INVESTIGATORUL Martie 2010 by emil pop

INTERVIU EXCLUSIV HORAŢIU MĂLĂELE

caŢa demis vencu: ie În g rup

INVESTIGATORUL

0,5 lei

ANUL IV , NR. 5(26)

MARTIE 2010

Locuiesc în România pentru că omului i se acordă... Ajutooooooor!!!

Maestrul Horaţiu Mălăele le promite bătaie "nenorociţilor" care îl sfârtecă.

INVESTIGATORUL | MARTIE 2010 | www.investigatorul.ro

Ştiţi cum scapă Eba de cancerul de Andrei Hrebenciuc?!...Moare după SIDA!

Preşedintele Republicii Bananiere România le vorbeşte concetăţenilor săi despre importanţa prevenirii şi tratării bolilor cu transmitere băsexuală.

Atenţie! Acesta nu este un exerciţiu! Acesta este un atac energetic real! Repet...

şi vor fi tratate ca atare. Pentru a vă abona la publicaţia INVESTIGATORUL, vă puteţi adresa oricărui oficiu poştal din ţară. Preţul de 0,5 lei se aplică doar pentru revistele vândute prin intermediul reţelelor de distribuţie. Revista Investigatorul este distribuită gratuit pasagerilor de pe toate aeronavele companiei de transport aerian Blue Air.

INVESTIGATORUL | MARTIE 2010 | www.investigatorul.ro

INVESTIGATORUL

Investigatorul este o marcă înregistrată. Toate materialele publicate în această revistă reprezintă proprietatea grupului de presă Investigatorul şi sunt protejate de legile dreptului de autor. Reproducerea lor se face doar cu acordul scris al Investigatorul SRL. Rubricile Playback, Departamentul Securităţii Presei, Mens Sana, “...şi alte alea...”, sunt pamflete

De când a devenit căţeluşul de curte al lui Băsescu, Aliodor (Manolea) este împărat.

Investigatorul SRL , str. 11 iunie nr. 7, et.1, ap.2, sector 4, Bucureşti Director General: Emil POP mobil: 0722-55.44.72 director@investigatorul.ro ISSN 1584-6202 tiraj: 20.000 exemplare Tel/fax 021-317.90.74

TEORIA CONSPIRAŢIEI

O nouă clasă de căpuşe În condiţiile unui blocaj fără precedent pe piaţa imobiliară, o nouă clasă de puturoşi care vor să câştige mulţi bani îşi face loc pe piaţa forţei de muncă din România. Invocând o lege proaastă din anul 2005 şi nişte presupuse reglementări ale Uniunii Europene, pe care nimeni nu le poate preciza, pe piaţa imobiliară apar alte periculoase căpuşe: auditorii energetici. Ca şi cum escrocheria cu preţuri monopoliste pusă la cale de notari nu ar fi fost de ajuns pentru a-i jupui pe cei care fac tranzacţii imobiliare, acum mai apar unii care ne vor ataca la buzunare atunci când vom vrea să ne cumpărăm sau să ne vindem casele. Şcoliţi pe bani în numai patru săptămâni de către o perversă Asociaţie a Auditorilor Energetici pentru Clădiri (AAEC), noi "competenţi" purtători de ştampilă vor bloca şi ce a mai rămas din piaţa imobiliară. Sub pretextul că se doreşte protejarea cumpărătorului dintr-o tranzacţie imobiliară, preţul se încarcă forţat cu sume de ordinul sutelor de euro. Asistăm din nou la acelaşi comportament tipic deja pentru statul român: taxarea şi suprataxarea celor care mai au încă nebunia să facă afaceri în România. Un bun prieten se amuza de curând în legătură cu faptul că primii auditori energetici vor avea mari probleme. Atunci când un om care aşteaptă de ani de zile să vândă o casă şi găseşte în sfârşit un cumpărător sare pur şi simplu în aer când află că nu poate să îşi vândă locuinţa. Şi asta pentru că nu are o ştampilă dată de un păcălici care nu are habar de nimic dar pe care o escrocherie legală îl plasează la mijloc. Noua clasă de ciocoi în formare are deja vreo 600 de membri. Acest număr este însă insuficient pentru numărul mare de imobile scoase în acest moment la vânzare. Oricum, meseria de auditor energetic îngemănează perfect visul zilnic al unui mare număr de români: să câştige bani mulţi fără să facă nimic (sau mai precis "să facă nimic!")!

Întoarsă pe moment de către notari şi agenţiile imobiliare, Elena Udrea, ministrul Dezvoltării, a anunţat, în luna ianuarie 2010, că obligativitatea certificatului energetic a fost amânată cu un an datorită numărului insuficient de auditori. Golanii strânşi în jurul AAEC au presat însă puternic şi ministerul doamnei Udrea a pregătit un proiect de ordonanţă de urgenţă care prevede obligativitatea obţinerii unui certificat energetic încă din primăvara acestui an. Trebuie precizat că, la numărul mic de auditori, în acest moment o astfel de hârtie inutilă se poate obţine în cam 6 luni. De aceea s-a inventat şpaga! Şi astfel preţurile la locuinţe pe care piaţa actuală nu le poate susţine vor mai creşte cu onorariul auditorului dar şi cu şpaga "pentru urgenţă"! Conform Legii 372/2005, un certificat energetic oferă informaţii despre consumul de energie necesar pentru încălzirea clădirii respective şi reprezintă o radiografie a cât de bine izolată termic este aceasta. Graficele de pe certificatele energetice ale clădirilor sunt asemănătoare cu clasele de consum ale aparatelor electrocasnice, cu care ne-am obişnuit. A şi B indică un grad superior de izolare termică, iar C, D şi E un grad inferior. Vă daţi seama că cel care va cumpăra un apartament într-o clădire veche va avea o hârtie în mână făcută de un amator şcolit în patru săptămâni care îi va spune ceva despre gradul de izolare termică. Problema este că un astfel de om este mai interesat de siguranţa structurii de rezistenţă a clădirii. Până să se întrebe ce costuri va avea cu încălzirea, un astfel de cumpărător ar vrea să ştie dacă supravieţuieşte în noua casă în cazul unui cutremur. Mai mult, povestea certificatelor energetice a blocat şi programul Prima casă 2. Potrivit Hotărârii de Guvern 119 din 17 februarie 2010, apărută luni, 22 februarie, în Monitorul Oficial, din momentul introducerii certificatului energetic, locuinţele achiziţionate prin program trebuie

să se încadreze în una dintre clasele A, B sau C de eficienţă energetică. Majoritatea blocurilor vechi din România se clasifică în acest moment între C şi D şi sunt aduse prin reabilitare termică în zona B sau A. Certificatul energetic ar fi trebuit să intre în vigoare de la începutul anului, dar introducerea lui a fost amânată, cel mai probabil pentru sfârşitul lunii martie. Mai mult, premierul Emil Boc a declarat, la o emisiune de televiziune, că în legea privind noul program Prima casă nu există nicio prevedere care interzice locuinţelor nereabilitate termic să participe la program. O dovadă clară că premierul nu a citit cu atenţie Hotărârea de Guvern pe care a semnat-o. Tot o măsură extrem de dubioasă din punct de vedere al banului public este şi reabilitarea termică a locuinţelor. Locatarii se bucură că plătesc doar 20% din valoarea lucrării. În realitate, lucrările sunt supraevaluate şi adevăraţii destinatari ai acestor lucrări nu sunt locatarii ci patronii firmelor de construcţii ale puterii centrale sau locale, adică noii capitalişti. Dar, în acelaşi timp, am şi intrat din nou pe uşa din dos a socialismului "multilateral dezvoltat": cum adică, noi toţi plătim taxe şi impozite pentru ca statul să le bage în locuinţele private ale unor cetăţeni?! Exact acesta este mecanismul de bază al comunismului: statul ne exploatează pentru că (vorba lui Cristoiu, vezi Doamne) ar şti mai bine care este binele colectiv şi drumul spre acest deziderat. În realitate, şi în capitalismul românesc contemporan, ca şi în socialismul ceauşist, cei care muncesc se aleg doar cu exploatarea. Emil POP Director Investigatorul

INVESTIGATORUL | MARTIE 2010 | www.investigatorul.ro INVESTIGATORUL | MARTIE 2010 | www.investigatorul.ro

3 3

Departamentul Securitatii Presei Nepo, Piţi-roz şi Capitalul

Criza curăţă mai bine ca săpunul caustic al bunicii. Nepoatele şi nepoţii aduşi de inşi desculţi la creier ca să facă ziaristică de rang financiar încep să-şi soarbă nechezolul dincolo de redacţii. Arsă la buget, "soţietatea" începe să aibă "moral şi prinţipii"… Cocoşat de "nepo" şi "piţi roz", săptămânalul Capital şi-a schimbat cârmaciul şi adresa, dar şi monoclul: din vreo 80 de inşi fardaţi într-ale economiei, cam jumătate au primit viză de "pa -pa". Oficial, n-au bătut toba în piaţa mare nici Adela Popescu, PR-ul Ringier, şi nici vreun alt ajutor de şerif de la Capital. Răvaşele cu "pa-pa" s-au degustat între o şedinţă de sumar şi două scaune. Grăbit şi protocolar. Tot aşa a venit şi vestea pentru cei ocoliţi de sita noului mare şef de trib… regizorul Bobby P. (de la Păunescu): "de acum încolo se vor lua salariile la timp! Dar reduse cu 20%". Cei care au comentarii, care vor să se gudure, să înjure ori să dea o limbă de lemn pe clanţa uşii sunt rugaţi să întrebe de Claudiu Şerban. Domnule procuror, raportez: În vreme de criză, morala e simplă: angajările de "nepo" şi "piţi-roz" în locuri nerecomandate minorilor subţiază veniturile purtătorilor de neuroni. Chiar şi pe cele ale analiştilor economici.

Marmota de la pagina 5

Că nu-i nimic mai scump ca libertatea se ştie din Pretoria la Zalău. Să lucrezi însă la Libertatea a devenit stresant şi pentru unii... stânjenitor. Şi asta pentru că bordul elveţian nu înveleşte ciocolata-n staniol ci... o subţiază. După ce s-a reîntors de la piaţă fără Bulina Roşie şi Capital, Ringier a început să deretice prin casă. Şi, cum n-a mai găsit nimic interesant, s-a aşezat la odihnă şi meditaţie lângă fata de la pagina 5. Şi a avut o revelaţie pe care a împărtăşit-o cu toţi angajaţii Libertăţii: în loc de 32 de pagini vor fi 24, iar 30 de feţe trebuie să plece. Cei care vor rămâne, vor fi invitaţi la o simulare de negociere salarială cu care evident că vor trebui să fie de acord. Oficial, bossul Marius Hagger e sincer şi admite că va face curăţenie de primăvară-criză în fiecare departament al Libertăţii. Motivul vine din mentalitatea marmotei de Alpi: cu staniol sau fără… 2010 este anul supravieţuirii. Scapă cine poate şi mai ales…cum poate. Dinu Patriciu ştie reţeta. Deocamdată stă pe jilţ, sprijinit în trabuc şi negociază. Michael Ringier tace şi între un joc de bursă îi reaminteşte petrolistului că… Libertatea costă. Mult. Domnule procuror, raportez: Născut în ţara femeilor frumoase din dorinţa unor daci preocupaţi de preţul pâinii, tabloidul Libertatea a ajuns jucăria marmotei de Alpi. Sau… o fiţuică de metrou despuiată mereu la pagina 5.

Realitatea de la bancomat

După ce Vîntu a încetat să mai adie prin sacul cu bani din studiourile Realităţii… s-a făcut brusc ger şi în conturile reporterilor. Abia întors erou din Haiti, pe Cristi Zărescu l-a apucat ameţeala, panica şi greaţa lângă un bancomat din Otopeni. S-a uitat lung pe cifre, le-a comparat cu cele ştiute… nimic. Şi-a sunat un prieten, a întrebat publicul… tot nimic. Răspunsul corect a fost C: i-au înjumătăţit salariul negociat, pe motiv de criză. Şi ce criză… Ajuns printre actele contabile ale Realităţii a doua zi după moş Nicolae, ANAFul a uitat să plece şi-n ziua de azi. Unii zic că de vină-i flacăra violet. Alţii dau vina pe Piticul Portocaliu şi pe karma celor şapte guru răspopiţi la Golden Blitz. Dan Andronic susţine totuşi, cui vrea să-l asculte, că procedura e normală când ceri restituirea TVA. Dar nici reporterii FNI nu mai au chef să-l creadă… Ştiu una şi bună: că de când tăticu SOV n-a avut somn şi s-a distrat cu Prostănacu în noaptea nunţii, ei au rămas tot mai puţini şi cu pungile goale. Aşa se face că o parte bună din mercenarii lui Sorinel de la Focşani au devenit nu doar fani ai Facebook ci şi ai Cartoon Network. Şi, pentru câteva sute în plus, ei ar fi dispuşi să-şi tatueze pe limbi imaginea lui Felix Motanul. Măcar până se face vară. Domnule procuror, raportez: Atunci când Realitatea te priveşte, priveşte-o la rându-ţi în obiectiv şi dă-i o sută de euro. Dacă ia suta, e Realitatea lui SOV. Dacă te ignoră, nu e Realitatea: ori visezi urât, ori ai ieşit deja din ţară.

Manifestul

În decembrie trecut, Alecu Racoviceanu analiza mândru numărul "Newtonilor" plecaţi din pumnul lui Băsescu în falca puştiului prahovean. Între timp, Traian a rămas stăpân şi peste Dacia puştiului, şi peste ţara ziaristului Alecu. Şi ca un făcut, la o lună de la reînvestirea lui Traian, Gardianul a capitulat. Şi Alecu a rămas să analizeze furia pumnului băsescian în gând, pe blog, la şpriţ cu colegii de neşansă. Până-ntr-o zi când şomerii politici de la Gardianul şi Ziua au fost chemaţi la apel de Adrian Thiess. Care Thiess? Creierul "primarelui" Oprescu, dacă vi-l mai amintiţi. Dacă nu, tot despre el e vorba. Omul vrea să facă echipă şi-un ziar nou de mărţişor: "Manifest" îi zice. Teoretic, un cotidian susţinut de PSD-ul celor care fac bancuri cu Vanghelie. Domnule procuror, raportez: Din datele culese de la ziariştii aruncaţi în stradă de furia portocalie reiese că, uneori, ca om mare poţi da cu pumnul într-un obraz de copil. Dar nu poţi băga la nesfârşit pumnul în gura presei. Pentru că presa… e mulţi!

INVESTIGATORUL | MARTIE 2010 | www.investigatorul.ro

Pe scurt

Birourile de presă aflate în subordinea primăriilor colcăie de pseudo-ziarişti expiraţi şi purisance masterande în Solitaire. Ici-colo, câte o piţi cu geantă Fendi Fake păstrează tradiţia obligaţiilor şi combinaţiilor de partid şi familie. Piedone are şi el una intitulată Cristina. Măritată Popa şi băgată politic pe beregata primarului ca să se ocupe teoretic de comunicatele expediate ziariştilor de pretutindeni. Şi când nu bea mai mult de o sticlă de vin pe zi, chiar face asta. Primarul sectorului 4 îi ştie obiceiurile bahice dar deocamdată n-are încotro. ■ La sectorul 2, şeful biroului de presă, Anatol Albu, nu a fraternizat cu Bachus dar a ajuns la 40 de ani preşul Marianei Georgescu. Cine e Mariana Georgescu? Depinde: e directorul direcţiei Mass Media, dar e poreclită Primăriţa. Fără acordul ei, nimeni şi nimic nu mişcă în primărie. Şi niciun ziarist nu poate obţine vreo întâlnire cu diriguitorii instituţiei dacă subiectul nu este pe placul doamnei. Primarul Onţanu ştie situaţia dar tace. Un motiv ar fi că este naşul copilului doamnei Georgescu. Restul motivelor se discută pe holuri, la cafea. ■ Ca ziarist, la primăria sectorului 1 găseşti cea mai mare armată de angajaţi ai vreunui birou de presă existent în Balcani. Vreo 18, poate 21 de inşi şi inse, plus el: Ichim Alexandru. Fost angajat al Mediafax, omul a ajuns cu o Dacia răblăgită direct în biroul lui Chiliman. Acum vorbeşte pe hands-free dintr-o Honda Accord 2009 şi interzice "păzarilor" comunitari să permită accesul ziariştilor la etaj. Informaţii? Niciodată ce i se cere, doar ce vrea. Şi tot el le-a interzis directorilor primăriei să comunice cu ziariştii fără acordul său scris. ■

Departamentul Securitatii Presei Maici şi taici La Academia de maici şi de taici SOViste Caţavencu s-a produs o mare schismă. Furioşi că datorită crizei conducerea are obrăznicia să le micşoreze salariile cu vreo 15%, un grup de redactori conduşi de şmecheroiul nudist Mircea Toma au spălat putina. Cei câţiva dinozauri care au rămas în redacţie îşi propun să lucreze mai mult pentru aceeaşi bani. Domnule procuror, raportez: Demisionarii, cu orgolii de genii neînţelese, promit că vor realiza aceeaşi revistă sub alt nume şi de această dată fără banii mânjiţi de FNI ai lui Sorin Ovidiu Vîntu. Povestea lui Mirciulică După plecare, Mircea Toma a început să guiţe că nu putea să scrie liber despre proiectul Roşia Montană pentru că trustul de presă din care face parte Academia Caţavencu lua bani la greu de la Gabriel Resources, firma care urmează să ne şmecherească de aurul din zonă. În replică, gurile rele susţin că şi Mircea Toma ar fi vrut să încaseze niscavai parale de la nişte ONG-uri care se opun proiectului. Pe de altă parte, Mirciulică pozează acum în lupul moralist dar se face că uită de sumele uriaşe pe care le-a înhăţat de la SOV de-a lungul timpului. Dacă nu ar fi vrut banii lui Vîntu, ar fi fost în continuare acţionar la Academia Caţavencu, nu ar fi plecat acum să facă o nouă publicaţie. Domnule procuror, raportez: Problema este că Mirciulică i-a vândut vaca lui SOV dar a vrut să o mulgă în continuare!

Probleme de titlu În dorinţa de a lua la fel de mulţi sau chiar mai mulţi bani, dar şi pentru o presupusă "independenţă editorială" gruparea trădătorilor s-a aciuat în braţele lui Adrian Andrici, proprietarul City FM, specializat în speculaţii bursiere. Prima grijă a trădătorilor a fost să găsească şi să înregistreze la OSIM o marcă. Una care ar trebui să conţină în mod neapărat cuvântul "Caţavencu". Până la ora scrierii acestui pamflet, gaşca lui Mirciulică nu reuşise încă să înregistreze vreun titlu. Domnule procuror, raportez: Noi credem că cel mai potrivit titlu pentru noua publicaţie este "Adio Caţavencu"! Pentru cine bat clopotele, Sorinică? “Putem vorbi şi de o administrare foarte proastă a revistei. Deşi publicaţia era profitabilă, aveam de dus în spate pierderi de milioane de la alte publicaţii din grup.”, a declarat Cătălin Prisăcariu, fostul redactor şef adjunct al Academiei Caţavencu într-un interviu dat după marea trădare. Potrivit datelor oficiale, firma Caţavencu SA a avut în anul 2008 o pierdere de 32.689.638 lei RON, adică aproximativ 8 milioane de euro. Pierderea din anul 2007, a fost de 14.188.277 lei, adică de aproximativ 3,5 milioane de euro. În 2006, gaura a fost de 348.581 lei, adică de aproximativ 100.000 de euro. Domnule procuror, raportez: Acum întrebarea se pune unde erau moralii jurnalişti demi-

Domnu' Gică Petrescu, faceţi, dom'le, o poză cu mine!

sionari în toţi aceşti ani în care SOV acoperea pierderile firmei cu bani din surse dubioase? Acolo erau, dar şi ei au mâncat şi au băut din aceşti bani! Pariu pe vechi "Oamenii care au plecat sunt produsul mediului Academia Caţavencu. Scoşi din acest mediu steril, sunt incapabili să se adapteze. Pentru Caţavencu, cei plecaţi sunt o fluctuaţie de personal.", a declarat Doru Buşcu, directorul editorial al publicaţiei. "Nu se poate plânge nimeni din cei care au plecat că au avut probleme cu banii. Caţavencu e un ziar cu un trecut financiar foarte bun, cu un an prost, 2009, de criză şi cu oameni foarte bine plătiţi în raport cu volumul de muncă şi cu nivelul pieţei.", a mai spus Buşcu. Domnule procuror, raportez: Noi credem că tocmai de aici le-a venit nebunia demisionarilor, din purcoiul de bani pe care îl primeau din buzunarul dubiosului patron, fără prea multă muncă. Nesimţirea era atât de mare încât unii îşi decontau pe firmă vacanţele făcute cu familiile în insule exotice. "Eşece şi succesuri" Şi chiar în perioada în care un grup mare de jurnalişti părăsea cu circ Academia Caţavencu, patronul acestei publicaţii se pregătea să lanseze cu mare tam-tam o televiziune în Republica Moldova. Publika TV se pregăteşte de lansare cu peste 100 de angajaţi şi salarii peste media pieţei moldovene. Investiţia de 4,5 milioane de euro

Dă-mi, dracu', drumul la mână, tâmpitule, că îţi trag vreo două perechi de palme...poate trei!

Mai cunoscut decât răţoiul Donald pe străzile din Bucureşti, Corneliu Vadim Tudor ştie că în orice poveste care pute e mâna lui Cozmin Guşă şi a Laviniei Şandru. Adresa UNTRR către ASIROM.

INVESTIGATORUL | MARTIE 2010 | www.investigatorul.ro

Departamentul Securitatii Presei s-a dus spre televiziune, spre portalul de internet publika.md dar şi spre achiziţia companiei online New Media Group care operează portalul de ştiri în limba română unimedia.md, site-ul de ştiri în limba rusă vesti.md şi site-ul pentru femei ladyclub.md. Domnule procuror, raportez: Asta este specialitatea lui Vîntu, să dea tunuri în ape tulburi. Pentru aceasta are nevoie de presă pentru a-i deschide calea şi pentru a-i şterge urmele! Doliu în lumea presei PD-L a pus gheara pe Evenimentul Zilei Evenimentul Zilei şi Capital au trecut oficial, începând cu luna februarie, în ograda partidului prezidenţial. Pierderile colosale înregistrare în ultimii ani din proasta administrare a cotidianului şi săptămânalului l-a făcut pe Michael Ringier să dea ambele publicaţii pe o sumă mică de, se pare, vreo 4 milioane de euro. Cu toate acestea, suma vehiculată de presă este de 8 milioane de euro. Oricum, pierderea este uriaşă dacă ne gândim la faptul că, acum trei ani, Dan Voiculescu şi Sorin Vîntu au făcut oferte de cumpărare a Evenimentului Zilei care începeau cu 30 de milioane de euro. Domnule procuror, raportez: Michael Jackson a murit şi nici Michael Ringier nu se simte prea bine!

De paravan În tot circul politizării Evenimentului Zilei, a fost băgat în faţă neîmplinitul în dragostea pentru Monica Bârlădeanu, adică Bobby "Fraţii" Păunescu. Şi ca perdeaua de fum să fie şi mai groasă, site-ul de diversiuni cotroceniste denumit impropriu "Ştiri Fierbinţi" a făcut o retrospectivă a articolelor din Evenimentul Zilei în care fraţii Păunescu au fost desfiinţaţi. Domnule procuror, raportez: Le propunem acestor pseudo-jurnalişti de pseudo-site să recurgă la un rebranding. Credem că în loc de ştiri fierbinţi ar fi mai potrivită denumirea www.trompetacotrocenilor.ro. Cumpăraţi, cumpăraţi şi iar cumpăraţi! Supărat pe presă, preşedintele Traian Băsescu le-a ordonat ciorditorilor din subordine să o cumpere. Impactul modest pe care l-a avut B1 TV în campania electorală nu l-a mulţumit pe primul mariner al ţării. Nici înfiinţarea unui dubios canal de televiziune de ştiri, Vox TV, nu şi-a atins scopul. Disperarea i-a făcut pe pedeleii obedienţi să cumpere Evenimentul Zilei şi Capital. Şi Bobiţă spune că are ordin să mai cumpere. Ce, "e" banii lui?! "E" banii noştri! Domnule procuror, raportez: Îl sfătuim pe Bobiţă Păunescu ca, înainte de a mai cumpăra alte medii, să le falimenteze întâi pe cele pe care le are deja!

Le vom da românilor salarii şi pensii mai mari din...cum se spune?

Habar n-am! ...da, pensii şi salarii mai mari din fondul de habarnam!

Noul ministru al Finanţelor, Sebastian Vlădescu, are o grămadă de idei noi şi interesante. Toate de factură liberală. Naţional Liberală!

INVESTIGATORUL | MARTIE 2010 | www.investigatorul.ro

Pe scurt Şi OTV are probleme financiare. De aceea s-a decis concedierea a 10 angajaţi. Dan Diaconescu nu era pe listă! ••• Andrei Gheorghe face ceva pe Codul Rutier, acum că este consilier al ministrului Finanţelor. Mai stilat, el refuză să accepte recoltarea de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei din sânge. E totuşi un pas înainte. Pe vremuri, atunci când era prins la volan "cu şpriţul în nas", Gheorghiţă îi înjura şi îi scuipa pe poliţişti. ••• Lucian Mândruţă şi Alessandra Stoicescu au fost înlocuiţi de la prezentarea Observatorului de la ora 19.00 al Antenei 1. La ultima ediţie, cei doi au plâns ca doi copii. ••• MTR Press, compania care editează revistele Photo Magazine, Connect şi Luxury, este în insolvenţă. Gaura este una de lux: 800.000 euro. ••• Corneluş Nistorescu a preluat de la Sorinel Vîntu mai multe lucruri. Printre acestea şi site-ul cotidianul.ro. Firma lui Nisto care se ocupă de operarea site-ului are un ciudat nume, amestecătură de restaurant şi înger, Casa Serafim. Publicitatea pe site i-o vinde însă în continuare tot Vîntu. •••

Horaţiu Mălăele: "...am ambiţii limitate deocamdată pentru că am câţiva “nenorociţi” care mă sfârtecă, dar pe care curând, curând, am să-i bat..." Maestre, am auzit că aţi "făcut" Podu' la Roma... Da, am "făcut" Podu' şi la Roma.

UNO, am avut o întârziere cam de o oră şi a început spectacolul.

Le-a plăcut italienilor jocul dumneavoastră? Au înţeles ceva?

Da, extraordinar. Dovadă că acolo unde mişună o mică emoţie, este percepută egal fie că ne aflăm în România, Italia sau Coreea de Nord.

Maestre, unde-i "Unde-i revolverul"?

Acum este la Craiova, la domnul Cornişteanu. El a adus textul şi în teatrul Nottara, unde s-a jucat foarte puţin, din motive neştiute de nimeni, sau ştiute numai de foarte puţini. Şi acum a venit invitaţia lui Cornişteanu de a relua spectacolul într-o colaborare cu teatrul din Craiova. I-am dat curs pentru că e un personaj pe care l-am iubit foarte tare şi e un personaj care se altoieşte foarte bine cu ceea ce se întâmplă acum în România .Şi dacă am stârnit puţină curiozitate în dumneavoastră, vă invit la premieră.

mele şi, ca orice tarla aparţinătoare, o iubeşti în integralitatea ei, chiar dacă pe alocuri, pământul e mai puţin roditor.

Care a fost cel mai amuzant eveniment din viaţa dumneavoastră?

Amuzant? Nu ştiu. Au fost multe, foarte multe evenimente amuzante! Nu m-am gândit niciodată să creez o ierarhie a momentelor amuzante ale vieţii mele. Habar n-am.

Dar cel mai şocant eveniment din viaţa dumneavoastră?

Îmi puneţi întrebări năucitoare. Iarăşi au fost mai multe, nu ştiu, poate mai de curând aşa, şocant a fost când am aterizat la Milano, după ce cu o săptămână înainte se ciocniseră două avioane, şi avionul a aterizat pe pistă, după care a redecolat.

Eu am văzut piesa. Ce s-a întâmplat la Roma, ieşit din comun?

Ieşit din comun a fost că înaintea spectacolului au venit pompierii şi poliţia să despartă apele, pentru că au venit câteva sute de oameni peste capacitatea sălii şi au rămas încă nu ştiu câţi pe afară şi spectacolul nu putea să înceapă în condiţiile astea. Aşa încât au făcut ordine, adică au dat lumea afară. A fost un mic scandal cu nişte autorităţi de pe la RAI

Nu şi pe cea de la Craiova.

Mi-ar face plăcere să o revăd. Care este poanta care vă place cel mai mult dintre toate rolurile pe care le-aţi jucat?

Nu pot să pun mâna pe o anume poantă, cum îi spuneţi dumneavoastră, sau o anume glumă, sau o situaţie anume dintr-o piesă. Le iubesc pe toate deopotrivă pentru că, mă rog, erau ale personajelor

INVESTIGATORUL | MARTIE 2010 | www.investigatorul.ro

Lideri Nu ni s-a dat nici o explicaţie, abia după vreo 10-15 minute, comandantul avionului ne-a spus că ,,e cam înghesuială pe aeroport", ca şi cum ne aflam la triaj undeva. Abia după ce am ajuns la Buenos Aires, am văzut la CNN într-o animaţie făcută de cei de acolo, seara la ştiri, că de fapt prin faţa avionului nostru la o sută de metri trecuse un KLM. Asta chiar ne-a şocat foarte, foarte rău. ... Şi faptul că-mi luaţi dumneavoastră un interviu, e un lucru şocant.

Am citit undeva un decalog al lui Horaţiu Mălăele. Cum s-a născut acest decalog?

Cred că s-a făcut prea multă zarvă, uneori inutilă, în jurul decalogului ăstuia, care a pornit ca o joacă, pentru că un ziar cultiva înăuntrul lui decalogul mai multor personalităţi. L-am făcut în grabă şi m-am chinuit să poarte amprenta mea şi să fie cât mai adevărat vizavi de ceea ce fac şi cred. Şi iată aşa a apărut acest decalog.

Aţi fost un număr limitat de episoade şeful poliţiei Capitalei. Cum era viaţa în postura de poliţist şi de ce aşa de puţine episoade în acel serial de televiziune?

V-a plăcut serialul, rolul de poliţist? Mi-a plăcut. Era o echipă bună, era un scenariu destul de bun. Zic destul de bun pe alocuri foarte bun. Nu-mi dau seama, nu este teaba mea să măsor calitatea serialelor româneşti.

Maestre, e adevărat că tenisul întăreşte... inima? Mai ales.

Care este relaţia dumneavoastră cu tenisul în momentul ăsta? Este o relaţie dulce-acrişoară. Dulce pentru că a devenit a doua mea natură şi acrişoară pentru că deşi continui să joc aproape în fiecare zi cu o abnegaţie demnă de o cauză mai bună, joc destul de prost. Dar o să fiu foarte bun şi o să vă invit să vedeţi cele câteva trofee din colecţia mea!

Pe cine intenţionaţi să bateţi la tenis în viitor?

Nu mai ştiu, de ce serial vorbiţi? “Vine Poliţia”?

Da.

Nu mai ştiu care au fost considerentele estetice pentru care s-au sistat şi filmările şi difuzarea. Habar n-am! E un reglaj al administraţiei MediaPro.

Păi, am ambiţii limitate deocamdată pentru că am câţiva “nenorociţi” care mă sfârtecă, dar pe care curând, curând, am să-i bat şi probabil, după ce voi avea consecvenţa mai multor victorii, o să-mi propun şi scopuri mai înalte.

Unde jucaţi tenis?

Joc îndeobşte la fostul BTT în Herăstrău şi la Clubul Diplomaţilor unde am abonament.

INVESTIGATORUL | MARTIE 2010 | www.investigatorul.ro

Şi aveţi spectatori, băieţi cu degetul în nas, la meciurile dumneavoastră de tenis, pentru că sunteţi actorul Horaţiu Mălăele? Nu, tocmai de aia mă ascund în cele două locaţii, puţin mai ferite faţă de celelalte.

Cum vi se pare conceptul de standup comedy? Pe când un stand-up comedy Horaţiu Mălăele?

Da, într-un fel, mişun şi eu într-o zonă asemănătoare, cu un spectacol pe care l-am angajat la Teatrul de Comedie care

Lideri Văzându-vă în Podu', trebuie să recunosc că mie mi-a apărut puţin imaginea lui Charlie Chaplin. Cum vă raportaţi la Charlie Chaplin acum după atâţia ani de la moartea lui? Eu cred că este un actor genial care şi-a marcat epoca în mod decisiv. O amprentă unică şi care, din prudenţă sau din respect sau din neputinţă, deşi copiat nu a fost întrecut de nimeni altul! Deci un actor genial.

V-a influenţat pe dumneavoastră, vă influenţează, i-aţi urmărit filmele? Da, îi ştiu toate filmele. Nu ştiu dacă am se numeşte “Sunt un orb”. Nu e chiar o formă de stand-up comedy în sensul cel mai clar al cuvântului dar mă aflu, să spun aşa, în zonă. Nu ştiu dacă voi avea răgazul să particip la un spectacol de tip stand-up, pentru că am un duşman permanent: timpul. Dar am o părere bună despre ceea ce înseamnă stand-up comedy în lume în general şi în România în particular.

Pentru un actor e mai uşor să-l facă pe om să plângă sau să râdă?

Cred că şi una şi alta sunt extrem de dificile. Pentru omul neştiutor, ca să nu-i zic prost, pentru omul naiv, este mai uşor să-l faci să râdă.

fost influenţat. Poate da, nu ştiu. Dar în arhiva mea de cunoştinţe există şi el şi poate coroborate toate lucrurile astea au dus într-un fel la ceea ce sunt.

Care este din punctul dumneavoastră de vedere cel mai mare actor de comedie al lumii şi care este cel mai mare actor de comedie român, până la Horaţiu Mălăele? Nu pot să mă compar cu marii actori de comedie ai lumii şi refuz să intru în orice fel de competiţie. În primul rând, nu am un actor de comedie al cărui fan să fiu. Dar, dacă ar fi să numesc unul, aş spune Peter Seller. "Petrecerea" a rămas un film emblematic şi o construcţie de la care cineaştii, producătorii de comedie, ar putea să înveţe. Şi evident şi de la acest mare actor care a fost Peter Sellers. De pe la noi, aseară vorbeam despre geniul lui Bibanul sau despre umorul titanic al lui Toma Caragiu, sau umorul sarcastic al lui Octavian Cotescu, sau umorul buf al lui Puiu Călinescu, şi aşa mai departe. Nu ştiu, pot să vorbesc de toţi şi vorbesc cu mult drag şi cu multă laudă pentru că au însemnat ceva pentru românime şi pentru mine în special.

Maestre, ce dracu' se întâmplă cu teatrul şi cinematografia de la noi?

Păi asta spuneam deunăzi, în momentul în care nu ai prea multe de spus şi nu eşti dispus spre analiză, atunci îţi vin în minte pilde ale unor oameni mai înalţi, mai deştepţi ca tine. Şi o femeie din munţi spunea: "Nicicând n-a fost să nu fie întrun fel". Acuma e în felul ăsta. E şi bine, e şi rău. Umanitatea nu trebuie neapărat să meargă pieptiş, trebuie s-o mai ia şi la stânga şi la dreapta, să mai dea şi-napoi... Poate că acuma dăm puţin înapoi, ca să ne putem lua avânt.

Există corupţie în lumea teatrală românească? Nu cred, sau probabil există o corupţie invizibilă, care încoronează nişte actori care nu prea sunt actori... nişte petarde. Există poate o minimă corupţie care încoronează nişte spectacole care nu prea sunt spectacole şi care, după opinia mea, nu vor lăsa nicio dâră în niciun spaţiu al niciunui timp, indiferent de galonarea lor temporară... Mă rog, există o formă minoră de corupţie, dacă mă întrebaţi, la rândul ei trecătoare.

În ultima vreme o serie de actori mai în vârstă apar plini de lacrimi în diverse emisiuni de televiziune şi se plâng că nu primesc bani de la stat. Cum comentaţi acest lucru?

Cred că au foarte mare dreptate. Actorii sunt plătiţi foarte rău, de foarte mult timp încoace. Legea teatrului este o aceeaşi

Sunteţi actor şi grafician. Nu se iau niciodată la harţă actorul şi graficianul din dumneavoastră?

Nicidecum, pentru că sunt două meserii paralele. Se iau la harţă, pentru că se bat că au aceeaşi felie de timp.

INVESTIGATORUL | MARTIE 2010 | www.investigatorul.ro

Lideri se uite cu alţi ochi la creatorii de cultură. Şi nu numai statul român ci şi instituţiile adiacente fie că se numesc CREDIDAM (Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi), UNITER şi aşa mai departe.

Cum staţi dumneavoastră cu banii? Mulţumesc lui Dumnezeu, stau binişor.

Sunteţi superstiţios? Da.

Care sunt superstiţiile lui Horaţiu Mălăele? lege pe care au inventat-o ruşii şi care ne-au împrumutat-o nouă prin ’47, ’48. Sunt actori care abia supravieţuiesc şi, din perspectiva asta, este extrem de lesnicios să întinzi mâna compromisului. Sunt siliţi să facă lucruri pe care nu şi le-ar fi permis dacă situaţia lor financiară ar fi fost alta. Ce să zic?! Sunt actori care se plâng pentru că au motive să o facă, pentru că statul român ar trebui să

Sunt superstiţios şi nu vreau să vi le spun!

În ce piese jucaţi în perioada aceasta? Păi joc în foarte multe. Joc la Bulandra în "Măscăriciul", în "Unchiul Vanea" şi "Cafeneaua", la Teatrul Naţional în "Lecţia" şi "Tartuffe", la Teatrul de Comedie în "Revizorul" şi "Sunt un orb" şi la Teatrul Metropolis în "Podu'".

Puteţi să ne vorbiţi de o manieră eminamente subiectivă despre fiecare rol pe care îl jucaţi în această perioadă? Foarte subiectiv nu pot. Pot să rezum Decalogul lui Mălăele: 1. Nu îţi crea o imagine falsă. Este incomodă, greu de întreţinut şi uşor de depistat. 2. Fii prietenul duşmanilor tăi. Un proverb islamic spune că „numai iubindu-i poţi să-i distrugi". 3. Rămâi modest. Dar fă în aşa fel ca lucrul ăsta să se ştie. Trebuie să ai orgoliul meseriei tale. 4. Dacă pierzi teren, lasă impresia că ai făcut-o intenţionat. Impune un principiu: am dat doi paşi înapoi, ca să-mi pot lua avânt. 5. Nu fura pe nimeni. Dacă o faci, totuşi,

INVESTIGATORUL | MARTIE 2010 | www.investigatorul.ro

foarte obiectiv. Dacă e să vorbesc de "Unchiul Vanea", este un rol pe care îl iubesc foarte tare pentru că e una dintre cele mai frumoase piese ale umanităţii scrise de unul dintre cei mai mari comediografi, cum el însuşi vrea să se autodenumească, şi m-am referit la Cehov. E o piesă pusă în scenă de un prieten rus, regizorul Yuri Lordonski, şi jucată de cei mai frumoşi actori pe care îi are şi i-a avut Teatrul Bulandra. Şi acuma i-aş numi pe Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, pe Irina Petrescu şi o foarte tânără garnitură de aur a Teatrului Bulandra. Personajul meu este extrem de complex şi important în economia spectacolului. Nu vreau să fac o analiză literară acuma şi nicio analiză de spectacol, pentru că au făcut-o critici mai mult sau mai puţin destoinici cu mai multă sau mai puţină abilitate. Eu zic că ne ia foarte mult dacă ne apucăm să decopertăm personajele mele de-a lungul a celor 11 piese.

Aţi obosit! Da.

Am o ultimă întrebare, e dintr-un banc de la Radio Erevan: Maestre e adevărat că în… România?

Răspusul este: da. Eu m-am născut în România. De ce? Am vrut să fiu cât mai aproape de mama. A consemnat, Emil POP schimbă obiectul într-o altă podoabă. 6. Nu refuza ajutorul imbecililor. Pentru a rămâne sus îţi trebuie umanitate. 7. Nu-ţi explica greşelile. Învăluie-le în mister şi abstracţiune. Nu schimbă mare lucru, dar derutează. 8. Nu te întinde prea tare. Rişti să-ţi pierzi controlul graniţelor. 9. Nu lupta împotriva cabalelor întemeiate pe ambiţie şi frustrare. Îţi pierzi vremea, iar lor le creezi scop. 10. Dacă nu reuşeşti, modulează-ţi existenţa după principiul „Nu se întâmplă decât ceea ce trebuie să se întâmple". Este o dură, dar relaxantă fatalitate.

Pusă astfel în lumină, ancorată în sinergia faptelor, demisia mea din toate funcţiile din PSD nu eludează meandrele concretului.

Scene din episodul pilot al serialului: "Iliescu pentru noi este Prostănacu' 2".

Tovarăşa învăţătoare, am întârziat azi la şcoală pentru că am ajutat o Bunicuţă... să îşi dea demisia din toate funcţiile deţinute în partid.

Primarul care este s-a întors la şcoală pentru a cumpăra un vagon de almanahe, pă persoană fizică.

Revista care îţi explică de ce avem drumuri proaste!

INVESTIGATORUL | MARTIE 2010 | www.investigatorul.ro

Domnu' Boboc, vrem să vă felicităm pentru rolul de gigolo pe care îl jucaţi în telenovela: "Fiicele marinarului"!

La această oră premierul Emil Boc serveşte masa. Pentru dumneavoastră... puţină muzică.

Fetelor, n-o să mai zâmbiţi aşa după ce veţi vedea cum v-am ars la pensii!

Scene din filmul apocaliptic "Revoluţia Română ne-a învins".

Bă, tu te crezi Băsescu 2?!

Un pitic de grădină vorbeşte cu oamenii.

INVESTIGATORUL | MARTIE 2010 | www.investigatorul.ro

Nu, Băsescu 3! Băsescu 2 e Nuţi Udrea!

...şi alte alea...

Patiseria "Ciordel" Dacă vreţi neapărat să luaţi o ţeapă în stil oriental, vă recomandăm cu căldură o patiserie din Bucureşti. "Fadel" este numele patiseriei arăbeşti situate la intersecţia străzilor Jean Louis Calderon şi Maria Rosetti. Am aflat de tipul de ţeapă şi am decis să o luăm în numele cititorilor noştri. Am intrat în patiserie şi am cerut câte două bucăţele din aproape toate produsele aflate la vedere. Toate se vând la gramaj şi preţuri variabile pe kilogram. Arăbelul care ne-a luat comanda a început să pună pe acelaşi platou câte două bucăţele din fiecare produs de patiserie, fără să le cântărescă mai întâi. După ce s-a umplut platoul, a mers la un dubios cântar electronic şi le-a pus pe el. Ştiam ce va urma şi l-am lăsat cu satisfacţie pe ţeparul oriental să bată pe tastatură ca preţ pe kilogram pentru toate produsele preţul cel mai mare din magazin. Lupul imoralist: Nu e de mirare că deşi produsele sunt relativ OK, patiseria este mai tot timpul pustie. Arabii funcţionează pe principiul "Ia banii şi fugi!". Acest principiu este întărit şi de faptul că pentru orice cumpăraţi de la "Fadel", nu există riscul că arabii să vă dea vreun bon sau vreo chitanţă. Shaorma a la Valencia Pe vremuri un restaurant bun din Cotroceni, acum "Valencia" a fost îngenuncheat de criză. Cele două piţioance care servesc la mese sunt când apatice când obraznice. Au uitat să ne aducă desertul. Nici nu e de mirare. "Fătucile" nu îşi notează nimic!

Şi pentru că mâncarea spaniolească nu era probabil pe gustul "tutulol", cei de la "Valencia" au umplut meniul cu specialităţi mexicane. În "nemernicia lor", conducătorii restaurantului nu au găsit de cuviinţă să se ocupe şi de procurarea ingredientelor necesare pentru mâncarea mexicană. Astfel, în loc de tortilla, la mâncărurile mexicane de la Valencia se foloseşte banala lipie libaneză. Lupul imoralist: Renunţaţi la shaorma de la Dristor: s-a inventat shaorma mexinană al la Valencia! Nea Carlos Deschis relativ recent pe strada Barbu Văcărescu din Bucureşti, restaurantul Don Carlos ne-a uimit prin neprofesionalismul ospătarilor şi culoarea locală a muzicii de seară. Pentru că se vrea un local cu specific mexican, cei ce servesc au o piele măslinie. Nu sunt mexicani din Mexic ci de-ai noştri din RFG: Rahova, Ferentari, Giurgiului. Şi dacă mâncarea mexicană nu este foarte rea, la nivelul 7-8 din 10, muzica de mahala care o însoţeşte îi dă puternic la picioare. Ospătarii nu îşi notează corect comenzile şi astfel am avut plăcerea să comandăm de mai multe ori băuturile, care au sosit când aproape nu mai aveam nimic de mâncat. Ritmurile latine cântate de "mexicanii" noştri pleacă de la "Puşca şi cureaua lată" (probabil de mexican!) şi ajung la manele de largă răspândire printre "băştinaşi" Lupul imoralist: Fără nicio glumă: ştiţi cum se numeşte formaţia de "discriminaţi" care cântă

în fiecare seară la Don Carlos?! "Canibalii"! "Specialităţ mexâcane mâncaţ-aş!" Pe scurt Sorin Gabrea, preşedintele Comisiei Tehnice de Urbanism de pe lângă Primăria Capitalei, face bani la greu profitând de poziţia pe care o are dar şi de calitatea sa de patron de firmă. După principiul "el centrează, el dă cu capul, Sorinel aprobă fără reţineri din postura sa de preşedinte de comisie documentaţiile pregătite de firmuliţa sa Western Outdoor. De ce să iei şpagă dacă poţi tăia factură? Sau de ce să nu ia şi şpagă şi să taie şi factură? ••• Întrun plan şmecheresc de a scăpa de deşeurile nucleare, mai multe ţări din Uniunea Europeană presează România să accepte construirea unui depozit subteran pentru depozitarea tuturor deşeurilor nucleare. Dacă autorităţile din România nu au acceptat încă propunerea este probabil pentru că nu s-au înţeles încă în legătură cu nivelul şpăgii. ••• Pentru că este prea scump să se împrumute la bănci, Guvernul a găsit sursa cea mai apropiată de bani ieftini: jupuirea firmelor româneşti. Astfel, s-a decis intensificarea controalelor fiscale cu scopul unic de a aduce bani la buget. Pe de altă parte, mai mult de jumătate din cererile de rambursare de TVA depuse anul trecut au fost onorate cu o mare întârziere sau deloc. Nu ar fi mult mai simplu şi mai moral ca statul român să îşi reducă drastic toate cheltuielile?! ••• pamflet@investigatorul.ro

Tataie, nu dormi că te scot golanii lu' matale de tot din partid!

Ion Iliescu spune că nu are nevoie de funcţii în PSD pentru că lumea îl cunoaşte şi de aceea poate da declaraţii şi din pat dacă vrea.

INVESTIGATORUL | MARTIE 2010 | www.investigatorul.ro

umr umr umr umr - Bine domnule, dar eu nu pescuiesc, eu citesc. - Da, dar aveţi toate sculele necesare şi puteţi începe oricând. Va trebui să vă duc la secţie. - Bine, dar să ştiţi că vă voi acuza de hărţuire sexuală, spune femeia. - Dar nici nu m-am atins de dumneavoastră!, răspunde mirat bărbatul. - Da, dar aveţi toate sculele necesare şi puteţi începe oricând.

J J J J J Gică face poze pe malul lacului, când nevastă-sa îl strigă disperată: - Gică! Repede, se îneacă mama! Gică răspunde: - Degeaba, nu mai am spaţiu pe card...

J J J J J Un moş şi o babă, soţ şi soţie mor într-un accident şi ajung în Rai. Acolo îngerul de serviciu îi duce pe o plajă plină de palmieri şi cu o casă superbă şi le spune: - Acum tot ce aveţi de făcut în Rai este să staţi aici şi să vă bucuraţi de toate. Moşul se întoarce către babă şi îi zice: - Vezi ce proastă ai fost? Puteam să fim aici de 10 ani dar nuuuuu... tu vroiai să mâncăm sănătos!

J J J J J Două femei în vârstă se plimbă cu maşina. Ambele sunt atât de mici încât abia văd peste bord. Ajung la un semafor, iar cea din dreapta observă, dar nu este sigură, că au trecut pe roşu. La următorul semafor iar are impresia că au trecut pe roşu, dar nu zice nimic pentru că s-ar putea să aibă vedenii. La al treilea semafor este foarte atentă şi acum vede. Au trecut pe roşu. Atunci exclamă: - Am trecut pe roşu de trei ori, vezi că poate ne omori! Cealaltă uimită: - Aoleo, dar eu conduc?

Un american vrea să cumpere o fermă în Ardeal. Face turul fermei şi, la sfârşit vede stupii de albine. - Nu mai cumpăr ferma că mi-e frică de albine. - Hai, dom'le, că albinele sunt bune: fac miere, ceară şi dau propolis. - Nu, că mi-e frică de albine. - Uite dom'le facem un pariu: te leg dezbrăcat de copacul ăsta şi dacă te muşcă vreo albină până mâine dimineaţă, îţi dau ferma gratis. Dimineaţă îl găseşte palid, obosit, vlăguit. - Ce-ai păţit, te-a muşcat vreo albină? - Nu. - Atunci ce? - Bade, viţelul de acolo n-are mamă?

J J J J J J J J J J Un ascultător sună la un post de radio. J J J J J Într-o dimineaţă, ca să facă ceva diferit, -Bună ziua! Despre criză: 1)În perioada crizei financiare poţi face o mică avere doar dacă porneşti de la una mai mare. 2) Guvernul român va asigura slujbe pentru şomeri pe perioada crizei financiare. Ele vor fi oficiate de preoţi, episcopi şi mitropoliţi. 3) Care este diferenţa dintre un bancher şi o pizza mare? Cu o pizza mare lângă tine nu mori de foame. 4) De ce nu se mai uită agenţii imobiliari pe geam dimineaţa la lucru? Pentru că nu ar avea ce face după-masă! 5) Dorind să-i facă o surpriză soţului care era mare bancher, soţia îi face o vizită la birou. Intră şi îl vede stând liniştit cu secretara în braţe. Fără să ezite, bancherul spune: "Domnilor, o fi criză financiară, dar eu nu pot lucra doar cu un scaun în birou!" 6) Un om mascat intră cu puşca într-o bancă: "Nu vreau bani, vreau să vi-i împrumutaţi unii la alţii!" 7) Criza financiară poate fi mai rea decât un divorţ. Te poate lăsa cu mai puţin de 50% din avere.

soţia ia barca de pescuit a soţului şi iese pe lac să citească o carte. Pe când citea ea mai bine apare o santinelă: - Bună ziua doamnă, îmi puteţi spune ce faceţi aici?,întreabă patrula. - Bună, răspunde ea, citesc o carte. - Vă aflaţi într-o zonă în care pescuitul este interzis, o informează bărbatul.

INVESTIGATORUL | MARTIE 2010 | www.investigatorul.ro

-Bună ziua! Vă ascultăm. -Am găsit un portofel care conţine 15.000 dolari şi un buletin de identitate pe numele Gherasim Mihai. -Aşa, şi? -Păi, aş vrea să-i ofer o dedicaţie muzicală!

Auzi, Prostănacul se crede al doilea om în stat. Asta e cu adevărat o glumă bună! Poate al doilea om în sat!

De când e prim-ministru, Piticul Porno nu mai poate fi uşor impresionat de preşedintele Senatului. N-ai cu cine, bă, n-ai cu cine: un Prostănac!

După ce cuplul Vanghelie-Geoană a pierdut alegerile în PSD, de la ciolan a trecut rapid la mici cu muştar.

INVESTIGATORUL | MARTIE 2010 | www.investigatorul.ro

Auzi, băi Prostănacule, ce se întâmplă?! Acum că ai mult mai mult timp liber, te tentează să îmi numeri şi mie nişte ouă?

De când a fost scos din politică de energii violete şi atacuri energetice, Mircea Geoană primeşte tot soiul de oferte de afaceri tentante. Bă, Isărescule, dacă îl prinzi pe Bogdan Olteanu pe coridor la BNR, dă-i un cap în gură din partea mea! Ahăhă, ăhă, ăhă!

Dacă din criză ne poate scoate numai bunul Dumnezeu, Băsescu le poate da medalii celor care ne-au băgat.

INVESTIGATORUL | MARTIE 2010 | www.investigatorul.ro