Karl popper konrad lorentz viitorul este deschis trei (1997) by eli_3171

KARL R. POPPER şi KONRAD LORENZ

VIITORUL ESTE DESCHIS o discuţie la gura sobei Traducere din limba germană Simona Lobonţ şi Florin Lobonţ

vzo;z;vif232

EDITURA TREI

EDITOR MARIUS CHIVU

COPERTA DAN STANCIU

REDACTOR

VALENTIN PROTOPOPESCU

This

edition

published with the

support

oftht: Open Society Institute - Budapest Această e di ţi e

Open Society

.� Piper Verlag \�) EDITURA TREI, 1997

ISBN

apare cu sprijinul Institutt: - Budapest

GmbH, MUnchen,

pentru prezenta

v ers

973-98034-8-2

1985

i un e românească

CUPRINS

Despre cartea de laţă Cuvânt înainte

. ....

....

. .... ..

. . .... . ... ..

. ...

.. .....

VIITORUL ESTE DESCHIS

....

In căutarea unei lumi mai bune Viata este aventură, viaţa este risc

.... .. .. ... ....... ... .... . ... .

.. .... .

. .

. . ........... ..

Nişele

... ....... , ........................................... 9

...................................................................................

.....

. .....

.. . . ..

....... 13

.................. ........ ..... ...... 14

....................................................... 17

sunt găsite, ci inventate ........................................................ 19

A în ăţ a înseamnă a pune în lumină şi a exila în Îrltu.neric

. . ........... 21

.. . .

Ipotezele sunt configuraţii (Gestalten), configuraţiile sunt ipoteze ..... 23 A priori, a posteriori - vechi şi nou .... .......... ... .. .. .

....

.. .... ..... ... ... .

. ..

Creierul produce limbajul, limbajul produce creierul .......................... 29

Gândirea începe minţind ....... . . .... ..... Eul-cocoş şi eul-om .. .......

.. .

. ...

.. ..... .. .... .

.... .

......

. ........ ..

... ...... 30

................... .. ... .. .. .... ..... ... .. . .. .. .. .. . . 34 .

Nimic n-a fost încă ............................................................................... 39

SIMPOZIONUL ORGANIZAT CU OCAZIA ANIVERSĂRll A 80 DE ANI DE VIAŢĂ A Lill KARL R. POPPER .. . . .

Ziua întâi: ŞTIINŢĂ ŞI IPOTEZĂ

.. .. .

..... ..

....... ....... . . 41 .

.... ..... . . . .. ..... ... .......... . ...... 43 .

Acuzaţia de scientism este inadecvată Nu ştiam nici măcar ce este apa

. ....

... ..... .

.. ... .

......... .

. . ..... ..... ...... .. .. ... .. .

. .

pâlnia de la Niirnberg

.............. ..

. 44

.. . 45

.... .

. .. .... ...... 47

. .. . .

Răspunsuri nesolicitate, întrebări fără răspuns .. . ... . . ...... .. ..

.... 43

... . ... . ....... ...

Lumea nu ne este dată de-a gata, ci este construcţia noastră Spiritul- găleată şi

. . . .....

...

..... 47

Câinele lui Pavlov a fost mult mai inteligent ................................ 48

Hârtia de mătase aruncă înapoi grenade .. ... ... . ..

Ce este un "falsificaţionist naiv"? ...

....

. ....

... .

.. . ... .. .. .. .. 49 .

... . ..... ... .... ..... ...

Premiile Nobel- recompensă pentru mafia victorioasă? Lupta pentru existenţă - o luptă a teoriilor ......

Creierul,

Aşteptarea vechiului; aşteptarea noului . .... .

De ce Kepler s-a autodenumit măgar

. ...

....

. ... ....

... ... ..... .

........ . .. ... .

. ..

...... . 52 ..

...... . ... ...... . . 54

.. .. ..

organ-ipoteză sau o ipoteză-organ? ..

. .. ..... 50

....

.. .

... .

......... ... 55

. .. ...

.... 55

.. ..

....... .... . .

.. . .

Organ al cunoaşterii sau organ al supravieţuirii? .. . ............. . ... 58 Interzicerea metafizicii este ridicolă . .

Biologie în filosofie? De ce nu? ....

.. .

..... . .. .. . . ..... .. ...... .

.. .

.. .. ....... .... . . ...... ........ ...... ..... 61 .

CUPRINS

Se poat e discuta despre Big Bang?

Este metafizica falsificabilă?

. ..

....

... .. ........ ..... . ....... ... .

...... . . .... .. ........ .... ... ... .. ... ...

O contribuţie la "festivalul fanteziei" . .. .. ...... .. ... .... . .... .

. ..

...

.. . . 62 .

. 62

.. ... .

. . . ...

. ...

.... .

... . .

Ziua a doua: CELE TREI LUMI . .. ... ... .. ... ... ... . .... . ... ... .. ... . . .. .. ........... 66 .

Lumea obiectelor. lumea propoziţiilor, iar la mijloc eul

. ... 66

.... ... . ..

De la stoici la Popper ..................................................................... 68 Creierul- o ipoteză care produce ipoteze .................................... 72

Nu substanţe ci interac ţiuni .... ... . ..... ,

.. ... ..... .. ....

.. .. .. ... .

. ... 7 6

. ..

Conştiinţa animal e l or ...................................................................... 77

Pacea nu este potriv nică

....

.. ... .. .. ....... .... .... .... . ..... . . . .. . . .. 80 . ... ... .... .. ... . . ..... .. ........ .. ... .. .. .. .. .. .... 80 Omul poate minţi, animalul nu . . ..... . . . . .... . .. .. .. ... . . . .. . . . . . . .. . .... 84

Un ceas cu două cadrane

naturii

Filosofia rea dăunează artei Ziua a treia:

. ..

Marx rămâne Marx

... .. ......

. . .. .. ... .. .... . .. ... .

Denaturarea lu i Immanuel Kant . .. .. a

SOCIETATEA DESCHISĂ

Cea mai bună lume care

.. ... ..... ... ... . . .... :................................. 86

Vorbirea nu se învaţă ascultând . . .. ... .. ...... ... .. . ..

Pledoarie pentru modest ie

. ..

. .. . ..... .. . ........ . . . .

. . .. .. ..

. ... . . ..

. ..

...

....

... . . ...

. ..

.. 87

....... , ... 88

.. .. ...... 90

.. ... .... .. .... . ...... 91

existat până acum .. .... ... ... .

Cea mai proastă formă de co nducere -

.... . .

. . ..

...

.. .. . ..

... .

. ..

... 93

.. . .. ........... . . .................. . .... . . ....... ... ..... ..............

tuturor cel orlalte Instincte ce tânj esc d

e xcep ţia

..................................................................... 96

p ă epoca de piatră ................................... ' ... 97

A egaliza înseamnă a suprima libertatea . ...... .. ... ........... . ..... ... 101 .

Falsa educaţie năzuind către infailibilitate .. .. ..... .

. .. ..

A îmbunătăţi şcoala înseamnă a scăpa de profesorii

Şi medicii trebuie să aibă dreptul să se înşele

..... ... .... .. . 102 .

ne fericiti ....

103

............................. 104

Un jurnalist popperian ................................................................. 108

Avertisment pentru critici i necritici ............................................. 112 De ce Saharov e periculos

p entru Uniunea Sovietică .................. 115

libertăţile trebuie exersate

...

. ... ...... ... , ................................... 117 .

POSTFAŢĂ A LUI KARL POPPER ... ........ ..

Nu poate exista o societate per fectă

lndice biografic al participanţilor

. . ..... . . ....

. . ..... . .

. . .. . .. ... 119

.. .

...................................................

, .........................................................

122

125

DESPRE CARTEA DE

FAŢĂ

Textele p ub lica te în acest volum il fac pe cititor părtaş la

două evenim ente ale anului 1983, care au stârnit senzaţie. În

feb(ua rie 1983 d oi renumiţi oameni de ştiinţă s-au Întâlnit la

A1ten b erg, în V iena . Karl R. Popper, teoretician al ştiinţei şi

filosof şi Konrad Lorenz, medic, zoolog şi cercetător al com

p'ortam en tel or au discutat despre munca lor ştiinţifică, despre

interpretarea rezulta telo r o bţinute şi despre convingerile lor

filosofice. Tema centrală a fost: Ce ştim despre viitor?

Suntem'

profeţi ? L oren z , pes im istul optim ist şi P opper, interpretul "ce

lei mai bune lumi de până acum" sunt de acord că lumea noas-

. tră este deschisă, atât din punct de vedere biologic c ât şi spiri tual.

În luna ma i 1983 a avut loc l a Viena un si mp ozi o n cu dura ta de trei zile, organizat cu ocazia a n iv ersării a 80 de an i de viaţă a lui Sir Karl P opper . Sub titlu rile "Ştiinţă şi ipoteză · ·, "Cele trei lumi··, "Soc ietatea deschisă·· s-au purtat dis c uţii Între

Popper şi col eg ii de breaslă despre gândirea sa, care ar putea fi rezumată la unn ăt oarea formulă: Aceasta nu este o lu me a c on

fumării a d ev ărur i lor, ci una a infirm ări i erorilor. Dar lumea

există, la fel cum există şi a dev ă ru l . Doar certitu d inea asupra lumii şi a adevărului nu poate exista.

Sir Karl R. Popper, născut în 1.9021a Y i ena , profesor (eme ritus) de lo _ gică şi m eto d o logi a ştiinţei la Universitatea Londra,

m emb ru al Royal Society, al Institut de F rance , al Accademia

Nazionale dei L incei şi al multor societăţ i ştiinţifice.

Konrad Loren::, na scut

în 1903 la Viena, medic şi zoolog;

,profesor de psihologie c omparată la k6n'i gsberg în 1940; dI rector, intre 1950 şi 1973, al In s titutulu i de ps ih olog ie compor tamentală Max

P lanck

din Buldem, ulterior din Seewiesen.

K. R. POPPER & K. LORENZ

Laureat al Premiului Nobel pentru biologie şi medicină în 1973.

Franz Kreuzer,

născut în 1929

Ia Viena, reporter, şef de

departamen t şi redactor-şef la :Arbeiterzeitung"' până în 1966; ulterior, până în 1974, redactor şef

al seviciului actualităţi; al programului 2 de televiziune al ORF Între 1974 şi 1978; din 1979 redactor-şef, iar din 1984 coordonator al ORF, Vi ena Franz Kreuzer a moderat convorbirea de la Alten ber5 şi simpozionul Popper. -

coordonator

CUV ÂNT ÎNAINTE

Î nceputu l verii anului 1919 la V ien a, cap itala monarhiei de strămate, aflată in momentul ma x im al crizei, la puţine luni după iarna de foamete, în care gripa span io lă a făcut mii de victime, printre care şi tânărul de 28 de ani, Ego n Schiele. La 15 iunie, în Horlgasse, sectoru l 9 al Vienei, poliţia repri mă cu armele o demonstraţie a tinerilor comunişti, soldată cu 20 de morţi, 70 de răniţi grav - o an t ic ipar e a inc en diul u i de la Palatu l de J ustiţie din 1927 sau a răzb oi ul ui civil din 1934. Cu pu ţine zile în urmă, la 28 ma i , la celălalt capăt al lumii avea loc un a lt eveniment: două vase de observaţie trimise în Pacific de către institutele britanice de cercetare au misiunea să inregistreze ştiinţific un fenomen a s tro nomic rar, o e clipsă to tală de s o are . F aptul nu se intâmpla nici pentru prima , nici pen tru ultima dată. Dar in cazul acesta o e chipă specia lă de cerce tători are însărcinarea deosebită de a măsura exact, la fracţiune de secundă de arc, unghi u l luminii care cade de pe mar ginea Soarelui, in momentul în care discul solar este c o m plet acope rit d e Lună. Rezultatul măsurătorii fusese deja anticipat : nu tre buia decât confirmat faptul că lumina deviază foarte puţin, Îns ă evident, de la traiectoria ei, calculată după reg ulil e ge ometriei euclidiene. Această abatere de la traiectorie a fost pre zisă de cel care pretind ea că a schimbat radical geometria euclidiană şi teoria newtoniană, recunoscută de secole ca adevăr absolut al ştiinţelor naturii : Albert Einstein. Este de prisos a preciza re zultatul exp erimentului. Einstein a avut dreptate : lumina nu cade recti liniu ci curb, fiind deviată (aba tere măsurab il ă) de către imensul câmp gra v i taţ ional al Soarelui. Un singur om a plasat cele două evenimente de la începutul verii anului 1919 intr-o relaţie de rel e va nţă mutuală. Este vor ba de vienezul de 17 a n i , Karl Raimund Popper, care, pe de o

R. POPPER & K. LORENZ

parte, a fost martor al ciocnirii cu po liţia vieneză, iar pe de altă parte a urmarit cu sufletul la gură desfăşurarea e xperim entulu i vizionării eclipsei de soare.

Popper a examinat p re tenţ iil e absolutiste ale teoriilor politi

ce din vremea sa şi, având înze strarea intelectuală necesară, a

comparat pretins a ştiinţă a pol iti cii cu ceea ce el plasea ză în centml p ro gresu lui şti inţifi c, şi anume lumea ideilor einsteinie ne. În focul chinuitoarei întâmplări din tinereţe el îşi dă s eama de deosebirea esenţială dintre fanatismul politic pseudo-ştiinţi

fic şi adevărata ştiinţificitate. Ideologiile po litice istoricizante

- precum marxismul, care este pentru el un prim exemplu actual şi rasismul nazist, pe care l-a criticat din plin şi, consi

d erându- l nesati sfă căt or, nu i-a mai acordat multă atenţ i e incearcă să se sustragă oricărei infirmări, ele nesupunându -se

nici unui test privind adevillul, corect itu din ea şi uti li tatea lor.

Dimpotrivă, ele încearca să interpreteze infirmarea afirmaţiilor lor, in condiţiile date, drept o con firmare a corectitudinii lo r. Un s i s tem care se autosigilează în mo d asemănător este identi fi ca t de Popper în ps i hanaliză . Daca re s p in gi teoria refulării, te do v ede şti a fi un ul ce refulează ceva neplăcut, confilmând ast f el tocmai ceea ce doreai să infirmi ... Spre deo seb ire de aceas

tă atitudine, Ein ste in este cel care îşi ofera în mod deschis teo

ria asaltur i lo r contestatare; astfel, dacă măsurătorile din ziua

că lumina se propagă prăbuşit.

ecl ips ei totale de soar e ar fi demonstrat

recti liniu , teoria relativităţii s-ar fi

Popper int errelaţionează exp erienţele anului 1919 şi găseş

te o formulă generală de înţelegere a lumii, care

va d et erm i na, mai târziu, prezenţa obl igatorie şi repetată in dex uri le tuturor cărţilor serioase de filo so fi e

o jumatate de secol a nu me lu i lui în

şi teor ie a ş tii nţ e i. Potrivit acestei formule, lumea noastră nu este o lume a co n firmării adevămrilor, ci o lume a infirmări i erorilor. Dar lumea exi stă, la fel cum există şi adevărul; doar certitudinea asupra lumii şi a adevărului nu poat e exista. Aces ta este realismul critic. Popper a prezentat în faţa unui public entuziast această bo gată lume a id eilor sale, în cadrul unui s i mpozion o rgan izat de studioul din Viena al Radiodifuziunii au s tri ece şi de departa-

VIITORUL

ESTE DESCHIS

mentul de cultură al oraşului Viena, în colaborare cu docentul Friedrich Wallner de la Institutul de F ilosof ie al Universităţii vieneze, simpozion ale cărui lucrări au avut loc în vechea pri mărie a Vienei, timp de trei zile, între 24 şi 26 mai 1983. Preludiul acestui simpozion: o convorbire .. la gura sobei" intre Karl Popper şi Konrad Loren=

Popper, născut în 1902 şi Lore'lz în 1903, ambii la Viena, sunt prieteni din tinereţe, mai bine zis din copilărie. Cei doi oameni de ştiinţă au luat-o pe drumuri diferite atât in ştiinţă cât şi în v iaţă şi n-au mai ştiut multă vreme nimic unul de celălalt. C âteva decenii mai târziu, la o manifestare ş ti in ţ i fi că, Karl Popper a trebuit să-i amintească lui Lorenz: "Dar, Komad, sunt eu, KarL " Convergenta semnificativă a cunoaşterii şi a con vingerilor la care au ajuns cei doi savanţi pe parcursul vieţii nu are aproape nimic in comun cu p rietenia lor din tinereţe; in schimb, es te o impresionantă demonstraţie a confluenţei gân dirii ştiinţifice şi filosofice din acest secol. Convorbirea din tre Popper şi Lorenz, care a avut loc in 2] f ebrua rie 1983, la "gura so bei în vechea vilă a lui Lorenz din Altenberg, în faţa came relor de luat vederi, a arătat apropierea considerabilă dintre spiritele celor doi, dar şi controverse interesante, printre care cele in problemele privind configuratiile, respect iv ipotezele, şi mai ales aşteptările omenirii despre viitor. Lorenz se declară a fi cel care avertizează permanent, chiar dacă mereu inclinat spre optimism, iar Popper (care pune; accentul pe non-cunoaş terea noastră) se declară un interp ret critic, dar în esenţă con vins, "al celei mai bune lumi de până acum, aflat în căutar�a dificilă a unei lumi şi mai bune". Cei doi împărtăşesc Însă aceeaşi convingere că lumea noastră este deschisă, atât biolo gic cât şi spiritual. Nimic nu este mai fals decât convingerea lui Ben Akiba că "totul a fost deja". Dimpotrivă, opusul ei, că ni mic nu a fost încă, este adevărat. . .

Viena. decembrie 1983

Franz Krelcer

VIITORUL ESTE DESCHIS O convorbire ,.Ia gura sobei"

între Konra d Lorenz şi Karl R. Popper*

Kreu=er: Domnule profes or

renz, p en tm inceput

Popper, domnule profesor Lo

t re bu i să explicăm caracte rul aparte al

acest ei convorbiri. Ea nu este un interviu, nu este o dispută nici o dezbatere, căci pentru aceasta

fi necesară o audienţă

mai largă. Ea es te o con vor bire "la gura sobei" intre vechi prie

teni, iar eu mă aflu aici doar pentru a impulsion a discuţia. Tre

buie să fie o discuţie intre d-vo astră domnilor profesori. Ocazii biografi ce sunt suficiente: două aniversări a 80 de ,

ani de viaţă, una anul trecut, alta în acest an. Aşadar, ne este poate permis să incepem cu p uţin 'sentimentalism şi nostalgie.

În

această situaţie cuvântul de ordine ar treb u i sa fie Selma

Lagerl6f; se ştie din biografiile d-voastra câtă impOitanţă au avut cărţile Selmei Lagerl6f în copilăria d-voastră. Loren=: Cum ne-am cunoscut, ne-am jucat de-a indienii. Karl incepuse încă de-atunci să apuce de coarne pozitivismul

şi Şcoala de la Viena. Noi, ceilalţi, eram copii încă. La jocul de-a indienii l-am legat pe el, ca "faţă palidă" de copac, dar nu s-a supărat niciodată. Referitor la Selma LagerlOf, aşa cum a spus Karl atât de drăguţ, amândoi am fost influenţaţi de ea, cu singura deosebire că el s-a indrăgostit de Selma LagerlOf, iar

eu d e g âş te l e sălbatice.

var

În

ceea ce mă priveşte, a fost intr-ade

perioa dă hotărâtoare. Faptul că eu m-am decis pentru

gâştele sălbatice se află În strânsă legătură cu convingerea mea, de la bun început, că animalele sunt şi oameni. '" Această convorbire. la care Franz Kreuzer a luat parte ca moderator. a

avut loc la 21 februarie 1983 in casa lui Komad Lorenz din Altenberg, Viena.

K.R.POPPER & K.LORENZ Popper: Pe mine Konrad m-a impresionat fomte mult, fiin d

o vitează căp et enie de indieni. Despre p o z i t iv ism şi despre

Şcoala de la Viena însă, ştiam pe atunci la fel de m u lt ca el s au ,

ca oricare alt indian, adică nimic. Selma Lagerl O f a lăsat o pu ternică impresie asupra mea, dar în mo d special m-a influenţat po vestea despre câinele de vânătoare Karl- şi m icul elan Blană cenuşie.

Kreu::er: Este într-adevăr o poveste foalte frumoasă ... Popper: O poveste e xtraord in ară despre prietţ!ni a dintre oameni. M-am îndrăgostit de Selma Lagerlăf şi i- atn re c itit mereu cărţile. Nu le-am în drăgit pe toate la fel, de exemplu Povestea lui Gosta Berling nu mi-a p lăcut n i ciodată .

Loren:::

Înţeleg ...

Popper: Poate cel mai frumo s roman al ei este Das heilige

în timpul primului război mondial şi el a fost imp re s ionant protest la adresa războiulu i A cţ iu nea este, în anum i te privinţe, de-a d rep tul înfricoşătoare. Se relatează cum,

Leben*. L-a scris

după bătălia de la SkagelTak, c a d av rele erau aruncate de valu ri pe coa sta suedeză. C ar tea este zgu dui to are prin faptul că mili te ază pentm sfin ţeni a vi e ţi i .

căutarea unei lumi

mai bune

Kreu::er: Cre d că ce l e două re mar ci despre Selma LageriOf indică deosebirile dintre motive le fun d amen t a le ale vieţii d-voastră: la unul, c onsta tarea că animalele sunt oameni, inte resul arzător de a descoperi asemănarea dintre animal şi om, ceea ce este comun atât unuia cât şi celuilalt; la cclâlalt, puter nicul angajament moral, chiar şi în sfera p o lit i cului Nu cred că e cazul să amintim acum cele două biografii; presupunem că ele sunt în mare pmte c uno sc ute. Ar tre b ui însă să încercăm a ne aprop ia de miezul teme i noastre de discuţie, şi an ume evo luţia, mai precis teoria lui Darwin. Aş dor i să ne îndreptăm �t;nţia a;upni unerprOble rrie- �seriţlale care în ultimii an i, a apămt în prim plan la toţi cercetătorii demni de luat in seamă, .

Viaţa sfontă. N.t.

ESTE DESCmS

VIITORUL

anume proble ma Oltogenezei. Cu!!UL4��YQluţ!,<!.�t�4.ir�c

.tz:(2��ifgl�<=':!l1!!.ş�_R9<!t� _�X:Rli!,;;vitrnuLt?j?

Caci dacă evo luţi a ar

fi trebuit explicată în cel mai s imp lis t mod, doar prin hazard şi neces i ta te doar prin �utaţ ie şi selecţi�>-_gtunci ar fi fost nece ,

sare nu patru miliarde de ani, c i în orice caz sute de miliarde de

ani pentru a avea ca rezultat viaţa actuală de pe pământ. În acest sens se observă un lucru pe care l-aş numi "demonul la ,

marckian"" al te orie i darwiniste, şi anume presupunerea că ea conţine un element de direcţionare, upul de acceJerare şi un

creator Îmi amintesc că Popper l-a citat al lui "elan vital'", puterea de viaţă; mă refer

e lement configurativ pe B erg son

apo i la P ri g og ine

teo rie a

bifurcaţiei, l a Manfred Eigen totul posi b il Şi mă refer la Campbell cu id eea sa de "downward ca usati on , acţiune cauzală exercitată de sus în jo s La d voastră dom nule profe

cu ale sale "condiţii de j oc ",

care fac

. ·

sor Larenz, se numeşte "fulguraiie""

(Fulguration), înseninarea

fulgerătoare a orizontului dezvoltării.

Loren�:

Fulguraţia, aparitia

c ev a

totul nou, ceva car e

nu a ma i e xis t at vreod ată, este o pr em isă a ritmului dezv oltării

Acest ceva tr eb u ie să fie prezent, altfel totul s-ar desfăş ura

mult prea încet. De asemenea, trebuie să existe şi feed-back-ul

s ucce su lui; acesta ar trebui să e xi s te încă de la hiperciclul lui Manfied E igen. Dar nu cunoaştem ceea ce este esenţial în dez volta rea cre ato are su per ioară Consider că in v ocarea în acest c az, a nume lu i lui Dumnezeu ar fi ma i mult decât vanitoasă, .

caci Dumnezeu n-ar trebui invocat deloc.

D aimon ul

lui Sa

crate constituie Încă obiectul celei mai nuanţate invocaţii. Dacă se vorbeşte despre EL folosindu-se pronumele personal "el'", se comite deja o hulire. Un fapt rămâne clar, că evoluţia este în general ascendentă. Dacă eu,

în ca litate

de cea ma i dezvoltată

fiinţă (deocamdată), observ evoluţ i a cu certa mea judecată de valoare, atunci e de nede zm illţit că rec hinii din per io ada devo

niană sunt v ietăţ i s upe r i oare faţă de triLobitele din perioada cambr iană deci că evoluţia este ascen de ntă ,

Manfred Eigen

susţine că este un joc al tuturor cu toţi Balonaşul de spumă .

şi folos e sc cu plăcere acest e xem plu - nu s-ar ridica mai sus dacă nu ar fi totul ocupat s ub el. Însă ce este cu adevărat

R. POPPER

& K.

LORENZ

c reativ , nu ş t im Ani în de l un g aţi am fost adeptul unui mare ,pesimism, chiar disperat, în lin ia lui Jacques Monod, care sus � ţine că în ultimă instanţă totul este un pur hazard. Dar nu e .

:iadevărat, n ic i măcar în ceea ce priveşte procesele moleculare. Nu- l înţeleg prea bine pe Man fred Ei g en deoarece nu sunt un ,

bun matematician, dar el îmi spune: încă la nivel mo le cu l ar se întâmplă ceva ce conţ ine în s ine o direcţie ciudată. În general totul mergeilscendent, dar în cazuri singulare totul este condi

ţionat de întâ�pla;e. Faptul ca deodată un mamifer devine din nou un animal acvatic, precum balenele sau delfin ii, deci c a d irec ţia evoluţiei este schimbată total, nu poate fi prevăzut. Aici stă însă ascunsă libertatea. Antropologul Feuerbach, ne potul filosofului Feuerba'cli , afirma că Darwin voia să ne ara te

că universul concepe dintr- odată şi pe nepregătite noul; că o fantezie ne orientată creează noul. Eu nu pot să urmez această c ritică, deoarece pentru mine adevăratul moment de libertate c onstă în nedeterminare. Ce Înseamnă "pe nepregătite ? Este Dumnezeu un actor care recită ceea ce îi scrie F r i edric h Schil ler sau e ste el însuş i autoru l care Îşi pune în joc fantezia? Krezcer: Intenţionat nu am amintit de Dumnezeu l lu i Teil hard de Chard in, ci de un ,.demon lamarckian", un demon al ştiinţei, precum ce l al lui L ap l ac e L oschmidt sau Maxwell, introduşi d o a r pentru ca o problemă ştiinţifică să devină mai concretă. Loren::.: Da, de mo n ).ll lui M axwe l l ştie totul de sp re toate mo leculele. Dar, mi-a spus mie prie ten ul meu Sexl, teoretician al fiz icii, că impred ictib ilitatea !!!.Q.leculară se manifestă deja la . nive lul macroscopic al bi lelor de biliard atât de putem i c Încât la a şaptea c iocnire nu se mai p o ate prev edea d irec ţi a bilei. Aşa este cu aceşti demoni, ei ştiu ceea ce noi nu putem şti. Iar asta "

e decisiv.

Kreuzer: Dar întrebarea esenţială este următoarea: Cum e posibil ca din necesitatea simple i repetiţi i şi din hazard, c are nu e dec ât eroare, cum e posibil deci ca din doi factori lipsiţi de simţire să ia naştere torentul arzător al v ie ţii şi spiritului? Loren::.: Da, asta aş d ori şi eu să aflu. Kreuzer: De unde vine elementul creat iv?

vnTORl� ESTE DESCHIS

Popper: Pentru început aş dori să mă adresez

lui Komad

Lorenz. Am recitit în ultimele zile Die Riickseite des Spiegels*

şi am rămas uimit constatând că in multe privinţe suntem de aceeaşi părere. Sunt de acord şi cu toate cele rostite de tine acum. }!iaţa caută o lume mai bună. Orice vieţuitoare încearcă să găsească o lume mai bună, sau cel puţin să se opr eas c ă ori să

înoa te mai lent acolo unde lumea este mai bună. Situaţia aceas ta o întâlnim de la amoebă şi până la noi. A găsi o lume ideală

�ste şi va răm âne mereu d o rinţa, speranţa şi utopia noastra. Aceasta ne-a fost implantată oarecum de selecţia darwiniană şi nu ne e permis să o abandonăm. Nu este nicidecum adevărat că

s u ntem ,.formaţi" de mediul înconjurător. N o i etil/tâm l umea înconjurătoare şi noi o formăm, în mo d activ. Gena nudă şi-a căutat un mediu din pr oteine, creându-şi astfel din proteine un înveliş. Aceasta e s t e , în esenţă, lumea ei mai bună. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu noi când îmbrăcăm o jachetă de piele sau o vestă de lână. Incercăm mereu să schimbăm, sa modi ficăm iniţial lumea apropiată, apoi pe cea îndepărtată şi în cele din urmă lumea întreagă. Aşadar voinţa noastră j oa că un rol fundamental în întreaga istorie. Acesta este probabil răspunsul pe care il pot da Întrebării legate de creativitate. Dar aş dori, de asemenea, să accentuez, că eu nu ştiu nimic. Dacă tot ai amintit

daimonul lui Socrate, vreau să mă refer la �.9crate, ca Ia ne ştiutorul, ca Ia omul care a ştiut c � şJie nimic. De fapt, n oi nu ştim nimic, chiar şi cele rost ite de mme acum constituie doar o simplă presupunere. Aş afimla însă că nu trebuie sub apreciat rolul vieţuitoarelor ca re caută o lume mai bună. Noi suntem căutători; iar viaţa este sc ept ică (care în greceşte înseamn ă căutând) de la bun început. Nicicând viaţa nu e pe deplin mul ţumită de con diţ i ile date şi este temerară în aventurile ei. Viaţa este ffiJentură, viaţa este risc Krell�er: Constituie sintagma "c ă u tarea unei lumi mai bu ne" explicaţia existenţei unui element c re a tiv , pentru faptul că '" Rel'ersul oglinzii, n.t.

K. R. POPPER

& K. LORENZ

aici acţionează ce v a "de sus", i.e. condiţii ale sist emului care ,

trase az ă direcţia evoluţiei?

Loren=: Eu aş spune aparent de sus. Î n r ealitate, un (versu l

este creat de la bun început astfel încât să existe posibilitatea unei activităţi,

unei "voinţe", aşa cum tocmai afirma Karl.

Este greş it sau cel puţi n p ro d uce o impresie falsă, a sp u ne că ,

viaţa face la nesfârşit încercări t âmpe şi că totuşi se merge as cendent. O modalitate de r e dare mult mai clară şi mai corectă

din punctul de vedere al omului ar fi să sp un e m că v ia ţa e�t�!l!!.

proces care cau tă să obţină cunoaşterea. Ne-am intitulat con

vorbirea televizată Viaţa înseamnă învăţare". Viaţa este crea tă prin selecţie asta se poate spune Iară a comite nici o aba tere de la linia darwillistă în aşa fel încât pentru a vorbi în limbaj c ib e m etic - ea înma g a zin ează în sistemul vi ta l fap "

te.aespre lumea înconjurătoare. În organism se formează prin active o i ma gine tot mai completă a lumii.

multiple în cercări

'Aceste încercări constituie o activitate a vieţii şi nu o aşteptare

pasivă. Viaţa întreprinde ce v a, riscă ceva. Că acest "a risca" se

dovede şte uneori eroare, nu afectează cu nimic situaţia. Viaţa riscă, ea experimentează. Un mare concern din industria chi mică in veste şte şi el o mare parte din profit în laboratorul de

cercetare, de oarece e sigur de rentabilitatea investiţiei. Acesta este unul din pr ocese l e care contribui e la ritmul r api d al evolu

a devăra t În caz contra r nu ne-ar. aj un ge cele câteva miliarde de ani, pe care ni le acordă ra d iologii ţiei, aşa cum se desfăşoa r ă ea cu

Popper:

Eu a ş accepta întru totul cele afirmate de tine, însă

cu menţiune a "fără certitudine". Este totuşi un risc.

Întotdeau

na este un risc.

Lorenz: Corect. Îmi retrag "certitudinea", înlocuind-o cu o

mare probabi litat e o suficientă probabilitate. Ai ci ai deplină ,

dreptate.

Popper: Riscul este prezent şi în fin al este probabil ca viaţa

să dispară din nou. De o certitudine nu poate fi vorba. Noi toţi trebuie să murim şi poate trebuie să moară şi viaţa.

Loren=: Faptul că viaţa e gata să-şi asume un risc esi� indi

solubil legat de căutarea lumii

optime. În

orice caz, e vorba şi

VIITORUL ESTE DESCHIS

de provocarea venită d in lumea înc onjurătoare. Viaţa caută probleme, dar oferta de probleme este importantă pentru suc

ces, căci o penurie de prob leme poate provoca o stagnare. Acest lucru se poate observa la "fosilele vii ", vieţuitoare răma se neschimbate de multe milioane de

ani, datorită faptului că

ele trăiesc Într-o nişă ecologică optimă, neavând astfel nici un

motiv d e a se modifica. Pe câmpiile de lângă Altenberg trăieşte un rac, ale cărui

oua pot sta

pe uscat o perioadă de până la 30

de ani. Ele "aşteaptă" u n an deosebit de umed.

Cum'e�ştie o ul

că după o aşteptare de decenii urmează o inundaţie, a rămls necunoscut. Racul acesta s-a aflat aici în a nul 1909, apoi din nou în 1928 şi odată în timpul războiului, nu ştiu exact când,

căci

eram în armată. Acelaşi rac poate fi urmărit, nes ch imba t,

pân ă în straturile perioadei triasice. Evident că racul şi-a găsit

în timpuri arhaice un spaţiu vital, în care a rămas fără a avea concurenţă. De aceea a rămas neschimbat până astăzi. ReIese astfel c ă trebuie să se deruleze un joc cu multe componente

pentru ca evoluţia să înainteze. Şi mai trebui e ca nişele ecolo -; gice inferioare să fie ocupate, astfel încât vi aţa să fie

n ev o

ită

căuta şi a g ăsi nişe superioare, mai dificile. Vorbind despre "superior", nu trebuie să pierdem din vedere că creierul nostru, care realizează această evaluare, este el însuşi un produs al evoluţiei. Percepţia umană a valorilor corespunde procesului de evoluţie în măsura în care şi În creierulnosbu are loc, la fel ca în lumea exterioară, un joc al

tuturor cu toţi.

Conceptului de superior i se adaugă neapărat şi aspectul că acesta nu poate fi prevăzut, că el se îndreaptă liber într-o direc ţie oarecare, dar, în mod curios, direcţia este în general ascen

denta. Acesta este elementul obiectiv al dezvoltării vieţii,

în

vreme ce elementu l ei subiectiv este conţinut în capacitatea

noastră valorizatoare. Nişele nu sunt găsite, ci inventate Kreuzer: D o mn ule profesor Lorenz, aţi amintit, În mod Îm

bucurător, titlul convorbirii noastre din anu l 1981: "V i aţa în seamnă Învăţare". În discuţiile anterioare şi ulterioare purtate

K. R. POPPER & K. LORENZ

cu profesorul Popper am avut impresia că în acest punct, ch iar dacă nu

vorba de o contradicţie, există totuşi

deosebire care

necesită c1arificări. Citindu-l şi ascultându-l pe profesorul Popper, consider că la dânsul formularea este: "Viaţa înseamnă a instrui"

(Leben

ist

Lehren).

Viaţa înseamnă a elabora teorii,

ipoteze, dogme, doctrine şi a le verifica valabilitatea. Ar fi de mare folos dacă, pe parcursul discuţiei, s-ar putea clarifica această chestiune şi anume dacă cele două formulări sunt cu adevărat în contradicţie sau dacă ele se pot unifica sau, even tual, dizolva una în cealaltă. Popper: Repet, de la bun început că, probabil datorită se lecţiei dazwiniene, viaţa caută o lume mai bună. Konrad, ai

vorbit d e spre nişe ecologice. Aceasta este şi expresia mea

favorită; aş vrea însă să critic un s ing ur aspect menţionat de tine şi anume cel a l l�i�e l o r ecologice "ocu�te". Asta sună ca şi cum nişele ecologice ar exista dinainte. Or, nu e aşa, căci

viaţa inventează aceste nişe. Lorenz: Absolut corect. Popper: O mulţime de lucruri există dinainte, dar o niş ă

ecologică se fonnează doar prin existenţa vieţii. Viaţa speră,

viaţa lucrează ca şi cum ar avea speranţa gasirii unei lumi mai

bune, a unor nişe ecologice mai bune. Plantele ş i animalele sunt gata să-şi asume riscul aventurii descoperirii unei noi nişe ecologice. Iar cele care au iniţiativă ajung, datorită selecţiei, la un nivel superior. Loren=: Corect.

Popper:

Vieţuitoarele rară iniţiativă, rară curiozitate şi rara o cup at e pe când cele cu iniţiativă au la dispoziţie nişe ecologice nou in ventate. Iar foarte interesant este faptul că, încă de la bun Înce put, nişele ecologice sunt realizate de vieţuitoare. În acest sens

fantezie trebuie să lupte pentru nişele ecologice deja

aş dori să

fac

o m

ic ă remarcă. După părerea mea, se vorbeşte

prea mult despre "înstrăinare". Eu aş spune că v iaţ a însăşi cau tă mereu înstrăinarea. Ea se înstrăinează mereu de nişa ei eco logică naturală pr in faptul că se aruncă

în tr

aventură şi intră

Într-o nişă străină. Când gena nudă Îşi inventează

membrană

sau când noi îmbrăcăm un mantou, acestea sunt apariţii ale

VllTORUL ESTE DESCHIS

înstrăinării faţă de nuditate. Cred că dis cuţia despre înstrăinare

este periculoasă şi ridicolă. Este vorba de fapt despre o aven tură a vieţii, care, căutând imprejurări, situaţii noi şi necunos

cute, îşi asumă un risc. Aceasta nu explică Întru totu l dezvolta rea su perioară, dar joacă un rol fundamental.

Kreu::e r: Domnul e profesor Lorenz, spuneaţi mai înainte că

ni m ic nu este mai lipsit de sens ca propozitia lui Ben Akiba "Totul a fost deja". Loren:::

Da. Eu spun: Nimic n-a fost încă.

Popper: Foarte corect.

Loren::: M-ai făcut ac um să înţe le g ceva, şi anum e ideea că

cel care, dincolo de nivelul de adaptare, îşi asumă un r is c ,

aj unge cu un etaj mai sus, dacă are succes. Este pentru mine

idee cu adevărat nou ă , deosebit de importantă, cu care voi ră mâne după această discuţie.

Î mi vine în

minte, ca exemp l u,

rezolvarea proble mei fisuri lor din stâncă, in adâncul mării. E fOa lie simplu să se conceapă un animal care să se poată des curca în fisuri, cum

fi steaua de mare sau m e 1 cii . E la fel de

simplu să se con ceapă un animal care să înoate foarte rapid, şi

mă gân d esc aici la viermii-săgeată. Dar, în c azu l în care se cau

tă un animal care să se descurce în fisuri , ba chiar să le c unoas

că pe de rost, dar să şi înoate rapid, atunci trebuie căutat mai

sus, pâp.ă la cei mai inteligenti peşti de corali. Abia la un etaj superior se rezolvă cu adevărat problema fisurilor în stâncă. Astfel, mă alătur opiniei tale că· fiecare vieţuitoare îşi

con

st11lieşte nişa ecologică, şi asta în mijlocultuturor celelalte fiinte vii. Iar afirmaţia ta că cel ce înfruntă riscul ajunge la un nivel superior , corespunde pe d e plin convingerii mele că o v ieţuitoare trebuie să inventeze ceva nou, să rişte ceva, mai exact că trebuie s�_rişte cu atât mai mult cu cât vrea să ajungă mai sus. Popper: De aceea am protestat înainte faţă de "certitudine" .

Loren::: Pe drept cuvânt.

A illvâţa Înseamnă a pune În lumină şi a exila În Întuneric Kreu::er: Viaţa este deci o aventură. Ea îşi asumă riscuri

pentru a obţine şanse noi. Dar ce Înseamnă "a învăţa"? Poate să

K. R. POPPER & K. LORENZ

însemne şi a e l ab o ra învăţături, dogme, doctrine, teori i, ip oteze pentru a le lăsa să fie ver ific ate în lume? Lorenz: T itl ul nostru : "Viaţa înseamnă învăţare"" a fost con ceput Într-un s en s semantic foarte larg, de acumulare de infor maţii. Iar faptu l că un animal învaţă prin "conditioning"', prin adaptare, este bineinţeles c u totul diferit de actul de invăţare al e xperimentatorului, care elab o rează ipoteze mai mult sau mai puţin originale, pentru ca mai apoi să le verifice. Acest lucru se l ea gă de problema inducţiei, pe care o priv im în m o d diferit ş i a sup ra căreia n e vom opri poate mai înco lo . . . Kreuzer: Cred că am aj un s d ej a la ea . . . Lorenz: Părerea me a e că nu ne aflăm, în chestiunea de faţă, pe poziţi i atât de diferite. Am impresia că o an u m e cunoaştere se m aturizează inconş t ient , deoarece cei ce gân de s c au atât d e multe in c om un . Cunoştinţe noi cresc în subteran precum mi celiu l ci up erc il or , iar mai târziu răsare, în d i ferite locuri, câte o c iu percuţă . Popp e r: Există două tipuri complet diferite de invăţare. Unul se referă la aventură, la a învăţa ce v a nou, iar celălalt se c on s titu ie în efOltul de a exila ch es t iu nile dej a în v ăţate în sub c onştient, ca să spunem aşa. De exemplu, în con d u s u l maş in i i înveţi s ă u iţi ce ai învăţat şi să t e concentrezi asupra traficului şi atunci eşti atent numai la tra fic , în vreme ce restul merge de la sine. Sau cazul cântatului la pian, în care iniţial este foarte d ifici l să-ţi c o o rd one z i d e gete le cu no tele ; aici înveţi ceva nou. Apoi însă, după ce ai învăţat noutatea, încerci să te ded ici doar esenţialului, adică ideii compozitorului. Lorenz: Corect. Popper: Există deci două stadii comp let diferite ale învăţă ri i. Primu l este în v ăţarea prin aventură, învăţar ea cercetătoru · lu i, a de sc op e rit o ru lu i ; ce lălalt este învăţarea pe de rost. Astfel, aj u n gem , pare-se, în subconştient . P s ihologia învăţării cons i deră, din păcate, acest al do ilea mod, neimportant, de învăţare, respect i v învăţarea prin repe ti ţ ie , drept singuru l e x is tent . Iar în c ontinuare - ş i acesta e s te un răspuns pentru tine - lucrurile se petrec în felul următor: întreaga teorie a inducţ iei se bazează pe această greşeală a psihologiei învăţării. Repet iţia nu j oacă

VIITORUL ESTE DESCInS

nic i un rol in descoperire, ci doar în "u i tare'· , Prin repetiţie noi automatizăm ceva, ca să nu ne mai impovăreze şi ca să nu-i mai acordăm atenţie, Există o deoseb ire uriaşă între învăţarea p rin încercare şi eroare, care este întotdeauna o aventură şi în

văţarea prin repetiţie, care nu duce la nimic nou, ci doar la "ui tarea '· a ceea ce s-a învăţat, adică împingerea in subconştient.

Loren�: Eu aş spune reţinerea, fixarea, da, cu asta sunt de

În legătură cu experimentarea, tl'eb tlie spus _că întreg�l proces de adaptare a vieţii începe cu experimentul. Î nvăţarea

acord,

prin repet iţ i e, aşa cum ces

numeşti tu, este, dimpotrivă, un pro

al înmagazinării infOlmaţi iloL C un o aşt erea

d obând ită e

împinsă în subconştient pentm a despovăra psihicul care expe rimentează, Se creează totuş i o relaţie de dependenţă, căci cu noaşterea împinsă în subconştient, mecanizată, este p remisa pentm l ibetiatea fo losită "sus'·, Î ntreaga experienţă se compu

ne din structuri

şi

fiecare stmctură îşi d ob ân deş te capacitatea

de sprij in numai cu preţul sacrificării anumitor grade de liber

tate, Un vienne se poate curba cum doreşte, pe când noi nu ne putem înd o i decât în puncte le în care suntem prevăzuţi cu în

cheieturi , Dar noi putem sta d re pt în vreme ce viermele nu poate, i n procesele psihice superioare funcţiile mecanizate ,

j oacă un ro l foarte important, ca premise ale gândirii libere şi ale percepţiei configuraţiilor. Popper: De exemplu, tabla înmulţirii ca prem isă a aritmeticii, Loren�: Tabla înmulţirii este o premisă,

Popper: Dar nu se poate spune că învăţăm tabla înmulţiri i prin intermediul inducţiei, Aici e o neînţelegere" ,

Ipotezele sunt configuraţii (Gestalten), configuraţiile sunt ;pote�e Loren�: Nu, dar prin inducţie, mai precis prin percepţia

c onfiguraţiei, tu îmi recunoşti nasul. Percepţia configuraţiei

este un computer, care prelucrează inc onştient o mulţime de date, ceea ce Egon Bmnswick num eşte procedur i raţiomorfe

(ratiommphe

Leistungen),

iar Kar l Buh ler operaţ ii abstracti

zantYale percepţiei (abstrahierende Leistungell), care alcătu-

K. R. POPPER & K. LORENZ

iese pe baza mai mu ltor date o calitate a trăirii. Tu nu mă recu noşti după nasul meu ci în v irtutea impresiei generale, p relu erată in c on ş t ient de percepţia ta a configuraţiei, care îţi spune: Acolo se află Konrad . Popper: Iar aceasta duce la o nouă problemă, şi anume la

pro b l e m a c onfiguraţ i e i . P entru mine per cepţia c on figu raţ i ei

este în esenţă s imilară une i ipot ez e . Dacă te văd pe tine şi îm i sp un: A c o l o se află Konrad, acest lucru indică o aşt eptar e (Er

wartung). În op in ia mea, conceptul de aşteptare are o mare im În aşteptare , în anticiparea animalului eu văd incepu tu l ip otezei, în c eputul teoriei. Aşadar, dacă văd un foto l iu, mă

portanţă.

aştept ca pe el să se poată şedea. A ce s t a este m otivul p entru care eu pr i v e sc o c onfiguraţie sau o formă - cum ar fi cea a foto l iului - ca pe o ip ote ză. După mi n e psihologii gestaltişti nu au dreptate atunci c ân d susţin că ip o teze l e sunt confi guraţii .

F ireşte că ip ote z e l e sunt şi configuraţii, dar esenţial este c ă acestea din urmă sunt ip ot e ze ş i aştep tăr i . E ste mu lt mai impor

tant să sp u i : configuraţiile sunt ip o tez e ; sunt ipoteze în mă su ra în care sunt aşteptări, care ne informează intr-un mod tot mai riscant despre lume şi d e s eo r i chiar ne dezinfOlmează .

Nu e nevoie ca procesul să fie evident d e la bun în ce pu t . Nu

ţi s-a î n tâm p l at nici odată - mie mi se întâmplă mereu - să ai două idei pe care nu le-ai asociat în nici u n fel şi să-ţi dai deo

dată seama că ele sunt ind i s o lubi l l egate ? Unora aceasta le poate apărea ca o ,,il u m in are "

(Aha - Erlebnis) ca o percepţie

a unei c on fi guraţ ii până atunci invizibilă.

[oren::: Este intru-totu l corect. Mai mult, pentru m in e aces ta este e x empl u l model de fu lguraţie: două sisteme care până la

un p unc t s-au dezvoltat c o m p l et in d ep en dent unul în rap o rt cu celălalt, fuzionează deo dată, fOlmând un sistem cu însuşiri

complet n o i . F ap tu l se petrece în cazul p ro ce su l u i de naştere mentală a ip ote ze lo r şi în mod c ert acesta nu repre zi ntă o con

figu raţ i e . Ea e st e o form ă a fu lg u raţie i ; am pu t ea spune că est e vorba de două configuraţi i, a căr o r legătură îmi devin e deodata e v i d en tă.

Popper: Doar u lterior ne apare ca o configuraţie; iniţial, n-a fost aşa ceva.

VIITORUL ESTE DESCHIS

N-a fost anteri o r, aici subscriu părerii tale. este n ici vorba de ind ucţ ie , ca să folosim încă o dată cuvântu l stimu lator? Putem spune că procesul nu este in d uctiv, ci creativ? Loren::: : În acest caz avem de-a face cu o creaţie nouă, o scânte ie care declanşează aprinderea. La bază se află infor maţia, la fel cum condusul maşinii are la bază un număr de structuri fomie rigide. De pildă, d ac ă, obişnuit fiind cu o maşi nă al cărei schimbător de viteză se află la volan, te urc i Într-o Loren::: :

Krelcer: Nu

maşină cu schimbătorul de viteză la podea, atunci apuc i în gol. Krellzer: Da că urmărim acest raţi on am ent până la ultimele lui c ons ec inţe am putea ajunge la c onc luz ia la care a aj uns şi profes oru l P opper, p otriv it căreia nu există deloc inducţie, în sensul de învăţare pornind de la e le men te s ingu l are Loren::: Eu aş spune că acest lucru are lo c doar la nivelul subconştientului, având legătură - după cum s-a d i s cutat cu pe rc e pţ i a configuraţiei. Creierul c o lec ţion ează i nfo rm aţ i i l ajl,lngând la o imensă b o găţie de d ate , care se acumu lează p � un fundal de ,.zgomot alb", până când, deodată, structura se de taşează de funda l; acest proces se desfăşoară în mod total in� conştient. Popper: Bine, dar atunc i totul poate fi numit inducţie. Insă ceea ce descrii tu, îmi pare mai degrabă o act iv itate a subcon ştientu l u i, provenită din inte r i or, nu din repetiţii, n e fiin d, prin urmare, inducţie. Ideea de inducţie - pe care o consider falsă de la un capăt la altul - este lumătoarea: întreaga c un o aş tere este furnizată de organele noastre de simţ; aceasta este i de ea de bază. Dacă aceleaşi lucruri au acţionat foarte frecvent şi înde lung asupra o rg ane l or de simţ, atunci ajungem la o ip o te ză ge neral izatoare. Aceasta este teoria inducţiei, privită din punct de vedere psihologic. Şi derivata ei logică, po triv it căreia induc tivistul afllmă exi stenţa "deducţiei", este de asemenea falsă: dacă p rem ise l e sunt date; deducţia te conduce cu certitudine la c onc l uz ie In consecinţă avem de-a face cu o inducţie, a cărei exi stenţă se sprij ină pe existenţa ma i mu l tor pre m is e care vor conduce cu probabilitate la concluzie. Şi această teorie este � greşită. In consecinţă, teoria psihol ogică şi ce a logică a induc ţiei sunt la fel de false. Se poate arăta că întotdeauna pe parcur,

K. R . POPPER & K. LORENZ

sul procesului în v ăţăr i i , noi învăţăm ceva improbabil, nu ceva probabil. De aceea, întreaga idee a re zu ltatu lui sau a concluziei probabile este o greşea l ă Există rezultate obţinute ded ucti v iar în te or ia probab ilităţii există doar rezultate o bţ inute deductiv . Cu cât ceva devine ma i probab il, în term en i i te orie i p r ob ab il i tăţii, cu atât este mai lipsit de conţinut şi mai neinteresant. Doar improbabilul este in teresant. Noul este întotdeauna cu totul im pro b ab i l . O ip ote z ă nouă pe care o elaborăm are, ca să s p un em aşa, gradul de probabil itate zero. Dec i nu ex istă in duc ţie, există doar descoperiri noi, riscante . Ipotezele riscante pot fi fals ificate prin intermediul s elec ţi e i Sub acest a sp ect nu sun tem prea departe unul de celălalt; chiar tu ai spus că trebuie să falsificăm zilnic, la micul dej un, una d in ip o te ze l e noastre. B ineînţeles că nu ne uci dem cu p l ăce re ipotezele, d ar e mai bine s-o facem noi înşine, decăt să-i lăsăm pe al ţi i să le ucidă. Lorenz: Sunt c on v in s că argumentaţia ta este l og i c inataca bilă; şi totuşi voi oferi un exemplu -problemă, care arată modul cum dintr-o mu lţim e de informaţii s ingulare ia naştere o nouă cun o ştinţă : eu cunosc 15 de sp ec ii de bibani n or d - ameri c an i ; la un moment dat am observat în l ar gu l coaste lor Fl oridei un peşte minus c u l complet diferit ca asp ect în raport cu ceea ce cunoşteam. La început am crezut că este vorba de un cr ăp cean cu dinţi, deoarece avea înotătoarele dorsale rotunde şi era lipsit de ţe p i rnsă ceva îmi produce o s en zaţi e dureroasă, vec ină cu greaţa, şi deodată îmi d au seama că nu e vorba de n ici un fel de crăpceari ci de un biban . Aceasta a fost o general iz are fu lgeră toare, în s ă corectă, avînd în vedere că o asemenea operaţie poate conduce la un rezu ltat fals. Cum am ajuns la această ge neralizare? A trebu it să fac abstracţie de înotătoare le dorsale ţepoase, de botu l mare şi cu toate acestea să rec uno sc bibanul. Faptul a fost posibil deoarece p o se d mii de informaţii refe ri toare la cele 15 de sp ec i i de bibani am in t i te În fo n d, ce s-a În tâmp lat? Această uriaşă cantitate informaţională a constituit pre m i s a rec un o aş teri i unui exemplar m arg in al ca făcând totuşi parte din ac e eaş i specie. Kreu;:er: Nu este acesta u n proces constând în mare măsură din formarea teoriilor, fiind prin urm are exact opusu l in ducţiei? .

VIITORUL ESTE DESCHIS

Loren:: : Eu su s ţin c ă rareori am inven tat efectiv şi cred c ă

procesu l inma gaz inării date l or este indispensabil e laborării ipotezelor.

Popper: Ai dreptate; trebuie s ă cunoşti enOlID de multe

despre un lu c ru dat , ceea ce inseamnă că trebuie s ă

făcut

exh'em de mu lte greşeli şi ap o i să le fi c orectat; de exemplu,

greşeala la care te-ai r efer it tu, faptu l că ai crezut la inceput că

v orba de un alt p eşte şi deodată ţi-ai dat seama că e vorba de un bib an . Trebuie să avem ceea ce se numeşte experienţă, iar e xperi en ţa constă în e senţă in a face greşeli şi a le c orecta, in a trece prin gr eş e l i . Cl1 .<1:ţţţ_c:uyil1te, încerc area şi er oarea alcătu iesc experienţa. Kreu::::e r: M ie mi se pare important faptul asupra căruia E ro st Gombrich at rage aten ţia , şi anume că insăş i limba noas

tră * distinge foarte clar între verbe le a privi (schauen) şi a vedea ( sehen ); a asculta ( horchen) şi a auzi (hăren). Aici avem

de-a face cu ceva similar relaţiei dintre a diuta (suchen) ş i a

găsi (fmden). Limbajul reflectă faptul că doar în ap aren ţă ve

dem lumea înăuntrul (hineingesehen) n ostru ; în fapt, noi pri

vim l umea d inspre noi (hinallsgeschallt) . Popper: Fun dam entu l teoriei inducţiei este c ă n o i învăţăm

prin

intermediu l informaţiilor

pro venite din exterior. E!m.da�

��ntu l criticii mele la adresa inducţiei este că noi învăţăm prin

intennediul act ivit ăţii noastre înn ăscute,printr- o serie de struc

turi .înnfftscute pe care avem c apacitatea de a le dezvo lta. Prin

urmare, noi invâţăm prin in termediul activităţii. Aceasta este esenţa. Inducţia ne face pas iv i, repetiţia transferă lucrurile din

spiritul nostru viu in subc onştientul nosh u. Adevărata învăţare ·

nu este inductivă ci constă în totdeau n a din încercare şi eroare,

întrep r in se in cadru l foonei supreme de activitate uman ă . A priori, a posteriori - vechi şi nou Lorenz: Încă de la in ceputu l ani lor ' 40 am afirmat că to t ceea ce Kant cons ideră a fi a priori reprezintă în fap t teo rii fi xate *

gennana.

n.tr.

R. POPPER & K.

LORENZ

genetic . D ec i substanţialităţii, cauzalităţii etc . nu le c o re sp und e

n imic în r ea l itate . Ele sunt cu tii în care, volens-nolens,

treb uie

să "am b a l ăm " rezultatele e xp l orării noastre . Spuneai cândva

că och iul în sine este o teorie, mai pre c is una p o tr iv it căreia lu mina are cutare şi cutare caracteristici. Eu, ca teoretician e v o l u ţ ion ist al c un o a şt erii , nu s un t surp ri n s de caracterul nenuan ţat şi apro x i ma t iv al acestui gen de teorii. Iar dacă pe n tru t ine in d ucţ ia rep rezintă ceva petrecut ulterior, ceva oeînnăscut, atunci într-adevăr nu ex istă i n d uc ţ ie . Între ag a exp eri enţă este

multe teorii, sub li ne putem detaşa. T o ate aceste

determinată ereditar, întrucât avem atât de

niez : teorii, în creier, de care nu

funcţ i i de consolidare şi totodată l ib ertăţi i . De aceea ou mă surprinde că, d e exem plu, co l egu l meu Sexl afirmă că el e c tron u l are în s u ş irea de a se afla în d o uă locuri în ac e l aş i timp şi că p ătrun d e p ână la mine, p rin fereastră, pe de o parte sub form ă de c orp u s c u l şi pe de altă patte sub formă de un d ă . Krellzer: T e l e sp ectat o r ii , ascultătorii şi cititorii atenţi au dreptul la o e xp l ic aţ i e referitoare la c ontradicţiile pe care cu si guranţă că le-au remarcat. În ceea ce pr ive şte d izo lvare a a pri ori-ului kantian În a posteriori al istoriei creaţiei - pe care o re g ăs im în ca l i t ate de prem i s ă a oricărei învăţări la nivelul o r g an i s m u l u i nostru, al g en o mulu i nostru, fi in d ea în săşi un pro dus al în văţ ări i prin intermediul evo luţiei - p utem v orb i de spre existenţa indiscutabilă a unor deosebiri în ut i lizarea ter men il or, În sp ate l e cărora se pot as c un d e deosebiri de c o n c ep ţie. Dumneavoastră, 'domnule pr o fe so r P opp er , sunte ţi nemu l ţum i t de reducerea lui a priori la a posterivri, ac e şt i termen i semn ificând pentru dum n e av o a stră şi altceva. Popp er: Problema nu se re duce la telmeni . Pentru mine c ontează faptu l că atât în viaţa in d i v iz il or cât şi în geneza spe c i i lo r, a priori-u l constă în ipoteze avansate în lume, ip o tez e care nu s u n t în n i c i un caz în văţate p as i v . Lorenz: Eu nu văd nici o c ontrad i cţi e aici. Tocmai ţi -am c i tat, ap ro b ator, afirmaţia p o tri v it căreia ochiul, de fapt între gu l s i mţ al v ăzu l u i , este o ip o te ză, o teorie . Acest lucru este va labil ş i pentru c e le lalte s imţuri şi forme d e g ând i re . teorii posedă stmcturi având d e în g răd ir e

VIITORUL ESTE DESCHIS

Popper : Eu aş spune că, datorită naşterii lor, toate ipoteze le, toate teoriile sunt genetic a priori, chiar dacă au luat naştere

mai devreme sau mai târziu, chiar dacă sunt comp onente ale istorie i spec ii l or sau ale v ieţii noastre in d iv iduale. Trebuie doar să doved im că lm. Kant s-a înşelat d ind a afirmat că tot ceea ce este

priori, trebuie săfie adevărat. A priori- ul constă

în ipoteze, care pot fi false. Un exemp lu tip ic este cel al unui

nou-născut care se aşteaptă să fie îngrij it Uneori această aştep .

tare poate fi o tragică eroare, caz în care copilul va muri.

Apri ori-ul este ce- i drept, temeinic ancorat în gen om, dar nu există n ic i o garanţie că aşteptarea se va împ l in i. Teoriile no i

sunt invenţii.

Loren::. : Încă din 1942, c ând am scris despre Kant, am sub lin iat că meritul întemeietorilor fIzic i i moderne constă în faptu l

c ă a u lăsat deoparte categori i depăşite precum cea de spaţiu, timp sau cauzal itate consi derându-Ie simp le ip oteze omeneşti ş i le-au în locu it cu concepte noi subsumate statistic ii, Îară a mai face apel la vreo teorie evo luţionistă a cun oaşteri i. Kreu::.er: Cu permisiunea dumneavoastră voi reţine din dis

cuţia raportului dintre a priori şi a pos terior;, concluzionând

că nici la ace st capitol nu e x istă opoziţie între domn i i le voas tre . Creierul produce limbajul, limbajul produce creierul Loren::.: Nu ne deosebim în ceea ce priveşte principiul.

Această v iziune asup ra rapOltului a prion'

posteriori oferă

nu numai o bază de d iscuţii cu fizica modernă, exemplul rapor tu l u i c orpuscul - undă fi ind el ocvent, dar ea determ ină şi po

ziţia mea faţă de prob lema raportului corp - minte. Când spun : " Aici şade Karl P opper", nu mă refer la corporal itatea ta, în sen s fizi o logic, n ic i la capac itatea trăirilor tale sub iective - în care trebuie să cred - ci mă refer în mod precis la un i tatea dintre cele două aspecte. Iar această particularitate a ca racterului evident al ex istenţe i tale, a clarităţ i i unităţii d intre c orp şi minte este pentru mine la fel de imperioasă ca "doi ori d o i fac patru ". De aceea eu neg legitim itatea parale lismului

K. R. POPPER & K. LORENZ

p s ih o-fizic şi stărui asupra identităţi i d intre corp şi minte, cu toate consecinţele ei. Popper: Sub acest aspect ne s ituăm în mod evident pe pozi

ţii contrare . Dacă, vorbind despre identitate, te referi la faptul că mintea ş i corpul sunt într-o oarecare măsura inseparab ile,

atunci sunt de acord cu tine; dar există astăzi o filosofie a iden tităţii având un evident caracter materia list, şi care, pe scurt, susţine că nu ex istă n ici un fel de v iaţă interi oară.

Lorenz: Asta e o prostie. Popp er : T ocm a i; şi în acest sens aş d o r i să rep e t : filosofia identităţii este moni stă Eu sunt un trialist, nu un dual ist. În opinia mea nu există, în � azul fiecărui individ, numai un c orp şi o minte, în sensul în care, de exemplu putem fi fOalie trej i şi în acel aş i timp să dormităm, mintea noastră jucând un rol com .

plet diferit decât atunci când suntem trej i pur şi simplu, dar,

mai mult, afirm că vorb irea, scrierea noastră produc o a treia

c omponentă, şi anume rezu ltatele activ ităţ ii noastre sp ir ituale.

Aceste produse exerc ită un feed-back asupra m inţi i noastre, a

cărui forţă produce o deoseb ire esentială Între m intea umană ş i c e a animală. Mintea umană este dependentă în prop orţie d e cel puţin 95 % de produsele sale; de fapt, gradul în care depindem de produsele noastre - cum ar fi, înainte de toate, vorbirea dar şi scrierea, tipăriturile pe care le citim

este inca lculabil.

Loren=: Spiritul uman este un fenomen colectiv . Privit ca

existenţă singu lară este de neinţeles.

Kreuzer: Spiritul uman este, prin urmare, un produs al feed

back-ului, provenind d in ceea ce profesorul Popper numeşte lumea 3, lumea produselor noastre spirituale. Spiritu l ia naştere, prin intelmediul fee d-back- ulu i : creierul produce limbajul, limbajul produce cre ieru l, iar acestea împreună dau naştere conştiinţei superioare a eului.

Lorenz: Desigur. Gândirea începe minţind

Popper: Aj unşi in acest punct se cuv ine a ne referi şi la teo ria li mbajului a lui Biihler, care prezintă o importanţă aparte.

VllTORUL ESTE DESCHlS

Ea a fost prezentată într-un text d in anu l 1 9 1 8 , apărut, cred, în ,,Indogermanisches Jahrbuch'"; niciodată, în an i i care au urmat, Buhler n-a mai tratat această temă atât de bine . EI a fost atât profesoru l tău cât şi al meu, reprezentând astfe l puntea de legă tură dintr·e noi. Însă şi în acest caz avem de-a face cu o deose bire prezentă la nivelul formulării : Biihler deosebeşte trei trep te ale dezvoltării limbaj ulu i . Mişcarea unui animal sau chiar a un ei p lante exprimă o stare interioara. În situaţia respectivă, limbajul este ca un termometru : ridicarea n ivelului lichidului in d ică faptu l că ceva " creşte>". Următ oarea treaptă este repre zentată de funcţia de semnal izare, funcţia de dec l anş are , prin care ce lă la l t in terl o c utoru l , reacţion�ază la exteriorizare a din faza p re ce den tă A tre i a treaptă - reprezentată de limbaj ul u m an - constă din d e sc rie re a unor stări de lucruri a unor situaţii, a unor fapte. A�roape toţi teoreticienii limbajului au ră m as cantonaţi la ni v e l u l expresiei, v ăzân d în l i m baj un mij loc de exprimare ; pu ţini aj ung să Într·evadă funcţia de dec\anşare/a limbaj u lui şi nici unul nu ajunge la funcţia descriptiva a ac estu i a - nivel la care ia n a ş tere problema adevărului. După mine acest ultim d ome niu este deosebit de important şi interesant. A ici, mai precis în conexiunea sa de tip feed-back cu limbajul, se află Într-adevăr or ig inea sp iritu lui um an Şi tu subliniezi în cartea ta imp o rtan ţa acestei etape : cea a apariţiei vieţii şi cea a apariţiei omului. Acest lucru concordă pe deplin cu afirmaţia ta că apariţia omu lui şi dezvoltarea rapidă a creierului se află în strân s ă l egătură cu limbajul. Loren::: Gândirea conceptuală (das begrijJliche Denken) s-a for ma t, fără în d o ia lă odată cu l imb aj u l Popper: Iartă-mă că te întrerup; mie nu-mi place termenul "concept" (Begrţff) , nici cel de "simbol" (Symbol) , nici cel de "gândire conceptuală' " . După mine conceptul este doar un m ij loc destinat at i n g er i i scopului, care constă în descriere şi în adevăr, ma i precis în descrierea unor propo::iţii care sunt ade vărate. Conceptul nu p oate fi ni c i o d ată adevărat, cum nu poate fi nici simbolul. Acest lucru este va labi l în cazul li m baju lu i uman şi, pr ob ab i l în cazu l limbaj u lu i albinelor. ,

K . R.

POPPER

& K.

LORENZ

Lorenz: Posibil; Însa aceasta este O chestiune dificilă. Albi na operează descrieri, dar nu este conştientă de acest lucru. Privită din perspectiva subiectului, aceasta este pură ext�riori zare. Iar faptul că cealaltă albină înţelege constituie o ipoteză preconstruită. E vorba de comunicare lipsită de comprehensiu ne, realizată prin schimb de manifestări. Dar împărtăşesc întru totul opinia ta, potrivit careia conceptul este doar un mij loc destinat atingerii scopului. Popper: Chiar şi cuvintele sunt m ij loace destinate atingerii scopului. Loren=: Subscriu părerii tale privitoare la concept şi la sim bol, Însă nu ştiu cu ce le-aş putea înlocui. Aş vrea să mă Întorc la teoria limbajului a lui Biihler. Faptul că am remarcat, în cadrul c lasificării 'tripattite operate de Biihler, raritatea apari ţiei la animale a funcţiei de declanşare, deci a treptei a doua, mi-a fost de mare folos . Un animal nu ştie decât în cazuri foarte rare că vrea ceva de la altul. Câinele care se gudură la picioa rele mele şi aleargă la robinetul de apă vrea, fără în doială, ceva de la mine, Din nefericire dispun de _foarte puţine exemple pe baza cărora să pot demonstra că manifestările animalelor nu sunt doar exteri orizări pur şi simp lu ci şi încercări de comu nicare. Şi în cazul animalelor avem de-a face cu descrieri; aspect pe cat-e l-a i anticipat deja - chiar dacă, oarecum curios doar cu referire la alb ine şi într-un sistem atât de rigid încât nu prea mai are nici o legătură cu limbajul. Ţ otuşi avem de-a face, 1ntr-o oarecare măsură cu descrieri. Popper: In cazul descrierii unul dintre aspectele hotărâtoare este autonomia ei faţă de situaţia vizată. Pot discuta acum cu tine despre Polul Nord, îţi pot povesti cum e acolo. Aceasta este pură descriere, ea nu apare în faza de declanşare şi de sem nalizare, ci doar in cea a descrierii - doar la nivelul acesteia d in urmă se poate vorbi despre lucruri îndepărtate, despre ţări străine, despre evenimente petrecute cu sute de mii de ani în urmă etc. Loren�: Aş dori să mai adaug ceva în favoarea conceptului, mai precis în legătură cu explorarea şi cu concretizarea des crierii. Animalul probează în cadrul compOltamentului explo-

VIITORUL ESTE DES CHl S

rator toate modalităţile sale comportamentale, precum mânca tul, ascunsul etc. aplicate fiecărui nou obiect vizat. Animalul nu vrea sa mănânce, ci vrea să ştie daca obiectul în cauza este teoretic, adică în principiu, comestibil. Această funcţie a comportamentului explorator a fost corect înţeleasă de către Amold Gehlen. EI a crezut însă că ea este o funcţie spec ific umană. Şi nu este aşa. După mine este remarcabil faptul că un animal ştie despre un obiect că este în principiu comestibil, in diferent dacă îi este foame sau nu. Interesant este că acest com p0l1ament explorator dispare atunci când nu se desfăşoară in tr-\) " zonă destinsa": în momentu l în care o chestiune serioasă îi stârneste interesul, de p ildă când animalul este flămând sau speriat, dimensiunea exploratoare a comportamentu lui său dis pare. Popper: Prin urmare, comportamentul explorator prezihtă multe s imilitudini cu j ocu l. ' Loren::: Prin defmiţie, el nu poate fi separat de joc; homo ludens ş i homo exploram sunt de ne despărţit. Kreu::er: Ce reprezintă j ocul? Probarea lumi i? Lorell::: Î nseamnă â experimenta creativ prin intermediul propriilor modalităţi comportament.'1 le. Popper : Am elaborat o teorie referitoare la naşterea funcţiei descriptive in cadru l j ocuJ.yi, potrivit căreia, pornind de la imi taJ::ea adu lţilor, copiii devin capabili de a juca anumite roluri adu lte. În cadru l acestor j ocuri ei se folosesc de voce pentru imita sunetele scoase de adulţi. Iar d in acest j oc al imitării se naşte adevăratul limbaj uman. Pe parcursul jocului apar, bine înţeles, şi sunete de avertizare sau de atenţionare ( Warmmgs laltte); folos irea în joacă a acestor sunete duce pentru prima oară la minciună . Iar odată cu aceasta iese la iveală problema adevăru lui . În consec inţă, O�9-ţi! �.u_.P[ObJ�Jll(L�<:lt:vi1n:llui apare şi problema descrierii. Loren::: De aceea la copii j ocul de roluri, prec um jocu l de-a părinţii, este atât de important. Kreu::er: Ne aflăm acum în domeniul specific uman. Înce pând de aici putem vorbi despre omul propriu-zis, despre c on ştiinţa superioară a eului, in sens popperiall. .

K. R. POPPER & K. LORENZ

Loren::: : Aic i începe persona în sens restrâns şi anume rolul ce se traduce prin interogaţia: cine sunt eu? Este extraordinar, nu ne c ontrazicem deloc !

Popper: Cunoscuta poveste în care se strigă prea des : "Lu

pul ! Lupu l ! " nu are un caracter moralizator, de c ombatere a minc iun i i, ci este de fapt povestea naşterii l imbaj ului; prin fap tul că un personaj strigă: "Lupu l ! Lupu l ! "' doar ca să se amuze, el minte . Atunci ia naştere pro blem a adevărulu i şi odată cu ea descrierea; mai mult, numai odată cu aceasta din urmă ia naşte re prob lema adevărului. Pentru albine problema adevărului nu există. Dacă un Karl von Frisch

le induce în eroare, albinele

spun adevărul; ele_ Ul:1 P.9t m iţlţi.

Loren:::. : Un exemp lu fomte frumos.

Eul-cocoş ş; eul-om

Kreu:::er: A vân d în vedere acordul de până acum, n-aş vrea

să vă antrenez Într-o di spută, însă îm i amintesc de o deosebire de vederi Între d-voastră În priv inţa teoretizării c onştiinţei de sine. Domnul profesor P opper aC9rdă o atenţie deosebită con

ştiinţei s up e r i oare a eu lui, rezultând din funcţia argumentativă

a limbajului, în vreme ce la d-voastră, domnule p rofesor Lo

renz, am remarcat faptul că presupuneţi existenţa unei forme incip iente a conştiinţei de s ine şi

în

cazu l an ima l e l o r Avem .

de-a face aic i cu o c ontrad i c ţ ie ?

Loren:::.: 0, doamne ! Un cocoş c are cântă şi bate din arip i are mai multă conştiinţă de sine decât mine! EI îş i supraapre c iază nelimitat eul, socotindu-se centml lumii; este mândru, agresiv

şi egoist.

Kreuzer: Este acest eu-cocoş eul nostru? Popper: A mân d oi răspundem, bineînţeles, negativ . Cele

două euri nu sunt identice.

Loren:::.: Totuş i, o relaţie subzistă, la modul implicit. Coco şulu i îi l ipseşte d imensiunea reflexivă; la el nu p oate fi ni c i odată v orba despre o căutare a identităţii. Un c o c o ş inferior, care tocmai a fost învins de către un altul, are foarte puţin ego .

VIITORUL

ESTE DES CHIS

Popper: În general, sunt d e acord c ă p e parcurs ul dezv o ltă rii vieţuitoarelor formele ve ch i subzistă Într-un fe l sa u altul în cele noi . Ele nu p o t fi n ic io dată total depăş ite ; în con s e c inţă, coco ş ul este co nţ in ut în om, însă omu l n u este in nici un caz conţinut în cocoş. I Loren::: A c esta este şi un exemplu de lucru de la s in e înţe les. Întot d eaun a am cre zut că eu l-am inventat pe de -a -ntre gul pe N icolai Ha11mann . Dar nu este aşa; el mi-a parven it prin intermediul lui Gustav Kramer, iar acestu ia i-a p arv en it p r in intermed iu l lu i Max Hmtmann, un e l ev al l u i Nicolai Hart mann. Iar ceea ce Popper a afirmat ma i îna in te c on s t itui e p en tru noi cea mai pre gn antă mostră pentru ceva de la s ine 'înţe les. B nu e s te non-A, c i B este A + B . Iar C este A + B + C. Iar dacă e lementu l inferior d isp are , atunci d i s pare ş{ cel situat pe treap ta m axi m ei superiorităţi. Ac es ta este marele p ă ca t al reducţio nis m u l u i , păc atu l d e a s p u ne că omul nu este în fap t nimic altceva decât un mamife r . Bineînţeles ca el este un m am i fer , dar e co m p l et fals a afirma că el n u reprezintă n i m ic altceva. Kretcer: Este c ee a c e Huxley numeşte "nothing else b uttelY ' " , Lorele: Da, " nothing e l se b u ttery '" ; această che sti un e a fost şi ea inventată de două ori, Însa în "ce mta învăţaţ i l or" Huxley a fost în măsură să-şi demonstreze pri ori tatea , Kreu::er: În li m ba g elman ă poartă numele de "Nichts anders-Alserei'· . Omul este u n lucru corp oral, însă ilu numai atât ş i mai ales el nu este nici pe dep arte doar "nimic altceva

decât" un l u cru cOlporal.

Lorenz: "Noth ing else but'"·inseamnă În fapt.

care

v orbeam se află în

s inta gm a " în fapt",

Iar păcatu l de căci t o c ma i "în

fapt " - dec i priv itor Ia c eea ce îi este propriu numai lu i

omu l este cu totu l altc ev a decât un mam ifer,

Kreu::er: Aj unşi în acest punct propun să ne Î nto arce m încă

o dată la prob l e m a rap o rtu l u i co rp - m inte , I a prob lema e u l u i ş i a

con şt i inţ e i . D-voastră, d omnu le p rofes o r Lorenz, consideraţi

că în ace s t

punct e x i s tă

o prăpastie, pe care o numiţ i ,,hiatus

v e rti c al " , o fisură p o rn i t ă de sus în j os, o deoseb ire de n e depă -

K. R . POPPER & K . L ORENZ

şit între co n ş tiinţa

exterioară a lumii.

de sine şi

lu me Între latura inter i oară şi cea ,

Loren=: Pentru noi e de nedep ăş it . A spun e ca psihicul nu

există, sau că ar putea fi exp l i cat material este cea mai mare absurd i tate. Noi nu putem exp l i c a acest l u cru, pe care prietenu l meu dispărut

Gustav

Kramer l-a expri mat în m o d extraordinar,

spunând: "Ch iar dacă presupunând prin absurd c ă la fina lul ,

cercetări i n oastr e, am reu ş i t să descriem amănunţit toate proce

sele p s ihice şi că am demonstr<tt că ele c orespund punct cu

p unct p roceselor fiziol ogice, pro b lema raportului cOip-minte

n-ar fi în nici un fel e l uc i d ată ; în cel mai tăţiţ i să

spunem

bun caz,

fi îndrep

că paralelismul psiho-fizic este Într- adevar

foalie p ara le l'". Aceasta este formu larea cea ma i re u ş ită a inso l vab il ităţi i prob le me i În ce mă priveşte, insolvabil ităţile nu mă

m iră . Nu mă mir că înţe leg atât de putine lucruri, în sch imb mă

mira faptul că, în creierul meu antropo id ceva mai pelfecţ ionat

iau totu ş i naştere asemenea prob leme . După cum am am int i t

d ej a nu mă miră faptul că un electron este o dată un dă, o dat ă ,

corpusc u l şi ca p ri etenu l meu Karl Poppe r este o data minte şi

o dată corp. însă mă mira faptu l ca mă m ir de aceste lucruri.

Popper: Cred că domnul Kreuzer se referea la mmătoarele:

P otrivit afirmaţiilor ta le, conşt ientu l n u are intotdeauna un ca racter superio r el fiind, de exemplu, durerea de dinţi . Ace astă ,

durere este foarte co n ş ti en tă , Însă nu reprez intă o realizare

sp iritua lă su p er io ară Ea poate fi atât de conştientă, Încât sa-mi .

ocupe in totalitate co n ş tiin ţ a, nefiind, totuşi, o rea l izare spiritu

ală super ioară. În aces t sens, ch iar cea ma i banală d urere de dinţi poat e t inde s ă mi ocupe în totalitate -

c on ştiinţa .

Loren=: F oart e adevarat; cum s p un e Wilhelm Busch, " ş i

doar în îngusta al v eo lă a dintelui mo lar săIăşlu ieşte mintea" .

Kretcer:

În

ce relaţie se află aceasta cu c on şti in ţa supe

rioară de s in e care presupune l imbaj u l ? A i c i graniţa este totuş i ,

orizontală.

Popper: Ea apare la n ivelul li m b aju lu i Loren=: O d ată cu li m b aj u l apare o graniţa care fOimează un .

c ircuit de tip feed-back, deoar ece treptele superioare le in

fluenţează pe cele inferioare. C u toate ac e stea l im baju l Îşi păs,

VllTORUL ESTE DESCHIS

trează caracteru l natural . Mulţi gânditori rămân însă prizonieri i credinţe i că lucrurile inexplicab ile se situează ipso facto în afara natur ii . În această privintă sunt monist, dacă tu aşa vrei,

în ciuda inflexibilitătii pozitie i mele - de care sunt c onştient

împărtăşi

- în problema raportului corp-minte . Dar nu pot

ideea potriv it căreia tot ceea ce b ietul meu creier nu înte lege trebuie să se situeze în afara naturii, aşa cum se poate citi prin

tre rânduri în lu crare a lui Erwin Chargaff Unerkliirliches Ge

heimnÎs * . Popper: A ici ajun gem l a o altă temă i mportantă ş i anume la În s emn ătatea criticii . Prin intermediul limbajului facem teo ria criticabilă, ceea ce e ste colosal. Ai perfectă dreptate sunt de acord cu afilmaţ ia ta că evo luţia are d ouă mari etape: viaţa ,

şi om u l Iar omu l este, înainte de toate, limbaj. Ce face posibilă .

dezvoltarea culturii? Crit ica. Prin intermediul limbajului devi ne pos ib i lă crit ica, iar prin critică noi dezvoltăm cultura.

Loren:::: Prin lim baj a luat naştere o comuniune inex istentă

anteri or Intre a şti şi a voi.

Popper: Câtă vreme nu ne-am detaşat de teoriile noastre,1

ne�am identificat cu ele si de aceea nu le-am putut critica. C o - :

coşu l nu- şi poate deoseb eul de aşteptările şi d e teoriile sale.

LorelC Cocoşul ucide pe oricine ar vrea să- I critice, pe când noi nu facem asta. Popper: C ocoşul nu-ş i p oate critica teori ile; noi putem, de

exemplu, să discutăm dacă suntem sau nu egoi şt i . L imbajul ne permite să ne raportăm din exterior la o prop oziţie şi să ne în trebăm: Este această prop ozitie corectă? Este ea adevărată? Abia acum odată cu ivirea posibilităţi i neadevăru lui unei pro poziţ i i, aşadar cu problema adevărului, începe propoziţia să fie propoziţie. De altfel, eu am adăugat celor trei trepte ale lui B uhler o a patra reprezentată de funcţia argumentativă a limba j u l u i . Putem d iscuta daca propoziţia este sau nu adevărată. În acest caz avem de-a face cu o ' " Loren::: : Categorie superi oară, în sensul construcţiei p e ni

veluri a lu i Nicolai Hartmann. * M isteml inexplicabil . n.t.

K . R . POPPER & K . LORENZ

Kreuzer: Este acest al patrulea n ive l , cel care îl face pe om Acest nivel al dezvoltării l imb aj ul u i aduce

să fie ceea ce e ste ?

cu sine feed- back-ul care leaga între ele lumea 3, adică produ sele cu lturi i noastre, şi cre ierul nostru. Pe această treaptă ia

naştere, de fapt, acea c onş ti inţă de s ine d eo s ebită, sup e r i oară , despre care vorbim. Lorenz: Eu nu pot vorbi despre c onşti in ţa de s ine ,

întrucât am fost întotdeauna convins de existenţa e ului me u , pro babi l ca o consec inţă a e x i s te n ţe i une i fo arte p rim it iv e c on şt iinţe a eului - cocoş . Nu mi-a fost niciodată foarte clar modul În care o persoană îşi desfăşoară cautarea i dent ităţ ii . Chiar dacă n-am înţeles n i ci o dată, nici din punct de vedere feno men ologic , nici pers onal ac e st l ucru , pot sa s pun că o asemenea că utare ex i stă . Popper: Însă în cartea ta ai scris despre căutare a i dent i tăţi i ; eu Însumi mi-am Însemnat acest lu cru . Loren:=: Când observ o d iminuare a n i v el u l u i meu de p er formanţa şti inţifică, când aceasta îm i ap are nesemnificativă ş i nedemnă de a fi pub licată - lucru care a aj uns să mă înspăi mânte, el întâmplându-se, de regulă, atun c i când ajung să fina lizez un manuscris mai voluminos - atunci ci tes c scrieri le celor mai înverş unaţi adv ers a r i ai mei. Popper: Nu ştiam asta. Loren:=: Nu, pentru că Iţi l ips eş te c on şt i inţa eu l ui -c ocoş ! Pentru că tu nu e şt i un cocoş, pe când eu sunt! Kreuzer: Am am in t it la începutul di scuţ iei noastre că există o legătură Între conştiinţa ace s tu i t ip de e u şi in s tmire ( L ehren ) şi ca în timpul instruiri i sale eul dobândeşte c on şti inţa de sine. L o re nz : Conşt iinţa superioară de sine se află, fără înd o ial ă , în strânsă legătura cu societatea umană; ac est t ip de coştiinţă este le gat de fap tu l că eu sunt: un membru folos itor al societăţii. Acesta este motivul pentru care eu sunt bio-so � iolog. F apt u l că eşt i ascultat cu atenţie şi chiar înţeles, mai ales de către tineri îţi dă o mare s at isfacţie, un sentiment de fer ic ire in terio ara . Popp er (in timp ce mângâie câinele lui L o renz) : Păcat că nu. putem s tab i li o asemenea rel aţ i e cu un câine, de exemplu, că unui c â ine nu-i putem e xplica o teorie frumoas a .

VIITORUL ESTE DESCmS

Lorenz:

Lucru l acesta mă interesează mai

tept la aşa ceva din partea unui câine.

Nimic

p uţin ;

n u m ă aş

n-a fost încă

Krellzer: Opunând afrrmaţiei lui Ben Akiba "Totul a fost

dej a" c on v in ge rea că nim ic n-a fost încă, d-voastră consideraţi

astfel lumea desch isă şi că, drept consecinţă, şi şti inţa e desch i

s ă . În acest caz tre buie să adm item c ă şti inţa v a ajunge pe trep

de dezv o ltare imposib i l de im a g i nat în prezent. Loren::: În prezent mă identific cu sp iritu l ultimei mele cărţi : Der A bbau des Menschlichen* . E x i st ă primej d i i care te

stau în calea dezvo ltări i vi itoare. Am dedicat primul capitol al

cărţi i caracterului n e d etermin at şi

imprev i z ib il

al m ersului

lumii, dat fiind faptu l că ne este foarte uşor să credem că acest

drum este în mod obligatoriu ascen dent. Omul

o b işnu it

noaşte doar dezvoltarea de la sămânţă la fruct, de la ou la pui, iar dacă este pus

în

faţa unei scheme înfăţişând evo luţia de la

amoebă la om, el e aproape convins că viitoru l va fi mai bun, în virtutea une i determinări interne. De aceea trebuie să i se atra gă atenţ ia asupra faptului că indiferent de nivelul pe care l-a

atin s pe parcursu l evo luţie i sale, omul poate foarte bine să urmeze un drum ascendent dar şi unul descendent, fi indcă nici unde nu stă scris că nu ne aflăm în p un c tul culminant al dezvoltăr ii noastre, după care urmează decăderea; nici unde nu

stă scris că împotmoli

progresu l

în

cunoaşterii noastre ştiinţifice nu se poate

derizoriu, totu l conducând către o societate de

term ite structurată pe baza unei orib ile diviziun i funcţ ionale. Krell::er: C on s titu ie această impres i onan tă resp in gere a op ,

t imismului naiv un motiv pentru pes imism?

Popper: Nu, d i mp otrivă, este un indemn la recunoaşterea posibil ităţilor şi la folosirea şanselor. N-avem nici un motiv

să

fim pe s i m i şt i De fapt, în opinia mea cel mai mare peric ol îl .

constituie ch iar pesimismul, mai prec is

p erm anen ta

încercare

de a-i c on v in ge pe tineri c ă trăiesc Într-o lume rea. După m ine *

Dezintegrarea umanul ui . o.!.

K. R. POPPER & K . LORENZ

acesta este cel mai mare pericol al timp u lui nostru, mai mare chiar decât bombe le at o mic e , faptu l că li se sugerează o amen i

lor că trăiesc În tr- o lume rea, ipo cr ită ş . a .m. d . Ist o r i ce şte vor

b in d , cred că trăim În cea mai bună l ume de până acum. B ine

Înţeles că este o lume rea, pentru ca există posibilitatea un e i lumi m ai bune şi pentru că v i a ţa ne îndeamnă s-o căutăm. Iar noi avem datoria să continuăm această c ăutar e . Asta însă nu înseamnă că lumea noastră este propriu-zis rea. Căc i nu nu ma i că lumea e frumoasă, dar astăzi tine6i au şi p os ibi l itatea de a o vedea astfel, lucru extrem de imp ortant, cu neputinţă de reali zat în trecut. Loren=: Ca me d ic eşti deseori obligat să ave rt izez i , ceea ce nu înseamnă că eşti pes imi st. Faptul că ie i în cons iderare toate pos ibil ităţile de evo luţie ale unei boli şi atragi atenţia asupra lor, nu te transformă într-un pesimist. Eu s un t considerat adep tu l unui pe s imi s m cu ltural. Dacă lucrurile ar sta a stfe l , atunci m-aş ocupa doar de p e şti ş o r i i şi gâşte le mele şi aş ignora pro blemele umanităţi i . După cum afirmă Karl Popper, unul din cele mai mari perico le este golirea de sens a lumii în ochii t ine rilor, acea stă p i e rd ere a sensu lui este corect i dentificată şi c o m bătută şi de către V iktor Frankl. M-am întrebat mereu cum poate fi soluţionată această problemă şi am aj u ns la c onc luzia ca pr in cipa la cale către ieş irea din impas este să le înfăţişezi t in eril o r frumuseţea naturii: un om care ştie ce înseamnă fru mus eţea unei p ădur i în t impu l primăverii, frumu s eţe a florilor, fi:umoasa complexitate a arborelui evolutiv al unui animal, nu se poate îndoi de existenţ'a sensu lui lumi i . P osibilitatea unei evoluţii ascendente nebănu ită este la fel de deschisa c a şi p o s i

bilitatea ca o men ire a să aj ungă la c e l mai îngrozitor tip de so c ietate de term ite. Kreuzer: Nimic n-a fost încă. Lorenz: N imic n-a fost încă şi totul e posibil.' Kreuzer: Domnilor, vă m ulţum e s c .

S I M PO Z I O N U L O R G A N I ZA T C U O C A ZIA A N I V E R S A R I I A 8 0 DE A N I DE V I A T A A L U I KA R L R. P O P P E R

(VIENA, 24-26

mai 1 98 3 )

Ziua în tâi : Ştii nţă şi ipoteză Zi ua a do u a : Cele trei lumi Zi u a a treia: Societatea deschisă

Ziua întâi :

ŞTIINŢĂ ŞI IPOTEZĂ (Karl R. Popper, Roman SexL Rupert RiedL

Friedrich Wallner, Paul Weingartner)

cărţi a lui Henri P o incare ; dat or ită faptului că e a este una din c e le mai strălucite l ucrări în domeniul fi l o s o fi e i şt i in ţe i , i-am ales titlu l ca titlu p entru tema n o as tră d e a st ăz i Aş dor i să încep prin a-m i expri m a pro fe s iune a de credinţă privitoare la ştiinţele n a turi i . In p re zen t şti inţ a este infl u enţată de curentele mcidemi ste îndoielnice. Ea nu e st e atacată doar din exterior c i ş i d in interior. Cu t o ate acestea so c ot că, lalături de mu z i că p oez i e şi pictură, ştiinţele natur� i c � nstltuie cea mai mâfe real izare a spiritului umanI Des i gur, orice poate fi fol o sit in mod abu z iv ; şi muzica p oate fi fo lo s it ă abuziv - cee ce se ş i în tâmp lă - lucru valabil de as e m enea in cazul p ic turi i şi al ştiinţei. Cu toate acestea, ştiinţele naturii reprezintă s p er an ţ a noastră cea mai mare. Dacă vom pute a ie ş i din m l a şti n a în care ne-am împotmolit, o vom putea face doar cu aj u to ru l ştiinţe i ; această afirmaţie sună probab i l s ci en t i s t ca să fo l o s es c un termen ac tua l Popper: Ştiinţă şi ipote::ă este titlul unei

Acuzaţia de scientism este in adecvată Aş dori să subliniez

că acu z aţia de sc i ent is m nu li se p otri oamenilor de ştiinţă. Nici unul din mari i oameni de şti in ţă nu poate fi numit sc i en t ist ; cu t oţi i au m an i fe stat o at itu d in e sceptică, pru dentă faţă de ştiinţă, pentru că au ştiut cât d e puţi n e lucruri cunoaştem. De exemp lu, Henri Poincare poate fi cu greu acuzat de scientism. Newton, unul dintre oamenii ce i mai veşte

K. R. POPPER & K. LORENZ

mari ş i probabil ce l mai imp ortant om de ştiinţă, vorbea despre sine ca despre un baieţel care adună pietr icele şi scoici pe malu l mării şi care cu greu întrevede existenţa unui ţinut necunoscut, marea, aflat ch iar în faţa lu i . Cred că toţi oamen i i de ştiinţă autentic i s-au văzut pe ei în ş i ş i asemenea l u i Newton, .fiin d conştienţi că noi nu şt im n imic şi că totu l este nes igur, chiar şi pe teren u l d �ja defrişat de către şti inţă. După cum ştiţ i,

teoria newtoniană a fost mai mult sau miii puţin în locuită de

cea a lui Einstein. Aşa se întâ mp l ă în ştiinţă.

P ână acum aprox imativ o sută d e ani era larg răs p ândi tă N ew ton va c ircum

c onvingere a că mecan ica descoperită de

scrie întreaga sferă a şti inţelor. În jUIUI anului 1 890 a fost iniţi at un nou domen iu ştiinţific, cel al electronicii, în urma desco peririi electronu lu i, de către J . J . Tho �s on . Acest evenime!J.t a dec lanşat o revoluţie, rămasă aproape neobservată în afara

comunităţii ştiinţifice, revo luţia e lectronică pe care o trăim as

tăzi. Această revoluţie are mai multe faze, însă nu doresc să

�

intIU în amănunte, ci doar să subliniez faptul că ştiinţa e oper� omenească şi ca at ar e s upusă erorii. -

. ___ o

•

Ceea ce- l deosebeşte pe oIiiul-de ştiinţă de sc ientist este conşt iinţa celu i d intâi că şti inţa este supusă erorii . Dacă sc ien tismul înseamnă într-adevăr ceva, el nu este altceva decât cre�

d inţa oarbă, dogmatică în puterea ştiinţei, conv ingere străină

adevăratu lui om de ştiinţă. De aceea acuzaţia de scientism este

probabil o acuzaţie la adresa anumitor idei popul iste ale ştiin ţei, dar în nici un caz nu îl atinge pe adevăratul om de ştim.ţă.

Nu ştiam

nici

mâcar ce este apa

În ştiinţă nu există cunoaştere în sensul atribuit de regulă

acestui cuvânt. "Cun�aş.tţIe'!:.: şţj in.ţi.fjc� nlJ. �şţe .cuno::\şJere ci ..

doar presupusă �iillOaştere (Vermutungswissen ) . Este pos ib i l

ca tocmai în miezul cunoaşterii, d e c i ac olo unde n e aşteptam cel mai puţin, să aibă loc o sch imbare, astfel încât totu l să se modifice. Cel mai bun exemp lu in acest sens îl constituie, pro

babil, descoperirea "apei grele"". Î mi am intesc foarte bine doar sunt destu l de bătrân, am 8 1 de ani - surpriza, chiar dis-

VIITORUL ESTE DES CHIS

perarea care a cuprins lumea chimiştilor În 1 93 2 , cred, când Harold Urey a "izolar' apa grea. Apa, H20, era, ca să spunem aşa, miezul banal, lucrul cel mai s igur din întreaga chimie.

Acest lucru era mai bine cunoscut decât orice altcev ';. Masa

tuturor atomi lor era rap0l1ată la h idrogen şi oxigen .

Întreaga

chimil? era legată de apă şi deodată se constată că nu se ştie ce este apa, că există diferite feluri de hidrogen şi că nu avem de- a face cu un singur element hidrogen, ci cu un amestec de tipuri d iferite de hidrogen, izotop ii. Aşa se întâmp lă întotdeauna în

şti inţă; nu ştim în ce mome"fl t apare revoluţia, descoperirea, de oarece nu le putem antic ipa.

Cealaltă mare descoperire a fost, fără in doială, teoria re la

tivităţi i ; aceasta m i-a influenţat profund pozitia faţă de teoria ştiinţei. Nu ştiu dacă Einstein are dreptate în faţa lui Newton ; de fapt nimen i nu ştie asta .

Însă,

cu siguranţă, Einstein ne-a

arătat că, după toate probab ilităţile , Newton trebu ia c orectat. Iar la acea vreme nu exista teorie mai b ine verificata decât te o

ria newton iană. Ea ne-a pelmis accesul către lume : datorită ei trăiam într-o lume pe care o puteam înţelege.> ceea ce înseamnă o lume pe care credeam că o înţe legem . Apoi a apărut Einstein care a arătat că numeroasele observaţii şi experimente care susţineau teoria newtoniană, puteau fi interpretate ca argumen

te in favoarea unei te orii c omp let d iferite. Deşi între prem isele

celor două te orii nu exista aproape n ic i o diferenţă, Einstein a

ge cea .newton ia pkrficială în com

oferit o concepţie care se de osebeşte profund nă. Vechea înţelegere a lumii apărea drept su

paraţie cu noua perspectivă in iţiată de teoria einsteiniană. Iar unele prob leme rămase nerezolvate la Newton au devenit în principiu rezolvab i le.

Lumea n u /le es te dată de - a gata, ci este construcţia noastra Prin cele afirmate anterior nu vreau să spun că teoria new ton iană este falsă iar cea einstein iană corectă; prin acest exem plu am ·vrut doar să arăt că până şi în cazu l celei mai sigure

ştiinţe nu p oate fi vorba de cun oaştere ci

doar de presupusă

46 cunoaştere.

K. R. POPPER & K. LORENZ

Punctul meu de ve dere privitor la şt i inţă poate fi formulat pe scurt astfel: Ştiinţa n u reprezintă o simplă digerare a datelor s en zor ia le care p ătrund în noi pr in intermediul ochi lor şi urechilor şi sunt supuse unui proces de ,,fermentaţie" ur mând ca să le relationăm aso�iativ şi apo i să le transfOlmăm în teorii . Şti inţa se compune din teorii care sunt opera noastră. Noi construim teoriile , noi ieşim cu ele în lume; noi cercetăm activ lum ea şi căutăm să vedem ce informaţii îi putem s m ul ge . E3 nu ne ofera informaţii dacă nu o supunem u nei interp e l ăr i, mai prec is dacă nu o întrebăm cu privire la c orectitudinea sau falsitatea unei teorii sau alteia. Ap o i încercăm sa cercetăm temein ic aceste întrebări, tară a ajunge vreodată Ia celtitudine. În ştiinţă putem tindţ: - ceea ce şi facem - către adevar, adevarul reprezentând valoarea fundamentală. Ceea ce nu pu tem obţine este certitudinea; trebuie s a renunţăm la ea, fiind c ă nu o vom dobândi niciodată. Nu putem decât sa ne testam autocrÎtic propriile teorii, să încercam a le in fmna . Atitudinea critica este esenţială în ştiinţă; Întâi creăm teorii le, apoi criticăm. Deoarece manifestam o atitudine omenească faţă de teoriile noastre, preferând sa le apărăm În loc de a le c r i t ic a , Între oamenii de şt i inţă a luat naştere un soi de com petiţie amicală şi neamicală în acel aş i t imp . Daca eu nu mani fest o atitudine critică faţă de p r opr ia- mi teorie, se găsesc o sută de oameni care iau o poziţie deosebit de crit i că faţă de te o ria mea. Iar această atitudine critica trebuie s al utată . Nu trebuie salutată însă critica la persoană, care ce- i dre p t, este la fel de omenească. Aproape întotdeauna critica unei teo rii dev ine mai mult sau mai puţin critică indreptată împotriva autOl:u1ui teoriei. Aceasta este o slăbiciune omenească, împo triva careia ar trebui să luăm atitudine; însa sunt sl ab e speranţe s-o facem, aşa încât tre bu i e s-o supOltăm . Fenomenele se ma nifestă În permanenţă. Însă, din raţiuni educaţionale dar şi în sprij inul democraţiei, este deosebit de important să venim cu exemple pozitive în încercarea de a face critica cât mai obiec tivă, cât mai nepăltinitoare cu putinţă. S-ar putea ca acesta să fie u n ideal de ne ati n s , însa, cel p uţi n pentru oamenii de şti inţă,

VllTORUL ESTE DESCHIS

une i critici cât ma i obiective reprezintă u n i deal deosebit de stri n gent şi important. Cr i t ic a s c i en tis m u l ui , la c are m-am referit mai devreme, nu

profesarea

este o critică o b iect i v ă: lucruri le ar

sta astfel dacă adversari i să indice cazuri concrete de oameni d e şti inţă excesiv de dogmatici, care cred exagerat de m u l t în ş ti in ţă . Însă aceste cazuri sunt foarte rare. În schimb, a dvers ar i i scientismului s unt ei înşişi fo arte dogmatici şi con s i deră de la sine în ţe le s faptul că toţi oa meni i sunt d o gm at ic i . scientismului ar fi în măsură

Oamenii de ştiinţă sunt d o g m at i s m u l .

singuri i care

reuşesc adesea

să ev ite

Spiritul - găleată şi pâlnia de la Niirnberg Prin urmare, teoria mea despre

ştiinţă este foarte

s imp lă.

Noi s u n tem cei care elaborăm teoriile şt i in ţ i fice , noi s u n tem cei care le critică. A c ea st a este întreaga teorie a şti i n ţei . Noi inv en tăm teori ile şi noi le ucidem. Prin aceasta cre ăm noi probleme şi aj un gem în situaţia În care, dacă ne stă în putinţă, inventăm te o ri i n o i . Aceasta este, pe scmi, şt iin ţa şi i s t o r i a ei. Cu totul altfel se prez intă teori a pr op r i e

s im ţu l u i c omun, pe care eu o numesc te oria - găleată a sp iritului uman . P otr iv it ei cap u l nostru este o gă leată găurită p r in ale cărei o r i fi c i i informaţia din l u m ea lnconj urătoare se sc urge În interior. Aceasta este şi teoria fun da men ta l ă a pe dagog i e i . Teoria pâln iei este teoria procesulu i de învăţare: găleţii i se ataş e ază o pâlnie prin care ii sunt turna te cunoştinţele . Aceasta este teoria comună. Cert este că p e d a go g ia n oas tră se rezumă la bomhardarea co p ii l o r cu răspunsuri, Îară ca aceştia să fi pus întrebăr i , în vreme ce între bările lor nu sunt luate în seamă. Râspunsuri nesolicitate, în trebărifără răspuns

În aceas ta constă pedagogia obişnuită:

răspunsuri nesolici- ·

tate şi in trebări fără răspuns ( au d it ori u l încuviinţe�ză). Acesta este, în esenţă, con ţ i nutu l pedagogiei noastre. însă toate orga nismele, n u numai omul, adresează în perm anenţă întrebări lu-

K. R. POPPER & K. LORENZ

mii şi încearcă neîncetat să rezolve probleme. C itez propria mea afirmaţie : "De la amoebă până la E instein nu e decât un

pas " . Dacă d oriţi

să

vă convingeţi de acest lucru, vă recomand

o excelenta carte a lu i

ren

J . S . J ennings Das

Verhalten de,. niede

Organismen * . Organ ismele inferi oare pun mereu întrebări lumii şi încearcă mereu să rezo lve probleme. În absenţa intre

barilor, răspunsurile nu pot fi Inţe lese. Evident, întrebările duc foarte adesea la d istrugerea organismu lui. T oate organ ismele îşi pun c ontinuu probleme şi le rezolvă; de aceea şt iinţa nu reprez intă altceva decât o continuare a acti

vităţii or ganismelor infer io are Există o mare deosebire intre amoebă şi E inste in, care constă în faptu l că E instein se rap or tează critic la propriile soluţii. Acest lucru i-a stat în putinţă .

pentru că există un l imbaj , limbaj u l uman, în care ne putem formula soluţi ile. Astfe l ne p lasăm în afara noastră, asemenea a ltor une lte create de noi. Î n l o c de a lăsa să ne crească la vâr ful degetului o glandă care secretă cerneală, cu aj utoml căre ia să scriem, noi am creat condeiu l . În aceasta const.'i deosebirea omului faţă de an imal. Câinele lui Pavlov

fost mult mai inteligent

Cel mai imp Oltant d intre instmmentele amintite adineaori este limbaj u l uman. Şi an imale le Işi au propriul limbaj , Însă ele

manifeste " starea inte după cu � afirma Biihler, iar această m � ifesfare' poate declanşa reacţii l a alte an i ma l e . În schimb, noi putem să ne for nu pot face afilmaţ ii, ci pot doar să- ş i

� ioară,

mu lăm teori ile cu aj utoml limbaj u lu i şi apo i să. le criticăm.

A ceastâ criticâface

ştiinţa

umană posibilă.

N ici un superlativ privitor la în semnătatea l imbaj ului -

mai precis a formării prin intermediul l i mbajului - şi a criticii nu constituie o exagerare. Acesta este într-adevăr lucml cel

mai important în cadrul societăţi i umane deoarece con duce către şti inţă. *

Comportamentt!l

organism elor

inferioare . n.t.

VIITORUL ESTE DES CHIS

Aceasta este, pe scmi, teoria mea referitoare la ştiinţă; am arătat dej a în ce constă deosebirea ei faţă de teoria gă leată a spiritului uman, care poate fi denumita şi teoria inducţiei. Teoria inducţiei este Ulmătoarea: Noi în văţăm d in informa ţiile care pătrund in noi prin intermed iul simţurilor noastre iar " pI�i� r�petlţie devenim conştienţi de existenţa legităţilor. După părerea mea, invăţarea se d obândeşte doar in cadru l activităţii, nu în mod pasiv. Renumitu l câine a lui Pavlov care, după curil ·s"e prelificle, a invăţat prin intermediu l reflexului cond iţionat, era la fe l ca toţi câinii - activ interesat de hrana sa. În caz con trar nu ar fi învăţat nimic . Aşa însă, el a elaborat teoria: atunci când sună clopoţelul, vine mâncarea. Aşadar este vorba de o teorie, nu de un reflex condiţionat. Nu există reflexe condiţionate, nu există asocieri; toate acestea sunt teori i mecanic iste eronate. B ineînţeles că respect teoria asociaţii lor şi te oria reflexului condiţionat (şi mai ales teoria reflexului) în calitate de experimente interesante . Dar ele sunt experimente eronate, la fel ca maj oritatea experimentelor noastre teoretice. E le continuă să subziste, dar de fapt sunt de păşite. ��x iS1ă as ociaţ i i , nu există refleX, nu �_�istil "r�f!�"x �o!ldiţionat. Exista doar activItate � căutare activă a legilor -'-- şj� con:struire de teori i. în plus, ex istă selecţia teorii lor. A� easta este, pe scurt, teoria mea a cunoaşterii . Hârtia de

mătase

arullcă Înapoi grenade

Sex!: Teoriile sunt e xp licaţii posibile ale fenomenelor, iar fizica este renumită prin aceea că nu este niciodată univocă . Ea ne arată mereu că se poate propune o explicaţie a unui fapt dat, dar n u ne arată niciodată că această expl icaţie este singura posib ilă. Acest lucru se poate demonstra apelând la numeroase exemple. De pi ldă, în vremurile de început ale fizicii atomice J. J. Thomson a creat un model atomic, constând în esenţă din tr-o masă fluidă, pe care Rutherford a bombardat-o cu paliicule alfa, exprimându-şi u imirea atunci când a constatat că proiec tilele sale s-au Întors înapoi, ca şi cum "ar fi tras în hâriie sati-

K. R. POPPER & K. LORENZ

nată'". Avem aici un exemplu grăitor de infirmare a unei teorii prin intermediul experimentu lu i. Un alt exemplu concludent pentru faptul ca şi oamenii de ştiinţă sunt conştienţi de caracterul ipotetic al teoriilor lor, poa te fi g ăs it în lucrarea lu i Maxwell Ober physikalische Kraft linien * . După ce-şi avanseaza ipoteza, Maxwell scrie: D a că in virtutea aceleiaş i ipoteze putem lega fenomenele atracţiei mag netice cu cele ale electromagnetismului, rezultatul v a fi o teo rie, a carei fals itate nu poate fi demonstrată decât cu ajutorul e xperimente lor, fap t care ar extinde semnificativ aria cunoştin ţelor noash'e în domeniul fizici i'". Cred că aic i a fost exprimată foalie clar ideea că din fals itatea unei teorii se poate învăţa foarte mult. De asemenea, ceea ce d-voastră, domnule profesor Popper, aţi opus scientismu lui, se regăseşte aic i exprimat cu o deosebită claritate. Scientismul se regăseste astăzi în rec lame iar amp loarea răspândirii lui continu.:'i �.1 mă u i me ască Domeniul public itar continuă să înfăţişeze şt i inţa ca pe o magie naturală, la fel cum se proceda în secolul al XVIII- lea; de pildă, se invocă o enzimă o ar ecare sau orice altceva care sună ştiinţific ş i t otu l este în ordine. "

Ce este

Ull

"jalsijicaţionist naiv " ?

A ş dori s ă continui cu următoarea întrebare : A m ilustrat, cu ajutorul unor exemple frumoase, m odu l în care pot fi falsifi cate teoriile cu ajutorul experimentelor. Ele nu pot fi n iciodată verificate, niciodată nu poate fi demonstrat caracterul lor uni voc. Acum, dacă privim marea trecere de la Newton la Ein stein - acesta din urmă elaborându-şi construcţiile teoretice pe cu totu l alte baze apare înh'ebarea dacă nu cumva experi mentul a jucat în acest punct un rol dec isiv sau daca nu cumva cele doua teorii au coexistat un timp, astfe l încât nu poate fi vorba de nici un fel de falsificabil itate naivă. Teoria eteru lui, care a reprezentat desăvârşirea teoriei newtoniene şi pe care -

Liniile de forţă ale fizicii. n.t.

VIITORUL ESTE DES CHIS

Einstein a în l ătu rat- o , a fo st mu ltă vreme c o mpati b i lă cu toate experi m e ntel e ; chiar şi astăzi, ea po ate fi formulată în aşa fel încât să fie încă com pa t i b i l ă cu aceste e xp er i mente . De aici re zultă că elaborarea metodei falsificării trebuie dusă mai depar te, că ea trebu ie p riv it ă cu multă precauţ ie . Popper: Ceea ce spuneţi este în totalitate corect. Ceea ce aş dori să c ont e st este faptul c ă aş fi e lab o rat vreodată o asemenea teorie naivă a falsificării. De la bun înc eput am su bl in i at în lu crarea mea publicată în 1 93 3 , şi m ai ales în cea din 1 93 4 , cii poţi să te sus trag i o ri c ăre i infirmări, dar că este foarte impor tant să încerc i să-ţi c lădeşti te oria în aşa fel încât ea să poată fi infirmată. Iar E i nste in a rea l i zat cu adevărat acest lucru în teo ria relativităţii generalizate . El spunea, de e x emp l u , că d ac ă ex perimenta l s-ar dovedi că deplasarea gravitaţională spre roşu nu există, el ar ren un ţa pe loc la teoria sa. Exemplul acesta de m onstreaza cât de c onştient era Einstein de fap tul că trebuie s ă ţinteşti către falsificare. Chiar dacă Einste in ar fi renunţat la teoria s a , ar fi rămas numeroşi e in ste ini en i care ar fi susţinut că n - ar fi tre b ui t să renunţe la ea. Bine în ţe l es că niciodată nu tre buie să se renunţe la o teorie. Se mai poate încerca - şi asta am spus-o explicit în Logica cercetării - salvarea teoriei cu aj uto rul un or ip oteze ajutăt oare sau cu alte mij loace. Dar , dup ă părerea mea, este datoria omului de ş tiinţă să se indrepte, dacă e p os i b il , spre asemenea experimente decisive - in limba en g l ez ă " crucial experiments", care vine din lati nescul " experim en tum crucis" - ş i, în mă s ura posibilului, să realizeze un asemenea e xp eriment . Nu ştiu dacă ar trebui să iau in discuţie istoria teoriei re lativ ităţii ; în orice caz, observarea dev iaţiei luminii în t i mp ul ec l ipsei de soare din 1 9 1 9 a fost efectuată de către en g lez i, cu toate că se aflau într- o per i o adă , la scurt timp d up ă înc he i erea primu lu i răzb o i m ond i a l , În care ştiinţa germană era resp insă iar E inste in era s oco t it neamţ . însă acea stă observaţie a fost p ri vi tă ca un "crucial e xp eri men t " iar rezultatul sau a fost acceptat ca o pled o ar i e conv ingătoare în favoarea lui Einstein. Sexl: Însă în cazu l multor a l t o r experimente E in ste in nu a reacţ i on at în m o d s i mi l ar. D up ă cum o teo r i e poate fi eronată,

K. R . POPPER & K. LORENZ

şi un experiment. De exemp lu e x i stă în a teorie i câteva experimente care p led au îm p o triva lu i E instein; ahia dup ă câteva decenii s-au descoperit ele mentele gr e ş ite ale ace st o r experimente dificile. În conc luz ie nu teoria era fa l s a ci exp e r i me ntu l Aşadar om u l de şt i inţă, în acest ca z tor et ician ul, nu are v oie s ă p ri ve asc ă prea naiv o fal sificare de acest gen; în caz con trar el ar avea mereu teorii car e ar trebui aban d on ate în curând. Popper: Bineînţeles, dup a cum ani spus, eu am accentuat m ere u ac est aspe c t insă teoria mea a fo st crit icată deoarece ar privi fals ificarea p rea naiv. Thomas Kuhn, de exemp lu, n-a s cr is n icăieri "P opper nu este un falsificaţionist naiv, dar p oa te fi tratat ca atare". B ine înţe l e s că pot fi tratat ca un fals ificaţio nist naiv. P ot fi tr atat şi ca un criminal - nu sunt criminal, dar pot fi tratat a stfe l Sexl: în n ici un caz ca un uci gaş de teorii. A tunc i se poate pune în m od firesc întrebarea: D acă falsificarea devine atât de c omp l ic ata atunci când vrem s-o aplicăm unor cazuri con c rete nu exi s tă descrieri mai potrivite a l e acesteia? În această s ituaţ i e ar trebui să fim de ac or d chiar şi cu Thomas Kuhn şi să vedem dacă procesul n -ar p u te a fi înţeles mai b ine, d ac ă este privit ca o rev o lu ţi e ş ti inţ ific ă tot

aşa p o ate

fi e r onat

i storia ti mpur i e

Premiile Nobel - recomp ensă pentru

mafia

victorioasă?

Kreu::er: În acest moment al di scuţ i e i n o a stre ar treb u i să facem câteva referiri la Thomas Kuhn, care este autoIU I teoriei ştiin ţ i fi c e a p ar a d i gm el o r Potrivit lui Kuhn şt i inţa este o con venţie ap arţ inân d succesiv, unor mafii ale ştiinţei, care se înlo c uies c una pe alta Sexl: Ar fi mai degrabă un proces de natură s o c i o l o g i c ă de c ât unul l og ic s au crit i c . Kreu::er: Ştiinţa este ceva co nv en i t între oamenii de ştiin .

ţă . . .

Sexl: Acest lucIU este hotărât Între diferitele grupuri de oameni de şti inţă: c ine câştigă, are prem iul Nobel. Aici se pune între b area daca, în condiţiile în c are de s c r i er e a p r o c e s ul u i i n -

VIITORUL ESTE DESCHIS

finnării prin fals ificare devine atât d e complicat, n-ar putea exista o descriere mai simplă şi mai adecvată a unui asemenea proces. Popper: Eu aş combate vehement acest lucru . în opinia mea, nu este vorba de nici o compl icare a lucrurilor în situaţia în cauză . În al doi lea rând, socotesc că, din perspectiva istoriei şti inţei, Thomas Kuhn nu are dreptate. Una dintre tezele sale, verificabilă din perspectiva istoriei şti inţei, este cea care afirmă că fiecare ştiinţă ajunsil la maturitate este caracterizată printr-o unica pe rs p e cti vă de bază. Acest l u cru este pur şi simp lu fals.

Istoria ştiinţe i ne arată că teoria materiei a evo luat, de la Par

m en id e şi Democrit până la He i se n b erg şi Sc hr 6 d inge r sub for ma a două curente - două paradigme, in acc ep ţ i un e a lui Kuhn care au coexistat, unul ca "teoria continuumului"', altul ca "teoria discontinuumului". Tot istoria ştiinţei ne arată că cele două teori i opuse nu numai că s-au înfruntat, ci s-au şi fecundat una pe cea lalt ă . Aceasta pledează cu putere împotriva teoriei lui Kuhn Dar asta nu e probleme mea; pe mine mă preocupă mai de grabă apărarea poziţiei mele potrivit căreia ştiinţa este cău ta rea adevăru lui prin intennediu l criticii. Poziţia mea este sim plă: fii inventiv şi critic ! FOlmulează-ţi teoria în modul cel mai tăios cu putinţă. Aceasta nu este o descriere a istoriei ştiinţe i, ci un act nOlmativ , un sfat adresat oamenilor de ştiinţă în vederea ameliorării situaţiei existente în domeniile lor de activitate . Fii critic oriunde acest lucru este posibil ! Mai mult, experimentea ză cr itic şi manifestă criticism faţă de e xperimente le tale. Nu uita că experimentele pot fi intelpretate greşit, asemenea expe rimentelor lui Kaufmann din 1 906 ş i 1 90 7 , care păreau să ple deze împotriva teoriei lui Einstein. Acest sfat este, după păr erea mea, s implitatea însăşi. Iar o atare atitudine critică conţine şi îndemnul de a încerca in p ennan enţă să canalizezi teoriile către o posib ilă infirmare. Că unii dintre elevii mei s-au ocupat în principal cu c omplicarea teoriei mele, este o altă problemă. (Iar faptul că mulţi dintre ce i care îmi judecau teoria îşi c on stru iseră şi-şi consolidaseră aceste judecăţi pe baza unor zvo nuri privitoare la teoria mea, este şi ea o altă problemă). -

K. R. POPPER & K. LORENZ

Lup ta p entru existenţă - o luptă a teoriilor

Riedl: Aş dori sa re v in la prob lema fa ls ifi c aţ i oni smu l u i . Pentm mine, ca biolog, teoria d-voastră, domnule p r ofeso r P oppe r, este mult mai frumoasă decât cea a lu i Kuhn, deoarece c red in ţa mea este că el des cr ie un gen de soc i o l o g i e a procesu lui ş ti inţific , pe când d-voastră d esc r i eţ i - aproape ca un m o ra list - modul în care ar trebui să se d es făş o are demersul

ştiinţific. Bio l o gu l u i lucrurile îi apar ca şi cum fiecare creatură ar avea înrădăcinată nevoia - exprimarea e cam neg l ij en tă de a-şi s u sţine prop riile ipoteze . La fe l , mutaţia, ea însăşi o ipo teza, reprez intă riscul organismului c are o suferă. Rezultă că, ce l putin în biologie, falsificarea este lăsată pe seama v e cin i l o r, a s emen i l or. Aţi fi de acord să-i facem cunoscut omului de ştiinţă că p oate să-şi apere te or ia , spre beneficiul ş t i in ţe i , şi să lase pe seama vecinului sarcina de a o diseca? În acest sens m-aş c ons idera pe mine Însumi un mutant cultural şi aş aştepta să fiu infirmat

de cei d in jurul meu. Punc tu l de vedere p otr i v i t căruia trebuie să-ţi ş i aperi teoriile este corect, căc i dacă o teorie n u e ap ărată n u vor fi aflate n i c i o d ată realizările de care e capabi l ă . Adesea s-a cre zut despre o teorie că a fost fa l s i fi cată , însă în realitate ea nu numai că a fost salvată, dar din conflictul iscat au ieşit la iveală noi şi imp ortante elemente ale acesteia. În tr- un cuvânt, lu pt a pentru existenţă cu p r in de mai c u seam ă teoriile. S-ar putea ch i ar spune că aş a- n um ita luptă pentru existenţă a fost şi este, de la în ceputur i şi p ân ă astăzi, doar o lup tă Între teo rii. De aceea teoria sau s u s ţi nat oru l ei tre b u ie să l up te . Dar mai există şi un a lt aspect, acela că un adevărat om de ştiinţă se gând eşte foarte bine, înainte de a-şi p u b l i ca teoria, dacă nu şi-o poate in fmn a el însuş i. E i n stein , de p i l dă, scria undeva că în cei 1 0- 1 5 ani de lucru la teoria relativităţii gene ra l i zate , aproape la fiecare trei minute îş i resp in ge a el însuşi o nouă teorie. S igur, este o exagerare, c ă ci p r int re altele Einstein mai şi dormea, mânca şi cânta la v ioară . Cu toate acestea afirmaţia lui este o descriere a d emers u l u i omului de şti inţă activ, care i n ventând şi formu lând o teorie, vede ap r oape instantaneu că n u fun c ţ i o Popper:

VIITORUL ESTE DESCHIS

nează, c ă are anumite puncte slabe, care î i sunt cunoscute d e l a alte teorii, respinse d e el anterior. C a urmare, el înlătură teoria. Creierul,

organ-ipoteză sau o ipote:::ă-organ ?

Riedl: Prezenţa mea Între fi l osofi este o deghizare, fiindcă după cum ştiţi, eu sunt b i o l og. Cu toate acestea, în cadrul cer cului K onrad L orenz de la A ltenberg, am avut mereu ocazia de a veni in contact cu tezele d -voastră, care nu n u ma i că ne-au aj utat dar ne-au pus mereu în faţa unor noi prob leme . Un câştig imp ortant pentru noi l-a constituit c oncepţia d-voastră po trivit c ăreia organele Însele sunt ipoteze. Iar organul cel mai intere sant al omului este creieru l: În c o n s ec inţă ne-a pre oc upat ur mătoarea întrebare : Ce tip u ri de ip oteze s unt deja î n corpo ra te în acest cre ier? A ltfel spus, în ce constă dotarea u mană origi nară? Suntem Întru totul de acord cu punctul d-voastră de vedere c onfOlm căruia reflexul condiţionat, precum reflexul patelar, care aparţine Într-adevăr reflexelor, este o chestiune foarte spe cială. De asemenea, aveţi dreptate când spuneţi că Pavlov s-a în şelat crezând că salivarea câinelui este un reflex c ondiţionat. Noi ştim de mult că este vorba de o apetenţă condiţionată. Dacă am dezlega câinele, el ar a lerga Iătrând şi dând din coadă la cl opoţel şi ar derula în faţa acestuia întregul repettoriu social al cerş irii hrane i. Prin umlare, câinele este pregătit pentru asta. Referitor la această pregătire aş dori să pun câteva întrebări care, toate, fac parte din sfera prob lemei in ducţiei. D intr-o perspectivă oarecum ep istemologică creierul nostru ne apare ca un agent producător de ipoteze. Aştep tarea vechiului; aşteptarea noului

Primul indiciu este că toate organismele superi oare se com p Oltă ca ş i cum odată cu confumarea unei aşteptări, pe care o au vis -a-vis de natură, aşteptarea următoare, implicată de cea dintâi, ar deven i mai probab i lă. De p i ldă, o veveriţă care găseş te î n mod repetat nuci goale nu va mai sparge alte nuci, pe când

K. R. POPPER & K . LORENZ

una care găseşte mereu nuci bune va continua să spargă Iară

ezitare nucile următoare. Într-un hotel necunoscut, ne vom aş

tepta ca o uşă pe care am găs it-o înch isă ş i pe care am încercat zadarnic s- o deschidem, sa fie şi mâine la fel ; tot aşa, automl

unui experiment reuşit se v a aştepta ca şansele de reuş ita al e următomlui experiment sa fie mai mari.

A l doilea indic iu : Ceea ce e valabil în cazul omului e vala

bil şi în cazul organ ismelor superioare; e ca şi cum am avea în

corporat un ap arat de abstractizare Eibl-E ibesfeldt spunea o istorioară

Înnă scu t . Prietenu l meu s i mp ati c ă despre băiatu l

s au de trei an i, care, văzând-o pe surioara s a nou-nascută în

leagăn, a numit-o "W au w au '" ; băiatu l nu putea fi c onvins să

re n unţe la împ ărţire a lumi i animale în " P iep i e s" - b ipe de

"Wauwaus" - patrupe d e . Eu cred că aceasta e ste

şi

urmare a

faptului că masa de date re ceptate de organele noastre de s imţ

este prea m are . Febra cumpărăturilor de

C raci un

d intr-un oraş

aglomerat îi oferă matto ru lu i ocu lar t ab l ou l a mii de o ameni,

care i se înt ipăre s c cu toţii pe retină, Însa numai sub forma unei imagini generale, s in gu r a c are p o at e per s i sta . Între gul proces de formare a conceptelor pare să urmeze acest dmm .

Al tre ilea exemplu: Organi smele superioare se comportă ca

şi cum absenţa îndelungată a unui eveniment aşteptat face c a

probabilitatea producerii lu i în viitor sa crească. In cazul j oc u

lui la ruleta aceasta este o strategie catastrofală, însă in privinţ a

naturi i o a semen ea aşteptare este pe de-a-ntregul just ificata.

Cred că şi în acest gen de s ituaţi i are loc un proces de întipări

re . În caz u l primului

in d ic i u pe

care l-am oferit e vorba de per

cepţia faptu lui că ar exista un adevar general

în

lume , de per

( Wahrnehmbarkeit), de predictib il itate (Prognos tizierbarkeit) a l um i i . Î n cazul celui de-al do ilea indiciu, avem de-a face cu faptu l că numărul de lucmri e x i stente este prea

ceptib ilitate

mare pentm ca ele sa po ată fi înregistrate unu l câte unul. La

rândul sau, cel de-al treilea exemplu c onţine presupunerea că lucmrile care compun lumea ar fi strâns înmanunch iate în

grupuri mici. Este cât se poate de j u s t i fi cat a s ocoti ca pe mă s u

ra ce numam l zilelor cu vreme

urâtă creşte, sosirea zilei cu vre

me buna va fi tot mai prob abila . U ltimul exemplu, care este

VllTORUL ESTE DESCHIS

totodată şi cel mai celebru - filosofii sunt fomie inventivi in materie de exemple din domeniul ornitologiei - este cel cu lebedele. Noi admitem fără d ificultate că, după ce am văzut un mm'e număr de lebede albe, aşteptarea noastră ca următoarea lebădă să fie tot albă nu reprezintă o consecinţă logică, deoare ce o concluzie care extinde cunoaşterea este imposibilă. Noi credem insă că putem demonstra empiric că există o apetenţă, o aşteptare innăscută ca lucrurile care urmează să se producă să fie cele d ej a cunoscute. Dat fiind că am văzut multe lebede albe, e absurd să mă aştept ca urm ăt oarea lebădă să fie roşie sau colorată ca o bibilică, deoarece noi aplicăm lumii experien ţa p r i v itoare Ia ea dobândită anterior, iar lumea ne va învăţa şi corecta dacă e cazul. De ce Kepler s-a autoden umit măgar Popper: în demersul nostru fidel l u c r u lui cu ipotezele noi inventăm mereu ipoteze, iar asta explică totul. Suntem perma n en t pregătiţi să avansam ipoteze, să riscăm ipoteze în legătură cu lucrurile de care suntem mai mult sau mai puţin interesaţi. Aceste ipoteze sunt, în acelaşi timp, atât ,,rulete", cât şi "anti mlete'·. Dacă spun : "Ceea ce s-a intâmplat până acum este de ajuns; în curând va apărea ceva nou", aceasta este o ipoteză; la fel şi dacă spun: ,Acest lucru apare mereu şi, probabil, se va petrece şi în continuare". Noi lucrăm în permanenţă cu o ipote ză sau cu cealaltă, aşadar nu ne dispensăm niciodată de ipote ze, asta- i tot. Krell�er: Nu se impune cumva aic i următoarea intrebare: De ce are omul o predispoziţie pre-popperiană şi este nevoie de Karl Popper pentru a i se demonstra că nu are dreptate? Popper: Aceasta este o prob lemă istorică, ini ţi ată in parte de Francis Bacon şi în patie de Isaac Newton . Eu nu numai că nutresc cel mai mare respect faţă de Newton, dar cred, spre deosebire de toţi biografii lui modemi, că Newton a fost un om extraord inar şi că toate istorioarele care se povestesc despre ei sunt false. Dar n u despre asta doresc să vorbesc. Un lucru insă este corect şi anume că el a privit, probabil influenţat de Ba-

K. R. POPPER

& K. LORENZ

c on, le gile lui Kepler ca pe un rezultat al in duc ţie i . Sarcina pe care ş i-a asumat- o a fost aceea de a expl ica legile lui Kepler. Acestea nu au luat naştere inductiv, însă Newton a afirmat ca tegoric că ele s unt întemeiate inductiv. Iar acest lucru a exerc i tat o extraordinară influenţă, tocmai pentru că Newton însuşi avea, pe bună dreptate, o mare influenţă. În câteva cuvinte aş vrea să sugerez că legile lui Kep ler nu au un caracter in ductiv. Kepler în s uşi scria: "Ce măgar am fost că n-am observat asta mai devreme ! '" Afirmaţia lui Kepler s-ar putea traduce ast fel : Ar fi trebuit să observ această fa l s i fi c ar e mai de mult, în Dotiţe le mele, fiindcă este intr-adevăr un caz de falsificare stri "

găt or la cer � " Ca or i c are dintre noi şi Kepler a avut nevoie de timp pentru a depista lucrurile care nu merg bine, care sunt fa l

se. Newton nu a cun oscut sau nu a acordat importanţa cuven ită acestui pasaj k ep l er i an sau altora a s em ănăto are El a interpretat demersul lui Kep ler ca fi ind inductiv, din perspectiva non omului de şti inţă Bacon, a propagandistu lui Bacon. .

Organ al cunoaşterii

organ al supravieţuirii ?

Krelcer: Ar fi deci exagerat să afirmăm c ă , luat în s ine, cre ierul nostru este pred ispus empiric? El vrea să cre ad ă că per cepţii le noastre senzoriale sunt adecvate . Popper: Nu, consi der că nu e corect. Creieru l nostru nu este emp iric în acest sens, ci el caută să ach iz iţ i oneze să absoarbă informaţ ii noi din lumea înconjurătoare. El nu este preocupat de ceea ce face, ci face pur şi simp lu. El are în c o rp o rata în s ine nevoia de a descoperi lucruri noi. Noi toţi suntem predispuşi la d e s c o pe rire dar faptu l că suntem descoperitori nu ne preocu pă Asta n-ar fi o simp lă predispoziţie a creieru lui, ci o reflexie ..<: c omp l icată. Riedl: Cu siguranţă suntem predispuş i la descoperire, însă creieru l n o s tru nu p are să se fi specializat în această direcţie, a pra ct i cări i te oriei cun oa şte r i i ci în cea a s up ra vieţu i r i i Iar aceasta reprez intă in c o m parab il mai puţin, cel puţin în c ontex tul d iscuţiei din dimineaţa aceasta. Pe când mergeam încă la şc o ală, la Viena, într-o epocă pre-popperiană, ceea ce am nu,

VIITORUL ESTE DESCmS

mit

aIC I

"experienţe emp irice", era defmit c a "inducţie", în

speranţa că, p lecând de

la o masa mare de evenimente, s-ar pu

tea real iza, într-un fel sau altu l, un tablou genera l Acest lucru .

apare mcă la Goethe şi a exercitat o influenţă foarte mare asu

pra b iologiei. Nu am adus în discuţie această temă pentru a

demonstra că am dreptate într-o chestiune oarecare, ci d ato r it ă

în grij orări i provocate de faptul că un numar de şti inţe se c on

s i deră inductive şi că în

anum i te

c ircumstanţe riscă să le fu gă

pământu l de sub picioare, dacă lucruri le nu s un t înţelese pe de p lin . Acest aspect este valabil in sp ec i a l în cazul bio l o gi ei pe care eu o reprezint şi pentru care este foarte important să nu-şi

p iardă p ământul

de sub p ic i oare, deo arec e as tă z i , in condiţiile

prob lemelor mediu lu i înconjurător, a devenit dec isiv ca ea să se afle pe diumui cel bun .

Popper. Aş dori să repet că denumirea "ştiinţă in duct i vă

şi

inducţia sunt propagandă baconiană. Esenţială in vremea lui

B ac on era de delimitarea de teol ogie, demonstrarea faptului că

există ceva care nu merge pe acelaş i drum ca şi teo lo gia, adică

pe un drum deductiv, d ogmat ic Drept rep lica la aceasta din ur .

mă, Bac on a e laborat metoda opusă, aceea a ştiinţelor naturi i, cu alte cuv inte inducţia baconiană. Aşa s-a ajuns la această n e

î nţele ger e care nu e atât de gravă, dar este cam superficială. Se

poate pătrunde mai adânc în miezu l lucrurilor şi se poate arăta că in spatele acestei aşa-zise interesan te .

in duc ţ ii

Interzicerea metafizicii

mai exi stă încă chestiuni

este ridicolă

Wallner: Cu inducţia mi-aţi oferit cuvântul-cheie şi vă mul

ţumesc pentru aceasta, deoarece faptu l p oate duce la

o c l a ri fi

care, spre care poate ca ar trebui să năzuim astăz i. În spaţiul

l ingvistic german încă se mai afirma că d-voastra, d omnule

p r ofe s o r P opper, sunteţi un p ozitivst, ceea ce mi se pare curios.

F iindcă dacă ne intrebăm în legătură cu raportul d-voastră cu

Cercul de la Viena, mi se pare că vă aflaţi la o distanţă foarte

mare de acesta. Nu trebuie decât să dau câteva cuvinte-cheie,

pentru a marca deosebirea: O-voastră dezvo ltaţi o metafizică,

K. R. POPPER & K. LORENZ

sunteţi de acord cu e xis tenţa metafizicii, c eea ce pentru un re prezentant al Cercului de la V ien a e ste îngroz it o r Pe de altă .

parte d-voastră aţ i invaţat n e înd o i os anumite lucruri de la cer

cul amin t it ; am în vedere afirmaţi i l e d-v oastră refer i to are la dis c uţia raţională, pe c are o opuneţi filosofie i mo şten ite, idea list-specu lative, tran s m isă prin intermediul tra d iţ i ei Din acest punct de vedere aţi fost şi aţi rămas un tovarăş de lup tă al Cer cul ui de la Viena. Ceea ce orice cititor al op ere i d-voastră poate remarca este .

re l aţia d-voastră cu Kant. D-voastră înş ivă mi-aţi des tă inu i t că

sunteţi un kantian şi cred că în fiec are lucrare pe care aţi scris-o, pot fi găsite referir i la Kant. Pentru mine acea st ă r e laţie se manifestă cel mai pregnant prin faptul di susţineţi teza lui Kant pri v i to are la şti inţă, d up ă care structura lumii, aşa cum este reprezentată de catre ştiinţă, nu este dată c i prescrisă. Du pă mine acesta este m i ezu l concepţi e i d-voastră d e sp re teoria ştiinţei. Pe de altă parte vă situaţi, făra în d oi al a, în opoz iţ ie faţă de Kant, atunc i când apăr aţi met afiz ic a , vi s el e m etafiz ice , lu cru pe care nici un kantian nu l-ar acc ep ta . Popper: P r ob abi l că n-am ins istat îndeajuns asupra faptului că, în cazu l de l i m ităr i i ş ti in ţe i de metafizică, problema e sen ţi a lă este repre z en tat ă de el iberarea metafizicii şi că, în consecin ţă, putem spune : ace a sta este o pro blem a interesantă, insă, din

păcate, ea nu e încă ştiinţifică, ci metafizică; des igur ea are ,

şanse să devină într-o bună zi ştiinţifică, chiar dacă deocamda tă nu este posib i l ; cu toate acestea, ea p oate fi şi în p rezen t su p u să d ez bateri i Este ridic ol să int erz ic i cev a c ar e nu ţine de ştiinţă ; este toc .

mai ceea ce a Încercat să fac ă Cercul de la Viena. Această gru pare a el abo rat în fond o serie d e tab le imp o zan te de avertizare, care îţi in terzic să discuţi altceva in afa ră de ştiinţă, deoarece toate c e l e l a l te subiecte ar fi li p s i te de sens. Adevăru l este că n o i discutăm foarte multă non - şt i inţ ă şi trebuie s-o facem, cu c on d iţia să nu pr ez en tăm aceste sub iecte drept şt i inţ ă D atori tă an g aj amentu l u i lor în fav oare a lui Dumnezeu sau îm po tri va lui, filosofii ş i -au d i s c ut at continuu ideile metafizice, ca ş i cum .

acestea ar fi fost nu doar ş t i inţă , ci chiar supra- ştiinţă. În opinia

VIITORUL ESTE DESCmS

mea ideile metafizice au mai curând un caracter preştiinţific,

deoarece nu sunt verificabi le, criticabile d in punct de vedere

ştiinţific. Odată spuse aceste luciUri, eşti liber să discuţi orice

în c ontextu l metafizic i i, în vreme ce acei pe care nu-i intere sează atari subiecte îşi p ot vedea de diUrn. Asta e tot; nu tre

buie impuse interdicţii.

Referitor la Kant, sunt de părere că e l n-a avut dreptate când

a considerat că adevătlJrile a priori, deci adevăiUri le pe care nu

le dobândim în Ullna e xperientei, sunt date şi certe. Noi încer

căm, des igur, să vorb i m despre adevăruri a priori, Însă nu ştim dacă ele sunt adevărate. Şi non- ştiinţa a fost subestimată de

catre Kant atunci când a crezut de fapt . El

că

noi ş t im mai mult decât ştim

avut perfectă dreptate să c onsi dere geometria

euc l idiană ca a priori, altfel spus, ca lleprovenind din experien

ţă, ci ca o c onstmcţie a noastră. însă, după cum ştim, el a greşit crezând că aici este vorba de o l imită de netrecut; cu alte cuvin

te, Kant, cu toate că era un mare adm irator al lui Socrate, n-a fost în deaj uns de sQcratic . E l nu a învăţat îndeajuns de bine că noi nu ştim nimic. Acesta este punctul în care mă despart de

Kant; noi ştim mult mai puţine lUCllJri decât a crezut el. (Kant

a fost sedus de către Newton . ) .

Biologie 'n filosofie .? De ce nil ? Wallller: Ar mai fi de pus o în trebare sup l imentară, însă nu

ştiu dacă veţi dori să discutaţi despre acest lucru . Cu diferite

prilejuri se fac auzite critici la adresa pred isp oziţiilor d-voastra către metafiz ică a căror orientare ar fi dictată de aşa-num itu l "common sense"" ş i care ar avea,

în

fond, o Înteme iere biolo

gistă.

Popper: Nu face n imic. (Veselie în rân durile auditoriului . )

Eu sunt pentru l ibettatea d e gândire. Fiecare e l iber s ă spună

tot ceea ce consi deră a fi rodnic. însă critica nu trebuie să se re

zume la remarc i generale, de genul "Acesta este un raţiona

ment biologist'" sau mai ştiu eu de care, ci să fie concretă, să

Întrebe "De ce este acest lucru inacceptab il?'" Însă o asemenea

critică concretă este foarte rara. De obice i se întâlnesc critici de

K. R. POPPER & K. LORENZ

genu l : ,,Această afirmaţie este dogmatică". în asemenea ca

zuri, nu p o ţ i decât să spu i : Poftim, prietene, c r i ti c - o ! Iar el îţi

va rep l i ca "Am criticat-o dej a , numind-o dogmatică". Asta nu

este critică! Cr it ica trebu ie să arate de ce o t eo r i e sau o c on cep ţie este inacceptab ilă, inacceptabilă în ceea ce pr i v eşte conţinu tul . D ogmatic este aşadar cel care nu ia în c on s i d erare o aseme nea critica detali at a. Iar de r e gu l ă criticile care se fac auzite sunt neinteresante, şi ast a este trist. O cri t i c ă interesantă este Întotdeauna salutara.

Se p oate discuta desp re Big Bang? Kreuzer: P ent ru ca term en u l metafizica să devină mai co n cret, p ropun să a d uc em in d is c uţi e teoria B ig Bang-ulu i ; nu cumva această doctrină, care astăz i face obiectul lucrărilor de popularizare a şt i i nţe i , es te în c a d ep arte de a fi o te or ie , conti nuând sa se afle, strict v o rb in d , in stad iul de metafizică? Popper: Da, deoarece aşa-numita c on s tan tă Hubble este de fapt o v ar i abil ă care d evine tot mai variabilă de la un an la al tul . Kreleer: Întâmp l ăt o r, ieri am aVlit o discuţie d e două ore în studio c u marele c os m o l og austriac Thomas Gold, cel care a op u s te o r i a aşa -n um i tu l ui " ste a dy - state " teorie i Big B an g - u lu i . Părerea lui e s te că nici una din cele d ouă teorii nu este adecvata şi că, in c on secin ţă, avem nevoie de o a treia teorie, o teorie

noua. în sensul critic ii formulate de Gold, toate aceste c oncep

ţii nu reprezintă înca teori i fi z i ce , ci doar directive metafizice de cercetare (F orschungsanordnungen). Dacă pre o cup ările fne tafizice al" fi i nterz i se, re flec ţi a asupra B ig Ban g- u l u i n-ar fi p er m i să, nu-i aşa? Popper: Cam aşa ceva . (Ve s el ie in rândurile au d itor iu lui . ) Es te metafi::i ca falsificabiIă? Weingartner: Aş d o r i să p r opun spre dezbatere două ches tiuni foarte interesante pentru filos of, şi anume prob lema ade vărulu i şi pr obl e m a de lim itări i dintre m etafiz i c a ş i şti inţă. Re-

VIITORUL ESTE DESCHIS

feritor la p ri ma problemă, credinţa mea este c ă tu, Karl, î n lu crările tale de sp re această veche aş putea ch iar spune veşni că problemă a metafizicii ai adus două puncte de vedere noi, lucru deloc uşor, caci p utini sunt în masură sa contribuie cu puncte noi de vedere la etemele probleme ale filosofie i . Una d in tre ideile acestea ale tale este cea p otriv it careia În ştiinţă nu este sufic ient să întreb i dacă ceva este adevărat: ştiinţa nu este interesată să posede o mulţime de adevăruri singulare îngrămă dite unul lângă altul, Iară posibilitatea de a fi p lasate într-un c ontext, Într-o legătură. Prin urmare, ea nu asp iră la afl are a unor adevăruri neinteresante; de exemplu, adevărurile de genul X X, care pot fi fo art e interesante pentru l og ic ă sunt, din perspectiva ştiinţelor experimentale, tr i v i a l e ş i l ip s it e de m es aj Cu alte cuvinte, ceea ce tu ai introdus a fo st ideea c onţinutu lu i emp iric. Când este o afirmaţie a ştiinţelor experimentale emp i rică s a u , mai pre c i s , când are u n conţinut infonnaţional emp i ric? Atunci când ex istă o c lasa de propoziţii -test ( Testsât:::e ) emp irice care o infilmă. I ar dacă ac e a stă c lasă n u este o mulţi me vidă, atunci te oria este fals ificab ilă ş i are un conţ inut. Acesta a fost şi fundamentu l criteriului del imitări i . Cealaltă co n tr ib uţie imp o ltan tă la problema adevărului este, cred eu, încercarea de a răs p unde la întrebarea: ce facem dacă ajungem la concluzia că cele două sau trei ipoteze alter native de care dispunem sunt probabil, sau aproape s i gu r false? Există altă modalitate de a afirma în mod obiectiv că una este mai bună decât celelalte? Altfel spus, p utem no i elabora teoretic o metodologie care să ne aj ute să distingem între ipoteze le situate mai aproape de adevăr şi cele eronate şi astfel sa le îndepărtăm pe ac e stea din urma? N-aş vrea sa intru în d e tal i ile acestei teorii a apropierii de adevar, deoarece ea este p re a complicată din punct de vedere l og i c; oricum, se lucrează în continuare la ea. Revenind la criteriul delimitării, afirm că falsificabilitatea şi c onţ in utu l empiric al p ropo z iţ i ilor constituie temelia deose birii dintre metafiz ică ş i ştiinţă, deosebire care n-are n i m ic în comun cu cea dintre sens (Sinn) şi n on se n s ( Unsinn) pe care au Încercat s - o facă membri i Cercului de. Ia V iena. Potrivit pri-

K. R. POPPER &

K. LORENZ

mului gen de distincţie, propoziţiile metafizicii se raportează cu totu l altfel la propoziţiile de experienţă decât prop oziţiile ştiinţei. La aceasta se mai ad augă, cred eu, încă o problema: parcur gând anumite teorii metafizice - mai precis cele care au fost întotdeauna socotite autentice - din istor i a filosofiei, am re marcat că cele mai bune dintre e le au într-adevăr c onsecinţe emp irice. Să luăm ca exemplu teoria parmenidiană a fiinţei, potriv it căreia "fiinţa este, iar nefiinţa nu este"': dacă parcur gem toate fragmentele acesteia, observăm că Panllenide este nevoit să nege mişcarea întrucât susţine existenţa unei omoge nităţi a universului, iar negarea mişcării i-a neliniştit încă de a tunci pe contemporani, care au exclamat: "Asta nu poate fi adevărat! : Dup ă mine, teoria parmenidiană are o consecinţă empirică, chiar dacă autorul ei a încercat să evite această capcană spu nând că lucrurile stau astfel doar în lumea aparenţelor. In aceeaşi ordine de idei, aş mai putea enumera o serie de teorii metafizice cu consecinţe em pirice apalţinând Evu lui me diu. Totodată doresc să avansez, ca pe o provocare, ideea că, inter pretate raţional şi, poate, chiar în lumina noilor ştiinţe, cele mai bune teorii metafizice p rezintă consecinţe emp irice interesan te, fiind prin urmare verificabile şi falsificabile. '

o contribuţie la "festivalul fante=iei" Popper: Părerile noastre coincid. în ceea ce-l priveşt e pe Parmenide, m i-am exprimat o p inia că infirmarea empirică a teorie i sale a avut drept c onsecinţă prima teorie empirică a materiei, teoria atomistă. Am dezvoltat această idee într-o serie de lucrări ale mele, unele nepublicate. Argumentul parmeni dian poate fi folosit în vederea infirmării concluziei acestuia exprimată prin propoziţia "Nu există mişcare"' şi a deschideri i sale, asemenea unui fermoar, cu scopul de a arăta că nefiinţa - în sens pannenidian există, aşadar că există un spaţiu gol şi că acesta este plin de atomi. Asta este fără indoia la, ceea ce au făcut Leucipp ş i Democrit. Sunt de acord cu tine că există -

VIITORUL ESTE DESCHIS

împrejurări în care o teorie metafizică poate fi identificată şi infirmată. Însă in firmarea unei astfel de teorii o face pe ace asta emp i r ic ă Kreu::er: Aici îşi face simţită prezenţa ideea că n av em voie să aruncăm ca pe n işte deşeuri metafizica, ipo t ezele şi teoriile .

mai vechi peste b ordul ştiinţe i noastre, deoarece ele ne arată ce valoare au, pentru ştiinţă, ipotezele - chiar şi cele metafizice.

Popper: Averea cea mai de preţ a oamen i l o r sunt ideile. Niciodată n-avem destule i d ei ; n o i suferim de sărăcie a ide i lor Iar Înttuc<Ît ideile sunt atâ t de preţioase, se cuvine să tratăm metafizica cu respectul cuvenit şi s-o analizăm, ideile ei putând duce la apariţia unor noi idei. Fiindcă asta este de fapt proble ma: pe de o parte avem prea puţine i d e i i a r pe de altă parte din discutarea lor rezultă pre a p uţine Şi asta pentru că avem pre a p uţi ne idei penttu critica ideilor. Critica însăşi are nevoie de .

noi

idei critice

Krell::er: Sub acest aspect am putea include simpozionul nostru în ,.Festivalul fanteziei", care se a fl ă chiar acum, În pli nă desÎaşurare sub ausp iciile săptamân i lor festive vieneze. Vă ,

multumesc.

Ziua a doua: CELE TREI LUMI (Karl

R. Popper. Irene Papadaki. Franz Seitelberger.

Marianne Fillenz, Gerbard Vollmer)

Popper: T ema noastră de astăzi este realitatea celor trei lumi, în spec i al a l um ii 3. Ea conţine prob le ma raportului corp minte, p o ate ce a mai mare , mai veche şi mai dificilă prob lemă

a metafizicii. în con t in uare, vom discuta problema raportului

l u mi

celor trei

şi a des chi der ii acestora una căt.re celelalte.

Aceste trei lum i nu aparţ in ştiinţei în sensul de ştiinţă a natur i i ci

unui domen iu, care ar trebui

numit altfel, să zicem domeniul

metafizicii. În fond, cuvintele nu sunt importante. Asta în

seamnă că discu ţia acestor probleme din perspectiva celor trei lumi renunţă de la bun inceput la ri dicarea oricăror pretenţii ştiinţifice. Vă spuneam ieri că de limitarea dintre ş t iinţă şi me tafizică are, printre altele, funcţia de a ne permite să vorb im de

spre metafizică fără a

Lumea

rid ica asemenea pretenţii ştiinţifice.

obiectelor, lumea propoziţiilor iar la mijloc eul

Î ncep cu pr ob l em a

lumilor

1 , 2 şi 3, Iacând precizarea că

ter m in o lo ia aceasta este provizorie. Cu t.oate că e fo arte sim p l ă şi nu reclamă nici o relaţionare di rectă cu vreo teorie filoso fică, mulţi filos ofi

fost foarte iritaţi din p r icina ei. Prin lu

mea

(f)eu inţeleg lumea paharelor, a instrumentelor, a ochelari

lor, a persoanelor, a meselor ş.a.m.d., aşadar lumea fizică. Prin

lumea,' i).lţeleg lumea trăirilor noastre, a experIenţelor noastre interioare. În acest punct situaţia devine deja c rit i că mulţi fi l o

sofi crezând că deosebirea dintre

lumile 1 şi 2 ar avea o însem

nătate adâncă şi s u m b r ă, datorită ideilor reacţi onare de

care ar

VIITORUL ESTE DESCHIS

fi legată. E x istă mai ales fil osofi care susţin că lumea 1 şi lu

mea 2

sunt i denti c e sub toate aspecte le. Ei spun, sa zicem, că

ceea ce simţiţi în vreme ce mă ascultaţi - sentimentul de plic tiseală , de p ildă - nu se deosebeşte în fond de părul sau de ungh i ile d- voa st ră . Desigur, sub un anumit aspect, pe care nu

vreau să-I anticipez, exista aici o anumită ident ita te; aşadar nu ob i ectez împotriva acestui lu cru . T otu şi , deosebirea dintre lu mile 1 şi 1 e s te necesară, fie şi num ai pentru a afirma că cele do uă domen i i sunt sau nu identice . În absenţa deosebir ii , nu

p o ate fi vorba nici de identitate. Daca se afirmă că do uă lucruri sunt identice, inseamnă că ele sunt una; însă înainte de a spune că in fapt sunt una, trebui e să le deo se beş ti Într-un fel sau altul. Prin urmare nu e vorba de nici o conspiraţie În filosofi a mea, care să se datoreze faptului că eu dis ting Altfel stau lucrurile lumea

pro�':l.�l�r tp.il1ţii

în

lumea 1 de lum ea 1.

� · aici ap ăre,

cazul lumii,j :;prin care eu înţeleg

llmane;

în tr - ade var,

difi

cultate. D�lpă mine, este foarte important - poate cel mai im portant - faptul că în cent ru l

lumii 3

se situează limbajul

uman cu caracteristicile sale specifice, cu propoziţiile sale care pot fi adevărate sau false. Aşa concep eu

lumea 3. Pe baz a

acestui limbaj s-a dezvoltat cultura umană; aşa s-au na scut

simfoniile, cărţile, tablour ile , sticlele, toate fiind produse ale

activităţii umane ... Printre produsele foarte imp o rtante se află şi avioanele: întreaga o rgan izare a unui zbor este o p arte com ponentă importantă a sferei p rodu s elor spiritului uman . Par ţial, aceste produse aparţin lumii 1 . Pah a ru l din faţa mea este o parte a l u m i i 1. În m ăsura în care este un produ s al spi r it u l u i uman - proba b il d i n u conţinejoarte m ult spirit, însă c u sigu ranţă o mică doză de spirit se află in el - el face parte nu n umai din lumea 1, ci şi din lumea 3. O carte, la rândul ei, este un lucru de un gen special: în m ăs ura în care are o greuta te , este un corp fizic apa rţ in ân d lumii 1, iar în măsura în c are con ţine limbaj este o parte componentă a lumii 3. Nu cred că a v em aici de-a face cu dificultăţi foarte mari . Lumea 3 nu este invenţia mea; am ajuns la ea prin interme d i ul cărţilm filosofului austriac Bolzano, un cleric catolic care a crescut

în Cehoslovacia contemporană şi un fomte mm·e filo-

K. R. POPPER & K. LORENZ

sof. Bolzano vorbeşte d espre

pr opoziţ ii in s ine

(Siit:::en

(III

sich) prin care desemnează nu numai pr op oziţi ile care pot fi scri se care in ca litatea lor de componente ale l um i i 1 pot fi aştemute pe hâttie, ci şi c01lţinutul ace stor a , pe care noi îl putem s esiza pr intr o trăire care face parie din lumea 2, deci ,

p rintr o ex peri enţă psih ologică. -

deci o lum e 1 �

aicătuită din

fac pmie experienţele pectivelor texte

Potrivit

scri eri

lui B olzano

, o

lume :2

avem

din care

in terioare pe care le trăim la citirea res

şi o lume 3

formată din conţinuturi le

textelor, în special ale propoziţiior, pe care le citim. Teoria lumii 3 este destul de veche. Am rugat-o pe Irene Papadaki să ne pre zin te un raport despre preist o r i a teoriei celor trei lumi pro pri e antichităţii greceşti, dat fiind că

aceasta

este

atât tema dizettaţiei ei, cât şi a unui sem in a r pe care îl conduce. Ea ar prefera, b in e inţe les sa vorbească În greceşte, dar a pr e ,

gătit şi un rezumat in limba germană privit or la acea s t ă temă.

De la stoici la P opp e r Papadaki: La P lat on, lumea Ideilor sau zintă un domeniu al luc ruri lor eteme,

F ormel or repre imateriale. El e

ad evăra te ,

sunt ent i ăţi conceptuale obiective; /lI1 sunt n ici reprezentări ale

spiritului nostru nici reprezentări ale lui Dumnezeu. Ele nu ţin ,

de li mbaj cu toate că su n t, ca să spunem aşa, concepte iposta ,

ziate, concretizate (verdi/lglichte Begrzjfe), însă imateriale Ele .

sunt idei precum dreptatea sau frumuseţea şi există dinaintea cr eaţiei lumii materiale. Platon le considera arheti puri modele ,

ale structurii lumii şi le fo l o se şt e la explicare

.igenezei şi struc

turii lumii Ele joacă un r ol şi în teoria platoniciană a istoriei. Este cât se poate de evident fa ptu l d această lume a ideilor platoniciene se de os eb eş te foarte mult de lumea 3 popp er i ană Ana log ia ei cu lumea 3 c onstă în esenţă doar în faptu l că ambe le aparţin unei lum �bstracte care se adaugă ce lor două lumi c on c rete, lumile 1 şi 2. O deosebire im pottantă constă în faptul că lume a 3 popperiană este strâns lega ta de limbajul uman. În totală op o ziţie faţă de lumea platonic iană a i deilor lumea 3 .

VIITORUL ESTE DESCmS

este un uman.

pr odus uman şi

se deyoltâ in interacţiune cu spi ritu l

Teoria platoniciană a ideilor a

fost

criticată

Aristotel,

im putat îndeosebi cara cteru l extraempiric. EI a În cer cat să evite dificultăţile logice ale teorie i ideilor, fapt care l-a

care

i-a

determinat să-şi concentreze interesul epistemologic asupra lumii 2 şi să

introducă

subiectivismul în

teoria

cunoaşterii.

Pentru el cunoaşterea este o st are a subiectului, un fel de uni une între subiectul cunoscător şi obiectul de cunoscut, situân

du-se în tota lă opozitie faţă de teoria popp eri a nă a cunoaşterii obiective. Aristotel este dec i părintele curentului subiectivist în te or i a cunoaşterii, care a acest domeniu p ână

dom in at aproape in

exclusivitate în

Bolzano.

O cu totu l altă reacţie la teoria platoniciană a ide ilor, un c u ren t

o teorie care se apropie mai mult de Bolzano, Frege şi Popper poate fi găsită în cadrul şco lii stoice de filosofie din e poc a elenistică. Dificultatea analizei acestei teorii este dat ă de faptul că ni s-au p ăstra t numai relatări îndoielnice despre pro motorii ei şi doar un număr mic de pasaje care le aparţ in, şi a ceste a cel mai adesea fragment are Ceea ce ştim des pre aceas tă teorie a stoici lor provine în mare măsură chiar din relatările adversarilor lor pe t:.'lrâm filosofic, iar rivalitatea existentă în filosofie la acea vreme era aproape la fel de incrâncenată ca şi astăzi. În măsura în care putem reconstitui învăţătura stoică, descoperim in ea o teorie deosebit de interesantă, de subtilă şi plină de spirit: teoria unei cllnoaşt�iective. Se pare că stoi cii au făcut distincţia între cunoaşterea subiectivă şi cea obiec tivă, şi ceea ce este mai i mp oriant este fa ptu l că au conceput cunoaşterea obiectivă fomie realist, ca pe o cunoaştere legată de limbaj, creată de om. Plecând de aici, ei subliniază impor tanţa propo=iţiilor sau a enunţurilor, în opoziţie cu conceptele; aceasta a avut drep t urmare dezvoltarea de către stoici a unei foarte or igin ale logici a enunţurilor (Aussagen-Logik). C ee a ce Bolzano nu mea propoziţ ii în sine", Frege gândul sau conţinu tul încorporat în propoziţii, stoici i numeau Lekton {cuvânt din ,

K. R. POPPER & K. LORENZ

70 greaca veche

pe care Heinrich Gomperz îl traduce prin "conţi

nut al enunţ ului

(Aussageinhalt).*

Asemanarea dintre te or i a stoicilor şi teoria p opper i ană este evidenta, însă, Îară îndoială, între ele există şi deosebiri. Ceea ce nu poate

fi regăsit în

teoria stoica

în măsura în

care poate

fi re constru ită - este caracterul evoluţionist al lumii 3 şi în deosebi ideea interacţiunii puternice dintre cele trei lumi. T 0tuşi, până

şi din antropologia şi cosmolo g ia stoicilor am putea

desprinde indirect o teorie a creşte rii c unoa ş te ri i Mai mult, .

stoicii subliniază marea impoltanţă a atributelor "adevărat"' şi "fals" şi arată că acestea nu sunt utilizabile în cazul proceselor

con ş ti inţe i (BewujJtseinsvorgiinge), ci doar în cazul enunţurilor formul ate p rin intermediul limbajului. După p ărer ea mea, şi renumita teorie heracliteană a logos-ului poate fi interpretată în sens ul lumii 3. Heraclit era c onşt ient de imp ortanţa limbajului pentru [ descr ierea] legităţii naturale a lumii. Cert este că el a

înţeles în mod foarte limpede caracterul problematic al oricărei p re tenţi i de a devăr fapt care l-a determinat să adu că în centrul ,

prob lem aticii c unoaş te r i i problema adevărului. Urmarea a fost

că el a devenit s ceptic faţă de pe rcepţiile senzoriale şi a subl i niat că, dacă vrem să găsim, trebuie să fim căut ăt ori activi.

Textul lui înfăţişează modalităţile contradictorii de in terpretare a limbajului, mu ltip lele

posibi lităţi de interpretare ale acestuia

şi odată cu acestea caracterul pr oţ> lematic al oricăr ui limb aj,

care ne impune să fim prevăzători faţă de posibil ităţil e limba j u l ui ; în relaţia n oastră cu limbaj ul trebuie să fim vigil enţi, să

adoptăm o atitudin e act ivă investi gatoare. ,

Popper: Doamna Papadaki s-a referit îndeosebi la teoria stoi

c il or care prezintă atât de mult asemănari cu teor ia mea asupra ,

lum ii 3. Prin urm are trebuie spus ca teoria mea aduce doar pu ,

ţine noutăţi; probabil singur a noutate în adevaratul sens al cu vânt ului constă în faptul *

că

eu mi-am pus teoria în l egă tură cu

.,[potrivit stoicilor). ldton-ul este cel care subzistă couform cu

pre

ce este pre zentat poate fi transmis prin vorbire" (Sextus Empiricus. Adversus Mathe maticos. VIU. 70. apud. W. Kneale. M. Kneale, Dezlloltarea logicii, Cluj Napoca, Ed. Dacia. 1974. voI. L p. 156, n. tL). zentare raţională. iar o prezentare raţională este una în care

ceea

VIITORUL ESTE

DESCHIS

darwinismul, mai precis eu privesc, din perspectiva darwinistă a evo luţiei omului , un anumit stadiu, şi anume cel al inventării

li mb aju l u i uman, ca decisiv. Acest moment a fost descris într-o oare care măsură şi de stoici, Însă nu

invenţie darwinistă ci

pur şi si mp lu ca ceva nou apărut în lume. "Lekton"-ul este ceea ce descrie l im baj u l, de ci c o nţinutul enunţu lui, cum îl numeşte G o mperz . De ce numesc eu aces t conţinut al ellunţului miezul culturii, miezul lumii 3? După părerea

mea, în dezv o ltarea

umană instrumentele au o foarte mare importanţă, d ar unicul

nostlU instlUment înnăscut nu este băţu l

o vreme , când toţi bărbaţii purtau beţe -

jltl.

aşa cum s-a crezut

ci este tocmai limba

EI este extraordinar de i mp ortant pentlU personalitatea

noastră, pentru lumea

2, pentru viaţa noastră sp iritual ă. Dar el'

este ceva o biectiv , asemenea unui instlUment, a unei

în

această ca l i t at e

mea

întemeiază ceea ce

unel te ,

iar

eu numesc lumea 3, lu

pr o duse lo r obiective ale spiritului uman.

Relaţia între trăirile noastre şi c or p u l nostru, îndeosebi cre

ier u l este cunoscută în limba g ermană

sub

numele

de p ro b lema

c orp -psih i c (das Leib-Seele-Problem). Ea este o chestiune ex

t raordin a r de dificilă. Î mp reună cu prietenu l meu Eccles am carte, în care am afirmat foarte răspicat , de la bun înce p ut , că această lucrare nu oferă o soluţie a pr o b l e me i amintite şi mă în d oiesc că ex i stă o a semenea soluţie. Am spus-o exp li scris o

cit: Eu nu ofer ni c i

soluţie. Mulţi n-au remarcat această afir

maţie şi, ajunş i la fmalullecturii, au exclamat: Cartea nu conţi ne nici o r ez o lvare a pr o blem ei rap ortu lui corp-minte! Bineîn ţeles că nu , însă ea schimbă puţin da tel e pr o b lem e i , p rin intro ducerea lumii 3. Teza mea afirmă că spiritul uman nu inter acţionea::ă doar cu creierul, ci şi Cll produsele sale, în d eose bi cu l imbajul . Prin faptu l că î nv ăţ ăm să v o rbim, învăţăm şi să ne schimbăm mintea, învăţăm îndeosebi că s untem un eu, datorită fap tului că vorbim cu alte euri. În această interacţiune cu alţi oameni şi cu limbajul rez idă, aşa cum am Încercat să arăt , o parte a c on şt ii nţei specific umane, fapt ce o s i tueaz ă în op oziţ i e faţă de c o nştiinţa ani ma l ă .

K. R. POPPER & K.

LORENZ

Creierul - o ipoteză care produce ipoteze Seitelberger: I er i s-a discutat despre posibi litatea de a con cepe p rocesu l vieţ ii ca avansare activă de ipot eze privitoar e la comportarea în lu me i pot e ze care prin faptu l că vor avea suc ces s au prin acela că vor fi infinnate, vor a s igura mersul înain te al evoluţiei. La n i v e lu l vieţu itoarelor superioare acest com pO ltament ipotet ic este dirijat prin intermediul c re ieru lu i pu tându-se spune că, prin urmare, creierul e ste o t eori e a n aturi i dobândită evolutiv . P arti c ul ar itatea m ai p rec is unicitatea cre ierului uman, nu constă do ar în faptul că el reprezintă o teorie sau o ipoteză avansată naturii, prin simplul fapt ca este şi acţio nează în c uta re sau în cutare mod, ci şi în aceea că el însuşi introduce în lume ipoteze şi teorii, le produce activ şi le actua lizează. Ce-i drept, această funcţie a creierului cu un rol atât de decisiv are premise ce ţin de evoluţie, însă ea nu se mai mani fe stă în c a d rul unui proc es biologic, ci al unuia cu ltural, adică tocmai în lumea 3 des cris ă de Popper. În continuare, aş dor i să mă raportez la teor i a celor trei lum i d in pe rspec tiva demersuri lor c on sa crate ex pl oră rii creierului şi mai ales să pun în d isc u ţie premisele neu ro b iolo gice ale lumii 3, lumea p roduselor spiri tuale în descrierea ştiinţific ă a creierului treb uie pornit de la fap tul că acesta este un organ in di v i zib i l, ale cărui funcţii general e sunt o parte in te gran tă a e xistenţei reale a individului. Altfel spus, omul nu poate fi r e ef us la creierul său, c hi ar dacă acesta este orga n ul său cel mai uman. Pe de altă parte, la n ive lu l cre ierului trebuie diferenţiate analitic trei planuri distincte, care necesită metode de cer c et are distincte. În pr imu l rând, avem creierul ca organ; fără îndoială, el cunoaşte şi sub acest aspect o evol uţ ie - a cărei im portan ţă este deosebit de mare - şi posedă o anatomie c om p li c ată cu alte c u v inte elemente fizice şi c hi m i ce ale vieţii sale. În esenţă ele c o respu nd celorlaltor organe ale c orpu lu i însă au şi anumi te particularităţi. În ceea ce priveşte structura funcţ ională a creierului, menţionez că la n iv elu l acestui organ relaţia dintre funcţie şi structură cores p un de unui fel de sistem în sen s tehn ic, ad ic ă unei mulţimi de ,

VIITORUL ESTE DESCHIS

conectate la o unitate funcţională care serveşte la prelu crarea informaţiilor în vederea ghidării comportamentului. Funcţia de bază a acestui sistem, care este îndeplinită cu aju torul acţiunilor organice, con stă în programe le de prelucrare a infOIwaţiilor, deci în m odelele dinamice spaţiale şi temporale ale impulsurilor nervoase. Aceste programe de prelucrare a in formaţiilor pot fi c om par ate cu "software""-ul unui sistem teh nic de prelucrare a datelor. Cu toate acestea, nu avem voie să �ducem creierul la un computer. Sub aCf!st aspect procesele creierului nu sunt obiec te ale lumii 1 mhucât posedă o realitate funcţională, aceea a in form aţiei O mică parte a acestor pro cese este Însoţită de conştiinţă: mai exact, anumite rezultate ale p� I�c�:ării infon�'i�ţ\ei la nivelul creierului - percepţii, senti mente, tensiuni - ajung la conştiinţă Privită din acest unghi, conştiinţa reprezintă o latură inter i o ară subiectivă o formă de i nter i o rizare a comportamentului nostru. Ea nu posedă realitate substanţială, ci este o ca l itate a activităţii c reiem lu i apărută pe o an u mită treaptă de dezvoltare a acestuia ca organ. Aş dori să tratez relaţia dintre creier şi c on ştiinţă - altfel spus, problema raportului corp-minte - dintr-o singură pe r spectivă, cea potrivit căreia mtre fenomenele ce constituie subiectele conştiinţei şi activitatea materială a creierului nu există rel aţii cauzale sau de identitate, ci mai curând de inter dependenţă şi complemental"itate. Pe baza unei selecţii ale că rei criterii ne sunt necunoscute conştiinţa îi asigură individului un rapOIt relevant cu lumea în virtutea căruia obiectele, locuri le şi evenimentele joacă rolul decisiv. În felul în care am de scris-o aici, conştiinţa corespunde omului şi animalelor, cel puţin celor superioare. Însă în vederea realizării performanţe lor c e rebra le superioare o asemenea conştiinţă nu mai este su ficientă, deoarece acestea presupun un alt nivel de fun cţionare cel reflexiv, pe care îl numim conştiinţă de sine. Dacă ar fi s-o caracterizez pe scurt, aş de scrie conştiinţa de sine ca pe o per cepţie interioară prin care o vieţuitoare se raportează nu numai interior, la lumea sa proprie, care corespunde conştiinţei, ci şi exterior, la lume în general. Prin intermediul conştiinţei de sine individul percepe lumea şi odată cu ea pe sin e însuşi ca părţi

K.R.POPPER

& K.LORENZ

obiect al lumii; în acelaşi ţimp el este c onşti ent de experienţa sa subiectivă priv itoare la lume şi de propria

existenţă; în c o n

secinţă este vorba d es pre o dublă reflecţie, o

experienţă duală

indivizibilă privitoare la existenţa individului. EvideIltL<!ceastă

experi enţă >duală a co nşt iinţe i de sine este

condiţionată evolu

tiv: pe de o parte de complexitatea creierului, in special a scoarţei cerebrale iar pe de altă pa11e de premisele funcţionale discrete precum orizontul întins şi cuprinzător al eXpe rienţei umane ce cuprimle nu doar lumea înconjurătoare aşa cum ne parvine ea p rin intermediul simţurilor, ci şi propria noastră

lume, inclusiv impulsuri le care prin aceasta sunt supuse con trolului comportamental. Apo i, avem percepţia obiectelor şi, legat de ea, posibilitatea de a inregistra desÎaşurarea p roce se l or din lumea reală pr i n intermediul unui simţ dezvoltat al timpu lui; Ia acestea se adaugă exceptionala creştere a capacităţi i de învăţare prin asimilarea de structuri ale rea lităţi i (Wirklich keitsstruktllre1l) şi disponibilităţile lor comportamentale legate

de me morie. Această capacitate de a rep rod u ce ex pe ri enţ e vagi reprezintă şi premisa i dent i tăţi i t em porale, a istoricităţii fiinţei umane. Perfecţiunea percepţiei obiectelor este totodată legată de propriul corp al celui care percepe, corp a cărui reprezentare

in cadml sch em ei c01pului este surprin zător de exactă şi com pletă şi în cadrul căreia îndeosebi ex perienţa durerii re prezint ă un

moment i mportant al rel a ţiei individului cu sine (Selbst

bezug).

Cât priveşte produsele funcţionale ale creierului uman, ca pac i tăţii acestuia de a realiza performanţe

îi corespu n de o clasă

specială de ·produse de performanţă. Prin creşterea performan

ţei cerebrale devine posibilă nu numai dezvoltarea unor mode le ale realului a decva te in calitate de ipoteze despre lume, ci şi

a unor modele de realităţii v irtual e, altfel spus, a unor obiecfe model -

şi

asta este esenţial. Prin aceasta copierea şi repro

ducerea lumii devine automat creare de lumi posib ile la nivelul capacităţii imaginative, fapt ce include proiecţia în v iitor a unor desfăşurări situaţionale posi b i le dorite sau aşteptate, eventual a c elor care constituie sursa unor temeri. Această pu tere imaginativ ă este strâns legată de limbaj, mai precis de ca-

VIITORUL ESTE DESCmS

paci tăţ i le creierului no stru care au făcut posi bilă învăţarea vor bi ri i de -a lu ngul istoriei o m enirii . Iar vorbirea implică faptul ca p ro d us el e prelu c rării informaţiei descrise mai sus, cum ar fi

schema excitaţiei pr od use de un obiect, de un eveniment, ori

de o s itu a ţie, sunt supuse unui proces de codificare complet

nou în

rapott cu codificarea c omple xa de tip neurofiziologic a

se m nalulu i, simplificând incredibil obiectele, evenimentele şi

situaţiile v i zate, fiind totodată în măsură să intervină asupra

uno r grupe înt regi de obiecte în sensul reprezentarii lor simbo

lice . Abia acum sunt posibile gândirea, p l an i ficarea, actiunea şi me mo ria în perfecţiunea lor umană iar, mai depmte , reali::area prin intermediul formulării cu ajutorul l imbaj u lu i a unor con strucţii i mag inat ive în d irecţia fabricarii de unelte sau de pro duse ale tehnic ii .

Acestei lumi, marcate prin limbaj, a pro duselor acti v ităţi i

scoalţei cerebrale îi cores punde lumea 3, ad ica suma şi ordinea

autonome ale echivalenţilor realităţii e xteri oa r e , produse ale

activităţii cerebrale care, desprinse de organul lor purtător, for

mează un nivel propriu al realităţ i i, şi anume un nivel de reali

tate funcţională metaorganicd, capabil să-şi alcătuiască fo rme

de orga n iz ar e pr oprii şi să Ulmeze linii de dezvoltare proprii, pe care le grupăm sub numele de cultură. După cum spuneam,

aceasta este o formă de tip funcţional a realităţii, care posedă

insă pos i bi lităţi de realizare multiple. Obiectel� J umii 3 pot fj gân duri prezente În conşti i nţă purtate de p ro c��e le cerebrale şi pre.ll!c rate la nivelul mo dulelor encefalului; suma acestora, res

pectiv

coi1strucţiile lor autonome, formează ceea ce stricto

sensli es � �numit cllnoaştere. E le işi află Însă rea li z are a şi în

insti tuţii , în artefacte, în d i ve r se tipuri de sisteme sociale , în

opere de artă, cărţi , muzică şi pr od us e ale tehnicii, care cre eaz ă cu ajutorul c oncepte lo r lumii 3 o a do u a natura reală, acea na-.

tură

secundă care ne dă de furcă acum. În ceea �e priveşte pro

cesele de dezvoltare ale culturii, evoluţia nu mai reprezint ă o

uni tate de masură, cel puţin nu în timpurile istorice. Ele nu

sunt l ega te de ev oluţie ; cultura este un pr od us p o s te volut i v, al

2}rui-proces de desfăşurare este însăşi istoria, ca re, la rândul e i,

pre z in tă un oarecare par ale li s m în raport cu procesul e v o luţ iei

biologice, faţă de care tre bui� Însă diferenţiată

în mod crit i c .

K. R. POPPER & K. LORENZ

Creierul produce limbaj ul, limbajul produce creierul Kreu�er: Poat e că

fi opOlfun să zăbovim asupra supra

punerii celor două tipuri de evoluţie. Una dintre principalele conjectur i ale teoriei celor trei lumi este tocmai cea potrivit că

reia limbajul îşi datorează inceputur ile creierului uman, după care limbajul lui Homo

produs, ind din stadiul său incipient, creierul în consecinţă, aici pare să fi avut loc un

sapiells.

feed-back, chiar utlul foarte rapid, desfăşurat pe parcursul

doar câtorva zeci de mii de ani. Seitelberger: Un eveniment dermitoriu al acestei evoluţii este faptul că, odată înălţarea corpului în poziţie verticală într-un moment în care creierul era încă minuscul- mâinile şi gura au fost eliberate de sarcinile lor de până atunci precum

deplasarea, mâncatul şi prepararea prăzii. Prin aceasta au fost descătu şa te posibilităţi de acţiune extraordinare care au creat o presiune

a selecţiei colosală, cum spun evoluţioniştii. Şi pentru

că veni vorba despre mană, aş dori să arăt importanta decisivă a acesteia pentru cunoaştere, importanţă reflectată de cuvântul german begreifen*. într-un sens foarte profund, Kant a d � numit mâna "gândire exterioară"

(das iiu/Jere Denken ) . Nu

cred că există o cara cte ri zare mai bună. La rândul său, gu ra devenit, evident, disponibilă

în

vederea comunicării, o comu

nicare e moţ ională prin intermediul grimase lor şi, în sfârşit,

prin cel al limbajului ca mijloc de comunicare privitor la reali

tate, ca înţelegere argumentativă a situaţiilor reale, nu ca sem nale de alarmă, inteljecţii şi alte contacte emoţionale, ca în ca zul animalelor. Nu substanţe, ci interac ţiuni

Popper:

Pe mine mă interesează îndeosebi in ce constă ca

racterul nostru distinct şi, pentru inceput, aş dori să arăt că aces te deosebiri nu sunt de natură substanţială, că nu putem vorbi despre un ca racte r substanţial al conştiinţei. Am subliniat me* a

pipăi.

a cuprinde. a

pricepe (n. tr.).

VIITORUL ESTE DESCHIS

-------------- ---- ---

reu acest aspect; mai mult, am insistat asupra faptului că fizica modemă ne-a arătat că n ici materia nu are un caracter substan

ţiaL I d ee a de substanţă s-a dizol v at, mai mult sau mai puţin, oda t ă cu dezvoltarea fizicii modeme. Un câmp nu are s u bstan

ţă: el este compus din forţe abstracte d irecţionate ; în fiecare punct al câmpului se află o asemenea forţă. Î nsuş i termenul de forţă, introdus de că t re Newton, a fost respins, pe bună drep

tate de materialişti ca un termen ocult, deoarece nu mai este un ,

termen material. Ac eas t ă caracteristică

trerupt; Einstein

spenstelleldel7l),

vorbea despre iar aici,

a sa

s-a d i min uat nein

(Ge experimente cu câmpuri de fan

"campurile de fa n tom e

la Viena, au avut loc

n eut r on i care au evidenţiat existenţa acestor

tome. Dacă fa pt ul poate fi demonstrat în continuare, atunci

e xis tă rea lme nte

campur i de fantome" care se pot cons titu i

n um a i p r i n interferenţă cu al t e "campuri de f a ntome

Aş dori prin urmare să subliniez că nu sunt un rep rezentant

al vreunei versiuni conceptu a l e de substanţă, nici măcar în fi z ică darămite în domeniul conştiinţei, în ps ihol ogie înţeleg ,

fomte bine că nu agreaţi interacţiunea, deoare ce a fost intro dusă de oameni c are asociau concepte substanţialiste atât cor pu l ui cât şi minţii. V ech ea pr obl em ă a rapOlt u lu i corp m inte ,

era legată de idee a de substanţei; însă teoria s ub s tan ţelo r

dis

părut Ceea ce n-a dispărut încă, trebuind, după păr erea mea, .

prezentat Îară ost e ntaţie - ca o mare prob lemă este faptul că eu (sau oricine altc in ev a) mă pot m i ş c a dacă doresc, cu a lt e -

cuvinte că voinţa exercită o anumită infl uenţă, p rin intermediul nervilor, asupra muşchilor. Printre filosofi există aş a- numiţi i filosofi ai i den t ităţii care susţin că nu există nici o p ro blemă ,

aici; în op inia mea, aceasta este o lips ă de modestie. O pro ble mă nu poa te

fi rezolvată

prin afirmaţia că lucrurile sunt iden -

tice. Asta e tot ce pot spune cu privire Ia acest aspect, con

c1uzionând că în cazul interacţiunilor avem de-a face cu o pro blemă deschisă nicidecum cu o rezolvare. ,

Conştiinţa animalelor Fillen=: Potrivit lui Karl P op p er selecţi a naturală, av and un ,

car act er violent este Înlocuită de selecţia, non-violen tă, a ipote-

R. POPPER & K. LORENZ

zel o r;

citez: "Putem lăsa teo ri i le să moară în locu l nostru". Din nu-i împărtăşesc întru totul optimismul. După mine, selecţia ip o te ze lo r poate fi mai violentă şi mai s ân gero asă de

�păcate,

cât selecţia naturală a darwinismului. Dar n-aş vrea să antici pez t ema de mâi ne ,

aşa că mă voi referi la problema c onştiinţei ocupă un loc central atât în c adrul cercetării creierului, cât şi al fil os o fi ei Legat de aceas ta, aş dori să-i adre s e z mtrebări lui Karl Popper. Aş începe cu în treb area dacă conştiinţa reprezintă un feno men pur uman l e g at de ÎllÎaţişarea omulu i pe parcursu l evolu ţiei sale o ri poate fi identificată şi in stadii l e preumane, la ani male. Fenomenele de tip electric petrec ute la nivelul creierului pot fi observate şi la animale, nu numa i la oam eni Prin urma şi

dualismului, o problemă care

re, putem tra ge concluzia că e x istă şi o conş ti inţă animaliCă.

Animalele prezintă semne clare ce evidenţiază starea de aştep tare sau dezamăgirea, adoptând în consecinţă tipuri de mani festări c o mp o rtam en tale specifice. Însă a şte ptarea Înseamnă construirea unui model, adică a unui tablou sau a unui concept actual"jn vreme ce obiectul respectivei construcţii nu face mcă parte din ac tu a litate Ieri s-a spus că alcătuirea modelel o r este o .

activi tat e umană,

a discuţiei p rob lematicii ade ea este ab s entă în cazul animalelor. Prin urmare, se pare că ac tiv itatea de construire a m o de le lor şi minciuna nu sunt în mod n ecesar legate şi că formarea celor dintâi le este c aracteristică şi animalelor. A doua întrebare este m ce măsură p oat e fi e xp lic at COIp pOitamentul ani mal fără a se recurge la conceptul de conştiinţă animală. Răspunsul trebuie să fie similar cu cel valabil în cazul oamenilor, fiindcă după cum nu putem pătru nde direct în con ştiinţ a altor oameni la fel ca în prop ria n oa stră c o nştii nţă t ot aşa nu putem pătnmde direct În c onş t i in ţa animalelor. Dovada realităţii conştiinţei um a ne o constituie p r oduse le ei, deci lu mea 3 . E xis tă şi în lumea an imală pr oduse analo ge acestora, de exemplu cântecul p ăs ări lo r care are o f ormă o structură şi poate şi o importanţă asemănătoare. o

prec o ndiţ i e

vărului şi minciunii şi că

VTIrORUL

ESTE DESCHIS

.Kreuzer: Această temă a fost deja tratată în cadru l convor biri i cu Konrad L orenz, sub titlul " Deosebirea dintre eul-cocoş şi eul-om". Dar poate că vom putea duce discuţia mai depmte. Popper: În orice caz, am discutat-o şi în cartea Das /ch und sein Gehirn (Eul şi creierul său). Una din divergenţele mele cu Jack Eccles* a fost aplanată după ce l-am conv ins, cu multă greutate, că există motive înteme iate pentru a susţine ipotez!!. că animalele posedă o conştiinţă asemănătoare cu a noastră. C eea ce tu ai denumit "aşteptare" şi "constru ire de modele" este tocmai ceea ce eu numesc "producţie de teorii"; faptul că intr-un caz se vorbeşte de "teorii", iar în celălalt de "modele" este l ipsit de importanţă. Eu merg până la a afirma că organe le noastre sunt teori i Ochii noştri sunt teorii pe baza cărora aştep tăm ca lumea să ne trim ită în continuare senmale luminoase, care să j u stifice strădania elaborării acestor teorji, cu mult timp in urmă, probab i l pe vremea când eram încă peşti. Î n organe le noastre anticipăm părţi ale lumi i şi ne asumăm un risc . Noi "in vest im", ca să spun aşa, în organele noastre. Aşte ptările stmt o componentă a vieţii. V ieţii ii apm1ine faptu l că avem aşteptăr i, că � laboră111 teorii şi că încercăm să rezolvăm probleme cu aj u tOiul acestora. Toate organisme le - nu numai cele ale anima lelor, ci şi cele ale p lantelor - reprezintă rezolvări de proble me. Î n ceea ce priveşte c onştiinţa, răspuns ul meu este foarte clar şi pleacă de la ipoteza că nu doar ceilalţi oameni posedă c onştiinţă, ci ş i an imalele. Dacă aj ungem să cunoaştem în dea proape un câine, faptul că acesta are nevoie de iubire dev ine ind iscutab il. însă în ce constă deoseb irea dintre con şti inţa ani mală şi cea umană? Deoseb irea este re prezentată de limbajul uman, care face posibilă critica. Restul este mai puţin impor tant. .

şi

Aici. Popper c o mite. cu siguranţă din neatenţie. o mică eroare. păstrată german : pre numele lu i Sir Eccles. coautoruL impreună cu Pop

de editor ul

per. al luc rării Das leII /Ind sein Gehirn. este John C.

(n. tr).

K. R. POPPER & K. LORENZ

Pacea

este potrivnică naturii

Da, este esenţial sa putem lasa teoriile să moară în locul nostm, fiindcă le putem critica şi fiindcă aici selecţia naturală, care altfel ne-ar fi suprimat, ucide doar teoriile în locul nostru . Ceea ce spuneai despre optimism este foalte impoltant, însă nu are legătură cu acest aspect. Optimismul meu constă în afir maţia că posibil itatea ca Într-o bună zi să domnească pacea În sfera umanulu i nu este nici împotriva natur ii, nici împotriva evoluţiei, n ic i a luptei pentru existenţă . Cac i în loc de a ne uci de uni i pe alţii, noi putem da pie irii teoriile pe care le socotim nefolos itoare . Afirmaţia că realizarea păc i i Între oameni nu contravine nic i naturii, nici luptei pentru existenţă (cum s-a susţinut în repetate rânduri) nu este o profetie, ci un argument; s-a spus de multe ori - iar acum aproximativ o sută de an i subiectul a fost discutat pe larg - că realizarea păc ii ar fi con trară naturi i. Eu vin şi s pu n : Natura însăşi a creat o nouă d i mensiune a realităţii prin intermediul l imbajului şi al posibili tăţii de a formula teorii cu aj utoml acestu ia, ceea ce face ca pa cea sa nu contravină naturii. Că menţinerea păc i i este dific ilă, că este mai degrabă posibi l să ne omorâm unii pe a lţii decât să păşim pe această cale raţională, o ştim foalte bine. Cu toate acestea, aş dori sa subl iniez faptul că raţiona l itatea şi speranţa raţionalităţii nu contravin naturii.

ceas c u

dOllâ cadrane

Vollmer: M i-a fost dat, în timpul unei discuţii despre pro grame le de studiu, să aud că ar fi oportun să se discute despre filosofii clasici, eventual numai despre aceştia. În acest caz, se naşte întrebarea: ce este un clasic al filosofiei? Un răspuns foarte simplu, care nu este neapărat greşit, este că în filosofie cineva este un c las ic dacă a contribu it în mod constructiv la rezolvarea, pe baza unei metodologii cât de cât unitare, a unu i numar însenmat de probleme filosofice . Î n acest sen s, sunt de părere ca S ir Karl este sau va fi un clas ic al filosofiei. De ase menea, am incercat sa descopăr l iantul metodologic despre

VIITORUL ESTE DES CHIS

care v orbeam ş i m-am Întrebat care este calea către o asemenea un itate . Dupa parerea mea, aic i este vorba despre trei aspecte . Am

în vedere, în primul rând, principiul fals ificari i, apl icat

teori ilor neverificab ile emp iric, denum it la mo dul general prin c ipiul criticab i l ităţii.

În al d o i lea rând, mă refer la princip iu l

dezvo ltării s a u evo luţiei care s e află, bineînţeles în legătură cu cel dintâi Întrucât o critică sau o fa lsificare naşte în noi imbo l d u l d e a dezvolta ceva nou. Al trei lea aspect e ste reprezentat, probabi l, de caracterul deschis al şti inţei noastre . Principiu l fals ificări i sau principiul critic i i raţi onale îmi par a fi un fe l de

baghetă magică cu aj utoru l căreia Sir Karl

atacat, însa în

mod c on structiv, multe probleme. Acest lucru este valab i l şi in cazul teorie i şt iinţei, discutată în cadrul întâlnirii de ieri, pre cum

şi în

cazu l filosofiei politice, care va face tema discuţiei

noastre de mâine, Ia fel cum este valab i l în cazul prezentei dez bateri, referitoare la problema rapOltului corp-minte şi la alte probleme de ace laşi gen . Formu la "prob lema rap oltului corp-minte'" sugerează că această chest iune ar fi deflll ită în mod clar. Din păcate, lucruri le nu stau astfel, deoarece ea conţine un întreg complex de probleme. Prima dintre ele s-ar putea, probabil, exprima prin întrebarea: câte lumi independente sau autonome sau câte sub stanţe există: Răspunsul ar putea fi că una, ceea ce face din el un răspuns m on ist. S-ar putea răspunde şi în mod dual ist, că lumile sau substanţele v izate sunt

în număr de două. Mai mult,

se poate, cel puţin în princ ipiu, postula existenţa mai mu ltor asemenea substanţe, lum i s au orice altceva. Î n opinia mea, în urma acestu i răspuns probl�ma rap0l1u lui corp-minte se divi de. Pentru monist devine o prob lemă modul de exp licare a mu ltitudin i i aspectel or, după cum a spus ş i profesorul S eitel berger. Dacă ex i stă o singură lume, cum se ajunge la multitudi nea de aspecte care, în parte, par chiar inc ompatibile? P entru dual ist, cea mai mare pro b lemă c onstă tocmai in exp l icarea asemănări lor, corelaţiilor şi rapOlturi lor. Vreau sa spun ca p en tru monist prob lema rapoliu lu i corp-m inte consta, îna inte de toate, în întrebarea : Cum se deosebesc acele structuri, în spe c ial a le creieru lu i, care posedă

dOUll aspecte,

de celelalte struc -

K. R. POPPER & K. LORENZ

turi, care posedă doar un aspect? În schimb, pentru dualist, problema vizează înainte de toate, pe cât posibil empiric, pre cizarea acestei interacţiuni. B ineînţeles, nu ştiu dacă problema raportu lui corp-minte este rezolv ab ilă pentru vreuna din cele două orientări, însă cred că ex istă totuşi in cadrul ei e lemente verificabile empiric, ceea ce-i deosebeşte pe monişti de dual işti fiind doar întrebările. Dacă vin acum şi adaug pr incipiul falsificabiltăţii sau al criticabil ităţii, cred că, din motive de simplitate - Sir Karl a explicat simplitatea asociind-o unei falsificabilităţi spo ri te ar tr·ebui probabil să se înceapă cu o perspectivă monistă. Dacă o interpretare mon istă este corectă, nu înseamnă nicidecum că o interpretare dua listă va fi infrrmabilă: ceea ce pot explica cu ajutorul unei substanţe pot oricând explica şi mai bine cu aju torul a două substanţe . Astfel, mi se pare că o maximă plină de sens s-ar cuveni sălnceapă cu o interpretare mon ism, pe care o putem probabil infirma doar prin aplicarea ei perseverentă. Sir Karl a atras atenţia asupra unui argument impOltant ş i interesant referitor l a darw inism, care pledează impotriva unei interpretări făcute prin prisma teoriei identităţii. Este vorba despre argumentul din cadrul acestei teorii potrivit căruia evo luţia nu s-ar fi desfăşurat altfe l în cazul în care n-ar fi existat deloc cea de-a doua componentă sau aspect al realităţii, deoa rece, conform teoriei identităţii, toate stările de fapt şi procese le lumii 2 sunt identice cu cele ale lumii 1 , fiind în c onsecinţă suficiente stările de fapt ale lumii 1 . În acest sens, stările de fapt ale lum ii 2 ar fi de prisos şi, drept urmare, ele n-ar putea deveni eficiente în cadrul evoluţiei. De aceea teoria evoluţio nistă sau darwinismul n-ar putea explica apariţia stărilor de fapt şi a proceselor lumii 2 . Mie, faptul îm i apare drept un argument zdrobitor împotriva epifenomenalismului, pentru care stările lumii 2 sunt doar fenomene de suprafaţă, un fel de reziduuri ale stărilor şi proceselor lumii 1 . Însă am îndoieli în privinţa posibilităţii de a întrebuinţa acest argument şi împotri va teoriei identităţii. Pentru a fi mai expl icit, aş dori să apelez la o comparaţie, mai prec is la parabola leibniziană ceasurilor, fireşte, în sprij i-

VIITORUL

E STE

DES CHIS

nul perspectivei dual i ste D in p ersp ec ti v a teoriei identităţii, cele două ceasuri n-ar fi d ouă ceasuri diferite, c i unul şi a cela şi ceas, dar cu două as p ecte, d e p i l dă cu două cadrane. Des igur, ceasurile cu un singur cadran sunt lucruri foalie in gen ioase , Însă pentru anumi te scopuri este mai in gen i os un ceas cu două cadrane . Popper: întrebarea se plasează puţin cam depa tte de su b iectu l pe care aş dori să-I d i s cutăm în mod p ri o ritar , şi anume caracterul rl. istinct a l lum i i 3 ş i al l imbajului uman ; cu toate acestea, mă voi o pr i puţin şi asupra întrebării în cauză. .

În

ceea ce priveşte teOl'ia identităţii: A fost

dată un mate

ria lism , care consta în esenţă în constru irea

unui tablou a l lumi i e xtre m de s i m pl u şi de co n v in găt o r Cea mai simplă formă a a ce s t u i a p oate fi exprimată in felul următor: realitatea conţine doar mici biluţe, n im ic altceva. Biluţele respective se compOliă Într-un mod e xtre m de s implu, l o v in du- s e unele de altele. Sau, po tri v it unu i al t tablou materialist a l lum ii, n u există decât mici ob iecte care se îmbină unele cu altele . Iar comportamentul li-l cunoaştem plecând de la activ ităţile n o a s tre cotidiene din lu mea materială. Acesta a fost materialismul. Există o poveste drăguţă despre un tiu care, având în mână o fot ogra fi e a tatălu i său , vede în ziar un anunţ: " P ictăm porirete după fotografii'"; iar d up ă ce, dând curs an u nţului , obţine un astfel de portret al tatălui său, exclamă: "Vai, bietul meu tată, cât de mult te-ai s c h im bat ' Aşa e şi cu material ismul. (Veselie în rân d ur i l e aud itoriu lu i). A c es t material ism simplu, convingător, a avut o evoluţie deosebit de inter e s antă d ev en in d în fin al, fizică m o dernă . În fizica modernă există, ce-i drept, ato m i Însă aceştia nu sunt s imp li, ci interesanţi, posedân d structuri incredibil de abstracte. E i nu se comportă asemenea stic lelor sau paharelor, ci urmează nişte legi dupa c are de exemplu, şapte ori cinci nu este ega l cu cinci ori şapte, unde pr i n c ip iu l comutativităţii mu l t i p l ică ri i nu mai este valabil, şi u n d e acţionează numai legi foarie abstracte . În cele din Ulmă a dispărut p ân ă şi materia, lăsând locul dej a am inti t e lor câmpuri de fantome . Prin urmare, b ietu l materialism s-a sch imbat mu lt; în ce mă pr i v e şt e , nu În ţel e g de ce acesta îi atrage atât de mult pe filosofi, în afară de .

K. R. POPPER & K. L ORENZ

cre d inţa în existenţa a ceva, numit în limba en g le z ă "tough" (deci ceva "s o lid'" ) . Acest materialism este numit astăzi teoria identităţii, în c ar e eu nu v ă d nici un fel de simplitate. Nu văd în ea nici un c on traargument direct la ad resa altor teorii, ci doar o promis iune goa lă, des p re ale cărei so luţii n-am auzit n imic. Teoria identi tăţii n e pr o mite că va demonstra că, in fapt, conştiinţa no as tră este cadranul interior al unui ceas. Potrivit ei, d-voastră v e d eţ i doar cadranul meu ex te r i o r, în vreme ce pe cel interior, care · este c o n şt i inţa mea, îl văd numai eu . După mine, nu avem aic i de-a face decât cu o promisiune goa lă, cu

o metaforă

care

c on ţ i ne nimic.

Omul poate minţi, animalul nu Problemele pe care le consider e s en ţi ale pr i vesc în p r in cip a l distincţia dintre limbajul uman şi cel an i mal . L ingviştii, sau cel puţin cea mai mare patte a l or , nu l-au c itit temeinic şi, ca o c onsec inţă , nu l-au înţeles cu ade v ărat pe pr o fe s o rul meu Karl Biihler, n-au remarcat importanta învăţăturilor sale. Iar dacă trebuie să în c hei cu ceva, atunci prefer s-o fac afirmând că Btih ler a spus lucruri de o importanţă decisivă penhu lingvis t ică, pentru muzică, pentru artă. El a atras atenţia asupra faptu lui că toate animalele pot, ca şi mine, să se e.1prime. Un porc care gr oh ă ie e xpr i mă o stare interioară. An imalele se e x p rimă ş i această e x p rim are poate fi c on sid erat ă , p ân ă la un anumit punct, l imbaj . După Btihler, aceasta este treapta cea ma i de jos a limbaj ului, cat·e j oacă intotdeauna un anumit rol atunc i când vorb im, dar care nu urcă p ână la n ive l ul uman. Există apo i un al d oi l ea nivel, pe care Biih ler îl n u m e ş te jimcţia de declanşare (Alls losejzmktio n ) a limbajulu CAsta înseamnă, de exem p lu, că prin faptul că vă vorbesc sper să declanşez ceva în d -vo as tră, ca v orbe l e mele vă vor imp u l s i o na să reacţionaţi la ceea ce vă s-pun . Aceasta este jill1cţia de declanşare sau funcţia comu nicativâ., care j o acă un ro l impOltant ş i în c azu l animalelor. La an i m a le cele mai i mp o rtan t e sunt str i gătele sau semnalele de averti=are, precum şi sem n ale l e de adem en i re , care îl atrag pe

VIITORUL ESTE DESCHIS

pm1eneru l de împerechere. Acesta este cel de-al d o i lea nivel. El se regăseşte la toate animalele şi reprezintă comun icarea dintre organisme. Konrad L orenz are Îară îndoială dreptate atunci când subliniază că aceste funcţii sunt cu mult mai dez v oltate Ia om decât la animale. Prin urmare, avem două nivele inferioare, funcţia expresivă şi funcţia comunicativă. Maj oritatea teoretic ienilor limbajului au înţe les fie doar funcţia expresivă, fie funcţia expresivă şi c omu n ic ati v ă vorbind despre limbajul uman c a ş i c um acesta ar fi doar exprimare şi c o mun i care Însă caracteristica esenţia lă şi revoluţionară a l im baj u l u i uman este tre ce rea dec i si v ă a a ce s tuia dincolo de funcţiile expresivă şi comunicativă, aj un gând la funcţia rep rezentativă. El poate descrie lucruri care s-au petrecut acum o mie de ani, de exemplu; poate vorbi despre asasinarea lui Julius Caesar şi poate descrie lucruri care vor avea poate loc peste un an, peste sute sau chiar peste m i i de ani, de pildă despre explozia unei nebuloase din Calea L acte e Limbajul poate descrie lucruri abstracte, ca în matematică. În tr-un cuvânt, el nu se reduce doar la strigăte de avertizare şi de ademenire, care sunt, fără îndoială, utile în anumite momente şi nu este exclusiv legat, în cadrul formulărilor noastre, de mo mentu l vorb iri i . înainte de to ate, limbajul poate formula teorii, pe care, odată formulate, tot el le p o ate cri t ic a Această ip o sta ză decisivă a o mul u i a fo st în general igno rată de teoreticienii limbajului, cu t o ate că ea (mai puţin func ţia critică) a fo s t înfăţişată fo a rt e clar de către Karl Biihler În tr-un sCUl1 art i c o l din 1 9 1 8 . A c e a sta, mai precis posibilitatea de a formula cu aj uto ru l limbajului lucmrile acestea, îmi pare a fi fundamentu l culturii umane. _f�ptu l poate fi e x pr i ma t şi fo arte pe scurt, spunând că, prin intermediul limbajului său, omul p o a te m inţi intr-un mod în care animalele n u pot s-o fac ă . Se pot spune foarte multe despre modur i le în care acest lucru p o ate fi an a li za t cu exactitate mai d ep ar te Fără înd o ială, În tr-un an um it sens ş i animalele pot m inţ i Însă d o ar omul este acela care poate sii -"p ună nu num a i lucruri reale, ci şi lucmri false. Iar aceste lucruri nu sunt de regulă minciuni, ci erori. Posibilitatea de a spune ceva fals imp l ică apa riţia întregi i pro,

K. R. POPPER & K. LORENZ

blematici a c ău tăr ii adevarulu i şi a criticii. Acest asp ect mi se par e fundamental p entru lumea 3 , iar caracterul lui uman îl so

cotesc

totodată d inco l o de orice îndoială.

Filosofia

rea

dăunea:::ă artei

Nu ştiu câţi an i au trecut de când am început să intervin în favoarea ·lui Biihler în această ch e st i une însă până în prezent nu am ştire de nici un e c ou ,1 demersului meu ; de aceea, aş dori să repet aic i că este tipic p en tru superficialitatea intelec tuală a vremurilor n o astre faptul că se vorbeşte mereu despre l imbaj ca şi cu m a cesta n - ar fi altceva decât co mun icare co municare şi expresie. Accentuarea acestei din urmă funcţi i a l i mbaj ul u i a dus la ap ar iţ ia expresionismului. Ce este arta, p otri v i t c onc epţiei genera le? Este exprimarea personalităţii : eu, artistul, am cea mai mare imp o rtanţă în artă; eu trebu ie să mă exprim, eventual să c om uni c N imic a l t cev a nu contează în arta. Or, t o cm ai aceasta a nimicit arta. Artiştii nu sunt decât oameni şi auzin d că totul e doar expres ie, îşi exprimă şi ei sen timente le sau poate sp iritul epocii prezente. Acesta este ade varul d e sp re dec linul artei : filosofii superficiali sunt vinovaţi de prăbuş irea ei. Kreu:::er: Deci te o r ia cunoaşterii pr i v ită şi c a teorie a artei. Atât pentru astăz i, vă mulţumesc. ,

Ziua a treia: S O C I E TA TEA D E S C HISĂ ( Karl R . Popper. W . W . Bartley III . Gerard Radnitzky . Ivan S lade. A le xandre Petrovic . Peter Michael Lingens. Norbert Leser)

Popper: Aş dori să trecem mai departe, depăşind tema dis de ieri referitoare la l umi le 1 , 2 ş i 3. Reamintesc pe scurt: Lumea l este mediul fizic obişnuit, inclusiv organismele natu �ale;l�I;;:� � 2 este· lumea experienţel or n o as tre subiectIve; de "Eodă liiinea s per anţ elor şi a t e m e r i l o r , lumea gân d u ril o r; a �x�· perienţe l or pe care le trăim atu nc i când citim o carte sau când cuţie i

jncerCăm-s�ă·inţe legem o teorie; lumea 3 e ste lumea teoriilor în conţinuturi lor cărţilor. Maj oritatea obiectelor lumii s;e-:-iu�a · 3aparţin şi l u mi i 1 , Însă nu la modul esenţial. O carte este un obiect fizic, aşadar un obiect al lumii 1 . Ca obiect fizic, cartea aparţine lum i i 1 , însă conţinutu l ei aparţine lumii 3 . Atun ci când cineva spune: "Am c itit Biblia", el sau ea nu se referă la faptul că a Întors paginile unei cărţi groase, ci că a înţeles Într-o oarecare măs ură conţinutul, conţinutul- lume-3 al cărţi i. Această distincţie, pe care o cons ider necesară - Iară a-i atribui însă altceva decât statutul de clasificare - a fost În ma re măsură respinsă de filosofi, cu toate că eu am preluat-o din filosofia veche. După cum a arătat ieri doamna Papadaki, ea se regăseşte aproape în totalitate Ia stoicii epocii elenistice. Eu Însumi am preluat ideea în special de la filosoful austriac B ol zano. O i dee asemănătoare se găseşte la Frege, marele filosof şi l ogici an german, care a trăit la sfârşitul secolului trecut şi începutul secolului nostru. Ceea ce eu numesc "lumea 3 ", el numeşte "al treilea domeniu" (das Dritte Reich). C red că Înţe legeţi de ce am schimbat puţin denumirea. (Veselie în rân d u r i le asistenţei). Între "al treilea domeniu" al lui Frege şi propria mea "lume 3"" există o deosebire - ea fiind singura deosebire

K. R. POPPER & K. LORENZ

şi faţă de lumea "enunţurilor în sine" a lui Bo lzano sau faţă de "Lekton"-ul stoicilor - şi anume aceea că eu p rives c lumea 3 dintr-un punct de vedere danvinis t. Asta înseamnă ca, în cali tate de darwinist, am observat că noi nu dezv oltăm doar dege te, och i, urech i , cum fac celelalte organisme, ci şi ochelari, aparate auditive etc ., de fapt toate uneltele posibile. Între aces te unelte, care într-un anumit sens există în afara noastră în mod natural ca ob iecte fizice, cel mai important este limbajul uman, cu caracteristicile lui esenţiale, care îl deosebesc radical de limbajul animalelor. În consecinţă, eu am considerat limba jul uman un produs al evoluţiei darwiniste şi am observat că, plasate în cadrul acesteia, a l treilea domeniu" al lui Frege şi lumea enunţuri l or în sine" a lui Bolzano pot fi înţelese Într-un m o d în care Frege şi Bo l zano nu au re uş it să le înţeleagă. Atât pe unul, c ât şi pe celălalt, lumea 3 pe care o descoperiseră i-a surprins; e i nu au ştiut cum să relaţioneze această lume cu cele lalte lumi. Privitor la acest fapt, Fre ge şi Bolzano au făcut diverse aluzii, Însă au vorbit foarte puţin despre el, deoarece au ştiut că este vorba despre ceva pe care nu l-au putut inţelege în totalitate. Însă, dacă priveşti "lumea 3" în acest fel darw inist, aşadar dacă priveşti limbajul ca pe o unealtă şi teori ile expuse oral sau în scris tot ca pe nişte unelte, atunc i lucrurile stau alt fe l. Teoriile sunt unelte asemanătoare ochilor sau urechilor � noastre, unelte pe care le folosim pentm a ne orienta în lumea , 1 , deci în lumea fizica. Aceasta este, pe scurt, teoria mea privi toare la lumea 3 . Ea este o clarificare, nimic mai mult. Ceea ce am adăugat este poate evidenţierea imensei importante pe care o are acea stă lume în raport cu v iaţa omului; după părerea mea, noi, ca personalităţi, existăm doar prin re laţia noastră cu lu mea 3 . "

Vorbirea n u s e învaţă ascultând

Spuneam că în absenţa lumi i 3 nu există uman itate. Esenţa noastră umană constă între relaţiile reciproce dintre noi şi lu mea 3 . Revenind la c el e discutate alaltăieri, menţionez că acti vităţile noastre sunt cele prin intermediul cărora cuprindem lu-

VIITORUL ESTE DESCHIS

me a ,

c are ad uc în ăuntru l no stru informaţi i le din lu m e , ca C i info nnaţi i le nu curg s in gure în noi. Dacă nu priv es c către locul desfăşurării u n ui eveniment, dacă nu sunt atent la acesta, atun ci el nu exista pentru mine . Prin in terme d iu l atenţiei, al intere su lui, noi atragem informaţiile în inte r i oru l nostru. Această ac t ivitate este valabilă şi în cazul relaţiei copiilor cu limbaj ul. C op ii nu învaţă l imbaj u l ascultând, ci vorbind sau încercând să v o rbe as c ă . Iar aceste încercari active de a vorbi semnifică o modalitate nouă de c rear e a limbajului prin intermediul fie�ă rui c op i l . Tot atunci învaţă copiii şi să asculte cu atenţie. Aici aş dori s ă adaug o observaţie : nu cred în coeficientul de inteligenţa; pentru mine, el este una din mari le neghiobii ale lum ii noastre. Şi nu e deloc e x c l u s ca el s ă duca la pierderea următorului război de catre americani, fiindcă gen eralii lor au fost aleşi p e baza coeficientului de int e l igenţă. (Vese lie în rân dur ile asistenţei). După păre rea mea, c oefic ientu l de intelige n ţă e s te o p ro st ie absoluta. Orice fermier ştie că p ăm ântu l , cali tatea s o lului, nu poate fi exprimată printr- o singură un itate de măsură, că avem nevoie de o descriere multidimensională a unui fragm en t de sol p entru a putea spune dacă va rodi sau nu ceva in acel loc . În sch imb, inteligenţa umana este măsurată unidimensional ; e xiste argumente zdrobitoare împotriva ,JQ" ului, de exemp lu acela că Einste in a avut un coeficient redus de inteligenţă. În tr- un cuvânt, ace as ta este una dintre acele nerozii ştiinţifice care continua datorită faptu lu i că ştiinţa se răstoarna în p ermanenţă . Un u lt i m cuvânt referitor la lumea 3 : Lumea 3 e ste lumea conţinuturilor i d e at ic e, de exemplu a religiilor, · a id e olo g iil o r . Cel iuai important element al lumii 3, cel c are, pentru a ma 1 exprima astfel, sos eşte pur ific a t acolo şi continua sa se purifi ce, s un t teoriile ş t i inţ i fi ce - iar aceas ta nu se d ato r eaz a în nici u n c az faptulu i ca ştiinţa este autoritara sau că teoriile şti inţifi ce sunt în mod ne c esar adevărate - în a căror adevăr noi do ar sp er am . M i s-a pus în cârcă afirmaţia ca teoriile ştiinţifice n u sunt nic iodată adevărate. Acesta este tot un nons en s . Teoriile ştiinţifice sunt cele mai expuse cr iti c i i ; ele sunt ceea ce avem înaintea noastra în urma un ui proces de d esc â lc ire , pur ific are şi

K. R. POPPER & K. LORENZ

Cre d că teoriile constituie cele mai bune conţinuturi lumi 3 . Însa asta nu în s eamn ă că aş avea ceva de spus împotriva a lt or c onţ in utur i , precum cele ale literaturii ori e ti c ii În l um ea 3 ex istă nenumarate lucmri imp o rtante ; însa, dup ă cum spuneam, filosofii au o atitudine cam batj ocoritoare faţa de lumea 3 , c on si d e rân d că aceasta este de fapt lumea 2, ca lumea 3 n ic i nu există. Dup ă părerea lor, conţin utur i le cărţi lor nu exi st ă ci d o ar credinţa noastră în con ţin utu l acestora sau alte experienţe ale lu m i i 2. Cred c ă ac eş t i oameni n-au reflectat în de aj uns ; eu consider că lumea 3 este reală, existând într-un sens foarte real, adică eficace. Ea e xe rc i tă o imensă influentă asupra vieţ i i noastre; îndeosebi i d e o l o g i i l e au o influenţă deo s e b i tă, e galată doar de bacterii sau de alţi agenţi p a to g en i De pi l dă , dacă ne gândim la in fl u enţa i de o l o g iei naţional-socia liste, la m o du l în care aceste idei au înne bunit lumea 2 a unei ţări între g i ca şi cum toţi o am en i i ar fi băut butoaie între g i de alcool, vom înţe l e ge că efi c a c itatea ideilor lumii 3 nu e s te o exagerare. Iar ac eas tă eficacitate este d o vada faptulu i că lumea 3 există cu adevărat şi că trebu i e să ţinem seama de ea. Acestea nu sunt s ingure le efecte ale existenţei lu m i i 3 ; în medicină, de p i l d ă , teoriile au contribuit la prelungirea sau la salvarea vieţii a nenumăraţi oameni. Orice instrument poate fi fo losit în s c o pur i bune sau rele; indiferent dacă este v o rb a de o l opată, de un cu ţit ori de o furculiţă, cu aj utoml lo r se poate fa ce rau. Acest lucm este v alab il şi în ceea ce priveşte ideolo g i i le falsificare.

ale acestei .

Pledoarie pentru modestie Lumea 3 îşi exercită imensa s a in fluenţă a s up ra s o c ietaţi i în spec ial p rin inter me d iu l a şa numitil o r intelectuali. Eu mi-am propus sa fac propaga n dă în favoarea mo de s ti ei in te lectual e . I Există o foarte puternică trad i ţ i e a l i p s e i de modestie şi a i re sponsabi lităţii intelectuale. Prin anul 1 93 0 am lacut o g lum ă , s pun ân d că m u lţ i stu denţ i frecventează universitatea nu în vir tutea c o ncepţie i p o tri vi t careia acolo se află o mare c ant i t ate de c un o şt inţe din care speră să-şi însuşească o parte, ci pentru a -

VIITORUL ESTE DESCHIS

91-

învâţa sti vorbeascâ ininteligibil şi cu cât mai mult efec t. Aceasta este tradiţia intelectualismului.

La acea vreme am spus-o ca pe o g lumă , însă după ce am devenit eu însumi pro fesor universitar am observat îngrozit că, din păcate , aceasta este rea litatea. (R âs et e ) Există în un iv ers i tăţ i o tradiţie care l eg i time a ză această atitud ine tradiţie pe care o putem desemna p rin t e rm e n u l hegelianism. Mai cu seamă In Germania, Hegel se bucură de o foarie mare adm iraţie. D at orită faptulu i că el a conceput cuvinte mari, oamenii îl socotesc un mare filosof. În fapt, este vorba despre o nemaiîntâlnită lipsă de modestie in telectua lă, care bântuie printre intelectuali. Împ otriva ei aş dori să mi l i te z în anii care mi-au mai rămas. Şi aş vre a să introduc o nouă modă. Cu toate că n-am urmărit până în prezent acest l uc ru fiind mereu împotriva modei şi neţinând niciodată pasul cu ea acum aş dori să introduc moda modestiei inte l ectuale a perma n ente i reflecţii asupra a c eea ce cunoaştem . Trebuie să fim în p erm an en ţă p e rfect conştienţi de imensitatea necun os cutului. Şi to c m ai ştiinţa este cea care ne arat ă cel m ai bine ceea c e 11/1 c unoaştem; noi tre b uie să pr iv im ş t i inţ a În special prin pri sm a faptul ui că ne conduce peste tot către limite, aj u tându-ne să "edem că d e fapt nu ştim nimic . Aceasta este noua modă pe care aş dori s-o introduc printre in te l ectuali; ea n-ar fi d oar o nouă modă, ci şi una mai bună. .

Denaturarea lui Immanuel Kant Aş dori să mai adaug ceva referitor la Hegel, fiindcă aceas

t a ne

va con duce la tema "societăţi i deschise". Cu u n an sau doi În unnă am fost la T u b in gen , unde am ţinut două seminarii de seară, unul pentru teologi, altul pentru filosofi. Cu ace a stă ocazie le-am reproşat filosofilor că atitudinea intelectualilor german i, al c ăre i ton a fost dat de filosofi, a făc u t p os ibilă apa riţia h it lerismu lui. I deo logia nazistă n-ar fi fost p os ib ilă dacă filosofii germani ar fi ştiut ce este aceea responsab il itate in telectuală. Însă pentru ei aceasta era ceva c om p let necunoscut. Sarcina lor era aceea de a vorbi ininteligibil şi de a face impre sie. Aşa au fost e d u caţ i şi, în consec inţă, aceasta este sarcina pe

K. R. POPPER & K. LORENZ

care

îndeplinit-o. Le-am repro şat acest lucru în cadru l unei

mese rotunde. S-au arătat îngroziţ i ; din discuţi i a reieşit ca nu înţeleseseră ceea ce le reproşam. În s a

în

cele din urma

s-au

lă

murit. Iar acum voi face câteva remarci

tei

privitoare

l a naşterea aces

direcţii de gândire în Germania; ele se referă la Kant, unu l

dintre oamenii cei mai admirab ili despre care putem citi în is torie. Un om pe deplin onest, preocupat n um ai şi nu m a i de cu noaştere. El a scri s o carte care conţine

idei

extra ordi nare , dar

în care atacă o problemă insolvabilă, ce-şi are originile într-o neînţelegere. Kant a vrut să arate motivul pentru care teoria lui Newton e ste adevărată. După

cum ştim astăzi ,

teoria newto

niană este o ipoteză extraordinară. Poate c ă e adev ăr ată , însă acest lucru nu poate damentale.

În ceea ce- l

demonstrat pe baza unor princip i i fun priveşte pe Kant, el

crezut ca această

demonstraţie cade în sarc ina teoriei cunoaşterii. A fost o s itua ţie neferic ită, din care a rezu ltat o carte, parţial

ininteligib ilă

sau foarte greu de

înţeles , Critica raţiunii p ure. Pe dep lin ones tă, ea este o carte extraordinară, dar foarte greu de înţeles. Kant n-a rezolvat prob lema respecti vă şi n ic i Însă

odată

aceasta,

(Schwen!erstiindlichkeit) a

în

Germania

în cep ut

s-a

rezolve.

înţelegerea

difi cilă

putea

să fie identificată cu pro

funzimea. Prin urmare, daca un lucru este inte l ig ibi l, el e lipsi t . de profunzime; este falsa concluzie directă a acestui ghinion istoric . Urmaşii lui

Kant,

îndeoseb i Fichte şi Hegel, au p rofitat de

această s ituaţie Într-un mod pe care l-am descris - în spec ial în ceea ce-l priveşte pe F ichte - Într-o notă de subsol a cărţi i mele Societatea deschisă. Fichte a scris o carte în stil kantian şi a

pub licat-o anonim, împrăştiind zvonul că i-ar aparţine lui Kant a fost nevoit să dea o dezm inţire pu

Kant. Drept urmare ,

bl ică, în care a afirmat că această carie e ste opera "foarte iscu situ l u i domn F ichte", oferin d astfel o excelentă descriere a

d e înşe lător ia sa intr-un A existat ş i o a doua dec laraţie de spre Fichte a lui Kant, făcută în faţa studenţilor, în care opera lui Fichte este denumită un fleac j aln ic . În dec laraţia lui Kant

ace s tu ia din urmă . Fichte a profitat mod care-ţi provoacă fiori.

VIITORUL ESTE DESCHIS

nu stă scrisă sintagma ca atare, c i următoarele: "Dumnezeu să ne păzească de prieten ii noştri, fi indcă de d uşmani ne putem păzi s inguri . . . Căci există uneori . . . şi a ş a -n umiţi prieten i, v i c le n i , înşelători, care doresc să ne distrugă, folosind în s ă lim baj u l prieteniei . . . de aceştia şi de capcanele lor trebuie să n e ferim mereu" . Aceasta a fost o declaraţie deosebit de dură, iar Kant nu era omu l care să dea cu uşurinţă un asemenea califi cativ . Aşa s-a ajuns la idealismul german . Apoi a apărut He gel, un om mu lt mai talentat decât F ichte. Eu de m u l tă vreme nu-l mai citesc pe Hegel p entru s imp l u l motiv că îl socotesc nesincer. E l nu caută adevăml, c i v rea să impresioneze. Filosofia sa a fo st Îară în do i a lă prima fi losofie care s - a preocupat de pro bleme l e puterii în Gelmania; ea a constitu it o ri d ic are în slăvi a statului, în sp ecial a statu lui prusac, pe care I-a descris grand io s ca p e "marşul lu i Dumnezeu prin lume" . A ceastă fi l o s ofi e a fost pre luată de către Marx, care a spus că ea se află cu capul în j os, trebuind să fie p us ă pe pic ioare. C onsider aprec ierea lui Marx interesantă şi în s e mnată, în să, la fel ca şi alte spuse ale sale, ea a avut consecinţe nefericite. Am discutat acest lucru în cartea mea Societatea deschisă şi duşmanii ei, încercând să fiu drept cu Marx. N ici în prezent (după c e am auzit nenumărate lucruri care m i-au displăcut despre M a rx ) nu am renunţat la convinge� rea că Marx a fost profund impresionat de m i ze ri a pr o l eta r i at u lui şi că a dorit să-I ajute. În s ă în p r e zent am ajuns să cred că Marx era un om foarte ambiţios, un doritor de putere ce se în răia tot mai mult, deoarece goana d upă putere nu -l ducea n ică ieri. EI a demonstrat - lucru esenţial la acea vreme - că trăia Într-o lume, într- o societate rea, într- o lume în care, pe de o parte, ex ista exploatare, dominaţie, foame şi mi ze rie, iar pe de altă parte d omnea luxul. În acest sens, Marx a realizat multe lu cmri, contribuind a stfe l la reformarea acestei lumi. Cea

mai bUIlă lume care a existat până acum

Teza mea referitoare la prezent este unnatoarea: Noi trăim aic i, în vest - ştiu că există şi o "lume a treia" în care lucl1.uile

K. R.

stau a l tfe l

-, in

POPPER & K. LORENZ

lumea ) cea mai bună,

cea mai dr eaptă şi mai

grij u lie pe care a cunoscut-o i s t o ri a, În l umea liberă, in care putem vorbi liber. Este o lume cum 11-a mai fost n ic i când până acum. Şi aş dori să a d au g că la b u n ăt ate a lum i i noastre au con

tribuit în parte şi marxiştii; m ă refer la o am en i ca primam l Vi en ei , S e itz sau c o n sil iem l mu n ic i p a l Breih1er, c ar e au trăit pe vremea tinereţii mele şi au mcut mu lte pentm v ienezi. Î mi face p lă c e r e să recunosc

ac e st lucm. Însă multi intelectuali

cred astăzi că trăim într-o lume m izeră, lucru care n u numai că le este spus în mod repetat tineril or, dar le e st e totodată inocu

lat în permanenţă. Este de la sine în ţe le s că în l ume a noash·ă ar fi ab surd să susţii că ea nu ma i p o a te fi

e xi stă şi b ine şi rău ;

perfecţionată. E ste sarc ina n o as tră şi a tinerei g ene raţi i aceea de

face lumea

mai b ună , cu adevărat mai bună, nu să Înrăută

ţe a s c ă luc rurile. Dacă tineri i privesc lu m e a ca pe o lume mi ze

ră, resp ingătoare, atunc i e i în ş i ş i dev in ne fer ic iţ i , n e fe r ic iţi

Într-o lume extra ordinar de fru m o a s ă - mă g and e sc , de exem În p lu s , ei trăiesc şi lips iţi de recunoştinţă in ace a st ă lume, faţă d e care ar avea n umer o a se îndatoriri, in car e mu lte lucruri ar pu t e a fi îmbunătăţite , în care h·ăiesc o ame n i

p lu, la Austria .

suferinz i ce trebu ie aj utaţi.

Aceasta este pr i n c i p a l a mea teză : Trăim într-o lume b u n ă ,

însă m as s -m ed i a , jumaliştii, inte lectual i i, cred că trăim Înh·-o

l u m e m izeră ş i această c onv i n gere le este inoculată şi t in er i l or .

Ş i, ca o c on sec inţ ă , asistăm la acte îngr o z i t o ar e de terorism, ca în G er ma n ia sau în It a l i a ,

în

urma cărora o am e n i n e v in o v aţi

sunt împuşcaţi d e către tineri având idei măreţe despre o l u me

mai bună şi cre zând că aceasta se găseşte în Rus ia, de e x emp lu , sau în o ri care altă ţară comun istă, unde o ame n i i , înrobiţi, n u au dreptu l de a se e x pr i ma liber, desch i s .

Marx râmâne Mar..Bartley: Aş d o ri să ada u g cateva remarc i referitoare la criti Popper , So-

ca popperiană a lui M arx* . Cele do u ă cărţi ale lu i

* Vezi lista biblio grafică a luc rărilor lui W . W . Bartley III. aflată in inde xul participanţilor la ac este convorb iri. de la s fârşitul cărţii de faţă (n. ed. ) .

VIITORUL

ESTE DES CHIS

cietatea deschisa şi duşmanii ei ş i Mizeria istoricislIllllui com bat în m o d decisiv teoriile marxismului. Bryan M agee , socia list, membm al par l am en tu lu i br-itan ic , scria: "N u pot înţe lege cum un o m cu scaun la cap mai poate fi marx is t , du p ă ce a citit c r i t ic a p opp eri an ă a l u i Marx". E s te una din mu ltele voci care susţin acest l u c m , însă nu treb u i e să u ită m că există numeroşi autori marxişti care contrazic v eh em ent acest punct de vedere. Pri n tre a c e şt i a se află Emst B loch, Georg Lukiics ş i Herbelt M ar cu s e ; ei "usţin că M arx nu a fost i s torici s t, d u p ă cum afir mă P o pp er , pe baza unor citate din Capitalul, c i un uman ist şi un e xi s t ent i a l i s t . Ei mai spun că p re s u p u sul marx ism c ombătut de P opper reprezintă o constmcţie a lui En ge l s . Autori i respec tivi nu n e agă marea influenţă p o l it i c ă a ac e s t e i c on s t m c ţii a l u i E n gel s ; ei nu neagă nici faptul că Po p per a c o nte s ta t acest marxism, rec u noscut de ţări le comuniste şi de Intemaţion a lele a I I -a şi a I II-a şi s i n gu ru l admis de că t re L en in . P rin c i p alul lor ar g u ment îm p otr iva cr it i ci i p opp e riene a lui M a r x se b az ea ză pe câteva manuscrise din tinereţe a lui Marx pe care acesta nu le-a p ub l icat niciodată şi care nu era u cunos cute la vre me a la c ar e Popper îşi elabora, la V i en a , cr it ic a îm

potr iv a lui Marx. Este vorba despre aşa-numitele manusq·ise par i z iene ale tânărulu i Marx. Argumen tu l împotriva critici i popperiene e st e acela c ă în urma de s coperir i i man usc ris e l o r par iz i en e , c r i tic a lu i P o p per ar fi d e p ăş ită . Însă, nu cu mult timp în u r m ă , acest argument a fost de asemenea contestat. În d e c em br ie 1-982 a avut loc, aici in Austria, la L inz, o conferinţă intemaţională asupra m iş cării m unc i tor e şti , în c a dm l căreia un cercetător olandez şi-a prezentat rezultatele îndelungate lor şi " r i gur oa se lor s a le stud ii ale "m an u s cri se l o r pa ri z iene . C onclu z ia cerc etăr i l o r s-ar p utea rez u ma sp un ând că manuscrisele cu p ricin a nu sunt decât o legendă. E le există fizic, în s en s u l lumii 1 p opp eri en e, Insă c on ţi n ut u l lor, impOltanţa lor ţinând de lu m e a 3, lipseşte; nu sunt nişte man u sc r i se nepublicate, pe care Marx le-ar fi putut p u blic a în anumite imprej urări , ci nişte no tiţe n e o rgan iz ate pe c ar e acesta l e-a lac u t c u p ri l ej u l l e c tu rări i " anumitor autori. C ontinutul e s enţi al al acestor "m an u s cr is e a fost c o n s ider a tă aşa-numita teorie a înstrăinări i, la care Marx

K. R. POPPER & K. LORENZ

nu nu ma i că renunţase În 1 846, d ar

şi iron izat-o, ca şi Popper,

în scr ieri le ante

de altfel. Nici în opera p u b l i c ată şi n ic i măcar

rioare, Marx nu a fo s t un partizan al teoriei înstrăinării . S -ar putea spune că

P opp e r

a fost norocos că acele scrieri de tine

reţe ale lui Marx, n ec u nos cu te atunci, nu i-au afectat critica, Însă nu s-ar putea spune că ad v er s ari i acesteia au avut doar ghi nion; d impotrivă, exagerarea importanţei scrierilor de tinereţe

ale l u i Marx a fost, din punctul de vedere al adev ărate i exege ze, în primur raud neglij entă: manuscrfsur n-a fOst studiat te meinic şi în mod critic ; în al doilea rând, procedeu l acestor

critici s-a bazat pe auto ritatea lui M arx, pe faptu l că ace sta a fost un mare autor, ceea c e i-a dus la supraevaluarea unu i ma nuscris lipsit de i mp ort an ţă d in anii tinereţii, p e care l-au p re ferat sc ri er i l or de maturitate, publicate de către Marx însuş i. Cea m ai p roastă formă de conducere cu

excepţia tuturor celorlalte

Popper: N u treb ui e u i tat faptu l c ă societatea noa stră este în

parte rezultatul unei reforme c onştiente; acest l u cru ne poate fi

de aj uto r in continuarea reformări i societăţii, însă, ceea ce e

foarte imp ortant, oricăru i om care intră în p o l i t ic ă , fie sprij i

n indu - s e pe teorii, fie pe noi ideo logii, trebu ie să-i fie clare două lucruri : întâ i, că a re o mare responsabilitate i nte l ec tu a l ă, iar în al d o i lea rând, că poate provoca şi daune . El trebuie să fie conştient că e ne ş t i u t o r şi că tr eb ui e să înveţe să fie deschis, că

n u are v o ie să pretindă că ştie ceea ce nu ş t ie ; trebu ie să se

su p ună au to cr i t i c i i şi să fie

în

stare să-ş i pe rfec t i o ne z e mereu

ideile despre st at şi soc ietate. L ider[ism]ul po l itic este o pros

tie.

E n g le zu l H. G.

Wells a spus odată foarte frumos şi simplu:

" Grown men do not need leaders ", ceea ce

s-ar

traduc e prin

" oamenii maturi n - au nev o i e de con ducători" . Dar nici nu tre buie să înce rc e să apară ca lideri .

Ş i dacă tot am ajuns la insp irateIe remarci englezeşti, aş vrea să mai a da u g două observaţii ale l u i Church il l . Prima s u nă astfe l : Pericolul socialismu lui constă În fap t u l că " Dur civil ser vants will bec ome o ur u nc i v i l mas t e r s · ' . T ra d u s t e x tua l ,

" c iv i

VIITORUL ESTE DESCHIS

servant" înseamnă "servitor c i v il

sau "funcţionar civil" ; este

v o rb a de un funcţionar aflat în serviciul c i v i l serv iciu care se ,

deosebeşte de serviciul militar. Însă cuvântu l are două sensuri :

"civil'· înseamnă în eng le ze şte şi

p o l i t ic os

iar "our civil s e r

vants", serv itorii noştri p o l it i co ş i , pot deven i " our uncivil mas ters", stăpânii n o ş tr i nepoliticoş i,

s up rav e gh et o ri i noştri bru s o c i a l is mul u i ; în ce mă p r i ve ş te îm i este c un o sc u t ace s t pe r i c o l Ceala ltă remarcă a lui Churchill, care are o deosebi>ă im pOltanţă ş i care a tin ge tema convorb irilor noastre de azi, este : ,,0 d em o c ra ţi e este cea mai rea formă de c on d u c ere - cu s in gura e x c epţi e a tuturor cel orlalte". S en s u l ac e ste i re m arc i e s te c ă n i l exista form e de conducere bune, ci doar forme de con ducere rele care nu au nici o şansă de îmbunătăţire şi c are pot fi în lăturate doar prin violenţă, şi forme de conducere rele în c are guvemanţii pot fi În l ăturaţ i prin vot. C arac te ri st i c a cea mai im portantă a d e m o c r aţie i constă in po s ib i l i tat e a d e a sch imba c on ducăt o r i i fără focuri d e armă. Restu l d ep inde de cetăţeni, de d e m o c ra ţi Democraţia nu p o ate fi ma i bună decât democra ţii. Democraţ ii tre b u ie să muncească p entru perfecţionarea ei, acesta este esenţialul. A te p l ân ge d e d e mo cra ţ i e e u n non s en s R ăs p un s u l dat celui ce se p l ân g e astfe l este : Ce-ai făc ut tu pen tru a îmbunătăţi de m o cra ţi a? tali . Aşa a prezentat C h ur c h i l l p er i c ol u l

Instincte ce tânjesc dupa ep oc a de piatrâ Radnit::.ky: Aş d or i să e xpun câteva teze d e s p re relaţia din tre teoria cunoaşteri i şi filos ofia p o l i t ic ă Prima teză este urmă toarea: Poziţiile din filosofia p o liti c ă îşi au rădăcin i le în pozi ţiile din teoria c un oa şt er i i În teoria c u n oa ş t er ii există o d ilemă, care ar putea fi numită d il e m a filosofiei a rgume ntăr i i (das Di lemma der Begriindungsphilosophie). Dacă vrei să ar gu me n tezi o propoziţie c u aj utorul pro p oz iţ i i l o r, poţi fie să c on t in u i procedeul ar gumen tări i fie să- I în trerup i Dat fiind că regresu l la infinit şi circularismul l o g ic nu reprezintă, din punct de ve dere logic, p o s i bil i tăţ i pract ic ab il e , rezu ltă că posib i lităţile rea.

K. R. POPPER & K. LORENZ

le se reduc la dilema : ori o ruptură d o gmatică gu men tări i ori scept i c is m ,

procedeului ar

A d oua teză : A c east ă dilemă a t e o r iei c u n o a şter ii , care face parte din stilul de gândire al filosofiei ar gu men tări i are ca re p l ică in filosofia politică, alternativa: ori d o gmat ism în forma subordonări i individului faţă de c o l e ct i v it ate ori an arh ie Cu a c ea st a se naşte întrebarea dacă alternativa în cauză constituie intr-adevăr o dilemă. A treia teză: În cazul modl1 lui de viaţă reprezentat de mi c ro grupur i le comunităţilor tribale această alternativă constituie intr-adevăr o d i le m ă . Omenirea a trăit h'e i sau patru milioane de an i în m ic i cete de vînători sau culegător i; Într-un asemenea m i c ro gru p fac e - to - fac e toţi membrii se cunosc p e rso n al şi pot intra în c ont act d irect un ii cu alţii. în cazul în care ar prac tica anarhia, un asemenea gmp ar d i s p ăr ea ca grup ; nu-i rămâ ne decât alternativa subord onări i individului faţă de colectiv i tate. Sălbaticul este u n c olec ti v is t s i lit de împrejurări. Instituţ ii le n oa s tr e morale sunt a dap t at e formei d e viaţă a microgmpu lui, fiind as imi late incă din faza soc ial izării copi il o r ceea ce are drept consec inţă faptu l că e le ne domină şi a s tăz i emoţ iile. Însă dac ă în vremurile moderne principiul subordonării in d iv i dului faţ'l de c o l ecti v i tate este în continuare pr iv i t ca unica mo dal itate de menţinere a o rd in i i sociale, atunci se aj u n g e cu necesitate la totalitarism. Prin urmare, colectiv ismul modem este o încercare d e intom'cere la stadiul omului sălbatic. A patra teză: F ilQsofia m gu men tăr i i reprezintă fun damentul ep istem o l o g ic al a c ele i perspective d i n filosofia politică car e pl e d ează pentru o planificare cuprinzătoare. Este poziţia denu mită de Friedrich von Hayek ,,raţionalism constmctivist". Esenţa ei constă În cred inţa că Întotdeauna e posibil să obţ i i rezu ltate mai bune pr i n int e rme d iu l p l an i fi cări i decât printr- un proces autoordonator care, asemenea unei "mâ ini invizib i le", creează o o rdine spo ntană De ideo l ogi a p lanific ări i central iza te ţine şi h o li s m u l aprec ierea p otr ivi t căreia co le ct iv itatea şi nu indiv idul se află în centru', că statu l ar trebui să s erv ea sc ă co lectivităţii şi nu individului. În ce măsură se bazează ide o l o g ia plan ificări i cenh"al izate pe filosofia ar gu mentării ? O pol iti c ă de ,

" ,

V IITORUL ESTE DES CHI S

plan ificare c u p rin z ă to ar e este raţi onală numai dacă plan ifi c a

torul p osedă cunoştinţe sufic iente despre fun cţ i onarea societa ţii. Cu cât e mai cuprinzătoare restructurarea plan ificată a so c ietăţii, cu atât mai vaste şi mai s igu re ar trebui să fie cunoştin ţele deţinute de instanţele p lan ificări i centra l izat e . A c incea teză : D i l ema "ori dogmatism, ori anarh ie"", care pentru m o d u l de viaţă al m icr o grup u l u i este cât se p o at e de rea lă, nu mai constitu ie o dilemă p ro p r i u - z i s ă în ca z u l macroso c ietăţii abs tracte (flbstrakte GrojJgesellschaft). În acest context dilema d i s pa re În dată ce apare o a tre ia posibilitate. Criticis mu l l u i Karl P op per oferă această a treia p o s ib i l i tat e . În dată c e se recun oaşte că şi in domeniul p o l it i ci i este posib ilă o rezolva re ra ţ i o n a l ă a prob leme lor, d i l e m a dispare . M odelul so luţio n ă r i i raţ i o n a le a pr ob le m e lo r este acelaşi În toate do men ii l e : j o c u l comun al creativităţi i şi criticii. E s te in esenţă un model evo lu ţion ist, care îş i are corespondentul în d o me n iu l b io logiei în j ocu l comun al mutaţie i şi selecţiei . P e parcursul evoluţiei cu lturale s-au nascut treptat premise le unei soc ietăţi a oamenilor l iberi. Cu alte c uv i nte , a de v e n i t p o s ibilă crearea unui asemenea tip de s oc i et ate , în cond iţi ile în care oamenii doresc aceasta. Dintre ac e s te p re mis e fac p arte formarea unei tradiţii critice avân d adevărul drept principiu re

gu lativ, recun o a ş te rea

failibilităţi i de

principiu a capac ităţi i

umane de cunoaştere şi înţe le g ere a faptu lui că d i s c u ţia raţio nală c o n s t i tu ie în blemelor.

orice domeniu un

mij loc de rezo lvare

pro

De aceea, una dintre premisele s ociet aţ i i deschise este insti tuţionalizarea criticii.

nalizat o

Î n sisteme le

d emoc rat i ce s-a

institutio

formă de c r iti că faţă de guvernanţi : p os ibi l itate a a le

ger ii prin vot a c e l o r ce gu v em eaza. O guvernare e ste l e giti mată d e m o crat i c doar atunc i când le

o feră

cetaţenilor aceas tă

p o s i b i l i tate. În aşa-numite le dem ocraţii p o p u l are le este inter

zis cetăţenilor chiar şi dreptu l

totul

de a-şi

e xp ri m a opţiunea cu aj u

p i c i o are l o r , prin p le care; din punctu l de vedere a l deţ ina

tori lor p u ter i i această p r o ce d u ră

este

raţionala, cac i altminteri

un p r e ţio s c api t al uman ar parăs i ţar a . C azu l ideal ar fi o com

petiţie între state penhu atragerea cetăţen i l or. Acest lucru ar fi

1 00

K. R. POPPER & K. LORENZ

fo lositor şi în O ccident ; astfel statele s-ar preocupa mai mult de sporirea atractivi tăţii ca patrii adoptive. Pe scurt, cazu l ideal ar fi o competiţie a sistemelor şi o intrecere între state. Căci la fe l cum în ştiinţă competiţia teorii lor este de neinlocuit pentru progresul cunoaşterii, tot aşa co mp et iţ ia i deilor pol i t ice este de neînlocuit pentru perfecţionarea instituţiilor. Ce se înţelege însă aici prin "perfecţionare"? Metoda demo cratică e formală; singură, ' ea nu poate înfăptu i o societate a oamenilor liberi şi, asemen i oricărei metode, ea poate fi uşor fo los ită abuziv, degenerând În tr o dictatură a maj orităţ ii. Con ceptul de societate deschisă pune accentul pe rolul discuţiei ra ţionale şi a criticii. Dar, asemeni c o nceptului de di s cuţie raţio nală şi acela de societate deschisă rămâne formal. A şasea teză: Punctul de v ede re valoric ( Wertstandpunkt) trebuie introdus printr-o luare de poziţie; numai atunci când este făcut explicit un punct de vedere valoric, un sistem moral po ate fi supu s criticii raţiona le. A şap tea teza: Un s istem moral se fundamentează pe un anumit pOltret uman şi pe un anumit ideal uman A opta teză: Metodologia lui Karl Popper a creat posibili tatea optimizării acestui portret uman. Tradiţiei dominante în istoria fi losofie i, a filosofiei argumentăr i i în sensul raţionalis mu lui clasic i se opune raţionalismul critic, care sublin iază fap tul că nu suntem obligaţi să dogmatizăm o poziţie sau alta. Punctul de vedere valoric care stă la baza societaţ i i deschise în sens popperian se fundamentează pe un portret uman care re cunoaşte, pe lân gă failib i l itate, şi unicitatea persoanei şi care priveşte libertatea personală -ca pe o va loare fundamentală. Dacă, plecând de la acest punct de vedere valoric, sunt supuse judecăţii diversele sisteme, atunc i întrebarea decis iva va fi: Ce marjă de l ibertate i se poate acorda individului? Sau altfel for mu lată: Îm câte domenii ale vieţi i intervine statu l? Di stin cţ ia cea m a i impottantă este atunci cea dintre statele de drept libe ra le, în care funcţionează sep araţia puterilor şi dictaturile mo no cratice. Filosofia raţionalismului critic constituie unul din fundamentele filosofiei societăţii deschise, a statu lui de drept libera l. Această modalitate de viaţă e s te expusă multor perico-

VllTORUL ESTE DESCmS

101

iar în zilele n oastre este exp u să t en d in ţe l o r aut odi stru gă toare care îşi au or i gin ea în c o n fe r rrea unui caracter t otalitar i de i lor l ibera l e . le,

A egali=a Înseamnă a

suprima libertatea

o cetate este pe at ât de s o l i d ă pe cât de solidă este garn i z oan a ei. U şu r inţa cu care se poate abuza de ea poate fi i l ustra

tă c u aj ut o ru l

a numeroase exe mpl e . Un stat p oate şi el aj l' n ge la c h erem u l unor cercuri de in tere se , a unor c artel ur i , a unor sind icate. Un e xe mp l u impresionant este cel al statului suedez al prosperităţii. Este interesant d e o arec e o ţară cu un cadru de mocratic ş i-a subminat economia printr-o i d e o l o g ie p ute rn ic e gal i t ar istă, aj u n g ân d ap oi prin p o l it ic a sa de imp oz i te pe o traiectorie c are p ân ă la urmă subm inează progresiv statul de drep t . Cauz a ace s te i e v o lu ţii e s te trans fo rm are a i de i i de e gal i tate - o idee l ib era lă - în ceva totalitar. De la ideea liberala a e ga l ităţii drepturilor - unul din stâlpii de susţinere ai st atu lu i de drept - şi de la maxima derivabilă de aici a condiţiilor c o mp et iţiei oneste s-a aj uns la conferirea unui carac ter totalitar ideii e gal ităţ i i re z u ltat e l or c o m pet iţ i e i , ap o i ideii e ga lităţi i c on diţiilor de viaţă, mergându-se până la i dee a u t o p ică a destinelor pe cât posib i l egale. În aceste con d iţi i , se proiectează foarte p u ternic pe fundal ideea de om (pr iv i t doar) ca specie. De buna seamă, această i d e o l o g i e se bazează pe un portret uman t o ta l diferit de cel care s tă la b a z a liberalismului clasic. Lui îi cores pun de şi i dealul statului - al statu lu i minimal, pe de o parte, şi al statului max imal, de cealaltă parte.

Aş dori să înch e i

teză provocatoare şi cu un a triv i al ă . mai bun m ij l o c de a d i struge eco nomia de piaţă ş i împ reun ă cu ea p re mi s e l e s o c ietăţi i des c h i s e, este c o n ceptu l de dreptate socială, inţe les ca egalitarism . în ceea ce priv e ş te tez a tri v i a l a, aceasta este urm ăt oarea : Menţi nerea s oc i et ăţ i i d e s ch i s e rep re z in tă o s arc in ă permanentă. Menţinerea aceste i m o dal ităţ i de v i aţă , care constitu ie o ex cepţie în i stor ia omenirii şi p e care doar o mica p arte a omenirii a avut n o r o c u l s-o cunoască, depinde de generaţia tânără, de cu o

Teza provocatoare este : Cel

1 02

K. R. POPPER & K. LORENZ

m ăs ura în care ace asta este decisă s-o apere, atât în exterior, cât şi în interior.

Falsa

educaţie nâ::uind către infailibilitate

Slade: Sub titlul "Soc ietatea d e s ch i să", în tem a de astăzi este vorba în primul rând despre oamen i. B in e în ţ e l e s că t em a

are multe co nve rg enţe cu pol i t i c a , dar nu numai cu ea; de aceea aş d ori să critic o in s t ituţ i e în ap a ··en ţă n ep o l it ică , şi anum e sis temul educaţional. Teza m e a e simp lă, dar cred că nu e lips ită de Însemnătate. Ea poate fi fo rm u l ată astfel: Aproape cu toti i suntem e du caţ i în şcoală în direcţia recunoaşterii autoritătil or. În opinia mea, nic i şcoala şi, parţial, nici universitatea, nu În curajează cap ac itate a critică a gândiri i umane; ma i mult, se pare că ele o reprimă. D u p ă mine profesori i au obli gaţia sa educe tân ăra ge ne raţ i e în d irec ţ i a dobândirii unei gândiri cri tice, as tfe l în c ât ac e şt ia să poată c ontribui în vi itor la s oc i etate a

deschisă.

La vârsta de 1 2 ani l-am intrebat pe p r o fe soru l meu de fizi c ă ce este energia. Astăzi ştim că răs p unsul la o a se menea În tre bare este foarte dificiL în să profes orul meu nu a făc ut nici o în cerc are de a-mi răs p un de la întrebare. Acesta e ste un foarte n eîn s emn at exemplu luat din viaţa m ea de şcolar; intotdeauna când încerc am să pun o în trebare critică, nu primeam nici un răspuns. F iecare d intre noi ştie că s untem s upu ş i greşelii. în împre jurări normale însă, n u suntem aproape niciodată d isp u ş i să a dm it em faţă de alţii faptul că suntem failibil i . Sunt şi e xc e p ţii interesan te, d e p i l d ă încercarea de a vorb i o limbă străină. La întrebarea "Vorbiţi germ an a ? " se p r i m e ş te adesea ră s p un s u l "Da, p uţin" . În ace st caz, o mu l recunoaşte bucuros insufic ienta cunoaştere a l i mb i i străine, însă în a lte domeni i îi este te am ă s-o fac ă . În mod normal, o m u l încearcă să-şi ascundă failibili t ate a . Faptul ar p ute a fi priv it ca un fe l de c o n sp i ra ţ i e : cu toţi i ştim cât de mu l t s un tem s u p u ş i gr e ş e l i i, cât de puţin ştim, dar nimeni nu recunoaşte asta cu p l ăce re. În şcoală am fost educaţi ca şi cum cap u l nostru ar fi o gă leată - aşa cum a descris-o

V IITORUL

ESTE DES CHIS

1 03

P opper - iar sarcina profesorilor ar fi aceea de a ne turna în capete infOlmaţia cu ajutom l unei pâlnii potrivite. Dar dacă se sizăm ceea ce e greşit în educaţia n oastră, atunci de ce ne este atât de greu s - o schimbăm? A îmbunc1tă,ti şcoala înseamnc1 a scc1pa de profesorii nefericiţi Popper: Am fost printre primii studenţi ai institutului p eda gogic din Viena . Am făcut parte d in prima p ro m o ţi e , 1 925-

1 92 7 . Unu l d in colegii mei apropiaţi de atunci, Robert Lam mer, este de faţă şi dores c să-I salut. Am fost, asemen i lui Ro bert Lammer, un entuziast reformator de şcoală. Dar, spre deo seb ire de practica reformei şcolare, am fost sceptic cu privire la teori i le care stăteau la baza reformei şcolare, raportându-ma întotdeauna critic la ele. La acea vreme am încercat să-mi dau seama ce este mai important pentru reforma şcolară, cum p oate fi reformata efectiv şcoala? Reflectând asupra propriilor mele experienţe ca tânăr profesor în 'ş coli slabe, am aj uns la con c luz ia ca cel mai important este să li se ofere profesorilor slabi posibil itatea de a părăsi şcoala. (Aprobare în rândurile as is tenţei). Am observat că doar oamen ii cu o anumită încl inaţ ie - nu este vorba despre o încl inaţie inte lectuală propriu-zisă, ci de o l egătură interioară cu copiii - pot fi buni profesori. Pe de altă parte, mu lţi profesori sunt "mşfăcaţi" de şcoală, ca să spu nem aşa, fiind nefericiţi în acest domeniu, din care nu mai pot ieş i. În ce mă priveşte, am făcut o propunere foarte s implă: Acestor oameni, cu nimic mai răi decât alţii, trebu ie să li se construiască punţi aurite pentru a putea ieşi. Astfel vor putea ven i în locul lor profes ori tineri, dintre care o parte sunt dascăli înnăscuţi. Atâta timp cât mulţi dintre profes ori sunt înacriţi, ei îi măcresc ş i pe copii şi- i fac nefericiţi. Profesori i aceş t i a ră mân în şcoală până la vârsta de pensionare şi rasuflă uşuraţi când aj ung să-şi Încaseze pensiile, Atâta vreme cât în şc oală există profesori înăcriţi, şi nu puţini, care-şi terorizează elevii din motive lesne de înţeles - fiind terorizaţi de superiorii lor, de inspectori - şcoala nu va putea fi mai bună.

1 04

K. R. POPPER & K. LORENZ

Şi medicii trebuie să aibă dreptul să se înşele Petrovic: Am fost invitat astăz i aici nu în calitate de cerce tător indiv idual, ci de director de studii, de membru al unei co munităţi profesionale care se ocupă de aspectele sociale ale medicinii. Sir Karl Popper m-a rugat ca în prezentarea mea să pun pe primu l plan mai ales experienţele mele profesionale din domeniul organizării şi cercetării medicale. Voi începe cu problema cea mai dificilă: În ce mod trebuie ajutat să moară un bolnav aflat la sfârş itul vietii? Pentru med ic aceasta este o sarcină grea. Pentru mine personal, sarcina a fost şi mai dificilă, fiin dcă mulţi dintre bo lnavii mei au fost tineri suferind de cancere osoase primare şi de leucemii acute . Legat de a cea sta, experienta m-a învăţat că, atunci când un om află că are o boală mortală, el străbate, cu paşi mari, următoarele patru etape: La început nu- i vine să creadă că va muri în curând. Se gândeşte dacă nu cumva diagnosticu l e greşit. În această fază îl Iăsam pe bolnav să se îndoiască, cu atât mai mult cu cât o eroa re de diagnostic este posibilă în cel puţin 1 5 % din cazuri. Ceva mai târziu bolnavul ajunge la celiitudinea că are o boală letală şi se întreabă: De ce EU? Nu numai credinc iosul ci şi agnosti cui vede deseori în boala lui un fel de nedreptate . In aceste situaţii am încercat, de regulă, să discut cu el raţional ; a fost poate o greşeală, însă eu însumi sunt un agnostic care nu poate gândi şi oferi exp licaţii decât pe temeiuri raţionale. Când bol navul e sigur că va muri curând, trece printr-o fază de depresie şi speranţă. Starea depresivă e explicab ilă, pe când speranta e iraţională, constând, de pildă, în speranţa că ştiinţa medicală ar putea descoperi exact în acel moment o nouă terapie. Am încu raj at doar cu măsură şi cu reţmere aceste speranţe. Nu trebu ie să ignorăm demnitatea omului, nu trebuie să-I cons iderăm pe bolnav naiv. în cele din urmă, muribundul se· resellll1 ează In faţa destinu lui. În ce măsură este acest fapt psihologic, şi în ce măsură este fizio logic? Nu ştim. Eu am observat doar următoare le lucruri: Dacă bolnavul crede că viaţa i-a fost un eşec (majoritatea oameni lor gândesc astfel), el se resellll1 ează mai uşor şi-şi acceptă î<iră prea mare

1 05

VIITORUL ESTE DES CIn S

s fârşitu l , chiar dacă este p rematu r. În gene ra l , bolna vu l care a at ins această fază va muri în câtev a z ile sau în câteva ore. În să dacă bo lnavu l a avut o v iaţă p l ină de succese, atunci va lupta ma i departe împ otr iva morţii; pentru un asemenea bol nav , moatiea este - ca orice alt eşec - de n e ac cept at . În această ultimă fază familia este de ce le mai multe or i i n capa bilă din punct de ve d ere psihologic să stăpânească situaţia. Pentru medic dificultatea nu e cu mult mai mică. D e câte ori a fost pos i b i l , am rămas sin gur cu muribundu l, Îat'ă a spune gre utate

vreun cuvânt. Probabil că am înţeles, în asemenea momente, ce ar putea să Însemne "filosofia vieţii", În mod si gu r am regretat faptu l că no i toţi, med ic i şi profani suntem atât de puţin pregă tiţi pentru m oarte . Pentru m ine acesta este un exemp lu t ip i c de comportament "Închis" (.. geschlossenes " Verhalten). A doua mea prob lemă soc i omedicală este un a teoretică:

Când este un om mOli d in o r gane l e şi ţesuturile să-i

punct de vedere c l in i c , astfel Încat poată fi fo l o s ite În vederea unui

transp lant chirurgic al? Astăzi pro bl em a este

termediul

când

encefalogra fi e i ; bolnavu l

re zo l va tă pr in in este mort c l in ic atunci

creierul său este mort, chiar dacă alte organe

şi

ţesuturi

funcţionează. În ultimii ani, odată cu Întreruperile de sat'c ină

s-a ivit o nouă p ro b l em ă : P utem extrage de la fetusul a flat încă în viaţă - şi care va muri oricum foarte rap id - organe, ţesu turi, celule care să fie fo losite în

cercetarea

şi tratamentul me

dical? Fără nici o ezitare, răspun d p o z itiv (părerea mea pers o nală despre întreruperile

sarc ină este o cu totul altă proble

mă). Societatea contemporană are vederi mult mai largi acest domen iu, chiar

dacă

în

onorab ilele susţinătoare ale m işcării

a femeii vorbesc despre "real izările l or istorice" c ontracepţ i e i şi a i Întreruperii de sarcină

de emancipare În termen ii

A tre i a problematică profesională este incomodă şi extrem de del icată. Este vorba de spre eroarea medicală. Unde se află

dintre eroarea ca şi consecinţă a cun o ştinţ e l or şi eroarea datoram ign o ranţe i me ind ivid? De exemp lu, ch irurgu l amputează un br aţ

l im i ta exactă

noastre med icale incomplete dicului ca

întreg, de oarece toate testele au ev idenţiat la nivelul degetulu i existenţa unu i cancer primat· osos. Apo i studiază toate celulele

1 06

K. R. POPPER

& K. LORENZ

tumorale utilizând toate metodele molecular-biologice moder ne, fi in d u - i necesare în acest scop mai multe lun i de zile (în unele cazuri p ac ie ntu l operat a decedat deja, În momentul finalizării cercetări lor). Ap o i este evidenţiat fap hil că tumoarea nu era chiar atât de m al ign ă ; asta Înseamnă că, p ro b ab il , ar fi fost suficientă amputarea degetului. Da, dar cum p o ţ i şti ac e st lucru în t i mp uti l? Natural, se întâmplă şi c a un medic neexpe rimentat să p un ă un d i agno s t ic indiscutabil greş it. De aceea ar trebui să se aducă mai des în discuţi e a ş a-n um ite le ,.analize greşite", pentru a s e învăţa mai m u lt din greşeli. De asemenea, ar treb u i ca după decesul fiecărui bolnav în spital să se facă aut o ps ie . Conform unor estimări re levante, în 1 5% d in cazuri diagnosticul bolii este gre ş i t, iar în 30 până la 40% din cazuri medicul nu a cu nos c u t inainte de autopsie cauza decesului. Ce l egătură au toate acestea cu filos ofia lui P opper? Una foarte strânsă şi foarte importantă ! ,,Anal izele greş i te ", a ut op s i il e sis tematice ne pot ajuta să înţe l e gem multe despre eroarea m e dica lă. Karl P oppe r scria: Pe n tru a învăţa trebuie să ne folosim tocmai de pro pr i i l e noastre greş eli. A as c unde greşe lile este prin urmare cel ma i mare păcat intelectual. A greşi este ome n e s c , i ar grupu l social al medicilor trebuie să fi e deschis, cr iti cabil. Nic i un medic nu deţ ine şi nu va deţine m on op o lu l ade vărulu i ; ştiinţa medicală nu este decât căutare neîntreruptă a adevărului. Mai mult, trebuie să a dm it că ce rc e tăt oru l din do men i u l medical poate cădea În ero area metodologică de a căuta c eva care s ă- i confilme propria ip o te ză, în lo c să caute ceva care ar infirma- o . Este o tentaţie pe care eu însumi am resim ţit-o de mai multe o r i . D in fericire, după cum c o lab orat or i i mei re p etă mereu, pentru mine a e xi stat, în u l timi i douăzeci de an i , sfântul Popper, care mă fereşte de această ten taţie . Popper: Pentru D u mn eze u . . . Petrovic: P entru a s ta, noi, o am en i i din me d i c ină , trebuie să vă fim recunoscători. (Aplauze). în c ont in u are, aş d or i să for mulez o singură Întrebare: C ine ar tre bui să d ec i dă în proble mele socio-medicale? D e pildă, c in e ar treb u i să p art i c ip e la o a ş a - nu m i t ă comisie etică? Ce criter ii dec izi onale trebu i e alese? O Întrebare asemănătoare p oa te fi pusă şi c u privire la modul

VIITORUL ESTE DES CHIS

1 07

de impă rţ i re a fondurilor d est in a te cercetării medicale. Trebuie să sublin iez că n i c i o d ată nu p o ţi şti cu p rec i z i e d in c e direcţie

p oate ven i s o l uţ i a une i probleme me d i ca l e . M embr i i unei ase

să ia h o tăr â ri le p r in tr-un sistem de vot secret? Înt r- o as emenea eventua l itate în să, n ic i unu l nu-şi poa t e asuma o răspundere pers on a lă . Ca urmare, nici macar o c riti că c on structivă p r i vit o are la a legerea fiecăl11 i membl11 al c o m i s iei nu este p o s i b i lă. Î n acest e împrejurări, c o re ct are a erorilor ş i Îmbunătăţ iri le s un t exc luse. Cu alte cuvinte, o asemenea co m is i e nu ar fun cţi on a ca o mostră a soc ietăţii deschise, ci ca una a soc ietăţi i înch ise, în care gre ş el il e nu sunt corectate prin intermediul cr it i c i i popper i ene . Dorinţa mea e st e ca m edic ina , univers itatea în gen er a l , să dev ină un mode l al noii et i c i p r ofe s i on a l e p opperien e . Un as pe c t fo art e per i c u l o s al conflictu lui dintre co mpe te n ta pro fe sională ş i p r e r ogativ e le rep rezentativ ităţii dep line este urmă toru l : Repre z entan ţii sin dicate l or în comis i i sunt fie putern i c o rien t aţ i i deo lo gi c , fie călăuziţi de interese profes i on a le pre cise . Oricum, s i ndic ate l e sunt cel mai adesea ilustrări ale s o c ie tăţ i i "închise", care nu prea este capa b i lă d e îmbunătăţiri şi înn o ire . A fost cât pe - ac i să spun că teama de progresul şti inţi fic, tehn ic ş i soc ial îşi găseşte expres ia în su c ce s u l electoral al s indicate lor! E xpe r i en ţa m-a invăţat că În cazul in care comisia med i c a l ă dec i de p r in sistemul v otului se c ret iar reprezentanţii sindicatelor sunt maj o ritar i, atunc i vi ito111 1 cercetări i şi acti vităţii medicale este in mare p ericol. Karl P opper scria că trebuie să inţelegem bine că, pentr u a descoperi şi co r ecta greşelile, avem nevoie de a l ţi oamen i (p re c um ş i alţ i i au nev o ie de noi); avem in spec ia l nevoie de oameni cu alte ide i , de oamen i c a re au c res c ut Într-o altă atmosferă. Tocmai de aceea aş dori să subliniez că in fiecare ţară ar trebui c a din fiecare c om i s i e şt i i n ţ i fică şi med icală să facă parte şi câţiva membri străini. A stfel s-ar putea indi s c utab i l aju n ge la lu area unor dec izii ma i bune, după cum am invăţat din prop r i e e xpe r i en ţ ă in F ra n ţ a şi în S . U . A . O r ic um , ţelur i le c ercetăr i i med icale, ale cercetării în gen e ral , au un caracter internaţ i onal .

menea comis i i ar trebu i

1 08

K. R. POPPER & K. LORENZ

Krellzer: Dat fiind că profesorul Popper tocmai s-a eschivat de la trecerea sa în rândul sfinţilor, îmi permit în acest punct de convergenţă să adresez ultimilor doi invitaţi o întrebare şi, ală turi de ei, şi profesorului P opper: Ar fi prin urmare corect ca, întrebat înainte de operaţie de către pacient dacă cunoaşte chi rurgie, medicul chirurg să-i răspundă: "Da, puţin"? Aceasta este o problemă reală, similară celei care se pune in situaţia în care un pilot ii spune pasagerului că a învăţat "un pic" de pi lotaj . Popper: N u mi-am pu s încă această întrebare, dar c on s id er că el ar putea răsp un de cam aşa: "Din păcate, nu ştim prea mu lte , Însă im i voi da toată silinţa . . . .. Medici i fac me reu gre şeli dintre cele mai mari şi au m otive spec ia le ca sa l e minuias că. Se consideră că n-ar trebui să le facă cunoscute, deoarece a ce a sta ar duce la p i erder ea încrederi i pacientului, iar încrede rea reprezintă un facto r esenţial al procesului vindecării. În opinia mea, această atitudine este greşită. Pacienţii ştiu foal1e bine că medicii gre şe s c şi ar avea mai mu ltă încredere dacă medicii ar recunoaşte-o desch is.

Un jurnalist popperian Lillgens: Între pal1icipanţii la acest simpozion, eu sunt sin gurul profan. Nu sunt nici fizic ian, nici fiziolog, nici politolog, nici filosof, ci jurnalist. Vă rog să înţelegeţi că în această situa ţie nici nu cutez sa încerc să aduc o contribuţie de sine-stătă toare la opera lui Karl Popper. Nu pot face decât nişte asociaţii la cele auzite de mine în ultimele zile, asociaţii strâns legate de profesia mea. Prima asociaţie este următoarea: Doar în societatea deschi sa există jurnalişti liberi. Într-o societate închisă, poate exista, ce-i drept, o economie relativ liberă, însă niciodată un jurna lism liber. Luată în s ine, constatarea nu este nouă, însă, în ceea ce mă priveşte, am învăţat pe parcursul simpozionului să înţe leg mult mai bine de ce lucrurile stau astfel. Utilizând termi nologiile lui Popper am putea compara societatea cu un orga nism care încearcă să supravieţuiască. S istemul social ar repre-

VIITORUL ESTE DESCHIS

109

zenta astfel o teorie a organizării convieţuirii umane, care tre buie să-şi dovedească valabilitatea. Viaţa noastră de zi cu zi reprezintă acel experimentulII crucis in care elementele singu lare ale construcţiei teoretice s ociale sunt falsificate. Am în vedere, drept exemple, teza marxismului potrivit căreia statu l ar Înceta să mai existe în anumite împrejurări, sau crezul pro movat de revoluţia burgheză, după care separaţia puterilor în stat va asigura drepturile cetăţeneşti, ori teza fasc ismului p otri vit căreia Fuhrerul reprezintă incarnarea voinţei poporului. De sigur, există încă multe alte asemenea exemple. Dacă sistemul social supus discuţiei este compus din mai multe ipoteze, inde pendente unele în rap0l1 cu celelalte, atunc i infirmarea unei singure ipoteze nu este o nenorocire prea mare. D impotrivă, dacă un sistem social se fundamentează pe o teorie închisă, unică, atotcuprinzătoare, atunci falsificarea acesteia ar fi o ca tastrofă s ocială. Fiecare societate inchisă trebuie să facă t oate eforturile pentru ca o asemenea falsificare a ideologiei sale să nu se poată produce în nici o împrejurare. Probabil că fals ificarea cea mai importantă a tezelor sociale false din cadrul societăţii deschise este cea pe care o poate adu ce jurnalistul liber. Acesta este concomitent ochiul, urechea şi gura organismului social. Prin el, organismul social este în măsură să afle şi să articu leze circumstanţele în care a fost infirmată o anumită teză ideologică. De aceea, orice dictatură a soc ietăţii trebuie să scoată ochii, să astupe urechile şi să zăvo rască gura organismului social. În soc ietatea închisă, jurnalis tul liber nu poate exista. Societatea deschisă este de neimaginat fără j urnal i ş ti liberi. Ea trăieşte din falsificarea cât mai rap idă a teoriilor eronate, a măsurilor sociale greşite, care pot fi astfel în locuite cu unele mai bune. Pentru obţinerea aces t o r rezultate, îndeplinirea de către jumalist prin faptul că, după şti inţa şi conştiinţa sa, el scrie ade v ăru l a sarcinii de a fi ochiul, ure chea şi gura organismului social, este esenţială. Ajuns aici, aduc în discuţie cea de-a doua asociaţie pe care mi-a inspirat-o acest simpozion. Încă înainte de a vă v orbi, am avut oarecum senzaţia că Logica cercetării a lui Karl Popper nu numai că rezolvă problema modului de tratare a teoriilor -

1 10

K. R. POPPER & K. L ORENZ

ştiinţifice, dar că ea ofera totodată, cel puţin în aceeaşi m ăs u ră , s o l uţ i a unei a lte pr o b l eme care, pe n o i , jumal iştii, ne preocupă

în permanenţă : pr o b l e m a "ob iectivităţii" n o as t re . cu noi există, de

a s em

ene a , o teorie p e care

În le gătu ră

ac um aş

t e o r i a găleţii j u m a l i s t i c e , c onform

num i - o

căreia noi înr e g i străm doar totalitatea fapte lor, preluăm toate re fl ec ţ i ile , urmând ca, după ce au trecut prin n o i , să iasa la iv e a l ă relatarea corec tă, o b iec tivă, c onforma cu adevăru l . A ce ast ă i m ag ine este un nonsens şi cazul j um a l i s mu l ui . Asemen i omulu i de ştiintă, juma l istu l are, aproape întotdeauna, o anumită ipoteză privitoare Ia desfă

ş urarea evenimentu lui care-l inte resează sau la modu l în care

p o ate fi e xp l ic a t. Şi în cazu l său realizarea esenţ ială c ons tă in c l ăti n a r ea critică a propri i lor ip oteze. V o i i l u s tra acest lucru cu

aj utorul unu i e x em p lu : În tr-o relatare despre con stru irea unor locuinţe s o c ia le , am p l ec at de la ip o te za c onform

c ăr eia

c on

stru irea locuinţelor pri v ate ar fi ma i ieft in ă decât constru irea de locuinţe susţinută d in fonduri pub lice. Sarcina mea de a verifi ca această ipo t e ză nu se deosebeşte cu n im ic de cea a omului

de ştiinţă: nu este sufic ient să mă r e zum la gă s ir ea unu i exem

plu în care

c onstru cţ i i le soc iale s-au dovedit mai co s tis it oare , să încerc să- mi falsific teza; astfel, dac ă d e sc o p ăr o s ingură construcţie s o c ia lă care s-a d o v e d i t mai ieftină decât cele p r i v at , atunci teza m ea e fals ificată. De altfel, am dat p e s te o asemenea constmcţie socială ieftină, iar acum mă aflu în faţa di lemei, discutată în p r im a zi a simpoz ionu lui, dacă să renunţ d ej a sau nu la teza mea din cauza acestui s in gur experiment care o contrazice. Asemen i omului de ştiinţă, a m revăzut experimentul şi am d e s c op er i t că oficialităţi le comunale nu au inc lus anum ite costuri de deschidere a ş anti eru lu i şi de p l an i fi care în c o stur i le totale de construcţie. Dacă le a d ă u gam ş i pe acestea, teza mea d e v enea d in nou valabilă. Cu a lte cuvinte, ceea ce vreau să spun este că orice j u m a l i st corect lucrează în ci tre b u i e

fa pt , conform princ ip iilor popperiene a l e fals ificări i . Atii c o lu l

ideal ar putea fi rea l i zat astfel încât să conţină in "frunte" teza

ce tre b u i e demonstrată, în josul căre ia j u m a l i s tul tre b u i e s ă p re z i n te, pe rând, exper imentele sale d e st i na te falsificării pro priei teze, în aşa fel încât

c it i t o ru l să

le poată repeta întocmai,

VllTORUL

ESTE DES CHIS

111

sa poată urmari în lănţuiI'ea c o nc l u z i il o r şi eventual sa des co p e re punctu l e i s lab sau contrad icţiile. P rin urmare, nici j umal is tul n u relatează adevăru l, ci o propoziţie - conformă celei mai b u ne ştiinţe şi conştiinţe a lu i - refer itoare la adevăru l pe care-l investighează. Î n consecinţă, p o s ib i l itate a de a greşi ţine de c o n d iţ i a j um a l i s tu lui i ar gre ş e li vor fi comise în nenumăra te rânduri. Căci dacă articolele lu i sunt realizate în aşa fel încât el să a ibă d reptate în toate împreju r ări l e , atunci, asemen i te o r i i lor ştiinţifice an a l og e ele nu conţin în realitate nici un enunţ. De aceea, nu consider că rec u n o aşte re a şi asumarea erori lor j umal istice este o ruşine, ci le privesc ca pe dovada cea mai ,

sigură

că se practică un j urnal ism onest şi corect. Î n să paralela merge şi m a i departe . Există şi

în gazetărie de Kuhn împotriva lui P oppe r P otriv it acestora, descoperirea ad e v ăru lui în gazetărie s - ar de sfăşura În tr - o cu totu l altă m o da l i t at e ; nu relatarea car'e se află mai ap ro ape de adevăr s -ar impune, ci mai d e grab ă cea care are d e protea ei maj oritatea jurnalişt i l or, sau poate pe cei mai d e m a g o gi d intre ei, c e l ma i bo g at ziar sau lobby-u l cel mai putern i c . Dacă această critică s -ar re z um a la semnalarea p e r i cole lor ce a men inţă o relatare c onformă cu adevălUl, atunc i ar fi p re ţ i o asă ş i ar c o n st itui o contribuţie esenţia la la s o c ie tatea desch isă. În s ă în cazul e i se remarcă, la fe l ca la Kuhn , o ten dinţă c i u da tă către exagerare. Ea ti n d e să confunde po s ib i la fo l o s ire abuzivă a unei instituţii cu ineficienţa ei princ ipială. În acest punct, lanţu l as ociaţiilor mele se le agă, du pă părerea mea, de d i s cuţ i a n oastră de astăzi d e dic ată ameninţărilor la care este supusă societatea deschisă. La originea d e m ol ări i democraţiei s-a aflat mereu afirmaţia generalizatoare neargumentată, că e i m p o sib i l să se ajungă la so luţi ile corecte cu instituţiile exis tente. Argumentaţia îmbracă fonnele ce le ma i variate : în gaze tărie ea se trad uce pri n afinnaţia că un ziar ar fi do ar un instru ment în mâ inile ce lor p u tern i c i , cu toate ca el poate fi la fe l de b ine ş i un instlUment al celor slabi împo triv a celor puternici, în j u s t i ţ ie, ea sună astfel: instanţele de j u d ec a tă sunt princip ia l in capab ile să dea s ent inţ e corecte, deoarece j u de c ăt o rii ar apar1;i ne clasei c onducătoare iar' inc u lpaţ ii c las e i nepr ivi leg iate, cu ceva asemănător obiecţi ilor ri d i c ate .

112

K. R. POPPER & K. LORENZ

toate că in stan ţe le noastre de j udecată au fo st în fapt c on c epute curmării arbitrariului c laselor conducătoare. La rân dul e i , medicina e c o b orâtă la rangul de "medic ină de clasă"", c ul tura e catalogată d rept "cu ltură înaltă" , destinată satisface rii, cu preţul unor mari cheltuiel i, a nevoilor unei minorităţi. Ultima extremă a ace ste i atitudini o constituie afIrmaţia, cu noscută de noi din critica marxistă a capitalismului, că în între gul său, statu l democratic nu ar fI n im i c altceva decât un instrument al c onducăt o r i l o r pr in care aceştia îşi as igu ră stăpânirea. Cei ce cred că în p o l i t i că, gaz etări e şi ştiinţă ar fI po s ib i l şi ar av ea sens să urmăreşt i d esc op erirea unor so luţii mai bune, mai efIciente, să t inzi spre adevăr, acela ar fI naiv şi s ar face de râs. După mine, o asemenea at i tu d in e repre z i n tă unul din cel e mai mari peri c o le p en tru societatea deschisă. Ar trebui ca Popper să vină şi să spu nă: critica a d ev en it necritica faţă de ea însăşi. P en tru societatea deschisă, ex istenţa îndo ielii vis-a-vis de faptul că noi d e ţi n em adevăru l este vitală. În să indoiala vis-a-vis de faptul că putem de sc o per i adevărul repre zintă un per ic o l de m o arte în vedere a

A vertisme/lt pen tru criticii necritici

Unul d in mari le peric ole ale bres lei m e l e vine din faptu l că aici numarul criticilor n e c r it ic i e st e m ai mare d e c ât o riun d e a ltund e va N o i tră im d in ex ag er ăr i Nimen i n-a defăimat insti tuţiile sociale atât de des ca n oi P ro b l em e p e de p lin rezo lvabi le din sfera unei just i ţi i perfect funcţionale au fost prezentate de noi drept " criză a j ust iţie i". Prob leme pe deplin rezo lvabile din domenii medicale fo arte performante au fo s t prezentate de către noi drept "criză a medicinii" . P r o ble m e pe d ep li n rezol vabile din sfera unei democraţii uim itor de solide au devenit, în prez en tăr i le noastre, "criză a democraţiei"". Iar luat e laola ltă, toate ac e s tea au fost desemnate de no i criza a in s t itu ţ i i l o r sau a sistemului. Noi su nt em aceia care, In mod p redil ect, confun dăm fo losirea ab u z i v ă a unei in st i tuţ i i cu inefic ienţa ei. Prin faptu l că denigrăm pe rând in st ituţ iile care garantează societa tea deschisă, noi ameninţăm societatea insăş i. În c eea ce pri.

1 13

VIITORUL ESTE DESCmS

veşte rezu ltatele acestu i tratament asupra ştiinţei, ele ar putea fi rezumate spunân d că teorii val idate au fost deo dată îndepărtate fară să fi fo st falsificate şi fără să existe a ltele mai bune, care să le in locu iască. De aceea, aş d ori să mă alături cu toată puterea convingeri i l u i Karl P opper potrivit căreia prob lemele sunt rez o lvab ile. Inst i hl ţ i i le societăţii noastre l ibere - teoriile pe baza cărora au fost c o n c eput e - nu sunt atât d e rele pe cât le credem. Un e xemp l u ed ificator În multe privinţe , este următoru l : P entru o \Teme, În Au stria putea pers ista impresia că j u stiţia

fi inca

pab i l ă să c o ndamne fi'audele c e l or p utem ic i, fraudele econ o m ice a le p o l i tic ien i lor. Această chesti une are la bază o prob le m ă in stituţionaHi reală: procuroru l însărcinat să urmărească per s oane l e c a r e comit asemenea fraude este legat de d ispoziţ i i l e m in i stru l u i de ju stiţie : acest ministru face palte dintr··un par tid care se af1ă la guvemare. Iar în Au str ia acest parti d . datorită in terferenţe i activ ităţ i l or sale econ om ice cu cele a l e statu lui, a fost aproape 111 permanenţil imp licat in s can d a lu l pe c are tre b u i e să- I inv est i gheze . Cu toate acestea , justiţia

normalizat

s ituaţ i a , în pmte prin faptul că j u decători i şi proc urori i

avut

c uraj u l să apeleze la p o s ibilităţ i le oferite de instituţi ile ex is tente, in p alte prin crearea de n o i p o s i b i l ităţ i . Tribunalul s u prem al ţării

e xtins competenţele j u decătoru lu i de instrucţie,

şi cu aceasta a creat, fără în d o ială, noi prob leme. C u toate ace s

tea, problemele nou apălUte sunt î n princip i u rezolvabile; p oate

fi dată o d i spoziţie care să desfiinţeze dependenţa procuro rului de m in istru l de j ust iţie . Pot fi din nou restrânse competenţe le rea mari a le j u decătoru lui de instlUcţie. Ş i, bineînţeles, econo m i a poate fi scoasă d in sfera d e influenţă a statu lui. Aceste lu clUri n u trebuie decât puse in practica.

Dacă exi stă o teorie potrivit căre ia această soc ietate ar fi total incap ab i lă să-şi rezo lve problemele, atunci ea poate fi in întregime fa lsificată.

Eu însumi aş dori să fac acest lucru intr-un domeniu în care pană şi optimişt i i consi deră situaţia l i p si t ă de speranţă : contr o

l u l lnat'mări ! or . N u este adevărat că suntem incapabili să deter m inăm reducerea înarmărilor. Unu l d intre id o li i mei d in dome-

K. R. POPPER & K. LORENZ

1 14

niul ştiinţei, fizi c ianul Victor Weisskopf, a făcut multă vreme parte cu mult t imp in urmă, din păcate dintre consilierii Casei Albe. În această cal i ta te , el s-a confiuntat cu problema oportun ităţii constru irii de către S. U . A . a rachetelor anti -rache tă, dec larându- se împotrivă şi ad uc ân d iniţial un argument fi nan c iar, exprimat, dacă îmi am intesc b ine prin o b iecţi a că. o asemenea rachetă p o ate fi lansată numai împo triva a trei rachete agresoare; pe de altă parte, a continuat el, este mai pu ţin costisitor să cons tru ie şti patru rachete de atac, decât o rachetă anti-rachetă . M i l i tar i i au replicat afirmând că pe viitor vor putea fi construite rachete anti-rachetă având cinci focoase şi chim· mai multe, ceea ce va face ca raportul să se schimbe. În continuare, We is s k opf a rac u t o p ro pun e re gen ială : aceste · rachete să fie realizate pe hârtie, urmând ca s o vie t ic i i să fie confruntaţi cu p l an urile fapt ce-i va determina să cedeze. P Ian ul lui W e i s skopf n-a p utu t fi ap lic at în to tal i tate tehn icien i i explicând c ă n u e s te sufic ientă doar rea liz area rachete lor pe hârtie. Însa p ro gra m u l de Înmmare in iţial, c onceput ca unul de proporţii uri aşe a fost redus Ia o frac ţiune din această di mensiune iar din demersurile iniţiale ale lui Weisskopf s-a dez vo ltat concepţia despre S . A . L . T . , c onfo rm careia nici o super putere nu va avea v o ie să-şi facă p oten ţ i alu l ofensiv invulnera bil prin instalarea unui s istem de apărm·e comp let. Afirmaţia că pacea poate fi con s o l idată prin convenţiile dintre supraput eri referitoare Ia înarmare, a fost fals ificată. A ceasta a fost ultima mea asoc iaţie prilej uită de discuţi ile din cadru l acestui sim pozion; cred că n u e xi stă un exemplu mai frumos decât acesta care să ilustreze afirmaţia lui Popper că omu l e s te unica fiinţă ce are şansa de a lăsa ideile să moară în locul sau. Popper: Trebuie să spun că aceasta a fost cea mai frumoasă contribuţie Ia discuţiile noastre pe care am au zit- o pâna acum. Aş dori să fac d o ar d o uă o bservaţ i i Cu toate că a fost spus ca o c oncesie faţă de ad v e rs ar , nu este tocmai adev ăr at că şti inţa libera este realmente pos ibilă. Nu trebu ie să ne gândim Ia fap tul di, sub Stalin , un om de şti inţă care a avut o mare influenţă în Rusia, pe nume Lysenko, şi-a omorat adversarii, deportân du i în S i be r i a, unde au di sp ărut Lysenko era un genetician, un -

1 15

VIITORUL ESTE DES CmS

adversar al mende lismului. Din pricin a unei probleme abstrac te de genet i că a fost posibilă uciderea de către acest savant a adversarilor ştiinţifici, pentru simplul motiv că aveau drep tate ; altfel, brutalitatea ar fi fost de prisos. Tocmai pentru că adver sarii aveau dreptate, nu exista decât un m ij l o c de a scăpa de ei, acela de a-i face să dispară. A sta este posibil intr-o dictatură. Mai am o observaţie la constatarea că justiţia a " te rm in at de rezolvat o problemă" ; in această ordine de idei, vreau să fac o asoc iaţie la termenul "t ermin at" (fertig) : Niciodata nu p oţi ter mina [Cll adevârat] ceva. Faptul este dec is iv pentru toate de mocraţiile. În m omentul in care crezi că ai ajuns la capătul unei probleme, totu l e pie rdu t . Niciodată nu isp răvin1 cu p ro b lemele noastre, care merg Îară Încetare mai departe. Kreu::.er: Aţi remarc a t că profesorul Popper nu iartă: chiar dacă iţi aduce cele mai mari laude, nu înseamnă că vei scăpa de o mică dojană. Cu t o at e acestea, profesorul Leser v rea să facă o Incercare. De ce Saharov

e periculos pentru

Uniunea

So vietică

Î nt otdea un a, În acest gen de analize trebuie să ple de la failibilitate, de la calitatea de a fi c o rijab i l - prin cipiu valabil atât în ştiinţă cât şi în politică, fapt ce determ ină existenţa unei legătur i interioare indisolubile Între o soc ietate liberă, a cărei existenţă este garantată de către instituţiile poli t ic e, ş i libertatea ştiinţe i şi a cercetăr ii . Atunci când libertatea şi altemativa p o l it i că nu există, societatea e în pericol, deoare ce cei ce ţin frâiele p uteri i vor folosi această putere in vederea re ducer i i la tacere a teoriilor pe care n u le agreează . Şi pentru că S ir P opper a pomenit Uniunea Sovietică drept exemplu, aş dori să mai vin cu un e xempl u, bine-cunoscut de dumneavoastră, asupra căruia ar tre b u i însă să reflectăm încă o dată: este vorba despre problema disidenţilor, care trăiesc la noi, în Occident, şi care ies foarte putemic in evidenţă. Cum este posibil ca o putere atât d e mare, cum este URS S, care pre tinde că se spr ij ină pe consensul m un c itor i l or şi ţăran i l or, pe o dictatură a maselor populare muncitoare, să se teamă de câteva Ieser:

căm

1 16

K . R. POPPER & K. LORENZ

duzin i sau de câteva sute de scri itori şi să n-o scoată la cap ă t cu

aceşti a decât înch izându- i , e xpu lz ând u - i sau exi lându-i în inte r i o r, aşa c u a p r oc e d a t cu Saharov? Acest Saharov e modelul unui intelectual care nu doreşte a ltceva decât ceea ce n e preo cup ă pe t o ţ i, inclusiv pe criticii sistemului nostru, şi .M ime să şi sp un ă p ărerea . De ce atâta teamă care, prin dimensiunile ei, se dove deşte iraţională? Pr o b abi l că, dacă put ea pub lica în li bertate, ace şt i disidenţi s-ar izbi nep utin ci o şi de masa amorÎa a mi l i oane l o r de oamen i care trăiesc ac o l o . Cu t o ate acestea, îngrijorarea e xp on en ţ il o r regimului este pe undeva îndreptăţi tă, întrucât, în cazu l in care ide ile a r p u tea circula liber, con sec inţele pot fi imp revizibile. De ac e ea, regimu l va l u pta încă de l a început împotriva d i sidenţilor; această reacţie iraţională exagerată de apărare în faţa un ei duzini de s c r i i t or i se e xp li c ă ş i prin faptul că b o l şev i c i i înşişi s-au dezvoltat ca o m in o ri ta te rev oluţ ionară - aflată în mij locul a milioane de oamen i - de c omp l o t i şt i , iar disidenţii le am intesc de propriul lor trecut, de c1anşându- le reacţi i de frică parano ică. Dar să nu ne raportăm critic doar la alte sisteme: am putea s pu n e că ş i noi, austriecii, am s t ră b ă tu t un drum lung, de la ma rele tre c u t de spre care vorbea Karl Popper şi până în prezent. Însă, cu toate că r ea l i zări l e amintite, din timpul lui Seitz, Ren nel şi G l o c ke l au constat în promovarea unui an umit sectarism, ele nu au dus la constituirea uno r s istem e po l i ti ce de t ip u l co munismului sau fa s c ism u lu i , ci a uno r s ocietăţi deschise, favo ra b i l e ideii convieţu irii sistemelor: pe de o p arte social-demo c raţi a iar pe de al ta social-creştin ismul, lumi an ta g on i c e care nu nu ma i că au c o e x i s tat , dar au şi a cţi o nat una împotriva ce leilalte. Războiul civil care a izbucn i t în ace s te împrejurări a fost o c o ns e c inţă l o g i că a pre m i se lo r la care m-am referit , nu un si mp lu accident de m u n că . Ce-i dr ep t , nu ne-am a b an d on at, aici în Austria, convingeri le, dar am deven i t o s o c i etat e desch i s ă în măsura în care, de-a lungu l timpulu i, au existat n u numai coaliţii de gu ve rn are , ci şi o bază de discutii pentru oameni cu c on vingeri diferite . Cre d că acesta este un progres, care ar tre bui ap reci at cu recunoştinţă, tocmai a ic i , în ţ ara în care intole ranţa a avut rădăc ini atât de adân c i în trecut.

1I7

VIITORUL ESTE DESCHIS

Î n acest sens aş dori să afirm unnătolUl luClU : Cu toată cri tica pe care intelectualul trebuie s-o practice permanent vis-a vis de societate, el nu trebuie să descons idere aceste real izări,

şi nu ar trebui să pr ivească - asemen i mu ltora d intre criticii s istemului n ostru - libertăţile de care facem uz doar ca pe ce va de la s ine înţe les, ca pe n i şte libertăţi avân d doar un caracter formal, opunându-Ie unei pretinse libertăţi materiale, care nu există nicăieri.

Libertăţile trebuie exersate r

Rezultă că, în cazul

în care nu sunt garantate formal prin

proceduri şi drepturi corespunzătoare, l ibertăţile rămân d oar pe hârtie. Căci şi sub Stalin erau înscrise, în marea constituţie din 1 93 6, toate drepturile ; în să, în ace laş i timp, ex ista ac olo o c lau ză genera lă, care , tacit, lua totu l înapoi, căc i ea nu prevedea

existenţa nici une i că i prin care

sau y îş i putea as igura respec

tarea propr iilor drepturi . Prin urmare , existenţa preve deri lor formale d in cadru l democraţie i şi dreptului nu reprez intă o împovărare

acestora, ci contribuie la s iguranţa omu lui de

şti inţă, a omului în general, ş i de aceea toţi oamen i i activ i pe p lan p o l itic , şti inţific sau filosofic ar trebu i să con l ucreze pen tlU a Împ ied ic a lăsarea acestor împ l in iri uitări i . N -ar trebui ca, printr-o at itud ine de d i spreţ, să căutăm a în l ocu i obiectul aces tu i d i spreţ cu ceva care nu e în n ici un caz mai bun, ci ascun de un peric o l fOal1e mare pentlU libel1ate.

Popper: Şi vorbele dumneavoastră m i -au mers d irect la in imă . Aş dori, în încheiere să spun încă o dată : Încercaţi să priv iţi lumea, aşa cum

în

mod s igur p oate fi privită, deci ca pe

un loc m inunat pe care îl putem îmbunătăţi şi cu ltiva, ca pe o grăd ină. Î ncercaţi să aplicaţi în acest sc op m odestia unui grăd i nar experimentat, care ştie că mu lte d intre încercările sale vorda greş. (Aplauze) .

Kreu=er: Am trăit, pe parcursul acestor zile, alături de un Karl P opper aflat în trei lum i : un Karl P opper al lumii 1 , un bărbat de 8 1 de ani, aflat Într-o formă demnă de admirat; un Karl P opper al lum i i 2, cu o extraordinară capacitate de a-şi

1 18

K. R. POPPER & K. LORENZ

prezenta ideile şi de a-şi subordona lumea 1 a organismului său, care n u mai e tânăr. Totul îmi am i n te ş te de un con c ert de pian susţinut de Rubinstein la o vârstă la fel de în aintată . Ne am întâlnit, de a se me n ea, cu lumea 3 a lui Karl Popper, de sp re care îndrăznesc să spun că, în sens şti inţific, este nemuritoare. Probabil că ea este n em ur it o ar e şi în s en s artistic, dator it ă fi:u museţii, similare celei din lumea artei , care o caracterizează, frumuseţe co mparabil ă cu cea a "Neterminatei" lui Schubert. În ac e s t sens, cred că îm i es te permi s să folosesc atributul "nemuritoare" pentru cea de-a tre ia lume popperiană. Poate că voi fi şi doj enit pentru asta. Vă mu lţumesc, doamnelor şi dom nilor. S imp o z i on u l s-a încheiat.

POSTFAŢĂ a lu i Karl P o pp er

(Decembrie 1 984)

Doar de curând am putut citi consemnarea, înîaţişată în acest

v olum, a celor trei zi le de convorb iri de

la Viena. Part i ci

pan ţil o r la d i s c uţ ii le datorez cele mai c ăl d ur o a se mulţumiri .

În

ceea ce mă priveşte, s unt pr o fun d nemu lţumit de l ucru r i

le pe care le-am spus în ziua a treia; în fond, des p re tema acelei zile, " S ocietatea dschisă", nu am spus aproape nimic. Voi in

cerca să corectez acum ac e a stă o m i s iun e .

Telmenul "societate deschisă" , s itu at în

op ozi ţ ie faţă de cel

de "s ocietate închisă", pr o v in e de la marele filosof francez

Henri B e rgson ( 1 859- 1 94 1 ) şi, într- o altă acc ep ţ iune, din car tea mea

Societatea deschisei şi duşmanii ei (publ icată pentru limba engleză, în ( 94 5 ) . M-am d ec i s să scriu

prima oară în

această carte în

ziua în care am pr imit vestea intrării

în Austria.

lui H itler

Cartea reprezintă o ap ărare a de m oc raţ ie i ,

perioadă în care aceasta

v in ş i ; m aj or itatea

avea

fiind scri s ă Într-o prea mulţi s usţinăto r i c on

celor care scriau la acea vreme despre acest

lucru, la fel ca şi maj o r itatea celor cu care

am stat de . v orb ă

atu n c i , p r o feţeau sfârşitul ap ro pi at a l d e m oc raţ i e i şi vi c t o ri a fascismulu i de d reapta sau al celui de stânga ; cu toţ i i vorbeau de s lăbic iunea internă a d em ocraţ ie i .

Prin termenu l "soc ietate desch isă" nu dese mnez atât o for

m ă de stat sau de guvernare, cât o modalitate de c on vie ţu ir e umană, în care libertatea in d iv i dul u i, lipsa de v i o le n ţă , apăra re a minorităţi lor, a celor slabi, constitu ie valori importante. În d em ocraţ i i le noastre occidentale aceste valori sunt, pentru ma j o r itatea oamen ilor, de la s ine înţe lese.

1 20

K. R. POPPER & K. L ORENZ

Faptu l că aceste val ori sunt de la sine înţelese constituie unul din pericolele care ameninţă democraţia. Căci doar puţini oamen i au o imaginaţie su fic ient de putern ică pentru a se putea transpune intr- o societate modernă nedemocratică. George Orwell a avut fantezia necesară, iar caltea sa 1 984 este, proba b i l, exagerată, dar nu în mod esenţial. Statu l naţional-soc ialist a fost mai inuman decât statul imaginat de OrweB, Însă a fost mai puţin dezvoltat telmologic. Dar ma i bine să v orb im despre ideea de societate deschisă şi despre valoarea ei fundamentală, libertatea umană. Calea spre aceste idei a fost l ungă. În Europa găs im ideea libertăţii pentIU prima oară la · H o mer. Hectar îi vorbeşte Andromacăi despre ziua în care Troia va cădea iar femei lor tro iene l i se va răp i libertatea. El v orbeşte despre "ziua l i bertăţi i" ş i d espre ziua înrobirii" (ar fi trebu it să v orbească despre noapte inro b irii), referindu-se de fapt la pierderea umanităţii din om. Soar ta bărbaţi l or este mai bună, deoarece ei vor cădea în lupta. Epope ile h o merice, Iliada şi Odiseea au fost primele cărţi "

a le Europe i, fi ind puse pentm prima data în pagină ş i d ifuzate

la Atena, in jum l anu l u i 5 5 0 Î. Hr. E le au d ev en it bib lia şi abe cedaml Atenei. Astfel, Atena a invăţat să citească, au fost copi ate şi pu bl icate cărţi , i a r cetatea a deven it dem ocratică. Imediat după aceea, ea a d evenit conducătoarea triburilor elene în răz boiu l împotriva perşi lor. Aceasta a fost, pe scurt, naşterea ideii europene de l ibeltate ş i a civilizaţiei europene. D e m ocraţia a teniană 11 - a fost deloc lips ită de imperfecţ i un i . Cetăţen ii aten ieni erau liberi, însă aveau sclav i . După c u m b ine ştiţi, a u existat iobagi în Europa Centrală şi în Rus ia, iar în America au existat sclavi, şi asta până în a doua jumătate a se colului trecut; mai mu lt, America a cunoscut un război c iv i l in grozitor, generat de prob lema sclaviei, război izbucnit îna inte de abolirea acesteia. Istoria Europei si a statelor americane este, am putea spune, istoria luptei pentru l ibeltate. Până acum ea a durat 25 de se cole, 2 5 de seco le pl ine de înfrângeri. Ţelul l-a const itu it cuce rirea de drepturi,

libeltăţ ii pentru toţi.

121

VIITORUL ESTE DESCHIS

Dacă vrem să cântărim ceea ce s-a rea lizat în ultimii 1 00 de ani, este s u fic i en t să ne oprim asupra Austriei, abia sub împă

ratu l Franz J o s ep h , pe c are l-am văzut de mu lte ori pe vremea când eram c opi l - a fost d e s fi inţ at ă i obăgia.

Dar lupta p en tru libertate şi pentru d o bân d irea respectu lu i faţă de o m , fată de viaţa ş i de l ibeliatea acestu ia, merge mai d ep a rt e

CeI,:! '-IJ:!_�5fS!{i �(!IlJ:.ljj :n:'!!p.!e.,. E s te

înţe legem

ac e s t

l ucru . Toate

fomie imp Oltant să

l ori le noastre au graniţe

a c ăr o r

tras;tre este foarte anev oioasă. Aşa stau lucrurile ş i în cazul libertăţii. Este l impede că li

bertatea me<l treb u i e să aibă gran iţe. D upă

cum spunea cândva american, "gran iţa libeltăti i tale de a-ţi m işca p u mnii aşa e l i m doreşti este nasu l vecinu l u i tău". Astfe l aj un-o gem la ceea ce marele Kant a denumit îngrăd irile inev itab ile, rezu ltate d in cOl1 v ieţu irea oamen i l or, ale l ibeliăţ i i . Aceste În gri'l d iri inev itab i l e a r trebu i să fie, pe cât p o s i b il, s im ilare în ca zu l tutur or cet.'lţen iIor. În vederea realizării acestei simil itu d in i, avem n ev o i e de stat şi de leg i l e sa le . A s tfel, inev i ta b i l a idee de l ibettate du c e l a i d ee a d e ega li tat e . Însă aceasta d in UImă aduce cu s ine p er i c o l e re<lle la a dre sa i d e i i de libertate . Dacă sarc ina st.'ltu lui este ac e e a de a v e ghea as upra egal ităţii drepturilor ş i în datoriri lor cetăţen ilor, atunci puterea de stat dev in e o amen inţare la adresa l ibertăţ ii. Acest lucru a fost rem arc at de numeroşi gânditori. Peric o lu l poate fi reprezen tat de b irocraţie atunc i când ace as ta devine c lasă con d u cătoare, fapt c are periclitează nu numai l ibettatea, ci în c e le d in urm ă, ş i egalitatea, fiind chiar capabilă, eventual,

un j u decător

să le d istrugă pe amândouă. Nu numai un d ictator, un Mussolini, un Stal in sau Un H itler ne poate reduce la statutul de sclavi, ci

şi statul însuşi, ori o b iro c raţ ie an on imă . Ac e st p e ric o l a fost ana i izat în mod c lar de către Alexis de Toquev il le, in ex c epţ i o nala sa lucrare Despre democraţie În A merica (publicată în 1 8 3 5 şi 1 840) ş i, u lterior, de căt re Max Weber. Îmi aduc am in te de loc u l aflat în Viena , s ituat, mai prec i s în spatele monumentului Gutenberg din L u ge c k în care, în ia nuar ie 1 9 1 8 , am înţe le s deodată că o orânduire socială perfectă

1 22

K. R. POPPER & K. LORENZ

sau aproape perfectă nu p o ate supravieţui multă vreme. Dacă oamen ilor le merge bine, atunci atm osfera liberă începe să fie

p ercep ută de ei ca ceva de la s ine în ţele s , iar vigi lenţa lor în faţa per ic o lel or c are am en inţă libertatea se diminueaza. Atâta

vre me cât vor ex i s ta oamen i ambiţioşi, însetaţi de putere, aceş tia vor arunca lesne

în

(aceasta a fost ş i i de ea

s ufer inţă o formă socială prea fericită

virtutea căreia cetăţen ii atenieni au

în

introdus şi apl icat ostracismul, exilându-i pe Aristide, pe Te m i st o cle ş i pe alţi i).

Nu poate exista o societate perfectă Există încă mu lţi a lţi factori care ar putea priva de libertate o o rân d uire socială perfectă, ori i-ar putea distruge viabil itatea. În America au fost testate multe utop ii ; la rândul nostru, ar tre

bui să pretin d em nu num ai ca societatea deschisă să t o l e reze astfe l de încercări, ci să le şi solicite. D i n p ăcate până acum u top i il e dominate de ideea libeltăţii s-au destrămat curând, în

vreme ce acelea l ips ite de această idee la a căror orig in e s-a aflat o d o gm ă re l igioasă sau i deol o g i că - au s uprav ieţuit . Orânduir ile sociale nu pot fi mai bune decât membrii 10L Şi

cu toate că educaţia este c ap ab ilă de re a li zări Însemnate nu inseamnă decât că oameni i pot exercita o reală influenţă unul asupra altuia ( ma i ales asupra tin erilor). în să educatori cu ade vărat efic ienţi sunt puţini.

În

plus, dată fiind solic itare a i mp l i

cată de m un ca lor, chiar şi educatorii p ot o b o s i .

La vre m ea la care am înţele s clar că nu poate exista o orân duire socială perfectă, eram membru al unei mişcări de tineret, a une i grupări informale foarte sim pati ce d ea ltfel ; p rintr e acti vităţ il e noastre se aflau organizarea de excurs ii, drumeţiile în munţi, discuţi ile d es pre modurile în care am put�a face lumea

mai bună. N ici unul dintre noi nu consuma alcool, nu fuma, şi,

b i neînţe l es , nu lua dro gur i .

Însă chiar şi în interiorul ace ste i grupări ex istau tens iun i ş i d i sc ord anţ e , chiar dacă nesemnificative, care, teoretic, n-ar fi tre bu i t să apară. N ici măcar aceasta nu era o soc ietate p elfectă . Cu to ate ca am ramas cre d inc i o s stilului de viaţă de atunci şi cu

VllTORUL ESTE DES CHIS

toate că am rămas prieten c u cinci din tre fo şti i

1 23

me mb ri rămaşi

în viaţă, am părăsit grup u l deoarece lucram la un camin de

c op i i , alături de p r i eten i ai copiilor; alte grupuri au devenit mai i mpo rtan te pentru m ine . În s ă nici un grup nu era p e rfect , iar impelfectiunile creşteau d irec t p ro p o rt ional cu mărimea gru p u r i l o r. În pelmanenţă s - a făcut încercarea de a-i ţine p e oameni laol altă prin int ermed iu l violenţei sau al ameninţărilor. În tre c ut, amen in ţ a r i l e cu ia d u l au constituit o asemep ea în c erca re ; astăz i, a ce l a ş i ro l este j uc at de diversele fonne de terorism. Des igur, incercările democraţi ilor noastre occ identale de a utiliza cel m a i blînd, cel mai to lerant drept penal care a ex istat v re o d ată, nu sunt pelfect efic iente, însă, rezu ltatele lor sunt mai b un e decît c e l e din trecut. Î n continuare, mă v o i referi la puterea p o l iti c ă . P laton a for mulat p r o b lem a a c e s t e i a d up ă cum unne a ză : Cine trebuie să guverne:::e ? Cei mu lţi sau cei pu ţ i ni ? Iar raspunsu l sau a fost : S ă guverneze cel ma i bun ! A c es ta ar fi fost şi răspuns u l lui M u ss o l in i sau al lui H itler. Î n ceea ce priveşte Întrebarea, ea a rămas În e s e n ţă mereu a ceeaş i . La r ân d u l lui , Marx s-a În trebat în mod s imilar : " C ine trebuie să guverneze? C ap it al işt ii sau p roletarii?"' Î ns ă întrebarea este prost p usă. Eu am propus În locuirea ei cu o alta şi anume: C u m p utem organiz a statul sau guvern u l, în aşa fe l încât chiar ş i c onducători i răi să nu pro d uc ă mari prej u d i c i i':> Ră sp uns u l la această întrebare este democraţia, care ne p er m i te sa sch imbam o guvernare fără v ars are de sânge. Să ne gândim, de p i l dă, la d e m i s i a pre ş ed inte l ui N ix o n . Natural, vom încerc a sa in stauram o guvernare bună, ceea ce nu vom re u şi Întotdeauna. Churchill, c ar e a fost un bun de mocrat, spunea odată: " D e m o c ra ţia este cea mai p ro astă formă de g u ve rnar e - cu excepţ ia tuturor celorlalte care au fost în cercate." A c ea stă observaţie ar put ea fi interp retată în fe lul următor: Dacă a s piri catre o soc ietate p er fec tă , atunci vei fi cu celtitud i n e un adversar a l dem o c raţi e i . Iar rezultatul nu va fi cu l1lmlC mai bun. Politica înseamnă al eg erea rău lui celui mai mIC.

1 24

K. R. POPPER

K. LORENZ

Trebuie sa înţelegem bine ca noi, democraţii, suntem ras punzători doar pentru democraţiile noastre, occidentale. State le lumii a treia n-ar accepta să preluăm noi răspunderea pentm problemele lor, deoarece aceasta ar Însemna colonialism. Însă în ceea ce priveşte problemele noastre - sărăcia, foametea, justiţia inechitabilă, aplicarea ' bmtală a pedepselor, protecţia minorităţilor lingvistice, religioase, etnice, sclavia şi alte for me de înrobire - niciodată n-am realizat mai multe lucruri ; Cât priveşte marea problemă a şomaju lui, putem spune ca Încercăm s-o rezo lvam. Aş dori să sintetizez toate aceste aspecte cu ajutorul unei fraze : "Democraţi ile noastre occidentale sunt cele mai drepte orânduiri sociale care au existat până în prezent în istorie; superioritatea lor este determinată de faptul că sunt cele mai mari iubitoare de reforma şi cele mai autocritice forme de so cietate. B ineânţeles , cu toţii dorim să le îmbunătăţim în conti nuare. Cei care le socotesc rele nu ştiu cum arată altemativele; ei sunt victimele propagandei care doreşte să ne împingă către o orân duire socială mult mai puţin l ibera ş i mai nedreaptă, mo tiv pentru care prezintă orânduirea noastră soc ială drept rea. În ceea ce priveşte războiul şi bomba atomică, consider că aceasta din urmă a realizat şi un lucru pozitiv , şi anume faptul că pentru prima oară in istoria omenirii, războiul nu mai este dorit de nimen i, nici măcar de Rusia (conducătorii ruşi speră ca noi să ne pierdem curajul şi să ne dăm bătuţi fără luptă). Faptu l că suntem cu toţii împotriva războiului este esenţial . Însă evi tarea unui război este o prob lemă fOalie seri oasă şi nu poate fi tratată într-o postfaţă la o discuţie. Un stat democratic nu poate fi mai bun decât cetăţenii sai; de aceea trebuie să sperăm că marile valori ale societăţii des chise, libertatea, întraj utorarea reciprocă, căutarea adevărului, responsabil itatea intelectuală, toleranţa, vor fi recunoscute şi pe viitor ca valori. Pentru aceasta trebuie sa facem tot ce ne stă în putinţă.

IND ICE BIOGRAFI C AL

PARTICIPANŢILOR

W. W Bartley 1/1 este profesor inv i tat la " Hoover lnstitution o n War. Revolution aud Peace" şi pro fe sor de filoso fie la California S tate Univers ity . ( Referitor la nota de subso l de la Partea a IIl -a. cap . Marx rdmâne Marx:

pentm o discuţie deta liată a acestei teme . \'ezi W . W . Bartky lII. .,Knowledge is a Product Not Fully Knowl1 to its Prnducer'·. in Leube. Kurt R. Zlabinger.

H.(eds.).

Al hert

Fri<?derieh A .

The Politieal

\ '011

Hay<?k

His

Econom)' of Freedom. Essays in Hono/" of Eighr)'ji\'e Bi rthday. M lin c b en. 1 984).

Marianlle Fillenz St udi i de medi c ină c u speci alizare a Neuro fiziologie: din J 963 doctor al lmivers ităţii din O x ford. Anglia

Franz Krellzer ( vezi prezentarea "Despre cartea de faţă" . aflată la inceputul ac estui vohun).

Vorb<?rt Lesser

n ăs c ut

în 1 9 3 3 in Obef\vart in B m gerland: studii de

dre pt. din 1 9 7 1 pro fesor de ştiinţe po litice la WlÎ\"ersitatea din S alzburg: din

1 9 80 profesor de fi lo so fie soc ia lă la Universitatea din V iena Peter Miehael Lingells. născ ut în anul 1 93 9 la V iena. multe

c o tid i e ne

jurna list

la mai

austriec e , D in 1 9 70 moderator la program e l e de �tiri . redac

tor şef. Kon rad Lorenz (Vezi prezentarea .,Despre cartea de faţă" ) I/ '<?/Je Papadaki. născ ută în a nu l 1 94 5 în insu la Creta: studii de filosofie. ist ori e ş i arh e o l o gi e . asistent la Universitatea Ioanina. Grec ia. stagii de c e rce tare la Univers itatea di n Base! şi la L o n do n Scbool of Ec onomics.

A lexllndre Petrol "ic. născ ut in 1 92 5 : stu dii d e medic ină. sta gii de tare în Canada

şi

c erc e

SUA: din 1 9 76 profesor de fiz iologie la Universitatea din

S trassbourg.

Karl R. Popper (Vezi prezentarea ,,De spre cartea de faţă'" ) . Gerard Radnitz/"y. născut î n 1 92 1 în Znaim. Cehoslovac ia: studii de

filosofie. psihologie şi pedago gi e :

din 1 972 profesor de filosofie la

tatea din Bochum; din 1 9 76 pr o fe sor de teoria Trier.

ştiinţei

Universi

la Universitatea din

1 26

K. R. POPPER & K. LORENZ

Ruper! Riedl. n ă s cut în 1 925 la V i e na ; studii de medicină. antropologie şi bio logie : din 1 960 pr o feso r de zoolo gie la Univers itatea din Viena; in 1 965 pro fesor la Universitartea Nord C ar olina: din 1 9 7 1 pro fesor la Universitatea din Viena .

Franz Seitelberger, născut in 1 9 1 6 la Viena: studii de med icină : licenţiat în N e ur o l o gi e în 1 954: d in 1 95 9 pro fesor de neurologie la Universitatea din V iena: din 1 9 70, direc tor al Ins ti tutului de cerc etare a creierului de pe lângă Ac ade mi a austriacă de ştiinţe . Roman Sex!. născut in 1 93 9 la Viena: studii de fizic ă. in 1 9 62 la Institute for Advanced S tudy, Princeton: între 1 96 3 -- 1 968 pro fesor de fizil:ă la diferite universităţi din SUA: din 1 969 profesor de fizică la Universitatea din V iena. Imn Siade . nă sc ut în 1 948 la Lo ndra : studii de fizic ă. Researc h F el lo w la London Sl:ho o l of Economics şi asistent al lui Karl Popper. Gerhard Vol/ma. născut în 1 943 : studii de matematică. fizică. chimie şi filos o fi e : din 1 98 L profesor la Ce ntrul de Filozofia şi F un dam ente l e Şt iinţei al Universităţi i din GieBen.

Friederich

fVal/ner.

născ ut

în 1 94 5 . în W eit en , Austria: st udii de

filosofie, psiho logie. filologie c lasică germanistică şi pedagogie: din 1 98 1 do cent in filosofie la Univers itatea din V iena .

Paui l'Veingartller, născ ut in 1 9 3 1 la 11llls bruck: studii de filoso fie, fizică. matematică. psihologie şi pedagogie: din 1 9 7 1 profesor de filosofie la Uni versitatea din Salzburg.

ED ITURA TREI

str. Pravăt.

2 , bl. Z35, ap. 34, sector 6 Bucureşti Te l. : 7779008: Fax : 3 1 1 2888 nr .

C A R T EA C A R E TE A J U T Ă

E ditu ra T rei vă oferă u rm ătoarele titluri Încă dispon ibile : S igmund Freud, Om ul C i t şobolani Marie Card inal,

7500 lei

Cuvinte care eliberea::â.

Romallul ullei psihanali::e

8500 lei

Vasi le Dem . Zamfirescu, Nedrep tate ontică

4900 lei·

W i lhel m Reich, Funcţia orgasm ului

8500 lei

S igmund Freud, Psihanali::ă şi artă

8500 lei

Herbert Marcuse, Eros şi civilizaţie

9900 lei

Paul

Laurent Assoun, FreudJilosojia şijilosojii

1 1 500 lei

Drie k van der Sterren, Psihanali:::a literaturii

9500 lei

Dan Op res c u Filosojia avortului

9500 lei

Fran'( ois Brune, Fericirea ca obligaţie. Psihologia şi sociologia publicităţii

1 3 500 lei

Karl P opper, Cunoaşterea şi pro blema

9900 lei

raportului c01p-minte

Vasile Dem . Zamfiresc u Între logica inimii ,

şi logica minţii

Anne şi Jaques Cam, Freud şi mu::ica

Mielu Zlate,

1 2900 lei 8900 lei

Eul ş i personalitatea

1 9900 lei

Immanuel Kant, Critica facultăţii de judecare

24900 lei

Georgeta Smeu, Dicţionar de istoria românilor

3 9900 lei

puţin tre i titluri beneticiaţi de o reducere de 1 5% . expediere p rin poştă sunt suportate d e editură.

C omandân d cel

Cheltuiel i le