Ro manifesto web

MANIFESTUL COMPETENŢELOR DIGITALE Cu o introducere de Don Tapscott, Autorul lucrării „Wikinomics”

Cuprinde contribuţii ale unor personalităţi din sfera politicului, educaţiei, cercetării şi economiei

MANIFESTUL COMPETENŢELOR DIGITALE Cu o introducere de Don Tapscott, Autorul lucrării „Wikinomics”

Cuprinde contribuţii ale unor personalităţi din sfera politicului, educaţiei, cercetării şi economiei

CUVÂN T ÎNAIN TE În ciuda turbulențelor economice și financiare actuale, ritmul tranziției către o economie digitală, bazată pe cunoaștere și inovare, se accelerează.

Capacitatea întreprinderilor europene de a concura și inova depinde din ce în ce mai mult de utilizarea strategică și eficientă a noilor tehnologii ale informației și comunicării. Această nouă revoluție industrială îi avantajează pe muncitorii cu înalte calificări și competențe TIC. Pe de altă parte, cei cu un nivel scăzut sau inadecvat de competențe sunt și mai vulnerabili. Pe măsură ce, pe scena internațională, își fac apariția competitori și piețe formidabile, industria își atrage specialiștii și resursele de pe toate meridianele. Competențele digitale sunt esențiale pentru competitivitatea Europei în ansamblu.

Criza a scos la lumină deficiențe grave ale economiilor și piețelor muncii europene. Deși traversăm o perioadă în care rata șomajului depășește 10%, nu producem suficienți profesioniști competenți digital. Semnificativ în acest sens este faptul că numărul de absolvenți de specializări TIC a crescut constant până în 2005, pentru a scădea mai apoi, iar numărul de studente rămâne extrem de scăzut. Oamenii de afaceri atrag atenția asupra faptului că ne-am putea confrunta cu deficite grave de competitivitate și inovare, care ar putea frâna creșterea economică pe termen lung. Avem nevoie de specialiști TIC, dar și de lideri, manageri și antreprenori cu competențe digitale, în toate profesiile și sectoarele.

Europa dispune de toate capacitățile necesare pentru a soluționa problemele cu care se va confrunta în viitor. Comisia Europeană a propus o strategie a competențelor digitale, pe termen lung, și o Agendă Digitală, instrumente ce au rolul de a contura condițiile care trebuie îndeplinite pentru a putea exploata potențialul TIC. Deși s-au înregistrat progrese substanțiale, ele rămân insuficiente: trebuie să ne intensificăm și accelerăm eforturile. Confruntânduse cu niveluri record ale șomajului și cu perspective economice sumbre, Comisia Europeană va veni cu noi propuneri vizând o nouă politică industrială menită să stimuleze creșterea economică în 2012.

Acest manifest cuprinde un număr de idei importante, aparținând unor figuri marcante din sfera guvernamentală, educațională, politică, a cercetării și industriei. Documentul reflectă dimensiunile fundamentale ale problematicii competențelor digitale în Europa și oferă recomandări foarte utile asupra măsurilor ce trebuie luate. Le sunt foarte recunoscător pentru că ne-au împărtășit din înțelepciunea, cunoștințele și energia lor, contribuind astfel la o viziune și plan de acțiune comune. Acest manifest reprezintă un apel la acțiune adresat tuturor.

Antonio Tajani

Vicepreședinte al Comisiei Europene Responsabil „Industrie și Antreprenoriat” CUVÂNT ÎNAINTE

3

IN TRODUCER E Crearea de competenţe digitale în Europa de Don Tapscott Europa traversează o perioadă critică. Datoria publică, şomajul în rândul tinerilor, stagnarea economică, tulburările sociale, lipsa inovaţiei, paralizia instituţională şi alte probleme sunt toate interconectate. Atât în Europa, cât şi pe întreg globul, economia bazată pe industrie, dar şi multe dintre instituţiile aferente acesteia încep să se dezintegreze. Peste tot vedem industrii în criză, guverne incapabile să acţioneze, piloni ai mass-media prăbuşindu-se (ziarele, de exemplu), servicii sociale scârţâind, sisteme de transport şi instituţii de cooperare globală bolnave. Trebuie să regândim şi să reconstruim multe dintre organizaţiilor şi instituţiile care ne-au servit decenii întregi, dar care acum au ajuns la sfârşitul perioadei de funcţionare. În paralel însă, se întrezăresc contururile unor noi întreprinderi şi industrii, ale unei noi civilizaţii. Societatea dispune acum de cea mai puternică platformă din istorie, cu ajutorul căreia poate reuni oamenii, competenţele şi cunoştinţele necesare pentru a asigura creşterea, dezvoltarea socială şi o lume echitabilă şi durabilă. Graţie revoluţiei digitale, vechile modele industriale sunt convertite, iar noile posibilităţi abundă. Internetul se transformă într-un mediu de comunicare tot mai puternic, într-un motor esenţial al inovării şi creării de valori materiale, care reduce radical costurile de colaborare şi facilitează schimbări profunde în modul în care orchestrăm abilitatea de a inova, de a produce bunuri, servicii şi bunăstare şi chiar de a crea valoare publică. Pe măsură ce ritmul schimbării se accelerează, cresc şi consecinţele.

Revoluţia digitală promite să transforme economia şi societatea, aducând prosperitate, dezvoltare socială şi stabilitate. Mediul de afaceri şi comunităţile colaborează în noi moduri, având preocupări, strădanii şi probleme comune.

Oamenii din întreaga lume colaborează aşa cum n-au mai făcut-o niciodată, cu intenţia de a ne reinventa instituţiile şi de a asigura un viitor durabil planetei, sănătăţii şi existenţei noastre. Sunt lansate noi şi sclipitoare iniţiative, de la educaţie şi ştiinţă la noi abordări asupra implicării cetăţenilor şi democraţiei.

Toate aceste iniţiative sunt caracterizate de un nou set de principii, specific

4

Manifestul competenţelor digitale

secolului 21: colaborare, deschidere, schimb de informaţii, interdependenţă şi integritate.

Există însă o problemă gravă. La nivel european, se manifestă o tot mai mare discrepanţă între nevoia de transformare digitală, pe de o parte, şi competenţele, cunoştinţele şi capacităţile forţei de muncă, pe de altă parte. După cum evidenţiază acest manifest, în ciuda faptului că nivelul mediu al şomajului în rândul tineretului european se situează la o cotă de 22%, angajatorii afirmă în mod constant că nu găsesc candidaţi pentru locurile de muncă vacante care presupun competenţe tehnice şi ştiinţifice.

Iar deficitul are tendinţa de a se acutiza. Un studiu paneuropean recent, realizat de London School of Economics (LSE), indică faptul că tinerii europeni demonstrează un deficit grav de competenţe, în ciuda percepţiei generale că aceştia ar fi „nativi ai erei digitale”. LSE mai subliniază că ritmul în care populaţia a dobândit competenţe digitale a încetinit în ultimii ani.

Raportul Livingstone-Hope, un document de referinţă, publicat în Marea Britanie, susţine acest punct de vedere, confirmând faptul că programele şcolare nici nu reflectă, nici nu înţeleg nevoile industriei. De exemplu, şcoala oferă competenţe de bază, precum tehnoredactarea, în locul mult mai necesarelor cunoştinţe despre gama vastă de instrumente tehnologice, informatică şi programare.

Cea mai recentă statistică Eurostat, din 2009, indică faptul că, la nivelul celor 27 de state ale Uniunii Europene, doar 14,3 persoane din 1.000, în grupa de vârstă 20-29 de ani, studiază discipline ştiinţifice şi tehnice la nivel superior. Ne confruntăm cu un paradox: tinerii sunt utilizatori IT deosebit de pasionaţi. La categoria de vârstă 16-24 de ani, se înregistrează o frecvenţă de utilizate a Internetului de cinci-şapte ori pe săptămână. În ciuda acestui lucru, mai puţin de 30% din băieţi şi 15% din fete intenţionează să studieze discipline IT la nivel superior. Dezinteresul faţă de disciplinele ştiinţifice şi tehnice se manifestă de la sfârşitul ciclului primar şi începutul celui gimnazial. Acest lucru are consecinţe asupra numărului de tineri care urmează o instituţie de învăţământ superior în domeniu şi asupra nivelului de competenţe digitale manifestat de forţa de muncă. Pentru a satisface nevoile tinerilor europeni, pentru a influenţa pozitiv percepţia, motivaţia şi rezultatele acestora la disciplinele ştiinţifice şi tehnice şi pentru a-i pregăti mai bine pentru viaţa profesională, se impune adoptarea unor obiective şi schimbări ambiţioase la nivelul întregului sistem de învăţământ.

INTRODUCERE

5

Deficitul de competenţe digitale este o problemă de amploare Problema capătă cu adevărat proporţii astronomice pentru că alfabetizarea, abilităţile şi competenţele tehnologice sunt esenţiale pentru toate ramurile industriale. Vechile modele, specifice epocii industriale, bazate pe inovare, producţie şi distribuţie, în genere, toate activităţile economice, sunt modificate radical de globalizare şi revoluţia digitală.

După cum am spus în lucrările mele, companiile care se transformă prin intermediul tehnologiei sunt mult mai inovatoare pentru că modelele de activitate interconectată dau rezultate mai bune. Ele dau dovadă şi de relaţii mai bune cu clienţii, deoarece instrumentele de comunicare socială permit clienţilor să pătrundă în sfera unei reţele de afaceri. Internetul, mobilitatea şi ascensiunea aşa-numitelor „volume imense de date” şi a generaţiei următoare de analize de date permite firmelor să-şi accelereze performanţele şi să câştige un avantaj competitiv. Însă, din cauză că forţa de muncă nu prezintă cunoştinţele şi competenţele digitale necesare, companiile, autorităţile şi celelalte instituţii europene rămân în urmă.

Mai există însă o problemă: şomajul în rândul tinerilor, care se estimează că ar depăşi 22% în Europa. Acest procent a crescut constant în ultimii zece ani. În Grecia şi Spania, şomajul în rândul tineretului a explodat, situându-se în jurul cifrei de 50%. Mulţi dau vine pe tehnologie, însă nu e cazul. Ultimul val de tehnologizare a vizat automatizarea, de obicei în speranţa reducerii cheltuielilor, cu precădere celei cu forţa de muncă.

Acum însă, odată cu maturizarea revoluţiei digitale, tehnologia are puterea de a augmenta, nu doar de a automatiza capacităţile umane. Computerele au devenit instrumente de comunicare şi schimb de informaţii, cunoştinţe şi inteligenţă umană. Ele nu mai sunt doar nişte unelte de automatizare.

Mai mult, pe piaţa globală, ele au devenit instrumente de edificare a unor companii şi economii competitive, contribuind la crearea de locuri de muncă.

Este adevărat, noile forme de colaborare fac ca unele locuri de muncă să fie redundante sau determină companiile să-şi transforme şi să-şi reducă forţa de muncă. Contraargumentul ar fi că tehnologia informaţiei contribuie la progresul companiilor nou înfiinţate, augmentându-le capacităţile de inovare, iar întreprinderile mici, nou-înfiinţate reprezintă sursa cea mai solidă de locuri de muncă. În 2007, un studiu de referinţă

6

Manifestul competenţelor digitale

realizat de Fundaţia Kauffman în Statele Unite a relevat că numărul cel mai mare de locuri de muncă se datorează firmelor noi, adică iniţiativelor antreprenoriale: din 12 milioane de locuri noi de muncă, opt milioane au fost înfiinţate de firmele noi, cu o vechime mai mică de cinci ani.

Concepţia potrivit căreia cele mai mari şi de succes companii ale unei ţări se dovedesc a fi principala sursă de locuri de muncă se dovedeşte a fi o abordare greşită din partea autorităţilor. Internetul marchează debutul unei noi epoci a antreprenoriatului şi a noilor modele de afaceri.

Companiile mici au multe dintre capacităţile firmelor mari, fără a avea şi dezavantajele acestora – birocraţie, tradiţie, sisteme şi modalităţi învechite de desfăşurare a activităţii – dezavantaje care pot obstrucţiona inovarea.

Inovaţia neîngrădită, care nu se manifestă doar în limitele corporatiste, aduce avantaje tuturor organizaţiilor, iar companiile mici au şansa să fie cei mai mari beneficiari. Pe măsură ce firmele mici exploatează resursele Internetului, ele pot beneficia de un acces fără precedent la pieţele globale, care până în prezent erau apanajul marilor corporaţii.

Industria TIC a fost mereu impulsionată de iniţiativa antreprenorială.

Treptat, şi alte industrii încep să adopte acest model. Competenţele antreprenoriale şi inovatoare vor fi, prin urmare, elemente esenţiale ale competenţelor digitale ale viitorului. „Dezvoltarea competenţelor şi forţei de muncă sunt moneda de schimb a viitorului economic al Europei”, a declarat Jan Muehlfeit, de la Microsoft, copreşedinte al Asociaţiei Europene a Competenţelor Digitale.

Antreprenoriatul creează locuri de muncă. Colaborarea şi modele de afaceri interconectate facilitează antreprenoriatul competitiv. Aceste adevăruri sunt valabile atât pentru industria TIC în sine, cât şi pentru economie per ansamblu. Lipseşte însă un ingredient. Dacă e să găsim o soluţie pentru şomajul sistemic, Europa are nevoie de politici care să creeze contextul necesar. Tehnologia oferă oportunităţi universale, însă antreprenorii europeni se confruntă cu o competiţie globală. Un antreprenor din India sau din China poate profita la fel de bine de mâna de lucru globală, de informaţiile de la nivel internaţional şi de acces la clienţi graţie noilor platforme online. Cu toate acestea, locurile de muncă vor apărea, într-un mod disproporţionat, în locurile în care cultura, instituţiile şi specialiştii susţin introducerea noilor inovaţii pe piaţă. În cadrul acestei competiţii globale, este esenţial ca Europa să se situeze în fruntea plutonului celor mai valoroase competenţe digitale şi să-şi edifice o forţă de muncă (incluzând aici şi antreprenorii, şi managerii)

INTRODUCERE

7

care să demonstreze cunoştinţe de tehnologie profunde şi care să aibă cultura revoluţiei digitale înscrisă în ADN. Pentru a facilita dezvoltarea antreprenoriatului şi crearea de locuri de muncă, autorităţile trebuie să investească în educaţie, pentru a obţine o forţă de muncă cu înalte competenţe digitale. Trebuie să evite protecţionismul şi să se asigure că porţile pieţelor globale nu le sunt închise antreprenorilor.

Guvernele pot încuraja activităţile de cercetare şi dezvoltare prin intermediul instrumentelor fiscale (impozite, stimulente financiare) şi pot facilita accesul companiilor nou înfiinţate la surse de finanţare şi instrumente de marketing. În fiecare ţară, personalităţi marcante ar putea organiza consultări publice digitale, în cadrul cărora cetăţenii să poată oferi idei de promovare a antreprenoriatului. Dacă Europa îşi doreşte să creeze şi să păstreze locurile de muncă pe o piaţă a muncii globală, emergentă, autorităţile naţionale trebuie să înceteze să se sprijine pe tradiţionalele companii mari şi să devină vectori ai antreprenoriatului. Acest demers trebuie implementat în şcoli, în massmedia şi prin orice alt mijloc disponibil. Toate ţările Europei au nevoie de câte o campanie „Locuri de muncă prin e-antreprenoriat”, care să beneficieze de sprijinul părţilor interesate şi care să se axeze pe formarea de competenţe digitale şi de capacităţi de accelerare a înfiinţării şi dezvoltării de noi companii.

Cu toate acestea, astăzi, în Europa, peste 300 de milioane de oameni sunt marginalizaţi în economia digitală. Dacă ar dobândi competenţe digitale, ar creşte numărul muncitorilor calificaţi, s-ar înmulţi oportunităţile de angajare, iar productivitatea Europei ar beneficia de un impuls atât de necesar. Muncitorii trebuie să-şi consolideze şi să-şi extindă competenţele existente, pentru a fi siguri că rămân competitivi pe problematica piaţă a muncii din secolul 21.

Nivelul de salarizare al angajaţilor ce deţin competenţe digitale este mult mai mare decât al celor ce au doar competenţe de bază. Pentru a asigura însă o exploatare deplină a competenţelor digitale şi a facilita demersurile inovatoare, bazate pe IT, demersuri care să conducă la o redresare economică şi o creştere a productivităţii, trebuie implementate strategii şi tehnici manageriale solide.

Există mai multe niveluri fundamentale la care e nevoie de cunoştinţe specifice: • T oţi angajaţii au nevoie de un grad de competenţă şi cunoştinţe despre instrumentele de lucru ale timpurilor noastre, deoarece ei sunt elemente esenţiale în executarea tuturor paşilor specifici unei meserii.

8

Manifestul competenţelor digitale

• Şi managerii, şi persoanele din conducere trebuie să dea dovadă de competenţe digitale. Este o condiţie esenţială pentru a putea înţelege modul în care noile mijloace pot contribui la succesul unei organizaţii.

Comparativ cu alte zone de pe glob, factorii de conducere europeni au început mai greu să folosească computerul, când, de fapt, ei ar trebuie să fie în avangardă, dând, prin propriul comportament, exemplu celorlalţi. Cheia o reprezintă educaţia managerială şi principiile de „e-leadership”.

• Trebuie să formăm un număr mai mare de specialişti în tehnologii. Întreprinderile şi autorităţile au nevoie de programatori, analişti, ingineri şi arhitecţi de sistem, care să le creeze şi să le administreze mediilor lor TIC. • Sectorul TIC însuşi are nevoie de un nou nivel de specialişti – profesionişti care pot concura pe piaţa muncii globală. Europa are nevoie de o forţă de muncă de talie mondială, formată din tehnicieni, inventatori şi tehnologi sofisticaţi şi pricepuţi. Având în vedere ritmul extraordinar de creştere al centrelor de inovaţie precum Silicon Valley, Bangalore, Beijing şi Seul, acest deziderat trebuie să se concretizeze foarte rapid.

• Problema deficitului de specialişti în TIC este doar vârful aisbergului STEM. Europa trebuie să-şi îmbunătăţească competenţele în ştiinţă, tehnologie, inginerie şi matematică.

Asta nu înseamnă că doar învăţământul tehnic este important sau că nu contează decât „competenţele” definite în mod tradiţional. Din contră, învăţământul are nevoie de o abordare echilibrată între disciplinele reale şi cele umaniste. Şi facultăţile de artă au rolul lor. În trecut, după ce absolveai facultatea, erai pregătit pentru viaţă şi nu trebuia decât să fii câte puţin la curent cu progresele din domeniul respectiv. Astăzi, după ce ai absolvit, eşti pregătit pentru cel mult 15 minute. Dacă ai urmat un curs tehnic în primul an de studii, probabilitatea e foarte mare ca jumătate din ce ai învăţat să se fi învechit până în anul IV. Bineînţeles, ai nevoie de o bază de cunoştinţe. Nu poţi să desfăşori activitatea sau să porţi o conversaţie apelând mereu la Google. Cel mai mult însă contează capacitatea ta de a învăţa continuu, de a gândi, cerceta, căuta informaţii, analiza, sintetiza, contextualiza şi evalua critic, de a căuta soluţii pe baza rezultatelor cercetării, de a colabora şi comunica. Acest aspect este cu

INTRODUCERE

9

atât mai important pentru studenţii şi angajatorii care concurează într-o economie globală. Actualmente, piaţa muncii are un caracter global şi, date fiind modele de afaceri interconectate, cei care lucrează cu informaţii se confruntă cu o concurenţă în timp real. Muncitorii şi directorii trebuie să înveţe, să se adapteze şi să lucreze aşa cum n-au mai făcut-o niciodată.

Prin urmare, sintagma „competenţe digitale”, folosită în acest manifest, nu se referă doar la cele câteva abilităţi de a folosi anumite instrumente digitale, ci mai curând la bagajul profund de cunoştinţe şi la capacitatea de a învăţa continuu despre toate domeniile relevante ale revoluţiei digitale, despre tehnologiile, aplicaţiile, utilizările şi potenţialul său de a transforma.

Deci ce e de făcut?

Pentru a valorifica potenţialul revoluţiei digitale şi a ţine pasul cu concurenţa globală, Europa trebuie să transforme competenţele, cunoştinţele şi abilităţile forţei de muncă. Dacă vor colabora, mediul economic, cel academic şi autorităţile au forţa de a lua măsuri care să asigure succesul pe termen lung, măsuri care vor crea locuri de muncă şi care vor duce la creşterea competitivităţii şi productivităţii. Muncitorii europeni au nevoie de instrumentele necesare pentru a putea lua parte la nenumăratele oportunităţi create de inovaţie, oportunităţi cărora le vor da naştere întreprinderile digitale. Acest fapt este valabil pentru toate sectoarele economiei. Trebuie să ne asigurăm că toţi muncitorii, nu doar cei tineri, posedă competenţele digitale necesare pentru a participa la această epocă a inteligenţei interconectate. Educaţia este acum un proces continuu.

Toţi cetăţenii trebuie să poată accesa cu uşurinţă oportunităţile de formare TIC, iar „Săptămâna europeană a competenţelor digitale” joacă un rol major în cadrul acestui proces. Manifestarea se axează pe obiectivele enunţate de comunicarea Comisiei Europene din 2007, „Competenţe digitale pentru secolul 21”. Aceasta presupune integrarea competenţelor digitale în învăţământul primar şi secundar. Trebuie să stimulăm predarea ştiinţelor, cu precădere a matematicii şi fizicii. Tinerii trebuie să înţeleagă că, graţie competenţelor digitale, pot avea oportunităţi de angajare mult mai ample.

10

Manifestul competenţelor digitale

Graniţele dintre mediul academic şi cel economic vor continua să se atenueze, iar acest lucru e de bun augur pentru că va facilita o compatibilizare mai pronunţată între cerinţele industriei şi cele ale cercetării. De asemenea, va contribui la formarea de specialişti IT cu competenţele digitale relevante. La rândul său, acest lucru promite să ofere o valoare comercială mărită. În paralel, Europa trebuie să se axeze mai mult pe problema utilizării specialiştilor existenţi. Competenţele digitale reprezintă un atu excelent în CV-ul oricărui specialist cu experienţă.

Studiile efectuate de IDC relevă că 90% dintre locurile de muncă vor necesita competenţe digitale de bază până în 2015. Adevăratul potenţial al e-guvernării se va materializa doar când populaţia Europei va fi conectată la Internet şi va poseda competenţe digitale. Avem nevoie de cursuri de alfabetizare digitală pentru grupurile cu risc de excluziune. Un nivel calitativ superior de competenţe digitale va fi şi în avantajul pensionarilor, ajutându-i să-şi gestioneze problemele de sănătate, financiare şi personale.

Se impun măsuri urgente de contracarare a tendinţei îngrijorătoare de scădere a numărului de femei care lucrează în sectorul TIC. Această realitate îngreunează creşterea economică, astfel că toate ţările trebuie să ia măsuri de compensare a acestui dezechilibru. Numărul insuficient de femei care urmează o şcoală sau o carieră în domeniul TIC are ca rezultat un deficit uriaş de specialişti în companiile şi economiile bazate pe TIC. Pentru a soluţiona problemele cu care se confruntă Europa în materie de competenţe digitale, va trebuie să intervină o îmbunătăţire semnificativă a practicilor manageriale, pentru a putea profita de uriaşele oportunităţi antreprenoriale şi de afaceri. Trebuie să omogenizăm competenţele tehnologice cu cele de afaceri. Institutul de Valorificare a Inovaţiei a observat că, în multe companii, departamentele IT nu funcţionează la parametri maximi, iar conducerea companiilor nu este dispusă să finanţeze inovaţia. Statisticile arată că rezultatele cele mai bune le obţin companiile capabile să inoveze la confluenţa dintre TIC şi afaceri.

Promovarea standardelor europene în materie de competenţe digitale şi de certificare va contura mai bine profilul profesionalismului TIC şi va stimula interesul faţă de dobândirea unor competenţe digitale avansate.

De asemenea, va defini nivelul de cunoştinţe şi competenţe necesar atât în sectorul public, cât şi cel privat. Acest lucru va consolida rolul de sursă de specialişti TIC şi manageri competenţi digital al universităţilor europene.

INTRODUCERE

11

Competenţele necesare obţinerii succesului în industria TIC vor trebui să evolueze şi să se alinieze la noile surse de creştere economică.

Prin intermediul acestui manifest, părţile interesate şi susţinătorii strategiei europene a competenţelor digitale îşi exprimă intenţia de a-şi aduce aportul la crearea unui parteneriat european pentru promovarea inovării în educaţie. Inovarea învăţământului din sfera TIC şi formarea de competenţe digitale sunt esenţiale.

Don Tapscott este autorul unor lucrări care s-au bucurat de mare succes. Cea mai recentă carte a sa (scrisă în colaborare cu Anthony D Williams) este Macrowikinomics. Actualmente, domnia-sa coordonează o analiză asupra noilor modele de guvernanţă şi soluţionare a problemelor globale.

12

Manifestul competenţelor digitale

CUPR INS Cuvânt înainte

3

Introducere: Crearea de competenţe digitale în Europa

4

Cuprins

13

Sinopsis: O imagine de ansamblu: năzuinţa neobosită către excelenţă şi inovaţie

14

Capitolul 1: Educaţia inovatoare – Viitoarea forţă de muncă a Europei

25

Capitolul 2: Descoperirea şi valorificarea specialiştilor

37

Capitolul 3: În obiectiv: o funcţie IT bazată pe valori

49

Capitolul 4: Valorificarea întregului potenţial al femeilor

65

Capitolul 5: O viziune asupra viitorului

80

Biografiile colaboratorilor

90

Referinţe bibliografice

104

CUPRINS

13

SINOPSIS: O imagine de ansamblu: năzuinţa neobosită către excelenţă şi inovaţie de Dr. Bruno Lanvin Ideea unei Europe definite drept o „utopie realistă” se confruntă cu primul său test de rezistenţă. Deşi are, indubitabil, un caracter global, criza actuală îmbracă forme diferite, în funcţie de meridianele pe care se manifestă. Este pentru prima dată în istoria modernă când o criză erupe într-un moment în care principala economie producătoare nu este şi principala economie consumatoare. De asemenea, este pentru prima dată în istoria modernă când avantajele competitive internaţionale rezidă în factori care au foarte puţin în comun cu talentul nativ, cu geografia şi „avantajele tehnologice durabile”.

O perpetuă necesitate stringentă Într-un mediu atât de dinamic, Europa este presată să identifice bazele viitoarei sale prosperităţi. În ultimul deceniu, Europa a făcut câteva alegeri strategice în această privinţă: printre acestea se numără dezvoltarea unei economii competitive şi incluzive şi plasarea în avangarda protecţiei mediului şi inovării. Criza actuală face aceste alegeri şi mai costisitoare, dar şi mai valoroase. În ceea ce priveşte problema competenţelor digitale în Europa, schimbarea de optică e antrenată de caracterul presant pe care-l presupune: rata şomajului în Europa continuă să crească, pe când în SUA şi în alte părţi ale lumii aceasta pare să fi depăşit maximul (vezi graficul de mai jos).

Rata şomajului în UE-27, ZE-17, SUA şi Japonia, ajustată sezonier, ianuarie 2000 - ianuarie 2012 ZE-17

% 10

UE-27

SUA

8 6

Japonia

4 ‘00

’01

‘02

’03

‘04

’05

‘06

Sursa: Eurostat 2012

14

Manifestul competenţelor digitale

’07

‘08

’09

‘10

’11

‘12

an calendaristic

Şi totuşi, adevărata urgenţă e dată de nivelul ridicat al ratei şomajului în rândul tineretului european (definit ca grupa de vârstă cuprinsă între 15 şi 24 de ani). În ianuarie 2012, datele statistice (vezi graficul de mai jos) indică o rată a şomajului de 22,4% în rândul tinerilor din cele 27 de state ale UE şi de 21,6% în zona euro. În ianuarie 2011, acestea erau de 21,1% şi de 20.6%. Cele mai scăzute rate ale şomajului se înregistrau în Germania (7,8%), Austria (8,9%) şi Olanda (9,0%), iar cele mai ridicate în Slovacia (36,0%), Grecia (48,1%, în noiembrie) şi Spania (49,9%). Aceeaşi sursă indică o rată a şomajului de 8,3% în SUA şi de 4,6% în Japonia.

Rata şomajului la tineret, UE-27 şi ZE-17, ajustată sezonier, ianuarie 2000 - ianuarie 2012 UE-27

% 22

ZE-17

20 18 16 14 ‘00

’01

‘02

’03

‘04

’05

‘06

’07

‘08

’09

‘10

’11

‘12

an calendaristic

Sursa: Eurostat 2012

Această nouă necesitate stringentă se corelează cu impresia tot mai pregnantă că noile tehnici de producţie, noile tipare de consum şi noile comportamente reprezintă un teren fertil pentru o „redresare economică generatoare de locuri de muncă” a Europei, fără a-i compromite ambiţia de a deveni un lider mondial în domeniile productivităţii, inovării şi incluziunii. În acest context, tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) şi competenţele digitale devin un element esenţial în cadrul analizelor şi politicilor ce vizează redresarea economică durabilă şi generatoare de locuri de muncă a Europei.

Un orizont nou de oportunităţi În ultimii zece ani, numărul de e-mail-uri trimise zilnic la nivel mondial a crescut de la 12 miliarde la 247 de miliarde, numărul SMS-urilor, de la 400.000 la 4,5 miliarde, iar timpul petrecut online, de la o medie de 2,7 ore pe săptămână

SINOPSIS: O IMAGINE DE ANSAMBLU

15

la ameţitoarea cifră de 18 ore: într-o astfel de lume, se impune redefinirea şi ajustarea competenţelor individuale, sociale, profesionale şi manageriale.

Noile progrese obţinute în domeniul informaţiilor şi al reţelelor (printre care amintim de „cloud computing”, date masive, mijloace de socializare, Internet mobil şi convergenţă) necesită noi competenţe şi creează oportunităţi uriaşe pentru cei ce vor fi primii care le vor valorifica şi stăpâni.

Capitolele următoare oferă date despre nivelurile actuale şi prognozate ale cererii şi ofertei de competenţe digitale. Datele evidenţiază un deficit persistent la nivelul întregii Europe: combinaţia dintre rata ridicată a şomajului şi oferta semnificativă de locuri de muncă neocupate în „sfera competenţelor digitale” rămâne unul dintre cele mai frapante paradoxuri din peisajul pieţei muncii europene.

Există momente când alegerea celei mai bune strategii de abordare a problematicii competenţelor digitale este la fel de importantă ca adoptarea instrumentelor şi proceselor de soluţionare a acesteia. Pe măsură ce competitivitatea globală este tot mai mult antrenată de cunoaştere şi inovaţie, devine tot mai clar faptul că Europa trebuie să profite de atuurile sale (de exemplu, sectorul TIC şi economia bazată pe cunoaştere) pentru a beneficia de avantaje similare de durată pe scena internaţională. Cu toate acestea, adaptarea calităţii şi structurii forţei de muncă europene la provocările şi oportunităţile generate de instalarea economiei mondiale bazate pe cunoaştere rămâne o problemă care, dacă nu va fi abordată corespunzător, ar putea periclita viitorul celorlalte eforturi de conturare a viitorului de putere globală şi model de „competitivitate şi incluziune” al Europei. În aceasta rezidă şi provocarea generată de competenţele digitale.

O verigă esenţială lipsă, atât intern, cât şi extern Există un larg consens printre părţile interesate cu privire la rolul esenţial pe care-l au competenţele digitale în stimularea competitivităţii, productivităţii şi inovaţiei, precum şi a profesionalismului şi capacităţii de inserţie profesională a forţei de muncă europene. Se face simţită nevoia unor măsuri de corelare a cunoştinţelor, abilităţilor, competenţelor şi inventivităţii managerilor, profesioniştilor şi utilizatorilor TIC cu cele mai înalte standarde internaţionale şi de continuă actualizare a acestora, în cadrul unui proces de educaţie continuă veritabilă.

16

Manifestul competenţelor digitale

Europa are nevoie de persoane competente digital atât pentru a asigura infrastructura, cât şi pentru a o folosi. Astfel, o societate competentă digital este precursoarea unei societăţi bazate pe cunoaştere. În absenţa unui volum suficient de competenţe digitale la nivelul populaţiei Europei, investiţiile realizate şi planificate în infrastructură (de ex., în Internet de bandă lată) nu vor genera veniturile scontate. Din punctul de vedere al industriei de profil, este de asemenea clar că un deficit substanţial continuu de specialişti IT periclitează grav succesul economiei europene. Acest deficit afectează dezvoltarea industriilor de înaltă tehnologie şi încetineşte ritmul inovării, care, la rândul lor, influenţează oferta de locuri de muncă şi productivitatea industriilor conexe. În consecinţă, deficitul de profesionişti IT slăbeşte capacitatea Europei de a concura la nivel global. Pe plan intern, un astfel de deficit constituie o ameninţare la implementarea Pieţei Digitale Unice.

Competenţele digitale sunt esenţiale pentru competitivitatea, creşterea economică şi crearea de locuri de muncă în Europa În septembrie 2007, în urma unor ample consultări şi discuţii cu părţile interesate şi state membre în cadrul Forumului european al competenţelor digitale, Comisia Europeană a adoptat un comunicat vizând “Competenţele digitale pentru secolul XXI: Stimularea competitivităţii, creşterii economice şi creării de locuri de muncă”, care cuprinde o strategie europeană pe termen lung în domeniul competenţelor digitale. Statele membre şi-au manifestat satisfacţia faţă de respectiva strategie în cadrul concluziilor Consiliului Concurenţei din noiembrie 2007. Agenda pe termen lung a competenţelor digitale a fost întâmpinată cu satisfacţie şi de părţile interesante. Industria TIC a înfiinţat un comitet care să contribuie la implementarea strategiei. Un studiu conex a evidenţiat faptul că politicile naţionale în domeniul IT au tendinţa de a se axa pe formarea de competenţe TIC de bază. Formarea de competenţe IT aprofundate este adesea încadrată în politicile ce vizează educaţia vocaţională continuă. Rezultatele studiului au relevat că nouă ţări aveau în vigoare politici vizând formarea de competenţe aferente comerţului electronic. Douăzeci şi şase de ţări promovau politici ce vizau dobândirea competenţelor digitale de către utilizatori, iar 11 ţări (Danemarca, Franţa, Germania, Ungaria, Irlanda, Malta,

SINOPSIS: O IMAGINE DE ANSAMBLU

17

Spania, Portugalia, România, Regatul Unit şi Turcia) promovau politici ce vizau în mod concret formarea de competenţe digitale la nivelul profesioniştilor. Studiul a identificat un total de 45 de iniţiative care vizau în mod concret formarea de competenţe la profesioniştii IT. Implementarea strategiei UE în materie de competenţe digitale a făcut progrese importante. A fost redactat un Cadru european al competenţelor digitale, a fost lansat un portal european al carierelor bazate pe competenţe digitale, alături de câteva parteneriate multipartite la nivel înalt. Între timp, au fost lansate noi activităţi. Printre acestea se numără acţiunile ce vizează cererea şi oferta (inclusiv redactarea de prognoze), în scopul anticipării schimbărilor, aprofundarea Cadrului european al competenţelor digitale, promovarea mijloacelor de stimulare financiară şi fiscală relevante. În acest context, „Săptămâna paneuropeană a competenţelor digitale” a reprezentat o importantă campanie de sensibilizare a opiniei publice, menită să promoveze competenţele digitale, să faciliteze schimbul de experienţă, să stimuleze cooperarea şi să mobilizeze părţile interesate.

Pe măsură ce Europa încă se luptă să iasă din criză, concluziile anului 2007 capătă o nouă dimensiune: rata şomajului în sectorul IT a fost mereu inferioară ratei totale a şomajului. Acest fapt evidenţiază faptul că stimularea creşterii sectorului IT (şi al competenţelor digitale) merită să fie luată în consideraţie ca un instrument de reglementare contraciclic, capabil să genereze redresarea economică menţionată anterior.

Noi dimensiuni ale cursei globale după specialişti Unul dintre curentele importante ce afectează cererea de competenţe digitale este aprovizionarea la nivel global. Dacă aruncăm o privire asupra bilanţurilor comerciale, vedem că Europa importă bunuri IT şi exportă servicii de aceeaşi factură, bunurile şi serviciile IT exportate fiind mai scumpe decât cele importate. Prin urmare, este clar că Europa are nevoie de specialişti extrem de competenţi în domeniul digital, care pot contribui la eforturile inovatoare, cu precădere în sfera serviciilor.

Europa nu prea a reuşit să atragă specialişti IT de peste hotare în ultimul deceniu. Externalizarea şi delocalizarea nu sunt soluţii de perspectivă infailibile la deficitul de competenţe digitale european.

18

Manifestul competenţelor digitale

Dacă sunt supralicitate, respectivele metode ameninţă calitatea produselor şi serviciilor inovatoare. În plus, există semne clare că ţări care până acum contribuiau la micşorarea deficitului de specialişti IT din Europa, de exemplu, China şi India, se vor confrunta în scurt timp cu propriile deficite de competenţe digitale. Pe lângă asigurarea unui volum satisfăcător de competenţe digitale profesioniste în Europa, este important să se găsească modalităţi de actualizare a nivelului de competenţe al forţei de muncă actuale. În prezent, „globalizarea pieţelor de competenţe digitale” se combină cu mobilitatea sporită a persoanelor cu înaltă calificare. Reţelele de informaţii globale, teleprezenţa, echipele virtuale ce activează fără să ţină seama de graniţe şi diferenţe de fus orar creează noi medii de muncă, în cadrul cărora eforturile de atragere a specialiştilor optimi comportă o dimensiune strategică. „Cursa pentru ridicarea nivelului de competenţe şi stimularea excelenţei în educaţie este în plină desfăşurare: cheltuielile cu învăţământul superior şi cu activităţile de cercetare şi dezvoltare cunosc o creştere exponenţială în toată lumea, cu precădere în ţările emergente.”

E timpul pentru măsuri concrete Plecând de la paradigma „piramidei competenţelor”, elaborată de INSEAD eLab, este clar că Europa se confruntă cu probleme la fiecare dintre cele trei niveluri: (1) alfabetizare şi competenţe de bază, printre care se numără competenţele digitale, matematica şi ştiinţele; (2) competenţele profesionale necesare pentru piaţa muncii, dobândite prin educaţie formală, dar şi din ce în ce mai des la locul de muncă; (3) aptitudini specifice economiei globale bazate pe cunoaştere (EGC), care sunt mai puţin tangibile, dar care presupun abilităţi de conducere şi de anticipare a schimbărilor, esenţiale pentru demersul inovator.

Deşi Europa stă mai bine decât mulţi dintre concurenţii săi la capitolul competenţe de bază şi profesionale, nu excelează la niciunul din cele trei niveluri (vezi mai jos).

SINOPSIS: O IMAGINE DE ANSAMBLU

19

Niv elul 3

Aptitudini specifice economiei globale bazate pe cunoaştere: Cel de-al treilea nivel (superior) cuprinde competenţe mai subtile, dar mai puţin cuantificabile, necesare pentru a conduce şi coordona echipe multiculturale, pentru a lucra în echipe virtuale şi pentru a identifica, anticipa şi Aptitudini direcţiona schimbările. Aceste competenţe sunt esenţiale pentru demersul inovator şi pentru soluţionarea problemelor şi provocărilor noi.

Niv elul 1

Niv elul 2

EGC

Competenţe profesionale

Competenţe profesionale: Cel de-al doilea nivel (intermediar) se referă la cunoştinţele şi abilităţile ce trebuie dobândite pentru a putea profesa o anumită meserie. Mare parte dintre aceste competenţe pot fi dobândite prin educaţie formală (de ex., în facultăţi tehnice, de drept, în universităţi). Cu toate acestea, un procent tot mai mare din aceste competenţe sunt dobândite la locul de muncă.

Alfabetizare şi competenţe de bază (matematică, ştiinţe, alfabetizare TIC)

Alfabetizare şi competenţe de bază: Primul nivel (de bază) al piramidei competenţelor cuprinde competenţele şi cunoştinţele fundamentale de care are nevoie o persoană pentru a trăi într-o societate modernă. Aici intră nu doar competenţele tradiţionale (scriere, citire, competenţe matematice de bază etc.), dar şi, din ce în ce mai mult, alfabetizarea digitală.

Sursa: Lanvin, B. şi Fonstad, N. (2009), „Who Cares? Who Dares? Providing the skills for an innovative and sustainable Europe” (Cui îi pasă? Cine îndrăzneşte? Competenţele necesare unei Europe inovatoare şi durabile) INSEAD eLab, martie 2009.

În 2009, INSEAD acorda Europei calificativul B la capitolul competenţe de bază, B minus la cele profesionale şi C la cel al aptitudinilor specifice unei economii global bazate pe cunoaştere. Situaţia nu s-a schimbat foarte mult de atunci. Nu există însă niciun motiv pentru care Europa să rămână în urmă: Finlanda, Danemarca şi Suedia, de exemplu, se situează pe poziţii fruntaşe în clasamentele internaţionale. Deşi formarea la locul de muncă joacă un rol esenţial în ecuaţie, cheia stă în sistemele de învăţământ. La nivel european, sistemele de învăţământ, de la cel primar la cel universitar, au nevoie de o transformare sistematică în scopul de a integra optim alfabetizarea digitală în curriculum.

O asemenea transformare presupune o colaborare strânsă între sistemul de învăţământ şi sectorul economic, înţelegerea necesităţii unor reforme fundamentale şi investiţii mult mai substanţiale.

Europa investeşte mult mai puţin în învăţământul superior decât Statele Unite şi Japonia. Un studiu recent, realizat de Economist Intelligence Unit (EIU), a nominalizat Statele Unite, Singapore, Regatul Unit, Irlanda şi Coreea de Sud drept ţările cu cele mai bune rezultate în formarea de specialişti IT. EIU afirmă că secretul succesului înregistrat de aceste ţări constă în campaniile susţinute de formare prin cursuri aferente învăţământului superior, printre care se numără şi cele de ştiinţă şi inginerie. De asemenea, au universităţi sau institute de tehnologie de talie internaţională, care nu îşi înzestrează absolvenţii doar cu competenţe tehnice, ci şi cu unele comerciale şi manageriale.

20

Manifestul competenţelor digitale

Implementarea agendei digitale europene În 2010, Comisia Europeană a adoptat în mod oficial agenda digitală europeană propusă de vicepreşedintele Neelie Kroes, document ce evidenţiază şapte direcţii de acţiune: crearea unei pieţe digitale unice, un grad mai mare de interoperabilitate, stimularea încrederii şi securităţii pe Internet, acces mai rapid la Internet, mai multe investiţii în cercetare şi dezvoltare, stimularea competenţelor aferente alfabetizării digitale şi a incluziunii, utilizarea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor în scopul soluţionării unor probleme cu care se confruntă societatea, cum ar fi, de exemplu, schimbările climatice şi îmbătrânirea populaţiei. Printre avantajele ce derivă din aceste măsuri se numără metode mai simple de plată şi facturare electronică, implementarea rapidă a telemedicinii şi surse de iluminat cu randament energetic superior.

Comisia Europeană îşi propune: • Să promoveze eLeadership și profesionalismul lucratorilor din sectorul TIC, în vederea creșterii numărului de specialiști europeni, precum și în vederea stimulării competenţelor și mobilităţii profesioniștilor TIC din Europa.

• Să susţină conceperea de instrumente online pentru identificarea şi recunoaşterea competenţelor profesioniştilor şi utilizatorilor TIC în raport cu Cadrul european al competenţelor digitale şi cu EUROPASS. • Să promoveze o prezenţă mai mare a femeilor în cadrul forţei de muncă TIC. • Să facă din alfabetizarea digitală o prioritate a reglementărilor Fondului social european (2014-2020).

• Să propună indicatori paneuropeni de cuantificare a competenţelor digitale şi a alfabetizării media.

Pentru a da o dimensiune concretă acestor eforturi, statele membre urmau: • Să implementeze politici pe termen lung vizând competenţele digitale şi alfabetizarea digitală.

SINOPSIS: O IMAGINE DE ANSAMBLU

21

• Să introducă educaţia digitală în politicile lor de modernizare a învăţământului şi formării, inclusiv în curriculum, în evaluarea rezultatelor învăţării şi a dezvoltării profesionale a cadrelor didactice şi formatorilor.

Se observă cu uşurinţă că tipologia descrisă mai sus (piramida competenţelor) poate fi transpusă nemijlocit în fiecare dintre aceste direcţii de acţiune. Dificultatea constă în implementarea acesteia într-o manieră consecventă de către toate instituţiile europene şi guvernele naţionale.

Inovare în excelenţă şi excelenţă în inovare În ultimii ani, mai multe parţi interesate (cu precădere din industria de profil) au recomandat cu insistenţă necesitatea unor măsuri urgente.

O parte dintre acestea sunt menţionate mai jos.

La nivelul UE şi al statelor membre, autorităţile ar trebui să lanseze campanii de sensibilizare a opiniei publice, campanii derulate în cadrul unor parteneriate publice/private, care să evidenţieze gama de locuri de muncă disponibile celor ce studiază matematica, ştiinţa sau tehnologia.

De asemenea, respectivele campanii ar trebui să evidenţieze deficitul de competenţe digitale cu care se confruntă actualmente UE şi implicaţiile decalajului în continuă creştere dintre cerere şi ofertă.

Până în 2015, toate şcolile primare şi gimnaziale să fie prevăzute cu conexiuni de mare viteză la Internet, iar toţi elevii să fie instruiţi să folosească Internetul într-o manieră responsabilă şi sigură. Să crească numărul activităţilor extracurriculare de genul vizitelor în laboratoare, zilelor porţilor deschise la companii, vizitelor efectuate de cercetători în şcoli. În scopul de a oferi elevilor posibilitatea de a se orienta către „cunoştinţele cerute de piaţă”, numărul stagiilor ar trebui mărit în două momente-cheie: atunci când adolescenţii se hotărăsc ce profil vor să urmeze, la terminarea gimnaziului, şi la începutul licenţei, atunci când studenţii îşi aleg viitoarea carieră.

Pe termen mediu, se vor avea în vedere următoarele măsuri: • În scopul de a evidenţia deficitul între cerere şi ofertă, se vor întocmi statistici privind deficiturile de competenţe. Anual, vor fi

22

Manifestul competenţelor digitale

redactate rapoarte Eurobarometru, care să surprindă percepţiile angajatorilor cu privire la competenţele digitale necesare în următorii trei – cinci ani.

• Se vor introduce măsuri de stimulare a cadrelor didactice, astfel încât să-şi perfecţioneze cunoştinţele IT şi să-şi modernizeze propriile metode de predare şi astfel să încorporeze predarea/învăţarea digitală în demersul didactic clasic. Ar putea fi introduse certificate care să ateste nivelul de competenţe digitale deţinut de cadrele didactice.

• Comisia Europeană ar trebui să înfiinţeze şi să finanţeze concursuri interşcolare, paneuropene, de matematică şi ştiinţe, pentru a recompensa astfel valoarea.

Mai mult, este clar că problema competenţelor digitale comportă atât o dimensiune calitativă, cât şi una cantitativă. Europa are nevoie de specialişti IT de înaltă calificare, care să corespundă nevoile angajatorilor. Modelul tradiţional „întâi şcoală, apoi serviciu” îşi pierde din relevanţă pe măsură ce creşte volatilitatea pieţei. Angajatorii şi cadre didactice trebuie să colaboreze strâns, pentru implementa un cadru de dobândire a competenţelor cu o viteză de reacţie mult mai mare (de ex., capacitatea a învăţa „cum să înveţi”).

Strategia paneuropeană a competenţelor digitale nu se poate cantona doar într-un orizont pe termen scurt. Problematica cererii şi ofertei de competenţe digitale se va acutiza. Cererea de competenţe tradiţionale, aferente infrastructurii tehnologice, plus competenţe necesare unei forţe de muncă bazate pe cunoaştere şi colaborare este în continuă creştere. Şi totuşi, toate aceste recomandări sunt depăşite de „imperativul inovării globale”, cu care se confruntă Europa. Competenţele digitale sunt o componentă esenţială a ecosistemului inovării. Cu alte cuvinte, Europa trebuie să exceleze la capitolul competenţelor digitale dacă vrea să rămână în fruntea cursei globale pentru inovaţie. Europa trebuie să exceleze pentru a inova. În egală măsură, Europa trebuie să-şi îmbunătăţească sistemul de învăţământ şi formare, pentru a da şi atrage mai mulţi specialişti, cercetători, profesionişti de înaltă calificare şi manageri. Pentru a excela, Europa trebuie să inoveze în învăţământul superior, în educaţia continuă şi în învăţământul de bază.

SINOPSIS: O IMAGINE DE ANSAMBLU

23

Nu e timp de pierdut Europa în ansamblu trebuie să dea dovadă de imaginaţie şi să promoveze politici care să abordeze deficienţele de competenţele digitale, care nu manifestă un caracter ciclic, ci structural. Criza actuală a tulburat într-o anumită măsură dezbaterea, având în vedere că nivelurile scăzute ale cererii au condus la concluzia eronată că decalajul de competenţe digitale se micşorează. Însă nu e decât o iluzie: dacă mediul de afaceri, autorităţile şi mediul academic european nu reacţionează rapid, se va manifesta înzecit odată ce redresarea economică va prinde avânt. Economiile europene care nu vor profita de criză pentru a-şi consolida capacitatea de a produce mai mulţi muncitori şi manageri competenţi digital se vor trezi marginalizate în cursa pentru competitivitate globală bazată pe cunoaştere şi orientată spre inovaţie.

Cererea de competenţe de pe piaţă

Cererea totală şi oferta de competenţe

Oferta de competenţe de pe piaţă Scenariul 2: Îmbunătăţirea programelor şcolare pentru competenţe digitale

Oferta de competenţe de pe piaţă Scenariul 1:

Deficitul de competenţe

Nu se întreprinde nicio măsură

Timp

Înainte de criză

Criză

După criză

Sursa: Lanvin, B. şi Fonstad, N. (2010), “Strengthening e-Skills for Innovation in Europe” (Consolidarea competenţelor digitale în perspectiva inovării europene), INSEAD eLab, 2010.

Confruntaţi cu problema stringentă a şomajului în rândul tineretului european, necesitatea luării unor măsuri capătă noi înţelesuri. Nu am văzut decât începutul revoluţiei digitale: viitorul său trebuie valorificat în beneficiul obiectivelor Europei (competitivitate incluzivă, dezvoltare inovatoare şi durabilă), însă, în acelaşi timp, trebuie să rămânem ancoraţi în eforturile de soluţionare a nevoilor şi aşteptărilor curente ale cetăţenilor Europei.

Oferindu-le capacitatea de a dobândi competenţe digitale, facem un pas mare către acest deziderat.

24

Manifestul competenţelor digitale

Capitolul 1: Educaţia inovatoare: Viitoarea forţă de muncă a Europei De la publicarea primei ediţii a manifestului competenţelor digitale, în 2010, deşi criza economică a avut un impact major asupra gradului de ocupare a forţei de muncă, cu precădere în rândul tinerilor, un factor a rămas aproape neschimbat: discordanţa dintre competenţele formate în cadrul sistemului educaţional şi tipurile de competenţe solicitate în câmpul muncii.

După cum menţionam în prima ediţie a acestui manifest, ne confruntăm cu un paradox: „Tinerii sunt utilizatori IT fervenţi. Persoanele cu vârsta cuprinsă între 16 şi 24 de ani folosesc Internetul de cinci până la şapte ori pe săptămână. În ciuda acestui fapt, mai puţin de 30% din băieţi şi 15% din fete au de gând să studieze discipline conexe domeniului IT în învăţământul superior.” „Decuplarea” de disciplinele ştiinţifice şi tehnice are loc în fazele incipiente ale sistemului de învăţământ (de la sfârşitul ciclului primar şi începutul celui gimnazial), proces ce are impact asupra numărului de tineri care aleg un traseu şcolar în aceste domenii şi, ulterior, asupra nivelului de competenţe digitale manifestat de forţa de muncă. Pentru a veni în întâmpinarea nevoilor tinerilor europeni, pentru a influenţa în mod pozitiv percepţia, motivaţia şi rezultatele obţinute la disciplinele ştiinţifice şi tehnice, în timpul şcolii, şi pentru a-i pregăti mai bine pentru viaţa profesională, se impun schimbări şi deziderate ambiţioase la nivelul întregului sistem de învăţământ.

Deficitul de competenţe în rândul elevilor Politicile europene în domeniu şi-au stabilit ţinte lăudabile vizavi de echiparea tinerilor cu competenţele de care vor avea nevoie în câmpul muncii, în perspectiva atingerii unei „nivel comunitar al ratei de ocupare a forţei de muncă în rândul femeilor şi bărbaţilor de 75%, pentru grupa de vârstă 20-64 de ani, până în anul 2020.” Iniţiativa „Competenţe noi pentru locuri de muncă noi”, lansată în noiembrie 2010, cuprinde un set de competenţe specifice, care vizează:

CAPITOLUL 1: EDUCAŢIA INOVATOARE

25

• Promovarea unei mai bune anticipări a necesarului viitor de competenţe.

• Stabilirea unei concordanţe mai pronunţate între competenţe şi nevoile pieţei muncii.

• Reducerea decalajului dintre învăţământ şi câmpul muncii.

Dat fiind că tinerii care vor avea 20 de ani în 2020 urmează acum cursurile şcolilor gimnaziale, sistemul de învăţământ ar trebui să se afle în plin proces de echipare a acestora cu competenţele digitale de care vor avea nevoie în 2020, atunci când vor intra pe piaţa muncii. În acest scop, recomandarea europeană vizând competenţele cheie pentru educaţie continuă, publicată în 2006, evidenţiază două zone de competenţe tehnologice: „competenţe de bază în ştiinţă şi tehnologie” (care presupun cunoştinţe teoretice şi utilizarea instrumentelor tehnologice) şi „competenţe digitale” în utilizarea instrumentelor IT în scopuri productive, de deconectare şi comunicare.

Datele colectate de Eurostat pentru „Clasamentul agendei digitale” indică un nivel îngrijorător de competenţe de utilizare a instrumentelor digitale în rândul tinerilor. Încă mai există un grup persistent de tineri care nu utilizează Internetul în mod regulat, cu precădere printre cei cu nivel scăzut de educaţie formală: o medie de 13% dintre tinerii cu nivel scăzut de educaţie formală nu folosesc Internetul regulat, procent ce creşte până la 50% în unele ţări precum România.

Doar 25% dintre tinerii din UE susţin că au un nivel „ridicat” de competenţe de bază în utilizarea Internetului, „nivelul ridicat” fiind definit drept capacitatea de a desfăşura simultan cinci sau şase activităţi: utilizarea unui motor de căutare pentru a găsi informaţii, trimiterea unui e-mail cu fişiere anexate, publicarea de mesaje în camere de chat, grupuri de ştiri sau forumuri de discuţii online, utilizarea Internetului pentru apeluri telefonice, utilizarea aplicaţiilor de „file sharing” pentru schimb de filme, muzică etc, crearea unei pagini web.

Având în vedere că acest nivel „înalt” de competenţe nu include şi cele mai de bază competenţe profesionale IT, cum ar fi reţele sociale, depanare IT, reţelistică sau programare de bază, se prefigurează o situaţie potenţial dezastruoasă pentru generaţia actuală, care va descoperi, când va intra în câmpul muncii, că majoritatea locurilor de muncă necesită competenţe digitale, mai ales că Observatorul european al posturilor vacante relevă

26

Manifestul competenţelor digitale

faptul că locurile de muncă din industria de calcul se numără printre oportunităţile de angajare de top pentru tinerii cu înaltă calificare.

Politica competenţelor TIC de bază În ciuda discrepanţei dintre competenţele elevilor şi aşteptări, formarea competenţele TIC de bază este o preocupare a politicilor întregului sistem de învăţământ. De obicei, problema este tratată dintr-o perspectivă holistică la diferite niveluri de educaţie: de la competenţele cadrelor didactice la cele ale elevilor, de la siguranţă pe Internet la TIC incluziv, pentru cei cu nevoi speciale, şi până la „prăpastia digitală”. Respectivele politici vizează şi asigurarea infrastructurii, a accesului şcolilor la tehnologiile relevante, precum table interactive, în unele cazuri, netbookuri, precum şi a laboratoarelor de informatică mai tradiţionale (fixe sau mobile). Una dintre priorităţile celor mai multe ţări o reprezintă şi conţinutul digital, de la comunităţi de lucru online, pentru cadre didactice şi elevi, la asigurarea de manuale electronice sau baze de date cu resurse.

Rapoartele de ţară ale statelor membre, redactate în 2011, în cadrul proiectului Insight al European Schoolnet, indică prezenţa a numeroase politici şi practici promovate de ministerele educaţiei în direcţia formării de competenţe TIC de bază, precum şi a procesului de conştientizare a rolului fundamental pe care-l are alfabetizarea digitală în accepţiunile moderne ale conceptului de alfabetizare. Demersurile de implementare la nivel naţional a predării alfabetizării şi competenţelor digitale beneficiază de o gamă variată de abordări: de la curriculum TIC de sine stătător, de obicei axat pe competenţe pentru utilizatorii TIC, la încorporarea TIC în toate disciplinele.

Unele ţări (de ex., Germania) şi regiuni au apelat la organisme terţe de certificare a nivelului de bază de competenţe TIC, de exemplu, la Permisul european de conducere a computerului. Cu toate acestea, până în prezent, majoritatea ţărilor nu consideră „prăpastia digitală” drept un obiectiv cheie, iar şcolile manifestă abordări variate în implementarea politicilor oficiale. Aşa s-ar explica şi discrepanţele majore dintre obiectivele politicilor şi nivelul competenţelor manifestat de elevi.

Este, aşadar, necesar să se persiste în implementarea politicilor actuale, pentru a avea certitudinea că metodele şi instrumentele TIC ajung la palierele vizate ale sistemului de învăţământ, dar şi să se pună un accent

CAPITOLUL 1: EDUCAŢIA INOVATOARE

27

sporit pe încorporarea abordărilor TIC în învăţământul de masă. În plus, o atenţie deosebită trebuie acordată problematicii aferente „prăpastiei digitale”, pentru a fi siguri că toţi elevii dobândesc un nivel optim de competenţe TIC de bază, indiferent de mediul din care provin. Totuşi, nivelul de competenţe al cadrelor didactice rămâne unul din marile obstacole: încă nu există un standard european comun în domeniu, iar standardele globale nu sunt neapărat aplicabile în contextul european.

Ministerele educaţiei analizează posibilitatea stabilirii unor standarde proprii, care să fie în conformitate cu Cadrul european al competenţelor digitale. Iniţiativele multipartite de genul Laboratorul viitorului, în cadrul cărora cadrele didactice au ocazia să experimenteze demersuri pedagogice inovatoare, bazate pe tehnologie, sunt esenţiale pentru eforturile acestora de însuşire a competenţelor digitale.

Sunt obiectivele suficient de ambiţioase?

Obiectivele actuale, enunţate în Cadrul european al competenţelor cheie, deşi utile ca punct de plecare în definirea nivelului de bază al alfabetizării digitale a tuturor cetăţenilor, nu conturează în mod suficient competenţele digitale specifice necesare în câmpul muncii. Mai curând, ele reprezintă un set de competenţe de bază, ce sunt utile pentru o întreagă gamă de activităţi, însă nu-i pregătesc suficient pe cei care vor să urmeze cursuri IT mai sofisticate sau trasee academice în informatică. Este o problemă cu care se confruntă toate statele membre.

Potrivit raportului Livingstone-Hope, „Industriile au de suferit de pe urma faptului că sistemul de învăţământ nu le înţelege nevoile. Acesta lucru e accentuat de un curriculum şcolar care se axează pe competenţele digitale specifice muncii de birou şi mai puţin pe competenţele riguroase, aferente informaticii şi programării şi cerute de industriile de vârf precum jocurile video sau efectele vizuale. În acelaşi timp, tinerii şi profesorii lor trebuie să cunoască mult mai bine oferta de locuri de muncă disponibilă în aceste industrii şi calificările de care au nevoie pentru a se putea angaja. Cheia succesului stă în disciplinele STEM – ştiinţe, tehnologie, inginerie şi matematică – şi artă.”

Raportul recomandă ca disciplina informatică să fie tratată cu aceeaşi importanţă precum celelalte ştiinţe, de exemplu, fizica şi matematica, să fie

28

Manifestul competenţelor digitale

predată de la 11 ani în cadrul curriculumului de bază din şcolile gimnaziale. În urma acestui apel, autorităţile britanice au înlocuit lecţiile tradiţionale de TIC (bazate pe competenţe digitale) cu informatica, axată pe programare, design web şi crearea de aplicaţii pentru dispozitive mobile.

De la matematică şi fizică la programare Unul dintre obstacolele mari în calea tranziţiei de la competenţe IT de bază la competenţe digitale o reprezintă rezultatele obţinute la matematică şi fizică. Un nivel optim de competenţe matematice, cu precădere în înţelegerea algebrei şi a algoritmilor, este esenţial pentru dobândirea unor competenţe în programare şi calcul. Conform cercetărilor efectuate de Microsoft Teaching and Learning, matematica este, de obicei, una din sferele în care metodele inovatoare sunt cel mai puţin folosite la ore. În egală măsură, competenţele şi cunoştinţele de fizică sunt esenţiale pentru reţelistică şi aplicaţiile informatice.

Nivelul relativ scăzut al rezultatelor şi interesului faţă de aceste discipline în rândul studenţilor din Europa ridică semne de întrebare din perspectiva formării unor competenţe digitale superioare.

Studiile Eurydice pe această temă scot în evidenţă lipsa unor politici naţionale de sprijin a elevilor cu rezultate scăzute în multe ţări europene. Ţările care înregistrează un scor mare la capitolul rezultate în ştiinţe şi matematică, în cadrul Programului de evaluare internaţională a elevilor (PISA) al OCDE, se bucură de sisteme robuste de măsuri, menite să vină în sprijinul elevilor care au dificultăţi de învăţare la aceste discipline. În plus, după cum relevă studiul Eurydice, rolul TIC în matematică este adesea neglijat: „Utilizarea TIC în matematică este prevăzută în majoritatea ţărilor. Cu toate acestea, în ciuda faptului că şcolile sunt înzestrate cu calculatoare, acestea sunt foarte rar folosite în timpul orelor de matematică. Această contradicţie indică incapacitatea de a face matematica atractivă graţie tehnologiilor pe care elevii le folosesc zilnic.” În sfârşit, matematica şi fizica nu se bucură de un interes deosebit în rândul fetelor. Exemplele şi modelele folosite în aceste discipline atrag mult mai mult băieţii decât pe ale lor colege. Din cauza acestui fapt, fetele evită adesea să aleagă profilul matematică-fizică la liceu, ceea ce le împiedică să studieze informatica la nivel universitar şi să urmeze o carieră în industria IT.

CAPITOLUL 1: EDUCAŢIA INOVATOARE

29

Conform concluziilor Eurydice, un factor important al acestui impediment este lipsa abordării problematicii diversităţii în timpul practicii pedagogice a viitoarelor cadre didactice: „Printre competenţele cele mai neglijate din aceste programe, se numără strategiile de abordare a diversităţii (lucrul cu o gamă diversificată de elevi, valorificarea intereselor diferite ale băieţilor şi fetelor) şi evitarea stereotipurilor de gen în activitatea cu elevii.”

Aceste preocupări reliefează nevoia de a creşte calitatea predării şi învăţării disciplinelor matematică şi fizică apelând la abordări mai inovatoare, bazate pe tehnologii moderne, conjugate cu o atenţie sporită faţă de probleme de egalitatea între sexe.

Disciplina informatică Se spune că sunt prea puţine date recente, paneuropene despre rolul disciplinei informatică în curriculum. Actualmente, doar unul din rapoartele de ţară Insight atinge acest subiect doar în măsura în care are legătură cu sfera mai largă a TIC în politica educaţională. Conform acestor rapoarte de ţară, informatica, acolo unde apare în curriculum, este mai întotdeauna disciplină opţională. Excepţia o constituie Elveţia, unde informatica a devenit disciplină obligatorie în 2008 şi se prevede în mod explicit că înţelegerea tehnică a TIC este un reper important pentru învăţământul liceal. Un alt caz important este Austria, unde „TIC pentru carieră” este menţionat în obiectivele naţionale, precum şi „competenţele digitale” la un nivel superior celor de bază, incluzând aici şi „informatica aplicată”. Informatica este disciplină de sine stătătoare începând cu gimnaziul.

Competenţele dobândite sunt certificate prin intermediul unor organisme terţe, precum ECDL, însă sunt utilizate şi certificări oferite de industria de profil, Cisco, Microsoft, SAP, Novell şi Oracle, conjugate cu competenţele tehnice fundamentale. Acestea sunt implementate cu precădere în şcolile ce fac parte din „eLearning Cluster”.

Cipru este o altă ţară care a introdus informatica în licee. În primul an de liceu, toţi elevii participă la un curs introductiv în disciplină. În clasele următoare, elevii au posibilitatea să aleagă module de informatică, aplicaţii sau reţele (cel din urmă curs fiind susţinut de Cisco Networking Academy). În şcolile tehnice specializate, elevii pot alege cursuri de trei ani axate pe tehnica de calcul, care abordează şi tematica aferentă

30

Manifestul competenţelor digitale

informaticii. Alte câteva ţări au oferte similare, de natură tehnică, disponibile în învăţământul vocaţional, însă aceste cursuri opţionale sunt, adesea, frecventate de puţini elevi, iar procentul de fete este foarte scăzut.

Este evident că aprofundarea unor materii specifice informaticii – de la algoritmi la programare şi reţelistică – constituie un demers pregătitor mult mai util pentru studierea unor discipline tehnice în învăţământul superior, fie pe filieră universitară, fie vocaţională.

Există demersuri de integrare a informaticii şi tehnologiei în ciclurile şcolare inferioare: Institutul de Tehnologie Massachussets (MIT) a creat „Scratch”, un limbaj de programare pentru tineri. În şcolile din Uniunea Europeană, acesta e folosit începând cu învăţământul primar. Comunităţi „Scratch” deosebit de active se regăsesc în Marea Britanie şi Portugalia. În Olanda, colaborarea SURFNET/Kennisnet, începând cu 2004, a introdus mai multe instrumente IT în şcoli (de exemplu, concursul „Creează un joc”). O altă abordare interesantă a fost implementată, cu titlu opţional, de către liceele vocaţionale: certificările industriei de profil, de exemplu, IC3, ECDL şi Microsoft pot fi utilizate la obţinerea creditelor necesare la absolvire.

Studiul Innovative Teaching and Learning, sponsorizat de programul „Partners in Learning”, al Microsoft, aduce în discuţie necesitatea de a pregăti tineretul pentru secolul XXI, deziderat care necesită, în opinia multora, transformarea fundamentală a ofertei educaţionale şi integrarea tehnologiei în demersul de predare-învăţare. ITL Research se axează pe practici pedagogice care au demonstrat legături puternice cu obiectivele de învăţare ale secolului XXI. Rezultatele au demonstrat că majoritatea elevilor încă deţin rolul tradiţional de consumatori de informaţie mai curând decât cel de propunători de soluţii, inovatori şi creatori. Deşi TIC este din ce în ce mai des folosit în predare, utilizarea acestuia în procesul de învăţare este încă o excepţie în multe din aceste şcoli.

De asemenea, a sosit momentul să se treacă de la „insule de bună practică” la o abordare generalizată a procesului de predare-învăţare a informaticii.

Sistemele de învăţământ din Uniunea Europeană trebuie să ia în consideraţie necesitatea stimulării studiului informaticii şi, de asemenea, să includă în curriculum competenţe TIC mult mai sofisticate. Nu trebuie să aşteptăm

CAPITOLUL 1: EDUCAŢIA INOVATOARE

31

introducerea tematicii aferente informaticii în clasele gimnaziale şi de liceu; există metode simple de lucru, care se pretează la vârste foarte fragede.

Modelele tinerilor îi îndepărtează de IT Pe măsură ce elevii cresc, modelele pe care le urmează tinerii, şi anume profesorii, părinţii, consilierii şcolari pe probleme de OŞP şi personalităţile mass-media reprezintă un factor esenţial în procesul de orientare profesională al tinerilor. Elevele, mai ales, se bazează pe sprijinul modelelor mai în vârstă atunci când iau decizii cu privire la carieră şi traseul educaţional pe care-l vor urma în învăţământul superior.

Graficul de mai jos prezintă opiniile elevelor, angajaţilor Cisco, părinţilor şi cadrelor didactice.

Ce presupun meseriile în domeniul IT 100 %

50 %

0%

crearea de aplicaţii

contactul cu clienţii ajutorarea altora

îmbunătăţirea lumii

Procent din meseriile în domeniul IT ce presupun respectivele activităţi conform Cisco Eleve care presupun că majoritatea meseriilor în domeniul IT implică respectivele activităţi Părinţi/cadre didactice care presupun că majoritatea meseriilor în domeniul IT implică respectivele activităţi Sursa: WHITE PAPER Women and ICT: Why are girls still not attracted to ICT studies and careers? (CARTEA ALBĂ Femeile şi TIC: De ce nu sunt fetele interesate să urmeze o şcoală şi o carieră în TIC?), European Schoolnet, 2009

Conform rezultatelor graficului, părinţii şi cadrele didactice au o percepţie nerealistă în privinţa carierelor în IT: mai puţin de 35% dintre ei cred că locurile de muncă din acest sector au un efect pozitiv asupra lumii, iar marea majoritatea consideră că angajaţii IT petrec prea puţin timp în compania altor persoane, cum ar fi, de exemplu, clienţii. Aceste informaţii nerealiste sunt mai apoi transmise tinerilor, care pot lua decizii privind cariera pe baza acestora. Prin urmare, dacă dorim ca „pepiniera” tinerilor care îmbrăţişează această carieră să-şi mărească suprafaţa, este imperios

32

Manifestul competenţelor digitale

necesar să îmbunătăţim nivelul de informare al cadrelor didactice şi părinţilor în privinţa orientării profesionale spre o carieră IT.

Combaterea decalajului dintre educaţie şi piaţa muncii O altă problemă de importanţă majoră a sferei competenţelor digitale este nevoia de a surmonta decalajul dintre educaţie şi piaţa muncii.

Reforma învăţământului primar şi secundar este adesea antrenată de nevoia societăţii de a echipa copiii cu un bagaj de cunoştinţe, care să le permită să joace rolul de cetăţeni cultivaţi. În multe ţări, se manifestă un anumit scepticism în privinţa necesităţii de a implica şi a lua în considerare nevoile industriei în procesul de formare a competenţelor profesionale ale elevilor. Acest fenomen este alimentat de îngrijorarea că sistemul de învăţământ trebuie să fie mai mult decât o pepinieră pentru viitoarea piaţă a muncii. Este, fără îndoială, adevărat că tinerii trebuie să acumuleze cunoştinţe fără un scop anume şi să studieze o gamă largă de discipline, atât pentru a-şi îmbunătăţi calitatea vieţii, cât şi pentru a-şi mări şansele pe piaţa muncii. Ilustraţia de mai jos prezintă pepiniera menţionată mai sus, considerată factor esenţial de către industria de profil pentru soluţionarea discordanţei dintre cererea şi oferta de competenţe.

Analiza competenţelor necesare în industriile jocurilor video şi efectelor vizuale, conform Livingstone-Hope: Obiective şi pepiniera de talente

Obiective

Să asigure un flux constant de specialişti de calibru, de pe băncile şcolii până în câmpul muncii

Să asigure accesul la stagii de formare de înaltă calitate, în vederea perfecţionării competenţelor forţei de muncă

Instituţii de perfecţionare

Pepiniera de talente

Şcoli

Colegii postliceale Universităţi

Industrie

Sursa: The Livingstone-Hope Skills Review of Video Games and Special Effects (Analiza competenţelor necesare în industriile jocurilor video şi efectelor vizuale, conform Livingstone-Hope), 2011

CAPITOLUL 1: EDUCAŢIA INOVATOARE

33

Şi totuşi, balanţa s-a înclinat prea mult în această direcţie – tinerii au de suferit mai ales de pe urma impactului crizei economice – şi, prin urmare, competenţele necesare angajării în câmpul muncii trebuie să se bucure de o mai mare atenţie. Ţările care au avut de suferit cel mai puţin de pe urma crizei – cum ar fi Olanda, Germania şi Austria – pun şi cel mai mare accent pe legătura dintre măsurile de inserţie a tinerilor în câmpul muncii, cum ar fi, de exemplu, stagii de ucenicie, şi implicarea angajatorilor în procesul didactic.

Acest fapt reiese dintr-un studiu recent efectuat de dr. Anthony Mann, din cadrul Grupului de lucru învăţământ-angajatori, din Marea Britanie, care observă că „analiza OCDE demonstrează că ţările cu un sistem de învăţământ care oferă o combinaţie optimă între procesul didactic şi practica profesională în domeniile vocaţionale (de exemplu, sistemul de stagii de ucenicie german) se confruntă cu o rată mai mică a şomajului în rândul tinerilor”.

Conform aceluiaşi raport: „Statisticile britanice evidenţiază existenţa unui raport net pozitiv între numărul de contacte cu piaţa muncii (în cadrul unor dezbateri de orientare şcolară şi profesională, prin experienţă de muncă directă) de care are parte un tânăr în şcoală (între 14 şi 19 ani) şi încrederea pe care o au mai apoi (între 19 şi 24 de ani) în atingerea obiectivelor profesionale propuse.”

Jucătorii din industria de profil trebuie să dezvolte o relaţie mai strânsă cu sistemele de învăţământ pentru a asigura un grad realist şi frecvent de implicare a angajatorilor şi de orientare profesională. Iniţiative de anvergură, precum „Săptămâna competenţelor digitale” şi InGenious încearcă să limiteze decalajul european într-o manieră globală. „Săptămâna competenţelor europene”, iniţiativă a Comisiei Europene, reuneşte toţi factori interesaţi pentru a sensibiliza opinia publică cu privire la carierele în IT şi a oferi stagii de formare şi studiu tinerilor.

Printre grupurile ţintă ale iniţiativei se numără şi profesioniştii în domeniu şi IMM-urile. Acest efort conjugat creează un impact care îl depăşeşte pe cel al sumei tuturor părţilor şi trebuie susţinut pe termen lung, pentru a avea un impact cât mai mare.

34

Manifestul competenţelor digitale

Pe frontul mai larg al ştiinţei şi tehnologiei, „inGenious este o iniţiativă comună, lansată de European Schoolnet şi Masa Rotundă a Industriaşilor Europeni şi finanţată în proporţie de 50% de programul cadru de cercetare 7 al Comisiei Europene şi 50% de industria de profil.

Acesta îşi propune să stimuleze interesul tinerilor europeni în educaţia şi profesiile ştiinţifice şi tehnologice, contracarând astfel viitorul deficit de competenţe. Toate acţiunile întreprinse în cadrul inGenious urmăresc ca iniţiativele parteneriatului educaţie/industrie să îmbunătăţească imaginea carierelor din sfera STEM în rândul tinerilor şi să-i încurajeze să ia în consideraţie gama variată de oportunităţi interesante pe care le-o pun la dispoziţie disciplinele STEM.”

Recomandări: Pe scurt, deşi s-a realizat foarte mult, mai sunt multe de făcut.

Următoarele probleme sunt considerate prioritare: • Îmbunătăţirea implementării practice a competenţelor digitale în întregul sistem de învăţământ. Îmbunătăţirea nivelului de competenţe de profil al cadrelor didactice prin înfiinţarea unui sistem de certificare conform cu planul cadru al competenţelor digitale, pentru a fi siguri că elevii şi şcolile beneficiază pe deplin de investiţiile în infrastructura TIC. • Implementarea competenţelor digitale în învăţământul primar şi secundar, axat pe alfabetizare digitală şi informatică. Şcolile trebuie să acorde prioritate disciplinelor informatice care duc la formarea de competenţe digitale de nivel înalt, cât şi competenţelor digitale de bază.

• Stimularea procesului de predare a ştiinţelor, cu precădere a matematicii şi fizicii, prin punerea unui accent tot mai mare pe egalitatea între genuri şi sprijinul către studenţii cu probleme, cât şi prin implementarea unor metode mai inovatoare.

• Abordarea problemei informării cu privire la traseul profesional prin implicarea angajatorilor în procesul de orientare profesională. Aceste programe vor viza persoanele care joacă rolul de modele în viaţa tinerilor, de exemplu, părinţii şi cadrele didactice, cât şi pe elevi.

CAPITOLUL 1: EDUCAŢIA INOVATOARE

35

• Creşterea numărului de parteneriate între sistemul educaţional şi industria de profil, pentru a aborda în comun problematica unui parcurs profesional şi a dobândirii de competenţe în informatică.

• Continuarea eforturilor de a face din competenţele digitale şi măsurile sale de sprijin o prioritate politică cheie, pentru a asigura efecte pe termen lung, care să producă schimbarea dorită în sistemul educaţional.

36

Manifestul competenţelor digitale

Capitolul 2: Descoperirea şi valorificarea specialiştilor La nivel global, se înregistrează un deficit de specialişti, deficit ce se va acutiza din ce în ce mai mult în timp. Această situaţie comportă două aspecte majore: Mulţi europeni sunt marginalizaţi în ecuaţia digitală. Dacă aceştia ar dobândi competenţe digitale, oferta de forţă de muncă calificată ar creşte.

Graţie unor politici paneuropene curajoase, Europa ar putea contracara acest deficit. Printre aceste persoane se numără femeile, bătrânii, persoanele cu dizabilităţi şi cei excluşi digital.

Forţa de muncă calificată existentă nu este folosită la potenţialul ei maxim.

Nivelurile de salarizare ale profesioniştilor competenţi digital sunt ridicate, iar specificul anumitor sectoare economice necesită adesea cursuri de recalificare pentru a integra noii angajaţi într-un mod eficient. Se impune, de asemenea, implementarea unor tehnici şi strategii manageriale care să asigure valorificarea deplină a competenţelor digitale, pentru a mări productivitatea europeană şi a facilitata demersurile inovatoare, bazate pe IT, autentice.

O punte către persoanele excluse digital Contracararea deficitului se va putea realiza prin axarea măsurilor pe persoanele excluse digital. Este un fapt dovedit că programele de formare pentru grupurile excluse în mod tradiţional au un impact direct asupra capacităţii acestor persoane de a-şi găsi noi locuri de muncă. În Europa, acest grup cuprinde un număr semnificativ. În unele cazuri, aceştia sunt chiar fericiţi că nu au de-a face cu constrângerile vieţii moderne, care, în viziunea lor, ar fi rezultatul tehnologiei. O astfel de atitudine acţionează însă ca o barieră în calea participării la o societate digitală din ce în ce mai pronunţată. Competenţele digitale şi o implicare activă în această sferă reprezintă o cale către progresul economic şi social, cât şi spre un orizont educaţional mai larg.

E nevoie de măsuri mult mai ferme pentru a oferi soluţii persoanelor excluse digital, dar şi pentru a consolida competenţele populaţiei majoritare, care, deşi “inclusă” digital, nu e destul de încrezătoare în forţele

CAPITOLUL 2: DESCOPERIREA ŞI VALORIFICAREA SPECIALIŞTILOR

37

proprii şi nici destul de competentă pentru a exploata avantajele tehnologie în viaţa cotidiană şi în carieră.

Potrivit eurodeputatului Edit Herczog: „Deficitul de femei din domeniile ştiinţei şi cercetării este un fapt cunoscut de ceva vreme. Numărul de persoane care-şi exprimă îngrijorarea pe marginea acestui subiect şi care solicită luarea unor măsuri imediate creşte neîncetat. Dar, oricât de presantă ar fi această chestiune, există o altă problemă, întrucâtva conexă (sau, mai curând, specifică), care a fost mai tot timpul neglijată. Deficitul de femei în domeniul IT s-a bucurat de o atenţie infimă. Literatura şi studiile ce vizează această problemă la nivelul UE sunt limitate. Dacă jumătate din cei 500 de milioane de europeni nu vor fi incluşi şi nu vor beneficia de avantajele sale, ne vom confrunta cu dezechilibre între bărbaţi şi femei şi între tineri şi bătrâni, precum şi inechităţi sociale pe o scară nemaiîntâlnită.

Noi, factorii de decizie, trebuie să luăm toate măsurile pentru a găsi soluţii.”

Stereotipul conform căruia IT-ul este domeniul exclusiv al bărbaţilor, cu precădere al celor tineri, este un impediment pentru industria de profil.

Consecinţa acestui fapt se traduce într-un dezechilibru la nivelul industriei, la nivelul economiei şi chiar al societăţii. Orice persoană are şanse în acest sector dacă dobândeşte competenţe digitale. Şi sectorul IMM-urilor din industria IT se confruntă cu o problemă: diversitatea scăzută a persoanelor din conducere.

Intenţii bune Să fie însă mai curând o problemă de motivaţie decât de excluziune?

Se constată existenţa unor discrepanţe semnificative între părerea celor care lucrează în domeniu şi cea a modelelor pe care le urmează tinerii, cu precădere părinţii şi profesorii. Aceştia din urmă consideră că angajaţii IT lucrează singuri, scriind linii de cod într-un birou slab luminat, văduviţi de autonomie şi creativitate. Această percepţie negativă este mai apoi transferată tinerilor şi altor persoane, care nu au un contact direct cu angajaţii din sectorul TIC. Pentru a depăşi acest obstacol, factorii de decizie şi sectorul privat trebuie să-şi unească forţele. ”Ar fi un bun punct de plecare pentru demersurile de elaborare a unor politici ce vizează alte generaţii şi grupe de vârstă, însă în acest caz, în loc de competenţe digitale, e nevoie de o atitudine pozitivă şi entuziasm faţă de tehnologie şi sectorul de profil”, susţine eurodeputatul Edit Herczog.

38

Manifestul competenţelor digitale

Studiile indică, de asemenea, că lipsa unor modele pozitive în massmedia şi cultură, în general, îndepărtează fetele de o posibilă carieră în IT. Programatorii şi experţii IT din filme şi din emisiunile TV, indiferent dacă sunt de ficţiune sau nu, sunt nişte adevărate stereotipuri. Această realitate perpetuează percepţia că sectorul IT oferă ”locuri de muncă pentru băieţi” şi că femeile şi alte grupuri excluse nu au nici un rol în această industrie.

Referindu-se la persoanele de vârsta a treia, Edit Herczog foloseşte sintagma „imigranţi digitali”, şi anume persoane care s-au născut înainte de epoca Internetului. Domnia-sa subliniază: „Sfera IT face obiectul unei mistificări de proporţii în rândul adulţilor şi vârstnicilor, cunoscuţi sub denumirea de „imigranţi digitali”. Se impune continuarea programelor şi atelierelor de lucru menite să-i sprijine şi să-i ajute să înţeleagă că IT-ul este un instrument care le facilitează achiziţia şi schimbul de informaţii, nu cu mult diferit de radio sau televiziune. Singura diferenţă e că e mai rapid şi cu un conţinut mai bogat decât orice a existat în istoria omenirii şi oferă avantaje fiecărei grupe de vârstă: de la activităţi obişnuite precum citirea unui ziar, căutarea unei reţete culinare sau rezervarea de bilete la teatru la menţinerea contactului cu cei dragi, la schimbul de fotografii şi organizarea unei vacanţe de familie în câteva minute. Capacitatea de a folosi competenţe digitale pentru a arhiva şi găsi documente, printre care şi fişe medicale, şi de a căuta servicii de sănătate sau de urgenţă online pot reduce sentimentele de vulnerabilitate, traducându-se într-o independenţă pe termen lung.”

Persoanele în vârstă manifestă în mod frecvent rezistenţă la utilizarea instrumentelor IT, deoarece consideră că s-au descurcat şi chiar au reuşit în viaţă şi fără ele. Şi totuşi, generaţiile înaintate în vârstă ar avea de câştigat de pe urma unui bagaj mai amplu de competenţe digitale, fie în viaţa profesională, fie în cea personală. Pe măsură ce forţa de muncă a Europei îmbătrâneşte rapid, competenţele digitale se pot dovedi un atu excelent pentru profilul profesional al unei persoane cu experienţă, potenţând gradul de relevanţă al celorlalte competenţe, pe o piaţă a muncii în continuă schimbare.

Pentru a veni în întâmpinarea nevoilor altor grupuri excluse din societate, putem apela la unele modele de educaţie non-formală. Telecentrele IT din comunităţi reprezintă un excelent canal de implementare a alfabetizării digitale şi educaţiei grupurilor de adulţi dezavantajate.

Acestea oferă posibilitatea de formare a unor competenţe digitale de

CAPITOLUL 2: DESCOPERIREA ŞI VALORIFICAREA SPECIALIŞTILOR

39

bază, ce vizează dezvoltarea personală, cetăţenia activă şi incluziunea socială, dar şi a celor necesare accesării pieţei muncii, dat fiind climatul economic actual, marcat de o recesiune tot mai pronunţată.

De obicei, telecentrele sunt gratuite, nu necesită legitimaţii de acces şi funcţionează pe plan local. Ele oferă educaţie informală şi oportunităţi atractive de dezvoltare a legăturilor profesionale persoanelor excluse digital.

Eforturile de familiarizare a acestor grupuri excluse cu tehnologiile digitale reprezintă un pas important în demersul de reintegrare socială a acestora.

Capacitatea de inserţie profesională este un aspect esenţial. Competenţele de bază necesare unei persoane aflate în căutarea unui loc de muncă le includ, tot mai des, şi pe cele digitale. Dacă acest aspect va fi ignorat, societatea se va confrunta, în timp, cu o categorie dezavantajată digital din ce în ce mai mare.

De obicei, telecentrele sunt amplasate în biblioteci publice, şcoli şi centre comunitare şi sunt coordonate de organizaţii voluntare sau comunitare.

Aceste spaţii sunt accesibile publicului larg şi oferă acces la calculatoare, Internet şi alte tehnologii digitale, care le permit utilizatorilor să acumuleze informaţii, să creeze, să înveţe şi să comunice cu alţii. Actualmente, există peste 100.000 de telecentre în întreaga Europă. Cu toate acestea, se face simţită nevoia unei sincronizări a iniţiativelor naţionale.

Telecentre-Europe a fost înfiinţat tocmai în acest scop, de a coordona iniţiativele naţionale, ştiut fiind că naţiunile care şi-au coordonat eforturile au rezultate mai bune în utilizarea resurselor puse la dispoziţie de autorităţi. Telecentre-Europe are, de asemenea, şi rolul de a cataliza schimbul de informaţii între naţiuni, facilitând astfel o reacţie concertată la nevoile IT în schimbare ale Europei.

Importanţa productivităţii Referitor la problema utilizării optime a specialiştilor competenţi digital, un studiu realizat de London School of Economics a identificat numeroase impedimente. Angajaţii competenţi din industria IT sunt dificili de repartizat deoarece presupun costuri mari. În plus, dat fiind specificul multor companii, mulţi au nevoie de cursuri de recalificare la angajare.

De asemenea, se dovedesc dificil de integrat în ierarhia companiilor, ceea ce dă naştere unor probleme de natură organizatorică. În prezent însă,

40

Manifestul competenţelor digitale

nicio firmă nu poate funcţiona fără competenţe digitale, care se dovedesc imperios necesare pentru asigurarea unei funcţionări eficiente.

Datele indică faptul că firmele europene dau dovadă de un randament mai scăzut în valorificarea competenţelor digitale în scopul măririi productivităţii. Dovezile sunt adesea indirecte: de exemplu, nivelul de salarizare al angajaţilor competenţi digital nu este atât de mare pe cât s-ar crede, deşi se susţine că piaţa muncii duce lipsă de astfel de candidaţi.

Statisticile arată că firmele americane din Europa reuşesc să obţină o productivitate mai mare prin intermediul IT-ului decât companiile locale, indiferent că folosesc specialişti de pe plan local sau din străinătate. Acest lucru denotă faptul că diferenţa se datorează practicilor şi capacităţilor manageriale şi organizaţionale. Şi în rândul companiilor europene se manifestă o inegalitate evidentă.

Marile corporaţii sunt conştiente de necesitatea unui bagaj de competenţe digitale la noii angajaţi, însă nu e şi cazul IMM-urilor, deşi s-a demonstrat că acestea ar avea mult de câştigat de pe urma utilizării eficiente a IT-ului. Sectorul public însă solicită competenţe digitale. În ciuda acestui lucru, există un consens general că numărul specialiştilor competenţi digital este insuficient pentru a satisface obiectivele socioeconomice ale Uniunii Europene, iar oamenii de afaceri, autorităţile şi analiştii trag semnale de alarmă în privinţa aceasta. Între 41 - 56% din firmele din toate sectoarele susţin că angajează specialişti IT în mod regulat, dând de înţeles că întâmpină dificultăţi în găsirea unor candidaţi pentru aceste locuri de muncă. Studiile empirice efectuate de OCDE şi Forumul European al Competenţelor Digitale susţin această concluzie.

Există două soluţii de contracarare a deficitului: stimularea învăţământului vocaţional (sau stimularea forţei de muncă prin imigraţie sau externalizare) şi optimizarea gradului de utilizare a personalului calificat sau calificabil.

Pe scurt, actualmente, Europa se axează pe mărirea pepinierei de talente, însă e nevoie şi de măsuri suplimentare pentru valorificarea acestora.

CAPITOLUL 2: DESCOPERIREA ŞI VALORIFICAREA SPECIALIŞTILOR

41

De pe băncile şcolii la locul de muncă Inovaţiile tehnologice conturează viitorul pieţei muncii. Cu toate acestea, se prefigurează un decalaj între cei ce au competenţe, capacitatea de a obţine succes şi acces pe noua piaţă a muncii şi cei ce nu le au.

Competenţele digitale sunt esenţiale pentru găsirea unui loc de muncă şi obţinerea succesului în carieră, într-o gamă largă de profesii de pe continentul european. Dacă analizăm sursa acestei cereri, răspunsul se explică parţial prin rolul esenţial pe care-l joacă tehnologia în cadrul IMM-urilor, adevărata coloană vertebrală a economiei. Conform unui studiu internaţional, realizat de Vanson Bourne, 60% din IMM-uri au definit utilizarea tehnologiei de calcul drept factorul decisiv pentru progresul afacerii. În plus, 73% din IMM-uri consideră că tehnologia trebuie să le permită angajaţilor să lucreze oricând, în orice loc s-ar afla. Prin urmare, competenţele digitale pentru noua economie sunt o prioritate a autorităţilor, mediului economic şi academic.

Lumea IT se transformă rapid. Cei care descoperă şi stăpânesc competenţele necesare la contracararea deficitului existent îşi vor asigura atât viitorul lor, cât şi pe cel al companiilor la care lucrează. Aceste tendinţe globale ale tehnologiei şi inovaţiei trebuie să se reflecte într-un învăţământ bazat pe soluţii de învăţare flexibile, care să-i atragă pe tineri şi pe cei preocupaţi de educaţia continuă şi să le ofere competenţele cerute de noua economie. Dacă luăm în calcul exemplul tranziţiei la „cloud computing”, majoritatea companiilor se vor vedea nevoite să-şi educe profesioniştii IT astfel încât să-i formeze personalului competenţe şi abilităţi în avans. Directorii tehnici de sisteme informatice care doresc ca IT-ul să aducă un aport mai mare la progresul companiilor trebuie să se poziţioneze în avangarda demersurilor de formare de competenţe necesare fenomenului de „cloud computing”, atât pentru ei, cât şi pentru personalul IT. Însuşi conceptul de muncă este în plin proces de transformare. Evoluţia noilor oportunităţi de angajare, asociate cu tehnologiile de „cloud computing” şi foaia de parcurs a competenţelor relevante au fost detaliate într-un raport Microsoft, intitulat „Cloud computing: Ce trebuie să ştie profesioniştii IT”. Mediul de lucru emergent al „cloud computing-ului” oferă celor cu talent şi competenţe adecvate ocazia de a-şi consolida afacerea.

42

Manifestul competenţelor digitale

Dobândirea de competenţe pentru viitor şi schimbările de pe piaţa muncii sunt teme ale unui studiu recent al London School of Economics, intitulat „Modelarea norului. Efecte asupra forţei de muncă în două sectoare tipice din Marea Britanie, Germania, Italia şi SUA”.

Studiul relevă că „cloud computing-ul” va duce la mutaţii manageriale în sectoarele industriei de profil, iar managerii vor trebui să adopte un profil profesional hibrid, comercial/tehnologic dacă vor să obţină rezultate. Potenţialul de creştere asociat cu noile tehnologii prognozează că, în Marea Britanie, de exemplu, între 2010 şi 2014, rata de creştere a locurilor de muncă aferente tehnologiilor „cloud computing” din sectorul serviciilor pentru telefoane inteligente va atinge o valoare de 349%. Competenţele IT devin tot mai răspândite pe piaţa muncii, cu implicaţii manageriale evidente.

Pentru tinerii europeni de astăzi, care se confruntă cu un adevărat decalaj al şanselor, este cu precădere important să fie la curent cu aceste curente şi să dobândească competenţele secolului XXI. Având în vedere nivelul record al ratei şomajului în rândul tinerilor europeni, formarea de noi competenţe şi certificări îi va ajuta în mod esenţial pe tineri să răspundă noilor cerinţe ale pieţei muncii şi să profite de noile locuri de muncă. Industria TIC are un rol bine definit în cadrul procesului de colaborare cu celelalte părţi interesante, şi anume de a lua măsuri ca atât competenţele IT de nivel înalt, cât şi cele de bază să contureze o direcţie clară către oportunităţile de angajare.

Iniţiativa britanică ‘Britain Works’ este un exemplu de parteneriat public/privat flexibil care abordează imperativul formării de competenţe. Prin intermediul unui număr de parteneriate cu ONGuri, centre comunitare educaţionale şi autorităţi publice, programul Britain Works urmăreşte să ajute jumătate de milion de persoane să obţină locuri de muncă în următorii trei ani, în sfere ale economiei care să stimuleze redresarea. Programul a ajutat deja 300.000 de tineri să se angajeze prin intermediul stagiilor de formare de competenţe IT şi al stagiilor de practică într-o serie de sectoare industriale cum ar fi producţie, servicii şi industria IT în sine.

Management neperformant Larga răspândire a demersurilor autodidacte în rândul angajaţilor şi cursurilor de formare la locul de muncă indică existenţa unui

CAPITOLUL 2: DESCOPERIREA ŞI VALORIFICAREA SPECIALIŞTILOR

43

necesar instructiv care depăşeşte oferta instituţiilor de învăţământ şi a organismelor de calificare.

O serie de studii econometrice recente efectuate de Centrul pentru performanţe economice al London School of Economics indică faptul că practicile manageriale în materie de IT ale firmelor europene diferă substanţial de cele ale firmelor concurente, americane, primele având rezultate inferioare celor din urmă, chiar şi în cadrul aceloraşi pieţe. În ceea mai mare parte, aceste firme folosesc tehnologii identice şi îşi recrutează forţa de muncă din aceleaşi surse. Aceste studii combină date panel provenind de la un număr mare de firme, prin urmare corelaţiile sunt extrem de semnificative, însă explicaţia acestor diferenţe este vagă. Cu toate acestea, o serie de studii suplimentare efectuate recent de London School of Economics pe marginea practicilor manageriale ale firmelor mici şi mari din industria aerospaţială ne oferă o imagine mai clară asupra acestor diferenţe şi ne permit să înţelegem mai bine cum sunt valorificaţi angajaţii competenţi digital. De exemplu, vedem că salariile şi stimulentele financiare ale utilizatorilor competenţi digital, de nivel înalt şi mediu, din SUA, sunt mai mari. De asemenea, putem presupune că sarcinile lor de rutină presupun o utilizare mai judicioasă a acestor competenţe. Concluziile vorbesc de la sine.

Europa se confruntă cu un deficit de competenţe digitale atât cantitativ, cât şi calitativ. Această realitate scoate în evidenţă un clivaj necunoscut până acum în lanţul valorii din Europa. Ţările cu performanţele cele mai bune au un procent mai mic de firme prost administrate. În ţările cu un procent mare de firme prost administrate este foarte răspândită concepţia conform căreia calitatea managementului nu constituie o prioritate. Optimizarea practicilor manageriale va avea un efect direct asupra îmbunătăţirii performanţelor. În rândul managerilor, se constată un frapant deficit de percepţie a importanţei calităţilor manageriale. Statisticile relevă că managerii nu încearcă să-şi compare practicile cu ale altor firme, chiar din propriul sector.

Deşi nivelul general al competenţelor din economie trebuie optimizat, mai ales în ţări UE cu nivel scăzut de competenţe, cum ar fi Marea Britanie, Grecia şi Portugalia, diferenţa cea mai semnificativă constă în modul în care este folosit IT-ul. Nivelul de salarizare şi productivitatea depind mult mai mult de numărul de sarcini în care este folosit un computer la locul de

44

Manifestul competenţelor digitale

muncă decât de simpla prezenţă a computerelor la locul de muncă sau de nivelul de bază al competenţelor angajaţilor.

Deficitul de competenţe digitale al Europei este şi un deficit de management al acestor competenţe. Ca atare, atenţia noastră trebuie să se mute de la facultatea de IT la şcoala de management. Ar fi indicat ca factorii de decizie să reflecteze la acest aspect, pentru a evita alocarea eronată a resurselor.

Inovarea presupune management Deficitul de management este exacerbat şi de impactul cultural al inserării demersului inovator în procesele comerciale. Deşi competenţele se concretizează la nivelul persoanelor, ele au sens doar când sunt aplicate la funcţiile comerciale. Într-adevăr, exceptând sarcinile de rutină asociate cu manipularea informaţiilor comodificate, utilizarea IT-ului presupune activităţile inovatoare frecvente, constante, care solicită flexibilitate din partea organizaţiei şi a individului.

Aşa cum remarca un foarte respectat grup de analişti în economie şi managementul IT: „Firmele nu obţin servicii de calitate sau randamente sporite prin simpla deschidere a calculatoarelor sau echipamentelor de telecomunicaţii. Pentru aceasta, e nevoie de un proces dificil şi de durată, denumit co-inventare. Producătorii de IT inventează tehnologiile, facilitând modul lor de aplicare, fără însă a-l defini. Utilizatorii IT trebuie să co-inventeze aplicaţiile acestora. Co-inventarea presupune, asemenea oricărei invenţii, atât un proces, cât şi un produs. În ceea ce priveşte dimensiunea de proces a fenomenului de co-inventare, utilizarea eficientă a IT-ului presupune schimbări la nivelul organizaţiilor.”

Perechea perfectă: cei mai buni specialişti din cele mai bune companii Cei mai buni specialişti caută cele mai bune organizaţii. Stimulentele care motivează eforturile indivizilor de a dobândi competenţe reprezintă şi măsura oportunităţilor de muncă în cadrul acelor organizaţii flexibile care apreciază acele competenţe. Această relaţie dintre capacităţile organizaţiilor şi stimulentele persoanelor stă la baza unui fenomen mult mai vizibil şi mai uşor de cuantificat: numărul de persoane calificate din cadrul forţei de muncă şi practicile de angajare ale firmelor. Putem deduce astfel că oamenii

CAPITOLUL 2: DESCOPERIREA ŞI VALORIFICAREA SPECIALIŞTILOR

45

vor căuta să-şi formeze competenţe adecvate, superioare atunci când ştiu că există şanse rezonabile să lucreze într-o astfel de organizaţie, iar firmele care ştiu să exploateze mai bine respectivele competenţe oferă salarii mai mari şi stimulente mai bune pentru activităţile inovatoare. Este o concluzie ce reiese foarte clar din analiza comparativă a nivelurilor de salarizare.

Având în vedere globalizarea tot mai accentuată a pieţelor, specialiştii europeni ce deţin competenţe digitale vor căuta organizaţiile care le oferă cele mai bune perspective. Există pericolul ca aceste perspective să se materializeze tot mai des dincolo de graniţele Europei. Astfel, pe măsură ce Europa îşi rafinează procesele de formare a competenţelor digitale, ea devine un exportator de asemenea competenţe şi mai puţin un centru regional al inovaţiilor de marea valoare. Un rezultat nefericit, însă realist.

De la cuvinte la măsuri concrete Tehnologiile informaţiei şi comunicării se regăsesc în prezent în mai toate sectoarele vieţii. TIC este inexorabil legat de dorinţa noastră de a avea o economie prosperă şi competitivă, de a proteja mediul şi de a trăi într-o societate mai democratică, mai deschisă şi mai incluzivă. Cu toate acestea, această dorinţă se va concretiza doar când toţi cetăţenii vor deveni mobili şi autonomi, capabili să participe pe deplin şi să antreneze noua societate digitală. Iese din discuţie revenirea la vechile cutume. În lumea digitală de astăzi, această autonomie comportă mai multe dimensiuni fundamentale: drepturile noastre de utilizatori şi consumatori în noul mediu online, accesul la reţele cu şi fără fir, cu bandă largă, fiabile şi durabile, dar mai presus de toate competenţe digitale, competenţele şi abilităţile pe care trebuie să le aibă toată lumea ca să profite de avantajele erei digitale.

Având în vedere abordarea holistică necesară pentru a transforma europenii în cetăţeni cu adevărat autonomi digital, se impune conturarea unei agende strategice care să permită monitorizarea întregului proces.

Ca urmare, ar fi oportun să definim o serie de obiective concrete în materie de politici, care să ne permită să monitorizăm şi să evaluăm constant eficacitatea măsurilor noastre legislative în vederea atingerii obiectivelor mai sus menţionate. La acest capitol, Agenda Digitală pentru Europa îşi propune o serie de obiective vizând incluziunea digitală, cum ar fi creşterea gradului de utilizare a Internetului de la

46

Manifestul competenţelor digitale

60% la 75% până în 2015 (şi de la 41% la 60% în cazul persoanelor dezavantajate) şi înjumătăţirea procentului de populaţie care nu a folosit niciodată Internetul, până în 2015 (la 15%). Adulţii trebuie să aibă acces neîngrădit la oportunităţi de formare TIC. În această direcţie, măsura legislativă care ar permite atingerea obiectivelor menţionate ar fi crearea unui Plan de acţiune vizând competenţa şi alfabetizarea digitală. Această iniţiativă ar cuprinde conceperea unor măsuri concrete vizând alfabetizarea digitală, promovarea parteneriatelor multipartite şi stimularea iniţiativelor sectorului privat de a oferi cursuri de formare tuturor angajaţilor. Aceste măsuri trebuie integrate cu iniţiativele luate în sectorul educaţional.

Potenţialul Europei constă în competenţele populaţiei, în forţa sa de muncă şi în organizaţiile ei. Fără o infrastructură omniprezentă, TIC se va bucura doar de un grad restrâns de utilizare, iar fără competenţe, valoarea socio-economică ce derivă din respectivul grad de utilizare va fi, de asemenea, restrânsă. Dacă va continua să fie ignorat, deficitul de competenţe TIC va deveni obstacolul care va împiedica UE să fie competitivă în economia globală. În privinţa problemelor ce vizează productivitatea şi exploatarea investiţiilor în specialiştii în tehnologie, următoarele măsuri sunt esenţiale: • Axarea pe managementul tehnologic şi pe însuşirea practicilor manageriale bune. Managerii au nevoie de o educaţie mai bună pentru a-şi însuşi aceste practici şi pentru a-şi folosi cunoştinţele în mod sistematic. Autorităţile trebuie să încurajeze eforturile firmelor prost administrate de a dobândi competenţe superioare.

Acest lucru presupune două aspecte: un număr mai mare de manageri să urmeze studii superioare, iar învăţământul de specialitate să includă cursuri despre natura tehnologiei şi despre modurile în care pot fi valorificaţi angajaţii cu competenţe digitale.

• Angajaţii calificaţi trebuie încurajaţi să se implice în destinul organizaţiei, să-i împărtăşească obiectivele şi să participe la operaţiunile acesteia. Mult prea adesea, personalului calificat i se limitează raza de acţiune doar la activităţile pur tehnice şi nu i se oferă şansa de a-şi folosi competenţele pe larg, într-un mod inovator, care ar duce la creşterea randamentului.

CAPITOLUL 2: DESCOPERIREA ŞI VALORIFICAREA SPECIALIŞTILOR

47

• Asigurarea unor condiţii de angajare net superioare pentru persoanele cu competenţe digitale. Salarii şi compensaţii, pentru a echilibra dezechilibrul nefavorabil dintre cei cu competenţe şi cei cu vechime, dar competenţe mai puţine, stimularea muncitorilor tineri în vederea atingerii unui nivel superior de calificare. Deşi firmele pretind că se confruntă cu o ofertă nesatisfăcută, nu prea există dovezi care să susţină că nivelul de salarizarea al muncitorilor competenţi digitali ar fi crescut de pe urma cererii.

• Modificarea perspectivelor de a urma o carieră în cazul persoanelor cu competenţe digitale: deşi TIC este integrat în cele mai de succes organizaţii, personalul competent digital este arareori capabil şi chiar mai rar încurajat să urmeze o carieră atractivă în firmele europene.

• Autorităţile centrale trebuie să demonstreze că utilizează exemplar competenţelor digitale, că oferă servicii de e-guvernare de cea mai bună calitate şi că investesc în experimente şi modele de bună practică care să influenţeze practicile organizaţionale din economie.

• Luarea unor măsuri de uniformizarea a calităţii competenţelor de bază în întreg spectrul pieţei de muncă, astfel încât angajatorii să ştie ce capacităţi posedă persoanele ce caută un loc de muncă.

Graţie sistemului unitar de certificare şi descriere a cerinţelor locurilor de muncă, vor avea de câştigat şi angajaţii, care vor înţelege mai bine ce se aşteaptă de la ei.

• Creşterea productivităţii bazată pe competenţe digitale se manifestă în două forme de bază: prin flexibilitatea cu care o persoană se adaptează la noi practici, rapid şi ieftin, şi prin inovare. Viitoarea agendă a competenţelor digitale ar trebui să se axeze pe aceste competenţe şi să imprime un val de entuziasm faţă de acestea în sistemul de învăţământ, în serviciile publice şi în programele de sensibilizare a opiniei publice.

Faptele şi implicaţiile sunt clare. Recomandăm călduros factorilor de decizie, reprezentanţilor industriei de profil, ai sistemului de învăţământ, specialiştilor în resurse umane şi liderilor de organizaţii să aplece urechea la aceste sfaturi concrete.

48

Manifestul competenţelor digitale

Capitolul 3: În obiectiv: o funcţie IT bazată pe valori Funcţia IT reprezintă o legătură importantă între industria IT şi celelalte sectoare pe care le deserveşte – şi este o sursă de inovaţie esenţială. Funcţia IT stabileşte o legătură şi o platformă catalizatoare în lanţul valoric al organizaţiilor, stând la baza întemeierii activităţii antreprenoriale. Aceasta sprijină organizaţiile să armonizeze personalul, procesul şi tehnologia în vederea automatizării proceselor de afaceri şi a găsirii de soluţii care să permită organizaţiilor şi utilizatorilor să acţioneze eficient şi totodată în mod inovator. În cele din urmă, rolul funcţiei IT este acela de a transforma investiţiile IT, sub formă de personal, proces şi tehnologii, în valoare comercială, cu ajutorul utilizatorilor avizaţi. Un euro cheltuit pentru funcţia IT ar trebui să returneze o valoare comercială mai mare de un euro. Dar este aşa în realitate? Şi ştim măcar cum putem să-l evaluăm? În general, funcţia IT încearcă să răspundă la aceste întrebări. Directorii IT (CIO) din multe organizaţii nu pot estima sau exprima cu acurateţe valoarea comercială generată de sectorul IT. Acest lucru este adesea descris ca Paradoxul productivităţii IT de către Robert Solow atunci când a afirmat: „Văd computere peste tot, mai puţin în statisticile referitoare la productivitate.”

Acest lucru dezamăgeşte antreprenorii şi creează neîncredere între sala de şedinţe şi funcţia IT. În unele situaţii, acest lucru determină ca funcţia IT să fie declasată din poziţia partener strategic în cea de furnizor operaţional în afaceri. Dacă funcţia IT poate aborda cu succes această problemă, atunci există şansa de a aduce sectorul IT în prim plan.

Pe lângă faptul că domeniul IT este slab perceput în cadrul organizaţiilor, deopotrivă de alarmant este şi faptul că profesia IT în sine este adesea privită nefavorabil. Analiştii din domeniu se plâng adesea de şansele restrânse de ascensiune în carieră, de imaginea de sector al „tocilarilor”, de concentrarea exagerată asupra tehnologiei, aspecte ce conduc la perceperea tot mai accentuată a sectorului IT drept o „marfă”, afectându-i importanţa strategică în cadrul organizaţiilor. Dat fiind acest scenariu, este lesne de înţeles de ce avem un număr insuficient de

CAPITOLUL 3: ÎN OBIECTIV: O FUNCŢIE IT BAZATĂ PE VALORI

49

studenţi în domeniul IT în Europa. Şi totuşi, ghidat de legea lui Moore, domeniul IT este poate cea mai dinamică resursă comercială pentru industrie şi organizaţiile actuale.

Consecinţele slabei reputaţii a domeniului IT, atât în cadrul organizaţiei, cât şi în societate, sunt evidente: un număr insuficient de persoane calificate corespunzător intră şi rămân în domeniu şi, prin urmare, întreprinderile europene se luptă să beneficieze de capacitatea inovatoare a domeniului IT. Aşadar, acest lucru are efecte adverse asupra competitivităţii Europei la nivel global.

Intervine un cerc vicios. Incapacitatea domeniului IT de a demonstra valoarea comercială îi obstrucţionează importanţa strategică în cadrul organizaţiilor şi astfel şi nivelul de investiţii pe care îl obţine. Cu cât importanţa sa este percepută ca fiind mai slabă, cu atât se investesc mai puţini bani şi există mai puţine oportunităţi de carieră. Acest fapt are efect asupra numărului de persoane care doresc să urmeze o carieră în acest domeniu, iar asta limitează, în ultimă instanţă, rezerva de competenţe de care o pot accesa companiile pentru a oferi o valoare sporită.

Cu toate acestea, situaţia nu este complet negativă. Anumite companii europene majore adoptă cu succes IT-ul în toate sferele lor comerciale. Acest capitol conţine mai multe exemple de acest fel şi ia, de asemenea, în considerare suma practicilor şi competenţelor necesare pentru obţinerea acestei reuşite.

La finalul capitolului, vom identifica recomandările şi măsurile care trebuie întreprinse pentru a accelera acest model într-un mediu european mai larg.

Contează IT-ul?

Martin Curley, Directorul Intel Labs Europe şi codirector al Innovation Value Institute (IVI) recunoaşte problema şi afirmă: „IT se afirmă ca una dintre cele mai dominante forţe care schimbă afacerile şi societatea de astăzi. Asistăm tot mai des la impactul dintre legea lui Moore şi toate tipurile de afaceri, generând oportunităţi antreprenoriale şi de afaceri extraordinare, dar şi provocări.” Deşi tehnologia, ghidată de legea lui Moore, evoluează într-un ritm foarte rapid, practicile utilizate în gestionarea şi punerea în aplicare a IT-ului par să fie destul de lente.

Acest lucru se observă în preocupările exprimate în mod frecvent de mulţi directori executivi precum şi în lucrările citate adesea, care

50

Manifestul competenţelor digitale

încearcă să răspundă la întrebarea „Contează IT-ul?” Încă se mai face simţită nevoia de a evidenţia mai bine legătura dintre investiţiile în IT şi rezultatele valorii comerciale.

O spirală descendentă Innovation Value Institute (Institutul de valori inovatoare) a observat că în multe companii, departamentele IT îşi desfăşoară activitatea la un nivel scăzut, iar conducerea companiei nu doreşte să investească în inovaţie. În astfel de organizaţii, obiectivul funcţiei IT este complet operaţional, iar potenţialul noilor tehnologii nu este recunoscut. De pildă, în sectoarele de acest tip, singura motivaţie de a introduce conceptul de „cloud computing” este capacitatea acestuia de a gestiona mai eficient operaţiunile IT obişnuite şi mai puţin potenţialul său de catalizator al inovaţiei.

Pentru a aborda această situaţie şi a pune capăt declinului strategic al domeniului IT, CIO trebuie să demonstreze mai eficient valoarea potenţială a sectorului. În plus, au nevoie de persoane cu abilităţi şi cunoştinţe optime, pentru a pune în aplicare această viziune.

Abordarea percepţiilor greşite cu privire la IT Secretul angajării oamenilor potriviţi rezidă în oferta de persoane calificate corespunzător. Aceasta este adevărata provocare în peisajul industrial actual.

Printre tineri, circulă uneori percepţia greşită că persoanele cu competenţe IT lucrează în companii IT. De fapt, mai puţin de 50% din angajaţii IT ocupă posturi în industria IT. Majoritatea sunt angajaţi pe funcţii IT în cadrul unor organizaţii beneficiare. O altă percepţie greşită este aceea că o carieră în domeniul IT va fi orientată spre tehnologie. Dacă privim domeniul IT în plan general, tot mai puţini oameni sunt doar specialişti în tehnică. Tendinţa se îndreaptă către o îmbinare a tehnologiei şi a celorlalte competenţe de afaceri. Altfel spus, obiectivul „exclusiv tehnologie” este în scădere.

Dovezile arată că organizaţiile importante pot inova cel mai bine atunci când afacerile şi IT-ul se îmbină. IT-ul este în primul rând un catalizator, iar potenţialul său de a genera avantaje competitive se concretizează cel mai bine atunci când se îmbină cu inovaţia în domeniul antreprenorial şi nu separat. Pentru a facilita o astfel de inovaţie, este nevoie tot mai mare de persoane care au atât competenţe IT, cât şi comerciale. Cu toate acestea, în

CAPITOLUL 3: ÎN OBIECTIV: O FUNCŢIE IT BAZATĂ PE VALORI

51

prezent, oferta de astfel de persoane nu satisface cererea industriei, astfel că şansele şi competitivitatea se pierd. Acest lucru are un impact pe termen lung asupra economiei şi, la fel de important, asupra bunăstării societăţii.

Studiile recente au demonstrat un declin al numărului de studenţi în domeniul IT. Studenţii din domeniul IT sunt doar o sursă de persoane competente digital. Acest fapt reflectă preocupările asupra percepţiei publice a domeniului IT. Această tendinţă trebuie inversată. Rolul sectorului IT în organizaţiile europene mari creşte rapid; importanţa persoanelor care nu sunt calificate în tehnologie este tot mai importantă. Mai mult decât atât, deoarece tehnologiile mai noi cum ar fi „cloud computing” facilitează democratizarea sectorului IT, capacitatea indivizilor de a exploata acest domeniu în afaceri este prevăzută a se dezvolta puternic în următorii ani. De exemplu, complexitatea tot mai mare şi utilizarea facilă a platformelor ca serviciu vor ajuta la găsirea de soluţii IT inovatoare în afara mediului tradiţional IT. Dar acest lucru necesită persoane calificate corespunzător, cu competenţe din domeniul IT şi comercial. O discrepanţă majoră care poate fi abordată este aceea dintre IT şi educaţia în domeniul gestionării inovaţiei IT, care ar trebui să se desfăşoare în cadrul programelor MBA din şcolile de afaceri importante.

Importanţa domeniului IT Michael Gorriz, Preşedintele EuroCIO, Asociaţia Europeană CIO şi CIO al Daimler explică: „În cadrul organizaţiilor mai mari, IT-ul şi managementul informaţiilor joacă un rol tot mai important. Probabil că această realitate nu este foarte bine înţeleasă de către lumea exterioară. Organizaţiile mari ar înceta să funcţioneze dacă sistemele lor informaţionale ar ceda. O eroare îndelungată ar determina cu siguranţă falimentarea afacerii. În organizaţiile mari, implicaţiile printre părţile interesate ar fi catastrofale.”

Michael Gorriz descrie un punct de vedere pozitiv al metodei de utilizare a domeniului IT în mod inovator la Daimler: „Daimler nu face excepţie în această privinţă. IT este parte integrantă din structura organizaţională generală. IT este implicat în toate procesele principale şi secundare de afaceri.

Chiar înainte de utilizarea primei piese de metal, un nou Mercedes-Benz a parcurs deja milioane de km de testare pe computer. Maşinile noastre sunt concepute tridimensional, construite şi create pe computer. Aceasta include testele de ciocnire şi rezistenţă precum şi simulări ale şoferului. Doar prin aceste simulări putem prevedea comportamentul unui nou model.”

52

Manifestul competenţelor digitale

Aceeaşi poveste o regăsim şi pe linia de producţie Mercedes-Benz: este concepută în totalitate 3D. Prin urmare, modificările neplanificate în construcţie au devenit rare. IT este implicat în furnizare, reciclare, gestionarea pieselor de schimb, comerţ, marketing, servicii cu clienţii şi în industria reparaţiilor. În realitate, IT este o forţă motrice pentru eficienţa antreprenorială. Tot mai mulţi clienţi îşi personalizează maşinile şi solicită oferte de preţ şi stabilesc teste de conducere online.

De aceea, competenţele digitale sunt esenţiale pentru eficienţa operaţională. Competenţele digitale vor fi din ce în ce mai importante pentru inovaţie, dat fiind faptul că IT devine factorul cheie de diferenţiere cu privire la noile produse şi servicii. În mod similar la Intel, tehnologia informaţională este sistemul nervos al companiei şi tot mai mult şi sistemul muscular, deoarece sistemele IT automatizate ajută fabricile globale Intel să producă şi să expedieze peste un miliard de piese de înaltă calitate şi tehnologie ultramodernă pe an. Ritmul inovaţiei în companiile cum ar fi Intel, în care portofolii întregi de produse sunt reinventate aproape anual, este în mod esenţial generat de domeniul IT. Echipe de design din întreaga lume, conectate prin domeniul IT, sprijină Intel şi companiile din toate sectoarele economie să inoveze în permanenţă.

Daimler oferă încă un exemplu bun în care IT este catalizator al inovaţiei în afaceri. Graţie sistemului car2go, transportul individual în zonele urbane este redefinit. Pentru prima dată, clienţii pot închiria maşini „Smart Fortwo” de oriunde în oraş, în orice moment al zilei şi la preţuri pe minut atractive. Prin intermediul telefoniei mobile sau pe Internet, maşinile disponibile pot fi localizate, închiriate pe loc – chiar şi pentru o singură direcţie - sau rezervate în avans. Tehnologia aferentă telefoniei mobile, optimizată cu IT de ultimă generaţie, facilitează desfăşurarea cu uşurinţă a procesului unic şi simplu de închiriere. Soluţiile IT inovatoare în acest caz reprezintă vectorul unui concept cu totul nou de mobilitate şi un exemplu puternic de afaceri corespunzător.

Organizaţia IT din cadrul Intel, în colaborare cu Intel Corporate Affairs Group, a creat o platformă globală de furnizare a conţinutului bogat în media pentru predarea ştiinţelor şi a matematicii copiilor din întreaga lume. Organizaţia IT a creat o platformă bogată (www.skool.com) care

CAPITOLUL 3: ÎN OBIECTIV: O FUNCŢIE IT BAZATĂ PE VALORI

53

deserveşte peste douăzeci de ţări din lume în mai multe limbi şi a creat, de asemenea, un model de afaceri unic, bazat pe un parteneriat publicprivat, pentru a asigura că platforma este sustenabilă.

Introducerea timpurie a fotografiei digitale de către departamentul IT de la Disney în parcurile tematice de la Disney, măsură respinsă iniţial de industria de profil, este un alt exemplu al modului în care organizaţia IT poate fi înaintea tendinţei şi ajută afacerea să prospere, nu doar să subziste. Utilizarea fotografiei digitale a oferit companiei Disney şansa de a-şi multiplica profitul, amplificând totodată experienţa vizitatorilor în parcurile tematice.

Aceste câteva exemple de utilizare inovatoare a domeniului IT sunt încurajatoare, reprezentând o adevărată sursă de inspiraţie. Cu toate acestea, Daimler, Intel şi Disney nu sunt unice în explorarea domeniului IT în cadrul organizaţiilor lor pentru a obţine valoare comercială şi pentru a determina inovaţia. Alte organizaţii importante din Europa adoptă strategii similare. Dar toate aceste organizaţii se confruntă cu aceeaşi problemă a luptei cu deficitul acut de personal calificat corespunzător.

Competenţe digitale în companiile utilizatori finali Aşadar cum priveşte competenţele digitale o companie ghidată de IT cum este Daimler? Michael Gorriz explică: „Avem trei categorii de oameni care lucrează în IT. În primul rând, avem ceea ce numim în mod tradiţional profesioniştii IT, care lucrează pentru departamentul IT. În cazul companiei Daimler, aceştia reprezintă 2% din forţa de muncă. În alte companii observăm cifre mai mari, până la şi peste 10% în servicii financiare. În al doilea rând, există un grup mai larg care sunt utilizatorii activi ai sistemelor IT. Aceştia sunt persoane care lucrează de pildă în inginerie, logistică, finanţe şi administraţie. Toţi aceştia utilizează domeniul IT ca parte esenţială a ocupaţiei lor. Ultimul grup este compus din toţi ceilalţi care folosesc sistemele IT standard cum ar fi Intranetul, e-mail-ul, asistenţa tehnică şi sistemele informaţionale. Ei au nevoie în general de competenţe digitale sau de formare specială pentru sistemele pe care le utilizează. Este evident că e nevoie de angajaţi înzestraţi cu competenţe digitale avansate în toate sectoarele organizaţiei.” În cazul specialiştilor IT, definiţiile curente ale competenţelor digitale au fost stabilite de parteneriate multipartite paneuropene.

54

Manifestul competenţelor digitale

Programele principale sunt în curs de planificare. Dar pentru a încetăţeni acest model de competenţe digitale, trebuie să se implice şi să-l sprijine mai multe companii şi instituţii de învăţământ.

Din păcate, în toate cele trei categorii, este evidentă lipsa de oameni sau mai bine spus lipsa de oameni cu competenţe digitale adecvate. Desigur, toţi tinerii pot juca jocuri pe computer sau pot folosi reţele sociale.

Cu toate acestea, mulţi tineri sunt puşi în dificultate când trebuie să folosească un sistem IT standard, odată intraţi în câmpul muncii.

La acest nivel, promovarea şi utilizarea unei certificări de bază cum ar fi modelul Permisul European de Conducere a Computerului (ECDL) ar fi un pas uriaş înainte. Ar fi în avantajul studenţilor, al organizaţiilor şi al societăţii în general, dacă toţi oamenii ar dobândi aceste competenţe digitale de bază. Pe lângă folosirea editoarelor de text şi de calcul tabelar, ar trebui să avem în vedere includerea cunoştinţelor de bază despre utilizarea sistemelor administrative de afaceri. Aceasta ar ajuta la îmbunătăţirea profesionalismului şi a mobilităţii profesionale. În cazul specialiştilor IT, observăm o serie de probleme. Nu numai că avem deficit de oameni care studiază informatică, managementul informaţiilor şi studii conexe (prevedem un deficit de 10-15%, în funcţie de scenariul economic din 2015). În plus, în alte domenii observăm că se acordă prea puţină atenţie IT-ului. În toate domeniile tradiţionale, cunoştinţele IT sunt necesare pentru a lucra în mod profesionist, în special acolo unde este nevoie de inovaţie. Aceasta indică o discrepanţă între oferta instituţiile educaţionale şi nevoile angajatorilor.

Chiar dacă universităţile stimulează competenţele digitale într-o multitudine de modalităţi, trebuie să ne asigurăm că programa menţine ritmul cu mediul IT în rapidă schimbare. Reţelele sociale şi cloud computing-ul există doar de puţin de timp, dar deja au un impact semnificativ asupra noastră. Trebuie să includem competenţele digitale în planul nostru de învăţare pe tot parcursul vieţii.

O organizaţie mare cum este Daimler are avantajul cooperării directe cu universităţile. O modalitate de abordare a provocărilor cu care se confruntă Daimler ar fi organizarea de cursuri şi instructaje. Dar Daimler consideră că trebuie făcut mai mult.

CAPITOLUL 3: ÎN OBIECTIV: O FUNCŢIE IT BAZATĂ PE VALORI

55

„Societatea trebuie să ofere muncitori cu competenţele digitale necesare, fie că sunt „utilizatori de marcă” sau specialişti IT”, subliniază Michael Gorriz. „Aceasta nu este doar o cerinţă a unei companii mari, ci şi o precondiţie de migrare către o societate bazată pe cunoştinţe.”

Este totodată o problemă de cercetare a sistemelor informaţionale.

Mare parte din cercetarea sistemelor informaţionale se desfăşoară în prezent în universităţi. Departamentele de cercetare ale sistemelor informaţionale au adoptat perspectiva ştiinţei comportamentale. Chiar dacă această cercetare este valoroasă, nu este suficientă. Ştiinţa designului se conturează ca o paradigmă a cercetării, care poate oferi noi instrumente şi artefacte pentru a ajuta directorii IT şi directorii comerciali activi să gestioneze mai sistematic şi să obţină profit din IT. Innovation Value Institute îşi bazează activitatea fundamentală de cercetare pe ştiinţa designului şi creează instrumente şi programe de instruire pentru directorii IT activi. Un aspect unic al acestei activităţi de cercetare este că mare parte din cercetare este contribuţia directorilor IT activi din numeroase companii care îşi unesc cunoştinţele pentru a promova profesia de director IT. Acest bagaj de cunoştinţe este sistematizat şi introdus într-un cadru şi o arhivă dinamică denumit IT Capability Maturity Framework (IT-CMF) (Cadrul de maturare a competenţelor IT). Datorită naturii dinamice a arhivei, ofertele de formare se pot concretiza spontan, asigurând o educaţie şi o formare în pasul cu ritmul accelerat al schimbărilor tehnologice. Această întrepătrundere a limitelor mediilor academic şi industrial este o tendinţă va cunoaşte, probabil, un progres pe viitor, deoarece înlesneşte un acord mai fin între cerinţele industriei şi rezultatele cercetării, cu scopul de a forma profesionişti IT competenţi digital, care, la rândul lor, să ofere o valoare comercială crescută.

e-Competenţa Pe lângă deficitul de competenţe discutat anterior, există dovezi tot mai clare ale lipsei de armonizare dintre ofertele educaţionale şi cerinţele industriei.

Mai mult decât atât, lipsa nivelului de maturitate al profesiei IT înseamnă că nu există termen de comparaţie la nivel organizaţional – cu atât mai puţin la nivel european – vizavi de competenţele şi cunoştinţele IT aferente ale profesioniştilor IT. Această situaţie nu este sustenabilă. Cresc riscurile societăţii generate de diferite interpretări ale competenţei IT deoarece domeniul IT devine tot mai răspândit în toate aspectele vieţii moderne.

56

Manifestul competenţelor digitale

O etapă cheie în contracararea acestei situaţii este introducerea unui cadru care să definească în mod unitar competenţele digitale în Europa.

Acest lucru va permite şcolilor, instituţiilor de învăţământ universitar, angajatorilor, angajaţilor, companiilor de instruire şi agenţiilor de recrutare să acţioneze într-o manieră mai conjugată. Utilizând această metodă, organizaţiile pot trasa sarcinile postului sub aspectul competenţelor IT relevante necesare. Specialiştii se pot autodefini sub aspectul competenţelor IT pe care le posedă. Iar pedagogii pot da dovadă de transparenţă în competenţele oferite în cursurile pe care le predau, facilitând astfel accesul la instruire şi la planificarea carierei.

Versiunile iniţiale ale Cadrului european al competenţelor digitale (eCF) au demonstrat că acesta are potenţialul de a deveni piatră de hotar a competenţelor digitale din Europa. Rezultatul său final se va traduce prin facilitarea mobilităţii profesioniştilor, graţie unei percepţii unitare atât la nivel geografic, cât şi la cel al organizaţiilor. Pentru a-şi atinge potenţialul maxim, principalele părţi interesate – industria de profil (atât organizaţiile IT, cât şi cele utilizatoare), instituţiile de învăţământ (publice şi private) şi autorităţile (europene, naţionale şi locale) - trebuie să-i adopte de urgenţă măsurile-cheie. Prioritară este şi luarea unor măsuri suplimentare în această direcţie. Fără o astfel de coerenţă, este probabil că se vor prefigura modele organizaţionale, locale, naţionale şi europene neunitare, care vor deveni un obstacol în calea mobilităţii şi dezvoltării carierei muncitorilor europeni.

Recentul proiect de cercetare al DG Industrie şi Întreprinderi, Profesionalism TIC, coordonat de IVI şi Consiliul Societăţilor Europene Profesionale de Informatică au susţinut adoptarea eCF. Se recomandă, de asemenea, conectarea competenţelor individuale şi a abilităţilor organizaţionale, aspecte abordate în secţiunea următoare.

Inovaţie şi valoare Valoarea şi costul reprezintă, desigur, două concepte diferite. Aşa cum spunea Oscar Wilde: „Cinicul ştie preţul oricărui lucru, dar nu ştie valoarea niciunuia.”

Mulţi CIO au pe cineva în vedere atunci când se gândesc la acest citat.

Când vine vorba de IT, se pune un accent exagerat pe costuri. Nu este corelat cu economia, deoarece este un fenomen durabil. Pentru a stimula

CAPITOLUL 3: ÎN OBIECTIV: O FUNCŢIE IT BAZATĂ PE VALORI

57

beneficiile comerciale ale inovaţiei generate de IT, accentul trebuie transferat pe valoare.

Provocarea de a obţine inovaţie bazată pe IT nu depinde doar de competenţe digitale. Trebuie rezolvată o enigmă mai mare. Soluţia trebuie să cuprindă oameni, procese şi tehnologii. Mai exact, directorii IT şi directorii executivi trebuie să privească în ansamblu evaluarea capacităţii organizaţionale în domeniul IT, spre deosebire de considerarea sumei competenţelor individuale ale angajaţilor. Înţelegerea maturităţii unei organizaţii în acest sens oferă perspective asupra strategiilor şi tacticilor ce pot fi implementate pentru a spori valoarea comercială a domeniului IT, dată de capitalul uman, tehnic şi operaţional al unei organizaţii.

Cadrele de competenţe TIC pot fi folosite la identificarea deficitelor de competenţe organizaţionale IT. Un posibil rezultat al unui astfel de proces de evaluare poate identifica nevoia de a aprofunda unele competenţe ale profesioniştilor, soluţionată prin instruirea specifică a angajaţilor sau prin recrutare/externalizarea activităţilor. Astfel, cadrele de abilităţi TIC şi competenţa TIC se pot completa reciproc perfect pentru a obţine o valoare comercială mai mare pentru organizaţii. Din acest motiv, există o relaţie simbiotică puternică între cadrele de capacitate organizaţională, cum ar fi IT-CMF şi cadrele de competenţe digitale individuale, cum ar fi e-CF.

Noi responsabilităţi Funcţia IT se află într-un moment critic. Convergenţa tendinţelor importante ale industriei, cum ar fi cloud computing, democratizarea domeniului IT şi inovarea serviciilor au toate impact asupra rolului CIO. Va fi necesară o schimbare semnificativă dacă se doreşte ca acest rol să rămână valabil în mediul de afaceri al viitorului.

Indiferent de nivelul de maturitate al organizaţiei, rolul de bază al domeniului IT în organizaţii înseamnă că obiectivul principal al CIO trebuie să fie stabilirea unei baze de conformitate solidă şi de furnizare eficientă de servicii. Fără capacitatea de a furniza niveluri uniforme de servicii, CIO nu vor putea să promoveze în lanţul valoric. Cu toate acestea, modul în care CIO gestionează capacitatea operaţională de bază a domeniului IT (de pildă, „păstrează luminile aprinse”) se poate schimba semnificativ în timp ce trecem la un model utilitar de servicii „cloud”.

58

Manifestul competenţelor digitale

Pentru furnizarea acestui serviciu, un accent tot mai mare se va pune mai curând pe gestionarea relaţiilor cu părţile terţe decât pe gestionarea resurselor la nivel intern. În realitate, se pare că multe organizaţii vor adopta un model „cloud” hibrid: vor păstra capacităţile de producţie interne pentru procese şi activităţi cele mai sensibile şi vor utiliza un ecosistem de furnizori externi pentru procesele de afaceri directe cu clienţii. Gestionarea acestei tranziţii va necesita modificări pentru setul de abilităţi atât al CIO, cât şi al specialiştilor IT care lucrează în funcţia IT. În timp, pe măsură ce nivelul de responsabilitate pentru IT operaţional va fi atribuit tot mai mult furnizorilor externi, CIO ar putea să dea o atenţie sporită activităţilor IT cu valoare adăugată – folosind IT ca stimulent pentru facilitarea inovaţiei în organizaţie. Cu toate acestea, modul în care o astfel de inovaţie este creată, transmisă şi gestionată s-ar putea schimba semnificativ. De pildă, în locul unei inovaţii bazate pe IT, provenind în mod predominant din cadrul domeniului IT, complexitatea sporită şi uşurinţa utilizării soluţiilor de platformă de tip serviciu vor facilita conceperea şi crearea soluţiilor în afara funcţiei IT. Pentru a asigura consecvenţă, calitate şi coerenţă, precum şi o interacţiune cu sistemele IT esenţiale de afaceri, CIO trebuie să depună eforturi să încurajeze şi să gestioneze astfel de soluţii concepute în cadrul firmei.

Acest lucru va necesita o modificare semnificativă a rolului CIO. Se estimează că în prezent, sunt patru programatori utilizatori finali pentru fiecare specialist IT. Până în prezent, majoritatea CIO s-au concentrat asupra controlării şi limitării daunelor potenţiale ale acestor utilizatori finali. Pe măsură ce se conturează potenţialul noilor platforme, rolul CIO trebuie să evolueze în direcţia adoptării şi valorificării acestei pepiniere de resurse, deoarece aproprierea lor de afaceri şi numărul lor relativ înseamnă că acestea reprezintă o oportunitate imensă de noi surse de inovaţie. În mod evident, acest lucru va necesita o modificare a competenţelor digitale ale CIO, ale profesioniştilor IT şi a acestor „programatori utilizatori finali”. Este clar că va creşte simţitor nevoia de „gânditori duali”, cei care îmbină cunoştinţele IT şi cele comerciale. În această evoluţie de la locul de muncă, furnizorii de educaţie joacă un rol important, pentru a asigura că există modificări corespunzătoare în modul în care generaţia viitoare este instruită, dacă se doreşte să existe o rezervă adecvată de persoane calificate corespunzător pentru a satisface această cerere. Problema constă în modul în care vor fi educaţi

CAPITOLUL 3: ÎN OBIECTIV: O FUNCŢIE IT BAZATĂ PE VALORI

59

studenţii IT şi în modul în care studenţii non-IT vor avea posibilitatea să-şi formeze competenţe TIC. Fără aceste modificări, întreprinderile europene, atât mari, cât şi mijlocii, nu vor reuşi să profite de potenţialul inovator al acestor tehnologii, diminuând capacitatea Europei de a concura ca o economie globală, bazată puternic pe cunoştinţe.

Directorii IT sunt indispensabili Un CIO are un rol esenţial în implementarea schimbărilor necesare în cadrul organizaţiei, dar este un mediu dificil. IT nu se bucură întotdeauna de recunoaşterea necesară pentru contribuţia sa potenţială, la nivelul consiliului director, cel mai adesea datorată lipsei de înţelegere a domeniului IT în rândul membrilor conducerii. De asemenea, atenţia factorilor de conducere se îndreaptă adesea exclusiv către reducerea costurilor în cadrul departamentului IT, în loc să fie stimulată inovaţia bazată pe IT. Această atenţie este de obicei determinată de incapacitatea conducerii IT de a comunica valoarea livrată de IT. Există o lipsă exacerbată de abilităţi comerciale relevante în managementul echipei IT. Contribuţiile domeniului IT sunt adesea înţelese greşit în cadrul consiliului director din cauza nefamiliarizării acestora cu domeniul IT. Pe de o parte, aceştia sunt puşi în faţa provocării de a instrui membrii consiliului director, care de multe ori nu cunosc într-o anumită măsură domeniul IT, astfel încât să observe mai bine importanţa acestui domeniu pentru compania lor.

Directorii financiari pot afla că măsura exclusivă de reducere a costurilor nu este o soluţie pentru un departament IT inovator. Pe de altă parte, CIO se vor confrunta, în următorii ani, cu dificultatea (fără să mai luăm în calcul deficitul enorm de persoane calificate corespunzător) de a demonstra capacitatea IT de a revitaliza afacerile.

Comunitatea CIO se pare că a înţeles mesajul şi a început să implementeze iniţiative care să soluţioneze această situaţie. În primă instanţă, IVI (în componenţa căruia intră multe companii producătoare şi companii utilizatoare de IT importante) a creat un cadru şi un program educaţional menită să vină în sprijinul eforturilor managementului IT de a demonstra valoarea oferită de IT. Peste 500 de directori IT la nivel global au urmat acest curs de formare, iar în prezent se desfăşoară un nou program IT Management for Value Masters (Management IT pentru cei ce apreciază valoarea). În paralel, Asociaţia Europeană a CIO a început să creeze propriul

60

Manifestul competenţelor digitale

program educaţional, axat pe cerinţele părţilor solicitante, în încercarea de a găsi specialişti pentru cele mai urgente locuri vacante, într-un număr de funcţii cheie. Prima serie de studenţi a început deja să participe la programe, iar comunitatea CIO a reuşit să convingă un număr de şcoli de afaceri şi universităţi tehnice europene cu tradiţie să colaboreze cu ei în cadrul acestui program. Una dintre dimensiunile interesante ale acestui program este că studenţii pot participa la program în oricare dintre instituţiile de învăţământ participante din diferite ţări – dar cu toţii vor primi acelaşi certificat. S-a luat deja decizia de a alinia cursul la e-CF, ceea ce înseamnă că ar putea fi primele examene autorizate e-CF din Europa.

Dacă aceste iniţiative reflectă etape importante în îmbunătăţirea managementului IT, niciuna nu va avea o contribuţie semnificativă la sporirea numărului de studenţi IT sau stimularea eforturilor celorlalte profesii de a înţelege mai bine domeniul IT. Pentru a găsi o soluţie satisfăcătoare pentru Europa, sunt necesare acţiuni suplimentare.

Recomandări Asociaţia Europeană a CIO şi Innovation Value Institute recomandă următoarele: Sporirea nivelului de adoptare a Cadrului european al competenţelor digitale. e-CF (şi rezultatele aferente fişei posturilor TIC) trebuie promovat în întreaga industrie IT şi în industriile utilizatoare de IT, precum şi în IMM-uri şi autorităţi publice. Cu cât nivelul de adoptare a e-CF este mai mare, cu atât este mai mare forţa sa de standardizare a competenţelor, fişelor posturilor şi educaţiei, sprijinind astfel profesionalizarea permanentă a domeniului IT. În paralel, ar trebui realizată o detaliere mai mare a fişelor posturilor TIC în colaborare cu principalele părţi interesate care angajează personal IT. Principiile curriculumului digital trebuie actualizate, iar instituţiile de învăţământ din Europa trebuie sprijinite în eforturile de creare a unor programe de educare şi formare armonizate cu e-CF. Este important să punem la dispoziţia persoanele care lucrează în IT o platformă educaţională comună. În prezent, angajatorii şi muncitorii întâmpină dificultăţi în a înţelege rezultatele diferitelor cursuri, în special de la ţară la ţară.

Armonizarea cu e-CF ar contribui enorm la transparenţa acestui demers.

CAPITOLUL 3: ÎN OBIECTIV: O FUNCŢIE IT BAZATĂ PE VALORI

61

Stimularea educaţiei în domeniul IT pentru profesioniştii non-IT. IT-ul joacă un rol esenţial în aproape orice profesie, iar înţelegerea sistemelor IT în domeniul acestora este esenţială pentru a putea profesa în mod eficient. Cu toate acestea, în multe situaţii, instituţiile de învăţământ nu armonizează programa şcolară cu cerinţele industriei, şi este nevoie de eforturi suplimentare pentru a fi siguri că studenţii învaţă, de exemplu, cum se aplică IT în profesiile lor, ce sisteme sunt disponibile şi cum pot ei sprijini funcţia IT pentru a îmbunătăţi sistemele. IT este o componentă vitală pentru atâtea funcţii din zilele noastre, astfel că studenţii trebuie să deprindă competenţele IT relevante pentru a le permite integrarea rapidă la locul de muncă. Trecerea la cloud computing va consolida mai mult ca sigur importanţa acestei tendinţe deoarece programatorii utilizatori finali vor deveni conştienţi de forţa noilor tehnologii emergente (ex. prin intermediul mediilor platforme de tip serviciu).

Dezvoltarea de legături mai strânse între industrie şi instituţiile de învăţământ.

Industria şi instituţiile de învăţământ trebuie să colaboreze mai îndeaproape. Acesta este un domeniu în care au fost luate deja măsuri semnificative, dar încă mai sunt multe neajunsuri. De exemplu, Innovation Value Institute a adoptat o metodă deschisă de inovare în construirea unei baze dinamice de cunoştinţe şi a unei programe şcolare integrate, pe baza implicării continui a multor companii, universităţi şi agenţii guvernamentale în realizarea acestora. În mod similar, programele educaţionale create de Asociaţia Europeană a CIO includ directorii IT şi alţi factori din industrie în comisiile programelor relevante, pentru a asigura că programele de studiu reflectă necesităţile industriei. Din păcate, nu este o practică des întâlnită. Somităţile IT sunt rar acceptate ca profesori IT la universităţile de prestigiu sau implicate în procesul de concepere a programelor relevante de studiu. Această stare de fapt contrastează în mod negativ cu alte profesii cum ar fi dreptul, medicina şi ingineria, în care specialiştii cu experienţă în industrie sunt invitaţi să-şi asume astfel de roluri. Apropo de acest aspect, aceste profesii ar putea să beneficieze şi mai mult de pe urma participării specialiştilor IT la crearea programele lor de studiu, în vederea facilitării procesului de formare a competenţelor IT în programa şcolară.

62

Manifestul competenţelor digitale

Îmbunătăţirea relaţiilor şi înţelegerii dintre echipa executivă şi funcţia IT. Multe organizaţii suferă din cauza relaţiilor slabe dintre funcţia IT şi echipa de conducere superioară. Acest lucru obstrucţionează productivitatea şi inovaţia, dar poate fi şi o sursă de risc (de exemplu, dacă conducerea superioară le sprijină folosirea celor mai recente dispozitive de înaltă tehnologie în reţeaua internă, creând precedente). O serie de reglementări şi iniţiative similare, care-i pe vizează managerii superiori şi sunt implementate sau sprijinite de Comisia Europeană, pot facilita conştientizarea şi înţelegerea importanţei pe care o are domeniul IT în crearea de valori şi inovaţie. Rolul IT-ului s-a schimbat fundamental, dar directorii unor organizaţii încă se axează pe productivitatea şi costurile IT în loc să vizeze potenţialul său de a crea inovaţie. Sprijinul Comisiei în această direcţie ar putea contribui la creşterea gradului de recunoaştere a rolului important al IT-ului în întreprinderile europene îmbunătăţite în rândul părţilor interesate. Aceste reglementări ar putea, de asemenea, să abordeze şi alte subiecte-cheie, cum ar fi gestionarea informaţiilor, analiza strategică a mediului IT şi relaţiile dintre consiliul director şi IT. S-ar atrage astfel atenţia directorilor generali asupra acestor subiecte, care sunt tot mai relevante pentru toate afacerile, nu doar pentru cele din domeniul IT. Promovarea IT-ului în rândul tinerilor.

Nivelul de interes faţă de cursurile IT din şcoli scade. Este o tendinţă alarmantă, una care trebuie oprită. Mai mult decât atât, se face simţită nevoia de atrage atenţia şi a educa tinerii cu privire la rolul sporit al ITului în toate industriile, nu numai în sectorul IT. O serie de activităţi derulate recent de comunitatea CIO în şcoli a depistat percepţii eronate majore privind rolul jucat de IT. Fără o înţelegere corectă a bogăţiei şi diversităţii oportunităţi de carieră disponibile în IT, nivelul de interes al tinerilor faţă de domeniul IT va cunoaşte, mai mult ca sigur, o scădere, ceea ce reprezintă o ameninţare reală la adresa competitivităţii Europei pe termen lung. Pentru a determina schimbări la cel mai relevant nivel, eforturile ar trebui să se concentreze asupra liceelor şi poate chiar asupra şcolilor primare. „Săptămâna europeană a competenţelor digitale” joacă deja un rol esenţial în schimbarea percepţiilor. O serie de activităţi suplimentare, realizate cu concursul industriei de profil, autorităţilor şi al instituţiilor de învăţământ vizate ar putea contribui la consolidarea acestui demers şi ar putea veni în sprijinul obiectivelor-cheie ale Agendei Digitale pentru Europa.

CAPITOLUL 3: ÎN OBIECTIV: O FUNCŢIE IT BAZATĂ PE VALORI

63

Recomandările de mai sus rezonează puternic cu măsurile identificate într-un proiect de cercetare recent, derulat de IVI şi CEPIS şi comandat de Comisia Europeană, în vederea conceperii unui plancadru european pentru profesionalismul TIC. Deşi proiectul s-a axat exclusiv pe profesioniştii IT, importanţa formării unor competenţe digitale relevante a fost unul dintre vectorii ce au dus la conceperea planului-cadru.

Din perspectiva industriei TIC, Comisia Europeană a făcut paşi importanţi în direcţia bună. Genul acesta de iniţiative se bucură de o susţinere amplă. Sectorul TIC recunoaşte importanţa continuării şi consolidării acestor iniţiative în timp, mai ales dacă se are în vedere potenţialul de care ar putea profita industria.

Efortul de a armoniza şi a mobiliza industria, autorităţile şi mediul academic este uriaş. Acesta este şi direcţia în care părţile interesate ar trebui să-şi asume responsabilitatea.

Studiile preconizează un deficit de competenţe de 10%-15% la profesioniştii IT, în 2015, şi o repulsie tot mai mare faţă de domeniul IT în rândul tinerilor. Dacă mai adăugăm şi discordanţa tot mai mare dintre învăţământul şi practica în domeniul IT şi deficitul de competenţe digitale în rândul profesiilor non-IT, este evident că Europa se confruntă cu probleme uriaşe. Dat fiind rolul de promotor al inovaţiei în afaceri pe care-l are IT-ul, nevoia unei acţiuni conjugate şi coordonate în privinţa competenţelor digitale devine cât se poate de clară. Dacă vrem să stopăm pierderea competitivităţii economice europene, toate părţile interesate trebuie să conştientizeze importanţa acestor măsuri şi să acţioneze acum.

64

Manifestul competenţelor digitale

Capitolul 4: Valorificarea întregului potenţial al femeilor „Adevăratul motor al creşterii economice sunt femeile, nu China, India şi Internetul.”

The Economist, 15 aprilie 2006 Potrivit memorandumului explicativ al Uniunii Europene referitor la îmbătrânirea forţei de muncă, „începând din 2012, populaţia europeană activă în câmpul muncii va începe să scadă, în timp ce populaţia de peste 60 de ani va continua să crească cu circa două milioane de persoane pe an. Prognoza are la bază un scenariu ce ia în calcul creşteri probabile ale ratei imigraţiei şi natalităţii”. Pentru a satisface nevoile sferei corporatiste, va fi necesar un personal policalificat mult mai numeros, având în vedere că acelaşi volum de locuri de muncă va fi deservit de o forţă de muncă mai mică, iar singura modalitate coerentă de a obţine acest rezultat va fi utilizarea eficientă a TIC. Rămân însă câteva întrebări importante: Unde sunt femeile? Ce performanţe au acestea? Care va fi rolul lor în cadrul TIC? În cadrul acestui capitol vom prezenta o serie de informaţii esenţiale, vom interpreta datele statistice şi vom căuta să înţelegem de ce este momentul să promovăm egalitatea de gen. La final, vom prezenta o serie de recomandări pe marginea celei mai bune modalităţi care să garanteze implicarea femeilor în economia digitală, iar valoarea contribuţiei lor să fie recunoscută pe deplin.

Statistici, proiecte şi iniţiative Statisticile arată că dezechilibrul dintre sexe se manifestă de timpuriu în sistemul de învăţământ TIC. Falia se adânceşte în clasele terminale de liceu, este extrem de pronunţată în învăţământul superior şi este prezentă şi în viaţa profesională. Primul studiu exhaustiv despre interesele, atitudinile, valorile şi planurile tinerilor vizavi de ştiinţă şi tehnologie, percepute din perspectiva celui ce învaţă, studiu ce a evidenţiat o serie de factori esenţiali pentru învăţarea ştiinţei şi tehnologiei, a fost realizat de către Centrul norvegian pentru educaţia ştiinţifică, din cadrul Universităţii Oslo, în perioada 20032006. ROSE – Relevanţa educaţiei ştiinţifice - a adunat date de la peste 40.000 de elevi de 15 ani din 40 de ţări.

CAPITOLUL 4: VALORIFICAREA ÎNTREGULUI POTENŢIAL AL FEMEILOR

65

Relevanţa educaţiei ştiinţifice Turcia Grecia Portugalia Spania Polonia Cehia Letonia Estonia Slovenia Austria Germania Irlanda Scoţia Irlanda de Nord Anglia Finlanda Islanda Suedia Danemarca Norvegia 0%

20%

40%

60%

80%

100%

Fete care-şi doresc un loc de muncă într-un sector tehnologic.

Băieţi care-şi doresc un loc de muncă într-un sector tehnologic.

Sursa: Proiectul ROSE - Relevanţa educaţiei ştiinţifice, 2010

Potrivit rezultatelor acestui studiu comparativ internaţional, în majoritatea ţărilor europene foarte puţine fete şi-au exprimat intenţia de a deveni oameni de ştiinţă. De fapt, foarte puţine fete din ţările europene se arată interesate să obţină o slujbă în domenii tehnologice. Procentul mic de fete care urmează cursurile unei facultăţi de profil confirmă această atitudine. Doar 10% - 30% dintre studenţii care frecventează cursuri TIC şi sub 20% din angajaţii care urmează o carieră în domenii TIC sunt fete.

Numărul femeilor europene din domeniul cercetării ştiinţifice şi tehnologice înregistrează tendinţe similare: proporţia de absolvente ale unor facultăţi axate pe tehnica de calcul a scăzut în Europa de la 25% în 1998 la 22% în 2006, valori inferioare celor din Canada (27%), SUA (28%) şi Coreea de Sud, unde 38% dintre absolventele IT sunt femei.

Aceste tendinţe îngrijorătoare continuă să se manifeste în Europa.

Carierele academice ale femeilor sunt în continuare marcate de o puternică segregare verticală. Procentul de femei creşte de la doar 31% din populaţia de studenţi de la primul nivel la 36% dintre doctoranzi şi doctori, apoi scade din nou la 33% din corpul profesoral de nivel C, la 22% din cel de nivel B şi la doar 11% din cel de nivel A (aşa-numitul „grafic foarfece”).

66

Manifestul competenţelor digitale

100 %

Procentele de bărbaţi şi femei care urmează o carieră academică în ştiinţe şi inginerie, studenţi şi corp profesoral, UE-27, 2002/2006 Bărbaţi 2006

50 %

0%

Femei 2006 ISCED 5A Studenţi

ISCED 5A Absolvenţi

ISCED 6 Studenţi

ISCED 6 Absolvenţi

Nivel C

Nivel B

Nivel A

Sursa: Statistici despre educaţie (Eurostat): baza de date WIS (DG Cercetare) Definiţia nivelurilor: A: Cel mai înalt nivel/funcţie la care se desfăşoară cercetarea.

B: Cercetători care lucrează în funcţii inferioare celor de nivelul A, însă superioare celor deţinute de cei care au obţinut recent titlul de doctor.

C: Primul nivel/funcţie pe care ar fi încadrată o persoană care a obţinut recent titlul de doctor.

ISCED 5A: Programe terţe care oferă suficiente calificări pentru a putea accesa programe şi profesii de cercetare avansate, care solicită niveluri înalte de competenţe.

ISCED 6: Programe terţe care conferă calificări avansate în cercetare (titlu de doctor).

Domenii de educaţie SET = 400 Ştiinţă, matematică şi informatică + 500 Inginerie, producţie şi construcţii.

Domenii ale ştiinţei SET = Ingineri şi tehnologie + ştiinţe naturale

Cele cinci ţări europene cu procentul cel mai mare de femei în cadrul corpului profesoral de nivel A sunt: România, Letonia, Bulgaria, Finlanda şi Portugalia. La polul opus, Malta, Luxemburg, Cipru, Irlanda, Belgia, Grecia şi Olanda înregistrează procentaje scăzute. Valorile acestor procentaje variază între 32% în România la 2% în Malta. Această slabă reprezentare a femeilor în învăţământul şi profesiile TIC are ca rezultat un deficit uriaş de specialişti la nivelul companiilor şi economiilor TIC. Dintr-o perspectivă geografică a concurenţei intercontinentale, vedem că America de Nord/Centrală are cel mai mare procent de femei ce activează în domeniul ştiinţei şi ingineriei, urmată de Europa centrală/de est, America de Sud şi Oceania. Europa de vest este de-abia pe locul cinci.

CAPITOLUL 4: VALORIFICAREA ÎNTREGULUI POTENŢIAL AL FEMEILOR

67

Procentul de femei şi bărbaţi din domeniile ştiinţă şi inginerie, în 2008 Ştiinţă şi inginerie 2008

1 2 3 4 5 6 7 8

La nivel mondial America de Nord/Centrală Europa Centrală/de Est America de Sud Oceania Europa de Vest Orientul Mijlociu Asia Africa

Femei Nr 1.058.156 296.894 92.228 62.298 21.909 268.182 85.572 226.337 4.736

% 39,4 48,2 46,9 44,7 43,0 41,8 40,3 28,0 24,5

Bărbaţi Nr % 1.625.546 60,6 318.714 51,8 104.391 53,1 55,3 77.082 29.003 57,0 373.963 58,2 126.983 59,7 580.850 72,0 14.560 75,5

Total 2.683.702 615.608 196.619 139.380 50.912 642.145 212.555 807.187 19.296

Sursa: Indicatori NSF, Ştiinţă şi inginerie, 2008

Europa occidentală se bucură de o poziţie mai solidă la capitolul ingineri. În privinţa procentului de femei în cadrul forţei de muncă, Europa occidentală se situează pe locul patru, după Europa centrală/de est, America de Sud şi Oceania. Deficitul de femei care urmează studii IT are un impact direct asupra procentului de femei angajate în prezent în profesiuni IT. Deşi numărul femeilor care studiază discipline asociate IT este mic, conform unor studii britanice, acestea au performanţe superioare celor ale bărbaţilor.

Prin urmare, nu am greşi dacă am presupune că numărul şi calitatea specialiştilor aflaţi la dispoziţia angajatorilor IT ar creşte considerabil dacă femeile ar fi mai predispuse să urmeze o carieră în domeniu. În ultimii ani, Accenture a realizat o serie de studii cu ocazia Zilei internaţionale a femeii, în care erau evidenţiate rolul tot mai mare pe care-l joacă TIC în cariera femeilor aflate la conducere, precum şi importanţa crescândă pe care o au femeile în fruntea companiilor.

La sondajele anuale online, au participat, în medie, aproximativ 4.000 de femei, directori executiv ai unor companii mijlocii şi mari, din circa 20 de ţări.

Studiul a relevat că femeile sunt mult mai rezistente, iar „în climatul actual de nesiguranţă economică şi concurenţă acerbă, organizaţiile care implementează rezistenţa în funcţiile de conducere de viitor vor avea un avantaj net.”

Peste opt din zece femei au spus că ar fi dispuse să înveţe să folosească tehnologii noi, precum bloguri şi reţele sociale, pentru a obţine succes.

68

Manifestul competenţelor digitale

Peste 76% dintre femei au atribuit un grad mare de importanţă capacităţii de a folosi respectivele tehnologii. 66% din femei au spus că se aşteaptă ca relaţiile purtate prin intermediul tehnologiei să se schimbe semnificativ în viitor. În ceea ce priveşte situaţia forţei de lucru feminine din Europa (UE 27), 31,6% din persoanele care lucrează în sectorul TIC sunt femei.

Procentul de femei în sectorul TIC, în UE-27, 2010 Cele mai mari

Cel mai mic

Lituania

45.1%

Austria

30%

Bulgaria

43.9%

Irlanda

30%

Letonia

37.8%

Slovacia

29.3%

România

36.2%

Elveţia

29.1%

Croaţia

35.4%

Regatul Unit

28.5%

Cipru

35.5%

Danemarca

28.2%

Germania

34.3%

Cehia

26.5%

Polonia

34.2%

Turcia

25.1%

34%

Islanda

24.6%

33.7%

Olanda

23.4%

Finlanda Grecia

Sursa: Global Contact, Franţa, 2012, pe baza OCDE, Eurostat şi IESF

Cel mai mare procent de femei în sectorul TIC (> 35%), la nivelul UE 27, în 2010, se înregistra în următoarele ţări: • Lituania : 45,1% • Bulgaria : 43,9% • Letonia : 37,8% Cel mai mic procent de femei se înregistra în următoarele ţări: • Danemarca : 28,3% • Cehia : 26,5% • Olanda : 23,4% O tendinţă îngrijorătoare pentru factorii de decizie este faptul că numărul femeilor din sectorul TIC a scăzut în Europa (UE 27) de la 32,7% în 2008 la 31,6% în 2010.

CAPITOLUL 4: VALORIFICAREA ÎNTREGULUI POTENŢIAL AL FEMEILOR

69

În unele ţări ale UE, cum ar fi, de exemplu, Luxemburg şi Italia, s-a constatat o creştere a numărului de femei care lucrează în sectorul TIC cu 5,2% şi, respectiv, 1,8%, în timp ce în alte ţări, precum Letonia, Portugalia şi Danemarca, numărul femeilor din acest domeniu a scăzut considerabil, cu 6,1%, 5% şi, respectiv, 3,2%. Pentru a înţelege motivele care au cauzat această disparitate, va trebui să o analizăm mult mai detaliat. Apoi, în scopul de a micşora discrepanţa dintre procentajele maxime şi minime, analiza va trebui să se concretizeze într-o o serie de propuneri documentate şi măsuri adecvate.

Sondajul de opinie „Competenţele digitale în rândul profesioniştilor europeni”, realizat în 2011 de CEPIS în rândul a 2.000 de specialişti IT din 28 de ţări europene, a confirmat tendinţele de mai sus şi gradul inadecvat de reprezentare al femeilor în sectorul TIC. Există doar două meserii în care femeile se bucură de o reprezentare mai mare de 20%: auditor şi manager calitate IT, cu 30%, şi formator IT, cu 41%. În plus, procentul de femei specialiste în IT este inferior valorii de 10% în multe alte meserii: manager securitate IT, administrator de reţea şi inginer de sistem IT. CEPIS - Consiliul Societăţilor Europene Profesionale de Informatică Europa (medie) Formator IT Auditor şi manager calitate IT Manager IT Designer de aplicaţii Arhitect sistem IT Manager securitate IT Administrator de reţea Inginer de sistem IT 0%

50%

100%

Profesionişti femei Profesionişti bărbaţi Sursa: Studiu CEPIS asupra competenţelor digitale profesionale în Europa. Raport European 2011

În privinţa recomandărilor pentru măsuri viitoare, CEPIS a indicat foarte clar „necesitatea unor măsuri urgente de corijare a dezechilibrului între femei şi bărbaţi, în toate ţările, şi de creştere a gradului de participare a femeilor în cariere TIC. Se impune multiplicarea şi amplificarea iniţiativelor actuale axate pe modele de urmat şi programe de mentorat. Statele membre ar trebui să ofere stimulente fiscale companiilor care adoptă egalitatea între sexe la nivel de cultură organizaţională, practici de angajare şi programe de avansare în carieră”.

70

Manifestul competenţelor digitale

Vizavi de creşterea nivelului general al competenţelor digitale în Europa, măsurile trebuie ghidate de către procesul de evaluare menţionat mai jos, proces ce confirmă că, în cazul femeilor, principale sursă de formare a competenţelor digitale rămâne învăţarea informală, demersurile autodidacte şi educaţia formală ocupând poziţiile a doua şi a treia. Bărbaţii preferă studiul pe cont propriu în detrimentul învăţării informale şi al educaţie formale. În ultimii ani, atât factorii din sectorul public, cât şi din cel privat, instituţiile de învăţământ şi ONG-urile au lansat o serie de iniţiative interesante, care vin în sprijinul măsurilor şi proiectelor de motivare a eforturilor fetelor şi femeilor de îmbunătăţire şi actualizare a competenţelor: „Roberta – fetele descoperă roboţii”, proiectul de mare succes al Fraunhofer IAIS, finanţat de Ministerul German Federal al Educaţiei şi Cercetării (2002-2006) a înfiinţat 23 de centre Roberta în Germania, între anii 2005 şi 2008. Prin intermediul proiectului „Roberta-în-UE”, au fost înfiinţate 12 centre regionale Roberta, în Austria, Italia, Suedia, Elveţia şi Regatul Unit. Au participat circa 5.000 de fete din toată Europa, iar câteva sute de cadre didactice şi 5.000 de elevi au luat parte la cursuri de formare în Germania. Cursurile Roberta au constituit adesea o rampă de lansare pentru fete, care şi-au înfiinţat echipe de robotică şi au participat la concursuri de profil, precum RoboCupJunior sau FIRST Lego League. În ceea ce priveşte feedbackul, 94% din participanţii la proiectul Roberta au declarat că le-au plăcut cursurile, 88% le-ar recomanda prietenilor, iar 74% ar participa la cursuri ulterioare.

Fraunhofer IAIS şi ECWT colaborează la găsirea unei soluţii care ar permite aprofundarea şi extinderea reţelei de robotică la nivelul întregii Europe.

La nivel naţional, proiectul care s-a bucurat de cea mai mare participare şi succes este Cluburi de Calculatoare pentru Fete (CC4G), din Marea Britanie. În cadrul acestuia, fetele cu vârste cuprinse între 10 şi 14 ani au posibilitatea să ia în considerare o carieră în domenii IT graţie unor proiecte axate pe muzică, modă şi celebrităţi. Ultima versiune a proiectului încorporează resurse online de ultimă generaţie, fiind concepută de Aardman, compania care a dat viaţă celebrilor Wallace şi Gromit.

Din 2005, peste 135.000 de fete din 3.800 de şcoli au participat la acest proiect.

Ca urmare a participării, 84% dintre ele s-au declarat dispuse să urmeze studii sau cariere IT. Graţie unei sponsorizări de 600 de euro, o şcoală poate organiza

CAPITOLUL 4: VALORIFICAREA ÎNTREGULUI POTENŢIAL AL FEMEILOR

71

un club online CC4G, după ore, timp de un an. Sponsorii susţin adesea un club local şi la încurajează adesea pe fete în activitatea lor. Nu este necesară prezenţa unui specialist IT şi pot participa toate tipurile de organizaţii.

La nivel european, Consiliul Societăţilor Profesionale de Informatică (CEPIS), în colaborare cu Săptămâna europeană a competenţelor digitale 2010, a lansat un nou premiu CEPIS, pentru Femei în domeniul TIC, care încurajează tinerele să urmeze studii şi cariere în sectorul TIC. Premiul se acordă în cadrul unui concurs paneuropean axat pe competenţe digitale pentru femei. În 2010, Anna Voríšková, de 14 ani, din Cehia, a câştigat o bursă de 1.000 de euro pentru site-ul (http://www.folmici.cz/) şi blogul ei. Suedeza Louisa Luciani a ocupat locul doi pentru eforturile de a înfiinţa cluburi de informatică şi pentru rolul jucat în stimularea participării femeilor în sectorul TIC. În 2012, câştigătoarele locului I au fost Afroditi Gkertsi, Eirini Kokkinidou şi Anastasia Zarafidou, din Grecia, cu proiectul „Beat Robotics”, pe locul doi situându-se Sarka Vavrova, din Cehia, cu proiectul „Timekeeper”.

Există şi câteva exemple însufleţitoare şi în cazul grupurilor mai marginalizate de femei. Peste jumătate din imigranţii Europei sunt femei. Studiul „Femeile imigrante, competenţele digitale şi inserţia profesională în Europa”, realizat în 2009 de TASCHA şi finanţat de Microsoft, a analizat efectele programelor de formare a competenţelor digitale organizate de ONG-uri asupra gradului de inserţie profesională şi incluziune socială al femeilor din Ungaria, Italia, Olanda, România şi Spania. Studiul a fost realizat de Microsoft Unlimited Potential, ca parte a angajamentului de a investi în formarea de competenţe digitale în Europa prin intermediul parteneriatelor cu ONG-urile şi iniţiativelor de formare comunitare, destinate celor dezavantajaţi tehnologic.

Studiul a cuprins 530 de imigrante şi a evidenţiat importanţa accesului la IT pentru îmbunătăţirea statutului social şi economic şi găsirea unui loc de muncă. Aproximativ o treime din aceste femei au competenţe de lucru cu calculatorul şi pe Internet de bază, 32% au un nivel mediu de competenţe de lucru cu calculatorul, iar 22% au nivel mediu de competenţe de lucru pe Internet.

Puţin peste 20% din aceste femei au declarat că nu au niciun fel de competenţe digitale. Studiul a concluzionat că imigrantele se confruntă cu un „dublu dezavantaj” pe piaţa muncii, în primul rând pentru că sunt femei, în al doilea rând pentru că sunt imigrante. Pentru a surmonta aceste obstacole majore în calea găsirii unui loc de muncă, ele trebuie să se axeze pe următoarele aspecte: învăţarea unor limbi străine, cunoaşterea informaţiilor despre procesul de angajare, sprijin în vederea lărgirii cercului social şi oportunităţi de formare.

72

Manifestul competenţelor digitale

Un alt exemplu pozitiv este iniţiativa Alianţei europene pentru competenţe necesare la angajare şi a partenerilor acesteia, Microsoft, Adecco Group şi State Street, Premiul „Competenţe pentru angajare” 2011. Pe lângă premiile „Un tineret autonom graţie competenţelor” şi „Îmbătrânire activă graţie învăţării IT”, a fost înfiinţat un premiu special „Femei autonome graţie tehnologiei”. Premiul evidenţiază exemple deosebite de cursuri TIC şi oportunităţi de formare a competenţelor, utilizate eficient de către ONGuri pentru a mări şansele de angajare şi a îmbunătăţi incluziunea digitală şi socială. Premiul I şi suma de 5.000 de euro au revenit organizaţiei lituaniene Langas į ateitį – „Ferestre către lume” – pentru cursul de formare în calculatoare, adresat fetelor şi femeilor, ce a dovedit legături cu sfera afacerilor şi cu comunitatea. Sub conducerea directoarei Loreta Križinauskienė, Langas į ateitį a pregătit 45.000 de femei în ultimii cinci ani.

A sosit momentul înclinării balanţei către egalitatea între sexe Pentru a înţelege importanţa tot mai mare a noilor competenţe în secolul 21 comparativ cu cele care au dominat secolul 20, trebuie să înţelegem mutaţia uriaşă care a avut loc în lume: am trecut de la o existenţă predominant analogică la una complet digitală.

Josephine Green, director al departamentului „Tendinţe şi strategii” în cadrul Philips Design din 1997, ne-a supus atenţiei o perspectivă care defineşte metamorfozarea tehnologiei de la stadiu de vector la cel de catalizator, cu alte cuvinte, de la un model piramidal al lumii la unul plat. În secolul 20, creşterea economică era bazată pe pieţe de masă, pe economii de anvergură şi pe producţie în masă. A fost o epocă caracterizată de o piaţă a tehnologiilor, cu o structură de comandă şi control descendentă, cu alte cuvinte, o piramidă.

Secolul 21 are la bază inovaţia socială. În prezent, tehnologia le permite oamenilor să-şi modeleze propria viaţă, să-şi creeze propriul stil de viaţă. Internetul permite oamenilor să acceseze toate nivelurile de inovare. Factorul esenţial nu mai este consumul, ci coexistenţa. Lumea noastră este definită de comunicare şi management intercultural, puternic ancorată în comunităţi de practică şi utilizarea TIC. Totul se rezumă la un sistem pus în mişcare de personalizare.

Dacă se doreşte combaterea fenomenului participării minime a femeilor, va trebui să luăm în consideraţie particularităţile şi stilul de învăţare al „generaţiei

CAPITOLUL 4: VALORIFICAREA ÎNTREGULUI POTENŢIAL AL FEMEILOR

73

Internet” (cunoscută şi sub numele de „Generaţia Y”, „Primii copii digitali” sau „Copiii noului mileniu”), având în vedere că aceştia încep să ocupe primele lor poziţii de conducere. Este generaţia player-elor MP3, a mesagerie instantanee, a jocurilor online şi a schimbului de fişiere „peer to peer”. Este generaţia care crede cu tărie în dictonul „cultura poate fi învăţată”, fiind adepta unor modele de PR orientate mai mult pe oameni decât pe produse. Aspectele cheie ale acestor modele sunt teoriile motivaţiei şi progresul în cadrul organizaţiei.

Lumea noastră de astăzi apreciază diversitatea, incluziunea şi egalitatea dintre sexe mai mult ca niciodată. Dacă bărbaţii au fost vectorii schimbării în era industrială, în lumea de astăzi, femeile pot juca un rol cheie în procesul de inovare.

John Hagel III, copreşedinte companiei Deloitte Center for the Edge, cu sediul în Silicon Valley, firmă ce efectuează cercetări originale şi concepe puncte de vedere documentate în sprijinul dezvoltării noilor corporaţii, susţine acest punct de vedere: „În cadrul economiei digitale, bazate pe cunoaştere, fundamentul creşterii economice este reprezentat de capitalul uman, care înlocuieşte resursele naturale. Afacerile şi ţările ce vor conduce în secolul 21 vor fi cele care vor avea capacitatea de valorifica inovaţia şi creativitatea propriilor oameni. Femeile sunt, fără îndoială, o forţă tot mai puternică în cadrul pepinierei de specialişti”.

Apar noi concepte, precum randamentul social al investiţiilor, sunt cerute noi tipuri de competenţe. În „universul piramidal”, competenţele cerute sunt management, planificare, bugetare, măsurare, evaluare, organizare, structurare şi control. În „universul plat”, competenţele cerute sunt inovare, interogare, problematizare, visare, imaginaţie, experimentare, învăţare şi iniţiativă. „O societate a cunoaşterii, ecologică”, agenda politicilor TIC pentru viitoarea societate a cunoaşterii europeană, cu orizont anul 2015 - prezentată de guvernul Suediei în timpul preşedinţiei UE din 2009, evidenţia printre cele zece cerinţe de viitor accentul pe politicile vizând o infrastructură instituţională a Europei, şi anume investiţiile în capitalul social.

Această schimbare de optică concordă cu dorinţa femeilor de a munci în domenii şi profesii care au avantaje directe asupra societăţii şi/sau oamenilor şi va contribui la reţinerea femeilor în domeniile tehnice. În prezent, se manifestă un puternic curent în favoarea diversităţii.

Sondajul de opinie McKinsey Women Matter, din 2009, şi studiul

74

Manifestul competenţelor digitale

McKinsey Centered Leadership, din 2010, au ajuns la o concluzie identică, şi anume că însuşirile cheie ale stilului de conducere al femeilor – stimulare intelectuală, inspiraţie, proces decizional participativ şi stabilirea de aşteptări/recompense – sunt esenţiale pentru ieşirea din recesiune şi obţinerea succesului în condiţiile crizei financiare de astăzi.

Forumul Economic Mondial subliniază faptul că ţările care sunt exemple de împărţire echitabilă a resurselor între femei şi bărbaţi, indiferent de nivelul resurselor, au rezultate mai bune decât cele care nu procedează astfel. În cadrul unui studiu din 2011, Catalyst a descoperit o diferenţă de 26% la capitolul randament al capitalului investit între firmele din fruntea clasamentului, cu un procent de femei în poziţii de conducere între 1944%, şi firmele din coada acestuia, care nu aveau femei în conducere.

Dr. Erkki Ormala, vicepreşedinte al departamentului „Mediu de afaceri” al Nokia Corporation şi preşedinte al DIGITALEUROPE, a remarcat, în timpul Conferinţei competenţelor digitale pe probleme de creştere a competitivităţii şi locuri de muncă, desfăşurată pe 13 decembrie 2011, la Bruxelles, că „un număr cât mai mare de femei implicat în dezvoltarea tehnologică reprezintă o veritabilă sursă de inovare.’

Odată cu creşterea gradului de implicare a femeilor, Nokia urmăreşte trei obiective: • De a conduce – specialişti care să promoveze transformarea de pe piaţa digitală.

• De a forma competenţe organizaţionale – specialişti care să posede cunoştinţele, competenţele şi experienţa necesară pentru a oferi companiei un avantaj concurenţial.

• De a oferi o gamă diversificată de experienţe utilizatorilor – capacitatea de valorifica atuurile ambelor sexe, pentru a oferi pieţei soluţii atractive.

Canale de comunicare sociale Femeile de astăzi domină peisajul instrumentelor de comunicare sociale: indiferent de categoria de vârstă, femeile depăşesc numeric bărbaţii la capitolul utilizare a tehnologiilor aferente reţelelor sociale. Dacă Facebook ar fi o ţară, ar fi pe locul trei în lume la numărul de „locuitori”.

CAPITOLUL 4: VALORIFICAREA ÎNTREGULUI POTENŢIAL AL FEMEILOR

75

Segmentul cu ritmul cel mai mare de creştere este cel al femeilor de 55-65 de ani. Femeile reprezintă 57% dintre utilizatorii Facebook şi Twitter. 86% dintre femeile din SUA au propriul site pe reţele sociale, iar 72% îl accesează zilnic. 80% dintre femeile care folosesc instrumente de comunicare socială devin susţinătoare ale unor produse şi mărci. În iunie 2011, pagina de Facebook „EU Women”, înfiinţată cu ocazia atelierului de lucru „Femei pentru o creştere inteligentă”, al adunării Agendei Digitale, a fost vizitată de peste 14.500 de utilizatori şi a primit 95 de aprecieri într-o lună. În paralel, LinkedIn a generat peste 100 membri de grup şi 14 discuţii într-o lună, iar Twitter @EUWomen a atras 158 de comentarii şi 91 de persoane interesate în luna ce a precedat Adunarea Agendei Digitale.

Prognoza pe termen mediu, până în anul 2020, a Cedefop (Centrul european pentru dezvoltarea formării vocaţionale) subliniază faptul că, pe măsură ce meseriile necesită tot mai multe cunoştinţe şi competenţe, va trebui să valorificăm potenţialul persoanelor inactive, mai ales al femeilor, al căror nivel de calificare îl depăşeşte pe cel al bărbaţilor. În general, gradul de participare al femeilor la piaţa muncii este inferior celui al bărbaţilor. Cu toate acestea, el a început să crească, odată cu îmbunătăţirea nivelului de calificare, pe când gradul de participare al bărbaţilor începe să scadă. Ierarhia nivelurilor de calificare este identică în cazul ambelor sexe. Cu toate acestea, rata de creştere este mai mare în cazul femeilor, ceea ce înseamnă că exista premisa ca ele să fie mai calificate (formal) decât bărbaţii pe viitor, cu excepţia nivelului mediu de calificare, unde rata de creştere în cazul bărbaţilor este superioară celei a femeilor.

Pe de altă parte, se preconizează că forţa de muncă cu un nivel de bază al calificărilor va cunoaşte un declin în întreaga Europă. Această scădere va fi mai accentuată în cazul femeilor decât al bărbaţilor. Aceste tendinţe generale au fost observate în mai toate ţările.

O altă schimbare la nivel de sector economic ce indică nevoia tot mai mare de forţă de muncă feminină este tendinţa de migrare spre locuri de muncă în domeniul serviciilor, cu precădere al serviciilor comerciale.

Se preconizează că afacerile şi celelalte servicii vor genera o creştere de şapte milioane de locuri de muncă. Şi domeniile distribuţiei şi

76

Manifestul competenţelor digitale

transportului prognozează creşteri semnificative. Nivelul moderat de creştere a numărului de locuri de muncă în serviciile non-profit se datorează sănătăţii şi educaţiei. Acest nivel va fi însă parţial compensat de nivelul redus al cererii de forţă de muncă în administraţia publică, cauzat de constrângerile bugetare preconizate.

Inovaţii bazate pe gen În ultimii ani, a crescut nivelul de înţelegere al plusvalorii pe care o aduce dimensiunea de gen în cercetare. Un număr tot mai mare de cercetători folosesc genul cu titlu de resursă capabilă să stimuleze crearea de noi cunoştinţe şi tehnologii.

Proiectul „Gendered Innovations”, iniţiat de Universitatea Stanford, se desfăşoară în prezent în colaborare cu un grup de experţi pe tema „Inovării bazate de gen”, înfiinţat de Comisia Europeană. Din componenţa acestui grup fac parte experţi din 20 de state membre ale Uniunii Europene, coordonaţi de Universitatea Tehnică din Berlin şi Fraunhofer Gesellschaft. Proiectul dezvoltă metode de analiză bazate pe gen, adresate cercetătorilor şi inginerilor, şi oferă studii de caz pentru a ilustra în mod concret modul în care acest tip de analiză duce la inovaţie în trei domenii: ştiinţă, medicină şi inginerie.

Recomandări A sosit vremea să punem un accent mai mare şi să alocăm mai multe resurse stimulării egalităţii între sexe în sectorul TIC din Europa.

Succesul Agendei digitale pentru Europa şi a Strategiei Europa 2020 va depinde în mare măsură de capacitatea Comisiei Europene şi a celorlalţi factori implicaţi de a găsi modalităţi de integrare, prin intermediul unor forme de colaborare multipartită, a unui număr critic de femei europene în procesul de accesare, design, cercetare, inovare, producţie şi utilizare a TIC, în perioada 2011-2020.

Reprezentanţii întregului sector IT trebuie să colaboreze la crearea unei adevărate pepiniere de femei specialiste în industria de profil, luând în consideraţie întregul ciclu de viaţă. În parale, trebuie să încurajăm femeile care activează deja în industria de profil să rămână şi să obţină succese.

CAPITOLUL 4: VALORIFICAREA ÎNTREGULUI POTENŢIAL AL FEMEILOR

77

Fundamentul acestui demers de colaborare paneuropeană a fost pus cu ocazia conferinţei „Femeile în ştiinţă, inovaţie şi tehnologie în era digitală”, organizată de DG Societatea informaţională, Preşedinţia ungară a UE şi ECWT, în perioada 7-8 martie 2011, la Budapesta. Conferinţa a fost moderată de doamna Neelie Kroes, vicepreşedinte al Comisiei Europene, responsabil cu Agenda digitală, şi s-a finalizat cu adoptarea „Declaraţia de la Budapesta, cu ocazia centenarului Zilei internaţionale a femeii”.

Declaraţia Zilei internaţionale a femeii are la bază documentul ECWT referitor la alinierea la Agenda digitală şi procesul de consulare online, desfăşurat în perioada februarie-iunie 2011. Declaraţia subliniază importanţa implementării unei infrastructuri multipartite europene durabile şi pregătirii factorilor europeni public şi privaţi, a mediului academic şi a ONG-urilor pentru un plan axat pe egalitate între sexe, în cadrul Agendei digitale.

Măsuri de stimulare

Declaraţia de la Budapesta a fost confirmată de Adunarea Agendei digitale, din 16-17 iunie 2011, desfăşurată la Bruxelles, care a subliniat că „îmbunătăţirea nivelului de competenţe digitale şi integrarea femeilor în toate activităţile ce presupun aceste competenţe trebuie să fie unul dintre pilonii agendei digitale.”

-

Investiţii timpurii în tineri, cu precădere în fete Adoptarea celor mai bune practice şi modele privind egalitatea între sexe Promovarea unei agende digitale axate pe egalitatea între sexe Promovarea capitalului uman şi investirea în femei Implementarea unui management performant, bazat de indicatorii de diversitate

TIC pentru probleme sociale

Augmentarea competenţelor digitale

Cercetare şi inovare

Internet foarte rapid

Încredere şi securitate

Interoperabilitate şi standarde

Piaţa digitală unică

Piloni ai agendei digitale

Viitorul digital

Sursa: Report, Digital Agenda Assembly 2011 Workshop 22 Women 4 Smart Growth Raport, Adunarea Agendei DigitaleAtelierul 22, Femeile pentru o dezvoltare inteligentă

Pasul final către implementarea autentică a Declaraţiei de la Budapesta constă în obţinerea sprijinului în cadrul sesiunii parlamentare din toamna anului 2012 şi în adoptarea unei rezoluţii care să o integreze în programul HORIZON 2020 al Comisiei Europene din perioada 2014-2020.

78

Manifestul competenţelor digitale

Recomandările Centrului European pentru Femei şi Tehnologie includ următoarele măsuri: • Crearea unui plan de acţiune european, pe termen lung, pentru promovarea femeilor şi a agendei competenţelor digitale, plan ce se beneficieze de implicarea şi susţinerea partenerilor. Planul trebuie să prevadă mecanisme de evaluare şi monitorizare anuală.

• Extinderea Registrului european al femeilor şi TIC – susţinut de Asociaţia Europeană a Competenţelor Digitale în ianuarie 2010, cu scopul de a funcţiona ca un punct de acces al resurselor vizând femeile şi competenţele digitale din Europa (politici naţionale, bune practici, cercetare, de la recrutare la recompense, de la formarea de competenţe la utilizarea acestora etc.).

• Promovarea unui studiu de bune practici vizând ONG-urile care oferă cursuri de formare în domeniul competenţelor digitale în Europa implementarea unor măsuri care să asigure că parteneriatele ce urmăresc să aprofundeze nivelul de educaţie şi participare a tineretului în ştiinţe, tehnologie, inginerie şi matematică conştientizează îndeajuns problematica egalităţii între sexe.

CAPITOLUL 4: VALORIFICAREA ÎNTREGULUI POTENŢIAL AL FEMEILOR

79

Capitolul 5: O viziune asupra viitorului În 2012, creşterea productivităţii rămâne o nevoie stringentă a Europei.

Deşi simptomele acute ale crizei financiare s-au calmat, problemele de fond nu au dispărut. Un exemplu elocvent al acestei stări de fapt este creşterea constantă, în ultimii ani, a ratei şomajului în rândul tinerilor europeni.

Situaţia cea mai gravă se înregistrează la tinerii sub 25 de ani. Conform celor mai recent date oferite de Eurostat, şomajul a atins în Grecia cota de 47,2%, iar în Spania a urcat până la 48,3%. Această tendinţă alarmantă afectează mulţi tineri europeni cu studii solide. Aceste cifre sunt şi o consecinţă a schimbărilor suferite de mediul de muncă şi de angajare european, a transformărilor globale accelerate şi a declinului parţial al multor industrii tradiţionale. Austeritatea şi reducerea cheltuielilor în sectoarele public, semi-public şi privat sunt măsuri necesare, însă insuficiente pentru asigurarea unui viitor european prosper. Creşterea economică va trebui să fie asigurată prin inovaţie şi iniţiativă antreprenorială. În acelaşi timp, societăţile europene se confruntă cu o serie de probleme fundamentale, pe termen lung, cum ar fi adaptarea la o societate în plin proces de îmbătrânire şi implementarea unui sistem de sănătate mai inteligent şi mai eficient. Există însă şi o serie de alte probleme: adoptarea unor mecanisme pentru optimizarea consumului şi randamentului energetic, furnizarea apei şi gestionarea traficului şi a poluării în oraşele aflate în plină dezvoltare. În acest context, tehnologia informaţiei şi comunicării (TIC) este, pe bună dreptate, percepută ca un factor care ar putea să revoluţioneze economia şi societatea. Ca urmare, întrebarea-cheie este cum poate Europa stimula formarea acelor competenţe digitale care să permită nu doar implementarea TIC, ci şi crearea unui flux inovator bazat pe TIC, a unor industrii şi pieţe specifice noului val de creştere economică? „Dezvoltarea competenţelor şi forţei de muncă sunt moneda viitorului economic al Europei”, subliniază Jan Muehlfeit de la Microsoft, copreşedinte al Asociaţiei Europene a Competenţelor Digitale. „În viziunea factorilor de decizie, inovaţia tehnologică joacă, la nivel global, un rol esenţial în valorificarea potenţialului uman. De asemenea, noile tehnologii reprezintă cheia promovării priorităţilor naţionale, de la

80

Manifestul competenţelor digitale

sănătate şi educaţie la independenţă energetică şi modificări climatice”, precizează acesta, pe bună dreptate.

Să aruncăm mai întâi o privire la procesul de inovare. Inovarea nu înseamnă inventarea unor lucruri noi, ci crearea de noi valori. Aşa cum spunea Peter F. Drucker, părintele managementului modern, inovarea reprezintă înzestrarea resurselor cu o nouă capacitate de a crea valoare (Inovare şi antreprenoriat, 1985).

Printre caracteristicile definitorii ale TIC se numără conectivitatea în continuă creştere, ritmul exponenţial de producere a datelor şi interdependenţa accelerată a componentelor sale tehnice, fie că e vorba de aplicaţii, servicii, date sau dispozitive. Inovarea TIC comportă anumite particularităţi, care conturează cererea de competenţe: Ritm rapid de dezvoltare: Nicio altă industrie nu are un ciclu de inovare atât de scurt. Deşi sectorul TIC depinde la rândul lui de progresele pe termen lung ale altor domenii, cum ar fi standardele noi ale reţelelor mobile sau cercetarea fundamentală în domeniul tehnologiilor de stocare şi de proiectare a procesoarelor, piaţa TIC are un ritm alert de dezvoltare, cu precădere la capitolul produse şi servicii pentru consumatori. Această realitate impune nevoia de a menţine competenţele, mai ales cele tehnice, la zi, însă imprimă şi o durată scurtă de viaţă acestora.

Interdependenţă: TIC este profund interconectată. Inovarea TIC arareori are loc de una singură. Concepte precum strategiile platformă sunt esenţiale pentru această industrie. Prin urmare, cererea de competenţe nu este determinată doar de noile progrese tehnologice, ci şi, într-o foarte mare măsură, de dinamica pieţei. Acest lucru presupune şi necesitatea unor competenţe strategice aferente tehnologiei.

Caracter social: TIC a dat naştere unor fenomene sociale precum dezvoltarea în colaborare, social media, „crowdsourcing” şi multe altele. Pe lângă faptul că TIC este o tehnologie interdependentă, ea modifică din ce în ce mai mult modul în se desfăşoară interacţiunile sociale, organizaţiile şi munca. Ca urmare, TIC a generat un necesar de competenţe aflat la intersecţia TIC cu societatea, mediul juridic şi în interiorul organizaţiilor, cu precădere vizavi de proiectarea sistemelor de servicii bazate pe TIC, de implicarea utilizatorului şi respectarea legilor.

CAPITOLUL 5: O VIZIUNE ASUPRA VIITORULUI

81

Caracter global veritabil: După cum menţiona fostul director executiv al IBM, Sam Palmisano, în articolul său „Întreprinderea integrată global”, publicat în „Foreign Affairs” în 2006, industria TIC a fost printre primele industrii cu adevărat globale, acţionând în paralel şi ca un vector al globalizării. TIC a făcut posibile colaborarea globală, în timp real, şi interacţiunea serviciilor. În consecinţă, a facilitat selectarea specialiştilor la nivel global şi distribuirea mondială a sarcinilor. Acest lucru a dus la situaţia în care anumite aspecte ale TIC au un caracter local – mai ales cele aflat la confluenţa cu societatea, utilizatorii şi organizaţiile – iar altele sunt tot mai concentrate şi independente de considerente geografice. De exemplu, serviciile oferite de Google în peste 100 de ţări sunt livrate din doar zece mari centre de date dispuse în întreaga lume.

Acelaşi lucru se aplică şi în cazul concentrării proceselor de dezvoltare şi cercetare TIC. În cadrul acestei competiţii globale, este esenţial ca Europa să rămână în avangarda celor mai valoroase competenţe TIC. Caracter antreprenorial: Industria TIC a fost dintotdeauna pusă în mişcare de vectori antreprenoriali. Jucători globali precum Facebook sau Google luau naştere doar cu deceniu în urmă. Inovarea TIC este din ce în ce mai des angrenată de inovarea deschisă, iar procese precum gestionarea companiilor dependente şi a societăţilor mixte externe, precum şi dezvoltarea prin intermediul fuziunilor şi contopirilor sunt foarte des întâlnite în industria de profil. Treptat, şi alte industrii încep să adopte acest model. Un bun exemplu ne oferă producătorii de automobile europeni. Daimler şi BMW promovează inovarea în servicii de mobilitate în cadrul unor companii mixte externe şi, de asemenea, susţin companiile nou înfiinţate.

Caracter transformaţional şi disruptiv: Nicio altă tehnologie nu a avut un impact mai mare asupra industriei şi sectorului de servicii. Aceasta facilitează o adevărată cascadă inovatoare, nu doar la nivelul noilor produse şi servicii, ci şi prin crearea unui nou sistem nervos în cadrul întreprinderii, care transformă procesele şi modelele organizaţionale. Graţie fundamentului pe care-l asigură pentru modele de afaceri complet noi, TIC are potenţialul de a dezmembra şi reinventa industriile.

Pe baza acestor factori importanţi, ar fi inadecvată o perspectivă limitată, orientată exclusiv pe tehnologie, asupra competenţelor digitale. IBM, de exemplu, a tradus această realitate prin termenul SSME (Ingineria şi managementul ştiinţei serviciilor), subliniind faptul că, pentru a proiecta sistemele de servicii bazate pe TIC, ale viitorului, e nevoie de competenţe

82

Manifestul competenţelor digitale

tehnice, de inginerie şi management. Fiind o tehnologie integratoare, TIC trebuie să fie sprijinit de persoane cu bagaj integrat de competenţe.

Pentru a gestiona această problemă, e nevoie de efortul concertat al tuturor părţilor implicate. Miezul soluţiei stă în educaţie. Fără îndoială că disciplina „informatică” joacă un rol esenţial, însă ea nu poate soluţiona decât parţial problemele menţionate. De asemenea, va trebui să integrăm competenţele digitale şi educaţia bazată pe TIC mai profund şi holistic în sistemele noastre de învăţământ şi educaţie continuă, inclusiv competenţele şi aptitudinile manageriale şi antreprenoriale. Aceasta nu e o problemă educaţională unică, ci una care priveşte orice profesie care intră în contact cu TIC în cariera sa, după cum remarcă Michael Gorriz, director IT al Daimler: „Posibilitatea de a dobândi şi de a aprofunda competenţele digitale optime ar trebui să devină modelul normal în societate, atât pentru profesiunile TIC, cât şi pentru muncitorii care fac activităţi repetitive. Acest lucru e necesar nu doar în organizaţiile mari, ci şi pentru a clădi şi consolida treptat societatea inovatoare europeană, denumită adesea şi ‚societatea bazată pe cunoaştere’.”

Atenţie!

Necesitatea incontestabilă ca Europa să soluţioneze problema formării de competenţe digitale şi a rolului TIC în educaţie are la bază raţiuni economice stringente şi provocări societale. Unul dintre factorii care influenţează această ecuaţie este dificultatea de a atrage categorii mai largi de elevi, cu precădere de sex feminin, către un parcurs educaţional sau o carieră bazate pe TIC. În ciuda faptului că majoritatea tinerilor europeni folosesc instrumentele TIC în multe sfere al vieţii cotidiene, s-au constatat dificultăţi în a-i face pe studenţii potenţiali să perceapă impactul amplu pe care-l are TIC, precum şi care sunt competenţele integrate care vor defini viitorul profesiunii TIC. După cum stau lucrurile în acest moment, Europa riscă să rămână fără o pepinieră care să ofere specialiştii de mâine în această disciplină şi industrie-cheie a secolului 21.

Explicaţiile sunt multiple. În primul rând, învăţământul bazat pe TIC nu este suficient de bine integrat în programa şcolilor europene primare şi secundare. Motivaţia pentru studiile viitoare şi primele competenţe sunt dobândite în cadrul acestei faze de dezvoltare. Potenţialul de a utiliza TIC în învăţământul primar şi secundar la o scară mult mai mare, integrat în curriculum, rămâne, în cea mai mare parte, nevalorificat.

Graţie TIC, cadrele didactice au posibilitatea de a concepe modele

CAPITOLUL 5: O VIZIUNE ASUPRA VIITORULUI

83

pedagogice inovatoare, cu precădere prin apropierea mediul educaţional de problemele lumii reale. Printre exemple s-ar putea număra utilizarea unui flux de date despre mediul înconjurător sau despre traficul rutier la o lecţie de geografie, accesarea documentelor istorice dintr-o bibliotecă digitală la o lecţie de istorie sau efectuarea unor analize de date cu date reale, de amploare, la orele de matematică.

O altă explicaţie ar fi că studiul informaticii în învăţământul superior din Europa comportă, în mod tradiţional, o dimensiune matematică şi tehnică.

Curriculumul acestei specializări nu cuprinde şi competenţele digitale esenţiale, menţionate mai sus (de exemplu, cele legate de dimensiunea socială a TIC, de antreprenoriat şi inovare), nici competenţele generale specifice mediului de afaceri. Aceste competenţe se dobândesc, de obicei, după absolvire, în câmpul muncii. Unele universităţi însă recunosc însă existenţa acestui deficit. De exemplu, Universitatea Warwick oferă studenţilor ocazia de a urma un scurt curs, denumit „Competenţe cheie”.

Acest deficit de competenţe digitale din învăţământul primar, secundar şi superior din Europa este cauza lipsei de profesionişti competenţi digital, dând naştere unei pieţe a muncii TIC în care calificările obţinute în mod tradiţional la absolvire cântăresc foarte puţin în ecuaţia şanselor de angajare. În realitate, mulţi profesionişti TIC sunt licenţiaţi în cu totul alte specializări decât informatică. Competenţele TIC sunt dovedite prin invocarea rezultatelor în activitate, a carierelor alese sau sunt pur şi simplu afişate fără a putea fi evaluate şi verificate formal.

A sosit momentul să acţionăm În acest manifest, figuri marcante în diferite domenii propun o serie de măsuri concrete pentru a soluţiona problema pepinierei de specialişti TIC, măsuri care, la rândul lor, vor reîntineri şi susţine atât un sector TIC sănătos şi o mai amplă forţă de muncă competentă digital:

Debutul în învăţământul primar şi secundar Dobândirea competenţelor digitale de timpuriu, începând cu învăţământul primar şi până la terminarea studiilor, are puterea de a transforma individul. Elevii devin mult mai pricepuţi în gestionarea şi valorificarea informaţiilor. Acest lucru va cultiva o atitudine inovatoare, care se va dovedi un atu important în momentul în care intră pe piaţa

84

Manifestul competenţelor digitale

muncii. Iniţiativele industriei de profil, desfăşurate în şcoli şi mediul academic şi adresate atât cadrelor didactice, cât şi elevilor şi studenţilor (Cupa Imagine a Microsoft, Programul World Ahead al Intel sau Expoziţia ştiinţifică Google) subliniază sprijinul oferit de sectorul TIC şi interesul elevilor şi studenţilor. De exemplu, în cadrul concursului Cupa Imagine din anul şcolar 2009-2010, au participat peste 300.000 de elevi din 142 de ţări. Unul dintre elementele definitorii ale unor astfel de iniţiative este utilizarea creativităţii şi spiritului antreprenorial de către elevi şi studenţi, în paralel cu expunerea lor la o serie de probleme ce pot fi soluţionate cu ajutorul TIC. Următorul pas ar fi integrarea acestor elemente didactice în curriculum, pentru a sprijini astfel eforturile de inovare organizaţională în instituţiile de învăţământ (de ex., explorarea unor noi spaţii şi teme didactice), promovând astfel inovarea în educaţie cu ajutorul TIC.

Creşterea gradului de atractivitate a carierelor în sectorul TIC Creşterea atractivităţii sectorului TIC, atât din punctul de vedere al activităţii profesionale, cât şi a unei cariere de urmat, este o măsură complementară celei de transformare a educaţiei. Pentru ca cetăţenii europeni să se simtă motivaţi să încorporeze competenţele digitale în cariera lor, e nevoie de o reprezentare mult mai transparentă a oportunităţilor nenumărate şi a posibilităţii de a avansa în carieră pe care le oferă sectorul TIC. O astfel de măsură a fost şi lansarea portalului european al carierelor bazate pe competenţe digitale, care are misiunea de a facilita găsirea locurilor de muncă aferente nivelului de competenţe, dar şi demontarea unora dintre neadevărurile ce există în jurul carierelor din acest sector. La acest capitol, este necesară o schimbare de ritm vizavi de percepţia sectorului IT şi a competenţelor digitale în rândul tinerilor, femeilor şi a forţei de muncă îmbătrânite. O metodă ar fi implicarea ambasadorilor digitali din Europa şi potenţarea rolului lor de modele de urmat în sectorul TIC. Metoda îi vizează şi pe reprezentanţii comunităţilor conexe, cum ar fi, de exemplu, directorii IT, oamenii de afaceri din domeniul digital şi cercetătorii de renume. Dacă nu vom apela la astfel de strategii, specialiştii noştri cei mai buni vor fi absorbiţi de alte sectoare sau de alte regiuni de pe glob. Nesoluţionarea stereotipurilor legate de profesioniştii TIC va zădărnici dezvoltarea sectorului de servicii TIC şi va împiedica demersurile inovatoare în mai toate companiile. Măsurile preconizate trebuie să aibă în vedere şi rolul activ pe care-l pot juca femeile în sectorul TIC. Un bun exemplu în acest sens îl constituie Codul de bune practici al femeilor în

CAPITOLUL 5: O VIZIUNE ASUPRA VIITORULUI

85

sectorul TIC, o iniţiativă a doamnei Neelie Kroes, vicepreşedinte al Comisiei Europene şi comisar responsabil cu agenda digitală. Documentul oferă primul set de măsuri practice menite să optimizeze experienţa femeilor în carierele TIC şi beneficiază de susţinerea multor parteneri din mediul academic şi industria TIC.

Creşterea şi extinderea colaborării dintre mediul academic şi industria TIC În universul TIC, al cărui ritm rapid este dat în mare parte de activităţile antreprenoriale şi ale pieţei, mediul academic trebuie să menţină o legătură strânsă cu industria de profil. În acest context, programele propuse de companii universităţilor, cum ar fi, de exemplu, Iniţiativa academică a IBM sau Alianţa academică a Microsoft reprezintă instrumente importante. Un prim pas a fost iniţiativa de a oferi produse şi servicii gratuite sau la preţ redus instituţiilor de învăţământ. Alte măsuri presupun punerea la dispoziţia universităţilor a unor centre de date de dimensiuni industriale şi a unor medii de analiză de date, cum ar fi, de exemplu, Iniţiativa universitară de Cloud Computing, derulată de IBM şi Google.

De asemenea, industria TIC a demarat înfiinţarea de centre de cercetare în campusurile studenţeşti, schimburi de personal şi alte forme de colaborare.

Un exemplu în acest sens ar fi Universitatea finlandeză Aalto, înfiinţată în colaborare cu Nokia Corporation şi alţi parteneri industriali, care sprijină activitatea antreprenorială şi participarea la proiecte inovatoare prin intermediul unor fabrici de proiectare şi producţie.

Industria TIC s-a implicat şi în activităţile de consiliere a mediului academic vizavi de modalităţi de a optimiza şi extinde curriculumul specializării „informatică” şi al altor specializări conexe. Un exemplu în acest sens ar fi iniţiativa IBM Service Science, care promovează curriculumul pentru inovare TIC aplicat la sisteme de servicii complexe, cum ar fi sistemul de sănătate sau cel energetic. În cadrul Zilele academice IBM, au avut recent dezbateri pe marginea implementării capacităţilor de analiză a unor volume imense de date în mediul academic.

Pe lângă colaborarea dintre mediul academic şi industria de profil în domenii precum ştiinţa şi antreprenoriatul, se face simţită nevoia unei colaborări mai solide între organismele private de formare în domeniul TIC, industrie şi mediul academic. Acest demers face referire la problema certificării, menţionată anterior, certificare ce ar trebui să vină

86

Manifestul competenţelor digitale

în completarea diplomelor universitare. Majoritatea competenţelor ce fac obiectul certificării sunt cele legate de solicitări precise ale pieţei, ca, de exemplu, excelenţă în metode de dezvoltare a aplicaţiilor, în formare orientată pe produs sau în anumite limbaje de programare. Certificarea poate veni în completarea unei educaţii universitare cu elemente specifice, care îi permit angajatorului să evalueze maturitatea profesională a unui specialist vizavi de o sarcină, tehnologie sau instrument TIC anume. În accepţiunea dată aici, certificarea vizează şi problemele aferente managementului calităţii şi pe cele ale unei pieţe TIC cu un ritm rapid de dezvoltare, în care anumite calificări au o durată de viaţă limitată.

Promovarea unor standarde europene de certificare Creşterea nivelului de profesionalism TIC dă un nou impuls demersului de achiziţie a unor competenţe TIC avansate. Atunci când se are în vedere investirea de competenţe de învăţare într-un anumit sector, acreditarea devine un reper foarte important deoarece stimulează mobilitatea specialiştilor şi asigură fundamentul pentru dezvoltarea unor cariere atrăgătoare. Planul-Cadru al Competenţelor Digitale se bucură de consensul tuturor părţilor interesate şi reprezintă un document de referinţă european al competenţele TIC în toate statele membre şi în toate sectoarele industriei. Planul-cadru are capacitatea de a deveni un reper european esenţial. Planul-cadru oferă indicaţii clare şi corecte companiilor care trebuie să ia decizii pe probleme de management al forţei de muncă cum ar fi recrutarea, planificarea parcursului profesional, formare şi evaluarea personalului. Documentul prezintă sub o formă structurată cunoştinţele şi competenţele cerute şi aplicate în meseriile TIC, atât din sectorul public, cât şi din cel privat.

Eforturile ambiţioase care au stat la baza lansării de către INSEAD a ghidului Curriculumului european al competenţelor digitale, bazat pe planul-cadru, identifică specialiştii TIC prin intermediul unui curriculum standard. Acest demers consolidează rolul universităţilor europene de a forma specialişti TIC şi manageri competenţi digital. Acesta este, întradevăr, un pas în direcţia bună.

Adaptarea ofertei la cerere Autorităţile, industria de profil şi mediul academic trebuie să colaboreze îndeaproape pentru a se asigura că Europa dispune de competenţele digitale

CAPITOLUL 5: O VIZIUNE ASUPRA VIITORULUI

87

avansate necesare în sectoarele emergente precum cloud computing, IT ecologic, securitate online, interoperabilitate şi e-sănătate. Competenţele care asigură rezultate în industria TIC vor trebui să evolueze şi să se adapteze la noile surse de creştere economică. Impactul competenţelor digitale asupra unor sectoare precum sănătatea va modifica şi îmbunătăţi modul în care abordăm unele dintre cele mai mari probleme ale societăţii.

Stimularea parteneriatelor pentru inovaţie în învăţământul TIC şi formarea de competenţe digitale europene După cum am văzut, viitorul competenţelor digitale este presărat cu deziderate însemnate. Pe scurt, acestea sunt: 1. Formarea de competenţe digitale integratoare, necesare pentru profesiile TIC ale viitorului.

2. Promovarea rolului TIC şi al învăţării cu ajutorul TIC în învăţământul primar şi secundar, pentru a stimula interesul şi motivaţia de a urma o carieră în sectorul TIC. 3. Lărgirea orizontului programelor universitare de informatică şi specializări conexe, pentru a putea aborda problematica TIC a viitorului; acest lucru presupune depăşirea abordării predominant tehnice a disciplinei TIC. 4. Crearea de noi modele de parteneriat între industria de profil şi mediul academic, cu precădere pentru a stimula implicarea studenţilor în inovarea pe baza TIC şi a promova învăţarea antreprenorială.

5.

Complinirea calificărilor academice cu cele non-formale, promovate de industria de profil, calificări ce respectă standardele acceptate la nivel european şi schemele de certificare.

Promovarea învăţământului TIC şi a competenţelor digitale se numără printre preocupările mai multe organisme europene, dintre care menţionăm: Institutul European de Tehnologie şi Inovare (EIT) – Laboratoarele TIC, Asociaţia Europeană a Competenţelor Digitale

88

Manifestul competenţelor digitale

(EeSA), Grupul Industriei Europene a Educaţiei (ELIG), Fundaţia Europeană pentru Dezvoltarea Managementului (EFMD), European Schoolnet (EUN) şi DIGITALEUROPE. Fiecare organizaţia şi-a fixat un obiectiv specific: certificare şi competenţe digitale standardizate (EeSA), inovare şi tehnologii de învăţare în achiziţia de competenţe digitale (ELIG), aspecte ale managementului şi antreprenoriatului în domeniul competenţelor digitale (EFMD), programe şcolare vizând competenţele digitale (EUN), excelenţă ştiinţifică în educaţia TIC (EIT) şi reprezentare generală a industriei TIC (DIGITALEUROPE).

Toate aceste deziderate contribuie la obiectivele mai generale menţionate în acest manifest şi, într-un sens mai larg, promovează strategia Comisiei Europene a competenţelor digitale în rândul publicului larg.

Europa şi statele membre sunt gata să facă pasul următor şi trebuie să acţioneze acum în vederea implementării recomandărilor făcute aici.

Parteneriatele pentru inovare în învăţământul TIC european şi în sectorul competenţelor digitale sunt la mare căutare. Pentru a ne asigura că Europa va beneficia pe deplin de un nou nivel al competitivităţii, de o creştere economică mai pronunţată şi de locuri de muncă mai bune, toate părţile implicate trebuie să realizeze investiţii concertate şi de amploare. Pentru a atinge acest obiectiv, măsurile trebuie să se inspire din obiectivele conturate în acest manifest. Acum e momentul să punem toate piesele la un loc. Următorul orizont este Europa anului 2020. În urma apelului făcut de comisarul pentru agenda digitală Neelie Kroes în cadrul conferinţei Online Educa, desfăşurată la Berlin în decembrie 2011, noi, părţile interesate şi susţinătorii Strategiei europene a competenţelor digitale ne afirmăm, prin intermediul acestui manifest, disponibilitatea de a participa la înfiinţarea un parteneriat european al inovaţiei în educaţie. Promovarea demersurilor inovatoare în învăţământul TIC şi formarea de competenţe digitale trebuie să devină obiectivul fundamental al viitorului.

Conferinţa organizată de preşedinţia daneză în perioada 27-28 februarie 2012 s-a apropiat, probabil, cel mai mult de sintagma care sintetizează viziunea de mai sus: „mentalitate digitală” sau „gândire digitală”. Şi, întradevăr, de asta avem nevoie pentru a stimula creşterea economică şi crearea de locuri de muncă în Europa, în această perioadă critică.

CAPITOLUL 5: O VIZIUNE ASUPRA VIITORULUI

89

BIOGRAFIILE COLABORATORILOR Pilar del Castillo Vera

Membru al Parlamentului European Pilar del Castillo este eurodeputat spaniol. Fost ministru al Educaţiei, Culturii şi Sportului între anii 2000 şi 2004, dr. del Castillo Vera a fost aleasă în Parlamentul European în 2004.

Este membru al Partidului Popular (spaniol), care este, la rândul său, membru al Partidului Popular European.

Domnia-sa este coordonator al grupului PPE din comisia „Industrie, Cercetare şi Energie”, supleant în comisia „Afaceri economice şi monetare”, membru al delegaţiei pentru relaţii cu India şi supleant în delegaţia comisiei parlamentare mixte UE-Croaţia. Începând cu iunie 2009, este preşedinte al Fundaţiei Europene a Internetului şi membru al Reţelei de Politici Transatlantice şi al Forumului European al Energiei. De asemenea, Pilar del Castillo este membru al forumului Knowledge4Innovation (K4I) şi preşedinte al grupului permanent de lucru pe teme energetice al Reţelei Europene a Ideilor.

90

Manifestul competenţelor digitale

Profesor universitar Martin Curley Inginer principal, Director, Intel Labs Europe Intel Corporation

Martin Curley este director al Intel Labs Europe şi inginer principal în cadrul Intel Corporation. Intel Labs Europe este o reţea de 24 de laboratoare Intel şi peste 1.000 de cercetători/dezvoltatori din Europa, având misiunea de a contribui la progresul sectorului de cercetare al Intel şi al competitivităţii/societăţii europene. Până de curând, Martin a fost director global al inovării IT în cadrul Intel Corporation. Anterior, Martin a deţinut o serie de funcţii de conducere în departamentul de Automatizare şi Management IT al Intel (atât în SUA, cât şi în Europa), precum şi funcţii de conducere şi cercetare în cadrul General Electric (Irlanda) şi Philips (Olanda).

Martin este autor sau coautor a trei lucrări despre managementul tehnologiei pentru stimularea valorii, inovării şi antreprenoriatului.

De asemenea, Martin este profesor de tehnologie şi inovaţie în afaceri la Universitatea Naţională a Irlandei, din Maynooth, şi a fost profesor invitat la MIT Sloan. Este cofondatorul/directorul Institutului pentru Valorificarea Inovaţiei, contribuind la promovarea unui consorţiu mediu de afaceri-mediu academic axat pe progresul managementului IT şi inovare. Actualmente, Martin este preşedintele al Grupului de Politici şi Strategii de Inovare al UE, precum şi membru al Comitetului UE la Nivel Înalt de Cuantificare a Inovaţiei.

BIOGRAFIILE COLABORATORILOR

91

Eva Fabry

Director al Centrului European pentru Femei şi Tehnologie (ECWT) Eva Fabry se numără printre fondatorii ECWT, iar actualmente deţine funcţia de director. De asemenea, este preşedintele Reţelei Globale Femeile şi Tehnologia şi director pentru afaceri europene în cadrul Centrul Regional pentru Inovare Papirbredden Innovasjon. Începând cu anul 2000, Eva s-a implicat activ în crearea reţelei internaţionale a Federaţie Naţionale Suedeze a Centrelor de Resurse pentru Femei (fiind membru al comitetului executiv în perioada 20002007) şi a Asociaţiei WINNET Europa (2006-2007).

Din 2005, Eva este membru al Comitetului Director al Misiunii Internaţionale pentru Femei şi TIC (ITF), fiind recunoscută drept o figură marcantă în cadrul comunităţii de specialişti de către Alianţa Globală ONU pentru TIC şi Dezvoltare (GAID). Eva a jucat un rol esenţial în înfiinţarea Centrului European pentru Femei şi Tehnologie (ECWT), fiind aleasă director în iulie 2008.

Eva este şi coordonator de proiect al Registrului European al Femeilor şi TIC, lansat de Comisia Europeană în octombrie 2009.

92

Manifestul competenţelor digitale

Dr. Michael Gorriz

Director IT şi responsabil cu managementul tehnologiei informaţiei, Daimler AG În ianuarie 2008, dr. Michael Gorriz a devenit director IT şi responsabil cu managementul tehnologiei informaţiei la Daimler AG. Domnia-sa este responsabil cu strategia, planificarea şi dezvoltarea tuturor sistemelor IT şi cu funcţionarea tuturor centrelor de date şi reţelelor de comunicare în cadrul Daimler AG. Superiorul ierarhic direct al dlui Gorriz este Wilfried Porth, membru în consiliul Daimler pe probleme de resurse umane.

Dr. Michael Gorriz şi-a început cariera la compania aerospaţială germană Messerschmitt-Bolkow-Blohm GmbH, cunoscută mai apoi ca DASA, filială a Daimler-Benz, şi care a devenit recent parte a EADS. La începutul anului 2000, dr. Gorriz s-a transferat la departamentul IT al Daimler, în calitate de vicepreşedinte al sectorului „Sisteme de afaceri IT”, fiind promovat şi director IT al diviziei „Autoturisme şi autodube” a Mercedes-Benz în 2005. În această capacitate, dr. Gorriz s-a ocupat de sistemele IT la nivel internaţional. În 2009, revistele germane „CIO” şi „Computerwoche” i-au acordat dlui Michael Gorriz titlul de „Director IT al anului”, la categoria companii mari.

BIOGRAFIILE COLABORATORILOR

93

Peter Hagedoorn

Secretar general, EuroCIO Peter Hagedoorn activează în industria IT de aproximativ 20 de ani. În 2000, a devenit director IT şi vicepreşedinte al Hagemeyer (companie multinaţională olandeză de comerţ), după care a ocupat funcţiile de director IT şi vicepreşedinte al Océ NV. În 2004, Peter, alături de alţi directori IT olandezi, a înfiinţat Platforma Olandeză a Directorilor IT, ocupând funcţia de preşedinte al organizaţiei timp de cinci ani. În această perioadă, a fost şi membru al consiliului consultativ al EuroCIO. În 2005, Peter a primit premiul „Directorul IT al anului”, drept recunoaştere a contribuţiilor sale remarcabile. Începând cu 2008, Peter a fost consultant pentru mai multe organisme publice şi private. Printre poziţiile ocupate, le menţionăm pe cea de director general al firmei de consultanţă în management 3Align şi copreşedinte al comitetului executiv al Asociaţiei Europene a Competenţelor Digitale. În noiembrie 2011, Peter Hagedoorn a fost numit primul secretar general al Asociaţiei Europene a Directorilor IT (succesoarea EuroCIO).

94

Manifestul competenţelor digitale

Edit Herczog

Membru al Parlamentului European Edit a devenit membră a MSZP, Partidul Socialist Maghiar, în 1989. Între 1998 şi 2004, a fost membră a Adunării Naţionale a Ungariei. Începând cu 2007, Edit face parte din organismul de conducere al Partidului Socialist Maghiar.

Edit Herczog a fost aleasă membru al Parlamentului European în 2004, devenind membru titular al comitetului „Piaţa internă şi protecţia consumatorului” şi membru supleant al comitetelor „Industrie, cercetare şi energie” şi „Control bugetar”. Actualmente, Edit este membru titular în comitetul „Industrie, cercetare şi energie” şi membru supleant în comitetele „Control bugetar” şi „Buget”. De asemenea, este trezorier al Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European. În plus, Edit este membru în comitetele directoare ale Forumului European al Energiei, Fundaţiei Europene pentru Internet, grupului Kangaroo, Forumului pentru Viitorul Energiei Nucleare şi a Reţelei de Politici Transatlantice.

BIOGRAFIILE COLABORATORILOR

95

John Higgins, CBE

Director general DIGITALEUROPE John Higgins a fost numit director general al DIGITALEUROPE, Asociaţia Industriei Tehnologiilor Digitale din Europa, în noiembrie 2011, după ce, timp de nouă ani, a fost preşedintele asociaţiei britanice de profil, Intellect.

John lucrează în sectorul IT de peste 20 de ani. În 1995, a fost numit director executiv al Rocket Networks, o companie digitală cu sediul în California, care a realizat primele studiouri de înregistrări online din lume. A revenit în Regatul Unit în 1998 şi a devenit director general al Asociaţiei pentru Aplicaţii şi Servicii de Calcul, predecesorul Intellect.

John este membru în comitetul director al Universităţii Warwick şi preşedinte al comitetului de audit. De asemenea, este preşedinte al comitetului de politici globale al Asociaţiei Mondiale a Serviciilor IT, WITSA, şi membru în comitetul director al e-skills, consiliul ce supervizează competenţele din sectorul digital al Regatului Unit.

A primit două distincţii pentru contribuţiile sale remarcabile la sectorul asociaţiei, în 2004, şi la industria IT, în 2008. Regina l-a numit Comandant al Imperiului Britanic (CBE) în 2005 pentru serviciile aduse industriei IT din regat.

96

Manifestul competenţelor digitale

Alexa Joyce

Director dezvoltare parteneriate corporatiste European Schoolnet Alexa Joyce activează ca director de dezvoltare a parteneriatelor corporatiste în cadrul European Schoolnet, reţeaua formată din Ministerele Educaţiei din 30 de ţări europene. În atribuţiunile ei intră formarea de noi parteneriate şi coordonarea unui ambiţios proiect de cercetare şi dezvoltare în domeniul disciplinelor STEM, proiect denumit InGenious (www.ingenious-science.eu).

Lucrează de 13 ani în domeniul educaţiei, axându-se în mod deosebit pe ştiinţă, tehnologie, inginerie şi matematică, precum şi pe rolul tehnologiei în reforma procesului de predare-învăţare. De asemenea, este consilier în programul STEM+ Catalyst al companiei HewlettPackard şi coordonează comitetul executiv al Asociaţiei europene a competenţelor digitale.

A conceput şi redactat importante documente de reglementare, printre care se numără „Manifestul competenţelor digitale” şi Cartea albă Cisco „Femeile şi TIC”. Principala sa preocupare o reprezintă proiectele de cercetare educaţională, însă a oferit şi consultanţă unor organisme precum OCDE, IUPAC şi UNESCO (Paris, Franţa şi Bangkok, Thailanda) pe teme de educaţie globală şi educaţia în regiunea Asia-Pacific.

BIOGRAFIILE COLABORATORILOR

97

Werner Korte Director, empirica

Werner B. Korte este, alături de Simon Robinson, director al empirica (www.empirica.com), fiind responsabil cu administrarea unora dintre cele mai ample proiecte de cercetare, axate pe evaluarea politicilor în domeniul competenţelor digitale, noi forme de muncă, societatea informaţională, indicatori statistici pentru evaluarea competenţelor digitale şi alte domenii.

Printre cele mai relevante proiecte coordonate de domnia-sa se numără „Competenţe TIC” şi studiile „Monitorizarea ofertei şi cererii de competenţe digitale din Europa” (2009-2010) şi „Evaluarea gradului de implementare a comunicatului vizând competenţele digitale pentru secolul 21”, pentru DG „Întreprinderi şi Industrie” (2010).

Werner a mai realizat „Profiluri de ţară din perspectiva competenţelor digitale” şi „Statistici ale competenţelor” pentru Cisco Systems, iar din 2012 va fi coordonatorul unor studii comandate de Direcţia Generală „Întreprinderi şi Industrie”, intitulate „Perspective, foaie de parcurs şi prognoze privind competenţele digitale” şi „Certificate de calitate pentru programe de formare ce stimulează dobândirea de competenţe digitale.”

98

Manifestul competenţelor digitale

Dr. Bruno Lanvin

Director executiv, INSEAD eLab Dr Bruno Lanvin a ocupat funcţii de conducere în cadrul Băncii Mondiale şi al ONU, iar actualmente este director executiv al INSEAD eLab. Activitatea sa se axează pe competitivitate, inovare, competenţe şi reformă guvernamentală.

Domnia-sa colaborează de mulţi ani cu Forumul Economic Mondial, participând cu precădere la înfiinţarea şi redactarea anuală a Networked Readiness Index (Indicele de utilizare a tehnologiilor TIC) şi a raportului Global Information Technology (Tehnologia informaţiei la nivel global) începând cu anul 2001. În acelaşi timp, a jucat un rol important în activitatea INSEAD axată pe inovare: a conceput Innovation Readiness Model (Modelul capacităţii de inovare), a particularizat Global Innovation Index (Indicele global al inovaţiei), a conceput competenţe pentru inovare, desfăşurându-şi activitatea pentru Comisia Europeană şi Summit-ul European de Afaceri din 2009. În cei 20 de ani cât a lucrat pentru Naţiunile Unite, a ocupat diferite funcţii de conducere, printre care cea de şef de cabinet al directoruluigeneral al Naţiunilor Unite din New York, responsabil cu planificarea strategică şi preşedinte al departamentului de competitivitate a IMMurilor din cadrul UNCTAD/SITE. Dr Lanvin rosteşte frecvent alocuţiuni în cadrul reuniunilor de nivel înalt şi consiliază corporaţii internaţionale şi autorităţi centrale pe probleme strategice.

BIOGRAFIILE COLABORATORILOR

99

Andrea Parola

Director general al Asociaţiei Europene a Competenţelor Digitale (EeSA) Andrea Parola este consultant şi îşi desfăşoară activitatea în Bruxelles. Actualmente, este director general al Asociaţiei Europene a Competenţelor Digitale (EeSA), o platformă multipartită cu sediul în acelaşi oraş. EeSA este platforma europeană de referinţă a demersurilor de formare a competenţelor şi aptitudinilor TIC de către profesioniştii, specialiştii şi cetăţenii din toate sectoarele economice şi sociale, în vederea edificării unei Europe mai incluzive, mai competitive şi mai inovatoare. EeSA promovează schimbul de idei, campaniile de sensibilizare şi bunele practici în Europa şi sprijină crearea de instrumente şi metodologii de implementare a competenţelor digitale. Andrea este, de asemenea, director general al propriei companii, EU Strategy sprl, pe care a înfiinţat-o în 2009 şi care activează în domeniul relaţiilor publice şi al lobby-ului.

100 Manifestul competenţelor digitale

Dr. Richard Straub

Secretar general, Fondator al Grupului Industriei Europene a Educaţiei În cei 32 de ani de carieră la IBM, dr. Richard Straub a deţinut funcţii de conducere la nivel internaţional, cum ar fi, de exemplu, director adjunct pentru PC Europa şi responsabil global cu programele educaţionale. Începând din 2006, a început să colaboreze cu ONG-uri, în calitate de director cu normă redusă şi de antreprenor social. Actualmente, este membru în comitetul executiv al Fundaţiei Europene pentru Dezvoltarea Managementului şi secretargeneral al Grupului Industriei Europene a Educaţiei. În plus, deţine în continuare un rol de consilier strategic al industriei educaţionale globale IBM. În calitate de antreprenor social, Richard a fondat Societatea „Peter Drucker” Austria, în 2008, şi Societatea „Peter Drucker” Europa în 2010, fiind preşedintele ambelor. Societatea „Peter Drucker” îşi propune să acţioneze ca un catalizator în procesul de îmbunătăţire a rolului esenţial al managementului în societatea modernă. Societatea organizează o manifestare anuală, Forumul Global Peter Drucker, la Viena, cea de-a patra ediţie urmând să aibă loc în noiembrie 2012.

BIOGRAFIILE COLABORATORILOR

101

Don Tapscott Don se numără printre autorităţile mondiale în domeniul inovaţiei, media şi al impactului economic şi social al tehnologiei, consiliind lideri politici şi de afaceri din întreaga lume. Este autor sau coautor a 14 volume de mare succes, printre care se numără best-seller-ul din 1992 Paradigm Shift (Schimbare de paradigmă). Volumul său din 1995, The Digital Economy (Economia digitală), a modificat tiparele mondiale de gândire cu privire la natura transformaţională a Internetului, iar doi ani mai târziu, definea „generaţia net” şi „prăpastia digitală” în lucrarea Growing Up Digital (Crescuţi digital). Volumul său din 2000, Digital Capital (Capitalul digital), lansa idei fundamentale, precum „reţeaua de afaceri”, fiind descrisă de BusinessWeek drept „o adevărată iluminare”. Wikinomics: How Mass Collaboration Changes Everything (Wikinomics: cultura colaborării în masă) a fost cea mai vândută carte de management din SUA în 2007 şi a fost tradusă în peste 25 de limbi.

The Economist i-a catalogat cea mai recentă carte, Macrowikinomics: Rebooting Business and the World (Macrowikinomie: reiniţializarea mediului de afaceri şi a lumii), drept o „poveste schumpeteriană de distrugere creativă”, iar Huffington Post a declarat că volumul este „nimic altceva decât un plan de joc pentru a salva o lume defectă.” În ultimii 30 de ani, Don a lansat multe concepte revoluţionare, care fac parte din cultura contemporană. În 2011, Don a fost nominalizat din nou pe „Lista celor mai influenţi teoreticieni de afaceri din lume”, clasându-se pe locul nouă. La categoria „Gânditor de renume mondial pe problema globalizării”, s-a clasat pe locul 2, iar volumul Macrowikinomics a ocupat aceeaşi poziţie în clasamentul „Cea mai bună carte de afaceri din ultimii doi ani”. Don este membru al Forumului Economic Mondial şi profesor asociat de management la Şcoala de management Rotman, din cadrul Universităţii Toronto. Cu greu ne putem imagina o personalitate mai prolifică, mai profundă şi cu o influenţă mai mare asupra demersurilor de a explica revoluţia digitală şi impactul acesteia asupra lumii.

102 Manifestul competenţelor digitale

John Vassallo

Vicepreşedinte Afaceri UE, Consilier general asociat Microsoft Europe John Vassallo conduce echipa de Afaceri Corporatiste UE şi de Reglementare a Microsoft din Bruxelles.

Funcţia sa serveşte la facilitarea dialogului dintre companie şi comunitatea politică şi de reglementare a UE. John Vassallo a fost preşedinte ale AmCham EU, organizaţia care reprezintă 140 de companii de sorginte americană în relaţia cu instituţiile europene şi autorităţile UE din Bruxelles. Între anii 1993 şi 1997, John a fost ambasadorul Maltei în Uniunea Europeană, NATO şi Belgia, poziţie din care a negociat calendarul integrării ţării sale în UE şi NATO. Apoi a devenit Consilier General şi director al biroului de afaceri europene al General Electric, cu sediul în Bruxelles, post pe care l-a deţinut până în 2008, când s-a alăturat echipei Microsoft.

BIOGRAFIILE COLABORATORILOR

103

REFERINŢE BIBLIOGR AFICE Accenture. (2008). One step ahead of 2011. A new horizon for working women. Extras de pe site-ul Accenture: http://www.accenture. com/SiteCollectionDocuments/Local_Germany/PDF/2008_ ANewHorizonforWorkingWomen.pdf Accenture. (2010). Women Leaders and Resilience – Perspectives from the C-Suite. Extras de pe site-ul Accenture: http://www.accenture.com/ SiteCollectionDocuments/PDF/Accenture_Womens_Research_ Women_Leaders_and_Resilience3.pdf Ala-Mutka, K., Punieand, Y., & Redecker, C. (2008). Digital Competence for Lifelong Learning. Rezumat. Comisia Europeană. JRC Technical Notes (JRC48708). Extras de pe site-ul JRC: http://ftp.jrc.es/EURdoc/ JRC48708.TN.pdf Andersson, T., Curley, M., & Formica, P. (2010). Knowledge driven entrepreneurship. The key to social and economic transformation.

(Innovation, Technology, and Knowledge Management). New York: Springer.

BERR, BCS, e-Skills UK, & Intellect. (2008). Women in IT Scorecard.

A definitive up to date evidence base for data and commentary on women in IT employment and education. Extras de pe site-ul Arhivelor Naționale ale Regatului Unit: http://webarchive.nationalarchives.gov. uk/20100421065100/e-skills.com/research-and-policy/2535 Britain Works Program: http://www.microsoft.com/uk/britainworks/britainworks.aspx Cattaneo, G., Husing, T., Kolding, Korte, W.B., & M., Lifonti, R. (2009).

Monitoring e-Skills demand and supply in Europe. Current situation, scenarios, and future development forecasts until 2015. Extras de pe site-ul eSkills Monitor, în data de 30 martie 2012: http://www.eskills-monitor.eu/ documents/e-Skills%20Monitor2010_brochure.pdf Cedefop. Skill supply and demand in Europe. Medium Term forecast up to 2020. Extras de pe site-ul Cedefop: http://www.cedefop.europa.eu/ EN/Files/3052_en.pdf

104 Manifestul competenţelor digitale

Autoritatea Daneză pentru Afaceri și Comisia Europeană (2012). European High Level Conference: A Single Digital Market by 2015 - A driver for economic growth and jobs. Extras de pe site-ul Președinției Daneze a Consiliului UE. Sugestia fostului prim-ministru al Finlandei, de a realoca fonduri structurale europene educației în domeniul TIC poate fi consultată în documentele lucrărilor: http://eu2012.dk/en/Meetings/Conferences/ Feb/A-Single-Digital-Market-by-2015 Devillard, S., Desvaux, G., & Baumgartner, P. (2007).

Women Matter. Gender diversity, a corporate performance driver.

McKinsey & Company. Extras de pe site-ul McKinsey & Company DIGITALEUROPE: http://www.digitaleurope.org/ Dolton, P., & Pelkonen, P. (2008) The wage effects of computer use.

Journal of Industrial Relations, 46 (4), 587-630.

EU Women: https://www.facebook.com/euwomen http://linkd.in/euwomen; @EUWomen Comisia Europeană, Direcția Generală pentru Educație și Cultură. (2007).

Competențe cheie pentru educația continuă – Un cadru european. Jurnalul oficial, L 394. Extras de pe site-ul Comisiei Europene: http://ec.europa.eu/ dgs/education_culture/publ/pdf/ll-learning/keycomp_en.pdf Comisia Europeană, Direcția generală pentru Cercetare. (2009). She figures 2009, Statistics and Indicators on Gender Equality in Science.

Extras de pe site-ul Comisiei Europene: http://ec.europa.eu/research/ science-society/document_library/pdf_06/she_figures_2009_en.pdf Comisia Europeană. Demography Report 2008: Meeting Social Needs in an Ageing Society. Brussels: SEC (2008) 2911. Extras de pe site-ul Comisiei Europene: http://ec.europa.eu/social/ BlobServlet?docId=709&langId=en Comisia Europeană. Direcția Generală pentru Ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune. (2012). European Vacancy Monitor.

(Numărul 5/ianuarie 2012). Extras de pe site-ul Comisiei Europene: http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=7314&langId=en

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

105

Comisia Europeană. Direcția Generală pentru Ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune. (2011). Employment and Social Developments in Europe 2011. Extras de pe site-ul Comisiei Europene: http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=7294&langId=en Comisia Europeană. Direcția Generală pentru Ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune. Inițiativa „Competențe noi pentru locuri de muncă noi”. Extras de pe site-ul Comisiei Europene: http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=568 Săptămâna europeană a competențelor digitale: http://eskills-week.ec.europa.eu European Foundation for Management Development (EFMD): http://efmd.org/ European Institute of Innovation & Technology (EIT). EIT ICT Labs -Knowledge and Innovation Communities (KICs): http://eit.ictlabs.eu/ European Learning Industry Group (ELIG): http://elig.org/ Parlamentul European și Consiliul. (2004). Decizia nr. 2241/2004/ ec a Parlamentului European și a Consiliului, din 15 decembrie 2004, cu privire la un cadru comunitar unic pentru transparența calificărilor și competențelor (Europass). Jurnalul oficial, L 390/6Parlamentul European și Consiliul. (2006). Recomandarea 2006/962/ EC a Parlamentului European și a Consiliului, din 18 decembrie 2006, cu privire la competențele cheie pentru educație continuă. Jurnalul oficial, L 394. Extras de pe site-ul EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu/ LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32006H0962:EN:NOT European Schoolnet (EUN): http://www.eun.org Eurostat (2012). Ratele șomajului în UE-27, ZA-17, SUA și Japonia, Ajustate sezonier, ianuarie 2000 - ianuarie 2012. Extras de pe site-ul Eurostat: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/ index.php?title=File:Unemployment_rates_EU-27,_EA-17,_US_ and_Japan,_seasonally_adjusted,_January_2000_-_January_2012.

PNG&fi%20letimestamp=20120301094746

106 Manifestul competenţelor digitale

Eurostat. (2012). Ratele șomajului în rândul tinerilor, UE-27 și ZA -17, ajustate sezonier, ianuarie 2000 - ianuarie 2012. Extras de pe site-ul Eurostat: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index. php?title=File:Youth_unemployment_rates,_EU-27_and_EA-17,_ seasonally_adjusted,_January_2000_-_January_2012.PNG&fi%20 letimestamp=20120301094915 FDM Group. (2011). Dedicated to Women in IT. Extras de pe site-ul FDM Group. http://www.fdmgroup.com/us-about_us-women_in_it Forge, S., Blackman, C., Bohlin, E., & Cave, M. (2009). A Green Knowledge Society. An ICT policy agenda to 2015 for Europe’s future knowledge society. SCF Associates Ltd. Extras de pe site-ul Comisiei Europene: http://ec.europa.eu/information_society/eeurope/i2010/ docs/i2010_high_level_group/green_knowledge_society.pdf Green, J. (2007). Democratizing the Future. Towards a new era of creativity and growth. Philips Design. Extras de pe site-ul Philips Design: http://www.design.philips.com/philips/shared/assets/ Downloadablefile/democratizing-the-future-14324.pdf Hagel, J., Brown, J. S., & Davidson, L.. (2009). Measuring the Forces of Long Term Change: The 2009 Shift Index, Deloitte Center for the Edge.

Extras de pe site-ul Deloitte: http://www.deloitte.com/view/en_EC/ ec/ca2c68c3dc794210VgnVCM200000bb42f00aRCRD.htm Hasebrink, U., Görzig, A., Haddon, L., Kalmus, V., Livingstone, S., & members of the EU Kids Online network. (2011). Modele de risc și securitate online. Analize aprofundate, realizate pe baza studiului online al EU Kids, la care au participat copii de 9 – 16 ani și părinții acestora din 25 de țări europene. Programul „Siguranță pe Internet” al Comisiei Europene. Extras de pe site-ul London School of Economics: http://www2.lse.ac.uk/media@lse/research/EUKidsOnline/D5%20 Patterns%20of%20risk.pdf Hausmann, R., Tyson, L. D. & Zahidi, S. (2011). Global Gender Gap report 2011. World Economic Forum (WEF ). Raport Insight. Extras de pe site-ul WEF: http://www3.weforum.org/docs/WEF_GenderGap_ Report_2011.pdf

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

107

i2010. High Level Group. (2009) Benchmarking Digital Europe. 20112015 a conceptual framework. i2010 Information Space. Innovation & investment in R&D. Inclusion (issue no: 27, October, 2009), 16-19. Extras de pe site-ul Comisiei Europene: http://ec.europa.eu/information_ society/eeurope/i2010/docs/benchmarking/benchmarking_digital_ europe_2011-2015.pdf ITL Research. Innovative Teaching and Learning: http://www.itlresearch.com/ Kolding, M., Robinson, C., & Ahorlu, M. (2009) Post Crisis: e-Skills are needed to Drive Europe’s Innovation Society. ICD White Paper. Extras de pe site-ul Comisiei Europene, în data de 30 martie 2012: http://ec.europa.eu/ enterprise/sectors/ict/files/idc_wp_november_2009_en.pdf Lanvin, B. & Fonstad, N. (2009). Who cares? Who dares? Providing the skills for an innovative and sustainable Europe. Extras de pe site-ul INSEAD, în data de 30 martie 2012: http://www.insead.edu/elab Lanvin, B. & Fonstad, N. (2010). Strengthening e-Skills for Innovation in Europe. Extras de pe site-ul INSEAD, în data de 30 martie 2012: http://www.insead.edu/elab Le Monde. (2005). L’Europe est la dernière utopie réaliste (Europa este ultima utopie realistă), (Interviu cu Mario Vargas Llosa), Paris, 2005.

Livingstone, I., & Hope, A. (2011) Next Gen. Transforming the UK into the world’s leading talent hub for the video games and visual effects industries. Extras de pe site-ul Nesta, în data de 30 martie 2012: http://www.nesta.org.uk/library/documents/NextGenv32.pdf Livingstone, S., & WanMedia, Y. (2011). Literacy and the Communications Act. What has been achieved and what should be done. LSE Media Policy Project: Media policy brief 2. Extras de pe site-ul LSE: http://eprints.lse. ac.uk/38613/1/LSEMPPBrief2.pdf http://blogs.lse.ac.uk/mediapolicyproject/2011/06/13/media-literacy/ Mann, A. (2012). It’s who you meet: why employer contacts at school make a difference to the employment prospects of young adults. Extras de pe site-ul Grupului operativ „Educația și angajatorii”, în data de 30 martie 2012: http://www.educationandemployers.org/media/15052/ its_who_you_meet_final_report.pdf

108 Manifestul competenţelor digitale

McKinsey & Company. (2008). Women Matter. Female leadership, a competitive edge for the future. Extras de pe site-ul McKinsey & Company Molinsky, A., Davenport, D., Iyer, B. & Davidson, C. (2012). Three skills every 21st century manager needs. Harvard Business Review, 90 (1/2), pages 139-143.

Nef consulting. Social Return On Investment (SROI ). Extras de pe siteul Fundației „Noua economie”: http://neweconomics.org/projects/ social-return-investment Renkin, T. (2012). The global race for excellence and skilled labour. Current Issues.Technology and innovation. Extras de site-ul Deutsche Bank/DB Research, în data de 30 martie 2012: http:// www.dbresearch.com/PROD/DBR_INTERNET_EN-PROD/ PROD0000000000285883.pdf?kid=dbr.inter_ghpen.headline ROSE – The Relevance of Science Education. Extras de pe site-ul Universității Olso: http://www.uv.uio.no/ils/english/research/ projects/rose/ Schiebinger, L. & Schraudner, M. (2011). Interdisciplinary Approaches to Achieving Gendered Innovations in Science, Medicine and Engineering.

Interdisciplinary Science Reviews, 36 (2), 154-67. Extras de pe site-ul Universități Stanford: http://genderedinnovations.stanford.edu/ISR_07_ Schiebinger.pdf The Budapest IWD Centenary Declaration 2011 în sprijinul unui plan de acțiune al Agendei Digitale, plan circumscris problematicii de gen. Conferința de nivel înalt „Femeile în știință, inovare și tehnologie, în epoca digitală”, organizată de Direcția Generală pentru Societatea informațională și media a Comisiei Europene și Președinția maghiară a UE. Extras de pe http://www.asszisztencia.hu/ntit/index.php?menu=9 The Economist Intelligence Unit 2008. (2008). How technology sectors grow - Benchmarking IT industry competitiveness 2008. Raport, septembrie 2008

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

109

Lucrare redactată de European Schoolnet şi DIGITALEUROPE în cadrul „Săptămânii europene a competenţelor digitale”.

Campania „Săptămâna competenţelor digitale” este o iniţiativă a Comisiei Europene şi este finanţată în cadrul programuluicadru „Competitivitate şi inovaţie”, ce urmăreşte să stimuleze competitivitatea întreprinderilor europene.

Editor European Schoolnet (EUN Partnership AISBL), Rue de Trèves 61, Bruxelles, 1040, Belgia Redactori Caroline Bergaud, Natalia Kurop, Alexa Joyce şi Colleen Wood Design, tehnoredactare computerizată şi tipar Josworld, Belgia şi Hofi Studio, Cehia Coordonare traduceri Danosh Nasrollahi

110 Manifestul competenţelor digitale

Colaboratori Pilar del Castillo Vera Martin Curley Eva Fabry Michael Gorriz Peter Hagedoorn Edit Herczog John Higgins CBE Alexa Joyce Werner Korte Bruno Lanvin Andrea Parola Richard Straub Don Tapscott John Vassallo ISBN 9789490477301 - EAN: 9789490477301 Tiraj 14.000

Publicată în iunie 2012. Opiniile exprimate în această publicaţie aparţin autorilor şi nu le reflectă în mod obligatoriu pe cele ale European Schoolnet, DIGITALEUROPE, Asociaţiei Europene a Competenţelor Digitale sau ale Comisiei Europene. Lucrarea a fost publicată cu respectarea clauzelor din licenţa Creative Commons Attribution 3.0 Unported (http://creativecommons.org/licenses/by/3.0/).

111

MANIFESTUL COMPETENŢELOR DIGITALE Atât în Europa, cât şi pe mapamond, economia bazată pe industrie şi multe dintre instituţiile asociate cu aceasta încep să se dezintegreze. În paralel însă, se prefigurează iniţiative şi industrii noi şi o nouă civilizaţie. Din această cauză, Europa se află la răscruce, confruntându-se cu o discrepanţă tot mai mare între necesarul de competenţe pentru transformarea digitală şi nivelul de competenţe, cunoştinţe şi abilităţi al forţei de muncă.

Pentru a putea valorifica potenţialul revoluţiei digitale şi a ţine pasul cu concurenţa globală, Europa trebuie să ia măsuri urgente pentru formarea unei forţe de muncă competente digital. Graţie eforturilor conjugate ale industriei, educaţiei şi autorităţilor, vor putea fi implementate măsuri de succes pe termen lung, măsuri care să asigure locuri de muncă, competitivitate şi creştere economică.

Acest manifest reprezintă un indicator al direcţiei de urmat, având la bază o întreagă galerie de perspective. Lucrarea constituie o lectură obligatorie pentru toţi cei interesaţi de achiziţia, formarea şi păstrarea specialiştilor competenţi digital în secolul 21.

„Deficitul de competenţe digitale este o problemă de amploare.

Actualmente, piaţa muncii are un caracter global şi, date fiind modele de afaceri interconectate, cei care lucrează cu informaţii se confruntă cu o concurenţă în timp real. Muncitorii şi directorii trebuie să înveţe, să se adapteze şi să lucreze aşa cum n-au mai făcut-o niciodată.”

Don Tapscott

Don Tapscott se numără printre autorităţile mondiale în domeniul

inovaţiei, media şi al impactului economic şi social al tehnologiei, consiliind lideri politici şi de afaceri din întreaga lume. Don este autorul a 14 volume de succes despre rolul tehnologiei în afaceri şi societate. Cea mai recentă lucrare (scrisă în colaborare cu Anthony D. Williamns), Macrowikinomics, a fost catalogată de The Economist drept o „poveste schumpeteriană de distrugere creativă”, iar Huffington Post a numit-o „nimic altceva decât un plan de joc pentru a salva o lume defectă.” Actualmente, Don coordonează o analiză asupra noilor modele de guvernanţă şi soluţionare a problemelor globale.