Omul care voia sa fie fericit

Laurent Gounelle

OMUL CARE VOIA S" FIE FERICIT

Traducere din limba francezŠ de Eugenia Anca Rotescu

Descrierea CIP a Bibliotecii NaƜionale a României GOUNELLE, LAURENT Omul care voia sĉ e fericit / Laurent Gounelle ; trad.: Eugenia Anca Rotescu; red.: CrisƟna Rusu. BucureƔƟ : Philobia, 2012 ISBN 978-606-93275-7-9 I. Rotescu, Eugenia Anca (trad.)

II. Rusu, CrisƟna (red.)

821.133.1=135.1

L ’HOMME QUI VOULAIT ÊTRE HEUREUX LAURENT GOUNELLE Copyright © ÉdiƟons Anne Carrière, Paris, 2008 OMUL CARE VOIA S FIE FERICIT LAURENT GOUNELLE

ISBN 978-606-93275-7-9 © 2012 – Editura PHILOBIA internet: www.philobia.com e-mail: contact@philobia.com +40 746 49 25 59 (RO) +33 625 51 13 24 (FR)

Editor: Bianca Biagini Redactor: CrisƟna Rusu Traducere: Eugenia Anca Rotescu Corector: Dorina Oprea DTP: Petronella Andrei Coperta: Cĉtĉlin Furtunĉ

Pentru ZoĂŠ, iubirea mea

„Suntem ceea ce gândim.

Cu gândurile noastre, ne f©urim lumea. “ Buddha

1

Nu voiam s© plec din Bali f©r© s©-l  întâlnit. Nu ótiu de ce.

Nu eram bolnav, dimpotriv©, am fost întotdeauna foarte s©n©tos. Am c©utat informaôii despre onorariul lui, întrucât óederea mea se apropia de sfâróit, iar eu aveam portofelul aproape gol. Nici nu îndr©zneam s©-mi veric contul bancar de la distanô©. Oamenii care îl cunoóteau mi-au spus: „Dai cât vrei.

Laói banii într-o cutie mic© pus© pe etajer© “. Bine, asta m-a liniótit, chiar dac© îmi f©ceam ceva grħi la ideea de a l©sa o bancnot© mic© unei persoane care, se spune, îl tratase pe primul ministru al Japoniei.

Mi-a fost greu s© g©sesc casa, pierdut© într-un s©tuc la câôiva kilometri de Ubud, în centrul insulei. Nu ótiu de ce, dar în aceast© ôar©, practic nu exist© panouri indicatoare. S© citeóti o hart© este posibil când ai puncte de reper, dac© nu, e la fel de inutil© ca ói un telefon mobil într-o zon© în care nu este semnal.

R©mânea, bineînôeles, soluôia uóoar©: s©-i întreb pe trec©tori.

Noroc c© sunt b©rbat, iar asta nu mi-a pus niciodat© pobleme.

Uneori mi se pare c© mai toôi b©rbaôii cred c© îói pierd virilitatea dac© trebuie s© se coboare s© fac© asta. Prefer© s© se cufunde într-o t©cere semnicativ©. „ktiu “, se prefac ei c©utând un reper, pân© când se r©t©cesc complet ói soôia lor le zice: „li-am spus c© ar  trebuit s© întreb©m “.

– 7 –

Laurent Gounelle

Necazul, în Bali, este c© oamenii sunt atât de amabili încât spun întotdeauna da. Serios. Dac© îi spuneôi unei fete „Sunteôi foarte dr©guô© “, v© va privi cu un surâs frumos ói v© va r©spunde: „Da “. Iar când întrebaôi pe unde s© o luaôi, sunt atât de dornici s© v© ajute, încât nu suport© s© recunoasc© faptul c© nu ótiu încotro s© v© îndrume. ki atunci, v© indic© o direcôie, bineînôeles la întâmplare.

Prin urmare, eram puôin nervos când am ajuns la intrarea în gr©din©.

Nu ótiu de ce, dar îmi imaginasem o cas© destul de luxoas©, cum întâlneóti uneori în Bali, cu bazine acoperite cu ori de lotus, la umbra binevenit© a frangipanilor ce-ói ar©tau orile albe, mari, cu parfum atât de îmb©t©tor încât era aproape indecent. În locul unei case obiónuite, exista o succesiune de colibe, un fel de c©suôe f©r© pereôi interiori care comunicau unele cu altele. Asemenea gr©dinii, erau de o mare simplitate, destul de scorojite, f©r© s© arate totuói s©r©c©cios.

O femeie tân©r© a venit în întâmpinarea mea, înf©óurat© într-un sarong, cu p©rul negru strâns într-un coc, tenul bronzat, un nas mic, drept ói privire limpede, tr©s©turi care m-au uimit întotdeauna la aceast© populaôie pierdut© în inima Asiei.

— Bun© ziua, ce doriôi? m-a întrebat, exprimându-se de la bun început într-o englez© aproximativ©. În©lôimea mea de un metru nou©zeci ói p©rul blond înl©turau orice îndoial© cu privire la originile mele occidentale.

— Vin s©-l v©d pe domnul... ©©, pe maestrul... Samtyang.

— Are s© vin©, m-a informat ea înainte s© dispar© printre arbuóti ói succesiunea de coloane mici care susôineau acoperióul colibei.

Am r©mas puôin mirat, în picioare, aóteptând ca Excelenôa Sa s© binevoiasc© s© vin© s©-l primeasc© pe umilul vizitator – 8 –

Omul care voia s© e fericit

care eram. La cap©tul a cinci minute, care mi s-au p©rut sucient de lungi încât s© m© fac© s© m© întreb dac© prezenôa mea aici era potrivit©, v©d venind un b©rbat de cel puôin óaptezeci de ani, poate chiar optzeci. Primul lucru care mi-a venit în minte a fost acela c© i-aó  dat f©r© îndoial© cincizeci de rupii dac© l-aó  v©zut ceróind pe strad©. Am tendinôa de a nu da decât b©trânilor – îmi spun c© dac© ceróesc la vârsta lor, sigur n-au de ales. B©rbatul care înainta încet spre mine nu era în zdrenôe, desigur, dar hainele sale erau de o sobrietate dezarmant©, minimaliste ói f©r© vârst©.

Mi-e ruóine s© recunosc c© primul meu impuls a fost acela de a m© gândi c© s-au înóelat asupra persoanei. Nu putea  vorba despre vindec©torul a c©rui faim© se întindea peste m©ri. Sau harul lui mergea mân© în mân© cu lipsa lui de discern©mânt ói accepta ca primul ministru al Japoniei s©-l pl©teasc© în m©runôió. Ar  putut, de asemenea, s© e un geniu al marketingului, ôintind occidentalii creduli, avizi de clióee precum cel al vindec©torului care tr©ieóte ca un ascet într-o total© detaóare de toate lucrurile materiale, dar care accept© la sfâróitul óedinôei o retribuôie generoas©.

M-a salutat ói m-a primit cu simplitate, exprimându-se cu mult© blândeôe într-o englez© foarte bun©. Lumina din privirea sa contrasta cu ridurile de pe pielea ars© de soare. Avea o malformaôie la urechea dreapt©, ca ói cum lobul fusese parôial t©iat.

M-a invitat s©-l urmez în prima colib©: un tavan susôinut de patru coloane mici, sprħinit© pe un perete vechi, o etajer© — superb© — de-a lungul zidului, un dulap din lemn de camfor ói, pe jos, o rogojin©. Dulapul deschis d©dea pe dinafar© de documente, printre care puteam vedea planóe ce reprezentau interiorul corpului uman ói care, în alt context, m-ar  f©cut s© – 9 –

Laurent Gounelle

mor de râs, atât erau de îndep©rtate reprezent©rile de aici de cunoótinôele medicale actuale.

M-am desc©lôat înainte s© intru, aóa cum cere tradiôia balinez©.

B©rbatul m-a întrebat de ce sufeream, ceea ce m-a trimis brusc înapoi la motivul prezenôei mele aici. Ce c©utam, de fapt, de vreme ce nu eram bolnav? Eram pe cale s© fac un om, despre care începusem s© simt c© e cinstit, s©-ói piard© timpul, ca s© nu spun integritatea, chiar dac© nu aveam înc© nicio dovad© a competenôei sale. Chiar ôineam ca omul acesta s© se intereseze de cazul meu, s© se ocupe de mine, s©-mi vorbeasc© despre „sinele meu profund “ ói, cine ótie, s© descopere c© exist© o cale ca s©-mi mearg© înc© ói mai bine. Cel puôin, mi-am urmat intuiôia... La urma urmelor, mi s-a spus c© era un om de suet, iar eu am ôinut pur ói simplu s©-l întâlnesc.

— Vin pentru un control, am m©rturisit, roóind la ideea c© nu eram la vizita medical© anual© ói c© cererea mea era deplasat©.

— Întindeôi-v© aici, mi-a spus el, ar©tându-mi rogojina f©r© s© manifeste nicio reacôie faô© de futilitatea cererii mele.

– 10 –