No Impact Man

C O L I N B E AVA N

N O I M PA C T M A N Aventurile unui american care vrea s© salveze mediul

Traducere din limba englez© de C©lin Stoica-Diaconovici ói Narcis Iordache

Descrierea CIP a Bibliotecii NaƜionale a României BEAVAN, COLIN No impact man : aventurile unui american care vrea sĉ salveze mediul / Colin Beavan ; trad.: Cĉlin Stoica-Diaconovici, Narcis Iordache. BucureƔƟ : Philobia, 2012 ISBN 978-606-93046-2-4 I. Stoica-Diaconovici, Cĉlin (trad.)

II. Iordache, Narcis (trad.)

821.111-4=135.1

NO IMPACT MAN THE ADVENTURES OF A GUILTY LIBERAL WHO ATTEMPTS TO SAVE THE PLANET, AND THE DISCOVERIES HE MAKES ABOUT HIMSELF AND OUR WAY OF LIFE IN THE PROCESS COLIN BEAVAN Copyright © 2009 Colin Beavan NO IMPACT MAN AVENTURILE UNUI AMERICAN CARE VREA S SALVEZE MEDIUL COLIN BEAVAN

ISBN 978-606-93046-2-4 © 2012 – Editura PHILOBIA internet: www.philobia.com e-mail: contact@philobia.com +40 746 49 25 59 (RO) +33 625 51 13 24 (FR)

Editor: Bianca Biagini Redactor-Ɣef: Liviu Dascĉlu Redactori: CrisƟna Rusu, Liviu Dascĉlu Traducere: Cĉlin Stoica-Diaconovici, Narcis Iordache Corector: Dorina Oprea DTP: Petronella Andrei Coperta: Cĉtĉlin Furtunĉ

Lui Michelle, cu profund© iubire ói recunoótinö©

Cuprins 1. Cum a ajuns un tolomac ca mine s© înceap© un asemenea proiect ............................................................ 11 2. Ziua întâi... ói totul pare deja o mare greóeal© .................. 37 3. La ce te gândeóti când îöi reg©seóti viaöa în gunoi............ 61 4. Ce bine ar  s© nu mai mânc©m pizza din farfurii de carton ................................................................... 81 5. Cum s©-öi reduci aportul de emisii de dioxid de carbon ói s©-öi enervezi mama, în acelaói timp .......... 109 6. Dieta cu varz© salveaz© lumea .......................................... 151 7. La ce bun atâta consum? .................................................... 195 8. Un, doi, trei... ói r©mânem pe întuneric ........................... 223 9. Încerc s© fac sucient bine ca s© contrabalansez r©ul ........................................................................................ 261 Epilog. Viaöa de dup© anul f©r© hârtie igienic© ................... 285 ji voi puteöi aduce o schimbare! ............................................ 304 Trimiteri ..................................................................................... 305 Mulôumiri .................................................................................. 325

– 5 –

Oamenii ucid, oamenii mor, Copiii sufer©, auzi geam©tul lor.

Poöi s© urmezi ce predici altora?

Poöi s© întorci ói cel©lalt obraz?

Tat©, Tat©, ajut©-ne, Tu, de sus, Arat©-ne calea ói izb©virea, C©ci oamenii nu mai ótiu Unde-i iubirea?

Unde-i iubirea?

Unde-i iubirea?

Unde-i iubirea, iubirea, iubirea?

– The Black-Eyed Peas

Aóa cum au spus înöelepöii noótri, omul nu trebuie s© mute pietrele de pe p©mântul lui pe p©mântul obótei.

Un om c©ra pietrele de pe p©mântul lui pe p©mântul obótei, când un alt om cu frica lui Dumnezeu l-a v©zut ói i-a zis: „Nes©buitule, de ce muöi pietrele de pe p©mântul care nu e al t©u, pe p©mântul care este al t©u? “. Omul l-a luat în râs pe dreptcredincios.

Dup© câteva zile, omul a trebuit s©-ói vând© ogorul ói, apoi, pe când mergea prin acea parte, acum p©mântul obótei, s-a împiedicat de pietrele pe care le-a c©rat acolo în ziua cu pricina. „Cât© dreptate a avut drept-credinciosul acela când m-a întrebat «De ce muöi pietrele de pe p©mântul care nu e al t©u pe p©mântul care este al t©u?» “.

– Talmudul Babilonian, Tratatul Primei Poröi 50b

– 8 –

Dac© tot nu ne distr©m, de ce mai facem praf locul în care tr©im? Ce ar  dac© am încerca s© descoperim cum s© ne distr©m, oprindu-ne în acelaói timp din distrugere? Asta numesc eu o planet©, o omenire mai fericit©.

– No Impact Man

– 9 –

1 Cum a ajuns un tolomac ca mine s© înceap© un asemenea proiect Timp de un an, am încercat, împreun© cu fetiôa òi soôia mea, s© tr©im cu impact zero asupra mediului, în mijlocul New York-ului. Asta însemna, practic, c© am f©cut tot posibilul s© nu gener©m gunoi menajer (deci nu am mai comandat mâncare din oraò), s© nu emitem dioxid de carbon (prin urmare, nu am mers cu maòina òi nu am zburat cu avionul), s© nu polu©m apa (aòa c© nu am mai folosit detergent de rufe) òi s© nu cump©r©m produse aduse din locuri îndep©rtate (deci, adio fructe din Noua Zeeland©). Ca s© nu mai vorbim c© n-am folosit nici liftul òi nici metroul, n-am cump©rat produse ambalate sau din plastic, n-am dat drumul la aerul condiôionat sau la televizor òi nici nu ne-am cump©rat lucruri noi …

Dar în primul rând, trebuie s© v© explic cum am devenit No Impact Man (Omul f©r© impact asupra mediului). Pentru început, v© voi spune o poveste care o s© m© pun© într-o lumin© cam proast©. Este o confesiune despre felul în care vedeam înainte lucrurile, e m©rturia ului risipitor, un gen de mea culpa.

Povestea începe cu o convenôie pe care am f©cut-o cu soôia mea, jurnalista Michelle Conlin.

Michelle este genul de fat© care a crescut cu cartea de credit American Express Gold a lui t©ticu ’ în buzunar, cu cont deschis – 11 –

Colin Beavan

la companiile de taxi, cu iahturi, trei case òi „s© jur©m cu toôii credinô© drapelului òi naôiunii “. Eu, pe de alt© parte, am crescut cu p©rul lung, convins c© etichetele de rm© sunt o prostie, dorindu-mi s©  fost sucient de mare ca s© m© folez la recrutare òi s© iau LSD. Am avut parte de o educaôie alternativ©, am avut tot timpul bani puôini òi am crescut cu losoi de genul „salvaôi balenele “ òi „nu vrem s© m bogaôi pentru c© detest©m materialismul “.

Cu alte cuvinte, la prima vedere, eu ói Michelle suntem cât se poate de diferiöi.

Odat©, când eram în vizit© la mama mea, în Westport, MassachuseĴs, Michelle st©tea în pat în fosta mea camer© uitându-se x la tavanul oribil din poliuretan. „ktii, acolo unde am crescut eu tavanul era mult mai dr©guö decât ©sta “, a zis ea. Ceea ce explica totul – cel puöin dac© te luai dup© expresia de pe faöa ei.

Alt©dat©, prietenul meu cel mai bun, Tanner, m-a sunat s©-mi spun© c© psihoterapeutul lui i-a spus c© este „exasperat de divergenöele pe care le au Colin ói Michelle “. De ce se ocupa terapeutul lui Tanner de mariajul meu e o întrebare la care Tanner trebuia s© g©seasc© r©spuns la urm©toarea óedinö© de terapie. Dar ideea era c©, cel puöin la nivelul aparenöelor, eu ói Michelle aveam multe probleme de rezolvat. La naiba, pân© ói terapeutul prietenului meu cel mai bun credea asta. Povestea pe care o spun aici are leg©tur© cu unul dintre compromisurile relaöiei noastre. În ceea ce m© priveóte, am fost de acord s© suport poluarea mental© generat© de televizor când Michelle urm©rea episoadele din Bridezilla, The Bachelor sau mai ótiu eu ce alt© emisiune de rahat de la TV. Ur©sc reality show-urile. În ceea ce o privea, Michelle a acceptat ca, atunci când era cuprins© de febra cump©r©turilor, s© nu-ói mai ia nimic f©cut din blan© sau cu accesorii din blan©. "sta a fost compromisul.

– 12 –

No Impact Man

Pe vremea aceea, lui Michelle îi pl©ceau hainele care aveau m©car un picuö de blan©. Nu haine mari de blan© ói alte chestii de genul ©sta. Doar c©ciulile de blan©, c©ptuóelile de blan© – astfel de lucruri. La urma urmelor, Michelle e o cititoare avid© a mondenit©öilor din Daily Candy, o tip© f©cut© pentru poóeta White Stella de la Marc Jacobs – e un fel de Carrie Bradshaw din Sex and the City, care s-a maturizat, s-a m©ritat ói a f©cut o fetiö©.

Pe de alt© parte – ói n-aveöi decât s© m© consideraöi un f©t©l©u sensibil – chiar aveam un sentiment nepl©cut de ecare dat© când vedeam pe autostrada Palisades Parkway câte un raton sau un oposum cu maöele ieóite pe dinafar©. De asemenea, îmi era mil© de anim©luöele care erau ucise numai pentru blana lor.

Cu toate astea, trebuie s© constat – aóa cum ar face-o Michelle, în cel mai enervant mod cu putinö© – c© pe atunci, reuóeam s© împac destul de bine faptul c© eram îngrijorat c© umanitatea punea vanitatea înaintea iubirii pentru animale cu faptul c© purtam panto din piele natural©. În lumina orbitoare a lui VREAU S" CUMP"R!, dispreöul meu faö© de etichetele de rm© ói faö© de tot ceea ce reprezenta consumerismul se f©ceau moi ca jeleul, ca s© zic aòa... Eram genul de tip care îói cump©r© televizorul cu diagonala de 132 cm, dup© care îói spunea c© este un rebel care lupt© împotriva consumerismului numai indc© òi-a luat modelul la reducere de preô.

Nu vreau s© spun c© eram în totalitate un liberal1 cu gura mare care nu f©cea nimic din ceea ce spunea. De exemplu, am fost în Pennsylvania ca s© adun voturi pentru alegerile prezidenöiale din 2000 ói apoi din 2004. Iar atunci când cei de la 1

În sistemul poliƟc american, eƟcheta „liberal “ se referĉ în general la simpaƟzanƜii ParƟdului Democrat cu diferite convingeri poliƟce din sfera liberalismului. Spre deosebire de eƕicherul poliƟc european, liberalii din Statele Unite se plaseazĉ la stânga centrului poliƟc. (n.tr.)

– 13 –

Colin Beavan

MoveOn.org2 mi-au cerut-o, am dat telefoane aleg©torilor ca s©-i conving s© ias© la vot. Am încercat s© adopt o atitudine prevenitoare în întâlnirile de zi cu zi ói, în general, s© evit s© fac r©u cuiva. M-am oferit voluntar pe óantierul de la World Trade Center dup© 11 septembrie 2001. Am ajuns chiar s© spun o rug©ciune pentru George Bush în ideea c©, urându-l, nu f©ceam decât s© creez o lume plin© de ur©.

Dar adev©rul este c© situaöia în care se a© lumea m-a f©cut s© cer mai mult de la mine. Am început s©-mi dau seama c© sunt la fel ca ói ceilalöi liberali din jurul meu, c© m© complac, ca ói ei, în a face prea puöine concesii referitor la stilul de viaö© ói prea puöine acöiuni politice efective. Ca ói ei, m© simöeam superior celorlalöi, care – doar era evident! – nu f©ceau nici m©car atât. Iar asta m© readuce la povestea mea cu Michelle ói sl©biciunea ei pentru hainele din blan©.

La câteva luni dup© ce am stabilit c© eu aveam s© suport toate porc©riile de la televizor, iar ea urma s© spun© stop hainelor din blan©, Michelle a primit în dar un óal nou-nouö, de o mie de dolari, din vulpe alb©, de la un prieten al c©rui tat© avea o bl©n©rie în oraóul ei natal, Minneapolis.

— O iau, c© e gratis, iar vulpea a murit demult, a fost argumentul lui Michelle.

— Nu e doar o vulpe, sunt zece, am replicat eu. Aóa cum îöi suport dependenöa de programe TV proaste, respect©-öi ói tu partea ta din înöelegere, am zis.

— Toate astea-s numai reguli inventate de tine, mi-a r©spuns ea.

Dup© care a scos asul din mânec©: — Trebuie s© discut©m despre asta la terapia de cuplu.

2 OrganizaƜie non-prot din Statele Unite cu orientare progresistĉ, care colecteazĉ fonduri pentru campaniile electorale ale candidaƜilor poliƟci de aceeaƕi orientare. (n.tr.)

– 14 –

No Impact Man

Nu se poate spune c© óedinöele respective au fost terapie de cuplu. În realitate, mai nimeream ói eu din când în când pe la óedinöele de psihoterapie ale lui Michelle. În ne, am reuòit s© ajung la cabinetul din Upper East Side, iar Michelle a pus pe tapet situaöia. kal de vulpe gratis, pe de-o parte. F©r© bl©nuri, pe de alta, iar ©sta este principiul lui Colin.

— De ce s© u obligat© s© adopt regulile lui morale? a întrebat Michelle.

Când psihoterapeutul s-a întors c©tre mine ói a zis „Colin, ce p©rere ai? “, spre surpriza lor, le-am spus c© sunt de acord ca Michelle s©-ói cumpere oricâte bl©nuri vrea. Atât c©, am zis, sunt de acord s© rupem înöelegerea pe care o avem cu o singur© condiöie – ói aici e partea în care sunt cu adev©rat un tic©los: Michelle trebuia s© citeasc© în faöa noastr© câteva pasaje despre comeröul cu bl©nuri dintr-o broóur© PETA3, subliniate cu verde.

— Le voi citi acas©, a zis Michelle.

— Nu, am spus. Uite care-i târgul: dac© vrei s© punem cap©t înöelegerii, trebuie s© citeóti din broóur© aici ói acum.

Michelle e o tip© fair-play, aóa c© a luat hârtiile, ói-a dres glasul ói a început s© citeasc©. N-a mai ajuns la partea despre electrocutarea animalelor prin organele genitale din cauz© c© psiholoaga avea o obiecöie. De fapt, s-a ridicat ói a ieóit din camer©. Nu voia s© aud© aóa ceva.

— Continuaöi voi doi, a zis. Cred c© ©sta e cel mai bun moment s© m© duc la toalet©.

Imediat ce Michelle a terminat de citit, terapeutul ói-a iöit capul de dup© uó©, ne-a întrebat dac© am terminat ói s-a aóezat pe scaunul ei Herman Miller, tapisat cu piele natural©.

3

Acronim de la People for the Ethical Treatment of Animals – organizaƜie nonprot care militeazĉ pentru drepturile animalelor. (n.tr.)

– 15 –

Colin Beavan

— Îmi pare r©u, Colin, a spus ea. Dar dup© mine, nu e nicio problem© dac© animalele de mici dimensiuni trebuie s© moar© ca s© am eu haine.

I-am r©spuns c© ar trebui s©-ói negocieze cu soöul obiceiul de a-ói cump©ra bl©nuri.

Discuöia asta a avut dou© rezultate. În primul rând, Michelle a hot©rât, dup© ce a citit, c© nu mai vrea bl©nuri, indc© în realitate e cea mai bun© inö© de pe faöa p©mântului ói pentru c©, oricum, ceea ce conteaz© este s© te diferenöiezi de ceilalöi prin ceea ce ai în interior, nu prin ce poröi pe tine. În al doilea rând – ói aici e tâlcul acestei povestiri – am avut revelaöia c© nu sunt decât un tip închipuit ói demn de dispreö. M-am folosit de toate argumentele ói puterea mea de convingere ca s©-l fac pe altul s©-ói schimbe comportamentul, în timp ce eu însumi m-am compl©cut s© nu fac nimic în privinöa propriului comportament.

Mai r©u de atât, trebuie s© recunosc c© ói dup© aceea am mai cump©rat panto din piele. ki nici nu mi-a trecut prin minte s©-i scriu un e-mail fabricantului ca s©-l întreb ce a f©cut pentru ca vacile s© aib© parte de o moarte mai uman©.

Ce citiöi aici nu este o diatrib© împotriva produselor din blan© ói piele. De fapt, este o diatrib© împotriva propriului meu comportament ipocrit. Scriu aceast© poveste pentru c© mi-am dat seama cu durere c© liberalismul meu extrem de exigent se aplica numai când era vorba de ce f©ceau alöii.

Este adev©rat – am încercat ocazional s© schimb câte ceva în lumea asta, dar am ajuns s©-mi dau seama c© gesturile mele politice erau prea adesea orientate spre a-i schimba pe alöii, cum era cazul lui Michelle, ói foarte rar pentru a m© schimba pe mine.

F©cusem greòeala s© cred c© dac© vituperam òi condamnam faptele reprobabile ale celorlalôi eram cumva mai virtuos – 16 –

No Impact Man

decât ei. Dumnezeu s© m© ierte, dar eram atât de infatuat încât am ajuns s© le spun oamenilor c© Ernest Hemingway a fost un mare scriitor, dar o persoan© execrabil© pentru c© vâna lei. În îngâmfarea mea, eram convins c© e de la sine înôeles c© eu nu trebuie s© m© schimb atâta vreme cât ceilalôi nu ajungeau s© e la fel de vrednici de laud© ca mine.

Problema era c© nu voiam s© v©d faptul c© existau atât de mulôi oameni care f©ceau deja pentru omenire mult mai mult ca mine (vorbesc, bineînôeles, despre cei pe care, ca liberal moderat, îi etichetam cândva drept „extremiòti “).

Dar în jurul anului 2004, au început s© apar© tot felul de òtiri despre înc©lzirea global©. E drept, erau lucruri òtiute deja de vreo dou©zeci de ani, îns©, cum-necum, mintea mea „liberal© “ nu le procesase. Nu mai putem menôine acest mod de viaô©, au spus oamenii de òtiinô©. Planeta nu îl mai poate susôine. Calotele glaciare se vor topi, nivelul m©rii va creòte, vor  secete sau, pe scurt, echilibrul planetei va  dat peste cap òi milioane de oameni vor suferi. l©rile lumii negociaser© înc© din 1997 Protocolul de la Kyoto la Convenôia-cadru a Naôiunilor Unite privind schimb©rile climatice, care obliga naôiunile semnatare s© reduc© nivelul de emisii de gaze cu efect de ser©. Dar, bineînôeles, Statele Unite, unul dintre semnatarii protocolului òi cel mai mare emiô©tor de gaze cu efect de ser© din întreaga lume, au refuzat s©-l ratice. Ar d©una prea mult economiei, a fost argumentul.

S© ne salv©m planeta, pe de-o parte, dar s© ne asigur©m în acelaòi timp c© ecare american are trei televizoare, pe de alt© parte. Hmmm... Lucrurile astea nu prea se potrivesc.

Dar eu, care pretind c©-mi pas© atât de mult, ce am f©cut?

Ei bine, dac© plou© torenôial declar ab©tut oricui st© s© m© asculte: „George Bush e de vin© pentru vremea asta ciudat© “.

Dac© în vreo conversaôie cineva spune c© înc©lzirea global© e – 17 –

Colin Beavan

doar o teorie, îi r©spund c© „savanôii spun c© este un fapt “ òi-mi iau totodat© o min© sup©rat© ca s© ar©t c© sunt de neclintit în aceast© convingere. ji, când e atât de cald încât simt nevoia s© pornesc ambele aparate de aer condiôionat, aproape c© m© simt ab©tut pentru câteva clipe din cauz© c© òi eu contribui la agravarea problemei.

Ce mai erou! *** Este ianuarie 2005. ManhaĴan, New York. Lower Fifth Avenue. Cartierul Greenwich Village. Sunt 21 de grade Celsius.

E mijlocul iernii, îns© poôi vedea oameni f©când jogging doar în tricou. Tinerele de la c©minul Universit©ôii New York trec agale pe lâng© cl©direa mea, îmbr©cate doar în maiouri.

Sunt pe strad©. Îmi plimb c©ôeluòa, pe Frankie. Oamenii din jurul meu sunt veseli, nu òi eu. Eu sunt îngrijorat. Bag cheia în uòa din faô© a blocului meu. Trec prin holul pavat cu pl©ci de granit. Intru în ascensor. Tommy, liftierul, un b©rbat în vârst© cu p©rul c©runt, originar din Grecia, îmi spune: — Prea cald, nu-i aòa?

— Aòa-i... V© daôi seama ce cald ar  dac© ar exista înc©lzirea aia global©, despre care se tot vorbeòte, zic eu.

Eram sarcastic, desigur. Pe atunci, oamenii înc© mai dezb©teau dac© exist© sau nu înc©lzire global©. Eu nu m© num©ram printre ei. Asta se întâmpla cam în vremea în care am început s© u dominat de temeri. jtirile pe care le citeam în ziare nu f©ceau decât s© conrme, credeam eu, ceea ce simôeam deja pe propria piele.

Vara p©rea c© trece direct în iarn© òi, apoi, iarna din nou în var© – toamnele òi prim©verile lungi din copil©ria mea disp©ruser©. Am v©zut în acel decembrie o furtun© de z©pad© cu – 18 –