)
)
K A R M A S, I R E Î NC A R NA R E A C H E I A C A T R E E V O L U T, I E S P I R I T U A L A S, I I L U M I N A R E D r. H i r o s h i M o t oy a m a
Traducere: Nicoleta Radu, Ştefania Cecilia Ştefan şi Daniel Cihodaru
Editura VIDIA București, 2011
CUPRINS Cuvântul editorului ............................................
7
Prefaţă .................................................................
13
Introducere ..........................................................
17
1. Karma individuală: viaţa şi moartea .................
27
2. O definiţie a karmei ............................................
47
3. Tipuri de karmă: karma conjugală şi karma familială ..................
61
4. Tipuri de karmă: karma naţională, karma rasială şi karma geografică .....................
85
5. Către o teorie a karmei ....................................... 113 6. Transcenderea karmei ........................................ 145 7. Relaţiile dintre chakre, caracter, constituţie şi karmă ............................................ 167 Concluzie ............................................................. 181 Postfaţă ................................................................ 183 Nota editorului .................................................... 193 Anexa A Întrebări despre karmă şi reîncarnare .............. 195 Anexa B Alte lucrări publicate de Dr. Motoyama ............
205
5
CUVÂNTUL EDITORULUI Această carte este o compilaţie de scrieri despre karma şi reîncarnare publicate de Dr. Hiroshi Motoyama în ultimii 15 ani, în limba japoneză. Partea principală a cărţii se bazează pe două surse scrise: Rinne Tensei no Himitsu (Misterul transmigraţiei, 1981), volum pe care l-am tradus după originalul japonez, şi monografia „Analiza karmei individuale şi a reîncarnării”, publicată în 1986 de institutul de cercetare pe care îl conduce. La rândul lor, aceste texte sunt alcătuite în mare măsură din transcrieri publicate ale prelegerilor ţinute de Dr. Motoyama numeroşilor săi studenţi şi adepţilor şintoişti. Acest fapt a ridicat unele probleme când s-a pregătit ediţia în limba engleză, din cauza numeroaselor premise filosofice existente între orator şi asistenţă. În elaborarea prezentei versiuni m-am străduit să inserez în text cât mai multe astfel de premise pentru a conferi lucrării un cadru conceptual mai larg şi mai bine structurat. Partea „nevăzută” a materialului e rezultatul anilor de discuţii şi corespondenţă cu Dr. Motoyama şi echipa sa care, desigur, au aprobat versiunea finală după ce au parcurs-o cu atenţie. Există totuşi două chestiuni contextuale mai ample pe care vreau să le abordez în această introducere. Prima se referă la autor; a doua, la modul în care a fost obţinut materialul. Dr. Motoyama este un om neobişnuit de înzestrat şi de cultivat, pe care îmi este greu să-l încadrez într-o anumită categorie. Domeniile sale de expertiză acoperă multe discipline. Este deopotrivă un om de ştiinţă şi un om religios: preot, filosof, yoghin, psihofiziolog, specialist în computere, cercetător al medicinei orientale, parapsiholog (format în Karma şi reîncarnarea – Dr. Hiroshi Motoyama
7
Karma şi reîncarnarea
anturajul lui Rhine, în anii ’60), inginer în electricitate, vindecător spiritual şi clarvăzător. Dr. Motoyama s-a născut în 1925 în insula japoneză Shodoshima din Marea Seto. Şi-a început pregătirea spirituală când avea cinci ani, datorită unor circumstanţe neobişnuite. Mama lui naturală, Seiko Yoshima, este din fire o fiinţă profund religioasă. În timpul unui pelerinaj spiritual cu tânărul ei fiu, ea a întâlnit-o pe fondatoarea sectei şintoiste Tamamitsu, reverendul Kinue Motoyama (Odaisama). Reverendul Motoyama era o femeie profund mistică, înzestrată cu capacităţi vindecătoare, care tocmai făcuse profeţii legate de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial şi primise misiunea de a ridica un altar în insula Shodoshima şi a pune bazele unei congregaţii dedicate păcii mondiale. Când reverendul Motoyama i-a întâlnit pe Seiko Yoshima şi pe fiul ei, şi-a dat seama că destinele lor erau strâns interconectate. Ea a înţeles intuitiv că femeia urma să o asiste spiritual în munca ei de o viaţă şi că băiatul avea să fie succesorul ei spiritual. La rândul ei, Seiko Yoshima a simţit o afinitate profundă cu reverendul Motoyama şi o asemenea încredere încât ea şi micuţul au însoţit-o într-un pelerinaj prin sudul Japoniei, unde s-au rugat pentru pace la diferite temple. Cele două femei au început imediat să înveţe copilul anumite forme ce ţin de practica spirituală şi de ascetism, lucruri care, în mod normal, sunt predate când copilul e mult mai mare, de pildă ritualul tradiţional al recitării sutrelor stând aproape gol sub o cascadă rece ca gheaţa. Însă copilul a răspuns cu ardoare şi în scurt timp a început să aibă experienţe legate de dimensiunile nonfizice ale existenţei – experienţe „mistice”, „spirituale” sau „religioase”. Avea frecvent experienţe de clarviziune şi telepatie şi era capabil să comunice cu fiinţe imateriale aflate într-o dimensiune superioară. Era pe deplin conştient de prezenţa principiului divin care acţionează în lumea materială. 8
Cuvântul editorului
În cele din urmă, cei trei s-au stabilit permanent în Tokio, unde au fondat o ramură a Templului Tamamitsu, în 1935. Încă din primii ani ai adolescenţei, băiatul (viitorul Dr. Motoyama) a început un regim zilnic care consta în exerciţii yoga, rugăciune şi meditaţie, practicate disde-dimineaţă. El a atins realizări spirituale majore după vârsta de 20 de ani. Reverendul Motoyama l-a adoptat ca succesorul ei şi cei trei au rămas împreună până când reverendul Motoyama a murit, în 1974. Seiko Yoshima are acum 85 de ani şi se află încă în postura de Mare Preoteasă a templului unde Dr. Motoyama este Mare Preot. Prin practică zilnică, Dr. Motoyama şi mama sa continuă cu perseverenţă să-şi lărgească şi să-şi aprofundeze experienţele privind natura realităţii. Dr. Motoyama a fost un student cu totul şi cu totul excepţional. El şi-a început viaţa academică în calitate de filosof, cu scopul profesional de a evalua natura experienţei spirituale într-o manieră logică, obiectivă. Şi-a obţinut doctoratul în filosofie şi psihofiziologie în anul 1962. A început să fie din ce în ce mai frustrat de neputinţa filosofiei de a comunica sau de a induce experienţa directă a stărilor superioare de conştiinţă. Cam în aceeaşi perioadă, a devenit conştient că experienţele „mentale” pe care le avea îi provocau în organism anumite schimbări fiziologice. A început să studieze psihofiziologia şi medicina pentru a stabili ce erau aceste schimbări, în încercarea de a aplica disciplina riguroasă a ştiinţei moderne pentru a obiectiva evoluţia conştiinţei umane. În acest scop, Dr. Motoyama a fondat, în 1960, Institutul de Psihologie Religioasă, un centru de cercetare foarte căutat, situat chiar în incinta Templului Tamamitsu. După ani întregi în care a studiat fiziologia mai multor indivizi care avuseseră experienţe spirituale asemănătoare (yoghini indieni, maeştri Zen, chirurgi psihici din Filipine, vindecători catolici etc.), Dr. Motoyama a ajuns 9
Karma şi reîncarnarea
la concluzia că mintea şi corpul sunt conectate printr-un sistem subtil de circulaţie a energiei care încă nu este recunoscut de ştiinţa occidentală. El a presupus că acest sistem are o anumită legătură cu sistemul de meridiane postulat de medicina orientală, sistem pe care se bazează acupunctura, şi cu sistemul de nadisuri/chakre al gândirii indiene şi medicinei ayurvedice, aşa că a început să aprofundeze aceste subiecte. În paralel, Dr. Motoyama a înţeles că aparatele ştiinţei moderne sunt incapabile să măsoare acest sistem subtil, despre care el concluzionase că are o manifestare electrofiziologică în fluidul care circulă prin ţesutul conjunctiv din organism. A început să studieze electrotehnica; la începutul anilor ’70 a inventat un „aparat pentru măsurarea funcţionării meridianelor şi a organelor interne corespunzătoare fiecărui meridian” (AMI), iar în 1974 a conceput un „instrument pentru testarea chakrelor”, un sistem de senzori foarte sensibili care monitorizează fluctuaţiile subtile ale câmpului energetic din jurul omului şi alte variabile fiziologice. În ultimii 15 ani, Dr. Motoyama a condus cercetări ştiinţifice de pionierat cu aceste două dispozitive, care i-au adus o recunoaştere internaţională din ce în ce mai mare. O descriere detaliată a cercetărilor sale nu face obiectul acestei introduceri, dar cititorul poate citi mai mult din alte publicaţii prezentate la sfârşitul cărţii, în Anexa B. În 1973, Institutul a fondat Asociaţia Internaţională pentru Religie şi Parapsihologie (IARP) ca forum global pentru cercetări ştiinţifice avansate în domenii interdisciplinare. În 1980, IARP a pus bazele Fondului Motoyama – Bentov, care oferă o bursă de cercetare de trei luni studenţilor excepţionali care doresc să urmeze studiul holistic al existenţei umane. Dr. Motoyama a publicat peste 50 de cărţi şi sute de articole în limba japoneză şi ţine frecvent prelegeri. 10
Cuvântul editorului
Cea mai mare parte a materialului conţinut în cartea de faţă este rezultatul unei experienţe de 50 de ani în ceea ce Dr. Motoyama numeşte „consultaţii spirituale”, consultaţii pe care el şi răposata reverend Kinue Motoyama obişnuiau să le acorde în Templu. Într-o consultaţie spirituală, un membru al Templului vine la Dr. Motoyama cu o problemă. Dr. Motoyama meditează cu respectiva persoană şi caută, cu mijloace parapsihologice, atât în prezentul, cât şi în vieţile anterioare ale acestei persoane, pentru a găsi adevărata cauză a problemei. El poate să privească şi în viitor pentru a vedea care vor fi consecinţele în cazul în care subiectul nu îşi schimbă comportamentul. Apoi revine în prezent şi sfătuieşte persoana cum e cel mai potrivit să acţioneze pentru a remedia situaţia. Printr-o disciplină spirituală îndelungată, Dr. Motoyama a dobândit capacitatea de a-şi uni fiinţa cu manifestările Absolutului pe care el îl numeşte Fiinţa Superioară, Dumnezeu sau conştiinţă extinsă. În această stare unificată, care transcende limitele spaţiului şi ale timpului, el este capabil să perceapă direct şi clar trecutul, viitorul şi dimensiunile nonfizice ale existenţei care sunt conectate cu planul fizic. În această stare unificată, conştiinţa sa este capabilă să se conecteze direct cu un obiect din lumea exterioară şi să-l influenţeze. Acest lucru îi dă, de exemplu, posibilitatea să vindece de la distanţă boala unei persoane, atunci când o asemenea intervenţie este considerată oportună. În ultimii 50 de ani, doctorul Motoyama şi reverendul Motoyama au realizat peste 40 000 de astfel de consultaţii. Ei au extras din munca lor două concluzii principale. Prima este că fiinţele umane se nasc pe Pământ de mai multe ori. A doua este că acest continuum al naşterii, vieţii, morţii şi renaşterii este guvernat de principiul universal al karmei, legea morală a cauzei şi efectului, care presupune că fiecare acţiune pe care o realizează un individ va 11
Karma şi reîncarnarea
produce un rezultat pe măsură, într-un anumit moment din viitor. Dr. Motoyama este ferm convins că scopul existenţei este evoluţia spirituală a individului. El susţine că esenţa acestui proces evolutiv este una universală şi că există o Existenţă Absolută care transcende şi totodată cuprinde toate religiile tradiţionale şi toate căile spirituale care există în prezent sau care au existat vreodată. În loc să stabilească o nouă ideologie, el şi cele două femei care i-au fost mame s-au preocupat să înţeleagă etapele evoluţiei spirituale într-un mod care să poată fi aplicat oricărui individ aflat într-o situaţie particulară. Dr. Motoyama susţine că o înţelegere clară a karmei şi reîncarnării este crucială pentru procesul evoluţiei spirituale. În consecinţă, aşa cum spune în prefaţă, această carte „nu este un argument pentru sau împotriva adevărului legat de karmă şi reîncarnare”. Dimpotrivă, este o încercare de a explica modul în care lucrează aceste principii. Eu însumi am studiat şi am lucrat îndeaproape cu Dr. Motoyama în Tokio, din 1975 până în 1980, şi continuăm să avem o relaţie de prietenie. El şi amabila lui soţie, doamna Kaoru Motoyama, m-au sprijinit cu răbdare în eforturile mele de a traduce în limba engleză şi de a publica acest material dificil în multe privinţe. Manuscrisul a fost terminat în strânsă cooperare cu Departamentul Internaţional al Institutul de Psihologie Religioasă. Doresc îndeosebi să mulţumesc doamnei Kiyomi Kuratani de la Departamentul Traduceri, pentru ajutorul atent pe care mi l-a acordat la traducerea prezentei cărţi şi pentru sprijinul editorial constant. Doresc, de asemenea, să-i mulţumesc Dr. Arthur Thornhill pentru că a revizuit traducerea şi mi-a oferit sfaturi nepreţuite.
Rande Brown Ouchi, New York
12
)
PREFATA , Aspectul principal al existenţei istorice este acela că toate lucrurile, atât cele vii, cât şi cele inanimate, apar pentru a dispărea mai târziu. Acest lucru este adevărat la orice scară. Sistemul galactic însuşi nu a existat dintotdeauna. El s-a născut acum circa 10 miliarde de ani şi într-un anumit moment din viitor va muri. De când există, universul nostru a produs treptat Soarele, Pământul şi un mediu capabil să susţină viaţa aşa cum o cunoaştem cu toţii. A dat naştere rasei umane relativ cu puţin timp în urmă, cel mult câteva milioane de ani. În tot acest timp, în care miliarde de fiinţe umane au trăit şi au murit, noi am evoluat colectiv într-o civilizaţie capabilă să trimită un om pe Lună. Ce guvernează acest proces al naşterii şi morţii, al creşterii şi dezvoltării? În căutarea unor răspunsuri, oamenii de ştiinţă din zilele noastre tind să se bazeze pe diferitele teorii ale evoluţiei. Eu însumi sunt om de ştiinţă, cu un doctorat în psihofiziologie, dar consider că o abordare ştiinţifică a acestor întrebări are neajunsuri serioase. Problema principală este că teoriile ştiinţifice ale evoluţiei tratează doar dimensiunea fizică, însă aceasta reprezintă doar un aspect al unei realităţi mult mai complexe. Chiar şi atunci când aceste teorii ajung să fie demonstrate, ele sunt în mod inerent incapabile să explice tot ceea ce este dincolo de datele dezvoltării fizice. Dar ce se poate spune despre întrebarea mult mai complexă referitoare la evoluţia minţii umane, a spiritului uman? Pe lângă faptul că sunt om de ştiinţă, sunt şi preot şintoist. Prin ani de disciplină religioasă strictă, am reuşit să trezesc în mine stări ale conştiinţei care îmi dau Karma şi reîncarnarea – Dr. Hiroshi Motoyama
13
Karma şi reîncarnarea
posibilitatea să văd dincolo de organizarea limitată a timpului şi spaţiului. Ca ghid spiritual şi vindecător, am examinat dezvoltarea – trecut, prezent şi viitor – a mii de oameni care au venit la templul nostru din Tokio pentru ajutor, în ultimii 50 de ani. Unul dintre multele lucruri pe care le-am învăţat este că, în mod surprinzător, mintea umană nu a evoluat foarte mult pe parcursul ultimilor 10 000 de ani. Între omul modern şi strămoşii săi primitivi există mai puţine diferenţe decât ne-am putea aştepta. Experienţa mea ca preot pare să dea dreptate teoriilor vechi ale evoluţiei, în special celor atât de atent detaliate în tradiţia yoghină a hinduismului. Rezumând, acest sistem afirmă că scopul întregii existenţe este o evoluţie continuă care culminează cu atingerea stării de Absolut (sau unirea cu Dumnezeu) şi că fiinţele umane mor şi renasc în mod repetat, până când ating acest scop. Principiul care guvernează acest proces al reîncarnării este legea cauzei şi a efectului sau „karma”, aşa cum este ea cunoscută în general. Această carte nu este un argument pentru sau împotriva adevărului legat de karmă şi reîncarnare. Mai curând, este o explicare a acestor mecanisme dintr-un punct de vedere anecdotic şi teoretic. Informaţiile se bazează pe experienţele mele de-o viaţă pe tema trecutului şi a viitorului, experienţe care îmi permit să formulez anumite principii generale cu privire la karmă care, consider eu, sunt universal aplicabile. Simt din ce în ce mai intens că lucrul cel mai important pentru viitorul umanităţii nu este creşterea continuă a recompenselor oferite de un stil de viaţă îmbelşugat, axat pe valori materiale, ci evoluţia spirituală a rasei. De asemenea, sunt de părere că una dintre condiţiile fundamentale pentru accelerarea evoluţiei spirituale este înţelegerea profundă a realităţilor existenţei noastre. Şi nu 14
Prefaţă
cred că acest lucru este posibil fără înţelegerea procesului reîncarnării şi a legii karmice. Numai prin această înţelegere putem începe să învăţăm modalităţi prin care să ne eliberăm din sclavia karmei, să transcendem limitele dimensiunii fizice şi să ne transformăm în Fiinţele Iluminate care suntem, cu toţii, destinaţi să devenim.
15
CAPITOLUL DOI O definiţie a karmei Natura dependentă a eului În esenţă, karma este rezultatul ignoranţei spirituale a eului care crede, în mod greşit, că este o entitate independentă. Cât timp eul funcţionează în această stare de ignoranţă, el este blocat într-un proces continuu de moarte şi reîncarnare în dimensiunile realităţii care sunt guvernate de legea cauzei şi efectului. Chiar la nivel fizic, noţiunea că suntem entităţi independente nu stă în picioare. Nu compunem singuri materia corpurilor noastre, avem nevoie de mijlocirea fizică a părinţilor noştri pentru a ne întrupa. Nu putem exista fără aer, fără apă sau fără hrană. În copilărie, depindem de grija afectuoasă a altor fiinţe. Abilitatea noastră de a trăi ca membri ai societăţii umane presupune să cunoaştem şi să respectăm normele morale ale societăţii. Din punct de vedere genetic, fizic şi intelectual este clar că o persoană nu poate să existe prin ea însăşi, ea nu poate să trăiască decât depinzând de alţi factori. Dintr-un punct de vedere spiritual, nonfizic, existenţa fiecărei fiinţe din această lume este total dependentă de lucrarea lui Dumnezeu. Ea este ceea ce creştinii numesc lucrarea Duhului Sfânt. Însăşi existenţa lumii fizice se sprijină pe dependenţa reciprocă de mai multe planuri spirituale. Ca oameni, indiferent dacă suntem sau nu conştienţi de acest lucru, trăim într-o continuă interdependenţă cu dimensiunile astrală şi cauzală. Karma şi reîncarnarea – Dr. Hiroshi Motoyama
47
Karma şi reîncarnarea
Mintea fizică şi corpul fizic depind reciproc unul de celălalt – noi putem funcţiona ca fiinţe complete doar pe baza acestui fapt. Mintea şi corpul din dimensiunea astrală şi dimensiunea cauzală sunt în acelaşi mod dependente, doar că mintea are un alt grad de control asupra materiei din dimensiunea respectivă. Budismul spune că natura realităţii este „Sunya” sau Vidul. Acest vid se referă la faptul că nimic nu are o viaţă independentă, totul este interconectat. Distincţia subiect-obiect nu există. Este imposibil ca un lucru, inclusiv eul, să existe prin el însuşi. Eul ignorant realizează orbeşte diferitele acţiuni necesare pentru a-şi menţine şi perpetua existenţa. La nivel fizic, eul are nevoie în primul rând să obţină pentru sine hrană, adăpost şi îmbrăcăminte. Eul doreşte să aibă cât mai mult succes în această direcţie, fapt care se traduce prin dorinţa generală pentru un statut material în cadrul societăţii, indiferent de forma economică pe care o îmbracă aceasta. Din punct de vedere intelectual, eul doreşte să-şi urmărească propriile interese. În funcţie de caracterul individual, eul poate să intre în domenii precum muzica, filosofia, ştiinţa, tehnologia, politica sau tot ceea ce îi satisface şi îi dezvoltă mintea. Oamenii, indiferent de nivelul de educaţie sau de profesia pe care şi-o aleg, lucrează în cadrul unei societăţi, căutând satisfacţia fizică şi intelectuală necesară pentru a-şi susţine eul. O veche învăţătură budistă spune că activitatea poate fi clasificată în trei grupe: acţiuni ale corpului, acţiuni ale gurii şi acţiuni ale minţii. Dacă, de exemplu, un om doreşte să devină muzician fiindcă îi place muzica, el are nevoie de aceste trei tipuri de acţiune pentru a-şi duce la îndeplinire ţelul. Dorinţa lui de a deveni muzician este o acţiune a minţii. El comunică 48
2. O definiţie a karmei
această dorinţă altora pentru a găsi un profesor. Aceasta este o acţiune a gurii. Apoi el trebuie să exerseze cu instrumentul muzical pe care l-a ales, lucru pentru care îşi foloseşte anumite părţi ale corpului fizic. Aceasta este o acţiune a corpului. Să presupunem că în urma acestor trei acţiuni omul reuşeşte să devină un bun muzician, e plăcut de public, îşi câştigă un loc de seamă în societate şi obţine siguranţa financiară. Eul lui şi-a satisfăcut nevoia fizică de hrană, îmbrăcăminte şi adăpost, precum şi nevoia intelectuală de a-şi urmări interesul propriu. În acest caz, totul pare să fi mers bine. Însă în viaţă nu se întâmplă întotdeauna aşa. Fiecare individ creşte într-o reţea alcătuită din elemente diverse, cum sunt talentul înnăscut, circumstanţele familiale, legăturile sociale, mediul social, contextul existent în lume la un moment dat, schimbări ale fenomenelor naturale etc., şi este influenţat de interacţiunile care au loc între toate aceste elemente. Aceste interacţiuni pot da naştere unor situaţii nefericite. Este posibil ca, din motive financiare, muzicianul nostru ipotetic să fi fost nevoit să renunţe la educaţia muzicală când se afla la jumătatea drumului, chiar dacă era extrem de talentat. Poate că a trebuit să-şi abandoneze studiile din cauză că a izbucnit războiul sau economia ţării lui s-a prăbuşit în urma unei calamităţi naturale. Într-un asemenea context, profesia lui ar putea fi considerată inutilă. Dacă nu s-ar putea realiza ca muzician, e posibil să sufere mari frustrări care să se concretizeze într-un puternic ataşament faţă de muzică. Acest ataşament poate să devină o karmă adânc înrădăcinată care să se manifeste cândva, în viitor.
49
Karma şi reîncarnarea
Atașamentul faţă de dorinţă Mintea umană are tendinţa de a forma ataşamente intense. Aceste ataşamente sunt principala cauză a karmei. Se presupune că omul a apărut pe Pământ în urmă cu două până la cinci milioane de ani. De atunci, această specie se reproduce şi consumă hrană pentru a supravieţui, aşa cum fac şi animalele primitive, doar că noi ne-am adaptat mai bine la mediul înconjurător şi am înregistrat progrese remarcabile. Întrucât depindem încă de aceste două metode fizice de autoconservare, instinctul uman de a le îndeplini este unul foarte puternic. Oamenilor le este foarte greu să-şi controleze dorinţa sexuală. Scandalurile privind afacerile amoroase nu încetează să existe în această lume. Foamea este o altă dorinţă instinctivă greu de controlat. Fără hrană, funcţiile fizice nu pot fi menţinute. Materialistul Feuerbach spunea: „omul este ceea ce mănâncă”. Şi el are dreptate în privinţa corpului fizic. Oamenii mănâncă de toate: carne de vită, de pui, melci, şerpi, şopârle, dar şi grâu, orez şi legume. Nu ezităm să omorâm animalele pentru hrană. Nu avem limite când e vorba să ne satisfacem dorinţele. Ne apucă disperarea când suntem ameninţaţi cu foametea – japonezii din generaţia mea ştiu foarte bine ce s-a întâmplat după cel de-al Doilea Război Mondial. Ataşamentul faţă de dorinţa instinctivă este un puternic generator de karmă.
Atașamentul faţă de emoţie Ataşamentul faţă de emoţii şi gânduri alcătuieşte restul karmei care defineşte un individ. În general, putem defini „emoţia” ca fiind starea minţii interne. Această stare este creată de reacţia minţii la diverşi stimuli. Emoţiile sunt de două tipuri, emoţii de moment şi emoţii de durată. 50
2. O definiţie a karmei
Cele mai simple emoţii sunt emoţiile declanşate de stimuli senzoriali cum sunt mirosul ori sunetul. Adesea, ele sunt sentimente intense şi totodată trecătoare. Dacă viaţa vă este în pericol iminent, de exemplu, simţiţi un amestec de frică, şoc şi mânie. După ce pericolul a trecut, simţiţi o mare uşurare şi fericire. Stările sufleteşti schimbătoare sunt un alt exemplu de emoţii de moment. Dacă este o zi minunată şi sunteţi sănătoşi, nu sunteţi stresaţi şi faceţi o plimbare în aer liber, probabil că o să aveţi o stare foarte bună şi o să vă simţiţi fericiţi. Al doilea tip de emoţie este un sentiment care ţine mai mult, îşi pune amprenta asupra întregii fiinţe şi adesea este generat ca răspuns la fenomene culturale de durată, cum ar fi învăţarea, arta sau moralitatea. Cele două tipuri de emoţii sunt înrudite, în sensul că sunt variabile ale peisajului intern, pe măsură ce acesta se schimbă ca reacţie la diverşi stimuli din lumea exterioară. În ce fel aceste emoţii determină karma? Când admirăm o minunată operă de artă, audiem o piesă muzicală deosebită sau păşim pragul unei catedrale maiestuoase, trăim un sentiment profund de veneraţie şi fericire. În şi prin sine, acest tip de sentiment estetic nu generează karmă. Nici experienţa emoţiilor intense, dar trecătoare nu creează karmă. Emoţiile apar ca reacţie la stimuli emoţionali generali: vă simţiţi vrăjiţi când ascultaţi o muzică sublimă sau vă îndepărtaţi din cauza unui miros urât. Când cineva vă mângâie, fie vă simţiţi bine, fie vă trec fiorii, în funcţie de persoana care face acel gest. Emoţiile pot fi împărţite în două categorii, emoţii plăcute şi emoţii neplăcute. Aşa cum este în natura lucrurilor vii, omul tinde în mod general să caute plăcerea şi să evite durerea. Mai mult, reacţionăm la aceiaşi stimuli în mod diferit, în funcţie de moment şi de locul în care ne aflăm. Mirosul de parfum 51
Karma şi reîncarnarea
este reconfortant când călătoriţi cu metroul într-o dupăamiază de vară şi sunteţi înconjurat de indivizi transpiraţi, însă acelaşi parfum puternic e deranjant când vă împiedică să savuraţi aroma subtilă a unui fel de mâncare. Asemenea emoţii temporare care apar ca reacţie la un stimul nu creează prin ele însele karmă. Karma începe atunci când plăcerea emoţională sau neplăcerea provocată de reacţia la un stimul ajunge să fie diferenţiată în mod subiectiv. Indivizi diferiţi reacţionează diferit la unul şi acelaşi stimul. O anumită bucată muzicală nu creează aceeaşi stare tuturor indivizilor dintr-un grup. Mirosul beţişoarelor parfumate este pentru unii relaxant, pentru alţii, respingător (în Japonia, din cauza asocierii cu ritualurile funerare budiste). Ajungem să dezvoltăm tipare emoţionale rezistente în timp, de plăcere sau neplăcere cu privire la anumite obiecte, expresii emoţionale fixe pentru ceea ce ne place şi ceea ce nu ne place. Dacă un obiect a fost asociat cu un sentiment de plăcere, căutăm acel obiect. Când îl întâlnim, suntem fericiţi, când nu îl putem obţine, suntem nefericiţi. Fixarea acestor tipare emoţionale produce diferenţele dintre indivizi şi este un factor esenţial în determinarea caracterului şi a dispoziţiei unei persoane. Aspectul important pentru noi este că această fixare, fie ea în bine sau în rău, este cea care generează karma. Din punct de vedere karmic, emoţiile care ne pun probleme sunt de obicei emoţiile intense, puternice, cum ar fi spaima, ura şi bucuria. Dacă vă speriaţi brusc de un lucru pe care îl vedeţi, frica ar trebui să se stingă atunci când dispare obiectul care v-a provocat spaima. Dacă emoţii cum ar fi teroarea, bucuria sau pasiunea sunt temporare, ele vor dispărea fără să lase nimic în urma lor. Pe de altă parte, dacă vă agăţaţi de aceste emoţii, ele se vor acumula şi se vor fixa în adâncul minţii voastre, de unde vor 52
2. O definiţie a karmei
continua să vă influenţeze eul. Dacă pătrund suficient de adânc, ele se vor perpetua de la o viaţă la alta. Aşa cum s-a întâmplat în cazul băiatului fobic, emoţiile stocate în trecut au puterea de a influenţa prezentul. În munca mea cu pacienţi dezechilibraţi psihic, am constatat că unii oameni care suferă de schizofrenie sunt indivizi care în vieţile anterioare au fost implicaţi în crime sau în alt gen de moarte violentă şi că teroarea pe care au trăit-o atunci este cauza principală a stării prezente. La fel, am ajuns la concluzia că mulţi maniaco-depresivi au stocat din vieţile anterioare un puternic ataşament de iubire sau de ură. În multe cazuri văd că aceste emoţii au la bază dorinţe sexuale. E valabil mai ales în cazul depresivilor; mulţi dintre ei au fost implicaţi într-o viaţă anterioară în relaţii de iubire sau ură cu persoane de sex opus, relaţii lipsite de orice speranţă, astfel că în viaţa prezentă sunt preocupaţi excesiv de gânduri cu tentă sexuală. Emoţiile pasionale sunt capabile să creeze o karmă profundă, fiindcă au puterea de a ne bloca raţiunea. În Japonia se spune despre cineva căruia îi place să bea că are în stomac un „vierme de saké” (saké: vin din orez). Cred că unchiul meu avea zeci de astfel de viermi. Din cauza băuturii a rămas fără casă, fără pământ, dar tot nu era mulţumit. Karmic vorbind, aceasta este o situaţie foarte gravă. Dependenţa cronică de alcool, de starea temporară de bine pe care acesta o induce, dependenţa de însăşi pofta de nestins de a bea împinge conştiinţa într-o stare de confuzie şi afectează profund personalitatea şi caracterul individului. Este foarte dificil să dizolvi o karmă care rezultă dintr-o asemenea pasiune nesăbuită. Ataşamentul pentru o emoţie de durată poate, la rându-i, să creeze karmă. O astfel de emoţie devine problematică atunci când este direcţionată către ego şi i se permite să devină foarte puternică. Emoţiile care produc o asemenea karmă sunt egoismul, mândria, vanitatea şi ambiţia. 53
Karma şi reîncarnarea
Problemele karmice sunt adesea cauzate de o combinaţie între cele două tipuri de ataşament emoţional. Cunosc un bărbat care în viaţa anterioară a fost preot al sectei budiste Tendai. În momentul de faţă este implicat într-o afacere care nu e în mod direct legată de sfera religioasă, dar care îl aduce deseori în contact cu sediul central al budismului Tendai de pe muntele Hiei, în Kyoto. De fiecare dată când se implică acolo într-un proiect de anvergură, nu reuşeşte să-l realizeze decât în proporţie de 80%, fiindcă mereu apare ceva care îl împiedică să-şi termine treaba. Aşa a ajuns să fie frustrat şi confuz. Domnul respectiv nu ştie nimic despre identitatea pe care a avut-o în trecut, dar eu ştiu că în viaţa anterioară petrecută pe muntele Hiei s-a angajat să construiască un templu important şi a murit înainte de a apuca să-l termine. Ca stareţ al mănăstirii, acest om s-a devotat cu pasiune construirii templului, în aşa măsură încât regretul că nu reuşise să-l termine i s-a gravat profund în conştiinţă. În această viaţă el se confruntă din nou cu problema de a nu fi capabil să termine în mod satisfăcător orice fel de proiect legat de templu. În viaţa anterioară, pasiunile lui au fost arzătoare şi frustrarea a fost mare, iar reziduurile acestor procese continuă să creeze obstacole pentru el. Karma rezultă din ataşamentul mental faţă de o emoţie, chiar dacă e vorba de ceva de domeniul idealului. Ataşamentul faţă de dragostea persistentă pentru cunoaştere, pentru adevăr sau pentru înţelepciune, de exemplu, produce o karmă de lungă durată. De pildă, un individ poate să fi parcurs ani întregi de disciplină spirituală şi să fi atins un anumit nivel de înţelepciune şi iluminare. Acest om îi învaţă pe alţii în conformitate cu nivelul de conştiinţă la care a ajuns. Apoi mai mulţi misionari ajung în ţara lui şi încep să predice o religie aparţinând unei culturi complet diferite. Învăţătorul 54
2. O definiţie a karmei
din partea locului încă nu a atins nivelul maxim al iluminării, însă conştiinţa lui este mai evoluată decât a celor din jur şi el îşi dă seama de contradicţiile existente între versiunea lui asupra adevărului şi ceea ce predică misionarii. Disputa religioasă care apare îl face să se ataşeze de nivelul lui de înţelepciune şi să se blocheze în acel punct al evoluţiei spirituale. În acelaşi mod, religiile se luptă una cu alta din cele mai vechi timpuri. Adepţii lor sunt mai ataşaţi de ideea că ei trebuie să aibă dreptate decât de procesul neîntrerupt al creşterii gradului de conştientizare. Oamenii de ştiinţă şi cărturarii pot să cadă în aceeaşi capcană. După ce stabilesc o teorie, pot să se agaţe de ea cu insistenţă emoţională chiar şi atunci când li se oferă dovezi contradictorii. Deşi se presupune că sunt de partea adevărului, ei sunt mai interesaţi să-şi protejeze propriile investiţii emoţionale. Un bărbat pe care îl cunosc a fost într-o viaţă anterioară cărturar în perioada Edo (1600 – 1867). Era extrem de pasionat de munca lui, dar, din nefericire, a murit din cauza unei boli de plămâni chiar în toiul cercetărilor. În viaţa aceasta el este tot un cercetător pătimaş şi a suferit, din nou, de o boală de plămâni. Însă există o diferenţă între trecut şi prezent. Acum este conştient de starea lui din viaţa anterioară şi de felul în care a murit atunci şi a făcut un legământ să-şi dizolve karma. Deşi continuă să fie un cercetător asiduu, el şi-a transformat pasiunea într-o credinţă profundă în Dumnezeu. Datorită acestui proces, frustrările lui au dispărut, el a distrus legăturile karmice cu boala de plămâni şi viaţa lui prezentă decurge fără niciun fel de probleme.
55