Adevarata poveste a nasului lui Pinocchio

COLECŢIE COORDONATĂ DE

Magdalena Mărculescu

adevarata poveste Pinocchio_9 august2017_BT.indd 1

8/9/2017 3:08:48 PM

adevarata poveste Pinocchio_9 august2017_BT.indd 2

8/9/2017 3:08:48 PM

Leif G.W. Persson

Adevărata poveste a nasului lui Pinocchio Traducere din engleză de Ciprian Şiulea

adevarata poveste Pinocchio_9 august2017_BT.indd 3

8/9/2017 3:08:49 PM

Editori: Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu Director editorial: Magdalena Mărculescu Redactor: Roxana Nacu Coperta colecţiei: Faber Studio Foto copertă: Guliver/Getty Images/ © THEPALMER Director producţie: Cristian Claudiu Coban Dtp: Gabriela Chircea Corectură: Dușa Udrea-Boborel Rodica Petcu Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României PERSSON, LEIF G.W. Adevărata poveste a nasului lui Pinocchio / Leif G.W. Persson; trad. de Ciprian Şiulea. - Bucureşti: Editura Trei, 2017 ISBN 978-606-40-0231-0 I. Şiulea, Ciprian (trad.)

821.113.6 Titlul original: Den sanna historien om Pinocchios näsa Autor: Leif G.W. Persson Copyright © Leif G.W. Persson 2013 Published by arrangement with Salomonsson Agency Copyright © Editura Trei, 2017 pentru prezenta ediţie O.P. 16, Ghişeul 1, C.P. 0490, Bucureşti Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20 e-mail: comenzi@edituratrei.ro www.edituratrei.ro ISBN: 978-606-40-0231-0

adevarata poveste Pinocchio_9 august2017_BT.indd 4

8/9/2017 3:08:49 PM

Aceasta este o poveste crudă pentru copii maturi şi, dacă n‑ar fi existat răposatul ţar al Rusiei, Nicolae al II‑lea, prim‑mi‑ nistrul britanic Sir Winston Churchill, preşedintele rus Vladimir Putin şi inspectorul‑şef Evert Bäckström de la Poliţia Districtu‑ lui de Vest din Stockholm, aceste evenimente nu ar fi avut loc niciodată. În acest sens, este o poveste despre rezultatele cumulative şi finale ale acţiunilor săvârşite de patru bărbaţi de‑a lungul unei perioade de peste 100 de ani. Patru bărbaţi care nu s‑au întâlnit niciodată unul cu celălalt, care şi‑au dus viaţa în lumi diferite, în care cel mai bătrân dintre ei a fost ucis cu 40 de ani înainte de nașterea celui mai tânăr.

Ca în atât de multe ocazii anterioare şi indiferent de com‑ pania şi circumstanţele în care va fi ajuns, Evert Bäckström este cel care va da de capăt acestei poveşti.

LEIF G.W. PERSSON Professorsvillan, Elghammar Primăvara lui 2013

adevarata poveste Pinocchio_9 august2017_BT.indd 5

8/9/2017 3:08:49 PM

adevarata poveste Pinocchio_9 august2017_BT.indd 6

8/9/2017 3:08:49 PM

I

Cea mai frumoasă zi din viaţa inspectorului‑şef Evert Bäckström

adevarata poveste Pinocchio_9 august2017_BT.indd 7

8/9/2017 3:08:49 PM

adevarata poveste Pinocchio_9 august2017_BT.indd 8

8/9/2017 3:08:49 PM

1

Era luni, 3 iunie, dar, chiar dacă era o zi de luni şi fu‑ sese trezit în miezul nopţii, inspectorul‑şef Evert Bäckström avea să o considere mereu cea mai frumoasă zi din viaţa lui.

Mobilul lui de serviciu începu să sune exact la ora 5 dimi‑ neaţa şi, deoarece persoana care suna nu voia să renunţe, nu prea avu de ales.

— Daaa, răspunse Bäckström.

— Am o crimă pentru tine, Bäckström, spuse ofiţerul de serviciu de la Poliţia din Solna.

— La ora asta? spuse Bäckström. Cine e, regele sau prim‑ministrul?

— Chiar mai bine de-atât.

Colegul lui abia putea să‑şi stăpânească încântarea.

— Te ascult.

— Thomas Eriksson, răspunse ofiţerul de serviciu.

— Avocatul, spuse Bäckström, străduindu‑se să‑şi ascundă surpriza.

Nu poate fi adevărat, se gândi el. E mult prea frumos ca să fie adevărat.

— Chiar el. Ţinând cont de relaţiile voastre din trecut, am vrut să fiu primul care îţi dă vestea cea bună. De fapt, Niemi de la Criminalistică m‑a sunat şi mi‑a spus să te trezesc. Aşa că sincere felicitări, Bäckström! Felicitări din 9

adevarata poveste Pinocchio_9 august2017_BT.indd 9

8/9/2017 3:08:49 PM

Leif G.W. Persson

partea noastră, a tuturor, cei de la secţie. Tu eşti cel care râde la urmă.

— E absolut sigur că e crimă? Şi că e Eriksson?

— Fără îndoială, Niemi e sigur sută la sută. Se pare că sărmana noastră victimă arată destul de groaznic, dar el e.

— O să încerc să găsesc o modalitate de a‑mi gestiona suferinţa, spuse Bäckström.

*** E cea mai frumoasă zi din viaţa mea, se gândi el în timp ce punea capăt scurtei conversaţii. Era deja perfect treaz şi avea mintea limpede cristal, într‑o zi precum cea de astăzi trebuia să te asiguri că profiţi la maximum de fiecare clipă.

Că nu ratezi nicio secundă.

Primul lucru pe care îl făcu fu să‑şi ia halatul şi să se ducă la toaletă, ca să atenueze presiunea din vezică. Era un obicei pe care şi‑l făcuse de mic şi pe care avusese grijă să‑l păstreze. Atenuarea presiunii înainte să se ducă la culcare şi imediat ce se trezea, indiferent dacă era sau nu necesar, în contrast flagrant cu ceea ce păreau să facă mare parte din zi colegii lui bărbaţi chinuiţi de prostată.

Un jet superb de înaltă presiune, se gândi Bäckström mul‑ ţumit, în timp ce stătea cu supersalamul lui strâns bine în mâna dreaptă, simţind cum nivelul urinei scade în zona lui inferioară, bine proporţionată. Ar fi momentul să refacem pu‑ ţin echilibrul, reflectă el, încheind prin câteva smuciri ferme ale salamului, pentru a stoarce şi ultimele picături care se strânseseră acolo în timpul unei nopţi complet lipsite de vise.

Apoi se duse direct în bucătărie, ca să‑şi pregătească un mic dejun copios. Un teanc frumos de felii groase de şuncă daneză, patru ochiuri, suc de portocale proaspăt făcut şi o cană mare cu cafea tare şi lapte cald. Ancheta unei crime nu era ceva de care să te apuci pe stomacul gol, iar morcovii şi 10 fiction connection

adevarata poveste Pinocchio_9 august2017_BT.indd 10

8/9/2017 3:08:49 PM

Adevărata poveste a nasului lui Pinocchio

tărâţele de ovăz erau aproape sigur un factor care contribuia la faptul că toți colegii lui malnutriţi şi cretini o dădeau în bară cu o regularitate atât de deprimantă.

După asta se duse, mulţumit şi sătul, în baie, unde făcu duş, săpunindu‑se cu grijă pe secţiuni, în timp ce apa caldă se prelingea pe trupul lui plăcut rotunjit şi armonios construit. Apoi se şterse minuţios, după care se bărbieri cu ajutorul unui aparat de ras adevărat, de modă veche, şi al unei cantităţi generoase de spumă de ras. În sfârşit, se spălă pe dinţi cu periuţa lui electrică şi, doar ca să fie ab‑ solut sigur, făcu gargară cu o apă de gură care împrospăta respiraţia. În cele din urmă, după ce aplică aftershave, deodorant şi alte esenţe plăcute în toate zonele strategice ale templului trupului său, se îmbrăcă atent. Un costum de in galben, că‑ maşă de in albastră, pantofi italienești negri, făcuţi manual, şi o batistă colorată de mătase în buzunarul de la piept, ca un ultim salut afectuos către victima crimei. Într‑o astfel de zi, era important să nu neglijeze detaliile, şi de aceea — în cinstea acestei ocazii cruciale — îşi înlocuise Rolexul obiş‑ nuit cu cel cu aur alb pe care îl primise cadou de Crăciun din partea unei cunoştinţe, drept mulţumire că o ajutase cu o problemă minoră. În faţa oglinzii din hol făcu o ultimă verificare: agrafa pentru bani din aur, cu o cantitate adecvată de bancnote, micul portofel din piele de crocodil în care erau toate car‑ durile lui (ambele în buzunarul din stânga al pantalonilor), inelul cu cheile şi mobilul în buzunarul din dreapta, note‑ book‑ul negru, cu stiloul prins la cotor, în buzunarul interior din stânga, şi cel mai bun prieten al lui, micul Sigge, ascuns bine în tocul de la glezna piciorului stâng, pe interior.

Bäckström dădu din cap aprobator în faţa rezultatului final. Mai rămânea doar cel mai important lucru: o doză potrivită de whisky de malţ din carafa de cristal de pe masa din hol. Imediat ce gustul încântător şi persistent se stinse, 11

adevarata poveste Pinocchio_9 august2017_BT.indd 11

8/9/2017 3:08:49 PM

Leif G.W. Persson

băgă în gură două bomboane pentru gât şi încă o mână de bomboane în buzunarul lateral al sacoului, pentru orice eventualitate.

Când ieşi în stradă, soarele strălucea pe cerul fără nori şi, chiar dacă era doar începutul lui iunie, temperatura tre‑ buia să fie deja de cel puţin 20 de grade. Prima zi adevărată de vară şi exact ceea ce aveai dreptul să aştepţi într‑o astfel de zi.

Ofiţerul de serviciu din Solna trimisese o maşină de poliţie în care erau doi agenţi tineri, nişte făpturi slăbă‑ noage şi pline de coşuri, însă cel care conducea înţelesese măcar regulile de bază în privinţa practicilor managemen‑ tului autorităţii. Nu doar îi deschise portiera, dar îşi dădu şi scaunul în faţă, pentru ca Bäckström să poată sta pe ban‑ cheta din spate fără să se aşeze neapărat acolo unde stăteau de obicei suspecţii sau să‑şi mototolească pantalonii călcaţi cu grijă.

— Bună dimineaţa, şefule! spuse şoferul dând politicos din cap. Nu e deloc urâtă ziua asta.

— Da, se pare că o să fie arşiţă mare, îl aprobă partenerul său. Apropo, mă bucur să vă cunosc, domnule inspector‑şef.

— Ålstensgatan 127, spuse Bäckström dând scurt din cap.

Ca să preîntâmpine alte observaţii, îşi scoase demonstrativ notebook‑ul negru şi tastă prima însemnare din acest caz. „Inspectorul‑şef Evert Bäckström îşi părăseşte locuinţa din Kungsholmen 0700 pentru a vedea locul faptei“, scrise el.

Dar, în mod evident, mesajul nu fu recepţionat, deoarece tinerii reluară discuţia încă înainte ca maşina să intre pe Fridhemsgatan.

— Asta e o treabă ciudată. Ofiţerul de serviciu spunea că se pare că victima crimei e avocatul ăla, Thomas Eriksson. Şoferul dădu din cap, apoi continuă.

— Cred că asta e ceva destul de neobişnuit — cineva să omoare un avocat, vreau să spun.

— Da, se întâmplă extrem de rar, aprobă colegul lui.

12 fiction connection

adevarata poveste Pinocchio_9 august2017_BT.indd 12

8/9/2017 3:08:49 PM

Adevărata poveste a nasului lui Pinocchio

— Nu, din păcate, spuse Bäckström. Din nefericire, se întâmplă destul de des.

Alţi doi tembeli, se gândi el. De unde veneau ăştia? De ce nu se terminau niciodată? De ce trebuia neapărat ca toţi să intre în poliţie?

— Crezi că e posibil să fi fost băgat în ceva dubios, şefule?

La urma urmei era avocat, aşa că probabil există un risc de felul ăsta, dacă pot să spun aşa?

Acum sărmanul nătărău se mai şi întorsese şi i se adresa direct lui Bäckström.

— Exact la asta aveam de gând să reflectez, spuse Bäckström plictisit. În timp ce dumneavoastră, domni‑ lor, mă duceţi la locul faptei de pe Ålstensgatan. În tăcere desăvârşită. În sfârşit, se gândi el. Zece minute mai târziu, maşina opri în faţa unei vile moderniste de cărămidă din anii ’50, albă şi strălucitoare, care avea propriul ei debarcader şi adăpost pentru ambarcaţiuni pe Lacul Mälaren. Probabil îl costase pe proprietar mai mult decât câştiga un poliţist obişnuit într‑o viaţă, cu tot cu impozite.

Nu era rău pentru un loc al faptei. Mă întreb ce făcea nătărăul aici, la această oră din zi.

Altfel, lucrurile arătau ca de obicei. Banda alb cu albastru a cordonului care înconjura atât terenul pro‑ priu‑zis al casei, cât şi o bună parte a drumului, într‑o parte şi‑n alta. Două maşini de poliţie şi o unitate mobilă de coordonare, şi cel puţin trei maşini de la unitatea de infracţiuni, mult prea mulţi agenţi care nu aveau nimic de făcut şi pur şi simplu pierdeau vremea împreună cu ceilalţi care se strânseseră acolo. Câţiva jurnalişti însoţiţi de fotografi şi cel puţin un cameraman de la un post de televiziune, aproximativ o duzină de vecini băgăreţi, con‑ siderabil mai bine îmbrăcaţi decât erau de obicei, dintre care uimitor de mulţi aveau unul sau mai mulţi câini de diverse mărimi.

13

adevarata poveste Pinocchio_9 august2017_BT.indd 13

8/9/2017 3:08:49 PM

Leif G.W. Persson

Însă expresia din ochii lor era aceeaşi. O urmă discretă de frică, dar mai ales anticipare şi speranţa alimentată de suspiciunea că, dacă ce era mai rău se întâmplase, cel puţin nu li se întâmplase lor. În comparaţie cu o viaţă întreagă, zile ca acestea trec lipsite de importanţă, mai puţin una, se gândi Bäckström. O viaţă întreagă în care e conţinută acea zi care a ajuns să fie cea mai frumoasă din viaţa ta.

Apoi coborî din maşină, dădu din cap către şoferul cu coşuri pe faţă şi colegul lui la fel de plin de coşuri şi se mul‑ ţumi să scuture din cap către vulturii din media, în timp ce pornea spre uşa de la intrare a casei care, până în urmă cu câteva ore, fusese căminul victimei noului său caz de crimă. Nu era prima deplasare de acest fel pe care o făcuse la viaţa lui şi cu siguranţă nici ultima, dar de data aceasta era o sarcină bine-venită şi, dacă ar fi fost singur, ar fi urcat treptele casei victimei în paşi de step.

14 fiction connection

adevarata poveste Pinocchio_9 august2017_BT.indd 14

8/9/2017 3:08:49 PM

II

Săptămâna dinaintea celei mai frumoase zile a fost o săptămână cu totul obişnuită.

Cu bune şi cu rele.

adevarata poveste Pinocchio_9 august2017_BT.indd 15

8/9/2017 3:08:49 PM

adevarata poveste Pinocchio_9 august2017_BT.indd 16

8/9/2017 3:08:49 PM

2

Luni, 27 mai, cu o săptămână înaintea zilei de luni care avea să fie cea mai frumoasă din viaţa lui, fusese aşa cum erau de obicei zilele de luni, poate chiar puţin mai rea decât o luni obişnuită, şi începuse într‑un mod care punea la încercare puterea de înţelegere până şi a unui om atât de intuitiv şi nobil precum Evert Bäckström. Într‑un sens pur literal, ea implica două cazuri demente care, din motive de nepătruns, ajunseseră pe biroul lui.

Primul se referea la un iepure maltratat care fusese preluat în grija consiliului local. Al doilea implica un gentleman deştept, cu relaţii la curtea regală, care, potrivit unui martor anonim, fusese atacat cu un catalog de vânzări al renumitei case de licitaţii Sotheby’s din Londra. Ca şi cum asta nu ar fi fost suficient de rău, se presupunea că agresiunea avusese loc într‑o parcare a Palatului Drottningholm, la doar câteva sute de metri de camera în care Maiestatea Sa, Regele Sue‑ diei Carl al XVI‑lea Gustaf, se bucura, de obicei, de somnul lui de noapte.

Cu mai mulţi ani în urmă, inspectorul‑şef Evert Bäckström lucrase pentru Poliţia Districtului de Vest din Stockholm, ca şef al departamentului responsabil pentru anchetarea infracţiunilor violente grave. Nu era un post 17

adevarata poveste Pinocchio_9 august2017_BT.indd 17

8/9/2017 3:08:49 PM

Leif G.W. Persson

rău şi, dacă ar fi fost în SUA, unde oamenii obişnuiţi au drept de decizie, era clar că Bäckström ar fi fost un candidat bun pentru alegerea ca şerif. Trei sute cincizeci şi cinci de kilometri pătraţi de pământ şi apă între marele lac interior Mälaren, la vest, şi Marea Baltică la est. Între vechile porţi de taxare din centrul Stockholmului la sud şi Norra Järva, Jakobsberg şi arhipelagul exterior la nord.

Pe atunci Bäckström se gândea la toate acestea ca la un ținut Bäckström al lui, cu aproape 350 000 de locuitori. În vârful ierarhiei se aflau Maiestatea Sa Regele şi familia lui, locuitori ai Palatelor Regale din Drottningholm şi Haga. În afară de ei mai erau o duzină de miliardari şi mai multe sute de oameni care dispuneau fiecare de câteva milioane.

La celălalt capăt erau mai multe zeci de mii de oameni care nu aveau suficient ca să se poată hrăni, care erau obligaţi să trăiască din ajutoare sociale sau să cerşească şi să comită infracţiuni ca să o ducă de pe o zi pe alta. Şi, bineînţeles, mai erau şi toţi oamenii obişnuiţi. Toţi oamenii care îşi ve‑ deau de treaba lor, care aveau grijă de ei înşişi şi nu făceau tapaj din cauza vieţilor pe care le duceau. Cel puţin nu făceau decât rareori ceva care să rişte să ajungă pe biroul lui Bäckström din secţia de poliţie mare din Solna.

Dar, din nefericire, nu toată lumea care trăia acolo era aşa. În fiecare an, în district erau raportate aproape 60 000 de infracţiuni. E adevărat că majoritatea erau cazuri simple de furt, distrugerea unor bunuri sau încălcări ale legii legate de droguri, dar existau şi câteva mii de infracţiuni violente.

Dacă te uitai la infracţionalitatea din Districtul de Vest în ansamblu, ea acoperea tot spectrul social. De la mâna de gangsteri în costume cu dunguliţe care comiteau infracţiuni financiare în valoare de sute de milioane până la multele mii de oameni care furau orice, de la fripturi şi cârnaţi până la produse pentru machiaj, bere şi pastile pentru durere de cap, de la marile supermarketuri din centrele comerciale ale districtului.

18 fiction connection

adevarata poveste Pinocchio_9 august2017_BT.indd 18

8/9/2017 3:08:49 PM

Adevărata poveste a nasului lui Pinocchio

Şi, ca aproape de fiecare dată, aceste cazuri nu îl vizau deloc pe Bäckström. El lucra la infracţiunile violente grave.

Asta făcuse întreaga viaţă ca ofiţer de poliţie şi intenţiona să continue să facă asta până când această parte a vieţii lui lua sfârşit. Crime, agresiuni, violuri şi jafuri armate. Plus toate celelalte minuni ascunse printre ele, cum ar fi piro‑ manii şi pedofilii, comportamentul ameninţător, huliganii şi diversul asortiment de nebuni. Până şi despre ocazionalii exhibiţionişti sau cei care trăgeau cu ochiul prin casele altora îţi puteai imagina că întreţin nişte ambiţii ceva mai fizice.

Exista întotdeauna un număr mai mult decât suficient de astfel de cazuri. Mii de rapoarte în fiecare an, toate ajungând la departamentul pentru infracţiuni violente grave. Şi toate aceste cazuri erau cele care dădeau conţinut şi semnificaţie vieţii lui de ofiţer de poliţie, iar dacă era ca Bäckström să fie în stare să realizeze ceva în această privinţă, totul era o ches‑ tiune de a distinge între lucrurile care contau şi cele care nu contau. Din păcate, în lunea dinaintea acelei luni care avea să fie cea mai frumoasă zi din viaţa lui, Bäckström avusese ceva mai puţin succes în acest sens. În departamentul pentru infracţiuni grave al lui Bäckström, săptămâna începea întotdeauna cu o şedinţă de dimineaţă în care era recapitulată mizeria umană care ieşise la lumină în săptămâna precedentă, poliţiştii se pre‑ găteau dinainte pentru ce avea să urmeze săptămâna aceea şi rumegau câteva cazuri vechi care stătuseră la mucegăit prea mult, doar pentru a fi trimise la arhivă şi uitate.

Bäckström avea aproximativ douăzeci de colegi care să‑l ajute, dintre care unul era şi tăcut, şi complet funcţi‑ onal, iar cinci–şase măcar făceau ce le spunea el. Ceilalţi erau cam ce te puteai aştepta şi, dacă n‑ar fi fost mâna de fier şi conducerea fermă a lui Bäckström, nu în ultimul rând capacitatea lui de a distinge între lucrurile care contau şi cele care nu contau, atunci, în mod evident, oamenii răi ar fi avut câştig de cauză încă din prima zi.

19

adevarata poveste Pinocchio_9 august2017_BT.indd 19

8/9/2017 3:08:49 PM

Leif G.W. Persson

O nouă săptămână, şedinţa de dimineaţă, era momen‑ tul ca inspectorul‑şef Evert Bäckström să scoată iar sabia dreptăţii. Era mulţumit să lase toată acea mânuire a balan‑ ţei justiţiei în seama marelui număr de făcători de bine şi învârtitori de hârtii de la nivelurile superioare ale ierarhiei poliţiei.

20 fiction connection

adevarata poveste Pinocchio_9 august2017_BT.indd 20

8/9/2017 3:08:49 PM

3

— Vă rog, luaţi loc, spuse Bäckström în timp ce se aşeza pe scaunul lui obişnuit din capul mesei lungi de conferinţe.

Nemernici inutili şi leneşi ce sunteţi, se gândi el, pri‑ vindu‑şi pe rând colegii. Lunea dimineaţa, cu ochi goi în spatele unor pleoape grele şi considerabil mai multe căni de cafea decât carneţele sau pixuri pregătite. Ce s-a întâmplat cu poliţia? se întrebă inspectorul‑şef Evert Bäckström. Unde au dispărut toţi poliţiştii adevăraţi ca mine?

Apoi predă ştafeta omului său de încredere care, bine‑ înţeles, era o femeie, inspectorul Annika Carlsson, de 37 de ani. Avea o siluetă extraordinară, de parcă şi‑ar fi petrecut majoritatea timpului în sala de gimnastică de la subsolul secţiei de poliţie din Solna. De altfel, probabil că mergea şi în alte subsoluri mai târziu, în noapte, dar Bäckström prefera să nu se gândească la asta.

Dar Annika Carlsson prezenta totuşi un avantaj. Niciu‑ nul dintre ceilalţi nu îndrăznea să se certe cu ea, acesta fiind motivul pentru care parcurseră rapid lista cu ceea ce se în‑ tâmplase în săptămâna anterioară şi în weekend. Rezolvate şi nerezolvate, succese şi rateuri, informaţii noi şi ponturi, sarcinile şi recomandările care îi aşteptau în săptămâna ur‑ mătoare. Plus toate celelalte lucruri având un caracter mai 21

adevarata poveste Pinocchio_9 august2017_BT.indd 21

8/9/2017 3:08:49 PM