COLECÞIE COORDONATÃ DE
Vasile Dem. Zamfirescu
Comunicarea eficient達 Cum s達 le vorbe尊ti oamenilor CHRISTOPHER TURK Traducere din englez達 de Camelia Dumitru
EDITORI: Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu DIRECTOR EDITORIAL: Magdalena Mãrculescu DESIGN: Faber Studio (Magda Radu) DIRECTOR PRODUCÞIE: Cristian Claudiu Coban DTP: Gabriela Chircea REDACTOR: Cãtãlina Necula CORECTURÃ: Sînziana Doman Roxana Samoilescu
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României TURK, CHRISTOPHER Comunicarea eficientã: cum sã le vorbeºti oamenilor / Christopher Turk; trad.: Camelia Dumitru. - Ed. a 2-a. - Bucureºti : Editura Trei, 2013 Bibliogr. ISBN 978-973-707-812-4 I. Dumitru, Camelia 316.77
Titlul original: Effective Speaking. Comunicating in Speech Autor: Christopher Turk Copyright © 1985 Christopher Turk Romanian edition published by arrangement with Agenþia Literarã Livia Stoia, Bucharest. © Editura Trei, 2013 pentru prezenta ediþie C.P. 27-0490, Bucureºti Tel./Fax: +4 021 300 60 90 E-mail: comenzi@edituratrei.ro www.edituratrei.ro
Cuprins
Mulţumiri.......................................................................................9 1. Comunicarea orală................................................................11 Cui i se adresează această carte? .......................................11 Învăţaţi să comunicaţi eficient ...........................................13 Ce trebuie făcut ....................................................................18 Teoria comunicării ...............................................................21 Mai întâi a fost limbajul ......................................................25 Note — capitolul unu..........................................................28 Lecturi suplimentare ...........................................................29 2. Publicul ..................................................................................31 Gândiţi-vă la public.............................................................31 Gândiţi-vă la context ...........................................................33 Cât de numeros e publicul?................................................38 Structura grupurilor ............................................................40 Receptivitatea publicului ....................................................48 Controlul atenţiei .................................................................51 Relaţia dintre orator și grup...............................................58 Note — capitolul doi ...........................................................75 Lecturi suplimentare ...........................................................77 3. Selectarea, planificarea și ordonarea materialului ........80 Fiţi pregătit............................................................................80 Selecţia riguroasă .................................................................82
6
Christopher Turk Un pattern coerent ...............................................................90 Structura argumentaţiei ....................................................103 În căutarea memorabilităţii ..............................................110 Pregătirea înseamnă jumătate de bătălie câștigată .......121 Note — capitolul trei .........................................................122 Lecturi suplimentare .........................................................124
4. Începutul, continuarea și încheierea ..............................126 Deschiderea.........................................................................126 Obţinerea atenţiei...............................................................129 Puncte de reper pe tot parcursul .....................................134 Discursul amplu.................................................................138 Etapele de final...................................................................140 Note — capitolul patru .....................................................143 Lecturi suplimentare .........................................................144 5. Pregătirea notiţelor.............................................................146 Text sau însemnări? ...........................................................146 Scopul notiţelor este să vă fie de ajutor..........................155 Ce se întâmplă cu notiţele lor?.........................................165 Note — capitolul cinci.......................................................168 6. Gestionarea emoţiilor: problema credibilităţii ............170 O nemulţumire frecventă..................................................170 Studiile asupra anxietăţii ..................................................174 Influenţa anxietăţii.............................................................178 Emoţiile și publicul............................................................182 Remedii pentru emoţii ......................................................185 Hiperemotivul ....................................................................190 Note — capitolul șase........................................................194 Lecturi suplimentare .........................................................195 Tensiune și reprezentaţie ..................................................195 7. Managementul timpului ...................................................198 Un contract..........................................................................198 Fascinaţie totală..................................................................200 Durata atenţiei....................................................................205 Cronometrul interior nu funcţionează bine...................207 Un bun management al timpului ....................................211
Cuprins
7
8. Intonaţia și diversitatea.....................................................217 Diversitatea .........................................................................217 Pronunţia clară ...................................................................221 Variaţiile intonaţiei ............................................................225 Note — capitolul opt .........................................................240 Lecturi suplimentare .........................................................240 9. Comunicarea nonverbală ..................................................242 Comunicarea fără cuvinte ................................................242 Semnalele nonverbale sunt inconștiente ........................246 Impresia pe care o lăsaţi ...................................................248 Semnalele vestimentare ....................................................251 Ochi pentru ochi ................................................................253 Corpul și picioarele............................................................260 Note — capitolul nouă......................................................273 Lecturi suplimentare .........................................................275 10. Pregătirea sălii pentru discurs .......................................277 Confortul fizic.....................................................................277 Proxemica............................................................................281 Oratorul înarmat pentru luptă.........................................282 O prezentare grozavă ........................................................283 Rânduri și rânduri de scaune...........................................286 Exersaţi cu un prieten .......................................................294 Note — capitolul zece .......................................................296 11. Suporturile vizuale...........................................................298 Care este utilitatea suporturilor vizuale?.......................298 Dezavantajele......................................................................305 Zece precizări de respectat ...............................................308 Numeroasele tipuri de materiale.....................................322 Rezumarea sfaturilor .........................................................344 Note — capitolul unsprezece ...........................................345 12. Pledoarie persuasivă ........................................................347 Toate discursurile sunt persuasive..................................347 Strategiile.............................................................................350 Forţele motivatoare............................................................360
8
Christopher Turk Resorturile persuasiunii....................................................369 Pledoaria..............................................................................377 Gestionarea obiecţiilor ......................................................380 Cereţi părerea publicului ..................................................383 Note — capitolul doisprezece ..........................................386 Lecturi suplimentare .........................................................387
13. Timpul întrebărilor: conducerea discuţiei de grup și răspunsurile la întrebări..................................................390 Președintele adunării.........................................................390 Strategiile de bază..............................................................393 Întreruperea subgrupurilor de discuţii...........................401 Controlul conflictelor ........................................................403 Conţinutul răspunsurilor..................................................405 Clientul incomod ...............................................................407 Interlocutorul stânjenit ......................................................411 Concluzii .............................................................................414 Note — capitolul treisprezece..........................................415 Lecturi suplimentare .........................................................416 14. Concluzii ............................................................................419 Lecturi suplimentare .........................................................420 Bibliografia adresată specialiștilor..............................................421
Mulţumiri
Î
n afara oamenilor ale căror discursuri le-am audiat, criticat și din care am învăţat, pe durata unei decade de predare a comunicării eficiente în organizaţii comerciale, industriale și guvernamentale (precum și în câteva universităţi), datorez mulţumiri speciale unor colegi și prieteni. În primul rând, lui John Kirkman, care m-a introdus în lumea studiului știinţific al comunicării și m-a însoţit de-a lungul propriului meu proces de învăţare. Împreună cu John am scris Effective Writing în 1980/1981, iar când am predat manuscrisul l-am întrebat dacă ar continua colaborarea și pentru Effective Speaking. La acea vreme, avea alte proiecte, așa că am scris singur Effective Speaking. Chiar dacă numele său nu apare pe copertă, John este prezent în mare parte a ideilor. Deși cunoștinţele generale despre ţinerea de discursuri sunt larg răspândite, iar ideile mi-ar fi putut veni (și mi-au venit) și din alte cărţi despre acest subiect, John a fost profesorul și prietenul meu, iar aceasta este ocazia să-i mulţumesc pentru ajutor. Pe vremea când eram tânăr m-a învăţat despre profesionalism și m-a susţinut în timpul a numeroase eșecuri timpurii.
10
Christopher Turk
Vreau, de asemenea, să-i mulţumesc celuilalt coleg senior al meu, Alban Levy. Unul dintre cei mai buni oratori pe care îi știu, Alban combină un simţ al umorului deosebit cu o cunoaștere aprofundată a spectatorilor și psihologiei lor. Simplul fapt de a-l privi pe scenă a fost un act educaţional în sine; publicul din întreaga lume îi preţuiește umorul. Am învăţat foarte multe de la el, iar în multe situaţii am împrumutat tehnica sa de organizare a unui subiect, în loc să folosesc ideile din ampla literatură de specialitate. Cel de-al treilea coleg este Peter Hunt. Câteva dintre exemplele prezentate îi aparţin, iar în urma numeroaselor conversaţii informale purtate, mi-am șlefuit ideile despre ţinerea discursurilor. Peter este una dintre acele persoane inteligente, rafinate și spirituale, fiind orator înnăscut. Îi datorez mulţumiri pentru că e un bun prieten și coleg și un exemplu, de mai bine de un deceniu și jumătate. În cele din urmă, aș vrea să le mulţumesc tuturor celor care m-au suportat în timp ce am scris această carte. Dennis Bratchell, de la UWIST, m-a ajutat să obţin un an sabatic în 1983 / 1984, având astfel în sfârșit timp pentru a finaliza cartea. Tatăl meu a citit manuscrisul și corecturile. Fără Catherine însă nu aș fi terminat niciodată.
1
Comunicarea orală
Cui i se adresează această carte?
T
oţi ne aflăm uneori în postura celui care ascultă; la conferinţe, prezentări, întâlniri, la telefon, petrecem o mare parte din timp ascultându-i pe ceilalţi vorbind. Prin urmare, știm cu toţii că nivelul mediu al prezentărilor orale este scăzut. Ascultând, suntem adesea plictisiţi, iritaţi, chiar jenaţi; rareori se întâmplă să fim captivaţi sau entuziasmaţi de un nou subiect și să simţim respect faţă de vorbitor. Presupun că majoritatea oamenilor, atunci când trebuie să îndure o prezentare înfiorătoare, jură că se vor descurca mai bine atunci când le va veni rândul. Lucrurile nu stau însă chiar așa când ni se cere să vorbim. Mă aștept ca mulţi dintre cei care au pus mâna pe această carte fie să se afle în situaţia de a li se fi cerut să ţină o prezentare importantă, fie să fi trecut deja prin această experienţă fără prea mult succes. Liniștiţi-vă, ţinerea unei cuvântări, la fel ca majoritatea lucrurilor pe care le facem, se poate învăţa. Nu este vorba despre un dar misterios, înnăscut la cei norocoși și refuzat muritorilor
12
Christopher Turk
de rând. Este o abilitate, iar reflectând asupra ei o puteţi îmbunătăţi. Această carte este scrisă plecând de la premisa că analiza atentă a problemelor cu care se confruntă oratorul neexperimentat va îmbunătăţi nivelul prezentării pe care acesta poate spera să-l atingă. Și oratorul experimentat poate deveni mai bun. Obiceiurile formate pe negândite, manierismele înrădăcinate după atâţia ani de folosinţă, presupunerile niciodată analizate, toate pot fi remodelate reflectând la sarcinile comunicării eficiente. Scopul și așteptările legate de această carte nu ţintesc către producerea de demagogi. Cartea se adresează, în primul rând, oamenilor a căror muncă le impune să ţină cuvântări și a căror carieră va avansa cu ajutorul capacităţii lor de a ţine un discurs competent. Mediul industrial și cel al organizaţiilor guvernamentale preferă din ce în ce mai mult prezentările verbale. Rapoarte de cercetare, propuneri pentru inovaţii administrative, întâlniri pentru monitorizarea progresului, întâlniri sindicale, trainingul noilor angajaţi, conferinţe și simpozioane sunt doar câteva astfel de exemple. Într-adevăr, mulţi dintre managerii cu vechime consideră că un argument prezentat direct este mai eficient decât unul prezentat în rapoarte și memorandumuri. Așadar, mulţi specialiști (fie că sunt administratori, ingineri, oameni de știinţă, tehnicieni sau manageri) vor fi puși în situaţia de a ţine prezentări orale. Și în viaţa personală li se poate cere oamenilor să ţină un discurs, în ciuda faptului că nu vor sau nu sunt pregătiţi prea bine. Această carte este menită să ajute astfel de persoane; politicienii, avocaţii, agenţii de vânzări și revoluţionarii nu sunt cititorii pe care îi aștept, cu toate că și ei ar putea găsi (și vor găsi, într-adevăr) idei utile.
Comunicarea orală
13
De exemplu, capitolele despre controlul intonaţiei (opt) și comunicarea nonverbală (nouă) menţionează cercetările referitoare la impactul psihologic al discursului și al patternurilor comportamentale asupra auditoriului. Observaţiile sugerează că mulţi oratori cu o așa-zisă experienţă ar beneficia de pe urma unor astfel de informaţii. Această carte este scrisă astfel încât să poată fi folosită și ca lectură generală, dar și ca manual pentru cursurile despre abilităţile de comunicare. Bibliografia poate fi răsfoită și de cititorul neavizat, dar și de un student. Ambii ar trebui apoi să fie capabili să comunice mai bine, indiferent de cât de profund au studiat această carte.
Învăţaţi să comunicaţi eficient Majoritatea oamenilor consideră că un nivel decent al abilităţii de a vorbi în faţa unui grup reprezintă o parte a profesionalismului fundamental în orice meserie; cu toate acestea, prea mulţi specialiști sunt speriaţi de discursuri și se tem că nu comunică bine. După cum am mai spus, premisa fundamentală a acestei cărţi este că un astfel de nivel decent poate fi învăţat, iar siguranţa vine din mulţi ani de experienţă în traininguri de comunicare. Un prim pas în construirea încrederii necesare pentru a ţine discursuri este să vă gândiţi la această acţiune, la ce mijloace veţi folosi și la efectele pe care doriţi să le obţineţi. Limbajul este unealta de bază, iar limbajul este un fenomen misterios. Gândiţi-vă pentru o clipă la abilităţile de comunicare fundamentale pe care fiecare dintre noi le posedă. Limbajul este folosit de către toate fiinţele umane; îl folosim din plin și fără a ezita, în
14
Christopher Turk
fiecare zi din viaţa noastră. Ușurinţa și siguranţa cu care folosim limbajul reprezintă o parte centrală a personalităţii pe care o prezentăm celorlalţi. Nu există însă nimic ce nu poate fi modificat în cazul acestor abilităţi. Abilităţile lingvistice s-au dezvoltat fără efort conștient și, de aceea, ne imaginăm că nivelul nostru de competenţă în folosirea limbajului nu poate fi modificat. Dacă suntem ezitanţi, lenţi, lipsiţi de imaginaţie și prozaici, ne temem că această situaţie este fără ieșire, că nu putem schimba ceea ce suntem. Însă abilităţile noastre lingvistice nu sunt ceea ce suntem noi. Deoarece prin intermediul limbajului abordăm cele mai multe interacţiuni cu lumea exterioară, în ochii celorlalţi aceste abilităţi pot reprezenta tot ceea ce suntem, iar noi înșine ne permitem adesea să credem în percepţia altora asupra noastră. Nu ar trebui să fie așa. Prin repetarea acelorași procese pe care le-am folosit la început pentru a ni le însuși, abilităţile lingvistice pot fi modificate și îmbunătăţite. Ne-am însușit limbajul ascultându-i pe alţii și imitând ceea ce făceau. În același fel ne putem îmbunătăţi controlul asupra limbajului: ţinând cont de descoperirile cercetărilor și de sfaturile bazate pe acestea, imitând tehnicile care observăm că funcţionează și reflectând.1 Mulţi oameni afirmă că a ţine un discurs bun înseamnă doar a pune în practică ceea ce este logic. În această carte însă, rezultatele cercetărilor din psihologie și lingvistică sunt folosite pentru a susţine sfaturile referitoare la tehnici specifice. Intenţionez astfel să-l ajut pe orator să fie mai conștient de interacţiunile complexe ce se stabilesc între vorbitor, mesaj și public. Folosirea logicii în orice tip de activitate necesită mai întâi înţelegerea acelei activităţi.2 Adepţii logicii vor respinge toate ideile
Comunicarea orală
15
de acest gen, motivând că sunt fie evidente, fie incomprehensibile. O astfel de abordare antiprogresistă ar trebui să fie străină unui inginer sau unui om de știinţă, dar, surprinzător, tocmai oamenii care se folosesc de raţiune în munca lor consideră adesea abilităţile lingvistice ca aparţinând vrăjitoriei. Sunt conștient de temerile pe care le poate trezi o astfel de abordare. Și știu cu siguranţă că nu toate cercetările sunt utile, comprehensibile sau relevante. Nu mă pregătesc să vă bombardez cu un manual de psihologie academică. Cu siguranţă, e adevărat că, de pildă, așa-zisele „descoperiri“ ale știinţelor umaniste sunt mult prea des aspecte mai degrabă evidente. Un cercetător își avertizează cititorii că: Uneori, facem descoperiri care nu reușesc să trezească un fior de surpriză sau admiraţie. Unul dintre cele mai profunde insight-uri la care am ajuns din 1945 încoace a fost conștientizarea faptului că omul vorbește. Ascultă, de asemenea, vorbindu-i-se. Unii oameni chiar citesc și scriu.3 Nu ar trebui să ignorăm însă anumite cercetări numai pentru că ele confirmă ceea ce este deja evident. E uimitor cât de des oratorii nu reușesc să-și folosească logica și cât de des lucrurile evidente trebuie repetate atunci când îi învăţăm pe oameni să comunice. Susţin că trebuie să ţinem cont de dovezile obiective, știinţifice referitoare la modul în care oamenii vorbesc și cum își impresionează publicul. Sunt de acord că ar trebui să ne ferim de acea încredere excesivă în răspunsurile de laborator — numită de George Miller „psycholatry“4. Ar
16
Christopher Turk
trebui să păstrăm un echilibru între ignorarea cercetărilor și excesul de respect, pseudoștiinţific pentru jargon. Să nu uităm, ţelul nostru este de a comunica mai bine, nu de a deveni psihologi amatori și nici de a renunţa la această sarcină, considerând-o un caz fără speranţă, în care nu se aplică nicio regulă și nici cunoașterea nu poate fi de ajutor. Până acum, am discutat despre rolul pe care rezultatele cercetărilor îl au în dezvoltarea abilităţilor practice, ca și cum cercetarea comportamentului uman ar fi întotdeauna o confirmare binevoitoare a unor patternuri familiare. Uneori însă rezultatele sunt neașteptate (la fel cum e și cazul cu multe dintre cercetările menţionate în această carte — de pildă efectul ezitării la care se face referire în capitolul șase). Cele mai interesante și mai utile rezultate ale cercetărilor psihologice sunt adesea cele care contravin intuiţiei, cele care sunt surprinzătoare și destul de neașteptate.5 Un bine-cunoscut specialist în psihologia socială, Michael Argyle, ne reamintește că acest domeniu este: plin de surprize, întrucât multe dintre rezultatele cercetărilor nu puteau fi anticipate de către o persoană contemplativă, care să stea într-un fotoliu și să analizeze ce se întâmplă când oamenii se întâlnesc.6 Vorbind despre aceste interacţiuni într-o manieră mai precisă decât cea obișnuită, sper să-l determin pe orator să aibă rezultate mai bune. Acest lucru poate fi însă realizat numai dacă aducem la nivelul conștiinţei abilităţi care adesea se află la nivelul inconștientului. Mulţi oameni se
Comunicarea orală
17
tem că așa își vor pierde spontaneitatea și vor deveni mult prea conștienţi de sine. Dar acest lucru nu pare să se întâmple. Conștientizarea sporită a ceea ce facem nu este observată, de obicei, de către ceilalţi, în timp ce abilităţile îmbunătăţite sunt cu siguranţă observate. Oricine a fost implicat în trainingul abilităţilor sociale și al celor de care depinde performanţa într-un anumit domeniu e de acord că reflectarea asupra acestor abilităţi duce la îmbunătăţirea lor. Dacă prima premisă a acestei cărţi este că abilităţile lingvistice pot fi îmbunătăţite reflectând asupra lor, cea de-a doua este că psihologia și lingvistica au multe lucruri să ne înveţe.7 Cu toate acestea, trebuie să am grijă ca această lucrare să nu semene cu un manual pentru experţi sau ca eu să nu fiu considerat un superorator care nu înţelege temerile muritorului de rând înspăimântat. Nu sunt așa. Nisbet sugerează că în comunicare, ca și în alte domenii, există: trei niveluri de competenţă: deţinătorul temporar al permisului de conducere, automobilistul obișnuit și șoferul la raliuri. Primul învaţă regulile; cel de-al doilea deţine abilităţi obișnuite, dar și niște obiceiuri proaste; cel de-al treilea poate încălca multe dintre regulile simple — un stil periculos, dar o încântare pentru cunoscători.8 Scopul meu este să-l ajut pe automobilistul de rând. Nu sunt nici eu un șofer la raliuri și, în general, am ieșit șifonat ori de câte ori am încercat să fiu unul. Această carte ţintește către nivelul decent al competenţei obișnuite în susţinerea unor discursuri.
18
Christopher Turk
Ce trebuie făcut Dacă dorim să ne îmbunătăţim abilităţile lingvistice, în primul rând e necesar să devenim mai conștienţi de noi înșine, de motivaţiile noastre, de patternurile comportamentale și de posibilele greșeli.9 În al doilea rând, trebuie să fim conștienţi de psihologia publicului nostru și de reacţiile sale faţă de erorile și omisiunile celui care vorbește. Prima problemă pentru toţi oratorii este să fie conștienţi de ei înșiși și să-și evalueze corect rolul în ceea ce este, pentru mulţi, o interacţiune nefamiliară. Destul de multe sfaturi și discuţii din carte vor fi despre cum putem obţine această utilă autocunoaștere. Una dintre dificultăţi, de pildă, este că, deși încercăm întotdeauna să ne prezentăm în faţa celorlalţi într-o lumină favorabilă, nu prea avem idee de felul în care ne văd ceilalţi. Principalul nostru impact este determinat de tonul vocii noastre. Într-adevăr, despre unele persoane se spune că sunt foarte îndrăgostite de acest sunet! Sunetul pe care îl auzim noi înșine este însă foarte diferit de cel pe care îl aud toţi ceilalţi, pentru că îl auzim în moduri diferite. Alţi oameni ne aud (și noi îi auzim pe ei) numai prin intermediul undelor sonore din aer. Noi ne auzim însă propria voce prin vibraţiile transmise din laringe până la nivelul cutiei craniene. Doar atunci când strigăm în craniul unui schelet didactic folosit de studenţii la medicină ne putem da seama de diferenţa de rezonanţă pe care oasele o determină. Poate veţi reuși să estimaţi deosebirile pe care această metodă de transmisie le provoacă, gândindu-vă cât de des sunt oamenii surprinși de felul în care sună vocile lor înregistrate. Psihologii au descoperit că, de obicei, suntem destul de puţin conștienţi de
Comunicarea orală
19
componentele afective ale felului în care vorbim. De exemplu, e posibil să nu ne dăm seama de cât de supăraţi părem sau cât de des îi întrerupem pe ceilalţi. Cel de-al doilea aspect asupra căruia trebuie să reflectăm cu atenţie este diagnosticarea a ceea ce nu a funcţionat în cazurile în care prelegerea nu a reușit să aibă un efect pozitiv. De regulă, motivele ţin parţial de lipsa de cunoștinţe despre percepţiile și expectaţiile publicului și parţial de o dezorganizare generală. Din experienţa mea, prezentările sunt adesea ineficiente fie din cauza unui comportament nechibzuit și a lipsei de încredere,11 fie din cauza eșecului în organizarea ideilor și informaţiilor într-o formă ușor de înţeles. Există o vastă cunoaștere și experienţă care explică motivele eșecului unei prelegeri, iar această carte vă sugerează modalităţi prin care puteţi evita nereușita. Așadar, îmbărbătaţi-vă; dacă un discurs pe care tocmai l-aţi ţinut a eșuat, mai există speranţe. Cauzele unei astfel de nereușite sunt destul de bine știute. Dacă la gândul unui discurs vă trec fiori reci sau nu sunteţi foarte mulţumit de performanţa de până acum, există numeroase soluţii. Prima problemă constă în a avea curajul să vă recunoașteţi propriile greșeli și lipsa de înţelepciune. Cea de-a doua problemă (mai ușoară) este corectarea lor. În această carte, voi parcurge un traseu destul de detaliat de-a lungul problemelor menţionate, discutând întâi despre public, iar în capitolul următor despre analiza, selectarea și organizarea materialului. Există mai apoi capitole separate despre aspectele practice ale discursurilor, cum ar fi, de pildă, folosirea notiţelor, gestionarea emoţiilor sau un bun management al timpului alocat. Următoarele trei capitole abordează realizarea unei
20
Christopher Turk
prezentări cât mai variate, conștientizarea semnalelor nonverbale transmise de orator și de public și aranjarea sălii în care se ţine cuvântarea. Alte trei capitole se ocupă de tehnici specifice: folosirea suporturilor vizuale, ţinerea unor discursuri persuasive și gestionarea întrebărilor. În urma acestor capitole, cititorul ar trebui să fie mult mai informat și să aibă mai multă încredere în ceea ce face. Sunt mari șanse ca până la finalul acestei cărţi să vi se îmbunătăţească abilităţile lingvistice. Dacă trebuie să ţineţi o cuvântare mâine și nu aveţi timp să citiţi cartea în întregime, cel mai bun sfat pe care vi-l pot da este următorul. Exersarea este cea mai bună modalitate de a vă însuși o abilitate precum cea a ţinerii de discursuri, iar ca aceasta să fie eficientă aveţi nevoie de un critic. Nu e vorba doar despre bănuiala mea, este un rezultat bine cunoscut al cercetărilor asupra abilităţilor sociale care arată că: Un text poate oferi un fond coerent al conceptelor și principiilor, acolo unde acestea există… sau poate oferi informaţii despre tehnici, dar pentru a învăţa cu succes, fiecare individ trebuie să exerseze abilitatea, să primească feedback pentru performanţa sa, astfel încât să-și poată descoperi propriile abilităţi și lipsuri.12 Exersarea este vitală, însă exersarea de unul singur nu vă spune mai nimic. Cine s-a simţit vreodată emoţionat în faţa oglinzii din baie? Iar critica eficientă din partea partenerului se finalizează mai degrabă cu un divorţ decât cu un discurs mai bun. Cea mai bună sursă de critică este o altă persoană, iar cea mai potrivită persoană
Comunicarea orală
21
este cineva în care aveţi încredere, dar cu care nu aveţi conturi de reglat. Găsiţi un prieten și rugaţi-l să vă asculte exersându-vă discursul, dacă se poate, chiar în încăperea goală în care va urma să ţineţi acel discurs în realitate. Aveţi încredere în ceea ce vi se spune, întrucât percepţia pe care o aveţi despre dumneavoastră nu este nici pe departe la fel de corectă cum este cea a acestui spectator. E posibil ca sfatul pe care-l veţi primi să fie cel mai rapid ghid pe care-l puteţi găsi pentru a ţine discursuri eficiente. Dacă acest prieten și dumneavoastră aveţi timp să aprofundaţi aspectele ce ţin de comunicarea eficientă, daţi-i să citească această carte. Scopul ei este să ofere un cadru ideilor, dovezilor și anecdotelor referitoare la comunicarea eficientă prin discurs. Până la urmă însă, esenţialul se dobândește prin conștientizarea inteligentă în timp ce ţineţi o cuvântare și numai exerciţiul va perfecţiona sfaturile oferite de această carte.
Teoria comunicării Odată ce am schiţat subiectul pe care-l vom aborda, este momentul să ne ocupăm serios de fundamentele unui discurs de calitate. Înainte de a trece la capitolele referitoare la aspectele speciale ale comunicării orale, aș vrea să discutăm întâi principiile generale care se aplică în cazul comunicării, indiferent dacă mediul acesteia este vorbirea sau scrisul, pentru a avea astfel o idee clară despre ceea ce facem. Nu intenţionez să-i ofer cititorului un volum specializat în teoria lingvistică — sau ceea ce George Miller numește „o plăcută călătorie prin câteva pajiști psiho-