Libertatea interioară - Christophe André, Alexandre Jollien, Matthieu Ricard

Libertatea interioara_pt BT.indd 1

03.02.2020 16:30:01

Libertatea interioara_pt BT.indd 2

03.02.2020 16:30:01

Libertatea interioara_pt BT.indd 3

03.02.2020 16:30:02

Editori: Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu Director editorial: Magdalena Mărculescu Redactor: Victor Popescu Design copertă: Sara Deux Foto copertă: © Matthieu Ricard Director producție: Cristian Claudiu Coban Dtp: Mihaela Gavriloiu Corectură: Irina Mușătoiu Oana Apostolescu Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ANDRÉ, CHRISTOPHE Libertatea interioară / Christophe André, Alexandre Jollien, Matthieu Ricard; trad. din franceză de Oltea Cătineanu. – Bucureşti: Editura Trei, 2020.

Conţine bibliografie ISBN 978-606-40-0771-1 I. Jollien, Alexandre II. Ricard, Matthieu III. Cătineanu, Oltea-Mihaela (trad.)

159.9

Titlul original: A nous la liberté!

Autori: Christophe André, Alexandre Jollien, Matthieu Ricard Copyright © L’Iconoclaste et Allary Éditions, Paris, 2019 Published by special arrangement with Éditions de l’Iconoclaste and Allary Éditions in conjunction with their duly appointed agent 2 Seas Literary Agency and co-agent Livia Stoia Literary Agency.

Copyright © Editura Trei, 2020 pentru prezenta ediție O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20 e mail: comenzi@edituratrei.ro www.edituratrei.ro

ISBN: 978-606-40-0771-1

Libertatea interioara_pt BT.indd 4

03.02.2020 16:30:02

„Libertatea exterioară la care vom ajunge depinde de gradul de libertate interioară pe care îl vom fi dobândit.“ gandhi

Libertatea interioara_pt BT.indd 5

03.02.2020 16:30:02

Libertatea interioara_pt BT.indd 6

03.02.2020 16:30:02

Cuprins

Prolog.......................................................................................................... 11 Introducere................................................................................................... 14 PRIMA PARTE: OBSTACOLELE DIN CALEA LIBERTĂȚII INTERIOARE..... 29

1. Akrasia, slăbiciunea voinței.................................................................. 31 2. Dependența........................................................................................... 51 3. Frica....................................................................................................... 81 4. Descurajarea și disperarea................................................................... 105 5. Egocentrismul..................................................................................... 121 6. Rătăcirea.............................................................................................. 143

A DOUA PARTE: ECOLOGIA LIBERTĂȚII................................................ 165

7. Mediul fizic ne influențează starea mentală...................................... 173 8. O ecologie a legăturilor dintre oameni.............................................. 193 9. Impactul mediului nostru cultural..................................................... 223

A TREIA PARTE: EFORTURILE PENTRU ELIBERARE............................... 261

10. Orizontul eforturilor......................................................................... 267 11. Eforturi copleșitoare, eforturi cu bucurie......................................... 289 12. Antrenamentul minții...................................................................... 315 13. Meditația........................................................................................... 351 14. De la transformarea de sine la schimbarea lumii............................. 399

A PATRA PARTE: ROADELE LIBERTĂȚII.................................................. 419

15. Împăcarea interioară......................................................................... 423 16. Natura noastră profundă.................................................................. 443 17. În fața morții..................................................................................... 463 18. Etica................................................................................................... 499 19. Bunăvoința necondiționată.............................................................. 523

Am cules roade bune?................................................................................ 549 Mulțumiri.................................................................................................. 554 De aceiași autori........................................................................................ 556

Libertatea interioara_pt BT.indd 7

03.02.2020 16:30:02

Libertatea interioara_pt BT.indd 8

03.02.2020 16:30:02

Libertatea interioara_pt BT.indd 9

03.02.2020 16:30:03

Libertatea interioara_pt BT.indd 10

03.02.2020 16:30:03

PROLOG

„Nu lucrăm!“

Așa am hotărât toți trei. Ne vom întâlni, din nou, să petrecem împreună câteva zile în miezul iernii, așa cum ne‑am obișnuit în ultimii ani. „Nu lucrăm, ne întâlnim pur și simplu de plăcere, povestim, râdem, ne bucurăm de aerul curat…“ Draga noastră pri‑ etenă, Delphine, ne‑a invitat să stăm în cabana ei de lemn din inima Alpilor. Aveam toate condițiile să petrecem o săptămână de vacanță într‑o adevărată oază de liniște, să ne plimbăm prin zăpadă, să ne răsfățăm cu tradiționalul fromage fondu, să răsfoim cărți și să râdem după pofta inimii. Doar că…

Ne‑am dat cu sania, ne‑am plimbat prin cătunele învecinate, am umblat după urmele lăsate de animalele sălbatice prin zăpadă… Și, în prima zi, spre sfârșitul după‑amiezii, ne‑am instalat comod în livingul cu lambriuri de brad și cu ferestre ce dădeau spre crestele munților. Într‑o atmosferă de bună dispoziție, în jurul șemineului în care trosneau lemnele, ne‑am reluat discuțiile ca și cum nu s‑ar fi întrerupt niciodată. Încet‑încet, în căldura blândă a unei complicități necondiționate, printre râsetele noastre vesele, au înce‑ put să se insinueze teme grave: cum să scapi de dependență? Cum să îți menții direcția când emoțiile perturbatoare, pasiunile triste sau câte o stare acută de rău interior par să te afunde direct în cea mai profundă disperare? Și iar ne‑a cuprins — ca un fel de mâncărime — nevoia să notăm, să împărtășim și altora. La început ne‑am spus că ar fi păcat să lăsăm să se piardă toate acestea, să nu păstrăm, cel puțin pentru noi, o urmă a acestor schimburi de idei în care ne angajam cu atâta pasiune, și care ne îmbogățeau în același timp. Și atunci, 11

Libertatea interioara_pt BT.indd 11

03.02.2020 16:30:03

Christophe André, Alexandre Jollien şi Matthieu Ricard

etern neobositul Matthieu a pus pe masă un microfon, „pentru orice eventualitate, ca să nu ne pară rău mai târziu, ca să nu uităm ceva...“. Ceilalți doi tovarăși nu s‑au opus. La urma urmei, discutam de plăcere, să învățăm unii de la alții câte ceva, să ne lărgim punc‑ tele de vedere; și atunci, ce rău putea face un microfon? Niciunul. În fine, aproape niciunul...

Pentru că acest obiect mărunt nu este o prezență chiar atât de anodină. Doar știind că este acolo, parcă nu ne mai venea să ne facem siesta când ceilalți stăteau de vorbă. Simțeam nevoia să participăm, să ne dezvoltăm ideile și să le limpezim. Iar într‑un final, microfonul ne‑a reamintit de cititorii și cititoarele noastre, de speranțele, de așteptările și de cerințele lor legitime, de parcă ar fi fost toți, acolo, alături de noi, așezați pe canapele. Și, încet‑încet am intrat în joc.

Tema libertății s‑a impus firesc, de la sine, ca o invitație să aprofundăm, să facem săpături, să fasonăm o artă a vieții, să ne rafinăm instrumentele. Adevărul este că toți simțim în permanență chemarea să nu mai funcționăm pe pilot automat, să ne elibe‑ răm din temnița obișnuințelor noastre, și să o luăm pe alte căi.

Un program vast care ne cerea, fără tăgadă, să „recidivăm“, să ne punem iarăși pe treabă și să aruncăm o privire nouă asupra mari‑ lor șantiere ale vieții.

Pe clipă ce trece, ne simțim tot mai îndemnați să avem curajul să ne schimbăm cu adevărat: să ne luptăm cu toxinele din men‑ talul nostru, să ne dezbărăm de condiționări și să înaintăm spre adevărata noastră natură care este libertatea. Căci, pe cât este de adevărat că omul nu se naște liber, este tot atât de adevărat că el poate deveni liber dacă se antrenează mental în acest scop. Iată, deci, frontul de lucru pe care ne‑am propus să îl explorăm toți trei, înarmați fiecare cu propria‑i experiență. Să nu ne mai lăsăm trași înapoi nici de temerea că vor fi tot felul de comentarii, și nici de rămășițele de narcisism și de egoism din noi; tot atâtea provocări cărora trebuia să le facem față printr‑o implicare totală și printr‑o ecologie a întregii ființe; asta am încercat să redăm în aceste pagini.

12

Libertatea interioara_pt BT.indd 12

03.02.2020 16:30:03

Libertatea interioară

Aveam totuși câteva rețineri legate de impactul spuselor noas‑ tre, care ar putea fi luate drept învățăminte, deși ele nu sunt decât reflecțiile și mărturisirile a trei prieteni în căutarea progresului inte‑ rior, doritori să‑și împărtășească reușitele și nereușitele, eforturile și punctele de vedere personale. Ceea ce s‑a spus și este transcris aici reflectă fidel schimburile de idei spontane și imperfecte, dar sincere și în acord total cu alegerile noastre din viață. Tot ce am făcut a fost să trecem materialul prin filtrul următoarelor întrebări: este destul de clar ceea ce am spus? (Fără jargon, îl detestăm.) Este util? (Ne interesează să schimbăm idei, și nu atât să vorbim.) Este accesibil oricui? (Nu voiam să ne adresăm doar câtorva înțelepți sau doar oamenilor de excepție.)

Filosofia greacă a elaborat un concept foarte frumos: metanoia, care se referă la travaliul asupra sinelui, la preschimbarea lăuntrică prin care ne transformăm radical și adoptăm o artă de a trăi, prin care suntem protejați de pasiunile triste, de reflexe, de egoism, de robia obișnuințelor. Să avansăm, să progresăm, să aruncăm tot balastul care ne îngreunează, să ne eliberăm, pentru ceilalți și, deci, pentru întreaga lume: iată marea provocare din centrul acestui volum!

Fie ca umilul nostru dialog să vă îndemne să porniți și voi pe un asemenea drum.

13

Libertatea interioara_pt BT.indd 13

03.02.2020 16:30:03

INTRODUCERE

Ce este libertatea interioară? matthieu:

Cuvântul „libertate“ evocă în principal aspirația omului de a duce o viață fără limitări, opresiuni sau privare de drepturi. Dar noi vrem să vorbim aici despre libertatea interi‑ oară: suntem, aproape cu toții, o jucărie în mâna rătăcirilor, a condiționărilor, a pulsiunilor, a conflictelor, a gândurilor rătăci‑ toare și a emoțiilor noastre. Această subjugare stă la baza nenu‑ măratelor noastre zbuciumări. Cum să ieșim din robia la care ne supun aceste mecanisme, în fața cărora suntem uneori neputincioși și, de fapt, resemnați?

Cea mai mare dificultate pe care o întâmpinăm provine din lipsa de discernământ: nu reușim să identificăm mecanismele mentale, și nici să reperăm tipurile de gândire care ne subjugă. Înțelepciunea, luciditatea și competența, care ne‑ar putea ajuta să ne regăsim libertatea, ne lipsesc mai întotdeauna. Deci, libertatea interioară se poate dobândi printr‑o mai bună înțelegere a modu‑ lui în care ne funcționează mintea și prin elucidarea mecanisme‑ lor fericirii și ale suferinței. Acest discernământ trebuie să meargă mână în mână cu un antrenament, care să ne ajute să ne gestionăm prin gândire — într‑un mod simplu și inteligent — stările mentale aflictive.

Am dori ca această carte să aducă lumină asupra mijloacelor pe care le putem folosi ca să ne eliberăm de cauzele suferințelor noastre. Libertatea interioară ne conferă o forță nebănuită și ne face mai puțin vulnerabili la propriile noastre gânduri care, une‑ ori, se adeveresc a ne fi dușmani; și tot libertatea interioară ne ajută să nu mai fim atât de derutați de condițiile exterioare, în 14

Libertatea interioara_pt BT.indd 14

03.02.2020 16:30:03

Libertatea interioară

continuă schimbare. Când ne simțim mai puțin vulnerabili, nu ne mai concentrăm atât de mult asupra noastră și ne deschidem spre celălalt. Libertatea interioară se exprimă deci, firesc, prin mai multă bunăvoință. Pe scurt, toată lumea are de câștigat. alexandre:

Acum, când deschidem discuția pe tema liber­ tății, îmi vine în minte o secvență. Într‑o bună zi, părintele Morand, preo­tul de la căminul pentru recuperarea persoanelor cu dizabilități — în care am stat de la trei până la douăzeci de ani —, mi‑a pus în brațe o carte groasă pe care o răsfoiam cu venerație.

Paginile îngălbenite și uzate ale acelui manual de filosofie impu‑ neau o asemenea atitudine... Aveam paisprezece ani, o mulțime de complexe și sentimentul acut că sunt diferit, singular. Presimțind că nu voi fi niciodată pe deplin ca ceilalți, cuprins de o panică mută, încercam să mă agăț de niște repere. Aveam nevoie de o busolă, de o direcție. Și iată că un capitol din cogeamite cartea vorbea tocmai despre alienare, subjugare, pasiuni triste. Și autorul evoca o piatră... în „cădere liberă“. Ciudată formulare! În mintea mea întortocheată s‑a produs o agitație haotică, din care țâșneau tot felul de întrebări: Ce este, de fapt, libertatea? Să faci ce vrei?

Să dai frâu liber dorințelor? Să nu întâmpini nicio piedică, niciun obstacol? Mă întrebam, mai ales, ce marjă de manevră poate avea un băiat infirm, cu probleme neuromotorii, care fugea deja de destinul ce îi fusese hărăzit: să ruleze țigări de foi în atelierul unei întreprinderi dedicate inserției profesionale a persoanelor cu han‑ dicap. Cum putea scăpa acel băiețandru debusolat din temnița interioară, de avalanșa de diagnostice și de puzderia de etichete lipite pe fruntea lui? Există un fatum, o soartă? Este totul bătut în cuie? Dăltuit în piatră?

Să fii în cădere liberă… Intuiam că, asemenea pietrei care urmează o traiectorie stabilită de forțe externe, și eu riscam în orice moment ca, în lipsa ascezei și exercițiilor spirituale, să‑mi rup gâtul într‑o debandadă totală: complexe, mecanisme de apărare, frică de respingere, dorințe interpretate greșit... Toate acestea mă 15

Libertatea interioara_pt BT.indd 15

03.02.2020 16:30:03

Christophe André, Alexandre Jollien şi Matthieu Ricard

făceau să duc o viață de robot. Copleșit de incertitudini, nesigur la maximum, încercam cu disperare să aduc un pic de lumină și de bucurie într‑o viață care se anunța puțin cam prea complicată.

Auzeam pentru prima oară o chemare, o invitație. Propunând un exercițiu de gândire — în celebra sa scrisoare nr. 58 adresată lui G.H. Schuller —, Spinoza pune următorul diagnostic: „De bună seamă ca această piatră, fiind conștientă numai de tendința ei și nefiind deloc indiferentă, va crede că este cât se poate de liberă și că se mișcă în continuare numai fiindcă așa vrea ea. Aceasta e libertatea umană pe care toți se fălesc că o au, și care constă numai în faptul că oamenii sunt conștienți de faptele lor și nu cunosc cauzele care îi determină“.

Când eram adolescent, am dat peste o emisiune la televizor în care i se puneau tot felul de întrebări unui filosof, iar el, fiind somat să răspundă, ezita. Ce e mai important: libertatea, fericirea sau înțelepciunea? Trebuie să alegem între ele? Să punem o bifă în dreptul celei pe care o preferăm? Să ierarhizăm acolo unde nu există posibilitatea de a alege? Pe vremea aceea, voiam tot: înțelepciune, fericire, libertate. Intuiam că nu ai cum spera la fericire dacă nu ai un minimum de libertate interioară. Și cum să forțezi calea spre înțelepciune dacă ești supus atâtor lipsuri, frici și atâtor atracții, condiționări și obișnuințe? În această privință, Spinoza rămâne un medic iluminat. Ar fi oare dispus să ne dea o mână de ajutor ca să pornim în această expediție? Tratamentul lui se vrea clar și eficient: trebuie să lup‑ tăm împotriva a tot ceea ce ne strică buna dispoziție, a tot ceea ce ne influențează felul de a fi, a tot ceea ce ne alienează. Pe scurt, să vânăm determinismele și forțele care ne împing să ne atașăm, să iubim, să urâm, să ne temem, să avem mereu așteptări.

Matthieu, ascultându‑te, înțeleg că înțelepciunea și libertatea merg mână în mână. Și cum ar fi dacă primul pas pe acest drum ar fi să reperăm, mai clar și pe îndelete, regimul de funcționare pe pilot automat, acest mod de a fi care ne distruge viața cotidiană; și, prin aceasta, să redescoperim o relație lucidă și voioasă cu sinele 16

Libertatea interioara_pt BT.indd 16

03.02.2020 16:30:03

Libertatea interioară

nostru și cu lumea, astfel încât să nu mai fim marionete, să nu mai lăsăm la îndemâna circumstanțelor (sau a primului venit) teleco‑ manda care ne dirijează starea de spirit? Viața spirituală ne provoacă să avem curaj: să îndrăznim să facem slalom printre obstacole, să ne clădim o libertate departe de tirania egoului nostru capricios și de dictatura impersonalului se („se cade să...“), care ne constrânge mereu să ne supunem unor norme și standarde apăsătoare. Spinoza, Nietzsche, Freud și mulți alții ne transmit o învățătură stimulatoare: libertatea nu ne este dată. Ea se construiește, se descoperă în însuși miezul alienărilor și iluziilor care ne închid într‑o lume a noastră și ne izolează de realitate. Pentru ca să ne putem bucura de libertate, suntem poftiți să intrăm într‑un proces de „eliberare“, să pornim la drum, să ne luăm adio de la prejudecăți, să nu mai facem proiecții mentale, să nu ne mai lăsăm sugrumați de atâtea așteptări. Să ne grăbim, deci, să facem ca Epictet. Când era întrebat cine este el, înțeleptul răspundea, șugubăț: „Un sclav pe cale de a se elibera“.

O activitate de o importanță crucială! Nu trebuie să facem nimic altceva, decât să înaintăm spre bucurie și spre pacea interioară, luptând deschis, în plin haos. Filosofii din Antichitate se vedeau ca fiind progredientes, „progresiști“, respectiv indivizi pentru care renunțarea la pasiunile triste, dezbărarea de prejudecăți, trecerea la o viață măreață rămâneau esențiale. Să nu mai amânăm și să îl imităm pe Epictet! Să facem ca el!

Erasmus spunea că omul nu se naște om, ci devine Om. Și, dacă e valabil și pentru libertate? Prin asceză, solidaritate, și cu un pic de noroc, putem rupe niște legături, putem ridica ancora și porni în larg. Trebuie să recunoaștem, din capul locului, că, în această privință, unii vor trebui să tragă la rame mai mult decât alții. Dacă, din fericire, există egalitatea de drepturi — o demnitate inaliena‑ bilă ființei umane —, trebuie să admitem că, în realitate, nu por‑ nim cu aceleași șanse. Cu siguranță, unii au mai mult de tras. De aici, atâtea nedreptăți, atâtea nenorociri și suferințe revoltătoare, pe care trebuie să le considerăm un apel de urgență la implicare întru binele celorlalți.

17

Libertatea interioara_pt BT.indd 17

03.02.2020 16:30:03

Christophe André, Alexandre Jollien şi Matthieu Ricard

Și suntem invitați să inaugurăm libertatea așa cum suntem: cu traumatismele, cu rănile noastre, cu disfuncționalitățile interne, cu lacune și carențe, dar și cu o baterie întreagă de resurse. Jucăto‑ rul de șah știe să creeze în limitele constrângerilor pe care le are.

Dacă nu poate muta piesele cum vrea, totuși, respectând regulile și excelând în arta sa, el își poate construi victoria, pas cu pas. La fel, poate că încercările, eșecurile, slăbiciunile nu sunt, în ultimă instanță, chiar frâne în calea progresului nostru; ele constituie tere‑ nul, soclul pe care se poate înălța o viață fără drame psihice, fără obstrucțiile mentalului. Pentru a deschide acest imens șantier, să facem următorul bilanț: cui i‑am încredințat telecomanda vieții noastre? Furiei, resentimentelor, fricii, geloziei? Părții celei mai bune din noi? Ce stă în centrul vieții noastre de zi cu zi? De cine sau de ce ne atașăm prin iubire, ca să vorbim în stilul lui Spinoza?

Care sunt marile dorințe, aspirațiile profunde care ne structurează interioritatea? christophe: „Libertatea este dreptul de a face ceea ce ne permit

legile“, spunea Montesquieu. Afirmația se referă la libertatea exteri‑ oară, a corpului. Libertatea interioară, cea a minții, se supune altor legi, mai ales celor din creierul nostru. El este cel care, discret, riscă să ne închidă în obișnuințe și în automatisme, în neglijențe, frici și emoții... De aceea, pentru libertatea noastră interioară, trebuie să cunoaștem, cât mai mult posibil, modul în care ne funcționează mintea.

Ascultându‑vă, dragii mei, îmi spuneam că, pentru noi, cei din sistemul de sănătate, problema libertății pacienților nu stă pe primul loc; ea ocupă un loc secundar în munca noastră, deși, după toate aparențele, misiunea noastră este să‑i însănătoșim. Sănăta‑ tea ne influențează puternic libertatea: când suntem bolnavi — fie că e vorba de o gripă, de o migrenă, fie de boli grave care se manifestă cu dureri mari, sau care duc la invaliditate —, libertatea de mișcare ni se restrânge. Dar și libertatea interioară — cea care ne‑ar putea salva — este amenințată. Este amenințată, în primul 18

Libertatea interioara_pt BT.indd 18

03.02.2020 16:30:03

Libertatea interioară

rând, de suferința care ne determină să ne închidem în noi și să ne izolăm de lume; în al doilea rând, este amenințată de teama că nu ne vom însănătoși, că vom muri, o trăire care ne absoarbe energia cât pentru tot restul vieții. Prin urmare, nu trebuie să ne intereseze doar însănătoșirea, ci și libertatea — exterioară sau inte‑ rioară — care este periclitată de boli. Cum să ne păstrăm libertatea de a acționa, de a spera, de a ne bucura? Mai mult ca sigur că toți cei din domeniul sănătății ar trebui să‑i acorde atenția cuvenită și să le vorbească pacienților despre modalitățile prin care își pot păstra zonele de libertate.

Ca psihiatru și psihoterapeut, văd mereu cum anumite patolo‑ gii duc la pierderea clară a libertății: fobiile ne restrâng libertatea de mișcare, depresiile ne sufocă libertatea de decizie și de acțiune, adicțiile ne subjugă... Dar, bineînțeles, orice pierdere a libertății exterioare își are rădăcinile într‑o pierdere de libertate interioară: suferințele și fricile noastre sunt temnițe invizibile din care ne este foarte greu să scăpăm. Și totuși, boala nu este singura cauză care ne restrânge liber‑ tatea; viața cotidiană ne întinde, și ea, multe capcane: capcana obișnuințelor și a ritualurilor (gândim, acționăm și trăim mereu în același fel), capcana preocupărilor și ocupațiilor cotidiene (folosim cea mai mare parte a energiei mentale și fizice pentru îndeplini‑ rea unor sarcini necesare, dar triviale, și neglijăm ceea ce dă sens vieții). Această ultimă pierdere a libertății este foarte importantă din punctul meu de vedere: cercetările referitoare la conținutul gândurilor arată că în centrul vieții noastre interioare stau aceste gânduri „triviale“ legate de activitățile personale — să plătești chi‑ ria, să duci gunoiul — și de activitățile profesionale — să răspunzi la e‑mailuri, să te pregătești pentru o ședință. De prea puține ori ne facem timp pentru viața interioară, pentru acel altceva: contem‑ plarea naturii, idealurile noastre, meditații pe tema recunoștinței sau a compasiunii, a bucuriei de a fi în viață...; depinde de noi să alegem această cale, care nici nu pare a fi chiar atât de complicată.

Libertatea de a alege să rămânem umani, să nu ne transformăm 19

Libertatea interioara_pt BT.indd 19

03.02.2020 16:30:03

Christophe André, Alexandre Jollien şi Matthieu Ricard

în lucrători‑consumatori, aceasta este libertatea interioară pe care trebuie să o cultivăm și să o întreținem în noi.

Lucrând la tema vieții interioare, am constatat că stilul de viață contemporan ne „externalizează“ în tot mai mare măsură, ne exi‑ lează din noi înșine și ne restrânge libertatea.

Nevoia de libertate este universală. Ar fi greșit să se creadă că ne adresăm aici doar celor prosperi — care au un confort material și politic sporit și sunt preocupați să‑și cocoloșească mica lor liber‑ tate interioară ca pe un cocon — și că cei oprimați economic, sau chiar fizic, nu s‑ar alege cu nimic din spusele noastre. Consider că un asemenea raționament este îngust și reductiv, pentru că liber‑ tatea interioară îi privește absolut pe toți.

Să nu împărțim omul în două matthieu:

Încă o dată, în niciun caz și în niciun fel, reflecțiile noastre despre libertatea interioară nu minimalizează importanța libertății exterioare. Atâția oameni sunt încă prizonieri ai unor regimuri totalitare sau, din diverse alte motive, sunt privați de libertatea de mișcare, de exprimare sau de acțiune. Alții, și mai numeroși, sunt captivi în sărăcie și au acces limitat la sănătate și educație. Trebuie să punem în funcție toate mijloacele pentru a le veni în ajutor. Dar, pentru asta, nu trebuie să neglijăm cău‑ tarea vieții interioare, care face obiectul discuțiilor noastre. Nu este vorba aici să‑i spunem celui care trage la galere: „Vâslește în continuare și cultivă‑ți între timp libertatea interioară, căci totul va fi bine!“ Nu are rost să punem în opoziție libertatea exte‑ rioară cu cea interioară, tot așa cum nu are rost să punem în opoziție sănătatea fizică și cea mentală, care se completează și se influențează reciproc. Se poate foarte bine, deci, să facem eforturi ca să le ducem pe amândouă până la un punct optim. De altfel, mulți dintre noi leagă demersul privind eliberarea interioară de implicarea în problematica emancipării celorlalți, mai ales prin asociațiile umanitare.

20

Libertatea interioara_pt BT.indd 20

03.02.2020 16:30:03