Despre fertilitatea erorilor - Robert D. Reisz

Despre fertilitatea erorilor _224_BT.indd 1

20.11.2018 10:22:24

Despre fertilitatea erorilor _224_BT.indd 2

20.11.2018 10:22:24

Robert D. Reisz

Despre fertilitatea erorilor Imitație și inovație în învățământul superior Prefață de Lazăr Vlăsceanu

Despre fertilitatea erorilor _224_BT.indd 3

20.11.2018 10:22:24

Editori: SILVIU DRAGOMIR VASILE DEM. ZAMFIRESCU Director editorial: MAGDALENA MĂRCULESCU Redactor: VICTOR POPESCU Design copertă: DANIEL TOMA Foto copertă: GULIVER / GETTY IMAGES/ © BUENA VISTA IMAGES Director producţie: CRISTIAN CLAUDIU COBAN DTP: LILIANA BARTHA Corectură: LUCIA CATANĂ OANA APOSTOLESCU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României REISZ, ROBERT Despre fertilitatea erorilor : imitaţie şi inovaţie în învăţământul superior / Robert D. Reisz. - Bucureşti : Editura Trei, 2018 Conţine bibliografie ISBN 978-606-40-0580-9 378

Copyright © Editura Trei, 2018 pentru prezenta ediție O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20 e‑mail: comenzi@edituratrei.ro www.edituratrei.ro

ISBN: 978-606-40-0580-9

Despre fertilitatea erorilor _224_BT.indd 4

20.11.2018 10:22:24

Der schoepferische Irrtum Irrtuemer haben ihren Wert; jedoch nur hier da.

Nicht jeder, der nach Indien faehrt, entdeckt Amerika.

Eroarea creatoare Erorile își au meritul lor; dar să nu exagerăm.

Nu oricine călătorește către India descoperă America.

Erich Kästner (traducere de Robert D. Reisz)

Despre fertilitatea erorilor _224_BT.indd 5

20.11.2018 10:22:24

Despre fertilitatea erorilor _224_BT.indd 6

20.11.2018 10:22:24

Cuprins 9 Prefață 15 Introducere 25 27 29 47 56 63 67 71 78 82 83 89 98 103

Capitolul 1. În general despre modele și preluarea lor Legile imitației și ordinea socială după Gabriel Tarde. Scurt excurs Forme ale imitației organizaționale în teoriile neoinstituționaliste Mitul meritocrației Capitolul 2. Modelul universitar humboldtian și lumea nouă Care este până la urmă modelul humboldtian?

O analiză a textelor fundamentale ale lui Wilhelm von Humboldt Misiunea națională, rolul universității în dezvoltarea culturii morale a națiunii Humboldt în America sau „Goettingen in Baltimore“ Occidentalizarea Japoniei și preluarea de modele Capitolul 3. Modelul napoleonian și modernismul tehnologic Libertate, Egalitate, Fraternitate Universitatea imperială Gheorghe Lazăr și Școala tehnică superioară de la București Model napoleonian sau baumanian?

Despre fertilitatea erorilor § Cuprins

Despre fertilitatea erorilor _224_BT.indd 7

20.11.2018 10:22:24

8

180 181 191 196

Capitolul 4. Reforma învățământului superior în Europa Centrală și de Est în anii 1990, în căutarea modelului european O preistorie Datele Izomorfisme Explicații teoretice Conflict și creativitate Capitolul 5. Sistemul liniar de calificări. Învățământul superior din România și procesul Bologna Capitolul 6. NPM cu dus și întors. Ritualuri academice în management Reformele neoliberale în educație și New Public Management Finanțarea pe proiect în economia reală Managementul ca disciplina academică. De la școlile de comerț la MBA Capitolul 7. Despre fertilitatea erorilor. Imitație și inovație.

Etapele imitației Erori și „erori“ Ingeniozitate și creativitate în organizații

199 206

Câteva gânduri de final: despre originalitate, de la Kabbalah la plagiat Bibliografie

109 112 118 122 123 130 139 151 152 170 173

ROBERT D. REISZ

Despre fertilitatea erorilor _224_BT.indd 8

20.11.2018 10:22:24

Prefață Despre scepticism și creativitate — LAZĂR VLĂSCEANU

Nu știu cum li se întâmplă altora, dar eu am ajuns, în mare parte din rațiuni profesionale (sunt doar universitar!), să disting între cărțile sau publicațiile pe care n-am încotro și trebuie să le citesc și cele pe care le citesc și mai ales le recitesc cu ­plăcere.

Din păcate, în biblioteca mea, rareori lucrări din prima categorie ajung să cadă în a doua. Când se întâmplă, mă bucur ca de o sărbătoare a minții. Robert D. Reisz (RR) mi-a oferit șansa unei asemenea sărbători, pentru care mai nimic nu mă pregătise în prealabil.

Ne întâlniserăm de mai multe ori înainte, inclusiv în simpozioane științifice, în care de fiecare dată mă întâmpinase cu ­câteva demonstrații surprinzătoare. Nu m-am așteptat, însă, să-mi trimită spre lectură o carte care să-i preceadă publicarea și pe care, eventual, s-o și prefațez. Nu știu nici acum de ce nu am stat prea mult pe gânduri și m-am apucat s-o citesc de îndată, deși aveam alte șantiere deja deschise care mă așteptau. De-abia am început să citesc și destul de repede am dat peste paragraful

Despre fertilitatea erorilor § Prefață

Despre fertilitatea erorilor _224_BT.indd 9

20.11.2018 10:22:24

10

următor: Rămâne pentru mine – adică pentru autor - o întrebare importantă: ce s-a schimbat până la urmă în felul cum înțelegem cunoașterea? Cum e posibil ca în urmă cu câteva sute de ani să fi fost mai util pentru propagarea unei idei ca ea să fie pusă pe seama unui autor antic și eventual chiar inspirat divin, iar acum beneficiul să fie mai mare dacă se asumă originalitatea unui text, chiar și acolo unde aceasta nu există?

Coincidența a fost ciudată: și eu căutam răspunsuri la o întrebare similară despre tribulațiile înțelegerii istoriei și creativității în cunoaștere. Cartea lui RR e însă mai cuprinzătoare în conținut decât căutările mele specializate pe alte interese. În formula cea mai directă și simplă: se referă la imitații și inovații în lumea instituțiilor și a organizațiilor. Adică este ­despre universități și rădăcinile lor moderne, despre neoliberalism, neo-instituționalism, management și noul management public și mai ales despre imitație, inovație și creativitate în fiecare dintre acestea.

Cum se schimbă instituțiile și organizațiile atunci când optează pentru imitarea unui model? RR pornește în căutarea unor răspunsuri la această întrebare, una dintre cele mai spinoase și intens vizitate azi, când tehnologiile, ideologiile și migrațiile presează spre schimbări, chiar radicale, ale unor instituții și organizații. Se va vedea asta mai ușor peste ceva timp, dar chestiunea e să poți întrevedea acum, când multe se ascund în ceața densă a multiplicărilor.

Parcă nimic nu mai rămâne cum a fost până de curând și cum încă mai este. Între sectorul public și cel privat apar până la indistincție continuități instituționale, organizaționale și manageriale. Politica și aplicațiile ei în ceea ce privește democrația, alegerile electorale și libertățile fundamentale sunt presate de

ROBERT D. REISZ

Despre fertilitatea erorilor _224_BT.indd 10

20.11.2018 10:22:24

media socială să-și caute alte configurări pentru că,altfel, ajung să devină din publice privatizate de controlul ubicuu al unor platforme de felul Facebook, Twitter sau chiar Instagram. În economie, marile corporații economice ale secolului al XIX-lea și al XX-lea se transformă până la nerecunoaștere și chiar dispar în alte metamorfozări, iar cele noi, de tipul Amazon sau Uber, li se substituie atât de rapid că nici nu ai timp să le mai remarci. În lumea academică, universitățile se multiplică, par că se conformează acelorași modele clasice, dar devin și din ce în ce mai diferite. RR ia toate acestea mai pe îndelete sau mai fugitiv, pentru a căuta să vadă ce se întâmplă cu modele clasice, consacrate istoric ca referențiale, sau pentru a constata cum au fost sau sunt imitate, cum au apărut deviații sau convergențe față de modelele consacrate și recunoscute.

Tema și abordarea sunt profund actuale. Analiza propusă este eminamente teoretică, sociologic neoinstituțională, istoric informată, contemporan implicată, public critică și personal surprinzătoare în concluzii. Totuși, să nu vă așteptați la o expunere ascunsă în obscurități savante, fără vreo legătură cu lumea trăită în vremurile mai recente și chiar actuale. Din contră, rezonează cu lumea noastră empirică de zi cu zi și este atât de contemporană, că te face să te uiți cu optimism în viitor.

Universitatea este domeniul principal de interes, chiar dacă se fac referiri și la alte organizații, în special publice. Noutățile care te întâmpină în carte sunt multe și profunde. Nu mă pot abține să nu dau un exemplu sau două dintre multele existente. Să-l iau, mai întâi, pe cel care se referă la universitatea modernă care, la începutul secolului al XIX-lea, se despărțea în conținut și formă de cum fusese în perioada medievală și începea să fie organizată după alte modele. Două au fost modelele

11

Despre fertilitatea erorilor § Prefață

Despre fertilitatea erorilor _224_BT.indd 11

20.11.2018 10:22:24

12

referențiale – unul german humboldtian și altul francez napoleonian. Ambele au fost imperiale și pragmatice, dornice să aducă universitățile din lumea veche în cea care era animată de idealurile modernității industriale și intelectuale.

RR începe prin a se referi la modelul humboldtian. Se știe că în anii lungi ai regimului comunist referirile noastre la acest model erau rarisime și rostite în șoaptă. După 1990, la noi ca și în alte țări europene, referirile au ajuns să fie de o densitate și intensitate amețitoare, deși rareori te întâlneai cu un cunoscător, fie și superficial, al modelului. Oricare universitate românească se voia atunci europeană, adică humboldtiană, adică de educație și cercetare intensivă, adică implicată în creșterea și dezvoltarea națiunii, adică animată de o comunitate universitară autonomă bazată pe libertăți academice reafirmate și etalate cu o mândrie arogantă, inclusiv în Constituție.

Ne întorseserăm deodată cu toții, nu numai în România, ci în toată Europa și mai departe, la începuturile modernității. RR privește îngăduitor la toate acestea și cu o delicatețe fermă ne plimbă prin cotloane ale lumii prusace din secolul lui Wilhelm von Humboldt și deschide larg scrierile și semnificațiile istorice și contemporane ale vremii de atunci. Ne prezintă cu acuratețe modelul humboldtian pe care noi doar îl declaram ca model de urmat, fără să-i fi pătruns tainele. Apoi îl scoate la suprafață pe cel napoleonian și procedează la fel ca în cazul precedent, cu aceeași acuratețe istoriografică. Vine, în sfârșit, comparația modelelor care au făcut obiectul imitațiilor. Autorul caută configurări mai vechi sau mai noi, derivate imitativ, nu doar din Germania, ci și din SUA și mai ales din țările Europei Centrale și Orientale de-abia ieșite din alt regim politic. Aici se declara cu emfază modelul europenizării care nu putea fi de găsit decât

ROBERT D. REISZ

Despre fertilitatea erorilor _224_BT.indd 12

20.11.2018 10:22:24

prin imitarea modelului humoboldtian, care de fapt urma să fie inventat în funcție de contextul local.

La acest nivel intervine originalitatea demonstrației lui RR. Constatarea lui este remarcabilă: imitația este sau devine și invenție. Contează de unde pleci, dar important e unde ajungi.

Deși inițial era sceptic cu imitația organizațională, după explorarea aplicării imitațiilor, devine un admirator al creativității investite în produsele finale. O spune fără ezitare: preluarea de modele nu este lipsită de rezultate benefice. Iar justificarea imitării de modele poate fi derivată fie din valoarea inspirațională a acestora, fie din nevoia de legitimare a unor politici publice.

Un alt exemplu care mi s-a părut că este demonstrat într-un mod interesant este cel privitor la pătrunderea noului management public în organizații și politici ale sectorului public. Cum devin începuturile imitative temeiuri ale inventivității administrative - aceasta mi se pare o pistă generoasă de cercetare și de explicare a inovațiilor și generalizării lor. RR are ­dreptate să susțină fertilitatea erorilor. Mai mult, propria demonstrație îl aduce în fața faimoasei expresii maioresciene a formelor fără fond. Cum să te poziționezi față de ea după ce ai studiat imitații și izomorfisme ale instituțiilor și organizațiilor? Argumentele invocate de RR nu țin de ideologii sau simpatii. Pur și simplu demonstrează că orice formă imitată este reinventată, nu este pur și simplu preluată și plantată într-un sol neprimitor, ci este ­re-contextualizată, adică adaptată lumii noi până în stadiul în care ajunge să-și creeze propriul fond.

Sceptic cu imitația în organizații, mai ales în cele de tipul universităților, ale căror practici oscilează între reproducerea cognitivă din predare și creativitatea căutată neobosit în cercetare, RR o caută, ca și Eugen Lovinescu, mai întâi la clasicul

13

Despre fertilitatea erorilor § Prefață

Despre fertilitatea erorilor _224_BT.indd 13

20.11.2018 10:22:24

14

Gabriel Tarde. Spre lauda lui, nu stăruie prea mult pe această pistă. Ajunge la izomorfismele instituționale și de aici la mecanismele lor generatoare. Așa ajunge să descopere forța ­erorilor care produc inovații în organizații. Și astfel ajunge să explice cum se diseminează modele și practici novatoare prin niște politici publice care împiedică formele împrumutate să rămână ­lipsite de fonduri potrivite.

Iată o teorie care aduce explicații noi pentru vremuri și instituții noi. Scepticismul metodic este creativ ideatic. Cartea aceasta o demonstrează.

ROBERT D. REISZ

Despre fertilitatea erorilor _224_BT.indd 14

20.11.2018 10:22:24

Introducere Faptul că ordinea socială este posibilă pentru că oamenii aparținând aceluiași mediu cultural au cel mai adesea comportamente similare în situații similare s-a observat desigur, demult.

După Tarde (1890), societatea nu este altceva decât rezultatul imitației. Dacă nu ar exista aceste similarități comportamentale, ar lipsi și liantul care creează societatea și ne dă senzația apartenenței la un grup. Ne considerăm parte a societății și pentru că acceptăm aceleași moduri în care anumite lucruri „se fac“, acceptăm practic fără a judeca multe comportamente repetitive.

Nu e însă numai atât. Chiar și confortul vieții noastre de zi cu zi se bazează pe aceste similarități comportamentale. O notă de predictibilitate ne este absolut necesară. Dacă fiecare gest al unui concetățean ne-ar lua prin surprindere, stresul vieții cotidiene ar fi, probabil, mult mai mare.

Toate acestea au un impact important. Și anume, faptul că nu avem de luat decizii în viața cotidiană decât relativ rar. Rațiunea noastră conștientă nu este pusă la lucru tot timpul. Mergem, de exemplu, la serviciu, mereu pe același drum. Nu contează dacă este cel mai scurt sau cel mai rapid. Prin faptul că eliminăm

Despre fertilitatea erorilor § Introducere

Despre fertilitatea erorilor _224_BT.indd 15

20.11.2018 10:22:24

16

costurile decizionale, efortul de timp și gândire, este oricum drumul cel mai convenabil.

Felul cum mergem pe stradă, cel mai adesea pe partea ­dreaptă a trotuarului, faptul că ne uităm la cel ce vorbește cu noi, dar el nu se uită mereu la noi, felul cum încuiem ușa și apoi uităm imediat că am făcut-o, cum salutăm sau cum ne legăm la șireturi sunt automatisme. După unii autori astfel de comportamente simple, repetitive, care țin de cutume sunt instituții ale vieții sociale. Ele ne permit să trăim fără a fi nevoie să luăm ­decizii pentru fiecare gest pe care îl facem. Gesturile noastre, comportamentele noastre sunt rezultate din socializarea1 noastră și mai mult, atâta timp cât suntem în mediul în care ne-am socializat, gesturile și comportamentele celorlalți sunt predictibile, decodabile.

Abia atunci când schimbăm mediul cultural, fie că emigrăm sau doar călătorim, devenim conștienți de caracterul cultural al acestor patternuri comportamentale. În contact cu alte medii culturale, nu ne mai este așa ușor să prevedem comportamentul oamenilor, să le decodăm gesturile și chiar să ne comportăm noi înșine cu naturalețe. E nevoie atunci să gândim fiecare acțiune, să decidem fiecare gest sau să riscăm să fim greșit înțeleși, eventual chiar judecați greșit. Aplicând regulile noastre de comportament am putea fi extrem de nepoliticoși în Japonia, de exemplu.

Tot așa gesturile unui japonez ar rămâne pentru noi impenetrabile. Nu am putea înțelege ce îi place și ce nu, de exemplu. Asemenea regularități comportamentale nu sunt de obicei rezultate 1

În ultimii ani, termenul de „socializare“ a primit un nou sens, acela de a petrece timp cu alte persoane. Sensul vine din engleză de la socializing. Termenul din științele sociale, împrumutat mai de mult tot din limba engleză, dar de la socialization, înseamnă altceva: asimilarea regulilor, a normelor de trai în societate.

ROBERT D. REISZ

Despre fertilitatea erorilor _224_BT.indd 16

20.11.2018 10:22:24

ale imitației directe și conștiente ale unor modele, ci mai degrabă ale unei socializări similare, adică până la urmă tot ale unei forme de mimetism provenite însă mai degrabă din educația mai mult sau mai puțin timpurie. Dacă decidem să ne armonizăm cât mai bine într-o lume nouă, dacă dorim să preluăm, de exemplu, cutumele țării în care călătorim, imitația este forma cea mai simplă. Imitația poate simula până la un punct socializarea, poate să ne scutească de impolitețe, de neînțelegeri. Până când migrantul să parcurgă un proces de resocializare, imitația este primul pas înspre integrare.

Există deci similitudini comportamentale care ne vin natural, pe care nu le gândim, și unele care sunt rezultate ale unui proces în mare parte conștient, rațional, de imitație. Alegem cu cine dorim să ne asemănăm și, în limita posibilităților noastre, o facem. Motivele posibile sunt multe, dar cel mai adesea imităm modele pe care le identificăm cu succesul, cu dezirabilitatea. O facem ca să nu batem la ochi sau tocmai ca să ieșim în evidență.

Copiem un anume mod de vestimentație, o tunsoare sau un fel de a vorbi.

Dincolo de aceste mimetisme ale persoanelor, există și imitații organizaționale. În România, subiectul este ubicuu și revine cel mai adesea în exprimarea și critica „formelor fără fond“ ­(Maiorescu 1978). Acestea sunt imitații considerate neadecvate fondului național, cultural. Critica formelor fără fond este, așa cum s-a mai observat (Vlăsceanu & Hâncean 2014, Miroiu 2016; și alții), lipsită de utilitate teoretică. Nu e nici măcar o teorie propriu-zis. Nu spune mai nimic. Orice model nou implementat poate fi considerat o formă fără fond, până când societatea îl internalizează și adaptează. Pe de altă parte, dezideratul eliminării formelor fără fond ne duce la un fel de conservatorism

17

Despre fertilitatea erorilor § Introducere

Despre fertilitatea erorilor _224_BT.indd 17

20.11.2018 10:22:24

18

autohtonist, în care transformarea socială ar trebui să aibă loc numai autopoietic, printr-un fel de dezvoltare naturală venită din esența, din fondul societății. Un asemenea sistem de creștere naturală elimină complet posibilitatea unui progres ce ar avea loc prin politici asumate explicit.

Identificând într-o politică publică o formă fără fond nu facem altceva decât să ne exprimăm dezacordul, dar nu o diferențiem prin aceasta de alte politici. Fiecare dintre acestea este până la urmă o „formă fără fond“ în momentul implementării. Mai mult, o serie întreagă de analize de impact ne arată că fondul urmează forma, chiar dacă de multe ori în variante cel puțin parțial neașteptate. O dată instituită o formă nouă, o lege, o organizație etc., au loc două mecanisme importante. Pe de o parte, fondul, adică sistemul de norme, valori și comportamente, se schimbă gradual adaptându-se la noile condiții. Pe de altă parte, forma, inovația politică se adecvează, în măsura posibilităților, societății în care se implementează. Se găsesc, dacă e posibil, căi alternative de rezolvare a conflictelor dintre noua formă și fondul preexistent, se atenuează unele elemente ale noii forme, se denaturează altele. Una peste alta, prin convergența dintre fond și formă, conflictul dispare în timp.

Imitația de acest tip merită însă o atenție mai mare. În volumul de față mă voi apleca tocmai asupra felului cum are loc preluarea de noi instituții, cum imitația organizațională combină planificatul cu neplanificatul, cum preluarea unor modele implică o doză mare de inovație și originalitate chiar și atunci când, de fapt, are loc o „simplă“ imitație. Nu voi analiza totuși organizațiile rezultate de pe urma inovațiilor, voi pune accent mai mult pe ideile fondatoare așa cum apar în principalele texte.

Voi analiza discursurile care au statuat modele organizaționale,

ROBERT D. REISZ

Despre fertilitatea erorilor _224_BT.indd 18

20.11.2018 10:22:24

precum și pe cele care au justificat preluarea lor. Cartea de față este în primul rând o istorie a ideilor modelelor organizaționale.

Tema nu este nouă, în special în teoriile instituționaliste, tema convergenței organizațiilor, a sistemelor sociale, politice sau economice a fost adesea tratată. Școala de la Stanford a neoinstituționalismului social (Meyer, Rowan, Ramirez, Riddle și alții) vede o lume globală a convergenței organizaționale.

Această abordare, numită de obicei „world polity“ sau „world society“, spre deosebire de teoria „world system“ a lui Wallerstein și a continuatorilor lui, vede convergența culturală ca fiind definitorie pentru lumea de azi. Wallerstein pune accent pe creșterea discrepanțelor economice dintre centru și periferie, dintre țări bogate și sărace. Școala de la Stanford vede creșterea asemănărilor culturale dintre țări. Cine are dreptate? Cred că ambele abordări au o bună fundamentare empirică. Există caracteristici ale statelor pe care globalizarea le face din ce în ce mai asemănătoare, precum și unele care devin din ce în ce mai diferite. Până la urmă, opțiunea de a vedea o lume din ce în ce mai omogenă sau una din ce în ce mai eterogenă este una cu importante elemente ideologice. Depinde de fapt, ce considerăm mai important. Într-unul din textele lui fundamentale, John W. Meyer (Meyer, 1999) explică cum în lume la ora aceasta domină niște așa-zise scripturi2 globale, scenarii globale de organizare social-politică care sunt preluate, imitate de către tot mai multe state. E vorba aici despre organizarea de tip stat național, de exemplu și felul cum ea implică existența unei guvern, a unei bănci naționale, a unui buget național și, mai mult chiar de constituirea unor simboluri

19

2 Cu accent pe prima silabă, ca în termenul folosit în informatică. Termenul este parțial sinonim cu algoritm, program, scenariu.

Despre fertilitatea erorilor § Introducere

Despre fertilitatea erorilor _224_BT.indd 19

20.11.2018 10:22:24

20

naționale, precum un imn sau un steag național, elemente ale aceluiași determinant de tip național dezvoltat în Europa occidentală a secolului 19. Substratul acestor scripturi globale este dat de ceea ce Meyer numește mituri ale dreptății și progresului (Meyer 1992), mituri care dau dezirabilitatea imitării modelelor modernismului occidental peste tot în lume.

Printre scripturile globale menționate de Meyer se află și expansiunea educațională. Parsons, câțiva ani mai devreme (1977), o considera a treia revoluție a modernității, după cea industrială și cea politică. Fapt este că mai întâi alfabetizarea, mai apoi generalizarea învățământului primar și secundar și în fine, expansiunea învățământului superior, sunt fenomene globale la ora actuală. Sincronicitatea lor e dată în mare măsură de imitația unor modele considerate dezirabile în contextul mitologiei moderne a progresului. Cum are loc această imitație nu este deloc trivial și va fi subiectul următoarelor capitole. În primul capitol voi încerca să prezint în mod sumar principalele teorii despre imitație propuse până acum. Voi discuta un pic despre legile imitației ale lui Gabriel Tarde și desigur despre principalele rezultate ale școlii de la Stanford. Un loc privilegiat trebuie să îl aibă aici articolul lui DiMaggio și Powell, „The Iron Cage Revisited: Institutional Isomorphism and Collective Rationality in Organizational Fields“. Articolul, apărut în 1983 în American Sociological Review, este la ora actuală cel mai citat articol de științe sociale publicat vreodată.

Al doilea capitol va fi dedicat modelului universității humboldtiene. Este mai mult decât un studiu de caz aici. Felul cum reforma universității a fost gândită și parțial și implementată de către Wilhelm von Humboldt, pe bazele unor teorii filosofice ale iluminismului și liberalismului german, a devenit un model

ROBERT D. REISZ

Despre fertilitatea erorilor _224_BT.indd 20

20.11.2018 10:22:24