Carta pentru o utilizare democratică a sistemelor de supraveghere video by Efus

Carta pentru o utilizare democraticÄ&#x192; a sistemelor de supraveghere video

>>> Sistemele de supraveghere video cunosc în funcție de ﬁecare oraş european evoluţii de amploare și natură diferită, care depind atât de contextul naţional şi local, cât și de considerentele politice, economice, culturale şi sociale. Obiectivul acestui proiect care a reunit zece oraşe şi experţi europeni a fost să reaﬁrme, în ciuda acestor diferenţe, anumite puncte de convergenţă de necontestat. Aceste puncte de convergență reprezintă fundamentul acestei activități. Prin intermediul lor se transpun modalitățile de realizare și strategiile de supraveghere video. Primul punct de convergenţă este necesitatea, în cadrul elaborării şi funcţionării dispozitivelor de supraveghere video, de a oferi garanţii în vederea asigurării respectării vieţii private a cetățenilor și a libertăţilor fundamentale. Articolul 8 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale prevede ca atare faptul că:

Scopul acestei carte este de a oferi cetăţenilor garanţii în privința utilizării acestor sisteme, deoarece supravegherea video: - Prin supravegherea pe care o exercită asupra spațiilor poate fi de natură să altereze exprimarea libertăţilor individuale în aceste spații; - Din cauza evoluţiilor tehnologice care o caracterizează, este de natură să deschidă exponenţial sfera posibilităţilor; - Se află în centrul unor dezbateri aprinse care fac să iasă la iveală îngrijorări și temeri; Situarea cetăţeanului în centrul preocupărilor oraşelor în cadrul sistemului lor de supraveghere video a fost linia directoare a proiectului numit „Cetăţenii, Oraşele şi Supravegherea video”. Se adaugă la aceasta respectarea şi punerea în aplicare a unui drept la viaţă privată a cetăţenilor în spaţiile publice, iar acestea sunt obiectivele către care trebuie să tindem. Al doilea punct de convergenţă este cerinţa de a se aplica în practică acest angajament, prin definirea modalităților de acţiune care să permită concretizarea și transpunerea lui în viață. Carta pentru o utilizare democratică a supravegherii video permite reconcilierea acestor două puncte. Printr-un ansamblu de reguli, ea constituie un angajament la care se obligă semnatarii ei. Ea stabileşte principiile de bază şi defineşte măsurile concrete și pragmatice pentru punerea în aplicare a acestor principii. Combinația dintre acestea două face din ea un instrument suport al acţiunii.

Cu toate acestea, există recomandări transversale care nu se referă la punerea în aplicare a unui principiu oricât de unificator ar fi el. Partenerii proiectului au ținut să le scoată în evidență ca pe niște instrumente metodologice. Aceste instrumente sunt în număr de patru: • Efectuarea unui diagnostic preliminar pentru a defini în mod obiectiv nevoile locale. Acest diagnostic trebuie să permită evaluarea fezabilității unui proiect de supraveghere video pe un teritoriu dat. Acesta trebuie să fie pe cât posibil efectuat de către un organism extern; • Implementarea unor evaluări periodice care servesc drept instrument suport în luarea deciziilor şi permit consolidarea sau modificarea poziționării unui sistem de supraveghere video; • Formarea operatorilor. Operatorii de supraveghere video constituie coloana vertebrală a sistemului. De ei va depinde, în parte, buna funcţionare a sistemului. Aceşti operatori trebuie să fie instruiți în legătură cu principiile de bază ale acestei Carte, dar și cu recomandările de punere în aplicare. Ei trebuie să-și însușească, de asemenea, obiectivele sistemului. Formarea este o cerinţă a calității; • O autoritate de control trebuie să permită verificarea conformității cu principiile Cartei. Crearea unei astfel de structuri locale poate să fie prevăzută de legislaţia naţională sau să rezulte dintr-un demers voluntar al oraşelor. Independenţa acestei autorităţi trebuie să fie garantată cât mai bine;

>>> Aceasta Cartă reglementează elaborarea, funcționarea şi dezvoltarea sistemelor publice de supraveghere video şi anume, pe cele gestionate de către autorităţile publice, fie că acestea sunt naţionale, regionale, județene sau locale. Cu toate acestea, regulile pe care le conţine ea sunt destinate a fi exercitate, de asemenea, privind sistemele de supraveghere video private, în special atunci când exploatarea acestora poate fi încredințată acestor autorităţi publice.

>>> Au fost deﬁnite şapte principii majore. Aceste principii sunt complementare şi nu trebuie să ﬁe concepute unele față de altele în mod exclusiv. Ele se consolidează reciproc şi constituie garanții de durabilitate unele pentru celelalte.

Respectarea şi conformarea la legislația europeană, naţională, regională sau locală. Dezvoltarea acestuia trebuie să ﬁe în conformitate cu standardele în materie de protecţie a datelor, textelor legislative în materie de ascultări ale comunicaţiilor şi conversaţiilor, de ingerință ilegală în viaţa privată, de protecţie a demnităţii, a imaginii, a domiciliului şi a celorlalte locuri unde există o protecţie similară. Standardele privind protecţia lucrătorilor trebuie de asemenea să ﬁe luate în considerare.

- Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale (CEDO) a Consiliului Europei - 1950; - Convenţia 108 a Consiliului Europei pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor cu caracter personal - 1981; - Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene; - Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor ﬁzice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date;

- Evaluarea oportunității de instalare a sistemelor de supraveghere video în funcție de obiectivele față de care Constituţia permite o limitare a exercitării drepturilor fundamentale ale cetăţenilor.

Aceasta trebuie să se decidă pe baza unei necesități. Necesitatea se referă la concordanța dintre circumstanţe şi o anumită nevoie pe de o parte, și răspunsul pe care îl oferă sistemul de supraveghere video, pe de altă parte. Această nevoie şi aceste circumstanţe fac să ﬁe oportună o astfel de decizie, şi să devină inevitabilă acțiunea. Acest principiu al necesității stă la baza deciziei de a instala un sistem de supraveghere video. Necesitatea capătă astfel o dimensiune prescriptivă. „Necesitatea devine lege.” Trei elemente sunt constitutive pentru acest principiu al necesității:

Conexiunea dintre circumstanţe şi nevoie stă la temelia răspunsului.

A- CIRCUMSTANȚELE • Să se identifice cu precizie prin intermediul unui audit sau a unui diagnostic problemele de securitate şi de prevenire a infracționalității identificate pe teritoriul oraşului; • Să se facă un inventar al resurselor disponibile la nivel local şi dispozitivelor existente care permit să se răspundă acestei situaţii; B- NEVOIA • Să se desprindă nevoile rezultate din diagnosticul şi inventarul potențialului local. Nevoile trebuie să fie determinate în măsura în care este posibil deoarece de la acestea decurg viitoarele obiective ale proiectului; • Să se examineze dacă alte mijloace mai puţin intruzive sunt posibile pentru a răspunde acestor probleme; C- RĂSPUNSUL • Trebuie să se definească obiectivele şi să se identifice avantajele şi rezultatele așteptate de la sistem. Aceste obiective trebuie să fie traduse în moduri de funcționare. Trebuie de asemenea să se definească, de exemplu, care sunt implicaţiile funcţionale ale unui sistem de supraveghere video prin care se face prevenirea infracționalității? • Să se determine tipul de sistem care poate permite oraşului în mod realist să atingă aceste obiective; Sistemul de supraveghere video trebuie să fie în așa fel calibrat încât să răspundă în mod corespunzător şi eficient la nevoile identificate; • Instalațiile de supraveghere video nu pot fi puse în serviciu decât începând cu momentul în care alte măsuri, mai puţin intruzive, s-au dovedit a fi insuficiente sau inaplicabile (în urma unei evaluări) sau când natura problemei de rezolvat depășește sfera de aplicare a acestor mijloace. În orice caz, supravegherea video nu trebuie să reprezinte decât o parte a unui răspuns coordonat dat problemelor identificate; • Să fie autorizată punerea în aplicare a unui drept de retragere, dacă este necesar. Oraşele trebuie să poată aprecia, pe baza unei evaluări, când supravegherea video nu mai este o necesitate sau când este nevoie de o redistribuire a camerelor.

Implementarea sistemelor de supraveghere video trebuie să ﬁe evaluată în funcție de problemele la care se doreşte să se răspundă. Această respectare a proporţionalităţii este în primul rând o chestiune de echilibru între obiectivele urmărite şi mijloacele utilizate pentru realizarea lor. Principiul proporţionalităţii este, prin urmare, strâns legat de noţiunea de echilibru. Acest echilibru implică faptul că instalarea supravegherii video nu poate constitui singurul răspuns dat problemelor de securitate şi de prevenire a infracționalității existente într-un oraş.

Proporţionalitatea trebuie să fie evaluată la fiecare etapă şi fiecare modalitate de prelucrare a datelor, inclusiv atunci când trebuie să se definească: • Dimensiunea instalaţiei şi capacităţile tehnice ale camerelor - Organizarea tehnică şi umană trebuie să fie adaptată la nevoile stricte. Aceasta impune utilizarea unei tehnologii care să permită să se atingă obiectivele fixate fără a le depăşi. Utilizarea unui sistem de supraveghere video trebuie să fie limitată în timp şi în spaţiu -: la un moment dat şi pe un teritoriu specific ca un răspuns dat unei nevoi identificate. Atunci când se alocă o nouă funcţie sistemului de supraveghere video aceasta implică o reflecţie asupra necesităţii ei (principiul I). – - Această instalație tehnică ar trebui să includă un astfel de sistem de black-out al zonelor privative, prin intermediul unei mascări dinamice, deoarece un sistem de supraveghere a spaţiului public poate avea ca « efect secundar » supravegherea spaţiului privat. Este imperios necesar să se ia în considerare acest aspect atunci când se planifică poziţionarea, orientarea şi tipul de camere (fixe sau mobile);

• Protecţia datelor Imaginile captate prin supravegherea video constituie date cu caracter personal așa încât ele trebuie să fie protejate la fel cu orice alte date personale. Acest lucru necesită respectarea unor reguli stricte care guvernează înregistrarea, stocarea, partajarea şi ştergerea eventuală a imaginilor. Este important să ne asigurăm că acestea sunt respectate atunci când este vorba să se decidă: - stocarea sau nestocarea imaginilor - durata de stocare eventuală a datelor care trebuie să fie întotdeauna și oricum temporară. Perioada de stocare trebuie să fie limitată la strictul necesar, bine determinată şi definită prin parametraj în sistem; - protecția fizică şi tehnică a datelor cu caracter personal. Prin urmare, este necesar să se definească protocoalele de gestionare a autorizaţiilor de acces şi de transmitere de imagini. Este important să se integreze în aceste protocoale demersul « », care implică faptul că protecţia datelor cu caracter personal trebuie să fie luată în considerare foarte devreme, încă de la proiectarea echipamentelor de supraveghere video. • Sistemele de supraveghere video trebuie să-și găsească echilibrul şi proporţia lor în cadrul unei politici integrate de securitate şi de prevenire a infracționalității. Ele sunt instrumentul unei politici de securitate globală şi trebuie, prin urmare, să fie în concordanţă cu celelalte răspunsuri puse în aplicare la nivel local.

Ceea ce este transparent este ceea ce se vede din exterior. În măsura în care supravegherea video poate fi considerată ca fiind o tehnologie care restrânge libertăţile, aceasta trebuie să fie utilizată în mod transparent şi să fie însoțită de o largă informare a publicului.

• Autoritatea care are iniţiativa instalării camerelor de supraveghere video trebuie să informeze în mod clar cetățenii: - cu privire la proiectul de instalare a unui sistem de supraveghere video - cu privire la obiectivele acestor camere; - cu privire la mijloacele care vor fi angajate pentru instalarea sistemului - cu privire la zonele supuse supravegherii video. În acest scop, este necesar să se utilizeze un sistem de semnalizare vizibil şi uşor de recunoscut prin intermediul unei pictograme; - cu privire la identitatea, funcţia şi datele de contact ale persoanelor cărora să se poată adresa pentru orice cerere de informație. Aceste informaţii trebuie să apară pe indicatoarele de semnalizare ale zonelor supuse supravegherii video; - cu privire la măsurile specifice de protecţie a imaginilor înregistrate. Datele create cu ajutorul unui sistem de supraveghere video trebuie să fie protejate cu un acces restrictiv prin intermediul unor parole. Acestea trebuie să fie utilizate numai în scopuri bine definite, de către persoane fizice autorizate şi să fie stocate pe durata de timp necesară. Orice utilizare a acestor imagini înregistrate trebuie să fie notificată într-un registru ţinut în acest scop; - cu privire la autorităţile care pot fi destinatarele acestor imagini înregistrate; - cu privire la drepturile lor în ce privește imaginile care îi vizează. Este vorba în special de: - Dreptul de acces la imaginea sa cu respectarea dreptului părţilor terţe. Acest drept poate fi refuzat în cazuri de anchete judiciare sau în cazuri de riscuri legate de securitatea şi apărarea națională; - Dreptul de a verifica și a şterge imaginile care îl privesc atunci când data limită de stocare a imaginilor este depăşită; Aceste informaţii trebuie să fie uşor de înţeles şi exprimate într-un limbaj clar şi inteligibil. • Autoritatea care răspunde de sistem va trebui să informeze cetățenii în mod regulat asupra rezultatelor și asupra atingerii obiectivelor, bazându-se pe canalele de comunicare uzuale. Acest 11

lucru presupune o formulare clară prealabilă a obiectivelor şi ar necesita unele evaluări ale dispozitivelor bazate pe indicatori deﬁniți anterior. • Nu se recomandă să se recurgă la utilizarea de camere ﬁctive. Această informaţie falsă este de natură să discrediteze sistemul şi să implice responsabilitatea managerilor;

Autorităţilor responsabile de sistemele de supraveghere video sunt garantele unei utilizări legale şi cu respectarea vieții private şi a libertăţilor fundamentale de către aceste sisteme. Răspunderea lor poate fi deci angajată în cazul constatării de încălcări sau de nerespectarea acestor condiții. Autorităţile administrative în fața cărora poate fi ridicată o astfel de răspundere trebuie să fie clar identificate. Întreprinderile private care dispun și gestionează sisteme de supraveghere video care vizualizează spaţiile publice trebuie să respecte aceleaşi norme ca și autorităţile publice.

• Se comunică contactul cu persoanele responsabile şi datele lor de contact. Fiecare panou semnalizator prin care se indică zona supusă supravegherii video va include aceste informaţii; • Se afirmă obligaţia de confidenţialitate care revine managerilor sistemului, fie în cadrul definirii unui regulament interior, fie într-un cod de deontologie la adresa managerilor sistemului. Ei ar putea fi trași la răspundere în caz de încălcare a acestei obligaţii; • Se recurge la măsuri de securitate care să permită protejarea accesului la sala de gestionare a sistemului dar și de protejare a accesului la imaginile stocate. Trebuie să fie implementate măsuri tehnice de control pentru acest acces;

• Să ﬁe comunicate modalitățile de sesizare a autorităţilor administrative însărcinate cu sancționarea tuturor abuzurilor constatate; • Să se implementeze un mecanism adecvat de diseminare a informaţiilor necesare pentru înţelegerea publică a utilizării supravegherii video

Orice control presupune definirea unor norme. Acest principiu de supervizare independent permite prin intermediul acestor norme să fie armonizate practicile în sensul Cartei. Acest proces de control independent poate îmbrăca mai multe forme şi interveni în diferite momente în dezvoltarea sistemelor. « Controlorul independent » poate fi o persoană calificată sau un organism specific compus mai ales din cetăţeni.

• Se recomandă ca această autoritate independentă să ﬁe responsabilă cu punerea la dispoziție, după ce a studiat dosarele, a autorizaţiilor de instalare a sistemelor de supraveghere video; • Această autoritate independentă trebuie să vegheze ca instalarea și utilizarea sistemului să respecte normele şi standardele deﬁnite.

Este vorba de a se da cuvântul cetăţenilor, prin diferite forme de consultare, participare, deliberare şi luare a deciziilor. Orice nouă instalare sau extindere de sisteme de supraveghere video trebuie să ia totdeauna în considerare participarea activă a cetăţenilor care locuiesc pe teritoriul respectiv, de exemplu prin grupuri de discuție. Mare parte din succesul unui sistem de supraveghere video este legat de implicarea populaţiei.

• Consultarea cetățenilor cu privire la identificarea nevoilor în cadrul diagnosticului preliminar, de exemplu, prin intermediul unor sondaje de victimizare; • Promovarea unei implicări inițiale a cetăţenilor cu privire la instalarea camerelor când aceasta răspunde unei nevoi. Aceasta poate lua forma unor plimbări de explorare; • Să se caute acceptarea de către cetățeni a proiectelor de securitate globală, prin organizarea de reuniuni publice de informare, de exemplu, care să permită aderarea lor la proiectele municipalității; • Promovarea participării cetăţenilor la controlul şi evaluarea sistemului prin intermediul chestionarelor de satisfacţie; • Să fie prevăzut un proces încadrat și formalizat care să ofere posibilitatea cetăţenilor de a vizita camera de control şi de gestionare a sistemului de supraveghere video, inclusiv în mod inopinat. Orice refuz trebuie să fie motivat (de exemplu, din cauza unei anchete judiciare în curs de desfăşurare). Această posibilitate trebuie să fie încadrată astfel încât să nu fie puse în pericol drepturile terților; • Consolidarea angajamentului autorităţilor locale pentru dezvoltarea unui instrument care să permită participarea în mod regulat a cetăţenilor. Crearea unei structuri locale care să răspundă de utilizarea corectă a sistemului trebuie să includă o participare cetăţenească activă în viaţa şi dezvoltarea sistemului.

>>> Orașele semnatare a acestei Carte se angajează să depună toate eforturile pentru aplicarea principiile ei şi să o distribuie în cadrul lor local și național. Acestea se angajează să continue dezbaterile privind adaptările acestei carte în special la evoluţiile tehnologice. Ele doresc să fie instituite o marcă de calitate și o certificare europeană în acest sens. Ele aderă la ideea existenței unui limbaj comun prin care se adresează cetăţenilor europeni care să fie transpus prin crearea unui sistem de semnalizare european al zonelor suspuse supravegherii video.

Panneau type

Légende : A : Zone B : Zone texte « C : Zone texte « D : Zone texte «

» » »