ACEASTĂ CARTE ESTE DEDICATĂ FAMILIEI MELE: Vanja Hansen Hans-Åke Hansen (1940-2011) Björn Hansen
EDITORI: Cătălin Muraru, Silviu Dragomir DIRECTOR EXECUTIV: Adina Vasile REDACTOR-ȘEF: Ruxandra Tudor DESIGN COPERTĂ: Alexe Popescu REDACTOR: Cristina Bălan CORECTORI: Rodica Crețu, Liliana Duță DTP: Dragoș Tudor Titlul și subtitlul originale: DEPPHJÄRNAN Varför mår vi så dåligt när vi har det så bra? Autor: Anders Hansen Copyright © Anders Hansen, 2021 Copyright © Publica, 2022, pentru prezenta ediție Toate drepturile rezervate. Nicio parte din această carte nu poate fi reprodusă sau difuzată în orice formă sau prin orice mijloace, scris, foto sau video, exceptând cazul unor scurte citate sau recenzii, fără acordul scris din partea editorului. Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Hansen, Anders Creierul deprimat : de ce ne simţim atât de rău când o ducem atât de bine? / Anders Hansen ; trad. din lb. suedeză de Carmen Vioreanu. - Bucureşti : Publica, 2022 Conţine bibliografie ISBN 978-606-722-533-4 I. Vioreanu, Carmen (trad.) 616
Înainte de creier, universul nu cunoștea nici durere, nici anxietate. ROGER W. SPERRY
Cuprins De ce ne simțim atât de rău când o ducem atât de bine? .... 12 1. Noi suntem supraviețuitorii! ...................................... 17 2. De ce avem emoții? ..................................................... 27 3. Anxietate și panică ...................................................... 39 4. Depresie ....................................................................... 67 5. Singurătate ................................................................. 101 6. Activitate fizică ........................................................... 135 7. Ne simțim mai rău ca oricând? ................................. 165 8. Instinctul destinului .................................................. 181 9. Capcana fericirii ......................................................... 191 Postfață ............................................................................... 200 Cele mai importante zece lucruri pe care le-am înțeles .... 204 Bibliografie .......................................................................... 206 Imagini ................................................................................ 214 Mulțumiri ............................................................................ 216
Creierul deprimat 11 ACEASTĂ CARTE ESTE despre motivul pentru care mulți dintre noi ne simțim rău, chiar dacă o ducem atât de bine. Ea dezbate formele mai ușoare de depresie și anxietate, nu tulburarea bipolară sau schizofrenia. Există două motive pentru acest fapt. Primul este acela că ele sunt prea complexe pentru a fi tratate în una și aceeași carte de popularizare a științei. La baza celui de-al doilea motiv stă faptul că în societatea noastră sunt în creștere nu schizofrenia sau formele severe de tulburare bipolară, ci formele mai ușoare de boală psihică. De aceea raționamentul pe care îl evidențiez aici nu include acele boli. Voi prezenta o abordare biologică a modului în care ne simțim, abordare despre care știu, din propria experiență, că poate ajuta multe persoane. Pentru tine, cel care citești aceste rânduri și nu te simți bine: cere ajutor, pentru că poți primi ajutor. Și pentru tine, cel care iei medicamente pentru o afecțiune psihică: consultă-te întotdeauna cu medicul tău privitor la tratamentul care ți se potrivește.
12 Creierul deprimat De ce ne simțim atât de rău când o ducem atât de bine?
PROBABIL CĂ UNEORI TE SIMȚ I rău psihic. Poate eș ti deranjat de anxietăți moderate. Uneori poate ești paralizat de panică în toată regula. Poate că, la un moment dat în viața ta, totul ți s-a părut atât de negru, încât abia te-ai dat jos din pat.
Creierul tău în continuă schimbare și incredibil de dinamic este alcătuit din 86 de miliarde de celule cu cel puțin 100 000 de miliarde de conexiuni. Acestea creează rețele complicate care controlează organele corpului, procesând, interpretând și dând prioritate unui flux nesfârșit de informații provenite de la simțurile tale. Creierul tău poate stoca informație echivalentă cu 11 000 de biblioteci pline de căr ți – pentru că acesta este de faptul spațiul pe care-l are memoria ta. Și, într-o fracțiune de secundă , creierul poate selecta cele mai relevante informații – chiar dacă au trecut zeci de ani de când au fost stocate – și le poate pune în legătură cu ceea ce trăiești chiar în acest moment. Așadar, dacă creierul tău poate face toate astea, de ce nu face față unei sarcini atât de simple precum aceea de a-ți permite să te simți super tot timpul? De ce insistă să ți pună piedică în viața afectivă? Această enigmă devine și mai ciudată când ne gândim că trăim într-o abundență care i-ar fi lăsat fără suflare pe majoritatea regilor, reginelor, împăraților și faraonilor din istorie. Foametea și războiul au fost eradicate în multe locuri. Trăim mai mult și suntem mai sănătoși ca nicio-
Dacă stăm să ne gândim bine, e un pic ciudat, pentru că în spatele ochilor ai o minune biologică atât de avansată, încât ar trebui să facă față la... ei bine, orice.
De ce ne simțim atât de rău când o ducem atât de bine?
De ce ne simțim atât de rău când o ducem atât de bine? Creierul deprimat 13 dată. Iar dacă ne plictisim câtuși de puțin, toate cunoștințele și divertismentul de pe planetă nu sunt niciodată la mai mult de un clic distanță. Deși n-am dus-o niciodată atât de bine, mulți dintre noi par să se simtă rău din punct de vedere psihic. Aproape că nu trece o zi fără să apară rapoarte alarmante despre răspândirea afecțiunilor psihice. În Suedia, unul din opt adulți ia antidepresive. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că 284 de milioane de oameni din lume suferă de tulburare de anxietate și 280 de milioane suferă de depresie. Conform previziunilor, în câțiva ani, incidența globală a depresiei va fi o povară mai mare decât orice altă boală. „De ce ne simțim atât de rău când o ducem atât de bine?” este o întrebare care m-a frământat de-a lungul întregii mele cariere. Oare 284 de milioane de oameni au o boală a creierului? Oare unul din opt adulți are neurotransmițători prost dozați? Abia după ce mi-am dat seama că nu putem porni doar de unde ne aflăm astăzi, ci de unde am fost, am avut revelația unui nou mod de gândire. Un mod care creează o înțelegere mai profundă a vieții noastre emoționale și deschide noi posibilități de îmbunătățire a acesteia. Cred că răspunsul la întrebarea de ce ne simțim atât de rău când o ducem atât de bine este că am uitat că suntem ființe biologice. Am uitat ce ne face să ne simțim bine. De aceea în aceast ă carte vom arunca o privire asupra vieț ii noastre emoționale și asupra modului în care ne simțim, din perspectiva creierului, și vom examina de ce creierul funcționează așa cum funcționează . După ce am întâlnit mii de pacienți, mi-am dat seama cât de valoroase sunt aceste cunoștințe. Ele oferă o în țelegere mai profundă a priorit ăț ilor pe care ar trebui s ă le avem dac ă dorim s ă ne sim ț im cât mai bine posibil. Ele ne fac să ne înțelegem mai bine pe noi înșine și să fim mai blânzi cu noi.
Mai întâi vom vedea ce se întâmplă în creier în cazul celor mai frecvente tulburări psihice – depresia și anxietatea – și de ce acestea uneori pot fi mai degrabă semne de sănătate decât de boală . După aceea ne vom îndrepta atenția asupra a ce putem face pentru a le gestiona. Apoi vom analiza dacă noi chiar ne simțim mai rău ca odinioară și modul în care o perspectivă biologică asupra vieții noastre emoționale poate influența acest lucru. În cele din urmă, vom încerca să aflăm ce anume ne face fericiți.
Dar hai să începem cu începutul – la propriu cu începutul.
14 Creierul deprimat De ce ne simțim atât de rău când o ducem atât de bine?
„De ce ne simț im atât de rău când o ducem atât de bine?” Această întrebare m-a frământat de-a lungul întregii mele cariere.
1. NOI SUNTEM SUPRAVIEȚUITORII!
18 Creierul deprimat Noi suntem supraviețuitorii! Extincția este regula. Supraviețuirea este excepția.
CARL SAGAN HAI SĂ FACEM un experiment de gândire: dă m timpul cu 250 000 de ani înapoi și ne îndreptăm spre estul Africii. Întâlnim o femeie pe care o numim, să zicem, Eva. În mare, arată ca tine și ca mine, trăiește alături de sute de alți oameni și își petrece zilele adunând hrană sub formă de plante comestibile și vânând animale sălbatice. Eva are șapte copii. Patru dintre ei mor: un fiu moare la naștere, o fiică , de o infecție severă, o altă fiică, în urma unei căzături, iar un alt fiu ajuns la vârsta adolescenței nimerește într-un conflict și e omorât în bătaie. Trei dintre copiii Evei ajung la vârsta adultă și au în total opt copii. Prin urmare, Eva are opt nepoți. Dintre aceștia, patru ajung la vârsta adultă și au la rândul lor copii. Repetă acest lucru pentru 10 000 de generații și te vei întâlni cu nepoții nepoților nepoților nepoților Evei. Deci cu cine te întâlnești? Păi, cu tine și cu mine. Noi suntem urmașii puținilor copii care nu au murit la naștere, care au reușit să se vindece de toate infecțiile și care nu au sângerat până la moarte din cauza rănilor, nu au pierit de foame, nu au fost uciși sau doborâți de un animal de pradă . Tu și cu mine suntem ultima verigă dintr-un șir neîntrerupt de oameni care au rămas pe picioarele lor după ce s-a risipit fumul de pe câmpurile de luptă, după ce au trecut bolile infecțioase și foametea. Gândindu-ne mai bine, e de la sine înțeles că niciunul dintre strămoșii tăi nu a murit înainte de a apuca să aducă pe lume copii. Însă acest lucru are consecințe departe de a fi evidente. Acei urmași ai Evei care reacționau puternic la pericole și acordau o atenție deosebită foșnetului din tufișuri – care
O altă urmare a raționamentului de mai sus este legată de însu șirile noastre mentale. Acei urma și ai Evei cu însu șiri care i-au ajutat să supraviețuiască au avut șanse mai mari de a se descurca. Asta înseamnă că și tu, și eu avem astfel de însu ș iri mentale. Faptul c ă avem o linie neîntrerupt ă de supraviețuitori în spatele nostru și că nici măcar unul dintre strămoșii noștri nu a fost doborât de un leu, nu a făcut un pas gre ș it pe marginea unei stânci sau nu a murit de foame înainte de a avea copii ar trebui să însemne că noi suntem supraoameni. Ar trebui să fim inteligenți ca Marie Curie, de două ori laureată a Premiului Nobel, înțelepți ca liderul spiritual Mahatma Gandhi și calculaț i precum agentul federal Jack Bauer din serialul de televiziune 24 de ore . Dar chiar suntem noi toate astea?
Noi suntem supraviețuitorii! Creierul deprimat 19 venea, poate, de la un leu – au avut mai multe șanse de supraviețuire. Fiind urmașii supraviețuitorilor, și tu, și eu avem o vigilență sporită . Iar acei strămoși ai noștri care aveau un sistem imunitar puternic, aveau și șanse mai mari de a supraviețui unei boli infecțioase. Acesta este motivul pentru care cei mai mulți dintre noi avem un sistem imunitar excelent – chiar dacă nu simțim mereu asta în februarie.
A ne adapta Termenul survival of the f ittest, „supravieț uirea celui mai adaptat”, ne duce cu gândul la cineva care se află în cea mai bună condiție fizică și psihică. Însă, când vine vorba de evoluția omului, fit nu înseamnă a fi într-o formă fizică sau psihică bună (în engleză, fit, „în formă”), ci să te adaptezi (în engleză, fit, „a te adapta”) la mediul în care trăiești. De aceea nu putem privi trăsăturile care i-au ajutat pe strămoșii noștri să supraviețuiască și să se reproducă din perspectiva lumii în care trăim
Bineînțeles că nu, însă corpul și creierul tău cred că da. De fapt, evolu ț ia este atât de lent ă încât, în mod normal, este nevoie de zeci sau sute de mii de ani pentru ca o specie să sufere schimbă ri majore. Acest lucru este valabil și pentru oameni. Stilul de viață cu care tu și cu mine suntem obișnuiți reprezintă doar o clipită din istoria noastră , o perioadă mult prea scurtă pentru ca noi să fi avut timp să ne adaptăm la ea.
20 Creierul deprimat Noi suntem supraviețuitorii! tu și cu mine, ci din perspectiva lumii în care am trăit în cea mai mare parte a istoriei noastre.
Faptul că acei copii ai Evei erau puternici, sănătoși, fericiți, buni, armonioși sau inteligenți nu a avut nicio valoare intrinsecă. În logica cinică a evoluției, un singur lucru a contat: să supraviețuiască și să aibă copii. Când am înțeles asta, mi-am schimbat complet modul de a privi omul. Corpul a fost creat pentru supravieț uire și reproducere, nu pentru să n ătate. Creierul este conceput pentru supraviețuire și reproducere, nu pentru stare de bine. Cum te simți și ce personalitate ai, dacă ai prieteni, mâncare, acoperi ș deasupra capului sau alte resurse – nimic din toate acestea nu contează dacă ești mort.
Prioritatea principală a creierului este supraviețuirea. Atunci ce a trebuit el să ne ajute să evităm? În tabelul alăturat poți vedea din ce cauze s-a murit de-a lungul istoriei și la ce au trebuit să facă față strămoșii tăi și ai mei. Acum poate te gândești „ce legătură are chestia asta cu mine, eu nu tră iesc ca un vân ă tor-culegă tor preistoric”.
La rubrica „serviciu” a profilului tău de Facebook poate scrie că ești profesoară , asistentă medicală , programator, agent de vânzări, instalator, șofer de taxi, jurnalist, bucătar sau medic. În accepțiune pur biologică, ar trebui să scrie că ești vânător-culegător, deoarece corpul și creierul tău nu s-au schimbat semnificativ, nici în 10 000 de ani, nici în 20 000. Mai exact, cel mai important lucru pe care-l poți învăța despre om este cât de puțin ne-am schimbat. Întreaga noastră istorie
0,02% Stil de viață Vână culegtorător Agricultură Industrializat Digitalizat Perioadă 19901800-190010 000 î.H.1 800 d.H. 250 00010 000 î.H. 82 de (Europa,ani 2020) Speranța de viață la naștere cca 33 de ani cca 33 de ani 35 de (1990)77(1800)anideani cerebralcancer,miocardic,InfarctatacCele decescauzecomunemaide Infecț crimfoamete,ii, ă nahemoragii,, ștere Infecț crimfoamete,ii, ă nahemoragii,, ștere Infecții, naș cancermiocardic,infarctpoluare,tere, noastrdinProcentistoria ă 96%3,9%0,08% Noi suntem supraviețuitorii! Creierul deprimat 21
22 Creierul deprimat Noi suntem supraviețuitorii! consemnată timp de 5 000 de ani – și cel puțin de încă două ori pe atât – e plină de oameni ca tine și ca mine, care, la fel ca noi, sunt de fapt vânători-culegători. Așadar pentru ce stil de viață suntem noi de fapt adaptați? 250 000 de ani în două minute E simplu să privim din perspectivă romantică modul de viață al vânătorilor-culegători ca pe o existență de tip Huckleberry Finn, plină de aventuri, într-o lume nealterată, în compania altora în grupuri mici, sudate și egale în drepturi. De fapt, există toate indiciile că viața lor a fost, în multe privințe, un adevărat iad. Speranța medie de viață era de aproximativ 30 de ani, și asta nu pentru că se stingeau la 30 de ani, ci pentru că mulț i mureau de tineri. Jum ătate mureau înainte de a deveni adolescenți, de obicei la naștere, în timpul travaliului, sau din cauza unei infecții. Cei care reuș eau să supraviețuiască și să treacă de copilărie și adolescență, erau amenințați de foamete, hemoragii, deshidratare, atacuri ale animalelor, infecții, accidente și lovituri cauzatoare de moarte. Doar o minoritate ajungea la vârsta de pensionare de astăzi, deoarece chiar și printre vânători-culegători au existat persoane care au trăit până la 70 sau chiar 80 de ani. Așadar, vârsta înaintată nu e ceva nou, ci doar faptul că atât de mulți ajung la o vârstă înaintată Acum. aproximativ 10 000 de ani s-a petrecut ceea ce probabil reprezintă cea mai mare schimbare a modului de viață al oamenilor. Am devenit fermieri. Dar sulițele și arcurile nu au fost înlocuite de îndată de pluguri. Tranziția de la un stil de viață nomad la unul agricol a avut loc treptat, pe parcursul a sute de ani. Condițiile de viață ale fermierilor pot fi rezumate astfel: un iad și mai teribil. Speranța medie de viață era în jur
Munca a devenit mai monotonă, iar orele de lucru mai lungi.
Dieta era mai uniformă, constând probabil în cereale la micul dejun, prânz și cină. Istorici și gânditori de seamă au numit tranziția la o societate agrară drept cea mai mare greșeală a omenirii. De ce am făcut această schimbare dacă atât de multe lucruri s-au înrăutățit? Cel mai important motiv este probabil acela că agricultura poate produce mult mai multe calorii decât vânătoarea, pe aceeași suprafață de pământ. Când ai guri de hrănit, nu-ți poți permite să te plângi că mâncarea e monotonă, că munca e plictisitoare sau că altcineva ia o parte din ceea ce ați reușit să munciți împreună. Mai multe calorii au dus la faptul că mai mulți oameni s-au putut hrăni și, când n-am mai fost nevoiți să ne petrecem toată ziua încercând să procurăm mâncare, am putut începe să ne specializăm. Evoluția tehnologică și construcțiile din ce în ce mai complexe au luat avânt. Toate acestea au dus la o creștere explozivă a populației. În urmă cu 10 000 de ani, înainte de răspândirea agriculturii, existau 5 milioane de oameni pe Pământ. În 1850, înainte de industrializare, cifra era de 1,2 miliarde. O creștere de 30 000% în 400 de generații! Dar să ne întoarcem la Eva, cu care am început acest capitol, și să-i spunem că aproape toate amenințările vor fi eradicate în viitor. Nepoții nepoților nepoților ei vor trăi într-o lume în care bolile infecțioase mortale sunt rare și în care, în
Noi suntem supraviețuitorii! Creierul deprimat 23 de 30 de ani, iar amenințarea de a-ți pierde viața era aceeași ca pentru vânătorii-culegători – probabil că foametea constituia o amenințare mai mică. În schimb, acum crima a devenit o cauză tot mai frecventă de deces, asta probabil din cauza faptului că posibilitățile îmbunătățite de depozitare a hranei și de colectare a resurselor au atras după sine mai multe motive de dispută. Ierarhiile au devenit mai clare și, în plus, o serie de boli infecțioase și-au făcut apariția, boli la care vom reveni.