Carmelo Abbate - Sex la Vatican by Editura Philobia

Carmelo Abbate

Sex la Vatican

Călătorie secretă în regatul celor neprihăniţi

Traducere din limba italiană de Cristian Zoicaş

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ABBATE, CARMELLO Sex la Vatican / Carmello Abbate ; trad.: Cristian Zoicaş ; red.: Cristina Rusu. – Bucureşti : Philobia, 2012 ISBN 978-606-93046-8-6 I. Zoicaş, Cristian II. Rusu, Cristina (red.) 176:282

internet: www.philobia.com e-mail: contact@philobia.com +40 746 49 25 59 (RO) +33 625 51 13 24 (FR) Editor: Bianca Biagini Redactor: Cristina Rusu Traducere: Cristian Zoicaş Corector: Olimpia Nicolae DTP: Octavian Naghi Coperta: Cătălin Furtună

Pentru Lavinia

Este seara zilei de vineri, 2 iulie 2010. Puţin trecut de ora nouă. Singurele femei dintr-un restaurant din cartierul roman Testaccio sunt cele două chelneriţe. Una este blondă, tânără şi foarte drăguţă, genul „în weekend servesc la mese ca să-mi plătesc facultatea”. Cealaltă e brunetă şi mai în vârstă, tipul nevestei de taximetrist cu doi copii mici. Pereţii sunt din piatră, fără ferestre. Parcă ai fi într-o peşteră. Localul e rezervat pentru o petrecere. Tăvile aşezate în jurul barului sunt pline cu chipsuri, alune, rulade, salată de paste, de orez, bruschete şi chifteluţe. Un DJ venit din Toscana e pregătit să dea tonul petrecerii. Înăuntru sunt cel puţin patruzeci de bărbaţi. Oamenii discută, fac cunoştinţă, mănâncă şi beau în aşteptarea a ceva pe cale să se întâmple. Se simte în aer că, dintr-un moment în altul, marea gală va căpăta o turnură neaşteptată. Momentul a sosit. Se deschide uşa de la baie. Ies doi masculi în blugi foarte scurţi, tip tanga, cu centuri late. Au şliţurile deschise şi poartă cizme înalte până sub genunchi. Cizme negre. Veste colorate. Descheiate. Păşind ca nişte vedete, îşi fac loc prin mulţime şi se îndreaptă către podiumul din centrul scenei. Sunt bruneţi, plini de gel, cu părul scurt pieptănat pe spate la fel ca Richard Gere în filmul An Officer 5

Carmelo Abbate

and a Gentleman. Trupurile lor sunt musculoase, netede, frumos lucrate. Pe corpurile lor nu se vede niciun fir de păr, nici măcar cu lupa. Pielea lor e mai unsă decât tartinele rămase pe tăvile cu aperitive. Sunt două escorte. Au venit cu avionul în cursul după-amiezii din Piemont pentru a fi cireaşa de pe tortul unei petreceri pe care cineva şi-a dorit-o specială. Una foarte specială. Începe muzica. Luminile scad. Porneşte dansul. Atmosfera se încinge. Cei doi animatori încep să se mişte lent, sinuos. Apoi măresc ritmul. Trag un bărbat pe podium. Are în jur de treizeci şi cinci de ani. Poartă jeans, curea albă, cămaşă roz descheiată până în dreptul buricului. E bronzat. Francez. Trăieşte la Roma. El este cel care a organizat petrecerea. Tot el i-a contactat pe cei doi dansatori. I-a angajat, i-a plătit şi i-a luat cu câteva ore înainte de la aeroportul din Fiumicino. Cele două escorte îi aduc un omagiu. Îl strâng între ei ca într-un sandviş. Dansează senzual în jurul lui. Îşi freacă trupurile de el. Îl încolăcesc strâns. Îi deschid cămaşa. Îl mângâie. Îl ating. Dirty Dancing în trei, varianta homosexuală. Publicul prezent îi priveşte de jos. Exultă. Aplaudă. Îndeamnă. Fluieră. Îşi dau coate. Francezul e preot. Cu câteva zile înainte a oficiat prima sa liturghie, dimineaţa devreme, în catedrala San Pietro. La Vatican. Francezul nu este singurul preot prezent la petrecere.

Sex la Vatican

E acolo şi un cleric italian. Poartă ochelari, are între patruzeci şi cinci şi cincizeci de ani. Mai este un preot german. Şi un preot brazilian, tânăr, înalt şi frumos. E foarte posibil să mai fie şi alţii. Pentru moment, nu ştiu mai mult. Şi nici măcar nu sunt sigur de identitatea şi rolul persoanelor în cauză. Se prea poate să fi căzut victimă bârfelor unor mincinoşi. Nu voi omite nicio ipoteză. Nu vreau să iau totul de-a gata. Dar seara este abia la început; mă aştept ca sub ochii mei să se dezvolte tot felul de scenarii imprevizibile. Nimeni nu ştie cine sunt cu adevărat. Ştiu doar că sunt homosexual şi că sunt însoţit de logodnicul meu. Totul a început la o saună. Era după-amiaza târziu, într-o zi de sfârşit de iunie. Michele e un tânăr roman de douăzeci şi cinci de ani. Lucrează într-un showroom. E gay. Acum câteva săptămâni s-a despărţit de iubitul lui. Acum e single. Profitând de faptul că e liber, dă o raită pe la unul dintre cele mai mari, mai discrete şi mai cunoscute locuri de întâlnire pentru homosexuali din Roma: un wellness center aflat la doi paşi de Ministerul Economiei. La recepţie îşi prezintă cartea de vizită Arci, cartea de identitate, apoi primeşte cheile de la dulap, papucii şi se lasă în voia dorinţei de a petrece câteva ore de relaxare absolută. Nu-i stă mintea la cineştie-ce aventuri, de astea a avut parte cu alte ocazii când a fost acolo. Vrea doar să se deconecteze pentru câteva ore. Se dezbracă. Îşi dă jos cămaşa, pantalonii, încălţămintea, chiloţii, îşi pune toate hainele în dulap, încuie lacătul şi îşi înfăşoară în jurul şoldurilor un mic prosop alb. Coboară scările ce duc către zona fierbinte. Face un duş şi apoi intră în saună. Prin aburii şi lumina

Carmelo Abbate

slabă, găseşte cu greu un loc liber pe o bancă. E lume multă înăuntru: un bărbat căruia i se vede doar burta, altul care se masturbează. Michele se aşază, se lasă pe spate. Închide ochii. Îşi îndepărtează uşor picioarele. Prosopul se desface puţin. Se relaxează. O mână i se aşază pe gleznă. O mână delicată. Michele nu face nicio mişcare. Mâna urcă de-a lungul gambei înspre pulpă, apoi pe genunchi şi pe coapsă. Acum e aproape, uşoară, sfioasă. Nu. N-are chef. Michele o opreşte. Se ridică. Îşi ia prosopul şi iese. Înainte de a închide uşa aruncă o privire să vadă cui îi aparţine acea mână. Un chip mic. Un fizic zvelt. Iese. Michele intră la duş şi se strecoară în cada de hidromasaj. Şi aici e lume multă. Se întinde, închide ochii. Când îi redeschide vede silueta de mai devreme trecând prin faţa lui. Privirile li se întâlnesc. E drăguţ. Michele mai rămâne puţin în cadă. Se ridică, se şterge cu prosopul şi porneşte printr-un soi de labirint cu nişte cămăruţe întunecate, acele dark room, cu ecrane pe care rulează filme porno. Cineva a lăsat uşa deschisă şi stă întins pe burtă într-o poziţie ademenitoare. Altcineva gâfâie. Un tânăr este pălmuit. La fiecare intrare e cineva care priveşte, aşteaptă sau se masturbează. Mâna de mai devreme e acolo, în picioare, îndărătul unei uşi. Michele trece. Priveşte. Se privesc reciproc. Apoi se întoarce. Trece încă o dată. Mâna îi smulge prosopul şi îl trage în interiorul camerei. Se sărută. Se ating. Se iubesc. Nu e întâlnirea obişnuită de sex ocazional. Totul e foarte delicat, lent, rafinat, uşor. Frumos. Odată atins orgasmul, Mâna stă întinsă lângă Michele. Se cuibăreşte aproape de el. Îl îmbrăţişează. În linişte. 8

Sex la Vatican

Adorm. La trezire nu par câtuşi de puţin stânjeniţi. Fac cunoştinţă. Mâna vrea să afle cu ce se ocupă Michele, unde locuieşte, câţi ani are. — Tu de unde eşti? zice Michele. — Sunt francez, spune Mâna. — Şi ce faci la Roma? — Studiez teologia, spune Mâna. — Serios? — Da. — Ce tare! exclamă Michele. — Deci ai înţeles? — Sigur. — Dacă vrei să îmi pui întrebări, poţi să o faci. — Eşti preot? — Da. Michele râde. — E în regulă? întreabă Mâna. — Sigur, nicio problemă. Sunt credincios, răspunde Michele. Râsete. Chiar şi preotul râde. Michele îl întreabă cum se face că preoţii nu urmează niciodată învăţăturile Bisericii. De ce nu pot să aplice consecvent lucrurile pe care le predică din amvon. Nu îl judecă. Doar întreabă. Vrea să înţeleagă. Mâna nu se eschivează. Răspunde. Vrea să fie înţeleasă. Vorbeşte despre frumuseţea şi măreţia Domnului, despre importanţa credinţei. Şi despre faptul că un preot este mai întâi de toate un om şi abia apoi un preot. Michele este uimit. Calmul cu care Mâna face faţă acestor argumente îl lasă înmărmurit. Rămân în încăpere mai bine de o oră. Apoi ies, fac un duş, se îmbracă.

Carmelo Abbate

Mâna se oferă să-l ia cu maşina până la cea mai apropiată staţie de metrou. Conduce şi îi povesteşte despre preoţii homosexuali. Zice că nici nu şi-a putut imagina că sunt aşa de mulţi, mai ales la Roma. Mulţi sunt logodiţi între ei. Cum sunt, de pildă, doi prieteni de-ai săi, un german şi un brazilian, care de când formează un cuplu stabil au devenit uşor ridicoli. Spune că Biserica ştie despre acest fenomen şi că păstrează tăcerea, atâta timp cât niciunul dintre ei nu declanşează un scandal. Deschide torpedoul. Scoate un guler alb. I-l arată. Ajunşi la staţia de metrou, fac schimb de numere de telefon. Mâna îl salută şi îl invită la o petrecere care urmează să aibă loc vineri, 2 iulie, într-un local din cartierul Testaccio. Spune că vor fi acolo toţi prietenii săi, câţiva preoţi şi două escorte. În zilele următoare, Michele şi francezul comunică intens la telefonul mobil. Preotul îi spune când „comoară”, când „căţeluş”. Îi povesteşte despre îndatoririle sale de cleric, despre după-amiaza în care a mers să facă băi de soare, despre liturghia pe care o va ţine seara la ora 18:00, în timpul căreia „voi spune o rugăciune şi pentru tine, dacă vrei”. Se oferă apoi să-i facă „două mângâieri”, perspectivă ce-i provoacă râsul: „Hihihihi, ador mângâierile!”. La urmă îşi reînnoieşte invitaţia pentru petrecerea din Testaccio, însă îl roagă: „Nu spune nimănui că ne-am cunoscut săptămâna trecută la saună”. Michele îl întreabă dacă poate să vină cu o prietenă. Prietena sunt eu. Francezul îi zice mai întâi că „riscă să fie singura fată – hihihihi! – de la eveniment, pentru că toţi ceilalţi sunt prieteni de-ai mei, de la preot până la băiatul-escortă, care e ateu”. Apoi, când Michele îl linişteşte spunându-i că prietena sa e un bărbat, primeşte undă verde.

Sex la Vatican

Şi uite aşa, iată-mă la petrecere. Joc rolul iubitului lui Michele. Pentru toată lumea sunt din Palermo, administrez un salon de cosmetică şi sunt în trecere prin Roma. Câteva zile de relaxare, înainte să merg într-o călătorie de afaceri la Bologna pentru un târg de frumuseţe. Francezul vine să ne salute, Michele mă prezintă. E amabil, politicos. Ne dă două tichete pentru consumaţie şi pleacă să-i întâmpine pe ceilalţi invitaţi care tocmai sosesc. Cer un pahar de vin roşu. Michele îşi comandă un mojito. Puţinele mese sunt toate ocupate. Ne aşezăm alături de doi tineri. Unul e din Sardinia. E scund, are părul scurt, sprâncene subţiri, îngrijite, poartă maiou alb, colier din inox, nenumărate brăţări şi inele. Nu e foarte musculos. Celălalt e din Puglia, e mai înalt şi poartă o cămaşă obişnuită. O mare parte dintre invitaţi poartă maiouri. Sardul e nostim. Foarte nostim. Se aude de la un kilometru cât e de nostim. Râde. Şi de fiecare dată când râde îţi sparge timpanele. Sardul nu e idiot. E doar nostim. Nu ştii ce să zici şi, ca să spargi gheaţa, spui ceva despre căldura de afară? Sardul râde. Încerci să duci mai departe conversaţia zicând că în ziua aceea te-ai ridicat din pat abia pe la unsprezece? Sardul râde. Spune că a venit tocmai din Cagliari pentru petrecerea asta. Ne întreabă cum l-am cunoscut pe francez. — În confesional? Râde din nou. — Cum adică în confesional?, întreb eu prefăcându-mă căzut din lună.

Carmelo Abbate

Sardul, mare cunoscător al secretelor altora, ne descrie în amănunt biografia francezului şi ne spune că aproape toţi ceilalţi invitaţi l-au cunoscut pe diferite chat-uri gay, cum ar fi Gayromeo şi Me2. Cel din Puglia, deja nervos din cauză că trebuie să suporte toate râsetele acelea pentru a ajunge în pat cu sardul, după petrecere, îşi dă drumul la limbă. Zice că îi este scârbă când se gândeşte la preoţii care ziua predică una şi seara fac alta. Zice că e plină Roma de ei, că există o biserică foarte cunoscută unde homosexualii trec ca pe la bancomat. Chiar şi lui i s-a întâmplat să îl însoţească pe un prieten până în faţa acestei biserici. După douăzeci de minute prietenul s-a întors la maşină cu trei sute de euro în mână. Conversaţia ajunge la regiunile de unde provenim. Se vorbeşte despre pugliezi, despre sicilieni, despre sarzi. Se discută în contradictoriu despre care dintre ei ar fi mai buni la pat. Este prima dată când vorbesc despre bărbaţi la genul feminin. Cizmele. Pe masa noastră aterizează o pereche de cizme negre. Deasupra cizmelor, două picioare. Apoi, nişte pantaloni scurţi de blugi, minusculi. Mai sus e o vestă descheiată şi deasupra de tot se poate ghici chipul unuia dintre cei doi băieţi-escortă care ne priveşte de sus în timp ce dansează ţinându-şi picioarele neclintite şi mişcându-şi tot restul corpului. Mesajul e cât se poate de limpede. Gata cu pălăvrăgeala. Începe dansul. Puţin ne pasă. Urlăm în urechea vecinului, care şi el de-abia de îşi aude propria voce. Muzica e de-a dreptul asurzitoare. Animatorii sar de pe o masă pe alta. Le place să fie la înălţime, să domine scena. Şi nu doar atât. Unul dintre cei doi se apropie de mine. Mă apucă de păr cu ambele mâini şi îmi trage capul cu putere înspre pantalonii săi descheiaţi. Sunt luat prin surprindere. Încerc să mă opun.

Sex la Vatican

Rămân fără aer. Nu mă aşteptam. De fapt, poate că doar lăsasem la o parte această posibilitate. Îi spun că mi-e jenă şi mă dezlipesc de el. Se pune pe râs şi trage mai cu putere. Îi zic că nu pot să fac asta de faţă cu toată lumea şi că prefer să îl am doar pentru mine, în intimitate. Îmi zâmbeşte. A înţeles. Zice că momentan nu poate şi îmi face cu ochiul. La revedere. Pe mai tîrziu. Mă lasă şi se aruncă pe un preot care dansează puţin mai încolo. Preotul e italian. E un pic mai înalt ca francezul. Poartă blugi şi o cămaşă cu dungi albe şi albastre. Ajunge şi el în postura de hot-dog, cu cei doi animatori drept chiflă. Îl târăsc până în colţul cel mai întunecat al încăperii şi rămân acolo pentru cel puţin douăzeci de minute. Când iese de acolo nu mai are ochelari, e fără cămaşă şi are pantalonii descheiaţi. Petrecerea continuă aşa până noaptea târziu. Ieşim în faţa localului la o ţigară. Preotul italian pare un om searbăd la început. Însă pe măsură ce devine mai dezinvolt, e chiar simpatic. Ne povesteşte despre întâlnirea cu Papa, de săptămâna trecută. Cine ar fi crezut: e şi glumeţ pe deasupra. Ne face să râdem în hohote imitând accentul nemţesc al lui Joseph Ratzinger. — Feniţi la mine, băieţi, feniţi! Ce om jovial! Între timp, micul grup îşi face planuri pentru ziua următoare. Cineva propune o raită pe litoral, dar el refuză: trebuie să oficieze liturghia atât dimineaţa, cât şi seara. Francezul, în schimb, face planuri pe termen scurt: mergem cu toţii să bem ceva la iubitul meu şi rămânem să dormim acolo. Dar odată ce intrăm în casă, fiindcă băuse deja îndeajuns, preferă să sară peste pasul ăsta şi intră direct în dormitorul prietenului meu. Se dezbracă şi îşi etalează cu mândrie chiloţii săi şic cu dungi 13

Carmelo Abbate

orizontale. Iar când Michele îi spune că îl excită faptul că e preot şi că ar fi grozav dacă ar purta sutana, francezul îşi deschide geanta, se ascunde după una dintre coloanele camerei şi apare din nou, tot în chiloţi, dar purtând cămaşa cenuşie a ordinului, gulerul alb şi ochelarii. — Cum arăt? — Ca un preot de căcat, zice Michele. Francezul râde, se duce lângă el, îl îmbrăţişează, îl sărută. Fac sex, apoi adorm. Michele se trezeşte primul. Fac din nou sex.

În dimineaţa următoare, pe lângă prenume, francezul capătă şi un nume de familie. Nu ştiu din ce structură ecleziastică face parte şi unde îşi ţine liturghiile. Aleg să fiu prudent şi să mă gândesc la el ca la un fel de nebun sau maniac care se travesteşte în preot pentru a trăi o aventură neobişnuită. Am nevoie de indicii, de date obiective, de dovezi incontestabile. Mă aflu pe un teren minat. Pentru mai bine de o lună rămân în Roma, consolidându-mi relaţiile în comunitatea gay. Mă duc la biserică de două, trei ori pe zi. Deghizat printre credincioşi, mă strecor în sacristii şi prezbiterii în timpul împărtăşaniei. Mă infiltrez ca voluntar în asociaţii parohiale şi particip la organizarea evenimentelor de duminică. Leg noi prietenii, nu doar prin locurile în care mă învârt, dar şi pe internet. Încep pe Facebook, care se dovedeşte o sursă inepuizabilă de informaţii. O cerere de prietenie pe care o accept după-amiaza târziu, a doua zi după petrecere, mă ajută să completez portretul preotului francez. În paginile profilului său sunt o mulţime de fotografii, unele de la ceremonia hirotonisirii lui ca sacerdot, altele de la numeroasele slujbe de împărtăşanie din Vatican: în câteva imagini apare alături 15

Carmelo Abbate

de papa Benedict al XVI-lea. Apoi iată-l în timpul liber, într-o călătorie împreună cu preotul italian şi cu alţi doi tineri. Preotul francez duce o viaţă dublă nu doar în realitate, ci şi în spaţiul virtual. Pe Facebook are şi o pagină privată. Sub un nume fals. Fotografia cu care se prezintă prietenilor săi este o imagine de aproape a ochiului său drept. Profilul nu conţine nicio informaţie legată de viaţa sa preoţească. Găsesc în schimb modele gay dezbrăcate pe jumătate, culturişti în tanga şi o colecţie nesfârşită de penisuri. Una dintre imagini îmi atrage atenţia mai mult decât celelalte. Cine ştie, nu e exclus să fie un trucaj: doi tineri (nu el) stau tolăniţi pe altarul unei biserici. Sunt goi. Poartă doar gulerele cu negru şi alb. Ies de pe Facebook. Intru pe un chat pentru homosexuali. A devenit deja un obicei zilnic, specific orelor târzii. Caut preoţi. Vreau să înţeleg cum se comportă, ce scriu, ce tip de relaţii caută. În zilele petrecute la Roma am cunoscut doar tineri homosexuali. Mi-au spus că făcuseră sex cu preoţi şi că îi cunoscuseră cu precădere pe două canale de chat: Me2 şi Gayromeo. Unul dintre noii mei prieteni îmi povesteşte despre o discuţie avută pe chat cu ceva timp în urmă cu un bărbat care îi spusese că poate fi găsit în apropierea gării centrale. Era un cleric străin, chiar dacă trăia la Roma de mulţi ani. Îi plăcea curăţenia: se oferise să îi facă curăţenie în apartament. Îl găseşte pe chat, mi-l pasează şi eu încerc să mă prefac că aş fi el. Pseudonimul său este Ciaotesoro. E direct. Chiar prea direct. Mă invită să îl caut la mănăstirea unde locuieşte. — Vreau să încalc regulile, îmi place să o frec, dar nu o iau pe la spate. 16

Sex la Vatican

Eu: — Perfect, mmmm, perfect. El: — Săruţi? Eu: — Da. El: — Mmmmmm. Eu: —În orice loc. El: — Ai îndrăzni să faci asta pe coridorul mănăstirii? Eu: — Clar, ar fi superexcitant. El: — Dezbrăcaţi. Eu: — Da, putem încerca. Dar tu ai o cameră doar a ta? El: — Da. Eu: — E perfect, deci putem continua acolo. El: — Sigur, vom face totul înăuntru... şi din când în când mai ieşim afară. Eu: — Ok... perfect, îmi place, îmi place. El: — Până la ce oră poţi rămâne aici? Eu: — Până la ce oră vrei tu. El: — Nu ştiu până la cât să zic. Eu: — Spune-mi tu, no problem. El: — Dacă vii pe la 9 seara s-ar putea să mai umble cineva prin casă, apoi e meciul, abia mai târziu ar fi mai sigur să o facem pe coridor. Eu: — Mai târziu e prea... El: — Prea ce? Eu: — Prea târziu să mă întorc acasă. El: — Aşa e, înţeleg. Eu: — Ok? El: — Ok. Eu: — Cunoşti şi alţi preoţi gay? El: — Nu. Ai păr pe corp? Eu: — Normal, puţin, pe piept m-am ras. El: — Cu pula cum stai? Eu: — Stau foarte bine. Tu? 17