__Magia 0:Layout 1
1/18/2008
1:03 PM
Page 5
MAGIE ÎN
ACŢIUNE
Richard Bandler
Traducere de Roxana Comșa
5
__Magia 0:Layout 1
1/18/2008
1:03 PM
Page 7
Cuprins Nota editorului
8
Introducere
9
CAPITOLUL 1 - Anticiparea pierderii
17
CAPITOLUL 2 - Agorafobia
45
CAPITOLUL 3 - Teama de figuri autoritare
69
CAPITOLUL 4 - Ciocolată şi viermi
95
CAPITOLUL 5 - Mai presus de credinţe
147
CAPITOLUL 6 - Scăderea în greutate
185
Anexă - Modelul Milton
225
Bibliografie
235
7
__Magia 0:Layout 1
1/18/2008
1:03 PM
Page 9
Introducere
L
a momentul înregistrării acestor şedinţe, ideea de a vindeca o fobie părea la fel de absurdă [ca încercarea de a zbura până la lună]. Chiar şi aceia care spuneau că pot face acest lucru în zece şedinţe de o oră - sub denumirea de terapie de scurtă durată au fost contestaţi. Dar, cel puţin, acei oameni erau de părere că, dacă nu poţi vindeca o fobie în zece zile, atunci nu o poţi vindeca deloc. Deci, [în acel moment], acest tip de terapie era considerat a fi destul de radical. Aceste şedinţe au avut loc pentru că cei de la Universitatea Marshall voiau să aducă dovezi în favoarea „gălăgioşilor” care susţineau că terapia este simplă. Cineva îi filmase pe Fritz Perls, Albert Ellis şi Carl Rogers, în timp ce lucrau, fiecare, cu aceeaşi clientă. După aceea, clienta a fost întrebată care dintre cei trei i-a plăcut cel mai mult şi care crede ea că i-ar putea fi de ajutor. Dar nici unul dintre aceştia nu a realizat prea mult într-o singură şedinţă. Am tot spus că poţi vindeca rapid un client. Întotdeauna m-a uluit faptul că oamenii trebuie convinşi de acest lucru, în special profesioniştii. Pentru că, dacă nu poţi face acest lucru într-o singură şedinţă, ce-o să reuşeşti în următoarea? 9
__Magia 0:Layout 1
1/18/2008
1:03 PM
Page 10
MAGIE ÎN ACŢIUNE
Dacă ai putea pune la punct o şedinţă mai lungă în care să încerci tot ce ştii şi apoi să întocmeşti o listă cu toate celelalte lucruri pe care încă nu le-ai încercat, asta ar putea ajuta, dar ce rost are să utilizezi la nesfârşit ceva ce nu funcţionează? Unele studii arată că, dacă laşi un client pe lista de aşteptare timp de zece ani, starea lui se ameliorează şi, cel puţin, nu mai trebuie să te plătească. Deci, cei de la Marshall se pare că au avut marea şansă de-a combate ceea ce susţin eu. Am intrat şi i-am văzut pe clienţi, într-un studio, fără să-i fi cunoscut înainte. Abia ajunsesem, şi unul dintre cei de la Marshall a venit la mine şi mi-a spus: „Apropo, Richard, e weekend, am putea înregistra benzi de numai o jumătate de oră. Te deranjează?” „Da”, am spus, „Ce o să facem cu restul de bandă?” Oamenii care sunt atât de impresionaţi de viteza schimbărilor nu reuşesc să înţeleagă faptul că schimbarea nu numai că poate să apară rapid, ci poate să apară rapid dacă lucrezi cu procesele naturale prin care clienţii îşi creează şi îşi alimentează propriile probleme, şi mai puţin cu conţinutul acelor probleme. În momentul în care începi să te ocupi de conţinut, uiţi faptul că fiecare procesează în mod diferit, informaţiile, deci, în realitate, vinzi o ideologie, în loc de a provoca o schimbare. Asta au făcut majoritatea psihoterapiilor sau psihoteologiilor, aşa cum le-a numit Gregory Bateson, - multă teorie şi prea puţină abilitate practică - şi de aceea nu au funcţionat. Acele teorii au fost derivate din modelul medical, care pleca de la ideea că oamenii sunt bolnavi, astfel că adepţii lor îi tratau pe oameni ca şi când ar fi avut o infecţie sau un picior rupt. „Ţi-ai rupt piciorul în copilărie şi te doare acum, la maturitate, pentru că atunci nu a fost tratat corect. Acum ne vom întoarce în timp şi îl vom trata din nou, ca să te simţi mai bine.” De aceea, de zeci de ani, pacienţii sunt puşi să se concentreze asupra trecutului lor. Dar dacă trecutul i-a făcut aşa cum sunt acum, concentrarea asupra aceluiaşi trecut nu va face altceva decât să le 10
__Magia 0:Layout 1
1/18/2008
1:03 PM
Page 11
INTRODUCERE
agraveze problemele. Tocmai concentrarea asupra trecutului şi asupra conţinutului unei probleme este motivul pentru care clienţii nu pot să-şi depăşească problemele după ce sunt trataţi ani la rând. Acel model nu funcţionează după modelul creierului. Creierul este un sistem de arhivare, nu un sistem de rescriere. El nu are o funcţie de ştergere, aşa că nu ai cum să-ţi rescrii trecutul. Ce trebuie să faci este să-ţi înveţi creierul să meargă într-o direcţie nouă - „aici”, în loc de „acolo”. Este ca atunci când te-ai mutat la o nouă adresă, dar paşii te poartă, încă, spre vechea locuinţă, până când îţi construieşti ceva în creier care resetează pilotul automat în avans. Trucul este să te întorci în timp înaintea momentului în care a apărut problema şi să-ţi construieşti o nouă cale în „reţeaua” creierului, astfel încât să uiţi de problemă. Aceasta nu înseamnă, aşa cum cred, adesea, oamenii, că îţi reprimi nişte probleme şi ele vor răbufni în altă parte. Nu îţi reprimi problemele, ci le îndrepţi într-o direcţie mai utilă. Trebuie să-ţi îndrepţi atenţia într-o anumită direcţie şi nu într-alta, aşa că nu faci altceva decât să înveţi o direcţie mai bună în care să-ţi îndrepţi atenţia. „Magia în acţiune” arată modurile în care folosesc eu umorul şi rapiditatea pentru a lucra cu clienţii. Din această lucrare, necunoscătorii îşi pot forma o idee despre cum ar trebui să arate o şedinţă NLP. În mod constant, eu glumesc cu clienţii despre problemele lor pentru a-i vindeca de seriozitate, care reprezintă un obstacol în acest model. Devii serios, te blochezi. Umorul este cea mai rapidă cale de a răsturna acest proces. În momentul în care poţi să râzi de ceva, poţi să şi schimbi acel ceva. Iar schimbarea nu trebuie să fie înceată sau dureroasă. Dacă poţi învăţa să creezi ceva atât de sofisticat, cum este o fobie, o teamă sau compulsie, te poţi folosi de aceeaşi abilitate pentru a face ceva diferit în aceleaşi situaţii. 11
__Magia 0:Layout 1
1/18/2008
1:03 PM
Page 12
MAGIE ÎN ACŢIUNE
Dacă nu sunteţi familiarizat cu domeniul, nu ar trebui să încercaţi să imitaţi procedeele redate în această carte; ar trebui să aflaţi ce se poate face. Vreau ca inconştientul dvs. să înţeleagă că, aşa cum oamenii din şedinţele transcrise şi-au schimbat viaţa în câteva momente, tot aşa, oricare dintre problemele dvs. se poate dizolva şi puteţi începe să vă concentraţi asupra posibilităţilor dvs. viitoare la fel de rapid. Pentru că, indiferent cum a arătat trecutul dvs., puteţi întotdeauna să vă construiţi un alt viitor. În loc de a vă certa cu soţul / soţia, în loc de a face aceleaşi lucruri plictisitoare şi de a avea aceleaşi probleme plictisitoare, începeţi să vă orientaţi în viaţă după deviza „fără tânguieli” şi să spuneţi „Până aici. Vreau ca acest lucru să se schimbe.” Dacă aveţi speranţă şi tenacitate, puteţi face orice. Dacă aveţi ceea ce am eu, adică nerăbdare, puteţi uita de această problemă şi merge mai departe. Pentru studentul NLP, cartea „Magia în acţiune” poate fi cel mai bine utilizată ca manual. Vă recomand ca mai întâi să o citiţi de la un capăt la altul, apoi să studiaţi ultima şedinţă transcrisă cu notaţiile respective, iar apoi să parcurgeţi şi să analizaţi toate şedinţele transcrise. Subliniaţi primele patru rânduri care aparţin clientului, de la începutul fiecărei transcrieri, pentru că, adesea, acolo se găseşte, deja, răspunsul. De asemenea, încercaţi şi alte moduri de tranşare decât cele furnizate în adnotări. Dacă [consideri că este vorba de] submodalităţi, ce se va întâmpla? Dacă [consideri că este vorba de] metamodel, ce se va întâmpla? Dacă [le gândeşti ca] strategii, ce se va întâmpla? Dacă [le gândeşti ca] metaprograme, ce se va întâmpla? Şi încă o ultimă problemă: Cum se încadrează totul? Cum am ştiut ce să fac? Pentru că nu ştii cum interacţionează metamodelul şi modelul Milton, submodalităţile şi sistemele de reprezentare, strategiile şi căile 12
__Magia 0:Layout 1
1/18/2008
1:03 PM
Page 13
INTRODUCERE
neurocorticale, decât atunci când le plasezi pe toate, în acelaşi timp, într-un model al lumii. Desigur, diferenţa dintre o carte şi o experienţă reală, de viaţă, nu trebuie supraestimată. Cărţile sunt secvenţiale, pe când interacţiunile din viaţă nu sunt. Dar o parte a dezvoltării expertizei o constituie fragmentarea proceselor complexe; dacă puteţi dobândi această abilitate, veţi învăţa? obţine? acest lucru într-o măsură mult mai mare atunci când [alegeţi să] folosiţi casete video cu reprezentări din viaţa reală. Nu uitaţi, însă, să reasamblaţi fragmentele într-un tot unitar. Nu utilizaţi doar metamodelul sau intervalele de timp; utilizaţi-le pe toate ca instrumente de detectare, nu ca instrumente de diagnosticare. Ele vă vor spune unde să interveniţi pentru a-i ajuta pe oameni să proceseze informaţiile într-un mod mai util Tehnicile folosite în şedinţele şi demonstraţiile cu clienţii, precum tiparul comutării sau tratarea fobiilor, sunt deja arhaice. Aceste tehnici nu sunt ceea ce constituie NLP. Există multe soluţii în fiecare situaţie; dacă singurul mod în care puteţi obţine rezultate este printr-un şablon prefabricat, atunci nu sunteţi un Programator Neurolingvist, ci un terapeut care foloseşte anumite tehnici NLP. Cel mai important lucru este atitudinea. Fără atitudinea şi sistemele de credinţe corecte, nu faceţi NLP, ci doar rostiţi cuvinte. Această atitudine este uşor de descris: nimic nu este imposibil de obţinut. Când ai această credinţă, poţi să-ţi suspenzi credinţele actuale despre ceea ce este posibil şi poţi începe să descoperi ce se poate face. Deci, indiferent ce greutăţi întâmpini, vei avea două opţiuni: fie poţi să o faci, fie nu poţi să o faci încă, aşa că vei începe să cauţi ceea ce îţi trebuie pentru a putea. În momentul în care presupui că ceva poate fi făcut, întotdeauna vei 13
__Magia 0:Layout 1
1/18/2008
1:03 PM
Page 14
MAGIE ÎN ACŢIUNE
face tot posibilul şi vei găsi instrumentele şi abilităţile necesare pentru a materializa acest lucru. Din punct de vedere al evoluţiei, de-abia am ieşit din mlaştină. Abia acum începem să descoperim ce poate să facă mintea omului. Evoluţia noastră cognitivă abia a început. De acum înainte, această evoluţie va fi mai conştientă şi mai chibzuită. Oamenii care se preocupă de schimbare vorbesc despre terapie, despre rezolvarea problemelor şi sănătate mintală ca despre un stadiu final, dar, în realitate, nici măcar nu am început să descoperim cât de bine ne putem simţi! Odată ce înţelegem acest lucru, putem începe să ne întrebăm: „Ei bine, dacă pot opri anxietăţile, ce altceva pot porni? Poate ceva ce încă nu am simţit? Pot să inventez sentimente noi?” Provocarea pe care o aduce NLP este aceea că le permite oamenilor să preia controlul asupra evoluţiei lor cognitive şi să conştientizeze faptul că imaginile, vocile şi sentimentele lor interioare le aparţin şi ei le pot manipula în acelaşi fel în care îşi folosesc degetele pentru apăsa pe mânerul unei uşi. Provocarea constă în a-i ajuta pe oameni să înţeleagă că ceea ce credeau ei a fi realitatea, nu este decât propriul lor model de realitate, şi în a-i îndrepta către o atitudine care să-i determine să afirme: „Dacă acesta este doar un model, aş prefera să-mi aleg un altul.” În momentul în care ajungeţi la acest nivel de simplitate, fără tânguieli şi smiorcăieli în legătură cu propriul trecut , puteţi spune că sunteţi bun în ceea ce faceţi. Dar pentru a ajunge la acest nivel de simplitate, trebuie să aveţi abilităţi complexe. Vreau ca toată lumea care este interesată de NLP să ştie că ea implică muncă serioasă, deşi asta nu înseamnă că trebuie să fii serios atunci 14
__Magia 0:Layout 1
1/18/2008
1:03 PM
Page 15
INTRODUCERE
când o practici. Sunt foarte multe lucruri de învăţat despre sintaxă, tonul vocii, mişcările ochilor, metaprograme şi toate celelalte, dar pot spune, fără nici o îndoială , că am luat ceea ce ştiu de la Virginia Satir, Milton Erickson, Bill Feldman şi ceilalţi şi, de dragul marilor comunicatori, am mers mai departe decât au visat ei vreodată, pentru că am învăţat de la ei. Dacă vrei să faci cuiva un compliment, fii mai bun decât el. Introducerea este preluată dintr-o conversaţie între Richard Bandler şi editorul acestei cărţi.
15
__Magia 7:Layout 1
1/18/2008
12:59 PM
Page 225
Anexă
Modelul Milton
A. PROCESELE DE MODELARE ACCIDENTALĂ În cadrul limbajului pe care îl folosim pentru a înţelege experienţele noastre, încercăm adeseori să „explicăm” conexiunile dintre diferitele părţi ale modelului pe care ni l-am creat despre această lume, folosind termeni obişnuiţi. Folosim termeni din limbajul natural şi presupunem, în mod tipic, că există o legătură necesară între aceste părţi ale experienţei noastre.
Astfel de explicaţii sunt, deseori, absurde prin aceea că încearcă să reducă circumstanţele complexe, implicate într-un anumit eveniment, la o „cauză” simplă, adesea unică. Însă, în contextul hipnozei, unde unul dintre obiective este, iniţial, acela de a impune ritmul şi apoi de a conduce experienţa clientului, acest proces are o valoare pozitivă. Hipnologul se poate folosi de el pentru a-l ajuta pe client să atingă starea de transă dorită. [În mod specific, hipnologul poate face asocieri întâmplătoare între porţiuni verificabile ale experienţei clientului şi comportamentul dorit. Puterea acestei conexiuni variază de la o simplă coincidenţă la necesitate.] 225
__Magia 7:Layout 1
1/18/2008
12:59 PM
Page 226
MAGIE ÎN ACŢIUNE
1. Conjuncţiile Utilizarea conectorilor „şi”, „sau” (adică „nu şi”). Aceştia reprezintă cea mai slabă formă de legătură. „Poţi să te uiţi la mine şi să simţi o curiozitate tot mai mare.” „Uneori poţi să pari confuz, dar tu de fapt continui să înveţi inconştient.”
2. Cauzativul implicat Utilizarea conectorilor „pe măsură ce”, „întrucât”, „în timp ce”, „înainte”, „după” etc. „Întrucât eşti aici, poţi foarte uşor să înveţi în feluri noi, diferite.” „Pe măsură ce te gândeşti la noi soluţii, poţi să intri şi mai adânc în transă.”
3. Cauză - efect Utilizarea cuvintelor care exprimă o conexiune necesară între porţiuni ale experienţei vorbitorului, cum ar fi: „a face”, „a cauza”, „a forţa”, „a necesita”, „pentru că”, „dacă… atunci” etc. „Utilizarea acestor tipare lingvistice te va face un hipnolog mai bun.” „Nu vei mai avea niciodată această problemă, pentru că acum ştii ce să faci.”
226
__Magia 7:Layout 1
1/18/2008
12:59 PM
Page 227
ANEXĂ
B. CITIREA GÂNDURILOR Acesta este un proces de modelare strâns legat de modelarea accidentală. Afirmaţiile privind citirea gândurilor sunt acele afirmaţii prin care o persoană susţine că cunoaşte gândurile şi sentimentele altei persoane, fără a specifica procesul prin care a ajuns la informaţia respectivă. Ele sunt utile pentru impunerea ritmului şi pentru conducerea clientului. „Sunt sigur că te întrebi ce înseamnă asta.” „În curând, vei avea un sentiment şi mai profund de confort.”
C. FENOMENE TRANSDERIVAŢIONALE Transderivaţia se referă la procesul prin care trece ascultătorul pentru a surprinde înţelesul. Atunci când aude o structură de suprafaţă şi redobândeşte structura profundă asociată cu ea, care nu are aproape nici o legătură evidentă cu experienţa actuală a ascultătorului, ascultătorul activează procese suplimentare de recuperare a înţelesului, care dezvoltă înţelesuri şi care sunt disponibile la nivelul porţiunii inconştiente a minţii ascultătorului, dar nu şi la nivelul porţiunii sale conştiente. Din acest set de înţelesuri, clientul îl va selecta pe acela care este cel mai relevant pentru experienţa sa actuală. Formele structurii de suprafaţă care activează căutarea transderivaţională sunt: 1. Indicele referenţial generalizat Propoziţiile cu grupuri nominale fără legătură cu experienţa clientului îi permit acestuia accesul deplin la procesul de căutare transderivaţională. „Anumite senzaţii ale mâinii tale se vor intensifica.” 227
__Magia 7:Layout 1
1/18/2008
12:59 PM
Page 228
MAGIE ÎN ACŢIUNE
„Oamenii pot învăţa să aibă mult mai multe bucurii în viaţă.”
2. Verbe nespecificate Utilizarea verbelor nespecificate îţi permite să impui ritmul clientului, întrucât acest lucru maximizează probabilitatea afirmaţiilor care se potrivesc experienţei sale. În acelaşi timp, îi atrage atenţia asupra unui anumit segment al acesteia. „Şi poţi să te întrebi ce înseamnă acest lucru.” „Vei şti cu adevărat când vei fi aflat.”
3. Încălcarea restricţiei de selecţie Aceasta este clasa de structuri de suprafaţă numite, de obicei, metafore. Ele sunt încălcări ale unui înţeles bine format, aşa cum este el cunoscut de vorbitorii nativi ai unei limbi. Când clientul aude o propoziţie cu o astfel de încălcare a restricţiei de selecţie, sarcina construirii înţelesului acestei comunicări îi revine lui. „Bărbatul a băut gheaţa.” „Floarea era furioasă.”
228
__Magia 7:Layout 1
1/18/2008
12:59 PM
Page 229
ANEXĂ
4. Ştergerea / Omisiunea Când un segment semantic al unei propoziţii (structura profundă) nu constituie o reprezentare a structurii de suprafaţă (propoziţia reală rostită către client). Acest lucru îi dă clientului libertatea de a genera înţelesul care este cel mai relevant pentru experienţa sa. „Pare a fi o sarcină imposibilă.” (Pare imposibilă pentru cine?) „Faci acelaşi lucru pe care l-ai făcut atunci când ai mers prima dată la şcoală.” (Ai făcut ce? Acelaşi lucru cu ce şi pentru cine?)
5. Fragmentul de propoziţie Fragmentele sunt frânturi de propoziţii. Astfel de fragmente - rezultat al omisiunii negramaticale - îl obligă pe client să se implice la maximum pentru a construi un înţeles complet. „Îţi va lua ceva…” „… şi continui să te întrebi… şi într-adevăr…”
6. Nominalizarea Nominalizarea este procesul de transformare a unui verb sau a unui cuvânt care desemnează un proces, într-un substantiv, sau într-un cuvânt care desemnează un eveniment sau un obiect. Acest lucru se întâmplă întotdeauna în cazul omisiunii totale a unui indice referenţial. Nominalizarea îl obligă pe client să recupereze segmentele semantice omise, prin activarea, din cadrul propriului său model al lumii, a înţelesului care va răspunde cel mai bine scopului şi nevoilor sale. 229
__Magia 7:Layout 1
1/18/2008
12:59 PM
Page 230
MAGIE ÎN ACŢIUNE
„Confortul evident al cunoaşterii şi clarităţii…” „Prezenţa relaxării şi curiozităţii…”
D. AMBIGUITATEA Ambiguitatea apare atunci când o structură de suprafaţă poate avea mai mult de un înţeles. Acest fapt îl obligă pe client să selecteze înţelesul cel mai adecvat din setul de posibile structuri profunde pe care le reprezintă unica structură de suprafaţă. Există patru tipuri de ambiguitate: 1. Fonologică Acest tip de ambiguitate apare când aceeaşi secvenţă de sunete poate avea înţelesuri diferite. „Adâncul era o parte şi aparte.” 2. Sintactică Ambiguităţile sintactice apar atunci când funcţia sintactică a unui cuvânt nu poate fi determinată din contextul imediat. „They are visiting relatives” se poate traduce în două feluri: 1. „Ei îşi vizitează rudele”; 2. „Ei sunt rude aflate în vizită.” „Hypnotizing hypnotists can be tricky.” poate avea două înţelesuri: „ A-i hipnotiza pe hipnologi poate fi un lucru amăgitor” sau „Hipnologii care hipnotizează pot fi amăgitori.” 230
__Magia 7:Layout 1
1/18/2008
12:59 PM
Page 231
ANEXĂ
3. Ambiguitatea de domeniu Ambiguitatea de domeniu apare atunci când nu se poate stabili din studierea contextului lingvistic imediat cât de mult se aplică acelei propoziţii o altă parte a aceleiaşi propoziţii. „Îţi vorbesc ca unui copil.” „Îţi vei da seama că stai comod şi intri într-o transă adâncă.” 4. Ambiguitatea de punctuaţie Ambiguitatea de punctuaţie apare atunci când o secvenţă de cuvinte rezultă dintr-o suprapunere a două structuri de suprafaţă bine formate, care au în comun un cuvânt sau un grup de cuvinte. „Vreau să observi mâna - dă-mi paharul” (element comun: mâna: să observi mâna, să-mi dai paharul cu mâna) „Observ că porţi un ceas - fii atentă ce fac.” (elementul comun - cuvântul „watch”, care înseamnă atât „ceas de mână”, dar şi „a fi atent”)
E. INCLUDEREA UNEI ALTE STRUCTURI Structurile de suprafaţă care includ o altă structură pot fi valoroase pentru a da comenzi şi pentru a construi un potenţial de răspuns. 1. Întrebări inserate Întrebările inserate construiesc un potenţial de răspuns al clientului, fără a permite un răspuns deschis din partea clientului. Ele adesea presupun o altă comandă. 231
__Magia 7:Layout 1
1/18/2008
12:59 PM
Page 232
MAGIE ÎN ACŢIUNE
„Sper că te simţi mai bine.” „Mă întreb dacă ştii care mână se va ridica prima.” 2. Comenzi inserate Comenzile inserate conţin sugestii adresate clientului în mod indirect şi care, astfel, fac ca acestuia să-i fie dificil să li se opună. Ele constituie un tipar al unor structuri de suprafaţă, care includ o comandă. Sunt similare întrebărilor inserate. „Am cunoscut odată un om care chiar a înţeles cum să se simtă bine în legătură cu…” „Poţi să înveţi orice dacă încerci doar să te relaxezi.” 3. Citatele Prezentarea literală a unei conversaţii sau a unui schimb de replici este în mod conştient înţeleasă de ascultător ca fiind îndreptată către cineva din povestire, însă ea are, deseori, acelaşi efect, ca şi când comanda ar fi fost îndreptată către ascultător în mod direct, doar că ascultătorul răspunde în mod inconştient. „Cineva mi-a spus odată: închide ochii acum.” „Ce înseamnă dacă cineva spune: nu te mişca şi nu vorbi?”
F. ÎNŢELESURILE DERIVATE Atunci când folosim cuvinte, presupunem că ascultătorul are abilitatea de a auzi structurile de suprafaţă, de a le decodifica şi de a le transforma 232
__Magia 7:Layout 1
1/18/2008
12:59 PM
Page 233
ANEXĂ
din secvenţe de sunete, în înţeles. De asemenea, presupunem că ascultătorul are, în plus, nişte abilităţi de a construi un înţeles suplimentar a ceea ce spunem noi; de exemplu, de a stabili un context în care ceea ce spunem noi ar putea avea o valoare pragmatică. 1. Presupunerile O presupunere este o propoziţie care trebuie să fie adevărată, pentru ca o altă propoziţie să aibă înţeles. Întrucât o presupunere nu face parte din structura profundă a unei propoziţii, utilizarea sa îl implică pe client, ca participant activ, la construirea înţelesului (în acest caz, a înţelesului derivat), dar şi pune mai presus de orice îndoială conţinutul presupunerii respective. „Mă întreb dacă eşti conştient că eşti într-o transă adâncă.” (Presupunere: Eşti într-o transă adâncă.) „Sam nu a observat pisica de pe masă.” (Presupunere: Era o pisică pe masă.) 2. Postulatele conversaţionale Ca şi în cazul presupunerilor, înţelesul pe care îl poartă un postulat conversaţional este derivat - el nu face parte din structura profundă recuperată de client, ci necesită o procesare suplimentară. Prin utilizarea postulatelor conversaţionale, hipnologul poate evita pronunţarea unor comenzi simultane, permiţând astfel clientului să aleagă dacă să răspundă sau nu şi evitând o relaţie de tip autoritar cu clientul. „Poţi să-ţi laşi mâna să se ridice?” „Nu este deloc nevoie să te mişti.” 233