Parentajul terapeutic de la A la Z - Sarah Naish

COLECลขIE COORDONATฤ DE

Vasile Dem. Zamfirescu

parentajul terapeutic_27 martie2019_BT.indd 1

3/28/2019 6:02:02 AM

parentajul terapeutic_27 martie2019_BT.indd 2

3/28/2019 6:02:02 AM

Parentajul terapeutic de la A la Z Strategii și soluții SARAH NAISH Traducere din engleză de Maria Tănăsescu

parentajul terapeutic_27 martie2019_BT.indd 3

3/28/2019 6:02:02 AM

EDITORI: Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu DIRECTOR EDITORIAL: Magdalena Mărculescu REDACTOR: Sofia Manuela Nicolae DESIGN: Faber Studio Foto copertă: Unsplash/© Liana Mikah DIRECTOR PRODUCŢIE: Cristian Claudiu Coban DTP: Gabriela Anghel CORECTURĂ: Anca Baciu Cristina Niță

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României NAISH, SARAH Parentajul terapeutic de la A la Z: strategii şi soluţii /Sarah Naish; trad. din engleză de Maria Tănăsescu. - Bucureşti: Editura Trei, 2019 Conține bibliografie ISBN 978-606-40-0609-7 I. Tănăsescu, Maria (trad.)

159.9 Titlul original: The A-Z of Therapeutic Parenting: Strategies and Solutions Autor: Sarah Naish Copyright © Sarah Naish 2018 Published in the UK in 2018 by Jessica Kingsley Publishers Ltd 73 Collier Street, London, N1 9BE, UK www.jkp.com All rights reserved © Editura Trei, 2019 pentru prezenta ediţie O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20 E-mail: comenzi@edituratrei.ro www.edituratrei.ro

parentajul terapeutic_27 martie2019_BT.indd 4

3/28/2019 6:02:02 AM

Cuprins Introducere Partea I Capitolul 1

7 17

De ce fac copiii noștri lucrurile pe care le fac

19

Capitolul 2 Câteva cuvinte despre tulburarea de traumă a dezvoltării și alte tulburări legate de aceasta

33

Capitolul 3 Fundamentele esențiale ale parentajului terapeutic

36

Capitolul 4 Modelul P.A.R.E.N.T.S. de intervenție pentru părinții‑terapeuți

47

Capitolul 5 O sinteză și explicații despre alte strategii de parentaj terapeutic Capitolul 6 Reacții și strategii de evitat Capitolul 7

59 69

Cum ne gestionăm propriile noastre sentimente — epuizarea rezervelor de compasiune și grija față de sine

parentajul terapeutic_27 martie2019_BT.indd 5

80

3/28/2019 6:02:02 AM

Partea a II-a: Comportamente, provocări, soluții de la A la Z 89 Mulțumiri

407

Referințe, lecturi suplimentare și pagini de internet 409

parentajul terapeutic_27 martie2019_BT.indd 6

3/28/2019 6:02:02 AM

Introducere Sunt un părinte‑terapeut și sunt ferm convinsă că am făcut o ale‑ gere bună. Fac ceea ce copiii mei au nevoie ca eu să fac pentru a‑i ajuta să devină membri activi ai societății, să fie capabili de bunătate, să își poată construi relații și să devină ei înșiși părinți buni cândva.

Am fost pentru prima dată asistent maternal în 1987. Lucrurile arătau puțin altfel pe atunci, iar asistenții maternali nu primeau atât de mult sprijin ca azi. Procesul de mutare a trei copii dinspre asistență maternală către adopție m‑a inspirat să încep o carieră în asistență socială. În 1992 am primit diploma de asistent social și am început lucrul cu copii și familii, precum și procesele de asistență maternală și adopție.

După ce i‑am adoptat pe cei cinci copii ai mei, care sunt frați, în 1998 și 1999, mi‑am dat seama de faptul că formarea mea ca asistent social nu mă pregătise să fac față problemelor pe care mi le ridicau zilnic copiii mei traumatizați. Aveam abilitățile mele vechi de îngrijire, cum ar fi să stabilesc limite și rutine, dar copiii mei m‑au învățat rapid că strategiile mele standard de parentaj erau deja depășite!

Mi‑am mai dat seama că, fără să vreau, dădusem adesea sfa‑ turi nepotrivite părinților care aveau în grijă copii traumatizați și că părea să fie o diferență între ceea ce învață asistenții sociali și așteptările celor care adoptă sau sunt asistenți maternali, cu privire la ceea ce ar trebui să știe.

parentajul terapeutic_27 martie2019_BT.indd 7

3/28/2019 6:02:02 AM

8

Parentajul terapeutic de la A la Z SARAH NAISH

În 2007 mi‑am asumat conducerea (și mai târziu și proprie‑ tatea asupra) unei agenții care se ocupa de asistență maternală și care se străduia să aibă rezultate bune. Am implementat o în‑ treagă abordare de parentaj terapeutic folosind modelul TRUE, pe care l‑am conceput în 2010. Acest model este explicat pe larg în prima mea carte despre parentajul terapeutic, Therapeutic Parenting in a Nutshell (Naish, 2016). Angajații erau formați în pa‑ rentaj terapeutic și înțelegeau calea corectă de a sprijini asistenții maternali și pe copiii pe care aceștia îi îngrijeau, folosind modelul TRUE și tehnicile asociate acestuia. Agenția a obținut un califi‑ cativ Ofsted Excelent în 2014, drept recunoaștere a rezultatelor noastre excelente și a stabilității familiale. În 2015 am părăsit agenția și mi‑am dedicat întreg timpul formărilor, inițiind Inspire Training Group, parte a Fostering Attachments Ltd. Începuse să mă preocupe mai tare distanța dintre specialiștii de sprijin și părinți. Am mers peste tot prin țară și am oferit sesiuni de formare și mi s‑a spus adesea de către părinți și asistenți maternali că se simțeau deziluzionați, izolați și blamați. Am auzit de multe ori că sistemul în care lucram cu toții era mult mai greu de gestionat decât comportamentele copiilor.

Deși era un sentiment pe care eu însămi îl împărtășeam, nu îmi dădusem seama că e o problemă atât de răspândită.

Pentru că n‑am reușit să găsesc cercetări relevante despre ceea ce întâlneam în practică, am derulat și am sprijinit (prin mijlocirea Fostering Attachments Ltd) prima cercetare cuprin‑ zătoare despre epuizarea resurselor empatice în sfera asistenței maternale din Marea Britanie, alături de Centrul Hadley pentru Studii legate de Adopții și Asistență Maternală al Universității din Bristol. Aceasta a avut drept rezultat raportul final „No One Told Us It Would Be Like This: Compassion Fatigue and Foster Care“ („Nimeni nu ne‑a spus că așa va fi: epuizarea resurselor

parentajul terapeutic_27 martie2019_BT.indd 8

3/28/2019 6:02:02 AM

9

empatice și asistența maternală“) (Ottoway și Selwyn, 2016).

Voi face trimitere la descoperirile acestei cercetări pe tot par‑ cursul cărții.

Fiica mea cea mare, Rosie, care e acum adult, a început să ofere ea însăși sesiuni de formare și lucrează alături de mine.

Părinții au spus adesea că li s‑a părut neprețuit punctul de vedere al lui Rosie și că i-a ajutat să își adapteze stilul de parentaj. Am fost deseori întrebați dacă putem scrie o carte pentru copii din perspectiva unui copil care trăise o traumă. Am hotărât să scriem o serie de povești adevărate, bazate pe experiențele noastre de fa‑ milie, care ar putea sprijini atât părinții, cât și copiii să înțeleagă care e sursa anumitor comportamente și care e cea mai bună cale de a reacționa la asemenea comportamente. Cei cinci copii ai mei sunt prezentați în cărți ca Rosie cea Nepoliticoasă, Katie cea Grijulie, William cel Nesigur, Sophie cea Arțăgoasă și Charlie cel Vorbăreț. Pe parcursul acestei cărți am vorbit despre strategii bazate pe aceste povești, care pot fi o lectură suplimentară utilă pentru părinți și îngrijitori. Uneori mă mai refer la copiii mei cu numele „personajelor“ din carte, ceea ce ajută la identificarea mai rapidă a trăsăturilor.

Ca urmare a succesului cărții Therapeutic Parenting in a Nutshell, mulți părinți‑terapeuți și profesioniști mi‑au spus câtă nevoie au de un ghid rapid, practic, de referință, care să acopere toate chestiunile de zi‑cu‑zi și provocările cu care ne confrun‑ tăm. M‑am gândit să scriu un ghid concis, fără prea mult jargon, bazat pe tipuri de comportamente, de la A la Z, care să fie ușor de parcurs și orientat către soluții. Mă gândeam că aveam să acopăr aproximativ 25 de subiecte, dar după ce am analizat cu atenție toate temele despre care primesc întrebări și i‑am întrebat și pe alți părinți‑terapeuți care sunt lucrurile de care au nevoie, acest număr a crescut rapid la peste 60!

parentajul terapeutic_27 martie2019_BT.indd 9

3/28/2019 6:02:02 AM

10

Parentajul terapeutic de la A la Z SARAH NAISH

Trebuie totuși să lămuresc un lucru înainte de toate. Nu sunt un părinte‑terapeut perfect! Au fost câțiva ani în care am făcut o sumedenie de greșeli și chiar și în zilele bune am dat mai multe rateuri decât aș vrea să îmi amintesc. Copiii mei m‑au învățat tot ce știu despre parentajul terapeutic, iar eu a trebuit să‑mi adap‑ tez permanent strategiile și să găsesc o cale de a deveni cel mai eficient părinte pentru ei.

Deși această carte include toate strategiile și soluțiile pe care eu însămi le‑am folosit, personal și profesional, mi s‑au oferit multe idei din partea a mii de părinți adoptivi, asistenți mater‑ nali sau din partea altor părinți‑terapeuți de pe grupul nostru de Facebook, Therapeutic Parents. În acest grup, am observat că ne loveam periodic de aceleași probleme și provocări. În ul‑ timii trei ani, pagina de internet a acumulat o sumedenie de cunoștințe și de strategii esențiale, care li s‑au părut extrem de utile părinților. Toată această experiență a fost acum ca‑ nalizată, distilată și discutată, pentru a vă pune la dispoziție informațiile concise și relevante de care uneori aveți nevoie... adesea în grabă!

Unele dintre sfaturile și strategiile din această carte nu se în‑ cadrează deloc în strategiile parentajului standard și ar putea fi concepte noi pentru unii dintre profesioniștii din domeniu, dar am simțit că e esențial să împărtășesc strategiile despre care alți părinți mărturisesc că au schimbat lucrurile în mod fundamen‑ tal, pozitiv, pentru copil. La urma urmei, cu toții avem aceleași scopuri.

Pe tot parcursul cărții, m‑am referit în principal la „copil“ și la „părinte“. E ceva intenționat, pentru că, de multe ori, copiii noștri funcționează la vârste emoționale mai mici. Deși copiii noștri au nevoie să fie îngrijiți, necesitatea lor cea mai mare e parentajul — parentajul terapeutic.

parentajul terapeutic_27 martie2019_BT.indd 10

3/28/2019 6:02:02 AM

11

CUM AR TREBUI UTILIZATĂ ACEASTĂ CARTE PARTEA I: ELEMENTELE DE BAZĂ Această secțiune oferă părinților și îngrijitorilor o prezentare ge‑ nerală a celor mai întâlnite comportamente la mulți dintre copiii care fie au traversat o traumă, fie au fost supuși unui stres matern sau postnatal, care a dus la niveluri ridicate de cortizol și/sau la probleme de natură senzorială. Această secțiune mai explică și sursa acestor comportamente. O parte fundamentală a parenta‑ jului terapeutic este aceea de a încerca să adoptăm și perspec‑ tiva copilului, pentru a înțelege de unde vine comportamentul, altminteri nu vom putea face față provocărilor, oferind răspunsul terapeutic potrivit.

Prima parte mai oferă și o explicație a celor mai întâlnite strategii de parentaj terapeutic, inclusiv modelul pas‑cu‑pas P.A.R.E.N.T.S., care poate fi adaptat celor mai multe situații. Dacă vă familiarizați cu explicațiile comportamentelor și cu prezenta‑ rea generală a celor mai întâlnite strategii de parentaj terapeutic, inclusiv cu „Strategiile de evitat“, acesta va fi ușor de înțeles când trecem la referințele din partea a doua.

Am mai inclus informații despre evitarea și rezolvarea epui‑ zării resurselor de compasiune, care este o situație debilitantă și constituie adesea unul dintre factorii care duc la eșecul familiei (sau al plasamentului).

PARTEA A II‑A: DE LA A LA Z În mod ideal, majoritatea părinților vor folosi această secțiune pentru a căuta rapid tema care îi preocupă cel mai tare.

parentajul terapeutic_27 martie2019_BT.indd 11

3/28/2019 6:02:02 AM

12

Parentajul terapeutic de la A la Z SARAH NAISH

Această secțiune conține o listă a celor mai întâlnite subiecte cu care ne confruntăm, enumerate de la A la Z. Veți vedea că parte dintre aceste subiecte fac trimitere la o temă mai amplă.

De pildă, „râsul maniacal“ este inclus în „Reacții exagerate“.

Fiecare secțiune explică felul în care arată comportamentul sau problema, de ce se poate întâmpla și care sunt strategiile și ches‑ tiunile care trebuie luate în calcul. Partea a doua include metode de parentaj terapeutic testate pentru toate problemele despre care sunt întrebată cel mai des.

CE ESTE PARENTAJUL TERAPEUTIC ȘI CUI SE ADRESEAZĂ?

Parentajul terapeutic este un termen îndeobște folosit pen‑ tru a desemna activitatea de parentaj a asistenților maternali, a părinților adoptivi, a tutorilor speciali și a rudelor care au în grijă copii care e posibil să fi trăit o traumă. E posibil ca neglijența și/sau abuzul să se fi petrecut la începutul vieții lor.

Parentajul terapeutic se mai folosește și pentru părinții bio‑ logici, mai ales în situațiile în care a avut loc o traumă pre‑ natală, o separare, o boală sau orice alt factor care a afectat funcționarea copilului și înțelegerea sa asupra lumii, sau care i‑a afectat atașamentul. Mulți părinți biologici consideră că sti‑ lurile de parentaj terapeutic le sunt utile pentru relaționarea cu copiii care se află în spectrul autismului sau au niveluri ridicate de cortizol și/sau tulburare cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD).

De fapt, parentajul terapeutic este benefic tuturor copiilor, da‑ torită faptului că se bazează pe stabilirea de limite ferme și pe structură, cu o abordare puternic empatică și plină de grijă.

parentajul terapeutic_27 martie2019_BT.indd 12

3/28/2019 6:02:02 AM

13

DEFINIȚII În rezumatul cercetării noastre derulate împreună cu Centrul Hadley al Universității din Bristol (Ottoway și Selwyn, 2016), am notat următoarea definiție (la pagina 4): Parentajul terapeutic este un stil de parentaj profund preocupat de îngrijire, bazat pe conștientizarea de sine, cu un nucleu central fondat pe mentalizare, dezvoltat prin răspunsuri consecvente, empatice și pătrunzătoare la dis‑ tresul și comportamentele unui copil, îngăduindu‑i copi‑ lului să se autoregleze, să înceapă să‑și înțeleagă propriile comportamente și în cele din urmă să formeze atașamente securizante.

Scopul parentajului terapeutic este să ajute copilul să își re‑ vină din trauma pe care a trăit‑o. Aceasta se face prin trasarea unor noi căi în creierul copilului care să îl ajute să facă legături de tip cauză‑efect, să îi reducă nivelurile de teamă și rușine și să îl ajute să înceapă să înțeleagă lumea din jur.

PARENTAJUL TERAPEUTIC ÎN PRACTICĂ Parentajul terapeutic este un alt stil de viață. Îngrijitorii trebuie să trăiască drept părinți‑terapeuți cu toți copiii lor. Din fericire, parentajul terapeutic e de asemenea foarte eficient și în relația cu copiii cu un atașament securizant. Funcționează mai rapid.

Părinții-terapeuți nu sunt terapeuți. Ei nu fac terapie formală.

Sunt pur și simplu părinți care au nevoie să aplice strategii de

parentajul terapeutic_27 martie2019_BT.indd 13

3/28/2019 6:02:02 AM

14

Parentajul terapeutic de la A la Z SARAH NAISH

parentaj diferite pentru a sprijini dezvoltarea cerebrală a copiilor lor și pentru a‑i ajuta să facă noi conexiuni.

Așadar, parentajul nostru arată diferit. Noi îi ajutăm pe copiii noștri să își regăsească calmul când sunt speriați și se comportă urât din pricina acestor spaime. Noi folosim empatia pentru a‑i ajuta pe copii să își recunoască sentimentele. Avem limite și rutine foarte clare, așa încât copiii să poată prevedea ce urmează să se întâmple. Încercăm mereu să luăm în consi‑ derare vârsta emoțională a copiilor noștri și nu pe cea crono‑ logică, pentru că, să fim cinstiți, vârsta lor cronologică nu e foarte relevantă.

A fi un părinte terapeutic e o treabă foarte complicată!

Părinții‑terapeuți duc o viață care e foarte bine structurată, cu rutine și limite foarte stricte. Nu există surprize, ieșiri spon‑ tane și nici nu există loc de îndoială. Poate fi plicticos pe alocuri și frustrant pentru toată lumea. Rutinele stricte pot fi greșit in‑ terpretate ca inflexibilitate de către familia extinsă sau de către profesioniștii care ne oferă sprijin. Părinții‑terapeuți adesea tân‑ jesc după spontaneitate și schimbări ale rutinei, dar au învățat pe pielea lor că există mereu un preț de plătit pentru aceste devieri de la rutină!

Nu putem fi mereu terapeutici, indiferent cât de tare ne stră‑ duim, dar avem nevoie să fim cât de terapeutici putem, de câte ori putem. La urma urmei, suntem doar oameni!

CÂT VA DURA PÂNĂ VOM SESIZA O SCHIMBARE? A schimba stilul de parentaj către unul terapeutic pentru un copil traumatizat este un angajament de durată. Nu se va „împlini“ în doar doi ani. Vom vedea unele îmbunătățiri destul de rapid, dar

parentajul terapeutic_27 martie2019_BT.indd 14

3/28/2019 6:02:02 AM

15

sunt schimbări exterioare. Marea schimbare este cea care presu‑ pune modificări fundamentale în modelul interior de funcționare al copilului. Acesta se referă la felul în care copilul se percepe pe sine și relația sa cu lumea. Unul dintre indicatorii progresului este atunci când observăm că un copil se simte în siguranță și e capabil să: • arate empatie • facă legătura dintre cauză și efect • gândească înainte să acționeze • aibă încredere că adulții îi vor împlini nevoile • mențină o prietenie sănătoasă, reciprocă, pentru mai mult de șase luni.

• admită că a greșit, fără să aibă un sentiment toxic de rușine.

• simtă și să arate că simte remușcări atunci când greșește.

Toate acestea vor dura, probabil, mai bine de zece ani. Între timp, totuși, vom vedea anumite îmbunătățiri și pași înainte către aceste scopuri. Mulți părinți se simt frustrați și deznădăjduiți pe măsură ce trec anii, aparent fără nicio schimbare. Nu subestimați felul în care toți acești pași mărunți se adună și compun întregul drum. Când creșteau copiii mei, mi s‑a părut foarte utilă urmă‑ toarea analogie.

LACUL TRAUMEI Să ne imaginăm că suntem pe malul unui lac liniștit, calm. Se cheamă Lacul traumei. De câte ori încercam o intervenție sau depășeam o zi dificilă, era ca și cum aș fi aruncat o piatră în acel lac. Făcea câteva valuri, dar după câteva momente, nimic nu se schimbase și simțeam că o iau de la capăt.

parentajul terapeutic_27 martie2019_BT.indd 15

3/28/2019 6:02:02 AM

16

Parentajul terapeutic de la A la Z SARAH NAISH

Privind în urmă, îmi dau acum seama că fiecare intervenție de parentaj terapeutic pe care am făcut‑o — fiecare frază, fiecare provocare teribilă dusă la bun sfârșit — era o piatră mare, o că‑ rămidă care se așeza la locul ei. Dar lacul traumei copiilor mei era foarte adânc. Sigur, de‑a lungul anilor, pietrele au început să treacă de suprafața apei și am putut vedea un copil diferit într‑un mediu diferit.

Nu s‑ar fi putut ridica deasupra traumei fără cărămizile pe care le‑am așezat unele peste altele. În tot acest timp... în care eu am crezut că nimic nu se schimba.

Diferențele care nu sunt încă vizibile pe suprafața Lacului traumei

Cărămizile parentajului terapeutic

parentajul terapeutic_27 martie2019_BT.indd 16

3/28/2019 6:02:02 AM

Partea I Elementele de bază

parentajul terapeutic_27 martie2019_BT.indd 17

3/28/2019 6:02:02 AM

parentajul terapeutic_27 martie2019_BT.indd 18

3/28/2019 6:02:02 AM

Capitolul 1 De ce fac copiii noștri lucrurile pe care le fac Adesea suntem frustrați de acțiunile copiilor noștri. De multe ori chiar, oamenii din jurul nostru nu înțeleg cum trăim și care sunt lucrurile cărora încercăm să le facem față. Când ne gândim la co‑ piii noștri care înaintează în viață, în condițiile în care au pri‑ mit semnalele și instrumentele greșite la pornire, e mai ușor de înțeles de ce copiii noștri fac lucrurile pe care le fac. În cartea sa Everyday Parenting with Security and Love, Kim Golding (2017) explică în detaliu motivele pentru care unii copii au dificultăți de atașament și legăturile dintre acestea și traume sau alți factori declanșatori.

Dacă sunteți părintele unui copil care a fost supus abuzului și/sau neglijenței, e util să vă gândiți la acțiunile sale în felul ur‑ mător:

COPILUL CARE „CONDUCE MAȘINA“ Cineva mi‑a așezat copilul pe scaunul șoferului!

Chiar mai rău, a fost cineva care ar fi trebuit să aibă grijă de copilul meu. Și mai rău de atât, volanul era modificat, așa încât mașina să o ia la stânga când copilul trage înspre dreapta.

parentajul terapeutic_27 martie2019_BT.indd 19

3/28/2019 6:02:02 AM

20

Parentajul terapeutic de la A la Z SARAH NAISH

Ca să îngreuneze și mai tare lucrurile, cineva a anulat frâ‑ nele. Apoi, aceeași persoană a pornit motorul și a fixat pedala de accelerație la podea, pentru accelerație maximă!

Copilul meu era pe scaunul șoferului, într‑o mașină pe care nu o putea opri, a mers în direcția greșită, cu viteză maximă.

Oamenii îmi învinovățesc copilul pentru că se izbește de lu‑ cruri, că merge prea repede, că îi e teamă, că distruge lucruri sau că rănește oameni.

Asistenții sociali m‑au așezat în scaunul de alături și mi‑au cerut să îmi ajut copilul. Din păcate, ei au sugerat un test teoretic mai întâi, dar acesta nu era între prioritățile noastre.

Treptat, îmi învăț copilul să folosească frâna de mână și să controleze volanul. Îi e mai puțin teamă, doar pentru că eu îi sunt alături. Mereu alături.

Tot ce avem nevoie acum este ca oamenii să înceteze să îi re‑ comande copilului meu să dea examenul de conducere. Acest in‑ structor auto terapeutic încearcă să ne ducă pe toți în siguranță la destinație.

CELE MAI ÎNTÂLNITE COMPORTAMENTE ȘI FACTORII CARE STAU LA BAZA LOR Multe dintre comportamentele pe care le vedem la copiii noștri sunt reacții declanșate de teamă, dar pot să nu ne apară ca ata‑ re. Într‑adevăr, copilul nostru ar putea să pară nepoliticos, sfidă‑ tor și disperat după atenție. Dacă nu uităm metafora „șoferului mașinii“ și plecăm de la ideea că un copil care a suferit traume în perioada copilăriei timpurii se simte adesea scăpat de sub control și experimentează lumea foarte diferit, atunci parte dintre com‑ portamentele lor încep să capete sens.

parentajul terapeutic_27 martie2019_BT.indd 20

3/28/2019 6:02:03 AM