mişunau încă furnici şi larve libere, sau muşte prinse în pânze de păianjen. Trunchiul a tronat acolo vreo săptămână, când deodată numismatului îi veni ideea. Se şi năpusti la Dan cerându-i febril: dalte, ciocan, ferăstrău pendular, bormaşină, cepuri şi-apoi se puse pe treabă. În două ore atelierul se umplu: Dan stătea picior peste picior, savurând dintr-un pahar cu vodkă, v. B vorbea de unul singur în vechiul lui colţ cu oglindă, doar Not mai dădea câte o mână de ajutor. — Mai luaţi o pauză, domnilor, comenta T de câte ori ne vedea. Aveau băutură multă, teroristele lipseau. Iar eu eram bine ascunsă la Dan cotrobăind prin mormanele de cărţi scrise de prieteni, greu găseam vreuna pe gustul meu, mi se păreau diluate, snoabe, tehnice, seci sau bătrâni cioase, dar scrierile mele îmi plăceau la fel de puţin. Aş fi vrut măcar un strop de magie în ele, care să-mi împlinească viaţa. De-abia mai târziu mi-am dat seama că depindea doar de mine să o descopăr în jurul meu. Iar dacă arta e magică, am constatat că orice fapt cotidian are potenţial artistic2. Între timp, în hol: — Intră, draga mea, rosti Alfred. Modela rămase în cadrul uşii larg deschise, fermecată de privelişte: cei patru bărbaţi înţepeniseră turceşte în jurul unei 2
Să vedem, primul lucru care-mi răsare în minte e o matahală bronzată, de cincizeci şi ceva de ani, care trăieşte pe trotuarul unei străzi destul de circulate din apropierea casei mele. Supravieţuieşte din te miri ce. De obicei e invizibil, dar în anumite condiţii situaţia se schimbă, şi atunci privirile oamenilor se agaţă de trupul său devenit expresiv, ca de o întrebare. Când se întâmplă asta? Când e beat mort şi se-mpleticeşte ameninţător sau când doarme superb, gol, arămiu, în pârâul de urină. E şi ăsta un mesaj. E un performance, nu?
A N T I M E M O R I I L E
Antimemoriile unei muze pcc3.indd 159
U N E I
M U Z E
1 5 9
9/1/16 12:59 PM