Mag_Semnele Timpului 46 - special issue by EzyMedia

C2.indd 2

3/18/10 1:06 AM

Sumar 6

Num`r special

004

Norel Iacob

Testamentul lui Iisus

Testamentul lui Iisus lea l`sat mo[tenitorilor dou` beneficii: o perspectiv` sigur` asupra istoriei [i o viziune revolu]ionar` cu privire la refacerea chipului lui Dumnezeu \n om.

006

Ra]iunile crucii lui Christos

Florin L`iu

Numele lui Iisus ne aduce \n minte darul dumne zeirii \n trup omenesc – cu \nf`ptuiri supranaturale, \n]elepciune uimitoare, nevinov`]ie absolut`, jertf` suprem` [i singura speran]` sigur`.

014

Florin Iacob

Contemporan cu S`pt`m=na Patimilor Amintirea mor]ii M=ntuitorului este mai greu de trecut cu vederea, cu at=t mai mult cu c=t s`rb`torile pascale nu au fost \nghi]ite \n aceea[i m`sur` de spiritul comercial.

022

Lucian {tef`nescu

Umbrele care lumineaz`

Patimile [i \nvierea lui Iisus Christos, sau Pa[tele cre[tin, se individualizeaz` cu u[urin]` \n tabloul credin]elor [i ideilor religioase universale. |n niciun alt sistem religios nu se reg`se[te ideea sacrific`rii unei persoane divine.

028

Iisus – portret detaliat

Elena Dobrescu

O recenzie a c`r]ii Via]a lui Iisus, de Ellen White.

030

Strig`tul contrastelor

Constantin Dinu

Mesia a intrat pe scena public` odat` cu ocazia botezului S`u, \n anul 27 d.Ch., la \ncheierea celor 69 de s`pt`m=ni amintite de profetul Daniel.

036

Marius Necula

Mica apocalips` a lui Iisus

Portretul „Profetului Iisus, din Nazaretul Galileii“ prime[te nuan]a definitorie \n s`pt`m=na de dina intea crucific`rii.

042

Marius Mitrache

Al doilea [i al treilea exod

30 001-003 Sumar.indd 1

Introducerea s`rb`torii pascale \n via]a religioas` a evreilor nu a fost inten]ionat` doar ca o ocazie viitoare de rememorare a eliber`rii din Egipt, ci ea prefigura marea eliberare din robia p`catului, posibil` doar prin sacrificiul Fiului lui Dumnezeu.

1 3/18/10 12:33 AM

Sumar 048

Ion Buciuman

Ghetsemani, suspinul divin

Ce \nsemn`tate mai poate avea, ast`zi, agonia suferit` de M=ntuitorul, c=ndva, \n „Presa de M`sline“?

054

Florin L`iu

S`rutul lui Iuda

Gestul supremei ipocrizii a apostolului v=nz`tor a r`mas peste milenii ca imagine cultural`.

062

Florin Bic`

Procesul

Crucificat cu zel de noi caiafe, / de noi pila]i [i tur n`tori pe m=ini, / ei |l trimit dintrun mileniun altul / la cei de ieri, la cei de azi, de m=ini“ (Paul S=nPetru).

070

George Uba

T`cerea Mielului

P`lmuit, scuipat \n fa]`, insultat, acuzat pe nedrept, biciuit, ridiculizat prin \ncoronarea cu o cunun` de spini, Fiul lui Dumnezeu a recurs la cea mai neobi[nuit` form` de ap`rare. T`cerea.

076

Ultimele zile ale lui Iisus \n profe]iile biblice

Silviu Miron

078

M`d`lin Avr`mescu

Lumea v`zut` de pe cruce

Rostite \n timp ce era ]intuit pe cruce, cele [apte ziceri ale lui Iisus au fost pline de semnifica]ie pentru unii dintre martorii r`stignirii.

084

Adev`rat anviat!

Marius Cre]a

Pentru unii, \nvierea lui Iisus Christos este un eve niment simbolic, iar pentru al]ii, subiectul nu are importan]`, pentru c` revenirea la via]` este impo sibil` din punct de vedere [tiin]ific.

092

104

Christian S`lcianu

Singurul st`in din Ierusalim

|n zilele mor]ii [i \nvierii lui Iisus Christos, au avut loc cel pu]in alte zece evenimente, bulver sante pentru orice [edin]` de redac]ie, pentru c` aduceau \n primplan fapte unicat cu implica]ii istorice.

2 001-003 Sumar.indd 2

3/18/10 12:33 AM

Num`r special

IMPRESSUM Director

Teodor Hu]anu

Redactor[ef Norel Iacob

Colegiul de redac]ie

Ion Buciuman, Marius Cre]a, Ecaterina Didi]el, Elena Dobrescu, Alina Kartman, Florin L`iu, Cristina Modoran, Marius Necula, Christian S`lcianu, M`d`lina Toader

Secretar de redac]ie Florin Bic`

Corectur`

Delia Gherman

Grafic` [i tehnoredactare C`t`lin Ciolca

Volumul 21, nr. 145 Serie nou` ISSN 14537060 04/2010

Adresa redac]iei

Editura Via]` [i S`n`tate, Str. Labirint 116, Sector 3, Bucure[ti, Telefon: +402 (1) 323 0020, Fax: + 402 (1) 323 0040

6(01(/(

WLPSXOXL L O REVISTĂ DE ANALIZĂ ȘI OPINIE CREȘTINĂ APRILIE 2010

100

Alina Kartman

Reconstituirea

O recenzie a c`r]ii Pledoarie pentru Cristos, de Lee Strobel.

104

Lauren]iu Mo]

Cu spatele la Infinit

Prea pu]ini dintre contemporanii S`i Lau recunoscut [i acceptat ca Mesia, iar aceast` realitate d` na[tere unei \ntreb`ri: De ce a fost respins Iisus?

110

8OWLPHOH ]LOH DOH OXL

Ferid Costandache

Mutilarea lui Dumnezeu

Ar mai fi fost Iisus Christos un model pentru oa meni [i pentru arti[ti, f`r` secven]a procesului [i a r`stignirii?

Revista apare \n limba englez` din 1840. |n limba rom=n` a ap`rut \ntre 1908 [i 1942. Seria nou` a fost \nceput` \n 1990.

Textele biblice sunt redate din edi]ia NTR a Bibliei \n limba rom=n`.

3 001-003 Sumar.indd 3

3/18/10 12:33 AM

Editorial

Testamentul

Viziunea divin` pentru „

im]`m=ntul urgen]ei se instaleaz` ca o consecin]` a spaimei de a nu e[ua sau de a nu pierde (oameni, ocazii, timp, bunuri etc.). Urgen]a este, deci, un corolar al spaimei. Cre[tinismul de ast`zi, a[ezat de voci sonore sub auspiciile dispari]iei, poate u[or s` cad` \n capcana urgen]ei de a rec=[tiga repede ce a pierdut. Spaima ca nu cumva tot mai mul]i s` cread` prezicerile, lucru care ar amplifica efectul bulg`relui de z`pad` [i ar gr`bi declinul Bisericilor, poate motiva cre[tinismul la m`suri de urgen]`, ne\n]e lepte [i pasibile de ironie. Recent, o parohie catolic` din Boston a apelat la o costisitoare campa nie publicitar` pentru a[i rec=[tiga enoria[ii. Se r`sp=nde[te sim]`m=ntul c` timpul este \mpo triva cre[tinismului. Iisus Christos nu Sa aflat sub presiunea timpului. Acesta a fost probabil un detaliu tulbur`tor [i intrigant pentru cei care se aflau \n preajma Sa [i care sim]eau adesea urgen]a momentului sau necesitatea unei m`suri imediate. Fra]ii lui Iisus erau irita]i c` El am=n` s`[i prezinte proiectul \n fa]a liderilor religio[i din Ierusalim. Discipolii erau nedumeri]i de ideea Sa de a vorbi \n pilde greu de \n]eles, o strategie care \nt=rzia adeziunea mul]imilor la cauza politic` sperat`. Iudeii se sim]eau exaspera]i de re fuzul lui Iisus de a tran[a Testamentul lui Iisus lea l`sat mo[tenitorilor problema printrun semn sau o declara]ie direct` a dou` beneficii: o perspectiv` sigur` asupra mesianit`]ii Sale. La gura morm=ntului, nici Mariei istoriei [i o viziune revolu]ionar` cu privire sau Martei nu lea fost la la refacerea chipului lui Dumnezeu \n om. \ndem=n` s` \n]eleag` Biserica trebuie s`[i reciteasc` testamentul, de ce Iisus nu a venit pen al vindeca pe fratele nu sub teroarea urgen]ei n`scute din spaim`, tru lor, Laz`r. Iuda, m`cinat ci cu un sim]`m=nt al importan]ei [i al respon p=n` la nebunie de neho t`r=rea lui Iisus de a pune sabilit`]ii care nu las` loc timpului pierdut. st`p=nire pe tron, a decis s` ac]ioneze. Petru nu a putut \n]elege de ce Iisus nu \ncerca s` Se apere [i a scos el sabia. Frustrarea acestora [i a tuturor celor care a[teptau ca El s` trateze timpul, oportunit`]ile [i cuvintele \ntro manier` intuibil` este evident` pe paginile Evangheliilor. |n dese r=nduri, pentru Iisus, timpul ideal era \nc` \n viitor. Altfel spus, p`rea con[tient de exis ten]a unei rezerve de timp atunci c=nd timpul p`rea epuizat. Cuvintele discursului testamentar al |nv`]`torului, din Ioan 13 – 17, sunt neobi[nuite, enigmatice. Petru nu \n]elege ce vrea Iisus s`i transmit` prin cuvintele „Acum tu nu po]i s` M` urmezi acolo unde M` duc Eu, dar mai t=rziu M` vei urma“ (Ioan 13:36). Filip este \ncurcat de revela]ia despre unitatea profund` dintre Tat`l [i Fiul (Ioan 14:9). Iar Iisus |nsu[i admite: „Vam spus aceste lucruri \n chip figurat“ (Ioan 16:25). Abia

4 004-005 Editorial.indd 4

3/18/10 12:34 AM

Num`r special

lui Iisus

„recucerirea lumii“ dup` urm`toarele cuvinte, discipolii Sì \ncep s` \n]eleag` mesajul transmis: „Ucenicii Lui Iau zis: ’Iat` c` acum vorbe[ti deschis [i nu mai spui nicio pild`!‘“ (Ioan 16:29). |nc`rcat de simbolism este [i contextul \n care Iisus a ]inut discursul Sù testamentar. Descriind momentul \n care |nv`]`torul lea sp`lat picioarele discipolilor Sì, Ioan folose[te ver bul tithemi pentru a se referi la dezbr`carea lui Iisus de haina Sa, \nainte de a lua ligheanul (Ioan 13:4), acela[i verb folo sit [i c=nd sa referit la „Mai am s` v` spun multe lucruri, dar „dezbr`carea“ lui Iisus acum nu le pute]i purta.” (Ioan 16:12) de propria via]` \n fa voarea p`c`to[ilor (Ioan 10:11,15,17). De asemenea, verbul lambano exprim` at=t \mbr`carea lui Iisus dup` ce spal` pi cioarele ucenicilor, c=t [i gestul Sù de a{i lua via]a \napoi dup` ce {ia oferito ca jertf` (Ioan 10:17,18). Cele dou` verbe creeaz` o paralel` imposibil de neglijat \ntre gestul sp`l`rii picioarelor [i moartea Sa isp`[itoare, dar nici Petru (care a vrut s` se opun` gestului lui Iisus de ai sp`la pi cioarele) [i nici ceilal]i ucenici nu au \n]eleso atunci. Pentru ei, discursul testamentar al lui Iisus este marcat de skleros logos, adic` „vorbiri dificile“ sau cuvinte care erau „prea de tot“. Ucenicii [iar fi dorit o vorbire deschis`, clar`, dar se pare c` nici m`car \n discursul testamentar al lui Iisus nu au avut parte de ea. |n realitate, tocmai \n aceast` caracteristic` a manierei \n care Iisus |[i aborda lucrarea este dezv`luit un secret important al strategiei Lui. Iisus nu era marcat de urgen]a care se na[te din spaim`, pentru c` [tia c` nu exist` m`suri rapide pentru \ntemeierea |mp`r`]iei Sale sau pentru salvarea celor \n favoarea c`rora \[i oferea via]a. Jertfa Sa nu a fost o solu]ie de urgen]`, ci punctul culminant al unui plan elaborat \nc` dinainte de \ntemeierea lumii. Maniera \n care Iisus interac]io neaz` cu cei pe care \i dorea salva]i accentueaz` ideea unei construc]ii de durat`, mig`loas` chiar, pentru c` ]inta Sa – refacerea chipului lui Dumnezeu \n om – este o capodoper` care nu se poate realiza f`r` respectarea cerin]elor fiec`rei etape. |n acela[i timp, cuvintele de r`mas bun ale lui |nv`]`torului con]in cel mai clar, eficient [i \ncurajator mesaj pe care ar fi putut s` \l transmit` dis cipolilor Sì. Discursul cuprinde o panoram` a istoriei, o schi]` a curgerii timpului p=n` la reveni rea Sa. Iisus {ia anun]at moartea [i \nvierea (Ioan 14:19), \n`l]area (Ioan 14:12), trimiterea Duhului Sf=nt, ca un alt M=ng=ietor1 (Ioan 14:26), [i revenirea (Ioan 14:18). |n plus, din cuvinte Sale reiese c` nu a inten]ionat s`{i ermetizeze mesajul, ci, dimpotriv`, a cùtat s`L fac` revelator [i edifica tor: „{i vam spus acum, \nainte s` se \nt=mple, pentru ca, atunci c=nd se va \nt=mpla, s` crede]i“ (Ioan 14:29). Ca unul care \i iubea, Iisus nu {ia limitat discursul, ci a respectat limitele celor cu care avea dea face. Nu din resemnare, ci tocmai din preocuparea de ai c=[tiga la timp. Bisericile cre[tine au mandatul de a construi sub acest blazon al perseveren]ei [i r`bd`rii di vine. Este nevoie de o perspectiv` inspirat` pentru a putea renun]a la mirajul eficien]ei imedi ate [i aritmetice, pentru o metamorfozare de profunzime. Bisericile vor cunoa[te succesul lui Christos, dac` accept` [i folosesc mo[tenirea l`sat` de Maestru. 1. Pentru evrei Menahem – M=ng=ietorul – era un titlu mesianic

5 004-005 Editorial.indd 5

3/18/10 12:34 AM

Semnele timpului

DE CE A FOST NECESAR~ JERTFA? 6 006-013 Ratiunile Crucii.indd 6

3/18/10 12:36 AM

Num`r special

Numele lui Iisus ne aduce \n minte darul dumnezeirii \n trup omenesc – cu \nf`ptuiri supranaturale, \n]elepciune uimitoare, bun`tate incomparabil`,nevinov`]ie absolut`, jertf` suprem`, m=ntuire oferit` [i singura speran]` sigur`. de Florin L`iu

uţini sunt cei care nu au auzit nimic despre Iisus, deşi se spune că ar exista şi creştini care nu deosebesc ﬁgura-simbol a creştinismului de semnul „plus“. Dar jertfa lui Iisus şi rosturile ei sunt asociate adesea doar cu ceva mai mult decât un mit frumos, un act de nedreptate, o realitate abstractă şi mistică, fără rezonanţe în cuget. Dacă învierea Lui este acceptată doar de creştinii conservatori, moartea Lui este recunoscută de toţi credincioşii şi necredincioşii. Însă care este semniﬁcaţia acestei morţi?

Imersiune \n christologie Pentru cei care L-au condamnat, moartea lui Iisus a fost o necesitate. Un eretic blasfemator, posedat, înşelător periculos, a trebuit să fie executat, după un simulacru de judecată, chiar dacă prin aceasta se viola legea iudaică şi dreptul roman. Pentru o parte dintre simpatizanţi, Iisus a fost doar victima unei conspiraţii clericale, un profet martir. Pentru alţii, Iisus a fost un alt condamnat politic, un revoluţionar printre alţii crucificaţi în acele vremuri. Pentru anumite versiuni de creştinism, Iisus S-a jertfit doar ca exemplu inspirator. Noţiunea de ispăşire substituţionară este negată vehement în cercurile raţionalist-creştine. Dacă jertfa Lui a ispăşit păcatele altora, atunci este o nedreptate, zic ei, şi nu se poate admite. Într-adevăr, dacă Iisus ar fi fost victima deciziei lui Dumnezeu, aşa cum copiii canaaniţi erau uneori victimele deciziei taţilor de a-i jertfi lui Moloch, ar fi fost o mare nedreptate. Dar Iisus nu a fost o victimă a lui Dumnezeu, deoarece El este Dumnezeu. Atât înainte de întrupare, cât şi în viaţa Lui pământească, Iisus a fost şi a rămas Dumnezeu. Dumnezeirea nu poate înceta să existe, la fel cum nici nu se poate naşte. Ca Dumnezeu, Christos Îşi asumase voluntar natura umană, moartea ispăşitoare şi tot ce decurgea de aici. Fără întrupare, moartea nu ar fi fost posibilă. Dar asumarea voluntară a jertfei nu ar fi fost suficientă, dacă aceasta ar fi fost doar voinţa Sa dumnezeiască, anterioară întrupării. De asemenea, alegerea Lui nu ar fi fost suficientă dacă era doar voinţa Logosului Divin impusă trupului sau unei conştiinţe umane. Dacă ar fi fost doar atât, atunci s-ar fi putut spune că omul Iisus a fost o victimă a Dumnezeirii care locuia în El. 7 006-013 Ratiunile Crucii.indd 7

3/18/10 12:36 AM

Semnele timpului

Pentru a înţelege această situaţie, este foarte semniﬁcativă ortodoxia credinţei, care aﬁrmă paradoxul celor două naturi ale lui Christos („Dumnezeu adevărat şi Om adevărat“) şi, în acelaşi timp, personalitatea Lui hipostatică unitară şi indivizibilă. Christos este în acelaşi timp Om şi Dumnezeu, nu semizeu şi semiom, ci o unire tainică Dumnezeu-Om, care exprimă

ispitit ca şi noi (Evrei 4:15; Matei 4:1-10; Iacov 1:13) arată în mod convingător că Iisus Şi-a trăit viaţa în conştiinţă umană, nu numai în natură umană. Aceasta înseamnă că, atunci când era nou-născut, în iesle, deşi era Dumnezeu întrupat, conştiinţa Lui nu gândea despre Sine: „Eu sunt Dumnezeu, dar Alegerea Lui nu ar fi fost suficient` dac` acum încă nu am voie să vorAtunci când S-a conera doar voin]a Logosului Divin impus` besc!“ fruntat cu Satan în pustie, trupului sau unei con[tiin]e umane. Dac` ispitele au fost reale, nu doar stomacul chinuit de ar fi fost doar at=t, atunci s-ar fi putut pentru junghiurile foamei, ci şi penspune c` omul Iisus a fost o victim` a tru conştiinţa Sa umană, Dumnezeirii care locuia \n El. care nu se prevala de memoria preexistenţei Sale cereşti condescendenţa lui Dumnezeu într-un mod unic. şi care avea o puternică dorinţă de realiAceastă unire s-a realizat în aşa fel, încât nu a rezultat zare a dreptăţii şi păcii pe pământ. Ispita o combinaţie spirituală siameză, cu două personalităţi, nu putea fi reală dacă s-ar fi adresat unei ci o singură persoană, cu o singură conştiinţă de sine. conştiinţe divine. Acest gând profund este o concluzie care reiese din Dacă suferinţa lui Iisus ar fi fost doar Evanghelie. Iisus Şi-a trăit viaţa într-o conştiinţă umaîn trup, dacă toate aceste grozăvii le-ar nă, într-o voinţă umană liber dăruită puterii Spiritului fi privit de la înălţimea unei conştiinţe Sfânt. Întruparea Lui nu a însemnat o conştiinţă divină divine, Iisus ar fi pătimit cu seninătate în trup omenesc, nici două con-ştiinţe în aceeaşi fiinţă, şi tărie, ba chiar cu bucurie şi speranţă, exprimându-se alternativ sau concomitent. asemenea martirilor credinţei, care ştiau Faptul că Iisus S-a dezvoltat psihologic ca orice cocă moartea mai degrabă îi apropie de pil (Luca 2:52), că mintea Sa era limitată, în sensul Dumnezeu. Dar experienţa lui Iisus a că nu putea cunoaşte mai mult decât Îi descoperea fost complet diferită. La început, El anDumnezeu (Matei 24:36; Marcu 13:32), că putea fi ticipase jertfa plin de curaj şi de speranţă

8 006-013 Ratiunile Crucii.indd 8

3/18/10 12:36 AM

Num`r special

Iisus [i-a dat via]a ca jertf` isp`[itoare pentru p`catele noastre. Dar nu simpla \ncetare din via]` a M=ntuitorului a isp`[it p`catele lumii. Dac` moartea \n sine ar fi fost plata suficient`, s-ar fi putut renun]a la torturile suflete[ti pe care le-a \ndurat.

pentru mântuirea lumii, ştiind că a treia zi va învia.1 Dar, apropiindu-Se ceasul şi înţelegând mărimea reală a jertfei, aceasta I-a cutremurat întreaga fiinţă. Toate acestea arată că Iisus Şi-a trăit viaţa în conştiinţă umană. De aceea, asumarea jertfei Lui doar în calitate de Dumnezeu nu ar fi fost suficientă. El Şi-a asumat destinul jertfei ca om: mai întâi prin botez, apoi prin rugăciunea din grădină (Matei 26:36-44). Astfel, jertfa lui Christos a fost în orice sens voluntară. Dacă a fost o victimă, a fost cu siguranţă victima păcatelor noastre şi, cu mult mai mult, a fost victima propriei Sale iubiri, de Om şi Dumnezeu.

M`rimea jertfei Nu există teologie care să ﬁ aprofundat toate implicaţiile jertfei ispăşitoare a lui Iisus. El a murit nu ca victimă a unui sistem corupt. Puterea Lui supranaturală L-ar ﬁ putut ajuta oricând să evite scandalul crucii. Moartea Lui a fost o ispăşire.

Dar nu păcatele proprii le-a ispăşit, ci păcatele altora, şi nu în urma unei erori judiciare, ci cu acceptare nesilită şi motivat de o iubire neînţeleasă. De aceea, ispăşirea făcută de Iisus este substituţionară, sau înlocuitoare. Dacă ispăşirea făcută de El este pedeapsă înlocuitoare înseamnă că El a trebuit să plătească datoria pentru păcatul oricui. Iisus nu a suferit doar pentru cei mai nevinovaţi. El a suferit pentru toţi păcătoşii, pe care îi invită la pocăinţă. Dacă Iisus este dispus să ierte un asasin, cu condiţia pocăinţei, aceasta înseamnă că El a trebuit să sufere şi pedeapsa meritată de asasini. El nu l-ar fi putut ierta pe teroristul de pe crucea din dreapta, dacă nu ar fi fost dispus să-i ia pedeapsa în faţa Legii divine, indiferent de faptul că acesta era deja condamnat de legea mozaică şi romană. Iar această 1. Luca 12:50; Ioan pedeapsă divină implica nu doar 12:3233; Matei 17:23; 20:19; 27:63; încetarea din viaţă, nu o injecţie Marcu 9:31; Luca letală, ci includea suferinţa fizică 18:33; Ioan 2:19 meritată de păcătosul care i-a făcut pe alţii să sufere fizic. Nu numai moartea

Ra]iunile crucii lui Christos 006-013 Ratiunile Crucii.indd 9

3/18/10 12:36 AM

Semnele timpului

lui Iisus a fost ispăşitoare, ci şi viaţa Lui bogată în adversităţi şi suferinţă, viaţă de purtare a crucii. Lipsurile îndurate de El, posturile, ispitele, jignirile, asalturile din partea semenilor şi din partea spiritelor rele, toate acestea, pe care El le-a suportat cu multă credinţă şi dragoste, sunt ispăşitoare. Crucea a fost doar partea culminantă a vieţii Lui de suferinţă ispăşitoare.

în această viaţă, prin gândurile şi faptele lui. Uneori o face cu nonşalanţă sau chiar bravând, dar el nu ştie ce înseamnă cu adevărat să vezi Iadul cu ochii. Iisus a fost singurul care a simţit amărăciunea Iadului, gustată în locul altora – acea întristare indescriptibilă pe care o vor simţi, murind, condamnaţi în Ziua Judecăţii, toţi aceia care au refuzat împăcarea cu Cea mai mare suferin]` Dumnezeu. Totuşi, cea mai mare suferinţă a Domnului nu a Unii se grăbesc să-şi ia viaţa, desconfost nici viaţa de sacrificiu, nici patimile crucii, faţă siderând astfel darul lui Dumnezeu. Alţii de care moartea (încetarea din viaţă) ar fi devenit o se sinucid lent, printr-o viaţă de păcat, cu eliberare. Perspectiva morţii nu I-a adus lui Iisus un sentimentul că, oricum, despărţirea finasentiment de eliberare. El era obişnuit cu suferinţa, lă de Dumnezeu nu va fi mare lucru. şi nu aceasta Îl înspăimânta. Cu toate acestea, până Dar oroarea lui Iisus faţă de acest fel şi condamnaţii cei mai vinovaţi, care nu au nicio de moarte, care este despărţirea veşnică speranţă dincolo de de Dumnezeu, mormânt, şi-au privit El era obi[nuit cu suferin]a, venea dintr-o moartea cu mai puţină diferită [i nu aceasta |l \nspìm=nta. conştiinţă spaimă decât Iisus. de a păcătosului. Cu toate acestea, p=n` [i Aceasta nu este o El Îl cunoştea speculaţie teologică, ci Dumnezeu, condamna]ii cei mai vinova]i, pe suma unor afirmaţii din El trăise bucucare nu au nicio speran]` Evanghelie. Christos ria relaţiei cu Şi-a asumat crucea cu Dumnezeu şi andincolo de morm=nt, [i-au bucurie, purtând-o toată ticipase triumviaţa. Spre deosebire de privit moartea cu mai pu]in` ful final, ziua în martirii din toate timcare urma să Se spaim` dec=t Iisus. purile, care nu ştiau bucure de roacând va veni ziua învierii, Iisus ştia că El va învia a dele suferinţei Lui. Cu toate acestea, în treia zi, deci nu avea de ce să Se teamă. Ca Fiu al lui faţa grozăviei Iadului, a adevăratei cruci Dumnezeu şi ca Sfânt al sfinţilor, era de aşteptat nevăzute, în mod cu totul misterios, nu ca Iisus să ne dea cea mai strălucită lecţie de exalmai putea anticipa nicio bucurie pentru tare triumfală şi de sfidare a morţii. În schimb, El Sine Însuşi. S-a dat de trei ori înapoi în faţa jertfei ispăşitoare, Singurul scop, în numele căruia a decis în Ghetsemani, înainte de a o accepta. Iar pe cruce a să meargă înainte, a fost salvarea altora. murit mult prea devreme pentru un crucificat. În mijlocul acestui întuneric al despărţirii Iisus a murit cu inima sfâşiată de durere, strigând veşnice de Dumnezeu, pocăinţa şi rugăca în Psaltire: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, ciunea tâlharului din dreapta au fost un de ce M-ai părăsit?“ (Marcu 15:34; Psalmul 22:1). răspuns preliminar al lui Dumnezeu, Acest sentiment înfricoşător şi sfâşietor, de însincare I-a înviorat astfel inima. „Adevărat gurare absolută şi părăsire, care părea să le confirme îţi spun astăzi, vei fi cu Mine în Paradis!“ caiafelor că Iisus era într-adevăr vinovat şi pedepsit este o dovadă că, în ciuda evidenţei de Dumnezeu, nu poate fi înţeles cu adevărat de nicondamnării Sale de Legea divină pentru meni, pentru că nimeni dintre noi nu a suferit încă ispăşirea păcatelor altora, Iisus S-a prins sentimentul despărţirii definitive de Dumnezeu – prin credinţă de cunoaşterea iubirii lui izvorul vieţii. Păcătosul se desparte de Dumnezeu, Dumnezeu. Totuşi, strigătul „De ce M-ai 10 006-013 Ratiunile Crucii.indd 10

3/18/10 12:36 AM

Care era Iadul de care se temea Iisus?

Num`r special

Imaginea Iadului, \mprumutat` din mitologia greac`, este folosit` \n Biblie doar ca metafor` a distruge rii complete, ca simbol al mor]ii a doua, moartea aceea teribil` [i pen tru totdeauna, pe care o vor suferi cei vinova]i, care vor \nvia la sf=r[itul mileniului apocaliptica. Jertfa lui Iisus dezv`luie [i acest sens al Iadului, sens pe care unii \l socotesc exotic [i ra]ionalist, deoarece nu co incide cu \nv`]`tura cre[tin` tradi ]ional`. Odat` cu acea distrugere definitiv`, Iadul va pieri nimicinduse pe sine (Apocalipsa 20:14a). Iadul nu a fost inventat de Dumnezeu ca s` cree ze locuri de munc` pentru demoni. Iadul, sau Gheena, nu poate fi un loc de tortur` ve[nic` a p`c`to[ilor, deoarece creaturile sunt muritoare: Dumnezeu \n Gheen` distruge [i su fletul, nu doar trupul (Matei 10:28). Numai Dumnezeu are nemurirea (1 Timotei 6:16). Iar un p`cat, oric=t de mare ar fi, nu poate fi pedepsit mai aspru dec=t permite o via]` [i o moar te de om. De aceea [i Iisus, suferind \n locul celor care merit` Iadul, nu a r`mas ve[nic \n chinuri. a. Pentru o analiz` mai ampl`, vezi Florin Bic`, „O c`l`torie dinspre centrul P`m=ntului“, Semnele timpului, martie 2010

părăsit?“ a venit după această asigurare, ceea ce arată nota dominantă a suferinţei lui Iisus pe cruce. Când a strigat „S-a sfârşit!“, chiar înainte de a muri, nu a fost strigătul triumfului puterii, nici triumful cunoaşterii mistice. A fost triumful iubirii, care Îl ţintuise pe cruce. Credinţa şi speranţa nu ar ﬁ fost suﬁciente ca să-I dea victoria.

Exemplul jertfei lui Iisus, cu sau f`r` Cullman, Sensurile [i lec]iile jertfei ne ajut` s` Jertfa şi nemurirea suﬂetului. O lecţie de teologie pe care ne-o dă jertfa lui Iisus \n]elegem c` este subliniată de Oscar Cullman, în noi nu avem cartea sa Nemurirea suﬂetului sau nemurirea \n învierea morţilor? (1958). Cullman i-a noi \n[ine. uluit şi tulburat pe gânditorii creştini, observând comparativ atitudinea faţă de

Ra]iunile crucii lui Christos 006-013 Ratiunile Crucii.indd 11

3/18/10 12:36 AM

Semnele timpului

propria moarte în cazurile Socrate şi Christos. Socrate se resemnează şi bea curajos paharul, deoarece credea în nemurirea sufletului. Iisus Se cutremură din toată fiinţa în faţa paharului Său simbolic, cerând de trei ori să-I fie luat, dacă se poate, iar pe cruce moare în sentimentul sfâşietor al părăsirii de Dumnezeu. Pornind de la această realitate, Cullman argumentează că Iisus nu credea în teoria nemuririi sufletului, că pentru El moartea însemna moarte, nu un alt fel de existenţă, superioară sau larvară. Exemplul jertfei lui Iisus, cu sau fără Cullman, ne ajută să înţelegem că noi nu avem nemurirea în noi înşine. Nici Adam pe când era perfect, în Paradis, nu avea nemurirea în sine, ci aceasta era condiţionată de ascultare (Geneza 3:22). Nici măcar sfinţii înviaţi nu vor avea nemurirea în sine, ci tot în dependenţă de Dumnezeu (Apoc. 2:2; 22:2,14,19). Până atunci, între moarte şi înviere nu există timp pentru conştiinţa celor adormiţi. De aceea se poate spune că, în sens subiectiv, ei se duc la viaţă veşnică sau la pierzare veşnică, deşi în sens obiectiv ei se duc în pământ, unde timp de ani sau milenii aşteaptă marea zi a Domnului. Jertfa şi Legea divină. Dacă jertfa este înţeleasă ca ispăşire substituţionară, nu doar ca exemplu, atunci crucea lui Iisus este amvonul de pe care Dumnezeu, în

Christos, predică adevărata Evanghelie, adică realitatea inseparabilităţii Legii divine de harul divin. Legea mozaică (din inspiraţie profetică) şi legea romană (din tradiţie şi raţiuni omeneşti) aveau rolul de a-L apăra pe Christos, nu de a-L condamna. Nu L-au apărat pentru că întotdeauna există oameni care se cred mai presus de lege. Dar există şi un alt motiv, mult mai important. În spatele celor două legi încălcate de judecătorii vremii, era Legea divină, care L-a adus pe Iisus la moarte, principiul de neschimbat al suveranităţii, al voinţei şi Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu este iubire. Nu putea El să ierte fără această jertfă înfricoşătoare, pe lângă milioanele de animale jertﬁte de-a lungul timpului? De ce nu-l iartă Dumnezeu pe păcătos, pur şi simplu, fără nevoia unei ispăşiri personale sau înlocuitoare? El nu a zis: „Hai să trecem peste asta, copii! Nu-i nimic, aţi greşit. Aveţi o veşnicie la dispoziţie ca să exersaţi ascultarea. Vă iert chiar şi de şaptezeci de ori câte şapte! Începând de astăzi, intră în acţiune harul şi suspend Legea – o păstrez doar pentru îngeri!“ Voinţa lui Dumnezeu exprimată, Cuvântul lui Dumnezeu care porunceşte ceva, este lege. Este expresia autorităţii Creatorului, Suveran al universului şi al tuturor conştiinţelor. Din partea tuturor creaturilor inteligente, supunerea faţă de Legea Lui este şi un act de închinare, nu doar un exerciţiu de înţelepciune şi de binefacere pentru propriul suﬂet. Când a zis: „În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!“, Dumnezeu nu putea să mai rămână credibil şi respectat dacă nu-Şi lua în serios cuvântul. Dacă Adam nu a pierit în ziua aceea, după dreptate, a fost numai pentru că, în aceeaşi zi, pedeapsa a fost transferată asupra lui Christos, Care avea să vină („Sămânţa femeii“ – Geneza 3:15), iar lui Adam şi soţiei lui le-a făcut Dumnezeu

12 006-013 Ratiunile Crucii.indd 12

3/18/10 12:36 AM

Num`r special

cămăşi de blăniţă, ceea ce sugerează introducerea ritualului sacrificial, care a dominat era Vechiului Testament. Milioane de cornute mici şi mari, râuri de sânge, nori de fum şi de tămâie s-au adus de-a lungul timpului numai pentru a grava în inimă acest adevăr, că plata pentru păcat, adică pentru călcarea Legii divine, este moartea şi că păcătosul nu poate avea iertare şi viaţă decât prin transferul vinei în mod simbolic şi didactic, nu prin ignorarea ei. Dacă Dumnezeirea nu a găsit o cale mai bună de soluţionare a problemei păcatului decât jertfa înlocuitoare a Fiului lui Dumnezeu înseamnă că realitatea Legii divine nu putea fi ignorată sub nicio formă. Dumnezeu a arătat pe această cale că, nici măcar de dragul Fiului Său cel nevinovat, nu s-a putut schimba sau ignora Legea. Pe cruce, a fost ţintuită legea jertfelor cu toate ceremoniile care arătau spre Christos. Şi tot pe cruce a fost ţintuită şi legea păcatului şi a morţii, cărora Iisus le-a adus sfârşitul de drept. Dar Legea divină, care este exprimată în principii universale: în formă incompletă, în diverse legi omeneşti, şi în formă completă, în cele două Testamente ale Scripturii, nu a fost ţintuită pe cruce. Dimpotrivă, Legii divine i-a crescut autoritatea pentru totdeauna (Romani 3:31). Jertfa şi dragostea divină. Vestea cea bună este că, prin meritele acestui sacrificiu de neînţeles al lui Iisus, păcătosul cel mai abject poate fi iertat, împăcat cu Dumnezeu şi pus în armonie cu Legea Lui: sfinţit, înnobilat, ca să poarte din nou chipul lui Dumnezeu, pe care l-a pierdut prin păcat. Evanghelia nu este o veste bună pentru păcatul care locuieşte în natura umană, ci pentru conştiinţa păcătosului care este sensibilizată de Lege prin Spiritul lui Dumnezeu şi eliberată de vina, dar şi de puterea

păcatului. Dumnezeu a ales o cale pentru a asigura supremaţia Legii Lui, oferind în acelaşi timp iertare şi împăcare. Legea îşi putea asigura dreapta ei autoritate şi fără jertfa lui Iisus. Distrugerea celui vinovat este o ispăşire suficientă. Dar o asemenea soluţie nu-L mulţumeşte pe Dumnezeu. El nu Şi-a dorit un imperiu universal legalist-teocratic. După cum Dumnezeu nu a fost mulţumit să creeze fiinţa umană „perfectă“, fără posibilitatea de a zice „nu“, tot aşa nu putea fi mulţumit să-Şi asigure loialitatea supuşilor doar prin raportarea la sfânta dreptate şi la teama de consecinţe. Doar religia falsă domneşte pe principiul intimidării şi numai dictatorii şi despoţii sunt fericiţi când toate sunt „în ordine“, ei fiind deasupra legii. Singurul gest care putea exprima în acelaşi timp perfecţiune a dreptăţii şi iubire totală faţă de fiinţa creată a fost exemplul condescendenţei incomparabile a lui Dumnezeu. În persoana lui Christos, Dumnezeu a coborât sub Lege, S-a îmbrăcat cu toate neputinţele şi păcătoşia omenirii şi a adus o jertfă vie, care a culminat cu crucea. Prin jertfa Lui răscumpărătoare, El a deschis o cale directă spre Dumnezeu, pentru mântuirea tuturor celor care cred povestea adevărată a crucii şi a învierii, supunându-se legii lui Christos, din iubire şi recunoştinţă.

Dac` Dumnezeirea nu a g`sit o cale mai bun` de solu]ionare a problemei p`catului dec=t jertfa \nlocuitoare a Fiului lui Dumnezeu \nseamn` c` realitatea Legii divine nu putea fi ignorat` sub nicio form`. Ra]iunile crucii lui Christos

006-013 Ratiunile Crucii.indd 13

3/18/10 12:36 AM

Semnele timpului

Contemporan cu

S~PT~M+NA PATIMILOR Cu proasp`ta amintire a ceea ce s足a \nt=mplat \n decembrie, c=nd doar I足a z=mbit Pruncului inofensiv din iesle, preocupat mai degrab` de cump`r`turi [i daruri, un pelerin generic g`se[te incomod` ipostaza unui Christos r`stignit. Amintirea mor]ii M=ntuitorului este mai greu de trecut cu vederea, cu at=t mai mult cu c=t s`rb`torile pascale nu au fost \nghi]ite \n aceea[i m`sur` de spiritul comercial. de Florin n Iacob

14 014-021 Cronologia Saptamanii Patimilor.indd 14

3/18/10 8:43 AM

Num`r special

n freamătul care cuprinde majoritatea creştinilor în această perioadă, reflectarea sărbătorilor pascale în presă e un bun indiciu al modului în care se pregătesc oamenii pentru Paşte. Românii au obiceiul ca, în zilele de dinaintea sărbătorii Învierii Domnului, să îşi cureţe casele. Curţile sunt măturate, perdelele sunt spălate, mobilierul este şters, geamurile sunt spălate, aşternuturile şi covoarele sunt scoase la aerisit. În timp ce majoritatea pregătirilor rămân în zona derizoriului, confundându-se mai degrabă cu prilejul unei curăţenii de primăvară, pelerinajul imaginar alături de Iisus, în ultimele Sale zile, poate fi o sursă autentică de curăţire sufletească. Evenimentele din ultimele zile ale lui Iisus pot genera, prin dramatismul şi semnificaţiile lor, o trăire spirituală intensă, cu efect vizibil asupra perspectivei de viaţă a celui care acceptă acest pelerinaj.

DUMINIC~ Tabloul duminicii Floriilor conţine ca element central episodul intrării triumfale a Domnului Christos în Ierusalim. Stârniţi de vestea despre recenta înviere a lui Lazăr, oamenii sunt nerăbdători să-L vadă pe Dătătorul vieţii. Iisus Se apropie dinspre Betania, situată la aproximativ 3 kilometri de Ierusalim. Grupului ucenicilor i se alătură pelerinii care vin la Templu cu ocazia Paştelui. Expectativa capătă proporţii şi martorii urmăresc atenţi tot ce se întâmplă. Procesiunea se opreşte pe coama Muntelui Măslinilor1, aﬂat la est de Ierusalim. În faţa tuturor se întinde Ierusalimul, a cărui splendoare este sporită de lumina soarelui în apus. Din tot acel peisaj iese în evidenţă un element unic – Templul. Sub domnia lui Irod cel Mare, la lucrările de refacere a Templului contribuiseră 10.000 de lucrători. Colina Templului era străjuită de jur-împrejur de porticuri de marmură albă. În partea din faţă, se aﬂa curtea interioară, de unde se urca pe 12 trepte până la terasă, care, împreună cu încăperile anexe, avea 50 de metri lăţime, adică tot atât cât avea Templul în înălţime. Întregul complex, cu toate clădirile anexe şi curţile lui interioare, 1. {ir de mun]i pu]in alcătuia o privelişte ce crea o impresie copleşitoare asu- \nal]i, \n partea de est a Ierusalimului, pra vizitatorilor. cu circa 100 de me tri peste platoul În loc de admiraţie pentru ceea ce vede, pe faţa Templului, separat Mântuitorului apare însă un nor de întristare. În faţa de cetate prin Valea Chedron. Sa era Grădina Ghetsemani, unde urma să aibă parte

Contemporan cu S`pt`mâna Patimilor 014-021 Cronologia Saptamanii Patimilor.indd 15

3/18/10 12:39 AM

Semnele timpului

de agonia luptei de dinaintea răstignirii, iar alături se afla Golgota2, care în scurtă vreme avea să devină locul morţii Sale. Însă nu propria soartă Îl îndurera pe Iisus în acea ocazie, ci respingerea de către poporul Său. Ierusalimul se pregătea de sărbătoarea pascală. În data de 10 Nissan se alegea mielul (Exodul 12:3-6) care era sacrificat după câteva zile, mai exact în data de 16 Nissan. Exact ca în cazul alegerii mielului pentru Paşte, cu cinci zile înainte de ziua sacrificării, în acea seară (ziua a 10-a a lunii Nissan), prin lepădarea Fiului lui Dumnezeu, iudeii tocmai îşi aleseseră Mielul pe care aveau să-L sacrifice, mai târziu, în ziua a 16-a a lunii.

LUNI După intrarea triumfală în Ierusalim, „pentru că era deja seara târziu, [Iisus] S-a dus spre Betania împreună cu cei doisprezece“ (Marcu 11:11; Ioan 11:18 – circa 3 kilometri). Se pare că Mântuitorul nu înnopta în cetate, ci „ori de câte ori se făcea târziu, Iisus şi ucenicii Lui ieşeau afară din cetate“ (Marcu 11:19). Luni dimineaţa, la ieşirea din Betania, lui Iisus I se face foame. Trece pe lângă un smochin ce părea a fi plin de rod, dar care în realitate se dovedeşte doar o coroană înşelătoare de frunziş. Şi Iisus blestemă pomul. Parabola smochinului (Luca 13:6-9), pe care Christos o spusese cu ceva vreme înainte, are legătură cu acest episod din dimineaţa zilei de luni. Blestemul smochinului devine un act sau o parabolă profetică ilustrativă pentru poporul iudeu, care nu dezvoltase adevăratele roade – mila, umilinţa şi dragostea –, ci doar aroganţă spirituală şi pretenţii de neprihănire: „În vremea aceea, zice Domnul, (...) când vor fi pedepsiţi, (...) nu vor mai fi struguri în vie, nu vor mai fi smochine în smochin, iar frunzele se vor veşteji“ (Ieremia 8:1-13). Tot luni are loc cea de-a doua curăţire a Templului. Imensa curte interioară, ce includea altarul de jertfă, precum şi curtea femeilor deveniseră locul de tranzacţionare a mărfurilor şi animalelor necesare serviciului cultic. Demnitarii Templului, în goana lor după câştig, tranzacţionau iertare prin negoţul cu animale. Hotărâţi să nu se mai lase intimidaţi ca în ocazia precedentă, conducătorii se surprind a fi şi mai tulburaţi de glasul autoritar al lui 2. Numele deriv` din aramaicul golgolta Iisus. Interesant este că, în acea ocazie, unii fug de El, iar – „locul c`p`]=nii“; alţii fug la El. Cei din urmă sunt neajutoraţii şi inofensilocul era situat la vest de Ierusalim vii („nişte orbi şi şchiopi, ...copii“ – Matei 21:14,15).

16 014-021 Cronologia Saptamanii Patimilor.indd 16

3/18/10 12:39 AM

Num`r special

MAR}I Iisus petrece aproape toată ziua învăţând poporul în Templu şi răspunzând acuzaţiilor liderilor religioşi. La cererea de a arăta un semn al autorităţii Sale, Iisus răspunde după practica dezbaterilor rabinice – cu o altă întrebare – şi le cere fariseilor să se pronunţe cu privire la autoritatea lui Ioan Botezătorul şi, implicit, la mesianitatea Sa. Primeşte un răspuns politic – „nu ştim“ (Luca 20:7). La tentativa de a-L determina să comenteze plata tributului către Roma, astfel încât să poată ﬁ acuzat de intenţii trădătoare faţă de autorităţile romane, iudeii primesc faimosul răspuns: „Daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu“ (Matei 22:21). Pe parcursul zilei, dialogurile şi discursurile continuă. Scurta conversaţie cu saducheii pe tema învierii este urmată de concluzia logică – „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.“ Abordându-i El Însuşi pe farisei pe tema originii lui Mesia (Matei 22:41-45), Iisus îi determină să ia în considerare legitimitatea preexistenţei lui Mesia (Ioan 8:58). Tot acum are loc proclamarea „vaiurilor“ (Matei 23:13-36), prin care Christos demască pretinsul caracter nobil al liderilor iudei. Spre sfârşitul zilei, asistând la oferirea darurilor la Templu, Iisus este mişcat de gestul unei văduve care Îi oferă Domnului „tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască“ (Marcu 12:43). Se pare că imediat după acest episod are loc întâlnirea cu grecii aduşi de Filip şi Andrei (Ioan 12:2022), un episod revitalizant pentru Iisus, după obositoarele dezbateri cu cei sceptici şi dezinteresaţi faţă de mesajul Său. În contextul evenimentelor de marţi, declaraţia Sa „Iată că vi se lasă casa pustie“ (Matei 23:38) îi sperie pe ascultători. Când ucenicii Îi cer lămuriri suplimentare într-o întrevedere privată, Iisus le răspunde amestecând descrierea distrugerii Ierusalimului şi a Templului cu semnele revenirii Sale în slavă (Matei 24).

MIERCURI Evenimentele considerate prin tradiţie ca aparţinând acestei zile sunt ungerea trupului lui Iisus cu mir la ospăţul lui Simon şi vinderea lui Iisus de către Iuda, pentru 30 de arginţi. Cu toate că ziua de dinaintea duminicii Floriilor este numită şi „Sâmbăta lui Lazăr“, ﬁindu-I atribuită în mod tradiţional învierea lui Lazăr, evidenţele textuale lasă să se înţeleagă

Contemporan cu S`pt`mâna Patimilor 014-021 Cronologia Saptamanii Patimilor.indd 17

3/18/10 8:43 AM

Semnele timpului

că învierea avusese loc cu suficient timp înainte, încât să poată fi urmată de întrunirea Consiliului religios suprem al iudeilor, Sinedriul, şi de retragerea lui Isus şi a ucenicilor în cetatea Efraim (Ioan 11:54). Lazăr fusese înviat deja şi participase la episodul ungerii cu mir a trupului Mântuitorului, la ospăţul lui Simon Leprosul (Ioan 12:1-11; Marcu 14:3; Matei 26:6). Ţinând cont de relatarea evanghelistului Ioan (12:1-19), ospăţul din casa lui Simon a avut loc „cu şase zile înainte de Paşte“ (Ioan 12:1). Din aceste considerente, ungerea cu mir a trupului Mântuitorului (Matei 26:12) la ospăţul lui Simon Leprosul nu poate fi plasată în ziua de miercuri, ci înainte de Săptămâna Patimilor. Cu toate acestea, indiferent de poziţionarea în timp, evenimentul are un aport semnificativ la succedarea evenimentelor din ultimele zile ale săptămânii, întrucât prezenţa lui Lazăr la ospăţ atrăgea atenţia mulţimilor asupra minunii învierii şi credita caracterul special al misiunii lui Christos (Ioan 12:9,17).

JOI Termenul „Paşte“ a fost aplicat iniţial numai datei de 14 Nissan, dar pe vremea lui Christos era folosit uneori şi pentru Sărbătoarea Azimelor, care urma Paştelui (şapte zile în care se mânca doar pâine nedospită – Luca 22:7). Deşi nu există o explicaţie unanim acceptată în legătură cu datarea Paştelui în anul morţii lui Iisus, pe temeiul dovezilor disponibile, poate fi sugerată următoarea succesiune a evenimentelor legate de Cina cea de Taină, crucificare şi Paşte: a. În anul crucificării, fie ca rezultat al controversei dintre elementele liberale şi conservatoare ale iudaismului, fie din cauza unor împrejurări necunoscute, s-ar putea să fi fost o dublă celebrare a Paştelui. b. Împreună cu alţi iudei conservatori, Christos şi ucenicii au servit Cina cea de Taină joi noaptea, adică în cursul primelor ore ale zilei oficiale de 14 Nissan, fiind în felul acesta o adevărată celebrare a Paştelui. c. În anul crucificării, Paştele s-a serbat oficial vineri noaptea, după răstignire. Iisus a murit pe cruce la momentul sacrificiului de seară şi al înjunghierii mieilor pascali, vinerea, pe 14 Nissan. d. Iisus S-a odihnit în mormânt în cursul Sabatului săptămânal, care, în anul acela, a coincis cu Sabatul ceremonial de pe 15 Nissan, ziua întâi a Sărbătorii Azimelor. e. Iisus a înviat duminică dimineaţa, pe 16 Nissan, ziua în care era prezentat la Templu snopul de legănat, care simboliza învierea.

18 014-021 Cronologia Saptamanii Patimilor.indd 18

3/18/10 12:39 AM

Num`r special

Tradiţia iudaică pentru celebrarea Paştelui includea binecuvântarea vinului de către capul familiei şi servirea mesei pascale, care consta din mielul pascal, azime, ierburi amare, lăptuci, zarzavaturi şi un sos condimentat numit charoseth, făcut din migdale, curmale, măsline, staﬁde, mirodenii şi oţet. Un al doilea pahar de vin trecea de la o persoană la alta, apoi se intona prima parte a cântării de Paşte, adică Psalmii 113 şi 114. Capul familiei Îi mulţumea lui Dumnezeu pentru pâinile nedospite, le frângea şi dădea ﬁecăruia o parte, împreună cu bucăţi din mielul pascal. După ce consumau al treilea şi al patrulea pahar de vin, se uneau toţi în cântarea Psalmilor 115 şi 118. În camera de sus a unei locuinţe din Ierusalim, înaintea servirii cinei, Christos „a început să spele picioarele ucenicilor“ (Ioan 13:5), instituind astfel o slujbă religioasă pregătitoare pentru Cina Domnului (Ioan 13:15; 1 Corinteni 11:23-26). În acest context a avut loc descoperirea trădătorului, adică a lui Iuda. În urma demascării planurilor sale, Iuda s-a ridicat şi a părăsit camera în grabă.

VINERI După servirea Cinei şi cântarea de final – probabil au fost intonaţi Psalmii 115 şi 118 –, Iisus şi ucenicii au părăsit locuinţa şi s-au retras pe Muntele Măslinilor. Rămas singur înainte de momentele grele ale procesului şi răstignirii, în chinul sufletesc extrem, Iisus strigă: „Tată, (…) facă-se voia Ta!“ (Matei 26:42). Conducătorii religioşi hotărâseră să-L osândească la moarte. Pentru a păstra aparenţa legalităţii, erau necesare două condiţii pentru condamnarea lui Iisus: judecarea religioasă – sub acuzaţia de blasfemie – înaintea Sinedriului, pentru o aparentă justificare în temeiul legii iudaice, şi judecarea civilă – sub acuzaţia de instigare la nesupunere faţă de autoritatea romană – înaintea lui Pilat, pentru a obţine aprobarea romanilor de executare a sentinţei de moarte. După o audiere preliminară în faţa lui Ana, care a avut loc undeva între orele 1 şi 2, în noaptea de joi spre vineri, a avut loc judecata înaintea Sinedriului. Potrivit legii iudaice, faptele pasibile de pedeapsa capitală trebuiau să fie judecate ziua, procesul urmând să fie finalizat tot în cursul zilei. Însă, de teama poporului, liderii au organizat judecata pe ascuns, cu un verdict unanim privind vinovăţia Acuzatului şi condamnarea la moarte. La răsăritul soarelui, pentru a păstra un

Contemporan cu S`pt`mâna Patimilor 014-021 Cronologia Saptamanii Patimilor.indd 19

3/18/10 12:39 AM

Semnele timpului

aspect de legalitate, Sinedriul s-a întrunit din nou, a repetat hotărârea condamnării lui Iisus la moarte şi L-a predat autorităţilor romane pentru executare. În timpul primei audieri care are loc înaintea sa, Pilat, guvernatorul roman al Iudeii şi Samariei, trezit la aproximativ ora 6 dimineaţa, ia notă de acuzaţiile iudeilor împotriva lui Iisus şi ajunge să fie convins de nevinovăţia Sa. Dacă nu ar fi fost insistenţa vădită a iudeilor, el L-ar fi eliberat. Aflând însă că Iisus era din Galileea, Îl trimite la Irod Antipa, care la vremea aceea era la Ierusalim. În aceste condiţii, văzând că timpul trece şi judecata se apropie de sfârşit, Iuda nu mai poate îndura tortura conştiinţei sale vinovate şi se spânzură (Matei 27:3-5). Iisus era galileean şi, de aceea, Irod Antipa, rege al Galileii şi Pereii, putea să cerceteze cazul şi să dea sentinţa. Convins că Iisus este nevinovat, refuză să dea sentinţa şi-L trimite înapoi la Pilat. Această audiere are loc la ora 7, vineri dimineaţa. Deşi încearcă mai apoi să Îl elibereze pe Iisus, Pilat capitulează în cele din urmă în faţa cererii iudeilor de a-L crucifica. Judecata aceasta a început probabil pe la ora 8 şi s-a terminat înainte de ora 9 dimineaţa. Ajuns pe Dealul Căpăţânii (Golgota), în alaiul mulţimii, în timp ce soldaţii Îl răstigneau, Iisus Se roagă pentru vrăjmaşii Săi şi răspunde rugăciunii tâlharului pocăit. La ceasul al nouălea, în contextul naturii dezlănţuite, Isus strigă: „S-a sfârşit!“ Apoi moare. Înainte de apusul soarelui, Iosif din Arimateea şi Nicodim, ignorând perspectiva întinării rituale prin atingerea unui trup neînsufleţit, ung trupul lui Iisus cu un amestec scump de smirnă şi aloe, apoi Îl aşază în mormântul lui Iosif. Femeile, care veniseră ultimele la mormântul lui Iisus, sunt martore la ceea ce se întâmplă. „Era Ziua Pregătirii şi începea Sabatul“ (Luca 23:54).

S+MB~T~ Femeile care veniseră cu Iisus din Galileea s-au întors la casele lor după ce au văzut unde fusese îngropat, „apoi, în ziua de Sabat, s-au odihnit, potrivit poruncii“ (Luca 23:56). „A doua zi, cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoţilor şi fariseii s-au adunat împreună la Pilat“ şi i-au cerut acestuia să pună o gardă care să păzească mormântul. Ei şi-au justiﬁcat cererea făcând referire la ceea ce spusese Iisus, că va învia a treia zi (Matei 27:62,63). Liderii religioşi se temeau că ucenicii

20 014-021 Cronologia Saptamanii Patimilor.indd 20

3/18/10 8:46 AM

Num`r special

lui Iisus I-ar putea fura trupul, pentru ca mai apoi să susţină că a înviat. Deşi Pilat nu credea în posibilitatea învierii, pentru a preîntâmpina alte agitaţii şi conﬂicte, a fost de acord cu această măsură. Mormântul lui Iisus a fost pecetluit, iar soldaţii romani au rămas de strajă acolo.

DUMINICA |NVIERII „Dar în prima zi a săptămânii, foarte de dimineaţă, ele [femeile] au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. Au găsit rostogolită piatra de la intrarea mormântului, iar când au intrat, n-au găsit trupul Domnului Iisus“ (Luca 24:1-3). Îngrozite de absenţa trupului, dar şi de apariţia a doi bărbaţi îmbrăcaţi cu haine albe, femeile, printre care se aﬂa şi Maria Magdalena, aﬂă vestea învierii lui Iisus (Luca 24:5-7). Ele îi anunţă pe cei unsprezece ucenici şi pe ceilalţi care erau împreună cu aceştia despre acest eveniment. Petru şi Ioan se duc la mormânt pentru a se convinge de veridicitatea veştii primite. În aceeaşi zi, Isus Se arată la doi ucenici pe drumul spre Emaus, iar seara Se arată grupului apostolilor, iar mai apoi i Se arată şi ucenicului Toma, care se îndoise de realitatea învierii Lui.

Epilog deschis Pelerinul bianual închide Evangheliile. Deşi urmărit, probabil, de sentimentul de revoltă pentru mânia nefondată a iudeilor faţă de Cel care le făcuse numai bine, lasă să se stingă vocea propriei conştiinţe care strigă împotriva nedreptăţii. Îi răsună vag în suﬂet o amintire de la ora de cateheză, ceva care sună parcă a profeţie mesianică: „Dispreţuit şi părăsit de oameni [nu doar de iudei], (...) iar noi nu L-am luat în seamă (...) străpuns pentru păcatele noastre“ (Isaia 53). Degetul acuzator se înmoaie în faţa unei exprimări fără echivoc inclusive. După ce a zâmbit Bebeluşului din iesle, după ce a dat aprobator din cap la Predica de pe Munte, pelerinul înţelege că, dacă va eşua în înţelegerea semniﬁcaţiei morţii lui Christos şi a mormântului gol, ar putea pierde miezul povestirii. Motivul este simplu şi profund. Dacă este adevărat că El a venit, la fel de adevărat este şi că „va să vină“. Într-o zi, orice om va trebui să-L întâlnească pe Protagonistul crucii. Ce se va întâmpla după aceea depinde de înţelegerea esenţei Betleemului şi Calvarului. Din fericire, istoria pelerinului are încă un epilog deschis.

Contemporan cu S`pt`mâna Patimilor 014-021 Cronologia Saptamanii Patimilor.indd 21

3/18/10 12:40 AM

Semnele timpului

care lumineaz` Patimile [i \nvierea lui Iisus Christos, sau Pa[tele cre[tin, se individualizeaz` cu u[urin]` \n tabloul aglomerat al credin]elor [i ideilor religioase universale. |n niciun alt sistem religios nu se reg`se[te ideea sacrific`rii unei persoane divine, ca intermediar unic [i suficient, prin care Dumnezeu Se apropie de om [i omul se apropie de Dumnezeu. de Lucian {tef`nescu

ntre multiplele faţete ale unicităţii lui Christos, un loc special îl ocupă anticiparea profetică şi tipologică a Persoanei şi lucrării Sale. Numeroase sisteme de credinţă se întemeiază pe relatarea şi interpretarea unor mituri plasate în afara timpului determinat. Creştinismul se naşte în împrejurări perfect determinabile din punct de vedere spaţial şi temporal. Dacă multe concepţii religioase se concentrează asupra unui trecut ipotetic, înainte de care nu se poate distinge nimic, credinţa creştină se înalţă pe temelia unei vieţi care, înainte de a se derula istoric, a fost intens anticipată, atât profetic, cât şi tipologic. Anticiparea profetică se referă la precizarea prin intermediul unor profeţi a unor detalii 1. Richard Davidson, din viaţa şi activitatea mesianică a lui Typology in the Iisus, anterior concretizării lor istorice. Old and New Testament, Tipologia, ca domeniu al teologiei biblice, Ph D Dissertation, se referă la preﬁgurarea unor aspecte p. 419

nou-testamentare prin intermediul persoanelor, evenimentelor sau instituţiilor din Vechiul Testament.1

O via]` ca la Carte Anticiparea profetică lui Iisus Christos este unică prin profunda ei speciﬁcitate. Buda, Confucius şi Mahomed s-au remarcat ca lideri şi învăţători pentru timpul şi cultura lor şi, dintr-un anumit punct de vedere, au fost anticipabili, însă de o manieră mai degrabă generală decât particulară. Apariţia lor a corespuns unor aşteptări cu valabilitate universală şi permanentă, conform cărora omenirea se poate aştepta oricând la ridicarea (încă) unui mare lider religios. Însă, în cazul niciunuia dintre ei, importanţa rolului

Cum a fost cunoscut Christos \ 22 022-027 Umbrele care lumineaza.indd 22

3/18/10 12:42 AM

Num`r special

pe care urma să-l aibă nu a fost sesizată de când era în scutece, cum s-a întâmplat în cazul lui Iisus Christos. La naşterea lui Buda, nu s-a prezentat niciun mag cu aur, smirnă sau tămâie; pe Confucius, nu l-a luat nimeni în braţe la vârsta de opt zile, bucuros că a văzut „mântuirea“ lui Dumnezeu (Luca 2:30); Mahomed nu a avut un „înainte-mergător“ cum a fost, pentru Iisus, Ioan Botezătorul, care I-a anunţat venirea şi L-a prezentat ca „Miel al lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii“, înainte ca El să ﬁ rostit prima Sa cuvântare publică. Dacă în cazul lui Buda, Confucius sau Mahomed, istoria lor a fost cunoscută doar pe măsură ce s-a scris, istoria lui Iisus Christos a fost scrisă înainte de a se întâmpla, iar această

s \nainte de \ntrupare 23 022-027 Umbrele care lumineaza.indd 23

3/18/10 12:42 AM

Semnele timpului

realitate este surprinsă în cuvintele apostolului Petru: „El a fost ales înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârşitul vremurilor, pentru voi“ (1 Petru 1:20). Particularitatea anticipării lui Iisus Christos se naşte, fără îndoială, din revelaţia pe care Dumnezeu a oferit-o cu mult timp înainte de întruparea Mântuitorului. Această revelaţie, reunită în cărţile Vechiului Testament, a avut scopul precis de a stârni aşteptarea şi dorinţa după Mesia, de a-I pregăti calea, de a-I vesti venirea

Christos prin întrebarea marelui-preot Caiafa: „Nu vă daţi seama că este mai de folos pentru voi să moară un singur om pentru popor şi să nu piară întregul neam?!“ (Ioan 11:50). Exodul poporului evreu din Egipt este o prefigurare a eliberării din păcat aduse de Christos. Exodul vechi-testamentar începe cu 40 de ani petrecuţi în pustie şi, similar, lucrarea de mânAnticiparea profetic` a lui Iisus Christos este tuire, a lui Christos, a încu un post de 40 de unic` prin profunda ei specificitate. Buda, ceput zile (tot în pustie). Confucius [i Mahomed s-au remarcat ca Urmaşul lui Moise, lideri [i \nv`]`tori pentru timpul [i cultu- Iosua, L-a prefigurat pe Christos atât prin numele ra lor [i, dintr-un anumit punct de vedere, său („Iosua“ şi „Iisus“ sunt au fost anticipabili, \ns` de o manier` mai nume ebraice provenite aceeaşi rădăcină), cât degrab` general` decât particular`. din şi prin faptele sale. Dacă rolul lui Iosua a fost să şi lucrarea în amănunte cu neputinţă de ignorat. Prin conducă poporul evreu în Canaan, rolul revelaţiile date profeţilor şi autorilor vetero-testamenlui Iisus este să conducă Biserica Sa în tari, au fost dezvăluite, cu multe secole înainte, amăCanaanul ceresc (metaforă prin care este nunte precum locul unde se va naşte Mesia (Mica 5:2), desemnată Împărăţia lui Dumnezeu). timpul naşterii Sale (Daniel, capitolele 8 şi 9), naşterea Există similitudini remarcabile şi între dintr-o fecioară (Isaia 7:14), aspecte privitoare la acfaptele profetului Elisei şi activitatea lui tivitatea Lui şi, mai cu seamă, o abundenţă de detalii Christos. Amândoi şi-au început lucrarea uluitor de exacte cu privire la moartea Lui – trădarea, Gustave Dore, împărţirea hainelor prin sorţi, străpungerea mâinilor şi V=nzarea lui a picioarelor, oferirea oţetului, faptul că niciun os nu I-a Iosif de c`tre fost zdrobit.2 fra]ii sì

Umbra Celui Nen`scut Pe lângă detaliile anunţate prin intermediul profeţiilor, Vechiul Testament conţine o întreagă serie de „umbre“ sau „tipuri“ ale lui Christos, care slujesc la aprofundarea semnificaţiilor Persoanei şi lucrării Sale. Iosif, fiul patriarhului Iacov, vândut ca rob de fraţii săi, a recunoscut în cele din urmă că tot ce i s-a întâmplat făcea parte din planul lui Dumne2. Zaharia 11:3, com par` cu Matei 27:7 zeu: „Chiar dacă voi aţi intenţionat 10; Psalmii 22:18, să-mi faceţi rău, Dumnezeu a schimbat compar` cu Matei răul în bine pentru a susţine viaţa unui 27:35; Psalmii 22:16; Psalmii popor numeros, aşa cum face astăzi“ 69:21, compar` (Geneza 50:20). Semnificaţia acceptată, cu Matei 27:48; Psalmii 34:20, prin credinţă, de Iosif se actualizează compar` cu Ioan şi se amplifică dramatic în cazul lui 19:36 24 022-027 Umbrele care lumineaza.indd 24

3/18/10 12:42 AM

Num`r special

Modelul Marelui templu din Ierusalim \n timpul lui Iisus

la râul Iordan. Există o corespondenţă incontestabilă între antemergătorii celor doi, Elisei fiind precedat de profetul Ilie, iar Iisus fiind anunţat de Ioan Botezătorul (despre care s-a spus că este un al doilea Ilie). Şi, dacă lui Elisei îi sunt atribuite cele mai multe minuni între profeţii din Vechiul Testament, este cert că, în Noul Testament, Iisus este Cel care săvârşeşte cele mai multe miracole. Şederea profetului Iona în pântecele unui animal marin, timp de trei zile, a fost o prefigurare a celor trei zile în care Domnul Christos a stat în mormânt (Matei 12:40). Tipologia este foarte amplu dezvoltată de Biblie: „Abel, Adam, David, Ilie, Enoh, Isaac, Iosua, Melhisedec şi Moise prefigurează în diverse moduri Persoana, viaţa, patimile şi învierea lui Iisus“ 3, scria autoarea creştină Catherine Brown Tkacz. Corespondenţa dintre tip şi antitip (împlinirea tipului) poate căpăta şi valenţe antitetice. În Epistola către Romani (5:14), Adam este numit un „tip“ (typos în lb. greacă) al lui Christos, fără îndoială în sens antitetic: dacă prin Adam au intrat, în lume, păcatul şi moartea, prin al doilea Adam (Christos) a venit „un act drept care îi achită pe toţi oamenii şi le dă viaţă“ (Romani 5:18). Un element constant în toate aceste tipologii şi, prin urmare, o caracteristică a tipologiei biblice este faptul că întotdeauna antitipul este superior tipului. Dacă tipul a

fost un om sau un eveniment, antitipul reprezentat de Christos şi activitatea Lui a fost absolut.

Un Templu pentru m=ntuirea neamului Una dintre tipologiile cele mai profunde şi mai bogate în sensuri ale Scripturilor stabileşte o corespondenţă între Sanctuarul poporului evreu, construit după eliberarea din sclavia egipteană, şi Domnul Iisus Christos. Începând cu scopul construcţiei, se observă o comparaţie de substanţă: „Să-Mi facă un Lăcaş şi Eu voi locui în mijlocul lor“, a zis Dumnezeu (Exod 25:8). Cuvintele ne trimit cu gândul la ceea ce scria evanghelistul Ioan despre întrupare: „Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi“ (Ioan 1:14). Atât Sanctuarul, cât şi Iisus Christos au fost modalităţi prin care Dumnezeu a locuit chiar în mijlocul nostru. Această tipologie este consolidată terminologic într-o manieră foarte grăitoare. Sanctuarul a fost numit „Cortul întâlnirii“. Expresia „a locuit printre noi“ (folosită de Ioan) este traducerea termenului grecesc skenoo, care, literal, înseamnă „a-şi întinde cortul“. Prin întrupare, Fiul divin Şi-a „întins cortul“ printre oameni. Intrând apoi în Sanctuarul mozaic (sau Templul lui Solomon), aproape că nu există colţ care să nu stabilească trainice conexiuni cu Christos. În curte, Christos este reprezentat prin mielul de jertfă, dar şi de preotul care oﬁciază. În prima încăpere a Sanctuarului, numită Sfânta, El este Pâinea vieţii şi Lumina din sfeşnic. De asemenea, meritele Sale sunt simbolizate de fumul de tămâie care se ridică de pe altarul de aur pentru tămâiere. Conform Epistolei către Evrei (10:20), perdeaua care separă în interior cele Catherine Brown două încăperi, respectiv Sfânta şi Sfânta 3. Tkacz, Typology Sﬁntelor, este un simbol al trupului Său. Today, p. 5 Umbrele care lumineaz`

022-027 Umbrele care lumineaza.indd 25

3/18/10 12:42 AM

Semnele timpului

Roy Gane noteaz` c` diferen]ele cele mai importante dintre jertfe ap`reau \n leg`tur` cu felul \n care erau folosite carnea [i s=ngele animalului jertfit. Cine primea carnea? Unde era aplicat s=ngele? ■ |n cazul arderii de tot, toat` carnea era consacrat` lui Dumnezeu, fiind ars` \n \ntregime pe altar. Nimeni nu avea voie s` m`n=nce din ea. Lucrul acesta ar`ta c` sacrificiul lui Christos \n favoarea noastr` a fost complet. ■ Particularitatea jertfei de m=ncare era aceea c` nu implica s=nge, fiind o jertf` din cereale. Astfel erau simbolizate beneficiile oferite prin puterea d`t`toare de via]` a lui Christos. ■ Cel ce aducea o jertf` de mul]umire avea dreptul s` m`n=nce o parte din ea, lucrul acesta prefigur=nd binecuv=nt`rile primite prin sacrificiul lui Christos de aceia care \l accept` \n drep tul lor. ■ |n cazul jertfei de isp`[ire, s=ngele era aplicat pe coarnele altarului din curte sau ale altarului t`m=ierii, subliniinduse proeminen]a s=ngelui ca pre] de r`scump`rare pentru cei p`c`to[i. ■ Interesant este c` \n cazul unei jertfe pentru vin`, s=ngele nu era aplicat pe coarne, ci pe laturile altarului. S=ngele nu mai avea acela[i rol proeminent, poate tocmai pentru c` acest tip de sacrificiu era precedat \ntotdeauna de o desp`gubire concret` adus` celui p`gubit/\n[elat (lui Dumnezeu sau omului). Faptul acesta dovede[te c` p`catul creeaz` datorii care nu pot fi acoperite dec=t de sacrificiul lui Christos, chiar [i atunci c=nd cei care au p`c`tuit \ncearc` s` \ndrepte cum pot mai bine r`ul f`cut.

În interiorul Sfintei Sfintelor, era chivotul, care conţinea cele Zece Porunci, deasupra căruia se afla şechina, sau manifestarea fizică a prezenţei lui Dumnezeu (slava Sa) în mijlocul poporului Său. Christos este Emanuel, adică „Dumnezeu cu noi“ (Matei 1:23). Chivotul era o ladă din lemn de salcâm, poleită cu aur curat, care simboliza cele două naturi, umană şi divină, ale lui Christos. El conţinea Legea, despre care psalmistul spune, într-o referire profetică 4. Roy Gane, Che marea altarului, edi]ia indubitabilă la Christos, că se află „în a IIa, Arad, Majesty adâncul inimii“. Press, 2006, p 8, 59

O jertf` mai bun` Teologul Roy Gane identifica cinci tipuri de sacrificii care puteau fi aduse la Sanctuar, instituite de Dumnezeu Însuşi (şi notate în cartea Leviticul, capitolele 1-7): arderea de tot, jertfa de mâncare, jertfa de mulţumire, jertfa de ispăşire şi jertfa pentru vină. Gane încearcă să înţeleagă de ce nu a fost suficient un singur tip de jertfă, de ce a cerut Dumnezeu jertfe diferite. Concluzia sa este că sacrificiul lui Christos este atât de amplu şi de profund, încât nu putea să fie simbolizat printr-un singur tip de jertfă. Cele cinci tipuri de jertfe sunt asemănătoare cu feţele unui diamant, fiecare aducând o contribuţie proprie la strălucirea lui. „Măreţia sacrificiului lui Christos, cu numeroasele lui faţete, explică de ce era nevoie de diferitele tipuri de sacrificii animale la sanctuarul israelit. (…) Dar nici una dintre ele, luată separat, nu ar putea exprima nici măcar cele mai simple aspecte a ceea ce a făcut Christos. (…) Deosebirile dintre numeroasele jertfe israelite subliniau diferite aspecte ale sacrificiului lui Christos.“4 În cuvintele lui Roy Gane, „Doar dacă privim la toate tipurile de jertfe vom

26 022-027 Umbrele care lumineaza.indd 26

3/18/10 12:42 AM

Num`r special

putea avea o imagine echilibrată a sacrificiului lui Christos. Biblia spune clar că sacrificiul lui Christos plăteşte datoria păcatelor pe care le-am comis şi de asemenea ne transformă viaţa prin puterea Sa. Ambele beneficii sunt esenţiale pentru mântuirea noastră. Dacă nu ai unul dintre ele e ca şi cum ai pierde o roată de la o bicicletă pentru munte. Nu vei putea merge prea departe pe o astfel de ‘monocicletă’ dezechilibrată!“5 Tipologia jertfelor rânduite de Dumnezeu şi scrise de Moise în Leviticul le oferă o explicaţie Bog`]ia de semnifica]ii ale celor care se întreabă de ce au fost atât de Persoanei [i activit`]ii lui Iisus multe tipuri pentru un singur antitip, de Christos este atât de profund` ce au existat atât de multe „umbre“ pentru o singură Persoană. Cel mai elocvent [i unic`, \ncât Dumnezeu limbaj rămâne fără putere când trebuie să a avut nevoie de o serie de descrie realizările Sale. Cele mai puternice simboluri sunt incapabile să transmisimboluri, tipuri [i umbre tă în întregime forţa irezistibilă a iubirii ca s` ofere o perspectiv` Lui şi măreţia inepuizabilă a sacrificiului cuprinz`toare asupra Sa. Său. Bogăţia de semnificaţii ale Persoanei şi activităţii lui Iisus Christos este atât de profundă şi unică, încât Dumnezeu a avut nevoie de o serie de simboluri, tide dificil sau chiar mai dificil să crezi în Christos la două puri şi umbre ca să ofere o perspectivă mii de ani după El, decât cu două mii de ani înainte de cuprinzătoare asupra Sa. El. Din această perspectivă, „umbrele“ tipologice pot constitui pentru căutătorul adevărului spiritual ceea ce Mai este nevoie reprezintă des-coperirile arheologice pentru istoric: o de „umbre“? confirmare a realităţilor pe care se întemeiază credinţa, o Mai au vreun rost „umbrele“ Vechiului încurajare de a păstra „într-adevăr cu fermitate încredeTestament din moment ce avem acces rea şi lauda care aparţin nădejdii“ (Evrei 3:6). la Lumină? Se mai justifică un studiu al Umbrele sunt o consecinţă a realităţii şi presupun simbolurilor dacă am cunoscut deja reexistenţa unui lucru sau a unei persoane ca determialitatea? Ne mai folosesc la ceva tipurile nant, chiar şi atunci când, paradoxal, umbrele preced dacă avem antitipul? Nu sunt întrebări istoric determinantul, ca în cazul profeţiilor lui Iisus. retorice. Aprofundarea problemelor cu Iar când „umbrele profetice“ au diversitatea şi claricare se confruntă creştinismul actual tatea celor din tipologia vetero-testamentară, priviarată că discuţia rămâne de maximă torilor captivaţi de potenţialul realităţii pe care ele o actualitate. prefigurează, nu le rămâne decât provocarea cunoaşterii „Aceste lucruri li s-au întâmplat lor lui Christos, în sensul cuvintelor inspirate ale apostolupentru a ne servi nouă drept exemple şi lui: „Să puteţi înţelege, împreună cu toţi sfinţii, care au fost scrise pentru a ne avertiza pe noi, este lărgimea, lungimea, înălţimea şi adâncimea dragoscei peste care urmau să vină sfârşiturile tei lui Christos, să cunoaşteţi dragostea lui Christos, veacurilor“, scria apostolul Pavel (1 Corin- care întrece orice cunoaştere, ca astfel teni 10:11). Un Occident secularizat şi să fiţi umpluţi de toată plinătatea lui 5. Roy Gane, postcreştin demonstrează că poate fi la fel Dumnezeu“ (Efeseni 3:18,19). Op. cit., p. 60 Umbrele care lumineaz` 022-027 Umbrele care lumineaza.indd 27

3/18/10 12:42 AM

Semnele timpului

criitoare creștină Ellen White acoperă în 87 de capitole structurate în nouă o gamă largă de subiecte din domeniile părţi, fiecare sintetizând perioadele religie, profeţie, educaţie, relaţii sociale, esenţiale din viaţa lui Christos: Privire psihologie creştină, nutriţie şi managenerală, Primii ani, Cel Uns, Zile de gement. Opera sa este încununată de făgăduinţă, Ivirea umbrelor, Cel lepădat, câteva lucrări pline de o proaspătă şi Aproape de sfârşit, Cel răstignit şi La tronul vitală spiritualitate. Viața lui Iisus (publicată în Tatălui. Astfel, cititorul devine mar1898) face parte dintr-un set de cinci volume, inti- torul evenimentelor majore din viaţa tulat Conflictul veacurilor, care cuprinde pe lângă ti- Fiului întrupat, începând de la naşterea tlul amintit cărţile Patriarhi şi profeţi (1890), Profeţi Lui, trecând prin anii copilăriei şi ai şi regi (1917), Istoria faptelor apostolilor (1911) şi maturizării, pentru ca, apoi, centrul de Tragedia veacurilor (1888). Viața lui Iisus nu este o carte de teologie. Ellen White nu teoretizează pe marginea vieţii lui Christos, nici nu se lansează în speculaţii teologice. Ea povesteşte viaţa lui Iisus aproape cu entuziasmul unui martor ocular: „Zi după zi lucrase pentru ei, abia luându-şi timp pentru masă sau odihnă. Criticile răutăcioase şi răstălmăcite cu Via]a lui Iisus a fost repovestit` de mul]i care fariseii Îl urmăreau continuu făceau ca lucrarea Lui autori, cum ar fi Charles Dickens, Ernest să fie cu atât mai grea şi mai Renan, Giovanni Papini, Norman Mailer obositoare; acum sfârşitul zilei L-a găsit atât de obosit, [i Jose Saramago. Pu]ini au reu[it \ns` încât S-a hotărât să caute un performan]a lui Ellen White de a scrie loc liniştit, dincolo de lac“ (p. 305). Iată un exemplu al o biografie a lui Iisus at=t de profund modului în care E. White \nr`d`cinat` \n textul biblic. observă şi evaluează detaliile vieţii lui Iisus. Descrierile de Elena Dobrescu sunt cu atât mai mişcătoare cu cât autoarea avea certitudinea că vorbeşte despre greutate al cărţii să fie construit în juFiul lui Dumnezeu, nu doar despre un om înţelept rul morţii şi învierii Sale – momente care a trăit în Palestina seesenţiale pentru creştinism, deoarece colului I. Aceasta este, de jerfta şi învierea sunt garanţia eternităţii fapt, premisa tuturor scripentru fiecare creştin. Viața lui Iisus se erilor lui Ellen White – încheie cu un capitol despre înălţarea lui faptul că Iisus este Fiul lui Iisus la cer, punând punct unei istorii Dumnezeu, care a venit de excepţie, dar lăsând 1. Ap`rut` la Bucure[ti, Casa şi care urmează să revină. uşa larg deschisă pentru de Editur` Via]` [i Biografia este structurată speranţele escatologice. S`n`tate, 2008

portret detaliat

O recenzie a c`r]ii Via]a lui Iisus1 de Ellen G. White 28 028-029 Recenzie HLL.indd 28

3/18/10 12:43 AM

Num`r special

Nara]iune, stil, mesaj În detaliu, această biografie a lui Iisus este compusă din mici naraţiuni care prezintă cronologic călătoriile, minunile, predicile, exorcizările şi învierile realizate de Iisus. Autoarea nu se opreşte la o simplă prezentare a evenimentelor relatate în Evanghelii, ci surprinde cu fineţe motivaţii, atitudini ascunse, dorinţe ale inimii omului, dovedindu-se un bun cunoscător al sufletului uman. Cu o intuiţie care se confundă cu inspiraţia divină, Ellen White surprinde sentimentele şi emoţiile care L-au încercat pe Iisus în timpul vieţii Sale pământeşti. De la mânie la milă şi duioşie, de la iubire la agonie – toate sunt dovezi ale profunzimii trăirilor şi ale umanităţii Sale complete. În final, cititorul rămâne cu impresia puternică pe care o lasă imaginea Mântuitorului. Niciun detaliu prezent în cele patru Evanghelii nu este trecut cu vederea, autoarea armonizând toate amănuntele acestor scrieri biblice, pentru a ni le reda sub forma uneia dintre cele mai emoţionante istorisiri ale vieţii lui Iisus.

Cartea le oferă cititorilor prilejul întâlnirii reale cu Christos. Dincolo de cuvintele tipărite, se întrezăreşte imaginea unui Iisus care refuză autoritatea şi gloria pământească, dar care în momentul următor Se dovedeşte Stăpânul absolut al valurilor înfuriate ale mării. Cititorul descoperă un Iisus care le porunceşte autoritar demonilor, dar care tânjeşte după simpatie, înţelegere şi sprijin din partea ucenicilor, un Isus a cărui prezenţă îi atrage ca un magnet pe copii în preajma Sa, dar care pocneşte din bici pentru a-i alunga pe negustorii din curtea Templului. Treptat, se conturează portretul unui Om care este Dumnezeu, şi al unui Fiu de Dumnezeu care trăieşte, iubeşte, mănâncă, bea şi doarme, suferă şi plânge ca un om. Dumnezeul-Om, în aceeaşi persoană, oferă prin cuvintele, faptele şi gesturile Sale un model de vieţuire, nu doar pentru contemporanii Lui, ci pentru oricine Îl întâlneşte, fie chiar şi prin Cuvântul scris. Ellen White Îl prezintă pe Iisus dintr-o perspectivă devoțională, explicând pe înţelesul oricui faptele Sale şi raţiunile care au stat la baza interacţiunilor Lui cu persoanele care L-au întâlnit. Faptele şi învăţăturile Sale devin cheia rezolvării multora dintre problemele cu care se confruntă orice om, indiferent de timpul şi locul în care trăieşte. Subordonat iubirii pentru om, Christos Îşi asumă rolul unui învăţător care trăieşte printre oameni pentru a-i îndruma în devenirea lor. Cuvântările și discuţiile Sale cu diverse persoane trădează o preocupare pentru toate aspectele vieţii omeneşti: educaţie, sănătate, relaţiile dintre oameni, mântuire etc., iar Ellen White are grijă să puncteze toate aceste lucruri, convinsă că sunt de folos cititorilor ei. S-ar putea ca această carte să îndemne la serioase permutări în gândirea și în sufletul celui care citește. Există posibilitatea ca lectura să se demonstreze tulburătoare. Însă indubitabil este faptul că, pentru mulți creştini, Viața lui Iisus este o sursă de hrană sufletească ce secondează lectura Evangheliilor. Citirea acestei cărţi îi induce cititorului sentimentul că trebuie să urmărească și cel mai mic detaliu, și cel mai neînsemnat episod sau o idee oarecare desprinse din viaţa lui Iisus, pentru că acestea pot însemna exact soluţia pentru problemele existenţiale cu care se confruntă. 29

028-029 Recenzie HLL.indd 29

3/18/10 12:43 AM

Semnele timpului

Prim`vara anului 31 d.Ch. Jum`tatea celei dea 70a s`pt`m=ni profetice din Daniel 9:24. |n pasajul din cartea pro fetului Daniel este prezis c`, de la darea poruncii pentru rezidirea Ierusalimului – \n toamna anului 457 \.Ch. – [i p=n` la apari]ia Unsului (Mesia), vor trece 69 de s`pt`m=ni profetice, adic` 483 de ani (o zi profetic` echival=nd cu un an calendaristic, potrivit principiului „c=te o zi pentru fiecare an“, din Ezechiel 4:6).

de Constantin Dinu

esia a intrat pe scena publică odată cu ocazia botezului Său, în anul 27 d.Ch., la încheierea celor 69 de săptămâni amintite. Profetul Daniel a prezis că, la jumătatea celei de-a 70-a săptămâni, „Unsul va ﬁ nimicit şi nu va avea nimic“, indicând că, după trei ani şi jumătate de lucrare publică, Iisus va ﬁ omorât, dar va învia (Daniel 9:25). În primăvara anului 31, ceasul se apropia. Băteau ultimele clipe!

Ziua \nt=i a S`pt`m=nii Patimilor Cu excepţia hrănirii miraculoase a celor 5.000 de bărbaţi, intrarea triumfală în Ierusalim este evenimentul pe care îl relatează toţi cei patru evanghelişti. În timp ce Ioan îl priveşte în lumina impactului avut asupra ucenicilor, Matei subliniază răspunsul mulţimii, identiﬁcându-L pe Iisus cu Mesia şi păstrând istorisirea

Strig`tul co n

030-035 Strigatul contrastelor.indd 30

3/18/10 12:45 AM

Num`r special

în zona Templului, pentru a sublinia autoritatea lui Iisus asupra iudaismului. Marcu consemnează evenimentele în stilul unui povestitor, iar Luca se concentrează asupra stării sufleteşti a Mântuitorului. Iisus i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi în Betfaghe, pentru a-I aduce un măgăruş. Conform obiceiului numit „angaria“, o figură religioasă importantă putea să ceară cu împrumut un animal de transport pentru o perioadă de timp. Când au fost întrebaţi de ce dezleagă măgăruşul, ucenicii au răspuns că „Domnul are nevoie de el“ (Luca 19:34). Fiul lui Dumnezeu, Creatorul şi Proprietarul tuturor lucrurilor, cerea cu împrumut ceea ce era, de drept, al Lui! Din Galileea şi până în Betania, la 3 kilometri de Ierusalim, Iisus a mers pe jos. Deşi tradiţia spunea că în Ierusalim, la sărbătoarea Paştelui, trebuie să intri mergând pe jos, tocmai acum, pentru ultima porţiune de drum, Iisus a vrut să meargă călare. Întrebarea firească este: De ce? Care era mesajul pe care voia să-l transmită? Cu siguranţă, gestul atrăgea atenţia asupra cuvintelor lui Zaharia, care profetizase că Împăratul va intra în Sion umil şi călare pe mânzul unei măgăriţe, cu gânduri de pace (Zaharia 9:9,10). Iisus era Împăratul păcii. Cu ocazia Paştelui, la Ierusalim veneau iudei din toată ţara, precum şi din diasporă. Iisus a ales momentul în care aproape toţi iudeii urmau să se strângă la Ierusalim. Dacă până acum interzisese orice afirmare a mesianităţii Lui, acum El pare că o încurajează, pentru că atenţia tuturor trebuia îndreptată asupra Sa. Evenimentele din ultima săptămână trebuiau urmărite de toţi, întrucât moartea Lui ispăşitoare era pentru toţi. Întreaga procesiune se îndrepta spre Ierusalim, urmând să intre pe poarta dinspre Răsărit. Este foarte posibil ca, în aceeaşi zi, să fi fost văzută o altă procesiune la poarta dinspre Apus a oraşului. Probabil, figura cea mai importantă călărea un cal falnic, iar alaiul era format din soldaţi bine înarmaţi, cu armuri lustruite. Era garda guvernatorului. Pilat locuia în timpul anului în Cezareea Maritima, aflată la vest de Ierusalim, pe malul Mediteranei. Cu ocazia Paştelui, însă, garnizoana

o ntrastelor 030-035 Strigatul contrastelor.indd 31

31 3/18/10 12:45 AM

Semnele timpului

Cetatea lui Dumnezeu |n peisajul }`rii Sfinte, Ierusalimul este situat \ntro zon` cu relief mai \nalt. De pild`, \ntre Ierihon [i Ierusalim este o diferen]` de ni vel de 1.000 de metri. Exista obiceiul ca, pe m`sur` ce urcau spre Ierusalim, pelerinii s` c=nte fragmente din colec]ia de psalmi numit` C=nt`rile Ascensiunii sau Imnurile Treptelor (Psalmii 120 – 134). Ace[ti psalmi evocau bu curia intr`rii \n Cetatea Sf=nt` [i \n „Casa lui Dumnezeu“: „M` bucur c=nd mi se spune: ‘S` mergem la Casa Domnului!’“ (Psalmul 122:1) Dar „cetatea sf=nt`“ avea [i conota]ii nesfinte. Dup` moartea \mp`ratului David, Ierusalimul devenise centrul unui sistem de domina ]ie, caracterizat prin opresiune politic`, ex ploatare economic` [i justificare religioas`. Poporului i se spunea c` regele domne[te prin drept divin, fiind „fiul lui Dumnezeu“, iar ordinea social` era o reflectare a voin]ei lui Dumnezeu. Este acela[i tipar \nt=lnit, mai

t=rziu, \n majoritatea societ`]ilor premoderne, agrare, \n care religia a fost folosit` pentru a legitima pe scara social` pozi]ia celor boga]i [i puternici. Ierusalimul era [i o concentrare de bog`]ie. |n timpul domniei lui Solomon, Cetatea Sf=nt` devenise un tezaur de resurse materiale, Solomon \nsu[i devenind un nou faraon, de data aceasta \n Israel. Mica, un profet din secolul al VIIIlea \.Chr. \ntreba: „Care este p`catul lui Iuda?“.

romană din Ierusalim trebuia întărită, iar guvernatorul Pilat urma să ﬁe prezent la Ierusalim pentru a preîntâmpina orice răscoală posibilă.

|mp`ratul p`cii Conducătorii călăreau pe măgari în timp de pace. Acesta era un semn al serviciului lor umil pentru populaţie. Tradiţia se păstra încă de pe vremea lui Solomon, care călărise pe măgarul regelui David până la râul Ghihon pentru a fi încoronat (1 Regi 1:33,38). Iisus venea ca slujitor. În timp de război sau după o victorie în luptă, regele intra în cetate călare pe cal. Biblia anunţă că Iisus va reveni pe Muntele Măslinilor, de data aceasta, călare pe un cal (Zaharia 14:4; Apocalipsa 19:11). Dacă un împărat care călărea un măgar în timp de pace semnifica slujirea, faptul de a călări un măgăruş care nu mai fusese călărit anterior avea şi o semnificaţie religioasă. Doar animalele care nu fuseseră puse la muncă puteau fi folosite pentru un scop sacru (Numeri 19:2; Deuteronom 21:3; 1 Samuel 6:7; 2 Samuel 6:3). Nici după încheierea misiunii sfinte, aceste animale

nu erau folosite ca animale de povară. Măgarul şi măgăruşul erau, de asemenea, un semn al regalităţii. Patriarhul Iacov prezisese că fiul său Iuda va fi conducător în Israel până când va veni Mesia (Şilo), dătătorul odihnei, iar prosperitatea lui va fi atât de mare, încât „El Îşi leagă măgarul de viţa-de-vie şi mânzul măgăriţei Lui, de cea mai aleasă viţă“, ca de un lemn obişnuit. Când Isus a intrat în Ierusalim, mulţimea L-a întâmpinat aruncându-şi

32 030-035 Strigatul contrastelor.indd 32

3/18/10 12:45 AM

Num`r special

R`spunsul s`u surprinz`tor are forma unei \ntreb`ri retorice: „Nu este Ierusalimul?“ (Mica 1:5). Un r`spuns ciudat: p`catul lui Iuda era o cetate, chiar Cetatea lui Dumnezeu. Explica]ia vine din Isaia 1:23, „ĞEiİ nu ap`r` pe cel orfan, iar cauza v`duvei najunge \naintea lor.“ Ierusalimul era [i centrul \nchin`rii religioa se prin serviciile rituale de la Templu. At=t mi[carea lui Ioan Botez`torul, c=t [i cea a lui Iisus au avut o nuan]` antireligioas`. Ioan

Botez`torul predica botezul pentru ierta rea p`catelor. Iertarea \ns` era monopolul Templului, pentru c` se considera c` ea nu poate fi ob]inut` dec=t \n urma jertfei aduse la Templu. Iisus a mers [i mai departe, oferind iertarea separat de sacrificiul de la Templu (Marcu 2:312). Marea revolt` iudaic` din anul 66 d.Ch. a fost \ndreptat` at=t asupra Romei, c=t [i asupra colaboratorilor ei: preo]ii, fariseii [i saducheii. C=nd au pus st`p=nire pe Templu, zelo]ii rebeli lau \nlocuit pe marelepreot cu un reprezen tant al clasei de jos, ales prin tragere la sor]i, [i au ars rapoartele cu datoriile popula]iei s`race, care erau p`strate \n Templu. Urmarea acestei revolte a fost m`sura luat` de Roma de al trimite pe generalul Titus, fiul \mp`ratului Vespasian, s` zdrobeasc` rebeliunea. Dup` un asediu \ndelungat, \n anul 70, Ierusalimul a fost distrus, 600.000 de iudei fiind uci[i.

hainele pe jos înaintea Lui. Gestul îşi adună cloşca puii sub aripi, dar n-aţi vrut!“ (Matei aruncării hainelor în calea măgăruşului 23:37). Aceasta era o referire la faptul că Iisus venise era un gest de supunere faţă de un rege, în Ierusalim de mai multe ori, dar de fiecare dată a un gest de apreciere şi respect. Când Iehu fost primit cu răceală. Deşi misiunea Lui era să ofere a fost uns împărat, supuşii au aruncat har, în viziunea profetică evocată pe vârful Muntelui propriile haine în calea lui (2 Regi 9:13). El a refuzat s` fie o divinitate local`, un fel Literatura rabinică oferă alte câteva exem- de idol al casei, al satului sau al urbei, un ple în acest sens. Isto- sfânt protector, cum au ast`zi unele ora[e. ricul Plutarh amintește că, atunci când Cato cel Tânăr şi-a pă- Măslinilor, El S-a referit la o judecată: a Templului, răsit trupele, oamenii şi-au întins hainele a cetăţii şi a poporului. Contrastul este între pace şi la picioarele lui. Când Simon Macabeul dreptate! a intrat triumfător în Ierusalim, a fost Mulţimea de la Templu, formată din pelerini veniţi întâmpinat cu ramuri de palmier şi de peste tot cu ocazia Paştelui, a uitat de jertfa de muzică. Dar hainele din calea lui Iisus seară şi a plecat să-L întâmpine pe Mesia. Aceştia s-au erau cele de sărbătoare... alăturat mulţimii ucenicilor şi L-au aclamat pe Iisus, în timp ce locuitorii Ierusalimului păstrau tăcerea. MaiContraste marii naţiunii aşteptau un împărat, dar nu Unul care Pe creasta Muntelui Măslinilor, în aduce pace în suflet, ci unul care eliberează din jugul aclamaţiile mulţimii, Iisus Se opreşte roman. Ei doreau un Mesia politic. Isus însă era un şi, pe faţa Sa, se aşterne o umbră. PrinEliberator pentru toate vremurile. Contemporanii Săi tre lacrimi, El spune: „Ierusalime, Ierunu puteau vedea dincolo de ocupaţia romană, dar Iisus salime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi vedea durerea unei lumi captive în păcat. Grija Sa nu cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte era eliberarea de sub un jug străin, ci eliberarea omului ori am vrut să-ţi adun copiii, aşa cum de propria-i fire coruptă. El a refuzat să fie o divinitate Strig`tul contrastelor 030-035 Strigatul contrastelor.indd 33

3/18/10 12:45 AM

Semnele timpului

locală, un fel de idol al casei, al satului sau al urbei, un sfânt protector, cum au astăzi unele oraşe. Orbul din Ierihon, vindecat cu puţin timp în urmă, recunoscuse adevărata identitate a lui Iisus, dar conducătorii şi locuitorii Ierusalimului au fost orbi faţă de natura şi misiunea Sa. Conducătorii iudei I-au cerut lui Iisus să-Şi liniştească ucenicii, dar Iisus le-a răspuns: „Dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga“ (Luca 19:40). Creaţia lipsită de viaţă ar şti ce să strige! Conducătorii spirituali nu ştiu ce se întâmplă şi nu înţeleg. Un alt contrast este cel între mulţimea care Îl aclamă ca pe un Împărat, pentru ca după cinci zile să strige: „Răstigneşte-L!“ Ajungând pe creasta Muntelui Măslinilor, în locul în care se deschidea panorama cetăţii, Iisus izbucneşte într-un plâns de neînţeles pentru Oraşul Păcii, pentru Ierusalimul care nu a acceptat adevărurile care puteau să-i aducă pacea. Uralele s-au stins ca artiﬁciile. Bucuria s-a amestecat cu plânsul. Mulţimea s-a risipit, dezamăgită probabil de anularea încoronării. Iisus „a intrat în Ierusalim, în Templu, s-a uitat de jur-împrejur la toate lucrurile şi, pentru că era deja seara târziu, S-a dus spre Betania împreună cu cei doisprezece“ (Marcu 11:11).

Semnifica]iile intr`rii \n Ierusalim Intrarea în Cetatea Sfântă a fost, în primul rând, o declaraţie făcută iudeilor şi întregii lumi că El, Iisus, este Cel Promis, Cel Trimis de Dumnezeu, Mesia.

Comentatorul Peter Pett identifică în acest episod, aşa cum este relatat în Luca 19:29-44, o structură chiastică, adică o figură de stil care constă în crearea unui paralelism şi care, asemenea unui munte, are două pante şi un punct culminant. Chiasmul începe în Luca 19:29 şi se termină în Luca 21:36. Astfel, prima secţiune (Luca 19:29-40) relatează cum, după pregătirile iniţiale, Iisus intră călare pe măgăruş în Ierusalim, triumfător, descoperindu-Se ca Împăratul mesianic al poporului Său şi al întregii omeniri. În secţiunea paralelă (Luca 21:36), apare o aluzie la întoarcerea triumfală a Împăratului în lumea noastră. În mijlocul acestui fragment chiastic, se află secţiunea către care Luca doreşte să îndrepte atenţia cititorului (Luca 20:918). Sub forma parabolei viţei-de-vie, Iisus Îşi dezvăluie calitatea unică de Fiu al lui Dumnezeu şi rolul Său de piatră unghiulară, Cel care are autoritate supremă. În aceeaşi secţiune, Iisus demască totodată ipocrizia conducerii iudaice, adică a oponenţilor Lui, care se vor împiedica de această piatră. În esenţă, pasajul din Luca 20:9-18 enunţă încă o dată adevărul că Iisus este unicul Fiu al lui Dumnezeu. În al doilea rând, episodul oferă o perspectivă zguduitoare asupra a ceea ce se întâmpla în sufletul lui Iisus. El nu a fost un kamikaze programat să se jertfească la un moment dat, ci DumnezeuOm condiţionat de iubirea pentru singura planetă răzvrătită din univers. O iubire pură, ancestrală, părintească, de dinainte de concepţie. În al treilea rând, episodul intrării triumfale a lui Iisus în Ierusalim oferă o imagine crudă a religiei formelor şi ritualurilor în spatele căreia se află interesele umane nesincere şi oarbe: „’Învăţătorule! Mustră-ţi ucenicii!’ Şi El a răspuns: ’Vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga’“ (Luca 19:39,40). Lumea naturală şi natura umană! Ultimul contrast!

34 030-035 Strigatul contrastelor.indd 34

3/18/10 12:45 AM

Num`r special

Ajungând pe creasta Muntelui M`slinilor, în locul în care se deschidea panorama cet`]ii, Iisus izbucne[te într-un plâns de neîn]eles pentru Ora[ul P`cii, pentru Ierusalimul care nu a acceptat adev`rurile care puteau s`-i aduc` pacea.

Strig`tul contrastelor 030-035 Strigatul contrastelor.indd 35

3/18/10 12:45 AM

Semnele timpului

Apocali Mica

A LUI IISUS

Portretul „Profetului Iisus, din Nazaretul Galileii“(Matei 21:11), care prevestea c` „\mp`r`]ia Cerurilor este aproape”, prime[te nuan]a definitorie \n s`pt`m=na de dinaintea crucific`rii. Atunci, Iisus a prezentat una dintre cele mai de impact profe]ii ale istoriei cre[tine – o profe]ie care avea s` modeleze \ntreaga escatologie1 cre[tin`. de Marius Necula

ica Apocalipsă”, consemnată în cele trei Evanghelii sinoptice (Matei 24, Marcu 13, Luca 21), este cunoscută şi ca „discursul de pe Muntele Măslinilor”. Această profeţie a lui Iisus reprezintă sâmburele escatologiei creştine, care avea să se dezvolte prin scrierile apostolice, culminând cu „Marea Apocalipsă“– descoperirea lui Iisus Christos dată lui Ioan pe Insula Patmos. Cuvintele profetice ale lui Iisus vin ca răspuns la curiozitatea ucenicilor Săi privind destinul Templului din Ierusalim şi sfârşitul lumii prin in1. Escatologie – con staurarea împărăţiei mesianice (Marcu cep]iile religioase despre sf=r[itul 13:1). În gândirea ucenicilor, distrugerea lumii [i al fiin]ei Templului şi „sfârşitul veacului“erau umane

evenimente strâns legate între ele (Matei 24:1-3).

|mp`r`]ia care nu mai vine Evangheliile şi alte documente istorice din aceeaşi perioadă relevă că la nivel popular exista un grad sporit de aşteptare privind instaurarea „împărăţiei lui Mesia”. Scenariul comun prevedea la venirea lui Mesia o eliberare a evreilor de sub stăpânirea romană şi restaurarea regatului lui Israel (Faptele apostolilor 1:6,7). Aceste speranţe mesianice dospeau de sute de ani în conştiinţa colectivă. Profeţii Isaia, Ieremia şi Ezechiel anunţaseră cu

36 036-041 Mica apocalipsa a lui Iisus.indd 36

3/18/10 12:46 AM

Num`r special

ps`

37 036-041 Mica apocalipsa a lui Iisus.indd 37

3/18/10 12:46 AM

Semnele timpului

secole înainte de venirea lui Iisus o restaurare a naţiudivine. După cum afirma teologul F. C. nii iudaice, urmând ca poporul Israel să devină instruPorter, „viziunile descrise în apocalipse mentul folosit de Dumnezeu pentru a conduce lumea. nu sunt deloc viziuni profetice, ci ficţiuni Aşteptările nu s-au împlinit, ci, dimpotrivă, după ce au literare“. Pseudoprofeţiile trădau dispefost eliberaţi şi s-au întors în ţară, evreii au continuat să rarea unui popor care aştepta să fie salvat fie o naţiune mică, slabă şi persecutată de vecinii mai de Dumnezeu. Pe fondul dezvoltării puternici. Persecuţiile acestor tendinţe îşi începe din vremea lui Antioh Iisus activitatea de „profet Iisus i-a avertizat pe Epifanul (215-164 î.Ch.) puternic în faptă şi cuvânt ucenicii Sì s` nu sunt elocvente în acest înaintea lui Dumnezeu şi sens. Lovitura de graa întregului popor“ (Luca interpreteze conflictele ţie a venit în anul 24:19). Mulţi aveau să fie politice, foametea, 63 î.Ch., când împăratul însă descumpăniţi, pentru că epidemiile [i cutremu- planul acestui Mesia nu se Pompei a cucerit Ţara Sfântă, înglobând-o potrivea cu speranţele lor. rele drept semne ale Imperiului Roman. sfâr[itului. Acestea erau Escatologie În secolele anterioare venirii lui Christos, semne ale „\nceputului alternativ` dezorientarea religioasă Iisus a preluat conceptele a fost accentuată de lipsa durerilor”, nicidecum ale populare din timpul Său, vorsfâr[itului (Matei 24:8). bindu-le oamenilor într-un manifestării profetice2.

Spre deosebire de alte vremuri, când Dumnezeu Îşi călăuzea şi conducea poporul prin profeţii Săi, în perioada intertestamentară nu a mai vorbit niciun profet trimis de El. Acesta este şi motivul pentru care, în acest interval de tăcere divină, s-a dezvoltat o literatură religioasă în care se încercau răspunsuri la întrebarea ce îi frământa pe toţi evreii: „Dacă lumea a fost într-adevăr creată pentru noi (pentru evrei), de ce nu stăpânim lumea noastră ca moştenire?“ 2. „Pentru toate aces (4 Ezra 6:59). Scrierile apocrife apocatea au voit iudeii liptice, născute din nevoia de a şti care [i preo]ii s` le fie Simon (Macabeul) este viitorul sortit de Dumnezeu popoc=rmuitor [i arhie rului Său, au oferit diverse scenarii reu \n veac, p=n` se va scula proroc optimiste. Apocrifele erau însă rodul credincios“ imaginaţiei oamenilor, nu al revelaţiei (1 Macabei 14:41).

limbaj familiar lor, dar prezentând un mesaj unic şi distinct. Proclamând venirea Împărăţiei Cerurilor (sau Împărăţia lui Dumnezeu), Iisus S-a îndepărtat de prezentarea acesteia ca o împărăţie lumească, instaurată prin alungarea autorităţilor romane, şi a vorbit despre o împărăţie care „nu este din lumea aceasta“ (Ioan 18:36). Ca un bun pedagog, El nu a contrazis direct înţelegerile eronate ale contemporanilor Săi, ci a pornit de la ceea ce credeau aceştia, pentru a-i ajuta să înţeleagă un adevăr superior. În discursul de pe Muntele Măslinilor, Iisus a răspuns întrebării ucenicilor, dar,

38 036-041 Mica apocalipsa a lui Iisus.indd 38

3/18/10 12:46 AM

Num`r special

Templul [i profetul |n timpul lui Moise, Dumnezeu le f`g`duise evreilor salvarea printrun profet: „Le voi ridica, din mijlocul po porului lor, un Profet asemenea ]ie. Voi pune cuvintele Mele \n gura Lui, iar El le va vorbi tot ceea ceI voi po runci“ (Deuteronomul 18:18). Mult a[teptatul Mesia trebuia s` fie un „al doilea Moise”, iar cuv=nt`rile [i mira colele s`v=r[ite f`ceau din Iisus can didatul ideal pentru rolul de profet asemenea lui Moise. Iisus \ns` p`rea s` refuze constant rolul de Eliberator cu care doreau contemporanii s`L \mbrace. Chiar ucenicii Lui, [i mai ales Iuda Iscarioteanul, erau fr`m=nta]i de g=ndul c` evenimentele nu merg pe f`ga[ul a[teptat de popor. Iisus vor bea despre moartea Sa, dar acesta era un scenariu antitetic cu speran ]ele pe care le aveau ei. Cu astfel de g=nduri \n minte, anima]i de pa triotism, \n ziua de mar]i a ultimei

s`pt`m=ni din via]a lui Iisus, ucenicii Iau atras aten]ia asupra Templului lui Irod, simbolul identit`]ii na]ionale [i religioase a evreilor. Incredibilul edi ficiu, la a c`rui reconstruc]ie se lucra de 50 de ani [i care nu avea s` fie fina lizat p=n` \n anul 63 d.Ch., era pentru evrei [i pentru ucenicii lui Iisus garan ]ia protec]iei [i aprob`rii divine. O eventual` distrugere a Templului era luat` \n considerare doar atunci c=nd \nsu[i Dumnezeu avea s` |[i manifes te prezen]a \ntrun nou templu, \n era mesianic`. Niciunul dintre ucenici nu \[i \nchipuia c` Templul de care erau at=t de m=ndri urma s` fie distrus de armatele romane \n anul 70 d.Ch.

discret, a înlocuit scenariul clasic din literatura apocaliptică, cu o escatologie alternativă. Conform apocalipticii iudaice, războaiele, epidemiile şi dezastrele naturale erau semne ce anunţau sfârşitul lumii. Şi în religiile păgâne dezastrele în sine erau instrumentele prin care se producea sfârşitul. În schimb, Iisus i-a avertizat pe ucenicii Săi să nu interpreteze conﬂictele politice, foametea, epidemiile şi cutremurele drept semne ale sfârşitului. Acestea erau semne ale „începutului durerilor”, nicidecum ale sfârşitului (Matei 24:8).

Antiprofe]ia Ucenicii au întrebat când va avea loc sfârşitul3, dar Iisus nu a răspuns acestei întrebări, atrăgând atenţia că „despre ziua sau ora aceea nu ştie nimeni“ (Marcu 13:32). Abordării convergente a ucenicilor, care asociau distrugerea Templului cu sfârşitul lumii, Iisus i-a substituit o abordare secvenţială. În timp ce întrebarea ucenicilor viza un singur eveniment, răspunsul lui Iisus s-a referit la două evenimente distincte – căderea Templului şi sfârşitul veacului. Iisus Însuşi „a amestecat

descrierea acestor două evenimente. Dacă le-ar fi descoperit ucenicilor evenimentele viitoare, aşa cum le vedea El, ei n-ar fi putut suporta priveliştea. Din milă pentru ei, El a amestecat descrierea celor două mari crize, lăsându-i pe ucenici să cerceteze ei înşişi înţelesul.“4 Din acest motiv, discursul lui Iisus nu poate fi citit doar dintr-o perspectivă 3. „Spunene când se vor \ntâmpla aceste strict istorică sau doar escatologică. lucruri [i care va fi Distrugerea Ierusalimului – un sfârşit semnul c=nd se vor toate aceste de lume, de altfel – devine un prototip al \mplini lucruri?“(Marcu escatonului. 13:4) Iisus mai degrabă avertizează decât 4. Ellen White, prezice. Îi previne pe ucenici cu privire Hristos, Lumina lumii, Bucure[ti, la înşelătoriile din timpul sfârşitului. Via]` [i S`n`tate, Anunţă venirea unor christoşi mincinoşi 1995, p. 525 Mica Apocalips` a lui Iisus

036-041 Mica apocalipsa a lui Iisus.indd 39

3/18/10 12:46 AM

Semnele timpului

Evreii sau revoltat \mpotriva romanilor \n anul 66 d.Ch. |n timpul confrunt`rilor ar mate, \n anul 70 d.Ch., a avut loc distruge rea Ierusalimului [i a Templului. Josephus Flavius spune \n Istoria r`zboiului iudeilor \mpotriva romanilor (VI. 9.3) c` mai mult de un milion de oameni au pierit \n cursul asediului [i \n timpul cuceririi propriuzise a Ierusalimului. Al]i 97.000 au fost lua]i captivi. Totu[i, \n mod inexplicabil, pen tru o perioad` scurt` de timp, romanii au \ncetat asediul Ierusalimului. Cunosc=nd profe]ia lui Iisus, cre[tinii din Ierusalim au fugit din ora[, refugiinduse \n Pela, o ce tate de pe colinele de la r`s`rit de Iordan, cam la 25 de kilometri de Lacul Galileii. |n perioada premerg`toare c`derii Ierusalimului (3170 d.Ch), au avut loc o serie de cutremure. Cele mai grele dintre acestea au fost \n Creta (anul 46 sau 47), Roma (51), Frigia (60) [i Campania (63). Istoricul Tacit (\n Anale XVI 1013) vorbe[te, de asemenea, despre furtuni violente petrecu te \n anul 65. |n Faptele apostolilor 11:28 se face aluzie la o foamete deosebit de grea \n Iudeea, prin anul 44 d.Ch. Se pare c` au fost patru mari perioade de foamete \n timpul domniei lui Claudiu, \ntre anii 41 [i 54 d.Ch.

şi a unor falşi profeţi şi îi încurajează să aibă o vigilenţă sporită (Ioan 13:19; 14:29; 16:4). Pe aceeaşi linie a unui discurs antitetic, El diferenţiază semnele care marchează „începutul durerilor“de semnele care vor arăta că revenirea Lui „este aproape, este chiar la uşi”. Apropierea revenirii lui Mesia nu va ﬁ anunţată de un singur astfel de eveniment, ci mai degrabă de un cumul de evenimente: „Când veţi vedea toate aceste 5. Cei 40 de ani de lucruri, să ştiţi că Fiul omului este peregrin`ri prin aproape“ (subl. adăugită). Iisus pune acde[ert ai evreilor, p=n` când genera centul pe recunoaşterea personală a ]ia necredincioas` semnelor, pe înţelegerea importanţei lor a murit, arat` c`, \n context biblic, şi pe nevoia de a distinge pseudosemnele perioada de 40 de de semnele adevărate. ani poate fi luat` ca reper pentru o genera]ie.

6. „V` spunem prin Cuv=ntul Domnului c` noi, cei vii, care vom fi r`mas p=n` la venirea Domnului, nici decum nu o vom lua \naintea celor ce au adormit“ (1 Tesaloniceni 4:15 – subliniere ad`ugit`. Se pot consulta [i textele din Romani 13:12 [i Evrei 10:37.)

Tensiunea dintre iminen]` [i \nt=rziere Toate Evangheliile sinoptice, dar şi cea a lui Ioan, prezintă revenirea lui Iisus ca ﬁind un eveniment iminent. De altfel, Însuşi Christos anunţă în discursul de pe Muntele Măslinilor că toate aceste lucruri se vor petrece pe parcursul unei generaţii. Evenimentele s-au petrecut aidoma celor spuse de Iisus şi, la aproape 40 de ani (ceea ce în Biblie semniﬁcă o

generaţie5) după ce Învăţătorul a rostit profeţia, romanii au distrus Ierusalimul şi Templul. Chiar dacă am apela la interpretarea de mai sus, pasajul rămâne unul extrem de dificil tocmai pentru că expresia „neamul acesta“ (adică „generaţia aceasta”) este folosită în secţiunea care se ocupă exclusiv de descrierea semnelor şi a venirii Fiului Omului. Ucenicii şi primii creştini au crezut că reîntoarcerea lui Iisus va avea loc foarte curând, conform afirmaţiilor Lui. Într-adevăr, cuvintele de rămas bun ale lui Iisus Christos (Ioan 14 şi Ioan 21:22-24) transmiseseră implicit sentimentul unei despărţiri de scurtă durată, urmată de o certă şi apropiată reîntâlnire. Chiar apostolii, în epistolele6 lor, sugerau că nu va trece mult până când destinatarii scrisorilor vor fi martorii revenirii lui Christos. Se pare însă că istoria a ignorat complet aşteptările primilor creştini... În acest context, încă din primul secol, creştinii au fost puşi în situaţia dificilă de a oferi răspunsuri plauzibile criticilor

40 036-041 Mica apocalipsa a lui Iisus.indd 40

3/18/10 12:47 AM

Num`r special

(2 Petru 3:9) care îi întrebau de ce nu mai vine Cel Aşteptat. Conform anumitor interpretări teologice liberale, doctrina creştină despre a doua venire a lui Christos s-a dezvoltat tocmai în încercarea de a rezolva tensiunea dintre credinţa într-o revenire iminentă a Mântuitorului şi realitatea „întârzierii“ Lui. O cheie importantă pentru rezolvarea acestei tensiuni este dată de Iisus Însuşi, care, în discursul de pe Muntele Măslinilor, alături de imaginea iminenţei oferă şi descrierea unei întârzieri neexplicate. În trei parabole succesive – povestea robului care aşteaptă întoarcerea stăpânului său (Matei 24:45-51), povestea celor zece fecioare care aşteaptă venirea mirelui (Matei 25:1-13) şi povestea stăpânului care le încredinţează slujitorilor bani pe care să-i investească (Matei 25:14-30) – apare constant detaliul semniﬁcativ al „întârzierii”. Robul necredincios stăpânului său îşi zice: „Stăpânul meu întârzie!“(Matei 24:48, subl. adăugită). Din povestea fecioarelor aﬂăm că „Mirele întârzia“ (Matei 25:5), iar în ultima istorisire ni se spune că stăpânul s-a întors acasă „după mult timp“ (Matei 25:19, subl. adăugite). „Întârzierea“celei de a doua veniri nu a fost

o criză neprevăzută, ci una anticipată de Iisus. Iar această anticipare inspiră un sentiment de siguranţă cu privire la credibilitatea profeţiei Lui.

Nu „c=nd“, ci „sigur“ Important de reţinut este că Iisus a folosit discursul profetic mai degrabă ca pe un instrument de avertizare, cu scop didactic, decât pentru satisfacerea curiozităţii privind conţinutul viitorului. Din acest motiv, Iisus nu a întocmit un calendar al evenimentelor finale ale istoriei. De fapt, El a punctat în concluzia discursului profetic un aspect esenţial: sfârşitul va veni surprinzător, când nimeni nu se aşteaptă. Răspunsul lui Iisus la întrebarea „când?“ se rezumă la „ce“ va caracteriza timpul de aşteptare: necazuri, dezastre naturale, persecuţii, iar peste toate, confirmarea că istoria umană nu este nicidecum abandonată răului. Problemele şi necazurile care caracterizează acest timp sunt doar o parte a realităţii, deoarece există şi o „veste bună“ (în gr. euangelion) proclamată „întregii omeniri, ca o mărturie pentru toate neamurile“ (Matei 24:14). Dumnezeu nu a abandonat lumea pe care a creat-o, ci îi comunică vestea bună despre mântuirea oricui crede în Iisus. Noua societate, întemeiată pe baza principiilor morale şi a promisiunilor Evangheliei, nu este Împărăţia în sine, ci doar o reflectare a Împărăţiei pe care Iisus intenţionează să o întemeieze la a doua Sa venire. Instaurarea Împărăţiei lui Dumnezeu va fi apogeul istoriei mântuirii, prin implicarea directă şi supranaturală a Divinităţii.

Mica Apocalips` a lui Iisus 036-041 Mica apocalipsa a lui Iisus.indd 41

3/18/10 12:47 AM

Semnele timpului

AL DOILEA {I AL TREILEA EXOD Ce s` m`n=nci [i s` bei ca s` tr`ie[ti ve[nic Introducerea s`rb`torii pascale \n via]a religioas` a evreilor nu a fost inten]ionat` doar ca un anun] [i o ocazie viitoare de rememorare a eliber`rii din Egipt, ci ea prefigura marea eliberare din robia p`catului, posibil` doar prin sacrificiul Fiului lui Dumnezeu. de Marius Mitrache

42 042-047 Al doilea si al treilea exod.indd 42

3/18/10 12:47 AM

Num`r special

liberarea evreilor din robia egipteană s-a făcut printr-o intervenţie supranaturală, Dumnezeu constrângându-i pe egipteni, prin calamităţile trimise asupra ţării lor, să le dea drumul sclavilor evrei să plece. Printr-o declaraţie de război („şi îi voi judeca pe toţi zeii Egiptului. Eu sunt Domnul“ – Exodul 12:12), Dumnezeu anunţase că, pe lângă orice semnificaţie punitivă, cele zece plăgi vor fi un instrument revelator, prin care El li Se va descoperi atât egiptenilor, cât şi evreilor într-o manieră necunoscută până atunci. Însă o componentă şi mai importantă a tablouse împărtăşeau, iar ierburile amare reprezentând robia lui exodului a fost sacrificiul. din care urmau să fie eliberaţi. Israeliţii erau prinşi Instituirea Pa[telui într-un proces didactic prin care Dumnezeu îi pregătea Chiar în pragul eliberării lor, israeliţii nu doar pentru ieşirea din Egipt, ci şi pentru suprema au fost învăţaţi că trebuie să sacrifice un Sa revelaţie în Iisus Christos. animal şi să-l mănânce într-o singură Fiecare familie trebuia să-şi asume responsabilitatea noapte, conform anumitor reglementări. pentru ceremonia sacrificiului pascal. Nerespectarea Regulile mesei pascale poruncite de poruncii lui Dumnezeu în cele mai mici detalii atrăgea Dumnezeu cuprind două aspecte, al căror după sine moartea întâiului născut din familia respectisimbolism trebuie remarcat. În primul vă (plaga a zecea, care urma să se abată asupra Egiprând, animalul destinat sacrificiului, tului). În momentul acesta, apartenenţa etnică era care era fript şi mâncat împreună cu fainsuficientă. Era necesară acceptarea prin credinţă a milia până în dimineaţa următoare, îl realităţii şi iminenţei plăgii a zecea, dar şi eventualele reprezenta pe Iisus Christos, iar această neplăceri create de egipteni în urma sacrificării mieluidentificare o face chiar apostolul Pavel lui (iedului). Sacrificarea unui miel era o crimă în ochii când scrie: „Christos, Mielul nostru de egiptenilor, care protejau animalul socotit un avatar Paşte, a fost jertfit“ (1 Corinteni 5:7). În al zeului Aries. De aceea, când faraonul l-a sfătuit pe al doilea rând, masa pascală mai cuprinMoise să aducă jertfele în ţară, profetul a argumentat dea azimi şi ierburi amare, azimile simcă aceasta ar însemna o violare a legilor Egiptului: „Nu bolizând puritatea spirituală a celor care este bine să facem astfel, i-a răspuns Moise, pentru că Porunca lui Dumnezeu, care instituia practic Pa[tele, a sunat astfel: „Spune \ntregii adun`ri a lui Israel ca, \n ziua a zecea a acestei luni, s` ia un miel pentru fiecare familie, un miel pentru fieca re cas`. (...) Mielul vostru s` aib` un an [i s` nu aib` meteahn`. Pute]i lua un miel sau un ied. S`l ]ine]i p=n` \n ziua a paisprezecea a lunii, apoi \ntreaga adunare s`l \njunghie \ntre cele dou` seri. S` ia din s=ngele lui [i s` ung` cei doi u[ori [i pragul de sus al caselor \n care vor m=nca. (...) C=nd \l ve]i m=nca s` ave]i mijlocul \ncins, sandalele \n picioare [i toiagul \n m=n`. S`l m=nca]i \n grab` c`ci este mielul de Pa[te al Domnului. Pentru c` \n noaptea aceea, Eu voi trece prin ]ara Egiptului [i voi lua via]a tuturor \nt=ilor n`scu]i din ]ara Egiptului, at=t ai oamenilor, c=t [i ai animalelor, [i \i voi judeca pe to]i zeii Egiptului. Eu sunt Domnul. S=ngele de pe casele \n care locui]i va fi un semn pentru voi: c=nd voi vedea s=ngele, v` voi ocoli [i urgia nu v` va distruge atunci c=nd voi lovi ]ara Egiptului“ (Exodul 12:313).

43 042-047 Al doilea si al treilea exod.indd 43

3/18/10 12:47 AM

Semnele timpului

jertfele pe care le aducem Domnului, Dumnezeul nostru, sunt privite drept urâciuni de către egipteni. Dacă aducem înaintea egiptenilor jertfe care pentru ei sunt o urâciune, nu ne vor omorî ei cu pietre?“ (Exodul 8:26).

Eliberare cu s=nge pe u[i Sacrificarea mielului nu era însă suficientă pentru îndepărtarea pericolului. Fiecare familie trebuia să ungă cu sângele mielului stâlpii şi pragul de sus al uşii. În momentul exodului, israeliţii nu mai erau un popor de nomazi, ci locuiau în case (Exod 12:22), un mod de viaţă adoptat de la egipteni (Exod 12:22). În urma săpăturilor efectuate în regiunea Deltei Nilului (adică acolo unde au locuit sclavii evrei), arheologii au descoperit multe case construite din cărămizi, care aveau gravate pe stâlpii şi pe pragul de sus al uşii numele locatarilor. Se pare că acestea datează din perioada exodului.1 Probabil că, pe lângă facilitarea identificării locatarilor în caz de calamitate, există şi o altă explicaţie pentru obiceiul evreilor din Egipt de a-şi grava numele pe stâlpii uşii – influenţa practicii egiptene. În gândirea egipteană, numele era parte constituentă a persoanei. Acesta este motivul pentru care, ca un gest al înveşnicirii, faraonii şi alţi oficiali îşi gravau numele pe monumente, temple şi alte clădiri importante din Egipt. Nu este de mirare că Moise, care a fost instruit în teologia şi gândirea egipteană, când scrie cartea Exodul, nu menţionează numele faraonului, ci numai pe cel al moaşelor care au fost loiale lui Dumnezeu (Exodul 1:15) şi aminteşte faptul că „Dumnezeu le-a făcut 1. Labib Habachi, case“ (Exodul 1:21), adică le-a ridicat Tell ElDab’a I: familii. Prin menţiunea aceasta Moise Tell ElDab’a and Quantir the Site comunică faptul că nu faraonul va trăi and Its Connection veşnic, ci femeile care au fost loiale lui With Avaris and Piramesse, Dumnezeu.2 Viena, Verlag der Când le-a poruncit evreilor să ungă cu Õsterreichischen Akademie der sânge stâlpii şi pragul casei, Dumnezeu Wissenschaften, le-a poruncit, de fapt, să îşi acopere nu2001, p. 4043, 5355 mele cu sângele mielului. Astfel, gestul acesta făcea parte din intenţia mai largă 2. „Covered with Blood: A better a lui Dumnezeu de a-i învăţa princiunderstanding piile mântuirii: numele lor gravate în of Exodus 12:7“, Ministry, septem piatră nu le puteau asigura nemurirea; brie 2009, p. 6 doar sângele Mielului divin putea face 3. Scot McKnight, acest lucru. Semnificativ este că, după Jesus and his exod, porunca de a unge stâlpii şi pragul Death, Waco, Texas, Baylor de sus al uşii şi-a încetat valabilitatea, University Press, dovezi ale continuării practicii fiind 2005, p. 257 44

Tintoretto, Ultima cin`

C=nd le-a poruncit evreilor s` ung` cu s=nge st=lpii [i pragul casei, Dumnezeu le-a poruncit, de fapt, s` \[i acopere numele cu s=ngele mielului. Astfel, gestul acesta f`cea parte din inten]ia mai larg` a lui Dumnezeu de a-i \nv`]a principiile m=ntuirii. inexistente.3 După exod, evreii au avut Tabernaculul şi, mai târziu, Templul, unde numele lor erau acoperite simbolic cu sângele jertfelor pentru păcat, ceea ce făcea nenecesară prezenţa simbolului şi pe stâlpii uşilor. În schimb, Noul Testament atrage atenţia că este vital ca numele oamenilor să ﬁe scrise în lista celor mântuiţi: „bucuraţi-vă de faptul că numele voastre sunt scrise în ceruri“ (Luca 10:20); „oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în lacul de foc“ (Apocalipsa 20:15), Cartea Vieţii ﬁind numită şi „Cartea Vieţii Mielului“ (Apocalipsa 21:27).

Al doilea [i al treilea exod

042-047 Al doilea si al treilea exod.indd 44

3/18/10 12:47 AM

Num`r special

Cina cea de Tain` De-a lungul istoriei lui Israel, Paştele a fost deopotrivă o celebrare, o ocazie de rememorare a eliberării din Egipt, dar şi o prefigurare a lui Mesia care avea să vină ca Miel de jertfă pentru ispăşirea păcatului omenirii. Odată cu moartea sacrificială a lui Christos însă, funcţia pedagogică temporară a sărbătorii pascale a încetat, ruperea perdelei din interiorul Templului, de sus până jos, fiind o atestare a acestui fapt (Matei 27:51; Marcu 15:38). Totuşi, înainte de moartea Sa, Christos a avut grijă să le lase discipolilor, ca moştenire, un act comemorativ al morţii Sale, pentru ca oamenii care vor crede în El să nu piardă din vedere că salvarea este posibilă numai prin sacrificiul Său. Acest act comemorativ este cel surprins în renumita frescă a lui Leonardo da Vinci – Cina cea de Taină (numită alteori Mesă, Euharistie, Împărtăşanie, Cina Domnului sau Sfânta Cină). Instituirea actului comemorativ a avut loc chiar înainte de moartea Sa (în seara zilei de joi), deoarece doar prin moarte putea fi ratificat. Forma de desfăşurare a Cinei Domnului a fost preluată din cutuma orientală antică: a debutat cu spălarea picioarelor (Ioan 13:5). Acesta era modul gazdei de a-i spune bun venit

unui oaspete, slujitorul gazdei sau gazda însăşi spălând picioarele oaspetelui. În practica modernă, actul este trecut cu vederea de cele mai multe ori, deşi Iisus Însuşi a spus: „Căci Eu v-am dat un exemplu, ca să faceţi şi voi aşa cum v-am făcut Eu vouă“ (Ioan 13:15). Faptul că Iisus Însuşi a spălat picioarele apostolilor înaintea Cinei îi dă o semnificaţie aparte gestului, devenit un simbol al curăţirii inimii, care este sursa înstrăinării, geloziei şi mândriei4: „Cel ce s-a îmbăiat nu are nevoie să se spele decât pe picioare, apoi este curat în întregime“ (Ioan 13:10). Este vorba de un act ritual care îl conduce pe practicant la o înţelegere mai profundă a dragostei lui Christos, a umilinţei Sale şi a semnificaţiei uceniciei. Poate fi numit „actul umilinţei“, deoarece persoana care se apleacă pentru a spăla picioarele altcuiva devine un serv. Dacă Iisus a fost Cel care a spălat picioarele ucenicilor este şi pentru că ucenicii, purtând încă seminţele mândriei în inima lor, au refuzat să facă acest lucru. Gestul lui Christos de a Se dezbrăca de haine şi de a Se încinge cu un ştergar pentru a spăla picioarele ucenicilor a fost revelator pentru ei. Au descoperit încă o dată caracterul umil al Învăţătorului lor.

|n a[teptarea ultimului exod În toate cele trei Evanghelii sinoptice, Cina Domnului este strâns legată de Paştele iudeilor (Matei 26:26-29; Marcu 14:22-25; Luca 22:14-20). Iisus a servit această cină împreună cu ucenicii Lui în preajDederen ma sărbătorii Paştelui. În ciuda acestui 4. Raoul (editor), „The fapt, Cina Domnului nu a fost o repeOrdinances: Foot tare rituală a sărbătorii pascale, ci trans- Baptism, Washing, and formarea acestei ceremonii într-una mult Lord’s Supper“, Handbook mai profundă în înţelesuri. Paştele le of Seventh reamintea israeliţilor de eliberarea din day Adventist Theology, robia egipteană şi arăta către viitoarea Hagerstown, venire a lui Mesia. În schimb, Cina Review and Herald Publishing Domnului a devenit o formă rituală Association, 2000, de reamintire a morţii sacriﬁcialeşi p. 593 Palma Giovane, Sp`larea picioarelor

45 042-047 Al doilea si al treilea exod.indd 45

3/18/10 12:47 AM

Semnele timpului

răscumpărătoare a lui Christos şi o ocazie de anunţare a celei de-a doua veniri (1 Corinteni 11:26). Elementele componente ale Cinei Domnului – pâinea şi vinul – au semniﬁcaţii profunde în economia procesului mântuirii. Pâinea pe care a folosit-o Iisus era, incontestabil, o azimă (pâine nedospită), deoarece, conform poruncii divine, pâinea folosită la sărbătoarea pascală era preparată fără niciun fel de ferment. În Evanghelia după Matei (26:26) sunt notate cuvintele lui Christos: „Luaţi, mâncaţi! Acesta este trupul Meu.“ Nu putea exista un simbol mai potrivit pentru trupul Său decât pâinea fără aluat dospit. De ce a ales Christos pâinea ca simbol al trupului Său? Poate pentru că S-a născut în Betleem (în traducere, „casa pâinii“), a fost aşezat într-o iesle (locul unde se pune hrana) şi, după cum menţionează evanghelistul Ioan (6:35), a spus despre Sine: „Eu sunt pâinea vieţii.“ În Sfânta Scriptură, aluatul dospit este

46 042-047 Al doilea si al treilea exod.indd 46

3/18/10 12:47 AM

Num`r special

asociat frecvent cu păcatul şi, prin urmare, Iisus, Cel fără păcat, nu putea fi reprezentat printr-un simbol al păcatului. Acelaşi principiu se aplică şi în cazul afirmaţiei „acesta este sângele Meu“ (Marcu 14:24), cu referire la vinul care, la fel ca pâinea, era fără ferment. Este evident că pâinea şi vinul, ca simboluri ale trupului şi sângelui lui Iisus Christos, arată către sacrificiul Său, un sacrificiu care devine eficient doar pentru persoana care acceptă şi împlineşte cuvintele Lui. „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică“, a afirmat Iisus într-o ocazie când le-a vorbit mulţimilor (Ioan 6:54). Afirmaţia Sa a provocat multe dispute chiar printre cei care Îl însoţeau. Impactul acestor cuvinte a fost atât de puternic, încât mulţi dintre ucenicii Lui L-au părăsit (Ioan 6:66). Cu toate acestea, simbolistica pâinii şi vinului era foarte clară, după cum reiese şi din explicaţia oferită de Iisus: „Duhul este Cel Ce dă viaţă; carnea nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi viaţă“ (Ioan 6:63). Mâncarea

şi băutura hrănesc trupul omului, devenind parte a trupului. Prin consumarea simbolurilor sfinte, pâinea nedospită şi mustul nefermentat, creştinii devin părtaşi la viaţa lui Christos, însuşindu-şi calităţile Sale în propriul caracter. Prin celebrarea Cinei, creştinii nu numai că devin conştienţi de sacrificiul lui Christos pentru păcatele lor, dar se bucură de includerea într-un nou legământ încheiat cu El, care le garantează legătura prezentă cu Fiul şi slava viitoare din Împărăţia Lui. Pe Muntele Schimbării la Faţă, Mântuitorul a vorbit cu profeţii Moise şi Ilie „despre exodul Lui, pe care urma să-l ducă la îndeplinire în Ierusalim“ (Luca 9:31). Descriind acest episod, evanghelistul Luca a folosit pentru cuvântul „sfârşit“ un eufemism, exodos, care este o aluzie evidentă la exodul din Egipt. Evenimentul exodului din ţara Egiptului, prin mijlocirea profetului Moise, a fost doar o ilustrare a marelui exod universal reprezentat de moartea lui Christos, prin care oricine doreşte să fie salvat din păcat poate avea parte de viaţa eternă promisă. Împărtăşirea cu pâinea şi vinul, ca simboluri ale trupului şi sângelui lui Christos, este deci exprimarea credinţei în puterea jertfei Fiului lui Dumnezeu şi o afirmare a credinţei că El urmează să revină în glorie. Al doilea exod îl anticipează astfel pe cel de-al treilea, când oamenii credinţei vor putea fi primiţi în Împărăţia lui Dumnezeu.

Evenimentul exodului din ]ara Egiptului, prin mijlocirea profetului Moise, a fost doar o ilustrare a marelui exod universal reprezentat de moartea lui Christos, prin care oricine dore[te s` fie salvat din p`cat poate avea parte de via]a etern` promis`.

Al doilea [i al treilea exod 042-047 Al doilea si al treilea exod.indd 47

3/18/10 12:47 AM

Semnele timpului

Giacinto Brandi, Christos \n Gr`dina Ghetsemani

Gr`dina Ghetsemani continu` s` fie unul dintre locurile cele mai c`utate de turi[tii amatori de curiozit`]i din }ara Sf=nt`. Dar ce \nsemn`tate mai poate avea, ast`zi, agonia suferit` de M=ntuitorul, c=ndva, \n â&#x20AC;&#x17E;Presa de M`slineâ&#x20AC;&#x153;? de Ion Buciuman 48 048-053 Ghetsemani suspinul divin.indd 48

3/18/10 12:48 AM

Num`r special

izitatorii privesc îngânduraţi măslinii milenari care umbresc fostul câmp de luptă al lui Iisus. Unii încearcă, poate, să identiﬁce unde au adormit ucenicii şi unde S-a rugat Christos. Dar miracolul acesta durează câteva minute, atât timp cât oamenii se aﬂă în incinta seculară. Îndată ce turiştii se îndepărtează de ţărmul durerilor tăcute ale Ghetsemanilor, viaţa lor reintră în făgaşul de mai înainte, iar grădina în care Fiul lui Dumnezeu a suspinat în durere de nedescris, neînţeles şi nesprijinit nici de ucenicii mai apropiaţi, se cufundă din nou în uitare. Inconştienţa moleşitoare şi molipsitoare a ucenicilor de altădată pare să-i prindă şi pe vizitatorii actuali ai grădinii.

|n munte, s` Se roage Partea cea mai importantă a episodului din Grădina Ghetsemani este rugăciunea pe care Iisus a înălţat-o acolo, o rugăciune care a marcat un punct de decizie în economia conﬂictului universal dintre bine şi rău, dintre Dumnezeu şi Satan. A fost o rugăciune în care s-au decis consecinţele imediate şi veşnice ale acestui conﬂict. Iisus şi ucenicii Săi au părăsit camera de sus din casa Mariei, din Ierusalim, unde participaseră la cina pascală, pentru a se retrage într-un loc de rugăciune, în singurătate. La intrarea în grădină, grupul a rămas pe loc, în timp ce Mântuitorul i-a invitat pe apostolii Petru, Iacov şi Ioan să-L însoţească ceva mai departe, unde avea să Se roage în prezenţa lor. Inima lui Christos era cuprinsă de o nelinişte existenţială profundă şi simţea nevoia de susţinere din partea prietenilor apropiaţi.

suspinul divin 49 048-053 Ghetsemani suspinul divin.indd 49

3/18/10 12:48 AM

Semnele timpului

Cu numai câteva ore mai devreme, Petru făcuse cele mai solemne declaraţii privind hotărârea de a-I rămâne ﬁdel Învăţătorului, pentru ca acum să constate cât de puţin pregătit era să facă faţă provocării şi rolului pe care şi-l asumase. De trei ori a venit Mântuitorul în locul unde îi lăsase pe cei trei, doar pentru a constata că ei dormeau în loc să vegheze. Iisus a folosit ocazia pentru a sublinia câteva detalii importante despre rolul şi substanţa rugăciunii, precum şi despre nevoia de perseverenţă în viaţa devoţională zilnică. „Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită! Duhul într-adevăr este doritor, dar carnea este neputincioasă!“ le-a zis El (Matei 26:41), arătând că ispita poate ﬁ biruită prin rugăciune. Nu doar din episodul din Ghetsemani, ci din întreaga activitate a lui Iisus transpare importanţa rugăciunii zilnice şi a legăturii permanente cu Dumnezeu. Deşi era Fiul lui Dumnezeu, Iisus a păstrat o permanentă legătură cu Tatăl Său.

Treapta esen]ial` c`tre cruce Ghetsemani este treapta esenţială către crucea de pe Golgota. Iisus Se descoperă puţinilor martori la această scenă ca Rob al Domnului care suferă. Fiul Omului pare foarte departe de slava viitoare, asociată celei de-a doua veniri, şi îngrijorat pentru propriul destin. Dacă în timpul activităţii Sale mesianice, a fost preocupat întotdeauna de binele celorlalţi, în momentele de cumpănă de dinaintea morţii este cuprins de angoasa despărţirii de Dumnezeu Tatăl din pricina vinei întregii umanităţi, pe care şi-o asumase. Cu puţină vreme înainte, în timpul cinei servite împreună cu discipolii Săi, Iisus vorbise despre venirea Lui pe norii cerului: „Atunci Îl vor vedea

Locul b`t`liei ne[tiute Gr`dina Ghetsemani se afl` pe coasta vestic` a Muntelui M`slinilor. Numele ei este transli terarea \n limba greac` a expresiei aramaice Gath [emanim, „presa de m`sline“. Aceast` denumire vine probabil de la vreo pres` de m`sline aflat` c=ndva \n zon`. Evanghelistul Ioan (18:8) a folosit cuv=ntul „gr`din`“ pen tru a identifica acest loc ce e posibil s` fi apar]inut unuia dintre ucenicii sau apropia]ii M=ntuitorului, din moment ce devenise locul S`u preferat pentru medita]ie [i rug`ciune. Amplasarea exact` a gr`dinii din timpurile bi blice nu este cunoscut`. Locul acesta lini[tit era situat, probabil, undeva la baza Muntelui

M`slinilor, direct peste Valea Chedron, fa]` \n fa]` cu Templul [i la dep`rtare de vreo zece minute de cetate. Locul ar`tat de obi cei vizitatorilor de are la baz` o tradi]ie care nu poate fi urm`rit` \n istorie \nainte de zi lele lui Constantin cel Mare, la trei secole dup` Christos. Astfel, Gr`dina Ghetsemani este localizat` \n partea de jos a urcu[ului, imediat la r`s`rit de drumul care trece prin Poarta lui {tefan [i podul peste Valea Chedronului. Dup` p`rerea multor comen tatori [i c`l`tori \n Palestina, Ghetsemaniul originar era situat ceva mai sus pe pant`. Ast`zi, locul este \mp`r]it \n trei propriet`]i

50 048-053 Ghetsemani suspinul divin.indd 50

3/18/10 12:48 AM

Num`r special

Sebastiano Conca, Christos \n Gr`dina Ghetsemani

pe Fiul Omului venind pe nori, cu mare putere şi slavă“ (Marcu 13:26). Acum, prăbuşit la pământ, în întunericul Ghetsemaniului, Fiul Omului pare atât de nesigur de cuvintele Sale profetice. Episodul din grădina măslinilor este un izvor de aprofundare a relaţiei complexe dintre durere şi mântuire, dintre angoasă şi demersul Fiului divin pentru salvarea păcătoşilor. Autoarea creştină Ellen White a surprins foarte bine nevoia omului Christos de a fi sprijinit în faţa morţii: „Ca înlocuitor şi garant pentru omul păcătos, Domnul Christos a suferit pedepsa divină. El a văzut ce înseamnă dreptatea. Până acum El fusese Mijlocitor pentru alţii; acum El dorea foarte mult să aibă pe cineva care să mijlocească pentru El.“1 Atunci le-a zis: ‘Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte’“ (26:36-38). Sub apăsarea imensă a vinovăţiei tuturor păcatelor lumii, nimeni nu Îl putea înţelege, nici sprijini. Ucenicii nu aveau, atunci şi acolo, nicio idee cu privire la profunzimea şi implicaţiile întristării despre care le vorbea Maestrul lor. Mult mai târziu, după moartea şi învierea lui Iisus, când au înţeles mai bine sensul venirii lui Christos în această lume, au priceput mai clar ce voise Iisus să spună în seara aceea. Ghetsemani devine locul confirmării depline a naturii perfect umane a lui 1. E. G. White, Via]a lui Iisus, Bucure[ti, Christos, supusă aceloraşi ispite şi Via]` [i S`n`tate, probe ca în cazul fiecărei fiinţe umane. 2008, p. 654

Ghetsemani este treapta esen]ial` c`tre crucea de pe Golgota. Iisus Se descoper` pu]inilor martori la aceast` scen` ca Rob al Domnului care sufer`. apar]in=nd Bisericilor RomanoCatolic`, Orto dox` [i Armean`. M`slinii care populeaz` locul sunt foarte b`tr=ni, dar cu siguran]` niciunul dintre ei nu a fost martor la agonia M=ntuitorului. Oricum, generalul roman Titus a t`iat [i folosit to]i pomii din \mprejurimile Ierusalimului, \n timpul asediului s`u din anul 70 d.Ch. (cf. Flavius Josephus, R`zboaiele, 12, 4). Primii pelerini cre[tini care au vizitat locu rile depl=ngeau lipsa m`slinilor din Gr`dina Ghetsemani. Chiar dac` nu exist` certitudinea c` locul unde Sa rugat M=ntuitorul este actu ala Gr`din` Ghetsemani, aceasta trebuie s` fi fost pe undeva foarte aproape.

Ghetsemani - suspinul divin 048-053 Ghetsemani suspinul divin.indd 51

3/18/10 12:48 AM

Semnele timpului

Giambattista Tiepolo, Christos \n Gr`dina Getsimani

Episodul petrecut în grădină, sub privirile împăienjenite de somn ale ucenicilor – singurii martori umani ai calvarului Său sufletesc –, este important în cronologia Evangheliei pentru că, aici, este confirmată umanitatea Celui care avea să moară pe lemnul crucii. Fără o înţelegere corectă a naturii umane, cu toate slăbiciunile ei, jertfa de pe Golgota ar fi putut părea doar un gest de bunăvoinţă divină faţă de păcătoşi, rezolvat prin puterea nelimitată a unui Dumnezeu infinit. Iisus experimentează teama, tristeţea şi durerea. Este o lecţie importantă pentru fiecare creştin confruntat cu temeri şi îndoieli. Iisus nu Îşi ascunde durerea, ci o mărturiseşte, o acceptă, se confruntă cu ea şi o depăşeşte prin acceptarea (absurdă din perspectiva unui om) a voinţei absolute a lui Dumnezeu.

plăteşte însă cu moarte (Romani 6:23) şi, pentru ca omenirea să aibă şansa reală a unei vieţi veşnice, Tatăl a acceptat rolul de intermediar şi ispăşitor asumat de bunăvoie de Fiul Său. Rugăciunea lui Iisus nu era o resemnare fatalistă în faţa voinţei divine, ci, mai degrabă, încrederea fermă în Dumnezeu Tatăl, în ciuda circumstanţelor nefavorabile. Acceptând să împlinească voia Tatălui, Iisus Christos nu a trăit atât de mult un sentiment de re-nunţare în faţa unui plan implacabil, cât mai degrabă Şi-a exprimat acordul profund faţă de durerosul demers al mântuirii neamului omenesc.

Voia Tat`lui

Suferin]` p=n` la s=nge

Faptul că Iisus a acceptat jertfa ca o împlinire a voii Tatălui nu însemna că Tatăl dorea ca Fiul Lui să moară2. Nu a fost niciodată voia lui Dumnezeu ca neprihăniţii şi nevinovaţii să sufere sau 2. Marcus J. Borg ca martirii să ﬁe omorâţi. Începând de & John Dominic Crossan, The Last la Tecla şi până la Dietrich Bonhoeﬀer Week. A Day sau chiar până la creştinii care sunt byDay Account of Final Jesus’s persecutaţi şi omorâţi azi pentru creWeek in Jerusalim, dinţa lor, Dumnezeu nu a dorit ca Perfect Bound, p. 123 vreunul să sufere şi să moară. Păcatul se

Chinul şi frământarea interioară a lui Iisus au fost atât de puternice, încât, după cum amintea evanghelistul Luca, transpiraţia Lui s-a amestecat cu sânge (Luca 22:44). În 1986, apărea în publicaţia Journal of the American Medical Association, articolul intitulat „On the Physical Death of Jesus Christ“ (Despre moartea a lui Iisus Christos), în care autorii argumentau că fenomenul

52 048-053 Ghetsemani suspinul divin.indd 52

3/18/10 12:48 AM

Num`r special

sângerării prin transpiraţie în cazul lui Iisus a fost posibil, fiind cunoscut sub numele de „hematidroză“. Este un fenomen care se poate produce în condiţii de instabilitate emoţională, în cazul unor emoţii foarte puternice etc. Un articol3 mai recent, din The Indian Journal of Dermatology, semnat de H. R. Jerajani şi colaboratorii săi, prezintă o cazuistică adecvată şi explică fenomenul transpiraţiei cu sânge, considerat un caz clinic rarisim, care ţine mai degrabă de cauze de natură psihică, decât de natură fizică. Aceste date confirmă că principala sursă de angoasă a Mântuitorului, în Ghetsemani, a fost lupta sufletească prin care trecea. Prezenţa sângelui în agonia lui Iisus adaugă un sens nou luptelor Sale sufleteşti. Ioan Botezătorul Îl proclamase, cu trei ani înainte, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (Ioan 1:29, 36), fiind evident că Mielul nu putea fi altul decât Cel destinat de Dumnezeu să Se sacrifice spre ispăşirea păcatelor poporului Său şi ale tuturor oamenilor. Imaginea sângelui picurând peste pământul grădinii conduce la ideea sacrificiilor din întregul sistem al Vechiului Testament, prin care era prefigurat Mesia.

în epopeea mântuirii noastre, drumul durerii şi crucificarea au confirmat împlinirea deciziei luate şi, totodată, biruinţa. Dacă, după cum scria apostolul Pavel, Iisus Christos este un al doilea Adam, s-ar putea spune că Grădina Ghetsemani este o a doua Grădină a Edenului. Adam, primul om, a călcat porunca divină în Grădina Edenului şi astfel a atras moartea asupra omenirii. Iisus a biruit ispita, spre mântuirea neamului omenesc, şi a obţinut această victorie într-o grădină. Adam şi-a început viaţa în Grădina Edenului, în timp ce Iisus a ajuns la capătul vieţii Sale pământene în Grădina Ghetsemani. Dacă, în Eden, Adam s-a ascuns după ce a păcătuit, în Ghetsemani, Iisus a biruit ispita şi a ieşit apoi în întâmpinarea celor care veniseră să-L aresteze. În Eden, glasul Domnului îl căuta pe omul ascuns. În grădina suspinelor divine, tăcerea însingurată a Fiului lui Dumnezeu era preţul întoarcerii omului mântuit în grădina transfigurată şi pregătită pentru slava viitoare. Dar până acolo, fiecare om trebuie să treacă prin locul în care să-şi supună dorinţele fireşti, să supună ispita şi să Îi spună lui Dumnezeu: „Facă-se voia Ta!“ Este singura cale către crucea lui Iisus, adică spre 3. www.eijd.org izbăvire şi viaţă veşnică.

Taina suspinului divin În singurătatea rece a Grădinii Ghe tsemani, continuă să se ascundă o taină. În cei aproape două mii de ani care au trecut de atunci, cunoştinţele noastre nu au înaintat prea mult în acest domeniu. Suferinţa lui Christos are încă multe neînţelesuri. Aşa cum, pentru ucenicii adormiţi atunci la poarta grădinii, lupta Mântuitorului căzut la pământ în agonie nu era destul de incitantă pentru a-i face să le piară somnul, nici astăzi nu există prea mult interes în acest sens. Ghetsemani şi Golgota sunt legate prin durerea emergentă a Fiului lui Dumnezeu. În timp ce, în grădină, Christos a ales să meargă până la capăt

Nikolai Koshelev, Capul lui Christos

Ghetsemani - suspinul divin 048-053 Ghetsemani suspinul divin.indd 53

3/18/10 12:48 AM

Semnele timpului

Dincolo de cre[tinism, gestul supremei ipocrizii a apostolului v=nz`tor a r`mas peste milenii ca imagine cultural`. Cu ce s`足l compari? Cu s`rutul unui so] infidel, care se arat` galant cu so]ia \n public? Cu [oapta c`l`ului, la urechea victimei, \nainte de execu]ie? Sau cu \mp`rt`[ania pe care Biserica i足o oferea ereti足 cului, pe vremuri, \nainte de a足l incinera de viu? de Florin L`iu

Iuda S`rutul lui

SAU CRE{TINISMUL POLITIC

54 054-061 Sarutul lui Iuda.indd 54

3/18/10 12:49 AM

Num`r special

Nikolai Nikolaevich Ge, Con[tiin]a lui Iuda

umele Iuda (Yehuda – „recunoştinţă“), purtat de acel ﬁu al patriarhului Iacov care avea să devină fruntea poporului Israel şi simbol al iubirii de fraţi, al regalităţii şi mesianităţii, a fost pătat în modul cel mai josnic de unul dintre discipolii lui Iisus. Astăzi, acest nume a devenit substantiv comun („iudă“), simbol al ingratitudinii şi al ruşinii capitale a trădării. Chiar dacă evreii folosesc până astăzi acest nume, creştinii l-au evitat sub orice formă. Nici măcar neoprotestanţii de limbă engleză, care au adoptat mai toate numele din Biblie, nu le dau copiilor lor numele Iuda. Asociind numele trădătorului cu denumirea etnică şi religioasă de „iudeu“, creştinii l-au transformat într-un clişeu antisemit.

Iuda, agitatorul politic Numele trădătorului, aşa cum era cunoscut de autorii Evangheliilor, a fost Yehudá bar-Şim’on „Iscariotul“. Nu se ştie mai nimic despre originea şi antecedentele lui. Apare brusc în Evanghelie, la coada listei celor doisprezece discipoli, cu sinistra menţiune că el a devenit „trădătorul“ (Matei 10:4). Menţionarea lui Iuda la coada listei celor doisprezece, lângă Simon Zelotul, este semnificativă (Matei 10:4). Discipolii lui Iisus fuseseră trimişi în misiune doi câte doi (Marcu 6:7; Luca 10:1) – frate cu frate: Petru cu Andrei, Ioan cu Iacov, dar şi pe alte criterii (simpatie, asemănare, prietenie): Filip şi Natanael [Bartolomeu] (Ioan 1:15), Matei şi Toma (geamănul lui, probabil). În acelaşi fel, Iuda face pereche bună cu Simon, fostul zelot naţionalist. Toţi ucenicii aveau vederi politice asemănătoare, naţionaliste, antiromane. Dar zeloţii erau militanţi, iar aşezarea lui Iuda lângă Simon Zelotul sugerează că Iuda era adeptul mesianismului politic. Dacă toţi discipolii sperau să fie înalţi satrapi în imperiul pe care Mesía urma să-l întemeieze, Iuda îşi dorea, desigur, cel puţin oficiul de mare-vistier, dacă nu acela de mare-vizir. Evanghelia ne relatează că adesea, când nu erau în prezenţa lui Iisus, cei doisprezece îşi continuau disputele electorale, care întotdeauna se împotmoleau în marea dilemă: cine va ocupa postul de mare-vizir? Deocamdată, Iisus le dăduse doar însărcinarea de curieri regali, numindu-i pe toţi „apostoli“, adică trimişi (ambasadori ai Lui)1, ceea ce era o funcţie onorabilă, dar inferioară, lipsită de glo1. Matei 10:2; Marcu Luca 6:13; rie terestră (Ioan 13:16; 1 Corinteni 4:9). 6:30; 9:10; 17:5; 22:14; Pe atunci, ambasadele nu aveau sedii 24:10, 11. 55 054-061 Sarutul lui Iuda.indd 55

3/18/10 12:49 AM

Semnele timpului

Iuda, „Iscariotul“ Supranumele „Iscariot“ a r`mas o enigm` p=n` ast`zi. Evangheliile \l numesc pe Iuda c=nd Iscariotul (sau Iscarioteanul), c=nd Iskarioth. Iar Ioan puncteaz` c` acesta era [i supranumele tat`lului s`u, {im’on Iscariotul (6:71; 13:2,26). Textele siriace [i latine prefer` varianta Skariota’ (Scariotes), care a ajuns \n cultura rom=neasc` popular` ca adjectiv slavon, Skaraotskia. Unii au sugerat c` porecla Scariot ar fi, de fapt „sicariot“, o trimitere la gruparea terorist` a „sicarilor“. Majoritatea teologilor opineaz` c` porecla Iskariot ar proveni din expresia ebraic` ’i[K`rioth (om din Kerioth, o presupus` localitate din Iudeea, cf. Iosua 15:25). Dar [i teoria aceasta este \ndoielnic`. Dup` cum aproape to]i ceilal]i discipoli aveau supranume aramaice, care indicau originea lor socialprofesional` sau le descriau caracterul (actual ori ideal)b, „Iscariotul“ ar putea fi o porecl` derivat` dintrun termen iudeoelenistic, ca e[kara’ (\nc`rc`tur` de tribut, plocon dus cu carul) sau iskaria’ (loc de p=nd`, spionare). Un „iscariot“ (birar sau supraveghetor?) a fost mai \nt=i tat`l, {im’on, apoi feciorul a mo[tenit supranumele. Dar a mai mo[tenit [i ochiul atent [i m=na str=ng`toare. Iuda pare s` fi fost renumit ca m=nuitor al banului, din moment ce ucenicii lau numit trezorierul grupului, f`r` s`l suspecteze de ceva, de[i acesta avea obiceiul ocult de a[i oferi c=te un bonus din dona]iile publice destinate sus]inerii grupului (Ioan 12:6; 13:29). a. Cf. DEX [i orice versiune slav` a Evangheliilor b. Simon – supranumit Kifa („st=nc`“); Iacov [i Ioan – B`ner’ghe[ („fiii tunetului“), Simon Zelotul/Kananitul – din mi[carea militant` na]ionalist` a zelo]ilor (ebr. qana – „zelos”, „r=vnitor“, „pasionat“, „fanatic“)

permanente şi bine păzite, ci erau nişte simple delegaţii diplomatice, care puteau ﬁ atacate pe drum. Lumea era o ţară străină pentru Iisus, şi El voia să trimită mereu delegaţi care să popularizeze condiţiile de pace şi de vasalitate faţă de Imperiul Ceresc. Zeloţii şi iscarioţii însă nu se gândeau neapărat la pace. Petru însuşi ştia să mânuiască şi două săbii deodată (Luca 22:38), dacă

politicii lumeşti. Prima dezvăluire a acestei sinistre realităţi a făcut-o Iisus, când a rostit pilda hrănirii cu trupul şi sângele Său, aşa cum apare în memoriile lui Ioan (6:70). Mulţimile care fuseseră hrănite printr-o minune veniseră din nou la pomană, cu speranţa că Acesta este adevăratul Mesía, care Dincolo de dorin]ele naturale ale tuturor le va da mană din cer, ca Moise. Iisus a arătat clar apostolilor, Iuda era \n cea mai mare că vorbea despre o hrană m`sur` controlat de spiritul politicii lume[ti. spirituală, care asigură viaţa veşnică: a trăi prin ar fi fost cazul. Iisus le dezvăluise apostolilor, în mod credinţa în jertfa Lui (Ioan 6:47-58). repetat, secretul Împărăţiei Lui (Matei 16:21; 17:22,23; Mulţimile au fost profund dezamăgite de 20:18,19), precum şi taina dragostei şi slujirii pe care se această specie de mesianism şi L-au ironiîntemeia Împărăţia (Matei 18:3-6; 23:9-12). Dar aposzat, făcând aluzii la canibalism. S-au burtolii, inclusiv Iuda, îşi imaginau că Iisus vorbea astfel zuluit, dar nu pentru că n-ar fi priceput, din exces de modestie. De aceea, simţeau nevoia să-L ci tocmai pentru că pricepuseră că El avea provoace, eventual chiar să-L silească pe Iisus, la o atio filosofie şi o platformă mesianică raditudine „mai mesianică“. Nu scriseseră oare profeţii că cal diferite de ale lor. Şi nu doar gloatele, Mesía se va bate cu păgânii pentru destinul imperial al ci chiar o mulţime de discipoli ai Lui (nu lui Israel? (Mica 5:5-8; Psalmii 45:3-5) Nu e de mirare dintre cei doisprezece, ci dintre cei care că, la auzul dezvăluirii lui Iisus despre Cruce, Petru a nu-L însoţiseră permanent, dar crezuseră exclamat: „Ferească Dumnezeu!“ în El) s-au scandalizat şi L-au părăsit (Ioan 6:66). Iuda, demonul Cei doisprezece nu se simţeau mai Dincolo de dorinţele naturale ale tuturor apostolilor, puţin lezaţi. Singura deosebire era că ei Iuda era în cea mai mare măsură controlat de spiritul au luat hotărârea înţeleaptă să rămână cu 56 054-061 Sarutul lui Iuda.indd 56

3/18/10 12:49 AM

Num`r special

Cornelius Engebrechstz, S`rutul lui Iuda

S`rutul lui Iuda 054-061 Sarutul lui Iuda.indd 57

3/18/10 12:49 AM

Semnele timpului

Rembrandt, Iuda \napoind cei 30 de argin]i

Iuda, discipolul C=nd a afirmat c` El \i alesese pe to]i cei doispre zece, Iisus a spus adev`rul (Ioan 6:70). Aceasta nu \nseamn` c` Iisus \i chemase ini]ial pe fiecare \n mod personal. Unii se oferiser` singuri, al]ii fuse ser` invita]i de prieteni sau fra]i. Pe unii \i chemase Iisus |nsu[i. Nimeni altcineva nar fi \ndr`znit s`l in vite pe perceptorul Matei \n colegiul apostolic! Iuda venise \n stilul acelui c`rturar care se oferise s`L urmeze pe Maestrul Iisus oriunde va merge (Matei 8:19,20; Luca 9:57,58). Sau poate c` era el \nsu[i scribul cu pricina. C=t despre r`splata la care se g=ndeau ucenicii pentru c` |l urmaser` („Iat`, noi am l`sat totul [i Team urmat; ce r`splat` vom avea?“), Iisus a r`spuns: „Amin, v` spun c`, la noua genez` a lumii, c=nd Fiul Omului va sta pe tronul gloriei, voi, cei care Ma]i ur mat, ve]i [edea, de asemenea, pe dou`sprezece jil ]uri, ca s` judeca]i pe cele dou`sprezece gin]i ale lui Israel“ (Matei 19:27,28). Iisus le promitea a[adar un imperiu mesianic, cu \mp`rat [i \nal]i judec`tori, dar nu imediat, ci la refacerea lumii. |n orice caz, ceea ce surprinde la aceast` promisiune este faptul c` \l cu prinde [i pe feciorul lui Simon Iscariot. Iisus a spus clar: dou`sprezece tronuri. Iar Iuda era acolo, ca [i Petru, [i, f`r` \ndoial`, a zis „amin“. |ns` fiii pierz`rii nu pricep c` toate promisiunile, ca [i amenin]`rile lui Dumnezeu, sunt condi]ionate (Ieremia 18:610) [i c` bun`tatea lui Dumnezeu nu este semn de sl`biciune, ci invita]ie la poc`in]` (Romani 2:4; 11:22). Pe l=ng` perspectiva glorioas` ca rei st`tea \n fa]`, Iuda a primit de la Iisus [i toat` autoritatea unui apostol. |mpreun` cu ceilal]i unsprezece, a primit autoritatea [i darul de a vinde ca bolnavi [i ai elibera pe cei po seda]i de spirite (Matei 10:1,4b; Luca 6:12 16). Nu cu nosc ast`zi un apostol \n stare de asemenea ispr`vi, dar Iuda a fost unul dintre ace[tia.

Iisus. Un altul, de acelaşi calibru ceresc, nu mai cunoşteau. În mod sigur mai dezamăgit decât toţi, Iuda, deşi a înţeles că Iisus nu-i oferă perspective materiale în eonul acesta, a rămas, mizând pe un scenariu în care Iisus să fie silit să accepte teologia naţională. Iisus ar fi putut să-i felicite pe discipoli pentru că au ales să rămână cu El. În schimb, a scuturat şi mai puternic ciurul, ca să provoace conştiinţa lui Iuda: „Nu v-am ales Eu oare, pe toţi cei doisprezece? Şi totuşi, unul din voi este un demon!“2 (Ioan 6:70,71) Cine anume? Petru s-ar fi putut supăra, fiindcă Iisus i-o 2. Textele biblice din prezentul articol sunt fie traduceri ale auto rului, fie adapt`ri sau parafraz`ri.

58 054-061 Sarutul lui Iuda.indd 58

3/18/10 12:49 AM

Num`r special

mai spusese o dată. Poate ﬁecare s-a întrebat în sine: La mine Se gândeşte, oare? În Evanghelie, demonii sunt spirite necurate care iau în posesie şi parazitează minţile oamenilor. Sunt nişte supraeuri manipulative. Iisus ştia că Iuda era principalul provocator al disputelor politice dintre discipoli şi că, dezamăgit de prăbuşirea splendidului scenariu imperial, acesta va face un gest disperat pentru a forţa lucrurile. Faptul că Iuda nu a plecat nici de data aceasta era dovada unei atitudini demonice. Iisus o ştia bine. Ar ﬁ putut să-l deconspire imediat, dar a preferat să-i dea toate şansele, până la capăt.

Iuda, informatorul [i logica v=nz`rii Orice trădare este o nebunie şi o mişelie. Cu toate acestea, trădătorii au şi ei logica lor. În cazul lui Iuda, Biblia spune că logica i-a fost sugerată de acel heruvim care devenise opozantul lui Dumnezeu (Ioan 13:2). Iuda voia să testeze până la capăt mesianitatea lui Iisus. Fie Îl va trezi şi Îl va sili să-Şi folosească puterile în scopul dorit de toată lumea,

dacă este El cu adevărat Mesia, fie va avea soarta pe care o merită orice impostor şi fals profet (Deuteronom 13:1-15; Zaharia 13:2-5). Mesianismul politic şi graba de îmbogăţire a lui Iuda l-au dus la păcatul împotriva Duhului Sfânt (Matei 12:31,32; Marcu 3:28,29; Luca 12:10), pentru că le-a dat crezare mai degrabă liderilor iudei, care susţineau că Iisus este însoţit de puterile magice ale Diavolului (Matei 12:22-30). Dacă ar veni de la Dumnezeu, gândea lumea, atunci S-ar ocupa de marile probleme ale naţiunii, care este îngenuncheată sub fasciile romane. Este oare acesta Leul din ginta lui Iuda? El, care Se ocupă de nimicuri, vorbind cu prostimea, făcând minuni pentru oamenii de jos, mâncând cu vameşii, înconjurându-Se de prostituate şi predicând întoarcerea obrazului? Pe Iuda îl dispera comportamentul lui Iisus, pe care îl găsea iresponsabil. La dineul din casa lui Simon, organizat cu câteva zile înainte de Paşte, Iuda a răbufnit. În micimea sufletului său, n-a putut înţelege gestul Mariei, care a uns picioarele Învăţătorului cu un parfum scump şi le-a şters cu părul ei (Marcu 14; Ioan 12). Îl enerva „risipa“ făcută şi, ca de obicei, a reuşit să strice atmosfera, astfel încât toţi discipolii au început să murmure împreună cu el. Imediat, marele-vistier al împărăţiei a început să calculeze. Parfumul pe care-l risipise Maria valora vreo 300 de denari (banii pe aproape un an de muncă), ce puteau fi daţi săracilor. Iisus i-a răspuns indirect lui Iuda, adresându-Se ucenicilor Lui: „Lăsaţi femeia în pace, n-o supăraţi! Ea a făcut un gest frumos pentru Mine; Mi-a îmbălsămat trupul pentru apropiata Mea înmormântare... Pe săraci îi aveţi cu voi mereu, dar pe Mine nu Mă veţi avea mereu printre voi!“ (Marcu 14:4-9; Ioan 12:7,8) Ce spune? Înmormântare? Cred că şi-a pierdut minţile, ori este posedat. Trebuie să-L trezesc înainte de a fi prea târziu – şi-o fi zis Iuda. Cum Betania era în vecinătatea Ierusalimului, Iscariot a ieşit repede şi s-a dus într-acolo, cu un gând precis. Marele Sanhedrin era adunat într-un sfat de urgenţă. Iisus Se apropiase de Ierusalim, cetatea era plină de pelerini, popularitatea Învăţătorului creştea. De când îl înviase pe Lazăr, mulţimile deveniseră agitate. Liderii, care simţeau că li se clatină autoritatea părintească şi magisterială, au hotărât condamnarea la moarte a lui Iisus, şi chiar şi pe a lui Lazăr. Trebuia stabilit cine Îl va prinde şi cum. În timpul zilei era imposibil de acţionat, pentru că Iisus era înconjurat de mulţimi. Noaptea ar fi fost un timp ideal, deşi era împotriva legii. În plus, Iisus era imprevizibil, poliţia Templului nu putea şti S`rutul lui Iuda

054-061 Sarutul lui Iuda.indd 59

3/18/10 12:50 AM

Semnele timpului

unde să-L găsească pentru a-L aresta. Iisus nu rămânea în ﬁecare noapte în acelaşi loc. În Săptămâna Patimilor, Şi-a schimbat de câteva ori gazda. Soborul avea mare nevoie de un informator şi o călăuză sigură. Iar Iuda a picat „providenţial“ în mijlocul Congregaţiei, chiar când avea loc consiliul Sfântului Oﬁciu (Matei 26:3-6,14,15;

În Joia Mare, cu ocazia cinei pascale, Iuda îşi aranjase deja afacerea. Ştia că în acea seară, Iisus cu ai Lui vor merge să doarmă sub cerul liber, în Grădina Ghet Şemané, în afara zidurilor Cetăţii. O suită de arhierei şi de oﬁţeri ai Templului, împreună cu gealaţii lor, |n final, dup` ce [i romanii L-au înarmaţi cu săbii şi bâte, alăturat sinistrei batjocorit [i torturat, procuratorul Pilat din s-au potere, în fruntea căreia Pont a acceptat executarea lui Iisus. Iuda venea, deschizând drum un personaj apocalipnu crezuse c` se va ajunge p=n` aici. ca tic, feciorul lui Şim’on Marcu 14:10,11). Iscariot. Stabiliseră şi un consemn, ca Este foarte clar ce fel de informator a fost Iuda. Nu să se ştie care este obrazul căutat: „Pe a fost prins şi speriat sau torturat, pentru a denunţa care-l voi săruta eu, acela este!“, le-a zis ascunzătoarea lui Iisus, ci el însuşi s-a oferit să li-L Iuda (Marcu 14:44). Discipolii lui Iisus „vândă“. În realitate, el se vindea arhiereilor drept inforobişnuiau să-L salute pe Maestru, după mator şi călăuză (Faptele apostolilor 1:16). Ei i-au promis obiceiul timpului, cu un sărut pe obraz bani şi au hotărât suma: 30 de arginţi. Afacerea lui (Luca 7:43; Romani 16:16). Iuda s-a Iuda nu se potriveşte cu talentul proverbial al evreilor în apropiat să-L sărute pe Iisus, cum Îl salumaterie de comerţ, deoarece Iuda Îl vinde pe Maestru tau de obicei.4 Dar pe Iisus nu-L putea foarte ieftin, la un preţ mai mic decât al unui bărbat (care înşela: „Iudo, cu un sărut vinzi tu pe Fiul ar ﬁ valorat 50 de arginţi). El Îl vinde la Omului?“ 3. |n versiunea preţul unei femei, care costa doar 30 de Lot cump`rat \n Gheen` Cornilescu, redarea arginţi (Leviticul 27:3,4). Acelaşi preţ acestui num`r este gre[it`: apare scris reprezenta compensaţia pagubei morţii Dus legat la palatul arhiereului „trei sicli“, \n loc de unui sclav, bărbat sau femeie (Exodul Ioséf Kayafá, Iisus a fost batjocorit şi „treizeci de sicli“. 3 Probabil nu din vina 21:32). Iuda nu a negociat evreieşte, pălmuit. A trecut prin mai multe simutraduc`torului. ci L-a azvârlit pe Iisus în mâinile duşlacre de judecată. În realitate, liderii iu4. Chiar [i \n limba manilor, în schimbul a 30 de şekeli (dedei Îl condamnaseră demult la moarte rom=n`, „s`rutare“ nari) de argint, echivalentul unui salariu (Matei 12:14; Ioan 5:16), acum căutau provine din latines cul salutare. lunar. doar să legalizeze formal hotărârea lor Edward Armitage, Remu[carea lui Iuda

60 054-061 Sarutul lui Iuda.indd 60

3/18/10 12:50 AM

Num`r special

nestrămutată. În final, după ce şi romanii L-au batjocorit şi torturat, procuratorul Pilat din Pont a acceptat executarea lui Iisus. Iuda nu crezuse că se va ajunge până aici. Îngrozit de cursul evenimentelor, aştepta din clipă în clipă minunea, care nu mai venea. Tăcerea lui Iisus devenea tot mai exasperantă. Conştiinţa lui Iuda începuse să se trezească, dar era o conştiinţă mutilată de Diavol. Iuda s-a întors la Templu, la arhiereii şi senatorii iudei care-l angajaseră, le-a aruncat în faţă cele 30 de piese de argint, strigând ca un ieşit din minţi: „Am păcătuit, am vândut sânge nevinovat!“ Pontifii i-au răspuns cu cinism: „Ce ne pasă nouă? Treaba ta!“ (Matei 27:4). Disperat şi torturat de o conştiinţă mai fierbinte decât Iadul, fiul pierzării a ales calea pierzării. Dacă s-a spânzurat sau dacă s-a aruncat de la înălţime nu are importanţă (Matei 27:5; Faptele apostolilor 1:18). Poate că nici creanga de care se spânzurase nu l-a suportat. Iuda a murit nepocăit, pierdut pentru eternitate. Arhiereii, stupefiaţi pentru o clipă în faţa arginţilor complicelui Iscariot, au luat decizia superstiţioasă, legalistscrupuloasă, de a nu pune banii înapoi, în vistieria Templului, fiindcă erau „preţ de sânge“. Au cumpărat cu banii aceia lotul numit Câmpul Olarului, într-o zonă proastă la sud-vest de zidul Ierusalimului, care să fie folosit drept cimitir pentru neevrei în Ţara Sfântă. Popular, locul a fost cunoscut apoi sub numele de „Hakeldamá“ (lotul sângelui), cf. Matei 27:6-8, iar Petru avea să interpreteze această ironie a soartei în sensul că Iuda îşi cumpărase cu acei bani spurcaţi un loc de veci în Hakel-damá (Faptele apostolilor 1:18). Matei, de asemenea, a aplicat la cârdăşia nelegiuită dintre Iuda şi Sfântul Sinedriu, profeţia lui Zaharia5 despre cei 30 de arginţi aruncaţi în topitoria6 Templului, care reprezentau plata dată de Israel pentru serviciul Păstorului Divin (cf. Zaharia 11:12,13 LXX).

Pietro Lorenzetti, Moartea lui Iuda

Iuda a rămas peste veacuri cu supranumele Trădătorul sau Vânzătorul7. Termenul grecesc folosit în Evanghelii pentru această afacere necurată înseamnă „a da pe mâna altora“, „a preda“, „a livra“, „a trăda“. De aici provine şi noţiunea de „predanie“, „tradiţie“ (parádosis)8, adică transmitere din generaţie în generaţie, termen care, în mod cu totul întâmplător, 5. Eroarea care apare totalizează, în cod numerologic \n Matei 27:9 9 grecesc, 666 , asemenea numărului (Ieremia, \n loc de Zaharia) este cel lui Antichrist din Apocalipsa 13. mai probabil de Relaţia dintre Antichrist şi Iuda a fost natur` scribal`, put=nduse com observată mai demult, întrucât aceste para textele simi două personaje, personaj istoric şi arlare („dup` cum a zis profetul X“) din hetip profetic, prefigurare şi împlinire, diferite manuscrise. sunt singurele numite în Scriptură „fiul 6. Termenul ebraic pierzării“ (Ioan 17:12; 2 Tesaloniceni io]eer \nseamn` 2:3). Iar modul în care s-a împlinit „turn`tor“, „meta lurg“. profeţia despre Antichrist, în istoria stranie şi tulburată a creştinismului, 7. Matei 10:4; 26:23,25; 27:3; aduce la suprafaţă şi mai multe Marcu 3:19; 14:10; asemănări. Păcatul lui Iuda nu se Luca 6:16; Ioan 6:71; 12:4; 13:2,11; 18:2,5 compară cu al necredincioşilor, nici nu este un păcat evreiesc specific. Evreimea 8. Cf. Marcu 7:9. 13; Galateni 1:14; L-a respins pe Iisus, pur şi simplu, dar Coloseni 2:8; numai creştinătatea L-a trădat şi L-a 2 Tesaloniceni 2:15 vândut pe nimic, pentru un vis secular. 9. ΠΑΡΑΔΟΣΙΣ Sărutul lui Iuda stârneşte în lume (Π= 80, Α=1, Ρ=100, Α=1, Δ=4, oroare, dar principiile lui sunt la mare Ο=70, Σ=200, Ι=10, onoare. Σ=200) S`rutul lui Iuda

054-061 Sarutul lui Iuda.indd 61

3/18/10 12:50 AM

Semn Se mnel mn ele el e ti timp mpul mp ului ul ui

Crucificat cu zel de noi caiafe, / de noii pila]i [i turn`tori pe m=ini, / ei |l trimit dintrun mileniun altul / la cei de ieri, la cei de azi, de m=ini“ (Paul S=nPetru). de Florin Bic`

ruparea „Prietenii lui Iisus“ (din Kenya) cerea, erea, în anul 2007, recunoaşterea ilegalităţii răstignirii lui Iisus, considerând că tribunalul care L-a judecat nu a fost legal constituit. Preocupări similare au existat şi înainte, putând ﬁ amintit cazul din 1933, când un tribunal din Ierusalim a cerut revizuirea procesului ui lui Iisus. Cererea a fost analizată de Curtea de Apel de la Ierusalim im abia după 15 ani, când s-a renunţat la demers, întrucât nu apăruseră probe noii care să justiﬁce o astfel de acţiune juridică. Cert este că evenimentele petrecute înn urmă cu două milenii, în vremea în care Pilat din Pont era guvernatorul Iudeii, au marcat, după cum observa Max Dimont, „douăsprezece ore memorabile pentru istoria omenirii“1.

M`ri, se vorbir` [i se sf`tuir`... Arestarea şi procesul au avut loc într-o zi de vineri – „Ziua Pregătirii, adică ziua de dinaintea Sabatului“ (Marcu 15:42). După calendarul endarul evreiesc, ziua de vineri începea după apusul soarelui, joi seara. Iisus nu a contestat autoritatea Sanhedrinului, dar a reclamat de la început faptul că arestarea restarea Lui s-a făcut pe ascuns, în timpul nopţii. „În fiecare zi Mă aşezam înn Templu p şi ş dădeam învăţătură, dar nu M-aţi arestat!“ le-a zis El (Matei 26:65), 65), adăugând: „Însă acesta este ceasul vostru şi autoritatea întunericului!“ (Luca Luca 22:53). Prinderea şi executarea lui Iisus nu au fost circumstanţiale, anţiale, ci concretizarea unor intenţii şi planuri deja existente. Fariseii conspirauu de mult în vederea uciderii lui Iisus (Matei 12:14). Când Îi ceruseră părerea despre spre datoria de a plăti tribut cezarului, voiseră de fapt să obţină o acuzaţie de prezentat ntat autorităţilor ţ romane (Matei 22:15-17). Învierea lui Lazăr dinn Betania îi scosese din minţi pe înalţii prelaţi, care „din ziua ua aceea au plănuit 1. Max I. Dimont, Evreii, Dumnezeu să-L omoare“ (Ioan 11:53). „Este foarte puţin proba[i istoria, Bucure[ti, bil ca o instanţă supremă iudaică să desfi sfidă orice Hasefer, 2002, p. 147 lege aparţinând propriului ei cod şi să acţioneze 62 062-069 Procesul lui Iisus.indd 62

3/18/10 12:51 AM

Num`r special

63 062-069 Procesul lui Iisus.indd 63

3/18/10 12:51 AM

Semn Se mnel mn ele el e ti timp mpul mp ului ul ui

contrar obiceiului secular“2, scria Dimont, care se îndoia că Sanhedrinul ar fi regizat o asemenea acţiune. Însă palmele, scuipatul şi batjocurile pe care le încasează Iisus în timpul audierilor, precum şi graba cu care preoţii au căutat să obţină condamnarea, arată clar că Iisus nu a avut parte de un proces după canoane. El a fost victima unui asasinat sau, după cum observa Ernest Renan, moartea Sa „a fost ‘legală’, în înţelesul că a avut ca principală cauză o lege care era chiar sufletul poporului“3, un suflet bolnav de ură şi invidie. Pentru arestarea Galileeanului, s-a reunit „o mulţime mare de oameni cu săbii şi ciomege, trimişi de conducătorii preoţilor şi de bătrânii poporului“ (Matei 26:47), şi „de către cărturari“ (Marcu 14:43), iar Ioan aminteşte că au participat „o cohortă şi nişte gărzi, trimise de conducătorul preoţilor şi de farisei“ (18:3). Nu s-ar putea spune precis dacă marele-preot avea întotdeauna la dispoziţie o cohortă romană sau dacă a dispus de serviciile soldaţilor romani doar în contextul sărbătorii pascale.

De la Ana la Caiafa Imediat după arestare, Iisus a fost dus de cohorta romană şi de gărzile iudeilor „mai întâi la Ana“ (Ioan 18:13). Acesta era un fost mare-preot (6-15 d.Ch.) şi, totodată, socrul lui Caiafa, mare-preot în funcţie. Deşi Ana fusese destituit de guvernatorul Valerius Gratus, este posibil ca unii dintre iudei să fi considerat că poziţia de mare-preot este deţinută pe viaţă. Renan sugera că liderii religioşi ai iudeilor erau încă sub autoritatea lui Ana şi că acesta ordonase, de fapt, arestarea lui Iisus, în timp ce Caiafa ar fi fost un simplu instrument în mâna socrului său. Ca întemeietor al unei dinastii sacerdotale, Ana era încă un lider respectat. Un frate, un ginere, un nepot şi cinci fii ai săi ocupaseră poziţia de mare-preot. Mai târziu, după înălţarea lui Iisus, apostolii Petru şi Ioan au fost interogaţi de liderii religioşi din Ierusalim, între aceştia fiind şi Ana (Faptele apostolilor 4:5, 6). Nu este de mirare că 2. Max I. Dimont, Op. Iisus a fost dus mai întâi înaintea lui. cit., p. 147, 148 După audiere, „Ana L-a trimis 3. Ernest Renan, Via]a legat la Caiafa, marele-preot“4 (Ioan lui Isus, Chi[inù, Editura Universitas, 18:24), unde „erau adunaţi cărturarii 1991, p. 134 şi bătrânii“ (Matei 26:57), precum şi 4. Iosif Caiafa, mare conducătorii preoţilor (Marcu 14:53). preot \ntre anii 1836 Mai mulţi martori mincinoşi I-au adus d.Ch. A fost numit \n aceast` func]ie diferite acuze. Deşi evangheliştii nu de guvernatorul le amintesc, este uşor de presupus că Valerius Gratus.

acestea erau reluări ale incriminărilor din timpul activităţii publice a lui Iisus: că nu respecta Sabatul, că era posedat de demoni, minunile Lui ﬁind de fapt vrăji, că era un om imoral care îşi petrecea timpul în compania păcătoşilor şi a femeilor desfrânate etc. Singura acuzaţie menţionată în Biblie este cea legată de dărâmarea Templului. „Acesta a zis: Eu pot să dărâm Templul lui Dumnezeu şi

64 062-069 Procesul lui Iisus.indd 64

3/18/10 12:51 AM

Num`r special

să-l reconstruiesc în trei zile!“ (Matei 26:61). De fapt, Iisus spusese: „Dărâmaţi acest Templu, şi în trei zile îl voi ridica!“ (Ioan 2:19). Oricum, El vorbise despre templul trupului Său, care avea să fie ridicat din mormânt la trei zile după moarte. Istoricul Helen Bond aprecia că, în realitate, Caiafa nu a avut intenţii răuvoitoare, intenţionând doar să apere Templul în faţa ameninţării pronunţate de Iisus. Acuzaţia că Iisus, care îi alungase recent pe cei care făceau negoţ în Templu pentru că desacralizau Casa Tatălui Său, ar fi intenţionat să distrugă acest Templu era însă evident forțată. Cum declaraţiile martorilor „nu se potriveau“ (Marcu 14.56), Caiafa a simţit că Iisus le-ar putea scăpa printre degete şi a făcut un gest care a şocat asistenţa. După ce a obţinut declaraţia lui Iisus că El este Christosul, Fiul lui Dumnezeu (Matei 26:63), marele-preot şi-a rupt haina preoţească. Potrivit legii levitice, ruperea veşmintelor de preot atrăgea pedeapsa cu moartea (Leviticul 10:6). Totuşi, conform unei datini, „în caz de blasfemie, un preot putea să-şi sfâşie veşmintele în semn de groază faţă de păcat şi totuşi să fie nevinovat“5. Legea dată de Dumnezeu fusese înlocuită cu tradiţii şi legi gândite de oameni. Gestul marelui-preot a avut efectul scontat, deşi a fost nejustificat, întrucât, după cum observa Ioan Fruma6, legile evre- 5. Ellen White, Via]a lui Iisus, Bucure[ti, ieşti nu sancţionau revendicarea idenVia]` [i S`n`tate, tităţii mesianice, niciunul dintre ceilalţi 2004, p. 657 pretendenţi mesianici din epoca res6. Ioan Fruma, pectivă nefiind urmărit penal sau pedep- Procesul lui Iisus \n lumina noilor do sit de autorităţile iudaice. cumente [i desco Graba preoţilor de a obţine periri arheologice, Bucure[ti, Roza condamnarea lui Iisus avea un motiv. V=nturilor, 2000, Nazarineanul avusese parte de o intrare p. 226 Sanhedrinul, sau Sinedriul, era tribunalul su prem al evreilor. Pe l=ng` Marele Sanhedrin, de la Ierusalim (care avea 71 de membri), existau [i alte sanhedrine locale, mai mici (cu c=te 23 de membri). Dac` la \nceput, mem brii acestei institu]ii erau exclusiv preo]i sau saduchei, \n special din timpul domniei re ginei Alexandra (7667 \.Ch.) au fost inclu[i \n Sanhedrin [i membri ai grup`rii fariseilor. Ulterior, datorit` politicii lui Irod cel Mare, care urm`rea s` sl`beasc` puterea saducheilor, in fluen]a fariseilor \n Sanhedrin a crescut [i mai mult. „|n vremea NT Marele Sinedriu de la Ierusalim ia cuprins pe marii preo]i (mai pre cis, pe marele preot \n func]iune [i pe cei care

au fost mari preo]i), pe membrii familiilor pri vilegiate din care erau ale[i preo]ii, pe b`tr=ni (conduc`torii tribali [i familiali ai poporului [i ai castei preo]e[ti) [i c`rturarii, adic` exper]ii legii. Plenul \i cuprindea at=t pe saduchei, c=t [i pe farisei.“a Membrii Sanhedrinului nu se \ntruneau \n zilele de Sabat, nici \n timpul altor s`rb`tori religioase sau \n ajunul unor s`rb`tori. Conform surselor tanaitice, Marele Sanhedrin se reunea doar \n timpul zilei, \ntre cele dou` jertfe (de diminea]` [i de sear`).b a. J. D. Douglas (redactor principal), Dic]ionar biblic, Oradea, Cartea Cre[tin`, 1995, p. 1212 b. Fred Skolnik (editor[ef), Encyclopedia Judaica, vol. 18, ThomsonGale, 2007, p. 22

Prroc oces ceessu ull - Ist stor o iaa ami or mici ici c ]i ] eii iiud ud dei eilo lor cu lo u rom man a ii în an anul ul mor or]i ]ii lu ]i ui Ch Chri rist ri stos st os 062-069 Procesul lui Iisus.indd 65

3/18/10 12:51 AM

Hans Multscher, Hristos \naintea lui Pilat

triumfală în Ierusalim. Dacă Iisus nu era condamnat şi executat în ziua arestării, ar ﬁ urmat o săptămână de întârziere, datorită sărbătorii Paştelui timp care ar ﬁ putut însemna o coagulare a opiniei populare în sprijinul eliberării lui Iisus.

Ce hram purta Pilat Este foarte probabil că istoria l-ar fi dat uitării pe guvernatorul Pilat dacă acesta nu ar fi semnat sentinţa de condamnare la moarte a unui neînsemnat Galileean. Numele lui avea să fie repetat de-a lungul secolelor în Crezul niceean, alături de numele Celui pe care l-a trimis la moarte: „Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, şi a pătimit, şi S-a 7. Flavius Josephus, îngropat.“ Informaţiile despre Pilat Antichit`]i iudaice, vol. II, Bucure[ti, parvin în primul rând din cele patru Hasefer, 2001, Evanghelii, dar şi din scrierile istoricului p. 449

evreu Flavius Josephus şi ale lui Filon din Alexandria. Ultimii doi au evidenţiat brutalitatea lui Pilat, înfăţişându-l ca un guvernator corupt şi însetat de sânge. Tocmai de aceea au existat voci care au clamat lipsa de veridicitate a Evangheliilor, în care Pilat pare un personaj politic slab, nehotărât şi uşor de manipulat. Josephus aminteşte o răscoală a samaritenilor înăbuşită de Pilat. Trupele sale au pus răsculaţii pe fugă, iar „Pilatus i-a executat pe cei mai de seamă şi mai inﬂuenţi dintre fugari“7. Această intervenţie militară sângeroasă avea să atragă şi destituirea lui Pilat, trimis la Roma de Vitellinus, guvernatorul Siriei, pentru a da socoteală de faptele sale.

66 062-069 Procesul lui Iisus.indd 66

3/18/10 12:51 AM

Num`r special

În tratatul Legatio ad Gaium, pe care Filon l-a scris pentru a sugera cum ar trebui să-i trateze pe evrei împăratul Romei, Pilat este prezentat într-o lumină vădit nefavorabilă, fapt justificat dacă se ține cont de intenţia demersului lui Filon. Mult mai echilibrat este portretul creionat în Evanghelii. Luca nu trece cu ve- Decizia lui derea intervenţiile nedrept`]ii brutale ale guvernatorului, menţionând decizia de măcelărirea unor gali- faptului c` leeni „al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor“ (13:1). Ezitarea lui Pilat vizavi de condamnarea lui Iisus, remarcată de toţi cei patru evanghelişti, ar putea fi explicată prin impresia puternică pe care Acesta i-a făcut-o. Pilat nu avea în faţa lui un acuzat oarecare, nici un simplu om care îşi afirma nevinovăţia, ci pe singurul Om pe care L-ar fi putut elibera fără să aibă vreo îndoială privind nevinovăţia Lui.

Justi]ia se spal` pe m=ini Vineri, în zorii zilei, Iisus a fost dus înaintea lui Pilat. După ce conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului au decis condamnarea Sa la moarte, „L-au legat, L-au dus şi L-au dat pe mâna lui Pilat, guvernatorul“ (Matei 27:2). În timp ce Iisus a fost dus în pretoriu, acuzatorii iudei nu au intrat, pentru a evita întinarea rituală care i-ar ﬁ împiedicat să participe la sărbătorile pascale. Probabil că dialogul dintre Pilat şi preoţii iudei sau interogarea lui Iisus nu sunt relatate complet de evanghelişti. Guvernatorul a înţeles însă destul de repede că Iisus nu reprezenta un pericol public. „Căci el [Pilat] ştia că din invidie Îl dăduseră pe mâna lui“ (Matei 27:18). Mai mult, Claudia Procula, soţia guvernatorului, îl avertizase să nu aibă de-a face cu „Acel Om drept“ (Matei 27:19), pe care ea Îl văzuse într-un vis. Convins că nu are motive temeinice pentru condamnarea

lui Iisus, Pilat a încercat să evite asumarea acestei răspunderi trimiţându-L pe galileean la Irod Antipa. După o scurtă audiere, acesta i L-a trimis înapoi. Presiunea mulţimii întărâtate de preoţi şi propriile interese l-au convins pe Pilat că decizia cea mai bună, pentru el, este să le facă pe plac iudeilor. Interesant este însă jocul iscusit prin care guvernatorul a făcut ca moartea lui

Pilat a devenit un simbol al absolute. Guvernatorul a luat a-L r`stigni pe Iisus în ciuda avea certitudinea nevinov`]iei Lui. Iisus să pară o consecinţă a voinţei populare. Ştiind din start că Iisus fusese destinat morţii de către preoţii şi liderii speriaţi de influenţa Lui crescândă, Pilat a acceptat să-L răstignească pe Iisus, spălându-şi mâinile, într-un gest simbolic, şi spunând mulţimii agitate: „Treaba voastră!“ „Spălarea sa pe mâini susţine că răstignirea lui Iisus este rezultatul cererilor lor, nu urmarea acţiunilor elitelor conducătoare.“8 Faptul trebuie să fi fost foarte convenabil pentru preoţii care porunciseră arestarea lui Iisus în toiul nopţii şi care ar fi putut fi traşi la răspundere pentru încălcarea legilor. Decizia lui Pilat a devenit un simbol al nedreptăţii absolute. Guvernatorul a luat decizia de a-L răstigni pe Iisus în ciuda faptu- 8. Warren Carter, Matthew and lui că avea certitudinea nevinovăţiei lui. Empire. Initial Totuşi, Pilat nu a fost un monstru, ci un Explorations, Press dregător roman obişnuit, cu preocupări, Trinity International, 2001, p. 166 temeri şi raţiuni politice specifice.

67 062-069 Procesul lui Iisus.indd 67

3/18/10 12:51 AM

Condamnarea lui Iisus a fost ilustrarea unui mod de a face politică. Warren Carter sublinia că „o parte din strategia Romei pentru exercitarea controlului social era să îşi asigure cooperarea elitelor locale prin alianţe care accentuau interesul lor comun pentru menţinerea status quo-ului.“ 9 Astfel, pe de o parte, Pilat, ca guvernator sau prefect al Iudeii (26-36/37 d.Ch.), era unul dintre acei reprezentanţi ai Romei a cărui sarcină principală era asigurarea controlului fiscal, militar şi juridic în provincie. Sigur că un astfel de guvernator nu s-ar fi dat în lături de la săvârşirea unor abuzuri care să îi consolideze poziţia şi să-i umple vistieria. Pe de altă parte, liderii religioşi ai iudeilor aveau pe agenda lor nu doar chestiuni de ordin teologic sau religios, ci şi probleme de ordin economic şi socio-politic. Pentru a-şi menţine privilegiile şi statutul, marii-preoţi şi cărturarii evrei erau dispuşi să colaboreze cu autorităţile romane, chiar dacă aceasta presupunea decizii în defavoarea claselor sociale inferioare. Caiafa era deja mare-preot când Pilat a fost numit guvernator al Iudeii şi a reuşit să-şi păstreze această poziţie pe toată durata mandatului lui Pilat, fapt ce sugerează că cei doi identificaseră căi de a colabora şi a se sprijini reciproc. Pilat a fost doar braţul în umbra căruia s-a ascuns cruzimea clericală, observa Renan. El „a refuzat să asculte vocile raţiunii şi ale revelaţiei“10, iar indecizia lui a devenit călcâiul lui Ahile spre care au ţintit preoţii iudeilor.

Proces politic sau religios? S-a vorbit adesea despre procesul religios şi despre procesul politic al lui Iisus. În realitate, nu a existat niciun proces, ci doar un simulacru în care aflarea adevărului a fost ultima preocupare a judecătorilor, care au bâjbâit în căutarea unei justificări 9. Warren Carter, Op. a condamnării. Sanhedrinul avea necit., p. 149 voie să justifice condamnarea lui Iisus 10. Adrian Rogers, înaintea iudeilor, cu atât mai mult cu The Passion of Christ and the cât Iisus avea simpatizanţi chiar şi prinPurpose of Life, tre membrii Sanhedrinului. Totodată, Crossway Books, 2005, p. 40 voia să îi convingă pe romani că Iisus reprezintă o ameninţare pentru ei de 11. Mircea Du]u, Judec`toru lui care trebuie să se elibereze. Astfel, Iisus, Bucure[ti, mărturisirea lui Iisus privind identiHerald, p. 71 tatea Sa mesianică (Matei 26:63-65) 12. Ron E. Hassner, I-a atras acuzaţia de blasfemie (vina Theory and Decision, nr. 54, religioasă). Înaintea guvernatorului, februarie 2003, acuzatorii iudeii L-au învinuit însă de p. 10

răzvrătire şi incitare a populaţiei împotriva Romei (Luca 23:2). „Procesul teologic se transformă într-unul politic.“11 Hassner12 crede că preoţii au evitat procesul religios, temându-se că un astfel de proces ar ﬁ scos la lumină că Iisus este într-adevăr cine pretindea că este. Este limpede că inscripţia scrisă din ordinul lui Pilat pe tăbliţa de pe cruce avea în vedere vina politică – „Împăratul iudeilor“ (Matei 27:37). Evident, preoţilor şi, ulterior, lui Pilat, le-a scăpat nuanţa spirituală a aﬁrmaţiilor lui Iisus. El vorbea despre o împărăţie, dar despre una de altă natură decât împărăţiile lumii. Înaintea reprezentantului Cezarului, El a recunoscut că este Împărat, dar a precizat că Împărăţia Lui „nu este din lumea aceasta“ (Ioan 18:36). Pseudo-Mesia în ochii iudeilor şi fals împărat din punctul de vedere al lui Pilat, Iisus Christos S-a

68 062-069 Procesul lui Iisus.indd 68

3/18/10 12:51 AM

Num`r special

strecurat printre culpele închipuite, pe Via Dolorosa, spre calvar.

Micii inchizitori Al doilea proces al lui Iisus s-a născut în imaginaţia lui Ivan Karamazov, celebrul personaj dostoievskian. Acesta a compus un poem, Marele inchizitor, în care şi-a imaginat venirea lui Iisus printre oameni, la Sevilla, undeva în secolul al XV-lea. Recunoscut imediat, Iisus este arestat din ordinul Marelui inchizitor şi aruncat într-o temniţă. La fel ca în adevăratul proces, descris în Evanghelii, Iisus tace şi înaintea inchizitorului uimit că Acesta a venit să-i tulbure. „Tu nu mai ai deocamdată ce căuta printre noi, nu ne mai tulbura, măcar până ce va ﬁ să vină vremea de apoi.“13 Îi zice asprul inchizitor, devenit o ipostază a Antichristului. Nikolai Berdiaev recunoştea acest spirit

al marelui inchizitor atât în biserica medievală, grăbită să trimită ereticii pe rug, cât şi în „religia autodivinizării omenirii ce şi-a trădat libertatea de dragul bunăstării“14, urmărind beneﬁcii efemere şi refuzând veşnicia. Iisus a murit pe cruce pentru o omenire înlănţuită în păcat, răutate, egoism, mândrie (Isaia 53:5, 6; Ioan 3:16). Vina evreilor, a romanilor sau a lui Pilat în condamnarea Lui nu este una absolută. Ei au fost doar indivizi prinşi în vâltoarea evenimentelor şi timpului, oameni de statură morală mică, dispuşi să trădeze adevărul pentru interese neînsemnate. Strigătul lor – „Răstigneşte-L!“ – devine însă 13. Dostoievski, strigătul ﬁecăruia dintre noi, micii Fra]ii Karamazov, inchizitori, în măsura în care preferăm Bucure[ti, Leda, 2004, p. 365 un Christos absent din viaţa noastră. Până la urmă, Caiafa avea dreptate. 14. Nikolai A. Berdiaev, „Marele A fost cu folos ca un singur Om inchizitor“, să moară pentru tot poporul (Ioan Marele inchizitor. Dostoievski – lec 11:50). Rămâne de văzut dacă poturi teologice, Ia[i, porul este dispus să trăiască pentru Polirom, 1997, p. 198 acest singur Om.

3/18/10 12:51 AM

Semnele timpului

T`cerea Mielului P`lmuit, scuipat \n fa]`, insultat, acuzat pe nedrept, biciuit, ridiculizat prin \ncoronarea cu o cunun` de spini, plimbat de la un judec`tor la altul [i huiduit de mul]ime, Fiul lui Dumnezeu a recurs la cea mai neobi[nuit` form` de ap`rare. T`cerea.

enumitul psihiatru şi părinte al logoterapiei, Victor Frankl, supravieţuitor a patru lagăre, printre care şi cel de la Auschwitz, îl descria pe deţinutul care abandona lupta pentru supravieţuire: „De obicei, începea cu refuzul deţinutului de a se mai îmbrăca dimineaţa, de a se mai spăla sau de a mai ieşi pe platou. Nici rugăminţile, nici loviturile şi nici ameninţările nu mai aveau niciun efect. Pur şi simplu zăcea acolo, de-abia mişcându-se. Odată cu pierderea credinţei în viitorul său, el îşi pierdea tăria sa spirituală; se lăsa să decadă şi ajungea pradă degradării fizice şi sufleteşti.“1 Când omul refuza să mai vorbească, să reacţioneze la ce se întâmplă în jur, să comunice cu cei apropiaţi, când se limita la a-şi scoate o ţigară din buzunar, aşteptând un foc, toţi ştiau că sfârşitul lui era aproape. După arestarea Sa, aflat în circumstanţe asemănătoare celor din lagărele 1. Victor E. Frankl, Omul \n cùtarea naziste, dar cu un plus de dramatism, sensului vie]ii, Christos a părut că dă semnale de re-Meteor Press, 2009, p. 87 fuz şi abandonare a vieţii. Reacţiile Lui

de George Uba

70 070-075 Tacerea lui Iisus.indd 70

3/18/10 12:52 AM

Num`r special

JUDEC~}ILE T~CERII A t`cut pentru c` era... vinovat! Iar acest verdict a fost dat chiar de Tat`l S`u: „El, pentru noi, La f`cut p`cat pe Cel ce na cunoscut p`catul, pentru ca, \n El, s` deve nim dreptatea lui Dumnezeu“ (2 Corinteni 5:21). Lipsit de p`cat, Iisus a acceptat s` ia asupra Lui toat` vinov`]ia uman`, culpabili tatea tuturor oamenilor din toate timpurile.

A t`cut pentru c` justific`rile ]in mai de grab` de dialectica omului, dec=t de Dumnezeu. Omul se ap`r`, se disculp`, dar Dumnezeu afirm` [i Se afirm`. El nu demonstreaz` faptul c` este Creatorul acestei lumi, ci afirm` acest lucru (Geneza 1:1).

A t`cut pentru c`, dac` ar fi vorbit, ar fi trebuit s` acuze [i nu a vrut s` condamne: „Isus Sa ridicat [i a \ntrebato: ’Femeie, unde sunt to]i? Nu tea condamnat nimeni?’ Ea a r`spuns: ’Nimeni, Doamne!’ Isus ia zis: ’Nici Eu nu te condamn. Dute [i, de acum \nainte, s` nu mai p`c`tuie[ti!’“ (Ioan 8:10,11). El suspend` condamnarea [i a[teapt` ultima noastr` decizie.

paradoxale din timpul celor şase interogatorii, petrecute în mai puţin de 24 de ore, îl derutează pe cititorul Evangheliilor. Încerca oare Iisus să le ofere judecătorilor Săi, în mod conştient, motive suplimentare să-L condamne la moarte? După ce a propovăduit respectul pentru viaţa fizică şi viaţa spirituală, aflate într-o relaţie indisolubilă, ar fi ilogic ca Iisus să abordeze cu dezinteres propria viaţă. Totuşi, relatările evangheliştilor, evaluate din perspectiva raţiunii umane, trezesc semne de întrebare privind unele atitudini ale lui Iisus din orele de dinaintea crucificării. Realitatea inexplicabilă a reacţiilor lui Iisus la simulacrul de proces trebuie să aibă o motivaţie ascunsă ochilor noştri.

Eroare de tact sau... impact? În mod clar, faptele şi cuvintele lui Iisus erau „incorecte politic“. În ochii preoţilor, ai cărturarilor şi fariseilor, El reprezenta un pericol pentru stabilitatea vieţii religioase şi sociale a poporului evreu. Aceasta a fost premisa legitimizării unui proces cu multe erori de procedură. Ceea ce şochează însă şi mai mult este lipsa apărării în procesul lui Christos. Nimeni nu L-a apărat şi nimeni nu s-a indignat faţă de injusteţea procesului. Însă, şi mai surprinzător este că Însuşi Condamnatul nu a făcut nimic pentru a Se apăra. Şi pentru ca misterul să fie mai adânc, Tatăl Său, care confirmase în câteva ocazii că Îşi găseşte plăcerea în Fiul Său (Matei 3:16,17), a tăcut de-a lungul întregului proces şi chiar în momentul culminant al patimilor lui Iisus – crucificarea. Este ciudat că, în timpul interogatoriilor, Iisus a discutat mai mult cu dregătorul roman decât cu liderii iudei, care aveau cunoştinţele necesare pentru a înţelege mai uşor aspectele spirituale ale afirmaţiilor şi ideilor Sale. Întrebat de Pilat dacă este împăratul iudeilor, în loc să ofere o explicaţie, Iisus a răspuns cu o contraîntrebare: „De la tine spui lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?“ (Ioan 18:34). Confruntat cu declaraţiile contradictorii ale unor martori mincinoşi, 71

070-075 Tacerea lui Iisus.indd 71

3/18/10 12:52 AM

Semnele timpului

JUDEC~}ILE T~CERII A t`cut pentru c` judec`torii aveau deja „adev`rul“. Orice ar fi spus nu avea relevan]`. Doar adev`rul lor era important. Erau capabili s` moar` pentru cauza lor statorni cit` de m=ndrie [i pentru legea Sabatului sufocat` de c=teva sute de reguli omene[ti, dar nu erau capabili s` |l recunoasc` pe Domnul Sabatului.

A t`cut pentru c` nu a venit s`[i cru]e via]a, ci s` o dea pentru eliberarea din moarte a oamenilor, care, ast fel, aveau [ansa s` \nve]e lec]ia d`ruirii totale: „C`ci oricine vrea s`[i salveze via]a o va pierde, dar cel ce[i pierde via]a pentru Mine, acela o va salva.“ (Luca 9:24)

Iisus a tăcut „nejustificat“. În sch imb, aparent fără nicio logică, la insistenţa diabolică a marelui-preot, a mărturisit că este Fiul lui Dumnezeu, deşi în timpul vieţii Sale făcuse eforturi evidente pentru a împiedica proclamarea mesianităţii Sale. „Dacă nu te aperi, măcar nu te incrimina“, i-ar fi sugerat oricare dintre ucenici, dacă ar fi rămas alături de El la greu. Dus înaintea lui Irod, Iisus păstrează aceeaşi tăcere prevestitoare. Dacă Ioan Botezătorul denunţase public păcatele lui Irod, cu riscul pierderii propriei vieţi, ajuns înaintea tiranului batjocoritor şi curios să vadă un spectacol „cu minuni“, Iisus, cu argumentul zdrobitor al puterii de a lua sau a da viaţa de partea Sa, nu rosteşte nici măcar un cuvânt. Pentru martorul de atunci sau de acum al acestor scene, întrebările se succed chinuitoare: De ce? Cui i-a folosit această tăcere? Cine a câştigat şi cine a pierdut?

A t`cut pentru c` lucr`rile Lui [i ale Tat`lui S`u m`rturiseau pentru Sine. El nu avea nevoie de ap`rarea omului. Se ap`ra pe Sine prin \ns`[i via]a Lui neprih`nit`: „A venit Fiul Omului m=nc=nd [i b=nd, iar ei zic: ’Iat` un om m=nc`cios [i b`utor de vin, un prieten al colectorilor de taxe [i al p`c`to[ilor!’ Totu[i, \n ]elepciunea este \ndrept`]it` prin faptele ei.“ (Matei 11:19).

72 070-075 Tacerea lui Iisus.indd 72

3/18/10 12:52 AM

Num`r special

Normalitatea anormalului Într-o lume a cuvintelor în exces şi a inflaţiei de vorbe, tăcerea lui Iisus este scandaloasă pentru raţiune. De ce-ul uman nesatisfăcut judecă tăcerea Celui care este Cuvântul vieţii. Avidă de argumente, natura umană este captivă dictonului roman Qui tacet, consentire videtur (cine tace, consimte), care include viziunea seculară că omul este propriul avocat, cu singura opţiune de a se salva pe el însuşi. În mentalitatea comună a oamenilor, este normal să te justifici cât mai temeinic sau, atunci când lupta este inegală, să-ţi pregăteşti în tăcere răzbunarea şi să te dezlănţui cu toată puterea asupra adversarului la momentul potrivit. După legea talionului, este normal să răspunzi cu aceeaşi monedă. După etica socială, atunci când ţi se încalcă drepturile sau dacă te afli într-un proces, este normal să spui tot ce ştii în apărarea ta, să apelezi la serviciile celui mai bun avocat şi să

foloseşti toate pârghiile legii pentru a-ţi asigura câştigul de cauză. Deţinutul plimbat de la Ana la Caiafa nu a recurs la niciun drept folosit în mod obişnuit de cel ameninţat cu detenţia sau chiar moartea. Nu a recunoscut nicio formă de apărare ca ﬁind validă şi demnă. Mai mult, Iisus nici măcar nu a explicat motivul pentru care a repudiat formele dreptului uman, aşezat la mare cinste într-o societate inegală, coruptă şi competitivă. Cu 700 de ani înainte de procesul Lui, unul dintre profeţii Vechiului Testament Îl văzuse în ipostaza controversată a inculpatului care tace: „Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura“ (Isaia 53:7, Cornilescu). Tăcerea lui Iisus din timpul procesului, anunţată cu secole înainte, nu a fost explicată însă nici de profetul Isaia.

Cuvintele t`cerii Tăcerea lui Iisus are de-a face cu misiunea Lui de salvare a umanităţii din păcat. Nevinovat, El a luat asupra Lui păcatul omenirii, pe care o iubeşte atât de mult. Această temă a substituţiei o găsim chiar înainte de cruciﬁcarea Sa, în însăşi controversata Lui tăcere: „Tăcerea

Revolta de la \nchisoarea Attica

Una dintre cele mai s=ngeroase revolte din istoria Statelor Unite este consemnat`, \n 1971, la \n chisoarea Attica, din New York. Cu o zi \naintea re voltei, peste 500 de de]i nu]i au intrat \n sala de mese [i sau a[ezat \n r=nduri, dar nu pentru a lua masa [i nici pentru a se ruga, ci, cu capul plecat, \ntro t`cere de moarte, [iau exprimat sfidarea fa]` de conducerea \nchi sorii [i fa]` de gardienii care nu d`deau curs reven dic`rilor lor. Un gardian ie[it la pensie \[i amintea ulterior c` acea t`cere, acel protest t`cut, a fost sem nul \nsp`im=nt`tor al re beliunii care urma s` aib` loc. Au murit \n revolt` peste 30 de de]inu]i [i 10 gardieni.

T`cerea Mielului 070-075 Tacerea lui Iisus.indd 73

3/18/10 12:52 AM

Semnele timpului

este una dintre temele proeminente pe care le găsim în patimile lui Iisus. (...) Când a luat păcatele noastre, Iisus a luat şi pedeapsa păcatului, iar o parte din pedeapsă este ruşinea. Dacă ar fi protestat şi S-ar fi apărat prin cuvinte potrivite, Iisus Însuşi n-ar fi suferit nicio ruşine. S-a abţinut să spună vreun cuvânt care L-ar fi absolvit de ruşine, încărcându-Se cu păcatul meu. (...) A fost în intenţia Lui să nu Se apere, căci ar fi câştigat, dar am fi pierdut noi pentru eternitate.“2 Dacă tăcerea Lui nu a fost o normalitate a anormalului uman, ci o decizie care avea în vedere cel mai mare bine făcut omenirii; dacă renunţarea la justificare înaintea judecătorilor nu 2. Adrian Rogers, The Passion of Christ a fost un abandon în faţa vieţii, ci o and the Purpose atitudine care a deschis uşa salvării of Life, Crossway Books, 2005, p. 130 fiinţei umane; dacă tăcerea Lui a fost

o judecată în favoarea noastră, devine esenţial să înţelegem motivele acestei tăceri care ne vorbeşte despre darul şi bucuria mântuirii.

T`cerea care nu salveaz` Iisus Christos a tăcut atunci, tace şi astăzi şi va tăcea, dar nu înainte de a spune tot ce are de spus: „Misiunea lui Christos în această lume nu a fost aceea de a satisface curiozitatea bolnăvicioasă. El a venit să aducă vindecarea celor cu inima zdrobită. Dacă ar fi trebuit să rostească vreun cuvânt spre vindecarea sufletelor de boala păcatului, atunci n-ar fi tăcut. Dar nu avea niciun cuvânt

74 070-075 Tacerea lui Iisus.indd 74

3/18/10 12:52 AM

Num`r special

JUDEC~}ILE T~CERII A t`cut pentru c` \n fa]a unor urechi astu pate [i a unor ochi \nchi[i fa]` de Adev`r era inutil s` vorbeasc`. „Ave]i ochi, dar nu vede]i [i ave]i urechi, dar nu auzi]i?“ (Marcu 8:18).

A t`cut pentru c`, odat` formulat` ap`rarea Sa, ar fi polarizat p`c`to[ii \n tabere adverse, \n timp ce El Sa rugat Tat`lui S`u ca to]i s` fie una: „[i M` rog... ca to]i s` fie una, a[a cum Tu, Tat`, e[ti \n Mine, iar Eu \n Tine; m` rog ca [i ei s` fie \n Noi, pentru ca lumea s` cread` c` Tu Mai trimis“ (Ioan 17:20,21).

A t`cut pentru c` vorbele Lui dep`[eau puterea de \n]elegere a oamenilor. Cuvintele Sale erau dintrun lexic necunoscut celor care nu voiau s` renun]e la limbajul f`r`delegii: „Auzind acestea, mul]i din ucenicii Lui au zis: ’Vorbirea aceasta este prea de tot! Cine poate so asculte?!’“ (Ioan 6:60)

A t`cut pentru c` ar fi distrus cu argumen tul Lui. T`cerea Lui a fost de fapt o manifestare a dragostei: „El se va bucura de tine nespus, te va lini[ti cu dragostea Lui [i va striga de ve selie din pricina ta“ (}efania 3:17).

pentru aceia care aveau să calce adevărul în picioarele lor nesfinte.“3 Este sugestivă explicaţia lui Giovanni Papini din cartea sa despre viaţa lui Iisus: „Iisus nu vorbeşte, ci priveşte în preajmă-I cu ochii Lui mari şi senini, feţele îngrijorate şi încruntate ale ucigaşilor, judecând pentru vecie acele arătări de judecători. Într-o clipă fiecare din ei e cântărit şi osândit de acea privire ce pătrunde în suflet.“4 Teza lui Papini este că Iisus nu tăcea pentru că era judecat, ci tăcând, judeca! Tăcerea lui Iisus este uimire amestecată cu neputinţă, asemenea unui tată, care, epuizând argumentele iubirii în faţa unui fiu insensibil şi răzvrătit, alege să tacă. Tăcerea Lui este o judecată, dar nu tăcerea pune capăt iubirii, ci argumentele încăpăţânării omului sunt cele care nu lasă loc manifestării acestei iubiri. Alegerea condamnării nu este a lui Dumnezeu, ci a omului. Creatorul doar o pronunţă.

T`cerea care salveaz` Refuzul lui Iisus de a vorbi în faţa lui Irod şi înaintea preoţilor care Îl învinuiau poartă însă în sine şi semnificaţia ultimului Său efort de a-i reabilita. Ascunderea Fiului lui Dumnezeu în tăcere nu este o irevocabilă respingere. Chiar dacă El este „un Dumnezeu care Se ascunde“ (Isaia 45:15), primul pas al dorinţei umane după El Îl scoate pe Creator din această retragere voită. Aceeaşi tăcere divină suspendă adesea judecata, opreşte pledoaria acuzării şi decretează un timp de răgaz pentru decizia finală. „Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău“ (Eclesiastul 8:11). Amânarea pronunţării le oferă încă un prilej argumentelor iubirii lui Dumnezeu pentru cel indecis. Dacă Şi-ar fi folosit dreptul de a Se apăra, Iisus i-ar fi condamnat implicit pe cei ce-L răstigneau şi umanitatea, a cărei vină o purta. Renunţând la apărare, Iisus Christos le-a oferit tuturor marea posibilitate de reabilitare, numită „har“. Tăcerea Lui este har aplicat fiecărei persoane, o invitaţie la a accepta resursele de putere ale Cuvântului – care transformă mintea – şi ale Duhului 3. Ellen White, lui Dumnezeu – care înnoieşte viaţa. Hristos, Lumina lu mii, Bucure[ti, Via]` Rodul cel mai de dorit al tăcerii lui [i S`n`tate, 2008, Christos este tăcerea omului, definită de p. 697 sfârşitul eforturilor Lui de a-Şi căuta sin- 4. Giovanni Papini, Via]a lui Iisus, gur drumul. O tăcere care confirmă trePergamon, 2007, p. 257 cerea de partea tăcerii Mielului. T`cerea Mielului

070-075 Tacerea lui Iisus.indd 75

3/18/10 12:52 AM

Semnele timpului

crierile sacre ale Vechiului Testament au folosit mai multe sintagme pentru a se referi la Salvatorul divin care urma să vină. Unele dintre acestea au ajuns deﬁnitorii pentru imaginea lui Mesia: Sămânţa femeii, Steaua lui Iacov, Prorocul, Toiagul de cârmuire din Iuda, Fiul lui David, Unsul (sau Mesia), Emanuel, Robul lui Yahweh. Timp de mai bine de un mileniu şi jumătate, de la eliberarea din Egipt şi fondarea naţiunii ebraice până la naşterea lui Iisus, speranţele poporului evreu au fost ancorate în evenimentul venirii lui Mesia. În visul evreiesc, Mesia era conturat ca un lider politic carismatic, un războinic neobosit, un rege strălucitor şi un preot credincios, unul care avea să facă dreptate şi reformă. Acest Mesia era comparat cu profetul Moise sau cu războinicii Macabei, pe care urma să-i depăşească în fapte, putere şi glorie. Aşteptările naţiunii iudaice nu au fost împlinite de Învăţătorul din Nazaret. Uimirea însă vine din faptul că evreii au eşuat în a înţelege ceea ce

cu care Iisus urma să ﬁe vândut preoţilor. Profetul Zaharia scria cu câteva secole înainte de naşterea lui Iuda Iscarioteanul: „Mi-au cântărit ca plată treizeci de arginţi“ (Zaharia 11:12). Evanghelistul Matei a conﬁrmat că preoţii cei mai de seamă „i-au plătit [lui Iuda] treizeci de arginţi“ (Matei 26:15). Probabil cel mai impresionant şi, totodată, cel mai complet portret profetic al lui Mesia din Vechiul Testament

Fiecare cuvânt scris de Isaia, cu opt secole înainte de Christos, a descris cu acurate]e aspecte din via]a lui Iisus din Nazaret.

Ultimele zile ale lui |N PROFE}IILE BIBLICE

autorii inspiraţi ai Vechiului Testament anunţaseră în repetate rânduri, şi anume că Mesia va veni ca să sufere, să pătimească şi să moară.

se regăseşte în capitolul 53 al cărţii lui Isaia. „Robul Domnului“ este descris aici în cuvinte precum „dispreţuit şi părăsit de oameni“, „Om al durerii şi obişnuit cu Cronica unei mor]i anun]ate suferinţa“, „străpuns pentru păcatele noVechiul Testament conţine 22 de referiri la trădarea, astre“, „zdrobit pentru fărădelegile noasjudecarea şi răstignirea lui Iisus. Toate aceste profeţii tre“. Fiecare cuvânt scris de Isaia, cu opt s-au împlinit cu o precizie uimitoare într-un interval de secole înainte de Christos, a descris cu doar 24 de ore. Descriind scena Cinei de Taină, evanghe- acurateţe aspecte din viaţa lui Iisus din listul Ioan arată cum Iisus l-a identificat pe trădătorul Nazaret. „Când a fost asuprit şi chinuSău, prin gestul de a-i oferi acestuia o bucată de pâine it, El nu Şi-a deschis gura“, scria Isaia (Ioan 13:26). Aceasta era împlinirea unei profeţii din (53:7). Evangheliştii confirmă că Iisus a Psalmul 41:9 – „Chiar şi prietenul în care m-am încretăcut în faţa acuzatorilor şi judecătorilor zut, cel ce mănâncă pâinea mea, şi-a ridicat călcâiul îm- Lui. Când Îşi purta crucea grea pe Via potriva mea!“ Autorii Vechiului Testament nu numai că Dolorosa, dar şi când Se afla pe cruce, Iisus profetizaseră actul trădării, ci anunţaseră chiar şi preţul a fost subiectul batjocurii mulţimii. „Cei

76 076-077 Profetii mesianice.indd 76

3/18/10 12:53 AM

Num`r special

ce treceau pe acolo Îl insultau, dădeau din cap…“ (Matei 27:39) în semn de dezaprobare sau dispreţ. Şi acest detaliu fusese anunţat: „Am ajuns de batjocura lor; cei ce mă văd dau din cap“ (Psalmii 109:25). „Vor privi la Mine, la Cel pe Care L-au străpuns, şi Îl vor jeli cum jeleşte cineva pe singurul său ﬁu şi se vor tângui amarnic, cum se tânguie cineva după întâiul născut“ – aceste cuvinte, rupte parcă din textul Evangheliei, au fost redactate de fapt de profetul Zaharia (12:10) cu mult timp înainte de împlinirea lor în viaţa lui Christos. Răstignirea a fost văzută cu ochi profetic de profetul-rege David: „Mă încercuiesc nişte câini, o ceată de nelegiuiţi mă învăluieşte; mi-au găurit mâinile şi picioarele“ (Psalmii 22:16). Şi tot în acelaşi psalm este amintită cămaşa lui Christos, pentru care soldaţii romani

nu mai fusese pus nimeni“ (Luca 23:53).

Probabilit`]i [i certitudinea unei concluzii Evreii nu au fost pregătiţi să întâmpine un Mesia născut în iesle, într-o familie de condiţie modestă, şi care trebuia să ﬁe victima suferinţelor, loviturilor, injuriilor, acuzaţiilor false şi trădării. Dezamăgirea lor a fost consecinţa unui exerciţiu hermeneutic seducător, dar eronat. Este adevărat că autorii Vechiului Testament scriseseră şi despre gloria lui Mesia şi o Împărăţie universală a păcii şi a dreptăţii. Dar calea spre Împărăţie trebuia să treacă pe la dealul Golgotei. Contemporanii lui Iisus au preferat să nu remarce profeţiile despre patimile şi moartea lui Christos şi să îşi îndrepte toată atenţia spre detaliile care corespundeau propriilor dorinţe. Profeţiile despre Mesia îi conﬁrmă însă cititorului Bibliei, din orice loc şi din orice timp, că Iisus a fost unicul şi adevăratul Mesia. Împlinirea detaliilor

Istoria primei veniri a lui Iisus pe p`m=nt este impresio nant` nu doar pentru c` a fost anun]at` cu mii de ani \nainte, ci [i datorit` \mplinirii exacte a detaliilor profetizate cu privire la patimile [i moartea Lui. de Silviu S Miron au tras la sorţi (Luca 23:34), după cuvintele profeţiei din Psalmul 22:18 – „Şi-au împărţit veşmintele mele între ei şi au tras la sorţi pentru cămaşa mea.“ O altă profeţie vetero-testamentară despre ultimele zile din viaţa lui Iisus este cea referitoare la mormântul Său. „I-au pus mormântul lângă al celor răi şi L-au aşezat în mormântul celui bogat“, a scris profetul Isaia (53:9). După opt secole de la scrierea acestei profeţii, un om bogat, Iosif din Arimateea, i-a cerut guvernatorului Pilat permisiunea de a lua trupul lui Iisus. „I-a dat jos trupul, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care

profetice transcende controlul omului sau al naturii. Cât despre unele aﬁrmaţii ale scepticilor, eruditul Peter Stoner, în lucrarea Science Speaks, comenta: „Probabilitatea ca numai 8 din aceste profeţii să se împlinească în viaţa unui 1. Peter Stoner, Science om care a trăit pe pământ este de 1 Speaks, Chicago, din 10 la puterea 14, pe baza calculului Moody Press, 1963, p. 109 probabilităţilor.“1 „Numeroasele profe]ii despre na[terea, via]a [i moar tea lui Iisus au fost f`cute, indiscutabil, cu peste un secol \nainte de \mplinirea lor, dup` cum o dovedesc sulurile de la Marea Moart` ale c`r]ii lui Isaia [i ale altor scrieri profetice, precum [i traducerea Vechiului Testament Ğ\n limba greac`İ Septuaginta – toate data te \nainte de anul 100 \.Ch.“ Sursa: http://www.squidoo.com/messianicprophecy

77 076-077 Profetii mesianice.indd 77

3/18/10 12:53 AM

Semnele timpului

uvintele lui Iisus din cele câteva ore constituie o cheie semnificativă pentru înţelegerea mesajului Său. Cuvintele, elementare, simple, şi-au derivat valoarea din calitatea morală a Emiţătorului, din dubla Sa natură, divino-umană, dar şi din contextul şi motivaţiile rostirii lor. În timpul agoniei de aproape şase ore, Iisus nu S-a concentrat nici măcar un moment asupra propriei Persoane. Cele şapte intervenţii ale lui Iisus răstignit întregesc percepţia noastră asupra Dumnezeului incarnat: divinul şi umanul se împletesc în Christos, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului, deopotrivă. Este foarte posibil ca Iisus să fi rostit şi alte cuvinte, însă cunoaştem numai ceea ce au scris evangheliştii. Matei menţionează doar una dintre afirmaţiile lui Iisus (repetată şi de Marcu), în timp ce Luca şi Ioan întregesc vocabularul crucii, fiecare cu câte trei exemple. Poate că, dacă Petru şi ceilalţi apostoli n-ar fi fugit în circumstanţele arestării, Evangheliile ar fi putut oferi o imagine mai bine conturată a ultimelor momente din viaţa lui Christos.

Rostite \n timp ce era ]intuit pe cruce, cele [apte ziceri ale lui Iisus au fost pline de semnifica]ie pentru unii dintre martorii r`stignirii. Al]ii leau minimalizat sau leau negat impor tan]a. Cuvintele Sale selecteaz` [i ast`zi audien]a. de M`d`lin Avr`mescu

LUMEA V~ZUT~ DE P

CRUC

078-083 Cele 7 cuvinte ale lui Iisus pe cruce.indd 78

3/18/10 12:53 AM

Num`r special

RUG~CIUNEA DE INTERMEDIERE

Iisus zicea: „Tat`, iart`-i, c`ci nu [tiu ce fac!“ (Luca 23:34)

Salvador Dali, Iisus al Sf=ntului Ioan al Crucii

078-083 Cele 7 cuvinte ale lui Iisus pe cruce.indd 79

Aceste cuvinte sunt redate doar de evanghelistul Luca. Vineri, pe la ora 9 dimineaţa, după ce procesiunea a ajuns pe dealul Golgota, a început supliciul. În timp ce soldaţii romani Îi ţintuiau membrele pe cruce, Christos a mijlocit (şi) pentru ei înaintea Tatălui Său. Atitudinea Lui frapează. Iisus este cu totul liber de resentimente, chiar în prezenţa sfredelitoare a celor care Îi dădeau trupul morţii. Se ruga pentru iertarea lor, înainte ca ei să-şi dea seama că greşesc. Comentând reacţia lui Iisus, teologul Gerhard Maier afirma că exemplul culminant de brutalitate a întâlnit exemplul culminant de iubire. Iisus a inaugurat un nou mod de a muri. Călăii erau, desigur, rutinaţi. Iisus moare, însă, original, atipic, fără ca torţionarii Lui să perceapă dimensiunea spirituală a ceea ce se desfăşura înaintea lor. Au existat dezbateri privind beneficiarii acestei rugăciuni a lui Iisus. Au fost romanii sau iudeii? În primul rând, aceste cuvinte îi vizau pe soldaţii romani, dar ele ar fi putut fi la fel de bine extinse şi la grupul ucenicilor, în mod special la Petru, care-L trădase deja de trei ori. De această rugăciune avea nevoie, de altfel, întreaga naţiune iudaică: fariseii, cărturarii, preoţii cei mai de seamă. Şi mulţimea nestatornică, aceea care-L aclamase doar cu câteva zile mai devreme, s-ar fi putut regăsi în această rugăciune. De faţă sau absenţi, toţi erau cumva implicaţi şi nimeni nu se putea eschiva de responsabilităţi. Într-un anumit sens, cuvintele rostite de Christos pe cruce închid cercul învăţăturilor Sale şi le potenţează. Totul se încheagă într-un sistem unitar, indisolubil. Iisus este Logosul şi trăieşte Logosul. Consecvenţa între ceea ce predicase în timpul activităţii Sale şi comportamentul Său în faţa morţii iminente este inspiratoare. Rugăciunea de intermediere pentru ignoranţii sau răuvoitorii care-L pironiseră pe cruce este conformă cu învăţăturile Sale: „Iubiţi-vă duşmanii şi rugaţi-vă pentru cei ce vă persecută“ (Matei 5:44). Dietrich Bonhoeffer, victimă a persecuţiei naziste, spunea că, „rugându-ne pentru ei, noi facem ceea ce ei nu ştiu să facă pentru ei înşişi“. În mod cert, rugăciunea Mântuitorului omenirii nu putea avea doar un impact 79 3/18/10 12:53 AM

Semnele timpului

local şi limitat în timp. Cererea de iertare adresată Tatălui pentru cei care-L răstigneau includea întreaga umanitate, care adesea se face vinovată de reactualizarea răstignirii Sale prin acţiuni răuvoitoare.

CEA MAI FRUMOAS~ PROMISIUNE Iisus i-a r`spuns: „Adev`rat î]i spun c` ast`zi vei fi cu Mine în Rai!“ (Luca 23:43)

Tot Luca este cel care consemnează această promisiune a lui Iisus. Deşi în agonie, cu trupul atârnând de cruce, Fiul Omului surprinde prin bunăvoinţa faţă de un tâlhar oarecare. Atitudinea Sa arată că şi-n ceasul cel mai greu Îşi găsea plăcerea să asculte ce aveau oamenii pe suflet – un moment în care doar sufletul mai putea conta. Tâlharul a dovedit o credinţă mai mare decât a ucenicului Toma, care Îl însoţise pe Iisus timp de trei ani şi jumătate şi care, totuşi, s-a îndoit. Luca descrie tabloul unei veritabile şi profunde consilieri spirituale: un păcătos moare alături de Fiul lui Dumnezeu, moare împreună cu El şi Acesta îl petrece în moarte, făgăduindu-i învierea din morţi, posibilă în virtutea jertfei neconsumate încă. Iisus tocmai de aceea venise pe pământ: să-i caute pe cei ce erau pierduţi. Chiar în timp ce realiza ispăşirea păcatelor, începeau să se vadă efectele acesteia, garantându-i mântuirea unui tâlhar disperat să-şi afle pacea şi iertarea. Există divergenţe de opinie cu privire la sensul acestei promisiuni a lui Iisus. Conform unor traduceri, afirmaţia lui Iisus a sunat astfel: „Adevărat îţi spun, astăzi, că vei fi cu Mine în Rai!“ Tâlharul nu a ajuns în acea zi de vineri în Rai, împreună cu Christos, întrucât în Duminica Învierii, Iisus Însuşi i-a spus Mariei Magdalena: „Nu Mă ţine, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl“ (Ioan 20:17, subl. adăugită). Centrul de greutate al promisiunii lui Iisus către tâlhar nu este nici „în Rai“, nici „astăzi“, ci în expresia „cu Mine“. Tâlharul pocăit a preţuit cuvintele lui Iisus, iar atitudinea lui este revelatoare pentru esenţa vieţii creştine. „Ar fi o răutate să te joci cu acest har“, afirma pietistul Johann Albrecht Bengel (1687-1752).

80 078-083 Cele 7 cuvinte ale lui Iisus pe cruce.indd 80

3/18/10 12:53 AM

Num`r special

DRAGOSTEA DE MAM~, DRAGOSTEA DE FIU

Când Iisus a v`zut-o pe mama Lui [i, lâng` ea, pe ucenicul pe care-l iubea, i-a zis mamei Sale: „Femeie, iat`-l pe fiul tù!“ Apoi i-a zis ucenicului: „Iat-o pe mama ta!“ {i din ceasul acela ucenicul a luat-o acas` la el. (Ioan 19:26,27) Maria a marcat prin prezenţa sa atât debutul, cât şi finalul misiunii publice a lui Iisus. A fost prezentă la nunta din Cana, unde L-a rugat să Se îngrijească de nevoile mirilor, şi a fost prezentă pe dealul Golgotei, în momentul când sufletul I-a fost „străpuns de o sabie de moarte“ (Luca 2:35). Probabil că, la data morţii lui Iisus, Maria era deja văduvă şi avea nevoie de ajutor. Ucenicul Ioan, acela pe care îl iubea Iisus (Ioan 13:23), singurul rămas alături de Maestrul său în timpul calvarului, era de faţă. Iisus i-a delegat responsabilitatea îngrijirii mamei Sale, iar Ioan a preluat cererea Învăţătorului şi a împlinit-o. În apropierea morţii, Iisus S-a îngrijit să creeze noi legături de familie şi să delege responsabilităţi cu rol protector. „Ioan şi-a găsit o nouă mamă, iar Maria şi-a găsit un nou fiu“, remarca reverendul Peter Toon. Deşi era gol şi pironit pe cruce, Iisus S-a gândit în primul rând la nevoile celorlalţi. Propriile suferinţe şi nevoi nu I-au obturat observarea nevoilor celor din jur. Iisus Şi-a lăsat căminul pământesc în bună rânduială.

PE DEALUL SINGUR~T~}II

{i pe la ceasul al nou`lea, Iisus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, lema sabactani?“, care înseamn` „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai p`r`sit?“ (Matei 27:46)

„Ceasul al nouălea“ echivala cu ora 3 după-amiaza. Cuvintele tulburătoare rostite de Iisus erau împlinirea unei profeţii: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? Eşti atât de departe de izbăvirea mea şi de cuvintele strigătului meu!“ (Psalmii 22:1). Cu povara păcatului asupra Lui, Iisus experimenta singurul moment al despărţirii de Tatăl. Se încredea în Tatăl Său, dar Se simţea singur. Pe lângă durerea fizică produsă de biciuire, de purtarea crucii grele şi de răstignire, Iisus S-a confruntat, datorită alegerii Sale, cu un chin infinit mai mare: separarea de Tatăl Lui ca rezultat direct al păcatului asumat. Acesta a fost preţul plătit pentru urgia păcatului. Legătura eternă dintre Tatăl şi Fiul a fost ruptă de păcatul fiinţei umane şi, pentru câteva clipe, veşnicia s-a rupt în două. Iisus strigând din întuneric către Dumnezeu este reversul imaginii naşterii

Iisus strigând din \ntuneric c`tre Dumnezeu este reversul imaginii na[terii Sale. Când Fiul lui Dumnezeu S-a \ntrupat, noaptea a fost luminat` de prezen]a \ngerilor, iar când a murit, ziua a fost marcat` de un \ntuneric nefiresc, ce a durat trei ore, acoperind \ntreaga ]ar`.

Lumea v`zut` de pe cruce 078-083 Cele 7 cuvinte ale lui Iisus pe cruce.indd 81

3/18/10 12:53 AM

Semnele timpului

Sale. Când Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, noaptea a fost luminată de prezenţa îngerilor, iar când a murit, ziua a fost marcată de un întuneric neﬁresc, ce a durat trei ore, acoperind întreaga ţară. Deşi învăluită în întunericul ﬁzic şi în negura păcatului, moartea lui Iisus a luminat viitorul omenirii decăzute, prin speranţa salvării din păcat.

APEI VIE}II |I ESTE SETE

Dup` aceea, Iisus, Care [tia c` acum totul s-a sfâr[it, ca s` se împlineasc` Scriptura, a zis: „Mi-e sete!“ (Ioan 19:28) În primele ore ale răstignirii, Iisus a fost nevoit să îndure căldura soarelui, iar poziţia de pe cruce Îi făcea foarte dificilă respiraţia. Căldura şi deshidratarea au făcut setea de nesuportat. Ca Fiu al Omului, purtând în trupul Său limitările omenescului, a simţit setea mistuitoare. Iisus a fost om, în carne şi oase, chinurile îndurate de El fiind percepute la fel cum le-ar fi perceput oricare alt om în locul Lui. „Mi-e sete!“ a zis El, iar soldaţii I-au oferit un burete înmuiat în „vin acru“ (Ioan 19:29). Dorind să-Și menţină mintea limpede, Iisus a refuzat oferta lor. Însă setea mărturisită de Isus cuprindea un sens care depăşea setea fizică. Acele cuvinte prin care Și-a exprimat încă o dată latura umană a fiinţei Sale erau scăldate în spiritul de devoţiune al iudeului obişnuit cu rugăciunile din Psalmi: „Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu“ (Psalmii 42:2). Mântuitorul înseta după Tatăl Său.

Iisus a fost om, în carne [i oase, chinurile îndurate de El fiind percepute la fel cum le-ar fi perceput oricare alt om în locul Lui. 82 078-083 Cele 7 cuvinte ale lui Iisus pe cruce.indd 82

3/18/10 12:53 AM

Num`r special

MISIUNE |NDEPLINIT~

Când a primit vinul, Iisus a zis: „S-a terminat!“ Apoi [i-a plecat capul [i [i-a dat duhul. (Ioan 19:30) Cuvântul folosit în limba greacă este tetelestai, având următoarele sensuri: „s-a sfârşit“, „s-a terminat“, „s-a isprăvit“, „s-a împlinit“, „a ajuns la ţintă“, „a fost plătit“, „s-a scurs“. Strigătul „S-a terminat!“ nu reprezintă un oftat de uşurare sau de eliberare din chingile suferinţei, ci este anunţul victoriei, al împlinirii planului făcut de Dumnezeu înainte de crearea lumii – Planul de Mântuire. Această scurtă declaraţie, făcută de Iisus pe amvonul crucii, sugerează că El n-a murit resemnat, ci cu un strigăt de învingător pe buze, având convingerea că misiunea încredinţată de către Tatăl Său şi motivată de dragostea pentru neamul omenesc a fost îndeplinită. Finis coronat opus.

ULTIMUL G+ND

Iisus a strigat cu glas tare: „Tat`, în mâinile Tale Îmi încredin]ez duhul!“ (Luca 23:46) Primele şi ultimele cuvinte rostite de pe cruce au fost adresate Tatălui. Peter Toon observa că, în timp ce primele au fost o rugăciune prin care a cerut iertare în dreptul altora, ultimele cuvinte s-au constituit într-o rugăciune iudaică de seară, care sugerează pacea. Drama Golgotei, începută prin concretizarea iertării, s-a terminat cu victoria absolută care aduce o pace indestructibilă. Suferinţa Sa era aproape de ﬁnal. Doar câteva clipe Îl despărţeau de momentul morţii. Iisus era însă sigur că jertfa Lui va ﬁ acceptată de Tatăl şi S-a lăsat cuprins în braţele morţii, ştiind că este în mâinile Tatălui.

Cuvinte \n form` de cruce În cele şapte aﬁrmaţii de pe cruce, Cuvântul, Logosul întrupat, se dezvăluie într-o atitudine care I-a conﬁrmat sistemul de valori proclamat de-a lungul vieţii. Congruenţa dintre Evanghelia predicată şi împlinirea ei în Propria viaţă (şi în Propria moarte) este mai mult decât evidentă. Deşi cuvintele rostite au fost dintre cele mai simple şi mai omeneşti cu putinţă, martorii au asistat la o geneză, la o renaştere a vocabularului, cuvintele Cuvântului dobândind forma crucii. Pe de o parte, cuvintele lui Iisus au perpendicularitate, constituindu-se într-o autentică

axis mundi. Mântuitorul în agonie domină evenimentele, prin puterea care nu putea veni decât din comuniunea cu Tatăl ceresc. Din cele şapte vorbe, patru I-au fost destinate Tatălui. Pe de altă parte, toate zicerile Sale vizează implicarea Sa profundă în viaţa terestră. Primele trei intervenţii au evidenţiat rolul iertării şi al purtării de grijă faţă de semeni, iar ultimele patru au fost expresia succesului răscumpărării lumii din păcat. La două milenii de la rostirea memorabilelor cuvinte ale pătimirii lui Iisus Christos, ecoul verbului Său străpunge existenţa conştiinţelor creştine. Pentru cititorul Bibliei, important este să înţeleagă greşelile ignoranţilor sau batjocoritorilor şi, desluşind adevăratele ingrediente ale pascalităţii, să valoriﬁce puterea Logosului divin jertﬁt pe cruce pentru noi. Omule, iată Mântuitorul tău! Lumea v`zut` de pe cruce

078-083 Cele 7 cuvinte ale lui Iisus pe cruce.indd 83

3/18/10 12:53 AM

Semnele timpului

84 084-091 Adevarat a Inviat.indd 84

3/18/10 12:57 AM

Num`r special

Pentru unii, \nvierea lui Iisus Christos este un eveniment simbolic, iar pentru al]ii, subiectul nu are importan]`, pentru c` revenirea la via]` este imposibil` din punct de vedere [tiin]ific. de Marius Cre]a

ootuși, tușși,i, creștinii tu ccre reștiini re nii afifirmă nii rmă că că Iisus Iisu sus us este ees stee vviu, iu, iu u deși ddeeși a fo ffost ost ost s rrăstignit ăssttiggni nit șșii a mu m murit. uri rit.t.. O pplacă lacă lac la că ddee pia ppiatră pi iat atră ră pe care pe car a e sunt suunt n scrise scr c isse 87 ddee rân râ rânânn-duri ddu uri ri în în lillimba mbba eb m ebra ebraică bra r ic i ă a fo fost ost găsită ggă ăsi sităă în în Iordania, Iord Io rrddannia ia, aproape aapprooappe de de Marea Mare Ma reaa Moartă Moaarrttăă1, an Mo aanunţa nuunnţţaa Th Thee New New York Ne Yorkk Yo Times, Tiim T mees, în în 2008. 200008. 088.. Specialiştii Spe peci ciali aliş al işti ştiii consideră coons nsid ideerră piatra piat pi atraa autentică auutteennti tică iccăă şşii o dda datează atteea eaz ază ză în îînaintea nai aint aint ntea ea nnaşaşaş terii teri te riiii lu lui Ii lui Iisu Iisus isuus Christos. Chhri C rist istos sttooss. Intuind IInntui tuuin ind mai ind m i dema dede grabă grab gr abă forma form form fo ma câtorva cââtoorv rvaa cuvinte cuvi cu uvi v nt nte ilizibile ililiz izzib ibil bille de d pe tăb tăbliţă, ăbli ăb bliţă liiţă ţă,, un unii niii ccercetători erce er ceetăăto toori ri evrei evr v ei au au afifirrmat m t că iinscripţia ma nsscr c ip ipţi ţia s-ar s ar sa referi ref efer erii la uunn Me M Mesia esiia care c ree se ca se vaa rrid ridica idic id ica din din morţi m rţ mo rţii laa trei trei reei zile zille zi le după după 1. Ethan Bronner, deces. A Astfel, stfe st fel,l iinscripţia nscr c ippţţiia ar a „Ancient Tablet sugera suge su gera ge r ra a că c is istoria s to o r ri a învierii î n vi i e er erii r i Ignites Debate on Messiah and lui luui Iisus I su Ii suss nu n este eest stee unică, st unnic unic ică, că, ă, ci ci Resurrection“, reprezintă r re prez z i n tă ă doar d o oa r o prelup pr rel elu u uwww.nytimes.com, 6 iulie 2008 are din tradiţia evreiască

ANVIAT! Adev`rat a-nviat!

084-091 Adevarat a Inviat.indd 85

3/18/10 12:57 AM

Semnele timpului

existentă. În realitate, textului îi lipsesc termenii-cheie pentru argumentarea unei asemenea teze, iar Moşe Bar-Aşer, profesor de ebraică şi aramaică la Hebrew University, observa că aceia care formulează teorii pe baza inscripţiei incomplete se pripesc. Moartea şi învierea lui Christos au fost profetizate cu câteva secole înainte, prin profetul Isaia, care scria: „După ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat... va trăi multe zile“ (Isaia 53:10). Nu mai reprezintă însă o noutate faptul că relatările din Evanghelii despre învierea lui Iisus Christos sunt uneori contestate, considerându-se că, din punct de vedere istoric, evenimentul este îndoielnic sau imposibil.

|nvierea, \n religiile lumii Realitatea învierii este profund legată de credinţa în Creatorul tuturor lucrurilor. Trei religii importante ale lumii învaţă, prin curentele lor teologice ortodoxe – neafectate de evoluţionism şi interpretări seculare –, că există un singur Dumnezeu Creator. Iudaismul, creştinismul şi islamismul susţin că va fi o înviere în trup a tuturor oamenilor. În religiile orientale, precum hinduismul, budismull şi jainismul, învierea individului nu este considerată o posibilitate reală. Totuşi, şi în aceste religii regăsim preoocuparea pentru ceea ce se întâmplă în „viaţa viitoare“. Conceptualizările orientale ale acestei credinţe într-oo viaţă viitoare sunt transmigrarea sufletului şi reîncar-narea. Procesul transmigrării nsmigrării sufletului se finalizeazăă în nirvana, care înseamnă eamnă o stare unică şi universală sau chiar armonizarea rea cu neantul. Marile religii ale Asiei promovează, ză, în diferite forme, conceptul nemuririi. În schimb, himb, ideea de înviere este absentă. Nu se vorbeşte beşte despre posibilitatea revederii unui membru mbru al familiei sau a unui prieten decedat. În cel mai bun caz, se crede că spiritele lipsite de trup rup se vor reîntâlni într-un spaţiu nedefinit. În islam, există credinţa redinţa că morţii înviaţi vor locui în Paradis, care re pare mai degrabă „un loc senzual“2, unde bărbaţii au acces la fecioarele din Paradis, dis, fiind serviţi cu vin de concubinele din propriul harem. Pe de altă parte, te, viaţa viitoare a femeilor meilor credin2. Henry Morris, cioase ase pare a „Religion and fi ignorată gnorată Resurrection“, www.icr.org în Coran. Buda

{iva

Confucius

86 084-091 Adevarat a Inviat.indd 86

3/18/10 12:57 AM

Num`r special

sigur. Trupul lui Iisus a fost îngropat potrivit obiceiului ebraic, fiind înfăşurat într-o pânză curată de in, îmbălsămat cu miresme şi aşezat într-un mormânt nou, săpat în stâncă. La intrare, a fost aşezată o piatră de dimensiuni mari. Conducătorii religioşi ai iudeilor au cerut ca mormântul să fie păzit, cererea lor fiind motivată de teama că ucenicii lui Iisus vor fura trupul şi vor susţine că Acesta a înviat. Astfel, o gardă militară oficială a asigurat paza permanentă, din momentul îngropării şi până în dimineaţa zilei de duminică, drept garanţie că trupul lui Iisus va rămâne acolo, în pofida profeţiei repetate, cum că Iisus va învia a treia zi. Practic, s-au luat toate măsurile de siguranţă pentru ca mormântul să nu fie „profanat“. Evanghelistul Matei ne spune însă că, duminică, în zorii zilei, „a avut loc un cutremur mare, căci un înger al Domnului a coborât din cer şi s-a dus de a rostogolit piatra şi s-a aşezat pe ea. Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada. Gardienii au început să tremure de frică şi au rămas ca morţi. Îngerul le-a zis femeilor: ’Nu vă temeţi! Ştiu că Îl căutaţi pe Iisus, Care a fost răstignit! Nu este aici, pentru că a fost înviat, aşa cum a spus! Veniţi şi vedeţi locul unde fusese pus‘“ (Matei 28:2-6).

Minciuna [i furtul n-ar fi reu[it s` justifice r`sp=ndirea mesajului \nvierii, care constituie o parte foarte \nsemnat`, dac` nu chiar esen]a cre[tinismului.

Cert este că învierea este asociată cu vremurile de pe urmă, când toţi vor învia, unii pentru a moşteni Raiul amintit, iar cei care i s-au opus lui Allah şi profetului Mahomed, pentru a ﬁ pedepsiţi în Iad. Confucius, Buda, Mahomed şi alţi fondatori sau lideri religioşi au murit şi au fost îngropaţi. Milioane de credincioşi merg azi în pelerinaj la mormintele lor. Singuri creştinii nu au această posibilitate, pentru că ei cred că Iisus Christos a înviat dintre morţi şi că mormântul Său este gol.

Morm=ntul gol Mormântul în care a fost îngropat Iisus i-a aparţinut unui evreu înstărit, Iosif din Arimateea, şi era, cu certitudine, un loc de înmormântare

Pentru duşmanii lui Iisus, mormântul gol a creat o problemă serioasă. Se cerea o explicaţie plauzibilă şi, tocmai de aceea, Consiliul preoţilor a hotărât să răspândească zvonul că ucenicii au furat trupul lui Iisus. Acest zvon a validat însă un fapt cert: mormântul era gol. Paradoxal e faptul că, în primă fază, chiar şi unii dintre cei care Îl urmaseră pe Iisus au crezut că trupul Lui a fost luat şi mutat în altă parte. Maria Magdalena, descoperind mormântul gol, şi-a exprimat tristeţea prin cuvintele: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus!“ (Ioan 20:2). Neliniştea apostolilor Petru şi Ioan, care au alergat degrabă spre mormânt, poate ﬁ înţeleasă prin prisma bănuielii că duşmanii Învăţătorului lor I-ar ﬁ furat trupul. Teoria că trupul lui Iisus a fost furat nu este însă susţinută de relatările Evangheliilor şi este lipsită de logică. Membrii Sanhedrinului au recunoscut că Adev`rat a-nviat!

084-091 Adevarat a Inviat.indd 87

3/18/10 12:57 AM

Semnele timpului

mormântul era gol. Pe ei nu i-ar fi avantajat să deţină trupul lui Iisus şi să păstreze tăcerea în această privinţă. Explicaţia oferită publicului larg a fost aceea că ucenicii au luat trupul în timp ce soldaţii romani dormeau. Totuşi, cine ar putea crede că unsprezece ucenici, dezamăgiţi de moartea Învăţătorului lor şi neorganizaţi, s-au strecurat cu abilitate printre gărzile romane, înlăturând piatra mare de la intrarea în mormânt, fără zgomot, şi furând cu atâta îndemânare trupul lui Iisus? Şi-apoi, însăşi descoperirea mormântului gol a transformat disperarea lor în bucurie, încurajându-i să proclame realitatea învierii lui Christos. „Fără mormântul gol, orice afirmaţie în favoarea învierii lui Iisus era fără sens.“3 Minciuna şi furtul n-ar fi reuşit să justifice răspândirea mesajului învierii, care constituie o parte foarte însemnată, dacă nu chiar esenţa creştinismului. 3. Carl F. H. Henry, Dumnezeu, revela]ie [i autoritate, Oradea, Cartea Cre[tin`, 1996, p. 188

Profe]iile lui Iisus despre propria \nviere În Evanghelii, se consemnează că Iisus Însuşi a prevestit moartea şi învierea Sa. „Apoi a început să-i înveţe

că Fiul Omului trebuie să sufere mult şi să fie respins de către bătrâni, de către conducătorii preoţilor şi de către cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie“ (Marcu 8:31). Ucenicii n-au înţeles acest mesaj sau au preferat să-l evite, având alte aşteptări de la Mesia. Moartea lui Iisus era o perspectivă inacceptabilă pentru ei, iar învierea dintre morţi despre care vorbea Învăţătorul lor probabil că îi nedumerea. Poate că unii dintre ei erau tributari concepţiilor culturale şi religioase ale epocii respective, când era larg răspândită ideea grecească a sufletului nemuritor. Evreii credeau în înviere, dar o înviere a întregii omeniri, care urma să aibă loc la sfârşitul lumii. Mai mult, saducheii negau vehement posibilitatea învierii. Ucenicii ştiau că persoanele înviate de Iisus rămâneau încă sub sceptrul morţii, iar faptul că Fiul lui Dumnezeu putea să moară ţinea

La r`s`ritul soarelui |ncetul cu \ncetul, noaptea de s=mb`t` spre duminic` a trecut. Ora cea mai \ntunecat`, chiar \nainte de rev`rsatul zorilor, a venit. Hristos era captiv \n str=mtul S`u morm=nt. Piatra cea mare era la locul ei; sigiliul roman, \nc` nerupt; str`jerii romani f`ceau mereu de paz`. Mai erau [i paznici nev`zu]i. |n jurul lo cului aceluia erau adunate o[ti de \ngeri r`i. Dac` ar fi fost cu putin]`, domnul \ntuneri cului cu \ngerii lui ar fi ]inut pentru totdeau na sigilat morm=ntul \n care Se afla Fiul lui Dumnezeu. Dar [i o oaste cereasc` \nconju ra morm=ntul. |ngeri care excelau \n putere p`zeau morm=ntul [i a[teptau s`L salute pe Domnul Vie]ii. „{i iat` c` sa f`cut un mare cutremur de p`m=nt; un \nger al Domnului sa pogor=t din cer.“ (Matei 28:2) |mbr`cat cu armura lui Dumnezeu, \nge rul acesta a p`r`sit cur]ile cere[ti. Razele str`lucitoare ale slavei lui Dumnezeu mer geau \naintea lui [ii luminau c`rarea: „|nf`]i[area lui era ca fulgerul [i \m br`c`mintea lui, alb` ca z`pada. Str`jerii au tremurat de frica lui [i au r`mas ca ni[te mor]i“ (Matei 28:3,4).

P`m=ntul a tremurat \naintea lui, iar o[tile \n tunericului au pierit. Osta[ii au v`zut cum pia tra cea mare a fost dat` la o parte ca [i cum ar fi fost o pietricic` [i lau auzit pe \nger strig=nd: „Fiul lui Dumnezeu, vino afar`; Tat`l T`u te cheam`!“ Ei Lau v`zut pe Isus cum a ie[it din morm=nt [i Lau auzit spun=nd: „Eu sunt \nvierea [i via]a.“ Un cutremur de p`m=nt marcase momentul \n care Christos {ia dat via]a [i un alt cutre mur a semnalat clipa c=nd a reluato \n triumf.

88 084-091 Adevarat a Inviat.indd 88

3/18/10 12:57 AM

Num`r special

mai degrabă de domeniul absurdului. Imediat după Cina cea de Taină, Iisus le-a spus: „După învierea Mea voi merge înaintea voastră în Galileea“ (Matei 26:32). Deşi a vorbit deschis despre acest subiect, ucenicii Săi au înţeles profeţiile numai după ce s-au împlinit.

Dup` \nviere Îngerul pe care l-au întâlnit femeile îndurerate la mormânt le-a anunţat că Iisus a înviat, după cum profetizase. În cele cinci relatări biblice ale învierii se menţionează că Iisus Christos S-a arătat de zece ori după înviere. El i s-a arătat Mariei Magdalena, apostolilor şi altor ucenici, toţi cei care au fost martori ai acestor „Uita]i-v` la m=inile [i la apariţii susţinând apoi realipicioarele Mele: Eu \nsumi tatea evenimentului, în ciuda că au fost persecutaţi sunt! Atinge]i-M` [i vede]i: faptului şi bătuţi. Martorii învierii au un duh n-are carne [i oase, mâncat, au băut împreună a[a cum vede]i c` am Eu!“ cu El şi s-au bucurat să constate că Iisus cel cruciﬁcat (Luca 24:39) este acelaşi cu Iisus cel înviat.

Christos a ie[it din morm=nt [i osta[ii romani au putut s`L priveasc`. Privirea lor a r`mas a]in tit` la fa]a Aceluia pe care ei, cu pu]in \nainte, Lau luat \n r=s [i batjocur`. |n aceast` Fiin]` prosl`vit`, ei \l vedeau pe Captivul pe care Lau v`zut \n odaia de judecat`, pe Acela pen tru care au \mpletit o coroan` de spini. El era Acela care, f`r` s` Se \mpotriveasc`, a stat \n fa]a lui Pilat [i a lui Irod [i a l`sat ca trupul s`I fie sf=[iat de loviturile biciului.La vederea \n gerilor [i a M=ntuitorului \n slav`, p`zitorii ro mani au le[inat [i ar`tau ca ni[te mor]i, dar \n dat` ce str`lucirea cereasc` sa ascuns de fa]a lor, sau ridicat [i au plecat \n mare grab` c`tre cetate [i spuneau tuturor nout`]ile cele minu nate. Ve[tile acestea au ajuns la urechile preo ]ilor, care iau chemat [i iau pus s` relateze cele \nt=mplate. La auzul acestor ve[ti, fe]e le preo]ilor erau ca cele ale mor]ilor, \ncercau s` spun` ceva, dar nu reu[eau. |ndat` ce [iau revenit, leau spus solda]ilor: „S` nu spune]i la nimeni ce a]i v`zut.“ „Spune]i a[a“, au zis preo]ii: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe c=nd dormeam noi, [i Lau furat.“ Maria Magdalena [i celelalte femei, \ntre care Maria – mama lui Iacov, \mpreun` cu

Salomea [i Ioana, au sosit la morm=nt [i lau g`sit gol. Un \nger al lui Dumnezeu lea vorbit: „Nu v` teme]i, c`ci [tiu c` voi c`uta]i pe Isus, care a fost r`stignit. Nu este aici; a \nviat, dup` cum zisese. Veni]i de vede]i locul unde z`cea Domnul; [i duce]iv` repede de spune]i uceni cilor Lui c` a \nviat dintre cei mor]i. Iat` c` El merge \naintea voastr` \n Galileea; acolo |l ve]i vedea“ (Matei 28:57). Maria Magdalena ia g`sit pe Petru [i pe Ioan [i lea dat vestea despre morm=ntul gol. Cei doi ucenici au alergat la morm=nt. Ioan a ajuns cel dint=i, dar nu a intrat. La a[teptat pe Petru [i au intrat \mpreun`, dar niciunul dintre ei nu a v`zut \ngerii. Dup` ce ucenicii au plecat, Maria Magdalena a venit din nou la morm=nt. Sa aplecat s` pri veasc` [i a v`zut pe \ngeri st=nd pe lespedea de piatr` pe care z`cuse trupul lui Iisus. Dup` ce sa ridicat din pozi]ia ei, Maria a auzit un glas. Atunci, Isus I Sa descoperit, ea fiind cea dint=i – \n afara solda]ilor – care La v`zut pe Christos \nviat. Fragment inspirat din capitolul „A \nviat Domnul!“ al c`r]ii Via]a lui Iisus, de Ellen G. White. Pasajele biblice sunt citate din versiunea Cornilescu

Adev`rat a-nviat! 084-091 Adevarat a Inviat.indd 89

3/18/10 12:57 AM

Semnele timpului

Apariţiile lui Iisus au demonstrat realitatea învierii şi au dat sens evenimentelor din ultimele Sale zile. Mormântul gol şi existența martorilor care au spus că L-au văzut confirmă că învierea nu este o poveste falsă. Iisus a înviat cu adevărat şi S-a întors în istorie. Doi susţinători ai lui Iisus se îndreptau spre Emaus, o localitate situată la 11 kilometri de Ierusalim. Pe drum discutau între ei despre judecarea şi răstignirea lui Iisus, fiind dezamăgiţi de cursul evenimentelor din ultimele zile. Iisus din Nazaret, despre care credeau că îl va izbăvi pe Israel, fusese crucificat. Odată cu aşezarea Lui în mormânt, fuseseră îngropate toate speranţele lor. Un Străin li s-a alăturat şi le-a oferit o lecţie pe care nu aveau cum să o uite vreodată. Străinul le-a interpretat evenimentele recente în lumina profeţiilor din Sfintele Scripturi, pe care ei nu le înţeleseseră. Cuceriţi de raţionamentul Străinului, cei doi L-au rugat să rămână cu ei. În timp ce luau masa, Străinul Şi-a descoperit adevărata identitate – era Iisus Christos. Interpretarea profeţiilor Vechiului Testament şi prezenţa reală în casa lor a lui Christos cel înviat i-au determinat să exclame cu toată convingerea: „Domnul a înviat într-adevăr!“ (Luca 24:34).

Christos anviat! Învierea lui Iisus înseamnă manifestarea unui Dumnezeu cu puteri nelimitate asupra vieţii şi a morţii. Credinţa în faptul istoric al învierii Domnului constituie începutul unei relaţii spirituale continue cu Mesia cel înviat. Apostolul Pavel vedea în actul învierii puterea nemărginită a lui Dumnezeu „pe care a desfăşurat-o atunci când L-a înviat pe Christos din morţi şi L-a aşezat la dreapta Lui în locurile cereşti“ (Efeseni 1:20). Totodată, actul istoric al învierii, alături de taina întrupării Fiului, constituie esenţa intervenţiei lui Dumnezeu în lumea noastră. „În Mântuitorul nostru s-a recâştigat viaţa care se pierduse prin păcat. (...) El este învestit cu dreptul de a da nemurire.“4 Învierea lui Christos este şi un semn al biruinţei Lui asupra slăbiciunii ﬁrii umane, asupra păcatului şi asupra morţii. Proslăvirea lui Christos, 4. Ellen White, Hristos care „a înviat din morţi, cu moartea pre Lumina Lumii, moarte călcând şi celor din mormânturi Bucure[ti, Via]` [i S`n`tate, p. 624 viaţă dăruindu-le“, dovedeşte că viaţa Sa curată şi jertfa supremă de la Golgota 5. Preot prof. dr. Du mitru St`niloae, au primit, cum ar spune teologul Karl TeologiaDogmatic` Barth, „aprobarea“ Tatălui din cer. Ortodox`, vol. 2, Bucure[ti, Pentru creştini, învierea lui Christos EIBMBOR, 1997, este mai mult decât un eveniment p. 121

istoric. Este evenimentul care le oferă certitudinea că viaţa umană şi istoria lumii sunt în grija lui Dumnezeu. În plus, după cum spunea Dumitru Stăniloae, „numai perspectiva învierii ne dă puterea să ducem adevărata luptă cerută de ea: lupta împotriva pasiunilor, lupta pentru sensibilizare, pentru transparenţă, pentru comuniune, pentru asemănarea cu Christos, puterea Celui care a înviat susţinându-ne pe această cale“5. Astfel, avem curajul să ne apropiem de Dumnezeu, pentru a ﬁ eliberaţi de păcate, prin jertfa Fiului Său. Credinţa în Iisus Christos, care a obţinut biruinţa asupra morţii, ne garantează realitatea învierii noastre în trupuri slăvite, potrivit promisiunilor lui Dumnezeu. „Căci dacă credem că Iisus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu îi va aduce împreună cu Iisus pe cei ce au adormit în El“ (1 Tesaloniceni 4:14). Christos a înviat! Urmează învierea celor care cred.

90 084-091 Adevarat a Inviat.indd 90

3/18/10 1:39 AM

Num`r special

â&#x20AC;&#x17E;Noi nu trebuie s` privim crucea ca pe o \nfr=ngere [i \nvierea, ca pe o victorie. Dimpotriv`, crucea a fost o victorie c=[tigat` [i \nvierea, o victorie confirmat`, proclamat` [i demonstrat`.â&#x20AC;&#x153; John R. W. Stott

Adev`rat a-nviat! 084-091 Adevarat a Inviat.indd 91

3/18/10 1:39 AM

Semnele timpului

l pu]in e c e t l a c u avut lo e redac]ie, pen足 a s o t s i r Iisus Ch u orice [edin]` d urt de timp, i u l i i r e i v r or]ii [i \n ulversante pent interval foarte sc ]ii istorice. m e l e l i a |n z mente, b im足plan, \ntr足un unicat cu implic i n e v e e zec au \n pr ii diferite, fapte e c u d a ` tru c i domen [ i n u i s n dime

92 092-099 Singurul strain din Ierusalim.indd 92

3/18/10 1:02 AM

Num`r special

? e l i r i t i aflat [

a u n u T

u n S`lcian ia t is r h C de

ntr-o pperspectivă p cronologică, g ppopup laţia Ierusalimului a cunoscut în decursul celor trei zile ﬁnale ale Săptămânii Pătimirii, tulburări revoluţio revoluţionare care au loc, poate, o dată d la un secol. Erau semnele se timpului lor. În Duminica Învierii, la prânz, redactorii unei publicaţii, adunaţi pentru a pregăti numărul de luni, ar ﬁ avut o agendă extrem de încărcată. În trei zile se concentrase o întreagă istorie. 93

092-099 Singurul strain din Ierusalim.indd 93

3/18/10 1:02 AM

Semnele timpului

~ S A O I G I L E R A E M U L N | E N SEM Patriarhul na]iunii – amenin]at de condamnarea la moarte Vineri diminea]a, în Sinedriu. Pus faţă în faţă cu un tânăr lider religios, considerat deopotrivă făcător de minuni, şarlatan şi Mesia, marele-preot al poporului Israel a avut ocazia unică a slujbei lui, şi anume cedarea mandatului de mare-preot în favoarea lui Christos – Cel preﬁgurat în slujbele zilnice de la Templu. Totuşi, Caiafa şi-a sfâşiat hainele la auzul mărturiei lui Iisus Christos, conform căreia El era Mesia, Fiul Dumnezeului cel Preaînalt (Matei 26:65). Actul de revoltă al prelatului, de dezicere radicală faţă de o asemenea aserţiune, i-a şocat pe membrii Sinedriului, întrucât marelui-preot îi era interzis prin lege un astfel de gest (Leviticul 21:10). Riscul pe care şi l-a asumat Caiafa era condamnarea la moarte pentru desconsiderarea serviciului sfânt al preoţiei. Dintr-o altă perspectivă, el a şantajat Sinedriul, punându-i pe aleşii poporului să facă o alegere: ori să nu-L recunoască pe Iisus ca Mesia, ori să-l condamne pe el la moarte (Matei 26:66). Caiafa, patriarhul naţiunii, a avut câştig de cauză. Umilul Învăţător din Nazaret a fost dat pe mâna romanilor. (Subiect de [tire: UNIC – Marele-preot [i-a sfâ[iat haina preo]easc`)

Sf=[ierea perdelei din Templu Vineri seara, la Templu. În momentul morţii lui Iisus pe cruce, în interiorul Templului s-a petrecut un lucru fără precedent în istoria lui Israel. Parcă sfâşiată de o mână nevăzută, perdeaua uriaşă care separa camerele centrale ale Templului – Locul Sfânt şi Locul Preasfânt – a fost despicată, de sus până jos, fără vreo intervenţie omenească (Matei 27:51). Nimeni nu a fost şi nu a putut fi acuzat pentru acest fapt, care putea fi considerat fie un semn rău, fie un indiciu de faliment al cultului de la Templu. Tainele altarului au devenit vizibile oricărui profan, şi nu doar marelui-preot. Ţinând cont că acesta îşi rupsese deja, în dimineaţa respectivă, hainele preoţeşti, al doilea eveniment a venit ca o confirmare a intervenţiei providenţiale ce sugera desfiinţarea sistemului iudaic de jertfe. Probabil că, dacă s-ar rupe catapeteasma oricărei catedrale naţionale, întreaga societate ar vorbi numai despre păcatele clerului şi ale poporului, văzând într-o astfel de tainică manifestare o prevestire dintre cele mai nefericite. (Subiect de [tire: UNIC – Catapeteasma Templului s-a rupt de sus pân` jos)

94 092-099 Singurul strain din Ierusalim.indd 94

3/18/10 1:03 AM

Num`r special

|mp`carea dintre doi lideri politici \nvr`jbi]i

Vineri diminea]a, în anturajul regal. Întotdeauna, posturile de conducere din administraţie ocupate pe criterii politice au generat divergenţe, de multe ori lideri politici din tabere diferite regăsindu-se în poziţii oficiale care-i aduc în conflict. A ajunge la un consens, mai ales la nivel înalt, a semna actele unei alianţe, este ceva excepţional. Condamnat de Sinedriu, Iisus a ajuns în faţa procuratorului roman Pilat din Pont. Negăsindu-L vinovat, romanul l-a dat pe mâna regelui în jurisdicţia căruia se afla pârâtul, originar din Galileea. Nici la Irod, Iisus nu a fost dovedit vinovat şi a fost retrimis la Pilat. Totuşi, Biblia spune că „în ziua aceea Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci înainte fuseseră în duşmănie unul faţă de celălalt“ (Luca 23:12). Nu ştim motivele, dar ştim că singurul lucru pe care l-au făcut a fost să şi-L trimită pe Iisus unul altuia, spre judecată, declinându-şi consecutiv autoritatea. Ciudată pace! (Subiect de [tire: UNIC – semnarea unei alian]e între Pilat din Pont [i Irod)

Interlopul cu veleit`]i mesianice Vineri diminea]a, la scaunul de judecat`. Pilat era faţă în faţă cu Isus. Confruntat cu aceeaşi problemă, de condamnare în baza legilor romane a unui acuzat de „culpe“ iudaice, guvernatorul a recurs la un tertip. În fiecare an, elibera cu ocazia Paştelui un condamnat la moarte. Lăsând decizia la latitudinea poporului, romanul a adus în faţă doi condamnaţi: pe Iisus, a cărui vină era aceea de a Se fi considerat „regele iudeilor“, şi pe Baraba, „închis împreună cu răsculaţii care săvârşiseră o crimă în timpul răscoalei“ (Marcu 15:7). Mişcările de rebeliune ale evreilor nu erau acţiuni sociale sau politice (de genul mineriadelor) fără a fi şi religioase. Şeful oricărei răscoale era candidat la postul de Mesia, ca eliberator al poporului din jugul roman. Cert este că Baraba, primul bătăuş al ţării, a fost eliberat la cererea poporului, în timp ce pentru Iisus s-a cerut răstignirea. (Subiect de [tire: [ Criminalul Baraba a fost gra]iat)

~ C I T I L O P A E M U L N | E N M SE Singurul str`in din Ierusalim 092-099 Singurul strain din Ierusalim.indd 95

3/18/10 1:03 AM

Semnele timpului

~ L A I C O S A E M U L N | E N M SE Supunere deplin` Vineri diminea]a, \n pia]a cet`]ii. Puşi în faţa unei alegeri, reprezentanţii poporului şi cetăţenii capitalei Ierusalim au strigat la unison, aﬁrmându-şi supunerea faţă de împăratul roman. Deşi îl dorise liber pe Baraba, care, probabil, îşi făcea deja planul pentru următoarea incursiune revoluţionară, poporul a declarat sus şi tare: „Noi n-avem alt împărat decât pe Cezar“ (Ioan 19:15). Sunt rare momentele ca acesta în viaţa unei naţiuni, când are loc o dezicere comună de istorie, de aşteptări, de împlinirea menirii unice de popor ales. A fost un moment singular, de certiﬁcare a victoriei depline a cuceritorului roman. Poporul a renunţat la Mesia, strigând că „oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului“ (Ioan 19:12). (Subiect de [tire: UNIC – Evreii i-au jurat loialitate Cezarului)

Blestem peste genera]ii

Girolamo di Romano, Iisus \naintea lui Pilat (detaliu)

Vineri diminea]a, \n pia]a cet`]ii. Alegerea poporului nu a fost în necunoştinţă de cauză. Pilat, oricât era de corupt ca politician, şi-a dat seama că luase parte la un simulacru de proces. Personaj principal, Pilat s-a spălat pe mâini înaintea poporului, ca un gest de dezvinovăţire, menţionând că era nevinovat de condamnarea lui Iisus. Cuvintele ﬁnale sunt teribile: „Treaba voastră!“ Iar poporul prezent în piaţa cetăţii i-a răspuns: „Sângele Lui să ﬁe peste noi şi peste copiii noştri“ (Matei 27:25). Nu era vorba despre îndatorări ale statului faţă de FMI, nici despre dobânzi la credite contractate de un regim şi achitate de altul. Era în joc viaţa unui om, a cărui moarte egala soarta unui popor pentru următoarele generaţii (Ioan 18:14). Poporul s-a regăsit în situaţia lui Caiafa: ori moare El, ori murim noi (ne răsculăm). Şi au decis să moară El: „Răstigneşte-L!“ (Subiect de [tire: Evreii î[i asum` o condamnare cu „blestem de sânge“)

96 092-099 Singurul strain din Ierusalim.indd 96

3/18/10 1:03 AM

Num`r special

Paza bun` nu te scap` de primejdiiii Sâmb`t` [i duminic` diminea]a. a]a. Satisfăcuţi de reuşita de vineri seara, ara, care condusese la răstignirea lui Iisus, şi totuşi precauţi, preoţii s-au dus la Pilat pentru a-i solicita o pază asupra mormântului Nazarineanului. Cererea era motivată nu de teama că Acesta arr ﬁ putut învia, ci de posibilitatea susustragerii trupului din mormânt, penentru a se spune ulterior că Iisus a înnviat. Mormântul a fost pecetluit, piatra de acoperământ a fost aşezată, ată, straja a fost instruită să vegheze fără ără să clipească. Totuşi, duminică la

prima oră, mormântul era gol. Zvonul care s-a ră răspândit a fost acela că, în timp ce soldaţii solda „dormeau“, ucenicii Învăţătorului ar ﬁ furat trupul Lui. Dar ce soldaţi ar dor dormi în gardă? Şi, mai ales, ce soldaţi ar rec recunoaşte că au dormit? Nu se putea tr trece cu vederea că era vorba de o gardă ro romană, care pentru o astfel de scuză ar ﬁ plătit cu moartea. Nu se putea uita nic nici faptul că era vorba despre un mort şi un m mormânt, despre nişte ucenici speriaţi şi câtev câteva femei neputincioase. Zvonul a fost desigur o invenţie a preoţilor, care, împreună cu bătr bătrânii, „au ţinut sfat şi le-au dat soldaţil soldaţilor mulţi bani“ (Matei 28:12). (Subi (Subiect de [tire: O gard` roman` „pierd „pierde“ trupul unui condamnat executat) exec

Singurul str`in din Ierusalim 092-099 Singurul strain din Ierusalim.indd 97

3/18/10 1:03 AM

Semnele timpului

~ L A R U T A N A E M U L N | E N SEM Mai mult dec=t o eclips`

Vineri, ora prânzului, în toat` ]ara. ]ara Durata D fazei maxime a oricărei eclipse este de câteva minute, aproximativ şapte şa minute fiind durata maximă posibilă. În plus, este vizibilă simultan, în aceleaşi condiţii, doar pe arii limitate. La momentul agoniei lui Iisus, „de la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara“ (Matei 27:45). Fără dubii, „soarele s-a întunecat“ (Luca 23:44). O eclipsă de trei ore, peste toată ţara, nu este doar un moment inegalabil. Ar fi trebuit să fie clar că se aflau în desfăşurare mai mult decât o lege naturală şi o proporţionalitate a sistemului solar. Era o intervenţie supranaturală care ar fi meritat primul loc în jurnalul de ştiri şi primul loc în comentariile celor avizaţi: oameni de ştiinţă, specialişti în teologie etc. (Subiect de [tire: UNIC – O eclips` de trei ore)

Al doil doilea cutremur de p`m=nt Duminic` diminea]a, cetatea Ierusalim. Se ştie că orice cutremur are replici. Dar, după cum cutremurul din Vinerea Mare a deschis mormintele sﬁnţilor, cutremurul din Duminica Învierii a deschis mormântul lui Iisus. Singura diferenţă între cele două a constat în faptul că al doilea cutremur, replica, a fost mai puternic decât primul sau, în cuvintele Bibliei: „un cutremur mare“ (Matei 28:2). Poate şi pentru că vineri avusese loc un deces, iar duminică, o înviere. (Subiect de [tire: UNIC – O replic` mai puternic` decât primul seism)

Cutremur de p`m=nt Vineri, ora 15, cetatea Ierusalim. În general, cutremurele aduc pierderi de vieţi omeneşti. În Vinerea Mare, a avut loc un cutremur de pământ care a despicat stâncile şi a deschis mormintele pentru a ieşi la lumină trupurile unor sfinţi care au înviat (Matei 27:51-53). De obicei, cutremurele surclasează alte ştiri, ocupând primele pagini ale ziarelor. Un cutremur care înviază morţii ar fi cap de afiş pentru multe zile. Probabil că oamenii s-au speriat, au fost cutremuraţi, însă, ciudat, Biblia nu vorbeşte pe larg despre acest subiect, mărginindu-se la menţionarea lui. (Subiect de [tire: UNIC – Un cutremur a deschis morminte)

Pe drumul spre Emaus Pe lângă aceste zece evenimente, care în orice zi normală ar ocupa cu siguranţă prima pagină în presă, moartea în sine a unui simplu învăţător sărac, originar dintr-o localitate rău famată, ar prinde probabil doar rubrica de anunţuri, unde, într-un paragraf, un mic grup de prieteni

98 092-099 Singurul strain din Ierusalim.indd 98

3/18/10 1:03 AM

Num`r special

Pe drumul spre actul III

i-ar deplânge dispariţia. Totuşi, niciunul dintre evenimentele amintite nu a rămas în istorie de sine stătător, ci doar în relaţie cu evenimentul major al morţii şi învierii lui Iisus Christos. În Duminica Învierii, doi ucenici ai Galileeanului mergeau de la Ierusalim spre localitatea Emaus şi „vorbeau unul cu altul despre lucrurile care se întâmplaseră“. Pe drum li s-a alăturat un Străin, care a intrat în vorbă cu ei, întrebându-i despre ce vorbesc. „Ei s-au oprit, uitându-se trişti, iar unul dintre ei, pe nume Cleopa, i-a răspuns: ’Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el în zilele acestea?’ ’Ce anume?’ I-a întrebat El. ’Cele privitoare la Iisus din Nazaret’“ (Luca 24:1719). Nu au vorbit despre cutremur, nici despre eclipsă sau ruperea perdelei din Templu şi toate celelalte. Şi nu pentru că ar ﬁ fost rupţi de realitate, ci pentru că semnele acelea erau simple întâmplări în comparaţie cu Răstignirea. Din nefericire, cei doi ucenici vorbeau despre o răstignire care îi şocase, nu despre una care să le împlinească aşteptările. Moartea Învăţătorului le năruia complet toate planurile, răstignirea aceasta falimenta Cuvântul lui Dumnezeu (aşa cum îl ştiau ei la ora aceea), evenimentul evocat de dialogul lor anula fără drept de apel orice alt eveniment programat în imaginaţia lor. Răstignirea, şi doar atât, adică moartea fără înviere, era Ştirea.

Moartea lui Iisus a fost însă doar actul I al dramei. Prin învierea care i-a urmat – actul II – ea a devenit evenimentul determinant al istoriei acestei lumi. Iar soarta lui Iisus este la fel de importantă şi de interes pentru societatea de azi ca şi pentru cea de atunci. Eliberat din iureşul evenimentelor de ultimă oră şi din mulţimea titlurilor de primă pagină, omul mileniului al III-lea are şi el nevoie să redescopere evenimentul care poate să-i schimbe viaţa. Nu doar o recunoaştere emoţională, cultural-socială, smulsă poate de o slujbă sau de o predică pascală, şi nici suspinul în urma vizionării (pentru a nu ştiu câta oară) a filmului Iisus din Nazaret. Nu doar răspunsul demonetizat: „Adevărat a-nviat!“ la salutul pios-bucuros: „Christos a-nviat!“ Realitatea pe care trebuie să ne-o asumăm este că ne găsim în situaţia tatălui copilului demonizat, care, când şi-a înţeles starea, a strigat la Iisus: „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!“ (Marcu 9:24). Trişti, ca unii care nu credeau în învierea despre care aflaseră deja (Luca 24:22-24), cei doi ucenici de pe drumul spre Emaus trăiau paradoxul de a vorbi cu Cel Înviat chiar despre El. Nu este nimic altceva decât starea societăţii secularizate: să vorbeşti despre El fără să crezi în El. Şi, din păcate, ironia unora dintre cei botezaţi creştini: să vorbeşti cu El fără să crezi în El. Din această perspectivă, unii dintre noi e posibil să fie încă singurii străini care n-au aflat ce s-a întâmplat acolo cu adevărat. Şi asta, în timp ce actul III încă nu s-a consumat: „Şi iarăşi va să vină.“

Singurul str`in din Ierusalim 092-099 Singurul strain din Ierusalim.indd 99

3/18/10 1:03 AM

Semnele timpului

„Eu nu vreau s`mi \ntemeiez via]a pe un simbol“, m`rturise[te profesorul de teologie Gregory Boyd, \nainte de a \ncheia interviul acordat lui Lee Strobel. de Alina Kartman

O recenzie a c`r]ii Pledoarie pentru Cristos, de Lee Strobel

100

RECONS T

100-103 Reconstituirea - recenzie carte.indd 100

3/18/10 12:58 AM

Num`r special

artea Pledoarie pentru Cristos1 este o selecţie persuasivă de erudiţie pe înţelesul tuturor, o antologie de 13 interviuri cu cercetători şi profesori la universităţi de renume, care dezbat în esenţă istoricitatea şi divinitatea lui Iisus. Lee Strobel, licenţiat al Facultăţii de Drept la Universitatea Harvard şi jurnalist cu experienţă în domeniul juridic, porneşte o investigaţie în care solicită răspunsuri la întrebări legate de credinţa în Christos – de la cele mai legitime (sunt biograﬁile lui Iisus vrednice de crezare?) la cele mai insolite (au fost ucenicii hipnotizaţi să îşi imagineze că mormântul lui Iisus este gol?). Desprinderea unei concluzii, avertizează autorul, poate avea consecinţe mai profunde decât simpla satisfacere a unei curiozităţi. Scrisă într-un limbaj jurnalistic accesibil, cartea se bucură de aprecierea unor cercetători cu reputaţie în domeniul pe care îl studiază. Bruce Metzger, profesor emerit de Noul Testament la Seminarul Teologic Princeton, observă că Strobel „sondează cu tenacitatea unui buldog dovezile în favoarea adevărului creştinismului biblic“. Phillip E. Johnson, profesor la Universitatea Berkley, California, este de părere că autorul „pune întrebările pe care le-ar pune orice sceptic calculat“ şi că „orice spirit iscoditor ar trebui să aibă această carte“.

Analiza probelor Ancheta lui Strobel porneşte de la stabilirea autenticităţii raportului biblic, verificând întâi dacă variaţiile între Evanghelii nu slăbesc cumva autoritatea Scripturii. Primul intervievat este dr. Craig Blomberg, care argumentează că biografiile lui Iisus furnizează o informaţie demnă de încredere, capabilă să reziste unei analize amănunţite. Despre condiţiile în care au fost copiate şi retransmise aceste informaţii, Strobel află din interviul cu dr. Bruce Metzger. Acesta explică pro1. Editura Cartea cesele atente de conservare a tradiţiei Cre[tin`, Oradea, biblice, de care nu a beneficiat nicio altă 2004

S TITUIREA

101

100-103 Reconstituirea - recenzie carte.indd 101

3/18/10 12:58 AM

Semnele timpului

lucrare ce ne-a parvenit din Antichitate. Profesorul dr. Edwin Yamauchi aduce în atenţie existenţa dovezilor externe care susţin veracitatea informaţiei biblice. El face referire la scrieri antice seculare, precum cele ale lui Josephus Flavius, ale lui Tacit sau ale lui Pliniu cel Tânăr, analizând aportul acestora la dovedirea istoricităţii evenimentelor evocate de Noul Testament. Dr. John McRay e de părere că şi arheologia vine în susţinerea informaţiei biblice. Situri antice sau obiecte inscripţionate descoperite în urma săpăturilor arheologice demonstrează acurateţea Bibliei din punct de vedere geograﬁc şi istoric.

Iisus, în timp ce pretindea că este singurul care poate salva lumea, afirma că nimeni mai prejos decât Dumnezeu nu poate aduce mântuirea. Psihologul Garry Collins studiază acuzaţia că pretenţiile de divinitate ale lui Christos ar fi fost urmarea vreunei boli psihice. Collins conchide că raţionalitatea constantă şi înţelepciunea învăţăturilor lui Christos exclud irevocabil acest scenariu. Strobel discută apoi cu teologul D. A. Carson despre modul în care viaţa lui Iisus a reflectat atributele „Dac` mormântul nu ar fi fost gol, ar fi fost Divinităţii, aducând în cu predilecţie imposibil s` se nasc` o mi[care bazat` pe discuţie pasajele biblice care credin]a în înviere chiar în cetatea unde acest ar putea îngreuna om a fost executat public [i înmormântat.“ înţelegerea dumnezeirii lui Iisus. Louis Lapides Dr. William Lane Craig face o trecere în revistă a profeţiilor mesianice şi În încheierea primei secţiuni a cărţii, istoricul Gregory demonstrează că doar Iisus Se potriveşte Boyd răspunde criticilor promovate de Seminarul lui portretului mesianic din profeţiile Iisus, o organizaţie neguvernamentală formată din Vechiului Testament. cercetători ai religiilor, care afirmă că cea mai mare parte Analiza faptelor a cuvintelor care Îi sunt atribuite lui Iisus, de fapt, nu Îi aparţin. Seminarul contestă, de asemenea, relatările Ancheta ajunge în punctul culminant minunilor lui Iisus. Boyd subliniază că afirmaţiile atunci când Strobel începe să sondeze Seminarului, conform cărora Iisus ar fi doar un simbol, dovezile care susţin realitatea învierii lui un Iisus al credinţei neancorat în istorie, conduc la o con- Christos. În interviul cu dr. Alexander cluzie ilogică. „Dacă Iisus al credinţei nu este în acelaşi Metherell, se clarifică faptul că moartea timp şi Iisus al istoriei, este neputincios şi neînsemnat“ lui Christos nu putea fi o înşelătorie. şi deci nu are ce să simbolizeze. Din acest punct, Strobel Condiţiile în care a murit Iisus nu lasă demarează analiza centrală a investigaţiei sale: A fost loc disimulării. Dr. William Lane Craig Iisus Dumnezeu sau nu a fost? aduce un argument important în favoarea faptului că mormântul lui Christos Analiza Acuzatului a fost gol, la trei zile de la moartea Lui. Ben Witherington II caută să demonstreze că Iisus „Dacă mormântul nu ar fi fost gol“, „avea o percepţie de Sine supremă şi transcendentală“ spune Craig, „ar fi fost imposibil să se (p. 263). Witherington îşi bazează teza pe faptul că nască o mişcare bazată pe credinţa în

102 100-103 Reconstituirea - recenzie carte.indd 102

3/18/10 12:58 AM

Num`r special

înviere chiar în cetatea unde acest om a fost executat public şi înmormântat“ (p. 222). Împreună cu dr. Gary Habermas, Strobel discută dovezile care susţin ideea că Iisus a fost văzut viu după moartea Sa pe cruce. Habermas îşi bazează argumentaţia pe existenţa timpurie a crezului creştin – bazat pe învierea lui Christos – o puternică dovadă că aceia care Îl ştiau mort au crezut în dumnezeirea Lui, pentru că L-au văzut viu. Profesorul J. P. Moreland este ultimul teolog intervievat în cartea lui Strobel. Pledoaria finală construită de Moreland aduce argumentul de vârf al cărţii: moartea în chinuri groaznice de care au avut parte ucenicii este un argument incontestabil în favoarea învierii. „Ucenicii se aflau în situaţia de a şti fără nicio îndoială dacă Iisus înviase sau nu din morţi. Ei afirmau că L-au văzut, că au vorbit cu El şi au mâncat cu El. Dacă nu ar fi fost absolut siguri de acest lucru,

nu s-ar fi lăsat torturaţi până la moarte pentru proclamarea realităţii învierii“ (p. 250). Moreland aduce în discuţie miza întregii investigaţii: „Dacă toate dovezile arată realmente spre învierea lui Iisus, ele însele cer un test al experienţei“ (p. 258). Dacă Iisus este Cine pretinde Biblia că este, atunci şi experienţa umană trebuie să reflecte acest lucru. „Dacă Iisus este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, învăţăturile Lui sunt mai mult decât ideile bune ale unui învăţător bun; ele sunt introspecţii de natură divină pe care îmi pot construi cu încredere viaţa“ (p. 269). Scopul sentinţei date în urma acestei anchete nu este satisfacerea orgoliilor, nici măcar satisfacţia intelectuală. Oprit aici, demersul Strobel ar fi un eşec, pentru că implicaţiile lui nu pot fi doar de natură scolastică. Dovezile care susţin existenţa lui Iisus proclamă o iubire vie, care guvernează universul, care acţionează şi promite să transforme.

Pledoaria \n ansamblu Deşi îmbină relatările a 13 oameni cu experienţă academică diferită şi cu priorităţi diferite, Strobel reuşeşte să construiască o apologie cuprinzătoare, coerentă şi uşor de înţeles. Urmărind un fir intuitiv de argumentaţie, Strobel ghidează raţionamentele într-o curgere logică, adesea anticipând reacţiile cititorului şi prezentându-le ca şi cum ar fi ale lui. Se întâmplă, pe parcursul cărţii, ca unele premise ale argumentaţiei să fie insuficient explicate. E cazul, de pildă, al „misterioasei surse Q“, care, deşi „nu este nimic mai mult decât o ipoteză“, este folosită în căutarea dovezilor „lucrării miraculoase a lui Iisus“. De asemenea, informaţiile despre stabilirea canonului biblic sunt prezentate prea succint pentru un cititor neavizat. În ansamblu, cartea este fidelă subtitlului ei, rămânând o investigaţie asupra dovezilor în favoarea lui Iisus. Scrisă ca o argumentaţie pozitivă, Pledoaria îşi propune nu să desfiinţeze toate teoriile care se opun divinităţii lui Christos, ci să analizeze motivele pentru care credinţa în Christos cel înviat este o atitudine demnă, nu un salt în iraţional.

„Dac` Iisus este cu adev`rat Fiul lui Dumnezeu, înv`]`turile Lui sunt mai mult decât ideile bune ale unui înv`]`tor bun; ele sunt introspec]ii de natur` divin` pe care îmi pot construi cu încredere via]a.“ J. P. Moreland

Reconstituirea 100-103 Reconstituirea - recenzie carte.indd 103

103

3/18/10 12:58 AM

Semnele timpului

Infin CU SPATELE LA

Se [tie c` mul]i evrei, unii chiar contemporani 1 cu Iisus, au pretins c` sunt Mesia cel a[teptat. Dintre ace[tia, doar Iisus din Nazaret este numele care a d`inuit dea lungul timpului. |n schimb, prea pu]ini dintre contemporanii S`i Lau recunoscut [i acceptat ca Mesia, iar aceast` realitate d` na[tere unei \ntreb`ri: De ce a fost respins Iisus?

isus, un umil ţăran galileean, şi-a trăit toată copilăria şi tinereţea în nu prea cuviosul Nazaret, un sat aşezat pe nişte coline din nordul Palestinei. Până la 30 de ani, nu a realizat nimic notabil. Având meseria de tâmplar, era cunoscut probabil drept un om simplu, nepretenţios. Istoria a reţinut numele unora ca Alexandru Macedon, Wolfgang Amadeus Mozart sau Albert Einstein, care, la 30 de ani, ocupau deja poziţii de notorietate în lume. Evenimentele au luat însă o turnură care a transformat simplitatea vieţii retrase a lui Iisus într-o biograﬁe care nu s-a încheiat şi nu se va încheia vreodată. Umilul nazarinean a depăşit cu mult faima oamenilor de geniu şi ﬁgurile legendare ale zeilor.

Perspectiva evreiasc` Era legitimă aşteptarea unui Mesia care să-l izbăvească pe Israel de sub dominaţia romană şi care să aşeze destinul lumii întregi pe direcţia 1. Contemporani au fost Teuda [i Iuda izbăvirii de rău. Viaţa şi învăţăturile Galileeanul (vezi Sale, similare celor ale învăţaţilor şi Faptele apostolilor 5:36,37). rabinilor evrei, nu ar ﬁ deranjat. Ceea ce

de Lauren]iu Mo]

104 104-109 Cu spatele la infinit.indd 104

3/18/10 12:59 AM

Num`r special

a trezit suspiciuni şi neîncredere a fost identificarea Sa cu Mesia sau cu Fiul lui Dumnezeu, şi aceasta din pricina faptului „că aceia care susţineau că sunt Mesia, mai devreme sau mai târziu, se răzvrăteau – pretinşii Mesia erau de obicei făcuţi pachet şi expediaţi autorităţilor romane dacă deveneau prea turbulenţi“2, după cum scrie istoricul Paul Johnson. Conform autorului evreu Isidor Epstein, Sanhedrinului îi revenea datoria să aresteze toate persoanele suspecte de complot împotriva Romei, iar când acuzaţiile se dovedeau întemeiate, trebuia să-l predea pe acuzat autorităţilor pentru a fi judecat. În faţa unui asemenea Sanhedrin a fost adus Iisus. Temându-se de pierderea puţinei independenţe pe care o mai aveau, membrii Sanhedrinului L-au trimis pe Iisus la Pilat. Guvernatorul roman a făcut cu Iisus ceea ce făcea cu cei acuzaţi de instigare.3 În viziunea lui Epstein, Pilat este cel vinovat de moartea lui Iisus. Deşi este prezentat de evanghelişti ca fiind nehotărât în privinţa lui Iisus, cumpănind dacă să cedeze sau nu presiunilor preoţilor evrei, Pilat este altul în realitate, spune Epstein. El este cel care şi-a bătut joc de drepturile elementare ale evreilor, lezândule sentimentele religioase în toate manierele posibile. Legionarii săi umblau prin Ierusalim cu stindarde purtând imaginea împăratului. Se ştie că, din ordinul lui, Templul a fost jefuit pentru a se obţine banii necesari construirii unui apeduct. Tot el ar fi privat Sanhedrinul de jurisdicţia penală, sperând să-i diminueze drastic influenţa şi puterea. Pe de altă parte, i-a impus acestuia să menţină ordinea în provincia romană a Iudeii. De frica lui Pilat, l-ar fi cedat evreii pe Iisus. Elita religioasă evreiască era formată din două mari partide: fariseii şi saducheii (care erau preoţi). Tratamentul aplicat lui Iisus, şi care a fost motivat politic în ochii lui Epstein, sugerează implicarea saducheilor în proces în mai mare măsură decât cea a fariseilor. De fapt, „niciodată ei [fariseii] nu l-au criticat pe Iisus pentru pretenţiile sale mesianice“, conchide Epstein. Diferendele dintre Iisus şi farisei au fost doar de natură religioasă, fiind legate de interpretările lor asupra Torei, pe care Iisus le condamna. Aşadar, saPaul Johnson, O ducheii, sau casta preoţilor, ar fi fost cei 2. istorie a evreilor, Bucure[ti, Hasefer, care s-au împiedicat de faptul că Iisus 2001, p. 110 Şi-a arogat statutul de Mesia. 3. Isidor Epstein, J. B. Agus întăreşte ideea conform Iudaismul, căreia „ceea ce discipolii lui acceptau Bucure[ti: Hasefer, 2001, p. 133, 134 şi o parte a evreilor respingeau era 105

104-109 Cu spatele la infinit.indd 105

3/18/10 12:59 AM

Semnele timpului

|n cartea Evreii, Dumnezeu [i istoria, Max Dimont propune o teorie contrar` tradi]iei Evangheliilor, conform c`reia Iisus nu a fost abjurat de evrei, ci de romani. Dimont se refer` la faptul c` procedurile ju diciare evreie[ti de la data aceea aveau c=teva preve deri contrare consemn`rilor cre[tine din Evanghelii. De exemplu, nu se f`ceau arest`ri \n timpul nop]ii; nu se ]ineau adun`ri ale Cur]ii dup` apusul soare lui, \n ajunul zilei de {abat sau al unei alte s`rb`tori; Sanhedrinul nu se \nt=lnea niciodat` \n sala mare luipreot sau \n alt` cl`dire, ci numai \n a[anumita sal` a Pietrei Cioplite; Sanhedrinul nu putea s` ares teze pe nimeni.a Mai mult, nimeni nu putea fi adus \n fa]a Sanhedrinului \nainte ca doi martori s`i fi

convingerea că el era ‘Fiul omului’, Mesia cel aşteptat. El a avut în ochii lui Israel destinul unuia dintre acei pseudo-Mesia, pe atunci destul de numeroşi.“4 Nu era suﬁcient ca o persoană să-şi atribuie rolul de Mesia, ci trebuia să şi demonstreze că are acest drept. Evreii i-au spus o dată lui Iisus: „Învăţătorule, vrem să

„Din punct de vedere iudaic, Iisus a fost ‘respins’ doar din pricina preten]iei sale mesianice, fiindc` nu adusese cu el epoca de glorie.“ Cu alte cuvinte, „ghinionul“ lui Iisus este c` venirea Sa nu a avut loc \n acord cu canoanele a[tept`rilor populare. J. B. Agus

adus acuza]ii sub jur`m=nt. Cum nu exista procuror, martorii acuz`rii trebuiau s` depun` m`rturie des pre natura delictului \n fa]a Cur]ii [i \n prezen]a acu zatului, care, la r=ndul lui, avea dreptul s`[i cheme propriii martori. Curtea interoga acuzatul, acuzato rii [i martorii ap`r`rii. Pe baza diferen]elor dintre aceste practici iudaice [i relat`rile evangheli[tilor, Dimont se \ndoie[te de cele din urm` [i propune o \n]elegere favorabil` evreilor. Iisus a fost arestat de evrei, dar nu ca s`L condamne, ci ca s`L protejeze de rapacitatea romanilor. |n acest sens, Iisus a fost respins de evrei, dar nu ei Lau condamnat [i execu tat, ci romanii. a. Max I. Dimont, Evreii, Dumnezeu [i istoria, Bucure[ti, Hasefer, 1997, p. 147

vedem un semn de la Tine!“ (Matei 12:38). De asemenea, „Fariseii şi saducheii au venit la El şi (...) I-au cerut să le arate un semn din cer“ (Matei 16:1). Iar când era răstignit pe cruce, lui Iisus I s-a strigat: „Să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El!“ (Matei 27:42). Demonstraţia cerută, la care se face aluzie în aceste texte, nu era legată de un simplu act supranatural. Iisus le dăduse deja multe asemenea dovezi. Ceea ce I se cerea lui Iisus era dovada incontestabilă că El este Mesia. Aceasta ar ﬁ însemnat instaurarea erei mesianice care să aducă slava şi grandoarea împărăţiei lui David sau a lui Solomon. „Din punct de vedere iudaic,“ spune Agus, „Iisus a fost ‘respins’ doar din pricina 4. J. B. Agus, Evolu]ia pretenţiei sale mesianice, g=ndirii evreie[ti, ﬁindcă nu adusese cu el Bucure[ti, Hasefer, 1998, p. 129 epoca de glorie.“ Aşadar,

106 104-109 Cu spatele la infinit.indd 106

3/18/10 12:59 AM

Num`r special

totul s-ar reduce, de fapt, la lipsa unei demonstraţii. Cu alte cuvinte, „ghinionul“ lui Iisus este că venirea Sa nu a avut loc în acord cu canoanele aşteptărilor populare.

Perspectiva Evangheliilor În Noul Testament, Iisus este prezentat chiar de la momentul naşterii ca Mesia cel promis (Matei 1:21). El s-a născut Împărat şi aceasta a fost şi acuzaţia care s-a formulat în timpul procesului Său (Matei 27:37). Pe de o parte,

evreii L-au respins pentru că nu vedeau în Iisus un Mesia, adică un izbăvitor. Dacă era Mesia, de ce nu se vedea nimic la nivel politic? De ce Israel era încă o biată provincie romană? Dumitru Stăniloae L-a descris pe Iisus drept „un împărat ciudat în ochii gloatei, care l-ar vrea suindu-se pe tronul puterii lumeşti“5. Pe de altă parte, şi mai puţin credeau că El este Fiul lui Dumnezeu. „Iudeii I-au răspuns: ’Nu pentru o lucrare bună aruncăm cu pietre în Tine, ci pentru o blasfemie, pentru că Tu, Care eşti om, Te faci Dumnezeu!“ (Ioan 10:33). În acelaşi timp, mulţi fuseseră deranjaţi şi de unele declaraţii dure („Voi sunteţi de la tatăl vostru, diavolul“ – Ioan 8:44) şi mustrări categorice („De aceea vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va ﬁ luată de

la voi şi va ﬁ dată unui neam care va aduce roadele cuvenite“ – Matei 21:43), rostite de cineva care nu învăţase în şcolile rabinice. În plus, autoritatea fariseilor era erodată de prezenţa lui Iisus. Învăţătorul este adesea pus de farisei în situaţii dilematice, iar răspunsurile Sale le dezvăluiau ipocrizia. Ambiţiile politice ale acestor lideri religioşi erau prea mari, iar ambiţiile teologice erau absolute. Nu puteau accepta să ﬁe învăţaţi (dezvăţaţi) de un nazarinean. În ceea ce priveşte oamenii de rând, aceştia au demonstrat în mod clar predispoziţia de a se lăsa manipulaţi (vezi scena alegerii între Iisus şi Baraba, la numai câteva

zile după ce Iisus avusese parte de o primire triumfală în Ierusalim.)

Atunci [i acum George W. Thompson, politician, avocat şi judecător din America secolului al XIX-lea, spunea: „Cel mai nenorocit sărac ce se târăşte pe pământ se bucură de protecţia legii, care cere dovezi în sprijinul acuzaţiilor care i se aduc, dar lui Iisus I s-a refuzat Dumitru St`niloae, acest privilegiu, care era acordat şi celui 5. Iisus Hristos sau mai respingător cetăţean.“ Acelaşi aurestaurarea omului, Omniscop, tor aﬁrmă că „întreaga Lui viaţă a fost o Craiova, 1993, p. 209 bătălie lungă prin faptul că a fost greşit 6. George W. înţeles şi S-a confruntat cu opoziţie, Thompson, The batjocură, mânie, privaţiuni, durere, Trial of Jesus – A Judicial Review of ajungând acum la ultimul act al acestei the Law and Facts 6 drame ﬁzice, o moarte crudă pe cruce.“ of the World’s Most Tragic Court Room Rezumând, respingerea lui Christos Trial, Shelley Press, a avut următoarele cauze: (1) S-a p. 170, 173 Cu spatele la Infinit

104-109 Cu spatele la infinit.indd 107

107

3/18/10 12:59 AM

Semnele timpului

autointitulat Mesia, adică Fiul lui Dumnezeu, adică (de aceeaşi natură cu) Dumnezeu, ceea ce evreii nu au fost pregătiţi să accepte, pentru că Iisus (2) nu a instaurat domnia mult aşteptată şi supremaţia politico-militară a vechiului stat Israel. Evangheliile creştine adaugă la aceste motive: (3) invidia autorităţilor religioase evreieşti şi (4) incapacitatea evreilor de a-şi redefini aşteptările în condiţiile în care Dumnezeu Se revelează pe Sine în Iisus într-un alt limbaj decât cel „învăţat“ de ei. În discursul din Matei 23, adresat fariseilor şi învăţaţilor evrei, Iisus demască o gravă lacună de înţelegere a propriei stări din partea celor două partide ale vremii. Plecând de la practica lor de a împodobi mormintele profeţilor evrei persecutaţi în trecut de contemporanii lor, Iisus, persecutat în aceeaşi manieră ca profeţii din trecut, le discreditează justificarea: „Dacă noi am fi trăit în zilele strămoşilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui profeţilor!“ (vers. 30). Pentru Christos, conţinutul acestui gen de afirmaţii semăna cu un copac falnic, ce, la o privire mai de aproape, se descoperea plin de scorburi. Tentaţia de erijare într-o poziţie similară există, de asemenea, pentru creştinii contemporani care spun adesea: „Dacă am fi trăit noi pe vremea lui Christos, nu ne-am fi unit cu ei (evrei şi/sau romani) la răstignirea Sa...“ Cum ar arăta astăzi un Mesia care nu e şcolit nici la Ierusalim, nici la Roma, nici pe Muntele Athos, nici în universităţile protestante? Şi ce s-ar întâmpla dacă învăţăturile Sale ar fi mai bine primite de public, mai relevante şi mai de impact decât cărţile şi titlurile academice ale marilor savanţi ai teologiei de azi? Şi dacă n-ar avea nimic de împărţit cu arabii din Ierusalim, dar nu s-ar osteni nici să clădească Templul? Ar reuşi generaţia noastră să-şi remodeleze aşteptările cu privire la un Salvator? Nu cred însă că adaptarea viziunii despre Mesia este cea mai mare provocare de azi. Piero della Francesca surpinde în pictura sa Biciuirea o scenă grăitoare. Christos şi călăul sunt în fundal, un detaliu undeva într-un colţ al curţii romane. Trupul Acuzatului este neatins încă. Persecutorul este cu mâna ridicată pentru a lovi pentru prima dată. În prim-plan, într-o atmosferă relaxată, patricieni îmbrăcaţi elegant, cu spatele la Christos, discută calm. 7. Régis Debray, The Mesajul picturii este clar: indiferenţa New Testament Through 100 lumii faţă de moartea crudă a lui Masterpieces of Christos este o oroare chiar mai mare Art, Londra, Merrel, 2003, p. 159 decât flagelarea Sa.7 108 104-109 Cu spatele la infinit.indd 108

3/18/10 12:59 AM

Num`r special

Perspectiva lui Iisus În realitate, e prea puţin important cine L-a condamnat pe Iisus. Această bătălie ideologică nu are sfârşit decât dacă Îi dăm cuvântul Acuzatului. Iar Iisus nu este preocupat atât de mult de cine Îl condamnă, ci de motivul fundamental al morţii Sale pe cruce. Ba mai mult, în Evanghelia lui Ioan (10:15-17), Iisus spune de două ori: „Eu Îmi dau viaţa...“ Accentuarea pronumelui „Eu“ este esenţială pentru înţelegerea afirmaţiei. Indiferent de circumstanţele pierderii vieţii lui Iisus, sacrificiul Său a fost un act benevol pentru binele fiecărei fiinţe umane. Privite astfel, respingerea şi condamnarea lui Iisus, într-un cadru istoric şi geografic, devin atemporale, deoarece de fiecare dată când etica şi învăţăturile lui Iisus ni se adresează, va trebui să decidem dacă ne vorbeşte un om sau Infinitul.

Piero della Francesca surprinde \n pictura sa Biciuirea o scen` gr`itoare. Christos [i c`l`ul sunt \n fundal, un detaliu undeva \ntrun col] al cur]ii romane. Trupul Acuzatului este neatins \nc`. Persecutorul este cu m=na ridicat` pentru a lovi pentru prima dat`. |n primplan, \ntro atmosfer` relaxat`, patricieni \mbr`ca]i elegant, cu spatele la Christos, discut` calm. Mesajul picturii este clar: indiferen]a lumii fa]` de moartea crud` a lui Christos este o oroare chiar mai mare dec=t flagelarea Sa.

Cu spatele la Infinit 104-109 Cu spatele la infinit.indd 109

109

3/18/10 12:59 AM

Semnele timpului

?s? ~ R E F U S T to is CC+ it Iisus Chr ât de mult a pătim imagi-

? CE EScăTşiE ă cu ruşine şi morală îngemănat .

timirea Suferinţă fizi ură, aceasta este pătimirea lui ăs m e st pe c es et fl pă re chin su lidă, asocierea dint Dacă premisa e va de ore din viaţa Lui ar fi o ni Iisus şi ultimele 48 . Pătimirea astfel descrisă ar deve că nedreptate istori ineanului. părtinirea Nazar cauza religiei, nu în lipsa ei. E păti E pătimire din i, nu în absenţa ei. Ambele pot gi mire din cauza le om, pot duce la mutilarea unui me de pironi. Mânuite ori insuficient înţeles, lăsat cu ur Dumnezeu greşit nitate. adânci pentru eter

mult decât şi-a Fără îndoială, maiChiar şi aşa, filmul nat Mel Gibson. tos nu a fost recomanPatimile lui Chris b 16 ani, din pricina dat persoanelor sue ale peliculei. Roger violenţelor şocant go Sun-Times, ar putea Ebert, de la Chicacesta este cel mai violent avea dreptate: „A văzut vreodată.“ Şi e de film pe care l-am t multe. presupus că a văzu aceea, crucificarea – Poate tocmai de ent C. S. Lewis – nu a at după cum observfrecventată în artă până ă m te o i care a devenit pe pământ toţi ce nu au dispărut deitate. Conglomeratul de au văzut-o în real fletească a suferinţelor violenţă fizică şi sut Iisus Christos se va pe care le-a îndurat mai târziu. regăsi în artă mul

I U L A E R A L I T MU {TE E M I T ~ P E N I C ?mesc dinainte ca D N + C E {IatălD ti pă uh , Fiul şi Sfântul D păcând lumea cu

T ră în Christos, îm truDumnezeu să moaea pătimeşte dinainte de a intra îndin Sine. Dumnezeir imeşte odată cu expertiza făcută apul umanoid. Păt la apariţia, localizarea şi generaliz ia. veşnicii cu privire erra şi cu privire la efectele acestucial, rea păcatului pe Teună, configurând planul – sacrifi rii Pătimeşte dimpr enitului – de recuperare a creatu de prin moartea Înomrebeliunii de care este în stare faţă ajunse la climaxul lă a Creator. enire, măsura finaorţională cu om în in pr te eş im Păt prop pt erinţa este direct autolimitării. Suf mă. Întrupându-Se, coboară abrualul ur de spaţiul rămas în ntru a urca, în cele din urmă, din al treilea cer pe nismul Golgotei. e este marcat de ci inită, at it an um n di s su pl i, sete neîm Exodul lui Ii oces fără apărător riada pătimirilor. pr e: at im an i ne T ţărâ supliciu inuman. batjocură sordidă,

110 110-112 Mutilarea lui Dumnezeu.indd 110

Irepetabil prin a capacitatea de f`r` lorile valoriza nonva nic prin u a Se deprecia , care a altruismul cu rind p pus um`rul, o eag` tr o umanitate \n er`, din c`dere lib te es Iisus Christos area rvo inegalabil \n fe emenii s de a-{i ajuta s`turile tr` s` capete din lui S`u . t` morale ale Ta

rmis e p t s e if n a m crochiu de 3/18/10 1:04 AM

ea plin` n iu s a P ? e ir m ti Patim` sau p` i Iisus Christos sau lu de dragoste a uitoare ale lui Iisus in suferin]ele ch |[i \ncepe Iisus d Christos? C=n ea? Ce facem cu ir Christos p`tim reun` a lui Dumnezeu, p p`timirea dim sus pentru aI permite Ii care murea \n ` devin` M=ng=ietorul s Sf=ntului Duh i fi fost Iisus Christos a omenirii? Ar m u oameni [i pentru tr un model pen en]a procesului v arti[ti, f`r` sec [i a r`stignirii?

U E Z E DUMN apunct r t n o c n \ Art` E SUNT

OÎl iz!olează de întreaga M O H E C EPC nu i eanulu ătimirea Nazarin cea mai fascinantă

e .

istos rămâne ntroSa viaţă. Iisus Chrau trăit vreodată. Paradoxal şi co nd te persoană din câ felul în care a trăit şi a murit, iubi urit versat prin însuşi s a murit pentru că a iubit şi a m nişte proscrişi. Iisutimă! ile iubind. Asta da pacapacitatea de a valoriza nonvalor s pu cu care a Irepetabil prin ic prin altruismul un , ia ec pr de e S a fără umanitate întreagă umărul, oprind o Iisus Christos este din cădere liberă, rea de a-Şi ajuta seinegalabil în fervoan trăsăturile morale menii să capete di ale Tatălui Său. Cel Veşnic, Cel ce a Iisus Christos, treg universul. creat soarele şi în creat o marcă înreDar care nu Şi-a Şi nenumiţi urmaşii. gistrată, lăsându-

a 6 1 b u s r o l e n s persoa

CIN I U L E C I I { A M R U ? E T { E M I T ~ P e CCEei care Îi seamănă. ■ Sunt din oricnt

su ■ r. Neavând nume, generație și popo a încerca să și-l impună scutiți de ispita decei lipsiți de narcisism. pe piață. ■ Sunt imaginea și nici nu Chiar nu-și iubescsmetizeze pe banii grei încearcă să și-o co lnit ai altora. Pentru că au întâ ■ Sunt cei liberi. Persoană. ■ Sunt cei Adevărul în(tr-o) Iisus a pătimit pentru ei. fericiți. Pentru că i. Pentru că n-au găuri de ■ Sunt cei sincer entuziaști. Pentru că Îl ceruit.■ Sunt cei nezeu întru ei. recunosc pe Dum

ndache de Ferid Consta

111 110-112 Mutilarea lui Dumnezeu.indd 111

3/18/10 1:05 AM

Semnele timpului

DRAMA Itetice cu folosirea diTvaloO S L Id prodTucO LFU es ri tă ere a unor iin ta este strâns lega

ART~ |N CT N U P A R T N O C tos nu ar fi băut hris În cazul în care C şi nu S-ar fi lăsat or el paharul suferinţ fi putut! –, probacrucificat – deşi arar mai fi acordat bil că artiştii nu I-fascinaţia acestora penimportanţă. Însă -ce-suferă este cu totul tru patimile Celuietul omului rezonează îndreptăţită. Sufl ul substitutiv. Artistul plenar cu sa-crifici vit din păcat şi restaînsuşi se simte izbă ui care îi este subie, el C ul ip ch pă du ţi ea urat in actul său de cr ect artistic. Iar pr rte a acestui miracol al simte că devine pae, care pare – prin coreabilitării uman l ispăşirii – mai uşor participare în actu realizabil.

in de exprimare, ar verselor mijloace şire. „Arta este sfera creatoare pr in pă pr is de creaţie şi de aţia autentică este posibilă doar are excelenţă“, iar „creerdiaev. Însă creaţia, fiind generato ispăşire“ – nota Bproduce în artist o tensiune greu de de transformare, unea dintre ceea ce trebuie să fie şi , surmontat. Tensi Fiind in nuce transformare de sined deceea ce este să fie. nţele unei tragedii de sine. Scriin încapătă adesea vale oi, Berdiaev observa magistral că rea spre viaţa lui Tolstfost „o chinuitoare trecere de la crea treaga lui viaţă a ice desăvârşite la crearea unei vieţi unor opere artist a desăvârşite“. . Captivat de viaţ urg, ri pu m ti de n fa or şi Petersb Nobil, dar nată din Moscova iul Crimeii şi în râ sf de şi ă rd na lo bo sa ea. Intră în Răz ată, obosit de m mai apoi scârbit de emisionează din arieră falit Europa. D . ne si cu oi zb ră e de altceva. Cutre sânge şi în căutar copeică, dar nici linişte sufletească.15 Nu mai are nicio e şi în cei 13 copii, pe care îi are în le O caută în familiea şi în scris. Nu imediat, dar în ce, şi pace ani. O caută aiur din urmă, Război a îi aduc apoi Ana Kareninmare recunoaşterea de imos, scriitor. Devine fa ebarea apoi depresiv. Într măreşte: fundamentală îl ureţii mele? Care este rostul vi inare în . Neterminat. gară. Nedogmaticmereu către Fiinţa găseşte al ul, în n aC te flet ina înţelegerii creş Evanghelii, iar su e fascinat um L convertire. Devin de Predica zenit. i doi tâlhari. de Nazarinean şi. Matricea abili, rămânem ce ntem cel din L ori su Lui de pe Munte bă. Îşi Deopotrivă. Une l din stânga. Astăzi, m hi sc ce i, se i or ii te “ gândir dreapta, al intrând ne, „Răstigneşte-l! reneagă romanele,ă literară, găm „Osana!“, mâi ură şi zdrobire ri st tjoc în noua paradigmmoralist. Pendulăm între bau şi recunoştinţă. ui ul pe or tu it e ri tr sc cea a de sine, în i loc. La mijloc. nă anarhoFilosofia sa creşti, în 1901, s rămâne în acelaş atelui întors şi su Ii ţa sp pacifistă îi atrage n cadrul Neputincios în fa rea controlului prin di ea ne ar ţi ic de un în excom fascinant e. Bisericii Ortodox ră, ultima dominaţia iubirii. nezeu a rămas mutilat ga -o tr în re oa M Între timp, Dum ântuiască de cea mai nepuse i ăr eb tr m în cu , ră sa ga pe viaţă, ca să ne e: anarhia inimii! ite. im pr ne ri hi su ar un an ă sp şi ră groaznic

CUM R~M+NE?

112 110-112 Mutilarea lui Dumnezeu.indd 112

3/18/10 1:05 AM

C3.indd 3

3/18/10 1:06 AM