Eu vreau sa fac o ferma by EuroVeterinarian Community

C a r t i l e Ve t e r i n a r u l u i

EU VREAU SA FAC O FERMA WR ITE DR. R: IUL Iasi IAN V IE , Ro man RU ia

iulie 2009

www.veterinarul.ro

TEL (+4) EPHO N 072 9 70 E 420 F 1 (+ ACSIM 4) 0 332 ILE 819 688

page1

Ferma de vaci

Capitolul.I.

Fermele de vaci

1.1.

Rase de taurine

Rase pentru lapte

Rasa Frizã Este cea mai importantã rasã de lapte si cea mai rãspânditã. Se preteazã atât sitemului intensiv cât si semiintensiv. Este rãspânditã în toatã lumea sub douã tipuri a) Tipul AMERICAN cu talia de 133-137 cm, greutatea de 500-550 Kg. Capul este alungit, pielea de pe cele douã fete laterale formeazã cute, gâtul este bine prins de trunchi, salba este dezvoltata. Crupa este lunga, larga la solduride forma patrata, abdomenul este dezvoltat, privit din profil are forma de trapez cu baza mare orientata posterior, ugerul are o forma patrata sau globuloasa, mameloanele au o forma cilindro-conica si se preteaza foarte bine mulsului mecanic. Culoarea este baltata alb cu negru sau negru cu alb. Productia de lapte realizata de efectivele supuse controlului 6500 Kg cu 3,7 3,8 % grasime cu unele recorduri de 10000 Kg pentru o lactatie normala. Este pretentioasa la conditiile de hranire - necesita multe nutreturi combinate in ratie. Randamentul la sacrificare este de 50%.

page1

Ferma de vaci

b) Tipul EUROPEAN are talia de 129-133 cm si greutatea de 550-600 Kg. Insusirile morfologice sunt aceleasi la ca tipul american. Productia de lapte este de 6000 Kg cu 3,8% grasime. Are aptitudini mai bune pentru productia de carne, randamentul la sacrificare fiind de 55%. Poarta diferite denumiri in functie de tara: HOLSTEIN FRIZA, OSTFRIZA, BALTATA CU NEGRU etc.

Rasa Jersey S-a format in insula cu acelasi nume, mai poarta denumirea de rasa de unt. Talia este de 1,22 - 1,25 cm iar greutatea este de 400-450 Kg, culoarea este caprui, insusirile morfologice sunt asemanatoare cu ale rasei FRIZA. Privit din profil trunchiul este un trapez, productia de lapte este de 4000-4500 Kg cu 5,5 - 6,5 % grasime. Randamentul la sacrificare este mic 45 - 48%. Se creste in Anglia, iar in lume se creste mai putin in rasa pura. Taurii se folosesc la incrucisari de infuzie cu rasele de lapte.

Rasa Rosie Daneza Talia este de 133-135 cm, greutatea este de 500-550 Kg pentru tipul de lapte si 600-650 Kg pentru tipul de laptecarne. Culoarea este rosie uniforma, productia de lapte 6000 Kg pe lactatie normala, cu 3,8% grasime. Este sensibila la leucoza.

Rasele lapte autohtone

Sura de stepa Rasa arhaica romaneasca, cu o productie slaba de lapte, care variaza intre 1000-1200 litri anual. Din cauza productiei scazute de lapte si carne si prin faptul ca intra in calduri la o varsta mai mare decat celalalte rase, rasa Sura de stepa nu mai figureaza in planurile de crestere. Astfel s-a stabilit ca aceasta rasa locala sa fie incrucisata cu reproducatori din rasele Bruna si Friza.

Vaca de munte (Mocanita): cu o productie de lapte pe lactatie, 1200-1500l. A fost incrucisata cu tauri din rasa Bruna.

Rasa baltata cu negru romaneasca, a fost importata

din

vestul

Europei

(Danemarca,

page1

Ferma de vaci

Olanda, Germania), obtinuta in ultimii 20-25 ani prin absortie cu rasele locale sau ameliorate (Simmental, Bruna). Este crescuta in Muntenia, Moldova si Ardeal. Vaca are o greutate de 550-600 kg, iar taurul 900 kg. Viteii la nastere cantaresc 25-30 kg. Asigura o productie de lapte anual de 4000-5000 l cu un procent de grasime de 3,8-4. este o rasa mixta, dar,ca si Baltata romaneasca, se preteaza bine la ingrasare.

Rasa Rosie dobrogeana, s-a format la inceput prin incrucisarile intre rasa Sura de stepa si rasele: Rosie de stepa, Angler si Rosie poloneza, iar ulterior cu rasele: Rosie daneza, Rosie estoniana si Rosie bruna letona. Productia de lapte la aceasta rasa variaza anual intre 2700-3000 l/an. Productia de carne este scazuta. Motivat de faptul ca are o greutate corporala mica (380-450 kg), iar prima fatare se face cu intarziere (30-32 luni) fata de normal. Nu se mai creste ca rasa curata, fiind in actiunea de ameliorare cu rasele Friza si Charolaise.

Rase mixte

Rasa baltata romanesca, s-a format la inceput in Ardeal, Banat si Bucovina, in jurul anilor 1860, avand la baza rasa Sura de Stepa prin absortia cu rasa Simmental importata din tarile vest europene. In prezent aceasta rasa este raspandita in Banat, Bucovina, Ardeal si in judetul Botosani. Animalele au culoare baltat alb cu galben de diferite nuante, capul fiind de regula alb ca si piciorele, de la genunchi si jarete in jos. Greutatea vacilor variaza intre 550700 kg, a taurilor intre 840-920 kg, iar a viteilor la fatare intre 38-40 kg. Este o rasa de la care se obtine pe parcursul unui an, o productie de lapte de 3000-3500 l, in conditii de furajare normala, cu 3,8 % grasime. De asemenea, este recunoscuta si ca o rasa buna producatoare de carne. Pentru imbunatatirea acestei rase se folosesc tauri din rasa Simmental.

Rasa Bruna de Maramures - s-a format in Romania in judetul Maramures, prin incrucisari dirijate sau ale raselor locale Sura de stepa si vaca de munte Mocanita cu rasa Schwyz. Aria de raspandire este in zona de deal- munte, in nordul Ardealului, in nordul Moldovei si Olteniei in intregime. Animalele au culoare bruna –cenusie. Greutatea corporala a vacii este intre 350-550 kg, iar a taurilor intre 700-850 kg. Este rezistenta, valorifica bine furajele, cu oproductie medie anuala de 3000-3500 l lapte, cu 3,7 % grasime. Aceasta rasa se amelioreaza prin selectie si incrucisari cu Schwyz.

Rasa Pinzgau S-a format in Austria. Este putin pretentioasa. Culoarea este visinie cu un desen caracteristic (prezinta o zona de culoare alba care creste progresiv de la greban catre crupa, crupa fiind de culoare alba ca si partea interna a membrului posterior si partea interna a abdomenului, dr. Iulian Vieru, Iasi, Romania | copyright © Veterinarul.ro | www.veterinarul.ro

page1

Ferma de vaci

formand inele deasupra articulatiei genunchiului si jaretului). productia de lapte este de 2500-3000 kg cu 3,8% grasime. Se preteaza sistemului semiintensiv de ingrasare, randamentul la sacrificare fiind de 58%. A participat ca forma paterna la formarea rasei Pinzgau de Transilvania.

Rasa Pinzgau de transilvania In prezent se creste in Carpatii de Nord, muntii Apuseni, sudul Ardealului si, mai putin in N-E judetul Caras Severin. Vacile au greutate in jur de 400 kg, in zona de munte si 500 kg, in zona de podis, iar taurii 650-700 kg. Productia de lapte medie este de 2000-2500 l cu 3,8 % grasime. Viteii au la nastere 30-35 kg. Culoarea este rosie castanie cu o dunga alba care porneste de la greaban, pe linia superioara a corpului, latindu-se pe spinare, sale, crupa, coboara cuprinzand coada – perineul, ugerul abdomenul si capul pieptului, formand inele albe in regiunea superioara a membrelor. In perspectiva, se va absorbi cu rasa Baltata romaneasca si Bruna.

Rasa Schwyz Culoarea este bruna, mucoasele pigmentate, in jurul botului prezinta un inel de culoare alba, parul din urechi are o nuanta mai deschisa. Productia de lapte este de 400 Kg cu 3,6-3,7 % grasime. A participat ca forma paterna la formarea rasei Bruna de Maramures.

Rasa Simental Rasa de origine elvetiana ce s-a format pe valea raului cu acelasi nume. Culoarea este baltata alb cu galben. Capul este mare, productia piloasa din regiunea fruntii dezvoltata, trunchiul este lung , larg si adanc, privit din profil are forma de dreptunghi. Exista mai multe tipuri: Austriac, cu aptitudini mai bune pentru carne- realizand sporuri de 1,2 Kg, randamentul la sacrificare fiind de 58-60%.Tineretul mascul ingrasat in sistemul intensiv sacrificat la 12-14 luni realizeaza greutati de medii de 350-360 Kg. Productia de lapte este de 3500 Kg. cu 3,8% grasime. Ugerul nu se preteaza mulsului mecanic datorita mameloanelor groase si lungi. Rasa a participat ca forma paterna la formarea rasei Baltata romaneasca.

Rase pentru carne

Rasa Hereford Greutatea vacilor este de 650-700 Kg, a taurilor este de 750-800 Kg. Culoarea este baltata, predominand cea de culoare visinie cu un desen de culoare alba ce porneste de la greban si creste catre extremitatile membrelor si varful cozii. Se preteaza sistemului intensiv si semiintensiv de ingrasare. Greutatea optima este de 360-380 Kg la tineret.

page1

Ferma de vaci

Rasa Santa Gertruda S-a format in Statele Unite in urma incrucisarii raselor locale cu tauri din rasa Shorton peste care americanii au introdus in prima generatie Zebu de tip Brabma (sau boul cu cocoasa). Greutatea este de 650-700 Kg la vaci iar la tauri ajunge la 850-900 Kg. Culoarea este rosie uniforma si prezinta coarne. Randamentul la sacrificare este 62-64%.

RASA CHAROLAISE Originara din Franta, Rasa Charolaise reprezinta rasa de carne numarul 1 din Europa. Aceasta rasa reprezinta jumatate din efectivele de vaci de carne din Franta si un sfert din Europa. Aceasta rasa este exclusiv o rasa de carne, carne ce se caracterizeaza prin gust deosebit si o mare cantitate. De asemenea, costurile de productie sunt foarte reduse. Vacile adulte ajung la o greutate de 700 – 1100 Kg iar taurii la 1000 – 1650 Kg. La doar 7 luni, viteii cantaresc : 275-320 kg femele si 310-360 kg masculii. Fata de alte rase, Charolaise prezinta o crestere zilnica superioara iar carnea nu este excesiv de grasa (10% grasime fata de 15-30% la celelalte rase).

RASA BLANC BELGE Rasa Blanc Belge este cea mai cunoscuta bovina pentru carne din Belgia. Astazi, rasa este raspandita in 40 de tari din Europa, SUA, Africa de Sud, Australia, Noua Zeelanda, etc... In sistem de crestere intensiv, prima fatare are loc la 25 de luni iar sacrificarea se face la 14 – 16 luni, cand se ajunge la o greutate de 600 kg, bovinele crescand zilnic cu 1,4 kg.

page1

Ferma de vaci

RASA PIEMONTEZA Avand o talie medie, Rasa Piemonteza este cea mai apreciata rasa de carne din Italia. Sacrificarea se face la varsta de 15 – 18 luni, greutatea fiind de 500 – 600 Kg.

RASA SANTA GERTRUDE Peste ocean, respectiv in Texas – SUA, cea mai cautata rasa pentru carne este Santa Gertrude, rasa obtinuta prin incrucisari intre rasele locale si tauri din rasa Shorton. Este o rasa rezistenta la conditii aride dar si la boli parazitare. Ea poate ajunge la o greutate de 650 – 700 Kg la vaci si de 850 – 900 kg in cazul taurilor.

page1

Ferma de vaci 1.2.

Cerinte de igiena la amplasarea fermelor

Amplasarea unitatilor zootehnice se stabileste pe baza: Studiile social-economice au în vedere amplasarea pe terenuri slab productive sau neproductive, în zonele preorasenesti, a unitatilor producatoare de lapte, carne si oua si a celorlalte tipuri în zonele rurale; existenta cailor de comunicatie, a resurselor de furaje, apa potabila si energie pentru asigurarea unei eficiente maxime a investitiilor si folosirea rationala a fortei de munca. Studiile edilitare au în vedere amplasarea unitatilor zootehnice, în functie de planurile de sistematizare si perspectivele de dezvoltare ale localitatilor rurale si urbane, dupa caz, pentru reducerea pretului de cost a investitiilor, prin construirea si folosirea în comun a unor unitati, precum si evitarea dezafectarii lor. Studiile sanitare au în vedere alegerea amplasamentului de asemenea maniera încât sa evite sau sa limiteze poluarea mediului la nivelul limitelor sanitare si, prin aceasta, riscul de îmbolnaviri, zoonoze si disconfort. Studiile sanitar-veterinare au în vedere necesitatea prevenirii contaminarii efectivelor din viitoarea investitie, dar si a difuzarii de boli din aceasta. De asemenea, se are în vedere asigurarea parametrilor de microclimat, dar si a altor cerinte de igiena. În aceste conditii amplasamentul ales trebuie sa raspunda urmatoarelor deziderate: • • • •

• •

sa fie suficient de mare, pentru a permite desfasurarea în bune conditii a tuturor activitatilor aferente unitatilor zootehnice, conform tehnologiilor concepute; sa aiba o panta lina, uniforma, de 1-3%, cu expunere spre sud, sud-est si sud-vest, pentru a asigura o buna expunere la soare si o colectarer eficienta a precipitatiilor; sa fie sub nivelul localitatilor învecinate, pentru a se evita scurgerile de apa si a dejectiilor spre acestea; sa nu fie inundabil, întelegând prin aceasta ca punctul cel mai decliv al amplasamentului trebuie sa depaseasca cu minimum 0,5 m nivelul maxim posibil al apelor curgatoare din zona, iar coeficientul de risc nu trebuie sa fie mai mare de 1% pentru complexe si de 2% pentru ferme; sa fie stabil, având solul cu permiabilitate mare, capacitate de retinere a apei si capilaritate reduse; sa aiba nivelul apei freatice la minimum 1,5 m adâncime (se determina prin studii hifrologice si pedologice);

page1

Ferma de vaci • • • • • • • • •

sa fie salubru, liber de germeni anaerobi, elemente parazitare (se face prin studiile biologice ale solului); sa nu fie asezate în vaii strâmpte, neînsorite, umede, cu ceata persistenta sau în apropierea apelor statatoare, favorabile dezvoltarii insectelor hematofage; sa fie protejat de vânturile dominante reci si de înzapeziri, în care sens se aleg pantele opuse ale acestora; sa fie astfel localizat încât vântul dominant sa nu antreneze gazele odorante spre localitatile limitrofe; sa aiba în apropiere terenuri pentru pasuni si culturi furajere; sa beneficieze de surse de apa potabila si de energie electrica (dar fara ca ferma sa fie traversata de retele de înalta tensiune); sa aiba în apropiere statii de transformare a energiei electrice si cai de comunicare (dar nu mai aproape de 22 m sosele nationale, 20 m sosele judetene si 18 n drumuri comunale); sa fie la distante asiguratoare de sursele de poluare organizate permanente (combinate chimice, metalurgice, termocentrale). Este interzis ca unitatile zootehnice sa fie traversate de drumuri publice, conducte de gaze sau de canalizare publica.

La amplasarea unitatilor zootehnice se va avea în vedere si asigurarea zonelor de protectie sanitara , pentru prevenirea poluarii mediului ambiant al localitatilor învecinate. Pentru realizarea acestui deziderat trebuie asigurate distantele minime dintre unitatile zootehnice si centrele populate, care conform actelor normative (ordinul MS nr. 981/1994) sunt de: 5001000 m pentru unitatile de crestere si îngrasare a porcinelor, în functie de marime (sunt puternic odorante); 300-500 m pentru unitatile de crestere si exploatarea bovinelor (300 m pentru unitatile sub 500 bine si 500 m pentru unitatile cu efective mai mari de 500 bovine); 500 m pentru unitatile de crestere si exploatare a ovinelor. Zonele de protectie sanitar-veterinara , oficializate prin ordinul MAIA nr. 76/1979, au drept scop asigurarea izolarii în spatiu a unitatilor zootehnice, pentru prevenirea difuzarii sau contaminarii de/cu boli transmisibile la/din alte localitati si evitarea poluarii centrelor populate limitrofe. Pentru realizarea acestui deziderat s-au stabilit distantele minime necesare între unitatile zootehnice. Acestea sunt de 200-500 m între unitatile zootehnice de profiluri diferite, în sistem de crestere intensiv, cu exceptia distantei dintre unitatile cu animale de blana si celelalte unitati zootehnice, care au fost stabilite la 100-200 m.

page1

Ferma de vaci

1.3.

Programul de lucru in ferma

Programul de lucru, în orice domeniu de activitate, inclusiv în fermele de animale, trebuie sa se refere la: • • •

activitatile ce se desfasoară; durata acestor activitati; succesiunea lor.

De aceea în cazul fermelor de vaci de lapte, indiferent de dimensiunea lor, programul de lucru trebuie stabilit astfel încât activitatile, durata si succesiunea lor sa fie în concordanta cu cerintele biologice ale animalelor ce se exploateaza, favorizând mentinerea reflexelor condintionate. În plus, datorita specificului activitatii în fermele de vaci de lapte, pe lânga confortul biologic al animalelor, programul de lucru trebuie sa vizeze si posibilitatile concrete de executie a lucrarilor. Activitatile ce trebuie desfasurate într-o ferma de vaci de lapte, indiferent de dimensiunea ei, se stabilesc pornind de la fluxul tehnologic care la rândul sau, se stabileste pornind de la cerintele biologice ale animalelor si de la scopul urmarit în exploatare. Sunt vizate în primul rând cerintele nutritionale, confortul biologic, particularitatile reproductiei etc., iar în al doilea rând sunt vizate cerintele biologice privind secretia si ejectia laptelui si cerintele de calitate ale laptelui proaspat muls. Datorita faptului ca laptele este un produs organic perisabil, fluxul tehnologic va trebui astfel stabilit încât, mulsul, colectarea, depozitarea si livrarea laptelui sa se poata face fara a fi depreciata calitatea sa. În stabilirea programului de lucru trebuie avut în vedere ca, pe parcursul a 24 ore, o vaca trebuie sa ingere cca 0,8 kg SU pentru un litru de lapte produs, ca trebuie mulsa de cel putin doua ori la interval de 12 ore între mulsori, ca trebuie sa se odihneasca pentru a favoriza rumegarea, digestia ruminala si secretia laptelui si ca trebuie sa se miste (plimbarea zilnica), pentru a favoriza stimularea proceselor neuro-endocrine. Pentru a putea fi executate în timp util, activitatile cuprinse în programul de lucru trebuie sa se desfasoare între orele 5-11 si 15-20, rezervând intervalele dintre 20-5 si 11-15 pentru repausul fiziologic al animalelor (necesar pentru rumegare, digestia ruminala si secretia laptelui). Programul de lucru trebuie sa înceapa cu curatenia sumara a standului de odihna si a trenului posterior al animalului, dupa care, trebuie sa se urmeze pregatirea pentru mulsul de dimineata. Aceasta se refera la pregatirea ustensilelor de muls (bidoane, galeti si/sau aparatul de muls), care au fost spalate si dezinfectate în seara zilei precedente (imediat dupa mulsul de seara). Cel care executa mulsul vacilor îsi îmbraca echipamentul de protectie sanitara a laptelui rezervat special a fi purtat doar în timpul mulsului, îsi spala mâinile si pregateste cele dr. Iulian Vieru, Iasi, Romania | copyright © Veterinarul.ro | www.veterinarul.ro

page1

Ferma de vaci

necesare igienizarii ugerului (apa calda, prosop pentru fiecare vaca în parte, sau de unica folosinta, vasul de premulgere, solutia dezinfectanta pentru mameloane, tifon curat si uscat pentru strecurarea laptelui etc.). Mulsul fiecarei vaci trebuie sa debuteze cu spalarea si stergerea ugerului, premulgerea si masajul ugerului, masaj ce trebuie urmat de mulsul propriu-zis dupa cel mult un minut, pentru ca acesta sa se poata încadra în timpul de actiune al ocitocinei. Ejectia laptelui nu poate avea loc fara o prealabila simulare a structurilor de tip muscular ale ugeruluide catre ocitocina, iar timpul de actiune al acesteia este de 6-10 minute. Absenta acestui hormon în sângele ce iriga glanda mamara, face ca celulele mioepiteliale sa nu se contracte si sa nu aiba loc ejectia laptelui. Daca vidarea ugerului nu are loc complet, apare riscul ca laptele rezidual sa devina mediu de cultura pentru microorganismele ce invadeaza ugerul pe cale ascendenta (prin sfincterul mamelonar). În plus, o mulgere incopleta mentine o presiune intramamara marita, care limiteaza secretia ulterioara a laptelui. Mulgerea mai multor vaci trebuie sa aiba loc în aceeasi ordine si la aceeasi ora, pentru a favoriza mentinerea reflexelor conditionate. În timpul mulsului nu trebuie efectuate alte activitati, si în primul rând, nu trebuie administrate furaje fibroase, care maresc nivelul de pulberi din adapost si furaje însilozate, care emana mirosuri, pentru a nu se deprecia calitatea laptelui proaspat muls. Trebuie evitati factorii de stres de orice natura (zgomote, bruscari si loviri ale animalelor etc.), deoarece acestea au efect inhibitor asupra ejectiei laptelui. Dupa muls, laptele se introduce în bidoanele de muls dupa o prealabila strecurare, bidoane ce trebuie acoperite cu capace si scoase din adapost, pentru a evita contactul cu germenii, praful si mirosurile din adapost, urmând ca dupa aceea sa fie racit. Cu cât timpul de scadere a temperaturii laptelui, de la 37 grade Celsius la cca 5 grade Celsius este mai scurt, cu atât creste sansa de a obtine un lapte cu o încarcatura bacteriana mai scazuta (numar redus de germeni). Dupa scoaterea laptelui din adapost se administreaza primul sortiment de furaj prevazut în ratia zilnica. Este de preferat ca acesta sa fie fân de foarte buna calitate (sa aiba consumabilitate mare) pentru a permite ca, în scurt timp sa poata fi administrate concentratele. Referitor la acestea, trebuie mentionat ca, alegerea tipului de concentrate este conditionata de tipul de furaj de volum, pentru a realiza raportul energo-proteic al ratiei. În cazul furajelor de volum proteice (lucerna sau trifoi sub forma de masa verde, fân sau sub forma însilozata) sunt indicate concentratele energetice (cereale) iar în cazul furajelor de volum energetice (graminee: porumb, iarba de Sudan, pajiste naturala sub forma de masa verde, uscata sau însilozata) sunt indicate concentratele proteice (tarâte de grâu, sroturi etc.). Când sunt utilizate concentratele energetice (cereale bogate în amidon usor fermentabil) acestea trebuie administrate în mod fractionat, în mai multe reprize, de preferinta nu mai mult de 2 kg la o administrare. Cantitatea zilnica de concentrate trebuie stabilita în functie de productia zilnica de lapte (circa 100-250 g/litru în cazul productiilor medii si circa 300-400 g/litru în cazul productiilor mari), dar trebuie avut în vedere sa nu depaseasca 50% din substanta uscata a ratiei. În cazul vacilor cu productii medii de lapte (pâna la 2 l/zi) raportul optim este de 40% concentrate/60% furaje de volum (exprimata în SU). Este indicata o oarecare alternanta între concentrate si fibroase pentru a favoriza digestia ruminala. Urmeaza igienizarea ustensilelor de muls. Aceasta începe cu o prespalare cu apa la 40 grade Celsius, pentru a evita arderea depunerilor de natura proteica, care este urmata de spalarea

page1

Ferma de vaci

propriu-zisa cu apa la 80-85 grade Celsius si care se încheie cu o clatire cu apa rece. Alegerea detergentului se va face în functie de natura depunerilor. Pentru îndepartarea depunerilor de grasime si proteine sunt recomandati detergentii alcalini , iar pentru îndepartarea depunerilor minerale (în special de calciu) sunt recomandati detergenii acizi . Acesti detergenti nu trebuie utilizati simultan pentru ca se neutralizeaza reciproc. Ei vor fi utilizati alternativ iar frecventa utilizarii detergentilor acizi va fi stabilita la nivelul depunerilor de calciu pe bidoane, nivel dependent de duritatea apei folosite. Este bine ca aceste activitati sa fie executate pâna în jurul orei 8, când animalele trebuie scoase fie în padoc, unde sa primeasca cca 50% din furajul de volum si unde sa realizeze miscarea zilnica necesara, fie la pasune. Atât în padoc cât si pe pasune vacile de lapte trebuie sa aiba asigurata o sursa de apa potabila, curata si rece care sa permita adaparea la discretie si sa aiba asigurata umbra necesara unei odihne corespunzatoare. Tot aici animalele trebuie urmarite pentru depistarea caldurilor. Trebuie mentionat faptul ca, momentul optim de depistare a vacilor în calduri este acela când restul animalelor se odihnesc (în timpul prânzului si în timpul noptii). Însamântarea sau monta trebuie executate dupa 12 ore de la depistarea animalelor în calduri astfel: vacile depistate dimineata vor trebui însamântate dupa amiaza, iar cele depistate dupa amiaza vor trebui însamântate în dimineata zilei urmatoare. Dupa scoaterea animalelor din adapost trebuie efectuata curatenia, care consta în evacuarea dejectiilor si a tuturor resturilor de natura organica ce pot constitui mediu nutritiv pentru microorganismele ce populeaza în mod obisnuit mediul înconjurator. În timpul ce urmeaza trebuie executate activitatile de aprovizionare cu materii si materiale (furaje etc.), tratamente, diferite actiuni zootehnice (lotizari, înmatriculari, cântariri etc.) si altele în functie de necesitati. Dupa furajare animalele trebuie sa se odihneasca într-un loc curat, uscat, racoros, lipsit de insecte si de zgomote. În cazul vacilor aflate în debutul lactatiei si care au productii de lapte de peste 40 litri/zi se poate practica o a treia mulsoare (la prânz) acolo unde este posibil. Însa, datorita dificultatilor de ordin organizatoric pe care le genereaza a treia mulsoare, se poate renunta la ea cu conditia ca, mulgerea realizata în 2 reprize (dimineata si seara) sa permita vidarea totala si rapida a glandei mamare si sa stimuleze secretia laptelui. A doua mulsoare trebuie executata la un interval de 12 ore fata de prima. Înainte de pregatirea pentru muls animalele trebuie introduse în adapost, unde primesc borhot de bere si/sau concentrate. Operatiunile legate de pregatirea pentru muls, mulsul propriu-zis, colectarea laptelui, spalarea si dezinfectarea ustensilelor de muls sunt aceleasi si se decurg în aceeasi ordine. În cazul vacilor care au fost la pasunat, dupa muls se poate administra un supliment de hrana (masa verde sau fân). Cele care au fost furajate la padoc li se administreaza a doua jumatate din furajul de volum prevazut de ratia furajera. Este indicat ca, pe timp de noapte vacile sa stea tot în padoc urmând a fi introduse în adapost a doua zi dimineata, în vederea pregatirii pentru muls. Acest procedeu trebuie aplicat atât cât permit conditiile meteorologice. Pe timp de iarna vacile ramân în adapost dupa mulsul de

page1

Ferma de vaci

seara, iar scoaterea în padoc pe timp de zi poate fi anulata doar în zilele în care conditiile meteorologice sunt potrivnice. Fermele mici si mijlocii se diferentiaza de cele mari prin numarul de animale supuse exploatarilor si prin forma de proprietate. Avantajul lor consta în faptul ca volumul de lucrari este mai redus si ca poate creste gradul de exactitate în executia activitatilor, ceea ce permite o îmbunatatire a îngrijirii si o marire a rentabilitatii exploatarii.

page1

Ferma de vaci 1.4.

Pregatirea pentru iarna

Adapostul reprezinta un mediu artificial, creat de om, în calea efectelor daunatoare ale unor factori naturali asupra sanatatii si productiei animalelor. Un adapost corect realizat reduce în sezonul rece pierderile de caldura ale animalelor si în sezonul cald împiedica fluxul de caldura spre animale, mentinându-se o buna stare de sanatate a acestora si o productie corelata cu potentialul lor genetic. Fermierul este interesat sa aiba în ferma un adapost care sa realizeze un confort tehnologic optim pentru activitatile comportamentele specifice animalelor cazate, pentru realizarea de performante productive si în final, performante economice. În fermele familiale, care exista sau care încep sa apara, adapostul de animale este locul de stabulatie laolalta al animalelor indiferent de categoria de vârsta si de starea fiziologica. Productia eficienta, pe care o doreste fiecare fermier, este rezultatul îmbinarii corecte a calitatii mediului dintr-un adapost cu cerintele fiziologice ale animalelor cazate. Complexul de factori fizici (temperatura, umiditatea, luminozitatea, curentii de aer), chimici si biochimici în relatie cu existenta animalelor în adapostul încalzit numai biologic (prin cedare de catre animal a caldurii metabolice libere) pe timp de iarna, formeaza microclimatul din adapost. Problema pregatirii adapostului pentru iarna se pune eficient numai atunci când adapostul este corect proiectat si realizat. Într-un adapost bine realizat nu trebuie sa se întâlneasca laolalta, pe timp rece, umiditate, curenti reci de aer si temperatura scazuta, cu încarcatura, peste limite, de gaze nocive, pulberi, microorganisme etc. Pregatirea unui astfel de adapost pentru iarna este reprezentata de: • • • • •

remedierea, dupa caz, a elementelor de constructie exterioare si interioare deteriorate (trotuare, alei de acces, ziduri, geamuri, tâmplarii, învelitori, tavane, jgheaburi, burlane, tencuieli, pardoseli); împrosptari de finisare (chituri, vopsitorii); igienizari de spatii (curatat paianjeni, varuit, spalat suprafete vitrate); control si remedieri, la toate verigile tehnologice (muls, furajare, evacuare dejectii, adapare, ventilatie); curatarea si remedierea pardoselilor din padocurile adiacente adaposturilor pentru a putea fi folosite iarna, în zilele însorite, cu temperaturi pozitive, când se recomanda scoaterea animalelor în aer liber pentru mentinerea sanatatii si capacitatii de reproductie. dr. Iulian Vieru, Iasi, Romania | copyright © Veterinarul.ro | www.veterinarul.ro

page1

Ferma de vaci

1.5.

Factori de risc in conditii de iarna

Sezonul rece, prin caracteristicile sate (temperaturi scazute, ploi, ninsori, înghet, vânturi puternice), solicita capacitatea de adaptare a organismului cu implicatii asupra functiilor vitale si asupra productiei. Epidemiologia moderna a creat conceptul de „factor de risc” pentru acei parametrii negativi care actioneaza constant într-un interval de timp realizeaza un cumul care poate conduce la perturbarea starii de sanatate. Actiunea acestor factori este mai intensa în anotimpul rece. Daca interventia crescatorului nu conduce la crearea unor parametri optimi, de confort, pentru animale, consecintele vor fi grave: • • • •

nerealizarea indicatorilor de productie; pierderi la tineret; ineficienta interventiilor profilactice si curative; aparitia bolilor determinate de fungi si microorganisme conditionate patogen.

În tara noastra, o mare parte din factorii de risc actioneaza în perioada rece a anului (temperaturi de –10, -20ºC) si, de aceea, interventia crescatorilor este foarte importanta. Temperatura – are o mare importanta în perioada de iarna. Un rol deosebit pentru mentinerea unor valori optime ale acestui parametru îl are capacitatea izolanta a peretilor si acoperisului. Schimbarile bruste de temperatura influenteaza negativ digestibilitatea furajelor si favorizeaza aparitia bolilor respiratorii. Frigul din adaposturi influenteaza negativ desfasurarea reproductiei, productiei si realizarea sporului mediu zilnic la tineret, la toate speciile de animale. Umiditatea – reprezinta cantitatea de vapori de apa existenta în atmosfera adapostului. Aerul foarte uscat produce uscarea mucoaselor si diminuarea rezistentei organismului la actiunea unor agenti patogeni. De asemenea, umiditatea ridicata împiedica functionarea normala a sistemului de termoreglare. Efectele sunt grave atunci când umiditatea în exces se asociaza cu temperaturi scazute. Umiditatea necorespunzatoare din adaposturi favorizeaza aparitia îmbolnavirilor mai ales la tineret datorita aparitiei si dezvoltarii unor mucegaiuri si microorganisme patogene care actioneaza pe fondul scaderii rezistentei organismului cu pierderi economice deosebite. Ventilatia – este reprezentata de schimbul de gaze între interiorul si exteriorul unui adapost pentru animale, având drept scop eliminarea gazelor nocive (provenite din procesul de expiratie al animalelor, din gazele degajate din dejectii si unele alimente cum ar fi silozul etc.) si introducerea aerului curat. Dintre componentele aerului dintr-un adapost trebuie evitate, datorita influentei negative asupra animalelor, urmatoarele: •

page1

Ferma de vaci • •

•

oxidul de carbon este mult mai toxic (doza maxima admisa este de 0,02 mg/litru aer) deoarece inhalat, impreuna cu hemoglobina, formeaza un compus stabil anhilând posibilitatea desfasurarii schimburilor respiratorii ale organismului; amoniacul rezulta din fermentarea dejectiilor daca acestea nu sunt eliminate periodic din adapost. Prezenta acestui gaz toxic este perceputa atunci când se depaseste doza de 0,026% prin iritarea mucoaselor (respiratorie si conjunctivala) atât pentru animale, cât si pentru crescator; particulele solide trebuie evitate deoarece pot contine numeroase microorganisme patogene pentru animale.

Iluminarea – neasigurarea acestui parametru esential în cresterea animalelor potrivit normelor poate influenta: • •

functiile fiziologice, dar mai ales pe cele de reproductie; nu se realizeaza sinteza unor vitamine (D) favorizând aparitia rahitismului la tineretul tuturor speciilor de animale.

Suprapopularea – apare atunci când nu se asigura suprafetele utile (în m 2 ) necesare fiecarei specii si categorii de animale si poate determina: • • • •

vicierea aerului din adapost; evacuarea dificila a dejectiilor; reducerea frontului de furajare care determina consumarea inegala a ratiei de furaje cu consecinte asupra cresterii; aparitia unor boli transmise pe cale respiratorie, digestiva sau cutanata.

La bovine, de exemplu, suprapopularea conduce la acumulari de amoniac care determina cresterea incidentei mamitelor, pododermatitelor si bronhoprneumoniilor iar productia de lapte poate scades pâna la 33 %. Asternutul - are rolul de a izola termic organismul animal fata de pardoseala. Poate fi alcatuit din paie si pleava de graminee, vreji de leguminoase, reziduuri industriale etc. Indiferent de produsul utilizat acesta trebuie sa fie un bun izolant si absorbant în caz contrar sanatatea si igiena corporala a animalelor au de suferit. În contact cu o pardoseala rece, daca asternutul nu izoleaza corespunzator si mentine umiditatea, productia de lapte la bovine poate sa scada cu aproximativ 20% si este favorizata apariaia afectiunilor podale. Gunoiul de grajd – poate interveni în vicierea aerului din adapost daca eliminarea sa nu se realizeaza zilnic. Obisnuinta crescatorilor de a mentine în adapost câteva zile dejectiile în scopul mentinerii unor valori termice crescute prin caldura degajata de acestea este o practica gresita indiferent de specie si sistem de exploatare. Gunoiul de grajd scos din adaposturi nu se depoziteaza la întâmplare ci în locuri special amenajate (platforme) pentru a asigura distrugerea unor agenti patogeni prin procesul de fermentare si a proteja astfel sanatatea animalelor si a omului. Alaturi de microclimat, un rol important în asigurarea productiilor zootehnice si mentinerea sanatatii efectivelor de animale îl au adaparea si alimentatia.

page1

Ferma de vaci

Adaparea – constituie o veriga foarte importanta pentru cresterea si apararea sanatatii animalelor. De aceea, apa trebuie sa îndeplineasca unele conditii: • • • •

asigurarea potabilitatii în conformitate cu STAS 1342/1991 si Ordinul nr. 76/1987 al Ministerului Agriculturii si Alimentatiei; administrarea în conditii stabilite prin normele de crestere si aparare a sanatatii animalelor; asigurarea necesarului de specii si categorii de animale; dezinfectia fântânilor în conditiile stabilite prin norme tehnice sanitare si sanitarveterinare.

Alimentatia – asigurarea acestui parametru important pentru cresterea si apararea sanatatii animalelor apartine în exclusivitate crescatorului. Hrana animalelor poate fi asigurata prin: • • • • • • •

nutreturi fibroase: fân, faina si granule de plante verzi deshidratate, faina de nutreturi fibroase; nutreturi suculente: siloz, semisiloz, nutreturi verzi, borhoturi, resturi culinare (cu respectarea normelor sanitar-veterinare); nutreturi grosiere: paie de cereale, coceni de porumb, ciocalai de porumb, vrejuri, pleava, gozuri, dejectii de pasari; nutreturi concentrate: concentrate cultivate, industriale, fainuri proteice de origine vegetala, fainuri proteice de origine animala; nutreturi energetice: grasimi vegetale furajere, grasimi animale furajere, zahar furajer, glucoza, amidon, melasa; substante minerale: fosfor, calciu, potasiu, magneziu, sodiu, fier, cupru, iod, zinc, seleniu; aditivi furajeri: vitamine si aminoacizi.

page1

Ferma de vaci 1.6.

Managementul cresterii tineretului femel de inlocuire

Cresterea tineretului femel de reproductie se desfasoara pe parcursul mai multor etape, fecare având specificul si importanta sa. Prima etapa se desfasoara în mediul intrauterin. Ea începe în momentul fecundarii si sfârseste în momentul parturitiei. Primele aproximativ doua treimi ale perioadei de gestatie se suprapune cu ultimele doua faze ale lactatiei în curs (faza de platou si faza de declin) si, drept urmare, preocuparile crescatorului sunt îndreptate înspre sustinerea lactatiei si, în mai mica masura, asupra gestatiei. Ceea ce prezinta interes în aceasta subperioada este mentinerea gestatiei, prin evitarea oricaror factori cauzatori de avort (furaje mucegaite, înghetate sau alterate, bruscari, lovituri etc.). în primele 2/3 ale perioadei de gestatie, fatul dobândeste circa 1/3 din greutatea corporala avuta la nastere, ceea ce nu ridica probleme manageriale deosebite, mai ales datorita faptului ca în faza de declin a lactatiei bilantul energetic al mamei se pozitiveaza. Acest fapt permite ca excedentul de energie sa fie utilizat pentru dezvoltarea fatului si pentru crearea rezervelor corporale necesare noii lactatii. Probleme manageriale deosebite ridica ultima treime a gestatiei, în care fatul dobândeste 2/3 din greutatea avuta la nastere. De aceea, este obligatorie întarcarea vacilor gestante cu minimum 60 zile înainte de fatare. Referitor la hrînirea vacilor gestante întarcate trebuie amintit ca se utilizeaza ratii cu nivel energetic ridicat si cu nivel proteic mediu (cca 12% PB din SU a ratiei), indicate fiind fânurile de graminee sau, cel mult, fânurile de graminee în amestec cu leguminoasele. Nivelul concentratelor trebuie sa fie scazut. De mare importanta este asigurarea cu vitamine si microelemente (ambele continute în zooforturi), iar cu cel putin doua saptamâni înainte de fatare, animalele trebuie accommodate cu ratia ce va fi administrata dupa fatare. Întretinerea ridica, de asemenea, probleme în aceasta perioada. Animalele trebuie sa beneficieze de odihna (spatiu suficient, asternut de paie abundent, uscat si curat), trebuie evitati factorii de stres de orice natura (curentii reci de aer, zgomote, bruscari, lovituri, aer viciat, furaje alterate etc.) deoarece, chiar daca nu provoaca avortul, pot influenta negativ dezvoltarea fatului pe cale hormonala (ACTH – corticoizi). Fatarea trebuie sa decurga în conditii igienice, iar asistenta la fatare este obligatorie, pentru a se putea interveni în caz de distocie. O data cu fatarea începe etapa extrauterina care, la rândul ei, poate fi împartita în mai multe perioade. Este vorba, în primul rând, de perioada de alaptare . În cazul raselor de lapte sau ale raselor mixte (lapte-carne) este bine ca perioada de alaptare sa fie limitata la asigurarea strictului necesar pentru vitel, permitând astfel asigurarea unei productii marfa corespunzatoare. S-a dovedit ca este bine ca alaptarea vitelelor destinate reproductiei sa dureze circa 3 luni, iar cea a viteilor si a vitelelor ce nu vor fi retinute pentru reproductie,

page1

Ferma de vaci

circa 2 luni. De mare importanta este subperioada colostrala. În primul rând, orice vitel nounascut trebuie sa primeasca colostru matern în prima ora dupa fatare, pentru a beneficia de încarcatura maxima de anticorpi a laptelui matern si de capacitatea maxima de absorbtie a acestor anticorpi la nivelul intestinului subtire. Referitor la tehnologia de alaptare, oricare este buna atât timp cât este aplicata corect. Suptul natural este foarte bun din mai multe motive: laptele nu ia contact cu aerul sau cu ustensilele de muls, dar presupune o igienizare perfecta a mameloanelor si a zonelor învecinate; vitelul consuma atât cât are nevoie si de câte ori are nevoie etc. În plus, pozitia naturala avuta de vitel în timpul suptului favorizeaza trecerea corecta a laptelui catre stomacul glandular, excluzând riscul instalarii afectiunilor digestive datorate fermentarii laptelui ajuns accidental în rumen. Dar si suptul natural ridica câteva probleme de ordin managerial. În primul rând, este contraindicat în cazul vacilor cu afectiuni puerperale (retentie placentara, metrite, scurgeri etc.). în al doilea rând, este contraindicat în cazul primiparelor si al vacilor performere, de la care se asteapta realizarea unor productii mari de lapte marfa. În cazul acestor vaci, suptul trebuie sa se limiteze la cel mult perioada colostrala (indicat ar fi sa nu depaseasca 3-4 zile) deoarece stresul de separare dintre vitel si vaca, atunci când aceasta survine mai târziu, cauzeaza scaderea drastica a productiei de lapte. Alaptarea artificiala poate fi utilizata cu rezultate favorabile pentru vitel, de catre acei crescatori care reusesc sa respecte toate conditiile impuse de aceasta. Ea este însa favorabila vacii deoarece reflexul de cedare (ejectie) a laptelui nu mai este conditionat de prezenta vitelului. Dar pentru a avea un vitel sanatos, care sa creasca si sa se dezvolte normal (realizând sporuri de crestere în greutate superioare), trebuie acordata o atentie deosebita alaptarii artificiale. Orice greseala de alaptare are ca rezultat instalarea indigestiei care, daca nu este rezolvata în timp util, duce la îmbolnavire (diaree). Instalarea afectiunilor digestive genereaza cheltuieli sublimentare cu tratamente si medicamente si determina stoparea cresterii, iar daca nu se îndeparteaza cauzele, poate determina chiar moartea animalului, generând pierderi economice. Sunt binecunoscute conditiile ce trebuie asigurate în cazul alaptarii artificiale. Acestea se refera la igiena perfecta a mulsului si a alaptarii, la temperatura pe care trebuie sa o aiba laptele în momentul administrarii si la numarul de administrari. Pentru ca laptele sa aiba o temperatura corespunzatoare, el trebuie administrat viteilor imediat dupa ce a fost muls, fara a-i lasa timp sa se raceasca. Numarul de administrari trebuie sa fie cât mai asemanator cu cele ce se realizeaza în cazul suptului natural. Deci, laptele trebuie administrat în cantitati mici si dese si la aceleasi ore. În primele zile laptele se va administra de 6 ori pe zi, urmând ca apoi numarul alaptarilor sa scada la 4 pe zi. Dupa doua saptamâni de viata se definiteveaza sistemul de alaptare activa a organismului (apar anticorpii), ceea ce face ca riscurile de îmbolnavire sa scada si, în consecinta, alaptarea se poate realiza în doua reprize (dimineata si seara). În subperioada colostrala vitelul poate sta în boxa vacii sau într-o boxa separata care, dupa posibilitati, poate fi în acelasi adapost sau în alt adapost. De regula, în boxa vacii sta vitelul care este alaptat natural (prin supt). În acest caz, trebuie avute în vedere urmatoarele aspecte: igiena boxei si a adapostului, calitatea asternutului, calitatea aerului, temperatura din adapost, spatiul asigurat de boxa. în privinta spatiului trebuie aratat ca în cazul primiparelor sau al vacilor multipare retive exista riscul calcarii sau strivirii viaelului. De aceea, boxa trebuie sa fie spatioasa (3-4 m 2 ). În cazul alaptarii artificiale este bine ca vitelul sa nu fie

page1

Ferma de vaci

ainut în acelasi adapost cu mama sau cu alte vaci adulte, deoarce sunt greu de asigurat conditiile de microclimat cerute de acesta. Cea mai buna solutie este data de cusca individuala pentru vitei , care asigura conditii optime de întretinere pe tot parcursul anului. Ea poate fi amplasata oriunde în cadrul gospodariei, respectând o serie de conditii: teren ridicat, cu capacitatea absorbanta mare, de preferinta izolat de curenti de aer puternici. Orientarea custii se face în sens contrar vântului dominant. Cusca este prevazuta cu un grilaj ce contribuie la realizarea unui padoc exterior. Grilajul este prevazut cu posibilitati de alaptare, hrînire si adapare. Dupa întarcarea vitelului, atât cusca, cât si grilajul pot fi îndepartate în vederea curatarii mecanice si a dezinfectiei locului de amplasare. Dupa prima saptamâna de viata este bine ca vitelul sa fie ecornat, pentru ca în felul acesta se exclud riscurile de a rîni alte animale (în special la pasune). Tot în aceasta perioada, vitelul trebuie obisnuit sa consume alte sortimente de furaje (nutret conbinat prestarter si starter, precum si fân de lucerna de foarte buna calitate). De fapt, regula de baza ce trebuie avuta în vedere este urmatoarea: întarcarea viteilor poate fi facuta numai atunci când acestia consuma 0,7-1,0 kg nutret combinat si minimum 1,0 kg fân pe zi. întarcarea se face treptat prin suprimarea, la început mai rara si apoi mai deasa, a alaptarii. Este bine ca întarcarea sa dureze circa doua saptamâni. Stimularea consumului de nutret combinat si fân poate fi realizat prin administrarea unor furaje de foarte buna calitate. Este de dorit ca acest consum sa fie cât mai mare, deoarece atât perioada de alaptare, cât si perioada ce urmeaza dupa întarcare sunt caracterizate de cea mai mare energie de crestere. Un aport nutritiv corespunzator asigurat în aceste perioade favorizeaza obtinerea celor mai mari sporuri de crestere în greutate din întreaga viata productiva. Fânul administrat pâna la vârsta de 8-9 luni trebuie sa aiba un continut scazut în lignina si, implicit, ridicat în proteine, fapt posibil de realizat prin recoltarea lucernei în stadiul de înflorire timpurie (în buton).

Dupa întarcare, în timpul verii, tineretul femel de reproductie poate fi scos la pasune, însa, daca se urmareste intensivizarea cresterii (obtinerea de sporuri mari de crestere în greutate), consumul voluntar de hrana trebuie urmarit cu atentie. De asemenea, trebuie avut în vedere calitatea pasunii, pentru ca, în caz de nevoie, ratia sa fie completata cu alte sortimente, care pot fi administrate în adapost la întoarcerea de la pasune. Cert este faptul ca realizarea unui spor de 700-800 grame pe zi, care sa permita realizarea unei v ârste la prima fatare de 27 luni, nu este posibil de realizat doar cu masa verde pasunata, chiar daca din punct de vedere calitativ (compozitie floristica, stadiul de vegetatie etc.) aceasta este corespunzatoare. Pentru intensivizarea cresterii sunt necesare concentratele.

page1

Ferma de vaci

Dupa întarcare, întretinerea nu ridica probleme manageriale deosebite. Ca regula generala, trebuie asigurat confortul biologic al animalelor si trebuie evitati factorii de stres în totalitate (curenti de aer, bruscari, loviri, aer viciat, umezeala excesiva la nivelul copitei, furaje alterate etc.), deoarece influenteaza negativ cresterea si dezvoltarea, chiar daca ratia furajera este corespunzatoare.

page1

Ferma de vaci 1.7.

Furajele – factor determinat al productiei in ferma

Pentru o ferma care creste vaci cu o productie mare de lapte, furajul trebuie înteles ca o materie prima care se tansforma în lapte. De sortimentul de furaje, si mai ales de calitatea acestora, depinde în cea mai mare masura atât nivelul productiei de lapte cât si starea de sanatate a vacilor. În aceeasi ordine de idei, trebuie spus ca nu poate fi conceputa o ferma de vaci rentabila, fara asigurarea unor furaje de buna calitate si în cantitati suficiente. Nu este suficient sa producem multe furaje, daca acestea nu sunt de calitate. Practic vorbind, animalele pot sa “moara de foame“chiar daca au în permanenta ieslea plina, însa cu furaje de slaba calitate, pe care animalele nu le consuma. Când apreciem calitatea unor furaje, pe lânga valoarea lor nutritiva data de continutul în nutrienti (substante nutritive), esential este si consumabilitatea acestora. Cercetarile din ultimele decenii au fost axate în mare masura pe acest aspect. În unele sisteme moderne de normare a hranirii, cum este de exemplu sistemul INRA elaborat în Franta, ca de altfel si sitemul elaborat în tara noastra si care este în curs de a fi introdus în marea productie, se tine seama de acest aspect. Pe lânga calcularea capacitatii de ingerare a animalelor s-a determinat si consumabilitatea pentru foarte multe furaje de volum, elaborându-se chiar si o unitate de masura, numita “unitate de satietate” sau de “încarcare digestiva”. Toate acestea pentru a realiza un consum cât mai mare de furaje de volum, cu care sa fie sustinuta o productie de lapte care la rândul ei sa poata fi cât mai mare. Se pune întrebarea: de ce trebuie acordata atentie mare furajelor de volum? În primul rând pentru ca bovinele prin natura lor sunt ierbivore si pentru ele acest tip de furaje poate asigura buna functionare digestiva si metabolica. Apoi, în tubul digestiv principalii precursori ai laptelui (acizii grasi volatili) se formeaza mai eficient din hidratii de carbon stucturati (de tipul celulozei) si mai putin eficient pe seama amidonului prezent în nutreturile concentrate obisnuite. Performante maxime în producerea laptelui se pot obtine numai prin îmbinarea acestor doua categorii de furaje, respectiv ratia sa contina cel putin 60% furaje de volum si cel mult 40% concentrate. Un alt avantaj al furajelor de volum este acela ca productia de substante nutritive la un hectar cultivat cu acest tip de furaj (recoltate ca planta întreaga) este de obicei dubla fata de cel cultivat pentru obtinerea de concentrate. La cultura de porumb, de exemplu, prin recolta de boabe, se obtin la hectar numai circa 40% din substantele nutritive care se pot obtine din aceeasi cultura însilozata ca planta întreaga. Principalii factrori care determina consumabilitatea furajelor de volum sunt: felul furajului (sortimentul), stadiul de vegetatie si modul de conservare.

page1

Ferma de vaci

În privinta sortimentului de furaje, se cunoaste ca vacile de lapte consuma foarte bine furajele dulci. Astfel, spre exemplu, sfecla poate fi consumata pâna la supraîncarcare digestiva. Sunt consumate cu placere leguminoasele si gramineele de foarte buna calitate, în special trifoiul alb, trifoiul rosu, lucerna, raigrasul (Lollium perene), pajistile naturale pluriflore, iarba de Sudan, porumbul. În privinta stadiului de vegetatie, consumuri maxime se obtin pentru furajele verzi, când au un continut de substanta uscata (SU) de 16-18%, iar pentru fânuri, când continutul de celuloza nu depaseste 22%, respectiv la aparitia spicului la graminee si aparitia butonului floral la leguminoase. Modul de conservare are o importanta deosebita asupra consumabilitatii. Cea mai mare consumabilitate o are semifânul de leguminoase sau graminee cu un continut de 45-55% umiditate. Urmeaza în ordine nutreturile însilozate de foarte buna calitate, cu continut scazut de umiditate (continut crescut de SU); în mod deosebit porumbul însilozat cu 32-35% SU si cu 30% boabe în masa însilozata (pentru taurinele la îngrasat continutul de SU al porumbului însilozat poate ajunge la 45%), fânurile de trifoi, lucerna, Lolium sau cele naturale cu 2224% celuloza si nepoluate. Diferentele de consum date de modul de conservare sunt foarte mari, spre exemplu la fânul de lucerna oscileaza de la 0,8 la 2,5 kg SU la 100 kg greutate vie, iar la nutreturi însilozate si semifânuri de la 0,5 la 5 kg de SU per 100 kg greutate vie, minimum fiind la nutreturile însilozate cu umiditate mare, iar maximum la semifânurile de foarte buna caliate. La porumbul însilozat, consumabilitatea variaza de la 1 la 3,5 kg SU per 100 kg greutate vie în ratie cu continutul de SU si de boabe avut la însilozare. Ce înseamna aceasta pentru vacile de lapte? Dupa calculele noastre, de exemplu, daca se utilizeaza la discretie fân de lucerna din coasa I plouat, la care consumul voluntar este de 0,8 kg SU si porumb însilozat cu 22% SU cu putine boabe (recoltat în stadilu de bob în lapte) la care consumabilitatea este de 1,2 kg SU per 100 kg greutate vie si daca la acestea se adauga 40% din SU nutreturi concentrate se poate realiza un consum total care permite sustinerea unei productii maxime de cca 15,5 kg lapte pe zi. Cu acelasi sortiment de furaj, dar de buna calitate, respectiv fân de lucerna din coasa a II-a recoltat la îmbobocire, care are consumabilitate de 2,5 kg SU si porumb însilozat cu 35% SU si cca 30% boabe în masa însilozata cu consumabilitate de 3,5 kg SU adaugând si de aceasta data 40% concentrate din SU a ratiei, poate fi sustinuta o productie maxima de pâna la 70-80 kg lapte pe zi. În concluzie, productii mari si economice de la vacile de lapte se pot obtine numai cu furaje de cea mai buna calitate. La vacile cu potential productiv ridicat, nivelul productiei depinde de calitatea furajelor si în special a celor de volum.

page1

Ferma de vaci 1.8.

Principiile furajarii eficiente a vacilor de lapte

În vederea exploatarii cu maximum de eficienta economica a vacilor de lapte, trebuie respectate cu sfintenie toate verigile lantului tehnologic. Aceste verigi, puternic interdependente, nu se pot selecta si duce la parametri optimi doar unele dintre ele, ci pentru a obtine bune rezultate trebuie acordata o mare atentie întregului lant. Una din verigile cu importanta capitala în activitatea de crestere si exploatare a vacilor de lapte este alimentatia. Cu o alimentatie corespunzatoare, vacile de lapte îsi pot întretine functiile vitale, gestatia si îsi pot exterioriza potentialul genetic cât mai aproape de limita biologica. Pentru aceasta, crescatorul trebuie sa asigure animalelor o furajare rationala, bazata pe anumite principii bine stabilite si verificate în practica. Enumeram, în continuare, factorii cu cea mai mare influenta: • administrarea de ratii complete atât din punct de vedere cantitativ cât si din punct de vedere calitativ – se face tinând cont de greutatea vacii, starea fiziologica si productia de lapte pe care o poate da; orice abatere poate duce la perturbari metabolice, cu efecte immediate si de lunga durata în rentabilitatea economica a exploatatiei; • numarul de tainuri administrate; se stabileste în functie de nivelul productiv al vacilor, dar si în functie de ponderea diferitelor sortimente furajere în ratie. Astfel, vacile cu productii mari de lapte vor primi ratia în trei tainuri zilnice, iar cele cu productii mici si medii vor fi furajate doar de doua ori pe zi; o atentie deosebita se va acorda furajelor concentrate, care, administrate, în cantitate de max. 3 kg (la productii de 10-12 litri lapte) se vor da într-un singur tain în cantitati de 4-6 kg (la productii de pâna la 18-20 litri lapte) se vor administra în doua tainuri, iar cantitati de peste 6 kg (la productii de peste 20 litri lapte) se vor administra în trei tainuri; furajele fibroase se vor administra în doua tainuri, dimineata si seara, cu o pondere mai mare la tainul de seara; suculentele (silozul, semifânul sau masa verde pe timp de vara), se vor administra în doua tainuri; respectarea numarului de tainuri are un rol important în mentinerea unui pH ruminal constant, creste consumul voluntar de furaje cu efecte favorabile asupra cantitatii si calitatii productiei de lapte; • ordinea de administrare a furajelor - în vederea obtinerii unei bune digestibilitati si a cresterii randamentului de utilizare a substantelor nutritive din ratie, va trebui respectata o anumita ordine de succesiune a furajelor; astfel; este indicat ca primul furaj administrat sa fie fânul, care, prin intensificarea secretiei de saliva, reduce excesul aciditatii ruminale si va reduce viteza pasajului celorlalte furaje administrate ulterior, dând posibilitatea organismului de a-si extrage o cantitate mai mare de substante nutritive; în continuare, se vor administra furaje concentrate, care au o viteza mare de consum, urmate de furajele suculente, care, administrate în cantitatI mari (20-30 kg sau chiar mai mult), ramân o perioada mai îndelungata în jgheabul de furajare; • asigurarea odihnei dupa furajare – este unul dintre motivele pentru care trebuie respectata succesiunea de administrare a furajelor; dupa ce animalele au consumat (cât mai devreme) dr. Iulian Vieru, Iasi, Romania | copyright © Veterinarul.ro | www.veterinarul.ro

page1

Ferma de vaci

tainul administrat, nu trebuie sa fie deranjate de nici o veriga a lantului tehnologic, timp de câteva ore; acest interval de timp este folosit de vaci pentru rumegare si odihna; nerespectarea timpilor de rumegare duce la scaderea semnificativa a productiei de lapte, duce la o crestere a consumului specific pentru functiile vitale si mai ales duce la scaderea randamentului de utilizare a substantelor nutritive din furaj cu influente negative asupra cantitatii laptelui muls; • forma de administrare a furajelor – influenteaza productia de lapte si continutul acestuia în principii nutritivi; forma fizica a furajelor administrate are influenta asupra randamentului de utilizare a substantelor nutritive, prin suprafata de absortie disponibila pentru flora bacteriana ruminala si prin usurinta extragerii acestora din furaj; de asemenea, respectarea formei optime de administrare, eliminarea riscului aparitiei diferitelor afectiuni gastro-intestinale; concentratele se vor administra sub forma de uruiala (2 mm); în cazul macinisului prea fin, vor adera de peretii gastrici provocând ulceratii; fânul este bine sa fie administrat ca atare sau tocat la dimensiuni mai mari; masa verde se va addministra ca atare sau tocata la dimensiuni de 5-10 cm; silozul de porumb se va administra tocat, la dimensiuni de 3-5 cm, iar boabele trebuie sa fie zdrobite, acestea fiind si doua dintre conditiile de calitate ale unui siloz de porumb; • asigurarea apei potabile – apa are un rol determinant în productia de lapte, tinând cont ca pentru fiecare litru de lapte sunt necesari 4-5 litri de apa; de asemenea, apa are rol important în toate procesele, stimulând si consumul voluntar de furaje; • schimbarea regimului de furajare – trebuie sa se faca treptat (min. 14 zile), pentru a permite diferitelor categorii de microsimbiontI sa se adapteze la noile furaje; aceasta trecere treptata va permite o mai buna valorificare a substantelor nutritive din furaj si va preveni aparitia tulburarilor gastro-intestinale.

page1

Ferma de vaci 1.9.

Erori de hranire si consecintele lor

Se poate vorbi de erori de hranire atunci când sunt încalcate normele si principiile hranirii rationale a animalelor de interes economic. Principalele consecinte ale nerespectarii acestor norme si principii sunt: nerealizarea productiilor zootehnice, imposibilitatea mentinerii starii de sanatate si realizarea de pierderi economice. Normele de hranire rationala se refera la necesarul zilnic de nutrienti pentru fiecare specie, categorie de vârsta si productie, corespunzator nivelului productiv urmarit a se obtine în urma exploatarii. Când se vorbeste de nutrienti se face referire la: proteine, substante energetice (glucide si lipide), fibra (polizaharide non-amidonice: celuloza, lumiceluloza, pectine, lignina), saruri minerale, care pot fi ale macroelementelor (calciu, fosfor, magneziu) sau ale microelementelor (fier, mangan, cobalt, seleniu, zinc etc.) si vibomim. Acesti nutrienti sunt necesari organismului animal, deoarece, ei asigura substanta si energia pentru caile metabolice implicate în mentinerea functiilor vitale si în realizare3a productiilor. Organismul animal preia acesti nutrienti din mediul exterior, sub forma de hrana. Toate resursele nutritive (de origine vegetala, animala si minerala) contin partial sau integral în compozitia lor chimica, dar la concentratii diferite, nutrientii necesari metabolismului animal. Practica curenta a demonstrat ca hranirea unilaterala, cu un singur sortiment nutritiv sau o gama restrânsa de sortimente, genereaza efecte negative atât în privinta starii de sanatate, cât si în privinta productiilor realizate. Aceasta, datorita faptului ca nu exista resursa nutritiva care sa fie echilibrata în privinta tuturor nutrientilor. De aceea, pentru a formula corect o reteta furajera este necesar sa se ia în consideratie normele de hrana, compozitia chimica (si implicit valoarea nutritiva) a resurselor furajere, precum si relatia dintre organism si resursele furajere (care determina principiile hranirii rationale). Principiile hranirii rationale stabilesc: limitele cantitative, proportia între diferite furaje, succesiunea/alternanta administrarii lor, forma de administrare, eventualele tratamente sau prelucrari necesare etc. Erorile de hranire sunt graduale si drept urmare, si consecintele se manifesta gradual. Spre exemplu, simpla necunoastere a normelor de hranire, a valorii nutritive a furajelor si a principiilor hranirii rationale, genereaza productii scazute. Exemplele care se pot da sunt multiple si din pacate, se observa în marea majoritate a cazurilor, la animalele exploatate de crescatorii particulari. Baza hranirii rumegatoarelor din gospodariile populatiei pe timp de iarna este reprezentata de grosiere (coceni de porumb, paie de graminee, vreji de leguminoase etc.). Se poate considera ca grosierele nu contin proteine si vibromine, iar în ceea ce priveste „valoarea nutritiva” aceasta este data de continutul în fibra. Trebuie aratat însa ca, în cazul grosierelor, componenta principala a fibrei este lignina, care reprezinta cca 40% din fibra detergenta (F.A.D.) si peste 20% din substanta uscata (S.U.) a furajului, ceea ce determina o digestibilitate scazuta atât pentru furajul grosier, cât si pentru întreaga ratie. În cazul acesta, este firesc ca animalele hranite în special cu coceni de porumb, sau alte tipuri de grosiere, sa nu realizeze performante productive. dr. Iulian Vieru, Iasi, Romania | copyright © Veterinarul.ro | www.veterinarul.ro

page1

Ferma de vaci

De mare importanta s-a dovedit a fi echilibrarea energo-proteica a ratiei. Furajele specifice taurinelor se împart din punct de vedere al compozitiei chimice si al efectului nutritiv, în energetice si proteice. În mare vorbind, gramineele sunt energetice, iar leguminoasele sunt proteice. Regula de baza în echilibrarea energo-proteica a ratiei este urmatoarea: furaje de volum energetic, sub forma de masa verde, fân sau siloz (flora spontana de pe pajisti, porumb, iarba de Sudan) se completeaza cu concentrate proteice (sroturi, tarâte, borhot de bere, drojdie de bere etc.); furajele de volum proteice, sub forma de masa verde, fân, semifân (lucerna, trifoi etc.) se completeaza cu concentrate energetice (cereale). Acest procedeu este indicat a se aplica atunci când nu se cunoaste cu exactitate valoarea nutritiva reala a furajelor folosite, iar crescatorul de animale nu-i sunt accesibile metodele de calcul necesare stabilirii unei ratii echilibrate. Stabilirea de ratii echilibrate este apanajul nutritionistului, ele pot deveni accesibile crescatorului de animale prin extensie si consultanta. În cazul în care un crescator detine o gama larga de sortimente furajere este posibila formularea unei ratii în care, echilibrarea energo-proteica sa se realizeze prin combinarea furajelor de volum (exemplu: fân de lucerna cu fân de graminee si/sau porumb însilozat). În aceasta situatie si concentratele trebuie sa fie echilibrate (exemplu: amestec de cereale cu sroturi si/sau tarâte). Daca gama de sortimente este redusa, se poate recurge la schema prezentata anterior. De aceea trebuie revizuita, în oarecare masura, optica avuta fata de concentrate. Concentratele sunt necesare petru optimizarea nivelului energetic si practic al ratiei însa, alegerea tipului de concentrate trebuie sa se faca în functie de natura furajului de volum avut la dispozitie. În caz contrar, se ajunge la eroare de hranire, consecinta fiind obtinerea unei productii inferioare potentialului productiv al animalului si cheltuieli facute cu furajarea. Tot eroare de hranire poate fi considerata administrarea în sezonul rece a furajelor sarace în vibomine, fara completarea ratiei cu zooforturi (amestec de vibomine si microelemente). Furajarea taurinelor pe timp de vara nu ridica mari probleme la asigurarea necesarului deoarece, plantele verzi sunt bogate în vibomine. Dintre furajele specifice perioadei de iarna doar fânul bine preparat si conservat si radacinoasele (sfecla, gulia, morcovul) pot realiza un aport vitaminic. Furajele însilozate si grosierele sunt sarace în vibomine. De aceea o ratie echilibrata în perioada de iarna trebuie sa includa si zoofort. Erori de hranire la bovine pot apare si atunci când nu sunt respectate principiile hranirii rationale. În cazul vacilor de lapte, ignorarea acestor principii poate duce la accidente care se pot solda cu evolutii acute ale unor boli, urmate de sacrificarea de necesitate a animalelor. Pot fi amintite intoxicatiile cu uree, meteorismele produse prin pasunarea lucernei verzi înainte de a se ridica roua, sau într-un stadiu de vegetatie timpuriu, precum si prin administrarea unor cantitati mari de lucerna proaspat recoltata sub forma tocata fara o obisnuire prealabila a animalelor. În aceste cazuri consecintele sunt grave, iar posibilitatile de remediere, reduse. Administrarea concentratelor energetice (cereale bogate în amidon usor fermentiscibil întroruminal) trebuie fractionata astfel încât la o administrare sa nu se depaseasca cantitatea de 2 kg. În caz contrar, lacbatul produs în cantitati prea mari, în forma fermentatiei ruminale rapide a amidonului, scade drastic pH-ul continutului ruminal si implicit, activitatea

page1

Ferma de vaci

bacteriilor celulozolitice, cu repercursiuni grave asupra digestiei ruminale a fibrei, care determina la rândul ei, reducerea pasajului continutului ruminal, diminuarea ingestiei voluntare de hrana si scaderea productiei de lapte (cantitativ si ca procent de grasime). Pentru evitarea acidozei ruminale este indicat ca primul furaj administrat sa fie fânul, iar cantitatile mici de concentrate energetice sa alterneze cu cantitati corespunzatoare de fibroase. De mare importanta în realizarea unei hraniri echilibrate este administrarea sarii bulgari. Furajele specifice rumegatoarelor au un continut scazut în sodiu, care este un element mineral indispensabil metabolismului. În plus, sarea stimuleaza ingesta de apa, cu efect pozitiv asupra productiei de lapte. De aceea, animalul trebuie sa aiba în permanenta, la dispozitie bulgari de sare (de preferinta brichete minerale, care contin în plus magneziu). În cazul în care eroarea de hranire este mai accentuata, fiind vorba de un dezechilibru mai mare între nutrientii prezenti în ingesta, consecinta pe termen scurt este scaderea productiei, iar consecinta pe termen mediu sau lung este instalarea bolilor metabolice. În cazul taurinelor, cele mai frecvente boli metabolice sunt: cetonemia, steatoza hepatica si febra vitulera. Aceste boli se instaleaza în lactatie timpurie datorita faptului ca, erorile de hranire se suprapun unui metabolism puternic focalizat spre productia de lapte (teleoforeza lactatiei). Cetonemia se instaleaza datorita nivelului energetic scazut al ingestei. Hipoglicemia determina o cantitate insuficienta de oxaloacetat (substanta de baza în cadrul ciclului Krebs), care, la rândul ei, determina utilizarea insuficienta a acetatului în producerea de energie la nivelul celulei. Rezultatul consta în condensarea a doua molecule de acetat si formarea acetoacetatului, care este corp cetonic. Steatoza hepatica se instaleaza atunci când ingesta are un nivel energetic ridicat însa este deficitata în colina (prezenta în fosfolipide) sau metionina, compusi ce conditioneaza evacuarea grasimilor sintetizate în ficat. Febra vitulera se instaleaza în cazul în care nivelul calciului depaseste 6%, iar cel al fosforuli 4% din SU a ratiei administrate în perioada de repaus mamar. Cercetarile recente tind sa încadreze si anafrodizia postpartum în grupa bolilor metabolice. Ratiile deficitare atât ca energie, cât si ca substanta, nu reusesc sa acopere cerintele crescute ale glandei mamare în lactatia timpurie, când întregul effort metabolic al organismului este focalizat catre lactogeneza. În acest caz, animalul utilizeaza rezervele corporale din tesuturile adipos, muscular si osos, fapt ce nu permite reluarea functiei ovariene si implicit, apartia caldurilor. În nutreturile combinate se pot utiliza cereale paioase si srot de dloarea soarelui fara riscul de a afecta digestibilitatea, prin utilizarea enzimelor exogene. Prin granulare, care presupune tratament termic, sunt distrusi factorii antinutritivi si germenii patogeni si creste digestibilitatea amidonului din cereale. Nutreturile combinate contin toata gama de aminoacizi esentiali la nivelul cerintelor metabolice ale animalelor. În concluzie, erorile de hranire au consecinte immediate, care se rasfrâng în final asupra rentabilitatii cresterii si exploatarii animalelor. Prin aparitia tehnologiilor intensiv-industriale

page1

Ferma de vaci

de exploatare a animalelor, aceasta activitate a încetat sa mai fie o „arta”, ea devenind „stiinta”. Este dovedit faptul ca, cei ce respecta cu strictete prevederile tehnologice obtin rezultate productive si economice pozitive

Principii generale la intocmirea ratiilor Hrana administrata animalelor influenteaza atât cantitatea si calitatea produselor obtinute, cât si rentabilitatea productiilor zootehnice. Realizarea unor ratii optimizate presupune mai întâi, calcularea diferentelor normelor în functie de specie, rasa, hibrid, categorie de productie, greutatea corporala, nivelul productiv, tehnologia de exploatare, temperatura mediului etc. Norma reprezinta cantitatea de energie necesara unui animal în 24 ore pentru mentinerea functiilor vitale si elaborarea productiei planificate. Normele se calculeaza pe baza cerintelor nutritive ale animalelor, determinate în conditii de laborator prin experientele de digestibilitate, de bilantul nutritiv energetic si nutritiv material etc., la care se adauga o majorare de pâna la 10%, tinând cont de variabilitatea genetica si a conditiilor de întretinere ale animalelor. Ratia reprezinta cantitatea de nutreturi care trebuie ingerata de un animal în 24 ore pentru asi asigura energia si substantele nutritive stabilite prin norma. Ca urmare, ratia trebuie sa fie materializarea normei. Administrarea ratiei se face în unul sau mai multe tainuri, în functie de tehnologia de hranire a fiecarei categorii de animale. Un tain este format din cantitatea de nutreturi administrate si ingerate la un moment dat. Atât normele, cât si valoarea nutritiva trebuie sa fie exprimate în aceleasi sisteme de evaluare, în functie de specia si categoria de productie: • normele de energie si valoarea energetica conventionala, de exemplu: TSD (total substante digestibile): UN ovaz (unitate nutritiva ovaz); UML (unitate nutritiva lapte): UNC (unitate nutritiva carne); UFL (unitate furajera lapte); UFV (unitate furajera carne) si în kcal sau MJ (megajouli) energie digestibila, energie metabolizabila si energie neta; b) normele proteice si valoarea proteica a nutreturilor se exprima în grame si procente proteina bruta (PB), g proteina digestibila (PD), g proteina digestibila la nivel de intestin (PDI), g aminoacizi esentiali, g aminoacizi esentiali digestibili; c) normele de elemente minerale si valoarea minerala a nutreturilor se exprima în procente, g, mg si ppm; d) normele de vitamine si valoarea vitaminica a nutreturilor se exprima în procente, U.I., mg si ppm.

page1

Ferma de vaci

Principalele criterii pentru întocmirea ratiilor În vederea alcatuirii unor ratii corespunzatoare din punct de vedere cantitativ si calitativ trebuie respectate anumite criterii, dintre care cele mai importante vor fi prezentate în continuare: 1. Ratia trebuie sa fie completa. Nutreturile care alcatuiesc ratia trebuie sa contina energia si toate substantele nutritive prevazute de norma. 2. Ratia trebuie sa fie echilibrata. Între energia si substantele nutritive continute de o ratie, precum si între diferitele substante nutritive trebuie sa existe anumite raporturi sau echilibre nutritionale. Sunt folosite numeroase ratii de calcul prin care se verifica daca o ratie este echilibrata din punct de vedere nutritiv. De exemplu: Raportul nutritiv – RN. Reprezinta raportul dintre substantele azotate digestibile si energia substantelor neazotate din ratie.

RN = Ratia trebuie sa aiba valori diferite ale raportului nutritiv pe categorii de productie: • • •

raport nutritiv strâns, între 1/3-1/4 la animalele cu cerinte mari de proteina, cum sunt reproducatorii masculi si tineretul tuturor speciilor; raport nutritiv mijlociu, între 1/4,5-1/6,5 la animalele cu cerinte medii de proteina, cum ar fi femelele în lactatie si femelele gestante; raport nutritiv larg, între 1/7-1/9 la animalele cu cerinte mai mici de proteina, cum sunt animalele adulte la reconditionat si animalele de tractiune.

Raportul energo-proteic – E/P. Acest raport este folosit mai ales la analiza echilibrului dintre energia si proteina bruta a nutreturilor combinate complete.

E/P = De exemplu, la gainile ouatoare pentru oua consum, raportul energo-proteic are valori de 180-190 kcal EM% PB, iar la porcii la îngrasat cu greutati de 60-100 kg, între 230 si 240 kcal EM% PB.

page1

Ferma de vaci

Raportul g aminoacizi esentiali/1000 kcal EM . Acest raport este, de asemenea, folosit în cazul nutreturilor combinate complete si se calculeaza mai ales pentru principalii aminoacizi limitativi: lizina, metionina, triptofan si trionina. Raportul Ca/P sau Ca/P disponibil . Este raportul care exprima echilibrul nutritional dintre principalele macroelemente ale ratiei. • • • • •

De exemplu: 1,2-1,3 g Ca/1 g P la vacile în lactatie; 1,38-1,42 g Ca/1 g P sau 2,20-2,25 g Ca/1 g P disponibil la puii de carne; 4,5-5 g Ca/1 g P sau 8-8,5 g Ca/1 g P disponibil la gainile de reproductie rase grele; 1,4-1,45 g Ca/1 g P la porcii la îngrasat.

La taurine si ovine se analizeaza si alte rapoarte, cum ar fi: Ca/Mg, K/Na, raportul acidobazic CL + S + P/Na + K + Ca + Mg. Ratia trebuie sa fie corespunzatoare ca volum . Volumul unei ratii se exprima în kg SU/100 kg G vie, kg SU/G 0,75 sau g SU/G 0,75 . Volumul unei ratii tgrebuie sa tina seama de capacitatea de ingerare a unui animal, adica de substanta uscata ingerata voluntar de animalul caruia îi este destinata ratia. Recomandarile privind volumul unei ratii se exprima în mod obisnuit sub forma de limite: • •

limita maxima a volumului nu trebuie depasita, deoarece animalul nu poate ingera totalitatea nutreturilor administrate si productia scade datorita aportului insuficient de energie si substante nutritive; limita minima a volumului ratiei trebuie asigurata, pentru ca un volum mai mic al ratiei nu realizeaza senzatia de satietate a animalului, secretiile gastrice nu sunt corespunzatoare si hrana nu este bine valorificata.

Pentru animalele cu potential productiv foarte ridicat, cum ar fi, de exemplu, vacile cu productii de peste 8000 l/lactatie normala, este necesar sa se calculeze volumul optim al ratiei. Volumul optim al unei ratii pentru rumegatoare se poate estima cu ajutorul unor calcule complexe, care tin cont de numerosi factori, cum ar fi: • •

factorii legati de animal (specia, rasa, categoria de productie, starea fiziologica, greutatea vie sau greutatea metabolica-G 0,75 , nivelul productiv, etc.); factorii legati de nutreturile care alcatuiesc ratia (marimea sau gradul de maruntire a furajelor, concentratia în energie a unui kg de SU, continutul în substante azotate, continutul în celuloza bruta, raportul dintre nutreturile de volum si nutreturile concentrate etc.).

În vederea estimarii volumului optim si al proportiei de participare a principalelor categorii de nutreturi în structura unei ratii au fost calculate pentru taurine si ovine unitatile de satietate.

page1

Ferma de vaci

• Ratia trebuie sa aiba o buna consumabilitate . Nutreturile care alcatuiesc ratia trebuie sa fie palatabile, adica sa fie consumate cu placere de animal. Este cunoscuta preferinta taurinelor si ovinelor pentru gustul usor amarui sau sarat si al suinelor pentru gustul dulce. O ratie formata din fibroase, suculente si concentrate are o buna consumabilitate decât o ratiec bazata numai pe nutreturi fibroase si grosiere. Animalele refuza consumul unor ratii cu nutreturi care au un pronuntat gust amar sau miros de mucegai. Uneori, în ratie se adauga substante corectoare de gust în vederea maririi ingestei, de exemplu, în nutreturile combinate pentru purceii sugari se introduce glutamatul de sodiu. • Ratia nu trebuie sa influenteze negativ satrea de sanatate a animalelor. Ratia nu trebuie sa contina nutreturi alterate, substante toxice, corpuri straine etc. Foarte sensibile din acest punct de vedere sunt femelele gestante si tineretul tuturor speciilor. Nutreturile care nu corespund din punct de vedere igienico-sanitar nu trebuie folosite în ratia animalelor. • Ratia trebuie sa fie economica. Hrana detine cea mai mare pondere din cheltuielile de productie, de exemplu, cca 50% din costul de productie a unui litru de lapte si cca 60% din costul de productie a unui kg de carne la puiul broiler, de aceea optimizarea economica a ratiei este esentiala pentru rentabilizarea productiilor animaliere. Costul unei ratii trebuie analizat în functie de productia obtinuta de la animalul respectiv, calculând, de exemplu, costul ratiei/productia zilnica de lapte sau costul ratiei/kg spor. Pentru animalele cu potential productiv ridicat se formeaza ratii de productie maxima, formate din nutreturi de foarte buna calitate si cost ridicat, care permit obtinerea unor productii mari, fara a creste cheltuielile pe unitate de produs. Pentru animalele cu potential productiv scazut, crescute în conditii semiintensive sau extensive, trebuie întocmite ratii de cost minim, prin utilizarea unor nutreturi ieftine. Acest lucru se poate realiza prin folosirea în ratie a unor cantitati mari de nutreturi fibroase, grosiere si suculente produse în unitatea respectiva si utilizarea în cantitati reduse a nutreturilor concentrate în special a nutreturilor proteice care au preturi de cost ridicate. Optimizarea din punct de vedere economic a ratiei se poate realiza pe calculator, cu ajutorul unor programe speciale care echilibreaza ratia din punct de vedere nutritiv si aleg o structura de nutreturi care sa îndeplineasca conditia de cost minim. Pe lânga aceste criterii generale care trebuie respectate în vederea întocmirii ratiilor, pentru fiecare categorie de animale este necesar sa fie îndeplinite criterii specifice care tin cont de particularitatile anatomice si fiziologice ale tubului digestiv, de randamentele de utilizare, digestiva si metabolica a nutreturilor din hrana. Constienti de importanta realizarii unei alimentatii corespunzatoare din punct de vedere cantitativ si calitativ, adevaratii fermieri apeleaza tot mai mult la serviciile de consultanta oferite de nutritionisti, în vederea evaluarii corecte a valorii nutritive a nutreturilor de care despun si elaborarii unor ratii optimizate nutritiv si economic.

page1

Ferma de vaci

Pregatirea animalelor pentru pasunat Dupa o perioada de stabulatie prelungita, crescatorii de animale trebuie sa aiba în vedere pe de o parte pregatirea animalelor pentru pasunat, ca mijloc biologic al productiei, iar pe de alta parte pregatirea si organizarea pasunilor ca surse de nutrienti pentru animale. Pasunatul, ca mod de furajare, prezinta avantaje si dezavantaje. Avantajele pasunatului sunt: •

• • • • • •

animalele au acces la un furaj de calitate superioara, complet sub raportul principiilor nutritivi, care poate fi usor asimilat; la pasune, animalele beneficiaza de aer curat, nepoluat, iar expunerea la actiunea directa a radiatiilor solare duce la o fortificare a organismului, la o consolidare a scheletului si un metabolism mai activ; miscarea în aer liber are ca urmare o dezvoltare favorabila asupra productiei; functia de reproductie este stimulata, instinctul sexual si caldurile sunt mai pronuntate, iar ciclul sexual si gestatia se desfasoara normal; este stimulata activitatea sistemului nervos central si sinteza vitaminei D; fiind consumata direct, iarba de pasune reprezinta unul din cele mai economice nutreturi, deoarece nu necesita cheltuieli de recoltare, transport, depozitare si administrare; prin pasunat se pot valorifica suprafete de teren agricol greu accesibile.

Pentru înlaturarea dezavantajelor pasunatul trebuie sa aiba în vedere urmatoarele: • • •

sa nu se pasuneze pe canicula pentru a evita insolatia si socul caloric; evitarea aparitiei bolilor á frigore, nepasunându-se animalele pe timp ploios, cu vânt puternic si temperaturi scazute; sa nu fie scoase animalele la pasunat pe roua si bruma pentru a evita aparitia colicilor, parazei stomacale si a indigestiilor gazoase;

page1

Ferma de vaci •

sa se evite intoxicatia animalelor cu unele plante toxice, datorita prezentei pe pasune a vegetatiei luxuriante, bogata în substante toxice puternice cum ar fi: acidul cianhidric si glucozic.

Pasunatul devine neeconomic când se pasuneaza pe o parcela o perioada mai mica de 4 zile sau mai mare de 6 zile, cu un numar foarte mare de animale, când nu exista surse suficiente de apa potabila sau acestea sunt situate la distante foarte mari fata de pasune, sau când aceasta este situata la distante mari fata de locul de înnoptare. Pregatirea animalelor în vederea perioadei de pasunat trebuie sa înceapa spre sfârsitul iernii. O prima masura consta în efectuarea unui riguros examen sanitar-veterinar, nefiind acceptate pe pasuni decât animalele sanatoase (care nu provin din efective în care exista boli infectioase sau parazitare). În aceasta perioada se fac toate examenele necesare pentru depistarea unor infectii (tuberculinari, recoltari de probe de sânge pentru bruceloza, leucosa etc.) si vaccinarile împotriva unor boli de natura telurica (antrax, gangrene gazoase, anaerobioze etc.). De asemenea, toate animalele sunt supuse unor examene coprologice, iar cele bolnave se vor trata pentru a nu infesta pasunea prin fecalele eliminate; aceleasi masuri se impun si pentru cânii de paza (dehelminizari). Deoarece animalele vor parcurge distanta pâna la pasune pe jos, înainte de scoatere pe pasune se vor examina ongloanele si copitele, taindu-se sau îndreptându-se cornul suplimentar, acolo unde este cazul. Caii se despotcovesc, cel putin la membrele posterioare, iar la bovinele care au început sa împunga se pilesc sau se scurteaza coarnele. Taurasii si armasarii care nu au fost clasati pentru reproductie se castreaza, pentru evitarea unor accidente si pentru a fi usor de supravegheat. Animalele vor fi individualizate, cântarite înainte de scoatere pe pasune pentru a cunoaste efectele acesteia. Ducerea animalelor pe pasune trebuie precedata de o perioada de acomodare cu noile conditii de clima si de hranire, mai ales daca se tine seama de faptul ca la sfârsitul iernii au o rezistenta organica mai scazuta. Astfel, acomodarea treptata a animalelor la conditiile mediului exterior se face prin scoaterea acestora în padoc, sau pe pasune, la început o perioada mai mica, urmând ca apoi sa se ajunga la perioade din ce în ce mai lungi. Trecerea de la furajarea de stabulatie la cea cu masa verde trebuie sa se faca lent, prin cresterea treptata în ratie a suculentelor si amestecul furajelor grosiere cu cele verzi. Daca trecerea de la întretinerea în adaposturi la cea pe pasune se face brusc, pot apare o serie de tulburari digestive (indigestii, colici, enterite, diaree etc.) afectiuni “á frigore”, insolatie, eritem, fotodermatite etc. Scoaterea animalelor pe pasune se va face în loturi, în functie de specie, starea fiziologica si categoria de exploatare. Pentru prevenirea contaminarii sau infestarii animalelor cu germeni infectiosi sau paraziti este obligatorie pregatirea pasunilor în vederea pasunatului.

page1

Ferma de vaci

Înca de la începutul primaverii, dupa topirea zapezii, se va face un control al pasunii, scotându-se si înlaturându-se cioturile, pietrele, resturile lemnoase. De asemenea, se vor colecta si îndeparta resturile de origine vegetala si animala ce pot contine o serie de microorganisme, oua si larve de paraziti ce infecteaza si infesteaza pasunea. Se vor înlatura lastarisul si arboretul care reduc din suprafata pasunii si constituie unul din locurile de predilectie pentru adapostirea capuselor hematofage, capabile sa transmita la animale o serie de boli grave. Se distrug musuroaiele si se niveleaza terenul manual sau mecanic. Buruienele, plantele toxice si cele ce depreciaza lâna (ciulinii, scaietii) se distrug. O atentie deosebita trebuie acordata suprafetelor declive de pe pasuni, în care se acumuleaza si stagneaza apa din precipitatii, deoarece ele reprezinta locul de predilectie pentru unele microorganisme si paraziti unde îsi efectueaza o parte din ciclul lor evolutiv. Daca aceste suprafete sunt mici, se pot nivela prin umplere cu pamânt, iar daca nu au întindere mare se împrejmuiesc cu gard, pentru a împiedica animalele sa consume aceasta apa si astfel sa se infecteze sau infesteze. Pentru adaparea animalelor la pasune, în cazul folosirii apelor de suprafata (râuri, lacuri), la locul ales sunt necesare o serie de amenajari, cum ar fi: nivelarea terenului, gardul limitator de acces pentru ca animalele sa nu patrunda cu membrele anterioare în apa, iar la fântâni se face controlul integritatii acestora (repararea peretilor, ghizdurilor si jgheaburilor) si apoi se decontamineaza. În privinta repartizari suprafetelor de pasunat pentru vacile de lapte si tineretul diferitelor specii se vor destina pasunile apropiate de unitate si care au o vegetatie bogata si de buna calitate. Pe pasunile situate la distante mari fata de unitate (pasuni montane), unele ramân câteva luni este necesar sa se amenajeze tabere de vara cu toate utilitatile (adaposturi, soproane,umbrare, statii de muls, platforme betonate, punct farmaceutic si de însamântari artificiale, laptarii, camere pentru personalul de serviciu). Indiferent unde este situata, pentru folosirea rationala si cu eficienta maxima, întreaga suprafata a pasunii se împarte în loturi si tarlale (parcele) repartitia fiind facuta în functie de necesitatile animalelor si calitatea vegetatiei. Sistematizarea si împartirea pasunii trebuie facuta în asa fel încât animalele pot ajunge la locul de adapat, fara a trece peste celelalte parcele. Delimitarea parcelelor se poate face prin santuri, garduri fixe si mobile sau prin gard (pastor) electric. împartirea pasunii în loturi prezinta avantaje în sensul ca acestea pot fi usor izolate si decontaminate, iar trecerea succesiva pe parcele face ca vegetatia sa fie bine si integral consumata de animale si sa se poata reface repede pentru un nou ciclu de pasunat. Cantitatea si calitatea pasunii reflecta starea de sanatate a solului. Fertilitatea solului este conditionata de cantitatea de humus si pH-ul acestuia. Nivelului productiilor este direct proportional cu cantitatea de humus din si un pH neutru sau usor alcalin. Solurile cu pH acid se caracterizeaza prin productii mici la hectar, inhiba activitatea micro organismelor din sol si obtinerea unor plante cu o compozitie dezechilibrata sub raportul calciu/magneziu. Solurile cu alcalinitate mare conduc la obtinerea unor carentate în fier si mangan si dezechilibrate sub raportul calciu/fosfor, care genereaza la animale boli carentate.

page1

Ferma de vaci

Tehnica pasunatului Pasunatul pe parcele . Primavara, înainte de scoaterea vacilor la pasunile naturale trebuie sa se ia urmatoarele masuri tehnice: • • • • • • • • •

lucrari de întretinere a pasunilor (distrugerea musuroaelor, curatirea terenurilor de arboret , de cioturi, pietre, buturugi, resturi vegetale etc.); lucrari de nivelare a terenului si de drenare a locurilor de exces de umiditate si împrejmuirea terenurilor baltoase; distrugerea buruienilor si plantelor toxice, care afecteaza calitatea pasunilor si sanatatea animalelor; fertilizarea pasunilor cu îngrasaminte organice sau minerale; grapatul în scopul intensificarii aerarii, retinerii apei si mineralizarii mai intense a materiei organice; supraînsamântarea, combaterea eroziunii solului si îmbunatatirea regimului de umiditate din sol (irigare) în primaverile secetoase; dezinfectia surselor de apa; determinarea înaltimii ierbii cu ajutorul erbometrului; la pasunile cultivate se efectueaza lucrari diverse (irigare de rasarire, combaterea chimica si mecanica a buruienilor etc.); pajistile cultivate se exploateaza în primul an de la înfiintare prin cosire.

Programul de pasunat pe parcele trebuie sa cuprinda urmatoarele: • • • • • • •

stabilirea duratei de pasunat în functie de zona (3-6 luni); stabilirea perioadei de tranzitie de 10-15 zile de la regimul de hranire uscat, la cel verde; fixarea datei începerii pasunatului în functie de gradul de zvântare al solului (optim dupa zvântare), de regimul de precipitatii, de înaltimea plantelor (14 cm la plantele cu talie mica, 15-20 cm la cele cu talie mare etc.); stabilirea înaltimii optime de pasunat, care trebuie sa varieze în functie de tipul de pasune (4-6 cm); fixarea programului zilnic de pasunat (8-10 ore) si eventual de hranire suplimentara daca se impune; stabilirea frecventei pasunatului pe o parcela, care depinde de talia plantelor, de capacitatea de refacere si de rezistenta lor la calcare; întretinerea pasunilor în perioada de pasunat prin grija consiliilor locale comunale, a crescatorilor, obstilor sau asociatiilor de crescatori, detinatoare de suprafete destinate pasunatului.

Pasunatul pe parcele asigura un grad sporit de consumabilitate a ierbii (70-75%), diminuând pierderile prin limitarea pasunatului selectiv, a calcarii si batatorii pasunilor. De asemenea, usureaza lucrarile de îngrijire a pasunii. În consecinta, asigura productii superioare de lapte si profitabile.

page1

Ferma de vaci

Pasunatul în benzi sau dozat (fig. ). Aceasta reprezinta o metoda intensiva de folosire a pasunii. Din punct de vedere tehnic aplicarea acestei metode necesita urmatoarele: • • •

stabilirea zilnica a benzilor de pasunat, care se delimiteaza cu gardul mobil electric; obisnuirea vacilor cca. 2 zile cu aceasta metoda; stabilirea în fiecare seara a parcelei pentru a doua zi si amplasarea gradului electric.

Pasunatul în benzi are o serie de avantaje (asigura vacilor nutret proaspat si curat, evita la maximum pierderile, foloseste eficient plantele care nu rezista la calcare, sporeste productia cu 10-30%). Poate fi utilizat numai în cazul pasunilor de mare randament. Pasunatul limitat . Metoda se aplica în cazul pasunilor cu productii ridicate de masa verde sau pe lucerniere. Din punct de vedere tehnic necesita: • •

pasunatul vacilor zilnic, timp de 2-3 ore; completarea ratiei prin nutret verde, cosit si administrat la iesle.

Pasunatul liber intensiv. Din punct de vedere tehnic consta în împartirea pasunii în 2 parcele si anume: • • •

parcele A (40%) se foloseste prin pasunat primavara, iar vara se coseste; parcela B (60%) se coseste primavara si se pasuneaza vara; toamna se pasuneaza ambele parcele.

Este o metoda simpla si eficienta (organizarea si dirijarea pasunatului sunt facile, animalele sunt linistite, vegetatia este uniforma), dar necesita cheltuieli pentru întretinere si fertilizare si determina riscuri de îmbolnaviri.

page1

Ferma de vaci

Ingrijirea si alimentatia vacilor gestante in perioada de stabulatie Întretinerea vacilor gestante se refera la asigurarea unui repaus mamar optim, hranirea rationala, îngrijire corespunzatoare, pregatirea si supravegherea fatarilor.

Diagnosticarea timpurie a gestatiei are mare importanta economica si tehnica pentru depistarea în scurt timp a cazurilor de infecunditate si pentru recuperarea rapida a vacilor respective. Dupa fecundare si pâna la fatare au loc pierderi relativ mari prin moarte embrionara si avort, pierderi cauzate de calitatea celulelor sexuale, modul de pregatire a uterului pentru nidatie, calitatea ratiei în perioada însamântari sau montei, diferite boli (bruceloza, trichineloza, vaginita granuloasa), întretinerea în perioada de gestatie si altele. Aceste pierderi pot fi mult mai mult diminuate daca se înlatura cauzele care determina moartea embrionata si avortul, fertilitatea putându-se ridica la 85-90%. Pe parcursul gestatiei (în medie 283 zile) masa uterului la vaca creste de 10-20 de ori (de la 0,5 kg la aproximativ 10 kg) si se formeaza aproximativ 3,5 kg învelitori fetale, 12 kg lichide fetale si un vitel care la fatare poate avea o greutate corporala între 35 si 45 kg. Gestatia se poate instala în a treia luna dupa fatare, dar vacile sunt hranite ca gestante, de regula numai în ultimele doua luni de gestatie, în perioada repausului mamar. O perioada de întretinere de doua luni este obligatorie mai întâi pentru ca permite reconstituirea rezervelor corporale, în special a substantelor minerale si apoi pentru reglarea neurohormonala a secretiei de lapte. În absenta acestei perioade, chiar cu ratii bine echilibrate, productia de lapte scade considerabil în lactatia urmatoare.

page1

Ferma de vaci

Cerintele de energie pentru gestatie corespund, pe o parte, energia fixate de fetus, placenta, învelitori fatale, peretele uterin si glanda mamara, iar metabolismul fetusului, tesuturilor si organelor acestuia. În ultimele saptamâni de gestatie, sporul în greutate al fetusilor este ridicat reprezentând în medie 500 g/zi. în acelasi timp, cantitatile de proteine si de lipide fixate pe uter pot ajunge la 122 g proteine lipide fixate pe uter pot ajunge la 122 g proteina si 31 g lipide, echivalând cu circa 970 kcal/zi pentru o vaca ce fata un vitel. Energia fixata în mamela reprezinta între 1000 si 2500 kcal/zi în ultimele saptamâni de gestatie. Sinteza substantelor depuse este favorizata de o stare metabolica speciala, numita anabolism de gestatie, caracterizata printr-o utilizare mai eficienta a energiei. Se apreciaza ca în ultima luna de gestatie, la vaca, nevoile în energie neta cresc cu 50% fata de necesarul de întretinere. Cerintele în proteina sunt apreciate la 100-110 g PD/UN sau un nivel de 12-14% PB în ratii si nu trebuie pierdut din vedere ca cea mai mare parte a depunerilor din perioada de gestatie se realizeaza pe baza proteinelor. În aceasta ultima perioada a gestatie are loc o mineralizare intensa a fetusului si în acelasi timp se refac si rezervele de minerale ale femelei. În perioada de gestatiei o femela depune de 4-5 ori mai mult calciu si fosfor decât se gaseste în fetus. Cele mai importante vitamine A,D,E,K. Vitaminele A si D sunt implicate în metabolismul proteic si mineral, vitamina A intervine în nidatie si în formarea tesuturilor produsului de conceptie, iar vitamina D este hotarâtoare pentru mineralizarea scheletului. În primele 6-7 luni de gestatie necesarul de energie stabilit pentru lactatie sau crestere si lactatie nu se nu suplimenteaza întrucât sporul de gestatie este neînsemnat. În ultimele doua luni, ce corespund repaosului mamar, vacile sunt hranite conform cerintelor acestei perioade. Normele prevad suplimentarea în aceasta perioada cu 1,5-1,8 UN/animal în luna a VIII-a si 2-3 UN/animal în luna a-IX-a. În cazul vacilor cu potential ridicat, suplimentarea energiei se face începând din luna a VII-a. Normele de energie, proteina si saruri minerale sunt prezentate în tabelul 1. Femelelor gestante primipare si celor aflate la cea de a doua gestatie li se calculeaza si un supliment de 5 UN si 500g PD pentru fiecare kg spor, pâna la atingerea maturitatii morfologice. Tabelul 1

page1

Ferma de vaci

Se va avea în vedere faptul ca nivelul consumului voluntar scade în luna a VIII-a de gestatie la 2,25-2 kg SU/100 kg GV, iar în luna a IX- ala 1,8 –1,6 kg SU/100 kg GV. Ratiile vor fi alcatuite din nutreturi digestibile, putin voluminoase, cu actiune usor laxativa. Se vor reduce nutreturilor grosieri, datorita digestibilitatii lor scazute si a volumului crescut. În amestecul de concentrate se va majora proportia de tarâte de grâu, care, prin efectul dietetic, usor laxativ, stimuleaza tranzitul digestiv si indirect va facilita actul parturitiei. În perioada de stabulatiei, vacilor gestante în repaus mamar li se vor administra prin ratii: • • •

Fânuri:2/3 fân natural sau de borceag si 1/3 fân de lucerna sau trifoi, sau fân de graminee si fân de leguminoase în proportii egale, în cantitati egale, în cantitati de 58 kg /animal/zi; Suculente de iarna: semifân, nutret de foarte buna calitate si sfecla furajera în cantitate de 8-15 kg s, daca este disponibil, morcov 3-5 kg/animal/zi. Nutret concentrat (55-60% porumb si orz uruite si restul tarâte de grâu), 1-3 kg/animal/zi sau nutret combinat.

Nu se vor administra în hrana vacilor gestante nutreturi alterate, mucegaite, înghetate si nici borhoturi proaspete sau murate. Cu o luna înainte de fatare se recomanda reducerea din ratie a nutreturilor însilozate, pentru a evita aparitia unor tulburari ale echilibrului acido-bazic. Ratia va fi distribuita între tainuri, la intervale relativ egale, iar în cadrul tainului se administreaza mai întâi fânul. Atât iarna, cât si vara ratiile vacilor gestante se completeaza progresiv cu nutreturi concentrate, respectiv1-1,5 kg/zi/animal în luna a VII-a de gestatie si 2-3 kg/zi /animal în luna a IX-a de gestatie. În ultimele 3-4 saptamâni de gestatie cantitatea de concentrate poate sa atinga chiar 4 kg/animal/zi. Amestecul de concentrate trebuie sa contina cantitati moderne de proteina si sa aiba o buna digestibilitate. În plus, se recomanda ca nutretul concentrat sa fie bogat în vitamine (A,D) si minerale (Ca,P), un amestec bogat în fosfor si sarac în calciu, care sa previna aparitia febrei vitulare. Un aport prea mare de calciu va favoriza declansarea prematura a lactatiei. În ceea ce priveste continutul nutreturilor în vitamine, s-a constat ca între continutul de caroten din placenta si modibilitatea viteilor exista o proportionalitate indirecta. Viteii se nasc sanatosi când placenta contine 300 mg caroten/100g placenta. Reducerea nivelului de caroten duce la cresterea ratei modibilitatii fetusilor sau nou-nascutilor. Nu se recomanda administrarea unor cantitati prea mari de concentrate, pentru ca ar favoriza aparitia mamitelor sau febrei vitulare, nu stimuleaza productia de lapte din perioada imediat urmatoare, duce la îngrasarea animalului, pe lânga aceste inconveniente numarându-se si cel de ordin economic. Adapostul vacilor gestante trebuie sa fie spatios si sa asigure microclimatul optim. Igiena corporala se executa prin tesalare si necesita periere zilnica. Regimul de miscare are o foarte mare importanta pentru ca mareste pofta de mâncare, intensifica circulatia, usureaza fatarea

page1

Ferma de vaci

si micsoreaza incidenta retentiilor placentare. În acelasi timp , actiunea razelor solare favorizeaza formarea vitaminei D din provitamina la nivelul pielii. Dupa fatarea vacii trebuie sa i se asigure o îngrijire deosebita, respectiv se busumeaza cu paie, se igienizeaza trenul posterior si se va urmari eliminarea anexelor fetale.

Pregatirea vacilor pentru fatare Repausul mamar al vacii. Dat fiind faptul ca în ultimele doua luni de gestatie vaca are nevoie de o perioada de refacere a întregului organism si în special a glandei mamare, în scopul reluarii unei activitati sustinute în lactatia urmatoare, gospodarul va acorda atentie deosebita repausului mamar. Trebuie sa mentionam de la început ca durata repausului mamar nu este aceeasi pentru toate vacile. Durata repausului mamar se stabileste de catre gospodar în functie de vârsta vacilor, productia de lapte, starea de întretinere si sanatate, precum si durata anterioara a perioadei de lactatie. În principiu, durata repausului mamar este în medie de 60 zile si în nici un caz aceasta nu trebuie sa fie mai mica de 40 de zile. De obicei, perioada repausului mamar este mai lunga la vacile cu productii mari de lapte, la vacile care au fatat prima data si cele cu o stare de întretinere mai slaba. Pentru a putea respecta durata repausului mamar, gospodarul trebuie sa cunoasca mai întâi data montei si, în functie de aceasta, va stabili vârsta de gestatie si data previzibila a fatarii, cunoscând faptul ca gestatia la vaca dureaza circa 285 zile. De asemenea, este necesar sa aratam ca se considera ca lactatie normala o durata de 305 zile. Sunt unele vaci care întarca mai devreme si perioada de lactatie se scurteaza, iar durata repausului mamar creste. Pentru a întelege mai bine acest lucru, redam în continuare o simpla calculatie folosind durata medie în zile a starii fiziologice a vacilor. În perioada de 365 de zile vaca poate fi în urmatoarele stadii fiziologice: • • • •

fatata recent si în lactatie; însamântata si în lactatie; diagnosticata ca gestanta si în lactatie; gestanta si în repaus mamar.

Referindu-ne la intervalul dintre doua fatari, vaca trebuie sa parcurga toate perioadele fiziologice amintite, în care perioada optima de raportare este de 365 zile calendaristice. Stadiul de vaca fatata recent si în lactatie pâna la însamântare sau monta fecunda corespunde perioadei puerperale (PP) si perioadei de serviciu (SP). Dupa stabilirea diagnosticului de gestatie vaca trece în stadiul fiziologic de vaca gestanta si în lactatie (GL), iar cu 60 zile înainte de fatare trece în perioada de gestatie si în repaus mamar (R). Dat fiind faptul ca durata gestatiei este de circa 285 zile de la însamântare sau monta fecunda, iar perioada de

page1

Ferma de vaci

serviciu este variabila, durata lactatiei (DL) poate fi mai mica sau mai mare de 305 zile. De obicei, depasirea valorii medii a perioadei de serviciu, care în medie trebuie sa fie de 80 de zile, duce la prelungirea lactatiei si, în acelasi timp, la marirea intervalului între fatari (CI) si, implicit, la micsorarea natalitatii. • • • • •

În sustinerea acestei afirmatii gospodarul poate face urmatoarele calculatii folosind notiunile si datele prezentate anterior tinând cont de faptul ca: intervalul între fatari (CI) este = cu perioada de serviciu (SP) + durata gestatiei 285 zile (G); durata lactatiei (DL) este = intervalul între doua fatari (CI) – durata repausului mamar de 60 de zile (R); lactatia normala se determina pe o perioada de un an, adica 365 zile; perioada de repaus mamar este de 60 zile (R).

Exemplu: CI = 80 + 285 zile + 365 zile, ce reprezinta intervalul între fatari, adica anul, vaca si vitelul, ce reprezinta o natalitate de 100%; DL = 365 – 60 zile = 305 zile ce reprezinta lactatia normala. În cazul în care perioada de serviciu este mai scurta, atunci când vaca se însamânteaza si ramâne gestanta la 45 de zile dupa fatare, adica la al doilea ciclu de calduri, tinând cont de durata repausului mamar obligatoriu, vaca se va întarca mai devreme, fapt ce va determina ca lactatia sa fie mai redusa cu 38 de zile. Exemplu: (CI) intervalul între doua fatari = 42 zile SP + 285 zile (G) = natalitate peste 100%, adica 100 vitei la 100 vaci; (DL) lactatie = 327 – 60 zile = 267 zile de lactatie, în acest caz durata lactatiei este mai scurta decât lactatia normala cu 32 zile. Reducerea perioadei normale de lactatie de 305 zile are repercusiuni economice si, ca urmare, gospodarii, motivati de acest lucru, sunt tentati sa scurteze perioada afectata repausului mamar, care, dupa cum am amintit anterior, nu poate fi mai mic de 40 de zile înainte de fatare.

page1

Ferma de vaci

Hranirea si îngrijirea vacilor în perioada de repaus mamar Pentru a evita îmbolnavirea glandei mamare sau mai bine zis a ugerului, întarcarea vacii trebuie facuta dupa anumite reguli. Astfel, întarcarea trebuie sa se faca treptat, prin reducerea numarului de mulsori si concomitent cu scaderea nivelului zilnic de furajare, determinat de suprimarea concentratelor si a altor furaje, în special a suculentelor. Hranirea vacilor în aceasta perioada se face cu fân de calitate mijlocie, hranire care nu are repercusiuni asupra cresterii vitelului în uter. Reamintim ca necesarul de hrana pentru vacile gestante în perioada repausului mamar se stabileste în functie de greutatea corporala a vacii si în corelatie cu productia potentiala a acesteia, adica în functie de productia programata a se obtine în lactatia viitoare. Acest mod de calcul permite efectuarea unei furajari, în avans de productie, factor esential în exploatarea potentialului productiv al vacii. Hranirea vacilor în perioada repausului mamar se recomanda a se face diferit, în functie de sezon si în limitele nutritionale descrise anterior. Astfel, în timpul iernii se recomanda ca hrana de baza a vacilor sa fie constituita zilnic din 5-7 kg fân de leguminoase, care prin continutul sau în proteina digestibila si saruri minerale, contribuie la dezvoltarea fetusului (vitelului) si la completarea rezervelor din organismul vacilor gestante. Completarea necesarului de nutrienti se face cu concentrate, cele mai indicate fiind tarâtele, uruielile de mazare, sroturile diferite si uruielile de orz sau porumb. În timpul verii, vacile gestante sunt lasate sa pasca pe o portiune de pasune de buna calitate, care sa asigure zilnic 50-60 kg masa verde pe vaca, iar necesarul de hrana la vacile cu productii mari de lapte se va completa cu un supliment de concentrate. Indiferent de sezon, se recomanda ca în suplimentul de concentrate sa se adauge zilnic 100200 g amestecuri de saruri minerale. De asemenea, dupa cum am amintit, nutreturile administrate în hrana vacilor gestante trebuie sa fie de buna calitate, sa nu contina plante toxice si sa nu fie mucegaite, alterate sau înghetate. Se recomanda ca administrarea zilnica a hranei sa se faca de trei ori pe zi. Este necesar ca în perioada repausului mamar vacile sa fie scoase zilnic la plimbare, exceptie facând zilele cu ger, ploaie, viscol sau furtuni. Este usor de retinut ca vacile gestante care nu fac miscare fata mai greu, iar viteii nascuti se dezvolta mai lent. În perioada de gestatie, crescatorul va acorda atentie deosebita prevenirii avorturilor spontane în special prin contactul dur cu alte animale, administrarea de apa rece, precum si a furajelor înghetate.

page1

Ferma de vaci

Fatarea vacilor Este un act fiziologic normal ce trebuie sa aiba loc într-un spatiu de fatare special amenajat pentru acest scop, evitându-se astfel diverse accidente ce pot surveni, precum si crearea unor conditii igienice necesare pastrarii starii de sanatate a mamei si fatului. Pregatirea boxelor sau a locului de fatare se face prin curatenie mecanica, dupa aceea se dezinfecteaza cu lapte de var (20 kg var la 100 litri apa), iar dupa uscare se pune un asternut gros de paie. Înainte de introducerea vacilor în boxa sau în locul de fatare, aceasta se curata cu tesala, iar regiunea vulvei (organul genital femel) se spala cu apa calda în care se pune o solutie de permanganat de potasiu 1%. Pentru obisnuire, vacile se introduc în locul de fatare, de obicei cu 14 zile înainte, adica atunci când gospodarul observa ca abdomenul vacii se lasa în jos pe partea dreapta si se adânceste scobitura flancului, este de fapt primul semn care arata ca vaca se pregateste pentru fatare. De astfel, crescatorii cunosc ca la vaca, cu 8-9 zile înainte de fatare, apare o scobitura de o parte si de alta a cozii si aceasta devine mobila, iar în ultima saptamâna ugerul începe sa creasca în volum, semn ce în termen popular înseamna ca vaca depune. Cu 2-3 zile înainte de fatare sfârcurile se întaresc si se îndeparteaza, popular vaca se împrastie, organul genital al vacii se tumefiaza si creste în volum, iar dintre buzele acesteia se scurge un lichid lipicios. Semnele principale care dau un indiciu ca vaca se apropie de fatare începe sa apara cu 2-5 ore înainte si se evidentiaza prin faptul ca vaca nu îsi mai consuma hrana, devine nelinistita, se culca si se scoala des, se aseaza în pozitie de urinat desi nu urineaza. Sunt de fapt semne destul de evidente care atesta ca au început muncile pentru fatare si ca gospodarul trebuie sa se pregateasca pentru primirea nou-nascutului si pentru acordarea îngrijirilor necesare acestuia. În acest scop, crescatorul se spala mai întâi pe mâini cu apa calda si sapun, se dezinfecteaza cu alcool. Astfel pregatit asista vaca la fatare si nu intervine. În mod normal fatarea la vaca dureaza 30-35 minute, însa aceasta se poate prelungi cu 1-1,5 ore si chiar mai mult. Dupa începerea fatarii contractiile uterine se manifesta prin intensitate si durata diferita, în functie de stadiul fatarii. La început acestea sunt rare si au intensitate redusa cu dureri slabe, care apoi se amplifica progresiv. Toate aceste contatii se materializeaza prin aparitia între buzele vulvei a primei pungi a apelor care de obicei se sparge în interior si astfel apar primele ape constituite din lichidele fetale. Urmeaza apoi contractii puternice, din ce în ce mai dese, care permit angajarea învelitorilor si a diferitelor regiuni anatomice ale fetusului în tractusul (conductul) pelvin. Astfel, prin contractia muschilor abdominali punga de lichid (amniotica) se rupe si începe expulzarea vitelului în una din cele doua forme de prezentare cunoscute, capul si membrele anterioare, sau cu membrele posterioare în cazul prezentatiei posterioare. Dupa aparitia membrelor anterioare si a capului, expulzarea vitelului are loc în câteva minute.

page1

Ferma de vaci

În cazul în care actul fatarii s-a prelungit peste 2 ore si când nu se vede decât o parte din picioarele vitelului, este necesar sa fie anuntat medicul veterinar, deoarece fatarea devine distocica (grea) si numai acesta poate interveni pentru remedierea si facilitarea fatarii. Atragem atentia ca orice interventie necalificata nu face altceva decât sa produca traumatisme ale organelor genitale, cu repercusiuni asupra mamei si chiar a fatului.

page1

Ferma de vaci

Îngrijirea vitelului si a vacii la fatare Asa cum am amintit, crescatorul asista la fatare si numai în momentul când acest act se apropie de sfârsit intervine pentru primirea vitelului pe o pânza curata sau pe paie curate. Imediat, crescatorul va proceda la înlaturarea mucozitatilor existente pe botul si narile vitelului si se va observa daca vitelul respira sau nu. De obicei, cordonul ombilical se rupe singur, în cazul în care acesta nu s-a rupt, se va proceda la taierea lui cu o foarfeca curata, dezinfectata cu alcool. Taierea ombilicului la vitel se face la o distanta de 10 cm fata de abdomen, operatie dupa care acesta se badijoneaza cu tinctura de iod. Se lasa apoi vitelul sa fie lins de vaca si numai dupa aceea se procedeaza la stergerea lui cu o cârpa curata sau cu un somoiog de paie pâna la uscare. Dupa ce vitelul a fost lasat sa fie lins de vaca si uscat pentru activarea circulatiei sângelui, acesta începe sa se scoale, cu alte cuvinte începe sa se puna pe picioare, timp în care crescatorul se ocupa de a da primele îngrijiri ale vacii. Deoarece în timpul fatarii, prin eforturile facute, vaca transpira foarte mult, aceasta trebuie de asemenea stearsa cu o cârpa curata sau cu un somoiog de paie pâna se usuca, iar daca este iarna se acopera cu o patura. Pentru refacerea lichidelor din organism se recomanda sa se administreze vacii, cu o galeata, apa calduta la temperatura de 37-39ºC, în care s-a pus o mâna de sare si doua mâini de tarâte. nu se recomanda administrarea de apa rece, deoarece aceasta întârzie refacerea organismului si poate produce chiar îmbolnaviri. De asemenea, dupa terminarea actului fatarii si a aplicarii îngrijirilor necesare, crescatorul trebuie sa urmareasca daca vaca a eliminat sau nu învelitorile fetale (cârpele), care în mod normal se elimina la 3-6 ore. În cazul în care acestea nu au fost eliminate si a trecut un timp de 24 de ore de la fatare înseamna ca vaca are retentie placentara si crescatorul trebuie sa anunte medicul veterinar pentru a proceda la extractia acestora. Se considera o practica gresita interventia unor crescatori de a ajuta la eliminarea placentei prin legarea de aceasta a unor greutati. În mod normal, eliminarea placentei se face pe masura ce involutia uterina se instaleaza. La 2-3 ore de la fatare, uterul se retracta (strânge) mult si favorizeaza desprinderea placentei, mecanism determinat de involutia carnuculilor care asigura legatura placentara. Vaca dupa fatare elimina niste lichide numite “losii” care în mod normal dureaza pâna la 15-16 zile. În primele zile acestea sunt de culoare sanguinolenta, apoi devin de culoare maronie, iar dupa 6-7 zile capata un caracter mucos, semn ca uterul este sanatos. Se recomanda ca în aceasta perioada crescatorul sa urmareasca eliminarea losiilor, iar în cazul când acestea persista mai mult de 16 zile si nu sunt modificate, este necesar sa anunte medicul veterinar.

page1

Ferma de vaci

Alaptarea vitelului nou-‐nascut Dupa cum am amintit, dupa fatare, vitelul se zbate si începe sa faca încercari sa se ridice în picioare, iar dupa câteva caderi reuseste sa se mentina si imediat la chemarea mamei se îndreapta spre uger în cautarea hranei, semn ca vitelul este viguros. Înainte ca vitelul sa fie dat la vaca sa suga colostru (colastra), ugerul vacii trebuie sa fie spalat cu apa calduta, iar din sfârcuri (mameloane) se vor îndeparta primele picaturi de colostru. Dupa ce vitelul a supt, unii crescatori, dupa traditie, lasa în primele zile vitelul lânga vaca. Aceasta practica este daunatoare atât pentru nou-nascut, cât si pentru mama, atunci când aceasta nu este separata. Ba mai mult, trebuie sa scoatem în evidenta faptul ca, dupa fatare, vaca are nevoie de odihna pentru a-si reface organismul dupa eforturile depuse. Este stiut faptul ca vacile, fiind bune mame, devin agitate de câte ori viteii pleaca de lânga ele. În cazul când vitelul sta lânga vaca acesta se obisnuieste cu un program neregulat de supt dintr-un uger murdar, care ar putea atrage uneori îmbolnavirea acestuia, pe de o parte, iar pe de alta parte, gospodarul nu poate sa cunoasca cantitatea de lapte supt. Ca urmare, dupa primul supt se recomanda ca vitelul sa fie separat de vaca într-o boxa sau într-o încapere separata, amenajata acestui scop, în cadrul adapostului de animale.

page1

Ferma de vaci

Urmarirea reproductiei cu ajutorul calendatului de reproductie Calendarul de reproductie se va confectiona din lemn si PFL sub forma de dulap cu doua usi cu geam si are 45 de casute cu dimensiunile redate în anexa 1. Primele casute numerotate de la 1 la 31 reprezinta zilele lunilor si cu ajutorul lor se urmaresc femelele dupa însamântare (naturala sau artificiala) înca 3 cicluri pentru a le depista mai usor pe cele care se întorc si în principal pe cele cu semne si manifestari sterse ale caldurilor. Modul de lucru Urmarirea împerecherilor se face prin control la grajd si padoc a femelelor ce au fisele în casuta corespunzatoare zilei calendaristice, de catre operatorul însamântator, fermier sau tehnician veterinar care se ocupa de reproductie în unitate. Aceasta urmarire pe cele trei cicluri se face în intervalul 18-24 zile de la data ultimei însamântari, tinându-se cont ca aceasta este durata ciclului sexual la taurine. Sistematic se poate reprezenta astfel:

page1

Ferma de vaci

În ziua de 20 decembrie când femela s-a însamântat se completeaza în fisa la data însamântarii 20.XII.81, iar la C.I se completeaza 7-13 ianuarie si apoi fisa se introduce în casuta 7. În ziua de 7 ianuarie persoana ce lucreaza cu acest calendar la prima ora din program ia fisele din aceasta casuta si controleaza atent femelele în grajd, apoi la padoc si acelasi control îl face si dupa masa. Daca femelele nu au intrat în calduri fisa se trece în casuta 8. În ziua de 8 se face aceeasi operatiune de control si daca femela nu intra în calduri, se trece fisa mai departe la 9 si asa mai departe pâna în ziua de 13 ianuarie. Daca nici în ziua aceasta nu se observa caldurile se va trece la calcularea celui de al doilea ciclu (C. II). Pentru a afla prima zi a ciclului II se va aduna la

si se noteaza la C. III 18-24 februarie, iar fisa se va muta în casuta 18 si începând din 18 februarie femela se va urmari pâna în 24 februarie, mutându-se zilnic fisa. Daca femela nu intra în calduri, fisa se introduce în casuta C pentru controlul transrectal în vederea stabilirii diagnosticului de gestatie. Pentru calcularea celor 3 cicluri se poate folosi calculatorul graficului ciclurilor ce este facut pe media de 21 de zile si la fiecare ciclu se scad 3 zile pentru a se afla ultima zi a controlului. Daca femela se întoarce la unul din cicluri, se înscrie noua însamântare si se va urmari din nou trei cicluri. Casuta FR I pastreaza fisele vacilor fatate pâna la 40 de zile de la fatare. Acestea se urmaresc pentru înscrierea primelor calduri dar femela nu se însamânteaza. Dupa 40 de zile de la data

page1

Ferma de vaci

fatarii fisa se trece în casuta FR II unde se pastreaza pâna la 63 zile de la fatare si dupa acest interval de timp daca nu se însamânteaza, fisa se trece în casuta AF I (anestrus de fatare). În aceasta casuta se pastreaza fisele vacilor cu anestrus de fatare în intervalul 64-126 zile de la fatare, iar daca nu se însamânteaza se trec în casuta AF II. În aceasta casuta se gasesc fisele vacilor ce prezinta anestrus dupa fatare mai mare de 4 luni – respectiv peste 126 zile de la fatare. În aceste 4 casute noi se introduc în permanenta la spatele celor existente pentru a avea în fata pe cele cu intervalul cel mai mare de la fatare pentru casuta respectiva. În casuta AM – se pastreaza casutele femelelor cu anestrus de monta (cele care au fost însamântate si au fost gasite negestante la controlul de gestatie). Casuta R (femele propuse pentru reforma) pastreaza fisele vacilor care se opresc de la însamântare de catre medicul veterinar, dar ele se mai gasesc în efectiv. Casuta C (pentru control) pastreaza fisele femelelor ce au peste 67 zile de la ultima însamântare, nu s-au întors si asteapta controlul de gestatie. Casutele G III – G IX, pastreaza fisele femelelor gestante pe luni de gestatie, fise ce se muta la sfârsitul fiecarei luni, în casuta de la stânga la dreapta, casuta cu G IX ramânând libera prin trecerea fiselor în casuta FR I. Durata gestatiei la vaca fiind în medie de 285 zile, în casutele cu gestante este bine a se grupa tinând cont de data ultimei însamântari, respectiv între 21 si 20 ale lunii urmatoare. Exemplu: la 1 ianuarie la G IX se vor gasi fisele femelelor gestante din însamântarile din 21 martie si 20 aprilie plus cele restante la fatare din luna decembrie.

iar în finalul lunii cele care sunt însamântate peste 20.X. se retin tot aici, nu se trec mai departe la G IV. Pentru începutul activitatii de reproductie la nivelul PIAV, ferma cu monta naturala sau statiune de monta naturala, în vederea introducerii calendarului de reproductie se vor completa fisele individuale (Anexa 2) ce sunt confectionate din carton la toate vacile, junincile si vitelele însamântate (montate) cu ultimele evenimente de reproductie înscrise în registrul unic si apoi se vor distribui în casuta corespunzatoare situatiei fiziologice.

page1

Ferma de vaci

Aplicatie practica

page1

Ferma de vaci Proiect lucru Cap.1 Memoriu justificativ 1.1 Importanţa şi oportunitatea investiţiei [Aspecte generale referitoare la intentiile fermierului]

1.2 Amplasarea şi descrierea fermei Ferma de vaci de lapte S.C. ……………… este amplasată în regiunea …………….. a ţarii în apropierea oraşului ……………….. judeţul …………….., sat ………………Vechi .Ferma este construită după normele sanitar-veterinare privind amplasarea, proiectarea şi sistematizarea fermelor zootehnice care prevăd, printre altele şi urmatoare: [se enumera principiile respectate conform cadrului legal] La ora actuală, ferma deţine ………………… adăposturi, o magazie pentru furaje, un fânar, sursă proprie de apă, energie electrică de la reţeaua existentă iar accesul se face din drumul judeţean ………………………...Această fermă a fost concesionată pe o perioadă nelimitată de timp iar în contract a fost stipulată şi posibilitatea de cumpărare în timp. Amplasarea fermei urmăreşte valorificarea resurselor furajere şi a condiţiilor naturale pe care le deţine acestă zonă. În acest scop, ferma va fi populată cu vaci din rasa ……………..

1.3 Caracterizarea rasei [se prezinta caracteristicile rasei :fiziologice, productie, reproductie] • Rasa ……… • Origine şi mod de formare. ……. • Arie de răspândire şi efective. ……. • Însuşiri morfologice şi productive. … • Calităţți. ….. • Defecte. ……. • Perspective. ……. • Programul de ameliorare [prevede că se vor crea în cadrul rasei circa 6 linii, fiecare fiind crescută în 1-3 ferme de elită, apoi se va practica crosul între linii]. Cap.2 Organizarea procesului de reproducţie 2.1 Organizarea reproducţiei materialului biologic utilizat..............

structura optime a efectivului............... [matca la ponderea de 50-55% din efectivul total cu următoarea structură pe stări fiziologice: 80-85% vaci în producţie şi 15-20% vaci înţărcate].

Tehnologia reproductiei: • identificarea şi inregistrarea .................... • înregistrarea tuturor evenimentelor privind activitatea de reproducţție........... • programarea la însămânţțare a vacilor şi viţțelelor. ................ • depistarea femelelor în călduri .................... • urmărirea întoarcerilor la vacile şi viţțelele însămânţțate................ • efectuarea diagnosticului de gestaţție....................... • înregistrarea şi individualizarea produşilor obţținuţți....................

page1

Ferma de vaci • examenul ginecologic lunar al vacilor ................. Important de reţinut următoarele aspecte: • • • • • • • • • • • • • •

•

condiţie esenţială de reproducţie este obţinerea unui viţel pe an de la fiecare vacă din gospodărie, adică natalitatea să aibă o pondere de 100% fecundarea la vaci poate avea loc între 42 şi 65 zile un ciclu de călduri la vacile pentru lapte are în medie 21 de zile gestaţia la vaci este în medie de 283 zile în funcţie de vârstă şi greutatea optimă (75% din greutatea adultului) greutatea optimă pentru rasa Holstain Friză este de 400 Kg respectiv 17-18 luni apariţia, durata şi intensitatea căldurilor la vacile de lapte sunt influenţate de furajare, vârstă, rasă, stare de sănătate condiţii de igienă şi microclimat din adăposturi. la vacă, căldurile apar după 21-28 zile, au durată medie de 12-36 ore, se repetă după 18-25 de zile timpul cel mai potrivit pentru montă este mijlocul căldurilor capacitatea reproductivă la vacile pentru lapte este condiţionată de gestaţie şi de perioada de la fătare până la monta fecundă, denumită service period. Acesta, în mod normal, este de circa 80-82 zile. pregătirea femelelor pentru fătare, modul de desfăşurare a acestora şi perioada de la fătare la primul ciclu de călduri, influenţează semnificativ reproducţia la vaci posibilităţile de reînnoire a efectivului matcă sunt influenţate în mare măsură de natalitate. Scăderea acesteia de la 90% la 60%, diminuează producţia de lapte cu 35% prima montă este urmată de instalarea gestaţiei între 55-65% din cazuri, în rest pot avea loc reîntoarceri la al 2-lea şi la al 3-lea ciclu. poliovulaţia şi transferul de embrioni este o biotehnică modernă de reproducţie care permite obţinerea unui număr mai mare de descendenţi pe vacă prin supraovulaţie, multiplicarea genoamelor valoroase şi scurtarea intervalului între generaţii. Această metodă permite crearea unui depozit de embrioni de mare varietate şi valoare genetică. în vederea creşterii fecundităţii la vacile înalt productive ( 35-40 l lapte /zi) se pot efectua tratamente hormonale de stimulare a axului hipotalamo-hipofizo-ovarian administrându-se Gn-RH (gonadorelină), tip Receptal, în doză de 2,5 ml/vacă, i. m. cu 4-6 ore înaintea efectuării însămânţării, sau gonadotrofină corionică, tip Chorulon, în doză de 1500 UI/vacă, i.v. însămânţarea artificială este efectuată de personalul calificat şi autorizat din cadrul reţelelor ANARZ (Agenţia Naţională de Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie).

2.2 Structura efectivelor Stabilirea structurii ............ categorii de vârstă ............., înlocuirea animalelor ............................. După determinarea efectivelor medii de vârstă se stabileşte structura programată............ 2.4 Programarea montelor şi fătărilor Întocmirea planului individual de montă şi fătări are loc în luna decembrie a fiecărui an, având valabilitate pentru anul care urmează. Pentru întocmirea planului de montă şi fătări trebuie să se ţină cont de urmatoarele date: • • • • • • • • •

efectivele de vaci, junici şi viţțele existente la sfârşitul anului, structurat pe stări fiziologice/ efectivul de tineret femel la începutul anului şi vârsta acestora pe luni, în vederea stabilirii momentului programării la montă; vârsta programată la montă a tineretului (20luni) durata service-‐period-‐ului (90 zile); procentul de fecunditate (95%); procentul de reformă la vaci ; procentul de natalitate (90%); raportul între sexe (1:1); sistemul de fătări adoptat (eşalonat);

page1

Ferma de vaci

Programul de montă şi fătări este prezentat în următorul tabel Programul de montă şi fătări la taurine

AN CURENT

AN PRECEDENT

Specificare -gestante -montate Vaci -fătate -propuse pt. Reformă -negestante Juninci gestante -montate Viţele -nemontate MONTE -monta I -monta II Vaci TOTAL -negestante la control -reforme din negestante -monta I -monta II Viţele TOTAL -negestante la control -reforme din negestante Vaci Juninci Fătări TOTAL -reforme din fătări Viţei masculi Produşi Viţele obţinuţ TOTAL i Pierderi Reformă vaci din fătări Total reforme vaci (din fătări şi negestante)

Luni calendaristice I

III

VII

VIII

XII

3 -

7 1 -

6 1 -

3 4 3 1 1 -

3 5 4 1 1 -

3 1 3 1 1 -

TOTA L 25 10 10 5 3 -

3 3 1 1 1 3 3 1 1 1 2 1 -

4 4 1 1 7 1 8 4 4 8 -

3 3 1 1 -6 1 7 3 4 7 -

2 2 1 1 3 1 4 1 1 2 3 1 -

8 8 1 1 2 3 1 4 2 2 4 -

7 7 1 1 3 1 4 2 2 4 -

3 3 1 1 4 4 2 2 4 -

4 4 1 1 5 5 1 2 2 4 1 1

4 4 2 2 1 1 1 1 -

4 4 1 1 3 1 4 2 2 4 -

4 4 1 1 4 1 5 2 3 5 -

1 1 1 1 3 1 4 1 1 2 3 1 -

47 47 13 1 14 1 45 8 53 4 22 27 49 4 1

page1

Ferma de vaci

2.5 MIŞCAREA EFECTIVELOR categorii de vârstă ............ categorii producţie .............. mişcarea lunară a efectivului de taurine în tabelul următor : Mişcarea lunară a efectivelor de taurine N r . c r t .

LUNILE ANULUI Categoria

Efec tiv 01. 01

Vaci

Juninci

Viţele montate

XII

Efe ctiv 31. 12

+1 50 -0 50

+1 51 -0 51

+1 52 -0 52

+1 8 -1 7

+2 9 -1 8

+1 4 -1 3

+1 8 -1 7

+1 8 -2 6

+0 6 -1 5

+1 7 -1 6

+4 10 -1 9

+2 15 -0 15

+2 17 -1 16

+2 18 -4 14

+4 13 -1 12 +1 15 -4 11

+2 14 -1 13 +2 13 -2 11

+2 15 -1 14 +3 14 -2 12

+2 16 -0 16 +2 14 -2 12

+2 13 -4 9

+2 11 -3 8

+2 10 -1 9

+2 11 -2 9

+0 9 -2 7

+2 9 -2 7

+1 8 -0 8

+0 7 -0 7

+1 8 -0 8

+0 8 -0 8

+0 8 -1 7

+0 7 -0 7

III

VII

VIII

+0 45 -0 45 +0 5 -0 5

+1 46 -0 46 +0 5 -1 4

+1 47 -0 47 +0 4 -1 3

+1 48 -0 48 +1 4 -1 3

+1 49 -0 49 +1 4 -1 3

+1 50 -0 50 +1 4 -1 3

+0 50 -0 50 +1 4 -0 4

+0 50 -1 49 +2 6 -0 6

+0 49 -0 49 +1 7 -0 7

+0 3 -1 2

+1 3 -1 2

+1 3 -0 3

+2 5 -1 4

+1 5 -1 4

+1 5 -2 3

+1 8 -1 7

+2 9 -1 8

+1 9 -2 7

+1 8 -1 7

+1 9 -1 8

+1 9 -2 7

+0 7 -1 6

Tineret femel 0-6 luni

+1 6 -1 5

+4 9 -1 8

+2 13 -1 12

+2 14 -1 13

Tineret mascul 0-3luni

+1 4 -0 4

+4 8 -0 8

+1 12 -1 11

Tineret mascul la îngrăşat

+0 7 -0 7

Total

Tineret femel 12-18 luni Tineret femel 6-12 luni

+1 8 -1 7 +1 9 -1 8

+4 12 -1 11 +3 11 -0 11 +0 7 -0 7

111

2.6.PROGRAMAREA PRODUCŢIEI DE LAPTE Producţia de lapte este influenţată de o multitudine de factori, dintre care menţionăm : rasa, structura de vârstă a efectivului de vaci, sistemul de fătări adoptat, durata unei lactaţii, condiţiile de întreţinere, etc. Deoarece producţia de lapte este neuniformă în decursul perioadei de lactaţie, programarea pe luni şi trimestre se poate face utilizând diferite metode cum ar fi : • metoda curbei de lactaţție……………….. • metoda producţției medii zilnice pe luni de lactaţție ……………… • metoda bazată pe folosirea unităţții convenţționale « vacă unitate ipotetică »…………... Metoda « curbei de lactaţie » are ca element specific de calculaţie, producţia medie pe un animal, repartizată pe luni de lactaţie, determinată cu ajutorul curbei de lactaţie. Curba de lactaţie reprezintă ponderea procentuală a producţiei de lapte pe luni de lactaţie, în raport cu producţia medie pe întreaga lactaţie.

page1

Ferma de vaci

Aferent celor expuse vom prezenta estimarea producţiei de lapte. Având în vedere faptul că rasa care va fi importată, are performantă medie în ce priveşte producţia de lapte, vom avea ca punct de plecare o producţie medie pe lactaţie normală de 3800Kg lapte. Bineînţeles, animalele importate vor avea nevoie de o perioadă de acomodare şi adaptare la noile condiţii de mediu ceea ce ne face să considerăm valabilă această producţie pe perioada de cinci ani, pentru care se va face estimarea, iar majorarea cantităţii totale de lapte în următorii ani se va face pe seama creşterii efectivului. Cap.3 Alimentaţia animalelor 3.1 Tehnica hrănirii şi modul de administrare a furajelor Dintre factorii tehnologici furajarea are influenţa cea mai mare asupra producţiei de lapte. Producţia realizată este în corelaţie directă cu aportul de substanţe nutritive, întrucât laptele este sintetizat la nivelul glandei mamare, pe baza nutreţurilor provenite din nutreţurile consumate. În acelaşi timp, prin raţia administrată trebuie să se asigure desfăşurarea normală a funcţiilor vitale şi dezvoltarea produsului de concepţie. Modul de hrănire a vacilor influenţează, în mare măsură, eficienţa economică în exploatare, întrucât peste 60 % din cheltuielile anuale într-o fermă sunt reprezentate de costul furajelor. Pentru exteriorizarea capacităţii productive în practica hrănirii vacilor se impune respectarea unor principii, care concură la valorificare superioară a nutreţurilor şi deci la obţinerea unor producţii mari de lapte: • Administrarea unor cantităţi suficiente de furaje şi de calitate bună – adică, la întocmirea balanţei furajere se are în vedere efectivul de vaci din fermă, modul de repartiţie a fătărilor, dezvoltarea corporală a vacilor, starea fiziologică şi producţia de lapte planificată, urmărind ca pe tot parcursul anului să se asigure raţii echilibrate în substanţe nutritive şi care să satisfacă din punct de vedere cantitativ necesarul de hrană. • Numărul de tainuri- se stabileşte în funcţie de nivelul productiv şi nutreţurile care alcătuiesc raţia. La vacile cu producţie mare de lapte se recomandă administrarea nutreţurilor de volum în trei tainuri, iar la cele cu producţii mijlocii sau scăzute în două tainuri. Concentratele se administrează progresiv până ce animalele nu mai răspund prin producţie. • Programul de administrare a tainurilor – se recomandă ca tainurile să se dea la intervale egale de timp, pentru formarea unor reflexe condiţionate favorabile unei digestii mai bune a furajelor. • Igiena furajelor – nu se administrează furaje alterate. • Succesiune de administrare a furajelor - fibroase – concetrate – suculente (siloz, semisiloz, sfeclă) – fibroase; durata hrănirii 4 – 10 ore/zi. • Asigurarea în raţie a nivelului optim de celuloză • Forma fizică de administrare a nutreţurilor – influenţeză cantitatea de lapte dar mai ales procentul de grăsime din lapte: • Concentratele sub formă granulată reduc risipa. Dacă nu este posibilă granularea se vor administra sub formă de uruială mare. • Fibroasele se administrează ca atare sau tocate la dimensiuni mai mari. • Nutreţul însilozat tocat la dimensiuni foarte mici (sub 1 cm) reduce timpul de rumegare, secreţia salivară şi măreşte aciditatea în rumen. • Organizarea furajării – se face pe grupe tehnologice de vaci, în funcţie de nivelul productiv şi starea lor fiziologică, folosind o raţie de bază care se suplimentează cu concentrate, în raport cu cerinţele fiecărei grupe tehnologice. • Schimbarea regimului de hrănirea – trebuie să se facă treptat, pentru a permite diferitelor tipuri de simbionţi ruminali să se adapteze la noua sursă de hrană. • Asigurarea odihnei după furajare – este absolut necesar pentru odihnă şi rumegare. • Asigurarea necesarului de apă – este necesară pentru funcţiile vitale ale organismului şi pentru sinteza laptelui. Se recomandă ca vacile să aibă acces liber la apă, folosind adăpătoare automată.

Cerinţele nutriţionale, la vacile care realizează în faza de lactaţie 15-25 kg lapte/zi constau în următoarele: 1. conţținut ridicat în SU (1,46 kg SU/100 kg greutate vie şi 0,47 kg SU/litru lapte) şi coeficient de încărcare redus (1,7 SU/100 kg greutate vie şi 1,10 kg SU/UNL pentru producţția de lapte); 2. conţținutul în celuloză să reprezinte 20% ;

page1

Ferma de vaci

3. concentraţția ridicată în energie (1,10 UNL/100 kg greutate vie şi 0,44 UNL/l lapte); 4. conţținut ridicat în săruri minerale (4,5-‐ 5 g Ca şi P/100 kg greutate vie) precum şi 5 g ClNa/100 kg greutate vie, 2 g ClNa/l lapte; 5. conţținut ridicat în vitamine, în special A (10 mii U.I./100 kg greutate vie) şi D (1000 U.I./100 kg greutate vie) 6. raporturile optimale dorite sunt: • cel nutritiv – 1/4,5 • energo-‐proteic – 1/125 • concentraţția în energie de 1,05 UNL/kg SU • raportul Ca/P – 1/1,2

Cerinţele nutriţionale diferă în funcţie de greutate şi producţia de lapte. Greut. Kg

Prod. l 15 20 25 20 25 30

500

600

SU kg 14,5 16,0 17,0 18,0 19,5 21,0

UNL

12,5 15,0 17,0 16,8 18,7 21,2

12,0 14,4 16,8 15,6 18,0 20,4

PBD g 1200 1500 1800 1620 1920 2220

PDI g 1093 1343 1593 1442 1692 1942

Ca g 70 85 100 95 110 125

P g 55 65 75 75 85 95

Sare g 55 65 75 75 85 95

Caroten mg 300 375 450 405 480 555

Nutreţurile indicate. Se preferă fânurile de leguminoase (lucernă, trifoi) sau amestecuri de leguminoase şi graminee (borceaguri) recoltate şi conservate în condiţii optime, în cantitate de: - 4-7 kg/cap/zi fân leguminoase - 2-4 kg/cap/zi fân de graminee - 20-30 kg siloz de porumb cu peste 30% SU nutreţ combinat cu: - 35 % porumb - 15 % orz - 15 % şrot de floarea soarelui - 15 % şrot soia - 15 % tărâţe grâu - 5 % amestec mineral: 40 % carbonat Ca 30 % făină oase 17 % sare 13 % premix pentru vaci

Concentratele trebuie să acopere 60-70 % din valoarea nutritivă a raţiei. Calcularea raţiei: Este indicat să se facă pe baza programelor asistate de calculator, necesitând: -

estimarea valorii nutritive a nutreţului; calculul normelor de hrană; calculul optimizat al raţiilor individuale sau colective; analiza şi stabilirea eficienţei raţiilor.

page1

Ferma de vaci 3.2 Norme de hrană pentru taurine Greut corp. (kg)

Categoria Vaci lapte Juninci + viţțele 18-‐20 luni Viţțele 12-‐18 luni Viţțele 6-‐12 luni Viţțele 3-‐6 luni Viţțele 0-‐3 luni

Prod. (l) sau s.m.z. (g) 15,00 500,0

UFL/U FC

PDI (g)

Ca (g)

P (g)

SU (g)

UIDL

11,3 5,4

1090 459,0

97 28,0

53,75 23,0

14,1 11,3

14,9 11,3

395,0 300,0 4,3 367,0 251,0 800,0 4,4 410,0 150,0 800,0 3,2 329,0 6 l lapte x 90 zile = 540 l lapte 8,5 kg fân 120 kg concentrate

22,0 29,0 22,0

20,2 17,0 13,0

9,8 6,3 3,6

6,5 4,0 3,5

550 450,0

Valoarea nutritivă a nutreţțurilor folosite în calculul raţțiilor la taurine Felul nutreţțului Sfeclă furajeră Porumb siloz Fân natual Fân de trifoi Fosfat dicalcic

Conţținut/kg SU (kg)

UFL

PDIN

PDIE

UIDL

130,0 250,0 850,0 850,0 -‐

0,15 0,23 0,65 0,51 -‐

8,0 13,0 65,0 92,0 -‐

11,0 16,0 71,0 76,0 -‐

2,5 3,0 6,0 13,0 240,0

1,5 2,0 3,0 2,5 180,0

0,60 1,22 1,08 1,09 -‐

Preţț/kg 0,3 0,4 0,3 0,4 1,65

Valoarea nutritivă a amestecului concentrat Conţținut/kg Felul nutreţțului SU % UFL PDIN PDIE Ca P (kg) Porumb 31,0 0,31 0,39 25 37 0,9 1,08 Orz 30,0 0,30 0,34 24 30 -‐ -‐ Tărâţțe grâu 20,0 0,20 0,17 17 17 -‐ 3 Şrot fl.soarelui 15 0,15 0,13 37 19 0,5 2 Amestec vitamino-‐ 4,0 0,4 -‐ -‐ -‐ 6 4 mineral Total/kg 100 1,0 1,0 103 103 7,0 1,0 Preţț concentrat/kg 2 RON Norme de hrană pentru vaci de lapte, greutatea 550 kg,producţția medie de lapte 15 l/zi Specificare UFL PDI (g) Ca P SU UIDL (g) (g) (g) Cerinţțe pentru întreţținere 5,0 395,0 36,0 27,0 16,0 14,0 Cerinţțe pentru producţție 6,6 695 61 26,75 -‐ -‐ TOTAL 11,3 1090 97 53,75 14,1 14,9 3.3.STABILIREA NECESARULUI DE FURAJE

page1

Ferma de vaci Stabilirea necesarului de furaje pentru vaci de lapte Efectiv Nr. zile Cantitate Nutreţț Nr. zile mediu furajate kg/cap Fân trifoi 37 305 11285 1576,85 Porumb siloz 37 305 11285 3538 Sfeclă furajeră 37 305 11285 2671,8 Concentrate 37 305 11285 1326,76 Stabilirea necesarului de furaje pentru vaci în gestaţție avansată Efectiv Nr. zile Cantitate Nutreţț Nr. zile mediu furajate kg/cap Fân trifoi 8 60 480 310,2 Porumb siloz 8 60 480 696 Sfeclă 8 60 480 525,6 furajeră Concentrate 8 60 480 26 Stabilirea necesarului de furaje pentru juninci Efectiv Nr. zile Cantitate Nutreţț Nr. zile mediu furajate kg/cap Siloz 5 181 905 12398,5 porumb Fân natural 5 181 905 1810 Concentrate 5 181 905 787,35 Stabilirea necesarului de furaje pentru tineret taurin 0 – 6 luni Efectiv Nr. zile Cantitate Nutreţț Nr. zile mediu furajate kg/cap Fân trifoi 5 181 905 217,2 Porumb siloz 5 181 905 760,2 Concentrate 5 181 905 579,2 Stabilirea necesarului de furaje pentru tineret taurin 6 – 12 luni Efectiv Nr. zile Cantitate Nutreţț Nr. zile mediu furajate kg/cap Siloz porumb 8 181 1448 1049,8 Fân trifoi 8 181 1448 289,6 Concentrate 8 181 1448 376,49 Stabilirea necesarului de furaje pentru tineret taurin 12 – 18 luni Efectiv Nr. zile Cantitate Nutreţț Nr. zile mediu furajate kg/cap Siloz 7 181 1267 1375,6 porumb Fân natural 7 181 1267 724 Fosfat 7 181 1267 5,43 dicalcic

Total furaj 58343,45 130906 98856,6 49089,75

Total furaj 2481,6 5568 4204,8 2088

Total furaj 61992,5 9050 3936,75

Total furaj 1086 3801 2896

Total furaj 8398,4 2316,8 3011,84

Total furaj 9629,2 5068 38,01

page1

Ferma de vaci

Stabilirea necesarului de furaje pentru viţțele19-‐20 luni Efectiv Nr. zile Cantitate Nutreţț Nr. zile Total furaj mediu furajate kg/cap Siloz porumb 2 59 118 808,3 1616,6 Fân natural 2 59 118 118 236 Concentrate 2 59 118 51,33 102,66 SUPRFAŢȚA NECESARĂ ASIGURĂRII BAZEI FURAJERE Cantitatea necesară Productivitatea Suprafaţța necesară Furaj (t) medie (t/ha) (ha) Fân natural 14,354 6 2,39 Fân trifoi 64,23 5 12,85 Porumb siloz 154,5 30 5,15 Porumb 63,6 25 2,54 Sfeclă furajeră 30,918 90 0,34 TOTAL 23,27

Cap.4 Tehnologia de întreţinere şi exploatare 4.1 Sistemul de întreţinere liberă Condiţiile principale necesare pentru reuşita exploatării: dimensionarea fermelor la o mărime optimă (minim 35 vaci de preferat 100-400 vaci) în funcţie de condiţiile locale; formarea grupelor tehnologice de vaci de maximum 50 capete, în funcţie de starea fiziologică şi nivelul productiv (recomandăm: vaci în prima sută de zile de lactaţie, vaci în a doua sută de zile de lactaţie, vaci cu peste 200 zile de lactaţie, vaci în repaus mamar); idividualizarea vacilor prin sistemul unitar codificat de individualizare; ecornarea viţeilor în primele două luni de la fătare cu electrocauterul; popularea fermei cu material biologic corespunzător sub aspectul potenţialului productiv, aptitudinilor pentru mulsul mecanic şi rezistenţa la îmbolnăviri; dotarea tehnică cu utilaje şi instalaţii specifice, cu mare fiabilitate, evitând improvizaţiile; personal muncitor calificat prin şcolarizare; cantităţi suficiente de furaje de calitate corespunzătoare; organizarea judicioasă a reproducţiei astfel încât natalitatea să fie de peste 85%, vaci cu gestaţie confirmată 55% şi vaci în lactaţie de 85%; reforma anuală la vaci să nu depăşească 20% încât după prima lactaţie să se elimine vacile care nu se pretează acestui sistem de întreţinere; manifestarea competenţei fermierului, care trebuie să urmărească în permanenţă modul de desfăşurare a proceselor tehnologice, a respectării disciplinei tehnologice deoarece deficienţele de această natură au consecinţe neplăcute asupra eficienţei fermei. Vacile vor fi distribuite în două adăposturi, în funcţie de performanţa productivă, câte 50-55 capete în fiecare adăpost. La demaraj, cele 35 de capete pot fi cazate într-un adăpost. Fiecare adăpost este prevăzut cu cei patru pereţi şi uşi largi glisante care comunică cu padocul. Accesul vacilor în padoc este permis numai pe timp favorabil şi pentru a avea acces la sala de muls. În adăpost se desting trei zone funcţionale : de odihnă, de furajare şi de circulaţie (mişcare). Zona de odihnă este prevăzută cu spaţiu individualizat de odihnă. Ea este amplasată în lungul unuia din pereţii longitudinali ai adăpostului. Zona de odihnă este reprezentată de un pat continuu din cărămidă acoperită cu un strat de ciment sau din ciment cu granulit. Patul de odihnă este compartimentat prin grilaj metalic în cuşete individuale, ale căror dimensiuni sunt de 2,1-2,3 m lungime şi 1,1-1,15 m lăţime. Lungimea cuşetei poate fi reglată în funcţie de vârstă şi rasă, pe o distanţă de până la 60 cm, cu o bară metalică montată la partea anterioară a cuşetelor (grebăn), astfel încât vacile din cuşetă să fie obligate să defece pe zona de mişcare. Se

page1

Ferma de vaci

menţine, astfel, curat patul de odihnă. Ca aşternut se vor folosi covoare de cauciuc. De menţionat, că în această zonă vor fi amenajate şi două boxe folosite ca maternitate sau la necesitate, ca izolator. O a treia boxa, cu acces liber pentru animale, va asigura distribuirea dozată a concentratelor după performanţele productive a vacilor. Buncărul pentru dozarea automată a concentratelor va fi amplasat în exterior, în dreptul boxei respective. Zona de furajare este amplasată opus zonei de odihnă, pe un perete longitudinal al adăpostului, cu o lăţime de 3,5-4 m. În zona de furajare este delimitat prin vopsire un spaţiu, pentru administrarea furajelor de volum, direct pe pardoseala de ciment a zonei de furajare. Accesul la furaje are loc prin intermediul unui grilaj metalic, care individualizează locul de furajare, evitând deranjul reciproc. În timpul furajării vacile pot fi contenţionate la iesle printr-un sistem de blocare colectivă. Transportul furajelor în adăpost se va face cu remorca tehnologică astfel încât în maximum o oră toate animalele vor fi furajate. Zona de mişcare este situată între zona de odihnă şi cea de furajare, mai jos cu 20 cm decât prima. Zona de mişcare va avea o lăţime de 3,5 m, cu pardosea continuă din beton, care micşorează incidenţa afecţiunilor podale şi reduce umiditatea din adăpost. În zona de mişcare se amplasează jgheabul de adăpare cu nivel constant, unul la 50 vaci respectiv dispozitivul de autopansaj (şi 1-2 amplasate în padoc). Padocul va asigura un spaţiu de 8 m2 pe cap de animal şi va avea o copertină pentru prodecţia animalelor în caz de intemperii. ADĂPAREA se realizează cu adăpătorile izoterme OASIS deosebit de rezistente în cele mai vitrege condiţii de exploatare (mediu coroziv, variaţii de temperatură) care vor asigura necesarul de apă pentru un adăpost de 55 capete vaci. De menţionat că aceste adăpatori nu necesită încălzire electrică ceea ce duce la un cost scăzut de exploatare şi se întreţin foarte uşor. Se vor folosi adăpători OASIS cu două clapete (capacitate maximă 40 capete vaci) şi OASIS cu o clapetă (capacitate maximă 20 capete vaci ) pentru a asigura necesarul de apă la un adăpost de vaci si respectiv câte o adăpătoare OASIS cu o clapetă la fiecare boxă pentru adăpostul de tineret. EVACUAREA DEJECŢIILOR se realizează cu plugul raclor tip DM (delta), acţionat hidraulic, prin culisarea unei şine profil U, implementată în aleia de beton cu o lăţime de 3,5 m. Plugul raclor DM are o lăţime de lucru de 3,5 m, puterea sistemului de acţionare de 2,2 Kw, adâncimea spaţiului de lucru de 20 cm (diferenţa de nivel dintre paturile de odihnă şi aleea de mişcare) şi necesită un spaţiu pentru amplasarea sistemului de acţionare de 1,8 m. Pentru prevenirea suprasolicitării plugului, se recomandă pornirea lui de minimum 2 ori în intervalul de 24 de ore în vedrea curăţirii aleii. La capătul adăpostului va fi un canal transversal de colectare a dejecţiilor de unde vor fi împinse în bazinul colector. Acest sitem este aplicat atât în adăposturile pentru vaci cât şi în adăpostul pentru tineret compartimentat pe catgorii de vârstă. De asemenea padocul va fi prevăzut cu un canal de colectare şi evacuare a dejecţiilor. CURĂŢAREA ONGLOANELOR se face cel puţin o dată pe an şi ori de câte ori este nevoie, pentru a evita apariţia unor afecţiuni podale şi reforma animalelor înainte de a atinge vârful producţiei. Animalul este contenţionat pe platforme cu propulsie sau simple şi cu un bisturiu special se curăţă fiecare membru. SISTEMUL DE ÎNTREŢINERE LIBERĂ A TINERETULUI Cel de-al treilea adăpost va fi amenajat pentru întreţinerea tineretului în sistem liber, pe categorii de vârstă : 0-3 luni, 3 - 6 luni, 6 – 12 luni, 12- 18 luni, juninci. În primele trei luni de viaţă viţeii pot fi întreţinuţi în cuşti individuale care sunt constituite din două zone, cuşcă propriu-zisă şi padocul. Cuşca asigură locul de odihnă pentru viţei. Cuştile sunt confecţionate din lemn sau poliester armat cu fibră de sticlă, cu dimensiunile de 1,5 m lungime, 1,2 m lăţime şi 1,4 m înălţime. În cuşcă, indiferent de sezon, se aşterne un strat gros de paie, care se împrospătează la un interval de două zile şi se evacuează la 3 luni. Sub cuşti se pune un strat de pietriş, cu grosimea de 15 cm, pentru drenarea rapidă a apei provenită din ploi. Pe peretele frontal al cuştii se găseşte o deschidere, prin care viţelul are acces liber în padoc. Padocul asigură 2 m2 şi poate fi confecţionat din grilaj metalic, lemn sau plasă de sârmă, în care se amplasează găleata pentru lapte, jgheab pentru concentrate şi grătarul pentru fân. Aceste cuşti, pentru a fi protejate împotriva curenţilor de aer, mai pot fi amplasate sub o copertină protectoare sau un adăpost semideschis cu doar trei pereţi. La depopulare, din cuşcă se evacuează aşternutul, se dezinfectează cu var şi se lasă în repaus biologic. Adăpostul pentru tineret va fi compartimentat, cu bare metalice, în patru boxe, a câte 10 – 15 capete, pentru celelalte categorii de vârstă, inclusiv juninci (viţele confirmate gestante). El va fi prevăzut, pentru fiecare boxă, cu câte un padoc. De asemenea, este compartimentat pe cele trei zone: de odihnă, furajare şi mişcare. Zona de odihnă, este cu spaţiu comun confecţionat din cărămidă acoperită la suprafaţă cu un strat de ciment şi delimitată de zona de mişcare printr-un prag cu înălţimea de 20 cm. În zona de odihnă se asigură un spaţiu de

page1

Ferma de vaci

4 m2 pe cap de animal iar ca aşternut se va folosi covorul de cauciuc. Zona de mişcare va avea o lăţime de 3,5 m pentru amplasarea plugului raclor tip DM (delta), pentru evacuarea dejecţiilor. Sistemul pentru evacuarea dejecţiilor este identic cu cel din adăpostul de vaci. Zona de furajare va avea 3,5 – 4 m pentru a permite distribuirea furajului cu remorca tehnologică. Furajele, în amestec, vor fi administrate direct pe pardoseala de ciment a zonei de furajare, delimitată printr-o culoare verde. Accesul la furaje are loc prin intermediul unui grilaj metalic, care individualizează frontul de furajare, evitând deranjul reciproc. Pe timp favorabil, se recomandă ca furajele să fie administrate în padoc, ieslea fiind amplasată sub copertină.

4.2 Organizarea mulsului Mulgerea în săli de muls: sala de muls propriu-zisă, padocul de aşteptare, sala de răcire şi păstrarea laptelui, locul cu generatorul de vacuum. Padocul de aşteptare comunică direct sau prin culoare cu sala de muls şi adăpostul de vaci. Pardoseala acestei săli are suprafaţa rugoasă, pentru a evita alunecarea şi asigură cca.1,5 m2 pe vacă. Sala de muls se amplasează la distanţa de cel mult 18 m faţă de adăpostul vacilor. Intensitatea iluminării în sala de muls va fi de 5,6 W/m2 . Menţionăm că în condiţiile noastre este nevoie şi de un generator de curent în caz de avarie pentru a evita eventualele probleme în timpul mulsului. Sală de muls TIP BRĂDULEŢ cu animale dispuse simetric şi oblic în unghi de 300 faţă de aleea de serviciu care separă cele două rânduri de standuri. Capacitatea sălii de muls este de 12 posturi respectiv 2 x 6 iar aleea de serviciu este situată la cca. 85 cm sub nivelul standului vacilor, astfel încât ugerul este poziţionat la nivelul mâinilor mulgătorului. Sistemul include porţile de ieşire şi de intrare a animalelor din stand. Lăţimea unui stand de muls este de 0,9 – 1 m. Standul asigură o creştere a profitului fermierului prin reducerea stresului animalelor din timpul mulsului, asigurând totodată şi confortul necesar mulgătorilor, o inspectare uşoară a animalelor în timpul mulsului, o ataşare şi detaşare facilă a aparatelor de muls de pe ugerul animalelor. Generatorul de vacuum este compus din pompa de vacuum.Regulatorul de vacuum are o unitate de percepere (senzor) şi de reglare a nivelului vacuumului. Senzorul sesizează nivelul de vacuum actual şi pune în funcţiune, pentru a menţine valoarea dorită. Unitatea de muls este alcătuită din manşoanele de muls, carcasele exterioare, colectorul de lapte şi tubulatura pentru legătura cu sistemul de vacuum. Receptorul de lapte este confecţionat din oţel inoxidabil iar curăţarea se realizează simultan cu spălarea conductelor de lapte. Instalaţia automată de spălare asigură pe lângă funcţiile de bază şi dozarea automată a detergentului, cu pompa de dozare cât şi golirea completă a instalaţiei printr-un robinet automat de golire.Ţevile de lapte şi ale instalaţiei de spălare sunt realizate din oţel inoxidabil, asigurând o curgere corespunzătoare a laptelui până în tancul de răcire, cât şi o spălare eficientă a întegii instalaţii de muls. Sistemul computerizat stochează toate datele referitoare la animale. El cuprinde: antenele de poartă, procesorul pentru stocarea bazei de date, protecţia sistemului contra suprapresiunii electrice, antena de identificare a animalelor în afara grajdului, 90 de transpondere pentru identificare vacilor în standul de muls, benzile cu care se ataşează aceste transpondere la gâtul animalului, 35 de dispozitive pentru depistarea vacilor în călduri. Tanc pentru stocarea şi răcirea laptelui, 6000 l, cu instalaţie de spălare automată pentru 4 mulsori include: automat de spălare sistem de dozare a detergenţilor, un agregat de răcire trifazic 3 x 400. Datorită izolaţiei de 50 mm asigură păstrarea foarte eficientă a laptelui răcit. Automatul pentru distribuirea concentratelor asigură distribuţia individuală a furajelor concentrate fiecărui animal în lactaţie, în funcţie de producţia de lapte zilnică. Include buncărul de stocare al concentratelor cu un volum de 8 m3

page1

Ferma de vaci Cap.5 Organizarea producţiei 5.1 Producţia de lapte Vaci 83 capete ; Reformă anuală 20%; Pierderi prin mortalitate 0%; Natalitate 85%; Pierderi prin mortalitate viţței 5% Lapte marfă:182096 litri/cap x 1,7 Ron =309563,2 Ron Venituri

Vaci reforme(20-‐1)=19 x 550 kg(în viu)=10450 x 6,5 Ron =67925 Ron Viţței(22-‐5)=17 x 120 Ron =2040Ron Total venituri:309563,2+67925+2040=379528,2Ron Fân natural 14354 kg X 0,3=4306,2Ron Fân trifoi 64227,87X0,4=25691,15Ron Porumb siloz 154501,6X0,4=61800,64Ron Porumb 63609,1X1=63609,1Ron Sfeclă furajeră 103061,4x0,3=30918,42Ron Concentrate 61125X2=122250Ron Fosfat dicalcic 38,01X1,65=62,72Ron Furaje

Total: 4306,2+25691,15+61800,64+63609,1+30918,42+122250+62,72=3 03732,03 Ron/fermă/an Fond salarii brute: 1 muncitor X 700 ron=700 Ron X 12 luni=8400 Ron Asistenţță sanitar-‐veterinară: 25 Ron/cap/an X 83 cap.=2075Ron Consum energie:3,78 KW/hl LapteX 1820,96=6883,23x 0,175=1204,57Ron Consum carburant: 2,11 litri /hl lapte X 1820,86 hl/an =3842,01X2,9=11141,8Ron Alte cheltuieli :90x 83=7470Ron Amortismente:15000 Ron/An/ Fermă

Cheltuiei

Total cheltuieli: 303732,03+8400+2075+1204,57+11141,8+7470+15000=349023,4Ron Costuri aferente producţției unui litru de lapte: 349023,4:182096 litri=1,91 Ron Beneficiu: 379528,2-‐349023,4=30504,8Ron Impozit pe profit(16%)=4880,768Ron Profit net=30504,8-‐4880,768=25624,032 Ron

Pentru realizarea producţiilor de lapte planificate a se obţine este necesar să se acţioneze în direcţia asigurării tuturor factorilor care influenţează producţia de lapte (individuală şi totală): • Se vor menţine în exploatare doar vacile care se încadrează în tipul fiziologic respirator; • Vârsta maximă de exploatare va fi de 7,5 ani (5 lactaţii); • Vârsta de introducere la reproducţie va fi condiţionată de greutatea corporală (70% din greutate animalelor adulte); • Respectarea repausului mamar de 60 zile; • Asigurarea condiţiilor optime de întreţinere şi hrănire; • Aplicarea sistemului de fătări eşalonate pentru asigurarea ritmicităţii producţiei;

page1

Ferma de vaci • • • • •

Respectarea tehnologiei de muls; Asigurarea unui regim de mişcare corespunzător; Respectarea programului zilnic care duce la crearea unor reflexe condiţionate; Reducerea la minim a influenţei nefavorabile a factorilor de mediu; Respectarea tehnologiei de reproducţie a vacilor;