Teoria programelor 10 12 by Arhitectura si Urbanism UPT

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA

FACULTATEA DE ARHITECTURA

TEORIA PROGRAMELOR de ARHITECTURA

Foto Vlad Gaivoronschi

CURS nr. 10 prof.dr.arh. Vlad Gaivoronschi

EDUCATIE universitati

• Clădiri destinate învățământului superior • • • • • • • • • • • • • •

- Vechile universități ( Paris, Cracovia, Praga etc.) sunt precursoarele celor din zilele noastre - Un exemplu de oraș universitar : Cambridge - În zorii revoluției industriale, preponderente erau universitățile tipic umaniste – construcții monumentale valoroase, amplasate de regulă în centrul orașelor. - În perioada de după Al Doilea Război Mondial se dezvoltă tot mai mult universitățile politehnice(tehnice) - institute specializate independente în legătură cu platformele industriale de profil, în care primii doi ani sunt comuni la toate specialitătile, ca apoi să se diferențieze pe specializări. - integrarea cu cercetarea științifică - amplasarea în afara orașelor – Campusul universitar - partea preponderentă a clădirilor de universități tehnice: - laboratoarele. În rest: - săli de seminar (apropiate de clasele de școală obișnuite) - săli de curs, rezolvate de cele mai multe ori în gradene - esențial : diferența de mărime și scară dintre școli I- XII și universități – este aceea că cele din urmă pot genera ansambluri enorme, mici orășele ( universitățile americane).

• • • • • • • • • •

Tendințe în construcția laboratoarelor - există o formă sau forme de bază tipice - este necesară – asigurarea temei-program – cuprinderea instalațiilor tehnice necesare -uneori conformația construcției instituției de învățământ superior este influențată de rațiuni funcționale ca: - separarea învățământului de cercetare - relații de circulație obligate între unități ”curate” și obișnuite (laboratoare de biologie, chimie) - greutatea utilajelor în laboratoarele de mecanică Relația dintre încăperi, amplasate la teren sau suprapuse duce la construirea cu SC mare sau înalte, sau o combinație între acestea două - spre deosebire de construcțiile pe parter sau cele înalte, construcțiile P+3, P+4 reprezintă un optim economic și avantaje funcționale, în care de exemplu este este suficientă o singură treaptă de presiune pentru alimentarea cu apă.

• Laboratoarele într-o clădire înaltă sunt laboratoare ușoare: electronică, biologie, chimie. • -clădiri cu ultima pardosea utilă la minim 28m înălțime – probleme speciale în rezolvarea lor ( instalații, secțiunea conductelor, ventilație) • -pentru chimie: limita se situează la 6 niveluri; peste această înălțime este nevoie de realizarea unui nivel tehnic între etaje sau cel puțin amenajarea unor spații tehnice suplimentare pentru pompare, ventilație și mărirea presiunii. • - de cele mai multe ori, universitățile presupun o structură evolutivă, deci un sistem volumetric și funcțional deschis; acest sistem s-a impus mai mult decât cel cu incinte închise (sisteme de unități modulate ce se dezvoltă în mai multe direcții)

Exemple - Diverse grupări funcționale și volumetrice (funcțiunile teoretice – constante sunt încercuite)

• - Institutul de fizică – București, Măgurele

• - Institutul tehnologic al Universității Northwestern Evanston (SUA)

• - Departamentul de inginerie de mine, minerale și metalurgie fizică – Universitatea Birmingham (Anglia) • - Institutul de chimie al Universității din Bonn (Germania)

• -Universitatea Stockholm – Frescati (Suedia)

• - Propunere pentru extinderea Universității din Zurich (Elveția)

• • • • • • • • • • • • • • •

Flexibilitatea cl. laboratoarelor Laboratoarele sunt fie încăperi cu dimensiuni stabile, nemodificabile, fie au conformarea flexibilă prin modificarea pereților despărțitori și prin mobilierul mobil. - elemente de bază: elemente fixe ale construcției, instalații de bază, dotare - elemente variabile : pereți despărțitori Prefabricarea laboratoarelor - problema structurilor de metal : protecția anti – foc. Amenajarea laboratoarelor : locurile de lucru organizate într-un sistem de axe perpendiculare pe frontul fațadei. Traveea funcțională și traveea constructivă sunt cuprinse între 7,5 și 3 m. Întrebare: încăperi mici, boxe deschise către spațiul circulațiilor sau spații mari pe care să le cuprinzi intr-o singură privire. În laboratoarele de chimie din Germania apare sistemul cu boxe În Elveția, SUA : încăperile mici. La noi, în perioada comunistă au fost preferate halele.

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

Necesarul de suprafețe utile și desfășurate (ex. laboratoare chimie) Laboratoare de cercetare industrie: SUA : 10,2 mp/loc lucru Franța : 9,0 mp/ loc lucru Anglia : 9,2 mp/ loc lucru Anglia: 7,7 mp/ loc lucru Belgia: 14,1 mp/loc lucru Elveția: 12,5 mp/loc lucru Germania: 8,0 mp/ loc lucru Pentru laboratoare de cercetare de chimie fără prea multe utilaje, suprafața este de 8- 14 mp/ loc Pentru laboratoare în învățământul superior: -chimie anorganică = 4mp/loc -chimie organică = 6mp/loc -chimie fizică = 6mp/loc -biologie = 2,4 mp / loc -geologie = 4 mp/loc -anatomie = 2 mp/loc -fiziologie = 2,5 mp/loc Ad = aria construită desfășurată (verificarea necesarului de suprafețe a temei program)

Ad / student

Ad/ student

Facultatea Electro Tim

7,78

12,87

Laborator chimie, Universitatea Essex, Anglia

8,60

11,19

Institut fizică București - Măgurele

9,20

13,90

Chimie, Universitatea Loughborough, Anglia

9,71

12,90

Chimie, Universitatea Bonn

13,01

26,11

Chimie, Universitatea Munchen

13,38

34,51

Chimie, Universitatea Marburg

19,90

40,19

Chimie, Universitatea Erlangen

19,85

42,24

Chimie, Universitatea Wurzburg

20,75

42,22

Chimie, Universitatea Constanz (Elveția)

21,24

48,20

• • • •

Cota parte a ariei utile din aria desfășurată: 52-65% Spații tehnice: 3,3 – 14% Ghene instalații – ventilare: 1,6 – 5,8 %

• Clasificare a universităților din anii ’60 • - Universitatea urbană • • - Universitatea campus • • • • • •

Tipuri: - compacte - centralizate - moleculare - lineare - cruciforme - rețea

• Cerințe care trebuiesc satisfăcute de orice construcție adăpostind o universitate: • 1. Universitatea trebuie să aibă continuu posibilitatea extinderii din punct de vedere constructiv. • 2. Clădirea este destinată schimbului permanent spiritual – in interior și a interiorului cu lumea înconjurătoare.

• Clasificare a diferitelor tipuri de universități • a) Tipul peisagist – Universitatea Santa Cruz din California - coboară în pantă dulce către ocean - un anume romantism al planului

• b) Tipul incintelor compuse : închise sau deschise, rezultate din însumarea multiplelor direcții compoziționale ( Uniersitatea Sussex, Institutul Politehnic București)

• c) Tipul nedeterminat ( Universitatea liberă Berlin) - paralelipipede ce se înscriu într-un perimetru riguros – rectangular, stratificat, urmărind o tramă ortogonală (mecanism – obiect)

• d) Tipul adaptat reliefului (Univ. East Anglia, Univ. Brașov) - urmează forma terenului

• e) Tipul ritmat – rezultat din realizarea unuia sau mai multor grupuri de repetări (Universitatea Dusseldorf, Regensburg etc.) - 2,3 tipuri de construcții asemănătoare, în compozitii liniare, fiecare tip reprezentând o anumită categorie de funcțiuni.

• f) Tipul compact - Universitatea Constantine – Algeria) O. Niemeyer – 72

• Amfiteatre • • - se folosesc locuri de stat 2 câte 22 a câte 50-55 cm lățime sau rânduri continue, având grijă ca să se poată trece, în acest caz lățimea crescând. • - comod : 70x85 cm • - normal : 60x80 cm ≥ 55x75 cm • Amfiteatre : mari – 0,6 mp/student • mici – 0,8 - 0,95 mp/student • • h- înălțimea ≥ 3,5 m pentru săli mici • podiumul 20-60 cm înălțime • • - mobilier cu măsuțe și băncuțe batante • • - planul unei săli de curs standard cu 76 locuri

• Amfiteatre pentru Institute de medicină • • - locuri pentru studenți la operații • • - auditoriu cu sală închisă de operații și cu sistem de proiecție a operației pe geam mat. • • Diverse moduri de a amplasa amfiteatrele și diferite forme •

• - caracterul multifuncțional al universităților - - funcțiuni publice – comunitare : • - galerii de artă • reconvertire în - centre de conferințe • - muzee • -computerizarea sălilor ... • Solicitări ale studenților : • ( ar fi interesant de făcut o anchetă printre cei ai Reghinei ... ) • -spații sociale, distracție, shopping • -bufetul – fast food • • • Prețuri / mp – universități : • Germania : 1500 – 1750 $ • Italia, Franța, Olanda, SUA : 1250 – 1500 $ • Belgia, Canada : 750 -1000 $ • Portugalia, Spania : 500 – 750 $

EXEMPLE :

H A N S F A C K E L M A N N,

U. V. T.

Architect and Teacher in Timisoara for twenty years

Hans Fackelmann, The University, 1960-1964

Autori Auteurs

Vlad Gaivoronschi Rudolf Gräf Otilia Hedeșan Marius Miclăuș Ramona Novicov Claudiu Toma

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara Projet 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

Cupri ns

Scurtă punere în temă Otilia Hedeșan

Proiectul Nr. 6050 Rudolf Gräf

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României Proiectul 5060 : Universitatea de Vest din Timișoara Projet 5060: Université de l’Ouest de Timișoara Vlad Gaivoronschi, Rudolf Gräf, Otilia Hedeșan... Timișoara : Editura Universității de Vest, 2014 iSBN 978-973-125411-1 I.Gaivoronschi, Vlad II.Gräf, Rudolf III.Hedeșan, Otilia 378 (498 Timișoara)

Clădirea Universității în contextul anilor ‘60 Vlad Gaivoronschi

Între limite sau spațiul public “generator” la Hans Fackelmann Marius Miclăuș

Proporție, ritm, structură Claudiu Toma

Aventura informalului în arhitectura anilor ‘60 Ramona Novicov

Hans Fackelmann. Notă biobibliograică

6 1 2 2 0 4 2 6 0 7 8 9 6 Somma ire

Brève mise en contexte

Le Projet N° 5060

Le bâtiment de l’Université dans le contexte architectural des années 1960

Entre les marges ou l’espace public génératif dans l’œuvre de Hans Fackelmann

Proportions, Rythme, Structure

L’aventure de l’informel dans l’architecture des années 1960

Hans Fackelmann. Repères biographiques

autor

auteur

Otilia Hedeșan Otilia Hedeșan este antropolog, profesor de Civilizație românească la Universitatea de Vest din Timișoara. Din 2007 este membru în Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial din România. Face parte din colegiul de redacție al Revistei de Etnograie și Folclor / Journal of Ethnography and Folklore (ISI - Arts and Humanities). A coordonat o serie de proiecte de cercetare referitoare la patrimoniul cultural, dintre care Creative Cooperation in Cultural Heritage, Creative CH, FP7- SiS-2011-1, Nr. 289076 (2011 – 2014, coordonator local), Living Heritage: an unlimited resource for tourism development, IPA Cross-Border 1324 (2012 – 2014, coordonator general). A publicat 5 cărți de autor,dintre care cele mai cunoscute sunt Șapte eseuri despre strigoi (Timișoara, Marineasa, 1998), Pentru o mitologie difuză (Timișoara, Marineasa, 2000), Folclorul. Ce facem cu el? (Timișoara, EUV, 2001). A colaborat la 11 volume colective apărute în România sau în diverse edituri din străinătate, a coordonat mai multe antologii critice de texte dialectale și manuale academice. De asemenea, a publicat peste 40 de studii în reviste științiice românești și străine și a colaborat constant la numeroase reviste culturale și de opinie din România (dintre care Orizont, 22, Dilema veche etc.).

Anthropologue, Professeur des Universités, titulaire du cours de civilisation roumaine à l’Université de l’Ouest de Timișoara. Membre de la Commission Nationale de Sauvegarde du Patrimoine Culturel Immatériel de Roumanie, depuis 2007. Membre du comité de rédaction de la Revue d’Ethnographie et Folklore (Revista de Etnograie și Folclor / Journal of Ethnography and Folklore ; ISI - Arts and A coordonné plusieurs projets de Humanities). recherche dans le domaine du patrimoine culturel, dont Creative Cooperation in Cultural Heritage, Creative CH, FP7-SiS-2011-1, No 289076 (2011 – 2014, coordination locale), Living Heritage: an unlimited resource for tourism development, IPA Cross-Border 1324 (2012 – 2014, coordination générale). A publié cinq livres, les plus connus étant Sept essais sur les revenants (Timișoara, Marineasa, 1998) ; Pour une mythologie difuse (Timișoara, Marineasa, 2000) ; Le folklore. À quoi bon ? (Timișoara, EUV, 2001). A collaboré à onze ouvrages collectifs parus en Roumanie ou à l’étranger, a coordonné plusieurs anthologies critiques de textes dialectaux et des manuels universitaires. A publié plus de quarante études dans des revues scientiiques roumaines et étrangères et a collaboré constamment à diférents journaux roumains culturels ou d’opinion (Orizont, 22, Dilema veche, etc.).

SCURTă PUNERE ÎN TEMă Brève mise en contexte

autor

auteur

Rudolf Gräf Rudolf Gräf este arhitect, asociat Vitamin Architects, unde lucrează în echipa de elaborare a Planului Urbanistic General Timișoara și în cadrul proiectelor de revitalizare și reabilitare a zonelor istorice ale acestui oraș. A absolvit studiile de licență și master la Universitatea Tehnică Graz și este doctorand la Universität der Künste Berlin, cu o temă despre arhitectura postbelică din România. Din 2009 a fost colaborator și ulterior asistent al Facultății de Arhitectură din cadrul Universității Politehnice din Timișoara. Din 2010 este vicepreședinte al Ordinului Arhitecților din România. Este interesat de valoarea culturală și identitară pe care spațiul, ca arhitectură sau lucrare a sa este spațiu public, o poate oferi. Cea mai Zigeunerpalaeste. Diein Rumänien, Architektur der Roma reprezentativă Cluj- Napoca, Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, 2007 (ed. românească: Palatele țigănești. Arhitectură și cultură, Cluj-Napoca, Institutul pentru Studierea Minorităților, 2008).

Architecte, associé Vitamin Architects srl., membre de l’équipe d’élaboration du Plan d’Urbanisme Général de Timișoara et des projets de revitalisation et réhabilitation des zones historiques de la ville. Études de licence et master à l’Université Technique de Graz (Autriche). Actuellement il prépare une thèse de doctorat à Universität der Künste de Berlin sur l’architecture roumaine d’aprèsDepuis 2009, enseignant associé guerre. ensuite assistant universitaire à la Faculté d’Architecture et Urbanisme de l’Université Polytechnique de Timișoara. Depuis 2010 il est vice- président de l’Ordre des Architectes de Roumanie. Il s’intéresse aux valeurs culturelles et identitaires de l’espace architectural et public. Sa publication représentative est Zigeunerpalaeste. Die Architektur der Roma in Rumaenien [Palais tsiganes. L’architecture des Roms en Roumanie], Cluj-Napoca, Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, 2007 ; édition en roumain : Palatele țigănești. Arhitectură și cultură [Les palais tsiganes. Architecture et culture], ClujNapoca, Institutul pentru Studierea Minorităților, 2008).

PRoIeCTUL Nr.5060 Le Projet N° 5060

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

orința de a avea un centru universitar complex în vestul României s-a conturat la inele celui de-al doilea Război Mondial, iind, de altfel, susținută și prin Decretul Regal din decembrie 1944, care stipulează întemeierea unei universități comprehensive la Timișoara. Deja în anul 1949, pe actualul amplasament al Universității de Vest a fost deschis un prim șantier, în urma căruia a rămas aripa de vest a actualului ansamblu. În 1960, din partea Serviciului de Proiectare al Ministerului Învățământului și Culturii vine către Institutul Regional de Proiectări Timișoara comanda unui nou proiect, destinat extinderii Institutului Pedagogic Timișoara, care funcționa pe actualul amplasament al Universității, în corpul de clădire inalizat deja.

Datorită evoluției sistemului de învățământ și necesităților formulate din partea ministerului, s-a abandonat acest al doilea proiect de extindere și s-a formulat o nouă temă de proiectare, de data aceasta către Direcția Sistematizare Arhitectură și Proiectare a Construcțiilor, plecându-se de la premiza comasării celor două institute pedagogice existente în Timișoara, a extinderii lor și a formării unei universități din acest nucleu. Sarcina de proiectare a fost aprobată în 1961 și încredințată D.S.A.P.C. Banat, responsabil de plan iind arhitectul Hans Fackelmann. În același an a avut loc și predarea amplasamentului către Trustul Regional de Construcții și

ancée aux lendemains de la Secondemondiale, l’idée de Guerre un pôle universitaire complexe dans la créer partie ouest de la Roumanie ne se concrétisa qu’en 1944, par le Décret royal qui décidait la fondation à Timișoara d’un établissement universitaire pluridisciplinaire. En efet, dès 1949, fut construite sur l’emplacement actuel de l’Université de l’Ouest l’aile ouest de l’ensemble. En 1960, sur l’ordre du Bureau des projets (Serviciul de Proiectare) du ministère de l’éducation et de la culture, l’Institut régional de projets de Timișoara (Institutul Regional de Proiectări Timișoara) fut chargé de l’extension de l’Institut pédagogique de Timișoara dont l’activité se déroulait dans le bâtiment ouest déjà existant.

L’évolution du système éducatif, tout comme les exigences formulées par le ministère ont mené à l’abandon du projet d’extension, qui fut remplacé par un nouveau projet, cette fois-ci réalisé par la Direction d’urbanisme, d’architecture et de projets en construction (Direcţia Sistematizare, Arhitectură și Proiectare a Construcţiilor). Ce nouveau projet naquit de l’idée qu’il valait mieux réunir dans un même endroit les deux instituts pédagogiques déjà existants et créer

Foaierul, după restaurare, 2009 Fotograie: Mihai Botescu

Proiectul Nr. 6050 / Rudolf Gräf

Grand hall après restauration, 2009 Photo : Mihai Botescu

Le Projet N° 5060 / Rudolf Gräf

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

17 ro

Locuințe, care avea sarcina de a executa lucrările.

Construcția a fost subîmpărțită în cinci tronsoane, la care se adăugau tronsonul VI (sala de sport) și tronsonul VII (fosta clădire a Institutului Pedagogic), spațiul iind proiectat pentru 3570 de studenți. Poate cea mai interesantă modiicare apărută pe parcursul proiectării a fost renunțarea la amplasarea bibliotecii și depozitelor aferente în corpul înalt de clădire (tronson IV), datorită riscurilor la care se expunea astfel, în caz de seism, întregul tronson, prin crearea unui pendul inversat. Acest lucru a atras după sine modiicarea soluției de fațadă care prevedea montarea unor panouri traforate din lemn cu rol de parasolare, începând cu etajul al doilea și terminând cu etajul șapte1.

Din memoriile tehnice de arhitectură

Aula în stare originală, nedatată Arhiva fam. Fackelmann

Aula Magna, état original, sans date Archives de la famille Fackelmann Proiectul Nr. 5060 / Rudolf Gräf

une université à partir de ce noyau. Le projet fut approuvé en 1961 et conié à la Direction d’urbanisme, d’architecture et de projets en construction de la région du Banat, le chargé de coordination étant l’architecte Hans Fackelmann. La même année, l’Entreprise régionale des travaux en bâtiment et des habitations (Trustul Regional de Construcţii și Locuinţe) fut chargée d’ériger le bâtiment.

La construction fut divisée en cinq unités auxquelles furent rajoutées une sixième, (la salle de sport) et une septième (l’ancien bâtiment de l’Institut pédagogique), l’espace total étant destiné à accueillir 3 570 étudiants. Sans doute la modiication la plus intéressante survenue en cours de route fut liée à la décision de renoncer à l’emplacement de la bibliothèque et des magasins attenants dans la tour (le quatrième tronçon) en raison du risque des efets de pendule en cas de Du deuxième au septième étage, la boiserieinversé sera dissimulée par des éléments décoratifs chantournés tremblement demagasins terre. dont le rôle est de protéger les de laCela entraîna

reiese preocuparea arhitecților 1 „Tâmplăria de lemn de la etaj Hans II la etaj VII mascată de elemente prefabricate traforate, Fackelmannnecesare șiesteSorin Gavra, cel cecare pentru oprirea luminii directe ar cădeasîn depozitul de cărți”, se notează în proiectul nr. bibliothèque contre l’ensoleillement direct. » In a 6050/IV, Extinderea Institutului Pedagogic Projet n° 6050/IV, Extension de l’Institut Timișoara Tronson IV, faza P.E., Memoriu pédagogique de ocupat, în faza de execuție, de întocmit de la modiication du planélaboré de façade qui justiicativ de arhitectură Timișoara, Tronçon IV. Rapport technique arh. Sorin Gavra, p. 2. par l’architecte Sorin Gavra, p. 2. tronsonul IV (corpul înalt), pentru inisajele prévoyait initialement d’installer des interioare și exterioare. Spre exemplu, panneaux en bois chantournés avec Le Projet N° 5060 / Rudolf Gräf un rôle documentația conține planșe cu de protection solaire, en commençant

autor

auteur

Vlad Gaivoronschi Vlad Gaivoronschi este arhitect, profesor la Universitatea Politehnica din Timișoara, Facultatea de Arhitectură. Din 2008 este membru în Comisia de Practică a Profesiunii a Uniunii Internaționale a Arhitecților și din 2010 președinte al Ordinului Arhitecților, iliala Timiș. Este autorul a peste 80 de proiecte de arhitectură, urbanism, design interior, restaurare, între care circa 50 ediicate. Cu cele mai importante dintre acestea a obținut selecționări, nominalizări și premii, între care 7 internaționale. A fost prezent în expoziții în țară și în străinătate: Budapesta, Viena, Leipzig, Szeged, Istanbul, Salonic, Bruxelles, Tokyo. În anul 2010, lucrarea City Business Centre Timișoara a reprezentat România la expoziția Sustainable Architecture in Europe, de la Parlamentul European și a fost selecționată pentru World Architecture Festival, Barcelona, 2010. Între cărțile publicate merită menționate: Matricile spațiului cursurile tradițional (București, Paideia, (post) 2002), (colab. cu Ioan Andreescu) Dis moderne ale arhitecturii (Fundația Arhitext Design, 2008) și (colab. cu Ioan Andreescu) Identitate și alteritate în spațiul urban (Fundația Arhitext Design,2009). În 2012 a obținut Diploma de Excelență pentru Contribuții Deosebite în Promovarea Arhitecturii Românești la Bienala Națională de Arhitectură.

Architecte, Professeur des Universités à la Faculté d’Architecture et Urbanisme de l’Université Polytechnique de Timișoara. Membre dans la Commission Exercice professionnel (Professional Practice Comission) de l’Union Internationale des Architectes (UIA), depuis 2008, et président de l’Ordre des Architectes, iliale du département de Timiș, depuis 2010. Auteur de plus de 80 projets d’architecture, d’urbanisme, d’architecture d’intérieur et de restauration, dont une cinquantaine sont réalisés. Les plus importants lui ont valu des sélections, des nominations et des distinctions, 7 prix à des Nombreuses dont participations internationaux. expositions, en Roumanie et à l’étranger (Budapest, Vienne, Leipzig, Szeged, Istanbul, Salonique, Bruxelles, Tokyo, etc.). Le projet de City Business Centre Timișoara, qu’il a réalisé, a représenté la Roumanie dans le cadre de l’exposition Sustainable Architecture in Europe, organisé au Parlement européen en 2010, et a été sélectionné la même année au World Architecture Festival de Barcelone. Auteur de plusieurs livres, dont notamment : Matrices de l’espace traditionnel (București, Paideia, 2002) ; en collaboration avec Ioan Andreescu : Discours (post)modernes de l’architecture (Fundaţia Arhitext Design, 2008) ; Identité et altérité dans l’espace urbain (Fundația Arhitext Design, 2009). Diplôme d’excellence pour des contributions remarquables dans la promotion de l’architecture roumaine, décerné lors de la Biennale Nationale d’Architecture de 2012.

CLăDIREA UNIVERSITățII îN CoNTexTUL ANILoR ‘60 Le bâtiment de l’Université dans le contexte architectural des années 1960

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

miterea parțială din istoriile arhitecturii postbelice aromânești proiectelor destinate învățământului, coordonate de arhitectul Hans Fackelmann, este nedreaptă, cu atât mai mult cu cât proiectul Universității din Timișoara debutează înaintea multor construcții similare și poartă cu seninătate pecetea anilor ‘60, ani de „restart”, de revenire la normalitate. Este drept, nu avem de a face cu o arhitectură care, prin caracterul său intrinsec, să încerce un efort identitar de tip național. Este prea devreme pentru așa ceva. Doar mozaicul de pe latura nordică, înaltă, din corpul universității, ne trimite cu gândul la personaje istorieiînșicontext. culturii Să punem,cheie însă, ale lucrurile naționale. Arhitectura, ca de altfel întreaga cultură

românească, se reconstruiesc acum după mai bine de un deceniu de realism socialist. Tinerii Hans Fackelmann, Sorin Gavra, Gh. Gârleanu, Geta Mocănel-Voia, asemeni altor colegi, cum ar i Miloș Cristea sau Ștefan Iojică trăiesc, către inalul pregătirii lor la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București, schimbarea orchestrată de tânărul asistent Cezar Lăzărescu. Acesta, împreună cu un colectiv remarcabil, proiectează ansamblurile arhitecturale de la Mamaia și Eforie. Alți arhitecți ediică locuințe colective, mai ales București, în noul Să nu uităm însă căîntoți acești tineri spiritaveau al regăsirii drumului pierdut. care să devină „timișoreni”, asemeni celor care le servesc drept modelele, se antrenează în primii ani de studii și în direcția neoclasică, Liceul de Muzică „Ion Vidu” din Timișoara, bunăoară, nu scapă succintei Istorii a arhitecturii românești de după război a lui Gr. Ionescu, v. „Arhitectura”, nr. 3-4, 1991.

l est injuste que les projets pour des établissements d’enseignement, par l’architecte Hans Fackelman, soient coordonnés partiellement1 omis des histoires de l’architecture roumaine d’après-guerre. Le projet de l’Université de l’Ouest de Timișoara précède en efet d’autres constructions similaires et il est clairement caractérisé par les tendances des années 1960, la décennie du retour à la normalité et de la « reprise ». Il est vrai que, dans ce cas de igure, l’architecture ne visait pas de manière intrinsèque un type d’identité nationale. Il était encore trop tôt pour pareille démarche. En fait, ce n’est que la mosaïque de la façade nord du grand bâtiment de l’université nousenfait penser aux Mettons les qui choses contexte. igures représentatives de l’histoire et de de la la L’architecture de l’époque, à l’instar culture culture roumaines. roumaine dans son ensemble, était

engagée dans un processus de reconstruction, après plus de dix ans de réalisme socialiste. Les jeunes de la génération de Hans Fackelmann, dont Sorin Gavra, Gheorghe Gârleanu, Geta Mocănel- Voia et leurs camarades, Miloș Cristea ou Ștefan Iojică, étaient en train d’achever leur formation à l’Institut d’Architecture « Ion Mincu » de Bucarest et ils s’étaient initiés à la conception novatrice orchestrée par le jeune assistant universitaire Cezar Lăzărescu. Celui-ci, avec une remarquable équipe, Seul le Lycée de musique « Ion Vidu » de avait projeté les Timișoara est mentionné dans la brève

Vedere dinspre bd. Vasile Pârvan, nedatată Arhiva fam. Fackelmann

Vue depuis le boulevard Vasile Pârvan, sans date Archives de la famille Fackelmann

Histoire de l’architecture roumaine de l’après-guerre de Grigore Ionescu. Cf Arhitectura, Nos 3-4, 1991.

Clădirea Universității în contextul anilor ‘60 / Vlad Gaivoronschi

Le bâtiment de l’Université dans le contexte architectural des années 1960 / Vlad Gaivoronschi

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

a exercițiilor de stereotomie și a lecțiilor de compoziție. Ca efect, revenirea la modernitate avea să se axeze pentru câțiva ani buni (deceniul șase al secolului trecut) pe grila rațională a unei arhitecturi a ritmului, proporției, sincerității tectonice și austerității, în poida compozițiilor asimetrice echilibrate. „Adierea neoclasică” este prezentă și în cazul clădirii Universității din Timișoara, un ansamblu de corpuri articulate cu axe de simetrie parțiale (holul principal pe axa nord-sud, axul longitudinal de compoziție al curților pe axa est-vest), cu autonomia corpului înalt, conceput ca spațiu pentru bibliotecă, a Aulei Magna și a sălii de sport. Universitatea este construită ca un ansamblu semipavilionar, care se naște ca adăugire la corpul construit în anii ‘50, în cadrul căruia ritmul de travee asigură „muzicalitatea” întregului, din care nu lipsește lecția importanței senzitive a materialității și cea a spațiului intermediar generos al intrării acoperite și al trecerii pe sub corpul destinat bibliotecii, parțial pe „piloți”. În mod cert, acest ansamblu urma să facă parte dintr-o înșiruire ritmică de-a lungul bulevardului, tipică pentru urbanismul „stilului internațional”, deschizând orașul către viitorul campus studențesc.

ensembles architecturaux de Mamaia et Eforie, au bord de la mer Noire. D’autres ont réalisé des habitations collectives, notamment à Bucarest, dans l’esprit de renouvellement de l’époque.

Il ne faut pas oublier non plus que, durant leurs années d’études, les jeunes architectes qui allaient devenir des « citoyens de Timișoara », ont suivi, tout comme leurs maîtres, une formation dans la lignée néoclassique, avec des cours de composition et des exercices de stéréotomie. Par conséquent, le retour à la modernité des années 1960 allait s’articuler autour du paradigme rationnel d’une architecture du rythme, des proportions, de la stabilité tectonique et de l’austérité, malgré l’asymétrisme contrôlé des compositions. Cette « touche néoclassique » est donc logiquement

Arhiva fam. Fackelmann

Archives de la famille Fackelmann

présente dans le cas de l’Université de Timișoara, l’ensemble d’unités construites suivant des axes partiels de symétrie (le grand hall sur l’axe nord-sud, et l’axe compositionnel longitudinal est-ouest, incluant les patios), avec l’autonomie de la tour, conçue pour accueillir la bibliothèque, l’Aula Magna et la salle de sport. L’Université est bâtie comme un complexe semipavillonnaire, qui vient s’ajouter à un édiice datant des années 1950, où le rythme des travées assure la « musicalité » de l’ensemble tout

Unicitatea clădirii Universității rezidă și în faptul că în România, în majoritate covârșitoare, construcțiile destinate învățământului en démontrant l’importance sensorielle de la Clădirea Universității în contextul anilor ‘60 / Vlad Gaivoronschi superior ridicate după cel de-al Doilea Război matérialité entrecoupée par le généreux espace

Acces principal, nedatată

Entrée principale, sans date

Le bâtiment de l’Université dans le contexte architectural des années 1960 / Vlad Gaivoronschi

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

proiectarea acestui impunător ansamblu abia începea, clădirea Universității timișorene era aproape inalizată.

la Seconde Guerre mondiale étaient destinés aux formations techniques. En efet, à peu près partout dans le monde, les universités traditionnelles d’études humanistes étaient déjà installées dans des édiices représentatifs. Cependant, on pourrait comparer le bâtiment de l’Université de Timișoara à maints ensembles d’architecture ouverte et évolutive, dans la note caractéristiques des établissements universitaires

Dintre ansamblurile arhitecturale destinate învățământului superior românesc cu care Universitatea din Timișoara este contemporană mai amintim, în 1962, Complexul Studențesc Grozăvești, București (arh. Romeo Belea, Gabriel Cristea, Al. Köntza și Nicolae Opreanu), în 1961, Institutul de Inframicrobiologie, București (arh. M. Dâmboian, Alex Șerbescu). Acestea sunt sincrone inclusiv din punct de vedere stilistic, iind concepute într-o arhitectură modernă,

techniques, tel l’imposant ensemble de l’Institut Polytechnique de Bucarest (architecte Octav Doicescu, assisté par Ștefan Lungu, Aurel Teodorescu, Petre Swoboda, Victor Aslan, Carol Hacher et Teodor Panait), érigé entre 1962 et 1972. Il faut pourtant bien préciser que le

„cubism, cubism și ceva în plus”, ca să îl cităm pe Grigore Ionescu2.

projet de ce dernier démarrait à peine lorsque la construction de l’Université de Timișoara était presque achevée.

Atât Institutul Politehnic București cât și alte clădiri mai târzii sunt deja pătrunse de căutări identitare, de un așa numit „speciic”, căutări care aveau să stimuleze altfel de retorici și amaniere Academiei Studii Economice de de a genera monumentalitate3. București tot în 1969 (arh. Cleopatra Alifanti, Paula Ruxandra Aș adăuga aiciCumpănașu, atât ansamblul Institutului Panaitescu, Ruxandra StamatinPolitehnic mai sus menționat cât și Iovănescu). extinderea Institutului Mincu” și București, Pentru a face„Ion comparații a înțelegedin 1969 cu care a fost recuperată puterea (arh. Elena Voinescu, George Filipeanu, modernitatea de către tinere Costin personalități alate atunci încă în Pastia, Alexandru Beldiman), sau noua formare, clădire merită amintite o serie de alte clădiri remarcabile șaizeciste din Timișoara: Clădirea Universității Politehnica de pe bulevardul Republicii Arhitectura, 3-4, 1991, p.120. (arh. Radu Grumeza), Ioan Augustin, Ana Maria Zahariade, Mariana Celac, Hans-Christian Maner, În căutarea unei expresii monumentale necontaminate de clasicism, în Teme ale arhitectului din România în sec. XX, București, Institutul Cultural Român, 2003, p.118.

Parmi les ensembles roumains d’architecture à destination universitaire, contemporains de l’Université de Timișoara, nous pourrions mentionner également, puisque leur architecture le Campus de Grozăvești, Bucarest, d’un type nouveau c’est « du cubisme, du cubisme et quelque chose de plus », Cristea, 1962 (architectes Romeo Belea, Gabriel 2 pour citer Grigore Ionescu. Al. Köntza et Nicolae Opreanu) et l’Institut d’Inframicrobiologie, Bucarest, 1961 (architectes Les deux enceintes de l’Institut Polytechnique de Bucarest et d’autres M. Dâmboian, Alex ultérieurement Șerbescu). Ces bâtiments bâtiments construits portent l’empreinte d’une quête sont en synchronie du point de vue stylistique identitaire et d’une approche dite « spéciique », qui vont stimuler diférentes rhétoriques et modalités aptes à générer la monumentalité.3

Arhitectura, Nos 3-4, 1991, p.120.

Ioan Augustin, Ana Maria Zahariade, Mariana Celac, Hans-Christian Maner, « În căutarea unei expresii monumentale necontaminate de clasicism » [À la recherche d’une monumentalité noncontaminée par le classicisme], in Teme ale arhitectului din România în sec. XX [Thèmes pour l’architecte roumain au XXe siècle], București, Institutul Cultural Român, 2003, p. 118.

Clădirea Universității în contextul anilor ‘60 / Vlad Gaivoronschi

Arhiva M. Opriș

Archives M. Opriș

Imagine aeriană, nedatată

Vue aérienne, sans date

Le bâtiment de l’Université dans le contexte architectural des années 1960 / Vlad Gaivoronschi

Machetă executată în cadrul DSAPCB, nedatată Arhiva M. Opriș

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

Maquette réalisée dans le cadre de la DSAPCB, sans date Archives M. Opriș

Clădirea Universității în contextul anilor ‘60 / Vlad Gaivoronschi

Le bâtiment de l’Université dans le contexte architectural des années 1960 / Vlad Gaivoronschi

Secțiune prin tronsoanele II și V Arhiva fam. Fackelmann

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

Vue en coupe des tronçons II et V Archives de la famille Fackelmann

Clădirea Universității în contextul anilor ‘60 / Vlad Gaivoronschi

Le bâtiment de l’Université dans le contexte architectural des années 1960 / Vlad Gaivoronschi

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

33 ro

Planul parterului Arhiva fam. Fackelmann

Clădirea Centrului de Calcul (ETA – INFOTIM) a arhitectului St. Iojică, Casa de oaspeți – Hotel Internațional (arh. H. Cocheci, arh. A. Sârbu), blocurile de pe strada Gării (arh. Geta Mocănel), ori ansamblul peisagistic Flora, cu pavilionul de sticlă (arh. St. Iojică).

Plan du rez-de-chaussé Archives de la famille Fackelmann

Din punct de vedere al punerii în context internațional, inele anilor ‘50 și începutul anilor ‘60 înseamnă apogeul stilului internațional, dar totodată apariția noilor curente de gândire, de la Archigram, Metabolism și R.B. Fuller la Team x.

În timp ce arhitectura românească își redescoperă o binecuvântată normalitate „funcționalistă”, noi curente de gândire frământă alte colțuri de lume, se nasc orașe noi (Chandigarh, Brasilia), se nasc concepte noi. Alături de primele generații de moderniști, alți mari arhitecți ajung la maturitate: Saarinen, Aalto, Tange, Kahn, Utzon, Ponti, Breuer, Bakema, Aldo van Eyck, Niemeyer etc.

Marile universități care se ediică în anii ‘60 se caracterizează prin organisme deschise, modulare (Birmingham), repetitive, semipavilionare sau pavilionare, dezvoltări în pieptene (Stockholm, 1959-64), grilă (Institutul de Chimie din Bonn), uneori peisagiste (Otaniemi, Santa Cruz), nedeterminate

Clădirea Universității în contextul anilor ‘60 / Vlad Gaivoronschi

D’autres exemples en sont l’extension de l’Institut « Ion Mincu » de Bucarest, 1969 (architectes Elena Voinescu, George Filipeanu, Costin Pastia, Alexandru Beldiman), ou le nouveau bâtiment de l’Académie d’Études Économiques de Bucarest, 1969 (architectes Cleopatra Alifanti, Paula Cumpănașu, Ruxandra Panaitescu, Ruxandra StamatinIovănescu).

À titre de comparaison et ain de mieux comprendre l’intensité de ce regain de la modernité chez les jeunes qui se sont airmés durant les années 1960, quelques exemples de bâtiments remarquables de Timișoara, érigés à l’époque, valent bien d’être mentionnés :le bâtiment de l’Institut Polytechnique du Boulevard Republicii (architecte Radu Grumeza), le Centre d’Informatique ETAINFOTIM (architecte Ștefan Iojică), l’Hôtel International (architectes H. Cocheci, A. Sârbu), les habitations collectives de Strada Gării (architecte Geta Mocănel), l’ensemble paysager Flora avec le pavillon vitré (architecte Ștefan Iojică). Dans le contexte international, la charnière des années 1950-1960 signiie à la fois l’apogée du style international et l’avènement de nouvelles tendances dans la pensée architecturale, depuis Archigram, Metabolism et R.B. Fuller jusqu’à Team x.

(Universitatea Berlin, 1952-54), ritmate (Universitatea Düsseldorf, Le bâtimentRegensburg, de l’Université dans le contexte architectural des années 1960 / Vlad Gaivoronschi 196267), cu incinte compuse, închise sau Tandis que l’architecture roumaine était

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

35 ro

Planul et. 1 Arhiva fam. Fackelmann

Plan du premier étage Archives de la famille Fackelmann

arhitectului Alvar Aalto, de la Otaniemi (19561964), Finlanda, un peisaj complex, dominat de prezența aulei devenite, de data aceasta, și amiteatru exterior și dominat de atmosfera curților generoase și organizate topologic. De asemenea, tot acum se ediică lucrarea majoră a lui Aldo van Eyck, Orfelinatul din Amsterdam (1955-1960), construcție care va deveni ulterior așezământ de învățământ superior, Institutul Berlage, ediiciu în cadrul căruia prinde contur noua arie de cercetare a modernității, orientarea către antropologie.

Avem, deci, de-a face cu o diferență de o etapă în raport cu arhitectura internațională, diferență generată de „pauza” anilor ‘50 în România. În timp ce stilul internațional era deja părăsit în favoarea a noi concepte arhitecturale, pentru arhitecții români el constituie o referința majoră. Cu toate acestea, gândirea de avangardă prinde rădăcini în Timișoara artistică a deceniului șase, fapt demonstrat de activitatea tinerilor artiști Berthalan, Cotoșman, Flondor, Tulcan etc.,

Clădirea Universității în contextul anilor ‘60 / Vlad Gaivoronschi

modernistes, d’autres architectes atteignaient la maturité : Saarinen, Aalto, Tange, Kahn, Utzon, Ponti, Breuer, Bakema, Aldo van Eyck, Niemeyer, etc.

Les grandes universités construites dans les années 1960 se caractérisent par des bâtiments ouverts et modulaires (Birmingham), répétitifs, semi-pavillonnaires ou pavillonnaires, selon des plans en dents de peigne (Stockholm, 1959-64), en quadrillage (l’Institut de Chimie de Bonn), indéterminé (Université de Berlin, 195254), parfois d’orientation paysagère (Otaniemi, Santa Cruz) ou rythmique (l’Université de Düsseldorf, Regensburg, 1962-67), avec des enceintes composites, ouvertes ou fermées.

Le style de l’Université de Timișoara est à rapprocher plutôt de celui des édiices institutionnels caractéristiques des années

1950, en Europe et aux États-Unis. Le mélange de traits néoclassiques et d’asymétries dans l’articulation des volumes construits fait penser în timp ce tinerii arhitecți timișoreni ai à l’ensemble universitaire de l’architecte anilor Alvar ‘60-’70, care se profesionalizează de la Aalto érigé à la même époque (1956proiect 1964) à la proiect, rămân ideli unei modernități Otaniemi, en Finlande, dans un captive environnement 4 „Cealaltă modernitate” – o titulatură nouă pentru arhitectura raționalist fascistă timpului ei. complexe, dominé par un auditorium italiană așa cum apare ea în expoziția cu același nume din cadrul Bienalei de la convertible en amphithéâtre en plein air, Veneția în 2006. et dont Această rapidă punere în context stă l’atmosphère est ponctuée par la topologie Le bâtiment de l’Université dans le contexte architectural des années 1960 / Vlad mărturie des Gaivoronschi pentru faptul că Universitatea din patios. Par ailleurs, c’est de cette même Timișoara, époque

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

Imaginile nr. 1, 2, 3, 4, 5 fac parte din colecția arh. Mariana Celac

Images 1, 2, 3, 4, 5 : collection de l’architecte Mariana Celac.

Imaginea nr. 13 a fost publicată în Anton Pustet, Modernism in Bucharest: An Architectural Guide, 2001; realizată de Pierre Lévy

Image 13 : reprise du livre d’Anton Pustet, Modernism in Bucharest : An Architectural Guide, 2001. Photo : Pierre Lévy.

Imaginile nr. 9, 14, 15, 16,17, 18, 19 sunt realizate de Vlad Gaivoronschi

Images 9, 14, 15, 16, 17, 18, 19 : photos de Vlad Gaivoronschi

Imaginile nr. 10, 11, 12 au fost luate de pe www.armyuser.blog.spot.com

Images 10, 11, 12 : reprises du site www. armyuser.blog.spot.com

Imaginea nr. 6 aparține foto. Marten Larsson

Image 6 : photo de Marten Larsson. Images 7 et 20 : propriété de la Freie Universität Berlin.

Imaginile 7 și 20 aparțin Freie Universität Berlin

Image 8 : photo de Michael Braun. Imaginea nr. 8 aparține foto. Michael Braun

Clădirea Universității în contextul anilor ‘60 / Vlad Gaivoronschi

Le bâtiment de l’Université dans le contexte architectural des années 1960 / Vlad Gaivoronschi

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

Plan de situație Arhiva fam. Fackelmann

Clădirea Universității în contextul anilor ‘60 / Vlad Gaivoronschi

The University Building in the Context of the 60’s / Vlad Gaivoronschi

Plan de situation Archives de la famille Fackelmann

autor

auteur

Marius Miclăuș Marius Miclăuș este arhitect, președinte al fundației Archaeus, prin intermediul căreia derulează o serie de programe naționale și internaționale. A fost vicepreședinte al Uniunii Arhitecților din România (2004 – 2008). Între 1998 – 2010 a fost cadru didactic al Facultății de Arhitectură de la Universitatea Politehnica din Timișoara. În perioada 2000 – 2005 a coordonat și coorganizat programul Restaurarea suprafețelor de arhitectură (inanțat de UNESCO Venice Oice, ROSTE), program pentru masteranzii în restaurare din Europa de Est. În prezent studiază la masteratul de Yacht Design al Politecnico di Milano.

Architecte, président de la fondation Archaeus, qui encadre toute une série de programmes internationaux. Vice- président de l’Union des Architectes de Roumanie (2004 – 2008). Chargé de cours à la Faculté d’Architecture et Urbanisme de l’Université Polytechnique de Timișoara (1998 – 2010. Dans l’intervalle 20002005 il a coordonné et co-organisé le programme Restaurarea suprafețelor de arhitectură [La restauration des surfaces en architecture] inancé par le Bureau UNESCO de Venise, ROSTE, programme dédié aux étudiants du master en restauration de l’Europe de l’Est. À présent il est inscrit au master de Yacht Design de la Polytechnique de Milan (Italie).

îNTRe LImITe SAU SPAțIUL PUBLIC „GeNeRAToR” LA H. FACKELMANN Entre les marges ou l’espace public génératif dans l’œuvre de Hans Fackelmann

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

ntrebările în jurul cărora se construiește acest eseu s-au conturat pe seama noilor înțelesuri cu care se încarcă spațiul public, suprapus pe o funcțiune specială, de Universitate, precum și a corelațiilor spațiale și de mișcare vs limitare, așa aceea cum se manifestă acestea în arhitectura lui Hans Fackelmann. CiNe A foSt HANS fACkelmANN ?

Necunoscut, controversat de cei ce l-au cunoscut, combativ, extrem de creativ, personalitate puternică, bun organizator – sunt doar câteva dintre elementele care-l deinesc pe acest important arhitect al perioadei postbelice. Într-o perioadă istorică în care imaginea arhitecturii în România era ștearsă, susținută doar de inluențele staliniste cu o tendință clară către standardizarea forțată de mai târziu, cu doar câteva succese notabile punctual în țară, Hans Fackelmann reușește să spargă limitele, astfel încât, la o vârstă deloc înaintată, propune o arhitectură vie, unitară, simplă, întru totul sincronă cu epoca sa de creație. Dintre lucrările sale de referință trebuie amintite Biserica Catolică de la Orșova, Liceul de Muzică „Ion Vidu” din Timișoara, dar nu în ultimul rând Universitatea din Timișoara, lucrări care reușesc, printr-o alchimie aparte, să ie în afara timpului lor în peisajul românesc, deoarece arhitectul mizează pe construirea unui raport cu spațiul urban / public, pe care îl stabilesc prea puține obiecte sau ansambluri de arhitectură în perioada comunistă.

otre essai tentera de situer les caractéristiques de l’architecture de

Fackelmann, à l’aune du couple Hans antinomique mouvement vs limitation, dans le double contexte des nouvelles signiications assignées à l’espace public et des nouvelles missions imparties à l’université. Qui étAit HANS fACkelmANN? Pratiquement inconnu, incompris de ceux qui l’ont côtoyé, esprit critique, et profondément créatif, forte personnalité et bon organisateur – voici quelques-uns des traits distinctifs de l’un des plus importants architectes roumains d’après-guerre. À une époque où le proil de l’architecture roumaine n’avait rien de convaincant et se maintenait en vie exclusivement par le biais des inluences staliniennes qui en imposaient le nivellement, et alors qu’il n’avait que peu de réussites personnelles à son actif, Hans Fackelmann décide de repousser ses propres limites et propose, à un âge relativement jeune, une architecture vive, simple et compacte, parfaitement en phase avec Parmi ses œuvres importantes, l’église son temps. d’Orșova, le Lycée de catholique musique « Ion Vidu » et l’Université de Timișoara, sont autant de bâtiments qui se distinguent dans l’espace public roumain. Leur alchimie particulière Imagine dintr-o curte interioară, nedatată Arhiva fam. Fackelmann

Între limite sau spațiul public “generator” la Hans Fackelmann / Marius Miclăuș

Vue d’une cour intérieure, sans date Archives de la famille Fackelmann

Entre les marges ou l’espace public génératif dans l’œuvre de Hans Fackelmann / Marius Miclăuș

Foaierul, et. 1, nedatat Arhiva fam. Fackelmann

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

Hall du premier étage, sans date Archives de la famille Fackelmann

Între limite sau spațiul public “generator” la Hans Fackelmann / Marius Miclăuș

Foaierul, et. 1, după restaurare, 2009 Fotograie: Mihai Botescu

Hall du premier étage, après restauration, 2009 Photo : Mihai Botescu

Entre les marges ou l’espace public génératif dans l’œuvre de Hans Fackelmann / Marius Miclăuș

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

49 ro

Schițele, desenele de mână (descoperite în arhiva personală a lui Hans Fackelmann), modul de lucru pe șantier al acestuia transmit un mesaj important despre cum se năștea un proiect în anii ‘60, căci, așa cum spunea Jean Nouvel în discuția sa cu Baudrillard despre procesul de proiectare și raportul acestuia cu timpul, „în procesul actual (de construcție n.a.) mijlocul de a ajunge acolo dispare, își pierde din interes”, iar „desenele, schițele (...)

asta nu ne mai interesează, nu mai vrem să vedem decât rezultatul”1. Pentru Fackelmann însă, ca, de altfel, pentru mulți alți arhitecți ai acelei perioade, parcursul creației era esențial. Vibrația gândului transferat pe hârtie și timpul ce construia cu răbdare limitele spațiale din proiectele în lucru erau dimensiuni fără de care arhitectura lui Hans Fackelmann nu se regăsea pe sine.

Aspecte deinitorii pentru lucrările sale, care sunt tratate cu multă eleganță, pot i intuite prin aplicarea, asupra acestora, a unui aparat critic care trebuie să conțină elemente ale teoriei spațiului, mecanisme ale percepției spațiale și ale analizei imaginilor, capacitatea Jean Baudrillard, Jeantectonice Nouvel, Obiecte de descompunere a formei/fond singulare, arhitectură și ilosoie, București, Paideia, 2005, care generează într-un anumit fel spațiul p. 38. și, nu în ultimul rând, disponibilitatea de a Ioana Teodorescu, Visitability sau utiliza vizitabilitatea Orașului. Artă, tehnologie public, București, spațiul public/semipublic cași spațiu element Paideia, s.a., p. 32. formator de opinie și de experiențe la care să ne putem raporta în viitor2. Între limite sau spațiul public “generator” la Hans Fackelmann / Marius Miclăuș

Entre les marges ou l’espace public génératif Miclăuș

découle du fait que l’architecte s’eforce de créer des liens entre ses œuvres et l’espace public/ urbain, contrairement à la plupart des objets et bâtiments construits à l’époque communiste. Les esquisses, les dessins (conservés dans les archives personnelles de Fackelmann), et son style particulier de travail sur le chantier nous révèlent comment était conçu un projet dans les années 1960. Comme le conie Jean Nouvel à Baudrillard1, à propos de l’inscription dans le temps d’un projet architectural, le mode de réalisation perd de son intérêt dans le processus courant de construction, tandis que les dessins et les esquisses deviennent accessoires, car ce n’est que le résultat que nous voulons voir. Mais pour Fackelmann, comme pour d’autres architectes de son époque, les stades intermédiaires de la création jouent un rôle essentiel. La vibration d’une pensée qui se transforme en matériel écrit, la temporalité qui dessine patiemment les limites spatiales d’un projet en déroulement, tels sont les traits essentiels de l’architecture de Hans Fackelmann.

Appréhender les traits caractéristiques de cette 1 Jean Baudrillard, Jean Nouvel, Obiecte œuvre magistrale exige non seulement que singulare, arhitectură și ilozoie, traduction en roumain par Ciprian București,critique associant l’on utilise unMihali, appareil Paideia, 2005, p.38. (Titre original : Les objets dessinguliers. Architecture et philosophie, Paris, Calmann-Lévi, 2000). éléments théoriques sur l’espace, les 2 Ioana Teodorescu, Visitability sau mécanismes vizitabilitatea Orașului. Artă, tehnologie și spațiu public [Visitability ou laet visitabilité de la perception l’analyse de l’image. Il de la Ville. Art, technologie et espace faut București, Paideia, s.a., p. 32. public], aussi mobiliser notre capacité à déconstruire la surface/substance tectonique qui dans l’œuvre de Hans Fackelmann / Marius façonne l’espace et utiliser l’espace public/semi-

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

EstE oarE important spațiul

public în școlilE cu prEstanță?

l’eSpACe puBliC dANS leS éColeS preStigieuSeS ?

Caracterul spațiului este dat de trăirea pe care o resimți în tăietura limitelor acestuia. Cu siguranță că aceasta se datorează proporțiilor, materialității, raportului dintre mișcare

L’esprit du lieu (architectural) vient des proportions, de la nature du matériel, de la perception du rapport mouvement-espace et de la « charge symbolique » des événements dont témoigne un bâtiment, auxquelles s’ajoute la trace des événements convertie en lieu de mémoire. Il n’est pas diicile d’imaginer ce qui se passerait si, par exemple, un système spatialmentalorganisationnel de l’importance de la Sorbonne était transféré dans un espace dépourvu de

și percepția spațiului, dar și „încărcăturii simbolice” a evenimentelor petrecute aici, inluenței amintirilor în directa legătură cu experiența acelor evenimente, transformarea lor în adevărate lieux de mémoire. Nu credem că e greu de imaginat ce s-ar putea petrece dacă un sistem spațialmentalorganizațional conform celui construit la

charge émotionnelle. Mais il est moins aisé de savoir si ce mécanisme est sous-tendu par la relation spatiale public/semi-public ou bien s’il s’agit d’une signiication contextuelle.

Sorbona (spre exemplu) ar i mutat într-un spațiu lipsit de încărcătura și raporturile celui ce susține în acest moment tot acest mecanism. Întrebarea este dacă acest mecanism trăiește prin prisma relaționării spațiale publicsemipublic sau are o importanța diminuată?

ANAlySe deS relAtioNS SpAtiAleS géNéréeS pAr l’ArCHiteCture de fACkelmANN à l’uNiverSité de timișoara (1961-1964)

analiza raporturilor spațialE geNerAte priN ArHiteCturA lui fACkelmANN îN uNiverSitAteA diN timișoara (1961-1964)

Într-o lume cum era România anilor ‘60, în Hannah Arendt, Condiția umană, Cluj, care spațiul public Idea ca loc de participare Design & Print, 2007, p. 50. socială și de interferență liberă a ideilor nu putea i

Quelle eSt l’importANCe de

Dans le contexte roumain des années 1960, où il était inconcevable que l’espace public puisse devenir un espace de cohésion sociale ou d’échange libre d’idées, un bâtiment comme Hannah Arendt, Condition de l’homme celui projeté par Hans Fackelmann pour moderne, traduit de l’anglais par Georges Fradier, préface de Paul Ricœur, Paris, Éditions Calmann-Lévy, 1961 et 1983 [1994], p. 95 ; réed. aux éditions Gallimard dans L’Humaine Condition, Coll. Quarto, 2012. Condiția umană, traduit en roumain par Claudiu Vereș, Cluj, Idea Design & Print, 2007, p. 50. (Titre original de l’ouvrage: The Human Condition, 1958).

l’Université de Timișoara tire tous ses avantages des patios cachés, conçus pour générer des

acceptat ca atare, un ediiciu de genul celui pe care îl imaginează Hans Între Fackelmann pentru idées, et en faciliter la communication, limite sau spațiul public “generator” la Hans Fackelmann / Marius Miclăuș l’accent Universitatea timișoreană a mizat pe étant mis sur l’intériorité plutôt que sur

Scară principală, 2009 Fotograie: Mihai Botescu

Escalier principal, 2009 Photo : Mihai Botescu

Entre les marges ou l’espace public génératif dans l’œuvre de Hans Fackelmann / Marius Miclăuș

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

Plan de etaj, vectorial Vitamin Architects

Plan de parter, vectorial Vitamin Architects

Plan d’étage, vectoriel Vitamin Architects

Plan du rez-de-chaussée, vectoriel Vitamin Architects

circulații circulations educație salles de cours amiteatre amphithéâtres birouri bureaux sală sport salle de sport grupuri sanitare și spații întreținere espaces sanitaires & manutention

Între limite sau spațiul public “generator” la Hans Fackelmann / Marius Miclăuș

Entre les marges ou l’espace public génératif dans l’œuvre de Hans Fackelmann / Marius Miclăuș

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

iar acest crez se regăsește în preocupările creatoare ale lui Fackelmann. De fapt, putem imagina un spațiu care formează, o „casă” pe care dacă o asumăm câteva momente sau mai mulți ani la rând, rămânem cu experiențe spațiale menite să ne formeze modele, sau măcar să ne ofere o idee despre ce înseamnă un model de spațiu public și creativitatea acestuia, despre glisarea discretă a acestuia către spații

En fait, nous pouvons imaginer un espace à caractère formateur, une « maison » que nous habitons pour une courte période ou de longues années. Dans un tel espace nous partageons des expériences, qui engendrent à leur tour des modèles, ou du moins nous apprennent ce que devrait être un modèle d’espace public, avec son potentiel créatif, avec sa subtile transformation en espace semi public, sous-tendu par le jeu de

semipublice, susținut de jocul limitelor4.

ses limitations.4

Din această perspectivă, proiectul arhitectului Hans Fackelmann se substituie unui concept cu siguranță conștientizat și asumat: spațiul trebuie ocupat și trăit în același timp, el trebuie făcut să coexiste împreună cu ideea de formare, să ie formator. În ce sens? Analiza secțiunii acestui ediiciu ne permite să observăm cum se concretizează această „întoarcere pe dos” a spațialității:

C’est dans cette perspective que le projet

spațiul a exterior ‒ spațiul verde / strada; „Absența de proprietate a acestui spațiu înseamnă și clasă estederetras de la dinamică, plonjează absența proprietate a celor care îl în interiorul spațiu care 5 așa consumă, peunui acesta doarverde, îl tranzităm” mediază subtil raportul cu tranzitul cum spunea stradal. Copertina majoră care acoperă intrarea spectacol interior ce va Ciprian anunță Mihali,un este într-adevăr deschis, dar șiova iltra media elegant tranzitul de la către zonă verde importantă ca proporție. public la...urban mai puțin public. Semnalul este dat doar de volumul major al spațiilor pentru birouri pe care se proilează Cf Vlad Gaivoronschi, Despre limită, în Matrici vii ale spațiului tradițional, un mozaic monumental, într-un dialog cu București, Paideia 2002. orașul. În rest, volumul decupat al sălilor de V. Ciprian Mihali, Inventarea spațiului. Topograii Inventarea spaţiului. cotidiene , București, Paideia, 2001, p.125.

de Hans Fackelmann renforce un concept dont l’architecte est pleinement conscient : l’espace, habité et vécu en même temps, doit être formateur. Comment ? pourrait-on se demander. L’analyse du projet de l’Université de Timișoara nous aidera à saisir le « revers » concret de la spatialité même:

espace A extérieur – espace vert / rue. « L’absence de propriété sur un espace implique l’absence de propriété du côté de ses utilisateurs, qui ne font que le àtransiter cette dynamique, et «Ciprian plongeMihali. » au 5 En efet, c’est ainsi », remarque milieu que fonctionne la zone verte, de la zone verte, qui s’interpose en médiateur subtil entre l’université et la circulation la rue. L’imposante toiture assez vaste,dejouxtant l’université. La dimension en sailliedu surbâtiment l’entrée est principale urbaine donnée annonce par le volume un spectacle intérieurdécoré élégamment et majeur des bureaux, d’une iltré mosaïque la transition du public vers le… moins public. monumentale, en parfait accord avec le paysage Voir Vlad Gaivoronschi, « Despre limită », in Matrici vii ale spaţiului tradiţional [« De la limite », in Matrices vivantes de l’espace traditionnel], București, Paideia 2002.

de la ville alentour. Le reste de l’espace, réservé aux salles de cours, est en retrait par rapport

Fotograie: Mihai Botescu

Photo : Mihai Botescu

Foaierul, după restaurare,

Grand hall après restauration,

2009

Voir Ciprian Mihali, Topograii cotidiene [L’Invention de l’espace. Topographies du quotidien] , București, Paideia, 2001, p.125.

Între limite sau spațiul public “generator” la Hans Fackelmann / Marius Miclăuș

Entre les marges ou l’espace public génératif dans l’œuvre de Hans Fackelmann / Marius Miclăuș

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

spațiul b interior ‒ spațiu deschis, public, expozițional, nod de tranzit și distribuție; în calitate de vizitatori îi observăm limitele și organizăm direcția de mișcare, ca studenți (care ocupăm acest spațiu doar câțiva ani) ai acestei instituții, raportul se modiică substanțial, regăsim ceva „de acasă”, comun, în sensul că anonimatul străzii se transformă, se alchimizează, raporturile devin mai transparente. Aici trebuie să ne distribuim aproape ca în spațiul stradal, dar în același timp suntem într-o ierarhie dincolo de incipiență, într-o relație cu ceilalți și cu spații în care știm că nu avem acces decât în anumite calități pe care le posedăm.

Apare aici o dimensiune nouă față de stradă, putem i din nou văzuți de sus, însă din același spațiu limitat în care suntem prezenți, corporal mai aproape, căutăm iguri cunoscute. Este primul sentiment de comuniune (or lipsa

espace B intérieur – ouvert, public, espace d’exposition, nœud de transition et de distribution. en tant que visiteurs, nous pouvons contempler ses limites, tout en ayant la liberté d’emprunter une direction ou une autre. En tant qu’étudiants (habitants temporaires du bâtiment), notre relation à cet espace change radicalement, dans la mesure où l’on y trouve quelque chose de familier, on se sent « chez soi » puisque l’espace anonyme de la rue est laissé en arrière et le lien avec le bâtiment devient plus concret. Le mode d’organisation est ici apparemment similaire à celui de la rue mais il nous fait intégrer en même temps une hiérarchie solide et un réseau relationnel avec d’autres gens et d’autres espaces, auxquels nous ne saurions avoir accès qu’en tant que membres de ce groupe institutionnel.

Il s’agit en réalité d’une dimension diférente acestuia era acută în perioada comunistă) de celle donnée par la rue : bien qu’on puisse y într-un spațiu folosit pentru expuneri, être observés depuis le premier étage, cet expoziții, espace evenimente. délimité nous permet d’identiier des repères O piață interioară în care ne simțim familiers. C’est ainsi que se cristallise protejați și une putem să ne expunem către o societate care première forme de communion (dont ne l’absence înțelege, mai concret către o parte a ei. fut dramatiquement ressentie durant l’époque communiste), dans un espace utilisé pour des spațiul c interior ‒ sălile de clasă; expositions et des événements publics. spațiu limitat Cela mult mai clar, măștile necunoscute devin fonctionne comme une cour intérieure où Între limite sau spațiul public “generator” la Hans Fackelmann / Marius mai nous Miclăuș mult decât familiare, spațiul devine nous sentons à l’abri et entrons en contact accentuat avec

Corpul înalt al Universitații vedere dinspre Parcul Rozelor, nedatată Arhiva fam. Fackelmann

Tour de l’Université, vue depuis le Parc des roses, sans date Archives de la famille Fackelmann

Entre les marges ou l’espace public génératif dans l’œuvre de Hans Fackelmann / Marius Miclăuș

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

59 ro

arhitect să apară atunci când nu ne așteptăm, sau atunci când avem nevoie să ne retragem. Această retragere se produce în locuri ale conluențelor, grădinile Universității devin piețe interioare ale schimburilor, spații semiprivate ale manifestărilor alate într-o lume a ideilor, a unui demers formator. Dacă observăm faptul că, formal, aceste piețe interioare sunt pătrate, adică extrem-statice, întărim major ideea de conștiență a arhitectului. Putem i siguri că iecare dintre aceste spații întru are și semniicația unui pol care coagulează întâlnirea sau ideea de axis mundi multiplicat. Umberto Eco credea că „avem nevoie de spații ale negocierii”, iar Fackelmann a intuit un răspuns la această credință și a decupat în spațiul ininit spații inite care o îndeplinesc cu subtilitate.

Arhiva fam. Fackelmann

Archives de la famille Fackelman

Între limite sau spațiul public “generator” la Hans Fackelmann / Marius Miclăuș

spațiul de acces este și zona de întâlnire, spațiul oicial prin care „casa” te primește și care adăpostește expoziții, manifestări teatrale sau lansări de carte, adică practici ale coagulării, ale negocierii, ale comunicării. La rândul său aula magna este un spațiu care comunică din plin cu cel anterior, face parte și nu face parte din acesta. În el putem aduce în discuție ideea de grad de intimitate a spațiului public, susținută de Hannah Arendt. Entre les marges ou l’espace public génératif Miclăuș

espace d – jardins intérieurs. Des espaces vers lesquels s’ouvrent tous les autres, plusieurs salles de cours ayant en partage un même jardin. L’espace y est tantôt opaque, tantôt visible, transparent, éclairé et coloré, implicitement et explicitement façonné. Il ne peut être vu que sous certains angles, parce que l’architecte les a projetés de manière à ce qu’ils surgissent devant nous lorsqu’on s’y attend le moins, ou quand nous cherchons un semblant d’intimité. Le caractère reclus des jardins les fait devenir des points de rencontre dans l’université, pareils à des places publiques/semi publiques, où les idées s’expriment et se partagent. Notons aussi un élément formel : ces espaces ont une forme carrée, c’est-à-dire extrêmement statique, ce qui nous fait prendre conscience de l’intention de l’architecte. Nous pouvons avoir la certitude de théâtre ou des présentations de livres, que chacun de ces espaces intérieurs est c’est-à-dire autant de pratiques de un pivot cohésion, de négociation et dequi suggère dans un ensemble plus vaste communication. De un son l’Aula Magna est espace en axiscôté, mundi démultiplié. Auun « besoin d’espaces de totale communication avec tous les négociation Umberto Eco à autres. C’est »lequ’évoque lieu idéal pour méditer propos une autre idée avancée par Hannah de la société moderne, Fackelmann Arendt, à savoir le degré d’intimité avance auquel a droiten l’espace public. dans une solution sélectionnant, l’ininité de l’espace, un nombre ini d’espaces à même de remplir ce rôle. .

l’espace d’accès est également le point de rencontre, l’espace oiciel où le bâtiment

dans l’œuvre de Hans Fackelmann / Marius

autor

auteur

Claudiu Toma Claudiu Toma este arhitect, asistent universitar la Facultatea de Arhitectură a Universității Politehnice din Timișoara. Este partener în cadrul biroului de arhitectură Parasite Studio, ale cărui proiecte au fost prezentate în diverse reviste de proil din România, China, Coreea, Japonia etc. În anul 2002 a făcut parte din echipa care a câștigat concursul național de arhitectură pentru studenți Arhitectura ca resursă, organizat de Uniunea Arhitecților din România, Institutul Cultural Roman din Berlin, Ordinul Arhitecților din România și Fundația SIMETRIA și a participat în delegația României la Congresul Mondial pentru Arhitectură al Adunării Generale UIA din Berlin. A fost nominalizat sau a câștigat o serie de premii la concursuri de arhitectură naționale și internaționale, dintre care reținem premiul al doilea la concursul de arhitectură Pilkington Glass House, organizat de Pilkington-UK (2003). Proiectele biroului său au fost expuse la numeroase expoziții, printre care: International Architectural Modelfestival KEK - 100 rooms 100 models (Budapesta, 2008), International Architecture Exhibition 99 Stories on Making Architectural Competitions (Architekturzentrum Wien, 2009).

Architecte, assistant universitaire à la Faculté d’Architecture et Urbanisme de l’Université Polytechnique de Timișoara. Partenaire dans le bureau d’architecture Parasite Studio, dont les projets ont été présentés dans des revues de spécialité de diférents pays (Roumanie, Chine, Corée, Japon, etc.) et sélectionnés dans de maintes expositions, dont : International Architectural Modelfestival KEK – 100 rooms 100 models (Budapest, 2008), International Architecture Exhibition 99 Stories ondeMaking Architectural Membre l’équipe gagnante du Competitions concours national des étudiants (Architekturzentrum Wien, architectes Arhitectura ca 2009). resursă [L’architecture comme ressource, 2002] organisé par l’Union des Architectes de Roumanie, l’Institut Culturel Roumain de Berlin, l’Ordre des Architectes de Roumanie et la Fondation SIMETRIA. Membre de la délégation roumaine au Congrès mondial d’architecture et à l’assemblée générale de l’UIA, tenus à Berlin. Nominé et primé à des concours d’architecture en Roumanie et à l’étranger. Lauréat du second prix au concours d’architecture Pilkington Glass House, organisé par Pilkington-UK (2003).

PROPORțIE, RITM, STRUCTURă Proportions, Rythme, Structure

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

enit în urma unei comenzi a Ministerului Învățământului, proiectul de construcție a Universității din avut șansa să angreneze o echipă relativ tânără și care, Timișoara a inluențată de ideile moderniste, s-a străduit să impună soluții arhitectonice și tehnice deosebite pentru epocă. Arhitectul Hans Fackelmann a încercat, pe parcursul proiectului, să implementeze idei din arhitectura contemporană. Astfel, exemplele moderniste vehiculate și care se citesc în intențiile soluției sunt, printre altele, clădirea UNESCO din Paris, a arhitecților Bernard Zehrfuss, Marcel Breuer și a inginerului Pier Luigi Nervi, respectiv l’Unité d’Habitation, din Marseille, a lui le Corbusier. Cunoscând în special tendințele arhitecturii moderniste franceze, arhitectul a încercat să le introducă într-un proiect pe care l-a considerat exemplar. Dacă în proiectele ulterioare arhitectura lui Hans Fackelmann se apropie mai mult de expresia brutalistexpresionistă a arhitectului francez le Corbusier din ultima perioadă de creație, sau a arhitectului italian Carlo Scarpa (de exemplu biserica catolică din Dumbrăvița sau biserica catolică din de Proiectul cunoaște mai multe variante Orșova),variante în această lucrare soluție, studiate în transpar fazele clar ideile modernistfuncționaliste. incipiente prin machete, desene și schițe

pentru variantele de structură. Din păcate, perioada politică respectivă nu a permis transpunerea în realitate a tuturor ideilor inițiale.

ur l’initiative du Ministère de l’Éducation, le projet de construction de

Timișoara l’Universitéeut dela chance de mobiliser une équipe relativement jeune qui, inluencée par les idées modernistes, it son possible pour imposer des solutions architecturales et techniques novatrices pour l’époque. En efet, dans le cadre du projet, l’architecte Hans Fackelmann essaya d’appliquer des idées de l’architecture contemporaine. Ainsi, les exemples modernistes notoires dont le projet s’inspire sont, entre autres, le bâtiment de l’UNESCO à Paris, des architectes Bernard Zehrfuss et Marcel Breuer et de l’ingénieur Pier Luigi Nervi, et l’Unité d’Habitation de Le Corbusier, à Marseille. Parfaitement averti des tendances de l’architecture moderniste française, Fackelmann essaya de les intégrer dans ce qu’il considérait comme un projet exemplaire. Si, dans les projets ultérieurs (par exemple, l’église catholique de Dumbrăviţa ou l’église catholique d’Orșova, son architecture allait être plus proche de l’expressionnisme brutaliste du dernier Le Corbusier, ou bien de l’architecture de l’Italien Carlo Scarpa, le projet de l’Université se caractérise par la mise en pratique des idées modernistesfonctionnalistes.

Proporție, ritm, structură / Claudiu Toma

Schița nr. VII Vitamin Architects

Ébauche n° VII Vitamin Architects

Schița nr. VIII Vitamin Architects

Ébauche n° VIII Vitamin Architects

Proportions, Rythme, Structure / Claudiu Toma

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

După aprobarea soluției, corpul înalt, care avea inițial parterul liber, este închis parțial, arhitectul reușind să păstreze totuși un gol în zona accesului principal. De asemenea, spațiile generoase de circulație și spațiile comune proiectate după exemplele internaționale sunt mult reduse din punct de vedere al gabaritului, din motive economice. Pentru faza de execuție, proiectul a fost segmentat în cinci tronsoane: primele trei împart corpul principal jos, al patrulea constituie corpul înalt, iar al cincilea, corpul aulei magna. Tot împreună cu acest proiect se realizează și corpul Facultății de Sport, plasat în dreapta ansamblului.

Studiul făcut asupra elementelor proiectului denotă o atenție deosebită acordată volumului major atât din punct de vedere compozițional, cât și la nivelul planimetriei și elementelor secundare. Unele dintre intențiile compoziționale și schemele ordonatoare folosite sunt evidente, altele se lasă intuite în materialele studiate, subliniind rigoarea modului de lucru în acest proiect. Este cunoscut faptul că proiectul a suferit o serie de modiicări de gabarit și funcțiune în urma aprobărilor politice, modiicări care au redus

Les diférentes variantes du projet furent étudiées pendant les étapes préliminaires à l’aide de maquettes, dessins et ébauches. Malheureusement, la réalisation de ces idées initiales fut empêchée par les contraintes

Schița nr. IX Vitamin Architects

politiques et économiques de l’époque. Lorsque le projet fut enin approuvé, on décida de

Ébauche n° IX Vitamin Architects

fermer partiellement le rez-de-chaussée de la tour, initialement ouvert, mais l’architecte réussit à préserver l’espace ouvert au niveau de l’entrée principale. En revanche, les vastes zones de circulation et les espaces communs projetés d’après des modèles internationaux furent considérablement réduits pour des raisons économiques.

Schița nr. X Vitamin Architects Ébauche n° X Vitamin Architects

Dans la phase d’exécution, le projet fut divisé en cinq corps : les trois premiers représentaient le bâtiment bas de l’aile principale, le quatrième, le bâtiment de la tour et le cinquième, l’Aula Magna. En parallèle, on construisit le bâtiment de la Faculté des Sports, situé du côté droit de l’ensemble.

Schița nr. XI Vitamin Architects Ébauche n° XI Vitamin Architects

L’étude des éléments du projet met en Schița nr. XII Vitamin Architects

évidence l’attention particulière portée au volume principal, tant du point de vue de la composition, que de la planimétrie et

des éléments secondaires. Certains traits de composition et schémas employés sont bien Proporție, ritm, structură / Claudiu „generozitatea” spațială imaginată Toma de visibles, d’autres peuvent être déduits de arhitect. la

Ébauche n° XII Vitamin Architects

Proportions, Rythme, Structure / Claudiu Toma

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

67 ro

Foaierul, et. 1, 2009 Fotograie: Mihai Botescu

Foaierul, et. 1, după restaurare, 2009 Fotograie: Mihai Botescu

Hall du premier étage, 2009 Photo : Mihai Botescu

Hall du premier étage, après restauration, 2009 Photo : Mihai Botescu

iluminarea naturală. Compoziția volumetrică este echilibrată în stânga accesului de corpul înalt, având parter și șapte etaje, plasând în axul intrării descentrate volumul masiv al amiteatrelor. Structura de rezistență este parte integrantă a acestui proiect, reușită datorată conlucrării între echipele de arhitecți și ingineri. Unele dintre soluțiile propuse sunt absolut noi pentru România în acel moment. Dacă la corpul principal, paralel cu bulevardul Vasile Pârvan, se remarcă eleganța și rigurozitatea structurii de rezistență care deinește spațiile interioare și ritmează fațada, în întregul ansamblu se distinge structural corpul înalt (al inginerului Decebal Anastasescu) și corpul amiteatrelor, orientate perpendicular pe bulevard. O notă deosebită o dau ansamblului cele două acoperișuri din pânze subțiri de beton, al aulei magna, respectiv al Facultății de Sport. Corpul jos este compus din volume diferite ca înălțime, având patru nivele spre fațada principală șiacestor două nivele către denotă cea Planimetria tronsoane posterioară.compozițională Acesta se aliniază clădirii ordonarea pe pătrat și existente de la care preia gabaritul și proporționarea ritmul golurilor. cu ajutorul dreptunghiul de aur sau folosind „radical din doi”. Regula se remarcă atât la compoziția volumului major, la spațiile interioare și curțile de lumină create, cât și în diviziunea funcțională și structurală aAccesul spațiului interior. este plasat asimetric în volumul major, spațiul principal al holului iind de forma unui pătrat cu dimensiunea curților adiacente. Spațiul accesului devine locul în care se întâlnesc toate sistemele structurale principale ale clădirii, compoziția lor deinind zone

Proporție, ritm, structură / Claudiu Toma

dans la Roumanie de l’époque, l’Université continua à igurer parmi les bâtiments les plus remarquables de par ses dimensions imposantes et sa coniguration spatiale. En termes de composition, l’aile principale comprend un bâtiment bas, ayant quatre niveaux sur la façade principale et trois niveaux sur la façade postérieure, auxquels s’intègrent les quatre patios conçus comme espaces de création en plein air pour la Faculté des Beaux-Arts, et apportant un surcroît de luminosité aux lieux. volumétrique La composition est équilibrée du côté gauche de la zone d’accès par la tour, qui comporte un rezde-chaussée et sept étages, et qui place dans l’axe de l’entrée décentrée le volume imposant des amphithéâtres. La structure portante est une réussite du projet due à la coopération des équipes d’architectes et d’ingénieurs. Certaines des solutions proposées étaient entièrement nouvelles pour parallèle la Roumanie Si dans le bâtiment central, au de l’époque. boulevard Vasile Pârvan, on remarque l’élégance et la rigueur de la structure portante qui déinit les espaces intérieurs, dans l’ensemble du projet on peut distinguer d’un point de vue structurel la grande tour et l’aire des amphithéâtres, perpendiculaires au boulevard. Un efet particulier est donné par les deux toits à mince charpente en béton, celui de l’Aula Magna, et celui de la Faculté des Sports. La zone du bâtiment bas, composée, comme on l’a vu, de volumes diférents (quatre niveaux sur la façade principale et trois, sur la façade postérieure), est alignée dans le prolongement d’un bâtiment préexistant, auquel il emprunte les dimensions et le rythme des espaces vides.

Proportions, Rythme, Structure / Claudiu Toma

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

Secțiune prin tronsonul II și V (foaier și Aula Magna), vectorial Vitamin Architects

Proporție, ritm, structură / Claudiu Toma

Vue en coupe des tronçons II et V (hall du rez-de-chaussée et Aula Magna), vectoriel Vitamin Architects

Proportions, Rythme, Structure / Claudiu Toma

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

diferite și dirijând circulația. În zona de acces se păstrează structura de rezistență care ritmează fațada, închizând spațiul de acces și circulația spre subsol. Următoarea zonă structurală este deinită ca un spațiu static, în care lumina naturală lipsește, senzație creată de cei patru stâlpi principali de secțiune pătrată, care deinesc în plan, prin așezarea lor, un pătrat. Al treilea tip structural se găsește în zona curților de lumină. Aici, pe una dintre direcții se preia așezarea structurii de rezistență de pe conturul curților. Pe cealaltă direcție, structura deinește trei modalități de circulație, două laterale, spre scările principale alate către curțile de lumină și una centrală, majoră, spre amiteatrul principal. Holul devine cel mai prețios spațiu al clădirii, atât prin aceste secvențe în parcurgerea sa, cât și prin detaliile folosite, printre care se remarcă balustradele cromate și conigurația treptelor. Capetele acestui traseu sunt constituite pe de o parte de copertină, singurul element asimetric al acestui traseu care, odată condus în interior, se subordonează în întregime regulilor compoziției simetrice și se încheie cu corpul aulei magna.

La planimétrie des diférents bâtiments dénote une composition ordonnée sur la forme carrée et le choix des dimensions à l’aide du rectangle d’or, ou bien en utilisant la « racine carrée de deux ». Cette règle est évidente dans la composition du volume principal, dans la division structurelle et fonctionnelle de l’espace intérieur et dans les patios lumineux.

L’aire d’accès est située de manière asymétrique dans le volume principal, l’espace majeur du hall ayant la forme d’un carré de la dimension des patios adjacents. La voie d’accès devient le point de rassemblement des principaux systèmes structuraux du bâtiment, leur composition déinissant les diférentes zones et orientant la circulation. L’aire d’accès préserve la structure portante qui donne le rythme de la façade, en fermant l’espace d’accès et la circulation vers le sous-sol. L’aire structurale suivante se déinit comme un espace statique, sans éclairage naturel – impression donnée par les quatre

piliers principaux disposés en carré. Le troisième type structural se trouve dans la zone des patios. Ici, d’un côté, le positionnement de la structure Copertina asimetrică de deasupra accesului portante est emprunté aux contours des face patios. parte în același timp din ansamblul De l’autre, la structure déinit trois volumelor circulations fațadei principale, din corpul vechi, extins possibles, dont deux sont latérales, vers și, l’escalier pe de altă parte, din corpul înalt. ÎnProporție, ritm, structură / Claudiu principal situé à proximité des patios, et la Toma compoziția generală a ansamblului se remarcă, pe troisième est centrale, du côté de

Aula dinspre str. Oltului, cu tâmplărie modii cată, 2009 Fotograie: Mihai Botescu

Aula Magna, vue depuis rue Oltului, avec boiserie modiiée, 2009 Photo : Mihai Botescu

Proportions, Rythme, Structure / Claudiu Toma

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

golurile pătrate. Dimensionarea generală și compartimentarea interioară urmează precis sistemul de proporții, fapt evident atât în plan cât și în secțiune și volumetrie. Structura de rezistență completează iresc compoziția volumelor. Ea devine un sistem ordonator al spațiului interior, deinind și dimensionând precis zonele funcționale majore, urmărind riguros sistemul de proporții folosit. Citind planul, se observă cum întotdeauna în axul central al spațiilor majore se ală un gol, regulă ce deinește axe parțiale de simetrie de factură clasică.

La toiture asymétrique surplombant la zone d’accès est intégrée simultanément aux volumes de la façade principale de l’ancien bâtiment, et à ceux de la tour. À part l’équilibre de la voie d’accès, un autre trait remarquable de la composition générale est une seconde composante axiale, tracée par la sérialité et la succession des patios.

Perpendiculairement sur l’axe principal de la zone d’accès, se trouve l’axe compositionnel des quatre patios. Du côté droit, il y a trois cours carrées et, à gauche, une quatrième cour rectangulaire – la dimension du rectangle d’or. La tour est située et dimensionnée selon la même règle, en commençant par le carré de

Corpul înalt, inspirat din principiul volumetric al clădirii UNESCO din Paris, urma, în base. L’organisation globale – dimensionnement soluția inițială, să „plutească” peste teren, ridicat et division des espaces intérieurs – respecte pe o structură de stâlpi înclinați, asemenea scrupuleusement le système des proportions, qui modelului. După modiicarea propunerii est évident sur le plan horizontal, sur le plan de parterului complet liber, echipa de section et dans la perspective volumétrique. proiectare a încercat să păstreze impresia de „plutire” a volumului doar în preajma accesului, La structure portante complète la composition articulând astfel cele două volume intersectate. des deux volumes ; elle respecte rigoureusement Astfel ideea de continuitate a fațadei le système des proportions et son rôle est principale și a spațiului pietonal și public se păstrează d’ordonner l’espace intérieur, en déinissant et doar parțial în soluția inală. dimensionnant nettement les principales aires fonctionnelles. De l’étude du plan on constate a calculat întreaga structură la seism, fapt inclinées, tout comme son modèle. À la Corpul înalt al Universității que l’axe des aires principales inclut nou într-o perioadă în care nudin eraTimișoara realizată suite de la central modiication apportée au rez-dea harta de zonare seismică și încă nu chaussée, prévu initialement pour être fost primanormele clădire social culturală cu toujours un ouvert, espace vide, cetteessaya règle de s’appliquant apăruseră de calcul, mai ales entièrement l’équipe structură datorită faptului că orice surplus de préserver l’impression d’un volume « en din beton armat din România calculată să aussi pour les axes partiels caractérisés par une material era nedorit din punct de vedere suspension », du moins au niveau de facă economic. Alegerea făcută s-a dovedit în l’entrée et d’articuler ainsi les față și riscurilor seismice. Soluția symétrieprincipale, de type classique. cele structurală cunoaște câteva variante, optându-se, din urmă corectă, iar structura este unaîn inal, și la ora actuală. viabilă pentru o variantă în cadre și datorită Dans le plan initial, la tour – inspirée par Proporție, ritm, structură / Claudiu lexibilității Toma ulterioare din punct de vedere funcțional. le principe volumétrique du bâtiment de

Proportions, Rythme, Structure / Claudiu Toma

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

Secțiuni prin tronsoanele IV, II, V Arhiva fam. Fackelmann

Plans de coupe des tronçons IV, II, V Archives de la famille Fackelmann

Proporție, ritm, structură / Claudiu Toma

Proportions, Rythme, Structure / Claudiu Toma

autor

auteur

Ramona Novicov Ramona Novicov este critic de artă, curator de artă, profesor de Istoria artei la Facultatea de Arhitectură și Construcții a Universității din Oradea. Din anul 2000 este membru al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă (AICA ). Colaborează în mod regulat la numeroase reviste, canale de televiziune și radio, iind ea însăși realizatoarea mai multor emisiuni de educație artistică. Dintre cărțile sale amintim: Arta de avangardă în România. 1968 – 1974 (Oradea, 2007) și Atelier 35. Experiment Cluj – Oradea (Oradea, 2007).

Critique d’art, curateur d’expositions, professeur d’histoire de l’art à la Faculté d’Architecture et Constructions de l’Université d’Oradea. Membre de l’Association Internationale des Critiques d’Art (AICA) depuis Collabore régulièrement à diférentes 2000. revues et chaînes de radio et télévision ; réalisatrice de plusieurs émissions d’éducation artistique. Auteur de plusieurs livres, dont : Arta de avangardă în România. 1968 – 1974 [L’art d’avant- garde en Roumanie. 1968 – 1974], Oradea, 2007 ; Atelier 35. Experiment Cluj – Oradea, Oradea, 2007.

AVeNTURA INFoRmALULUI îN ARHITeCTURA ANILoR ‘60 L’aventure de l’informel dans l’architecture des années 1960

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

a gen artistic, decorația murală sela graniță artelor plasează vizuale, posedând complexitatea unei interfețe: pe de o parte, ea respecte rigorile legilor arhitecturii, pe de alta, cată trebuie să să-și păstreze energia interioară pe care i-o conferă legile imanente ale plasticității. În cazul arhitecturii lui Hans Fackelmann, rolul decorației murale nu este unul secund, minor ori adiacent. În ampla orchestrație a compoziției arhitecturale, Fackelmann a mizat pe sonoritatea puternic personalizată a vocii artei monumentale ca pe un punct forte al dinamicii savant construite la intersectarea energiilor materiei, luminii și umbrei deopotrivă. Clădirea Universității din Timișoara, ridicată în primii ani ai deceniului șapte, operă de referință a arhitectului Hans Fackelmann1 valoriică, prin recursul la un parteneriat inteligent și sensibil, potențialul virtuților plastice ale materiei care se lasă construită și plasticizată de idee. În mod iresc, o gândire avangardistă în plan O primă etapă a decorației se realizeează în arhitectural reclamă aceeași atitudine în planul anul 1966, când Ștefan Szőnyi a inalizat artei monumentale. marele mozaic din piatră naturală (300 de mp) de pe fațada nordică a corpului înalt al Universității2. Deși igurativă, lucrarea este gândită în limbajul speciic artei monumentale. Suicient de discretă ca prezență plastică în raport cu amplitudinea volumului arhitectural, lucrarea reușește să înscrie în rigurosul joc arhitectonic o notă de luiditate contrapunctică și să îl pună și mai mult în valoare.

n. 1933, Macea, Arad – d. 1979, Timișoara

a décoration murale est un genre complexe qui se situe à la frontière des arts d’une visuelspart, : elle est rigoureuse, parce qu’elle doit obéir à des règles architecturales et de l’autre, elle cherche à préserver son énergie interne régie par les lois immanentes de la plasticité. Dans l’architecture de Hans Fackelmann, la décoration murale joue un rôle qui n’est certainement ni mineur ni adjacent. Quant à la composition architecturale, Fackelmann mise sur la portée de l’art monumental comme point fort dans la dynamique savamment construite du mélange complexe de matière, ombre et lumière. Erigé pendant les premières décennies des années 1970, le bâtiment de l’Université de Timișoara est un repère dans l’architecture de Hans Fackelmann1 et mobilise, à l’aide de combinaisons intelligentes et sensibles, tout le potentiel visuel de la matière qui se laisse façonner en idée. Il n’est pas étonnant qu’une pensée architecturale La première étape dans la décoration se d’avant-garde exige une attitude déroula en 1966, lorsque Ștefan Szönyi équivalente acheva la dans le domaine de l’art monumental. grande mosaïque en pierre naturelle (de

300 mètres carrés) sur la façade nord de la tour de l’université.2

Intrarea principală, nedatată Arhiva fam. Fackelmann

Entrée principale, sans date Archives de la famille Fackelmann

n. 1933, Macea, département d’Arad – m. 1979, Timișoara

Aventura informalului în arhitectura anilor ‘60 / Ramona Novicov

L’aventure de l’informel dans l’architecture des années 1960 / Ramona Novicov

Foaier, decorație murală, partea dreaptă Autor: Romul Nuțiu Fotograie: Mihai Botescu

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

Hall du premier étage, décoration murale, côté droit Auteur : Romul Nuţiu Photo : Mihai Botescu

Aventura informalului în arhitectura anilor ‘60 / Ramona Novicov

L’aventure de l’informel dans l’architecture des années 1960 / Ramona Novicov

Foaier, decorație murală, partea stângă Autor: Romul Nuțiu Fotograie: Mihai Botescu

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

Hall du premier étage, décoration murale, côté gauche Auteur : Romul Nuţiu Photo : Mihai Botescu

Aventura informalului în arhitectura anilor ‘60 / Ramona Novicov

L’aventure de l’informel dans l’architecture des années 1960 / Ramona Novicov

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

Artă Monumentală a Consiliului Culturii4, organism care aviza toate lucrările importante din acea epocă, a fost Romul Nuțiu, artist plastic din generația puternicei avangarde timișorene de la sfârșitul anilor ‘60 și începutul anilor ‘70. Deoarece, însă, politica socialistă în domeniul culturii nu agrea airmarea unui singur nume în zona marilor lucrări monumentale, proiectul a trebuit prezentat în tandem. Al doilea plastician a fost Gabriel Kazinczy, artist de orientare predilect constructivistă, la rândul său membru al grupărilor de avangardă artistică timișorene5. Proiectul aprobat în unanimitate de comisie și transpus pe pereții holului Universității îi aparține, însă, în întregime lui Romul Nuțiu, iar această opțiune se justiică perfect prin orientarea sa avangardistă de tip matierist. Se știe că Hans Fackelmann a acordat o importanță majoră parteneriatului cu artiștii plastici. Or Romul Nuțiu a abordat zona informalului din perspectiva dinamismului matierist încă din 1969, când a expus la În convorbirea avută cu Romul Nuțiu Novi Sad șase lucrări avangardiste, în atelierul său din strada Caruso, am alat că în componența acestei comisii, în mod asamblaje obiectuale așezate sub salutar pentru artiștii și pentru arta monumentală românească a deceniului șapte, 6 genericul Univers cei dinamic La recenta care aveau un. cuvânt decisiv erau artiști ca Ovidiu Maitec sau Ion Sălișteanu. întâlnire din atelierul său, maestrul Romul Nuțiu ne-a oferit, colegului meu,Pintilie, Tendances V. Andrei

constructivistes dans l’art roumain contemporain, în „Revue Roumaine d’ Histoire de l’Art”, Série Béaux-Arts, București, Editura Academiei, Tom XX, 1983; Ileana Pintilie, Creație și sincronism european, mișcarea artistică timișoreană în anii ’60 ‒ ’70, în „Arta”, 1992, nr 2, p. 14-15; Idem, Punctele cardinale ale mișcării artistice timișorene, 1960- 1996, în l Experiment în arta românească după 1960, București, Centrul Soros pentru Artă Contemporană, 1997.

Tema a fost numită explicit cu acești termeni în 1975, atunci când pictorul a dat titlul expoziției sale personale de la galeria de artă Helios din Timișoara. Sintagma va deveni predilectă, asemeni unei mărci de stil și o va aborda în nenumărate soluții plastice de-a lungul întregii sale vieți de creator neobosit. Continuă să o facă și astăzi cu o putere imaginativă ce a câștigat mereu în exuberanță și vitalitate.

La composition devait impérativement personnaliser un topos intermédiaire, car cet intervalle s’aperçoit aussi bien sur un axe horizontal, dans la dynamique du passage entre l’extérieur et l’intérieur, que sur un axe vertical, entre le premier et le deuxième étage. L’essence inefable de la lumière détermina le choix d’une forte tectonique de la matière picturale, conçue par un artiste plurivalent d’orientation avantgardiste, ouvert à l’expérimentation et l’interdisciplinarité. Le projet de Romul Nuţiu gagna, en 1973, la compétition organisée par la Commission d’Art Monumental du Conseil de la Culture4 de Bucarest, l’autorité chargée d’approuver les grands travaux à l’époque. Cet artiste appartenait à l’inluent groupe d’avantgarde de Timișoara des années 1960-1970 ; mais étant donné que les politiques culturelles socialistes ne permettaient pas la promotion individuelle d’un artiste dans l’art monumental, le projet dut être présenté en collaboration. Le second signataire fut Gabriel Kazinczy, un autre Lors d’une conversation avec Romul Nuţiu dans son atelier de de lal’avant-garde rue Caruso de membre de Timișoara5, Timișoara, j’appris que, pour les artistes et l’art monumental roumains des années dont l’orientation était surtout 1970, Ovidiu Maitec ou Ion Sălișteanu étaient de ceux dont l’inluence comptait. constructiviste.

Foaier, et. 1, după restaurare, 2009 Fotograie: Mihai Botescu

Hall du premier étage, après restauration, 2009 Photo : Mihai Botescu

Voir Andrei Pintilie, « Tendances constructivistes dans l’art roumain contemporain », in Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, Série Beaux-Arts, București, Editura Academiei, Tome XX, 1983; Ileana Pintilie, « Creaţie și sincronism european, mișcarea artistică timișoreană în anii ‘60 -’70 » [« Création et synchronisme européen, le mouvement artistique de Timișoara dans les années 1960-1970 »] in Arta, 1992, no 2, p. 14-15; Idem, « Punctele cardinale ale mișcării artistice timișorene », 1960-1996, in Experiment în arta românească după 1960 [« Points cardinaux des mouvements artistiques de Timișoara, 1960-1996 », in Expérimentations dans l’art roumain après 1960], București, Soros Center for Contemporary Art, 1997.

Aventura informalului în arhitectura anilor ‘60 / Ramona Novicov

L’aventure de l’informel dans l’architecture des années 1960 / Ramona Novicov

Foaier, mozaic parietal Autori: Adalbert Luca și Leon Vreme, 2009 Fotograie: Mihai Botescu

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

Hall du premier étage, mosaïque pariétale Auteurs : Adalbert Luca et Leon Vreme, 2009 Photo : Mihai Botescu

Aventura informalului în arhitectura anilor ‘60 / Ramona Novicov

L’aventure de l’informel dans l’architecture des années 1960 / Ramona Novicov

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

97 Hans Fackelmann Notă biobibliograic ă Fackelmann (30 iulie ans – este arhitect de 27 noiembrie1933 1979)

Repères biographiques ans Fackelmann (30 juillet 1979) est un 1933 – 27 novembre

orientare funcționalistă, care concepe spațiul arhitectural în toată complexitatea sa, într-o interdependență funcțională, economică, socială și logică, în cadrul unor legi ale esteticii. Funcțiunea este rezolvată de el prin soluții compoziționale clare, prin dispunerea judicioasă a spațiilor în funcție de destinația lor. Hans Fackelmann consideră betonul aparent un mijloc sincer de exprimare constructivă și plastică de mare expresivitate și rezistent în timp. De remarcat în lucrările lui este fructuoasa colaborare cu ingineri de structură cu aport creator și cu artiști Originar din Macea (jud. Arad), Hans plastici de înaltă clasă.cursurile elementare Fackelmann urmează

architecte d’orientation fonctionnaliste, qui conçoit l’espace architectural dans toute la complexité des interdépendances – fonctionnelle, économique, sociale et logique – régies par les lois esthétiques.

în comuna natală, după care este elev al prestigiosului liceu teoretic ,,Moise Nicoară” din Arad, absolvind în anul 1952. Între anii 1952 – 1958 urmează Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București. După obținerea diplomei de arhitect, din 1958 până în anul 1970, funcționează ca arhitect proiectant în cadrul Institutului de Proiectări Timișoara D.S.A.P.C. (Direcția de Sistematizare, Arhitectură și Proiectarea Construcțiilor), ulterior I.P.R.o.T.I.m. Din 1970 până la sfârșitul vieții este conferențiar în cadrul Institutului Politehnic Timișoara, Facultatea de Construcții, secția de Arhitectură. În anul 1970 este ales vicepreședinte al Uniunii Arhitecților din România.

Hans Fackelmann. Notă biobibliograică / Aurelia Fackelmann

Ses solutions compositionnelles se remarquent par leur netteté, dans la disposition judicieuse des espaces en fonction de leur destination. Hans Fackelmann considère le béton apparent comme un moyen d’expression constructive et plastique sincère, parlant et durable. Un aspect notable de ses réalisations est la collaboration fructueuse avec des ingénieurs en structures très créatifs(département et des artistes Originaire de Macea plastiquesHans de haut niveau. fait ses d’Arad), Fackelmann études secondaires à l’école de sa commune natale, ensuite au prestigieux lycée Moise Nicoară d’Arad. Entre 1952 et 1958 il poursuit ses études universitaires à l’Institut d’Architecture Iondu mincu de Après l’obtention diplôme Bucarest. d’architecte, il travaille de 1958 à 1970 à l’Institut régional de projets de Timișoara (DSAPC – la Direction d’urbanisme, d’architecture et de projets en construction), nommé ultérieurement IPRoTIm.

À partir de 1970 il est maître de conférences à la section d’architecture de la Faculté de constructions de l’Institut Polytechnique de Timișoara. En 1970 il est élu viceprésident de l’Union des Architectes de Roumanie. Hans Fackelmann. Repères biographiques / Aurelia Fackelmann

Proiectul 5060. Universitatea de Vest din Timișoara

Lucrări principale

Project 5060. Université de l’Ouest de Timișoara

1958 – 1959

La proiectele amintite se mai adaugă lucrări științiice, articole, interviuri apărute în presă, cicluri de conferințe pe de arhitectură și teme

Proiec te

urbanism.

pavilion de spitalizare cu 80 de paturi la spitalul din Bozovici;

1960 – 1964

amenajarea parcului din jurul Catedralei Ortodoxe din Timișoara;

1959 studiul amenajării malurilor canalului Bega din zona centrală a orașului Timișoara;

196 0

1961

detaliul de sistematizare al orașului Lugoj privind artera de penetrație din direcția Timișoara;

bloc de locuințe cu 20 de apartamente pe bd. Mihai Viteazul din Timișoara;

1962 – 1965 studiul tehnico-economic și proiectul de ansamblu pentru Institutul Agronomic din Timișoara; proiect elaborat în colaborare cu soția, arh. Aurelia Fackelmann; în 1965 lucrarea nu a obținut decretul prezidențial din cauza valorii mari de investiție; ansamblul realizat ulterior a păstrat doar parțial ideea de sistematizare a proiectului inițial;

1965 – 1966 omplex de deservire al cooperativei meșteșugărești, amplasat în zona Complexului Studențesc din Timișoara;

1968

1960 – 1964 Universitatea din Timișoara, realizată în colaborare cu arhitecții Sorin Gavra și Georgeta Voia; lucrarea a fost premiată în 1964 de Comitetul de Stat pentru Construcții, Arhitectură și Sistematizare, iar în 1967 obține premiul de creație al Uniunii Arhitecților din România;

196 7

studiul tehnico-economic privind extinderea grupului școlar chimic ,,Azur” din Timișoara

amenajarea sediului Institutului Agronomic din Piața Unirii Timișoara (ulterior în curs de restaurare și amenajare în muzeu);

1969 detaliul de sistematizare a zonei centrului universitar din Timișoara;

1967 – 1968 sediul administrativ al hidrocentralei „Porțile de Fier” din Drobeta Turnu-Severin; lucrare premiată în 1970 de iliala Uniunii Arhitecților din Timișoara;

197 0

studiul tehnico-economic pentru biobaza Institutului de Medicină al Institutului Agronomic din Timișoara

1967 – 1969 Liceul de Muzică „Ion Vidu” din Timișoara, elaborat în colaborare cu soția, arh. Aurelia Fackelmann; lucrarea a obținut mențiunea de creație a Uniunii Artiștilor din România în 1970; valoarea estetică și acustică a sălii de concerte a fost elogiată de personalități marcante ale lumii muzicale din țară și străinătate, cum ar i Ion Voicu, Maria Fotino, Marin Constantin, Yehudi Menuhin, Alexander Yenner ș.a.;

1970

19670

sediul administrativ și laboratoarele complexului de sere din Timișoara;

studiul tehnico-economic pentru hotel cu 150 locuri în Lugoj;

1972 – 1973

atelierul școală al Facultății de Construcții din cadrul Institutului Politehnic din Timișoara;

1971 1970 – 1977

studiul de amenajare a hotelului din Sânnicolau-Mare;

ansamblul Bisericii Romano– Catolice din Orșova, considerată de autor „lucrarea vieții mele”;

1972 studiul pentru reamenajarea hotelului , ,Nord” din Timișoara;

1972 – 1973 sediul Facultății de Construcții din Timișoara – primele faze de proiectare; lucrarea a fost inalizată de colegii din cadrul secției de arhitectură;

1976 – 1979Romano-Catolică din Biserica Dumbrăvița, terminată după dispariția autorului. Lucrările realizate, în ordine cronologică

197 8

a făcut parte din colectivul de elaborare a primelor studii de sistematizare a noului centru al capitalei.

Principales réalisations, par ordre chronologique

2. Experienta A & G

Universitatea

“Mihai Eminescu”

AULA MAGNA, Medicine University, 2003

international

University Of Virginia-main Campus Charlottesville, Virginia

Princeton University campus

Stanford University Campus

La Sapienza, Citta Universitaria, Roma

Ilinois Institute of technology, Chicago

Luis Kahn, Salk Institute for Biological Studies 路 La Jolla, California, 1959

Free University Berlin

Freie Universitaet Berlin

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA

FACULTATEA DE ARHITECTURA

TEORIA PROGRAMELOR de ARHITECTURA

Foto Vlad Gaivoronschi

CURS nr. 11 prof.dr.arh. Vlad Gaivoronschi

S P E C T A C O L

• • • • • • • • • • • • •

• • • •

- teatru - operă, operetă ( teatru liric) - coregrafie - cinema - diverse ( spectacole, parada modei etc. ) TEATRU : un posibil strămoș din vremuri străvechi : RITUALUL, caracterizat prin PROCESIUNE - sărbătorile elenistice - cultul lui Dyonisos - Acestea erau tipice unei lumi în care miturile jucau un rol esențial - lume mitologică - Prin intermediul RITUALULUI, toți membrii unei comunități retrăiau întâmplări cândva aievea, fapte ale zeilor, negociind cu înseși fundamentele existenței omului în lume, a raportării sale la supra – natural, la divin – integrarea cosmică - Caracterul inițiatic al ritualului: diferite procedee ce duc la intrarea în rezonanță cu marile Adevăruri. - Ritualul presupunea participarea grupului sau a întregii comunități în care nu existau actori și spectatori - Această separare începe să apară în cadrul TEATRULUI ANTIC GREC. În schimb ”miticul” va continua să existe în cadrul spectacolului teatral. Dihotomia cuvântului TEATRU - spațiu al jocului - actul teatral propriu-zis

• SPECTACOL TEATRAL – cuvântul teatru, de la grecescul ”theatron” – latinescul ”theatrum” , denumire a localului unde aveau loc reprezentațiile • - reprezentație ce are ca scop reproducerea unei întâmplări în fața unei asistențe, rezultând spectacolul teatral • - noțiunea de iluzie și joc menite la conturarea sentimentului dramatic, tragic, teatral • - specificitatea teatrului – reprezentația, în care ”convenția” joacă un rol primordial • - divertismentul dramatic – o formă concretă, totală și absolută de artă • - spectacol vizual – arta mișcării, a mimei și culorii • - spectacol auditiv – arta sunetului și cuvintelor. • • Baudelaire: ” teatrul este o coincidență a artelor”.

• Liviu Ciulei ( arhitect și regizor) : ” Spectacolul teatral este o artă de sinteză între opera literară și diferitele discipline artistice ce o vor interpreta pe scenă, este o sinteză a unor discipline care operează fie vizual, static sau dinamic, fie prin participarea sonoră sau silențioasă, fie prin imagine concretă sau numai prin concepție.” • • Teatrul : mijloc de comunicare a oamenilor între e, a societății cu lumea. • - nu este un simplu divertisment ci are menirea fundamentală să surpindă fenomenul viu al relației sociale în continuă mutație, să pună în discuție probleme esențiale ale societății cât și pe cele permanente, fundamentale ale omului, deci mijloc de comunicare a adevărurilor esențiale.

• Teatrul ca lume, lumea ca teatru. • Teatrul - evadare din spațiul și timpul real. Spectacolul construiește o lume coerentă, cu valori diferite de spațiu și timpul real. • - se poate identifica cu lumea reală sau dimpotrivă poate evada în imaginar, fantastic, spațiul și timpul pot deveni discontinue, stranii. • - teatrul are darul și puterea de a întrerupe propria biografie a spectatorului; acesta poate deveni: • - figurant • - confident activ, părăsind mediul și cadrul real și trecând în altă lume, a iluziei create de prezența reală de pe scenă, care transformă ficțiunea în prezent. • - martor al acțiunii •

• Teatrul este esențial prin potența contractului direct, publicul putând fi implicat direct în spectacolul teatral, care nu este un simplu monolog. • Un spectacol teatral nu poate fi consemnat întocmai. • ” Un spectacol nu se poate transmite. Un spectacol este un act de prezență. Teatrul este înainte de toate un miraj, o ficțiune în care crezi, un joc la care participi.” M. Sebastian • - deci spectacolul teatral nu poate fi păstrat în efervescența sa inițială. • - cu toate mijloacele tehnice, un ecran al unui cinematograf nu poate transmite energiile directe ale prezențele vii ale actorilor din teatru • - jocul actorului nu se confundă cu viața : ” Trebuie, în special în această artă, făcută deosebirea între caracterulu plat și static al reproducerii, față de particularitățile dinamice și adevărate ale reflectării în artă. • Teatrul nu este o reproducere nemijlocită ci o oglindire, o extracție a esenței obiectelor exterioare și a esenței lumii noastre interioare, efective.”

• - elemente ale spectacolului teatral - spectatorii • - actorii – jocul • - textul • - regizorul – interpretarea textului scris • scenograful – decorul • • • SPAȚIUL TEATRAL • - relația ACTOR – SPECTATOR a generat patternul spațiului teatral: spectatorii așezați în semicerc în jurul actorului (rilor) – esența locului numit TEATRU • Atât teatrul antic cât și cel medieval mai ales, au avut ca suport însuși mediul înconjurător, orașul cu piețele sale fiind de fapt scena, locul ceremoniilor etc.

• Într-o lume coerentă, de roluri și rituri, există o adâncă convergență între spectacol și mediul în care acesta se întâmplă. • Referințele erau aceleași - aceasta este situația în care încă spectacolele teatrale se împleteau cu cele legate de rituri, mistere etc. • Astăzi, sensul de bază al conceptului de spațiu teatral se referă în mod direct la edificiile în care au loc spectacole dramatice. • - Începând cu sec. XVII, în contextul izolării lumii moderne de ”realitate”, spectacolul se desfășoară în aceste spații specializate. • - Convergența dintre activități, spații și semnificații ( A. Rapoport) se pierde. Pe de-o parte ”măștile” teatrelor se diversifică: • -gesturi ale puterii police, monumente ale forței unei burghezii prospere • - ”bomboniere” în palate ( Versailles, Munich, Caserta) • - clădiri municipale îmbrăcate în banalitatea stilurilor curente monumentale.

• - Miracolul spectacolului are loc în spații sigure, controlate, făcând aluzie la ambientele urbane primordiale cu ajutorul scenografiilor arhitecturale ( Serlio, Palladio, Schinkel ) • Noțiunea de SPAȚIU TEATRAL nu se reduce exclusiv la cadrul arhitectural, ci include întregul complex al modalităților în care publicul se întocmește și al condițiilor create pentru ca actul artistic să se nască. • • ”Un spectacol de teatru este o ambianță. La această ambianță participă publicul și actorii, scena și sala, tăcerea ce precede ridicarea cortinei și rumoarea ce însoțește căderea ei.” • M. Sebastian • • Elementele esențiale ale spațiului teatral sunt afectate • spectatorilor • spectacolului • Iar relația dintre acestea va fi determinată pentru caracterul construcției teatrale. • Într-o evoluție a acestei relații ( cursurile de început) regăseam reliefarea însăși a relației sociale dintre oameni și chiar modul lor de raportare la cosmos.

• • • • • • • • • • •

2 mari categorii : - dispunerea axială ( spectatorii față în față cu actorii) - dispunerea centrată, circulară ( arenă sau scenă inelară) - între acestea există multe subdiviziuni FUNCȚIUNI 1. PUBLIC – spectatori – locurile de stat – spațiu pentru vizionare / audiție, deci sala de spectacol și spații de recepție (vestibul, hol primire, garderobă, fumoar, spații depozitare, foyer, bufet, scări de acces, grupuri sanitare) - chiar dacă amploarea acestor spații ar trebui dimensionată la nivelul nr. de spectatori, de cele mai multe ori factori de natură economică și socială au determinat măreția sau modestia spațiilor de recepție. CAPACITATEA ȘI TIPUL DE SPECTACOL - specificul spectacolului dramatic impune o cât mai mare apropiere a publicului de aria de joc. Această condiție limitează capacitatea sălii, în funcție de tipul de sală.

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

Sala de tip elisabetan sau arena – capacitate mai mare si distanță între scenă și spectatori mică Schemă Schema Globe Theatre - Limita distanței de la ultimul rând la scenă – 24 m Sala de tip italian - Schemă - capacitate mai mică – apariția lojilor și balcoanelor SPAȚII DESTINATE SPECTACOLULUI a) încăperi destinate pregătirii spectacolului - cabine pentru artiști - săli repetiții - ateliere pentru costume ( croitorie, cizmărie, mode, peruci) și depozitarea lor - ateliere pentru decoruri și depozitarea lor ( tâmplărie, tapițerie, lăcătușerie, pictură, ateliere de manevră). b) încăperi necesare desfășurării spectacolului - scena a evoluat de la cadrul natural până la scenele extrem de dezvoltate moderne - scena mai are nevoie de - încăperi de degajare - încăperi de manevrare - încăperi ale decorurilor - încăperi de acces ale actorilor

• Probleme • - problema vizibilității • - problema acusticii (pericolul nereverberației) • - problema luminii artificiale • - problema turnului scenei • - problema protecției la foc (cortina) • • Schema – turnul scenei, fundul și fosa scenei • • - diferențele sensibile/sesizabile? ce există între sălile de teatru, cele de operă, cele de concerte și cele de cinema • - în cazul unei săli moderne destinate operei (teatru liric) aparatul scenei este extrem de dezvoltat și cu un turn de scenă pe măsură

teatrul grec Efes

• • • • • • • • • •

t = theatron sau cavea (amfiteatrul) k = kerkides sau cuneus (sectoare de amfiteatru) d = diagona (circulația orizontală majoră) o = orchestra a = altarul p = proskeion sau proscenium – colonada ce orna zidul ce delimita orchestra l = logheion (estrada unde jucau actorii ) pr = paraschena (portice sau construcții laterale pentru decoruri) s = skena ( culise și cabine pentru actori) i = porți - teatrul grec = acustică surprinzătoare Măștile - rol dramatic - amplificarea vocii actorului

Orange

• Teatrul roman • • - variantă a teatrului grec • - trecerea de la o formă de artă superioară la simplul divertisment • - teatrul degenerează în arenă • • Schema teatrului roman • - panouri culisante • - periactele = prisme triunghiulare ce se rotesc, schimbând decorul

• Teatrul Evului Mediu • - nu a moștenit de la lumea antică nici o formă teatrală vie. • • BISERICA va reda teatrului o viață și un sens nou • - prin popularizarea și ilustrarea cât mai limpede a evenimentelor biblice • - cu timpul spectacolul va părăsi biserica pentru locul din fața ei, iar mai apoi în piața publică, transformându-se din religios în profan • Casele din zona centrală a orașelor vor fi folosite ca osatură pentru decorurile care sunt montate unele în continuarea celorlalte încă înaintea spectacolului : actorii și publicul fiind obligați să se deplaseze de la o scenă la alta pentru a urma firul acțiunii = scena simultană • - se păstrează schițe referitoare la o scenă turnantă

• TEATRUL RENAȘTERII • • Teatrul: - distracția principelui și a anturajului său • - accesoriu al unor evenimente deosebite la curțile princiare • - se pierde inspirația colectivă, de ordin religios adică, se pierde legătura puternică a teatrului cu mitul și sacrul; el se laicizează. • - el are ca obiect cunoașterea omului și a raporturilor sale cu semenii săi. • - Reforma umanistă a dus la disocierea teatrului în • - teatru liric muzical • - teatru dramatic – literar

• Textul dramatic devine esențial • ” Renașterea afirmă concepția rațională a rolului imitativ al artei în genere. Actorul trebuie să redea textul, să reproducă, nu să creeze. Ce i se cere anume e vreo voce frumoasă, dicțiune, frazare, căldură și pasiune recitativă, chestiunea întrupării ori a costumului nepunându-se cu necesitate, jocul scenic fiind necunoscut.” • Camil Petrescu • • La începutul Renașterii se reia concepția considerată clasică a teatrului antic roman. • • - desen : Teatro Olimpico dei Vicenza de A. Palladio • - desen: Teatrul Globe, Southwark

• - 2 fenomene se cristalizează • - opoziția fermă spectator/ actor • - diferențierea pe clase sociale a spectatorilor: divizarea pe rânduri, loji și suprapunerea pe înălțime ( fiecare spectator putea fi văzut de ceilalți, pereții sunt tapetați cu oameni spectacolul ??) • • Teatrele nu se construiesc acum numai pentru spectacolul de pe scenă ci și pentru spectacolul din sală • • - scheme ale teatrului antic și italian

• Scena avansată se ocupă cu spectatori în această perioadă, ajungându-se astfel la totala dihotomie spectator / actor. • - timp de 300 de ani, acest tip de teatru italian s-a perfecționat, și-a perfecționat mașinăriile de scenă etc. – esențială tehnica de scenă în vederea succesiunii decorurilor, opusa teatrului simultan al evului mediu • - esențială descoperirea modalității de reprezentare în perspectivă a spațiului – dezvoltarea bidimensională a decorurilor • Adevărate arhetipuri ale teatrului sec. XVIII – XIX, dezvoltate din tipul italian : • • - Teatrul din Bordeaux • - Opera din Paris, T. Garnier • • Monumentalism

• Sec XIX – în a doua jum. se constată o evoluție a spațiului scenic – amploarea afectată pregătirii și desfășurării spectacolului – au fost create noi spații pentru manevre ș depozitare, așa numitele buzunare laterale și de fund ale scenei. • Dacă la începutul teatrului burghez; spațiile scenei reprezentau 30% din volumul construit, acum ele depășesc 50% • În continuare se păstrează stereotipul teatrului „italian” • Excepție: (1876, arh Semper) – Teatrul lui Wagner din Bayrenth care vine să reîntrupeze identitatea, fuziunea atât de dorită dintre spectator și spectacol precum și comuniunea puternică a publicului.

Drezda â&#x20AC;&#x201C; G. Semper

• Sector de cerc și amfiteatru continuu. • Acest exemplu a rămas pentru multă vreme un caz izolat. • S-a continuat să se construiască teatre cu logii rotunde sau eliptice în plan și suprapuse în care „spectacolul de pe scenă este cufundat într-o atmosferă de ficțiune și totodată rupt și îndepărtat de publicul din sală” - C. Iotzu . • Sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX • Simbolism, expresionism, neomonumentalism, constructivism, suprarealism • S-a încercat îmbogățirea mijloacelor de expunere în scenă, descătușarea artei teatrului, înlăturarea scindării spectacol/spectator

• Expresionism: • Adolf Appia: • înlocuirea decorului naturalist cu unul „pur, dramatic și dinamic”. • El dorea o lumină care să pună în evidentță plasticitatea corpului uman

• E. Gordon Craig • Valoarea regiei ca artă • Decorațiunea scenică neobișnuită stilului pictural

• Expresionismul: scenă stilizatoare în loc de naturalețe • Jaques Copeau • interpretarea adâncă, interiorizată, „commedia dell arte” modernă

• Mayerhold (constructivist) • Scena fără decoruri, goală pe care sunt montate elemente de construcții: punți, ...., bare, trepte

• Tairov: teatru al „construcției sintetice – scenice” • Spontaneitatea creatoare, improvizații

• Max Reinhardt • Minime intimă actor/spectator

• PISCATOR

Oscar Strand - proiect

• Regenerarea teatrului prin modul ingeions de a folosi elementele scenografice, muzicale , ritmice, literare; sinteză cu elemente specifice altor tipuri de spectacol: estradă, cinema, circ, balet.

• • ________________________________________________ _________________________ • • Lipsa construcț. Adecvate acestor noi gândiri a dus la încercarea conceperii unui teatru „ideal” . Ex. ERWIN PISCATOR – Walter Gropius, proiect pentru teatrul total. • (desen 1) scena (desen 2) (desen 3) scena prin rotire ajunsă în mijloc • • Reinhardt  scena turnantă  accelerarea mișcării scenice, a ritmului • Experimentul nereușit, împreună cu Poelzig, al marii săli „Grosses Schauspielhaus” din Berlin – practic o arenă - va rezulta că supradimensionarea spațiului teatral, duce la desființarea sa; acest spațiu a fost mult mai potrivit pentru cinema, ample spectacole de divertisment, operetă și revistă.

• În perioada deceniului 3 și 4, tot mai multe teatre sunt transformate în cinema, care era mai rentabil. • Se primea astfel problema de a crea case bune pentru amândouă • Cinema  nu mai este limitată adâncimea sălii  nu mai apar pauze specifice teatrului. • • De la imaginea monumentală specifică teatrelor se va ajunge la cea comercială și publicitară a cinematografelor. • În concluzie: cele trei tipuri care s-au cristalizat în decursul istoriei europene • (desen 1) arena (desen 2) elizabetan (desen 3) italian • Teatrul contemporan •

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA

FACULTATEA DE ARHITECTURA

TEORIA PROGRAMELOR de ARHITECTURA

Foto Vlad Gaivoronschi

CURS nr. 12 prof.dr.arh. Vlad Gaivoronschi

MUZEE, CENTRE CULTURALE

conf. dr. arh. Vlad Gaivoronschi, O.A.R. Timis Universitatea Politehnica TIMIĹ&#x17E;OARA www.andreescu-gaivoronski.com

MUZEE • • ISTORIC: • Embrionul – marile reședințe generatoare de mari colecții • Anumite urme ale istoriei trădează dorința umană de a aduna (de ex. în Vila lui Hadrian, Tivoli – colecție de spații ale amintirii) • - ideea de conservare este legată de nașterea istoriei – omenirea devine conștientă de propriul trecut • - tezaurele - in înăuntrul și împrejurul templelor (daruri aduse zeilor) • - nr. mare de obiecte: depozite subterane săpate în stâncă • - galeriile de pictură ale antichității grecești • - în vechea Grecie apare și ideea conservării – acoperirea cu rășină a sculpturilor

• Termenii MUSEION (greacă) și MUSEUM (latină) – folosiți în antichitate pentru a denumi sanctuarele dedicate muzelor, locurile unde se întâlneau filosofii, având rolul unor instituții superioare de învățământ și cercetare; acestea cuprindeau colecții cu caracter științific, instalații pentru observații astronomice, săli de anatomie, parcuri botanice sau zoologice etc. • - cel mai cunoscut : faimosul MUSEION de la Alexandria, întemeiat de Ptolemeu Soter.

• - colecțiile de artă erau mai ales în palate, considerate elemente de prestigiu, putere și bogăție. • - VITRUVIU în ”De Arhitectura” se preocupă de alegerea locului pinacotecilor (termen antic) recomandând expunerea lor nordică. • Legătura organică între muzeu și bibliotecă. • În antichitate bibliotecile erau decorate cu statui ale celebrităților, idee ce se va relua în Renaștere, transmisă până în sec XIX, bibliotecile sunt astfel în mare măsură și muzee. Ambele programe tezaurizează istorie. • Vezi Villa Hadriana Tivoli – o încăpere pentru biblioteca grecească • – o încăpere pentru biblioteca latină • – evocări sub diferite forme a peisajelor și monumentelor (fresce) din Grecia, Egipt etc.

• Epoca imperială: marile colecții expuse în aer liber, prăzile de război de asemenea (embrionul marilor expoziții ale secolelor XIX și XX) • Se nasc astfel marile muzee publice. • Plinius ne reproduce un discurs al lui Agrippa, ginerele lui Augustus ,care explică oportunitatea caracterului public al colecțiilor de tablouri și statui, relatând că aceasta ar constitui ” un fapt mult mai valoros decât exilarea lor în casele de la țară”. • În Roma antică existau custozi ce răspundeau de întreținerea monumentelor și colecțiilor și ghizi.

• Situația muzeelor romane este similară cu aceea a muzeelor – fundații particulare din America de azi. • Mileniul I e.n. – distrugerea lor prin marile migrații și creștinism. • Noua concepție religios – creștină este la început antiiconică, împotriva oricărei reprezentări figurative. • Climent din Alexandria (216 e.n.) va lupta vehement împotriva idolilor antici. El considera că infatisarea materială, înșelătoare a artei , este incompatibilă cu spiritualitatea și mântuirea.

• - ideea tezaurului va renaște, dar subordonată de această dată construirii marilor catedrale și mănăstiri ( diverse relicve, opere din metale prețioase, refolosite la ferecăturile crucilor, cărților și relicvariilor). • - tezaure de artă romano – bizantină ( catedrala din Monza, sec. VI) – astăzi aceste opere sunt prezentate într-o clădire modernă subterană de tipul muzeului – tezaur. • Perioada lui Carol cel Mare – crearea marilor tezaure.

• Renașterea italiană (interesul pentru antichitate): restabilește în conștiința oamenilor interesul pentru monumentele antichității greco – romane. • - înființarea galeriilor de sculptură și pictură în toată Europa până în secolul XIX. • - constituirea de colecții • - apariția arheologiei ( Chiriac de Ancona, 1391 – 1450, adevărat părinte al arheologiei, s-a ocupat de Roma) • - la Roma, activitatea cea ma intensă de colecționare o au Papii • - în rest, familiile puternice: de Medici. • Deci RENAȘTERE – MUZEUL DE ANTICHITĂȚI

• Secolele XVI – XVIII – o nouă fază în dezvoltarea muzeelor. În contextul marilor descoperiri geografice, al raționalismului. • - are loc lărgirea cadrului colecțiilor • - apare muzeul istoric • - antichitățile sunt completate cu alte ”curiozități” • - preocuparea pentru științele naturii – apariția cabinetelor de ”curiozități” – construirea unor edificii și pavilioane speciale pentru observații astronomice, experiențe și cercetări alchimice, strângerea fosilelor, rocilor, a obiectelor preistorice etc. • - secolele XVI – XVIII – apare muzeul istoric și al știintelor naturale • - secolul XVI – crearea muzeelor regale sau princiare la Paris, Praga, Munchen etc. • - nașterea Louvre-ului • - secolul XVII – colecționarea asiduă, îmbogățirea marilor colecții europene, în a căror ctitorile se implică marile personalități politice și religioase (Richelieu, Mazarin)

• • -în această perioadă apar cele două doctrine de expunere: • - logică, criteriu cronologic cu scop didactic • - estetizantă • - opera de artă se cristalizează și ca obiect de schimb, mijloc de tezaurizare a banilor, atât a monarhilo cât și a noii clase burgheze. • - sec. XVIII – dezvoltarea comerțului cu artă • – licitațiile publice • – picturile sunt afumate pentru a căpăta caracterul unor lucrări vechi • - crearea unui mare număr de muzee în toată Europa • - crearea și dezvoltarea marilor galerii germane • - crearea marilor colecții rusești ( Petru cel Mare, Ecaterina a II-a, cumpărând enorm de multe din colecțiile europene pe fundalul sărăcirii Europei)

• - tendința de specializare și ordonare a colecțiilor în această perioadă în paralel cu creșterea interesului științific și didactic. • - organizarea cabinetelor de curiozități • - muzeele și galeriile încep să-și dobândească un rol de-sine-stătător în ansamblul unui palat.

• Concluzii sec. XVII – XVIII – Epoca modernă • - perioada cristalizării muzeului epocii mașinii • • 1. Sporirea considerabilă a numărului de colecții și stimularea gustului de a strânge opere de artă și obiecte diverse pe o scară mult mai largă decât în Renaștere. • 2. Tendința de specializare, organizare sistematică după anumite criterii, separarea colecțiilor în galerii de pictură, sculptură, cabinete de ”curiozități”, cabinete de stampe, marile biblioteci. • 3. Diversificarea preocupărilor în strângerea și organizarea colecțiilor – colecții arheologice, istorice, etnografice, mineralogice, tehnice • 4. Inițiativa de a pune la dispoziția publicului aceste colecții variate în scop didactic. • 5. Preocuparea de conservare a obiectelor, creîndu-se atelere de restaurare • 6. Apariția primului tratat de muzeografie; publicarea de cataloage ilustrate și ghiduri de muzee și colecții.

• Muzeele – Instituții ale Statului după Revoluția Franceză, in opozitie cu cele anglo-saxone, construite pe fundatii private. • -secolul XIX • - Dacă Italia a jucat primul rol în Renaștere în secolele XV-XVI, Revoluția franceză a conferit muzeului destinația sa de educator al maselor; în marea lor majoritate, muzeele au devenit Instituții de Stat. • Avem deci dihotomia: muzeu de stat (latin) și colecție particulară – fundație (anglo-saxon), ambele destinate publicului larg. • Revoluția franceză – teoriile elaborate de iluminiști, aplicate de Comitelul Insurecției Publice, creat la 14 oct. 1791.

• Idei principale: • - gruparea în instituții de stat a tuturor bunurilor culturale și artistice • - muzeele: instrumente ale educației, având funcțiunea școlii • - muzeul – centru de cercetare în domeniul istoriei, arheologiei, artei și științelor. • - muzeele vor propaga în orașele europene în secolul al XIX-lea atât idei de ordin social, științific cât și ideea națională. • • Diderot prevăzuse înființarea unui Muzeu Central al artelor și științelor – • - in articolul privind Luvru al turnului(?) IX al Enciclopediei franceze, Diderot considera că acest palat va trebui sa devina un mare centru cultural și artistic, dubla de funcțiunea sa ca centru științific. •

•

- în Europa, mai ales centrală și estică apar marile muzee istorice și etnografice – ajunganduse la formula muzeelor în aer liber

• • Opinii disjuncte referitoare la muzeu: • - unii (Humbold) preferă ”muzeul intensiv”, cu un conținut bine precizat și o selecție riguroasă • -alții (Lebur) ”muzeul extensiv” – valorificarea spirituală și istoria tuturor popoarelor

• Sec. XIX – edificii impunătoare, neoclasice, destinate muzeelor – Alte Pinakothek Munchen – Leo von Klenze 1836 – National Gallery London – Cockerell 1850 – Muzeu Cambridge – Cockerell 1845 • • Marile expozitii universale • Muzeul contemporan

• - dezvoltarea muzeelor regionale și a muzeelor tematice – contrapondere față de uniformitatea industrializării • - mare diversificare a tematicii • - muzeul de azi tinde să devină o adevărată clinică de conservare și însănătoșire a obiectelor și monumentelor istorice • - precizia, clasificarea, sistematizarea datelor • - principiul reconstituirii istorice ia locul ideii de a izola un obiect sau o operă de artă • - astfel, MUZEUL – DEPOZIT din secolele anterioare este înlocuit cu muzeul care expune după anumite principii, selectiv.

• - Muzeele interbelice, categorisite ca ”muzee – clinici” datorită austerității modului de prezentare. • - Această concepție a fost părăsită • - sugerarea atmosferei unei anumite epoci • - instituții special legate de regizarea expunerii • Programul arhitectornic al muzeului • - laboratoare de cercetare și restaurare • - spații cu caracter educativ ( săli de conferință, audiții, proiecții, cinema etc.) • • Organizarea exponatelor • • *arhitectura muzeului • - în secolul XX, muzeologii și arhitecții părăsesc vechiul concept al ??? destinate muzeului, impresionanta în ext., evocând silueta unui monument antic • - apar constr. funcționale. • Principii enunțate încă la o conferință la Madrid în anul 1934: • • - simplificare la maximum a arhitecturii interioare și extinderi influențate doar de funcțiune și lumină • - interzicerea folosirii lemnului •

• Le Corbusier • Mies Van der Rohe • – Le Corbusier, proiect de muzeu cu posibilități de dezvoltare nelimitată • • Deziderate esențiale : - amplasarea edificiului • - materiale de construcție • - mobilitatea și funcționalitatea spațiului interior.

• Amplasarea muzeului • - încercarea de a crea în jurul edificiului a unei zone tampon – verzi • - în zone maritime cu climă oceanică rece sau tropicală, trebuiesc îndepărtate cât mai mult de coastă • - în zonele tropicale, cu variații mari de temperatură zi / noapte, se amplasează în regiunilecu cele mai mici variațiuni. • - problema materialelor izolante, distrugerile produse de termite • - problema trepidațiilor tramvaielor etc. • - problema poluară • - Copacii unui parc, apa unui lac constituie adevărate filtre în calea noxelor. • - Muzeul trebuie să fie ușor accesibil școlarilor, studenților etc.

• - Alegerea locului mai trebuie să țină cont de : • 1. Posibilitatea extinderii muzeului față de vechiul nucleu inițial. • 2. Existența unui vast spațiu de expunere exerioară dacă este cazul. • 3. Îmbinarea muzeului pavilionar cu un șantier arheologi pe care s-au conservat in situ o serie de monumente. • 4. Separarea într-o altă clădire a instalației termice și de electricitate ca și a depozitului de carburanți ( pericol de incendiu ). • 5. Crearea unui spațiu special de parcare, mai izolat pentru evitarea zgomotului și a poluării.

• • • • • • • •

Organizarea spațiului muzeal Materiale de construcție - factori:

- cantitatea, natura și valoarea colecțiilor - ideile călăuzitoare ce conduc firul expunerii - dezvoltarea turismului în zonă etc. - specific național sau regional - de obicei un muzeu se constituie pe baza unei colecții deja existente, definitiv constituite • - mai rar apare situația în care încă nu sunt adunate toate exponatele. • • Deci : în cele mai multe situații programul arhitectonic al unui muzeu este gândit în funcție de colecțiile existente • - realizarea unei structuri a arhitecturii interioare cât mai flexibile • - dacă nu avem situația de mai sus, ci un muzeu ce sa va dezvolta și adapta în timp – spațiul curgător.

• • Funcția multiplă a muzeului contemporan – instituție de păstrare : tezaur de documente ale istoriei • - loc de divertisment • - loc de studiu • Muzeul - o clădire statornică • - spații interioare flexibile • - Spațiile de expunere sunt în egală proporție depozitele, atelierele de restaurare, sălile bibliotecii, audiții, conferințe, proiectare de film, recepții, ateliere experimentale • - Muzeul : -clinică de însănătoșire a obiectelor • - laboratoare de cercetare - chimie • - fizică • - fotografie • - radiografie • - restaurare

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • • • • •

- scop al expunerii : punerea în valoare a exponatelor și desfășurarea lor logică după un fir conducător clar și ușor de urmărit pentru vizitatori. - cel puțin 50% din volumul clădirii trebuie acordat serviciilor interne ale muzeului. Funcțiuni: 1. Sălile de expunere – permanentă și temporară 2. Spațiu destinat serviciilor interne de - cercetare - conservare - restaurare - depozite - bibliotecă - laboratoare de cercetări - arhivă de fotografii, clișee - sala de catalog 3. Spațiu destinat serviciilor administrative interne - birourile cercetătorilor - serviciul general de evidență - săli de primire și expediție a obiectelor 4. Spațiul rezervat manifestațiilor cultural educative și relația cu publicul - sală de conferințe - sală de proiecții - sală de audiții muzicale - ateliere experimentale - sală de joc cu exponate special pentru copii (muzeul interactiv) - sala vânzare cataloage, cărți etc. - biblioteca vizuală 5. Spațiul utilizat de diferitele servicii administrative pentru public - garderobă - restaurant sau cofetărie - grup sanitar - fumoar - folosirea materialelor izolante : la incendiu, termic, fonic

• Transformarea vestigiilor arheologice în obiective muzeale • - protejarea totală sau parțială a acestora cu construcții ușoare, neutre • ( Constanța – mozaicul roman) • - construcțiile subterane • - șantiere arheologice asociate cu muzee • •

• FUNCTIA PEDAGOGICA A MUZEULUI CONTEMPORAN • TEMATIZAREA • TRANSFORMAREA MUZEULUI IN CENTRU CULTURAL COMPLEX

Exemple : 1. 1983 – un concurs pt. un posibil muzeu al arhitecturii • Despre Muzeul Arhitecturii – concurs La Gent – 1983 • ”Muzeul este copilul epocii mașinii. Găsim în el caracteristicile și structurile acestei perioade: liniaritate, repetiție, reprezentarea progresului la nesfârșit în plan orizontal, credință fermă în cauzalitate și succesiune, ordine și clasificare în grila spațială monotonă și uniformă. • Pornind de la această matrice, evoluția muzeului arhitecturii a cunoscut trei direcții paralele: • - clădirea narativă, ilustrând prin propria-i materialitate existența într-o secvență cauzală a stilurilor • -expoziția în aer liber, o grădină a rațiunii • -clădirea muzeu, adunând în spații neutre colecții halucinante de fragmente, acesta fiind de fapt în modul cel mai explicit modelul absolut al oricărui muzeu : Galeria mașinilor.”

• ”Noile tehnologii (computere, lasere, holografie) permit opțiuni libere în cadrul structurilor existente, făcându-ne să părăsim limitările cauzalității lineare și a clasificărilor rigide. O sferă universală a imaginarului se naște. Ceea ce părea nu de mult o metaforă ( ex. muzeul imaginar al lui Malraux), poate deveni o realitate, o sferă omniprezentă, dar care poate fi particulară în spațiul real al fiecăruia ( El Aleph), în care existențele ființează datorită noilor relații. Arhitectura poate deveni imaterială dar efectivă, invadată de imaginar. • Judecând declinul categoriilor, muzeul arhitecturii însuși se va dematerializa, devenind o metaforă. Noile instrumente și folosirea lor există, dar la fel ca și primele mașini ale erei industriale, ele sunt încă tributare vechilor structuri. La fel ca și în vremea lui Papin, când a inventat mașina cu aburi, nimeni nu-și putea imagina arhitectura lui Le Corbusier sau muzica dodecafonică, la fel noi nu putem acum decât să intuim configurația ”new wave”. • Ceva de netradus în limbaje actuale, marcând limitele RAȚIUNII CIVILIZAȚIEI noastre urmează să prindă contur. ”

2. Tema Muzeului Arhitecturii Ungare, 2014 • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

1 The Institution ................................................................................................................................. 4 1.1 History of the Hungarian Museum of Architecture ............................................................. 4 1.2 The present day of the institution ............................................................................................. 5 1.3 The Collection ................................................................................................................................. 6 1.4 Contemporary architectural culture in Hungary .................................................................. 8 1.5 Architectural museums and collections around the world .............................................. 14 1.5.1 Decisive architectural museums and collections in the Central and Eastern European region ............................................................................................................ 14 1.5.2 Dominant architectural museums and collections of the world ..................................... 15 2 Concept - Hungarian Museum of Architecture ................................................................... 19 2.1 Mission Statement ........................................................................................................................ 19 2.2 Vision .............................................................................................................................................. 20 2.2.1 Permanent and semi-permanent exhibition ....................................................................... 20 2.2.2 Concept of temporary exhibitions .......................................................................................... 21 2.2.3 Travelling exhibitions .................................................................................................................. 22 2.2.4 The Collection in the foreground ............................................................................................ 22 2.2.5 Visitor at the centre ..................................................................................................................... 22 2.2.6 Event venue.................................................................................................................................... 23 2.2.7 Digitalization .................................................................................................................................. 23 2.2.8 Cooperation of private and public spheres .......................................................................... 23 2.3 Visitors .............................................................................................................................................24 2.4 Institution staff ..............................................................................................................................24 2.5 The collection ................................................................................................................................24 3 The location of the Hungarian Museum of Architecture ................................................. 26 4 Spaces of the Hungarian Museum of Architecture ............................................................28 4.1 Outdoor spaces, open-air areas ...............................................................................................28

• • • •

• • • • • • • • • • •

4.2 Entrance ..........................................................................................................................................28 4.3 Reception area .............................................................................................................................. 29 4.3.1 Connection between outer and inner spaces ...................................................................... 29 4.3.2 Transport, meeting point ............................................................................................................ 29 4.3.3 Providing and obtaining information, buying tickets ....................................................... 30 4.3.4 Service units .................................................................................................................................. 30 4.4 Exhibition areas ........................................................................................................................... 30 4.4.1 Permanent exhibition .................................................................................................................. 31 4.4.2 Permanent exhibition spaces.................................................................................................... 31 4.5 Event space .................................................................................................................................... 31 4.6 Library-archive .............................................................................................................................. 32 4.7 Offices .............................................................................................................................................. 32 4.8 Commercial and service areas ................................................................................................. 33 4.9 Collections, storage rooms, workshops .................................................................................. 33 5 Architectural design ................................................................................................................... 34

• EXEMPLUL STRATEGIEI PE MAI MULT DE O JUMATATE DE SECOL AL MUZEELOR PARIZIENE CA POLITICA A STATULUI FRANCEZ: • - Luvru……………arta pana la sec. XVIII • - D’Orsay…………sec.XVIII - impresionisti • - Beaubourg……sec. XX, arta contemporana • - Brainly…………scoala franceza de antropologie • -

3. Alte exemple

MAXXI

Muzeul de Antropologie, Paris Quay Brainly, Jean Nouvel

BMW MUSEUM MUNCHEN

Porsche museum StuttgartI, Delugan & Meissl

M U Z E E L E din Abu Dhabi a. T.Ando, Muzeul Maritim

b. J. Nouvel, Muzeul Louvre

CENTRE CULTURALE, DISPOZITIVE MULTIFUNCTIONALE

• Program complex : • Un ansamblu compus din programme interconectate dar ca specific diferit, clădiri având un caracter multifuncțional • Include de fapt toate clădirile menite a adăposti mai mult decât o funcție importantă, deci minim 2 …(programe) diferite. • Clădiri multifuncționale – locuințe peste comerț ; complexe uriașe • Nu segregare ci fuziune

• Programme complexe în context urban • Problema acestor complexe, de cele mai multe ori este nu numai de a acomoda și integra funcțiile lor interne ci de a racorda, de a se integra țesutului urban • De foarte multe ori asemenea programme au menirea de a plomba țesuturi incomplete, de a revitaliza întregi zone ale orașelor.

• ISTORIC • Inainte de revoluția industrială, a descrie clădirile fiind multifuncționale ar fi însemnat un lucru irelevant, pentru că asemenea clădiri erau peste tot, fiind construite și folosite de secole. Agora grecească și Băile romane (termele)  exemple tipice de clădiri multifuncționale • Comodau funcții ca : – Agora = mai mult decât comerț ; forum social-politic. – Băile = loc de distracție ; biblioteci ; teatru, sport, alim….

• • Evul mediu – clădiri civile multifuncționale sunt mai puțin importante în condițiile în care viața religioasă și comercială erau mai importante decât cele publice, civice ale antichității (europene). •  mănăstirea = program complex •  clădirile civile multifuncționale ale antichității de scară mare au fost înlocuite cu clădiri mici private ;

• Primele primării medievale nu au fost adăpostite de structuri special create pentru ele ci în clădiri private, în general turnuri semi-fortificate ; (Howard Saalman – Medieval Cities) • Zidurile cetăților închideau în spatele lor toate activitățile omenești ; cu excepția unor funcții izolate, ale bisericii (dar și în cazul ei, de multe ori, mai ales în secolele XI, XII se și locuiau în ele – Duby) sau ale primăriei, aceste activități din interiorul cetății medievale erau conținute în cadrul locuințelor, care, așa cum am văzut în capitolul anterior cu programe complexe, se suprapuneau funcțiilor comerciale sau meșteșugărești. • Locuințe și muncă coexistau în același loc • Odată cu ieșirea orașelor din matca lor medievală funcția rezidențială începe să se separe de cea comercială, de consum sau cea meșteșugărească • Embrionii viitorului ”dormitoare suburbane” încep să apară •

• Dacă în orașul compact al Evului Mediu, strada era locul pentru comerț,.. etc, munca se desfășura în apropiere, și dacă în perioada Renașterii și Barocului, locuirea încă se găsea deasupra comerțului în mod frecvent, cel ce locuia deasupra începând să nu mai fie același cu cel de lucra sau vindea dedesubt. • Incă înainte de revoluția industrială, relația 1-1 a binomului muncărezidență, normală în evul mediu, devine din ce în ce mai greu de satisfăcut ; datorită creșterii demografice și a concentrării în orașe sa ajuns la suprapunerea mai multor rezidențe peste un singur loc de muncă. • Sec. XVIII-XIX – apar astfel – imobilele cu mai multe apartamente suprapuse peste funcțiuni diverse, precum : cafenele, magazine, chiar mici muzee, etc…. (Paris de ex.) Galeriile comerciale (sec XIX) (Milano, etc…) – adevărate structuri urbane multifuncționale

• Industrialism și utopie – sfîrșitul clădirilor multifuncționale • Structurile existente la începutul revoluției industriale au fost incapabile să acomodeze noua lume ce se năștea • Scara problemelor orașelor, incapacitatea lor de a acomoda noua lume : industrii în mijlocul orașului, conectate la transport – CF, apă, dezvoltare rapidă a acestora au dus la apariția cartierelor muncitorești din jurul lor, insalubre și într-o continuă transformare în funcție de creșterea economică. •

• • Munca la domiciliu, în ceea ce privește orașul erei industriale devine nerentabilă • Fantastica creștere demografică legată de explozia industrială duce la segregarea funcțională • Benevolo în ”The origins of ModernTown Planning”: ”Cartierele rezidențiale tind în mod natural să fie construite aproape de locurile de muncă, astfel că locuințele și fabricile erau ades într-un contact apropiat, amestecate și în contradicție. Poluare pe de o parte deranjând locuirea, traficul privat împiedicând dezvoltarea industriei…. Haosul era în mod constant agravat de natura dinamică a fabricilor. Acestea erau transformate și extinse, casele erau demolate și reconstruite, periferiile pătrundeau în peisaj fără să-și găsească un echilibru.” • Probleme ce apar : crima, alcoolismul, sărăcia, prostituția, subcultura,… •

• Reacția la toate acestea ?  socialiștii utopiei • Robert Owen, Charles Fourier, Saint Simon – realizarea unor comunități ideale bazate pe alternative la societatea capitalistă  socialism naiv și infantil. – Au stabilit reguli (pentru comunități) ce au guvernat total, de la relații sociale cum ar fi cele legate de proprietate până la cele legate de proiectarea orașelor, a lățimii străzilor și a modului de plantare a pomilor. – Aceștia, la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX au reprezentat rădăcinile gândirii CIAM și a doctrinei sale referitoare la orașul funcțional, o doctrină ce a întrerupt istoria bogată a structurii urbane multifuncționale.

•

• •

Unități izolate –

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

Familisterele  uriașe case de raport izolate

(desen 1) (desen 2) Orașul ideal nu era un container nelimitat, el era gândit pentru un număr restrîns de locuitori ; o comunitate rezonabilă ca mărime era gîndită ca fiind posibilă a fi condusă și organizată în termeni salubri și eficienți. Zonarea funcțiunilor pentru a reduce problemele sociale (segregarea) Jeremy Bentham la începutul sec: XIX – mișcarea utilitaristă în America  problemele erau diferite  valorile agrariene bazate pe tradiție peste care se suprapunea grila industrială Jeremy B. și Thomas Jefferson au pledat pentru un demers rațional, științific care să nu omoare vechile tradiții demografice specifice. Au pledat pentru : Condiții sanitare Standarde de confort și sănătate Aer curat (dezv.parcurilor) Facilității recreative și educaționale Segregarea funcțiunilor Ebenezer Howard – Garden City – 1898 – (desen 3) Dezvoltarea concentrică Segregarea funcțiunilor Nucleu comercial și cultural Interesant este că industria nu se mai află în centru, ea ocupă sectoare separate Structurile multifuncționale erau considerate ca aparținînd confuziei generale ale orașului, care astfel trebuia minimalizată sau eliminată. In loc să înlocuiască și să crească vechile orașe, au preferat să facă altele noi.

• • •

Sec.XX ”La ville radieuse” a lui Corbu, este o demnă continuare a acestor gândiri (suc.utopici, utilitariști) Proiectele constructiviștilor ruși – Din nefericire societatea căreia îi era destinată această gândire avea nevoie de ”un om nou” – Multe dintre aceste scheme au fost extrem de naive referitor la structura potilică care le-ar fi putut realiza și totuși ; visul unei societăți comuniste nu se putea sfîrși decît într-un sistem dictatorial, așa cum arăta Karl Popper și cum de altfel realitatea a dovedit-o.

• • • • • •

• •

CIAM și supremația orașului funcțional Casa unifamiliară considerată concept depășit, consumatoare de teren și de neaplicat orașului Imobile de apartamente aerate, eliberînd terenul pentru loisir în aer liber… Carta de la Atena a susținut în ciuda declarațiilor împotriva exploatării orașului, la segregarea părților orașului. – Cele 4 funcții : • • • •

Locuire Muncă Recreere Circulație

• In aceeași perioadă în care carta Atenei își câștiga adepții, un proiect ce repunea pe tapet programul multifuncțional se edifica : ”The Rockefeller Centre” • Acest ansamblu, croit în plină recesiune vine în contradicție cu segregarea funcțională a Cartei de la Atena ; el se află în centrul Manathanului și este un proiect multifuncțional. • (desen 1)

• Acest ansamblu crează un spațiu public activ, imaginativ, cu piața SUNKEN în centru • Sub nivelul străzii - nivel comercial care leagă toate clădirile la nivel pietonul, din care se poate ajunge în această sunzeu plazza. • Acest centru integrat, specific pentru New York, semnifică congestie socială pe de o parte, recîștigarea orașului tradițional pe de alta iar în general o replică la teoriile funcționaliste simpliste

• Intâlnirea de la OTTERLO în 1958 – lumea de poziție împotriva gîndirii de tip CIAM ; luarea de cuvânt a lui Aldo van Eyck ; o nouă generație de arhitecți conduși de A van Eyck și TEAM 10 se întorc înspre complexitatea structurii a relației sociale ale orașului tradițional. • Peter și Alison Smithson  structuri asociate sisteme de clădiri legate • TEAM 10 – redescoperirea străzii  pasaje acoperite/ străzi suspendate – Un nou mod de a construi vechiul pattern, fără a-l relua identic – Implicația unei societăți mobile – Clădirile nu erau gîndite ca structuri finite.

• De fapt acestea se apropie din nou de complexul și cl.multifuncțională, de conceptul multi-use. • Clădirile, doar structuri de rezistență și circulație în rest libere, în segregarea funcțională și exprimarea formală a diferitelor funcțiuni dispune – ”the mat-building” sînt de fapt mini-orașe  megastructuri ce imaginau orașele ca și clădiri uriașe. •

• Ajungem la finele anilor 70 la cele 2 extreme : – Arcologia lui Paolo Soleri – viziuni galactice – istorism exagerat și simplist

• • Societatea postindustrială este o lume a simbiozei în contradicție cu segregarea funcțională • REM KOOLHAAS : Delirious New york – complexitatea straturilor de functiuni diverse juxtapuse; • NONDETERMINAREA PROGRAMATICA & DINAMISMUL SI CARACTERUL VAG SI ALEATORIU

• Principii funcționale în concepția clădirilor multifuncționale • • Probleme • Sistemul de comasare : – Separare completă  concepția pavilionară – alăturarea activităților diferite prin: • Adăugare • Acroșare (sup. de contact) • Suprapunere (terenuri în pantă)

– Principiul funcțiilor parțial comune • Utilizarea în comun a spațiilor și amenajărilor exterioare • Cooperarea privind folosirea în comun a acceselor și a anexelor • Integrarea unor spații principale pentru 2 sau mai multe activități

– Principiul complementării unui nucleu funcțional de bază – Principiul grupării unor funcții complexe

• Sistemul de polivalență – Utilizarea unui spațiu mare pentru mai multe activități – concomitent (simetria) / decalat – Principiul convertibilității temporare a destinației de bază – Principiul compartimentării spațiilor mari – Principiul extinderii spațiilor mari în spații adiacente – Principiul cuplării spațiilor mici (formarea de spații polivalente mai mari).