Vrăjitoarea

COLECŢIE COORDONATĂ DE

Magdalena Mărculescu

vrajitoarea_3 iunie2018_BT.indd 1

6/3/2018 5:49:32 PM

vrajitoarea_3 iunie2018_BT.indd 2

6/3/2018 5:49:32 PM

Camilla Läckberg

Vrăjitoarea Traducere din suedeză de Ioana Ghișa

vrajitoarea_3 iunie2018_BT.indd 3

6/3/2018 5:49:32 PM

Editori: Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu Director editorial: Magdalena Mărculescu Redactor: Alunița Voiculescu Coperta colecţiei: Faber Studio Foto copertă: Guliver/Getty Images/ © Vladimir Serov Director producţie: Cristian Claudiu Coban Dtp: Gabriela Chircea Corectură: Irina Mușătoiu Lorina Chițan Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României LÄCKBERG, CAMILLA Vrăjitoarea / Camilla Läckberg; trad. din suedeză de Ioana Ghişa. Bucureşti: Editura Trei, 2018 ISBN: 978-606-40-0400-0 I. Ghişa, Ioana (trad.)

821.113.6 Titlul original: Häxan Autor: Camilla Läckberg Copyright © Camilla Läckberg 2017 First published by Forum, Sweden Published by arrangement with Nordin Agency AB, Sweden Copyright © Editura Trei, 2018 pentru prezenta ediţie O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20 e-mail: comenzi@edituratrei.ro www.edituratrei.ro ISBN: 978-606-40-0400-0

vrajitoarea_3 iunie2018_BT.indd 4

6/3/2018 5:49:32 PM

Pentru Polly

vrajitoarea_3 iunie2018_BT.indd 5

6/3/2018 5:49:32 PM

vrajitoarea_3 iunie2018_BT.indd 6

6/3/2018 5:49:32 PM

Era imposibil de imaginat de ce viață ar fi avut parte fata. Cine ar fi devenit. Cu cine ar fi lucrat, pe cine ar fi iubit, îngrijit, pierdut și câștigat. Dacă ar fi avut copii și cine ar fi ajuns ei. Nici cum ar fi arătat ca femeie matură nu puteai să‑ți imaginezi. La patru ani, nimic, nicio trăsătură nu va fi fost finală. Ochii îi băteau spre verde și albastru, părul, care fusese închis la naștere, acum era deschis la culoare, însă existau reflexe roșii în blondul acela, iar nuanța, cu siguranţă, s‑ar fi schimbat din nou. Era foarte greu de stabilit mai ales acum. Fața îi fusese întoarsă spre fundul lacului, iar partea din spate a capului îi era acoperită de un strat gros de sânge închegat. Numai șuvițele ce porneau din creștetul capului și pluteau pe apă arătau nuanțele mai deschise.

Nu era nimic deosebit de macabru în această scenă. În orice caz, nu mai macabru decât dacă fata nu s‑ar fi aflat acolo, în apă. Sunetele pădurii erau aceleași ca întotdeauna.

Lumina se prefira printre copaci ca în fiecare zi cu soare, la acea oră. Apa era calmă, vălurea ușor în jurul ei, iar suprafața era perturbată numai de vreo libelulă care ateriza formând mici cercuri concentrice. Transformarea începuse și, cu timpul, fata ar fi devenit tot una cu apa și cu pădurea.

Dacă nimeni nu ar fi găsit‑o, natura și‑ar fi continuat cursul obișnuit și ar fi făcut‑o parte a ei. Încă nu știa nimeni că se stinsese.

vrajitoarea_3 iunie2018_BT.indd 7

6/3/2018 5:49:32 PM

vrajitoarea_3 iunie2018_BT.indd 8

6/3/2018 5:49:32 PM

— Crezi că maică‑ta o să aibă rochie albă? întrebă Erica întorcându‑se spre Patrik, aflat alături de ea în patul dublu.

— Chiar e amuzant, spuse el.

Erica râse și îl ciupi de șold.

— De ce ţi‑e atât de greu să accepţi că mama ta se căsătorește? Tatăl tău s‑a recăsătorit de mult, şi asta nu te‑a deranjat, nu‑i aşa?

— Știu că e o prostie, spuse Patrik, aprobând din cap, după care își aruncă picioarele peste marginea patului și începu să‑și tragă șosetele. Îmi place de Gunnar și mi se pare nemaipomenit că mama nu va mai fi singură…

Se ridică și își trase blugii pe el.

— Mi se pare doar puţin ciudat. Mama a fost singură de când îmi aduc aminte. Probabil că e ceva legat de relaţia mamă–fiu care bântuie pe acolo, prin adâncurile minții mele. Mi se pare că e… ciudat… ca mama să aibă o viață sexuală.

— Adică ți se pare ciudat că ea și Gunnar se culcă împreună?

Patrik își puse mâinile la urechi.

— Termină!

Erica îi aruncă o pernă care ricoșă imediat și apoi iz‑ bucni războiul. Patrik se aruncă asupra ei în pat, iar lupta 9

vrajitoarea_3 iunie2018_BT.indd 9

6/3/2018 5:49:33 PM

Camilla Läckberg

se transformă rapid în mângâieri și răsuflări adânci. Erica își întinse mâinile spre blugii lui și începu să‑i deschidă prima capsă.

— Ce faceți?

Vocea răsunătoare a Majei îi făcu pe amândoi să se oprească și să se întoarcă spre deschizătura ușii. Maja nu stătea singură acolo, ci era flancată de frații ei mai mici, doi gemeni care îi contemplau fericiți pe părinții lor aflați în pat.

— Ne gâdilam puțin numai, spuse Patrik cu răsuflarea tăiată, ridicându‑se în picioare.

— Trebuie să repari încuietoarea aceea, acum! rosti Erica printre dinți și trase peste ea pătura care o expusese de la talie în sus. Se ridică și reuși să le zâmbească copiilor.

— Mergi jos și începe să pregătești micul dejun, că ve‑ nim și noi.

Patrik apucase să‑și pună pe el și celelalte haine și îi mână pe copii în fața lui.

— Dacă nu reușești să repari singur închizătoarea, cred că îl poţi ruga pe Gunnar. Pare mereu pregătit, cu trusa lui cu scule. Dacă nu e ocupat în alt fel cu mama ta…

— Scutește‑mă, râse Patrik dispărând pe ușă.

Cu zâmbetul pe buze, Erica se cufundă din nou în pat. Ar putea foarte bine să se mai întindă puțin înainte să sară în picioare, gata de o nouă zi. Programul flexibil era unul dintre avantajele faptului că îşi era propria șefă, însă în același timp putea fi considerat și un dezavantaj.

Munca de scriitor presupune rezistenţă și autodisciplină, iar câteodată poţi să te simți cam singur. Cu toate aces‑ tea, își iubea meseria, îi făcea plăcere să scrie, să insufle viață poveștilor și destinelor umane pe care alegea să le evoce, să sape, să investigheze și să încerce să afle ce 10 fiction connection

vrajitoarea_3 iunie2018_BT.indd 10

6/3/2018 5:49:33 PM

Vrăjitoarea

s‑a întâmplat cu adevărat și din ce cauză. Își dorise de mult să se apuce de cazul la care lucra la acel moment, cel al micuței Stella, răpită și omorâtă de Helen Persson și Marie Wall. Era un caz care îi privea pe toți cei din Fjällbacka, chiar și în prezent.

Iar Marie Wall era acum acolo. Celebra stea holly­ woodiană se întorsese în Fjällbacka pentru a filma o peli‑ culă despre Ingrid Bergman. Toată colectivitatea mustea de zvonuri.

Toți o știau pe una ori pe alta dintre fete, sau pe ci‑ neva din familia lor, și toți fuseseră la fel de tulburați în acea după‑amiază de iulie din 1985, când corpul Stellei fusese găsit în lac.

Erica se întoarse pe o parte întrebându‑se dacă soa‑ rele strălucea la fel de puternic şi atunci, ca acum. Va verifica acest lucru când va veni momentul să parcurgă cei câțiva metri ai holului până la biroul ei. Dar nu chiar acum. Închise ochii și ațipi ascultând vocile lui Patrik și ale copiilor din bucătăria aflată cu un etaj mai jos.

Helen se aplecă în față și își lăsă privirea să rătăcească. Îşi sprijini palmele asudate de genunchi. Record personal astăzi, cu toate că ieșise să alerge mai târziu decât de obicei.

Marea i se întindea albastră și limpede în faţa ochi‑ lor, însă în interiorul ei vuia o furtună. Helen se întinse și își puse brațele în jurul ei, nu se putea opri din tremurat. „Tocmai a trecut cineva peste mormântul meu“, spunea mereu mama ei. Și poate cam așa era. Nu că trecea cineva peste mormântul ei. Dar poate peste un alt mormânt.

Timpul își așternuse voalul peste întâmplări, amin‑ tirile îi erau vagi acum. Putea să‑și amintească vocile acelora care voiau să știe exact ce se petrecuse. Repetau 11

vrajitoarea_3 iunie2018_BT.indd 11

6/3/2018 5:49:33 PM

Camilla Läckberg

aceleași lucruri din nou și din nou, până când ea nu a mai știut care era adevărul lor și care al ei.

Atunci părea imposibil să se întoarcă aici, să‑și con‑ struiască o viață în acest loc. Însă șoaptele și strigătele se domoliseră treptat de‑a lungul anilor, preschimbându‑se într‑un murmur stins, până când au dispărut cu totul.

Simțea că propria existență își reintrase în drepturi, era din nou o parte naturală a acestei lumi. Şi iată că acum șoaptele vor începe din nou. Totul va fi iar răscolit și, ca de atâtea ori în viață, coincidențele se ținuseră lanț. Nu mai putuse să doarmă de săptămâni în‑ tregi, de când primise o scrisoare de la Erica Falk, în care îi spunea că lucra la o carte și că ar dori să o întâlnească.

Fusese nevoită să reînnoiască rețeta pentru pastilele de care reușise să se lipsească atâția ani. Fără ele nu ar fi făcut față următoarei vești: se întorsese Marie.

Trecuseră treizeci de ani. James și cu ea își trăiau viața liniștit și discret, aşa cum știa că își dorea James. Până la urmă vorbele aveau să înceteze, spusese el. Și avusese dreptate, momentele lor negre se spulberau, trebuia doar să aibă grijă ca totul să meargă conform planului. Cât despre amintiri, reușise să le țină ascunse. Până acum.

Imaginile reveneau în flash‑uri. Chipul lui Marie apărea atât de clar în fața ei, ca și zâmbetul vesel al Stellei.

Helen își întoarse din nou privirea spre mare, încer‑ când să urmărească puținele valuri. Însă imaginile nu îi dădeau pace. Se întorsese Marie și, cu ea, dezastrul. „Scuze, unde pot găsi o toaletă?“ Sture de la congregație se uită încurajator la Karim și la ceilalți care se adunaseră la ora de suedeză la tabăra de refugiați din Tanumshede.

12 fiction connection

vrajitoarea_3 iunie2018_BT.indd 12

6/3/2018 5:49:33 PM

Vrăjitoarea

Toți repetară întrebarea cât de bine puteau: „Scuze, unde pot găsi o toaletă?“ „Cât costă acest lucru?“ Corul din nou: „Cât costă acest lucru?“ Karim lupta să asocieze sunetele pe care le scotea Sture acolo, la tablă, cu textul din fața lui. Totul era atât de diferit, literele pe care le descifrau, sunetele pe care le formau.

Se uită în jurul lui în sală și văzu un grup curajos din șase persoane. Ceilalți erau fie afară în soare jucându‑se cu mingea, fie înăuntru în căsuțe. O parte dormeau încer‑ când să se sustragă zilei și amintirilor, iar alții corespon‑ dau pe e‑mail cu prieteni sau rude care rămăseseră acolo și încă puteau fi contactaţi, sau scanau cu ochiul paginile de știri. Nu că ar fi avut parte de prea multă informație.

Guvernul nu răspândea altceva decât propagandă, iar organelor de presă din toată lumea le era greu să‑și tri‑ mită acolo corespondenți. Karim fusese el însuși ziarist într‑o altă etapă a vieții și înțelegea cât de greu era să obții rapoarte corecte și la zi dintr‑o țară aflată în război, atât de lovită din interior și din exterior deopotrivă, cum era Siria.

— „Mulțumim că ne‑ați invitat acasă la voi.“ Karim pufni pe nări neîncrezător. Era o frază care nu avea să‑i folosească vreodată. Un lucru pe care îl învățase repede era că suedezii erau un popor rezervat. Nu aveau niciun contact cu suedezi, cu excepția lui Sture și a celor care lucrau în tabăra de refugiați.

Era ca și cum ajunseseră într‑o lume în interiorul al‑ tei lumi, izolați de tot ce îi înconjura. Își țineau companie unii altora, exclusiv, și își aveau amintirile din Siria, cele bune, dar mai ales cele rele, pe care mulți le trăiau din 13

vrajitoarea_3 iunie2018_BT.indd 13

6/3/2018 5:49:33 PM

Camilla Läckberg

nou și din nou. În ceea ce‑l privea pe Karim, încerca să și le reprime: războiul care devenise viaţă de zi cu zi, lunga călătorie spre țara promisă din nord.

El se descurcase. La fel, iubita lui, Amina, și comorile lor, Hassan și Samia. Numai asta conta. Reușise să le ofere siguranță, să le dea posibilitatea unui viitor. Corpurile care pluteau în apă reveneau în vise, însă, când deschidea ochii, dispăreau. El și familia lui se aflau aici, în Suedia.

Nimic altceva nu mai conta.

— Cum se spune când faci sex cu cineva?

Adnan râse de propriile cuvinte. El și Khalil erau cei mai tineri băieți din tabăra de refugiați. Stăteau unul lângă altul și se hârjoneau.

— Fiți respectuoși, îi îndemnă Karim uitându‑se aspru la ei, apoi ridică din umeri cerându‑i scuze lui Sture, care dădu ușor din cap, aprobator.

Khalil și Adnan veniseră aici pe cont propriu, fără familie, fără prieteni. Reușiseră să plece din Aleppo îna‑ inte de a deveni prea periculos să fugi de acolo. Să fugi sau să rămâi. Ambele opțiuni presupuneau pericol de moarte. Karim nu putea să se înfurie, în ciuda evidentei lipse de respect. Erau copii, temători și singuri într‑o țară străină. Nerușinarea era tot ce aveau. Totul era străin pentru ei. Karim vorbise un pic cu ei după orele de curs. Familiile lor adunaseră fiecare bănuț pentru a le da posibilitatea de a veni aici. Aveau destul de mult de dus pe umeri. Nu numai că fuseseră aruncați într‑o țară străină, dar aveau şi responsabilitatea de a‑și crea aici o viață, cât mai curând cu putință, pentru a‑și salva familiile din război.

Cu toate că îi înțelegea, Karim nu putea accepta ca băieţii să fie lipsiți de respect faţă de țara care îi primise.

14 fiction connection

vrajitoarea_3 iunie2018_BT.indd 14

6/3/2018 5:49:33 PM

Vrăjitoarea

Oricât se temeau suedezii de ei, îi primiseră bine, le asi‑ guraseră un acoperiș deasupra capului și masa zilnică.

Iar Sture își consuma timpul liber luptându‑se să‑i învețe cum să întrebe cât costau lucrurile și unde era toaleta.

Poate că nu‑i înțelegea prea bine pe suedezi, însă le era etern recunoscător pentru ce făcuseră pentru familia lui.

Nu toți împărtășeau aceeași perspectivă, iar cei care nu‑și respectau noua țară stricau lucrurile, făcându‑i pe suedezi să‑i privească pe toți cu suspiciune.

— Ce vreme frumoasă e afară, rosti Sture clar în fața sălii, la tablă.

— Ce vreme frumoasă e afară, repetă Karim și îi zâmbi.

După două luni în Suedia, înțelegea cât de recunos‑ cători erau suedezii când soarele strălucea. „Vreme de rahat“ era una din primele expresii învățate în suedeză.

Deși pronunția nu‑i ieșea tocmai corect.

— De cât sex poți avea parte la vârsta aia? întrebă Erica și mai luă o gură de vin spumant.

Râsul Annei îi făcu pe ceilalți clienți din Café Bryggan să‑și îndrepte ochii spre ele.

— Serios, surioară? La asta îți stă ție gândul toată ziua?

De cât sex are parte mama lui Patrik?

— Da, dar mă gândesc la asta dintr‑o perspectivă mai largă, spuse Erica servindu‑se din tigaia cu fructe de mare.

Câți ani te mai poți bucura de viață sexuală? Pierzi in‑ teresul undeva pe drum? Poți înlocui a astfel de plăcere cu pofta irepresibilă de a dezlega cuvinte încrucișate şi sudoku sau cu a mânca bomboane? Ori e ceva constant?

— Carevasăzică …

Anna dădu din cap și se rezemă de spătarul scaunu‑ lui, încercând să‑şi găsească o poziție mai comodă. Erica 15

vrajitoarea_3 iunie2018_BT.indd 15

6/3/2018 5:49:33 PM

Camilla Läckberg

simți o strângere de inimă privind‑o. Nu cu mult timp în urmă trecuseră împreună printr‑un îngrozitor accident de mașină care o făcuse pe Anna să‑și piardă copilul pe care îl aștepta. Cicatricea de pe față avea să rămână pentru totdeauna. Însă acum avea să vină pe lume rodul iubirii dintre ea și Dan. Viața era într‑adevăr plină de surprize.

— Crezi că, de exemplu…

— Dacă acum ești pe cale să spui „mama și tata“ mă ridic și plec, spuse Anna ridicând o mână. Nici nu vreau să mă gândesc.

Erica zâmbi afectat.

— Bine, nu o să‑i iau pe mama și pe tata drept exem‑ plu, dar cât de des crezi că fac sex Kristina și Bob Constructorul?

— Erica! își puse Anna mâinile pe față și dădu din nou din cap. Și ar fi cazul să nu‑i mai spuneți săracului de Gunnar „Bob Constructorul“ doar pentru că este un me‑ seriaş atât de drăguţ.

— Bine, să vorbim atunci despre nuntă. Ai fost și tu chemată să‑ți exprimi gusturile în privința rochiei? Sper că nu o să fiu singura care își va da cu părerea și va în‑ cerca să păstreze o mină încurajatoare atunci când îmi vor fi prezentate tot felul de creaţii sinistre și răsuflate, una după alta.

— Nu, nu ești singura, m‑a chemat și pe mine, spuse Anna încercând să se aplece înainte pentru a‑și mânca sendvișul cu raci.

— Pune‑l pe burtă, mai bine, sugeră Erica zâmbind și fu răsplătită cu o privire furioasă din partea Annei.

Oricât ar fi așteptat Dan și Anna acest bebeluș, gra‑ viditatea nu era tocmai o încântare pe căldura aceea din toiul verii, iar burta Annei era, cel puțin spus, gigantică.

16 fiction connection

vrajitoarea_3 iunie2018_BT.indd 16

6/3/2018 5:49:33 PM

Vrăjitoarea

— N‑ai putea să o convingi tu să‑şi schimbe prefe‑ rinţele? continuă Erica. Kristina are un chip minunat, o talie mai fină și un piept mai frumos decât al meu, numai că nu îndrăznește niciodată să‑l pună în evidență.

Gândește‑te ce bine ar arăta într‑o rochie de dantelă cu un decolteu mai adânc.

— E treaba ta dacă vrei să îi schimbi imaginea Kristinei, spuse Anna. Eu am de gând să îi spun că îi stă fantastic indiferent ce îmi va arăta.

— N‑ai curaj!

— Dacă tu ai grijă de soacra ta, atunci și eu am grijă de a mea.

Anna mușcă încântată din sendvișul cu raci.

— Da, pentru că Esther e așa de teribil de dificilă, spuse Erica și o văzu în fața ochilor pe mama cea deosebită a lui Dan, care n‑ar exprima niciodată nici cea mai neînsem‑ nată critică sau vreo opinie contrară.

Erica ştia asta din proprie experiență, din vremurile îndepărtate când ea însăși fusese împreună cu Dan. — Nu, ai dreptate, am noroc cu ea, spuse Anna și înjură când sendvișul îi căzu pe burtă.

— O, nu te necăji, nimeni nu se uită la burtă când ai așa ghiulele generoase, spuse Erica făcând semn spre cupele de mărimea G ale sutienului Annei.

— Ține‑ți gura.

Anna își șterse cât de bine putu maioneza de pe ro‑ chie. Erica se aplecă în față, îi cuprinse cu mâinile chipul surorii mai mici și o sărută pe obraz.

— Ce‑a fost asta? întrebă Anna surprinsă.

— Îmi place de tine, spuse simplu Erica și își ridică pa‑ harul. Pentru noi, Anna. Pentru tine și pentru mine și pentru familiile noastre nebune. Pentru toate prin câte 17

vrajitoarea_3 iunie2018_BT.indd 17

6/3/2018 5:49:33 PM

Camilla Läckberg

am trecut supraviețuind, pentru că nu mai avem secrete una față de alta.

Anna clipi de câteva ori, apoi își ridică și ea paharul de cola și ciocni cu Erica.

— Pentru noi!

Pentru un moment, Ericăi i se păru că observă o li‑ cărire întunecată în privirea Annei, însă după o secundă nu mai era acolo. Își închipuise numai.

Sanna se aplecă peste tufa de iasomie și inspiră mi‑ reasma. Nu o mai liniștea ca altădată. Clienții roiau în jurul ei, ridicau ghivece și așezau pământ de flori în că‑ rucioare, însă ea abia dacă îi observa. Tot ce vedea în fața ei era zâmbetul fals al lui Marie Wall.

Sanna nu înțelegea cum de se întorsese. După toți acești ani. Ca și cum nu ar fi fost destul că era obligată să o vadă pe Helen în sat, să dea din cap în semn de salut.

Ajunsese să accepte faptul că Helen era aproape, că ar fi putut oricând să dea nas în nas cu ea. Vina i se citea în ochi, se vedea cum o rodea tot mai mult, cu fiecare an care trecea. Însă Marie nu arătase niciodată vreo urmă de regret, iar chipul ei zâmbitor apărea în fiecare revistă mondenă.

Acum, Marie cea falsă, frumoasă și surâzătoare se întorsese. Fuseseră colege de clasă la școala parohială și mereu îi admirase cu invidie genele dese și părul blond și lung care‑i acoperea spatele. Dar Sanna îi putuse vedea și partea întunecată.

Slavă Domnului că părinții Sannei nu ajunseseră să o vadă pe Marie trecând zâmbitoare prin sat! Sanna avea treisprezece ani când mama ei murise de cancer hepatic și cincisprezece când tatăl ei își pierduse suflarea. Doctorii 18 fiction connection

vrajitoarea_3 iunie2018_BT.indd 18

6/3/2018 5:49:33 PM

Vrăjitoarea

nu putuseră da un motiv al morții, însă Sanna știa ce se întâmplase. Suferința doliului îl omorâse.

Sanna scutură din cap și cefaleea care o chinuia se făcu din nou simțită. O obligaseră să se mute la mătușa Linn, însă acolo nu se simțise niciodată ca acasă. Linn și unchiul Paul aveau propriii copii, cu câțiva ani mai mici, și nu știau ce să facă cu un adolescent fără părinți. Nu fuseseră nici răutăcioși, nici proști, se descurcaseră cât de bine putuseră, însă rămăseseră niște străini.

Alesese un liceu de științe agricole mai îndepărtat și începuse să lucreze imediat după bacalaureat. De atunci se dedicase muncii. Conducea o mică florărie cu grădină din împrejurimile localității Fjällbacka. Nu câștiga mult, însă destul ca ea și fiica ei să se poată întreține. Nu avea nevoie de mai mult.

Părinții ei se transformaseră în morți în viață când Stella fusese găsită ucisă și, într‑un fel, îi înțelesese.

Anumiți oameni se nășteau cu o lumină mai puternică decât alții, iar Stella fusese unul dintre aceștia. Mereu veselă și amabilă, gata oricând să împartă pupături și îmbrățișări tuturor în jurul său. Dacă Sanna ar fi putut să moară ea în locul Stellei în acea dimineață caldă de vară, așa ar fi ales.

Dar Stella fusese cea găsită în lac. După asta nu mai rămăsese nimic.

— Îmi cer scuze, există vreun trandafir care se îngrijește mai ușor decât ceilalți?

Sanna tresări și se uită la femeia care se apropiase de ea fără să‑și dea seama.

Femeia îi zâmbi Sannei și expresia îi netezi fața ridată.

— Iubesc trandafirii, dar din păcate îmi cam lipsește darul îngrijirii plantelor.

19

vrajitoarea_3 iunie2018_BT.indd 19

6/3/2018 5:49:33 PM

Camilla Läckberg

— Contează culoarea? întrebă Sanna.

Era expertă în a‑i ajuta pe oameni să găsească plan‑ tele care li se potriveau. Unii se împăcau mai bine cu florile care aveau nevoie de mai multă îngrijire și atenție.

Puteau face o orhidee să se simtă bine și să înflorească și puteau trăi fericiți împreună mulți ani. Alții de‑abia erau în stare să aibă grijă de ei înșiși si aveau nevoie de plante rezistente, puternice. Nu neapărat cactuși, pe aceia îi păs‑ tra pentru cazurile cele mai grele, însă le putea sugera de exemplu un crin al păcii sau o monstera. Era mândră de darul ei de a asocia fiecare om cu planta potrivită lui.

— Roz, spuse femeia visătoare. Iubesc rozul.

— Ca să vezi, am chiar trandafirul potrivit, unul din spe‑ cia Rosa pimpinellifolia. Lucrul cel mai important este să aveți multă grijă când îl plantați. Săpați o groapă adâncă și udați generos. Adăugați și niște îngrășământ, am să vi‑l dau pe cel potrivit, apoi așezați lăstarul. Umpleți la loc cu pământ și udați din nou. E foarte important să udați la început, când se dezvoltă rădăcina. Apoi trebuie numai să aveți grijă să nu se usuce. Și tăiați vârfurile de fiecare dată la începutul primăverii, atunci când mugurii mestecenilor fac urechiușe, cum se spune.

Femeia se uită îndrăgostită la tufa de trandafiri pe care Sanna i‑o puse în coșul de cumpărături. O înțelegea foarte bine, trandafirii au ceva cu totul special. Ea îi com‑ para adesea pe oameni cu florile. Dacă Stella ar fi fost o floare, ar fi fost cu siguranță un trandafir. Un trandafir galic frumos, magnific, cu straturi după straturi de petale.

Clienta își drese vocea.

— Este totul în regulă? întrebă ea.

Sanna dădu din cap aprobator, realizând că iarăși se pierduse printre amintiri.

20 fiction connection

vrajitoarea_3 iunie2018_BT.indd 20

6/3/2018 5:49:33 PM

Vrăjitoarea

— E bine, sunt puțin obosită. Căldura asta…

Femeia răspunse cuvintelor ei vagi înclinând apro‑ bator din cap.

Nu se poate vorbi cu adevărat de relaxare într‑un concediu cu copiii, se gândea Patrik. Era o combinație ciudată, de ceva absolut minunat și ceva cu totul epui‑ zant. Mai ales acum, când era responsabil pentru toți co‑ piii, în timp ce Erica își lua prânzul cu Anna. Pe deasupra, împotriva convingerilor sale, coborâse pe plajă pentru că acasă puștii începuseră să se urce pe pereți. De obicei era mai ușor să evite certurile dacă îi ținea ocupați, însă ui‑ tase că plaja îngreuna toate lucrurile. În primul rând, era riscul de înec. Casa lor se afla în Sälvik, ceva mai sus de locul de scăldat, și de multe ori se trezise plin de sudori reci după ce visase că vreunul dintre copii se strecurase afară și o luase spre mare.

Apoi era nisipul. Nu numai că Noel și Anton se încăpățânau să‑l arunce pe alți copii, lucru ce‑l făcea pe Patrik ținta privirilor furioase ale celorlalți părinți, însă, dintr‑un motiv greu de înțeles, le plăcea să îl bage și în gură. Nisipul ca nisipul, dar pe Patrik îl înfiora gândul la toate lucrurile scârboase care intrau odată cu el în gurițele lor. Deja îndepărtase un muc de țigară din pum‑ nul plin de nisip al lui Anton, era numai o chestiune de timp până găsea acolo și un ciob de sticlă. Sau o priză de tutun.

Slavă Domnului că exista Maja! Pe Patrik îl mustra conștiința că îşi asumase atât de multe responsabilităţi pentru frații mai mici, însă Erica susținea că Majei îi făcea plăcere să aibă grijă de ei. Așa cum și ei îi plăcuse mereu să se ocupe de sora ei mai mică.

21

vrajitoarea_3 iunie2018_BT.indd 21

6/3/2018 5:49:33 PM