Skills learning resources o4 ro by Spektrum Educational Center

Skills + Resurse de învățare

Aceste resurse pentru dezvoltarea abilităților „soft” au fost publicate în cadrul proiectului:

Proiect cu beneficiari multipli finanțat în cadrul programului ERASMUS+

Nr. contract 2015-1-RO01-KA202-015182

Acest produs intelectual este pus la dispoziție sub Licența Creative Commons.

CC BY-NC-SA

Această licență vă permite să modifiți, să adaptați și să dezvoltați acest conțunit în scop necomercial, precizează sursa (proiect SKILLS+). Partenerii de proiect care au contribuit la realizarea acestui manual: SEC FUNDATIA CENTRUL EDUCAŢIONAL SPEKTRUM, ROMANIA X-PANEL LTD X-PANEL LTD FUNTESO FUNDACION TECNOLOGIA SOCIAL

ECWT EUROPEAN CENTRE FOR WOMEN AND TECHNOLOGY CSVE ASOCIAȚIA ÎNTREPRINZĂTORILOR DIN CIUC BDF STICHTING BUSINESS DEVELOPMENT FRIESLAND

Conținutul prezentului material reprezintă responsabilitatea exclusivă a autorului, iar Agenția Națională și Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care conținutul informației va fi folosit. 2

CUPRINS I. COMUNICARE I.1. IMPORTANŢA COMUNICĂRII………………………………………………………………………………………………………………...6 I.2. COMUNICARE EFICIENTĂ.........................................................................................................................11 I.3. PITCHING..................................................................................................................................................17 I.4 . NEGOCIERE & ASCULTARE ACTIVĂ………………………………………………………………………………………………………22 II. REZOLVAREA PROBLEMELOR II.1. ETAPELE SOLUŢIONĂRII PROBLEMELOR……………………………………………………………………………………………..28 II.2. MANAGEMENTUL CONFLICTULUI……………………………………………………………………………………………………….38 III. TEAMWORK III.1. ROLURILE ÎN ECHIPĂ …………………………………………………………………………………………………………………………46 III.2. TEAMBUILDING......................................................................................................................................52 IV. ÎNVĂȚARE IV.1. STILURI DE ÎNVĂŢARE……………………………………………………………………………………………………………………….61 IV. 2. CAPACITATEA DE ÎNVĂŢARE..................................................................................................................66 IV.3. ÎNVĂŢAREA ON-LINE………………………………………………………………………………………………………………………….70 V. CREATIVITATEA V.1. CONŞTIENTIZAREA CREATIVITĂŢII……………………………………………………………………………………………………...74 V.2. SPORIREA CREATIVITĂŢII.........................................................................................................................80 V.3. COACHING PENTRU CREATIVITATE.........................................................................................................82 V.4. INSTRUMENTE DE CREATIVITATE............................................................................................................86 VI. LEADERSHIP VI.1. STRATEGII ŞI STILURI DE CONDUCERE……………………………………………………………………………………………….93 VI.2. INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ……………………………………………………………………………………………………………...98 VI.3. MANAGEMENTUL ECHIPELOR DE PROIECT……………………………………………………………………………………..104 VI.4. E-LEADERSHIP.......................................................................................................................................108 VI.5. VALIDAREA APTITUDINILOR MANAGERIALE…………………………………………………………………………………….113 VII. GÂNDIREA STRATEGICĂ VII.1. INTRODUCERE ÎN GÂNDIREA STRATEGICĂ……………………………………………………………………………………..117 VII.2. GÂNDIREA STRATEGICĂ ÎN ACŢIUNE……………………………………………………………………………………………...122 VIII. INOVAȚIE VIII.1. BPROCESE, FORME ŞI TIPURI DE INOVAŢIE…………………………………………………………………………………...127 VIII.2 MANAGEMENTUL CUNOŞTINŢELOR...................................................................................................137 VIII.3.CREATIVITATE & INOVAŢIE…………………………………………………………………………………………………………….140 IX. MANAGMENTUL RISCURILOR IX.1. DREPTURI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ…………………………….………………………………………………………146 IX.2. IDENTIFICAREA RISCULUI………………………………………………………………………………………………………………...152 3

ÎNTRODUCERE

Acest manual este o colecție de resurse de învățare, creată pentru a dezvolta "abilitățile soft" ale micilor antreprenori, respectiv ale viitorilor mici antreprenori, în special acei specialiști IT independenți, care intenționează să facă "pasul următor" și să-și construiască o companie proprie. Aptitudinile “soft” sunt uneori denumite de asemenea "abilități umane"; ele însoțesc abilitățile tehnice și ajută o organizație să-și folosească pe depin expertiza tehnică. Abilitățile "soft" pot fi, de asemenea, definite ca o mare varietate de abilități de afaceri, și devin din ce în ce mai importante pe piaţa forței de muncă de astăzi.

Sectorul TIC joacă un rol important în economie, ca furnizor de tehnologii pentru sectorul privat şi cel public. Conform analizei nevoilor din cadru proiectului, competențele soft sunt încă printre lacunele micior companii din domeniul IT. Conform dovezilor europene și a celor naționale, competenţele soft vor deveni din ce în ce mai importante atât pentru specialiștii în domeniul TIC, cât și pentru restul forței de muncă din sector.

Peste 99% dintre firmele din sectorul TIC sunt IMM-uri, dintre care aproximativ 90% sunt

întreprinderi micro (<10 angajați). Dintre toate întreprinderile de pe piaţă, firmele mici cheltuiesc cele mai puține resurse pentru învățarea pe tot parcursul vieții . Lipsa de materiale special adaptate , şi costurile ridicate sunt cauzele cele mai des menţionate.

Proiectul SKILLS+ a fost inițiat de şase organizații de instruire și formare profesională din cinci țări: Fundația Centrul Educațional Spektrum și Asociația Antreprenorilor din regiunea Ciuc, România, Fundacion Tecnologia Social din Spania, X-Panel Ltd din Cipru., Business Development Friesland din Olanda şi European Center for Women and Technology din Norvegia.

Grupul țintă principal al proiectului sunt primii angajați ai întreprinderilor mici și mijlocii din domeniul TIC, obiectivul proiectului fiind creșterea competitivității microîntreprinderilor din sectorul TIC prin dezvoltarea abilităților soft. În urma analizei cercetării la nivel european disponibil, partenerii au realizat cercetări locale în încercarea de a identifica cele mai importante / necesare competențe soft în sectorul TIC din regiunile lor. Potrivit cercetării, cele mai importante abilități soft sunt: comunicarea, rezolvarea problemelor, munca în echipă, competenţele de învățare, creativitatea, leadershipul, gândirea strategică, serviciul clienți, inovația, managementul riscului. 4

E-learning-ul a fost considerat un instrument adecvat de dezvoltare a competențelor soft, prin urmare un spațiu de învățare a fost realizat și pus la dispoziție în şapte limbi prin intermediul site-ului skillsplusproject.eu.

Prezentul manual a fost publicat ca o alternativă la spațiul de învățare online, pentru a fi utilizat ca material auxiliar în cadrul activităţilor VET, precum cursuri pentru dezvoltarea abilităților soft, precum cursuri de business şi antreprenoriat, traininguri, sesiuni de consultanţă, coaching, etc. Elementele vizuale ale manualului sunt inspirate de designul grafic al spațiului de învățare.i/0} .

O "pilulă de cunoştinţe" ("learning pill"), adică o lecţie concisă este elementul de bază al abordării noastre de învățare. Fiecrae lecţie este alcătuită dintr-o parte teoretică şi din exemple şi sfaturi practice, respectiv întrebări pentru reflecție.

Ariile de compenţe din acest manual (de ex. Comunicarea, Rezolvarea conflictelor, Creativitatea, etc.) sunt concepute ca „insule a cunoaştinţelor” , iar „pastilele de cunoştinţe” sunt ascunse în clădiri situate pe aceste “insule”. Numele insulelor au o referință istorică legată de epoca Renașterii și fiecare clădire este modelată după clădiri renumite sau mai puțin cunoscute din Europa.

Vă dorim lectură plăcută!

I. COMUNICARE

I. 1. IMPORTANŢA COMUNICĂRII AICI VEŢI REUŞI: A. să înţelegeţi importanţa comunicării; B. să aflaţi de ce trebuie să îmbunătăţiţi deprinderile de comunicare; C. să înţelegeţi influenţa comunicării asupra vieţii Dvs. persoanle şi profesionale. Mauritshuis The Hague, the Netherlands

Lângă relaţiile cu celelalte lecţii din această unitate, această lecţie are legături strânse cu Relaţii cu clienţii, Conducere,

30 de minute

Munca în echipă.

Comunicarea este procesul prin care omul transmite emoţii, sentimente, cunoaştere şi informaţii cu scopul de a influenţa pe interlocutor să simtă, să gândească sau să se comporte într-un anumit fel. Nivelurile comunicaţiei pot fi următoarele: intrapersonal (dezbatem lucrurile cu noi înşine), interpersonal (discutăm cu o altă persoană), comunicare în grup sau în masă.

Orice interacţiune cu o altă persoană înseamnă comunicare. Relaţiile umane sunt definite prin 6

comunicare. Deci o comunicare eficientă face posibilă construirea unor relaţii de muncă pozitive şi creative. Pe de altă parte lipsa comunicării poate avea ca rezultat neînţelegeri, presiuni şi conflicte .

Moto: "Capacitatea de a exprima o idee este tot atât de importantă ca ideea însăşi." Bernard Baruch Importanţa comunicării la locul de muncă şi în viaţa de zi cu zi Comunicarea este una din mijloacele cele mai importante pentru menţinerea şi dezvoltarea pe termen lung a relaţiilor dintre colegii de muncă, parteneri şi clienţi. Sau putem da o definiţie şi mai radicală: comunicarea este esenţială pentru orice fel de muncă, succes şi relaţii. Orice interacţiune cu o altă persoană înseamnă comunicare. Relaţiile umane sunt definite prin comunicare. Deci, o comunicare eficientă contribuie la crearea unor relaţii de muncă pozitive şi productive. Pe de altă parte lipsa comunicării poate avea ca rezultat neînţelegeri, presiuni şi conflicte. În cazul firmelor IT, unde presiunea timpului este în continuă creştere, comunicarea trebuie să fie din ce în ce mai eficitentă şi convingătoare. Comunicarea are influenţe asupra calităţii vieţii, cum reuştiţi să aveţi o viaţă personală şi de muncă fericită şi de succes. În fiecare zi comunicăm cu persoanele din jur atât faţă în faţă cât şi prin telefon sau online. Între ele se numără: membii de familie, colegii de muncă, partenerii şi clienţii. Dacă nu ştim cum să comunicăm cu ei într-un mod reciproc satisfăcător, viaţa noastră devine mult mai săracă. Comunicarea constituie temelia oricărei activităţi. Antreprenorii comunică cu angajaţii lor. Angajaţii comunică între ei, cu clienţii existenţi şi cei potenţiali. Importanţa părţii emoţionale a comunicării Secretul unei relaţii pozitive şi constructive constă într-o comunicare pură şi sinceră. Chiar dacă vorbim despre afacerile din lumea IT, unde expresiile din domeniul tehnic, regulile matematice sunt lucruri absolut comune, relaţiile interpersonale sunt mult mai complexe. Inteligenţa emoţională are, de asemenea, o importanţă deosebită. Toate acestea sunt susţinute de faptul că doar un procentaj infim

(după anumiţi specialişti în jur de 15-25%) din comunicarea noastră aparţine schimbului verbal de informaţii. Restul intră în domeniul limbajului trupului, reacţiilor microfaciale, tonului de voce şi nivelului de energie. În analiza importanţei comunicării un rol important revine şi inteligenţei emoţionale. Persoanelor cu o inteligenţă emoţională scăzută le este dificil să transfere date în mod eficient, direct şi complet, dar le este dificil şi să întreţină o comunicare echilibrată din punct de vedere emoţional cu ceilalţi oameni. 7

Cred că aceste două aspecte nu pot fi separate, deoarece nu suntem programe de calculator lipsite de sentimente, chiar dacă muncim cu ele. (chiar interface-urile şi software-urile de computer "încearcă să devină" mai intuitive şi umane). Cei care nu simt importanţa emoţiilor în comunicarea interpersoanlă, nu sunt comunicatori de succes. Importanţa comunicării în viaţa de afaceri (IT) şi dezvoltarea acesteia Comunicarea are o importanţă primordială în dezvoltarea societăţii umane. Comunicarea s-a dezvoltat în paralel cu dezvoltarea suportului tehnic propriu-zis. Odată cu începutul revoluţiei industriale, primele instrumente mecanice şi metode de lucru au fost elaborate atât în domeniul producţiei cât şi în cel al comunicării. Timp de aproape 200 de ani ziarele au fost principalele canale de comunicare.

Mai târziu, în secolul al XX-lea, în domeniul comunicării se punea accentul la culegerea, gestionarea şi distribuţia cunoştinţelor şi informaţiilor. Aici putem menţiona reţelele de telefoane, radioul şi televiziunea. Următorul nivel, reprezentat de comunicarea interactivă, explozia în folosirea hardului şi a softului, a internetului, a sateliţilor de comunicare şi a altor tipuri de reţele, a introdus schimbări radicale atât în viaţa de zi cu zi, cât şi în viaţa de afaceri. Răspândirea şi extinderea reţelei de computer şi de internet este o dovadă la nevoia de o comunicare cât mai rapidă la nivel global. În societatea zilelor noastre reţelele de calculatoare, în mod special internetul, au un rol esenţial în globalizarea proceselor de comunicare. Societatea informaţională în care trăim a devenit "dependentă" de memorizarea, procesarea şi transmiterea informaţiilor. Aceste mijloace şi metode de comunicare care se află într-o schimbare rapidă schimbă şi completează formele clasice de utilizare a poştei, a bibliotecilor, a comerţului, mass mediei, educaţiei, etc. Importanţa comunicării în cadrul microfirmelor TIC Dacă analizăm principalele funcţii, procese sau activităţi care se desfăşoară în cadrul microfirmelor TIC, putem observa că în fiecare fază, în cadrul fiecărei acţiuni avem nevoie de multă comunicare:

- semnarea unui contract/proiect: liderul trebuie să convingă clientul în legătură cu oportunităţile oferite de proiectul respectiv şi de parteneriatul cu firma noastră, - începerea proiectului/activităţii: ambele părţi au nevoie de comunicare adecvată pentru definirea exactă a problemei şi pentru găsirea unei soluţii la această problemă (dacă clientul are nevoie de un sistem complex sau doar de o soluţie mică dar eficientă, dacă vrea un software cu licenţă sau un Saas, etc., care sunt cele mai importante caracteristici ale afacerii), - cererea şi furnizarea informaţiilor despre progresul înregistrat în cadrul proiectului, aşteptarea unor date importante în legătură cu posibilitatea de a termina munca până la data limită, 8

- exprimarea unor opinii constructive pentru îmbunătăţirea produsului sau serviciului. Aşa cum ştim, majoritatea activităţilor menţionate mai sus se desfăşoară în condiţii de presiune a timpului, mari exigenţe de ordin tehnic, buget în scădere, etc. Linii de comunicare în cazul unui proiect mediu din domeniul IT oferit de o firmă mică de IT unor producători de mobilier. În imaginea de mai jos am încercat să prezentăm numărul mare de linii posibile de comunicare între cele două firme (chiar dacă după opinia unor specialişti ar fi nevoie doar de o singură linie de comunicare între cele două părţi, pentru o comunicare mai rapidă şi inteligibilă specialiştii comunică în direct în legătură cu părţile care i se revin în cadrul proiectului).

Beneficiile comunicării eficiente (împreună cu negocieri adecvate) Comunicarea eficientă poate aduce progrese în mai multe aspecte ale vieții noastre: - rezultate mai ușoare în domeniul educației, - promovare mai rapida in cariera, - câștiguri mai mari, - primiți sarcini/proiecte cu care doriți să vă ocupați, - terminați cu succes acele proiecte, - reușiți să semnați un contract care exista de mult între planurile Dvs., - vă întâlniți cu partenerul ideal, - dezvoltați relații mai satisfăcătoare cu familia, - aveți o viață socială fericită și interactivă. Începând cu ziua de mâine veți putea „profita” de beneficiile aduse de o mai bună comunicare doar din cauza faptului că sunteți conștient(ă) de importanța acesteia. 9

VIDEO Jaf bancar nereuşit

Comunicarea ne ajută

https://www.youtube.com/watch?v=DjZAbeGcxEo

https://www.youtube.com/watch?v=ZDmKLcY7Nis

Acest video vă prezintă (într-un mod amuzant și

De la discuțiile cu vecinii până la rezolvarea

exagerat) importanța comunicării clare și adecvate.

problemelor legate de lipsa apei și a hranei în

Fără o comunicare clară nu există nici conducere

regiunile slab dezvoltate, totul depinde de

eficientă, nici rezultate.

comunicare. Rezolvarea stiuațiilor de criză se bazează tot pe comunicare. .

SFATURI 

Înţelegeţi importanţa comunicării, dar şi importanţa comunicării clare şi eficiente. Uneori oamenii au impresia că comunică clar, însă de fapt nimeni nu înţelege mesajul lor. Această problemă stă în strânsă legătură cu eficienţa comunicării şi cu dezvoltarea deprinderilor de comunicare.



Nu uitaţi regula celor doi urechi şi a unei singure guri. Comunicarea nu înseamnă numai vorbire, revendicare, ordonare ci şi ascultare şi atenţie la cei din jur.



Încercaţi să înţelegeţi faptul că comunicarea adecvată şi complexă are o importanţă majoră în toate domeniile vieţii, inclusiv în domeniul afacerilor şi afacerilor TIC.



Chiar dacă acest domeniu este dominat de expresii de ordin tehnic şi de date inteligente, partea emoţională a comunicării nu poate să lipsească. Ca şi în domeniul TIC, avem nevoie de hardware şi software (date tehnice şi abordare umană).

SUMAR:

societate.

Comunicarea este una din cele mai importante

Fiecare companie, inclusiv firmele TIC, are nevoie de

mijloace pentru menţinerea şi dezvoltarea unor

comunicare adecvată pentru dezvoltare şi supra-

relaţii pe termen lung cu colgi, parteneri şi clienţi în vieţuire. Degeaba aveţi cele mai bune idei pentru vederea atingerii obiectivelor.

îmbunătăţirea unui produs/serviciu dacă salariaţii

Când analizăm importanţa comunicării trebuie să

Dvs. nu le înţeleg. Degeaba aveţi cele mai bune pro-

avem în vedere şi inteligenţa emoţională.

duse dacă clienţii Dvs. nu au cunoştinţe de ele.

Comunicarea este, de asemenea, un motor care du- Comunicarea adecvată vă ajută în toate aspectele ce înainte progresul general şi cel tehnologic într-o

vieţii: familie, loc de muncă, afaceri, dragoste... :)

ÎNTREBĂRI Întocmiți 2 liste scurte despre situații în care neglijarea comunicării a dus la probleme, întârzieri, 10

neînțelegeri, etc. a. în viața profesională b. în viața privată

1. Întocmiți 2 liste scurte despre situații recente în care comunicarea corespunzătoare a dus la soluționarea unor probleme, îmbunătățirea înțelegerii etc. a. în viața profesională b. în viața privată Gândiți-vă la cauzele acestora și la întregul proces.

RESURSE UTILE: Importance of communication in business Why communication in business is so important?

I. 2. COMUNICARE EFICIENTĂ AICI VEŢI REUŞI:

A. să înțelegeți ce înseamnă comunicarea eficientă B. să identificați modul în care puteți să imbunătățiți comunicarea de zi cu zi în afaceri C. să aveți o idee despre cum să începeți eficientizarea comunicației

De Waag Leeuwarden, the Netherlands

Comunicarea eficientă este o deprindere interpersonală de bază. Pentru a avea succes în afaceri trebuie să realizăm o comunicare eficientă cu partenerii și clienții potențiali precum și cu oamenii cu care lucrăm împreună. 30 de minute 11

Comunicarea este mai mult decât un schimb de informații. Se referă la înțelegerea emoțiilor și intențiilor din spatele informațiilor. Câteodată - deși avem intenții bune - ceea ce vrem să comunicăm se pierde. Zicem un anumit lucru, dar cealaltă persoană aude altceva, din cauza căreia apar neînțelegeri și conflicte.

Din fericire comunicarea clară și eficientă poate fi învățată. Dezvoltarea acestor deprinderi necesită timp și efort, dar cu cât mai mare efort investiți în acest scop, deprinderile Dvs. de comunicare vor deveni cu atât mai instinctive și spontane. Pentru o comunicare eficientă trebuie să fim conștienți de anumite BARIERE posibile - diferite aspecte sau

condiții care împiedică schimbul eficient de gânduri și idei - și să învățăm cum putem face față acestora. Între barierele în calea comunicării se numără:

1. Barierele fizice - condiții legate de natură și mediul înconjurător, ca de exemplu: · Ușile închise, separările pot împiedica munca eficientă în echipă, · Zgomotul - convorbirile telefonice, sosirile cu întârziere deranjează fizic o ședință prin întreruperea vorbitorului și a participanților, · Distanța - cu cât mai mare este distanța, cu atât mai mare atenție trebuie acordată alegerii căilor/ mediilor de comunicare pentru evitarea defectelor de comunicare,

· Informațiile/volumul exagerat de muncă, dublarea informațiilor - când trebuie să fie procesată o cantitate mai mare de informații decât ce poate fi recepționat la un moment dat, celui care primește informațiile poate să-i scape niște detalii importante sau să interpreteze greșit întregul mesaj.

2. Bariere semantice şi lingvistice - existența paronimelor, a cuvintelor polisemantice, lipsa clarității în vorbire și a specificității

3. Bariere socio-psihologice - atitudini diferite, stresul, lipsa încrederii, etc.,

4. Bariere organizatorice - pierderea sau deformarea mesajelor în timpul transmiterii acestora de la o persoană la alta sau de la un nivel la altul, lipsa unei strategii de comunicare, roluri și responsabilități insuficient definite.

5. Barierele interculturale apar când diferă modul de gândire, limba, valorile, noțiunile legate de timp, spațiu, relațiile sociale și gesturile oamenilor din diferite culturi. Vizionați exemplele video de mai jos ca să aflați cum apar și cum pot fi învinse barierele de comunicare. 12

O parte din problemele legate de comunicare pot fi rezolvate printr-o organizare mai bună, în timp ce unele necesită anumite deprinderi și competențe de comunicare. Între deprinderile cele mai importante care trebuie cunoscute de fiecare întreprinzător se numără următoarele:

1. Ascultarea activă şi empatia Pentru îmbunătățirea deprinderilor de comunicare cel mai important lucru este să învățați să-i ascultați pe ceilalți cu adevărat - să fiți atent(ă) la ce vi se zice și lăsați pe cealaltă persoană să vorbească fără s-o întrerupeți. Ascultarea activă implică înțelegerea mesajelor dincolo de cuvinte. Observați gesturile vorbitorului. Exprimați prin gesturi că vă interesează despre ceea ce vorbește dând din cap și zâmbind cândc este cazul.

Dați vorbitorului feedback și comentarii pline de atenție. Prin dezvoltarea empatiei veți reuși să înțelegeți mai bine acele părți ale comunicației care nu sunt exprimate prin cuvinte, și veți reuș să dați răspunsuri mai adecvate.

2. Vorbirea eficientă Trebuie să știți exact ce vreți să comunicați. Efectuați cercetările necesare și organizați-vă ideile și exprimați-le logic. Mesajul trebuie să fie pe înțelesul ascultătorilor, așadar în cursul comunicării folosiți un limbaj și concepte cu care sunt obișnuiți. Însușiți tehnici care vă ajută să treceți prompt la subiect și să transmiteți cu succes mesajul pe care doriți să-l comunicați prin diferitele medii de comunicare. Evitați folosirea limbajului de lemn în comunicarea scrisă și orală și observați scimbările apărute în eficacitatea comunicării. Este, de asemenea, important să știți de ce vreți să comunicați. Cu ce ar trebui să plece oamenii după ce v -au ascultat? Ce fel de atitudine ar trebui să ia după ce au stat de vorbă cu Dvs.? Fiecare comunicare trebuie să fie un îndemn la acțiune, chiar dacă acest îndemn este doar să păstreze o impresie pozitivă despre Dvs. sau produsul Dvs. Înainte de a vă apuca de scris, de a ridica telefonul sau de a intra la următoarea ședință, puneți-vă întrebarea: ce și de ce trebuie să comunic? Căutați tonul, alegeți cuvintele și modul de prezentare care servesc cel mai bine scopurile stabilite.

3. Povestirile Cei care sun poveștile conduc lumea. Nu-i pasă nimănui de obiectivele Dvs. de marketing. Însă tuturor le place o poveste bună. Povestirile creează o memorie "adezivă", alăturând emoții la lucrurile care se întâmplă, ceea ce înseamnă că liderii care pot să inventeze sau să împărtășească povești interesante, au un avantaj față de ceilalți. Şi există șanse pentru toată lumea să devină un bun povestitor. Începeți povestirea cu un mesaj: cine sunt ascultătorii și care este mesajul pe care doriți să-l împărtășiți cu 13

ei? Căutați în amintirile și experiențele Dvs. momente prin care veți putea ilustra mesajul Dvs., și includeți acele detalii care vor stârni sentimente în rândul ascultătorilor. Alegeți o abordare simplă. Într-o primă fază prezentați povestirea în fața prietenilor și colegilor de încredere pentru a o perfecționa.

4. Întrebări şi reflecții Punerea întrebărilor, repetarea ultimelor cuvinte rostite de interlocutorul Dvs. sunt semne că vă interesează ceea ce ascultați. Aceste strategii vă ajută să vă concentrati mai bine și să clarificați anumite puncte neclare. Întrebările deschise încurajează reflecția, invită la dialog și la realizarea contactelor. Punerea unor întrebări de rutină după obținerea unui răspuns este un semn care indică faptul că sunteți implicat(ă) activ în conversație, și vă interesează persoana care vorbește.

5. Comunicarea nonverbală Lumea comunică fără întrerupere, chiar dacă nu rostește niciun cuvânt. Poziția corpului, expresia facială, ochii au câte o poveste și formează o primă impresie despre Dvs. Indiferent de puterea cuvintelor Dvs., dacă nu lăsați impresia că sunteți sigur(ă) pe sine și prietenos/prietenoasă, lumea va crede că nici nu sunteți. Trebuie să fiți atent(ă) la limbajul trupului și începeți să intreprindeți schimbări. Priviți în ochii oamenilor când vorbiți cu ei. Dați mâna ferm cu ei. Stați drept, cu capul sus și cu umerii în spate. Nu țineți mâinile și picioarele încrucișate, într-o poziție defensivă. Când imitați limbajul trupului unei persoane, oferiți indicii nonverbale despre faptul că vă simțiți atașat(ă) de el/ea și sunteți de acord cu el/ea. Cercetările au arătat că oamenii care împărtășesc aceleași emoții au probabil un nivel de încredere, atașament și empatie mai ridicat unul față de celălalt.

VIDEO O eroare de comunicare

Gândiţi-vă rapid, vorbiţi inteligent: tehnici de co-

https://www.youtube.com/watch?v=8Ox5LhIJSBE

municare

Aflaţi mai mult despre barierele de comunicare şi

de Stanford Graduate School of Business

deficultăţile legate de ele.

https://www.youtube.com/watch? v=HAnw168huqA&nohtml5=False Watch this video/

Bariere de comunicare

Prin acest curs interactiv veţi învăţa şi exersa tehnici

https://www.youtube.com/watch?v=D3a3fgUkw6c

care vă vor ajuta să vorbiţi clar, confident şi spontan

Prin vizionarea acestui video veţi afla cum se ajunge în orice context şi situaţie. la conflict datorită unei neînţelegeri de comunicare.

TIPS AND TRICKS

Sugestii pentru depăşirea barierelor de comunicaţie: La nivel individual: 1. Alegeţi canalul cel mai potrivit pentru comunicarea mesajului 2. Faceţi eforturi în vederea înţelegerii punctului de vedere al celorlaltor persoane 3. Fiţi atent(ă) la semnele nonverbale - ale Dvs. şi ale altora 4. Fiţi un ascultător activ.

La nivel de organizaţie: 5. Asiguraţi un climat deschis, bazat pe încredere 6. Încurajaţi folosirea canalelor multiple, inclusiv comunicarea formală şi informală 7. Structura organizaţională trebuie să corespundă nevoilor de comunicare

Pentru barierele fizice: 8. Aranjarea locurilor în mod corespunzător 9. Asigurarea vizibilităţii şi audibilităţii

10. Confortul ambiental 11. Minimalizarea elementelor deranjante de ordin vizual/oral

Pentru barierele semantice: 12. Folosirea unui limbaj simplu 13. Folosirea unor simboluri, diagrame pentru vizualizarea mesajului 14. Pentru barierele socio-psihologice: 15. Atragerea atenţiei şi motivare 16. Asistenţă şi compasiune

17. Managementul emoţiilor

Pentru barierele interculturale: 18. Încurajaţi eforturile pentru înţelegerea altor obiceiuri şi tradiţii 19. Organizaţi cursuri de formare pe tema interculturalităţii 20. Evitaţi glumele sau sarcasmul 21. Fiţi atent(ă) la interpretarea limbajului corpului - puneţi întrebări dacă nu înţelegeţi ceva. 15

Pentru îmbunătăţirea comunicării nonverbale: - Rugaţi pe un coleg sau prieten să vă dea feedback asupra gesturilor nonverbale ale Dvs. Acest feedback poate fi foarte folositor, deoarece de obicei nu ştim ce impresie lăsăm în ceilalţi. - Dacă este posibil, ar fi bine să realizaţi o înregistrare video despre Dvs. când vă aflaţi în mijlocul unei conversaţii, şi observaţi limbajul corpului. O dată ce aţi identificat punctele problematice, încercaţi să corectaţi greşelile limbajului corporal. - Puteţi să faceţi exerciţii în faţa oglinzii.

SUMAR:

învăţaţi cum să le depăşiţi

Comunicarea eficientă este foarte importantă

Învăţaţi cum să ascultaţi cu adevărat, puneţi

pentru succesul în lumea afacerilor

întrebări, vorbiţi clar şi fiţi atent(ă) la limbajul corporal.

Făcând efort şi exerciţii toată lumea îşi poate îmbunătăţi deprinderile de comunicare

Toată lumea are o poveste - care este povestea afacerii Dvs.?

Fiţi atent(ă) la eventualele bariere de comunicare şi

ÎNTREBĂRI GÂNDIŢI-VĂ CUM AŢI RĂSPUNDE LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI:

Ce fel de bariere de comunicaţie puteţi observa la locul de muncă? Cum puteţi să le depăşiţi? Spuneţi povestea afacerii Dvs. în 2 minute.

RESURSE UTILE: Improve your active listening skills 7 Cs of Effective Business Communication

The 22 rules of storytelling, according to PIXAR Learn how to read other people's body language Your body language shapes who you are

I. 3. PITCHING AICI VEŢI REUŞI:

A. să definiți noțiunea de "pitch"; B. să folosiți un "pitch" pentru a comunica eficient într-un timp foarte scurt; C. să identificați caracteristicile unui "pitch" reușit. Ce i-ați zice clientului ideal dacă v-ați întâlni cu el/ea în lift în timpul pauzei unei conferințe? Cum i-ați atrage atenția

în doar un singur minut?

City Hall Delft, the Netherlands

Un "pitch" elaborat în mod conștient constituie o tehnică de vânzare de succes, care constă în transmiterea către clienți sau către public a unor informații succinte, coerente

30 de minute

și interesante. "Pitching"-ul este un termen frecvent folosit în lumea startupurilor, și se adresează mai ales clienților, investitorilor și, în general, persoanelor importante din punctul de vedere al afacerii. Este un discurs scurt și convingător menit să stimuleze interesul față de proiect sau produs și să mențină acest interes în

vederea începerii unor negocieri. Prima dată a apărut în SUA, însă, în zilele noastre, întreceri de "pitching" se organizează în întreaga lume. Se mai numește și "elevator pitch" (discurs în lift) deoarece - în cazuri extreme - este atât de scurt încât poate fi ținut chiar în timpul unei călătorii cu liftul. Într-un mediu de startup un pitch are o durată de 1-5 minute. Este un discurs care rezumă în câteva propoziții cele mai importante trăsături ale unui produs, serviciu, proiect, companie sau ale unei persoane în căutarea unui loc de muncă. Înaintea prezentării, un pitch eficient trebuie să fie elaborat minuțios în detalii.

Structura posibilă a unui pitch eficient:

1. Scurtă întroducere În prima propoziție trebuie să definiți clar cu ce vă ocupați (sau cu ce se ocupă firma Dvs.). Propoziția trebuie formulată în așa fel încât să stimuleze interesul ascultătorilor. Informațiile incluse trebuie să fie autentice, valabile și importante. Întroducerea nu trebuie să fie mai lungă de 2-3 propoziții.

2. Prezentarea oportunității sau a provocării (problema) Problema trebuie să fie reală și ușor de înțeles. Este important ca ascultătorii să se poată identifica cu provocarea prezentată, să aibă impresia că s-au confruntat deja cu probleme de acest gen.

3. Soluția propusă de Dvs. Prezentarea soluției propuse de Dvs. prin care provocarea sau problema descrisă anterior poate fi abordată, și a modului în care clientul sau ascultătorul ar putea profita în urma acestei soluții. Avantajele pot fi grupate în trei domenii principale: economisire de timp, creșterea veniturilor și plăceri mai mari. De obicei o soluție poate fi eficientă doar într-un singur domeniu (sau, mai rar, în două domenii). Dacă încercăm să oferim soluții care vizează toate cele 3 domenii, riscăm să pierdem credibilitatea ofertei.

4. Mărimea şi caracteristicile pieței şi avantajele oferite de Dvs. Când prezentați o idee unui investitor, una dintre primele întrebări va fi: Există piață pentru această afacere? Pentru definirea dimensiunii pieței puteți folosi două metode: definirea de sus în jos sau cea de jos în sus. Metoda aplicată de sus în jos înseamnă folosirea unei cifre globale în ceea ce privește dimensiunea pieței și determinarea procentajului reprezentat de piața țintă și a cotei de piață a firmei noastre. Cealaltă metodă constă în generalizarea unor date și statistici specifice unor pieți și aplicarea acestora asupra întregii piețe. În situația ideală folosim ambele metodologii și ajungem la concluzii similare. Lângă definirea dimensiunii pieței se recomandă și evaluarea creșterii acesteia. Ipotezele legate de Dvs. se vor baza pe avantajele oferite de Dvs.

5. Modelul de afaceri Modelul de afaceri trebuie să dea răspuns la întrebarea cum va câștiga bani afacerea Dvs. Modelul de afaceri descrie care sunt valorile pe care le producem clienților noștri, cum ajung aceste valori la clienți, cum și cât vor plăti clienții pentru aceste valori. Modelul de afaceri trebuie să fie inclus în mod obligatoriu într-un pitch prezentat în fața unui invenstitor. Dacă ascultătorii pitch-ului sunt clienții Dvs., veți prezenta doar anumite părți din modelul de afaceri.

6. Avantajul competitiv Trebuie să cunoașteți firmele concurente și soluțiile oferite de ele. Nu există niciun proiect fără concurenți. Așadar, dacă declarați că nu aveți de a face cu concurență, înseamnă că nu cunoașteți piața. Chiar dacă nu aveți concurenți direcți, poate că există concurenți indirecți care se ocupă deja cu problemele clienților viitori ai Dvs. Avantajul competitiv poate fi identificat nu numai în produsul sau serviciul furnizat de o firmă, ci și în modul în care acel produs este livrat sau poate fi reprezentat prin echipa firmei respective. Avantajul competitiv trebuie să fie întotdeauna real, relevant și valabil. 18

7. Strategia de intrare pe piață Este o parte foarte importantă a unui pitch prezentat unui investitor. Dacă aveți deja un număr mare de utilizatori/clienți, puteți vorbi despre acest subiect. Dacă nu, trebuie să prezentați strategia pe care o veți aplica pentru cucerirea pieței. Dacă aveți parteneri profesionali, merită să îi prezentați și pe ei în această parte.

8. Echipa Este dificil să apărați punctul de vedere potrivit căruia sunteți în stare să vă ocupați singur(ă) de toate aspectele afacerii. Așadar, este important să prezentați echipa care va pune în practică soluția prezentată. Dacă aveți experiență relevantă în domeniu, este important de menționat și acest aspect. Dacă există

domenii în care nu vă simțiți increzator, este bine dacă vorbiți despre ele. Va conferi pitch-ului Dvs. o mai mare credibilitate, ascultătorii fiind lăsați cu impresia că sunteți conștient(ă) de propriile limite.

9. Aspectele financiare Dacă prezentați pitch-ul în fața unor investitori, în această parte trebuie să vorbiți despre nevoia de capital, modelul de finanțare, despre veniturile existente (dacă este cazul). Dacă nu aveți niciun câștig, mai bine să vorbiți despre planuri pe 5 ani. Chiar și o echipă serioasă poate fi apreciată ca neserioasă. Dacă doriți să vorbiți despre vânzări, menționați modelele de plată și stabilirea prețurilor.

10. Apel la acțiune Înainte de a rezuma principalele idei, trebuie să vorbiți despre mesajul principal al discursului, depre obiectivul prezentării. Trebuie să exprimați clar scopurile proiectului. În niciun caz să nu formulați mai mult de două mesaje. În mod ideal trebuie să aveți un singur mesaj. Faceți apel doar la acțiuni specifice și accesibile din partea ascultătorilor Dvs. De exemplu: Înscrieți-vă...! Cumpărați ...! Investiți ...!

+1. Rezumat Rezumatul repetă cu alte cuvinte ideile prezentate în întroducere. Nu trebuie să depășească 2-3

propoziții. Ca încheiere puteți să repetați apelul la acțiune. Când elaborați un pitch, puteți să vă apelați și la modelul NABC. Modelele vă pot fi de folos, deoarece vă ajută să structurați ceea ce doriți să exprimați. Folosind modelul NABC veți putea exprima clar avantajele și valorile soluției propuse de Dvs. Modelul NABC vă ajută să dați răspuns la următoarele întrebări, care, la rândul lor, vor contribui la structurarea ideilor Dvs.: • N (Nevoie) – Cine are nevoie de soluția mea? Sunt conștienți că au nevoie de această soluție? Întradevăr înțelegeți nevoile lor? Cât de mare este această nevoie? • A (Abordare) – Care este abordarea, soluția mea? De ce este soluția mea una unică? Care este modul în 19

care soluția mea întâmpină nevoile clienților? • B (Beneficii) – Care este beneficiul specific oferit de soluția mea? Oare, prin această soluție clientul va putea economisi timp sau bani? • C (Concurență) – Care sunt concurenții mei? De ce este soluția propusă de mine e mai bună decât cele oferite de concurență? Trebuie să subliniem că și în cazul modelului NABC pitch-ul trebuie să pună accent pe nevoi și valori. O simplă descriere a soluției propuse de Dvs. nu este suficientă.

În timpul elaborării unui pitch, vă poate fi de folos regula 10-20-30 a lui Guy Kawasaki. Conform acestei reguli o prezentare nu poate conţine mai mult de 10 slide-uri, nu poate fi mai lungă de 20 minute, iar dimensiunea caracterelor de pe slide nu poate fi mai mică de 30 pt. Însă, în general, timpul alocat pentru un pitch este mai scurt de 20 minute!

Este tot atât de important că slide-urile folosite în timpul prezentării întotdeauna au rol secundar faţă de mesajul personal, şi nu trebuie folosite ca sursa unică şi majoră de informaţii pentru ascultători. La un pitch sursa majoră de informaţii sunteţi DVS. Participanţii trebuie să fie atenţi în primul rând la ceea ce spuneţi Dvs. şi nu la cele scrise pe slide-uri. Trebuie să le captaţi atenţia.

VIDEO În acest video Julian Treasure demonstrează tehnicile unei prelegeri eficiente - pornind de la nişte exerciţii

vocale până la sfaturi asupra modalităţilor de vorbire cu empatie. Un video care, poate, va ajuta lumea să sune mai frumos. http://www.ted.com/talks/julian_treasure_how_to_speak_so_that_people_want_to_listen#t472409

SFATURI ŞI TRUCURI: Respectaţi următoarele 10 sfaturi, şi ascultătorii Dvs. vă vor urmări cu ochi strălucitori: 20

1. Începeţi cu un impact puternic! În loc de a vă prezenta, începeţi cu o declaraţie puternică despre soluţia propusă de Dvs. 2. Terminaţi prezentarea mai devreme. Depăşirea timpului alocat înseamnă că nu v-aţi pregătit destul. Simulaţi prezentarea cu voce tare ca să fiţi sigur(ă) că puteţi respecta timpul alocat. 3. Fiţi distractiv! - Sunteţi pe scenă, deci trebuie să fiţi distractiv. Prin exersare veţi putea arăta încredere în sine. Vreţi să salvaţi lumea, nu-i aşa? 4. Nu deviaţi de la subiect! - Pitch-ul este scurt, nu veţi avea timp de abureli. Vorbiţi despre soluţia propusă de Dvs., avantajele acesteia, şi despre cum va face mai uşoară viaţa oamenilor. 5. Împărtăşiţi cu cei prezenţi o poveste bună! - Spuneţi o poveste captivantă. Prezentarea Dvs. va fi mai distractivă şi mai uşor de ţinut în minte.

6. Comportaţi-vă ca Tony Stark! - Pitch-ul este un gen de prelegere unde nu vă puteţi permite să fiţi fricos. "Când prezentaţi un pitch, ţineţi discursul ca un american!" 7. Vorbiţi celor prezenţi în sală şi nu pereţilor! - Slide-urile sunt pregătite pentru participanţi, nu pentru Dvs. Pregătiţi prelegerea în aşa fel încât să nu trebuie să citiţi de pe slide-uri. 8. Arătaţi imagini în loc de text! - Limitaţi folosirea textului la minimum. Ceea ce ziceţi este mai important decât cele scrise pe slide-uri. Imaginile trebuie să funcţioneze ca fundal pentru prezentarea Dvs. în ceea ce priveşte atmosfera, sentimentele, modul de interpretare. 9. Demo-ul produsului: software NU, hardware DA! - Demo-ul unui software necesită prea mult timp. Folosiţi un demo doar dacă nu există nicio altă cale de a prezenta despre ce este vorba. Însă dacă aveţi la îndemână un dispozitiv, publicul va fi încântat. 10. Asiguraţi-vă că toată lumea înţelege pitch-ul Dvs.

SUMAR:

ţintă ales. Ideea de a vorbi timp de 1-3-5 minute

În lumea noastră în care totul se schimbă rapid, tim- despre o anumită soluţie pare a fi uşaoră, însă dacă pul are mare valoare. Antreprenorii au la dispoziţie

doriţi să elaboraţi un pitch într-adevăr bun şi con-

timp foarte limitat pentru a convinge clienţii sau

vingător, trebuie să-l planificaţi timp de mai multe

investitorii despre avantajele soluţiilor propuse de

zile, şi să repetaţi de mai multe ori prezentarea

ei. Pitching pare a fi o soluţie bună: se referă la o

acestuia.

prezentare scurtă şi concisă ţinută în faţa grupului

REFLECŢII: Puteţi să scrieţi o primă întrebare care să stimuleze interesul publicului? Folosiţi modelul NABC pentru elaborarea unui pitch despre produsul sau serviciul oferit de firma Dvs.! Căutaţi o poveste pentru captivarea şi amuzarea publicului! 21

RESURSE UTILE: The Art of the Pitch: Persuasion and Presentation Skills that Win Business How to pitch an idea? 7 Advanced Presentation Tips To Become a Great Public Speaker 20 Public Speaking Tips of the Best TED Talks Public speaking tips The art of the pitch Guy Kawasaki the 10:20:30 pitch rule

I. 4. NEGOCIERE & ASCULTARE ACTIVĂ AICI VEŢI REUŞI: A. să înţelegeţi în ce constă negocierea; B. să vă pregătiţi la o negociere de succes;

C. să înţelegeţi elementele cheie ale unei negocieri de succes: ascultarea activă; D. să cunoaşteţi cum să îmbunătăţiţi deprinderile de negociere; E. să cunoaşteţi cum să îmbunătăţiţi deprinderile de ascultare;

Peace Palace the Hague, the Netherlands

Negociem fără întrerupere, atât în viaţa noastră personală şi socială cât şi - în mod special - în viaţa profesională. Ori de câte ori comunicăm cu o altă persoană, există un potenţial pentru

30 de minute

declanşarea unei negocieri.

Negocierea este o deprindere de bază pentru viaţa de zi cu zi - nu doar o deprindere folosită în situaţii comerciale. Pe pieţele din ce în ce mai complexe şi competitive din zilele noastre, deprinderile necesare pentru negocierile eficiente reprezintă cheia succesului personal şi organizaţional. Totuşi există mulţi negociatori slabi şi nepricepuţi care nu înţeleg esenţa conceptului de negociere. Multe din problemele legate de negociere sunt datorate slabelor deprinderi de ascultare. Ascultarea activă este cel mai bun instrument la îndemâna negociatorului. Aflaţi mai mult despre negociere şi ascultarea activă în această lecţie. 22

Ce este negocierea? "Business Dictionary" defineşte negocierea astfel: "O afacere (compromis) între două sau mai multe părţi (fiecare cu diferite scopuri, nevoi şi puncte de vedere) prin care se încearcă găsirea unor puncte comune şi ajungerea la comun acord în vederea eliminării unui motiv de îngrijorare sau rezolvării unui conflict. Substantiv format din verbul a negocia." Sursa: http://www.businessdictionary.com/definition/negotiation.html

Compromisul menţionat în definiţia de mai sus este explicat clar în următorul citat aparţinând lui John F. Kennedy: "Nu putem negocia cu acei oameni care spun: ce-i al meu e al meu şi ce-i al tău e negociabil."

Deci o negociere reuşită, favorabilă pentru ambele părţi, duce la o soluţie acceptabilă ambelor părţi, şi, după eveniment, lasă ambele părţi cu impresia că într-un fel au câştigat, ceea ce contribuie la păstrarea unor bune relaţii de muncă şi în viitor. Cheia succesului în negocieri constă în următoarele: • Pregătirea • Ascultarea activă

1.1. Pregătirea În funcţie de gradul dezacordului, poate fi necesară luarea unor măsuri în vederea desfăşurării cu succes a negocierii. Dacă vreţi să vă pregătiţi temeinic, parcurgeţi următoarele puncte înaintea începerii negocierilor: Scopuri: unde vreţi să ajungeţi în urma negocierilor? Cum credeţi, ce doresc celelalte persoane? Schimbul: care sunt articolele care pot fi schimbate între Dvs.? Aveţi ceva de care cealaltă parte are nevoie? Care sunt lucrurile care pot constitui obiectul negocierilor? Alternative: Dacă nu reuşiţi să ajungeţi la numitor comun cu cealaltă persoană, ce fel de alternative aveţi? Aceste alternative sunt bune sau rele? Cât de mult contează dacă nu reuşiţi să ajungeţi la înţelegere? Un

eşec vă va împiedica să profitaţi de oportunităţi viitoare? Care pot fi alternativele celeilalte persoane? Relaţii: Ce fel de relaţii au existat între Dvs. în trecut? Aceste relaţii pot/ar trebui să influenţeze negocierile? Există probleme ascunse care ar putea inluenţa negocierile? Cum pot fi tratate aceste probleme? Rezultate aşteptate: Ce fel de rezultate se aşteaptă în urma acestor negocieri? Ce fel de rezultate au fost întrgistrate în trecut şi care sunt precedentele? Consecinţe: Ce fel de consecinţe va avea asupra Dvs. dacă veţi învinge sau pierde la aceste negocieri? Care vor fi consecinţele asupra celeilalte persoane? 23

Puterile: Ce fel de puteri au cei implicaţi în această relaţie? Cine controlează resursele? Cine va pierde cel mai mult dacă nu se ajunge la o înţelegere? După aşteptările Dvs. ce fel de puteri va furniza cealaltă persoană? Soluţii posibile: Pe baza tuturor considerentelor, ce posibilităţi de compromis există? Puteţi să folosiţi foaia de lucru MindTools. Negocierea este de fapt o cercetare asupra poziţiei Dvs. şi a celeilalte persoane, cu scopul găsirii unui compromis reciproc acceptabil prin care, în limita posibilităţilor, puteţi obţine ceea ce doriti. Negocierea nu este o arenă pentru realizarea obiectivelor personale. Ambele părţi vor fi mulţumite cu soluţia finală dacă înţelegerea va fi considerată una avantajoasă pentru ambele părţi. O negociere cu rezultate avantajoase doar pentru Dvs. poate intra în discuţie doar în cazul în care nu doriţi să aveţi o relaţie permanentă cu cealaltă parte, deoarece odată pierzând la negocieri, probabil nu vor mai dori să lucreze împreună cu Dvs. 1.2. Ascultarea activă Într-o conversaţie, discuţie sau negociere ascultarea este tot atât de importantă - sau chiar mai importantă - ca vorbirea. Înseamnă de fapt înţelegerea celor spuse de cealaltă persoană. O mare parte a problemelor de comunicare apărute în cadrul negocierilor se datorează deprinderilor de ascultare insuficient dezvoltate. Negociatorii care nu au deprinderile necesare de ascultare ratează o mulţime de oportunităţi care ar putea fi depistate din vorbele interlocutorului. Negociatorii adesea pică în

următoarele capcane care împiedică ascultarea eficientă. Mulţi sunt de părere că negocierea implică în primul rând convingerea celeilalte părţi, şi pentru ei convingerea înseamnă vorbire. Adesea nu se ia în calcul faptul că este dificil să convingi o persoană dacă nu ştii ce o motivează. Pe de altă parte, oamenii au tendinţa de a-şi pregăti dinainte ceea ce vor să zică, şi folosesc timpul destinat ascultării pentru aşteptarea momentului în care pot să vorbească. În timpul aşteptării la acest moment adesea nu sunt atenţi la nişte informaţii esenţiale care pot fi folosite în negocierile ulterioare.

Caracteristicile unui ascultător bun sunt următoarele: • este motivat să asculte • nu întrerupe interlocutorul • arată interes • este atent • are răbdare • pune întrebări deschise • repetă informaţiile spuse de interlocutor • ia în considerare mesajele nonverbale 24

Folosind aceste deprinderi de ascultare activă indicaţi persoanei vorbitoare că sunteţi atent(ă) la ce vă vorbeşte. Negociatorii de succes sunt de obicei şi buni ascultători!

VIDEO Introduction to negotiating (0:59 minutes)

3. Lipsa atenţiei la partea oponentă

https://www.youtube.com/watch?

4. Presupunerea faptului că negocierile

v=9D9GN8DDXFk&list=PLU-

interculturale sunt ca cele la nivel local

9HaZTK2hSm3kM6l2I39dMGcO65KIVV&index=6

5. Atenţie prea mare la ancore

Vizionând această animaţie veţi învăţa într-un minut 6. Cedarea prea uşoară în ce constă negocierea. "Este un mijloc prin care

7. Nu arătaţi bucurie exagerată

ajungem la compromis, ajungem la comun acord în legătură cu modul în care putem înainta.

Cullen’s 7 Steps of Negotiation

Dezvoltarea unei relaţii durabile este ceea ce

(2:14 minutes)

contează cel mai mult pentru ambele părţi."

https://www.youtube.com/watch? v=TgLcN46hNos&list=PLU-

Negotiation strategy: Seven common

9HaZTK2hSm3kM6l2I39dMGcO65KIVV&index=5

pitfalls to avoid (2:51 minutes)

Vizionând această animaţie veţi cunoaşte cei 7 pasi

https://www.youtube.com/watch?

ai negocierilor (internaţionale):

v=3kqgbYkW3xM&index=42&list=PLU-

Pasul 1: Pregătirea

9HaZTK2hSm3kM6l2I39dMGcO65KIVV

Pasul 2: Construirea relaţiilor

Vizionând această animaţie veţi cunoaşte cele 7

Pasul 3: Schimb de informaţii şi prima ofertă

capcane de evitat, şi anume:

Pasul 4 şi 5: Convingere şi concesie

1. Planificarea necorespunzătoare

Pasul 6: Acord comun

2. Privirea doar la o singură faţă a monedei

Pasul 7: Negocieri după ajungerea la comun acord

SFATURI ŞI TRUCURI Sugestii în legătură cu negocierile: SUGESTIA 1 Nu acceptaţi imediat nicio ofertă, indiferent cât de avantajoasă vi se pare. SUGESTIA 2 Să nu vă negociaţi cu Dvs. însuţi. Dacă aţi făcut o ofertă, iar cealaltă parte nu a aceeptat-o, să nu mai faceţi o altă ofertă. Veniţi cu o contra-ofertă. Dacă acceptaţi să lăsaţi din cererile Dvs. iniţiale fără ca cealaltă parte să lase din cele ale sale, este de obicei interpretat ca semn al slăbiciunii. 25

SUGESTIA 3 Să nu încercaţi să faceţi o înţelegere cu cineva care "trebuie să se întâlnească cu şeful să-i ceară aprobarea". În acest caz partea opusă va avea avantaj faţă de Dvs., deoarece astfel poate cere renegocierea oricărei înţelegeri. SUGESTIA 4 Faptul că nu puteţi să ziceţi da, însemană că aveţi un răspuns negativ. Nu este abosolut necesar să ajungeţi la o înţelegere doar datorită simplului motiv că există posibilitatea la înţelegere. Nimeni nu a ajuns la faliment doar pentru că a răsupuns prea des cu "nu". SUGESTIA 5 Faptul că ceva pare a nu fi negociabil, nu înseamnă că de fapt nu este negociabil. Să luăm ca exemplu un "contract standard" tipărit. Mulţi negociatori au reuşit să impună o anumită clausă fiindcă au interpretat-o ca fiind "cioplită în piatră", dar când era necesar, s-a dovedit sunt dispuşi să negocieze despre ea.

SUGESTIA 6 Faceţi-vă "tema" înaintea începerii negocierilor. Învăţaţi cât mai mult posibil despre cealaltă parte. Informaţiile sunt mai bune decât instinctele. SUGESTIA 7 Repetaţi. Faceţi exerciţii. Invitaţi pe cineva să joace rolul celeilalte părţi. Apoi schimbaţi rolurile. Pregătirea este mai bună decât instinctele. SUGESTIA 8 Fiţi atent(ă) la negociatorii care sosesc cu întârziere. Arătarea indiferenţei sau neluarea în considerare a programului stabilit este adesea parte a strategiei negociatorului prin care vrea să semnaleze că nu-i pasă dacă se ajunge la înţelegere cu Dvs. sau nu. SUGESTIA 9 Fiţi simpatic. Dacă ştiţi că nu veţi reuşi să vă comportaţi astfel, trimiteţi altcineva în locul Dvs. Altfel veţi strica negocierile. SUGESTIA 10 Se poate ajunge la o înţelegere doar în cazul în care este avantajoasă pentru abele părţi. SUGESTIA 11 Un vis înseamnă o afacere realizată, indiferent cât plătiţi pentru el. Aranjaţi decorul. Spuneţi povestea. Provocaţi emoţii. Ajutaţi-i pe ceilalţi să vizualizeze beneficiile, şi astfel vor fi dispuşi să-l cumpere. SUGESTIA 12 Urmăriţi filmele cu tema de jocuri. Şi la negocieri, ca la orice joc, jucătorii de top îşi iau notiţe despre fiecare eveniment mai important. Îşi fac un caiet despre sine şi despre reprezentanţii celeilalte părţi. SUGESTIA 13 Nimeni nu se va juca cu cărţile deschise. Trebuie să ghiciţi ce vor de fapt. Dat fiind faptul că motivul dat nu este niciodată motivul adevărat, puteţi să eliminaţi acel motiv.

SUGESTIA 14 Întotdeauna lăsaţi pe cealaltă parte să vorbească primul. Prima lor ofertă poate să vă surprindă şi să fie mai bună decât la ce vă aşteptaţi.

SUMAR

egal tot posibilui pentru toți membrii situației. Pentru a ajunge aici e nevoie să explorăm atât

Negocierea nu înseamnă a depăși sau a influența o

situația noastră, cât și celorlalte persoane.

altă persoană. Nu este o arie a realizărilor

Elementul cheie în acest proces este ascultarea

individuale. A negocia înseamnă a găsi un

activă. Cei mai buni negociatori sunt aproape în

compromis mutual acceptabil care acordă in mod

fiecare caz cei mai buni ascultători!

GÂNDIŢI-VĂ CUM AŢI RĂSPUNDE LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI: Întrebarea 1: Negocierea se bazează pe realizările individuale. Răspunsul 1: Adevărat Răspunsul 2: Fals Întrebarea 2: Pregătirea şi ascultarea activă sunt elementele cheie ale unei negocieri de succes. Răspunsul 1: Adevărat Răspunsul 2: Fals

Această activitate de învăţare ajută la exersarea abilităţilor de negociere prin numeroase jocuri de roluri, unde două persoane negociază între ele. Aceasta înseamnă că aveţi nevoie de un partener pentru această activitate. Asiguraţi-vă că aţi primit descrierea rolurilor (vezi cărţile din anexa 2). Cărţile conţin detalii privind tema negocierii. Asiguraţi-vă că temele nu sunt discutate prealabil! Aveţi la dispoziţie 10 minute pentru a studia rolul dvs. şi pentru a lua notiţe (în linişte). Negocierea durează 5 minute.

REFLECŢII:

Why negotiation? Win-Win Negotiation Listening Skills: A Powerful Key To Successful Negotiating Active Listening - A negotiator’s best tool Active listening Negotiation Skills - How to Negotiate Effectively

II. REZOLVAREA PROBLEMELOR

II.1. ETAPELE SOLUŢIONĂRII PROBLEMELOR AICI VEŢI REUŞI: A. să definiţi problema; B. să identificaţi fazele soluţionării problemelor; C. să folosiţi cunoştinţele însuşite pentru soluţionarea propriilor probleme.

30 de minute Birthälm Church, Transylvania, Romania Cuvântul "problemă" descrie o gamă largă situaţii de importanţă diferită, de la neplăcerea când ne dăm seama că trebuie să reîncărcăm acumulatorul din maşină până la situaţii care pun viaţa în pericol, de exemplu oprirea motorului unui avion aflat în zbor. Problemele pot fi definite ca nişte situaţii în care ne simţim nesiguri sau avem dificultăţi în realizarea scopurilor noastre, de exemplu: 28

1. Lăsarea de fumat este o problemă dacă v-aţi decis să vă lăsaţi de fumat, dar nu reuşiţi. 2. Defectarea computerului este o problemă dacă din această cauză nu reuşiţi să terminaţi munca la timp. 3. Un volum excesiv de muncă este o problemă când vă împiedică să vă desfăşuraţi munca în mod eficient. 4. Comunicarea deficitară este o problemă când contribuie la reducerea eficienţei în cadrul activităţii unei organizaţii. Problemele apar când un obstacol ne împiedică în realizarea unui obiectiv, de exemplu defectarea unei instalaţii de producere (obstacolul) ne împiedică în realizarea comenzilor în timp util (obiectivul). Procesul de soluţionare a problemelor poate fi abordat prin metode diferite, iar metodele aplicate sunt cunoscute sub diferite denumiri. Toate aceste abordări sunt necesare pentru înlesnirea înţelegerii întregului proces, însă modul de defalcare a acestuia şi denumirile aplicate diferitelor metode nu sunt importante. Pentru a soluţiona cu succes diferitele probleme trebuie să înţelegeţi în ce constă fiecare fază şi trebuie să acţionaţi ca atare ori de câte ori vă confruntaţi cu o problemă. În vederea soluţionării cu succes a problemelor, trebuie să parcurgeţi următoarele faze: 1.recunoaşterea şi determinarea problemei 2. căutarea unor soluţii posibile 3. alegerea celei mai bune soluţii 4. aplicarea soluţiei Soluţionarea problemelor necesită două deprinderi mentale diferite: cea analitică şi cea creativă.

Gândirea analitică sau logică include deprinderile de ordonare, comparaţie, contrastare, evaluare şi selectare. Asigură fundalul logic al întregului proces de soluţionare a problemei şi ajută în alegerea celei mai bune alternative din cele posibile prin reducerea numărului posibilităţilor (un proces convergent). Adesea gândirea analitică este cea predominantă în procesul de soluţionare a problemelor închise, în cadrul cărora, pentru găsirea cauzei reale, trebuie identificate şi analizate mai multe cauze posibile.

Gândirea creativă este un proces divergent în cadrul căruia se foloseşte imaginaţia pentru crearea unei

game large de idei în vederea găsirii soluţiilor. Necesită o anumită depăşire a variantelor evidente şi crearea unor idei care, la prima vedere, par a nu fi rezonabile, par să nu aibă legături logice cu problema. Gândirea creativă este folosită mai ales în soluţionarea problemelor deschise.

Oamenii (poate şi Dvs.) adesea zic lucruri ca: • "Ce păcat că ne-am grăbit cu soluţia." • "Cred că nu am rezolvat problema propriu-zisă." • "Mi-am dat seama doar la sfârşit că am reacţionat în pripă, neavând la dispoziţie informaţii suficiente." 29

• "Soluţia aleasă de noi s-a dovedit mult prea scumpă şi nu a avut rezultatele scontate." Un proces structurat vă ajută să nu scăpaţi din ochi ceea ce trebuie să faceţi pentru soluţionarea problemei. Metoda celor şapte paşi pentru soluţionarea problemelor conţine următoarele:

1. Găsiţi adevăratele probleme de rezolvat Vă surprinde acest pas? Nu toate procesele de soluţionare a problemelor includ acest pas, însă e ste absolut esenţial. Gândiţi-vă doar cât de des risipim timp şi resurse pe probleme care de fapt nu necesită chiar atâta atenţie. Puneţi-vă întrebarea: "Oare aceasta este într-adevăr problema adevărată care trebuie rezolvată?". Aceasta este una din cele mai importante faze ale metodei de şapte paşi pentru soluţionarea problemelor. De ce?

Deseori avem o atitudine reactivă faţă de soluţionarea problemelor, aşteptăm să apară problema. În procesul de şapte paşi pentru soluţionarea problemelor propus de noi încurajăm în primul rând o atitudine proactivă: mergeţi înainte şi găsiţi probleme de rezolvat - probleme importante şi valoroase. Adevăratul punct de la care începe procesul de soluţionare a oricărei probleme este găsirea problemei adevărate care trebuie rezolvată.

2. Determinaţi problema Lumea tinde să sară peste acest pas şi să treacă direct la analiză şi soluţii. Însă, ca şi în cazul primului pas, această fază constituie secretul soluţionării eficiente a problemelor şi contribuie la diferenţierea metodei de şapte paşi a soluţionării problemelor. Combinarea problemelor care merită să fie rezolvate cu d eterminarea exactă a ceea ce încercaţi să rezolvaţi are ca rezultat o îmbunătăţire substanţială a eficacităţii procesului de soluţionare a problemelor. Secretul determinării problemei constă, de fapt, în atitudine. Încercaţi să priviţi fiecare problemă ca o oportunitate. Aceasta este atitudinea esenţială care vă va ajuta să determinaţi problema punând accent pe potenţialul şi oportunitatea din situaţia respectivă. Peter Drucker susţine că ar fi mai bine să înfometăm problemele şi să hrănim oportunităţile. Poate că nu reuşim să determinăm adevăratele probleme care trebuie rezolvate sau nu observăm oportunităţile care se deschid prin soluţionarea acestora. De fapt Drucker ne recomandă

ca în loc de a ne concentra pe probleme, ar fi mai bine să ne concentrăm asupra oportunităţilor.

3. Analizaţi problema Analiza este procesul de descoperire a unor adevăruri, descoperirea cunoştinţelor pe care le posedăm în legătură cu situaţia respectivă. Lista întrebărilor de control vă adresează un set de întrebări care vă ajută să identificaţi natura problemei şi să analizaţi în ce constă şi în ce nu constă de fapt problema. Una din cele mai importante aspecte legate de analiza unei situaţii constă în alegerea persoanelor potrivite. Vă recomandăm să folosiţi abordarea lui Reg Revans şi puneţi următoarele trei întrebări: 30

• Cine ştie? - despre situaţia/oportunitatea respectivă, cine cunoaşte informaţiile necesare rezolvării/ recunoaşterii acesteia? • Cui îi pasă? - ca să fie făcut ceva în acest sens • Cine poate? - să facă ceva în această situaţie

Aceste întrebări sunt de importanţă fundamentală pentru gestionarea situaţiei. Contribuie la identificarea persoanelor cu care va trebui să conlucrăm în vederea adoptării unor măsuri adecvate pentru soluţionarea unei situaţii sau pentru conştientizarea unei oportunităţi.

4. Dezvoltarea posibilităţilor

În descrierea fazelor anterioare v-am prezentat mai multe posibilităţi de rezolvare a problemelor şi de conştientizare a oportunităţilor. În această fază a venit timpul să acordăm timp şi spaţiu soluţiilor creative. Aprecierea ideilor altora este o trăsătură esenţială pentru orice conducător, este o deprindere care facilitează producerea unor idei noi în vederea soluţionării problemelor. V-am arătat că pentru soluţionarea eficientă a problemelor trebuie să găsiţi exact acele probleme care trebuie rezolvate, după care trebuie să clarificaţi oportunităţile create în urma soluţionării problemei respective. Dar cum să ne concentrăm la oportunităţi?

Există un instrument cu grupe de întrebări care vă poate ajuta: • atrageţi atenţia colectivă asupra situaţiei • faceţi legătură între idei şi înţelegerea aprofundată • creaţi o atmosferă de avânt şi treceţi la acţiune. O gamă largă de soluţii posibile deschid noi oportunităţi. Când credeţi că aveţi la dispoziţie destule idei cu potenţial adevărat, a venit timpul să luaţi o decizie.

5. Alegeţi soluţia cea mai bună Faza următoare constă în aprecierea soluţiilor găsite. Există probabil mai multe soluţii viabile - cum puteţi

decide care dintre ele trebuie aleasă? Vă veţi confrunta cu mai multe constrângeri referitoare la ce aveţi voie să faceţi, se va pune întrebarea dacă soluţia respectivă este compatibilă cu activităţile desfăşurate, va trebui să luaţi în considerare opiniile mai multor persoane interesate. Aşadar, soluţiile trebuie evaluate. Peter Drucker propune o metodă eficientă în acest sens. În cadrul instrumentului de planificare a afacerilor propus de noi vi se recomandă folosirea celor trei criterii ale lui Drucker pentru selectarea ideilor care merită să fie duse mai departe. Pentru selectarea ideilor folosiţi următoarele trei teste: 1. Validitate operaţională - Puteţi lua măsuri pe baza acestei idei sau puteţi doar să vorbiţi despre ele? 31

Sunteţi într-adevăr în stare să faceţi ceva pentru formarea unui viitor pe care îl doriţi? 2. Validitate economică - Va avea ideea respectivă un rezultat din punct de vedere economic? Care vor fi primele indicii referitoare la faptul că ideea funcţionează? 3. Angajament personal - Credeţi într-adevăr în ideea respectivă? Doriţi într-adevăr să deveniţi o astfel de persoană, să desfăşuraţi o astfel de muncă, să conduceţi o astfel de firmă?

Alocaţi timp suficient pentru a da răspunsuri la aceste întrebări. Poate veţi avea impresia că o parte din fazele incluse în articolul despre stabilirea obiectivelor unei afaceri vă sunt de folos în soluţionarea problemelor. În mod special în cazul în care problema este de importanţă organizaţională sau rezolvarea acesteia poate afecta direcţia pe care firma o va lua în viitor.

6. Implementare Implementarea metodei celor şapte paşi pentru soluţionarea problemelor trece în domeniul procesului de implementare a unui proiect. Însă, înainte de a pune în practică decizia Dvs., asiguraţi-vă că: • aţi determinat cu grijă problema şi consecinţele dorite • aţi analizat problema în mod detaliat • aţi strâns toate informaţiile disponibile în legătură cu problema respectivă • aţi parcurs toate căile posibile şi toate opţiunile imaginabile • aţi ales cea mai bună alternativă, în urma unei deliberări considerabile. Când ajungeţi la faza de implementare, în primul rând trebuie să fiţi sigur(ă) că urmăriţi orientările referitoare la managementul proiectelor. Trebuie să aveţi o imagine clară asupra consecinţelor, î ntrebaţi-vă: ce se va schimba după soluţionarea problemei şi fiţi conştient(ă) de oportunităţile apărute. În al doilea rând, determinaţi obiectivele. Obiectivele trebuie să arate clar cum veţi obţine rezultatele dorite. O imagine clară asupra acestor aspecte şi acceptarea punctelor de vedere ale diferitelor persoane implicate constituie cheia succesului.

După aceea procesul de implementare poate urmări în mod eficient următorul model de management

al proiectelor: • Determinare • Planificare • Implementare - efectuarea unor activităţi • Lansare - testaţi soluţia şi asiguraţi-vă că are într-adevăr efectele dorite Fiţi sigur(ă) că cele trei persoane cheie sunt lângă Dvs.!

7. Evaluaţi-o şi învăţaţi din metoda celor şapte paşi pentru soluţionarea problemelor 32

Dacă aţi reuşit să obţineţi rezultate remarcabile prin aplicarea celor şapte paşi ai soluţionării problemelor, probabil veţi uita cele învăţate îndată ce vă apucaţi să rezolvaţi următoarea problemă sau implementaţi o nouă soluţie. Ar fi bine să evaluaţi cel puţin două aspecte:

• Cum aţi reuşit să puneţi în practică cei şapte paşi ai procesului de soluţionare a problemelor? • Eficacitatea soluţiei implementate. A avut soluţia efectele scontate?

Totodată, trebuie să vă puneţi următoarea întrebare: ce puteţi să faceţi acum, sau care va fi următorul pas după ce lucrurile s-au îmbunătăţit în urma rezolvării problemei? Care sunt oportunităţile pe care le vedeţi acum, dar până acum nu aţi fost conştient(ă) de existenţa lor? Făcând apel la deprinderile Dvs.

legate de soluţionarea problemelor, puneţi-vă întrebarea: Oare aceasta este problema adevărată care trebuie rezolvată? După aceea asiguraţi-vă că fiecare activitate legată de rezolvarea problemei caută răspunsul la întrebarea: care sunt oportunităţile create de această problemă? De ce nu reuşesc oamenii să rezolve problemele în mod eficient?

Rezolvarea problemelor este un proces complex, şi fiecare persoană poate avea o contribuţie mai eficientă în unele din fazele acestui proces şi mai puţin eficientă în celelalte faze. Lista de mai jos vă prezintă un şir de motive datorită cărora oamenii nu reuşesc să găsească soluţii eficiente: • nu sunt metodici • lipsa angajamentului de a soluţiona problema • interpretarea greşită a problemei • lipsa cunoaşterii tehnicilor şi proceselor legate de soluţionarea problemelor • incapacitatea de a folosi tehnicile în mod eficient • folosirea unei metode necorespunzătoare pentru soluţionarea problemei respective • informaţii insuficiente şi inexacte • incapacitatea de a combina gândirea analitică cu cea creativă • neasigurarea unei implementări eficiente. Nu uitaţi: • Problemele apar când un obstacol ne împiedică în realizarea unui obiectiv. • Soluţionarea problemelor poate fi defalcată în mai multe faze, care trebuie urmărite metodic dacă vreţi să fiţi sigur(ă) în găsirea unei soluţii eficiente. • Soluţionarea problemelor necesită o combinaţie controlată a deprinderilor de gândire analitică şi creativă. Simpla predare şi învăţare a tehnicilor de soluţionare a problemelor nu este de ajuns. Mediul de lucru are 33

o influenţă majoră asupra capacităţii individuale de soluţionare eficientă a problemelor, care trebuie să sprijine şi stimuleze această activitate. Pentru a lucra eficient la locul de muncă contribuind la succesul organizaţiei, trebuie să cunoaşteţi rolul mediului de lucru în soluţionarea problemelor. Astfel veţi putea să: • recunoaşteţi şi să treceţi peste anumite influenţe negative care afectează procesul de soluţionare a problemelor; • creaţi un mediu în care oamenii sprijină unul pe celălalt în rezolvarea problemelor.

Însuşirea şi cunoaşterea deprinderilor de soluţionare a problemelor nu înseamnă neapărat că persoana este capabilă să le folosească în folosul organizaţiei. Are nevoie de încurajare, sprijin şi îndrumări pentru a

le putea pune în practică în vederea suloţionării problemelor apărute în cadrul organizaţiei.

VIDEO Navi Radjou descrie o abordare interesantă a

condiţii de constrângere. Este o prezentare cu multe

soluţionării problemelor cunoscută sub numele de

sfaturi şi exemple care poate să ofere o abordare

inovaţie frugală. În emisfera nordică porblemele

nouă în ceea ce priveşte soluţionarea problemelor.

sunt rezolvate prin aplicarea principului de a face

http://www.ted.com/talks/

mai mult folosind mai multe resurse, în timp ce în

na-

emisfera sudică problemele se rezolvă aplicând

vi_radjou_creative_problem_solving_in_the_face_of

principiul de a face mult folosind mai puţin în

_extreme_limits

SFATURI ŞI TRUCURI 16 idei practice pentru rezolvarea mai uşoară a problemelor 1. Acceptarea problemei. Este primul lucru de făcut ori de câte ori mă confrunt cu o problemă. Dacă acceptaţi existenţa problemei şi nu mai puneţi rezistenţă la ea, atunci încetaţi s-o "hrăniţi" şi să investiţi energie în problema respectivă. Acum doar există (mai mult sau mai puţin - poate că sunteţi un pic stresat (ă) din cauza ei). Şi astfel veţi putea folosi energia investită până acum în problemă - energia din cauza

căreia problema probabil părea mai mare decât de fapt era - la găsirea unor soluţii creative.

2. Puneţi-vă întrebarea: care este lucrul cel mai rău care s-ar putea întâmpla? Este un alt sfat care trebuie urmărit chiar la început. Mintea are tendinţa să mărească disproporţionat gravitatea problemei. Prin punerea acestei întrebări veţi putea avea o imagine asupra dimensiunii reale a problemei. Fiţi conştient(ă) de faptul că cel mai pesimist scenariu - dacă îl priviţi ca atare - este, sigur, neplăcut, dar în acelaşi timp este ceva pe care îl puteţi rezolva şi ţine sub control.

3. Adunaţi informaţii folositoare. Informaţiile despre problema de rezolvat pot contribui la reducerea fricii şi neliniştii provocate de incertitudinea cu care ne confruntăm în faţa unei provocări. Informaţiile îndepărtează norii fricii legate de problema respectivă. Adesea ne dăm seama că problema nici nu este chiar atât de gravă cât credeam la început.

4. Încercaţi să preîntâmpinaţi problemele posibile. Este ceva care poate fi făcut chiar înaintea apariţiei problemei. Fiţi pregătit(ă). Când adunaţi informaţiile - urmărind cele descrise la punctul nr. 3 - încercaţi să aflaţi cu ce s-au confruntat alţii aflaţi într-o situaţie similară, care au fost provocările cărora trebuiau să facă faţă. Întrebaţi-i cum au procedat. Dacă nu aveţi pe cine să-l întrebaţi, cărţile, forumurile şi blogurile pot fi folosite ca resurse pentru culegerea unor informaţii asupra experienţelor personale ale oamenilor.

De asemenea, urmăriţi cu atenţie grupurile şi organizaţiile locale. Căutaţi pe Google şi vedeţi ce găsiţi. Dacă aveţi deschişi ochii şi urechile, cu sigur veţi găsi ceva ce vă va fi de folos.

5. Cereţi ajutor. Puteţi să cereţi sfatul oamenilor în legătură cu modul cum au procedat într-o situaţie asemănătoare cu cea în care vă aflaţi. Dar puteţi să cereţi şi ajutor de ordin practic. Nu trebuie să rezolvaţi singur(ă) toate problemele. Sunt cazuri în care vă va fi mai uşor să aveţi pe cineva lângă Dvs., chiar dacă persoana respectivă vă va da doar sprijin emoţional.

6. Renunţaţi la pretenţia de a avea întotdeauna dreptate. Fiţi deschis(ă) în faţa tuturor soluţiilor care au şansa de a funcţiona şi încercaţi-le înainte de a lua decizii pripite bazate pe informaţii inadecvate şi experienţă insuficientă. Din cauza pretenţiei de a avea dreptate există şansa să nu luaţi în considerare un şir de soluţii la care, de fapt, aţi aşteptat destul de mult.

7. Găsiţi mai multe soluţii. Nu aveţi de unde să ştiţi care dintre ele va funcţiona înainte de a le încerca. Ceea ce pare, în teorie, o soluţie bună nu întotdeauna funcţionează în realitate. Prin urmare, faceţi brainstorming şi veniţi cu mai multe soluţii. Dacă prima nu funcţionează, încercaţi-o una din celelalte soluţii.

8. Reinterpretaţi eşecul. Este important atât pentru controlarea fricii eşecului cât şi pentru a învăţa să încercaţi, fără ezitări, mai multe soluţii. Interpretarea general acceptată a eşecului poate nu este abordarea cea mai fericită şi folositoare. Oamenii de succes par să fi găsit un alt răspuns la această problemă. De fapt, ei nu iau eşecul şi refuzul prea mult în serios. Sunt conştienţi de faptul că nu însemană sfârşitul lumii dacă nu reuşesc ceva. Analizează cauzele eşecului şi au o atitudine pozitivă faţă de ele considerând fiecare eşec un prilej de învăţare şi îmbunătăţire. Au o manetalitate de abundenţă. Ştiu foarte bine că deşi după eşecul unei aventuri de afaceri sunt necăjiţi, pe termen lung această nereuşită nu 35

are importanţă. Trag concluziile de rigoare şi încearcă încă o dată. Priviţi fiecare eşec ca pe un feedback, ca o parte integrantă a drumului spre succes.

9. Defalcaţi problema în părţi mai mici. Îndeplinirea unei sarcini sau soluţionarea unei probleme poate părea copleşitoare şi imposibilă dacă se ia totul dintr-o dată. Pentru reducerea îngrijorării şi înlesnirea judecăţii limpede încercaţi să defalcaţi problema. Încercaţi să identificaţi lucrurile şi persoanele implicate. După aceea elaboraţi o soluţie practică care poate fi implemetată pentru fiecare parte. Încercaţi cum funcţionează aceste soluţii. Se poate întâmpla că nu vor duce la rezolvarea imediată a întregii probleme. Dar, probabil, vor soluţiona anumite părţi ale problemei. Apoi puteţi încerca alte soluţii pentru rezolvarea celorlaltor părţi, până ce ajungeţi la sfârşitul problemei.

10. Folosiţi regula 80/20. Investiţi 80% din timpul Dvs. în căutarea soluţiilor şi doar 20% în exprimarea nemulţumirilor şi a îngrijorărilor. Poate că nu va fi întotdeauna uşoară, însă o astfel de concentrare a energiei, timpului şi gândurilor vă aduce mai multe beneficii decât alternativa în care aţi proceda invers.

11. Folosiţi Legea lui Parkinson. Această lege afirmă că, aparent, o sarcină va deveni cu atât mai complexă şi rezolvarea ei va necesita cu atât mai mult timp cu cât mai lung este intervalul de timp preconizat pentru rezolvarea ei. De exemplu dacă vă alocaţi o săptămână pentru găsirea unei soluţii, veţi avea impresia că problema devine din ce în ce mai dificilă şi veţi petrece mai mult timp încercând să găsiţi o soluţie. Combinaţi această lege cu regula 80/20 ca să găsiţi mai uşor soluţii la probleme. Concentraţi-vă timpul pe găsirea soluţiilor. Alocaţi-vă doar o singură oră (în loc de o zi întreagă) sau o singură zi (în loc de o săptămână) pentru soluţionarea problemei. Astfel mintea Dvs. va fi nevoită să se concentreze la soluţii şi acţiuni.

12. Găsiţi în fiecare problemă o oportunitate sau un prilej de a învăţa. De obicei o problemă are şi aspecte pozitive. Poate că trebuie fi privită ca un semnal de alarmă, atrăgându-ne atenţia că trebuie să aducem îmbunătăţiri afacerii noastre. Sau ne atrage atenţia că, de fapt, nici nu avem o viaţă chiar atât de

grea. Prin găsirea unor astfel de aspecte pozitive legate de problema în cauză putem reduce impactul emoţional negativ al acesteia, şi paote că veţi privi întreaga situaţie ca o oportunitate remarcabilă. Când vă confruntaţi cu o problemă, puneţi-vă următoarele întrebări: Cum aş putea profita de această problemă? Care sunt aspectele pozitive ale problemei? Ce pot învăţa din această problemă? Ce fel de oportunitate ascunsă poate fi găsită în această problemă?

13. Vorbiţi despre problemă şi comunicaţi în mod clar. De multe ori cauza unor probleme se regăseşte în interpretarea greşită a celor spuse de cineva. Una din modalităţile prin care vă puteţi asigura că toată 36

lumea a interpretat la fel, de exmplu, un anumit proiect este să îndemnaţi persoanele implicate să repete ceea ce au înţeles despre proiect şi despre rolul lor în proiect. Asiguraţi-vă că abordarea lor este identică cu cea a Dvs. În cazul apariţiei unor conflicte, de multe ori este de ajuns doar să vorbiţi despre ele, lăsaţi oamenii să-şi descarce emoţiile şi tensiunile în loc să le acumuleze. Dezbaterile ulterioare vor fi, probabil, mai puţin tensionate din puct de vedere emoţional. Şi astfel va fi mai uşor să comunicaţi lucid şi să găsiţi soluţia optimă pentru fiecare parte implicată.

14. Creaţi cât mai puţine probleme. O mare parte a problemelor cu care ne confruntăm este creată de noi înşine. Puteţi scăpa de multe griji dacă adoptaţi o atitudine proactivă, dacă vă gândiţi înainte de a vorbi şi încercaţi să evitaţi crearea sau complicarea în exces a problemelor. Puteţi reduce cantitatea

problemelor dacă ţineţi cont de sfatul lui Dale Carnegie: "Nu veniţi nicioadată cu critici şi acuzaţii." Multe probleme stau în legătură cu relaţiile cu ceilalţi, deci prin îmbunătăţirea deprinderilor sociale veţi reuşi să scăpaţi de multe probleme. Ţineţi cont şi de sfaturile incluse în capitolele "Faceţi aceste 10 greşeli de conversaţie?" şi "5 greşeli care lasă o impresie proastă". Şi împrumutaţi din bibliotecă volumul "Cum să câştigi prieteni şi să influenţezi oameni".

15. Profitaţi de puterea cuvintelor. Mintea umană reacţionează mai mult decât aţi crede la cuvintele care descriu anumite lucruri. Cuvântul problemă are conotaţii negative. Pentru înlesnirea tratării problemei, mai bine folosiţi cuvântul "provocare", care are conotaţii neutre sau pozitive. Poate că acest sfat vi se pare gol şi lipsit de sens. Însă, potrivit experienţelor mele personale, această mică schimbare are un impact pozitiv asupra atitudinii oamenilor faţă de situaţia cu care trebuie să se confrunte.

16. Nu vă pierdeţi motivaţia. Este foarte uşor să vă simţiţi descurajat(ă) dacă vă este frică de eşec şi primele două soluţii propuse nu au funcţionat. Veţi avea tentaţia de a renunţa. În astfel de situaţii o nouă infuzie de motivaţie este binevenită. Încercaţi câteva tehnici descrise în "25 de metode simple pentru a vă motiva" şi "Alte 5 motive pentru a vă motiva". Schimbând starea psihică într-una mai pozitivă şi motivată poate avea efecte nemaipomenite. Vă va ajuta să vă păstraţi avântul. Chia dacă cu câteva minute mai

devreme simţeaţi că nu mai aveţi nicio speranţă.

SUMAR:

identificarea este urmată de analiză, pe baza căreia se întocmeşte o diagramă a opţiunilor în care sunt

Soluţionarea unei probleme începe întotdeauna cu

incluse toate opţiunile posibile. După aceea trebuie

identificarea problemei. Este mai eficient să faceţi

doar să alegem cea mai bună opţiune folosind

ceea ce trebuie în ritm lent decât să faceţi ceea ce

acelaşi mecanism sau model de luare a deciziilor.

nu trebuie în ritm rapid. Recunoaşterea/

La sfârşit este important să evaluăm rezultatele 37

obţinute în urma aplicării soluţiei alese şi să luăm notiţe despre cele învăţate în legătură cu

această metodă şi în legătură cu folosirea metodei respective în viitor.

GÂNDIŢI-VĂ CUM AŢI RĂSPUNDE LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI: 

Folosiţi cei 7 paşi ai soluţionării problemelor pentru a rezolva una din problemele Dvs. personale, după care aplicaţi-i în soluţionarea unei probleme cu care se confruntă afacerea/organizaţia Dvs.



Fiţi atent(ă) la fiecare pas, atât la cei care vă par mai uşoare cât şi la cei care vă sunt mai dificile. Punctele tari şi cele slabe stau la baza procesului de dezvoltare a deprinderilor Dvs. de soluţionare a problemelor!

RESURSE UTILE: Company policies and procedures effect on problem solving The 5 steps of problem solving Problem Solving Seven Step Problem Solving 16 Practical Tips for Solving Your Problems More Easily Tips for effective problem solving

II.2. MANAGEMENTUL CONFLICTULUI AICI VEŢI REUŞI: A. să definiţi termenul "conflict". B. să identificaţi diferite stiluri caracteristice anumitor persoane în ceea ce priveşte soluţionarea conflictelor şi veţi recunoaşte caracteristicile acestor stiluri. C. să decideţi asupra opţiunilor pe care avem la dispoziţie pentru soluţionarea acestor conflicte . Haller House, Sibiu, Romania

30 de minute

Cuvântul "conflict" cel mai probabil provine din limba latină şi înseamnă "confruntare armată". Însă în

zilele noastre cuvântul are un sens mai larg. Într-o abordare organizaţională un conflict poate avea chiar un impact pozitiv dacă este tratat corespunzător. Una dintre definiţiile acceptate ale termenului "conflict" este următoarea: "Contrarietate existentă între scopurile a două sau a mai multor părţi" (Smith şi Mackie, 2004). În lumea afacerilor conflictele au un rol semnificativ în determinarea performanţei unei companii. Conflictele influenţează atmosfera în rândul angajaţilor, frecvenţa de eficienţă a proceselor la tribunal şi dezvoltarea în ansamblu a întregii firme. Totuşi, sunt cazuri în care conflictele nu împiedică dezvoltarea. Gestionat corespunzător, un conflict organizaţional poate fi chiar premisa dezvoltării. Etapele formării

unui grup cu performanţă eficientă sunt următoarele: Evoluţia - Furtuna - Dezvoltarea normelor - Funcţionarea. În acest proces apariţia conflictelor este un aspect esenţial în cadrul etapelor de evoluţie şi de furtună deoarece membrii grupului vor avea astfel prilejul de a însuşi la bun început cum să le trateze aceste conflicte, aceasta fiind singura cale spre atingerea următoarei etape, a funcţionării, care, cu timpul va duce la rezultate bune. Afacerea va profita de conflicte, şi din această cauză antreprenorul trebuie să încerce să gestioneze aceste conflicte în loc de a le rezolva sau elimina. Gestionarea conflictelor nu înseamnă rezolvarea acestora. Prin gestionarea conflictelor se reduc la mini-

mum efectele negative ale acestora, sprijinând efectele pozitive ale conflictelor şi încurajând procesele de învăţare/dezvoltare în cadrul grupului. Există legături între conflictele dintr-o firmă şi nivelul de performanţă a acesteia, şi nu în sensul că un nivel scăzut de conflicte ar avea ca rezultat o performanţă mai înaltă. Dacă nu există conflicte în cadrul firmei, acesta înseamnă că nu există nici intenţia de a realiza dezvoltări în cadrul organizaţiei. Într-o organizaţie în care dezvoltarea ocupă un loc primordial, membrii echipei au viziuni diferite asupra modalităţilor de dezvoltare sau asupra mijloacelor aplicate, diferenţe care pot crea situaţii conflictuale, însă aceste conflicte constituie premisele naturale ale dezvoltării.

Ca urmare, este foarte important ca fiecare manager sau antreprenor să aibă cunoştinţe legate de mecanismul conflictelor şi de modalităţile de gestionare ale acestora.

Astfel, într-o abordare funcţională, un nivel optim de conflicte este considerat binevenit. În acest caz, ne bucurăm de beneficiile potenţiale ale conflictelor, ca de exemplu: • Identificarea unor procleme importante cu care se confruntă ceilalţi • Soluţionarea unor probleme fundamentale • Sprijinirea dezvoltării echipei • Conflictele dintre diferite grupuri (sau cele din interiorul unui grup) pot contribui la creşterea coeziunii între grupuri (şi celei din interiorul grupului). • Promovarea schimbărilor necesare în cadrul organizaţiei • Cunoaşterea pe sine şi cunoaşterea celorlalţi • Evitaţi "gândirea în grup" - încurajaţi creativitatea

Sigur, prin gestionarea conflictelor trebuie să menţinem un nivel optim ca să putem reduce deficienţele posibile, sau măcar să le ţinem între limite controlabile: • Reducerea eficacităţii • Nemulţumire

• Agresivitate • Îngrijorare • Timp irosit • Energie risipită • Eficienţă redusă • Fluctuaţie

Liderul trebuie să recunoască, să identifice cauzele conflictului şi să adopte o abordare corespunzătoare. 40

Pe baza cauzelor care se află în miezul conflictelor, ele pot fi grupate în: • Conflicte factuale - bazându-ne pe cunoştinţe şi informaţii diferite, judecăm în mod diferit o anumită situaţie. După clarificarea neînţelegerilor legate de aceste informaţii conflictul, de obicei, se rezolvă. • Conflicte de interes - astfel de conflicte sunt cauzate de anumtie decizii ale părţilor luate în vederea împlinirii unor interese proprii. Acest tip de conflict apare în cadrul firmelor care funcţionează pe mai multe nivele ierarhice. • Conflicte de relaţii - aceste conflicte au la bază relaţiile între părţile implicate. De obicei sunt cauzate de prejudicii, de comunicarea deficitară sau jigniri din trecut. Drept urmare pot apărea situaţii în care indiferent ce face o anumită persoană, colegul nu este mulţumit cu munca acesteia şi vice versa. • Conflicte de valori - diferenţele de personalitate, diferenţele în valorile şi convingerile personale ale

părţilor implicate pot duce la conflict. Aducerea acestor diferenţe la un numitor comun este, de obicei, un proces anevoios. O situaţie de conflict nu este o experienţă plăcută nici când ea are efecte constructive (facilitare, concentrare pe soluţionarea problemelor), nici când are efecte distrugătoare (subversive, dăunătoare, care subminează încrederea în sine), şi de aceea toate părţile implicate vor s-o gestioneze. Însă, în astfel de situaţii, părţile nu au voie să folosească strategii diferite. În anul 1974 Thomas K.W. şi Kilmann R.H. au elaborat o categorizare a strategiilor de rezolvare a problemelor, care este folosită şi în zilele noastre. Aceşti autori au categorizat orientările părţilor în vederea soluţionării conflictelor în două dimensiuni, care stau

la baza determinării a cinci stiluri diferite.

Cele două dimensiuni analizate sunt următoarele: • În ce măsură sunt persoanele capabile să impună voinţa şi interesele lor într-o dispută, cu alte cuvinte: gradul lor de asertivitate. • În ce măsură sunt persoanele gata să asculte dorinţele celorlaltor părţi, deci cât de deschişi sunt către problemele altora, în ce măsură sunt gata să coopereze cu ceilalţi.

Stilul specific determină comportamentul individului. Dacă cunoaștem stilul pe care persoana îl adoptă cel mai des, ne va fi mai ușor să gestionăm conflictul și să stimulăm schimbarea stilului. Cele cinci stiluri sunt următoarele:

1. Competitiv, asertiv (Rechinul) - Individul își promovează interesele cu mare zel în detrimentul celeilalte părți și folosește orice modalitate posibilă de exercitare a influenței pentru a ieși învingător. Părțile nu cooperează în timpul gestionării conflictului, privesc conflictul ca pe un război unde relațiile umane nu contează. Acești oameni preferă confruntările deschise în timpul cărora se recurg adesea și la intimidări. Au un comportament egoist, succesul obținut le oferă o senzație de securitate, mândrie și de împlinire pe plan personal. Este tipic relațiilor asimetrice, unde cel care pierde este, de obicei, mai puțin puternic.

2. Adaptabil, docil, permisiv (Ursulețul de pluş) - opusul stiului competitiv. Cei care și-au ales acest stil

renunță la interesele și dorințele personale în favoarea partenerului, și pun accent pe relațiile umane. Sunt gata să renunțe la obiectivele lor personale de dragul relațiilor. Adesea, în spatele acestei strategii se ascunde toleranță, discernământ înțelept și acceptarea opiniilor altora. Există cazuri în care apelarea la acest stil are ca rezultat ostracizarea și excluderea persoanei respective.

3. Evaziv, preventiv (Broasca țestoasă) - Oamenii folosesc această strategie bazându-se pe o analiză a situației, o clasificare a relațiilor, în urma unei evaluări a șanselor de victorie. Această strategie este

folosită când persoana implicată dispune de puține informații și speră că în viitor va știe mai mult. Nu dorește să fie implicată în conflicte. Nu acordă importanță majoră nici atingerii unor obiective, nici relațiilor umane. Pentru garantarea liniștii persoana se retrage, evită situațiile dificile, și nu are nici timp nici energie să se ocupe cu problema.

4. Colaborator, căutător de soluții (Bufnița) - opusul stilului evaziv. Lângă reprezentarea intereselor personale, părțile implicate acceptă și interesele celorlalți căutând soluții fezabile pentru ambele părți. Părțile acceptă reciproc soluția negociată. În timpul căutării soluției părțile au prilejul de a se cunoaște mai bine una pe cealaltă, iar în cursul descoperirii nevoilor se poate aștepta la întărirea acestor relații, și pot fi descoperite un șir de valori nebănuite. În acest caz i se atribuie o importanță egală realizării

obiectivelor și relațiilor umane. Dezbaterile deschise adesea se termină cu un rezultat care satisface atât nevoile proprii cât și cele ale celeilalte părți. Conflictul este privit ca o problemă care trebuie rezolvată. Părțile încearcă să găsească diferite modalități de a reduce tensiunile, proces care necesită mult timp și energie.

5. Căutător de compromisuri, negociator (Vulpea) - Este o practică obișnuită între parteneri egali. Asigură oportunitatea și timpul necesar găsirii unor soluții acceptabile fără distrugerea relațiilor între părți. Obiectivul este găsirea unor soluții reciproc acceptabile, care sunt mai mult sau mai puțin convenabile ambelor părți. Îndată ce părțile și-au dat seama că nu vor reuși să-și îndeplinească în totalitate propriile lor criterii, se vor mulțumi cu o cale de mijloc în vederea îndeplinirii măcar parțială a obiectivelor. În timpul dezbaterilor sunt deschise la negocieri, și ambele părți sunt gata să facă sacrificii. Vor câștiga și pierde în același timp. Elementele acestor cinci stiluri pot fi regăsite în fiecare individ în proporții diferite. Adoptarea unei strategii nu este o trăsătură permanentă a unei persoane. Aceasta poate fi evaluată doar într-un context specific, în cunoașterea situației specifice. În calitate de manager, sau ca o parte implicată într-un conflict, este important să cunoașteți părțile (și pe sine), să știți ce fel de strategie trebuie să folosiți într-o situație dată. Apoi trebuie să separăm problema

de persoană, să ne concentrăm pe problemă și nu pe persoană, să privim lucrurile dintr-o perspectivă superioară, și analizând problema din sus, încercăm să găsim împreună o soluție. Iată un scenariu posibil: 1. Cunoașteți părțile implicate; 2. Ţineți sub control emoțiile; 3. Lăsați timp celor implicați să se calmeze; 4. Ascultați în mod activ, puneți întrebări, fiți atent, ascultați ceea ce vă zic ceilalți; 5. Observați când se ajunge la comun acord și când nu; 43

6. Concentrați-vă pe problemă și nu pe persoană; 7. Determinați măsuri pentru fiecare parte implicată; 8. Aduceți-i mulțumiri pentru cooperarea în găsirea soluției; 9. Verificați rezultatele și documentați incidentul . Ştiind că conflictele constituie o parte integrantă a unei organizaţii, este bine să aveţi la dispoziţie un "îndrumător" pentru aceste situaţii pe care îl actualizaţi continuu. Astfel gestionarea conflictelor va deveni un fel de rutină asemănătoare cu producerea sau serviciul pentru relaţii cu clienţii.

VIDEO Acest video vă prezintă alte 4 sfaturi în legătură cu

Acest video vă prezintă ce se întâmplă când se

modul în care veţi putea rezolva mai bine

întâlnesc stiluri identice de soluţionare a

conflictele.

problemelor.

https://www.youtube.com/watch?v=QJiJ95mHftE

https://www.youtube.com/watch?v=GnB3MpUfv_k

SFATURI ŞI TRUCURI 10 sfaturi legate de gestionarea conflictelor:

1. Emoţiile negative trebuie împărtăşite cu cei implicaţi doar personal sau prin telefon. 2. Începeţi conversaţia spunând: "Înţeleg." 3. Luaţi notiţe când vă simţiţi intimidat(ă) de cele spuse de cineva. 4. Faceţi exerciţii pentru a putea adresa întrebări reprezentanţilor celeilalte părţi în vederea îmbunătăţirii situaţiei chiar când sunteţi supărat. 5. Repetaţi cuvânt cu cuvânt cele spuse de cealaltă parte când aveţi impresia că sunt prea agitaţi sau când nu sunteţi deloc de acord cu ei.

6. Controlaţi-vă emoţiile şi evitaţi să daţi vina pe ceilalţi. 7. Ascultaţi punctul de vedere al ambelor părţi dacă sunteţi prezent în calitate de mediator.. 8. Luaţi măsurile necesare ca să reuşiţi să menţineţi autocontrolul emoţional chiar în situaţii de conflict puternic. 9. Dacă este posibil, aşteptaţi câteva zile înaintea începerii gestionării unui conflict marcat de emoţii intense. 10. Comunicaţi în ton politicos chiar dacă vă simţiţi supărat sau frustrat.

la apariţia conflictelor, despre soluţiile posibile şi

SUMAR:

despre stilurile legate de gestionarea conflictelor.

Conflictele fac parte din viaţa noastră de zi cu zi, şi

Mesajul cel mai important al acestei părţi este că nu

dacă nu depăşesc o anumită limită, sunt chiar folositoare: facilitează procesele de învăţare, dezvoltare şi de rezolvare optimă a conflictelor. În acest capitol am avut prilejul de a învăţa despre factorii care duc

trebuie să încercăm să eliminăm conflictele din viaţa organizaţiei. Este mai folositor să învăţăm cum să le tratăm.

REFLECŢII: Descoperiţi principalele surse de conflict din organizaţia Dvs. Rezolvaţi împreună cu colegi un test referitor la stilurile de soluţionare a conflictelor! (Iată un test în limba engleză: https://forumea.org/wp-content/uploads/2014/09/ conflict_management_styles_-_handout_-_session_3.pdf) Organizaţi o şedinţă unde veţi discuta calm despre modurile în care pot fi tratate anumite situaţii conflictuale apărute în organizaţia Dvs.!

RESURSE UTILE: Conflicts in organization Perspectives for managers The Top 10 Tips on Managing Conflict, Emotional Tension and Anger 10 More Tips for Effective Conflict Resolution 10 Tips for Managing Conflict in the Workplace 4 key tips for managing conflict at work

Hungarian A konfliktusok kezelése A tanulókkal kapcsolatos iskolai konfliktusok pedagógiai és jogi megítélése

III. TEAMWORK

III.1. ROLURILE ÎN ECHIPĂ AICI VEŢI REUŞI: A. să înţelegeţi definiţia termenului „ECHIPĂ" B. să înţelegeţi diferenţa între o echipă şi un grup C. să înţelegeţi conceptul rolurilor în echipă şi importanţa acestora D. să contribuiţi cu idei noi în legătură cu construirea unei echipe (folosind rolurile în echipă) 30 de minute The Rosenkrantz Tower, Norway Ce este munca în echipă? Munca în echipă este definită ca un proces în care munca este desfăşurată în colaborare cu un grup de oameni în vederea realizării unor scopuri comune. O echipă este alcătuită din mai multe persoane, care au în acelaşi timp responsibilităţi diferite şi similare, însă principala responsabilitate revine întregii echipe. O echipă are obiective comune, o misiune comună. Coordonarea scopurilor personale cu cele ale echipei are o importanţă majoră. Rolurile în echipă reprezintă aşteptările membrilor echipei referitoare la comportamentul fiecărei persoane în cadrul echipei. Rolurile în echipă sunt adesea legate de categorii diferite de sarcini 46

(nu neapărat de sarcinile oficiale descrise în fişa postului).

Moto: „Dacă vrei să mergi repede, du-te singur. Dacă vrei să mergi departe, du-te împreună cu alţii” Proverb african În viaţa privată, în lumea afacerilor/muncii, a sportului şi în numeroase alte domenii adesea ajungem în situaţii în care nu putem să ne îndeplinim scopurile dacă acţionăm singuri. Avem nevoie de parteneri, colegi, de sprijin şi asistenţă pentru a reuşi. În astfel de situaţii lucrăm în grup sau în ECHIPĂ.

Definiţia muncii în echipă: un proces în care munca este desfăşurată în colaborare cu un grup de oameni care au responsabilităţi comune în vederea realizării unor scopuri comune. O echipă este alcătuită din mai multe persoane care au în acelaşi timp responsibilităţi diferite şi similare. O echipă are obiective comune, o misiune comună. Coordonarea scopurilor personale cu cele ale echipei are o importanţă majoră.

Sinergie O regulă simplă a eficienţei muncii în echipă: 2+2=5. Rezultatele obţinute de o echipă bună sunt mai mari decât suma rezultatelor fiecărui individ în parte.

Trăsăturile generale ale unei echipe sunt următoarele: - interdependenţă - responsabilitate - încredere - cooperare - conducere.

Formarea/dezvoltarea unei echipe (M.W. Tuckman): - Formare (căutarea obiectivelor echipei, cunoaşterea sarcinilor, cunoaşterea reciprocă, stabilirea

priorităţilor, definirea sarcinilor) - Conflicte (apar conflicte interne în legătură cu obiective, priorităţi, rivalizare pentru roluri şi statut, supunere) - Cooperare (se întăreşte coeziunea în cadrul echipei, apar reguli, sunt ocupate rolurile în echipă) - Îndeplinire (legături personale stabile, relaţii intense, identificare cu valorile echipei).

Eficacitatea echipei înseamnă mai mult decât performanţa, o echipă într-adevăr eficientă contribuie şi la 47

dezvoltarea şi bunăstarea membrilor. Munca în echipă înseamnă: - soluţionarea conflictelor - comunicare - împărtăşirea ideilor - responsabilitate - disciplină - respect faţă de ceilalţi - SUCCES.

Diferenţe între grupul de lucru şi echipa Nu fiecare grup de oameni formează o ECHIPĂ.

Lângă efortul comun şi cooperare, grupurile de lucru se caracterizează prin responsabilitate individuală. Trăsătura caracteristică dominantă a echipelor adevărate este responsabilitatea colectivă.

Grupul de lucru

Echipa

Responsabilitate individuală

Rolurile de lider sunt distribuite

Produse/rezultate individuale

Responsabilitate individuală şi comună

Discuţii eficiente în cadrul grupului

Rezultate colective

Membrii grupului discută, decid, deleagă

Dezbateri deschise şi soluţionări de probleme active Dezbateri, decizii şi muncă în comun

by Katzenbach - Smith

Mărimea ideală a unei echipe: „După opinia lui Meredith Belbin mărimea ideală a unei echipe este de 4 persoane. Peste acest număr persoanele nu conlucrează suficient pentru a constitui o echipă şi formează astfel doar un grup.” Echipele mai mici de obicei nu sunt echilibrate, motiv pentru care se poate aştepta la apariţia unor conflicte de nerezolvat.

ROLURI ÎN ECHIPĂ Există diferenţe între persoanele care lucrează într-o organizaţie sau echipă. Vrem să fim diferiţi, să ne simţim şi să fim trataţi în mod diferit, ceea ce are ca rezultat o ierarhizare pe baza rolului formal pe care îl avem în cadrul echipei, nivelului de educaţie, experienţei, premiilor, salariilor, ocupaţiei şi a unor trăsături personale (vârsta, sexul, vestimentaţia, aspectul fizic, etc.), pe baza locului ocupat în cadrul organizaţiei,

autorităţii obţinute, cunoştinţelor/deprinderilor de ordin profesional, rezultatelor obţinute, nivelului cultural, deprinderilor personale, a comportamentului, etc. Rolurile în echipă reprezintă aşteptările membrilor echipei referitoare la comportamentul fiecărei persoane în cadrul echipei. Rolurile în echipă sunt adesea legate de categorii diferite de sarcini (nu neapărat de sarcinile oficiale descrise în fişa postului): - sarcini operative: stabilirea scopurilor, crearea ideilor, strângerea datelor, furnizarea datelor, coordonarea, evaluarea

- sarcini referitoare la relaţii: încurajare, soluţionarea problemelor (inter)personale, soluţionarea conflictelor, „promovarea păcii” în cadrul echipei, stabilirea normelor/standardelor, urmărirea echipei.

Persoanele au nevoie de deprinderi diferite şi se comportă diferit în echipă. Acest fenomen poate fi observat atât în echipele sprtive cât şi în cadrul echipelor comerciale, în armată sau la echipele de salvare. În cadrul unei echipe nu poate să facă toată lumea acelaşi lucru. Imaginaţi-vă un birou unde toată lumea face copii xerox şi nimeni nu se ocupă cu celelalte treburi.

Într-o echipă de fotbal avem un portar, fundaşi, mijlocaşi şi atacanţi. Dar există şi antrenori, fizicieni,

manageri. Ce s-ar întâmpla dacă întreaga echipă ar fi compusă doar din atacanţi? Într-o echipă de proiect TIC avem un conducător/manager, avem specialişti în domeniile de programare, design, securitate, optimizare pentru motoare de săutare (SEO), un consultant extern, etc. Echipa poate să aibă şi specialişti în domeniul finanţelor sau asistenţi administrativi. Fiecare dintre ele îndeplinesc sarcini diferite care necesită cunoştinţe/deprinderi specifice. DAR rolurile de mai sus sunt doar rolurile formale. Lângă aceste roluri formale au fost identificate şi roluri informale, care sunt tot atât de importante ca cele formale. 49

Adesea se întâmplă că echipele alcătuite din persoane cu pregătire înaltă nu reuşesc să-şi atingă scopurile, în timp ce o echipă cu capacităţi mediocre reuşeşte să-şi atingă obiectivele. De multe ori cheia succesului nu constituie inteligenţa sau cunoştinţele speciale, aceasta depinde mai degrabă de echilibrul în interiorul echipei. Prin echilibru înţelegem existenţa unor persoane cu comportament diferit.

Rolurile în echipă după Belbin „Un rol într-o echipă înseamnă tendinţa de a se comporta într-un anumit fel, a contribui şi avea anumite interrelaţii cu ceilalţi.” Dr. M. Belbin Să vedem acum rolurile informale: Dr. Belbin a analizat echipele de succes şi cele care au eşuat, şi a ajuns la concluzia că o echipă bună are 9

roluri diferite care pot fi împărţite în 3 categorii.

Fiecare din aceste roluri are puncte comportamentale şi interpersonale tari şi slabe bine definite. Belbin are convingerea că în cadrul fiecărei echipă, dacă vrea să aibă rezultate bune, trebuie să existe toate aceste roluri. Dacă întreaga echipă are aceleaşi puncte tari sau slabe, este învinsă uşor. Persoanele care au aceleaşi puncte tari, de obicei, în loc să coopereze, rivalizează pentru obţinerea aceloraşi sarcini.

Ce se întâmplă când echipa este formată din mai puţin de 9 persoane? Rolurile pot fi împărtăşite sau o singură persoană poate să îndeplinească mai multe roluri. În practică este important să fim conştienţi de faptul că o echipă de succes are nevoie de persoane cu diferite deprinderi şi comportament. Avem nevoie de gânditori, de membri pe care îi interesează oamenii şi nu trebuie să iutăm nici pe cei care se concentrează pe acţiune. Vizionând filmul de mai jos veţi înţelege mai bine aceste roluri. Odată cu creşterea diferenţelor (de personalitate, opinie, iscusinţă sau de mod de gândire) între membrii 50

echipei, creşte şi posibilitatea îndeplinirii unei misiuni cu succes. Rezultatele creative cresc odată cu creşterea eterogenităţii echipei, dar eterogenitatea poate genera şi fluctuaţii.

Nu uitaţi:

VIDEO Acest video vă prezintă de ce are echipa nevoie de

Acest video prezintă importanţa încrederii şi

membri cu abliltăţi şi puncte tari diferite şi chiar

suportului reciproc în cadrul unei ECHIPE. Are şi un

puncte slabe diferite. Şi cum poate echipa profita

puternic rol motivator.

diferitele acţiuni şi moduri de gândire, de membrii

https://www.youtube.com/watch?

orientaţi spre relaţii şi acţiuni.

v=4Rd9zQborxI&index=8&list=PLJtw61qZ4J7vWkGjh

https://www.youtube.com/watch?v=-efhOLVgEvM

JOER4Iyr00tddrmU

SFATURI ŞI TRUCURI: Toată lumea trebuie să înţeleagă şi să accepte faptul că nu există succes pe termen lung fără o echipă. Încercaţi să profitaţi de înţelegerea rolurilor în echipă şi a contribuţiei acestora la activitatea şi succesul echipei. Înţelegeţi diferenţa între un grup de oameni şi o echipă adevărată – munca efectuată împreună, asumarea în comun a responsabilităţilor. „Asta înseamnă echipă, domnilor, şi ori ne vindecăm acum, ca echipă, ori vom muri ca indivizi.” Any Given Sunday (1999)

SUMAR:

îmbunătăţirea rezultatelor şi la crearea unei at-

Pentru realizarea scopuilor noastre în viaţa person-

mosfere mai plăcute.

ală, la locul de muncă, în afaceri, sport, etc.,

O echipă bună este alcătuită din pesoane cu diferite

trebuie să lucrăm în echipă.

pucte tari, abilităţi şi deprinderi care sunt în relaţie

Munca în echipă are ca rezultat dezvoltarea

de complemetaritate unul faţă de celălalt.

individuală şi a întregului grup, contribuie la

REFLECŢII: Diferenţa între o echipă de sport şi o echipă de muncă Comparaţi rolurile membrilor unei echipe de fotbal (nu numai jucătorii pot fi membrii echipei) şi echipa de muncă din care faceţi parte. Ce fel de roluri pot fi identificate în cele două situaţii? Care sunt asemănările?

Identificarea rolurilor în cadrul echipei Dvs. Vizionaţi încă o dată primul video cu rolurile în echipă descrise de Belbin şi încercaţi să identificaţi rolurile din firma/echipa Dvs. Există în echipa Dvs. gânditori, persoane care se concentrează la relaţii/oameni sau

acţiuni?

Întrebări Care sunt cele mai importante roluri care trebuie avute în vedere la îceputul unui proiect TIC? Care sunt rolurile cele mai importante când ne apropiem de termenul limită al proiectului?

RESURSE UTILE: Belbin Team Roles

III.2. TEAMBUILDING

AICI VEŢI REUŞI: A. să înţelegeţi ce înseamnă termenul „teambuilding”; B. să înţelegeţi avantajele teambuilding-ului; C. să aplicaţi în practică activităţi şi jocuri de teambuilding. „În lumea afacerilor lucrurile mari nu sunt realizate de o singură persoană, ci de o echipă de oameni” Steve Jobs. „A se aduna înseamnă un început. A sta împreună

Akershus Fortress,

înseamnă progres. A munci împreună înseamnă

Norway

succes.” H. Ford 52

15 de minute O echipă poate fi foarte puternică. Totuşi, adunând oameni laolaltă nu aduce imediat rezultatul dorit. Trebuie să fim siguri că grupul de persoane forează o echipă puternică şi devotată. Teambuilding-ul contribuie la realizarea acestui obiectiv. Teambuilding-ul este una din cele mai bune I nvestiţii posibile. Cu timpul are să aducă firmei mai multe beneficii. Citiţi mai mult despre teambuilding, beneficiile acestuia şi despre diferitele modalităţi de încurajare a teambuilding-ului în această lecţie. Teambuilding-ul este procesul prin care membrii unui grup sunt încurajaţi să lucreze împreună, de exemplu prin invitarea lor să participe la diferite jocuri şi activităţi. Teambuilding-ul nu se concentrează pe persoanele individuale. Scoate la iveală talentele şi sentimentele persoanelor şi pune accent pe relevanţa acestora pentru productivitatea în cadrul echipei. Scopul principal al teambuilding-ului constă în îmbunătăţirea productivităţii şi motivaţiei. Beneficiile aduse de programele de teambuilding sunt atât de significante încât mai multe organizaţii au decis să includă strategiile de teambuilding în curriculumul standard de formare.

Menţionăm următoarele beneficii: - construieşte o atmosferă de încredere şi atenuează conflictele; - reduce stresul;

- îmbunătăţeşte atitudinile; - încurajează comunicarea; - sporeşte colaborarea; - construieşte relaţii care facilitează colaborarea.

Un teambuilding eficient are ca rezultat salariaţi mai implicaţi, ceea ce are un efect pozitiv asupra culturii de întreprindere şi stimulează profitul. Membrii echipei vor învăţa cum să conlucreze în vederea realizării obiectivelor comune ale echipei.

Adevăratele activităţi de teambuilding înseamnă nu numai provocare, dar şi distracţie, sunt mijloace eficiente de îmbunătăţire a spiritului de încredere şi răspundere în mijlocul echipei – facilitează formarea relaţiilor şi dezvoltă deprinderile de conducere. Asigură un sentiment de dăruire care va îmbunătăţi rezultatele individuale şi va facilita succesul grupului. Cum poate fi încurajat teambuilding-ul? Videourile, capitolele „Sfaturi şi trucuri”, „Activităţi de învăţare” şi „Alte forme de învăţare” vă dau exemple de activităţi de teambuilding. Mai jost veţi găsi descrierea a două activităţi de team-building. 53

VIDEO Această animaţie vă prezintă o activitate care poate fi folosită în cadrul unui teambuilding (0:51 minute). https://www.youtube.com/watch?v=sKINaKkjOyE

SFATURI ŞI TRUCURI Cele mai reuşite evenimente de teambuilding sunt cele în care participanţii sunt implicaţi în activităţi care nu sunt caracteristice unei zile de birou. Timpul petrecut împreună, împărtăşirea experienţelor, munca pentru realizarea unui scop comun contribuie în mod organic şi eficient la formarea legăturilor şi relaţiilor.

S-a dovedit că bucuria şi învăţarea au legături foarte strânse. Încercarea unor lucruri noi generează în rândul personalului o atmosferă care poate fi folosită în avantajul întregrii afaceri. Prin alegerea unor activităţi unice care ies puţin din zona de comfort a oamenilor, aceste persoane sunt încurajate să formeze diferite relaţii între ele.

Una din activităţile preferate de teambuilding poartă denumirea de „Escape room”. Este un joc de aventură în care jucătorii sunt încuiaţi într-o cameră pentru o perioadă limitată de timp. Cu ajutorul unor obiecte aflate în cameră trebuie să rezolve o serie de sarcini şi să scape din cameră. Este un exerciţiu de teambuilding foarte popular. Încercaţi jocul şi observaţi rezultatele!

SUMAR

activităţi de teambuilding. Cele mai reuşite

Activităţile de teambuilding sunt foarte importante

evenimente de teambuilding sunt cele în care

pentru îmbunătăţirea nivelului de productivitate şi

participanţii sunt implicaţi în activităţi care nu sunt

motivaţie. Investind timp şi energie în teambuilding

caracteristice unei zile de birou, ca de exemplu jocul

vom face rost de câştig. Există mai multe jocuri şi

„escape room”, care merită să fie încercat.

GÂNDIŢI-VĂ CUM AŢI RĂSPUNDE LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI: Întrebarea 1. Principalul obiectiv al activităţilor de teambuilding este îmbunătăţirea productivităţii şi motivaţiei. Răspunsul 1. Adevărat Răspunsul 2. Fals

Întrebarea 2. Care este locul ideal pentru organizarea jocurilor şi activităţilor de teambuilding? 54

Răspunsul1. În incinta biroului Răspunsul 2. În afara biroului

MAI JOS VEŢI GĂSI DESCRIEREA A 2 ACTIVITĂŢI 1.

Random Request

Împărţiţi grupul în echipe de 3 (sau mai mulţi). Întocmiţi o listă a sarcinilor de îndeplinit pentru fiecare echipă. Daţi-i lista şi alocaţi-i o perioadă limitată de timp în care trebuie să rezolve toate sarcinile. În timpul activităţii participanţii vor trebui să rezolve şi să răspundă la tot feluri de întrebări, şarade, probleme şi provocări. Vor trebui să lucreze în echipă şi să propună cât mai repede cât mai multe soluţii şi răspunsuri. Echipa învingătoare va fi cea care rezolvă în cel mai scurt timp cele mai multe sarcini. Puteţi veni cu propriul barem de puncte luând în considerare dificultatea sarcinii. În anexa 1 vă dăm un model care vă poate servi ca sursă de inspiraţie pentru organizarea acestei activităţi. Sarcina

Total puncte ÎNCORONAREA REGELUI Echipele de succes au nevoie de un lider, un conducător care îi inspiră și motivează când trebuie să facă față dificultăților. În această activitate liderul

este singura persoană din echipă care are voie să vorbească cu membrii

personalului. Alegeți-vă conducătorul, și conducătorul ales trebuie să paortă, în timpul întregii activități, un semn distinctiv care să arate că el/ea este

liderul echipei. RIDICAȚI PAVILIONUL LA CATARG 2.

În viața de zi cu zi este important să cunoașteți cine este de partea Dvs. și cine nu. Trebuie să dați echipei un nume și să creați un semn distinctiv care

să arate că aparțineți echipei. Când sunteți gata, liderul va raporta

ÎNTREBĂRI ŞIRETE PENTRU OAMENI DEŞTEPȚI

Nimeni nu știe totul, dar ne putem informa dacă știm unde să căutăm... Fiecare dintre întrebările de mai jos valorează 4 puncte. Puteți să depuneți 3.

răspunsurile la aceste întrebări oricând în decursul activității, însă aveți doar 40 o singură încercare.

Task

Total points

O persoană adultă are 206 de oase. Câte oase are cu nou născut? Cine a fost ales campion cha-cha în Hong Kong în anul 1958? Cât a plătit Warner Communications pentru drepturile de autor pentru piesa „Happy holiday”? Cât a plătit Warner Communications pentru drepturile de autor pentru piesa „Happy holiday”? 3

Cu ce viteză trece mâncarea prin intestinul gros? Cât timp durează „o clipă”?

Care este numele adevărat al lui Marilyn Monroe? În care țară s-a purtat prima dată cravata? Cine a inventat foarfeca? Care este sfântul ocrotitor al jucătorilor de șah? Care sunt asemănările între următoarele cuvinte: mașină de sursă, nivel și vai?

FĂRĂ CUVINTE Toți am trăit momente în care am rămas fără cuvinte. Unul dintre membrii echipei trebuie să-i transmită colegilor următoarele mesaje importante (nu 4.

are voie să vorbească, să scrie, să deseneze sau să folosească numere):

Mesajul 1: Câinele doarme în far. Mesajul 2: Regele m-a sunat la telefonşi mi-a zis „Bună ziua!” Mesajul 3: Dacă te iuiţi ce am sub pălărie, vei găsi acolo un băieţel galben.

VINE IARNA… Vremea este atât de rece încât a venit timpul să ne gândim la Crăciun. Din 5.

când în când vremea este atât de urâtă că nu se supără nimeni dacă ne gândim cu nostalgie la sărbătorile de iarnă. Cu jumătate de oră după începerea jocului căutați-l pe conducătorul activității ca să-i cântați un cântec de Crăciun. 56

Task

Total points

POEȚII ZILELOR NOASTRE Mulți sunt de părere că muzica zilelor noastră are o funcție echivalentă cu 6.

cea a poeziei vremurilor din trecut. Pentru a dovedi adevărul ecstei opinii,

100

compuneți trei strofe din versurile unei piese rap despre universitatea sau orașul Dvs. Trebuie să interpretați piesa în fața conducătorului activității.

SUNTEM ÎN AVION Relațiile internaționale sunt distractive și educative. Aflați în ce țară vă aflați dacă urmează să aterizați la următoarele aeroporturi: 7.

Aeroportul Don Muang =

AeroportulCharles De Gaulle = AeroportulInternațional Tambo = AeroportulHeathrow =

FIȚI VERDE SAU PUTEȚI PLECA Imaginea este o parte importantă a unei afaceri. Toată lumea se străduiește să arate bine în ochii clienților, să-i dovedească cât de mult contează opinia 8.

lor. Afacerile moderne acordă deosebită importanță acestui aspect, iar

clienții tineri se ocupă cu problemele legate de mediul înconjurător. Pentru a -i arăta cât de mult vă preocupă îngrijirea mediului, trebuie să culegeți exact 15 fire de iarbă, șase pietre și un băț.

DRUMUL SPRE ILUMINARE Oamenii din lumea afacerilor sunt adesea stresați de schimbările tehnologice rapide de care trebuie să facă față. Acest exercițiu vă va ajuta să găsiți calea 9.

100

succesului. Răspunzând la întrebările de mai jos veți găsi drumul spre o viață (OR MINUS 30 mai bună. Fiți atenți: dacă nu reușiți să dați răspunsul corect la prima încercare, veți pierde 30 de puncte, doarece eșecul vă va reîntoarce la forma de viață cu stres... 57

POINTS)

Task

Total points Drumul spre iluminare I: Ce culoare are cărarea din cărămizi galbene în „Vrăjitorul din Oz”? Drumul spre iluminare II: Care este orașul din care pornea muzica House?

Drumul spre iluminare III: continuați rândurile de mai jos: Rio de Janeiro Londra Beijing

Atena …………….

100 (OR MINUS 30 POINTS)

Qatar Rusia Brazilia Africa de Sud ……………… Victoria Edward George Edward George ……………..

RÂDE SAU NU? Chiar dacă avem o viață stresată, să nu uităm de importanța râsului. Fiecare 10.

persoană trebuie să spună un banc. Pregătiți prezentarea acestuia în cadrul

20-100

grupului, după care spuneți-l conducătorului activității. Veți primi puncte în funcție de cât de mult bancul Dvs. îl face să râdă.

MAMA MIA!

Liderilor de afaceri îi place să ia decizii la masă. Unul dintre ei este pasionat de bucătăria italiană, îl deranjează doar o singură întrebare la care vrea să 11.

afle neapărat răspunsul: oare spaghetele cresc în copac? Care sunt dovezile

pe care le puteți aduce pentru susținerea punctului Dvs. de vedere? Prezentați opinia Dvs. conducătorului activității.

DIETA SPECIALĂ K

12.

Mulți oameni și supermodele atribuie literei K proprietăți magice. Oare poate echipa Dvs. să arate litera K conducătorului activității fără să

vorbească, să scrie sau să mimeze această literă? ADEVĂRATĂ MAGIE După retragerea lui Paul Daniels și a soției sale Debbie McGee din viața 13.

publică, magia a intrat în impas. Pentru ameliorarea acestei situații de criză, 30 prezentați un truc magic care l-ar putea convige pe Paul că merită să apară din nou în fața publicului. 58

Task

14.

Total points

CERCURI ÎN CONTINUĂ DESCREŞTERE Doar de dragul mauzamentului... desenați un cerc cu pălăria pe cap.

ASPIRAȚII RIDICATE 15.

i) În această clădire câte trepte de scară leagă parterul cu primul etaj?

ii) Azi dimineață câte mașini de culoare roșie se află în parcare?

ÎNVĂLMĂŞEALĂ DE LIMBI Traduceți următoarele propoziții: 16.

Ich habe meinen Schirm vergessen

S'il vous plaît puis-je commander un McDonald? Спасибо

ÎNTRECEREA IA SFÂRŞIT 17.

După o jumătate de oră conducătorul activității trebuie să știe toate

punctele culese de echipa Dvs., iar Dvs. trebuie să vă așezați în ordinea înălțimii. Dacă vă întârziați, veți pierde puncte! 240 2. Top secret – misiunea În această activitate membrii echipei trebuie să-și imagineze că lucrează pentru serviciul secret și au o misiune importantă. Trebuie să țină în secret niște informații care sunt păstrate într-un recipient extrem de fragil. Trebuie să elaboreze o metodă prin care vor putea scoate informațiile din clădire și să le

transporte într-un loc sigur. Singura cale de a scoate informațiile din clădire este să aruncăm informațiile prin geam. NU UITAŢI: informațiile secrete sunt păstrate într-un recipient fragil și ... recipientul nu are voie să spargă sau să se crape. Informații pentru această activitate: Recipientul este un ou. Oul va fi aruncat prin geamul de la etaj 59

Dacă oul se sparge sau se crapă, vor scurge informațiile secrete! Echipele au la dispoziție următoarele: 

ziar



frânghie



pungi de plastic



bandă adezivă



agrafe



Hârtie

Formați gupe mici de 3-5 persoane și dați-i resursele necesare activității. Au la dispoziție 15 minute pentru

a dezvolta o strategie care va face posibilă aruncarea oului prin fereastră fără ca oul să spargă. După cele 15 minute trebuie să pună în practică strategia și să vadă dacă oul se va sparge sau nu.

RESURSE UTILE: Why Team Building Is The Most Important Investment You'll Make Why teambulding? The Team Building Directory Team Building is Important Because Your Success Starts with a Shared Vision and a Culture of Teamwork

12 Awesome Team Building Games Your Team Won’t Hate Free Team Building Activities

IV. ÎNVĂȚARE

IV.1. STILURI DE ÎNVĂŢARE AICI VEŢI REUŞI: A. să înţelegeţi care sunt stilurile de învăţare; B. să identificaţi stilul preferat de învăţare; C. să reflectaţi asupra modului în care stliurile de învăţare pot îmbunătăţi experienţa Dvs. de învăţare. Calahorra Castle, Spain Stilul de învăţare se referă la faptul că toată lumea are un mod preferat de a învăţa. De exemplu există persoane cărora le place să se aşeze şi să citească despre o anumită temă, în timp ce alţii învaţă mai uşor dacă sunt implicaţi într-o activitate fizică. Există mai multe modele referitoare la stilurile de învăţare. O analiză de specialitate a identificat 71 de modele diferite. 20 de minute Identificarea lor nu este uşoară deoarece modalităţile preferate de învăţare se pot schimba în timp şi depind de circumstanţele particulare - trebuie să vă ocupaţi cu lucruri diferite la locul de muncă şi în viaţa de zi cu zi. Abordările bazate pe stilurile de învăţare se confruntă cu critica unor specialişti. Deşi există 61

dovezi clare care susţin că persoanele preferă anumite moduri de obţinere a informaţiilor, sunt puţine studii care afirmă că folosirea diferitelor stiluri de învăţare ar fi într-adevăr eficientă în educaţie. Totuşi, teoriile legate de stilurile de învăţare sunt foarte populare şi larg acceptate. Doriţi să aflaţi care este stilul Dvs. de învăţare, care sunt stilurile preferate de colegii Dvs.şi cum pot contribui aceste trăsături la beneficiul firmei? Una din teoriile cele mai populare legate de stilurile de învăţare stabileşte trei "categorii": învăţarea vizuală, auditivă, tactilă sau kinestezică.

Învăţarea vizuală

Dacă preferaţi învăţarea vizuală, Dvs. învăţaţi prin citirea informaţiilor şi privirea unor imagini. Puteţi să formaţi o imagine despre ceea ce învăţaţi, şi învăţaţi cel mai uşor prin folosirea unor metode vizuale. Vă place să vedeţi ceea ce trebuie învăţat. Dacă preferaţi învăţarea vizuală, sunteţi de obicei curat şi ordonat. Adesea închideţi ochii când doriţi să vizualizaţi ceva sau să vă aduceţi aminte de un lucru şi găsiţi ceva de privit dacă vă plictisiţi. Puteţi avea dificultăţi când vi se dă indicaţii pe cale orală şi vă deranjează sunetele. Vă plac culorile şi povestirile care sunt bogate în imagini.

Dacă preferaţi învăţarea vizuală trebuie să ţineţi cont de următoarele sfaturi:

• În clasă aşezaţi-vă în prima bancă; • Încercaţi să le vizualizaţi lucrurile auzite sau citite; • Luaţi notiţe despre cuvinte cheie, idei sau instrucţii; • Desenaţi imagini care vă ajută să clarificaţi noile concepte, apoi explicaţi aceste imagini; • Folosiţi coduri de culoare; • Evitaţi sursele deranjante în timp ce studiaţi.

Învăţarea auditivă Dacă preferaţi învăţarea auditivă, Dvs. învăţaţi prin auzire şi ascultare. Culegeţi informaţii pe baza sunetelor şi vă este mai uşor să înţelegeţi indicaţiile date pe cale orală decât cele scrise. Adesea învăţaţi citind cu voce tare deoarece trebuie să auziţi sau să rostiţi ceea ce vreţi să învăţaţi. Dacă preferaţi învăţarea auditivă, probabil fredonaţi o melodie, vorbiţi singur sau cu ceilalţi când vă plictisiţi. Oamenii cred că nu sunteţi atenţi la ei chiar dacă auziţi şi înţelegeţi tot ce vorbesc.

Dacă preferaţi învăţarea auditivă trebuie să ţineţi cont de următoarele sfaturi: • Aşezaţi-vă într-un loc unde puteţi auzi mai bine; 62

• Folosiţi bileţele când învăţaţi cuvinte noi, citiţi-le cu voce tare; • Citiţi povestirile, descrierea sarcinilor sau indicaţiile cu voce tare; • Faceţi înregistrări despre cum pronunţaţi cuvintele, apoi ascultaţi înregistrarea; • Rugaţi pe cineva să vă citească cu voce tare întrebările din test; • Când învăţaţi un material nou, citiţi-l cu voce tare.

Învăţarea tactilă/kinestetică Dacă preferaţi învăţarea tactilă, Dvs. învăţaţi prin atingerea lucrurilor şi prin efectuarea unor activităţi. Sunteţi o persoanlitate practică, le mişcaţi, construiţi sau desenaţi lucrurile despre care învăţaţi şi puteţi învăţa mai bine prin intermediul unei activităţi fizice.

Simţiţi nevoia de a fi activ, luaţi pauze destul de des, adesea comunicaţi cu mâna şi prin gesturi, vi se pare greu să staţi într-un singur loc. Dacă preferaţi învăţarea tactilă, vă place să montaţi şi demontaţi lucruri şi căutaţi ocazii pentru a vă mişca când vă plictisiţi. Probabil că sunteţi o persoanlitate coordonată şi aveţi capacităţi atletice. Vă puteţi aminti cu uşurinţă de lucrurile realizate, însă puteţi avea dificultăţi când trebuie să vă amintiţi de ceea ce aţi văzut sau aţi auzit la un moment dat. Adesea comunicaţi prin atingere şi apreciaţi formele fizice de încurajare ca de exemplu o mângâiere pe spate.

Dacă preferaţi învăţarea tactilă trebuie să ţineţi cont de următoarele sfaturi: • Luaţi parte în activităţi care necesită atingere, construire, mişcare sau desenare; • Plimbaţi-vă jur împrejur, legănaţi-vă pe un scaun, ţineţi-vă de ceva în timp ce citiţi sau învăţaţi; • Folosiţi bileţele şi aranjaţi-le în grupe care arată relaţii între idei; • Scrieţi cuvintele cu deget pentru a învăţa ortografia lor; • Luaţi pauze scurte în timp ce citiţi sau învăţaţi; • Folosiţi calculatorul pentru înlesnirea procesului de învăţare prin atingere.

Dacă cunoaşteţi stilul preferat de învăţare, puteţi încerca să vă diversificaţi modalităţile de învăţare ca să

puteţi întrebuinţa şi alte strategii în afara celei preferate. Totodată, prin înţelegerea diferitelor stiluri de învăţare veţi putea crea un mediu în care toată lumea va putea învăţa de la Dvs., nu numai cei care folosesc acelaşi stil de învăţare ca şi Dvs. În calitate de profesor/formator, puteţi să încercaţi să folosiţi metode diferite la diferite persoane sau o combinaţie a acestor metode: • Metodele elaborate pentru cei care preferă învăţarea vizuală oferă cursanţilor posibilitatea de a vedea cuvintele în forma scrisă, folosirea imaginilor şi a graficelor pentru prezentarea evenimentelor. • Metodele elaborate pentru cei care preferă învăţarea auditivă includ repetarea cu voce tare a 63

cuvintelor, dezbateri în grupuri mici, ascultarea versiunilor înregistrate ale cărţilor, rapoarte pe cale orală. • Metodele elaborate pentru cei care preferă învăţarea pe cale tactilă/kinestezică includ activităţi practice, proiecte, pauze frecvente pentru a oferi posibilitate de mişcare, dispozitive vizuale, jocuri de rol, aplicaţii pe teren.

Prin folosirea unor metode variate de predare elaborate pentru fiecare dintre aceste categorii, profesorul poate exploata fiecare stil de învăţare şi să îmbunătăţească rezultatele prin implicarea cursanţilor în însuşirea diferitelor strategii de învăţare. Deşi teoria stilurilor de învăţare se bucură de o mare popularitate, mulţi cercetători au formulat critici la adresa acestei teorii afirmând că nu există dovezi ştiinţifice care ar susţine ideea că prin ajustarea activităţilor la stilurile de învăţare ale persoanelor s-ar ajunge la îmbunătăţirea procesului de învăţare. Susan Greenfield este de părere că această abordare este nejustificată din punct de vedere neurologic: "Specia umană a evoluat în direcţia construirii unei imagini despre lumea înconjurătoare prin intermediul simţurilor care funcţionează la unison, exploatând imensele conexiuni care există în creier". Mulţi formatori sunt de părere că nu este corect să categorizăm cursanţii ca aparţinând doar unei singure categorii de stil de învăţare, există şi un stil multimodal de învăţare. Puteţi adopta, de exemplu, stilul auditiv când este vorba de un anumit subiect şi să preferaţi tehnicile învăţării vizuale când aveţi de a face cu o altă temă.

În ciuda lipsei unor dovezi ştiinţifice, profesorii şi educatorii consideră de folos aplicarea teoriilor despre stilurile de învăţare.

Prin înţelegerea stilurilor preferate de învăţare veţi putea identifica strategiile de învăţare care vă convin cel mai mult şi veţi aprecia şi pe celelalte metode. Totodată, dacă veţi conduce cursuri de formare, veţi putea obţine rezultate mai bune prin implicarea cursanţilor în experienţe variate de învăţare.

VIDEO Desene animate care prezintă diferite stiluri de

Style" - Acest video susţine punctul de vedere

învăţare (3:16 min)

conform căruia deşi toată lumea are un stil preferat

https://www.youtube.com/watch?v=fQYW6vYSGXs de învăţare, fiecare student aplică o combinaţie a Care este stilul tău de învăţare? (1:34 min)

diferitelor metode de învăţare (7:16 min)

https://www.youtube.com/watch?v=Kf7S9BRJ8nk

https://www.youtube.com/watch?v=C9hTWRwfZOc

"Good Thinking! — Sending "Learning Styles" Out of 64

SFATURI ŞI TRUCURI: Expresiile folosite pot fi indicii asupra stilului preferat de învăţare a vorbitorului: • Persoanele care preferă stilul vizual folosesc expresii ca "văd care-i treaba" sau "am rămas cu imaginea în cap". • Persoanele care preferă stilul auditiv folosesc expresii ca: "vreau să aud ce-mi zici". • Persoanele care preferă stilul tactil vor "simţi durerea ta" şi te vor îmbrăţişa.

Cunoaşterea stilurilor de învăţare vă poate ajuta să identificaţi modurile de învăţare cele mai potrivite pentru Dvs.

Chiar dacă după părerea Dvs. anumite părţi din acest curs nu vă sunt potrivite, fiţi cu răbdare! Varietatea de experienţe va contribui la creşterea numărului strategiilor de învăţare care vă vor sta la dispoziţie în viitor, ceea ce este întotdeauna de mare ajutor. de învăţare;

SUMAR:

• Totuşi, prin înţelegerea stilurilor de învăţare veţi

• Stilurile de învăţare sunt moduri în care ne place

putea avea parte de experienţe de învăţare mai

să învăţăm;

plăcute şi veţi putea extinde propriile strategii de

• Conform unei teorii, oamenii pot fi categorizaţi după stilul lor preferat de învăţare: auditivi, vizuali şi

învăţare; • Prin folosirea unor metode diversificate profesorii

tactili; • Nu există dovezi ştiinţifice care ar susţine ideea că prin ajustarea activităţilor la stilurile de învăţare ale

vor obţine rezultate mai bune prin implicarea studenţilor în experienţe variate de învăţare.

persoanelor s-ar ajunge la îmbunătăţirea procesului

GÂNDIŢI-VĂ CUM AŢI RĂSPUNDE LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI: Ce credeţi, care este stilul Dvs. de învăţare? Cum poate contribui înţelegerea diferitelor stiluri de învăţare la succesul afacerilor Dvs.?

RESURSE UTILE: Discover David Kolb's learning styles model Learn about the VAK learning styles model and test 20 questions to determine your preferred learning style Take a quiz to determine your learning preference 65

IV. 2. CAPACITATEA DE ÎNVĂŢARE AICI VEŢI REUŞI: A. să înţelegeţi ce este agilitatea de învăţare şi capacitatea de învăţare; B. să puneţi accent pe importanţa sporirii agilităţii şi capacităţii de învăţare; C. să aflaţi cum puteţi spori agilitatea şi capacitatea de învăţare. 20 de minute “Calul bătrân cu greu se învaţă la ham." Ce părere aveţi de acest proverb? Zicala se referă la capacitatea şi agilitatea de învăţare. Granada Cathedral, Spain

Învăţaţi mai mult despre aceste concepte în cadrul acestei tablete de

informaţii, şi veţi afla cum să vă sporiţi capacitatea şi agilitatea de învăţare, prin intermediul cărora veţi reuşi să vă dezvoltaţi din punct de vedere profesoinal şi personal. La prima vedere John părea un director ideal pentru conducerea procesului de realizare a planurilor de expansiune a firmei BFC în Asia. A fost un absolvent al unei universităţi de elită din SUA, cu experienţă profesională de excepţie. Îndeplinea cu scrupulozitate fiecare scop şi obiectiv propus de organizaţie.

Însă lucrurile au luat o întorsătură negativă când John a plecat în Asia. Se lupta cu ambiguitatea, şi refuza asumarea prudentă a riscurilor. A irosit mai multe şanse de a primi feedback sau sfaturi din partea conducătorilor. A devenit evident că succesele din trecut ale lui John erau rezultatul unei atitudini conservative în cadrul domeniului său de activitate. Era evident şi faptul că firma nu-şi va putea îndeplini promisiunile în cazul în care John va rămâne în funcţie. Cu sufletul greu, directorul executiv al BFC l-a ridicat din funcţie pe promiţătorul său protejat, transferându-l înapoi în SUA. A înţeles că nu are altă posibilitate decât să numească un alt lider pe poziţia respectivă – pe Alex.

Deşi talentat, Alex era cunoscut ca un om greu de condus. Juca după regulile sale proprii, şi nu îi era frică să provoace status quo-ul. Îi plăceau provocările şi nu făcea probleme din asumarea riscurilor. Alegerea lui Alex s-a dovedit una din cele mai bune decizii din cariera directorului executiv. Alex reuşea să se descurce în situaţii ambigue, arăta flexibilitate în elbaorarea strategiei şi era deschis la feedback-urile care soseau din partea oamenilor din jurul lui. La început a luat o decizie riscantă cu care a dat greş. Însă din această greşeală a învăţat cum nu are voie să procedeze, şi a reconsiderat întreaga abordare a problemei dintr-o nouă perspectivă. Această decizie era cheia succesului. Distanţarea de 66

practicile obişnuite folosite la BFC şi adoptarea unei atitudini mai flexibile aduceau succesul necesar pentru cucerirea noului teritoriu. (Sursa: https://hbr.org/2015/06/improve-your-ability-to-learn) Succesul lui Alex subliniază importanţa „agilităţii de învăţare” şi a „capacităţii de învăţare”. Capacitatea de învăţare se referă la modul în care persoanele (şi organizaţiile ca grupuri de persoane) recunosc, absorb şi folosesc cunoştinţele. Capacitatea de învăţare cuprinde următoarele:

Capacitatea de învăţare şi agilitatea de învăţare

1. Introspecţia înseamnă voinţa individului de a privi înapoi şi a învăţa, precum şi abilitatea acestuia de a învăţa din greşeli şi a identifica domeniile în care s-ar putea aduce îmbunătăţiri. 2. Reflectarea şi contemplaţia reprezintă capacitatea individului de a-şi observa gândurile, acţiunile şi

sentimentele cu scopul îmbunătăţirii acestora şi atingerii unor rezultate mai bune. 3. Starea de „flow” reprezintă capacitatea individului de a fi absorbit în fluxul unei experienţe noi. Înseamnă bucuria aproape copilărească a individului pe care o simte când are ocazia de a învăţa ceva nou.

Agilitatea de învăţare se referă la dorinţa şi capacitatea de a învăţa, la capacitatea de a rămâne deschis la moduri noi de gândire şi de a însuşi în mod continuu nişte deprinderi noi. Se află într-o dependenţă strânsă cu alte calităţi ca de exemplu inteligenţa emoţională şi modurile de comportament.

Care sunt modalităţile de sporire a agilităţii şi capacităţii Dvs. de învăţare?

• Inovarea: Include punerea sub semnul întrebării a status quo-ului şi a unor ipoteze cu scopul descoperirii unor metode noi pentru realizarea anumitor lucruri. Inovarea necesită experienţe noi, care constituie premisele unor perspective noi şi ale unei ample baze de cunoştinţe. Persoanele care dau dovadă de agilitate în învăţare dau naştere la idei noi datorită capacitatăţii lor de a analiza problemele din mai multe puncte de vedere.

• Aplicarea: Învăţarea din experienţă de obicei are loc când depăşim o provocare neobişnuită. Însă, pentru a învăţa din aceste dificultăţi, individul trebuie să rămână prezent şi activ, trebuie să fie capabil la gestionarea corectă a stresului provocat de ambiguitate şi să se adapteze rapid pentru a putea acţiona. Toate acestea necesită deprinderi de observare şi ascultare, precum şi capacitatea de procesare rapidă a

datelor. Persoanele care dau dovadă de agilitate în învăţare îşi însuşesc rapid deprinderile noi şi le aplică mai bine decât colegii lor mai puţin agili.

• Reflectarea: Experienţele noi nu garantează în sine că veţi învăţa din ele. Persoanele cu atitudine agilă faţă de învăţare caută posibilităţile de a primi feed back şi prelucrează cu plăcere informaţiile obţinute în vederea înţelegerii mai aprofundate a propriilor ipoteze şi forme de comportament. Ca rezultat, aceşti oameni au o cunoaştere temeinică despre sine, despre ceilalţi şi despre probleme. De fapt, potrivit unui studiu realizat de Green Peak Partners, puternica conştiinţă de sine este trăsătura principală prevestitoare de succes în rândul liderilor de afaceri.

• Asumarea riscurilor: Persoanele cu atitudine agilă faţă de învăţare au rolul de deschizători de drum – se aventurează pe teritorii necunoscute pentru a încerca lucruri noi. Îşi asumă ”riscuri progresive” – nu de dragul căutării emoţiilor ci datorită faptului că asumarea lor poate duce la deschiderea unor oportunităţi. Îşi asumă voluntar sarcini şi roluri în care succesul nu este garantat, unde eşecul este o posibilitate reală. Sunt gata să treacă peste zona lor de confort într-un ciclu continuu de învăţare şi consolidare a încrederii care, la urma urmei, va duce la succes.

Cum scade agilitatea şi capacitatea de învăţare? A fi deschis la experienţe noi este o trăsătură fundamentală a învăţării. Persoanele care rămân închise sau adoptă o poziţie defensivă când trebuie să facă faţă unor provocări sau când primesc feedback negativ au de obicei un grad scăzut de agilitate de învăţare. Spre deosebire, persoanele care dau dovadă de un grad ridicat de agilitate în învăţare caută cât mai multe posibilităţi de feedback, le prelucrează datele obţinute şi se adaptează la noile descoperiri ce au dus la o mai aprofundată cunoaştere de sine, a situaţiilor şi a problemelor.

În timpul perioadelor de schimbare atât directorii cât şi angajaţii trebuie să dea dovadă de mai multă

agilitate. Voinţa şi capacitatea de a învăţa din experienţe şi cunoştinţe influenţează atât dezvoltarea noastră ca individ cât şi modul în care ne privesc alţii. La urma urmei, capacitatea noastră de învăţare şi adaptare continuă va determina bunăstarea noastră în aceste vremuri trubulente.

VIDEO 10 moduri de sporire a inteligenţei şi a puterii mentale (7:32 minute)

https://www.youtube.com/watch?v=59YvX-Oxsqw

SFATURI ŞI TRUCURI 5 sfaturi pentru sporirea capacităţii de învăţare: 1. Exploraţi noutăţile! 2. Puneţi-vă la încercare! 3. Gândiţi-vă creativ! 4. Alegeţi o abordare mai complicată a lucrurilor! 5. Formaţi reţele!

SUMAR

asigurarea unei dezvoltări continue. Inovarea, aplicarea, reflectarea şi asumarea riscurilor sunt

Este foarte important să aveţi voinţa şi capacitatea

diferite moduri de a spori agilitatea şi capacitatea

de a învăţa, să fiţi deschis(ă) la noi moduri de

de învăţare.

gândire şi să însuşiţi noi deprinderi pentru

GÂNDIŢI-VĂ CUM AŢI RĂSPUNDE LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI: 1. Capacitatea de învăţare şi agilitatea de învăţare sunt concepte identice, sau dar strâns legate între ele?

2. Care sunt modalităţile de sporire a agilităţii şi capacităţii de învăţare? 3. “Calul bătrân cu greu se învaţă la ham.” V-aţi scimbat opinia în legătură cu enunţul de mai sus după parcurgerea acestei lecţii? Argumentaţi răspunsul. 4. Întocmiţi o listă de 5 activităţi în vederea sporirii agilităţii şi capacităţii de învăţare.

RESURSE UTILE: Increase learning capacity 5 Principles to Increase Your Capacity to Learn Improve Your Ability to Learn Learning About Learning Agility

IV.3. ÎNVĂŢAREA ON-LINE AICI VEŢI REUŞI: A. să obţineţi informaţii asupra avantajelor autoinstruirii şi învăţării prin intermediul diferitelor resurse ONLINE B. să alegeţi cele mai bune platforme şi cursuri online ca să fiţi mai bine instruit(ă) şi să puteţi îmbunătăţi deprinderile legate de orice subiect C. să profitaţi la maximum de avantajele conţinutului de învăţare

SKILLS+ Palace of Carlos V Granada, Spain 30 de minute

E-learning a devenit o adevărată provocare pentru sistemele tradiţionale de învăţare. Există o multitudine de platforme ONLINE, cursuri şi resurse pe INTERNET elaborate pentru ajutarea însuşirii anumitor lucruri. Este uşor să găsim răspuns la majoritatea întrebărilor pe internet, şi este tot atât de uşor să găsim un curs ONLINE despre aproape orice subiect. Însă alegerea celor mai bune informaţii nu este întotdeauna uşoară deoarece avem de a face cu o cantitate vastă de informaţii. Există mai multe alternative şi tendinţe în domeniul auto-instruirii şi învăţării. Îmbinarea muncii cu învăţatul este posibilă, dar necesită o bună organizare şi responsabilitate.

Această lecţie conţine sugestii despre modul în care putem profita de posibilităţile de auto-instruire şi învăţare ONLINE.

Ca în "viaţa adevărată", şi în lumea virtuală există diferite moduri de a începe un curs de formare, dar toată lumea ar dori să-şi aleagă cea mai bună sursă. Fiecare persoană are preferinţe, are un stil propriu de învăţare, şi există mai multe resurse care vă pot ajuta în obţinerea unor rezultate bune. Prima întrebare la care trebuie să vă gândiţi: Oare această sursă ONLINE mi se potriveşte sau nu? Uneori găsiţi răspunsul la această întrebare doar când ajungeţi la o anumită fază în cadrul procesului, cu alte cuvinte: trebuie să începeţi procesul de învăţare şi când ajungeţi la un anumit punct, veţi simţi dacă vă potriveşte metoda respectivă de a obţine informaţii sau nu. Dacă nu vă potriveşte, mai bine încercaţi o nouă metodă sau platformă ONLINE decât să pierdeţi timpul încercând să înţelegeţi modul în care materialul de însuşit este transmis către utilizator.2. Este foarte important ca înaintea începerii cursului să testaţi cum funcţionează mijloacele pe care va trebui să le folosiţi. Dacă aveţi dificultăţi în

folosirea mijloacelor, căutaţi un alt curs. În caz contrar veţi pierde timp cu însuşirea modului de utilizare a mijloacelor în loc de a însuşi cunoştinţele de care aveţi nevoie.

3. Este, de asemenea, posibilă să ţineţi o legătură personală cu instructori/profesori. Învăţarea ONLINE nu înseamnă că veţi învăţa singur(ă), fără ajutor uman din partea profesorilor sau instructorilor. În general există mai multe resurse pentru fiecare domeniu de cunoştinţe, dar puteţi găsi şi platforme sau resurse oferite de universităţi sau alte instituţii de renume şi cu vastă experienţă în predarea disciplinei respective.

4. Planificarea este un aspect crucial în cadrul procesului de învăţare ONLINE. Gestionarea corectă a timpului este foarte importantă pentru succesul în învăţare şi auto-evaluare. Întocmiţi în fiecare săptămână un orar luând în considerare fiecare activitate care stă în legătură cu procesul Dvs. de învăţare.

5. Amenajarea locului unde se desfăşoară activitatea de învăţare este, deasemenea, importantă. Învăţarea ONLINE nu înseamnă că puteţi fi oriunde şi oricând. Aveţi nevoie de un spaţiu unde vă simţiţi comod, un mediu ergonomic lipsit de interferenţe, unde nimic nu vă distrage atenţia. Atât procesul

tradiţional de învăţare cât şi cel ONLINE necesită condiţii prielnice care vă asigură nivelul de confort necesar. Învăţarea ONLINE este o sursă nouă şi eficientă de obţinere a informaţiilor, deoarece în lumea digitală puteţi accesa o cantitate vastă de informaţii. În acelaşi timp, obţinerea informaţiilor pe această cale necesită mare responsabilitate din partea studentului, care trebuie să ia în considerare mai mulţi factori care pot afecta folosirea corectă a surselor de învăţare. Mai multe universităţi şi alte instituţii de învăţământ combină metodele tradiţionale de învăţare-predare 71

(profesor şi studenţi într-o sală) cu cele ONLINE, îndemnând studenţii să folosească sursele lor de e-learning. Prin intermediul acestor platforme profesorii predă materialul pe baza unui orar prestabilit, organizând conferinţe video. Studenţii au posibilitatea de a frecventa aceste ore fără a se deplasa de la domiciliu, pot să folosească interactiv şi aşa-numită „tablă electronică” dacă vor să obţină informaţii suplimentare, şi pot contribui cu comentarii sau să pună întrebări în timp real. Prin intermediul acestor platforme studenţii au posibilitatea de a repeta lecţiile sau cursurile înregistrate şi există posibilitatea ca în anumite intervale de timp studentul să se întâlnească cu profesorul, să ia parte într-o conferinţă video unde i se dă posibiltatea să pună întrebări şi să obţină feedback.

Motivaţia este crucială în procesul de self-learning.

O bună organizare a timpului, un orar eficient, un mediu plăcut şi cel mai important, voinţa de a învăţa conform nevoilor de învăţare, vă va conduce la succes garantat. Trebuie să luaţi în considerare că învăţarea on-line solicită o participare activă. De obicei nu sunt teste sau examene, dar reacţia şi comportamentul dvs. pot fi evaluarea constantă al procesului de învăţare. Învăţarea şi munca sunt compatibile, de vreme ce învăţarea online este flexibilă. Este important de reţinut, că dacă vă puteţi organiza timpul conform activităţilor dvs., veţi putea evolua şi în sensul învăţării.

VIDEO Acest video realizat de Universitatea din Houston

Cinci sfaturi pentru succes în legătură cu învăţarea

prezintă obiceiurile unor persoane care au folosit cu online date de Facultatem Centrum. succes modalităţile de învăţare online. Subiectele

Acest video vă prezintă 5 sfaturi în legătură cu auto-

principale: concepţii greşite şi aşteptările legate de

instruire (6:51 min)

modalităţile de învăţare online, sfaturi pentru

https://www.youtube.com/watch?v=LQy40B4y-AE

succes (4:36 min): https://www.youtube.com/watch?v=IjedGZebAuA

SFATURI ŞI TRUCURI • Fiţi organizat(ă). • Stabiliţi un orar convenient pentru învăţarea online. • Creaţi un mediu prielnic, lipsit de interferenţe pentru desfăşurarea activităţilor Dvs. • Ţineţi legătura cu ceilalţi cursanţi. 72

cursului şi asiguraţi-vă că conţinutul cursului stă

SUMAR:

în conformitate cu nevoile Dvs.. 

Îcercaţi să găsiţi cele mai bune resurse sau



Creaţi un mediu prielnic şi convenient.



Întocmiţi un orar ca să puteţi profita de

platforme. 

avantajele sistemului de învăţare online.

Consultaţi informaţiile despre conţinutul

GÂNDIŢI-VĂ CUM AŢI RĂSPUNDE LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI 

Care sunt aspectele pe care trebuie să le iau în considerare dacă vreau să aleg un

curs sau o platformă online pentru a obţine cunoştinţele de care am nevoie? 

Care este importanţa motivaţiei şi a auto-instruirii?



Am înţeles ce importanţă are responsabilitatea mea personală pentru succesul în învăţarea ONLINE?

RESURSE UTILE: "Getting The Most Out Of Your eLearning Course: 10 Study Tips For Online Learners” by learning industry

“How to study online for the best results” by Seek Learning

V. CREATIVITATEA

V.1. CONŞTIENTIZAREA CREATIVITĂŢII AICI VEŢI REUŞI:

A. să identificaţi importanţa educaţiei pentru creativitate; B. să înţelegeţi cum poate fi aplicată creativitatea în organizaţia Dvs.

Sevilla Cathedral, Spain

30 de minute

Modul de conducere este de obicei privit ca o variabilă importantă care afectează performanţa

organizaţională. Prin studierea artelor conducătorii pot încuraja manifestările creative la locul de muncă. Artiştii şi conducătorii din lumea afacerilor au multe în comun. Au viziuni care funcţionează ca puncte de reper pentru ceilalţi, au un punct de vedere convingător, pot formula un ideal navigând prin haos şi necunoscut pentru a realiza o nouă creaţie. Datorită faptului că marile creaţii de artă depăşesc limitele normelor convenţionale, putem învăţa din ele despre arta conducerii, schimbare, ambiguitate, haos, curaj şi creativitate. Formele de artă (pictura, lirica, improvizaţia şi povestirile) ne invită la aventuri prin intermediul expresiilor creative care ne ajută să descoperim în siguranţă tărâmuri necunoscute, să învingem frica şi să asumăm riscuri. 74

Nu va fi greu să lăsaţi arta să intre la locul de muncă, trebuie doar să-i îndemnaţi oamenii să povestească despre cel mai bun client, despre cel mai bun şef sau despre experienţele avute în echipa în care lucrează. Când se discută despre viitor, încurajaţi pe oameni să vă povestească despre cum îşi imaginează viitorul. Creativitatea organizaţională depinde de conducători. Un conducător creativ trebuie să caute oportunităţile pentru crearea unor valori comune chiar în timpurile cele mai grele şi în mijlocul celor mai dificile împrejurări.Trebuie să susţină iniţiativele vizând inovaţiile, şi să încurajeze angajaţii să-şi împărtăşească ideile şi opiniile. O îmbunătăţire în domeniul creativităţii poate fi aşteptată doar după implementarea acestor măsuri. Este deja un clişeu că organizaţiile din zilele noastre trebuie să facă faţă, mai mult ca niciodată, unei multitudini de presiuni concurenţiale. Sunt nevoite să se schimbe şi să se reînnoiască necontenit la

viteza internetului ca să ţină pasul cu schimbările tehnologice. Astfel, dezvoltarea creativităţii, privită ca o competenţă de bază, a devenit un obiectiv de importanţă fundamentală, deoarece creativitatea este ceea ce transformă lucrurile în ceva nou şi mai bun, şi face posibil ca firmele să răspundă în mod proactiv la cele mai diferite presiuni. Pe scurt, dezvoltarea creativităţii este cea mai bună strategie pentru crearea valorilor. Este important de subliniat că nu există o abordare standard a creativităţii, însă adevărul este că o definiţie a creativităţii trebuie să înglobeze fiecare nouă încercare prin adoptarea unei abordări adecvate situaţiei. Definiţia depinde de scopul pe care dorim să atingem, iar inovaţia este doar una dintre aceste obiective. Aşadar, trebuie să ştim unde vrem să ajungem (scopul), care sunt mijloacele necesare atingerii scopului (practicile) şi trebuie să alegem sau să instruim persoanele care vor pune în practică iniţiativele noastre. Deci o abordare corectă a creativităţii constă în realizarea unei combinaţii corecte între scopuri, practici şi oameni.

Jeff De Graff şi Katherine A. Lawrence au identificat patru tipuri principale de creativitate, conceptualizate ca profiluri de creativitate. Prin profil înţelegem o descriere a predilecţiilor şi a activităţilor creative preferate ale unor persoane, grupuri şi organizaţii împreună cu rezultatele scontate ale acestor activităţi creative:

1. Profilul imaginativ: este profilul distanţării radicale de trecut, al ideilor inovatoare care pot schimba întreaga piaţă. Persoanele cu profil imaginativ sunt tipuri generaliste sau artistice cărora le place să descopere şi să schimbă rapid direcţia în timpul soluţionării unei probleme. Firmele care pun accent pe imaginaţie încearcă să creeze ceva despre care se credea până atunci că este imposibil.

2. Profilul investitor: Persoanele cu profil investitor se concentrează la scopuri şi performanţe. Cultura lor 75

pune accent pe aceste rezultate şi pe disciplina necesară atingerii acestora. Angajaţii departamentelor de finanţe şi marketing aparţin de obicei acestui grup. Companiile cu acest profil se străduiesc să creeze ceva înaintea concurenţei.

3. Profilul îmbunătăţitor: acest profil reprezintă creativitatea progresivă - modifică ceva deja existent ca să obţină o variantă îmbunătăţită a acestuia. Persoanele care aparţin acestui profil sunt sistematice, atente şi au simţ practic. Firmele vor să creeze ceva mai bun, încercând să elaboreze sau să dezvolte modificări minore pe produse deja existente.

4. Profilul contemplator: Acest profil se referă la persoanele care au scopuri mai măreţe decât cele care

pot fi realizate în cadrul afacerii şi aceste valori se reflectă şi în modul în care conduc afacerea. Aceşti oameni sunt de părere că creativitatea nu are limite în timp. Persoanele din acest profil sunt adesea angajaţii departamentelor de resurse umane, de formare a personalului sau de dezvoltare organizaţională. Firmele aparţinând acestui profil vor să realizeze ceva care va fi apreciat de comunitate.

Sigur, şi celelalte forme de creativitate sunt tot atât de importante şi folositoare în anumite condiţii. Este, însă, important de înţeles ca manifestările creative şi competenţele legate de aceasta au influenţă asupra rezultatelor. Dacă dorim să atingem un anumit obiectiv, trebuie să folosim practici potrivite, iar pentru elaborarea acestor practici avem nevoie de persoane potrivite.

Creativitatea este un proces alcătuit din patru faze: 1. Prima fază este cea de generare, adică generarea ideilor creative, în cadrul căreia sunt adunate şi combinate informaţiile, gândurile şi ideile pentru realizarea unor lucruri noi. Prima dată se decide asupra ce anume trebuie realizat. După aceea, preconcepţiile sunt puse sub semnul întrebării, se culeg informaţii şi sunt căutate noi posibilităţi.

2. Această fază este urmată de faza contemplaţiei, în cadrul căreia ideile se maturizează, ceea ce este un

element indispensabil în procesul de generare a ideilor. Aici intră în joc rolul inconştientului, prin intermediul căruia creşte probabilitatea generării unor idei neobişnuite sau radicale. Subconştientul ne ajută să ne ridicăm asupra structurilor cărora ne străduim să ne conformăm în cadrul fazei de generare a ideilor.

3. Pentru a transforma o idee în realitate este nevoie de o abordare critică a evaluării rezultatelor activităţilor creative, de dezvoltarea acestor rezultate şi de crearea unor condiţii ideale pentru ducerea la succes a ideii. Această fază se numeşte faza de evaluare, care începe cu aprecierea ideilor şi continuă cu 76

alegerea acelor idei care vor fi dezvoltate în faza următoare.

4. În cadrul ultimei faze, a implementării, ideile creative sunt transformate în realitate. Implementarea ideilor necesită contribuţie/suport şi din partea altor persoane. Tot în această fază se rezolvă problemele legate de căutarea posibilităţilor de finanţare şi a altor resurse. Când încercăm să întroducem o nouă idee, trebuie să muncim în acest scop. Influenţarea altora, căutarea posibilităţilor de finanţare, testarea variantelor pentru ca să fim siguri că ideea poate fi pusă în practică - toate sunt aspecte care fac parte din acest proces. Hărnicia, angajamentul şi inovaţia sunt de nedespărţiţi, dar şi perseverenţa ne ajută foarte mult.

Aceste patru faze sintetizează procesul "Ucello" de "creativitate non-stop". Identificarea şi aprecierea diferitelor forme ale creativităţii este doar un prim pas spre îmbunătăţirea managementului creativităţii. Dacă recunoaştem principalele forme ale creativităţii, trebuie să decidem care vor fi formele aplicabile în anumite situaţii concrete. După analiza celor patru profiluri ale creativităţii şi a fazelor acesteia, este important să înţelegem principalele aspecte dinamice ale procesului creativ: motivarea, curiozitatea şi teama, întreruperea şi realizarea legăturilor şi evaluarea. Este important să înţelegem cum se desfăşoară procesul creativ deoarece fiecare persoană se naşte cu o capacitate creativă înnăscută, iar această capacitate poate fi dez-

voltată prin exersare. Însă, de obicei, oamenii acordă doar puţin timp pentru dezvoltarea creativităţii şi inventivităţii, şi chiar dacă fac exerciţii de acest gen, nu au aşteptări prea mari, şi astfel creativitatea lor îşi pierde vigoarea. Actul creativ presupune descoperirea unei analogii existente între două sau mai multe imagini despre care până atunci s-a crezut că nu au nimic în comun. Această descoperire nu este rezultatul unui raţionament logic ci, mai degrabă, apare ca o revelaţie. Toate teoriile despre creativitate afirmă că inspiraţia creativă apare într-o stare mentală caracterizată prin atenţie distrasă şi gândire asociativă. Există trei căi pentru a ajunge într-o astfel de stare: nivel scăzut de activitate corticală, activitatea mai intensă a emisferei drepte faţă de emisfera stângă, şi nivelul scăzut de activitate a lobului frontal. Oamenii creativi nu arată întotdeauna aceste trăsături, doar când sunt antrenaţi într-o activitate creativă:

1. Nivel scăzut de activitate corticală: Există motive teoretice prin care se ajunge la concluzia că creativitatea este influenţată de nivelul general al activităţii corticale. Activitatea corticală este privită ca un continuum de la starea de somn prin starea trează până la starea de tensiune emoţională. Cu creşterea complexităţii sarcinii scade nivelul optim al activităţii corticale.

2. Activitatea mai intensă a emisferei drepte faţă de cea stângă: Se crede că creativitatea depinde activarea diferenţiată a emisferei drepte şi a celei stângi ale creierului. Emisfera dreaptă are un rol primordial, iar cea stângă un rol secundar în derularea acestor procese.

3. Nivelul scăzut de activitate a lobului frontal: Persoanele creative au de obicei inhibiţie cognitivă deficientă. De aceea se crede că în cazul persoanelor creative nivelul de activitate a lobului frontal este mai scăzut decât în cazul persoanelor mai puţin creative.

VIDEO Cursul despre Gândire a lui De Bono 6 pălării gânditoare, De Bono Un exerciţiu foarte interesant care poate fi încercat în cadrul organizaţiei Dvs. https://www.youtube.com/watch?v=yUIiluJrWKg&feature=youtu.be It's a very interesting exercise you can do in your organization

SFATURI ŞI TRUCURI: • Înlăturaţi obstacolele care stau în calea creativităţii şi consideraţi un mit ideea inventatorului solitar.

• Încurajaţi munca în echipă şi fiţi atent(ă) la climatul social din organizaţia Dvs. Mediul social are o importanţă primordială. • Angajaţii Dvs. trebuie să aibă libertatea de a căuta noi informaţii, să experimenteze şi să improvizeze, veţi fi surprins(ă) când veţi vedea la ce este în stare o persoană în posesia resurselor necesare! Toate acestea au o importanţă crucială pentru stimularea creativităţii la organizaţiile Dvs. deoarece restricţiile şi teama sunt cei mai mari duşmani ai creativităţii, şi nu este o idee bună să puneţi obstacole în faţa creativităţii salariaţilor. Fiecare sarcină trebuie prezentată ca ceva foarte interesant şi provocator în sensul pozitiv al cuvântului. Astfel fiecare angajat se va simţi implicat în ceea ce face. După părerea unor cercetători de renume, motivaţia intrinsecă este una din factorii esenţiali care declanşează creativitatea în oameni (Amabile, 1996). • Învăţaţi-i pe angajaţii Dvs. să analizeze fiecare problemă din mai multe puncte de vedere. Dacă doriţi să încurajaţi creativitatea în rândul angajaţilor trebuie să-i explicaţi cât de important e pentru orice organizaţie să înţeleagă nevoile şi preferinţele utilizatorilor finali. Un pas important în această direcţie reprezintă punerea angajaţilor în situaţii în care vor avea contact direct cu utilizatorii finali ai produselor şi serviciilor firmei. Astfel angajatul va fi conştient de rolul său în întregul lanţ al serviciilor. Dacă va vedea efectele contribuţiilor sale personale, va începe să se gândească despre posibile îmbunătăţiri care ar 78

putea fi aduse serviciilor respective, care, la rândul lor, vor declanşa generarea unor noi idei în legătură cu întâmpinarea nevoilor clienţilor, idei la care nu s-a gândit nimeni până atunci. • Încercaţi să schimbaţi stilul de conducere comandă-control adoptând unul mai colaborativ, când doriţi să cereţi creativitate din partea celorlaltor persoane.

SUMAR:

Găsiţi soluţii inovative pentru problemele existente şi cele care vor apărea în viitor.

Gândiţi-vă în mod creativ ca să puteţi concura pe

Capacitatea de a evalua statutul actual şi de a găsi

piaţă.

alternative mai bune dacă este cazul.

GÂNDIŢI-VĂ CUM AŢI RĂSPUNDE LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI: Gândiți-vă la cele trei caracteristici ale problemelor pentru care se potrivește educația pentru inovare: 1. mediu complex şi schimbător, 2. soluții inițiale rapide, 3. surse pentru îmbunătățire continuă - și evaluați posibilitățile de aplicare ale acestora în munca Dvs.

RESURSE UTILE: 

Scott G. Isaksen and Kenneth J. Lauer, “The Climate for Creativity and Change in Teams”, in Creativity and Innovation Management, 11(1), pp.74– 86, 2002



Paul B. Paulus, Bernard Arjan Nijstad, “Group creativity: innovation through collaboration”, Oxford University Press 1971, Oxford:, 2003.



Nel M. Mostert, “Diversity of the mind as the Key to Successful Creativity at Unilever”, in Creativity and Innovation Management, 16(1), pp.93 – 100, 2007



Online Innovation Tools, 9 October 2007



Design Thinking 2.0 – Enabling Innovation with Web2.0. Part 3; 25 March 2010



Goran Ekvall, “Organizational Conditions and Levels of Creativity”, in Creativity and Innovation Management, 6(4), pp.195– 205, 1997



Stephen R Grossman, Bruce E. Rodgers, Beverly R. Moore, Tex Plano, “Innovation, Inc.: unlocking creativity in the workplace”, Wordware Pub., 1988



James L. Farr, Michael A. West, “Innovation and creativity at work: psychological and organizational strategies”, Chichester , England ; New York : Wiley, 1990



Tore Kristensen, “The Physical Context of Creativity”, in Creativity and Innovation Management, 13(2), pp.89 – 96, Blackwell Publishing, 2004 79

V.2. SPORIREA CREATIVITĂŢII AICI VEȚI REUŞI: A. să creați o atmosferă prielnică creativității în cadrul muncii în echipă; B. să înțelegeți importanța creativității în contextul provocărilor din mediul afacerilor; C. să profitați de avantajele oferite de procesele Sevilla City Hall, Spain

legate de creativitate; D. să vă familiarizați cu conceptul creativității, cu diferențele și interacțiunile acesteia cu INOVAŢIA, și

30 de minute

cu modul în care creativitatea vă poate ajuta să vă dezvoltați din punct de vedere competitiv.

CREATIVITATEA este definită ca procesul de generare a ideilor noi, iar această lecție vă va arăta modalitățile de îmbunătățire a creativității în cadrul echipei sau firmei Dvs. Deși puteți avea impresia că creativitatea nu este o calitate caracteristică fiecărui individ (există oameni cărora creativitatea este ceva de sine înțeles, în timp ce pentru ceilalți au doar un nivel scăzut de creativitate), aceasta poate fi îmbunătățită prin aducerea oamenilor la un nivel superior de productivitate

și inovație. Fiecare individ are creativitate înnăscută, care apare în forma următoarelor trei componente: • competență • deprinderi legate de gândirea creativă • motivație Sporirea creativității individuale are un rol relevant în dezvoltarea unei firme sau a unei echipe. Echipele sunt alcătuite din indivizi, așadar sporirea creativității individuale are ca rezultat succese în afaceri și în realizarea proiectelor.

Echipele sunt alcătuite din indivizi, aşadar sporirea creativităţii individuale are ca rezultat succesul în afaceri şi în realizarea proiectelor.

Creativitatea este motorul inovaţiilor, care are o importanţă majoră în vremurile noastre caracterizate prin concurenţă acerbă. Deşi puteţi avea impresia că creativitatea nu este o calitate caracteristică fiecărui individ (există oameni cărora creativitatea este ceva de sine înţeles, în timp ce pentru ceilalţi au doar un nivel scăzut de creativitate), aceasta poate fi îmbunătăţită prin aducerea oamenilor la un nivel superior de productivitate şi inovaţie. 80

Pentru îmbunătăţirea creativităţii trebuie să: • Citiţi: Nu citiţi numai romane, ci cărţi cât mai variate, articole, studii de specialitate. Astfel veţi reuşi să vă îmbunătăţiţi deprinderile • Călătoriţi: Indiferent la ce distanţă, nu este necesar să vizitaţi ţări exotice. Însăşi dorinţa de a călători deschide noi perspective de a privi lucrurile reale, chiar în oraşul Dvs. există mai multe locuri, comunităţi, oameni şi culturi care vă sunt noi şi vă pot fi de folos în mai multe feluri, inclusiv prin îmbunătăţirea creativităţii Dvs. şi contribuind la îmbinarea ideilor cu resursele. • Asumaţi-vă riscuri: Nu de genul sporturilor extreme. Încercaţi doar să ieşiţi din zona Dvs. de comfort şi faceţi faţă temerilor şi incertitudinilor cu care vă confuntaţi

• Soluţionaţi-le în urma unei analize aprofundate. Greşelile, erorile şi alte aspecte negative sunt lucruri obişnuite. Însă trebuie să le transformaţi în lucruri pozitive, să învăţaţi din aceste greşeli, şi să fiţi atent(ă) la ce nu trebuie să mai faceţi în viitor. • Întâlneşte-te cu tine însuţi, cunoaşte-te pe tine însuţi: Cunoscându-te pe tine însuţi vei reuşi să pătrunzi în adâncurile personalităţii tale, să-ţi cunoşti punctele tale tari şi slabe şi celelalte aspecte ale comportamentului tău. Această analiză aprofundată te va ajuta să-ţi dezvolţi propriile tale deprinderi legate de creativitate. Creativitatea poate fi comparată cu sportul. Dacă faceţi exerciţii şi vă antrenaţi să fiţi creativ, vă veţi obişnui să folosiţi zi cu zi deprinderile legate de creativitate, veţi îmbunătăţi continuu aceste deprinderi, care vor atrage după sine apariţia noilor idei şi a inovaţiilor.

VIDEO Gândirea creativă - cum să ne scăpăm de gândirea convențională şi să generăm idei noi. De Giovanni Corazza. Acest video ne explică cum să obținem idei noi și cum s-o îmbunătățim creativitatea (13:38 minute). https://www.youtube.com/watch?v=bEusrD8g-dM

SFATURI ŞI TRUCURI • Analizați cât de creativ(ă) sunteți • Citiți totul ce vă interesează • Scrieți un blog, faceți un podcast, înregistrați pașii parcurși în drumul spre succes în îmbunătățirea deprinderilor legate de creativitate • Călătoriți, vizitați diferite locuri să cunoașteți obiceiuri și alte elemente ale mediului care pot avea legătură cu creativitatea 81

SUMAR:

prin analiza propriei personaități și potențialități 

Sporirea creativității individuale ajută la creșterea creativității echipei din cadrul companiei



Toți suntem creativi



Să îmbunătățim deprinderile legate de creativitate

GÂNDIŢI-VĂ CUM AŢI RĂSPUNDE LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI: 

Am înțeles conceptul creativității privit ca motorul inovațiilor și al îmbunătățirilor?



Sunt convins(ă) că creativitatea este parte a succesului?



Citesc cărți, articole și alte materiale în legătură cu ocupația mea și alte alternative posibile?



Gândiți-vă care sunt lucrurile specifice prin care puteți îmbunătăți creativitatea în organizația Dvs. ca să vă bucurați de cultură de muncă în care înflorește creativitatea.

RESURSE UTILE: “101 Tips on How to Become More Creative” by Creativity post “30 Tips to Rejuvenate Your Creativity” by Lifehack 30 Tips to Rejuvenate Your Creativity

V.3. COACHING PENTRU CREATIVITATE AICI VEȚI REUŞI: A. să dezvoltați creativitatea în cadrul echipei Dvs. B. să înțelegeți noțiunile de bază legate de coaching C. să dezvoltați propriile competențe de coaching D. să dezvoltați propriile competențe legate de creativitate îndeplinind rolul de coach pentru

San Lorenzo El Escorial, Spain

ceilalți.

Înainte să parcurgeți această lecție, vă propunem să citiți capitolul ”Îmbunătățirea educației pentru creativitate", respectiv ”Sporirea creativității”, unde veți învăța despre dezvoltarea deprinderilor de creativitate. Acum a venit timpul să vă împărtășiți cunoștințele despre creativitate și, în același timp, să vă dezvoltați deprinderile de creativitate. Cum puteți să-i ajutați pe ceilalți în dezvoltarea deprinderilor de creativitate? Prin coaching pentru creativitate. 20 de minute

Această lecție vă invită să aflați cum să organizați sesiuni de coaching pentru ceilalți membri ai echipei sau firmei Dvs. în vederea dezvoltării deprinderilor de creativitate. Obiectivul coaching-ului de creativitate

este să ajutăm grupele în cultivarea creativității și în susținerea inovațiilor.

Sesiunile de coaching se organizează cu scopul de a oferi oamenilor ajutor în obținerea unor rezultate mai bune. Coaching-ul pentru creativitate îi ajută pe proprietarii și salariații unei firme să-și îmbunătățească calitatea muncii și să devină mai puternici prin intermediul unor exerciții creative.

Dacă Dvs. și echipa Dvs. simțiți că sunteți blocat(ă) și nu mai știți cum să faceți următorul pas înainte, pentru obținerea unor noi perspective, inițiați următoarea activitate. Coaching-ul devine din ce în ce mai popular în rândul organizațiilor. Din ce în ce mai multe firme au la îndemână metode de coaching pe care sunt gata să le ofere angajaților. Majoritatea oamenilor sunt mult mai creativi decât își imaginează. Dacă au timpul și posibilitatea de a se exprima, ideile și observațiile cu care contribuie sunt într-adevăr valoroase, mai ales dacă este vorba de un subiect de care sunt pasionați. Gândirea creativă este o activitate în care luăm o idee, o informație și o dezvoltăm, o explodăm, o îmbunătățim. În calitate de coach de creativitate, Dvs.: • îi ajutați pe colegi să observe noi perspective

• îi ajutați să facă legătura între puncte • îi ajutați să-și dea seama cât de important este să se distanțeze de activitățile desfășurate în mod regulat • îi puneți în situații care dezvăluie latura creativă a persoanlității lor • îi încurajați să-și depășească limitele

Există mai multe activități care pot fi folosite în cadrul activităților de coaching pentru dezvoltarea gândirii creative. 83

Brainwriting 6-3-5 BrainWriting este o tehnică similară cu Brainstorming-ul. Are mai multe variante, dar în general procesul constă în înregistrarea tuturor ideilor care vin în mintea individului. Aceste idei sunt transferate unei alte persoane care le folosește ca surse de inspirație pentru ideile sale.

În timpul activității de Brainwriting un grup de oameni sunt invitați să-și pună ideile pe hârtie. După un anumit timp hârtiile cu idei vor fi înmânate unor alte persoane, care le vor dezvolta ideile de pe hârtie. Această activitate va continua până când toată lumea va scrie observațiile sale pe fiecare hârtie.

Denumirea Brainwriting 6-3-5 provine din ideea că 6 oameni trebuie să scrie 5 idei în 5 minute. Fiecare

persoană trebuie să aibă o fișă curată de lucru (vezi mai jos).

Denumirea problemei: Cum să... Ideea 1 Ideea 2 Ideea 3 1 2 3 4 5 6

Toată lumea scrie denumirea problemei pe fișa de lucru (cuvânt cu cuvânt, așa cum se dă definiția problemei). După aceea au la dispoziție 5 minute să scrie 3 idei în rândul de sus al fișei de lucru, formulate în propoziții scurte și concise (6-10 cuvinte). La sfârșitul celor 5 minute (sau când toată lumea a terminat cu scris), dați coala persoanei care stă lângă Dvs. Adăugați 3 idei. Procesul continuă până când toate rubricile fișei vor fi completate. Vor fi în total 108 de idei pe cele 6 fișe de lucru, care vor fi dezbătute.

VIDEO Acest video vă explică fără cuvinte ce înseamnă coaching-ul. Animația de patru minute vă prezintă cum funcționează procesul de coaching. https://www.youtube.com/watch?v=yAidvTKX6xM În afara brainwriting-ului există multe alte posibilități prin care puteți să-i ajutați pe colegi să devină mai creativi. 84

Vizionând acest video veți cunoaște 6 moduri creative prin care puteți depăși un blocaj care împiedică procesul de generare a noilor idei (3:35 minute). . https://www.youtube.com/watch?v=UY75MQte4RU

SFATURI ŞI TRUCURI: These 10 tips for effective coaching will help you coach your colleagues on the topic of creativity: 1. Ensure you fully understand what coaching is;

2. Check your perspective on people; 3. Learn and practice an Effective Coaching Model; 4. Engage your Boss; 5. Understand and value personality differences; 6. Prioritize your time - Stay focused; 7. Stop putting out fires; 8. Seek regular feedback; 9. Listen, listen, listen; 10. Keep growing and developing.

SUMAR:

gândirii creative. Una dintre ele este metoda brainwriting 6-3-5. Denumirea Brainwriting 6-3-5

Un coach îi ajută pe oameni să devină mai buni în

provine din ideea că 6 oameni trebuie să scrie 5 idei

ceea ce fac. Coaching-ul pentru creativitate îi ajută

în 5 minute. Fiecare persoană trebuie să aibă o fișă

pe proprietarii firmelor și pe salariați să-și

curată de lucru (vezi mai jos).

îmbunătățească calitatea muncii și să-și întărească

Un coach bun trebuie să fie sigur că știe în ce constă

punctele lor tari prin exerciții creative.

coaching-ul, este atent la perspectivele sale în

Existe mai multe metode pentru îmbunătățirea

legătură cu oamenii și ascultă cu atenție pe ceilalți.

GÂNDIŢI-VĂ CUM AŢI RĂSPUNDE LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI: Organizați o activitate brainwriting în echipa Dvs. La sfârșitul activității evaluați: Ce a mers bine? Ce nu a mers așa cum ați planificat? Ideile care au apărut în timpul activității erau identice cu cele preconizate de Dvs.?

Prezentați directorilor/proprietarului firmei rezultatele activității de brainwriting și faceți sugestii în legătură cu schimbările necesare.

Test grilă: 1. În calitate de coach de creativitate, Dvs. (sunt posibile mai multe răspunsuri corecte): A) îi ajutați pe colegi să observe noi perspective B) îi ajutați pe colegi să-și dea seama cât de important este să se distanțeze de activitățile desfășurate în mod regulat C) îi încurajați pe colegi să-și depășească limitele

2. Denumirea Brainwriting 6-3-5 provine din ideea că 6 oameni trebuie să scrie 5 idei în 5 minute. A) Adevărat B) Fals

RESURSE UTILE: 9 ways a creativity coach can help your business Brainwriting 10 tips for effective coaching

V.4. INSTRUMENTE DE CREATIVITATE AICI VEȚI REUŞI: A. să înțelegeți că creativitatea nu este un talent pe care

individul poate să-l aibă sau nu, ci este de fapt o deprindere care poate fi dezvoltată B. să însușiți câteva tehnici și mijloace prin care își vor putea îmbunătăți creativitatea Universidad de Salamanca, Spain

Creativitatea este un termen destul de confuz - cine este de fapt creativ și de ce? Este ușor să recunoaștem această trăsătură în persoanele înzestrate cu calități excepționale, ale căror contribuții formează baza întregii noastre culturi: artiști și muzicieni ai căror nume este cunoscut de toată lumea, sau persoane care au contribuit cu descoperiri științifice sau cu realizări tehnologice care ne fac posibilă înțelegerea spațiului cosmic și a lumii în care trăim. Dar cine suntem noi lângă aceste personalități remarcabile? Cum putem compara creativitatea noastră cu cea cu care sunt înzestrați oamenii care au format înțelegerea noastră despre lume? 20 de minute

James Kaufman și Ronald Beghetto (2009) ne propun o abordare elegantă numită modelul 4C al

creativității, prin care vom înțelege că avem de a face cu o scală continuă a creativității. 1. Autorii folosesc termenul de creativitate tip "C Mare" pentru descrierea nivelului de creativitate care conduce la schimbări semnificative într-un anumit domeniu. 2. Nivelul de creativitate "c Pro" este asociat cu activitățile creative ale profesioniștilor sau ale altor persoane cu experiență într-un anumit domeniu. 3. Creativitatea "c mic" descrie activitățile creative ale persoanelor care nu au experiență în situația respectivă, iar "mini-c" se referă la interpretările noi și personale ale experiențelor, activităților și evenimentelor din viața oricărei persoane. 4. Creativitatea "mini-c" se referă mai ales la procesul dinamic și interpretativ al construirii cunoașterii și înțelegerii personale într-un anumit context socio-cultural ca de exemplu e-learning! Cea mai importantă întrebare este următoarea: Poate fi învăţată creativitatea sau nu? Răspunsul este scurt: da. Modelul 4C vă ajută să înţelegeţi acest răspuns. Creativitatea este o deprindere care poate fi dezvoltată şi un proces care poate fi gestionat. Sigur, tipul "C mare" presupune talent şi multă muncă, însă creativitatea tip c (mini, mic, pro), atât de importantă în viaţa de zi cu zi, poate fi dezvoltată. În această parte vom cunoaşte nişte mijloace prin care vom putea atinge acest scop. Să aruncăm acum o privire mai de-aproape la modelul 4C prezentat în introducere.

Nivel de creativitate mini-c: Învăţarea implică creativitate. Ori de câte ori ne apucăm de o nouă sarcină, avem nevoie de creativitate. La nivelul "mini c" rezultatele activităţii creative, deşi nu sunt revoluţionare, sunt noi şi reprezintă valoare. De exemplu: Iacob aduce acasă de la şcoală primul său desen. Este prima sa încercare în acest domeniu şi are o însemnătate deosebită pentru el.

Nivelul de creativitate "c mic" 87

sistemelor şi dispozitivelor TIC. Utilizatorii TIC folosesc aceste sisteme ca unelte pentru sprijinirea muncii lor, care, în majoritatea cazurilor, nu aparţine domeniului TIC. Deprinderile utilizatorilor cuprind utilizarea instrumentelor software de bază şi folosirea unor instrumente specializate pentru sprijinirea funcţiilor de afaceri în cadrul unor industrii, altele decât industria TIC. • Talente ale Economiei Globale a Cunoaşterii: include capacitatea de a genera inovaţii, capabilitatea de a conduce într-un mediu multicultural, abilitatea de a gestiona echipe virtuale, capacitatea colectivă şi individuală de a se confrunta cu probleme noi. Exemple elocvente despre importanţa acestor deprinderi pot fi găsite la mai multe firme internaţionale în activitatea cărora inovaţia are un rol primordial. De exemplu, dintr-un studiu realizat de INSEAD pentru firma Logica reiese că firmele europene sunt mai puţin dispuşi să includă persoane cu cultură şi trecut profesional diferit în aceeaşi echipă. Inovaţiile

rezultate din colaborări (adesea prin web) necesită brainstorming (de obicei sub forma unei conferinţe video) şi strategii stricte de punere în aplicare (când inovaţiile trebuie lansate pe piaţă şi transformate în produse sau servicii) pentru care este nevoie de diferite forme de conducere şi de diferite deprinderi.

Provocări: Firmele pot apela la diferite strategii pentru a face rost de deprinderile de care au nevoie, ca de exemplu menţinerea talentelor deja existente în cadrul firmei, organizarea unor cursuri de formare pentru angajaţi, căutarea unor talente prin outsourcing şi recrutare. Kaplan et al. (2012) au ajuns la concluzia că pentru a reţine şi forma talentele pe care le au la dispoziţie, organizaţiile tehnologice încurajează din ce în ce mai mult o combinare a competenţelor tehnologice cu competenţele operaţionale şi cele legate de proiect, şi, de exemplu, angajaţii cu performanţă ridicată sunt implicaţi într-un sistem rotativ prin care vor cunoaşte diferite domenii tehnologice, funcţii operaţionale şi de afaceri, personalul tehnic este instruit să se descurce mai bine în lumea afacerilor, iar angajaţii cu performanţă ridicată pot să ţină contact cu comunităţile exterioare. Strategiile de recrutare a competenţelor exterioare pot fi extinse la recrutarea unor echipe întregi şi pot apela la un set de locaţii ca centrele oraşelor, vecinătatea universităţilor în vederea atragerii talentelor de vârf din domeniul tehnologiei. Cele mai semnificative lipsuri de deprinderi identificate de Kaplan et al. (2012) sunt legate de capacităţile

manageriale (operaţionale, de risc, legate de proiecte, relaţii de afaceri, părţi interesate, vânzători şi furnizori). Şcolile şi universităţile cu profil de afaceri trebuie să ia în vedere aceste observaţii şi să-şi adapteze cursurile la aceste cerinţe, prin elaborarea unui nou curriculum pentru cei cugândire duală sau prin integrarea în programele existente a unor module noi, în special în domeniul programelor tehnologice, care pot duce la o schimbare relativ rapidă a curriculumului.

Cum? (din Cadrul European al Competenţelor Digitale pentru profesioniştii din domeniul TIC) 88

Structura Cadrului European al Competenţelor Digitale este concepută în jurul a patru dimensiuni care reflectă diferite niveluri de cerinţe referitoare la planificarea în domeniul afacerilor şi al resurselor umane lângă orientările privind competenţa la locul de muncă: Dimensiunea 1: Cinci arii de competenţe digitale, pe baza proceselor de afaceri TIC: PLANIFICARE, CONSTRUIRE, FUNCŢIONARE, FACILITARE şi GESTIONARE Dimensiunea 2: Un set de referinţe pentru fiecare arie de competenţe digitale, cu o descriere generală a fiecărei competenţe. Cadrul de Referinţă al Competenţelor Digitale 2.0 conţine definiţiile a 32 de competenţe. Dimensiunea 3: Nivelurile de competenţă pentru fiecare competenţă digitală. Cadrul European de Referinţă conţine specificaţii referitoare la nivelul fiecărei competenţe digitale de la nivelul e-1 până la

nivelul e-5, care pot fi echivalate cu nivelurile 3-8 din Cadrul European al Calificărilor. Dimensiunea 4: Exemple de cunoştinţe şi deprinderi legate de competenţele digitale din Dimensiunea 2: Sunt elaborate pentru a oferi valoare şi context, şi nu trebuie privite ca fiind exhaustive.

Este de discutat dacă în cadrul celor 5 arii de competenţe, o parte din deprinderile descrise sub domeniile PLANIFICARE, FACILITARE şi GESTIONARE (vezi lista de mai jos) aparţin atât deprinderilor necesare profesioniştilor TIC cât şi celor necesare persoanelor implicaţi în e-leadership, similar ca în cazul schimbărilor de rol aferente funcţiilor de CIO în cadrul companiilor INSEAD (2011) şi IBM (2011), fenomen dezbătut în secţiunea 2.4.5. Sursa: The European e-Competence Framework 2.0, www.ecompetences.eu/ (accesat pe data de 09.03.2012)

Punerea în practică a planurilor Pentru a ajunge de la planuri la aplicare este nevoie de ataşament din partea tuturor părţilor implicate în crearea, folosirea şi însuşirea deprinderilor necesare pentru competitivitate şi inovaţie. De aceea este nevoie de o listă de priorităţi care include: 1. Elaboraţi un set coerent de principii care sunt acceptabile pentru toate părţile interesate, în care ele

pot identifica valorile necesare îndeplinirii obiectivelor. 2. Limitaţi numărul (între 5 şi 10, care poate fi operaţionalizat cu uşurinţă pe parcursul diferitelor intervale de timp). 3. Fiţi concis(ă), redactaţi documentele într-un stil care este pe înţelesul tuturor părţilor interesate, care pot fi adaptate diferitelor medii, constrângeri şi obiective. 4. Insistaţi să primiţi definiţii tot atât de concise ale acţiunilor care trebuie întreprinse de fiecare parte implicată, individual sau în comun (după care trebuie identificate funcţiile de conducere).

Nivelul de creativitate "c mic" reflectă o oarecare creştere faţă de nivelul "mini c". Cu ajutorul unui feedback adecvat s-au înregistrat progrese, şi rezultatul activităţii creative paote să reprezinte valoare şi pentru ceilalţi. De exemplu: Părinţilor le place desenul lui Iacob. Îl pun pe frigider deoarece consideră că e un desen reuşit şi le face plăcere să se uite la el. Este primul pas spre a deveni o operă de artă.

Nivelul de creativitate "c pro" Se referă la creativitate manifestată la nivel profesional, într-un mediu profesional. Acest nivel presupune ani lungi de muncă şi studiu. Nu toată lumea poate să-şi câştige existenţa din această muncă creativă, însă cei care au ajuns la acest nivel doresc să-şi câştige traiul printr-o îndeletnicire care le face plăcere.

De exemplu: Iacob a absolvit o şcoală de artă, iar picturile sale sunt expuse în galerii de artă. Operele sale sunt apreciate de experţi şi critici ca fiind creative. Operele sale de artă se atârnă pe pereţi - nu numai în casele prietenilor şe ale membrilor familiei, dar şi în casele oamenilor care nu-l cunosc personal pe Iacob, dar apreciază activitatea sa artistică.

Nivelul de creativitate "C mare" Cei care ating nivelul "C mare" vor figura în cărţile de istorie. Nivelul "C mare" include o evaluare în ansamblu a întregii cariere şi a muncii relaizate de o persoană, după care această contribuţie se compară cu cele ale altor personalităţi de seamă, şi i se stabileşte locul în ansamblul universal al cunoştinţelor. De exemplu: În decursul timpului picturile lui Iacob au fost cumpărate de proprietarii unor mari colecţiuni de opere de artă. Operele sale sunt expuse în galerii de artă şi se oragnizează regulat dezbateri pe marginea lor. Se poate observa că tipul c (mini, mic şi pro) poate fi îmbunătăţit, şi această îmbunătăţire este esenţială din punctul de vedere al succesului. Deşi tipul C mare este destul de rar întâlnit, există şanse reale de a-l atinge. În cele mai multe cazuri creativitatea "C mare" se remarcă în timp ce se lucrează la întărirea deprinderilor creative necesare nivelului "c pro". Compozitorii care au scris cele mai multe piese muzicale au ajuns să devină cei mai mari compozitor din lume. În timpul vieţii lor, Mozart şi Beethoven au compus

mai multe sute de piese. În ceea ce urmează, vom prezenta o serie de mijloace şi idei legate de modalităţile de dezvoltare a c reativităţii.

Creativitatea tip "c mic" în cele mai multe cazuri se inspiră din lumea înconjurătoare, din care fac parte oamenii cu care stăm de vorbă, locurile pe care le vizităm, lucrurile despre care citim şi alţi factori care ne motivează în viaţa de zi cu zi. Poate că în timp ce staţi de vorbă cu un coleg, cele spuse de el sau ea 90

provoacă o idee despre cum ar putea fi îmbuntăţit un anumit proces sau o sarcină care face parte din responsabilităţile postului. În astfel de situaţii avem de a face cu manifestarea creativităţii la nivelul "c mic".

Cum puteţi să vă dezvoltaţi creativitatea la nivelul "c mic"? Iată câteva idei: • Folosiţi mediul în care vă aflaţi în fiecare zi ca sursă de inspiraţie şi de stimulare a ideilor creative. Când vă vine o idee creativă, notaţi-o imediat ca să n-o uitaţi. • Dezvoltaţi-vă capacitatea de "a privi în esenţă" - obiceiul de a căuta implicaţiile sau semnificaţiile ce se ascund în miezul informaţiilor cu care intraţi în contact în cursul zilei. Dezvoltarea capacităţii de a privi în esenţă înseamnă a nu fi mulţumit cu abordarea superficială a lucrurilor şi încercarea de a pătrunde în

adâncul problemelor pentru a descoperi relaţii, asociaţii şi abordări ce stau la baza informaţiilor obţinute. • Obişnuiţi-vă să vă puneţi întrebări deschise ca: "De ce trebuie să se întâmple aşa lucrurile?" sau "Ce influenţă va avea această inovaţie asupra clienţilor în viitor?" • Nu vă lăsaţi animat doar de dorinţa de a avea o idee genială. În fiecare zi creierul Dvs. produce zeci de idei "destul de bune". Culegeţi-le acest "sâmburi de idei", luaţi-le în serios, notaţi-le într-un fişier sau în jurnalul personal al Dvs. Niciodată nu ştiţi când vă vor fi de folos. Nu uitaţi: dacă vă ocupaţi cu dezvoltarea creativităţii la nivelul "c mic", veţi avea probabil mai mult succes în toate aspectele vieţii cotidiene! Există mai multe modalităţi de a stimula creativitatea, dintre care cea mai cunoscută este brainstorming-ul. Înaintea începerii brainstorming-ului este important să:

• Definiţi subiectul şi obiectivele procesului • Adunaţi idei de cele mai diverse feluri reprezentând diferite puncte de vedere • Luaţi inspiraţie, întâlniţi oameni, împărtăşiţi puncte de vedere. Pot exista legături importante între aceste idei care vor contribui la progresul firmei.

• Nu excludeţi persoanele ciudate. Nu trebuie să evaluaţi sau să categorizaţi ideile altora. "Posibilitatea" este cuvântul cheie, ceea ce înseamnă că, deşi nu toate ideile ciudate vor putea fi folosite la rezolvarea unei probleme, trebuie să le analizaţi cu atenţie înainte să le aruncaţi în coşul de gunoi. • Alocaţi timp suficient pentru maturizarea ideilor • Alegeţi ideea pe care doriţi s-o aplicaţi în practică, faceţi calculele necesare pentru realizarea procesului. Puteţi ajunge la soluţia finală complexă prin folosirea celei mai promiţătoare idei.

Lacune de creativitate 91

Iată un scurt sumar asupra lucrurilor care trebuie evitate, deoarece de obicei împiedică procesul creativ:

VIDEO Julie Burstein ne povesteşte patru întâmplări prin

julie_burstein_4_lessons_in_creativity

care ilustrează cum se naşte creativitatea. O

Elisabeth Gilbert, autoarea cărţii "Mănâncă,

coardă de vioară poate să producă muzică doar

roagă-te, iubeşte", prezintă o abordare interesantă

dacă este tensionată corespunzător. În mod similar, a creativităţii. Prelegerea prezentată de ea are şi

mesajul că trebuie să muncim cu stăruinţă şi să

creativitatea are nevoie de tensiune (17:21 minute). sperăm că perseverenţa noastră va fi răsplătită cu http://www.ted.com/talks/

venirea inspiraţiei (19:32 minute). 92

SFATURI ŞI TRUCURI Sfaturi care vă ajută să aveţi o viaţă mai uşoară:

• Fiţi curios/curioasă: nu vă speriaţi de lucrurile necunoscute. Întâmpinaţi-le ca pe o oportunitate. • Gândiţi-vă în mod pozitiv. Nimeni nu este perfect. Cunoaşteţi-vă pe sine ca să fiţi conştient(ă) de direcţia în care trebuie să vă dezvoltaţi personalitatea şi care vă sunt punctele forte. • Construiţi relaţii, lucraţi împreună cu alte firme şi persoane. Prin cooperare pot fi împărtăşite numeroase idei, cunoştinţe şi puncte de vedere. • Luaţi în considerare domeniile de interes ale colegilor Dvs. Toată lumea are domenii de interes

personal (inclusiv Dvs. şi colegii Dvs.). Încercaţi să le antrenaţi în proces ca să poată astfel contribui la dezvoltarea firmei. • Alocaţi timp suficient pentru maturizarea evenimentelor. Nu trebuie să vă grăbiţi. • Există mai multe posibilităţi şi platforme pentru testarea ideilor. Puteţi să faceţi şi o grupă Facebook destinată utilizatorilor finali, prin care veţi obţine reacţii rapide în legătură cu noile idei şi concepte. • Profitaţi de avantajele şi posibilităţile oferite de internet şi de mediile de socializare. Aceste pagini web vă oferă mai multe lucruri care (în mod conştient sau inconştient) pot fi folosite la dezvoltarea creativităţii. • Urmăriţi conţinutul paginilor web ale firmelor concurente şi al site-urilor ale căror conţinut vă interesează. Aveţi şanse bune de a găsi nişte idei noi. • Nu uitaţi să le puneţi în practică ideile Dvs.

SUMAR:

aşa, creativitatea - cel puţin creativitatea la nivel profesional - poate fi şi trebuie

Lumea crede că există oameni creativi şi oameni lipsiţi de creativitate, iar dacă facem parte dintre cei

îmbunătăţită. Pentru atingerea acestui obiectiv lecţia vă propune o serie de metode şi idei.

care nu sunt creativi, nu este nimic de făcut. Această lecţie ne va demonstra că lucrurile nu stau

GÂNDIŢI-VĂ CUM AŢI RĂSPUNDE LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI: Alegeţi o problemă importantă din viaţa Dvs. personală sau din viaţa întreprinderii care vă preocupă. Luaţi o foaie de hârtie şi scrieţi pe ea întrebarea, după care notaţi 15 răspunsuri la întrebarea respectivă, orice ce vă trece prin minte. Repetaţi acest proces timp de 7 zile. Probabil veţi avea multe idei interesante între răspunsuri, ceea ce dovedeşte faptul că nu sunteţi lipsit(ă) de creativitate. 93

RESURSE UTILE: Managing for creativity The four C model of creativity The four C model creativity The difference between big C and small C creativity 6 tools for improving your creative mind Creativity Creativity Tools

27 creativity innovation tools

VI. LEADERSHIP

VI.1. STRATEGII ŞI STILURI DE CONDUCERE AICI VEȚI REUŞI: A. să înțelegeți diferitele stiluri de conducere; B. să indentificați stilul preferat de conducere; C. să învățați cum puteți evolua în funcția de conducător și cum să vă dezvoltați o strategie prin îmbinarea diferitelor abordări legate de conducere.

Nu există conducători din naștere. Însușirea calităților de conducător începe foarte devreme, la școală și pe terenul de joc. Cu trecerea timpului, educația, locurile de muncă și experiența de

viață formează filosofia și psihologia conducătorului. Amsterdam Stepped Gable House, the Netherlands

30 de minute

Este posibil că un manager bun cunoaşte toate detaliile referitoare la firma sa şi la viaţa de afaceri. Totuşi, eşecul este iminent dacă nu reuşeşte să-i inspire pe ceilalţi. Motivaţia angajaţilor este una din rezultatele cele mai importante ale unei conduceri eficiente. Conducătorii celebri reuşesc să mobilizeze oamenii pentru atingerea oricărui scop. Însă atingerea scopurilor nu este suficient pentru motivarea angajaţilor. 95

O parte tot atât de importantă a motivării lor constă în ajutarea angajaţilor în atingerea obiectivelor personale şi profesionale. Cu cât mai motivaţi sunt subordonaţii, cu atât mai eficientă este munca conducătorului şi cu cât mai eficient este conducătorul, angajaţii sunt cu atât mai motivaţi.Cel mai bun stil de conducere nu există. Acelaşi manager poate să folosească în mod eficient o varietate de stiluri de conducere în funcţie de competenţele şi angajamentul fiecărui salariat. Un studiu publicat în Harvard Business Review (2000), realizat în colaborare cu 3,000 de reprezentanți ai managementului mijlociu, a ajuns la concluzia că 30% din profitabilitatea netă a unei firme depinde de stilul de conducere al managerului. 1. Conducătorul vizionar mobilizează echipa spre atingerea unei viziuni comune și se concentrează la scopul final, lăsând fiecare individual să-și elaboreze modul prin care va atinge scopul respectiv. Dacă acest stil de conducere ar trebui să fie sumarizat într-o singură propoziție, aceasta ar fi: „Haideți cu mine”. Stilul autoritar funcționează mai ales când echipa are nevoie de o nouă viziune din cauza schimbării condițiilor sau când nu este nevoie de indicații explicite. Alegerea acestui stil nu este cea mai inspirată când conducătorul lucrează împreună cu o echipă de specialiști care au cunoștințe mai aprofundate decât managerul.

2. Conducătorul afiliativ dezvoltă relații cu oamenii și stabilește un climat de armonie în organizație. Este un stil colaborativ care pune accent mai ales pe nevoile emoționale față de cele legate de muncă. Dacă

acest stil de conducere ar trebui să fie sumarizat într-o singură propoziție, aceasta ar fi: „Omul este cel mai important”. Stilul afiliativ funcționează mai ales în condiții de stres, când membrii echipei trebuie să se recupereze după o traumă sau când trebuie reconsolidată încrederea în interiorul echipei. Acest stil nu poate fi aplicat în mod exclusiv deoarece dacă conducătorul apelează doar pe laude și afecțiune, adesea se ajunge la rezultate mediocre și strategia poate duce la pierderea direcției.

3. Prin abordarea stilului de coaching conducătorul pregătește oamenii la viitor – „Încearcă asta.” Acest stil funcționează cel mai bine când managerul dorește să-i ajute colegii de grupă în dezvoltarea unor puncte tari care, pe termen lung, vor avea efecte asupra personalității lor și asupra creșterii performanței.

Stilul de ccoaching este mai puțin eficient când persoanele din echipă nu vor să învețe și să se schimbe sau în cazul în care conducătorul nu are experiența necesară. 4. Conducătorul democratic construiește climatul ideal prin îndemnare la participare. Dacă acest stil de conducere ar trebui să fie sumarizat într-o singură propoziție, aceasta ar fi: „Cum credeți?”. Stilul democratic este cel mai eficient când conducătorul trebuie să implice echipa în luarea unei decizii, elaborarea unui plan sau alegerea unui obiectiv sau dacă managerul este nesigur și are nevoie de ideile personalului calificat în domeniu. Nu este alegerea cea mai potrivită într-o situație de urgență, când 96

timpul este scurt sau dacă membrii echipei nu sunt suficient de informați pentru a da îndrumări conducătorului.

5. Conducătorul care adoptă stilul inițiator alege obiective interesante, are așteptări perfecționiste și deseori arată celor din jurul său prin exemplul propriu cum se face treaba. Identifică persoanele cu performanțe nesatisfăcătoare și le pună să facă o treabă mai bună. Dacă este necesar, nu ezită să se implice personal pentru salvarea situației. Dacă acest stil de conducere ar trebui să fie sumarizat într-o singură propoziție, aceasta ar fi: „Faceți şi voi ceea ce fac eu”. Stilul inițiator funcționează cel mai bine când echipa este motivată, are deja deprinderile necesare și conducătorul vrea rezultate rapide. Folosirea excesivă a acestui stil poate duce la epuizarea membrilor echipei și frânează procesul de inovare.–

6. Stilul comandant de conducere cere conformare imediată – „Faceți ce vă zic eu”. Este modelul clasic de conducere în stil „militar” probabil cel mai des utilizat, dar cel mai puțin eficace. Deoarece implică rareori laudă și are frecvent critici, el subminează moralul și satisfacția la locul de muncă. Însă poate fi eficient într-o criză sau în timpul unei situații de urgență. După eșuarea celorlaltor strategii, poate ajuta în ținerea sub control a unor colegi problematici. Totuși, trebuie să încercați să evitați folosirea acestui stil în orice altă situație poate duce la înstrăinarea oamenilor și la frânarea flexibilității și a spiritului inventiv.

Lângă cele prezentate mai sus, există și alte stiluri, ca de exemplu conducătorul birocratic (care pune accent pe reguli), conducătorul orientat spre sarcină (care pune accent pe realizarea sarcinilor), conducătorul transformațional (care îi inspiră pe ceilalți printr-o muncă impecabilă), etc.

Funcția de conducător este adesea privită ca un rol vizibil și popular care asigură recunoaștere și statut. Însă un conducător de succes poate avea trăsături foarte defierite. De exemplu M. K. Gandhi și Abraham Lincoln întotdeauna plasau viziunile lor în fața necesităților personale. La prima vedere acești oameni păreau timizi și neajutorați, dar această impresie s-a vschimbat când au intrat în acțiune. Această atitudine este cunoscută sub denumirea de conducere la nivelul 5. Persoanele care adoptă acest stil sunt oameni modești, precauți dar în același timp neînfricați și în capacitate de a transforma o organizație bună într-una superbă. Deşi majoritatea conducătorilor preferă un stil dominant, o strategie mai bună pentru atingerea obiectivelor ar fi adoptarea şi a unor elemente aparţinătoare celorlaltor stiluri. Dacă reuşiţi să combinaţi diferitele stiluri de management şi conduceţi într-un mod care inspiră echipa, veţi deveni pe termen lung un conducător de succes.

VIDEO Să aruncăm o privire spre cele 10 teorii de

conducere şi despre modul în care acestea

conducere în numai 5 minute.

influenţează nivelul de motivaţie a

https://youtu.be/XKUPDUDOBVo

membrilor echipei.

Acest material video vă ajută să identificaţi

https://youtu.be/hPfRKu05bkQ

stilurile de conducere

5 sfaturi pentru manageri:

https://youtu.be/Bv16yctXaFM

https://youtu.be/_YGAmaHbrGo

Aflaţi mai multe despre stilurile de

SFATURI ŞI TRUCURI: Cum puteţi să vă îmbunătăţiţi stilul de conducere? Urmaţi cei 6 paşi de mai jos: Pasul 1. Identificaţi stilul preferat de conducere Rezolvaţi testul următor https://www.skillsyouneed.com/ls/index.php/325444

Pasul 2. Identificaţi şi dezvoltaţi punctele tari

Este foarte probabil ca lângă stilul preferat de conducere aveţi şi alte deprinderi valoroase. Întrebaţi-i pe colegi care sunt cele mai pozitive aspecte ale stilului Dvs. de conducere. Este foarte important să vă dezvoltaţi punctele tari!

Pasul 3. Analizaţi punctele slabe Acum este timpul să dezvoltaţi stilurile în care nu suteţi chiar atât de bun(ă). Urmărin cu atenţie pe ceilalţi şi învăţând de la ei puteţi însuşi noi stiluri de conducere. Prima dată când încercaţi să aplicaţi ceva nou, aveţi impresia că copiaţi de la cineva, însă nu pierdeţi perseverenţa. Aveţi nevoie de mai multe probe şi repetiţii până ce vă veţi putea comporta natural în noul rol.

Pasul 4. Delegaţi parte a responsabilităţilor de conducere altor persoane În timp ce depuneţi eforturi pentru dezvoltarea propriului stil de conducere, puteţi să invitaţi şi alte persoane să îşi asume parte din responsabilităţile de conducere când este necesar. Identificaţi persoanele care posedă deprinderile şi stilurile care se numără între punctele slabe ale Dvs. şi încurajaţi-le să ia conducerea ori de câte ori este nevoie de stilul lor. Conducătorii iscusiţi creează alţi conducători.

Pasul 5. Faceţi ceva diferit Încercaţi să identificaţi stilul care vi se pare cel mai dificil. Gândiţi-vă, ce şi cum aţi zice dacă aţi lucra în stilul respectiv şi exersaţi stilul de a vorbi în aşa fel. Încercaţi să găsiţi un ton care este al Dvs., dar sună în stilul respectiv. De exemplu există oameni cărora li se pare mai uşor să dea un ordin dacă îl îmbină cu umor. De fapt este vorba despre stabilirea punctului de unde trebuie să porniţi şi a punctului unde vreţi să ajungeţi.

Pasul 6. Căutaţi posibilităţi de a obţine feedback Încurajaţi-i pe ceilalţi să vă dea feedback despre cum s-au simţit în timp ce vă comportaţi într-un anumit fel. Vă va fi, probabil, destul de greu să ascultaţi opiniile lor, de aceea cereţi feedback doar dacă într-

adevăr doriţi să aflaţi opiniile lor, şi nicioadată să nu luaţi personal. Acceptaţi opiniile respective şi decideţi dacă vreţi să adoptaţi stilul respectiv în viitor sau nu. SUMAR:

său dominant de conducere • Înţelegerea şi folosirea celorlaltor stiluri de

• Toată lumea poate să-şi dezvolte trăsăturile

conducere contribuie la formarea unui conducător

necesare unui conducător

eficace

• Exisită mai multe stiluri de conducere, dar niciunul • Se recomandă folosirea mai multor stiluri de nu este perfect

conducere la locul de muncă pentru dezvoltarea şi

• Fiecare conducător trebuie să-şi cunoască stilul

motivarea personalului

GÂNDIŢI-VĂ CUM AŢI RĂSPUNDE LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI: • Ce fel de lider eşti? • Gândeşte-te la un coleg al tău - care stil de conducere i se potriveşte cel mai mult? Care este diferenţa dintre stilul tău de conducere şi cel al colegului? • Care este direcţia în care te poţi evolua ca lider?

REASURSE UTILE: Aflaţi mai mult despre stilul Dvs. de conducere prin completarea testului de personalitate şi leadership MMDI. Verţi primi gratis o descriere a tipului de personalitate şi a stilului Dvs. preferat de conducere şi, opţional, un Raport de Leadership de 42 de pagini care vă oferă o analiză detaliată a trăsăturilor de mai sus: http://www.teamtechnology.co.uk/mmdi/questionnaire/

Aflaţi mai mult despre deprinderile de conducere 99

http://www.skillsyouneed.com/leadership-skills.html 20 de stiluri de conducere https://www.legacee.com/types-of-leadership-styles/ Influenţa culturii asupra stilului de conducere http://www.businessinsider.com/leadership-styles-around-the-world-2013-12

VI.2. INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ AICI VEŢI REUŞI:

A. să definiţi termenul "inteligenţă emoţională" B. să analizaţi propriul nivel de inteligenţă emoţională C. să vă creşteţi inteligenţa emoţională semnificativ prin punerea în practică a recomandărilor legate de dezvoltarea EQ -ului

Amsterdam Palace on the Dam, the Netherlands

În lumea modernă de azi mulţi dintre noi întâmpină dificultăţi în stabilirea unor legături cu sine şi cu alte persoane. Unul dintre factorii cei mai importanţi care ne ajută în realizarea acestor legături este inteligenţa emoţională. Când se pune problema fericirii şi a succesului în relaţiile, cariera şi obiectivele noastre personale, inteligenţa emoţională (EQ) contează chiar atât de mult ca bine cunoscută capacitate

intelectuală (IQ). Avem nevoie de inteligenţă emoţională ca să trecem de la intenţii la acţiune, ca să luăm decizii înţelepte în legătură cu lucrurile care contează pentru noi şi ca să putem stabili legături productive cu alte persoane. 20 de minute

Inteligenţa emoţională (EQ) se referă la capacitatea de a identifica, folosi, înţelege şi gestiona propriile emoţii într-un mod constructiv în vederea: - combaterii stresului, 100

- comunicării eficiente, - empatizării cu celelalte persoane, - depăşirii provocărilor şi - dezamorsării conflictelor.

Această abilitate ne ajută să recunoaştem şi să înţelegem experienţele emoţionale ale celorlalţi. Recunoaşterea şi înţelegerea sunt, în general, procese non-verbale care transmit informaţii intelectului şi influenţează modul în care construim relaţii cu ceilalţi. Inteligenţa emoţională este capacitatea de a recunoaşte atât propriile sentimente cât şi cele ale altora pentru a ne motiva pe noi înşine şi a gestiona eficient emoţiile noastre şi ale celorlalţi. Competenţa socială şi emoţională este o capacitate învăţată, bazată pe inteligenţa emoţională, care contribuie la o performanţă eficientă la locul de muncă. Cele mai importante deprinderi necesare pentru dezvoltarea EQ-ului Dvs. şi pentru îmbunătăţirea capacităţii de a vă gestiona emoţiileşi de a realiza legături cu celelalte persoane sunt următoarele: 1. Autoconştientizarea 2. Autoreglarea - Gestionarea emoţiilor 3. Automotivaţia 4. Empatia

5. Abilităţi sociale - Managementul relaţiilor Aceşti cinci factori pot fi ilustrate prin modelul de mai jos:

101

Auto-conştientizarea Auto-conştientizarea este deprinderea de a înţelege şi a fi conştient de propriile emoţii, de modul în care ele apar şi evoluează. Este greşit să interpretăm emoţiile ca pozitive sau negative. Ar fi mai corect să le categorizăm ca fiind corespunzătoare sau necorespunzătoare. De exemplu mânia este de obicei asociată cu emoţii negative. Totuşi, în anumite circumstanţe ea poate fi o emoţie corespunzătoare - inteligenţa emoţională ne permite să recunoaştem mânia în noi înşine şi să înţelegem de ce a apărut această emoţie. Evaluarea eficientă a propriilor sentimente şi emoţii contribuie la îmbunătăţirea conştiinţei şi încrederii în sine.

Autoreglarea sau autogestiunea

Deprinderile de autogestionare se referă la emoţiile apărute la un moment dat, într-o anumită situaţie şi modul în care le puteţi gestiona. Autocontrolul constituie o parte fundamentală ale acestor deprinderi, dar şi alte aspecte sunt considerate importante, de exemplu dacă vă comportaţi "bine", în mod "virtuos" sau nu.

Motivaţia Ultima deprindere personală legată de inteligenţa emoţională este motivaţia. Automotivaţia se referă la efortul personal în direcţia îmbunătăţirii şi întăririi ataşamentului faţă de scopurile, iniţiativele noastre, la disponibilitatea pentru a profita de oportunităţi, optimism şi flexibilitate. În acest domeniu deprinderile necesare sunt următoarele: automotivaţia şi gestionarea timpului personal. Nu vă stabiliţi scopuri care necesită eforturi deosebite. Învăţaţi să fiţi sigur(ă) pe sine şi nu spuneţi "da" la toate cerinţele altora.

Empatia Empatia este capacitatea de a recunoaşte nevoile şi sentimentele celorlaltor persoane atât individual cât şi în grup, capacitatea de a vedea lucrurile din perspectiva altora. Empatia ne ajută să înţelegem mai aprofundat punctul de vedere al altora. Include înţelegerea şi ajutarea altora, presupune o orientare spre sprijinirea altora, acceptarea diversităţii şi conştiinţă politică.

Dezvoltarea empatiei este destul de dificilă. Trebuie să învăţaţi să recepţionaţi eficient atât mesajele verbale cât şi cele non-verbale ale celorlaltor persoane, inclusiv mişcările corpului, gesturile făcute de ele şi semnele fizice ale diferitelor emoţii. Puneţi întrebări pentru a afla mai mult despre sentimentele celorlalţi, şi daţi-i feedback ca să puteţi fi sigur(ă) că aţi înţeles corect sentimentele lor. Acceptaţi şi respectaţi sentimentele altora chiar dacă nu sunteţi de acord cu ele, evitaţi criticile sau afirmaţiile umilitoare, dispreţuitoare sau discreditante.

Abilităţi sociale 102

Abilităţile sociale se referă la o gamă largă de relaţii şi deprinderi interpersonale, de la deprinderile de conducere la influenţare şi convingere, gestionarea conflictelor şi munca în echipă. Termenul de "abilităţi sociale" se referă la o varietate de deprinderi şi competenţe, multe dintre care au la bază respectul de sine şi încrederea personală. Prin dezvoltarea abilităţilor sociale, prin faptul că este uşor să se discute cu Dvs., că sunteţi un bun ascultător, sunteţi gata să vă împărtăşiţi ce aveţi cu ceilalţi şi sunteţi demn de încredere, veţi deveni în ochii altora o persoană carismatică şi atrăgătoare. Toate acestea contribuie la îmbunătăţirea încrederii şi a respectului de sine, ceea ce înlesneşte atât dialogul personal pozitiv cât şi înţelegerea şi acceptarea propriilor emoţii.

Cum să îmbunătăţim inteligenţa emoţională? Mitul descărcării mâniei - Descărcarea mâniei prelungeşte această stare sufletească în loc de a o opri. Este ceva cu totul normal să vă pierdeţi din când în când firea în birou, dar trebuie să ştiţi că descărcarea mâniei pe cei din jur poate duce la agravarea situaţiei. În loc de a spori tensiunea, vă recomandăm trei procedee simple care vă vor ajuta să scăpaţi de această dispoziţie neplăcută: • Respiraţi adânc. Timp de un minut, respiraţi adânc. • Reorganizaţi-vă gândurile. De exemplu, nu aţi respectat un termen limită - în loc de a intra în panică pentru că veţi fi dat(ă) afară de la locul de muncă, încercaţi să vă liniştiţi gândindu-vă la faptul că aţi făcut doar o greşeală şi veţi avea grijă să nu se mai întâmplă în viitor. • Ieşiţi la o plimbare! Chiar dacă părăsiţi încăperea doar pentru un singur minut, vă va ajuta să scăpaţi de această stare de agitaţie. Nu rumegaţi gândurile când sunteţi trist(ă). Încercaţi să vă detaşaţi de problemă. O parte însemnată a EQ-ului reprezintă capacitatea de a vă controla emoţiile. Când apar emoţii neaşteptate, învercaţi să vă detaşaţi de problemă. Făcând exerciţii fizice înainte şi după muncă s-a dovedit o modalitate perfectă de detaşare. O altă formă de detaşare este concentrarea gândurilor pe altceva, de exemplu ajutând unui coleg la realizarea unei sarcini, ceea ce nu numai că vă face mai fericit, dar contribuie şi la întărirea spiritului de echipă.

Daniel Goleman propune 4 soluţii pentru gestionarea stării de tristeţe: 1. Exerciţii fizice 2. Realizarea unor sarcini minore 3. Abordaţi situaţia dintr-o perspectivă diferită - Ce pot învăţa din ea? 4. Ajutaţi-i pe ceilalţi. Arta criticii - Cum să criticăm în mod corect? 103

Ca un ultim pas, daţi un ton emoţional. Dispoziţia, starea sufletească este contagioasă ca un virus. Dacă un angajat lucrează cu entuziasm, această stare sufletească va afecta şi pe cei din jur. Deşi importanţa IQ-ului nu este deloc de neglijat, în acest articol se pune accent pe faptul că aspectul cheie al oricărei afaceri şi al succesului angajaţilor constă în combinarea deprinderilor raţionale şi cele emoţionale. Această combinaţie inspiră o performanţă mai bună şi un devotament mai profund din partea salariaţilor care lucrează în birou.

VIDEO Daniel Goleman, unul dintre cei mai cunoscuţi cercetători în domeniul inteligenţei emoţionale vorbeşte despre de ce avem o atitudine cooperantă într-o anumită situaţie, şi de ce nu suntem cooperativi într-o altă împrejurare. https://youtu.be/r3wyCxHtGd0

SFATURI ŞI TRUCURI: Cum să dezvoltăm inteligenţa emoţională - Pas cu pas Partea 1: Observaţi emoţiile Dvs. 1. Observaţi-va reacţiile emoţionale la evenimentele petrecute în cursul zilei. 2. Fiţi atent(a) la trupul Dvs. 3. Observaţi legaturile între emoţiile şi comportamentul Dvs. 4. Evitaţi judecarea propriilor emoţii 5. Identificaţi modelele propriului comportament emoţional 6. Exersaţi modalitaţile de luare a deciziilor în legatura cu alegerea formelor de comportament 7. Identificaţi modelele propriului comportament emoţional 8. Exersaţi modalitaţile de luare a deciziilor în legatura cu alegerea formelor de comportament Partea 2: Legături cu celelalte persoane 1. Incercaţi sa aveţi o mentalitate deschisa şi fiţi agreabil(a). 2. Imbunataţiţi gradul de empatie 3. Interpretaţi limbajul corporal al celorlalţi 4. Observaţi ce efecte aveţi asupra celorlalţi 5. Exersaţi integritatea emoţionala. Partea 3: Aplicarea practică a EQ-ului 1. Identificaţi domeniile în care va puteţi îmbunataţi 104

2. Reduceţi propriul nivel de stres prin dezvoltarea EQ-ului 3. Fiţi calm(a) acasa şi la locul de munca (http://www.wikihow.com/Develop-Emotional-Intelligence)

SUMAR: Inteligența emoțională este un factor tot atât de important (sau chiar mai important) ca și inteligența cognitivă în ceea ce privește succesul unei persoane. În ultimii ani cercetarea științifică se concentrează din ce în ce mai mult asupra acestui

domeniu. Materialul de formare ne va învăța ce înseamnă inteligența emoțională, care sunt principalele arii de dezvoltare, și cum ne pot ajuta aceste practici și procese.

GÂNDIŢI-VĂ CUM AŢI RĂSPUNDE LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI: Unde vă este locul în cadrul celor cinci domenii ale inteligenţei emoţionale (autoconştientizarea, autoreglarea, automotivaţia, empatia, managementul relaţiilor)? Faceţi un test de inteligenţă emoţională şi comparaţi rezultatul cu imaginea pe care aţi format-o despre sine. (Diferite tipuri de chestionare pot fi accesate prin internet în mai multe limbi. Iată un test în limba engleză:http://www.maetrix.com.au/meit/eitest.html Pe baza celor învăţate întocmiţi un plan despre cum aţi putea dezvolta propria inteligenţă emoţională şi începeţi să-l puneţi în practică.

RESURSE UTILE: Emotional Intelligence: Why It Can Matter More Than IQ Emotional Intelligence by Daniel Goleman What is Emotional Intelligence and Why is it Important? Develop Emotional Intelligence

Emotional Intelligence How to Increase Your Emotional Intelligence ― 6 Essentials 7 practical ways to improve your emotional intelligence How to increase your emotional intelligence Complaining self deceptive productivity killer Emotional Intelligence

105

VI.3. MANAGEMENTUL ECHIPELOR DE PROIECT AICI VEŢI REUŞI: A. să recunoaşteţi capcanele care trebuie evitate de managerii de proiect B. să evitaţi greşelile care pot fi făcute de conducătorii proiectelor C. să deveniţi un conducător de proiect mai bun prin îmbunătăţirea deprinderilor de conducere D. să le conduceţi mai bine pe oamenii care

Central Station Amsterdam, the Netherlands

lucrează în cadrul aceluiaşi proiect.

Această lecţie nu este concepută ca să vă înveţe despre activităţile de ordin tehnic care trebuie întreprinse în cursul gestionării unui proiect, ci vă ajută să învăţaţi cum să-i conduceţi oamenii care lucrează în cadrul proiectelor. Rezultatele unui proiect depind în mare parte de deprinderile de conducere ale managerului proiectului.

30 de minute

Dacă aveţi de gând să faceţi o carieră ca manager de proiect, dezvoltarea propriilor deprinderi de conducere are o importanţă esenţială. Teoria conducerii vă poate oferi contextul necesar rolului Dvs. şi vă poate da sugestii pentru dezvoltarea personală. Înainte de a începe dezvoltarea deprinderilor legate de gestionarea proiectelor, este important să reconsiderăm definiţia termenului „manager de proiect”. Managerul de proiect care îşi desfăşoară activitatea în sectorul tehnologiei de informaţii: • Lucrează pentru punerea în practică a strategiei unei organizaţii. Strategia este pusă în practică prin intermediul proiectelor, iar deprinderile legate de gestionarea proiectelor în cadrul unei organizaţii determină în mare parte succesul sau eşecul acesteia pe piaţă.

• Conduce dezvoltarea noului produs de la faza iniţială până la lansarea pe piaţă a acestuia. • Facilitează crearea unei infrastructuri de tehnologie şi IT prin care compania va putea servi clienţii şi va deveni competitivă.

VIDEO Acest video (Episodul "Senior Management" din

organizaţii demotivaţi de managementul superior.

"Horrible Bosses") arată cum pot fi angajaţii unei

Acest exemplu nu trebuie urmat. Totodată, filmul 106

ilustrează şi o anumită percepţie. Vă atragem

about leading by example. The best leaders have

atenţia asupra următorului îndemn: "Nu

these habits in common.

minţiţi...Motivaţi."

https://youtu.be/_YGAmaHbrGo?

https://youtu.be/yspvrcjA_HA

list=PL6SdOe0G8YAJV5Ty8hpirqzxVgKcXJ90G

This video shows that inspiring greatness is all

SFATURI ŞI TRUCURI: Dezvoltă-ţi deprinderilor de conducere! Procesul de îmbunătăţire începe cu conştientizare. Dezvoltarea deprinderilor în domeniile identificate mai sus se realizează în timp şi prin experienţă. Ideile de mai jos vă vor ajuta să începeţi schimbarea:

• Găsiţi-vă un mentor: Găsiţi un mentor aparţinând conducerii superioare care să facă parte din organizaţia Dvs. Găsiţi pe cineva pe care îl respectaţi şi are caracteristicile pe care doriţi să le dezvoltaţi. Veţi fi surprins(ă), câte persoane vor răspunde pozitiv invitaţiei Dvs. • Schimbarea lecturilor: Citiţi o oră pe zi despre leadership şi strategii. • Invitaţi-i pe colegii Dvs. să vă evalueze pe baza întrebărilor de mai jos. Folosiţi răspunsurile obţinute ca un şir de date care vă vor ajuta să identificaţi domeniile care trebuie dezvoltate în lunile următoare.

Asiguraţi posibilităţi de dezvoltare în domeniile în care colegii indică necesitatea îmbunătăţirii. Cereţi feedback. A. Maturitatea stilului de conducere

1. Managerul de proiect înţelege în ce constă de fapt rolul conducătorului? 2. Managerul de proiect poate să conducă eficient fără autoritate formală? 3. Managerul de proiect este capabil să-i inspire şi să motiveze pe ceilalţi şi să-i conducă în mijlocul dificultăţilor?

4. Managerul de proiect înţelege rolul său în crearea unei culturi de înaltă performanţă? 5. Managerul de proiect este deschis la primirea sau acordarea feedback-ului într-un mod constructiv? 6. Are credibilitate atât ca persoană cât şi ca om de profesie? 7. Înţelege etapele necesare dezvoltării unei echipe şi diferitele sarcini ce îi revin conducătorului în cadrul acestor etape? 8. Comunică cu succes atât cu superiorii săi cât şi cu părţile interesate?

B. Sensibilitate strategică 107

1. Modul de gândire a managerului de proiect se bazează pe înţelegerea poziţiei pe piaţă a firmei? 2. Abordează activităţile legate de proiect în contextul obiectivelor strategice ale firmei? 3. Înţelege vocea clientului? 4. Este capabil(ă) să transforme această voce în sarcini care creează valori pentru fiecare parte interesată? 5. Îi ajută pe ceilalţi să leagă activităţile cu situaţia strategică a firmei? 6. Întotdeauna face legături între scopurile proiectului şi cele strategice? 7. Caută idei noi şi este dispus(ă) să provoace modurile convenţionale de gândire?

C. Prezenţa executivă 1. Se simte în largul său când comunică cu managerii superiori?

2. Mesajele transmise de el/ea sunt noi, la subiect şi detaliate corespunzător? 3. Degajă siguranţă chiar în condiţii dificile? 4. Vorbeşte bine limba strategiei şi este în unison cu vocea clientului? 5. În loc de a găsi scuze, pune accent pe căutarea soluţiilor?

D. Executare şi orientare: 1. Are o imagine de ansamblu despre tot ce este necesar pentru executare şi punere în practică în cadrul unor grupe şi între diferite domenii funcţionale? 2. Lucrează la elaborarea unor indicatoare concludente de performanţă? 3. Conlucrează cu ceilalţi în vederea soluţionării problemelor şi pentru îmbunătăţirea eficienţei operaţionale? Sursă: https://artpetty.com capabil să delege anumite sarcini, este capabil să se

SUMAR:

confrunte cu presiunile, are deprinderile necesare construirii unei echipe şi poate soluţiona

Un manager de proiect care are calităţile unui conducător bun inspiră o viziune comună, comunică

bine, are integritate, lucrează cu entuziasm, arată empatie, este competent şi are credibilitate, este

problemele. Găsiţi un mentor, citiţi o oră pe zi despre leadership şi strategii şi invitaţi-i pe colegii Dvs. să vă evalueze.

GÂNDIŢI-VĂ CUM AŢI RĂSPUNDE LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI: Alegeţi o activitate din secţiunea "Dezvoltaţi deprinderile de conducere" şi gândiţi-vă: • Ce aţi învăţat? 108

• A contribuit la îmbunătăţirea calităţilor Dvs. de conducător? Cum? • V-a ajutat să vă daţi seama că trebuie să dezvoltaţi şi alte deprinderi?

Test grilă: 1. Care dintre situaţiile de mai jos poate fi interpretată ca semn al management-ului deficitar*(sunt posibile mai multe răspunsuri corecte)? A) O ceartă între doi colegi ţine de mai mult de o lună. B) Planificarea pentru luna următoare conţine o deficienţă tehnică C) Cu ocazia sesiunii de feedback între managerul de proiect şi membrii echipei, feedback-ul se limitează doar la domeniile în care s-au înregistrat îmbunătăţiri.

2. Ce nu este o trăsătură legată de conducere la un manager de proiect? A) A fi un comunicator bun B) Capacitatea de a delega anumite sarcini C) A fi inovativ

RESURSE UTILE:

Leadership & The Project Manager, Developing the Skills that Fuel High Performance https://artpetty.com/wp-content/uploads/2009/05/ldrshipandprojmgrfinal.pdf

Top 10 Leadership Qualities of a Project Manager https://www.projecttimes.com/articles/top-10-leadership-qualities-of-a-project-manager.html

109

VI.4. E-LEADERSHIP AICI VEŢI REUŞI: A. să înţelegeţi sensul conceptului "e-leadership"; B. să aflaţi unde puteţi găsi mijloace necesare pentru "e-leadership". E-leadership are o importanţă primordială pentru industrie şi pentru companii care doresc să ocupe un loc de frunte în domeniul lor de activitate. E-leadership oferă posibilitatea folosirii noilor tehnologii digitale pentru transformare şi inovaţii, prin

gestionarea acestora într-un context organizaţional relevant, integrat în strategia de afaceri. Westerkerk Amsterdam, the Netherlands 30 de minute Deprinderile legate de e-leadership sunt cele necesare unui individ pentru iniţierea şi realizarea unor inovaţii digitale: • Conducere strategică: Influenţarea părţilor intereste aparţinând unor domenii diferite (funcţional, geografic) • Priceperea în afaceri: Inovare în afaceri şi în domeniul modelurilor operaţionale, aducând valoare organizaţiilor • Imaginarea şi realizarea unor schimbări în cadrul performanţei afacerilor exploatând noile tendinţe apărute în domeniul tehnologiei digitale, care sunt privite ca posibilităţi de inovaţie. IMM-urile şi firmele nou înfiinţate arată o mare diversitate în ceea ce priveşte dotarea lor tehnologică, structura organizaţională şi valorile pe care se bazează, deci au nevoie de deprinderi diferite de eleadership.

Potrivit definiţiei deprinderilor legate de e-leadership, orice curs de formare organizat pe tema eleadership trebuie să aibă ca scop primordial învăţarea modurilor de exploatare a tehnologiilor digitale în vederea realizării unor schimbări. Cursurile de e-leadership pot avea ca obiectiv dezvoltarea a tuturor celor trei arii de competenţă sau se pot concentra asupra uneia sau două din aceste arii, în cazul în care vor doar să completeze deprinderile sau competenţele existente. E-leadership-ul exploatează tendinţele noi din domeniul tehnologiei sau cele în curs de dezvoltare care 110

sunt gata să fie puse în practică, deci se adaptează la evoluţia dezvoltării digitale şi la lansarea acestor produse pe piaţă. Tendinţele majore actuale ca de exemplu Mobility, Cloud Computing, analize Big Data, tehnologii legate de media de socializare, Internetul Tuturor Lucrurilor, IT legat de experienţa pentru clienţi, şi securitatea informatică trebuie urmărite continuu ca să fim la curent cu ultimele schimbări.

Aceste tendinţe apărute în domeniul tehnologiei trebuie dezbătute în cadrul IMM-urilor. După această fază am început colaborarea cu IMM-uri de succes, inclusiv cu întreprinderi care se dezvoltă rapid şi vor să intră pe pieţele de peste hotare. Noţiunile teoretice legate de e-leadership şi tehnologia în curs de dezvoltare trebuie adaptate la nevoile de zi cu zi ale conducătorilor, la nevoile de deprinderi ale IMMurilor, etc.

Ce trebuie să ştiţi? • Deprinderile e-business (sau deprinderile e-leadership) sunt capabilităţile necesare exploatării

oportunităţilor oferite de tehnologiile informaţiilor şi comunicaţiilor (TIC), în mod special de Internet, pentru asigurarea diferitelor tipuri de organizaţii o performanţă mai eficientă şi eficace, pentru explorarea noilor posibilităţi de conducere a afacerilor şi a proceselor organizaţionale şi pentru înfiinţarea unor noi afaceri. • Deprinderile de care au nevoie tehnicienii TIC sunt capabilităţile necesare pentru cercetarea, dezvoltarea şi modelarea, gestionarea, producerea, consultarea, întroducerea pe piaţă, vânzarea, integrarea, instalarea şi administrarea, menţinerea, suportul şi întreţinerea sistemelor TIC. • Deprinderile de care au nevoie utilizatorii TIC sunt capabilităţile necesare pentru aplicarea eficientă a 111

VIDEO Vizionaţi materialul video de mai jos, şi aflaţi Ce

Vizionând acest material video veţi putea

este un eLeadership şi de ce este important pentru afla Importanţa e-leadership-ului. industrie.

https://www.youtube.com/watch?v=KW-rBmRmjlY

https://www.youtube.com/watch?v=sK48DH1vvVY

SFATURI ŞI TRUCURI: 1. Managerii trebuie să se iniţieze în lumea digitală şi trebuie să-i încurajeze în această direcţie şi pe ceilalţi membri ai echipei. 2. Este necesară adoptarea unui proces de planificare strategică în vederea dezvoltării strategiilor digitale. 3. Organizaţiile trebuie să-şi dezvolte o abordare proprie în legătură cu folosirea mediilor de socializare. 4. Membrii organizaţiei trebuie încurajaţi să-şi creeze un blog sau un profil pe net. 5. Departamentele de resurse umane, marketing şi comunicaţii trebuie încurajate să folosească diferitele medii de socializare. 6. Organizaţiile trebuie să cunoască riscurile şi capcanele legate de folosirea instrumentelor web. 7. Cunoaşterea strategiilor web nu trebuie să constituie o prioritate exclusivă a departamentului IT

SUMAR



Implementarea unor procese agile şi adaptative;



Nevoia de colaborare între reţele şi conducerea 

Importanţa evaluării şi analizei informaţiilor;

prin intermediul influenţei;

REFLECŢII: Vă consideraţi un e-leader? Răspundeţi la următoarele întrebări: http://www.catalyst.org/knowledge/quiz-are-you-inclusive-leader

RESURSE UTILE:

e-leadership Skills Vision report Acquiring e-Leadership Skills Fostering the Digital Transformation of Europe Quiz: Are You An Inclusive Leader? 112

VI.5. VALIDAREA APTITUDINILOR MANAGERIALE AICI VEŢI REUŞI: A. să accesaţi deprinderile Dvs. de conducere; B. să înţelegeţi importanţa competenţelor manageriale.

Putem să asumăm un rol de conducere în orice situaţie a vieţii, nu numai la locul de muncă. Acest rol vă poate fi de folos în orice situaţie în care trebuie să luaţi conducerea, fie din punct de vedere profesional, social, fie acasă, în familie. În mod ideal, conducătorii devin conducători fiindcă au credibilitate şi oamenii doresc să-i City Theatre Amsterdam,

urmeze. 20 de minute

the Netherlands

Există două întrebări de clarificat: • Ce este un conducător? şi • Care este diferenţa dintre un conducător şi un manager?

Adesea se pune întrebarea dacă deprinderile de conducere pot fi învăţate. Cei care sunt interesaţi din punct de vedere material (cei din sfera academică, care organizează cursuri de formare în domeniu, sau autorii cărţilor de literatură de specialitate) sunt de părere că este posibil. Însă există mulţi conducători de succes care nu au urmat niciun curs de formare. Pentru ei conducerea este o stare de spirit, şi au devenit lideri de succes datorită trăsăturilor de persoanalitate. Una din aspectele cele mai importante ale conduceri constă în faptul că nu toţi liderii sunt la fel. Toţi am auzit bancuri despre conducători tip "ciupercă" (care trebuie ţinuţi în întuneric şi hrăniţi cu balegă) şi despre tipul "pescăruş" (care se năpustesc, ţipă şi aruncă lucruri neplăcute în capul oamenilor), dar, punând gluma la o parte, există mai multe stiluri diferite de conducere.

Diferiţi oameni şi diferite circumstanţe necesită diferite stiluri de conducere, iar un conducător bun poate să le folosească pe toate. Sigur, puteţi învăţa despre deprinderile şi practicile de care are nevoie un conducător eficace, însă punerea lor în practică adesea necesită un set total diferit de deprinderi şi atitudini. Nu există un răspuns simplu la întrebarea "Putem învăţa conducerea?", şi nici nu dorim să ne pronunţăm în favoarea sau împotriva unui anumit răspuns. Credem că va fi mai bine dacă adoptăm o atitudine deschisă faţă de 113

subiect şi să contribuim cu informaţii despre deprinderile de care are nevoie un conducător bun.

Dezvoltarea deprinderilor legate de relaţiile umane O altă arie de importanţă majoră pentru conducători reprezintă deprinderile legate de conducerea oamenilor. Nu există lideri fără oameni care să-i urmeze. • Liderii au nevoie de deprinderi care facilitează munca cu ceilalţi oameni, fie în cadrul unui grup, fie împreună cu o singură persoană, şi trebuie să aibă la îndemână o serie de mijloace cu ajutorul cărora pot face faţă celor mai diferite situaţii. • Una din primele deprinderi care trebuie însuşită de un conducător este delegarea sarcinilor. O parte dintre lideri întâmpină dificultăţi în însuşirea acestei deprinderi, dar prin delegarea sarcinilor şi membrii

echipei pot lua parte la conducere, ceea ce contribuie la menţinerea standardului de motivaţie în cadrul echipei. • De asemenea, conducătorii trebuie să cunoască modul în care pot să aducă la cunoştinţa altora părerea lor despre performanţele personale ale acestor persoane într-o formă constructivă şi totodată să asculte opiniile acestora despre ei. • Conducătorii au nevoie şi de instrumente cu ajutorul cărora vor putea înţelege modul în care se comportă ceilalţi, şi vor putea creainteracţiuni pozitive. • Conducătorii trebuie să fie capabili să lucreze bine în echipă. • Conducătorii îşi petrec o mare parte din timpul lor la şedinţe şi muncă în echipă, deci au nevoie de deprinderi legate de prezidarea şi managementul şedinţelor.

Calităţi legate de personalitate Există mai multe calităţi legate de personalitatea liderilor. Aceste calităţi intrinsece pot fi dezvoltate şi îmbunătăţite cu trecerea timpului. Între aceste calităţi se numără carisma, "farmecul" personal prin care conducătorul influenţează mulţimea, insistenţa, prin care conducătorul poate să-şi susţină punctul de vedere fără agresivitate, dar ferm, şi empatia, înţelegerea sentimentelor altora. Calităţile necesare unui conducător pot fi înţelese prin intermediul inteligenţei emoţionale, un termen

generic care descrie relaţiile noastre cu ceilalţi şi cum le gestionăm pe sentimentele noastre personale.

Comunicare excelentă • Conducătorii au nevoie de un bun simţ al comunicării. Aceste deprinderi aparţin aptitudinilor generale interpersonale, nu fac parte din cele care sunt necesare în mod special conducerii, însă, în timpul comunicării, liderii de succes tind să le stăpânească la nivel înalt. • Conducătorii buni sunt de obicei ascultători foarte buni, recurg adesea la ascultarea activă şi clarifică informaţiile prin punerea unor întrebări adecvate. 114

• Sunt capabili să consolideze relaţiile rapid şi eficient, să dezvolte relaţii bune şi strânse cu ceilalţi, atât cu cei de rang egal cât şi cu subalterni. • Sunt capabili să ţină cu uşurinţă discursuri publice, pot să-şi susţină punctul de vedere în forma unei prezentări formale, în cadrul unei şedinţe a Consiliului Director, într-o şedinţă informală sau cu ocazia unei discuţii pe coridor. • Sunt buni negociatori, în cel mai larg sens al cuvântului, când este vorba de a ajunge la situaţii avantajoase pentru ambele părţi, fiind conştienţi de posibilităţile lor financiare. Şi-au perfecţionat în decursul timpului abilităţile de comunicare în situaţii dificile.

VIDEO Urmăriţi acest video care vă învaţă cum să deveniţi un conducător mai bun. Scrieţi 3 concluzii pe baza informaţiilor obţinute din acest video.

https://www.youtube.com/watch?v=PWmhl6rzVpM

SFATURI ŞI TRUCURI: 1. Completaţi un test despre personalitatea de conducător 2. Ţineţi un jurnal 3. Găsiţi-vă pasiunea 4. Consolidaţi-vă deprinderile de comunicare 5. Fiţi conducător în afara locului de muncă 6. Învăţaţi cum să construiţi echipe puternice 7. Înscrieţi-vă la un curs online de formare a conducătorilor

SUMAR:

non-verbale și verbale care confirmă sau neagă exactitatea parafrazei Dvs. (uneori vorbitorii se

• Fiți atent(ă) la mesajul fundamental - conținutul, sentimentele și sensul exact exprimat de către vorbitor. • Reformulați, folosind expresii simple, ceea ce ați

comportă ca și cum i-ați fi înțeles bine deoarece simt că nu sunt capabili să se evalueze și să nu fie de acord cu Dvs.). • Nu fiți critic și directiv

auzit. • Când reformulați ideile, fiți atent(ă) la semnele 115

GÂNDIŢI-VĂ CUM AŢI RĂSPUNDE LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI: Una din primele deprinderi care trebuie însuşită de un conducător este delegarea sarcinilor. O parte dintre lideri întâmpină dificultăţi în însuşirea acestei deprinderi, dar prin delegarea sarcinilor şi membrii echipei pot lua parte la conducere, ceea ce contribuie la menţinerea standardului de motivaţie în cadrul echipei. • Le puteţi delega sarcinile? • Cât de des şi cum vă regurgeţi la această strategie?

RESURSE UTILE: The rarest commodity is leadership without ego: Bob Davids at TEDxESCP Ten Leadership Theories in Five Minutes Why Self-Reflection Is the Key to Effective Leadership Leadership skills Managing Effectively in a Matrix

116

VII. GÂNDIREA STRATEGICĂ

VII.1. INTRODUCERE ÎN GÂNDIREA STRATEGICĂ AICI VEŢI REUŞI: A. să înţelegeţi ce este gândirea strategică şi importanţa acesteia; B. să indentificaţi deprinderile şi competenţele legate de gândirea strategică şi să vă formaţi o idee despre Miko Castle, Miercurea Ciuc, Romania

cum le puteţi îmbunătăţi. Gândirea strategică este un proces care defineşte m odul în care persoanele îşi evaluează viitorul lor sau

30 de minute

viitorul altora, formează gânduri şi idei în legătură cu

planificarea viitorului. Unul dintre aspectele cele mai importante care te ajută să devii un leader de excepţie este să-ţi îmbunătăţeşti continuu gândirea strategică, ca să te poţi adapta noilor realităţi globale. Însă, datorită timpului limitat pe care îl au la dispoziţie, precum şi a stresului la care sunt expuşi la locul de muncă şi în familie, managerii adesea sunt de părere că nu au timp pentru îmbunătăţirea propriei personalităţi - ceea ce este o greşeală. Atât cariera ta personală cât şi viitorul firmei pe care o conduci depind în mare parte de gândirea ta strategică şi de îmbunătăţirea continuă a acesteia. 117

Un studiu realizat pe baza răspunsurilor date de peste 10.000 de conducători de firme arată că în zilele noastre gândirea strategică este cea mai importantă competenţă managerială. Însă doar 23% dintre manageri au o atitudine strategică. Află mai multe despre gândirea strategică, despre importanţa acesteia şi despre deprinderile care trebuie dezvoltate de fiecare persoană cu gândire strategică! Gândirea strategică poate fi definită în felul următor: "capacitatea de a obţine permanent perspective noi în vederea realizării unui avantaj competitiv." Prin obţinerea unor perspective noi se înţelege combinarea a două sau a mai multor informaţii diferite în vederea obţinerii unei abordări noi. Prin această abordare specifică veţi putea înţelege trăsăturile adevărate ale fenomenului analizat. Mentinerea unei atitudini bazate pe gândirea strategică nu este uşoară. Însă o persoană cu gândire strategică este întotdeauna în căutarea neobişnuitului - a soluţiilor diferite - şi este gata să dea la o parte concepţiile prefabricate privind lucrurile printr-o perspectivă diferită. O astfel de persoană este capabilă să vadă clar relaţiile între un şir de detalii complexe care la prima vedere nu au nicio legătură între ele. Simte vântul schimbării, când şi unde vor apare conflicte sau oportunităţi, şi ia măsuri adecvate în vederea întâmpinării acestora. Intră în miezul problemei şi înţelege relaţiile între principalele elemente ale acesteia.

Ceea ce NU este gândire strategică:

• Gândirea strategică diferă de gândirea critică. Deşi gândirea critică constituie parte importantă a gândirii strategice, de multe ori adepţii gândirii critice nu gândesc în mod strategic, de exemplu nu pot să elaboreze o strategie pentru a câştiga întâietate în faţa concurenţei. • Gândirea strategică diferă de gândirea creativă. Gândirea creativă este jucăuşă, implică imaginaţia şi poate fi parte componentă a gândirii strategice. Însă gândirea creativă de obicei nu pune accent pe orientarea spre succes. • Gândirea strategică diferă de gândirea vizionară. Gândirea vizionară înseamnă a avea vise îndrăzneţe pentru a-i inspira pe ceilalţi să adopte viziunea respectivă. O firmă are nevoie de o viziune asupra viitorului. Însă gândirea strategică necesită un nivel mai profund de conceptualizare faţă de gândirea

vizionară, deoarece rezultatul preconizat va putea fi atins doar prin elaborarea şi punerea în practică a unei strategii. • Gândirea strategică diferă de planificarea strategică. Organizaţiile elaborează strategii în vederea atingerii succesului, proces care se numeşte planificare strategică. Spre deosebire de planificarea strategică, gândirea strategică este o activitate individuală. Gândirea strategică realizează perspective care vor sta la baza procesului de planificare strategică. O parte a trăsăturilor necesare unui gânditor strategic are de a face cu personalitatea proprie. 118

Majoritatea acestor indivizi pot anticipa viitorul, sunt curioşi, se concentrează pe planuri de termen lung, sunt capabili să-şi asume riscuri, sunt creativi, învaţă uşor şi sunt capabili să-şi stabilească priorităţi în funcţie de importanţa sarcinilor. Totuşi, deprinderile legate de gândirea strategică pot fi dezvoltate. Prin dezvoltarea acestor deprinderi vă puteţi îmbunătăţi capacităţile generale de gândire strategică:

1. Capacitatea de anticipare şi de a avea viziuni pe termen lung Cei care pot anticipa viitorul vor avea mai mult timp să se pregătească pentru schimbări. Exact ca la o partidă de şah. Dacă vreţi să ieşiţi învingător, trebuie să anticipaţi următoarea mişcare a adversarului. Luând în calcul diferitele posibilităţi, construind diferite scenarii vă veţi îmbunătăţi avantajul competitiv şi veţi găsi astfel soluţia prin care veţi putea câştiga partida.

Anticiparea poate fi comparată cu muşchii. Pe măsură ce o antrenăm mai mult, devine tot mai puternică. La început avem nevoie de exerciţii, deoarece ea necesită o abordare a lucrurilor printr-o perspectivă diferită. Cu timpul această atitudine va deveni una firească. Treptat mintea se va obişnui cu procesarea opţiunilor şi găsirea răspunsurilor prin care putem ajunge la rezultatul dorit. Idei în legătură cu îmbunătăţirea capacităţii de anticipare: http://sourcesofinsight.com/using-trends-to-improve-your-anticipation-skills/

2. Gândirea critică Gândirea critică ne ajută să luăm decizii pe baza unei analize şi evaluări obiective ale problemelor şi ideilor. Există mai multe deprinderi legate de gândirea critică. Cele mai importante sunt următoarele: • Prudenţă în luarea deciziilor în legătură cu propuneri sau acţiuni • Luarea în consideraţie a unor perspective multiple • Analiza implicaţiilor şi consecinţelor generate de anumite păreri sau acţiuni. • Apelarea la raţiune şi dovezi în soluţionarea unor neînţelegeri • Reevaluarea punctului de vedere pe baza noilor informaţii

O metodă eficientă de îmbunătăţire a deprinderilor legate de gândirea critică constă în invitarea unei alte persoane să-şi confrunte ideile sale cu cele ale Dvs., în cursul căruia procesul Dvs. de gândire trebuie să facă faţă acestei provocări.

3. Observare Persoanele aflate în funcţie de conducere trebuie să evalueze starea actuală a organizaţiei, cultura, tehnologia şi/sau modelul de afaceri. Puneţi întrebări ca de exemplu: • “Cum se desfăşoară munca aici?” 119

• “Ce merge bine şi de ce? Ce nu funcţionează cum trebuie?” • “Oare cunoaştem opinia clienţilor despre noi?”

Scăpaţi de rutina zilnică şi observaţi-i pe ceilalţi, intraţi la şedinţele diferitelor echipe, mergeţi în vizită la clienţi şi la concurenţă, folosiţi produsele firmei Dvs., etc. Veţi afla astfel o sumă de informaţii noi care vor genera întrebări de caracter strategic ale căror răspuns vă va da de gândit.

4. Fiţi deschis(ă) la discuţiiOamenilor în general nu le place să asculte opiniile sau ideile care contrazic convingerile şi ideologiile lor personale. Le place să fie înconjuraţi cu oameni care sunt de acord cu ei sau

să citească despre teorii care susţin punctul lor de vedere. Gândirea strategică necesită a amplă înţelegere a situaţiilor şi o abordare a acestora din perspective diferite, ceea ce este posibil doar printr-o atitudine deschisă şi prin dorinţa de a-i asculta pe ceilalţi. Există persoane aflate în funcţie de conducere care ezită să organizeze dezbateri deschise din cauza lungimii intervalului de timp necesar derulării acestei activităţi, mai ales când nici echipa însăşi nu este dispusă să accepte ideile altora. În acest caz şedinţa poate fi desfăşurată sub forma unei sesiuni de brainstorming, folosind metode ca cea a celor şase pălării gânditoare, a hărţilor mentale, brainstormingul invers, etc.

5. Învăţarea Adepţilor gândirii strategice le place să înveţe. Deşi în general managerilor le este frică de eşec, ei pot învăţa din eşecuri mai mult decât din succese. Într-un mediu caracterizat de o concurenţă acerbă pentru succes pe piaţă, gândirea strategică este unul din deprinderile cele mai importante pe care orice angajat sau proprietar de firmă trebuie să şi-o însuşească.

Dacă vreţi să deveniţi bun în ceva, trebuie să exersaţi tehnicile necesare în mod regulat. Dacă vreţi să fiţi

bun în elaborarea de strategii, trebuie să exersaţi tehnicile gândirii strategice!

VIDEO Vizionaţi un material în care fostul prim ministru al

strategic. Aveţi Dvs. la dispoziţie timpul necesar

Marii Britanii, Tony Blair, îşi exprimă părerea în

pentru a gândi strategic?

legătură cu sfatul lui Bill Clinton, prin care îl

https://youtu.be/9_w7SEvbYGU

îndeamnă să-şi rezerve timp pentru a putea gândi

Aflaţi mai mult despre modul de viaţă a adevăraţilor 120

gânditori strategici prin vizionarea unui interviu cu

firească, de zi cu zi, a gândirii strategice, şapte

Howard Schultz, directorul general al firmei

întrebări care vă vor ajuta să scăpaţi de capcana

Starbucks.

rutinei şi să gândiţi strategic.

https://youtu.be/Q5Djl9_Xc3w

https://youtu.be/lPHIR2i1jWg

Modul în care vă puteţi obişnui cu aplicarea

SFATURI ŞI TRUCURI: Încercaţi următoarele abordări în vederea îmbunătăţirii deprinderilor de gândire strategică:

1. Puneţi întotdeauna sub semnul întrebării opiniile Dvs. personale. Căutaţi informaţii care contrazic punctul Dvs. de vedere, şi astfel veţi putea forma o imagine mai completă despre o anumită situaţie. 2. Includeţi în echipă persoane cu experienţă în diferite domenii. Modul lor diferit de gândire şi bagajul lor de cunoştinţe vor completa cunoştinţele Dvs. - şi vor contribui la îmbunătăţirea calităţii muncii. 3. Ieşiţi din birou. Indiferent dacă ieşiţi doar la o scurtă plimbare sau călătoriţi undeva, ori de câte ori decideţi să luaţi o pauză ca să reflectaţi la anumite situaţii, veţi avea ocazia să obţineţi noi perspective.

SUMAR:

gândirea creativă, de gândirea vizionară şi de planificarea strategică.

Gândirea strategică este una din cele mai importante competenţe necesare persoanelor aflate în funcţii de conducere, care ajută în obţinerea unui avantaj competitiv.

Gândirea strategică diferă de gândirea critică, de

Oricine poate să-şi dezvolte deprinderile de gândire strategică prin îmbunătăţirea capacităţii de anticipare şi a deprinderilor de gândire şi observare critică, dacă este deschis(ă) la discuţii şi gata să înveţe.

GÂNDIŢI-VĂ CUM AŢI RĂSPUNDE LA URMĂTOARELE

Ce importanţă are gândirea strategică la firma pe care o conduc? Care sunt punctele mele tari şi slabe când este vorba de gândirea strategică? Cum aş putea să-mi îmbuntătăţesc deprinderile de gândire strategică?

121

RESURSE UTILE: "6 Habits of True Strategic Thinkers"- aflaţi ce trebuie să faceţi ca să deveniţi un gânditor strategic What Does it Really Mean to Think Strategically? - aceşti 8 paşi vă vor ajuta să dezvoltaţi un mod de gândire strategică Cum puteţi să vă îmbunătăţiţi capacitatea de anticipare? Critical thinking skills

VII.2. GÂNDIREA STRATEGICĂ ÎN ACŢIUNE AICI VEŢI REUŞI: A. să înţelegeţi că gândirea strategică este importantă pentru toţi angajaţii unei firme B. să vă dezvoltaţi/îmbunătăţiţi competenţele de gândire strategică prin exerciţii

Înainte să parcugeţi acest capitol, citiţi lecţia "Introducere în gândirea strategică". Acum cunoaşteţi definiţia gândirii strategice, Corvin Castle, Hunedoara, Romania

ştiţi ce înseamnă, ce importanţă are şi care sunt competenţele necesare. A venit timpul să

30 de minute

punem cele învăţate în practică!

Această lecţie vă explică de ce nu aparţine gândirea strategică domeniului conducerii superioare a unei firme sau proprietarilor acesteia, de ce este important să o aplicăm la toate nivelurile companiei. Cele două exerciţii din această lecţie vă vor îmbunătăţi deprinderile de gândire strategică şi astfel vă vor spori valoarea adăugată şi vă vor ajuta să avansaţi în carieră.

„Gândirea este o muncă extrem de grea, probabil acesta este motivul pentru care foarte puţini o practică.” Henry Ford 122

Spre deosebire de ceea ce se crede în general, gândirea strategică nu aparţine exclusiv domeniului conducerii superioare a unei firme. Este tot atât de important să apară în munca de zi cu zi a fiecărei persoane care lucrează în cadrul sau pentru organizaţie. Mai mult, gândirea strategică nu se aplică doar în timpul elaborării planului de afaceri. Planul strategic este, într-adevăr, important pentru firmă, însă situaţia ideală este când toţi angajaţii lucrează la acest plan, şi, când este necesar, contribuie la reevaluarea strategică şi modificarea acestuia. Gândiţi-vă, ce potenţial uriaş se eliberează când toţi angajaţii, începând cu cei care lucrează la serviciul de relaţii cu clienţii până la ultimul administrator, programator, conducător de echipă şi specialist contribuie cu aportul lor de gândire strategică.

Pe lângă beneficiile aduse companiei (motiv pentru care în general este considerată o prioritate a proprietarilor şi a conducătorilor), gândirea strategică are o importanţă deosebită şi pentru fiecare persoană individuală care lucrează la firma respectivă. Odată cu avansarea în carieră gândirea strategică devine o deprindere din ce în ce mai importantă. Munca îndeplinită cu hărnicie şi devotament nu este suficientă pentru progresul în carieră.

EXERCIŢIUL 1. Patru tehnici pentru îmbunătăţirea gândirii strategice Următoarele 4 tehnici vă vor ajuta să dezvoltaţi gândirea strategică:

1. Întrebaţi: „Ce ar face ...?” Dacă nu reuşiţi să rezolvaţi o problemă, nu mai încercaţi să răspundeţi la întrebări urmărind punctul Dvs. de vedere. Gândiţi-vă, cum ar rezolva problema o altă persoană, care stă ca un model în ochii Dvs.

2. Priviţi lucrurile dintr-o altă perspectivă La fel ca la tehnica precedentă, încercaţi să vă puneţi în locul proprietarului firmei. Ce este important pentru el/ea? Ce nu este important? Cum arată o bună performanţă din punctul lui de vedere? Ce nu-i

lasă să doarmă noaptea? Priviţi lucrurile şi din perspectiva altor oameni: a partenerilor, a clienţilor sau a furnizorilor.

3. Imaginaţi-vă viitorul Imaginaţi-va o situaţie perfectă peste cinci ani. Puneţi-vă următoarele întrebări: Care sunt proiectele la care lucraţi? Care este opinia oamenilor despre munca Dvs.? În ce constă succesul muncii Dvs.? Această tehnică vă ajută să folosiţi imaginaţia şi să nu vă agăţaţi de ceea ce credeţi că este adevărat. 123

4. Încetaţi să vă gândiţi Sunt cazuri în care creierul desfăşoară o activitate creativă când nu este ocupat în mod activ. Puneţi-vă o întrebare clară, ca de exemplu: „Ce ar putea impresiona pe clienţii noi?”. Apoi să nu vă mai gândiţi la această problemă. Lăsaţi subconştientul să lucreze în timp ce Dvs. vă ocupaţi cu alte probleme mai uşoare sau ieşiţi la o plimbare.

Aceste tehnici vă ajută ca gândurile Dvs. să se ridice deasupra listei sarcinilor de îndeplinit pentru ziua de azi şi contribuie la realizarea unei liste de sarcini pentru viitor pline de proiecte deştepte şi creative, care, potenţial, ar putea însemna şi progres în carieră.

EXERCIŢIUL 2. Plan în trei paşi O altă strategie de bază menită să îmbunătăţească gândirea strategică include: 1) adăugarea noilor informaţii la cele despre care deja aveţi cunoştinţă, 2) selectarea atentă şi intenţionată a strategiilor de gândire, şi 3) planificarea, monitorizarea şi evaluarea strategiilor şi a proceselor de gândire.

1. Adăugarea noilor informaţii Gândirea strategică înseamnă a fi conştient de procesele de gândire. Trebuie să adăugaţi noi informaţii la cele pe care le aveţi ca să vă puteţi planifica acţiunile. Trebuie să identificaţi, de exemplu, ce cunoaşteţi şi ce nu cunoaşteţi despre o anumită situaţie.

Acest exerciţiu vă ajută să identificaţi informaţiile vechi şi cele noi. Luaţi o foaie de hârtie şi trageţi o linie verticală la mijloc, obţinând astfel două coloane. În partea de sus a coloanei de stânga scrieţi „Ştiu”, iar în partea de sus a coloanei de dreapta scrieţi „Vreau să aflu”. În timp ce vă ocupaţi cu aceste întrebări, veţi clarifica, revizui, verifica şi extinde cunoştinţele despre situaţia respectivă.

2. Selectarea strategiilor de gândire intenţională Pasul următor este identificarea strategiilor care vă ajută să rezolvaţi problemele apărute din cauza lipsei de informaţii şi care vă ajută să deveniţi mai pragmatic în îndeplinirea sarcinilor. Prin adăugarea unor informaţii noi la cele vechi puteţi alege în mod conştient şi lua decizii asupra celor cunoscute deja şi celor necunoascute încă. Toate acestea contribuie la formarea strategiilor potrivite atingerii obiectivelor Dvs. Gândirea strategică este cea mai folositoare când reuşiţi să găsiţi strategiile potrivite nivelului Dvs. de cunoştinţe, când puteţi să construiţi pe cunoştinţele Dvs. deja existente. 3. Planificare, monitorizare şi evaluare 124

În cursul strângerii informaţiilor, de obicei adăugaţi noi strategii sau revizuiţi strategiile. Baza de cunoştinţe s-a lărgit, şi informaţiile noi din trecut au devenit informaţii vechi.

VIDEO Acest video vă arată cum să vă obişnuiţi cu gândirea strategică. Vă prezintă şapte întrebări care vă ajută să ieşiţi din capcana activităţilor de rutină şi să gândiţi strategic. https://youtu.be/lPHIR2i1jWg

După vizionarea filmului, răspundeţi la următoarele 7 întrebări: • De ce fac acestă activitate? • Cui îi este de folos? • Care este adevărata valoare adăugată? • Ce vor clienţii mei de la mine? • Cum se schimbă lucrurile în jurul meu? • Cum pot să mă pregătesc pentru viitor? • Ce pot să fac acum ca să obţin răsplată în viitor?

SFATURI ŞI TRUCURI: Dezvoltaţi deprinderile de gândire strategică prin:

• Punerea întrebării: „Ce ar face...?” • Privirea lucrurilor din diferite perspective • Imaginarea viitorului • Un pas înapoi: încetaţi să vă gândiţi

O altă strategie de bază pentru îmbunătăţirea gândirii strategice include:

• Adăugarea noilor informaţii la cele deja cunoscute • Selectarea atentă şi intenţionată a strategiilor de gândire • Planificarea, monitorizarea şi evaluarea strategiilor şi proceselor de gândire

125

SUMAR :

priorităţile. Gândirea strategică vă oferă o privire în ansamblu asupra activităţilor care trebuie

În loc de a vă ocupa cu probleme de ordin operaţional şi cu completarea zilnică a listei sarcinilor, gândirea strategică vă ajută să vă stabiliţi

îndeplinite. Răspunde la întrebările „Merită să urmărim activitatea? De ce?”. Ne ajută să avem a privire în ansamblu asupra problemei.

ÎNTREBĂRI Aplicați în practică una din cele 4 tehnici de gândire strategică şi analizați efectele. V-a ajutat în munca de zi cu zi? Este o tehnică folositoare mai ales pe termen lung sau vă este de folos și pe termen scurt? Ați efectuat schimbări permanente în modul în care îndepliniți munca?

Test grilă: 1: Care sunt întrebările pe care le puteți pune pentru îmbunătățirea gândirii strategice? Puteți alege mai multe răspunsuri corecte. A. Care sunt problemele operaționale pe care trebuie să le rezolv în cursul zilei? B. Ce vor clienții mei de la mine?

C. Ce pot să fac acum ca să obțin răsplată în viitor? Răspuns corect: B și C 2: Care dintre enunțurile de mai jos este adevărat: A. Gândirea strategică aparține exclusiv domeniului conducerii superioare a unei firme. B. Gândirea strategică trebuie aplicată la toate nivelurile unei firme. Răspuns corect: B

RESURSE UTILE: Strategic Thinking 5 fun techniques for Strategic Thinking Techniques for Developing Strategic Thinking

126

VIII. INOVAȚIE

VIII.1. BPROCESE, FORME ŞI TIPURI DE INOVAŢIE AICI VEŢI REUŞI: A. să definiţi ce este "inovaţia" B. să analizaţi la ce fel de informaţii aveţi nevoie pentru gestionarea unei firme C. să comparaţi diferitele tipuri, domenii şi niveluri de informaţii folosite de ceilalţi parteneri de piaţă

Cathedral of Florence, Italy

30 de minute

Inovaţia este un cuvânt la modă în legătură cu care oamenii au atitudini diferite. În general liderii de afaceri sunt de părere că este importantă. Însă nu există un punct de vedere comun despre ce este de fapt inovaţia sau ce se înţelege prin ea. Dacă încercaţi să găsiţi o definiţie pe Google, nu vă va fi de mare folos, deoarece veţi găsi peste 300 de milioane de rezultate cu mii de definiţii. Nici definiţia "acţiunea sau procesul de inovare" nu ne ajută prea mult. Nu ne ajută nici sursele tradiţionale. În "Oxford Dictionary", de exemplu, găsim următoarea definiţie: "realizarea unor schimbări în ceva deja stabilit şi aprobat, mai ales prin introducerea unor metode, idei sau produse noi". 127

Cuvântul "inovaţie" înseamnă în primul rând noutate, crearea a ceva nou. În viaţa practică cuvântul este folosit pentru a indica un proces prin care se creează ceva nou, sau, ca rezultat, iau naştere produse, servicii, tehnologii sau metode noi. Se zice că inovaţia începe cu o idee şi se termină cu punerea în practică a acestei idei.

Însă specialiştii în domeniu au propus şi alte definiţii: • Inovaţia este ceva nou în viaţa firmei care vine în întâmpinarea unor nevoi care nu au fost abordate până atunci. În mod idealinovaţie construieşte o piaţă nouă. – Jonathan Rowe, Gene Express Inc. • Transformarea unei idei într-o soluţie care adaugă valoare din perspectiva clientului. – Nick Skillicorn, Improvides Innovation Consulting

• Inovaţia înseamnă: "Rămâi relevant". – Stephen Shapiro, iniţiator de inovaţii • Inovaţia înseamnă implementarea ideilor creative în vederea producerii unor valori, în general prin venituri sporite, costuri redusesau ambele. – Jeffrey Baumgartner, autor şi alocutor principal

Inovaţia face parte din viaţa noastră de zi cu zi. În trecut banii, maşinile şi terenurile erau cele care asigurau suportul material pentru schimbare. Iar dezvoltarea continuă este un aspect esenţial pentru succesul firmei Dvs.

Inovaţia este uneori un proces destul de complicat, şi poate fi implemetată în mai multe feluri. Din această cauză, în cele mai multe ori inovaţia se desfăşoară ca rezultat al interacţiunilor dintre mai mulţi factori. "Inovatorii" pot conlucra în mai multe forme: • Inovaţie închisă (convenţională) - compania foloseşte propriul portofoliu de cunoştinţe şi creativitatea angajaţilor pentru a crea ceva nou. • Inovaţie deschisă - este o combinaţie a cunoştinţelor şi resurselor interne (portofoliu de cunoştinţe, creativitatea angajaţilor) şi externe (de ex. consilier). • Laborator viu - înseamnă că utilizatorii finali sunt implicaţi în procesul de dezvoltare, cooperează în cadrul procesului de inovaţie şi ajută firma cu idei.

Următoarele 5 faze pot fi privite ca un exemplu la procesul de inovaţie care, în acelaşi timp, defineşte inovaţia: Studiul "Management, politică şi practică" (http://online.rivier.edu/5-stages-of-the-innovation-process/)

128

Generare de idei şi mobilizare Ideile noi sunt create în timpul generării ideilor. Mobilizarea începe atunci când ideea este deplasată întro altă locaţie fizică sau logică, de exemplu într-o altă firmă sau într-un alt departament.

2. Sprijin şi triere Nu toate ideile merită să fie puse în practică. Sprijinul şi trierea ajută la evaluarea unei idei şi apreciează avantajele şi problemele potenţiale ale acesteia. În urma acestui proces se poate lua o decizie în legătură cu viitorul ideii respective. Una din avantajele cele mai semnificative ale proceselor de sprijinire şi triere constă în perfecţionare. Dacă ideea are un anumit potenţial, discuţiile şi dezbaterile organizate pe marginea ei contribuie la îmbunătăţirea acesteia. Studiul scris în domeniul inovaţiei care poartă titlul

"Management, politică şi practică" menţionează modul în care această fază contribuie la pregătirea prezentării unei idei în faţa managementului superior, ceea ce uneori necesită o abordare diferită. Din cauza faptului că cei care vin cu noile idei adesea nu sunt înzestraţi cu capacităţile necesare pentru a pleda în favoarea propriilor idei, managerii care lucrează împreună cu ei pot să-i încurajeze şi să-i sprijine pe aceşti oameni.

3. Experimentare În faza experimentării se testează ideea fie cu ajutorul unui prototip, fie printr-un test-pilot. Cercetătorii care au contribuit la studiul "Inovaţie: Management, politică şi practică" menţionează că "experimentarea nu testează meritele obiective ale unei idei, ci caută răspunsul la întrebarea dacă ideea este adecvată sau nu pentru atingerea scopurilor unei organizaţii la un moment dat." Există idei care "sunt mult prea avansate pentru vremurile în care au apărut sau depăşesc capacitatea actuală a firmei ... [Aceste idei] pot fi depuse într-o bancă sau bibliotecă de idei pentru a le folosi în viitor." Experimentarea poate avea un caracter continuu sau intermitent, fiind reîncepută ori de câte ori cei care sprijină şi triază ideile decid că a venit timpul la reevaluarea acestora. Uneori experimentarea duce la apariţia unor idei noi datorită informaţiilor adunate în legătură cu rezultatele obţinute şi fezabilitatea ideii originale. Timpul are un rol primordial în acest proces. Trebuie alocat timp suficient pentru derularea

experimentelor. Dacă ideile sunt perfecţionate şi reevaluate, trebuie alocat timp suficient ca aceste schimbări să se poată evidenţia în cadrul experimentelor.

4. Comercializarea Comercializarea are ca scop crearea valorii de piaţă pe baza impactului potenţial al unei idei. În această fază ideea este prezentată într-o formă atrăgătoare, de exemplu prin crearea unor pachete în care ideea respectivă apare împreună cu alte idei, clarificând în acelaşi timp când şi cum poate fi folosită ideea, şi, prin folosirea datelor sau prototipurilor dezvoltate în cadrul experimentelor se demonstrează beneficiile 129

inovaţiei. Comercializarea reprezintă faza procesului de inovaţie în cadrul căreia se trece de la dezvoltare la convingere. După clarificarea ideii şi elaborarea planului de afaceri se poate trece la fazele de difuziune şi punere în aplicare.

5. Difuziune şi punere în aplicare "Difuziunea şi punerea în aplicare sunt două feţe ale aceleiaşi monezi," susţin cercetătorii care au contribuit la realizarea studiului "Inovaţie: Management, politică şi practică". Difuziunea înseamnă acceptarea unei idei inovative de întreaga companie, iar punerea în aplicare pregăteşte tot ce este necesar dezvoltării, utilizării sau fabricării inovaţiei. Difuziunea se extinde la toate nivelurile organizaţiei. Acest proces este deseori înlesnit de experţi în schimburi de cunoştinţe, care pot prezenta o inovaţie în

mod eficient datorită experienţei lor legate de "conţinuturile şi aplicaţiile specifice care reprezintă un loc ideal pentru o idee, un produs sau un serviciu". Ca urmare, experţii în schimburi de cunoştinţe pot contribui la punerea în aplicare a ideii.

La sfârşitul acestei faze trebuie să ajungem la folosirea sau punerea în aplicare a inovaţiei, respectiv la acceptarea acesteia. Pentru reuşita unei inovaţii este nevoie de resurse corespunzătoare, un plan de marketing pentru clienţi, şi de o cultură deschisă care susţine ferm aceste iniţiative. De asemenea, un aspect important al acestei faze constă în posibilitatea apariţiei unor idei în viitor, această fază finală deschide organizaţiilor posibilităţi la determinarea următorului set de nevoi care vor fi satisfăcute în viitor. Obţinerea unui feedback lângă indicatorii care măsoară succesul contribuie semnificativ la stimularea procesului de inovaţie. După ce am învăţat despre procesul inovaţional, trebuie să decidem ce fel de inovaţie dorim sau suntem capabili să punem în practică în cadrul organizaţiei noastre.

Categoriile de mai jos vă vor ajuta să decideţi:

130

1. Inovaţii incrementale - Progres tehnologic redus, impact redus asupra pieţei Inovaţiile incrementale produc schimbări modeste în produsele sau serviciile existente. În această categorie intră îmbunătăţirile care asigură competitivitatea afacerii ca de exemplu caracteristicile noi ai produselor şi imbunătăţirile serviciilor. Gândiţi-vă la noile versiuni ale iPhone-ului care apar în fiecare an.

2. Inovaţii de ruptură - Progres tehnologic semnificativ, impact redus asupra pieţei Inovaţiile de ruptură se referă la progrese tehnologice de anvergură care plasează un produs sau un serviciu existent în faţa concurenţei. Adesea, aceste rezultate sunt rezultatele muncii desfăşurate în laboratoarele de cercetare şi dezvoltare, ale căror obiectiv este dezvoltarea unei noi formule care poate fi brevetată, unei noi tehnologii, unui nou dispozitiv, etc. LHC-ul, tranzistoarele, descoperirea structurii

ADN-ului sunt exemple bine cunoscute la inovaţiile de ruptură.

3. Inovaţii disruptive - Progres tehnologic redus, impact semnificativ asupra pieţei Termenul de inovaţie disruptivă a fost introdus de Clayton Christensen în cartea sa intitulată "Dilema inovatorului". Aceste inovaţii sunt nişte abordări noi faţă de produse şi servicii deja existente. În trecut mă refeream la ele ca fiind de proastă calitate, deoarece ele funcţionează deficient la parametrii vechi (de exemplu vechile aparate de fotografiat digitale care făceau fotografii de proastă calitate), dar în ceea ce priveşte celelalte parametri - ca de exemplu preţul, utilitatea sau compatibilitatea - aceste produse au performanţe mai bune faţă de celelalte. Astfel, aceste inovaţii provoacă disrupţii în cadrul tehnologiilor existente prin întroducerea unor schimbări în modelul de afaceri în vederea transformării acestuia într-unul mai accestibil clienţilor.

4. Inovaţii care schimbă regulile jocului - inovaţii tehnologice importante, impact semnificativ asupra pieţei Înovaţiile care schimbă regulile jocului transformă pieţele şi uneori chiar întreaga societate. Aceste inovaţii au un impact radical asupra modului de comportament şi de gândire al oamenilor şi, în anumită măsură, influenţează şi sentimentele acestora. Aceste inovaţii provoacă schimbări nu numai în cadrul

pieţei, dar şi în întreaga societate. Au o influenţă majoră asupra vieţii noastre.

Zece tipuri de inovaţii

131

Modelul axat pe profit - Modul în care faci rost de bani. De exemplu modul cum a schimbat firma Netflix

piaţa de închirieri video prin introducerea unui model de gestionare a comenzilor.

Reţea - Legături cu ceilalţi pentru a crea valoare. De exemplu firma Target lucrează în colaborare cu designeri de renume ca să se diferenţieze.

Structură - Armonizarea talentului şi a activelor. De exemplu firma Whole Foods a elaborat un sistem impresionant de feedback pentru echipele interne.

Proces - Semnătură sau metode superioare pentru desfăşurarea muncii. De exemplu strategia "modă rapidă" elaborată de Zara face posibil ca îmbrăcămintele produse de această firmă să ajungă în timp record de la faza planificării la rafturile magazinelor.

Performanţa produsului - Trăsături şi funcţionalităţi cu rol de distingere. De exemplu produsele firmei OXO Good Grips sunt mai scumpe decât cele fabricate de firmele concurente, însă "design-ul universal" îi asigură o clientelă loială.

Sistemul-produs - Produse şi servicii complementare. De exemplu Nike+ prin alăturarea unor pantofi, sen-

zori, app-uri şi dispozitive a introdus pe piaţă un set de articole de îmbrăcăminte special creat pentru stilul sportiv de viaţă.

Serviciu - Mijloace de sprijin şi adaosuri dezvoltate în jurul unor oferte. De exemplu "Deliver WOW through service" constituie valoarea fundamentală internă nr. 1 al firmei Zappos.

Canal - Modul în care o ofertă ajunge la clienţi şi utilizatori. De exemplu Nespresso îşi păstrează clienţii prin înfiinţarea unui club doar pentru membri.

Marcă - Reprezentarea ofertei şi a afacerii Dvs. De exemplu firma Virgin îşi extinde propria marcă unor sectoare ca băuturile răcoritoare şi călătoria în spaţiul cosmic.

Există sute de definiţii şi interpretări ale termenului "inovaţie". Dar în lumea afacerilor inovaţia înseamnă capacitatea de a crea necontenit metode, produse, procese şi medii noi care ţin afacerea în viaţă şi îşi păstrează relevanţa în condiţii de schimbare a timpului şi spaţiului. Majoritatea afacerilor operează cu o mentalitate de supravieţuire, însă inovaţiile nu apar în astfel de împrejurimi. 132

Cum puteţi sprijini inovaţia în cadrul organizaţiei Dvs., indiferent dacă sunteţi o afacere startup sau o societate extinsă?

Pasul 1: Schimbaţi-vă mentalitatea Studiile au arătat că persoanele inovative nu numai că gândesc "în afara cutiei", dar sunt convinşi că nici nu există "cutie". Au o rutină să privească lucrurile dintr-o perspectivă diferită faţă de persoanele obişnuite. Una din modalităţile prin care vă puteţi extinde mentalitatea să deveniţi receptiv(ă) la inovaţie este să vă înrolaţi într-un program de meditaţii zilnice.

Pasul 2: Învăţaţi ceva nou

"Inovaţia nu poate fi despărţită de învăţarea. Persoanele de succes au aroganţa de a gândi că ceea ce au realizat ieri, va fi suficient şi pentru ziua de mâine." - William Pollard Între primele domenii afectate de măsurile de austeritate luate în vremurile grele se numără programele de formare şi de dezvoltare. Însă în urma acestor măsuri firma nu va mai fi capabilă să crească şi să introducă inovaţii pe piaţă. Fiecare persoană care lucrează la o firmă trebuie să aibă propriul plan de formare şi învăţare. Chiar dacă stabilim ca obiectiv învăţarea doar a unui singur lucru în fiecare zi, acest efort este absolut necesar pentru ţinerea creierului în formă şi pentru a vedea lucrurile printr-o perspectivă mai largă. Pasul 3: Luaţi timp de răgaz Ştiaţi că o pauză de doar cinci (5) minute pe zi, în care aveţi timp să vă opriţi, să vă schimbaţi paradigma (din punct de vedere fizic, mental, vizual, etc.) şi să priviţi diferit lucrurile, contribuie la creşterea abilităţii de a înţelege mai aprofundat birocraţia, de a observa ceva nou şi de a avea idei inovatoare? Astfel de pauze pot fi incluse în programul de lucru al fiecărei firme. Este un interval de timp şi spaţiu unde se poate opri, pune întrebări, contempla şi reduce din viteză.

Pasul 4: Eşuaţi, învăţaţi, încercaţi din nou Societatea ne învaţă că eşecul este de neacceptat şi niciodată nu poate fi o opţiune. Dacă cineva eşuează

la locul de muncă, i se întâmplă ceva comparabil cu linşajul din zilele moderne. Însă eşecul este esenţial în procesul de inovare. O parte din cele mai înemnate inovaţii ale societăţii moderne au luat naştere după mii de eşecuri. Lumea este concepută să funcţioneze pe baza paradigmei "eşuează / învaţă / încearcă din nou". Exemple la acest model se găsesc şi în natură. Aşadar, mediul de birou trebuie să fie conceput întrun fel care să permită şi desfăşurarea procesului "eşec-învăţare". Scăpaţi de acel cerc vicios care începe cu sentimente de jenă, continuă cu blamare şi cu nenumărate încercări de a găsi greşeli. Cu cât mai repede vă apucaţi de învăţat, veţi deveni cu atât mai inovativ. Pasul 5: Eliminaţi prejudecăţile legate de vârstă 133

Una din cauzele fundamentale ale eşecului la un loc de muncă constituie convingerea că vârsta înseamnă cunoaştere. Reprezentanţii generaţiilor mai în vârstă de obicei presupun că tinerii nu au experienţa necesară pentru desfăşurarea unui proces de inovare şi vor cauza eşecul întregii încercări. Tinerii, la rândul lor, presupun că ştiu totul şi nu iau în considerare înţelepciunea care provine din experienţa colegilor mai în vârstă, ceea ce poate cauza eşecuri de proporţii. Locurile de muncă inovative promovează respectul reciproc între generaţii, şi astfel în ideile inovative vor fi încorporate contribuţiile cele mai valoroase ale fiecărei generaţii.

Pasul 6: Trecut ≠ Viitor Ştiaţi că mai multe produse bine cunoscute au eşuat la prima lansare doar să revină pe piaţă şi mai

puternici? Firmele inovative nu se lasă influenţate de întâmplările din trecut când analizează posibilităţile pentru viitor. Ideile nu sunt aruncate în coşul de gunoi doar pentru că au eşuat în trecut. Fiecare idee este evaluată în funcţie de relevenţa sa într-un anumit loc şi timp.

Pasul 7: Prindeţi ideile inovatoare Dacă cineva propune ceva inovativ, dispune organizaţia Dvs. de mijloacele necesare înregistrării acesteia înainte de a fi dată uitării sau să piardă într-un morman de hârtii? Organizaţiile care sprijină inovarea şi-au dezvoltat mijloacele proprii prin care sunt capabile să prindă şi evalueze ideile venite de la oricare nivel al organizaţiei. Care este procesul aplicat la Dvs.? Cum aţi putea să-l îmbunătăţiţi? Instituţonalizaţi-l chiar în ziua de azi!

VIDEO În acest video Steven Johnson ne povesteşte

izează naşterea ideilor inovative? Veţi afla

despre cercetările sale în legătură cu caracteris- râspunsul vizionând filmul. ticile unui mediu favorabil inovaţiilor. Oare

http://www.ted.com/talks/

liniştea unui laborator sau viaţa în jurul unei

steven_johnson_where_good_ideas_come_from

mese de cafenea este mediul ideal care favor-

SFATURI ŞI TRUCURI Vorbim despre inovare când se foloseşte imaginaţia, experienţa, curiozitatea instinctele şi relaţiile pentru dezvoltarea şi implementarea unor idei care creează valoare. Inovaţiile ne pun viitorul în mişcare înseamnă produse, servicii şi pieţe noi. Însă nu este vorba doar de următorul "mare lucru". Prin inovare iau naştere milioane de lucruri mici. Inovaţia este de fapt filosofia de a lucra într-un mediu care sprijină necontenit schimbările şi îmbunătăţirile. 134

Dacă doriţi să profitaţi de avantajele unei astfel de inovaţii, trebuie să aveţi în vedere următoarele 5 sfaturi:

1. Inovarea este parte a sarcinilor tuturor angajaţilor. Indiferent dacă conduceţi o echipă, un grup sau o organizaţie, trebuie s-o implicaţi pe toată lumea în acest proces. Alegerea unei "elite restrânse" pentru acest scop pur şi simplu nu mai funcţionează. Acum treizei de ani o idee trecea prin mai multe nivele de conducere până când ajungea la directorul executiv al firmei. În zilele noastre un lider competent cere angajaţilor să-l contacteze direct - prin telefon sau e-mail - dacă au sugestii sau observaţii, indiferent la ce nivel lucrează în cadrul organizaţiei.

2. Secretul inovaţiilor constă în nenumărate încercări şi greşeli. Deşi mulţi dintre lideri susţin că sprijină acest proces, există foarte puţine organizaţii care într-adevăr sprijină eşecul. Este tot atât de adevărat că m-am întâlnit cu mai mulţi conducători care în cadrul departamentului sau echipei lor au creat un mediu în care eşecul era acceptabil, privit ca un pas în procesul de învăţare şi nu ca o greşeală care trebuie sancţionată. Aceşti lideri împărtăşeau cu ceilalţi propriile greşeli, şi astfel îi încurajau pe angajaţi să încerce lucruri noi.

3. Povestiţi angajaţilor întâmplări in care o greşeală a dat naştere la o idee care a devenit, ulterior, in mare succes. De exemplu: Charles Goodyear a încercat ani în şir să găsească un procedeu care ar face posibilă utilizarea comercială a cauciucului. Într-o zi Goodyear a vărsat din greşeală un amestec de sulf şi cauciuc peste o sobă încinsă. Astfel a descoperit o nouă reacţie chimică pornită de căldură, iar procesul de vulcanizare este folosit şi azi la fabricarea anvelopelor de cauciuc. O întreagă industrie a luat naştere datorită unei "greşeli".

4. Încercaţi să vă scăpaţi de mentalitatea "nu s-a inventat aici". Un exemplu prin care s-a reuşit eradicarea acestei mentalităţi vine din partea companiei General Electric. Vorbim despre perioada în care directorul executiv al firmei era Jack Welch. Welch a recunoscut importanţa împărtăşirii ideilor noi în

întreaga organizaţie. Însă realizarea acestui obiectiv era destul de dificilă din cauza mărimii companiei şi a diversităţii activităţilor cu care se ocupa firma. Problema de rezolvat era următoarea: dacă ai o idee bună, cum poţi găsi o persoană care ar putea profita de ea? Soluţia era deschiderea unei "linii fierbinţi" care funcţiona asemănător unui serviciu matrimonial. Însă, în loc de a căuta Perechea Potrivită, acest serviciu căuta idei bune care pot fi folosite în cadrul diferitelor unităţi ale companiei.

5. Lărgiţi definiţia termenului "inovaţie". Prin conceptul de inovaţie să nu vă referiţi doar la produse şi servicii noi. Includeţi şi inovaţiile strategice - ideile noi legate de misiune, valori şi obiective; inovaţiile 135

administrative - schimbările în cadrul sistemului intern; inovaţiile care influenţează relaţiile cu clienţii; şi schimbările incrementale legate de locul de muncă prin care se introduc modificări care îi încurajează pe angajaţi să adopte o atitudine diferită şi să găsească soluţii mai bune la problemele cu care se confruntă la locul de muncă.

(http://www.forbes.com/sites/carolkinseygoman/2012/05/29/5-tips-for-sparking-innovation/ #7fa053d163fc)

prezintă fazele, formele şi tipurile procesului de

SUMAR:

inovare. În vederea dezvoltării companiei liderii

trebuie să asigure un mediu favorabil ideilor Inovaţia are o importanţă esenţială pentru menţi-

inovative în cadrul companiei. Lecţia vă va da

nerea competitivităţii unei firme. Această lecţie vă

îndrumări şi în acest domeniu.

EXERCIŢII Lângă cele zece tipuri de inovaţii scrieţi câte 3 idei care pot fi aplicate în cadrul afacerii Dvs. Ce fel de măsuri ar trebui luate pentru transformarea mediului de lucru într-unul care favorizează inovarea?

RESURSE UTILE: What is innovation? 15 experts share their innovation definition How do you Define Innovation and Make it Practical and Saleable to Senior Management? Cultivating a Robust Organization: 5 Stages of the Innovation Process Clarifying Innovation: Four Zones of Innovation Business Innovation

Ten Types of Innovation Using the Ten Types of Innovation Framework 5 Tips for Sparking Innovation 6 Ideas To Promote Innovation In Your Workplace This Year What Makes for an Innovative Work Environment?: The 9 Components of the Creative Workplace 7 Steps for Creating an Innovative Work Environment

136

VIII.2 MANAGEMENTUL CUNOŞTINŢELOR AICI VEŢI REUŞI: A. să identificaţi domeniile de cunoştinţe pe care va trebui să le gestionaţi; B. să cunoaşteţi cum să le gestionaţi cunoştinţele pe care firma Dvs. le posedă astfel încât s-o conduceţi spre succes şi inovaţie; C. să înţelegeţi importanţa managementului cunoştinţelor în cadrul echipelor, firmelor şi ca persoană individual.

20 de minute

Palazzo Medici Ricardo, Florence, Italy

La fiecare firmă managementul cunoştinţelor este strâns legată de inovaţie şi de succesele înregistrate în domeniul proiectelor, produselor şi serviciilor. Această lecţie vă va iniţia în conceptele de bază legate de managementul cuNoştinţelor personale şi a celor acumulate de echipa şi firma Dvs.

Managementul cunoştinţelor este strâns legată de inovaţiile dezvoltate în cadrul unor firme şi echipe. Pentru a însuşi cunoştinţele, ideile şi proiectele posibile ale angajaţilor unei firme ar trebui privite ca cele mai importante aspecte legate de succesul, dezvoltarea şi creşterea companiei respective, însă aceste aspecte adesea nu sunt luate în considerare, ceea ce conduce la o lipsă de interes şi motivaţie din partea angajaţilor, care nu de puţine ori părăsesc firma şi deseori îşi pierd motivaţia. Iată câteva definiţii ale managementului cunoştinţelor:

Thomas H. Davenport defineşte termenul de managementul a cunoştinţelor ca un proces sistematic de căutare, selectare, organizare, filtrare şi prezentare a informaţiilor într-o formă care ajută angajaţii să înţeleagă anumite domenii specifice de interes.

Justin Hibbard defineşte termenul ca un proces de însuşire a experienţei colective necesare afacerilor.

Owen Wilson defineşte managementul cunoştinţelor ca o formulare a strategiei instituţionale referitoare la dezvoltarea şi punerea în practică a cunoştinţelor, contribuind astfel la îmbunătăţirea proceselor de afaceri şi a capacităţii de reacţie. 137

Este de importanţă majoră să stabilim canale pentru obţinerea ideilor inovative, a observaţiilor şi a proiectelor venite din partea angajaţilor pe de o parte în vederea motivării acestora şi, pe de altă parte, pentru îmbunătăţirea profitabilităţii şi succesului companiei precum şi a informaţiilor acumulate în cadrul acesteia. Sprijinirea inovaţiilor în cadrul companiei va avea ca rezultat un nivel mai ridicat de motivaţie şi conştiinţă în rândul angajaţilor pentru dezvoltarea companiei. În mai multe cazuri managementul eficient al cunoştinţelor a contribuit substanţial la generarea unor idei şi proiecte noi care, în anumite cazuri, au dus la îmbunătăţirea rezultatelor companiei. Proprietarul firmei, fondatorul firmei, şi/sau consiliul de conducere sunt responsabili de gestionarea cunoştinţelor şi inovaţie. Trebuie să asigure un mediu în care angajaţii se simt motivaţi, îşi împărtăşesc ideile atât unul cu celălalt cât şi cu superiorii lor care, la rândul lor, vor pune în practică aceste idei. Metodele ca de exemplu brainstorming-ul cu implicarea angajaţilor cu scopul îmbunătăţirii companiei pot fi privite ca parte a afacerii, care contribuie la crearea unei atmosfere în cadrul angajaţilor în care ei se simt parte a companiei, unde pot lua decizii prin care influenţează dezvoltarea şi succesul firmei pentru care lucrează, ceea ce contribuie la susţinerea nivelului lor de motivaţie.

Evaluarea ideilor venite din partea angajaţilor este, de asemenea, o sarcină care aparţine consiliului

director al firmei. Această sarcină include strângerea ideilor, clasificarea lor, gruparea ideilor similare sau a ideilor care aparţin aceluiaşi proiect şi motivarea angajaţilor chiar în situaţia în care ideile lor nu sunt aplicate imediat sau nu vor fi aplicate niciodată. Poate că vor contribui cu alte idei în viitor.Înfiinţarea unei platforme care conţine întregul proces de gestionare a cunoştinţelor, idei, proiecte, idei care au fost puse la o parte, ideile acceptate... este de asemenea o strategie bună pentru susţinerea managementului cunoştinţelor în cadrul firmei.

Trebuie să evitaţi teama de a fi ridiculizat sau de respingerea ideii prin crearea unei atmosfere de încredere în cadrul echipelor. Evitaţi refuzul de a comunica ideile prin premierea sau recompensarea angajaţilor cu idei inovatoare, oferirea unor beneficii... Evitaţi teama legată de viziunea potrivit căreia procesele mai eficiente au ca rezultat pierderea locului de muncă prin explicarea noilor oportunităţi.

Evitaţi apariţia în mijlocul angajaţilor a unor idei potrivit cărora o idee venită din partea unui angajat ar putea fi folosită într-o afacere persoanlă a acestuia prin oferirea unor recompense pentru ideile 138

inovatoare, interzicerea concurenţei - prin referire la Codul Muncii (i se interzice angajatului să înfiinţeze o firmă care funcţionează în acelaşi domeniu ca firma angajatorului), aplicarea unei clauze referitoare la concurenţă când angajatul părăseşte firma.

Evitaţi lipsa de transparenţă a cunoştinţelor prin motivarea angajaţilor ca lideri de inovaţii. Pentru îndeplinirea acestor sarcini aveţi nevoie de deprinderi legate de motivare, inovaţie, relaţii umane şi conducerea echipelor.

VIDEO Acest video vă explică detaliat importanţa manage- Un video de 87 de secunde care prezintă cele mai mentului cunoştinţelor, avantajele acesteia şi alte

importante informaţii legate de

lucruri interesante în legătură cu acest subiect.

managementul cunoştinţelor.

https://www.youtube.com/watch?v=mFNh4jp4yBo

https://www.youtube.com/watch?v=JUZxaHj0FEI

SFATURI ŞI TRUCURI Fiţi sigur(ă) că sunteţi motivat(ă) şi puteţi conduce firma Dvs. spre succes prin sprijinirea inovaţiilor. Însuşiţi deprinderile necesare motivării, conducerii echipelor şi inovaţiilor Înfiinţaţi o platformă unde pot fi culese şi grupate ideile angajaţilor Creaţi un sistem judicios pentru compensarea angajaţilor pentru ideile sau proiectele lor inovatoare. ideilor şi proiectelor venite din partea angajaţilor?

SUMAR:  



alege pe cea mai convenabilă?

Cum puteţi motiva pe angajaţii Dvs. să producă inovaţii?

Cum să le organizaţi aceste idei şi cum puteţi



Cum puteţi crea în cadrul firmei Dvs. o cultură care încurajează inovarea?

Cum puteţi crea o platformă pentru strângerea

GÂNDIŢI-VĂ CUM AŢI RĂSPUNDE LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI: Am înţeles importanţa inovaţiilor? Chiar sunt de părere că motivarea angajaţilor are o importanţă majoră în dezvoltarea firmei? Ştiu că nu numai ideile mele ci şi cele venite din partea angajaţilor sunt adevărate surse de inovaţii în cadrul firmei? 139

RESURSE UTILE: Managementul cunoaşterii Wikipedia Knowledge Management and organizational learning de William R. King Universitatea din Pitsburgh

VIII.3.CREATIVITATE & INOVAŢIE AICI VEŢI REUŞI: A. să evaluaţi nivelul de creativitate al companiilor voastre; B. să înţelegeţi mentalitatea care pune accent la instruirea în domeniul inovaţiei; C. să măsuraţi dezvoltarea creativităţii;

Managementul creativităţii şi inovaţiilor este un aspect fundamental pentru organizaţiile şi companiile care în cursul activităţii lor de zi cu

Ca d´Oro Venice, Italy

zi pun accent pe crearea cunoştinţelor noi. Ar fi important pentru

fiecare afacere să-şi mărească creativitatea pentru a fi inovativă şi

30 de minute

competitivă. Însă dacă doriţi să aveţi o organizaţie de succes, trebuie să aveţi o atenţie sporită la calitatea oamenilor cu care intenţionaţi să realizaţi acest obiectiv. Învăţarea organizaţională trebuie îmbunătăţită prin contribuţia oamenilor în vederea creşterii performanţei în afaceri. Companiile şi organizaţiile sunt nevoite să dezvolte noi practici. Din această cauză trebuie să pună în aplicare un sistem care este capabil să gestioneze şi să măsoară atât potenţialul de creativitate al compa-

niei cât şi cel al persoanelor. Literatura de spcialitate susţine că, din cauze obiective, nu există un model unanim acceptat pentru evaluarea creativităţii. Se ştie că gradul de complexitate a unei organizaţii, natura afacerilor şi a activităţilor pe care le desfăşoară diferă de la caz la caz. Din acest motiv nu există un model unic şi detaliat, elaborat pentru evaluarea creativităţii care ar putea fi aplicat cu aceeaşi eficienţă pentru o gamă largă de organizaţii.

140

Pornind din cele prezentate mai sus, vom descrie doar principalele faze ale metodologiei. Modelul este prezentat aici:

Faza 1: Planificarea evaluării creativităţii Este prima şi cea mai importantă fază a cărui scop este adaptarea procesului de evaluare a creativităţii la

nevoile specifice ale organizaţiei (contextualizare). Se recomandă persoanelor cu înalte funcţii de conducere şi echipei de experţi în domeniul evaluării creativităţii să analizeze strategia existentă, ca de exemplu planurile strategice, de afaceri şi de marketing. Doar după finalizarea acestei analize se poate lua în considerare punctele tari şi slabe, oportunităţile şi ameninţările care se evidenţiază în interiorul sau în cadrul mediului exterior al organizaţiei în cauză.

Faza 2: Culegerea datelor Culegerea datelor necesare evaluării creativităţii se desfăşoară în felul următor: • Folosirea datelor de bază (după actualizarea acestora) disponibile în diferite departamente ca de exemplu departamentul resurselor umane (referitoare la studiile de spacialitate şi experienţa profesională ale angajaţilor, etc.). • Culegerea datelor folosind instrumente de cercetare special dezvoltate pentru evaluarea nivelului de creativitate. Este necesară planificarea unor interviuri cu un eşantion reprezentativ ale din rândurile angajaţilor, sau, în anumite cazuri, dacă este necesar şi posibil, se realizează interviuri cu toţi angajaţii. Întrebările incluse în chestionarul referitor la gradul de creativitate trebuie să reflecte factorii şi variabilele identificaţi în cadrul fazei 1 a evaluării (vezi faza 1). Ca şi în cazul altor chestionare, grupurile de întrebări referitoare la aceiaşi factori sau variabile sunt prezentate şi organizate în secţiuni diferite. În orice caz,

trebuie să acordăm atenţie sporită la aspectele de ordin practic care influenţează rezultatul cercetării, ca de exemplu: • Lungimea chestionarului (completarea acestuia să nu necesite prea mult timp) • Efort în vederea garantării unor răspunsuri sincere • Formularea corectă a întrebărilor şi eliminarea greşelilor de sintaxă • Clasificarea adecvată a întrebărilor • Evitarea repetării întrebărilor

141

În vederea reducerii timpului necesar, în loc de a lua parte la interviuri, angajaţii preferă să răspundă la chestionare.

Faza 3: Analiza datelor Metodele statistice potrivite sunt alese luând în considerare tipurile de date obţinute în timpul culegerii datelor. În majoritatea cazurilor chestionarul include întrebări referitoare atât la date cantitative cât şi la date calitative. Pentru o înţelegere mai aprofundată, vă prezentăm nişte exemple tipice legate de cele două tipuri de date. Date cantitative: Un exemplu tipic este clasificarea opiniilor pe o anumită scală. Cei care răspund la întrebări sunt invitaţi

să răspundă la o întrebare care are ca scop evaluarea unei variabile care influenţează o anumită cunoştinţă sau un anumit proces de cunoaştere (de exemplu: "În ce măsură sunteţi mulţumit(ă) de modul în care puteţi să exprimaţi sau să împărtăşiţi o idee?"). Răspunsurile potenţiale referitoare la întrebările de acest gen se dau pe scala Likert, o scală cu 5 sau 7 valori. De exemplu 1= foarte nemulţumit, 5 = foarte mulţumit. Date calitative: În această categorie se includ elemente specifice locului de muncă, de exemplu poziţia, departamentul sau sectorul în care lucrează angajatul, felul muncii (administrativ, executiv, tehnic, legat de personal, etc.) şi alte elemente calitative. Aceste tipuri de date au un rol foarte important în analizele ulterioare, deoarece le putem folosi la stabilirea altor grupe de date şi la compararea celorlaltor măsurători cantitative. Aceste regrupări contribuie la o mai bună concentrare asupra problemelor apărute în mijlocul unei populaţii specifice şi ajută în luarea măsurilor necesare.

Faza 4: Raport Echipa de experţi prezintă consiliului director sau personalului managerial rezultatele finale şi sugestiile asupra planului final de acţiune menită să susţină măsurile iniţiale în cadrul organizaţiei. Datorită importanţei sale, se recomandă ca această fază finală a evaluării să fie împărţită în două subfaze. În cadrul primei subfaze planul iniţial de acţiune (sugestiile iniţiale) al echipei de experţi este prezentat consiliului director sau personalului mangerial, care va da feedback cu privire la planul de acţiune. Se recomandă ca fiecare membru al personalului managerial să fie prezent şi feedback-ul să fie urmat de o dezbatere pe temă. În cadrul subfazei a 2-a se prezintă managerilor/directorilor planul final de acţiune. Varianta a 2-a/finală a planului este de obicei o versiune îmbunătăţită a primului plan, fiind mai realistic, fezabil şi acceptabil. 142

Este, de asemenea, important ca planul să fie revizuit în mod regulat cel puţin o dată pe fiecare an prin repetarea auditului, deoarece creativitatea are un caracter pronunţat dinamic.

VIDEO

Identificaţi 5 idei bune cu care angajaţii departa-

Conceptul ideilor noi şi cel al impactului trebuie

mentului Dvs. au contribuit în decursul ultimelor 6 definit pentru că doar astfel putem fi siguri că toată luni, şi care au avut un impact asupra companiei.

lumea a înţeles la ce trebuie să se concentreze.

Acest exerciţiu este destinat atât persoanelor

https://www.youtube.com/channel/

individuale cât şi departamentelor.

UCW7qIDEz8U6hj_Yn9CyyBxA

SUMAR:

Pentru evaluarea unui proces de inovare, trebuie să fie incluşi toate persoanele din organizaţie.

Procesul legat de creativitate nu se realizează peste Creativitatea şi inovativitatea se manifestă prin încercarea opţiunilor diferite. noapte.

TEST RAPID DE CREATIVITATE

Desenaţi pe o coală de hârtie următoarele puncte. Încercaţi să legaţi punctele fără să ridicaţi stiloul.

O soluţie posibilă:

143

SFATURI ŞI TRUCURI:

După https://www.ideator.com/blog/how-to-be-more-innovative/ 144

RESURSE UTILE: Melissa L. Gruys, Natasha V. Munshi, Todd C. Dewett, When antecedents deverge: Exploring novelty and value as dimensions of creativity, ELSEVIER, Thinking Skills and Creativity 6 (2011) 132-137 Andria Andiliou, P.Karen Murphy, Examining variations among researchers’ and teachers’ conceptualizations of creativity: A review and synthesis of contemporary research, ELSEVIER, Educational Research Review 5 (2010) 201-219 Jeff DeGraff, Katherine A. Lawrence, «Creativity at Work: Developing the Right Practices to Make Innovation Happen», Jossey-Bass UMS S, 2002 James C. Kaufman, Ronald A. Beghetto, Beyond Big and Little: The Four C Model of Creativity, Review of General Psychology, Vol.13, Nº.1.1-12, 2009 Online Innovation Tools, 9 October 2007 Design Thinking 2.0 – Enabling Innovation with Web2.0. Part 3; 25 March 2010 http://icreate-project.eu/index.php?t=230

145

IX. MANAGMENTUL RISCURILOR

IX.1. DREPTURI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ AICI VEŢI REUŞI: A. să administraţi cunoştinţele în cadrul echipei sau al companiei B. să administraţi cunoştinţele în cadrul companiei sau echipei C. să protejaţi propriile cunoştinţe (nişte alternative diferite) D. să găsiţi noţiuni despre drepturile de autor, copyleft, Venetian walls, Cyprus

creative commons

30 de minute

Cunoştinţele contribuie la sporirea valorii unei firme. Gestionarea acestora are o importanţă majoră în vederea bunăstării şi obţinerii unor rezultate mai bune. Există surse tradiţionale care pot fi protejate prin drepturile tradiţionale de proprietate intelectuală, mărci înregistrate, brevete, însă în era digitală în care trăim există şi alte surse de cunoştinţe ca de exemplu resursele umane sau mediile digitale. Resursele de cunoştinţe şi cele intelectuale vor fi descrise în această lecţie. 146

Activele intelectuale tradiţionale sunt arii de cunoaştere protejate de principii sau reguli acceptate ca de exemplu DREPTURILE DE AUTOR. În general ele sunt creaţii tangibile, dar pot să fie şi obiecte de ordin pur intelectual cum sunt melodiile sau alte creaţii originale. Cea mai tradiţională normă de protecţie a cunoştinţelor, drepturile de autor asigură autorilor drepturi care reglementează folosirea, vânzarea, distribuirea, schimbarea, etc. a creaţiilor intelectuale tangibile sau intangibile, cum ar fi: - Dreptul la reproducerea creaţiei şi vânzarea copiilor; - Dreptul la expunerea, prezentarea şi interpretarea creaţiei; - Dreptul de a crea opere pe baza celui original, inclusiv derivaţiile şi/sau modificările aduse operei originale;

- Dreptul la vânzarea drepturilor. Toate aceste drepturi fundamentale sunt garantate pentru autorul operei originale imediat după finalizarea creaţiei. Drepturile de autor Drepturile de autor pot fi aplicate la o gamă variată de opere intelectuale, artistice şi de creaţie, acordând deţinătorului drepturilor de autor, pentru o anumită perioadă de timp, dreptul exclusiv la controlul, reproducerea şi adaptarea creaţiei respective. Termenul "drept exclusiv" desemnează faptul că numai deţinătorul drepturilor de autor are libertatea de

a-şi exercita drepturile respective, iar altor persoane li se interzice folosirea creaţiei respective fără acordul deţinătorului drepturilor de autor.

Durata de protecţie a drepturilor de autor diferă de la un sistem juridic la altul. Există categorii diferite pentru fiecare tip de creaţie, care depind de durata de validitate a operei, dacă creaţia este publicată sau nu. În majoritatea statelor lumii durata drepturilor de autor se extinde la durata de viaţă a autorului plus 50 sau 70 de ani după decesul acestuia. În general perioada de protecţie a drepturilor de autor expiră la sfârşitul anului respectiv, şi nu pe data exactă a decesului autorului.

Pentru mai multe informaţii consultaţi pagina DREPTURI DE AUTOR de pe Wikipedia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Drepturi_de_autor

Brevete de invenţie Prin brevetul de invenţie se acordă drepturi de proprietate inventatorilor unor produse noi şi folositoare, garantând deţinătorului brevetului de invenţie dreptul exclusiv la exploatarea comercială a invenţiei respective pentru o anumită perioadă de timp (în general 20 de ani după data depunerii cererii de bre147

vet). În trecut brevetele de invenţie asigurau drepturi legate de invenţia unor maşini (de exemplu echipamente), procese (de exemplu procedee de fabricare), materiale şi proiectare de produse (brevetarea design-ului). În ultima vreme brevetele de invenţie se eliberează pentru un domeniu mai larg de invenţii, inclusiv pentru programe de calculator, metode şi practici comerciale, alocări de fonduri, sisteme de plăţi, procedee de facturare, sau chiar pentru organisme vii modificate. În majoritatea ţărilor dreptul exclusiv garantat constă în interzicerea pentru alte persoane decât deţinătorul brevetului fabricarea, folosirea, vânzarea sau punerea la vânzare şi importul invenţiei respective.

Spre deosebire de drepturile de autor, drepturile de brevet pot fi exercitate doar după ce în urma cererii inventatorului guvernul îi acordă aceste drepturi după constatarea faptului că invenţia respectivă

satisface toate criteriile necesare eliberării brevetului. După obţinerea drepturilor de brevet, inventatorul va avea dreptul exclusiv la fabricarea, distribuirea şi folosirea invenţiei. Drepturile de brevet împiedică celealte părţi să obţină beneficii comerciale din invenţia care constituie obiectul brevetului de invenţie.

Mărci înregistrate Mărcile înregistrate sunt însemne comerciale distinctive folosite pentru a identifica un produs sau serviciu în faţa consumatorilor.

Teoretic, mărcile înregistrate pot apărea în orice formă, însă în general ele sunt cuvinte, logo-uri, simboluri şi muzică. Funcţia primordială a mărcilor înregistrate este identificarea exclusivă a originii sau a originii comerciale a busurilor şi serviciilor. Astfel, marca înregistrată indică originea sau funcţionează ca un simbol al originii.

Prin folosirea unei mărci înregistrate proprietarul acesteia încearcă să-şi valorifice drepturile sau interesele prin împiedicarea folosirii neautorizate a mărcii înregistrate (de exemplu numele, logo-ul, prefixul, culorile firmei, etc.) 3.

Între drepturile asigurate de legile care reglementează folosirea mărcilor înregistrate se numără protecţia legală a mărcilor înregistrate asociate cu produse şi servicii. Prin aceste legi mărcile înregistrate sunt protejate în faţa unor utilizări care ar avea ca rezultat inducerea în eroare a consumatorului în ceea ce priveşte identificarea produsului şi a serviciului sau care ar duce la diminuarea valorii economice a mărcii.

Pentru mai multe informaţii consultaţi pagina Marcă înregistrată de pe Wikipedia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Marcă_înregistrată

148

Secrete de afaceri Secretul de afaceri este o formulă, o practică, un proces, un instrument, un model sau o colecţie de date folosită de către o firmă pentru a obţine avantaj faţă de alţi concurenţi care îşi desfăşoară activitatea în cadrul aceleiaşi ramuri industriale sau categorii profesionale. Existe sisteme juridice unde se referă la aceste secrete prin termenul "informaţii confidenţiale", în timp ce în cadrul altor sisteme ele sunt privite ca o formă specifică a informaţiilor confidenţiale 4.

O firmă poate să-şi protejeze informaţiile confidenţiale prin obligarea angajaţilor să semneze clauze de neconcurenţă şi confidenţialitate. Legile care reglementează protecţia informaţiilor confidenţiale asigură un monopol permanent asupra informaţiei secrete, spre deosebire de brevetul de invenţie care expiră

după un anumit timp. Însă, în lipsa unei protecţii formale, orice parte terţă poate să-şi copieze şi s-o folosească informaţia secretă după descoperirea acesteia.

Termenii prin care se defineşte un secret de afaceri diferă de la un sistem juridic la altul (ca şi tipurile de informaţii care pot fi tratate ca secrete de afaceri).

Totuşi, în pofida interpretărilor diferite, există trei factori care apar în fiecare definiţie: secretul de afaceri este o informaţie care: • În general nu este cunoscută de o parte relevantă a publicului larg, • Asigură posesorului un fel de beneficiu economic (forma acestui benefit de obicei nu este cunoscută, însă este vorbă de mai mult decât valoarea pur economică a informaţiei), • Se depun eforturi considerabile în vederea ţinerii în secret a informaţiei. • Secretele de afaceri nu sunt protejate de lege ca mărcile înregistrate sau brevetele de invenţie. Una din diferenţele cele mai importante ar putea fi ca protecţia unui secret de afaceri constă chiar în ţinerea în secret a acestuia. Reţelele, tehnologia informaţiei şi comunicării şi mediul digital au contribuit la schimbarea modului tradiţional de gestionare a cunoştinţelor.

Copyleft Copyleft este practica de a folosi legea drepturilor de autor pentru a înlătura restricţiile privind distribuirea copiilor sau versiunile modificate ale unei opere către alte persoane, asigurând totodată că aceste libertăţi vor fi transmise integral şi către utilizatorii versiunilor modificate ale operei.

Copyleft este realizat în general prin concesionare şi se foloseşte în cazul celor mai diferite tipuri de opere ale unor autori. În timp ce drepturile de autor în general restricţionează dreptul la realizarea şi distribui149

rea exemplarelor unor opere ale unui autor, copyleft foloseşte legile care reglementează drepturile de autor pentru a asigura fiecărei persoane care intră în posesia unui exemplar al operei unui autor dreptul să-l studieze, folosească, modifice şi distribuie atât opera autorului cât şi creaţiile realizate pe baza acestei opere. În mod normal astfel de concesionări se referă la toate versiunile operei destinate distribuirii. Pentru mai multe informaţii consultaţi pagina Copyleft de pe Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Copyleft

Domeniul public Domeniul public cuprinde un set de cunoştinţe şi inovaţii (mai opere de creaţie din domeniul literaturii,

artei, muzicii şi al invenţiilor) pentru care nicio persoană fizică sau juridică nu poate să-şi deţină drepturi de proprietate în cadrul unui sistem juridic. Aceste informaţii şi creaţii sunt considerate parte a unei moşteniri culturale şi intelectuale care, în general, poate fi folosită de oricine atât pentru a câştiga profit din ele, cât şi pentru scopuri non-profit. Se spune că o operă de creaţie se află în domeniul public când folosirea acesteia de către publicul larg nu este restricţionată de lege. De exemplu, o creaţie poate face parte din domeniul public dacă, potrivit legii, nu se stabilesc drepturi de proprietate asupra creaţiei respective sau dacă materialul este în mod specific exclus de sub prevederile legilor în vigoare. Datorită faptului că drepturile de proprietate sunt reglementate de legi naţionale, o operă se poate afla în domeniul public potrivit unui sistem juridic, iar într-un alt sistem ea ar putea aparţine proprietăţii private. De exemplu anumite opere literare fac parte din domeniul public în SUA, dar în UE sunt considerate proprietate privată şi invers.

Creative Commons Creative Commons (CC) este o organizaţie non-profit dedicată lărgirii domeniului de creaţii disponibile tuturor, în mod legal, atît pentru a fi utilizate ca atare cît şi pentru a constitui o parte a altor creaţii. Organizaţia a creat mai multe licenţe pentru drepturi de autor cunoscute sub numele de Licenţe Creative Commons. În funcţie de tipul lor, aceste licenţe restricţionează doar anumite drepturi în legătură cu

creaţia respectivă.Datorită faptului că drepturile de autor constituie o proprietate, potrivit legilor, este nevoie de obţinerea unei autorizaţii înaintea „folosirii” a unei creaţii protejate de drepturile de autor, dacă această folosire nu este una „legitimă”.

Pentru mai multe informaţii consultaţi pagina Creative Commons de pe Wikipedia http://ro.wikipedia.org/wiki/Creative_Commons

150

VIDEO În acest material video, sunt explicate toate ""Proprietate intelectuală - Protecţia ideilor

conceptele din această lecţie cu exemple de bune

noastre: Anupama Dias Abeygunawardene la

practici.

TEDxYouth@Colombo”

https://www.youtube.com/watch?v=FA9S8rzbfKQ

de TED Youth.

SFATURI ŞI TRUCURI Înainte de a proteja orice creaţie sau cunoştinţă realizată în cadrul echipei sau firmei Dvs., comparaţi metodele noi cu cele tradiţionale, şi alegeţi varianta cea mai convenabilă.

Analizaţi fiecare idee ca să puteţi alege forma de protecţie potrivită. Aveţi nevoie de bani pentru a vă proteja ideile prin metode tradiţionale. Aveţi grijă să investiţi în idei care vor deveni produse, proiecte sau servicii profitabile în viitor.

SUMAR: Diferite metode pentru gestionarea cunoştinţelor Metode noi şi tradiţionale folosite pentru protecţia proprietăţii intelectuale. Drepturi de autor, Brevete de invenţie, Domeniu public, Secrete de afaceri, Copyleft, Creative Commons

GÂNDIŢI-VĂ CUM AŢI RĂSPUNDE LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI: 

Am înţeles cum pot să-mi protejez creaţiile intelectuale, operele tangibile şi intangibile?



Înţeleg diferenţele dintre metodele tradiţionale de protecţie şi cele digitale?



Am înţeles esenţa metodelor netradiţionale ca de exemplu metoda Creative Commons?



Drepturile de proprietate intelectuală sunt într-adevăr esenţiale pentru dezvoltarea firmei mele?

RESURSE UTILE:

"Managing Intellectual Assets in the Digital Age by Jeffrey H. Matsuura“ COPYRIGHT in Wikipedia Trademarsk in Wikipedia Copyleft in Wikipedia Creative Commons in Wikipedia 151

IX.2. IDENTIFICAREA RISCULUI AICI VEŢI REUŞI A. să înţelegeţi trăsăturile generale ale procesului de "identificare a riscurilor" B. să cunoaşteţi importanţa acestui proces în vederea gestionării generale a riscurilor C. să găsiţi diferite metode pentru punerea în practică a procesului de identificare a riscurilor . Monastery of Agia Napa,

Cyprus

30 de minute

Identificarea riscurilor este un proces repetitiv în cadrul domeniului de gestionare a riscurilor care ajută companiile sau proiectele să găsească soluţii la riscurile care pot afecta calitatea şi reuşita proiectului.

Identificarea riscurilor este procesul prin care se determină riscurile care, potenţial, pot împiedica un program, o întreprindere sau o investiţie în atingerea obiectivelor propuse. Acest proces include documentarea şi comunicarea temerilor. Identificarea riscurilor este un proces absolut necesar pentru dezvoltarea şi succesul unei companii, şi de aceea trebuie să fie clar şi uşor de înţeles. Identificarea riscurilor este un proces fundamental şi critic în cadrul gestionării riscurilor.

Obiectivul identificării riscurilor constă în identificarea continuă a acelor evenimente care, în cazul în care se produc, vor avea impacte negative asupra proiectelor unei companii. Aceste riscuri pot proveni din interiorul proiectului sau din surse exterioare acestuia.

Identificarea riscurilor este un proces repetitiv. Există mai multe metode pentru identificarea riscurilor. Iată câteva aspecte importante:

- Examinarea documentelor - Tehnici de colectare a informaţiilor - brainstorming, metoda Delphi, interviul, analiza cauzei-rădăcină - Analiza listelor de control - proiecte similare anterioare, nivelul cel mai scăzut de RBS - Analiza ipotezelor - Tehnici de reprezentare grafică - diagramă cauză-efect, diagramă sistem-proces, diagrame de influenţă - Analiză SWOT - Opinia experţilor 152

Pentru identificarea riscurilor legate de neînţelegeri şi/sau de absenţa unor definiţii în cadrul unui proiect este necesară o examinare temeinică a documentelor proiectului. După examinarea documentelor se colectează informaţii prin organizarea unor activităţi de brainstorming şi interviuri cu diferiţi actori, etc. în vederea identificării problemelor. Apoi trebuie întocmită o listă a riscurilor identificate pentru a avea o imagine clară asupra drumului care trebuie parcurs. Procesul poate fi încheiat cu o analiză SWOT şi cu cererea opiniei unui expert, care vor contribui la o identificare şi mai clară a riscurilor. Acest proces trebuie aplicat în cazul fiecărui proiect şi din când în când trebuie pus în practică şi la nivelul stabilirii politicii firmei respective.

După identificarea riscurilor (la care adesea se referă şi prin termenul "analiza riscurilor") începe procesul de gestionare a riscurilor. Avem la dispoziţie mai multe unelte care ne ajută în identificarea şi analiza riscurilor, din care putem alege în funţie de sectorul, mărimea şi activitatea firmei.

Această lecţie nu prezintă toate metodele care ne stau la dispoziţie, însă are ca scop să atragă atenţia asupra importanţei identificării corespunzătoare a riscurilor care apar în cadrul proiectelor şi să vă ajută cu referinţe şi lucrări despre diferitele metode de analiză a riscurilor.

VIDEO Identificarea şi evaluarea riscurilor, de Iyad

Metodele de identificare a riscurilor.

Mourtada

https://www.mitre.org/publications/systems-

Acest video vă explică pe înţelesul tuturor procesul

engineering-guide/acquisition-systems-engineering/

de identificare şi evaluare a riscurilor.

risk-management/risk-identification

https://www.youtube.com/watch?v=vg-jARMqIHA

SFATURI ŞI TRUCURI: Observaţi proiectul Dvs. în mediul său propriu şi faceţi o scurtă analiză SWOT; Alegeţi metoda cea mai potrivită care poate fi aplicată pentru protecţia Dvs.; Decideţi dacă aveţi nevoie de ajutorul unor experţi externi pentru realizarea analizei.

153

diferitelor metode de identificare a riscurilor.

SUMAR: 

Înţelegerea importanţei identificării riscurilor.



Cunoaşterea modalităţilor de căutare şi găsire a



A fi conştient de necesitatea identificării riscurilor în cadrul firmei Dvs.

GÂNDIŢI-VĂ CUM AŢI RĂSPUNDE LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI



Am înţeles importanţa identificării şi detectării riscurilor în cadrul firmei în care lucrez?



Am nevoie de ajutor extern pentru identificarea riscurilor?



Există cultura necesară în cadrul firmei pentru evitarea sau cel puţin identificarea riscurilor?

RESURSE UTILE: Risk identification by MITRE SE. Risks Analysis in Wikipedia.

METODE DE MANAGEMENT A RISCURILOR AICI VEŢI REUŞI: A. să înţelegeţi principalele metode de gestionare a riscurilor; B. identificaţi cele mai potrivite metode de gestionare a riscurilor pentru afacerea Dvs.

Întotdeauna există şansa ca ceva să nu meargă bine. Lucrurile pentru care există posibilitatea să nu meargă bine se numesc riscuri, iar un manager înţelept încearcă să le Hadjigeorgakis Kornesios House, Cyprus

identifice din timp ca să poată lua măsuri pentru combaterea lor. Gestionarea riscurilor este o activitate continuă, ceea ce înseamnă că trebuie să le identificaţi şi înregistraţi neîntrerupt pe toate riscurile în momentul în care apar. 154

30 de minute

Identificarea şi evaluarea riscurilor este un bun început, însă este tot atât de important să ştiţi cum să le gestionaţi eficient. Există 5 metode principale de gestionare a riscurilor: acceptarea, evitarea, transferul, atenuarea şi exploatarea.

1. Acceptarea Acceptarea riscului înseamnă că deşi l-aţi identificat şi înregistrat, nu aveţi de gând să luaţi nicio măsură. Pur şi simplu acceptaţi faptul că poate să se întâmple oricănd şi decideţi să vă ocupaţi cu el când va fi cazul. Această strategie este bună în cazul unor riscuri foarte mici. Elaborarea unei strategii de management al riscurilor necesită mult timp, aşadar, de multe ori este mai convenabil din punctul de vedere al gestionării resurselor, să nu luăm nicio măsură pentru întâmpinarea riscurilor minore. Acceptarea riscului este o strategie obişnuită la companiile farmaceutice, când se lucrează la elaborarea unor medicamente noi. Costurile de cercetare şi dezvoltare nu vor depăşi câştigul potenţial obţinut prin vânzarea noului medicament, deci riscul este considerat acceptabil.

2. Evitarea Există şi posibilitatea să elaboraţi planuri pentru evitarea riscului. Această strategie este bună în cazul unor riscuri ale căror impact potenţial asupra proiectului Dvs. este mare. De exemplu o firmă poate refuza achiziţionarea unei clădiri care ar servi ca locaţie pentru un nou punct de desfacere cu amănuntul, dacă posibilitatea ca noua locaţie nu va realiza un câştig suficient de mare pentru acoperirea costurilor clădirii reprezintă un risc mare. Un spital poate să evită aplicarea unor proceduri cu risc ridicat pentru pacienţi. Deşi evitarea riscurilor este o metodă simplă pentru diminuarea impactului ameninţărilor potenţiale

asupra firmei, strategia poate cauza pierdere de venituri. 3. Transfer

Transferul este strategia de gestionare a riscurilor când decideţi să transferaţi impactul şi management-ul riscului respectiv către altcineva. În general transferul riscurilor are loc sub forma plăţii unui premiu către o companie de asigurări pentru serviciile de protecţie împotriva pierderilor financiare substanţiale. De exemplu o asigurare de bunuri 155

imobiliare oferă firmei protecţie împotriva pierderilor financiare cauzate de daune la clădiri şi la alte dotări. Dacă transportaţi echipamente şi vehiculul suferă un accident, compania de asigurări va fi obligat să inlocuiască echipamentul avariat. În cazul în care compania de asigurări sau contractantul intră în faliment sau ajunge în faţa tribunalului, riscul original probabil va reveni primei părţi. Poliţa de asigurare prevede că în cazul unui accident sau apariţiei evenimentului asigurat se va plăti o compensaţie proporţională cu suferinţa/dauna cauzată.

4. Atenuare Atenuarea riscului este metoda folosită cel mai des, mai ales când riscurile nu pot fi evitate. Metoda este uşor de înţeles şi poate fi pusă în practică cu uşurinţă. Atenuarea înseamnă că limitaţi impactul riscului

sau probabilitatea apariţiei riscului. De exemplu dacă doriţi să lansaţi un produs nou şi echipa de vânzare trebuie să demonstreze produsul, există riscul ca echipa nu va cunoaşte produsul respectiv şi nu va putea organiza o demonstraţie reuşită. Ca urmare, vor vinde mai puţin şi vor realiza câştiguri mai mici. În această situaţie strategia de atenuare constă în organizarea unui curs de formare pentru membrii echipei. Chiar în acest caz va exista şansa că nu vor înţelege pe deplin caracteristicile produsului, dar impactul riscului va fi redus, deoarece majoritatea echipei va fi pregătită să demonstreze în mod eficient calităţile noului produs. Puteţi atenua atât impactul însuşi, cât şi posibilitatea apariţiei riscului.

5. Exploatare Acceptarea, evitarea, transferul şi atenuarea sunt procedee folositoare în cazul în care riscul are un impact negativ asupra proiectului. Dar ce se întâmplă când riscul are impact pozitiv? De exemplu în cazul în care produsul nou devine atât de popular încât nu avem destul personal pentru a ţine demonstraţiile. Avem de a face cu un risc pozitiv - apariţia căruia ar avea efecte benefice asupra proiectului şi asupra firmei. În acest caz dorim să maximalizăm şansa apariţiei riscului! În astfel de situaţii trebuie să aplicăm strategia exploatării. Căutaţi soluţii pentru înlesnirea apariţiei

riscului şi/sau pentru creşterea impactului acestuia. De exemplu puteţi să organizaţi cursuri de formare pentru un număr mai mare de personal în urma cărora veţi putea organiza mai multe demonstraţii de produs. De asemenea, puteţi să desfăşuraţi activităţi de marketing în vederea creşterii şansei de a se manifesta interes mărit faţă de produsul nou.

Probabil veţi folosi o combinaţie a acestor tehnici, alegând strategiile care pot fi aplicate cu succes în cadrul proiectului.

156

VIDEO "Protecting Your Business: Risk Management

"Business As Usual Risk Management" - vizionaţi

Planning" de Dr. Christine Taylor Berry, Director al

acest scurt desen animat despre noţiunile de bază a

Institutului pentru Studii de Asigurări în cadrul

management-ului riscurilor

Universităţii din Louisiana, Monroe College of

https://www.youtube.com/watch?v=6U9e2eurhD8

Business

"Facing the future of risk - Managing business risk

https://www.youtube.com/watch?v=vjvlANNgGW8

to take opportunities and grow" de PwCUK https://www.youtube.com/watch?v=8AKhHYmBEiY

SFATURI ŞI TRUCURI - Elaboraţi un plan de gestionare a riscurilor şi astfel veţi pierde mai puţin timp cu rezolvarea problemelor şi veţi avea mai mult timp la dezvoltarea afacerii Dvs.. - Dezbateţi cu colegii planurile de gestionare a riscurilor şi pregătiţi-i la ce trebuie să facă în cazul unei situaţii de criză. - Încheiaţi o asigurare de răspundere generală pentru a vă proteja afacerea, dar să nu vă bazaţi doar pe asigurare. - Acceptarea riscurilor este o strategie bună în cazul

SUMAR:

- Nu este suficient să identificaţi riscurile potenţiale, riscurilor minore, sau în cazul în care costurile pretrebuie să ştiţi cum să le gestionaţi

venirii acestuia sunt mai mari decât pagubele cau-

- Există 5 metode principale de gestionare a

zate de apariţia riscului.

riscurilor, dar strategiile de gestionare a riscurilor

- Atenuarea sau limitarea impactului unui risc este

diferă în cazul fiecărei afaceri

tehnica cea mai răspândită

- Evitarea riscurilor poate cauza pierderi de câştig

GÂNDIŢI-VĂ CUM AŢI RĂSPUNDE LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI: Care sunt metodele de gestionare a riscurilor? Care sunt metodele folosite în afacerea mea? De ce?

RESURSE UTILE: The six ways of dealing with risk (by Jan Husdal) See some examples of risk mitigation Risk management guide for small to medium businesses (by CPA Australia) 157