Despre inegalitate by Editura Publica

Despre inegalitate - BT.indd 1

02-Aug-16 23:22:01

Despre inegalitate - BT.indd 2

02-Aug-16 23:22:01

Despre inegalitate - BT.indd 3

02-Aug-16 23:22:01

Titlul original al acestei cărți este Inequality: What Everyone Needs to Know de James K. Galbraith. Copyright © James K. Galbraith 2016 Inequality: What Everyone Needs to Know was originally published in English in 2016. This translation is published by arrangements with Oxford University Press. Publica Com SRL is solely reponsible for this translation from the original work and Oxford University Press shall have no liability for any errors, omissions or inaccuracies or ambiguities in such translation or for any losses caused by reliance thereon. Inequality: What Everyone Needs to Know a fost publicată pentru prima dată în limba engleză, în 2016. Traducerea de față a fost posibilă cu ajutorul Oxford University Press. Publica Com SRL este direct responsabilă pentru traducerea ediției originale, iar Oxford University Press nu este răspunzătoare pentru nicio eroare, omisiune, lipsă de acuratețe sau ambiguitate care ar putea apărea în prezenta traducere sau pentru orice alte aspecte negative care ar putea decurge de aici.

© Publica, 2016, pentru ediția în limba română Toate drepturile rezervate. Nicio parte din această carte nu poate fi reprodusă sau difuzată în orice formă sau prin orice mijloace, scris, foto sau video, exceptând cazul unor scurte citate sau recenzii, fără acordul scris din partea editorului.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României GALBRAITH, JAMES K. Despre inegalitate: teoria inegalităţii economice pe înţelesul tuturor / James K. Galbraith; trad.: Robert Dobre. - Bucureşti: Publica, 2016 Conţine bibliografie ISBN 978-606-722-210-4 I. Dobre, Robert (trad.) 338

EDITORI: Cătălin Muraru, Silviu Dragomir DIRECTOR EXECUTIV: Bogdan Ungureanu DESIGN: Alexe Popescu REDACTOR: Silvia Dumitrache CORECTORI: Paula Rotaru, Roxana Măciucă DTP: Răzvan Nasea

Despre inegalitate - BT.indd 4

02-Aug-16 23:22:01

James K. Galbraith și-a dedicat cariera studiului și înțelegerii cauzelor care determină inegalitatea economică, una dintre cele mai importante probleme economico‑politice ale epocii noastre. În cartea de față, încearcă să familiarizeze cititorul cu elementele care contribuie la apariția inegalității economice – de exemplu, rasa, avuția sau vârsta – și oferă o serie de răspunsuri la întrebări precum: „Ce înseamnă inegalitatea economică?”, „Cum este măsurată?”, „Care este legătura dintre inegalitate și capitalism?” sau „Care sunt consecințele inegalității?”. Pentru a oferi o privire holistică asupra temei, James K. Galbraith invită cititorul într-o incursiune în istoria ideilor economice, în care prezintă discursuri politice celebre, precum „Discursul lui Rousseau”, și principii economice referitoare la relația dintre plată și venit, care stau la baza conceptului de inegalitate.

Despre inegalitate - BT.indd 5

02-Aug-16 23:22:01

Despre inegalitate - BT.indd 6

02-Aug-16 23:22:01

Lui Norman Birnbaum

Despre inegalitate - BT.indd 7

02-Aug-16 23:22:01

Despre inegalitate - BT.indd 8

02-Aug-16 23:22:01

Cuprins

Prefață �� 9 Mulțumiri �� 11 1. Inegalitatea �� 15 AR TREBUI SĂ NE PESE?

2. Inegalitatea în istoria gândirii economice �� 29 3. Inegalitatea categorială �� 53 4. Concepte majore ale distribuției �� 69 5. Indicatori ai inegalității �� 85 6. Cauzele variației inegalității în Statele Unite �� 101 7. Cauzele variației inegalității în lume �� 123 8. Ne întoarcem la epoca victoriană? �� 149 9. Norme și consecințe �� 163 10. Politici împotriva inegalității �� 177 11. Un comentariu asupra averii și puterii �� 195 O ultimă digresiune �� 207 ADUCE EGALITATEA ECONOMICĂ VICTORIA ÎN RĂZBOI?

Anexă �� 223 Lectură suplimentară �� 233 Bibliografie selectivă �� 239

Despre inegalitate - BT.indd 9

02-Aug-16 23:22:01

Despre inegalitate - BT.indd 10

02-Aug-16 23:22:01

Prefață

Această lucrare scurtă înglobează două decenii de reflecții și cercetare asupra inegalităților economice, începând cu ziua în care am fost atras în acest domeniu de controversele referitoare la rolurile comerțului și tehnologiei, izbucnite la mijlocul anilor 1990. În acești ani, subiectul inegalității a fost repus pe agenda de cercetare a multor economiști și readus în atenția opiniei publice. Ambele comportă avantaje și dezavantaje. Profilul public a creat un discurs politic simplu, dar înspre care se exercită o presiu ne puternică pentru conformitate. Atenția economiștilor a dus la dezvoltarea unui întreg set de teorii concurente, ipoteze și aserțiuni; ce era odată un teren viran este acum un hățiș prin care este greu de văzut și chiar mai greu de trasat o cărare. Scopul meu este acela de a trece în revistă cele mai importante probleme, încercând să păstrez o oarecare distanță față de polemici. Nicio carte despre inegalitatea economică nu poate fi strict apolitică, totuși – aceasta nu este o carte politică. De la început până la sfârșit îmi mențin două convingeri. Prima este aceea că istoria ideilor economice reprezintă un ghid asupra principiilor. Problemele nu sunt noi, iar textele abordate inițial, mergând înapoi la Discursul lui Rousseau și la Avuția națiunilor a lui Adam Smith, sunt încă de actualitate. A doua este aceea că un efort onest de a clasifica faptele necesită o atenție minuțioasă la definire și măsurare. Din aceste motive, cititorii vor descoperi capitole dedicate istoriei ideilor, conceptelor de plată și de venit, surselor de date și proprietăților unor măsuri anume.

Prefață Despre inegalitate 11

Despre inegalitate - BT.indd 11

02-Aug-16 23:22:01

Înclinația mea spre dovezi izvorăște din munca pe care am depus-o pe parcursul multor ani pentru Proiectul Inegalității de la Universitatea Texas (PIUT). Munca acestui grup – mereu în schimbare – de proaspăt absolvenți de facultate a contribuit la măsurarea sistematică a inegalităților economice din toată lumea, făcând astfel posibile progresele în înțelegerea inegalității ca obiect de studiu al teoriei economice. Ei au fost pionierii macroeconomiei inegalității și ai studiului acesteia ca rezultat al forțelor ce acționează asupra lumii ca întreg. Mă voi baza în mare parte pe această muncă în cele ce urmează, dar am păstratreferințele directe pentru final, unde există o prezentare a datelor. Această carte este atât de netehnică pe cât îi permite subiectul și atât de ușor de citit pe cât am reușit să o fac. Am redus citatele la minimumul necesar; acolo unde este menționată o sursă, este dată o referință la sfârșitul cărții. Cititorii interesați de copleșitoarele varietăți de date referitoare la inegalitate pot consulta lucrarea „Seturi de date ale PIUT referitoare la inegalitatea globală pentru anii 1963–2008” care se află pe site‑ul PIUT, la adresa http://utip.gov.utexas.edu, sau seria de lucrări ale Universității Națiunilor Unite. Formatul seriilor Oxford „Ce trebuie să știe fiecare” este acela de a pune întrebări și de a furniza răspunsuri. Deși nu am încercat niciodată până acum să scriu în acest mod, mi se pare interesant și sper că este la fel și pentru cel care citește. Păstrez acest format, cu excepția „Epilogului” și a „Anexei”, care au necesitat o abordare mai directă. Într‑adevăr, sunt anumite lucruri legate de inegalitate pe care fiecare trebuie să le știe. Pentru a le afla, trecând și prin câteva digresiuni, citește mai departe. Austin, Texas 5 ianuarie 2015

12 Despre inegalitate Prefață

Despre inegalitate - BT.indd 12

02-Aug-16 23:22:01

Mulțumiri

Primii care trebuie menționați sunt colegii mei studenți, membri ai Proiectului despre Inegalitate al Universității Texas, un grup informal de cercetare cu o vechime considerabilă, care a condus la realizarea a șapte cărți, la aproximativ 70 de referate și la numeroase articole științifice citate. PIUT a avut în jur de 25 de participanți de‑a lungul anilor; grupul actual este format din Jaehee Choi, Béatrice Halbach, Aleksandra Malinowska, Delfina Rossi și Wenjie Zhang, împreună cu Amin Shams, care a făcut o treabă grozavă cu noi înainte de a pleca să studieze finanțele. Ei au contribuit la actualizarea seturilor de date, a analizelor grafice și statistice, au fost asistenții mei la cursuri, au citit manuscrisul și mi‑au oferit serii săptămânale de conversație și de raționament. Le mulțumesc, de asemenea, studenților talentați care au participat la seminariile mele de primăvară din ultimii ani pe tema Dezvoltare și Inegalitate de la școala LBJ*. Cursurile și conversațiile avute în ultimul an cu studenții, cadrele didactice și participanții la conferințele de la univer sitățile din Barcelona, Florența și Roma, Parlamentul European, întâlnirea UQAM** și Inegalitățile de la Montréal, Forumul Mondial al Cunoștințelor organizat de Universitatea Națională din Seul și Universitatea Konkuk din Coreea de Sud, Conferința * Lyndon B. Johnson School of Public Affairs, University of Texas, școala unde autorul este profesor (n.t.). ** Université du Québec á Montréal (n.t.).

Mulțumiri Despre inegalitate 13

Despre inegalitate - BT.indd 13

02-Aug-16 23:22:01

post‑keynesiană de la Aalborg și organizația CEVEA din Danemarca, Universitatea din Missouri – Kansas City, Universitatea de Științe și Arte din Oklahoma, Universitatea de Stat din Michigan, Universitatea St. John’s, Colegiul Occidental și Universitatea Wisconsin‑Milwaukee m‑au ajutat să mă concentrez și să aștern mai ușor pe hârtie această carte. Scott Parris s‑a străduit din răsputeri să mă convingă să scriu această carte pentru Oxford University Press și a dat dovadă de răbdare în fața reticenței mele inițiale și a angajamentelor anterioare. Cathryn Vaulman și Prabhu Chinnasamy au supravegheat manuscrisul în producție, cu eficiență și cu îndemânare. Dorothy Bauhoff l‑a redactat cu grație și cu precizie. Doi redactori necunoscuți au fost critici și susținători ai propunerii mele. Wendy Strothman a gestionat aspectele contractuale cu înțelepciunea ei obișnuită. Michael Marder a citit manuscrisul, a descoperit câteva erori și a făcut o serie de comentarii folositoare. Olivier Giovannoni a fost într‑atât de binevoitor încât mi‑a permis să‑i folosesc unele dintre reprezentările sale graficedespre cum se modifică tipurile de inegalitate în Statele Unite. Munca la PIUT a fost susținută de un grant generos din partea Institutului pentru o Nouă Gândire Economică, de resursele Departamentului Guvernamental Lloyd M. Bentsen Jr. pentru Relațiile cu Mediul de Afaceri, de facilitățile școlii LBJ și de managementul impecabil al Lisei Johnson. Anul 2014 a fost un prilej de conversații profunde despre inegalitate și alte subiecte care păstrează mintea antrenată, mai ales cu Bruno Amoroso, Norman Birnbaum, Andrea Cornia, Kari Polanyi Levitt, Michael Lind, Luigi Pasinetti, Giuseppe Sacco și, în mod special și mai des, cu Yanis Varoufakis. Vreau să‑i mulțumesc în mod deosebit noului meu prieten Giuseppe Guarino, un model de erudiție, integritate și curaj,

14 Despre inegalitate Mulțumiri

Despre inegalitate - BT.indd 14

02-Aug-16 23:22:02

cel care ne‑a primit în casa lui, pe mine și familia mea, în două ocazii. Această carte a fost scrisă, în cea mai mare parte, în luna decembrie 2014, când aproape întreaga mea familie era în vizită în China, cu excepția Emmei, care descoperea Sonata Franck în timp ce eu scriam de zor. În sfârșit, ca întotdeauna, îi sunt recunoscător lui Ying.

Mulțumiri Despre inegalitate 15

Despre inegalitate - BT.indd 15

02-Aug-16 23:22:02

Despre inegalitate - BT.indd 16

02-Aug-16 23:22:02

Inegalitatea AR TREBUI SĂ NE PESE?

Ce este inegalitatea economică? Egalitatea – „susținem că aceste adevăruri sunt evidente, precum acela că toți oamenii sunt creați egali”; „justiție egală în fața legii”; liberté, egalité, fraternité – este un ideal. Inegalitatea, pe de altă parte, este realitatea noastră cotidiană, mai ales în sfera economică. Câteodată, o deplângem. Dar trăim cu ea, deoarece nu avem încotro. Inegalitatea ne definește și ne modelează viețile. Pentru majoritatea oamenilor – excepțiile ne sunt cunoscute drept asceți, în mare măsură admirați, dar puțin imitați –, realitatea inegalității generează competiția, care determină statutul, rangul și prestigiul și, prin urmare, succesul și eșecul în viață.

Inegalitatea economică și socială are multe forme. Clasa – o denumire a unui grup – este una dintre ele; pe vremuri, clasa era mai rigid definită decât acum, dar este încă prezentă printre noi. Rangul arată locul unui individ pe scara realizărilor, venitului și puterii. Averea este un concept care descrie evaluarea financiară a unei persoane sau posesiunile unei familii; este un inventar al lucrurilor deținute. Venitul este un flux al resurselor accesibile, măsurate de‑a lungul timpului. Între națiuni, cetățenia stabilește o ierarhie de drepturi pentru protecție și asupra bunurilor comune, cum ar fi asigurarea socială și de sănătate. În interiorul familiilor, rolurile membrilor și cele de

Inegalitatea Despre inegalitate 17

Despre inegalitate - BT.indd 17

02-Aug-16 23:22:02

gen stabilesc o ierarhie a puterii și a privilegiilor. Oricare dintre acestea reprezintă o dimensiune a inegalității. Economiștii tind să fie interesați mai ales de trei tipuri de inegalitate: de plată, de venit și de avere. Aceasta nu pentru că tipurile enumerate mai sus sunt neapărat cele mai importante forme ale inegalității. Comparate, spre exemplu, cu inegalitatea de rasă sau de gen, acestea pot fi strâns legate sau nu de stres, de fericire și de simțul dreptății sau al nedreptății printre aletele. Dar noi, economiștii, avem tendința de a studia ceea ce putem să măsurăm cel mai ușor. Iar banii reprezintă unitatea noastră de măsură. Poate că aceștia sunt o măsură deformată – într‑adevăr, sunt o măsură deformată –, dar o folosim, deoarece ne este la îndemână. O folosim cu speranța că, astfel, putem descoperi ceva care merită să fie știut în lume.

Ce este inegalitatea de plată? Ce reprezintă inegalitatea venitului? Ce este inegalitatea averii? Plata și câștigurile sunt termeni care se referă la răsplătirea muncii. Ele cuprind plățile în regie*, care se execută în funcție de numărul de ore lucrate, și salariile**, care sunt determinate anual și nu depind de numărul de ore lucrate efectiv. Beneficiile, bonusurile și compensațiile amânate*** pot fi și ele incluse în * În engleză, „wages”, termen ce reprezintă o plată regulată, având o bază orară, zilnică sau săptămânală, oferită de un angajator personalului său, în special pentru munca manuală sau necalificată (n.t.). ** În engleză, „salaries”, termen ce reprezintă o plată regulată fixă făcută de un angajator pentru o muncă profesională sau de birou, opusă muncii manuale (n.t.). *** În Statele Unite, compensațiile amânate reprezintă un aranjament în care o parte a venitului unui angajat este plătită la o dată ulterioară obținerii venitului. Exemple de compensații amânate pot fi pensiile, planurile de pensii și optiunile pe acțiuni. Cel mai important beneficiu al acestor compensații este amânarea impozitării venitului până la data la care acesta este obținut (n.t.).

18 Despre inegalitate Inegalitatea

Despre inegalitate - BT.indd 18

02-Aug-16 23:22:02

modalitățile de plată. Inegalitatea plății, câștigurilor și salariilor reflectă ratele de plată ale diferitelor slujbe și structura slujbelor disponibile în diferite societăți. Economiștii din industrie tind să se concentreze mai mult asupra relației dintre structura industriilor și distribuția plății. Economiștii din domeniul muncii studiază adesea caracteristicile personale – rasă, gen, vârstă, educație – ale celor care dețin slujbele respective. Venitul este un concept mai larg. În plus față de câștiguri, venitul include componente precum dividendele, dobânda, drepturile de autor, câștigurile de capital marcate, veniturile din chirii și plățile de transfer de la guvern, cum ar fi asigurarea de șomaj. Valoarea unor beneficii precum bonurile de masă* pot să fie incluse sau nu; de obicei, plata unei asigurări de sănătate nu este inclusă în venit. Contabilii care calculează venitul național folosesc, de asemenea, un concept de „venit atribuit”, a cărui componentă majoră este valoarea chiriei casei ocupată de proprietarii ei. Totuși, practica normală de măsurare a inegalității veniturilor în majoritatea țărilor este aceea de a respecta codul fiscal: „venit” este ceea ce codul fiscal îți cere să raportezi ca venit. În țările în care nu există impozit pe venit sau în care acesta este slab colectat, statisticile de venit trebuie să se bazeze pe sondaje care pot varia în funcție de conținutul acestora – dacă aceste sondaje sunt efectuate. Averea este valoarea plasată într‑o mulțime de dețineri sau active. Averea include activele financiare, precum banii, acțiunile și obligațiunile la valoarea lor de piață. Mai include valoarea caselor, clădirilor, obiectelor de artă, automobilelor, bijuteriilor și a altor posesiuni, din care se scad orice obligații de plată referitoare la acestea. În plus, mai include și valoarea prezentă și viitoare a fluxurilor de venit, cum ar fi Social * Un cupon vândut sau transferat gratuit în cadrul unui program federal către persoane aflate sub pragul sărăciei, folosit pentru a cumpăra alimente de la anumite magazine (n.t.).

Inegalitatea Despre inegalitate 19

Despre inegalitate - BT.indd 19

02-Aug-16 23:22:02

Security*, Medicare și Medicaid în Statele Unite. Câștigurile și veniturile sunt active: acestea sunt măsurate de‑a lungul unei perioade, cum ar fi o săptămână, o lună sau un an. Averea este un capital care poate fi evaluat în orice moment. Totuși, pentru că nu există o taxă generală pe avere, regulile de definirea ceea ce se include sau nu în capital nu sunt stricte. Uneori, este folosită o definiție mai strictă, alteori,una mai generală. Inegalitatea de plată sau de câștig este destul de ușor de evaluat din sursele de date disponibile; ștatele de plată ale companiilor sunt ubicue, iar sondajele săptămânale sau lunare despre câștiguri sunt foarte răspândite. Inegalitatea de venituri este, de asemenea, relativ ușor de evaluat în țările care au sondaje de încredere sau raportări fiscale bune. Dar acestea nu sunt prea multe; cele mai bune seturi de date referitoare la impozitarea veniturilor sunt prezente în doar 29 de țări, în majoritate vorbitoare de engleză, așa că mare parte din datele referitoare la venituri provin din sondaje. Inegalitatea de avere este și mai greu de evaluat, iar rezultatele vor diferi în funcție de definiția folosită a averii; doar câteva țări fac sondaje oficiale referitoare la situația averii. Deținerea de active financiare este inegală; majoritatea oamenilor nu acumulează avere din venitul obținut prin muncă. Averea imobiliară este mult mai larg distribuită, iar averea reprezentată de fondurile Social Security este deținută pe scară largă de gospodării, proprietari de case și rentieri. Dar casele sunt greu de evaluat, iar averea din Social Security este adesea neglijată. Un paradox al studiilor efectuate în această zonă este acela că unele dintre lucrurile de care ne pasă cel mai mult sunt cel mai dificil de măsurat și viceversa, lucrurile pe care ne este cel * Social Security este un program guvernamental american care furnizează asistență economică persoanelor aflate în șomaj, cu dizabilități sau în vârstă; programul este finanțat prin impozitarea companiilor și angajaților (n.t.).

20 Despre inegalitate Inegalitatea

Despre inegalitate - BT.indd 20

02-Aug-16 23:22:02

mai ușor să le măsurăm sunt câteodată acelea pentru care avem puține motive să le luăm în calcul.

Ce s‑a întâmplat în ultimii ani cu inegalitatea economică în Statele Unite și în lume? Spre sfârșitul secolului XX, inegalitatea din cele mai multe țări pentru care avem date – care nu sunt prea multe – a avut o tendință de scădere. Pentru Statele Unite, majoritatea surselor sunt de acord că inegalitatea a atins un vârf în 1929, apoi a scăzut în timpul sărăcirii generale din timpul Marii Crize, precum și în anii de recuperare economică susținută prin programul New Deal*, iar apoi a scăzut accentuat în timpul mobilizării militare pentru cel de‑al Doilea Război Mondial. După război, rezultatele măsurătorilor au indicat un nivel de stabilitate a inegalității mai mic sau mai mare, cu câteva scăderi la sfârșitul anilor 1960 sub efectul programelor „Războiul împotriva Sărăciei”** și „Marea Societate”***. Începând cu anii 1970, inegalitățile de plată și de venit au început să crească în Statele Unite. Această creștere s‑a manifestat cu precădere la începutul anilor 1980 – determinând audieri în Congres, audieri organizate de autor la Comitetul * New Deal este un set de programe și politici introdus în anii 1930, proiectat să asigure refacerea economică și reforma socială în timpul primelor mandate ale președintelui F.D. Roosevelt (n.t.). ** Războiul împotriva Sărăciei (War on Poverty) este numele neoficial dat legislației introduse în Statele Unite de președintele Lyndon B. Johnson, în 1964. Această legislație a fost propusă de Johnson ca răspuns la o rată a sărăciei la nivel național de aproximativ nouăsprezece procente (n.t.). *** Marea Societate (Great Society) a fost un set de programe economice în Statele Unite ale Americii anunțat de președintele Lyndon B. Johnson la Universitatea din Ohio și promovat ulterior de el și colegii democrați din Congres în 1960. Aceste programe au avut două obiective principale: eliminarea sărăciei și a nedreptății rasiale (n.t.).

Inegalitatea Despre inegalitate 21

Despre inegalitate - BT.indd 21

02-Aug-16 23:22:02

Economic Reunit în 1982. În jurul anului 1988, cadrele universitare au observat și ele acest lucru, problema creșterii inegalității devenind apoi subiectul multor dezbateri aprinse. În ultimii ani și, mai ales, în anii premergători marii crize financiare din 2008–2009, extinderea inegalității a devenit o problemă politică majoră. Este inegalitatea în creștere după 2010? Unele măsurători spun că este. Altele nu sunt foarte clare. Măsurători ale inegalității de plată în Statele Unite, de exemplu, spun că aceasta a atins un maximum la începutul anilor 1990 și că apoi a scăzut pe măsură ce economia a ajuns la un grad maxim de ocupare a forței de muncă la sfârșitul anilor 1990. Inegalitatea de venituri – care includ dividendele și câștigurile de capital marcate, precum și salariile și bonusurile managerilor seniori din industria financiară și tehnologică – a atins un vârf în anul 2000, odată cu sfârșitul boomului din industria tehnologiei informației. Ulterior, măsurătorile arată un model cu dinți de fierăstrău, strâns corelat cu evoluția prețului activelor, în special cu bula imobiliară și financiară ce a avut apogeul în 2007 și cu redresarea ce s‑a produs pe piețele de capital începând cu anul 2010. Există controverse privind ultimele valori ale inegalității, dacă sunt puțin mai mari sau puțin mai mici decât în anul 2000. În orice caz, este clar că marea creștere a inegalității de venit din Statele Unite a devenit mai puțin sigură și implacabilă după anii 2000 decât a fost înainte. Tendința – dacă există vreuna – la scară mondială, ca întreg, este mult mai greu de observat. Nu există nicio agenție de statistică mondială care să colecteze informații referitoare la venituri realizate la o scară globală, iar rezultatele referitoare la acest subiect depind de modul în care sunt colectate datele disponibile la nivelul fiecărei țări. Există multe astfel de date, dar acestea nu sunt corelate, ci doar comparate. Totuși, pot fi

22 Despre inegalitate Inegalitatea

Despre inegalitate - BT.indd 22

02-Aug-16 23:22:02

folosite alte tehnici și cel puțin una dintre acestea – cea pe care o propun – evidențiază un tipar comun al inegalităților de plată și de venit din interiorul țărilor, pe întreaga planetă. Acest tipar arată o stabilitate aproximativă în anii 1960, o scădere generală a inegalităților în aproape toată lumea în perioada anilor 1970 și apoi o creștere accentuată pe o perioadă mare după 1980, care au făcut înconjurul lumii, din America Latină spre Europa Centrală și Asia, precum și în Statele Unite, atingând un vârf în anul 2000. După aceea, probele existente indică faptul că au apărut scăderi modeste ale inegalității în părți importante ale lumii, incluzând Rusia și o mare parte a Americii de Sud, și, recent, în China, după 2008. Se pot face multe observații pe marginea paragrafului anterior, dar le vom lăsa, deocamdată, pentru un alt capitol al cărții.

De ce este importantă inegalitatea economică? Pentru multă lume, importanța inegalităților economice pare evidentă. Pentru o persoană săracă, dificultatea și remediul sunt foarte clare: nu are de ajuns și are nevoie de mai mult. Cu atât mai mult se pune această problemă, dacă persoana respectivă aparține unui grup discriminat în prezent sau în trecut.Este la fel de evident pentru aceia care îi compătimesc pe săraci sau pe cei discriminați. Reducerea inegalității economice înseamnă, în general, mai puțini oameni care să se afle mult sub normele acelei societăți, iar grupurile cu venituri mici să nu fie atât de departe de standardele impuse de grupurile privilegiate. Înseamnă acest lucru că odată cu inegalitatea scade, de asemenea, discriminarea și sărăcia? Logic, răspunsul ar trebui să fie nu neapărat. Reducerea inegalităților poate avea un cost economic: societatea „egalitară” poate să fie mai săracă, în

Inegalitatea Despre inegalitate 23

Despre inegalitate - BT.indd 23

02-Aug-16 23:22:02

medie, decât a fost înainte, iar sărăcia să fie prezentă în rândul tuturor. O revoluție politică în urma căreia ar fi eliminate (sau trimise în exil) elitele anterioare poate avea această caracteristică. Societatea rezultată poate (sau nu) să fie mai puțin opresivă decât cea pe care a răsturnat‑o, dar, date fiind rupturile și violența care au loc odată cu revoluția, este improbabil să fie mai bogată, în medie, cel puțin la început. Experiența comunismului a fost, pentru multe persoane, dificilă. Într‑o manieră similară, este posibil să fie reduse inegalitățile, dar nu și discriminarea. Ar putea fi cazul în care, după o reducere a inegalității, de exemplu, un grup anume (femei, minorități rasiale) să aibă exact aceeași poziție ca înain te, la baza scării economice. Scara poate fi mai scurtă decât a fost înainte. Sărăcia și dificultățile pot fi mai mici, în timp ce discriminarea rămâne la fel. Liderii și membrii unui grup discriminat pot accepta câștigurile absolute pe care le‑au obținut, ca un fel de substitut al unui tratament egal cu cel al grupurilor favorizate. Sau nu vor accepta. Bunăstarea materială și justiția socială se suprapun, dar nu coincid. O întrebare importantă este dacă inegalitățile au efecte pozitive sau negative asupra performanței economice și sociale totale a unui sistem economic. Suntem cu toții de acord că un anumit grad de inegalitate este esențial – și că, astfel, este practic inevitabil ca anumite grupuri să aibă constant venituri și averi mai mari, în medie, decât altele. Dar când, dacă se întâmplă vreodată, când va fi gradul de inegalitate prea mare? Această întrebare nu poate primi un răspuns doar din perspectiva celor de la baza societății; ci trebuie să ia în calcul punctul de vedere al societății sau al sistemului ca întreg. Evident, această problemă este foarte controversată. Teoriile economice standard încearcă de zeci de ani să explice gradul de inegalitate prezent într‑o economie ca o consecință

24 Despre inegalitate Inegalitatea

Despre inegalitate - BT.indd 24

02-Aug-16 23:22:02

a unor factori externi, cum ar fi cerințele de schimbare tehnologică sau expansiunea comerțului mondial. Astfel, acestea încearcă să dovedească faptul că inegalitatea nu este cu adevărat un element pe care îl putem influența sau de care trebuie să ne preocupăm în mod direct. Dacă aceste teorii ar fi corecte, ne‑ar degreva de munca de examinare a gradului de inegalitate al sistemului economic, cel puțin din punctul de vedere al performanței economice. Totuși, în viziunea economiștilor, teoriile nu sunt convingătoare în linii mari și pare că nu există alternativă la ideea conform căreia inegalitățile sunt create de societăți, în principal, pentru ele însele. Cum este creată inegalitatea? Pe de‑o parte – așa cum marele economist scoțian Adam Smith a scris în secolul al XVIII‑lea –, societățile încurajează inegalitatea prin crearea unor privilegii legale și sociale: în esență, protecții, subvenții și putere de monopol. În parte, așa cum a scris Karl Marx în secolul al XIX‑lea, capitalismul face asta printr‑un proces de exploatare, extrăgând valoare adăugată de la clasa muncitoare. Pe de altă parte, așa cum a scris Joseph Schumpeter la începutul secolului XX, schimbările tehnologice duc la creșterea inegalităților prin oferirea de beneficii consistente celor care reușesc să facă schimbări fundamentale în modul în care ne trăim viețile. Unele dintre aceste forțe sunt benefice; altele sunt inevitabile; totuși, unele sunt periculoase și necesită management și control. Și în ce mod reduc societățile moderne inegalitatea? Pe de‑o parte, prin reglementări, incluzând reglementările directe ale salariilor, prețurilor și ratelor dobânzii. Pe de altă parte, prin impozitare. Sau prin furnizarea unei infrastructuri publice și a bunurilor de larg consum, pe care le folosește toată lumea. Și, în parte, prin asigurările sociale, care garantează un venit minim acelora afectați de schimbările economice sau margi nalizați de bătrânețe ori boală. Din nou, avem o dispută

Inegalitatea Despre inegalitate 25

Despre inegalitate - BT.indd 25

02-Aug-16 23:22:02

interminabilă referitoare la modul în care sunt dirijate toate aceste forțe și instituții și dacă sunt ele necesare. Afectează bătăliile asupra distribuirii și redistribuirii performanța economică? Conflictul în sine este costisitor. Violența fizică este distructivă. Grevele și închiderea fabricilor afectează producția. Inflația – câteodată văzută ca o consecință a eforturilor neterminate de distribuire – este o tulburare a vieții economice normale. Consensul, colaborarea și pacea sunt productive. Totuși, nu este întotdeauna posibil să fie atinse. Teoria economică convențională tinde să susțină că, în modernitate, eficiența economică a favorizat societățile cu un grad de inegalitate mai mare, inclusiv Statele Unite. De ce? Mai ales din cauză că tehnologia superioară (se spune) necesită un grad mai mare de specializare care, în schimb, este recompensat mai mult. Deci, o societate inegală care experimentează schimbări tehnologice rapide trebuie (în balanță) să aibă o rată a șomajului mai mică decât o societate care menține „piețe rigide ale muncii” cu salarii mari plătite muncitorilor necalificați și obstacole ridicate în calea angajării și concedierii angajaților. Alte teorii și cercetări experimentale au combătut acest argument. De exemplu, este posibil ca națiunile care se confruntă cu un grad mare inegalitate a plăților disponibile să aibă șomaj ridicat doar pentru simplul fapt că multe persoane renunță la slujbele lor prost plătite (să zicem o fermă în China) pentru a‑și încerca norocul în alte părți (să zicem în construcții în orașele chinezești). Pare evident că diferențele uriașe dintre oraș și sat din multe țări impulsionează migrarea internă și căutarea de slujbe, la fel cum inegalitățile uriașe dintre țări impulsionează migrarea internațională. Cercetarea experimentală pare să sugereze, de asemenea, contrariul viziunii conven ționale. Țările cu un grad relativ scăzut de inegalitate a structurilor de plată – cum ar fi în Scandinavia – tind să aibă sistematic

26 Despre inegalitate Inegalitatea

Despre inegalitate - BT.indd 26

02-Aug-16 23:22:02

o productivitate mai mare și o rată mai mică a șomajului decât vecinii și concurenții lor care se confruntă cu niveluri mai ridicate de inegalitate. Și acest lucru se întâmplă din cauză că societățile percepute ca nedrepte și neserioase chiar nu funcțio nează așa de bine. Un argument elocvent de acest tip împotriva inegalității americane a fost dat, recent, de către Joseph Stiglitz. Într‑o democrație formală, un alt aspect al inegalității economice într‑o formă extremă este puterea pe care o capătă cei foarte bogați. Adam Smith scria: „Averea, așa cum spune domnul Hobbes, înseamnă putere”. Așa cum spune domnul Hobbes – inegalitatea care a ajuns să caracterizeze Statele Unite în ultimele decenii a însemnat acces inegal la puterea politică, în parte, din simplul motiv că ai nevoie de bani pentru a câștiga alegerile. Acest aspect al inegalității leagă economia de politică într‑un mod care este greu de înlăturat sau evitat. În marele șuvoi al comparațiilor internaționale, un alt fapt de bază iese în evidență. E cazul societăților mai bogate care tind să susțină egalitatea într‑un grad mai mare decât societățile mai sărace. Și de ce se întâmplă acest lucru? Răspunsul este intuitiv și simplu. O societate bogată, prin definiție, trebuie să aibă o clasă de mijloc mare. Asta înseamnă că trebuie să aibă mulți indivizi și familii care să dețină o parte semnificativă din averea națională. Nu este posibil pentru o țară bogată – este cazul excepțional al emiratelor mici exportatoare de petrol – să lase avuția națională în mâinile unui mic grup de prințese, nobili sau cavaleri. Țările mai sărace ale lumii sunt, cu siguranță, acelea în care activitatea economică este clar împărțită între un număr mic de persoane care dețin controlul resurselor de valoare (incluzând pământul) și un număr mult mai mare de sărăciți și deposedați. Astfel, procesul de dezvoltare economică produce aproape invariabil niveluri mai mici de inegalitate de‑a lungul timpului;

Inegalitatea Despre inegalitate 27

Despre inegalitate - BT.indd 27

02-Aug-16 23:22:02

iar împreună cu acestea vin și beneficiile pe care le asociem cu viața civilizată: pensii publice, asigurare de sănătate, educație publică gratuită, parcuri naționale și facilități culturale. Procesul de dezvoltare ridică întrebarea dacă a încerca să accelerezi transformarea către egalitate este bine sau rău. O problemă pentru țările bogate care deja au atins un grad de inegalitate relativ scăzut este dacă bogăția a condus la reducerea inegali tății – sau dacă reducerea inegalităților a condus spre bogăție. Și spunând acest lucru, să observăm că, până acum, am discutat doar dacă inegalitatea, într‑un grad mai mare sau mai mic, este un lucru bun sau rău. Dar ce spunem despre schimbările în nivelul inegalității? Este creșterea inegalității un lucru rău? Este scăderea inegalității un lucru bun? Observăm în ultima generație, până în ultimii ani, că inegalitatea s–a extins în multe țări bogate și sărace deopotrivă. Este aceasta o fază nouă în procesul lor de dezvoltare, probabil asociat, în cazul celor bogate, cu noile și avansatele forme de schimbare tehnică? Sau este un semn de regres și de inegalitate în creștere care amenință câștigurile sociale din ultimul secol și jumătate sau mai mult? Nici aceasta nu este o întrebare ușoară și este posibil să nu aibă un singur răspuns. Dacă inegalitatea este prezentă într‑un grad prea mic, împiedicând afacerile și inovația, de ce să nu o lăsăm să crească? Dacă este prea evidentă, creând un sentiment de nedreptate, de ce să nu o micșorăm? Or, la fel ca în cazul faimos al procesului de reformă din China de după 1976, de ce să nu o lăsăm să se extindă la început și (poate) să o micșorăm mai târziu? Răspunsul poate depinde în întregime de context. În unele situații, reducerea inegalității poate fi politica economică corectă; în altele, poate că trebuie lăsată să se extindă. Și totuși, în ciuda tuturor restricțiilor, ar putea să ne pese.

28 Despre inegalitate Inegalitatea

Despre inegalitate - BT.indd 28

02-Aug-16 23:22:02

Filosoful John Rawls sugera un motiv rezonabil pentru care ar trebui să ne pese de nivelul inegalității la nivel abstract. Să presupunem, argumenta el, că cineva a trebuit să aleagă nivelul general de inegalitate din societate din spatele unui „văl de ignoranță”, adică fără a‑și cunoaște propria poziție în acea societate. Atunci a ales în mod rațional o societate care nu se confrunta cu inegalități în forme extreme – și în care inegalitățile erau justificate doar în măsura în care ele îi ridicau pe cei mai săraci și mai vulnerabili cetățeni. În măsura în care putem să ne distanțăm de poziția noastră actuală și să tolerăm experimentul lui Rawls, reușim să apreciem că inegalitatea contează, chiar dacă este inevitabilă într‑o oarecare măsură și, în anumite cazuri și în interiorul unor limite, chiar de dorit.

Inegalitatea Despre inegalitate 29

Despre inegalitate - BT.indd 29

02-Aug-16 23:22:02

Despre inegalitate - BT.indd 30

02-Aug-16 23:22:02

Inegalitatea în istoria gândirii economice

Noi, în Statele Unite, suntem obișnuiți cu principiul conform căruia „toți oamenii sunt creați egali”. Desigur că principiul nu datează din timpuri imemoriale; nu este evident de la sine nici măcar acum și era departe de a fi, pentru majoritatea oamenilor, momentul în care a fost scris. Era o parte a unui document revoluționar – Declarația de Independență –, deoarece încorpora un sentiment revoluționar, demn de notat în atmosfera timpului. Deci, trebuie să ne revizuim mentalitățile, ținând cont de faptul că inegalitatea este starea imemorială a speciei umane, așa cum este cazul pentru toate celelalte specii sociale, în mod virtual, de la furnici până la gorilele de munte.

În acest context, enunțarea unei norme fundamentale de egalitate este o dezvoltare remarcabilă care necesită o explicație. Iar istoria economiei politice, din acel moment până în prezent, poate fi văzută, în mare măsură, ca un concurs între idealul egalitarist și realitatea inegală, între o nevoie resimțită de a‑l atinge pe primul și o nevoie resimțită de a o accepta și chiar justifica pe ultima.

De unde ideea de egalitate? În eseul său din anul 1755, intitulat „Discurs asupra originii inegalității”, filosoful francez Jean‑Jacques Rousseau a pus creșterea inegalității pe seama creării drepturilor de

Inegalitatea în istoria gândirii economice Despre inegalitate 31

Despre inegalitate - BT.indd 31

02-Aug-16 23:22:02

proprietate. Rousseau scria: „Așa cum poți cu greu găsi o inegalitate printre oameni în stare naturală, toată inegalitatea pe care acum noi o privim își trage seva din dezvoltarea aptitudinilor noastre și din îmbunătățirea relațiilor noastre și, în cele din urmă, devine permanentă și legală prin înființarea proprie tății și a legilor”. „Starea naturală” a lui Rousseau a fost un construct mental, nedorind să reprezinte istoria umană sau societățile aborigene actuale din America sau din altă parte. Era un concept abstract al cărui scop era acela de a ilustra faptul că, într‑o așezare asocială – o pădure ipotetică de vânători‑culegători –, diferențele umane sunt limitate la caracteristicile personale fizice și psihice. În această așezare, orice efort de a subordona sau de a înrobi o persoană alteia ar eșua de fiecare dată, din moment ce persoana aflată în poziția inferioară s‑ar putea ridica și ar pleca în orice moment. Prin urmare, statul modern al ierarhiei și ordinii se poate naște doar într‑un cadru de constrângere și lege, de care oamenii sunt legați și din care nu pot evada. Sclavagismul este o formă extremă a unei asemenea constrângeri; cetățenia sau „libertatea” este o formă mai largă, dar o variație pe aceeași temă. Nu multe persoane, chiar și astăzi, ies din cadrul legal național în care s‑au născut, iar aceia care o fac intră doar într‑un altul, la fel de constrângător. Rousseau nu a fost mulțumit să accepte inegalitățile sociale așa cum erau. După ce a înțeles originile lor, a scris: „Înseamnă că inegalitatea morală, autorizată de orice drept care este pe de‑a întregul pozitiv, se ciocnește cu dreptul natural… o distincție care determină îndeajuns ceea ce suntem capabili să gândim despre acel tip de inegalitate apărut în toate națiunile civilizate, din moment ce este evident împotriva legii naturii ca senectutea să se supună copilăriei, înțelepciunea comportamentului prostesc, iar o mână de oameni să se înece în exces,

32 Despre inegalitate Inegalitatea în istoria gândirii economice

Despre inegalitate - BT.indd 32

02-Aug-16 23:22:02

în timp ce mulțimea înfometată să aibă cele mai simple necesități ale vieții”. „Evident împotriva legilor naturii” – astfel de cuvinte pot motiva rebeliunea, revoluția și chiar ghilotina. Totuși, din moment ce, în mod necesar, trăim într‑o societate, nu este chiar clar cât de departe poate guverna legea naturii. Rousseau a stabilit un standard exigent. Economiștii politici, începând de atunci, au încercat să explice (și să justifice) inegalitățile economice actuale din societățile umane contemporane în termeni care ar putea toci lama ascuțită a filosofului.

Cum a ajuns economia să considere inegalitatea drept produsul legii naturale? În 1776, filosoful scoțian Adam Smith a publicat marele său tratat O cercetare asupra naturii și cauzelor avuției națiunilor. Aceasta este, din multe puncte de vedere, o carte izbitor de modernă și de practică, plină de observații actuale și digresiuni istorice, fiind, în aceeași măsură, o încercare sistematică de a elucida principiile vieții economice. Smith a fost produsul erei comerciale și coloniale ce a urmat Revoluției Glorioase* din Anglia anului 1688, în care – în contrast cu Franța lui Rousseau – distincțiile feudale de clasă, cum ar fi cele între regi, lorzi și oamenii obișnuiți, erau încă prezente, dar nici pe departe atât de evidentă. Ele aveau să fie eliminate de apariția unei noi clase comerciale (și, în curând, industriale) ce va fi numită mai târziu burghezie. Prin urmare, Smith avea o nouă problemă de rezolvat, și anume principiile * Revoluția Glorioasă (The Glorious Revolution), numită și Revoluția de la 1688, a condus la răsturnarea de pe tron a regelui Iacob al II‑lea și la înlocuirea acestuia cu Wilhelm al III‑lea de Orania (n.t.).

Inegalitatea în istoria gândirii economice Despre inegalitate 33

Despre inegalitate - BT.indd 33

02-Aug-16 23:22:02

care stăteau la baza diviziunii „venitului anual” al unei țări între trei clase care nu mai erau neapărat fixe și ereditare: muncitorii, care câștigau salarii; stăpânii, care câștigau profituri sau „fonduri” de capital; și proprietarii, care dețineau pământuri și câștigau rente. Cea mai mare parte a primei părți a cărții lui Smith se ocupă cu această problemă; soluția acestei probleme nu i‑a satisfăcut pe economiștii care i‑au urmat. Totuși, aceste soluții au ajutat la descrierea unei surse majore a inegalității economice, pe care economiștii o denumesc astăzi distribuția funcțională a venitului.

Ce este distribuția funcțională a venitului? Mult înainte de a exista orice măsurători ale venitului unui individ sau al unei familii și orice sisteme de taxare a venitului sau sondaje, economia politică clasică a împărțit lumea economică în categorii majore, așa cum a fost lumea feudală, iar diferențele dintre clase erau o problemă de inegalitate categorială, lucruri ce vor fi discutate mai pe larg în Capitolul 3. Totuși, categoriile în discuție nu erau de rasă sau gen (așa cum obișnuim astăzi), nici cele de suveran, lord, preot, țăran și iobag, care au fost predominante în Evul Mediu. În schimb, economia clasică a definit trei categorii de bază: capitaliști, muncitori și proprietari de pământ. Aceste clase aveau venituri diferite: profituri, salarii și rente. Legile economiei politice clasice au fost astfel folosite pentru a determina principiile diviziunii venitului în aceste trei tipuri, iar astăzi denumim această diviziune distribuția funcțională a venitului. Principiile distribuției funcționale includeau o teorie competitivă a profiturilor (care poate fi distorsionată de către monopoluri), care avea o tendință generală către o rată descrescătoare

34 Despre inegalitate Inegalitatea în istoria gândirii economice

Despre inegalitate - BT.indd 34

02-Aug-16 23:22:02

a profitului obținut din investițiile noi de‑a lungul timpului. Teoria salariilor care a evoluat de‑a lungul secolului al XIX‑lea a fost proiectată mai ales pentru a explica de ce salariile nu vor crește niciodată, fie din cauza presiunii populației, fie din cauza exploatării. Atunci când salariile au crescut într‑adevăr, teoria clasică s‑a transformat în versiunea neoclasică modernă, care susține că munca primește o parte din venituri, proporțional cu contribuția sa la producție sau venit – acesta este conceptul de productivitate marginală. În loc de conflict sau de sărăcie, teoria neoclasică a propus ca factorii de producție să lucreze într‑un spirit de cooperare, fiecare la locul său, și să împartă câștigurile proporțional cu contribuțiile proprii. Pământul, credeau clasicii, aducea o rentă proporțională cu capacitatea sa relativă de a produce – în comparație cu pământul arid de la marginea celor cultivate sau cu suburbiile îndepărtate aflate la marginea așezărilor urbane. Din moment ce pământul nu poate fi înmulțit și este, în cele din urmă, limitat, economiștii clasici credeau că proprietarii de pământuri aveau să rămână grupul cel mai bine răsplătit, propunând ca impozitarea efectivă să se bazeze pe valoarea pământurilor. Economiștii neoclasici au avut tendința de a uita de pământ – parțial, deoarece pro prietarii de pământuri poate și‑ar fi dorit să fie uitați –, astfel că, în secolul al XX‑lea, distribuția funcțională a veniturilor a ajuns să descrie diviziunea venitului național între capital și venit. La mijlocul secolului XX, a apărut un corpus de teorie economică ce plasa distribuția funcțională într‑un cadru matematic și care extrăgea expresii precise ale productivității marginale a capitalului sau muncii din diferite ipoteze referitoare la starea tehnologiei și tehnicii. Acest lucru a ridicat o întrebare importantă: care sunt indicii în funcție de care trebuie măsurate munca (M) și capitalul (K)? Munca ar putea fi văzută, la limită, ca o măsură a timpului, aceea a orelor lucrate (neluând în seamă

Inegalitatea în istoria gândirii economice Despre inegalitate 35

Despre inegalitate - BT.indd 35

02-Aug-16 23:22:02