Noi suntem grădinarii_fragment

JOA N NA GA I N ES ȘI COPI I I

Ilustraţii de J U L I A N N A S WA N E Y

Traducere din engleză de Ruxandra Tudor

Editori: Magdalena Mărculescu Vasile Dem. Zamfirescu Silviu Dragomir Fondator: Ion Mărculescu, 1994 Redactor: Virginia Lupulescu Director producţie: Cristian Claudiu Coban DTP: Faber Studio Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României GAINES, JOANNA Noi suntem grădinarii / Joanna Gaines ; il. de Julianna Swaney ; trad. din engleză de Ruxandra Tudor. - București : Pandora Publishing, 2020 ISBN 978-606-978-257-6 I. Swaney, Julianna (il.)

II. Tudor, Ruxandra (trad.)

821.111

Titlul original: We Are the Gardeners Autor: Joanna Gaines and Kids Ilustrator: Julianna Swaney Copyright © 2019 by Joanna Gaines All rights reserved.

Published by arrangement with Thomas Nelson, a division of HarperCollins Christian Publishing, Inc. Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei cărţi nu poate fi reprodusă, transmisă, difuzată sau păstrată cu ajutorul unui sistem de stocare, în nicio formă și în niciun mod, grafic, electronic sau mecanic, inclusiv prin fotocopiere, înregistrare și multiplicare, fără acordul prealabil scris al editorului.

Copyright © Pandora Publishing, 2020 pentru prezenta ediţie O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București Tel.: +4 021 300 60 90 Fax: +4 0372 25 20 20 www.pandoram.ro Pandora M face parte din Grupul Editorial Trei.

TatĂlui nostru: Tu ne-ai învăţat că putem face lucruri complicate fără să ne dăm bătuţi când nu reușim.

NOI SUNTEM GRĂDINARII. Știm, sună cam oficial, dar nu am fost așa de la început. Întocmai ca grădina noastră, am crescut pe parcurs. Unii spun că o grădină se dezvoltă din seminţe, dar nouă ni se pare că apare din încercări și nereușite, și alte încercări. O grădină presupune multă muncă, dar la fel se întâmplă cu majoritatea lucrurilor bune și importante din viaţă.

Povestea grădinii familiei noastre a început cu o ferigă dintr-un ghiveci mic. Tata a găsit-o într-un magazin de bricolaj, unde se dusese să cumpere câte ceva. A spus că era pur și simplu prea drăgălașă ca să o lase acolo și s-a gândit că avea să o facă pe mama să zâmbească. Și așa s-a și întâmplat!

Am ales pentru feriga aceea mică și drăguţă un pervaz însorit. Părea un loc bun și sigur în care să crească. Deși asta se întâmpla când noi eram micuţi, încă ne amintim cum o vizitam în fiecare zi ca să o udăm și, câteodată, chiar să-i șoptim câte ceva.

Apoi,

SCHIMBARE DE SITUAT, IE!

Dintr-odată, feriga noastră s-a uscat.

A murit de la excesul de apă. Acesta este un mod sofisticat de a spune că am udat-o prea mult. Ne-am dat seama că probabil fiecare dintre noi o udase zilnic. Iar asta a însemnat prea multă apă pentru o plantă atât de micuţă. Fără să ne dăm seama, am iubit-o atât de tare că i-am provocat moartea. După un eșec neînsemnat, unii oameni își spun că nu se pricep la lucrul respectiv. Dar nu era nicio șansă ca noi să renunţăm atât de ușor.