Pericolele perceptiei - BT.indd 1
26-Apr-19 05:18:12
Pericolele perceptiei - BT.indd 2
26-Apr-19 05:18:13
Pericolele perceptiei - BT.indd 3
26-Apr-19 05:18:13
Titlul original al acestei cărți este Perils of Perception: Why We’re Wrong About Nearly Everything de Bobby Duffy. Copyright © Bobby Duffy 2018 First published in hardback in Great Britain in 2018 by Atlantic Books, an imprint of Atlantic Books Ltd. © Publica, 2019, pentru ediția în limba română Toate drepturile rezervate. Nicio parte din această carte nu poate fi reprodusă sau difuzată în orice formă sau prin orice mijloace, scris, foto sau video, exceptând cazul unor scurte citate sau recenzii, fără acordul scris din partea editorului.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României DUFFY, BOBBY Pericolele percepţiei : de ce ne înşelăm în aproape toate privinţele / Bobby Duffy ; trad. din engleză de Cosmin Maricari. - Bucureşti : Publica, 2019 ISBN 978-606-722-348-4 I. Maricari, Cosmin (trad.) 159.9
EDITORI: Cătălin Muraru, Silviu Dragomir DESIGN: Alexe Popescu REDACTOR: Luana Crăciun CORECTORI: Rodica Crețu, Paula Rotaru DTP: Răzvan Nasea
Pericolele perceptiei - BT.indd 4
26-Apr-19 05:18:13
Pentru Bridget și Martha, despre care știu că mă vor costa mult mai mult decât 458 000 de lire sterline
Pericolele perceptiei - BT.indd 5
26-Apr-19 05:18:13
Toate sursele și datele din imagini sunt disponibile pe www.perils.ipsos.com, cu excepția următoarelor: „Tendințele ratei nașterilor la 1 000 de femei cu vârsta între 15 și 19 ani, după etnie, în SUA” (pagina 82): www.hhs.gov/ash/oah/adolescent‑development/ reproductive‑health‑andteen‑pregnancy/teen‑pregnancy‑and‑childbearing/ trends/index.html „Te simți mai apropiat de un anumit partid decât de toate celelalte?” (pagina 184): European Social Survey 2002–2016 „Evoluțiile‑cheie în încrederea publicului de‑a lungul timpului” (pagina 269): Ipsos MORI Veracity Index
Pericolele perceptiei - BT.indd 6
26-Apr-19 05:18:13
Cuprins
Prefață ������������������������������������������������������������������������������������� 9 Introducere. Pericole peste tot ��������������������������������������������� 15 1. O minte sănătoasă ������������������������������������������������������� 37 2. Fantezii sexuale ������������������������������������������������������������ 67 3. E vorba despre bani ����������������������������������������������������� 95 4. Înăuntru și în afară: imigrație și religie ���������������������� 119 5. Siguranță și securitate ������������������������������������������������ 147 6. Distragerea atenției și neimplicarea în politică �������� 163 7. Brexit și Trump: gândire deziderativă și gândire greșită �������������������������������������������������������� 187 8. Filtrarea lumilor noastre ��������������������������������������������� 211 9. Îngrijorări mondiale ��������������������������������������������������� 237 10. Cine greșește cel mai mult? ��������������������������������������� 253 11. Gestionarea percepțiilor greșite �������������������������������� 267 Pericolele percepției în România – o perspectivă locală ������������������������������������������������������������ 289 Mulțumiri ����������������������������������������������������������������������������� 313 Note �������������������������������������������������������������������������������������� 317
Pericolele perceptiei - BT.indd 7
26-Apr-19 05:18:13
Pericolele perceptiei - BT.indd 8
26-Apr-19 05:18:13
Prefață Alina Stepan Country Manager Ipsos Romania Cluster‑Head Ipsos South‑East Europe
În anii 1970‑1980, când Kahneman și Tversky au început să vorbească tot mai des despre cele două sisteme care convie țuiesc în creierul nostru (Sistemul 1 – intuitiv, rapid și arhaic și Sistemul 2 – elaborat, lent și rațional), lumea științifică i‑a privit cu suspiciune. Mai apoi, când au afirmat că homo oeconomicus este o entitate care există mai mult pe hârtie, decât în viața reală, economiștii adepți ai raționalității absolute s‑au înfiorat. Iar când Kahneman a obținut în sfârșit Premiul Nobel pentru Economie cu o teorie care se baza chiar pe inexistența omului exclusiv rațional, lumea a intrat într‑o nouă epocă, mult mai nuanțată, și anume în epoca economiei comportamentale. Prima dată când am citit titlul și, mai ales, subtitlul cărții lui Bobby Duffy, în ciuda dublei mele pregătiri academice și practice (sunt sociolog și psiholog), am ridicat și eu o sprânceană. Cum să te înșeli aproape în orice privință? – mi‑am spus, agățându‑mă ca de o ultimă speranță de acel „aproape”. Apoi m‑am oprit asupra exemplului cu care se deschide cartea. Nu trișa, cititorule, și nu te uita încă! Mai bine spune repede: crezi sau nu că Marele Zid Chinezesc se vede din spațiu? Dacă spui „da”, sunt șanse mari să mai fi auzit informația asta de câteva ori până acum. Probabil că deja ai în fața ochilor această lungă și șerpuitoare minune arhitectonică și nu ți se pare chiar imposibil ca ea să fie vizibilă chiar și de pe Lună. Doar e vorba de Marele Zid, nu? Sistemul 1 a preluat controlul.
Prefață Pericolele percepției 9
Pericolele perceptiei - BT.indd 9
26-Apr-19 05:18:13
Dacă spui „nu”, cel mai probabil ai răspuns mai greu, pentru că ai stat și te‑ai gândit, ba poate chiar ai calculat dimensiuni și distanțe. Ai implicat gândirea sistematică, oferită de Sistemul 2, și te‑ai străduit ceva mai mult. În ultimii ani, parcursul meu profesional m‑a condus spre un demers exemplar și fastuos al modului în care ceea ce credem, percepțiile noastre subiective, poate fi supus unui test nemilos. Multe dintre „țările Ipsos” au spus „da” studiului demarat de colegii noștri din Ipsos MORI (filiala din Marea Britanie a grupului Ipsos) și intitulat, curajos, „Perils of Peception” („Pericolele percepției”). El măsoară distanța dintre realitate și percepție în ceea ce privește o serie de subiecte cu impact major în toate sferele vieții noastre: în cea politică, socială, climatică, familială, personală, intimă. Pe parcursul câtorva ani, în cadrul conferințelor globale Ipsos, country managerul celei mai „ignorante” țări, adică al țării pentru care fusese măsurată cea mai mare distanță dintre percepție și realitate, primea un premiu de consolare de la managerul care îl câștigase în anul anterior. Un fel de „Zmeura de aur”, în varianta științifică. Cartea nu își propune nici să arate cu degetul și nici să stârpească ignoranța, ci să dezvăluie percepțiile eronate pe care le avem față de lumea în care trăim. La puține întrebări din numeroasele studii prezentate în cartea de față oamenii au spus „nu știu”. Și‑au activat Sistemul 1 și au oferit rapid răspunsul cel mai aproape de poveștile, fricile, emoțiile, percepțiile și convingerile lor. Deși între ignoranță și percepții eronate există doar o linie fină de demarcație, separarea lor este esențială pentru înțelegerea fenomenelor sociale, politice și economice pe care le trăim. Puțini dintre oamenii care participă la aceste studii se consideră ignoranți; cei mai mulți spun cu onestitate ceea ce cred, din două motive: pentru a da răspunsul corect (scop explicit) și pentru a ne spune ce îi îngrijorează (scopul implicit).
10 Pericolele percepției Prefață
Pericolele perceptiei - BT.indd 10
26-Apr-19 05:18:13
Dar cât de obiectivă este „realitatea” și cât de greșită este, „percepția”? În unele țări, pentru câteva subiecte este greu să găsești statistici oficiale. În altele nu ai voie să le măsori din cauza unor inițiative guvernamentale (de exemplu, apartenența la un cult religios în Franța). Bobby Duffy, coordonatorul acestui studiu, a găsit o cale: a măsurat percepții față de percepții, realități față de realități, a pus cifrele față în față cu oamenii ale căror percepții erau greșite. Ce a rezultat? Că oamenii se îndrăgostesc de ceea ce cred și că își apără cu îndârjire convingerile care le modelează propriul univers, dar și felul în care se raportează la lumea în care trăiesc. Subiectele abordate, care de altfel constituie și capitolele cărții, au meritul de a nu lăsa pe nimeni indiferent: sănătatea, banii, sexul, politica, copiii noștri, imigrația, religia, criminalitatea – tot atâtea tematici și tot atâtea temeri în legătură cu care avem păreri, cele mai multe dintre ele greșite. De mintea noastră se lipesc idei și fapte simple, neașteptate, concrete, emo ționale, care spun o poveste și care par credibile. Le preferăm în defavoarea informațiilor statistice seci, reci, distante și pe care nimeni nu ne ajută să le interpretăm. De la economie la criminalitate, de la mame adolescente la șomaj, de la Brexit la Trump, cartea ne poartă printre marile teme ale modernității cu o mână ușoară și sigură, dar nu mai puțin încărcată de semnificație și sens. Căci Marele Zid Chinezesc este, într‑un fel, tot ce ne înconjoară. Se vorbește din ce în ce mai mult despre analfabetism funcțional. Numeroasele studii prezentate în această carte arată că puțini oameni înțeleg conceptul de probabilitate și că cel puțin 10% dintre cei chestionați nu știu să citească nici măcar procente. Exemplele aflate la îndemână, poveștile pe care le auzim, informațiile similare, nevoia de a fi la fel ca ceilalți, psihofizica – sau tendința de a merge înspre valoarea de mijloc –, starea emoțională
Prefață Pericolele percepției 11
Pericolele perceptiei - BT.indd 11
26-Apr-19 05:18:13
în care ne aflăm, importanța subiectivă pe care respectiva temă o are pentru noi, sentimentul superiorității personale, toate acestea ne modelează răspunsurile în mod hotărâtor. Adevărata valoare a acestei cărți constă, astfel, în înțelegerea motivelor pentru care oamenii cred ceea ce cred. Nu suntem proști – suntem cu toții sub influența propriei subiectivități și a factorilor externi, care, amândouă, ne pot distorsiona percepția asupra realității. Am fi tentați să credem că un antidot extrem de simplu și la îndemână îl reprezintă contracararea percepțiilor eronate cu o infuzie sănătoasă de informații corecte și cu multe cifre. Din păcate, orice informație nouă, dacă se așază împotriva credințelor curente, riscă să fie respinsă de mintea noastră ca un corp străin. Respondenții dintr‑unul din studiile prezentate în carte, expuși la informația corectă după ce și‑au declarat părerea (eronată), au considerat fie că informațiile oficiale sunt greșite și nu iau în calcul cifrele „reale”, fie că se intenționează ascunderea adevărului față de populație, fie că e mai important ce vedem cu ochii noștri, fie că, în sfârșit, nu contează care sunt informațiile așa‑zis oficiale, ei alegând să rămână la părerea lor. Subiectul studiului în cauză era imigrația, una dintre cele mai controversate teme din ultimii ani, alături de religie. E foarte ușor să spui că avem păreri atât de greșite despre lumea din jurul nostru pentru că ne uităm prea mult la televizor. Media este doar unul dintre factori, dar nu singurul și cu siguranță nu cel mai important. Presa este mai degrabă un mecanism de transmisie a unei realități care se întâmplă deja, cu atât mai mult cu cât oamenii au tendința de a alege acele surse de comunicare care le întăresc părerile deja formate și, ca atare, au tendința de a trăi într‑o bulă informațională greu de pătruns. Răspunsurile noastre emoționale la informațiile pe care le aflăm ne influențează major percepția asupra realității
12 Pericolele percepției Prefață
Pericolele perceptiei - BT.indd 12
26-Apr-19 05:18:13
și este nevoie de un efort cognitiv suplimentar pentru a accepta ceva împotriva credințelor noastre. Bobby Duffy își încheie cartea cu două concluzii optimiste: •• Lumea e un loc mult mai bun decât ne‑am fi imaginat și, cu siguranță, dintre toate epocile istorice scurse până în prezent, cel mai bine e să trăiești ACUM. •• Nu suntem până la capăt sclavii propriilor concepții eronate; cu doza corectă de informație prezentată într‑un mod relevant fiecăruia dintre noi, suntem, în cele din urmă, niște ființe oricât de imperfecte, dar raționale. Așadar, cum spunea Aldous Huxley, „faptele nu vor înceta să existe doar pentru că sunt ignorate”. Percepția înseamnă realitate, a spus strategul politic Lee Atwater în 1980; după el, mulți alții au aplicat acest principiu în alte zone ale vieții publice și private. Realitatea înseamnă per‑ cepție e concluzia care se desprinde din analizele profunde și din interpretarea plină de umor a lui Bobby Duffy în cartea pe care o ții în mână. O carte‑musai, dacă vrei să înțelegi mai bine atitudinile și comportamentele concetățenilor tăi locali și planetari în era supraîncărcării informaționale. Capitolul despre percepțiile românilor a fost scris foarte recent, de doi cercetători pasionați din Ipsos România, ulterior finalizării cărții de Bobby Duffy. Autorul a văzut paginile și a acceptat ca acestea să devină parte integrantă din cartea sa. Dacă cele mai multe tendințe globale se reflectă și în răspunsurile conaționalilor noștri, în ultimul capitol al cărții ni se dezvăluie și specificul nostru, căci misiunea Ipsos în România și în cele 90 de țări în care suntem prezenți este să înțeleagă încontinuu oamenii, societatea și piețele, fără generalizări, fără părtinire și mai ales fără condescendență.
Prefață Pericolele percepției 13
Pericolele perceptiei - BT.indd 13
26-Apr-19 05:18:13
Pericolele perceptiei - BT.indd 14
26-Apr-19 05:18:13
Introducere Pericole peste tot
Am urât cursurile de psihologie la facultate. Așa cum mi le amintesc acum, păreau a fi predate de un șir succesiv de profesori îmbrăcați identic, extrem de inteligenți și afabili, care arătau mai degrabă a vedete rock, cu șolduri înguste și mișcări mlădioase, decât a academicieni prăfuiți. Erau cu toții înalți și supli, cu frizuri care nu jucau după regulile mediului academic. De cele mai multe ori purtau haine negre, în cel mai rău caz cămăși înflorate și pantofi doar o idee prea ascuțiți. (Recunosc, este posibil ca gelozia să‑mi întunece un pic percepțiile; de fapt, cred că tocmai l‑am descris pe Russell Brand*.) Studenții de ambele sexe erau profund impresionați, nu datorită aspectului rebel al profesorilor, ci pentru că aceștia păreau să știe atât de multe despre felul în care gândeam. Și nimic nu este mai atrăgător pentru niște tineri adulți confuzi decât cineva care îi înțelege cu adevărat. Dar eu aveam o problemă cu asta. Uram trucurile cognitive care dovedeau că aproape toți putem cădea pradă acelorași moduri greșite de a gândi. Ne păcăleau cu întrebări sau experimentespecial create pentru a obține anumite răspunsuri și a arăta cât de tipice sunt mințile noastre. La acea vârstă, caracterizată de nesiguranță și aroganță, voiam să fiu special * Russell Edward Brand (n. 1975) este un comediant, actor, autor și activist britanic (n.t.).
Introducere. Pericole peste tot Pericolele percepției 15
Pericolele perceptiei - BT.indd 15
26-Apr-19 05:18:13
și imprevizibil – însă răspunsurile mele erau identice cu ale tuturor celorlalți. Să luăm acest exemplu, creat de un profesor de la Universi tatea din Maryland: Aveți oportunitatea de a câștiga câteva puncte în plus la examenul final. Alegeți dacă vreți două sau șase puncte în plus la nota de la examenul final. Există însă și o mică problemă: dacă mai mult de 10% dintre studenții din clasă aleg să primească șase puncte în plus, atunci nu mai primește nimeni niciun punct în plus, nici măcar cei care au ales două puncte.1
Iată o situație din care se poate învăța, în mod nemijlocit, o lecție despre „tragedia bunurilor comune”* – în care indivizii încearcă să obțină beneficii maxime de pe urma unei anumite resurse, luând mai mult decât o parte egală sau sustenabilă din ea, astfel distrugând‑o pentru toată lumea, inclusiv pentru ei înșiși. Evident, studenții s‑au conformat acestei tendințe și au eșuat. Aproximativ 20% au ales cele șase puncte, așa că nimeni nu a primit niciun punct suplimentar. De fapt, o singură clasă, într‑un singur semestru din toți cei opt ani pe parcursul cărora profesorul și‑a desfășurat nemilosul experiment, a reușit să obțină punctele suplimentare. Având în vedere sensibilitatea mea persistentă la trucurile psihologice, nu este lipsit de ironie că o mare parte din viața mea profesională s‑a concentrat pe derularea unor teste similare. Mi‑am petrecut ultimii douăzeci de ani la agenția de cercetare de piață Ipsos MORI, proiectând și disecând sondaje din jurul lumii pentru a încerca să înțeleg ce gândesc și ce fac oamenii, dar * „Tragedia bunurilor comune” este o teorie economică dezvoltată de ecologistul și filosoful american Garrett Hardin (1915‑2003), conform căreia indivizii, acționând independent și rațional în raport cu propriul interes, se comportă împotriva intereselor grupului, epuizând anumite resurse comune (n.t.).
16 Pericolele percepției Introducere. Pericole peste tot
Pericolele perceptiei - BT.indd 16
26-Apr-19 05:18:13
mai ales de ce. În ultimii zece ani am desfășurat sute de sondaje privind percepțiile greșite ale publicului – mai exact a ceea ce noi numim „Pericolele percepției” – prin care am investigat o mulțime de probleme sociale și politice, de la comportamentul sexual la finanțele personale, într‑un număr mare de țări. Acum avem la dispoziție 100 000 de interviuri din patruzeci de țări, care răspund la unele întrebări și care ne permit să comparăm percepțiile cu realitatea. Aceasta este o sursă de date unică și fascinantă, care dezvăluie modul în care vedem lumea și motivele pentru care ne înșelăm atât de des. Lucrările anterioare au avut tendința de a se concentra pe o problemă sau pe o sferă a existenței și foarte puține au studiat mai mult de câteva țări. Puteți aprofunda setul complet de studii Ipsos la adresa: www.perils.ipsos.com. În toate studiile și în toate țările, oamenii se înșală substanțial cu privire la aproape toate subiectele abordate, inclusiv despre nivelurile imigrației, sarcina în rândul adolescentelor, rata infracțiunilor, obezitatea, tendințele sărăciei globale și despre cât de mulți dintre noi folosesc Facebook. Însă întrebarea‑cheie este „De ce?”. Să începem cu o întrebare care are prea puțin de‑a face cu tipul de realități sociale și politice pe care le vom discuta mai târziu, dar care ne ajută să evidențiem motivul pentru care ar putea să existe un decalaj între percepțiile noastre și realitate: „Este Marele Zid Chinezesc vizibil din spațiu?”. Ce crezi? Dacă ești asemenea restului populației, atunci probabilitatea de a răspunde „da” este de 50%. Sondajele arată că jumătate dintre cei care au răspuns cred că Marele Zid este vizibil din spațiu.2 Se înșală, nu este. În cea mai lată secțiune a sa, Marele Zid are doar nouă metri, aproximativ cât o casă micuță. În plus, este construit din piatră de o culoare similară cu cea a munților din apropiere, așa că se pierde în peisaj. Dacă te gândești un pic, ideea că Marele Zid ar
Introducere. Pericole peste tot Pericolele percepției 17
Pericolele perceptiei - BT.indd 17
26-Apr-19 05:18:13
putea fi vizibil din spațiu este de fapt puțin ridicolă, însă sunt destule motive care te‑ar fi putut face să crezi acest lucru. În primul rând, nu este un lucru la care să te fi gândit prea mult. Spre deosebire de mine, probabil că nu ai căutat niciodată care este lățimea Zidului sau care e distanța până în spațiu (și apoi nici nu te‑ai pierdut în discuții nesfârșite despre acest subiect pe forumuri). Nu ai faptele pertinente la îndemână. În al doilea rând, este posibil să îți amintești vag că ai auzit acest lucru de la cineva, fără să‑i fi acordat prea multă atenție. Poate chiar ai citit undeva despre el sau ai auzit la televizor. De exemplu, ani de‑a rândul a figurat ca răspuns (incorect) în jocul Trivial Pursuit. Este mai puțin probabil să fi găsit această informație în manualele din China, dar și acolo încă este trecută drept un fapt real. În orice caz, este posibil să fi găsit informația undeva și să nu fi aflat nimic care să o contrazică, așa că ți‑a rămas întipărită în memorie. În al treilea rând, cu siguranță ai răspuns rapid la întrebare, din dorința de a citi în continuare, apelând la tipul de „gândire rapidă”* bazat pe scurtături mentale, popularizat de omul de știință Daniel Kahneman, specializat în știința comportamentală și câștigător al Premiului Nobel. Prin urmare, este posibil să fi confundat anumite scări de măsură. Știm despre Marele Zid Chinezesc că este extrem de „mare”. De fapt, este una dintre cele mai mari structuri construite de om pe Pământ. Însă acest lucru se datorează în primul rând lungimii sale, o proprietate care nu îl va face vizibil din spațiu. Și, cel mai important, e posibil ca răspunsul să fi fost cu mult mai emoțional decât ai putea crede că e cazul la o asemenea * Traducerea denumirii acestui concept, precum și a tuturor celorlalți termeni preluați din opera lui Daniel Kahneman provine din cartea sa din 2011, Thinking, Fast and Slow, apărută în limba română cu titlul Gândire rapidă, gândire lentă, traducere din engleză de Dan Crăciun, Editura Publica, București, 2012 (n.t.).
18 Pericolele percepției Introducere. Pericole peste tot
Pericolele perceptiei - BT.indd 18
26-Apr-19 05:18:14
întrebare banală de cultură generală. Dacă vei petrece ceva timp cercetând subiectul, vei descoperi că până și astronauții au păreri contradictorii. (Ca să fie clar, Neil Armstrong a spus că nu este vizibil și asta este de ajuns pentru mine.) Poți găsi chiar fotografii de la surse aparent de încredere, care pretind că înfățișează Marele Zid văzut din spațiu. (În cel puțin una dintre ele, în imagine era un canal.) Dar în cazul unui lucru atât de important precum Marele Zid, ne dorim să credem că astronauții, extratereștrii, ba chiar și zeii pot să ne admire măiestria. Ne dorim să fie adevărat pentru că este atât de impresionant, iar acest răspuns emoțional ne alterează modul în care percepem realitatea. Apelul la cunoștințe anterioare incorecte, oferirea unui răspuns pentru o altă întrebare decât cea care ne‑a fost adresată, jonglarea cu comparații între mărimi diferite, recursul la gândirea rapidă și ignorarea felului în care emoțiile noastre influențează ceea ce vedem și gândim reprezintă doar câteva dintre pericolele percepțiilor cu care ne confruntăm în fiecare zi. Marele Zid Chinezesc este un lucru real, fizic, un obiect care poate fi măsurat. Imaginează‑ți, așadar, ce ravagii provoacă aceleași probleme de percepție când reflectăm la realități sociale și politice complexe și controversate. Însă mai există o observație finală: acum, după ce ți‑am prezentat cele mai clare dovezi care arată că Marele Zid nu este vizibil din spațiu, probabil că mă crezi, iar dacă ai avut o vagă impresie că ar fi vizibil, probabil că ți‑ai schimbat‑o. Evident, aceasta nu este o dezbatere foarte aprinsă, legată de vreun subiect care să implice identitatea și legăturile tale tribale, așa că îți este ușor să ridici din umeri și să îți schimbi părerea. Totuși ideea rămâne aceeași: avem capacitatea de a ne adapta credințele când ne vedem confruntați cu noi evidențe. Pentru că am început cu o întrebare (literalmente) de cultură generală, merită să subliniem de la început că nu acesta
Introducere. Pericole peste tot Pericolele percepției 19
Pericolele perceptiei - BT.indd 19
26-Apr-19 05:18:14
este subiectul cărții, oricât de mult ne‑ar satisface și ne‑ar fascina ignoranța și credința în fapte absurde (ale altor oameni). Zâmbim superior când aflăm că unul din zece francezi crede că Pământul este plat, că un sfert dintre australieni cred că oamenii preistorici și dinozaurii au trăit în același timp, că unul din nouă englezi crede că atacul terorist de pe 11 sep tembrie 2001 a fost o conspirație a guvernului Statelor Unite ale Americii sau că 15% dintre americani cred că mass‑media sau guvernul strecoară semnale secrete, pentru controlul minții, în transmisiunile de televiziune.3 Principala noastră preocupare nu o reprezintă stupiditatea de nișă sau credința în conspirații a unora, ci percepțiile greșite mult mai generale și mai răspândite cu privire la unele realități individuale, sociale și politice. Haideți să ne uităm la o întrebare foarte simplă despre starea societății, una care se apropie cu mult mai mult de sfera noastră de interes: „Ce procent din populația țării tale are vârsta de 65 de ani sau peste?”. Tu cum ai răspunde? Este posibil să fi auzit că țara în care locuiești are o populație îmbătrânită sau chiar că se confruntă cu o „bombă demografică cu ceas”, că populația în vârstă devine prea mare pentru ca tinerii să poată susține sistemul de pensii. Presa evidențiază de multe ori presiunea exercitată asupra economiei de creșterea populației de vârsta a treia, în special în țări precum Italia sau Germania. Au apărut chiar și articole despre cum, în Japonia, vânzările de scutece pentru adulți sunt pe punctul de a depăși vânzările de scutece pentru copii. Chiar dacă aceste povești sunt apocrife, ele ne prezintă o imagine atât de vie încât ne rămân întipărite în memorie. Așadar care este răspunsul tău? Când am întrebat publicul din paisprezece țări, în absolut toate valoarea medie estimată a fost mult mai mare decât
20 Pericolele percepției Introducere. Pericole peste tot
Pericolele perceptiei - BT.indd 20
26-Apr-19 05:18:14
procentulreal. În Italia, procentul real este de 21%, iar în Japonia, de 25%. Așadar valori ridicate, una din cinci, respectiv una din patru persoane din totalul populației, adică aproximativ dublul procentului din urmă cu una sau două generații. Însă estimările medii au fost de aproape două ori mai mari decât cifrele reale. Italienii au fost de părere că 48% din populație, aproape jumătate, este formată din persoane de 65 de ani sau mai în vârstă. După cum puteți vedea din acest exemplu foarte simplu, percepțiile noastre greșite nu sunt determinate doar de momentul politic extrem de agitat în care trăim. În acest caz nu e vorba despre campanii masive de dezinformare susținute de boți automați pe Facebook sau Twitter, care încearcă să ne convingă că populația este mai bătrână decât în realitate, dar tot ne Î: Ce procent din populația țării tale are vârsta de 65 de ani sau mai mult? Diferența între estimarea medie și realitate Italia Polonia Canada Spania Australia SUA Ungaria Belgia Franța Marea Britanie Germania Japonia Coreea de Sud Suedia
+27 +27 +25 +25 +23 +22 +22 +22 +20 +20 +19 +16 +16 +14
Estimarea medie Realitate 48 42 39 43 37 36 40 41 38 37 40 41 32 33
21 15 14 18 14 14 18 19 18 17 21 25 16 19
| Prea mare
Figura 1. În toate țările, procentul populației cu vârsta de 65 de ani sau peste această vârstă este puternic supraestimat.
Introducere. Pericole peste tot Pericolele percepției 21
Pericolele perceptiei - BT.indd 21
26-Apr-19 05:18:14
înșelăm. Părerile noastre greșite sunt vaste, profunde și de durată. Ignoranța politică a fost considerată o problemă chiar de la începuturile democrației, încă de pe vremea când Platon se lamenta că publicul este prea ignorant pentru a alege un guvern sau a‑l trage la răspundere. Este greu de dovedit că percepțiile greșite au fost răspândite pe scară largă de mult timp, deoarece pentru măsurarea lor sunt necesare cercetări specifice, iar sociologii au început să desfășoare sondaje de opinie riguroase de acest fel doar relativ recent. La mijlocul secolului XX, cele care vizau percepția oamenilor în legătură cu realități sociale erau rare și, în general, se limitau la întrebări privind chestiuni politice simple, cum ar fi ce partid se afla la putere, care erau politicile pe care le promova și cine îi erau liderii. Însă unele dintre aceste întrebări timpurii, adresate prima dată încă de prin anii 1940, au fost puse din nou în studii mai recente și, după cum vom vedea, răspunsurile sugerează că nimic esențial nu s‑a schimbat.4 Era la fel de probabil ca oamenii să se înșele atunci pe cât este și acum, asta cu mult înainte de 2016, când „post‑adevăr” (ideea că faptele obiective exercită o influență mai scăzută în formarea opiniei publice decât apelul la emoții și credințe personale) a fost desemnat „Cuvântul anului” de către editura Oxford Dictionaries. Nu înseamnă că discursul actual, dirijat ideologic, și explozia tehnologiilor sociale nu ne influențează părerile pe care ni le facem în privința realității sau că nu trăim în vremuri periculoase. De fapt, aceste schimbări tehnologice sunt terifiante tocmai prin efectul pe care îl au asupra felului în privim lumea sau problemele ei cheie, dat fiind că a crescut brusc și dramatic capacitatea noastră de a alege, dar și a altora de a ne impune „realități individuale”, iar acestea acționează asupra unora dintre cele mai profunde prejudecăți ale noastre, cum ar fi faptul
22 Pericolele percepției Introducere. Pericole peste tot
Pericolele perceptiei - BT.indd 22
26-Apr-19 05:18:14
că preferăm viziunea noastră curentă asupra lumii și că evităm informațiile care o contrazic. Și exact aceasta e problema: dacă ne concentrăm doar asupra a ceea ce există în afară, doar asupra a ceea ce ni se spune, pierdem din vedere un element‑cheie: felul în care gândim este și el parțial vinovat pentru percepția noastră greșită aupra lumii. Acest lucru dezvăluie un aspect important legat de constatările sondajelor care privesc Pericolele percepției: scopul principal al acestor studii nu este eliminarea ignoranței, ci descoperirea percepțiilor greșite. Poate părea o distincție subtilă, iar în practică este adesea dificil să trasezi o linie clară de demarcație între cele două, dar principiul este esențial. Ignoranța presupune, literalmente, „să nu știi” sau să nu îți fie familiar un subiect. Pe de altă parte, percepțiile greșite reprezintă un mod pozitiv de a înțelege greșit realitatea sau, după cum afirmă Brendan Nyhan, profesor de politologie la Dartmouth College în New Hampshire, și colegii săi: „Percep țiile greșite diferă de ignoranță în sensul că oamenii se agață adesea de ele cu un grad ridicat de certitudine… și se consideră bine informați”.5 Puțini dintre oamenii pe care i‑am chestionat se consideră ignoranți, ei oferă răspunsurile pe care le consideră adevărate. În practică, în locul unei delimitări clare, între ignoranță și percepții greșite există un întreg spectru de credințe false. În multe cazuri, oamenii oscilează și sunt nesiguri pe convingerile lor. Această distincție ne arată cât de dificil este să schimbi părerile greșite ale cuiva doar furnizându‑i mai multe informații, ca și cum oamenii ar fi niște vase goale ce așteaptă să fie umplute cu adevăruri care le vor îndrepta mentalitatea și comportamentul. Investigarea percepțiilor greșite în locul ignoranței mută atenția dinspre opinia publică văzută ca o foaie goală care
Introducere. Pericole peste tot Pericolele percepției 23
Pericolele perceptiei - BT.indd 23
26-Apr-19 05:18:14
așteaptă să fie scrisă spre un spectru larg de oameni, cu o gamă diversă de opinii și credințe bazate pe moduri de gândire asemănătoare. Se ridică astfel o întrebare fundamentală: de ce credemceea ce credem, iar în asta constă adevărata valoare a înțelegerii pericolelor percepției. Părerile noastre greșite ne pot oferi indicii cu privire la lucrurile care ne îngrijorează cel mai mult, dar și în privința celor care nu ne îngrijorează atât de mult pe cât ar fi cazul. După cum vom vedea, articolele făcute să ne capteze atenția, despre adolescente însărcinate sau atacuri teroriste, ne‑au determinat să considerăm aceste fenomene mai frecvente decât sunt ele în realitate, în timp ce tendința noastră de autonegare ne face să subestimăm rata obezității la nivelul întregii populații. De asemenea, percepțiile noastre greșite ne oferă și lecții mai subtile. Ceea ce considerăm că fac și cred alții, mai exact ceea ce socotim a fi „norma socială”, poate avea efecte profunde asupra felului în care acționăm la rândul nostru, chiar și când înțelegem complet greșit respectiva normă. De exemplu, mulți dintre noi economisim prea puțini bani în fondurile de pensii pentru a reuși să susținem un stil de viață decent după pensionare, considerând acest lucru mult mai comun decât se dovedește a fi în realitate. Deoarece în „turmă” ne simțim instinctiv în siguranță, această părere greșită, conform căreia a nu economisi reprezintă o normalitate, poate avea un impact negativ asupra comportamentului nostru. Mai mult decât atât, când comparăm ceea ce credem că fac alții cu ceea ce spunem că facem noi, avem un indiciu despre felul în care privim noi înșine acele comportamente – de exemplu, care dintre lucrurile pe care le facem le considerăm rușinoase. Uneori, lucrurile de care ne este rușine se dovedesc a fi surprinzătoare și edificatoare. După cum vom vedea în primul capitol, se pare că ne este mai rușine că mâncăm prea mult
24 Pericolele percepției Introducere. Pericole peste tot
Pericolele perceptiei - BT.indd 24
26-Apr-19 05:18:14
zahăr decât că nu facem destulă mișcare. Iar faptul că realizăm că există șanse mai mari să ne mințim cu privire la cantitatea de zahăr pe care o consumăm înseamnă deja un pas esențial pentru îmbunătățirea stării noastre de sănătate ca indivizi și ca societate. Fiecare dintre noi are lecții de învățat, chiar dacă avem impresia că suntem destul de bine informați în privința lumii. Erorile noastre nu au de‑a face cu prostia crasă: cu toții suntem victimele prejudecăților personale și ale influențelor externe asupra gândirii noastre, care ne pot distorsiona viziunea asupra realității. Diversele tipuri de explicații pentru percepțiile noastre greșite pot fi clasificate în două grupuri: cum gândim și ce ni se spune.
Cum gândim Trebuie să începem cu felul în care creierul nostru se luptă cu numerele, matematica și conceptele statistice. Având în vedere că ni se cere adeseori să cuantificăm lumea și per cepția noastră despre ea, abilitatea noastră de a înțelege și de a opera cu numere joacă un rol important în cât de bine pricepem realitatea.Statisticile privind creșterea cantității de date sunt ele înseși imposibil de înțeles pe deplin pentru noi: în mod incredibil, mai mult de 90% din datele de pe internetau fost create în ultimii doi ani. În fiecare zi în 2016 au fost create 44 de miliarde de gigabiți de date, însă acest număr va crește la 463 de miliarde de gigabiți pe zi până în 2025.6 Odată cu creșterea exponențială a cantității de date create și comunicate în legătură cu multe dintre lucrurile care ne interesează, problema analfabetismului matematic devine și mai importantă.
Introducere. Pericole peste tot Pericolele percepției 25
Pericolele perceptiei - BT.indd 25
26-Apr-19 05:18:14
Jonglarea cu tipurile de calcule pe care trebuie să le facem în prezent nu este un lucru complet natural pentru mulți dintre noi. Studierea creierului uman (și a celui al maimuțelor!) cu ajutorul RMN a arătat că avem un „simț înnăscut al numerelor”, dar că suntem obișnuiți în special cu numerele unu, doi și trei și cu sesizarea diferențelor mari (nu și a celor mici) între cantități diferite dintr‑un obiect.7 Apelăm deseori la aceste competențe matematice înnăscute. Însă o mare parte din viață necesită calcule mai complexe decât compararea dimensiunii unor numere relativ mici. Cu un secol în urmă, marele scriitor de literatură științifico‑fantastică H.G. Wells a scris: …nenumărate probleme sociale și politice le sunt accesibile și pot fi înțelese doar de către cei care au o pregătire solidă în analiză matematică. Și s‑ar putea să nu fie foarte departe ziua în care, pentru o inițiere completă ca cetățean eficient al unuia dintre noile, mărețele și complexele state care se dezvoltă acum, să fie necesar să putem calcula, să putem gândi în medii, minime și maxime, așa cum putem acum scrie și citi.8
Opiniile lui Wells cu privire la cât de importantă este înțelegerea matematicii pentru „nenumărate probleme sociale și politice” par să se refere la timpurile pe care le trăim, însă mai avem mult până când îi vom împlini viziunea. O mulțime de experimente arată că aproximativ 10% din populație nu înțelege procentaje simple.9 Și mai mulți dintre noi avem probleme cu înțelegerea probabilităților. Omul de știință francez Laplace a denumit probabilitățile „bunul‑simț redus la calcul diferențial”, însă acest lucru nu ne ajută să le calculăm mai bine.10 De exemplu, dacă aruncați o monedă de două ori, care este probabilitatea să cadă pe partea cu pajură de două ori?
26 Pericolele percepției Introducere. Pericole peste tot
Pericolele perceptiei - BT.indd 26
26-Apr-19 05:18:14
Răspunsul este: 25%, deoarece e vorba despre patru rezultate probabilistice: două capete, două pajuri, cap, apoi pajură sau pajură, apoi cap. În mod îngrijorător, în cadrul unui sondaj reprezentativ la nivel național, doar una din patru persoane a răspuns corect, chiar și atunci când participanții au avut posibilitatea să bifeze mai multe răspunsuri.11 Aceasta ar putea să pară o modalitate mai degrabă abstractă de a testa capacitatea noastră de a înțelege fapte‑cheie despre lume, însă, după cum vom vedea, gândirea probabilistică reprezintă fundamentul pentru construirea unei înțelegeri corecte a realităților sociale. Chiar și mai îngrijorător, nu pare să ne deranjeze lipsa noastră de fluență în privința noțiunilor elementare de matematică. Într‑un studiu efectuat pentru Royal Statistical Society (Societatea Regală de Statistică) din Marea Britanie, am aflat că, în ciuda visului lui H.G. Wells, punem accentul mai degrabă pe cuvinte decât pe numere (lucru un pic cam deprimant, atât pentru mine, cât și pentru Royal Statistical Society). Când oamenii au fost întrebați ce anume i‑ar face să fie mai mândri de copiii lor – ca aceștia să fie mai buni la citit și la scris sau să fie mai buni la matematică – doar 13% au răspuns că ar fi mai mândri de competențele matematice ale copiilor, în timp ce 55% au răspuns că ar fi mai mândri de competențele la citit și scris. (Ceilalți 32% dintre părinți au spus că nu ar fi mândri nici de una, nici de cealaltă, răspuns care îi face să pară niște părinți exagerat de stricți.)12 Dar percepțiile noastre greșite sunt foarte departe de a fi provocate doar de cunoașterea mai puțin decât perfectă a statisticii probabilistice. Pe parcursul ultimelor decenii, pionieri din domeniul economiei comportamentale și al psihologiei sociale au efectuat mii de experimente pentru a identifica și înțelege greșelile și scurtăturile utilizate în mod frecvent de mintea umană, așa‑numitele „prejudecăți” și „euristice”. Ei au
Introducere. Pericole peste tot Pericolele percepției 27
Pericolele perceptiei - BT.indd 27
26-Apr-19 05:18:14
explorat prejudecățile noastre referitoare la informații, confirmând ceea ce presupuneam deja – punem accentul pe informații negative, avem o predispoziție pentru stereotipizare și ne place să imităm majoritatea. Conform ipotezelor lui Daniel Kahneman și ale credinciosului său colaborator, Amos Tversky, judecățile și preferințele noastre sunt de obicei rezultatul așa‑numitei „gândirirapide”, cu excepția cazului în care sau până când acestea sunt modificate sau suprascrise de către raționamente lente, precaute.13 O eroare mentală frecventă, care merită semnalată încă de la început atât din cauză că este mai puțin cunoscută, cât și pentrucă are o importanță crucială în cazul multora dintre percepțiile greșite pe care le vom discuta, este „incapacitatea emo țională de a opera cu numere”, o teorie care sugerează că, atunci când ne înșelăm cu privire la o realitate socială, cauza și efectul pot, foarte bine, să fie inversate. De exemplu, să zicem că oamenii supraestimează nivelul criminalității din țara lor. Asta înseamnă că supraestimează nivelul criminalității din cauză că îi îngrijorează sau sunt îngrijorați de nivelul criminalității din cauză că îl supraestimează? Există motive întemeiate să credem că este vorba de câte puțin din fiecare, fapt ce creează o buclă de feedback a percepțiilor greșite din care este foarte greu de ieșit. În cele din urmă există posibilitatea ca percepțiile noastre greșite să fie modelate aproape în întregime de activitatea instinctivă a creierului nostru, idee apărută în domeniul psihofizicii (studiul reacțiilor psihologice la stimuli fizici). Acest concept abia a început să fie aplicat problemelor sociale. Analizele făcute de David Landy și de colegii săi cercetători de la Univer sitatea din Indiana, Eleanor Brower și Brian Guay, sugerează că o parte semnificativă a multora dintre erorile pe care le facem când estimăm realități sociale ar putea fi explicată prin
28 Pericolele percepției Introducere. Pericole peste tot
Pericolele perceptiei - BT.indd 28
26-Apr-19 05:18:15
tipurile de prejudecăți care pot fi observate în modul în care oamenii se raportează la stimuli fizici. De exemplu, subestimăm sunetele și luminile foarte puternice și supraestimăm sunetele și luminile slabe într‑un mod destul de previzibil – model pe care îl regăsim și în datele privind modul în care percepem realitățile sociale și politice. Când nu suntem siguri de ceva, urmăm calea de mijloc, ceea ce ar putea însemna că părerea noastră fundamentală despre lume nu este atât de distorsionată pe cât am putea crede. Totuși, spre deosebire de sunet și lumină, realitățile despre care vom discuta sunt adeseori mijlocite social și estimările noastre explicite au sens pentru noi, un sens pe care îl apărăm, și sunt asociate cu alte atitudini. În ciuda acestui lucru, consider că psihofizica aduce o completare încurajatoare pentru înțelegerea percepțiilor greșite: este posibil să nu ne înșelăm atât de mult pe cât credem. Sau, mai degrabă, erorile noastre ar putea să nu creeze o imagine atât de părtinitoare a lumii.
Ce ni se spune Al doilea grup de factori care ne influențează modul în care ne gândim la lume și ce anume gândim despre ea provine din exterior. În primul rând, este vorba despre mass‑media. De fiecare dată când prezint la conferințe rezultatele sondajelor privind Pericolele percepției, fără nicio excepție, primul lucru care mi se spune, ba uneori chiar mi se strigă din public în timp ce vorbesc, este: „Ăsta e efectul Daily Mail!” (dacă sunt în Marea Britanie) sau „Ăsta e efectul Fox News!” (dacă sunt în Statele Unite) sau „Ăsta e efectul fake news!” (când sunt, ei bine, oriunde în lume).
Introducere. Pericole peste tot Pericolele percepției 29
Pericolele perceptiei - BT.indd 29
26-Apr-19 05:18:15
Conceptul de fake news a dobândit rapid o forță incredibilă în 2017, fiind ales „Cuvântul anului” de cel puțin un editor de dicționare. Însă eu cred că este un termen destul de nefolositor și care are o relevanță superficială pentru tipurile de percepții greșite care ne interesează în această carte, și asta din mai multe motive. Definit corect, acest concept are o arie de acoperire prea mică. Principalele noastre percepții greșite nu își au rădăcinile în povești inventate de la un capăt la altul, create uneori drept clickbait*, cu scopul de a produce bani pentru autori și editori sau din motive mai sinistre, după cum vom vedea. Dar chiar și această utilizare limitată a termenului a fost compromisă, în mare parte de către cel de la care pornesc multe dintre „adevăratele” fake news, Donald Trump, care a ajutat la transformarea sintagmei într‑una menită să atace atât mass‑media în general, cât și declarațiile individuale cu care oponenții săi nu sunt de acord. De exemplu, „Premiile fake news pentru 2017”, găzduite pe site‑ul web al Partidului Republican, au prezentat o gamă năucitoare de „câștigători”, de la erori concrete din relatări, mesaje de pe contul personal de Twitter al unui jurnalist – retractate și apoi șterse, fotografii care înfățișează mulțimile ca fiind mai mici decât în realitate, presupuse gafe în hrănirea unor crapi koi, strângeri de mână refuzate, dar prezentate ca acceptate și până la negarea unei înțelegeri secrete cu Rusia în timpul alegerilor prezidențiale din 2016. După cum vom vedea, percepțiile noastre greșite sunt departe de a fi doar un „efect al fake news”. Cu toate acestea, * Termenul „clickbait” descrie textul sau linkurile create special pentru a atrage atenția posibililor cititori și a‑i determina să acceseze articole, site‑uri sau alte conținuturi de pe internet. În general, textul „clickbait” oferă destule informații încât să suscite curiozitatea cititorilor, însă nu destul pentru a o satisface (n.t.).
30 Pericolele percepției Introducere. Pericole peste tot
Pericolele perceptiei - BT.indd 30
26-Apr-19 05:18:15
vom analiza amploarea incredibilă și nivelurile înfricoșătoare de încredere acordată unora dintre cele mai importante exemple de fake news propriu‑zise, pentru a evidenția provocarea mai vastă pe care o reprezintă dezinformarea. Deși va fi vorba despre o critică relativ neînsemnată și simplistă a mass‑mediei în explicațiile noastre, ea rămâne în continuare un actor principal în sistemul care creează și consolidează percepții greșite. Și totuși mass‑media, în general, nu este cea mai importantă cauză a percepțiilor noastre greșite, deși este una influentă: avem parte de mass‑media pe care o merităm sau pe care o cerem. În aceste zile, tehnologia informației (IT) și mediile de socializare creează și mai multe provocări în privința modului în care percepem faptele, dat fiind nivelul până la care am ajuns să putem filtra și personaliza ceea ce vedem online, dar și faptul că acest nivel crește din ce în ce mai mult, fără ca noi măcar să remarcăm sau să înțelegem. Așa‑numitele „bule de filtrare” și „camere de ecouri” reprezintă incubatoare pentru percepțiile noastre greșite. Algoritmi nevăzuți și prejudecățile noastre de selecție ne ajută să ne creăm realități individuale. Ritmul progresuluitehnologic care permite această fragmentare este înspăimântător, dar, aparent, și atât de complex și de impla cabil încât este paralizant. Cu foarte puțini ani în urmă, ideea că fiecare dintre noi ar putea să aibă parte de propria realitate online ar fi semănat cu subiectul unui episod din Black Mirror*, însă acum este o realitate pe care o acceptăm cu o ridicare din umeri. Acest lucru este însă periculos, pentru că încurajează una dintre cele mai înrădăcinate caracteristici psiholo gice ale noastre: dorința de a ne vedea validate punctele de * Black Mirror (Oglinda neagră) este un serial de televiziune științifico‑fantastic creat de Charlie Brooker, produs și difuzat de televiziunea britanică Channel 4 începând cu 2011, apoi preluat de Netflix începând din 2016 (n.t.).
Introducere. Pericole peste tot Pericolele percepției 31
Pericolele perceptiei - BT.indd 31
26-Apr-19 05:18:15
vedere și instinctul de a evita orice situație care le‑ar putea pune la încercare. Poate că automulțumirea noastră a fost zguduită de recentul scandal care a cuprins Facebook, când datele a aproximativ 87 de milioane de utilizatori au fost folosite de consultanții politici de la Cambridge Analytica drept țintă a mesajelor din timpul campaniei prezidențiale din 2016 din Statele Unite și a refe rendumului britanic pentru ieșirea din UE. Cu toate acestea, primele indicii arată că nici măcar acest exemplu șocant nu a dus la o respingere masivă a „lumii noastre filtrate”: chiar și în perioada în care scandalul era prezentat pe larg în presă, fir mele de monitorizare a tehnologiilor au raportat că nivelul globalde utilizare a Facebook a rămas în limitele normale, previzibile.14 De asemenea, politica și cultura politică ne alimentează în mod direct percepțiile greșite. Puțini dintre noi avem o legătură constantă, directă și personală cu politicieni aflați la putere, așa că multe dintre lucrurile pe care le aflăm despre aceștia și despre guvern ne parvin prin intermediul mass‑mediei, iar declarațiile lor beneficiază de o atenție disproporționată din partea presei, în special în timpul celor mai importante campanii electorale. Și am avut parte de o mulțime de astfel de campanii în ultimii ani. Atât alegerea lui Donald Trump în America, cât și votul pentru Brexit din Marea Britanie au fost considerate, pe scară largă, drept un apogeu al comunicării înșelătoare, lucru care a dat naștere unor expresii noi, precum „fapte alternative”. Totuși, evident, nu a existat niciodată și în nicio țară o eră de aur în care comunicarea politică să fi fost sută la sută corectă. De exemplu, în Franța, la mijlocului secolului al XVII‑lea, în timpul războaielor civile, o serie de pamflete infame au oferit un debușeu pentru indignarea justificată cauzată de măsurile regale de reprimare a revoltei, împreună cu o serie
32 Pericolele percepției Introducere. Pericole peste tot
Pericolele perceptiei - BT.indd 32
26-Apr-19 05:18:15
de acuzații complet false conform cărora prim‑ministrul lui Ludovic al XIV‑lea, cardinalul Mazarin, ar fi comis numeroase infracțiuni sexuale, printre care și incestul.15 Desigur, se întâmplă tot mai des ca politicienii să comunice direct cu publicul prin mediile de socializare. De exemplu, mesajele pe Twitter ale președintelui Donald Trump au devenit atât de importante pentru informațiile transmise de către președinte, încât secretarul său de presă a trebuit să confirme că acestea sunt anunțuri oficiale. Ca atare, unii utilizatori de Twitter au încercat să îl dea în judecată pe Trump, din cauză că le‑a fost blocat accesul la aceste anunțuri și au apărut chiar voci care au cerut adăugarea lor în Arhiva Națională: putem să stăm liniștiți, „covfefe”* va fi păstrat pentru generațiile următoare.16 În cele din urmă, mai există și ceea ce numim „viața reală”, adică ce vedem cu ochii noștri, ce auzim de la familie, prieteni și colegi, lucrurile cu care ne confruntăm când ieșim în lume. Nu toate opiniile care privesc realitățile sociale ni le formăm datorită televiziunii sau mesajelor de pe Twitter. Însă, după cum vom vedea imediat, presupunerea că experiența noastră este una absolut tipică implică riscuri semnificative, începând chiar cu modul în care avem grijă de sănătatea noastră. ◊ ◊ ◊
În capitolele următoare o să vă însoțesc într‑un tur care ne arată ce și cum gândim când ne aflăm în fața unora dintre cele mai importante decizii pe care trebuie să le luăm în prezent, de la câți bani să economisim pentru pensie și cum să răspundem * „Covfefe” este un cuvânt inexistent care a devenit celebru după ce a fost inclus într‑un mesaj pe Twitter al lui Donald Trump, în 2017. Mesajul, în întregime, a fost următorul: „În ciuda presei constant ostile covfefe” (n.t.).
Introducere. Pericole peste tot Pericolele percepției 33
Pericolele perceptiei - BT.indd 33
26-Apr-19 05:18:15
grijilor privind imigrația și până la cum să încurajăm oamenii să se implice în problema pe care o ridică sărăcia globală. Pe măsură ce vom examina lucrurile asupra cărora ne înșelăm, vom analiza, de asemenea, și cum putem face lucrurile mai bine, atât ca indivizi, cât și ca societate. În felul acesta va fi posibil să devenim mai conștienți de realitățile care stau la baza deciziilor noastre. Nu trebuie să cădem pradă pericolelor create de percepțiile noastre greșite. Aveți în vedere aceste cinci puncte, pe măsură ce veți citi capitolele următoare, în care vom explora percepțiile greșite și motivele care se află în spatele lor: 1. Mulți dintre noi înțelegem greșit un număr mare de rea‑ lități sociale și politice simple. 2. Lucrurile asupra cărora ne înșelăm provin fie din ceea ce gândim noi înșine, fie din ceea ce ne este spus de ceilalți, de unde rezultă că, oricât ne‑am dori, nu putem da vina doar pe presă, pe mediile de socializare sau pe politicieni pentru convingerile noastre eronate. 3. Percepțiile noastre greșite suferă, adeseori, de prejude‑ căți specifice, dat fiind că răspunsurile noastre emoționale influențează modul în care percepem realitatea. Prin urmare, ele ne oferă indicii valoroase că nu ar trebui doar să ne amuzăm pe seama lor sau să le ignorăm. 4. Înțelegerea adevăratelor motive pentru care ajungem să ne înșelăm ne oferă o șansă mai bună de a ne schimba percepțiile la nivel individual și colectiv. 5. Nu este totul fără speranță, cel puțin în două privințe: lumea nu este chiar atât de rea pe cât credem și, adeseori, devine tot mai bună și nu suntem subjugați de gândirea noastră greșită într‑o atât de mare măsură pe cât ar putea să pară uneori: suntem capabili să ne răzgândim, iar
34 Pericolele percepției Introducere. Pericole peste tot
Pericolele perceptiei - BT.indd 34
26-Apr-19 05:18:15
faptele joacă totuși un rol important în această schimbare de opinie. Mă simt privilegiat că am putut lucra în cadrul unor studii atât de fascinante și diverse, care ne permit să înțelegem percepțiile greșite din multe puncte de vedere diferite. Nu am niciun interes personal în a atribui părerile noastre greșite unei cauze anume sau în a susține că există un singur mod de a le rezolva. Realitatea este că ele au cauze multiple și reclamă măsuri diferite. Un lucru merită evidențiat: cred cu pasiune că faptele continuă să fie importante și că pot juca un rol semnificativ în formarea părerilor și a comportamentelor noastre. Și mai cred că nu este corect să creăm sau să încurajăm percepțiile greșite doar pentru că ele ar corespunde scopurilor noastre sau pentru a profita de un lucru care pare adevărat. Însă trebuie să recu noaștem că emoțiile și tiparele noastre de gândire constituie părți însemnate ale explicației – o înțelegere mai completă a cauzelor care ne determină să ne înșelăm este singura noastră șansă de a ne apropia de realitate. Iar acesta este și scopul: păstrarea unei înțelegeri a lumii bazate pe fapte. Dar este loc și pentru multă speranță. Starea reală a lumii în prezent și felul în care ea s‑a schimbat sunt, ambele, mai bune decât avem tendința să credem. S‑au înregistrat progrese remarcabile în cazul multora dintre problemele sociale pe care le vom analiza. Asta nu înseamnă că lucrurile sunt perfecte sau că nu am fi putut face mai mult, însă optimismul este justificat de multe dintre datele măsurabile. Deși multe dintre dovezile provenite din psihologia socială, asupra cărora ne vom concentra, evidențiază cu claritate prejudecățile noastre, acest lucru nu trebuie să ne facă să credem că suntem roboți imuni la rațiune și la noi informații. Poate că
Introducere. Pericole peste tot Pericolele percepției 35
Pericolele perceptiei - BT.indd 35
26-Apr-19 05:18:15