Elevi problema preview by Editura TREI

EDITORI

Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu DIRECTOR EDITORIAL

Magdalena Mărculescu REDACTOR

Victor Popescu DESIGN

Alexe Popescu DIRECTOR PRODUCŢIE

Cristian Claudiu Coban DTP

Eugenia Ursu CORECTURĂ

Roxana Samoilescu Eugenia Ursu Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MELROSE, REGALENA Elevii-problemă : traumă şi eşec şcolar / Regalena Melrose ; trad.: Carmen Corina Gugu şi Victor Popescu. - Bucureşti : Editura Trei, 2013

Titlul original: WHY STUDENTS UNDERACHIEVE. What Educators and Parents Can Do about It Autor: Regalena Melrose

I. Gugu, Carmen Corina (trad.) II. Popescu, Victor (trad.)

Copyright © 2006 by Regalena Melrose First published in the United States by Rowman & Littlefield Education, Lanham, Maryland U.S.A. Ediția originală a fost publicată de Rowman & Littlefield Education, Lanham, Maryland U.S.A.

376.56 371.212.72

ISBN 978-973-707-725-7

C.P. 27-0490, București Tel./Fax: +4 021 300 60 90 e-mail: comenzi@edituratrei.ro www.edituratrei.ro

Pentru Todd şi James, de la care am învăţat cea mai importantă lecţie: iubirea niciodată nu dă greş.

Cuprins Prefaţă.............................................................................9 Mulţumiri.......................................................................13 PARTEA I Neînţeleşi...................................................................... 17 1. Bariere în calea învăţării..........................................19 2. Traumatizat şi neînţeles..........................................46 3. Umplerea golurilor.................................................72 PARTEA a II-a Trauma şi creierul......................................................... 87 4. Trauma.................................................................... 89 5. Trauma şi creierul.................................................. 120 PARTEA a III-a Instrumente pentru momentele agitate.......................... 155 6. Accesarea resurselor — ce pot face şcolile pentru a-i ajuta eficient pe elevii traumatizaţi........157 7. Instrumentele pentru încurajarea atitudinii tolerante.................................................186

8. Înţelegerea şi ajutarea elevilor cu tulburări emoţionale......................................... 226 9. Terapia de autoreglare........................................... 267 PARTEA a IV-a Prevenirea traumatizării............................................. 285 10. Intervenţii în situaţii de criză: o privire critică...................................................... 287 11. În primul rând, nu vătăma: acordarea de prim ajutor psihofiziologic.................311 12. Cuvânt de încheiere: implicaţiile pentru viitorul educaţiei...................... 351 Apendice A: Diagnostice IDEA..................................... 378 Apendice B: Surse de informare.................................... 381 Bibliografie.................................................................. 383

Elevii-problemă

Prefaţă În secolul XXI, educatorii se confruntă cu noi provocări a căror cauză este expunerea tot mai crescută a elevilor la imagini şi relatări legate de evenimente violente, de tulburări şi de traume. Atacurile teroriste din şcoli sau împuşcăturile din curtea şcolii au curmat vieţile a numeroşi copii de pe întregul mapamond, destabilizând sentimentul de securitate şi de siguranţă al elevilor care trăiesc în această epocă marcată de atacurile teroriste din 11 septembrie. De atunci şi odată cu războiul din Irak şi cu noile dezastre ecologice, precum uraganul Katrina, elevi de toate vârstele sunt expuşi la imagini cu terorişti, aud relatări înfricoşătoare şi trăiesc evenimente terifiante. Toate acestea dau impresia generală că trăim nişte timpuri ameninţătoare şi că, în definitiv, nimeni nu mai e în siguranţă. Când un asemenea context globalizat se combină cu istoriile personale şi condiţiile de viaţă problematice ale elevilor, capacitatea lor de învăţare şi de adaptare la cerinţele din clasă poate avea mult de suferit. Elevii sunt expuşi, direct sau indirect, la violenţă şi la traumă la şcoală, acasă sau în cartierele lor, iar asta

se întâmplă uneori chiar zilnic. Aceste experienţe pot uşor schimba firea elevilor precum şi abilitatea lor în a face faţă cerinţelor acestei lumi. Cercetările din ultimul deceniu au arătat în mod explicit în ce fel trauma afectează creierul, influenţând în cele din urmă învăţarea şi comportamentul. Pentru nişte educatori care vor să fie cu adevărat eficienţi, trebuie să ne punem la curent cu aceste noi descoperiri, pentru a şti în ce fel putem lucra cât mai bine cu elevii noştri dificili. În anii în care am fost educator, am observat pe pielea mea cât de multe s-au schimbat în ceea ce priveşte asistenţa elevilor care trec, direct sau indirect, prin evenimente traumatice sau prin situaţii critice. După ce am urmărit în detaliu o mulţime de istorii ale dezvoltării copiilor ajunşi la diferite vârste, mi-a fost tot mai clar că majoritatea problemelor şcolare sau comportamentale ale elevilor au fost declanşate de o criză sau de evenimente traumatizante. Dacă atunci când intervenim în plan psihologic nu ţinem cont de sursa problemei, în ciuda celor mai bune intenţii, nu facem decât să exacerbăm stările dificile ale elevilor. Elevii noştri cei mai tulburaţi pot fi uneori extrem de dificil de înţeles. Oricum, e bine să precizăm că, oricât de neştiutori şi de nepregătiţi ne putem simţi uneori, nu trebuie să disperăm. Există o serie de modalităţi simple, dar extrem de eficiente, prin care putem ajuta elevii traumatizaţi, aşa încât daunele provocate de traumă să fie minimalizate, iar rezultatele la învăţătură să fie ameliorate. Educatorii pot avea un rol major în soluţionarea impactului traumei. Iar dacă, în mod greşit, ne vom scoate pe noi înşine din această ecuaţie, vom risca să devenim parte din problemă mai degrabă, decât furnizori de soluţii. După ani de muncă în şcoli, am învăţat că fiecare clasă include câţiva elevi care au avut parte de o traumă şi care

Elevii-problemă

încă resimt urmele acelui eveniment şocant. De asemenea, am văzut şi cât de mult poate ajuta un profesor un astfel de elev. Fiecare educator care întâlneşte elevi traumatizaţi are şansa de a-i conduce către vindecare sau, din contră, de a-i împinge către şi mai multă suferinţă. Odată ce educatorii care vor parcurge cartea vor afla mai multe despre aceşti elevi şi despre metodele prin care îi pot ajuta, sunt sigură că se vor simţi mult mai informați pentru a contribui la îndrumarea fiecărui elev în parte, aşa încât într-un final, cu toţii să se descurce cu bine la şcoală. În partea I voi vorbi despre barierele cele mai frecvente care apar în calea învăţării. Voi discuta despre elevii traumatizaţi — despre cine sunt ei de fapt şi despre felul în care sunt priviţi ca având alte probleme decât cele reale. În acest sens, veţi putea afla cum să-i evaluaţi mai acurat, pentru a le înţelege mai bine trebuinţele. În partea a II-a voi arăta cum trauma nu se reduce doar la catastrofe de anvergură, precum 11 septembrie, Columbine sau uraganul Katrina. Trauma este ceva mult mai comun decât ne-am fi închipuit până acum. Este adesea parte din viaţa cotidiană a elevilor noştri, afectaţi într-o proporţie mult mai mare decât ne-am aştepta. Veţi afla ce este trauma, cât de frecventă este şi în ce fel evenimente aparent benigne, la care nu ne-am gândi că ar putea fi traumatizante, lasă de fapt răni adânci, care necesită compasiunea noastră şi intervenţia noastră. Partea secundă include şi o trecere în revistă a cercetărilor recente privitoare la impactul traumei asupra creierului şi sistemului nervos, precum şi la felul în care aceste procese conduc, în cazul elevilor noştri, la probleme de comportament şi de învăţare. Odată ce vom pricepe mai clar aceste legături cauzale, vom fi în stare să dezvoltăm intervenţii care vor avea efect nu doar pentru moment, ci şi pentru o lungă perioadă după aceea.

În partea a III-a voi discuta despre rolul specific al educatorilor în asistenţa elevilor traumatizaţi. Vor fi amintite câteva instrumente concrete, uşor de folosit la clasă şi în cabinetele şcolare, pentru a ajuta la îmbunătăţirea activităţii şcolare, precum şi a comportamentului. În partea a IV-a voi accentua asupra prevenţiei traumatizării. În capitolele anterioare vor fi fost trecute în revistă activităţi menite să fie utilizate de către educatori pentru elevii care întâmpină probleme şcolare pentru că au fost deja traumatizaţi. Pe lângă aceasta, educatorii ar fi bine să fie echipaţi şi cu instrumente şi cunoştinţe referitoare la cum să prevină traumatizarea în contextul unor evenimente critice petrecute la şcoală sau în comunitate, evenimente care i-ar putea marca pe copii. Voi prezenta, de asemenea, o critică a intervenţiilor folosite actualmente, aducând în discuţie şi abordări alternative, toate bazate pe cele mai recente cercetări empirice. În „Cuvântul de încheiere“ al cărţii, voi reveni la „barierele“ din calea învăţării prezentate în primul capitol, subliniind faptul că trebuie să revizuim felul în care intervenim în cazul elevilor traumatizaţi, indiferent că e vorba de sistemul educaţional general sau de educaţia specială. Şi mai important este apelul către comunitatea ştiinţifică care ar fi de dorit să ducă mai departe cercetările începute în domeniul traumei şi creierului. Odată ce vom fi înţeles în ce fel trauma afectează dezvoltarea cerebrală şi, implicit, învăţarea şi odată ce vom fi creat intervenţii care să ţină cont de aceste noi cercetări, va trebui să adunăm tot mai multe studii dedicate eficienţei acestor tehnici, pentru a afla cât de valabile şi de încredere sunt aceste abordări, în care pentru moment ne încredem pornind de la studii de caz şi de la exemple izolate.

Elevii-problemă

Mulţumiri Sunt mulţi oameni cărora trebuie să le mulţumesc pentru felul în care m-au ajutat în viaţă şi în carieră — fără contribuţiile lor, această carte n-ar fi fost posibilă. Mai întâi, vreau să le mulţumesc elevilor mei, pe care am fost onorată să-i pot sluji. Încrederea lor în mine şi în procesul terapeutic m-a învăţat multe despre ce înseamnă să laşi lucrurile să vină de la sine (şi prin puterea Celui de Sus), să laşi corpul să-şi găsească propriile mecanisme de vindecare şi să vindeci pe altul fiindu-i alături. Îi sunt recunoscătoare lui Peter Levine, chiar dacă nu-mi găsesc cuvintele potrivite pentru a-mi exprima profunda gratitudine pentru viaţa să plină de intuiţii, înţelepciune şi implicare. Peter, munca ta m-a schimbat în moduri de care nici acum nu-mi dau seama complet. Ai fost un dar hărăzit mie şi întregii lumi. Îţi mulţumesc pentru efortul tău neîncetat de a vindeca lumea în mic şi în mare. Toţi suntem puţin mai buni datorită ţie. Îţi mulţumesc şi ţie, Maggie Kline, pentru că mi-ai făcut cunoştinţă cu Peter şi cu opera sa, pentru timpul petrecut împreună ca prietene şi „surate“, pentru

învăţăturile şi sfaturile tale şi pentru influenţa lăsată de activităţile tale deosebite. Vreau să mulţumesc şi comunităţii „Somatic Experiencing“, şi mai cu seamă lui Stephen Sova şi Steven Hoskinson, pentru felul în care mi-au schimbat viaţa. De asemenea, îi sunt îndatorată Inspectoratului din Long Beach şi oamenilor minunaţi cu care am lucrat acolo, care m-au susţinut, m-au încurajat şi m-au sprijinit în îndeplinirea visurilor şi ţelurilor mele. Şi ţie îţi mulţumesc, Judy McBride. Cum aş putea oare să-ţi mulţumesc pentru că ai crezut în mine de la bun început, pentru că m-ai luat sub aripa ta protectoare, m-ai învăţat atâtea lucruri şi m-ai scos la liman când am avut nevoie? Pentru toţi, eşti un model ieşit din comun. Kathryn Goria — îţi sunt recunoscătoare pentru că ai ştiut să mă asculţi cu răbdare şi pentru tot suportul tău. Experienţele tale de viaţă mi-au fost realmente de folos. Îţi mulţumesc pentru că mi le-ai împărtăşit. Un gest de gratitudine merită şi Alberto Restori, prieten şi partener de discuţii teoretice. Gândurile tale au fost extrem de valoroase pentru munca mea, iar încurajările tale au fost nepreţuite. Recunoştinţa mea se îndreaptă, de asemenea, şi către echipa iniţială cu care am lucrat la Universitatea McGill din Montreal, Canada. De-acolo a pornit totul, acolo am pus bazele. Cât despre iubirea şi sprijinul primit din partea lui Todd, Judy şi Charlie, acestea sunt de neegalat. Sunt totul pentru mine. Vă mulţumesc pentru grija atentă şi generoasă pe care mi-o purtaţi şi pentru faptul că vă mândriţi cu mine. Mamă, tată, fraţi şi surori, vreau să ştiţi că îmi amintesc tot ceea ce a fost frumos şi bun în copilăria mea.

Elevii-problemă

Au fost vremuri pline de fericire. N-am să uit nicicând momentele în care sufletele ne erau curate, iar minţile limpezi şi când ne împărtăşeam din aceeaşi iubire veritabilă. Vă mulţumesc pentru acele vremuri. Le voi purta în suflet pentru totdeauna. În fine, cel mai important este să-i mulţumesc Divinităţii pentru tot ce mi-a hărăzit, bun sau rău, dar mai cu seamă pentru că m-a ajutat să mă realizez la adevărata mea valoare şi să duc o viaţă de care să mă pot mândri.

PARTEA I NEÎNŢELEŞI

1 Bariere În calea Învăţării Bariere În calea Învăţării În sistemul de educaţie generală Cuvântul englez „barrier“ (barieră) este definit în Dicţionarul Webster în diferite feluri, în primul rând ca un obiect material sau ca un set de obiecte care separă, demarchează sau joacă rolul unei bariere. Pentru scopul acestei cărţi, a doua definiţie este mai relevantă: bariera poate fi şi ceva imaterial, care împiedică sau separă. Având în minte acest ultim sens al cuvântului, vom ajunge să înţelegem de ce atât de mulţi elevi nu profită de pe urma experienţelor lor educaţionale, în ciuda celor mai mari eforturi din partea educatorilor. Exemple de bariere evidente în calea învăţării, dar care nu epuizează semnificaţia cuvântului, sunt bolile cronice, dificultăţile legate de învăţarea într-o altă limbă decât cea maternă, factorii socio-economici, şi condiţiile de mediu, precum limitarea accesului la şcoală şi la resursele educative.

Să ne referim pe scurt la fiecare dintre aceste bariere. Bolile cronice îi chinuie pe mulţi dintre elevii noştri în fiecare an şi îi împiedică să asiste în mod constant la cursuri sau, atunci când sunt la şcoală, să beneficieze de pe urma învăţăturii. Exemple de boli cronice care pot apărea la elevi sunt diabetul, astmul, bolile de rinichi şi leucemia. Chestiunile care ţin de adaptarea la o altă limbă decât cea maternă şi impactul ei asupra învăţării au stârnit multe dezbateri şi controverse în educaţie de-a lungul timpului. Specialiştii în ştiinţele educaţionale continuă să studieze efectele învăţării a mai mult de o singură limbă în familie sau expunerea limitată la limba engleză, înainte şi după începerea şcolii cu predare în limba engleză. Învăţarea într-o limbă străină poate deveni o problemă în funcţie de existenţa sau inexistenţa altor variabile. Elevii care trăiesc în condiţii socioeconomice precare se confruntă cu greutăţi copleşitoare, precum simplul fapt de a reuşi să meargă la şcoală în mod regulat. Unii nu pot fi expuşi la un mediu de învăţare divers înainte şi după ce intră la şcoală, ceea ce face ca procesul învăţării să fie unul dificil. Aşa cum ştim, prezenţa scăzută la şcoală împiedică abilitatea elevilor de a reuşi pe plan şcolar. Acestea şi alte numeroase bariere în calea învăţării pe care le întâmpină elevii vor fi discutate în capitolul de faţă. Mai întâi, este important să precizăm că astăzi în şcolile americane se iau o serie măsuri pentru a răspunde numeroaselor probleme întâmpinate de elevi. Majoritatea educatorilor, incluzând aici psihologii şcolari şi alţi membri ai personalului care acordă asistenţă elevilor, sunt bine pregătiţi pentru a rezolva probleme importante şi frecvente, de natură variată. În fiecare an, profesorii fac o treabă excelentă în a identifica elevii care prezintă „risc“ de eşec şcolar din cauza unora dintre factorii menţionaţi, dar şi a multor altora.

Elevii-problemă

Educatorii țin şedinţe regulate, pentru a discuta despre aceşti copii şi despre cele mai bune metode de intervenţie, la nivelul clasei sau la nivelul şcolii ca întreg. Profesorii identifică elevii care întâmpină probleme pe plan psihic, şcolar, comportamental, emoţional, precum şi cu mediul în care trăiesc. Trebuinţele şcolarilor variază foarte mult. Unii au nevoie de haine curate, mâncare, ochelari, ajutor pentru citit, asistenţă la matematică, îndrumare a conduitei, terapie ocupaţională, asistenţă medicală şi aşa mai departe. Şcolile trebuie să aibă o reacţie promptă. Fiecare membru al echipei are propriile atribuţiuni. Infirmiera poate să facă un examen medical şi să se adreseze unui medic pentru tratament în cazul elevului cu indispoziţii fizice. Psihologul şcolar poate să lucreze cu profesorul la conceperea unui plan de intervenţie la nivel comportamental pentru elevul care nu poate sta liniştit sau care se angajează în conduite prin care vrea neapărat să capteze atenţia celorlalţi. Consilierul şcolar poate pune bazele unui grup de amiciţie al acelor elevi care întâmpină probleme în a-şi face sau a-şi păstra prietenii. Administratorii urmăresc atent chestiunile ce ţin de disciplină pentru a se asigura că elevii vor ajunge nişte cetăţeni respectuoşi şi responsabili. În ciuda acestor eforturi multiple, există mereu un grup de elevi în fiecare şcoală care rămâne rezistent la intervenţiile realizate de-a lungul timpului. Echipa şcolară axată pe rezolvarea acestor probleme se poate întâlni de mai multe ori pentru a modifica intervenţiile şi pentru a recurge la noi abordări cu cei mai dificili dintre şcolari. În vreme ce majoritatea elevilor vor răspunde excelent anumitor tipuri de intervenţie, alţii vor fi în continuare greu se stăpânit, indiferent ce se face pentru a-i ajuta. Vine un timp în care echipa de intervenţie, inclusiv părintele sau tutorele, ar fi bine să se gândească dacă