Economia crizelor

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 1

7/8/2010 12:39:58 PM

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 2

7/8/2010 12:39:59 PM

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 3

7/8/2010 12:39:59 PM

The original title of this book is: Crisis Economics: A Crash Course in the Future of Finance,

by Nouriel Roubini and Stephen Mihm First published in 2010 by The Penguin Press, a member of Penguin Group (USA) Inc. Copyright © Nouriel Roubini and Stephen Mihm, 2010 All rights reserved including the right of reproduction in whole or in part in any form.

This edition published by arrangement with The Penguin Press, a member of Penguin Group (USA) Inc. © Publica, 2010, pentru ediţia în limba română ISBN 978‑973‑1931‑43‑2

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ROUBINI, NOURIEL Economia crizelor : curs-fulger despre viitorul finanţelor / Nouriel Roubini, Stephen Mihm ; trad.: Smaranda Nistor. - Bucureşti : Publica, 2010 Bibliogr.

ISBN 978‑973‑1931‑43-2 I. Mihm, Stephen II. Nistor, Smaranda (trad.)

33

EDITORI:

Cătălin Muraru Radu Minculescu Silviu Dragomir

COPERTA:

Alexe Popescu DTP:

Răzvan Nasea DIRECTOR EXECUTIV:

Bogdan Ungureanu REDACTOR:

Laura Sandu

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 4

CORECTURĂ:

Rodica Petcu Elena Bițu

7/8/2010 12:39:59 PM

Nouriel Roubini: Pentru H.H., K.S., L.S., M.M. Ĺ&#x;i M.W. Stephen Mihm: Familiei mele

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 5

7/8/2010 12:39:59 PM

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 6

7/8/2010 12:39:59 PM

Cuprins Cuvânt înainte ....................................................................................

9

Introducere .........................................................................................

15

1. Lebăda albă .........................................................................................

33

2. Economiştii crizelor ............................................................................

75

3. Tectonica plăcilor ................................................................................

113

4. Totul se năruie ..................................................................................... 155 5. Pandemii .............................................................................................. 201 6. În ultimă instanță .................................................................................. 233 7. Cheltuim mai mult, taxăm mai puţin? .............................................. 271 8. Primii paşi ........................................................................................... 309 9. Remedii radicale ................................................................................. 357 10. Linii de falie ......................................................................................... 403 Concluzie ................................................................................................... 447 Perspective ................................................................................................ 463

Mulţumiri ............................................................................................ 503 Bibliografie selectivă ........................................................................... 509

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 7

7/8/2010 12:39:59 PM

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 8

7/8/2010 12:39:59 PM

Cuvânt înainte Istoria lebedelor albe Numele lui Nouriel Roubini naşte de obicei două reacţii opuse: fie de admiraţie faţă de un vizionar care a fost în stare să prevadă încă din 2006 marea criză din 2008 şi recesiunea ulterioară, fie de sastiseală faţă de un economist ultramediati‑ zat, care nu pare să vadă viitorul decât în negru, cu precădere viitorul Europei şi al zonei euro, turnând gaz pe focul specu‑ laţiilor de pe pieţele financiare şi, da, speriind lumea cu pre‑ dicţiile lui.

Cartea de faţă va avea darul, cel mai probabil, să înmoaie întrucâtva ambele puncte de vedere, cu forţa firească pe care prezentarea detaliată a unor argumente o are în raport cu ima‑ ginea fatalmente limitată din media: admiraţia va fi probabil ponderată pentru cei ce aşteaptă de la el o soluţie tranşantă a crizei (sau a crizelor) fie în intervenţia clasică a statului, fie în eliberarea completă a pieţelor, iar sastiseala va pieri pentru cine urmăreşte logica lui Roubini, care n‑are a face nici cu vreo umoare neagră a autorului faţă de capitalism, de America sau de Europa şi nici cu vreo divinaţie lipsită de temei. Încercaţi deci să faceţi abstracţie de vedeta mediatică Roubini (sau „Dr. Doom”) şi veţi descoperi un economist lucid şi studios, care îşi cunoaşte bine obiectul de studiu şi are toate instrumentele să‑l înţeleagă.

E bine de ştiut, în context, că experienţa lui nu e numai livrescă – doctoratul la Harvard şi cariera didactică la Yale şi apoi la New York University, începând din 1995 –, ci şi de cunoaştere a lumii şi a sferei politicii: născut la Istanbul din părinţi evrei iranieni, a crescut la Teheran şi Tel Aviv, iar timp

Cuvânt înainte Economia crizelor

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 9

9

7/8/2010 12:39:59 PM

de doi ani, între 1999 şi 2001, a fost consilier în Departamentul american al Trezoreriei. Într‑un interviu pentru Bloomberg Radio din luna mai, Nouriel Roubini definea măsura înfrico‑ şătoare a actualei crize economice în raport cu precedentele tocmai prin reperele cu care a făcut atunci cunoştinţă: „Acum zece ani, când eram la Trezorerie, un pachet de asistenţă finan‑ ciară de 10 miliarde de dolari pentru Coreea era uriaş. Acum avem de‑a face cu un trilion de dolari pentru Europa şi 700 de miliarde pentru America şi ele tot nu sunt de ajuns ca să cal‑ meze pieţele financiare”.

Teza de la care pleacă volumul de faţă, demonstrată prin examinarea celor mai cunoscute crize economice din istoria ultimelor secole, de la balonul speculativ „al bulbilor de lalele” din Olanda anilor 1600 şi până la Marea Depresiune din anii 1930, e că temuta succesiune balon speculativ–criză–recesiune nu numai că nu se prezintă ca o „lebădă neagră” (termenul e împrumutat de la Nicholas Taleb şi desemnează, cum ştim, evenimente imposibil de prevăzut şi cu impact istoric major, de la explozia internetului până la atentatele de la 11 septem‑ brie), dar e de‑a dreptul o banalitate la scara istoriei, pentru că reprezintă o fază normală a ciclului economic. Ne amintim că încă din anii '90, când balonul speculativ al internetului înce‑ pea să prindă proporţii, mulţi cochetau cu ideea unei creşteri economice continue, scăpate de spectrul crizelor pur şi simplu graţie tehnologiei şi globalizării. A fost un optimism la fel de de neîntemeiat ca şi cel din anii 2000, când eram tentaţi să credem că se poate creşte la infinit pe credit, că locuinţele se vor scumpi la infinit şi că economia financiară bazată pe instrumente tot mai sofisticate şi din nou pe globalizare poate scăpa omenirea de tirania ciclurilor economice.

Cititorul, avizat sau nu în materie de lecturi „despre criză”, va aprecia cu siguranţă stilul deosebit de clar şi de ferm,

10

Economia crizelor Cuvânt înainte

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 10

7/8/2010 12:39:59 PM

aproape jurnalistic, de a enunţa şi explica realitatea economică; şirul de „lebede albe” descris de el e perfect convingător. Mulţi probabil vor rămâne nemulţumiţi de soluţiile oferite, prin pris‑ ma comparaţiilor cu felul cum s‑a redresat economia mondială după alte crize şi inclusiv după Marea Depresiune a secolului trecut, dar mai ales prin cea a necunoscutelor situaţiei de acum (cartea a apărut în mai 2010). Ca şi alţi economişti însă – şi în general ca orice om care încearcă să înţeleagă o situaţie fluidă şi fără precedent încercând s‑o reducă la alte situaţii asemănă‑ toare pe care istoria le‑a rezolvat – Roubini nu se poate situa deasupra timpului său. Ideile susţinute de el (întărirea regle‑ mentării în sectorul financiar, dispariţia instituţiilor financiare „prea mari ca să fie lăsate să cadă”, coordonarea mai bună între băncile centrale) nu numai că au parte de o opoziţie con‑ stantă, atât în SUA, cât şi în Europa, dar înseşi guvernele păşesc în fiecare zi pe terenuri mişcătoare, încercând să deter‑ mine de unde trebuie început şi unde ar trebui să se oprească în asemenea reforme.

Aşa încât, în mod firesc, cartea lasă deschise scenariile vii‑ torului: cât mai durează recesiunea, dacă în următorii ani ne ameninţă inflaţia sau deflaţia, ce rol vor avea China sau India sau în ce măsură se poate evita ca aversiunea faţă de globali‑ zare să conducă spre o reîntoarcere la protecţionism. Cheia viziunii lui Roubini şi explicaţia pentru care lectura cărţii nu lasă în urmă senzaţia că autorul are de ilustrat o dogmă pre‑ existentă sau că ar avea pretenţia de a le şti pe toate, e însă bunul‑simţ al economistului ghidat de istorie – iar aici trebuie recunoscută contribuţia coautorului Stephen Mihm, profesor de istorie la University of Georgia, specializat în istorie economică.

Cei doi nu încearcă să fie fideli vreunei teorii, ci pornesc de la premisa că fiecare curent de gândire economică are ceva de

Cuvânt înainte Economia crizelor

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 11

11

7/8/2010 12:39:59 PM

spus despre criza recentă şi că „înţelegerea şi gestionarea cri‑ zelor impun o abordare mai holistică şi mai eclectică decât se obişnuieşte, probabil, în general”. Pentru autori, de vină sunt nu numai băncile şi fondurile speculative ce şi‑au asumat ris‑ curi excesive, sau numai statele care au lăsat instituţiile finan‑ ciare să‑şi facă de cap în numele respectării libertăţii pieţei, sau numai consumatorii nechibzuiţi ce s‑au grăbit să se înda‑ toreze. Iar experienţa anilor 2008–2010 dovedeşte că atât teo‑ riile care privilegiau piaţa şi libertatea ei neîngrădită, cât şi cele ce exaltă rolul statului par să se fi discreditat într‑o anumită măsură în contactul dur cu realitatea (nu şi pentru adepţii lor cei mai înfocaţi, dar aceasta e altă poveste, abordată în carte de Roubini atunci când scrie că „ideologia trebuie lăsată la uşă” în cercetarea economică).

Să spunem doar că, pe termen scurt, cartea sugerează că ar fi oportun un răspuns „keynesian” la criză, cu un stat activ, încercând să stimuleze economia, dar pe termen mediu, acu‑ mularea datoriei publice şi creşterea deficitelor bugetare obli‑ gă statele la reducerea cheltuielilor publice şi la restrângerea rolului lor în economie. Drept concluzie teoretică însă, Roubini avansează ideea că la ora actuală, ambele modele, şi cel anglo‑saxon (bazat pe laissez faire şi dominaţia pieţei), şi cel european (al statului bunăstării, al statului social) şi‑au dove‑ dit nu numai limitele, ci şi pericolele, respectiv potenţialul de a genera crize, iar idealul ar trebui să fie o a treia cale, a unei economii de piaţă, dar în care guvernele furnizează serviciile publice necesare şi unde există o supraveghere prudenţială „sănătoasă” a economiei şi a sistemului financiar.

Elementar ca o „lebădă albă”, am putea zice. Inacceptabil, ar spune cititorii libertarieni sau cei convinşi că sistemul capi‑ talist aşa cum îl ştim ar trebui să fie schimbat radical. Cum o dovedeşte însă toată cartea, de la un capăt la altul, realitatea e

12

Economia crizelor Cuvânt înainte

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 12

7/8/2010 12:40:00 PM

mult mai banală şi mai incompatibilă cu soluţiile radicale şi cu excesele decât am fost sau am fi tentaţi să credem, iar a găsi un echilibru, o cale de mijloc, o frână în calea exceselor e vital nu numai pentru a limita impactul unei crize economice, dar şi pentru ca, după ce am ieşit dintr‑o criză, să n‑o chemăm de bunăvoie pe următoarea. Aceasta e învăţătura lui Roubini şi acesta e sensul în care economistul american reia una dintre frazele des vehiculate în ultimii ani, inclusiv la noi, dar aşa de rar luată în serios: „E mare păcat să iroseşti o criză”. iulie 2010 Crenguţa Nicolae BUSINESS Magazin

Cuvânt înainte Economia crizelor

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 13

13

7/8/2010 12:40:00 PM

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 14

7/8/2010 12:40:00 PM

Introducere În ianuarie 2009, în zilele de final ale administraţiei Bush, vicepreşedintele Dick Cheney a dat un interviu agenţiei Associated Press. A fost întrebat de ce administraţia nu reuşise să prevadă cea mai mare criză financiară de la Marea Depresiune încoace. Răspunsul lui Cheney a fost revelator: „Nimeni, nicăieri, n‑a fost destul de deştept încât să‑şi dea seama [ce va urma]“, a declarat el. „Nu cred că s‑a aşteptat cineva.“1 Nu doar Cheney credea acest lucru. Uitaţi‑vă la declaraţiile pe care pontifii comunităţii financiare şi ai establishmentului politic le‑au făcut în urma crizei. Invariabil, toţi ne‑au oferit o variantă sau alta a aceleiaşi întrebări retorice: Cine şi‑ar fi putut da seama? Criza financiară a fost, aşa cum dădea Cheney de înţeles în interviul menţionat, asemănătoare atacurilor tero‑ riste din 11 septembrie 2001: catastrofală și aproape imposibil de prevăzut.

Ceea ce nu este adevărat. Ca să nu pomenim decât de cele mai faimoase predicţii făcute anterior acestei crize, unul din autorii cărţii de faţă – Nouriel Roubini – a emis un avertisment foarte clar, în faţa unui public perfect avizat în materie de probleme economice şi financiare, în zilele de glorie ale anului 2006.2 Pe data de 7 septembrie, Roubini, profesor de economie la Universitatea New York, s‑a adresat unui auditoriu sceptic de la Fondul Monetar Internaţional din Washington, D.C. El a emis cu toată puterea un avertisment care multora dintre cei prezenţi li s‑a părut absurd. Economia naţiunii, a prezis Roubini, va suferi curând o cădere dramatică, la care nu asişti decât o dată în viaţă, a pieţei locuinţelor; un şoc brutal al

Introducere Economia crizelor

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 15

15

7/8/2010 12:40:00 PM

petrolului; o diminuare abruptă a încrederii consumatorilor; şi, inevitabil, o recesiune profundă.

Ca şi cum aceste dezastre n‑ar fi fost de ajuns, Roubini a venit cu un scenariu încă şi mai terifiant. Pe măsură ce propri‑ etarii de locuinţe vor înceta să‑şi mai plătească împrumuturile ipotecare, întregul sistem financiar global se va cutremura şi se va bloca, dat fiind că titlurile de valoare girate cu ipoteci, evaluate la multe trilioane de dolari, vor începe să‑şi piardă valoarea. Această încă nematerializată prăbuşire a pieţei locu‑ inţelor, a conchis Roubini, ar putea „să ducă... la o problemă sistemică pentru sistemul financiar“, declanşând o criză care riscă să afecteze grav, dacă nu chiar să prăbușească, fondurile de acoperire* şi băncile de investiţii, precum şi mamuţii finan‑ ciari patronaţi de guvern ca Fannie Mae şi Freddie Mac. Auditoriul i‑a întâmpinat cu mare scepticism aceste temeri.

Pe parcursul următoarelor optsprezece luni, predicţiile lui Roubini au început să se adeverească, iar el a căutat să‑şi ela‑ boreze mai detaliat viziunea pesimistă.3 La începutul anului 2008, majoritatea economiştilor susţineau că Statele Unite suferă­ doar de o contracţie a lichidităţii, dar Roubini a *

Hedge fund în limba engleză. În româneşte circulă mai multe variante de echivalare

a acestui termen: fond de acoperire sau fond de investiţii cu capital protejat, dar şi fond de

risc sau fond speculativ. Trăsătura definitorie a acestui tip de instituţie financiară este aceea că, nefiind reglementată la fel de strict ca fondurile deschise de investiţii, poate să folosească o strategie agresivă şi diversificată, de investiţii în instrumente complexe şi de operaţiuni în marjă, care îi permite să obţină câştiguri peste media fondurilor deschise. În textul de faţă am optat pentru traducerea fond de acoperire, din două raţiuni: ca să respectăm sensul termenului hedge, chiar dacă experienţa recentă a demonstrat că aceste fonduri şi‑au asumat riscuri mai degrabă, decât să le acopere; şi pentru a nu risca (!) o confuzie cu venture

(capital) fund, intrat în româneşte, inclusiv în legislaţie, sub denumirea „fond (cu capital) de risc“. Ca observaţie generală: pentru traducerea în română a termenilor financiari mai noi, prima sursă de referinţă a fost, pe cât posibil, reglementarea românească în materie (legi, regulamente BNR şi CNVM etc.), dar, acolo unde exprimarea strict juridică ar fi îngreunat efortul lecturii, am folosit şi termeni mai „colocviali“, din limbajul practicienilor sau al jurnaliştilor domeniului economic (n.t.).

16

Economia crizelor Introducere

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 16

7/8/2010 12:40:00 PM

previzionat­că o mult mai severă criză a creditului va lovi gos‑ podăriile americane, corporaţiile şi, cel mai dramatic, firmele financiare. De fapt, cu mult înainte să aibă loc colapsul băncii de investiţii Bear Stearns, Roubini a prezis că două dintre cele mai mari societăţi de servicii de investiţii financiare (adică bănci de investiţii) vor da faliment şi că toate celelalte firme de primă mărime vor înceta să mai fie entităţi independente. Roubini a avertizat că Wall Streetul, aşa cum arată el astăzi, va dispărea în curând, declanşând răsturnări la o scară de mărime nemai‑ întâlnită din anii 1930. După numai câteva luni, Bear Stearns nu mai era decât o vagă amintire, iar Lehman Brothers se pră‑ buşise. Bank of America înghiţise Merrill Lynch, iar Morgan Stanley şi Goldman Sachs au fost în final obligate să se supună unui grad sporit de supraveghere din partea autorităţilor de reglementare, transformându‑se în holdinguri bancare.

De asemenea, Roubini a luat‑o mult înaintea curbei de evo‑ luţie a evenimentelor, în a sesiza dimensiunile mondiale ale dezastrului. În timp ce observatorii pieţei se declarau încreză‑ tori că restul lumii va scăpa de efectele crizei din Statele Unite, el a avertizat, şi viitorul i‑a dat dreptate, că maladia se va răspândi curând şi peste graniţele Americii, transformând o suferinţă economică naţională într‑o pandemie financiară glo‑ bală. De asemenea, el a prezis că această ipotetică criză siste‑ mică va fi scânteia care va aprinde cea mai gravă recesiune mondială din ultimele decenii, lovind cu putere economiile Chinei, Indiei şi ale altor naţiuni despre care se credea că sunt imune la problemele din Statele Unite. Şi, în timp ce alţi eco‑ nomişti îşi concentrau atenţia pe primejdia inflaţiei, Roubini a prezis cu acurateţe, de timpuriu, că întreaga economie mon‑ dială se va clătina în pragul unei spirale deflaţioniste cu poten‑ ţial ­distrugător, cum nu s‑a mai văzut de la Marea Depresiune încoace.

Introducere Economia crizelor

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 17

17

7/8/2010 12:40:00 PM

Preştiinţa lui Roubini a fost pe cât de singulară, pe atât de remarcabilă: niciun alt economist din lume n‑a prevăzut recen‑ ta criză, cu un grad cât de cât apropiat de claritate şi acurateţe.

Acestea fiind spuse, el n‑a fost totuşi singurul care a dat alar‑ ma; o seamă întreagă de alţi observatori bine plasaţi au prezis diverse elemente ale crizei financiare, iar intuiţiile lor l‑au aju‑ tat pe Roubini să lege lucrurile între ele şi să alcătuiască o viziune de ansamblu care să încorporeze şi aceste idei clarvă‑ zătoare. Robert Shiller, fost coleg cu Roubini la Universitatea Yale, a semnalat cu mult înaintea tuturor pericolul existenței unui balon speculativ al pieţei acţiunilor, cu ceva timp înainte de prăbuşirea cotaţiilor pentru firmele de înaltă tehnologie din 2000–2001; mai recent, s‑a numărat printre primii economişti care au dat alarma în ce priveşte balonul speculativ al pieţei locuinţelor.4 Shiller nu a fost decât unul dintre economiştii şi observa‑ torii pieţei ale căror opinii l‑au influenţat pe Roubini. În 2005, Raghuram Rajan, profesor de finanţe la Universitatea Chicago, a spus în faţa unei mulţimi alcătuite din economişti cu înaltă reputaţie şi din formatori de politici publice, reuniţi la Jackson Hole, în statul Wyoming, că modul în care sunt remuneraţi operatorii bancari şi operatorii de investiţii financiare îi va încuraja pe aceştia să‑şi asume prea multe riscuri şi un grad prea înalt de îndatorare a capitalului propriu, aducând siste‑ mul financiar global într‑o stare de vulnerabilitate la pericolul unei crize grave.5 Alte personalităţi foarte respectate au emis un avertisment similar: James Grant, o legendă în viaţă a Wall Streetului, a semnalat în 2005 că Rezerva Federală ajutase la crearea unuia dintre „cele mai mari baloane de săpun ale cre‑ ditului ieftin“ din toată istoria financiară;6 William White, eco‑ nomist‑şef la Banca pentru Decontări Internaţionale, a atras atenţia asupra riscului sistemic al baloanelor speculative de pe

18

Economia crizelor Introducere

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 18

7/8/2010 12:40:00 PM

piaţa activelor şi de pe cea a creditului;7 analistul financiar Nassim Nicholas Taleb a avertizat că pieţele financiare erau funest de nepregătite să facă faţă unor evenimente „excesive statistic“, care ieşeau din aria normală de distribuţie a riscuri‑ lor; economiştii Maurice Obstfeld şi Kenneth Rogoff au aten‑ ţionat în legătură cu lipsa de sustenabilitate a deficitelor actuale de cont curent ale Statelor Unite;8 iar Stephen Roach de la Morgan Stanley şi David Rosenberg de la Merrill Lynch au ridicat cu mult timp în urmă problema realităţii că, în Statele Unite, consumatorii duc un trai mult peste mijloacele de care dispun.9 Lista nu se opreşte aici. Dar, cu toată respectabilitatea lor, aceşti economişti şi comentatori, alături de alţii, nu au fost luaţi în seamă – un fapt care spune foarte multe despre starea ştiinţelor economiei şi a finanţelor din ultimele câteva decenii.

Majoritatea celor care activează în aceste domenii au ignorat avertismentele primite pentru că se agăţau cu tenacitate de o credinţă simplistă şi arhaică: aceea că pieţele sunt entităţi care se autoreglează şi care sunt stabile, solide şi sigure. Conform acestui raţionament, întregul edificiu al capitalismului de secol al XXI‑lea – ajutat, fireşte, şi de inovația financiară modernă – se va regla singur, menţinându‑se aproape de o stare de echi‑ libru stabil şi apt să se ajusteze de la sine.

Ceea ce pare o naivitate, atunci când privim lucrurile în retrospectivă, dar timp de decenii aceasta a fost teoria conven‑ ţională, baza unor decizii de‑o covârşitoare importanţă în materie de politici publice şi argumentaţia logică pentru stra‑ tegii de investiţii la scară monumentală. În cadrul acestei ­paradigme, deloc surprinzător, crizele economice nu‑şi prea aveau locul – sau ocupau doar un loc de mică importanţă. Într‑adevăr, dacă totuşi apărea vreo criză, aceasta era socotită o anomalie: un eveniment extrem de improbabil, extrem de

Introducere Economia crizelor

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 19

19

7/8/2010 12:40:00 PM

­ eobişnuit, în mare măsură imprevizibil şi cu consecinţe iute n trecătoare. În măsura în care făceau totuşi obiectul unui studiu academic serios, crizele se considera în general că afectează ţările mai puţin dezvoltate, „cu probleme“, şi nu superputerile economice ca Statele Unite.

Cartea de faţă readuce crizele în centrul şi în prim‑planul cercetării economice – este, pe scurt, despre economia crizelor.

Ea demonstrează că, departe de‑a fi excepţia, crizele sunt regu‑ la, şi nu numai în economiile emergente, ci şi în cele avansate industrial. Crizele – boomuri economice imposibil de susţinut, urmate de prăbuşiri catastrofale – au fost dintotdeauna printre noi şi printre noi vor rămâne, mereu. Cu toate că s‑ar putea susţine despre ele că precedă ascensiunea capitalismului, au totuşi o relaţie particulară cu acesta. Realitatea este că, din multe puncte de vedere importante, crizele sunt indelebil înti‑ părite în genomul capitalismului. Exact lucrurile care‑i conferă capitalismului vitalitate – puterea sa de inovare şi toleranţa la risc – pot pregăti terenul şi pentru baloanele de săpun ale valorii activelor şi ale condiţiilor de creditare, conducând în final la dezintegrări catastrofale, cu efecte negative care rever‑ berează încă mult timp după dezastru.

Deşi banalizate, crizele sunt şi nişte sclave ale obişnuinţei.

Ele seamănă puţin cu uraganele: acţionează într‑un mod rela‑ tiv previzibil, dar pot să‑şi schimbe direcţia, să se domolească şi chiar să reînvie în forţă, fără niciun avertisment. Această carte stabileşte principiile după care putem să urmărim şi să ţinem sub observaţie aceste furtuni economice şi, în limite rezonabile, să le prognozăm sau chiar să le evităm. Folosindu‑se de criza recentă ca de o lecţie practică, ea demonstrează cum se pot previziona asemenea evenimente şi, tot atât de impor‑ tant, cum pot fi ele preîntâmpinate, cum se poate rezista în timpul lor şi cum se poate face curăţenie în urma lor. În sfârşit,

20

Economia crizelor Introducere

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 20

7/8/2010 12:40:00 PM

cartea de faţă caută să arate cum ne putem reconstrui digurile de apărare financiară, în aşa fel încât să disipăm efectele unor furtuni viitoare. Căci cea pe care tocmai am trăit‑o este o mos‑ tră a ceea ce urmează. Crizele vor figura în viitorul nostru.

Ca să înţelegem de ce, vom ataca o sumedenie de întrebări lăsate fără răspuns şi rămase în suspensie, despre recentul dezastru, începând cu cea mai evidentă: De ce s‑a format, în primul rând, balonul iluzoriu de la baza celei mai funeste dez‑ integrări financiare din ultimele decenii? A fost un efect al excesului de risc pe care şi l‑au asumat instituţiile financiare şi pe care l‑a făcut posibil relaxarea reglementării şi a supra‑ vegherii? Sau a fost consecinţa inevitabilă a amestecului exce‑ siv al statului pe pieţele financiare? Aceste întrebări merg până‑n miezul unor modalităţi foarte diferite, dacă nu chiar antagoniste, de a înţelege crizele financiare. Totodată, ele indi‑ că direcţia unor remedii radical diferite.

Această carte caută să explice şi de ce criza a lovit tocmai atunci când a făcut‑o. Oare a fost doar o prăbuşire a sentimen‑ tului de încredere, secătuirea a ceea ce John Maynard Keynes numea „spiritele animale“10 ale capitalismului? Sau a fost con‑ secinţa de neevitat a faptului că unele părţi din economie erau (şi s‑ar putea spune că rămân şi acum) excesiv de supraînda‑ torate şi efectiv falimentare? Altfel spus, a fost criza rezultatul unei simple penurii de lichiditate sau cel al unei lipse mai profunde de solvabilitate? Iar dacă răspunsul este afirmativ în al doilea caz, ce prevesteşte acest lucru pentru viitor?

De aici încolo, întrebările se înmulţesc. În toiul crizei, băn‑ cile centrale din toate lumea au devenit „împrumutători de ultimă instanţă“ pentru vaste porţiuni din sistemul financiar.

Se pune întrebarea: Intervenţiile lor n‑au lăsat să se întâmple ceva şi mai grav? Sau ele nu vor face decât să încurajeze şi mai multă asumare nesăbuită a riscurilor pe viitor, aşezându‑ne în

Introducere Economia crizelor

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 21

21

7/8/2010 12:40:00 PM

calea unor cicluri încă şi mai distrugătoare de tip „balon spe‑ culativ–prăbuşire abruptă“? De asemenea, care va fi rezultatul zorului de‑a readuce reglementarea în locuri de unde ea dis‑ păruse? Acest gest va produce un sistem financiar mai robust şi mai rezilient şi o creştere mai stabilă, sau efectele sale vor fi unele pur cosmetice, incapabile să împiedice apariţia unor accese speculative şi a unor crize chiar mai virulente în viitor?

Niciuna din aceste întrebări nu este ipotetică. John Maynard Keynes, un gigant al ştiinţei economice din secolul al XX‑lea, remarca odată judicios că „ideile economiştilor şi ale filozofilor politici, şi când au dreptate, şi când nu, exercită mai multă influenţă decât se crede îndeobşte. Realitatea este că mai nimic altceva nu conduce lumea... Nebuni în funcţii de decizie, care aud voci în aer, îşi extrag aiurelile de la vreun scriitoraş aca‑ demic din alte vremuri.“11 Keynes a scris aceste îndelung cita‑ te cuvinte cu peste şaptezeci de ani în urmă, dar ele rămân la fel de pertinente şi azi. În mare parte, felul în care noi formu‑ lăm şi înţelegem cea mai rea criză financiară de câteva gene‑ raţii încoace derivă dintr‑un set de ipoteze care, deşi nu întotdeauna eronate, ne‑au împiedicat totuşi să‑i pătrundem pe deplin cu mintea originile şi consecinţele.

Vrem să lămurim clar, de la bun început, că nu suntem adepţii habotnici ai teoriei niciunui economist anume; aproape fiecare curent de gândire economică are ceva relevant de spus despre criza recentă şi analiza noastră se sprijină pe ideile unui şir întreg de gânditori. Keynes are un cuvânt de spus, dar vom lua în seamă şi alte opinii. De fapt, noi credem că înţelegerea şi gestionarea crizelor impun o abordare mai holistă şi mai eclectică decât se obişnuieşte, probabil, în general. Este necesar să oprim ideologia la uşă şi să privim lucrurile cu mai mult calm obiectiv. Crizele sunt de multe feluri, şi ceea ce dă

22

Economia crizelor Introducere

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 22

7/8/2010 12:40:00 PM

rezultate­într‑o situaţie într‑o alta s‑ar putea să nu aibă efectul scontat.

Acelaşi pragmatism caracterizează şi modul în care cartea aceasta evaluează viitorul sistemului financiar. Mergând îna‑ inte, ne întrebăm, ce‑ar trebui să ne îngrijoreze mai mult, infla‑ ţia sau deflaţia? Care vor fi consecinţele pe termen lung ale politicilor din categoria pachetelor de stimulare pe care le‑au implementat multe ţări, ca să nu mai vorbim de măsurile de urgenţă pe care Rezerva Federală şi alte bănci centrale le‑au întreprins? Şi care este viitorul modelului anglo‑saxon al capi‑ talismului nestingherit de nimic, laissez faire? Care este viitorul dolarului? Criza recentă marchează cumva începutul sfârşitu‑ lui pentru imperiul american şi ascensiunea Chinei şi a altor economii emergente? În sfârşit, cum putem noi reforma guver‑ nanţa economică globală, pentru a atenua pagubele aduse de crizele viitoare?

Modesta ambiţie a acestei cărţi este să răspundă la întrebă‑ rile de mai sus prin aşezarea crizei recente în contexul altora, care au apărut de‑a lungul istoriei şi de‑a latul Pământului. La drept vorbind, ultimii câţiva ani se conformează unui tipar de evoluţie perfect familiar, vechi de secole. Crizele urmăresc tra‑ iectorii coerente şi produc rezultate previzibile. Ele sunt mult mai comune şi mai comprehensibile decât am putea crede dacă ne luăm după teoria convenţională. În paginile care urmează, ne vom mişca între trecut şi prezent, arătând cum au fost puse întrebările de mai sus şi ce răspuns li s‑a dat, în urma unor crize.

Pe parcurs, vom explica şi câteva concepte din economie, intimidante şi adesea greşit înţelese: hazard moral, supraîndato‑ rare sau îndatorarea capitalului propriu, retragere masivă a depu‑ nerilor bancare, arbitraj cu reglementările, deficit de cont curent, securitizare, deflaţie, instrumente financiare derivate de credit,

Introducere Economia crizelor

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 23

23

7/8/2010 12:40:00 PM

c­ ontracţia creditului şi capcana lichidităţii, ca să numim doar câte‑ va. Sperăm ca explicaţiile date aici să le fie utile nu doar specialiștilor din centrul financiar al naţiunii, Wall Street, şi celor din afara lui, ci şi directorilor de corporaţii din ţară şi din străinătate; studenţilor şi masteranzilor de la administrarea afacerilor, economie şi finanţe; factorilor de decizie din sfera politicilor publice şi studioşilor în materie, din multe ţări ale lumii; şi celor mai numeroşi dintre toţi, investitori obişnuiţi din toată lumea, care acum ştiu că, dacă ignoră detaliile com‑ plicate ale ordinii financiare internaţionale, se pun singuri în pericol.

Cartea de faţă urmăreşte un arc în timp simplu şi clar, înce‑ pând cu istoria crizelor mai vechi şi a economiştilor care le‑au analizat. Apoi se opreşte asupra foarte profundelor rădăcini ale celei mai recente crize, precum şi asupra modurilor în care această catastrofă s‑a desfăşurat după un tipar foarte previzi‑ bil, conformându‑se unor precedente vechi de când lumea. În fine, cartea se întoarce spre viitor, schiţând câteva foarte nece‑ sare reforme ale sistemului financiar şi analizând probabilita‑ tea de apariţie a altor crize în anii care vin. Capitolul 1 îl poartă pe cititor într‑un tur de orizont asupra trecutului, topografiind multele perioade de avânt, de exces speculativ şi de prăbuşire care au măturat peisajul economic. Ne vom concentra în mod deosebit atenţia pe relaţia dintre capitalism şi criză, începând cu balonul speculativ al bulbilor de lalele din 1630, din Olanda, continuând apoi cu balonul provocat de Compania Mărilor Sudului în 1720, prima criză financiară globală din 1825, pani‑ ca din 1907, Marea Depresiune din anii 1930 şi multele crize care au bântuit pieţele emergente şi economiile avansate înce‑ pând din anii 1980. Crizele, susţinem noi, nu sunt nici nişte anomalii, aşa cum a încercat economia modernă să le facă să

24

Economia crizelor Introducere

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 24

7/8/2010 12:40:01 PM

pară, nici nişte „lebede negre“ rarisime, aşa cum au încercat să ne convingă alţi comentatori. Ele sunt mai degrabă eveni‑ mente banale, relativ uşor de prevăzut şi de înţeles. Nişte lebe‑ de albe, dacă vreţi. În ţările cele mai avansate economic, a doua jumătate a secolului al XX‑lea a fost o perioadă de calm relativ, chiar dacă necaracteristic, culminând cu un luminos şi prosper interval de inflaţie redusă şi de creştere accelerată, pe care economiştii l‑au botezat „Marea Moderaţie.“ Drept rezultat, teoria econo‑ mică cvasiunanim acceptată fie a ignorat crizele, fie le‑a văzut ca pe un simptom al problemelor din ţări mai puţin dezvolta‑ te. Ca să putem dobândi o perspectivă mai amplă de cunoaş‑ tere şi înţelegere a crizelor din trecut, prezent şi viitor, trebuie să ne întoarcem la o generaţie anterioară de economişti.

Capitolul 2 îi prezintă pe gânditorii ştiinţelor economice care ne pot ajuta să facem acest lucru. Unii dintre ei, ca John Maynard Keynes, sunt destul de bine cunoscuţi; alţii, ca Hyman Minski, mai puţin.

Capitolul 3 explică originile profund structurale ale crizei recente. De la început, a fost de bon ton să dai vina pe ipotecile substandard de sorginte recentă, care au reuşit cumva să infec‑ teze un sistem financiar global altfel sănătos. Materia capitolului­contestă această perspectivă absurdă, arătând cum tendinţe şi politici vechi de decenii au dus la alcătuirea unui sistem financiar global care era, de sus şi până jos, sub stan‑ dardul normal. Dincolo de crearea unor instrumente financi‑ are tot mai ezoterice şi mai opace, printre aceste tendinţe de lungă durată s‑a numărat şi ascensiunea sistemului bancar „din umbră“: o adunătură tot mai tentaculară de împrumută‑ tori ipotecari nebancari, fonduri de hedging, societăţi de inves‑ tiţii financiare, fonduri mutuale de piaţă monetară şi alte instituţii care arătau ca nişte bănci, acţionau ca nişte bănci,

Introducere Economia crizelor

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 25

25

7/8/2010 12:40:01 PM

dădeau şi luau bani cu împrumut ca nişte bănci şi deveneau bănci din orice alt punct de vedere – dar care n‑au fost nici‑ când reglementate ca nişte bănci.

Acelaşi capitol introduce şi chestiunea hazardului moral, în care participanţii la piaţă îşi asumă riscuri exagerate, ple‑ când de la premisa că vor fi salvaţi de cineva, că vor fi despă‑ gubiţi şi că nu vor fi nevoiţi să suporte în vreun fel consecinţele comportamentului lor nesăbuit. De asemenea, vom analiza vechea problemă a nereuşitelor în materie de guvernanţă cor‑ poratistă, precum şi rolul guvernului însuşi, ca reprezentant al statului, cu toate că noi nu subscriem la uzualele explicaţii contradictorii cum că recenta criză a fost provocată de prea multă guvernare sau de prea puţină. Realitatea, susţinem noi, este mult mai complicată decât atât şi mai contraintuitivă: guvernul a jucat un rol, ca şi absenţa lui din joc, dar nu nea‑ părat aşa cum doresc să vă facă să credeţi fie conservatorii, fie liberalii.* Câteva din capitolele următoare se concentrează pe criză ca atare. Există deja numeroase relatări, dar aproape toate au descris‑o ca pe un eveniment singular, fără precedent, specific finanţelor de secol al XXI‑lea. Capitolul 4 demontează această viziune naivă şi simplistă, comparând‑o cu crizele anterioare.

Noi suntem de părere că evenimentele din anul 2008 le‑ar fi *

În contextul american, termenii „conservator“ şi „liberal“ desemnează, în esenţă,

atitudinile opuse faţă de tradiţie şi de valorile socio‑morale consacrate. Un „conservator“ este adeptul păstrării instituţiilor tradiţionale, al respectării valorilor creştine, al menţinerii puterii militare şi, în spaţiul economic, al libertăţii depline pentru pieţe şi al neamestecului statului în mecanismele de funcţionare ale economiei de piaţă – cu alte cuvinte, ceea ce noi am numi „un liberal clasic“ sau „un om de dreapta“. În contrast, un „liberal“ în accepţie americană adoptă o atitudine generală de toleranţă şi de apărare a drepturilor cetăţeneşti, de susţinere a progresului şi a reformelor, şi de respingere a oricărui tip de autoritarism – apropiindu‑se astfel mai mult de socialismul fabian sau de ceea ce noi am numi „un om de stânga“. În Statele Unite, conservatorismul este în general asociat cu Partidul Republican, pe când liberalismul în accepţia descrisă mai sus este asociat Partidului Democrat (n.t.).

26

Economia crizelor Introducere

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 26

7/8/2010 12:40:01 PM

fost familiare observatorilor financiari de acum o sută sau două sute de ani, nu numai din punctul de vedere al modului cum s‑au derulat, ci şi din cel al modului în care băncile cen‑ trale ale lumii au încercat să le pună stavilă, acţionând ca împrumutători de ultimă instanţă. Detaliile particulare ale cri‑ zei s‑au deosebit de cele ale predecesoarelor sale, dar în multe privinţe s‑au conformat unui scenariu familiar, dând dreptate zicalei care spune că, deşi istoria nu se repetă decât rareori exact la fel, adeseori rimează.

Istoria confirmă că, în mare măsură, crizele sunt aidoma pandemiilor: ele încep cu izbucnirea unei maladii care apoi se răspândeşte în cercuri tot mai largi. Nici această criză n‑a făcut excepţie, deşi originea ei, aflată mai degrabă în centrele finan‑ ciare ale lumii decât în pieţele emergente de la periferie, a făcut‑o să fie deosebit de virulentă. Capitolul 5 arată cum şi de ce s‑a transformat criza într‑un fenomen global, lovind nişte economii atât de diferite între ele ca Islanda, Dubai, Japonia, Letonia, Irlanda, Germania, China şi Singapore. Noi ne rupem de optica tradiţională cum că restul lumii n‑a făcut altceva decât să se molipsească de o boală care a plecat din Statele Unite. Nici pe departe – punctele vulnerabile de care suferea sistemul financiar al Statelor Unite erau foarte prezente şi în multe alte părţi ale lumii, iar în unele cazuri cu grad sporit de periculozitate. Pandemia, aşadar, n‑a avut aceleaşi efecte peste tot; i‑au căzut victime numai ţările ale căror sisteme financiare aveau neajunsuri similare. În timp ce alte cărţi dedicate crizei financiare îşi concen‑ trează masiv sau exclusiv atenţia pe Statele Unite, cea de faţă o vede ca pe o criză de amploare, în cadrul capitalismului secolului al XXI‑lea. Trasându‑i dimensiunile internaţionale oarecum surprinzătoare, capitolul 5 aduce la iveală nişte ­adevăruri despre finanţa globală, despre macroeconomia

Introducere Economia crizelor

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 27

27

7/8/2010 12:40:01 PM

internaţională­şi despre implicaţiile transnaţionale ale politicii suverane din domeniul monetar şi din cel fiscal. Criza ne poate spune o mulţime de lucruri despre mecanismele de funcţionare ale economiei globale, atât în vremuri normale, cât şi în vremuri nu chiar atât de normale.

Toate crizele iau sfârşit şi nici aceasta n‑a făcut excepţie.

Din nefericire, efectele întârziate ale şocurilor îşi vor spune cuvântul ani de zile de‑acum încolo, dacă nu chiar zeci de ani.

Capitolul 6 ne arată de ce se întâmplă aşa şi de ce deflaţia şi depresiunea economică se profilează ameninţător în siajul ori‑ cărei crize. În trecut, băncile centrale apelau la politici mone‑ tare cu care să contracareze crizele, dar în prezent ele şi‑au revizuit câteva din aceste metode. În acelaşi timp, multe crize financiare îi forţează pe bancherii centrali să inoveze din mers, iar criza recentă n‑a făcut excepţie de la această regulă. Din păcate, deşi s‑ar putea să funcţioneze câteodată, aceste măsuri de urgenţă, la fel ca orice alt remediu care n‑a fost testat, pot sfârşi prin a intoxica pacientul.

La fel şi în cazul politicilor fiscale. În capitolul 7 vom vedea cum au folosit factorii de decizie autoritatea statului de a impune taxe şi de a face cheltuieli ca să stopeze propagarea crizei. Câteva dintre aceste tactici au fost formulate prima oară de Keynes; multe altele au reprezentat o intervenţie masivă şi fără precedent în economie. Acest capitol evaluează implica‑ ţiile viitoare ale celor mai radicale măsuri şi mai ales riscurile pe care ele le‑ar putea crea în continuare.

Gradul necesar de intervenţie pentru stabilizarea sistemu‑ lui pune în discuţie viabilitatea capitalismului tradiţional însuşi, de tip laissez faire; autorităţile statului ar putea ajunge să joace un rol mult mai important, direct şi indirect, în eco‑ nomia globală postcriză, prin intermediul unui plus de regle‑ mentare şi de supraveghere. Capitolele 8 şi 9 schiţează liniile

28

Economia crizelor Introducere

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 28

7/8/2010 12:40:01 PM

generale ale unei noi arhitecturi financiare, care va aduce o nouă transparenţă şi stabilitate instituţiilor financiare.

Reformele pe termen lung care se impun pentru stabilizarea sistemului financiar internaţional cuprind: mai multă coordo‑ nare între băncile centrale; reglementarea şi supravegherea cu titlu obligatoriu nu doar a băncilor comerciale, ci şi a băncilor de investiţii, a societăţilor de asigurări şi a fondurilor de aco‑ perire; politici de control al comportamentului riscant asumat de firmele financiare „prea mari ca să cadă“*; cerinţa mai mare de capital şi de lichiditate printre instituţiile financiare; şi politicile având ca scop reducerea hazardului moral şi a costurilor fiscale de cauţionare a firmelor financiare ajunse în dificultate. Aceste capitole se iau la trântă şi cu spinoasa pro‑ blemă a rolului­ viitor pe care băncile centrale ar trebui să‑l joace în menţinerea sub control şi dezamorsarea baloanelor speculative.

Capitolul 10 atacă problema gravelor dezechilibre din eco‑ nomia globală şi a reformării mai radicale a ordinii monetare şi financiare în plan internaţional, care s‑ar putea să fie nece‑ sară pentru prevenirea unor crize viitoare. De ce au existat atât de multe economii de piaţă emergente care să sufere crize financiare în ultimii douăzeci de ani? De ce Statele Unite au înregistrat deficite masive, în timp ce Germania, Japonia, China şi o seamă întreagă de ţări cu pieţe emergente au înre‑ gistrat surplusuri? Aceste dezechilibre de cont curent – care au fost una din cauzele crizei financiare – vor fi rezolvate în manieră ordonată sau dezordonată? E posibil ca dolarul ame‑ rican să se prăbuşească, şi dacă da, ce anume îl va înlocui ca *

Too big to fail în limba engleză, termen adesea abreviat TBTF sau (mai familiar) 2B2F,

şi explicat de autori ceva mai departe, la locul potrivit. În traducerea cărţii am optat pentru „prea mari ca să cadă“ şi „TBTF“, socotind că astfel îi putem împăca şi pe cititorii care preferă un termen anglo‑saxon în faţa tentativei de echivalare în româneşte (n.t.).

Introducere Economia crizelor

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 29

29

7/8/2010 12:40:01 PM

valută de rezervă mondială? Ce rol poate juca un FMI refor‑ mat în reducerea distorsiunilor monetare globale şi a inciden‑ ţei crizelor financiare? Şi ar fi cazul ca FMI să devină cu adevărat un împrumutător internaţional de ultimă instanţă?

Această parte a cărţii recunoaşte un adevăr irefutabil: pute‑ rea Statelor Unite, şi cu‑atât mai puţin cea a grupului G‑7, de a impune termenii acestor reforme este limitată. Schimbările aduse în guvernanţa economică globală se vor desfăşura sub ochii atenţi ai unui grup mult mai extins de părţi cointeresate: Brazilia, India, China, Rusia şi celelalte ţări care alcătuiesc gru‑ pul G‑20, în plină ascensiune. Aceste naţiuni tot mai puternice vor înrâuri în profunzime modul de abordare a crizelor vii‑ toare; la fel şi o sumă întreagă de noi jucători şi instituţii din sistemul financiar global, cum ar fi fondurile suverane de investiţii, centre­­le financiare offshore şi uniunile monetare internaţionale.

Secţiunea finală a cărţii, „Perspective“, topografiază dru‑ mul pe care‑l avem în faţă, scrutând cu o privire concentrată multele pericole care pândesc economia mondială. Criza care ne‑a dat Marea Recesiune se prea poate să fi luat sfârşit de‑acum, dar se prefigurează la orizont destule capcane şi ris‑ curi de amploare. De ce anume va depinde volatilitatea viitoa‑ re a economiei lumii şi a sistemului său financiar? Economia globală va reveni la o rată înaltă de creştere sau va trece prin‑ tr‑o lungă perioadă de creştere anemică şi sub normal? Politica monetară laxă adoptată în siajul crizei n‑a dat cumva naştere riscului de apariţie a unor noi baloane speculative pe piaţa activelor, care să se spargă cu zgomot? Cum vor gestiona Statelor Unite şi alte ţări imensele datorii acumulate în contul crizei? Va recurge guvernul la o inflaţie ridicată, pentru a face să dispară valoarea reală a datoriilor publice şi private, sau deflaţia va reprezenta riscul cel mai mare? Care este viitorul

30

Economia crizelor Introducere

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 30

7/8/2010 12:40:01 PM

globalizării şi cel al economiilor de piaţă? Pendulul se va duce oare către un grad sporit de intervenţie a statului în treburile economice şi financiare? Şi dacă da, care vor fi consecinţele unei asemenea mutaţii? Deşi mulţi comentatori au emis ipo‑ teza că viitorul îi aparţine Chinei şi că Statele Unite sunt sortite unui declin prelungit, privirea aruncată de noi în viitor schi‑ ţează mai multe scenarii diferite, în care atât economiile matu‑ re, cât şi cele în curs de maturizare, s‑ar putea să supravieţuiască liniştite şi să prospere – sau să aibă mari dificultăţi şi să colapseze. Într‑un plan mai general, capitolele finale ale cărţii se luptă cu câteva întrebări care permit multiple variante de răspuns: Ce efect va avea globalizarea asupra probabilităţii unor crize viitoare? Cum vom rezolva dezechilibrele globale care au con‑ tribuit la apariţia crizei recente? Altfel spus, cum vom reforma capitalismul global? Iar aici, am putea încerca să fructificăm din învăţămintele trecutului. La urma urmei, am mai mers pe acest drum de multe ori înainte. În anul 1933, John Maynard Keynes declara: „Capitalismul internaţional decadent, dar individualist, în mâinile căruia ne‑am trezit după [Primul] Război [Mondial], nu este un succes. Nu este inteligent, nu este frumos, nu este just, nu este virtuos – şi nu aduce bună‑ tăţile promise. Pe scurt, nu ne place şi începem să‑l dispreţuim.

Dar când ne întrebăm ce să punem în locul lui, cădem în perplexitate“.12 Această perplexitate a fost în cele din urmă lămurită şi va fi din nou. Cartea de faţă contribuie la această rezolvare, venind cu unele idei despre cum să reformăm un capitalism care ne‑a adus crize în serie, în loc să ne aducă bunătăţi în mod stabil şi consecvent. Într‑adevăr, cu toate că reformele axate pe piaţă au scos multe economii emergente dintr‑o stare endemi‑ că de sărăcie şi subdezvoltare, frecvenţa şi virulenţa crizelor

Introducere Economia crizelor

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 31

31

7/8/2010 12:40:01 PM

economice şi financiare au crescut atât pe pieţele în formare, cât şi în economiile industrializate. În acest scop, oferim o hartă de traseu pe viitor, care să arate nu doar cum de‑am intrat într‑un asemenea bucluc, ci şi cum să ieşim din el – şi să rămânem afară.

Note 1. Dick Cheney, interviu luat de Deb Riechmann de la Associated Press, 8 ianuarie 2009.

2. Nouriel Roubini, prelegere şi discuţii, Fondul Monetar Internaţional, Washington, D.C., 7 septembrie 2006, transcriere.

3. Nouriel Roubini, „The Rising Risk of a Systemic Financial Meltdown: The Twelve Steps to Financial Disaster“, 5 februarie 2008, disponibil online la www.roubini.com/analysis/44763.php; Stephen Mihm, „Dr. Doom“, New York Times Magazine, 15 august 2008.

4. Robert Shiller, Irrational Exuberance (Princeton, N.J.: Princeton University Press, 2000); Karl E. Case şi Robert J. Shiller, „Is There a Bubble in the Housing Market?“, Brookings Papers on Economic Activity 2 (2003), pp. 299‑362.

5. Raghuram G. Rajan, „Has Financial Development Made the World Riskier?“, prelegere susţinută la simpozionul „The Greenspan Era: Lessons for the Future“ organizat de Banca Rezervei Federale din Kansas City la Jackson Hole, Wyoming, 27 august 2005.

6. Justin Lahart, „NASDAQ: Five Years after the Peak“, Wall Street Journal, 7 martie 2005.

7. Beat Balzli şi Michaela Schiessl, „The Man Nobody Wanted to Hear“, Der Spiegel, 8 iulie 2009.

8. Maurice Obstfeld şi Kenneth Rogoff, „The Unsustainable US Current Account Position Revisited“, National Bureau of Economic Research Working Paper no. 10869, noiembrie 2004.

9. Brett Arends, „Economic «Armaghedon» Predicted“, Boston Herald, 23 noiembrie 2004.

10. John Maynard Keynes, The General Theory of Employment, Interest, and Money (New York: Harcourt, Brace, and World, 1936), p. 161.

11. Ibid., p. 383.

12. John Maynard Keynes, „National Self‑Sufficiency“, Yale Review 22 (1933), pp. 760‑61.

32

Economia crizelor Introducere

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 32

7/8/2010 12:40:01 PM

1

Lebăda albă

Când a avut loc boomul? Poate că startul a fost dat de brusca manie a jongleriei cu proprietăţi imobiliare, când spe‑ culatori făcuţi peste noapte au început să cumpere şi să vândă parcele de teren la fel ca pe nişte acţiuni la bursă, dublându‑şi şi triplându‑şi profiturile în răstimp de câteva săptămâni, dacă nu chiar zile. Sau poate că lucrurile şi‑au ieşit din matcă atunci când atracţia unei noi economii, întemeiată pe noua tehnologie şi pe noile ramuri industriale, i‑a ademenit pe oamenii obişnuiţi spre Wall Street şi i‑a ispitit să‑şi parieze acolo economiile de‑o viaţă.

Politicienii şi guvernanţii, departe de‑a sta în calea acestor scheme de îmbogăţire rapidă, dimpotrivă, le‑au încurajat. Însuşi preşedintele Statelor Unite, de la înălţimea poziţiei sale de autoritate, a proclamat că guvernul nu trebuie să sâcâie mersul afacerilor, în timp ce Rezerva Federală a făcut prea puţin ca să pună stavilă avântului speculativ. Inovarea finan‑ ciară şi experimentele cu instrumente inedite au fost mult lăudate pentru uluitoarele lor contribuţii la creşterea econo‑ mică, şi au apărut noi tipuri de firme financiare, care să le vândă titluri de valoare prea puţin înţelese unor investitori lipsiţi de experienţă şi să pună la dispoziţia a milioane de oameni linii de credit extinse.

La un moment dat, boomul a devenit un balon speculativ.

Toată lumea, începând cu bănci ilustre şi terminând cu

Lebăda albă Economia crizelor

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 33

33

7/8/2010 12:40:01 PM

c­ onsumatorii obişnuiţi, s‑a împrumutat până peste cap ca să investească, pariind pe nădejdea îndoielnică, şi totuşi curios de convingătoare, că preţurile nu pot merge decât în sus. Cei mai mulţi economişti şi‑au dat binecuvântarea asupra acestei stări de lucruri, sfatul lor fiind acela că, piaţa având întot‑ deauna dreptate, era cel mai bine să nu ne amestecăm în mer‑ sul ei. Mâna de disidenţi care au avertizat că urmează o prăbuşire s‑au văzut luaţi în râs sau pur şi simplu ignoraţi.

Pe urmă a venit crahul şi, în timp ce acesta îşi reverbera eco­urile în sus şi‑n jos printre pereţii canioanelor de pe Wall Street, instituţii venerabile se clătinau, asediate de creditorii înspăimântaţi. Au fost şi perioade de acalmie, în care unii au declarat că tot ce‑a fost mai rău a trecut, dar pe urmă situaţia s‑a agravat şi mai mult. Firme financiare au alunecat spre abis şi, cu toate că vreo câteva bănci de investiţii – cea mai notabilă fiind Goldman Sachs – au reuşit să scape de conflagraţie, alte firme de legendă s‑au prăbuşit peste noapte. Liniile de credit s‑au evaporat, iar complicata maşinărie de acordare şi primire a­banilor în sistemul financiar s‑a gripat, lăsând o sumedenie de companii altfel perfect solvabile să‑şi refinanţeze datoriile cum or şti.

Pe măsură ce piaţa titlurilor de valoare se zguduia cuprin‑ să de convulsii, cazurile de executare a garanţiilor erau tot mai dese, tot mai multe firme s‑au declarat insolvente şi con‑ sumatorii au încetat să mai cheltuiască. Au ieşit la iveală vaste jocuri piramidale, precum şi dovezi de fraudă şi coluziune în toată industria financiară. Moment în care răul din Statele Unite se răspândise deja către restul lumii, făcând ca pieţe de acţiuni, bănci şi firme de investiţii din străinătate să intre în picaj, zdrobindu‑se de pământ. Şomajul a crescut galopant, producţia industrială s‑a prăbuşit, iar preţurile în scădere au creionat spectrul deflaţiei. A fost sfârşitul unei ere.

34

Economia crizelor Lebăda albă

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 34

7/8/2010 12:40:01 PM

Ceea ce tocmai am descris nu s‑a întâmplat acum doi ani; s‑a întâmplat în urmă cu peste optzeci de ani, în pragul Marii Depresiuni.1 Atunci, ca şi acum, speculaţiile de pe piaţa imo‑ biliară şi de pe cea bursieră, reglementarea financiară mini‑ mală şi un stol de inovaţii financiare au conspirat la crearea unui balon iluzoriu care, atunci când s‑a spart, a pregătit scena pentru cvasicolapsul sistemului financiar de pe Wall Street, o brutală cădere economică în viaţa omului de rând şi o recesiune mondială. Faptul că recenta criză prezintă atât de multe şi stranii asemănări cu o catastrofă care s‑a petrecut în urmă cu zeci de ani nu este o pură coincidenţă: aceleaşi forţe care au dat naştere Marii Depresiuni şi‑au făcut de cap şi în anii care au dus la propria noastră Mare Recesiune. Încă mai săritor în ochi, euforia iraţională, piramidele de supraîndatorare, inovaţiile financiare, umflarea preţurilor pe piaţa activelor, valurile de panică şi retragerile masive de fon‑ duri din bănci şi din alte instituţii financiare pe care aceste două episoade le au în comun, le găsim şi în cadrul multor altor dezastre financiare. Schimbaţi doar câteva detalii parti‑ culare ale naraţiunii de mai sus şi e ca şi cum aţi citi despre dezonorantul scandal al Companiei Mărilor Sudului din 1720, despre criza financiară mondială a anului 1825, despre boo‑ mul şi crahul care au prefigurat Deceniul Pierdut al Japoniei (1991–2000), despre criza societăţilor de economii şi împru‑ mut din Statele Unite sau despre zecile de crize care au lovit crunt pieţele emergente în anii 1980 şi 1990. În istoria capitalismului modern, crizele sunt regula, nu excepţia. Ceea ce nu înseamnă totuşi că toate ar fi la fel. Nici pe departe: caracteristicile pot fi diferite, de la un dezastru la altul, şi originile crizelor se pot găsi în probleme diferite, din sectoare diferite ale economiei. Uneori, o criză va lua naştere din excesele gospodăriilor supraîndatorate; alteori, vina le

Lebăda albă Economia crizelor

Roubini - Economia crizelor - Final.indd 35

35

7/8/2010 12:40:01 PM