Remedii lente by Editura Publica

Remedii lente spre final.indd 1

2/18/2013 15:18:21

Remedii lente spre final.indd 2

2/18/2013 15:18:21

Remedii lente spre final.indd 3

2/18/2013 15:18:21

The original title of this book is: The Slow Fix: Solve Problems, Work Smarter, and Live Better in a World Addicted to Speed, by Carl Honoré Copyright © 2013 by Carl Honoré. All rights reserved. © Publica, 2013, pentru ediția în limba română ISBN 978-606-8360-30-0

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Honoré, Carl Remedii lente : rezolvă probleme, lucrează mai isteţ şi trăieşte mai bine într-o lume grăbită / Carl Honore ; trad.: Dan Crăciun. – Bucureşti : Publica, 2013 ISBN 978-606-8360-30-0 I. Crăciun, Dan (trad.) 159.922 316.62

EDITORI:

Cătălin Muraru Silviu Dragomir

DIRECTOR EXECUTIV:

Bogdan Ungureanu DESIGN:

REDACTOR:

Doru Someșan

Alexe Popescu CORECTURĂ:

DTP:

Florin Teodoru

Remedii lente spre final.indd 4

Adina Dinițoiu Silvia Dumitrache

2/18/2013 15:18:21

CUPRINS

Introducere �� 11 1. De ce remediul rapid? �� 31 2. Recunoaşte‑ţi vina: Magia erorilor şi mea culpa �� 47 3. GÂNDEŞTE ÎNDELUNG: Reculer pour mieux sauter �� 69 4. GÂNDEŞTE HOLISTIC: Unind punctele disparate �� 85 5. GÂNDEŞTE ÎN PERSPECTIVĂ: Ocupă‑te azi de ziua de mâine �� 103 6. GÂNDEŞTE AMĂNUNŢIT: Diavolul din detalii �� 125 7. FII PREGĂTIT: Gata pentru orice �� 145 8. COLABOREAZĂ: Două capete sunt mai bune decât unul singur �� 157 9. CROWDSOURCE: Înţelepciunea maselor �� 181 10. FII UN CATALIZATOR: Primul între egali �� 205 11. PUNE‑I PE OAMENI LA TREABĂ: Autoajutorarea (în sensul bun) �� 227 12. SIMTE: Răsucind termostatul emoţional �� 251

Remedii lente spre final.indd 5

2/18/2013 15:18:21

13. JOACĂ‑TE: Rezolvând problemele de la un joc la altul �� 271 14. EVOLUEAZĂ: Am şi ajuns până acolo? �� 293 Concluzie �� 311 Note �� 323 Resurse bibliografice �� 339

Remedii lente spre final.indd 6

2/18/2013 15:18:21

Pentru Benjamin Ĺ&#x;i Susannah

Remedii lente spre final.indd 7

2/18/2013 15:18:21

Remedii lente spre final.indd 8

2/18/2013 15:18:21

Nu poţi rezolva o problemă din perspectiva conştiinţei care a creat‑o. Trebuie să înveţi cum să vezi lumea dintr‑un alt unghi. Albert Einstein

Remedii lente spre final.indd 9

2/18/2013 15:18:21

Remedii lente spre final.indd 10

2/18/2013 15:18:21

Introducere Şnurul Andon Cât de săraci sunt cei ce n‑au răbdare! Ce rană oblojitu‑s‑a vreodată altfel decât pas cu pas? William Shakespeare

Într‑un mic salon fără ferestre, dintr‑o clinică aglomerată din sudul Londrei, stă să înceapă un ritual obişnuit. Să‑i spunem „Bărbatul cu dureri de spate în vizită la Specialist“.

Puteţi să recunoaşteţi scena: pereţii albi şi goi, dacă nu punem la socoteală un poster anatomic şi câteva amprente digitale mâzgălite din loc în loc. Lumina fluorescentă se revarsă dintr‑un bec de undeva de sus. Un iz uşor de dezinfectant pluteşte în aer. Pe un cărucior cu rotile de lângă masa de tratament, acele de acupunctură zac împrăştiate ca uneltele unui torţionar medieval. Astăzi, eu sunt bărbatul ce caută să fie izbăvit de durerile spatelui. Întins cu faţa în jos pe masa de tratament, trăgând cu ochiul printr‑un inel de plastic învelit în hârtie igienică, pot să zăresc poalele unui halat alb foşnind deasupra pardoselii. Halatul aparţine doctorului Woo, acupuncturistul. Deşi aproape de pensie, încă se mişcă cu graţia lichidă a unei gazele. Pentru mulţimea de ologi din sala de aşteptare, el este imaginea emblematică a beneficiilor medicinei tradiţionale chinezeşti.

Introducere Remedii lente

Remedii lente spre final.indd 11

2/18/2013 15:18:21

Dr. Woo înfige o mică pădure de ace de‑a lungul coloanei mele vertebrale. De fiecare dată când îmi străpunge pielea, scoate un mormăit înăbuşit de triumf. Şi de fiecare dată senzaţia este aceeaşi: o fierbinţeală muşcătoare, urmată de o contracţie ciudat de plăcută a muşchiului. Zac nemişcat, ca un fluture imobilizat în insectarul unui colecţionar din epoca victoriană. După inserţia ultimului ac, dr. Woo slăbeşte lumina şi mă lasă de unul singur în semiîntuneric. Prin pereţii subţiri, îl pot auzi stând la palavre cu altă pacientă, o femeie tânără, despre problemele ei cu spatele. După o vreme, revine să‑mi scoată acele. Starea mea de spirit e tot mai zglobie în timp ce ne îndreptăm spre recepţie. Durerea s‑a domolit şi corpul meu se mişcă mai liber, însă dr. Woo rămâne prudent. „Nu vă entuziasmaţi“, îmi spune. „Spatele este ceva complicat şi are nevoie de timp ca să se vindece ca lumea, aşa că trebuie să aveţi răbdare.“ Încuviinţez din cap, privind aiurea în timp ce‑i întind cardul meu de credit, ştiind ce urmează. „Trebuie să mai faceţi cel puţin încă cinci şedinţe“, îmi spune. Reacţionez ca şi data trecută, şi ca de fiecare dată: programez următoarea şedinţă de tratament, în timp ce plănuiesc în taină să nu mai dau pe acolo. Peste două zile, starea spatelui meu s‑a îmbunătăţit suficient, aşa că îmi contramandez următoarea vizită, umflându‑mă puţin în pene când mă gândesc la timpul, dădăceala şi banii pe care îi economisesc. Oricum, cine are nevoie de atâtea şedinţe de acupunctură? Dintr‑o lovitură, sunt iar în joc. Dar sunt oare? Peste trei luni, mă aflu din nou pe masa de tratament a doctorului Woo şi, de această dată, durerea şerpuieşte în jos până în vârful picioarelor. De câte ori mă lungesc pe pat, am dureri.

Remedii lente spre final.indd 12

Remedii lente Introducere

2/18/2013 15:18:22

Acum este rândul doctorului Woo să‑şi dea puţin aere. În timp ce‑şi aranjează acele, îmi spune că nerăbdarea este inamicul medicinei de calitate, după care adaugă ceva cu caracter personal. „Cineva ca dumneavoastră nu se va face bine niciodată“, spune el, mai mult cu tristeţe decât cu mânie. „Pentru că sunteţi un om care vrea să‑şi repare spatele rapid.“ Hait! Iată un diagnostic care loveşte acolo unde doare. Nu numai că sunt vinovat de ceea ce mi se impută – m‑am tot grăbit să‑mi vindec spatele timp de 20 de ani –, însă ar trebui să o ştiu mai bine. În fond, călătoresc prin lume ţinând prelegeri despre cât de minunat e s‑o lăsăm mai moale, să nu ne grăbim, să facem lucrurile mai degrabă pe cât putem de bine şi nu pe cât putem de repede. Am cântat ode lentorii chiar şi la nişte conferinţe medicale. Însă, deşi viaţa mi s‑a schimbat prin decelerare, e limpede că virusul grabei încă mai stă la pândă în sângele meu. Cu precizie chirurgicală, dr. Woo a scos la iveală un adevăr neconvenabil, pe care l‑am ţinut ascuns ani de zile: când e vorba de vindecarea spatelui meu, sunt încă dependent de remediul rapid. Istoria mea medicală seamănă cu un turneu electoral cu dese opriri în mici localităţi obscure. În ultimele două decenii, spatele meu a fost răsucit, troznit şi întins de o procesiune de fizioterapeuţi, masori, osteopaţi şi chiropracticieni. Aromoterapeuţi mi‑au făcut frecţii cu uleiuri de mesteacăn, margaretă albastră şi piper negru în regiunea lombară inferioară. Reflexologi s‑au ocupat de centrii vitali din tălpi aflaţi în legătură cu spatele meu. Am purtat o proteză, m‑am îndopat cu calmante şi sedative musculare şi am cheltuit o mică avere pe scaune ergonomice, talonete şi saltele ortopedice. Pietre încinse, ventuze, curenţi electrici, saltele încălzite şi pungi cu gheaţă, cristale, reiki, ultrasunete, yoga, tehnica Alexander,

Introducere Remedii lente

Remedii lente spre final.indd 13

2/18/2013 15:18:22

fitness Pilates – ei da, le ştiu, le‑am făcut pe toate. Am fost chiar şi la un vraci brazilian. Şi totuşi, nimic nu a dat rezultate. Fireşte, au fost momente de uşurare pe parcurs, dar, după două decenii petrecute pe mesele de tortură, spatele încă mă doare – şi din ce în ce mai rău. Poate că nu am găsit leacul potrivit pentru mine. La urma urmei, alţii au învins durerile de spate folosind tehnicile din lista mea de tratamente şi până şi acel vraci brazilian avea nişte recomandări eclatante. Sau poate că, şi asta pare mult mai probabil, dr. Woo are dreptate. Cu alte cuvinte, eu socotesc fiecare tratament al durerilor de spate ca pe un remediu rapid, ţintind simptomele fără să am în vedere cauza de la rădăcina lor, jubilând în trecătoarele momente de uşurare, enervându‑mă atunci când progresele slăbesc ritmul sau cer mai mult efort înainte de a trece la următorul tratament cât ai zice peşte, ca un supraponderal cronic, obsedat de cântar, ce sare de la o dietă la alta. Ieri am dat peste un link care considera „terapia magnetică“ drept un panaceu al durerilor de spate. Primul meu gând nu a fost: „Ulei de şarpe, leacul‑minune‑vindecă‑tot, nu‑i aşa?“ A fost: „Găsesc aşa ceva la Londra?“ Această carte nu este un studiu consacrat durerilor de spate. Nimic nu e mai plicticos decât să‑i asculţi pe alţii bodogănind despre suferinţelele şi indispoziţiile lor. Ceea ce face ca bătălia pierdută cu regiunea mea lombară să merite a fi explorată este faptul că ea scoate la iveală o problemă mult mai amplă, care ne afectează pe toţi. Să fim cinstiţi: atunci când vine vorba de goana după rezultate imediate, nu sunt un caz singular. În fiecare domeniu al vieţii, de la medicină şi relaţii umane până la afaceri şi politică, toţi suntem obsedaţi de remediul rapid.

Remedii lente spre final.indd 14

Remedii lente Introducere

2/18/2013 15:18:22

Căutarea unor scurtături nu este ceva nou. Acum 2 000 de ani, Plutarh ocăra hoarda de şarlatani care vindeau leacuri miraculoase credulilor cetăţeni ai Romei antice. La sfârşitul secolului al XVIII‑lea, cuplurile infertile stăteau la coadă, sperând să procreeze în legendarul Pat Celest din Londra. Şmecheria amoroasă promitea muzică discretă, o oglindă suspendată deasupra patului şi o saltea burduşită cu „paie moi de grâu sau de ovăz proaspăt, amestecate cu parfum, petale de trandafir şi flori de levănţică“, totul garnisit cu păr din cozile celor mai straşnici armăsari englezi. Un curent electric genera, chipurile, un câmp magnetic „calculat să confere nervilor gradul necesar de putere şi de străduinţă“. Se promitea: zămislire imediată. Preţul unei nopţi de tăvăleală fertilă: 3 000 de lire în bani actuali. Astăzi, însă, remediul rapid a devenit etalonul culturii noastre fast‑forward, on‑demand, just‑add‑water. Cine mai are timp sau răbdare pentru deliberare aristotelică şi privire în perspectivă? Politicienii au nevoie de rezultate înainte de alegerile următoare sau înainte de proxima conferinţă de presă. Pieţele intră în panică dacă afacerile şovăielnice sau guvernele ezitante nu reuşesc să ofere un plan de acţiune imediată. Website‑urile sunt pline de reclame care promit soluţii rapide pentru orice problemă cunoscută de Google: un remediu de plante pentru revigorarea vieţii sexuale; un video pentru a‑ţi perfecţiona lovirea mingii de golf; o aplicaţie prin care să‑l găseşti pe Dl Perfect. Odinioară, protestul social presupunea plicuri burduşite cu revendicări, marşuri pe străzi sau adunări în holul primăriei. Acum, mulţi dintre noi dau numai un clic pe „like“ sau trimit un tweet de solidaritate. În toată lumea, doctorii sunt solicitaţi intempestiv să‑şi vindece pacienţii în grabă, ceea ce adeseori înseamnă să li se recomande o pilulă, remediul rapid par excellence. Eşti abătut? Încearcă Prozac. Nu

Introducere Remedii lente

Remedii lente spre final.indd 15

2/18/2013 15:18:22

poţi să te concentrezi? Intră în echipa Ritalin. În goana fără sfârşit după calmare imediată, britanicul mediu înghite acum, conform unei estimări, 40 000 de pilule de‑a lungul vieţii. Cu siguranţă, nu sunt singurul pacient nerăbdător din sala de aşteptare a doctorului Woo. „Calea cea mai uşoară de a câştiga bani în zilele noastre nu este să‑i vindeci pe oameni“, spune el. „Trebuie să le vinzi promisiunea vindecării imediate.“ Într‑adevăr, cheltuirea banilor a devenit un remediu rapid în sine, mersul la mall fiind lăudat drept metoda cea mai expeditivă de a ieşi dintr‑o pasă proastă. Glumim pe seama „retail terapiei“, în timp ce ne fălim cu noua pereche de pantofi Louboutin sau cu ultimul model de iPad. Industria dietelor alimentare a transformat remediul rapid într‑o artă. „Un corp de bikini într‑o săptămână!“, clamează reclama. „Slăbiţi cinci kilograme... în NUMAI 3 zile!“ Puteţi cumpăra un remediu rapid chiar şi pentru viaţa voastră socială. Dacă aveţi nevoie de un partener cu care să lucraţi la sala de sport, de un cavaler de onoare la nuntă sau de un unchi drăguţ, care să vă distreze odraslele în ziua de meci, sau dacă doriţi un umăr pe care să plângeţi, puteţi acum să angajaţi pe oricare dintre cei de mai sus printr‑o agenţie ce oferă prieteni de închiriat. Tariful actual pentru un amic cu care să hoinăreşti prin Londra este de 6,50 lire pe oră. Orice remediu rapid şopteşte aceeaşi promisiune seducătoare de beneficiu maxim cu efort minim. Necazul este că părţile ecuaţiei nu sunt egale. Gândiţi‑vă puţin: veneraţia faţă de altarul remediului rapid ne face mai fericiţi, mai sănătoşi şi mai productivi? Ne ajută să abordăm provocările gigantice cu care se confruntă umanitatea la începutul secolului XXI? Există, realmente, o aplicaţie pentru orice? Fireşte că nu. Încercarea de a rezolva problemele în grabă, lipirea unui plasture atunci când se cere o operaţie chirurgicală, poate să

Remedii lente spre final.indd 16

Remedii lente Introducere

2/18/2013 15:18:22

corde o păsuire temporară – însă, de obicei, cu preţul acumua lării de necazuri şi mai mari pentru mai târziu. Adevărul dur, neplăcut este că remediul rapid nu vindecă de fapt niciodată nimic. Şi, uneori, doar înrăutăţeşte lucrurile. Dovezile se găsesc peste tot în jurul nostru. Chiar dacă noi risipim miliarde de lire pe produse dietetice care promit coapse de Hollywood şi pectorali de Men’s Health pe timp de vară, taliile se rotunjesc ca nişte baloane în toată lumea. De ce? Pentru că nu există ceva precum „Un pont pentru un stomac plat“. Studiile ştiinţifice arată că majoritatea oamenilor care slăbesc prin dietă se îngraşă la loc şi adeseori chiar mai tare, în decurs de cinci ani. Chiar şi liposucţia, opţiunea nucleară în cursa înarmărilor pentru slăbire, poate să dea greş. Grăsimea extrasă de pe coapsele şi abdomenul unei femei se reface, de regulă, în decurs de un an în altă parte a corpului, sub formă de „aripioare bingo“ – straturi de grăsime depusă pe braţe sau pe umeri. Uneori, remediul rapid poate fi mai rău decât orice alt remediu. Uitaţi‑vă la „terapia retail“. Achiziţia ultimului model de poşetă Louis Vuitton poate să vă bine‑dispună, dar efectul este, cel mai adesea, trecător. Nu peste multă vreme, sunteţi iar online sau la mall, în căutarea următoarei senzaţii tari – în timp ce teancul de facturi neplătite creşte ca un troian de zăpadă în faţa uşii. Gândiţi‑vă la pagubele produse de slăbiciunea noastră pentru pastile. Sondajele sugerează că aproape două milioane de americani abuzează în prezent de medicamentele cu prescripţie, peste un milion fiind spitalizaţi anual din pricina efectelor secundare ale medicaţiei. Consumul excesiv de pilule permise de lege este astăzi una dintre primele cauze ale deceselor accidentale din Statele Unite, unde piaţa neagră a medicamentelor greu de procurat a alimentat o creştere abruptă a jafurilor

Introducere Remedii lente

Remedii lente spre final.indd 17

2/18/2013 15:18:22

armate din farmacii. Chiar şi maternităţile raportează o creştere bruscă a numărului de copii născuţi de nişte mame dependente de consumul de calmante. Şi nu este o privelişte plăcută: nou‑născuţi contorsionaţi, de la primul lor strigăt, de spasme şi de vomă, bebeluşi cu nasul jupuit, care se chinuie să mănânce şi să respire. Cu siguranţă, nu puteţi să rezolvaţi probleme dificile doar aruncând cu bani în direcţia lor. Ca să‑şi însănătoşească şcolile publice bolnave, New York a început în 2008 să coreleze plata profesorilor cu performanţele elevilor. După ce au cheltuit peste 55 de milioane de dolari timp de trei ani, oficialităţile au anulat programul, pentru că nu se mai vedea nici o diferenţă între notele obţinute de elevi la teste sau între metodele de predare. Rezultă că remediul pentru o şcoală în derivă, după cum vom vedea ceva mai încolo în carte, este mult mai complicat decât distribuţia de bonusuri salariale. Chiar şi în afaceri, unde viteza este, de obicei, un avantaj, apetitul nostru pentru remediul rapid duce la eşecuri urâte. Atunci când firmele se zbat în ape tulburi, când sunt presate să umfle bilanţul contabil ori să urce un preţ vlăguit al acţiunilor, reacţia reflexă este, frecvent, reducerea de personal. Însă concedierea grăbită a angajaţilor este rareori benefică. Ea poate să eviscereze o companie, să demoralizeze forţa de muncă rămasă şi să‑i sperie pe consumatori şi pe furnizori. Adeseori, lasă neatinse unele probleme mai profunde. După o examinare selectivă a unor studii interdisciplinare elaborate timp de peste 30 de ani, profesorul de management Franco Gandolfi ajunge la o concluzie fermă: „Tabloul general al efectelor financiare ale reducerii de personal este unul negativ“. Ascensiunea şi căderea firmei Toyota reprezintă o istorie cu valoare de avertisment. Constructorul japonez de automobile a cucerit lumea prin atacarea obsesivă a problemelor la

Remedii lente spre final.indd 18

Remedii lente Introducere

2/18/2013 15:18:22

r ădăcina lor. Atunci când ceva mergea prost pe linia de montaj, chiar şi ultimul muncitor putea să tragă de o coardă, numită şnurul Andon, care făcea să sune o sonerie şi să pâlpâie un bec („andon“ înseamnă „lampion“ în japoneză). Ca un ţânc ce abia face primii paşi, personalul se întreba la nesfârşit: „De ce, de ce, de ce?“, până când găseau cauza primă a problemei. Dacă se dovedea că e ceva serios, puteau să oprească întreaga linie de producţie. În fiecare caz, puneau la punct o soluţie permanentă. Dar totul s‑a schimbat atunci când Toyota s‑a avântat să devină primul producător de automobile din lume. Managementul a fost depăşit, lanţul de aprovizionare a scăpat de sub control şi avertismentele de pe linia de producţie au fost ignorate. Au început să stingă incendiile fără să se mai întrebe de ce‑au izbucnit din capul locului. Rezultat: o rechemare în service a peste zece milioane de vehicule defecte, ceea ce a erodat reputaţia firmei, a măturat miliarde de dolari din profituri şi a dezlănţuit un torent de procese civile. În 2010, Akio Toyoda, preşedintele spăşit al companiei, a explicat Congresului cum şi‑a pierdut Toyota credibilitatea: „Am urmărit o creştere peste viteza cu care eram capabili să ne dezvoltăm oamenii şi organizaţia“. În traducere: am încetat să tragem de şnurul Andon şi ne‑am dat în vânt după remediul rapid. Vedeţi aceeaşi nebunie în sportul profesionist. Atunci când o echipă intră în criză şi vociferările care cer o redresare a situaţiei ajung la incandescenţă în tribune şi în presă, patronii echipei recurg la cel mai vechi remediu din cartea cu scenarii: concediază antrenorul şi angajează altul nou. Pe măsură ce lumea a devenit tot mai nerăbdătoare, lupta pentru rezultate pe teren a devenit tot mai frenetică. Din 1992, durata medie a contractului unui antrenor din fotbalul profesionist din Anglia

Introducere Remedii lente

Remedii lente spre final.indd 19

2/18/2013 15:18:22

a scăzut de la 3,5 ani la un an şi jumătate. În ligile inferioare, norma este acum între şase luni şi un an. Şi totuşi, transformarea antrenorului într‑o uşă turnantă este o metodă proastă de a conduce o echipă. Cercetări ştiinţifice arată că majoritatea noilor antrenori nu oferă decât o scurtă lună de miere de rezultate mai bune. După o duzină de meciuri, performanţa echipei este de regulă aceeaşi, dacă nu mai rea decât a fost înainte de schimbarea conducerii tehnice. Exact aşa cum se întâmplă cu un grăsan, mereu cu ochii pe cântar, ce pune kilogramele în plus la loc după o dietă crâncenă. Vedeţi aceleaşi erori în război şi în diplomaţie. Coaliţia condusă de Statele Unite a eşuat să completeze în 2003 invazia „şoc‑şi‑groază“ din Irak cu nişte planuri adecvate de reconstrucţie a ţării pe termen lung. În timp ce trupele occidentale se masau la graniţă, Donald Rumsfeld, pe atunci secretarul american al Apărării, a reluat într‑o frazare modernă vechiul refren că soldaţii vor fi „acasă de Crăciun“. Războiul din Irak, a declarat el, „poate să dureze şase zile, şase săptămâni. Mă îndoiesc să fie şase luni“. Ceea ce a urmat au fost ani de haos, carnagii şi insurgenţă, încheiaţi cu o retragere ignobilă dintr‑o treabă făcută pe jumătate. În argoul piperat al armatei americane, gradele mari au ignorat regula de aur a celor şapte P: Pregătirea şi Preparativele Premergătoare Previn Performanţa Proastă de Pişat. Chiar şi industria informatică, marele motor al vitezei, învaţă că nu se poate rezolva orice problemă prin simpla acumulare de date suplimentare şi scrierea unor algoritmi superiori. O echipă de specialişti IT s‑au deplasat recent la sediul central al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din Geneva, cu misiunea de a eradica boli tropicale precum malaria şi viermii de Guinea. A urmat o ciocnire interculturală. Departamentul de Boli Tropicale se află la un milion de mile distanţă faţă de

Remedii lente spre final.indd 20

Remedii lente Introducere

2/18/2013 15:18:22

birourile fiţoase din Silicon Valley. Fişete cenuşii pline cu dosare şi cartoteci burduşite cu documente până în tavan se înşiruie de‑a lungul unui coridor întunecos. Un bilet galben, pe care scrie de mână „Defect“, stă lipit pe slotul de fise al automatului de băuturi răcoritoare. Nişte cercetători în sandale lucrează pe tăcute în birouri cu ventilatoare tropicale în tavan. Pare să fie departamentul de sociologie al unei universităţi subfinanţate sau un avanpost birocratic din lumea în curs de dezvoltare. Aidoma multor experţi de prin partea locului, Pierre Boucher a rămas uimit şi amuzat de fudulia încrezătoare a intruşilor informaticieni. „Tipii ăştia high‑tech au venit aici cu laptopurile lor şi‑au spus: «Daţi‑ne datele şi hărţile şi vă rezolvăm noi problema», iar eu m‑am gândit: «Chiar acum doriţi?», spune el, cu un zâmbet crispat. «Bolile tropicale sunt o problemă extrem de complexă, pe care n‑o veţi putea rezolva niciodată pe o tastatură».“ „Au găsit supertocilarii vreo soluţie?“, am întrebat. „Nu, absolut nimic“, spune Boucher. „În cele din urmă, au întins‑o şi n‑am mai auzit nimic de ei.“ Bill Gates, marele preot al rezolvării‑de‑probleme‑în‑ma re‑viteză, a primit aceeaşi lecţie. În 2005, i‑a provocat pe savanţii lumii să vină cu soluţii pentru cele mai mari probleme ale sănătăţii globale în pas alergător. Fundaţia „Bill şi Melinda Gates“ a acordat granturi în valoare de 458 de milioane de dolari pentru 45 din cele peste 1 500 de propuneri care au dat năvală. S‑au purtat tot felul de discuţii aiurite despre producerea, de exemplu, a unor vaccinuri care să nu aibă nevoie de refrigerare timp de cinci ani. Dar, peste cinci ani, starea de spirit era destul de rezervată. Chiar şi cele mai promiţătoare proiecte erau încă departe de oferta unor soluţii reale. „Am fost naivi atunci când ne‑am apucat“, a recunoscut Gates.

Introducere Remedii lente

Remedii lente spre final.indd 21

2/18/2013 15:18:22

Concluzia este limpede: remediul rapid este un cal rău de încălecat. Prin el însuşi, niciun algoritm nu a rezolvat v reodată o problemă globală de sănătate. Niciun act de cumpărare compulsivă nu a transformat din temelii o viaţă. Niciun medicament nu a vindecat vreodată o boală cronică. Nicio cutie cu bomboane de ciocolată nu a dres o relaţie stricată. Niciun DVD educaţional nu a transformat vreodată un copil într‑un mic Einstein. Nicio conferinţă TED* nu a schimbat vreodată lumea. Nicio rachetă trasă dintr‑o dronă nu a lichidat vreodată un grup de terorişti. Întotdeauna e ceva mai complicat. Oriunde vă întoarceţi privirea – în sănătate, politică, educaţie, relaţii umane, afaceri, diplomaţie, finanţe, mediu –, problemele cu care ne confruntăm sunt mai complexe şi mai presante decât au fost vreodată. Performanţa de pişat nu mai este o opţiune. A venit vremea să rezistăm cântecului de sirenă al soluţiilor coapte pe jumătate şi al paliativelor pe termen scurt şi să începem să remediem lucrurile aşa cum se cuvine. Trebuie să găsim o metodă nouă şi mai bună de abordare a fiecărui tip de probleme. Trebuie să învăţăm arta Remediului Lent. Acum este momentul să ne definim termenii. Nu toate problemele sunt egale. Unele pot fi remediate cu o soluţie rapidă şi simplă. Inserţia unei singure linii de cod poate opri o pagină de web alterată să creeze haos într‑o companie. Atunci când cineva se sufocă din pricina unei îmbucături înţepenite pe trahee, manevra Heimlich poate să disloce obiectul dăunător din gât şi să salveze viaţa victimei. În această carte, mă concentrez asupra unui gen foarte diferit de probleme, în care parametrii

* TED – acronim pentru Technology, Entertainment, Design, un set global de conferinţe administrate de organizaţia nonprofit Sapling Foundation, înfiinţată în 1984 cu scopul de a disemina ideile valoroase (n.t.).

Remedii lente spre final.indd 22

Remedii lente Introducere

2/18/2013 15:18:22

sunt neclari şi schimbători, în care intră în joc şi comportamentul uman, la care s‑ar putea să nici nu existe un răspuns corect. Gândiţi‑vă la schimbarea climei, la răpândirea îngrijorătoare a obezității sau la o companie care a devenit prea mare în detrimentul său. Atunci când se confruntă cu astfel de probleme, remediul rapid ţinteşte simptomele mai degrabă decât cauza de la rădăcina lor. Pune uşurarea pe termen scurt înaintea vindecării pe termen lung. Nu se asigură în fața efectelor secundare nedorite. Fiecare cultură are o tradiţie de remedii superficiale. Francezii îi spun „solution de fortune“ – soluţie la plezneală. Argentinienii spun „leag‑o strâns cu sârmă“. În engleză, vorbim de „tratament‑plasture“ sau de „soluţii cu bandă adezivă“. Finlandezii glumesc pe seama lipirii unui pneu spart cu gumă de mestecat. Cuvântul hindi „jugaad“ înseamnă rezolvarea problemelor – de la construcţia de automobile până la repararea pompelor de apă –, amestecând la grămadă toate piesele de schimb aflate la îndemână. Metafora mea favorită pentru nebunia remediului rapid este expresia coreeană „te pişi pe piciorul îngheţat“: urina caldă oferă o uşurare imediată, urmată de o suferinţă şi mai mare pe măsură ce lichidul îngheaţă bocnă pe piele. Aşadar, ce este Remediul Lent? Aceasta este întrebarea la care vom răspunde în paginile ce urmează. Însă de‑acum pare limpede că se bazează pe o virtute greu de găsit în zilele noastre: răbdarea. Sam Micklus o ştie mai bine decât mulţi alţii. El este fondatorul concursului Odyssey of the Mind – Odiseea Minţii, cel mai apropiat lucru de o olimpiadă de rezolvat probleme din câte avem. În fiecare an, elevi din 5 000 de şcoli din toată lumea se apucă să soluţioneze una din cele şase probleme născocite de Micklus însuşi. Concurenţii ar putea să primească

Introducere Remedii lente

Remedii lente spre final.indd 23

2/18/2013 15:18:22

diferite sarcini: să construiască din lemn de plută o structură purtătoare de greutăţi, să pună în scenă o piesă de teatru în care un aliment se apără în faţa unui tribunal ostil de acuzaţia de a fi nesănătos ori să descrie descoperirea unor comori arheologice din trecut şi din viitor. Echipele se înfruntă în competiţii regionale şi naţionale pentru a câştiga un loc la Finala Mondială din fiecare an. NASA este sponsorul principal al Odiseei Minţii şi dispune de personal căutător de talente. Mă văd cu Micklus la Finala Mondială din 2010 din East Lansing, Michigan. Profesor pensionar de design industrial din New Jersey, locuieşte acum în Florida şi arată, până la cel mai mic amănunt, ca un pensionar american, cu pantofii săi comozi, părul cărunt şi tenul uşor bronzat. Totuşi, la Finala Mondială, înconjurat de zarva copiilor care îşi pun costumele şi îşi repetă prezentările din faţa juriului, zbârnâie ca un ţânc în dimineaţa de Crăciun. Toată lumea îi spune cu afecţiune Dr. Sam. Aflat timp de 30 de ani la conducerea Odiseei Minţii, Micklus a urmărit modul în care cultul remediului rapid şi‑a strâns gheara cu care a înhăţat cultura noastră populară. „Necazul real în zilele noastre este că nimeni nu mai vrea să aştepte pentru nimic“, spune el. „Atunci când le cer oamenilor să gândească o problemă măcar un minut sau două, ei se uită deja la ceas după zece secunde.“ Soarbe nişte apă dintr‑o sticlă de plastic şi cutreieră cu privirea uriaşa sală de sport în care stăm de vorbă. Ai senzaţia că te afli în culisele unui musical din West End, cu copiii alergând încoace şi încolo, strigând în gura mare diferite instrucţiuni, aranjând recuzita şi testând nişte care alegorice surprinzător de complicate. Privirea lui Micklus se opreşte asupra unui cârd de fetiţe de unsprezece ani, care se chinuie să repare un lanţ defect de la un fel de rulotă făcută de ele.

Remedii lente spre final.indd 24

Remedii lente Introducere

2/18/2013 15:18:22

„Chiar şi aici la Finala Mondială, unde avem de‑a face cu viitorii aşi în rezolvarea de probleme, o mulţime de copii încă doresc să se năpustească asupra primei idei care le trece prin minte şi să o pună în aplicare imediat“, spune el. „Însă prima idee nu este, de obicei, şi cea mai bună şi poate fi nevoie de săptămâni sau chiar mai mult până să găseşti soluţia corectă a unei probleme şi apoi să o fructifici.“ Nimeni, nici măcar Micklus, nu crede că trebuie să rezolvăm toate problemele pe îndelete. Sunt momente – pansarea în pripă a unui soldat pe câmpul de luptă, de exemplu, sau răcirea unui reactor nuclear din Japonia – când a te lăsa pe spate ca să‑ţi mângâi bărbia şi să meditezi asupra lucrurilor într‑o perspectivă largă nu reprezintă o opţiune. Dacă trebuie să prinzi canalul cu serialul MacGyver, iei nişte bandă adezivă şi încropeşti o soluţie care merge chiar acum, pe loc. Atunci când, în 1970, astronauţii de pe Apollo 13 au comunicat prin radio celor din Houston că au o „problemă“, savanţii din centrul de comandă al misiunii nu au declanşat o investigaţie completă a cauzelor care au făcut să explodeze rezervoarele de oxigen ale navei spaţiale. În schimb, şi‑au suflecat mânecile şi au trudit pe brânci fără întrerupere ca să pună la punct o improvizaţie din mers, rapidă şi grosolană, care să modifice filtrele de bioxid de carbon astfel încât astronauţii să poată folosi modulul lunar ca pe o barcă de salvare. După 40 de ore, formidabilii ingineri din Houston, capabili să rezolve orice problemă, au găsit o soluţie ingenioasă, utilizând materiale de la bordul navei: carton, bucăţi de furtun, saci de plastic, chiar şi bandă adezivă. Nu era un remediu permanent, dar a adus acasă în siguranţă echipajul misiunii Apollo 13. Ulterior, NASA a tras de şnurul Andon, lucrând mii de ore ca să afle cu exactitate ce n‑a mers cum trebuie la acele rezervoare de oxigen şi

Introducere Remedii lente

Remedii lente spre final.indd 25

2/18/2013 15:18:22

născocind un Remediu Lent ca să se asigure că nu vor mai exploda iar niciodată. Şi totuşi, câţi dintre noi urmează calea celor de la NASA? Atunci când un remediu rapid uşurează simptomele unei probleme, aşa cum a făcut şedinţa de acupunctură pentru spatele meu, apetitul nostru de a trage de şnurul Andon tinde să se stingă. După ce un val de credite neperformante a ameninţat să torpileze economia mondială în 2008, guvernele din toată lumea au adunat în mare grabă fonduri de salvare, totalizând peste cinci trilioane de dolari. Acesta a fost necesarul remediu rapid. Odată ce ameninţarea imploziei globale a fost înlăturată, însă, la fel s‑a întâmplat şi cu dorinţa de a veni mai departe cu un remediu mai adânc. Peste tot, politicienii nu au fost în stare să ducă până la capăt o reformă totală, care să ne ferească de Armaghedon Financiar 2: Continuarea. De cele mai multe ori, atunci când un remediu rapid are urmări nedorite, ne frângem mâinile, promitem să întoarcem foaia, după care continuăm să facem mereu aceleaşi greşeli. „Chiar şi atunci când se cere o schimbare fundamentală, oamenii merg mai departe pe mâna remediului rapid“, spune Ranjay Gulati, profesor de administrarea afacerilor la Harvard Business School. „În aparenţă, ei scot sunetele potrivite şi fac paşii corecţi, dar, în cele din urmă, nu reuşesc să meargă până la capăt, astfel încât ceea ce începe ca un remediu lent sfârşeşte prin a fi încă un remediu rapid. Aceasta este o problemă frecventă.“ British Petroleum este un exemplu de manual. În 2005, rafinăria din Texas a companiei a explodat, cincisprezece muncitori fiind ucişi şi alţi 180 răniţi. Peste mai puţin de un an, s‑au descoperit în două rânduri scurgeri de petrol pe o porţiune de 25 de kilometri dintr‑o conductă ruginită de pe coastele Alaskăi. Întrucât au survenit într‑un interval atât de scurt, cele două

Remedii lente spre final.indd 26

Remedii lente Introducere

2/18/2013 15:18:22

incidente ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă, un avertisment că atâţia ani de umblat pe scurtături au început să dea rateuri. În 2006, John Browne, pe atunci directorul general al BP, părea să fie de acord că timpul remediilor rapide trecuse. „Trebuie să abordăm priorităţile corect“, a fost anunţul său. „Şi sarcina numărul unu este să ne ocupăm de aceste lucruri care s‑au petrecut, să le remediem şi să le lichidăm. Nu le corectăm numai la suprafaţă, ci le remediem în profunzime.“ Numai că n‑a fost aşa. În schimb, BP a continuat în mare măsură ca şi până atunci, culegând un torent de reproşuri oficiale şi o amendă substanţială pentru că nu a respectat angajamentul lui Browne. În aprilie 2010, compania a plătit preţul abordării sale uşuratice atunci când o explozie i‑a distrus platforma marină Deepwater Horizon, eveniment soldat cu unsprezece morţi, șaptesprezece răniţi şi scurgerea în apele Golfului Mexic a peste 200 de milioane de galoane de ţiţei brut, provocând cel mai mare dezastru ambiental din istoria Statelor Unite. Acest fiasco al BP este un memento al faptului că remediul rapid poate fi mortal de adictiv. Chiar şi atunci când sunt în joc vieţi omeneşti şi mari sume de bani, când totul, de la sănătatea şi relaţiile noastre interumane până la mediul înconjurător, este în suferinţă, când suntem bombardaţi cu dovezi că drumul spre calamitate este pavat cu soluţii‑plasture, noi încă suntem atraşi de remediul rapid, ca moliile de flacără. Vestea bună este că putem învinge acest viciu. În fiecare domeniu al vieţii, tot mai mulţi dintre noi încep să accepte că atunci când atacăm probleme dificile, a le rezolva mai repede nu înseamnă a le rezolva întotdeauna mai bine, că soluţiile cele mai bune apar atunci când investim timp, efort şi resurse suficiente. Atunci când reducem viteza, cu alte cuvinte.

Introducere Remedii lente

Remedii lente spre final.indd 27

2/18/2013 15:18:22

Sunt multe întrebări care îşi cer răspuns în această carte. Ce este Remediul Lent? Există o reţetă unică pentru orice problemă? Cum ştim când o problemă a fost rezolvată aşa cum trebuie? Mai presus de toate, cum putem să punem în practică Remediul Lent într‑o lume dependentă de viteză? Ca să răspund la aceste întrebări, am străbătut planeta, întâlnind oameni care propun o abordare proaspătă în rezolvarea problemelor grele. Îi vom face o vizită primarului care a revoluţionat transportul public din Bogotá, Columbia; vom sta la taclale cu directorul şi deţinuţii unei închisori ultramoderne din Norvegia; vom explora modul în care islandezii reinventează democraţia. Unele dintre soluţiile pe care le întâlnim ar putea să funcţioneze în propria voastră viaţă, organizaţie sau comunitate, dar scopul meu este să mergem mult mai în adânc. Vreau să desprindem câteva lecţii universale despre modul de a găsi cea mai bună soluţie atunci când lucrurile merg prost. Aceasta înseamnă să distingem fundamentul comun al unor probleme care, la suprafaţă, par lipsite de orice legătură între ele. Ce învăţăminte pot să tragă negociatorii din Orientul Mijlociu, de exemplu, din sistemul donării de organe din Spania? Cum poate un program de regenerare comunitară din Vietnam să contribuie la creşterea explozivă a productivităţii unei companii din Canada? Ce învăţăminte pot să extragă cercetătorii francezi care încearcă să reinventeze tehnica de îmbuteliere a apei din reabilitarea unei şcoli în ruină din Los Angeles? Ce ne pot învăţa pe noi toţi depanatorii de la NASA, tinerii concurenţi în rezolvarea de probleme din Odiseea Minţii sau amatorii de jocuri care petrec mii de ore bătându‑şi capul cu probleme online? Această carte este, totodată, şi un efort de a mă scruta pe mine însumi. După ani de false începuturi şi jumătăţi de măsură, de scurtături şi tertipuri, vreau să aflu ce nu e în regulă cu

Remedii lente spre final.indd 28

Remedii lente Introducere

2/18/2013 15:18:22

spatele meu. Alimentaţia? Postura? Stilul de viaţă? Există o rădăcină emoţională sau psihică a suferinţei din vertebrele mele? În sfârşit, sunt gata s‑o iau mai încet şi să fac munca grea de care este nevoie ca să‑mi vindec spatele odată pentru totdeauna. Gata cu tratamentele cu bandă adezivă, plasturi sau gumă de mestecat. Nu ne mai pişăm pe piciorul îngheţat. A sosit vremea Remediului Lent.

Introducere Remedii lente

Remedii lente spre final.indd 29

2/18/2013 15:18:22

Remedii lente spre final.indd 30

2/18/2013 15:18:22

De ce remediul rapid?

Îl vreau pe tot şi‑l vreau acum. Queen, formație rock

Biserica St. Peter pare neatinsă de viermuiala grăbită din centrul Vienei. Se înalţă într‑o piaţă strâmtă, ferită de zgomotul străzilor comerciale care se întretaie în capitala Austriei. Clădirile se înşiruie din toate părţile, ca nişte soldaţi grupaţi în rânduri strânse. Vizitatorii trec adeseori pe lângă biserică fără să‑i remarce încântătoarea faţadă barocă şi cupolele verzi.

Când treci de imensele uşi de lemn e ca şi cum ai păşi printr‑o gaură de vierme într‑un alt timp, în care existau puţine motive de grabă. Cânturi gregoriene susură din nişte difuzoare ascunse. Lumânări învăluie într‑o lumină tremurândă altarul aurit şi frescele ce zugrăvesc chipul Fecioarei Maria. Mirosul de tămâie aprinsă îndulceşte aerul. O scară de piatră în spirală, roasă de vreme, coboară într‑o criptă veche de un mileniu. Întrucât zidurile groase blochează semnalul telefoanelor mobile, senzaţia de tăcere este aproape metafizică. Am venit la St. Peter ca să vorbesc despre virtuţile reducerii vitezei. Este o serată pentru oameni de afaceri, dar sunt prezenţi şi câţiva clerici. La sfârşitul serii, când majoritatea invitaţilor s‑au risipit în noaptea vieneză, Monseniorul Martin Schlag, strălucitor în sutana‑i purpurie, se apropie cu oarecare sfială, pentru a‑mi face o mărturisire. „În timp ce vă ascultam,

De ce remediul rapid? Remedii lente

Remedii lente spre final.indd 31

2/18/2013 15:18:22

mi‑am dat seama dintr‑odată cât de uşor putem fi cu toţii contaminaţi de nerăbdarea lumii moderne“, îmi spune. „În ultimul timp, trebuie să recunosc, m‑am rugat în prea mare grabă.“ Am râs amândoi de ironia situaţiei – un bărbat în sutană ce se comportă ca unul în costum, însă păcatul lui subliniază cât de adânc se face simţit impulsul remediului rapid. La urma urmei, rugăciunea poate fi cel mai vechi ritual de rezolvare a problemelor. De‑a lungul istoriei şi în toate culturile, strămoşii noştri şi‑au întors faţa către zei şi spirite în momentele de cumpănă, căutând ajutor în abordarea tuturor problemelor, de la inundaţii şi foamete până la secetă şi molime. Dacă rugăciunea poate, realmente, să rezolve problemele este un subiect de dispută, dar un lucru este limpede: niciodată zeii n‑au sărit în ajutorul celor care se roagă prea repede. „Rugăciunea nu este gândită a fi o scurtătură“, spune monseniorul Schlag. „Întreaga idee de rugăciune este să fii molcom, să asculţi, să gândeşti profund. Când o grăbeşti, rugăciunea îşi pierde sensul şi puterea. Devine un găunos remediu rapid.“ Dacă suntem pe cale să începem a rezolva problemele în profunzime, trebuie să înţelegem mai întâi atracţia noastră fatală faţă de soluţiile expeditive. Trebuie să ştim de ce până şi oameni precum monseniorul Schlag, care îşi dedică viaţa contemplării senine în locuri precum St. Peter, cad şi ei pradă remediului rapid. Suntem cumva setaţi în circuitele noastre de bază să întindem mâna după banda adezivă? Societatea modernă face mai dificilă rezistenţa noastră faţă de tentaţia pişatului pe piciorul îngheţat? După întâlnirea mea cu monseniorul, mă adresez unui expert laic în operaţiile creierului omenesc. Peter Whybrow este psihiatru şi directorul Institutului Semel de Neurologie şi Comportament Uman de la Universitatea California din Los Angeles. Este, de asemenea, autorul unei cărţi intitulate

Remedii lente spre final.indd 32

Remedii lente De ce remediul rapid?

2/18/2013 15:18:22

American Mania, care explorează modul în care maşinăria creierului, care l‑a ajutat pe omul primitiv să supravieţuiască într‑o lume plină de privaţiuni, ne predispune să ne ghiftuim din belşugul epocii moderne. Alături de mulţi specialişti în neurologie, el crede că dependenţa noastră de remediul rapid are nişte rădăcini fiziologice. Creierul omenesc posedă două mecanisme elementare de rezolvare a problemelor, cunoscute cel mai adesea drept Sistemul 1 şi Sistemul 2. Primul este rapid şi intuitiv, aproape ca şi cum ai gândi fără să gândeşti. Atunci când vedem un leu fixându‑ne cu privirea de peste un iaz, creierul nostru schiţează instantaneu cea mai bună rută de scăpare şi ne trimite în cea mai mare grabă înspre ea. Remediu rapid. Problemă rezolvată. Dar Sistemul 1 nu este potrivit în situaţiile de viaţă şi de moarte. Este scurtătura pe care o folosim ca să trecem prin viaţa de zi cu zi. Închipuiţi‑vă că ar trebui să luaţi orice decizie, de la ce sandviș să cumpăraţi la prânz până la dacă e cazul să întoarceţi zâmbetul acelei necunoscute cu vino‑ncoace din metrou, după o analiză profundă şi o chinuitoare scrutare a propriului buric. Viaţa ar fi insuportabilă. Sistemul 1 ne scuteşte de efort. Dimpotrivă, Sistemul 2 este lent şi precaut. Este gândirea conştientă pe care o desfăşurăm ca să calculăm cât fac 23 înmulţit cu 16 ori ca să analizăm posibilele efecte secundare ale unei noi politici sociale. Ea presupune planificare, analiză critică şi reflecţie raţională, fiind impulsionată de anumite părţi din creier care continuă să se dezvolte după naştere până la adolescenţă, motiv pentru care copiii urmăresc în permanenţă o gratificaţie imediată. Deloc surprinzător, Sistemul 2 consumă mai multă energie. Sistemul 1 era o bună soluţie de adaptare la condiţiile de viaţă din trecutul îndepărtat. Primii noştri strămoşi aveau mai

De ce remediul rapid? Remedii lente

Remedii lente spre final.indd 33

2/18/2013 15:18:22

puţină nevoie să mediteze adânc ori să vadă lucrurile în perspectivă. Ei mâncau atunci când le era foame, beau când le era sete şi dormeau când erau obosiţi. „Nu exista ziua de mâine pe când îţi duceai traiul în savană şi supravieţuirea depindea de ceea ce făceai în fiecare zi“, spune Whybrow. „Prin urmare, sistemele fiziologice pe care le‑am moştenit în creier şi în corp se concentrau asupra găsirii unor soluţii pe termen scurt şi care aduceau o răsplată imediată.“ După ce agricultura a început să prevaleze acum 10 000 de ani, planificarea viitorului a devenit un bun de preţ. Acum, într‑o lume complexă, postindustrială, Sistemul 2 ar trebui să fie rege. Numai că nu este. De ce? Un motiv ar fi acela că, în capetele noastre din secolul al XXI‑lea, noi încă mai rătăcim prin savană. Sistemul 1 deţine sceptrul pentru că solicită mult mai puţin timp şi efort. Atunci când el intră în acţiune, creierul se inundă cu substanţe chimice generatoare de plăcere, precum dopamina, gratulându‑ne cu şocul unei stări de bine, care ne face să revenim ca să căpătăm şi mai mult. Iată de ce aveţi un mic fior de fiecare dată când treceţi la nivelul următor din jocul Angry Birds sau când bifaţi un punct de pe lista voastră de sarcini: treaba încheiată, recompensa încasată, treceţi la fiorul următor. În calculul de costuri‑beneficii al neurologiei, Sistemul 1 oferă maximum de profit cu minimum de efort. Graba pe care o oferă poate chiar să devină un scop în sine. Ca şi dependenţii de cafea, care mor de pofta unei porţii de cofeină, sau fumătorii care se reped afară la o ţigară, suntem acaparaţi de remediul rapid al remediului rapid. În comparaţie cu el, Sistemul 2 poate să pară un aspru distribuitor de sarcini, cerând o muncă grea şi sacrificiu astăzi în schimbul promisiunii unei vagi recompense viitoare. Ca un instructor de fitness, care ţipă la noi să uităm de acel ecler cu ciocolată şi să facem, în schimb, 20 de flotări, sau ca un părinte, care ne cicăleşte să stăm cu

Remedii lente spre final.indd 34

Remedii lente De ce remediul rapid?

2/18/2013 15:18:22

burta pe carte în loc să ieşim afară la joacă. Henry T. Ford se referea la Sistemul 2 atunci când spunea că „gândirea este munca cea mai grea dintre toate, acesta fiind probabil motivul pentru care atât de puţini se apucă de ea“. Sistemul 2 poate să acţioneze şi ca un avocat, raţionalizând preferinţa noastră pentru recompensele pe termen scurt. După ce‑am cedat tentaţiei şi am înfulecat eclerul, ne convingem pe noi înşine că meritam o trataţie, că aveam nevoie de un aport energetic sau că vom arde caloriile suplimentare în sala de sport. „În concluzie, creierul primitiv este setat pentru remediul rapid; aşa a fost întotdeauna“, spune Whybrow. „Răsplata amânată care vine odată cu perspectiva pe termen lung este o treabă dificilă. Remediul rapid ne este mult mai firesc. De acolo ne vine plăcerea. O savurăm şi în scurt timp o vrem mai repede şi tot mai repede.“ Iată de ce strămoşii noştri avertizau împotriva remediilor rapide cu mult înainte ca Toyota să fi inventat şnurul Andon. În Biblie, Petru îi îndeamnă pe creştini să aibă răbdare: „Domnul nu‑şi împlineşte făgăduinţa cu încetineală după cum socotesc unii, ci are răbdare cu voi, nedorind ca vreunul să piară, ci doar ca toţi să se căiască“. Traducere: Dumnezeu nu se ocupă cu livrarea de soluţii în timp real. Nu numai autorităţile religioase au combătut slăbiciunea omului pentru cântecul de sirenă al gândirii pe termen scurt. John Locke, un gânditor de frunte al Iluminismului, avertiza că negustorii de remedii rapide ne poartă pe calea spre ruină. „Cel ce nu‑i stăpân peste înclinaţiile sale, cel ce nu ştie să reziste insistenţei plăcerii sau durerii prezente în favoarea a ceea ce raţiunea îi spune că se cuvine a face este lipsit de adevăratul principiu al virtuţii şi al hărniciei şi‑l paşte pericolul de‑a nu fi niciodată bun la ceva“, a scris el. Peste un secol, Alexander Hamilton, unul dintre părinţii fondatori ai Statelor Unite ale Americii, a reafirmat

De ce remediul rapid? Remedii lente

Remedii lente spre final.indd 35

2/18/2013 15:18:22