eSkills Manifesto Ro

MANIFESTUL COMPETENŢELOR DIGITALE

Cuprinde contribuţii ale unor personalităţi din sfera politicului, educaţiei, cercetării şi economiei

Lucrarea a fost redactată de European Schoolnet şi DIGITALEUROPE, în cadrul campaniei „Competenţe digitale pentru locuri de muncă 2014”.

Campania „Competenţe digitale pentru locuri de muncă 2014” este o iniţiativă a Comisiei Europene, fiind finanţată în cadrul programului UE pentru Competitivitatea întreprinderilor şi IMM-urilor (COSME) şi organizată în colaborare cu Marea coaliţie a UE pentru locuri de muncă digitale.

Principalele persoane de contact din cadrul Comisiei Europene sunt: André Richier, administrator principal, departamentul „Tehnologii generice esenţiale şi economia digitală”, Direcţia Generală „Întreprinderi şi industrie” Alexander Riedl, vicepreşedinte, departamentul „Baze de cunoştinţe”, Direcţia Generală „Reţele, conţinut şi tehnologie”

Editor:

European Schoolnet (EUN Partnership AISBL) Rue de Trèves 61, Bruxelles, 1040, Belgia

Design, tehnoredactare computerizată şi tipar :

Hofi Studio, Cehia

Publicată:

octombrie 2014

ISBN:

Lucrarea a fost publicată cu respectarea clauzelor din licenţa Creative Commons Attribution 3.0 Unported (http://creativecommons.org/licenses/by/3.0/).

CUPRINS Cuvânt înainte Introducere

5

O imagine de ansamblu

7

Capitolul 1 Locurile de muncă digitale ale viitorului

15

Capitolul 2 Funcţia IT bazată pe valori

21

Capitolul 3 Impactul globalizării

29

Capitolul 4 Provocarea conducerii digitale

35

Capitolul 5 Noul învăţământ inovator

41

Capitolul 6 Noii specialişti în sfera digitală

49

Capitolul 7 Marea coaliţie pentru locuri de muncă digitale

56

Capitolul 8 O viziune asupra viitorului

59

Biografiile colaboratorilor

65

Bibliografie şi referinţe

70

3

4

Manifestul competenĹŁelor digitale

INTRODUCERE La orizontul istoriei europene se prefigurează un nou moment de cotitură. Cea de-a treia revoluţie industrială este în plină desfășurare, iar acţiunile noastre vor stabili locul Europei în noua economie emergentă. Participarea la era digitală nu presupune doar adoptarea celor mai noi tehnologii, ci și promovarea unei atitudini îndrăzneţe, stimularea încrederii în viitor și susţinerea spiritului antreprenorial.

Trebuie să redescoperim pasiunea pentru progres pe care o întruchipa cândva Europa, aceeași pasiune care o însufleţea când și-a trimis corăbiile în jurul lumii și a inventat lumea modernă.

De asemenea, trebuie să regândim educaţia, de la modul în care învăţăm la modul în care gândim, lucrăm și trăim împreună.

Toate aspectele menţionate mai sus ne sunt la îndemână. Avem capacitatea de a le pune în practică.

Europa este un spaţiu fundamental de inovare în lumea de astăzi, precum și cea mai mare sursă de publicaţii știinţifice. Aceste atuuri unice merită valorificate dintr-o perspectivă nouă. Trebuie să ne regândim cultura, devenită prea academică, prea imobilă și prea centralizată, astfel încât să putem încredinţa cheile viitorului nostru celor care petrec mai mult timp concretizând imposibilul decât ajustându-și următorul pas.

Era digitală ne oferă o ocazie unică. Aceasta nu se limitează, nici pe departe, la o tehnică anume, ci prevestește o cultură cu totul nouă. Ca să ne facem o idee, e suficient să observăm ușurinţa cu care anumiţi antreprenori trec de la sisteme de plată la rachete purtătoare sau mașini electrice.

Această nouă cultură poate fi mai ușor accesată prin studiul codurilor și al structurilor complexe. Alături de colaborarea agilă și descentralizată dintre părţile interesate, aceasta va contribui la conturarea unor tipuri de creativitate cu adevărat inovatoare.

Gilles Babinet Campion digital al Franţei

INTRODUCERE

5

6

Manifestul competenĹŁelor digitale

O IMAGINE DE ANSAMBLU Excelenţa şi inovarea au devenit esenţiale De Bruno Lanvin Ideea unei Europe definite drept o „utopie realistă” se confruntă cu un adevărat test de rezistenţă. Deși are, indubitabil, un caracter global, criza actuală îmbracă forme diferite, în funcţie de meridianele pe care se manifestă. Este pentru prima dată în istoria modernă când o criză erupe într-un moment în care principala economie producătoare nu este și principala economie consumatoare. De asemenea, este pentru prima dată în istoria modernă când avantajele competitive internaţionale rezidă în factori care au foarte puţin în comun cu talentul nativ, cu geografia și cu avantajele tehnologice durabile.

O perpetuă necesitate stringentă Într-un mediu atât de dinamic, Europa este presată să identifice bazele viitoarei sale prosperităţi. În ultimul deceniu, Europa a făcut câteva alegeri strategice în această privinţă: printre acestea se numără dezvoltarea unei economii competitive și incluzive și plasarea în avangarda protecţiei mediului și inovării. Criza actuală face aceste alegeri și mai costisitoare, dar și mai valoroase. Astăzi, puţine date ilustrează mai bine această necesitate stringentă perpetuă decât valoarea fără precedent a ratei șomajului în rândul tinerilor (definite ca persoane cu vârsta între 15 și 24 de ani), valoare ce atingea 24% la finele anului 2013 (vezi graficul de mai jos). Aceeași sursă indică o rată a șomajului în rândul tinerilor de 8% în SUA și de 5% în Japonia.

O IMAGINE DE ANSAMBLU

7

Rata șomajului în UE-28 și ZE (Zona euro)-17, ajustată sezonier, ianuarie 2000 - iulie 2013

Sursa: Eurostat 2014

Această necesitate stringentă se corelează cu impresia tot mai pregnantă că noile tehnici de producţie, noile tipare de consum și noile comportamente reprezintă un teren fertil pentru o „redresare economică generatoare de locuri de muncă” a Europei, fără a-i compromite ambiţia de a deveni un lider mondial în domeniile productivităţii, inovării și incluziunii. În acest context, tehnologiile informaţiei și comunicaţiilor (TIC) și competenţele digitale devin un element esenţial în cadrul analizelor și politicilor ce vizează redresarea economică durabilă și generarea de locuri de muncă în Europa.

Un orizont nou de oportunităţi Progresele obţinute în domeniul informaţiilor și al reţelelor (printre care amintim de „cloud computing”, date masive, mijloace de socializare, Internet mobil și convergenţă) necesită noi competenţe și creează oportunităţi uriașe pentru cei ce le vor valorifica și stăpâni primii.

Capitolele următoare oferă date despre nivelurile actuale și prognozate ale cererii și ofertei de competenţe digitale. Datele evidenţiază un deficit persistent la nivelul întregii Europe: combinaţia dintre rata ridicată a șomajului și oferta semnificativă de locuri de muncă neocupate în „sfera competenţelor digitale” rămâne unul dintre cele mai frapante paradoxuri din peisajul pieţei muncii europene.

8

Manifestul competenţelor digitale

Există momente când alegerea celei mai bune strategii de abordare a problematicii competenţelor digitale este la fel de importantă ca adoptarea instrumentelor și proceselor de soluţionare a acesteia. Pe măsură ce competitivitatea globală este tot mai antrenată de cunoaștere și inovaţie, devine tot mai clar faptul că Europa trebuie să profite de atuurile sale (de exemplu, sectorul TIC și economia bazată pe cunoaștere) pentru a beneficia de avantaje de durată similare, pe scena internaţională. Cu toate acestea, adaptarea calităţii și structurii forţei de muncă europene la provocările și oportunităţile generate de ascensiunea economiei mondiale bazate pe cunoaștere rămâne o problemă care, dacă nu va fi abordată corespunzător, ar putea periclita viitorul celorlalte eforturi de conturare a viitorului de putere globală și model de „competitivitate și incluziune” al Europei. În aceasta rezidă și provocarea generată de competenţele digitale pentru secolul 21.

O verigă esenţială lipsă, atât intern, cât şi extern Există un larg consens printre părţile interesate cu privire la rolul esenţial pe care-l au competenţele digitale în stimularea competitivităţii, productivităţii și inovaţiei, precum și a profesionalismului și capacităţii de inserţie profesională a forţei de muncă europene. Se face simţită nevoia unor măsuri de corelare a cunoștinţelor, abilităţilor, competenţelor și inventivităţii managerilor, profesioniștilor și utilizatorilor TIC cu cele mai înalte standarde internaţionale, precum și de continuă actualizare a acestora, în cadrul unui proces de educaţie continuă veritabilă.

Europa are nevoie de persoane competente digital atât pentru a asigura infrastructura, cât și pentru a o folosi. Astfel, societatea competentă digital este precursoarea societăţii bazate pe cunoaștere. În absenţa unui volum suficient de competenţe digitale la nivelul populaţiei Europei, investiţiile realizate și planificate în infrastructură (de ex., în Internet de bandă lată) nu vor genera veniturile scontate. Din punctul de vedere al industriei de profil, este de asemenea clar că un deficit substanţial, continuu, de specialiști IT periclitează grav succesul economiei europene. Acest deficit afectează dezvoltarea industriilor de înaltă tehnologie și încetinește ritmul inovării, care, la rândul lor, influenţează oferta de locuri de muncă și productivitatea industriilor conexe. În consecinţă, deficitul de profesioniști IT slăbește capacitatea Europei de a concura la nivel global.

Pe plan intern, astfel de deficite constituie o ameninţare la adresa implementării Pieţei Digitale Unice.

Competenţele digitale sunt esenţiale pentru competitivitatea, creşterea economică şi crearea de locuri de muncă în Europa În septembrie 2007, în urma unor ample consultări și discuţii cu părţile interesate și statele membre, în cadrul Forumului european al competenţelor digitale, Comisia Europeană a adoptat un comunicat vizând „ Competenţele digitale pentru secolul XXI: Stimularea competitivităţii, creșterii economice și creării de O IMAGINE DE ANSAMBLU

9

locuri de muncă”, care cuprinde o strategie europeană pe termen lung în domeniul competenţelor digitale. Statele membre au salutat strategia cu ocazia concluziilor Consiliului Concurenţei din noiembrie 2007. Părţile interesate au salutat și agenda pe termen lung a competenţelor digitale. Industria de profil a înfiinţat Comitetul director al industriei competenţelor digitale, cu scopul de a contribui la implementarea strategiei. Un studiu conex a evidenţiat faptul că politicile naţionale în domeniul IT au tendinţa de a se axa pe formarea de competenţe TIC de bază. Formarea de competenţe IT aprofundate este adesea încadrată în politicile ce vizează educaţia vocaţională continuă. Rezultatele studiului au relevat că nouă ţări aveau în vigoare politici vizând formarea de competenţe aferente comerţului electronic. Douăzeci și șase de ţări promovau politici ce vizau dobândirea competenţelor digitale de către utilizatori, iar 11 ţări (Danemarca, Franţa, Germania, Ungaria, Irlanda, Malta, Spania, Portugalia, România, Regatul Unit și Turcia) promovau politici ce vizau în mod concret formarea de competenţe digitale la nivelul profesioniștilor. Studiul a identificat un total de 45 de iniţiative care vizau în mod concret formarea de competenţe la profesioniștii IT. Implementarea strategiei UE în materie de competenţe digitale a făcut progrese importante. A fost redactat un Cadru european al competenţelor digitale, a fost lansat un portal european al carierelor bazate pe competenţe digitale, alături de câteva parteneriate multipartite la nivel înalt. Între timp, au fost lansate noi activităţi. Printre acestea se numără acţiunile ce vizează cererea și oferta (inclusiv redactarea de prognoze), în scopul anticipării schimbărilor, aprofundarea Cadrul european al competenţelor digitale, promovarea mijloacelor de stimulare financiară și fiscală relevante. În acest context, „Săptămâna paneuropeană a competenţelor digitale” a reprezentat o importantă campanie de sensibilizare a opiniei publice, menită să promoveze competenţele digitale, să faciliteze schimbul de experienţă, să stimuleze cooperarea și să mobilizeze părţile interesate.

Pe măsură ce Europa face încă eforturi să iasă din criză, concluziile din 2007 capătă o nouă dimensiune: rata șomajului în sectorul IT a fost mereu mult inferioară ratei totale a șomajului. Acest fapt evidenţiază faptul că stimularea creșterii sectorului IT (și al competenţelor digitale) merită să fie luată în consideraţie ca instrument de reglementare contraciclic, capabil să genereze redresarea economică menţionată anterior.

Pe mâna Europei în competiţia globală pentru specialişti Plecând de la paradigma piramidei competenţelor, elaborată de INSEAD, Europa trebuie să facă faţă provocărilor la fiecare dintre cele trei niveluri: (1) alfabetizare și competenţe de bază, printre care se numără competenţele digitale, matematica și știinţele (inclusiv programarea);

10

Manifestul competenţelor digitale

(2) competenţele profesionale necesare pe piaţa muncii, dobândite prin educaţie formală, dar și, tot mai des, la locul de muncă;

Niv elul 3

(3) aptitudini specifice economiei globale bazate pe cunoaștere (EGC), mai puţin tangibile, dar care presupun abilităţi de conducere și de anticipare a schimbărilor, esenţiale pentru demersul inovator.

Aptitudini specifice economiei globale bazate pe cunoaştere

Niv el

ul 1

Niv elul 2

Aptitudini EGC

Competențe profesionale

Competențe profesionale

Alfabetizare și competențe de bază (matematică, științe, alfabetizare TIC)

Alfabetizare și competențe de bază

Europa investește mult mai puţin în învăţământul superior decât Statele Unite și Japonia. Un studiu realizat de Economist Intelligence Unit (EIU) a nominalizat Statele Unite, Singapore, Regatul Unit, Irlanda și Coreea de Sud drept ţările cu cele mai bune rezultate în formarea de specialiști IT. EIU afirmă că secretul succesului înregistrat de aceste ţări constă în creșterea substanţială a numărului de studenţi, inclusiv la facultăţile de știinţă și inginerie. De asemenea, au universităţi și institute tehnologice de talie internaţională, care nu își înzestrează absolvenţii doar cu competenţe tehnice, ci și cu unele comerciale și manageriale.

Implementarea şi consolidarea agendei digitale europene În 2010, Comisia Europeană a adoptat în mod oficial Agenda digitală pentru Europa, document ce evidenţiază șapte direcţii prioritare de acţiune: crearea unei pieţe digitale unice, un grad mai mare de interoperabilitate, stimularea încrederii și securităţii pe Internet, acces mai rapid la Internet, mai multe investiţii în cercetare și dezvoltare, stimularea competenţelor aferente alfabetizării digitale și a incluziunii, utilizarea tehnologiilor informaţiei și comunicaţiilor în scopul soluţionării unor probleme cu care se confruntă societatea, cum ar O IMAGINE DE ANSAMBLU

11

fi, de exemplu, schimbările climatice și îmbătrânirea populaţiei. Printre avantajele ce derivă din aceste măsuri se numără metode mai simple de plată și facturare electronică, implementarea rapidă a telemedicinii și surse de iluminat cu randament energetic superior. În domeniul competenţelor digitale și incluziunii digitale, Comisia Europeană își propune: • Să promoveze e-leadership-ul și profesionalismul în sectorul TIC, în vederea creșterii numărului de specialiști europeni, precum și în vederea stimulării competenţelor și mobilităţii profesioniștilor TIC din Europa.

• Să susţină conceperea de instrumente online pentru identificarea și recunoașterea competenţelor profesioniștilor și utilizatorilor TIC, în raport cu Cadrul european al competenţelor digitale și cu EUROPASS. • Să promoveze o prezenţă mai mare a femeilor în cadrul forţei de muncă TIC. • Să facă din alfabetizarea digitală o prioritate a reglementărilor Fondului social european (2014-2020).

• Să propună indicatori paneuropeni de cuantificare a competenţelor digitale și alfabetizării media.

Se observă cu ușurinţă că tipologia descrisă mai sus (piramida competenţelor digitale) poate fi transpusă nemijlocit în fiecare dintre aceste direcţii de acţiune. Dificultatea constă în implementarea acesteia într-o manieră consecventă de către toate instituţiile europene și guvernele naţionale.

E timpul să luăm măsuri - Inovare în excelenţă şi excelenţă în inovare În ultimii ani, mai multe părţi interesate (cu precădere din industria de profil) au recomandat cu insistenţă necesitatea unor măsuri urgente. Pe baza analizelor și datelor recente, următoarele măsuri au o relevanţă aparte: • În scopul de a evidenţia deficitul între cerere și ofertă, se vor întocmi statistici privind deficiturile de competenţe IT. Anual, vor fi redactate rapoarte Eurobarometru, care să surprindă percepţiile angajatorilor cu privire la competenţele digitale necesare în următorii trei – cinci ani.

• Se vor introduce măsuri de stimulare a cadrelor didactice, astfel încât să-și perfecţioneze cunoștinţele IT și să-și modernizeze metodele de predare și astfel să încorporeze predarea/învăţarea digitală în demersul didactic clasic. Se pot introduce certificate care să ateste nivelul de competenţe digitale deţinut de profesori.

12

Manifestul competenţelor digitale

• Comisia Europeană ar trebui să înfiinţeze și să finanţeze concursuri interșcolare, paneuropene, de matematică și știinţe, pentru a recompensa astfel valoarea.

Mai mult, este clar că problema competenţelor digitale comportă atât o dimensiune calitativă, cât și una cantitativă. Europa are nevoie de specialiști IT de înaltă calificare, care să corespundă nevoile angajatorilor. Modelul tradiţional „întâi școală, apoi serviciu” își pierde din relevanţă pe măsură ce crește volatilitatea pieţei. Angajatorii și cadrele didactice trebuie să colaboreze strâns, pentru a implementa un cadru de dobândire a competenţelor cu o viteză de reacţie mult mai mare (de ex., capacitatea a învăţa „cum să înveţi”).

Strategia paneuropeană a competenţelor digitale nu se poate cantona doar într-un orizont de timp scurt. Problematica cererii și ofertei de competenţe digitale se va acutiza. Cererea de competenţe tradiţionale, aferente infrastructurii tehnologice, plus competenţe necesare unei forţe de muncă bazate pe cunoaștere și colaborare, este în continuă creștere. Și totuși, toate aceste recomandări sunt depășite de „imperativul inovării globale”, cu care se confruntă Europa. Competenţele digitale sunt o componentă esenţială a ecosistemului inovării. Cu alte cuvinte, Europa trebuie să exceleze la capitolul competenţelor digitale dacă vrea să rămână în fruntea cursei globale pentru inovaţie. Europa trebuie să exceleze pentru a inova. În egală măsură, Europa trebuie să-și îmbunătăţească sistemul de învăţământ și formare, pentru a da și atrage mai mulţi specialiști, cercetători, Competenţele digitale sunt profesioniști de înaltă calificare și mao componentă esenţială nageri. Pentru a excela, Europa trebuie a ecosistemului inovării. să inoveze în învăţământul superior, în educaţia continuă și în învăţământul de bază.

Recomandări - Nu e timp de pierdut Europa, per ansamblu, trebuie să dea dovadă de imaginaţie și să promoveze politici care să contracareze deficitele de competenţele digitale, deficite ce nu manifestă un caracter ciclic, ci unul structural. Criza actuală a tulburat într-o anumită măsură dezbaterea, având în vedere că nivelurile scăzute ale cererii au condus la concluzia eronată că decalajul de competenţe digitale se micșorează. Însă nu e decât o iluzie: dacă mediul de afaceri, autorităţile și mediul academic european nu reacţionează rapid, acest decalaj se va manifesta înzecit odată ce redresarea economică va prinde avânt. Economiile europene care nu vor profita de criză pentru a-și consolida capacitatea de a produce mai mulţi muncitori și manageri competenţi digital se vor trezi marginalizate în cursa pentru competitivitate globală bazată pe cunoaștere și orientată spre inovaţie.

O IMAGINE DE ANSAMBLU

13

Cererea totală și oferta de competenţe

Cererea de competenţe de pe piaţă Scenariul 2:

Îmbunătăţirea programelor școlare pentru competenţe digitale

Oferta de competenţe de pe piaţă

Deficitul de competenţe

Scenariul 1:

Nu se întreprinde nicio măsură

Timp

Înainte de criză

Criză

După criză

Sursa: Lanvin, B. și Fonstad, N. (2010), Strengthening e-Skills for Innovation in Europe (Consolidarea competenţelor digitale pentru inovare în Europa), INSEAD eLab, 2010.

Confruntaţi cu problema stringentă a șomajului în rândul tineretului european, necesitatea luării unor măsuri capătă noi înţelesuri. Am asistat doar la începutul revoluţiei digitale: viitorul său trebuie valorificat în beneficiul obiectivelor ample ale Europei (competitivitate incluzivă, dezvoltare inovatoare și durabilă), însă, în același timp, trebuie să rămânem ancoraţi în eforturile de soluţionare a nevoilor și așteptărilor curente ale cetăţenilor Europei. Oferindu-le capacitatea de a dobândi competenţe digitale, facem un pas mare către acest deziderat.

14

Manifestul competenţelor digitale

CAPITOLUL 1 Locurile de muncă digitale ale viitorului Impactul TIC asupra ocupării forţei de muncă Impactul valului actual de tehnologii asupra gradului de ocupare a forţei de muncă este un aspect important, însă necuantificat. Însă, după toate probabilităţile, ajustările necesare vor fi profunde, de lungă durată și dureroase. Din păcate, la momentul actual, nu avem de unde să știm dacă impactul și traiectoria acestui val tehnologic vor fi diferite de revoluţiile tehnologice anterioare. Pe scurt, impactul acestor schimbări asupra ocupării forţei de muncă și, ca urmare, asupra structurilor economice, politice și sociale, va fi unul pozitiv sau unul negativ? Cei care se liniștesc la gândul că revoluţia agrară și cea industrială nu au dus la creșterea ratei șomajului pe termen lung ar face bine să-și amintească cumplitele cutremure sociale care au însoţit aceste transformări (opera literară a lui Charles Dickens surprinde aceste realităţi). Indiferent care va fi ritmul schimbărilor sau rezultatul final al acestora, un lucru este sigur: muncitorii zilei de mâine vor avea nevoie de competenţe care să le permită să creeze valoare economică într-o lume în care porţiuni tot mai mari ale pieţei muncii vor fi înlocuite de automatizare, aplicaţii informatice și roboţi. Mai multe chestiuni complică însă această dezbatere.

Limitările datelor existente Analiza formală a impactului tehnologiei asupra creșterii economice și ocupării forţei de muncă este obstrucţionată de o serie de limitări ale datelor disponibile. Între tendinţele de creștere lente, observate la nivel macro, și ritmul mai rapid de creștere raportat de firme la nivel micro s-a produs o ruptură. Există o probabilitate foarte mare ca datele oficiale să nu reflecteze cu exactitate aportul sau rezultatele tehnologiei. De exemplu, capacităţile IT sunt aproximate, în mod obișnuit, prin investiţiile pe care firmele le fac în bunuri și servicii IT. Astăzi însă, firmele își procură, tot mai frecvent, o capacitate IT de mai bună calitate, la cerere, apelând la serviciile externe, de tip „cloud”, cum ar fi Salesforce și Google Apps, alocând mai puţine resurse financiare decât ar fi nevoie capacităţilor din cadrul firmei.

Datele macro mai relevă o „decuplare” a productivităţii și gradului de ocupare a forţei de muncă, pe de o parte, și a productivităţii și nivelului de salarizare, pe de altă parte (productivitatea continuă să crească, iar salariile și gradul de ocupare a forţei de muncă scad). Acest lucru adâncește fenomenul cunoscut drept „schimbare tehnologică generatoare de superstaruri”, în care tehnologia generează averi fabuloase, care însă revin doar foarte puţinor persoane. Un exemplu ar fi Facebook, care a generat averi impresionante pentru creatorii săi și un grup restrâns de persoane, însă nu a creat foarte multe locuri de muncă. Un alt exemplu CAPITOLUL 1 LOCURILE DE MUNCĂ DIGITALE ALE VIITORULUI

15

ar fi impactul pachetelor de aplicaţii precum TurboTax, care i-a îmbogăţit pe creatorii acestuia, însă i-a lăsat fără loc de muncă pe mulţi consultanţi fiscali.

De asemenea, există o foarte mare probabilitate ca transmiterea efectelor asupra datelor să se facă cu întârziere, deoarece este nevoie de timp ca tehnologiile să se răspândească și să fie absorbite într-atât încât impactul lor să poată fi cuantificat. În plus, învăţarea și absorbţia noilor procese tehnologice durează un timp și pot necesita reforme ale legislaţiei și o actualizare a competenţelor. Toate acestea întârzie apariţia efectelor asupra datelor. În sfârșit, clasificarea noilor tehnologii, meserii, sarcini și produse poate fi, de asemenea, complicată, dat fiind că ciclurile tehnologice se schimbă mult mai rapid decât sistemele oficiale de colectare a datelor. Toate aceste aspecte combinate fac foarte probabilă apariţia unei diferenţe semnificative între ceea ce se observă pe teren și rezultatele măsurătorilor din datele oficiale.

Absorbţia diferenţiată a noilor tehnologii în timp şi spaţiu Schimbările tehnologice se desfășoară într-un ritm fără precedent, însă se înregistrează diferenţe substanţiale în privinţa gradului de absorbţie a noilor tehnologii, în timp și spaţiu, la nivel instituţional, al firmelor și individual. De asemenea, diferenţele sociale și culturale imprimă diferenţe în ritmul de acceptare și absorbţie a schimbărilor tehnologice. Unele tehnologii ce desfiinţează locuri de muncă (de ex., casele de marcat automate din supermarketuri) nu au avut un impact uniform din cauza lipsei de acceptare socială. Unele firme s-au angajat să nu disponibilizeze muncitori din cauza tehnologiei și le-au repartizat acestora alte sarcini productive în cadrul organizaţiei.

Cu toate acestea, este din ce în ce mai important să face diferenţa între sarcini și locuri de muncă. Locurile de muncă presupun un conglomerat de diverse sarcini.

Un număr tot mai mare de sarcini, care intră în componenţa și locurilor de muncă de înaltă calificare, se pretează automatizării. Dacă pașii unei sarcini pot fi descriși formal și consemnaţi, există o mare probabilitate ca respectiva sarcină să fie automatizată cu ajutorul unei aplicaţii. Întrebarea cea mai profundă, care nu și-a găsit până acum răspuns, este cât la sută din sarcinile fiecărui loc de muncă, la nivelul întregii economii, vor ceda, într-un final, în faţa automatizării și câtă muncă vor mai presupune sarcinile rămase. În privinţa impactului tehnologiei asupra locurilor de muncă și a disponibilizării muncitorilor, este important să căutăm complementarităţi între oameni și utilaje, astfel încât oamenii să poate face acele lucruri care adaugă valoare unui mediu de lucru din ce în ce mai automatizat. Multe sarcini, care nu presupun rutină, ci creativitate, comunicare socială, empatie și lucrul cu informaţii noi și neformalizate, nu par să fie predispuse la automatizare în viitorul previzibil.

16

Manifestul competenţelor digitale

Diferenţe vizând înlocuirea locurilor de muncă Unele locuri de muncă sunt distruse, altele noi sunt create. Cu toate acestea, cel mai adesea, noile meserii necesită competenţe complet diferite de cele aferente meseriilor care dispar. Persoanele disponibilizate de la locurile de muncă dispărute nu au competenţele necesare pentru locurile de muncă nou create (de exemplu, atunci când roboţii înlocuiesc muncitorii de pe o linie de asamblare, va fi nevoie de cineva care să întreţină roboţii și software-ul care îi controlează pe aceștia, însă este puţin probabil ca locul de muncă să fie ocupat de unul dintre muncitorii disponibilizaţi). Echilibrul dintre locurile de muncă create și distruse în timpul acestei tranziţii rămâne de văzut și constituie subiectul unor dezbateri aprinse.

Este posibil ca, într-o fază incipientă, să dispară mai multe locuri de muncă decât vor fi create. Cu toate acestea, pe măsură ce ritmul de creștere economică se accelerează, cu ajutorul tehnologiei, este posibil să apară noi locuri de muncă, graţiei efectului „a doua rundă”. Acest lucru înseamnă că ajustările vor fi de durată și dureroase, iar un număr mare de muncitori disponibilizaţi vor trebui avuţi în vedere în timpul acestui proces.

Presiunile demografice existente și bine definite - printre care o populaţie în curs de îmbătrânire și pensionarea generaţiei postbelice - vor comprima piaţa muncii, cu precădere în ţările dezvoltate. Acest fenomen va crea fricţiuni și discrepanţe suplimentare între cererea și oferta de forţă de muncă. În același timp, firmele continuă să se plângă de o penurie de competenţe, deși acest aspect nu este, în general, confirmat de date (de exemplu, la nivel statistic, nu se observă o creștere a veniturilor pentru locurile de muncă care presupun competenţe deficitare) sau de propria evoluţie (firmele nu au semnalat faptul că deficitul de competenţe le-ar fi împiedicat să-și onoreze contractele). Cu toate acestea, este clar că în unele domenii de înaltă specializare, precum cercetătorii în domeniul datelor și inginerii de software, salariile cresc semnificativ.

Combinaţia factorilor menţionaţi aici va conduce - în lipsa unor măsuri de contracarare a deficitelor de competenţe - la perpetuarea discrepanţelor de pe piaţa muncii, iar modificarea nivelului cererii de competenţe va crește mult mai rapid decât în trecut.

Cererea de competenţe tehnice evoluează rapid Noţiunea de competenţe TIC, sau digitale, înglobează multe tipuri și niveluri de competenţe, cu un ritm de evoluţie foarte rapid, mai ales în cazul competenţelor tehnice de înaltă specializare. În mod tradiţional, acestea cuprind competenţele persoanelor care se ocupă de montarea infrastructurii propriu-zice (de la cei care montează cablurile la inginerii de reţea sau de sisteme de comunicaţii), dar și competenţe infrastructurii soft, necesare la utilizarea echipamentelor TIC (de la competenţe de bază, specifice alfabetizării TIC la competenţe de utilizare avansate).

CAPITOLUL 1 LOCURILE DE MUNCĂ DIGITALE ALE VIITORULUI

17

În plus, există o gamă largă de competenţe tehnice, care variază de la cele de bază (administrare de reţea, ingineri care oferă asistenţă, tehnicieni etc.) la cele avansate (ingineri de sistem, programatori, arhitecţi, dezvoltatori de sisteme, proiectanţi de sisteme de nivel înalt, proiectanţi experienţe utilizatori și vizualizare date, proiectanţi și arhitecţi de servicii, cercetători și ingineri în domeniul datelor). De asemenea, există o nevoie tot mai mare de persoane care îmbină competenţele tehnice cu cele de afaceri sau de e-leadership. Aceste seturi de competenţe îmbină competenţele de afaceri și interpersonale cu competenţele tehnice/cunoștinţele tehnologice. Aici intră, de exemplu, directorii ce dispun de cunoștinţe tehnice și înţeleg modul în care tehnologia poate impulsiona și transforma afacerea, care înţeleg că acest lucru presupune investiţii de amploare și o restructurare a companiei și care au forţa, talentul și curajul de a lua decizii de impact. Pe partea tehnică, ne referim la personalul tehnic care dispune de competenţe interpersonale, fiind capabil să identifice și să comunice conducerii modul în care tehnologia poate contribui la crearea de oportunităţi de afaceri.

Barierele care stau în faţa antreprenorilor digitali Și antreprenorii digitali sunt tot mai importanţi pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă, însă aceștia se confruntă cu un număr de bariere, cu precădere în Europa (Clayton și van Welsum, 2014). Printre acestea, se numără lipsa flexibilităţii și anvergurii, ca urmare a fragmentării pieţei provocată de reglementări (care limitează anvergura eforturilor de experimentare, inovare și asumare a riscurilor), dificultatea de a te extinde dincolo de graniţele naţionale, dificultatea de a obţine finanţare atât pentru firmele nou înfiinţate, cât și pentru cele care se extind (în special pentru iniţiativele mai inovatoare și mai riscante), absenţa „libertăţii de a da greș” (dificultatea de a încerca din nou după o primă sau mai multe eșecuri; această este o barieră în calea TIC, deoarece multe companii de succes au fost create după o serie de încercări eșuate, de către așa numiţii antreprenori în serie), absenţa armonizării, fiscalitatea și reglementările extrem de complicate, nesiguranţa dată de schimbările legislative (încercarea de a ţine pasul și a aplica schimbările legislative implică costuri mari pentru firme; în cazul firmelor mici, această tentativă este prohibitivă), dificultatea de a recruta peste hotare și politicile care avantajează firmele mari și/sau existente.

Antreprenorii care încearcă să funcţioneze într-un mediu tehnologic accelerat au nevoie de metode simple și fluide de a face afaceri, într-un mediu de afaceri dinamic și viguros. O altă premisă obligatorie este existenţa unei infrastructuri TIC accesibile, fiabile și de mare viteză, care, conjugată cu condiţii și reglementări comerciale optime, permite antreprenorilor din orice colţ al lumii să participe la economia globală. Aceasta le va permite să atragă „materie primă” din toată lumea, fie sub formă de specialiști, fie de cunoștinţe, să profite de funcţiile de sprijin la nevoie, însă le va deschide și pieţe pentru propriile produse.

18

Manifestul competenţelor digitale

Unele competenţe se demodează rapid Cine are responsabilitatea de a oferi economiei competenţele necesare? Având în vedere că tehnologia evoluează foarte rapid, unele competenţe s-ar putea demoda foarte rapid, o dată la 2, 3 ani, după spusele unora, iar în cazul unor competenţe de nișă (cum ar fi anumite limbajele de programare), poate chiar mai rapid. Această realitate are implicaţii profunde pentru oferta de asemenea competenţe: oamenii nu mai știu ce competenţe să-și formeze și/sau ezită să-și formeze competenţe care nu rămân valoroase/competitive o perioadă lungă de timp, firmele ezită să formeze oameni pentru că multe competenţe sunt fungibile și pot fi transferate altor companii, iar sistemele de învăţământ sunt prea încete pentru a se putea adapta la nevoi atât de schimbătoare. Se pune astfel întrebarea cui îi revine responsabilitatea de a recalifica oamenii și de a oferi forţei de muncă competenţele necesare.

Observaţiile de mai sus, combinate cu procentul tot mai mare de „forme de muncă alternative” (cu jumătate de normă, liberi profesioniști), sugerează faptul că efortul de calificare pare să treacă în grija persoanelor și mai puţin a firmelor sau a autorităţilor. Situaţia ar presupune însă un risc foarte mare, deoarece muncitorii nu par să investească prea mult în șansele lor de a rămâne atractivi pentru piaţă (va fi nevoie de o schimbare a mentalităţii, astfel încât oamenii să se adapteze la schimbări frecvente sau constante: nu se mai merge la școală pentru a te califica pentru o slujbă pe care o ai toată viaţa, ci va trebui să te adaptezi mereu la schimbări, ceea ce presupune educaţie continuă). În același timp, sistemul de învăţământ nu formează competenţe pentru o lume aflată într-o perpetuă schimbare, facilitată de tehnologie. Factorii de decizie par să implementeze măsuri care pot inhiba procesul de angajare, nereușind să elimine rigidităţile specifice pieţei muncii. Firmele par să pună un accent mai mare pe gestionarea activelor și pe solicitările pe termen scurt ale acţionarilor (în cazul firmelor mari), pe nevoia de a obţine profit și mai puţin pe gestionarea capitalului lor uman. Singura excepţie notabilă o reprezintă experimentul Școala 42 din Franţa.

Recomandări Acești șase factori creează presiuni societale, iar combinaţia lor poate fi extrem de distructivă. Murray și van Welsum (2014) denumesc acest fenomen „tripla ameninţare a tehnologiei informaţiei”. Progresele TIC propagă trei forţe distructive: inegalitatea veniturilor, subminarea forţei de muncă și viitorul muncii și subminarea politică și societală. Impactul tehnologiei asupra gradului de ocupare a forţei de muncă pare să genereze un nivel ridicat de îngrijorare, iar sentimentul că aceste consecinţe sunt nefaste și inevitabile este dominant. În același timp, nu există nicio dovadă oficială (analitică) care să justifice aceste temeri și care să confirme că acest val tehnologic ar fi diferit de ciclurile anterioare.

CAPITOLUL 1 LOCURILE DE MUNCĂ DIGITALE ALE VIITORULUI

19

Cu toate acestea, este clar că piaţa muncii este tot mai polarizată, că un număr tot mai mare de sarcini - inclusiv locuri de muncă bine plătite, aparţinând „muncitorilor din sfera cunoașterii” - s-ar putea să fie profund afectate de automatizare și există câteva dovezi (în SUA, de exemplu) care sugerează că, pe viitor, majoritatea ocupaţiilor cu ritm rapid de creștere sunt și cele mai prost plătite, ceea ce reprezintă o problemă cu precădere în societăţile bazate pe consum (dacă oamenii nu au bani să cheltuiască, creșterea se va opri).

Având în vedere multitudinea forţelor implicate și incertituUna dintre cele mai de dorit dinea faţă de efectele acestora calităţi pe care vor trebui să pe termen lung, singura recomandare pe care o putem face o aibă oamenii pe viitor este este să recunoaștem că vor flexibilitatea, adaptabilitatea, avea lor transformări și că acestea vor avea un ridicat potencapacitatea de a face faţă ţial disruptiv. Automatizarea unui mediu care se va adusă de aplicaţii și roboţi va schimba rapid. ocupa un loc tot mai important în viaţa noastră, prin urmare, secretul va fi să găsim complementarităţi în care oamenii pot adăuga valoare sistemelor automatizate în loc să concurăm cu acestea. După toate probabilităţile, sarcinile interpersonale, care presupun interacţiuni fizice și/sau faţă în faţă, își vor păstra importanţa, mai ales în raport cu schimbările stilului de viaţă și populaţiile în curs de îmbătrânire.

Mai mult ca probabil, una dintre cele mai de dorit calităţi pe care vor trebui să o aibă oamenii pe viitor este flexibilitatea, adaptabilitatea, capacitatea de a face faţă unui mediu care se va schimba rapid.

20

Manifestul competenţelor digitale

CAPITOLUL 2 Funcţia IT bazată pe valori Contează calităţile liderului Impactul digitizării este omniprezent: tehnologia informaţiei (IT-ul) este folosită pentru a transforma industria și alte sectoare ale societăţii. Odată cu apariţia internetului obiectelor, ritmul schimbărilor s-a accelerat și mai mult. Cu toate acestea, organizaţia care ar trebui să aibă privilegiul de a promova schimbarea într-o companie, funcţia IT, pare uneori prizoniera unui univers paralel. În esenţă, rolul funcţiei IT este de converti investiţiile IT, concretizate în oameni, procese și tehnologii, în valoare comercială, cu ajutorul utilizatorilor alfabetizaţi digital. Dar face ea acest lucru? IT este, probabil, cea mai animată resursă comercială pe care o au la dispoziţie organizaţiile de azi și, cu toate acestea, unele din practicile folosite pentru a gestiona și implementa IT-ul nu reușesc să-i pună în valoare întregul potenţial.

Institutul Innovation Value Institute, o organizaţie irlandeză înfiinţată de Universitatea Naţională Maynooth și Intel, în scopul de a contribui la transformarea managementului IT, demonstrează că, în multe companii, departamentele IT funcţionează la parametri inferiori, iar conducerea companiei nu este dispusă să finanţeze inovaţia IT. În astfel de organizaţii, funcţia IT are o valoare exclusiv operaţională, iar potenţialul noilor tehnologii nu este valorificat. În companii de acest tip, singura motivaţie de a introduce noţiunea de cloud computing, ca să dăm un exemplu, ar fi capacitatea acestuia de a reduce cheltuielile și de a gestiona mai bine operaţiunile IT normale și nu potenţialul acestuia de vector al inovaţiei.

Profesiunea IT este, de asemenea, victima unui cerc vicios. Comentatorii industriei de profil deplâng oportunităţile scăzute de ascensiune în carieră, imaginea de sector al tocilarilor, accentul exagerat pus pe tehnologie, tendinţa tot mai mare de a pune accent pe aspectele comerciale și declinul importanţei IT-ului în cadrul organizaţiilor. Un număr insuficient de persoane calificate corespunzător intră și rămân în domeniu, prin urmare, firmele europene fac eforturi să beneficieze de capacitatea inovatoare a IT-ului. Competitivitatea la nivel global este ameninţată. Pentru a contracara această situaţie, directorii IT trebuie să prezinte mai bine valoarea adevărată a IT-ului. Acest demers presupune persoane cu un amestec optim de competenţe și cunoștinţe, denumit acum e-leadership.

CAPITOLUL 2 FUNCŢIA IT BAZATĂ PE VALORI

21

Abordarea percepţiilor greşite şi combinarea competenţelor de afaceri şi IT Printre tineri circulă uneori percepţia greșită că persoanele cu competenţe IT lucrează în companii IT. De fapt, mai puţin de 50% din angajaţii IT ocupă posturi în industria IT. Majoritatea sunt angajaţi pe funcţii IT în cadrul unor organizaţii beneficiare. O altă percepţie greșită este aceea că o carieră în domeniul IT va IT-ul este în primul rând un fi orientată spre tehnologie. catalizator, iar potenţialul său Dacă ne uităm la domeniul de a genera avantaje compeIT în ansamblu, tot mai puţini oameni sunt doar specialiști în titive se concretizează cel mai tehnică. Tendinţa se îndreapbine atunci când se îmbină tă către o îmbinare a tehnologiei și a celorlalte competenţe cu inovaţia în domeniul de afaceri. Specialiștii IT de antreprenorial. succes sunt cei fluenţi atât în limba afacerilor, cât și în cea a tehnologiei.

Dovezile arată că organizaţiile importante pot inova cel mai bine atunci când afacerile și IT-ul se îmbină. IT-ul este în primul rând un catalizator, iar potenţialul său de a genera avantaje competitive se concretizează cel mai bine atunci când se îmbină cu inovaţia în domeniul antreprenorial. În plus, pe măsură ce tehnologiile noi facilitează democratizarea sectorului IT, capacitatea indivizilor de a exploata IT-ul în afaceri este prevăzută a se dezvolta puternic. De exemplu, complexitatea și ergonomia tot mai mare a platformelor-ca-serviciu vor contribui la găsirea de soluţii IT inovatoare în afara mediului tradiţional IT. Dar acest lucru necesită persoane calificate corespunzător, cu competenţe din domeniul IT și comercial. O discrepanţă majoră este cea dintre IT și educaţia în domeniul gestionării inovaţiei IT, care ar trebui să se desfășoare în cadrul programelor de master din instituţiile de studii economice importante.

Importanţa domeniului IT Freddy Van den Wyngaert, director de tehnologia informaţiei (CIO) în cadrul Agfa-Gevaert și președinte al Asociaţiei europene a directorilor IT (EuroCIO), susţine că firmele vor avea de suferit, chiar și pe termen scurt, dacă nu vor inova și nu vor adopta transformarea digitală, formând competenţe digitale și spirit de e-leadership. Astăzi, de exemplu, Agfa HealthCare, unul dintre grupurile comerciale ale companiei, se transformă dintr-o companie orientată pe produse, axată pe film chimic și radiologie, într-o companie care oferă servicii și aplicaţii IT nenumăratelor domenii ale sectorului medical. Digitizarea și IT-ul joacă un rol esenţial în echilibrarea calităţii serviciilor medicale, siguranţa pacientului și randamentul costurilor cu serviciile medicale ale grupului.

22

Manifestul competenţelor digitale

Michael Gorriz, CIO în cadrul Daimler, explică rolul esenţial al IT-ului în industria constructoare de mașini: „IT-ul este parte integrantă a întregii structuri organizaţionale. IT-ul este implicat în toate procesele principale și secundare al firmei. Chiar înainte de a utiliza prima bucată de metal, un nou Mercedes-Benz a parcurs deja milioane de km pe computer. Mașinile noastre sunt proiectate, construite și create tridimensional pe computer. Tot așa efectuăm testele de ciocnire și rezistenţă și simulările cu șofer. Doar prin aceste simulări putem prevedea comportamentul unui nou model.”

La Intel, tehnologia informaţională este sistemul nervos al companiei, dar, din ce în ce mai des, și sistemul muscular. Sistemele IT automatizate ajută fabricile Intel din întreaga lume să producă și să expedieze peste un miliard de piese de înaltă calitate și tehnologie pe an.

Competenţe digitale în companiile utilizatori finali IT-ul este factorul care face diferenţa în privinţa produselor și serviciilor noi. Cu toate acestea, potenţialul său este pus în pericol de deficitul uriaș de specialiști cu calificări optime. Nevoia universală de competenţe IT, indiferent de locul de muncă, înseamnă că promovarea și utilizarea unei certificări de bază cum ar fi Permisul European de Conducere a Computerului (ECDL) ar fi în avantajul studenţilor, organizaţiilor și societăţii, în general. În cazul specialiștilor IT, nu numai că avem deficit de oameni care studiază informatică, managementul informaţiilor și studii conexe, dar și în alte domenii observăm că se acordă prea puţină atenţie IT-ului. În toate profesiunile tradiţionale, cunoștinţele IT sunt necesare pentru a lucra în mod profesionist, în special acolo unde este nevoie de inovaţie. Deși universităţile europene stimulează competenţele digitale într-o multitudine de modalităţi, trebuie să ne asigurăm că programa menţine ritmul cu mediul IT în rapidă schimbare. Reţelele sociale, cloud computing-ul, datele masive etc. au apărut de puţin timp, însă au deja un impact semnificativ asupra vieţii noastre. Trebuie să includem competenţele digitale în planurile noastre de învăţare pe tot parcursul vieţii. „Societatea trebuie să ofere muncitori cu competenţele digitale și de e-leadership necesare, fie că sunt „utilizatori de marcă”, specialiști IT sau lideri ai transformării digitale”, subliniază Michael Gorriz. „Aceasta nu este doar o cerinţă a unei companii mari, ci și o premisă obligatorie pentru migrarea către o societate bazată pe cunoștinţe.” Știinţa designului poate oferi noi instrumente directorilor IT și comerciali, pentru ca aceștia să gestioneze și să creeze valoare din IT. De exemplu, IVI folosește știinţa designului pentru a crea instrumente și programe de instruire pentru directorii IT activi. Bagajul de cunoștinţe este sistematizat și introdus într-un cadru și o arhivă dinamică, denumită IT Capability Maturity Framework (ITCMF) (Cadrul de maturare a competenţelor IT). Ofertele de formare se pot CAPITOLUL 2 FUNCŢIA IT BAZATĂ PE VALORI

23

concretiza spontan, asigurând o educaţie și o formare în pas cu ritmul accelerat al schimbărilor tehnologice.

Competenţa digitală: asigurarea unor condiţii echitabile Absenţa concordanţei dintre ofertele educaţionale și cerinţele industriei este neviabilă. Nivelul scăzut de maturitate al profesiei IT înseamnă că nu există termen de comparaţie între competenţele și cunoștinţele IT ale profesioniștilor IT. Introducerea unui cadru care să definească în mod unitar competenţele digitale în Europa va permite școlilor, instituţiilor de învăţământ universitar, angajatorilor, angajaţilor, companiilor de instruire și agenţiilor de recrutare să acţioneze într-o manieră mai conjugată. Utilizând aceasCadrul european al competă metodă, organizaţiile pot trasa sarcinile postului sub tenţelor digitale (eCF) are aspectul competenţelor IT potenţialul de a deveni piatra relevante necesare, iar specialiștii se pot autodefini sub de hotar a competenţelor aspectul competenţelor IT pe digitale din Europa. care le posedă. De asemenea, profesorii pot oferi transparenţă în competenţele oferite la cursurile pe care le predau. Cadrul european al competenţelor digitale (eCF) are potenţialul de a deveni piatra de hotar a competenţelor digitale din Europa.

Rezultatul final se va traduce prin facilitarea mobilităţii profesioniștilor, graţie unei percepţii unitare atât la nivel geografic, cât și la cel al organizaţiilor.

Pentru a-și atinge potenţialul maxim, principalele părţi interesate – industria de profil, instituţiile de învăţământ și autorităţile - trebuie să-i adopte de urgenţă măsurile-cheie. Fără o astfel de coerenţă, mobilitatea și dezvoltarea carierei muncitorilor europeni va fi frânată.

Capacitatea organizaţională şi programele-cadru de competenţe digitale Oscar Wilde scria: „Cinicul știe preţul oricărui lucru, dar nu știe valoarea niciunuia.” Mulţi directori de tehnologia informaţiei au pe cineva în vedere când se gândesc la acest citat, dat fiind că se pune un accent exagerat pe costuri când vine vorba de IT. Pentru a stimula beneficiile comerciale ale inovaţiei generate de IT, accentul costurilor trebuie transferat pe valoare. Directorii IT și cei executivi trebuie să ia în considerare evaluarea capacităţii organizaţionale de ansamblu a IT-ului - oameni, procese și tehnologii - în loc să cântărească suma competenţelor fiecărui angajat.

24

Manifestul competenţelor digitale

Înţelegerea maturităţii unei organizaţii oferă perspective asupra strategiilor și tacticilor ce pot fi implementate pentru a spori valoarea comercială dată de capitalul uman, tehnic și operaţional. Cadrele de competenţe TIC pot fi folosite la identificarea deficitelor de competenţe organizaţionale IT, iar un posibil rezultat al unui astfel de proces de evaluare poate identifica nevoia de a aprofunda unele competenţe ale profesioniștilor. Există o relaţie simbiotică puternică între cadrele de capacitate organizaţională, cum ar fi IT-CMF și cadrele de competenţe digitale individuale, cum ar fi e-CF.

O schimbare în rolul directorilor de tehnologia informaţiei Convergenţa tendinţelor importante ale industriei, cum ar fi cloud computing, democratizarea domeniului IT și inovarea serviciilor, are impact asupra rolului CIO. Modul în care CIO gestionează capacitatea operaţională de bază a IT-ului (de pildă, „păstrează luminile aprinse”) se poate schimba semnificativ în timp ce trecem la un model utilitar de servicii „cloud”. Pentru furnizarea acestui serviciu, un accent tot mai mare se va pune mai curând pe gestionarea relaţiilor cu părţile terţe și mai puţin pe gestionarea resurselor la nivel intern.

Multe organizaţii vor adopta un model „cloud” hibrid: vor păstra capacităţile de producţie interne pentru procesele și activităţile cele mai sensibile și vor utiliza un ecosistem de furnizori externi pentru procesele de afaceri directe cu clienţii.

Gestionarea acestei tranziţii va necesita modificări la nivelul setului de competenţe ale directorilor de tehnologia informaţiei și al specialiștilor IT. Pe măsură ce nivelul de responsabilitate pentru IT-ul operaţional va fi atribuit tot mai mult furnizorilor externi, CIO ar putea să se axeze pe folosirea IT-ului pentru facilitarea inovaţiei. Studiile efectuate de Accenture demonstrează că utilizarea IT-ului pentru a transforma afacerea prezintă un randament al investiţiei mult superior celui de a spori eficienţa internă a companiei. Cu toate acestea, modul în care o astfel de inovaţie este creată, transmisă și gestionată s-ar putea schimba semnificativ. De pildă, în locul unei inovaţii bazate pe IT, provenind în mod predominant din cadrul domeniului IT, complexitatea sporită și ușurinţa utilizării soluţiilor de platformă de tip serviciu vor facilita conceperea și crearea soluţiilor în afara funcţiei IT.

Directorii de tehnologia informaţiei se apropie din ce în ce mai mult de avangarda companiei.

De asemenea, trebuie avut în vedere că produsele sunt tot mai mult digitizate sau conţin componente IT, ceea ce înseamnă că directorii de tehnologia informaţiei se implică din ce în ce mai mult în procesele fundamentale ale organizaţiilor și nu

CAPITOLUL 2 FUNCŢIA IT BAZATĂ PE VALORI

25

se ocupă doar de procesele de asistenţă ale firmei, de genul planificării sau resurselor umane. Optimizând afacerea și susţinând clienţii graţie legăturii dintre sistemele IT interne cu mijloacele sociale și dezvoltării de legături externe cu clienţii sau organizaţiile partenere, directorii de tehnologia informaţiei se apropie din ce în ce mai mult de avangarda companiei. Directorii de tehnologia informaţiei trebuie să încurajeze și să gestioneze soluţiile concepute în cadrul firmei. Acest lucru va necesita o transformare semnificativă a rolului lor. Până în prezent, prea mulţi CIO se axează pe controlul și limitarea daunelor potenţiale ale utilizatorilor finali. O tendinţă-cheie la nivel macro este valorificarea capacităţii de inovare a utilizatorilor finali. Pe măsură ce se conturează forţa noilor platforme, rolul CIO trebuie să evolueze în diDupă toate aparenţele, nevoia recţia adoptării și valorificării pode „persoane care sa gandeastenţialului pe care-l oferă resursele ca din dubla perspectiva” sau utilizatorilor finali. Aproprierea lor de firmă și numărul lor relativ de „e-lideri”, cei care îmbină înseamnă că aceștia reprezintă o cunoștinţe IT și comerciale, oportunitate imensă de noi surse de inovaţie. În mod evident, acest va crește simţitor. lucru va necesita o modificare a competenţelor digitale ale CIO, ale profesioniștilor IT și a acestor „programatori utilizatori finali”. După toate aparenţele, nevoia de „persoane care sa gandeasca din dubla perspectiva” sau de „e-lideri”, cei care îmbină cunoștinţe IT și comerciale, va crește simţitor.

Directorii IT trebuie să dobândească competenţe comerciale relevante, pentru a demonstra capacitatea IT de a revitaliza afacerea, iar instituţiile de învăţământ trebuie să ia măsuri ca această evoluţie să se reflecte în modul în care va fi formată generaţia următoare. Peste 5.000 de directori IT din întreaga lume au urmat cursul IVI, axat pe demonstrarea valorii TIC, iar în prezent se desfășoară un nou program de master, „Management IT pentru valoare”. În paralel, Asociaţia Europeană a CIO își desfășoară propriul program educaţional, în conformitate cu e-CF, axat pe nevoile cererii. Deși aceste iniţiative sunt etape importante în îmbunătăţirea managementului IT, niciuna nu va avea un impact semnificativ.

Pentru a găsi o soluţie satisfăcătoare, sunt necesare măsuri suplimentare.

Recomandări Promovarea adoptării Cadrul european al competenţelor digitale și a fișelor postului din domeniul TIC, pentru a contribui la standardizarea competenţelor, fișelor postului și educaţiei. Sprijinirea eforturilor instituţiilor de învăţământ din întreaga Europă de a crea programe de educaţie și formare conforme cu e-CF și profilurile TIC aferente. În prezent, angajatorii și muncitorii întâmpină dificultăţi în a înţelege rezultatele diferitelor cursuri, în special de la ţară la ţară. Armonizarea învăţământului cu e-CF și profilurile 26

Manifestul competenţelor digitale

TIC ar contribui semnificativ la structurarea ofertei educaţionale și ar reduce jungla ofertelor educaţionale.

Stimularea educaţiei IT pentru profesioniștii non-IT. IT-ul este o componentă vitală pentru atâtea funcţii din zilele noastre. Ca urmare, studenţii trebuie să deprindă competenţele IT relevante, care să le permită integrarea rapidă la locul de muncă. Noile tehnologii precum datele masive, internetul obiectelor, 3D, cloud nu trebuie cunoscute doar de cei ce lucrează în domeniul IT. Și alţi specialiști trebuie să le cunoască, pentru că acestea au impact asupra tuturor sectoarelor mediului de afaceri, de la vânzări la logistică, de la guverne la IMMuri, sănătate etc.

Dezvoltarea de legături mai strânse între industrie și instituţiile de învăţământ. Somităţile IT sunt rar acceptate ca profesori IT la universităţile de prestigiu și nici nu sunt angrenate în procesul de concepere a programelor relevante de studiu. Această stare de fapt contrastează în mod negativ cu alte profesii cum ar fi dreptul, medicina și ingineria, în care specialiștii cu experienţă în industrie sunt invitaţi să-și asume astfel de roluri. Trebuie înfiinţate Consilii ale programelor educaţionale, în cadrul cărora specialiști de marcă și profesori universitari să decidă noul curriculum de e-leadership. Îmbunătăţirea relaţiilor dintre echipa de conducere și funcţia IT. Directorii generali din unele organizaţii încă se axează pe productivitatea și costurile ITului, în loc să evidenţieze potenţialul acestuia de a stimula inovaţia. Comisia Europeană, prin intermediul unor politici de profil, ar putea contribui la sensibilizarea factorilor de conducere vizavi de rolul important pe care-l are IT-ul în firmele europene. Aceste propuneri legislative ar putea lua în calcul și alte teme-cheie, precum guvernanţa digitală sau informaţională, analiza strategică a mediului IT și relaţiile IT-conducere. Este recomandabil ca factorii de decizie din comitetul director să posede cunoștinţe IT, iar directorii de tehnologia informaţiei și conducerea IT să aibă mai multe cunoștinţe comerciale, competenţe de comunicare și o mentalitate pro-schimbare, astfel încât aceste „căpetenii” să joace roluri novatoare în organizaţiile lor.

Promovarea IT-ului în rândul tinerilor. Fără o înţelegere corectă a bogăţiei și diversităţii oportunităţi de carieră disponibile în IT, nivelul de interes al tinerilor faţă de domeniul IT va cunoaște, mai mult ca sigur, o scădere, ceea ce reprezintă o ameninţare reală la adresa competitivităţii Europei pe termen lung. Eforturile ar trebui să se concentreze asupra liceelor și poate chiar asupra școlilor primare, pentru că aici se iau cele mai importante decizii asupra carierei. Mulţi profesori nu au nici competenţele, nici cunoștinţele necesare pentru a inspira tinerii să-și aleagă o carieră în IT. Pentru a-i putea inspira pe tineri, liderii digitali carismatici (directori de tehnologia informaţiei, antreprenori IT) ar trebui rugaţi să-și spună povestea. Vizitele la sediul firmelor de prestigiu îi pot ajuta pe tineri să-și deschidă orizontul în privinţa carierei.

CAPITOLUL 2 FUNCŢIA IT BAZATĂ PE VALORI

27

Campania „Săptămâna competenţelor digitale 2014” joacă deja un rol esenţial în schimbarea percepţiilor. O serie de măsuri suplimentare, realizate cu concursul industriei de profil, autorităţilor și al instituţiilor de învăţământ vizate, ar putea contribui la consolidarea acestui demers și ar putea veni în sprijinul obiectivelor-cheie ale Agendei Digitale pentru Europa.

Eforturi pentru înfiinţarea unor grupuri operative naţionale de e-leadership. În unele ţări, se fac eforturi pentru a reuni mediul academic, industria IT, comunităţile de utilizatori IT și autorităţile, în vederea conceperii unor campanii IT naţionale, a lansării unor programe în școli, a promovării învăţământului IT etc. O parte din măsuri sunt coordonate de Campionul digital naţional.

Astfel de grupuri operative pot avea un rol important în transmiterea mesajelor discutate mai sus unor grupuri sociale mai largi.

Maturizarea profesiei IT. În afara profesiilor clasice din IT, ocuparea unor funcţii-cheie nu presupune diplome. Cine s-ar opera la un medic care are doar experienţă? Lipsa unor diplome unice, necesare la ocuparea unor funcţii-cheie, funcţionează în paralel cu faptul că organizaţii internaţionale, de anvergură și instituţii guvernamentale sunt complet dependente de buna funcţionare și siguranţă a sistemelor IT. Deși nu toate funcţiile presupun cunoștinţe și diplome specializate, unele funcţii-cheie (arhitecţi de întreprindere și/sau comerciali, specialiști în securitate etc.) ar trebui să implice o combinaţie optimă de cunoștinţe teoretice și experienţă cuantificabilă.

Comisia Europeană a întreprins pași semnificativi în această direcţie prin intermediul programelor sale de competenţe digitale și e-leadership. Industria TIC și organizaţiile care au nevoie de IT susţin cu tărie aceste iniţiative. Eforturile continui de cooperare între cele mai importante direcţii generale ale Comisiei Europene ce activează în acest domeniu (de exemplu, DG Conect, DG Întreprinderi și industrie, DG Educaţie și cultură, DG Cercetare, DG Ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale și incluziune) vor consolida soluţiile legislative propuse și vor facilita adoptarea lor. IT-ul se regăsește în atâtea sectoare ale economiei și societăţii, astfel că nicio direcţie generală nu poate pretinde că este unica „proprietară” a acestui domeniu.

Alegerea unei teme și direcţii de urmat, în cadrul Comisiei Europene, este partea cea mai simplă a soluţiei. Efortul de a armoniza și a mobiliza industria, autorităţile naţionale și mediul academic este uriaș. Acesta este și direcţia în care părţile interesate ar trebui să-și asume responsabilitatea. Dat fiind rolul de promotor al inovaţiei în afaceri pe care-l are IT-ul, necesitatea unei acţiuni conjugate și coordonate în sfera competenţelor digitale devine cât se poate de clară. Dacă vrem să stopăm pierderea competitivităţii economice europene, toate părţile interesate trebuie să conștientizeze importanţa acestor măsuri și să acţioneze acum.

28

Manifestul competenţelor digitale

CAPITOLUL 3 Impactul globalizării Dimensiunea globală a deficitului de competenţe digitale În peisajul de afaceri global, al zilelor noastre, numărul de specialiști TIC nu mai satisface nivelul tot mai mare al cererii mondiale. Într-un raport recent asupra competenţelor digitale (2014), 70% dintre participanţii la studiu au afirmat că există un deficit grav de competenţe digitale, care afectează performanţele și creșterea organizaţională. Deficitul menţionat se agravează și mai mult când luăm în discuţie tendinţele tehnologice emergente, precum datele masive, internetul obiectelor, instrumentele și tehnologiile sociale, calculul mobil și de tip cloud. Raportul menţionat a prognozat că, pe fundalul creșterii economice modeste care se va înregistra în Europa, există o mare probabilitate ca deficitul de competenţe digitale să atingă cifra de 509.000 locuri de muncă în 2015 și de 1,2 milioane, în 2020, din cauza lipsei de specialiști. La nivel european, Marea Britanie, Germania și Italia reprezintă 60% din locurile de muncă neocupate, însă deficite similare se înregistrează și în SUA, Canada, Brazilia, Australia, Rusia, Africa de Sud, America Latină, Malaysia și Japonia.

Contracararea deficitului de competenţe digitale se află, de mulţi ani, pe ordinea de zi a multor ţări. Una dintre temele frecvent abordate în literatura de specialitate este gradul în care imaturitatea profesiei TIC contribuie la crearea deficitului de competenţe digitale. Acest capitol tratează natura profesiei TIC și modul în care aceasta este influenţată de dimensiunea tot mai internaţionalizată a rolurilor și funcţiilor TIC. Explozia globalizării este un factor-cheie al modificării importanţei contextului internaţional. Aceasta prezintă Lipsa măsurilor de dezvoltaatât piedici, cât și oportunităţi pentru profesia TIC și, datorire a profesiei va afecta creștă naturii omniprezente a TIC, terea economică și va mări pentru societăţi per ansamblu. riscul de a ne confrunta cu Studiile (Sherry et al, 2013; 2012 și 2014) arată că dezvoleșecuri TIC periculoase și tarea și maturizarea profesiei costisitoare.

TIC îi vor permite acesteia să contracareze mai bine deficitele de competenţe digitale și vor cataliza potenţialul TIC de a stimula creșterea economică și de a îmbunătăţi condiţiile sociale și calitatea vieţii. La polul opus, lipsa măsurilor de dezvoltare a profesiei va afecta creșterea economică și va mări riscul de a ne confrunta cu eșecuri TIC periculoase și costisitoare.

CAPITOLUL 3 IMPACTUL GLOBALIZĂRII

29

Profesia TIC Raportul Innovation Value Institute și al Consiliului Societăţilor Europene de Profesioniști în Informatică, CEPIS, cu tema „Competenţele digitale și profesionalismul TIC - Promovarea profesiei TIC în Europa” (2012), a identificat patru componente de bază ale profesiei TIC: • corpurile de cunoștinţe: definiţia unui corp de cunoștinţe adecvat unei profesii poate fi folosită drept bază de pornire pentru stabilirea de standarde și procese de certificare; • competenţele: este esenţial ca organizaţiile să înţeleagă necesarul de capacităţi și competenţe al persoanelor ce ocupă diverse posturi, pentru a putea recruta și forma angajaţi adecvaţi într-un mod eficient; • nivelul de educaţie și formare: calificările și certificările formale și învăţarea informală și non-formală reprezintă componente complementare ale demersului de dezvoltare profesională; • etica profesională: un aspect definitoriu al oricărei profesii presupune respectarea unei conduite etice profesionale.

Nu există o definiţie acceptată a specialistului TIC deoarece fiecare ţară și organizaţie are o perspectivă diferită asupra subiectului. Definiţia folosită în contextul acestui studiu derivă dintr-o iniţiativă mai veche a Comisiei Europene.

Potrivit acestei definiţii, specialiștii TIC: • dau dovadă de o înţelegere cuprinzătoare, la zi, asupra unui corp de cunoștinţe relevant; • fac dovada unui angajament continuu de a se dezvolta profesional, prin intermediul unei combinaţii optime de calificări, certificări, experienţă de muncă, educaţie non-formală și/sau informală; • aderă la un cod etic/de conduită convenit și/sau la practicile de reglementare aferente; • oferă valoare părţilor interesate graţie profesionalismului de care dau dovadă.

Până la momentul actual, profesia TIC nu s-a dezvoltat sau maturizat la standarde înalte, conform acestor componente cheie ale profesionalismului. La nivel 30

Manifestul competenţelor digitale

Dezvoltarea profesionalismului TIC doar la nivel naţional nu mai reprezintă un răspuns adecvat la dimensiunea și natura problemei competenţelor digitale.

naţional, aceasta este o problemă, însă devine mult mai gravă când este privită în context internaţional. Deși specialiștii TIC trebuie să lucreze la nivel local, competenţele lor trebuie să fie înţelese și transferabile oriunde în lume. Prin urmare, dezvoltarea profesionalismului TIC doar la nivel naţional nu mai reprezintă un răspuns adecvat la dimensiunea și natura problemei competenţelor digitale.

Dimensiunea internaţională a profesiei TIC Ce dovezi avem că TIC devine o profesiune prezentă tot mai mult la nivel internaţional? Într-un studiu recent (2014), la care au participat părţi interesate din UE, peste trei sferturi dintre respondenţi (77%) consideră că TIC este o profesie globală și că eforturile naţionale ar trebuie să se armonizeze la nivel internaţional, pentru a matura profesia cu succes. În plus, marea majoritate (80%) a respondenţilor consideră că specialiștii TIC ar trebui să posede un corp de cunoștinţe TIC comun (un corp de cunoștinţe fundamental, cu care să fie familiarizaţi toţi specialiștii TIC).

Dimensiunea internaţională devine tot mai importantă și în contextul european al politicilor din sfera competenţelor digitale. În martie 2014, Comisia Europeană a organizat un atelier internaţional, axat pe competenţele digitale, la care au participat experţi TIC din toată lumea (Europa, SUA, Canada, Japonia, Rusia, Malaysia, Australia și Brazilia). Participanţii au convenit asupra nevoii de a întări dialogul și de a colabora la nivel internaţional, în scopul contracarării deficitelor de competenţe digitale și al cunoașterii iniţiativelor/bunelor practici internaţionale care contribuie la maturizarea profesiei TIC. Găsiţi alte concluzii ale discuţiilor de la acest atelier spre finalul acestui capitol.

Maturizarea profesiei TIC ca răspuns la deficitul global de competenţe digitale Pentru a oferi o soluţie eficientă la deficitul global de competenţe digitale, trebuie să dezvoltăm și să maturizăm componentele de bază ale profesiei TIC. Acest efort trebuie făcut astfel încât să faciliteze circulaţia internaţională a lucrătorilor competenţi, respectând și recunoscând diferenţele lingvistice, economice și culturale între ţări și regiuni. Tot mai frecvent, progresele înregistrate în domeniul comunicaţiilor și globalizarea multor organizaţii elimină necesitatea relocării fizice a muncitorului, pentru a-și putea oferi competenţele. Transferabilitatea muncii și a muncitorilor este strâns legată de maturizarea profesiei din punctul de vedere al standardelor de calificare și competenţă recunoscute internaţional. Secţiunea următoare analizează fiecare componentă a profesiei TIC și aduce în discuţie iniţiativele actuale de maturizarea a acestora dintr-o perspectivă internaţională.

Corpurile de cunoştinţe Corpurile de cunoștinţe reprezintă structura formală a cunoștinţelor necesare pentru a excela într-o anumită profesie. Acestea contribuie la profesionalizare CAPITOLUL 3 IMPACTUL GLOBALIZĂRII

31

graţie structurii formale de cunoștinţe, care poate fi folosită la creare de curriculum-uri, standarde și certificări, acolo unde este cazul (Agresti, 2008; Denning și Frailey, 2011). Indiferent de domeniu, acestea prezintă dificultăţi semnificative din perspectiva proiectării și a păstrării acestora la zi și relevante. În cadrul TIC, aceste dificultăţi se adâncesc din cauza domeniului larg al profesiei și ritmului rapid al schimbărilor tehnologice. La nivel internaţional, au fost lansate un număr semnificativ de iniţiative de proiectare a unor corpuri de cunoștinţe care sunt suficient de flexibile și modulare pentru a funcţiona în mai multe contexte. Printre acestea se numără „Corpul de cunoștinţe al ingineriei software” (SWEBOK), conceput de IEEE, Curriculum-urile societăţii computerizate, dezvoltate de ACM, Programa corpului de cunoștinţe a specialiștilor IT înregistraţi, concepută de BCS, CIP-urile și Competenţele fundamentale în IT, redactate de NASSCOM. În plus, un nou proiect finanţat de Comisia Europeană și coordonat de Ernst and Young și Cap Gemini, se axează pe conceperea unui corp european de cunoștinţe fundamentale pentru TIC.

Cadrele de competenţe Abilităţile și competenţele necesare desfășurării activităţii în diverse meserii TIC pot fi structurate formal sub forma unui cadrul de competenţe. Aceste cadre oferă un ghid mai concret profesorilor și celor implicaţi în definirea fișei postului TIC și a recrutării. La nivel internaţional există mai multe asemenea cadre, printre care „Cadrul competenţelor pentru era informaţiei”, în Marea Britanie, „Cadrul european al competenţelor digitale” și „Cadrul competenţelor comune pentru carieră”, în Japonia. Printre dificultăţile de proiectare și utilizare a acestor cadre se numără menţinerea lor la zi și redactarea lor într-un format care să poată fi ușor de folosit de către profesori și specialiștii în resurse umane.

Societatea informaţională australiană a reușit să proiecteze materiale didactice și modele de resurse umane ușor de adoptat de către specialiști. Părţile interesate consultate în cadrul acestui proiect de cercetare au fost de acord că, în loc să se încerce crearea unui cadru standard universal, cadrele existente ar trebui planificate mult mai bine, la fel ca în cazul corpurilor de cunoștinţe.

Educaţie şi formare Dezvoltarea profesiei TIC presupune o educaţie care oferă un orizont de percepţie larg și profund asupra noţiunilor cheie, precum și demersuri continui de formare și dezvoltare, pentru a menţine specialiștii TIC la zi cu progresele dintr-un domeniu mereu schimbător. Există o tensiune între nevoia ca educaţia să contribuie la înţelegerea noţiunilor fundamentale, care nu se schimbă deloc sau se schimbă foarte rar și nevoia exprimată de industrie de a avea o forţă de muncă mereu la zi cu ultimele tehnologii. În ciuda acestei tensiuni, este important să observăm că, deși diplomele universitare și certificările industriei sunt acreditări cu importanţă recunoscută, există variaţiuni la nivelul fiecărei ţări vizavi de gradul de recunoaștere și valorificare a învăţării formale/informale (Carcary et al, 2012).

32

Manifestul competenţelor digitale

Specialiștii TIC nu sunt tocmai programatorii sinSpecialiștii TIC nu sunt tocmai guratici care populează programatorii singuratici stereotipurile. Majoritatea care populează stereotipurile. trebuie să colaboreze strâns cu imperativele politice și Majoritatea trebuie să colaboreze sociale ale organizaţiilor și/ strâns cu imperativele politice și sau firmelor în care lucrează. Angajatorii declară că sociale ale organizaţiilor și/sau absolvenţilor TIC le lipsesc, firmelor în care lucrează. cel mai adesea, competenţele sociale sau de afaceri și că e nevoie de formări suplimentare înainte ca aceștia să fie gata să profeseze. Ajungem astfel la o problemă complexă: cui îi revine responsabilitatea educării și formării specialiștilor TIC? Învăţământului sau angajatorului?

Una dintre recomandări este îmbunătăţirea colaborării dintre mediul industrial și cel academic, colaborare concretizată în utilizarea mentoratului și practica la locul de muncă. Acolo unde este posibil, programele școlare ar trebui să înglobeze cadre de competenţe și corpuri de cunoștinţe, astfel încât cursurile să răspundă nevoilor industriei. Noile tendinţe și progrese din domeniul TIC, ca, de exemplu, datele masive, pot fi abordate prin intermediul unor cursuri de formare de scurtă durată, ceea ce elimină necesitatea de a schimba întreaga programă școlară. La modul general, formarea de competenţe emergente poate fi realizată prin intermediul unor demersuri flexibile și concentrate, de genul cursurilor online masive (MOOC), iar pentru competenţele fundamentale și pentru înţelegerea conceptuală se poate apela la canale mai tradiţionale. O altă cale de a inspira o nouă generaţie de tineri interesaţi de o carieră în TIC este de a îmbunătăţi calitatea predării disciplinelor STEM (știinţă, tehnologie, inginerie și matematică) în învăţământul primar și secundar. Competenţele antreprenoriale și creativitatea sunt tot mai des încorporate în învăţământul TIC din varii contexte internaţionale. Toate formele de educaţie și formare TIC trebuie să facă eforturi să fie accesibile și atractive pentru toate sectoarele societăţii pentru că, în acest moment, femeile și grupurile minoritare sunt slab reprezentate în acest domeniu.

Etica profesională Standardele etice și un cod formal de etică sunt considerate o componentă esenţială a profesionalismului în cadrul profesiilor consacrate, precum dreptul și medicina. Cei care implementează și controlează TIC în cadrul organizaţiilor dispun de o capacitate uriașă de a face rău, fie neglijându-și îndatoririle, fie intenţionat. Ca urmare, se impun standarde înalte de comportament etic (Weckert et al, 2013). Pe măsură ce TIC devine tot mai prezent în societate, nivelul de risc crește. Acești factori dau de înţeles că rolul eticii în profesia TIC CAPITOLUL 3 IMPACTUL GLOBALIZĂRII

33

trebuie consolidat și structurat suplimentar, însă acest demers prezintă probleme dată fiind natura diversă și globală a profesiei. Având în vedere că TIC colaborează strâns cu celelalte departamente ale unei firme, este de așteptat ca uneori să susţină sau să faciliteze comportamentul imoral care nu își are originea în funcţia TIC. Consultările avute cu parteneri internaţionali cheie, în cadrul atelierului recent, au dat de înţeles că demersul etic al TIC trebuie să rămână suficient de flexibil pentru a funcţiona la nivel internaţional și trebuie proiectat în formate utile profesorilor și specialiștilor.

Rolul eticii în profesia TIC trebuie consolidat și structurat suplimentar.

Asociaţiile profesionale au lansat o serie de iniţiative interesante, menite să facă principiile etice mai adaptabile și ușor de folosit de către specialiști. De exemplu, CEPSI a apelat la povești și alte instrumente, pentru a facilita discuţiile și aprofundarea noţiunilor etice (CEPIS, 2014). Societatea informaţională australiană a redactat un număr mare de studii de caz, pentru a exemplifica relevanţa eticii în diverse contexte profesionale TIC (ACS, 2014). Cu excepţia contextelor cu risc pronunţat, precum TIC în medicina de urgenţă, certificarea este considerată de către partenerii consultaţi cu ocazia acestui studiu drept complexă și potenţial contraproductivă.

Recomandări Toate componentele de bază ale profesiei TIC trebuie să se maturizeze astfel încât să fie fezabile atât la nivel internaţional, cât și la nivel naţional. Se știe că specialiștii TIC lucrează tot mai frecvent în echipe internaţionale. Maturizarea profesiei trebuie să aibă loc în urma unei consultări și cooperări atente, pentru a asigura respectarea aspectelor lingvistice și culturale, facilitând în același timp dezvoltarea unei profesii TIC recunoscute la nivel internaţional. Acest demers presupune să învăţăm din ceea „merge” în alte ţări și să definim standardele și cadrele valabile la nivel internaţional.

34

Manifestul competenţelor digitale

CAPITOLUL 4 Provocarea conducerii digitale O privire de ansamblu Forţa tot mai mare a tehnologiei informaţiei și comunicării, TIC, cunoscută și sub denumirea de tehnologie digitală sau e-tehnologie, a creat o tranziţie de anvergură în economia mondială. Consecinţa? Deschiderea unor pieţe noi și modificarea modului în care organizaţiile își creează produsele și își oferă serviciile.

Inovaţia contribuie la implementarea acestor rezultate și a proceselor care le stau la bază (OECD 2010). Această nouă realitate, concretizată în modele de afaceri, moduri de muncă și de creare a valorii, presupun noi forme de organizare și, mai important, adaptări semnificative ale modului de conducere a organizaţiilor. A conduce în cadrul concurenţei globale de astăzi presupune capacitate de a identifica și exploata o gamă vastă de oportunităţi de inovare. Majoritatea economiilor occidentale recunosc nevoia tot mai mare de acest tip de conducere în inovarea TIC, denumită tot mai frecvent e-leadership (de ex., Avolio et al 2001). În contextul organizaţiilor europene de anvergură, e-leadership-ul presupune nu doar o cunoaștere meticuloasă a capacităţilor fundamentale ale TIC și ale ultimelor sale evoluţii, dar și abilitatea de a soluţiona chestiunile organizatorice și de a conduce un personal care posedă calificări înalte în alte discipline decât TIC. O echipă condusă atât de competent ar face ca organizaţia să profite de noile modele de afaceri și să exploateze oportunităţile inovatoare pe care le creează tehnologia. La polul opus, efectele unui e-leadership slab sunt semnificative și au condus la întârzieri majore și costuri prea mari pentru organizaţiile din sectorul public și privat.

Actualul deficit de competenţe digitale din Europa Scăderea activităţii economice în Europa, cauzată de criza financiară din 2007, a dus la creșterea șomajului la un nivel fără precedent. Cu toate acestea, în perioada menţionată, s-au înmulţit dovezile care indicau că oferta de competenţe aferente sectorului TIC - competenţele digitale, era inadecvată, ameninţând creșterea economică, competitivitatea și locurile de muncă de pe întreg continentul. Pentru a contracara deficitul de competenţe, accentul trebuie pus pe exploatarea TIC atât din punct de vedere tehnologic, cât și comercial.

La capitolul tehnologie, numărul absolvenţilor de informatică a rămas mai mult sau mai puţin stabil, variind între 115.000 și 125.000 pe an. După 2006,

CAPITOLUL 4 PROVOCAREA CONDUCERII DIGITALE

35

numărul absolvenţilor de informatică care părăseau băncile școlii anual în statele membre ale Uniunii Europene (EU27) a scăzut, iar după 2010 a stagnat în jurul cifrei de 110.000. Efectul stagnării sau scăderii numărului de specialiști care intră pe piaţa muncii TIC a fost amplificat, în Europa, de numărul tot mai mare de specialiști care au ieșit, din cauza fenomenului de pensionare.

Conform graficului de mai jos, se mai înregistrează și unele diferenţe regionale. În Marea Britanie, numărul absolvenţilor de informatică a scăzut cu o treime după 2003. Franţa a depășit Regatul Unit și contribuie cu 18% la numărul de absolvenţi europeni de TIC. Regatul Unit este responsabilă de 17%, iar Germania ocupă locul trei, contribuind cu 15% din absolvenţii ce intră pe piaţa muncii europene. Cu zece ani în urmă, Marea Britanie producea circa o treime din informaticienii Europei (30%), iar Germania doar 7% (Gareis et al. 2014).

Evoluţia numărului de absolvenţi de informatică în statele membre UE 2000 - 2012 Franţa Regatul Unit Germania Spania Polonia Olanda Cehia Grecia Italia 19 alte state membre

Sursa: Empirica, 2014

Deși deficitul de competenţe tehnice rămâne o sursă de îngrijorare, principalul areal al acestei pieţe în care cererea nu este satisfăcută este cel al competenţelor de nivel înalt, unde rezidă și e-leadership-ul. Prognoza din ilustraţia de mai jos prezintă nivelul preconizat de creștere al cererii de-a lungul unor categorii largi de meserii TIC, pe baza proiecţiilor făcute de empirica și IDC asupra tendinţelor activităţii economice și pieţei muncii preluate din studiul Eurostat asupra forţei de muncă. Per total, se preconizează o creștere substanţială a cererii de competenţe digitale din palierul locurilor de muncă aferent managementului 36

Manifestul competenţelor digitale

și analizei afacerilor. Această stare de lucru prezintă provocări și oportunităţi pentru instituţiile de învăţământ superior.

Management, arhitectura şi analiza afacerii

44,2% 15,5% 8,5%

Specialist TIC nivel profesionist

15,9% 10,1% 3,7%

Specialist TIC - nivel -16,8% tehnician/asociat -11,8%

-3,9%

Total

9,3% 3,2% 1,8%

2020 2015 2012 Compara v cu 2011

Dezvoltarea forţei de muncă TIC în Europa

Aceste două realităţi - un nivel stagnant al ofertei de absolvenţi de informatică și cererea tot mai mare de competenţe de e-leadership - sunt un motiv vechi de îngrijorare pentru grupurile industriale de frunte. De exemplu, grupul de lucru pentru resurse umane al EuroCIO, organizaţia europeană a directorilor de IT, au ajuns, în 2009, la concluzia că ofertele educaţionale reclamau o optimizare de anvergură pentru a putea face faţă nevoilor crescânde. EuroCIO a luat măsuri în acest scop și a demarat o relaţie de cooperare inovatoare cu școli de studii economice de marcă, în vederea proiectării unor noi programe de e-leadership.

Acestea au ca scop îmbunătăţirea competenţelor și actului decizional aferent inovaţiei la nivelurile executive și profesionale din întreprinderi. În urma semnalării inadvertenţelor de pe piaţa competenţelor, Comisia Europeană a lansat o serie de iniţiative menite să promoveze o întreagă gamă de competenţe TIC. Iniţial, aceste iniţiative au vizat nevoia de tot mai mult profesionalism în rândul lucrătorilor IT și a conceput strategii și instrumente care să micșoreze decalajul dintre cererea de competenţe digitale și oferta de la acel nivel. Recent, accentul s-a mutat pe deficitul de competenţe din sfera e-leadership-ului.

Competenţe de e-leadership Principala provocare a e-leadership-ului este de a înregistra o rată superioară de succes în detectarea, evaluarea și exploatarea oportunităţilor de inovare aferente TIC-ului. Competenţele de e-leadership pot fi considerate ca fiind cumulul CAPITOLUL 4 PROVOCAREA CONDUCERII DIGITALE

37

dintre corpul de cunoștinţe și setul de competenţe de care are nevoie o persoană în economia modernă pentru a iniţia și ghida inovarea cu ajutorul TIC. Această definiţie a competenţelor de e-leadership corespunde catalogării consacrate a competenţelor digitale, cu precădere celei propuse de reprezentanţii industriei în raportul forumului european al competenţelor digitale 2004.

Comisia Europeană a ales să se axeze în primă fază pe nevoile firmelor mari și mijlocii, la nivelurile înalte ale actului decizional. În acest caz, actul decizional vizând inovaţia bazată pe TIC este orientat către portofolii mai mult sau mai puţin bine definite de oportunităţi de inovare multiple (Peppard și Thorp 2013), iar preocuparea pentru inovare presupune un personal de conducere cu înaltă calificare, dintre care cel puţin o parte cu o bună înţelegere a TIC și a potenţialului acestuia.

Pentru a putea conduce eficient echipe multidisciplinare, de înaltă calificare, însărcinate cu implementarea inovării, este esenţială capacitatea de a evalua activitatea specialiștilor din echipe. Evaluarea corectă a oportunităţilor de afaceri bazate pe TIC este esenţială pentru actul decizional de la cel mai înalt nivel al companiei. Un lider care lucrează într-un astfel de mediu trebuie să comunice eficient cu echipele și să înţeleagă pe deplin instrumentele care facilitează optimizarea deciziei. Acest lucru presupune atât competenţe de exploatare a TIC profunde, de ultimă generaţie, precum și competenţe de afaceri mature și competenţe de comunicare și organizare. Competenţele de e-leadership de acest gen figurează doar parţial în programele cursurilor de informatică, deși noţiunile aprofundate de antreprenoriat și management al afacerilor sunt necesare cel puţin până la nivelul directorilor de tehnologia informaţiei.

Valorificarea peisajului educaţional de e-leadership La iniţiativa Comisiei Europene, în 2013, au fost demarate demersurile de concepere a unor principii care să sprijine dezvoltarea ofertei de programe de e-leadership, cu accent pe companiile mari. Este de așteptat ca programele educaţionale bazate pe aceste curriculumu-uri să ofere competenţe multidisciplinare, la un nivel extrem de ridicat, adecvate funcţiilor de conducere care apar astăzi în organizaţiile publice și private europene, de anvergură.

Primul pas a constat în identificarea elementelor de bază ale ofertei educaţionale europene. A fost lansat un studiu cuprinzător în Europa, care a înglobat întregul peisaj de programe relevante. De obicei, acestea îmbină două grupaje de competenţe de bază pentru e-leadership: noţiuni avansate de IT și metode de inovare în afaceri. La nivelul întregii Europe, au fost descoperite peste 1.000 de programe de master care oferă acest melanj de rezultate ale învăţării. Cu toate acestea, marea lor majoritate presupun cursuri la zi și îi vizează pe cei aflaţi la început de carieră. Această stare de fapt este bună pentru viitorul 38

Manifestul competenţelor digitale

e-leadership-ului, însă nu suplinește cererea de competenţe de conducere inovatoare de care are nevoie economia acestui deceniu. Mai puţin de 50 de programe din Europa par să ofere competenţe de e-leadership complete persoanelor care au deja o experienţă de conducere vastă, pentru a-i califica să conducă transformările digitale din organizaţiile lor.

Numărul programelor europene care au capacitate de a forma competenţe de e-leadership este prea mic pentru a satisface cererea părţilor interesate. Se impune o amplificare a activităţii existente pentru a atinge obiectivele de inovare asumate de UE: instituţiile de învăţământ și formare din Europa să adopte tot mai multe programe de e-leadership.

Conceperea de mijloace didactice de e-leadership, destinate părţilor interesate Instrucţiunile de mărire a ofertei educaţionale de formare a competenţelor de e-leadership au fost redactate pe baza programelor educaţionale concepute de EuroCIO. Intenţia a fost de a accelera procesul intensiv existent, de definire a conţinutului programelor, în cooperare cu angajaţii și școlile de studii economice. Acest demers a reușit să ofere programe de e-leadership reușite, care împleteau cerinţele depistate la locul de muncă cu concluziile ultimelor cercetări în domeniile relevante.

Pentru a fixa aceste principii, a fost conceput un format pentru programele de profiling și curriculum-urile aferente. Miezul acestor profiluri de curriculum este un set de rezultate ale învăţării considerate de către mediul academic și angajatori drept esenţiale pentru formarea de competenţe decizionale privind inovaţia TIC, cu precădere la nivelul conducerii superioare. Colaborarea cu părţile interesate de acest proces a relevat nevoia de mai multe profiluri de e-leadership, pe domenii variind de la arhitectura întreprinderii la securitate și guvernanţă.

Fiecare profil de curriculum este validat de către participarea experţilor din industrie.

Primele profiluri de curriculum pentru e-leadership au fost adoptate de comitetul EuroCio la mijlocul lui 2014. Multe universităţi și școli de studii economice și-au evaluat ulterior programele conform cerinţelor de e-leadership menţionate în profilurile curriculare, pentru a evalua viabilitatea conceptului. Profilurile curriculare au fost acceptate, considerându-se că facilitează dialogul pe tema rezultatelor cerute ale învăţării, dialog între mediul academic și industrial, și pot fi folosite pentru optimizarea programelor și cursurilor oferite de instituţiile de învăţământ superior din multe ţări europene.

Activitatea desfășurată în cadrul iniţiativelor Comisiei Europene în sfera e-leadership-ului în companii mare este complementară celei care vizează IMMurile și antreprenorii. În ambele cazuri, părţile interesate din sectorul industrial CAPITOLUL 4 PROVOCAREA CONDUCERII DIGITALE

39

și academic au făcut eforturi să identifice oportunităţile de stimulare a dezvoltării competenţelor de e-leadership.

Prioritatea numărul unu a firmelor mici și a antreprenorilor europeni este reducerea volumului de învăţare. Pentru satisfacerea acesteia, se vor folosi strategii didactice mixte, care îmbină conţinutul înregistrat, livrat la distanţă, cu sesiunile la faţa locului. Acestea continuă să ofere participanţilor ocazia de a interrelaţiona (de ex., cu ocazia unor sesiuni de vară scurte) și își ating pe deplin obiectivele de e-learning definite, maximizând, în același timp, timpul corpului profesoral.

Studiul individual este combinat cu practica, facilitându-se astfel maximizarea activităţii de conducere în timpul programului. Materialele concepute pentru MOOC au fost considerate adecvate pentru anumite segmente ale învăţării.

Direcţii viitoare Se speră ca, pe viitor, un număr tot mai mare de instituţii de învăţământ să facă echipă cu industria de profil, pentru a lansa cursuri bazate pe curriculumul de e-leadership, redefinind și augmentând în același timp strategiile de predare.

Pentru a mări amploarea demersului, instituţiile de învăţământ pot dezvolta în comun și face schimb de conţinut înregistrat, degrevând cu precădere universităţile care doresc să aprofundeze programele de povara materialului didactic.

Pe măsură ce iniţiativele de e-leadership ale Comisiei Europene se maturizează, guvernanţa trebuie transferată unor părţi implicate/protagoniști de încredere, luându-se măsuri ca procesele de guvernanţă să fie cât se poate de ușoare. Un prim pas ar fi utilizarea structurilor de guvernanţă înfiinţate de EuroCIO pentru propriul program educaţional executiv. La dialog au participat și alte asociaţii europene de top, precum și alte părţi interesate cheie, iar pe viitor, procesul decizional de la nivel european își va lărgi orizontul, pentru a include multitudinea de interese implicate.

Mesajul-cheie este că ecosistemul educaţiei pentru e-leadership presupune colaborarea activă multipartită, pentru a atinge obiectivul: capacitate, inovare și valoare sporită în Europa.

40

Manifestul competenţelor digitale

CAPITOLUL 5 Noul învăţământ inovator Pregătiri pentru un viitor digital: competenţele digitale în educaţie Competenţele formate în cadrul sistemului de învăţământ european nu le reflectă întocmai pe cele necesare într-o lume tot mai acaparată de digital. În același timp, procentul mare în care tinerii utilizează TIC nu este reflectat și de o dispoziţie de a o studia: procentul de studenţi și absolvenţi de matematică, știinţe și tehnologie din Europa, raportat la numărul total de specializări, a scăzut în ultimul deceniu . Rezultatul se traduce într-o pepinieră tot mai restrânsă.

Interesul faţă de studiul știinţei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STEM) s-a prăbușit, începând cu nivelul primar și până la cel superior, fapt reflectat și în subţirimea bazei de recrutare.

Dat fiind acest context, Europa își propune ca, în 2020, gradul de ocupare a forţei de muncă în UE să fie de 75%, la grupa de vârstă 20-64 de ani. Iniţiativa „Competenţe noi pentru locuri de muncă noi”, lansată în noiembrie 2010, își propune să promoveze o mai bună anticipare a necesarului viitor de competenţe, să stabilească o mai bună corelare între competenţe și nevoile pieţei muncii și să reducă decalajul dintre învăţământ și câmpul muncii. În teorie, sistemele de învăţământ ale Europei ar trebui să echipeze deja copiii și tinerii cu competenţele digitale de care vor avea nevoie pe piaţa muncii, în 2020.

Cu toate acestea, conform nou înfiinţatului Indicator al competenţelor digitale, bazat pe Cadrul competenţelor digitale redactat de Comisia Europeană, 23% din populaţia UE nu posedă nicio competenţă digitală (2012), procent ce variază între 6% în Suedia și 50% în România. Având în vedere că, pentru a funcţiona în societatea digitală, nu este nevoie doar de competenţe de bază, aproximativ jumătate din populaţia UE (47%) poate fi considerată insuficient competentă digital (competenţe digitale zero sau foarte scăzute). Se prefigurează o situaţie potenţial dezastruoasă pentru generaţia actuală, care va descoperi, când va intra în câmpul muncii, că majoritatea locurilor de muncă necesită competenţe digitale.

Politica educaţională În ciuda unei discrepanţe clare dintre competenţele elevilor și așteptări, cunoștinţele TIC de bază sunt o preocupare a politicilor întregului sistem de învăţământ. De obicei, problema este tratată dintr-o perspectivă holistică la diferite niveluri de educaţie: competenţele cadrelor didactice, competenţele elevilor, siguranţă pe Internet, TIC pentru persoane cu nevoi speciale și măsuri în favoarea celor afectaţi de „prăpastia digitală”. Politicile vizează și asigurarea CAPITOLUL 5 NOUL ÎNVĂŢĂMÂNT INOVATOR

41

infrastructurii, a accesului școlilor la tehnologiile relevante, precum table interactive, în unele cazuri, netbook-uri și tablete, precum și clasicele laboratoare de informatică (fixe sau mobile). Una dintre priorităţile celor mai multe ţări europene o reprezintă și conţinutul digital, de la comunităţi de lucru online, pentru cadre didactice și elevi, la asigurarea de manuale electronice sau baze de date cu resurse.

Rapoartele de ţară ale statelor membre, redactate în 2011, în cadrul proiectului Insight al European Schoolnet, indică prezenţa a numeroase politici și practici promovate de ministerele educaţiei. Acestea stimulează formarea de competenţe TIC de bază și recunoașterea rolului fundamental pe care-l are alfabetizarea digitală în accepţiunile moderne ale conceptului de alfabetizare. Demersurile de implementare la nivel naţional a predării alfabetizării și competenţelor digitale beneficiază de o gamă variată de abordări: de la curriculum TIC de sine stătător, de obicei axat pe competenţe pentru utilizatorii TIC, la încorporarea TIC în toate disciplinele.

Unele ţări (de ex., Germania) și regiuni au apelat la organisme terţe de certificare a nivelului de bază de competenţe TIC, de exemplu, la Permisul european de conducere a computerului (ECDL). Cu toate acestea, majoritatea ţărilor nu consideră „prăpastia digitală” drept un obiectiv-cheie, iar școlile manifestă abordări variate în implementarea politicilor oficiale. Așa se explică și discrepanţele majore dintre obiectivele politicilor și nivelul competenţelor manifestat de elevi.

Este necesar să se persiste în implementarea politicilor actuale, pentru a avea certitudinea că metodele și instrumentele TIC ajung la palierele vizate ale sistemului de învăţământ, dar și să se pună un accent sporit pe încorporarea abordărilor TIC în învăţământul de masă. În plus, o atenţie deosebită trebuie acordată problematicii aferente „prăpastiei digitale”, pentru a fi siguri că toţi elevii dobândesc un nivel optim de competenţe TIC de bază, indiferent de mediul din care provin.

Unul din marile obstacole în calea învăţării competenţelor TIC rămâne problema nivelului de competenţe al cadrelor didactice, pentru care nu există un standard european comun. Standardele globale nu sunt neapărat aplicabile în contextul european, astfel că ministerele educaţiei analizează posibilitatea stabilirii unor standarde proprii, care să fie în conformitate cu Cadrul european al competenţelor digitale. Iniţiativele multipartite, în cadrul cărora cadrele didactice au ocazia să experimenteze demersuri pedagogice inovatoare, bazate pe tehnologie, sunt esenţiale. Un astfel de exemplu este și de Laboratorul viitorului, coordonat de European Schoolnet, la Bruxelles: până în prezent, 25 de companii din sfera tehnologică au colaborat cu ministerele consorţiului Schoolnet, iar beneficiari au fost peste 13.000 de profesori.

42

Manifestul competenţelor digitale

Ridicarea ştachetei Cadrul competenţelor digitale, deși util ca punct de plecare în definirea nivelului de bază al alfabetizării digitale a tuturor cetăţenilor, nu este adecvat pentru pregătirea celor care vor urma cursuri IT mai sofisticate sau care vor studia informatica în învăţământul superior. Este o problemă cu care se confruntă toate statele membre, fiind bine conturată în raportul Livingstone-Hope, publicat în 2011: „Industriile au de suferit de pe urma faptului că sistemul de învăţământ nu le înţelege nevoile. Acesta lucru e accentuat de un curriculum școlar care se axează pe competenţele digitale specifice muncii de birou și mai puţin pe competenţele riguroase, aferente informaticii și programării, cerute de industriile de vârf precum jocurile video sau efectele vizuale. În același timp, tinerii și profesorii lor trebuie să cunoască mult mai bine oferta de locuri de muncă disponibilă în aceste industrii și calificările de care au nevoie pentru a se putea angaja. Cheia succesului stă în disciplinele STEM – știinţe, tehnologie, inginerie și matematică – și artă.”

Raportul recomandă ca disciplina informatică să fie tratată cu aceeași importanţă precum celelalte știinţe (de exemplu, fizica și matematica) și să fie predată de la 11 ani în cadrul curriculumului de bază din ciclul secundar. În urma acestui apel, autorităţile britanice au înlocuit lecţiile tradiţionale de TIC (bazate pe competenţe digitale) cu informatica, axată pe programare, design web și crearea de aplicaţii pentru dispozitive mobile.

Matematica şi fizica Unul dintre obstacolele mari în calea tranziţiei de la competenţe IT de bază la competenţe digitale o reprezintă rezultatele obţinute la matematică și fizică. Un nivel optim de competenţe matematice, cu precădere în înţelegerea algebrei și a algoritmilor, este esenţial pentru dobândirea unor competenţe de programare și calcul. Conform cercetărilor efectuate de Microsoft Teaching and Learning, matematica este, de obicei, una din sferele în care metodele inovatoare sunt cel mai puţin folosite la ore. În egală măsură, competenţele și cunoștinţele de fizică sunt esenţiale pentru reţelistică și aplicaţiile informatice. Nivelul relativ scăzut al rezultatelor și interesului faţă de aceste discipline în rândul studenţilor din Europa ridică semne de întrebare din perspectiva formării unor competenţe digitale superioare.

Studiile Eurydice scot în evidenţă lipsa unor politici naţionale de sprijin a elevilor cu rezultate scăzute în multe ţări europene. Ţările cu scor mare la capitolul știinţe și matematică, în cadrul Programului de evaluare internaţională a elevilor (PISA) al OCDE, se bucură de sisteme robuste, menite să-i ajute pe elevii care au dificultăţi de învăţare la matematică și fizică să-și îmbunătăţească rezultatele. De asemenea, după cum relevă studiul Eurydice, rolul TIC în matematică este adesea neglijat:

CAPITOLUL 5 NOUL ÎNVĂŢĂMÂNT INOVATOR

43

„Utilizarea TIC în matematică este prevăzută în majoritatea ţărilor. Cu toate acestea, în ciuda faptului că școlile sunt înzestrate cu calculatoare, acestea sunt foarte rar folosite în timpul orelor de matematică. Această contradicţie indică incapacitatea de a face matematica atractivă graţie tehnologiilor pe care elevii le folosesc zilnic.” În sfârșit, matematica și fizica nu se bucură de un interes deosebit în rândul fetelor. Exemplele și modelele folosite la aceste discipline îi atrag mult mai mult pe băieţi decât pe fete. Din cauza acestui fapt, fetele evită adesea să aleagă profilul matematică-fizică la liceu, ceea ce le împiedică să studieze informatica la nivel universitar și să urmeze o carieră în industria IT. Conform concluziilor Eurydice, un factor important al acestui impediment este lipsa abordării problematicii diversităţii în timpul practicii pedagogice a viitoarelor cadre didactice: „Printre competenţele cele mai neglijate în aceste programe, se numără strategiile de abordare a diversităţii (lucrul cu o gamă diversificată de elevi, valorificarea intereselor diferite ale băieţilor și fetelor) și evitarea stereotipurilor de gen în activitatea cu elevii.”

Aceste preocupări reliefează nevoia de a crește calitatea predării și învăţării disciplinelor matematică și fizică apelând la abordări mai inovatoare, bazate pe tehnologii moderne, conjugate cu o atenţie sporită faţă de probleme de egalitatea între sexe.

Disciplina informatică Se spune că există prea puţine date recente despre rolul disciplinei informatică în curriculum, la nivel european. Conform rapoartelor de ţară Insight, redactate de European Schoolnet, informatica, acolo unde apare în curriculum, este mai întotdeauna disciplină opţională. Excepţia o constituie Elveţia, unde informatica a devenit disciplină obligatorie în 2008. Un alt caz important este Austria, unde „TIC pentru carieră” este menţionat în obiectivele naţionale, alături de „competenţele digitale” la un nivel superior celor de bază, inclusiv „informatica aplicată”. Informatica este disciplină de sine stătătoare începând cu gimnaziul. Competenţele dobândite sunt certificate prin intermediul unor organisme terţe, precum ECDL, dar și a unor certificări oferite de industria de profil: Cisco, Microsoft, SAP, Novell și Oracle.

Cipru este o altă ţară care a introdus informatica în licee. În primul an de liceu, toţi elevii participă la un curs introductiv în disciplină. În următoarele două clase, elevii au posibilitatea să aleagă module de informatică, aplicaţii sau reţele (cel din urmă curs fiind susţinut de Cisco Networking Academy). În școlile tehnice specializate, elevii pot alege cursuri de trei ani axate pe tehnica de calcul, care abordează și tematica aferentă informaticii.

44

Manifestul competenţelor digitale

Alte câteva ţări au oferte similare, de natură tehnică, disponibile în învăţământul vocaţional, însă aceste cursuri opţionale sunt, adesea, frecventate de puţini elevi, iar procentul de fete este foarte scăzut. Puţine ţări menţionează Cadrul competenţelor digitale drept instrument de implementare a competenţei IT conform unui standard european comun, ceea ce e păcat, pentru că o implementare a Cadrul ar oferi o imagine mai bună a situaţiei din UE. În ciuda lipsei unor politici mai ample vizând informatica în ţările europene, există demersuri de integrare a informaticii și tehnologiei în ciclurile școlare inferioare: • „Scratch”, proiectat de Institutul de Tehnologie Massachussets (MIT), este un limbaj de programare pentru tineri. În școlile din Uniunea Europeană, acesta e folosit începând cu învăţământul primar. Comunităţi „Scratch” deosebit de active se găsesc în Marea Britanie și Portugalia.

• Proiectul SURFnet/Kennisnet, finanţat de Ministerul Danez al Educaţiei, Culturii și Știinţei, realizează aplicaţii și servicii inovatoare care permit instituţiilor de învăţământ să profite la maxim de potenţialul TIC. Cu toate acestea, TIC nu este obligatorie în școlile daneze.

• Studiul Innovative Teaching and Learning (ITL), sponsorizat de programul „Partners in Learning”, al Microsoft, aduce în discuţie necesitatea de a pregăti tineretul pentru secolul XXI. ITL se axează pe practici peA sosit momentul să se treacă dagogice care au demonstrat de la „insule de bună practică” legături puternice cu obiectivele de învăţare ale secolului la o abordare generalizată XXI. Rezultatele au arătat că a procesului de predaremajoritatea elevilor încă deţin rolul tradiţional de „consuînvăţare a informaticii. matori de informaţie” mai curând decât cel de „propunători de soluţii, inovatori și creatori”. Deși TIC este din ce în ce mai des folosit în predare, utilizarea acestuia în procesul de învăţare al elevilor era excepţia în multe din școlile examinate.

A sosit momentul să se treacă de la „insule de bună practică” la o abordare generalizată a procesului de predare-învăţare a informaticii. Sistemele de învăţământ din Uniunea Europeană trebuie să ia în consideraţie necesitatea stimulării studiului informaticii și, de asemenea, să includă în curriculum competenţe TIC mult mai sofisticate. Nu trebuie să așteptăm introducerea tematicii aferente informaticii în clasele gimnaziale și de liceu; pot fi aplicate metode simple de lucru, care se pretează de la ciclul preșcolar.

CAPITOLUL 5 NOUL ÎNVĂŢĂMÂNT INOVATOR

45

Modelele tinerilor îi pot influenţa negativ Modelele tinerilor, și anume profesorii, părinţii, consilierii școlari pe probleme de OȘP și personalităţile mass-media influenţează procesul de orientare profesională al tinerilor. Elevele, mai ales, se bazează pe sprijinul modelelor mai în vârstă atunci când iau decizii cu privire la carieră. Graficul de mai jos prezintă opiniile elevelor, angajaţilor Cisco, părinţilor și cadrelor didactice.

Ce presupun meseriile în domeniul IT 100 % 90 % 80 % 70 % 60 % 50 % 40 % 30 % 20 % 10 % 0%

crearea de aplicaţii contactul cu clienţii

ajutorarea altora

îmbunătăţirea lumii

Procent din meseriile în domeniul IT ce presupun respectivele activităţi conform Cisco Eleve care presupun că majoritatea meseriilor în domeniul IT implică respectivele activităţi Părinţi/cadre didactice care presupun că majoritatea meseriilor în domeniul IT implică respectivele activităţi

Părinţii și cadrele didactice au o percepţie profund nerealistă în privinţa carierelor în IT: mai puţin de 35% dintre ei cred că locurile de muncă din acest sector au un efect pozitiv asupra lumii, iar marea majoritatea consideră că angajaţii IT petrec prea puţin timp în compania altor persoane. Această cercetare indică o probabilitate foarte mare ca informaţiile nerealiste despre carieră să fie transferate tinerilor. Dacă dorim ca „pepiniera” tinerilor care îmbrăţișează această carieră să-și mărească suprafaţa, este imperios necesar să îmbunătăţim percepţia profesorilor și părinţilor asupra carierelor TIC.

Combaterea decalajului dintre educaţie şi piaţa muncii O altă problemă a educaţiei pentru competenţe digitale este decalajul dintre educaţie și piaţa muncii. Reforma învăţământului primar și secundar este adesea antrenată de nevoia percepută de a echipa copiii cu un bagaj de cunoștinţe, care să le permită să joace rolul de cetăţeni cultivaţi. În multe ţări, se manifestă un anumit scepticism vizavi de luarea în calcul a nevoilor industriei în procesul de formare a competenţelor tinerilor. Acest fenomen este alimentat de 46

Manifestul competenţelor digitale

îngrijorarea că sistemul de învăţământ trebuie să fie mai mult decât o pepinieră pentru viitoarea piaţă a muncii.

Fără îndoială, tinerii trebuie să acumuleze cunoștinţe fără un scop anume și să studieze discipline atât pentru a-și îmbunătăţi calitatea vieţii, cât și pentru a-și mări șansele pe piaţa muncii. Și totuși, balanţa s-a înclinat prea mult în această direcţie: tinerii sunt categoria cea mai afectată de criza economică. Ţările care au avut de suferit cel mai puţin de pe urma crizei – cum ar fi Olanda, Germania și Austria – pun și cel mai mare accent pe măsurile de inserţie a tinerilor în câmpul muncii (cum ar fi, de exemplu, stagiile de ucenicie) și pe implicarea angajatorilor în procesul didactic.

Dr. Anthony Mann, din cadrul Grupului de lucru învăţământ-angajatori, din Marea Britanie, observă că „analiza OCDE demonstrează că ţările cu un sistem de învăţământ care oferă o combinaţie optimă între procesul didactic și practica profesională în domeniile vocaţionale (de exemplu, sistemul german de stagii de ucenicie) se confruntă cu o rată mai mică a șomajului în rândul tinerilor”. În raportul său se mai menţionează că „Statisticile britanice evidenţiază existenţa unui raport net pozitiv între numărul de contacte cu piaţa muncii (în cadrul unor dezbateri de orientare școlară și profesională, prin experienţă de muncă directă) de care are parte un tânăr în școală (între 14 și 19 ani) și încrederea pe care o are mai apoi (între 19 și 24 de ani) în atingerea obiectivelor profesionale propuse.”

Campania „Competenţe digitale pentru locuri de muncă 2014”, a Comisiei Europene, este un bun exemplu al colaborării multipartite din acest domeniu.

Ea reunește sute de factori interesaţi, pentru a sensibiliza opinia publică cu privire la carierele în IT și a oferi stagii de formare și studiu tinerilor, șomerilor și angajaţilor care se recalifică. Acest efort conjugat creează un impact care îl depășește pe cel al sumei tuturor părţilor și trebuie susţinut pe termen lung, pentru a avea un impact cât mai mare.

Pe frontul mai larg al știinţei și tehnologiei, menţionăm „inGenious”. Proiectul, finanţat în proporţie de 50% de programul cadru de cercetare 7 al Comisiei Europene și 50% de industria de profil, este o iniţiativă comună, lansată de European Schoolnet și Masa Rotundă a Industriașilor Europeni, cu scopul de a stimula interesul tinerilor europeni faţă de învăţământul și profesiile știinţifice și tehnologice. Toate acţiunile întreprinse în cadrul inGenious încurajează parteneriatul educaţie/industrie să îmbunătăţească imaginea carierelor STEM în rândul tinerilor și stimulează interesul faţă de oportunităţile oferite de studiile STEM.

CAPITOLUL 5 NOUL ÎNVĂŢĂMÂNT INOVATOR

47

Recomandări Următoarele probleme sunt considerate prioritare: • Îmbunătăţirea nivelului de competenţe digitale al cadrelor didactice. Înfiinţarea unui sistem de certificare conform cu planul cadru al competenţelor digitale, pentru a fi siguri că elevii din UE beneficiază pe deplin de investiţiile în infrastructura TIC. • Formarea de competenţe digitale de jos în sus. Implementarea competenţelor digitale în învăţământul primar și secundar, iar la nivel superior, axarea de competenţe digitale de nivel înalt, cât și de bază.

• Stimularea procesului de predare a știinţelor, cu precădere a matematicii și fizicii. Accent mai mare pe diversitate. Sprijin pentru studenţii cu probleme și implementarea unor metode inovatoare. Încurajarea participării angajaţilor în programele de orientare școlară și profesională, care să vizeze și persoanele cu rol de modele ca, de exemplu, părinţii și cadrele didactice.

• Creșterea numărului de parteneriate între învăţământ și industria de profil, pentru a aborda în comun problematica unui parcurs profesional și a dobândirii de competenţe.

• Continuarea eforturilor de a face din competenţele digitale și măsurile sale de sprijin o prioritate politică cheie, pentru a asigura efecte pe termen lung și schimbări în sistemul educaţional.

48

Manifestul competenţelor digitale

CAPITOLUL 6 Noii specialişti în sfera digitală Descoperirea şi valorificarea specialiştilor La nivel global, se înregistrează un deficit cvasipermanent de persoane cu competenţe digitale, pentru că TIC evoluează într-un ritm rapid, iar sistemele de învăţământ tind să se transforme mai încet. Pe măsură ce TIC devine tot mai prezent în viaţa noastră, deficitul se va acutiza. Acest capitol abordează două aspecte esenţiale pentru această situaţie: • Forţa de muncă calificată existentă nu este folosită la potenţialul ei maxim.

Sunt necesare strategii și tehnici manageriale pentru a asigura o exploatare deplină a competenţelor digitale și o facilitare eficientă a inovaţiei bazate pe IT. • Milioane de europeni sunt marginalizaţi în ecuaţia digitală: femeile, bătrânii, persoanele cu dizabilităţi și cei excluși digital/social. Ajutându-i să dobândească competenţe digitale, va crește oferta de muncitori calificaţi.

Programele de formare pentru persoanele excluse digital s-au dovedit de succes, însă este nevoie de măsuri mai puternice, cu rază de aplicabilitate mai mare. În ciuda percepţiei generale că tinerii ar fi „nativi ai erei digitale”, în 2013, unul din patru tineri europeni încă avea acces restrâns la tehnologie, atât acasă, cât și la școală, conform unui studiu efectuat de European Schoolnet și Universitatea Liege pentru Comisia Europeană. De asemenea, trebuie luate măsuri pentru dezvoltarea competenţelor populaţiei, care, deși este „inclusă”, nu are nici suficientă încredere, nici cunoștinţe pentru a exploata tehnologia în avantajul ei, atât în viaţa cotidiană, cât și la muncă.

Problema diversităţii Diversitatea scăzută a angajaţilor continuă să fie un motiv de îngrijorare în Europa și în sectorul TIC, fiind percepută și mai acut în sectorul IMM-urilor IT. Persistă imaginea unui tânăr izolat, care scrie linii de cod într-un birou slab luminat, fără autonomie și creativitate, imagine adesea promovată de persoanele-model din viaţa tinerilor. Cu toate acestea, forţa echipelor diversificate este foarte bine cunoscută, iar dimensiunea bazată pe colaborare a activităţii TIC este bine înţeleasă, cel puţin în acest sector. Un studiu desfășurat de European Schoolnet pentru Cisco, în 2009, surprinde discrepanţele majore dintre modul în care cei care lucrează în sectorul TIC își descriu locurile de muncă și modul în care modelele tinerilor, cu precădere părinţii și profesorii, le percep. Lipsa unor modele pozitive în mass-media și cultură, în general, îndepărtează oamenii de o posibilă carieră în IT. Unul dintre grupurile numeroase, influenţate negativ de CAPITOLUL 6 NOII SPECIALIŞTI ÎN SFERA DIGITALĂ

49

această realitate, este cel al femeilor. Carierele TIC continuă să fie promovate și percepute drept un domeniu exclusiv al bărbaţilor.

„Deficitul de femei din domeniile știinţei și cercetării este un fapt cunoscut de ceva vreme. Dacă jumătate din cei 500 de milioane de europeni nu vor fi incluși și nu vor beneficia de avantajele sale, ne vom confrunta cu dezechilibre între bărbaţi și femei și între tineri și bătrâni, precum și inechităţi sociale pe o scară nemaiîntâlnită. Noi, factorii de decizie, trebuie să luăm toate măsurile pentru a găsi soluţii.”

Edit Herczog, fost eurodeputat „Deficitul de femei din domeniile știinţei și cercetării este un fapt cunoscut de ceva vreme. Dacă jumătate din cei 500 de milioane de europeni nu vor fi incluși și nu vor beneficia de avantajele sale, ne vom confrunta cu dezechilibre între bărbaţi și femei și între tineri și bătrâni, precum și inechităţi sociale pe o scară nemaiîntâlnită. Noi, factorii de decizie, trebuie să luăm toate măsurile pentru a găsi soluţii.” Edit Herczog, fost eurodeputat Factorii de decizie și părţile interesate TIC trebuie să-și unească forţele pentru a contracara această percepţie, care îndepărtează noii specialiști, limitează inovaţia la capitolul dezvoltare și utilizare a TIC și produce un dezechilibru cu impact asupra economiei și societăţii. Referindu-se la persoanele în vârstă, Edit Herczog folosește sintagma cercetătorului Mark Prensky: „imigranţi digitali”, și anume persoane care s-au născut înainte de epoca Internetului. Militând pentru o demistificare a TIC, ea subliniază următoarele: “Se impune continuarea programelor și atelierelor menite să-i sprijine pe bătrâni și să-i ajute să înţeleagă că TIC-ul este un instrument care le facilitează achiziţia și schimbul de informaţii, nu cu mult diferit de radio sau televiziune. Acestea (serviciile pe bază de TIC) pot reduce sentimentele de vulnerabilitate, traducându-se într-o independenţă pe termen lung.”

Pe măsură ce forţa de muncă a Europei îmbătrânește rapid, competenţele digitale se pot dovedi un atu excelent pentru profilul profesional al unei persoane cu experienţă, potenţând gradul de relevanţă al celorlalte competenţe, pe o piaţă a muncii în continuă schimbare. Pentru a veni în întâmpinarea nevoilor altor grupuri excluse, putem apela la unele modele de educaţie non-formală. Telecentrele IT din comunităţi reprezintă o platformă excelentă de optimizare a alfabetizării digitale a grupurilor dezavantajate din Europa. De obicei, telecentrele sunt 50

Manifestul competenţelor digitale

amplasate în biblioteci publice, școli și centre comunitare, sunt coordonate de organizaţii de voluntari sau comunitare și sunt gratuite, nu necesită legitimaţii de acces și funcţionează pe plan local. Ele oferă acces la tehnologie, educaţie informală și oportunităţi atractive de interrelaţionare persoanelor excluse digital. Cel mai adesea, vizitatorii încep să-și formeze competenţe digitale de bază, ce vizează dezvoltarea personală, cetăţenia activă și incluziunea socială, și trec apoi la cele necesare accesării pieţei muncii, un aspect esenţial al acestui model.

Studiul MIREIA a estimat că există circa 250.000 de organizaţii de incluziune digitală în UE, în medie, una la 2.000 de locuitori. Cu toate acestea, se face simţită nevoia unei sincronizări a iniţiativelor naţionale. Asociaţia non-profit Telecentre-Europe a fost înfiinţată tocmai în acest scop. Telecentre-Europe are, de asemenea, și rolul de a cataliza schimbul de informaţii între naţiuni, facilitând astfel o reacţie concertată la nevoile TIC în schimbare ale Europei.

Impactul competenţelor digitale asupra reuşitei Între 41 - 56% din firmele din toate sectoarele susţin că angajează specialiști IT în mod regulat, dând de înţeles că întâmpină dificultăţi în găsirea unor candidaţi pentru aceste locuri de muncă. Studiile empirice efectuate de OCDE și Forumul European al Competenţelor Digitale susţin această concluzie. Prin urmare, este esenţial să folosim bine specialiștii în competenţe digitale existenţi.

Lucrătorii TIC sunt dificil de repartizat, presupunând adesea noi formări după angajare datorită caracterului specific al companiilor TIC. În plus, datele indică faptul că firmele europene dau dovadă de un randament mai scăzut în valorificarea competenţelor digitale în scopul măririi productivităţii decât organizaţiile americane. De asemenea, firmele americane din Europa par să obţină o productivitate mai mare prin intermediul TIC decât companiile locale. Diferenţa s-ar părea că se datorează practicilor și capacităţilor manageriale și organizaţionale. Și în rândul companiilor europene se manifestă o inegalitate evidentă. Marile corporaţii sunt conștiente de necesitatea unui bagaj de competenţe digitale la noii angajaţi, însă nu e și cazul IMM-urilor, deși există dovezi clare că acestea ar avea mult de câștigat de pe urma utilizării eficiente a IT-ului. Conform unui studiu internaţional, realizat de Vanson Bourne, 60% din IMM-uri au definit utilizarea tehnologiei de calcul drept factorul decisiv pentru progresul afacerii sau, pur și simplu, pentru supravieţuire. Între timp, sectorul public solicită competenţe digitale datorită utilizării tot mai frecvente de mecanisme digitale în, de exemplu, e-guvernare și e-sănătate.

Există două soluţii de contracarare a deficitului de competenţe: unu, stimularea învăţământului vocaţional, imigraţiei forţei de muncă sau externalizării și, doi, optimizarea gradului de utilizare a personalului calificat sau calificabil.

Actualmente, Europa se axează pe mărirea pepinierei de talente, însă trebuie acordată atenţie și valorificării acesteia.

CAPITOLUL 6 NOII SPECIALIŞTI ÎN SFERA DIGITALĂ

51

De pe băncile şcolii la locul de muncă Inovaţiile tehnologice conturează viitorul pieţei muncii, prin urmare tendinţele globale ale tehnologiei și inovării trebuie să se reflecte în educaţie. Profesorii au nevoie de soluţii didactice flexibile, pentru a-i atrage pe tineri și pe adepţii educaţiei continue, precum și de infrastructura aferentă în școli. Directorii de școli și profesorii din Europa consideră deficitul de calculatoare din școli drept cel mai mare obstacol în calea învăţării inovatoare, bazate pe TIC. Conform rapoartelor UE, unul din doi profesori și-ar dori să participe la mai multe cursuri de pedagogie TIC. Evoluţia tehnologiei cloud ilustrează foarte bine acest lucru. Conform IDC, per ansamblu, sectorul cloud înregistrează un ritm de creștere de peste 27%. Cu toate acestea, 56% din firmele europene nu găsește personal pentru proiectele cloud. Doar câteva școli inovatoare încep să folosească serviciile de tip cloud în educaţie, iar cursurile axate pe competenţe digitale de tip cloud sunt încă rare în programa altor facultăţi decât informatica. Cei care deţin competenţe cloud adecvate vor putea contribui la dezvoltarea afacerii. Prin urmare, directorii de tehnologia informaţiei trebuie să fie în avangarda formării de competenţe pentru cloud. Evoluţia noilor oportunităţi de angajare, asociate cu tehnologiile de „cloud computing” a fost detaliată într-un raport Microsoft, intitulat „Cloud computing: Ce trebuie să știe profesioniștii IT”.

Impactul tehnologiei asupra organizaţiei și competenţelor este laitmotivul raportului redactat de London School of Economics, intitulat „Modelarea norului: Efecte asupra forţei de muncă în două sectoare tipice din Marea Britanie, Germania, Italia și SUA” Studiul relevă că „cloud computing-ul” va duce la mutaţii manageriale în sectoarele industriei de profil, iar managerii vor trebui să adopte un profil profesional hibrid, comercial/tehnologic, dacă vor să obţină rezultate. Competenţele IT devin tot mai răspândite pe piaţa muncii, cu implicaţii manageriale evidente.

Având în vedere nivelul record al ratei șomajului în rândul tinerilor europeni, formarea de competenţe și certificări specifice sec. 21 vor juca un rol esenţial dacă tinerii vor dori să profite de noile locuri de muncă. Industria TIC trebuie să joace un rol în procesul de formare și dezvoltare a capacităţii, colaborând cu celelalte părţi interesante, la orice nivel, pentru a se asigura că atât competenţele digitale, cât și celelalte competenţe relevante pentru piaţa muncii, cum ar fi de colaborare și comunicare eficientă, să contureze o direcţie clară către oportunităţile de angajare.

Problema europeană a competenţelor digitale este şi o problemă de management Concluziile Centrului pentru performanţe economice al London School of Economics indică existenţa unor diferenţe substanţiale la capitolul utilizării 52

Manifestul competenţelor digitale

IT-ului în practicile manageriale, firmele europene având rezultate inferioare celor ale americane, deși pieţele și tehnologiile folosite sunt identice și își recrutează forţa de muncă din aceleași surse. Concluzia este confirmată de studiile efectuate, printre alţii, și de London School of Economics, care a analizat practicile manageriale ale firmelor mici și mari din industria aerospaţială. Salariile și stimulentele financiare ale utilizatorilor competenţi digital, de nivel înalt și mediu, din SUA, păreau să fie mai mari. De asemenea, se pare că sarcinile lor de rutină presupun o utilizare mai judicioasă a acestor competenţe.

Calitatea managementului are impact și asupra inovaţiei. Așa cum remarca un foarte respectat grup de analiști în economie și managementul IT: „Firmele nu obţin servicii de calitate sau randamente sporite prin simpla deschidere a calculatoarelor sau echipamentelor de telecomunicaţii. Pentru aceasta, e nevoie de un proces dificil și de durată, denumit co-inventare. Producătorii de IT inventează tehnologiile, facilitând modul lor de aplicare, fără însă a-l defini. Utilizatorii IT trebuie să co-inventeze aplicaţiile acestora. Co-inventarea presupune, asemenea oricărei invenţii, atât un proces, cât și un produs. În ceea ce privește dimensiunea de proces a fenomenului de co-inventare, utilizarea eficientă a IT-ului presupune schimbări la nivelul organizaţiilor.”

Această observaţie aduce în centrul atenţiei o fractură puţin studiată în lanţul de valorii al competenţelor digitale europene. Problema europeană a competenţelor digitale este și o problemă de management, o problemă cu impact asupra întregii game de competenţe comerciale, precum finanţe, marketing și administrare, care necesită competenţe digitale eficiente pentru a putea folosi instrumente comerciale digitale pentru a crește productivitatea și a implementa obiectivele firmei. Ca atare, atenţia noastră trebuie să se mute de la facultatea de IT la școala de management, iar factorii de decizie ar face bine să reflecteze la acest aspect, pentru a evita alocarea eronată a resurselor.

Specialiştii atrag specialişti - Atenţie, Europa!

Cei mai buni specialiști caută de lucru în organizaţii cu performanţe ridicate.

Studiile efectuate pe niveluri comparative de salarizare arată că oamenii vor căuta întotdeauna să dobândească competenţe adecvate, de nivel superior dacă știu că există șanse rezonabile să lucreze în organizaţii cu performanţe ridicate. Și pentru că astfel de firme știu să exploateze mai bine respectivele competenţe, oferă salarii mai mari și stimulente mai bune pentru munca inovatoare.

Având în vedere globalizarea tot mai accentuată a pieţelor, specialiștii europeni ce deţin competenţe digitale vor căuta organizaţiile care le oferă cele mai bune perspective. Există pericolul ca aceste perspective să se materializeze tot mai des dincolo de graniţele Europei. Astfel, pe măsură ce Europa își rafinează procesele de formare a competenţelor digitale, ea riscă să devină un exportator de asemenea competenţe și mai puţin un centru regional al inovaţiilor de marea valoare.

Un rezultat nefericit, însă realist.

CAPITOLUL 6 NOII SPECIALIŞTI ÎN SFERA DIGITALĂ

53

Recomandări Potenţialul Europei stă în competenţele populaţiei. Fără o infrastructură omniprezentă, cu precădere în instituţiile de învăţământ și formare, TIC se va bucura doar de un grad restrâns de utilizare, iar fără competenţe, valoarea socio-economică ce derivă din respectivul grad de utilizare va fi, de asemenea, restrânsă. Accesul sporit la dispozitive și Internet este un factor esenţial. Un altul sunt profesorii mult mai bine pregătiţi. Dacă va continua să fie ignorat, deficitul de competenţe TIC va deveni obstacolul care va împiedica UE să fie competitivă în economia globală.

Agenda Digitală pentru Europa propune o serie de obiective vizând incluziunea digitală, cum ar fi creșterea gradului de utilizare a Internetului de la 60% la 75% până în 2015 (și de la 41% la 60% în cazul persoanelor dezavantajate) și înjumătăţirea procentului de populaţie care nu a folosit niciodată Internetul, până în 2015 (la 15%). Pentru a atinge aceste obiective, este necesar un Plan de acţiune vizând competenţa și alfabetizarea digitală. Un astfel de plan ar cuprinde activităţi de formare concrete vizând alfabetizarea digitală a grupurilor cu risc de excluziune, promovarea parteneriatelor multipartite și crearea de măsuri de stimulare a iniţiativelor sectorului privat care oferă cursuri de formare tuturor angajaţilor. Aceste măsuri trebuie integrate cu iniţiativele luate în sectorul educaţional. În privinţa problemelor ce vizează productivitatea și exploatarea investiţiilor în specialiștii în tehnologie existenţi, următoarele măsuri sunt esenţiale: • Axarea pe managementul tehnologic și pe însușirea practicilor manageriale bune. Managerii au nevoie de o educaţie superioară mai bună, care să cuprindă instrucţiuni pentru o mai bună exploatare a resurselor TIC, iar autorităţile trebuie să încurajeze eforturile firmelor prost administrate de a dobândi competenţe superioare.

• Angajaţii cu competenţe digitale trebuie încurajaţi să joace un rol activ în strategia firmei. Mult prea adesea, personalului calificat i se limitează raza de acţiune doar la activităţile pur tehnice și nu i se oferă șansa de a-și folosi competenţele într-un mod inovator, care ar duce la creșterea randamentului.

• Asigurarea unor condiţii de angajare net superioare pentru persoanele cu competenţe digitale. Salariile și compensaţiile, cu precădere dezechilibrul nefavorabil dintre cei cu competenţe și cei cu vechime, dar competenţe mai puţine, nu îi motivează pe muncitorii tineri. Deși firmele pretind că se confruntă cu o ofertă nesatisfăcută, nu prea există dovezi care să susţină că nivelul de salarizarea al muncitorilor competenţi digitali din Europa ar fi crescut.

• Modificarea perspectivelor de a urma o carieră în cazul persoanelor cu competenţe digitale. TIC este adânc integrat în cele mai de succes organizaţii. Cu toate acestea, personalul competent digital este arareori capabil și chiar mai rar încurajat să urmeze o carieră corporatistă atractivă în firmele europene.

54

Manifestul competenţelor digitale

• Autorităţile centrale trebuie să demonstreze că utilizează exemplar competenţelor digitale, că oferă servicii de e-guvernare de cea mai bună calitate și că investesc în experimente și modele de bună practică.

• Luarea unor măsuri de uniformizarea a calităţii competenţelor de bază în întreg spectrul pieţei de muncă, astfel încât angajatorii să poate identifica specialiștii mai rapid. Graţie sistemului unitar de certificare și de descriere a îndatoririlor postului, angajaţii vor înţelege mai bine ce se așteaptă de la ei.

Creșterea productivităţii pe baza competenţelor digitale se manifestă în două forme de bază: prin flexibilitatea cu care o persoană se adaptează la noi practici, rapid și ieftin, și prin inovare. Comisia Europeană și statele membre să imprime un val de entuziasm faţă de aceste capacităţi în sistemul de învăţământ, în serviciile publice și în programele de sensibilizare a opiniei publice.

Faptele și implicaţiile sunt clare. Recomandăm călduros factorilor de decizie, reprezentanţilor industriei de profil, ai sistemului de învăţământ, specialiștilor în resurse umane și liderilor de organizaţii să ia aminte.

CAPITOLUL 6 NOII SPECIALIŞTI ÎN SFERA DIGITALĂ

55

CAPITOLUL 7 Marea coaliţie pentru locuri de muncă digitale Să ne unim forţele şi să colaborăm Europa se află într-o situaţie paradoxală: 25 de milioane de persoane nu au loc de muncă, iar în unele ţări companiile nu reușesc să găsească experţi în tehnologia digitală. În unele ţări, peste jumătate din tinerii care doresc să muncească sunt șomeri. În același timp, dacă nu vom lua măsuri, până în 2020, numărul de locuri de muncă vacante în tehnologia informaţiei și comunicării (TIC) ar putea ajunge la 900.000. Este o situaţie inacceptabilă. Dacă e să tragem concluzii din aceste statistici, va trebui să analizăm modul în care tehnologiile digitale transformă societatea, economia și piaţa muncii europeană și ce înseamnă acest lucru pentru forţa noastră de muncă.

Economia digitală oferă posibilităţi fantastice de angajare europenilor care fac dovada competenţelor necesare. Una dintre schimbările care se observă la forţa noastră de muncă este polarizarea muncitorilor de înaltă calificare și de calificare joasă. Europenii cu calificare joasă sunt cei mai afectaţi de criza economică.

Ei întâmpină tot mai multe dificultăţi în a-și găsi un loc de muncă, se confruntă cu o stabilitate scăzută a locului de muncă și sunt depășiţi de muncitorii cu calificări medii chiar și în meseriile elementare. La polul opus, muncitorii de înaltă calificare sunt marii beneficiari ai unei pieţe a muncii mobile. Nu doar Europa se află în această situaţie. Tendinţa se manifestă în toată lumea, din SUA și Canada până în câteva dintre ţările asiatice.

Spre deosebire de alte sectoare ale economiei, industria TIC creează locuri de muncă noi. În 2012, au fost înfiinţare peste 100.000 de locuri de muncă TIC noi. În același timp, per ansamblu, gradul de ocupare a forţei de muncă a scăzut.

Competenţele digitale sunt la mare căutare în toate industriile, nu doar în sectorul TIC. Firmele din domeniul serviciilor financiare, energiei, auto, vânzărilor cu amănuntul, producţiei, serviciilor creative și din multe altele caută experţi TIC. În principiu, toate sectoarele economiei se bazează pe instrumente digitale și pe persoane capabile să le proiecteze, utilizeze și întreţină eficient. Toate au nevoie de experţi în cloud computing, protecţia datelor cu caracter personal, arhitectura întreprinderii, creare de aplicaţii mobile, analiza datelor masive sau marketing digital. Multe dintre aceste locuri de muncă sunt printre cele bine plătite din Europa.

56

Manifestul competenţelor digitale

Recomandările Marii coaliţii pentru locuri de muncă digitale Având în vedere această situaţie, este clar că trebuie să investim mai mult în formarea TIC, să ne restructurăm sistemele de învăţământ și să promovăm cariere în tehnologia digitală, cu precădere în rândul femeilor. Tehnologia digitală va continua să joace un rol important în cadrul efortului de stimulare a creșterii și valorii în Europa doar dacă vom dispune de o forţă a muncii calificată. Acest lucru impune soluţii atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. În acest scop, Comisia Europeană a lansat Marea coaliţie pentru locuri de muncă digitale (Coaliţia) în 2013, un parteneriat multipartit menit să contracareze deficitul de competenţe digitale din Europa și sutele de mii de locuri de muncă neocupate din sfera TIC. Activitatea de până acum a acestei Coaliţii ne oferă o serie de recomandări utile.

Prima recomandare este că, pentru a construi o forţă de muncă adecvată erei digitale, toate părţile interesate trebuie să conlucreze strâns: companii, autorităţi, școli și universităţi. Trebuie să depunem eforturi ca atât organizaţiile mici, cât și cele mari să conștientizeze oportunităţile palpitante pe care le oferă tehnologia digitală. Trebuie să adaptăm programele școlare și să oferim mai multe oportunităţi de formare la locul de muncă. Sunt concluzii de forţă, care presupun măsuri decisive, resurse și o viziune împărtășită de toate părţile implicate. Această viziune este circumscrisă unui număr de cinci obiective generale: (1) Educaţia tuturor europenilor va trebui să prevadă noţiuni de bază despre TIC. Trebuie să oferim diplome și programe școlare mai armonizate, atât în școlile vocaţionale, cât și în universităţi, astfel încât elevii să își formeze competenţele necesare pentru obţine rezultate pe piaţa muncii. Printre acestea se numără și abilităţi de programare.

(2) Tinerii, mai ales femeile, trebuie să afle că tehnologiile digitale reprezintă o carieră atractivă, iar competenţele digitale sunt esenţiale pentru succesul lor profesional. Trebuie să spulberăm mitul că TIC este o meserie pentru tocilari.

(3) Programele de formare trebuie proiectate împreună cu angajatorii, companiile TIC și sectoarele tradiţionale, astfel încât competenţele dobândite de angajaţi să fie chiar cele cerute de firme.

(4) Odată finalizate cursurile de formare, beneficiarii trebuie să beneficieze de certificări similare, astfel încât angajatorii să poate recunoaște, recompensa și consolida pregătirea acestora.

(5) Oamenii trebuie să poată merge acolo unde apare locuri de muncă TIC. Acest lucru presupune o mai bună mobilitate a forţei de muncă în UE sau noi strategii de a crea locuri de muncă acolo unde sunt specialiștii.

CAPITOLUL 7 MAREA COALIŢIE PENTRU LOCURI DE MUNCĂ DIGITALE

57

A doua recomandare a Coaliţiei pentru locuri de muncă digitale este ca toţi susţinătorii să depășească stadiul discuţiilor și să ia măsuri concrete. S-au înregistrat 55 de angajamente, atât din rândul corporaţiilor mari, cât și din ce al firmelor mici, al instituţiilor de învăţământ și al ONG-urilor. Acești susţinători se angajează să ofere activităţi de formare, stagii și locuri de muncă sau să organizeze manifestări și vizite școlare, pentru a informa tinerii asupra carierelor TIC. De asemenea, rugăm directorii executivi și liderii politici să ofere un sprijin substanţial Coaliţiei, pentru a include printre membri și alte firme care folosesc sau creează TIC. Vrem să cointeresăm și mai mult partenerii de Coaliţie și să valorificăm oportunităţile de finanţare oferite de Garanţia pentru tineret, Fondul social european și Erasmus+.

Cea de-a treia recomandare este ca măsurile de la nivel european să fie completate de iniţiative locale și naţionale, în spiritul unei subsidiarităţi autentice, dat fiind că problemele variată de la o ţară la alta. UE ar trebui să acţioneze doar în zonele în care imprimă o valoare adăugată europeană. Iniţiativele naţionale și locale pot ţine cont de nevoile concrete de la nivel local, regional și naţional.

Până acum, au fost lansate peste zece coaliţii naţionale și locale, iar alte câteva vor demara în lunile următoare.

Lumea s-a înscris pe o traiectorie tot mai pregnant digitală, iar piaţa muncii urmează același curs. Deficitul de competenţe digitale va figura mult vreme pe ordinea de zi politică. Noua alfabetizare este reprezentată de competenţe precum programarea. Indiferent că vrei să fii inginer, proiectant, profesor, asistent medical sau întreprinzător online, vei avea nevoie de competenţe digitale. Noi toţi, fie că suntem factori de decizie, companii, profesori sau simpli cetăţeni, avem răspunderea comună de a ne asigura că forţa de muncă a Europei dispune de competenţele digitale optime. Doar așa vom rămâne în avangarda tehnologiei digitale și îi vom ajuta pe copiii noștri să ocupe locurile de muncă ale viitorului.

58

Manifestul competenţelor digitale

CAPITOLUL 8 O viziune asupra viitorului Progresul înseamnă dublarea eforturilor În 2014, creșterea productivităţii rămâne o nevoie stringentă a Europei. Deși simptomele acute ale crizei financiare s-au calmat, problemele de fond nu au dispărut. Austeritatea și reducerea cheltuielilor nu sunt suficiente pentru a impulsiona prosperitatea. Problemele fundamentale, pe termen lung, precum îmbătrânirea populaţiei, distribuţia inegală a serviciilor medicale, ineficienţa energetică și poluarea ridicată fac din TIC un factor revoluţionar.

Europa trebuie să formeze acele competenţe care să-i permită să crească prin intermediul inovaţiei și iniţiativei antreprenoriale. „Dezvoltarea competenţelor și forţei de muncă sunt moneda viitorului economic al Europei”, declară Jan Muehlfeit, președinte Microsoft și copreședinte al Asociaţiei Europene a Competenţelor Digitale. Așa cum spune Peter F. Drucker, părintele managementului modern, „inovarea reprezintă înzestrarea resurselor cu o nouă capacitate de a crea valoare.” Inovarea TIC comportă anumite particularităţi, care conturează cererea de competenţe: • Ritm rapid de dezvoltare: În ciuda dependenţei de progresul pe termen lung al unor domenii precum standardele noi ale reţelelor mobile sau cercetarea fundamentală în domeniul tehnologiilor de stocare, nicio altă industrie nu are un ciclu de inovare atât de scurt. Competenţele aferente au o durată de viaţă scurtă.

• Interdependenţă: Inovarea TIC arareori are loc de una singură. Concepte precum strategiile platformă sunt esenţiale pentru această industrie. Prin urmare, cererea de competenţe, inclusiv strategice, nu este determinată doar de noile progrese tehnologice, ci și de dinamica pieţei.

• Caracter social: TIC dă naștere unor fenomene sociale precum dezvoltarea în colaborare, social media și „crowdsourcing”. Ea remodelează interacţiunile sociale și munca. Ca urmare, TIC generează necesarul de competenţe în domeniile management, juridic și social.

• Caracter global veritabil: TIC a transformat coordonatele geografice într-un aspect irelevant, creând una dintre primele industrii globale și globalizante.

Anumite aspecte au un caracter local – mai ales cele aflate la confluenţa cu societatea, utilizatorii și organizaţiile – iar altele sunt tot mai concentrate. De exemplu, serviciile oferite de Google în peste 100 de ţări sunt furnizate din doar 12 mari centre de date, dispuse în întreaga lume.

CAPITOLUL 8 O VIZIUNE ASUPRA VIITORULUI

59

• Caracter antreprenorial: Inovarea TIC este din tot mai frecvent propulsată de inovarea deschisă și de procese precum gestionarea companiilor dependente și a societăţilor mixte externe, precum și dezvoltarea prin intermediul fuziunilor și contopirilor. Jucători globali precum Facebook sau Google luau naștere doar cu deceniu în urmă.

• Caracter transformaţional și disruptiv: TIC facilitează o adevărată cascadă inovatoare, nu doar la nivelul noilor produse și servicii, ci și prin crearea unui nou sistem nervos în cadrul întreprinderii, care transformă procesele și modelele organizaţionale. Graţie fundamentului pe care-l asigură modelelor de afaceri complet noi, TIC are potenţialul de a dezmembra și reinventa industriile.

Pe baza acestor factori importanţi, ar fi inadecvată o perspectivă limitată, orientată exclusiv pe tehnologie, asupra competenţelor digitale. Persoanele cu bagaj integrat de competenţe trebuie să sprijine TIC. Miezul soluţiei este educaţia.

Trebuie să integrăm competenţele digitale și educaţia bazată pe TIC mai profund și holistic în sistemele noastre de învăţământ și de educaţie continuă, inclusiv competenţele și aptitudinile manageriale și antreprenoriale.

După cum remarca Michael Gorriz, director IT al Daimler: „Posibilitatea de a dobândi și de a aprofunda competenţele digitale optime ar trebui să devină modelul normal în societate, atât pentru profesiunile TIC, cât și pentru muncitorii care fac activităţi repetitive. Acest lucru e necesar nu doar în organizaţiile mari, ci și pentru a clădi și consolida treptat societatea inovatoare europeană, denumită adesea și ‚societatea bazată pe cunoaștere’.”

Atenţie!

Europa este în pericol. Pepiniera care oferă specialiștii europeni de mâine în TIC - această disciplină și industrie-cheie a secolului 21 - este deficitară.

Mai întâi, potenţialul de a utiliza TIC în învăţământul primar și secundar la o scară mult mai mare, integrat în curriculum, rămâne, în cea mai mare parte, nevalorificat. Motivaţia pentru studiile viitoare și primele competenţe este dobândită în cadrul acestei faze de dezvoltare. Graţie TIC, cadrele didactice au posibilitatea de a concepe modele pedagogice inovatoare, cu precădere prin apropierea mediul educaţional de problemele lumii reale. Printre exemple s-ar putea număra utilizarea unui flux de date despre mediul înconjurător sau despre traficul rutier la o lecţie de geografie, accesarea documentelor istorice dintr-o bibliotecă digitală sau efectuarea unor analize cu date reale, de amploare, la orele de matematică.

Curriculumul TIC nu cuprinde și competenţele digitale esenţiale precum cele legate de dimensiunea socială a TIC, de antreprenoriat și inovare, nici competenţele generale specifice mediului de afaceri. Aceste competenţe se dobândesc, de obicei, după absolvire, în câmpul muncii. Unele universităţi recunosc existenţa 60

Manifestul competenţelor digitale

acestui deficit. De exemplu, Universitatea Warwick, din Marea Britanie, oferă studenţilor ocazia de a urma un scurt curs, denumit „Competenţe-cheie”.

Acest deficit de competenţe digitale din învăţământul primar, secundar și superior din Europa a dat naștere unei pieţe a muncii TIC în care calificările obţinute în mod tradiţional la absolvire cântăresc foarte puţin în ecuaţia șanselor de angajare. În realitate, mulţi profesioniști TIC sunt licenţiaţi în cu totul alte specializări decât informatică. Competenţele TIC sunt dovedite prin invocarea rezultatelor în activitate, a carierelor alese sau sunt pur și simplu afișate fără a putea fi evaluate și verificate formal.

A sosit momentul să acţionăm În acest manifest, figuri marcante în diverse domenii propun o serie de măsuri concrete pentru a soluţiona problema pepinierei de specialiști TIC, măsuri care, la rândul lor, vor reîntineri și susţine atât un sector TIC sănătos și o mai amplă forţă de muncă competentă digital.

Debutul în învăţământul primar şi secundar Dobândirea competenţelor digitale de timpuriu, începând cu învăţământul primar și până la terminarea studiilor, cultivă o mentalitate inovatoare, care se va dovedi valoroasă când se intră în câmpul muncii. Iniţiativele industriei de profil, desfășurate în școli și mediul academic, adresate atât cadrelor didactice, cât și elevilor și studenţilor (Cupa Imagine Microsoft, Programul „World Ahead” al Intel sau Science Fair Google) subliniază sprijinul oferit de sectorul TIC și interesul elevilor și studenţilor. De la debutul său, peste 1,75 milioane de elevi din peste 190 de ţări au participat la Cupa Imagine.

Unul dintre elementele definitorii ale unor astfel de iniţiative este utilizarea creativităţii și spiritului antreprenorial de către elevi și studenţi, în paralel cu expunerea lor la o serie de probleme ce pot fi soluţionate cu ajutorul TIC. Următorul pas ar fi integrarea acestor elemente didactice în curriculum, pentru a sprijini astfel eforturile de inovare organizaţională în instituţiile de învăţământ (de ex., explorarea unor noi spaţii și teme didactice), promovând astfel inovarea în educaţie cu ajutorul TIC.

Creşterea gradului de atractivitate a carierelor în sectorul TIC Creșterea atractivităţii profesiei TIC este o măsură complementară celei de transformare a educaţiei. Pentru ca cetăţenii europeni să se simtă motivaţi să încorporeze competenţele digitale în cariera lor, e nevoie de o reprezentare mult mai transparentă a oportunităţilor nenumărate și a posibilităţii de a avansa în carieră pe care le oferă sectorul TIC. De exemplu, portalul european al carierelor CAPITOLUL 8 O VIZIUNE ASUPRA VIITORULUI

61

bazate pe competenţe digitale facilitează găsirea locurilor de muncă aferente nivelului de competenţe și demontează unele dintre neadevărurile ce există în jurul carierelor TIC. Este necesară o schimbare de ritm vizavi de percepţia sectorului IT în rândul tinerilor, femeilor și a forţei de muncă îmbătrânite. O metodă ar fi implicarea ambasadorilor digitali din Europa și potenţarea rolului lor de modele de urmat în sectorul TIC. Metoda îi vizează și pe reprezentanţii comunităţilor conexe, cum ar fi, de exemplu, directorii IT, oamenii de afaceri din domeniul digital și cercetătorii de renume. Nesoluţionarea stereotipurilor legate de profesioniștii TIC va zădărnici dezvoltarea sectorului de servicii TIC și va împiedica demersurile inovatoare în mai toate companiile.

Măsurile preconizate trebuie să aibă în vedere și rolul activ pe care-l pot juca femeile în sectorul TIC. Un bun exemplu în acest sens îl constituie Codul de bune practici al femeilor în sectorul TIC, o iniţiativă a doamnei Neelie Kroes, vicepreședinte al Comisiei Europene. Documentul oferă primul set de măsuri practice menite să optimizeze experienţa femeilor în carierele TIC și beneficiază de susţinerea multor parteneri din mediul academic și industria TIC.

Creşterea şi extinderea colaborării dintre mediul academic şi industria TIC În universul TIC, al cărui ritm rapid este dat în mare parte de activităţile antreprenoriale și ale pieţei, mediul academic trebuie să menţină o legătură strânsă cu industria de profil. În acest context, programele propuse de companii universităţilor, cum ar fi, de exemplu, Iniţiativa academică a IBM sau Alianţa academică a Microsoft reprezintă instrumente importante. Un prim pas a fost iniţiativa de a oferi produse și servicii gratuite sau la preţ redus instituţiilor de învăţământ.

Alte măsuri presupun punerea la dispoziţia universităţilor a unor centre de date de dimensiuni industriale și a unor medii de analiză de date, cum ar fi, de exemplu, Iniţiativa universitară de Cloud Computing, derulată de IBM și Google.

De asemenea, industria TIC a demarat înfiinţarea de centre de cercetare în campusurile studenţești, schimburi de personal și noi forme de colaborare. Un exemplu în acest sens ar fi Universitatea finlandeză Aalto, înfiinţată în colaborare cu Nokia Corporation și alţi parteneri industriali, care sprijină activitatea antreprenorială și participarea la proiecte inovatoare prin intermediul unor fabrici de proiectare și producţie.

Industria TIC s-a implicat și în activităţile de consiliere a mediului academic vizavi de modalităţi de a optimiza și extinde curriculumul specializării „informatică” și al altor specializări conexe. Un exemplu în acest sens ar fi iniţiativa IBM Service Science, care promovează curriculumul pentru inovare TIC aplicat la sisteme de servicii complexe, cum ar fi sistemul de sănătate sau cel energetic.

62

Manifestul competenţelor digitale

Este loc pentru o colaborare mai solidă între organismele private de formare în domeniul TIC, industrie și mediul academic. Acest demers face referire la problema certificării, care ar trebui să vină în completarea diplomelor universitare.

Competenţele ce fac obiectul certificării sunt mai ales cele legate de solicitări precise ale pieţei, ca, de exemplu, excelenţă în metode de dezvoltare a aplicaţiilor, în formare orientată pe produs sau în anumite limbaje de programare.

Certificarea poate veni în completarea unei educaţii universitare cu elemente specifice, care îi permit angajatorului să evalueze maturitatea profesională a unui specialist vizavi de o sarcină, tehnologie sau instrument TIC anume. În accepţiunea dată aici, certificarea vizează și problemele aferente managementului calităţii și pe cele ale unei pieţe TIC cu un ritm rapid de dezvoltare, în care anumite calificări au o durată de viaţă limitată.

Promovarea unor standarde europene de certificare Creșterea nivelului de profesionalism TIC dă un nou impuls demersului de achiziţie a unor competenţe TIC avansate. Atunci când se are în vedere investirea de competenţe de învăţare într-un anumit sector, acreditarea devine un reper foarte important deoarece stimulează mobilitatea specialiștilor și asigură fundamentul pentru dezvoltarea unor cariere atrăgătoare.

Planul-cadru al Competenţelor Digitale se bucură de consensul tuturor părţilor interesate și reprezintă un document de referinţă european al competenţele TIC în toate statele membre și în toate sectoarele industriei. Planul-cadru are capacitatea de a deveni un reper european esenţial. Eforturile ambiţioase care au stat la baza lansării de către INSEAD a ghidului Curriculumului european al competenţelor digitale, bazat pe planul-cadru, identifică specialiștii TIC prin intermediul unui curriculum standard. Acest demers consolidează rolul universităţilor europene de a forma specialiști TIC și manageri competenţi digital.

Acesta este, într-adevăr, un pas în direcţia bună.

Parteneriate pentru inovare în învăţământul TIC şi formarea de competenţe digitale Autorităţile, industria de profil și mediul academic trebuie să colaboreze îndeaproape pentru a se asigura că Europa dispune de competenţele digitale avansate necesare în sectoarele emergente precum cloud computing, IT ecologic, securitate online, interoperabilitate și e-sănătate. Competenţele care asigură rezultate în industria TIC vor trebui să evolueze și să se adapteze la noile surse de creștere economică. Impactul competenţelor digitale asupra unor sectoare precum sănătatea va modifica și îmbunătăţi modul în care abordăm unele dintre cele mai mari probleme ale societăţii.

CAPITOLUL 8 O VIZIUNE ASUPRA VIITORULUI

63

Printre organizaţiile europene care promovează educaţia TIC și competenţele digitale se numără: Institutul European de Tehnologie și Inovare (EIT) - Laboratoarele TIC; Asociaţia Europeană a Competenţelor Digitale (EeSA); Grupul Industriei Europene a Educaţiei (ELIG); Fundaţia Europeană pentru Dezvoltarea Managementului (EFMD); European Schoolnet (EUN); DIGITALEUROPE etc. Fiecare contribuie la obiectivele mai generale menţionate în acest manifest și, într-un sens mai larg, promovează strategia Comisiei Europene a competenţelor digitale în rândul publicului larg.

Europa și statele membre sunt gata să facă pasul următor și trebuie să acţioneze acum în vederea implementării recomandărilor făcute aici. Pentru a ne asigura că Europa va beneficia pe deplin de un nou nivel al competitivităţii, de o creștere economică mai pronunţată și de locuri de muncă mai bune, toate părţile implicate trebuie să realizeze investiţii concertate și de amploare.

Dezideratele sunt: • Formarea de competenţe digitale integratoare, necesare pentru profesiile TIC ale viitorului.

• Promovarea rolului TIC și al învăţării cu ajutorul TIC în învăţământul primar și secundar, pentru a stimula interesul și motivaţia de a urma o carieră în sectorul TIC. • Lărgirea orizontului programelor universitare de informatică și specializări conexe, pentru a putea aborda problematica TIC a viitorului; acest lucru presupune depășirea abordării predominant tehnice a disciplinei TIC. • Crearea de noi modele de parteneriat între industria de profil și mediul academic, cu precădere pentru a stimula implicarea studenţilor în inovarea pe baza TIC și a promova învăţarea antreprenorială.

• Complinirea calificărilor academice cu cele non-formale, promovate de industria de profil, calificări ce respectă standardele acceptate la nivel european și schemele de certificare.

64

Manifestul competenţelor digitale

BIOGRAFIILE COLABORATORILOR Gilles Babinet Campion digital al Franţei În calitate de campion digital al Franţei, Gilles Babinet depune eforturi de promovare a inovaţiei prin educaţie. Este președintele CaptainDash și fost președinte al Conseil National du Numerique.

Profesor universitar Martin Curley Vicepreședinte și Director, Intel Labs Europe, Intel Corp. În calitate de inginer-șef și vicepreședinte al Intel Labs, Martin răspunde de peste 4.000 de cercetători și dezvoltatori din Europa. De-a lungul carierei sale, a ocupat funcţii de conducere în departamentele de management IT, automatizare și cercetare ale Intel, General Electric și Philips. Martin este cofondator al Institutului pentru Valorificarea Inovaţiei, din Irlanda, iar actualmente este copreședinte al Grupului de Politici și Strategii de Inovare al UE. De asemenea, ocupă funcţii de consilier european în materie de cuantificare a inovaţiei și TIC. Dr. Michael Gorriz Director IT și responsabil cu managementul tehnologiei informaţiei, Daimler AG Michael este director IT al Daimler din 2008, având o îndelungată și variată carieră în această companie și în industria aerospaţială. El este responsabil cu strategia, planificarea și dezvoltarea tuturor sistemelor IT și cu funcţionarea tuturor centrelor de date și reţelelor de comunicare. Anterior, a ocupat funcţia de vicepreședinte însărcinat cu problemele IT al mai multor divizii comerciale și sisteme mondiale Daimler. În 2009, revistele germane „CIO” și „Computerwoche” i-au acordat lui Michael titlul de „Director IT al anului”, la categoria companii mari.

Peter Hagedoorn Secretar general, Asociaţia europeană a CIO Peter Hagedoorn este secretar general al Asociaţiei Europene a Directorilor IT (fosta EuroCIO) din 2011. În 2004, a înfiinţat Platforma Olandeză a Directorilor IT. În cei peste 20 de ani de carieră în sectorul TIC, Peter a fost director IT și vicepreședinte al Hagemeyer și Océ NV, multinaţionale olandeze, precum și consultant pentru mai multe organisme publice și private de nivel european.

BIOGRAFIILE COLABORATORILOR

65

Birgit Hanny Director adjunct, ASIIN Birgit ocupă funcţii de conducere și consultanţă în cadrul agenţiei de acreditare ASIIN. Ea participă la proiectarea și dezvoltarea de criterii și principii procedurale pentru asigurarea calităţii în învăţământul superior și oferă servicii de consultanţă și evaluare pentru organizaţii din sfera învăţământului și cercetării. Anterior, Birgit a fost consultant-șef al KPMG (BearingPoint), atât pentru sectorul financiar, cât și pentru cel public.

Dr. Lex Hendriks Consultant comercial, EXIN Având peste 25 de ani de experienţă în IT, formare, certificare și management servicii IT, Lex a contribuit la programul de certificare ITIL și a fost unul dintre arhitecţii programului de management al serviciilor IT al EXIN. De asemenea, Lex a participat la mai multe proiecte axate pe competenţe digitale, inclusiv la proiectul Certificatului de calitate în competenţe digitale al Comisiei Europene, proiect coordonat de empirica. Lex a publicat mai multe studii despre cercetarea asistată de calculator, pe teme de logică matematică și teoria designului.

Edit Herczog Fost membru al Parlamentului European (eurodeputat) și guvernator al Fundaţiei europene a internetului În ultimul deceniu, Edit a activat în Parlamentul European, în calitate de eurodeputat de frunte pe probleme de competitivitate și prosperitate. În cadrul comisiilor pentru industrie și buget, a militat pentru utilizarea optimă a activelor europene. Printre priorităţile ei se numără tranziţia digitală, maximizarea numărului de specialiști și formarea de resurse umane. În calitate de emisar al competenţelor digitale și guvernator al Fundaţiei europene a internetului, promovează nevoia de a sprijini eforturile tinerilor și vârstnicilor de a profita de oportunităţile digitale.

Edit a lucrat în sectorul privat, în industria produselor chimice de specialitate.

John Higgins CBE, Director general, DIGITALEUROPE Cariera de IT a lui John a debutat cu analiza sistemelor. Apoi a ocupat funcţii de consultant la Ernst & Young, înainte de a deveni director executiv al companiei digitale californiene Rocket Networks. John a fost numit director general al DIGITALEUROPE în 2011, după ce a deţinut funcţii similare în Marea Britanie. Este membru în comitetul director al Universităţii Warwick și a fost președinte al unor comitete diverse ale Confederaţiei Industriei Britanice și Asociaţiei Mondiale a Serviciilor IT. John este membru al Societăţii Regale de Arte și a fost numit Comandant al Imperiului Britanic (CBE) în 2005 pentru serviciile aduse industriei IT din Regatul Unit.

66

Manifestul competenţelor digitale

Tobias Hüsing Consultant cercetare, empirica Domeniul de activitate al lui Tobias cuprinde cercetare și consultanţă în materie de politici de e-leadership, competenţe digitale și piaţa muncii, precum și politici de cercetare, inovare și transfer de cunoștinţe. Actualmente, coordonează studiul „Competenţele de e-leadership pentru IMM-uri” pentru Comisia Europeană. Tobias conduce echipa empirica care se ocupă cu prognozele cererii și ofertei, analizând recomandările industriei și pieţei muncii și sistemul de educaţie și formare de competenţe digitale și e-leadership.

Dr. Bruno Lanvin Director executiv, INSEAD eLab În calitate de director executiv al INSEAD eLab, Bruno deţine roluri importante în activitatea INSEAD axată pe inovare (Modelul capacităţii de inovare, Indicele global al inovaţiei). De asemenea, colaborează de mulţi ani cu Forumul Economic Mondial, participând în echipa care redactează Indicele de utilizare a tehnologiilor TIC și raportul Tehnologia informaţiei la nivel global. De-a lungul carierei sale, Bruno a deţinut funcţii de conducere la Banca Mondială și ONU, unde a fost șef de cabinet al directorului general, șef al departamentului de planificare strategică și șef al departamentului de competitivitate IMM-uri.

Simon Robinson Director, empirica Simon conduce echipele de consultanţă și cercetare din cadrul empirica, axându-se pe inovare, guvernanţa cercetării, transfer de cunoștinţe, inovaţii în domeniul sănătăţii și protecţiei sociale și evaluarea intervenţiilor publice, inclusiv a iniţiativelor UE de anvergură în sfera economisirii energiei. În domeniul competenţelor digitale, este iniţiatorul strategiei „Principii și certificate de calitate europene pentru curriculum-urile de e-leadership” pentru DG Întreprinderi și industrie, iar actualmente eforturile vizând Principiile și certificatele de calitate europene pentru noile curriculum-uri.

Profesor Sharm Manwani Profesori de conducere IT, Henley Business School, Universitatea Reading Sharm predă și face muncă de cercetare în sfera integrării IT-ului și afacerilor, axându-se pe strategie, arhitectură și programe de schimbare. Este iniţiatorul și coordonatorul reputatului program de master „Managementul informaţiilor corporatiste” organizat de Deutsche Telekom. Sharm a deţinut funcţii de director IT la Diageo și Electrolux. Face parte din juriul unor premii de anvergură ale industriei IT și a susţinut prezentări la multe conferinţe academice și profesionale. Cartea sa despre „Schimbările din lumea afacerilor, promovate de IT: Managementul succesului” este recunoscută de BCS. BIOGRAFIILE COLABORATORILOR

67

Dr. Clare Thornley Cercetător postdoctoral, Institutul de Valorificare a Inovaţiei (IVI) Preocupările lui Claire în domeniul cercetătorilor sunt: obţinerea de informaţii, noi modalităţi de măsurare a impactului cercetării, pentru a cuantifica influenţa sa asupra teoriei și practicii, managementul informaţiei în vederea obţinerii de performanţe optimizate, etica și filozofia informaţiei. Din septembrie 2013, este cercetător postdoctoral la IVI și a făcut parte din echipa proiectului „Competenţe digitale: dimensiunea internaţională și impactul globalizării”. Clare are, de asemenea, o bogată experienţă didactică, predând politici de cercetare și obţinerea informaţiei la facultăţi din Marea Britanie și Irlanda.

Contribuţia lui Clare la acest manifest a beneficiat de aportul cercetătorilor postdoctorali IVI Marian Carcary și Eileen Doherty.

Freddy Van den Wyngaert Director IT, Agfa-Gevaert Group Freddy are peste 30 de ani de experienţă în industria IT, atât în Europa, cât și în SUA. Este vicepreședinte și director IT al diviziei servicii internaţionale al „Agfa ICS” (servicii de comunicare și informaţii). De asemenea, ocupă postul de președinte al comitetului director al Asociaţiei Europene a Directorilor IT (EuroCIO). Înainte de a intra în echipa AgfaGevaert, Freddy a deţinut o serie de funcţii de conducere în IT și afaceri la ExxonMobil Chemical. Freddy este membru al comitetului director al ADM, o reţea comercială/IT belgiană, și președintele comitetului director al forumului CIO al mediului de afaceri belgian.

Dr. Desirée van Welsum Consultant politici TIC, Banca Mondială Desirée van Welsum activează în cadrul Băncii Mondiale, în calitate de economist-șef și consultant specializat pe impactul economic al tehnologiilor informaţiei și comunicării. Are peste zece ani de experienţă în cercetare economică aplicată și analiza politicilor din sectoarele privat și public ale economiei.

Anterior a lucrat la OECD, la ONU (UNCTAD și ITU), Conference Board și Institutul Naţional de Cercetare Socială și Economică (NIESR) din Marea Britanie. De asemenea, a oferit consultanţă corporaţiei RAND, INSEAD și Comisiei Europene. A publicat mai multe lucrări despre impactul IT asupra creșterii economice și productivităţii, inovării, ocupării forţei de muncă și competenţelor, serviciilor internaţionale, relocare și externalizare.

68

Manifestul competenţelor digitale

REFERENŢI Emma Bluck, director, Gold Spark Consulting, și consultant, European Schoolnet Patrice Chazerand, director economia digitală și grupuri comerciale, DIGITALEUROPE Alexa Joyce, director politici de predare-învăţare, Microsoft Marianne Kolding, vicepreședinte al Grupului de cercetare al serviciilor europene IDC Jonathan Murray, director, DIGITALEUROPE Andrea Parola, director General, Asociaţia europeană a competenţelor digitale Christel Vacelet, responsabil comunicare, European Schoolnet

BIBLIOGRAFIE ŞI REFERINŢE

69

Bibliografie și referinţe Ala-Mutka, K., Punie, Y., & Redecker, C. (2008). “Digital Competence for Lifelong Learning”. Rezumat. Comisia Europeană. JRC Technical Notes ( JRC48708).

Andersson, T., Curley, M., & Formica, P. (2010). “Knowledge driven entrepreneurship. The key to social and economic transformation”. Springer.

ACS (2014). Codul profesional al Societăţii australiene de informatică, Studii de caz Agresti, W. (2008). “An IT body of knowledge: The key to an emerging profession”, IEEE IT Professional, Nov.-Dec. 2008, p 18-22.

Avolio, B.J., Kahai, S. și Dodge, G.E. 2001. “e-Leadership: Implications for Theory, Research, and Practice”. Leadership Quarterly, 11(4): 615-668.

Bilbao, B., Dutta S. și Lanvin, B. (2014) - “The Rewards and Challenges of Big Data”, Global Information Technology Report, Cornell-INSEAD-Forumul economic mondial.

Bresnahan, T., Brynjolfsson, E. și Hitt, L. (2002) “Information Technology, Workplace Organization, and the Demand for Skilled Labor: Firm-Level Evidence”. Quarterly Journal of Economics, Vol. 117 pp. 339-376 Carcary, M., Sherry, M., McLaughlin, S. și O’Brien, C. (2012). “Career development for ICT professionals: driving transparency in educational attainment”.

Cattaneo, G., Husing, T., Kolding, Korte, W.B., & M., Lifonti, R. (2009).

“Monitoring e-Skills demand and supply in Europe. Current situation, scenarios, and future development forecasts until 2015”.

Cedefop. “Skill supply and demand in Europe. Medium Term forecast up to 2020”.

CEN (2008). CWA 15893-1:2008. European e-Competence Framework - Part 1: The Framework. CEN ICT Skills Workshop.

CEN (2012). CWA 16458. European ICT Professional Profiles. CEN ICT Skills Workshop.

70

Manifestul competenţelor digitale

Clayton, T. și Welsum, D. (2014), ‘Closing the Digital Entrepreneurship Gap in Europe: Enabling Businesses to Spur Growth’, The Conference Board, Executive Action Report 425, 2014.

Autoritatea Daneză pentru Afaceri și Comisia Europeană (2012). European High Level Conference: “A Single Digital Market by 2015 – A driver for economic growth and jobs”.

Denning, P.J. și Frailey, D.J. (2011). “The profession of IT. Who are we now?”

Comunicări ale ACM. 54(6), 2011, p25-27.

Devillard, S., Desvaux, G., & Baumgartner, P. (2007). “Women Matter. Gender Diversity a corporate performance drive.” McKinsey & Company.

DIGITALEUROPE Dolton, P., & Pelkonen, P. (2008). “The wage effects of computer use. Journal of Industrial Relations”, 46 (4), 587-630.

Comisia Europeană, Direcția Generală pentru Educație și Cultură (2007). „Competențe cheie pentru educația continuă - Un cadru european.” Jurnalul oficial, L 394 Comisia Europeană (2008). Raport demografic. “Meeting Social Needs in an Ageing Society”.

Comisia Europeană (2011) “Employment and Social Developments in Europe.” Direcția Generală pentru Ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune.

Comisia Europeană (2014). “Measuring Digital Skills across the EU: EU wide indicators of Digital Competence”.

EuroCIO (2012). European CIO Association Executive Education Programme.

Comisia Europeană (2014). “e-Skills: The International Dimension and the Impact of Globalisation”. IVI, CEPIS, IDC and Empirica.

Săptămâna europeană a competenţelor digitale pentru locuri de muncă European e-Skills Forum (2004). “e-Skills for Europe: Towards 2010 and Beyond”. Sinteză.

European Foundation for Management Development European Institute of Innovation & Technology BIBLIOGRAFIE ŞI REFERINŢE

71

European Learning Industry Group Parlamentul European și Consiliul (2004). Decizia nr. 2241/2004/ce a Parlamentului European și a Consiliului, cu privire la un cadru comunitar unic pentru transparența calificărilor și competențelor (Europass) Jurnalul oficial, L 390/6 Parlamentul European și Consiliul (2006). Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European și a Consiliului, cu privire la competențele cheie pentru educație continuă. Jurnalul oficial, L 394 European Schoolnet European Schoolnet (2013) Rapoarte de ţară Insight European Schoolnet și Universitatea Liege (2013). “Survey of Schools: ICT in Education. Benchmarking access, use and attitudes to technology”.

Eurostat (2014). Ratele șomajului în EU-27, EA-17, SUA și Japonia, ajustate sezonier, ianuarie 2000 - ianuarie 2012 Eurostat (2014). Ratele șomajului în rândul tinerilor, EU-27 și EA-17, ajustate sezonier, ianuarie 2000 - ianuarie 2012 Eurostat (2013). Statistici învăţământ superior.

Fonstad, N.O și Lanvin B. (2010). “European e-Competence Curricula Development Guidelines” - Raport final.

Forge, S., Blackman, C., Bohlin, E., & Cave, M. (2009). “A Green Knowledge Society. An ICT policy agenda to 2015 for Europe’s future knowledge society”.

SCF Associates Ltd. Gareis, K., Hüsing, T., Bludova, I. Schulz, C., Korte, W.B. (2014) “e-Skills: Monitoring and Benchmarking Policies and Partnerships in Europe”.

Green, J. (2007). “Democratizing the Future. Towards a new era of creativity and growth”. Philips Design.

Hagel, J., Brown, J. S., & Davidson, L. (2009). “Measuring the Forces of Long Term Change: The 2009 Shift Index”.

Hasebrink, U., Görzig, A., Haddon, L., Kalmus, V., Livingstone, S., & membri ai reţelei EU Kids Online. (2011). “Patterns of risk and safety online. In-depth analyses from the EU Kids Online Survey of 9- to 16-year-olds and their parents in 25 European countries.” Programul „Siguranţă pe Internet” al Comisiei Europene 72

Manifestul competenţelor digitale

Hüsing et al. (2012). “e-Leadership: e-Skills for Competitiveness and Innovation Vision, Roadmap and Foresight Scenarios”. Raport final al studiului “Vision, Roadmap and Foresight Scenarios for Europe 2012-2020”.

IDC (2009), “Post Crisis: e-Skills are needed to Drive Europe’s Innovation Society”, Carte albă.

IVI și CEPIS (2012). “e-Skills and ICT Professionalism – Fostering the ICT Profession in Europe”. i2010. High Level Group (2009) “Benchmarking Digital Europe. 2011-2015 a conceptual framework”. i2010 Information Space.

ITL Research Kolding, M., Robinson, C., & Ahorlu, M. (2009) “Post Crisis: e-Skills are needed to Drive Europe’s Innovation Society”. Carte alba ICD Lanvin, B. și Evans, P. (2013), Global Talent Competitiveness Index Report, INSEAD-HCLI-Adecco, November 2013.

Lanvin, B. și Fonstad, N. (2009), “Who cares? Who dares? Providing the skills for an innovative and sustainable Europe”, INSEAD. Lanvin, B. și Fonstad, N. (2010), “Strengthening e-Skills for Innovation in Europe”, INSEAD eLab, 2010.

Le Monde (2005). “L’Europe est la dernière utopie réaliste” (Europa este ultima utopie realistă), (Interviu cu Mario Vargas Llosa).

Livingstone, I., & Hope, A. (2011) “Next Gen. Transforming the UK into the world’s leading talent hub for the video games and visual effects industries”.

Livingstone, S., & WanMedia, Y. (2011). “Literacy and the Communications Act. What has been achieved and what should be done”. LSE Media Policy Project.

Mann, A. (2012). “It’s who you meet: why employer contacts at school make a difference to the employment prospects of young adults”.

Molinsky, A., Davenport, D., Iyer, B. și Davidson, C. (2012) “Three skills every 21st century manager needs”. Harvard Business Review, paginile 139-143 (HBR Reprint R1201N).

Murray, J. și Welsum, D. (2014), “Information Technology’s Triple Threat”.

BIBLIOGRAFIE ŞI REFERINŢE

73

Nef consulting. Social Return On Investment (SROI).

Nordberg, D. (2008). “Designing business curricula: building relevance into higher education”, International Journal of Management Education, 7(1): 81-86.

OECD 2010. “The OECD Innovation Strategy. Getting a Head Start on Tomorrow”.

Peppard, J. și Thorp, J. (2013). “What Every CEO Should Know and Do about IT”, disponibil de la Joe.Peppard@esmt.org Renkin, T. (2012). “The global race for excellence and skilled labour”, Deutsche Bank/DB Research, Current Issues/Technology and Innovation, 5 March 2012, Frankfurt am Main.

ROSE (2012). “The Relevance of Science Education”.

Sherry, M., Carcary, M., McLaughlin, S. și O’Brien, C. (2013). “Actions towards maturing the ICT profession within Europe”. International Journal of Human Capital and Information Technology Professionals. 4 (1), 46-61.

The Economist (2008), “How technology sectors grow - Benchmarking IT industry competitiveness”.

Toohey, S. (1999). “Designing Courses for Higher Education”. Buckingham: Society for Research into Higher Education and the Open University Press.

Weckert, J. și Lucas, R. (2013). “Professionalism in the Information and Communication Technology Industry”. ANU Press, Canberra.