Teoria arhitecturii curs 1 5 by Arhitectura si Urbanism UPT

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA

FACULTATEA DE ARHITECTURA

TEORIA ARHITECTURII

Foto Vlad Gaivoronschi

CURS nr. 1 prof.dr.arh. Vlad Gaivoronschi

Objectivele disciplinei TEORIA ARHITECTURII – anul 2, S1 Cunoştiinţe : Cursul are ca obiectiv descifrarea profesiei de arhitect la granita dintre stiintele umane si cele tehnice, definirea principiilor teoretice pentru edificarea unei arhitecturi durabile si sustenabile din punct de vedere cultural, social si al psihologiei si perceptiei umane; studentii inteleg constructia si locuirea ca o arta majora ce poate defini o comunitate cu care aceasta se poate identifica. Categoriile de cunostinte dezvoltate de curs sunt cele teoretice si practice. Scopul cursului presupune constientizarea locului si rolului arhitectului ca artist si om de cultura precum si intelegerea consecintelor actiunilor sale.

• Abilităţi : - Abilitatea de a crea proiecte arhitecturale având calitatea estetică cât şi tehnica • Înţelegerea diferitelor teorii ale arhitecturii în raport cu istoria arhitecturii şi a artelor, cu tehnologiile şi şiinţele umane • Înţelegerea influenţei artelor asupra calităţii arhitecturii • Înţelegerea raportului arhitectură/urbanism, a importanţei unei abordări holistice, integrate • Înţelegerea raporturilor complexe dintre oameni şi clădiri şi ale clădirilor în cadrul mediului înconjurător (natural, urban), necesitatea raportării atât a acestora cât şi a spaţiilor urbane la scara şi nevoil umane • Înţelegerea profesiei de arhitect, rolul acestuia în societate, înţelegerea importanţei mediului social ca factor major de influenţă asupra strategiei arhitectului

• Competenţe cognitive: cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea terminologiei caracteristică ştiinţelor umane • Competenţe aplicativ-practice: cunoaşterea şi înţelegerea conceptelor fundamentale cu privire la arta arhitecturii; formarea bazei teoretice necesare viitoarei dezvolt[ri profesionale • Competenţe de comunicare şi relaţionare:dezvoltarea capacităţii de dialog/comunicare orală şi redactare a unor lucrări scrise de tip referat/articol/eseu • Competenţe de dezvolatare personală şi profesională: dezvoltarea capacităţii de gestionare a învăţării, perfecţionarea abilităţilor de lucru cu elementele majore de limbaj arhitectural.

Capitolul

ConĹŁinuturi

Nr. de ore

Parametrii distincti ai unei arhitecturi de calitate si rolul teoriei si criticii De la constructie la arhitectura

De la spatiu la loc

Ipostazele unui sit, arhitectura ca â&#x20AC;&#x17E;arta a locului

Indoire, decupare, segmentare, aditie, juxtapunere, deformare, perspectiva, transformare, tipologie, topologie, morfologie

Limbaj arhitectural, forme, operatii, tehnici

Corpul in raport cu spatiul, spatiul ”piele”, spatiul „suis-coboras”, spatiul definit de elemente structurale, „planul liber”, „raum-plan”, organizari spatiale ale super-modernitatii

Limbaj spatial, de la traditie la modernitate

Matrici generatoare ale limbajului arhitectural

Obiecte si fenomene, matrici vii la scara locuirii

Perceptie dinamica, miscare in spatiu, simbolism si dinamica spatiala, proportii Spatiul perceptiv, dinamice, expansiune forma si spatiu verticala

Expresie si functiune

Expresie dinamica si simbolism spontan

Forma, expresie, constructie, de la tehnica sublimata la tehnica „domesticita”, materialele si „dorintele ” lor, corp-vesmant, ornament, textura si modenatura, „suprafetele” arhitecturii contemporane

Forma si materie

• • • • • • • • • • • • • • •

Bibliografie FR. CHING…..ARCHITECTURE: FORM, SPACE AND ORDER Chr. Norberg Schulz….Systeme logique de l’architecture Genius Locci Meaning in Western Architecture Architecture: Presence, Place, Language Pierre von Meiss…..De la Forme au Lieu Rudolph Arnheim……..Puterea Centrului Dynamique de la Forme Architecturale Christopher Alexander…The timeless way of building The Pattern Language of Architecture Robert Venturi…………..Complexity and Ambiguity in Architecture M. Luiza Palumbo………New Wombs, new Bodies Patrick Schumacher……The Autopoesis of Architecture Juhani Pallasmaa………..The thinking Hand Eyes of the Skin

• • • • • • • • • • • • •

Bruno Zevi……….Cum sa intelegem Arhitectura Codul Anticlasic Rob Krier…Uber Architektonische Komposition Le Corbusier……Vers une Architecture Vicente Guallart…The (Geo)logics of Architecture Zigfried Giedion…Time, Space and Architecture Jacques Lucan…Composition, non-composition Rem Koolhaas….Delirious New York Bigness or the problem of Large Gilles Deleuze et Felix Guattari….Mille Plateaux Paul Virilio……..L’Espace critique Leon Battista Alberti….On the art of Building in ten books Bill Hillier…….Space is the Machine-A configurational theory of architecture • Gotfried Semper…Style in theTechnical and tectonic Arts • On Architectural Styles

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA

FACULTATEA DE ARHITECTURA

TEORIA ARHITECTURII

Foto Vlad Gaivoronschi

CURS nr. 2 prof.dr.arh. Vlad Gaivoronschi

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

Despre TEORIA ARHITECTURII in era digi - Curs introductiv an 2 Intre teorie si locuire , teorii in loc de teorie

prof. dr. arh. Vlad

Gaivoronschi, O.A.R.

Universitatea Politehnica TIMIŞOARA Andreescu & Gaivoronschi, www.andreescu-gaivoronski.com

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

TEORIE

1. L O C U I R E si rolul arhitectului ca intermediar intre : Locuirea inteleasa ca EDIFICARE Locuirea inteleasa ca MOD DE VIATA La fel cum edificarea poate capata valente stilistice si modul de viata poate deveni stil de viata - LIFESTYLE

ÂŠ V.Gaivoronschi

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

TEME IMPORTANTE DE REFLECTIE: Despre VECINATATE- Dubla perspectiva, cea urbana exterioara, publica, cea interioara, privata; delimitari, praguri, spatiile intermediare, coeficientul de sigurantaarhitectura “check in”, vecinatate apropiata si departata © V.Gaivoronschi

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

“life is right, architecture is wrong” , adica despre ESECURILE ARHITECTURII ERUDITE

Rezulta necesitatea unei perspective cuprinzatoare asupra teoriei si locuirii: -antropologica, fenomenologica, sociologica, culturala, economica, ecologica, tehnologicoconstructiva , etc.

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

SPATIU / L O C / LOCUIRE LOCUIRE INDIVIDUALA / LOCUIRE COLECTIVA LOCUIRE PRIVILEGIATA/ LOCUIRE COMUNA DENSIFICARE, MIXT FUNCTIONAL LOCUIRE IN PEISAJ, IN TESUT URBAN LOCUIRE IN ERA DIGITALA © V.Gaivoronschi

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

2.CALITATE

Calitatea arhitecturii, implicit a locuirii, o scurtă selecţie de afirmaţii fundamentale. (cuvinte cruciale din interiorul profesiei, teoriei arhitecturii ) © V.Gaivoronschi

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

VENUSTAS -frumuseţe

FERMITAS -soliditate, (forţă, putere)

UTILITAS

VITRUVIUS

-funcţiune, folosinţă, “lumea vieţii” (inţelepciune)

• Cele 7 faclii ale arhitecturii dupa RUSKIN, gandite ca legi morale aplicabile atat in construirea caracterului cat si a catedralelor: • -SACRIFICIUL • -ADEVARUL • -PUTEREA • -FRUMUSETEA • -VIATA • -MEMORIA • -ASCULTAREA – loialitate in loc de”libertate” ascultarea legilor vietii, ale adevarului si frumusetii, cu alte cuvinte: LIBERTATEA INTELEASA CA FIINTARE ELEGANTA IN LOCUL CELEI AROGANTE…….

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

Aldo van Eyck Calitatea de a fi loc şi ocazie, calitatea de a fi un întreg „Omul inspiră şi expiră neîncetat. Când va face şi arhitectura la fel? Există un fel de apreciere spaţială care ne face să invidiem păsările în zbor; există şi un fel de înţelegere care ne reaminteşte de spaţiul închis, protejat, al originii noastre. Arhitectura va eşua dacă o va ignora pe oricare dintre ele – claritatea labirintică, în orice proporţie, simboluri ale amândurora. Cuibul păsărilor, zborul păsărilor, păsări.” (Loc şi ocazie)

„Pomul este frunză şi frunza este pom – casa este oraş şi oraşul este casă – un pom este un pom, dar şi o frunză uriaşă – o frunză este o frunză, dar şi un pomişor – un oraş nu este un oraş fără a fi şi o casă uriaşă – o casă este o casă doar dacă este şi un oraş în miniatură” Aldo van Eyck, Works, Compilation by Vincent Ligtelijn

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

Louis I. Kahn Calitatea ce inspira muzica

“Percep o simbioză a simţurilor. Să auzi un sunet înseamnă să-i vezi spaţiul. Spaţiul are tonalitate şi mă imaginez compunând un spaţiu impunător, acoperit de o boltă sau de o cupolă, atribuindu-i o trăsătură sonoră, care alternează cu tonurile unui spaţiu îngust şi înalt, cu lumină graduală, de la argintiu până la întunecat. Spaţiile arhitecturale în lumină îmi trezesc dorinţa de a compune un fel de muzică, imaginând un adevăr din sentimentul unei contopiri a disciplinelor şi a ordinii lor. Niciun spaţiu nu este un spaţiu arhitectural fără să aibă lumină naturală. Lumina naturală variază în funcţie de momentul zilei şi de anotimpul anului. O încăpere în arhitectură, un spaţiu în arhitectură are nevoie de acea lumină însufleţitoare – lumina din care am fost întrupaţi. Aşadar, lumina argintie şi lumina aurie, lumina verde şi lumina galbenă sunt calităţi ale unei scale sau rigle variabile. Această calitate trebuie să inspire muzică.” Conference at symposium “ The Conservatory Redefined”, 14. nov. 1967

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

Christian Norberg Schulz Calitatea de arta a locului, a conferi caracter si atmosfera bazica

„Coexistenţa arhitecturii şi vieţii, la care m-am referit, poate să dea impresia unei alte versiuni a motto-ului Forma urmează funcţiei, dar conceptul pe care-l folosesc este fundamental diferit de abordarea funcţionalistă. Nu avem în vedere aici funcţii individuale mai mult sau mai puţin coordonate, ci mai degrabă momente care dobândesc semnificaţie, începând cu structura existenţială totalitară reprezentată de actul locuirii. Similar, formele arhitecturale nu apar separat, ci sunt condiţionate de un loc prestabilit, la care participă natura.

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

Prin urmare, arhitectura nu este rezultatul acţiunilor omului, ci, mai degrabă, concretizează lumea care face posibile aceste acţiuni. Şi, întrucât elementele constitutive ale acestei lumi sunt calitativ diferite, ele nu pot fi înţelese cu ajutorul logicii, ci trebuie, mai curând, exprimate poetic. Aceasta este misiunea arhitecturii, care, pe baza unei înţelegeri fenomenologice, reuneşte şi ilustrează o varietate de elemente care se referă la spaţiu, formă şi configuraţie, cu alte cuvinte, arhitectura ca artă a locului.” “Architecture: Presence, Language and Place”, SKIRA 2000

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

Juhani Pallasmaa, Calitatea imaginii reprezentate, a metaforei trăite

„În arhitectură, în acelaşi fel, motivele artistice nu trebuie să fie excesive sau foarte dramatizate, pentru că „imaginaţia noastră le va respinge”, după cum îi sfătuieşte Borges pe scriitori. Procedeul de reţinere şi de afirmaţie discretă are o valoare sporită în arhitectură. Dacă aspiră la un impact mental permanent, o operă arhitecturală trebuie să ne antreneze imaginaţia personală şi activă; chiar şi o naraţiune arhitecturală trebuie să rămână neterminată sau să aibă un final deschis, pentru a fi completată şi concretizată de imaginaţia observatorului/ocupantului. De aceea, lucrările arhitecturale discrete ale lui Renzo Piano şi Glenn Murcutt ating măreţia: aceste clădiri sunt clar şi convingător inteligibile din punct de vedere al structurilor conceptuale, funcţionale şi arhitectonice, dar evită declaraţia exagerată şi prolixitatea şi ne invită delicat

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

imaginaţia reproductivă, tactilă şi senzorială. Ele sunt structuri arhitecturale cu un înalt grad de raţionalizare, care proiectează imagini poetice ale gravităţii şi orizontului, meşteşugului şi naturii, folosirii şi spaţiului, tradiţiei şi inovaţiei, materialităţii şi luminii.”

„De obicei, se consideră că arhitectura îşi are originea în actul stabilirii şi al locuirii. Cu toate acestea, din punctul meu de vedere, arhitectura are o origine duală; ea apare simultan din actele de locuire şi preamărire…”O casă este un instrument cu care înfruntăm cosmosul”, după cum sugerează Gaston Bachelard.”

„Lucrările artistice şi cele arhitecturale sunt metafore existenţiale în care se reflectă o întreagă lume. Clădiri iconice, precum Casa Malaparte (1938-40) din Capri, Casa Melnikov (1927-9) din Moscova, Casa de sticlă a lui Pierre Chareau (1929) din Paris sunt microcosmosuri metaforice condensate, metafore locuite şi trăite, universuri independente închise între pereţii acestor structuri.” J. Pallasmaa, “The Embodied Image – Imagination and Imagery in Architecture”, Wiley and Sons, 2011

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

Glenn Murcutt Calitatea cladirilor de a fi precum instrumentele „Este foarte important pentru mine să construiesc clădiri care sunt precum instrumentele. Ele sunt sensibile la lumină, mişcările aerului, privelişte, nevoile de confort. La fel ca instrumentele muzicale, ele produc sunetele şi tonurile compozitorului. Dar nu eu sunt compozitorul, ci natura. Lumina şi sunetele pământului sunt deja acolo. Eu creez doar instrumentele care le permit oamenilor să perceapă aceste calităţi naturale.” © O.Micsa

Glenn Murcutt Exhibition at Architektur Zentrum Wien, 2012

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

Patrik Schumacher, Calitatea arhitecturii ca sistem autopoietic autonom, conform cu un nou mediu social, o nouă calitate vizionară, avangardistă (parametrică), estetică (iconică)

„Valorile estetice sunt, astfel, mecanismul de direcţie explicit evaluator al dimensiunii formale a stilurilor, care necesită rezoluţia formală (formal satisfăcătoare) a unei probleme de proiectare. Idiomul stilului reprezintă tendinţa formală presupusă, în cadrul căreia este concepută soluţia formală a proiectului.

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

. Valorile estetice conştient prezentate ale stilului se exercită atunci când aplicaţia de rutină a idiomului întâlneşte obstacole şi este necesară o decizie explicită, chibzuită. Valorile estetice în arhitectură reprezintă, aşadar, idealul de frumuseţe incontestabil, presupus, întrucât el se foloseşte pentru a critica explicit şi a controla procesul de proiectare. Sunt valori indubitabile care se folosesc pentru a examina şi a stabili deciziile de proiectare.” Patrik Schumacher, “The Autopoesis of Architecture – A new framework for Architecture”, vol 1, Wiley and Sons, 2011

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

Vicente Guallart, Calitatea raţională a (geo)logicii unui sistem dinamic, multistratificat, complex, natural „Un proces orientat spre crearea condiţiilor de locuire în teritoriu mai degrabă decât spre construcţia de clădiri. Suntem, deci, mai interesaţi de caracterul sistemic al arhitecturii decât de caracterul său iconic în sine. Nu ar fi nevoie de arhitectură dacă fiinţele umane ar fi mulţumite să trăiască în peşteri sau în copaci. Arhitectura este necesară pentru crearea condiţiilor de locuit care nu depind de momentul zilei sau de anotimpul anului şi nici de condiţiile climaterice ale mediului înconjurător, pe tot cuprinsul teritoriului. Prin urmare, arhitectura trebuie să apară în locuri determinate, în momente specifice ale istoriei, într-un proces continuu de re-înfiinţare a teritoriului.”

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

„În căutarea unui proiect arhitectural care este mai mult decât un obiect întrun mediu, o afirmaţie a identităţii personale asupra peisajului sau un fenomen care se referă la un context cultural, activitatea umană trebuie să fie o natură prin ea însăşi, capabilă să aibă diferite grade de artificialitate, atât în concepţia, cât şi în punerea sa în aplicare.” „Dorim să ne asigurăm că ştiinţele pe care le prezentăm acţionează ca nişte sisteme raţionale dinamice, care depăşesc dezvoltarea unui proiect pe baza unei „idei”, a unui răspuns pur formal sau a unui discurs economic.” „Integrarea, în cadrul proiectelor, a unor specialişti externi din domenii precum geologie, antropologie, sociologie, inginerie, software de proiectare şi design de interfaţă, ecologie, artă, economie sau biologie, dă posibilitatea acestor proiecte să obţină realizări care, în alte condiţii, ar fi imposibile.” Vicente Guallart, “GeoLogics – Geography, Information, Architecture “, ACTAR, 2008

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

.... În concluzie : Ce este calitatea arhitecturii si a locuirii pentru un arhitect? -folosirea eficientă a resurselor -generozitatea pentru activitatea umană/urbanitate -sentimentul locului/scara umană -considerarea timpului/capacitatea de a imbatrani frumos -inteligenţa şi surpriza, caracterul senzitiv al spatiului si materialitatii - emoţia/frumuseţea/atmosfera

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

Arhitectura poate oglindi o comunitate sau o naĹŁiune, poate fi o metafora vie a acesteia.

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

Ce este calitatea pentru partenerii noştri din echipa generatoare a mediului construit? Dezvoltator…………economie, securitate şi sanatate, confort, imagine

Consultanţi de sustenabilitate…………..ecologie, economie,

social, cultural

Ingineri………………… securitate şi sanatate, economie, confort, ecologie

Manager de proiect…………….economie şi construcţie rapidă

Constructor………construcţie eficientă şi rapidă, economie, PROFIT

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

3. CALITATEA - Un ansamblu de instrumente de evaluare de prima generatie

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

Sistemul BREEAM sau sistemul LEED?

•Management •Sănătate şi bunăstare •Energie •Transport •Apă •Materiale •Deşeuri •Folosirea terenului şi ecologia •Poluare

•Aşezări sustenabile •Eficienţa folosirii apei •Energie şi atmosferă •Materiale şi resurse •Calitatea ecologică interioară •Inovaţia şi procesul de proiectare •Credite pentru priorităţi regionale

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

BREEAM Weightings Categorie Folosirea terenului şi ecologie

Coeficient 10%

Transport

Apă

Energie

19%

Materiale

13%

Sănătate şi bunăstare

15%

Management

12%

Deşeuri

Poluare

10%

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

Coeficienţi LEED Category

Weighting

Aşezări durabile

25%

Eficienţa folosirii apei

Energie şi atmosferă

34%

Materiale şi resurse

12%

Calitatea ecologică interioară

11%

Inovaţia şi procesul de proiectare

Credite pentru priorităţi regionale

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

DGNB –Deutsches Gűtesiegel fűr Nachhaltiges Bauen

Certificarea germană a clădirilor durabile – demarată în toamna lui 2008, fiind şi un „pre-certificat” pentru proiecte în perspectivă. A doua generatie de sisteme de certificare

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

4. Calitatea vieţii si mediul construit Cei patru piloni ai calităţii vieţii care pot fi folosiţi pentru a alcătui o viziune comună privind calitatea clădirilor şi a arhitecturii acestora: 1.economic 2.ecologic 3.social 4.cultural © V.Gaivoronschi

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

Sistemele LEED, BREEAM, CASBEE etc. se bazează pe o abordare ANALITICĂ /CANTITATIVĂ şi răspund perfect scopului acestora, dar nu pot acoperi întregul domeniu al calităţii vieţii/arhitecturii. Ele apartin primei generatii de sisteme de certificare. DGNB incearca o abordare holistica, apartine celei de-a doua generatii.

Aspectele calitative nu pot fi exprimate prin numere; ele au o componentă subiectivă puternică, pot să evolueze neaşteptat în timp, sunt diferite în funcţie de cultură, sunt volatile în lumea noastră care navighează global, dar şi local… UNELE CE TIN DE PILONUL CULTURAL AL SUSTENABILITATII SE POT DOVEDI PERENE COMPARATIV CU CELE MASURABILE , SUPUSE MEREU OPTIMIZARII………………..

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

Proiectarea durabilă integrează: 1.Examinarea resurselor şi a eficienţei energetice 2.Clădiri şi materiale sănătoase 3.Folosirea terenului în funcţie de factorii ecologici şi sociali şi 4.Un aspect estetic care să inspire, să afirme şi să ofere facilităţi

Uniunea Internaţională a Arhitecţilor Declaraţia de interdependenţă pentru un viitor durabil, Chicago 1993

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

Care sunt aspectele „soft” ale calităţii vieţii şi cum pot fi introduse în indicatori?

•În conformitate cu unul din punctele Acordului de la Bristol privind comunităţile durabile, cu Cartele de la Leipzig, Marsilia, Toledo…., „Oraşele trebuie să fie bine proiectate şi construite” •marea provocare pentru acest indicator este să includă specificaţii clare referitoare la experienţele şi metodologiile care trebuie monitorizate şi să evalueze calitatea mediului construit din punct de vedere al valorii tangibile şi vizibile a arhitecturii, nu doar a celei măsurabile.

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

Străzile, pieţele publice, peisajele urbane, clădirile publice, locuinţele etc., precum şi dimensiunea şi memoria lor socială, economică, ecologică, istorică şi culturală, nu pot fi uşor introduse în parametri obiectivi. Indicatorii trebuie să fie: 1.accesibili (uşor de obţinut) 2.inteligibili 3.împărtăşiţi (de toată lumea) 4.demni de încredere (nu numai din punct de vedere ştiinţific, dar şi în sens practic) 5.proprii (comunităţilor) (Antonio Borghi, Dr. arh., Preşedinte al © V.Gaivoronschi

Grupului de Lucru CALITATE al ACE)

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

Tema europeană „bine proiectat şi construit” se referă la indicatori care nu se pot uşor transforma în indicatori numerici: 1.Sentimentul locului – un loc cu sentimente pozitive pentru oameni şi cu trăsături locale specifice; 2.Caracterul adecvat al dimensiunii, scării, densităţii, proiectării şi amplasamentului, inclusiv al ansamblurilor mixte, care completează caracterul local specific al comunităţii 3.Clădiri mixte, de înaltă calitate, durabile şi adaptabile, care folosesc materiale în măsură să diminueze impactul ecologic negativ. © O.Micsa

RESILIENCE, VALUES, ECOLOGY (Durban, U.I.A.,2014)

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

CABE – Comisia pentru arhitectură şi mediu construit, înfiinţată în 1999, a editat un mare număr de publicaţii pentru clarificarea noţiunii de oraş sau de proiect bine conceput şi construit:

Evaluarea folosită de CABE este Analiza de Proiectare, bazată pe principiul că „O bună proiectare este adecvată scopului, este durabilă, eficientă, coerentă, flexibilă, receptivă la context, frumoasă şi o expresie clară a cerinţelor din setul de specificaţii” O Comisie independentă de experţi numită de Comitetul Executiv al CABE este însărcinată să evalueze următoarele aspecte ale fiecărui proiect:

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

-Claritatea organizării, de la planul de detaliu al terenului la proiectul construcţiei -Ordine -Expresie şi reprezentare -Adecvarea aspiraţiei arhitecturale -Integritate şi onestitate-Limbaj arhitectural -Scară -Conformitate şi contrast -Orientare, perspectivă şi aspect -Detaliere şi materiale -Structură, servicii ecologice şi folosirea energiei -Flexibilitate şi adaptabilitate -Sustenabilitate -Design inclusiv -Estetică © V.Gaivoronschi

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

5. O POSIBILA DIAGRAMA A CALITATII

Criterii obiective, criterii subiective Citând dintr-un discurs ţinut la Timişoara, în 2008, de către Ole Boumann, directorul Institutului de Arhitectură din Olanda şi o personalitate proeminentă a teoriei şi criticii arhitecturale, arhitectura durabilă nu este doar arhitectura care dobândeşte acest calificativ prin întrunirea unor parametri cuantificabili precum emisiile de carbon, economisirea de energie etc., conform accepţiei generale a acestui termen. Sustenabilitatea este, în acelaşi timp, bucuria generată de arhitectură sau de mediu. Astfel, calitatea vieţii se referă la un parametru numit EMOŢIE. Arhitectura poate fi iubită; ea poate chiar să dea naştere unor efecte/reacţii emoţionale la nivelul subconştientului.

Parametrii care pot defini calitatea unei clădiri/arhitecturi, a unui mediu, variază între două mari categorii care depind în principal de caracterul subiectiv al evaluării sau de capacitatea de a-i măsura performanţa obiectiv, ştiinţific.

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

O posibila diagrama a calitatii

16%

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

5.1. Parametri descrişi prin criterii obiective de analiză, evaluare bazată pe măsurare şi calculare 5.1.1. Securitate, sănătate, calitate tehnica

1.Securitatea în folosire 2.Securitatea în întreţinere 3.Securitatea şi stabilitatea structurală 4.Securitatea împotriva incendiilor 5.Securitatea şi accesibilitatea pentru persoanele cu handicap 6.Calitatea climatului interior, a umidităţii, a aerului proaspăt etc. 7.Iluminatul natural, iluminatul artificial 8.Controlul substanţelor toxice 9.Condiţiile acustice, controlul zgomotului 10.Managementul deşeurilor, controlul mirosurilor

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

5.1.2. Ecologie 1.Spaţiul verde şi infrastructura verde 2.Potenţialul de încălzire globală 3.Potenţialul de reducere a stratului de ozon 4.Potenţialul de creare a ozonului fotochimic 5.Potenţialul de acidificare 6.Potenţialul de eutrofizare a scoarţei 7.Riscurile privind mediul regional 8.Alte impacturi asupra mediului global 9.Microclimatul 10.Nevoile de energie primară neregenerabilă 11.Nevoile totale de energie primară/Proporţia energiei primare regenerabile 12.Consumul de apă potabilă şi formarea apelor uzate 13.Folosirea suprafeţei totale 14.Uşurinţa demolării, reciclării şi dezasamblării 15.Calitatea unei clădiri de a fi protejată energetic şi împotriva umidităţii © V.Gaivoronschi

5.1.3. Economie - Costuri

ale ciclului de viaţă raportat la clădiri - Stabilitatea valorii

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

5.2. Parametri descrişi prin criterii obiective de analiză, evaluare bazată îndeosebi pe estimare 5.2.1. Funcţionalitate, confort, întreţinere 1.Folosirea optimă 2.Confortul termic în timpul iernii 3.Confortul termic în timpul verii 4.Igiena interioară 5.Confortul acustic 6.Confortul vizual 7.Influenţele determinate de utilizatori 8.Proiectarea acoperişului 9.Eficienţa zonei 10.Fezabilitatea conversiei 11.Accesibilitatea 12.Confortul de deplasare cu bicicleta 13.Uşurinţa curăţeniei şi a întreţinerii structurii

5.2.2. Calitatea proceselor •Calitatea pregătirii proiectului •Planificarea spaţială integrată •Optimizarea şi complexitatea abordării planificării spaţiale •Atestarea consideraţiilor de sustenabilitate în anunţarea şi adjudecarea licitaţiilor •Stabilirea precondiţiilor pentru folosirea şi exploatarea optimă •Şantierul de construcţii •Fazele de construcţie •Calitatea companiilor de execuţie •Pre-calificările •Asigurarea calităţii activităţilor de construcţii •Autorizarea sistematică

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

5.2.3. Valorile sociale şi urbane •Obiectivul social, potenţialul social •Asigurarea calităţii proiectării şi a dezvoltării urbane în cadrul concursului •Proiectare în interesul vârstnicilor, persoanelor cu handicap şi tinerilor •Calitatea spaţiului public •Integrarea urbană •Legătura cu sistemele de transport şi cu infrastructura

5.3. Parametri descrişi prin criterii subiective de evaluare 5.3.1. Valoarea culturală •Arta din cadrul arhitecturii, proporţia şi structura spaţială (topologia) •Atmosfera şi caracterul intrinsec •Arta locului, integrarea in cadrul amplasamentului •Viziunea şi stilul, valoarea expresivă •Imaginea şi identitatea •Caracterul de landmark •Estetica faţadelor •Tratamentul inteligent al clădirilor şi siturilor istorice

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

Umanitatea este mai importantă decât arhitectura şi arta de a construi este mai importantă decât tehnologia.” Wang Shu “Proiectez o casă, nu o clădire. Casa este abordarea arhitecturală de amator care tinde spre ordinea spontană infinită. Apărută spontan, neautorizat şi temporar, arhitectura de amator este echivalentă cu arhitectura profesională. Dar arhitectura de amator este doar lipsită de semnificaţie. O problemă a arhitecturii profesionale este că gândeşte prea mult despre o clădire. O casă, care este aproape de viaţa noastră simplă, obişnuită, este mai importantă decât arhitectura. Înainte de a deveni arhitect, eram doar un om de cultură. Arhitectura este doar o activitate secundară pentru mine. Pentru o localitate, umanitatea este mai importantă decât arhitectura, iar meşteşugul simplu este mai important decât tehnologia. Atitudinea arhitecturii de amator – deşi este, în primul rând, o poziţie orientată spre un proces de construcţie experimental critic -, poate avea o semnificaţie mai cuprinzătoare şi mai importantă decât arhitectura profesională. Pentru mine, orice activitate de construcţie fără o gândire exhaustivă este lipsită de semnificaţie.” Wang Shu / Lu Wenyu

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

© O.Micsa Bibliografie: [1]Günter Löhnert, Der Weg Zum DGNB – Zertifikat, Detail Green, No.02, 2009, pp. 28-29. [2]The Governmentţs strategy for improving quality of place, World Class Place – Planning, building and the environment, 2009 [3]Designing for the future: the market and the quality of life, conference proceedings, April 2008 Brussels, Belgium. [4]Architecture and Sustainability, Declaration and Policy of the Architect’s Council of Europe, ISBN 2-930164-03-4; EAN 9782930164038 [5] www.cabe.org.uk [6] www.buildingsplatform.eu [7]www.bre.co.uk/sustainability [8]www.uia-architectes.org [9]www.welldesignedandbuild.wordpress.com [10]www.dqi.org.uk [11]www.ace.com [12]Vlad Gaivoronschi, Quality in Architecture, PPC/UIA, www.aia.org/.../aiab094291

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA

FACULTATEA DE ARHITECTURA

TEORIA ARHITECTURII

Foto Vlad Gaivoronschi

CURS nr. 3 prof.dr.arh. Vlad Gaivoronschi

Curs nr. 2. Teoria Arhitecturii – anul 2, Facultatea de Arhitectura, Timisoara, UPT, conf. dr. arh. Vlad Gaivoronschi

T E O R I E SI L I M B A J TEORIA ARHITECTURII – o disciplina “filologica” • Limbaj – presupune un sistem structurat (colectiv) ce presupune: • -o gramatica, o sintaxa si o morfologie • In acest sens, ARHITECTURA POATE FI INTELEASACA CA EXPRESIE A UNEI STRUCTURI OBIECTIVE DE “ARHEFORME” CE INTERPRETEAZA SI EXPRIMA NEVOI COLECTIVE, IN CADRUL CARORA SE POT NASTE NUANTELE, INTERPRETARILE PERSONALE, INDIVIDUALE, IN CADRUL UTILIZARII SI OCUPARII SPATIULUI, DELA SCARA INTIMA A LOCUIRII PANA LA CEA A SCARII MARI , URBANE, A PEISAJULUI, ETC..

TEORII ALE ARHITECTURII DEFINESC VIZIUNI SI CONCEPTII DIFERITE DESPRE LIMBAJ: • FR. CHING dezvolta o teorie a perceptiei vizuale in raport cu reguli ale limbajului spatial, elementele ce definesc spatiul si il califica, elemente ce definesc formele si le califica; • Raportul figura/fond, spatiu/ forma, plin/vid, concav/convex sunt esentiale • la acestea adauga dimensiunea a 4-a a miscarii • RUDOLF ARNHEIM se refera la limbajul generat de reguli ale perceptiei vizuale, dezvoltand o teorie asupra fenomenului de simbolizare. • PIERRE VON MEISS face referire la structura complexa a limbajului formal/spatial in raport cu limbajul substantei si tectonicii.

• CHR. N. SCHULZ dezvolta o teorie fenomenologica; arhitectura este fenomenologie aplicata, ea are de a face cu conceptul de “prezenta”ca fiintare , ca lume de lucruri si evenimente ce alcatuiesc lumea vietii; spatiul/ inspatierea (raumlichkeit) este mult mai mult decat o realitate spatiala matematica parametrizabila…implicit conceptul de limbaj este unul multistratificat, complex: • Limbajul imaginilor emblematice, MEMORABILE……………..TIPOLOGII/ GESTALTFORMEN • Limbajul spatial ce defineste ORIENTAREA si miscarea……………………..TOPOLOGII • Limbajul substantial si compus al formelor, culorilor, texturilor, atmosferelor cu care ne IDENTIFICAM………………MORFOLOGII

CU ALTE CUVINTE, DUBLETELE: -MEMORIE/FIGURA, -ORIENTARE/SPATIU, -IDENTIFICARE/FORMA, SUBSTANTA, CULOARE, SUNET, (CALITATI SUPUSE PERCEPTIEI MULTISENZORIALE) • Atat la Schulz cat si la Arnheim apare tema corespondentei elementelor de limbaj arhitectural cu cele ale verbului limbajului scris si vorbit. • SEMNFICATIILE UNOR CUVINTE SE REFERA LA EVENIMENTE APLICABILE TOTALITATII FIGURILOR FORMEI SI SPATIULUI, de ex. : ARENA (TRIBUNA), LOC, CRESTERE, ORIGINE, INTINDERE, DESCHIDERE, IMBRATISARE, INCHIDERE, URCUS, COBORAS, INGHITIRE, CAVITATE, MUNTE, DESERT, OCEAN, PADURE, SUPRAFATA, ETC…….

• CHRISTOPHER ALEXANDER se refera la conceptul de limbaj dintr-o perspectiva deopotriva antropologica , sociologica si filosofica; • CONCEPTUL DE MATRICE GENERATOARE, DEOPOTRIVA OBIECT SI FENOMEN, LUCRU SI VIATA, CADRU SPATIAL SI VIATA DIN SANUL SAU, DEFINESTE LIMBAJUL COMPLEX AL ARHITECTURII • AHMET GULGONEN face o distinctie “didactica” intre limbajul arhitectural si limbajul spatial • MARIA LUISA PALUMBO raporteaza lumea arhitecturii la microcosmosul corpului omenesc inteles ca un intreg……

• JUHANI PALLASMAA ne orienteaza catre toate simturile ce traiesc impreuna mediul ambiant…….. • Iar CONSTANTIN NOICA se refera la limbaj ca avand de a face cu comunicarea banala in timp ce “LIMBA” ESTE ACEEA CARE ESTE DEFINITA DE COMUNIUNE, IDENTITATE, COLECTIVITATE IMPARTASIND ASPIRATII, CREDINTE, COMUNE, generand ,am adauga, stiluri ale arhitecturii in raport adecvat cu stiluri de viata.

• IN LOC DE TEORIE, CORECT ESTE SA FACEM REFERIRE LA TEORII; • TEORIILE MAI VECHI SE SPRIJINA PE CONCEPTELE TRADITIONALE SI STABILE ALE CENTRICITATII SI INRADACINARII, ALE COMPOZITIEI, IN TIMP CE TEORIILE CONTEMPORANE SE REFERA LA DECOMPOZITIE, LA COMPLEXITATE, SCHIMBARE, MOBILITATE, LICHEFIERE , MORFING SI AUTOPOESIS.

• PRIMA TEZA CU CARE DEBUTEAZA ULTIMA APARITIE IMPORTANTA IN MATERIE DE TEORIA ARHITECTURII, UN FEL DE TEORIE UNIFICATA, COMPLEXA, MULTI-ETAJATA – AUTOPOESIS OF ARCHITECTURE A LUI PATRICK SCHUMACHER – ESTE ACEEA CA FENOMENUL ARHITECTURII POATE FI CEL MAI OPTIM ANALIZAT SI INTELES CA UN ” SISTEM AUTOPOIETIC”, ADICA O RETEA AUTONOMA DE COMUNICATII; • ARHITECTURA ESTE INTELEASA CA UN SUBSISTEM DISTINCT AL SOCIETATII, DECI PRESUPUNE IMPLICIT EXISTENTA SA CA MEDIU COMPLEX AL COMUNICARII CUPRINZAND NIVELURI COMPLEXE , STRATURI , ACEST CADRU PERMITAND O STRUCTURARE COMPLEXA A DISCIPLINEI IN TERMENII UNOR CONCEPTE, METODE SI VALORI FUNDAMENTALE.

• IN CONCEPTIA LUI P. SCH. , FENOMENUL DE COMUNICARE SUBORDONEAZA SI INTEGREAZA DEOPOTRIVA ABORDARI TEORETICE CU PRIVIRE LA TIPURILE DE CLADIRI, DOMENIUL DE CUNOASTERE LEGAT DE ACESTEA, PRINCIPIILE PRACTICII PROFESIEI IN VEDEREA GENERARII DE CLADIRI, AMBIENTE, ETC.. TOATE ACESTE CATEGORII, ARTEFACTE, CUNOASTERE SI PRACTICA, SUNT INTELESE CA VECTORI DE COMUNICARE AFLATI INTR-O RETEA DINAMICA – “on going recursive network”. ( in greceste, auto=self, intrinsec, poiesis=productie, deci auto-producere…) • CU ALTE CUVINTE , TEORIA NU SE MAI FOCUSEAZA CU PREDILECTIE DOAR ASUPRA FENOMENULUI EDIFICARII SI AL FINITUDINII ARHITECTURII ( sunt relative rare finalizarile de edificii in raport cu marea masa de evenimente, proiecte neterminate, concepte, etc., care constituie, in ansamblul sau simultan si interconectat prin noile mijloace de comunicare infinita si rapida, domeniul supus teoriei, dupa cum releva autorul in inceputul primului volum).

• ARHITECTURA CA SISTEM DE COMUNICARE ARE DE A FACE CU CONCEPTUL DE A U T O P O I E S I S –SISTEM DISTINCT DE COMUNICATII- INTELES CA SISTEM AUTOGENERATIV (Humberto Maturana& Francisco Varela in domeniul biologiei, Niklas Luhmann transpune conceptul in cadrul sistemelor sociale);

• CA TEORIE UNIFICATA, INCEARCA SA INTEGREZE CELE TREI TIPURI DE ABORDARI PE CARE P. SCH. LE CONSIDERA CA SI CATEGORII DISTINCTE: • “PROBLEMATIZING THEORIES” , teorii problematizante, ce propun formulari din perspectiva functiei societale a arhitecturii, la un nivel general, bazat pe o abordare istorica a schimbarilor sociale, etc.. • “GENERATIVE THEORIES” , teorii generative cu referire la modalitati de operare spatiala si morfologica, descriind si noi caracteristici formal-arhitecturale, indicand noi tehnici generative • “ANALYTIC-PREDICTIVE THEORIES”, teorii analitic-predictive care analizeaza si prezic performanta, in sensul ghidarii selectiei de solutii in cadrul unei analize teoretice mai ales asupra relatiei FORMA/FUNCTIUNE.

• IN CONCLUZIE, PENTRU P. SCHUMACHER: CELE TREI ASPECTE, RESPECTIV FORMULAREA PROBLEMEI, GENERAREA SOLUTIEI si ANALIZA PERFORMANTEI SUNT ASTFEL CONSIDERATE CRUCIALE IN CADRUL TEORIEI ; • O ANALIZA COMPLETA A PERFORMANTEI ACOPERA TREI CATEGORII MARI DE ASPECTE: • CEL AL ORGANIZARII (GRUPARE, ADIACENTA, COMUNICARE/CIRCULATII, RELATII LOGICE, ETC.) • Aici se impune o abordare A N A L I T I C A, rationala, scematica/diagramatica • CEL AL ARTICULARII, INCLUZAND ORIENTAREA, impunandu-se o abordare F E N O M E N O L O G I C A • CEL CU PRIVIRE LA INTELESURI (SEMNIFICATIE, ASOCIERI CONOTATIVE, ATMOSFERA), impunandu-se o abordare in primul rand S E M I O L O G I C A, dar as adauga , si fenomenologica/poetica

Ordine arhitecturala

organizare articulare

fenomenologie semiologie

Curs P. Schumacher

Proiectul arhitectural: •

proiectul organizational

• proiectul fenomenologic •

proiectul semiologic Curs P. Schumacher

ORGANIZATIONAL : SCHEME LOGICE DE ORGANIZARE:

Curs P. Schumacher

3 vectori ai transformarii graduale

Densitate, inchis-deschis, Scara

Curs P. Schumacher

Sisteme de ordine Spatiala

Sociala

Conceptuala

Curs P. Schumacher

Teza: Noua arhitectura creaza o noua ordine : spatiala, sociala, intelectuala

Curs P. Schumacher

Logica subsumarii se bazeaza pe fenomenul material si social al inchiderilor succesive, al continatorului continut, O logica bazata pe reguli ale arhitecturii

Curs P. Schumacher

Inchidere si subdiviziune, reguli ale unei ontologii primare ale arhitecturii Curs P. Schumacher

Curs P. Schumacher

Operatiuni primare ale gandirii sunt functii ale unui perete, ale unei constructii arhitecturale Distinctie Sortare Clasificare Excludere

Includere subsumare

Order = A place for everything

and Everything in its place. Curs P. Schumacher

O logica adanc inradacinata

Viata si gandirea noastra este inca determinata de notiuni precum inchidere si subdiviziune Curs P. Schumacher

Zidul ca diviziune, separare

Operatiune logica: distinctie, diferentiere Curs P. Schumacher

Ontologia primara a arhitecturii este bazata pe procese materiale primare Aceste forme se reproduc precum in lumea Curs P. Schumacher naturii

Inchidere si subdiviziune

Curs P. Schumacher

Orasul ideal depinde de orasul real

Curs P. Schumacher

Planul orasului ca harta mentala The figure of the city becomes the model of any attempt to construct conceptual order. Thinking means to impose the structure of architecture.

Curs P. Schumacher

Icoana romaneasca de sfarsit de secol 19

Reprezentare a Ierusalimului Ceresc â&#x20AC;&#x201C; Calugarul iezuit Vilalpando, sec. xvI

Curs P. Schumacher

sculpture

temporary Curs P. Schumacher

Curs P. Schumacher

symetry & completeness as qualities of systematic thought Curs P. Schumacher

art

nature

Symmetry deployed as

DI-CHOTOMY

Curs P. Schumacher

SCULPTURA

DIHOTOMIE

PICTURA Curs P. Schumacher

pamant

apa

TRIHOTOMIE

cer

Curs P. Schumacher

animal

DIHOTOMIE

uman

Curs P. Schumacher

warm water Saltwater

Fresh water cold water

DIHOTOMII JUXTAPUSE

Curs P. Schumacher

Logica aristotelica Singura regula a filosofiei neschimbata timp de 2000 ani se bazeaza pe tranzitivitatea relatiilor de incluziune/excluziune

Curs P. Schumacher

fuzzy sets, gradient realms, fields Curs P. Schumacher

fuzzy territories with overlap constituted from particle fields object crystallization

Curs P. Schumacher

unconscious

semi-conscious

Curs P. Schumacher

Thinking the time order of sub-tasks as a path

conscious

Curs P. Schumacher

Thinking(constructing) the complex structure of a tasks as a spatial order

Curs P. Schumacher

Dimensiunea semiologica a arhitecturii

Curs P. Schumacher

diviziune, separare, continere si semnificare MODELELE ZOOMORFE, GEOMORFE, ANTROPOMORFE, VEGETALE si GEOMETRICE ale CONFIGURATIILOR LIMITELOR SPATIALE. SPATIUL SI REPREZENTAREA SA

Igloo â&#x20AC;&#x201C; model corporal si traseu/praguri

Dezvoltarea planului unui templu indian pornind de la pătrat şi de la diviziunea cronologică a cercului

Evoluţia templului Keshava din Somnathpur pornind de la cerc şi pătrat

Fig. 13: Oraşul-templu indian, imaginea lumii organizată în cercuri concentrice în jurul lui Brahman.

Plan al bisericii Sf. Mormânt, Cambridge (1130), izvorât din împărţirea cercului în opt in stanga, plan al unei locuinte indiene nord-americane, dreapta

Curs P. Schumacher

Foto Andre Goncalves

Barcelona

Foto Andre Goncalves

Bucuresti

Foto Andre Goncalves

Burano

Foto Andre Goncalves

Anglia

Foto Andre Goncalves

Evora-Portugalia

Foto Andre Goncalves

Lisabona

Foto Andre Goncalves

Londra

Foto Andre Goncalves

Portugalia

Foto Andre Goncalves

Portugalia

Foto Andre Goncalves

Porto

Foto Andre Goncalves

Romania

Foto Andre Goncalves

Romania

Foto Andre Goncalves

Santa Suzana Spania

Foto Andre Goncalves

Sesimbra Portugalia

Foto Andre Goncalves

Alpi

Foto Andre Goncalves

Venetia

Curs P. Schumacher

task dimension

framing contribution

engagement of users

solicited response

organisational project

as physical frame

as physical bodies

passive movement

phenomenological project

as perceptual frame

as cognitive beings

active behavior

semiological project

as communicative frame

as socialized actors

communicative action

Curs P. Schumacher

Semiologie (Semiotica)

Semn semnificant - semnificat

Ludwig Wittgenstein:

â&#x20AC;&#x153;The meaning of a word(sign) is its use.â&#x20AC;? Semnificatia unui cuvant (semn) este legata de utilitatea sa.

Curs P. Schumacher

If a space has meaning:

“The meaning of a space is its use.” (P.Sch.) Semnificatia unui spatiu este utilitatea sa”

Curs P. Schumacher

Axioma: Semnificantul minimal, fundamental , arhitectural este

teritoriul Acolo unde ceva se poate petrece: activitate, eveniment, interactiune sociala

(Teritoriul ca semnificant minimal al comunicarii in arhitectura este echivalentul propozitiei ca semnificant unic al comunicarii verbale.)

Curs P. Schumacher

Axiom:

Semn arhitectural = teritoriu Radicali semantici: Elemente definind spatiul Elemente caracterizand spatiul/ stratificatii

Curs P. Schumacher

Forma semnifica functiunea

Curs P. Schumacher

De multe ori nu este asa, De ex. limbajul arhitectural al garilor de sec.XIX a imprumutat expresii tipice altor institutiiâ&#x20AC;Ś.

In ce fel un obiect, o arhitectura, un spatiu, capata semnificatie?

Curs P. Schumacher

Prin diferentiere

Curs P. Schumacher

sisteme ale diferentierilor

Curs P. Schumacher

Planul semnificantilor

Planul semnificatilor

Curs P. Schumacher

F. De Saussure, General Course of Linguistics

Relatiile pot fi simple , denotative, un semnificant=un semnificat Dar pot fi si complexe, conotative, un semnificant=multi semnificatiâ&#x20AC;Śâ&#x20AC;Ś

How do you learn a language? How do you learn just by encountering it in its use? By paying attention to systematic differences, differences that make a difference versus differences that do not make a difference!

Curs P. Schumacher

Registers of semiological articulation (coding): Differentiation of spatial positions, direction Differentiation of morphology (shape) Diffeentiation of materiality, colour, texture (these are subject to phenomenological manipulation)

Curs P. Schumacher

Tectonic articulation: Using the technically necessary/useful morphologies as medium of semiolpogical articulation semiological systematization

Curs P. Schumacher

GESTALT GROUPING PRINCIPLES

proximity

similarity

Curs P. Schumacher

the sign = designed and designated territory the signifier = ensemble of territory-defining devices the signified = type of social interaction to be framed

< architecture = communication < form = self-reference < function = world reference

Curs P. Schumacher

Axiom:

architectural sign = territory signifier: architectural form, in all its registers signified: social function, use, interaction/event scenario

Curs P. Schumacher

What would the user like know about a territory â&#x20AC;&#x201C; what can a territory communicated about itself?

Curs P. Schumacher

What will/can happen here ?, i.e. the function type.

Curs P. Schumacher

What will/can happen here ?, i.e. the function type. Whoâ&#x20AC;&#x2122;s space is this? Who is welcome here? i.e. the social type.

Curs P. Schumacher

What will/can happen here ?, i.e. the function type. Whoâ&#x20AC;&#x2122;s space is this? Who is welcome here? i.e. the social type.

Where am I? Where can I go from here? i.e. the location type. Curs P. Schumacher

sign-function :

denotation

dimensions of the signified : function-type

connotation

navigation

social-type

location-type

Curs P. Schumacher

In which ways could the possible content/expressive power of an architectural language could be enhanced ? What kinds of propositions could we wish to express?

Curs P. Schumacher

propositional calculus, i.e. negation, as well as connectives like conjunction, disjunction, implication etc.

Curs P. Schumacher

one might consider negation in comparison to disjunction as follows: Rather than only working with positive statements like this is public, or communal, or individual, a negative qualification might sometimes hit the mark quicker without requiring to be overdeterministic: this is not restricted.

Curs P. Schumacher

the incorporation of modal functors and probabilities. The classic modal qualifications of propositions are necessity, possibility, and contingency

Curs P. Schumacher

Rather than mere declarative propositions like this is a meeting room for line managers the language might be able to express modal propositions like this might be a meeting room for line managers (possibility), or this is currently a meeting room (contingency), versus this must remain a meeting room (necessity). A possibility statement might be combined with an implication or conditional statement: this could be used as a meeting room, if so then social restrictions do not apply. Curs P. Schumacher

quantifiers like all, some, one, none? That might be yet another useful expansion of the expressive power of the envisioned architectural language. For instance, a long row of (differently sized) office cells might be marked with the all-quantifyer: all meeting units here are restricted to managers

Curs P. Schumacher

lines along which the possible content of an architectural language could be enhanced negation, the logical connectives of propositional calculus, modal operators, degrees of determinacy, quantifiers, variables

Curs P. Schumacher

informational function:

navigation

orientation

immersion

information type

location-type (relative position)

function-type (interaction-type)

social-type (status, affiliation)

mode of attention

mode of distraction

composite sign

atomic sign

mode of engagement

oscillating between modes of attention / distraction

sign type

composite sign condensed sign

grammar

elaborate grammar

condensed sign elaborate grammar

rudimentary grammar

rules composing sign-radical

contrastive oppositions

Curs P. Schumacher

• Under-articulated - relevant social content remains unregistered • Substantially articulated – the most relevant social content has been articulated, i.e. registered and matched by semiologically structured spatial properties or architectural features • Fully articulated - all relevant social content has been articulated • Sub-systematized - formal material remains semiologically unstructured • Fully systematized – all formal material is semiologically structured (limit case) • Under-interpreted – there remains a residue of structured but uninterpreted semiological offerings • Fully interpreted space – all that is semiologically structured is socially interpreted

Curs P. Schumacher

A New Framework for Architecture

www.patrikschumacher.com

• IN CONCLUZIE, VORBIND DESPRE LIMBAJ ARHITECTURAL SI TEORII ALE ARHITECTURII, NU TREBUIE SA UITAM CA LA FEL CUM LITERATURII, MUZICII, PICTURII si ARTELOR PLASTICE IN GENERAL, SI ARHITECTURA SE EXPRIMA (sau poate fi inteleasa ) PRIN LIMBAJUL SAU PROPRIU, CU MENTIUNEA CA ACESTA ESTE UNUL COMPLEX, INTEGRATOR (inteles divers….), EXISTAND CONCEPTE COMUNE IN ACEST SENS, PRECUM FORMA/GESTALT, SPATIU, FUNCTIUNE, TECTONICA….

• CEEA CE RELEVA NU NUMAI TEORIA MATERIALIST-DIALECTICA A LUI SCHUMACHER ESTE VOCATIA METAFORICA A LIMBAJULUI ARHITECTURAL; PUTEM VORBI DESPRE UN ETAJ SIMBOLIC AL LIMBAJULUI, CARE POATE FI INTELES SI DETERMINAT IN BUNA MASURA IN MOD RATIONAL; PUTEM VORBI SI DESPRE O VOCATIE POETICA A LIMBAJULUI ARHITECTURAL, UN SPECTRU “MAGIC” CE TINE DE INTUITIE, SIMTIRE.

• CAPACITATEA DE SIMBOLIZARE POETICA A LIMBAJULUI ARHITECTURAL ESTE DE MULTE ORI LEGATA DE DECELAREA UNEI DIMENSIUNI IRATIONALE CE SE NASTE DINTR-O DUBLA ASPIRATIE (W. CURTIS), ACEEA A NOSTALGIEI ORIGINILOR SI DRAGOSTEI DE UTOPIE. • DACA ESTE SA DAM CREZARE LUI BACHELARD, BORGES SAU PALLASMAA, EXCESUL DE EXPRESIE, DE “CUVINTE”, UCIDE POEZIA. UNEORI LUCRURILE TREBUIESC SUBANTELESE, NEROSTITE……………….

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA

FACULTATEA DE ARHITECTURA

TEORIA ARHITECTURII

Foto Vlad Gaivoronschi

CURS nr. 4 prof.dr.arh. Vlad Gaivoronschi

Curs nr. 3 Teoria arhitecturii, Facultatea de Arhitetura Timisoara, UPT, conf. dr. arh. Vlad Gaivoronschi

Dela spatiu la loc Context: de la natural la urban Situl ca loc: - discurs poetic (Umberto Eco, Marcel Proust - - discurs fenomenologic ( M. Heidegger, G. Bachelard) - discurs ecologic (etic-moral), bioclimatic

Ipostaze ale unui sit:

-poate fi deja “un loc“ în peisaj sau în oraş (acesta poate fi întărit, distrus sau transformat în urma intervenţiei arhitectului; -situându-se între locuri, situl poate deveni în urma intervenţiei noastre un loc pentru viitorii ocupanţi ai săi; -dacă proiectăm o instituţie, rolul de loc va căpăta o dimensiune publică.

• Situl trebuieşte observat, analizată geneza sa, istoria sa pentru că în geneza sa, în structura sa formală şi simbolică vom găsi stimulii cei mai puternici, materia cea mai bogată pentru proiectul viitor: • -trasee geometrice • -vestigii,fragmente ale naturii şi efortului omenesc;

• Contradictie = regulile pieţei imobiliare intră cel mai adesea în contradicţie cu datele obiective ale contextului. • Alte fenomene structurale de origine tehnologică ce au dus la considerarea sitului ca şi componentă neesenţială:

• - mijloacele de transformare a topografiei au devenit gigantice : naşterea peisajului generat de buldozer (vezi demolările din Bucureşti) ; intervenţiile devin astfel extrem de tari, cicatricile vindecându-se greu; • -tehnologiile noi ca instalaţii de control artificial al climatului interior au dus la neglijarea orientării judicioase etc. (suficient e exemplul crizei petrolului => scumpire a petrolului pentru ca această neglijenţă să-şi arate colţii);

• -dezvoltarea reţelelor (apă, electrice, telefonie, transporturi publice şi private) ce permit aprovizionarea şi accesul în situri altă dată considerate inaccesibile; mijloacele de transport au modificat peisajul; traseele de mare viteză sunt puţin sensibile la situaţii locale, specific, istoric etc. • -rapiditatea cu care se planifică, proiectează şi construiesc aşezările umane astăzi; rămâne puțin timp pentru proiecte și putin loc pentru istoria în devenire ...

• Concluzie: Nu doar speculaţiile imobiliare (gesturile dictatoriale) pot face din condiţiile contextuale cantităţi neglijabile (după sec. al XIXlea). • Aplecarea catre specificul locului este o tema veche : • Vitruviu: • -corijarea naturii locului prin artă, dar nicidecum prin modificarea sa radicală; • -raportarea corectă faţă de vânturile violente.

• Alberti, Palladio: • -importanța calității apei în alegerea sitului unui oraș sau case. * se observă încercarea unei alianțe cu terenul

• De-asemenea: • - alegerea unui acces comod; • -alegerea unui sit putin umed analizând plantele, pietrele etc. • -alegerea unei corecte însoriri;

• Concluzie: fără a neglija meritele tehnologiei contemporane, arhitectura trebuie să ”exalte” (P. von Meiss) caracteristicile fundamentale ale sitului, în loc să le ignore sau să le ascundă. • • Kevin Linch : sensibilizare asupra topografiei terenului natural : raționalizarea transformării acestuia. • Vittorio Gregotti : - îi completează pragmatismul - în cazul în care constrângerile materiale nu sunt suficiente, avem nevoie de cele ETICE.

Recunoașterea urgenței dezvoltării unor metode de lectură, nu doar a unui sit sau a unui oraș, ci a teritoriului întreg și a substanței sale naturale și construite, în ghidarea transformării sale: • - definirea grupărilor coerente (”câmpuri”); • - identificarea caracteristicilor formale structurante ale ansamblurilor și subansamblurilor; • - analiza procesului istoric care (i-)a marcat (acestuia) geneza; • -inventarul materialelor, a caracteristicilor de formă, textură și culoare. • * unei analize reci și obiective nu putem să nu-i adăugăm una afectivă • Concluzie : Arta proiectului presupune capacitatea interpretarii sensului programului și acomodarea acestuia la oportunitățile sitului.

• ”Spațiul sesizat de imaginație nu poate rămâne spațiul indiferent livrat de măsura și reflexia geometrului. El este trăit, nu doar în pozitivitatea sa, dar cu toate părțile imaginației...” • Gaston Bachelard • • ”Loc și eveniment semnifică mai mult decât spațiu și timp.” • Aldo van Eyck

• Penetrarea unor concepte existențiale presupune depășirea unui demers strict vizual asupra arhitecturii: • - a fi aproape sau departe; • - a penetra sau a părăsi; • - a fi înăuntru sau afară; • - a se simți în siguranță sau nu; • - a fi împreună sau singur; • - a fi aproape de apă sau de foc. • Acestea nu se referă strict la structura formală/spațială.

• Loc(ul) presupune o valoare precisă, unică a spațiului și timpului. • - (locurile) nu mai sunt abstracții matematice sau subiecte estetice, ele dobândesc o identitate, devin o referință pentru existență: • - spațiu sacru, spațiu profan; • - ”personal”, colectiv; • - natură și oraș; • - casă și stradă; • - ruină și reconstrucție.

• ” O casă se constituie prin elementele sale într-o protecție pentru un univers specific al utilului și dragostei, al muncii și odihnei, urme ale evenimentelor trecute și prezente.” Pierre von Meiss • • ”Spațiul se schimbă după ritmul soarelui, • Locul se schimbă după ritmul omului.” • Pierre von Meiss • • ”Spațiul (habitatului omenesc) este în mod esențial ceea ce a fost ”amenințat”, ceea ce l-a făcut să pătrundă în limita sa ... Limita nu este acolo unde ceva încetează, ci este acolo unde ceva începe a fi ...” • M. Heidegger

• Regăsim locuri structurate de la nivel macro până la cel mai intim, al unei locuințe. • Portul, piața: locuri ale schimbului (idei, mărfuri), ale întâlnirii, locuri ce dorm și se trezesc după ritmuri impuse de colectivitate. • Nișe, logii, alcovuri, cotloane etc. Sunt locuri ale izolării temporare, locuri ale solitudinii visătoare (G. Bachelard). • • Locul își are rădăcinile sale, istoria proprie, este ancorat într-un timp și o parte precisă a pământului. • Locul are propria ”cupolă”, cerul său, chiar steaua sa (Pierre von Meiss), este deci caracterizat printr-o axă verticală. • Concluzia: Construind, noi fixăm relații particulare între pământ, cer și timp.

• Ca tehnică, arhitectura trebuie să satisfacă cerințele noastre, ea devine utilă și economică. • Ca artă, își arogă uneori cu bucurie, alteori cu aroganță, dreptul de a neglija utilul și practicul în numele unor principii filosofice mai presus de cotidian și ordinar. • A crea un loc înseamnă a observa și accepta ordinarul ca principală sursă poetică. • • În cadrul imensității și confuzului mediu ambiant, câteva porțiuni de spațiu capătă valoarea de ”loc” – ele sunt identificabile, sugerează comportamente. În cadrul acestora, spațiul arhitectural este legat de activitatea, gândirea și istoria omenească.

• Locul propune întotdeauna un timp de oprire sau o acțiune, chiar și mentală. • Principiile estetice, cele de utilitate, legile geometriei și regulile constructive trebuiesc unite pentru a susține ideea locului; • Conceptul matricii vii a limbajului arhitectural susține pe deplin această idee. Arhitectul creează de fapt ocazii pentru ca aceste locuri să devină posibile. •

There is central quality which is the root criterion of life and spirit in a man, a town a building, or a wilderness. This quality is objective and precise, but it cannot be named.( Christopher Alexander - Timeless Way of Building).

• Nu arhitectul decide valoarea locurilor, dar poate printr-o aluzie fondată pe observație, printr-o reflexie și căutare, să furnizeze un cadru ce poate avea cele mai bune șanse de a capta situațiile specifice omului. • • Arhitectura susține acțiunile umane fără a fi coercitivă sau neutră (cele două extreme). • Un loc poate fi neutru, dar simpla voință a arhitectului nu este de ajuns; apare pericolul minciunii, al ”locurilor” ce nu sunt la locul lor, care exhibă un exces de mijloace de exprimare ajungându-se de fapt la nonlocuri printr-o arhitectură prea ”vorbitoare”. • • Important: Se impune mereu interogația asupra destinației reale a prezentului și ocaziilor ce le oferă la crearea de locuri.

• Locul devine conventie, având nevoie de stabilitate și de caracteristici fizice recognoscibile (situații spațiale, de lumină, formă, textură etc. memorabile) care sugerează experiențe socioculturale precise. • Importanța înțelegerii sitului și istoriei sale pentru transformarea și crearea de locuri; Recunoașterea legăturilor dintre formă, loc și istorie. • Prin loc, spațiul arhitectural își dobândește un dublu rol, prin perenitatea sa: • -rol de martor al istoriei • -rol de ocazie pentru viitor

• Aldo van Eyck: ”Locurile de care ne amintim și locurile pe care le anticipăm se îmbină în intervale de timp ale prezentului. Memoria și anticiparea constituie de fapt perspectiva reală a spațiului și îi dau o profunzime.”

Despre “arta locului”, extras dintr-un eseu publicat in revista Arhitext • Arhitectura împreună cu organizarea spaţiului la scară urbană poate fi înţeleasă ca “artă a locului”1. Nu putem uita însă că orice intervenţie întrun sit, chiar şi una atentă, disturbă , deranjează o ordine deja existentă; intervenţiile în situri naturale aparţin în bună măsură acestei categorii; la fel de bine se poate ameliora, repara o situaţie defavorabilă, aceasta fiind situaţia siturilor distruse, a celor fără caracter. Putem vorbi deci despre ipostaze diferite ale sitului, în oraş sau în natură: acesta poate fi deja “un loc”, se poate situa între locuri , sau poate fi un “non-loc”, un spaţiu rezidual. • Între locuri sau pe situri defavorizate intervenţiile noastre pot spori , accentua, caracterul acestora în sens negativ, sau dimpotrivă, arhitectura poate deveni “artă a locului” în sensul în care situl este “reparat” atât ecologic cât şi ca atmosferă, sau mai mult, arhitectura şi organizarea spaţiului pot defini la o scara mai mare “un peisaj” complex . “Arta Locului” este aceea care generează imagini totalizante la scări de mărime diferite; la scară mare, ea este ierarhică datorită structurării părţilor , este colectivă prin naşterea şi implementarea sa şi devine istorică datorită conţinutului său2 ; la scară mai mică nu putem uita locurile intimităţii, ale singurătăţii, ale interiorităţii; “arta locului” poate fiinţa şi la scara mică a locuirii, acolo unde poezia se poate naşte chiar în sânul celor mai comune lucruri.

•

Locul puternic presupune coerenţă, o atmosferă specifică, recognoscibilă, caracterizat de forţa expresivă a mediului natural sau construit, cât şi de natura intrinsecă a lucrurilor, a materiei . A opera pe un sit cu asemenea caracteristici puternice ce-l definesc ca loc presupune un efort de ascultare si de înţelegere; locurile merită a fi observate, analizate prin prisma genezei, istoriei si memoriei ce le caracterizează şi se regăsesc în structurile formale şi simbolice şi pot deveni stimuli puternici, materie bogată pentru proiectul viitor. Caracteristicile locului specific pot fi definite ca: • tipologice, ţinând de caracterul de figură, valenţe ce ne pătrund cu uşurinţă în memorie; • morfologice, ce presupun caracterul formal şi substanţial, compoziţie, traseu geometric, binomul culoare/textură; cu acestea ne identificăm, percepându-le nu doar vizual ci şi cu restul simţurilor; • topologice, ce se referă la limbajul spaţial, respectiv la relaţiile specifice afară/înăuntru, suiş/coborâş, dreapta/stânga, faţă/spate, pe care le percepem dinamic şi funcţie de care ne orientăm.

• La acestea trebuie să le amintim pe cele ecologice, ce au de a face cu echilibrul şi armonia unui loc şi pe cele istorice, caracterizate de vestigii, fragmente, situri întregi ce întrupează perioade şi civilizaţii distincte. A ţine cont de aceşti parametri, a înţelege siturile naturale sau ansamblurile arhitecturale de valoare, a asculta atât refrenele vernaculare cât şi cele culte nu este un lucru uşor datorită unor factori subiectivi ce ţin de incultura sau/şi exacerbarea egoului arhitectului şi/sau clientului; nu putem uita însă factori deveniţi obiectivi, ce ţin de regulile pieţei imobiliare, de cele mai multe ori în contradicţie cu valenţele sensibile ale contextelor naturale şi culturale; dacă adăugăm la acestea posibilităţile uriaşe de transformare ale peisajului în timp scurt precum şi rapiditatea cu care se proiectează, nemaivorbind de pericolele “izolării” în capcanele virtuale, mai rămâne foarte puţin timp pentru a asculta şi înţelege.

• La scara locuirii , raportul ce se naşte între caracteristicile sitului şi spaţiul locuit este unul extrem de sensibil, ţinând cont de timpul lung pe care-l petrecem acasă (ciclul zi/noapte, parcurgerea anotimpurilor) comparativ cu alte programe; chiar şi în cazul operării în cadrul unor situri “neutre”, o poveste de care trebuie să ţinem seama rămâne cea a orientării faţă de cardinale şi mersul soarelui, pe lângă alţi factori fizici mai mult sau mai puţin vizibili; de câţiva ani, în manualul Neufert la pag. 35-37 (editura în limba română) întâlnim un subiect exotic care se referă la caracteristici ale siturilor pe care le lua în seamă omul tradiţional; conceptul de “medicină a habitatului” şi-a făcut loc în ultimii ani, luând în considerare o lectură mult mai complexă a mediului înconjurător. A construi durabil “pe pământ sub cer” are în mod cert conotaţii multiple pentru locuire.

• O lectură simbolică, fenomenologică, este importantă pentru a înţelege valenţele poetice ale gestului simplu, ale atmosferei bazice pe care ca arhitect ar trebui sa le oferim. • Un cuvânt cheie este probabil “tăcere”; arhitectura devine “fenomenologie aplicata” fiind atentă la valenţele existenţiale ale trăirii spaţiului, este vorba despre un registru al “timpului calificat” ce ţine de percepţie, despre binomul permanenţă/schimbare, de senzaţii de o clipă ce pot califica un întreg, de percepţia subliminală a unor relaţii subtile... • O lectură cultural-istorică are in vedere pe de o parte “stratul vernacular”, dialectele locale ce generează caracterul de loc, pe de altă parte valenţele de limbaj ce capătă caracterul de stil.

• O lectură armonică pune in evidenţă raportul complex dintre ritmurile locului si cele ale omului; orientarea si caracteristicile numerelor capătă semnificaţii noi, iar “a pune la proporţie” este mai mult decât o opţiune estetică; cuvintele cheie sunt fenomenele oscilatorii, emisiile de formă, orientarea spaţio-temporală, etc.. • O lectură mai tehnică, aşa cum o regăsim şi în Neufert, raportează reguli clare, cunoscute, ale legilor ecologiei, mecanicii, geologiei, geobiologiei, chimiei şi astro-fizicii, la procedee de construire, alegere de materiale, alegeri ale locului de construcţie funcţie de energiile telurice ale terenurilor, magnetism, reţeaua Hartmann, etc. • “Medicina habitatului” diferenţiază în aceste condiţii locurile bune de cele rele, materialele de construcţie bune faţă de cele rele, amintindu-ne de tradiţii locale sau extrem-orientale, pentru care locurile nu sunt spaţii abstracte ci noduri invizibile ale destinului. • • •

Note: 1.Christian Norberg Schulz, Architecture: Presence, Language, Place ed. Skira 2000. 2.Idem

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA

FACULTATEA DE ARHITECTURA

TEORIA ARHITECTURII

Foto Vlad Gaivoronschi

CURS nr. 5 prof.dr.arh. Vlad Gaivoronschi

CURS NR.4 Despre

locuire, locuinta matricile ei generatoare

conf. dr. arh. Vlad Gaivoronschi, O.A.R. Universitatea Politehnica TIMIĹ&#x17E;OARA www.andreescu-gaivoronski.com

LOCUIRE

Conceptul are de a face cu rolul arhitectului ca intermediar intre : Locuirea inteleasa ca EDIFICARE Locuirea inteleasa ca MOD DE VIATA La fel cum edificarea poate capata valente stilistice si modul de viata poate deveni stil de viata - LIFESTYLE

ÂŠ V.Gaivoronschi

“life is right, architecture is wrong” , adica despre ESECURILE ARHITECTURII ERUDITE

Rezulta necesitatea unei perspective cuprinzatoare asupra teoriei si locuirii: -antropologica, fenomenologica, sociologica, culturala, economica, ecologica, tehnologicoconstructiva , etc.

O abordare in cheie antropologica/sociologica poate fi utila: Locuința și Matricile ei specifice (patterns) (după Christopher Alexander)

În “Drumul etern al arhitecturii”, Christopher Alexander definește noțiunile de:  Matrici generatoare (patterns) ale evenimentelor  Matrici generatoare ale spațiului și formei arhitecturale

 Matrici generatoare vii ale limbajului arhitectural

Cristopher Alexander Calitatea fara de nume, calitatea intrinseca „Cu cât sunt mai multe matrici generatoare vii într-un loc – o cameră, o clădire sau un oraş – cu atât acesta prinde viaţă ca un ansamblu, străluceşte mai mult, dobândeşte acea flacără independentă care este calitatea fără nume.

Iar când o clădire are această lumină strălucitoare, ea devine un element natural. Asemenea valurilor oceanului sau firelor de iarbă, componentele sale sunt guvernate de jocul nesfârşit al repetiţiei şi al varietăţii create în inerenţa efemerităţii tuturor lucrurilor. Aceasta este calitatea intrinsecă. © V.Gaivoronschi

Pentru a atinge calitatea fără de nume, trebuie, aşadar, să construim un limbaj matrice generator viu, precum o poarta.” The Timeless Way of Building

• De asemenea, cu ajutorul acestor structuri, autorul definește calitatea “arhitecturii ca natură” caracterizată prin creștere organică, în care structurile matriciale, de la micro la macro, sunt conținute unele în altele. În măsura în care aceste structuri matriciale crează un întreg, arhitectura ce se naște este vie. • Diferența dintre noțiunea de matrice generatoare a limbajului arhitectural (pattern language) și noțiunea de stil arhitectural sau limbaj arhitectural este că structura este eternă, în timp ce stilul se schimbă în timp. O structură, cum este aceea de portic, a fost reluată de nenumărate ori, într-o multitudine de stiluri, atît culte cât și vernacular-populare.

• Aceste structuri matriciale vii ale limbajului arhitectural s-au născut în mod natural în vremuri străvechi, țin de felul în care oamenii s-au așezat în lume, nu sunt creația vreunei voințe individuale și nu pot fi înțelese fără un oarecare grad de depășire a propriului orgoliu individual. • Arhitectul nu este el creatorul, Creatorul este unul singur. Arhitectul nu poate fi decât un bun “rezonator”, transmițător; individualitatea sa se poate manifesta la nivelul stilului, dar nu la nivelul structurii matriciale a limbajului.

• În momentul în care omul a uitat caracterul aprioric al organicității, al structurii matriciale vii a limbajului, înlocuindu-l cu controlul și dictatura, el nu a mai fost capabil să facă arhitecturi viabile, vii, ci doar decoruri triste (vezi cartierele de locuit de blocuri). • La baza creației arhitecților celebri (vezi Wright) stă structura matriciala vie a limbajului arhitectural. Așa cum fără o limbă articulată nu se poate crea o poezie, la fel, fără această structură nu se poate crea o operă arhitecturală sau un ambient corect. • De asemenea, catedralele stau sub semnul matricilor generatoare (patterns) transmise din generație în generație.

• Pattern (matrice generatoare, structura repetitiva) • Fiecare matrice este constituită de relația triadică dintre un context, o problemă și o soluție. • Problemă = sistem de forțe ce activează în mod repetat în context • Soluție = configurarea spațial volumetrică ce permite desfășurarea forțelor, evenimentelor. • Deci, o matrice generatoare este în același timp obiect și regula de creație a lui (fenomen). • Matricile există la toate scările, de la cea a teritoriului până la detalii de construcție și chiar de elemente arhitecturale. Alexander a definit 252, dar lista nu este închisă.

• Realitatea matricilor generatoare se bazează pe luarea în considerare si integrarea de către acestea a tuturor parametrilor, forțelor aflate în corelație. Matricile viabile sunt validate de subconștientul colectiv; orice fel de „matrice” nereală va fi subminată, mai devreme sau mai târziu de cele reale, ajungându-se la conflict (vezi cazul comunismului). • Structura limbajului • De exemplu, ce este orașul: este o structură de structuri • Deci: secvența corectă, în care structura mai generală o conține pe cea de detaliu conferă operei de arhitectură caracterul de întreg, aidoma naturii.

• Exemplu: Definirea, de la general către particular a principalelor matrici generatoare ale locuirii: • • • • • • • • • • • •

Comunitate de breaslă, muncă (work community) Familia Complex de clădiri Circulații Număr de etaje Casă pentru o singură persoană Accese (uși exterioare) spre sud Casă lungă și îngustă Spațiu pozitiv exterior Reparație a unui sit Intrare principală Cascadă de acoperișuri

• • • • • • • • • • •

Grădină suspendată Mansardă Arcadă Grad de intimitate Scară ca o scenă Zen view (imagine zen) Lumină și întuneric Bucătărie Baie Atelier Lumină pe două părți a fiecărei camere

• • • • • • • • • • • •

Margine a casei Loc însorit Cameră exterioară Legătura cu pământul Locuri pentru copaci Alcovuri Loc la fereastră Focul Alcov de dormit Pereți groși Rafturi deschise Înălțimea plafonului variabilă

• 1..Comunitatea de breaslă • Este legată de structura comunității din punct de vedere al modului de acțiune, muncă; există diferențieri certe între o fermă a unui agricultor și casele tipic negustorești sau între o fermă a unui agricultor și cea a unui crescător de animale.

• 2.Familia • Este legată de tipul de familie specific pentru o zonă sau cultură • - familia tipic occidentală: părinți, 1-2 copii, ce trăiesc separat de bunici, care de multe ori preferă căminul de bătrâni după o vârstă; de asemenea copiii, care la o vârstă precoce (18 – 20 ani) se mută separat, în cupluri fără certificat de căsătorie. • - familia tradițională: mai multe generații, toate la un loc, creându-se un amalgam structurat ierarhic (vezi Italia, unde bunicul-tată străjuiește capul mesei, iar “La Mama”-bunică, conduce lucrurile din umbră (vezi locuri, casa tinerilor, casa bătrânilor). • - familia erei post-industriale (A. Töffler): grupuri de familii de aceeași vârstă asociate pe motive de interese, în scopuri productive

• 3. Complex de clădiri • O clădire nu este umană dacă nu este constituită dintr-un complex de clădiri mai mici sau părți care să exprime structurarea socială internă a casei. • O casă unifamilială poate astfel fi gândită ca o colecție de mici clădiri conectate de arcade, alei, pasarele, grădini și ziduri (vezi “forme aglomerate”, adiționate).

• 4.Număr de niveluri • Pentru orice sit, nu este de dorit ocuparea lui cu clădiri mai mult de 50%. • Limita superioară admisă a numărului de niveluri este de 4 (după Chr. Al.). • Gradul de ocupare = suprafața construită / suprafața sitului. • Christopher Alexander: “Odată ce ai numărul de niveluri și suprafața fiecărei părți, decide care va fi clădirea (partea) principală; variază numărul de niveluri (cascada de acoperișuri). Plasează clădirile pe sit, în armonie cu terenul și copacii și soarele (reparație a unui sit; intrări la sud; locuri pentru copaci). În calcule nu trebuie uitat că suprafața efectivă a ultimului nivel nu trebuie să fie mai mult de ¾ din suprafața de dedesubt, dacă este în mansardă (mansarda). • Dacă densitatea este atât de mare încât este imposibil a rămâne în cadrul celor 50% de sit neconstruit, atunci acoperă complet situl, dar creează grădini suspendare pe o suprafață de 50% la nivelele superioare (grădini suspendate). Dă fiecărui nivel o înălțime diferită, cel mai de jos, cel mai înalt, ultimul nivel, cel mai scund....”

• 5.Circulații • Se referă la o ierarhizare a circulațiilor, respectiv a intrărilor diferite într-un complex de clădiri. • 6.Clădire principală • Un complex de clădiri fără un centru de greutate este ca un om fără cap. • Accentuarea funcției principale printr-un volum principal, mai înalt, ce subordonează restul părților.

• 7.Reparație a sitului • Clădirile trebuiesc contruite pe acele părți ale terenului care sunt în cele mai proaste condiții și nu invers. • Clădirea și situl trebuie considerate ca un eco-sistem. Părțile de sit cele mai bune, frumoase, trebuie păstrate intacte.

• 8.Uși exterioare la sud • Oamenii folosesc spațiile exterioare dacă sunt însorite (cu excepția zonelor de deșert). • Clădirile trebuiesc să ocupe laturile nordice ale terenului, pentru a câștiga teren însorit

• 9.Spații exterioare pozitive • Spațiile exterioare “lăsate” între clădiri, nedefinite, vor fi în general nefolosite (spațiu distinct – loc convex; spațiu vag/amorg/”nothing”). • Deci, este de dorit a transforma lucrurile după următoarele scheme: • - obținerea de spațiu pozitiv exterior convex • - un spațiu prea închis este posibil a-l face să comunice cu exteriorul mai greu

• 10. Aripi de lumină • - aripile înguste ce permit însorirea optimă a tuturor funcțiunilor • - posibilitatea obținerii de spații exterioare pozitive cu ajutorul acestor aripi. • - încercarea de a lumina cât mai multe spații pe două laturi

• 11. Casă lungă și îngustă • În cadrul clădirilor mici – locuințe unifamiliale, nu trebuiesc înghesuite camerele unele lângă altele. Ele pot fi înșiruite astfel încât distanța dintre ele să fie cât mai mare cu putință. Rezultă: • – case lungi, orizontale • – turnuri verticale • Planul lung și îngust poate fi folosit pentru a determina spațiul exterior pozitiv; gradul de intimitate obținut în acest fel trebuie echilibrat cu zone publice – “zone comune în inima clădirii”.

• 12. Intrarea principală • Plasarea intrării principale: gest esențial. • Trebuie plasată într-un punct de unde poate fi văzută imediat, de pe direcțiile principale de acces; trebuie accentuată. • Spațiul intermediar, gândit poate ca o cameră exterioară.

Popescu House, Timisoara â&#x20AC;&#x201C; Nomination at Arhitext Design Awards 2011

• 13. Grădina ascunsă pe jumătate • O grădină prea apropiată de stradă va rămâne nefolosită din cauza gradului mic de intimitate. • Dacă va fi prea departe de stradă, va fi de asemenea nefolosită fiind prea izolată.

• 14. Tranziția la intrare • Tranziția dintre spațiul exterior public și cel interior privat realizată printr-un spațiu caracterizat prin schimbarea de lumină, sunet, de direcție, de suprafață (textură), de nivel, prin porți ce gradează închiderea și, înainte de toate, printr-o schimbare de vedere.

• 15. Legătura cu automobilul • Parcarea automobilului și intrarea principală trebuie amplasate astfel încât cel mai scurt drum să lege automobilul de casă, de bucătărie și de camera de zi prin intrarea principală; acest lucru se poate realiza parcând automobilul într-un spațiu ce este pozitiv (convex). Dacă este posibil, acest spațiu ar trebui să stea pe latura nordică a casei.

• 16. Ierarhia spațiului exterior • Spatii intermediare intr-o ierarhie . Un spațiu mai mic în corelație cu spațiul public al străzii, pieței

• 17. Curți care trăiesc • Sunt acelea ce sunt într-o relație vizuală cu un alt spațiu deschis, mai mare; au cel puțin două sau trei uși ale clădiri deschise înspre ele, astfel încât sunt străbătute de cărările ce le leagă. Pe o latură, în fața unei uși, este veranda sau porticul (prispa), care este continuă cu amândouă – spațiul exterior al curții și cel interior al casei.

• 18. Cascadă de acoperișuri • O clădire sau complex de clădiri vizualizat ca un sistem de acoperișuri, în care cel mai mare acoperă partea de clădirea cea mai semnificativă (vezi Wright, etc).

• 19. Acoperiș folosit (mansardă) • Cele mai primitive case n-au fost altceva decât niște acoperișuri. Necitirea în interior a acestora îl va face pe ocupant să-i lipsească un sentiment fundamental de adăpost. Acoperișul ca motiv principal, ce se prelungește până aproape de pământ (h minim).

Andreescu & Gaivoronschi Offices in Timisoara, 2004, National Nomination

POD-SUPANTA INAINTE SI DUPA INTERVENTIE

• 20. Grădini suspendate • O structură tipică mai ales în cadrul spațiului urban, unde orice suprafață însorită devine foarte prețioasă (vezi centrul Romei, Venetia, etc.).

• 21. Arcade • Circulații acoperite la marginea clădirii, care sunt parțial înăuntru, parțial în afară, joacă un rol esențial în modul în care oamenii interacționează cu clădirea - prispa, engawa (jap.), porch, etc.

• 22. Grad de intimitate - PRAGURI • Intrare – public – semi-public – semi-privat - Privat

Diagramă a raportului casei tradiţionale algeriene faţă de direcţiile cardinale relevate de P.Bourdieu

Urarea “să-ţi fie veşnic poarta deschisă” are conotaţia şansei; pentru omul tradiţional, pragul este un element ce participă la încrengătura de forţe nevăzute ce ne aşează pe cărări ale destinului

Bazat pe dihotomia formă (obiect) - nonformă (spaţiu), semnificaţia japoneză a spaţiului este legată de conştientizarea noţiunii de loc, nu în sensul spaţiului tridimensional închis, ci ca şi cadru vag definit, loc al evenimentului; termenul MA defineşte cel mai bine acest concept, cuplând concepte de formă şi nonformă, (obiect şi spaţiu) cu experienţa subiectivă;

În aceste condiţii, organizarea secvenţială a spaţiului şi regula “gradului de intimitate” sunt componente esenţiale ale lui MA. Este vorba aici de o preferinţă certă pentru zonele intermediare în defavoarea tăieturilor nete.

Structuri simbolice efemere şintoiste ce definesc parcursuri sau/si limite efemere– Nold Egenter

Muntele Fuji in viziunea lui HOKUSAI

Muntele Hiei – viziune indepartata, Templul Shoden-ji, Kyoto

Porţi cu “durate diferite ale trecerii (Sighişoara şi sat secuiesc)

CASA R.D. – Timisoara 2013

• 23. Lumina soarelui înăuntru • Orientarea clădirii pe de-a lungul axului est-vest, astfel încât camerele importante să se orienteze către razele soarelui: • - dormitoare – sud-est • - living, camera – sud • - locul de lucru al bucătăriei – sud • - cămara – nord • - garaj, depozitări – nord • - portic spre sud și mai ales la vest

• 24. Spații comune în inimă • Crearea spațiului comun în centrul de greutate, astfel încât circulațiile ce intră și ies din clădire să fie tangente acestuia.

• 25. Camera de intrare 26. Circulații prin camere • Pe cât posibil, în locul coridoarelor sau pasajelor, se folosesc camere publice ca și camere pentru mișcare și adunare, făcând posibilă circulația dintr-o cameră în alta (în mod dinamic), astfel încât camerele private să se deschidă înspre acestea. În caz că este nevoie de coridoare sau scurte treceri, acestea ar trebui să fie luminate complet pe o latură. De asemenea, aceste camere de trecere ar trebui să aiba ferestre mari.

• 27. Scara ca o scenă • Scara principală plasată într-o poziție cheie, centrală. Ea se lipește de unul sau doi pereți ai camerei; scara la pornire este astfel conformată încât poate fi folosită ca loc de șezut.

Jumanca villa, Timisoara, 2000/3

• 28. Zen view (priveliște zen) • În cazul unei imagini depărtate superbe (ocean, munte), în loc să fie pusă în evidență prin ferestre mari în locuri în care oamenii stau, se oferă prin ferestre înguste în locuri de tranziție, unde astfel este percepută pentru o fracțiune de timp. Poate fi marcat printr-un colț special ce se oferă priveliștii, astfel încât priveliștea devine un act definit (procedeu de înrămare – vezi fereastra pătrată din “Kagemusha”).

Rabagani holiday house, 2002/3

• 29. Lumină și întuneric • Locuri importante în casă, marcate prin lumină ce alternează cu zone mai întunecoase. Aceste locuri luminoase pot fi asociate cu alcovuri în ferestre etc.

• 30. Cuplu – zona cuplului • Prezența copiilor în familie adeseori distruge închiderea și intimitatea specială de care un bărbat și o femeie au nevoie. • Aproape fizic, dar departe psihologic de copii. Separația se face prin intermediul a 2 uși, prin “toalete între camere”, prin intermediul băii etc (coridoare eventual).

• 31. Zona copiilor • Copiii pot activa pe axa intrare – camera lor de dormit liberi, dar tangent la bucătărie, baie, locul de discuții din living room și complet separat de camera cuplului.

• 32. Dormind la est • Orientarea estică a dormitoarelor, pentru ca oamenii să se trezească odată cu soarele. Se poate accepta și o altă orientare, dar atunci trebuie să existe o terasă pe care să apară în mod direct lumina de dimineață. Bineînțeles, lumina trebuie filtrată atunci când intră direct în dormitor (acest lucru este legat de metabolism, de faptul că organismul nostru este intim legat de mersul solar).

• 33. Bucătăria • Bucătăria mai mare decât normal, astfel să includă “camera mare”, așezată aproape de centrul comun, nu în spate ca o bucătărie ordinară. Este o unificare a bucătăriei cu sufragerie într-o unitate, cu un bar, cu masă mare, cu locuri de stat, alcovuri ale copiilor, rafturi, tot ce este nevoie. Dintr-un spațiu de serviciu, bucătăria devine un spațiu servit.

• 34. Terasa privată înspre stradă • Camerele comune ce se deschid înspre o terasă ce se deschide spre stradă. Parapetul suficient de jos pentru a permite contactul interior – exterior, dar totuși pentru a păstra aspectul semi-privat.

Sorin Posa Houseâ&#x20AC;&#x2122; Timisoara, 2005-2007

• 35. O cameră pentru fiecare • Nimeni nu poate fi deschis către ceilalți fără a avea oportunitatea de a fi singur; acest lucru se poate obține minimum printr-un alcov cu masă de lucru, rafturi, pat; maximum este o căsuță, așa cum o vom vedea pe cea pentru tineri – “teenager’s cottage”; acestea toate sunt departe de zonele comune.

• 36. Secvența locurilor de stat • Fiecare colț al unei clădiri este un spațiu de stat potențial; dar fiecare loc de stat are roluri diferite și grade diferite de confort în funcție de gradul de intimitate al spațiului în care se găsește. • Regula ar fi: cele mai formale locuri de stat în spațiile comune, în inima casei și în camera de intrare. Cele mai informale în zonele intime și în zona cuplului, în bucătăria mare și în camera pentru fiecare.

• 37. Paturi aglomerate • Paturile copiilor plasate în alcovuri, în jurul unui spațiu comun de joacă. Fiecare alcov trebuie să fie suficient de larg pentru a conține o masă, scaun, rafturi, deci un spațiu al fiecăruia. Alcovurile pot fi separate de spațiul comun prin draperii, dar nu pereți.

• 38. Baia • Concentarea băii, a toaletelor, dușurilor și eventual bazinului casei într-o singură zonă, aproape de zona privată a cuplului, cu acces privat; dacă este posibil accesul exterior, este de dorit (un balcon, o mică grădină). • Vana trebuie să fie largă, suficient de largă pentru minim două persoane. • Baia poate fi în legătură cu bazinul exterior și, în orice caz, este necesară multă lumină.

• 39. Depozite • 20% din suprafața casei = depozite (spre nord), lăsate nefinisate în interior sau sub casă.

• 40. Casa tinerilor • Dacă spațiul tinerilor într-o casă nu-i reflectă dorința sa pentru independență, se ajunge la conflict cu familia sa. • Odată cu devenirea copilului și dezvoltarea sa, a personalității sale, și zona sa în cadrul casei trebuie să crească, să se depărteze de cea a stăpânului casei (tatăl) și să dobândească personalitate chiar la nivel formal, cu acces separat.

• 41. Casa bătrânilor • Dilema omului bătrân – obișnuit să fie independent și devenit tot mai dependent, odată cu vârsta, de conveniențe, de societatea mai tânără etc. • Rezultă necesitatea casei bătrânilor construită la nivelul terenului, cât mai aproape de stradă și de facilități. I se poate asocia un mic atelier de hobby care să devină un atelier productiv.

• 42. Atelier de lucru în cadrul locuinței • În perioada postindustrială, descentralizarea muncii duce la lucrul la domiciliu. Rezultă atelierul la stradă, amplasat strategic (sau cabinet medical, birou avocatură, atelier arhitectură etc).

• 43. Lumină pe două laturi ale fiecărei camere • 44. Marginea clădirii • Aceasta trebuie să aiba grosime, volum, nu doar o linie sau interfață fără grosime; să se creeze nișe, rezalite, deci locuri de stat în locuri ferite etc.

• 45. Loc însorit • În cadrul unei curți sudice se caută locul ferit de vânt, ce este cel mai bine însorit. • 46. Fațada nordică • Folosirea peretelui nordic pentru a amplasa garajul, depozite, ateliere ce reclamă lumina constantă etc.

• 47. Camera exterioară • Locul definit de pereții clădirii pe de o parte și de coloane sau nu, acoperit cu o structură, dând senzația de cameră în aer liber. • 48. Balcon adânc de 6 picioare (2m) • Balcoanele mai înguste decât atât sunt destul de rar folosite.

• 49. Galerie de-a lungul (și de jur împrejurul) clădirii

CASA I.S., Minis 2013 - 2016

• 50. Legătura cu pământul • Conexiunea cu pământul realizată cu ajutorul unor terase, trepte de-a lungul marginii clădirii astfel încât legătura aceasta să fie ambiguă, să fie imposibil să spui exact unde se oprește clădirea și unde începe pământul.

• 51. Locuri pentru copaci • Plantând copaci, aceștia trebuie plantați conform naturii lor, formând închideri, alei, scuaruri sau izolați în mijlocul spațiilor libere sau marcând porți vii de acces. • Deci, copacii pot forma “camere” ,”spații” etc. Împreună cu clădirile învecinate, copacii trebuie să formeze locuri semnificative.

• 52. Grădină crescând în sălbăticie • 53. Gard viu • 54. Cărare acoperită cu treis • - caracter aproape arhetipal

• 55. Sera – wintergarden • Prelungirea unor camere cu încă una, sera, bineînțeles orientată către soare.

Martyrâ&#x20AC;&#x2122;s district villa, Timisoara, 2002/3, Arhitext Prize and National Nomination

57. Loc la fereastră • 56. Alcovuri • În loc de camere omogene, de înălțime omogenă, camere cu locuri mici înspre marginile lor, aceste alcovuri suficient de largi pentru a permite la două persoane să șadă, să vorbească etc.

• 58. Focul • Șemineul apare în spațiul comun, chiar în bucătăria mare, aflat în centrul de greutate, cu toate spațiile orientate pe cât se poate către el. Este de dorit asocierea cu o fereastră către o priveliște pentru ca și atunci când focul este stins, locul să rămână de interes.

Vila Bistriceanu, Timisoara 1997-2002

• 59. Pat – alcov de dormit • Mai ales în cazul caselor mici, această structură este de dorit.

• 60. Dessing-room (Panderie) • Între pat și baie – dressingroom suficient de mare pentru a avea loc de mișcare, o oglindă, dulapuri.

• 61. Înălțimea plafonului variabilă

• 62. Uși la colțuri • Cu excepția camerelor foarte mari, arareori o ușă are sens pe mijlocul peretelui.

• 63. Pereți groși

64. Closete între camere

â&#x20AC;˘ 65. Loc secret