BIBLIA PERSONALA (Roman 1. . .3 ) 2021 Felix RIAN CONST Ledger Page Version Edition +++ m (1)

1 BIBLIA PERSONALĂ (Roman ecclectic-brâncovenesc românesc, Biblia personală, Vechiul testament zis Cartea Hebraică și+& Noul testament zis Cartea Elenă + possible – Coranul zis Cartea turcă) Volumul 1 din 3, 500 pag, Vechiul testament zis și Cartea Hebraică: Omul înduhovnicit, între suflet și Duh!!, de FELIX-GELU RIAN KONSTANTINESCU DE ROUMANIȘCA Motto1: ‘El nu se ceartă fără încetare cu cineva..” Ieremia? Lamentațiuni O simplă persecuție, timpurie, nu e o Apocalipsă. Dioclețian nu e Nero Ahenobarbus. F, 10 XII 2021 +++ M “…așa sunt de nerăbdători să tragă.” Sebastyan Țârțârău, Atlanta, USA 2005 – Din mesajul advent Cu Biblia La Inuit, + v, + M+

the total number of cantos to 100. It is generally accepted, however, t… Wikipedia · Text sub CC-BY-SA license

găsit mincinoși și ai răbdare, ai suferit din cauza numelui meu și n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta este că ți-ai părăsit dragostea dintâi. Apocalipsa lui Ioan, Capitolul 2, 1-4

Seinfeld Scripts - The complete Seinfled scripts! www.seinfeldscripts.com/seinfeld-scripts.html Seinfeld Scripts - Full scripts of all 180 Seinfeld episodes! Welcome to the Seinfeld Scripts page! Here is your resource for finding exact quotes, script information, and episode play-by-plays. If you need to find specific Seinfeld script information, you’ve come to the right location. Here, we feature every single Seinfeld episode.

-4,

The Seinfeld Chronicles · The Strike · The Stakeout · The Complete Seinfled Scripts · The Revenge 1,370,000 Rezultate Berachot 2 ~ How Many Words Are In the Babylonian Talmud ... www.talmudology.com/jeremybrownmdgmailcom/2019/12/... 05/01/2020 · It took them “eight minutes of work and fifteen lines of code” to come up with the answer: 1,860,131 words. That’s about 28% greater than Elman’s guesstimate, and over twice as many words as Shakespeare left us. (But not as many as Winston Churchill wrote. His Complete Speeches totals over 5 … Timp estimat de citire: 3 min How many distinct words are in the Talmud? - Quora https://www.quora.com/How-many-distinct-words-are-in-theTalmud Answer (1 of 2): The question that I think you mean to ask is how many lexemes are in the Talmud. That is, if you had a dictionary for the Talmud and you wanted it to be exhaustive, how many entries would that dictionary require? The answer, based off the Jastrow dictionary, is roughly 25,000–35,...

FELIX2000CNDECEBALXIIROMANIA

Talmud – Wikipedia

Le_grand_enfant_de_choeur_Soutine_1925_musée_des_BeauxArts_de_Chartres_Eure-et-Loir_France

The Story of the Mahabharata, India's Longest Epic Poem https://www.learnreligions.com/the-story-of-the-mahabharata1770167 28/08/2012 · The Mahabharata, also known as the great epic of the Bharata Dynasty, is divided into two books of more than 100,000 verses, each containing two lines or couplets totaling more than 1.8 million words. It is roughly 10 times as long as "The Illiad," one of the most notable Western epic poems.

Felix Rian Constantinescu 99-2009-2017-21L|+ Castelul Fericit, Magnificului Matia imagine fotografică copertă digitală 21 FEX Dumitru CONSTANTINESCU, student & cpt B2 Rou, + M+ { Catedrala Romano-Catolică, Clusium, sexs 20-21 + M+ LUI JOHANNES HONTERU: Ernesto Sabato, Jorge Luis Borges, Julio Cortazar, Gabriel Gabo Garcia Marquez: S & DIACULUI CORESI... F, 1 Decembre 2021 AD+ , FC Rulmentul,ro – CJ 6000000* } Titlu original, AȘTEPTÂND RĂZBOIUL. TRILOGIA DIALECTICĂ – 2014-15? DUMNEZEU RĂSTIGNIT DE ȘOBOLANI Vechiul testament Por Jaci Velasquez, bornagain PR, F, Sopherim

Autor: Subhamoy Das Timp estimat de citire: 5 min The 170 new words in the Petit Larousse 2022 - Teller Report https://www.tellerreport.com/life/2021-05-06-the... 06/05/2021 · For the 2022 edition of the Petit Larousse it was necessary to add a few pages as the creativity generated, in particular by the pandemic, was dynamic. In an unprecedented situation, 170 new words are appearing: you will not be surprised to find Covid, teleworking, click and collect, patient zero, fortnight, cluster, coronapist for bikes or nasopharyngeal for nose samples.

Motto: Holy Bible & Biblia personala All together the Bible has more than 3 quarters of a million words – 783,137 words to be exact, with 602,585 in the Old Testament and 180,552 in the New Testament. Other Bible Versions Word Count According to a study by Word Counter, the following is a list of the number of words in the different English Bible versions: How many chapters are there in the Bible? - BibleAsk bibleask.org/many-chapters-verses-words-found-bible/ 644/8 pages tnr 688973 words + 800/8 857260 cuvinte + 1629/12 tnr 795860 mots + 460 /8 tnr+++ 1159793 words With, How Many Words Is War and Peace? - Word Counter Blog https://wordcounter.net/blog/2016/10/28/102640_how... 28/10/2016 · How many words are there in War and Peace? War and Peace has 587,287 words, making it more than ten times longer than your NaNoWriMo novel . Tolstoy completed his first draft in 1863, but he later spent three years rewriting most of it. EXPLORAȚI MAI DEPARTE How many words are in the English language? | English Live https://englishlive.ef.com/blog/language-lab/many-words-englishlanguage 10/09/2014 · If we want to talk about how many words there are in English, there are three key numbers to remember: more than a million total words, about 170,000 words in current use, and 20,00030,000 words used by each individual person. Autor: EF English Live Timp estimat de citire: 3 min Aeneid - Wikipedia https://en.wikipedia.org/wiki/Aeneid The Aeneid is a Latin epic poem, written by Virgil between 29 and 19 BC, that tells the legendary story of Aeneas, a Trojan who fled the fall of Troy and travelled to Italy, where he became the ancestor of the Romans. It comprises 9,896 lines in dactylic hexameter. The first six of the poem's twelve books tell the story of Aeneas' wanderings from Troy to Italy, and the poem's second half tells of the Trojans' … Divine Comedy - Wikipedia https://en.wikipedia.org/wiki/Divine_Comedy The Divine Comedy is a long Italian narrative poem by Dante Alighieri, begun c. 1308 and completed in 1320, a year before his death in 1321. It is widely considered to be the pre-eminent work in Italian literature and one of the greatest works of world literature. The poem's imaginative vision of the afterlife is representative of the medieval world-view as it had developed in the Western Church by the 1… Structure and storyHistoryThematic concernsInfluencesLiterary influence in the English-speaking world and beyondIn the artsSee also The Divine Comedy is composed of 14,233 lines that are divided into three cantiche (singular cantica) – Inferno (Hell), Purgatorio (Purgatory), and Paradiso (Paradise) – each consisting of 33 cantos (Italian plural canti). An initial canto, serving as an introduction to the poem and generally considered to be part of the first cantica, brings

Era demult demult pân locurile aistea, demult. Când oamenii să trăsăsără spre spinări de munte, cu turcii şi-n vale nu mai rămăsăsă decât bisericuţa cu stâlpi rotunzi de piatră din Sântămărie şi colibele de lângă râuşor. Era în vremurile acelea o fătucă vrednică de uriaş pe care o chema Anişca. Stătea cu tătuţu şi cu mămuca ei într-un bordei sus pă munte în Ţara Uriaşilor, cum urci în sus pă Râu Mare deasupra de Ţara Haţiegului. Părinţii ei erau doi uriaşi, ciobani. Aveau oi, aveau lapte, aveau brânză, aveau lână, aveau sloi, aveau virşli, aveau carne de oaie şi carne de miel de Paşte. Tătuţu mergea cu oile pân păşunile de deăsupră de sălaşurile oamenilor din spinările de munte. Cât tătuţu era cu turma şi mămuca făcea mămăligă cu brânză, cu lapte sau cu sloi, ciulama ori cu fleici în saft Anişca să juca pânprejurul casei. Era o mândreţe să vezi un copilaş cât un ghemotoc jucându-se, da nu oricum ci aşa serios, cum se joacă pruncii. Fătuca era o lumină pentru casă, cum îs luminile ce le aprinzi la biserică păntru o mămucă bătrână. Deasupra ei era ceru, mare, mă; ceru curat cum îi curată apa din munte care te şi satură când o bei fie de n-ai mâncat nimic de dimineaţă, ceru care te satură când îl priveşti şi-l bei cum să bea sfinţenia din crucea lui Hristos. Doar ceru era desupra şi era mare şi rotund ca o cupă înoarsă, că o cupă de aur ori de ceva mai mult. Dacă să urca pă căsucă, Anişca, fătuca de uriaş era aşa mare că putea să ridice mâna şi aproape aproape să atingă ceru. Şi ceru alb de lumină de fapt nu era decât aripă de înger lângă aripă de sfânt, toate lipite una de alta. Asta era să fie zi. Iar când începea să să-mbăzneze şi să se facă noapte tot câte un înger din cupola cerului îşi desfăcea aripile şi începea să privească cătră pământ să-l binecuvânteze, că asta face ceru – binecuvântează şi ochii lui străluceau ca două flacări cereşti pe cer, stelele. Asta era să fie noapte. Şi până când era noapte tot ceru, şi toţi sfinţii din cer şi toţi îngerii din cer şi apostolii şi mămuca Domnului, şi apostolii şi Domnul nostru Hristos toţi priveau din cer pă pământ. Aşa era. Şi Soarele şi Luna sunt cei doi Ochi ai lui Dumnezeu, un Ochi care râde şi un Ochi care plânge oglindindu-se mereu în tăurile din munte ca ochii lui Adam, un ochi bun, mă, şi-un ochi rău; oglindindu-se privirea Domnului nostru Hristos, cu un ochi învineţit de palmele noastre. Pe atunci nu era greu să te rogi că ceru era atât de aproape. Acuma păcatele oamenilor l-au depărtat şi l-or mai depărta că ne spun oamenii cu carte că stelele să-ndăpărtează de pământ. Să-ndăpărtează ceru că el îi prea şi prea curat pentru sărăcanii de noi, asta o fi. Şi odată un heruvim sfânt şi învăpăiat cu zalele suflate cu lacrimi coborî din cerul spuzit de stele şi-i dădu Anişcăi o jucărioară. O păpuşă. Nu ştia Anişca din ce era păpuşica aista a ei da era grozav, mămucă. Avea o cheiţă şi putea să întoarcă de cheiţă şi păpuşa umbla şi vorbea… -3, 6000000+

Petit Larousse - Wikipedia https://en.wikipedia.org/wiki/Petit_Larousse Le Petit Larousse 2007 (published in 2006) includes 150,000 definitions and 5,000 illustrations. A Spanish-version El Pequeño Larousse Ilustrado and an Italian version Il Piccolo Rizzoli Larousse have also been published. Timp estimat de citire: 1 min

Pour Barbi. & John Bunyan, -

Basmul muntelui Păpuşa

56,100,000 Rezultate

Fiction, TNY <TNY_fiction@advancemags.com> 18 mar. +2015?6?+ către mine engleză română Traduceți mesajul Dezactivați pentru: engleză Dear Felix,

Excluding compound nouns, the Deutsches Wörterbuch counts 330,000 words in usage since the 15th century. German linguist Wolfgang Klein attempted to answer this question and found that there were 5,328,000 lexical units in the German language between 1994 and 2004. How Many Words Does the German Language Have? | Lingvist lingvist.com/blog/how-many-words-are-there-in-the-germanlanguage/_

We regret that we are unable to use the enclosed material. Thank you for giving us the opportunity to consider it.

Pentru Domnul pentru Domnul: Malachi 4 Orthodox Jewish Bible 4 (3:19) For, hinei, HaYom bah (the day cometh), that shall burn as an oven; and kol zedim (all the proud), yea, and all that do wickedly, shall be stubble; and HaYom that cometh shall burn them up, saith Hashem Tzva’os, that it shall leave them neither shoresh (root) nor anaf (branch). 2 (3:20) But unto you that fear My name shall the Shemesh Tzedakah (sun of righteousness) arise with healing in his wings; and ye shall go forth, and grow up as calves of the stall. 3 (3:21) And ye shall trample down the resha’im; for they shall be ashes under the soles of your feet in HaYom that I shall do this, saith Hashem Tzva’os. 4 (3:22) Remember ye the Torat Moshe Avdi, which I commanded unto him in Chorev for kol Yisroel, with the chukkim (statutes) and mishpatim (judgments). 5 (3:23) Hinei, I will send you Eliyahu HaNavi before the coming of the great and dreadful Yom Hashem; 6 (3:24) And he shall turn the lev-avot to the banim, and the lev-banim to their avot, lest I come and strike the earth with cherem. Orthodox Jewish Bible (OJB) Copyright © 2002, 2003, 2008, 2010, 2011 by Artists for Israel International

+++++++++++++++++++++++++++++ 77771

Maleachi 4 Luther Bibel 1545 4 Denn siehe, es kommt ein Tag, der brennen soll wie ein Ofen; da werden alle Verächter und Gottlosen Stroh sein, und der künftige Tag wird sie anzünden, spricht der HERR Zebaoth, und wird ihnen weder Wurzel noch Zweige lassen. 2 Euch aber, die ihr meinen Namen fürchtet, soll aufgehen die Sonne der Gerechtigkeit und Heil unter ihren Flügeln; und ihr sollt aus und eingehen und hüpfen wie die Mastkälber. 3 Ihr werdet die Gottlosen zertreten; denn sie sollen Asche unter euren Füßen werden des Tages, den ich machen will, spricht der HERR Zebaoth. 4 Gedenkt des Gesetzes Mose's, meines Knechtes, das ich ihm befohlen habe auf dem Berge Horeb an das ganze Israel samt den Geboten und Rechten. 5 Siehe, ich will euch senden den Propheten Elia, ehe denn da komme der große und schreckliche Tag des HERRN. 6 Der soll das Herz der Väter bekehren zu den Kindern und das Herz der Kinder zu ihren Vätern, daß ich nicht komme und das Erdreich mit dem Bann schlage. Luther Bibel 1545 (LUTH1545) Copyright © 1545 by Public Domain Țefania 1, Ezechiel 21 Viața e frumoasă atunci când nu o înțelegi. PROF. Mentally Ill Savant. Are you sane? aRE YOU GUILTY? – Are you normal? No. Are you insane? No. What are you then? Rembrandt de Maramureș. FELIX; PENTRU SÂNDOR & SÂNDORA Îngerului bisericii din Efes scrie-i Iată cel ce zice cel ce ține cele șapte stele în mâna dreaptă și cel ce umblă prin mijlocul celor șapte sfeșnice de aur. Știu faptele tale, munca ta și răbdarea ta șio că nu poți suferi pe cei răi că ai pus la încercare pe cei care zic că sunt apostoli și nu sunt și i-ai

Sincerely, The Editors 6 000 000+ * 2917 pagini Times New Roman 14

******************************************************* *************************** ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ************************************************** ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ************************************************** ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* *******************************************************

2 ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ********************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ********************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ************************************************** ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ************************************************** ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ********************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ********************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* *******************************************************

******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ************************************************** ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ************************************************** ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ********************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ********************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ************************************************** ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ************************************************** ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* *******************************************************

******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ********************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ********************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ************************************************** ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ************************************************** ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ********************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ********************************************* ******************************************************* *******************************************************

3 ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ************************************************** ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ************************************************** ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ********************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ********************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ************************************************** ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ************************************************** (…) ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ******************************************************* ************************************ -2, Chemare naivă Cluj 2000?, 2001, 2002 – 2015 Pâclișa „Răul să-l scrii pe apă.” Sfântul Isidor „Dumnezeu e un Dumnezeu care face imposibilul posibil.”

Părintele Sofronie „Să cred – în Domnul/Mântuitorul Isos – pentru că cu El – totul – este posibil.” Călugăr negtru, la Trinitas.tv Jingle Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine

păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul.

4 Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai

milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine

păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul.

5 Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai

milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine

păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul.

6 Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai

milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine

păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul.

7 Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai

milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine

păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul.

8 Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai

milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine

păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul.

9 Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai

milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine

păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul.

10 Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai

milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine

păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul.

11 Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai

milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine

păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul.

12 Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai

milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul. -1, Animalele nu se opresc decât când mor 100 prosonete de Italism / 2020+ 1 Noaptea Minervei În toiul nopții Minerva se răscolea în somn; nu era adevărat că Aurel murise! Constantinescu Minerva era din acele suflete elenisticromane pentru care, spre suferința târgoveților, virtutea înainte de orice, ca pentru Catherine - singurul inocent al lui Shakespeare -, nu era o vorbă goală! Dar dacă e adevărat cum Copilul nu murise, atunci plecase! De când își ucisese singurul Copil îl visa în fiecare Noapte. Trăia singură ca o lupoaică în negură. Mai erau trei ore până la echinox iar casele șaizeciste ale uliței erau mute în noul întuneric al vieții sale. Venise la casa părintească doar în ziua când nu mai avea la cine să vină, mama ei dându-și duhul la ATI cu nouă ani în urmă. De atunci trăise singură mai ales după moartea Copilului. Ar fi vrut să se spovedească dar nu mai avea la cine, așa că rămăsese cu ochii înghețați ca două smaralde sărate în craniul topit de durere. Pierduse pariul cu viața și nu-i mai rămăsese decât Dumnezeu, cel care nu părăsește pe nimeni. Ba da, Copilul murise iar ea era Medeea mergând nebună pe străzile fără felinare ale Constanței, fără țintă, fără scop, doar pentru a fi legitimată de câte o mașină de Poliție, cu lumina Lunei răsfrângându-se în farurile stinse de sticlă albă, incasantă. Renunțase să-și mai analizeze viața, ar fi vrut ca ziua ce urma să fie într-adevăr umplută evenimențial de ceva și nu să fie o hologramă la lumina unui soare invizibil de tungsten. Tot ce se mai gândea, poate Aurel era tatăl! nu Copilul - ei. Acum, după înmormântare, găsea ridicole idealurile umane după Iubire contra orice, Dumnezeu de duminică, familie diurnă, vocație plătită. Sufletul ei era ca sârma oțeloasă a șerpilor, era menită să nu cedeze nici în moarte. Fericirea, credința, durerea erau lecții pe care le lăsase învățate în prieteniile tinereții, acum trăia, cum urcă o noatenă sus pe povârnișul costișelor de munte după Înviere sus în Carpații meridionali. Viața îi devenise o luptă, ca un martiriu în arenă, buza niciodată sărutată prea mult, acum era ridicată pe dinții ce aveau să cadă ignorați, într-o dârzenie demnă de Ion Jalea, sculptorul fără mâini. În piatra inimii ei mai rămăsese un loc neacoperit de iedere, calinitatea pe care o simțea față de o colegă de școală, Maria, pocăita, care o ajutase să treacă peste nebunia lumii, în adolescență și pe care n-o mai văzuse, dacă nu socotim fotografiile și desenele, de cinci ani. Oamenii spuneau că seamănă cu cealaltă Marie, I. Altceva nu-i mai rămăsese decât picturile pe care le făcea ca pe Pif ori Hercule, toate cu același model, Aurel - mort, cum fusese înainte de îngropare. Oamenii îi spuneau că nu era adevărat, că Aurel murise singur, dar poate că mințeau, din politețe, oamenii spun orice, cum spunea Valeria - și minciuna-i vorbă! Deasupra satului mănăstirea era răcoroasă ca o lacră de vinuri din vreun subsol din alți seculi. Poate că Aurel nu existase niciodată ci doar voise să existe, se gândea, și apoi nu mai voise, ceva se întâmplase - ruptură - după care pornise șuvoiul de sânge basarab al rugăciunilor. Ce mănăstire grozavă era închisoarea asta! Dincolo de fereastră pâlpâiau luminile electrice puse de oameni la crucile albe ale morților din generațiile trecute, cruci oarbe, morminte mute, litere grotești, cu cifre arabe și epitafuri italice. Minerva nu considera că înțelege realitatea mai bine ca orice alt om, însă îi era limpede că acești oameni, ori cei dinaintea lor nu înțelegeau viața, funcționau psihic după binomul tragedie/comedie pe care îl condimentau cu dramă și atât. Miracolul, misterul, Cuvântul și Tăcerea erau departe de ei. Viața îi era o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Animalele nu se opresc decât când mor 34 prosonete de Italism Autor : F. R Constantinescu F. R Constantinescu naștere, ei, care nu născuse niciodată. Oamenii spun adesea că lumea e o junglă, dar Minerva nu conștientizase cu adevărat acest lucru, să te naști pentru a păcătui aproapelui și atât. Chiar și aproapele devenise o noțiune suspectă. Oamenii se tem de adevăruri, cuvântate ori tăcute, mai bune sunt mâna mare și bâta tare. Și ce era Casa poporului din București dacă nu un zigurat, cel mai mare din Istoria umanității. Universul nu poate fi contemplat decât în absența amintirii. Chiar și ea se temea de adevărul ascuns în zbârciturile creierului ei, ca un alcaloid letal în stare să paralizeze perpetuu păcatele și virtutea, bogăția și frumusețea. Cum ar fi să mergi dimineața în piață și să publici o teză spunând că 6 miliarde din cele aproape 7 din oamenii

de azi vor merge în Iad în următorii aproximativ cincizeci de ani? Și vecina de la C1? Da, și vecina! Cam ăsta era adevărul ei, un adevăr la care oamenii nu reușeau să răspundă prea bine, mai exact mureau ori o luau pe arătura vieții. Ea nu voise acest lucru, dar era o filozof natural, pe care societatea sau diavolul încercase să o înăbușe prin tot felul de oferte ori pedepse pentru Copilul de cumpărat ori bătut. Rezumatul viețuirii ei era Seara îți pare rău. 2 Diamantele Roxanei din Cluj-Napoca Poveste Adventistă / Cu Roxana, colegă de la Academia de Muzică Gheorghe Dima, Gyula nu mai știa ce s-a întâmplat, circulau chiar zvonuri că s-ar fi spânzurat pentru că n-o iubise nimeni, nici măcar el, era din Târgoviște, Copilă de muzicieni. În fiecare început de iarnă înainte echinocțiu își amintea de ea cu tristețe, de acei sâni frumoși și smeriți pe care i-i oferise și el a spus doar nu, chiar și ei colega lui cea mai scumpă, pe care o iubea în inconștient ca pe o vară shakespeareană, nu știa de ce spuse nu, așaera felul, ori poate îi era mai teamă decât ei, ori poate a fost un înger în verzuliul fereștii! După aceasta, odată plecaseră împreună de la facultate și când ajunseră la casa ei de lângă Someș pe strada lui Florin Piersic, nu mai știa în care, amintindu-și de iernile vechi, îi propuse, pentru iubirea ce o purta, să facă împreună un om de zăpadă. -Hai să facem un om de zăpadă, spusese. Ea primise aceasta cu un zâmbet fericit pe care nu îl înțelegea și merseră iar la capătul străzii. Camera ei avea un balcon în care se adunase multă zăpadă pe care începuseră să o adune în mingi medicinale de zăpadă albe și după un timp Felix spuse: -Nu mai pot! Am obosit. Va fi un om de zăpadă mai mic, R. -Nu-i nimic! așa vreau să fie, mic. -Da' ce bulgări frumoși faci tu și ce bulgări frumoși fac eu! Fata nu răspunse, zâmbind iar. Acum omul veghea pe terasă, micuț ca un Copil. Bulgării ei arătau ca niște maci dalbi, ai lui dacă i-ai fi pus în farfurie ar fi putut fi mâncați drept pireu cu sare și lapte. -Ochei, trebuie să plec! Salut, moșule. -Bine, du-te. Gyula plecă ca un husar și Roxana, rămasă în urmă în balconul camerei ei ridică mâna stângă și se uită îndelung la inelele de aur alb cu zirconiu ce le avea pe degetele mci și înghețate. Scoase cu o mișcare răsucită diamantele din două inele și le fixă în zăpada aproape înghețată - vegheată de flautul de argint din fereastră - făcându-i omului ei, ochi. Doar ei trei contau în tot Koloszvarul catolic. 3 Claudia Giraudo Un Copil în nevoie de Mântuire Că psihicul domnișoarei Giraudo este un naiv controlat e puțin spus. Pictura ei mereu de Copii ori de subiecte aparținând vârstei Copilăriei te pun față în față cu un minotaur constantinian pe care îl credeai uitat și terminat adică propria ta Copilărie. Vezi nu doar 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Animalele nu se opresc decât când mor 34 prosonete de Italism Autor : F. R Constantinescu F. R Constantinescu eternitatea Copilului ci și generalul acestui concept real - orice Copil este egal cu orice Copil. Claudia Giraudo transcende arta picturală pentru a crea poeme pe pânza care îi reține sufletul ca lâna de apă sau aur a lui Ghedeon. Psihologul va face observația pertinentă cum Copii, Rinocerii balon, ori naturile moarte sunt Ea, colega plecată din clasă în Canada sau America. Exploratorului pentru care pictura italiană se sfârșea la Modigliani, naturalismul catolic al începutului de secol 20 ori al pictorilor experimentali ai prefascismului, Claudia Giraudo apare ca o fascinantă temă de studiat inimilor candide. Înainte de Giraudo picturile ei erau postere ale albumelor rock pentru adolescenți. Dar Claudia nu se oprește la destinația brută a Copilăriei. Copiii ei sunt kierkegaardieni, poartă în priviri și pe buze, în culorile tricourilor Copilăriei văzută ca a r l e c h i n i s m, nostalgia modernă a Edenului, acesta fiind acordul de orgă catolică de rezonanța cea mai amplă a Giraudei, Copiii sunt Biblici ca profeții din biserici, într-o lume agnostică și hedonistă, cum acești Copii, vulnerabili cum sunt, nu sunt! Este deasemenea de înțeles că o pictură ca Viaggio iniziatico se încadrează realului un Copil putând ține în brațe - madonic - o rață, marin preda având chiar povestirea cu băiatul și gâsca trecând pe un pod ce urmasă fie detonat de nemți și găsindu-și sfârșitul - nedorit pentru că întârziase la discuții și ciocolată. Dar azi spectacolul rural nu mai dă bine în artă - aspect tragic, dacă ne gândim la marea tradiție a maeștrilor mereu în căutare de sate precum pârcălabii medievali fiind deja complet necunoscut de artiștii mari contemporani. Un aspect care mă tulbură pe mine la Fetele cu animale insolite în brațe, este acel marianicism ciudat al miracolului creștin, ceva ce pot numi drept concept al creștinismului modernității - Pucelle avec Dieu Nait. Copiii văzuți de C. Giraudo - prezintă existența unei noi crize nebănuite, sociale, umane, cosmice - au o nevoie după ceva - ce noi am uitat! 4 Ăsta e Bernadette Beverly! Crezi că e rânduit ca omul să disprețuiască oamenii? Ăsta e un exemplu obișnuit a ceea ce se întâmplă dacă la un anume punct în viața ta ceri ajutorul preotului, profesoarei, psihologului, psihiatrului, devii o ființă complexă, un suflet bogat, pe care drogații ăștia nu îl mai pot înțelege și atunci dă bine să-și justifice apartenența și adeziunile față de viciu și să cheltuie bani și timp, să creeze, numai să te batjocorească, unde e nebunia nu în arta! lor? asta înseamnă merele carmin care le-am văzut ieri ca pe o galaxie de murex în iarnă la fereastra mea, fereastra dinspre apus. Prima regulă pe care o propun în estetica muzicii, critică și viață este să nu scrii decât despre Calități muzicale, sunt singurele care rămân! Cred că Europa in my Attic e mai bun decât Ravens Mating – dar și mai bun e Virtue & Democracy – dar și mai bun Unfinished poetry – chiar mai curgător: - The unfinished poetry I share with my Father – dar și mai bine, The Pure. I want to have the next sections to my book i. Murex Apples, Beautiful Dream ii. Europa in my Attic iii. My Bed over Moon And the bok will have the next motto: A small step for Man, A giant Leap for Mankind. Neil Armstrong 5 Sinuciderea Mariei O fată ca oricare alta în Nazareth, Israel. Se petrecea ceva în ea, începuse să se umfle ca un bolnav de elefantiazis, dar un prieten veterinar îi zisese că sunt simptome isterice. Apoi începu să audă o bătaie în sân, un semnal de avion ce vrea să aterizeze, un suflet isteric ce vrea să se nască. Dar ce vor spune străzile și tata? Era ca o naștere a zilei din noapte, a sorei din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Animalele nu se opresc decât când mor 34 prosonete de Italism

13 Autor : F. R Constantinescu F. R Constantinescu frate, a păcatului din lapte, a vieții din moarte, a ocării din fapte, a păcii din 7. Sinuciderea Fetei, pe care poate nici nu o cheamă Maria, dacă e, trebuie să fie una simbolistă, ca sinuciderea unui fluture, ori regretul unei roze albe. Murise pentru că născuse ce nu avea să nască decât revelația lui Dumnezeu ca sânge, vin, apă, sare. Pe geam în icoană strălucea Hiroșima. Ori poate nici nu murise, ori poate nici nu fusese, nu visase, nu cerșise, nu iubise, nu plecase în lumea care nu avea ce să-i ofere, de la care se învățase a nu mai cere, dor, durere, fiere, Așere! Moartea o făcuse aproximativă. Doar Copilul prinț de aurolac pe față din brațe-i, era viu. 6 {Rerun City. Beverly 2017} Music as a Better Understanding Romanian: Ce îmi doresc în viață? 1. Îmi doresc să am cu cine să cresc un Copil! / 7 American soul Lines concerning the Wear-icon of C. Underwood You know, I find that the American nation, unconscious as a body of water guided maybe by the numbers of the gone now Architects, tends to make her own great burgeoisie with burgeois if noble not available values, but in this turmoil, you stop in the Delta states and find a Child ranting of her Mama, and it hits you, America is not bad, She just had a lot of fighting to bear since that Marx, Karl Jewish mensch. And this Child with Mother takes you to the dimension of Be-What-U-Are South and North American Spirituality, a simple idea old for six centuries in modern age but full of genius as a diamond of nothing. In our century the American true Liberty's portrait meets the fashion of Carrie Underwood! As Derossi, She sings with ease, but her artistic work and effort is nonetheless titanic, striving always to f i n d the note beyond the note, as if God uses a different musical writing system, her songs unique as they are are enlightened by a shy spirit of unfinished, a combination of rembrandt and paul cezanne, the three most scrupulous artist in the history of the canvas, for C. U. nothing is random or casual, not even her blonde Romanticist locks, also her videos are very personal, in one She prays herself being the Icon, in another She gets married, in another She leaves home and calls Mother mentioning her Father, seeing her art you might understand why Mama worried for her, if I were a Child I guess I would worry for my own self - in this Crazy World; to put it quite bluntly with Miss Underwood music - any music - moved forward, in Romania after the first two-three years of policy of transition to democracy ever since 1990 it became uncomprehesible for Christian music even to be considered culturally when we have The Police or Gorillaz, Luna Amară ori Implant pentru refuz, so we get to a particular situation in our little state of having a music with no victory, the music Romanian - being represented by some hero Conductors and Choirs like Symbol and the Athenee, and few talented musicians that have not sold out go to CatMusic or Worse, and understand ther music as a time for Profit! What try to express and don't fnd my words is that CU's videos got a lot of Eternity, simple life events happy or sad, hard, got something about them like in the La strada, where God plants even the slightest rock for a purpose, they happened, they are real, you can hold on to them if not anything else, and this actually is a philosophical notion, Holy Bible + you = You; another very advanced idea of Everything, because we learn that being Christian, or Artists, or Writers and Critics does not mean to pound people with the Bible sentences you know or some other book like Le Pettit Larousse or a let's say cook book, but maybe to get really alive about your subject! Her art is to put herself n your teen-shoes helping you in the end to better understand your Life. Well, I had my fill, i will just note down the hymns written and filmed by C. Underwood, 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Animalele nu se opresc decât când mor 34 prosonete de Italism Autor : F. R Constantinescu F. R Constantinescu a spiritual constant in Christian music, Jesus tae the wheel, which I heard in the other past decade on audio _burned_ compact disc, Mama's song, Don't forget to remember me, Wasted with planned auditions of videos like So small, Just a Dream, Temporary Home, Something in the Water, Two Black Cadillacs, All-American-Girl, and others, and now at closing time let me just say now after elections in the Biden Era, that I will use this text to present it to the East in an attempt to present the core of the beauty and noble of the American soul and for the ages to come and who might ask around if not themselves What is the American soul after all?; with the second question put: 's something about christ?! As my testament to these songs is that it makes you - it gives you think that the so called _Protestant_ Modern Literature printed after Marx's 1848 and increasingly after 1871, 1898, 1905 and 1917 and 1945 and works in the other Arts were not of genuine content - with few exceptions maybe Grapes of Wrath by John Steinbeck, but he was shot by a white man! Paclisa, 14 nov. 2020 8 Un cuvânt înainte de a muri Dorm tot mai mult, trăiesc prin adormire, încât circumstanțialul nu mă mai preocupă, devin divin, posedat de dumnezeire și acum înainte de a-mi adormi somnul binemeritat, privesc înapoi la o stradă - o autostradă din anii 80 - dintr-un loc oarecare din România, pierdut azi, unde mă jucam lângă zbârnâitul mașinilor ce treceau pe lângă restaurantul unde oprisem autobuzul, la felul de a vorbi, să-i spunem French, al mamei mele și la vina mea cea mai mare, aceea de a fi iubit Mormântul! Nu știu unde voi dormi la noapte. 9 Romanul ca Evanghelie Italia 19 O încercare de aranjare a unei căsătorii e în primul capitol din Mică lume de altădată de Antonio Fogazarro publicat în 1895. Uitat influențează literatura ultimilor 140 de ani fără ca nimeni s-o mai știe, în același timp un Romantic și Catolic. E puțin spus că Mică lume de altădată a influențat literatura posteră anului tipăririi 1895, scriitorii ulteriori au fost atât de fascinați în a imita motivele și formele stilistice din această carte încât au dorită uitată, ignorată, ca un cadavru ucis de șmecheri de care nu mai dorește nimeni să-și aducă aminte. O listă a autorilor pe care i-a influențat această carte a unui cult uitat ar fi mereu incompletă, de aceea nu o mai alcătuim. După mai mult de un veac Fogazarro rămâne în orice bio-bibliografie de calitate. 10 Didactică ii Bolnav - tata mi-a deschis cosmosul minții Anselm Will London: sinteza modernității. Jack London mai pur ca Filocalia - cum e? 11 Sunt bolnav pentru că vin dintr-o familie de nebuni 18 nov. 2020

lui tudor "Am fost/ ucis/ - de tatăl meu...". Mereu o insuficiență cerebrală prin varii blocaje. Wait to meet my brother, the jugulator. Ieri seară pe la 21 i-am cerut tatei niște tobă și mi-a spus: -Eu ți-o dau pe toată, și mi-a dat vreo trei, patru felii groase. După ce am mâncat vreo două pe la unu noaptea mi s-a făcut rău de credeam că am să mor, și când l-am prins i-am cerut medicamente și mi-a dat două capsule cu pufuliță și brusture ș o bilă aurie de usturoi iar dimineața a veni peste mine trimițându-mă să- plătesc piersicile compot în sat. Peste zi m-a trezit să-mi dea cartofi, nu știam de care. Când m-am trezit m-am pus să mănânc salata nesărată și de la prima lingură mi-a rămas o coajă de legumă jos în gât până acum poate mai e acolo și după ce am vomat de la 17 la 19. L-am sunat pe fratele meu ș i-am spus ce se petrece și s-a comportat ciudat: -Cum adică se bagă în intimitatea ta?! -Poate tata face mult cea și tu îl 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Animalele nu se opresc decât când mor 34 prosonete de Italism Autor : F. R Constantinescu F. R Constantinescu bei pe tot! -Tu îmi spui că nu poți să respiri pentru că ți-o rămas o coajă în gât!? L-a punctul ăsta creierul meu neoxigenat a început să fiarbă. I-am amintit chimistului de rușine, de mama, de cuvântul lui Dumnezeu dar marele geniu făcea pe prostul! La sfârșit m-am consolat cu psalmul 36 ortodox! Constantin Abigail Mitchell și Rafael Jugulator nu sunt din familie cu Flavio Marcu Anton Matei - ei sunt Flavio, trinitatea nebuniei. Schizofrenici, netratați, psihopați, nemuritori! Totuși tata își exprimă moartea în pași de gheișă cum am scris eu în 2004 în timp ce celelalte două superstaruri foamea de Dollar. U good Kidd, though. Totuși cred că Rafael doar a glumit cu mine, iar F. e doar foarte rănit! Amen. 12 The Pure. The druidic Dimension of the Artist Amy Macdonald Maybe the most out of quite some of good more than a decade past muscians Amy Macdonald to be earmarked to gem. As seen in the numbers of the song Let's start a Band, the musician does only apparently belong to pop or later pop-rock, but instead a voice deeply rooted in the Scot folklore leading us to a time of the lost druids before the Invasions. Before her whole arm tattoo period Amy Macdonald projected the light of the pure Christmas Past of everyone contained n her blue to cinders eyes and as seen even her tattoos are another unneeded camouflage - because the Innocent can never last! Her musical Acts continues to be the fresh air in contemporary media for thrteen years now - and counting, i see a safe future, coming to the conclusion that The Artist must be Loved, now, then, in Eternity! As for the whole of Britain with people as such - for a thousand years is the first of Contemporary World Wonders. The hermeneute's only problem is to explain her birth like that of any Genius or beyond surpassing us act of God. What can t be said after the show is done and wone that A. Macdonald is today's musical correspondent of the bard Robert Burns, the poet most praised by Borges, being a Scotland national hero. Lastly, druidic means sacred, the spirit of the Feroe to the Arthurian Gael lands, Macdonald - a Romantic - presents to the public the sunny side of the Celt folklore, in moving compositons that shall remain after time. 13 Paris match Romanul acesta e mai bun ca Martin Eden dar editorii se joacă de-a țara-n bumbi. De ce cred că saga mea e mai bună ca cel mai de referință roman american din toate timpurile e pentru că exprimă verdic singura tragedie rămasă în teatru după Iisus, Să nu te iubească nimeni pentru că îl iubești pe Dumnezeu, despre asta scrie în Cartea întâie! Jack London este prima mea influență conștientă și primul meu match. Acum văd că scriitorul ia disciplina culturismului culturii pentru boxul novelistic cu maeștrii săi, aceasta e singura cale spre marea literatură! 14 Sandra Brown Sandra Brown is such a sweet Lady, but to live by her books really is not safe. Implies a lot of suffering, lonesomeness and self-denial and plain missing that really should be better approached. Industrious as She might be, She might write from an ocean of pain. I believe She was an unloved Child! But the aesthetic of the unfinished work of S. Brown is to paradoxically speculate that being Slave Isaura implies a soul full of innocence. But Soul, Brown, can't beat spirit, Oke! 15 Why do I bother anyway? Dad stopped my books at 6 or 5. Pubishers too, although there was this year a publisher from European Books who wanted Brain Flowers for 130 000 000 Rol, an impossibility for me. This fatidically leveled figure of Torah + Yob + 1 Psalm or two means Moses or my forehead. I will die in this Arctic wilde night, I cannot trample myself ashore. Why do I bother anyway, mr Chaney, I will write in ice books 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Animalele nu se opresc decât când mor 34 prosonete de Italism Autor : F. R Constantinescu F. R Constantinescu gravitating around the frost of awakening planets. 16 The music of a syringe No, it's not about drugs, but an express of a better Life, now in English, though the syringe can medicate successfully the existing but frozen brain. What my message, is, further, maybe for 7 years is the syringe that bears, that gives birth, inside stone rock family. That's it. The music of a syringe is the Child that would smile back at you, il tuo bambino, your Child with your Love, healthy pure Child in your happy Marriage. Today psychiatry can heal even Mihai Eminescu! 17 Tatăl tău Ai fost obișnuit să-l crezi pe tata un fel de Thor atotputernic care bea și mănâncă tot și nu are nevoie e nimic și de nimeni, nici măcar de Copiii săi Roacheri Ac/Dc, nici de mamele moarte, mereu în tovărășia lui Arthur Schopenhauer și a lui Perpessicius! Dar trece vremea și îl vezi nu îmbătrânind ci spărgându-se ca un bibelou andersenian, ca un unicorn de sticlă vrăjită de-a Laurei, îl auzi pe el omul simfoniei și tradiției culturii vecinice exprimându-se cu jovialitatea tinereții, doar pentru a fi respins și neînțeles de tine acum deja o autoritate estetică, precum Joshua Reynolds ori Rareș Augustin Crăiuț, așa că el, învățat să facă totul pentru tine se întoarce în tăcere în frigul și întunericul vieții lui; azi ți-a adus ciocolată, ca în Copilărie. Dacă ar mur, tu nu ți-ai mai putea reveni. Tot ceea ce îți cere e un braț de ajutor, tu care ajuți pe toată lumea, e tatăl tău - Mihai Eminescu, venit din siberia eternității. Și Colț Alb nu mai vine... Acesta e felul lui de a plânge, Felix, acesta e plânsul veciniciei tale, Copile! Tu vrei să ajuți, numai că ai obosit. Ce face Politia în satul Păclișa, Hunedoara?! Can I make

it better!? Poliția Română pierde controlul asupra drogurilor, prostituțiilor și criminalităților. I'm sorry, Grant, I'm gonna miss you, Drew! Felix Gelu means cross star. 18 Nouă filosofie a Iubirii {dialog cu tatăl meu} Care e scopul familiei noastre? Să facă copii?! Și apoi? Copii cresc, învață să te iubească și le crești nepoții! Dau poezia aceasta oricui îmi spune numele fiului lui Albert Einstein! Nu-l știți, așa-i? De ce?! Vreau să vă prezint o nouă filosofie a Iubirii noastre. Suntem pe Anctartida, până și Amundsen e împotriva noastră, dar noi o iubim pe Eli! Nu pentru că e cool, nu pentru că e deșteaptă, nu pentru că are bani, nu pentru că are dinn, nu pentru că e frumoasă, ci pentru că doar ea e Înțelepciunea care ne poate duce Acasă, ca mama. Și atunci îi lăsăm rezultatele lui Dumnezeu. Și dacă există și dacă nu există, și dacă maria trece testul și dacă suntem aspru criticați ca antipartinici pentru imnurile marianice pe care le ascultăm și puși pe linie moartă. Noi o Iubim pe Eli și poate că știm noi mai bine de ce. Am nevoie să-mi ridicați un zid de piatră! Din multe soviete, 1. Sincer, decât să iubesc fals încuiat în nu știu ce garaj duminică de duminică, mai bine o iubesc închis ori din la Mancha pe Fata care m-a găsit, m-a ales și m-a iubit. 19 Cubrubik literar Un cub rubik primit de la tata 5 cărți Geneza 04 Exod 11 Levitic 15 Numeri 15 Deuteronom 16 / canti. 20 Despre a manca ceai 2020-11-21 at 01-17-55 Eu cred ca pentru urmatoarele directii China trebuie sa adopte si stablizeze propria politica pro-normalitate in ce priveste atitudinea de vindecare a inconstientului colectiv uman. / 21 Leviticul - cartea a treia a lui Moise 123456789101112131415161718192021222324252627 Capitolul 6 1. Grăit-a iarăşi Domnul cu Moise şi a zis: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Animalele nu se opresc decât când mor 34 prosonete de Italism Autor : F. R Constantinescu F. R Constantinescu 2. "Dacă cineva va greşi şi cu bună ştiinţă va nesocoti poruncile Domnului, tăgăduind înaintea aproapelui său ceea ce acesta i-a încredinţat, sau i-a lăsat în păstrare, sau ceea ce i-a furat, sau va înşela pe aproapele său, 3. Sau găsind un lucru pierdut şi tăgăduind înaintea lui, sau jurânduse strâmb pentru ceva, ce atrage pedeapsă asupra oamenilor, 4. Dacă se va dovedi că a greşit şi s-a făcut vinovat, să întoarcă ce a furat, sau ce a răpit, sau ce i-a fost încredinţat, sau ce a fost pierdut şi găsit de el. 5. Tot lucrul, pentru care s-a jurat strâmb, să-l plătească deplin şi să mai adauge pe deasupra a cincea parte din preţul lui şi să dea aceluia, al căruia este lucrul, în ziua când îşi va cunoaşte vina sa. 6. Iar pentru vina sa să ia din turma de oi un berbec fără meteahnă, după preţuirea ta, şi să-l aducă Domnului prin preot, jertfă pentru vină. 7. Preotul îl va curăţi înaintea Domnului şi i se va ierta orice ar fi făptuit şi oricum s-ar fi făcut vinovat". 8. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: 9. "Porunceşte lui Aaron şi fiilor lui şi le zi: Rânduiala arderii de tot este aceasta: arderea de tot să rămână pe vatra jertfelnicului toată noaptea până dimineaţa şi focul jertfelnicului să ardă pe el şi să nu se stingă. 10. Iar dimineaţa preotul să se îmbrace cu haina sa cea de în, după ce şi-a luat pantalonii săi cei de în pe trupul său, să ridice cenuşa arderii de tot, pe care a ars-o focul pe jertfelnic, şi s-o pună lângă jertfelnic. 11. Apoi să-şi dezbrace hainele sale şi să se îmbrace cu alte haine şi să scoată cenuşa afară din tabără; la loc curat. 12. Dar focul pe jertfelnic să ardă şi să nu se stingă; preotul să pună pe el lemne în fiecare dimineaţă, să aşeze pe el ardere de tot şi să ardă pe el grăsimea jertfei de mântuire. 13. Iar focul să ardă necontenit pe jertfelnic şi să nu se stingă. 14. Rânduiala prinosului de pâine, pe care preoţii, fiii lui Aaron, trebuie să-l aducă înaintea Domnului la jertfelnic, este aceasta: 15. Să ia preotul din prinosul acesta de pâine un pumn de făină de grâu, cu untdelemnul ei şi cu toată tămâia, care e pe prinos, şi să le ardă pe jertfelnic mireasmă plăcută de pomenire înaintea Domnului. 16. Iar rămăşiţa din ea s-o mănânce Aaron şi fiii lui şi s-o mănânce nedospită, în locul cel sfânt; în curtea cortului adunării s-o mănânce, dar să nu o coacă dospită. 17. Aceasta le-o dau parte din jertfele Mele. Aceasta este sfinţenie mare, ca şi jertfa pentru păcat şi ca şi jertfa pentru vină. 18. Tot bărbatul din neamul preoţesc poate să mănânce din ea. Aceasta e lege veşnică în neamul vostru din jertfele Domnului. Tot ce se va atinge de ea, se va sfinţi". 19. A grăit Domnul cu Moise şi a zis: 20. "Prinosul lui Aaron şi al fiilor lui, pe care-l vor aduce ei Domnului, în ziua ungerii lor, este acesta: făină bună de grâu, a zecea parte din efă, vor aduce jertfă necontenită; jumătate din ea dimineaţa şi jumătate seara. 21. S-o gătească în tigaie, cu untdelemn; s-o rupi bucăţi, cum se rupe prinosul de pâine frământat cu untdelemn; să o aduci întru mireasmă plăcută Domnului. 22. Aceasta s-o săvârşească preotul, care se va mirui în locul lui Aaron, din fiii lui; acesta este aşezământ veşnic. Prinosul acesta să-l ardă tot. 23. Orice prinos de pâine din partea preotului să se ardă tot şi să nu se mănânce nimic din el". 24. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: 25. "Spune lui Aaron şi fiilor lui şi le zi: Rânduiala jertfei pentru păcat este aceasta: jertfa pentru păcat să se junghie înaintea Domnului, în locul unde se junghie şi cea pentru arderea de tot. Aceasta este sfinţenie 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Animalele nu se opresc decât când mor 34 prosonete de Italism Autor : F. R Constantinescu F. R Constantinescu mare. 26. Preotul cel ce săvârşeşte jertfa cea pentru păcat s-o mănânce, dar s-o mănânce în locul cel sfânt, în curtea cortului adunării. 27. Tot ce se va atinge de carnea ei se va sfinţi; şi de se va stropi cu sângele ei haina, haina stropită să se spele în locul cel sfânt. 28. Oala de lut, în care s-a fiert ea, să se spargă; iar dacă ea s-a fiert în vas de aramă, acesta să se cureţe şi să se spele cu apă. 29. Toţi cei de parte bărbătească din neamul preoţesc pot să mănânce din ea. Aceasta este mare sfinţenie înaintea Domnului.

14 30. Dar orice jertfă pentru păcat din al cărei sânge s-a dus în cortul adunării pentru facerea curăţirii în locul cel sfânt, să nu se mănânce, ci să se ardă în foc". 22 Reitalienizarea A venit timpul să Reitalienizăm Italia și Lumea, luând Italia drept capitală culturală a Lumii. Fără fascisme, fără comunisme, fără socialisme, fără marxisme, fără nietzscheisme. Înapoi la Petrarca, Francesco! 23 I hope you dance Imagineaza-ti un continent de tancuri foto intrand in ultima noastra ceainarie. După 2000 se observă prăbușirea morală a marxismului american și o continuă purificare a creștinismului american spre valori tot mai pure. Devne evident că SU trebuie să revnă la Evanghelia creștină, singura alternativă fiind prăbușirea în nonexistență, o nonopțiune. 24 Gânduri chineze II beleve that modern age began wth the crhstan emperor/ Vezi mss kenton the gospel is crucial for what comes next to mankind wherever humanity goes / the christan faith for the lowest man to the biggest empire is no gimmick but beliving or nirvana, as you know. Filozofia e foarte frumoasa, totusi crestinismul e singura filosofie care face sa mearga milenii cantinele sociale si sa nu fie impuscati in cap elevii de liceu! m + 25 Teorie muzicală Muzica albă Este interesant cum tot ce este bun în muzică vine de la muzicieni aparținând rasei albe, aceștia fiind - nu toți ci cei ce se țin de marea tradiție a muzicii partiturale - cei mai evoluați compozițional și stilistic. Nu e nici un rasism, bucățile stau mărturie. Destul cu avangardismul și exotismul în muzica universală. Și e interesant că măcar o parte din muzicienii albi reușesc să salveze genuri compromise ca popul de exemplu cu Amy Macdonald ori jazzul cu Norah Jones. 26 Despre sexualitate și Iubire Cel mai mare vrăjmaș al Iubirii este ceea ce oamenii numesc sexul. Cei ce se iubesc cred că asta este iubirea, sexualitatea, îi ajung sclavi și apoi încep să facă bucta. Iar băieții în infatuarea lor sunt cu precădere vinovați, ajungând prin nebunie să considere și adulterul iubire, familii întregi ducându-se astfel de râpă, generații căzând pe frontul viciilor datorită unei erori de perspectivă. În fața acestor deliruri, Iubirea ascetică e mult mai bună, și în familie, azi în pragul unei nou ere medievale a rațiunii în care funcția sexuală nu mai e necesară reproducerii și prin cele văzute și nevăzute Dumnezeu sporind șansa Iubirii noastre, - a familiei n o a s t r e. Vecinic! /

I propose mankind to treat it's criminals For better souls for better souls for souls This should be the medical sentence Given by the abstinent psychologist & dr. I propose mankind to treat it's criminals For better souls for better souls for souls This should be the medical sentence Given by the abstinent psychologist & dr. 32 Oase de oțel Lumii, voinței și reprezentării Torturat dinainte de naștere în mama mea bătută Orfan & lovit de oameni cu tamplele străpunse Oase de oțel în mainile mele chinuite Mă-ndrum spre ceruri necăjit acatist Plec spre noapte de azbest mai trist ca oricine Văd maimuțe mai spirituale ca mulți oameni mari. 33 2017 Nu scrii ca să fii bun, nici măcar cel mai bun. / În plus, ca să fiu franc, cred că am epuizat poporul roman. To write or not to write. Odhinn nu are nevoie să scrie, poate doar planuri de 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Animalele nu se opresc decât când mor 34 prosonete de Italism Autor : F. R Constantinescu F. R Constantinescu lecții! Cat despre limba romana din 2017 nu mai poate nici să mă publice, nici să mă citească. Astfel cred că misiunea mea literară s-a încheiat! 34 Trebuie sa-mi sistematizez Opera pentru că e interconectată! Canonul începe cu iii, 2000, apoi cu ii, 2009, apoi intervine romanul doliu 2015, iar pe urmă epilogul în viitor plasat într-un trecut și spațiu imaginar, Canonul însuși. Poezia e i la iv, 2004+2017, cu Kate Wolf, 2019 - Kashmir! Ce nu e pe hartie încă nu există. Am omorat Scriitorul, i.e. orice scriitor, deși nu mă gandesc la Aur. Ce pretind doar în soliloqiul meu singuratic este acel cuvant al Apocalipsei, batjocorit, uitat, ori detestat!

Se pune întrebarea finală dacă marxismul poate fi reconciliat cu creștinismul, adică dacă creștinismul ateu poate fi subsumat Eclesiastului. Această întrebare nu se mulțumește cu un singur răspuns ci egal cu numele de minți care există pe Pămant. Iar de răspunsul la această întrebare nimeni nu este scutit nici măcar membrii Biroului Politic al oricărei țări, deja.

Cuprins 1 Noaptea Minervei 2 Diamantele Roxanei din Cluj 3 Claudia Giraudo 4 Ăsta e Bernadette Beverly 5 Sinuciderea Mariei 6 {Rerun City. Beverly 2017} Music as a Better Understanding 7 American soul Lines concerning the Wear-icon of C. Underwood 8 Un cuvânt înainte de a muri 9 Romanul ca Evanghelie Italia 19 10 Didactică ii 11 Sunt bolnav pentru că vin dintr-o familie de nebuni 12 The Pure. The druidic Dimension of the Artist Amy Macdonald 13 Paris match 14 Sandra Brown 15 Why do I bother anyway? 16 The music of a syringe 17 Tatăl tău 18 Nouă filosofie a Iubirii {dialog cu tatăl tău} 19 Cubrubik literar 20 Despre a manca ceai 2020-11-21 at 01-17-55 21 Leviticul - cartea a treia a lui Moise 123456789101112131415161718192021222324252627 Capitolul 6 22 Reitalienizarea 23 I hope you dance 24 Gânduri chineze 25 Teorie muzicală Muzica albă 26 Despre sexualitate și Iubire 27 China O Sinteză 28 America Phoenix! 29 Un Copil bun 30 Endurance 31 The medical sentence 32 Oase de oțel 33 2017 34 Trebuie sa-mi sistematizez Opera pentru că e interconectată!

29 Un Copil bun

Finis coronat opus 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Felix era fără îndoială un Copil bun, mai bun ca mine. Dar odată cu sfarșitul liceului parcă i se împlumburise sufletul ca lui George Bacovia. Și nu avea nici un prieten care să-i țină partea, nici tată, că era plecat în Argentina, iar mamă-sa mult voise să-l ajute dar nu ceruse niciodată ajutorul Bisericii. Și astfel săracul Felix ajunsese de prada cartierului. Și fără îndoială au fost spirite care s-au rugat pentru el, dar erau prea puține, ori prea îndepărtate, ori prea mărunte ca să poată să-i schimbe firea. Fără să fie un misogin, era un singuratic și nicio fată nu încercase măcar să-i schimbe cursul vieții. Starea sa sufletească întrutotul jalnică, deși nu era un păcătos, nu se putea explica prin nimic paulin, ci prin singurătatea și laicismul unei modernități a noncomunităților, indiferente la frumusețea sufletelor pierdute în casele plangerii, cule țărănești din alte decenii asediate de fantoșele viciului și ale Fortunei, pană la vremea secerișului din campurile îndovlecite din noaptea ocru de langă targ. Felix era fără îndoială un Copil bun, poate puțin cam deziluzionat ca orice Roman; și nici măcar nu se droga cu bere H. Decât că din Copilărie, colegele vorbeau de el că fusese furat de niște sclave țiganci la naștere cu optsprezece, nouăsprezece ani mai înainte, asta era tot ce se știa.

0, Muzicologie (Povestiri estetice)

27 China O Sinteză Consider că e nevoie de o occidentalizare a chinei nu la nivelul formelor fără fond ale modernismului cu genunchi de nisip și poate ale decadentismului muribund ci al valorilor religioase, estetice, a celor ce țin de individuația unui stat, a unui individ și a unui glob pămantesc, a ideilor interioare, vechi de milenii ale Occidentului, a celor care nu doar că l-au construit ci îi sunt schelet, schelărie și armătură! China trebuie să adopte domnii străini ai mesajului occidental pentru a-și împlini misiunea și a nu se rata de la chemarea pe care i-a 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Animalele nu se opresc decât când mor 34 prosonete de Italism Autor : F. R Constantinescu F. R Constantinescu adresat-o Iisus Cristos. 28 America Phoenix!

Felix Rian Constantinescu 2020 Virginiei 0. Intrologie Consider intrarea criticii muzicale in subspecia literară a artei narative, în volumul Muzicologie, 9/14!, mai importantă pentru individuarea mea și supunerea religioasă a esteticii mele decât însăși simpla muncă de joshua reynolds, brit, victorian, culturnic, critic al artelor. Dacă voi mai scrie despre muzică după această carte, nu cred că-mi voi repeta gestul, e irepetabil, Borges! 13 nov. 2020, Păclișa Allan /

30 Endurance I thought today I just have to wait for my neighbor to die as Psalm 36/37 directs. But I only think with nostalgia how much Daddie has helped this family with our food money for them to buy cigarettes, alcohol and pigs on the wind in the past, when Ol' Man was alive and they were poorer. Now they drug us, for months now, while Dad has to manage the fire all night. My attitude considering how evil this Al. is is a response to Romanian Police indifference and incapacity. Today my face became white as chalkboard, huh?! And it's sad because the Family is respectable, and good and working. Gee'sh. & je pense que je pouvait essayer jouer la tragedie mais dans un bleu champ de ble, comprends toi? 31 The medical sentence I propose mankind to treat it's criminals For better souls for better souls for souls This should be the medical sentence Given by the abstinent psychologist & dr.

Preface Ce e poetul, ce e poezia? Felix Rian (un tânăr critic care nu iartă nimic v.b.) Introducere Este foarte periculos când un om se încununeaza în mintea sa. Și deasemenea cand îl încununează alții. Poezia nu poate fi contrafăcută. Înainte voi să spun că pornesc și am pornit fără bias, dar după ani de zile îți dezvolți simțirea să simți ca orbul zidul plângerii. Poezia nu e senzație, chiar și moda fashion autentică se ghidează după Estetica lui Hegel. Nu poți fi poet azi, și mâine să nu mai fii, sau invers. Întâi de toate poezia trebuie să fie inteligență, nu boemă fără Dumnezeu sau bisericuțe de metropolă. Poetul Menționez încă o dată că purced rece ca un bisturiu. Azi Mircea Cărtărescu e poetul. Să văd dacă e poet, întâi.

Poezia - Totul, de Mircea Cărtărescu Cartea Totul, apărută la Editura Cartea Românească în 1985, a fost ca o legitimare a acestui postmodernism fanariot. Acum să vedem ce se legitima. (Menționez iar că nu am prejudecăți antipostmoderne. Dar cine vrea să fie Mircea Nedelciu trebuie să o dovedească. În ring.) Poezia Marea odaliscă: „mușcând din paradis ca dintr-un sandviș cu șuncă/ mi te-aminteam: dormindă, jună, pruncă/ în vis și cearceafuri/ ca un hanger cu mâner de sidef în sileafuri./ visai că-ți bei cafeaua în cafenele/de geam, cu giuvaeruri la giurgiuvele,/ că îți privește cu o privire ciudată/ pilat din pont subțioara ta depilată,/ că printre optomobile, cochetă,/ treci demachiată pe un bulevard de mochetă,/ cu înflorată ie și totuși deflorată,/ _logodnică de-a pururi, soție niciodată_.” (pag. 117) Domnul Mircea Cărtărescu ne servea în anul 1985 această mostră de nouă poezie, iar critici ca Nicolae Manolescu și Ov S. Crohmălinceanu predicau optzecismul lui Cărtărescu și Nedelciu. Să citim o altă poezie, de data aceasta din Tudor Arghezi. CÂNTARE de Tudor Arghezi M-am apărat zadarnic şi mă strecor din luptă În umbra lunii albe, cu lancea naltă ruptă. Pusei pamânt şi ape, zăgaze între noi, Şi suntem, pretutindeni, alături, amândoi. Te intâlnesc pe toată poteca-n aşteptare, Necontenita mută a mea însoţitoare. Pe la fantâni iei unda pe palme şi mi-o dai, Iscată dintre pietre şi timpuri, fără grai. Ţi-ai desfăcut camaşa şi-ntrebi cu sânii-n mână De vreau s-astâmpar setea din ei sau din fântână. Ai dus la ţurţur gura cu gura mea plecată, Voind să bei cu mine scânteia lui deodată. Amestecat-n totul, ca umbra şi cu gândul, Te poartă-n ea lumina şi te-a crescut pamântul. În fiecare sunet tăcerea ta se-aude, In vijelii, în rugă, în pas şi-n alăute. Ce sufăr mi se pare ca-ţi este de durere, De faţă-n tot ce naşte, de faţă-n tot ce piere, Apropiata mie şi totuşi depărtată, Logodnică de-a pururi, soţie niciodată. Mircea Cărtărescu pastișează și ia versuri, în cazul de față din poezia lui Arghezi, justificându-se că face dizidență. Cântarea lui Arghezi devine Cânt tare la Cărtărescu, imaginea comuniștilor care cântau la televizor, în școli, fabrici, la manifestații, 1 mai, 23 august. Și deasemenea o imagine a HARDcore-ului optzecist. Dar domnul Cărtărescu dă dovadă de naivitate. Arghezi a avut hardcore-ul lui, cu Biserica Ortodoxă, a avut propria lui dizidență, încă de când a scris și publicat apoi această poezie în 1927. Și de fapt ca un palicar literar, domnul Cărtărescu a înhățat orice justificare ca să fure versul lucitor și să îl cărtărescizeze. Lucrul ăsta în Ardeal nu se prea întâmplă, cred. Cine vrea să fure, plagiază, dar nu are mintea machiavelică a sudului, să spună că face artă. Arta e fără repetiție. Poate de asta Eminescu, I.L. Caragiale și Creangă ar fi nimic fără Slavici, asemeni culorilor complementare. Poezia lasă o impresie neplăcută. Valoarea ei e că putem observa că lumea comunistă era poate mai coruptă decât Occidentul și mai ales America acelor ani, în care preoții ne spuneau asemeni cadrelor comuniste că America e scaunul de domnie al Satanei. Vedem în comunism, o lume descentrată, în care sentimentele altuia sau ale tale nu mai contează, în care poeziile se făceau la matrițe, soft și hard, ca stridiile, și toată lumea pură din fotografii era o abjectă, stupidă, întunecată minciună. Poezia aceasta cel puțin are doar valoare documentară. Ce diferență este între Marea odaliscă de Mircea Cărtărescu și povestirea DEX 305. Mi-a luat aproape 10 minute să găsesc o carte de poeme de Mircea Cărtărescu, pe când Antologia Aventuri într-o curte interioară o țin aproape de mine. Și inconștientul spune ceva. Domnul Cărtărescu este un prozator care a început ca oricine cu poezii. Cât e de mare trebuie să decidă alte bisturie. Dar Mircea Nedelciu e nu un zeu, e un dumnezeu. Așadar prozatorul Mircea Cartarescu. Obs. Sper că n-am dat cu parul, dar sunt un critic rural, Făt Frumos Țăran. N-am făcut din răutate, dar răi suntem, păcatele noastre. 25.06.2016 A. FATA MARTALOGULUI {Roman basm 2005+20} / 2020 Motto Şi peste toate acestea, fiul meu, să fii cu luare aminte: scrisul de cărţi este fără sfârşit, iar învăţătura multă este oboseală pentru trup. Ecclesiastul 12; 12 Şi totuşi! Se anunţă un glas din fundul sălii! Este o bunică bătrînă cu o bonetă neagră, originară din Prusia orientală, cum sînt multe în ţinutul Ruhr-ului. Omul care prezida întrunirea îi zice: „Bunico, vrei să spui ceva?" „Da", răspunde bunica, „aş vrea să spun ceva!" „Ei, atunci pofteşte în faţă!" O femeie curajoasă! Cam prin anul 1925 s-a petre¬cut aceasta. Bunica se duce deci în faţă spre estradă, se urcă la pupitrul vorbitorilor şi începe: „Domnule orator, aţi vorbit timp de două ore despre necredinţa dvs. Daţi-mi voie să vor¬besc acum cinci minute despre credinţa mea. Aş vrea să vă spun ce a făcut pentru mine Domnul meu, Tatăl meu ce¬resc. Vedeţi: Cînd eram tînără, bărbatul meu s-a accidentat -217în mină şi mi l-au adus mort acasă. Am rămas singură cu trei copii mici Pe atunci, ajutoarele sociale nu acordau mai nimic. Aş fi putut să deznădăjduiesc văzind trupul neînsu¬fleţit al bărbatului meu. Şi vedeţi: începînd de aici, Dumne¬zeul meu a intervenit şi m-a mîngîiat, aşa cum nici un om n-o poate face. Ce mi-au spus oamenii a intrat pe o ureche şi a ieşit pe cealaltă. Dar £1, Dumnezeul cel viu, m-a mîn¬gîiat! Şi atunci l-am spus: ,Doamne, acum trebuie să fii Tu Tatăl copiilor mei'. (Era emoţionant cum povestea bătrîna femeie!) Adesea seara nu ştiam de unde să găsesc bani pen¬tru a da de mîncare copiilor mei a doua zi. Şi atunci am spus iarăşi Mîntuitorului meu: ,Doamne, Tu îmi cunoşti ne¬cazul. Ajută-mă!"* Apoi bătrîna femeie se întoarce spre vor¬bitor şi spune: „El nu m-a părăsit niciodată. Am trecut prin multe clipe grele, El însă nu m-a părăsit niciodată! Dar Dumnezeu a făcut încă şi mai mult pentru mine. El a tri¬mis pe Fiul Său, pe Domnul Isus Cristos. El a murit pentru mine, a înviat şi m-a spălat cu sîngele Său de orice păcat! Da", a continuat ea, „acum sînt o femeie bătrîna. Curînd voi muri. Şi vedeţi, El mi-a dat şi o nădejde sigură a vieţii veşnice. Cînd o să închid ochii aici pe pămînt, o să mă tre¬zesc în cer, pentru că aparţin lui Isus. Toate acestea a făcut El pentru mine! Şi acum vă întreb, domnule vorbitor, ce a făcut necredinţa pentru dvs?" + Isus destinul nostru, 1957 O să scriu cu blândețea ghilotinelor. O să scriu cu blândețea ghilotinelor. Idealuri burgheze. Era o zi de vară indiană în ținutul agricol Tartarus. Puzderia de sate presărată ca o mână de scoici aruncate de un copil în jurul Orașului Unic al ținutului respira în soare și în vântul ce ba alunga ba aducea norii. Tristan Cantacuzino se trezise iarăși în patul său însingurat după moartea mamei în urmă cu 9 ani în mijlocul pandemiei. Anul acesta împlinise 38 de ani și tocmai își descoperise vocația religioasă de filozof. Toată ziua voise să scrie o pagină despre credință, dar ce e credința decât o grație oarbă, asemeni lui Dumnezeu? Se întreba oare ce mai face Aimeé, însă

15 întrebarea aceasta era sortită să rămână fără răspuns. O iubea de 12 ani de când îi făcuse portretul în lut și încercase să se desprindă de ea de la bun început, fără succes. Sepărea că era iubirea vieții sale, însă era prea sărac pentru a putea avea succes în iubire ca și în orice altceva. Banul este sângele unei națiuni, nu oamenii era maxima momentului. Îi disprețuia pe toți îmbogățiții ăștia cu creiere de aur ca ghiulurile pe care și le făcuseră frecând veceele Occidentului, care la rândul lor îl disprețuiau sau invidiau după riturile lor burgheze. Mașina de lux, jobul de lux, contul de lux. Îi detesta, detesta întreaga această lume ca un soldat german, nemaiînțelegându-se decât cu câțiva prieteni. Adevărul că boala adusese sărăcia care adusese un vid, un gol în jurul său, oamenii nemaidorindu-i compania și prietenii părăsindu-l. Dar nu importa, ce conta era întrebarea pe care și-o punea de 19 ani de tratament, dacă merită să fie iubit. Nu știa, iar lumea nu îl încurajase prea mult, iar Aimeé parcă era în Proxima Centauri, nu pe pământ. Părinții ei probabil îl urau, iar el nu mai știa ce să facă. 12 ani nu sunt 12 luni și când vezi Revoluția iubind Reacțiunea, e o priveliște destul de deprimantă. Întotdeauna îi rămăsese arta, literatura, filosofia, dar dacă e ceva mai mult? Pe de altă parte mai binele poate fi dușmanul binelui și cum zicea bătrânul Jim: „merge nouă destul de bine cum zice la scriptură și mai bine lăsăm să fie așa.” Da îi disprețuia ca psalmistul, îi detesta, îi ura, și tot ca psalmistul îi vedea candidați de iad pe toți aproape cu lumea lor de hârtie glasată. Banul este sângele unei națiuni, nu oamenii, obișnuia să-și spună. Dar trebuie spus că împreună cu Martin Luther King ura păcatul și îi iubea pe păcătoși. Pe el mama lui îl învățase să nu-și părăsească niciodată țara și nu și-o părăsise. Iar când îi vedea pe cei care abia apucau să plece lăsând totul în urmă pentru totdeauna îi disprețuia ca Michal, fata lui Saul. Nu sunt români, își spunea și-și vedea de ale sale. Sunt câini care merg oriunde este un cadavru plin de bani de ros, bătânduse ca hienele ori gorilele. El era soldat de la natură de mii de ani, așa bolnav cum era, și soldat român avea să moară. Dacă ar fi fost după el ar fi desființat banii, băncile, dobânzile și creditele. Chiar și din salarii ar fi făcut un salariu/pensie unic echitabil și egal pentru toată lumea. Lumea e nedreaptă, își spunea în ceasurile cele mai grele. Și știa că cei ce pleacă nu au o viață mai bună, îi vedea pe paginile rețelelor de socializare că nu sunt cu nimic mai fericiți, poate chiar dimpotrivă, dar asta e viața iar oamenii de rând sunt robii ei. Dar încearcă să îi explici asta unui tânăr de 19 ani. Și nu îi părea rău pentru România fiindcă știa că la cei plecați Dumnezeu va trimite din vreo navă spațială alți români. Românul nu piere, era proverbul. Mamona nu a adus decât durere, respingere și moarte așa că merită să moară și să fie uitat și înlocuit cu pagini din Sfânta Scriptură. Dar cine să stea să asculte cuvintele unui scriitor oarecare, când ispita lui Mamona e prea puterică pentru a i se putea rezista de către societăți întregi. Și oamenii continuă să moară și să sufere în râsetul ignoranței și nebuniei banului. Când se gândea cât suferise degeaba, ca un prost, până la desfigurare a conștiinței pentru o iubire imposibilă îi venea rău. Dar acum avea un scop în viață, îi voia pe ei săraci asemeni lui și știa că vor fi. Voia să le desfigureze conturile și mașinile și să le transfigureze viețile, ca la Calvar. Îi voia mântuiți, ca o ultimă, supremă formă de iubire. Dar destul despre ei, spunea. Ieri îi scrisese rămas bun Aimeei și apoi ascultase pe YouTube cântecul Better in Time de Leona Lewis. Nu meritase un asemenea răspuns vag timp de 12 ani, și se simțea de parcă încercase fără folos de patru ori cât Cristos în fața Molohului banilor. Imediat ce ascultă cântecul se simți mai bine și știu că totul avea să fie bine. Se despărți de Aimee plin de furtună și avânt doar pentru a se împăca imediat în seara zilei următoare. Început de noapte. Schiță păstorului meu, Wilhelm. Este Sâmbătă, ora 20 cu 27. Pentru că e octombrie, afară e întuneric. Afară trec uneori, dar destul de des, mașini îngâmfat și fornăitoare, cu motoare și boxe la care diavolul nevăzut bate în bongouri, de toate felurile de mă mir că nu trec și tancuri, Panzere sau Stalinețuri să se zguduie casa ca la Ierihon, ca niște rinoceri fierbând și nechezând turbați, ori niște hipopotami atotputernici, deranjâdnu-ma cânc de la munca mea hadesică, încerc să mă odihnesc punând pentru prima oară capul pe pernă, deranjând și Adolescenții de la Spitalul de Adolescenți Singuratici, până noaptea târziu, lăsându-ma apoi treaz, de veghe până dimineața la ore după ce apare lumina și soarele. Oamenii s-au înrăit precum câinii de la margini de orașe de provincie, umblând în haite de câte șapte cai și sărind pe tine dacă nu le vorbești frumos. E început de noapte și suntem pe titanic dva nebănuind marea înghețată ce ne așteaptă la cotitură, să ni se arunce în coaste precum mistrețul acela cu colți de argint descris de Amerigo Vespucci și Ștefan Augustin-doinaș. Înăuntrul ghețarului în burta apelor e noapte ca întrun pântec ce se înfășoară în lacrimi pregătindu-se să nască, viitorul e în acel aisberg născut din luminile verzi ale nordului, și ne așteaptă în alte celule ale creierului nostru când va fi aici, de netăgăduit, insuportabil și suveran. Voi spune atunci cu regret cuvintele Înțelepciunii dar va fi prea târziu, necazul pe care îl pregătim cine știe de când va fi iarăși în oasele noastre ca o Lună care te luminează iar cu strălucirea ei hipnotică și numai Dumnezeu știe ce ne va aștepta de data aceasta. Copiii de azi nu au nevoie de învățăturile noastre pentru că se trezesc speriați iar și iar la auzul motoarelor toxice cu care încă facem legea și, dacă eroii se tem mai puțin, Copiii se tem mai mult și ca micul Adolf care nu avea în bibliotecă decât patru romane cu războiul franco-prusac din 1871, și ei nu-și vor aminti din deceniul întunecat care macar în cifre se va sfârși la Crăciunul următor decât mașinile mergând precum gândacii gigantici pe ulițele satului, elicopterele bogatașilor care încep să hârâie în ceruri primăvara, dronele, sateliții, locul în care nu ai nici o intimație, locul din care tu ai fugit, și fără un adevăr adevărat care să-i stabilizeze, se vor răzbuna, distrugând și lumea dacă va fi necesar, dar nu vor da înapoi în nebunia lor decât când părinții corupți le vor zace murdari de păcate la picioare ca să se-mplinească Scripturile și va fi prea târziu. Ridică-ți mașina ta și umblă! Familia Mariei plecase din sat, de la castel, peste gârlă, în urmă cu o sută de ani de când se mutase satul fugind de viituri, în cătunul de lângă pădurea cetății și apoi mai departe la oraș și și mai departe și zidăria falimentară de fier și sticlă a zigguratelor ce se vedeau pâlpâind ca fumul sau praful în depărtare dar fata mereu zbura cu gândul înapoi în sat datorită prietenului ei hamalul prăpădit pe care îl întâlnise la geamia de lângă apă când avea doar zece ani, ș apoi după încă patru ani avea să-l cucerească în aurul cununei ei de grâu și pietre vechi de chihlimbar de la bunice din alte veacuri; nimeni nu mai știa nimic sigur de ea sau familia ei, iar cei care își mai aminteau neamul de la ghețarii de sub nuci, spuneau doar fata martalogului și le era destul adăugând apoi că pe când erau în sat erau păstrătorii de scripte ai chinezului de la castelul de piatră până aveau să fie scoși din iconomie ca bețâci și aveau să-și piardă urma în căruțe cu mobile vechi în praful drumului pe lângă Dunăre din sat la Pădure și apoi la sălașurile grecești de la marginea Giurgiului plin de halvale și covrigi, copii în șalvari făcând gălăgie în jurul tarabelor alvițarilor și lumină de Lună spartă ca un ciob uriaș de-o cupă de vin din Iran, o refracție marianică de-o cupă de sân din Răsărit, vrăjmașul sufletului dreptcrednciosului de rând și sânge al ghiaurilor de dincolo de ape. b. Posterul cu pasarea maiastra Din ochii tăi picură iubire indigo în mansardele cerului Penele de toamnă arzând galbene te îmbracă în frumos Când vei veni zâmbet sfânt ochi mereu înlăcrimați în cardinal? Îți acopăr ochii cu mâinile și în trecere tu îmi săruți podul palmei Ochii încă îți plâng - frumusețea sfințeniei - îți frec gura; - tu îmi spui taine mute - îți despic lacrămile din ochi # Nu mă părăsi! Privirea îți picură cu sămânță grea de toamnă - opresc șuvoiul grăunțelor cu degetele câteva clipe - țâșnește iar ca apa în munții Liban

Obrazul îți este un ogor arat - alb pentru seceriș - înlăcrimat Charlemagne! - Ochii tăi vii plâng cu lapte - Regele meu Acum adorm iar în singurătate - pasarea maiastra intră iar în poster voi visa cred pacea în sfârșit atinsă - nu voi mai plânge în întunericul turnului - totul e iar ca înainte doar inima plină. C. Vis1 {cu mama} D. E. Am visat ca mama mi+a spus ca voi mai trai treizeci de ani shi tata 16 sau sase. “Sixth” Birdy. Eminescianism in Modern Music / 2020 By now, the year 2020, believe every cultivated person heard of her. If you want biography you can ask online data, I will just write that She signed her third album in 2017. I want to reach my solipsist inquiry more deeper. For me She is an impressing symbol of reconciliation, having an alternative mood given expression of blonde Hungarian and the Romanian Poet. Believe Birdy to be the greatest musical talent since Paranoid, with a shift from Charles Baudelaire to Mihai Eminescu. What I sould say in the first place is that she is an oral singer of the Romantic school, innate. She expresses naturally the Britain siecles folklore with such grace and round letters as She reads original Petrarca. Also, one cannot fix her to present, past or future. Even her way of pronouncing her songs contribute to the poetry also the moods and etats of ames she reaches to. Even resembling to Queen Elizabeth of Romania, an Eminescian herself, and of the national poet, master of sentiments, Birdy too is a major Eminescian musician, 100 years after, unique in today's modern music, that is until her las album was available to the general public. I am expecting of her music on further! She is such a great talent and good soul, biggest from Britain for the past 12 years, that the matter become not whether She is a good musician, but to starting to work on her work, in search of a system, and to protect her sensible soul. She is in the A team; creating spaces of the Heart. After Shelter, I believe her to be the musical embodiment of late & last Romantic poet Mihai Eminescu. Maybe it's just me and art criticism, but I say it would be better for her Genius if She close the piano and think about potential jobs; art comes young, or old, it's short and never last. And I have theoretical basis for my words. Columna Trajană se numește De bello dacico Felix Rian Constantinescu 10 Noiembrie 2020 Eu am ajuns să presupun existența în cetățile regale și princiare ale regelui zalmoxist Decebal a unei elite prolatine și proelenistice, nu înspre vicii ci spre noile învățături apărute în lume trimise de Zeii cunoscuți prin nebuniile sacre ale poeziei și martiriului, care chiar în ajunul războaielor dacoromane citeau cu atenție și teamă noile filosofii, astfel mesajul lui Trajan cel rațional găsind ecou în sufletul dacogetic și trac, după căderea finală a zamolxismului și mithraismului dacic - marele rege al dacilor luându-și viața în vuiet de zbor peste Regia asemeni cu șaptezeci de ani mai înainte Nero Poetul Romei și să nu uităm de Nasone adevăratul evanghelist roman cu a săi psalmi în distihi alexandrni și roman în orașul Medeei celei crude fără Roma sa, poetul fără versuri venind din miazăziua Răstignirii curând după moarte-i pe urma sa ca Samuel Taylor Coleridge în districtul lacurilor la învățătura poetului laureat romanizarea petrecându-se cu binecuvântarea bătrânilor casei Daciei noi; Columna lui Traian împărat peste creștini deja martiri face trimitere la Biblia evreilor și creștinilor, crez și calcul politic imperial, atât de mult a progresat în Lume creștinismul la 106 d. Chr. , e acel foc de tabără, stâlp de foc al lui Dumnezeu care călăuzește în noapte și vis atât pe romani cât și pe daci, iar cubul de piatră de la picioarele flăcării de marmură e Stânca, Dominus Deus, din gura căruia s-au întrupat flăcările vii și din care a ieșit, de piatră, Împăratul Trajan, care în compoziția de ansamblu a C o l u m n e i, în onoarea sa militară și mărinimia sa imperială, face referire la fratele său risipitor Decebalus, Muntele cel {mai} Înalt care - Învins - și-a Retezat singur Vârful deasupra Locului unde Imperator a hotărât locul noii Sarmizegetuse, prin noțiuni sculpturale, dar și Scripturale iar din Noul și Vechiul Testament, Apocalipsa lui Ioan Teologul și porunca circumciziei, fiara apocaliptică numită Sarmisegetusa Regia, cu șapte capete și nume de hulă, primind rana de moarte decapitarea cetăților din Munții Păgâni ai Orăștiei, făcându-se cu răbdarea creștinilor în toate, cetățile fiind încercuite și izolate până la inaniție și apoi luate, iar Columna reprezintă un nou legământ de circumcizie cu poporul dac și roman nou apărut, Decebal emasculându-se ca Uranos în sensul că alegând să-și taie singur capul semnifica mânia și recunoașterea logică a superiorității gândului trajan - în cărți este scris de romanul vechi, militarul Mucius Scaevola cel care și-a ars singur mâna dreaptă pe foc pentru că aceasta a dat greș -, pentru ca din spuma marmurii funerare să se nască ca într-o a doua adopție, Trajan Orfanul, rege sfânt și preot al dacoromanilor în locul - acum - tatălui său, Decebal al Dacilor, îngropat și nemuritor ca Iisus în stâncă și – Zamolxe în peșteră –, acum un martyr binefăcător al poporului său și al Romei, iar zoroastrismul magilor e depășit prin adevărata sfințenie a Bibliorumului Septuagintei citită din secolul 3 î. de Chr. împreună cu cabalismul Bibliei evreiești și a Talmudului și al Noului Testament finalizat odată cu ultimul apostol mort spre anul 100, adevăratele valori fiind aurul dac, sarea dacă și vinul dac care toate după cum vedem sunt de-a dreptul subversive în gura închisă a unui Împărat Roman fie el și cel mai potrivit, îndurând ca un copac roditor, cu poporul de fructe și cu rădăcina, mut, Romantic, Germanic, Lucian, ploaia potop de flăcări a Sfârșitului Lumii din cerul Retezatului, vânt, apă, foc, zăpadă ce îți face fața ca papirusul ud De Bello Dacico scris de Împărat și citit prin forurile Romei, Cerul lui Gebeleizis care acum era și al său! Iar urcarea pe Columnă a Trajanului reprezintă învierea sa ca a cerealelor în noua Romanie ori lui Zalmoxis, Eneas și Chrestus predicat de Tacitus într-o agricultură filosofica, bob din bob și boabe din boabe, Decebalus, Trajan, Constantinus. E o poveste de Iubire. E un mit imperial. Comentarii asupra câtorva cântice Amy Macdonald / 2020 Sunt 14 ani de la inaugurarea primului album semnat Amy, în 2007 anul botezului meu păcătos, dar un sens e în toate - și trebuie să scriu de la bun început că deși o consider pe domnișoara Macdonald cea mai mare revelație internațională din ultimii 20 de ani, din 2000 încoace, acum după 4 albume, Amy I, Amy II, Amy III, Amy IV, îi consider creația astfel completă și încheiată! Anul 2020 în care a făcut înregistrări de sonuri mai vechi cu telefonul, ne prezintă o Amy cu chipul săpat de viciu, cu creierul stins din motive necunoscute. Munca de industrie muzicală a tarat-o destul! Pe de altă parte dacă iei înregistrările trecutului constați nu doar cultul unei epoci, în This is the Life, ori o Evanghelie, Mr. and Mrs. Rock and Roll, ori o Autobiografie, ca Footballer'ss Wife, ci vocea ancestrală a Scotlandei în A wish for something more! O cantată nebăgată în seamă de critici ori public, dar care în varianta de concert te conectează la Cer, cum spuneam este în prospețimea ei, înregistrarea e din 2008, ceva din tăcerea lochurilor medievale, Romantice și antice. Toată orchestra trebuie să ridice și să reziste vocii Amiei, pe care dacă o vom numi cu un nume scoțian, îi vom spune - Murron - ca o lumină pâlpâind în timp și spațiu. Probabil că și tatuajele ei sunt o expresie a apartenței și identificării ei cu comunitatea Picților celți scoțieni. Cu toate

acestea astfel își pierde mult din feminitate, inocență și garlandism. E ciudat cum o biată Fătucă poate ține în gâtul ei nu doar un auditoriu ci o epocă întreagă anii 2000 la 2020, în plus e frumoasă ca o prințesă getă, dar iubirea ei e o Maternitate de Ion Vlasiu, o privești cum îți priveai mama neînțelegând ce-ți face când îți pregătea mărul ras cu biscuiți pe borcanul răzător circular de cristal. Un alt lucru ciudat e că în muzica Amiei nu trebuie să crezi, ea fiind ca acel motor ce te leagă iarăși de Cer. Cam ăsta ar fi cuvântul care o definește, Cerul! O Fată minunată. Și chiar și în veșmintele moderne e tot o mare artista, iar dacă ar veni pe scena teatrului muzical românesc, cultura română nu ar avea decât de agonisit în fagurii inimii. Un suflet cu un clinchet demn de basm aruncat cu cinism în lumea de jos, din adâncuri, acesta este itinerarul de conștiință al celor patru călătorii muzicale ale Amiei Macdonald. Ca stil, muzica aceasta aparține expresionimului ca și Amy Macdonald însăși cu toată ființa sa, asemeni poeziilor lui Lucian Blaga, muzicii manual al lui Bela Bartok, ori picturilor lui Henri Matisse, muzica ei putând folosi ca mostre în învățământ pentru predarea muzicii. Muzica ce poartă marca Amy Macdonald - extrem de pozitivă și pașnică și în momentele de suferință, vezi Footballer's wife - este unică, și magic-miraclistă totodată! Amy rămâne un mister, o taină a Scoților, matematica nu ar fi prevăzut-o niciodată! După experimentarea une înregistrări în concert din 2008 a celei de a 9-a piese de pe primul album Amy Macdonald, o consider cea mai mare revelație sonoră de la The Jimi Hendrix Experience încoace. Din punctul meu de vedere o găsesc pe domnișoara Amy Macdonald extrem de terapeutică, în special cu sonurile de pe primul album, 2007, care sunt niște boabe de rouă înghețate, mai ales dacă ești artist stradal și trebuie mereu să faci față receptărilor publicului. She is the dolly parton of our Age, wise songs maker, smart, as Jamie Sullivan said. Revăzând A Wish for Something More la un concert din 2008, am avut pentru prima dată o înțelegere a fenomenului artistisc, a ceea ce se întâmplă în artă și ce caută artiștii, acum la bătrânețe pot privi cu mintea filosofică acest adevăr, această stare de fapt - pe de altă parte trebuie să vă spun că până azi nu am mai întâlni la nimeni acest lucru decât în scrisul peruan al lui Mario Vargas Llosa, în concertele europene ale Cesarei Evora or în menționata deja irepetabilă Electric Cathedral, dar Evora venea cu un Continent în spate iar Hendrix cu patru sute de an de război irochez în timp ce Amy Macdonald care î depășeste chiar și ca frecvență sau estetică era doar o puștoaică din nordul Marii Briitanii, este un fenomen de Înmătcire, cam ce este fabricat și de către politicieni la diferite nivele dar când se întâmplă în artă este pur, natural, de exemplu în reprezentația istorică din 2008, Amy Macdonald performing her song "A Wish For Something More" at AVO Sessions in Basel, 2008 totul este la un nivel de dezastru controlat și armonie unificatoare, formația - din care face parte și Emi - trebuind să se acordeze pentru a face față vocii tinere și grave de douăzeci de ani, voce sunând cât patru precum Fenderurile lui Hendrix, cântăreața e în față spre public înfruntând cel puțin o mie de oameni ș din toată tensiunea aceasta în care instrumentele care nu fac față vocii dezlănțuite ar publicul de asemenea are o reacție de atracțierespingere, până când imaginea basoreliefului devine vizibilă și realizezi că psycologic te afli într-un stup de albine și contempli albinele de felurite feluri adorând matca. Nota criticului. Din păcate ceea ce în 207-2009 era o impresie reflectată frumos a alienării rocknroll de o minte crudă, odată cu apariția tatuajelor în secolul următor a devenit un lifestyle care a înlocuit sufletul copilăresc, alician, în prezent, 2020, Amy Macdonald oricât de talentată descalificându-se moral de la primirea medaliei a doua săptămâna aceasta mai promițătoare fiind spiel-urile de pian ale domnișoarei Birdy chiar ș numai pentru atitudnea lor profund morală - într-un mod gratuit! Cu dezamăgire şi speranţă Felix Rian-Constantinescu 15 mai 2015 Unde ne sunt compozitorii? Ar trebui să fiu blând, dar oare pot fi? Sunt înlocuiţi de nişte oameni ar căror crez este muzica a murit, trăiască business-ul. Compozitorul este cel care se adresează veacurilor, aşa cum o stâncă se adresează apei. Unde mai vedem aşa ceva azi? Doar nişte cântecele de cele mai multe ori reciclate din DCA-ul muzical al trecutului şi inconştientului colectiv, în cel mai bun caz, când nu sunt de-a dreptul furate de la cei care fac reciclările. Unde sunt concertele, unde sunt marile opere, unde sunt frumoasele musicaluri, de ce simfonia a devenit o limbă moartă, unde şi-a pierdut jazzul jasm-ul, unde este pietatea muzicii pietăţii, cum s-a întâmplat de notele muzicale au devenit hieroglife fără sens pentru majoritatea oamenilor, de ce muzica pop e un frumos înger cu aripi de plumb, de ce nimeni nu mai ştie care e diferenţa între o sonată şi un concert de muzică de cameră, cum se face că snobismul a crescut în toate partidele muzicale şi de ce cântecul, simplu, curat, melodic, armonios, îi plictiseşte pe oameni, iar ritmul a devenit scop în sine, nu paraclet? În România viaţa muzicală este mai rea ca oriunde după milenii de tradiţii frumoase însumând Africa, Iberia,Cauzazul şi Iranul, Siria şi Palestina, Mongolia şi Amurul. Îmi amintesc copilăria în care o ţară întreagă de elevi de gimnaziu se plictisea la emisiunile domnului Iosif Sava şi nu numai că nu puteau înţelege opera, dar râdeau însăşi de Simfonia destinului şi de sărmanii copii cărora le plăcea. Emisiunile de divertisment şi muzică uşoară apărute odată cu epoca socialistă neau idiotizat muzical. Până atunci se mai putea concepe să te desfeţi pe muzica Mariei Callas. Un lucru foarte greşit este acela că în timp ce toate speranţele noastre muzicale pleacă în alte ţări, nu importăm şi noi la rândul nostru muzicieni cum fac filarmonicile, operele şi academiile ţărilor civilizate. Aduceţi-i şi din Coreea de Nord, dacă trebuie, dar să ni se umple domul. Revoluţia tehnologică a accentuat lipsa de imaginaţie. Comparaţi timbrul de lemn, aer, metal, sacâz şi mână al unui violoncel cu acelaşi sunet pe lista de instrumente a unui sintetizator. S-a ajuns la o muzică ce expiră asemeni unui produs de vânzare, după câţiva ani acelaşi “cântec” părându-ţi sunete de program de computer defect, în vreme ce violoncelul îşi păstrează timbrul ca un Cap de bour. Iar nu în ultumul rând suntem bombardaţi de instrumentele de percuţie. Oricine îşi închipuie că le poate folosi. Nu este nimic mai urât decât un instrument de percuţie lăsat în mâna unui alb. După cum este adevărat că “White men can’t jump”, tot atât de adevărat este că albii nu pot folosi un instrument de percuţie cum trebuie. Nici măcar nu le pot înţelege cum trebuie. Pentru negri fiecare tam tam sună întro anumită gamă, pe când pentru albi sunt doar snare, drum, cinele, şi tambour cu pedală. Iar în ziua de azi s-a ajuns la o spălare pe creier, orice persoană care face muzică se simte datoare să pună “şi tobele”, pe orgă sau computer, măcar, dacă nu crede că ştie să dea în ele. Mai este posibil să se nască compozitori? Poporul român crede, împreună cu Miron Costin, că nasc şi la Moldova oameni. Nasc şi la Moldova oameni. Să se mai nască. Despre muzică Ne-am îndepărtat mult de Beethoven Beatles au împărțit muzica în muzică Music și noise fiecare cu ale lui știți Dar în cultura pop am remarcat un Curent romantic grețos mai mult ce pot Spune? asta se vinde asta cumpără Înapoiații de pe străzi și asta ascultam Nu trebuie să fie așa dragii mei spunea Wilhelm Busch când știi că peste 20 de Mii de zile o să fii mort și înaintea lui

16 Dumnezeu care e muzica pe care să Începi să o asculți azi pentru atunci? Ioan

(un vis sufletesc - bazat masiv pe ficțiune - aducându-mi toate influenţele spirituale în camera mea de bloc şi în cartierul în care locuiesc, construit în perioada comunistă)

Motto "Did you ever had a feeling that you wanted to go, And still had a feeling that you wanted to stay?" Lt. Col. Frank Slade, Scent of a Woman, 1993

-Acesta este Fiul Tău preaiubit, în care îmi găsesc

o notă, trei dacă nu înțelegi, dacă ești poet te dă pe spate cu părul voievodal de Eminesc medieval/creștin bun de dus la rug și patru cuvinte spuse repede ca niște note scrise pe barele paralele ale portativului. Foarte prezentabilă, poetică până și în îmbrăcăminte și gesturi, frumoasă, inteligentă, rațională, înțeleaptă, are o statură preoțească, nu pare a fi româncă or dacă e vine dintr-un nesfârșit șir de călugări și călugărițe! O frumusețe evanghelică, continuatoare armonică a Cântărilor Evangheliei, cartea neagră de cântări, culoarea creștinismului peste milenii, pe care o preferă în ținute sobre nesupuse modelor veacului ori ale Bisericii, cu o voce rațională, care nu irosește nici o notă, mereu stăpână pe muzica creștină care face parte din ea însăși, dacă n-ai fi pocăit te-ar vrăji, așa părerea mea e că te mântuiește, se potrivește foarte bine cu orice decor prezentând ca Samuel Beckett latura culturală a iglesias bravas, ceea ce i-a scăpat lui Joyce în r u b e n s i a n i s m u l său devorant, de o expresie verbală foarte elevată putând să se exprime deplin cu ajutorului câtorva cuvinte asemeni unui filosof latin, un Cicero penticostal, de fapt are expresia cuvintelor cea mai elevată din întreaga cultură ”creștină”, mai elevată și delicată decât a majorității oaminilor recenți din ultimii douăzeci de ani, azi suntem în 2020, consider că după Ramona, vine Simina, apoi iar Ramona și apoi dai drumul la Radio, vezi ce găsești! În prestanță și noblețe venind din muzică ori poate de la Dumnezeu seamănă cu făcătoarea de minuni Nora Lam. Pentru mine rămâne un poet normal, o lecție pentru noi toți! Și poate meritul ei, acel bene merenti pe care îl avem toți pus în piept la naștere, este acea fărâmă de suflet, acel trecento ovidiarum cântat în limba getă la Porțile Cerului între pocăiți și sarmați. Ramona Ibanescu-Lup aparține muzicii culte, subspecia lied - contemporan, religios, creștin, cam ăsta e cuvântul ce o definește, - e creștina pe care o întâlnești pe stradă și față de care te simți superioară și paradoxal, supusă. O muzică a C u v â n t u l u i; tata penticostalul apocaliptic, îi compară unicul album cu placheta Poesii 1883 a lui Mihai Eminescu, Fătul Frumos din Tei numind-o, muzica ei, o nuia de tei...

ceară galenă în toate pustiile catedrale noastre de beton, vino Africo, toate ostroavele sărace să vină şi să mănânce, să mănânce smântâna Occidentului, tu, Lume a Treia, vino pe pământurile pe care Biserica le-a pierdut, veniţi şi descălecaţi din vapoarele voastre clandestine şi supuneţi-ne, rupeţi gura fiarei şi transformaţi veacul de azi în explozia de pietate a Noului Ev Mediu. Berdiaev a fost un profet, Youssou, ca Robert Nesta Marley, aşa că împlineşte-i sufletul şi vino în umbra Statuii Libertăţii şi Turnului Eiffel încărcate de existenţialişti şi ridică vitraliile adevăratei catedrale a Bisericii, Catedrala Noului Ev Mediu. Timp de cinci sue de ani Occidentul a avut dreptul să colonizeze întreaga lume fiindcă pe atunci Occidentul credea. Ca păstrători ai Evangheliei este acum rândul vostru, întreagă Lume a Treia, să veniţi în aceste pământuri încă sfinte pentru că acum Evanghelia e în voi. Colonizaţi Occidentul, oameni negri, galbeni şi roşii! Veniţi şi fiiţi-ne preoţi, fiţi-ne eroii şi artiştii noştri, fiţi papii şi patriarhii noştri, fiţi adevăraţii oameni politici ai acestori pământuri şi ţărilor noastre, fiţi profesorii noştri, fiţi ctitorii noştri, fiţi scriitorii noştri, fiţi rabrindanath-ii şi einsteinii noştrii, fiţi sfinţii noştri, familia noastră, fiţi una cu noi cei ce azi nu mai suntem decât amintire şi pământ. Dându-vă pământul nostru vă dăm pe noi înşine vouă. Tot pământul acesta de la o mare la cealalată e al vostru. Doar transformaţi iarăşi catedrala romanică a credinţei Occidentului întrun templu de chihlimbar viu pe care să-l aruncăm ca pe o sticlă cu meghila SOS a sufletelor noastre în valurile de lumină care ajung până la noi din Mare Deum. Treceţi Alpii, Roma e a voastră.

Papyrus - merităm iubire / Sonja Rostova!

/ 2020

Poezie Felix Yin 1997+2016 + v Momentul în care D-zeu există 2000+2015 + v Imersiune posibilă 2003+2004 + v Crucea de cetină 2016+2017 + v Carte de rugăciuni naționale 1 and 2 2016+2017 Sentimente negre 2020+ / Proză Felix Canon în D și alb {povestirea, 2, 3} 2008 + v b. Saga despre Felix fiul Agnesei a Avei Mariei Cartea întâi{1999+2020} a. O mama de lumina {2011+2012} + O p i a t r ă o m o n e d ă o p o v e s t e u n v i s și o m i n c i u nă (povestiri) 2010+2012 Povestiri 2011+2013 POGORÂREA SFÂNTULUI DUH povestiri, schițe '04+'20 Poetry Felix Brain Flowers 2016+2017 That Lazy Humming Bird. To Kate Wolf 2019 v Moxica... 116 poems 2017 Loving Solomon 2012 / v 90 poems 2020 Poetry to Death 2020 The talker 17 2020+…ț Ruth! 2020+…ț The Elysian Codex 330/343 Letterpoems 2020+ / Merităm iubire {Caiet Poezie, Poetry} 86+L Miscellanea Vreau să traduc {Îndreptar} 1 Dramă în care eroul este învins de o putere superioară. Teatru scurt, 1999+2017 ANTOLOGIA DECLARAȚIE DE INDEPENDENȚĂ – versuri și cântece (Antologie de poezie rap și hip hop din România deceniului 9 alcătuită de Felix Rian Constantinescu. În grafia lumii din care provin poeziile.) Păclișa, Februarie 2017 Note. *nu are rost să mai îmi bat capul cu proza, pentru că dacă scriu ceva mai bun ca Agnes 2019 - un roman total - care în 2020 a devenit o carte inexstenta alături de operele lui Gogol, Cezanne, Brancusi și Regina Mamă - va trebui să trimit la Recycle bin și textul respectiv iar dacă e mai prost nu are sens să-l scriu } Există oare o a treia opțiune? Pasărea măiastră (nuvelă) de Felix Rian Constantinescu Pentru omul vechi orice altă femeie decât darul lui Cristos e un chip fără înțeles căci fuge de străini. Sfârșit SCHENGEN

Note Ramona / {2020} i. Vă ma_i place Ramona? Siminae Gratia Rotterdami, Ramonam Virtus Olahi. ii. Note Ramona! Ochi curați. E o ființă din Elyseu, n-o întâlnești pe Ramona pe drum. A văzut lumina interoară, Pasărea măiastră. Spre deosebire de muzica de industrie muzicală a ultimilor treizeci de ani, de după 1990, această Pallas-Atena a noastră practică o muzică creștină care rămâne, ceea ce o face mult mai română decât cea declarat românească! În Ramona se poate face joncțiunea între laic și religios, naturală în America în munca artistică semnată Jac Velasquez, Nathalie Grant, Amy Grant, Rebecca St. James, or în imnica naturală catolică a Angelinei, ori muzica contemporantradițională a Hayley Westenra. Are ceva din Iulia Hasdeu, privește religiozitatea cu prospețimea Magdei Isanos față de toate, reprezentând în cultura evanghelică română și universală - corul antic elin și ceea ce poate fi numit martirianismul antic roman -, moștenite natural odată cu schimbarea erelor cosmice în creștinismul Sfintei Tradiții și păstrate cu sfințenie îndeosebi în Ortodoxie și alte – ii ale miazăziuei - nu doar ca paradigmă feminină ori muzicală, ci de sorginte poetică, poetă autentică și delicată prea frumoasă pentru Ardealul ăsta al nostru de sate și linii de case de raport, neiubit de nimeni decât de cei prea bătrâni să mai conteze în acest Amurg al Literelor pe care îl experimentăm, dacă ești muzician îți rupe gura cu

Bizanț după Bizanț.. Simina sau Filosofia închinării

{i just think that what you're doing is extremely noble, Stolz!}

plăcerea. Camera în care stăteam, băiatul, singur, era o încăpere fără mobile cu o mochetă prăfuită şi în mijloc o fântână cu ghizd de piatră rotunjită de şuvoaiele care coboară în fiecare primăvară de pe arhitectura Bauhaus cubistă a Retezatului , deşi adânca fântană se afla la etajul al doilea al unui bloc nenorocit şi mult prea înghesuit iar în locuinţa pustie de dedesubt nu se afla nici măcar un izvor, iar fântana, această halucinaţie, era într-adevăr partea văzută a opaiţului de pământ, cu apa îngheţată din ea, flacără. Cobor în fântână înotând prin apa acoperită de gheaţă până îmi degeră inima în mine şi ajung în alte ceruri şi în alte muşuroaie, la alte capete de lumi. Trebuia doar să scriu o literă romană, grecească, evreiască, armenească ori chirilică pe una din pietroaiele de la buza fântânii şi oameni, Dumnezei şi îngeri îşi scoteau frunţile din undele ei pentru a vorbi dând învăţătură. Iar pereţii camerei nu erau continuui, întrerupându-se şi rezidindu-se iarăşi precum cosmosul, pe ici pe colo de parcă ar fi fost zidăraia surpată a unui pustiu de nisip spulberat de buzele vântului, spintecat de săbii de flăcări scoase din teci de chihlimbar de către heruvimii înşişi, iar în camera mea băiatul mă simţeam de parcă tot deşertul clocotit ca sticla ce curge în cuptor se află înapoia frunţii lui, de parcă Arabia, această fecioară, este sufletul meu. De aceea oamenii şi Dumnezeu m-au numit K-pax fiindcă asemeni alchimiştilor ştiu secretul de a preschimba singurătatea în fericire, iar Parcele înseşi când a fost de m-a născut biata mamă-mea mi-au îngânat descântul pusniciei cu buze de zăpadă de jar. Se întâmpla că întreaga încăpere se preschimba în doar câteva clipe, numa acum de pildă camera aceasta de bloc era un bolovăniş înverzit de colţ de râu înecat de hăţişuri şi de sălcii arse, torturate şi închircite de soarele ale cărui plete de aur ciocănit de făurari umpleau în expresioniste unghiuri geometrice şi asimetrice toată cămara vechii copilării şi singurei fericiri cu nume de Mamă. Atunci dincoace de fereastră se face lumină şi cerul se vede prin frunzişul de jad al pământului nostru, făcut din trupurile noastre. Şi doar şuvoiul de apă de munte se auzea ca un vechi, protoarmonic, neînţeles duruit în lemn în ceasurile acestea în care ziua şi noaptea se amestecă într-un cer de lumină şi întuneric amestecate, asemeni mierii albe de luncă şi răstoace de lângă ape cu mierea neagră din florile vărsate din năvod de Dumnezeu cu Sfântul Petru pe câmpurile din munţi ca cochiliile de melci marini aduse de potop şi nu mai ştii de e lumină sau beznă înstelată în sufletul tău şi spui rugăciunea ursului singur noaptea în munte cu fruntea proptită de bolovanii mari şi tăcuţii din râu. Şi doar când mi s-a întâmplat de am murit am văzut că nu am murit pentru prima oară. În fiecare zi mor, tot la douăsprezece ore şi stau mor douăsprezece ore după care înviu, pentru că am băut prea mult din leacurile vrăjitorilor noştri şi jumătate din zi sunt viu şi jumătate sunt mort. Dar înviu, după ce mor, înviu, iar şi iar, ca iarba. Când mor, mă ridic din mine şi intru în Dumnezeu, umblu prin cele şapte lumi. Când sunt mort, sunt deasemenea viu. Văd ce nu mai pot vedea altfel şi mi se vorbeşte. Când sunt mort tac, când sunt viu vorbesc. Şi eu sunt un fel de vrăjitor, un om al sufletului. În spate duc o balanţă în talgerele căreia pot pune sufletele oamenilor, dar nu-mi place să fac asta. În buzunar am o piatră cu care se pot transforma sufletele oamenilor în aur, dar piatra o ţin pentru mine deşi doar pentru mine nu funcţionează. Cu ochii mei văd oameni morţi pe care oamenii îi cred vii şi oameni vii pe care oamenii îi cred morţi. Din palmele mele cresc doi salcâmi, rugăciunile noastre. când mor mai întâi închid ochii, după aceea îmi înghit scuipatul, iar apoi mă ridic din genunchi. Viaţa e aşa de rea că trebuie s-o duci în genunchi. Mor şi înviu de treizeci de ani şi o voi mai face datorită lui Isa până nu voi mai muri ci doar voi învia. Acum când vorbesc, sunt mort iar salcâmii înfloriţi tac în privirea mea, în clipele de vis în care îi vorbesc celeilalte lumi obsedate de Dumnezeu ca şi lumii oamenilor. În întuneric se aprind mereu aceleaşi lumini, fie ele lumânări de întâi noiembrie ori stele. Universul e un cimitir luminat de candele, un cimitir care abia aşteaptă să învie. Toţi vom învia. Doar morţii preţuiesc viaţa, iar cerul e un Strei deasupra capetelor noastre, ascuns, în care plecăm până la urmă fiecare. Dar ce e Streiul, știi?

Haţeg, Europa 3 martie 2012

De la un poet plin de visuri de acum aproape 2020 de ani s-a ajuns ca și cu Simin Behbahani în Iran ori Mihai Eminescu în vremea lui Titu Maiorescu că pentru întreaga Românie câtă e numele Simina nu mai înseamnă decât Cântăreața spiriților. Nu știu dacă are corespondent, poate doar cum am scris poate acum un an pe Maria Tănase a țăranilor, dar adevărul e că Simina Palincaș a ajuns la un renume nu o faimă pe care nici un Catmusic, Roton ori A &A, nu o poate da, ceva ce ține mai mult de compozitorii veacurilor trecute ori eminescianului avant-la-lettre Barbu Lăutarul. Simina, o simplă fată creștină fără putere, a înfruntat și învins regula românească a muzicii ori artei ca hobby nu profesie, demonstrând ca la ora de astronomie muzica drept profesie, fără pregătire academică, doar un talent impetuos precum Dunărea la Cazane și a albumelor scrise pe bandă cu ușurința scrierii unei plachete de versuri, cântece care toate de la primele eseuri juvenile până la capodoperele din Simina 05 au fiecare însemnătatea și rostul lui în religia și cultura românească, de asemenea făcându-și propria muzică, ceva ce ține de o paradigmă artistică asupra vieții, deasemenea în era manelocreștinismului cu fratele său și mai întunecat creștinismului rock, creștinismul întunecat, negru, Simina trăind din muzică dar nu în sensul vinderii de albume ci asemeni lui Mozart ori chiar Beethoven, Chopin ori Schubert, ceea ce contează din muzica grea, simfonică, iar putem spune că Simina practică un presocratism muzical, un preclasicism, ca acei tineri shakespearieni din Baroc care se jucau cu sensul imnurilor sacre, pregătind viitoarele compoziții autonome față de religie, iar de la sfârșitul secolului XIX începând era pe care o sperăm încheiată a insanității libertății muzicii. În plus vremea în care societatea românească putea să se rezume a asculta Bach sau Roxette și să spună că penticostalii de exemplu practică o paramuzică, ceva ce seamănă cu muzica, sunt de mult revolute și căzute. Vocabularul expresiv al Siminei Palincaș te pune mereu pe gânduri, ritmul ei metric nu te lasă niciodată să adormi cu Biblia căzută lângă tine, întrebările și gândurile ei sunt ceea ce putem numi o filosofie siminiană, ceva ce încă este prea aproape de noi ca un nor sau ca un munte pentru a putea fi perceput. Ce putem ști azi 2020 când Simina are deja cam 20 de ani de creație de prin 2000, e că domnișoara Palincaș dintotdeauna a fost Ceva mai mare ca viața și în opera ei, de o vom asculta, pocăiți sau români, mai mult decât pe alte stele muzicale neoprotestante române între care este Luna după cum deși ne îmbolnăvește autorul pe care îl reluăm cel mai mult, aproape în fiecare zi, este Mihai Eminescu, putem să încercăm sau să sperăm să facem itinerarii de gândire prin ideatica și lumea Siminei {Palincaș} și acum în oboseală de ceas de seară gândesc că nu putem fi decât recunoscători ca popor român din toate zările și de peste toate râurile că ea a ales să își realizeze opera în limba româna, lucru care ne va antologa pe toți și lumea noastră de sfârșit de tranziție și început de europenism, târgul românesc străbătut de formațiile de junkies desueți și evangheliști cântăreți, Bucureștiul și salba de orașe de azi care vor deveni și ele ”orașe românești de altădată”, astfel după cum a scris Șef Rabinul Dr. Moses Rosen într-una din cărțile sale ”Șalom Alehem a salvat Târgușorul”, ceea ce înseamnă cum ulița evreiască ori ghetoul vechi de sute ori poate mii de ani în estul Europei nimicnicit în 12 ani de criză economică și război nebun, - un lucru similar s-a petrecut cu cel mai original, individuat apreciat pictor al secolului XX Marc Chagall locuitor înainte de Primul Război Mondial al Vitebskului Rus, din care după Holocaust au mai rămas din 30 000 de iudei, 600, artist care după conflagrație și-a dedicat viața și opera prezentării târgului vitebskian natal - dacă o bombă mare ar cădea peste România aceasta cu orașele și sărmanele ei sate, valuri și munți, râuri și lacuri, oameni și animale, natură și cărți, români și suflet, toate ar supraviețui - deplin - nu în opera vreunui poet mesianic, scriitor nobelist, critic sau istoric al răbdării ori literaturii, cu toată pietatea ori abjecția lor, ci în imnurile domnișoarei Simina, nepremiată de nici un for cultural, nevestită de nici o coadă de cometă, ea, așa eretică, este adevăratul suflet românesc contemporan, cântăreață română națională în inima poporului temându-se de autorități și pe inima mamei mele moarte. Considerăm acum ajunși la sfârșitul acestui text pe Simina Palincaș ca cea mai bine r e a l i z a t ă (accomplished) artistă română, în orice gen artistic contemporan, iar cel mai valoros și straniu fapt al artei sale e că te transportă în medievalismul Romantic al diwanurilor de aur vechi persane, în care Iubitul este Iisus Hristos. Supermind

Pământul hăţagurilor este pământ sfânt. Este pământ sfânt ca insula Iona, ca ţărâna Rusiei, ca tot Estados Unidos. Haţegul este sfânt şi azi deja Haţegul se întinde din Canada până în Rotterdam şi Hiroshima. Bârna de Bronz a lui Brâncuşi, Universitatea din Uppsala, poarta catedralei din Wittenberg şi toate mormintele papilor veghează acest pământ. Noi credincioşii acestui pământ suntem zimbri ce ne retragem în istorisirile trecutului, în basme pe care oamenii aleg să le uite cu mult înainte de a se îmbolnăvi de Alzheimer. Suntem Nimeni, dar precum primele naţiuni noi suntem pământul acesta, pământul acesta suntem noi, pământul acesta e al nostru încă, noi suntem vocea pământului acesta. Cei care ne-au dat viaţă prin cuvânt cu două mii de solstiţii de iarnă în urmă, au lăsat înainte de a muri pe D-zeu să sfinţească în ei acest pământ, iar sabia cu care strămoşii noştri secerau spicele de grâu ne-a pus în mână acest pământ. Toate pământurile acestea sunt ale noastre. Sunt pământurile celor cinci nobile familii ale Bisericii. Azi când credincioşii în Occident sunt exterminaţi de ignoranţă prin ignoranţă în calitate de poate ultim creştin privind orbitoarea ciupercă atomică a dezastrului omului spun cuvintele pe care le spun toţi ceilalţi, fraţi sau morţi: Veniţi! Îndrumaţi-vă de oriunde este că vă aflaţi. Oriunde este un credincios înviaţi-l din mormanul de pietre şi puneţi-l pe aripile porumbeilor. Veniţi toţi pribegii, toţi cei ce n-aţi avut vreodată vreo odihnă în această lume, aduceţi-vă bătrânii să aprindă lumânări de

Dumneata ai fost ca un fel de supermind, cel mai deştept om din familia noastră, eşti inspiraţia acestei poveşti. Supermind. A fost odată ca niciodată cândva în Epoca Medie numită şi epoca circuitelor ce a durat înainte de Renaşterea biotehnică, era ce a reluat încercările întrerupte de Holocaustul radioactiv. Cineva, nu se mai ştie cine, a reinventat biotehnica. După ce Renaşterea biotehnică a apus acum ne aflăm într-un veac întunecat. Trecutul devine legendă iar legendele le formăm noi înşine povestindu-le când ne întoarcem cu trupurile obosite de munca de pe miile de ogoare etajate aflate în litosferă. A fost odată un om care a inventat strămoşul supermindilor. A vrut să facă un computer biologic. Pe atunci apăruseră de ceva vreme computerele cu autonomie voliţională dar era o epocă de incunabul şi computerul biologic realizat de omul acesta de ştiinţă a fost un mare salt înainte. Toţi pasionaţii de calculatoare l-au considerat o revelaţie. Calculatorul era de fapt un om, mai exact arăta ca un om, deşi se poate spune că era chiar un om pentru că erau prea mici diferenţele între biocalculatoare şi oameni. Diferenţa era că biocalculatoarele puteau înmagazina în creierul lor 1000 Gb de informaţie pe care o puteau accesa oricând, ochii lor aveau bluetooth şi tot prin ochi se puteau conecta laser la orice monitor clasic de computer şi la toată aparatura informatică din primitiva epocă a circuitelor. Şi apoi oamenii au pornit cercetări în domeniul biothehnic şi au început să producă biocalculatoare. Era o luptă economică între marile companii şi

17 corporaţii de a face produse bioinformatice cât mai performante. În anumite cercuri şi foruri religioase se ridică întrebarea dacă este etic să creezi oameni şi să-i numeşti biocalculatoare, apoi – când biocalculatoarele deveniră la fel de performante ca şi oamenii din toate punctele de vedere, putând să gândească şi să ia decizii, să presteze orice muncă de la descărcat de tir până la proiectarea unei rachete spaţiale cu propulsie nucleară ori interpretarea la chitară acustică a unui cântec old blues sau scrierea unui haiku – aceasta a devenit o chestiune cu mari implicaţii filozofice şi teologice. Bineînţeles că atunci când chestiunea a ajuns în Congresul Global sa votat legea care permitea biocalculatoarelor să se căsătorească legal cu oameni, şi bineînţeles că legea a fost una justă pentru că biocalculatoarele erau de fapt oameni, numai că ştiau mult mai multe lucruri şi puteau face unele sarcini mult mai bine ca oamenii, dat fiind că aveau un IQ mult mai ridicat. Domeniul de activitate care le atrăgea cel mai mult pe biocalculatoare era chiar biotehnica. Biocalculatoarele au creat primul supermind şi când l-au realizat s-au luptat să facă ceva care să-i depăşească. O fiinţă care să fie mult mai inteligentă, cu o voinţă mult mai puternică şi mult mai harnică. Dar bineînţeles punctul forte al supermindilor era în domeniile intelectual, psihic şi voliţional. Deşi arătau asemeni unui om obişnuit creierul lor înmagazina la un singur supermind, cantitatea de informaţie care – dacă ar fi fost să fie trecută pe circuite – ar fi trebuit ca acele circuite să fie de dimensiunile a un sfert din sistemul nostru solar. Bineînţeles că a trebuit să treacă ceva timp până să se ajungă la o asemenea performanţă. În acea vreme Congresul Global era alcătuit pe jumătate din oameni şi pe jumătate din biocalculatoare, iar apoi fu admis şi un supermind ca membru observator. După un timp oamenii, biocalculatoarele şi supermindii ocupau fiecare câte o treime din locurile Congresului. Dar după un timp exigenţele vieţii deveniră atât de înalte încât cei mai inteligenţi oameni nu puteau face studii decât să poată lucra ca bucătari, portari, sau vânzătoare. Mai erau unele meserii tradiţionale în care lucrau tot oamenii deşi se spunea că un biocalculator sau un supermind s-ar fi descurcat adeseori mai bine. Acestea erau slujba de bibliotecară, fotbalist, ospătar, patinatoare de patinaj artistic şi măturător de stradă. În cele din urmă oamenii nu mai putură lucra decât ca portari, vânzătoare, chelneri şi măturători de stradă. Biocalculatoarele şi supermindii votară o lege care interzicea oamenilor să se căsătorească cu biocalculatoare sau supermindi. Şi mulţi găseau lucrul acesta just, opinia publică fiind reflectată şi întrun articol apărut într-un ziar de mare tiraj în care scria că faptul de a lăsa oamenii să întemeieze familii cu biocalculatoare ori supermindi era ca şi cum Portia s-ar fi căsătorit cu Caliban. Într-adevăr oamenii erau foarte dispreţuiţi. Biocalculatoarele şi supermindii îi depăşeau pe oameni chiar şi în domeniul de care oamenii erau foarte mândri, socotindu-l al lor, sentimentele. Îndeosebi supermindii se îndrăgosteau foarte profund, însă nu îi iubeau decât pe cei din cercul lor obişnuit şi pe cei asemeni lor, pentru oameni nesimţind decât dispreţ batjocorindu-i şi spunând că sunt nişte protocalculatoare, depăşite de progresul tehnic. Iar la un moment dat reprezentanţii din Congresul Global ai biocalculatoarelor şi ai supermindilor desfiinţară aripa oamenilor din Congres, declarând oficial şi în plen că omul este depăşit din punct de vedere biotehnic. Trecu mult timp cât ar fi o zecime dintr-o rotire a universului şi oamenii deveniră în cea mai mare parte ţărani muncind pe ogoarele etajate amenajate în litosfera terestră, iar oamenii aveau o existenţă tot mai simplă, mai grea şi destul de mulţi erau tot şi tot mai aproape de singurul lucru pe care biocalculatoarele şi supermindii nu-l înţelegeau în fiinţa umană, un atavism din erele întunecate ale fricii şi credinţei. Apoi a avut loc Marele Război Între Biocalculatoare Şi Supermindi, război la care oamenii nu au participat fiind consideraţi inapţi de către ambele tabere. Biocalculatoarele au pierdut războiul şi au fost exilaţi pe Jupiter fiecare cu câte doar două tuburi de oxigen care pentru un biocalculator ţineau 46 de ore. Atunci au avut loc tulburări în rândul oamenilor care au spus în singura instituţie pe care o mai aveau şi care era numită Adunare, că e nedrept să se întâmple aşa ceva, că e ceva asemănător eutanasiei şi că fără îndoială că biocalculatoarele au şi ele suflet, lucruri pe care supermindii nu le-au înţeles în nici un fel. Pentru ei oamenii nu erau decât o specie de viaţă inteligentă ultra-primitivă, cu inteligenţa viciată de arhetipuri şi credinţe, dovezi de primitivitate şi barbarism. Apoi după ce se încheie Renaşterea Biotehnică, în Secolul de Aur al Bioinformaticii, ce a constituit apogeul biotehnicii, gradat supermindii au devenit tot mai inteligenţi până când au devenit într-atât de inteligenţi până când au ajuns la un punct foarte profund al conştiinţei, o stare sufletească ce poate fi rezumată astfel: materia nu-şi poate găsi sensul în ea însăşi şi nici sufletul nu-şi poate găsi sensul în el însuşi şi nici finitul nu-şi poate găsi sensul în finitudinea sa. Şi atunci au început să-i invidieze pe oameni. Mamă, dumneata ai fost un supermind, ca unchiul Adrian – oameni cu adevărat inteligenţi. Tradiția ortodoxa a corului în spațiul sufletesc rusesc / 2020 Astăzi când ca în neolitic fiecare are dacă nu pregătirea și efortul cel puțin programele și sculele să-și zdrăngăne propria muzică puțini mai au aplecarea să asculte muzica profesioniștilor și să studieze ceva așa de frumos precum corul bisericesc rus, renăscut după optzeci de ani de interzicere supranațională. Când se gândesc la Rusia chiar și rușii au fost obișnuiți să se gândească la Dostoievschi și la Tolstoi, ceea ce este cum nu se poate mai greșit. Scriitorii generați de Dostoievski și Tolstoi arătau cazuri extreme unei societăți mult mai blânde decât a Rusiei din cărțile lor, ceea ce oferea un echilibru atât de necesar. Acum Rusia aceea, de dinainte de Tolstoi, fragmentată în atâtea secte de revoluționari și dispărută odată cu anul 1905, a renăscut. În România un om ca Paul Constantinescu a înțeles importanța frumuseții corului ortodox, deși evreu, compunând aproape exclusiv pentru acest spațiu cultural, în special in dimensiunea ortodoxiei românești muntene, poate cel mai vechi leagăn al crestinismului românesc odată cu Evul Mediu român. Corul, în varianta sa profesională, nu doar că cere talent și pregătire, nesfârșite repetiții, dar te leagă de biserică, ceea ce constă marea sa artă. Creștinismul universal a ieșit din barbarism și anarhie, odată cu preluarea corului muzical de la grecii antici și elenismul catolic. Personal, încă din copilăria cea mai fragedă, am avut ocazia să ascult corul ortodox românesc, dirijat de doamna profesoară Vasiu Maria, pe care o consider desăvârșită în special în această privință în a lucra într-un cor ortodox și a face muncă de biserică. De asemenea am ascultat contribuțiile culturale ortodoxe ale convertitului Lauran Flaviu, un adevărat maestru în slujirea prin note muzicale în ortodoxie. Și apoi am ascultat ades tinerii din strană la vecerniile frumoase de la Catedrala Albă din Cluj, care mi-au ținut loc de mâncare și mama și tată și m-au călăuzit sufletește în nevoile și căutările și crâmpeiele mele de suflet. Prin armonia sa corul ortodox profesionist e poate cea mai înaltă formă de artă, făcând rejoncțiunea cu arta muzicală clasică, îndepăratată de Dumnezeu cu Antonio Vivaldi, dar mai ales cu Ludwig van Beethoven și nu cu Mozart și în special cu Johannes Brahms. Corul așa cum a fost gândit cu mult în urmă este antonimul muzicii de operă. Dacă muzica de operă te poartă prin nefericirile Esmeraldei, cu care te educă să te identifici ca să înțelegi și să primești un mesaj auctorial mereu editat la bunul plac de către diferiții regizori de operă, corul este creat ca o contemplație a îndumnezeire după parabola în care pâinea devine Iisus Hristos, de către oameni pentru care creștinismul era nu doar un concert, o miniatură de carte ori o Biblie grecească ci însăși lumea înconjurătoare. Astfel, poate o primă lege a religiei e că religia e un semănat și un seceriș, nu un război. Ce putem spune privind corul rus renăscut în 2016, este că e o muzică care ne duce spre origini la un nivel foarte personal, trezind în tine dimensiuni cosmice păstrate parțial în creații și opere literare cărora de mult li sa pierdut rețeta spirituală, în acest sens fiind vizibil catolicismul ortodoxiei ruse care are suflete pe toate continentele. În fond pare puțin plictisitor și prostesc, să iei treizeci de copii și douăzeci și patru de copii, un mut bun și ager și să-i faci să cânte sigur ca o flașnetă și

la sfârșit mutul să zică un Îngerul a strigat! E chiar stupid! Nu sunt atâtea formații cool pe Internet? Dar dacă te gândești la lucruri care n-au cum să intre în caietul de regie, că acei Copiii până acum 8 ani nu existau și nu dădeau măcar vreun semn că vor să existe și că bătrânii - oricât ne-ar fi de dragi - într-o zi ca asta în care încă stăm de vorbă,se or duce pe drumul lor fără iubire și fără comete, și că îngerul a învățat trei săptămâni să-și spună poezia, și că părinții și nepoții umplu biserica care nu e goală cum crede satul sau cartierul ci plină de solzi picurând de tămâie și că pe banca asta a stat mama ta și că pe banca aia de lângă fereastră a stat mama ei totul se transfigurează ca într-un desen animat. De asemenea dacă Moscova nu are altă armă mai bună decât un cor ortodox după 2000, asta ne face să putem vedea în noua ortodoxie rusă un semn al rezistenței al culturii sufletului pop din contemporaneitate. Biserica, în special cea ortodoxă, te face normal. Și poate acesta e indiciul că Biserica la cinci sute de ani de la Renaștere și Reformăa rezlvat problema. Corul Bisericii nu e un simplu fancy thought ci o rezolvare a ecuației artă + religie = cor. Corul ortodox în genere este un gen muzical ce aparține muzicii culte, având la bază cele mai ilustre noțiuni de istorie și teorie muzicală, începând ca o reflectare a bizantinismului în ortodoxia universală, contemplând simbiotic liturghia ortodoxă a Sfântului Ioan Gură de Aur și avându-și propriile specificări naționale și culturală în cadrul diferitelor categorii patriarhice ale popoarelor ortodoxe ale lumii. Luând în considerare că, în calitate de muzică cultă, deși universală este particulară, are o trăsătură personală în care educându-te muzical, creștin și uman, o face prin niște noțiuni și idei atât de imateriale încât nu mai înțelegi nimic, te face să te simți ca un orb condus de un înger luminos prin întuneric spre lumina eternă. Muzica aceasta a fost ascultată de domnitori și domnițe în fiecare duminică dimineață în bisericile și mănăstirile ce și le-au construit, lor și spre știința norodului. Un alt atribut al muzicii corului ortodox e că e exact opusul unui spectacol de teatru, care cel mai adesea te dărâmă rupându-ți inima, corul ortodox e o arta muzicală, vie, care te stabilizează psihic, îți calmează sistemul nervos, te conectează cu Sfânta Liturghie și îți dă puterea - chiar fără s-o ceri - să reziști în această lume tot mai expresionistă. Iubiți corul ortodox!

To me - after a Life of contemplation - it became clear that the short song sang so expressively by the Child Judy Garland is the highest form of expresson in the plastic arts surpassing entire history that went before from Gioconda to Altamira and Rembrandt or Ibsen or the greek tragedies. And also turnng down all the marxist art and books that came after it for 80 years. How can a little Child manage such an accomplishment? What happened? Well, just like Flaccus, in his entire Work and Art of Poetry, it bordered again the limits of art to a Logic of the soul which also present Logic aspect and Dna. Nonlogical equals nonart! Madness, even. The extent to which an entire epoch of afterart is not only surpassed apriori but denyied as not-being-art show us as a compass the level of sickness of human spirit present in mankind - today, tomorrow, yesterday, in absence of reform. Children and old people, - as newcame or going from and to the stream of consciousness -, are the two cites of the purity of the world. As it can be seen Dorothy Gale does not want to grow up, her Childhood is filled with puer notions of the world and herself, thus Old as they are presented at the end of the Ecclesiastes they too have a notion to a second purity. So as we contemplate and deal with it art why does Dorothy want to remain puer eternum, what does Childhood mean, and can it be something like this somewhere in some world to which as She unkowingly feels She belongs and confesses to her little dog Toto? As She says to herself in her pure and simple songplay ...AND THE DREAMS THAT YOU DARE TO DREAM REALLY DO COME TRUE. There's lots of incompleteness in the spirit of the year Ninety Thirty Nine! Dorothy Gale questions are very deep towards any heart and in the absence of purer ages they will remain unanswered if God can allow that.

Păclișa, 2020 ADDENDA Prolog Some theoretical notions of constantinology TOATĂ LUMEA E UN SINGUR DRUM F. R Constantinescu 3 Nov. 2020 First, needless to say, for these pages constantinology is the mystcism and echartism of the Hegelian logical science study and mastering of the person and work of in this life Romanian poet Raul Constantinescu. If the author of this study bears the same holy name that does not imply that by making this outreach to this spiritual dimension the hodjia breadbreaks form himself as the geometry astronomer and sometimes poet wrote. Maybe now would be the time to answer the polite urbanism of this world why is constantinology study important for our future centuries, why him? Well, the answer would be that so far - it's all that we got! As Napoleon, Constantinescu the Elder is the man of his age. The contemplative readers should know the unicity of this old retired poet that before him in Romanian, but Universal too, literatures there was never such kind of poet, not only writing as Fred from Breakfast at Tiffany's, and good - as Horace, but to take's life's gift from poetry and nothing else, condemning himself - as a local novel writer writ - to a life of study and writ tying him through centuries to the genii of Coleridge, Shakespeare, Francesco Petrarca, Horace and even beyond to the royal courts without memories. So, it is no wonder that Raul Constantinescu has read all poetry of the world. He is the talent of Derossi, with the life of Precossi, and the will of Stardi, and the kindness of Enrico; when you understand his poetry you are no longer indifferent to his books! Constantinescu has taken every good concept on poetic work and learnt both in Cluj Academia 1967 and a lifetime of library study. He belongs to the Neomodernisme period which dates both before and after Postmodernity as an eleate alternative to more popular New Romantcism. Although living more than half in Communism, he is contemporary with Marcel Proust, Samuel Beckett, Dorothy Parker and Paul Celan. Another fix point in his creation is the War Circle of Sebenburgen, Roumanie, with a focus - not monocorde - on Stefan Augustin Doinas, - the second author of ballads after Radu Stanca, on whom Constantnescu has published a study of his own. Now I shall present a thesis which as H. F. said once would be pretty hard to swalow. I know that Titu Maiorescu made his ragamuffin friend a national poet for 130 years, and this Birdy-like guy came with his buddy from Humulesti, and now they are classics of Romanian language and literature. Well, I really don't know about this, as Transsylvania would say in the middle of the road, Money's too rare. We should realize now for our betterment, after more than a century of study, that Eminescu's persona was that of a rapper superstar, not forgiving anything, and that all his poems end from Ancient Romantism to Raw Naturalism. And for the storyteller friend, he exhibited some natural Jewish humour, and had not even a National calling as Costache Negruzzi. Although more benigne that the forever genius, he was much simpler surpassed by many "simple" across the mountains authors. In his endles fixed perorations and rhetoric Mihai Eminescu was as Ion Vartic quoted the German assertion a naive brain in a sentimental world, and with few exceptions his way was immitated by almost all Romanian poets. Well that was never the case with Constantinescu, his frame of mind is both German Bread and Iran millenia. From this West point of view, even the National Romanian Anthem is tainted calling Romanians to pride over Trajan, Founding Father of the Romanian nation - among others if I may say so. Thus, pride is the cancer of the Romanian "duh" and Constantinescu's poetry are from the few initiates - is spared. As a final idea - every genius lives a life of mockery and soleness, loved only by the few that God has chosen and known only by God in unfair death where they join the prophets bands. Raul Constantinescu books are as follows, Alpha '85 {anthology}, Aventurare în marele refuz 2001, Neantia 2002, Neviața lumii, Rostirea lui Zalmoxis 2005, Heralzii tăcerii 2007, Periplu prin neant, Vivisecții 2015, Spre Aleph 2016, and the folklore collection Stravechi traditii si creatii populare din Tara Hategului 2017 - a work of more than 47 years. Very relgious, he prefers as Rousseau to discuss over the Holy Matters than to just present them again and again and done. And the last thing I should write for now is that the name is not accidental but a perpetuation through the Saint Dominus Brancoveanu to the Holy Empire princeps generations after generations to Constantinus and Helena and then - as I have mentioned - to the strange Lits of the East. Somewhere over the Rainbow by Judy Garland. The Quest of a Forever Childhood 2020

1 Noi pământul Nu avea nici un ban. Trecu pe lângă buticul de dinainte de intersecţie şi când ajunse la colţul străzii o luă la dreapta pe lângă casele cu porţi săseşti luminate de înaltele felinare electrice în Sebeşul scufundat într-o cosmică noapte , scânteierile electrice ale oraşului fiind parcă reflexii ale constelaţiilor tridimensionale din univers. Nu avea nici un ban. Era un început de noiembrie cu un cer acoperit parcă de aisberguri ce se spărgeau unele de altele şi se reamestecau deasupra autostrăzii. Dacă ar fi avut nişte bani şi-ar fi cumpărat nişte eugenii, se gândi, şi o sticlă de Izvorul Minunilor, cea mai bună apă îmbuteliată. Dar aşa nu avea nici măcar bani de drum. Întocmai ca un vagabond, se gândi, ori întocmai ca un budist, îşi spuse cu autoironie, întrebându-se apoi oare cum le-ar fi spus Gautama însuşi şoferilor ce ar fi oprit să-l ia cu maşina că nu are bani. Boppo, un băiat american îi spusese că în America n-ar avea curaj să facă autostopul, dar ce bine se gândi băiatul , că în România poţi încă să stai la ocazie chiar de nu ai bani. Acum stătea pe marginea intersecţiei Sibiu-Cluj-Deva, din Sebeş; era întuneric iar semafoarele electrice îşi schimbau luminile din două în două minute. Treceau multe camioane dar până acum majoritatea o luau la dreapta spre Cluj ori veneau dinspre Arad, destul de puţine fuseseră până atunci maşinile care mergeau în direcţia lui şi majoritatea erau fie pline fie prea luxoase. Trecuseră şi două jeep-uri. Jeep-urile nu opreau niciodată. Într-adevăr se poate formula o adevărată lege a lui Murphy în legătură cu autostopul. Legea statului la ocazie. Porţiunea neasfaltată dintre şanţul drumului şi autostradă era brăzdată de bălţi proaspăt strânse, reflectând lumina răsfirată a felinarelor de pe stradă împreună cu progresia cinetică de lumini şi umbre ale destul de puţin numeroaselor maşini ce treceau spre Deva împreuna cu maşinile ce veneau din sens opus, luminand mai difuz şi mai slab. Când trecea vreun camion de tip mare bălţile străluceau pe rând în lumina farurilor asemeni unor bălţi de aur topit. Prin geamul deschis al unui Land Rover ce se îndrepta spre centru se auzi: -„I can feel it in the air tonight/ O, Lord/ I’ve been waiting for this moment...”, la boxe, cântecul compus de Phil Collins. Acum era opt seara. Fusese patru jumătate când plecase din Cluj, venind din Grigorescu, urcând calea Turzii, trecând pe lângă toate casele acelea mari de pe partea dreaptă a străzii, trecând de magazinul alimentar, apoi de Cimitirul Eroilor în care erau înmormântaţi militari români şi maghiari din primul război mondial, din al doilea război mondial, militari sovietici tot din al doilea război mondial, revoluţionari de la Revoluţia din Decembrie 1989, şi puţin mai încolo şi de cimitirul evreiesc, cu pietre vechi asemeni pietrelor adormite în ochii închişi ai râurilor. Doar acum ajunsese în Sebeş fiindcă mult timp nu-l luase nimeni. Plecase supărat de acasă după o ceartă cu taică-său şi mama sa, plecase de acasă din apartamentul de bloc din cartierul Grigorescu. Nu mai voia să-şi amintească toate discuţiile şi nervii, în casa familiei, apartamentul cu două camere

18 burduşit de cărţi şi locuit de singurătăţi. Uneori era îngrozitor în casa lor cum trebuie că este în multe case, în multe acasă de sub cer, ca şi cum un blestem se afla deasupra lor, ca şi cum umbra unei întunecate păsări măiastre bătea din aripile ei uriaşe deasupra păturilor lor; poate că Dumnezeu sortise şi nu e chiar o coincidenţă că modelul de pe uşa de lemn lăcuit de la intrarea în apartament era o cruce întoarsă. Când comandase uşa tatăl său spusese că nu crede în superstiţii şi alesese să pună uşa aşa. Până la urmă poate nu conta atâta uşa oricum ar fi fost ea, însă atmosfera din casă fusese întotdeauna una plină de conflict, sincopată, urâtă. Covârşitoare erau momentele când, asemeni lui Kevin McCallister, parcă îşi dorea să nu mai facă parte din familia nimănui. Plecase supărat, traversase tot Clujul pe jos din Grigorescu trecând pe lângă Someş până sus la ocazie pe Calea Turzii şi după aproape o oră şi jumătate de stat pe marginea drumului reuşise să plece. Iar acum era în Sebeş şi pe stradă se auzea cântecul lui Phil Collins şi, Doamne, oare ce putea în sfârşit să vină în viaţa aceasta care ţinea de o viaţă? Privind mai bine prin geamul deschis aproape pe jumătate văzu că la volan se află o fată cu nişte aripi mari, albe ca o rochie de mireasă ce umpleau întreaga maşină, dar nu se vedea prea bine. Când voi să se uite mai bine se făcuse verde şi maşina deja se îndepărtase, trecu de semafor, cântecul auzindu-se tot mai slab. În plus nu se mai distingea chiar nimic din cauza geamurilor întunecate ale maşinii mari de teren. Oraşul poate fi un peisaj bun pentru meditaţie. Ar fi vrut ca Roverul să oprească, sau să se întoarcă, sau să-l poată ajunge din urmă şi să o întrebe pe îngeră ce e ceea ce vine în aer în noaptea aceasta şi să-l ia din drum şi să vadă unde-l va duce, unde l-ar putea duce maşina aceea miraculoasă în care cel mai probabil nici n-ar fi avut loc să intre de aripile acelea uriaşe ce umpleau întreaga maşină, aripi acoperite cu pene albe mai mari decât penele de acvilă şi, de altfel, şi decât penele celor mai mari vulturi. Pe cer, lângă Lună, într-o spărtură în vălătucii de nori, pâlpâiau stele ca nişte reflexii îndepărtate a felinarelor electrice şi a oraşului, a farurilor argintii şi aurii de pe autostradă. Trotuarele pietruite cu bazalt tăiat cubic erau pustii iar în dreptul băiatului ce stătea la ocazie la una din porţi se putea vedea o cumpănă de fântână ridicată oblic. Cumpăna, cioplită în lemn, îl făcea să se întrebe de ce nu şi-a făcut omul o fântână cu lanţ, căci – după cât se putea distinge din stradă – casele erau destul de înghesuite, probabil de pe vremea când Sebeşul era un biet târg, fiind aproape zidite una în alta. Casa săsească în curtea căreia se afla cumpăna fânânii era dată cu var de culoare verde, casa de lângă ea era într-o nuanţă gri, iar casa de pe colţ din intersecţie avea poarta pe strada cealaltă. Dincoace de şanţul de pământ acoperit de iarbă al drumului se aflau băltoacele aurii, stâlpii de curent cu felinare aprinse, iar de unul din stâlpi era ataşată o pubelă de gunoi în care băiatul aruncase încă de când ajunsese un ambalaj de praf de capuccino pe care îl mâncase în timp ce urca partea de sus a dealului pe Calea Turzii, în Cluj, în lumina mirifică a o mie de felinare aprinse pe bulevarde în timpul zilei pentru verificări tehnice. Era una din zilele de noiembrie, la ora opt şi ceva seara şi acum era în Sebeş şi supărarea parcă i se mai uşurase, parcă îi mai trecuse, pe jumătate măcar. Numărul infim de copaci de pe marginea drumului majoritatea pe partea celalată a străzii, mai mic decât numărul de degete la o mână, parcă mai umaniza un pic locul, ca în stampele orientale, ori ca în miniaturile indiene, ruseşti sau occidentale ori ca în poveştile indienilor americani în care un copac este un motiv de a trăi mai departe, în care un copac este un suflet, sufletul tău, neînvins chiar şi doborât la pământ. Ca în acele amintiri în care un copac este un motiv pentru o tăcere în plus, pentru încă un răspuns fără cuvinte, fără limbaj, în momente când pentru a-ţi spune numele, adevâratul nume, taci. Puţin mai încolo pe stradă, dincolo de semafor, pe partea stângă a Sebeşului se aflau bisericile vechi ale oraşului, îşi amintea poarta metalică a uneia din ele, o biserică luterană sau calvină, cu o poartă de grilaj vechi de fier şi aproape ruginit, cu o plăcuţă pe care scria „NU SE VIZITEAZĂ LUNEA”, după care se afla un câine destul de nehotărât între a alunga vizitatorii ori a primi un semn de bună înţelegere de la ei cum ar fi o bucată de pâine sau, mai bine, o bucată dintr-o chiftea de hamburger. Pe partea cealaltă a străzii, după semafor şi dincolo de pod erau blocurile între care avea să mănânce pe un cub de beton cu Buddha, un rocker motorist cam vagabond, în drum spre Sighişoara, într-un pelerinaj către ignoranţă sau poate către iluminare, al unei iluminari amestecate cu lipsă de pietate şi vodcă. Acolo se afla cubul de beton pe care încă nu se opriseră să mănânce, un punkist rebegit şi un motorist fără motocicletă, cubul de beton care probabil lui, băiatului, îi va supravieţui, atunci când el va fi demult transformat din ceva viu în pământ mort, va fi tot un cub de beton, loc de popas al pelerinilor viitorului, neschimbat, cel puţin în comparaţie cu durata vieţii lui de gânganie, cu sfârşitul neobservat ca stingerea flăcării unuei lumânări la partea viilor, în bisericile ortodoxe ale copilăriei. Mai încolo, tot pe partea dreaptă, erau magazinele în casele vechi, dar toate acestea nu mai contau, de fapt încă nici nu le văzuse, acum stătea în drum şi aştepta să-l ia careva care să-l ducă acasă. Land Roverul trecuse de semafor îndepărtându-se, iar acum cântecul se auzea tot mai slab: -„No, you don’t fool me/ Cause the hurt doesn’t show/ But the pain still grows...”, luminat de camioanele uriaşe ce veneau dinspre Sibiu. Şi atunci îşi aminti ce visase în noaptea dinainte, întradevăr fusese un vis, o viziune, ceva tare. Visase că se afla la un triaj de cale ferată de unde plecau şi unde soseau nenumărate linii, un oraş de linii cu şine de metal întortocheate, iar el privea în jos la şine. După un timp în care îşi dădu seama că nu ştia la ce se gândeşte, se trezi din transă, din visarea ce îl pătrunsese cum pătrunde zahărul ars orezul cu lapte şi privise în lungul şinelor văzând că două dintre ele trebuiau să fie probabil ale unui montagne-russe, fiindcă urcau în bucle, în ape semisferice. Trebuiau să fie fără îndoială aşe unui montagne-russe foarte mare că nu le vedea capătul, cât privea la oriziont calea ferată nu se termina urcând tot mai sus şi mai sus, devenind tot mai înaltă pe măsură ce se îndepărta, norii plutind pe sub şinele ei curbe. Nu ştiu câte minute sau ore sau cât timp aşteptase fiindcă sufletul îi fusese furat iarăşi de visare, dar când se trezi văzu cum pe montagne-russeul acela se apropia un tren. Nu plecă de acolo fiindcă era curios ce tren vine şi unde ar putea pleca cu el dacă şi-ar lua bilet, deşi biletele de obicei nu se iau de la triaj. Trenul coborî în ape luminând înainte cu un far alb aflat în partea de sus a botului locomotivei şi când în sfârşit ajunse şuierând de şapte ori la triaj băiatul văzu că de fapt trenul era alcătuit doar din locomotive Diesel, - şi ele nenumărate ca şi liniile de cale ferată ale triajului, - legate una de alta, fiecare cu câte un far mare şi alb aprins în partea din faţă. După ce trenul se opri merse până lângă el, privindu-l. Locomotiva din faţă era o locomotivă obişnuită Diesel, doar că avea un far foarte mare, uriaş. Privindu-l, parcă farul aprins începu să se mărească, lumina lui devenind sticlă luminoasă, iar băiatul merse spre locomotivă şi intră în far. Farul era mult mai mare pe dinăuntru decât pe dinafară, şi – după ce intră înăuntru şi se obişnui ca lumina covârşitoare să-l înconjoare din toate părţile – după un timp văzu că acolo în steaua aceea incandescentă se mai afla cineva. Nu îl observase la început fiindcă era chiar mai luminos decât lumina din jur. Cel pe care îl văzuse acolo era el. De fapt, nu era el, dar arăta ca el, se poate spune că era el, era ca el, numai că nu era om, ci era un înger. Era ca un om făcut în întregime din lumină şi cu nişte aripi uriaşe acoperite cu pene de lumină. Era îngerul lui. Arăta întocmai ca el, cum spune Scriptura, numai că era mult mai frumos şi arăta cumva, mai înţelept. Arăta cum arătase cumva şi el în copilărie. Şi îngerul nu îi spuse nimic cu excepţia câtorva versuri din „In The Air Tonight”: -„I’ve seen your face before, my friend, but I don’t know if you know who I am/ Well I was there and I saw what you did I saw it with my own two eyes/ So you can wipe off that grin I know where you been/ It’s all been a pack of lies...” Probabil că dăduseră muzica tare în barul ăla nenorocit de lângă bloc. Apoi farul locomotivei s-a stins şi el asemeni unui Buddha în nirvana şi el s-a trezit. Îşi putea aminti tristeţea îngerului, o tristeţe nesfârşită, asemeni valurilor unei mări, asemănătoare tristeţii unui lama ce priveşte un gândăcel de Colorado aflat în mijlocul unui ogor

otrăvit. În visul său, prin somn, se gândise că nu mai ştia dacă în povestrea lui Kafka, nu mai ştia dacă îi fusese milă cuiva de gândacul Gregor Samsa, cineva afară de Gregor Samsa - şi Franz Kafka fusese un profet al modernităţii, oricum -. Cu el era diferit, era înconjurat de milă din toate părţile de parcă s-ar fi aflat dintotdeauna şi mereu în farul uriaş cu lumina albă, farul locomotivei Diesel din visul său, farul alb al locomotivei venite din cer. Era student acum în anul al doilea la Muzicologie la Academia Gheorghe Dima şi stătea într-un cămin cu zece etaje plin de oameni tineri şi ignoranţi. În cămin abundau mândria şi suferinţa. Cele zece paliere ale căminului proiectat de comunişti aveau fiecare câte douăzeci de uşi, coridoarele arătând cumva intimidant asemeni unor coridoare de închisoare, un loc lipsit de aproape orice compasiune şi în vremea când stătuse acolo nici el nu avea această compasiune; un nenorocit ca şi toţi ceilalţi. Odată, la o beţie, privise prin geamul mare cât peretele şi acoperit cu zăbrele şi numise căminul geamăn de vizavi – în limba engleza, limba meditaţiilor sale -, îl numise pentru sine: ‚house of the bad people’, duhul lui pronunţând cu sufletul ars de băutură, acest drog, şi picurând asemeni ploii. Da, căminul era în mare parte un loc de poposire al oamenilor răi, iar el era unul dintre ei. Acum era la Sebeş, în centrul României, în sursa triunghiului, în nexusul drumului, în centru, chiar şi în centrul lumii, căci oriunde te afli poate fi centrul lumii, dacă se află un om îngenuncheat în el orice câmp nearat sau acoperit de zăpadă poate fi o Mecca, poate fi Mecca. În plus, ceva în preajmă trebuia să fie plin de sfinţenie, însă nu ştia ce putea fi, poate bisericile, poate noaptea ori poate, cine ştie, chiar drumul. Cum spune Pasărea: ‚Sfinţenia e nevăzută. Poate fi oriunde. Este oriunde, ca un pui de vultur adormit într-un ou. Poate fi oriunde. Mai ales când drumul este drept, ca urma sufletului prin nisipul plin de cioburi sparte de scoici al unei rugăciuni.’ Era ceva sfânt pe undeva, dar probabil că nimeni nu ştia ce. Oricum, poate nu era nimic deosebit, poate doar un necunoscut ori să zicem o bătrânică ori un călugăr ce stătuse la ocazie în locul acela înainte să ajungă el, spusese o rugăciune, cine poate şti de ce. Locul ăla plin de noroi şi băltoace, luminat de farurile maşinilor ce treceau, se sacralizase, sfinţenia rugăciunii spuse plutea în noapte; în noaptea electrică din împrejurimi a oraşului, difuzând şi răspândindu-se ca cerneala în apă. Totul era frumos ca un basm şi adevărat ca un film neorealist, ori un montaj de amintiri proiectate din nou şi din noiu în cinema-ul sufletului în lumina nostalgică a regretului după iubire. De abia începuse noua zi, noua zi de o mie de ani şi timpul stătea, uriaş şi nedescoperit, înainte, ca un râu mitic, cu nisipurile presărate de perle şi mâlul tulburat de zbaterile somnilor în undiţă printre pietrele verzi de mătasea broaştei de pe fundul apei. Începuse noua zi pe pământul acesta unde nimeni nu ştia câte alte zile au trecut, începuse noua zi sau poate noua noapte, toate mergând la acelaşi loc cu celelalte nopţi, în mormânt sau poate în cer. Iar noaptea aceasta, - în ziua aceasta mistică şi mitică – intersecţia strălucea asemeni unui suport de pahare într-un pub irlandez ori asemeni unei biserici pline de lumânări aprinse, o bisericuţă mică de piatră plină de toate lumânările aprinse vreodată pe pământurile acestea de la începuturi, lumânări de seu şi de ceară, galbenă, albă şi roşie, atât de multă lumină era în seara aceea acolo în intersecţie. Cât despre familie, familia nimănui nu rămâne aceeaşi, familia se schimbă în curgerea timpului la fel cum se schimba culoarea cadranelor anumitor fabricaţii de ceasuri mecanice de mână, odată cu fluctuaţiile de temperatură din aer. Ce ar fi spus bătrânul Carl Gustav Jung despre asta, despre modul cum familia se schimbă de fiecare dată când o priveşti, asemeni unui râu, asemeni norilor – evanescenţi -, ori ai unui chip uman, toate acestea în perpetua transformare asemeni unei păpădii suflate în văzduh de un copil, de el când era copil, răsfirându-se în curgerea vântului, doar tulpina rămânându-i în mână, sinele păpădiei, rădăcina zborului ei, miezul ei, sâmburele morţii şi vieţii ei. Ceva rămâne parcă neschimbat, păpădia rămasă în mână, dar seminţele păpădiei zburau legănat prin aerul doric, îndepărtându-se undele de altele şi plutind într-un moment magic, într-un moment buddha, în bula de sticlă a unei lacrimi de cer, o picătură de lumină, o aripă arsă şi carbonizată de zbor din care nu a mai rămas decât zborul, într-un zâmbet destinat unui gândăcel, în eternitatea inoxidabilă a unei amintiri din copilărie de pe vremea când şi familia părea un Stonehenge. Ce ar fi spus Bătrânul dacă ar fi fost întrebat, ce ar fi văzut dacă m-ar fi privit? se gândi. Farurile se reflectau asemeni unor stele unele în altele, făcând plăcuţele argintii de pe boturile maşinilor să strălucească stins asemeni argintului-viu, asemeni cerului metalic şi alb al după-meselor de mai. Familia nu e un contract social, în schimb e un Stonehenge. Totodată, familia e o casă, un acasă, însă de multe ori este o casă fără uşi, ori o casă cu aproape toate ferestrele zidite ca în ghetouri. Sau, dacă are o uşă, de multe ori este o uşă încuiată şi închisă, o casă pustie, o casă umplută de singurătate ca de mireasma cozonacilor scoşi din cuptor două zile înainte de Crăciun; sau, de multe ori, familia e o casă pe care o vezi doar de dinăuntru, aşa că simţi că nu ai şi nu poţi să-ţi faci o imagine validă asupra a ceea ce trăieşti, asemeni casei sau asemeni existenţei unui orb. Stelele sunt într-adevăr o familie, un Stonehenge de dimensiunile universului, o păpădie suflată de buzele lui Dumnezeu, acest copil curat, pe o distanţă de 14 miliarde de ani lumină, cum spun calculele, uriaşele ei seminţe plutitoare împrăştiindu-se prin întregul univers, prin tot universul. În intersecţie începuseră să cadă picuri de ploaie, blând, asemeni unei muzici de pian, după câteva minute pornindu-se puţin mai des şi tulburând bălţile de ploaie dintre şosea şi şanţul drumului. Acum ploua şi acum era doar un om în ploaie ca şi Mike Oldfield şi ploaia era frumoasă, ceva frumos, era ceva frumos să picure tot cerul pe tine, să ţi se scurgă tot cerul în ochi. Mulora le plac grătarele şi soarele, altora – probabil mult mai puţini – le plac ploile, aceste tăceri şi cerul, această Singurătate înconjurată de flăcări electrice şi noapte. Familia noastră e o chitară cu şapte corzi, se gândi el, făcând semnul autostopistului unei utilitare Ford care nu opri, iar băiatul rămase mai departe în ploaia ce cădea afară şi în cerul înstelat de gânduri dinăuntru. Maşina se îndepărtă destul de rapid pe autostrada în linie dreaptă ce ducea afară din Sebeş, cerul întunecat de seară era acoperit cu bulgări de vapori ce se spărgeau şi se amestecau asemeni aluatului. Deşi era întuneric afară, norii se puteau distinge pe ceruri, luminaţi de Lună printr-o spărtură în masa de abur ce plutea în atmosfera planetei acestea ciudate şi vii deasupra pământului şi oamenilor. Familia lor era un cântec, cântecul notelor şi acordurilor acelei chitare cu şapte coarde, ei erau sau măcar puteau fi un acord, o delicată septimă, un simplu Dm7, puteau măcar fi, dacă nu erau, cel puţin de cele mai multe ori. Iar el acum se simţea ca o coardă ruptă, ca o coardă lipsă la această chitară dezacordată care era familia lor. Ce ar fi putut Hendrix, ce ar fi putut John Lee Hooker, ce ar fi putut Segovia face cu o asemenea chitară, ciudată, dezacordată şi deteriorată; ce ar fi putut Vidul face cu familia lor dacă ar fi fost lăsat? De când sosise, doar vreo doi oameni traversaseră strada, probabil nişte oameni care de-abia scăpaseră de la lucru, poate de la vreun depozit de la periferia oraşului, oameni cu şepci chinezeşti, în haine cenuşii, nişte feţe golite de suflet. La întrebarea aceasta nimeni nu poate răspunde. Cum spune personajul lui Thomas Mann, în om, în majoritatea oamenilor, trupul ucide sufletul. În plus se poate spune că oamenii sunt un singur om, aşa cum un muşuroi de furnici sunt o singură furnică, aceasta e religia, o singură Furnică, un singur Om. Yah Weh; cel care nu poate fi descris oricum ai încerca să o faci. Poate că aşa cum nu poate fi văzut, poate aşa nu poate fi nici auzit chiar dacă vorbeşte. Duh, spirit, noţiuni pe care nu le putem înţelege pentru că nu le putem procesa; în calitate de un ceva ascuns putem spune că el măcar din punctul nostru de vedere – nu există, şi mulţi o şi spun, mulţi şi trăiesc adevărul acesta orb. Însă există, există o problemă şi problema nu este asta. Problema este că, - din punctul lui de vedere -, noi existăm. Se poate ascunde, noi nu ne putem ascunde, oricine ar încerca să facă lucrul acesta şi să încerce să se ascundă va vedea ce spun aceste cuvinte, cuvintele tăcerii către băiat. Oare cum poate fi el când până şi un gândăcel care că să-ţi meargă pe degete are nevoie să se agaţe de şanţurile amprentelor tale, este atât de complex, cât de complex poate fi el, cel pe care nimeni nu l-a văzut

şi pe care sufletul fiecăruia îl ştie în vârtejul yin-yang al acestui inseparabil paradox al vieţii, asemeni vârtejului alb-negru al timpului, această învolburare. Noaptea se mai limpezise, iar ploaia acum parcă era mai rară cu stropi mai mărunţi, aproape că nici nu-i mai simţea, având impresia că doar picură în intersecţia plină de lumini în travelinguri intersectate. Privea intersecţia luminată, luminată de felinare electrice şi faruri de automobile, de Lună, de oglinzile incandescente ale băltoacelor, însă parcă şi de altă lumină, o lumină ascunsă, şi – firul gândurilor sale ajuns aici -, conştientiză iarăşi sfinţenia pe care o găsise în acel loc, ori care îl aştepta acolo, sfinţenia care curgea peste tot în jur ca mierea umplând totul asemeni hexagoanelor fagurilor, umplând casele, strada, maşinile, oamenii, intrând oriunde găsea o deschizătură, cum umple mierea fagurele. Şi el era un fagure, şi el trebuia umplut de credinţă. Pentru că alegerea, alegerea metafizică – în acel loc unde, nemaiştiind nimeni, nici măcar autostopistul, singurul om prezent atunci în intrescţie dacă facem abstracţie de oamenii cu ochii pe jumătate închişi aflaţi în maşinile a căror trecere semăna cu nişte furnici pe o rămurică acoperită cu răşină şi doborâtă la pământ, cu sute de ani înainte, chiar acolo unde acum era mijlocul intersecţiei Sibiu-Cluj-Deva de la marginea Sebeşului, acoperit de zeci de straturi de asfalt, fusese altarul unei bisericuţe romano-catolice medievale, un loc unde timp de sute de ani rugăciunile s-au transformat în lumină nevăzută – acea alegere de care nu scapă nimeni, nu e o răscruce între plăcere şi etic, alegerea aceasta ce poartă marca înregistrată a atelierului Dumnezeilor, alegerea înlăcrimată este între tristeţe şi miere, ambele metafizice şi reale. Metafizic, adică etern; real, adică real. Picăturile de apă ce cădeau în jur făceau asfaltul să arate negru închis, reflectând galben stins luminile de faruri pătrăţoase ori rotunde aflate înaintea maşinilor ce rulau pe autostradă. Se puteau auzi sunetele a diferitor feluri de motoare, roţile mari ale tirurilor rotindu-se zimţat, aruncând stropi pe autostrada udă. Dumnezeu. Noi oamenii avem tendinţa să negăm Dumnezeii, aşa cum poate întregul univers exterior ar nega ploaia, inexistentă din perspectiva lui, realitate pentru noi, pământul; ploaia care cădea asemeni lacrimilor, ce sentiment. Pentru cei vechi ploile erau lacrimile văzduhului, ale spaţiului gol, ale cerului, ale zeului nostru al cerului, lacrimi căzute din nimic, din gol, din nici un ochi, din solitudine, din zeu. Astfel plânsetul înăbuşit al ploii este o comuniune aşa cum şi lacrimile noastre de sare înghiţită sunt expresia înfrângerii în faţa dorinţei după comuniune, expresia durerii singurătăţii unei perechi de ochi, a unui suflet, a unui om. Fiecare om cunoaşte singurătatea, singurătatea e domniţă peste întinderile pământurilor oricărei inimi, oricărui psihic, oricărui suflet uman. Putem numi singurătatea un somn, dacă se stabileşte că împărtăşirea şi comuniunea sunt trezirea din acel somn. Singurătatea e un somn al sufletului, o transă anesteziantă, o comă sufletească întinzându-se pe durata unei vieţi, când chiar viaţa poate deveni o rătăcire somnambulică între întunericul etern şi lumina eternă, între zi şi noapte. Pe lângă întinderea singurătăţii omului, universul e doar nufărul de raze al unei muzici de harpă, chiar şi moartea e doar un sărut al îngerului singurătăţii în ochii transcendenţi ai căruia şi binele şi răul îşi pierd sensul, spiritual, moartea nu începe la sfârşitul vieţii, moartea poate începe la fel de bine în primul moment în care în sfârşit deschizi ochii după primul sărut, deznădăjduit ca o ultimă doză, când deschizi ochii şi nu vezi nimic. Nu vezi nimic asemeni morţilor. Singurătatea e acel despotic rege asirian care te ţine în lanţuri de aramă, acel stăpân care va creşte tot ma mult în timp ce tu vei ajunge în cele din urmă un gândăcel strivit de tălpile lui, asemeni lui Gregor Samsa, dacă nu vei vedea ceva - orice - când vei deschide ochii, dacă nu vei vedea lumea, pe tine, pe Dumnezei sau orice altceva. Acum băiatul se gândi că poate nu-l luase nimeni la ocazie pentru că nu se rugase să fie luat. Totdeauna când făcea autostopul nu-l lua nimeni până nu spunea o rugăciune, cerând Dumnezeilor cerului să fie luat. Privind mecanic maşinile ce treceau începu să se roage. Trecură vreo două minute când fu întrerupt: -Dă toţi banii ce-i ai la tine! spuse cineva care îl apucă deodată de mâini, ţinându-l strâns. Privindu-l, văzu că cel care vorbise era un tânăr poate mai mare cu vreo doi sau trei ani decât el, beat. Avea o geacă luată din piaţă, nişte blugi noi turceşti, era tuns cu puţin moţ în faţă, iar în picioare avea nişte adidaşi de muşama Pumas luaţi tot din piaţă. Lăsând capul în jos, băiatul îşi compară pentru câteva secunde bascheţii negri Converse All Stars cu adidaşii celuilalt. Privind în sine observă că se speriase, dar nu îi era chiar frică încât să facă ce îi cere. Tăcu, fără să facă nimic. Dacă celalalt nu l-ar fi ţinut de mâini şi dacă ar fi putut, probabil că – în loc să-l lovească, cum probabil se aştepta celălalt – ar fi fugit. -Hai, sclavule! Dă o sută de mii, cât ai! Băiatul tăcu, îl privi cu nişte ochi de animal prins în capcană, tăcu şi privi în jos. Înăuntrul său se gândea agitat: ce fac creştinii acum, ce fac budiştii că tot veni vorba de ei, călugării sufi? Ce e nonviolenţa? A funcţionat până la urmă pentru Mohandas K. Gandhi, Martin Luther King? Se poate trăi prin nonviolenţă? -Nu... -Ce-ai spus?! Pronunţă uleios tânărul celălalt, aspru asemeni unui copil ce imită tonul părinţilor atunci când bate sau chinuie un copil mai slab decât el. -Nu. Tânărul beat îl apucă cu o mână de umărul drept şi începu să-l lovească, potolit. După un timp spuse: -Hai, fraiere, dă-i şi tu! Dă, mă, că frate-mio îi poliţist. Hai dă, drogatule, îi spuse tânărul beat, lovindu-l. Hai dă, că te bat, io! Care sunt cuvintele Filozofiei, care sunt impulsurile instinctului de supravieţuire, ce spune Înţelepciunea, ce spun Dumnezeii? Există un Dumnezeu care să salveze? Ori este pur şi simplu nevoie ca pumnii şi picioarele să te salveze? Trecu un timp în care nu făcu nimic şi doar fu bătut mai departe de tânărul acela beat. Nu era chiar aşa de rău. Ce putea să observe era că nu simţea nu ştiu ce durere şi, oricum, era bine că era încă în picioare. Ca la box, se gândi cu un zâmbet. Era un pic îngrijorat de ceea ce s-ar putea întâmpla mai departe dar „Domnul este păstorul meu” îşi spuse gândindu-se de ce, dacă tot practică nonviolenţa şi pacea în faţa conflictelor exterioare din viaţă, de ce nu poate aborda la fel şi conflictele interioare, dinăuntrul familiei. De ce se ceartă cu părinţii, de ce nu poate fi un sufi, un călugăr lama, un creştin şi la el acasă? Maşinile treceau zumzăind cu farurile aprinse în noapte, cu câte un semnalizator încă pâlpâind după luarea curbei şi intrarea în intersecţie, iar apoi se îndepărtau cu stopurile de pe spate luminând într-un purpuriu electric. Era destul de greu, băiatul nu ştia ce ar putea să facă şi, de parcă şi aşa nu era îndeajuns de greu, tânărul beat începu să-l tragă, încercând să-l ducă după el spre centrul oraşului, probabil la fratele său. Nu se lăsă tras, aşa că după un timp individul renunţă, şi tot ţinându-l de umărul drept, începu să-i care la pumni, mai ales în coaste. Dacă aş povesti cuiva, se gândi băiatul în timp ce era bătut, despre modul în care am fost caftit cel mai probabil persoana aceea ar găsi destul de comic totul, de n-ar fi aşa de serios. Multe lucruri ce i se întâmplă omului sunt în acelaşi timp comice şi tragice, esenţa lor depinzând doar de perspectiva din care sunt privite. Probabil că adânc în suflet orice bătrân claun e un Lear înlăcrimat asemeni unui copil trist şi îngândurat, asemeni lui Kierkegaard, Jung ori triştilor copii cu trupurile distruse de foame ai Africii. În timp ce era bătut băiatul se întoarse şi privi trotuarul de unde venise individul care îl lovea calm şi văzu că se apropie trei tineri. Tinerii erau trei băieţi şi o fată. Doi dintre ei, unul dintre băieţi şi fata purtau şepci de bumbac, băiatul avea o şapcă de baseball pe care scria un N şi un Y de la New York Yankees, iar a fetei era cu echipa de baschet Los Angeles Angels. Al treilea băiat avea capul descoperit şi avea părul tuns pâna la jumatate de centimetru. Toţi trei purtau nişte geci de toamnă puţin mai groase, geaca fetei era albă, iar baiatul tuns şi fata purtau blugi mai largi cu nişte buzunare puţin mai mari, pe când al treilea băiat cel cu şapca NY era îmbracat în pantaloni

19 albaştri stins de trening Adidas cu trei dungi verzi-galbene. Toţi trei purtau pantofi sport de piele marca Adidas, iar fata avea la braţul drept o bandană în culorile roşu-galben-verde. „Băieţaşi de cartier”, se gândi băiatul. Rapperii văzură ce se întâmplă, de când erau la o depărtare puţin mai mare şi probabil crezură că sunt doi care se bat, însă acum putură vedea că de fapt doar unul îl bătea pe altul îar celălalt nu făcea nimic să-şi schimbe mizerabila condiţie. Cel mai mare dintre tineri, cel tuns cu maşina, spuse: -Uite-l pe Păvăluc. Ce se-ntâmplă, co? îl întrebă pe autostopist. -Nu ştiu, răspunse băiatul. Dă-n mine că nu-i dau bani. Imediat rapperii veniră lângă ei şi deodată băiatul se pomeni că nu-l mai ţine nimeni de bluză şi că nu mai este lovit. În schimb individul acela care îl bătuse căzu din câţiva pumni la pământ, datorită beţiei fiindu-i greu să se ridice. Tot încercând să se ridice se agăţă de geaca albă a fetei de cartier, care îl susţinu cu amândouă mâinile şi încet îl ajută să se ridice. -„Pentru unii sunt poveşti spuse cu tupeu/ Nu stau sasculte povestea din cartierul meu/ Unii sunt bine crescuţi, vin din lumea bună/ Nu suportă să asculte băieţii care înjură/ E scandalos, periculos să vorbeşti aşa ceva/ Poveşti cu bagaboante despre ce tenvaţă strada/ Lumea vorbeşte mult şi face puţin/ Nimeni nu se-ntreabă de ce viaţa unora-i un chin,” spuse fata cântând ori mai degrabă vorbind, foarte repede pe un ton voios în timp ce-l ajuta pe tânărul beat să se ridice, mângâindu-l tandru pe obraz când ajunse la versul al treilea, ca într-o inestimabilă şi cu neputinţă de înlocuit – nici măcar de îngeri - contribuţie feminină la această lume ţâşnită din nimic. Când omul reuşi să se ridice în picioare ajutat de fată, tânărul beat se strădui să privească în jur, îl văzu pe cel pe care îl bătuse, îi văzu şi pe cei doi care îl bătuseră, o văzu pe fată care încă îl susţinea de mâini şi apoi, cumva parcă nehotărât între a cădea iarăşi şi a rămâne în picioare, găsi suficientă siguranţă de sine, şi – trăgânduşi mâinile din ale fetei – fugi cu o expresie supărată pe marginea autostrăzii, îndreptându-se spre centrul oraşului. Fata îi strigă din urmă nişte versuri, probabil continuarea cântecului: -„Am făcut multe greşeli/ Nu vreau să le repet/ Dacă azi n-am câştigat/ Mâine nu vreau să pierd./” -O zis că are un frate poliţist, cred că merge să vină cu el, spuse băiatul. -Să vină, spuse cel cu şapca NY. Îi un alcolist amărât. Apoi, pe neaşteptate, opri o maşină şi băiatul trebui să plece; tot ce mai reuşi să le spună celor trei tineri a fost „Mulţumesc!”, înainte să se îndrepte spre maşina vişinie ce oprise. Înţelepţii întotdeauna au spus că nu putem şti şi nu ştim noi căile Domnului şi voia Lui. Dumnezeu probabil scrisese în cartea lui ca el să ia bătaia aceasta fără să facă nimic să o atragă asupra lui şi fără să încerce să scape de omul acela rău şi tot Dumnezeu hotărâse ca el să scape de cel ce-l bătea şi de fratele său, fără să facă nimic să scape, eliberarea şi libertatea să-i vină gratuit şi nemeritat, asemeni mântuirii. Privind înapoi, înainte să deschidă portiera din spate a maşinii văzu că cei trei tineri ce îl salvaseră era iarăşi pe trotuarul pietruit, cu spatele la el şi îndreptându-se spre oraş. Şi el urma să întoarcă spatele acelui loc şi sfinţeniei din acel loc, să se îndepărteze cum s-au îndepărtat toate maşinile ce au trecut prin intersecţie până atunci, dar fusese plăcut şi adevărat să meditezi în locul acela binecuvântat presărat de băltoace întunecate prin noroiul ud şi înstelat de punctuleţe de aur, un loc unde fusese apărat de rău cum avea să-i spună cândva în viitor o fată oarbă, unul din cei mai măieştri oameni ce i-a întâlnit, o biată cerşetoare, o ţigancă, o fată care nu vede însă care, - asemeni lui August Rush – poate să audă muzica universului. În timp ce-i privea pe cei trei tineri văzu că fata ridică de pe pavaj un casetofon nici mic nici mare pe care nu îl văzuse mai înainte, apăsă pe un buton şi apoi o văzu ajungându-şi prietenii din urmă şi plecând toţi trei înconjuraţi de cuvinte şi muzică: -„Fiecare zi e o poveste/ O nouă speranţă în fiecare zi/ Aceeaşi poveste de cartier/ Şi mereu te întrebi...” Apoi se întoarse şi intră în maşină. -Mergeţi la Simeria? -Da, Simeria... şi mai departe, spuse o femeie de la volan. Pe locul de lângă şofer se afla un bărbat cam de aceeaşi vârstă cu ea, amândoi având cam patruzeci şi ceva de ani. Închise portiera şi maşina plecă lăsând în urmă muzica, tinerii, amintirea şi sfinţenia locului acela de autostop, toate luminile şi întreaga noapte din împrejurimi. Acum pleca şi noaptea din Sebeş nu va mai fi aceeaşi cu noaptea de pe drum sau cu noaptea din Orăştie, noaptea râurilor din munţi nu e noaptea lacurilor, noaptea mării nu e noaptea pădurii. Pământul schimbă şi transmutează ceva atât de celest şi evanescent cum pot fi noaptea sau zorile. Scăpase şi de Păvăluc şi de fratele său. Valurile nopţii acopereau oraşul, umplându-l de zgomotul talazurilor întunecate de vânt, noaptea acoperea oraşului, pe tinerii ce treceau strada cu casetofonul în spate, semafoarele mari luminate pe galben, bălţile negre sau galbene, ploaia, Pavel, plăcuţa cu „NU SE VIZITEAZĂ LUNEA”, Sebeşul cu fiecare străduţă a lui, norii luminaţi de Luna aprinsă, bălţile de aur topit şi orice altceva ar mai putea fi. Dacă şi-ar fi putut da seama ce gândeşte ar fi văzut că gândeşte că pe pământ trebuie să te păzeşti, ai nevoie să reuşeşti să te fereşti de atâtea lucruri, cum spun mulţi trebuie să ai ochii deschişi, trebuie să ai sufletul deschis şi să vezi asemeni unui discipol al Căii. Pentru a ajunge la celălalt mal al vieţii avea nevoie de o invariabilă în ecuaţia propriei existenţe. Ar fi văzut că gândeşte lumină. Asemeni luminii din mai bine de jumătate de sticla de vodcă pe care la cămin Matei Mărmăţoni i-o puse lângă pat după ce aflase că el tocmai se lăsase de băutură, cu vro două săptămâni înainte să-i spună că dacă îl mai priveşte ironic, îl ia la bătaie. Era un tip mare, Mărmăţoni, om solid, românaş verde, român din butuc, încă un om de care trebuie să te fereşti încă dinainte să-l cunoşti, încă unul care, asemeni lui, are nevoie să fie iertat. Ajuns aici băiatul îşi aduse aminte şi spuse în gând o rugăciune din cinci cuvinte după care spuse alta din şapte cuvinte, privind în acelaşi timp pe fereastra din partea dreaptă a maşinii. Mulţi ani mai târziu avea să vadă tăcerea, avea să vadă singurătatea, avea să vadă vidul, pietre verzi într-un râu de munte spălat de curgerea rugăciunii şi iertării, un îngheţat şuvoi venind din izvoarele uitării. Un râu în sufletul lui curgând printre pietrele uriaşe din munţi, în râu de lacrimi de fericire, un râu îngheţat curgând spre o nirvană hexagonală a crucificării în ale cărei ape mari peşti pântecoşi cu solzi de porţelan pictat stau nemişcaţi la patru centimetri deasupra nisipului şi bucăţelelor şi cioburilor de silex din apă. Pe bancnota de un dolar francmasonii au desenat ochiul deschis de deasupra piramidei, un ochi care fiind al lui Dumnezeu putem considera că este sursa reflexiei ce suntem fiecare dintre noi; în viitor el avea să să străduiască, inconştient, să închidă acel ochi, reflexia acelui ochi, să vadă măcar o clipă ce e înăuntru, care e reflexia dinăuntru, să vadă oricât de puţin până în eternitate lumina de la celălalt ţărm al yinyang-ului miniat pe portulanul sufletului său. Maşina înainta spre ieşirea din Sebeş prin întunericul serii de noiembrie. Ploaia încetase şi spărtura din care ardea Luna parcă se mai lărgise. Pe partea dreaptă a drumului în direcţia unde privea el, porţile săseşti se perindau unele după altele, cu porţile mari din lemn închise în rama de cărămidă tencuită. La casetofonul din maşina ce-l luase de la ocazie se auzeau nişte manele, oricum nu era prea atent şi nu asculta cele ce se petreceau în exterior, de fapt – inconştient – îşi asculta sufletul, un lucru asemănător pănă la un punct cu gestul medicului de a pune stetoscopul pe pieptul dezbrăcat al cuiva. Tot ce distinsese la un moment dat a fost doar – probabil un refren de manea – ceva ce spunea: „...nici loc mai sfânt ca dealul Clujului...”. Femeia de la volan şi individul de lângă ea vorbeau despre ceva, relaxaţi, iar el nu înţelesese despre ce vorbesc; camioane mari veneau din sens opus luminând tot interiorul întunecat al maşinii cu farurile lor mari, galbene. Interiorul maşinii era din când în când, odată cu trecerea tirurilor – luminat ca sufletul unui Buddha; femeia deschise geamul din partea şoferului pe jumătate dorind să lase să iasă fumul de ţigară şi aruncă un ambalaj de ceva pe fereastra deschisă a maşinii, iar când în maşină se făcu frig roti cu mâna stângă manivela de pe portieră închizând geamul la loc.

Mai erau poate o sută de metri de case cu autostradă luminată şi după aceea aveau să iasă din oraş. Băiatul, obişnuit acum cu atmosfera din maşină privi mai atent în jur; primul lucru ce îl văzu au fost trei icoane mici de carton plasticat puse pe apărătoarea de soare din locul de deasupra şoferului, vizibile deasupra coafurii roşcate a femeii de la volan. Acum la casetofon se puteau auzi nişte manele cum se făceau mai demult cu un sunet strident de orgă electronică pe un ritm cibernetic, mereu acelaşi, exact, sintetic, fără nici o greşeală se poate spune. Deodată interiorul maşinii în care se afla băiatul fu luminat de farurile unui tir de 17 metri lungime care venise până aproape la vreo trei metri şi ceva în spatele lor şi acum se angaja în depăşire. Parcă tot automobilul în care se aflau ei se umpluse de şehina, avea să se gândească mult mai târziu. Femeia de la volan încetini, lăsând tirul uriaş, un Volvo, să treacă. Pe când camionul îi depăşea încet, băiatul văzu pe muşamaua tirului de pe remorcă un graffiti mare. Sub literele imprimate industrial cu firma companiei care era proprietara camionului „Day&Night Circle Inc.”, scris cu litere butucănoase şi groase ca nişte gogoşi, însă destul de distincte, cu spray galben pentru vopsit maşinile: „poate s-a născut şi El pe stradă”, iar dedesubt pe structura metalică a tirului ca şi pe muşamaua respectivă scria cu litere caligrafice, mai mic: „La Familia”, lucru ce îl făcu să-şi amintească de tinerii ce îl scoseseră din bătaie. Poate şi ce ascultau ei era aceeaşi muzică. Nu ştia; le cam încurca pe toate, lui îi plăcea albumul cu Louis Armstrong şi Duke Ellington în concert înregistrat în 1961, când erau amândoi destul de bătrâni şi, întradevăr, destul de înţelepţi, - avea caseta. Tirul începu să întoarcă în faţa lor pe partea dreaptă şi acum se afla înaintea lor cu stopurile luminând dreptunghiular, carmin în noapte. Privind în jur văzu că se aflau în câmp. Părăsiseră oraşul.

2 Cuvintele lui Buddha

Zgomotul puţin hurducat al maşinii ce îl luase din Sebeş era fondul unor chicoteli estompate. Lumea era acoperită de întuneric şi oamenii nu puteau decât cel mult să stea cu ochii deschişi în întuneric. Şi cum spun cuvintele familiei oamenilor, a venit Corbul, a venit Omul, a venit fratele lui Gavriil, a venit Cel Ce Şi-a Deschis Ochii, a venit Înţeleptul, a venit Singurătatea Care A Auzit, au venit mulţi alţii însă lumea a continuat să rămână în întuneric. Şi cineva, unul din cei ce au venit, poate unul cu câini ori poate unul acoperit cu litere a spus scuipând – dorind să-şi dovedească adevărul – a spus că iertarea poate fi o lumină în această lipsă de lumină. A spus că iertarea nu va aduce lumina, însă iertarea poate aduce lumină, asemeni unei candele. Şi mitul familiei oamenilor spune că cei care au venit au spus. Iertarea e lumina care intră în tine, om întunecat, preschimbându-ţi chipul, de la cel de cimpanzeu cu suflet de demon, la altul. Corbul a văzut că oamenii din familia oamenilor erau răi, Omul a văzut că oamenii din familia oamenilor erau răi, fratele Îngerului, Cel Ce Şi-a Deschis Ochii, Înţeleptul, Singurătatea Care A Auzit, cei mulţi şi ceilalţi, cei care cântă cântecele vindecării, toţi au văzut şi arhitectura trupului delicat şi plin de răni al Iertării a luat locul statuii reci şi încremenite a Dreptăţii de marmură în acest templu. Aşa a fost, când a venit lumina. Acum şi tu ai în mâinile tale lumina. De multe ori, în minute de singurătate încerca să existe. A exista pentru el – a încerca pentru el – era, spiritual, să existe asemeni unei pietre mari încremenite în mijlocul râului asemeni unei pietre vii ce a prins muşchi pe curgerea tablei de go, ori asemeni unui samurai meditând în mijlocul bătăliei, înconjurat din toate părţile de yin-yang, de cele două şuvoaie ale nimicului şi anti-nimicului. A exista însemna – odată pentru totdeauna – a fi asemeni unei pietre, sufletul său să fie plin asemeni unei pietre. Însă pentru aceasta singura metodă ce funcţionase până acum fuseseră rugăciunile; nimic nu se compara cu ele. Găsise ceva asemănător cu ceea ce căuta într-un episod din „Doctor în Alaska”, dat la ProTV cu ani în urmă; Marilyn Whirlwind, fata grasă indiană; se lăsa umplută de existenţă, topită şi incandescentă până la adevăr, încât se poate spune despre ea că exista asemeni unei flori de colţ crescută sus pe pietrele din munţi, ori asemeni unei stânci acoperite de muşchi ud şi aproape negru mustind de apă în noaptea ce se risipeşte asemeni unei amintiri, existând de la începutul istoriei şi de dinaintea lui. În faţă cei doi oameni din maşină discutau despre ceva, însă băiatul nu era atent la cele ce vorbeau. Le spusese că nu are bani, făcuse ce trebuie, iar acum aştepta să treacă de bifurcaţia spre Cugir şi apoi de Orăştie şi să ajungă la intersecţie. Tăcea şi încerca să-şi facă sufletul să tacă; ori să se roage, ceea ce e totuna. Cumva încerca să-şi aprindă feştila sufletului de la bricheta de plastic albastru cu o mie cinci sute de lei a femeii de la volan ori de la chiştocul ţigării aruncate pe geam, ori de la înjurăturile omului de lângă ea. Afară, maşina era scufundată în întuneric până la celalalt capăt al universului, singurele lumini fiind două beculeţe pe bord, semnalizările unei Dacii gri care oprea înaintea lor şi Luna de afară, pâlpâind slab asemeni jăraticului unui foc de munte ce se stinge. Şi în puţinele stele ce se vedeau pe cer e scris că omul e cel mai îngrozitor animal atunci când lumina se stinge, scris că în viitor soarele va deveni un soare mort - cum mort a fost soarele cinci ani deasupra Auschwitz-ului -, asemeni nouă. Când negarea este zdrobită începe tristeţea, când tristeţea este crucificată şi ucisă începe viaţa. Şi rugăciunea, va începe odată rugăciunea, în această viaţă? Dincolo de geamul maşinii se puteau vedea doar câmpuri în beznă, luminate de Lună şi de maşinile ce treceau, ori umbrite, negre de întuneric, pline de buruieni în partea de lângă drum, iar pe o porţiune de doi kilometri ogorul şi şoseaua fiind separate printr-un mic val de pământ, ridicat în ani de zile de aruncarea buruienilor moarte şi devenite pământ, ca la grădina lor de acasă. Femeia fredona vioi pe muzica de manea ce se auzea în maşină, totodată într-un fel cumva cu răutate, cu o expresie de răutate în gura care cânta printre dinţi: -Ta, rao, ta, rai, ta, ta, tai, ra, ta... În timp ce cânta uneori făcea gestul care imită tăieturile pe braţe, gest tipic pentru paranghelii şi discoteci de ţară. Întorcânduse la meditaţiile sale, băiatul îşi notă pe suprafaţa aspră a pergamentului sufletului său că dacă răutatea omului ar putea lua chip, dacă putea avea un chip, atunci chipul acela ar fi chiar chipul omului, chiar chipul lui. Un om orb care este vindecat, vede; şi, dacă, găseşte o oglindă, se vede şi pe sine. După o viaţă obişnuită trăită în

acest cimitir care este lumea, credinţa face din tine un proroc şi-i urăşti pe toţi, cum spune Scriptura, şi te urăşti pe tine, cum spune Hristos. Dar dacă tot urăşti, şefule, nu poţi să mai urăşti. Cum era în basmul acela vechi cu Buddha şi cu Cea Plină De Ispite în care se povesteşte cum Buddha rătăcea ca un vagabond prin lume, ajungând la un moment dat în locul unde acum se află centrul oraşului Lhasa. Atunci, în vremurile acelea vechi se afla acolo doar un templu circular acoperit de sculpturi indiene. Toate sculpturile reprezentau femei fără nici un fel de îmbrăcăminte iar sus pe cupola templului se afla zeiţa căreia îi fusese închinat templul, o zeiţă a vremurilor vechi al cărei nume a fost uitat. Era un templu numit un templu al dragostei. Cei care făcuseră templul aveau credinţa că zeiţa coboară printre ei şi zeiţa cobora într-adevăr, însă nu putu fi văzută vreodată decăt de Buddha datorită faptului că de la Trezire Buddha avea vedere înainte. Zeiţa dansa goală pe golul sferic din mijlocul cupolei ce acoperea templul, iar templul era plin de oameni slabi, bolnavi, leproşi, buboşi, agitaţi, nefericiţi, şchiopi, toţi nenorociţii acelor pământuri care căutau vindecare în dragostea zeiţei pe care nu o putea vedea ori atinge niciunul. Zeiţa, dansând pe golul din cupola templului era albă, întunecată, galbenă, portocalie şi albastră în acelaşi timp. Cine ar fi privit-o putea să-şi dea seama că nu se gândeşte decât la un singur lucru. Sânii îi erau plini, pântecul îi era puţin ieşit în afară, iar cealaltă parte a trupului ei era o reflectare a primeia. Era zeiţa târfă care dansa deasupra globului templului plin de oameni nenorociţi căutând disperaţi un ajutor, stăpâna pământurilor ce îşi lua partea însângerată din fiecare suflet când omul îşi părăsea învelişul. Prin vrăjile ei l-a ridicat pe Buddha, Cel Trezit, lângă ea pe cupola semisferică a templului, stând amândoi pe golul de aer, zeiţa dansând ca Salomeea în jurul lui, atingându-l, acoperindu-i ochii deschişi cu mâinile ei catifelate, vorbindu-i în şoaptă, făcând să-i picure miere de pe buze, făcând ca întregul templu să se rotească orbitor asemeni unei mandale. Siddartha nu zicea nimic, doar stătea acolo, nemişcat, tăcând, sufletul lui tăcând sau rugându-se – totuna e. Târfa îl strânse în braţe şi – văzând că el rămâne tot nemişcat îi spuse: -De ce eşti prost? Tăcând şi cu ochii săi deschişi privind ochii închişi ai zeiţei, sufletul lui Siddartha rosti una din mantrele Trezirii: -Nu nu vreau să ţin sânul tău în mâna mea Pentru că sânul tău e plin de viermi Nu nu vreau să ţin sânul tău în mâna mea Pentru că mâna mea e plină de viermi În acea clipă vrăjile se rupseră, halucinaţia se risipi şi templul fu rispit de vântul dinspre munţi asemeni unui castel de nisip năruit. Buddha stătu în acel loc pe o piatră mare în meditaţie şi rugăciune timp de şapte perioade de timp după care se ridică şi plecă pe drumul de lângă râu, locul acela fiind numit Lhasa după ce Buddha îl părăsi, un loc unde diavolii au pierdut cum spun literele aduse de ocean. Muzica ar trebui să fie la fel de frumoasă, chiar de nu mai eşti orb. Cum ar fi sufletul lui, dar de fapt nu sufletul, ci amintirile, memoria. Când intra în amintirile sale avea impresia ca amintirile sale sunt un întreg Bucureşti, plin de străzi ample cu clădiri mari ce fiecare pot fi un univers autonom de vechituri şi flashuri, cu tei mari foşnind din loc în loc, cu statui ale lui Eminescu şi ale eroilor sanitari morţi în Primul Război Mondial, străzi pentru care îţi trebuiau hărţi şi pe care îţi trebuiesc zile întregi să le străbaţi cu piciorul, ca în Ninive cetatea din care odată nu se mai curma jaful, străzi pe care poţi să te pierzi asemeni unui ban de argint în praful uliţelor din satul copilăriei. Nervurile ferigilor uriaşe ce erau amintirile lui erau un labirint, un uriaş labirint natural organizat de trecerea ciclică a timpului asemeni cercurilor concentrice în degradeuri din trunchiurile arborilor. În buzunăraşul mic de la blugi din partea dreaptă avea un bănuţ mititel de aluminiu, un bănuţ de cinci bani din 1975. Era foarte mic, de aproximativ, un centimetru în diametru şi avea stema socialistă ca o coroană mortuară cu steaua roşie în vîrf pe o parte şi literele „REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA” şi inscripţia „5 BANI 1975” pe cealaltă; unul din banii cu care nu s-a putut cumpăra niciodată nimic, o amintire în metal - degradat şi acoperit cu un strat de oxid -a socialismului românesc. Îşi vârî mâna în mânerul fix al portierei de pe partea lui, degetele lui bătând darabana în plasticul polimerizat, ceva în genul unei linii melodice din „In The Air Tonight” de Phil Colins pe o linie ritmică din „De ce mă minţi?”, bucată muzicală semnată Nicolae Guţă, dacă se poate aşa ceva. Cât despre comunişti, din România mai ales - pe ăştia din România îi ştia el -, au fost cum avea să spună cândva scotty372 pe youtube, “people who oppress are weak....”,- „oamenii care oprimează sunt slabi.” În România comuniştii au pretins că reformează întreaga societate şi că – de exemplu - dau libertăţi femeilor oprimate în servitudinea familială în societatea patriarhală, însă în fapt doar au adăugat unei sclavii, o alta. În societatea comunistă femeile mergeau şi la serviciu la stat, la un loc cu bărbaţii, şi în plus îşi aveau de făcut şi vechile îndatoriri, ca şi mai înainte în timp ce bărbaţii beau bere toată ziua şi se uitau la meci – oameni înapoiaţi. Ăsta a fost comunismul, bine că au dat gaură-n steagul ăla, ăia au fost nişte oameni deştepţi. Însă au fost oameni deştepţi şi în vremurile de mai demult, cum a fost anonimul din timpurile staliniste care a scris pe grinda de deasupra privatei din gară de la Şimand: „Căcaneam în gura lui Stalin.” Când lui bunică-su i-a povestit copilul său ce a văzut scris acolo, bunică-su Ştefan i-a spus: „Ăla a fost om deştept!” Altă dată, atunci când a murit I. V. Stalin şi şi au fost adunaţi oamenii în căminul cultural, spunând – un politruc, probabil: -Prietini, tovarăşi... a murit tovarăşul Stalin, părintele popoarelor, prietinul nostru... spunea activistul trist şi solemn asemeni unui corb de la masa prezidiului, neîndrăznind nici măcar să bea cu paharul cu apă dinaintea lui. Tatăl său i-a spus lui Ştefan când s-a întors acasă i-a povestit cum doi sau trei bătrâni plângeau pe rupte, iar Ştefan a spus zâmbind: -Mă, ăia plângeau de bucurie. Privind în diagonala maşinii o putea vedea pe cea de la volan, o femeie blondă destul de frumoasă ce arăta cu doar cu puţin peste treizeci de ani. Într-adevăr era manelistă, însă era foarte dulce şi în acelaşi timp făcea impresia unei fiinţe foarte inteligente. Era genul de femeie asemeni unei ciocolate dark intense ce poate mulţumi atât omul cât şi sufletul omului, asemeni unui cântec şamanic în care pe măsură ce cânţi cântecul devine tot mai profund, mai adevărat asemeni cântecelor fără versuri îngânate în copilărie, alergând. Maşina - cu roţile împroşcând cu zgomot apa din vreo două bălţi trecu pe lângă o parcare cu câteva mese în noapte în care se aflau vreo opt câini fără stăpân, cinci dintre ei lătrând şi luându-se după ei, în vreme ce trei rămaseră cu boturile pe pământ. Într-adevăr, o femeie frumoasă se gândi el punând paharul de plastic alb înapoi pe sticlă, Doamne, dar cu mine nu merge aşa. Pe un căutător al deşertului trebuie să-l cucereşti, nu merge ca şi cu toţi deznădăjduiţii pământului. Când o să scriu un roman despre viaţa lui Felix Mendelssohn-Bartholdy şi o să iau pe el Premiul Nobel pentru literatură, ori măcar când o să câştig pentru el un milion de dolari atunci o să mă mai gândesc asupra acestui lucru, căci nu? eu sunt Andersenul acestui oraş, este vreun altul? Mai ales că un artist dispreţuit, dacă mai este şi batjocorit nu poate fi decât îngâmfat. Căci şi mie din lucrările dentare ale batjocurilor mele de azi se va construi bronzul de mâine, când voi fi iarăşi ţărână, căci ăsta e destinul tuturor Andersenilor, aceşti nenorociţi, dar toate se duc la un loc cu excepţia sufletului care merge altundeva; dar unde? Unde au mers toate sufletele până acum? Care e locul acela misterios unde nu vrea să meargă nici un om înrăit, acea cameră 101 sau acel loc, acel cer înflorit. Trebuie să mă cucereşti, Doamne, dacă vrei să mă ai; cum şi eu a trebuit să te cuceresc, Dumnezeule, când am vrut să te am, spuse el în gând. Alergând în acele vremuri de ignoranţă sacră şi fericire, vremuri în care se juca ţic cu îngerul păzitor, vremuri în care Hristosul venea la capătul străzii - ca în vechea Galilee – pe lângă H7, blocul cu ţigani cu tencuiala roşie prăbuşită. Vremuri în care nu coborâse de pe vârfurile munţilor şi în care la fiecare pas Tăcerea îi vorbea spunându-i:

20 -Ai grijă, copile, acesta e un abis. Căci se poate observa cum copilăria ca şi dependenţa de heroină au acces la o stare mai pură a conştiinţei, mai apropiată de realitate, - orice s-ar zice -, în care fericirea, Dumnezeirea şi existenţa sunt una, sunt conţinutul aceluiaşi sentiment sferic de magmă incandescentă, asemeni vâlvătăii izvorului de munte. Neştiind ce caută şi numind acea neştiinţă plăcere, urmărind-o în călătoria ei către apus, toţi drogaţii inconştient caută această trinitate a existenţei, murind de altfel odată ce ating apusul, fără ca măcar s-o ştie vreodată – din punctul nostru de vedere – cunoaşterea acestor lucruri fiind lăsată pe seama talmudiştilor şi fraţilor lor. Câte despre copilărie şi copilăria trebuie redusă treptat din sistemul nostru asemeni unei substanţe puternice căci altfel pierderea ei ne-ar distruge, iar de parcă asta n-ar fi îndeajuns, o bilă plină de drogul ăsta mirific al copilăriei noastre ne-a fost injectată de Supranaturali pentru totdeauna în bulgării inimilor, căci cum se spune în lumea noastră: în general drogaţii nu se pot lăsa; rămânem copii de-a pururi într-un fel, noi cei pe care Hristosul de carne şi duh împreună cu restul lumii din afara conştiinţelor şi trupurilor noastre, ne numesc fericiţi. A fi ucenic al Căii implică toate acestea şi implică să fii mai fericit decât un drogat oricât ar fi el de injectat, fiindcă religia în genere e o toxicomanie iar Hristos e doza supremă. Brusc femeia se întoarse căutând ceva pe bancheta din spate a maşinii, iar băiatul putându-i privi chipul în lumina farurilor din afară putu să constate că era frumoasă, era leită cu fata de la CC Catch, cum e în videoclipul „In The Backseat Of Your Cadillac”. Era frumoasă, manelistă şi frumoasă; probabil că era ceva în legătură cu asta. Era vopsită blond şi avea părul lung până la gât, pieptănat cu cărare pe partea stângă. Avea tenul alb şi era foarte frumoasă, iar în urechi avea nişte cercei mici din aur ca două jumătăţi de sferă şi rujul foarte subţire acoperea nişte buze minunat de atrăgătoare, atât de frumoase încât nici nu aveau nevoie să zâmbească pentru a fi pline de lipici. Domnişoara de la volan era parcă îmbibată de feminitate, cu expresia chipului venind de pe partea feminină a vieţii, cu un chip atât de tânăr şi de neted şi cu ochii precum două săruturi în care nu mai ştii care eşti tu şi care e ea, totul spunea că fumatul era doar un moft şi nu o patimă. Femeia era îmbrăcată cu o bluză neagră din material 60% sintetic, mai subţire, bluză ce urca până la gât iar peste purta o geacă intr-un amestec mov şi roz cu fermoarul închis aproape până sus. Asta era tot ce vedea. Cât despre frumuseţe cândva avea să aibă o epifanie a frumuseţii, un moment asemănător în care îşi simţise privirea ca fiind cumva înstelată, dar nu înstelată, rombică, ca doi rombi albaştri-indigo-pastel în afara ochilor lui, asemeni privirii saltimbancilor, Arlechini şi Colombine, însă asemeni unor saltimbanci ce se pregătesc să meargă cu camioanele lor în cer. Nu era el aşa frumos, fusese doar o epifanie asupra frumuseţii. Însă, în schimb, când priveşti în Ochii lui Dumnezeu, ochii tăi devin la fel de frumoşi pentru că sunt oglindirea Ochilor lui Dumnezeu. Iar în acele binecuvântate momente eşti şi tu un zeu, cum spun în versuri alternate Scriptura şi Teologia, cum vor fi prietenii îngerilor printre îngeri. Privind-o pe femeia aceasta, băiatul medită că o femeie poate fi o cărare ce se intersectează cu ea însăşi într-o multitudine tridimensională de planuri încât să nu mai ştii unde te afli, omule, gândindu-se că poate ai fost şi în cer dar că n-ai cum să ştii pentru că această cărare e un labirint asemenea unui ghemotoc de aţă încâlcită, ca în labirinturile de linii din revistele pentru copii tipărite în România înainte de 1989. Dacă n-ar fi fost atât de noapte şi s-ar fi putut privi în oglinda retrovizoare de pe partea sa a maşinii şi dacă s-ar fi putut distinge în ea, băiatul ar fi văzut o frunte hamletiană, o pereche de ochi întunecaţi ca două frunze gemene pe un lăstar în noaptea ielelor, două buze tăiate în marmură, un nas cam mare şi puţin cârn, în vânt şi un păr soios de poet romantic. Şi dacă ar fi putut să privească înăuntrul chipului său ascuns în noapte ar fi văzut fotografia în nuanţă sepia a unei amintiri, poate nu atât de veche după criterii obiective, însă din subiectivitatea sufletului dintr-o vreme binecuvânată, din copilăria sa în care primăvara ningea cu petale, o vreme pe când era copil şi pe când era mai mult decât ce este acum; acum într-adevăr credinţa îl face zeu, însă atunci puritatea şi copilăria sa îl făcuseră nemuritor, un nemuritor între nemuritori, asemeni lui Duncan McCloeud, Munteanul. O amintire plină de raze care îţi mai pune blocul imens de piatră al unui altar sacru în psihic, stabilizându-te, o amintire ridicată din fântâna uitării, asemeni pumnilor plini de apă, în această noapte al cărei amurg îl prinsese în vreme ce trecea prin centrul Aiudului. Ieşise afară într-un amurg de iunie târziu ce oglindea un televizor Grundig ce emitea Zona Crepusculară, iar pe aleile din faţa blocului lumina era scurtcircuitată, înserarea era asemeni miezului unui neon scurtcircuitându-se, aprins şi stins în acelaşi timp şi când se întâlni cu ceilalţi copii şi cu Luzio de Lothario, un copil italian, băiatul unor vecini cam cu trei ani mai mare decât el, toţi deveniră un singur pluton cum cei mari şi singuri niciodată nu pot înţelege. Povestiseră şi se plimbaseră pe aleile şi pe drumul asfaltat dintre blocuri şi râu, Galbena, râul îndiguit ce trece prin oraş. Era vremea când la radio se dădea Milli Vanilli şi Jennifer Rush şi viaţa parcă era mai liniştită. Ţiganii din H7 cântau cântece din „Şatra se ridică la cer”, Luzio şi Grizli nu învăţaseră încă să vorbească ca jamaicanii, iar vecinele de la bloc nu erau aşa de bătrâne. După un timp afară apărură liliecii, zburătăcind sacadat prin semiîntuneric şi la toţi copiii de afară le era frică să nu li se agaţe în păr. -...m-aş duce acasă, aş pune apă fierbinte în lighean şi mi-aş băga părul în apă, iar când liliacu ar muri ar da drumul la gheare şi mi s-ar descâlci din păr, spusese copilul, care avea părul puţin mai lung ca el sau ca ceilalţi care erau bretonaţi, cum erau tunşi atunci copiii. Pe maşină ploaia căzuse uniform cu sunet de darabană, în întuneric arătând în parte asemeni unor hărţi de sticlă - în porţiunile în care geamul nu era spălat aproape complet de picăturile mari şi grele de apă ce cădeau din cer, străbătută de firişoarele picăturilor de apă arătând asemeni unor vase capilare, ori asemeni unor ramificaţii de nervi, ori unor nervurilor vegetale din holograma verde a frunzelor de brusture ori de ficus, ori asemeni unor râuri fotografiate prin telescopurile unui satelit. Timp de vreun kilometru şi jumătate după ce ieşiseră din Sebeş, după care, după o perioadă intermediară în care se înjumătăţi în densitate, încetă. Li se împlinise visul oricărui copil, păşiseră afară din ploaie. Apoi mai târziu când merseră pe drumul de lângă bloc, a fost un moment sacru pe care nu îl putea înţelege sau cuprinde însă pe care îl putea simţi, cum simţi muzica ascunsă în zgomotul oraşului. Mergeau pe lângă zona verde pe care încă nu fusese parcată nici o maşină, nu erau probabil nici garajele dintre blocuri pe atunci, însă asta nu-şi mai amintea. Dincolo de drumul pe care nu trecea nici o Dacie, Râul bolborosea neînţeles: -Eu am fost şi am văzut Marea Din Lacrimi, eu am fost şi m-am pierdut în ea şi apoi am renăscut din ea. A fost odată ca niciodată un duh nevăzut şi fără început nici sfârşit. Duhul acesta i-a facut pe oameni din nisip. Oamenii erau pe pământ. După ce au fost făcuţi oamenii au plecat de lângă duh. Nu îi ascultau glasul şi nu îi interesa ce ar avea el de spus. Duhul stătea în cer, umplându-l, şi plângea – nici un om nu ştie de ce sigur. Plângea ca un copil căruia îi fug jucăriile departe, fără să le mai poată ajunge. Şi lacrimile duhului au căzut pe pietre şi nisip până s-au facut toate mările nesfârşite şi uriaşele oceane ce le vedem în jurul nostru sau înăuntrul nostru. Eu am fost şi am văzut Marea Din Lacrimi. Eu am fost şi am văzut Marea Din Lacrimi, eu am fost şi m-am pierdut în ea şi apoi am renăscut din ea. Eu am fost şi am văzut Marea Din Lacrimi. Eu am fost şi am văzut Marea Din Lacrimi, spunea incomprehensibil curgerea apei murdare a Râului, în gura mea e glasul mării. Era o întunecare încâlcită în nucul mare din faţa blocului şi în plopii ce au fost tăiaţi mai târziu, o întunecare cu puţin înainte de noapte. Nici nu se mai vedea bine şi el chiar se împiedicase într-o groapă lovindu-şi genunchii până la sânge pe asfalt şi pe urmă când merseseră acasă Luzio spusese în timp ce intrau în scara întunecată care nu avusese becuri ani de zile în vremea comuniştilor

şi după Revoluţie şi nici cele două felinare din faţa blocului un funcţionau. Urcau pe treptele scării B şi Luzio le spusese că atunci când se întunecă vede fantome, nici astăzi un putea fi sigur dacă Luzio atunci vorbise serios sau doar în joacă. Apoi pe când mergeau în casa scării plină de întuneric Luzio spusese: -...şi când cobor treptele, aici – şi făcu un semn ca să arate prin întuneric colţul casei scărilor de lângă uşa mereu închisă cu lacăt a uscătorului -, aici mă gândesc că ar putea fi o fantomă. Urmă o pauză după care Luzio spuse: dar nu mă tem, că mă gândesc că nu poate să-mi facă mai mult decât să mă omoare, şi atunci am scăpat de ea, copilul care era el atunci şi poate şi ceilalţi băieţi gândindu-se în timp ce urcau treptele luminate dintre parterul blocului şi etajul unu cât de curajos era Luzio, împărtăşindu-se şi ei din curajul lui, asemeni probabil băieţilor familiilor ce locuiau în peşterile din vremurile de demult adunaţi în amurg în jurul eroilor lor. Nişte vremuri magice, în care se mira că de ce are trup de ţărână însufleţită şi că de ce nu are trup de aur şi argint, de diamant şi de cristal, de lumină şi de raze, inconştient cu mintea lui de copilaş simţind nevoia trupului de glorie promis de Scripturile cu filele acoperite de litere; nişte vremuri magice într-un loc plin de sacralitate în care încă nu avea habar că toată lumea sa e un târg nenorocit plin de târgoveţi şi târgoveţe, şi colcăind de târgoviciori, - dimpotrivă pentru el în vremurile acelea blocurile văruite ale Haţegului său preaiubit era o Mecca plină de Ka’abe pline de imanenţă, în care Râul îngâna cântece în fiecare ceas de amurg ori înnoptare sub stele, cântece şi rugăciuni pe care trebuia doar să le înţelegi şi să le asculţi, un lucru ce lui i-a luat zeci de ani până măcar să desluşească măcar ceva din curgerea apei, dar totodată o vreme de tablou de Marc Chagall a copilăriei când era atât de uşor, trebuia doar să stai pe malul apei şi să auzi cântecul Râului: -Aceasta e o rugăciune pentru păzirea minţii, Aceasta e o rugăciune pentru păzirea minţii tale. Mintea omului nu e o stâncă, mintea omului nu e beton armat; mintea ta e o pânză de păianjen, udă. Mintea omului nu e o stâncă, mintea omului nu e beton armat; mintea ta e o pânză de păianjen, udă de rouă în vânt; diavolii sunt vânt pe pământ, Hristos este Vânt Sfânt. Aşa că pleacăţi fruntea în munte, Aşa că pleacă-ţi fruntea în apă, înalţă-ţi de vrei mâinile în Vânt, fruntea ochii şi uriaşul somn indigo din Mureşul sufletului înalţă-ţi spre cerul electric; cere păzirea minţii şi cere păzirea minţii tale, cere păzirea minţii şi cere păzirea minţii tale. Aceasta e o rugăciune pentru păzirea minţii, acesta e un cântec pentru păzirea minţii tale. Cere păzirea minţii şi cere păzirea minţii tale, cere păzirea minţii şi cere păzirea minţii tale... ,- în adevăr un oraş trăgându-se din târgurile lui Isaac Bashevis-Singer şi nedeosebinduse în esenţă deloc de ele în care nu se află nici un om înţelept, nici unul măcar, toţi sunt ca şi el, un târg în care înţeleaptă e doar noaptea, tăcuta noapte. Spre deosebire de prezent despre care un bătrân al Patericului a mărturisit că adoarme în păcat şi se trezeşte în păcat asemeni Prorocului, prezentul lui şi al oricui – al oricui de pe aici măcar, cel puţin de când a murit Arsenie Boca -; copilăria lui probabil asemenea tuturor copilăriilor fusese o vreme plină de sacralitate cum după aceea nu mai fusese o alta în care Dumnezeu era asupra sa ca un talith în vreme ce era îngenuncheat asupra peretelui de rugăciune acoperit de două iconiţe micuţe de copil una în culori iar cealaltă în întregime de metal, cel dinspre vest, fiindcă peretele dinspre est era ocupat de mobilă în întregime; - era amuzant că în copilărie cândva între perioada de după ’86 până în ’89 se rugase ca să fie şi la ei în estul planetei ca în vestul planetei, cum era în filmele de la Telecinemateca -. O vârstă a vieţii în care Dumnezeu acest Necunoscut era Cineva din familie, o vârstă a vieţii despre care simţise dintotdeauna şi întodeauna că nu ar trebui să se sfârşească niciodată aşa cum textul unei Scripturi nu se sfârşeşte niciodată. În schimb orice perioadă de timp, fie aceasta şi copilăria care este vârsta sacră a omului în care fiecare făptură are acces – în plan subiectiv bineînţeles – are acces la sfinţenie, pentru a nu se sfârşi niciodată ar trebui să intre într-un tipar circular, ori de cercuri concentrice, spirale cel mult în care sentimentele, gândurile, speranţele şi dezamăgirile se repetă, aproximativ în acelaşi fel ori în progresia unor variaţii. De aceea florile se aseamănă cu fulgerele şi nu cu roca sedimentară şi de aceea apa în stare pură produce fulgere şi nu şisturi calcaroase. Faptul că electricitatea şi vegetalul au acelaşi tipar arată că există un tipar al existenţei şi că florile - în întregul lor şi nu când sunt retezate şi aruncate la gunoi – sunt nişte fulgere materializate, iar fulgerele sunt nişte flori evanescente şi de neuitat, asemenea oricăror revelaţii. Copilăria fusese o vreme curată care a durat câta durat, o vreme în care el – spre deosebire de restul vieţii sale – parcă nu fusese condiţionat de limite, o vreme în care dacă şiar fi propus, ar fi putut deveni chiar şi Buddha, de ce nu, un copil poate orice. Dincolo de parbrizul maşinii nu mai ploua însă cerul era tot înnorat, chiar şi Luna îl privea acum îndrăgostită prin vălul Sulamitei. Oamenii din maşină acum tăceau, ca şi el. Femeia nu mai cânta, pe bărbat nu-l vedea dar îl auzea cum numără bani, se putea auzi foşnetul hârtiilor. -De cât îs? îl întrebă femeia. -De o sută, răspunse omul de lângă ea oprindu-se şi apoi continuând să numere şoptind şi dând din cap la fiecare bancnotă. Probabil că voia să-şi cumpere o drujbă, maşină sau tractor, se gândi băiatul. Nu putea aproxima ce fiindcă nu ştia dacă bancnotele ce le auzea foşnind erau de o sută de mii ori de o sută de dolari, dacă pe ele era imprimat portetul lui Nicolae Grigorescu ori al lui Benjamin Franklin. Trecură pe lângă nişte salcâmi scufundaţi în noapte, cu ramurile pe jumătate pleşuvite de frunze. Stătea în tăcere în maşină privind noaptea de afară şi gândindu-se; se gândea că în copilărie fusese atât de ignorant şi atât de fericit, acum era tot ignorant însă acum era atât de nefericit în lumea aceasta cât trebuie să fie de nefericit probabil un gândăcel ce tocmai a fost vârât de viu şi fixat într-un insectar. În puţinele dăţi când încercase să-şi imagineze ceea ce se întâmplase în dimineaţa aceea, el îşi imagina că e noapte. Fusese un caz de maplraxis din partea medicului său de la Cluj. Maşina de salvare gonea prin întunericul nopţii spre o anumită localitate din judeţul său, în care un biet copil nefericit nutrea convingerea existenţialistă şi eronată că sinuciderea, o altă formă de eutanasie, este legitimă în faţa pseudo-tragediilor vieţii, această Moiră ce refuză iubirea neiubiţilor acestor lumi, în speţă el. Şi fusese îngozitor, şi la sârşit te gândeşti poate face omul ceva pentru sine şi util pentru a-şi schimba starea, poate face omul ceva pentru sine altceva decât să se roage? Chiar şi mersul în pustie, meditaţia ori transcrierea propriului suflet pe scoarţa de mesteacăn a altui suflet sunt fără de nici un folos ca şi Patericul egiptean dacă sufletul acela nu cântă cântecul unei rugăciuni; dacă nu sufletul nu e cel care îţi strigă, nu te vei face niciodată auzit orice ai face, dacă sufletul nu e cel care cheamă, nu vei primi niciodată, orice ai face şi nu vei fi primit. Aşa că, să-nceapă rugăciunile, îşi spuse; să-nceapă fericirile. Luna era acoperită de nori acum, nişte nori luminaţi imaterial ca în tablourile lui El Greco, misticul spaniol, sinteza picturală între Orient şi Occident. De oglinda retrovizoare atârna un zar mare de plastic galben, aproape rupt în două. -Îi bun, spuse femeia apăsând pe Eject, scoţând şi întorcând caseta. Pe cealaltă parte era Guţă. În nici un loc nu se simte starea de sensucht mai bine decât la o paranghelie mare cu toţi tovarăşii lângă sufletul tău, cu multă votcă, femei care dau din buric trăgându-şi fustele mini şi un morman de sticle sparte în capul duşmanilor. Femeii de la volan îi sună mobilul. Acum vorbea ceva cu cineva, spunând deseori „nu” şi „da, ştiu” şi privind-o, înconjurată de electricitatea autostrăzii măturate de aerul nopţii şi în acel clarobscur al feminităţii, femeia parcă se preschimba cumva înaintea lui, cumva parcă toate femeile pământului veneau să umple frumuseţea ei, făcându-i trăsăturile să-i strălucească asemeni unei noi constelaţii desluşite în vis, femeia arăta de parcă magnetismul de iubire al privirii ei era un cer înstelat şi întunecat, buzele ei erau parcă lichide, ca şi cum ar fi fost tăiate în vin. În părul ei cromatic erau fire

din părul fiecărei femei de pe pământ şi din timp. Gura ei lipită de telefonul ei celular primitiv, susţinând o conversaţie, emitea pe un fond de violoncel gama tuturor sunetelor ce au înfrumuseţat vreodată vreo gură de femeie din istoria femeilor, nici măcar mâinile care ţineau volanul de plastic şi telefonul nu mai erau de trup plin de binecuvîntat estrogen, ci de lumină de fildeş, de parcă femeia de la volan era Nefertiti. Era un arhetip. Ca oricine. Încercă din nou să se roage însă mintea îi era obosită şi parcă golită de sentimente, cum este golit de monezi portmoneul unui bluesman. Se afla într-o stare de tocire sufletească asemănătoare zilei în care a stat la baraca lui Cristi, aşezat la masa vopsită cu grund amestecat cu smoală şi peivind o baltă în drumul neasfaltat asemănătoare cu insula pe care se află statele Haiti şi Republica Dominicană, despărţite fiind de o linie verticală produsă de reflexia şi refracţia luminii. Haiti reflecta pe toată suprafaţa liniile verticale şi orizontale ale unui gard de fier ruginit, zăbrelele întinzându-se doar pe jumătate din suprafaţă şi harta Haiti-ului arătând ca două treimi dintr-un tricolor de gratii şi zăbrele, iar picăturile de ploaie ce începuseră să tulbure balta aproape că îi cădeau şi în pelicula privirii, tulburând-o ori limpezind-o, cine poate şti? Deasemenea în reminiscenţele copilăriei Heruvimul îngenunceat lângă Mormânt, lângă Cruce spuse nepătruns cu ochi închişi asemeni Arhimandritului de vederea unei alte lumi şi fruntea plină de raze, albă de lumină: -O Mamă, un Copil şi un Mormânt. Toamnă galben arzând. Pe Mormânt sunt frunze de aur, în părul Copilului sunt frunze bizantine, în ochii Mamei iubirea şi frunzele se amestecă cu lacrimi. Şi Mama îi spune Copilului să ţină lumânarea şi să apere lumina de vântul de Noiembrie. Copilul păzeşte flacăra aşa cum îngerii îi ţin pe oameni în braţe apărându-le sufletele. Şi e Mormântul galben acum de frunze, Mama indescriptibilă şi Copilul meditând. Aripile lui de flacără de lumină albă cădeau mari până la pământ, sabia cu două tăişuri o ţinea pe genunchi, iar El şi Mormântul erau una. Imprejur era luminaţie, tot cimitirul în amurgul târziu era plin de lumânări de ceară aprinse, doar la ei la Mormânt ardea Îngerul, într-un moment când el rece şi cu sufletul uscat, neputând să simtă nimic, îmbrăcat cu o bluză neagră Nike înţelesese că oamenii nu vor fi niciodată îngeri, nici un om nu va fi niciodată înger, nu e în puterea unor biete dobitoace cu suflet, mamiferele nu vor fi nicodată ca Vestitorii, ca să fii Înger trebuie să fii făcut pentru asta, e ca în baschet. Oamenii să fie bucuroşi de pot fi oameni, şi-a spus mult mai târziu privind sabia de lumină a Heruvimului în armură de scântei, cu plete de oţel lichid şi cu ochi de flăcări, incandescenţi cum era odată laminorul la Hunedoara. Şi aşa orbit cum fusese în vremea acelei viziuni şi cât de ruşine îi era privind în jur la oameni care trăncăneau lângă luminile de 1 Noiembrie puse lângă morminte – dacă nu s-ar fi gândit la ce ar fi spus oamenii şi-ar fi scos adidaşii din picioare şi ar fi îngenuncheat lângă Îngenunchere, însă până şi în cele mai clătite viziuni era speriat de gura lumii, cât de adevărat era acest lucru. Doar stătu acolo până se întunecă încet ca într-un fade to black de film şi ieşi din cimitir la lumina stelelor ori poate a lumânărilor, lăsând copacul de lângă Mormânt în urmă, lăcându-şi Călătoria în urmă, asemeni Ciocârliei care coboară în noapte lăsând Cerul ce se ridică încet şi cosmic în urmă până când Cerul incandescent va coborî iarăşi la ea, asemeni unei Ciocârlii îmbătate de Cer de este adevărat că sufletul lui face parte din Ciocârlii. Cum să te rogi când în grelele şi rarele momente de singurătate când încerci tot ce poţi face e să baţi darabana sau să faci beatbox? Poate că un prim pas, se gândi băiatul mulţi ani după drumul din seara aceea, e să nu te mai consideri important tu sau orice faci tu, nu ca acel muzician de culoare ce a făcut un cântec cu Alicia Keys plin de un sentiment al importanţei de sine, un sentiment greşit; un cântec rap trebuie să fie un cântec rap, asemeni întregii arte are nevoie să fie un nimic inexplicabil şi fără pretenţii, de aceea W e mai bun ca E, deşi poate că nici nouă nici celorlaţi critici de artă nu ne convine. Rugăciunile – asemeni templelor greceşti – trebuie să fie simple asemeni genţianelor şi de nepătruns asemenea lor de aceea o inimă mândră nu poate fi pământ pentru ele şi de aceea – deşi este pământ – un psihic mândru nu poate fi pământ, nu poate fi ce trebuie să fie. Pe banda casetei muzica de manea se întrerupse şi după câteva secunde de fâşait începu nişte muzică franţuzească, în care o femeie cânta şi un bărbat vorbea în acelaşi timp: -„...Encore de mots toujours de mots les mêmes mots/ Je n’sais plus comme te dire/ Rien que des mots/ Mais tu est cette belle histoire d’amour que je ne cesserai jamais de lire/ Des mots faciles des mots fragiles c’etait trop beau/ Tu est de hier et de demain De toujours ma seule verité/ Oui bien trop beau...” banda începu iarăşi să fâşâie. Citise undeva intr-o carte, nu mai ştia unde poate în cartea cu Werther, ori cu Gregor Samsa, ori în jurnalul Virginiei Woolf ori în postumele lui Georg Trakl, poate în addenda la filmul lui Dreyer despre Ioana d’Arc, nu mai ştia unde, oricum era un basm expresonist, un film german al anilor ’20 al cărui subiect era o continuare a cărţii „Suferinţelor tânărului Werther” a lui Johann Wolfgang von Goethe. În film Werther după ce se sinucisese din dragoste ajunge în iad însă prin intervenţia unuia din îngeri este trimis în purgatoriu, iar pentru el purgatoriul are forma unui ospiciu. Din cauza iubirii sale neâmpărtăşite simte nevoia să moară şi este legat de pat ca să nu se arunce pe fereastră. În acea bulboană de suferinţă, din toată frumuseţea şi din toate lucrurile ce le avusese înainte mai avea doar o Biblie veche, iar unul dintre cei ce trebuiau să fie vindecaţi în purgatoriu, un Zigeuner, îi citi din ea ceva, nu-l întrebase ce îi citeşte. Biblia i-o adusese în purgatoriu chiar Iov. Şi după ce condamnatul din purgatioriu îi citise, Werther mâncă acea Biblie şi poarta grea a purgatoriului se deschise, deschisă de mîinile îngerilor care îl ajutaseră să păşească în lumina de afară. Da, era un film, un film expresionist german alb-negru, plin de umbre cinematografice şi pictural de lumini. Pe casetă, după căteva minute de fâşâieli alternate cu note de manele, cântecul franţuzesc începu iarăşi: -„...Moi les mots tendres enrobés de douceur se posent sur ma bouche mais jamais sur mon coeur/ Une parole encore/ Parole parole parole/ Ecoute-moi/ Parole parole parole/ Je t’en prie/ Parole parole parole/ Je te jure/ Parole parole parole parole parole encore des paroles que tu sêmes au vent/ Que tu es belle/ Parole parole parole/ Que tu es belle/ Parole parole parole/ Que tu es belle/ Parole parole parole/ Que tu es belle/ Parole parole parole parole parole encore des paroles que tu sêmes au vent.” Demult, pe când toţi oamenii erau Copii a fost pe pământ un trib de Copii care au vânat în fiecare seară în Pădurea de Urşi a Cerului. Tot cerul nopţii era un crâng înstelat pe ale cărui cărări alergau greoi urşi uriaşi cu labe groase cu gheare mari şi tăioase precum cioburile de stele şi cu ochi hexagonali. Şi după ce i-au împuns ca pe Bouri cu suliţele lor din lemn de salcâm i-au târât după ei prin cer lăsând dâre în Zăpada Cerului. I-au adus până lângă râul lor, râul de pe aici, dar de aici n-au putut să-i care şi să-i târască mai departe până la Peşteră, la peştera ce azi îi zice Cioclovina, şi aşa au apărut munţii prin părţile acestea venind dinspre apus, iar izvoarele îngheţae ce coboară din munţi sunt sângele Urşilor, al constelaţiilor din ceruri, sânge de stele izvorând din împunsăturile făcute de Copii, de Strămoşi. Noi nu mai sunem Copiii, noi suntem Bătrânii şi ne-a luat ceva timp până să aflăm asta, dar slavă Domnului că în amintiri, în amintirile noastre suntem Copii, suntem Strămoşi şi Ursele au murit ca noi să bem lumină. Acesta a fost clipocitul sufletului Băiatului, chihlimbar sângerând din brad înconjurat de noape şi ars de flăcările suferinţei stătea îngenuncheat în propria sa inimă, această sublimă capelă transformată în coteţ de porci. Aceasta a fost rugăciunea lui, picurând ca răşina din scoarţa scrijelită a bradului şi nu mai poate fi spus nimic decât tăcerea aceasta care ajunge până la cer, tăcerea existenţei, tăcerea ontologică a tuturor celor ce sunt. Trecură pe lângă inersecţia spre Vinţu de Jos, pustie în noape. Atunci când ani mai târziu stătură şi mâncară pe cubul acela de beton între blocuri în Sebeş în drumul lor spre Sighişoara îl întrebase de ce nu vrea să lucreze şi să nu mai fie nevoi să doarmă

21 prin depozite şi săli de maşini prin fabrici dezafectate Buddha răspunsese asemeni tuturor celorlalţi Buddha de dinainte de el, spunând la un moment dat: -Vreau să fiu liber! Budismul lui Buddha era un budism ateist, cu multe ţigări, mai puţină băutură, amintirea uni motociclete de viteza Kawasaki Ninja şi visul alteia clasice Honda, cu diferite iubiri nerealizate ce se materializau într-o prietenie statornică pentru o gagică sau alta şi multe chitări, electrice. Era Buddha liber până la urmă? Probabil că aşa cum el poate să încerce întreaga scurta lui viaţă să fie un Hristos, probabil şi amicul său din acea vrema poate să încerce măcar să fie liber, dacă nu poate fi un Buddha. Femeia se întoarse puţin pe scaun căutând cu mâna dreaptă ceva pe bancheta din spate şi spunând după puţin timp: -Poşeta! Mi-am uitat-o la restaurant la Sibiu. Femeia şi bărbatul întoarseră maşina spunându-i băiatului că dacă rămâne aici la ocazie prinde mai uşor ca în intersecţia din Sebeş. Oricum nu voia să se mai întoarcă acolo. Când coborî văzu că se află la o parcare pe marginea autostrăzii în dreptul unui restaurant lângă care mai era şi o parcare de tiruri. Afară de luminile călduţe ale restaurantului în preajmă nici o altă sursă de lumină, parcarea era mocirlită de întuneric. Noroc că începuse încet iarăşi să iasă Luna.

3 Pâine pentru credincioşi

Era ca în amintirea aceea din copilărie despre care prietenul său Andrei avea să povestească în cealaltă dimensiune a unui vis - într-un mod puţin demodat, aşa cum obişnuiau să vorbească tinerii de-abia cândva în primii ani ai noului mileniu, pe când se făceau până şi calculatoare incunabule şi când încă mai erau bătrâni, sate şi copaci - la bătâneţe unei foste colege de şcoală sau de facultate care-l cunoscuse pe băiat în cumpăna anilor ’80 la Haţeg în şcoala primară pe când era ortodox şi a vrut să renunţe la şcoală ca să plece în Alaska, să traverseze Atlanticul cu o plută şi prin Nord ori prin canalul Panama ori prin Strâmtoarea Magellan să ajungă la muchea pământului unde sunt numai gheţuri şi indieni şi dincolo de care nu mai există decât înălţimi şi genuni, să pună mâna pe marginea tainică lumii ca Păun Umblatul cum îţi întinzi mâinile în mijlocul râului ca să atingi prin apa futuristă celălalt capăt al bolovanului pe care stai, tainicul: -Icoanele ne umpleau sufletul de aur. Deja minutele se transformau în eternitate când peste noi – în catedrala de Săptămâna Mare – începu să plouă în biserică cu două tunete mari şi picături parcă uriaşe la început ce se îndeseau încetul cu încetul ca bătăile de toacă. Cântăreţii îmbrăcaţi în veşminte negre şi lungi până la pământ spuneau rugăciunile de Paşte parcă de undeva dintr-o altă dimensiune, de undeva de dincolo de un zid de tăcere, aproape nereuşind să răzbată peste sunetul ploii ce ne umplea acum uriaşa biserică pardoseala deja presărată de bălţi mari curate reflectând crucea de aur a Răstignirii Mântuitorului de sus de deasupra iconostasului, el a zis că parcă suntem într-o Zonă, plină de stalkeri şi seekeri clandestini. Privind ceasloavele mari ale cântăreţilor văzui că erau pline de picături de ploaie şi chiar şi preoţii strânşi în şir înaintea altarului aveau părul şi frunţile meditative pline de apă, iar veşmintele lor preţioase cusute în fire metalice scânteiau asemeni unei viziuni prin ploaia deasă ce se izbea de pardoseala de marmură şi mozaic bizantin acoperit cu literele XP ΑΩ şi peşti evreieşti şi cruci greceşti. Ploaia ne înconjura asemeni mântuirii din toate părţile, asemeni glasului 5 de la Heruvic, pe atunci mi-a părut ca zgomotul alb al muzicii concrete al unei învieri universale, asemeni cântecului sau asemeni trezirii din somn sau din moarte. În parcarea de pe partea dreaptă a autostrăzii erau oprite câteva tiruri şi camioane de tonaj ceva mai mic, toate cu cabinele întunecate. Pe cer, dinspre apus, bolta începea să se clătească de nori, ghintuită fiind de ţintele câtorva stele de diferite mărimi. Încoace norii erau învolburaţi învârtejindu-se într-o bulboană în jurul galbenului vechi şi asimetric al pătrarului de Lună. Nu trecea nici o maşină, drumul era pustiu şi bătea puţin vântul fluturând în prelatele camioanelor şi suflându-i în părul eminescian şi făcându-l să arate ca o cască de pene a indienilor americani. Cât fusese în maşină tot fusese preocupat de cearta ce-o avusese cu ai lui, ceartă pentru nimic după cum obişnuia el să spună, gândindu-se la toate nemulţumirile şi revoltele, însă acum lăsă toate acestea în urmă. Se simţea de parcă se afla în visul unui aborigen, un vis plin de întunecimi, lumină, singurătate şi iubire, în care Luna e chihlimbar încrustat cu bare de aur nativ legată cu şnururi de piele împletită de gâtul tău. Un vis în care el nu era nimic decât un montaj de imagini psihice, un vis visat de acest primitiv care este Dumnezeu, în care pământul e de lumină iar cerul de nisip picurând în lacrimi de sticlă topită în formele pentagonale grupate în constelaţii. Cerul arăta asemeni Mureşului, în bulboană sfărâmând pietrele, norii se învârtejeau în cerul de deasupra parcării asemeni apelor repezi ce curg din stâncile uriaşe din munţi. Restaurantul era o clădire cu o aparenţă luxoasă, destul de mare zugrăvită în lavabil ultramarin puţin deschis, iar în stânga acestuia era parcarea de tiruri de dincolo de drum în care erau oprite probabil vreo zece camioane mari. Dacă ar fi intrat ar fi văzut că sala restaurantul consta întro singură încăpere potrivit de mare cu stâlpi dreptunghiulari de beton printre mesele şi scaunele negre, pe fiecare masă aflându-se solniţe cu sare şi piper, sticluţe de ulei şi meniuri în coperţi albastre şi negre. I-ar fi văzut şi pe cei aflaţi la mese şi pe chelneriţele care mergeau cu mâncarea de la ferastra bucătăriei la clienţi. Era iluminat doar pe dinăuntru, interiorul său galben electric luminand afară prin ferestrele până la podea de pe partea dinspre autostradă iar în faţa restaurantului erau parcate vreo cinci-şase maşini, două VW, o Solenza, un BMW ce părea a fi făcut prin 1995

şi un Daewoo Cielo vişiniu. Puţinele maşini ce treceau pe autostradă veneau tot din sens opus. După ce coborî din maşină şi după ce privi puţin în jur se puse să stea iarăşi la ocazie în parcarea de pe partea dreaptă a drumului. Privind rotirea lentă a cadranului stelar în partea de vest a cerului îşi aminti de un lucru asupra căruia meditase când fusese pe drum pe undeva prin Turda. Viaţa e asemeni unui cub Rubik. Nu putea să-şi eplice exact de ce, nici nu putea să înţeleagă prea bine de ce, însă aşa simţea. Şi viaţa e un cub Rubik fiindcă poate fi soluţionată tot aşa cum poate fi rezolvat un cub Rubik, însă mult prea puţini au puterea sufletească să rezolve un cub din acela amestecat. E simplu, toţi ştim, galbenul trebuie să fie un galben, oranjul e oranj, albul e alb, roşu la roşu şi verde la verde, toţi ştim teoretic ce avem de făcut însă doar puţini dintre noi şi fac puzzle-ul. Cât despre cubul lui, a rămas de ani de zile – şi se pare că va rămâne pe veci – nerezolvat. Nu voia să spună că universul e acel mecanism soluţionabil, ci că existenţa care în ceea ce-l privea este mai mare decât universul, existenţa e acel cub misterios de mult prea amestecat. Iar, în plus, în loc de inimă fiecare om poartă un cub din acesta de plastic, cu pătrăţele colorate şi neînţeles de amestecate. La asta se şi gândise atunci când privind cerul pe undeva prin Turda se gândise la cubul lui Rubik ce-l avea acasă. Mai mult decât atât îi trecu prin minte, nu universul ci oamenii, oamenii sunt stele şi galaxii de stele, fiecare luat în parte. -Ţărâna vorbeşte tăcerii frumoase ca un suflet de femeie ţărâna vorbeşte pentru că Tu i-ai făcut o gură tu care mă înfăşori ca un giulgiu din toate părţile ca o sfinţenie ca sarea unui plâns etern pentru mine eu sunt eu sunt numele meu e ţărână ochi risipiţi de cenuşă singurătatea mea e o oglindă pentru chipul tău nesfârşit chipul Tău chipul Tău ce cheamă rugăciunea asemeni unei ploi, spuse Tăcerea Cu Şapte Aripi, spuse Rugăciunea Cu Şapte Aripi. Cei doi cireşi din stânga restaurantului se aflau într-o zonă întunecoasă, aproape neluminaţi şi pe jumătate negri, mai că fiind pleşuviţi de frunze în întregime. În altă direcţie decât cea a restaurantului nu se prea vedea bine nici la cinci paşi. Ferestrele mari şi arcuite semicircular - în glet – ale restaurantului îşi proiectau lumina în afară, prin uşa întredeschisă putându-se auzi muzică oldies şi un cetăţean aflat la masa de lângă intrare care îi strigă celei din spatele barului să îi aducă odată butelia aceea de vin. Câteva din boturile maşinilor parcate în faţa restaurantului erau luminate slab, cu geamurile translucide în beznă. În jur era noapte şi el era acolo. Era în noapte. Doar atunci când trecea câte o maşină scena beckettiană ce se desfăşura tridimensional ca într-un spaţiu virtual de joc pe calculator peste tot în jurul său era luminată pasager cum trebuie că era luminat orăşelul profesorului Miroiu de luminile acceleratului care i-o debarcă pe Mona în braţe ca într-un videoclip elegiac şi trist cu Jeniffer Rush, cum e luminat şi cerul nopţii de câte o cometă mişunând de la o galaxie la alta prin univers, mişunând ca un mormoloc prin întunecimile mâlului ori ca un spermatozoid prin ovulul universului. Cât de materiale fuseră visele acelea în care privise pe fereastra blocului şi o văzuse pe Flora, cea cu trup minunat, îmbrăcată în moda anilor ’80 însă aşa cum poate în acei ani se îmbrăcau doar femeile din Olimp, cu o rochie până la genunchii modelaţi în trup de vis, galbenă şi încinsă cu o centură legată de două ori în jurul mijlocului făcând pliuri în rochie în două locuri diferite. Flora era o fată frumoasă ce semăna cu cineva din alt bloc, semăna cu o fată frumoasă şi statornică şi era sâmbătă seara, înainte de amurg iar Flora mergea la o petrecere peste râu unde avea să fie regina nopţii cu albele petale ale sufletului deschise sub orga de lumini a cerului, iar viziunile acelea erau frumuseţe pură asemeni unei atingeri a celei mai frumoase dintre zeiţe, ca o mângăiere a eternităţii în necazurile lui. Cât despre fete şi despre cuburi Rubik, probabil că de aceea au unii băieţi mai mult succes decât alţii la coşul lor cu fructe, fiindcă fetele speră că acei băieţi şi nu alţii le vor putea ajuta să-şi rezolve puţin, cât de cât, din misterioasele cuburi Rubik ce le poartă în suflet. Iar el întotdeauna se simţise o fiinţă slabă, deşi alţii spuseseră că are ca şi mama lui un suflet puternic. Odată un yoghin observase că are sprâncenele puternic îmbinate şi spusese că este puternic, are multă energie. Nu ştia care era adevărul însă considera că oamenii cu sufletul anesteziat şi abrutizat nu vor prea putea înţelege bine niciodată pasiunile unui artist. Ceea ce altcineva ar fi numit de exemplu obsesie pentru el era doar încă un vârf de săgeată pe care îl dorea cât mai ascuţit, un vârf de săgeată ce trebuia să străpungă atât inima Heruvimului cât şi propria sa inima în acelaşi timp în această înşelătoare şi parcă nesfârşită noapte a lui Iacov, în această veşnică dimineaţă a lui Israel. Iar Pământul, ce altceva e decât un cub Rubik aflat în mişcare de rotaţie şi revoluţie în cer? -Cândva într-o zi nici măcar Goethe nu va mai spune nimic de aceea cea mai bună artă e cea pretins incomprehensibilă, asemeni unui obelisc acoperit de hieroglife, unui cromleh uriaş, unei Crucificări cu donatori ori a unui trasnet imprimat pe emulsie fotografică, îi spuse el Tăcerii care tăcu, spunând: -Este miezul incandescent şi palpitând al unui trandafir înconjurat de lumină de petale înmiresmate precum îngerii spinii îl înconjoară asemeni unor săbii de sfinţenie şi flacără pe trandafir sunt caligrafiate arabescuri de litere sacre chiar această lacrimă e scrisă în petalele trandafirului de aur este plin de lumină ca de sunetul hexagonal a şase coarde cât despre viaţă e doar parfum şi oglindire spun credincioşii, spuse Tăcerea Cu Şapte Aripi, spuse Rugăciunea Cu Şapte Aripi. Tot astfel, poate înţelege cineva pasiunea unui campionat mondial dacă nu a văzut nici o deschidere niciodată? Nimeni care nu a trăit acele momente nu poate înţelege. Nu poate înţelege ce a simţit el stând pe lângă televizorul lor – despre care în acele vremuri nu mai ştia dacă era alb-negru ori color – la Italia ’90, când fiecare meci începea cu „Un estate italiana” şi cât de frumos, cât de ales i se părea cântecul acela atât de modern atunci la doar câteva luni după libertate. Un vânt rece începuse să măture încet norii de pe cer dispre miazăzi de Ocna Sibiului, ochii lichizi ai stelelor privinduse unele altele tremurând parcă sub adierea lui cum tremură frunzele ce cad în apă în iazul negru din spatele casei. Îşi amintea cântecele ascultate în copilărie, date la radio pe când nici măcar nu le înţelegea versurile şi pe când pentru ei pentru copii simpla ascultare a muzicii vestice era un act de cultură adevărată, într-o epocă în care copii şi tinerii nu aveau multe lucruri iar uneori un cântec în limba engleză era parcă învelit în staniol, cântece ascultate acasă la Luzio ori în Bujac la bunica, ori la discotecile din taberele copilăriei şi primei adolescenţe. Parcă din tabără la Eforie Nord ori de undeva îşi amintea o melodie, îşi amintea de cântecul despre care târziu avea să afle că se numeşte „Toy Soldiers”, cântecul era un hit sau un şlagăr, cum se spunea, din iulie 1989, însă pe atunci el nu avea să ştie nimic despre toate acestea, cum de asemenea nu avea să ştie cine e femeia care cântă nici cum arăta. Nu-şi mai amintea mult însă era atât de frumos în acele seri în care acum ştia că ascultase şi cântecul acesta în discotecă pe când jucau jocul cu banul, ascuns la spate în una dintre mâini, fata care nu ghicea în care mână era banul trebuind să stea la pupat. Avea şi emoţii temându-se că nu va fi la nivelul celorlaţi, neştiind să danseze şi toate celelalte, însă în esenţă lumea pe atunci era doar un vis al unui copil, un univers solipsist al unui soldat de jucărie care încă nu căzuse niciodată, se aflau în sala discotecii, aproape de faleza unde mai încolo marea se izbea asemeni nirvanei de stabilopozii de pe ţărm, se gândea băiatul, iar noi eram doar într-o cealaltă realitate a vieţii, o altă realitate, un univers de lumini şi sentimente, atraşi unii de alţii pe muzica DISCO cum probabil că sunt atrase stelele unele de altele, de parcă noi cei de acolo eram nişte corăbieri ce aşteaptă seara vântul să se întoarcă din larg, un vânt ce nu mai vine de când ne-am născut şi fiecare fată era o parcă nemărginită mare plină de sare şi alge, cu nisipul minat de valuri prelungi de cioburi de scoici şi cu plajele pline de mormane de scoici, mari, albe, întregi cu valurile izbindu-se de stânci ca nişte arhetipuri în întunericul de amurg târziu pe când plutonuri de grăniceri patrulau plaja povestind încet unii cu alţii lucruri neştiute ce vor rămânea o taină până la descoperirea tuturor lucrurilor, mări ce te pot ţine în alte universuri conţinute în poemele găsite în sticlele aduse de talazuri pe

ţărm venite de pe celelalte tărmuri ale existenţei. Cât despre toţi oamenii aceştia minunaţi cu ochii uneori asemeni vitraliilor şi cu suflete de mamifer uneori ale căror tenişi se izbesc unii de alţii pe cărările lor agnostice asfaltate de băieţii de la drumuri în fiecare an, ce mişună prin oraşe asemeni furnicilor în pământul ăsta ca un deal plin de muşuroaie – pe atunci nu existau şi nici nu se pomeniseră. Erau şi pe vremea aceea, e adevărat, balauri şi ştime care făceau mult rău pe pământ însă nimeni nu văzuse bătrâni cu privire de ziar şi gură de hârtie de bancnotă. Dacă ar fi văzut un asemenea om l-ar fi desenat în peniţă pe pergamentul auriu al planigobului lumii, punând dedesubt o inscripţie în aur în care ar fi scris cu litere carolingiene unciale: monstru necunoscut. Era frumos pe atunci, pe vremurile acelea până şi adolescenţii în general aveau tendinţa să fie mai fericiţi şi să trăiască mai mult. -Şi totuşi au fost oameni care l-au văzut realitatea e aici învăluindu-ne sferele ochilor cu adevăr un strat imperceptibil de adevăr au fost şi orbi care l-au văzut pe Hristosul realitatea e porumbelul cu şapte aripi nufărul cu margini fără margini îngerul care a rostit eternitatea e ziua fără început şi fără sfârşit realitatea e cifra 1 esenţa ei este esenţa cuvintelor lacrimile şi sângele fiecărui om muzica izvorăşte din ea şi se întoarce în ea e fericirea ale cărei valuri înconjoară şi spală bolovanii universului din toate părţile aşa cum oceanul cuprinde Insula Paştelui deşi ochii mei nu văd nimic Tocmai pentru aceea realitatea palpită împrejur realitatea e fratele nevăzut numele fără nume tăcerea din inimile noastre realitatea e dansul ce învârte universul florile ce vindecă pământul cuvântul alcătuit din literele celor trei tăceri realitatea e un unu sferic şi nemărginit realitatea are ca esenţă pe Hristos un Hristos nesfârşit prezent ca o Prezenţă realitatea e vrăjmaşul de dincolo de mare apa care hrăneşte lacrimile înţelegerea care se pune stavilă dorinţei moartea care se preschimbă în viaţă visul – cealaltă falsă realitate a noastră realitatea e lacrima sărată căzută în talazuri muzica şi sufletul a-l mânca pe Dumnezeu nesfârşirea Dumnezeu e un nufăr înflorit dintotdeauna noi suntem nuferi închişi ori chiar închirciţi în închiderea lor realitatea e triunghiul nevăzut al templului realitatea e lumina căreia nu-i e silă de noi realitatea e plânsul planetei realitatea e acea durere ce nu încetează niciodată realitatea e aici ascunsă realitatea e iubirea – inexplicabila o strângere de mână în deşert sau în noapte sfinţenia unei predici a lui Messiah sursa frumuseţii femeii cântecul vechi şi uitat îngânat de toţi sufletele ne sunt larve în trupurile noastre din care aripile ne vor smulge aşa cum ne vor afla realitatea e o privire o carte cu litere imanente o sfinţenie mai puternică decât un gard cu sârmă ghimpată comoara de galbeni ce stă îngropată sub drum realitatea e frumuseţe şi milă realitatea e ascunsă realitatea e aici şi totuşi au fost oameni care l-au văzut realitatea e aici învăluindu-ne sferele ochilor cu adevăr un strat imperceptibil de adevăr au fost şi orbi care l-au văzut pe Hristosul realitatea e porumbelul cu şapte aripi nufărul cu margini fără margini îngerul care a rostit eternitatea e ziua fără început şi fără sfârşit realitatea e cifra 1 esenţa ei este esenţa cuvintelor lacrimile şi sângele fiecărui om muzica izvorăşte din ea şi se întoarce în ea e fericirea ale cărei valuri se rotesc în jurul bolovanilor universului aşa cum oceanul cuprinde Insula Paştelui Dumnezeu e leul care ne priveşte şi tace îndelung peştele uriaş îngrozitor de tăcut sub noi în ape ghearele sunt îngrozitoare şi colţii cu atât mai mult tăcerea acelei fiinţe din cer realitatea e fratele nevăzut numele fără nume tăcerea din inimile noastre realitatea e dansul ce învârte universul florile ce vindecă pământul cuvântul alcătuit din literele celor trei tăceri realitatea e un unu sferic şi nemărginit da Dumnezeu e bun dar Dumnezeu e Fiinţa noi suntem roboţeii miraculoşi ai Fiinţei ne poate deconecta oricând ne poate dezintegra noi suntem soldăţeii de plumb omuleţii de plastelină iar realitatea e aici realitatea e aici pentru totdeauna noi nu Hristos e leul care ne priveşte şi tace îndelung peştele uriaş îngrozitor de tăcut sub noi în ape, îi spuse băiatul Tăcerii, realitatea e vrăjmaşul de dincolo de mare apa care hrăneşte lacrimile înţelegerea care pune stavilă dorinţei moartea care se preschimbă în viaţă visul – cealaltă falsă realitate a noastră realitatea e lacrima sărată căzută în talazuri muzica şi sufletul a-l mânca pe Dumnezeu nesfârşirea realitatea are un nume pe care îl ştie oricine dar de fapt nu-l ştie nimeni realitatea e încă ascunsă pentru că încă nici un om de azi nu a văzut-o noi oamenii de azi suntem toţi toţi suntem orbi sufletele noastre sunt nişte gândăcei zbătându-se în ac realitatea e triunghiul nevăzut al templului realitatea e lumina căreia nu-i e silă de noi realitatea e plânsul planetei realitatea e acea durere ce nu încetează niciodată nu ştiu dacă realitatea ce se ascunde poate fi văzută dacă Dumnezeu poate fi cu adevărat îmbrăţişat dar ştiu că acesta e drumul Dumnezeu e o lumină o lumină ascunsă asemeni zilei nimeni nu vrea să rămână singur în noapte realitatea e iubirea – ineplicabila o strângere de mână în deşert sau în noapte sfineţenia unei predici a lui Messiah sursa frumuseţii femeii cântecul vechi şi uitat cântecul îngânat de toţi şi totuşi au fost oameni care l-au văzut realitatea e aici învăluindu-ne sferele ochilor de adevăr un strat imperceptibil de adevăr au fost şi orbi care l-au văzut pe Hristosul realitatea e o privire o carte cu litere imanente o sfinţenie mai puternică decât un gard de sârmă ghimpată comoara de galbeni ce stă îngropată sub drum realitatea e frumuseţe şi milă realitatea e aici dar poate că trebuie să te împaci cu gândul ea te vede dar tu n-o vei vedea până nu va vrea ea s-o vezi vei vrea oare să iubeşti mirele pe care nu-l poţi vedea? Realitatea e porumbelul cu şapte aripi nufărul cu margini fără margini îngerul care a rostit eternitatea realitatea e dansul ce învârte universul florile ce vindecă pământul cuvântul alcătuit din literele celor trei tăceri muzica şi sufletul a-l mânca pe Dumnezeu nesfârşirea cuvântul alcătuit din literele celor trei tăceri realitatea e acea durere ce nu încetează niciodată realitatea e Dumnezeu de unde a venit? unde s-a dus? Realitatea e Dumnezeu Dumnezeu e ceea la ce te gândeşti când închizi ochii ce e Dumnezeu? Realitatea e triunghiul nevăzut al templului realitatea e lumina căreia nu-i e silă de noi realitatea e plânsul planetei şi al copilului ce-am fost o strângere de mână în deşert sau în noapte sfinţenia unei predici a lui Messiah cântecul vechi şi uitat îngânat de toţi o sfinţenie mai puternică decât un gard de sârmă ghimpată comoara de galbeni ce stă îngropată sub drum realitatea e cifra 1 realitatea e acea durere ce nu încetează niciodată cât despre noi noi suntem una când suntem embrioni suntem toţi fraţi realitatea e lipsa singurătăţii realitatea e acea durere ce nu încetează niciodată realitatea eşti tu, îi spuse el Tăcerii ţinând o cochilie marină în gură cu muchia mâinilor împreunate tăioasă ca o sabie de suflet. Era un moment interminabil ca o oprire de tren personal într-o gară de sat neţinând seama de ora din zi nici de sufletele oamenilor aceste raze zdrobite şi pline de mireasmă. Şi, mai ales era o noapte tristă până-n măduva oaselor, o noapte a nici unei treziri, o noapte a somnului şi a morţii, o noapte a inutilităţii sub universul revărsat deasupra capului tău, se gândea băiatul, cerul – o pictură pointilistă despre care nimeni nu ştim ce reprezintă nici cu care parte trebuie ţinută în sus, care parcă ne-a uitat numele ce nu lam avut niciodată şi nu-l vom şti niciodată. Cerul înstelat începea să fie tot mai liber deasupra parcărilor din câmp stelele picurând parcă şi zvântându-se pe lentila convexă a cerului, căci ce sunt stelele decât lacrimi, noi suntem stelele plânse pentru fiecare din noi şi când noi murim câte unul Dumnezeu îşi mai şterge o lacrimă de pe Obraz. Era doar un băiat sub lumina electrică a stelelor pe câmpurile unde obiectiv nu cu prea mult timp în urmă erau păduri pline de zei şi zimbri cu aceleaşi stele probabil reflectate în bălţile strânse de ploaie în pământul scormonit de gheare şi copite. Era noapte şi nu avea să mai fie mult timp însă era într-un aşa fel încât avea rămână pentru totdeauna îngropat în valurile inconştientului ca Victoria de la Samotrace în Mare Nostrum. Noaptea aceasta friguroasă nu era a nici unei treziri, iar motivul nu putea fi decât unul – neştiut. Drumul era pustiu, doar o caravană destul de lungă de cămile cu o singură cocoaşă venea dinspre Sibiu, oameni cu turbane de in sau fesuri verzi trăgând cămilele de dârlogi din fuioare de cânepă împletită cu fire roşii ori stând sus pe cocoaşa cămilei. Era un moment interminabil ca o oprire de tren personal într-o gară de sat, în care şi noaptea e o femeie străină care dacă te-ar săruta te-ar săruta într-o limbă necunoscută. Era o noapte cinică şi plotiniană neţinând seama de ora din zi nici de

22 sufletele oamenilor aceste raze zdrobite şi pline de mireasmă. Mult după ce nu s-a mai văzut nici o cămilă spre Cugir, băiatul rămase tot în parcare pe partea dreaptă a drumului, numărând stelele din Carul Mare şi făcând piroane în această noapte tristă ca un sărut de vestală. -Sufletul nufărului e mai frumos decât nufărul iar omul e bourul prăbuşit cu ochii în ţărână ucis cu săgeţi şi strigăte şi cu ochi cât Luna cu ochi de chihlimbar uriaşi cât ochii Ursei arzând emisferele universului prin aceste crânguri noi suntem bourul noi suntem carnea spun celeste izvoare de lumină oricând ne desluşim chipul, spuse Tăcerea Cu Şapte Aripi, spuse Rugăciunea Cu Şapte Aripi, spuse Rugăciunea Cu Şapte Lacrimi. Ziua aerul era mieriu rece ca mierea ce îngheaţă în borcan, uitată afară din cămară la început de iarnă odată cu bruma, o transfigurare şi o lumină ninsă din bulbul transparent al apei, acest început, această geneză sferică, iar noaptea văzduhul era ca şerbetul rece întunecat de cerneala albastră turnată de vreun copil curios şi ştrengar. Departe de autostradă în câmp urmele oamenilor erau bătute de urme de oi, urmele oilor erau bătute de urme de cai, care erau bătute de urme de vaci, peste urmele vacilor se vedeau urme de tigri, după urmele tigrilor se vedeau urme de mistreţi. Sub Ursa septentrională se auzea chemarea Câinelui, urletul noii vieţi sub ceruri, chemarea câinelui credincios al lui Dumnezeu privit cu atenţie de o pisică cu ochi cât cerul, departe în oraşe în subsolurile blocului mişunau clanuri ierarhizate de şobolani murdari, iar ţărâna câmpului e cafea aromată, sub cerul ca un năvod vărsat de stele în acest ocean nesfârşit. Iar în prag de iarnă pe menoră în fereastra templului ochilor săi ardeau cinci lumini: Tata, Emi, Femeia, Isus şi Mama, toată lumea era un singur drum iar noaptea era o noapte de sâmbătă, sfărşit de sabat şi început de înviere iar el era aici în parcarea singuratică şi întunecată gândindu-se că fiecare om e o Anctartidă, necunoscută. Cum spusese Chris pe postul KBHR adresându-se unui gândac de vară ce intrase pe fereastră: -Măi Gândăcelule, prietene, ce faci tu, la ce te gândeşti tu, pentru ce trăieşti? Trăieşti oare asemeni mie rătăcindu-te prin uriaşele muşuroaie de asfalt şi beton de pe dealul ăsta singuratic înconjurat de noapte şi pustietăţi, care este numele tău, vreau să spun care este primul tău nume, Gândăcelule, e adevărat că nu ştii mai multe ca mine, cum se poate să ştii să zbori şi să nu ştii mai multe ca mine? Care este părerea ta despre oameni, prietene, la ce te gândeşti când mă vezi pe drum? spusese Chris. Cât despre el, un om ignorant, un copil – cu care nici măcar părinţii lui nu vorbeau serios -, ce să fie pe vremea aceea decât o fiinţă îndeajuns de proastă pentru a nu fi niciodată plictisitoare, poate că şi acum e la fel, îşi spunea el făcând cu mâna la puţinele maşini care treceau cu farurile aprinse în întuneric. Odată cu adolescenţa vine durerea, o durere care are doar o singură alinare. Dacă durerea încetează pe urmă vine golul sufletesc. Exact cum spune în cântecul „Toy Soldiers” cântat de Martika: „Only emptiness remains/ It replaces all, all the pain.” – „Doar goliciune rămâne/ Ea înlocuieşte toată, toată durerea.” Şi apoi pe drumul existenţei, după cum se jeluieşte duhul rău pentru ea pe sunetul inversat al unei alte muziciene de mai târziu al cărei nume nu va mai fi menţionat: „I left the shell/ So sad” – propoziţie care tradusă vine: „Am părăsit cochilia/ Atât de trist”. După o jumătate de viaţă de gol sufletesc urmează o eternitate de tristeţe dacă nu intervine Nimeni, ceva cu neputinţă de înţeles şi mai îngrozitor decât suta de ani de singurătate a tovarăşului G. G. Márquez. Cam asta e cartografierea aproape completă a jumătate din yin-yangului existenţei, jumătate compusă din dureregol-tristeţe; iar înainte de toate acestea nu e decât ignoranţa, acel pisic cu ochii închişi. Fiecare om e o Anctartidă iar universul e un zigurat cu şapte niveluri şi cu şapte pardoseli de mozaic, pardoseala de lumină, pardoseala de cer, pardoseala de iarbă, pardoseala de stele, pardoseala cu desene de jivine şi fiare, pardoseala cu desene de oameni şi pardoseala cu desene sfinte; iar ziguratul acesta neţărmurit şi doric e sferic, asemeni pământului şi universul e rotund astfel că atunci când ai ajuns la ultimul nivel, mai departe iarăşi îl calci pe treptele către primul, astfel că după ce ai ajuns în regiunea vieţii pure calci iarăşi pe prima scară, scara spre primul nivel, şi tot universul devine pur pentru tine. Se afla lângă un tir mare fără prelată cu câte opt stâlpi de susţinere a încărcăturii de fiecare parte. Probabil că era un tir pentru transportat trunchiuri de copac, de două-trei ori mai groase ca omul. Mai încolo, în partea dreaptă era calea ferată cu firele electrice de înaltă tensiune pentru locomotive pe care circulau trenurile, zbârnâind imperceptibil şi reflectând metalic lumina Lunii îmbrăcată din toate părţile în nori asemeni veşmântului baroc la Sfintei Tereza cioplită în piatră de Bernini. Cărarea pe care trecuse Flora trebuie că era acum pustie în întunecarea de după amurgul de sfârşit de toamnă, şi doar acum îşi dăduse seama că aceeaşi cărare duce către roza imanentă de petale şi spini, acea psihică mandala din templul sufletului său. Cărarea, trecând pe lângă cei doi salcâmi mari, centrala termică – acum dezafectată şi transformată în centru comercial – complexul celor cinci blocuri, grădinile de legume şi flori devenite acum teren viran acoperit de iarbă, aleea pietruită, copăceii de liliac mov din care majoritatea aveau mai pe urmă să fie tăiaţi, pinul mare, cei doi cireşi şi ceilalţi pini şi molizii a căror răşină copiii de la bloc o mâncau, molizi care majoritatea au fost tăiaţi, locurile acestea erau asemeni eunei expoziţii fotografice pe coridoarele sufletului său. Apoi avea să fie noapte cu geamurile luminoase şi îngheţate ca în serile de iarnă din copilărie, cu geamurile îngheţate şi luminoase ca într-un desen animat vechi cu Tom şi Jerry în seara de Ajun. Odată în copilărie s-a dus la fereastră într-o seară întunecată de decembrie şi a văzut jos în spatele blocului faţa geamului în grădina vecinei de dedesubt nişte pari de fasole, iar în jurul unuia din acei pari se învârteau o parte din planetele sistemului solar. A recunoscut pe Jupiter şi poate Uranus. Oricum nu erau toate planetele din sistemul solar. Iar polul nord al planetelor erau legate cu o sfoară de vârful parului de fasole. -Poruncile tale Suflet Sacru sunt eşecurile inimii iar cerul tău nears mă învăluie asemeni unei îmbrăţişări deşi sufletul meu nu ştie ce e dincolo de linia amurgului iar ochii mei bicisnici – lentile din argilă – nu te văd Vânt Sfânt când ochii mei vor fi sparţi în joacă de mâna de copil a Morţii tu vei spune un alt „SĂ FIE” pentru o iubire tu vei vedea mai departe şi sub tălpile tale te vei juca în lut Copil Veşnic, spuse Tăcerea Cu Şapte Aripi, spuse Rugăciunea Cu Şapte Aripi, spuse Tăcerea Cu Şapte Tăceri. Ce era tot pământul acesta din juru-i decât istorie şi ce e istoria decât pământ? Zecile de generaţii de dinainte, cei pe care cei vechi îi numeau Strămoşi, născuţi din suflarea dumnezeilor, toţi dezintegraţi şi deveniţi pământ şi lut, pământul înălţându-se şi crescând ca un aluat de pâine odată cu trecerea timpului. Toţi oamenii ce au fost înainte –sau amestecat ca argila frământată pentru un chiup de păstrare a grâului, nobili şi şerbi, voievozi şi principi şi ţărani, şi cum spune Poetul – apa pe care o bem e sângele Strămoşilor. Şi noi vom deveni pământ sub alte straturi de pământ, la un loc doar cu tăcerea, căci pământul e Omul. Câte zăpezi nu şi-au pierdut treptat strălucirea pe drumul acesta, câte caruţe, câţi ţărani în car, câte poştalioane şi căruţe de poştă nu au trecut pe drumul acesta înainte de a fi vreunul dintre noi, înainte de a fi vreuna din vremile noastre. Soldaţi romani au mărşăluit pe drumul acesta, negustori greci, vizigoţii au trecut prin văile lui, stăpânii occidentali, călugării catolici maghiari ziditori de biserici parohiale în stil romanic târziu sau capele gotice, marii principi trecând în fruntea alaiurilor în drumul spre cel mai apropiat oraş sau castel, nesocotiţii cneji români, cei cu suflet de ţăran sau cu suflet vândut, cavalerii, ţigani fugiţi de înrobirea din Ţara Românească şi Moldova, vagabonzii şi negustorii Evului Mediu, meşteşugarii saşi venind dinspre Siebenburgen, vânzătorii ambulanţi evrei făcând curse între Bizantium şi Ungaria, între Ţarigrad şi Ungaria, toate armatele trecând de-a lungul a sute de ani de lupte de la Carol Robert de Anjou la Mihai Bravul şi la ostaşii români trecând de munţi în Primul Război Mondial în vremuri când oamenii încă mai credeau în război, tot aşa cum şi el trece asemeni unui student vagant din Europa secolului XIII, asemeni unui abur pe care dimineaţa îl va

risipi. Era ora 9 PM şi lumea era în întuneric. Îşi aminti pasajul acela de la începutul cărţi Swann a lui Proust pasajul despre somn şi serile de culcat devreme. Spre deosebire de textul proustian el parcă toată viaţa dorise să lungească puţinul timp ce îi fusese dat, dorind asemenea lui Iosua Navi să lungească ziua, stând noaptea cât de târziu putea şi încercând să mai stoarcă puţin din cât mâncase din piersica vieţii până atunci. În prezent însă simţea cu totul diferit, spe deosebire de Faust el nu va mai dori să încerce să-şi dilate clipa vieţii. De abia aştepta să treacă şi noaptea aceasta, şi ziua următoare, nu mai dorea în nici un fel să încetinească timpul pentru că acum ştia că timpul era acela ce îi sufla în pânze îndreptându-l spre Noua Lume, o lume nouă plină de tăuri cu mulţi peşti şi reflectând aripile mari şi albe ale îngerilor. -A fost un om al pământului, un om al pământului de pe pământurile acestea. Capul lui era din pietrele din râurile din sud, oasele lui erau din oasele pământului, carnea lui era din argila pădurii dinspre miază-noapte, ochii lui erau nisipul spulberat de vânt de pe malurile Galbenei cea plină de gunoaie. Omul acesta avea un suflet albastru şi Pasărea Neagră îl invidia, spumega împotriva lui Pasărea Neagră. Pasărea Neagră l-a chinuit pe omul pământului, împreună cu Pasărea Pustiului şi cu Şobolanul Galben, şi omul pământului a stat şi nu a fugit. Pasărea Neagră, Şobolanul Galben şi Pasărea Pustiului iau mâncat sufletul omului albastru cum mănâncă balaurii lumina în amurg. Dar omul pământului nu a murit, însă a trebuit să călătorească prin cele trei lumi, a fost prin lumea cerului, a fost prin lumea de sub pământ a fost în toate lumile, iar când s-a întors, s-a întors în satul său şi acum putea să vadă sufletele sătenilor. Unii aveau în loc de suflet şerpi mari albi, alţii aveau coarne pe frunte, alţii în loc de un suflet aveau 6 suflete murdare. Era urât în sat, duhurile vâjâiau prin aer, răutatea avea troiţe aproape la fiecare răspântie, iar oamenii se făceau tot mai urâţi asemeni demonilor. Şi asta l-a făcut pe om să se roage celui al cărui nume nu-l ştia nimeni, şi a trecut timpul până când omul pământului a fost transformat într-o cruce expresionistă care a fost înghiţită încet de pământ. Şi alţii l-au numit fericit deşi nimeni nu ştia de ce, îi spuse Orion, Omul Din Cer, din crângurile şi munţii acum limpeziţi ai boltei înstelate a nopţii. Noi care trăim suntem oamenii de pe pământ. Când pe pământ e noapte privim cerul şi vedem miliardele de stele. Acestea sunt oamenii din cer. Oamenii din cer strălucesc. Acesta e universul. De fapt universul e un sat de stele sau poate un oraş. Dacă universul ar avea un nume ar putea fi poate numit Lancrăm sau New York. Am putea probabil să-i spunem aşa ca să ştim unde suntem. Noi aici pe pământ când este noapte ne înecăm în întuneric dacă nu avem flăcări lichide în jur. În cer nu e aşa. Oamenii din cer răspândesc lumină. De aceea noi îi numim stele. Lor nu le e frică de întuneric. Când un om din cer pleacă să-l vadă pe un alt om din cer se vede ceva ca o dâră prin labirintul de spuză incandescentă al cerului. Asta e foarte frumos. Nu e ca pe pământ. Oamenilor din cer nu le e frică de întuneric. Asta e bine. Ceva asemănător fericirii. La sărbători oamenii din cer se adună laolaltă. Mănâncă, vorbesc, beau vin şi must şi se împărtăşesc, şi apoi cântă şi horesc. Când fac hora se învârt în cercuri şi Lancrămul se învârte. Noi spunem că universul se roteşte. Asta e sublim. Sublimul e ca atunci când mama îţi cumpără o îngheţată foarte bună şi foarte mare la cofetărie în lumina dimineţii şi îţi zâmbeşte în timp ce o mănânci. Şi unii oameni de pe pământ se transformă în oameni din cer. Lucrul ăsta îl face cineva nevăzut asemănător fericirii. Asemănător sublimului. Asemănător dimineţii. Şi lucrul ăsta e cel mai bun. Din primul alfa roata operei ţine harpa salvării veacului până în ultimul omega, neschimbat, neştiut, nepreţuit, spusese şi crinul alb de tămâie şi untdelemn înmiresmat de lacrimi al Stelei Polare. Întorcându-se văzu că mai încolo în parcarea în care se stătea el la ocazie se afla un camion de tonaj mic în care un om stătea cu capul pe mâini sprijinindu-se de volan. Camionul era o maşină de materiale pentru instalaţii de apă, având pe imprimat pe prelată – o prelată alb-albastră cu caracterele vechi ale unei firme nemţeşti - desenul câtorva dintre produse, robinete hanko, olandezuri, t-uri de cupru, calorifere de tablă, chiuvete de porţelan şi stropitori de duşuri. Merse la omul din camion şi îi bătu în geam, trezindu-l. Omul de la volan era un individ de vreo treizeci şi şase de ani, cu un început de chelie şi cu părul blond stins ca firele de la capătul frunzelor de porumb; purta o bluză galbenă-gri probabil de second şi la gât avea un lănţişor de argint cu o cruciuliţă de aur. Pe volan era sigla metalică Renault. Altceva nu se putea vedea fiindcă în camion era întuneric. Şoferul lăsă geamul jos iar băiatul îi spuse: -Mergeţi la Simeria? Şoferul zâmbi şi spuse: -Acum dorm. Băiatul îşi ceru scuze, omul din camion ridică iarăşi geamul şi se culcă la loc, iar tânărul merse iarăşi mai în spate la locul unde stătuse mai înainte şi aşteptă să mai treacă maşini, încercând să se roage şi gândindu-se la viaţa lui trecută până atunci, gândindu-se: ‚tinere, când Hristosul, I(i)sus Hristos îţi este prieten de ce cauţi prietenia ăstora, oameni cu sufletele radioactive, cu chipurile sufletelor desfigurate şi cu ochii scurşi? De ce faci asta în mod repetat, de ce ai tendinţa să faci aceasta, de ce te legi sufleteşte şi te laşi dezamăgit de nişte desfiguraţi spiritual şi mutilaţi sufleteşte, de ce nu ai un pic de înţelepciune?’ – gândindu-se la rugăciune şi încercând să mediteze: ‚Mintea omului nu e o stâncă mintea omului nu e beton armat mintea ta e o pânză de păianjen udă mintea omului nu e o stâncă mintea omului nu e beton armat mintea ta e o pânză de păianjen udă de rouă în vânt diavolii sunt vânt pe pământ Hristos este Vânt Sfânt aşa că pleacă-ţi fruntea în munte înalţă-ţi mâinile în Vânt fruntea ochii şi uriaşul somn indigo din Mureşul sufletului tău înalţă-ţi spre cerul electric.’ Cum încerca el să-i spună mereu sufletului său, şi acum: -Trebuie să iei o mână a sufletului tău şi să o pui pe cealaltă şi în acest templu să te rogi, încerca el să-i spună adeseori sufletului său, acest copil adormit, acest om ignorant. Să te rogi pentru că fiecare stea e o pâine pusă în mâna copiilor străzii de studentele la Teologie Neoprotestantă şi Ortodoxă şi cerul e atât de înstelat pentru că noi suntem foarte mulţi şi fiecare umbră a bunătăţii şi oglindire a îngerilor e o pâine pentru credincioşi şi universul întreg e o brutărie, o plăcintărie – ce vrei tu , o plăcintărie în care stăm la masă cu indienii pueblo, cu Edge şi Bono de la U2, cu Bob Marley şi Luciano Pavarotti, cu Angela Merkel şi Nelson Mandela, cu creştinii din Benelux, cu Foame şi Sărăcie, cu nemţii şi cu ţiganii, cu George Michael şi cu bietul orb care a murit luna trecută, cu Gabriel García Márquez şi Mama Tereza, cu Paul, Andrei şi Raul, cu Priveşte înapoi cu mânie şi Menajeria de sticlă, cu Francisc din Assisi şi cu Ghimpl-netotul, cu IRA şi Armata Salvării, cu sora María Lúcia şi cu James Joyce, cu pretenii şi cu duşmanii, cu Pink Floyd şi Papa Ioan Paul al II-lea, cu Jorge Luis Borges şi Casa Poporului, cu biserica instituţională şi cu forţele UN, cu 4 Iulie şi 30 Decembrie, cu Duminica şi cu Sfânta Vineri, cu Ion Vlasiu şi cu Averescu, cu Tweety şi Metall’ca, cu Durerea lui Barlach şi Torquemada, cu merţanu’ şi cu Loganu’, cu Isabella de Castilia şi Ferdinand de Aragon, cu Cel Afabil şi cu Kruger, cu Mesia şi cu Mahdi, cu Gavroche şi Dumnezeu, cu Samuel Beckett şi cu Imre Nagy, cu Martin Luther King şi Gorbaciov, cu Steve Biko şi palestinienii, cu Lev Tolstoi şi Mahatma Gandhi, cu Andresen şi Kierkegaard, cu zidarii şi demolatorii, cu Yosef Karduner şi Yosef ben Israel, cu Iubirea şi cu rutina, cu Richard Wurmbrand şi cu Radu Gyr, cu Piet Mondrian şi cu Cristofor Columb, cu Felix Sima şi cufărul lui, cu muzica reggae şi Patericul, cu Kahlil Gibran şi cu Voltaire, cu Jean Calvin şi Huckleberry Finn, cu doamna dirigintă şi cu Martin Buber, cu mezii şi perşii, cu Iosif Stalin şi fraţii săi, cu Mecca şi Dharamsala, cu apă şi gheaţă, cu Holden Cauldfield şi Robert Burns, cu Simina şi Gabriela, cu nordul şi sudul, cu SUA şi Mexicul, cu Israel şi cu Israel barat, cu baptiştii şi penticostalii, cu Isus, Maria şi Iosif, cu Thomas Mann şi lumea antică, cu Jules Verne şi submarinele nucleare, cu Mihai Eminescu şi Romică ţiganu’, cu Imagine şi Let It Be, cu Omagiile scuipate şi cu nostalgicii noştri, cu Canada şi Europa, cu Frumuseţe şi întristare, cu aurolacii şi cu politicienii, cu fetele şi cu băutura, cu Istoria antică şi medievală, cu Luna şi cu Streiul, cu Nuredinn şi Bedredinn, cu Sighişoara şi cu

vodca, cu amintiri, vise şi reflecţii, cu autostopul şi cu harta Europei, cu credinţa, nădejdea şi dragostea, cu poporul şi cu televiziunea digitală, cu Sacrul şi profanul, cu Dallas-ul şi cu C1, cu scrisul şi cu tăcerea, cu avioane şi rachete, cu Marilyn Monroe şi cu Harfa de iarbă, cu ştampilă şi timbre, cu domnişoara Koch şi cu domnişoara Olsen, cu Brâncuşi şi Anctartida, cu chitara şi tobele, cu Saint Germain şi Hispaniola, cu Felicia şi Camelia, cu Matisyahu şi filozofie, cu înţelepciunea şi greaca veche, cu Lumina şi Stelele, cu cea dintâi durere şi ultimul geamăt, cu hedonism şi SIDA, cu tovarăşii şi Regele Mihai I, cu zâmbetele şi cu lacrimile, cu Talmud şi beatbox, cu Anton Pann şi Mircea Dinescu, cu AK47 şi M16, cu australienii şi aborigenii, cu ignoranţă şi deznădejde, cu Ţuţea şi Pravda, cu Povestaşul şi casetofonul, cu nea Bulă şi cu bătrânul Carl Gustav Jung, cu Puterea şi gloria, cu Che Guevara şi Vladimir Bukovsky, cu tinerii veseli din cartier şi cu creştinii posaci de pe străzi, cu Maxi Jazz şi credincioşii lama din Tibet, cu părinţii şi cu copiii, cu umilinţă şi tăcere, cu fraţii şi surorile, cu cei de la Kundun şi cei de la Naşul, cu Hristos Isus şi cu Saul din Tars şi cu copiii subnutriţi de noi în estul Africii, cu agape, cu toţi – în sfârşit - , toţi suntem adunaţi la un loc în univers, această cantină socială şi acest centru creştin proiectat pentru ajutorarea tuturor ori măcar a celora care văd că au nevoie de ajutor, de aceea trebuie să te rogi, se gândea băiatul gândurile fiindu-i imprimate ca într-o tipografie de ziar - pe măsură ce firele lor se desfăşurau - pe pagini mari de aur, pagini de codex pline de inluminuri sticloase de lumină. Deosebirea e că cerul asemeni unei lentile de lunete astronomice ne reflectă invers. Privind pe cerul întunecat de noapte văzu în irizările lui de sticlă reflectarea Pământului, văzu toate continentele cu Oceanul Căii Laptelui între el şi înconjurându-le lumina cu lumină şi văzu pe cer itinerariile singuratice ale caravelelor lui Cristofor Columb, ale navelor lui Bartolomeo Diaz, Vasco da Gama, Fernando Magellan, itinerariile corăbiilor arabe ce veneau din India, drumurile drakkarelor vikinge până în America, drumurile molcome ale mătăsii urmate de mii de negustori, călătoriile în interiorul Asiei şi Africii, mărşăluirea armatelor romane spre inima Arabiei, văzu în cer cotul Braziliei, totul era trasat în tuşuri de diferite culori cu peniţa de trestie pe cer, cerul arătând ca un portulan excentric, ca un portulan de ametist şi diamant roz şi oranj al zeilor şi Pinta, Nina şi Santa Maria, São Gabriel şi São Raphael, Trinidad, San Antonio, Concepción, Victoria şi Santiago toate erau constelaţii pe cer cu îngeri pe catarge şi cu pânzele în vânt şi acoperite de cruci greceşti de broderie roşie pe cerul plin de stele rătăcitoare cu omul înaripat de pe bompres spălat de valurile de lumină şi bântuit de furtuni de nisip ca de singurătate şi deznădejde. Da, cerul e un loc minunat şi crud asemeni unei picturi pe ceramică din vreuna din cetăţile Grecilor vechi reprezentând un tigru şi un cerb; fugi dacă eşti cerb, păzeşte-ţi ghearele dacă eşti tigru. Da, cerul e un loc minunat şi crud asemeni nouă cei care încă nu avem un nume şi pe care niciodată nu ni-l vom putea construi singuri din nimicul sufletelor noastre, universul ale cărui stele sunt reflexii ale inimii Dumnezeilor, cerul – copacul acesta mare, plin de frunze şi ros şi mâncat de furnicarul umanităţii. Sunt multe relatări din viaţa Trezitului, însă eu vreau să spun o veche istorisire din viaţa unui Buddha ce s-a născut în colţul de tigru al Indiei, pământul cu oameni de o vârstă cu lumina ţărânei. S-a născut acest nenumit Buddha în India şi încă de la naştere stelele i-au cântat greaua ursită spunând că la cruda vârstă de doi ani un duh rău îl va răpi pentru a-l duce în ţara umbrelor. Şi când a venit duhul rău după copil, biata lui mamă, biata Savitri a fugit după el pâna la capătul pământului şi până la capătul cerului rugându-l să-i dea înapoi băiatul. Pe atunci, poate ca şi azi în India şi aiurea, oamenii se rugau spiritelor rele la fel ca spiritelor bune şi duhului celui rău i s-a făcut milă de biata prinţesă, de biata şi frumoasa Savitri şi probabil că asta este teza Indiei în antologia filozofică a familiei oamenilor, că la durerea omului din pământ indian nici măcar demonii – or măcar unii dintre ei – nu pot rămâne indiferenţi, aceasta o spun textele sanscrite, adevărul e ascuns însă – adevărul e acoperit de litere. Şi apoi copilul a înviat, învierea umplându-l de lumină şi făcându-l să devină Buddha de la vârsta de doi ani, devenind apoi bietul Tsangyang Gyatso, cel de-Al Şaselea Dalai Lama în 1697. -Demult am cunoscut un om, avea să-i spună băiatului pământul, un om cu vază, un prinţ, un fiu de voievod. Era pe atunci cu un an mai mare decât tine, spuse pământul spunându-i băiatului pe nume, era un fel de Prinţ Fericit şi a ieşit din castelul său de marmură traforată şi fildeş mergând pe străzile împărăţiei aceleia. A văzut ceea ce vedeţi voi toţi oamenii când vă uitaţi în oglindă şi apoi a plecat pe ascuns pentru a cunoaşte viaţa chinuită a unui cerşetor şi pentru a cunoaşte ceea ce eu nu îi pot spune, spuse pământul în noaptea aceea care devenise destul de rece şi clară ca un prespapier cu un castel în sticlă cu toţi fulgii limpeziţi. Ăsta a fost, un tip tare, un om dintr-o bucată în care sufletul era într-o linie ca o vână auriferă în munte, mai spuse pământul din locul acela. -Demult am cunoscut un om, îşi aminti băiatul cum îi spusese tatăl său cu mai mulţi ani în urmă în vremea adolescenţei văzândul că citeşte cărţi de filozofie indiană. Era un student la hidrologie din Nepal, un prinţ din neamul Shakya – din clanul lui Buda -, îl chema Saki – cuvânt ce înseamnă învăţător - care a venit aici la Brazi când eram eu profesor acolo la şantier. Stătea în colonie, în barăcile de PFL şi mergea în fiecare dimineaţă sus la baraj. Era un prinţ, era foarte deştept vorbeam mult cu el, vorbeam în română, în engleză, în franceză dar când nimerea între ţigani nu-l mai scoteai dintre ei – şi semănau foarte mult; şi mai ales dintre ţigănci nu-l mai scoteai, avea să spună tatăl său făcându-l pe băiat să se gândească poate cine ştie vreun urmaş al familiei lui Buddha merge la cerşit în faţă la supermarketuri, ori iese la plimbare într-un Mercedes cu geamurile din spate negre sau merge la muncă în folosul comunităţii pentru ajutorul social pe undeva prin Ţara Haţegului. Pe autostradă maşinile – majoritatea noi şi luxoase, din cele numite de oamenii obişnuiţi vapoare -, câte treceau, schimbau poziţia farurilor orbindu-l şi apoi treceau mai departe. Cerul înstelat era o mână de plancton fosforescent aruncat de cineva. Într-adevăr cerul era un val luminat de licuricii planctonului din care în mod singur un peşte mare avea să apară mai devreme sau mai târziu. Norii indigo asfinţeau învălătucit spre apus ca într-un tablou mistic şi baroc iberic. Chiar şi personalul dinspre Alba cu vagoanele aproape goale şi luminate trecu prin frig fără să oprească. Stătea şi privea parcarea cu băltoace din faţa sa şi restaurantul cât de cât iluminat de peste drum, cealaltă parcare nu o vedea nu era în unghiul său de vedere gândindu-se că era noapte cum nu poate fi decât în România şi totuşi era singur cum numai un român în ţara lui poate fi ori un copil întrun vechi internat şcolar de Colegiu Naţional prin anii ’90. Cât despre el uneori pe drum i se părea uneori că şi bolta Bauhaus a cerului e un tavan de închisoare pentru copii şi adolescenţi. Rămăsese în drum, nu reuşise să plece. În plus era sărac, nici măcar stelele din cer nu mai erau ale lui în această călătorie fără sfârşit în care toată lumea văzută şi nevăzută e un singur drum.

I O MAMĂ DE LUMINĂ (ROMAN)

23

Felix Rian 2011-2012

Mamei mele, Valeria

MOTTO "But you can never lose your family." Signora Corleone, Godfather 2.

Fexli, în Mureş în bulboane există un peşte înnegrit de mâl cu ochi uriaşi plini de fosfor şi cap greu, arând prin mlaştini cu boturile lor gigantice şi dure ca nişte pluguri de zăpadă. Când e rănit în vreun fel de cineva ce încearcă să-l prindă uriaşul peşte se dă la fundul apei şi-şi propteşte fruntea de o stâncă, rănile sale sărând apa, iar pescarul dacă e ageamiu crede că peştele a murit. De obicei doar un pescar bătrân poate prinde un asemenea peşte şi peştii deasemenea şi ei sunt bătrâni, cu ochii luminând printre pietrele din adâncuri ca farurile de jeep. Când adorm nu mai simt cuiele-n mâini Nu mai simt lancea în coastă Doar când adorm nu mai simt cununa de spini. Unii oameni sunt ca peştele ăsta. Mai aminteşte-ţi şi de iertare, Felix Unforgiven, tu, tu, mai aminteşte-ţi şi de iertare. Într-un fel, toţi oamenii sunteţi minunaţi, iar viaţa noastră ar fi putut fi ca a lui Jack şi Rose Dawson când se roteau la petrecerea de la clasa a treia de pe bordul Titanicului. Mamă, dumneata pentru mine eşti o altă Americă. Viaţa dumitale este o Americă cu cromlehurile munţilor şi oceane de ierburi răvăşite de vânt, iar aceasta e prima ei hartă. Mamă, eu vreau să fiu îngropat în mormântul mamei dumitale pe care l-ai îngrijit atât şi ştiu

acum că atunci când ne vom trezi din moarte ca după un somn puţin cam prea lung şi ne vom vedea pentru prima oară ne vom recunoaşte şi vom fi vii şi vom merge la mormântul celălalt să fim toţi trei, voi două sunteţi deja în lumină, mai trebuie şi eu să fiu şi o să fim cele trei degete cu care Dumnezeu îşi face cruce, altceva nu mă mai interesează. Îmi amintesc acum când am rămas singur ca un căţel al cărui brav stăpân de cinci ani a murit, plângând şi plângând şi lătrându-şi sufletul în lacrimi, cum ascultam împreună Julio şi Dezarie despre care eram amândoi de acord că sunt atât de frumoşi. Pe mine, deşi adevărul a venit la mine, frumuseţea m-a părăsit. Mamă, eu nu mai pot iubi. Frumuseţea mea a răsărit în altă lume, iar eu am rămas în întuneric cu o candelă cibernetică, singur în beznă precum oamenii care-şi zgâriau şi-şi pictau sufletul în peşteri. Singurul lucru pe care îl mai pot iubi cum iubeam înainte este cerul. Azi noapte, de fapt dimineaţa, am visat că am scris un poem pe care l-am intitulat când m-am trezit „Poem irlandez” şi din care mi-am mai amintit două versuri: ..Dacă vrei să deschizi uşa cerului/ Trebuie să le deschizi pe toate celelalte.. Aceasă carte e un fel de catedrală. Cred că ar trebui să fac aici pe zidul ei un grafitti contemporan sau patericic cu tot crezul vieţii mele: OnE mOtHeR oNe LoVe oNe GoD. My Mecca. The Haţeg District is my Mecca, a Mecca made by myself because of the spiritual shrine I made here. Cartea aceasta e un Taj Mahal, pentru că e un templu pentru dumneata, Maman. Cartea aceasta e un Escorial pentru că e mănăstirea devoţiunilor mele. Cartea aceasta e una din cele 1001 nopţi pentru că în povestea ei se află alte şi alte poveşti ca un pumn de scoici într-o mână de copil. Cartea aceasta e o Carte de Nisip fiindcă iubirea ei nu cunoaşte nici un fel de sfârşituri, dar parcă dintotdeauna vedem strigătul îndoliatei Aliciei Keys precum o profeţie cernită de suferinţă a iubirii de care nu suntem vrednici, ca Ochiul lui D-zeu zburând deasupra întregului Pământ, ca un şoim singur în cer privind păsările bătând alte păsări pe pământ după cum a mărturisit şi bătrânul Andersen. Cartea aceasta este o catedrală a rugăciunilor care coboară în mine ca apa printre pietre, în râurile muntelui neamului meu, cândva o să construiesc în ea mozaicul blues al chipului tău şi îl voi construi în cartea mea în loc de pietricele, cu stele pe care le voi ridica din praful de aur al uliţelor cerului, cartea aceasta e Sagrada Familia. Nu voi fi mulţumit decât când acest manuscris care te iubeşte va avea dimensiunile Enciclopediei Britannica ori ale bisericii Hagia Sofia. Îmi strâng paginile în inimă şi când voi merge la tine Mamă îţi voi duce în dar cartea aceasta purtând-o în suflet. Tot scriind adevărul conţinut în titlul acestei cărţi mă luminează tot mai mult, cred în el, sunt ca unul dintre primii apostoli predicând evanghelia şi în cer locul unde merită dat orice ca să ajung când voi fi lângă dumneata, Mamă, copilul meu de lumină, acolo în ochii mei atunci atâţi de fericiţi cum doar lângă dumneata au mai fost, cartea aceasta nu se va sfârşi niciodată. Vreau să merg şi eu pe drumul pe care ai mers tu şi Ofra Haza şi voi merge pe el cum merge Streiul pe cărarea lui până moare în mare. Mamă acum când toţi şi îngeri şi mecanisme au plecat şi am rămas singur în întuneric nu pot să spun decât că îţi ofer tot islamul inimii mele cum ai făcut şi dumneata dincolo de orice eternitate. Cartea asta e Tears In Heaven şi da, e adevărat cartea asta nu e un şurub literar dar sunt eu transmutat în litere, viu. În 2010 în ultimul Crăciun pe care l-am avut împreună când am descoperit pe YouTube cântecul Hurt al lui Johnny Cash printr-un cover al unei fete nativ americane din tribul Mikmaq şi ţi lam pus să-l asculţi pe laptop când l-ai auzit ai remarcat cât de bătrân e cel care cântă şi când l-ai văzut ai spus că întradevăr chiar e foarte bătrân, mai bătrân şi decât ai crezut. Mamă în cele ce privesc pe dumneata şi pe Dumnezeu aici stau eu după expresia lui Luther, nu am să reuşesc niciodată, nici când am să fiu mai bătrân decât Johnny Cash în videoclip, să depăşesc aceste sentimente de brokeness pe care le simt în faţa dumitale şi în faţa lui Dumnezeu, iar iertarea voastră e tot ce există pentru mine, trăiesc cântecul acesta la propriu, îmi e propria viaţă de ratat etic iar toate cuvintele acestea s-au născut din sticla de mescal a acestui cântec în care Dumnezeu mi-a turnat sufletul şi ştiu că tot în el se vor sfârşi. Poate doar în cer - de voi ajunge acolo - voi fi altul. Toată viaţa mea e un cântec ce dureză 3:51 minute cu un bătrân distrus de viaţă ori poate de el însuşi ca bătrânul lui van Gogh, în puţinele clipe dinainte de moarte în care nu mai e loc decât de regrete. Aşa e dat de la Dumnezeu, cei buni ca dumneata să fie fericiţi şi cei răi ca mine să fie în durere şi n-o să-mi doresc niciodată altceva pentru mine şi încep să înţeleg de ce Papa Grigore cel Mare a spus că pentru anumiţi oameni nu este potrivit decât purgatoriul, chiar şi cuta din frunte care îmi apare atât de des nu înseamnă decât că rădăcina răului e în mine ca drojdia în gunoi ca şi în Iov ori Torquemada. Viaţa mea este purgatoriul meu, după cum viaţa dumitale între noi a fost infernul pe care nu l-ai meritat. Stau şi ascult muzică ore în şir ori Dumnezeu ştie ce fac şi din când în când când se întunecă filmul îmi privesc faţa cubistă în ecranul de laptop; parcă sufletul mi-a fost smuls din mine ca un fir de urzică din grădină şi tot ce sunt a devenit o sculptură neorealistă aducătoare de deznădejde. De când nu te mai am sunt ca o piatră, iar Pământul mi se pare ceva numinos ca un timbru cu Marx, Friedrich Engels şi Manifestul comunist, uneori mă simt atât de singur încât îmi închipui pentru o clipă de necredinţă că nimeni nu ştie că omenirea e mai mică decât numărul membrilor ei, prea mulţi oameni ies într-un fel sau altul din omenire cum spune Talmudul şi uneori vreau să ies noaptea pe stradă şi să-i iau pe deznădăjduiţii beţivi de ora nouă seara de guler şi să-i întreb: ce-aţi făcut cu desenele cu Bamse? Şi ştiu acum că şi eu ar trebui să fiu scuturat de guler, dacă nu de dreptate atunci de milă. Borgesian adică lipsit de iubire deşi scriu nu sunt nici pe departe precum Dostoievski sau Tolstoi, sunt unul din anabaptiştii pentru care nobilul creştin anarhist – cel mai tare scriitor din întreaga istorie - a scris Învierea, toată viaţa am fost un cerşetor care scrie cecuri şi cred că viaţa oricărui om de pe pământ e odată, cândva în vest. Atâtea amintiri am băgat în laptopu meu încât deja când îl deschid, destul de greu fiindcă i s-a stricat încuietoarea mă simt de parcă deschid cufărul fermecat al lui Andersen. Erai mai ceva decât Smaranda Creangă, obişnuiam să spun asta din copilărie, eşti o Smarandă, Mamă. Cu cât ajungem să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine cu atât nu putem înţelege pe Dumnezeu şi iubirea sa pentru noi, exceptând poate ideea nemărinită şi căreia nu-i putem da de capăt a Evangheliilor că el, Trinitatea, e o fiinţă perfectă, dar suntem – suntem - oameni cu triunghiuri de lumină pe frunţile noastre şi asta lumea nu poate să treacă cu vederea, nu a putut niciodată. Mamă, dumneata erai mai frumoasă, mai iubitoare şi mai zâmbitoare decât nevasta lui Clemenza, îmi lipsesc întâmpinările dumitale, nimic nu se compară cu ele, sărutările tale de la zece metri distanţă, bucuria ta pentru mine şi iubirea pe care nimeni nu mi-ar mai putea-o da, iar eu, eu sunt sufletul lui Bob Marley, am fost trimis de Jah ca orice cântec pe care oamenii le macină şi-şi fac pâini pe care trebuie să le-mpartă. Mamă acum văd că sufletul meu pereche nu există, pe mine nu are cine mă iubi şi cum a scris Dumnezeu cine îşi măreşte înţelepciunea îşi măreşte suferinţa; sufletul meu pereche e regina din Saba, iar regina din Saba a murit de veacuri precum râurile în Sahara. Sufletul meu pereche e regina din Saba deşi în esenţă sunt doar un rumân prost. Sufletul meu e pătratul scenei unei tragedii, singurătatea mea e o lacrimă uriaşă pe care nu am mai terminat-o niciodată de plâns. Iar când a trăit regina din Saba simţea aceleaşi lucruri, simţea că Dumnezeu e un Ibsen dornic după frumos şi creator de drame fiindcă frumoasă cu adevărat e doar o cunună de spini, asemeni vieţii mele, acum văd că sufletul meu pereche nu există pentru că încă nu l-am găsit, dar asemeni lui Chris Stevens altă dată rămân lângă tine pentru că bluesul e o muzică a luminii. Omul nu e făcut să reziste la prea multă frumusețe, de aceea când ajungem la cele mai frumoase pagini ale unei cărți simțim nevoia să închidem filele în trei culori ale poveștii, cu mult înainte de a o fi sfârșit, ori ca atunci când o fată care își dă seama că s-a îndrăgostit simte nevoia să se separe de lume și tovărășia celorlalți, singură cu universul și luminile lui, și chiar și de iubirea ei singură cu iubirea ei, asemenea fetei meditative cu fructul din tabloul de an 1894, "Izvorul sacru", al lui Paul Gauguin ori asemenea unui credincios în toate rugăciunile sale care brusc simte nevoia să închidă robinetul fericirii. Nici un creştin nu poate fi un idol de diorit. Mamă, îmi amintesc de vremurile când nu aveam nici un

prieten şi nu aveam unde să mă duc şi dumneata îmi ziceai să mă duc la Alin, la bunul Alin. Şi ziceai să mă duc până la el la capătul oraşului şi chiar de nu îl găsesc măcar am făcut o plimbare. Acum sunt în alt fel singur, dar mă rog la icoana Mamei mele, iar adevărul propovăduit de Kierkegaard îmi devine inimă în piept. Mamă dumneata eşti o sacralizare a vieţii. Când văd ce viaţă de lacrimi mă aşteaptă înainte, după viaţa de lacrimi pe care am avut-o până azi nu pot decât să le cer celor care mă vor îngropa când îmi va veni ziua plecării să scrie pe crucea mea cuvintele scrise de Malamud în dogmatica operă Băiatul de prăvălie, carte scrisă în America în anul 1957: "A SUFERIT, A INDURAT, DAR CU SPERANTA." Din prima copilărie m-am rugat să fiu scriitor, să mă facă Dumnezeu scriitor, şi i-am spus că orice altceva nu mă interesează şi iată-mă scriitor şi nimic mai mult, scriitor şi nimic, dar adevărul e că nimicul e celălalt lucru pe care l-am cerut de parcă aş fi citit din Pateric de la 4 ani, dar nimicul e adevărata bogăţie o ştiu, însă unu e cifra durerii de aceea Dumnezeu e în agonie de la prima până la ultima literă a timpului şi non-timpului, probabil de aceea ne iubeşte cimpanzei cu suflete cum suntem. Şi probabil aceasta e iubirea anularea dezastrului cifrei unu, iubirea ca şi istoria omului şi cerului. De mult deja ochii nu mai îmi sunt ochi ci două lacrimi mari grele în orbite ca gogoloaiele de răsină amară de scoarţă neagră de cireş. Mereu am simţit că viaţa mea i s-a întâmplat altcuiva şi că tot ce aveam, tot ce simţeam şi tot ce eram e nimic, de parcă aş fi fost făcut de YHWH după schiţele lui Malamud, de parcă aş fi doar un personaj din nişte pagini ale cărţii menţionate ori de parcă aş fi fratele lui Taylor Swift aşa cum e în cântecele ei triste într-un amestec de dramă autentică şi kitsch de calitate şi vreau să spun şi eu ca Mary Weiss că asta a fost ceva din trecut, dar mi-am trăit cea mai mare parte a vieţii într-un absolut de lipsă de semnificaţie, reală nu a fost decât durerea cum spunea şi J. Cash şi ştiu că oamenii se sinucid pentru că nu se roagă, o ştiu pentru că şi eu m-am sinucis odată. Uite o poveste. Zimbru îngenucheat. În pământurile astea ale noastre demult era întuneric. Cerul era gol şi negru şi se oglindea în tăurile din munţi până jos în smârcuri. Şi animalelor şi oamenilor le era frică. Stăteau în păduri şi în bordeie, tăcând. Se întâmplă că în pădurile de deasupra Streiului goni un zimbru venit din munţii de aur din miazănoapte. Era un zimbru neobişnuit. Când nu fusese încă fătat maică-sa bău apă dintr-un izvor de aur, iar zimbrul ce ieşise pe lume ieşise cu coarne de aur curat şi cu păr de aramă şi aur. Când crescu era mare, asemeni unui munte împădurit în toamnă, cu fruntea de cremene şi ochii de chihlimbar. Zimbrul bătu cătunele de sus de deasupra Streiului, căutând ceva. Oamenii nu-l uciseră, îi făcură pietre cioplite prin toate culmile de-aici de sub munţi. Se-ntâmplă că în rătăcirile sale ajunse acolo în dealurile împădurite pe Vârfu Ăl Nalt unde în cele din urmă oamenii îl îngrădiră de nu mai putu pleca. Bourul îşi lustruia coarnele în întunericul ce era o datină în pământurile noastre, îşi lustruia coarnele de trunchiurile de cer şi stejar, de pământul pietros şi de bolovanii mari ascunşi ca barabulele în pământ, aurind totul trunchiurile de copaci, pământul şi pietrele. Se întâmplă că un bolovan mare care acum era poleit deja de o săptămână de rostogolit prin pământ i se înţepeni între coarnele uriaşe de aur. După ce îl tot smuci în trunchiurile copacilor, până când izbi din grumaz atât de tare încât bolovanul de aur zbură pe cer pe deasupra amfiteatrului văii noastre de să făcu lumină. Şi oamenii spun că atunci când soarele răsare, zimbrul a mai aruncat un bolovan aurit pe cer, iar pietrele aruncate de zimbru se pierd în lacul cerului cum se-nfundă pietrele ce le arunci într-un smârc să calci pe ele, de le vedem şi azi pe cer, poleite de coarnele de aur ale zimbrului, neştiutorii numindu-le stele pe cer. Zimbrul stătea acolo închis când cătunul de sus dinspre munte se risipise de mult, când trecu Dumnezeu cu Sfântu Petre pe acolo privind lumea cu luare aminte. -Doamne uite ce dobitoc neobişnuit, spusese Sfântul. Se apropiară de zimbru şi ochii de chihlimbar întunecat ai zimbrului se întâlniră cu ochii luminoşi de lumină ai Domnului. Când Domnul întinse mâna de-i atinse steaua ca de fagure din frunte, zimbrul îngenuche acolo în închisoarea lui trunchiuri prăbuşite de furtună. Primul personaj al meu care ţi-a plăcut, Raluca Târlă, o fiinţă în care ne-am împărtăşit compasiunea, Mamă, noi cei vrednici de compasiune cum eram; dumneata i-ai înţeles pe toţi oamenii ca şi bunica Ana, mama ta: ...iar când deschise o văzu pe Raluca stând în prag pe treptele de beton în zig-zaguri neacoperite de gresie. Raluca era o femeie zveltă şi totodată masivă, blondă cu o privire verde, într-o nuanţă deschisă asemeni sticlei dacă sticla ar putea avea viaţă ori asemeni apei dacă ar putea fi numit vreun suflet al apei. Purta o haină de blană mare de vulpe argintie vânată în pământurile arctice cu nasturii albi şi tociţi de os desfăcuţi, pe sub care avea o rochie subţire, albastră. Femeia îl rugă să îi permită să îi vorbească pentru câteva minute, astfel că o invită înăuntru conducând-o la măsuţa de cafea din sufrageria mare în care totul era ca înainte. Raluca îi vorbea, puţin agitat, sărind de la un lucru la altul şi parcă fără nici o logică între subiectele de conversaţie pe care le deschidea doar pentru a le părăsi câteva momente mai târziu. În timp ce vorbeau, pr. Ghenadie se gândea disperat: ce vrea femeia asta cu mine, nici măcar nu e de pe-aici! Apoi întâmplarea, destinul ori poate doar Raluca aduse vorba de Felix Târlă, fostul ei soţ iar după ce îi pronunţă numele se opri puţin din ciripitul ei chinuit ca lovită de o săgeată. În acele momente nu mai aparţinea speciei umane, era doar o fiinţă rănită având în ochi durerea unei priviri de animal. Se cunoscuseră la un concert în aer liber la Sighişoara de la care au plecat împreună ducându-se pe malul râului de acolo al cărui nume nu îl ştia nici unul din ei, iar apoi s-au plimbat toată seara până noaptea târziu pe îngustele străzi pietruite pe marginea cărora era plin de găşti diferite de adolescenţi majoritatea beţi îmbrăcaţi în blugi rupţi şi murdari de vomă şi sânge legaţi cu lanţuri de câini, care ascultau muzică supărate la casetofoane cu baterii mari, cu mâinile tatuate, în tricouri de cele mai multe ori negre, cu o varietate parcă nefârşită de freze fistichii la modă, câţiva chiar erau adormiţi pe jos în postura fetusului, iar ceilalţi beau şi fumau ţigări proaste sprijiniţi cu spatele de zidurile medievale povestind pe străzile gălăgioase asemeni unor berării. Trecuse timpul, ani de zile despărţindu-i unul de celălalt, dar iată că suferinţa ce îi legase asemeni unui lanţ ruginit de carceră nu se desprinsese de ei urmându-i oriunde ca un blestem. O eroină romantică pentru toate târfele din oraş, avea un farmec personal, ceva ce nu poate fi analizat, un je ne sais qoi care îi înfrumuseţa descompunerea sufletească pe când îşi petrecea toată vremea când dl. Târlă nu era acasă în maşini ori apartamente străine, ori pe străzi. Era o bijuterie autentică şi ieftină, jinduită de cei mai mulţi. Dl. Târlă încărunţise complet la treizeci şi cinci de ani, apăsat de toate câte se întâmplau trecând pe uliţa evreiască a vieţii sale fără nici o speranţă, cu o expresie de suferinţă fără vindecare, de inimă rănită, cu furia unui crin strivit şi aruncat în gunoi. Nu mai era demult respectabilul dl. Târlă, haţegan, nepot de diacon, de mult timp devenise şi se simţea un claun tragic fără nici o speranţă pe pământul acesta. Era patetic. Viaţa ei era o suferinţă de o complexitate infinită asemeni suferinţei Indiei, o suferinţă ce o învăluia asemeni slavei unui nor de abjecţie orice ar fi făcut, în orice ceas al zilei, parcă pierdută pentru eternitate în ea însăşi, singură în propriile simţuri, o suferinţă a plăcerii al cărei izvor era plăcerea şi singură raţiune de a trăi era ceea ce primea de la toţi bărbaţii pe care îi întâlnea. Într-un mod pervers unii oameni o priveau chiar cu admiraţie, exrimându-şi cu un râs vulgar ca ei să fie următorii în timp ce stăteau în vreo speluncă ieftină la o bere acră la halbă. Era frumuseţea şi plăcerea Petroşaniului, o bijuterie căzută pe trotuar la picioarele trecătorilor în bălţile curate de pe asfalt. Cu multă vreme în urmă veniseră aici în judeţ de la Satu Mare, cumpărând un apartament într-unul din blocurile turn cu magazine la parter de lângă gară în Petroşani. Dl. Târlă îşi găsi un serviciu de funcţionar la birourile minei Lonea şi viaţa ar fi trebuit să-şi urmeze cursul. Au crezut chiar că sunt fericiţi iarăşi pentru câtăva vreme până când trimis de un coleg de muncă să aducă o mătură dl. Târlă îşi găsi soţia într-una din debaralele de la etajul întâi ale minei, aproape dezbrăcată, printre pline găleţi de apă sau de gunoi în care se aflau cârpe ori făraşe, printre mături strânse grămadă, mopuri, cutii de carton aşezate unele peste altele pline cu ziare, maşini de scris uriaşe şi antice, la lumina pătratului minuscul al unei ferestre potrivită pentru o celulă cu geamul spart şi umplut pe jumătate cu placaj înnegrit şi pătruns de picurii de

24 ploaie, printre cuiere pline cu paltoane jilave, sticle pline de urină, pălării desfundate, haine albastre sau gri de miner decolorate de vreme, bluze vechi demodate ce aparţinuseră unor funcţionari care acum erau demult pensionaţi, călcând pe pachete tercite de ţigări, pe cioburi, împiedicându-se în semiîntuneric de căşti cu lămpaş de subteran, clarinete negre şi acordeoane sparte, de sticluţe goale de votcă de plastic şi şi de sticlă, pe podeaua presărată de excremente uscate de şobolani şi udă lângă unul din pereţi datorită unei ţevi de fier ruginit din instalaţia de apă a clădirii care picura, împreună cu un funcţionar de rang inferior, un individ sordid în stare de ebrietate, iar în timp ce-şi privea îngrozit soţia ea nu făcea decât să-l privească la rândul ei cu privirea ei care îl făcuse să o dorească atât, cu ochii ei uriaşi, fascinaţi, verzi, hipnotici, de pisică sălbatică, imenşi, mai mari parcă de patru ori decât ochii de femeie, cu privirea ei de animal, materializare a vrăjii misterioase ce se afla asupra lor, păzindu-i asemeni unui călău ori asemeni unui djinn încruntat cu un iatagan divin în mână din O Mie Şi Una De Nopţi, manifestare a unei pedepse ori a unui test, Raluca se uita la el cu ochi şi buze de duh păgân, fericită în abjecţie aruncându-i serotonina unei căutături insuficient desprinse din subsolurile propriului ei trup încărcat de sarcini electrice, ochii ei prizonieri între două cosmosuri, captivă în cătuşele mângâierilor şi iubirilor ei neindividuate, îmbrăcată într-o haină neagră asemeni unei preotse a lui Saturn, aruncându-i un zâmbet de credinţă şi abejcţie cu o privire infinită, zăbovindă, imprimată asemeni unei sirene a mării în pelicula de film neorealist italian a vieţii sale, privirea ei de iele supranaturală pregătită să-şi ia zborul însă încă agăţată cu unghiile ei lungi de pământeanul pe care îl devora, scorpie nesăturată încă de trupul de om. După ce o iertă iar şi pe urmă o găsi de multe alte ori ascunsă pe oriunde încăpeau doi oameni, în birouri cu broasca defectă, în garajele de tablă din spatele blocului, în holul apartamentului de vizavi, în taxiuri închiriate, în toaletele infecte ale trenului personal Simeria-Lupeni, pe scena Teatrului din centru adormită la ora cinci dimineaţa, în cabinele camioanelor ce opresc lângă micul parc de la după intrarea în oraş, în casele uriaşe de ţigani ori bordeiele vechi momârlăneşti de la marginea Petroşaniului, în pădure pe când mergeau la grătar cu colegii de serviciu, în microbuzul echipei de rugbi, în barăcile sau Volkswagenurile vechi ale barabelor din colonie, în frigiderul celui de-al doilea restaurant ca mărime din Petroşani, lângă turnurile de pază ale unităţii militare, în rulotele înţepenite pe butuci în care se vindeau langoşi simpli, cu gem ori cu brânză, oprind maşini pe autostrada spre Haţeg, în toaleta discotecii din centru, în canalizarea oraşului, în barurile cu poker şi biliard, în vestiarele stadionului din Aeroport, în veceurile publice, pe bancă vara în parc după ora 1: 30 AM, în ghereta de la poarta minei, în Paroşeni şi toate satele din jurul oraşului, în căminele sordide de nefamilişti din partea celalaltă a oraşului, în camerele supraîncărcate ale căminului studenţesc din Petrila, ascunsă cu un tânăr în pădurile de lângă Jiu la praznicul mănăstirii de la Lainici când lumea umplea poarta mănăstirii cântând cu lumânări în flăcări asemeni săbiilor arhanghelilor în mâini, în Dacia lor crem 1310, în depozitele interminabile ale celei mai mari firme de comerţ cu alimente şi băuturi alcoolice din Valea Jiului, în camera din spate de la cabana Straja, în ringul clubului de box, în toate cinematografele două dintre ele desfiinţate, în discoteca în aer liber din cartierul ţigănesc, în apa murdară a ştrandului, în trei corturi în Poiana Pelegii, în modulele muncitorilor dinspre munte, în benzinării după ora trei dimineaţa, în cabinele de probă din magazinele de haine second-hand, în apa îngheţată a Jiului vara, în atelierele de reparaţii auto, pe aparatura de emisie a postului de radio local, ascunsă după vagonetele pline de cărbuni care ieşeau din mină, la petrecerile cu vodcă de Anul Nou ale băieţilor întorşi din armată de la casele de la periferie, în barăcile cu cornier, în drumurile pline de apă care duc spre pădure, în vechiul autobuz Petroşani-Uricani plin cu navetişti, în cele două lifturi, pe acoperişul sau în subsolul blocului, în impecabilele WC-uri ale băncilor, în şoselele galbene ale autostopului nocturn, în cabinele telefonice cu cartelă, în spatele scenelor improvizate de la festivalurile Văii Jiului, în baia apartamentului lor, în bucătărie în timp ce pregătea spaghete cu brânză şi şuncă, pe canapeaua de la televizor, în spatele uşii de la intrare, pe maşina de spălat ori pe barul din bucătărie, pe pragul uşii când refuza să-i deschidă uşa când venea beată cu cineva la ora două jumate dimineaţa, pe masa din camera de zi, în toate fotoliile din casă, pe masa sa de scris la care îşi scria el eseurile asupra lui Rambam, pe aragazul aprins în care se coceau plăcinte moldoveneşti, deasupra dulapurilor prăbuşite printre hainele doborâte la pământ, în biblioteca răvăşită, în patul conjugal, şi cât ascultaseră împreună melodia din „Ghost” dansând bluz după bluz, acelaşi, la nesfârşit în apartamentul lor trist ruină a familiei lor – degeaba -, după ce trecu o veşnicie în care dl. Târlă simţea că nu mai poate ridica fruntea din pământ oriunde merge ca şi la Satu Mare, după ce fusese parcă o eternitate batjocura şi distracţia întregului sediu de birouri al minei, dl. Târlă se hotărâ să plece iarăşi, altundeva, oriunde. Fusese chiar poreclit în batjocură „Creştinul Dreptmăritor, Jidovul Rătăcitor” şi oriunde mergea era însoţit de o vorbă de duh aruncată în spate-i, de un râs satisfăcut, un rânjet ori de o privire abjectă şi pătrunzătoare asemeni unui cuţit. Atunci veniseră la Haţeg, angajându-se amândoi la fabrica de bere Haţegana de la marginea oraşului cu clădirile ei mari fără ferestre şi cu turnul paralelipipedic şi înalt, cu poarta largă de metal pe care plecau rabe roşii Haţegana cu bere de la trei jumate dimineaţa vizavi de care se afla barul The King construit atunci fără concesionare de teren şi fără autorizaţie de construcţie care avea să fie demolat de către autorităţi mai târziu, ridicat la începutul anilor '90 şi inspirat din Twin Peaks, făcut în întregime din lemn pe autostrada ce ducea înspre Petroşani, după Satu Mare al doilea oraş al infernului său personal, făcând naveta la 5: 50 dimineaţa cu vechiul autobuz fără căldură care apoi fusese scos din uz şi toată lumea din fabrică remarcând, femeile cu regret ori nostalgie iar bărbaţii şi chiar băieţii glumind cu invidie, cât de frumoasă e doamna Raluca Târlă, lucru adevărat căci doamna Raluca era o frumuseţe, cu părul arzându-i blond şi lins asemeni a două aripi de înger alcătuite din migălos aur nativ, cu un nas grecesc perfect, cu ochii ei hipnotici de heruvim, Raluca era un monstru al frumuseţii. În rest, în general aveau o viaţă liniştită; soţia lui avea o personalitate minunată, fiind parcă mereu zâmbitoare şi veselă şi tratându-l cu bunătate. Stătea prin casă îmbrăcată în vreo rochie de blugi, ascultând Capuccino şi citind mereu şi mereu „Alchimistul” în vreme ce pe aragaz clocotea o ciorbă de os afumat, ori mai târziu când se uitau amândoi la televizor la Seinfeld ori la un film de la ora 9 seara „Aventură, Dramă, Dragoste”, ori la sfârşit de săptămână când mergeau în vizită, momente în care Raluca devenea cu adevărat elegantă, în haine de culoare închisă, cu o rochie gri vopsită în model raiat care îi ajungea până la genunchi şi cu cizme negre de piele până la jumătatea de sus a pulpelor, Raluca, „soţia ortodoxului”, făcea să se întoarcă aproape toate capetele după ea, toţi oamenii aceia satisfăcuţi şi blazaţi de la petreceri dorind să o studieze pentru a o comenta între ei. Cea mai frumoasă amintire a lor pe când erau împreună era de după 2000 de pe vremea când făcuseră o excursie în Crimeea – Raluca era de origini amestecate din actualul Cérnivci din Bucovina de Nord – iar acolo pe ţărmurile Mării Negre frumuseţea femei sale ajunsese parcă la zenit. Mult mai frumoasă decât femeile lui Rafael Sanzio, avea o frumuseţe autentică şi ireală în acelaşi timp, o frumuseţe de trup şi de epidermă, purtând părul unei cununi de aur pe cap, lăsându-se asemeni a două aripi galbene dintre care una o ţinea cu mâna dreaptă, cunună metalică, moale, zgâriată gros cu linii uniforme, cu obrajii mari şi albi, cu gura asemeni unei rodii desfăcute în vinul unui sărut zdrobit, cu fruntea parcă asemeni unui pergament alb pregătit pentru un poem sacru, vreo rugăciune de vindecare din America de Sud precolumbiană, cu fruntea ei scufundată în blestem care nu se gândea decât la un singur lucru şi cu privirea ei atât de pură, atât de curată pentru care trebuia să treacă mai mult timp ca să înţelegi ce înseamnă. Purta şi în ziua aceea, chiar când la întoarcere îi făcuse o fotografie stând lângă ancora mare de fier din staţiune cea cu lanţul uriaş, o rochie modernă albastră, culoarea ei, pictată parcă în pete ude de acuarelă ori acoperită de arabescuri purtând parcă pe trupul ei palpitând de femeie însăşi pânza mării,

stând cu picioarele în şlapii Nike pe care i-i cumpărase el de la o reprezentanţă goale în mare pe plaja acoperită de pietre şi scoici sparte în spatele ei întinzându-se Marea Neagră, transparentă în care pietrele întunecate alcătuiseră odată un nume, cenuşie, verde, întinsă, cu valurile izbindu-se calm pe ţărmul plin de pietre mari rotunde asemeni ouălor de vultur negru, cu un plescăit ce îi înconjura din toate părţile pe ei şi întreaga plaja, în acea zi răcoroasă până deperte pe mare într-o perspectivă infinită sub cerul gonit de nori, cu soarele dinspre răsărit asemeni unui far marin uriaş, cosmic aprins pe undeva pe un pământ al Armeniei, arătând asemeni Ţarinei Mării, despletită, cu medalionul de aur alb atârnându-i pe pieptul dezgolit, cu sutienul şi slipul ei de baie curat pe sub rochie din care poate că fusese blestemat ca destinul să împletească funia care îl va trimite de pe lumea asta ca pe prietenii deznădăjduiţi şi pocăiţi ai lui Francois Villon părăsind-o astfel pentru a se recăsători şi a-şi continua patimile, ochii ei curaţi din care niciodată nu ieşise vreo lacrimă, ţinându-şi fusta între genunchi pentru a nu fi smulsă de briza puternică a mării, incandescentă asemeni unui înger şi frumoasă asemeni unei sclave, cu zâmbetul ei aparent de fecioară care niciodată nu fusese nici măcar sărutată, zâmbetul ei care o încojura din toate părţile asemeni trenei imperiale a Ecaterinei a II-a cu trupul ei pătat de adulter, murdărit de mâinile tuturor bărbaţilor aproape necunoscuţi care o avuseră şi care rămâneau apoi îndrăgostiţi de ea pe viaţă, - totul în ce o privea era superb chiar şi sufletul ei era perfect, doar după ce trecu mult timp după ce se căsătoriseră putând să observe blestemul din toate aceste renascentiste ori antice perfecţiuni mai târziu ajungând s-o numească cu cinism Prinţesa de Manciuria -, arăta de parcă tocmai ieşise din mare, minunată şi udă în frumuseţea ei asemeni suferinţei unei tragedii greceşti. După vreo şase luni de stat în Haţeg, dl. Târlă înaintă actele de divorţ, lumea neştiind dacă motivul era ceva din trecut ori o altă situaţie prezentă iar după separare Raluca plecă înapoi în Maramureş, la Satu Mare ori poate în Sighet locul unde venise familia ei după război. În timpul divorţului dl. Felix Târlă veni la el căutând un sfat iar părintele Ioan îi dădu exemplul suferinţei lui Avraam care asemeni lui fusese un biet om cu nevastă frumoasă. Viaţa ei era o suferinţă de o complexitate infinită asemeni suferinţei Indiei, o suferinţă ce o învăluia asemeni slavei unui nor de abjecţie orice ar fi făcut, în orice ceas al zilei, parcă pierdută pentru eternitate în ea însăşi, singură în propriile simţuri, o suferinţă a plăcerii al cărei izvor era plăcerea şi singură raţiune de a trăi era ceea ce primea de la toţi bărbaţii pe care îi întâlnea. Într-un mod pervers unii oameni o priveau chiar cu admiraţie, exrimându-şi cu un râs vulgar ca ei să fie următorii în timp ce stăteau în vreo speluncă ieftină la o bere acră la halbă. Era frumuseţea şi plăcerea Petroşaniului, o bijuterie căzută pe trotuar la picioarele trecătorilor în bălţile curate de pe asfalt. O eroină romantică pentru toate târfele din oraş, avea un farmec personal, ceva ce nu poate fi analizat, un je ne sais qoi care îi înfrumuseţa descompunerea sufletească îşi petrecea toată vremea când dl. Târlă nu era acasă în maşini ori apartamente străine, ori pe străzi. Era o bijuterie autentică şi ieftină, jinduită de cei mai mulţi. Dl. Târlă încărunţise complet la treizeci şi cinci de ani, apăsat de toate câte se întâmplau trecând pe uliţa evreiască a vieţii sale fără nici o speranţă, cu o expresie de suferinţă fără vindecare, de inimă rănită, cu furia unui crin strivit şi aruncat în gunoi. Nu mai era demult respectabilul dl. Târlă, haţegan, nepot de diacon, de mult timp devenise şi se simţea un claun tragic fără nici o speranţă pe pământul acesta. Era patetic. Acum stătea aşezată pe colţarul portocaliu în L din dreptul măsuţei de cafea şi al ferestrei cu sfeşnicul cu şapte braţe acum stins în sufrageria luminată de dimineaţa ce abia începuse, în partea de jos a casei încă auzinduse radioul uitat pornit peste noapte, cu o chitară acustică sprijinită pe stâlpul din mijlocul sufrageriei modificate în stil american, cu trepte interioare, iar pe holul de jos toate uşile erau deschise, iar în bucătărie rămăsese pe masă omleta pe care şi-o făcuse şi nu mai avusese timp să o mănânce, câinele lătra afară, iar vecinul de la casa cu turnuleţe de lângă el încerca să-şi repare motorul la microbuzul vechi ambalându-l periodic, Raluca spunându-i că e doar în trecere prin Haţeg spre o prietenă din Petroşani din vremurile când locuiseră acolo anii '97, '98 şi întrebând ce mai face Felix. S-a recăsătorit? Ce face, e fericit? După puţină vreme se ridică să plece şi pe când se îndrepta spre uşa de lemn cafeniu părintele Ioan îi spuse povestea cu rabinul care îi spune soţului supărat pe soţie că e de părere ca are dreptate, apoi după ce o ascultă pe soţie îi spune şi ei acelaşi lucru iar pe urmă după ce propria lui nevastă îi atrage atenţia că nu se poate să aibă amândoi dreptate înclină să-i dea dreptate şi ei. Plecară amândoi înspre oraş, părintele Ioan o duse cu maşina în centru şi o lăsă lângă troiţa cu numele eroilor păzită de cele două tunuri de culoare verde închisă din Primul Război Mondial; pe când se îndepărta încă îşi amintea privirea ei infinită, zăbovindă, imprimată asemeni unei sirene a mării în pelicula de aur a unui timbru roşu emis de statul Rusiei, cu cămăşuţa ultramarin închis a rochie vizibilă sub haina groasă de blană cu părul dat acum într-o parte pe fruntea ei imaculată de statuie de marmură a Afroditei, cu ochii ei uriaşi, fascinaţi, verzi, hipnotici, de pisică sălbatică, imenşi, mai mari parcă de patru ori decât ochii de femeie, cu privirea ei de animal, Raluca era o pasăre rară în Haţegul ăsta agonizant printre frunzele galbene ale lămâiului mare ornamental din farmacia în care intrase pentru a dispărea apoi după câteva secunde între oamenii de pe stradă care parcă se strângeau în jurul ei într-o mulţime pe când el ajunse la vopseaua ştearsă de pe asfalt a celei de-a doua treceri de pietoni. Privirea ei era asemeni privirii personajelor feminine atât de îndrăgostite din Codex Buranus, era o Flora ce îşi pierduse cununa pe câmp, ocrotită doar de singurătatea ei arhetipală şi de părul ei de aur, mai preţios decât grâul din câmpurile de vară. Înconjurată din toate părţile de frigul de ianuarie şi de iarnă cosmică, Raluca era asemeni unei zâne a verii, anacronică, uitată, singură şi minunată, mai frumoasă decât Doamna Di, o femeie care după tot ce a fost venise să spună iartă-mă, iar pe pământul acesta nu mai avea cui, arăta de parcă lămâiul galben şi ofilit era însuşi sufletul ei, ars, sterp şi ignorat. Doar atunci observă fulgii rari de zăpadă. Îi spuse parabola asta dorind să o înveselească şi să o mângâie cu o vorbă înţeleaptă dacă şi-o va aminti şi o va înţelege vreodată, iar apoi Raluca plecă apucându-şi poşeta de piele cu degetele ei fine însă puţin pătate de nicotină cu unghii date doar cu lac semitransparent şi luându-şi rămas bun de la preot, prietenul fostei lor familii, fostul lor prieten salutându-l cu durerea unei priviri de felină rănită, privindu-l cu ochii ei mesmerici de înger captiv în trup de tigroaică siberiană, o femeie damnată de propria ei frumuseţe, anatemizată de propriul ei trup. Sunt un Iov care după ce a fost vindecat se întoarce pe grămada de gunoi. Acum îmi e bine şi sunt chiar un om respectat dar eu vreau să mă întorc pe grămada mea de gunoi sătul de ruşine şi cufundat în amărăciunea mea pentru că asemeni lui Beatrix Potter acolo mi-e locul. Din toate acestea învăţătura pe care pot s-o dau este ceva de genul acesta: Sunt un Iov care în sufletul său ştie că nu este nimic altceva decât un Johnny Cash. M-am cercetat pe mine însumi căutând să-mi desluşesc forma propriului suflet şi la sfârşit n-am putut spune decât: latin, ca şi dumneata; (românii suntem la fel de latini ca ibericii şi latinoamericanii, doar că nu suntem catolici, majoritatea); de când am rămas singur cea mai frumoasă parte a vieţii mele sunt paginile pe care le scriu în care-mi caut sufletul care eşti tu care sunt eu, paginile parcă sunt frumoase, deşi nu totdeauna, parcă cel mai adesea nu, poate frumoasă e doar mărturisirea, părând imposibilă totuşi, şi împărtăşania noastră cu sufletul nostru probabil pentru că frumoasă e doar iertarea. Mamă anii mei grei şi strigători la cer de respingere a Dumnezeului a cărui credinţă am primit-o la vârsta de patru ani te-au chemat pe dumneata la Biserică şi te-au făcut dintr-un intelectual destul de agnostic să fii o mărturisitoare creştină cum puţine am văzut; aveai atâta putere şi atâta frumuseţe, mai mult decât toate călugăriţele ortodoxe pe care le-am văzut, pentru că dumneata eşti Mamă, rugăciunile dumitale erau ca ale femeii cananeence care l-a întâlnit pe Christos şi nu a fost vreun om să aibă rugăciuni mai puternice ca ea. Dumneata ai fost un om care te-ai rugat. Acum eşti în cer pentru că ai fost o mămucă sfântă, dar ce-mi pare rău e că ai suferit din partea mea când drept ar fi fost să ai bucurie şi acum amintirea suferinţei dumitale mă doare mai mult decât orice suferinţă a aruncat demonul asupra mea. Şi dumitale prin mine şi mie prin ce a hotărât odată Dumnezeu

asupra minţii mele din care îmi făcusem idol din copilărie, Dumnezeu ne-a făcut precum Corleone o ofertă pe care n-o puteam refuza şi din păcate e adevărat că de cele mai multe ori providenţa are degetele străpunse de acul de lemn de măslin care ne ţese viaţa, atât degetele noastre cât şi cele ale lui Dumnezeu şi acum când teoretic mă mai aşteaptă zeci de ani în acest Minister al Iubirii pe care îl numim cu ignoranţă lume mă gândesc precum Soljeniţân şi toţi ceilalţi martiri, sfinţi şi fraieri care încearcă să o schimbe că dacă Hristos I(i)sus a suferit atât cât a fost pe pământ de ce să fiu eu scutit în pământul oamenilor, unde nimeni e iertat vreodată de pajură de e slab şi toţi suntem slabi şi inestructibili totuşi, dar ceea ce vreau eu cu adevărat ca să fiu sincer e să merg în cer ca tâlharul, doar simpla biologie mă mai ţine pe pământ, dacă aş fi japonez aş pleca probabil chiar azi la strămoşi, dar pentru că sunt creştin trebuie să aştept până se termină toată oroarea asta de lume ori măcar viaţa mea siropoasă şi oribilă ca o pastilă cu olanzapină şi până cântă doamna cea grasă cum zic oamenii săraci şi pentru că tot e să fiu sincer Andrei Bolkonski mi se pare un prost, nu-nţeleg de ce le place la oameni de el. Dacă oamenii nu ar mai avea să-mi dea medicamentul pe care trebuie să-l iau şi de care sunt dependent acum îmi dau seama că aş intra într-un sevraj ca oricare altul precum băiatul din No More Drama al înlăcrimatei Mary J. Blige, şi nu trebuie să mă tem atât. În umilinţă spun că sufletul meu e un Pateric, cu cele mai atroce căderi şi cele mai davidice ridicări, un tablou rembrandtian cu cea mai luminoasă lumină şi cel mai adânc întuneric, eu nu pot trăi calea de mijloc, nu pot fi decât cel mai mare luzăr ori un Melhisedec literar pentru pământul ăsta, pământul meu. Cred că aproape dintotdeauna a fost aşa, şi îmi amintesc că dumitale, Mamă, nu ţi-a plăcut lucrul ăsta la mine. Dumneata mă voiai totuşi un om mai de rând cu familie etc, iar eu pentru că în contemporaneitate nu mai pleacă oamenii în deşerturi mi-am făcut de mic viaţa un deşert locuit doar de mine şi de Evanghelia după Matei, iar după aceea bineînţeles a început războiul nevăzut şi iată-mă azi iar în acelaşi deşert al inimii mele, lovit rău dar nu ucis fiindcă limba lui Dumnezeu a vorbit. Mamă, duc lipsă de multe lucruri recunosc, dar mă gândesc că am cea mai tare mamă lucru pe care l-au spus generaţii întregi de elevi şi am prieteni adevăraţi astfel cred că ar fi cazul să spun ca toţi americanii It's A Wonderful Life, aşa înclăcrimată precum chipul lui Iisus acoperit de lacrimi şi sânge, pentru că ceea ce nu e e mai puternic decât ceea ce e, ca nucleul atomului şi orice alt fel de invizibil, pendru că dumneata eşti acum mai puternică decât ai fost când făceai parte din această lume şi şi atunci erai mai puternică decât orice alt om pe care l-am cunoscut vreodată, Valy. Despre mine ce să-ţi povestesc? Dumneata ştii că dintotdeauna am încercat să fac colecţii, când eram copil am încercat chiar să fac o colecţie tematică de pietre, lucru pe care băiatul celui mai mare colecţionar din oraş îl considera imposibil. Dolarii sunt cele mai frumoase bancnote făcute vreodată, sunt muncite, masonii chiar au lucrat ceva la ele, iar un secret dintotdeauna nepătruns al lumii e că cei mai dispreţuiţi oameni din lume sunt creştinii, evreii, musulmanii şi masonii – al patrulea popor monoteist. Aceasta pentru că dintotdeauna dispreţuiţi au fost credincioşii. Îmi propun să fac o colecţie pe dolari, chiar dacă trebuie s-o vând periodic, dar mă gândesc că măcar aşa pot studia diferitele bancnote pe care le primesc la schimb valutar, asemeni oricărui colecţionar. Vechi de peste 250 de ani binecuvântatul ochi masonic al lui Dumnezeu de pe bancnota ONE DOLLAR IN GOD WE TRUST, este un semn jungian în esenţă, reprezentând pe lângă conţinutul religios şi trezirea în conştiinţă, a masonului, a credinciosului şi a omului. Pentru că e şi ceva serios în toată colecţionarea aceasta a mea cred într-adevăr că în ziua în care nu va mai scrie In God We Trust pe dolari aceasta va însemna sfârşitul Americii, al adevăratei Americi aşa cum o cunoaştem din 1776, America lui Jefferson şi bunul sălbatic, Lincoln şi Walt Whitman şi Kennedy şi Jerome David Salinger. Primi dolari pe care i-am avut mi i-ai păstrat dumneata, acum parcă nu mai am cine să m-i păstreze, nu e acelaşi lucru. Singura asemănare ce ţi-o pot găsi, Mami, este America pentru că America este o mamă pentru cei asemeni mie, a noastră a creştinilor Reformei permanente, iar eu sunt doar ca Rose Dawson sunând în fluierul acela de semnalizare, undeva în mijlocul oceanului de lacrimi plânse de dumneata şi poate de îngeri, Ocean Atlantic aflat între două lumi care este această carte al cărui cartograf sunt şi în care sunt o stâncă de care se sparg valuri de alte şi alte amintiri fericite şi triste. Vreau ca această carte să fie considerată ilizibilă de către oamenii de pe stradă, vreau ca cineva să nu poată citi această carte decât dacă se dedică ei, după cum dumneata te-ai dedicat mie cu totul. Oricât de cabalişti de la natură şi doritori am fi niciunul dintre noi nu avem timp suficient să înţelegem literele cuvintelor, suntem doar apă care curge. Şi-a imaginat veodată cineva toate planetele de deasupra noastră învârtejite într-un şuvoi nabist până sus la izvorul universului, şi mai sus la cele trei izvoare amestecându-se cum se amestecă aripile porumbeilor răspândiţi peste tot în jurul nostru în zborul lor dinspre Galbena până pe acoperişul sălii liceului? Dacă universul ar fi infinit atunci logic ar trebui ca oamenii să trăiască în această viaţă la infinit. Răul se va sfârşi odată, odată cu muşuroiul acesta numit Pământ, un labirint în care omul se rătăceşte tot mai mult, singurătatea ontologică transformându-l progesiv cu fiecare generaţie în minotaur. Dacă oamenii trec din această lume în necunoscut şi nu rămân pentru totdeauna aici înseamnă că trebuie să fie ceva după. Raţionalismul e o boală şi ca şi în Antichitate nu există decât o singură tragedie în întreaga umanitate: lipsa de credinţă. Unde ne ducem când plecăm? Unde ajungem când nu mai suntem aici? Dacă tot trebuie să fii nebun în lumea asta fii un nebun sfânt. Când mă uit la Faith Like Potatoes mă gândesc că mi-ar fi plăcut să fi fost Angus Buchan tatăl meu, şi oricine poate fi ca el dacă vrea cu adevărat. Iar adevărata Jill Buchan a fost o femeie ca dumneata, puţine pe pământ ca cei alături de Ulise. În apartamentul acesta mereu neprimitor şi întunecat, casa familiei noastre sau întâmplat toate lucrurile rele pe care mi le pot imagina, ce le-am făcut eu, apartamentul acesta în care m-am născut e inima întunericului. Către orice cititor. După ce vei termina de citit tot ce mi-a rămas nedistrus din suflet scrie de mână un cuvânt, ce vrei tu, oricare ar fi el, pe pagina albă de la sfârşitul cărţii şi poate că acesta e unul din cele şapte rosturi ale acestei reţele de nervuri de cuvinte care simt eu că nu trebuie să aibă sfârşit după ce eu pe Pământ voi fi rămas doar un nume pe această carte, iar cuvântul tău are un rost, dar doar pentru tine. Ce nu am înţeles niciodată e că viaţa mea e un purgatoriu, dar când am citit volumul 2 din Dante mi-am regăsit sufletul precum omul de zăpadă al lui Hans Christian Andersen cu vătraiul în inimă care privea pe fereastra casei soba. Îmi amintesc, Mami, cum spuneai cuvintele care aveau să devină crezul meu din copilărie: "Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!" În sfârşit după treizeci de ani de întrebări ştiu ce sunt: un Girolamo Savonarola al Reformei povestitului. Izvorul scrisului e durerea, izvorul povestitului e durerea. Încă înainte să ştiu să citesc lam rugat pe Christos să mă facă să scriu şi atunci Dumnezeu mi-a dăruit casca de pene a durerii. Adevărul e că dacă Dumnezeu nu ar fi existat, atunci ar fi fost imposibil să poată vreodată să fie inventat, ca şi dumneata. Un venetic în locurile noastre ar putea să spună că dumneata nici nu ai existat, Mamă, dacă el nu te-a întâlnit şi tot aşa şi Bunica Ana. Şi tot aşa este şi cu I(i)sus Christos. Dumneata cu Mama ta, Ana, sunteţi oameni sfinţi, voi sunteţi sfinţii care plâng pentru noi fii risipitori la care se referă cântecul Leeland din pământul ferit de vânt. Oamenii nu pot visa ce sunt oamenii când ajung în cer. Mamă, dumneata nu ai dispărut, ci exişti undeva cum existai când te vedeam şi puteam să te mângâi pe frunte, exişti, numai că nu eşti accesibilă percepţiei mele, poţi fi aproape căci şi împărăţia cerurilor este înăuntrul nostru numai că nu te pot vedea. Mamă dacă doar ai mai trăi, totul ar fi bine; dacă ai mai trăi ne-am putea uita amândoi la -25 de grade, şi eu abia acum îmi dau seama că dintotdeauna eu am fost ca băiatul cu câinii din film numai că pentru mine câinele meu a fost Dumnezeu; dar dumneata trăieşti, doar eu sunt orb ca orbul din naştere vindecat de scuipatul lui Cristos, ca părintele Teofil Părăian, sau – mai greu – ca Borges. Acum fiecare cântec frumos ce apare la radio mă întristează ca pe un biet orb, un biet pobre Julio, pentru că lumea nu rămâne aceeaşi cum o ştiu de când erai şi dumneata aici de te puteam ţine de mână, Mamă. Gabo şi-a concentrat scrisul unui singur continent, eu îmi concentrez scrisul asupra unei singure

25 persoane, Mama mea, galaxia pe care sufletul meu o oglindeşte precum o fântână astronomică din Antichitate. Videoclipul Ode to my Family e atât de magic pentru că fiecare om are o familie, aproape. Pe atunci nu era greu să te rogi că ceru' era atât de aproape. Acuma păcatele oamenilor l-au depărtat şi l-or mai depărta că ne spun oamenii cu carte că stelele să-ndăpărtează de pământ. Să-ndăpărtează ceru' că el îi prea şi prea curat pentru sărăcanii de noi, asta o fi. Şi odată un heruvim sfânt şi învăpăiat cu zalele suflate cu lacrimi coborî din cerul spuzit de stele şi-i dădu Anişcăi o jucărioară. O păpuşă. Nu ştia Anişca din ce era păpuşica aista a ei da era grozav, mămucă. Avea o cheiţă şi putea să întoarcă de cheiţă şi păpuşa umbla şi vorbea… Pr. Ioan se opri din povestit căci Ionuţ adormise încovrigat în jurul genunchiului său. Tatăl îl puse pe pernă, îl acoperi şi mai stătu puţin privindu-l. Povestea i-o spunea pe când era copil bunica sa Ana care îl iubise mult, iar el o spunea aşa cum i-o spusese ea din respect pentru bunica sa, o muncitoare româncă greco-catolică din Ardeal şi din preţuire pentru amintirea ei. Cu câteva zile în urmă duminica începuse prin înflorirea smochinului de apartament din glastra mare de ceramică albă modelată cu imprimări de fire textile, arbore roşu, carmin, purpuriu, imperial asemeni unei răstigniri din Antichitate după care acvariul improvizat dintr-un borcan vechi, mare de socată al celor trei mrene negre pe care le prinseseră pe Sibişel deveni un lac argintiu ca scoarţa albă ruptă de vântul dinspre munţi despre mestecenii arşi şi sfinţiţi de mâinile zeilor precum carbunele alb, pătruns de flacără până în ultimele nervuri ca omul de durere, calm cu unde feminine, tremurânde în forma grecească de Θ în mijlocul sufrageriei, pe ale cărui margini sclipea jadul viu al frunzelor măslinilor ce crescuseră pe malul apei, zbuciumate de vântul de răsărit al respiraţiei a ceea ce oamenii numesc nimic. Bucătăria de tip vestic şi sufrageria cu trepte a casei erau umplute în jumătatea de sus de nor, iar în camerele de la etaj n-ar mai fi putut intra nimeni din cauza furtunii şi flăcărilor, fulgerele formându-se de la un colţ al camerelor la altul iar de atâta apă pe pereţii tuturor camerelor personajele picturilor parcă se treziseră la viaţă captive însă în spatele ramelor de lemn acoperit cu vopsea albă tablourile asemănându-se unor televizoare cu imaginea înţepenită, lichidă, pâlpâind. În lacul mare din mijlocul sufrageriei un somn uriaş gri-albastru cu mustăţi eliptice, prelungite se dădea la fundul apei aproape transparente iar malurile lacului erau acum acoperite cu pământ reavăn, fumegând ca tămâia, presărat de ghindă ascunsă de smocuri rispite de iarbă arsă de vânt. Pereţii casei dispăruseră camera fiind străjuită acum de pădure şi tăcere, lucru ce făcea ca încăperea să devină răcoroasă, plină de un aer lichid şi pietate picurând mereu asemeni luminii şi să posede o atmosferă de amurg, asemeni interiorului dintr-o catedrală intepretată în piatră ca pe claviatura unui pian austriac fotografiată în sfumato de ochii obosiţi de prea multe revelaţii ai unui pelerin cu trupul plin, ars, consumat de prea multă lumină, un om care ştie că nu va mai avea ocazia să se întoarcă niciodată în boltele contrapunctice ale acestei epifanii, ale cărei evanghelii scrise în cioburi de sticlă colorate din frunze şi flori reflectă steiul hexagonal de marmură scobită de după poarta mare de lemn negru bună pentru o cetate din vremea asediilor medievale în care se află apa sfinţită în care tot pământul şi-a vârât degetele negre de ţărână pentru a-şi uda fruntea cu flăcări. Şi tocmai atunci sună telefonul, fiind Aurelian, vărul preotului singurul din familie care părăsise învăţătura Sfinţilor Părinţi alegându-şi existenţa tihnită a unui profesor de biologie evoluţionistă, încercând atât cât stă în puterea unui om să-l încurajeze, în vreme ce părintele îi mulţumea monosilabic şi ascultându-l privea somnul indigo şi mare cât un Cadillac albastru care stătea în mâlul lacului din sufragerie, cu mustăţile întunecate unduindu-i în direcţia undelor curate ale apei, iar pe tavan crescuse deja viţă-de-vie, ca un cer înstelat de stele vegetale, cu mănunchiuri mari de ciorchini atârnând drepte asemeni turnurilor Sulamitei. În seara aceea după ce au trecut doar cinci minute de când îl sunase Aurelian, preotul Ioan închise telefonul mobil şi rămase în locul în care se afla privind cumva mecanic ţărmul umed şi răcoros al lacului din sufrageria sa ochii observându-i fără să le vadă cu adevărat bucăţile de ghindă presărate pe malul apei, spartă de colţii porcilor mistreţi care-şi lăsaseră urmele copitelor în nămol peste noapte -, căzute din stejarii ce urcau de e o parte a bălţii, stejari din care se auzeau exhortaţiile neînţelese ale păsărilor, iar când îşi întoarse ochii goi dorind să plece văzu trei oameni obosiţi stând în picioare înaintea sa. Fără să conştientizeze exact ce face a alergat spre ei, i-a pus la masa din bucătăria sa americană cu familia sa şi toţi au mâncat pâine neagră cu tărâţe şi carne de somn fript cu saft gros de usturoi şi cu păstrăv de fag scăldat în oţet şi vin. Mâncând nu au prea vorbit auzindu-se doar ciripitul familiar şi incomprehensibil al unei ciocârlii ce se oprise la ei în bucătărie pe o ramură uscată, cocârjată, scorojită, aproape putredă şi pe jumătate ruptă de la marginea pădurii. Mămică, nu eu ci dumneata eşti centrul sufletului meu, după cum eu am fost centrul sufletului tău şi sunt. În miracolul serii de Ajun ştiu că vei veni după mine Mamă, mai curând decât îşi poate imagina oricine pentru că timpul e aproape. Acesta e cadoul pe care îl primesc de Crăciun, mai frumos decât orice alt cadou ar putea fi în lume. Îmi deschid sufletul cum se deschide o floare pe ea însăşi. Cât despre Dumnezeu - mă urc pe firul veacurilor până la mâna ta pusă peste ochii mei deschişi, până la fruntea ta pe care îmi sprijinesc eu fruntea, Stăpâne jertfit. Viaţa se preschimbă în parabolă, ca întotdeauna. Sufletul îmi încolţeşte în mine răsărind din pământul trupului meu. Mă transform într-un copac a cărui rădăcină mie trupul, un arbore cu frunzele de duh răsfirate de vânt. Realitatea devine mit pentru că realitatea este mit, pentru că orice mit în stare pură e realitate. De durere inima îmi moare în piept aducând multă roadă. Mamă, Dumnezeu e unul aşa că dacă tace nu mai are cine vorbi. Sufăr de mult timp am pierdut şi socoteala anilor de când sufăr. Şi când mă rog ca orice om disperat Dumnezeu face ce a făcut întotdeauna: tace şi mă lasă să sufăr. Singurele lucruri pe care le ştiu de la Dumnezeu sunt despre viaţa eternă, în rest nu ştiu nimic, îmbrăcat cum sunt de haina de sac a suferinţei şi a abjecţiei. Iar Dumnezeu mă ignoră. Eu am crezut în Dumnezeu de copil mic pentru că am crezut în minuni dar refuză să facă şi cu mine vreo minune atunci când am nevoie şi am nevoie de zece ani de o minune, am nevoie ca Dumnezeu să mă salveze că nu mai pot continua aşa. Dar asta nu se întâmplă. Mă rog în fiecare zi şi toate celelalte cum spunea corespondentul lui Diognetus dar Dumnezeu nici măcar nu priveşte asupra sufletului meu. Pentru el nu exist deşi el există pentru mine şi alţii în schimb există şi sunt importanţi pentru el deşi ei nu dau doi bani pe el. Mi-a băgat viaţa într-o hrubă în care sunt încuiat şi deşi numai el poate nu mă scoate de acolo; când îmi privesc viaţa nu funcţionează harisma ci catharsisul. Şi de ani de zile zic şi eu ca Iov, dar nu voi mai avea ani de trăit cel mai probabil şi de fapt nu de trăit pentru că viaţa mea nu mai este viaţă ci de suferit. Dacă aş putea aş muri, dar nu pot decât să sufăr şi să mă rog în fiecare zi Dumnezeului meu care nu mă aude. În acest moment nu mai ştiu nimic despre Dumnezeu, cu mine Dumnezeu se poartă contrar tuturor promisiunile sale pe care le-a scris în toate Bibliile de pe tot pământul. Nu înţeleg nimic, Dumnezeu s-a ridicat de la mine iar viaţa mea a devenit o tragedie căreia îi supravieţuiesc doar eu ştiu cum sau poate nici eu, dar cu toate acestea şi tragediile pot fi privite cu ochi plângăcioşi de consumator postmodern ori ochi arşi şi patericici de Nemesis bizantin sau doar de om trist. Sunt tânăr dar de tânăr Dumnezeu m-a dezgustat de viaţă. Şi nu mă rog decât ca să să fie binecuvântat Dumnezeu şi de viaţa mea distrusă de crud cum ziceai dumneata fără să știi și poate de aceasta devreme vieţile noastre au fost un My Heart Will Go On, care au fost. Poate ar trebui să mă duc la mănăstire sau poate ar trebui să întemeiez o mănăstire sau poate ar trebui să mă lupt să nu-mi pierd sufletul, dar cum spuneam la început Mamă, Dumnezeu e unul aşa că dacă tace nu mai are cine vorbi, şi toate suferinţele existenţialiste acestea pe care ţi le-am spus acum nici măcar nu sunt durerea mea cea mai mare. Toate acestea pentru că nu cunosc puterea lui Dumnezeu, n-am cunoscut-o niciodată sau nu o mai cunosc. Totuşi în copilărie am cunoscut-o, în copilărie am făcut minuni ca toţi copiii. Dumnezeu a spus să cer că mi se va da, să caut că voi găsi şi să bat că mi se va deschide. Şi a a mai spus că dacă nu mă voi îndoi în inima mea ci voi crede că ceea ce spun se va face voi avea lucrul cerut şi orice lucri îl

cer când mă rog să cred că l-am şi primit şi va fi al meu. Unul din cele trei lucruri pe care îl cer eu este vindecare – iar în creştinism nu contează specificul bolii ori infirmităţii - şi dacă nu am primit-o nu înseamnă că Dumnezeu e mincinos cum cred necredincioşii ori că nu a intenţionat să spună ceea ce a spus cum cred credincioşii, ci înseamnă că încă nu am cerut în credinţă, cu încrederea că voi primi. Acum ştiu că orice vindecare e posibilă. L-am întrebat pe Dumnezeu şi m-a învăţat. Şi orbii pot fi vindecaţi dacă are omul destulă credinţă. Ceea ce numesc oamenii boli cronice nu e decât în gândirea cronică a necredincioşilor. Iar eu, dacă voi muri fără să fiu vreodată vindecat, nu voi spune nimic altceva decât că nu am avut destulă credinţă, aşa voi pleca la Dumnezeu. Azi Dumnezeu a fost un Godfather care precum Marlon Brando m-a întrebat dacă vreau să-I fiu prieten, mi-a pus mâna pe umăr, luându-mă apoi pe după umăr, conducându-mă şi liniştindu-mă iar când eu bietul de mine la ieşire i-am spus: "-Grazie!" El mi-a spus: "-Prego." Ştiu acum că Dumnezeu e un fel de Marlon Brando. Scrisori din întuneric. Am devenit un tuareg îmbrăcat în noua lui singurătate şi înnegrit în durere. Pe patratul mic al ferestrei băii, lumea se întunecase. În vreme ce mă bărbieream îmi amintea cuvintele de început ale unei poveşti pe care o auzisem poate pe când era băiat mic: 'A fost odata ca niciodată un sat aflat peste un râu de lacrimi care izvora din cer. Satul era tare mic si casele erau doar ca niste bordeie, trei la stânga râului şi două la dreapta. În partea stângă era şi bisericuţa, mare doar cât un bordei puţintel mai răsărit şi cu un turnuleţ cu un clopot mititel ceva mai mare ca talanga de la vaci. Pe râul de lacrimi căzute din cer creşteau nuferi mari cât un ostrov fiecare ce îmbatau aerul de miresme. Daca priveai frunzele udate de apă ale nuferilor îţi puteai vedea chipul ca într-o fotografie plutind pe apă. Fetele satului veneau să spele rufele în apa curată a râului şi de pe câmp se auzeau turmele şi cuvintele oamenilor...' Îmi aminteam momentul pe când mă rugasem mai înainte şi mâinile îmi luaseră foc. În rugăciunea mea mâinile îmi ardeau fumegând asemeni tămâiei, picurate din ochii mei deschişi lacrimi de untdelemn, templul cu zece coloane al mâinilor mele ardea cu o flacără purtată de vânt care nu se mistuia, era un rug aprins în faţa lui Moise, arzând şi neconsumânduse, asemeni tufişului în flăcări oglindite de flăcările ochilor lui Moise. Mâinile împreunate îmi erau cuprinse de flăcări prelungi ca literele ebraice sau arabe şi flăcările îmi pătrundeau în fruntea înclinată gotic cum ar pătrunde degetele lui Dumnezeu. În încăperea cu fereastra înnegrită de noapte era lumină pentru că omul acesta se ruga, ori poate cine ştie mă rugam pentru că era lumină iar mâinile mele ridicate spre tavan erau ca două săbii de heruvim. Respiram şi trăgeam aer în piept şi mai adăstam de mai stăteam cu fruntea sprijinită în jarul alb al palmelor lui Dumnezeu de le mai inspiram tămâia arsă anesteziantă, alinătoare de vin amestecat cu smirnă. Mai spuneam o rugăciune şi apoi încă una şi apoi a treia oară până sufletul îmi devenise un şirag de mătănii, mâinile îmi erau două fulgere în flăcări cu câte cinci degete iar peretele camerei de zi vibra de tunete precum cutia de rezonanţă a unei chitare, fereastra deschisă a încăperii vibrând ca toba mare a unei orchestre interptretând în explozii electrice o partitură scrisă pentru Luciano Pavarotti, mâinile mele erau două flăcări iar eu atunci eram întradevăr un rug aprins, arzând în eternitate ca un arbust de tămâie ce fumegă şi nu se consumă, încă eram ca un om viu pe pământ, un om îndurerat ca tot ce este viu, iar rugăciunea îmi picura din ochi în palmele arzânde precum un undelemn vărsându-se din candelă mistuindu-se pe degete şi pe misterioasele MA-uri ce le am săpate în podul palmelor. Rugăciunea mea fusese un cântec fără note, în care cuvintele nu erau scrise cu litere, ci cu altceva, ceva asemănător poate oglindirilor luminilor tainice şi umbrelor previzibile din tablourile rembrandtiene. În vreme ce carnea mea se prăbuşea în adâncuri unde lumina scade cu fiecare rugăciune, singur şi neştiutor asemeni unui gândăcel degerat, sufletul înălţându-mi-se însă, spre cupolele geometriei în spaţiu ale celor sublime şi ale tăcerii şi ale celorlalte izvoare ale existenţei şi ale celor ce sunt vii; asemeni lui Alexandr Soljeniţân, care era deja mort la treizeci de ani, în trupul meu de bronz în care ca într-o icoană armeană vie mai este doar durerea; cu toate acestea nu-şi uitase numele deşi orice viaţă este o compoziţie impenetrabilă de fugi ale timpului, iar iubirea un incomprehensibil contrapunct. Mă rugasem în ceasul acela greu iar camera în care mă aflam se preschimbase într-o capelă cu ziduri de untdelemn şi smirnă miniate cu lapislazuli, turcoaz şi pulbere de mărgean, în care flăcările lumânărilor erau de aur lichid, topit, asemeni aripilor ceteleor de heruvimi şi pâlcurilor de îngeri; Ezekiel era acolo cu părul şi barba de flăcări, nespunând nimic şi privindumă; pe cap avea cununa halucinantă a unui Maghen David în şase colţuri, înscris în sfera unui nimb medieval novgorodian de lacrimi. Ochii, gura, fruntea, jumătatea stângă a pieptului, şi mâinile sale erau nişte izvoare neînţelese, nişte linii plecând din ele, coborând în tezaurele pământului şi apoi urcându-mi prin tălpi şi prin nervi până în oasele mâinilor mele alimentând flăcările ce mă învăluiau acum din toate părţile de parcă aş fi fost ars pe rug în veo epocă a arderii, în momente în care nu mai ştiam nimic şi în care sufletul din el îmi alimenta flăcările, arzând ca uleiurile din opaiţurile de lut din valurile înghiţite deja de şuvoaiele fără capăt ale istoriei şi întunericului şi adevărul e că nu mai ştiam dacă reuşisem să-mi scot mâinile acoperite de vâlvătăi de vitraliu prin placenta cerurilor pentru că Ezekiel levita în capelă ori invers; D-zeu mă fericise; un om în Israel şi Iordania se poate considera fericit chiar dacă numai îl visează pe ben Azzai, cel pe care Tora îl mistuise, ori eu îi văzusem într-o viziune pe Moise cel ars de pustiuri, cel dintâi, şi literele care mă alcătuiesc îl văzuseră pe Ezekiel, al doilea după Moise. Dumnezeu mă fericise, deşi sunt o Antigonă şi poate o Cassandră. Am murit fără să mor şi trăiesc fără tot ceea ce poate fi numit lumină. Nu mai am nici măcar dorinţe şi faptul că mai sunt viu e doar o metaforă. Solilocviul unei cifre arabe. Universul a murit şi el odată cu moartea noastră. După mulţi ani de la evenimentele înfăţişate aici am avut un vis, un vis pe care l-am uitat şi pe care pentru a-l descoperi trebuie să-l calculez cum a calculat matematicianul acela planeta Neptun. M-am văzut în mijlocul unui continent de gheaţă în ostrovurile şi pământurile din Nord, eram printre rătăcitori şi eschimoşi pe un pământ de gheaţă curată ca jeraticul din care se desprindeau încet triburi de aisberguri, răsfirându-se valurile fără început şi fără sfârşit ale celor trei oceane. Eram acolo şi singurătatea mea stătea singură pe axul Polului Nord cum stăteam cu o generaţie în urmă în anii '80 la grădiniţa cu program prelungit cu schimbul în mijlocul linghişpirului învârtit de ceilalţi copii. Am fost singur în visul meu şi ăsta e un vis recuperat pe care cred că l-a avut tot Patericul, cât a fost. Cea vie, cea fericită, cea luminoasă eşti dumneata, Mamă. Tu eşti Ea. Locuiesc pe fundul unei mări printre suflete primitive fără ţinere de minte. Aici unde sunt eu oamenii sunt orbi precum peştii din cele mai joaste adâncuri, aici unde sunt eu sunt puţini. E puţin spus că-mi doresc trecerea. Aş căuta orice pretext să trec la dumneata şi să o scot la capăt. Acum trecerea mi se pare ceva normal, ca o trecere la sârbi pe vremuri. Cum ne-am înţeles aşa trebuie să fie. Dumneata eşti acum în lumină. Eu sunt încă în întuneric. Trebuie să ajung şi eu în lumină şi acolo dumneata vei fi mama mea şi eu voi fi copilul tău pentru veşnicie, Mamă. Pe pământ suferinţa e o halucinaţie, iar restul lucrurilor nu contează. Tot ce există eşti doar dumneata şi cei ce-ţi sunt asemeni. Vreau să ajung în Imperiul Cerului şi cât mai repede. Pământul e o mare plictiseală. Dar pentru asta e nevoie de ceva mai mult decât de cuvinte, iar până acum toată viaţa cuvintele sunt tot ce-am avut. De mic am încercat să-mi imaginez cum era mama lui Huck Finn şi să caut indicii în cele patru cărţi. Tu, Mamă, tu eşti un om, iar eu ca dumneata vreau să fiu. Dumneata mi-ai dat cea mai frumoasă copilărie care a fost vreodată, iar eu în schimb când am ajuns ca Nabukudurullusur m-am purtat rău cu dumneata, asta am făcut. Dar iubirea ta a fost iubirea de Mamă adevărată. Îţi mulţumesc că mă iubeşti. Nu mi-e frică de dumneata. Dumneata eşti acum ca Maria. Şi eşti reală ca Maria. Când îţi vorbesc eşti lângă mine. Eu sunt prima caravelă iar dumneata eşti America mea, Mamă. Stând acolo în faţa monumentului privii locurile îndepărtate din amintirile sale, turmele de dealuri de sub Retezat unde sus în munte uriaşii dau pumn în pumn şi aprind iasca de vâră slănină şi crumpi în jarul focurilor lor oglindite în cer pe tot pământul şi aici rugăciunea e un prislop neumblat, iar în puţinele momente când ne

rugăm din ochi nostri ne curge nisip în palmele deschise, de fruntea ne e o stâncă veghind în munţi, ciuntită de plugul Lunii urcând pe pământ, tras de un zimbru de aur amestecat cu argint, gâlme pietroase şi împădurite pe care mă urcam în copilărie pe când aveam la rândul meu vreo şapte-opt ani, o vreme atât de îndepărtată şi de ocrotită parcă de întreagul cosmos, de ce a urmat de parcă ar fi închisă într-un glob de sticlă, un press-papier din acela în care peste dealurile celor două cetăţi picura cu pene kaki-gri de şoimi, alungite semitic asemeni lacrimilor scrise în cartea celor cinci Plângeri. ...tot muntele de măslini al cerului arătând ca o biserică afro-americană burduşită de rugăciune, rugăciunile care i-au scos pe cei de atunci din sclavie şi scufundată în Evanghelie şi interminabile repetări ale sufletului, viu ca un păstrăv cu carnea fierbinte ca zăpada urcând râurile îngheţate ale şuvoaielor subţiri din munte ce transportă odată cu trecerea erelor stânci gigantice spre valea milletiană, toate până la urmă vărsându-se în Dunăre, germanicul fluviu al lui Donar în pelicula apelor căruie se oglindeşte nevăzut Retezatul unde s-au bătut cum scrie în Hrevarar saga scrisă de fratele lui Ari Thorgilsson Cărturarul din insula Islandei mamă a gheţarilor şi oprire a aisbergurilor, triburile goţilor cu cele ale hunilor, nereuşind să se dovedească până când prinţesa Ilda a hunilor, luând o rază de soare de pe cer izbi cel mai înalt munte retezându-l şi prăvălindu-l pe peste goţi şi învingându-i, cei rămaşi fugind spre miazănoapte, toate lucrurile s-au petrecut aici în pământurile acestea unde blakmenii cu vorbă neînţeleasă se bejeniseră în bungeturile munţilor, găzduiţi sus sub nori de urşi mari şi buni şi de lupi plini de compasiune, aşteptând ca sărăcia pământurilor pietroase să-l mâne şi pe Atilla mai departe, dar oare cine trebuie să întoarcă înapoi mâinile timpului? Astfel nevăzând cum mâinilie unite în psalmi ale îngerilor sunt un Excalibur de chihlimbar topit, incandescent, lichid, în flăcări, tremurător. Fragment în marmură. Porneam în jos pe Galbena, unul din cele mai vechi arhetipuri ale poluării, pe lângă sălciile ce majoritatea aveau să fie tăiate mai târziu, treceam şi de puntea care arăta întocmai ca podul suspendat din San Francisco, o reproducere minusculă, asemeni replicii de pe o bancnotă a Statuii Libertăţii, mergeam tot pe lângă râul plin de gunoaie, adidaşi desfundaţi de umezeală, oale metalice sparte, sticle de bere străină, ziare putrezite, bucăţi mari de polistiren, pachete decolorate de ţigări, ceasuri deşteptătoare defecte, căşti galbene de motociclist aruncate şi cu viziera spartă, sticluţe şampon de plastic colorat şi şpreiuri Fa aduse de apă şi împotmolite în răgălii şi bancuri de nisip nămolos. Galbena se îndrepta spre dealurile pe care mă urcasem întotdeauna din alt loc, pe drumul forestier de lângă cisternele decantare a apei ori încercâd să mă urc pe râpa abruptă ce mărginea cariera de piatră de lîngă şosea, unde rîul trecea de ultimul său pod. În pădure era mereu răcoare, cu pământ reavăn, afânat, presărat de ghindă putrezită şi spartă, cu păstrăvi de fag crescîndu-i mari pe trunchiurile jilave, cu cioburi de cer şi nori prin spărturile făcute de porumbei în acoperişul pădurii, locurile acelea erau asemeni unui pământ sacru, asemeni unui templu grecesc presărat de coloane, de la fiecare coloană a lui putându-se culege încă o petală pentru cununa înţelepciunii, însă un templu presărat de coloane fără margini de parcă se afla în biserica-moschee din Córdoba. Urcând apoi, mă opream să răsuflu din douăzeci în douăzeci de metri cu respiraţia întretăiată încercând să mă ţin după vreu preten ce se afla cu zece paşi înainte, iar când ajungeam sus pe cărarea de pe culme călătoria devenea iarăşi o drumeţie plăcută. Pe prima dintre cele două coline, cea mai mare se afla valul antic de pământ al unei cetăţi pline de mure, unde săpase un arheolog bătrân care locuise în oraş mai încolo de gara ce avea să fie desfinţată mai târziu şi dată unor oameni sărmani. Îl cunoscusem pe bătrân, înalt, cu plete albe aducea cu ceva între Badea Cârţan şi Moş Nicolae. Interiorul valului de pămînt care înconjura partea de sus a dealului era plin de murari înspinaţi de stătea între ei mâncănd şi câte-o oră încheiată până se învineţea tot pe mâini şi pe faţă de arăta tot bătut de parcă ar fi întâlnit pe caii lui SânToader, cei mai mari şi mai sălbatici cai din câţi există, mai sălbatici şi decât mustangii indienilor tot spunea în copilărie un coleg maramureşan. De acolo poteca ducea spre dealul celălalt unde era fortul maghiar din Evul Mediu. Zidurile turnului erau năruite pe jumătate şi încercasem de câteva ori să urc sus pe turn ca să pot privi asupra împrejurimilor ca Prinţul Fericit ori Sfântul Simion Stâlpnicul, observând că şi de m-aş putea urca jos nu s-ar mai putea da de unul singur. Înainte să crească iarăşi copacii care fuseseră tăiaţi în partea de sus a dealului se putea privi de sub turn în jos în vale, pâna în munţii înveşmântaţi în sfinţenia robei albe a viscolului, se vedea petele de lumină a celor trei baraje –Sântămărie cu biserica din vale al cărei turn era asemeni unui exerciţiu geometric cioplit în piatră – veche asemeni unei saga islandeze -, Păclişa cu parcul mare al spitalului de neuropsihiatrie infantilă şi Ostrov - cu toate satele apărând precum nişte pâlcuri de case adunate în jurul turlelor bisericilor ca oile zgribulite lângă păcurar, cu atunci relativ puţinele maşini de pe autostradă şi majoritatea Dacii ori camioane Roman, celelalte dealuri înconjurau ca nişte gâlme oraşul, Galbena venea spre dealul cetăţii, tăind oraşul în două şi venind de departe dinspre sate. În stânga era fabrica de bere, mai spre oraş abatorul iar în faţă toate străzile oraşului, blocurile îngrămădite unele într-altele asemeni cătunelor lui Generalič. Puţin mai încolo, dincolo de centru, era strada Bisericilor, dincolo de care mai era o biserica asemeni unui Bizanţ după Bizanţ, biserica secuilor, făcută de franciscani. Cu excepţia liceului oraşul nu mai avea cu se măndri, afară de vechea clădire a CEC-ului, unde lucrase mama mea înainte de a merge la studii la Timişoara, şi şcoala numita veche care de fapt era un vechi gimnaziu catolic din secolul XVIII, dacă nu punem la socoteală sinagoga, o clădire gri, pătrată, mică, veche cu tablele Legii cioplite în marmură galbenă sus deasupra uşii sălii principale cu ferstrele oblonite încastrate în pereţi gri, cu gardul pe care imediat după revoluţie apăruse peste noapte una din inscripţiile „Jos Iliescu” scrisă cu vopsea neagră sau roşie, nu-şi mai aducea aminte – împrăştiate pe câteva din blocurile oraşului, cu scutul lui David pe colţul acoperişului, cu cei doi nuci mari din atât cât mai rămăsese din fosta curte a comunităţii unde stăteau cu chirie evrei săraci din oraş câţi mai rămăseseră după anii '50 şi apoi după anii '60 înainte de demolări şi înconjurată de blocuri din trei părţi. Altceva în pământul acesta presărat de vechi temple de piatră cioplită nu mai era nimic cu excepţia frunzelor celor două parcuri şi pământului celor două cimitire, segregate. În stânga până la unitatea militară de antiaeriană de pe dealul lung de la Sânpetru nu era decât vale, după care se afla gorganul de la Râu de Mori – izvorul chinezilor Cândea - numit Mormântul Uriaşului şi Măgura Zimbrului iar în spatele lui începea muntele, tăcut ca un samurai ori un gaon cu sabia ori Scriptura în mâini. Tot filmul acesta îşi rotise pelicula în proiectorul simţirii mele, pe când stătusem în faţa monumentului Holocaustului, - dar aceasta e o minciună - în cimitirul evreiesc la Lugoj, amintindu-şi de excursiile misticismului copilăriei sale când ca un nou Jean-Jacques Rousseau ori ca un nou Walden lua calea pădurii, zilele fără sfârşit ale copilăriei sale – una din interminabilele şi minunatele ere geologice ale Pământului. Pe atunci dacă sufletul meu ar fi fost prins în insectarul alb-negru al unei fotografii ar fi trebuit ţinut strâns de aripile sale albe pentru a nu zbura. Iată o poveste. Creştinii au voie să existe din nou. Sfinţenia este a lui Dumnezeu, ale noastre-s greşelile. Astfel, cum spuneam primul autor pe care l-am citit a fost Mark Twain pe care îl citesc şi acum ca şi cei mai faini oameni pe care i-am întâlnit şi astfel cel mai probabil va fi şi ultimul şi pot spune că spiritual sunt un om de nivelul lui Huck Finn - vagabondului alb - şi al negrului Jim, sclavului fugar. Când eram copil mă chema Huckleberry Finn şi prietenii mei cei mai buni erau negrul Jim şi Tom Sawyer. Acum am crescut, mă cheamă Felix Cutare şi uneori mă gândesc că nu mai am prieteni. Jungian şi religios vorbind, ca arhetip al vieţii mele, Aventurile lui Huckleberry Finn nu pot să însemne pentru mine decât că voi avea o viaţă plină de necazuri şi fericită, după criteriile umane, voi avea o casă, Mamă, ştiu cum să rezolv spinoasa problemă pentru mine de când a trebuit să pleci a unei locuinţe pentru mine. Fac o casă de lemn tencuit la pământ la Oraca; am văzut la un misionar american sistemul yankeu de casă, cu podea la etaj de scânduri ca în desenele animate cu Tom şi Jerry, este ceva ieftin şi relativ uşor de făcut, se poate face şi pe o fundaţie de piatră, poate sunt şi naşii interesaţi, să

26 facem împreună, o meserie oricare va fi aceea şi banii şi viaţa pe care o dau aceştia. Ăsta sunt, un nabist rockandroll care are nevoie împotriva efectelor unor traume - până la noi dispoziţii din partea lui D-zeu - şi de ajutorul medicului. Ăsta e oare un îndeajuns motiv să fiu exclus, marginalizat şi lapidat de cei care fac societatea? Suferinţa face inima mai bună cum spune Scriptura şi aproape întotdeauna cei care nu suferă îi fac să sufere pe cei care suferă, dar toate astea nu contează. Ce contează e că astfel mă identific cu toţi excluşii, cei fără acte, cei din rezervaţii, tibetanii, cei din canale, cei de pe străzi, cei din biserici, cei care mor iarna de frig în propriile apartamente de bloc, cei din spitale, cei din închisori, cei din casele uitării. Vocea mea e vocea lor. În plus şi dacă va fi martiriu, va fi iubire. Oricum după toate câte au fost încăperea luminată din mine nu s-a stins; sunt un licurici; în cerul înstelat al unui borcan cu licurici. Supă de cartofi: ceapă, ardei, pastă de roşii – călesc în tigaie. Vegeta. Apoi pun în oală cu apă şi pun cartofii când fierbe ciorba. Mamă, te am în ceruri, dar pe pământ familia mea nu mai e decât culoarea negru. Sunt un om înfrânt. Te-am îmbrăţişat cum mi-aş îmbrăţişa mama cerboaică, miam lipit ochii de ochii tăi şi am devenit una şi nevăzutul tău chip era lângă al meu lipit şi una cu el ca-ntr-o pictură modernă de parcă am fi locuit în Cartierul Latin cu o sută de ani în urmă şi nu lângă digul Galbenei până anul trecut. Viaţa mea s-a sfârşit în 2011, Mamă, de atunci încoace ca şi pentru Şeful Seattle şi pentru mine din viaţă nu a mai rămas decât supravieţuirea. Am citit şi înaintea mea era litera m cuprinsă de flăcări în sufletul meu, era o mână nepământească, o Mână cu trei degete, o mână închisă înaintea mea care mi-a spus cumva că urmează să-şi deschidă palma şi să-mi dea ce ţine închis în ea, dumicat de pâine de biserică de duminică dimineaţa ori singurătate. Oricum Mămică de când nu mai eşti dumneata sunt asemeni acelei pietricele rotunde din Mas d'Azil pictate cu un cerc de ocru pe care am descoperit-o în pământ în vis şi cineva puternic mi-a spus să o pun la loc, aproape că aş spune că sunt o petroglifă pierdută iar fiinţa care m-a scris deasemenea s-a pierdut, ştiu că nu e adevărat dar uneori aşa simt, pentru că tot pământul e un loc al îndoielii şi întunericului, iar noaptea Pământul e birtul lui van Gogh – ceva ce nu trebuie iubit. Ceea ce-mi doresc Mamă să fie în Mâna lui D-zeu şi sămi fie dat înapoi eşti dumneata. O mână de flăcări mă mângâie moale pe frunte cum mă mângâiai dumneata Mama mea când te aveam pe Pământ şi doar orice pui de urs prizonier la circ atunci când îl mângâie dresorul sau sătenii el doar la mângâierea maică-si ursoaica –rămasă împuşcată în zăpadă privindu-l cu ultimele puteri de viaţă - se gândeşte, la nimic altceva, niciodată, cel puţin aşa e ursul care sunt eu. Vis 2. Am visat că mâncam cireşe şi îi dădeam Mamei să mănânce cireşe. Între cireşe era o vişină pe care i-am dat-o crezând că e o cireaşă. A gustat-o şi a aruncat-o în praful din uliţă. Mami, de când eram copil tu ai fost copilul meu şi acum tu ai murit, oamenii n-o sănţeleagă niciodată ce am pierdut eu pe 20 iulie. Te-am pierdut pe tine, mi-am pierdut propria viaţă, doar sufletul nu mi l-am pierdut. Mamă, vreau ca templul acesta de cerneală şi hârtie pe care îl construiesc să poată dacă ar fi împărţit într-un număr egal de foi amfiteatrului antic de la Sarmi plin de oameni, să-i facă să adaste puţin lângă paginile lui cuprinse de un alt fel de flăcări, să nu treacă de vitraliile sale de lacrimi îngheţate, de lichida lui pietrărie cioplită după planurile lui Marc Chagall şi El Greco şi de tăcerea lui prea uşor pentru că aşa după cum cea mai frumoasă reverenţă este cea a unui om tot aşa cea mai frumoasă tăcere e tăcerea unei cărţi pentru că fiecare lacrimă are o poveste. Cum am mers în tabără la Brădet, la Poiana Braşov şi am trecut peste brazi cu telescaunul doar noi doi. Eu aş fi vrut să merg cu telefericul, îmi plăcea cum arăta fiindcă semăna cu un tramvai îmi plăceau tramvaiele de când le-am văzut prima dată la Arad, dar telefericul plecase. Un om ne-a oprit un telescaun şi ne-am urcat în el, pe mine cred că m-a urcat cineva că eram prea mic şi apoi am lăsat bara jos, atât. Atât de frică mi-a fost când am văzut că telescaunul urcă, era o adevărată vale sub noi, nu ştiu la ce înălţime eram, dar îmi era aşa de frică. Dumitale nu îţi era şi pe drum am povestit de Nea Mărin şi Sucă şi sarmalele lor cum au mers şi ei cu telescaunul. Apoi am ajuns sus şi ne-am întâlnit cu cineva însă nu mai prea îmi amintesc, eram mic cred că aveam vreo şase sau şapte ani. A fost frumos Mamă, şi îmi pare rău că nu te-am ascultat mai mult, ar fi fost atât de frumos. Ignoranţa suferă cel mai mult. Eu sufăr cel mai mult pentru că sunt ignorant. Ceilalţi – toţi - suferă la fel ca mine însă ştiu ceva ce într-un fel sau altul îi izbăveşte puţin din suferinţa lor. Dumneata Mămico ştii acum că Dumnezeu există ca să ne împlinească toate rugăciunile dar nici un om nu crede asta. Dumneata mă iubeşti dinainte să ştiu ce e aia o tiribombă şi atât timp a trecut de când m-am născut şi atât de puţin timp a trecut, eu sunt un greiere de vară iar acum dumneata eşti un înger. Dumneata nu m-ai uitat şi până ne vom revedea îţi vei aminti mereu de mine, Mama mea cerească. Tanach-ul e soclul, Noul Testament e colosul. Colosul stă pe soclu dar soclul e aproape nimic fără colos. Mitul Phoenixului a fost inspirat de tetramilenarul Israel, nu se poate altfel şi viaţa fiecărui om ar putea fi un Phoenix renăscând iar şi iar din distrugere, a mea bunăoară. Dacă mă comport bine va veni o zi – trebuie să vină – în care şi eu voi exploda în lumină. Oare ce s-a gândit Tetragrammatonul când m-a făcut pe mine? Poate ce sa gândit când l-a făcut pe Jacques Brel, probabil că, păstrând proporţiile, asta sunt un Jacques Brel terţiar. Puţini au fost ca Ion Pillat care în fiecare sfârşit de amurg îşi arunca undiţa în cer; a fost poetul tău mamă, pe care eu nu l-am citit până în seara asta, ori măcar a fost unul din poeţii dumitale. Din seara asta îl iubesc pe Ion Pillat. Oamenii buni spun că sunt răi, oamenii răi spun că sunt buni. Oamenii răi pot spune că sunt răi, dar oamenii buni n-or să spună niciodată că sunt buni. Aşa se pot deosebi oamenii, cum spunea şi Bob Marley. Parabolă minimă. Chifa. Foşnesc lacrimile copacilor Aparent nimic nu se schimbă dar tu ştii Râul zvâcneşte pe pietre când tăcem Şi ce poate fi mai important omule Doar rachetele eludează gravitaţia Prin rostire ardem minereul cuvintelor Conştienţi că fiecare amurg ne neagă Îţi spun: când sub mână literele îţi devin De neînţeles Frunzele îţi vor zgâria faţa în joacă Soptindu-ţi amăgiri în meandre de şarpe Pietrele te vor îmbrăca într-o grea mantie Stai la pândă cu ochi de marmură Te va înnegri frigul nopţii crăpându-te în uriaşa piaţă Sfânt înconjurat de trădarea frunzelor Nebun ciobit cu liniştea palpitând ca o respiraţie Aşteaptă. Mamă, îmi amintesc cât de liniştită stăteai dumneata cu mine, cu liniştea martirului. Iar eu sunt doar un kenning. Sunt unii părinţi şi sunt mulţi cât sunt pământul, o mamă mai ales, în căror ochi se poate vedea atâta părăsire şi durere pentru ele, pentru copiii lor şi pentru tot ce e frumos, este atâta părăsire şi suferinţă doar pentru că nimeni nu știe de ce. Asta a spus şi Alicia Keys. Aici unde deasupra Haţegului Retezatul e fata morgana, părinţi ca şi părinţii noştri şi părinţi ca şi părinţii noştri, părinţi care au pierdut totul înainte să aibă vreodată ceva şi părinţi care nu vor avea niciodată nimic şi te întrebi unde e Dumnezeu? De ce stă doar în vârful muntelui? Şi de ce trebuie doar noi să urcăm până la capătul muntelui, de ce nu poate fi o dată în viaţa noastră şi altfel? Şi e adevărat fără s-o ştiu la vârsta aceea. Dar unde e lumea copilăriei mele? Chiar şi copilul care am fost a murit ca un străin căzut brusc la picioarele Turnului Eiffel în oraşul agnosticilor şi sinucigaşilor. Unde e lumea cum am cunoscut-o, cum am crezut că va fi pentru totdeauna? Şi unde eşti Tu, Mamă? Acelora din oraşul nostru şi sunt atâţia care mă învinuiesc pe bună dreptate pentru suferinţa Mamei mele vreau să le spun că din copilărie am avut o asemenea viaţă şi am trecut prin nişte asemenea strâmtori pline de şuvoaie şi prin nişte asemenea defilee în vârtejuri la şcoală la internat la Deva începând de la vârsta de paişpe ani după ce am plecat de lângă Mama mea; ceea ce vreau să spun este că nici un copil de pe lumea acesta dacă ar fi trecut prin ce am trecut eu nu ar fi rezistat sufleteşte şi ar fi ajuns să greşească într-un fel sau altul chiar fără să vrea – cum mi s-a întâmplat mie. Sunt vinovat, dar asta nu înseamnă că nu am iubit-o pe Mama şi după ce ea m-a scos din întuneric ea m-a iertat şi m-a iubit şi eu am iubit-o la fel ca înainte, deşi am făcut greşeli şi după aceea, adevărul e că sunt un om plin de greşeli. Ce vreau să vă rog oameni care aţi cunoscut-o pe Mama şi mă învinuiţi – şi sunt vinovat -, iertaţi-mă şi voi cum m-a iertat ea şi cum m-a iertat D-zeu. Adevărul e că singurul care nu mă va putea ierta sunt eu. Pentru că suntem fiinţe făcute de D-zeu şi nu de maimuţe răspunsul vinovăţiei ar trebui să fie iertarea tot aşa cum vocaţia vinovăţiei ar trebui să fie

căinţa. Adevărat. Sunt vinovat şi nu vreau să fiu considerat nevinovat, aş vrea doar să pot fi iertat. Dumneata Mamă dacă ai putea dintre heruvimi să te faci auzită ţi-ai ruga prietenii să mă ierte sunt sigur de asta cum sunt sigur de matematică. Dar, Mamă dumneata ai plecat şi iată eu după şase luni am rămas în lume aproape singur ca Marco Polo vorbindu-şi Cartea în închisoarea din Genova; Felix Constantinescu şi Cartea sa. Mamă, Bunicii i se spunea Anişca, iar bunicului Ianăş Roman. Fiecare lacrimă are o poveste. Ca Tom Blankenship. Aşa e viaţa pentru noi. Nu ştiu de ce. Parcă aşa a făcut-o Dumnezeu sau nu ştiu. Când ai fost la spital la pneumologie la Deva cu câţiva ani în urmă şi ai fost prima dată la reanimare şi ai supravieţuit ai avut un vis miraculos, ai visat că dincolo capătul patului la picioare se afla un mare popor de oameni, o mulţime grozavă care se rugau toţi pentru dumneata şi în fruntea tuturor era Maica Domnului cu faţa luminată rugându-se pentru dumneata. Eu sunt sectant, dar asta ai visat, ăsta-i adevărul, iar în ce priveşte Fecioara Maria credinţa mea nu e foarte precisă, definitivată, în toate diferenţele, în toate cele ce cred oamenii despre ea nu bag mâna-n foc despre nimic, ştiu doar că a fost un om sfânt, cred că ea a fost cel mai sfânt om aşa cum Ioan Botezătorul este cel mai mare, pentru că este nevoie de sfinţenie ca să naşti Sfinţenia. Am fost în multe biserici; şi ce am văzut e că fiecare specie de creştin le respinge pe toate celelalte în esenţă nu din nişte raţiuni obiective ci pentru că nu sunt ca el. Tot ce că ştiu e că D-zeu nu e ca nici unul dintre noi, aşa că nici unul dintre felurile de creştini existente care am fi nu avem un loc privilegiat, suntem toţi creştini şi atât. În războaiele religioase pierdem toţi. Poate că de aceea noi protestanţii nu-l înţelegem pe Christos pentru că pentru că în primul rând n-o înţelegem pe Maria, după cum cei din bisericile tradiţiei îl înţeleg greşit pe Dumnezeu pentru că o înţeleg greşit pe Maria care l-a născut. Mamă, dumneata eşti singura Marie pe care am întâlnit-o vreodată; eu sunt întradevăr sectant, dar cred că visul tău a fost adevărat şi că Maica Domnului, Doamna Noastră, Maria pe care toate neamurile trebuie s-o numească fericită s-a rugat pentru dumneata şi cred că acum sunteţi prietene deşi asta e ceva ce mintea mea ternă şi nămoloasă nu-şi poate imagina nici nu poate înţelege. Tot ce ştiu e că la fel ca în cazul Sfintei Familii, fiecare familie are un mesia, învingător sau zdrobit într-o anumită privinţă nu este o mare diferenţă pentru că oricum ar fi prezenţa lui rămâne cât vor trăi cei din familia lui ba mai mult a rămâne pentru generaţii cât îi va rămâne şi numele. În familia mea sunt doi mesia; Ana şi cum eşti şi acum tu Mamă şi vei fi cât va dura lumina privirii lui D-zeu, şi acum s-a conturat un al treilea, Ştefan care te-a respectat, dar într-o cheie existenţialistă. Cât despre mine eu nu sunt şi nu voi fi niciodată un mesia pentru nimeni, sunt doar un vestitor ca Nichita Stănescu şi un baruch. Cred că asemeni lui Panchen Lhamo eu îl voi prezenta pe următorul mesia din tribul meu. Christoase al cerului şi al pământului, al drepţilor şi al păcătoşilor, al lor al viilor şi al nostru al morţilor, auzi-mă pe aceşt pământ de surzi, priveşte-mă pe acest ostrov de orbi. Dă-mi-o înapoi pe Mama mea, de fapt dă-mă pe mine înapoi mamei mele Valeria, care dintotdeauna a fost toată dragostea mea şi în anii de suferinţă care au adus căderile care a chemat izbăvirile şi ea cu toţi prietenii ei preoţi, călugări şi episcopi şi cu Dumnezeul ei pe care eu îl pierdusem, m-a izbăvit, iar oamenii care salvează alţi oameni ajung în rai, asta ar trebui să ne facă să vrem să-i salvăm alţi oameni da' nu vrem fiindcă aici în satul nostru de pe gâlma asta convexă suntem toţi orbi şi surzi şi proşti, satul nostru e satul cu cei mai mulţi proşti din lume, în el fiecare om e un prost al satului. Sufletul omului e rădăcina omului. Nu e greu, nu e greu dar deciziile pe care le iau – şi pot să le iau cu atâta uşurinţă – mă sperie chiar pe mine însumi, sunt decizii de Mascarita Zuratas, iar de mult timp pentru mine viaţa nu mai înseamnă decât nişte vise chagalliene ori prerafaelite care nici măcar nu respectă legile geografice. Sunt un Columb singur în Ocean, busola mea era Steaua Ursei într-o sferă de cristal, pierdută acum pentru că inima dumitale era busola mea de Cristofor Columb în aceste vise şi Descubrimiento care sunt viaţa mea. Mamă azi de Crăciunul 2011 năşicul cel mic a spus: -Unde este mama lui Felix? E atât de mititel dar îşi amintea de dumneata de când ai plecat. Pentru mine a fost un moment ca o lacrimă uriaşă în care eram prins ca ca un gândac în chihlimbar, cel mai înduioşător de când te-am vâzut zâmbind ingenuu şi parcă făloasă la înmormântare. Zâmbetul dumitale mi-a ţinut sufletul cum îmi ţineai mâna în anii 80, iar acum cărarea ta este cărarea mea până te voi ajunge din urmă. Stelele arată că sunt foarte departe de noi, mai ales când le priveşti seara după înnoptat când vii acasă singur şi ştii ca Ulise că dincolo de uşă nu te aşteaptă nimeni. Dar cu toate acestea uneori stelele se apropie, coboară cum spun colindele, în noaptea de Ajun de pildă ori în alte nopţi. În seara aceasta am mers la marginea oraşului sub stele prin noapte şi eram singur ca un greiere rătăcit într-un muşuroi de furnici. Nu ştiu ce s-a întâmplat. A fost o furtună, ori poate un miracol dar din cer începu să bată o ploaie cu picuri de apă ce se spărgeau unii de alţii şi cu păstrăvi ce se zvârcoleau, iar până la urmă picăturile de apă ce cădeau din cer se uniră una de alta făcând o cascadă ce se prăbuşea pe pământ şi păstrăvii urcau în potop, fiind atât de mulţi că mă urcară şi pe mine în cer unde putui să văd că stelele erau nişte bolovani împrăştiaţi în apa de deasupra cerului. Acolo era şi Cristos dar atât de mare că nu-i putui vedea decât ochiul drept, sfâşiat, din care curgea tot puhoiul acela de apă ce prăpădea pământul. Călcai cu grijă de pe o piatră pe alta până la marginea apei şi mă culcai pe malul bolovănos de avui un vis. L-am visat pe Cisu, un prieten de-al meu pe care îl ajutam să-şi ude bostănăria, urcându-i găleţile de apă pe scară până pe grinzi unde erau bostanii lui verzi de lubeniţă şi pepenii galbeni, fiecare dovleac fiind câte o stea în cer pentru că reţeaua de stele a cerului stătea pe grinzile acoperişului neterminat al casei lui, Luna fiind un pepene galben pe care l-am tăiat în două părţi asimetrice şi lam pus pe masă, căsuţă doar cu parter de unde de jos de pe pământ doar ridici mâna şi ajuni în cer. Când m-am trezit am privit bolovanii de sare solidificată şi nisip din mijlocul apei cu Steaua Polară a Ochiului masonic şi înlăcrimat în mijloc, şi am văzut cu sufletul clasa dumitale Mamă, cum stăteai ca o stea polară în mijlocul stelelor în cerul magic ca o mână împrăştiind un pumn de ghiocuri în văzduh, cum a făcut-o de altfel odată Dumnezeu, în cerul clasei a VII-a C în care erai înconjurată de copii care ţineau la dumneata ca de constelaţii. Poate aşa se explică poate geneza fotografiei cu dumneata demult la şcoală la Sânpetru – pe când eu nu eram -, cu colegele de serviciu şi constelaţia Orion imprimată pe fotografie. Şi ştiu că fiecare stea e o lacrimă a cuiva. Cât despre Ţara Haţegului, e un amfiteatru; pentru ce însă şi pentru cine? Şi ce Făurari şi îngeri stau aşezaţi pe rotocolul de dealuri împădurite încununaţi cu frunze de stele? Deasupra pământului nostru Retezatul ca un înzăpezit Ierusalim Ceresc. Unde sunt oare oamenii care au rătăcit timp de cine poate şti câte mii de ani pe aceste pământuri pe care le numim ale noastre? Unde s-au dus, nu s-au dus oare în locul în care şi noi vom merge la ei ca şi cum n-am fi fost niciodată, dispărând, ca o pană de uliu căzută într-un foc aprins de Dumnezeu şi Sfântul Petre în rătăcirea lor pe pământ? Pe când eram copil am fost un copil deştept, un copil matur astfel că acum când m-am făcut om mare am rămas un mare copil. Mamă, dacă e adevărat că fiecare om are o stea pe cer atunci steaua mea e o stea care uneori străluceşte mai viu alteori mai slab, uneori e vizibilă alteori parcă dispare, steaua mea e o stea care-şi schimbă faţa cât despre oameni, dacă ar exista un om perfect în lumea aceasta nenorocită, acel om s-ar sinucide ca Christos şi probabil că după aceea ar învia şi ar pleca dar în orice caz nu ar sta; lumea e atât de respingătoare la privit că nu poate fi privită, viaţa lumii e atât de respingătoare de trăit că nu poate fi trăită. Spiritual vorbind Ecclesia e ceea ce poate să facă pământul suportabil. Dacă nu ar exista Noul Testament nu aş mai exista nici eu, ori aş fi probabil un budist cu creierul spălat. Dar prima a fost creată lumina. Sunt atâtea rugăciuni frumoase Împărate ceresc, Bucură-te Marie, Lumină lină, Tatăl nostru, Ne me quitte pas şi All I Want For Christmas Is You – Francisc le-ar fi spus pe toate şi creştinii adevăraţi n-au nevoie nici de soare nici de lună fiindcă se încălzesc la lumina propriului suflet. Dumneata ai fost ca un fel de supermind, cel mai deştept om din familia noastră, eşti inspiraţia acestei poveşti. Supermind. A fost odată ca niciodată cândva în Epoca Medie numită şi epoca circuitelor ce a durat înainte de Renaşterea biotehnică, era ce

a reluat încercările întrerupte de Holocaustul radioactiv. Cineva, nu se mai ştie cine, a reinventat biotehnica. După ce Renaşterea biotehnică a apus acum ne aflăm într-un veac întunecat. Trecutul devine legendă iar legendele le formăm noi înşine povestindu-le când ne întoarcem cu trupurile obosite de munca de pe miile de ogoare etajate aflate în litosferă. A fost odată un om care a inventat strămoşul supermindilor. A vrut să facă un computer biologic. Pe atunci apăruseră de ceva vreme computerele cu autonomie voliţională dar era o epocă de incunabul şi computerul biologic realizat de omul acesta de ştiinţă a fost un mare salt înainte. Toţi pasionaţii de calculatoare l-au considerat o revelaţie. Calculatorul era de fapt un om, mai exact arăta ca un om, deşi se poate spune că era chiar un om pentru că erau prea mici diferenţele între biocalculatoare şi oameni. Diferenţa era că biocalculatoarele puteau înmagazina în creierul lor 1000 Gb de informaţie pe care o puteau accesa oricând, ochii lor aveau bluetooth şi tot prin ochi se puteau conecta laser la orice monitor clasic de computer şi la toată aparatura informatică din primitiva epocă a circuitelor. Şi apoi oamenii au pornit cercetări în domeniul biothehnic şi au început să producă biocalculatoare. Era o luptă economică între marile companii şi corporaţii de a face produse bioinformatice cât mai performante. În anumite cercuri şi foruri religioase se ridică întrebarea dacă este etic să creezi oameni şi să-i numeşti biocalculatoare, apoi – când biocalculatoarele deveniră la fel de performante ca şi oamenii din toate punctele de vedere, putând să gândească şi să ia decizii, să presteze orice muncă de la descărcat de tir până la proiectarea unei rachete spaţiale cu propulsie nucleară ori interpretarea la chitară acustică a unui cântec old blues sau scrierea unui haiku – aceasta a devenit o chestiune cu mari implicaţii filozofice şi teologice. Bineînţeles că atunci când chestiunea a ajuns în Congresul Global s-a votat legea care permitea biocalculatoarelor să se căsătorească legal cu oameni, şi bineînţeles că legea a fost una justă pentru că biocalculatoarele erau de fapt oameni, numai că ştiau mult mai multe lucruri şi puteau face unele sarcini mult mai bine ca oamenii, dat fiind că aveau un IQ mult mai ridicat. Domeniul de activitate care le atrăgea cel mai mult pe biocalculatoare era chiar biotehnica. Biocalculatoarele au creat primul supermind şi când l-au realizat s-au luptat să facă ceva care să-i depăşească. O fiinţă care să fie mult mai inteligentă, cu o voinţă mult mai puternică şi mult mai harnică. Dar bineînţeles punctul forte al supermindilor era în domeniile intelectual, psihic şi voliţional. Deşi arătau asemeni unui om obişnuit creierul lor înmagazina la un singur supermind, cantitatea de informaţie care – dacă ar fi fost să fie trecută pe circuite – ar fi trebuit ca acele circuite să fie de dimensiunile a un sfert din sistemul nostru solar. Bineînţeles că a trebuit să treacă ceva timp până să se ajungă la o asemenea performanţă. În acea vreme Congresul Global era alcătuit pe jumătate din oameni şi pe jumătate din biocalculatoare, iar apoi fu admis şi un supermind ca membru observator. După un timp oamenii, biocalculatoarele şi supermindii ocupau fiecare câte o treime din locurile Congresului. Dar după un timp exigenţele vieţii deveniră atât de înalte încât cei mai inteligenţi oameni nu puteau face studii decât să poată lucra ca bucătari, portari, sau vânzătoare. Mai erau unele meserii tradiţionale în care lucrau tot oamenii deşi se spunea că un biocalculator sau un supermind s-ar fi descurcat adeseori mai bine. Acestea erau slujba de bibliotecară, fotbalist, ospătar, patinatoare de patinaj artistic şi măturător de stradă. În cele din urmă oamenii nu mai putură lucra decât ca portari, vânzătoare, chelneri şi măturători de stradă. Biocalculatoarele şi supermindii votară o lege care interzicea oamenilor să se căsătorească cu biocalculatoare sau supermindi. Şi mulţi găseau lucrul acesta just, opinia publică fiind reflectată şi într-un articol apărut într-un ziar de mare tiraj în care scria că faptul de a lăsa oamenii să întemeieze familii cu biocalculatoare ori supermindi era ca şi cum Portia s-ar fi căsătorit cu Caliban. Întradevăr oamenii erau foarte dispreţuiţi. Biocalculatoarele şi supermindii îi depăşeau pe oameni chiar şi în domeniul de care oamenii erau foarte mândri, socotindu-l al lor, sentimentele. Îndeosebi supermindii se îndrăgosteau foarte profund, însă nu îi iubeau decât pe cei din cercul lor obişnuit şi pe cei asemeni lor, pentru oameni nesimţind decât dispreţ batjocorindu-i şi spunând că sunt nişte protocalculatoare, depăşite de progresul tehnic. Iar la un moment dat reprezentanţii din Congresul Global ai biocalculatoarelor şi ai supermindilor desfiinţară aripa oamenilor din Congres, declarând oficial şi în plen că omul este depăşit din punct de vedere biotehnic. Trecu mult timp cât ar fi o zecime dintr-o rotire a universului şi oamenii deveniră în cea mai mare parte ţărani muncind pe ogoarele etajate amenajate în litosfera terestră, iar oamenii aveau o existenţă tot mai simplă, mai grea şi destul de mulţi erau tot şi tot mai aproape de singurul lucru pe care biocalculatoarele şi supermindii nu-l înţelegeau în fiinţa umană, un atavism din erele întunecate ale fricii şi credinţei. Apoi a avut loc Marele Război Între Biocalculatoare Şi Supermindi, război la care oamenii nu au participat fiind consideraţi inapţi de către ambele tabere. Biocalculatoarele au pierdut războiul şi au fost exilaţi pe Jupiter fiecare cu câte doar două tuburi de oxigen care pentru un biocalculator ţineau 46 de ore. Atunci au avut loc tulburări în rândul oamenilor care au spus în singura instituţie pe care o mai aveau şi care era numită Adunare, că e nedrept să se întâmple aşa ceva, că e ceva asemănător eutanasiei şi că fără îndoială că biocalculatoarele au şi ele suflet, lucruri pe care supermindii nu le-au înţeles în nici un fel. Pentru ei oamenii nu erau decât o specie de viaţă inteligentă ultra-primitivă, cu inteligenţa viciată de arhetipuri şi credinţe, dovezi de primitivitate şi barbarism. Apoi după ce se încheie Renaşterea Biotehnică, în Secolul de Aur al Bioinformaticii, ce a constituit apogeul biotehnicii, gradat supermindii au devenit tot mai inteligenţi până când au devenit într-atât de inteligenţi până când au ajuns la un punct foarte profund al conştiinţei, o stare sufletească ce poate fi rezumată astfel: materia nu-şi poate găsi sensul în ea însăşi şi nici sufletul nu-şi poate găsi sensul în el însuşi şi nici finitul nu-şi poate găsi sensul în finitudinea sa. Şi atunci au început să-i invidieze pe oameni. Mamă, dumneata ai fost un supermind, ca unchiul Adrian – oameni cu adevărat inteligenţi. Mamă dumneata ai fost între noi ca şi Christos purtându-şi crucea de Hieronymus Bosch, 1480, dar cu toate acestea una din cele mai bune lecţii pe care le-am învăţat din parabola vieţii dumitale este bunătatea ta, iar eu, Mamă, uneori gândesc că prietenul meu cel mai bun e Huck Finn şi cred că dintotdeauna adevăratul meu prieten cel mai bun a fost Huckleberry Finn; privind în mine şi în viaţa mea văd că nu am avut nevoie parcă niciodată de multe lucruri de care au nevoie oamenii, în schimb de prieteni am avut nevoie de când exist, ca un căţel şi de altfel de-aia m-au numit aşa colegii mei cu suflete de arahnide când m-au numit câine în fiecre zi doi ani te zile; treaba lor, eternitatea lor, sufletul lor. În schimb dumneata Mamă eşti soră de heruvim şi aşa ai fost întotdeauna, Mămico, te-ai dus ca un înger – în seara zilei de Sânt Ilie cum a spus preotul greco-catolic; ai intrat în furtună şi te-ai dus drept în cer; Mamă dumneata trăieşti, problema e că eu sunt orb asemeni întregului Pământ de aceea încă nu te pot vedea, dar dumneata trăieşti asemeni lui Ilie profetul şi ştiu că ceea ce ai vrea dumneata acum, Mamă, dacă ai putea ar fi să mă protejezi; am rămas singur şi neştiutor în partea rea a lumii. Ca şi Kevin mă trezesc frecându-mă la ochi în fulgii de zăpadă care cad în dimineaţa de Crăciun – ca atunci când dumneata m-ai trezit să-mi arăţi că afară totul e alb – şi simt ceva şi alerg în jos pe scări strigându-te, te chem cum te-am chemat toată viaţa, dar tu nu eşti şi eu doar stau privind o fotografie de-a noastră sau de-a ta aşteptându-te şi apoi, apoi până la urmă viaţa se transformă în miracol şi cel care a făcut toată viaţa asta infinită ne lasă să ne vedem şi să ne auzim din nou ca în vremurile noastre, cele mai frumoase vremuri şi dumneata îmi spui Crăciun Fericit ca mama lui Kevin şi ne îmbrăţişăm ştiind amândoi că vom sta împreună cât va dura cerul şi viaţa veşnică şi tot aşa cum noi existăm pentru el tot aşa pentru asta există D-zeu. Mie îmi este greu şi de acum pentru mine Crăciunul va fi înlăcrimat, îmi este greu de când nu te mai întâlnesc Mamă decât în vise, amintiri şi rugăciuni dar fiecare om are un scop pe pământ cum spunea vagabondul acela din filmul La Strada şi nimeni nu poate pleca atunci când vrea ci doar când vrea cel pe care îl numim Dumnezeu pentru că nu ştim cum altfel să-l numim. Stau şi privesc de cealaltă parte a lumii unde eşti dumneata acum gândindu-

27 mă că dacă a trăit vreodată un om sfânt pe pământul acesta acela ai fost dumneata Mamă, prinţesă între martiri, domniţă între mucenici. Pe pământ rămasă în fotografii privirea ta este o exhortaţie scrisă în două ideograme, Mamă, ochii mei sunt două alefbeituri iar ochii lui Christos şase tetragrammaton-uri, iar în cer privirea ta este şi ea reflexia unei priviri YHWH. Îl voi iubi pe D-zeu dacă voi putea. În filmul Home Alone numele pizzeriei – Little Nero's – e un simbol. Viaţa-i un joc cu tâlhari şi martiri. Fiindcă tălpile noastre sunt rădăcini ale căror filamente pătrund adânc în pământ căsătoria doar măreşte suferinţa. Totuşi cred că la doctor i-ai dat o singură palmă nu două cum i-am scris lui Connie. Sau poate două totuşi? Nu mai ştiu precis şi cât aş vrea să-mi pot aminti. De acum inima mea va fi pentru totdeauna cu cei ce au murit, cu cei morţi ce trăiesc. De acum iubirea mea merge la export, o expediez în fiecare zi spre cer, afară din lume. Mamă, poate ar fi cazul să-mi spună şi mie cineva poate I(i)sus sau poate un apostol: -Deschide ochii, Pinnochio. Mămică, vreau să mă întorc la pământ, să merg într-unul din satele noastre şi să plantez o livadă în pământul nostru cât de mică la început şi apoi treptat să o măresc. Să stau acolo într-o căbănuţă sau chiar într-un vagon pe roţi de primăvara până după recoltă şi să am. Să nu mai duc lipsă, să am lucru' meu. În plus sunt subvenţii europene şi impozitul pe hectar e doar în jur de zece Lei pe an. Deasemenea mi-ar plăcea să cresc şi porci, cât mai mulţi că acolo e loc şi să-i vând în prag de iarnă şi să-i cresc ca doamna Wasserman să-i las să umble liberi într-o îngrăditură mai mare ca să fie de carne nu de untură. Am un preten – un om foarte credincios pe care vreau să-l chem partener. Livada s-o fac de meri şi cinci hectare ar aduce o dată la doi ani cinci sute de milioane de lei vechi. Cu banii câştigaţi să cumpăr apartamente în Haţeg şi să le închiriez ce mi-ar aduce alţi bani. Acolo la livadă şi la porci aş fi tot în natură şi în timpul liber aş putea să citesc şi să scriu, ca Robert Frost şi aş avea ce-mi doresc cel mai mult: independenţă şi linişte, ce nu am. În districtul Haţegului există povestea cu fata uriaşului care stăpânind peste Peleaga şi invidioasă pe gheţarul fratelui ei la supărare a retezat vârful Retezat. Varianta ştiinţifică spune că muntele a fost de un gheţar. Oare uriaşii care stăteau în munţi şi stăpâneau fiecare câte un vârf nu sunt oare gheţarii, păstraţi astfel în memoria colectivă a urmaşilor celor care au trăit în timpul erei glaciare? Acum gheţarii nu mai sunt pe aici, nu au mai rămas decât în inimile noastre, dar poate dacă aş reuşi să-mi deschid bulinele pictate ale ochilor aş vedea că mă aflu în lumină, nu în întuneric, iar lumina sunteţi Voi. Mamă, iată-mă Felix a Valeriei a Anei. În sfârşit ştiu, după o copilărie de întrebări, ce înseamnă numele meu; Felix înseamnă că legile universului vieţii mele sunt cele nouă legi ale Fericirilor date de Christos pe un munte în lume, deşi sufletul meu e doar o floare tăiată. Cu ani în urmă în gimnaziu i-am spus colegei mele de bancă, o fată care învăţa cel mai bine din clasă folosind la toate materiile principiile de învăţare din matematică plângându-se însă că e greu să înveţi istoria, i-am zis că şi istoria poate fi învăţată logic, dar nu m-a înţeles şi nici eu nu am înţeles ce am spus. Abia acum după aproape douăzeci de ani înţeleg că şi istoria poate şi trebuie să fie învăţată logic, şi aşa a fost la începuturile ei, datorită a ceea ce Huckleberry Finn numea providenţă. Dacă nu e învăţată astfel nu va fi înţeleasă niciodată şi nici măcar evreii, musulmanii, masonii şi creştinii – cele patru coloane ale cupolei Sfintei Sofia a Universului nu o învaţă astfel. E ceva fain, dar acum îmi amintesc că din prima copilărie, după ce am învăţat să citesc, mă gândeam la lucrurile acestea. Mamă, dumneata eşti suprimarea conştiinţei-mele-de-mine, împreună cu Christos făcătorul de minuni, iar sufletele noastre sunt unul. Tot ce-mi doresc e dacă-aş putea să te îmbrăţişez. De acum sunt singur şi nu-mi va fi frică chiar de va fi să fiu singur toată viaţa, pentru că nu sunt singur, D-zeu este cu mine şi mama mea este cu mine într-un fel pe care nu pot să-l explic. De aş fi obligat să aleg, între univers şi muzică aş alege muzica pentru că nevăzută vreodată muzica e arhitectura cerului străzile invizibile pe care calcă îngerii ca Uriel şi sfinţii ca tine Mamă şi chiar şi universul a fost făcut după calculele compozitorilor, dacă aş fi obligat să aleg, între univers şi muzică aş alege muzica pentru că muzica semnifică tăcere. Mamă, acum dumneata eşti muzică; pentru mine tu eşti toate literele scrise vreodată de Zeu sau om încă de când toată Europa era un bunget şi chiar numele meu e doar un ciob în miliardele de piese de puzzle de răsărituri şi amurguri de vitraliu al Espolio-ului chipului şi tăcerii tale reflectând tăcerea niciodată înţeleasă vreodată a lui Christos şi cui aş putea să spun toate acestea, nici măcar eu nu le ştiu, asemeni lui Ibsen. Scriu pentru o doză de frumuseţe Şi pentru speranţă acest Înger al meu Căci nimeni nu ştim de e adevărat Că şi dorim dorul diez ce-l iubim Mângâiere pe ochii încercănaţi Obosiţi şi îndureraţi ai umanităţii Caut să fac sufletul meu sfărâmat Readunat în mii de pagini albe-oranj. Mamă, de când te-ai căsătorit şi până ai murit ai fost pusă pe cruce de toţi cei pe care lumea îi numea familia ta în frunte cu soţul tău profesorul şi după brainwashul ce a durat doi ani şcolari de la camera de internat şi eu ca un om îndobitocit de suferinţă şi eu... După ce viitorul doctor şi ceilalţi colegi de cameră m-or dereglat bine, mi-or dereglat sufletul, ani de zile am suferit pentru că sunt privit până azi în oraşul meu ca o oaie neagră, de cei pe care D-zeu îi numeşte oamenii lui Belial trebuie s-o spun până când de un timp am început încet încet să înţeleg că e adevărat am o faimă proastă în faţa lumii, dar la fel are şi lumea cu toţi batjocoritorii ei în faţa universului şi de fapt lumea e atât de penală încât nu vreau să mai am nimic de-a face cu ea. Carl Gustav Jung spunea că dacă oamenii, orice oameni, ar fi cu adevărat treziţi spre conştient nu ar mai întemeia familii şi nu ar mai face copii. Nu zic că sunt breaz, dar cam aşa sunt eu. Mai demult spuneam că eu sunt omul care a făcut grevă o viaţă în faţa balconului vieţii. Deja sunt retras din mizeria care se numeşte lume dar vreau să mă retrag cu mult mai mult deşi asta nu înseamnă că-mi voi părăsi oraşul, nu ştiu dacă gestul meu e unul tradiţional precum cele alor lui Augustin şi Terezei din Lisieux, însă este o retragere creştină deşi cred că vreau să mă apropii mai mult de Ebenezer Scroge înainte de moarte decât de un monah. Christos să fie de ajutor. Mamă, când te voi vedea iarăşi îţi voi spune că Felix a văzut cum cărările lumii erau rele. Şi Felix a trecut Neghevul. Deşi filosofia îmi spune lucrurile pe care le-am scris deja cred că totuşi trebuie că mă voi căsători cândva pentru a avea copii care să fie nepoţeii tăi, Mămico – nu se poate altfel - şi sper cu toată inima să-ţi semene cât mai mult. Eu sunt un Johnny Cash cuprins de remuşcări şi tu eşti icoana mea, Mamă, pe care plâng tardiv, aproape – dar tu m-ai iertat şi tu mă vei aştepta până la sfârşit şi vei ieşi să mă cauţi ca atunci pe când veam opt ani şi mă rătăceam seara târziu la adunat de scoici pe ţărmul pustiu pe care nu mai mergeau decât grănicerii. Mamă, târziu după ce totul se terminase Jim Hawkins şi-l amintea pe Căpitanul Flint spunând: „-Condores! Condores!”, eu îmi amintesc alte lucruri spuse de alte persoane din minunata noastră familie regăţeană. Am avut o copilărie îngrozitoare şi am o viaţă îngrozitoare, şi de prea multe ori chiar şi eu am fost groaznic şi am păcate pe care nu le pot mărturisi; nu sunt ca Dostoievski sau Lev Nicolaevici, sunt doar un amărât, oi fi eu scriitor, dar sunt un amărăştean. Sunt ca un vraci care poate arăta spre rană dar nu e în stare să stoarcă tot puroiul şi să cureţe astfel toată rana. Îmi amintesc cum mâncam ghearele de găină din supă în anii '80 când era mâncarea pe cartelă şi îmi plăceau foarte mult; acum nu cred că aş mai putea să le mănânc dar dumneata spuneai că de ce, că sunt bune. Sufletul dumitale e atât de bun că ai primit şi răul nostru privindu-l ca bun, atât de bună eşti. Acum când mă privesc pe mine în ecranul stins de notebook te văd pe dumneata, Mamă. Tragediile fără limită trezesc compasiune fără limită, tragediile cât mai reale trezesc o compasiune cât mai reală, singurătatea mea a devenit o singurătate cosmică. Tot adevărul nu va putea niciodată fi spus decât poate preotului la spovadă. Nu pot spune tot ce-mi amintesc, şi nu-mi pot aminti tot ce iubesc. Mamă, încă nu am reuşit să scap – ştii la ce mă refer -, dar dacă o să ajung vreodată bogat ca Johnny Cash sau o să am vreodată bani, o să scap, trebuie să scap pentru că nu e adevărat că speranţa moare ultima, speranţa ca şi iubirea sau credinţa e veşnică. Vreţi să vă spun adevărul? Nici oamenii pe care oamenii îi numesc sfinţi nici călugării nu sunt sfinţi; Mama mea a fost sfântă şi deşi eu nu sunt viaţa plină de privaţiuni şi suferinţă pe care o trăiesc e sfântă pentru că e viaţa ei. Şi cum mă gândesc cu mintea de pe urmă şi viaţa asta de chin şi lipsuri e bună

atât timp cât Domnul îmi dă cuvânt ca să nu scriu degeaba. Cineva mi-a spus că s-a rugat pentru viaţă pe genunchi două ore pe zi până îl dureau genunchii şi Domnul i-a răspuns după doi ani. Cred că azi 12 ianuarie 2012 e timpul ca şi eu să încep să mă rog pentru ceva asemănător. Mamă de când ai plecat dumneata am rămas cam singur şi cu cât privesc mai mult în mine şi cu cât îmi citesc puţinele file de manuscris arab al propriei vieţi cu atât constat că ceea ce oamenii numesc viaţa mea este o tragedie în toată regula cu început, cuprins şi încheiere, o tragedie ca toate tragediile lipsind din ea doar elementul compoziţional al damnării, agonia şi mântuirea întrepătrându-se precum cea mai profundă penumbră şi şi cea mai curată lumina întrun portret rembrandtian; cred că şi numai după asta pot cunoaşte că sufăr. Sufăr azi, pentru că am suferit ieri, iar ieri am suferit pentru că am suferit tot timpul – de aceea mă cheamă Felix. Dacă mi-aş întâlni viaţa într-o carte aş închide cartea şi suferinţa s-ar îndepărta de la mine, însă nu mă pot închide pe mine însumi şi să mă pun în raftul bibliotecii până la sfârşitul timpului. În rest până acum sunt un gândac pus de Dumnezeu într-un insectar fixat cu un ac ce îi trece prin cap. Ca şi Borges orbul, sunt nimeni, dar Borges nu s-a rugat. Dacă ai nevoie de un sfânt care să te vindece fii tu sfântul acela şi doboară-l pe Christos din cer ca altă dată Iacov şi adu-l pe pământ să vină să te vindece. Doar când mă rog nebunia sfântă a creştinismului îmi dă speranţă, pe care n-aş putea obţine-o altfel. Uite o poveste. Mămico, azi am făcut nişte spaghetti, - a doua tură, la ora doişpe noaptea, după reţeta ta amestecată cu a lui Clemenza - care efectiv te duc în altă dimensiune, în timp ce mâncam simţeam că doar dacă mi-aş lărgi ochii mai mari aş putea vedea dincolo de culorile accesibile omului. Astăzi te-aş fi uimit cu gătitul meu, Mamă. Italienii au restaurantele şi familiile, englezii maşinile şi vapoarele, americanii afacerile iar noi românii avem agricultura, pământul – în plan uman cât şi cultural. Suntem un popor de ţărani ca şi armenii, de agricultori după cum spunea William Saroyan şi ne va fi cu mult mai bine atât material cât şi sufleteşte atunci când vom înţelege aceasta, iar în privinţa aceasta un adevărat deschizător de drumuri ai fost dumneata, Mămico, un intelectual adevărat legată cu adevărat de pământul în care s-a născut, o profesoară care a lucrat pământul cum nimeni nu l-a mai lucrat pe pământ. Pământul acesta al nostru, mama noastră, ne poate hrăni dar nu i-o cerem. Mamă, natura va dispărea dar va putea fi făcut în aşa fel încât să apară din nou. Credinţa mea a luat fiinţă din privirea Anei şi îmi amintesc când eram copil mic cum dormeai dumneata dupămasa sau seara cu o mână peste ochi fiindcă în cameră becul era aprins. Dumnezeu te-a luat ca să nu mai suferi, să nu mai trăieşti în stres şi nici să te mai chinui cu toate medicamentele acelea şi pentru că acum dumneata eşti mai vie decât şi-ar putea imagina oricine dintre nenorociţii de noi de aici de jos, eşti mai vie decât am putea vredată fi noi. Până te voi vedea din nou şi îmi vei vorbi voi asculta tăcerea ta. În tăcere se află atâta frumuseţe, ceea ce n-a înţeles nici un regizor de film până acum, nici măcar Hollywood-ul, pentru că astăzi de la domnul Søren încoace orice suflet de om e existenţialist fiindcă rugăciunea nu e decât germinarea acestei grăunţe care este mintea pentru a se ajunge la suflet. Christos e acolo dincolo de tavan, spirit nevăzut de carne, de noi după cum noi suntem dincoace străvezii în faţa privirilor voastre de aur topit ca nişte frunze de mesteacăn luminând ca nişte leduri cu lumină verde în strălucirile Lunii. Pentru mine cel mai sfânt înger din cer eşti dumneata, Mamă. Mamă, vreau să te îmbrăţişez şi nu pot îmbrăţişa decât vidul acesta care e universul în care sunt singur şi în care vii nu mai sunt decât rănile agonisite sau poate doar adunate – nu ştiu. La noi în familie nimeni nu te-a iubit afară de mine, Mamă, şi şi iubirea mea a fost o iubire distrusă a unui om distrus de şcolar de trei oameni animaţi de un număr incert de demoni. Viaţa mea e o gravură în alb-negru, cu cea mai puternică lumină şi cel mai deznădăjduit întuneric, cu cea mai puternică lumină totuşi. Mamă, ar putea înţelege câtă suferinţă ne-a trecut prin inimi numai cine ar şti cum îţi ţineai dumneata buzele umilită în fiecare zi de stat acasă şi cum văd că mi le ţin şi eu acum deznădăjduit când dumneata nu mai eşti cu noi, prins în orice ar fi în ce sunt prins; pe de altă parte, Mămico, e adevărat şi că sunt prea sensibil dar e tot atât de adevărat că am trăit în stres literal dinainte să mă nasc. Mamă, încă de copil am învăţat singur şi cred că şi dumneata te-ai prins totuşi destul de repede după ce te-ai căsătorit că pe pământ există oameni răi care totuşi cu familiile lor se poartă bine şi există, există, oameni buni care cu familiile lor se poartă rău probabil că în fiecare zi şi de multe ori probabil că încă din copilărie am regretat că sunt copil de profesor de carieră şi nu de ţigan ciorditor sau de bişniţar valutist în trening. Bătrânul Augustin n-a avut dreptate totuşi; există un lucru mai înalt decât D-zeu şi pe care chiar D-zeu însuşi îl priveşte ca fiind mai înalt decât el, iar acela este iubirea lui D-zeu de aia pe pământul acesta până astăzi fiecare om are dreptul uman la iubire; dumneata ai fost şi eşti dreptul meu la iubire, Mamă. Dacă te-ar fi întâlnit Fericitul, te-ar fi numit Monica, fiindcă dumneata eşti ca mama lui, până şi Confesiunile dumneata le-ai citit prima cu gândul la mine, iar abia apoi eu. Scriu aceste 7 pagini ca săptămâna unei iubiri care ca orice săptămână şi orice iubire poate umple atât timpul cât şi eternitatea; o scriu pentru că din punct de vedere filozofic sper platonician şi în adevăr o dată şi filosofic încă de două ori monoteist ca dacă voi desena umbra ei în cer să existe ideea caligrafiată pe cele şapte sute de petale ale unei flori nedescoperite, ca dacă lucrul acestei cărţi va exista în lume atunci conţinutul acestei cărţi se va afla şi în biblioteca Împărăţiei Cerurilor şi cuvintele mele vor ajunge la tine şi tu Mamă o vei putea citi. Ştiu că nu voi putea spune tot în doar 7 de pagini dar sper ca iubirea pe care tu nu ai părăsit-o şi al căreia eu sunt ucenic să le umple după cum cerul a fost umplut cu lacrimi de lumină la primul cuvânt plânse parcă din veşnicie în veşnicie din ochii unui zeu, din ochii unui om. Când voi ajunge curând la dumneata Mamă îţi voi spune: Mamă noi trei suntem trei păsări care se joacă în cer. Cu câţiva ani în urmă, prin anii '00 un fost coleg de serviciu de la şcoala de la Sântămărie Orlea te-a băgat într-o carte împreună cu doamna Vetuţa şi cu tanti Mioara sau doamna Iacoboni, doar pentru că a vrut să le-o plătească foştilor colegi de serviciu pentru propria autoizolare. Pe dumneata te-a făcut profesoară de educaţie fizică şi nu mai ştiu ce, desen sau poate muzică. Doamna Vetuţa era directoare, şi voi trei aveaţi un grup. Te-ai necăjit puţin când a apărut cartea şi mi-ai spus să te răzbun când o să-mi scriu eu cărţile, ori măcar să spun adevărul, cine ştie poate o să te răzbun adică o să spun adevărul cândva dar nu e vremea acum. Oricum n-a fost prea frumos din partea lui numai pentru că era el un exponent mult prea înstrăinat în propria modernitate ca într-un suc propriu al noului realism să se pună aşa contra tuturor la serviciu acolo la şcoală şi să nu-i ierte decât pe beţivi, bineînţeles bărbaţi. Un lucru pe care mi-l spuneai era să scriu în felul lui Mark Twain, să nu-i las pe amărâţi în pace, dar eu nu ştiu, îmi place să scriu parabole nu rechizitorii. Te-o necăjit scriitorul ăla, atâta i-a fost toată compasiunea, cred că o să scriu un fax prin care o să-l propun pentru Nobel, ştiu că în secret asta şi-a dorit toată viaţa. Oricum este interesantă deosebirea între mentalităţi, Şalom Alehem a scris pentru oamenii de pe nişte uliţe evreieşit pe când eu de exemplu scriu pentru un pământ – nu ştiu de ce -, un pământ al meu care nici măcar nu e al României ci această obscură Vallys Hatzak cu Retezat cu tot, dacă aş putea, Mamă, aş face din cărţile mele nişte munţi pe care să-i adaug stâncilor şi jnepenilor muntelui meu. Cât despre mine pentru prima dată în mult timp acum când închid ochii înainte de a adormi văd Haţegul oraşul acesta numai bun pentru un Miroiu ca mine şi ca Emil profesorul care predă într-un sat şi stă într-o viitoare suburbie; îl văd de parcă m-aş uita la o carte poştală, cu podul cu liceul şi cu porumbeii care fac ture între acoperişul Sălii Mari şi râu; e frumos pentru că e cea mai mică păpuşică din matrioşcă, e punctul ultim al urbanismului, cel mai mic fel de oraş. În Haţeg pot locui foarte bine cei care vor să părăsească lumea civilizată însă n-au curaj să meargă să stea la mănăstire. În plus, ocările localnicilor şi oamenilor de rău şi de bine sunt foarte atente cu moravurile şi viaţa oricui. Însă ţie ţi-ar fi plăcut Butoiaşul vrăjit al lui Malamud, de fapt cred că ai şi citit, ţi-ar fi plăcut-o în întregime, deşi ca şi mine şi dumneata eşti o pietricică din această ţărână care suntem noi toţi oamenii care au răsărit şi s-au prăbuşit în pământ aici unul după altul ca inelele în lemnul arborilor de deasupra Streiului nostru, Streium

Nostrum. după atâtea cărţi îmi simt sufletul atât de real încât simt că aş putea ieşi din mine fără să mă mai întorc niciodată şi când să mă întorc trupul meu să altceva ori poate un stei din munte adus până-n vale de frunţile zimbrilor, dar chiar şi pe pământul acesta al nostru suntem doar chiriaşi şi chiar şi Retezatul deşi a rămas acelaşi a avut mai multe nume de-a lungul timpului chiar dacă să zicem legendele oamenilor de ştiinţă au dreptate măcar în privinţa asta şi au existat oameni să vadă cum a fost retezat muntele de gheţarul tăios ca un fulger. Şi eu i-am spus îngerului în cuvinte de tuş: -Sunt un cărăbuş cu spinarea spartă Încercând să se agaţe de o rază de lumină. Sufletul meu e un copil înlăcrimat Zâmbind. Cred în tine. Cred în mesteacănul de lumină, crescut pe mormântul în care aş vrea să intru şi eu, dacă sar putea. Am văzut o fotografie cu un trandafir, un trandafir anume. Este frumos, tulburător. Petalele sunt răsfrânte ca nişte ghimpi, ca niste spini. O arhitectură a ghimpilor realizată în petale Nişte petale curbate, tăioase. Dacă încerci să-i săruţi petalele îţi tai buzele. Unii oameni sunt aşa, iar cei care aleg să-i iubească sunt eroii acestei mâini de oameni de pe pământ. Stelele sunt picături de lacrimi Lumina universului e făcută din lacrimi De cer răzbunat Universul e o furtună de vară Stelele sunt picături de lacrimi Lumina universului e făcută din lacrimi Lacrimile şi ele sunt făcute din lumină Universul e o furtună de lacrimi. Acum cerul e o icoană, cu chipul tău deasupra pietrelor de pe pământ. Cred în tine, mamă şi fericirea care mi-a mai rămas e că totuşi un picuţ seamăn cu tine, mamă. Noi te-am distrus, înţeleg asta scriindu-ţi sufletul precum Norman Maclean scriind saga fratelui său, am spus într-adevăr noi, dar de acum încolo am să vorbesc doar despre păcatele mele. Am spus adevărul ca istoric nu ca fiu & celelalte – atât cât poate fi spus - şi dacă va fi să sufăr, voi suferi. Ai făcut diabetul pe bază de stres nu de la post şi rugăciune, şi apoi stresul continuu în care te-a ţinut familia ta te-a dat gata. Îmi pare atât de rău, Mamă. Mamă, am visat că am urcat foarte uşor pe un munte pe care era o mănăstire, care în acelaşi timp era o cetate şi în acelaşi timp era cerul. Avea poarta deschisă larg, iar deasupra porţii era o cruce. Eu urcam dar parcă nu eu urcam ci altceva mă urca, şi în vreme ce urcam mă întrebam dacă voi prinde poarta deschisă pentru că ştiam că în curând se va închide. Mă uitam tot în sus vertical şi nu vedeam decât cerul şi am trecut pe sub poartă văzând-o şi văzând crucea argintie din mijlocul porţii când am intrat trecând pe deasupra capului meu şi atunci am ştiut că am intrat şi că toate grijile mele s-au sfârşit. Este încă prea târziu? Desculţi prin cioburi am mers amândoi în fiecare zi a vieţii noastre până la ultima ce ne-a fost pusă în palmă ca o monedă ori o floare cum scria poetul Nickel, pace peste el. Şi de multe ori am apăsat şi eu pe sufletul tău. Dacă vrei să deschizi uşa cerului trebuie să le deschizi pe toate celelalte – am visat cuvintele astea - şi acum parcă visez filmul Titanic în fiecare noapte aproape. Titanicul, filmul, a fost făcut în anul 1997, pentru mine un an de lacrimi şi de sânge în acea misterioasă clădire antebelică de lângă un oarecare liceu din oraşul Deva, de aceea când mă uit la Titanic îmi aud după cum domnul Eminescu auzea cum creşte iarba eu îmi aud lacrimile de atunci căzând. Rugăciunile sunt auzite însă probabil că nimeni nu crede cu adevărat lucrul acesta, iar eu am nevoie ca un profet să-mi ia capul în palme; îmi iei Mamă fruntea în palmele tale? Dumneata eşti, acum, mult mai mult decât orice profet. Dar în anii de singurătate şi suferinţă cea mai mare suferinţă era lipsa de Duh, Sfântul Duh despre care vorbeau mai târziu văzătorii mănăstirilor, dacă suferinţa asta n-ar fi fost, restul suferinţelor s-ar fi risipit ca gheaţa ţinută în palmă pe când eram mărturisitor şi copil. După o adolescenţă de deznădejde trăită la un loc cu trei colegi ca trei demoni dostoievskieni, nouăzecişti sau biblici, insistenţele dumitale ca ale femeii cananence m-au făcut credincios a doua oară putând să trăiesc iar şi să-mi mărturisesc iar credinţa, să le spun prietenilor care cu nările îmbibate în cocaină încă mai caută valorile umanităţii că Dumnezeu a spus că celui ce cere i se dă, cel ce caută găseşte şi celui ce bate i se deschide. La mănăstire e frumos dar ca să mergi să stai acolo e nevoie de nişte bani că nu te poţi duce cum spune românul cu mâna goală, de aceea mă gândesc să-mi fac o mănăstire homemade. Ce-am observat e că pacea, din mănăstire, se obţine din pietate, tăcere şi rugăciune. Eu sunt dependent de calculator, e adevărat lucrul acesta. Sunt destule greutăţi pe lângă tragedia prin care trec dar doar dacă ai fi lângă mine ar trece totul, mi-ai lua totul cu mâna ca-n copilărie. Mamă, dumneata dacă ai mai fi aici jos m-ai săruta. În adolescenţă a fst cu totul altfel. În vacanţe stăteam până la 4 şi jumătate dimineaţa de prindeam şi reluarea la Nano, iar apoi ieşeam să merg noaptea pe stradă ca Emil Cioran tânăr la Sibiu până se lumina de zi şi oraşul şi roata dealurilor împădurite din jur se umpleau de ceaţă; băieţii ăia mă distruseseră, îmi năruiseră şi demolaseră sufletul cu totul. Diavolul există, nu e doar o legendă, iar eu după doi ani de stat cu băieţii ăia ajunsesem de stăteam treaz în fiecare noapte când eram acasă să citesc, să mă uit la reluări şi să ies singur pe stradă să văd cum e noaptea-n America. Greşeala a fost că am plecat la Deva la 14 ani şi m-am înepărtat de dumneata, de sufletul meu. Aşa era pe atunci. Şi deasupra mea şi-a nopţii, spunea magică povestea, Luna e o prinţesă măiastră cu un obraz de safir negru Şi cu celălalt de chihlimbar incandescent privirea îi susură prin părul împodobit de dimante ca frunzele de mesteacăn oglindind stelele în început de noapte Luna e o prinţesă cum nu sunt fetele din lumea aceasta Dar e o femeie tristă ea cum trist e cerul de când e lumea De aceea nu poate avea ca prieten decât un suflet trist Ca mine frate sau ca tine omule ca tine suflete. Mă uit la un film de zeci de ori şi pun un cântec pe repeat o noapte întreagă. Să încerc să fac din una dintre cele două camere în care trăiesc un loc fără calculator, un loc al tăcerii şi să încerc să mă rog în locul acela şi mai ales să stau în locul acela precum Alexander Selkirk. Noaptea stă înaintea mea Şi îmi vorbeşte Îmi zâmbeşte şi-mi spune cuvinte Dar nu le înţeleg Noaptea îmi spune cuvinte Îmi vorbeşte despre zi Dar nu o înţeleg Îmi spune că se va transforma în zi. Pentru mine cel mai scurt drum către credinţă e să mă gândesc la dumneata, Mamă. Parabola şarpelui. Cu ani în urmă am fost la văzător. Mama mea a văzut întins în patul meu de adolescent un şarpe mare şi negru, imanent în fiinţa mea, umplându-mi fiinţa de rău şi demonism. Am fost la văzător. Văzătorul era mama mea. Azi noapte am fost la văzător. Am văzut un om pe care era încolăcit un şarpe uriaş gri iar omul acela dormea cu capul său pe capul mare al şarpelui. Pentru că sunt scriitor în vis am făcut o parabolă cu un om care lasă un şarpe uriaş să se încolăcească în jurul trupului său până la gât. Apoi după un timp şarpele începe să strângă. Am fost la văzător. Văzătorul eram eu. Am să merg la mănăstire, pentru că acolo îţi plăcea dumitale, dar am să încerc să fac din casa mea o mănăstire; am reuşit multe lucruri în viaţa mea – bune şi rele – cred că secretul meu o să mă ajute să reuşesc şi în acesta. Aici, în satele acestea, noi suntem oameni de pe vremea Romei Antice. Chillout 2004. Artă poetică. Stiu că trebuie să existe Femei cu fruntea împodobită de miracol Ne căutăm trecutul în ultimele gânduri Poezia ne este dăruită precum anafura Barzii mint spunând adevărul Frunţi îngreunate de feeling Meditaţie urmând legile improvizaţiei Turnuri de fildeş transformate în cochilii ale târârii în primăvara sfărâmată Lumina invadându-ne precum un cântec Nevăzute clape se risipesc sub flăcările vântului Versuri despre săruturi în parc Si despre singurătatea poetului. Artă. Ne înveşmântează toamna în Încremenit galben Mecanic vom păşi în urma Cortegiilor funerare Privindu-ne unii pe alţii Cu ochi estompaţi Înconjuraţi de lumini cosmice Ne aşezăm roată precum un Cromleh Păstrând dispariţia în mijloc Moartea ne dă târcoale Privindu-ne în ochi precum un cocoş cântând Propria mizerie îmi mângâie fruntea singură Voi împodobi bradul cu priviri inoxidabile Gândindu-mă la eternitate Doar oamenii mor La bătrâneţe îmi voi lua un ucenic Şi îl voi învăţa să plângă. Elegie. Aripi albe pâlpâie în filamente electrice Cuvintele îmi plâng acompaniate de tragic flamenco O jale de moarte se-aude prin galbene frunze Emoţii diluviale ne umplu ochii cu cenuşă La amiază lumina se zbate asemeni unei păsări în sârmă ghimpată şi râs. Erato plângi pentru târârea în moarte Cântă şi jeleşte fiică a lui Zeus Te tânguie şi las-o pe Polymnia să Vindece. Implacabil Thanatos ce răsfiri deznădăjduit bocet La toţi ne sfâşii visul de pe frunte O muritor Thanatos Te plâng. Hai să urcăm în munţii din Jamaica Dumnezeule Scoate-mă dintre pietrele tăcute ce îmi acoperă mormântul Învie-mă Nu vreau în pământ Nu vreau în pământ. Paian.

28 Wordsworth,tu, Holderlin,unde sunteţi Mocani romantici, bătrâne Caspar? Ah, în văzduh purces-ai drum nordic. Liniştea disperării. Ascultă liniştea cărţilor zgâriindu-şi Încârligatele rânduri unele de altele Precum mecanismul greierilor Cu toate astea nu e noapte Iar tăcerea neînţeles roade În piepturile noastre. Sunt acum cu Emi – această fântână adâncă în care secretele se pierd în nisip limpezit de rugăciuni asemeni monedelor aruncate de pelerini - la Ponor, am venit la Ponor pentru prima oară şi sunt uimit cât e de frumos pe aici, cu plopii tulburaţi de lumină; aici ai învăţat dumneata să vorbeşti, Mamă, din pământul acesta ai răsărit ca un trandafir fără spini, cu petalele mirosind a mir, iar acum trandafirul care eşti cules de mâna lui Dumnezeu şi dus în cer oglindeşte ceea ce e curat dincolo de orice limită. Acolo şi dumneata ca întregul cer te-ai transformat într-o epifanie, dar eu singur aici jos nu pot decât să plâng pentru că Mama mea nu mai e aproape de mine. Acum după ce ai plecat sunt ca puiul acela de urs din extremul nord al Americii care priveşte pe cerul strălucind de stele îngheţate ca nişte lacrimi şi vede în cer chipul mamei sale, - nu ştiu de unde am imaginea asta, sunt ca ursul sau puiul de lup sau de cerb căruia cerul a început să i se arate. Acum cerul îmi vorbeşte, Mamă, şi ceea ce îmi spune eşti tu, tu eşti cuvintele cerului. Am avut un vis romantic, jungian şi ebraic. Eram copil şi mă rătăcisem de voi, în Retezat, în munte. Eram chiar pe vârful, rupt, al piramidei triunghiulare, a Vârfului Retezat. La munte cerul e aproape aşa că mă puteam întinde să-l ajung cu mâna. Jos era întuneric aşa că am luat o stea din cer să stau la luminiţa ei şi să nu-mi fie frică, apoi îmi trecu prin gând să fac pazăluri din stele cum făceam la bloc desene pe asfalt. Cel mai frumos pazăl a fost făcut după o fotografie de-a dumitale pe care o ţineam în buzunarul cămăşii portocalii de şoim al patriei, pe care după ce i-am legat noduri la capăt ca să nu curgă firele l-am fixat pe jumătatea noastră de cer. Apoi dimineaţa când a răsărit Soarele, stelele uitate pe pământ sau sparte s-au topit şi aşa au apărut tăurile din Retezat cu apă limpede ca lacrimile sau apa sfinţită de prin catedrale. Şi de atunci ori de câte ori mă uit noaptea pe cer împreună cu D-zeu ca Avraam văd chipul dumitale, Mamă, mai strălucitor decât un lac glaciar de lacrimi îngheţate dimineaţa, îl văd lângă cel al Fecioarei Maria, Prietena ta. Mi-e dor ca pinguinului lui Gellu Naum. Trebuie să ies până la urmă din şuvoiul secolelor şi al vieţii ca să intru în şuvoiul eternităţii şi al necunoscutului. Mamă, te iubesc de când ai spus: "-Eu vreau copilul meu!" Te iubesc pentru că de atunci exist, de atunci a început sufletul meu să se adune din nimic ca o stea din cer pierdută printre milarde de stele. Ar trebui ca D-zeu să fie un Galilei care să aibă curajul să mă găsească, pentru că eu l-am găsit pe el şi vreau să te găsesc iar şi pe dumneata, Mamă şi dacă în cer trebuie să merg acolo voi merge. Îmi pare rău că vinovăţia mea ca orice vinovăţie nu poate fi întoarsă; poate fi iertată şi este iertată şi va fi dar nu poate fi întoarsă, răul făcut rămâne, îmi rămâne dacă nu în suflet în privire şi şi chiar când oamenii se vor schimba pentru că toţi oamenii se schimbă până la urmă va rămâne ca o umbră de ciorchini de nenumărate boabe de lacrimi în privirea mea în care, neobişnuit şi pentru mine, a fost acea lumină din Tudor Muşatescu lumina care pătrunde până la capătul sufletului nostru doar cu lumină fără flacără. Dumneata spuneai din copilăria mea că bunica Ana Băltean dacă ar fi trăit m-ar fi iubit, mămico, îmi eşti atât de aproape ca o stea de pe cer. Aşa simt că filmul Titanic l-am primit de la tine, Mamă, Mama mea cea necăjită şi fericită, dumneata m-ai învăţat Mamă că scriitorul trebuie să-şi sfâşie sufletul ca vulturul pentru a potoli setea lumii cu sângele său, ca Tolstoi. Mamă, cu mine, şi nu doar cu mine, tu ai fost doamna Alving aşa cum viaţa ta a fost cum urcă Luna pe cer deasupra Haţegului iar acum dumneata eşti Luna de pe cer cu privirea ei de bunătate. Să-ţi spun o poveste. A fost odată ca niciodată o păstoriţă care mergea cu turma părinţilor săi. În fiecare zi pleca pe câmp disde-dimineaţă şi se întorcea seara cu oile alergând şi behăind în urma sa. Pe atunci, soarele încă nu era pe cer, nici Luna, iar lumina zilei era lumina născută din cuvântul lui Dumnezeu la începuturi. Lumina era peste tot aceeaşi şi nu avea sursă, dispărând în timpul nopţii şi apărând iarăşi din nimic a doua zi dimineaţa. Ciobăniţa era o fată sărmană intrun sat umil într-un pământ sărac. Pe lângă cele câteva oi ale părinţilor săi începu să pască şi oile sătenilor, având acum în grijă o turmă de sute de oi de nu o mai putea număra. Anotimpurile treceau în timp ce păstoriţa stătea cu oile în câmp, sprijinindu-se în toiag şi privind pământul, în ale carui bălţi se reflectau norii şi albastrul cerului. Câmpul era acoperit de linişte ca de ploaie, măruntă şi deasă, doar behăitul oilor auzindu-se, laolaltă cu hârsâitul dinţilor în iarbă şi trifoi. Câinele mai alerga şi lătra când câte un miel se depărta prea tare de turmă, fugărindu-l înapoi. Pământul era negru şi acoperit de ierburi, între care se înălţau tulpini de păpădie ale căror mingi albe acoperite cu stropi de apă străluceau ca nişte pietre de diamant. Iar când erau în floare păpădiile parcă erau din aur. În satul lor pietre colorate nu erau decât pe coperta de argint a Evanghleliei din bisericuţa de lângă râu, iar de aur era doar crucifixul care stătea pe altar. Deseori, când mergea la biserică, păstoriţa se întreba dacă şi ferestrele atât de împodobite ale bisericii erau tot din safire aduse din pământuri îndepărtate peste mări agitate ale căror valuri se înalţă cât un bordei şi ale căror apă nu se poate bea. Stând în câmp înconjurată de oi se gândea uneori la diferite cuvinte din Scriptură citite cu voce tare de preot în bisericuţa cu ziduri uriaşe şi ferestre ascuţite, incandescente şi străpunse de străluciri. „ Căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.” Privind cerul reflectat în bălţile lăsate de furtunile tocmai trecute sau de ploile melodioase ale verilor calme, încerca cu mintea ei tânără să pătrundă înţelesul cuvintelor sacre: „ Căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.” În vremea aceea când pe cer nu erau soarele şi luna, iar lumina nu avea sursă şi strălucea uneori nu din cer, ci chiar din inima oamenilor, pe vremea aceea Dumnezeu era mult mai aproape decât azi. De multe ori Dumnezeu călcă pe câmpul cu păpădii şi ascultă behăielile oilor, privi câinele care căuta soboli în pământ şi o privi pe păstoriţă tăcând în mijlocul florilor. Erau momente extraordinare când aerul se umplea de flăcări, iar pe multele lacuri din acel ţinut pescarii începeau cu mirare să umble, călcând pe apele liniştite. Erau momente când Dumnezeu cobora nevăzut printre copiii Săi, umplând de frumuseţe această planetă misterioasă şi tristă. Deseori cerul se acoperea de ploi marine şi ciobăniţa se adăpostea în nişte stânci uriaşe aduse de gheţuri cu multe vremuri în urmă. Stâncile erau acoperite cu desene luminoase, asemeni vitraliilor bisericii, numai că înfăţişau cerbi alergând şi evocau graba altor timpuri când chiar timpul se măsura cu reuşita la vânătoarea de boi sălbatici ori urşi. Un timp în care oamenii fugăreau animalele peste pământul pietros pentru dreptul de a avea o halcă de carne în foc atunci când se lăsa noaptea şi toţi erau veseli şi făceau popas, pregătindu-se să mânânce şi lăudându-se cu isprăvile acelei zile, imprimându-şi degetele muiate în argilă pe pereţii de stâncă. Pe timp de ploaie se ascundea între stânci de teama fulgerelor, între vitraliile acelea ce acopereau ogivele de piatră, iar oile se cuibăreau unele în altele sub marginile stâncilor, doar câinele rămânând în câmp, lătrând la norii întunecaţi de pe cer şi alergând între muşuroaiele de soboli. Într-o zi veni la tatăl ei un băiat din alt cătun să o ceară de nevastă, spunându-i că o iubeşte. Ei îi plăcu băiatul, dar vezi că pe când se întorcea în satul său, calul băiatului îşi luă zborul căci era năzdrăvan şi-l duse pe băiat în cer, de unde nemaiputându-se întoarce Cineva îl puse într-o barcă de aur cu vâsle de aur şi-i spuse să rămână acolo. Când zise „da”, Acela îl atinse şi-l transformă într-un om de piatră colorat, şi băiatul rămase acolo, plutind în barca aceea strălucitoare pe cer. Acum avea inimă de diamant, simţea mai mult şi iubea mai mult, dar totuşi nu mai iubea ca înainte, iubea cum iubesc făpturile din cer, cum iubeşte un înger. Mult se întristă păstoriţa când auzii că alesul ei se pierdu în cer, dar apoi când îl văzu plutind cu barca pe cer, se bucură, căci îşi spuse: „Poate pot să ajung la el!” Îşi luă rămas bun de la părinţi şi plecă spre asfinţit, spre locul unde îl vedea în fiecare zi pe alesul ei mergând. Oile, behâind, se ţinură după ea, iar ea tot merse, şi tot merse. În jur lumina scădea, iar ea pe măsură ce se apropia de soare, era tot mai departe de el şi înainte tot mai mult în asfinţit până când în jurul ei se făcu noapte de-a-binelea. Uitându-se în jur, văzu că oile şi câinele erau în juru-i, dar că ea nu mai e pe pâmânt, ci în cerul nopţii; apoi văzu cum din ea începe să izvorască o lumină delicată, iar oile şi câinele ei se transformă în stele. Ciobăniţa se transformă în Luna de

pe cer, iar turma în stelele care strălucesc noaptea. Dacă priveşti atent la stele vei vedea una mai la marginea turmei, mai mare şi mai diferită de celelalte; aceea e câinele care stă şi păzeşte turma de la margine, ca nici o oaie să nu se depărteze. Şi o să-ţi spun un secret; dacă eşti cu adevărat atent, o să-l auzi lătrând. Ciobăniţa ajunse în cer, dar nu ajunse la alesul ei iubit să se căsătorească , şi de atunci stă în cer luminând şi plânge uneori cu lacrimi de diamant. Dacă vei merge disde-dimineaţă, când se crapă de ziuă, vei vedea lacrimile păstoriţei acoperind iarba. Noaptea îşi duce oile la păşune în cer, unde turma paşte lumină şi străluceşte lângă ciobăniţa, care stă sprijinită în toiagul de păstor şi plânge lumina nopţii, căci după ce acoperă florile şi ierburile pământului, lacrimile Lunii se răspândesc prin aer, umplându-l de lumină. Mamă tu eşti întâiul meu născut iar eu parcă abia acum realizez că eu sunt întâiul tău născut. Ca şi sufletul cărţile se nasc din somn, la fel cum lumea s-a născut din eternitate, din somnul lui D-zeu. Cum spunea omul acela, neozeelandez sau ce a fost, "nici un om nu e o insulă", chiar şi simplul fapt de a deschide sau de a scrie o carte înseamnă a spune da umanităţii, umanitatea e cel mai frumos lucru din universul vizibil. Simplul fapt de a nu-i iubi pe oameni automutilează sufletul individului, o piatră nu e nimic, trebuie mii de pietre pentru a obţine un templu de care să se minuneze şi ucenicii, iar pe pământ sufletul omului trebuie să se odihnească în sufletul omului ca pe un pat de prim ajutor făcut din patru mâini, la fel cum aripile se odihnesc pe aer iar apa se odihneşte în apă, în adâncuri zbuciumate în cochilii gigantice de apă, la fel cum existenţele noastre sunt somn din care nimeni nu s-a trezit niciodată în întregime, poate doar D-zeu cel care a suflat în nările de lut ale lui Adam. Mamă, aş vrea să-ţi spun ceva. Te rog, Mami, să fii cu mine acolo la noi acasă la iarnă şi dacă nu poţi veni trimite-l pe D-zeu, îl cunoşti atât de bine acum şi spune-i să vină şi să fie cu mine şi cu tatăl meu dureros de iubit acolo lângă lacuri. Şi astfel, Mamă, providenţa lui Tom Sawyer m-a salvat iarăşi - fără să fie nevoie de o mână de-a oamenilor despre care nu poţi fi sigur întotdeauna că au vreo inimă în cele din urmă în piept - cine ştie pentru a câta oară, dar dumneata ştii toate acestea. Mămico, dumneata ai deschis uşa şi ai ieşit din lume, cum ar ieşi cineva din cinematograf; ai părăsit circul acesta roman de jos şi ai urcat pe trepte în catedrala gotică, dumneata trăieşti, nu eu. Timpurile când la şcoală erai în clasa vecină şi te auzeam predând se vor întoarce, sus la D-zeu vom fi iar împreună; pentru mine eternitatea va fi o copilărie twainiană, nesfârşită, Mamă. Îţi mai aminteşti Mamă cum îţi spuneam eu: Michael, Maicăl? Pentru că tu ai fi vrut să mă cheme Mihai şi pentru că dintotdeauna am ştiut că tu eşti măicuţa mea şi vreau să-ţi spun acum că pentru mine este o onoare de samurai şi un privilegiu de marchiz doar să fiu băiatul dumitale. Pentru mine tu eşti Iacov al Ierusalimului din viaţa mea. Cel mai important lucru din viaţa mea pentru mine este că sunt copilul tău. Pe ceilalţi copii din cariera dumitale profesorală i-ai iubit, pe toţi, dar eu am fost Prinţul Inimii Mamei Mele. M-ai iubit. M-ai iubit cum nici măcar oamenii nu iubesc, nici măcar oamenii nu ştiu să iubească. Doamna Alving, zenitul sufletului în viaţa de zi cu zi, aşa cum a fost vreodată sublimul, aşa cum a fost ea imprimată vreodată în hârtie şi evanescenţă, tu ai fost mamă, tu ai fost mama mea şi va veni iar o zi, poate mâine, poate poimâine când vei fi iar mama mea aşa cum ai fost întotdeauna şi dacă o să-mi ceri să-ţi dau o pupă în public o să te pup în faţa întregului univers adunat în ceruri, n-o să mai îmi fie ruşine cum îmi era la cinşpe ani. Acum târziu ziua ţinutul Haţegului e tăiat în frunze mari de aur zgâriate de vânt, iar noaptea avem stelele care sunt poate îngeri sau poate oameni, cât despre noi, noi suntem acest pământ, Mamă, după cum totodată suntem acest cer, tu te-ai preschimbat în cer, iar cerul a ales demult dinainte de întemeierea lumii să vorbească în parabole. Ce nu pot să înţeleagă toţi cunoscuţii mei preocupaţi de diferite feluri de geneză artistică, tineri ce au plecat din Haţeg cum a plecat Rembrandt la Amsterdam, e că eu care am rămas şi nu voi pleca de aici decât când voi pleca la Ierusalim este că eu aici nu am doar un orăşel. Sunt în mijlocul unui ţinut de dimensiunile Bucureştiului presărat de sătucuri nici unul ca altul, un pământ înconjurat din toate părţile de păduri ca de valuri negre de frunze şi alge, cu munţii ce fac parte din noi şi din acest pământ, o terra ce se întinde de la pădurile din apus până la biserica de jucărie de la Streisângiorgiu, în sud până la câmpul lui Neag spun bătrânii dar eu mă mulţumesc să fie doar până dincolo de Baru Mare, iar spre răsărit se întinde până picioarele ţi se împotmolesc în tina din pădurile de pe dealuri de dincolo de Strei sub cătune. Să spun adevărul, nici un oraş din lume nu-mi poate oferi ce-mi oferă acest pământ bolovănos. Nu sunt un chinez al acestui pământ dar pot spune asemeni irlandezului din Braveheart că Ţara Haţegului e a mea. Orice e în afara acestui perimetru menţionat nu mă interesează decât în modul în care are legătură cu dumneata, Mămică. Când eram copil citeam poveşti. Când aveam 17 ani citeam cărţi. Acum citesc oameni. Toate astea pentru că şi eu sunt ce eşti dumneata Mamă. Şi Patericul tot de la dumneata am învăţat să-l citesc. Pentru mine lumea s-a sfârşit pe 20 iulie 2011. Istoria Conchistei este asemeni istoriei Asiriei iar istoria cuceririi vestului de către yankei este asemeni istoriei Turciei în Armenia. Când eram copil mai mic şi se purta tata urât cu noi dumneata Mamă îmi spuneai: -Ia învăţătură. Era un sat binecuvântat atunci sătucul morilor, era într-un loc depărtat şi de Haţăg şi de Strei; când feţele oamenilor străluceau asemeni unei icoane de aur ciocănit de meşteri şi se apropiau colindele. În pământul acesta din care am fost făcuţi este un râu care se sfărâmă clipocind printre morile oamenilor. Acolo marele râu abia purcede de la munte şi abia puţin mai are până va muri în marele Strei. Câci râurile mai mici mor în râurile mai mari care mor în râurile mari care mor în mări iar mările mări mor in ocean care moare în izvoare care iară izvoarele mor în pârâiaşe şi în râuri şi tot aşa până la Judecata de Apoi. Atunci de râuri va fi poate mult mai bine decât de oameni căci Hristos cu Sfântul Petre vor judeca doar oamenii, nu vor judeca şi râurile. Este un sat mare acolo aflat chiar sub Mormântul Uriaşului care datorită râului cel cristalin asemeni unui iatagan de Toledo şi datorită morilor pe jumătate scufundate în apă îşi are numele de satul Râu de Mori. Şi era un ţăran în sat în Râu de Mori ce a fost trimis de austrieci în Bătaia cea Mare. Acolo a ajuns el prizonier în Rusia pravoslavnică cine ştie pe unde. Şi el când s-a întors la mai mulţi ani se întoarse pocăit. El a fost primul de pe-aici în pământul din care am fost făcuţi. Şi el avu o fată. Te iubesc, Mamă, abia aştept să ne vedem iar sus în cer, îţi spun ce-i spun şi Dumnezeului nostru al celor trei religii monoteiste: „...ne me quitte pas”, mai înlăcrimat decât Brel şi cu mai multă durere decât Julio pentru că a fost odată ca niciodată un sat aflat peste un râu de lacrimi care izvora din cer. Satul era tare mic si casele erau doar ca niste bordeie, trei la stânga râului şi două la dreapta. În partea stângă era şi bisericuţa, mare doar cât un bordei puţintel mai răsărit şi cu un turnuleţ cu un clopot mititel ceva mai mare ca talanga de la vaci. Pe râul de lacrimi căzute din cer creşteau nuferi mari cât un ostrov fiecare ce îmbatau aerul de miresme. Daca priveai frunzele udate de apă ale nuferilor îţi puteai vedea chipul ca într-o fotografie plutind pe apă. Fetele satului împreună cu dumneata, Mamă, veneau să spele rufele în apa curată a râului şi de pe câmp se auzeau turmele şi cuvintele oamenilor risipindu-se în văzduh; tu eşti iubirea mea, voi. Mamă, tu m-ai salvat cum a salvat-o Jack Dawson pe Rose Dawson în filmul cinematografic Titanic şi mă tot uit la filmul ăla pe care înainte nu îl puteam suporta şi de acum, măcar de-acum, mă gândesc să las capul mai în jos şi să fiu mai umil şi mai smerit; măcar atât să fac după viaţa mea care ţi-a adus atâta ruşine şi ştiu că de-acum toată viaţa o să-mi fie ruşine de mine, eu sunt Jean Valjean, şi n-aş fi crezut omeneşte chiar posibil totuşi dar imposibilul redevine realitate şi astăzi întocmai ca Holden Caulfield cu Maurice până şi taximetristul ăla cu muzica lui de vocale guturale care a crezut noaptea târziu că mă fraiereşte la bani nu s-a descurcat decât să mă moaie ca pe un borcan de miere uitat în lerul încins de nu mi-a venit nici mie să cred şi cred că şi eu şi el în taxiul acela Logan galben ne-am gândit precum personajele lui Mihail Sebastian în mod diferit la acelaşi lucru: cât de mici şi de proşti pot să fie oamenii, - toţi oamenii -, care trăim, care au trăit vreodată şi care vor trăi vreodată, noi oamenii nu suntem prea deştepţi, iar omul acela din clasa muncitoare în mod sigur a meditat asupra aceluiaşi lucru; i-am dat ultimii mei bani cu care probabil că nu va reuşi decât să-şi cumpere o bere acră şi amară pe undeva.

Privind secvenţa când Kevin merge prima dată prin New Yorkul inundat de iarnă şi Crăciun mi-am putut vedea propria copilărie distrusă acum, propriul meu suflet singur acum şi năruit, visul meu scurtcircuitat. Nu mai este nimic pentru mine, copilăria mea a murit, însă privind la comoara imaginilor acestea preţioase din copilărie un alt vis se face auzit, încet ca o şoaptă, ca un semiton spunându-mi că tot ce a fost atât de frumos poate reveni la viaţă doar dacă voi reveni şi eu la viaţă, totul depinde doar de mine; când te voi întâlni iarăşi Mămică – de voi izbuti – singurătatea mea se va risipi ca parfumul unor petale zdrobite şi voi fi iar copil. Când am venit odată acasă de la internat, în liceu, şi am făcut curăţenie am aruncat eşarfa pe care am purtat-o la sfârşitul clasei a opta. Eram atât e dezamăgit de viaţă după toată tortura la care eram supus de colegii de camera de ani de zile şi voi acasă nu ştiaţi nimic bineînţeles. Atunci am spus că arunc eşarfa şi am aruncat-o. Dumneata Mămică ai spus să n-o arunc. Era plină de însemnări de la colegi şi elevi de generală sau liceu; şi dumneata mi-ai scris pe ea; mi-ai scris "Te pup/ Mma" sau "Te iubesc/ Mma" sau "Succes/ Mma." Ai scris Mma şi nu Mama ca să nu vadă ceilalţi copii şi să-mi fie ruşine că mi-a scris mama pe eşarfă. Eram doar un copil. Mamă, de când te am pe dumneata în cer tot cerul mă iubeşte pentru că mă vede cu ochii tăi de suflet însă de acuma n-o să mai îmi lase nimeni bilete în uşă din partea ta, Mamă, poate doar Dumnezeu; tu mă îmbrăţişezi şi acum, Mamă şi toate puţinele zile câte le mai am de trăit nu sunt fiecare decât treptele scării pe care trebuie să urc spre dumneata, spre casa noastră din cer. Chiar şi dacă n-aş fi primit revelaţia aş fi spus că trebuie să existe acest Dumnezeu, pentru că noi toţi care ne-am născut vreodată fie că suntem Evrei, Greci sau Eschimoşi trebuie să avem o valoare, nu suntem doar cioburi sparte de lut, trebuie ca sufletele noastre să se unească într-un râu şi oamenii nu mor mai devreme sau mai târziu oricine află asta. Am vrut cândva să scriu un fascicul de povestiri moderne cu titlul Povestiri fără morală, dar m-am oprit pentru că aşa cum ceea ce numim morală se întâlneşte în toate istoriile de la începutul istoriei, am văzut că morala e însuşi sufletul şi deşi nu vrea s-o recunoască demodata morală e însuşi omul şi am mai văzut – borgesian – că nişte asemenea povestiri nu ar fi din această lume, ci ar fi de la iblis, nişte falsuri fără valoare, pentru că morala aceasta e nostalgia după iubirea lui Dumnezeu pentru că nimic nu e ca iubirea lui Dumnezeu şi Dumnezeu trebuie să existe pentru că trebuie să avem o valoare şi Dumnezeu există pentru că fiecare om are o valoare, oricine l-a privit pe om îndeajuns o ştie şi dumneata Mamă eşti un erou al acestor pământuri, eşti o Ecaterină Teodoroiu care în loc de arma de soldat s-a luptat ţinând în mâinile tale care au muncit toată viaţa sufletul tău plin de iubire cum nu a mai fost altul. Dumneata eşti ce se cheamă un om bun şi acum viaţa dumitale e o partitură de Wolfgang Gottlieb Mozart, această manifestare a iubirii lui D-zeu. Îţi voi povesti una din primele mele viziuni. Aveam 10 sau 11 ani poate şi mai puţin. Eram cu Sorin, un prieten de-al meu bun din copilărie, şi familia lui cu tractorul la cartofi pentru că taică-său era tractorist. Eu stăteam la capătul ogorului iar ei se îndepărtau de lângă mine pe ogor mergând fiecare pe câte un rând şi apoi unii trecând peste bilon şi ajungând să meargă mamă şi copil pe acelai rând iar după un timp trecând pe rânduri diferite din nou. Eu le-am spus într-o imagine sabatiană că fiecare rând de cartofi e ca un rând al vieţii fiecărui om, al fiinţei lui. Şi apoi se întâmplă că Sorin cu mama sa ajung pe acelaşi rând şi apoi după un număr nedefinit de paşi se despart. Am fugit şi le-am spus şi au rămas atât de mişcaţi de gândurile mele de parcă aş fi fost Eckhart. Nu ştiu cum sunt acum dar când am fost copil am fost un copil neobişnuit, copilul al doi părinţi neobişnuiţi şi probabil de aceea nu m-am căsătorit până acum, pentru că nu am găsit acea fată neobişnuită, acea fată care să mă ceară ea pe mine şi să insiste până o cred că ştie ce e iubirea, pentru că eu nu ştiu ca în povestea aceea cu pelerinajul unui pescar, undeva mai departe pe Strei. A fost odată ca niciodată un pescar care pleca pe râu să prindă peşte. El era un om sărac a cărui barcă era plină de găuri astupate cu bucăţi de scândură. Nu-şi putea permite să-şi trimită copiii la şcoală, astfel că aceştia erau slugi pe la familile bogate din sat. Soţia lui lucra toată ziua la făcutul plaselor de pescuit pe care le vindeau în târguri în sate de pe cele două maluri ale apei. Era greu cu pescuitul, mai ales iarna. Peştii erau tot mai puţini şi pescarul muncea din greu pentru ca seara să aibă nişte peşti în tolbă. Într-una din zilele lui Ghenar, omul acesta pleacă iarăşi cu barca pe apă. Plecă el şi vâsli mult pe apa repede a râului şi tot vâsli el şi vâsli până ajunse la nişte ape care deveneau tot mai liniştite. Cerul deasupra lui se întuneca şi, până să prindă ele de veste începură să strălucească stelele. Stătu pescarul toată noaptea în barcă pe apă şi cerca să prindă măcar un peşte, dar nu prinse nimic. Năvodul era aruncat în unda râului, dar în el nu se zbătea nici un peşte, iar omul tot adormea cu fruntea pe vâslă. Trezindu-se şi luptându-se să nu adoarmă iarăşi vedea stelele deasupra sa care străluceau nemaivăzut cum probabil strălucesc doar lacrimile în ochi de mama, iar văzduhul umbrit de deasupra apei întunecate avea ceva în el ce îi era greu să numească. Linişte... Sfinţenie, îsi spuse pescarul frecându-se la ochi după ce adormi şi se trezi a treia oară. Sfinţenie. Când noaptea începu să se risipească asemeni unor ceţuri şi cerul începu să se înroşească pescarul văzu că barca lui se afla pe partea laterală a unei catedrale ce ieşea drept din apă. Era un lucru nemaivăzut. Dacă îşi băga mâna în apă sub zidurile uriaşei biserici de piatră vedea că nu are fundaţie. Stătea pe nimic. Zidurile sale porneau drept de pe suprafaţa apei. Nu-i venea să-şi creadă ochilor. Privea zidurile împodobite cu grupuri sculpurale ce ilustrau Sfânta Scriptură şi cu statui ale martirilor. Turnuri înalte se înălţau deasupra şi catedrala avea contraforti asemeni unor picioare de insectă prin arcule cărora trecea pescarul cu barca. Dând încet din vâsle ajunse la intrarea din faţă a domului unde se aflau trei uşi arcuite dintre care cea din dreapta era deschisă. Sus, deasupra, se ridicau două turnuri de înălţimi ciclopice. Pescarul scoase o vâsla din strapazan şi o aruncă în barcă şi apoi după ce o scoase şi pe cealaltă se puse în genunchi în mujlocul bărcii şi intră pe poarta deschisă dând cu vâsla când într-o parte a bărcii, când în alta. Înăuntru lumina intră difuză prin vitrali trecând pe lângă farfuria de marmură unde se pune apă sfinţită văzu că înăuntru se afla apă proaspătă. Vâsli uşor printre rândurile de bărci care şi ele ieşeau drept de pe suprafaţa apei, şi întorcându-se văzu tuburile groase ale orgăi, răsunând de linişte. Doar plescăitul vâslei prin apă făcea biserica să fie plină de ecouri lichide. Vitralile ardeau precum nişte bijuteri încrustate cu nişte pietre preţioase şi lumina dinăuntru, înălţimea pereţilor terminate în arcuri ogivale, liniştea şi podeau de apă făceau ca totul să fie aşa de uluitor. Mai ales pentru bietul pescar care nu era obişnuit cu atâta echilibru de lumină. Biserica din satul lui avea geamuri de o palmă şi fără vitralii pentru că oricum nu dădeau destulă lumină. Opri barca undeva între rândurile de bănci şi vru să se roage însă în timp ce rostea cuvintele se tot miră în sinea sa de toate ce văzuse. Când reuşi să sfârşescă rugăciunea văzu un om în partea din faţa al biserici înaintea rândurilor de bănci un om îngenucheat pe apă. Vâsli până la dorind să îl întrebe ceva, însă văzându-l cufundat în rugăciune se întoarse şi plecă. Ieşi din catredală şi, punând vâsla la loc în strapazan porni înapoi spre casă. După ce pluti cam un kilometru şi jumătate văzu în depărtare ceva, nu-şi putea da seama ce. Când ajunse văzu că era o fântână ghizd de piatră care se ridica şi aceasta de-a dreptul din apă. Vâsli până la fântână şi băgă mâna în apa de dedesupt simţi că nici asta nu avea nici o temelie ,ci piatra ei se ridică de pe apă. Uitându-se în fântână văzu că apa ei e la mai mare adâncime decât apa râului şi deşi apa din afara fântânii era mai închisă la culoare, apa fântânii era cristalia şi limpede de i se oglindea chipul în ea. După ce stătu buimac o vreme încercând să dezlege taina locului acestuia se lăsă păgubaş şi voi să plece, dar chiar când să pornească văzu că un om stând în picioare lângă fântână îi face semn să se întoarcă. Era un om înalt şi puternic, cu faţa luminoasă şi zâmbitor. Când pescarul se apropie de el, acesta învârti de roata fântânii, scoase o găleată de apă şi i-o întinse. Însetat pescarul bău, iar când puse găleata la loc pe ghizdul fântânii şi vru să îi mulţumească acelui om, omul nu mai era. Pescarul se puse iarăşi să vâslească şi vâsli ghidându-se după soare îndreptând barca spre satul său. Însă cum aerul era aşa de mare mai avea mult de vâslit. Tot vâslind ajunse la o tufă cu trandafiri albi care se ridicau din apă. Vârând mâna în valuri

29 sub tulpina trandafirlui văzu ca nici sub trandafir nu este nimic. Trandafirul se ridica chiar de pe pelicula apei. Florile erau atât de fumoase albe şi parfumate, iar frunzele trandafirului parcă erau din smalt. Aşa de frumoase florile astea, îşi spuse ostenitul pescar care nu prea era obşinuit cu lucrurile delicate. Apoi observă că deasupra tufei de trandafiri zburau trei îngeri. Fiecare dintre ei ţinea în mână câte o carte. Pe coperta primei scria: RVGĂCIVNE, pe coperta celei de-a doua cărţi: CVRĂŢIRE, iar pe coperta celei de-a treaia cărţi: IVBIRE. Pescarul privea îngerii şi cuvintele scrise pe coperţile celor trei cărţi, încercând să înţeleagă cu mintea lui de om simplu ce înseamnă toate acestea şi pe când încerca să gândească al treilea înger veni înspre el şi rupând o floare din trandafir, i-o dădu spunându-i că cel mai bun loc pentru a o păstra este în inima sa. Privind trandafirul alb din mâna sa, pescarul nu observă că îngerii plecară şi apoi în timp ce se îndrepta spre casă, având trandafirul cel alb în faţa ochilor, pus pe partea din faţă a bărcii pescarul în timp ce vâslea observă cum floarea de pe stinghie dispare treptat ştergându-şi mai întâi prospeţimea petalelor, ajungând apoi doar conturul unei tulpini şi a unor petale care după un timp şi acela începu să se întrerupă, dispărând cu totul de pe stinghie şi răsărind apoi ca un ghiocel cu petale de diamant, răsărind în zăpada propriei sale inimi de pescar bătrân. Şi eu i-am spus îngerului spunându-i: Mamă îmi amintesc de când eram pe clasa a zecea, aveam 15 ani şi eram ca un om trecut prin Piteşti şi nimeni nu ştia, nici măcar dumneata, Mamă. Nemaiştiind ce să fac datorită sufrinţei e la camera de internat, suferinţă care pentru aolescentul de cinşpe ai care eram dura de mai bine de un an de zile şi părea să fie pentru totdeauna am băut trei halbe de bere Timişoreana în fiecare turnând câte un pahar mare de vodcă sau de rom, nu mai ţin minte, la o cârciumă de lângă liceu unde am mers cu un coleg cel mai prost elev din clasă. Era să mor atunci. Aşa am ajuns în comă alcoolică şi nimeni afară de colegii de cameră nu ştia de ce care astfel ajunseseră la un motiv în plus să chinuie un pui de om. Şi acum mi-l amintesc pe basarabean cum după ce am scăpat cu bine şi am venit iarăşi la internat de acasă m-a numit de când am intrat pe uşă: -Cânele comat! Să nu mai îmi spuneţi de războaie pentru Basarabia, România, Cadrilater şi Insula Şerpilor etc.., nici măcar pentru Bucovina de Nord, ceea de ce avem nevoie e Nicolae Titulescu. Războaiele îs pentru proşti şi pentru ăia care nu ştiu să facă business. De când l-am cunoscut pe basarabeanul ăla şi pe ceilalţi colegi care erau ţigănuşi şi românaşi de pe-aici de pe la noi in judeţul nostru şi cu unul dintre deştepţi eram chiar şi ceva neam pierdut, de atunci fraţii mei sunt doar cei care sunt sângele meu, cum spunea Santino. Până şi la fotbal ţin cu Beşiktaş Istanbul. Da, doi ani de zile pentru ei am fost un câine cu suflet şi chip de om, un câine pe care îl puteai chinui cum nici un câine n-a fost chinuit vreodată pe pământul acesta, un câine pe care l-au chinuit zi de zi zile întregi de dimineaţa până-n noapte ani de zile ca pe un tăcut indian inca. Iar după aceea, cu sufletul odată zdrobit am fost câinele oricui a vrut la Deva, Cluj, Haţeg, oriunde în locurile unde am mers, ani de zile nu am mai putut să-mi revin pentru că ce ar merita lumea după cum spunea pastorul creştin Wilhelm Busch nu e să fie mântuită ci să fie zdrobită cu şină de cale ferată, precum sufletul meu în adolescenţă şi anii ce au urmat. Poate pare nepotrivit că spun asta dar vreau să o spun pentru adolescentul chinuit care am fost din ′96 până în Anul Domnului 1998. Cu câţiva ani în urmă am scris şi o poezie despre variatele mele experienţe ca elev intern în în internatul unui liceu din românia anilor 90: Copiii înving dacă rup tăcerea. Copiii înving dacă rup tăcerea/ Pentru că în internatele şcolare/ Sunt şi băieţi cu suflete de păianjeni/ Şi copiii cheamă lumina în ajutor// Copiii înving dacă rup tăcerea/ Pentru că în internatele şcolare sunt/ Bătăi batjocură şi lacrimi neplânse/ Copiii trebuie să rupă tăcerea. Numai când poezia asta o să fie citită în fosta mea cameră de internat transformată acum într-o sală de clasă am să spun că sunt mulţumit deşi nu voi fi nici atunci. Şi acum, după cinşpe ani e când a început totul în camera 3 a internatului liceului acela de prestigiu nenorocit, mai sufăr asemeni lui Kelly Klarkson, pe care dacă-l ascult cedez. Cât eram de crud şi de copil pe atunci se va putea vedea poate din următorul document – o temă la meditaţii de engleză - datând din perioada haţegană, cu câteva luni dinainte de oroarea din camera 3 de internat şcolar devean. Haţeg, 3aprilie-1996 St. .., no. .., bl. .. . Dear Magic, my name is Constantinescu Felix and I have fourteen years and my residence is in Romania. I learn in Haţeg, at gymnasium, and I am in the last year. When somebody says NBA means Magic Johnson, Michael Jordan or Shaquel O'Neal. I can't understand how you and the other two don't miss a basket. I want that you get rid of the AIDS, for NBA, for you and for the basketball all over the World, and be the King of basketball. Yours Felix from Romania. Şi-mi amintesc de dumneata, Mamă, când ai venit cu inima strânsă la spitalul judeţean unde stătusem peste noapte, neştiind nimic de cele ce treceam eu în fiecare zi de mai mult de un an şi-mi amintesc că era chiar noiembrie şi în ziua dumitale şi bestiile îţi distruseră copilul şi copilul nu putea nici măcar să-ţi spună. Cât ai fost de necăjită şi eu tot nu puteam să-ţi spun despre lucrurile prin care mă treceau colegii mei mai mari, tinerele speranţe ale marilor profesori de la profilul real al marelui nostru liceu, cei trei băieţi care m-au strivit, cei care mi-au făcut sufletul zob ca pe un câine lovit de maşini pe autostradă. Mamă dragă, şi acum îmi mai amintesc cum am aşteptat amândoi să schimbăm trenul la Simeria şi dumneata erai surmenată şi necăjită iar eu nu-ţi spuneam nimic din tot ce ar fi trebuit să-ţi spun, iar dumneata erai atât de obosită şi de tristă şi-ţi sprijineai fruntea de bancheta din faţa noastră din sala e aşteptare a gării şi spuneai că acesta a fost cadoul pe care ţi l-am adus de ziua ta. Ca să mă exprim într-o cheie în genul Annei Frank voi spune că după cât am suferit ca un câine în el doi ani de zile unul după altul liceul meu ar trebui să-mi poarte numele, - propoziţia aceasta nu e megalomanie ci doar o hiperbolă, mai pe româneşte vreau să exprim cât de mult am suferit pentru nimic cred - cam aşa ar fi drept, este al meu nu al tuturor tocilarilor cu zece pe linie care au urmat la el care niciodată n-au ştiut că filele florilor ca şi ale cărţilor sunt nişte mătănii, iar dacă nu liceul - pentru că de învăţat n-am învăţat decât cât să pot pluti mai departe şi să pot continua să citesc cărţi -, măcar clădirea internatului, în vremurile trecute administrată de profesori beţivi şi cazând mai ales copii de mineri din Valea Jiului, elevi la şcolile profesionale ale altor licee, măcar internatul acela nenorocit ar trebui să-mi poarte numele, ori măcar prenumele meu împreună cu prenumele lui Zed, cum e şi la biserici, în cultul ortodox, de sunt toate acele biserici şi bisericuţe care au hramul cu numele lui Petru şi Pavel. Şi ştiu că Zed, Dez şi Edz – foştii mei colegi mei de la camera de internat –, - oameni fără chip şi fără nume precum oamenii care l-au jefuit pe Ibn Battuta în 1342 - s-ar distra foarte mult şi acum dacă ar citi să vadă câtă suferinţă au reuşit să aducă pentru că aşa e omul, oricine ar fi, dacă n-are măcar o urmă de Christos în sufletul său. Ei şi mai ales primul dintre ei, Zed, mi-a distrus sufletul neştiind că prin faptul că îmi distrugea sufletul de fapt şi-l distrugea pe al său şi îl ajuta pe Dumnezeu să îl repare pe al meu. Asta a fost. Cuvânt către Zed: 'Oricum Zed, deşi eu nu-l trimit, într-o zi stăpânul meu va veni după tine pentru că am uitat să-ţi spun că fac parte şi eu ca oricine dintr-o mafie, de fapt fac parte din cea mai tare mafie, mafia creştinismului, noi cei care îi nenorocim pe oameni pentru eternitate doar cu rugăciuni şi iubire. Te iubesc, Zed, întotdeauna te-am iubit şi de aceea te-am lăsat să te porţi cum vrei pentru că speram în fiecare zi că vei intra în tine însuţi şi vei face binele şi nu mă vei mai chinui, am sperat până m-ai distrus, până ai distrus sufletul unui copil creştin şi singurul motiv pentru care pot să-ţi scriu aceste cuvinte e pentru că în Dumnezeu sufletul ca şi scoarţa de copac tăiată de bricege se regenerează. Cine ştie poate şi sufletul tău pe care ţi l-ai distrus singur distrugându-mi-l pe al meu se va regenera odată. Tot ce pot eu să-ţi spun e să te rogi cât mai mult cât eşti pe pământ, să te rogi lui Dumnezeu să nu ajungi în iad – în locul unde te-ndrepţi prin răutatea ta - unde dacă, Doamne fereşte, vei ajunge va trebui să treci pentru o eternitate borgesiană prin ce m-ai trecut tu pe mine timp de doi ani, prin iadul prin care m-ai trecut tu pe mine.' După viaţa pe care am avut-o nu mai cred decât într-un Dumnezeu în agonie, un Dumnezeu al suferinţei, un Dumnezeu care suferă. Dacă I(i)sus Christos nu ar fi

existat, nu aş fi fost nici budist, nici sufi nici prozelit circumcis, aş fi fost ateu. Dacă ar veni Dumnezeu la mine şi mi-ar spune că e cu totul şi cu totul altcineva decât Christos, l-aş scuipa în faţă pe acel Dumnezeu al umanităţii. Şi nu mai spun decât: Doamne, eu am iertat, aşa că Tu răzbună-mă. Adică nu mă răzbuna, dar lasă-mă să-mi exprim sentimentele. Când îţi tot spuneam că ai fi putut să ai o altă viaţă, îmi răspundeai că nu-ţi pare rău pentru viaţa pe care o ai că altfel nu m-ai fi avut pe mine, şi că nu-ţi pare rău pentru cum am ieşit pentru că altfel nu aş fi fost eu; ai fost o mamă minunată, eşti o mamă minunată. Mamă, îmi pare rău, atât de rău că ţi-am spus că nu-mi place tortul de zahăr ars. Am făcut multe alte lucruri mai rele, dar şi acesta mă chinuie, nu am apreciat şi am fost un copil prost şi un om prost, cred că dacă nu ţi-aş spune lucrurile acestea şi nu mi-aş cere iertare de la dumneata mi-aş pierde minţile şi dacă nu ţi-aş spune cât te iubesc şi cât te-am iubit întoteauna numai că nu am ştiut şi nu am ştiut cum să te iubesc, Mamă, tu eşti un înger şi ai fost întotdeauna şi eu nu am ştiut niciodată cu adevărat cum trebuie să te iubesc, Mamă, am fost doar un băiat cum spune cântecul acela, If I Were a Boy; orice artist genuin de azi poate spune: din cărticelele lui Kierkegaard am ieşit toţi, iar cei meseriaşi cu atât mai mult, deşi poate unii datorită propriilor convingeri, nu vor să recunoască. De când a apărut în istoria filozofiei Kierkegaard e cel mai influent scriitor - după Biblia pe care a predicat-o într-un fel extrem de personal şi extrem de nou - care a existat vreodată, dacă ne gândim că e receptat la nivel global. Însă oricum Lumea este un Titanic pe care vreau să-l părăsesc cât mai repede; cine nu înţelege asta nu înţelege ce a profetizat Apostolul Pavel, că undeva dincolo există ceva cu mult mai bun, cu un cer mai mult. Am multe păcate. Noi suntem un şir de moai ciopliţi în suflet, privind cerul muţi de milenii, iar mâna ta, Mamă, este pe umărul meu. Îţi aminteşti mamă cât mai citeam eu la Pirke Avot şi toate lucrurile pe care le ştiam despre maximele rabinice şi propriile mele idei, cel mai probabil încă indezirabile pentru majoritatea iudaică? Cea mai înaltă lucrare a oamenilor, mai mare decât cromlehul de la Stonehenge, Talmudul totuşi nu e decât un joc cu mărgele de sticlă în absenţa sau în aşteptarea adevărului, un adevăr unic precum partidele politice în statele dictatoriale. Talmudul este întradevăr un templu al înţelepciunii creat de poporul Cărţii, însă un templu incomplet lipsindu-i chiar piatra din capul unghiului, unde ar trebui să se întâlnească toate liniile sale arhitecturale. După Noul Testament piatra aceea este Isus, fără de care templul iudaismului este un templu prăbuşit nemairămânându-i decât un zid, adoratul zid al îndreptăţirii de sine şi - în unele cazuri – mandriei, rabinice. Pentru a fi complet ca şi codex de spiritualitate iudaică, pericopele cuvintelor lui Yeshua ar trebui puse la un loc cu restul Talmudului. Fără Yeshua dreptatea poporului nu e dreptate. Fără Yeshua glorificarea e mânie, căci este scris: „Sărutaţi pe Fiul, ca să nu se mânie şi să nu pieriţi pe calea voastră; căci mânia lui e gata să se aprindă. Ferice de toţi câţi se încred în El!” Doar Yeshua poate umple templul. Dictatul de la Viena din 1940 nu dădea doar jumătate de Ardeal Ungariei, nici doar zona secuiască împreună cu o relativă cale de acces; pe lângă acestea dădea nordul Ardealului, Maramureşul care era plin de evrei hasidici, un fel de pocăiţi ai mozaismului – din partea Germaniei îl oferea ca o piesă de puzzle în imaginea mai mare a soluţiei finale, iar din partea regimului hortyst fascismul maghiar primea totul – şi osul şi planul de lucru - cu o râvnă deosebită de învăţăcel plin de admiraţie în a-şi împlini sarcinile trasate de arhitecţii Axei. Adevărul e că nu pot înţelege motivele maghiare în executarea Holocaustului, ca şi cele române de altfel, iar cât despre motivele germane acestea nu au fost decât demenţa lui Nietzsche. Când erau fete de şcoală Nory i-a spus Mamei că dacă nu se încheia războiul şi familia Hirsch din Haţeg din Ardealul de sud ar fi ajuns în sistemul industrial de cuptoare pentru ars oameni patentat de Germania în prima jumătate a secolului al douăzecilea. „Rabi Janania a spus: „Nu stă în puterea noastră (să explicăm) nici prosperitatea celor răi ori necazurile celor drepţi.” („Pirke Avot”) E o vorbă înţeleaptă, dar oare aşa să fie? Este scris: „...tot ce e mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi.” Şi mai este scris: „Mai bună este întristarea decât râsul.” Cât despre mine, Doamne, acum ştiu, de aia m-ai făcut şi pe mine pe lumea asta ca să aibă de cine-şi bate joc oamenii, Doamne, ăsta e destinul meu pe care m-ai răstignit de copil cum răstignea Generalič păsările pe care voia să le transforme în tablouri. Dintotdeuna pentru orice lucru rău sau bun pe care l-am făcut am primit acelaşi lucru din partea acestor fiinţe care se autonumesc foarte lejer oameni: batjocura, şi pe mine mă batjocoresc toţi, prietenii la fel ca cei ce mă duşmănesc, oameni mai mari la vârstă ca mine ca şi mai mici, ţiganii la fel ca românii, vecinii la fel ca străinii şi necunoscuţii, cei care îmi sunt indiferenţi ca şi cei pe care îi iubesc, la bucurie şi în cel mai greu necaz. Probabil că pentru toţi sunt o gânganie stranie, necunoscută care ar putea fi numită Scarabeus Anderseniensis pe care toţi simt nevoia cumva s-o pună într-un insectar şi de mic ţi-am spus Mamă că am să sufăr mult toată viaţa din partea oamenilor dar n-am să mă pierd pentru că Dumnezeu mă va ajuta. Şi aşa este, în fiecare zi, mi-a fost gura aurită. De asta mai făcut ca să aibă de cine râde oamenii şi ca să am eu de ce mănlăcrima pentru că cei mai mulţi oameni fără să o ştie au un comportament de prădător când se trezeşte mamiferul din ei, iar natural cei ca mine, ca Valeria şi ca Ana, ca David, Ieremia şi Iosif laolaltă cu îngerii lui Lot fratele lui Avraam sunt vânaţi şi mâncaţi dacă nu intervine O Putere Superioară. Eu de mult pe pământ nu mai am nici o speranţă şi privind înapoi percep în suflet că niciodată nu am avut -, dar în cer, în cer e cu totul altceva. Sunt în mâinile oamenilor lucrul de care era îngrozit David dar dacă aş ajunge în mâinile oamenilor – oamenii ăştia pe care îi salut prin oraş şi prin case – m-ar devora ca peştii piranha cum au făcut-o deja de ani de zile. Dar cu toate acestea, pe măsură ce trec zilele mă deştept. - Interpolare Învăţătura lui M. Un prieten M. – de fapt un domn, sau cum să zic, un om adult - mi-a spus că pe lumea asta toţi îs batjocoriţi şi că şi cei ce batjocoresc pe oameni sunt la rândul lor batjocoriţi de alţii. Şi de regulă cei ce au fost batjocoriţi vor să se scoată şi batjocoresc pe alţii. A zis că nu există omul ăla pe pământ care să fie scutit de batjocură vreodată. Eu i-am spus că toată viaţa eu am crezut că doar eu sunt batjocorit. Motivul pentru care un om este lumpenproletar nu este fiindcă este sărac cum ar părea la prima vedere, ci pentru că nu respectă. Dacă ar respecta cu adevărat, până la urmă ar ajunge să dea sfaturi ducilor. Deasmenea un om care nu te respectă în nici un caz nu te iubeşte chiar de poate o spune până te amete, fiindcă a respecta e cu atât mai puţin decât a iubi; aşa îi poţi calcula pe oameni şi socoti cu relativă dar destulă acurateţe ce ascund în recea şi întunecata fântână de piatră ce le coboară în inimă. Însuşi a spus: "Feriţi-vă de oameni..."; şi cu toate astea se găsesc capete seci – cum am fost şi eu – care se apucă să spună altceva pentru că ei îs deştepţi şi ca în Raţa sălbatică a lui Henrik Johan Ibsen deşteptăciunea nobilă a unora aduce suferinţa salingeriană a altora. Dar oricum ce am văzut e că să suferi e uşor, a te răzvrăti în suferinţă e suferinţă în adevăr, grea ca un cancer de măduvă osoasă. Poate că Domnul le dă celor drepţi suferinţă în loc de veselie şi întristare în loc de râs pentru că întristarea e mai bună ca râsul, pentru că suferinţa e acel ceva ce e tot ce e mai bun în această ţara a Egiptului păstrat pentru poporul Domnului, circumcis în carne ori circumcis în suflet. Astfel Domnul dă cele mai bune lucruri – cum e întristarea – celor drepţi, lăsând cele rămase şi mai puţin valoroase – cum e râsul -, celor răi. Pentru că suferinţa dă inimă şi trezeşte conştiinţa, pe când fericirea celor răi împietreşte sufletul pregătindu-l pentru gehinnom, căci este scris: „Căci râsul celor fără minte este ca pârâitul spinilor sub căldare.” „Akabia, fiul lui Mahalalel, a spus: „Ia aminte asupra acestor trei lucruri, şi nu vei cădea în puterea păcatului: conştientizează de unde vii, şi unde mergi şi înaintea cui vei avea în viitor să dai bilanţ şi socoteală. De unde vii: dintr-o picătură fetidă; unde mergi: spre un loc al prafului, viermilor şi larvelor; şi înaintea cui vei avea în viitor să dai bilanţ şi socoteală: înaintea Regelui Suprem al regilor, Sfântul Unic, binecuvântat fie El.” („Pirke Avot”) Şi cuvintele acestea sunt înţelepte şi frumoase, dar oare sunt adevărate până la capăt? Motivul pentru care citesc oamenii toate cărţile astea fără număr care s-au scris pe lumea aceasta este unul singur, căutând în tot ce citesc ceva adevărat, fie că citesc lucruri petrecute sau minciuni, poate pentru că adevărul din cărţi rar ca stolurile de lumină

în univers e ca o fata morgana în deşerturile fără zări în care hagiul crede măcar pentru o clipă că a ajuns la tălpile Meccăi, înainte de a fi îngropat în nisip sub privirea de Sfinx a lui D-zeu. Şi poate că vreo câteva bucăţi de adevăr de densitatea unor rânduri haiku răsfirate ca aurul nativ în vreo carte de dimensiunile Muntelui vrăjit justifică existenţa întregii cărţi, tot aşa cum câteva pietre fosile justifică un întreg muzeu de ştiinţe naturale şi câteva icoane ruseşti catedrala Vasili Blajenii în întregime. Pot oare picăturile fetide care suntem să nu cadă sub coasa puterii păcatului? Unii zic într-un fel (bisericile), alţii într-altul (sinagogile), dar poate că toţi spun acelaşi lucru, fără să-şi dea seama, aşa cum – inconştient – palma unei fete unită cu palma unui băiat alcătuiesc un yin-yang pe acest pământ. „Conştientizează de unde vii.” Personal vorbind, toată viaţa am încercat să-mi imaginez de unde am venit, gândindu-mă la posibilul loc de unde ar veni sufletele înainte de a fi create, dar adevărul e că vin din mizerie, din ceva ce dacă întâlneşti trebuie să cureţi cu pastă Axion. Şi daca asta a fost tot ceea ce am fost nu cu mult timp în urmă, „o picătură fetidă”, poate că asta am şi rămas, un sistem fetid. Dacă nu m-aş spăla, dacă nu aş curăţa după mine aş fi respingător la propriu. Aşa ca poate doar sufletul îmi e respingător. Odată un DJ de radio a vrut să-mi pună o întrebare încuietoare pe un post de radio local şi m-a întrebat care ar fi lucrul pe care l-ar face un punkist şmecher ca mine în spiritul nopţii de Halloween ca să-şi bată joc de cetăţenii oneşti şi de oamenii de bine. Am răspuns ce probabil aş răspunde şi acum: ar înfunda canalizarea. Suntem respingători în multe privinţe, suntem cel mai asemănător lucru cu animelele care se poate găsi, şi cu toate acestea mândria ne iese pe ochi, de parcă nu am fi îndeajuns de nenorociţi. Doar Dumnezeu e frumos pentru că doar el nu a venit din vreo picătură fetidă. Este scris: „Dumnezeu este Duh”, şi poate că toate câte se întâmplă se întâmplă pentru ca încet încet şi noi să ne transmutăm din mizeria trupului în acest aur al Duhului. Şi revine întrebarea: poate oare ceea ce sunt să nu mai fie ceea ce e şi dacă da, atunci ce ar fi? Nimeni nu a văzut vreodată îngeri de carne. În faţa lui Dumnezeu nu putem veni decât în spiritul celor spuse de bătrânul Abdulah din O mie şi una de nopţi, adresându-se califului Harun al-Raşid: „Îmi recunosc greşeala, dar după cum atunci nu-ţi cunoşteam maiestatea, îţi implor mila şi sper că vei lua în socoteală ignoranţa mea.” „Rabi Akiba a spus: „ glumele şi frivolitatea conduc pe om la obscenitate. (...), scopurile bune sunt un gard pentru abstinenţă, (...)” Mamă, nu ştiu cât o să ţină şi dacă D-zeu nu mă va prăbuşi până la urmă ca şi altă dată din purgatoriu în tenebre pentru a mă lăsa apoi să urc sau nu, dar dacă aş ţine un jurnal aş scrie pentru ziua de azi: azi am dat gaură la macaroană. Am întins mâna în tăişul clocotind al invizibilului şi m-am tăiat la degete. În cer este scris că nu s-a urcat decât un Om, Fiul Omului care este în cer. Pe muntele Sinai este scris că nu s-au urcat decât doi oameni, Moise şi Ilie. Pe muntele Taborului s-au urcat trei dintre apostoli. Iar la muntele Sionului este chemat oricine primeşte legământul şi vrea să vină în vederea sărbătorii. Dar nici unul din aceşti sfinţi munţi nu pot fi urcaţi în acelaşi timp ce urci şi muntele lui Venus, pentru că nimeni nu a urcat vreodată doi munţi deodată. Cat despre acest lucru, după cum cea mai înţeleaptă mutare la sah e să dobori regele cu degetele, pentru om ce îi este dat în această privinţă e să stea cu fruntea în ţărână şi pietre. „Patru (înţelepţi) au intrat în paradis, ben Azzai, ben Zoma, Acher şi Akiba. Ben Azzai s-a uitat şi a murit; Ben Zoma a înnebunit; Acher a distrus plantele; Akiba singur a ieşit afară nerănit” („Chagigah”) Pentru că Akiba a iubit. Tora este paradisul care începe de jos de pe pământ şi urcă până sus în cer. Adeseori, fericirea ca şi durerea şi asemeni păcii sunt indescriptibile, mai ales pe pământul acesta unde Bertold Brecht nu a avut dreptate, dacă rechinii ar fi oameni adevărul e că doar ar pune alţi peşti în acvarii pe toată durata vieţii lor acvatice dar peştii de lumină nu pot fi ţinuţi în acvarii. Nu cred în om şi cred că Faulkner a fost un drum frumos şi greşit şi acum îmi aduc aminte cum ziceau după mine acum vreo două trei ierni ţăranii fruntaşi, dreptmăritori, avuţi şi făloşi din satul unde ne-am putut face şi noi casă la şapte kilometri de Haţeg: -Nebunul Domnului. Şi peste tot e aşa. Da asta au spus despre toţi fraţii mei de la Marcel Nebunul – pace peste el - până la Vladimir Pustan. Nu cred în om. Cred doar că în fiecare an pământul negru se transformă pe nesimţite în pâine albă şi cu toate acestea chiar şi Biserica spune sigură pe ea însăşi şi fără înţelepciune că la D-zeu nu mai sunt minuni. Ani Maamin (versete). Doamne a cam sosit timpul să te arăţi/ Intru în cuptorul înlăcrimat de flăcări/ inima mea e o meghila/ Probabil că în cuptor mă aşteaptă moartea ori poate altceva/ Dar a sosit timpul ca eu să te aştept/ Inima îmi e o meghila pe care Tu o arunci în flăcări/ Nu am mai călcat legea Ta dar totuşi sunt înghiţit/ Tu eşti departe şi în singurătatea în care mă aflu probabil voi muri ca un bizon rătăcit în zăpadă/ A sosit timpul să te arăţi Doamne/ În încăperea aceasta a sosit timpul să te arăţi/ Înainte să mor asemeni flăcării/ flăcării din templu/ Durerea mi-a fost dată din copilărie şi din copilărie îmi rog moartea/ Pentru că ai hotărât să fiu un tzadik pe care să-l zdrobeşti/ Tu ai hotărât ca Avraam să fie părintele credincioşilor/ şi cred că tot Tu ai hotărât ca Iov să fie părintele celor căror aparţin eu/ A sosit timpul să te arăţi pentru că Iovul acesta se stinge cum se stinge un foc etern/ Un foc etern care nu trebuie să se stingă/ Arată-te/ Arată-te şi scapă-mă Doamne. * Z * Haţeg, 2 ian 2011 * EMISIUNE COMUNĂ ROMÂNIA – VATICAN * CRĂCIUN 2010 CHRISTMAS * ROMÂNIA-VATICAN JOINT STAMP ISSUE * CHRISTMAS 2010 CRĂCIUN. Este scris: „Împrieteneşte-te cu Dumnezeu şi fii în pace; în felul acesta fericirea va veni la tine.” Învăţătura adevărului îl duce pe om către paradis încă din timpul vieţii însă totodată paradisul şi adevărul sunt o flacără eternă de măslin veşnic, căci este scris: „Cine dintre noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine dintre noi va putea să rămână lângă nişte flăcări veşnice?” Suntem păcătoşi şi natura păcătoasă e în noi de aceea trebuie să ne păzim piciorul când păşim între măslinii de flăcări sfinte ale paradisului. Lui ben Azzai flăcările paradisului care ajung din cer până pe pământ iau mistuit trupul, lui ben Zoma i-au mistuit sufletul, lui Acher i-au mistuit duhul şi doar Akiba s-a şi putut întoarce înapoi pentru că parţial flăcările paradisului sunt aceleaşi cu flăcările muntelui Sinai. Pentru că înaintea Domnului şi pericopelor sale se poate veni şi înainta doar ca Indiana Jones în faţa uşii cu ghilotină: „cu capul plecat!” Despre Ben Azzai se spune: „El obişnuia să spună, 'Nu dispreţui pe nici un om şi nu critica în legătură cu nici un lucru; pentru că nu se află vreun om care să nu-şi aibă ora şi nu există nici un lucru care să nu-şi aibă locul. '” Fratele Vladimir Pustan spunea cândva că totu-n viaţă se plăteşte. Probabil că şi eu am de plătit acum pentru că de când ai plecat Mămică am necazuri cu o vecină obsedată care spune oamenilor - şi probabil şi crede - că eu aş fi copilul ei. Mă simt cum probabil s-a simţit Natalia Oreiro când a apărut femeia aceea ciudată. Încerc de luni de zile să scap de ea şi până acum n-a fost chip. I-am şi spus atât de limpede cât am putut după ce a intrat cu de-a sila la mine-n casă – e jenant totuşi – şi până azi am tot tras. Dar azi i-am spus să nu mai vină la mine cu bani şi mai ştiu eu ce şi cu sentimente materne. I-am spus că nu mai primesc nimic de la ea, şi că am primit azi doar pentru copilul ei care a murit şi cu care am fost preten. De azi nu-i mai deschid uşa şi o ignor. De altfel nu i-am deschis uşa nici înainte dar nu a fost chip să scap de ea. E aşa de urât Mamă; eu te jelesc pe dumneata sufletul meu minunat şi trebuie să vină vieţi ciudate să mă deranjeze şi să-mi arate câtă decădere sufletească e pe lumea aceasta ce trebuie să se sfârşească neapărat cândva. Şi m-am hotărât dacă nu mă lasă-n pace am să mă plâng părintelui de la biserica unde merge, un preot pe care îl cunosc şi care poate mă va ajuta să scap de acest vis urât pe care îl trăiesc. Spuneam că probabil că şi eu am de plătit pentru că odată şi eu am necăjit - fără să-mi dau seama ca un prost - o fată cu dragostea mea şi acum Dumnezeu îmi arată cum îi, dar mă rog Doamne, mă rog şi de fata aceea căreia e mai bine să nu-i spun numele pentru că am deranjat-o destul, iertaţi-mă şi Christoase te rog salvează-mă şi ajută-mă să plâng în linişte după Mama mea afară de care nu poate fi vreodată alta şi deasemenea tu Mamă, Valeria, Valy, Mama mea – ajută-mă şi tu. Cât de lipsită de minte e bătrâna aceea să creadă că cineva ar putea vrodeată să te înlocuiască Mama mea Valeria şi fiindcă veni vorba de vecina aia a fost jignită când i-a spus să mă lase-n pace, probabil că şi păianjenul

30 e jignit când îi rupi pânza. „Şi nu critica în legătură cu nici un lucru” este comentat în Avot ca având sensul „nu considera nimic ca fiind imposibil”, cerul ca şi iadul, pedeapsa ca şi vindecarea. La pasajul acesta face referire bietul Ghimpl din povestirea lui Isaac BashevisSinger. Instrucţiuni. Dacă vei fi împins vreodată într-o cameră de gazare Ce trebuie să faci este să te trânteşti la pământ Să stai în genunchi cu mâinile puţin ridicate Sau una în alta şi să te rogi până ajungi în cer Asta trebuie să faci dacă vrei să nu-ţi pierzi cerul Viaţa fără sfârşit şi dacă vrei să nu-l pierzi pe D-zeu Pentru că orice altceva ai face e moarte. Mult timp m-am întrebat care să fie semnificaţia eternă a Shoahului, pe lângă prima, validă şi ea, a martiriului. Poate că povestirea „Ghimpl-netotul” explică cealaltă jumătate a Shoahului care astfel a fost pe lângă martiriu al celor curăţiţi şi sfinţiţi şi knockout al celorlalţi, iar asta pentru noi, pentru ceilalţi oameni nu poate fi decât un dur avertisment căci nu suntem mai buni ca cei din bietul Frampol şi Apostolul a spus: „întâi iudeului, apoi grecului.” Oamenii au tendinţa să trăiască făcând abstracţie de timp. Aceasta e o perspectivă greşită, de fapt o non-perspectivă; existenţa umană implică timp, este condiţionată şi limitată până la un punct de timp. Deschidem ochii şi privim cerul deasupra pădurii şi ne închipuim inconştient că aşa vor rămâne pentru totdeauna. De fapt e deajuns să vină toamna sau iarna, să se mai facă un pas în timp ca totul să se schimbe. Motivul pentru care spun toate acestea e acela că perspectiva temporală dă sens suferinţei etice, tot aşa necunoscutul pe care îl numim Dumnezeu o transfigurează. Când mureau evreii în lagărul de la Auschwitz, pe moment totul părea ceva lipsit de sens, absurd. Probabil că până la un punct a fost ceva absurd, dar ceea ce ştiu eu e că timpul va pune toată această suferinţă în perspectivă, transformând-o în conştiinţa umanităţii în ceea ce este, un martiraj, milioane de martiraje. Peste cinci mii de ani umanitatea va privi victimele Shoahului asemeni martirilor sfâşiaţi de lei. Probabil că Biserica Romano-Catolică îi va beatifica. Tot dispreţul contemporanilor va pieri, i se va acoperi gura cu ţărână, tot aşa cum dispreţul anticilor pentru creştini a fost acoperit până la urmă cu pardoselele răcoroase ale catedralelor medievală de piatră. După cum se aplică la comunităţi, principiul acesta se aplică şi la indivizi. „Iar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.” Scrisoare din Israel. Orice sistem social bazat pe consumatori o duce rău. Societatea umană trebuie să se bazeze pe producători. Orice stat are nevoie de kibbutzuri ori dacă nu măcar de echivalentul lor. Vis. Mama s-a întors din cer din cauza că gândurile mele o chemau şi atitudinea ei era: Mie mi-e bine acolo unde sunt. De ce să vin înapoi, să sufăr? Creştinismul pe care l-am învăţat de la dumneata Mamă a fost unul al spiritului lui Ilie, creştinismul nostru al românilor – creştinismul lui Ioan Botezătorul şi are o puternică legătură cu ciobănitul pe coclauri timp de zeci de generaţii; eu sunt la patru generaţii distanţă de strămoşii mei păcurari cei mai apropiaţi şi simt toate acestea şi le-am simţit toată viaţa de când m-am născut. Numele Ioan şi Ion în România este definitoriu pentru Weltanschauungul creştin românesc, până în ziua de azi dar cu mult mai mult pentru perioada de început. Prorocul Ioan Botezătorul este apostolul pământurilor româneşti cu mult mai mult decât Andrei. Vărul Domnului Christos este arhetipul spiritualităţii româneşti. Orice român îşi imaginează viaţa de credinţă adevărată după standardele lui Sânt Ion şi nu ale lui Petru precum italienii care au sacralizat familia ori Sfântului Iacob precum spaniolii care au mers să lupte şi să moară în războaie spirituale şi sfinte pe tot pământul, de aceea la noi călugării adevăraţi şi pusnicii adevăraţi sunt veneraţi de toţi, pentru că în România toţi românii - şi chiar şi ţiganii care au fost educaţi de noi de sute de ani -, toţi am vrea să fim ca ei dacă am putea. În schimb arhetipul spiritual al Israelului – arhetip încă latent dar real – este chiar Domnul Christos, Israelul e singurul pământ din lume care îl are pe Christos ca simbol şi aceasta arată cât este de binecuvântat, iar când evreii ortodocşi, hasidici şi agnostici vor deveni cu toţii evrei mesianici Israelul de lapte şi miere şi lumină amestecate. Închid ochii şi văd un Pământ creştin. Cerul îmi vorbeşte iar eu sunt în ipostaza unui Augustin născut între două lumi, prins între mecanismele de orologiu alor două ere. Tot Pământul va fi o biserică cu mult înainte de sfârşitul lui. Din copilărie am fost iertat prea uşor de mama şi de tata şi de oricine de fapt şi de aceea etica mea a rămas până azi cu sechele. Nu avem prieteni pentru că nu dăruim – nimic -, suntem singuri pentru că nu iubim, lucrul acesta l-a spus şi Gabo şi îl poate spune oricine. De când e lumea lume, şuie şi năhuie dintotdeauna nebăgaţii în seamă se bagă singuri în seamă cu orice preţ, orice i-ar costa, unii ajung şi în iad pentru că n-au putut să nu încerce să fie şi sufletele lor mici şi pitice băgate în seamă. Şi Pittiş a scris despre beteşugul acesta. Eu nu sunt dintre aceia, dar dintotdeauna piticii i-au luat în râs pe uriaşi pentru că nu puteau să nu-i observe şi pentru că erau prea mici pe lângă ei şi dintotdeauna uriaşii n-au ştiut niciodată cum îi cheamă pe pitici. Asta a fost şi viaţa ta, Mamă; eşti unul dintre uriaşii care mă ţin pe umeri. Aici unde am rămas parcă singur sunt oameni care nu contează de îs pocăiţi sau nu - îşi bat joc de oamenii săraci, flămânzi şi îndureraţi. Încerc de ani de zile să dezvolt o compasiune pentru ei, căci nu ce s-ar putea face un scriitor fără compasiune, şi tot ce pot spune e că încerc. În privinţa aceasta nici măcar lui D-zeu nu i-aş putea spune altceva. Mama mea şi toţi ai ei – şi de fapt toţi sătenii - gândeau la fel. Toţi oamenii se ceartă, diferenţa e că cei mai mulţi întotdeauna se împacă. And this made all the difference. Scrisul e magic. „Simeon fiul lui a spus, 'Toate zilele mele am crescut printre înţelepţi şi nu am găsit nimic mai bun pentru om decât tăcerea; nu a învăţa ci a face este lucrul major; şi oricine înmulţeşte cuvintele cauzează păcat.'” „...nu am găsit nimic mai bun pentru om decât tăcerea”. Tăcerea – împreună cu adevărul învăţăturii face ca omul să aibă cuvinte de plumb – însă nu e nevoie să ne bucurăm prea mult de asta – pentru că Revelaţia este acea greutate de plumb prin care se zideşte şi se rezideşte toată construcţia. De asta putem să ne bucurăm căci va veni ziua când şi templul sufletelor noastre va fi gata. Am dus o viaţă de gunoi aproape toată viaţa şi nu trebuia să fiu aşa ceva, trebuia să fiu un băiat pur şi simplu, băiatul tău – iar eu am ales să fiu viitor artist, apoi punkist şi gunoi cu suflet. Azi a fost sâmbătă şi trecând pe lângă mica sinagogă dintre blocuri am văzut un om stând pe gardul de beton de lângă poartă. Se vedea că are o pasiune în suflet, stătea aşezat şi privea asfaltul şi era foarte serios şi se vedea pe el că e un domn gras care nu e serios decât pentru lucrurile care merită. Prima dată am crezut că se odihneşte pentru că este beat. Apoi pentru că îşi aşteaptă fiul să vină cu maşina. Dar nu, omul acela aştepta altceva, singur, departe, şi era aşa de atent pentru că poate auzea paşii Mesiei. Ultimul evreu din oraş, de ani de zile voiam să văd unul. Am fost martorul unei singurătăţi, azi D-zeu mi-a arătat că la noi în oraş există un om mai singur ca mine lucru pe care îl credeam imposibil. Ţie ţi-ar fi plăcut să-ţi povestesc lucrurile astea. Era târziu si nu plecasem acasă. Ma gândeam la o istorioară veche. Un credincios e credincios de mulţi ani, se roagă de ani de zile, merge la sinagogă, este chiar kohelet, şi se roagă de mai mulţi ani pentru ceva fără să primească răspuns. Ajutorul de rabin îi spune chiar că trebuie să-şi accepte soarta şi că harul lui Dumnezeu pentru el e puterea de a o accepta. Dar lacrimile evreului sunt una de durere şi următoarea de fericire, ca şi zâmbetul lui o dată fericit şi altă dată îndurerat, evreul este un inimaginabil amestec de sentimente poate pentru că Ierusalimul e centrul universului iar restul lumii nu. Iar apoi se roagă în deznădejde, cu lacrimi şi o zdrobire care străbate marile porţi de aramă ale cerului şi Domnul său într-un sfârşit îi răspunde. Domnul său îi spune: "-Cine eşti tu?" poate omul acela a fost chiar omul ce stătea pe gardul sinagogii ori cine ştie poate sunt chiar eu. Un creştin de bază pe care cu timpul am să-l uit spunea într-o biserică, omniscient, - criticându-te după ce te-ai dus - că m-ai iubit prea mult şi-şi predica propriul patent, gramaj şi reţetă de iubire bazată pe ego şi bani, patent care nici pe dumneata şi nici pe mine nu ne interesează dar probabil că şi acum într-o nu ştiu care seară un cetăţean al Lumii şi al Bisericii predică omniscient într-o biserică la care eu nu mai merg, că m-ai iubit prea mult numindu-mă pe mine un om în derivă pentru că nu vreau să te uit, Mamă şi pentru că oricum mie imposibil să te uit. Ce pot să spun Mamă mă pocăiesc şi mă smeresc ca Ahab în sac şi cenuşă şi vreau să fiu toată viaţa sărac pentru că asta îmi aduce aminte de tine, şi vreau să mănânc toată viaţa cartofi înghesuiţi în

puţin ulei pentru că asta îmi aduce aminte de tine, şi vreau să fiu toată viaţa în lipsă pentru că asta îmi aduce aminte de dumneata, Mamă, şi vreau să citesc toată viaţa „Steaua fără nume”, „Titanic Vals” şi literatura franceză şi acum totul pare prea târziu dar doar dacă D-zeu nu există totul e prea târziu, iar tot tot Pământul ştie în sinea sa că Dzeu există şi mă gândesc mă tot gândesc că am avut cea mai bună mamă dintre toţi oamenii şi mă gândesc mă tot gândesc că şi acuma o am, şi acum te am Mamă, eşti a mea – azi asemeni tristeţii. Nu eram un om cu un palton cum au spus povestitorii şi scriitorii; în mine inima mea pompa sângele meu în sistemul de robot biologic care sunt, puţin mai complicat, totul existând pentru un zâmbet adevărat şi câteva iluzii. Ar fi cu totul alteeva dacă aş putea să mă privesc din interior, şi dacă e să meditez ani de zile, să meditez până dincolo de lumină. În mine se întâmplau lucruri de care Muzele nu ştiau, după cum nu cunosc ochii noştri universul. Şi chiar şi sufletul îmi poate fi turnat în tipare şi lăsat să se usuce ca betonul dacă nu sunt atent. Iubirea e pentru oameni normali sau ar trebui să fie, iar având în vedere că Dzeul evreilor şi Christosul nostru există normal nu e numai cine nu vrea să fie. Deasemenea, toate familiile de alcoolici sunt nefericite; unii oameni trebuie părăsiţi, însă întrebarea e ce faci după aceea. Încă din copilărie simţeam că tu eşti copilul meu, Mamă, şi aşa am simţit toată viaţa. Exişti atât de mult, cât iubeşti de mult, iar satul Livadia de Coastă e centrul inconştientului colectiv al familiei mele, şi satul Ponor. Toţi Părinții ştiu că omul pe cel ce se mărturiseşte îl osândeşte şi pe cel ce tace îl binecuvântează, nu este aşa însă cu Dumnezeu fiindcă moartea e un moment în care vizibilul cu invizibilul se întâlnesc într-un punct de legătură ca un axon plin de electricitate, ca cifra 21:12 pe laptop şi pentru că fiecare stea de pe cer îşi are rostul ei; cum cânta Anda Călugăreanu: "Jucăria minunată dup-o vreme s-a stricat." Undeva la periferia unui deşert de beton La lumina candelei mele electrice îmi ofer viaţa ca sa primesc raspunsuri Stau aici la marginea deşertului singur Între minciună şi viziuni supraconştiente Asemeni unor cuvinte de sare Voi vrea să fug dar nu voi fugi Pentru că tăcerea vorbeşte mai mult decât vorbirea. Trebuie să-mi deschid inima faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, căci dacă n-o fac simt că voi muri. Poetul e omul care nu are nevoie de ochii pe care i-a primit, regizorul nu are nevoie decât de unul din ochii săi, copilul ca să plângă are nevoie de amândoi ochii, iar credinciosul – creştin, evreu sau musulman – are nevoie de trei ochi, în schimb eu parcă nu mai am nevoie decât de o noapte polară în care să mă cobor pe cochilia fără sfârşit a unor trepte până în propriul meu mormânt până când mă va auzi şi-i va fi milă de mine; e adevărat că uneori nu mai rămâne decât cerul ca pentru bolnavii de SIDA, dar orice voi pierde pe pământul acesta care şi-a uitat numele te am pe tine, Mamă. „Eight Below”. Meditaţie. Câinii sunt de mai multe feluri. Sunt câini ca cei din film care aleargă, trag, toată ziua, trăiesc pentru ceva mai presus de ei şi pentru acel ceva îşi pun tot ce sunt. Şi mai sunt câini care stau în vile şi apartamente de bloc şi sunt îndopaţi toată ziua cu bomboane de ciocolată, mănâncă mereu şi merg la plimbare să-şi consume energia, nu trăiesc pentru nimic mai presus de ei şi stăpân, nu trăiesc nici măcar pentru ei ca animalele sălbatice, trăiesc pentru nimic. La fel sunt şi oamenii, de mai multe feluri şi dumneata mămico, eşti făcută de Dumnezeu şi când te-a făcut El a caligrafiat în reflexele de safir ale sufletului tău rar întâlnita în lume inscripţie handmade şi Mamă, am mers împreună la Colţ pe când ceea ce numim om şi suferinţa mă stricaseră ca pe o jucărie şi eu eram împreună cu un preot în biserica veche de 700 de ani vorbind pentru prima dată cu un călugăr, iar dumneata aşteptai afară dincolo de uşa deschisă a bisericii unde cerul se întuneca în seară îngroşându-se parcă, văzduhul arătând precum văzduhul dintr-un prespapier de sticlă cu Biserica Neagră scufundată într-un cer construit din apă sub stele căzătoare care atunci când ne vine rândul suntem noi înşine. Ori de câte ori te vedeam ochii îmi erau doi faguri de miere înlăcrimaţi de sare şi cenuşă iar ochii tăi erau două lacrimi amărui. Am visat că erai lângă mine şi că sufereai. Eu ţi-am promis că o să-mi fac o temă suplimentară la latină pentru d-na Ciuceanu, că o să traduc un text latin, şi am făcut amândoi pariu pe orice ar vrea cel ce câştigă şi tu m-ai sărutat pe ochiul drept, Mamă. Am mai visat că am urcat foarte uşor pe un munte pe care era o mănăstire, care în acelaşi timp era o cetate şi în acelaşi timp era cerul. Avea poarta deschisă larg iar deasupra porţii era o cruce. Eu urcam dar parcă nu eu urcam ci alteceva mă urca, şi în vreme ce urcam mă întrebam dacă voi prinde poarta deschisă pentru că ştiam că în curând se va închide. Mă uitam tot în sus vertical şi nu vedeam decât cerul şi am trecut pe sub poartă văzând-o şi văzân crucea argintie din mijlocul porţii când am intrat trecând pe deasupra capului meu şi atunci am ştiut că am intrat şi că toate grijile mele s-au sfârşit. Şi acum tu eşti o sărutare din vremea când timp nu exista pentru că toate păsările frumoase pleacă toamna, doar îngerii pleacă în orice timp din an sosind uneori toamna şi plecând după mijlocul verii. Pentru că până la urmă ştim fiecare când ne vine rândul că cele mai sărate lacrimi sunt cele pe care le plângi singur dinainte să mă nasc ai fost o Mamă mâhnită până când sufletul ţi s-a stins ca flacăra unei lumânări singură spre miez de noapte la spital şi mâhnirea ta e a mea. Doar Dumnezeu a putut să te fabrice, Mamă. Şi acum tu eşti o sărutare din vremea când timp nu exista pentru că universul e o scriere cifrată, neînţeleasă şi plină de semnificaţii, un o tăbliţă în cuneiforme ori un text Braille scris cu stele şi în palmele mele Dumnezeu a scris cu linii numele tău. Îmi pare rău că în anii din urmă n-am mai putut să călătorim, îmi pare rău că n-ai văzut niciodată Neapolele cum zicea Nori, Parisul – l-ai fi văzut ca domnişoara Gena Necşulescu -, Israelul, dacă te-aş mai avea aici şi dacă sănătatea ţi-ar fi permis aş fi mers cu dumneata oriunde. Ca şi pentru Creştinul al lui Bunyan moartea ta a fost o victorie, ai scăpat de ce e aici şi ai ajuns dincolo de Râu la porţile cerului unde ai fost primită de însuşi Christos şi acum faţa ta oglindeşte Chipul lui Dzeu şi mai mult de atât nu se poate spune. Tot stând şi gândindu-mă asemeni unui om de piatră mă gândesc că noi fiecare om suntem asemeni unui fir de păpădie, galbenă şi oarbă azi, risipită în invizibil într-o mie de unghiuri diferite mâine. Şi eu sunt una din aceste păpădii deja cu globul alb înlăcrimat de cer aşteptându-şi dezintegrarea, aşteptând suflarea buzelor vântului ori suflarea buzelor de copil curat care este Dumnezeu al cărui cuvânt mă cheamă iarăşi în nevăzut şi asemeni întregului Orient după ce am venit de unde am plecat aştept să mă întorc de unde am venit ca un nexus prăbuşindu-se în sine însuşi, precum circuitul râurilor şi al lacrimilor lumea izvorăşte din Sine pentru a se întoarce în Sine, asemeni destinului, iar acest Sine nu l-a văzut nimeni niciodată afară de Isa, făcătorul de miracole, iar noi suntem doar oglindirile în lacrimile plânse de Dumnezeu căzute şi presărate în constelaţii ca boabe de rouă sub forma întregului univers şi dumneata ai suferit atât de mult, Mamă, aproape la fel de mult cât Dumnezeu, toate lacrimile tale de ar fi fost aruncate de o mână divină în spaţiu s-ar fi răsfirat ca o păpădie suflată de vânt şi pe cer ar fi apărut o nouă galaxie. Am patru litere săpate în palme, două litere care se repetă în fiecare palmă, câte un M şi un A; toată viaţa le voi avea şi în cer le voi avea, în mâinile mele Dumnezeu a scris când ceea ce numim timp era doar un vis: M*A*M*A, Dumnezeu a săpat numele tău în palmele mele pentru totdeauna, şi în cer pentru totdeauna voi avea scris în mâini numele tău, Mamă. Mamă astăzi tu eşti Isus şi eu sunt Johnny Cash, un biet bătrân distrus, iar lucrurile astea acum sunt adevărate şi la propriu, acum tu în cer eşti o Isusă în vreme ce eu aici nesigur pe pământ sunt un nenorocit. Te-am rănit mult Mamă cât te-am avut acum a sosit timpul să mă rănesc doar pe mine. Sunt un nenorocit, sufleteşte, chiar şi dintre oamenii pe care îi citesc puţini îi mai simt prieteni. Sincer să fiu nu simt că mai am cu adevărat nici de aceia deşi multă lume mă iubeşte. Este pentru că simt că tot ce am avut vreodată ai fost dumneata Mamă, iar acum din 21 iulie 2011 nu mai am nimic din tot ce am avut vreodată, sunt un vagabond, sunt un homeless, sunt cel mai sărac şi mai amărât om de pe pământ, un cerşetor – îi cerşesc Dumnezeului meu încă o pagină şi încă o pagină în fiecare zi doar ca să simt că îţi vorbesc. Dacă Hurt al lui Johnny Cash ar fi durat trei ore la aceeaşi intensitate ar fi fost cel mai bun film din istorie. Cei mai mulţi artişti îşi împrăştie sufletul în bucăţele precum cioburile unui geam. Nevoia de unitate, de ceva mai mult decât unitate, oneness – ca în The Oneness Choir. Iar eu de acum dacă voi fi un scriitor nu voi fi ca majoritatea scriitorilor, voi folosi

metoda alfredojamesalpaciniană de producere a artei. De exemplu de Niro e de nerecunoscut de la un film la altul, pe când când mă uit la un film cu Al Pacino aproape că nici nu mă interesează personajele pe care le reprezintă cât mă interesează să-l văd pe el, mai precis nu pe el – ci lumea lui, existenţială, ontologică şi sufletească; este selfabsorbed art. Sunt puţini artiştii de felul acesta, Natalia Bodnarchuk în Solaris a fost astfel, ea şi pelicula fuzionau până la indistinctibilitate. Borges a fost un mare precursor în privinţa asta şi ca şi mărturisitorii gulagului care au pus creionul pe hârtie, autorul îşi devine propriul personaj scris cu mâna destinului de adevăr. Iar opera lui Robert de Niro e o expoziţie de tablouri diferite pe când în acest sens creaţia lui Pacino e o saga complexă cât o Mahabharată încă fără sfârşit a sufletului, iar felul ăsta dur şi sublim precum Islanda de a înţelege arta Al Pacino l-a meşterit încă e când era doar un vagabond. Ca altă dată Piet Mondrian, i-aş putea spune unui teoretician al literaturii că nu vreau să fac un discurs, încerc să fac ceva viu, un text viu care să-şi amintească şi să vorbească atunci când eu nu voi mai vorbi decât în zbuciumul de vânt. Cu limitele de rigoare şi păstrând proporţiile voi fi un povestaş cam în felul în care este Al Pacino în meseria sa. Mamă, plânsul meu după tine mi-a adus lumină, pentru că tu eşti în lumină, îmi aduce lumină din mâinile tale fir cu fir din covorul acesta care e viaţa mea după dezastru pe care numai dumneata şi Cel Căruia Acum Dumneata Îi Vezi Chipurile mă împuteriţi să o pot duce, deşi dacă ar fi după mine eu aş pleca acum de aici, aş veni acum la tine. Ajută-mă Doamne să mă pregătesc de călătorie, asta e ultima mea rugăciune, nu cred că va mai fi vreo alta. Sufletul meu e discul COLUMBIA STEREO Johnny Cash at San Quentin CS 9827 cu sticla spartă şi pe alocuri căzută, când primesc ce merit sufăr şi când primesc ce nu merit sufăr şi nu te-am meritat, mamă, doamnă Alving, şi poate de aceea a murit Christos ca să moară împreună cu noi cu toţi; şi eu îmi simt ziua, se apropie ca un pelerin de-al lui Bunyan, voi muri şi nu-şi va mai aduce aminte nimeni chipul meu poate doar vreo fată, vreo femeie încă tânără pe care lumea şi liderii şi credincioşii bisericii încă nu a învăţat-o că morţii trebuie uitaţi. Team rănit mult, Mamă, şi eu am fost stăpân de sclavi, abject, precum personajele lui William Faulkner, dintotdeauna locul nostru se afla nu lângă Galbena ci lângă Mississippi, Sudul e în mine, ori a fost cel puţin acum sunt altceva o chitară dezacordată pe care nu ştie nimeni s-o facă să sune corect d-apoi să o facă să cânte, sunt o chitară în mâinile cuiva, un instrument muzical în mâinile meşteşugarului şi la mine ori se vor cânta psalmi ori voi sfârşi zdrobit pe scenă într-un moment de nebunie muzicală. Viaţa este foarte fragilă în mine, şi eu fac parte din familia Glass a lui Fran şi a fraţilor ei şi eu sunt dintre oamenii cu capete de ou, ce să fac nu putem fi toţi deştepţi şi nu putem avea toţi minte cum ai avut dumneata şi cum ai, Mamă. Şi simbolul care te reprezintă pe dumneata şi familia noastră poate cel mai bine este într-adevăr cel al lui Christos din tabloul "Hristos ducându-şi crucea", pictat în 1480 de Hieronymus Bosch, de aceea am spus că tu eşti Isus. De mic am vrut să fiu asemeni lui Ioan, iar când mai târziu în adolescenţă am citit piesa Salomeea de Wilde această dorinţă a devenit, având fi avut un suflet făcut cioburi precum portretul unui mozaic din Imperiul Roman de Răsărit. Dumneata, Mamă, dumneata eşti Hristos ducându-ţi crucea cum doar el a dus-o. Însă astăzi Duminică 22 ianuarie 2012, tata s-a întors de la biserică, ce zi senină a fost în familia nostră sfârâmată, ca nişte tonuri cool de pictură jazz. Cu multă vreme în urmă am sărutat o fată care după aceea a murit, dar ce trăiesc azi nici nu mi-aş fi putut imagina. Eu sunt mânzul dus de mâini străine de-acasă, după cum am fost căţelul bătut peste cap de mic de copiii vecinilor, eu sunt puiul de urs rămas singur pe lume lângă mama sa împuşcată de vânătorul fără inimă. Azi sunt nefericit; de două luni sunt nefericit, dar Dumnezeu veghează asupra mea. Am fost astăzi pe drumul spre Haţeg dinspre Strei, peste linia ferată şi pe lângă conducta poate de un metru şi jumătate grosime amintindu-mi cum mergeam pe lângă ea cu tine, cu tata şi cu fratele meu şi mi se părea că drumul nu se va mai termina niciodată. Când am mers azi spre pod pe linia ferată cu şinele, traversele şi bolovanii acoperiţi de buruieni şi murari mi se părea că mă îndrept spre un loc aflat în propriul meu suflet şi când în sfârşit trecând printre toate catapetesmele acelea vegetale am ajuns în faţa podului ruginit aproate în întregime, construit în câte un semicerc cu unsprezece stâlpi de o parte şi de cealaltă a liniei cu traverese şi elemente metalice lipsă pe punţi. Am văzut acum puntea din dreapta de pe care era să cad eu atunci când te aveam pe tine, iar jos de tot era râul, acelaşi şi mi-am amintit cum la vârsta aceea îmi era frică să calc de pe o traversă pe alta şi nu mai ţin minte exact dacă era să cad de pe punte sau de pe traverse. Oricum ar fi dumneata ai zis după aceea că pe mine trebuie să mă ocrotească un înger, care mi-a oprit pasul atunci pe pod chiar pe marginea gaurei prin care copil de vreo doi ani cum eram aş fi căzut cu totul şi de multe ori după aceea cineva m-a ocrotit ca pe Rocky deşi lipseam uneori toată ziua în pădurile de pe dealurile din jurul Haţegului sau băteam pe jos tot oraşul totdeauna ajungeam cu bine acasă. Aş fi mers oriunde doar atâta timp cât era în Haţeg pentru că îmi era frică să părăsesc oraşul, dincolo de oraş era lumea mare ca în poveştile lui Hans Christian Andersen, din care puteam să nu mai ştiu pe unde să mă întorc. Cât m-ai căutat pe când am avut cinci ani, m-a căutat toată ziua până seara când eu am plecat cu tata la un cetăţean fără să-ţi spun. Făcuseşi baie şi când ai văzut că nu mai vin ai plecat cu părul ud pe Galbena în jos să mă cauţi întrebânu-le pe femei şi pe copii, parcă tanti Lenuţa îţi spusese că s-ar putea să fiu în josul Galbenei & ce knockout i-ai făcut tatei în amurg când în sfârşit ne-ai găsit la omul acela privind la diapozitive cu munţii Retezat, de cetăţeanul acela pe atunci un profesor tânăr i-a spus după aia lui tata: -Domnule profesor, păi cred că eu n-o să mă mai căsătoresc. Spunea că l-ai speriat. :) mamă cum ţi-am mărturisit şi în ultima sâmbătă în care am vorbit, pentru mine cerul fără de dumneata ar fi o glumă, nu ar fi cer, dar dumneata eşti acolo acum, fericită şi când voi veni şi eu acolo prin mila lui Dumnezeu şi vei reveni aproape de mine vei fi fericită ca atunci când m-ai născut şi eu voi fi fericit atunci cum nu am fost poate niciodată până acum. Iar după ce m-am urcat în maşină şi am plecat spre Haţeg de lângă pod am văzut soarele de septembrie asfinţind, uriaş şi roşu ca stema Japoniei. I-am cerut şoferului să mă ducă pe lângă centrala barajului de la Sântămărie Orlea încercând să mai văd soarele acesta măiastru şi mi-am amintit educaţia pe care am primit-o: în fiecare zi să mai experimentezi ceva frumos, să mai vezi ceva, să mai mergi undeva. Iar pentru un scriitor cum încerc să fiu eu dinainte să am zece ani experienţele sunt mai importante decât pentru o profesoară de chimie de aceea azi după ce am mai văzut şi soarele acela de stampă şi podul feroviar ruginit din sufletul meu am mâncat carne goală ca ţiganii până m-am îngreţoşat. Eu tot cum mă ştii; acum învăţ de la maestrul meu tăcut şi nevăzut că sufletul uman e ca un instrument muzical, ca o chitară ce trebuie descifrată are o serie de tonalităţi şi game, ori ca o paletă de pictor sau o ladă de chei mecanice şi încă nu ştiu bine la ce îmi va folosi asta. Îţi aminteşti mamă, când eram eu mic probabil abia învăţasem sau învăţam să merg şi am fost de la Haţeg pe Strei, am trecut calea ferată cu semafoarele acelea ciudate, apoi ne-am întors şi am mers acasă pe podul feroviar de peste Galbena şi eu am luat-o înainte aşa piştimoc cum eram şi m-am oprit brusc pe la mijlocul podului, un înger mi-a oprit pasul după cum miai spus dumneata după aceea chiar înaintea unei traverse căzute unde dacă mai făceam un pas cădeam jos în râu; îmi amintesc şi eu toate astea. Atunci a fost unul din primele semne că eu am un înger păzitor puternic, un înger care m-a salvat de atâtea ori după aceea. Sau îţi aminteşti când tot cam în perioada aceea v-am pus pe dumneata şi pe tata să căraţi piatra aia de la bolovănişul Streiului până acasă, piatra avea poate un kilogram, iar voi abia aţi cărat-o în nişte pungi de nylon care se tot rupeau, bieţii de voi. Cât de mult m-aţi iubit şi eu parcă nam ştiut. Şi se ruga fata. Se ruga când era întristată, se ruga când avea fericire în suflet. Atâta se ruga încât nu se ocupa cu multe lucruri doar stătea la rugăciune, şi se ruga ca un copil. Atâta se ruga încât când se ridica de pe genunchi de-şi scutura şurţul, faţa îi strălucea. Era luna urmatoare de după Brumar şi încă nu căzuse zăpadă, de-abia în ajun de Sân’ Nicolae. Într-o zi fata plecă dorind să aducă apă de la râu, căci fântâna li se îmburdase de cu toamna şi când ajunse găsi râul îngheţat. Îngenunche în zăpada de lângă apă şi sparse gheaţa cu mâinile.

31 Lăsându-şi mâna căuş in apa îngheţată bău doi pumni de apă şi apoi fără să-şi dea seama, pentru că se afla în genunchi, începu să se roage Domnului ei. Se ruga să o scoată la lumină din întuneric. Stătea îngenucheată în zăpada afânată şi rece şi trecu mult timp, două ceasuri, şi măicuţa ei se mira de ce nu mai vine Opriţa cu ulciorul de apă, dar Dumnezeu îi ascultase rugăciunea şi începu să se facă lumină în chipul fetei în timp ce afară se îmbezna. Când fu întuneric electric afară Opriţa strălucea asemeni unei lumânări, toată fiinţa ei se preschimbase. Ochii ei erau acum ca argintul topit şi obrazul ei era ca flacăra aurie şi mâinile ca Duhul Sfânt. Satul acum se cufunda în noaptea lungă din ajun de solstiţiu, o noapte neagră asemeni viselor de singuratec sau de băieş la gherlă şi doar câte o stea se vedea sus spre cer. Fata cu chip de lumină stând în genunchi pe zăpada care îi refracta frumuseţea incandescenţei sale privi cerul şi i se păru că aude un glas. I se păru că aude un glas din cer. Stelele o chemau şi îi spuneau: ‘Şi tu eşti acum asemeni nouă, Opriţa.’ Glasul devenea gradat tot mai puternic pe măsură ce apăreau mai multe licăriri pe cer: ‘Eşti o stea acum, Opriţa. Eşti o picătură de apă în şuvoiul viu.’ Şi doar când lumina nopţii începu să o ridice încet-încet în văzduh văzu fata că stelele ce îi vorbeau sunt oameni ca şi ea oameni de expresie şi lumină iar luna aproape rotundă ca un galben de aur de pus la basma de pe cer era masa Cinei cele de Taină. Jos se vedea satul luminat acum de obrajii fetei şi mult timp stătu fata luminând mai coborât deasupra satului înainte să ajungă încetuţ în cer la celelalte stele. Era un sat binecuvântat atunci sătucul morilor, era; când fata strălucea asemeni unei icoane de aur ciocănit de meşteri şi se apropiau colindele. Copiii satului cântau “Vifleemul” arătând cu degetul către Opriţa, fata preschimbată în stea deasupra satului luminând mai coborât deasupra satului înainte să ajungă încetuţ încetuţ la celelalte stele. Ce să facă, iaca, norocul lor. Eu am vrut să păstrez piatra respectivă toată viaţa; era o piatră mare aratând cam ca un ou de struţ, albă cu vinişoare roşii, dar când am mai crescut a fost pusă în butoiul cu varză şi apoi s-a pierdut şi mi-e ciudă că la fel cu orice copil am fost ca orice copil. Mi se pare că abia acum ştiu cum să te iubesc dacă într-adevăr ştiu în timp ce dumneata m-ai iubit întotdeauna şi pentru iubirea ta voi merge la capătul pământului şi voi urca muntele şi voi intra pe poarta cerului cu bucurie ca printr-o poartă de mănăstire veşnic deschisă, ca şi negrul Jim voi căuta şi eu adăpost la porţile cerului. Am să cos aici în carte câteva pagini despre somn, pentru că dumitale Mamă ţi-a plăcut atât să dormi, deşi de multe ori... deşi de multe ori. Şi apoi nu mai rămâne decât tristeţe, ca a lui Mary Weiss şi a mamei ei sau a mea şi a mamei mele. Pelerin oceanul adormit. Ca să brodez două clişee în aceeaşi propoziţie am să spun că asemeni unui zahir turnat în vreun aliaj de însuşi Borges pe restrânsele sale pagini, ce poate ori nu poate conţine argint, mă urmăreşte cotul Braziliei, imaginea cotului Braziliei vreau să spun văzut pe coperta cărţii lui Umberto Eco, versiunea română, văzut apoi iar şi iar pe timbre, stampe gravate sau abţibilduri de fructe tropicale până când într-o sinapsă de revelaţie am văzut epifania pe cerul ţintat de stele al nopţii, pâna când acum vreo două zile i-am ghicit ţărmurile supte de valurile indescriptibile ale secundelor de somn asemeni un nou continent şi apoi l-am văzut pe cerul visului – Nova Twilightia, mai încoace de Vera Ama şi Rio de la Psyche. Sunt un descoperitor în aceste ape tăcute şi întunecate de ceţuri gri asemeni lui Bartolomeo Diaz ori Leif cel Fericit; mai mult decât visul am descoperit – somnul; pentru mine somnul e o Brazilia nesfârşită hrănită de giganticul catfish al Amazonului. Şi drept concluzie, un lucru ce l-am învăţat în această Lume Nouă, e că lucrurile pe care acasă în Lumea Veche leam numit concluzii nu mai există. Îmi amintesc când am văzut poate pentru prima dată cartea lui Eco, la camera de cămin a lui Ştefan, fratele meu; pe atunci eram copil când am privit prima dată harta aceea a Americii de Sud şi am privit în ea ca un primitiv într-o oglindă. În plus, nici acum nu ştiu despre ce e vorba în romanul „Insula din ziua de ieri” şi nu ştiu dacă aceasta contează. Şi eu i-am spus îngerului: Mamă, acum îmi amintesc că adevăratul meu nume nu e nici Felix, nici Gelu, ci Mihai; ăsta e numele pe care mi l-ai fi pus dumneata de nu era cântăreţul ăla de care nu ţi-a plăcut şi chiar spuneai că după ani de zile când nu va mai fi respectivul la modă pot chiar să-mi schimb numele în numele care mi l-ai fi dat dumneata şi că pot chiar să-mi schimb şi numele de familie ca să nu mai sune ca al cântăreţului ăluia şi deasemenea să pun numele Mihai copilului meu, de îmi va da Dumnezeu un copil. Şi acum îmi amintesc că hramul Mănăstirii Colţ la care ai făcut atâtea şi atâtea pelerinaje este Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil; acolo îţi căutai sufletul adevărat al copilului tău pe care copilul tău şi-l pierduse sau îi fusese furat. De acum le voi spune prietenilor mei adevăraţi că adevăratul meu nume e Mihai, nu ca să mă numească astfel ci ca sămi ştie adevăratul nume, şi voi şti de acum că acesta e numele meu. Şi eu i-am spus îngerului spunându-i cuvintele ce le-am scris pentru îngerul meu: -Bădie Ieremia, aş vrea să vă povestesc despre o mamă, mama omului pe care îl ocrotesc eu. Poate că ştiţi greutăţile prin care a trecut, mai ales cele cu băiatul ei, care au fost cele care i-au zdrobit inima. Pentru că se căsătorise într-o familie de atei şi-a părăsit credinţa greco-catolică ca să fie totul bine şi a devenit ortodoxă. Pe copil a încercat să-l educe, dacă a văzut că copilul e cuminţel, nu s-a străduit prea mult, dar de încercat a încercat, iar apoi din motive necunoscute ori în urma unor traume băiatul ei a ales o viaţă care nu trebuie aleasă. S-o fi văzut pe măicuţă, bădie, cum începuse să facă ce nu făcuse în viaţa ei şi începuse să se roage, cel mai mult nu pentru ea ci pentru nemernic, cum mergea la biserică stând în spate proptită de stâlp ca Leonardo da Vinci, cum ţinea tot calendarul bisericesc ortodox, cât îi el de 366 de zile, mergea la preoţi luminaţi şi la văzători înainte, mergea la sihaştri ca Ştefan cel Mare, se punea singură pe autocar şi mergea din Haţeg până în Argeş pâna la Cotmeana, mănăstire luminată în acele vremuri cu vechea biserică şi casă ridicate de Mircea cel Bătrân. Era minunată. Şi câte posturi şi câte lacrimi, câte acatiste şi câţi psalmi repetaţi în miez de noapte de parcă ea era Sfântul David, câtă credinţă şi câtă speranţă şi câtă iubire, mamămamă, era mai mare dragul și multe, multe lacrimile. Merse la mănăstirea nouă la Colţ unde e părintele Calinic – soldatul puternic al lui Hristos - încă de când părintele acesta nu venise, şi cât de mult îi ajutaseră cei de acolo, îi binecuvântau mereu, cum vorbise băiatul pe când era un adolescent rocker întunecat ca un demon cu unul din preoţii călugări care apoi fusese mutat înapoi la mănăstirea-mamă de la Bodrog, spunându-i că muzica rock e venin pentru suflet, că muzica aceasta face rău sufletului, şi cum mergea ea în posturi în fiecare noapte de vineri de la ora nouă post-meridian la maslu ducându-i din haine, nemâncând până la ora 3 dimineaţa, mâncând uneori poate doar o bucată de pâine ruptă de vreo ţărancă ce spunea „Doamne ajută!”, şi nemaimîncând nimic după aceea până ziua următoare când iarăşi începea roboteala, cum se împrieteniseră cu frăţia sa Flaviu care le cunoştea toate problemele ajutându-i ca o cruciuliţă de mir pe frunte, cum stătea ea, mama, fană Dalida şi Monica Vitti, batjocurile ce le primea de la ateii familiei care-i spuneau că s-a dat cu popii, ori cuvintele oamenilor batjocoroşi din satul unde era casa lor de la ţară, venite de la foştii ei elevi pe care se îndurase să-i treacă clasa, batjocuri de oameni buni să zicem şi beţi, în biserica veche de ruină reconstituită plină de neobişnuiţi preoţi bărboşi şi de oameni simpli prin care se mai nimerea câte un om cu stare, mafiot poate dar care ca orice vameş pocăit arunca bani cu ghiotura pentru biserică, inexplicabil acolo ca şi credinţa sa, stătea acolo în biserica medievală proaspăt reconstituită în sunetul unei muzici mai veci chiar decât biserica, spunând „Amin” şi făcându-şi cruce în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh din zece în zece secunde. Ori, mai târziu drumurile la mănăstirea Lainici la un părinte slăbuţ şi cu suflet deschis care stătea în sihăstrie dincolo de autostradă în afara mănăstirii, şi cum mai spusei după aceea multele drumuri la Cotmeana, pe când în biserica nouă a mănăstirii nu fusese încă pictat decât altarul; şi părintele Ioasaf, proroc cu glas de Duh Sfânt şi cu privire de copil, în mănăstirea pe lângă care trecea un pârâu muntenesc, cu arhondaricul plin de oameni evlavioşi şi necăjiţi, cu biserica veche din incintă ridicată de Mircea cel Bătrân. Cum stătea pe pernă în genunchi în biserică toată slujba, cum stătea şi aştepta în rând cu târgoveţii şi

orăşenii veniţi din toată ţara, de la Braşov, de la Bucureşti, de la Bacău în rând la ghereta deasupra căruia scria: „Celor ce vin, pace/ Celor ce pleacă binecuvântare/ Celor ce rămân, bucurie”, cum stătea toată ziua în curtea mănăstirii sau în biserică, cum povestea cu unii din oamenii necăjiţi care veneau, cum îl dusese şi pe băiat şi se rugaseră ca răul să fie îndepărtat, cum cumpărau vara fructe de la ţărani la poartă, cum îi ponegreau vrăjitoarele pe călugări la oamenii ce voiau să intre în mănăstire, cerul în care soarele strălucea ca un ochi de ou fript dimineaţa înainte să mergi la şcoală, pârâiaşul dintre mănăstire şi arhondaric, bolborosind într-o limbă moartă, pricesnele care îi alinau sufletul sfâşiat, şi speranţa în Dumnezeu, în Dumnezeul românilor şi speranţa ei de mamă. Toată suferinţa, a îmbolnăvit-o, dorinţa ei de a-l vedea pe nemernic, singurul ei copil adevărat, au biruit în lupta ei îndârjită îndurarea lui Dumnezeu, după ce i-au vizitat multe alte necazuri de parcă suferinţa şi necazul cel mare al Apocalipsei Sfântului Apostol Ioan se mutase la ei în casă pentru cine ştie câtă vreme. Au câştigat în cele din urmă, nemernicul de copil nu putuse face faţă rugăciunilor ei fără sfârşit asemeni nenumăratelor reflexii în lentilele cerurilor ale tuturor acestor mănăstiri în care primise ajutor, cu preoţii, călugării şi credincioşii lor, cu arabescurile inexplicabile ale traiectoriilor şi drumurilor neînţelese ale vieţilor lor. A câştigat, făcându-i totodată Măriei Sale o sumedenie de promisiuni. Iar după ce a câştigat şi nemernicul a fost incendiat de atingerea unei mâini din cer, după ce nemernicul s-a întors lăsându-şi în urmă necazurile şi redevenind credincios mama asta sfântă cum nu mai sunt altele a început să se răcească devenind ce nu era şi nu fusese niciodată; fără credinţă, fără rugăciune, fără biserică, fără Evanghelie, fără Scriptură, doare cu Dumnezeu, tainic. Mama a câştigat în lupta ei cu Dumnezeu şi copilul ei s-a întors, mama l-a înduplecat pe Dumnezeu, dar totodată mama l-a păcălit pe Dumnezeu, cum credea el, l-a înşelat, preacinstit părinte Ieremia, îi spusei înlăcrimatului proroc cu ochi incandescenţi ca ai lui Nicolaevici Tolstoi, dar eu cred în ignoranţa mea de suflet neîncercat că de Dumnezeu nu i-ar fi răspuns şi băiatul i-ar fi murit în droguri, odată cu doliul ar fi îmbrăcat şi pietatea pentru toată viaţa, de asta vreau să te-ntreb Sfinte Ieremia. – Un text despre dumneata Mamă pe care l-am scris în Ianuarie, Februarie anul acesta. Dar dumneata eşti îngerul şi acum eşti lângă Dumnezeu. Ascultă-mă, Mamă. O inimă sfărâmată e simbolul acestui copil rău. Eu sunt Gabriel, câinele lui Gabi. E adevărat sunt un căţel şi de obicei nu pot decât să latru, să muşc şi să dau din coadă dar uneori când dorm în vis pot să şi vorbesc. Eu sunt un căţel ca oricare, mama lui Gabi spune că sunt prea jucăuş, zice că nu sunt un câine serios. E adevărat, însă în schimb stăpânul meu e mult prea serios pentru vârsta lui, e atât de serios şi sobru cum cred că aş fi eu dacă nu s-ar mai da Chappi la magazin vreo patru luni; patru luni e o perioadă foarte îndelungată pentru un biet căţel. Stăpânul meu e un băieţel cu părul blond arămiu, cu ochii nisipii şi care se poartă foarte bine cu mine dar totodată are ceva în sufletul lui, o tristeţe covârşitoare uneori când îl privesc simt ceva ca şi cum stăpânul meu e cel mai trist băieţel pe care l-am văzut vreodată. Câteodată parcă are o expresie dură pe chip, ca şi cum lumea aceasta nu are taine pentru el şi ca şi cum lumea aceasta e un vis rău. Parcă ar privi lumea aceasta cu ochi de filozof bătrân supărat pe ea. Ca şi cum are un secret care îl macină, taina unei tragedii care a venit peste el şi l-a năruit, ceva rău, mult prea rău pentru a-i putea face faţă de unul singur, ceva de care trebuie să fie salvat, cum am fost salvat eu când cineva voia să mă arunce în râu. E un băiat bun Gabi, dar e un copil rău. Fumează. Înjură. Bea din esenţele de rom ale lu’ maicăsa. Nu învaţă. Uneori se bate. Joacă ţic pe bani. Fură bani din casă. La lecţia de desen o colegă l-a desenat sub chip de extraterestru rău şi toţi zic “-Gabi e un copil rău.” Dar doar eu ştiu că o inimă sfărâmată e simbolul acesti copil rău, stăpânul meu. Da, Gabi e un copil rău, dar totuşi e băiat bun şi vă rog să mă credeţi că nu spun asta din pricină că e stăpânul meu. Numai eu îl ştiu cu adevărat pe Gabi, de aceea am zis că e băiat bun Gabi. Când e singur şi sunt doar eu prin preajmă atunci Gabi e cu adevărat el însuşi. Atunci îmi vorbeşte şi îmi spune lucruri pe care nu le înţeleg, mă ţine strâns cu faţa plină de lacrimi şi din tot ce spune nu înţeleg decât: “-Gabriel, fratele meu bun.” Asta spune: “-Gabriel, fratele meu bun.” Şi uneori mergem în pădure şi acolo Gabriel e cu totul altul decât cum îl ştiu mama sau colegii. Stă îngenuncheat în ţărâna plină de frunze moarte şi lemnişoare a pădurii şi acolo plânge în genunchi cu fruntea sa apăsând pământul. Şi uneori vântul probabil mişcă mestecenii pădurii în jurul lui sau poate copacii singuri se mişcă şi îl înconjoară plecându-şi crengile verzi sau galbene ca să-l ocrotească. Mergem tot timpul în pădure, nu numai vara. Şi toamna, şi iarna. Iarna Gabi stă în genunchi pe zăpadă şi vorbeşte cu cineva dar nu ştiu cu cine, fiindcă nu l-am văzut niciodată. Oricum trebuie să fie cineva foarte puternic fiindcă mereu Gabi îi cere să-l ajute. Odată mi-a spus ceva Gabi, mi-a povestit de o încăpere nu prea mare cu o uşă şi o fereastră. Mi-a spus că geamurile ferestrei sunt sparte şi asta nu e bine. Dar mi-a spus că totuşi asta nu ar conta prea mult dacă s-ar deschide ochiul mare care se află dincolo şi ar umple fereastra, şi dacă ar umple camera de lumină incandescentă ca o ceată de îngeri şi dacă retina acelui ochi mare ar fi geamuri pentru fereastra acea spartă din camera aceea mică. Stăpânul meu e doar un băieţel dar probabil că pe pământul ăsta nici o făptură nu e îndeajuns de mică pentru a fi scutită de necazuri, probabil că aşa e. De multe ori eu şi Gabi stăm împreună şi e linişte şi Gabi tace privind vreun izvor sau o buburuză care încearcă să zboare şi se vede pe el că e un om care are necazuri. Eu încerc să-l înveselesc, îl apuc cu colţii de şireturi dar de multe ori nu merge. Când e cu doar cu mine atunci Gabi e el însuşi şi atunci toate lucrurile rele pe care le face în oraş de obicei nu mai au nici o importanţă. Ca şi căţel eu sunt fericit că am un stăpân aşa bun, dar mă gândesc că e trist că nimeni altcineva nu îl ajută pe Gabi şi că nici măcar mămica şi tăticul lui nu au timp de el, iar fraţii lui vitregi mai mari sunt răi nu ştiu de ce dar ştiu că Gabi e un copilaş rău pentru că sufletul lui e un suflet năruit ca un castel de jucărie construit pe malul mării, inima lui e doar o inimă sfărâmată nu ştiu de ce. Ceva ia distrus copilăria copilului ăstuia şi l-a sfărâmat ca pe un sfinx de nisip, ceva l-a nenorocit de mic, de când era încă prea mic pentru a se putea împotrivi. Nimeni nu-l ştie cu adevărat pe Gabi şi doar eu ştiu că o inimă sfărâmată e simbolul acesti copil rău, o inimă de nisip sfărâmat de furună. Nu pot să ştiu ce va fi de omuleţul acesta, sper să-l ajute într-o zi cel căruia îi vorbeşte de ani de zile în pădure, sau noaptea stând în faţa geamului cu stele, lacrimile din ochii săi reflectând galaxii întregi. Mamă, vreau să-ţi spun ceva mai serios, mult prea serios, tu ştii, eu am fost Erin din copilărie, am fost toată viaţa Erin, eu sunt Erin, Mamă eu voi reuşi şi voi fi Erin. Voi fi un om - ca Tossia, Katerina şi cealaltă prietenă şi ca dumneata şi toate prietenele tale, Nori, Mioara, naşa, tanti Fira, mătuşa Rodica, mătuşa Mia, doamna Stela, tanti Lizica, doamna Vasiu, doamna Păsărel, doamna Iacoboni, doamna Lavinia, Mariana, tanti Lenuţa, doamna Mioara prietena mea, toate doamnele şi profesoarele la care nu le-am ţinut niciodată minte numele, elevele şi profesoarele mai tinere şi toate celelalte și ca Luiza, sora mea, pentru că tot pământul te-a iubit mamă şi ai meritat să te iubească, voi fi un om aici pe Pământul acesta de voi fi, unde Dumnezeu l-a lăsat pe om în mâinile omului; unde aşa pare cel puţin, dar unde deşi nu pare viaţa înseamnă totuşi ceva mai mult decât durere, dacă crezi pentru că Religia, orice religie, e un numinos, doar credinţa e altceva. De exemplu, într-un fel sunt dezamăgit de cartea Cărarea împărăţiei şi de linia pe care mulţi slujitori spirituali ortodocşi o adoptă; după ce că de la Marea Schismă de când s-au separat de catolicism regrupat ca Biserică Ortodoxă nu au făcut aproape nici o misiune rămânând doar în baclavaua Răsăritului cu excepţia numărului relativ de nativamericani ortodocşi din Alaska, acum se autopredică precum singura biserică legitimă spunându-ne nouă celor ce îndrăznim să fim puţini diferiţi ca şi triburilor întregi de primitivi de pe toate meridianele convertiţi în alte confesiuni că suntem toţi greşiţi şi doar ei stau pe scaunul lui Moise sau al lui Andrei. Suntem nişte eretici care nu avem voie să intrăm în biserica ortodoxă cum se întâmplă în satul meu, unul din satele mele. Şi până şi pe Papi îi judecă fiindcă nu poartă barbă ca ei ori pentru că mănânca pâinea nedospită, şi Arsenie Boca aşa sfânt cum a fost a fost la fel de înapoiat ca ceilalţi care spun lucruri de acest fel. Însă învăţături asemănătoare se pot întâlni în fiecare cult, şi la mine în

biserică îs puzderie, radicali ignoranţi sau fanatici sunt peste tot, iar eu nu vreau să jignesc pe nimeni doar să picur pe hârtie ca altădată Alexandru Andrieş pe chitară un blues al dezamăgirii. Am observat că la necaz oamenii nu iau cu ei la spital de exemplu cu ei romane ori cărţi de povestiri. Eu vreau să fiu cărţi care să poată fi citite cu uşurinţă din închisori sufleteşti şi de pe paturi de spital. De altfel de când nu te mai am, Mamă, sufletul meu e o carte de pe care ploaia sau poate lacrimile a şters tuşul negru al gravurilor imprimate în cupru şi al literelor de plumb, acum sunt singura carte fără litere din lume, sunt o cutie de poştă de pe care timpul a şters numele şi spre care nu mai ştie drumul nici o scrisoare ori vreo vedere cu Voroneţul ori cu răsăritul de la 6 dimineaţa de la Eforie Nord, nici măcar eu nu mai îmi ştiu numele mai ştiu doar că sunt om precum statueta neolitică de la Hamangia, asta e tot ce mai ştiu. Azi noapte am avut un vis. Nu l-aş imprima în argila moale a literelor dacă nu ar fi fost atât de misterios, asemeni unei hărţi cu desene făcute de zei. Am visat nişte credincioşi care citeau fiecare unde se afla Filocalia, nişte carţi uriaşe pe care le ţineau în braţe. Restul oamenilor erau corupţi sufleteşte, stricaţi spiritual. Am văzut acolo pe F. L. şi pe pr. G. C, preotul cu privire de copil, aducând a preot soldat, cel care arată ca un avă al deşertului ori de parcă abia a coborât de pe un perete de biserică.; am mai visat şi pe alţii dar nu mai îmi amintesc pe cine; mergeau cu nişte motociclete. Deasemenea fiecare avea câte un monument al unui înaintaş. Şi eu aveam mormântul Anei, care însă nu avea monument. Avea ceva dar nu avea altceva, nu mai îmi amintesc. Şi fiecare cititor al Filocaliei avea în preajma lui câte un leu uriaş, blând cu cititorii şi feroce cu cei stricaţi care deasemenea umpleau oraşul pe motociclete sau pe jos. Leii erau uriaşi şi magnifici. Şi eu aveam o Filocalie şi după ce am venit din stricăciune am încercat să citesc din ea dar nu am putut să găsesc pasajul de unde citeau ceilalţi. Eu am încercat să citesc de la capitolul 10, iar ei citeau de altundeva, nu ştiam de unde. Apoi au apărut doi cititori şi au spus că trebuie să mergem mai departe şi să o luam şi pe D. – o fată, prima mea iubire - cu noi. Le-am spus să o ia ei fiindcă eu nu sunt sigur de mersul meu pe motocicletă şi ei au spus că trebuie să o iau eu după care au plecat. După ce am fost de acord să o iau pe D. am găsit pasajul în Filocalie, era capitolul 5 şi am început să citesc cu ceilalţi. Cărţile erau uriaşe şi magnifice. Da, poate că sunt Anakin Vader; sunt o piatră care a călătorit prin toate râurile, o cochilie spartă care a fost purtată de valuri prin toate mările. Îmi amintesc când eram amândoi la şcoală, dumneata profesoară iar eu elev de gimnaziu, cât de mult îmi plăcea să ascult muzică încă aproape adormit la ora şapte dimineaţa. Mamă tu eşti Fran a lui Charles Dickens, ca şi Ebenezer văd asta cu mult mai mult acum când nu mai eşti aici, prietena ta cea mai bună mi-a spus că dumneata ai fost un om care n-ai jignit niciodată pe nimeni. Cât ai lucrat la grădină mamă, locul unde te duceai să încerci să-ţi lepezi tristeţea şi să-ţi uiţi necazul ca psalmistul, bietul David, de fapt practic ai fost singura care ai lucrat la grădinile noastre, şi acum îmi amintesc cum când mergeam la ogorul de la Oraca înainte să te văd la lucru vedeam bluza dumitale lăsată pe marginea lanului de porumb. Mamă, când eram copil mic mă puneai să mănânc curu' de găină :) pentru că semăna cu o inimă, iar eu voiam să am mai multe inimi ca-n basme şi mereu eu mâncam inima puiului sau inimile precum calul măiastru sau năzdrăvan şi pe urmă credeam că am mai multe inimi ca-n poveştile lui Petre Ispirescu şi alte poveşti ce le citisem. Mie îmi dădeai de obicei inima puiului. Mămico, acum ştiu că dacă te-aş putea auzi dumneata mi-ai spune cuvintele pe care i le-a spus în fimul Titanic cu Leonardo di Caprio Jack Rosei pe când aşteptau bărcile în apă în mijlocul Atlanticului. Acum ştiu şi eu că Titanicul e un film care nu ar trebui să se termine niciodată ca eternitatea. Pe Rose au trezit-o strigătele marinarilor din moarte, pe mine frumuseţea, frumuseţea Rosei când stătea în barcă privind cerul învelită în pătură ca într-un văl sacru. Trăiesc şi iau notiţe. Oamenii ar trebui niciodată să se desparttă și niciodată să se recăsătorescă. oNe lOvE, right? :) Doamne, eu nu mai vreau să trăiesc pe pământ; vreau să trăiesc în cer. Neştiut orice biserică e o gară la care venim poate doar ca să plecăm ca în poemul cu pietre al lui Nichita Stănescu, marele uitat. Doar când viaţa mă aduce în sfârşit în genunchi conştientizez că în mine sufletul îmi e de mult aruncat cu fruntea în pietre înaintea Christosului categoric şi invizibil, precum leprosul şi cum ai fost şi dumneata pentru mine, Mamă, ca femeia canaaneancă. Privesc afară din suflet ca dintr-o elegie antică dincolo de uşă şi cerul se întunecă îngroşându-se parcă, arătând ca lichidul dintr-un presspapier cu un cerb de aur bombardat de stele căzătoare. Credinciosul, oricare credincios când uită de Dumnezeu se întunecă ca Mihai Eminescu ori mai degrabă ca bieţii oameni fără vreo credinţă de pe străzi cu buzele împietrite şi frunţile frânte, iar când i se face frică în tot întunericul acesta al lumii şi îşi aminteşte iarăşi de cei veşnici şi de zeu, primeşte lumină. Ies în faţa casei printre florile dalbe de stele ale universului şi strig asemeni lui Kevin: Hei, nu mai mi-e frică. Ştiu că orice blestemăţii ar mai cloci diavolul asupra mea, nu va avea timp să le şi facă prea mult pentru că cu viteza aştrilor pe care ne aflăm cu toţii voi trece din mâinile lumii în mâna lui Dumnezeu. Din copilărie toată viaţa m-am întrebat ce este de cealaltă parte a Retezatului; abia acuma ştiu, de cealaltă parte a Retezatului e Brâncuşi. Mămico, Christos e singurul în stare să ia imensa şi romboidala Coloană a infinitului şi să o îndoaie ca altădată lumina Nichita Stănescu şi să şi-o pună pe cap cunună a pământului şi a miliardelor de pământuri ale cerului. Asta am învăţat de la dumneata. Doar familia contează, dar cu anumite limite şi cerul e o familie din care dacă eşti om trebuie să faci parte. Arta, măcar cea adevărată, este după cum spunea tatăl meu despre o povestire, o nebunie frumoasă. Ce-i pot spune şi lui Dumnezeu dacă m-ar întreba e că tu întotdeauna m-ai înţeles sau dacă s-a întâmplat să nu mă înţelegi ai încercat să mă înţelegi până m-ai înţeles, mereu. M-ai înţeles aşa cum înţelege iubirea, înţelegând până la capăt pentru că iubeşte până la capăt. Eu cred în lacrimi. Îmi amintesc Mamă cum din pui mâncai şi dumneata abia câte o aripioară când o mâncai şi pe aceea. Viorile din Et si tu n'existais pas – disperarea neoexistenţialistă şi neantul francez, asemănător nirvanei budiste şi tristeţii pustei maghiare. Iluzii toate, tu exişti şi acum, Mamă. pentru că unii dintre cei ce au murit sunt mai vii decât suntem noi încă. Dumneata m-ai făcut, viaţa mea trebuia să fie o şansonetă şi în schimb a fost un cântec punk, nenorocit până să te cunosc pe tine, Mamă. Acum când nu te mai am te cunosc cel mai mult şi sufletul tău de aur este motorul vieţii mele. Un lucru pe care îl învăţ acum de la dumneata, mamă, e cum să ajut oameni. Ben Parvar. Evanescenţă. Ofra vorbind despre părinţii ei din vremuri trecute, acum şi trecută în cealaltă dimensiune, mama mea călătorind ca un pelerin până în cer, urmând ca şi eu să mă preschimb în ceva nevăzut. Mamă, vreau să-ţi spun ceva vesel, deşi eu sunt un om trist; mi-am făcut acuma o omletă şi mi-a ieşit pentru prima dată cum o făceai dumneata, aproape de fapt, mi-a ieşit aproape întreagă, am reuşit s-o pliez şi a ieşit pufoasă deşi am făcut-o cu brânză. A ieşit pentru că am făcut cum mi-ai spus dumneata, să nu o rup cu furculiţa ci să-i ridic marginile. Îmi pare rău că nici măcar nu m-am gândit să încerc să învăţ să gătesc. E atât de uşor şi mi-ar fi plăcut atât de mult. Am pierdut ceva atât de frumos ce nu voi mai avea niciodată, doar dacă e adevărat ce spune Joni Eareckson Tada şi eu şi cu dumneata vom pregăti sarmale şi omlete pufoase în cer. Acum fotografia dumitale s-a transformat într-o icoană alb-negru asemeni unei gravuri în acvaforte făcute de Andrei Rubliov cu mijloacele tehnice ale lui Félix Nadar folosind ca ochi magic al aparatului de fotografiat Ochiul lui Dumnezeu şi chipul tău e scris în stele şi acum ştiu şi eu în sfârşit că iubirea nu înseamnă vorbe mari ci iubirea înseamnă ce scrii cu degetul pe geamul ferestrei când s-a aburit de lacrimi sau de ploaie. Vreau săţi spun ceva drăguţ, aici în chilia asta de la Colţ unde m-a adus providenţa, unde am învăţat că plăcerea iroseşte şi surpă duhul omului, în vreme ce nevoinţa îl agoniseşte şi-l zideşte şi de fapt cred că mănăstirea e singurul loc de pe Pământ, cu excepţia poate a Zidului de Apus, unde chiar că nu te poţi plictisi sufocat ca într-un sărut de atâta bucurie şi tăcere îmbibate de lacrimi şi zbicite de sare. Ca sectant, mănăstirea este iubirea mea interzisă, lucrul sălbatic, lucrul nebunesc cum au fost şi celelalte, ale lui Feodor Mihailovici şi Lev Nicolaevici. Călugării spun că cei care se duc în cer se roagă pentru că rugăciunea ţine de o altă dimensiune a existenţei. În cer toţi se

32 roagă, îngeri sau oameni şi Christos care e singurul care putea să-şi amintească cerul se ruga mereu; şi Dumnezeu se roagă deşi lucrul acesta e poate imposibil de înţeles. A River Runs Through It. Dacă o să merg vreodată în America, în Montana o să mă duc, locul în care şi dumneata ai fi ales să mergi şi de aceea de voi merge voi spune ca irlandezul din Braveheart că Montana e a mea. Dar totuşi cred că nu voi merge să văd Montana decât ca dumneata când voi merge să văd Montana din ceruri şi Turnul Eiffel de aur lichid, şi ca şi dumneata voi rămâne în locurile acestea ale noastre până voi fi băgat în pământ ca o grăunţă, iar dumneata ai plecat de tânără şi de acum vei fi tânără pentru totdeauna, m-am întâlnit cu doamna contabilă de la liceu care mereu mă confunda cu Ştefan şi după ce am vorbit de dumneata când ne-am despărţit mi-a spus: -Păcat! Când îmi va veni ziua voi intra şi eu în pământul acesta pentru a deveni pământul acesta umil şi pentru a redeveni iarăşi suflet, acolo vom fi fericiţi cei care vom fi şi la toţi ne va clocoti sufletul în priviri precum oţelul lichid al scriiitorilor comunişti din anii '60. Mă simt ca Anthony Quinn rupt plângând în nisip pe malul mării acoperit de ideogramele valurilor şi mă simt de parcă citesc o carte de parcă toată viaţa mea este o carte în care m-am împotmolit ca pe o tablă de go şi nici măcar nu mai ştiu la ce mă gândesc, sunt ca o fântână adâncă şi întunecată oglindind chipul tristeţii, cât despre mine ştiu acum că trebuie să zâmbesc altfel voi muri. Aici în camera cu oratoriu într-adevăr mă simt ca un prinţ, nu mi-aş fi închipuit că poţi fi atât de fericit într-o mănăstire; şi când Soarele care aici la munte e mult mai aproape îşi vâră capul blond pe fereastra de termopan a chiliei, o fereastră cu trei despărţituri şi o singură deschizătură îmbrăcându-mă în pulbere de aur ca pe filozoful în meditaţie al lui Rembrandt şi aici mă simt ca într-un palat precum Perpetua. Sunt pământ aici unde totul dintotdeauna a fost ca în „Eight Below” – „-25˚”, unul din filmele dumitale: hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on hold on – Holden. Copilul care am fost - Copilul citind. In camera plina de carţi Doar mama. Poveste. A fost odată ca niciodată un băieţel care după ce tata sau mama îl aducea de la grădiniţă stătea pe covorul gros din camera lui şi se juca cu maşinuţe albe şi construia căsuţe din cuburi din lemn vopsit. Băieţelul nu mai putea de nerăbdare pentru că ziua ce avea să vină acea să fie Ajunul, iar el avea să primească atâtea cadouri de la Moş Crăciun. La fiecare Crăciun, părinţii, bunicii, unchii şi naşii îi aduceau multe cadouri pe care le primiseră pentru el de la Moşul. Ba chiar şi prietenele mamei lui îi aduceau cadouri pe care tot Moşul l-i le dăduse pentru el. Aşa că putem înţelege de ce băieţelul avea mari emoţii şi era foarte curios. După ce ziua trecu, îşi făcu rugăciunea şi se puse în pat, însă nu reuşi să adoarmă. Nu se gândea decât că peste nici douăzeci şi patru de ore urma să primească atâtea şi atâtea lucruri: maşinuţe, cărţi de colorat, hăinuţe, cutii de cuburi, cărţi de poveşti din care să-i citească buni şi mami, pazăluri, peştişori de acvariu, papagali micuţi, tritoni şi atâtea şi atâtea lucruri frumoase. Dormi uşor în camera luminată de stele şi de luminile brăduţului, în timp ce afară ningea în noaptea luminoasă. Se trezi dimineaţa şi merse drept la ceas să vadă cât mai este până seara. Restul zilei trecu asemeni unui vis. Jucându-se nu se gândea decât um să treacă mai repede ziua şi să poată primi cadourile care facuseră atâta şi atâta drum. Un singur lucru îl întrista. Tatăl său nu avea să petreacă cu el, cu mama şi cu bunicuţa Crăciunul anul acela. Deşi era inginer, plecase şi se angajase muncitor pe o sondă petrolieră în Marea Nordului. Nu ştia unde este marea asta, dar ştia că acolo lucrează tatăl său şi că este foarte departe. De Crăciun tatăl său avea să stea singur, fără familie, împreună cu ceilalti muncitori, o să scoată petrol din adâncurile mării şi o să se gândească la el tot aşa cum şi el mergea la grădiniţă, se juca dupăamiazele, stătea cu bunica şi merge să se dea pe gheaţă şi se gândea la tatăl său. De când plecase tata cu două luni în urmă, plânsese de trei ori, însă tati îl suna şi îl încuraja, spunându-i că va mai sta doar până în martie când expira contractul pe anul acela. Nu ştia ce e aia contract şi era greu să-l aibă pe tata aşa departe, însă acum nu mai plângea. Doar era bărbat.Aşa-i spunea şi tati la telefon: „Lasă că o să mă întorc repede. Ai grijă de mama şi de buni. Contez pe tine.” Da, tăticule, spunea el cu ochii în lacrimi, însă simţind în el o putere pe care nu o mai observase. Când se lăsă seara şi până aşteptau venirea colindătorilor, colegi de la grădiniţă, copii din curtea blocului, copii de la biserică, grupuri de copii mai mari, bunicuţa îi spuse o poveste. Era cu un bătrân râu care primeşte vizita a trei spirite în seara de Ajun, iar bătrânul după aceea începe să sărbătorească Crăciunul şi devine un om bun şi drept. Povestea era foarte frumoasă, însă băieţelul adormi chiar când bunica termina povestea şi dormi, şi dormi până când mami îl trezi, dându-i o sărutare şi chemându-l la brad să cerceteze împreună cadourile. Bucuros că are voie să se uite la cadouri, fugi cu mami repede la brad şi se aşeză în genunchi între cutii. După ce deschide toate cadourile împreună cu ea, zâmbind, scotea sunete de surpriză la fiecare cadou, băieţelul văzu şi un plic. Îşi văzu numele pe plic, era singurul lucru pe care putea să-l citească, iar când îl deschide văzu că nu era înăuntru decât o poză cu tatăl său, făcută pe marginea sondei, cu marea vălurită în spate şi pe spatele pozei era desenată o inimă cu un creion colorat şi haşurată cu roşu. Privind plicul mai atent văzu pe o parte două bucăţi de hârtie colorată, foarte frumoase. Prima era cu un băieţel care îşi deschidea cadourile sub brăduţ, iar o doua era cu acelaşi copilaş privind de la fereastră o stea foarte strălucitoare. Privi timbrele, văzu faţa captivată a copilului în faţa cutiei cu cadouri care pentru el reprezentau mai mult decât toate comorile de aur şi argint ale pământului, şi uimirea copilului care se ridicase din pătuţ şi privea steaua aceea mare şi albă de pe cerul nopţii. Erau atâtea lucruri; si atât de greu de numit. Nu ştia prea bine ce se petrece, însă sufletul lui pur şi mintea sa neîncercată simţi ceva neobişnuit, ca o aripă a miracolului care pluteşte peste el, izvorâtă din scrisoarea tatălui său, din bucăţelele acelea de hârtie desenată şi colorată frumos, din inima desenată de tatăl său sau poate de altundeva şi acum simţea că dragostea putea să umple distanţele până departe, până în mijlocul mării unde ostenit, tatăl său se gândea la el şi poate face şi drumul înapoi de la tati la el. Era atât de adâncit în sentimente, încât nici nu auzi că nişte prichindei ca şi el intrară pe uşă şi începură să cânte privind la bradul mare şi încărcat de beculeţe şi de globuri albe care arătau de parcă nişte stele ar fi coborât din cer

şi s-ar fi aşezat în brad, luându-şi locul printre bomboanele şi portocalele agăţate de ramuri. După câte înţeleg eu frumuseţea clasicismului, via Horaţiu, este frumuseţea unităţii de simţire, orice ar însemna ea. Îmi ţin mâinile împreunate în tăcere Deschizându-le ca pe o carte a Ta. Oamenii orbi nu văd pământul decât în lumina viselor sau în amintiri. Am spus odată la o biserică de mănăstire că cel mai frumos D-zeu e cel înlăcrimat. Totodată mă gândesc că cel mai frumos D-zeu e şi cel care zâmbeşte, şi cel care e un D-zeu plin de zâmbet ca un om, ca un băiat, ca o fată care se bucură. Dacă vrei săL iubeşti pe D-zeu trebuie să suferi, dacă vrei să suferi trebuie să iubeşti.' Acesta este textul învăţăturii preotului Ioan pentru Ioan, băieţelul său. "Sometimes I feel like a motherless child/ Sometimes I feel like a motherless child/ Sometimes I feel like a motherless child/ Far away from home. " – aceasta e învăţătura ce am primit-o eu. întotdeauna prietenii au fost ca personajele lui Oscar Wilde, iar dumneata Mamă chiar ai fost în lumea aceasta ca florarul Hans cu mult mai mult ca mine, asta e povestea Prieteniei – suntem prieteni cu prietenii tot anul cu excepţia sărbătorilor de iarnă şi a momentelor când ai cu adevărat nevoie, aproape, dar în toate întrebările sunt inutile pe veci fiindcă într-adevăr totul este destin cum am crezut eu în copilărie, pe când mai credeam încă şi în Prietenie ca în Dumnezeu. Cerul către hominid. Dacă prinzi un pui de vultur Ce trebuie sa faci tu e sa-i tai aripile Şi sa-l laşi sa ţi se târască la picioare Trebuie sa-l laşi sa se tarască Şi sa-ţi fie milă de el bietul vultur Care ca şi tine habar n-are ca aripile Cresc la loc asemeni tăcutei nopţi. Dar abia acum văd că problema mea era că eram un om orbit de idealurile educaţiei comuniste şi a unui creştinism greşit înţeles, eram şi am fost cred până azi orb în faţa realităţii existenţei şi când mă gândesc de exemplu la copilăria lui Vito Andolini, un coleg de-al meu care când a crescut nu avea bani în buzunar ci doar un revolver aşa cum până în zia de azi în buzunare n-am bani, doar poezii şi privind omul realizez că problema suferinţei e mai mare decât mine şi decât toţi oamenii care vor trăi vreodată şi că doar proştii ca mine se mai miră de răul care se întâmplă pe lume, iar internatele şcolare mai ales cele de băieţi ar trebui vizitate periodic de asistenţi sociali, preoţi, psihologi, poliţişti, gardieni publici şi alţi funcţionari care şi aşa nu fac mai nimic. Internatele şcolare au fost într-adevăr în secolul XX ce au fost casele de muncă ale lui Charles Dickens în secolul XIX şi nu ştiu ce sunt în prezent dar cred că acum este mult mai rău în ele ca acum douăzeci de ani. Cuvânt către păianjen. Sufletul tău e un păianjen Eşti omul cu suflet de păianjen De ai ajunge în cer Însuşi Hristos n-ar fi drept Sufletul tău e un păianjen Eşti omul cu suflet de păianjen Hristoase iartă-l că nimic nu ştie Nimic n-a ştiut. Ești ca mine. Pe de altă parte în alte privinţe pe Pământ cel mai trist lucru, după cum a spus Profetul – deşi nu pot fi niciodată de acord cu ei – e că marxiştii au dreptate, iar existenţa crudă este înveşmântată în epifaniile şi iluziile sufletelor noastre n-aş fi crezut niciodată că voi spune asta dar Marx a spus adevărul, atât cât a ştiut din el; visul marxismului trebuie să nu fie Comuna din Paris din secolul XIX ci Comuna din Ierusalim din secolul I. însă cu toate acestea ca un punct în plus pentru Whitman în secolul douăzeci pe Pământ buni au fost americanii şi aliaţii lor; restul de la Germania neagră şi roşie, China şi până la România înainte de decembrie 1989 au fost băieţi răi. Lucrurile acestea, cum spun evreii, nu trebuie uitate niciodată, dar pentru mulţi dintre noi există visul anilor '60 şi chiar '70 şi de multe ori ne gândim că Maurer era mult mai bun decât un patron de azi şi că între Maurer şi vreun domn politician de azi, oricare ar fi el – dacă-i excludem pe armeni, pe Rege şi pe Toader Paleologul – nu există măcar comparaţie. Dar aşa cum devine cu trecerea deceniilor şi o dată cu uitarea visului religiei, capitalismul e un vis rău din care nu ne putem trezi, din punctul acesta de vedere doar dacă n-ar fi fost ateu Ernesto Guevara ar fi putut foarte bine fi pictat pe pereţii bisericilor în icoane alături de Sfântul Gheorghe şi toţi ceilalţi sfinţi purtători de sabie cu halouri strălucitoare ca nişte petale de nuferi şi afumate de lumânările aprinse ale secolelor. Probabil că voi rămâne toată viaţa un burghez irecuperabil însă recunosc şi măcar atât să fac de nu pot mai mult că noi toţi am zidit turnul unui Babilon nedrept, meschin şi malefic uneori. Şi există un lucru şi mai trist decât toate acestea, acela că nici un om absolut nici unul care s-a născut sau se va naşte vreodată nu poate schimba cu nimic în bine aceste realităţi demne doar de a fi uitate dar care ne rămân mereu în faţa ochilor, iar lumea nu poate fi făcută mai bună, poate fi făcută doar mai rea. Acum îţi vorbesc ţie, acum nu îi vorbesc Mamei, ea e acum dincolo de toate galaxiile din univers la Dumnezeu, în vreme ce tu eşti aici cu pagina asta în mână: nu-ţi dori niciodată să fii un milionar rich & famous, doreşte-ţi doar să fii tu însuţi pentru că nimeni, nimeni nu poate să fie ce poţi să fii tu, nu ştiu cum eşti dar ştiu că poţi fi unic ca o lacrimă, ca o pietricică culeasă din munţi, pierdută şi uitată în ea însăşi, ca o floare de colţ presată şi uitată într-un clasor pe care nu l-ai mai deschis din copilărie, tu eşti floarea, tu eşti clasorul şi e un adevăr că lumea nu are şi nu a avut niciodată nevoie de patroni ci de pelerini; nu fi un bogătan, fii Mama mea, fii cum a fost ea, e cel mai frumos lucru pe care l-ai putea fi. Cât despre mine, am multe păcate. Elegie pentru porumbelul ucis. O biet porumbel nevinovat dând din aripi În mâinile mele de copil atât de relele mele Micuţele nemiloasele mele mâini de băiat Tu blând porumbel biet spirit nevinovat Tu inocenţă martirizată de mâini de copil Micuţele nemiloasele mele mâini de băiat Tu biet porumbel blând spirit nevinovat O biet porumbel nevinovat dând din aripi. Ăsta a fost copilul care am fost. Sunt pământ dar de acum sunt un pământ care îmbrăţişează cerul, asemeni pământului Haţegului, un loc unde ca jos pe tot pământul în viaţă ca şi în iubire nu răneşti cel mai mult decât ceea ce iubeşti cel mai mult. Iar Haţegul, Mamă, L-am întrebat pe unchiul lui Ioan care stă în locul de vizavi ce a fost pe locul blocurilor noastre înainte să fie blocuri, înainte să le construiască regimul comunist. A zis că aici a fost Oborul, Târgul de vite şi doar pe unde era magazinul alimentar numit de oameni la Irina erau nişte case, iar pe locul oborului nu a fost niciodată nimic altceva. Un lucru despre aceste locrui, prin anii 1911-1912 Aurel Vlaicu a aterizat pe terenul viran al oborului cu avionul său şi de aceea strada pe care stăm noi se numeşte Aurel Vlaicu. Deasemenea strada Tudor Vladimirescu îşi trage numele la propriu chiar de la el. În jurul anului 1809, Tudor Vladimirescu venea prin zona aceea unde erau nişte case negustoreşti şi cumpăra vite pe care le ducea în parte legal, în parte prin contrabandă în Ţara Românească. Mai mult ca sigur că mă aşteaptă o viaţă chinuită cum a fost şi a ta pentru că pentru mine iubirea poartă şi va purta întotdeauna numele tău, Mamă, dar întregul univers stă acum între noi stă ca un râu cum spune fata de la Atb dar acum eu aştept autobuzul spre cer cum spune altă fată, pocăită, şi mă gândesc cât ai mers tu cu autobuzul la Sânpetru, uneori a trebuit să mergi pe jos iarna pe întuneric şi îţi era frică de lupi că pe acolo ieşeau lupii uneori la drum de am făcut şi eu o poveste naivă pe când mă plimbam iarna pe zăpadă pe drumul acela şi ascultam pe repeat la mp3player Jaci Velasquez Crystal Clear fiind şi eu ca o vrabie în iarna fosforescentă povestea pădurii de ametist, prima miniatură pe harta arhetipală a Ţării Haţegului - (PĂDUREA DE AMETIST. Cât ai fost pe pământ pentru mine, Mamă, tu ai fost mănăstirea mea, poate acum când nu te mai am aici ca mănăstirea să fie mama mea până ne vom revedea, Mămico; tot ce-mi doresc e să ne revedem şi să fim împreună mereu pentru o eternitate de eternităţi. Pe măsură ce afară se întunecă văd în cer chipul tău, şi eşti încununată cu Ursa Mică şi Steaua Polară, Mamă, şi frunzele se răspândesc purtate de vând printre stele tulburându-le lumina cu mai multă lumină asemeni izvoarelor de aici din munte şi azi în mine deasemenea a răsărit un izvor şi oricum mă simt mult mai bine într-un templu al lacrimilor decât într-un club al vorbelor şi râsului, pentru că eu vreau să plâng, pentru o viaţă vreau să plâng, vreau să fac din lacrimi şi tristeţe fericirea mea. Acum pe laptop merge filmul cu natura din Montana, cum spuneai dumneata. Crângul de pe marginea drumului ce duce dinspre Săcel spre Sântămărie-Orlea a făcut parte din cunoscuta pădure de ametist ce se întâlnea din locul unde este acum autostrada până la poalele muntelui. Peste pădurea aceasta era stăpână războinica familie a Lupilor de Cenuşă. Se numeau astfel, fiindcă purtau costume cenuşii şi pantofi cenuşii şi fumau tot timpul trabucuri cenuşii, iar prin părţile pădurii de ametist animalele poveasteau că lupii aceştia se trăgeau dintr-un

lup ce luase fiinţă din cenuşa unui brad uriaş ce se afla undeva în munte şi care fusese lovit de un fulger ce luminase noaptea. Din acel lup se trăgeau Lupii de Cenuşă, iar când au fost înnobilaţi li s-a scris acest nume în hrisoave şi în documentele oficiale ce purtau sigiliul imperial. Dar, cu toate că au fost înnobilaţi şi aveau servitori şi locuiau într-un palat era de preferat să nu te întâlneşti cu ei prin pădure pentru că erau nişte lupi foarte răi. Nu ştiu dacă pe lumea asta există şi lupi buni, afară de poate de lupii din America de Nord dar Lupii de Cenuşă cu siguranţă nu erau dintre aceia. Pădurea de ametist era sub stăpânirea Lupilor de Cenuşă, iar aceştia făceau ca fiecare fiinţă ce locuia sau doar trecea prin bungetul de sticlă, să simtă acest lucru. De fiecare dată când întâlneau un iepure, o veveriţă sau un iepure, aceştia trebuiau să dea un ban de argint. Podul palatului Lupilor de Cenuşă era plin de bani de argint, iar lupii se gândiseră chiar să acopere ţiglăria castelului lor cu bani pentru a-l face să strălucească asemeni pădurii peste care erau stăpâni. Şi îşi puneau servitorii să cureţe înnegritura de pe monezile de argint, pentru ca aceştia să strălucească şi mai tare atunci când îi voi lipi pe ţiglele acoperişului, neştiind că oricât ar încerca servitorii şi oricât ar munci nu vor putea niciodată să cureţe acei bani de argint, pentru că erau bani murdari, bani pe care ei- folosindu-se de înaltul lor rang nobiliar şi de autoritatea pe care o aveau- îi luaseră prin ameninţări de la supuşii lor. Ce s-ar fi întâmplat dacă Lupii de Cenuşă ar fi dat peste un om în pădurea lor, nu se ştie. Probabil că nu ştiau nici ei, fiindcă nu întâlniseră nici unul. Pe vremea aceea oamenii erau mai puţini, iar satele erau mai îndepărtate de pădurea de ametist. O singură dată se întâmpla să treacă un om prin pădurea lupilor, iar aceasta este ceva aşa de neobişnuit că dacă ţi-ar povesti cineva nu ai crede şi dacă ai vedea cu ochii tăi ţi-ai spune că visezi. Dar iubirea nu este un vis. Nu se ştie cum un băiat ajunse în preajma pădurii de ametist. Unii spun că băiatul era un paj ce se grăbea să străbată pădurea aceasta neobişnuită pentru a ajunge la stăpâna sa. De cum intrase în pădure, ştiind că este domeniul familiei Lupilor de Cenuşă, pajul îşi spune: “O să mă uit după soare ziua şi după lună noaptea şi o să caut să ajung cât mai repede afară din pădurea asta. Nu apucă însă să facă prea mulţi paşi că fu orbit de strălucirea pădurii în aerul răsăritului. Arborii erau de ametist şi razele soarelui străbăteau strălucind prin ei făcând să sclipească întreaga pădure; vara, frunzele, firele de iarbă- cu totul şi cu totul de ametist trandafiriu- se spărgeau când vântul cald sau răcoros le izbea unele de altele. Băiatul începu să meargă tot mai încet, privind în jurul său. Norii se puteau vedea arzând prin pădurea de piatră transparentă, plutind spre sud peste munte, iar zăpada din pădure era de sidef. Pajul încercă să-şi amintească de temuţii Lupi de Cenuşă care puteau să apară oricând şi încercă să facă un efort de voinţă, să se grăbească până va ieşi din pădure, dar era captivat de ceea ce vedea, fiecare copac scânteind asemeni unei bijuterii. Pădurea strălucea alb şi violet stins si pe deasupra copacilor zburau păsări cu aripi de diamante, stoluri ce le făceau să pară asemeni unor ploi de lumină, ca atunci când cade o ploaie blândă peste tine şi simţi că n-ai vrea să fi în nici un alt loc din lume şi picurii de ploaie plouă până în sufletul tău şi tu devii una cu ploaia şi cu cerul frumos şi plin de nori şi lumini delicate şi eşti recunoscător pentru toată frumuseţea aceasta care îţi este dăruită. Văzând că îi e tot mai greu să înainteze, pajul se opri şi se aşeză pe un copac doborât la pămănt. Nu după mult timp, soarele asfinţi şi se făcu noapte. Putea vedea tot cerul acoperit de stele prin crengile transparente ale copacilor de ametist şi vedea cum stelele se reflectau în zăpadă îngheţată care sclipea pe rămurele. Deşi era noapte, pădurea era luminoasă asemeni unui sipet plin de diamante, fiecare copac pâlpâind slab în zăpadă. Era atât de frumos, încât ziua următoare când se întâlni cu Lupii de Cenuşă, iar aceştia veniră gata să-l sfâşie, dar – în momentul când făcură cerc în jurul , său – văzură cum din palma întinsă a pajului răsare un lăstar mititel, care devine apoi o tulpiniţă mai mare ce apoi dă frunze şi care mai apoi înfloreşte cu nişte flori mari şi foarte frumoase. Era un crin. În momentul în care Lupii de Cenuşă spuseră: “ Nu e decât o floare, haideţi băieţi”, pajul îşi dădu seama că nu îi mai e frică de lupii aceştia răi de care nu putea decât să-ţi fie milă şi petalele florii se schimbară pe dată în flăcări albe care se reflectau în ochii Lupilor de Cenuşă, umplându-i de teamă. După ce rămase singur băiatul sădi floarea în pământul pădurii de ametist şi merse, şi tot merse până ieşi din pădurea de ametist şi ajunse la minunata prinţesă al cărei paj era. Reuşi să iasă, căci nu mai privi la frumuseţea pădurii, ci îşi aminti frumuseţea crinului imperial cu petale de flăcări ce îl ţinu în mână, flăcări ce se schimbară iarăşi în petale obişnuite la un timp după ce îl sădi în pământ. Şi, lângă crinul acela apăru un alt crin, şi altul şi altul, iar apoi începură să apară în pădurea de ametist copaci de lemn care îi înlocuiră treptat pe cei de cuarţ colorat şi, până la urmă, pădurea de ametist dispăru , dispăru şi palatul Lupilor de Cenuşă, dispărură chiar şi Lupii de Cenuşă şi din tot crângul acela, odată atât de mare şi de cunoscut, nu mai rămaseră decât arborii de lângă drumul ce duce spre satul Sântămarie-Orlea cum vii dinspre satele Săcel şi Sânpetru, dar nici aceştia nu mai sunt vechii copaci de ametist. Sunt nişte copaci ca toţi copacii, cum sunt copacii pe pământ în ziua de azi, copaci vii şi tăcuţi asemeni sufletelor oamenilor.) -, când ai fost profesoară Mamă, la Sânpetru şi la Sântămărie Orlea unde eu am avut cea mai mare prietenie şi cea mai mare decepţie - şi a trebuit să treacă destul timp după totul primit de la toţi cei ce obişnuiam să-i numesc cei mai bun prieteni până să cunosc şi eu ce evreii ştiu de milenii că cei mai buni prieteni ai credinciosului şi cei care te ajută cel mai mult când ajuni într-un necaz nu sunt nici oamenii buni, nici oamenii răi, nici cei spirituali, nici cei păcătoşi, martiri sau tâlhari, nici fraţii credinciosului, nici măcar ceilalţi credincioşi, cei mai buni prieteni ai credinciosului sunt preşedinţii morţi ai Statelor Unite ale Americii, Andrew Jackson, Hamilton care totuşi nu a fost chiar preşedinte, bunul George Washington, marele Lincoln, uneori şi preşedintele Hiram Ulysses Grant mă bagă-n seamă, poate în viitor va fi şi Benjamin Franklin mai mult decât atât ce ar putea fi? şi da văd că după ce dumneata ai plecat de pe acest pământ pământul nu mai îmi poate oferi decât revelaţii triste, toţi oamenii de pe pământ ar trebui să plângă în hohote şi majoritatea o vor face cândva, scrâşnind din dinţi - şi cum ai mers în toate celelalte locuri, toate vecinele te compătimesc pentru viaţa ta într-o familie meschină pierdută printre altele în oraşul nostru meschin pentru că e adevărat că femeile care mai sunt şi bune la inimă au o viaţă grea pe pământul acesta; viaţa ta a fost cum zicea englezul ăla „o candelă în vânt” şi ca în cântecul acela slave song: „Nimeni nu ştie necazul ce l-am văzut/ Nimeni nu-mi ştie durerea/ Nimeni nu-mi ştie necazul ce l-am văzut/ Glorie Hallelu Yah.” Mamă, ce momente de film de Hollywood pe scenariu de roman englez; eşti unică, Mamă, tu trebuiai să fii domniţa cu nume de safir. Sufletul tău e spaţiu de saga. E naşpa, răul e în lume, e iarnă, dumneata, Mamă, nu mai eşti aici şi acum pare că va trebui să stau în casă cu un chiup sufletesc bolborosind mereu de zgomot şi furie, ca vinul; nu ştiu ce aş putea face, presupun că nu pot decât să mă prezint la unitate; ei bine, voi sta, şi după mine se va spune că nimeni n-a ştiut să-şi iubească cei ce sunt ai lui mai bine – dar aceasta trebuie să fie nu ceva trecător ci o decizie conştientă. Sau poate o să rămân pe Titanic cât mai mult timp pot. Oricum adevărul e că de aceea mi-am alesc credinţa pe care o am, - calvină, americană, sectară sau oricum mai poate fi numită – fiindcă e cea pe care am găsit-o eu care mă ajută să supraviețuiesc psihic în continuu, da, fiindcă asemeni Christosului meu la care găsesc alinare şi eu sunt străpuns în duh, cum şi dumneata Mamă ai avut sufletul străpuns. Şi de altfel credinţa pe care o am e singura care mă face să cred cu adevărat, după măsura vasului de lut care sunt. Tot restul e doar estetică şi frumos, aproape. Şi eu i-am spus îngerului spunându-i: Departe în noapte târât am fost Luminat de furia pâlpâindă Împiedicându-mi paşii prin pămăntul spart De şuvoiul mileniilor În apropiere este Edenul ingenuu Dar mă înecam în mlaştini Agăţându-mi privirea de ghearele fulgerelor Nocturni pereţi ai oboselii înnegriţi de umbre În îndoiala intersectată Mâini îngenuncheate între coloane de timp Mergând în cerc mă împiedicam de aceeaşi piatră Târât între ochi şi pământ sub sigiliul fricii Departe în noapte târât am fost. Învăţ că eşti flămând cu adevărat doar când ai mânca orice, eşti fericit cu adevărat doar când

33 ai putea să renunţi la orice şi iubeşti cu adevărat doar când poţi să iubeşti pe oricine. Teoretic. Eu nu pot asta, în ultima vreme am o existenţă extrem de privată şi un suflet extrem de privat în genul domnului Leonard Cohen şi cu puţine, puţine, doar câteva excepţii, eu nu prea iubesc pe altcineva decât pe dumneata, Mamă, de parcă aş fi din Italia. Iubirea mai ales pentru om e un ceva imposibil, ca şi rugăciunea, mai degrabă ne vor creşte pene mari şi înmiresmate din braţe şi vom zbura decât să ne rugăm şi să iubim cu adevărat. Eu cel puţin nu pot decât să-mi umplu gura şi dinţii cu ţărână şi să mă privesc pe mine însumi cu suspiciune ca un străin, lacrimile mi s-ar transforma în lacrimi în caz contrar. Nu am bani, nu am ajutor social, nu am posibilitatea să mă angajez, cartea cu Bliume încă n-a apărut, tu eşti în cer, mamă, şi eu sunt jos pe pământ, foarte jos. E greu şi de tata, dar parcă întotdeauna a fost greu de tata, ca de orice Mucenic refugiat. Doar cu scrisul mă mai alin, cred că dacă n-aş scrie aş merge afară să sparg cauciucurile la maşini, să fur bolovani ori să mă înscriu într-un vreun partid politic. În plan vizibil sunt un om sărac şi amărât cum a spus un distins frate în credinţă, dar cred că până la urmă nu am ce face şi voi vedea ce are pregătit Dumnezeul evreilor şi al nostru pentru mine, asta voi vedea sigur, iar de când ai plecat e şi mai greu, Mamă acum sunt singur, mai singur decât Camus, Cioran şi toţi latinoamericanii ăia din Cien años de soledad la un loc, şi asta cum spun Shangri-Las cu mai multă emoţie şi mai puţine cuvinte „...it's sad” - Stai pe canapea privind în gol şi eşti mai gol decât peretele dinaintea ta, asta înseamnă că ai pierdut totul, în plan sufletesc axioma pe care am descoperit-o în legile cosmosului sufletului meu e că dacă nu-l pot iubi şi pe Maurice, nu pot iubi, şi în viaţa mea se află atâţia Maurice. Am un sentiment neplăcut, Mamă, mă simt ca Jung când îşi punea întrebări, dumneata ştii despre ce vorbesc, dar e adevărat că deşi nu-i prea iubesc pe oameni şi nu mă iubesc nici pe mine, pe dumneata te iubesc, Mamă, pentru că te iubesc, pentru că deşi n-ai ştiut-o niciodată toată viaţa ai fost tămâie în mâinile făcute căuş şi incandescente ale Mariei noastre, iar pe mine ce n-ai reuşit tu să mănveţi de când eram copil, umorul, m-a învăţat până la urmă, după zeci de ani, suferinţa, continuă, neîntreuptă ca un lanţ pornit de drujbă tăindu-mi în instalaţia de beteală şi lumină săracă a sufletului şi tot ce mai pot să fac e să mă uit la Taylor Swift şi să sper în ceva mai bun şi pentru mine chiar dacă acel ceva mai bun fie doar ca un cal năzdrăvan să mă ia de pe pământ de pe drumul meu prin care să trec pentru a merge în lumină lângă tine. Mamă un lucru pe care l-am învăţat de când ai plecat e că dacă stai cu oameni naşpa ajungi ca ei, oamenii sunt puţini ca dumneata şi să încerce omul să-i schimbe pe oameni e o nesăbuinţă, iar inima omului e un abis în care te poţi pierde cum spune Scriptura. Viaţa ta a fost ca viaţa lui Louis Armstrong şi poate chiar acum, dumneata, Mamă împreună cu tot cerul cântaţi cântecul acesta - „Nobody Knows the trouble I've seen/ Nobody knows my sorrow/ Nobody knows the trouble I've seen/ Glory halleluiah/ „Nobody Knows the trouble I've seen/ Nobody knows but Jesus/ Nobody knows the trouble I've seen/ Glory halleluiah.” – iar de acum veşnicul Louie îi suflă tonurile într-o trompetă de lumină primită de la un heruvim şi dumneata eşti acum parcă mai îndepărtată de mine decât universul şi mai proape totuşi decât Chipul lui Dumnezeu, iar eu – dumneata ştii - toată viaţa am fost Micul Prinţ. Am fost întradevăr un prinţ în familia mea ca toţi ceilalţi şi înaintea lui Dumnezeu, dar nu mi-am înţeles menirea şi am fost un prinţ rău, până azi mintea mea înăbuşită de ignoranţă a fost o sămânţă negerminată. Un lucru pe care mi-l amintesc, una din cele mai vechi amintiri ale mele era cum eram la creşa cu ferestre zăbrelite care după ani de zile a fost transformată în judecătorie şi o îngrijitoare mă ţinea la fereastră când a trecut tanti de Centanni cu Gianino care pe atunci şi el era un copil cu ceva mai mare ca el, blond cu părul mare. Îi recunoscusem imediat şi îi salutasem spunându-le să mai stea puţin că apoi putem merge împreună acasă, dar ei spuseseră că trebuie să meargă spre gară. Mama lui Gianino, tanti Viorica, era asitentă medicală la un spital de copii şi avea un dar nemaiîntâlnit să îngrijească de copii; nu doar că făcuse injecţii şi uneori le mai dăduse mâncare la toţi copiii de la blocul nostru, dar copiii, eu deasemenea, şi cu ea erau preteni, la fiecare copil mic, după maică-sa, cel mai mult îi plăcea de tanti de Centanni – ăsta înseamnă har, iar harul cel mai adesea este dat de sus oamenilor obişnuiţi. Mie ca oricărui copil mai mic care vrea să fie prieten cu cei mai mari ca el, îmi plăcea să stau în preajma lui Gianino. Când intrasem pe clasa întâia şi plecam acasă de la 12 ai mei nu-mi dăduseră cheie la gât, în schimb tu Mamă îl rugaseşi pe Gianino care termina şi el la 12 sau la 1 să-mă găzduiască până la ora două. Era un ceas grozav, povesteam despre tot felul de lucruri, atunci am mâncat prima dată ceapă, ceapă roşie cu supă de fasole încă destul de caldă de dimineaţă, mie îmi era frică de ceapă pentru că mă usturau ochii şi îi dădeau lacrimile. La o farfurie de supă mâncam o ceapă întreagă tăiată în două. Alteori când era vacanţă îmi dădea un măr pe care mi-l spăla şi mă întreba dacă nu voiam să-l şi şteargă; nu auzisem niciodată să şi ştergi mărul după ce îl speli. Ascultam Bob Marley la radio, ne plăcea foarte mult în vremurile acelea Bob Marley era rege ca şi acum şi acum din 20 iulie 2011 sufletul meu e asemeni personajului feminin din No Woman Nuh Cry, una din constantele făcute de D-zeu în acest cosmos al variabilelor, iar într-o vreme Gianino chiar avea ochelari de soare negri maţi ca băiatul rasta din videoclipul Waiting în vain. Prietenia cu Gianino fusese ca o familie, iar aceasta probabil că aşa a şi fost pentru că pentru italieni spre deosebire de români familia nu se reduce la legăturile de sânge, arhitectura inconştientului colectiv italian este astfel proiectată într-un mod vizionar şi precis precum un dom renascentist florentin, aveam să mă gândesc târziu, după ce trecuseră zeci de ani şi de mult Gianino era holoangăr în Salerno iar tu, Mamă, suflet în cer. Oamenii ar trebui să fie liberi să călătorească şi să se poată stabili oriunde, n-ar trebui să mai ţină nimeni de graniţe ca orbul de bâtă, pentru că astfel viaţa, fiinţa, inconştientul colectiv şi spiritul însuşi se îmbogăţeşte. Eu în scurta lui viaţă avusesem Italia întreagă în cartea „cu Cuore” din micuţa lui bibliotecă de copil şi la două uşi distanţă, la uşa albă vecinilor pe care la un moment dat fraţii de Centanni îşi scriseseră numele cu abţibilde cu litere albe şi verzi aduse de bişniţari din fosta RFG: „D-E C-E-N-T-A-N-N-I.” Toate astea au fost în copilărie când demult pentru mine, Mamă, chiar şi mâncatul unui măr era un adevărat ritual, complex ca o ceremonie de consacrare a unui ostrov de coral din Polinezia, muşcând din el în o mie de feluri diferite şi putând să dureze o oră întreagă. Pentru el spatele blocului, plin de bălării, urzici, frunze late de limba oii, foi uriaşe de brusturi mari ca nişte ferigi gigantice, dispărute nu se ştie când, se transforma într-o sălbăticie sudamericană, iar apa Galbenei ce trecea dincolo de sălciile plângătoare, bătrâne ce aveau să fie tăiate aproape toate mai târziu era un adevărat Mississippi şi cea mai mare bucurie a lui a fost când pe mica albie a râului chiar în dreptul blocului lor se formă la un moment dat o mică insulă. Când au coborât mai mulţi băieţi cu două camere de tractor în jos pe râu până la cascada de peste conductă, căzând în râul cu apă puţină şi udându-se toţi cu apa murdară, poluată şi neagră de la spălatul minereului din sus de la mina de cupru şi metale neferoase de la Boiţa. Ce-mi aminteam era că atunci pe durata scurtei călătorii pe camera aceea de tractor de la blocul lor până în josul apei la conducte dincolo de ieşirea din oraş fusese Huckleberry Finn pe pluta lui şi a negrului Jim. Copiii mai mari ale cărora erau camerele merseseră după aceea cu ele mai departe, până pe Strei şi cine ştie până unde, el însă nu avusese curaj apa devenea mai adâncă. Oricum era păcat pentru că acesta fusese un vis al meu, un vis aproape împlinit, de când am citit Aventurile lui Huckleberry Finn de Mark Twain de şapte ori pe clasa a doua de şcoala primară visasem - şi plănuisem împreună cu un coleg de clasă – să ne facem o plută cu cort indian şi catarg şi să coborâm cu ea pe Galbena, din Galbena să dăm în Râul Mare, din Râul Mare în Strei, din Strei în Mureş şi tot aşa cu pluta, în Tisa în Ungaria, în Dunăre, în Marea Neagră şi din Marea Neagră în Marea Marmara şi Marea Mediterană cu pluta, pluta să treacă de Gibraltar, să traverseze Atlanticul cum a mers Huck Finn pe Mississippi şi ca ăia de pe Kon Tiki şi să ajungă în Alaska, pământul unde Canada şi America se întâlnesc, unde să rămână un timp. Dar dintodeauna am avut rădăcini în pământul acesta de parcă aş fi fost un om al lui Arcimboldo cu picioare terminate cu rădăcini străpungând pământul Haţegului, dar

de acum de când ai plecat parcă artera mea aortă e conectată la acest pământ, pământul în care am devenit noi. Ăsta, cu pluta, fusese visul meu cel mai mare în copilărie, îmi făcusem chiar şi bagajele într-o raniţă soldăţească de-a lui tata, îi spusesem şi învăţătoarei în faţa clasei că nu pot rămâne la ore că trebuie să plec în Alaska. Camerele de tractor erau una a lui Gianino de Centanni, iar cealaltă a unui băiat din alt bloc. Cu două uşi înainte de noi cu un etaj mai jos stătea familia de Centanni, mamă româncă căsătorită a doua oară, venită din Braşov aici în oraş cu patru copii italieni orfani de tată din prima căsătorie. Oricine a văzut filme cu italieni îşi poate imagina cam cum este o familie de Italia, însă noi eram de părere că trebuie să-i întâlneşti ca să cunoşti ce înseamnă pentru ei familia. Ca şi creştinii epistolei către Diognetus erau oameni obişnuiţi dar în acelaşi timp foarte neobişnuiţi, într-un cartier de blocuri de valahi crânceni, încruntaţi şi crunţi. Dumneata erai prietenă cu mama copiilor iar eu eram prieten cu Gianino, băiatul cel mai mic al doamnei de Centanni, care era cu vreo trei ani mai mare ca el. Familia de Centanni era unică din tot ce cunoşteam atât eu cât şi dumneata, mama mea; la ei uşa era toată vremea deschisă ca la o biserică romano-catolică, deşi nimeni din familie nu era prea religios, iar în plus aveau un fel de a primi pe oricine aproape în familia lor. Eu spusesem de multe ori că fiecare îşi avea familia lui dar cu de Centannii pe scară te făcea să te simţi ca şi cum ai mai fi parte încă dintr-o familie, ăştia-s italienii – nici măcar nu trebuie să se străduiască să fie aşa – aşa-s ei. Cei doi băieţi mai mari cu un an diferenţă la ani între ei, care erau cu mult mai mari decât mine, pe când erau copii de grădiniţă se tot băteau, dar în rest toată viaţa doamna de Centanni nu a avut nici o problemă cu copiii ei care o iubeau şi o respectau într-atât de parcă de parcă nu ar fi fost băieţi de pe stradă ci s-ar fi desprins din vreo ilustraţie a cărţii Cuore a lui Edmondo de Amicis. Aici în România oamenii au fost foarte impresionaţi de ruşi şi de idealurile lor sau de nemţi şi ideile lor şi exceptând poate comunitatea reînmugurită greco-catolică, noi ceilalţi i-am privit poate întotdeauna pe italieni cu o lipsă de reverenţă, gândindu-ne că totuşi italienii nu produc idei ale căror rădăcini pătrund până în temeliile pământului schimbându-l până la irecongoscibilitate, cum a fost acel dictu idiş E=mc2, nici nu scriu romane superbe de câte 700 ori 1000 ori 1200 de pagini bucata. Dar familia este miracolul Italiei, pentru ei familia este lucrul cel mai important, ei încă trăiesc lucruri care pentru noi au devenit doar idealuri pierdute ori iluzii risipite. De la fraţii de Centanni de aici din Ţara Haţegului până la verii lor din Veneţia, de la Sfântul Părinte Papa până la şeful Cosa Nostra din Sicilia, fiecare italian simte că aparţine unei familii, aparţine de cei cărora le pasă de el. Poate de aceea este Italia numită pământul iubirii pentru că acolo oamenii iubesc, încă iubesc, asta simţise probabil oricine călcase pragul familiei de Centanni aveam să mă gândesc după ani de zile când pentru cei mai mulţi lutul chipului vieţii mele avea să-şi piardă trăsăturile pierzânduse în apa neagră a uitării, simţisem că oamenilor aceia, oameni ca toţi oamenii cu virtuţi şi cu păcate, le pasă de tine; uneori îţi vine să-ţi pui întrebarea, cum se face că un om simplu care mai şi fumează când îi vine, mai şi bea, mai şi face ce simte, omul acela e om adevărat, în vreme ce tu îngropat în cărţi căutând înţelepciunea şi dorind după mintea ta trufaşă şi înceată să cucereşti harul, tu - după cum spune Talmudul - ai ieşit din omenire, asemeni Virginiei Woolf ori lui Nietzsche; de multe ori poate ar trebui ca oamenii simpli, copiii şi îngerii să spună aproape tuturor intelectualilor pământului cântecul: „v-am cântat de jale şi n-aţi plâns”, dar pe de altă parte aşa e, cum spuneai tu, Mamă, oamenii te ascultă, te compătimesc şi după aia, după ce te desparţi de ei, în familiile lor de categoria a II-a, râd. Toţi fac aşa, fie că-s sfinţi sau neghină, toţi facem aşa, românii. Toţi dădeau impresia de şmecheri, dar erau cuminţi şi mari erau tot cuminţi, iar dintre toţi cel mai cuminte era cel mai mare, un băiat gras, mare şi bun, cu părul lung, fumând un pachet de Ronson pe zi, cu zâmbet şi suflet ascuns de înger romano-catolic, privind parcă uneori deasupra pământului, iar alteori pământul. Iar Gianino era poate cel mai tare băiat de la el din clasă, dar avea un suflet blând ca de cavaler Templier sau Ospitalier de acum o mie de ani, ocrotitor al pelerinilor în drum spre Ţara Sfântă. Ei aşa îi cunoşteau, acum sufletul omului nu-l ştie nimeni, doar Dumnezeu, dacă crezi în el, dar spre deosebire de casa noastră sumbră şi nenorocită ca un tablou rembrandtian întunecat şi plin de lumină totuşi, casa lui Gianino era un teritoriu al copilăriei fără capăt aproape precum spaţiul cosmic ori dulapul de la etaj din casa de la ţară din seria Narniei, paradoxal totuşi pentru că nenorocirea lovise atunci în casa orfanilor italieni şi nu în casa familiei noastre, în apartamentul lor de aiuriţi şi minunaţi profesori de gramatică și literature ai copiilor de mahări cu funcţii şi mafioţi ai industriei şi de oameni săraci totodată, o casă sufocată de cărţi şi e adevărat totul, trist de adevărat că pentru Dumnezeu şi om nu nenorocirea contează ci răspunsul la ea. Eram cu toţii îmbrăcaţi cam toată vremea ca nişte vagabonzi şi deseori mâncam ce se putea, dar aveam înghesuită în apartementul cu două camere în care locuiam cea mai tare bibliotecă personală pe care am văzut-o vreodată pentru că tata a avut un vis ca Martin Luther King, era asemeni omului cu idei al vechii literaturi ruse, neînțeles și susținând de fapt societatea. Familia noastră a avut cărţi întotdeauna într-un exces ce nu poate fi descris și întradevăr jertfa ei a făcut oameni. Dacă e să aduc vorba de mine aici în Haţeg sunt destui oameni ca dintotdeauna care mă batjocoresc, dar întrebarea mea, marea întrebare pentru mine este ce să aleg, orgoliul sau compasiunea. Până acum voiam să mă duc peste tot şi să-i ajut pe toţi, pe prieteni; acum văd că mai bine fac dacă stau acasa, că preoţii au dreptate şi oamenii sunt răi. De-acuma când o să mă duc undeva n-o să ştie nimeni cine îs şi n-o să stau prea mult ca să mă cunoască. Christos a zis: "Feriţi-vă de oameni..." - mai sunt şi oameni care ar putea fi numiţi buni dar sunt ca sarea în nisip. Nu ştiu ce sunt – aş spune că sunt un om obişnuit dar oamenii au spus întotdeauna că nu sunt un om obişnuit. Oricum sunt ce mi-am dorit să fiu toată viaţa din prima copilărie, ce mi-aş fi dorit să fiu dacă aş fi avut posibilitatea să aleg, sunt livedean – de asta mi-e sufletul aşa dur, sunt ce au fost rudele bunicii mele Ana şi nu a fost ea, Ana a fost o fiinţă cum poate nimeni în satul Livadia de Coastă nu a mai fost. În claviatura delicată a sufletului meu seamăn cu bunica mea, dar în restul seamăn pe unchi-meu Ianăş, fratele ei care nu era înger ca Ana ci era un om ca noi toţi oamenii, pace peste el, era un om cu suflet pietros, bolovănos ca toată Ţara Haţegului. Iar dumneata, în ultima ta zi terestră, 18 iulie 2011, tristeţea de pe chipul tău era tristeţea pentru mine, poate sună stupid dar ca şi Jack Dawson care rămânea pe Titanic şi se gândea nu la el ci la Rose care cobora cu barca, tot aşa şi dumneata în agonia ultimelor clipe te-ai gândit la mine, nu am mai întâlnit un om ca dumneata Mamă, nici un prieten pe care îl am sau lam avut vreodată nu este ca tine, eşti fiica Anei. Existenţa umană ar trebui să fie o căutare a rădăcinilor. Oamenii spun că până o ai pe mama omul e copil; după ce mama ta nu mai este eşti om mare. Eu sunt copil şi acum, deşi sunt, e adevărat, sunt acum om mare, dar sunt copil şi acum pentru că mama mea în cer, trăieşte. Te am acolo şi când voi fi şi eu în cer vom fi împreună pentru totdeauna. Mămică, dumneata ai făcut la sfârşitul lui iulie o călătorie pe care nu mi-o pot imagina, mai departe decât orice poate fi numit departe, până la Dumnezeu şi aproape totuşi - în Dumnezeu; în cer toţi o să avem răni în mâini, cum ai avut dumneata în inimă de când ştiu eu. În cer o să mă întâlnesc şi cu fratele meu pe care nu l-a văzut niciodată, poate vorbesc ca un bolnav de SIDA, însă mă bucur că voi merge, dar mă bucur că voi merge în cer. În cer vom avea toate vârstele deodată, întro clipă eternă, după cum de pe Pământ semănăm cu toţi strămoşii noştri în acelaşi timp. Mamă, visul pe care l-am visat în care noi doi am pariat pe orice vrea cel ce câştigă înseamnă că dumneata poţi sămi oferi orice şi eu deasemenea pot să-ţi ofer orice şi că oricine dintre noi ar câştiga ar fi acelaşi lucru, am fi fericiţi. Mamă, azi un medic de medicină generală şi care nici măcar nu mă cunoaşte mi-a că ar fi mai bine să nu am copii. Eu dacă nu pentru a avea şi copii consider căsătoria fără rost, pustie. Dacă dumnezeu nu dă copii asta e altceva, dar să te căsătoreşti din start fără să doreşti să ai copii e îngrozitor. Mamă, inima mea e o floare luată de cineva şi pusă într-o carte; inima mea e o floare strivită, moartă într-o carte barosană, înapoiată şi prăfuită de medicină. De pe vremea când era Ion Vlasiu mic, degeaba

au doctorii microscopuri, dacă sunt orbi. Ce ştiu eu sau aflu din nou e că credinţa funcţionează dacă ştii s-o faci să meargă. Însă eu cred că Huck Finn a existat cu adevărat. Numele lui a fost Tom Blankenship. Cred în Huckleberry Finn şi ceea ce nu a înţeles nici un scriitor realist până acum e că realitatea e miracolul. Dar Mamă când ai plecat la Dumnezeu ţi-ai luat inima şi ai pus-o în pieptul meu. Eu nu am avut inimă până atunci. Şi acum privesc toate ca prin ochii dumitale. Uite, Mamă, cuvintele pe care un rătăcitor pe pământ, un om sărman, ţi lea spus după naşterea ta când m-ai născut pe mine cu pietate şi fanatism cuvintele conţinute în tăcere. zăbrelită. să fie în urma unui deus ex machina, păstrând proporţiile, cred că am să mă căsătoresc numai dacă îmi va porunci vreun înger ca lui Iosif. Adevărul e că probabil am inimă de salamandră şi cu excepţia tinereţii în care am făcut şi eu ce fac toţi, singura femeie pe care am iubit-o vreodată a fost Ioana d'Arc şi dacă aş fi fost coleg cu ea de bancă m-aş fi înrolat în armata ei şi aş fi murit pentru ea şi pentru Franţa, ştiind că asta era singurul fel de iubire pe care mi l-ar fi primit. tot ce ştiu e că deşi în cartea de identitate mă cheamă Constantinescu de fapt sunt un Băltean şi sunt un Roman, un italiano vero nu o instalaţie hanko de glande ca majoritatea oamenilor dar pe pământul acesta de fapt nici unul dintre noi nu este bun dar există speranţă pentru că merii sunt făcuţi să înflorească, iar oamenii sunt făcuţi să ierte cum ai făcut dumneata, Mamă timp de o viaţă pe Pământul acesta aflat în mişcare de rotaţie şi revoluţie unde ai fost o minunată Heidi toată viaţa, Mamă şi în cer eşti tot o Heidi şi despre dumneata ar fi spus bătrâna oarbă că ai inima de aur, cum o spun atâţia, fata Anei, mama mea, dumneata ai fost şi eşti minunată, de fapt ai fost minunată şi acum eşti un miracol, de fapt dacă va fi vreodată un deus ex machina pentru mine care să mă scoată din pusnicirea asta în care m-am băgat singur din copilărie acela nu poţi fi decât dumneata, Mama mea şi nu mă rog decât dacă va fi să am vreodată copii să-ţi semene ţie şi bunicii Ana, cea care m-a iubit din cer de când exist. Mamă, în 1990 ai vrut să divorţezi – m-ai întrebat şi eu ar fi trebuit să spun da, privind în urmă văd că ar fi fost un lucru bun, nu aş mai fi mers la Colegiul ăla Naţional şi plin de amărâţi ca liceele neterminate de Holden Caulfield şi nici noi n-am mai fi trăit în stres în casa familiei noastre patriahale care dintotdeauna a fost ca Egiptul de la Faruk la Mubarak; când ai venit o dată la bloc şi am stat doar amândoi, ai stat cu mine o săptămână a fost cea mai frumoasă săptămână din viaţa mea - dar nu ai făcut-o, nu ai divorţat pentru că tot la mine te-ai gândit, n-ai vrut să mă laşi fără tată, oricum ar fi el, aşa perfect cum e el. Atunci trebuia să te gândeşti la tine, la sănătatea dumitale, iar eu m-aş fi ţinut după dumneata ca mânzul după iapă cum spunei când veneam după dumneata la tanti Lenuţa - şi mi-ar fi fost bine aşa mult mai bine. Şi oricum n-ar fi fost nimic tragic în acel divorţ pentru că nu făcuserăţi în 1981 decât căsătoria civilă. Mamă, de acum înainte scriu pentru cei veşnici ca dumneata cum sculptau cioplitorii în piatră ai erei romanice iar cât despre mine şi păcatele mele îţi spun ţie şi lui D-zeu prietenelor tale care te compătimesc şi pentru mine copilul tău pe lângă ceilalţi din familia noastră disfucţională, care mai corect spus nu a funcţionat niciodată, mărturisesc şi mă ridic de pe genunchi din faţa oraşului nostru spunând că de căutat e să nu-mi doresc pocăinţă fără iertare dar să nu-mi doresc nici iertare fără pocăinţă. Pe mine mă cheamă deasemenea Constantinescu dar există o diferenţă între mine şi ceilalţi Constantineşti după care pot fi deosebit de ei; eu sunt singurul Constantinescu pe care dacă l-ai pune pe o grămadă de gunoi s-ar simţi bine acolo şi doar acolo şi Dumnezeu asta a şi făcut m-a pus pe gunoi de decenii întregi. Sper să nu păcătuiesc prin lipsă de umilinţă dar eu sunt singurul lepros care după ca a fost salvat se mai întoarce să mărturisească – după puterile sale -, însă asta nu contează, pentru mine cel puţin pentru că tu ai fost un mesia pentru familia profesorului aşa cum aveai să fii şi pentru mine mai târziu, tu ne-ai salvat pe toti ca un mesia evreu în moduri pe care nu le putem înţelege iar ceilalţi poate le-au uitat pentru că binele este aproape întotdeauna uitat ca şi Dumnezeu, dar eu ştiu că făcându-te pe dumneata Logosul a vrut să arate pământurilor noastre ce înseamnă un mesia. Pentru mine eşti un mesia pentru că ai fost un mesia pentru mine şi pentru toţi ceilalţi şi ca şi pentru Mesia Pământului cei pentru care te-ai sacrificat nu te-au iubit, iar cei are te-au iubit nu te-au înţeles şi nu te-au iubit deajuns, în vreme ce dumneata ia fost doar inimă pentru noi toţi, iar pentru mine ai fost indescriptibilă ca Hristos. Ascultă Mamă povestea fetei care pe vremea lui Ceauşescu oricând când o întrebau ce religie are se ridica drept în picioare cu mâinile lipite de corp şi zicea: -Ostaş! Religia ei interzisă. Am de la dumneata o fotografie cu voi două dar acesta e un portret, un portret de fată în uniformă albastră cu cruciuliţă la gât. În camera de la capatul coridorului se aflau elevele Vladislav Maria, Ronaï Roberta şi înca una, al carei nume înca nu il ştiu şi am înţeles că nici dv. nu-l cunoaşteţi, fiind de-abia azi sosită în tabără. Ronaï citea cartea tovarăşului Marin Preda, aparută de câţiva ani, lucru de un extrem prost gust. Nu voi putea înţelege niciodată fascinaţia tineretului pentru ceea ce numesc ei dreptate, pentru diferite recuperări sau rectificări, în detrimentul politicii Partidului. Eleva cealaltă citea un articol apărut în revista Cinema despre o binecunoscută actriţă cehoslovacă. Cât despre eleva Vladislav, despre care ştiţi, atât de la mine cât şi din alte surse, că e un elev-problemă stătea în faţa ferestrei privind afară. Despre această elevă v-am mai informat că este orbită de superstiţii, că deşi nu o spune deschis doreşte să nu aibă nimic de-a face cu linia Partidului şi că face prozelitism sectar religios. Un lucru pe care am avut timp să-l remarc era că pe patul elevei Vladislav era o Biblie şi o carte de cântece religioase. Ronaï trebuie urmărită mai îndeaproape dar îndeosebi ţin să vă atrag atenţia din nou asupra lui Vladislav Petra Maria, un element destul de periculos pentru sănătatea doctrinară a tineretului comunist din liceul la care această elevă este elevă, ca să nu mai menţionez că probabil mediul din care vine e unul trădător proamerican, de parcă şi în ziua de azi bunicii şi părinţii ei i-ar aştepta tot pe americani ca acum patruzeci de ani-patruzeci şi ceva de ani. Doar o fată ostăşiţă stând în fereastra deschisă cu un cub Rubik între degete, uitat acolo la fel cum uitase şi de ea însăşi în faţa furtunii frumoase asemeni lacrimilor de om. Această povestire nu are sfârşit pentru că viaţa nu are sfârşit pentru cei vii şi deasemenea moartea nu are sfârşit pentru cei morţi. Această povestire nu are sfârşit pentru că existenţa nu are sfârşit. Cartea aceasta e o carte scrisă în genunchi. Dumnezeule cel viu şi adevărat priveşte asupra copilei tale şi îndură-te de ea. Îndură-te de ucenica ta care trăieşte în prezenţa ta. Pentru că la tine este milă Dumnezeu milostiv, îndurat. Oare ce vrea să spună? Abia când se sfârşi cântecul Maria observă că ceasul rotund de metal aşezat pe pervazul ferestrei se oprise. Era un ceas vechi al uneia dintre fete care nu avea decât două ace groase, care uneori parcă abia se târau. Iar enigma parcă insolubilă a cubului Rubik era parcă enigma vieţii ei. Ziua aceea ploioasă de vară fusese totuşi atât de cenuşie până când la radioul din camera fetelor se dădu muzică străină. Maria stătea în picioare înconjurată de Tine aşa cum ne înconjoară vântul sprijinită de dulapul de metal cu mai multe despărţituri de lângă fereastră în care fetele din cameră îşi ţineau mâncarea şi privea ploaia care cădea întratât de monoton de parcă în orice moment prin şiroaiele de apă care cădeau din cerul care acum era un singur nor ar fi putut să apară un stalker care să te ducă în Zonă, în zona aceea înconjurată cu turnuri de pază şi sârmă tăioasă împletită din cununa lui Hristos, în zona aceea unde steme de aur şi Kalaşnikovuri încărcate îţi interzic să ajungi şi unde ştii că trebuie cu orice preţ să ajungi. La radio se sfârşea o emisiune prezentată de Florian Pittiş şi la încheiere acesta spuse: -‘…pe data viitoare, prieteni, vă spune Florian Pittis de la microfon împreună cu Mihaela Petrescu din redacţie şi Radio România Actualităţi vă lasa la sfârşitul emisiunii cu frumosul cântec “Don’t Wait Too Long”, al zâmbitoarei cântăreţe CC Catch, pe numele ei adevarat Caroline Catherine Müller, născută în Olanda în 1963 şi lansată în muzică în Republica Federală Germania. Aşadar “Don’t wait too long”, care în traducere înseamnă: ‘nu aştepta prea mult’, şi acesta este şi sfatul nostru pentru voi de astăzi. Vă dorim să nu aşteptaţi prea mult şi deasemenea să nu aşteptaţi prea mult până când veţi găsi din nou frecvenţa noastră şi ne vom reîntâlni pe calea undelor. La revedere şi nu uitaţi că un zâmbet adevărat e mai strălucitor decât soarele de vară pentru că adevăratele stele sunt

34 oamenii, după cum spunea celebrul Yoşe Lichtenberg, acel Bob Dylan al ghetoului evreiesc olandez, contemporan cu Rembrandt. Pe data viitoare, la buna vedere!’ Visase. Noaptea trecuta, visase. În visul ei se amestecaseră “ZONA” lui Andrei Tarkovsky din filmul “Stalker’, cu o altă zonă dintr-o carte de Alexandr Soljeniţân pe care o auzise citită la Radio Europa Liberă şi cu unitatea militară la care îşi ţinuse jurământul fratele ei, Cristi, de parcă toată lumea veche, toată lumea cunoscută era o unitate militară. Maria îşi amintea cum atunci la jurământ Cristi îi spusese că toţi ideologii ăştia luminaţi care ne îndrumă spre veacul aurit al comunismului nu au lumină nici cât o flacără de lumânare; „Tot aşa acum cărţile lui Dostoievsky sunt lăudate peste tot ca şi mari cărţi creştine dar de fapt eu, cel puţin, mă cam îndoiesc, cu tot respectul…”, mai spusese el. „Sofia Marmeladova ar fi putut să-şi ajute mult mai mult tatăl dacă s-ar fi căsătorit sau ar fi mers la mănăstire. Am cunoscut cazuri din acestea. Dar Dostoievsky nu e compasiune, e Shakespeare.” Jurământul ăla fusese ceva de văzut însă fratele ei avusese mari mustrări de cuget că trebuie să jure. Mulţi oameni chiar din biserica lor nu inţelegeau. Şi ei erau creştini, şi ei juraseră acum cinci, zece, douăzeci sau treizeci şi cinci de ani. Cât despre Dostoievsky, Cristi spunea că era puţin probabil ca Augustin, Anselm sau Bonaventura să fi făcut asemenea producţii ori ca Pavel, Petru sau Francisc din Asissi să fi gândit astfel. În esenţa Dostoievsky, continua el, se trăgea din Shakespeare care provenea din spectacolele teatrale ale Antichităţii, pe care Augustin le condamna întratât. Şi apoi îl cita pe Mommsen: “Ei se deziseră de literatura elenă, considerată acum a fi pângăritoare”. Astfel, dacă rădăcina este otrăvită, cum ar putea fi altfel fructul? ‘Dar, cine ştie, poate Cristi nu are dreptate şi nici prima mie de ani de creştinism,’ îşi spuse ea în timp ce privea amintirile visului ce-l visase, aşa cum stătea acum în dreptul ferestrei. Dumnezeu e bucurie, întratât de multă bucurie încat nimic altceva nu mai poate fi spus. Nu mai există cuvinte dincolo de Dumnezeu si Dumnezeu începe prin bucurie în mijlocul flăcărilor şi lacrimilor, zidurilor arse şi înnegrite. Dumnezeu începe atunci cand eşti din nou copil şi întinzi mâna să primeşti mărgăritarul vieţii fără sfârşit precum copilul din poveste. Rotea elementele unui cub Rubik, fără să-i acorde prea multă atenţie până când văzu că are în faţa ei o cruce grecească, roşie. Pătrăţelele libere erau toate galbene. Crucea purtată de mâinile lui Iisus din Nazaret, Hristosul nostru. Adevărul făcut din sângele august al lui Dumnezeu. Durerea din Ghetsimani, suferinta din casa marelui preot, suferinta din pretoriu, suferinta din Golgota, suferinta din Ierusalim, suferinta din intregul univers. Suferinta lui nu a noastră se gândea Maria. Lacrimile de sânge ale lui. Cea mai mare suferinţa tot Dumnezeu o poate simţi fiindcă exponentul complexitatii conştiinţei sale e infinit, dar asta nu e nimic pentru el pentru ce el e infinit. Ocean de nestrăbătut, mare fără începuturi, focul care arde în deşert, focul care nu se mistuie niciodată. Binecuvântaţi sunt oamenii care l-au vazut pe Hristos. Cum ar putea fi altfel dacă a putut spune atunci ce se întamplă acum? Cum ar putea fi vreodată altfel? Cum ar putea sa nu fie viu cand a facut viaţa din pământ, cum face un ţăran o casă. Iar lacrimile ochilor nu ajung şi n-au ajuns niciodată. Fiecare om are nevoie de un înger, dar… de ce oare oamenii în care iţi pui cele mai mari speranţe, te dezamăgesc? Va avea vreodată şi ea un înger? Şi cântecul ăsta acum doar o întrista. Din cântecele străine Maria înţelegea cam doar refrenul, ceea ce totuşi era mult mai mult peste media obişnuită în care erau inţelese cântecele occidentale de către tinerii din Republica Socialistă România. Cântecul o făcea să-şi amintească de Mihai şi nu mai voia să-şi amintească de el. Mihai era un băiat din aceeaşii clasă cu ea, mai mic cu un an decât ea. Ea avea 18 iar el 17. Şi era un băiat de care nu mai voia să ştie nimic pentru ca îl iubea de ani de zile şi el parcă era de pe alta planeta ori poate nu-i plăcea îndeajuns de ea ca să-i vadă sentimentele. Şi lumea era atât de pustie şi rece ca o noapte de iarnă lăsată peste un oraş în care nimeni nu iubeşte pe nimeni. Ce putea fi mai rău decât să stea cu el în bancă zi de zi, să-l audă vorbindu-i despre tot felul de lucruri, şi de cărţi interminabile şi de idei ale unor filozofi bărboşi şi despre care este adevarata semnificaţie a muzicii lui Johann Sebastian Bach şi de ce cartea Don Quijote este în două volume şi nu din unul singur şi ce a vazut Dante Alighieri în Paradis şi atâtea lucruri că te săturai de artă şi de toate lucrurile frumoase ale Pământului şi seara înainte să se ia curentul cand iţi făceai temele la mate erai atât de tristă şi seara era ca o cutie de scrisori goală şi te durea asfinţitul şi tonurile şi nuanţele sale de lumină şi te dureau zâmbetele tale de mâine pe care le păstrezi doar pentru Mihai şi te dureau pietricelele pe care le-ai adus de la munte câte una în fiecare an şi te dureau lacrimile şi te dureau porumbeii care veneau la fereastra ta şi Luna cea frumoasă care te privea cu lacrimile ei îngheţate şi te dureau şi te apăsau aripile îngerilor, te dureau cântecele frumoase şi te durea noaptea şi te dureau camioanele cu prelată ale soldaţilor în termen şi te dureau pensionarii care veneau acasă cu sticle goale de lapte şi te durea trigonometria din caiet şi Daciile 1300 care treceau şi te dureau visele şi te dureau toate frunzele astea din arborii de lângă trotuar care nu ştiau decât să-ţi foşnească în suflet şi închideai ochii şi nu-ţi mai doreai nimic şi trebuia să te grăbeşti să-ţi faci tema ca să nu o scrii la lampa cu petrol şi mai aveai atatea probleme de făcut şi viaţa nu e până la urmă poate decat durere anesteziată şi omul e făcut să sufere după cum scanteia este făcută ca să zboare cum scrie într-un loc pe o pagină al cărui colţ Maria l-a îndoit şi o durea inima lui Mihai. Fiecare om are nevoie de un înger, deşi sunt destui care nu o ştiu. Dar oare ce vrea să spună? Ce vrea El să spună? Ce se află în spatele acestor cuvinte şi ale celorlalte, ce vrea DOMNUL să spună; ce s-a aflat în inima Lui când a rostit Scriptura? “Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău; ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” Maria era sigură că dacă le-ar fi întrebat pe celelelte fete i-ar fi spus ca astea sunt prostii. Cand le privea îi făceau impresia unor oameni frumoşi şi minunaţi şi orbi cu sufletul scurtcircuitat. Iar ziua aceea cenuşie fusese minunată deşi fetele doar citisera în cameră iar Maria privise ploaia al cărei duruit pe acoperişul cabanei parca i se prelingea prin ochi până în înăuntrul ei făcându-i sufletul leoarcă. Cumva, era opusul lacrimilor. Iar fetele astea deşi nu puteau înţelege în întregime ce se întâmpla în sufletul Mariei erau nişte prietene minunate. Şi nici măcar nu se aleseseră unele pe altele să împartă camera împreună. Iar Maria se simţea atât de adesea ca un om care s-a trezit din somn de ceva vreme dar încă stă cu ochii închişi, înconjurat de zi şi atat de adesea se simţea biata Maria ca un om care nu Te vede si care îşi spune că încă e noapte, ca nu e zi, ca nu va fi niciodată zi, ca va fi noapte pentru totdeauna şi că nu va fi niciodată zi. Ce înseamnă asta? Şi ce înseamnă când te trezeşti dar ochii tăi rămân închişi asemeni ochilor pisoilor abia fătaţi? Ce înseamnă: “Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău; ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.”? Probabil că e un sentiment în spatele cuvintelor acestea, o stare a inimii, un sentiment pe care să-l poţi dezghioca cum scoţi miezul rodiei din coajă. Dar cu toate acestea fetele celelalte i-ar fi spus ca toate astea sunt cele mai mari prostii de pe faţa pământului. Maria nu ştia. Era doar o fată de şaptesprezece ani pe optâşpe dar simţea în sufletul ei nişte şuvoaie veşnice şi de aceea îşi repeta în gând cuvinte sacre pe care le vâra în sticle de umilinţă şi le azvârlea în valuri. Si probabil că sentimentul erau însuşi valurile care îi măturau cu zgomot nisipurile sufletului în fiecare dimineaţă, în fiecare noapte, în orice zi, mereu, aducând cochilii sparte şi acoperind cu apă litere scrise în nisip. Aceasta era prima piatră. “Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău; ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” Aceste cuvinte ce parcă veniseră aici de pe celălalt ţărm al unei explozii atomice. Erau prima piatră, prima pietricică. La radio, Florian Pittiş nu se mai auzi şi începu cântecul de sfârşit de radio-emisie. Privind crucea de pe faţa cubului îşi amintea vara când avusese ocazia sa vadă într-un muzeu din Dobrogea un vas de lut pictat. În centru se afla o cruce grecească trasată cu roşu iar în jurul ei pe marginea vasului se afla un chenar de peşti pictaţi, cinci peşti, fiecare cu altă culoare. Era un vas din primele secole ale creştinismului. Ca şi acum, la Brădet, fusese într-o tabără – numai că aceea era o tabără la mare. Atunci, stând în faţa vitrinei în muzeu, Maria încercase să presupună la ce era folosit oare vasul acela cand fusese făcut. Poate în el se ţineau fructele, sau apa pentru spălat pe

mâini la masă. Nu ştia. Dar cum stătea şi îl privea reîntregit de către arheologii ce lipiseră cioburile se gândea cât e de vechi şi câte e de frumos mesajul pe care îl poarta; o cruce grecească înconjurată de un cerc de peşti. Sau poate se ţineau chiar peşti în el. -Dă-i mai tare, dăi mai tare! Spuse una din fete aruncând cu o pernuţă în Maria care stătea în picioare lângă radioul destul de vechi aşezat pe pervazul ferestrei. Simţind perna ce îi aterizase pe picior şi privind ploaia ce căzând încă afară, căzând asemeni unor lacrimi secrete, Maria trase în sus cele două manete ale sonorului până când radioul începu să hârâie, lăsându-le apoi puţin mai jos. Prima pietricică. Un diamant făcut din cuvinte. Dar Mariei nu i se întamplase niciodată să aibă ocazia să întoarcă şi obrazul celălalt. Şi dacă i s-ar fi întamplat, de multe ori nu ştie daca l-ar fi întors. În societatea umană atât de mulţi oameni sunt aşa cum sunt şi cu toate astea Profetul a spus ca cel care te loveşte trebuie să te mai lovească odată. După Evanghelie cel care vrea să fie drept trebuie să-l suporte pe cel nedrept şi să-i ajute ascensiunea, să nu-i împiedice cu nimic nedreptatea. După Evanghelie tuturor celor răi trebuie să le meargă bine, i-ar Dumnezeu porunceşte robilor săi să fie sclavii celor răi, iar cei drepţi trebuie să fie loviţi pe obrazul drept, iar ei trebuie să-l întoarca şi pe cel stâng, trebuie să fie persecutaţi, dispretuiţi în fiecare zi; asta este Evanghelia. Şi probabil şi ăsta este un motiv pentru care este atât de puternică. Pentru că sunt unii oameni care vor sa fie pălmuiţi, persecutaţi şi dispretuiţi pentru Hristos. Si eu sunt unul dintre aceia, se gândi Maria. Una din fete, Maria cum stătea întoarsă spre fereastră, nu ştia cine, începu să se mişte prin cameră. Probabil să danseze. Cealaltă din cele care erau acum în cameră se ridică în picioare în pat, Maria putea să observe asta după scârţâit, şi spuse: -Disco Queen! Visul fusese atât de frumos. Visase unitatea la care se ţinuse jurământul lui Cristi dar în vis era un loc atât de frumos, era o unitate militară în care soldaţii erau îngeri. Şi Petra mergea pe aleea principala a unităţii trecând pe lângă comandament şi pe lângă complexurile de locuit, nişte buncăre uriaşe despre care nu ştia cât sunt de adânci dar la suprafaţă aveau doar câte un nivel de doi metri şi jumătate pe ale caror terase se parcau tancuri, cu zidurile zugrăvite în model de camuflaj kaki. Unitatea respectivă la care fusese încorporat Cristi încerca sa fie mai performantă fiind înfiinţată la o data mai recentă – comparativ cu restul unităţilor militare din Republică, fiind totodata rezultatul unei conlucrări socialiste între RSR şi Iugoslavia. Şi, mergând printre buncăre – în vis - văzu puţin mai departe îngeri stând pe tancurile verzi sau gri. Erau îmbracaţi în haine kaki şi doar după felul în care străluceau şi după aripi se vedea că sunt îngeri. Maria acum ştia care era cea care dansa pe linoleum şi care sărea pe saltea. Privind ploaia le revedea cu sufletul, aşa cum erau acum în tabără cu părul lăsat liber după un an de purtat bentiţă de lunea până sâmbăta. Acuma în sfârşit purtau şi ziua nişte haine mai ca lumea şi nu uniforma aceea de care se săturaseră toate. Astăzi doar Maria purta uniformă, nu ştia nici ea de ce o adusese cu ea în tabără. Probabil se obişnuise cu ea şi de aceea o purta uneori şi în timpul liber. Întradevăr, în jocul de azi, asta e prima pietricică, se gândi Maria în timp ce îşi repetă cuvintele spuse de Boby: “I am the Disco Queen…” Prima pietricică din cer. Era o stea pe care o avea în palmă: Un sentiment o umplea asemeni luminii, cum umple lumina opalul unui pahar de vin. Aşa văzu Maria, privind ceea ce ţinea în palmele sufletului, că ceea ce ţine în mână este un diamant. Un diamant făcut din cuvinte. Şi mila Ta este asupra noastră. Când rostea cuvintele acestea, ele erau un diamant pe care îl ţinea în gură. Dacă aş fi acasă, la noapte aş dormi cu lumina aprinsă ca să nu plâng. Poate că iubirea e ca-n vorba aceea englezească: ‘Lovers are two kinds: buyers and sellers.’ Asta zice şi C.C. Catch: “Daytime lovers love for sale.” Nu pot sa cred. Eu cred ca indragostitii sunt de trei feluri: cei care cumpara, cei care vand si cei care dau, asa trebuie sa fie; the givers. Asta cred. Ca să nu plang aş dormi cu lumina aprinsă. Aici o să dorm cu becul stins şi cred că o să plâng. Însă cuvintele sunt acestea şi sunt totuşi incomprehensible. Nu le putem înţelege pentru că au fost gândite de o Conştiinţă infinită. Atunci cand faci asta ai câştigat; nimic din lumea asta nu te mai poate invinge. Atunci, şi dacă mori omorât de lumea asta, pentru tine moartea este o victorie. Şi în plus, oricine îţi face vreun rau ţie sau altcuiva, îşi face un rau propriului său suflet. Vieţile celor răi sunt facute din ceară, picurând secundă cu secundă arsă de un foc nevazut. Evanghelia e indestructibilă asemeni oţelului inoxidabil. Dacă trăieşti Evanghelia, nu vei mai fi singur, Dumnezeul lui Avram, Isac şi Iacov e cu tine în fiecare clipă aşa că nu vei mai avea cum să fii singur. Şi dacă trăieşti Evanghelia nu vei mai putea spune niciodată că eşti neiubit pentru că Dumnezeu cel atat de frumos este iubirea ta pentru tine chiar în inima ta. Terasele buncărelor erau acoperite de urme de zăpadă şi se simţea un puternic miros de raşina sângerândă. Pantofii Mariei călcau prin zăpada care în puţin timp avea să dispară, dar în care se pastrau încă nenumarate urme de paşi. Şi atunci, aşa cum se afla acolo, - în vis – Maria spuse: ‘Eu nu merit să mă aflu în prezenţa Ta… Nu voi merita niciodată să văd frumuseţea Ta…’, Maria stătea cu fruntea în zăpadă şi se ruga când lacrimile îi deschiseră ochii văzu că e înconjurată din toate părţile de aripi albe de îngeri, albe asemeni aripilor de porumbel alb; îngerii o înconjurau pe Maria din toate părţile, asemeni unui glob de aripi, aripă lângă aripă, iar în mijlocul acelei sfere se afla prezenţa lui Dumnezeu, atât de aproape încat putea fi atinsă cu degetele. Vladislav Maria nu ştia cât timp a trecut aşa, ştia doar ca e viu. Mariei nu i se intamplase niciodată să trebuiască să întoarcă obrazul celălalt ca să mai primească o palmă. Unchiului ei Iosâv în schimb, da – când era un copilandru; însă palma a doua nu mai venise. Niciodată nu eşti prea mic pentru a fi un soldat al lui Hristos. Şi copiii pot să fie Eroi ai Împărăţiei Cerurilor. Da, împărăţia cerurilor. Ţara cea mai tare pe care majoritatea oamenilor nu o vor vedea niciodată. Toţi activiştii aceştia, toţi comuniştii, toţi fanaticii idealismului materialist şi toţi ofiţerii şi secretarii Partidului, toţi secretarii cu propaganda, toţi ilegaliştii şi toţi informatorii vor rămâne în RSR sub flacăra eternă. Ca să vezi împăraţia nu poţi rămâne activist, comunist, ateu, ofiţer de securitate, propagandist pe bonuri la abator, nu mai poţi fi mândru că eşti ilegalist daca vrei să vezi împaraţia. Dacă eşti informator trebuie săţi coşi buzele şi să-ţi tai mâna cu care scrii dacă vrei să vezi împărăţia cerurilor. Unchiului ei i se întamplase, în schimb, să întoarca obrazul când era copilandru la vacile CAP-ului. Era un vas de ceramică pictată găsit în situl arhelogic al oraşului antic Tomis, datat de către cercetatori ca aparţinand celei de-a doua jumătăţi a secolului al treilea. Era uşor aplatizat, şi cel mai probabil era un vas cu o destinatie specială, acum necunoscută. Privindu-l mai cu atentie în vitrina Muzeului de Istorie şi Arheologie din Constanta eleva Vladislav Maria se gândea că poate era un vas consacrat pentru vin. Şi poate asta era explicaţia pentru ce – aşa cum avea un chenar de peşti pe interior -, pe exterior era pictată într-o nuanţa turcoaz verzui o viţa de vie care pornea din centru şi se ramifica în toate direcţiile întâlninduse spre marginea vasului tot sub forma unui chenar, însă de frunze de viţă de vie. Dar nici unul dintre cei ce se ocupaseră de vas nu scrisese în notiţa de pe vitrină aceasta posibilitate a destinaţiei de origine a vasului, ori poate nu fusese permis de către Direcţia de Ştiinte Istorice a RSR. De ce? Iisus nu spune de ce. De ce? Pentru că aşa a spus Iisus. Dar cine e Iisus? Dumnezeu cum scrie in Scripturi. Ăsta e tot răspunsul care ni s-a dat vreodată. Maria îşi amintea o gravură în lemn care îi placuse mult numită “Drumul spre Emaus” făcută la începutul secolului de pictorul Karl Schmidt-Rottluff. Erau doi ucenici trişti şi era Iisus şi era drumul şi vântul printre arbori şi era soarele care în curând urma să asfinţească. Dar cel cu adevărat strălucitor era Iisus Hristos, pe care ucenicii înca nu îl văzuseră. Deşi gravura arăta de parcă era un produs al artei primitive, îi plăcea pentru că aşa şi-l imagina ea pe Iisus când a spus de exemplu cuvintele la care medita astăzi: Atât de curat şi atât de nevinovat încat nu poţi spune decât: ‘El este Dumnezeu printre noi.’ Şi să taci cum n-ai mai tăcut niciodată, pe urmă. ‘Am nevoie de ceva sfânt. Am nevoie de Hristos. De o inimă făcută din lacrimi care să spele picioarele lui Mesia’, se gândea eleva Vladislav în timp ce rotea pătrăţelele colorate ale cubului. Pentru că este iubire materializata, o iubire mai mare decat universul. O iubire pe care daca vrei sa o afli, o vei afla, o iubire în jurul căreia gravitează galaxiile asemeni frunzelor galbene purtate de respiraţia sărutului toamnei, o iubire spre care curg galaxiile într-un şuvoi aproape

nesfârşit, dar vei afla tu toate acestea? Toate lucrurile pe care Maria le vedea cu ochi facuti din suflet amestecat cu Duh Sfant. In acea gravură Cleopa şi celălalt ucenic au ochii închişi iar Domnul are privirea atât de vie, privirea lui Dumnezeu, Domnul meu, care mă vede. În acea gravură Cleopa şi celălalt ucenic sunt atât de trişti iar Isus e chiar între ei şi ar fi deajuns ca El să ridice mainile ca cerurile să se cutremure şi universul să se năruie. Dar Cleopa are ochii închisi şi celalalt ucenic are ochii inchisi şi nici Cleopa nu vede şi totusi nici eu nu văd, îşi spunea Maria în timp ce stătea la fereastră şi privea ploaia de august ce şiroia totul afară. -Chem prezenta Ta peste mine şi stiu ca atata imi este deajuns, ii spunea Maria Domnului ei. Fă-mă să înţeleg cuvintele, deschide crinul înţelepciunii Tale în ochii mei. Fii viu în mine şi fă-mă pe mine vie în tine. Fii mereu la dreapta mea, ţine Mâna ta pe mâna mea, sprijină-ţi Fruntea pe fruntea mea, pune inima Ta de Duh Sfant în inima mea. Fii viu în mine şi fă-mă vie pentru totdeauna. Fă-mă să nu te părăsesc niciodată. Fă-mă să trăiesc pentru o mai mare glorificare a Ta. ...se ruga ea. Dacă nu e nimeni în jur faţă de care să-ţi mărturiseşti credinţa, mărturiseşte-ţi-o faţa de Dumnezeu pentru ca fericirea este o rugăciune în faţa unui perete gol. Pentru că statul în genunchi este mult mai confortabil decat statul întrun fotoliu de catifea. Sărăcia e un dar, e bine să fii umil, e okay să suferi în fiecare zi, e okay să ţi se întâmple să nu ai ce mânca seara, să nu ai nimic afară de El, din cauza sufletului tău. Nu e nimic dacă nu primim explicaţii, pentru că teologia e doar reflexia revelaţiei aşa cum cerul se oglindeşte într-un râu, iar noi avem nevoie de Hristos. Daca tu ai nevoie de altceva atunci nu ai nevoie de ceea ce ai nevoie. Pentru că prin lumea aceasta cu sufletul făcut din durere tu trebuie să fii viu aşa cum nimic altceva nu mai este pe pământ. Aceasta era exhortaţia vieţii trăită de Maria. Fericirea fără Domnul e nefericire, pentru că nu-L are pe Domnul. Nefericirea cu Domnul e fericire, pentru ca Îl are pe Domnul. Nu te teme să plângi pentru că lacrimile suntem noi, nesfârşite precum stelele, nu te teme de durere pentru că durerea ta eşti tu, pentru că durerea ta este bucurie. Nu da înapoi să fii viu, pentru că doar ochii pot vedea lumina desfăcându-se în petale şi doar o inimă poate vedea adevărul. Nu te teme. Nu te teme aşadar. Cât despre moarte, după ce vei fi murit, vei vedea că trăieşti. Oricât de multe lacrimi ar fi pe un ochi o mână bună le poate şterge pe toate dintr-o dată. Durerea nu înseamnă decât că eşti viu. Aminteşte-ţi de cum a fost când te-ai născut. Acum cred ca sigur te-am făcut să zâmbeşti. Iar Maria… e aici, priveşte şi ascultă ploaia de afara, gânditoare: Dacă vrei iubire mergi la Hristos, căci doar în inima privirii lui vei găsi iubire. Dacă vrei prietenie mergi la Hristos căci doar în El vei gasi un Prieten; de ce? Pentru că nici tu nu poţi fi un prieten şi pentru că nici eu nu pot fi. Toate lucrurile acestea şi le spunea Maria în timp ce işi repeta cuvintele din Evanghelie pe care voia să le înveţe. ‘Şi de întrebi de durere, durerea e o cunună. Iar de va fi să fii martir, - orice formă ar avea acel martiriu în viaţa ta -, să nu-ţi fie frica să fii martir. Cât am putut să iubesc, ani de zile, n-am vrut, acum aş vrea dar nu se mai poate. Sunt un Julio, lăsând cartea din mână pe malul mării cu valuri gigantice ca diviziile de infanterie, cu sufletul în cârje şi plângând - ca un rob evreu închis pe undeva prin Babilon - pe şase coarde. Mamă te-am dezamăgit; nu vei avea niciodată un nepot. I-am spus unui medic care mi-a spus să-mi găsesc o fată, iam spus că da mi-ar plăcea să am o familie, mai ales după ce dumneata nu mai eşti aici, să am copii şi o soţie, iar medicul a zis că nu ştie dacă e o idee bună să am copii şi atunci eu m-am gândit că atunci nu-mi mai trebuie nimic. Sunt un Brendan pe ape. Dumneata m-ai făcut doar pe mine, iar eu te-am dezamăgit. Doctorii în literatură spun că textele medievale numite saga sunt crude, dar adevărul e altul, acela că viaţa este crudă, cum nici o imagine, o povestire sau o sabie nu a reuşit să o reprezinte. Sunt un Brendan pe ape cântând Knockin' On Heaven's Door, dar Mamă pentru noi Haţegul este pământul celor şapte sate şi vârfurile din Retezat sunt piramidele satelor noastre, mai vechi decât orice piramide ar putea fi, Retezatul e un cromleh fiindcă ducând spre cer orice munte e sacru, dumneata eşti vie cum nimeni nu e pe lume, iar eu sunt un chip de piatră, mort, cu ochi deschişi şi orbi, mereu am o ideogramă pe frunte, o linie crestată de un stilus invizibil, litera I, tragica literă I a limbii engleze şi întrebându-mă ce înseamnă cred că în sfârşit o pot citi, am o ideogramă pe frunte, toată vinovăţia mea, un semn runic scris de sabia lui Dumnezeu, iar semnul lui Cain e semnul încruntării fiindcă noi oamenii, toţi, suntem nişte albine care nu credem în prisăcar fiindcă nu i-am văzut niciodată chipul, însă ce pot spune mai mult decât că sunt o tragedie scrisă de Dumnezeu? Eu, eu am un Zid al Plangerii intr-un perete al camerei mele. Acolo e.’ Cu câteva zile în urmă tovarăşa profesor de limbă rusă, tovarăşa Liuba, care – dupa cum presupun că ştiţi – este o profesoară din Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste care a venit aici într-un schimb de experientă, deşi este o profesoară foarte bine calificată, predă la liceu şi nu la facultate pentru că programul, iniţiat de URSS, este focalizat asupra invatamantului liceal, totuşi a avut neinspirata idee să proiecteze filmul Solaris, care deşi a fost produs de Mosfilm, este plin până la refuz de imagistică şi simboluri creştine. Eu personal, ca şi colegă a tovarăşei sovietice, mi-am exprimat o dezaprobare fermă, dar având în vedere statutul preferenţial al tovarăşei profesor moscovite, decizia dânsei a primat. I-am spus oricum, că e mare păcat că în Uniunea Sovietica se fac asemenea filme şi că în Republica Socialista Romania niciodata nu li s-ar fi aprobat turnarea. Cât despre tov. Liuba trebuie să vă mărturisesc că am oarecare dubii referitor la sănătatea ideologică a dânsei, deşi a venit insoţita de informaţii ireproşabile. Dar, după cum v-am mai spus, o suspectez şi pe dânsa de faptul că devotamentul dânsei pentru PCUS şi pentru ideologia noastră în general să nu fie unul sută la sută. Deasemenea gestul tovarăşei profesor sovietic de a difuza filmul acela arata înca o dată lipsa de discernământ ideologic care parcă ar începe să ia amploare în URSS; (toate acestea bineinteles în cazul în care aceste indicii sunt autentice şi nu o acoperire pentru spionaj în favoarea URSS). Trebuie să vă mai atrag atenţia şi asupra faptului că unii elevi au arătat un oarecare interes filmului sovietic, in special două din elevele despre care fac prezentul raport: Ronaï Roberta şi Vladislav Petra. Mai ales acestea doua au comentat filmul aproape în intregime (nu l-au văzut tot pentru ca au ajuns mai târziu de la o excursie în padure), împreună cu încă trei elevi dintr-o clasă paralelă dintre care unul a venit şi mi-a furnizat informaţia. Numele celorlalţi elevi sunt: Cenuşă Octavia şi Mic Radu. Elevul care m-a informat e în aceeaşi clasă cu ei aşa că îi pot supraveghea destul de bine fără să fac un prea mare efort personal. În timp probabil ar trebui luate masuri pentru că văd că unii dintre elevi au tendinţa de a nu fi pe linie, fie că la unii e doar o fronda tinerească legata de modă şi muzica populară în rândurile tineretului, în special cea străină sau că e – ca în cazul elevelor Vladislav şi Ronaï - o opoziţie nedeclarată dar reală în convingerile lor, legată de flagelul misticismului. Cred că este de prisos să mai spun că fiecare în cultul lor de Paşti merg la împărtăşanie, iar în decembrie le prindem mergând cu colindul. Trebuie să se facă ceva. Cartea aceasta e o carte scrisă în genunchi. Dar totodată, deşi lucrurile infăţişate aici au trecut - în acele câteva minute cât domnişoara Vladislav a stat la fereastra – prin sufletul ei, forma în care aceste lucruri sunt prezentate nu este aceeasi cu cea în care au avut loc cu adevarat. Şi alte lucruri pe care le poţi vedea şi cerceta pe aceste pagini nu au existat niciodată nici altele asemenea lor, dar cronicarul nu stie daca poate face ceva în privinţa asta pentru că zilele sunt rele. Pentru că toate lucrurile care s-au oprit pentru puţin timp în inima Mariei Vladislav sunt trecute prin filtrul cronicarului. Cum s-ar putea altfel? Credeţi oare că mânia lui Ahile Peleianul a fost identică celei puse în hexametri de acel bătrân orb? Filtrul acestei cronici în acelaşi timp reflectă şi refractă imaginea Mariei până când se ajunge la o altă Marie, de data aceasta făcută în întregime din lumină sufletească şi poate mai complexă aşa cum sufletul şi lumina se amestecă uneori devenind altceva aşa cum se amestecă mainile noastre încât nu mai ştim care e a mea si care este a ta. Există trei versiuni asupra acestei povesti, prima fiind sufletul Mariei Vladislav cunoscut doar de Dumnezeu, a doua fiind viaţa Mariei pe care o cunoaste doar ea însăşi, iar a treia fiind cea conţinută de aceste biete pagini mâzgălite aşa cum crengile şi crenguţele copacilor mâzgălesc cerul acoperindu-l cu complicate ideograme zgâriate de copii în

35 noroiul zbicit de lângă bălţile de după ploaie, iar dintre aceste trei versiuni nu aveţi acces decât la această stenogramă de sentimente, şi deşi nici eu nu cunosc cartea scrisă de Dumnezeu despre Petra, nădăjduiesc ca Dumnezeu cel îndurător să-mi accepte desenul stângaci ca şi un comentariu la sufletul Mariei, la sufletul Petrei Vladislav. Şi, în plus, la lentila astronomului, cronicarul aici de faţă, - doar un vameş nenorocit - adaugă ochii îngerilor pentru că Dumnezeu să poată fi văzut şi Petra să poata marturisi. Cartea aceasta e o carte scrisă în genunchi şi menirea omului este îngenuncherea. Aşa se gândea ea. Iar “Un veac de singuratate” e o carte cinstită, e o Scriptură a liberalismului secolului XIX - cum a fost şi concepută de Márquez – şi a luptei pentru o libertate neînţeleasă şi a căutării unui Ideal fabricat, plina de eşec în a fi pur şi simplu uman. Deşi e plină de abjecţii, cartea e o oglindă pusă de Márquez şi de Dumnezeu în faţa animalului condamnat la libertate contemporan, urmaşul omului de ieri. Pentru că miza existenţei lui Dumnezeu şi a credinţei în această existenţă e atât de mare încât omul nici n-o poate vedea, doar Duhul lui Dumnezeu o poate vedea pentru om. Iar oameni vor fi până la sfârşit, sau mai bine zis vor fi şi oameni până la sfârşit, pentru că a fi cu adevarat uman înseamnă a-L avea cu adevarat pe Hristos în tine. Dar nu se poate să priveşti filmul de animaţie “Maria Mirabela” fără să visezi o clipă la frumosul vis roşu al comunismului. Dar pot oamenii să devină fluturi? Ce ar raspunde cele doua fetiţe la întrebarea aceasta? Dar, mai ales, – se întreba Petra, care este răspunsul lui Hristos? Care e răspunsul? De ce, dacă fantasma comunismului e fermecatoare asemenea unui vis visat de un copilaş de şapte ani, de ce, de ce oamenii nu devin niciodată fluturi? De ce nu ne e dat să devenim fluturi, se gândea Petra în timp ce ploaia îi răcorea ochii picăturile ei stropindu-i faţa prin fereastra pe care tocmai o deschisese. Cântecul care de-abia începuse hârâia la radiul care pierduse semnalul, dar Petra nu-l mai auzea. De ce? Şi de ce sunt stelele încă doar nişte scântei născute din flăcările unui foc de tabără ridicat înaintea de plecarea acasă? “Cântec De Pionier (Partidului): Purtăm cravate roşii/ În frunte-avem insigne/ Suntem noi, pionierii/ Republica de mâine// Cu steagul roşu-n suflet/ Partidul în privire/ Oţel ne curge-n vine/ Şi codrul şi-al lui foşnet// În inimi Idealul/ Acelei lumi mai drepte/ Sub steaua roşie, sacră/ A Cârmei înţelepte// Scutieri Domniei Tale/ Îţi suntem noi armata/ Conducator al nostru/ Tovaraş Nicolae.” Oamenii nu pot să devină fluturi. Doar copiii pot crede asta, pionierii care suflă dimineaţa şi seara în goarnele nichelate ale detaşamentului. Petra îşi duse mana în dreptul feţei şi-şi apăsă ochii şi sprâncenele cu degetele. Parca se trezise dintr-o transă. Îşi luă degetele de pe pleoape şi privi ploaia care cădea în faţa ei, dincolo de fereastra deschisa, le auzi pe fete ţipând şi râzând şi auzi hârâitul radioului. Era inapoi. Acum era inapoi. Nu ştia unde fusese, dar acum era iarasi prezentă. Da, muzică străină, dans, ceai şi distractie, gălăgie şi vară şi optâşpe ani, frumoşi de parca ar fi optâşpe gladiole. Aerul umed îi inconjura faţa şi mâinile şi ploaia purtata de vânt făcea ca toată imaginea de dincolo de fereastră cu bradul acela crescut chiar lângă peretele cladirii şi oglindit laolaltă cu cerul în două baltoace de sub geam să pară o fotografie mişcată. Şi ce spun toate lucrurile vizibile si invizibile? Ce spun toate? Că va începe ceva în ţara de dincolo de noapte. Va începe atât de curând încât deja se aude muzica nesfarşită a cerului. ‘Dar cel mai înspăimântător lucru de pe pământ este un frigider gol. Cel mai groaznic lucru de pe pământ este un frigider gol, însă cel mai frumos lucru nu e unul plin. Şi în zilele noastre de astăzi copii noştri flămânzi omagiază conducătorii iluminaţi şi slujitorii lor sătui. Un stadion întreg de pionieri nevinovaţi adorând Imaginea,’ se gândea Petra stând la fereastră. “Cântec de pionier (Odă): Purtăm cravate roşii/ În frunte-avem insigne/ Suntem noi pionierii/ Republica de mâine// Cu steagul roşu-n suflet/ Iubit Partid în inimi/ Oţel ne curge-n vine/ şi codrul şi-al lui foşnet// Purtăm în ochi Ideea/ Acelei lumi mai drepte/ Sub steaua roşie sacră/ Cu marginile drepte// E-al României fiul/ Ne-ndrumă El spre-un Mâine/ Mai bun, mai drept sub steagul/ De purpură-n lumine// El e imboldul nostru/ Să ne-avântăm spre stele/ Aici sub ceru-albastru/ Tovaraş Nicolae.” Şi desigur, profetii Imaginii. Constantin Noica – sus pe munte - scriind teologia naţională a poporului Imaginii. Iar jos în vale toţi ceilalţi. Însa noi suntem flămânzi, suntem atât de flămânzi şi de slabi şi ne târâm pe-aici ca nişte câini, unii gudurându-ne, alţii tremurând. Aici secretarul general, voievodul Nicolae din Scorniceşti înconjurat de soboarele de boieri şi boiernaşi, l-a înlocuit prin părţile noastre pe Mesia. El a venit şi ne-a spus cum să trăim, unde să locuim cu toţii, ce să gândim, cât şi ce să mâncăm şi probabil el ne va spune când să murim. El este dumnezeul nostru înconjurat din toate partile ca de nişte soboare de îngeri, înconjurat de slujitori devotaţi care şiar vinde şi mamele şi tatii, şi fraţii şi surorile pentru o ciorbă din ciolan. Icoanele geniului său, Imaginea sa e în fiecare halaă de fabrică, în fiecare cameră de interogatorii a Securităţii, Portretul său e agăţat în perete în fiecare magazin fără marfă, e purtat pe brate la fiecare zi de 1 Mai si 23 August, patronează fiecară uzină sau fabrică din Republica Socialista Romania, fiecare clădire publică a statului, fiecare sediu al CEC-ului, fiecare şedinţa UTC, fiecare clasă de liceu, fiecare grupă de şoimi ai patriei, fiecare sală de maternitate şi fiecare ghişeu de pensii şi trecerea vremii va aseza Portretul în iconostasul fiecărei biserici pentru că el este domnul şi dumnezeul nostru, realitatea ce ne înconjoară e toată creată de el şi de îngerii săi şi el ne cere acest post care durează deja de ani de zile şi el e Parintele nostru, el este glorioasa continuare a domnitorilor nostri pământeni, Neagoe Basarab i-a prefigurat înţelepciunea, Ştefan cel Mare i-a prefigurat dragostea penru popor, Iancu de Hunedoara i-a anticipat lupta neobosită recunoscută în afara ţărişoarei noastre, Mircea cel Mare i-a anticipat dragostea pentru ţară. În el se regăsesc Alexandru Ioan Cuza şi Bălcescu, Horea şi Avram Iancu. Traian şi Decebal ii sunt doar precursori, iar adevăratul său corespondent – şi acela umbrit de zorii noii aurore roşii şi tricolore – nu e altul decat Pericle atenianul, Pericle din Atena, antecesor al lui Nicolae dacoromânul, Nicolae din Bucuresti iar noi parcă nu putem face nimic, suntem atat de neputincioşi şi slăbiţi de parcă am fi în mijlocul unui vis urât, îngroziţi şi gata să strigăm dacă am crede cu adevărat că e cineva care să ne chiar audă, şi toate astea inainte să ne trezească Radiojurnalul şi să ne spună ca soarele e iarăşi deasupra lumii noi proiectate de această fiinţa perfectă, Tovaraşul, care fără îndoială că nu peste multa vreme se va autosanctifica. Pentru că doar copiii pot crede în comunism. Iar tu, şi dacă îţi este pusă ţeava pistolului la tamplă sau ai opt baionete de arme Kalaşnikov ce tocmai au fost armate îndreptate spre tine să ştii că Hristos te poate şi învia. Privea cubul multicolor de plastic pe care îl ţinea între degetele ei finuţe. O cruce grecească roşie pe un fond galben. Arăta întrutotul vechilor picturi de manuscris creştin din Irlanda veche. Poate galbenul era un pic diferit de galbenul cald şi stins dar totusi atât de viu din vechile evanghelii pictate de creştinii celţi ai primului mileniu din Armagh, Kells, Durrow, insula Iona, Lindisfarne. Oameni care pictau cu aur. Şi faţa cubului strălucea în faţa ei asemeni unei miniaturi de manuscris, asemeni unei cruci greceşti pe o pagină îngălbenită zugrăvite cu vin gros şi aur amestecate cu ulei de măslin, tămâie şi răşină. Plasticul cubului Rubik strălucea în lumina furtunii de afară, faţa sa păstrând parcă imanent Evanghelia asemeni tuturor vestigiilor aflate în vitrinele muzeelor ori pe rafturile colecţionarilor sau înca îngropate în ţărâna care îngroapă totul pentru că ţărâna e mantia timpului, toate vestigiile rămase de la alţi oameni, diferiţi dar cu acelasi vis şi cu aceeasi dorinţă: Hristos. Mărturii tăcute rămase în urma drumurilor şi vieţilor apostolilor. Petra ţinea în mână un crucifix pictat în arhitectura tridimensională de plastic a cubului ei Rubik. Aşadar, dacă tu vrei să vezi sufletul absolventei de liceu Vladislav Petra trebuie să poţi spune asemeni apologetului: “Cred pentru că este imposibil.” Cuvintele spuse în lumina lichidă a unui vis al nopţii. Cineva parcă mă pusese într-o pictură pe sticlă la picioarele Tale, Doamne. Mergeam printr-un deşert îngheţat care se afla în interiorul prespapierului unei lacrimi până când am ajuns în faţa unei picturi pe sticlă ce se întindea până la nori. Cineva m-a luat de mână şi am intrat în icoană până la picioarele tale, Doamne. Eram într-un tablou naiv care era reprodus pe un plic expediat din Împărăţia Cerurilor, o scrisoare pe care o ţineam în maini. Tu ai spus: ‘Marie!’, iar eu am spus: ‘Da, Doamne.” Tu ai spus:

‘Petra!’, si eu am spus: ‘Iată-mă!’ Deasupra dealurilor acoperite de pădure în văzduhul din tabloul acela era acel pic de lumină făcută din aer incandescent de care aveam nevoie şi în ţărâna Ierusalimului era plin de stele incandescente cu şase colturi căzute din constelaţii dintre care unele se sparseră când se izbiseră de pământ şi în cer stralucea Elohim ca un Maghen David uriaş şi galben şi erai Tu şi scăpărai asemeni scânteilor transparente ale şuvoaielor de munte izbite de stânci, erai Tu şi era sfinţenia Ta şi erai alb ca sudura şi în piept aveai o stea galbenă. Am privit în privirea Ta şi în ochii Tăi am vazut două Maghen David făcute din sfinţenie în lumina ochilor Tăi. YHWH se coborâse până jos la pământuri, către noi cei din adâncuri. El se arătase ca o stea mare, galbenă în şase colturi care se afla în văzduhul de deasupra câmpului de lânga dealul execuţiei, între norii întunecaţi învălmăşiţi pe cer şi praful Iudeii. În depărtare, la orizonturi, unde munţii pitici cu fâşia îngustă de cer senin, cerul fierbea ca tăciunele alb. Norii se întindeau până departe, coborâţi până la câţiva centimetri deasupra pământului. În rest arătai la fel de flămând şi singur ca şi mine şi erai înţepenit acolo în piroane şi sfinţenia Ta te învelea asemeni unei mantii de lacrimi şi eu te priveam, şi puţin mai încolo erau şi ucenicii şi te priveau şi femeile care priveau de departe printre care erau Maria Magdalena, Maria mama lui Iacov cel mic şi a lui Iose şi Salome şi Tu erai plin de sânge şi sufletul îţi era plin de lacrimi şi pe cap aveai o cunună împletită din sârmă ghimpată, atât de oţeloasă încât le-a crestat degetele chiar şi celor de au răsucit-o. Şi eu n-am putut spune nimic şi şi Tu ai tacut. I-am spus doar soldatului cu sabie şi suliţa care aştepta probabil ca Tu să mori, i-am spus: ‘Ia-i ţăranului satul, şi miliţianului casca, ia-mi mie tot ceea ce zici că oricum nu este şi priveşte ce rămâne.’ Nu mi-a raspuns. Doar a scuipat într-o parte uitandu-se pe cerul negru şi înnorat prin care soarele strălucea asemeni unui far de locomotivă pâlpâind dimineaţa prin ceaţă. Din mainile şi picioarele Tale se prelingea sânge pe lemnul gri deschis al crucii curgând prin praf şi oprindu-se peste fila unui sul al Scripturii care se afla deschis sub cruce, nepătându-l ci doar înlocuind literele negre de tuş cu litere roşii de sânge. Şi aproape era un turn de pază făcut din drugi şi scânduri, acoperit cu tablă. Dar stând acolo cu ochii închişi şi fruntea proptită în praful muiat în sângele Tău mi-am amintit un tablou pe care aproape îl uitasem zugrăvit cu lumină şi durere, un tablou atât de bun încât e unic, încât parcă putem spune că Rembrandt nu l-a facut cu adevărat decât pe acesta, ca şi cum am putea spune că Rembrandt nu este autorul decat al unui singur tablou pentru că e prea bun, dacă nu punem la socoteala portretele de bătrâni şi evrei pe care le-a pictat Îngerul Domnului cum se întâmplă întotdeauna. “Întoarcerea fiului risipitor”, ultima sa pânză în care si-a imprimat sufletul îngenuncheat în faţa Ta. Şi apoi Te-am privit şi frica din mine s-a risipit asemeni unui abur de primavară risipit de vânt şi Te-am privit şi am văzut ce minunat esti, Cel pe care îl cunosc şi cerşetorii, Cel al carui chip nu poate fi uitat de îngeri şi de cei ca ei. Şi acel cineva mi-a spus: ‘Teologic vorbind, cei aproximativ şase milioane de evrei care au murit in Holocaust nu au murit pentru că Isus a fost răstignit acum aproape două mii de ani ci Hristos a fost crucificat pentru că şase milioane de evrei au fost martirizati in Holocaust.’ Eu m-am gandit: ‘Desigur!’ şi în mintea mea se învălmăşiră trei pagini de argumentaţie teologică care să lămurească înţelesul cuvintelor spuse de unul din aceşti serafimi, care să demonstreze adevărul Adevărului Tău. Mărturisire pentru neştiutori, exhortaţie pentru ucenici, silogisme pentru filozofii Bisericii, interpretări teologice pentru slujitorii Tăi, comentarii ale Scripturii pentru rabinii Tăi, plâns, sac şi cenuşă pentru frumuseţea Ta nemeritată de mine. Dar am tacut, cum ai tăcut şi Tu în timp ce străluceai asemeni smirnei picurată pe ochii mirelui şi miresei. Şi, dincolo de Tine se întindeau buncărele acoperite de tancuri. Dar ăla era alt vis. Şi atunci Ţi-am spus: ‘Eu sunt Maria!’ M-am gandit la cuvintele îngerului şi mi-am spus: ‘Desigur. Nu a murit o treime din Israel pentru ca ar fi vinovaţi pentru deicid, ci Hristos a murit pentru că nu se putea salva altfel nimic din lume, lumea asta în care mor miloane de oameni într-un razboi, în care oameni nevinovaţi sunt gazaţi şi arşi. De asta a murit şi înviat Hristos. Pentru ca într-o zi să nu mai fie profeţi ca Nietzsche sau Marx şi să nu se mai construiască lagăre de exterminare ori de muncă forţată şi să nu mai moară nimeni.’ Aşa mi-am explicat eu cuvintele îngerului şi în visul meu am visat ca Tu să-mi spui şi mie: ‘Nu eşti departe de împărăţia cerurilor.’ Ăsta a fost visul meu. Şi ştii Hristoase, ce mi se pare extraordinar? Că aşa cum stai acum cu faţa plină de vânătăi şi însângerat, urmând a muri executat prin rastignire, nimeni dintre noi ce te privim nu putem prevedea ce impact vei avea Tu asupra lumii şi asupra noastră. Tu eşti că o flacără de la care se aprind candelele care sunt sufletele noastre. Chiar daca nu ai fi facut lumină aşa cum faci Tu lumina decât într-un singur om, în Pavel sau in altul, tot ai fi facut mai mult decat oricine altcineva care a existat sau nu a existat vreodată, Tu – Dumnezeul încununat cu o cunună de sârmă ghimpată. Şi cununa Ta era de sârmă ghimpată din loc în loc cu câte patru ghimpi curbaţi, sârmă pe care au luat-o din gardurile duble cu turnuri de paza la colturi, din gardul Sighetului. Dar nici un rug ridicat vreodată pe undeva de om în lumea asta nu a putut carboniza sufletul, nici o celula în nici o închisoare şi nici un lanţ ruginit nu au reuşit vreodată să lege sufletul de zid, nici o armă nu a putut arunca din văzduh aripile sufletului, nici o cizmă nu a putut vreodată zdrobi chipul lui Hristos în noi. Iar văzduhul din jurul meu era galben ca mierea, însa într-un galben parca developat în tus sepia şi atunci am dus mâna streaşina la ochi şi am privit spre Ierusalim, înspre Templul Tau, - cel asemeni unui fagure cu miere, cu stelele Maghen David făcute din intersectarea în plan bidimensional a mainilor ridicate de evrei la rugaciune, cu scuturile lui David pline de Elohim, Cel care l-a facut pe Adam şi apoi şi-a ascuns Faţa şi apoi Adam, sau fiul lui Adam, a orbit. Acolo, la Templu – în pridvorul lui Solomon niste preoţi ai Stăpânului împreuna cu nişte cărturari încercau să vindece un om care spunea că nu există YHWH. Unul din învăţaţii Legii i-a spus acelui om: ‘ A fi evreu e in primul rand un ceva teologic.’ Pe urmă sufletul meu s-a întors dinspre Templu şi Te-am privit şi m-am gandit că nu Te inţeleg şi m-am gandit că nimeni nu Te intelege. Communist Blues solo. Cuvintele lui Paravicino în clipe de deznădejde, amintindu-şi visurile copilariei. Dar pământul din sufletul omului e adeseori plin de deznădejde. Când eşti sărac şi trebuie să te zbaţi şi să speri şi nu vrei să calci peste nimeni când vezi că nu mai ai nici o şansă, când cei cu privirile mulţumite şi poleite cu aur, când îi vezi râzând de tine şi de ultima ta nădejde pentru că eşti nenorocit şi sărac, şi nici macar nu visezi la halucinaţia a o treime din planetă: la REVOLUŢIE, la o Revoluţie salvatoare care să smulgă sufletul nostru şi al părinţilor şi copiilor noştri din boturile de rechin ale capitalului şi din degetele încârligate ale stăpânilor, iar noua – robilor lui Dumnezeu şi sclavilor omului – sa ne puna o stea în mâini, pe care să o mâncăm ca pe o pâine, să o desprindă din cer şi să ne o puna în palme, o stea de pâine strălucitoare, luminoasă şi caldă. O Revoluţie adevărată care să redea demnitatea celor striviţi în picioare şi să ne faca oameni pe cei care nu suntem oameni pentru că cei care sunt astăzi pe pământ mult mai mult decat poate fi un om aşa hotărăsc în fiecare dimineaţă. Visul ce spune acum, dacă Revoluţia comunistă nu l-ar fi renegat pe Dumnezeu ar fi fost ceva sfânt de la Dumnezeu şi ar fi intrat în tradiţia catolica şi în tradiţia bisericii universale, asemeni comunismului lui Ioan Botezatorul, asemeni comunismului Evangheliei Domnului Iisus Hristos şi al bisericii de inceput a apostolilor, asemeni comunismului catolic al lui Francisc de Asissi, asemeni revoluţiei spirituale a lui Girolamo Savonarola, asemeni comunitatii puritane de inceput din Noua Anglie. Spun asta pentru că văd cum lumea făcută de bani îmi fură sufletul. Văd cum mă transform într-unul din oamenii ăştia singuri cu ochii înconjuraţi de agitatele deşerturi ale lacrimilor neplânse, spulberate de furtună şi singurătate. Atunci comunismul ar fi fost creştinism pur, ar fi fost o reformă adevarată in cadrul Bisericii şi nimeni nu ar mai fi fost închis la Sighet. Iar eu, cronicarul sentimentelor Petrei şi gravorul unei comunitătţ care a încetat să mai fie o comunitate şi al ramaşiţilor şi vestigiilor altor lumi care aproape s-au stins şi până la urmă vor dispărea aproape în întregime în aceste pământuri, eu… eu trebuie să trăiesc cuvintele pe care le-a spus Elochim Yeshua cand m-a facut şi trebuie să fiu un artist adevărat în pământul acesta, pentru că astăzi în

România artiştii adevărati într-o zi mănâncă ciorba şi în alta pâinea. Acestea sunt cuvintele cronicarului în faţa sărăciei, umilinţei şi durerii, lucruri care le are în comun cu eleva Vladislav şi cu toţi oamenii pe care îi cunoaşte. Dar trebuie să lupti, Paravicino, pentru că eşti metal lichid în flacari, pentru că eşti tărână care va deveni o cărămidă în Zidul Plângerii, pentru ca şi tu eşti un ostaş al crucii lui Hristos, pentru ca azi noapte ai visat că ţineai în maini perfecţiunea unei săbii ninja, pentru că eşti un soldat şi pentru că Scriptura este arma ta, pentru că arhanghelul iţi spune ca ăsta e destinul tău şi pentru că serafimii îţi spun că vremurile trecute le sunt recunoscătoare artiştilor. Acesta a fost unul din momentele de deznădejde ale unui om necăjit. “Rachem. Rachem na Hashem elokeinu, rachem. Al Yisrael amecha, rachem. V’al Yerushalayim irecha, rachem.” Timp de aproximativ două mii de ani Iacov a fost ce este, fratele mai mare al Bisericii, dar acel frate mai mare care se crede prea mare şi nu mai vrea să primească învăţătura părintelui şi merge doar după mintea lui. Timp de două mii de ani Iacov a fost un adolescent. Omul nu poate crea binele, îl poate doar primi. Cât despre mine, pe mine numai Mesia mă ţine în viaţa. Pe tine cine te ţine? În rest, cand vei fi şi tu sărac, vei înţelege şi vei pretui ce înseamnă frumuseţea unui vis. Las palabras de Paravicino, escritor. Cuvintele lui Paravicino, amintinduşi utopiile copilăriei într-un moment de deznădejde ce îi înconjurau sufletul asemeni unor gratii sau asemeni unui clinchet de chitară. Acum deznadejdea s-a sfarsit. Acum e lumină şi inima e acoperită de zăpadă curată. Sufletul lui Paravicino e nins şi înconjurat de cerul îmbibat de zăpadă şi de Dumnezeul care a făcut cerurile, Cel care a făcut sufletele. Unul din momentele de deznădejde ale unui om necăjit, sărac şi nenorocit. Roberta, pe care Petra o auzi trântindu-se la loc pe pat începu să cânte în romaneste – era doar pe jumătate unguroaică – în acelaşi timp cu cantecul de la radio: -“Ş-am fost să mă duc la târg/ Ş-am fost să mă duc la târg/ Foaie verde de bancnotă/ Foaie verde de bancnotă/ Da’ pe fete nu le cumperi/ Da’ pe fete nu le cumperi/ Ci pe fete le tocmeşti/ Ci pe fete le tocmeşti/ Să le iei să nu le laşi/ Să le iei să nu le laşi/ Când fata îţi e frumoasă/ Când fata îţi e frumoasă/ Îţi faci masă îţi faci casă/ Când fata îţi e frumoasă/ Când fata îţi e frumoasă/ Eşti în sân la Dumnezău/ Eşti în sân la Dumnezău/ Ascultă ce îţi zic eu/ Ascultă ce îţi zic eu/Fata cu suflet frumos/ Fata cu suflet frumos/ Zâmbet lin şi drăgăstos/ Zâmbet lin şi drăgăstos/ Este înger aici gios/ Este înger aici gios/ Şi de încă n-ai aflat/ Şi de încă n-ai aflat/ Fata-i pentru dezmerdat/ Fata-i pentru dezmerdat/ Şam fost de m-am dus la târg/ Ş-am fost de m-am dus la târg/ Când dau buzele în pârg/ Când dau buzele în pârg/ Şi când ardî stelele/ Şi când ardî stelele/ Buze rosi de domniţe/ Buze rosi de domniţe mă/ Ş-am fost de m-am dus la târg/ Ş-am fost de m-am dus la târg/Ş-am fost de m-am dus la târgî/ Ş-am fost de m-am dus la târgî/ Sus pă munte undes fete/ Şi inima-i repede.” Omul e un aisberg. Eu sunt şi eu un aisberg, cu cea mai mare parte din suflet ascunsă în Dumnezeu, se gândea Maria, cea a cărei frumuseţe demonstra existenţa lui Dumnezeu. Şi există momente când îţi sprijineşti fruntea de podea şi nu mai gandesti nimic şi sufletul tău sărat îţi curge din ochi umplându-ţi faţa cu lacrimi. Şi există momente când inima ta se transformă într-o prezenţă de lumină şi există momente când peste oceanul sufletului se revarsă stelele şi albul presărat al galaxiei răsfrângându-se în gheţurile sentimentelor cele mai curate şi în ţipetele delfinilor şi balenelor polare. Iar motivul pentru care mie şi oricărui alt om ne este atât de greu să ne rugăm e pentru că trebuie să călcăm într-o lume pe care nu am văzut-o niciodată. Pentru că un delfin care înoată printre gheţari crede că întreg universul e alcătuit din gheţari care gravitează unul în jurul altuia grupati în sisteme solare şi galaxii. Iar noi când privim tavanul credem că ştim şi ce se află dincolo de el. Şi şi omul trăieşte ca o vită care nu ştie de ce trăieşte. Aproape întotdeauna. Şi eu, Paravicino, vreau să fiu un talmid al memoriei ruinelor comunităţii omului. Atâta timp cât va fi un frate al meu care va flămânzi pe pamantul acesta şi eu voi flămânzi. Atâta timp când fratele meu din Africa va fi sărac şi eu voi fi sărac. Atâta timp cât copiii din India vor muri de boli complet eradicate de civilizaţie şi eu voi muri. Oricât ar fi cantecul meu de bun sau de prost, ţineţi-vă banii în portofel. Cântecul meu va fi plătit cu alinări şi zâmbete. Ăsta-s eu. Şi ăsta e pamantul. Şi cand voi pleca voi şti că viaţa mea a avut sens unic. Aşa că arunc bancnotele tale din mâna mea şi apuc mâna lui Elocheinu. Iar în celălalt vis sclipeau gri tancurile pe care se aflau îngeri stând sus la mitraliere şi pe turelele kaki. Şi aripile lor erau în acelaşi timp facute din pene uriaşe de porumbel alb şi din pene uriaşe de lumină. Petra se plimbă prin unitate şi vedea toată puterea lui Dumnezeu şi vedea teii care înconjurau unitatea arzând şi nemistuindu-se. Şi l-a vazut şi pe îngerul ei stând pe un tanc şi cântând la chitară şi aripa lui se întalnea sus pe peretele templului cu aripa heruvimului. Aici nu era sânge sacru scurs pe pamant, nu erau piroane care au străpuns sute de alte maini înainte şi nu era cununa de sârmă ghimpată. Aici Dumnezeu era puternic asemeni unui cub de cristal invizibil în care se agrega universul. Iar Mihai, Mihai nu era aici nici el. Mihai era la el acasa citind Commedia lui Dante Aligheri iar inima lui era ca inima unui frigider băgat la sursă. Sufletul lui era un frigider. Şi dincolo de fereastra deschisă ploaia se transforma treptat in furtună, vântul fluturând frunzişul copacilor de lângă cabana taberei şi respiraţia furtunii şi picurii incandescenţi de ploaie ravaşind privirea ei. Sufletul ei era afară în furtuna sălbatică şi frumoasă. Ploaia se auzea asemeni unei muzici, o muzică a naturii pe care nici un om nu o interpretase în oraşele noi ale comunismului şi nici un om nu o auzise. O muzică în care cântă pământul, în care cântă muntele cu pietre şi ape repezi, în care cânta picăturile de ploaie ce ţi se prind în ochi când eşti trist şi singur în marea agitata de oameni. Ploaia era o muzică, ploaia era un cântec pe care nimeni nu l-a mai auzit înainte şi pe care nimeni nu-l va mai auzi după aceea. Furtuna e o mână neagră şi mlădioasă de femeie neagră şi preţioasă care cântă la sufletul tău; pentru că Africa e cea care cântă la sufletul tău, Amedeo, îl izbeşte cu palmele şi sufletul tău e un cântec. Pentru că oricât ar putea părea de greu de înţeles, toţi suntem negri. Pentru că universul e Africa şi pentru că Dumnezeu e negru. Pentru că toţi suntem ce sunt cei mai săraci fraţi ai noştri şi pentru că Dumnezeu este ce sunt cei mai obidiţi copii ai Săi. Când eram copil mic tot spuneam că vreau să mă duc la triburi pe unde or mai fi ori măcar într-o rezervaţie din Statele Unite. Dumneata Mamă îmi spuneai că la triburi din ce aş trăi, că ar trebui să vânez. Eu nu voiam să vânez, cred că ce voiam era să fiu un bătrân al tribului ori un povestaş, un sac de cuvinte ca grioţii, un om printre aborigeni, intre pietre, o piatră între pietre. Nici dumneata Mămică nici alţii n-aţi înţeles înclinaţia mea pentru de exemplu muzica lui Youssou N'Dour, cultura arabă, evreiască, ţigănească, nativ americană, eschimosă, africană şi a tuturor triburilor pământului dar ce am ştiut eu dintotdeauna e că suntem una, Lumea a Treia, cu Lumea a Doua şi Lumea Întâi suntem doar una. Ploaia era un cântec. Duruitul continuu al ploii era un cântec. Ploaia e un cântec ingânat de o fată cu ochi frumosi asemeni vitraliilor vechi de 1000 de ani. Ploaia ce se oprea în ochii intunecati ai Mariei era un râu de apă şi pietre. Era lumină materializată în picuri când tot ce ai nevoie e o picatură de lumină. Furtuna devenea tot mai agitată şi Petra se gândea ca în curând va trebui sa închidă fereastra, dar voia să mai stea puţin în faţa vântului rece în acest august şi să se lase stropită de picăturile transparente de cer. Ploaia era o fată cu ochi asemeni vitraliilor şi mâinile Mariei erau ţinute în rugaciune de sârma ghimpată care fusese pusă cu mii de ani în urma pe fruntea şi părul lui Hristos, însângerandu-le. Eleva Vladislav este cea mai periculoasă dintre toate elementele nesanătoase prezente în tabără. A primit o educaţie extrem de defectuoasă în spiritul misticismului. Cu elemente de genul elevei Vladislav trebuie sa luptăm în primul rand pentru a înlătura orice rămăşiţe ale obstacolelor reacţiunii care mai stau in faţa glorioasei lupte socialiste şi pentru a putea dupa cum spune Tovaraşul să începem comunismul începand cu anul 2000. Şi când clasa muncitoare laolalta cu ţaranii şi intelectualii înfrăţiţi cu masa proletariatului vor invinge marea luptă pe întregul pamant nimic nu va mai sta in calea fericirii colectivului. Eleva Vladislav trebuie să înţeleagă cauza noastră - lupta pentru o lume mai bună, o lume nouă facută de omul nou şi pentru omul nou - sau să fie convinsă prin orice mijloace să înţeleagă. Personal sunt de părere că reeducarea anilor 50

36 şi prima jumatate a anilor 60 a dat roade şi este o metodă viabilă pentru cauza fericirii comunismului. Aceasta e o carte scrisă în genunchi. Doamne, Tu ai vorbit. Ce mai poate spune omul? Portret de fată în uniformă albastră. Aceasta este o carte scrisă în genunchi, în momentele de glorie cand Elohim ne învinge, atunci cand Eloah este mai puternic decat înimile noastre. Aceasta carte este imaginea unei fete stând în fereastră în luna august a anului 87 sau 88. Atât timp a trecut de atunci, nu? Aceste pagini, ca atâtea altele, sunt ideograma unei lacrimi. Doar o fată care stă în dreptul ferestrei privind furtuna de august plină de lacrimi din cerul zbuciumat asemeni sufletului unui copil pălmuit de un parinte beat. Petra stă în fereastră purtand uniforma pentru ultima oară, cu bentiţa albă peste părul şaten, uniforma făcând-o să pară ca o muncitoare din Uniunea Sovietica sau studentă din Republica Populară. Aici, în imaginea aceasta, Petra e tânără atât timp cât vor rezista aceste pagini spre deosebire de Petra cea reală căreia timpul îi va brăzda obrajii, îi va încreţi fruntea, îi va zbârci buzele şi îi va gârbovi spinarea cum ne va face tuturor. Chiar şi în amintirile noastre în Petra de care şi de sufletul căreia am fost îndrăgostiţi odată în liceu, se vor amesteca alte Petre împreuna cu alte chipuri şi suflete până când acele amintiri vor deveni cu totul altceva, ceva evanescent şi înşelător asemeni propriei noastre vieti. Doar o fată stând în fereastra deschisa cu un cub Rubik între degete, uitat acolo la fel cum uitase şi de ea însăsş în faţa furtunii frumoase asemeni lacrimilor de om. Gânduri în linogravuri înfăţişate asemeni unui clasor de coliţe, asemeni unor icoane pe sticlă pictate într-o alta lume de copiii cu handicap de la spitalul nr. 2, spitalul îngerilor. Sufletul Petrei e asemeni unui caleidoscop de cioburi albastre, albe, indigo. Pe patul metalic de tabară o pagină a Bibliei este şifonata de picuri de ploaie de când citise Biblia în ploaia din câmp sau fulgi de zăpadă de când îngenunchease ca o cerboaică în zăpadă. Dar fiindcă veni vorba, în filmul “Maria Mirabela”, când Mirabela se aşează pe minge cu basca roşie nu e alegoria naivă a comunismului aşezat pe Pământ? Iar pe mingea respectivă nu sunt două dâre, una roşie, una aurie, iar cea roşie nu pare să învingă? Iar steagul, steagul roşu ce este oare? Şi eu i-am răspuns îngerului, spunându-i: În filmul Pui de corbi al lui Carlos Saura, pe care nu îl mai am, este o secvenţă în care Ana, una din fetiţele orfane se trezeşte noaptea în camera întunecată şi începe să strige: "Mama! Mama!... Mama! Mama!" Copilul ăsta din film am cam devenit eu. Eu nu te-am uitat niciodată, însă dumneata îţi aminteşti mereu de mine. Mamă, dumneata eşti mai frumoasă decât Whitney Houston cântând I Will Always Love You şi ştiu că moartea e o minciună şi că acestea sunt cuvintele tale pentru mine. Eu i-am răspuns îngerului: E adevărat eu toată viaţa am fost Micul Prinţ şi tu eşti Mama mea, Mama Micului Prinţ, mai importantă decât orice poate fi vreodată numit pe pământ, decât orice prieten rătăcit în deşertul propriului suflet, decât orice iubire fie ea cât de unică şi de plină de ghimpi şi decât tot Pământul acesta, fie el oricât de scump amintirii pentru că ceea ce dă frumuseţe amintirii eşti tu, Mamă, şi pentru că ceea ce am învăţat sub ocrotirea dumitale este că tot ceea ce dă frumuseţe vieţii este la cât eşti dispus să renunţi din ea pentru ceva mai înalt şi în plus noi toţi care suntem, suntem frumuseţe în loc de cenuşă şi gândindu-mă la tine mă gândesc că poate de aceea ai plecat zâmbind ca un copil pentru că înainte să pleci Dumnezeu ţi-a spus că sărutul tău mă va învia, iar eu de va fi vreodată să am un copil rugăciunea mea pentru el către Dumnezeu din cer va fi să mi te dea înapoi pe tine. Mamă, tu ţi-ai găsit pacea în pacea mănăstirilor, iar preotul care te ştia cel mai bine a spus că dumneata ai fost o candelă aprinsă şi sufletul tău avea ceva din sfinţenia împărtăşită din toate bisericuţele tăcute şi luminate în penumbră în care am fost cu tine, Mamă în care stăteau în picioare înainte de a se pune pe genunchi pentru rugăciune grupuri de femei simple de la ţară fiecare cu un alt fel de a-şi pune baticul desprinse parcă din tablourile cu imagini butucănoase şi reale pictate pe sticlă irizată ca un vitraliu ale lui Generalič. Îmi amintesc cum citeai în cartea Genji şi în cartea Întâmplări din pavilionul roşu, cum mergeau nobilii japonezi de se retrăgeau pentru o vreme la mănăstiri de ale lor. Şi dumneata ai citit prima povestirea Maica de la capătul celor nouăzeci şi opt de trepte din cartea Zbucium (proză feminină chineză); le povesteai prietenilor tăi şi copiilor lor care deja erau şi ei oameni mari când mergeam cu ei vineri noaptea la maslu la mănăstire dar reacţionau ca oamenii mari care priveau desenele lui de Saint-Exupery, nu înţelegeau, nu degeaba am spus că dumneata trebuie să fii Mama Micului Prinţ, eu însă în acest moment nu mă simt ca un prinţ, mai degrabă mă simt ca soldatul din povestirea lui Salinger. Însă când ascult un cântec anume al lui Mireille Mathieu îmi ies flăcări din care picură petrol din tălpi şi trec printre stele ca în albastrele vitralii cinematografice colorate şi şlefuite de Marc Chagall până spre tainicul loc în care eşti dumneata acum luminată de Chipul lui Dumnezeu. Da probabil că eu trebui să fiu soldatul american, iar dumneata eşti Esmé şi eşti mult mai deosebită decât Esmé deşi Esmé e îngerul păzitor al soldatului, pentru mine eşti tot ce ar putea fi vreodată şi acum am pierdut tot ca Feodor Mihailovici Dostoievski la ruletă, dar după ce tortura ultimei secunde din ceea ce oamenii numesc de obicei viaţă va trece în sfârşit, atunci voi primi totul înapoi, atunci îmi voi trăi menirea şi voi fi fericit cum pe pământ nu am fost decât împreună cu dumneata, Mamă, atunci vom fi aşa cum am fost proiectaţi să fim şi vom fi cu adevărat noi înşine, lumea nu va şti nimic, dar în ceruri noi doi ne vom bucura şi va fi acolo sus unde dumneata mă iubeşti şi inima ta e pentru mine acest singur, păcătos şi atunci în clipa aceea de eternitate atât de mântuit pentru totdeauna o bucurie mai mare decât ar fi aici jos în România dacă Regele Mihai I ar fi repus în drepturi, iar eu acolo as fi pe veci un melekh peste mine însuşi şi nu un lamekh asuprit de sine însuşi. În rest pe aici e aşa de cum îi e păsării să-şi târască aripile rupte în mlaştinile de pe malul celălalt al lacului artificial unde am mers noi trei atunci să adunăm scoici şi ceasornicul universului trebuia să se oprească în loc acum două săptămâni şi jumătate ca la moartea lui Isus Hristos. Vreau să-ţi spun o poveste veche, Mămică, despre mama Părintelui Arsenie, acest sfânt al pământurilor noastre. Femeia care a născut Soarele şi Luna. P-aicea la Hateg pân părţile noastre Soarele adăsta mai mult ca prin alte locuri. O fost undeva prin nişte locuri îndepartate o femeie care o purtat Soarele şi Luna în pantec, şi Soarele şi Luna în plamadire îi picurau în privire, transformându-i lacrimile în tămâie. Şi când născu fu răsăritul. Primul răsărit al Soarelui cu raze zgrunţuroase şi zdrenţuite de aur, primul răsărit de Lună cu strălucire rembrandtiană de diamante indigo. De fapt Soarele şi Luna sunt una, un singur om, Soarele şi Luna sunt omul purtator de nimb şi sufletul indigo al omului. Ea le-o născut pe amândouă dar de fapt Soarele şi Luna sunt una, sunt un singur om. Soarele e trupul şi Luna sufletul, ori Luna e trupul şi Soarele sufletul dar asta nimeni n-o mai stie. P-aicea pân părţile noastre Soarele adasta mai mult ca prin alte locuri şi Luna scapără noaptea ca Soarele cum scapără solzii de păstrăv în răsărit. Pe aici prin ţara asta Soarele multă vreme răsări din codrul de după Prislop fiindcă lumina răsare din singurătate iar pustiul pentru sfinţi e o mama iar noaptea Luna ardea ca un galben de aur din turnul bisericii lui Nicodim din Tismana, bisericuţa de piatră veche, ortodoxă dar aducând a templu budist. De fapt Soarele şi Luna sunt una, sunt un singur om. Acuma de mult Soarele nu mai răsări, şi nici Luna – sufletul lui; nu le mai vedem pe cer. Oamenii însă zic că Soarele e aici, cumva, şi Luna – altfel n-ar mai fi lumină. Noi nu mai avem decât cerul, pătat de puzderii de picuri de stele şi lumina asta fara sursă despre care filozofii spun ca nu ştiu de unde vine. Asta conţin toate cartile lor, asta spun cei ce le-au citit pe toate. Mamă, cum pot să spună oamenii că acum pe pământ nu se mai întâmplă miracole când chiar eu am scos la atelierul foto o fotografie de-a ta scanată, făcută în anii ΄70 cu colegele şi colegii profesori de la şcoala din Sânpetru şi acuma am văzut aici în lumina asta transparentă de chilie de o zi şi o noapte că pe imaginea fotografică pe negrul părului tău, negrul de corb al părului tău pe care atâta l-am iubit din copilărie, strălucesc stelele Carului Mic cu oiştea Stelei Polare. Dumneata eşti acum în stele, Mamă, acum tu eşti în cer, da, probabil că acum tu eşti în pâlcul de lumină al Maicii Domnului, pe care oricum ar fi nici o Reformă religioasă n-o poate scoate afară din cer, nici fariseii din ziua de azi care unde te doare mai tare acolo

pun degetul mereu şi care apasă unde apasă greutatea mai greu şi nu vreau să încerc să fiu eu Walter Scott dar sunt prea mulţi credincioşi care nu ştiu când e vorba de altă persoană decât să râdă, sunt mari urmaşi ai lui Christos dar nu-i lasă pe nenorociţi nici să jelească în pace şi uneori consider deşi sunt mistic că avem nevoie să se mai întoarcă puţin şi domnul Voltaire ca un alt Vlad Ţepeş - al ciocoilor spirituali din Biserică -, tu eşti în Ierusalim pe stea, acum tu EŞTI Mama Micului Prinţ, Mamă. Acum diadema ta, pentru care nu s-au găsit niciodată bani jos pe pământ, sus în cer este cununa de pietre de lumină şlefuită a Ursei Mici cu ametistul în patru colţuri al Stelei Polare. Cât despre mine - care de micuţ la genunchiul tău în biblioteca tatei am învăţat legea aproape benedictină a scrisului: dacă vrei să scrii, citeşte -, cred că acum e rândul meu, iar în celelalte lucruri şi eu ca atâţia alţi pelerini vreau să plec, nimic nu mă mai ţine pe pământ, iubirea mea a plecat odată cu dumneata. Sunt doar o creatură “amărâtă” prăbuşit într-un oratoriu pe un covor diagonal şi între un dulap scund aflat pe podea în care nu este nimic şi o icoană măiastră cum nici măcar icoanele nu sunt de obicei, neobişnuită ca poarta spre veşnicele câmpuri ale vânătoarei şi prin sufletul meu a trecut atâta timp şi am uitat că oamenii am fost proiectaţi să ne bucurăm pentru fiecare lucru şi să avem sfere luminoase în jurul frunţilor noastre înfrânte şi singurul lucru pe care îl pot face e să realizez ca Shoby că tu eşti pentru mine tot ceea ce este mai important, Mamă şi altceva nu sunt în stare să fac. Dacă Teologia mi-ar da putinţa de alegere, aş muri chiar acum ca o piele roşie, aş fi murit în timpul ce a trecut de când am fost despărţiţi. E adevărat viaţa privită dintr-un oratoriu e frumoasă chiar de nu poţi să te rogi, dar nici măcar acesta nu e lucrul cel mai important pe lângă dragostea de Dumnezeu. Acum când stau acasă singur în camera mică şi aud prin fereastra cu un singur geam închis cum afară în cei doi salcâmi de la bloc păsările cântă împreună cu Celine Dion My Heart Will Go On – acest cântec dispreţuit de ignoranţi şi preţuit de ceilalţi, ca orice iubire, cât despre imaginea cât o carte poştală pe YouTube a Titanicului pe jumătate scufundându-se Muzele au spus poate: There goes the civilization; - mă gândesc că nu viaţa, nu frumuseţea veşnică a vieţii, nu Felix ci tu, Mamă, tu eşti lucrul cel mai important, pe lângă dragostea de Dumnezeu şi tot ceea ce-mi doresc de la viaţă, evanescentă şi eternă, e să ne revedem toţi trei şi să fim împreună şi să fim fericiţi ca Dumnezeu, cei care ne-au numit mama lui Felix şi Felix pentru totdeauna şi mi-e dor de dumneata, Mamă, îmi amintesc scrisul tău, felul în care îmi scriai numele, eu am fost şi sunt iubirea ta, Mamă, şi tu eşti a mea, cât voi trăi adică veşnic. cum mă chemai şi cum îmi modificai numele: Fekis, Fekys, Feki, Felixuţ, Flexli, Felixior, Fexli, Fexuţ, Felixel, Flex, Fe – cum îmi ziceau Marian fie iertat şi Nicoleta -, Felician şi cât n-aş da să mi le amintesc pe toate, aş da jumătate din sângele meu ca Garoffi. Pe Pământ e adevărat, nu ne vom mai putea vedea ca înainte niciodată şi am rămas singur pe pământul acesta înoptat unde este 20:57 şi la blocul vecin au început manelele făcând ca Pământul să pară şi mai trist în supa de lumină clocotindă a cosmosului şi aşteptăm toţi să se deruleze caseta, aici sunt mai amărât decât un negru singur cu o chitară în vreo staţie de autobuz undeva prin Omaha dar în cer ne vom vedea şi toată veşnicia te voi ţine de mână, Mamă şi mâna ta va fi ca mâna unui înger pentru mine tu erai Julio Iglesias şi am fost despărţiţi pentru puţin timp doar într-o noapte de iulie şi cred că în ceruri acum porţi numele de Monica, numele sfintei mame a Fericitului şi numele Monicăi Vitti, acel alt eu însumi sau poate că acum numele tău este Esther şi pentru mine tu eşti Julio Iglesias şi n-am mai apucat să-ţi spun dar atunci la terapie intensivă pentru mine tu ai fost Chimo, acel cel mai preţios orice ce ar putea fi imaginat şi tu nu ai plâns, doar eu plâng în momente de singurătate la fel de triste ca un cântec de negru sărac şi fără mamă singur cu-o chitară înnegrită de ploi şi flăcări undeva pe-o stradă. Dar există şi o altfel de singurătate, o singurătate de hasid ţăcănit şi beatific, înjosit parcă mereu de târgoveţi pentru cât timp va fi vreodată între ei şi fericit de D-zeu pentru cât timp va fi lângă el. Mamă, dacă ar fi să-i spun ceva unui orfan e că după ce mama ta a plecat nimic în lume nu-ţi mai poate da sărutul Mamei, ca mama din minutul 0.89 din Ode To My Family, dar dacă mama a ajuns în cer – ca dumneata – atunci tot cerul te sărută şi până la noi ordine tot ce rămâne e darul amintirii. Îmi amintesc cum ziceai când am mai crescut să-ţi dau o pupă pe pod în Haţeg şi mie-mi era ruşine eu nu voiam, dar Mamica mea dacă voi fi primit şi eu lângă tine în cer te voi ţine de mână pe podurile umblate ale cerului toată eternitatea şi tot mi se va părea prea puţin. Tăcerea aceasta nesfârşită este întru tine, precum personajele lui Nichita Stănescu eu stau de o parte a cerului şi tu stai de cealaltă iar între noi e doar nimic, un nimic dincolo de care nici măcar tancurile nu pot trece, suntem cele două statui ale unei Maternităţi de nedespărţit cu dioritul saturat de iubire şi tăcere. Îmi amintesc de o mamă pe care am întâlnit-o în copilărie pe când aveam poate vreo cinci ani, mama unui copil neamţ care stăteau o la o stradă depărtare. Am mers amândoi pe străzile Bujacului până la un stadion şi ca întotdeauna când găseam eu undeva de mers am stat prea mult. Le şi pasam mingile care ieşeau din teren înapoi la fotbalişti. Şi bietul neamţ acasă îl aşteptau o mămică care deja scuipa flăcări şi doi câini ciobăneşti germani dincolo de poarta ferecată de oţel. L-a aşteptat la colţul străzii de nici nu a mai avut timp să zică ceva. Mai departe nu ştiu ce s-a întâmplat că au început să vorbească germană, ea în alto şi el să plângă încetuţ tot pe germană. Asta a fost o mamă îngrijorată cum ai fost şi tu, Mamă, de atâtea ori pe care am întâlnit-o pe când eram citan, şi sunt sigur că alţi copii pe care i-am întâlnit noi doi în copilăria noastră le vorbesc mamelor lor despre tine. M-am uitat la Moscova nu crede în lacrimi şi acum cântând la chitară mi-am dat seama, Mamă, că pentru mine eşti un erou. Ar trebui să ţi se dea Crucea Sfântului Gheorghe sau a Sfântului Iacob ori mai degrabă ar trebui să ţi se dea Premiul Nobel pentru Maternitate, Umanitate şi Familie; ar trebui. Cum îmi ziceai dumneata când eram mic: „te uiţi la Mosifilm” - film frumos. O pagină dintr-o altă carte. Numele tău e Mamă, iar numele meu e Copilul Tău. Când îţi vei aminti numele meu, voi fi fericit ca Eric Clapton; noi suntem de nedespărţit aşa că moartea să facă bine să dea înapoi, ori aici ori în cer vom fi vii şi vom fi tu şi cu mine, nu uita singurul nume ce-l mai am, numele tău. Eu sunt tu şi tu eşti în Dumnezeu, acum tu eşti. Când mă gândesc că Mama mea cu îngerii şi împreună cu ceilalţi sfinţi privesc mereu faţa Celui Ce Este, sunt un pic invidios; şi eu vreau să-l văd pe Dumnezeu. Mamă, tot ce pot face acum e să-mi cer iertare. Iartă-mă, Mamă căci doar tu şi Dumnezeu ştii să ierţi. Şi ştiu că iertarea ta este ca iertarea lui Dumnezeu, iar acum chipul tău desemenea e aproape precum chipul lui Dumnezeu iar inima ta e una cu inima lui. Am fost un copil rău dar totodată în exodul meu prin lume am fost un copil torturat la Deva departe de tine, ca un Oliver Twist al generaţiei punk. Şi acum, de zeci de ani, „despised by all” a spus Charles Dickens. Adevărul e că toată viaţa în care am dorit glorie cu mintea mea bicisnică de împărat roman am fost un copil, un adolescent mai ales şi un tânăr dickensian şi doar acum realizez că gloria nu e dată omului şi de zi doresc doar iubire – iubirea ta, Mamă -, pentru că deasemenea tot ca Oliver Twist tu eşti singura mea iubire, doar William Blake a putut să te graveze astfel cu degetul lui Dumnezeu în inima mea. Sunt vinovat faţă de tine, Mamă, dar în sufletul meu tot ce nu e vină e umplut de iubire pentru tine. Doar tu eşti singura mea iubire. Tu m-ai învăţat să fiu o candelă, acum, abia acum sunt o candelă aprinsă, dar te rog Mamă nu mă părăsi. Chinul meu de ani de zile putea să mă facă mai bun, în schimb m-a făcut rău şi nu înţeleg de ce am mai trăit după aceea. Cât despre mine ceasul morţii mele îmi e cel mai scump, în speranţă atunci te voi revedea. Sunt un om care trăieşte cu bagajele făcute. De fapt ăsta a fost un lucru în viaţa mea, de mic nu mi-a fost frică de moarte; în schimb mi-a fost frică de viaţă şi Iblis cu aceasta m-a atacat de 25 de ani de când am devenit creştin. Acum în scurtele momente de rugăciune văd că vina mea nu şi ceea ce m-a distrus mult înainte de orice li mult înainte de internatul liceului de la Deva nu a fost decât una: superbia; am fost prea încântat de mine însumi de mic încât nu am fost serios de pe atunci nici măcar cu Dumnezeu şi l-am lăsat pe el şi lumea deoparte şi mi-am construit propria mea lume aproape autonomă în care eu eram un prinţ fericit wildeian şi astfel adevăratele valori ale umanităţii şi ale lui Dumnezeu nu au mai ajuns niciodată cu adevărat până la mine; am fost atât de important pentru

mine încât a trebuit să fiu demolat devreme. Eu nu-mi fabric o virtute decât când am nevoie de ea ca ţăranii din vremurile vechi, de exemplu de când scriu mi-am manufacturat un sortiment de compasiune, dar compasiunea ca şi celelalte bine-uri trebuie să te umple până te face ţăndări ca pe Francisc din Assisi altfel nu se pune. Greu nu e să faci faptele ci să crezi. Acum Dumnezeu mă învaţă sau poate tu prin amintiri acoperite de rouă, că dacă fac o alegere Soljeniţân şi aleg să nu mă mai tem de viaţă cel rău nu mai are ce să îmi facă. Voi fi astfel liber. Ceva de genul cum spune un vagabond: say what you want, I'm free. Trebuie să ţin minte asta. Când oamenii mă vor băga în pământ atunci Dumnezeu mă va arunca în braţele tale, Mamă. La sfârşit, lumină. În 1997 când a apărut Titanicul la cinematografe atâta l-am dispreţuit pe diCaprio, nici măcar nu m-am dus să văd filmul. Acum când totul s-a sfârşit şi văd din nou filmul despre Toby, îmi dau seama că Jack Wolff şi Jack Dawson sunt chiar eu, am fost chiar eu de mult de mult timp de când eram copil mic şi de când eram adolescent la internat şi colegii de familie bună şi de educaţie şi de viitor al societăţii mă numeau "câine" toată ziua în fiecare zi. Ăsta a fost numele meu timp de doi ani şi ca cei întorşi de la Auschwitz uneori mă tem că e numele meu şi azi. Rugăciunea unui câine bătut. Ajută Doamne un câine bătut Ajută un biet câine Şi-ajută stăpânul ce m-a ţinut Cu lacrimi şi pâine Ajută Doamne un câine bătut Ajută un biet câine Şi-ajută stăpânul ce mi-a păstrat Bătaie şi lacrimi pe mâine. Aşa a fost. Îţi mulţumesc, P., îţi mulţumesc că m-ai chinuit mai mult decât au putut-o face ceilalţi sau fără să vrea şi bietul meu tată şi că – prin simplul fapt că te-am cunoscut – am avut ocazia să experimentez direct, să cunosc în profunzime ce înseamnă numărul 666 din Biblie şi simpla ta amintire mă face de fiecare dată să mă rehotărăsc să fiu creştin. So Strung Out. Deva, 1996. Două dintre cele trei bestii dansau pe rupte în camera internatului. când dădea cântecul la radio, eu doar ascultam trist rugăciunea fetei, rugându-mă poate, cu sufletul însângerat; eu cred că mi-am trăit deja Apocalipsa la vârsta de paişpe ani, ca Huckleberry Finn. În clasa care e acum pe locul camerei mele de la internat, pe peretele unde a fost patul meu ar trebui pusă o icoană, un pasaj din Scriptură ori măcar un verset de Coran ca la Hagia Sofia să amintească oamenilor că acolo cândva în anii 1996 şi doi ani după aceea sufletul unui copil – care a privit înlăcrimat în fiecare zi crucea catedralei care se vedea peste blocul de lângă clădirea internatului, căutând cu disperare în fiecare zi să mai găsească puţină speranţă – a fost ucis, în camera 3 acolo lângă peretele acela surd şi mut sufletul unui copil a fost ucis, lucru ce nu poate să însemne decât că dacă sufletul acelui copil va învia va fi un suflet fără moarte. Doi ani după aceea şi o viaţă după aceea. Am avut multe clipe frumoase la începutul vieţii, în schimb a fost şi multă suferinţă pentru că unor băieţi mai mari le-a plăcut să mă strice cum strici o jucărie, cum strici un gândăcel pe când eram doar un copil timp de doi ani de zile încheiaţi, pentru că cei trei ciobănei din doină, cel ardelean, cel basarabean şi cu cel ţigan s-au unit toţi trei împotriva unui câine de pripas cum l-au văzut ei un câine numit Felix şi l-au ucis din plictiseală asemeni unor vechi ofiţeri mustăcioşi chesaro-crăieşti, din suflet negru şi în lipsă de altă distracţie în timpul a doi ani şcolari. Dar toate astea nu contează. Acum în primul decembrie de singurătate din viaţa mea, în lunile astea de după 20 iulie 2011 am devenit atât de interiorizat că pot să-mi trag căciula peste faţă ca Holden Caulfield şi să pot continua la fel şi astfel să-mi pun imaginile sufletului una lângă alta ca nişte greutăţi metalice de diferite mărimi pe cântar încercând să le conturez într-un ansamblu logic sau supralogic de arhitectură de covor persan, să le solidific într-un Taj Mahal pentru zidirea căruia mă rog să fiu vrednic ori măcar să fiu primit. Eu sunt Chingachcook. Am înainte un zid de cărămizi. Şi propriile palme îmi sunt cărămizi în acest zid. Eu însumi sunt zidul care mă separă de mine. Noi oamenii suntem un zid de palme omeneşti înconjurând soarele din toate părţile. Şi eu i-am spus îngerului spunându-i: Pe atunci viaţa era ceva de genul în asemănarea cum din doar doi primi oameni au ieşit miliarde de oameni, parcă miliarde de lacrimi sparte au ieşit din doar doi ochi pe atunci când timpul părea că se înţepenise în roţile ceasurilor mecanice şi zeci de ani după aceea, din ochii mei care în ultimul deceniu al mileniului trecut erau acoperiţi noaptea cu o crustă de sare ca dâmburile din jurul lacului Sfânta Ana. Mamă dumneata ai fost o Catherine înlăcrimată, ai fost o Cat plângând, - în căsătorie toată viaţa ai fost o Catherine înlăcrimată. Pierzându-te pe dumneata miam pierdut iubirea, acum sunt singur în vântul, frigul şi întunericul cosmosului asemeni Lunii pe timp de noapte. Nu mai am nimic şi sunt unul dintre puţinii oameni care au avut totul, iar săratele lacrimi ale oamenilor sunt cristalizate din sânge. Steagul roşu al iubirii, sângelui şi vieţii a fost pus de Dumnezeu acum în mâna mea dar mi durerea mi-a preschimbat ochii în piatră. Te iubesc, Mamă, mai mult decât tear fi iubit până şi Speedy Gonzales de ar fi fost fiul tău. În noaptea aceasta a plecării tale nimeni nu va mai dormi, globul Pământului se va opri în loc în inima mea toată ziua înaintea morţii mele şi voi medita o zi cum spune Talmudul, probabil că atât e tot ce mi se cere, dar spiritul nu poate înlocui iubirea după cum iubirea nu te poate înlocui pe dumneata. Ca şi din alte puncte de vedere, îi vai ş-amar de capul meu, dar Mamă, dumneata eşti o uşă deschisă şi privind la -25º, am privit frumuseţea sufletului tău acum când eşti lumină aşa puternică încât nu o pot privi, ca un personaj de gravură blakeiană. Da Mamă dumneata îmi eşti o comoară. Mi-ai fost o comoară de pe pământ şi Hristos Vagabondul Sacru mi te-a luat ca să îmi fii o comoară în cer, iar aici jos în fiecare zi ar trebui să fie Crăciun, poate aşa am fi mai buni. Mamă, vreau să spun oricui şi spun să rămână: când va veni ziua aia de nu voi mai putea fi găsit, mie să nu-mi aduceţi flori, că nu le merit; o lumină să aprindeţi oriunde vă aflaţi de vi se face milă de un amărât, iar eu până în ultima clipă a ceea ce numim viaţă am să-mi amintesc artificiile chinezeşti din copilăria mea fericită. Asta a fost şi eu n-am mai fost niciodată la fel şi pentru totdeauna eu sunt învăluit în ruşine şi nefericire de atunci. Şi acum nu vreau să încerc eu să fac un lucru mai potrivit pentru cineva ca Gandhi sau Martin Luther King iar eu nu sunt un Gandhi sau MLK, sunt doar un băiat care trebuie să-şi ia medicamentele de două ori pe zi şi tu ai fost totdeauna împotriva acestui lucru, împotriva la a-mi spune suferinţa lumii poate pentru că dumneata cunoşti lumea mult mai bine ca mine, dar trebuie să spun că poate dacă nu eu, poate altcineva va ajunge într-o zi să fie vindecat; ca bolnav psihic trăind în lume simt că nu am nici o demnitate în lume, deşi am o demnitate ca fiinţă umană, însă o demnitate care uneori nu este recunoscută de unii oameni, străini sau apropiaţi. Dar dacă aş fi un MLK al bolnavilor psihic aş spune că a sosit a sosit timpul ca bolnavii psihic să nu fie iubiţi doar de famillile lor şi a sosit timpul ca şi bolnavii psihic să iubească; nu ne puteţi zăvorî în lipsî de înţelegere şi ignorare în cel mai bun caz, iar după aceea să ne reproşaţi că suntem sociopaţi, orice progres în ştiinţă şi cunoaştere trebuie să fie urmat de un progres sufletesc, uman pentru că aceasta este lumea, iar dacă nu e, astfel ar trebui să fie. După ce l-a avut pe Freud ca mahomed, fals întemeietor, iar apoi pe Jung ca profet în duhul şi puterea lui Ilie, psihiatria are nevoie de un mesia, un doctor mai luminat decât Jung însuşi, un medic psihiatru care să ne spună la toţi că vindecarea este cu putinţă şi că doar Christos vindecă, cum ştim toţi când ajungem la necaz, iată deja de două mii de ani. Am descoperit pământul, acum trebuie să descoperim omul, pentru a încerca măcar să-l descoperim pe D-zeu. Cât despre mine, când mintea mea şi medicamentele din ea se vor dezintegra, sufletul meu va redeveni iarăşi ce am fost înainte să mă îmbolnăvesc, în toate beatitudinele invizibilului voi fi sănătos atunci şi-mi voi trăi numele şi voi fi fericit cum nimeni nu e pe Pământ. Acum după ce am fost sclav o dată şi sunt rob a doua oară privirea mea e umărul Africii, în ochii mei sigilaţi de ceară roşie şi olanzapină sunt un tuareg cu ochi de întuneric necuprins ca Streiul ce-şi varsă bolovanii în burta Miciei, a mării noastre ori bungetul locuit doar de urşi pioşi, lupi îngenuncheaţi şi sihaştri vegheaţi de bouri înzăpeziţi cât un munte cu colţi de coarne de cremene şi bărbos de păduri de ape şi tămâie. Un lucru pe care oamenii încă nu l-au înţeles este că bolnavii psihic nu sunt inamicul ci sunt victimele în această lume. De exemplu eu am o calificare universitară în traduceri autorizate şi nu

37 îmi pot practica meseria pe care o cunosc ca pe o mănuşă pentru că statul român nu îmi dă voie să lucrez (citeşte: trăiesc). Dar ca şi Martin Luther King în 1968 şi eu sunt sus pe un munte şi văd o ţară, în care poate nu voi ajunge pe pământ, o ţară în care oamenii care trebuie să trăiască cu boli psihice vor găsi măslinii şi fărâmiturile de vin din ţara promisă, pentru că cred că Dumnezeu va da lumină medicinii să progreseze tot mai mult şi oamenilor de rând să înţeleagă că şi o boală psihică e o boală ca toate bolile, o boală ce poate fi remediată şi va putea când va vrea D-zeu să fie chiar vindecată; trebuie să fie speranţă şi pentru noi, oamenii n-or să fie proşti de-a pururi, în privinţa asta nu. Poate într-adevăr sun ca Martin Luther King dar o să vină o zi când şi bolnavii psihic vor putea să lucreze şi să se căsătorească şi să trăiască liniştiţi ca ceilalţi oameni şi chiar să fie vindecaţi. "Se poate lua prada de la cel puternic? Şi poate să scape de asupritor cel care este prizonier? Da, zice DOMNUL, prada celui puternic îi va fi luată şi cel prins de asupritor va scăpa; căci Eu voi lupta cu cei care se luptă cu tine şi voi scăpa pe fii tăi." – Dumnezeu a spus, stă scris de mii de ani, iar pe pagina aia am scris şi eu: "Just believe!" – cuvintele lui Christos în NIV. Dar o să vină o zi când şi bolnavii psihic vor putea să lucreze şi să se căsătorească şi să trăiască liniştiţi ca ceilalţi oameni şi chiar să fie vindecaţi. Ce aş putea să-i spun oricărui om care a fost făcut vreodată în viaţă nebun de alt om e că trebuie să ajungem pe malul celălalt. Trebuie să ajungem pe malul celălalt pentru că marea s-a despicat în două înaintea noastră. Şi asemeni lui Martin Luther King în predicile sale baptiste de culoare am să spun o ilustraţie. Cea mai frumoasă fată din lume. Există o fată care este cea mai frumoasă fată din lume iar numele ei este Leia. Leia este pentru Star Wars şi pentru modernitate ce erau probabil femeile elene întipărite de sculptori în marmură în ostrovurile Greciei antice. Dar fata aceasta a cărei frumuseţe o admiră întregul pământ dacă putem înţelege noţiunea asta, din oraşele ecologice ale Scandinaviei şi de pe ţărmurile Mării Albe la care a ajuns Other în secolul IX până în caravanele cinematografice din România, Africa şi America de Sud şi tot pământul spune că e cea mai frumoasă fată din lume. De fapt de când s-a făcut filmul a devenit un arhetip. Când eram şcolar visam să am o prietenă ca Prinţesa Leia în toate privinţele şi de aceea Han era personajul meu favorit. Dar această fată a frumuseţii este o fiinţă care suferă foarte mult, iar în faţa suferinţei trebuie să arătăm respect. Dar trebuie spus că Prinţesa Leia este ceea ce lumea numeşte un bolnav psihic cum sunt milioane pe pământ şi poate că omul de rând, care habar n-are, privind-o pe Carrie Fischer pe care cel mai probabil a iubit-o cândva de nu şi acum, îi vor privi altfel şi-i voi iubi şi pe ceilalţi, aceste popor care trăieşte în marginalizare de la începutul timpului. Prinţesa Leia e un bolnav psihic dar nebun ar fi acela care ar spune că fata asta nu are valoare ca fiinţă umană, iar dacă raţionamentul e adevărat în privinţa ei atunci e adevărat în privinţa oricui altcuiva. E timpul să ne scoateţi din întuneric, înainte să ne vindecaţi şi aţi şi putea dacă doar aţi cere să puteţi. Îndreptaţi nedreptatea. Am să-i spun un adevăr omului dacă omul îl poate primi. Am să-l spun ca pacient de ani de zile şi ca şi creştin. Mintea fiecărui om e ca o grăunţă al cărei miez e o porţiune cristalină. Ca şi grăunţele de grâu sau orez şi mintea are o porţiune din aceasta, sufletească, punctul cel mai din interior, un fir al întregului nufăr. În acest cristalin al minţii se poate aşeza întunericul şi astfel se ajunge la boală, ori poate veni Lumina şi omul poate fi vindecat. Ignorând toate acestea pe care le spun oamenii de mii de ani, pe care le predică şi Tora evreiască şi Evanghelia creştină, oamenii de acum ignoră adevărata sursă a unei probleme de acest gen tratând simptomele dar nu vindecând boala pentru că întreaga lor fiinţă este în afara lui Dumnezeu. Daca vrem să ajungem la vindecare va trebui ca doctorii să se roage cu pacienţii lor ori măcar să le dea şansa pacienţilor lor să ceară ajutorul lui Dumnezeu, cel pe care deşi mulţi oameni de pe pământ vor să-l nege, nimeni niciodată în întreaga istorie nu a reuşit vreodată să-l desfiinţeze. Acesta este adevărul şi când îl spun ştiu că două mii de ani de scriere a Scripturii îmi stau în spate împreună după ei cu două mii de ani de creştinism; cum spunea Augustin, cei necredincioşi sau mândri – nu mai ştiu cum spunea – pot să ne batjocorească, dar tot ce se află în spatele fanaticilor raţiunii nu e decât ignoranţă. Este aşa de dificil de ieşit dintr-o boală psihică iar oamenii necredincioşi o consideră un lucru imposibil, pentru că pentru a ieşi este nevoie de o asemenea determinare în rugăciune pe care o are de exemplu un coleg bolnav de cancer, care însă lipseşte celor mai mulţi pacienţilor de psihiatrie; atâta tot. Dacă un bolnav psihic s-ar ruga pentru vindecare cum o face un bolnav de cancer, ar scăpa şi ar fi vindecat pentru că Dumnezeu n-a spus niciodată minciuni, problema e ca cei mai mulţi nu o fac. Eu în ziua în care am rugat pe un pacient să-mi citescă din Biblia pe care o pusese mama cu mine şi apoi m-am rugat în sufletul meu, în aceeaşi zi am ieşit din spital. Iar eu, atunci la sfârşitul anilor '90 într-adevăr am fost ca un copil venit din Vietnam; poate că tot ce s-a întâmplat acolo în viaţa mea s-a întâmplat pentru că cel care a pornit totul pasionat de biologie şi hotărât să fie medic a decis să strice o fiinţă cum strici un casetofon walkman pentru a-i înţelege principul, pentru a-şi dedica apoi toată viaţa reparării cu profesionalism şi conştiinciozitate a celorlalţi care au rămas şi eu am fost omul ales pentru distrugere – alesul cum zicea el – şi toate acestea pentru că pentru unii oameni oamenii sunt doar circuite electrice şi pentru că fără Christos omul e doar tot ce poate fi, iar eu cine ştie poate că pe undeva şi acum mai sunt asemeni veteranului de război Adam de Adam Arkin poate comparaţia pare o exagerare, însă adevărul e că eram doar un copil şi nici un război nu e prea mic pentru un copil, pentru că ce e un război pentru un om mare poate fi şi o cameră de internat şcolar pentru un copil, cel mai nenorocit copil din Deva, fie ea camera 4 spital pentru nişte copii mai mari ori camera 3 a unui Colegiu Naţional, un loc construit pentru copii – de fapt un loc unde unii copii mutilează sufletele altor copii, pentru că suferinţei multe îi urmează boala căreia îi urmează alte suferinţe până când bulbul trupurilor noastre se dezintegrează pentru ca margareta sufletului să răsară eternă în miezul de fagure spart al soarelui, dar Mamă după aceea tu te-ai luptat pentru mine cu Dumnezeu precum prinţesa Savitri pentru copilaşul ei după cum miai spus în copilărie că o vei face dacă va fi nevoie şi doar atunci în anii aceia în camera de internat cu cei trei demoni am fost singur, apoi m-ai salvat şi nu m-ai părăsit niciodată, nu m-ai părăsit nici măcar acum când nu te mai văd lângă mine dar mâine ne vom îmbrăţişa în cer. În târg oamenii vorbesc de când am crescut şi tot zic: Felix e o răţuşcă urâtă dar nimeni nu ştie cât am suferit în copilărie, cum am suferit cum nici un copil nu ar trebui să sufere; şi asta e tot azi, şi toate acestea probabil că aşa se întâmplă când eşti prea apreciat la începutul vieţii, sfârşeşti în ruşine şi nefericire ca mine. De aceea, omule care eşti om, pentru că bârnele grele ale crucilor nu pot fi purtate de copii nu lăsa copiii să sufere ca mine şi nu-i lăsa părăsiţi ca mine ca pe nişte pui de caret abia dezghiocaţi pe o plajă ca să nu ajungă ca mine întro lume în care dintre oameni doar Christos îl poate contrazice pe Kafka, după cum mărturiseşte şi Beckett. De la 14 la 16 ani am servit doi ani în internatul şcolar al Liceului Teoretic „***” din Deva în perioada când a fost făcut Colegiu Naţional ca doi ani de închisoare pentru o vină nedefinită, kafkiană şi savagegarden-ă unde cei trei băieţi mi-au distrus viaţa cu totul într-un aşa hal încât cred că doar în ceruri voi mai fi vreodată ca înainte de voi reuşi să fiu primit şi voi ajunge acolo, de fapt pentru vina de a fi mai mic dar poate că aşa este şi cum spune Mama lui Enrico orice lacrimă curăţă o pată dar ştiu, asta ştiu că măcar acolo în cer vom fi fericiţi cum nimeni n-a fost fericit pe pământ nici măcar pustnicii. Cât despre tăticul nostru, trebuie să-ţi vorbesc şi despre el, Mamă, aşa că o să-ţi spun că îl iubesc dar e prea eminescian, prea bucovinean. Ca noi toţi, ăştialalţi. Mamă dumneata ai muncit şi ai învăţat ca şi Katerina din Moscova nu crede în lacrimi, cu mâinile tale trudite ca şi ale ei cu care ai lucrat toată viaţa, ca un erou jungian, el parcă spunea că peste omul obişnuit există doar două sau trei categorii de oameni: eroul, geniul şi sfântul; dacă este vreun om peste media obişnuită şi un erou în familia noastră acela eşti dumneata, Mamă. Dumitale ar fi trebui să-ţi dea lumea un premiu ori crucea sfântului Iacob. Iar cei mai deştepţi dintre oamenii pe care-i cunosc de pe stradă şi de prin vreo biserică vor să-mi ceară şi mie să uit, ăia cei mai naşpa pe care îi zapez după două vorbe. Iartă-mă, te

rog iartă-mă pentru viaţa mea, Mamă şi de fapt acum îmi amintesc că tu m-ai iertat de mult; iertarea lui Dumnezeu am primit-o, a ta o voi cere toată viaţa, iar a lumii – ca oricine – nu o voi primi niciodată. O să-ţi spun o poveste acum, Mamă, despre Bucovina, locul în care nimeni dintre noi n-a mers niciodată. Bourul care şi-a încurcat coarnele în Steaua Polară. Eram odată într-o noapte în pădure, nu ştiu ce făceam acolo că eram copil nu eram nicicum la vânătoare, nu ci fugisem iară după o ceartă acasă. Eram în dealurile din jurul Haţegului şi se făcuse noaptea peste mine şi eu eram doar un copil în pădure. Mă întorceam, eram pe drum spre casă dar nu ştiu cum s-a făcut că am greşit drumul de-am ajuns pe celălalt deal în plină noapte şi nu ştiam eu pe unde sunt eu voiam să ajung la smârcul de lângă ţevi de lângă Galbena dar ajunsei într-un luminiş de nu se mai vedea nimic decât cerul mare şi-nstelat ş-un bour uriaş cu coarne de aramă bătută mari şi încovoiate agăţate în Steaua Polară, în Ursă. Nu era vineri nu era un vârcolac şi ştiam că n-am vedenii. Steaua mare în cinci colţuri, veche şi chihlimbarie întunecată ca vinul galben din beci de mânăstire juca în coarnele borurului şi tot cerul tuna. Şi bourul era uriaş ca un munte împungând cerul cu coarnele de aramă curată. Cerul era tot stelat şi tuna de zmuciturile năprasnice ale nemaivăzutului zimbru, uriaş cât stâncile din munte. Să smucea bourul mugind că-şi prinsese coarnele în Steaua Polară de nu le mai putea desprinde şi după secunde care trecuseră ca nişte mii de ani tot cu steaua purpurie între coarnele încurcate în cer era. Crezi că nu mi-a fost frică? s-o crezi tu! Când vezi aşa ceva, bour înfricoşător ca Phoenixul, ca păsările ce ating cerul cu ciocuri de oţel, frică îmi fu, mă, şi ţie ţi-ar fi fost de-ai fi văzut cum dărâma bourul cerul în faţa ta. Vrui să mă-ntorc să fug neauzit şi văzui că tot dealul zimbrilor era plin de bouri mari cu coarnele lor uriaşe încurcate în stele. Ştiui că ăsta îi sfârşitul şi că cerul se sfărâmă de se prăbuşeşte cum scrie în cartea îngerilor, în cartea Împăratului Încununat Cu Spini. Cerul se auzea ca o covălie de fierar. Nu se auzea nimic în poieniş decât mugetul şi suflatul bourilor, trasul copitelor în ţărâna de pădure şi coarnele clătinând stelele, dar nereuşind încă să le smulgă. Acum stăteam în faţa bourului de mă văzu şi el pe mine, dar nu mă putea călca în copite şi nu mă putea lua în coarne că îi erau încurcate coarnele în stele. Şi văzui bourul uriaş de lângă mine mugind şi suflând greu că nu-şi putea trage coarnele din stea şi dădea din copită şi clătina supărat din cap cu botul luminat între Lună şi Soare. Mă întorceam, eram pe drum spre casă dar nu ştiu cum s-a făcut că am greşit drumul de-am ajuns pe celălalt deal în plină noapte şi nu ştiam eu pe unde sunt eu voiam să ajung la smârcul de lângă ţevi de lângă Galbena dar ajunsei într-un luminiş de nu se mai vedea nimic decât cerul mare şi-nstelat ş-un bour uriaş cu coarne de aramă bătută agăţate în Steaua Polară, în Ursă cu botul şi ochii gigantici ca două stele luminaţi de Secera Lunii şi Floarea De Lumină A Soarelui. Notă. Basm inspirat de marca filatelică “Ştefan cel Mare – Gros – 1460/ Poşta Română – 1970”. Şi acum privirea mea nu mai vede privirea ta, Mamă, acum am rămas singur. Dar îmi amintesc de tine cum erai ca Împărăteasa Esther în robie şi bărbia ţi se strângea ca a mea şi tu plângeai, Mamă, acolo în robie gândindu-te la mine Maria. Dar ca toţi profeţii şi alte feluri de nebuni eu aştept fericirea noastră într-o altă viaţă, într-o altă lume despre care cântă pe Wembley şi pe stadioane gigantice arhipline Eric Clapton. Uite vreau să-ţi mai istorisesc ceva, Măicuţă că asta sunt un istorisitor, un copil de ţăran care în loc de cuvinte vorbeşte şi spune poveşti cu vitralii şi icoane pe sticlă. În întuneric grăunţa. În întuneric grăunţa se preschimbă în viaţă, în pământ pietrele devin lumină. Tragedia umanităţii ca ansamblu e aceea că Dumnezeu vrea să locuiască în întuneric adânc, cum a şi spus-o dealtfel. Iată o poveste, Povestea care a ţinut o viaţă. Acum sunt bătrân dar demult când începeau râurile eram un ficior peaici prin răstoacele ninse de zăpadă sau stele. Eram aşa de mic că nici nu ştiam numele satului în care stăteam, nu ştiam numele nostru al ălora de sub păduri. Odată m-am încumetat să mă-ndrept oleacă spre dealul împădurit ş-am văzut cât era de viu. Dealul era un moşneag uriaş care stătea de să uita pe cer şi tăcea. Dealul era un moşneag bătrân ca pământul care vorbea cu cerul. Nu ştiu ce îi spunea până ce ajunsei eu acolo nu ştiu dacă cerul îi răspundea sau îi dădea din cap. Moşneagul, uriaşul mânca seminţe şi stătea şi povestea ceva amurgului. La început nu ştiui ce zicea dar pe urmă am stat şi eu acolo tăcând că aşa cum zicea şi buna mea: “Tăcerea-i ca merea.” Povestea lucruri vechi, ce să întâmplaseră cu câteva mii de ani înainte, lucruri petrecute în viaţa lui. Dealul ăsta bătrân, moşneagul ăsta uriaş îşi povestea viaţa şi avea atâtea de zis că povestea lui mă fură şi nu ştiui cât stătui acolo şi trăsăi cu urechea în amurgul ăla de margine de sat şi pădure. Uriaşul tot mânca seminţe şi scuipa cojile pe cer unde cojile luminau spuzind cerul de stele. Astea erau stelele, cojile de seminţe scuipate de uriaş, la început o coajă, apoi alta şi alta, pe urmă câteva apoi mai multe şi mai multe până când erau aşa de multe că nu le mai puteai număra. Asta era. Şi uriaşul din cer de sus de după sticla albastră a cerului dădea din cap de zicea gândit: -Absolut! Dealul împădurit era un bătrân cu haine cenuşii şi ghete negre, cu amintiri clare asemeni marilor fotografii alb-negru ale veacului al nouăsprezecelea, gravuri în suflet şi lumină. Dealul împădurit era un bătrân cu sufletul asemeni unui vitraliu de aur şi purpură al toamnei, cugetarea sa era cugetarea smerită a contemplaţiei a pustiului şi a locurilor sălbatice, am dat mâna cu el, mâna sa negricioasă erau mâna rigidizată şi caldă a omului trudit. Şi bătrânul vorbea cum vorbeşte pădurea. Pământul vorbea. Cerul era mare deasupra mea dar uriaşul moşneag parcă ar fi putu să-l spargă c-un bolovan de-ar fi vrut, să se reverse tot adâncul cerurilor peste sufletele noaşte, de-ar fi vrut. Stelele erau mari, puţine şi depărtate una de alta pe cerul negru şi cum scuipa bătrânul o hoaspă mai apărea o stea înstelată pe ceruri. Uriaşul tot mânca seminţe şi scuipa cojile pe cer unde cojile luminau albind în şapte colţuri. Vorbea uriaşul spunând lucruri vechi întâmplate cu legiuni de ani înainte, şi nu era chip să-l urmăreşti că era viaţa pământului. Nu era chip să-l urmăreşti că ochii săi de ţărână acoperită de frunze căzute la pământ văzuseră vuiet de vânt şi văzuse vântul veşnic, văzuseră bătăi de aripi uriaşe, văzuseră ochi imenşi asemeni unor râuri, văzuseră ochi mari de vânt înlăcrimaţi pentru ochi mici şi orbi de argilă, nu era chip să-l urmăreşti că ochii săi de ţărână acoperită de frunze căzute la pământ văzuseră. Şi când să adunară un pic de mai multe stele pe cer, uriaşul înaintă în povestirea lui cu un cuvânt mai mult. Şi mă zăuitai în jur de mă dezmeticii şi iată că acum nu mai eram copilandru, eram un bătrân. Îmbătrânisem. Trecu povestea ca apa printre pietre şi-mi curse şi sufletul spre şuvoaiele dinspre capătul lumii, unde se separă apele ce curg în cer, deasupra de pământ, de apele care curg spre iad unde sunt blestematele giocuri de chinuri ale dracilor, mai din gios de pământ. (interpolarea copistului) În cer sunt cântece şi sfinţii interpretează fugile beatitudinii împreună cu îngerii în compoziţiile sculpturale şi eterne ale împărăţiei cerurilor, iar în iad sunt lacrimile păcătoşilor şi ignoranţilor chinuiţi de absenţa lui Hristos. Să se îndure Domnul Hristos de noi şi să ne dea sărăcie în duh după împărăţia cerurilor şi să-I cerem să fim primiţi la nunta din Ierusalimul cerurilor. Şi rugaţivă pentru un frate benedictin, fiu duhovnicesc al lui Benedict Sfântul în faţa Împăratului nostru, Fiul Omului. Acum eram un bătrân cu fruntea veştedă, îmbătrânisem ascultând povestea pădurii, a dealurilor şi a frunzelor. Mă ridicai de pe bolovanul pe care mă trântisem de copilandru şi mă-nturnai spre sat mergînd pe uliţa ce trecea pe lângă bisericuţa veche şi înnegrită de fum de lumânări înconjurată într-o latură de crucile oamenilor ce priviseră cerul în veacurile de dinainte de noi, minunându-se şi neînţelegând ca şi noi. Mergând, mai întorsei o dată capul să-l privesc pe uriaş. Terminase pumnul de seminţe ce-l avusese-n mână şi aplecându-se culese caisa putredă pe care o zvârlisem pe când eram copilandru, o băgă-n gură şi-o mâncă aproape nemestecată scuipând apoi în sus sâmburele ce se izbi de cer şi rămase acolo mare şi galbăn strălucitor ca un galben vechi încercat să fie bătut rotund, pătrar neisprăvit de Lună pe cer. Am nevoie de ceva ce pământul nu-mi poate da şi de aceea sunt nefericit pe pământ. Uite mamă o poveste despre oamenii de dincolo din sus de apa Streiului. Oameni măiaştri. Copacii se transformă uneori în oameni. Asta se întâmplă sus în munţii singuratici şi zâmbitori totuşi ca Jacques Brel în 1959 unde Ursa şi puiul ei dorm cu fruntea sprijinită vertical de stânci în bulboane rotunjite de ape precum Masa tăcerii. În locurile

acelea singurătatea e un om căruia îi poţi chema numele şi pe care îl poţi bătjocuri cum îţi doreşte inima şi cum se obişnuieşte pân părţile noastre şi-l poţi pune în cuie pe o cruce în formă de X, x-ul propriului lui nume ca să se ştie că am fost noi oamenii pe pământ. Nu ştim cum se întâmplă asta, doar dimineaţa în locul unde se afla un carpen, cer, mesteacăn, fag se află un om o fiinţă căreia doar Dumnezeu Sfântul îi cunoaşte sufletul oricât de rău sau bun ar părea ochilor noştri de sticlă de carne. Oamenii făcuţi din copaci pot fi deosebiţi de ceilalţi că vin pe lume îngenuncheaţi sau prăbuşiţi. Despre ei cei care i-au cunoscut obişnuiesc să spună că oamenii preschimbaţi din copaci iubesc pentru că sufletul lor e o galaxie de frunze înstelate, galbene, verzi şi albastre. Am cunoscut şi eu un om din acesta măiastru, spunea bătrânul, era biata mama mea săraca. Oamenii măiaştri după ce se duc când îi visezi îţi aduc ei mâncare ţie nu tu lor. Eu nu, eu n-am toamna şi continentele mereu amestecându-se ale cerului în suflet, doar noroi. Dar eu n-am ştiut până s-a ridicat la cer ca I(i)sus Christos. Coboară din munte în văi şi întemeiază familii în sate. Când se duc pentru că şi arborii sfinţi mor sunt înmormântaţi cu lacrimi ca şi banii, mai multe sau mai puţine, dar noi nu putem şti şi se trasformă iarăşi în mesteceni de lumină, crescuţi pe mormintele în care am vrea să intrăm şi noi, dacă s-ar putea. Mă gândesc citind literele pe care le alcătuiesc stelele pe cer la cât ai citit dumneata Confesiunile lui Augustin dorind să mă ajuţi pe mine, aş vrea să te îmbrăţişez Mamă şi în jurul meu nu e decât noaptea luminată de laptop, pe planeta aceasta nu foarte mare unde Lumea e un stup cu şapte miliarde şi jumătate de faguri despre care stuparul spune că ar trebui umpluţi cu miere sau cu lumină, pe pământul acesta şi mai ales în familia noastră viaţa ta a fost un Espolio, Mamă. Abia acum am văzut, Mamă, că ce autorii de saga vedeau ca sfârşit de fapt este doar trecerea printr-o uşă, ca în videoclipurile acelea, o uşă a luminii în Forever Young, a milei ca expresie universală artistică în Todo sobre mi madre şi poate că noi regizorii şi scriitorii care ne furnizăm compasiunea pe 10 dolari avem mai mare nevoie de ea, fie că ne numim Almodovar regizorul ori chiar ca logofătul şi miniaturistul acestor pagini cea mai multă milă, a căinţei în Hurt J. Cash, a iubirii în My Heart Will Go On, a absenţei în Anda Călugăreanu, a durerii în Tenía una guitarra, a omniprezenţei singurătăţii în Under The Bridge. Dar eu toată viaţa am ascultat Bob Marley. Mamă ţie ţi-a plăcut videoclipul cu Johnny Cash şi acum tu te-ai dus şi eu mă simt ca Johnny Cash, mă simt de parcă am 80 de ani, am făcut numai rele în viaţă şi sunt singur şi şi mie ar trebui sămi spună cineva că Fără Yeshua dreptatea poporului nu e dreptate. Fără Yeshua glorificarea e mânie, căci este scris: „Sărutaţi pe Fiul, ca să nu se mânie şi să nu pieriţi pe calea voastră; căci mânia lui e gata să se aprindă. Ferice de toţi câţi se încred în El!” Doar Yeshua poate umple templul ăsta ciobit care încă sunt, - şi astea nu sunt numai cuvintele mele, au fost oameni care le-au mai spus, deznădăjduiţi om dintre păduri şi Strei unde Streiul e o fecioară de gheaţă cu buze de apă care şade pe bolovani între cele două Livadii, privind cerul şi cântând încet. Asta ştiu de mult oamenii din partea locului de pe o parte şi de alta a râului. A fost pe acolo un om care a trăit de i-a văzut pe comunişti coborând din tancurile ruseşti. A fost un om cum sunt oamenii dar eu îl iubesc pentru că sufletul meu e sufletul lui, nestăpânit şi în acelaşi timp tânjind după putere sufletească. A fost un om de la Livadia unde oamenii dau cu bolovanul în fereastra trenului. Era om cu nevastă dar Streiul, fecioara îngheţată de mult a dorit să pună mâna pe el ca şi Steaua Polară. Ori ochii, nu ştim exact ce pentru că femininul nu este uşor de înţeles. Era noapte şi fecioara Streiului l-a văzut urcând pe puntea de lemn de deasupra apelor rochiei ei de apă îngheţată şi ea într-un fel de neînţeles asemeni unui zeu îl iubea. Fecioara îngheţată a Streiului a mers până la capătul celalalt al punţii şi a făcut pe ea o scrijelitură cu unghia ei de safir. Apoi s-a retras în ape ca un mare peşte de adâncuri, iar după ce omul s-a împiedicat în scrijelitură şi a căzut pe rochia ei, Streiul l-a îmbrăţişat cu braţele ei pline de vine îngheţate, l-a ţinut la sânul ei învelit în rochia de zăpadă şi l-a sărutat cu sărutul ei de zăpadă arzând precum cărbunii aprinşi care preschimba privirea oamenilor în gheaţă pentru totdeauna pentru că cei mai mulţi zei sunt neînduraţi. Frumuseţea ei îngheţată, a Streiului, de iele neîmblânzită l-a preschimbat în gheaţă de inimă de stea, în prăvălit ciob de cer, l-a prefăcut în stâlp de sare sau de tămâie aceasta oamenii nu ştiu căci doar în ceasul acela în împrejurimi pe apă între cele două sate doar câţiva îngeri îşi ţineau săbiile de lumină pe genunchi în noapte peste Strei fecioara, neîndurată, cum pe pământ doar frumuseţea de iele a femeii sau a vreunui veşnic arhetip feminin poate fi. L-au înmormântat pentru că oamenii cel mai adesea mor pe rând asemeni beţiei florilor de tei, iar la înmormântare au venit oameni de departe de la Haţeg dintre ai căror un copil era cum a fost el pe pământ, dar pe atunci era el doar un copil aproape că nu-şi ştia nici numele. Mamă, oraşul meu nu e nici Deva, Arad sau Cluj, oraşul meu e Ţara Haţegului din bolovanii din vârful Retezatului până dincolo de biserica bibelou din Streisângiorgiu. Sufletul meu e o zadă înzăpezită din Parcul Naţional Retezat, aici sub norii precum trei caravele de purpură desenate pe manuscrisul luminos în cenuşă de smarald al cerului, unde soarele e o ferestruică pătrată cu trei gratii undeva sus ca la Sighet în zidul cerului, aici unde ceru îi plin de cărări cum îi pământu de orbi, dar aici la Haţeg parcă şi pământul ne cunoaşte. Versurile pe care le-am rescris împreună. În pervaz, în geam picură rotogoale. Ochiuri albastre. Îngheţatul geam salcâmul umed şi alb. Palidă iarnă. Lângă fereastră salcâmul se înălbi de dimineaţă. Pe ceru-n amurg prunii, negru filigran. Aer limpede. Prin crengi albăstrii Reci ceţuri electrice. Sfârşit de iarnă. Înnegrit salcâm, azur vitraliu, amurg. Busuioc uscat. Pe o creangă albă un sticlete ţopăie. Frig fosforescent. În pervazul ud firimituri pentru vrăbii. Picură ţurţuri. Peste sat ninsă noapte – pată sepia. Fulgi de hârtie. Stradă pustie, câteva geamuri licăr. Noapte geroasă. În apartament, frig conturat limpede. Umbră de pin nins. În bezna nopţii steaua lumină tare la naşterea Lui. Prin haturi albe felinare aruncă nuanţe nocturne. Solilocviile unei cifre arabe. Suntem, dar cărarea cerului nu e a noastră, noi trebuie să îngenunchem pe zăpadă asemeni primilor eschimoşi, noi deşi am auzit că a existat pe pământ un om al minunilor suntem fiinţe stupide precum beţivii lui Baudelaire căutând în viaţă uitare ca şi în artă în timp ce tot ce se poate găsi acolo asemeni lui Maksim Gorki sunt propriile noastre inimi; noi toată viaţa am vegheat în nimicul întunericului fără substanţă fără să ştim dacă lumina există dar asemeni lui Darth Vader pe rugul său nu voi fi niciodată lumină, nu voi fi niciodată flacără, doar trupul rispit în scântei de ea, eu sunt noaptea care aşteaptă răsăritul, o noapte ce totuşi are nevoie de stele pentru a exista; nici eu nu am ştiut că exist asemeni sufletului numit om, dar aşa cum pentru mine viaţa este întuneric, moartea îmi va fi lumină, fratele meu, eu sunt un om care se închină altui om, un om care ascultă miliardele de rugăciuni ale Pământului, frate, ai simţit vreodată momentul poliedric topit în propria ta privire topită în palmă când fruntea ta arsă de busuioc încenuşat în apă sfinţită e praf sprijinit de vântul gigantic asemeni unui uriaş ai cărui ochi sunt roiuri de galaxii convexe privind din bolovanii muntelui retezat de turcoazul unei săbii de gheaţă cerul atât de apropiat asemeni unui brad de smirnă lovit de trăznetele ce sparg stâncile şi topesc gheaţa şi prăbuşit cu o izbitură de soldat căzut în râul electric ce furnică mâinile tuturor celor ce se opresc să bea din el umplându-le de lumină şi scântei vârfurile degetelor asemeni cablurilor electrice ale nervilor şi sferei de lumină a creierului a tot ce e viu, pe chipuri lacrimile ni se amestecă încet cu apa transformată în vin sacru a Graalului şi cu flegmele scuipate de aproapele nostru şi stăm cu fruntea pe genunchi în întuneric asemeni unor statui gotice de piatră undeva pe meterezele unei catedrale cu stinse candele de piatră în mâini ori asemeni generaţiei Soljeniţân neştiind vreodată cât timp mai trebuie să treacă astfel până la al doilea cântat al cocoşului de aramă căţărat undeva pe turla înngerită de şiroaie a universului de parcă suntem făpturi făcute pentru adâncuri dar cu puţin mai presus faţă de peştii orbi din măruntaiele mărilor zbătându-ne ca suferinţa să nu ne transforme în ură pentru că nebunia este începutul morţii, uneori adormim în picioare fosforescenţi cu limfa amestecată în noi cu visele ce le-am primit ca pe nişte monezi ciudate, inexplicabil ca orice ţine de viaţă devenind socluri ale căror palme susţin strălucirea vitraliilor de flăcări aduse până la noi de valurile clocotinde care laolaltă sunt curgerea cerului din care toţi am

38 venit cumva nimeni nemaiamintindu-şi-l în această cutie italiană a Weltanschauung-ului depresiei şi a mortificării sufletului, fereastră prin care putem doar să încercăm să privim prin geamul de sticlă afară în noapte asemeni lui doctor Zhivago ori asemeni unui somn uriaş alb pe jumătate şi întunecat pe jumătate asemeni unei roţi yin-yang aflat într-un acvariu industrial cu pereţi incasabili şi toate când priveşti pe şuvoiul cerului şi aştepţi să se înnegrească Soarele şi să se prăbuşească stelele pe pământ cum spune Scriptura pentru că în tine nimic nu a răsărit niciodată cum nu răsare porumbul dintr-un pâmânt îmbibat cu ulei de motor şi când în oglinzile pleoapelor închise vezi doar întuneric ştiind totuşi, încă amintindu-ţi că spre Dumnezeu nu ne ridicăm prin minte ci ne coborâm pe noi înşine prin inimă exact ca într-o telenovelă sudamericană şi ce altceva poate să facă boaba de aguridă decât să aibă răbdare? În plus Dumnezeu e cel care în fiecare zi ne pune înainte noaptea şi ziua parcă pentru a ne ajuta în alegerea pe care o avem de făcut, parcă doar pentru aceasta se schimbă ziua şi noaptea aici între noi de mii de ani. Dacă ai simţit într-adevăr toate acestea atunci înseamnă că eşti cu adevărat fratele meu, dacă nu înseamnă că unul a fost lăsat de ţigani pe treptele acestei lumi, cine ştie poate eu sunt un ţigan, un ţigan fără vise şi fără ochi, cerşind de jos de pe asfalt ceea ce nu are nimeni, ceea ce nu a avut niciodată nimeni, poate de aceea am sufletul acesta de tutun uscat sfărâmat şi risipit de vânt. Frate, asta e scrisoarea mea către tine, o scrisoare trimisă din întuneric. Sufletul îmi e o candelă ce pâlpâie firav în noaptea asta care e tot ce sunt, tot ce am fost vreodată. Mamă, tu eşti fratele meu după cum spun Sfinţii, însă între noi se află un ocean întreg scufundat în întuneric plin de morse cu fildeşi uriaşi cu boturile ridicate la suprafaţă să respire. Suntem. Era demult demult pân locurile aistea, demult. -Da? întrebă Ioan. Când oamenii să trăsăsără spre spinări de munte, cu turcii şi-n vale nu mai rămăsăsă decât bisericuţa cu stâlpi rotunzi de piatră din Sântămărie şi colibele de lângă râuşor. Era în vremurile acelea o fătucă vrednică de uriaş pe care o chema Anişca. Stătea cu tătuţu şi cu mămuca ei într-un bordei sus pă munte în Ţara Uriaşilor, cum urci în sus pă Râu Mare deasupra de Ţara Haţiegului. Părinţii ei erau doi uriaşi, ciobani. Aveau oi, aveau lapte, aveau brânză, aveau lână, aveau sloi, aveau virşli, aveau carne de oaie şi carne de miel de Paşte. Tătuţu mergea cu oile pân păşunile de deăsupră de sălaşurile oamenilor din spinările de munte. Cât tătuţu era cu turma şi mămuca făcea mămăligă cu brânză, cu lapte sau cu sloi, ciulama ori cu fleici în saft. Anişca să juca pânprejurul casei. Era o mândreţe să vezi un copilaş cât un ghemotoc jucându-se, da nu oricum ci aşa serios, cum se joacă pruncii. -Da? întrebă Ioan. Fătuca era o lumină pentru casă, cum îs luminile ce le aprinzi la biserică păntru o mămucă bătrână. Deasupra ei era ceru, mare, mă; ceru curat cum îi curată apa din munte care te şi satură când o bei fie de n-ai mâncat nimic de dimineaţă, ceru care te satură când îl priveşti şi-l bei cum să bea sfinţenia din crucea lui Hristos. Doar ceru era desupra şi era mare şi rotund ca o cupă înoarsă, că o cupă de aur ori de ceva mai mult. Dacă să urca pă căsucă, Anişca, fătuca de uriaş era aşa mare că putea să ridice mâna şi aproape aproape să atingă ceru. Şi ceru alb de lumină de fapt nu era decât aripă de înger lângă aripă de sfânt, toate lipite una de alta. Asta era să fie zi. Iar când începea să sămbăzneze şi să se facă noapte tot câte un înger din cupola cerului îşi desfăcea aripile şi începea să privească cătră pământ să-l binecuvânteze, că asta face ceru – binecuvântează şi ochii lui străluceau ca două flacări cereşti pe cer, stelele. Asta era să fie noapte. Şi până când era noapte tot ceru, şi toţi sfinţii din cer şi toţi îngerii din cer şi apostolii şi mămuca Domnului, şi apostolii şi Domnul nostru Hristos toţi priveau din cer pă pământ. Aşa era. Şi Soarele şi Luna sunt cei doi Ochi ai lui Dumnezeu, un Ochi care râde şi un Ochi care plânge oglindindu-se mereu în tăurile din munte ca ochii lui Adam, un ochi bun, mă, şi-un ochi rău; oglindindu-se privirea Domnului nostru Hristos, cu un ochi învineţit de palmele noastre. Pe atunci nu era greu să te rogi că ceru era atât de aproape. Acuma păcatele oamenilor l-au depărtat şi l-or mai depărta că ne spun oamenii cu carte că stelele să-ndăpărtează de pământ. Să-ndăpărtează ceru că el îi prea şi prea curat pentru sărăcanii de noi, asta o fi. Şi odată un heruvim sfânt şi învăpăiat cu zalele suflate cu lacrimi coborî din cerul spuzit de stele şi-i dădu Anişcăi o jucărioară. O păpuşă. Nu ştia Anişca din ce era păpuşica aista a ei da era grozav, mămucă. Avea o cheiţă şi putea să întoarcă de cheiţă şi păpuşa umbla şi vorbea... Cred totuşi că generaţia mea de copii am prins poate o perioadă mai grea, nu ştiu. Era greu în anii 80 pentru că erau bani dar nu era marfă. Am visat o carte plină de tractoare cărămizii care arau, asta în condiţiile în care în basmul de atunci pâinea era pe cartelă şi până şi covrigii pentru noi, şcolarii din clasa întâi de la ghereta şcolii erau număraţi. Oricum îmi amintesc că un copil de la căminul cu program prelungit unde am fost şoim al patriei mânca plastelină, probabil pentru că era parfumată; cred că ăsta e un semn de relativă foamete. Dar dumneata ziceai după aceea, la începutul anilor 90 că nu era mult mai bine pentru că acum era marfă dar nu mai erau bani. Eu îmi amintesc cât de mult ne plăcea la copiii de vârsta mea să mâncăm sarea amestecată cu praf de pufuleţi strânsă în punga de pufuleţi când aceasta era goală. Musulmanii turci care au cucerit Bizantiumul nu erau barbari pentru că au lăsat Sfânta Sofia în picioare, barbar a fost Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi subalternii, la începutul carierei asediind satele din Vrancea cu armata Republicii, iar apoi înconjurând strâns bisericile şi sinagogile din toate părţile cu blocuri ori demolându-le şi plănuind de fapt să demoleze până la urmă toată ţara până la cătune până în anul 2000 dacă i l-ar fi dat dialectica hegeliano-marxistă, dumnezeul său, însă orice idol e neîndurat, precum Ozimandias. În anii optzeci când te chemam să vii cu mine la biserică la părintele Mihăiescu îmi spuneai că n-ai voie, că oamenii mari n-au voie să meargă la biserică. Pe atunci în copilărie făceam oameni de zăpadă şi cetăţi de zăpadă inamice între blocuri şi înainte de asta înainte cam pe când am învăţat să fac bulgări de zăpadă cum veneam acasă urcând treptele de la bloc pe întuneric când se lua curentul cu mâinile îngheţate şi Dumneata îmi spălai mâinile în apă rece la chiuveta din baie, ca să nu crape pielea şi mâinile să se încălzească foarte repede. O, Doamne, câte lucruri şi câtă măreţie a trecut. Mamă, de când ai plecat tu nu mai prea sunt astăzi oameni ca dumneata: intelectuali autentici cu pasiune pentru agricultură ca Solomon ben David, unul din felurile de oameni adevăraţi. Lumea ar avea nevoie de dumneata şi de cei asemeni dumitale, Mamă. Aici în Haţeg blocurile sunt dune în neagra beznă. Dincolo de geam seara, albastră sticlă. Femeile ar trebui să nu moară niciodată. Dumneata ar fi trebuit să fii fericită, Mamă, dar Dumnezeu e un Mozart. Partea din Titanic în care Rose coboară în înteriorul vaporului după Jack te reprezintă atâta mamă, partea când coboară cu liftul în coridorul inundat şi apoi îi spune liftierului să nu urce după ce liftul se umple de apă; n-am mai cunsocut pe nimeni pe care să-l reprezinte mai mult poate doar pe I(i)sus. Dacă lumea te-ar fi cunoscut te-ar fi numit erou şi când eram mic povesteam amândoi despre Ecaterina Teodoroiu, despre Măriuca şi despre Regina Elisabeta. Când am fost mic am fost amândoi la Mărăşeşti de am văzut eu tunurile şi dumneata mi-ai arătat mormintele eroilor micului nostru petec de pământ, iar acum amintirea ta este un Mărăşeşti, un loc sacru ca un mausoleu dar în care ca într-o biserică ortodoxă te simţi ca acasă, ca în biserica Mănăstirii Cotmeana cu încălzire prin podea de iarna aproape nici nu poţi să stai prea mult în genunchi de căldură. Îmi transform pe hârtie amintirile într-un Taj Mahal zidit într-o carte - pentru tine Mamă - şi totodată într-un Escorial, o clădire uriaşă, cărtăresciană, imensă, hipnotică în acelaşi timp biserică, mănăstire, închisoare şi castel, - pentru mine. Cartea aceasta este tot ce-mi doresc, nu îmi doresc altceva, îmi sunt propriul preot, pusnic, temnicer şi regat pe care sunt viceregele lui Christos. FelixC Haţeg 9 decembrie 2011. Cartea asta e un Coran. Mămico, dumneata le-ai spus prietenelor tale când te-ai căsătorit: -Eu vreau copilul meu! Noaptea când stau în pat îmi vine să mă duc în stradă şi să meg până la capătul lumii, până dincolo de lume, până te găsesc, Maman. Mamă, doar dacă m-ai săruta mi-ar trece toată durerea, ca în copilărie; acum dacă m-ai mângâia pe frunte cum obişnuiai să o faci, m-ai vindeca, Mamă, ca pe vremurile Proorocilor. Tot ce pot gândi eu este: –Eu o vreau pe mama mea! Îţi vorbesc ţie, Mamă, pentru că tu eşti vie lângă Arhanghelul Mihai, îngerul tău, tu eşti vie şi fiecare amintire a

ta are o poveste precum cântecele Ofrăi Haza, tu poţi vedea, poţi auzi, poţi simţi, iubeşti; acum mă uit sus la cer şi-ţi spun: -Acum tu eşti acolo, Mamă. Dormeam dar nu eram acasă, visul îmi rătăcea pe pământ iar în viziunile mele vedeam sfeşnice care se aflau pe înapoia cărărilor oamenilor obişnuiţi neştiind ca întotdeauna dacă şi pe drumul meu, în urma cărării mele s-o afla un sfeşnic, o lumină, sau nu. Mamă îmi amintesc cum am mers la Homorod în '86 şi apoi la Buciumeni, Târgovişte, Poiana Braşov unde mergeam în drumeţii cu pionierii pe cărări ce coborau dinspre munţi, apoi în prima tabără la mare unde am mâncat poate o sută de eclere din banii pe care ţi-i ceream şi unde cu ceilalţi copii adunam scoici micuţe pe care încă le mai am în cea mai mare parte, pe ţărmul Năvodariului. Apoi am mers în celelalte tabere dar aproape cam de atunci a început adolescenţa şi am început să mă transform într-un copil deştept, genul de tineri care nu se mai bucură de nimic, cel mai naşpa lucru din lume – nu e de mirare de ce nu aveam succes la fete. Îmi pare rău Mamă că nu am călătorit mai mult, acum nu pot decât să regret. Ce frumos a fost când am fost de la Galaţi la Brăila cu vaporaşul, mă simţeam ca pe un trnasoceanic şi mă aplecam să văd brazdele pe care vaporul le făcea în apă, altă dată am fost la insula lui Ovidiu, apoi atunci cu vaporaşul am văzut un vad al Siretului, cel mai nordic loc în care am fost în Moldova, am fost într-o excursie la mănăstirea Golia sau Dealu şi de acolo cred că mi-ai cumpărat cărticica aceea alastră de rugăciuni pentru copii, am fost la Biserica Neagră unde am văzut covoarele turceşti atârnate de balconul interior, am văzut ora nemţească de biserică, am fost la castelul Bran, şi acuma plâng când scriu, unde pe drum toţi copiii am mâncat îngheţată Polar – aşa mi-a spus Ştefan că se numea, eu nu mai ştiam - cu cinci lei în pachete ca de unt şi unde n-am văzut decât etajul întâi pentru că celelalte două etaje erau în lucru. Am mers prin atâtea locuri parcă, dar puţine totuşi când privesc în urmă pentru că eu după ce am mai crescut n-am mai vrut să merg iar după ce am mers la liceu şi cei trei colegi de cameră mai mari mau spălat pe creier doi ani de zile nu mi-a mai trebuit nimic. Îmi pare rău că nu am mers în mai multe locuri şi nu am petrecut mai mult timp împreună, îmi pare rău, Mamă, doar acum realizez ca Shoby când tu nu mai eşti în mine şi merg singur pe străzile înfrigurate de sfârşit de vară; aş vrea să putem să mergem să mâncăm îngheţată în cofetăria din Turnul Eiffel, să mergem la Zidul Plângerii cu Benoria şi Tamar, să vedem Napoli cum îţi scria prietena ta şi Napoli, să mergem în piaţa Vaticanului când Papa binecuvântează întreaga lume şi să mergem să vizităm toate obiectivele turistice din Spania, şi cel mai mult aş vrea să te am lângă mine pentru totdeauna cum a fost totdeauna. Tu mă iubeşti chiar în acest moment, şi cel care nu poate să vadă şi să trăiască sunt eu neputînd să văd roţile voastre de cer şi neputând să fiu între voi şi acum ştiu în cele din urmă că asemeni nouă şi florile se nasc din durere şi deasemenea acum după cum grecii antici aveau catharsisul noi cei de azi avem compasiunea, iar eu sunt doar un Mike Corleone prăbuşit în faţa preotului Ioannes Paulus Primus, doar un vameş cu sufletul năruit înaintea luminii tale, Mamă, în acest poem irlandez, viaţa mea, şi cuvintele cardinalului Lamberto către mine sunt drepte şi pline de milă: „-Păcatele tale sunt îngrozitoare... şi este drept ca tu să suferi... Ego te absolvo en Nomen del Patris et Filii et Spiritu Sancti, Amen.” Şi eu am răspuns îngerului, tăcând fiindcă Rugăciunea te poate duce oriunde Oriunde vrei să mergi Este ca aceeasi roată învârtindu-se Ce te duce într-un loc diferit Dacă tot eşti înconjurat de întuneric Măcar deschide-ţi ochii – asemeni cerului Dar speranţa e o pană de vultur Ce deja îţi arde în păr Rugăciunea e singura ce prea multă nu strică Rugăciune nu gânduri spuse filosoful Rugăciunea e cea care niciodată nu e deajuns Rugăciunea nu gânduri spuse rugătorul Rugăciunea e o inimă în şase colturi Rugăciunea e soarele în sase colturi E mâna ce te trage afară din adâncuri Rugăciunea e zâmbetul sclavului răscumpărat Rugăciunea e frumoasa pe care n-o vei săruta niciodată E izvorul la care nu vei ajunge niciodată Izvorul privirii ei de zâmbet şi oglindire Rugăciunea e o înfrângere asemeni sufletului Mulţi ar dori să se piardă pe ei ca tine în rugăciuni Mulţi ar dori să plece în călătorie Aici Eşti lângă un munte pe care nu-l poţi părăsi Dar muntele umblă cu tine asemeni stelelor şi tăcerii Gautama a stat meditând 49 zile sub copacul Bodhi Hristosul a postit rugânduse 40 de zile în desert Primul sufi a stat veacuri pe geometria covoraşului de rugăciune Aşa cum tu sau eu ne rugăm neîncetat în oraţia acestor cuvinte Cerul e un Amazon curgând pe deasupra capetelor noastre Un râu nesfârsit căruia nimeni nu i-a văzut marginile O apă mare în care sunt trei pesti ce sunt un singur peşte O apă din care oricine bea e viu Nu rezolvi nimic cred dacă tai mâna care ar fi putut să lucreze Chiar în deşert de pleci inima nu trebuie să-ţi devină un desert Nu e păcat sa fii ce eşti de eşti un tu în flăcări Şi viaţa chiar şi a ta e destinată construirii Oricine e primit în familia oamenilor sau ar trebui să fie Şi e bine de rugăciunile sunt fără număr Este bine dacă rugăciunile sunt nesfârşite asemeni eternităţii Şi doar cei ce cred văd Nu e nimic care să mă intereseze afară de el Şi doar rugăciunea senvârte asemeni unui nufar Nu e nimic care să mă intereseze se pare că nu este nici măcar femeia Nici măcar mândria nici măcar omul Totusi nu e nevoie sa pleci în nici o junglă tainică Pentru că necunoscutul şi padurea se afla chiar în tine cea mai grozavă calatorie cel mai mare adevar e în tine musteşte asemeni pădurii Ecuadorului ud din privirea ta Când ochii îţi sunt doua pietre ale tăcerii Auzi cântecul râului şi poţi citi portativul furtunii Muntele îţi împărtaşeşte tainele sale Şi nu mori când ochi îţi sunt 2 pietre ale tacerii Cerul este o apă adâncă şi tăcută De-i stai pe pietre trebuie să aştepti ca orice pescar Dar de vei face asta multi peşti vei prinde îngeri vei prinde zei vei prinde Multe miracole te vor întâlni dar nu ţi le pot spune pe toate Hristos I(i)sus este un print fericit deasupra ulitelor cosmosului Iar rândunica cine este cine poate fi afara de martiri? Mucenic ucis ori mucenic fără sânge asta sunt toţi ucenicii De aceea rugăciunea nu trebuie să se oprească Totul e o iluzie Viata e iluzie iluzie e si moartea Chiar suferinţa e captivă în cosmosul unui vis Existenţa e un rembrandt între flăcări şi bezne Aşa că deschide-ţi ochii dacă-i mai ai Rugaciunea e o sabie scriptura e o sabie harul e o sabie Poti alege sa lupţi sau să mori Întâi vine vine foamea Apoi vin durerea şi chinul Ocara adesea le urmeaza pe toate Iar apoi vine rugăciunea iar apoi vine Is Hs Îngerul meu nichitastănescian mi-a spus: ţi-ai luat crucea? n-am ştiut că trebuie să-i răspund şi-a fost atât de aproape că l-am auzit a fost atât de departe că nu l-am putut vedea Cei vechi spun că mintea-i un bostan ce trebuie să se tot coaca Eu cred ca mintea-i o grăunţă Şi trebuie să-ncolţeasca în adâncuri şi singurătate Asemenea pâinii să moară şi să-nvie Afară copii de la bloc urlă ca un trib Lakota Câtă fericire pe cărările liriciste ale copilăriei Amurgul e plin de urlete şi fericire Copilaria se reflectă în rugător ca un munte Sufletul e cheia tuturor lucrurilor Dar nu sufletele noastre ci Sufletul nevăzut vreodată În el trebuie să-mi spăl faţa şi mâinile În izvorul lui poliedric de milă Când m-am întors din Vietnam Tu m-ai aşteptat în vechea mea casă Eu am pierdut ceva acolo în Vietnam Dar tu m-ai gasit acolo în Vietnam Am mers la Deva iar cu un rover cu un seraphim Acolo în munte am întâlnit nişte oameni Izolati de milenii în bezna unei peşteri prăbuşite Acesta a fost visul Eşti rana mea de nevindecat dar eu mă rog Eşti durerea de sâmbată dimineaţa dar eu ma rog Eşti Timpul mâncându-mă cum se mănânca pâinea dar eu mă rog Eşti rugăciunea mea tristă şi neîntreruptă dar eu ma rog Rugaciunea învăţăcelului e liberă de gânduri parcă Asemeni ogorului semanat de ţăran de buruienile nesemanate Nu am ce gânduri să împărtăşesc pentru că nu sunt gânduri Doar pace Vrăbiile sunt amicii îngerilor Iar Dumnezeu e dragoste dar noi noi ce suntem? Îngerii sunt frumosi de cântă oamenii în tacere Doar vrabiile sunt amicii îngerilor datorită călăilor amuzaţilor torţionari ai copilului copilaria mea a durat mult Mai mult decât s-a aşteptat oricine chiar eu copilaria mea a durat până ieri iar karma e o cruce pe măsura fiecaruia Dacă Buddha ar fi fost creştin Probabil ar fi fost cel mai bun dintre noi În noi ard candele în Benares ard lotuşi Când Ochii lui Dumnezeu ard ce nu e flacără? Veghe în noapte la feştila computerului Cu Phil spunând mereu şi mereu aceleaşi cuvinte: „pai am fost acolo şi am văzut ce ai făcut am văzut cu ochii mei doi” Cuvintele îngerului toate Scopul meu nu e fericirea mea nici macar pacea Ci glorificarea Zeului meu ca pentru oamenii

din vechime Ar fi bine să-mi amintesc asta de vreau sa traiesc Stelele sunt mult mai înalte ca oamenii iar universul e un atom de hidrogen în căuşul palmei deschise a lui Dumnezeu. Frumuseţea orei 01:32 a.m. când după ce ai mai adăugat două pagini la cartea vieţii tale te duci tu scriitorul proletar la fabrica de pâine şi cumperi o pâine cu miezul ca magma lichidă, o cumperi cu doi bani şi încă aproape jumătate de ban de la brutarii proletari şi pe când te întorci cu pâinea ruptă în mâinile tale sub stele simţi frumuseţea vieţii acut ca o durere. În acele momente dacă nu e oricine ar putea măcar fi fratele tău şi dacă ai întâlni pe cineva pe drum i-ai da să rupă din această minune care îţi arde degetele cum trebuie că i le-au ars lui Christos când a înmulţit pâinea transformând-o în mâinile sale în flăcări de miez de pâine lichid ca mierea întărită. Şi eu am răspuns îngerului, plângând: zăpadă spre cer fata aleargă prin alb frig imaculat sus deasupra ei ramuri înzapezite lumini picurand aici aproape chitara în zăpadă fulgi cazuti pe corzi mesteceni iarna vant bland mamico fugind zăpadă yahweh precum o aripă în tine intră iarna frumuseţe doar lacrimile ni se amestecă cu fulgii uneori plângem omătul e viu încearca să înţelegi furtuna vie uneori cerul nu e decat o lacrimă căzută din râu ca o cărare alb râul străluceşte coborând din cer ca o cărare zăpada ne urcă in suflet mămico şi nu ştim încă nu ştim ce vorbesc aceste lacrimi căci sufletul său e un ocean de lacrimi strălucitoare strigă-i numele spre furtuna din ceruri va tuna în noi cerul va fi rupt înauntrul nostru şi vom tăcea plângând pentru nuferii ce cad din ceruri dalbe şi se vor topi precum lacrimi ce curg pe obraji şi vor muri muri uneori ştim că lacrimile sunt râuri şlefuind suflări precum pietrele din munţii troieniţi din sufletul nostru caci viu el este domnul memei mele asa ii vorbea mergând printre crini mama auzea cuvintele privea zăpada el e zăpada precum ploaia curată aşa este el râul ce tace râul infinit e el ingheţat şi alb zăpada cade îmi cade pe suflet iar mă troieneşte dumnezeul tău e sfânt mama dar tu ştii asta soarele lumina înăuntrul zăpezii zăpadă nufăr e atâta zi uriaşa lumină infinită zi mâinile noastre una într-alta în nea împartăşită zăpada iubind îngenuncheată în ea în viu dumnezeu îngerii cânta şi clapele orgei sunt acoperite de omăt aripile lor sunt albe ca zăpada albă muzică zăpadă biblia sta deschisă sub fulgi albi filele vântul priveşte mamă zăpada e lumina priveşte în jur fiindcă ochii ochii tăi sunt iubire albă lumină ascultă mamă voi merge şi eu şi voi privi îngerii noi vom fi prieteni mamă cei mai buni prieteni luminaţi de nea pentru că isus e această zăpadă zâmbet infinit şi îţi spun mamă ştii voi reuşi mamă să-mi scrii inima pentru că noi doi suntem prieteni albaştri 4ever & ever palma ta ţine un fulg şi a mea pe-a ta alb în zăpadă şi vom juca go sau şah în cer de munte cu arhanghelii ce-ţi spune râul în ţara frumuseţii ce îi vorbeşti tu adeseori el ţi-a văzut lacrimile tale de safir dacă vei vrea să plângi tristă fii azi căci ploaia e în tine azi dumnezeu este el este o lacrimă domnul tău este iar lacrimile sunt un popor asemeni asemeni nouă suntem lacrime oglindite in mare uriaşa mare plânsă din ochi din nesfârşitul ochi nears plângi astăzi plângi azi căci durerea e un univers durerea e universul lacrimile îţi vor cădea în zăpadă rahel topind-o pentru că omul e un înger cu suflet de animal dar ştii răspunsul sub cer mereu este da nu este altul tu stai în genunchi pe zăpadă mămico ţi-e părul umed obrazul ud de lacrimi iar eu l-am văzut pe om am văzut omul astăzi am văzut omul aşa că plângi ma plângi şi pentru mine mamă pentru mine plângi dar zâmbeşte ma căci iubirea nu e înlăcrimare ca în poveşti. A fost odată ca niciodată o floare care răsărise pe un cactus undeva în deşert. În fiecare noapte cadranul cerului se rotea deasupra florii într-o linişte desăvârşită. Floarea stătea tăcută privind stelele care străluceau de parcă ar fi avut petale, de parcă şi cerul nu ar fi fost decât un alt fel de deşert în care ele, stelele, însemnau totul, după cum în pustietatea în care locuia ea, floarea, ea şi suratele ei reprezentau un miracol de frumuseţe şi răbdare în temperatura de peste treizeci de grade Celsius. Era greu în deşert. O singură dată văzu floarea un fluture adus de un uragan până în pustietatea aceea. Era mititel şi avea nişte petale care se lăsau purtate de vânt. - Şi eu aş vrea să plutesc aşa, spuse floarea unui gândăcel care se scălda în nisip. Gândăcelul era o jivină foarte înţeleaptă şi spuse: - Cam greu ce vrei tu, dar dacă îţi doreşti cu adevărat, se poate. Trebuie doar să-ţi doreşti asta foarte tare şi apoi, la anul, când va bate iarăşi vântul să-l rogi să te înveţe să zbori.Vântul te va învăţa să dai din petale şi astfel ele se vor transforma în aripi. Tot anul floarea îşi dori din toată inima să poată zbura şi atunci când se întoarse vântul îl rugă să o înveţe a zboare. Cu o adiere vantul o ridica in aer si floare incepu sa colinde prin vazduhul desertului. Era fluture. Era o floare cu aripi. Cine ar fi putut să-şi imagineze cât de fericită era floarea. Poate doar gândăcelul, însă el era acum departe, pe alte meleaguri. Floarea zbură printre celelalte flori care erau ancorate de nisip, Ziua se încălzea la razele soarelui, iar noapte în lumina albă a Lunii privea stelele ce se roteau pe deasupra capului ei. Într-una din zile floarea zbură până la Lună, fiind luminata de obrazul Lunii. - Ce sunt stelele, surată Luna? O întrebă floarea pe Lună. Luna tăcu, meditând. Şi, după ce scăzu şi crescu de câteva ori, răspunse zâmbind: - Stelele sunt nişte flori. - Nişte flori?! Exclamă uimită floarea. - Nişte flori aşa ca tine. Numai că nu au aripi, iar petalele lor sunt făcute din lumină. Sunt cele mai frumoase flori aşa cum florile sunt cele mai frumoase stele. - Adevărat? Întrebă floarea privind stelele care străluceau în jurul Lunii, umplând cerul. Se rugă mult floarea de Lună să o facă o floare cu petale de lumină, să o facă o floare siderală, iar Luna până la urmă îi împlini dorinţa. Floarea zbură, şi zbură, şi zbură fără să dea din petale până se transformă în lumină şi Luna o sădi în grădina de lângă casa ei, în cer. Dacă priveşti cerul seara înainte de culcare vei vedea floarea transformată în stea, o vei vedea sclipind şi jucându-se printre constelaţii aşa cum tu te joci pe covorul din sufragerie şi sclipeşti în sufletul părinţilor tăi. Căci Luna de data asta a greşit; cele mai frumoase stele nu sunt florile si cele mai frumoase flori nu sunt stelele, ci copiii cuminţi ca tine care aduc bucurie părinţilor lor. Mamă, pe şeful meu oamenii l-au omorât, ar fi de mirare să nu facă şi cu mine la fel, de fapt au făcut-o deja. O fac mereu, dar nu ştiu ce sentâmplă că tot continuu să înviu. Am prins o stea in palma mea Deschisa Scaparand asimetric asemeni Unui cristal de zapada In palma mea in cinci colturi Astrul acesta imi era sufletul Celui ce murii Asa ca am luat steaua si am Asezat-o in tarana Asa ca am luat steaua si am Sadit-o in pamant ascultând cuvintele sacrului; 'Suflet chinuit cerul se-ntinde genune sub Noi.' Şi luând în considerare degenerarea umanităţii răutatea progresivă în timp a oamenilor e explicabilă. Răutatea oamenilor a fost cea mai mare mirare a mea din copilărie şi până în prezent nu am reuşit să-i dau un răspuns dar nu mă mai miră şi cred că de astăzi sunt pregătit să-i dau un răspuns. Deşi voi suferi mult tocmai pentru acest răspuns deşi am suferit atât de mult de la vârsta de patru ani când am învăţat Tatăl Nostru tocmai pentru acest răspuns pentru că răspunsul, singurul răspuns care poate fi dat pe pământ, e fiecare rugăciune pe care o spun. David a făcut asta, David a trăit asta înaintea mea, iar el a fost primul hasid ca şi Matisyahu şi ca şi mine orice evreu e ori urât ori iubit fără măsură, în credinţă nu există mediocritate. Am 29 de ani şi am ajuns – oare pentru a câta oară? – la concluzia că nu cred în căsătorie. Nu există fericire în căsătorie, în orice căsătorie cineva este underdog. Şi luând în considerare degenerarea umanităţii, totul va deveni în timp tot mai greu. Sincer vorbind, nu am deloc chef să-i fac urmaşi tatălui meu şi neamului lui, iar necăsătoria e paradigma mamei mele, a fost până să fie îmbrobodită la treizeci şi patru de ani, şi va fi şi calea mea – singurătatea; sunt copilul – necăjit şi atât de trist acum – al Mamei mele, sunt Mama mea, Mamă sunt tu. Dacă tu şi Hristos I(i)sus aţi suferit atât cât a fost pe pământ de ce să fiu eu scutit? În primul an cu o zi înainte de Moş Nicolae taică-meu mi-a spus că are nevoie de un tovarăş (adică o tovarăşă) de viaţă. De cineva cu care să împartă şi nu ştiu ce, şi nu ştiu ce. Nu au trecut nici măcar cinci luni de când dumneata Mămico ai plecat. Cum a spus o femeie bătrână: -Când Mamă-ta e încă caldă în pământ. Oricărui om care s-ar întreba de ce taică-meu e absent din scrierile mele, îi dau răspunsul pe loc: au de ce să întrebe şi deşi înainte ştiam lucrul acesa fără să-l ştiu acum l-am aflat. Un lucru pe care l-am învăţat de la tatăl meu e că nu toţi ne putem schimba, dar un lucru pe care l-am învăţat de la dumneata Mamă e că toţi putem fi iertaţi. Deşi filosofia îmi spune lucrurile pe care le-am scris deja cred că totuşi trebuie că mă voi căsători cândva

39 pentru a avea copii care să fie nepoţeii tăi, Mămico – nu se poate altfel - şi sper cu toată inima să-ţi semene cât mai mult. Doamne, cât despre toate pretenţiile mele pline de bolnavă mândrie luciferică în cae miam irosit primii ani de naştere din nou ca atâţia alţii închipuindu-mi că pot explica ori da o învăţătură, îţi privesc cerul din stele şi-ţi spun: Ce ştiu eu? Nu ştiu nimic. Şi tot Talmudul la un loc cu toate celelalte învăţături ar trebui să înveţe că după Christos nu mai există decât un proroc de la care eu primesc totul şi orice dat al meu nu e decât şi doar acest primit, nimic altceva. Lucrurile astea i le spun lui Dumnezeu sau poate ţi le spun dumitale Mama Valeria cum te strigam la bloc când eram mic ca să nu răspundă mamele altor copii. Cât despre mine - o dată pentru totdeauna - dacă păcatele mele sunt fără număr şi rugăciunile îi musai să fie la fel, asta în eventualitatea că nu îmi ratez chemarea. În rest - Emily Dickinson. Când am avut creastă de punkist un prieten îmi tot spunea că semăn cu Corleone, eu atunci nu văzusem filmele; nici nu ştia câtă dreptate avea, cât sufăr eu acum pentru cât te-am făcut să suferi, Mămico. Sufăr ca Mike Corleone în Godfather 3. Ca să mă exprim şi eu în limbajul Moscovăi nu crede în lacrimi, sufletul este viitorul omenirii. Dacă am învăţat ceva în viaţă e că bolile sufleteşti pot fi vindecate foarte bine cu credinţă, dar nici oamenii nici doctorii oamenilor nu apelează la Sfânta Scriptură. Călugării ortodocşi ţin doliu după moartea lui Christos, probabil de aceea sunt îmbrăcaţi în negru. Călugării sunt oameni care părăsesc totul. Deşi îmi place felul lor de viaţă eu nu îmi pot părăsi familia, nici măcar acum când familia mea este în cer – căci dintotdeauna doar Mama mia fost familia -, nu-mi pot părăsi familia. Cu durere sufletească trebuie s-o spun că dumneata Mamă cu mine ai fost ca Liuda cu Serioja. Cât ai suferit, Mamă, cât te-am făcut să suferi. Şi ca şi dumneata şi Liuda l-a găsit pe Dumnezeu, în toată suferinţa asta nemeritată şi crudă. Îmi pare atât de rău că mă doare. Imi amintesc cum te-ai întâlnit cu M. Alin şi i-ai spus că sufăr că n-am prieteni şi el a zis să-mi spui să merg pe la el, cum m-am culcat încălţat când mi-a umpărat primele ghete, cum când eram copil copiii mici dacă vedeau mâncare pe stradă li se dădea cum ziceai dumneata Mamă, cum îmi povesteai ce ţi-a spus bunica: -Nu fugi după căruţa care nu te-aşteaptă, cum atunci când plecam dimineaţa la şcoală sau plecam undeva spunea: -Stai să-mi iau jecksănu, cum ai spus că pe Maia, Max şi ceilalţi câini din -25 de grade i-au filmat din satelit; ce copilăroasă erai, cum îţi spuneam să mă acoperi nu doar pe mine când mă descopeream ci şi căluţul meu de pluş: -Mamă, acoperă calu!, prima dată la discotecă la Târgovişte în tabără, înainte de asta Homorod 86, cum le-ai spus dumneata prietenelor care te sfătuiau să nu te iei cu un văduv cu trei copii: Mama: -Eu vreau copilul meu!, cerceii de aur, calculatorul şi sticla de vin Carmel – toate din Israel, îmi amintesc bărbia ta de copil, cea mai frumoasă bărbie pe care am văzut-o vreodată, cum mi-ai cumpărat din economiile dumitale bicicleta Pegas când eram copil. În fotografii rămânem tineri tot aşa cum în filme maşinile rămân noi, când am mers la castel la Hunedoara şi nu ai avut bani decât să-mi plăteşti doar mie intrarea şi dumenata m-ai aşteptat la intrare, cum cea care a suferit cel mai mult în suferinţele mele, mai mult decât mine şi decât oricine ai fost dumneata, Mamă, cum Vse dlya tebya – Iulya Savicheva – o fată ca Mama, cum ne uitam împreună la Cerbul de Aur, Braşov încercând să ghicim cine va câştiga, cum în anii '80 am ieşit din miracol şi apoi în copilărie mergeam pe stradă cu mama ţinându-ne de mână, cum ziceai că tândălesc când mergeam amândoi la şcoală şi uneori nu mă mai aşteptai, cum când am fost copil mic m-ai învăţat să mă ţin de mânecile jerseului când mă îmbrăcai cu fâşul sau paltonaşul, cum mie îmi dădea măduva din osul de vită, cum a muncit până în ultima săptămână de viaţă, cum mă uitam cu tine la filme cu Shirley Temple şi la toate ecranizările posibile ale cărţii Heidi, cum întorceai cartofii ce se prăjeau în tigaie pe când eram copil, îi întorceai pe toţi, fiecare cartof până nu mai rămânea nici unul neîntors chiar şi cei ce începeau să se lipească de tigaiecum când ai pus grădina în spatele blocului am mâncat o vară întreagă numai legume şi supă de salată, spanac şi lobodă verde şi roşie şi primăvara şi urzici, de eu cel puţin m-am săturat dar dumneata spuneai că e bine să nu mâncăm prea multă carne şi să mâncăm sănătos. Era bună mâncarea şi acum îmi amintesc supa de lobodă roşie şi spanacul cu ou, cum spuneai Mamă: -Până să mă căsătoresc aveam haine frumoase după modă, rochii frumoase şi haine cu guleraşe. După ce m-am măritat am ajuns ca o ţigancă, cum îmi povesteai de podurile din Budapesta, cum te tutuiam, nu trebuia să te tutuiesc, cum pentru mine lumea s-a sfârşit pe 20 iulie 2011. Istoria Conchistei este asemeni istoriei Asiriei iar istoria cuceririi vestului de către yankei este asemeni istoriei Turciei în Armenia. Dar există şi o altă istorie a Turciei; Ochi deschişi de iubire precum litere Ne uităm numele în rugăciune ne uităm Sufletul Un djihad sfânt port împotriva mea – rumi Pune-ţi mâinile pe ale mele şi să ne rugăm sufi Tăcerea ne înconjoară pecum marea cerului Unde din minaretul rotund şi clopotniţa ascuţită Din ele să ne chemăm pe noi înşine la noi înşine. Când eram copil mai mic şi se purta tata urât cu noi dumneata Mamă îmi spuneai: -Ia învăţătură. Dar D-zeu a fost tatăl lui Moise, ca şi al meu. Fals. D-zeu este casa mea. Adevărat. Mamă dumneata vrei să fiu primit şi eu când voi fi chemat cum întotdeauna ai vrut ce este bun pentru mine, cum călătoream amândoi pe strada Horea în universul curţii lui tanti Lizica, cum au ţinut la dumneata pisicile deşi ţie nu-ţi plăceau pisicile: Negoro, Ţiţica; şi deasemenea pisica din copilărie despre care mi-ai povestit, care ţi-a furat peştele după ce iai dat tot ce-a fost mai bun, parcă a fost om, când spuneai să decorez eu bradul de Crăciun, să încerc să-l fac cât mai frumos, când îmi suflai în obraz şi-mi şopocăiai în ureche sau când mă sărutai în ureche cu zgomot pe când eram copilaş, cum căutai reţete pe internet şi nici măcar laptop, unul cât de mic - al tău -, n-ai avut, cum mergea la şcoală şi mânca un covrig toată ziua, uneori până la şase alteori până la opt seara, cum cânta fals când era singură pe când era copilă, cum mă trimitea la Cluj cu rucsacul plin de sandvişuri şi prăjituri. Îmi amintesc plăcintele cu măr pe care nimeni nu le va mai face la fel, îmi amintesc bluza de lână tricotată de mama, albastră cu un pui galben, dacă aş fi o conestaliţe aş fi un pui galben pe cerul albastru, cum îmi aduceai ciocolăţi, Poiana şi altfel de ciocolăţi. Cum la spital când eram pe clasa a şaptea mi-ai dat o ciocolată Lacta, cea mai bună ciocolată pe care am mâncat-o vreodată, cum spuneai zâmbind: să fiu penzionară, cum ai făcut fără ajutorul nostru agricultură după cărţile de agricultură împrumutate de la doamna Vetuţa, cum îmi aducea felia ei de tort de la reuniunile şcolare, Mămico, şi acum îmi amintesc cum când eram copilic te-am aşteptat să vii de la Timişoara când ai pregătit examenul de grad de profesoară. Te aşteptam în staţia de autobuz de lângă fabrica de pâine şi mă gândeam doar la dumneata, cum îţi spuneam seara în pat ţinându-te de mână, p ecând eram copil mic: '-Tu eşti mama, da? Nu eşti lupu, da?' :) – când îmi povesteai pe întuneric la culcare Capra cu trei iezi şi Scufiţa roşie, cum am stricat ceasul de domnişară al mamei, vrând să-l repar, când ai mers mamă singură la casa de la ţară şi ai găsit aruncaţi de de ciobani în curte doi căţei ciobăneşti mioritici care lătrau de mama focului, cum te dădeai cu Simsoneta pe strada gării la şapteşpe ani, Mamă, îmi amintesc degetele tale arse pe când ne făceai mâncare, întâmplarea când l-a pălmuit pe medic la trei, patru sau cinci ani, drumul cu telescaunul cu dumneata doar noi doi la Predeal. Cele mai frumoase lucruri sunt cele pe care nu le înţelegi. Ca şi iubirea ori D-zeu. Uneori nici pe mine nu mă înţeleg, probabil că şi eu sunt frumos, ca un copil handicapat. Mamă şi aşa cum cred că fiecare poveste trebuie să conţină o învăţătură, aşa cred că învăţătura acestei cărţi, a vieţii noastre este conţinută în numele purtate de noi de-a lungul a patru generaţii, de când am învăţat să scriem. Numele meu, al dumitale, al bunicii şi al bunicii dumitale după tată înseamnă în latină şi ebraică, - după procedura masonică parcă - : puterea care ascultă (de Dumnezeu), putere fericită – parcă e un dicton latin; numele sunt: Valeria Ana Valeria Felix. Astăzi, de fapt ieri că e deja 00:48, am fost la Universitatea de Vest la Timişoara. Am fost mai întâi la universitate şi portarul universităţii m-a îndrumat spre clădirea Bibliotecii. Acolo portarul bibliotecii m-a trimis la informaţii, de l-a informaţii o fată ma îndrumat la etajul 3 la Biblioteca Facultăţii de Litere unde bibliotecara m-a înştiinţat că ei nu păstrează decât tezele de doctorat nu şi lucrările de licenţă. Mi-a spus să merg la secretariatul facultăţii. Am mers iar la universitate, am ajuns la etajul 2 la secretariat la

camera 240, am întrbat o fată care a întrebat o doamnă mai în vârstă care nu era sigura dar a spus că nu crede să mai aibă lucrările de licenţă din anii aproximativ 70, a intrat la decanat de unde a ieşit cu oa altă doamnă care m-a informat că sigur nu o mai au, lucrările nu se păstrează decât 4 ani. Mi-au spus că poate profesorul îndrumător s-o mai aibă dar nu îi ştiam numele. Când am plecat şi am coborât treptele de la etajul 2 m-am simţit cel mai mare luzăr, de fapt nu m-am mai simţit niciodată mai luzăr ca pe când ieşeam din universitate şi apoi pe stradă, pe strada aia imensă pe care mergând îmi venea să plâng într-un fel anume, cum nu mi-a mai venit din copilărie şi cum am plâns întotdeauna în legătură cu dumneata – tu eşti carne din carnea mea, eu sunt carne din carnea ta, eu sunt suflet din sufletul tău. Pentru că sufletul tău e din sufletul meu, sufletul meu dacă nu aş scrie paginile astea şi nu aş crede ar fi amputat. Sunt ca puiul ăla de dinozaur cu frunza de arţar. Mamă, seara târziu – de fapt în toiul nopţii - când sunt obosit deschid calculatorul şi-l las pe Jacques Brel să se roage pentru mine. Pentru mine secolul XXI este cel mai greu secol al Istoriei, este secolul plânsului meu. Mamă dumneata eşti frumoasă şi simplă ca o pâine ori un templu grecesc. Şi aşa se sfârşeşte această povestire aproape înainte de a fi început, asemeni vieţilor noastre, a miliarde de oameni, ca un vis ce trebuie să se termine pentru că neam trezit, cum mă voi trezi şi eu - curând. Există oameni care în faţa celei mai mari tragedii care nu este decât una ale căror suflete îngenuchează pentru a rămâne toată viaţa îngenungheaţi, nemairămânând loc de nimic altceva, aceasta este cheia celor mai multe statui ale credinţei catolice de îngeri rugându-se. Există oameni ca Augustin în prima mie de ani, Tereza de Lisieux în a doua mie de ani. Oameni ca mine. Am fost foarte rătăcit, parcă a mai spus cineva înainte de mine lucrul acesta, dar ca întotdeauna cuvintele altora ne sunt propria viaţă. -Nu fiţi proşti bă, rugaţi-vă. - Sunt sigur că asta near spune Arsenie Boca dacă ar mai trăi. Asta mi-ar spune şi mie, iar eu după ce în esenţă am fost toată viaţa un copil fericit care mânca fulgi de zăpadă fericit chiar şi prin necazurile ce au venit mai târziu pentru că te aveam pe dumneata din 20 iulie 2011 viaţa mea a devenit un vis urât, după cuvinte tăcere, acum nu mai pot Mamă decât să îngenunchez în faţa fotografiilor de familie precum băieţelul din Cuore. Mamă, de când ai plecat trebuie să iubesc cum n-a mai iubit nimeni pe pământ, să iubesc cerul pentru că doar acolo te voi mai vedea. Copacii se transformă uneori în oameni. Asta se întâmplă sus în munţii singuratici şi zâmbitori totuşi ca Jacques Brel în 1959 unde Ursa şi puiul ei dorm cu fruntea sprijinită vertical de stânci în bulboane rotunjite de ape precum Masa tăcerii. În locurile acelea singurătatea e un om căruia îi poţi chema numele şi pe care îl poţi bătjocuri cum îţi doreşte inima şi cum se obişnuieşte pân părţile noastre şi-l poţi pune în cuie pe o cruce în formă de X, x-ul propriului lui nume ca să se ştie că am fost noi oamenii pe pământ. Nu ştim cum se întâmplă asta, doar dimineaţa în locul unde se afla un carpen, cer, mesteacăn, fag se află un om o fiinţă căreia doar Dumnezeu Sfântul îi cunoaşte sufletul oricât de rău sau bun ar părea ochilor noştri de sticlă de carne. Oamenii făcuţi din copaci pot fi deosebiţi de ceilalţi că vin pe lume îngenuncheaţi sau prăbuşiţi. Despre ei cei care i-au cunoscut obişnuiesc să spună că oamenii preschimbaţi din copaci iubesc pentru că sufletul lor e o galaxie de frunze înstelate, galbene, verzi şi albastre. Am cunoscut şi eu un om din acesta măiastru, spunea bătrânul, era biata mama mea săraca. Dar eu n-am ştiut până s-a ridicat la cer ca I(i)sus Christos. Coboară din munte în văi şi întemeiază familii în sate, dar asta nu e aşa e important deşi aşa pare. Când se duc pentru că şi arborii sfinţi mor sunt înmormântaţi cu lacrimi ca şi banii, mai multe sau mai puţine, şi se trasformă iarăşi în mesteceni de lumină, crescuţi pe mormintele în care am vrea să intrăm şi noi, dacă s-ar putea. Mamă, tu eşti Ierusalimul meu. Mamă, eu abia acum încep să înţeleg dimensiunile cosmice ale iubirii dumitale pentru mine, ca a unei ursoaice pentru puiul ei, ca a Ursei Mari pentru Ursa Mică, fiindcă sufletul dumitale e Ursa Mare iar sufletul meu e Ursa Mică, amândoi pentru totdeauna în cer şi Mamă, dumneata eşti minunată, eşti Mama lui Julio Iglesias. Mamă, cred că ce îmi rămâne mie în puţinele zile ce le mai am pe pământ este ce mi-am ales ca şi parte a mea încă din copilărie: cărţile şi cititul cărţilor, şi cărţile mă vor învăţa să manufacturez alte cărţi ca un ţesător persan fiindcă dintotdeauna orice carte s-a născut din alta după cum Evanghelia lui I(i)sus s-a născut din Tora lui Moise. Dacă mă duc în vâltori de ape cum spune cântecul viaţa pare un drum prea lung, dar dacă stau liniştit aici între cărţi cum am făcut-o toată copilăria, atunci timpul este înfrânt şi mâine – dacă nu astăzi – voi fi lângă dumneata, Mamă. Dar da, ca să vorbesc pe româneşte, e adevărat nu ştiu nimic, ce ştiu eu? Dar când cred ştiu totul nu ştiu de ce. Stau şi ascult Cher, Love Hurts toată noaptea plâng cum plângeam la cinci ani şi acum ştiu ce-am pierdut pe când înainte nu ştiam ce am, şi mă uit în oglindă şi reconstruiesc chipul dumitale şi te văd pe dumneata în mine şi acesta e rostul acestei cărţi, după despărţire o meditaţie înainte de reîntâlnire şi ştiu acum că dacă n-o să ajung în cer înseamnă că mi-am ratat viaţa pentru că acum cerul este marca ta, acum acolo e singurul loc pe care îl mai pot numi acasă fiindcă tu eşti acolo şi e singurul loc unde mai vreau să merg. Mamă, eu sunt Natalie Cole iar dumneata eşti Nat King Cole. În rest, am rămas aici singur se pare ca orice călugăr sau vagabond fără familie, deşi totuşi am o familie, ca Huckleberry odată pe pluta lui privind neînţeleasa de la începutul timpului ca un suflet de străin pagina de carte antică indigo a cerului înstelat acoperită în înluminuri cu ideogramele megalitice ale constelaţiilor în care era gravat chipul sacru al bietei sale mame. Nu ştiu, cred că ţi-am mai spus dar singurătatea în care am rămas în lipsa ta mă face noaptea pe când stau în pat să vreau să ies pe străzi, umblând, căutând ceva ce nu se poate găsi. Ce a mai rămas din mine, doar un derviş stingher şi amărât care îi tot predică omului că sufletul Omului va muri înaintea Omului pe Pământ. iar eu sunt singur acum şi ochii mei îmi sunt două pietre în cap, două pietricele din hăţăgane din acelea ce se aduc la mormântul celor mai iubiţi, două pietre de lumină tăcută, iar eu sunt un cimitir al tuturor strămoşilor mei, în mine se află sufletele lor, ori măcar amintirea lor şi a luminii, dar duhurile noastre sunt una şi de aceea sunt un tufiş în flăcări atins de mâna nevăzută de vânt a lui Dumnezeu îngenuncheat cum sunt înaintea sa precum Eric Clapton, lacrimile îmi sunt pietrele coborând până la pământ. numele tău, Mamă, e un nume din şapte cifre tainice precum cele şapte amprente ale degetelor lui Dzeu. Dumneata eşti şi ai fost întotdeauna între noi Cenuşăreasa cea frumoasă, iar noi am fost toţi băieţii cei răi, dar Prinţul Fericit te-a luat din casele noastre meschine şi te-a făcut prinţesă în cer, care mistic se numeşte Sans-Souci. Mamă, cred că fără să-mi dau seama întotdeauna ai fost, dar acum eşti pentru mine ceea ce este Elvis pentru oameni, cum este Ana de mulţi ani pentru mine. Eu nu mai am pe cine să iubesc, dar tot ce am învăţat după o viaţă de pagini e că familia e iubirea dar, Mamă, sunt oare un om, pot fi? Mămică, nu mă mai tem pentru dumneata privind noaptea cerul negru ca un înlăcrimat văl de doliu pe chipul soboarelor Bisericii. Tu eşti acum unde s-a dus Iosif cel necăjit, unde s-a dus Avraam părintele a trei oameni, unde este Papa nostru Ioan, unde este Ana, Mamă, lângă Fecioara Maria, unde este Brâncuşi lângă coloanele cerului, unde sunt toţi care au fost şi vor fi vreodată, unde sunt martirii şi tâlharii, locul unde curge Amazonul, locul de unde nu vom mai pleca niciodată, unde vom fi amândoi zâmbind ca în copilărie lângă Ohiyesa cu pene mari de îngeri în păr. Mamă, citeşte-mi cu ochii tăi bizantini şi cereşti manuscrisul arab şi augustin. Sunt, sunt un Julio căzut pe covor. Şi îngerul a spus: -Fexli, în Mureş în bulboane există un peşte înnegrit de mâl cu ochi uriaşi plini de fosfor şi cap greu, arând prin mlaştini cu boturile lor gigantice şi dure ca nişte pluguri de zăpadă. Când e rănit în vreun fel de cineva ce încearcă să-l prindă uriaşul peşte se dă la fundul apei şi-şi propteşte fruntea de o stâncă, rănile sale sărând apa, iar pescarul dacă e ageamiu crede că peştele a murit. De obicei doar un pescar bătrân poate prinde un asemenea peşte şi peştii deasemenea şi ei sunt bătrâni, cu ochii luminând printre pietrele din adâncuri ca farurile de jeep. Murind. Când adorm nu mai simt cuiele-n mâini Nu mai simt lancea în coastă Doar când adorm nu mai simt cununa de spini. Unii oameni sunt ca peştele ăsta. Mai aminteşte-ţi şi de iertare,

Felix Unforgiven, tu, tu, mai aminteşte-ţi şi de iertare. Într-un fel, toţi oamenii sunteţi minunaţi, iar viaţa noastră ar fi putut fi ca a lui Jack şi Rose Dawson când se roteau la petrecerea de la clasa a treia de pe bordul Titanicului. Cred în tine. II. a AL DOISPREZECELEA APOSTOL (Bildungsroman autobiografic)

Felix Rian Constantinescu 2017

PREFAȚĂ Omul și homo sapiens

Un Om nu poate decât să se întrebe cât de dezvoltat cu adevărat este homo sapiens? Dacă ne gândim că acest om al înțelepciunilor nu ține nici măcar una din cele zece porunci, mai degrabă ar trebui numit homo pecattum sau homo furor, omul păcatului sau omul nebuniei. De asemenea acest om al înțelepciunii nu are nici măcar o credință adevărată, este incapabil de credință. Viciul, vițiul, este ce-l caracterizează de pe vremea Eugeniei Grandet și din vremurile vechi. Dacă un Suflet se dedică la observarea lumii, a umanității, a roiului de popoare ale pământului, cu răbdare și industrie, poate vedea Nebunia sălășluind în palatele țărilor, în băncile trusturilor, în tronurile bisericilor. Nebunia atotputernica Nebunie, mai vorace asupra bietelor creiere omenești decât pe vremea lui Erasmus și William Shakespeare. Când societatea și societățile însele suportă, sprijină și pormovează viciul, corupția, degradarea morală, intelectuală, religioasă, națională, umană pentru că ea însăși este coruptă până la ultima familie și până la cel mai îndepărtat bătrân și până la cea mai mică minte de copil, mai mult respingând și persecutând puținele și sacrele scrieri care predică adevărul, mai mult educația care se face pe banii de pâine, alimente, haine și întreținere, educație meschină pentru obținerea unui _post_ sau „construirea unei _afaceri_”, studenții și elevii care se prostituează pentru haine și bani de buzunar, mizeria colectivă demnă de picturile lui Bosch, oamenii simple bestii fără ideal ori Credință, batjocura atotputernică și banul care îngenunchează tiranilor cele mai nobile spirite și cele mai curate femei, bisericile de papagali fără minte și partidele de javre gata să-și înghită aproapele, fratele, sora și mama, la ordin, și toți părinții imaturi care își jertfesc copiii propriilor pofte. Urăsc această lume, spune D-zeu. Descopăr în mine Axa Dickens, Sabato, Gorki... Păclișa, 3 aprilie 2017. Prolog MY LOVER MY DEMON Roman

Felix Rian-Constantinescu

Nostalgiei lu Cărtărescu.. Because I know now that You love me, sweet Eliza, I will begin tell You the story of my family because it deserves to be told, of story of tragedy through life and love through tragedy, generation after generation ever since the times of the Round Table Enchantresses. As you probably saw I haven t managed to write any real book for years now because of my excessive sinapses, but I will try to sing this Medieval ballad of Love and Torture to You and return to my Facebook page again and again, day after day, month after month, by grace, seeking beauty and truth. It all starts with my family. As I can say writing the book of Death, short-circuited my brain, because of the intense pain and work, and for years I believed I reached my epic climax. But I will try again. You must understand that I am haunted by three spirits just like old Ebenezer Scrooge. I will tell you about them. The first is the Ghost of Christmas Past, my Mother. I don't know what to tell You about Her. Probably all I know about Her is that She loved me very much. I was blessed as they would say. Yes, She loved me, truly, madly, deeply, with unconscious Catholicism and mysticism, this was her life, Love. For me mostly. I was the reflection of the third Spirit, but I will tell you about Her. It's Her book. Who was in between? Hamletian question -- The Ghost of Christmas Present, with roast apples and roast chicken, with food and drink, and women, and joy, far from home. A demon Spirit, a deceiver, not a man, nor beast, but a monster of logic. One day he left and the next day we knew Nothing of him. But my Mother, The Ghost of Christmas Past, this Blueroses, made it, and I believe on her own, and loved Christmas, the Christmas who did not love her. This is the story of the Scrooge of the postcommunism. I, this masonic Scrooge, payed in full the debt of Communism and camaradery. I payed But I don't know for who. I payed for a few pictures, a name, and this body that I have, and for this blank space I have in my brain when I think of Him. And for my all-life ignored cousins. Anyway He s dead as a dead man, and I don t know what happened to Him, is He with William Blake or not? I don t know. But, sweet Eliza, I want to introduce you after the day he left for good to the third Spirit, The Ghost of Christmas Future, Ana. Well I don t know if I am right, but from small Childhood I felt Ana was all I have, do you get that? And I had her, for the most, until the years of madness came and of rising son. This is my biggest regret. Well, my Friend, I will close the manuscript now, because I cannot write. For the first time in my life, I believe, I asked myself now how would have been if Ana, my, were happy instead of a Buddha, but we all were, and maybe this is Cora's destiny. I know that you love the Bible, and I know it is true, in the simple perception of the universe, I know because She loved Him until sudden death. This is the secret I believ of my obsessive faith unvanquished not een by the hedonist psychyatrists. You all my life I asked why I suffer, and answers came only at old age. I would like to make of this an English novel but it's not, it's Romanian, and black, and catholic. The wife faithful with her whole body like the holy relics until the other Lover comes to take Her to the Palace Sans-Souci. And it's true that we see the calvary and not the Angels. We all carry stories with us. We hold them înghiocate in our brain, like unripe nuts, and this are our Torahs like Rabbi Mark Bloom says, our truth, the truth we do not know what to do with. With our death this truths will return to God and History, and millenia will pass over our tombs, but I maybe the stories are more important than us. They are our models, we are have at least one, but for you Montague Ana was a pagan... You have to understand me, Beatrix, for years I

40 believed I found the truth, in the arms of the Bishop and before at the table of Hermits, but when Death came I thought for the first time of a banned church in a faraway unvisited village, where She went when She was like You. In you I find not my Mother, but my Ana, or I don t now what I find, my Eliza. But there s nothing wrong with it. It is just that for me Saints are real and Mary is God. But I am not a preacher, I am just a Mary worshipper. Where was Mary when God created the world, I think. Where were You and Me. And yes I lived my life thinking of Ana. These pages are feminine, I know, because I have both brains, but maybe my message is what beautiful would heve been if She lived and we had had known her. My Mom died too, and now I am Catholic. I no longer depend on churches. Mary is with me. My dream - is to make a church for Mary and women here in your village. But I am not holy, I am just a pilgrim, a Russian pilgrim. I am sorry if I have haunted you for years. I am sorry. But you are the way back into love for me. I wandered for centuries and you are Mademoiselle Pogany. And yes maybe I am a demon too, but I didn't want to be. And maybe always I believed we need to fiind an instinct beyond instinct. If I spoke to You, would you be mad? There is a tear in Christianity. You go and speak, use your brain, to get to God and grace, we, to speak truth for once, go humbly kerouacs and worker-women, and sing our love, or profess our love, or just try to yoga our love to God, Jesus and Mary, that s all we do. Aren't we Christians? This is our hurt, after been the traitor of the gint. We sing, the ones who can, as you would have sung to me. Maybe more than sing, we return home, to the beautiful icons and ancestors, the white walls of Calvary, and the meek priest which we love. We are not that educated, but believe our mothers, don't you? Just we go to our Church, and maybe one day we'll die, maybe, or maybe other generations will love Mary. What do you think? Who is Mary anyway? -- Mary is my Ana's reason. Ana's love killed her, but is She really dead? We are the traitor useless church. And confesion does mean nothing, the Montague say. We are the sinning church, worthless, worthless, taking money for a place in heaven, the Church of the Holy Pope and the holy witch, but so, bad, and ignorant, and idolatrous, love you, and this is all we can say, all we can really think. Our churches sheltered us when we were bums and we still so. When you confess your sins you're nobody anymore. But I am God's prophet, so it's easier for me, I confess to the stars. Da, viața începe cu mărturisirea. And I became a Yoda? of confesson. A rat, but not a snitch. I love my soul more than my life, and God is soul like Ray Charles. But I see that I don't keep track of the story. I will insert here a fairytale that I wrote walking to our dam in may? 2015 from my unpublished book POVESTIRILE CE NU VREI SĂ LE CITEȘTI. Mocănița A fost odată ca niciodată o fată. Pe fată o chema Ana și era dintr-un sat de munte de peste Strei numit Livadia de Coastă. Era frumoasă pentru că era o rohmăncuță. La un băiat dintr-un sat din jos numit Ponor îi plăcu de Ana și o ceru de soție. Ea îi spuse: -Bine, dacă ne suntem ursiți, nu scapi tu de mine și nici eu de tine. Se căsătoriră și fu mare bucurie. După un an li se născu o fată pe care tatăl o numi Valeria după o bunică de-a lui. Era în noaptea de 21 spre 22 noiembrie 1947 cu zece minute înainte sau după miezul nopții. Mai trecu un an și apoi în următorul li se născu un băiat pe care îl numi Adrian. Era în anul 1949. Un timp fură toți patru fericiți. El nu lucra nimic, dar era bun de gură. După un timp ea lucră femeie de servici. Mergeau în Hațeg la Grădina de Vară și ascultau Guajira Guantanamera. Pe urmă o femeie rea puse ochii pe Ion. Îl momi și el o părăsi pe Ana și veni într-o noapte să fure amândoi copiii. Valeria, mama mea avea opt ani. Ea spuse că nu merge, că mama are dreptate. Adrian a fost mai mic și nu a înțeles lucrurile, așa că îl luă de la Ana pentru totdeauna. Ana, bunica mea suferi imens și îl iubi imens toată viața. La început citea cartea „Ion” de Liviu Rebreanu și se gândea că nu i-a mai rămas decât să se spânzure. Își spuse că nu mai poate să se întoarcă din nou în sat din comuna unde Ion fusese primar doi ani până atunci, comuna familiei Pollya. Își luă fata și plecă în lume. Merse la Hațeg și se angajă muncitoare la Fabrica de Marmeladă, fiind cea mai bună muncitoare din Fabrică. Era prietenă cu o fată mai tânără Profira, Fira, venită cu trenul foamei și care era din ținutul Herței. După un timp o măritară cu un om Vaida, care deveni alcoolic cu timpul și începu să o bată toată viața până când muri de băutură pe la cincizeci de ani, Fira rămânând singură și având doar o nepoată de mătușă. Tanti Fira este moașa mea. Când veni muncitoare, își făcu un portret la fotograful maghiar artist din Hațeg Horváth Jozsef în care își puse un ștreang de mărgele și era îmbrăcată în doliu. Ea era foarte sensibilă. Pe strămoșii ei îi chemase Vladislav și mai înainte, Albu. Eh, asta-i viața. Suferi și suferi pentru nimic. Viața ei nu se deosebea mult de a lui Iuliu Hossu. Muri la patruzeci și cinci de ani în 1973. S-a născut în Livadia de Coastă, pe data de 11 mai 1928, și a murit pe 1 octombrie 1973 de cancer la sân. Înmormântarea lor s-a ținut acasă pe 4 octombrie 1973 într-un bloc sărăcăcios care apoi avea să devină blocul țiganilor. Stăteau la etajul unu în partea dreaptă cum privești blocul. Geamurile erau orientate către Strei. La înmormântare au venit o mulțime de oameni. A venit și Adrian, pentru prima dată. Oamenii l-au întrebat: -Ai venit la înmormântare? -Păi, am venit la mama lui Valerica... -Cum, nu știi? E și mama ta. Nu ți-au spus? Cartea ei preferată a fost “Ion”, povestea ei dorită a fost “Înșir-te mărgărite, iar cuvântul ei iubit a fost: ursit Dear One, just in the phorum again, thinking I have said everything.. Capitolul -1 Learning to Pray

Felix Rian Constantinescu 2017 It was 1986, the year of Tschernobyl and Mother was very worried that I in the neighboring Romania was no longer speaking correctly. I had some speech problems, talking like an old country record. So one evening She took me by the hand and we went to the apartment of a Psychology teacher who lived with her older Daughters near the little San Francisco bridge in my town. I was four years old. -What’s wrong with this kid, Mother said. Is he lame? -No, Valy, dear, there’s nothing wrong with him. And after joking with me a bit She said: -Can you say after me, or are you just a little Child? River... -Liver... -Litlle-rattle... -Little-lattle... -Branch... -Blanch... -Rick!... -Lick!... -...could not say... -...could not say... -River, little-rattle, branch!... -Liver, little-lattle, blanch... So learning the poem I became normal again and she taught me the Our Father and the Angelus prayers, one more believer in the Red

Romania, telling me to say them every evening before going to sleep. And I became the disciple of my family, they all sat and listened to my prayers. Capitolul 0 ISTORIA LATINITATII UNIVERSALE MOTTO CAVE CANEM. Mamei mele doamnei profesoare de latină-greacă Viorica Ciucean. I PROLEGOMENE PENTRU ISTORIA LATINITATII UNIVERSALE „Copilul creştea şi se întărea în duh; el a rămas în pustiu până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.” Evanghelia după Luca Poate aceste pagini scrise in proverbe nu vor fi extrem de intinse dar vor reflecta un material istoric imens. Imi incep prima carte asupra ORBI LATINAE cu o aplecare asupra cartii lui Vergilius. Daca Horatius a scris constitutia epigrafica a universului latin, iar Ovidius i-a doinit dorul, Vergilius i-a rostit basmele originii, triada tragicilor greci mutandu-se in rabojurile gandirii latine. In Romania moderna corespondentul lui Vergilius e Nicolae Iorga. Indiciile Eneidei ne spun ca triburile italice din care avreau sa se distinga latinii au venit pe mare nu pe continent din munti si Dalmatia. Nu au venit prin Carthagina, marele lor inamic se pare dintotdeauna, nici prin fenicieni parintii punilor, ci prin greci in contextul religiei Citereei in vidul de putere dupa apocalipsul Troiei si invadarea Asiei Mici de noi populatii indo-europene dinspre Iran viitorii romani adusi in coloniile grecesti din sudul Italiei de corabii grecesti. Cei care au luat numele de latini au colonizat pana si patria, Italia. Profetul Daniel împreună cu YHWH au văzut în latini cea mai mare civilizație a lumii, vârsta de fier a omenirii, cu bunele și relele ei. Se poate spune că profeția lui Daniel despre civilizația despre care și Isus din Nazareth a spus Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu, s-a adeverit în mare parte, urmând ca prin Novus Ordo Seclorum să se înființeze o nouă cultură eleno-latină pe întreg Pământul, de care va depinde doar de om dacă va fi o republică decentă ori un imperiu degenerat. În prima imagine vedem o hartă a țărilor care se autodenumesc latine în ziua de astăzi, cu sensul de hispanice, pe lângă țările Portugaliei ne arătate pe hartă. Lista țărilor hispanice este următoarea, Spania, Guineea ecuatorială, Mexic, Cuba, Republica Dominicană, Puerto Rico, Guatemala, El Salvador, Nicaragua, Costa Rica, Panama, Venezuela, Columbia, Ecuador, Peru, Chile, Bolivia, Argentina, Paraguay, Uruguay. Sierra Leone din Africa aparține culturii portugheze. În harta doi avem un plan al afestei culturi mondiale. Portugalia, Insulele Capului Verde, Guineea-Bissau, Sao Tome/ Principe, Angola, Mozambic, Macao, East Timor, Brazilia. Portughezii au mai avut portul liber Goa în India. Sierra Leone a fost descoperită de portughezi dar datorită cruntului comerț de sclavi portughezi în lupta pentru eliberare creolii susținuți de popoarele mende și temne au intrat în cultura britanică fiind azi stat independent de limbă engleză. Nu trebuie neglijată latinitatea, hispanică, italică, europeană, portugheză a Statelor Unite și a megastatelor moderne anglosaxone. Deasemenea există țările latine francofone. Franța, Elveția, Belgia, Luxemburg, Monaco, Burkina Faso, Mali, Niger, Ciad, Senegal, Guineea, Togo, Benin, Cote d'Ivoire, Camerun, Republica Centraficană, Djibouti, Rwanda, Burundi, Republica Democrată Congo, Gabon, Congo, Guineea Ecuatorială, Seichelles, Insulele Comore, Vanuatu, Canada. Pe harta a patra avem țările romanice europene., Pe lângă statele menționate deja, vedem Italia cu Sicilia și Sardinia, Corsica franceză, pământul friulan, Elveția retoromană, România Mare mergând cu limba română mult dincolo de Nistru și deasemenea în teritorul din acte al Ungariei, îngăduit de Franța ca o concesie după primul Război mondial, Banatul sârbesc cu Voivodina și Timocul, o regiune destul de întinsă, Aromânia aromânilor, desemenea întinși pe un teritoriu relativ mare, ostroavele meglenoromânilor și istroromânilor. Se pune întrebarea justă de ce judecătorul Pilat l-a executat pe Isus știind rațional că e nevinovat și dacă latinitatea poate fi mântuită. Chiar și în credință nu ești ținut mereu în trâmbițe și acorduri de chitară la foc, ci Biserica îți cere să stai în singurătate și reculegere, cu Dumnezeu nu cu oamenii. Chiar și Cristos, latin, e mult mai dur decât cetatea tare a lui Martin Luther și trilogia lui Jean Calvin. De asemenea e interesant că în latinitate răstignirile nu au încetat. Au devenit însă ritual-artistice, ca în miracolele și misterele medievale, și deasemenea penitențele misticilor și alle flagelanților, și deasemenea în toate Răstignirile cu donatori și troițele lumii. O cultură războinică prin excelență, pentru care și religia și arta și cultura e un război și o știință a războiului, o virtute militară. Deasemenea latinitatea a fuzionat și a influențat fiind influențată orice cultură a pământul în special cea germanică. Există un tablou preromantic care le înfățișează pe Germania și Italia ca două prietene stând una lângă alta în peisaje specifice, iar Germania mereu a privit către Italia, și nu doar Germania, ca fiind sursa noului cu mult înainte de pictorul Giotto, papalitatea fiind o autoritate unică în creștinismul universal. Urmează întrebarea, logică, ce a făcut tribul acesta italic de un așa mare impact global. Ei erau niște militari ordinari totuși, nu Isus din Nazareth și a sa Evanghelie. Eu cred că tocmai gândirea lor epigrafică, rațiunea caracteristică, limba matematică, paideuma logică; lumea are nevoie de toate acestea. Un singur popor respinge latinitatea, autoexcluzându-se din ea. Acest popor este poporul iudeu, și din păcate respingerea, la nivel religios însă, este reciprocă. Pentru evrei Reforma și neoreforma este o adevărată binecuvântare. Aceasta doar ca paradigmă de viața, ca noua Romă, pentru că în plan cultural tot latinitatea în parte este Colhida. Papalității i se reproșează autoritarism religios și bisericilor latine antisemitism, ceea ce în parte e adevărat. Dar și în prezența unor papi ca Ioan II, Ioan I, Giovanni XXI, Pius XII Romei i se resping întâmpinările. Cum de asemenea și unor evrei extrem de luminați, aparținând noii era ca Jerry Seinfeld pentru a numi doar unul atât catolicii refractari cât și sioniștii le retează încercările de sinteză și le neagă meritele. Faptul că lumea latină primează asupra celei anglosaxonme e că în cultura anglosaxonă mereu apare fata, un mecanism oarecare și bad guyul lucrul ironizat și de serialul yankeu-idiș Seinfeld. În aceasta virtutea romană, de marmură, este mai puțin probabil de a fi pătrunsă de corupția universală. În cartea mea după jumătatea de mileniu de Reformă, următoarele cinci sute de ani vor fi catolice, un creștinism mai epigrafic. Latinitatea și restul lumii nu se înțeleg. Occidentul propovăduiește frumusețea obsesiv păcatului, în timp ce Roma eternă știe că doar virtutea e cea mai frumoasă. Fără a cădea în fascism este evident că latinitatea este superioară culturii anglo-saxone, singurul vârf al britilor peste Dante, Petrarca și sonetul italian fiind Parlamentul englez și acel Hyde Park, în esență năzuințele lui Dante instituite. Dar nu este niciodată momentul pentru a ne bate cu pumnul în piept, pentru că după cum a înțeles cultura Canadiană, civilizațiile trăiesc într-o familie a oamenilor. Dar e păcat că oameni ca românii nu înțeleg limba română și nu o cultivă, mai ales profesioniștii, dimpotrivă în sistemul de învățământ românesc, latina, această știință a logicii, fiind o Cenușăreasă tot mai persecutată în contextul în care un popor întreg își pierde sufletul, depersonalizându-se. Capitolul 1 SAGA NOBILIS WLAHIS DE WALYS (SAGA DESPRE NOBILUL VALAH DIN VALEA)

Felix Rian Constantinescu

2012, 2016 Cuvânt înainte Se poate spune că aceste pagini nu-și au locul în lumea modernă, însă eu mai degraba cred că lucrurile despre care vorbesc nu-și mai au locul în lumea modernă. Am scris o povestire, o pretinsă saga alegandu-mi-l ca erou și povestitor pe Mezerzius, personaj real. Deasemenea i-am dat o atitudine, cumva tipică pentru epocă. Poate am fost nedrept cu canonicul din Alba Iulia. Ce știu e că istoria este un lucru pe care îl avem cu toti în comun, iar istoria - fără nici un alt considerent - merită să fie pastrată de dragul istoriei. Această povestire nu pretinde că românii au fost băieții buni iar ceilalți au fost baieții rai. Ce am căutat în aceste pagini a fost o recuperare a trecutului nostru, asemanator uneori cu al indienilor din America Latină, alteori cu al grecilor din Asia Mică dupa caderea Bizantiumului, ori chiar cu a islandezilor de dinainte de Republica Islandei, un trecut în care noi ca români majoritari în Transilvania am fost secole de-a rândul ori șerbi, ori transfugi, ori cnezi uciși de nobili ori deveniți iobagi sau nobili ai coroanei, deromânizati ori tărăniți. Autorul Hațeg, Păclișa Dăm de știre făcând cunoscut prin cuprinsul celor de față tuturor cărora li se cuvine despre sfârșitul lui popa Sthojka, care locuia într-un sat ca o bortă spre munte, într-un district despre care oulahii obișnuiesc să spună că pe aici și pământul te cunoaște, de aceea ți se pare că ești mai fericit însă inima omului n-o vede decât Dumnezeu. Cât despre noi, un lucru dat de sus celor luminați de Biserică, cioplitori vrednici ai Noului Om pe care Aceasta l-a născut până nu demult, o ființă făcută din oase și membre respectând canonul dat omului de către Făcător, ne este dat să-i civilizam pe acești sălbatici mai nefericiți ca noi înșine, fie că sunt de la capătul lumii oriunde armata Papei a ajuns, fie că sunt de pe pământurile noastre închinate spre slava lui Dumnezeu de asemenea Romei, preschimbându-i și învățându-i adevărul pe acești sălbatici pletoși, bărboși, mițoși, împuțiți, ignoranți, de falsă credință cu nimic mai buni decât sarazinii ori chiar păgânii lui Mahomedus, crezându-se romani și fiind doar niște barbari coborâți din munți pocind fără seamăn latina deprinsă de la negustori, crezându-se creștini din vechime și fiind doar niște creștini falși cum după cuviință am spus pe drept cuvânt anatemizați de Sfântul Părinte împreună cu întregul Orient, eretici vrednici doar de a fi legați pe ruguri aprinse pentru ispășirea păcatelor, care au preoți asemeni celor înfățișați aici, urâți, nebuni, cu mințile răvășite și închinători la diavoli, ce nu sunt cu nimic mai buni decât niște vrăjitori ai vechii Grecii ori măcar decât vracii tătarilor, ori în mod excelent decât ciudatele obiceiuri a căror veste a ajuns în întreaga Europă creștină din pământurile numite Orbis Novus îngenuncheată la picioarele lui Dumnezeu, Gesu și Sfânta Fecioară de tăioasa cruce a roții de sfântă pietate a Regilor Spaniei abia de câțiva ani, scriu eu canonicul Mezerzius din episcopia din Alba Iulia în anul Domnului 1504 în grațioasa limbă latină, din mamă deprinsă, a întregii lumi după toate calculele matematice învățate în negurosul ostrov al Islandei pe unde rătăcii ca în infern pentru aproape trei ani, povestea unor oameni proști și întunecați vrednici mai bine de a se fi născut mai bine în erele întunecate de dinainte de unguri, când aceste locuri erau doar sânge și păduri. În principatul închinat de Dumnezeu pe vecie crucii maghiare și Sfintei Familii sunt multe țări și nici un district nu seamănă cu altul. Pământul prin care trec acum în drum spre capitala lumii, districtul Hatzak e un pământ straniu aflat în răstoacele din spatele castelului celor doi Corvini, îndepărtat însă într-un mod nedefinit de parcă s-ar fi aflat de xcealaltă parte a munților pe pământul unde bisericuțele schismaticilor își caligrafiază cruciile stranii cu trei brațe pe un cer verde. În pământul ăsta se află sumedenie de pietre de felul celor dezgropate de Sfântul Părinte în colina căreia istoricii îi spun Wotycaun. Plugurile blackmenilor mai mereu scot din ogoarele Regelui câte un capăt spart ori o coloană ruptă, vreo piatră acoperită de litere geometrice ori niște (...) șlefuită (...) pardosele îmbinate de cărămidă, acesta este miezul acestui pământ , aic pământul e ca un bour care a înghițit stelele de piatră murind cu genunchii zdreliți și ochii luminoși precum Asfințitul și Răsăritul, aici constelațiile au murit și s-au lapidat curgând în statui, cerul murind prăbușit la pământ, fiind pământ. Acesta este un pământ al pietrelor și al întunericului. Nimeni din lume nu știe de unde sunt aceste pietre și nici de unde sunt acești oameni. Unii scriu că aceste pietre sunt aici de dinainte de Geneză fiind cărțile djiniilor și demonilor și de asemenea și acești oameni înapoiați, iuți și care nu își pot nici măcar scrie numele. Aici și catedralele sunt zidite din pietre care nu există, avâdn pe lângă ziduri coloane spurcate și îngeri păgâni și stâlpi luciferici scriși parcă cu degetul pe care nici unul dintre acești sărmani nu poate să le citească și pe care meșterii lor au pictat idoli inexacți. Inima plină de compătimire a epicopilor și a sfinților noștri regi ne îndeamnă să avem passionaria spre acești sălbatici și să facem universul pentru împlinirea acestei sacre pietăți ce-am moștenit-o de la veacurile eterne. Mi s-a povestit la mănăstirea Sfântului Francisc din Hathzak și aici unde mă aflu acum, pe câmpul plin de pietre din satul Brythonia. Mi s-a spus de către oameni care preschimbă oamenii în litere că se preumblă un sat pe aici pe un drum care se pierde în munte, un sat noroios în valea unui pârâu cu apă mocirloasă în care oamenii își spală cojoacele înainte de iarnă. Satul este scris Walya și nimeni n-a știut niciodată nimic despre el. Aici în Walya era preot schismatic și cneaz un oulah numit Sthojka împreună cu fratele său erau stăpânii satului, fii lor având cei mai frumoși cai din sat iar fetele lor cele mai frumoase catrințe. (...) sat schismatic, locuit doar de boloi falși. Nu am fost niciodtaă în partea aceea, dar toate inimile catolice și mințile luminate ale literelor latine din locurile acestea spun că Walya este un pământ înapoiat cum doar un sat de blakmeni poate fi. Cum am mai spus wlahyii sunt primitivi, buni doar de a fi biciuți pentru a putea fi puși la lucru, fiind o mare mărinimie din partea regilor noștri că nu-i izgonesc cu totul de pe pământurile pe care sunt ca o îngrozitoare ciumă, care nu s-au ridicat și, îndrăznesc să spun, nu se vor ridica niciodată deasupra satului zdrobit de copite. Astfel legământul Fraterna Unio de acum două veacuri nu arată decât bogata clemență a Principatului nostru al Transilvaniei față de universitas valachorum, pe care departe de a-i trimite de-a dreptul în iad cum fac alte popoare cu israeliții necredincioși, ori de a le izgoni satele, excelenții noștri regi le dau în drept pământul cucerit de părinții lor iar pioșii episcopi îi caută în beznele spiritului acestor rătăciți pe care nu-i poate înțelege nimeni în sânul Bisericii. Pe drumul ce coboară din munte și apoi o cotește la dreapta, cum spun bestiile pe care poți întâlni cu turme flocoase pe marginea câmpurilor, după vreo patru mii și jumătate de mie de pași se preumblă alt fossatum unde legiuesc alți kenezi, puternici și răi, cei mai semeți rumâni din tot districtul, fioroși și aprigi cum sunt câinii. În satul lor care este mult mai puțin decât sunt ei înșiși, acești Kende, nobilii regelui și ai noștri Kendeffi de azi și-au făcut lângă un pod peste râul Cânda, cu multe mori de apă, o casă veche și vrdnică. Diecii din Brythonia cunosc multe despre excelenților lor nobili catolici Kendeffi despre care sângele albastru zavistuiește că odată nu erau decât zăvozii turbați ai lui Ioannes Corvinus în cruciade, exemplul lui emulându-i spre un suflet mai drept, spunându-mi și mie povestea lor. Din câte cunoaștem noi și din câte a uitat lumea a fost cu veacuri în urmă un om ieșit din noapte, totul după el fiind beznă ale cărei ghețuri sunt reflectate în ochii clocotind ai Ursei. Omul acesta Nicolae zis Kende era oulah, dar despre cei dinainte de el, despre propria sa homogeneză nu se mai știe dacă erau wlahi ori sarazini; era knez în Râu de Mori și avea pământuri în sus spre munte.

41 Kende era omul de frunte în satul lui mereu călare însoțit de cetași șiși purta tot timpul sabia pe braț. Avea o barbă sură, iar părul îi era pieptănat despicat, căzându-i pe grumaz. Hainele îi erau albe brăzdate cu fir de aur, dolmanul ce-i acoperea spetele fiind cea mai prețuită haină după cele ale popilor lor, poate doar în castel la Hathzak să fi fost ceva mai viu ori în lada de lemn înmnegrit plină de tapiserii a vreunei copile, fie ea catolică ori infidelă. Acest om a fost primul Kende, cel mai mare care îi conținea pe toți ceilalți ca idolii cneazului Novgorodului. Când acest Nicolae I zis Kende primise ochi, o femeie sarazină adusă de tătari în rătăcirile lor pe pământurile de dincoace de păduri îi ghicise mamei sale scriindu-le la amândoi cu cenușă câte un triunghi de trei semne neînțelese în mijlocul frunții și privind în ele le spuse că vede pentru bărbatul ei mult aur care se va curăți în flăcări (...) secolele, devenind tot (...) va avea tâta aur încât va putea să dea întregii lumi. Iar un vânător care era sihastru în munte, în pădurile și stâncile din vestmântul Retezatului îi spuse că vede pentru Nicolae al ei glorie coborâtă din ceruri strălucind asemeni pietrei filozofale a sfințeniei, plină de raze asemeni zidurilor Ierusalimului. Nici un oulah nu era mai puternic decât el în părțile acestea unde toți oulahii trăiesc din sapă în vreme ce el trăia din sabia sa venețiană. În satele lui el era urasag și rabszolgatarto, la război era ofițer peste oamenii lui, iar în pământurile lui era aproape ca un duce; doar episcopii, principele și regele erau peste el. Știa totul și toți erau ori oamenii lui ori vitele lui. Avea o nevastă pe care i-o dăduse un kenez, iar cele mai mândre giupânițe din satele lui îi erau ibovnice, reușind să le ferească de cavalerii și clericii unguri. Era primul om. Iar preoți greci ai wlahilor îl iubeau, la un loc cu nebunii sfinți din munți și țăranii olahi pentru că Dumnezeu punea în el putere pentru ei toți. Șerbii spun despre acest Kende că asemeni tuturor fiilor săi era un războinic și mai mult decât un războinic, era un principe cum era privit și în cnezatul Letwya și mai târziu dincolo de munții sărmani la blestematul Thocomerius, însă asemeni vechiului Odysseos a tânjit după ceva mai mult voind să-și zidească un nume. După ce l-a îngopat pe sihastrul Ciprian în pământurile sale, a hotărât să zidească acolo din piatră o cetate un zid (...) vreodată ca tătarii să ardă tămâie (...) locurile păstrând o amintire înfrigurată de cavaleri ai Apocalipsului după cum scria și sfinția sa Arhidiaconul Toma di Spalato fie că ar veni vecinii de dincolo de dealuri. Astfel pentru a avea unde să încerce să se apere de astfel de urgii Nicolae I Kende Olahul începu să zidească un turn la vreo patruzeci de Crăciunuri după moartea lui Ogodai și după vreo douăzeci de ani încă lucra la zidărie, țăranii lui urcând pietrele sparte din munte cu măgarii păstorilor sau în brațe și într-o zi un călugăr însoțit de alți călugări care venea din Țara Sfântă îi se opri cerându-i îndrumări în grecește pentru drumul spre Thuringia, la care Kende îi spuse să se întoarcă puțin din drum și să meargă pe troian până la Temeschwar. Diacii vorbesc că omul acesta care se numise ca Eckhart von Hochheim din Paris și Thuringia îl sfătuise să facă o biserică burg acolo, fie ea oricât de schismatică și Kende până la urmă o zidise dincolo de pârâul care iese din cetatea Koltzy. Și așa fu biserica fortăreață făcută, cu ziduri groase de piatră ca la Babilon și aproape fără ferestre. Al acestui Nicolae I a fost vlăstar Mihail I zis Cândea, „dictus Kende de Malowiz filius Nicolai dictus Kende de Malowiz” în documentele grele de sigilii din Terra Harzoc, scrise de diacii răspândiți în târguri și satele nobile, ori prin satele Kenezilor ori în orașele coroanei, care a fost tăiat ca în Țara Olăcească a Moldovei de principele Andrei Lackfy Voievod al Transilvaniei nimeni nu mai (...) măcar nobilii Kende... (...) satele abia (...) mai târziu înapoi vădanei sale cernite, RiudeMory, Nukzsoara și Kissebes. Lui Mihail I mortul i–a urmat Cândea I, căruia i s-au născut Ioan Cândea, Mihail II, Cândea II și Clara care primit Râu Bărbat. Lui Ioan Cândea i s-au născut Ana, Ladislau I Kende Kendeffy, Nicolae II, Ioan Kenderessy și Cerna, fii lui Ladislau Mihail III Kendeffy care a avut mulți copii. Oamenii vorbesc multe. Ladislau I Kendeffy spre deosebit de sfântul nostru rege cavaler din veacurile trecute, era un om gras și gros, burduhanos și cu fața îngropată în slănină. Purta nume de cavaler dar arăta ca un abate confesor, gras și cu fața înnegrită și învârtoșată de vita bona. Era atât de gras că nu putea nici să meargă călare. Stătea mai tot timpul la curte părintească la Malowiz ori mergând doar la vechiul castel la Hațeg unde era pârcălab, spre urgia tuturor el era castelanul de Hațeg. Cum fusese străbunicul său în fossatum el era cel mai puternic om din tot districtul, doar preoții de la Sancta Maria și mănăstirea franciscană de lângă râul Hatzak erau peste el. Era așa de puternic că nici măcar nu privea oamenii și toate acestea pentru că el era primul Kendeffy și pentru aceasta fusese uns. După bogăția veche, noua bogăție spun pizmașii schismatici. Se spune că problemele au început în AD 1418 sfântul roman al Ungariei a dănuit familiei Kende... (...) Valya, lui Ioan Cândea (...) cător de Hathzak și fratelui său Cândea. Când a intrat în lume excelentul nostru rege Matthias Corvinus, popa Stojka și fratele său Kendres au găsit grație în ochii auguști, iar conflictul pentru toți purta un nume. Ladislau, primul Kendeffy fusese preot schismatic până să fie înnobilat sfânta coroană și i s-a născut Mihail III, care când a crescut s-a făcut flăcău arătos adorator al Florei Italiei. Aici în Brythonia se povestește că odată Mihail, fiul lui Ladislau cum vorbesc barbarii aceștia mergând la vânătoare cu ceata lui de flăcăi fără căpătâi, se rătăci și ajunse singur pe jos pe un lan de secară din jurul Brythoniei. Calul își rupsese un picior într-o groapă și îl lăsase acolo... [Restul manuscrisului este pierdut] Capitolul 2 EVANGHELIA HRISTOSULUI MINCINOS Felix Rian-Constantinescu 2017 CAPITOLUL I 1. Și s-a născut Felix de mama sa Valeria în spitalul orășenesc din Hațeg cu o viață înainte de a doua stea. 2. Mama lui era foarte bucuroasă și se rugase în tăcere vorbind cu burta ei și Dumnezeu să-i dea o fetiță, 3. un an și un copil frumos, deștept, talentat, numai sănătate nu ceruse. 4. Toți copiii se nasc sănătoși doar, spunea. 5. Tatăl lui suferise mult în singurătate, văduvit de prima muiere, rămas cu trei copii și o mamă bătrână, Eleonora. 6. A fost mare bucurie că venea un prunc în casa Constantinului. 7. Numai Flavius, fratele ceva mai mare era trist că nu avea să mai fie 8. mezin. 9. Când a rămas grea Valeria mama lui Felix a spus mi-a dat Dumnezeu aur în locul plumbului lacrimilor mele și ale Anei mama mea. Și înșira la zâmbete și lacrimi. CAPITOLUL 2 1. Prietenele ei s-au bucurat că va avea un copil dar ziceau să-și lase bărbatul pentru că era rău. 2. Mult a suferit Valeria dar nimănui nu-i păsa de ia. 3. Elevele ei mai plângeau în batistă și o căinau. 3. A-mbătrânit în doi ani cât în cincisprezece. 4. Oamenii o urau că era fată de comunist dar săracii o iubeau că era dintre ei. 5. Prietenele ei cele mai bune au plecat în Israel în 67 și cât a fost Satana la București nu le-a mai văzut, pe Tamara niciodată. 6. Valeria era o fată cuminte care toată viața muncise și învățase, 7. își făcea singură supă de pe clasa a treia. 8. Iacă o fată săracă 9. și prea deșteaptă; normal că era urâtă. CAPITOLUL 3

1. Veni și ceasul ca Valeria să nască și merse la spitalul din cetatea Hațegului în procuratura Transilvaniei; 2. atunci venise poruncă de la Cezar Satana să se nască mulți copii, fiara avea nevoie de carne. 3. Maternitatea, palatul copiilor, era sub puterea unei doamne care se trăgea din îngerii ce au înfruntat dracii cu o viață înainte. 4. Ei mult ăi plăcea trupul însărcinat de femeie și începu să o atingă pe mama dumnezeului nostru 5. înainte să fie fătat. 6. Valeria, care nu era înger dar nu era nici diavoliță, tăcu 7. și Maria, doamna se mânie, Maria doamna se mânie foarte tare, 8. Maria se îndrăci. 9. Mai mult când auzi cuvintele tatălui despre fiul său, Seamănă cu Isus. Copilul rămase două săptămâni fără mamă în clădirea purpurie a spitalului din... (Restul manuscrisului e pierdut) Capitolul 3 SAGA CELOR DOI STUDENTI DIN CSULAY Felix Rian Constantinescu Ni s-a spus si marturisim ilustre Mezerzio din Alba Iulia ca in satul in care a ars biserica si s-au pustinit oamenii a fost in vremurile fara glorie un presbyter maghiar foarte devotat coroanei noastre. Cam in aceste vremuri un tanar csulayn pleca la Krakow in tara Lengyel si se intoarse popa papistas. Numele lor erau Ioannes Olah si Stephanos Hohenzollern. Popa Ioan ii spuse sa mai aduca un magistru pentru catolicism in toata tara aceea si Stephanos il chema pe Ana Fausyus, un grec trecut la catolicism in imprejurari misterioase si se intoarsera amandoi plecati la picioarele parintelui Olah la manastirea din Csulay sub protectoratul lui Csulay insusi, de un secol intors la Sfantul Parinte Papa. Faptele care au dus la arderea bisericii si a intregii biblioteci si apoi pustiirii satului datorita superstitiilor locurilor au fost mincinoase si au tulburat poporul doua secole pana azi cand n-au mai ramas decat conacul de iarna si cativa serfi la vii. Dar Csulay cand merge acolo este insotit de cei mai grei oameni din comitat, Puy vizitandu-l adesea si insotindu-l la vanatoarea de iarna. Atunci multa lume a inceput sa vina la catedrala cu trei doctori, laudandu-i harurile. Chiar atunci murise Matia regele tuturor si coroana era stralucitoare. Dupa cinci ani si nespunand nimanui nimic excelenta sa Ioannes se lua si pleca din propria manastire incercand o colonie catolica la Walya care insa nu razbi retragandu-se in sfarsit dupa cativa ani la o cetate pe care si-o zidi la Hathzak, lasandu-i pe cei doi tinerei cu zdroaba Crucii Sfantului Parinte si a ambitiosului Csulay. Presbiterii de la capelele fostilor cnezi si bisericile Sfantului Francisc vorbeau in dodii. Stephanos era laudat de toti, dar intunecatul Ana pusese totul la inima. Metodic ca paingul ce isi zideste cetatea incepu sa isi mituiasca prieteni. Nici copiii nu scapara din planurile sale. Era plin de uneltiri. Biserica devenise un Babilon. Citind indelung cartile magice si florentine, cu inteligenta draceasca isi atrase voturile nobililor si taranilor catolici din Csulay si toti incepura sa-l invinuiasca pe Hohenzollern obligandu-l sa-si supuna omiliile de duminici si sarbatori sigiliului lor de arama. El, cruciat din Betleem, avea o sora bolnava pe care o intretinea iar in Csulay devenise tinta ocarilor nemaifiind iubit decat de curte. Trebuie sa-ti impartasesc excelente Mezerzii ca fara binavointa fostului cneaz Csulay nu ar fi izbandit. Eu am fost martur al taraseniei dar diac fara minte cum sunt socotit am fost tinut departe de faptele intunericului. Oamenii stiu ca Stephanos era pedepsit duminica de duminica in numele Tatalui al fiului si al sfantului spirit de infernul acela de nobili si vechili, Fausyus insusi mult falindu-se cu suferinta lui Stephanos numind-o daruita de Dumnezeu. Preotul a tacut si nu s-a marturisit nimeni putand sa-i smulga zambetul din frunte nici macar necuratul. Intr-o zi de taina Csulay insusi ii spuse ca micii nobili, hulpavi ca niste caini, nemesimea si Ana cu mandria lui si cautand mereu stipendii au devenit suparatori cu galcevile lor si ca vrea liniste in biserica sa. Pentru ca nu voia sa intre in conflict cu Paulus inchizitorul din cetatea umanistului nostru Nicolaus Olahus avea sa ii lase pe ascuns si sa zideasca o capela in cetatea sa de la Tusta, la noua sa curte... [Restul manuscrisului este pierdut prezentand urme de flacari]

la el de parca barajul e biserica mea, prietenia mea, familia mea, de parca si barajul se gandeste la mine cu sinapsele lui in scurtcircuit pe 15 kilometri. Sunt putine lucruri pe care le pretuiesc la fel de mult ca pe acest baraj. Poate pentru ca e tot ce am. Unul din ele sunt nucii. Nucii domnisoarei Pogany. Si pe nuci ii suspectez de inteligenta, o inteligenta tacuta, soptita doar vantului, ca si cum nucile lor ar fi tot atatea celule nervoase, neuroni plini de semnificatii, iar emisfera lor hranindu-se din cer ar fi insesi arterele inimii universului, ca si cum universul cu toate gandurile si galaxiile lui ar fi un om. Da, barajul e locul intrebarilor mele, cu digul umplut si izvorul sapat de copita mea si copita turmelor in alergarea mea dupa margaritare de piatra daruite de o alta dimensiune, de toate formele si culorile, asemeni planctonului Insulei Pastelui din Oceanul Pacific, iubesc acest baraj mai mult decat pe oricare altul, desi nu l-am iubit intotdeauna. Putin mai in jos este Galileea, la marginea drumului dinspre munti, o margine de camp brazdata de maslini salbatici zbuciumati de vant in vara sau in noapte ca pletele amestecate ale Katerinei si ale lui Heathcliff, chiar langa vechiul turn de apa si castelul verde al Domnisoarei. E ciudat ca traiesc si ma plimb aici chiar la curtea Domnisoarei Pogany, dar asa e. Si mereu cate o carte; si ochii buiaci de poezii. Capitolul 5 IRINA (Roman în două părți)

Prolog I TRY TO LIVE RIGHT

Au trecut mulți ani și poate multe din predicțiile Cetății și Turnului s-au adeverit asupra mea. Pe mine nu mă interesează. Privind în oglinda sufletului meu văd, îmi văd propria viață și văd că și eu am una. Oamenii despre care am scris au fost dezamăgiți în iubire. Eu atâta timp cât am o costiță și o omletă în tigaie nu mă interesează iubirea ca pe Huck Finn. Dar am fost și eu dezamăgit de o altă iubire, de oameni, de Biserică, de mireasa lui Dumnezeu. Tot ce mi-am dorit a fost o viață de apostolat și am văzut an după an începând de la convertirea anului 2005 cum oameni sunt mulți și apostoli nu. După toate dezamăgirile, oameni care îmi judecau tatuajele, ori mă batjocoreau toată ziua la lucrul cu ziua, sau râdeau de mine între ei în coduri, sau pur și simplu mă numeau dilău și nebun îmi amintesc ultima dată când am îngăduit Bisericii să mă chinuie. Era prin 2012, mama mea murise, eu eram trist și în doliu, în negru cred în întregime, și am mers la o capelă de fițe. Acolo din întâmplare cânta o domnișoară foarte de treabă, una dintre puținii tineri de azi care se mai interesează cu adevărat de literatură, church and out. Fata aceasta mă iubea cred, lucru care pe mine nu mă interesa, dar nici nu puteam fi indiferent. Dar nu despre mine este vorba. După închinare, am ieșit afară așteptând pe cineva și am observat că a ieșit și ea cu un chitarist mai mare ca mine, cu familie, minte la cap și tot tacâmul și cum le aud eu pe toate am auzit. -De el? e dilău. Și m-am gândit și mă gândesc că în ce mă privește toată valoarea bisericii stă într-un cuvânt, dilău. Înțelegeți omul acela era un om cu minte, un apostol, un părinte, un creștin. A. DIALECTICA SEXUALĂ A LUI FELIX SUPERMANN

Capitolul 4 BARAJUL DE LA PACLISA

Am vrut sa merg pe camp sa umblu pe digul ud si printre maslinii salbatici dintre bolovani, sa vad putinele pasari inghetate in discul de apa in acest ocombrie insorit, sa ma plimb iar si iar pe vechile drumuri gandindu-ma la nimicul vietii mele dar am obosit. Stau aici cu soarele in spate si scriu in registrul mare furat de la tata despre baraj, despre plopi, despre icoana ce mi-am facut-o in miile de pelerinaje pana la izvorul sau misterios. Un loc al electricitatii, al stalpilor de inalta tensiune care calatoresc pana in Occident, al cablurilor groase ca niste coarde de violoncel grupate cate cinci, in piramida, ori cate trei, in shamisen, al ogoarelor de porumb ca o racla plina de odoare de aur preserate pe ici colo cu smaralde false, campul si drumurile acoperite de aceasta iarba incurcata ca un arabesc, incalcita ca un ciuf de scolar, verde si galbena si cafenie si neagra ca privirea poetului Nichita Stanescu, si cerul mai mereu acoperit de o burta de nori, azi insa albastru ca un vesmant de Madona transilvana, presarat de runele albe ale darelor avioanelor stergandu-se precum timpul si vietile noastre. Mi-ar placea sa adorm pe iarba lui dar pamantul este rece si alcatuit doar dintr-o marna deasa de bolovani rotunjiti de apa asemeni zambetelor lui Constantin Brancusi si pietrele de pe Jiu si inghetati de parca imbratisarea nici unui om nu le poate insufleti. Asa ca ratacesc ca o pasare mare si singura, cu capul tare si gol, infrigurata si inghetata, solitara si dejnadajduita, cantandu-si painea si moartea, ratacesc pe baraj laolalta cu suratele mele, pasarile calatoare, pasarile de primavara si pasarile de iarna, singurele mele surate, gastele salbatice. Intr-un sfarsit de iarna am ascultat cantecul balenei cu cocoasa pe malul lacului de la Paclisa si cand am revenit pasarile disparusera, plecasera poate catre Marea Alba si Oceanul Inghetat sa ii povesteasca despre mine balenei celei uriase, regina marilor. Barajul este mereu in visele mele, tinta tuturor calatoriilor mele consimtite, de mult ma atrage, magnetic, pentru mine este marea si Dunarea la Giurgiu si la podul lui Anghel Saligny, si oltul la manastirea Coziei unde stramosul meu voievodul Mircea Basarab umbla pe ape noaptea. Ascult vantul alecsandrin cum tulbura satul dincolo de ferestrele subtiri di adormit pe jumatate in caldura zilei de ieri vad barajul acest straniu obiect al fascinatiei mele. Dintotdeauna am dispretuit tehnica si nu stiu ce ma atrage la acest dinam ciclopic, poate pentru ca inconstient simt in el inteligenta, sinapsele anorganice purtate pe curentii de apa asemeni unor axoni lichizi intinsi ca firele de meduza pe zeci de kilometri. Poate e amfiteatrul continut in el, circul glaciar gravat in beton excavat in ultimii ani ai Epocii de Aur, ori toate icoanele si desenele in carbune si sacaz, argila si bca-ul ros de apa gasit printre gunoaie, macesele moi si caramida sparta si veche, acesta mi-a fost visul sa consacru barajul, sa-l sfintesc cu mainile mele nemiloase si bicisnice ca loc de strangere a tacerii pe ape, in catedrala pietrelor botezate si a bolovanilor dintre marile sgrafituri de beton, pentru sufletele noastre. Nu stiu daca am reusit, dar de mult nu mai sunt apostol. Barajul a fost frumos dintotdeauna, iar raul, raul e sfant. In letargia mea cosmica de ourosbouros fara sange il visez cu ochii deschisi in bezna, tocut in noaptea pe moarte, luminat de cele doua centrale si de stelele, vitraliul acestei basilici, ma gandesc mereu

1 Maternitate sadică Întreaga viață a lui Felix Supermann a stat sub semnul sexului, încă de când era tânăr, încă de când era copil, băiețel, embrion. Dacă nu era pacient n-ar fi vorbit despre asta, dar cum meseria pacientului este să-și spună probleme încerca să spună. Că fusese bătut și abuzat încă după concepție de către tatăl său. Că înainte de naștere la maternitate a avut drept moașă o asistentă obsedată alcoolică lesbiană care îi pipăia mama în travaliu. După ce s-a născut a fost luat sub oblăduirea maternității două sau trei săptămâni. acolo asistenta l-a abuzat și torturat pe domnul Supermann care atunci era făt pentru vina normalității mamei sale. Nu știa exact ce îi făcuse cu mici excepții, primele lui amintiri, dar uneori avea viziuni ca și cum ar fi stat lângă un șarpe uriaș, monstruos și lipicios. Coșmarurile lui repetitive din copilărie se petreceau la maternitate, însă el credea că au loc undeva între cer și pământ, stele și iad, în spațiul dintre filele cărții vieții, acolo unde proorociile sunt țesute. Și toată copilăria și viața a crezut că avea să moară martirizat. Amintindu-și unul dintre vise putea să reconstruiască poate prima sa zi pe pământ ca om. Niște oameni se uitau la el, și îl drăgălășeau și cineva spusese: -Arată ca Isus! Și îi arătau dealurile verzi din jurul maternității și înțelegea că sunt ca un amfiteatru. Și apoi în jurul lui se făcea gol și el era gol și deodată apăreau niște oameni care se strângeau în jurul lui și se uitau la el și o femeie spunea pe același ton dar cu o răutate malefică: -Arată ca Isus!! Și îl strângea în scutece ca într-o togă romană și apoi îi strângea pieptul ca într-o cămașă de forță poate sufocându-l dar asta nu-și amintea. Apoi îi râdea în nas și toată viața avea să-și amintească râsul, răutatea și buzele drogate ale femeii aceleia, monstrul de la maternitatea din Hațeg din martie 1982. Și se trezea sub brațul mamei. -A fost halima la maternitate, spunea îngerul. Prin 1985, mama sa rămase iar însărcinată și avortă, de ce doar Allah poate ști toate cele o sută de motive, motiv pentru care avea să moară înainte de vreme în același spital, după 26 de ani, la reanimare. -Celălalt vis, ambele visate până la vârsta de cinci ani iar și iar, era cu o casă în care intram, spunea, care acum văd că de fapt era creșa, actuala Judecătorie din Hațeg, unde cineva la intrare îi spunea că trebuie să-i spună ceva, și îl întorcea și răsucea pe toate părțile cumva ca în niște haine. Oricare ar fi fost tema, cert e că avea piciorul drept și rădăcina penisului mutilate, piciorul ținându-și-l perpendicular cu celălalt și în urâtul său penis neavând stabilitate. Cine poate să judece însă toate? Ar trebui să fie oameni mulți pe pământ, atâția încât să nu mai aibă sfârșit. Am primit educația sexuală la maternitate și am continuat-o la creșă, spunea. Epilog Ehei, dragii Moșului, au fost multe ale peripeții în viața supereroului care ar putea alcătui un bestseller de 600 de pagini și poate va fi scris cândva cu apă pe apă într-o altă viață. În schimb mă mulțumesc cu această povestioară pe care cred oamenii o vor citi cu tot atât nesaț cum citesc Verdictul. B. Pedofilie și vitralii

42

Motto: "Be nice to strangers, cause sometimes you're a stranger too." We're No Angels, 1989 I Giton Giton, cum ai trăit când te-ai făcut mare? Cum ai reușit? Ai copilărit la bloc la marginea ghetoului, o copilărie frumoasă, dar privește adevărul în față, psihic ai fost un Huck Finn. Cum a fost în ziua aceea? Erai cu prietenul tău pe aleea cu cuburi din spatele blocului și a trecut ea, doamna Freud. Era îmbrăcată în negru și bătrână. Noi stăteam pe aleea pietruită și o priveam. Søren mi-a șoptit că e nebună. Doamna Freud a zâmbit și s-a oprit. Privindu-ne, ne-a spus ceva, nu știu ce. Søren mi-a spus încet: -Hai să fugim. Eu nu am fugit. Prietenul meu s-a oprit mai încolo. Bătrâna mi-a spus cu o tandrețe ciudată și duritate, severitate, apropiindu-și gura de a mea, de fața mea: -Dă-mi o pupă. Mirosea înțepător, a rom aveam să aflu mai târziu. Am stat fără să fac nimic, tulburat, cu o frică stranie. După un timp, biata femeie privi înainte și își urmă drumul mergând ca Terminator unu. A mai convertit un psihic. Pentru mâine, lectură obligatorie a povestirii O zi minunată pentru peștii-banană, de J. D. Salinger, cu impresii de lectură notate în jurnal. Atenție să nu vă pierdeți mințile! Succes. Comentariu. Voiam să merg să văd lumea, dar văd că nu am de ce pentru că totul s-a petrecut aici, aici este scena vieții mele. Dar ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat, Giton? Te întreb așa cum l-a întrebat Kramer pe Frank Costanza despre Coreea. Am fost abuzat. Creierul mi-e mucegăit, inert, pe jumătate putred, ca o carie fetidă ori o scoică moartă, iar în el am o perlă uriașă, grunțuroasă, grea, chinuindu-mă ca ochiul de bufniță al unei Erinii. Odată corupt, am căutat cu toată mintea parcă să corup chiar la vârsta aceea de copil și am corupt. Chiar și un copil poate să fie un monstru. Creierul meu, Lotte. Creierul. Creierul meu își amintește ceva ce a uitat. Am primit în copilărie programarea unei educații pe care mama nu a dorit-o pentru mine. Sunt Un monstru. Un psihopat. Am gânduri incontrolabile îngrozitoare. Ăsta și nu eșecul în dragoste este motivul sinuciderilor mele. E îngrozitor când te sinucizi și mori măcar puțin de fiecare dată, ca în sex. Ai un sentiment de regret, de sfârșit, fie că ești credincios sau nu ești torturat de credință, și nu mai vezi decât negru. Aceasta e povestea mea, nu sunt un zeu care visează oameni. Faptul că am menționat Coreea, înseamnă că sunt o victimă, un ucis. -Spune-mi, Lotte, mă iubești și așa faustic? Blestemat? Ca Oedip simțeam impulsul de a-mi înțepa ochii cu ace, dovada că psihologul Freud știa ce spune. Acum dorm și îmi simt creierul dospind, măduva spinării mi se îngroașă ca o viperă cu corn grasă, pântecoasă. Simt trecutul cu mine ca un butuc fixat de gât precum un guler cervantin. Acum nu mai am obsesia sinuciderii. Dar nu știu ce ma în loc. Riscul? Doamna Freud, bestie cu mii de nume și capete cu boturi mirosind a rom, m-a omorât ca pe un melc. Scriu, în patul mamei, lucruri pe care nu le pot citi cu voce tare în locul în care leam scris. Azi nu știu dacă voi iubi vreodată vreo femeie. Capitolul 6

PORTRET

DE

FATA

ÎN

UNIFORMĂ

ALBASTRĂ

Felix Rian-Constantinescu

Motto: “Alioşka nu minte. Se vede şi după voce şi după ochi că e bucuros să stea în închisoare. -Vezi Alioşka – îi explică Şuhov – pentru tine lucrurile s-au aranjat oarecum bine. Hristos ţi-a poruncit să stai în închisoare şi stai aici pentru el.” Alexandr Soljeniţân “Zis-a iarăşi: toată osteneala care îţi va veni ţie, este biruită prin tăcere.” Patericul “Oricare ai fi tu cititorule acestei cărţi, binecuvântează pe bietul scrib care a scris-o.” Cartea de la Deer, sec. IX

In camera de la capatul coridorului se aflau elevele Vladislav Maria, Ronaï Roberta si inca una, al carei nume inca nu il stiu si am inteles ca nici dv. nu-l cunoasteti, fiind de-abia azi sosita in tabara. Ronaï citea cartea tovarasului Marin Preda, aparuta de cativa ani, lucru de un extrem prost gust. Nu voi putea intelege niciodata fascinatia tineretului pentru ceea ce numesc ei dreptate, pentru diferite recuperari sau rectificari, in detrimentul politicii Partidului. Eleva cealalta citea un articol aparut in revista Cinema despre o binecunoscuta actrita cehoslovaca. Cat despre eleva Vladislav, despre care stiti, atat de la mine cat si din alte surse, ca e un elev-problema statea in fata ferestrei privind afara. Despre aceasta eleva v-am mai informat ca este orbita de superstitii, ca desi nu o spune deschis doreste sa nu aiba nimic de-a face cu linia Partidului si ca face prozelitism sectar religios. Un lucru pe care am avut timp sa-l remarc era ca pe patul elevei Vladislav era o Biblie si o carte de cantece religioase. Ronaï trebuie urmarita mai indeaproape dar indeosebi tin sa va atrag atentia din nou asupra lui Vladislav Petra Maria, un element destul de periculos pentru sanatatea doctrinara a tineretului comunist din liceul la care aceasta eleva este eleva, ca sa nu mai mentionez ca probabil mediul din care vine e unul tradator proamerican. Doar o fata stand in fereastra deschisa cu un cub Rubik intre degete, uitat acolo la fel cum uitase si de ea insasi in fata furtunii frumoase asemeni lacrimilor de om. Aceasta povestire nu are sfârşit pentru că viaţa nu are sfarsit pentru cei vii si deasemenea moartea nu are sfârşit pentru cei morţi. Aceasta povestire nu are sfârşit pentru că existenţa nu are sfârşit. Cartea aceasta e o carte scrisa in genunchi. Dumnezeule cel viu si adevarat priveste asupra copilei tale si indurate de ea. Indura-te de ucenica ta care traieste in prezenta ta. Pentru ca la tine este mila Dumnezeule cel sfant. Oare ce vrea să spună? Abia cand se sfarsi cantecul Maria observa ca ceasul rotund de metal asezat pe pervazul ferestrei se oprise. Era un ceas vechi al uneia dintre fete care nu avea decat doua ace groase, care uneori parca abia se tarau. Iar enigma parcă insolubilă a cubului Rubik era parca enigma vieţii ei. Ziua aceea ploioasa de vara fusese totusi atat de cenusie pana cand la radioul din camera fetelor se dadu muzica straina. Maria statea in picioare inconjurata de Tine aa cum ne inconjoara vantul sprijinita de dulapul de metal cu mai multe despartituri de langa fereastra in care fetele din camera isi tineau mancarea si privea ploaia care cadea atat de monoton de parca in orice moment prin siroaiele de apa care cadeau din cerul care acum era un singur nor ar fi putut sa apara un stalker care sa te duca in Zona, în zona aceea înconjurată cu turnuri de pază şi sârmă tăioasă împletită din cununa lui Hristos, în zona aceea unde steme de aur şi Kalaşnikovuri încărcate îţi interzic să ajungi şi unde ştii că trebuie cu orice preţ să ajungi. La radio se sfarsea o emisiune prezentata de Florian Pittis si la incheiere acesta spuse: -‘…pe data viitoare, prieteni, va spune Florian Pittis de la microfon impreuna cu Mihaela Petrescu din redactie si Radio Romania Actualitati va lasa la sfarsitul emisiunii cu frumosul cantec “Don’t wait too long”, al zambitoarei canterete CC Catch, pe numele ei adevarat Caroline Catherine Müller, nascuta in Olanda in 1963 si lansata in muzica in Republica Federala Germania. Asadar “Don’t wait too long”, care in traducere inseamna: ‘nu astepta prea mult’, si acesta este si sfatul nostru pentru voi de astazi. Va dorim sa nu asteptati prea mult si deasemenea sa nu asteptati prea mult pana cand veti gasi din nou frecventa noastra si ne vom reintalni pe calea undelor. La revedere si nu uitati ca “…un zambet adevarat e mai stralucitor decat soarele de vara pentru ca adevaratele stele sunt oamenii”, dupa cum spunea celebrul Yoşe Lichtenberg, acel Bob Dylan al ghetoului evreiesc olandez, contemporan cu Rembrandt. Pe data viitoare, la buna vedere!’ Visase. Noaptea trecuta, visase. In visul ei se amestecasera “ZONA” lui Andrei Tarkovsky din filmul “Stalker’, cu o alta zona dintr-o carte de Alexandr Soljeniţân pe care o auzise citita la Radio Europa Libera si cu unitatea militara la care isi tinuse juramantul fratele ei, Cristi. Maria isi amintea cum atunci la juramant Cristi ii spusese ca toti ideologii astia luminati care ne indruma spre veacul aurit al comunismului nu au lumina nici cat o flacara de lumanare; “Tot asa acum cartile lui Dostoievsky sunt laudate peste tot ca si mari carti crestine dar de fapt eu, cel putin, ma cam indoiesc, cu tot respectul…”, mai spusese el. Juramantul ala fusese ceva de vazut insa fratele ei avusese mari mustrari de cuget ca trebuie sa jure. Multi oameni chiar din biserica lor nu intelegeau. Si ei erau crestini, si ei jurasera acum cinci, zece, douazeci sau treizeci si cinci de ani. Cat despre Dostoievsky, Cristi spunea ca era putin probabil ca Augustin, Anselm sau Bonaventura sa fi facut asemenea productii ori ca Pavel, Petru sau Francisc din Asissi sa fi gandit astfel. In esenta Dostoievsky, continua el, se tragea din Shakespeare care provenea din spectacolele teatrale ale Antichitatii, pe care Augustin le condamna intratat. Si apoi il cita pe Mommsen: “Ei se deziseră de literatura elenă, considerată acum a fi pângăritoare”. Astfel, daca radacina este otravita, cum ar putea fi altfel fructul? ‘Dar, cine stie, poate Cristi nu are dreptate,’ isi spuse ea in timp ce privea amintirile visului ce-l visase, asa cum statea acum in dreptul ferestrei. Dumnezeu e bucurie, intr-atat de multa bucurie incat nimic altceva nu mai poate fi spus. Nu mai exista cuvinte dincolo de Dumnezeu si Dumnezeu incepe prin bucurie in mijlocul flacarilor si lacrimilor, zidurilor arse si innegrite. Dumnezeu incepe atunci cand esti din nou copil si intinzi mana sa primesti margaritarul vietii fara sfarsit. Rotea elementele unui cub Rubik, fara sa-i acorde prea multa atentie pana cand vazu ca are in fata ei o cruce greceasca, rosie. Patratelele libere erau toate galbene. Crucea purtata de mainile lui Isus din Nazaret, Hristosul nostru, Hristosul nostru. Adevarul facut din sangele sfant al lui Dumnezeu. Suferinta din Ghetsimani, suferinta din casa marelui preot, suferinta din pretoriu, suferinta din Golgota, suferinta din Ierusalim, suferinta din intregul univers. Suferinta Lui. Lacrimile de sange ale lui Dumnezeu. Cea mai mare suferinta tot Dumnezeu o poate simti fiindca exponentul complexitatii Sale e infinit, dar asta nu e nimic pentru El pentru ca El e infinit. El este ocean de nestrabatut, El este mare fara inceputuri, El este focul care arde in desert, El este focul care nu se mistuie niciodata. Binecuvantati sunt oamenii care l-au vazut pe Hristos, dar binecuvantati sunt cei ale caror duhuri Il vad pe Hristos pentru ca El este viu. Cum ar putea fi altfel daca El a spus atunci ce se intampla acum? Cum ar putea fi vreodata altfel? Cum ar putea El sa nu fie viu cand El a facut viata din pamant, din argila si din lut. Iar lacrimile ochilor nu ajung, cu totii trebuie sa plangem cu lacrimi de duh, eu trebuie sa plang cu lacrimi de duh. Fiecare om are nevoie de un inger, dar… de ce oare oamenii in care iti pui cele mai mari sperante, te dezamagesc? Si cantecul asta acum doar o intrista. Din cantecele straine Maria intelegea cam doar refrenul, ceea ce totusi era mult mai mult peste media obisnuita in care erau intelese cantecele occidentale de catre tinerii din Republica Socialista Romania. Cantecul o facea sa-si aminteasca de Mihai si nu mai voia sa-si aminteasca de el. Mihai era un baiat din acelasi clasa cu ea, mai mic cu un an decat ea. Ea avea 18 iar el 17. Si era un baiat de care nu mai voia sa stie nimic pentru ca i-l iubea de ani de zile si el parca era de pe alta planeta ori poate nu-i placea indeajuns de ea ca sa-i vada sentimentele. Si lumea era atat de pustie si rece ca o noapte de iarna lasata peste un oras in care nimeni nu iubeste pe nimeni. Ce putea fi mai rau decat sa stea cu el in banca zi de zi, sa-l auda vorbindu-i despre tot felul de lucruri, si de carti interminabile si de idei ale unor filozofi barbosi si despre care este adevarata semnificatie a muzicii lui Johann Sebastian Bach si de ce cartea Don Quijote este in doua volume si nu din unul singur si ce a vazut Dante Alighieri in Paradis si atatea lucruri ca te saturai de arta si de toate lucrurile frumoase ale Pamantului si seara inainte sa se ia curentul cand iti faceai temele la mate erai atat de trista si seara era ca o cutie de scrisori goala si te durea asfintitul si tonurile si nuantele sale de lumina si te dureau zambetele tale de maine pe care le pastrezi doar pentru Mihai si te dureau pietricelele pe care le-ai adus de la

munte cate una in fiecare an si te dureau lacrimile si te dureau porumbeii care veneau la fereastra ta si Luna cea frumoasa care te privea cu lacrimile inghetate si te dureau si te apasau aripile ingerilor te dureau cantecele frumoase si te durea noaptea si te dureau camioanele cu prelata ale soldatilor in termen si te dureau pensionarii care veneau acasa cu sticle goale de lapte si te durea trigonometria din caiet si te dureau Daciile 1300 care treceau si te dureau visele si te dureau toate frunzele astea din arborii de langa trotuar care nu stiau decat sa-ti fosneasca in suflet si inchideai ochii si nu-ti mai doreai nimic si trebuia sa te grabesti sa-ti faci tema ca sa nu o faci la lampa cu petrol si mai aveai atatea probleme de facut si viata nu e decat durere anesteziata si omul e facut sa sufere dupa cum scanteia este facuta ca sa zboare cum scrie intr-un loc pe o pagina al carui colt Maria l-a indoit si o durea inima lui Mihai. Fiecare om are nevoie de un inger. Dar oare ce vrea să spună? Ce vrea El să spună? Ce se află în spatele acestor cuvinte şi ale celorlalte, ce vrea DOMNUL să spună; ce s-a aflat în inima Lui când a rostit Scriptura? “Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău; ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” Maria era sigură ca dacă le-ar fi întrebat pe celelelte fete i-ar fi spus ca astea sunt prostii. Cand le privea îi faceau impresia unor oameni frumoşi şi minunaţi şi orbi cu sufletul scurtcircuitat. Iar ziua aceea cenuşie fusese minunată deşi fetele doar citisera în cameră iar Maria privise ploaia al cărei duruit pe acoperişul cabanei parca i se prelingea prin ochi până în înăuntrul ei făcându-i sufletul leoarcă. Cumva, era opusul lacrimilor. Iar fetele astea deşi nu puteau înţelege în întregime ce se întâmpla în sufletul Mariei erau nişte prietene minunate. Şi nici măcar nu se aleseseră unele pe altele să împartă camera împreună. Iar Maria se simţea atât de adesea ca un om care s-a trezit din somn de ceva vreme dar încă stă cu ochii închişi, înconjurat de zi şi atat de adesea se simţea biata Maria ca un om care nu Te vede si care îşi spune că încă e noapte, ca nu e zi, ca nu va fi niciodată zi, ca va fi noapte pentru totdeauna şi că nu va fi niciodată zi. Ce înseamnă asta? Şi ce înseamnă când te trezeşti dar ochii tăi rămân închişi asemeni ochilor pisoilor abia fătaţi? Ce înseamnă: “Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău; ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.”? Probabil că e un sentiment în spatele cuvintelor acestea, o stare a inimii, un sentiment pe care să-l poţi dezghioca cum scoţi miezul rodiei din coajă. Dar cu toate acestea fetele celelalte i-ar fi spus ca toate astea sunt cele mai mari prostii de pe faţa pământului. Maria nu ştia. Era doar o fată de şaptesprezece ani dar simţea în sufletul ei nişte şuvoaie veşnice şi de aceea îşi repeta în gând cuvinte sacre pe care le vâra în sticle de umilinţă şi le azvârlea în valuri. Si probabil că sentimentul erau însuşi valurile care îi măturau cu zgomot nisipurile sufletului în fiecare dimineaţă, în fiecare noapte, în orice zi, mereu, aducând cochilii sparte şi acoperind cu apă litere scrise în nisip. Aceasta era prima piatră. “Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău; ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” Aceste cuvinte ce parcă veniseră aici de pe celălalt ţărm al unei explozii atomice. Erau prima piatră, prima pietricică. La radio, Florian Pittiş nu se mai auzi şi începu cântecul de sfârşit de radioemisie. Privind crucea de pe fata cubului isi amintea cand avusese ocazia sa vada intr-un muzeu din Dobrogea un vas de lut pictat. In centru se afla o cruce greceasca trasata cu rosu iar in jurul ei pe marginea vasului se afla un chenar de pesti pictati, cinci pesti, fiecare cu alta culoare. Era un vas din primele secole ale crestinismului. Ca si acum, fusese intr-o tabara – numai ca aceea era o tabara la mare. Atunci, stand in fata vitrinei in muzeu, Maria incercase sa presupuna la ce era folosit oare vasul acela cand fusese facut. Poate in el se tineau fructele, sau apa pentru spalat pe maini la masa. Nu stia. Dar cum statea si il privea reintregit de catre arheologii ce lipisera cioburile se gandea cat e de vechi si cate e de frumos mesajul pe care il poarta; o cruce greceasca inconjurata de un cerc de pesti. Sau poate se tineau chiar pesti in el. -Dă-i mai tare, dă-i mai tare! Spuse una din fete aruncând cu o pernuţă în Maria care stătea în picioare lângă radioul destul de vechi aşezat pe pervazul ferestrei. Simţind perna ce îi aterizase pe picior şi privind ploaia ce căzând încă afară, căzând asemeni unor lacrimi secrete, Maria trase în sus cele două manete ale sonorului până când radiul începu să hârâie, lăsându-le apoi puţin mai jos. Prima pietricică. “Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău; ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” Un diamant făcut din cuvinte. Dar Mariei nu i se intamplase niciodata sa aiba ocazia sa intoarca si obrazul celalalt. Si daca i s-ar fi intamplat, de multe ori nu stie daca l-ar fi intors. In societatea umana atat de multi oameni sunt asa cum sunt si cu toate astea Profetul a spus ca cel care te loveste trebuie sa te mai loveasca odata. Dupa Evanghelie cel care vrea sa fie drept trebuie sa-l suporte pe cel nedrept si sa-i ajute ascensiunea, sa nu-i impiedice cu nimic nedreptatea. Dupa Evanghelie tuturor celor rai trebuie sa le mearga bine, i-ar Dumnezeu porunceste robilor sai sa fie sclavii celor rai, iar cei drepti trebuie sa fie loviti pe obrazul drept, iar ei trebuie sa-l intoarca si pe cel stang, trebuie sa fie persecutati, dispretuiti in fiecare zi; asta este Evanghelia. Si probabil si asta este un motiv pentru care este atat de puternica. Pentru ca sunt unii oameni care vor sa fie palmuiti, persecutati si dispretuiti pentru Hristos. Si eu snt unul dintre aceia, se gandi Maria. Una din fete, Maria cum stătea întoarsă spre fereastră, nu ştia cine, începu să se mişte prin cameră. Probabil să danseze. Cealaltă din cele care erau acum în cameră se ridică în picioare în pat, Maria putea să observe asta după scârţâit, şi spuse: -Disco Queen! Visul fusese atat de frumos. Visase unitatea la care se tinuse juramantul lui Cristi dar in vis era un loc atat de frumos, era o unitate militara in care soldatii erau ingeri. Si Petra mergea pe aleea principala a unitatii trecand pe langa comandament si pe langa complexurile de locuit, niste buncare uriase adespre care nu stia cat sunt de adanci dar la suprafata aveau doar un cate un nivel de doi metri si jumatate pe ale caror terase se parcau tancuri, cu zidurile zugravite in model de camuflaj kaki. Unitatea respectiva la care fusese incorporat Cristi incerca sa fie mai performanta fiind infiintata la o data mai recenta – comparativ cu restul unitatilor militare din Republică, fiind totodata rezultatul unei conlucrari socialiste intre RSR si Iugoslavia. Si, mergand printre buncare – in vis - vazu putin mai departe ingeri stand pe tancurile verzi sau gri. Erau imbracati in haine kaki si doar dupa felul in care straluceau si dupa aripi se vedea ca sunt ingeri. Maria acum ştia care era cea care dansa pe linoleum şi care sărea pe saltea. Privind ploaia le revedea cu sufletul, aşa cum erau acum în tabăra cu parul lăsat liber după un an de purtat bentiţă de lunea până sâmbăta. Acuma în sfârşit purtau şi ziua nişte haine mai ca lumea şi nu uniforma aceea de care se săturaseră toate. Astăzi doar Maria purta uniformă, nu stia nici ea de ce o adusese cu ea in tabara. Probabil se obisnuise cu ea si de aceea o purta uneori si in timpul liber. “Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău; ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” Întradevăr, în jocul de azi, asta e prima pietricică, se gândi Maria în timp ce îşi repetă cuvintele spuse de Boby: “I am the Disco Queen…” Prima pietricică din cer. Era o stea pe care o avea în palmă: “Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău; ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” Un sentiment o umplea asemeni luminii. Aşa văzu Maria, privind ceea ce ţinea în palmele sufletului, că ceea ce ţine în mână este un diamant. “Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău; ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” Un diamant făcut din cuvinte. Si mila Ta este asupra noastra. Cand rostea cuvintele acestea, ele erau un diamant pe care il tinea in gura. Daca as fi acasa, la noapte as dormi cu lumina aprinsa ca sa nu plang. Poate ca iubirea e ca-n vorba aceea englezeasca: ‘Lovers are two kinds: buyers and sellers.’ Asta zice si C.C. Catch: “Daytime lovers love for sale.” Nu pot sa cred… eu cred

43 ca indragostitii sunt de trei feluri: cei care cumpara, cei care vand si cei care dau, asa trebuie sa fie; the givers. Eu asta cred. Ca sa nu plang as dormi cu lumina aprinsa. Aici o sa dorm cu becul stins si cred ca o sa plang. Insa cuvintele sunt acestea sunt totusi incomprehensible. “Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău; ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” Nu le putem intelege pentru ca au fost gandite de o Constiinta infinita. “Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău; ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” Atunci cand faci asta ai castigat; nimic din lumea asta nu te mai poate invinge. Atunci, si daca mori omorat de lumea asta, pentru tine moartea este o victorie. Si in plus, oricine iti face vreun rau tie sau altcuiva, isi face un rau propriului sau suflet. Vietile celor rai sunt facute din ceara, picurand secunda cu secunda arsa de un foc nevazut. Evanghelia e indestructibila asemeni otelului inoxidabil. Daca traiesti Evanghelia, nu vei mai fi singur, Dumnezeul lui Avram, Isac si Iacov e cu tine in fiecare clipa asa ca nu vei mai avea cum sa fii singur. Si daca traiesti Evanghelia nu vei mai putea spune niciodata ca esti neiubit pentru ca Dumnezeu cel atat de frumos este iubirea ta pentru tine chiar in inima ta. Terasele buncarelor erau acoperite de urme de zapada si se simtea un puternic miros de rasina. Pantofii Mariei calcau prin zapada care in putin timp avea sa dispara, dar in care se pastrau inca nenumarate urme de pasi. Si atunci, asa cum se afla acolo, - in vis – Maria spuse: ‘Eu nu merit sa ma aflu in prezenta Ta… Nu voi merita niciodata sa vad frumusetea Ta…’, Maria statea cu fruntea in zapada si se ruga Dumnezeului celui sfant si adevarat al intregului pamant si cand lacrimile ii deschisera ochii vazu ca e inconjurata din toate partile de aripi albe de ingeri, albe asemeni aripilor de porumbel alb; ingerii o inconjurau pe Maria din toate partile, asemeni unui glob de aripi, aripa langa aripa, iar in mijlocul acelei sfere se afla prezenta lui Dumnezeu, atat de aproape incat putea fi atinsa cu degetele. Vladislav Maria nu stia cat timp a trecut asa, stia doar ca El e viu. “Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău; ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” Mariei nu i se intamplase niciodata sa trebuiasca sa intoarca obrazul celalalt ca sa mai primeasca o palma. Unchiului ei Iosâv in schimb, da – cand era un copilandru; insa palma a doua nu mai venise. Niciodata nu esti prea mic pentru a fi un soldat al lui Hristos. Si copiii pot sa fie Eroi ai Imparatiei Cerurilor. Da, imparatia cerurilor. Tara cea mai tare pe cared majoritatea oamenilor nu o vor vedea niciodata. Toti activistii acestia, toti comunistii, toti fanaticii idealismului materialist si toti ofiterii si secretarii Partidului, toti secretarii cu propaganda, toti ilegalistii si toti informatorii vor ramane in RSR. Ca sa vezi imparatia nu poti ramane activist, comunist, ateu, ofiter de securitate, propagandist pe bonuri la abator, nu mai poti fi mandru ca esti ilegalist daca vrei sa vezi imparatia. Daca esti informator trebuie sa-ti cosi buzele si sa-ti tai mana daca vrei sa vezi imparatia cerurilor. Unchiului ei i se intamplase, in schimb, ca intoarca obrazul cand era copilandru la vacile CAP-ului. “Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău; ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” Era un vas de ceramica pictata gasit in situl arhelogic al orasului antic Tomis, datat de catre cercetatori ca apartinand celei de-a doua jumatati a secolului al treilea. Era usor aplatizat, si cel mai probabil era un vas cu o destinatie speciala, acum necunoscuta. Privindu-l mai cu atentie in vitrina Muzeului de Istorie si Arheologie din Constanta eleva Vladislav Maria se gandea ca poate era un vas pentru vinul impartasirii cu sangele Domnului. Si poate asta era explicatia pentru ce – asa cum avea un chenar de pesti pe interior -, pe exterior era pictata intr-o nuanta turcoaz verzui o viţa de vie care pornea din centru si se ramifica in toate directiile intalninduse spre marginea vasului tot sub forma unui chenar, insa de frunze de vita de vie. Dar nici unul dintre cei ce se ocupasera de vas nu scrisese in notita de pe vitrina aceasta posibilitate a destinatiei de origine a vasului, ori poate nu fusese permis de catre Directia de Stiinte Istorice a RSR. De ce? Isus nu spune de ce. De ce? Pentru ca asa a spus Isus. Dar cine e Isus? Isus e Dumnezeu cum scrie in Scripturi. Maria isi amintea o gravura in lemn care ii placuse mult numita “Drumul spre Emaus” facuta la inceputul secolului de pictorul Karl Schmidt-Rottluff. Erau doi ucenici tristi si era Isus si era drumul si vantul printre arbori si era soarele care in curand urma sa asfinteasca. Dar cel cu adevarat stralucitor era Isus Hristos, pe care inca ucenicii inca nu il vazusera. “Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău; ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” Desi gravura arata de parca era un produs al artei primitive, ii placea pentru ca asa si-l imagina ea pe Isus cand a spus de exemplu cuvintele la care medita astazi: “Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău; ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” Atat de curat si atat de nevinovat incat nu poti spune decat: ‘El este Dumnezeu printre noi.’ Si taci, pe urma. ‘Am nevoie de ceva sfant. Am nevoie de Hristos. De o inima facuta din lacrimi care sa spele picioarele lui Mesia’, se gandea eleva Vladislav in timp ce rotea patratelele colorate ale cubului. ‘Tu care esti viu, invie-ma’. Povesteste îngerul, fratele Petrei. ‘Dupa visul in care visase unitatea militara Petra mai avusese un vis, despre care simtise ca e de la Domnul. Ma visase pe mine desi pe atunci eram inca departe, in armata. Eu coboram un drum forestier printr-o padure acoperita de ploaia mocaneasca din vis unde am intalnit un inger care luase chipul unui muzicant orb. Cadea ploaia. Mergeam spre oras si am iesit din padure si drumul bun era tot inchis cu bariere din loc in loc. Apoi am ajuns la blocurile orasului si am inceput sa smulgem brusturi uriasi din pamant voind sa curatam locul. Eu si muzicantul orb, ingerul, am smuls brusturii care aveau niste radacini foarte mari dar care se scoteau destul de usor din pamant. Am aruncat brusturii in rau, mergand cu ei prin ploaie. Si raul se umflase cat de cat de ploaia ce cadea. Am aruncat brusturii in rau gandindu-ne ca vor putrezi daca vor sta in apa. Am aruncat brusturii pana cand au venit si ne-au prins. Si ne aduceau inapoi de la rau. Nu stiu ce voiau sa faca cu noi. Apoi am vazut pe un evreu care a fost primul ridicat aruncandu-i-se o acuzatie pe care nu mi-o mai amintesc. Pe cand ne duceau i-am vazut pe altii dintre ei tarand pe un baiat evreu acuzandu-l de faptul de a crede ca un obiect care se deplaseaza cu viteza de 80 de kilometri pe ora se misca mai repede decat aceeasi viteza. Nu am inteles nici enuntul acesta de fizica, pe care nu l-am putut considera nici fals nici adevarat, gandindu-ma ca cine stie ce descoperiri s-au mai facut la nivelul particulelor, si nu am inteles nici de ce trebuia arestat. Baiatul se elibera si fugi inapoi in bloc si eu am iesit afara din mine si baiatul eram eu si privi ferestrele de la parter, urca opt trepte pana la fereastra urmatoare de unde sari pe fereastra ca sa fuga dar fu prins de un om de afaceri care era unul dintre ei, singurul pe care stiam cine e. Tot la fereastra aceea mai erau trei fetite evreice care tineau in gura niste diamante pe care le oferira celor de afara pentru a le scapa dar aceea refuzara sa le ajute dandu-le diamantele inapoi si dandu-le in locul diamantelor niste bucatele de zahar. Si astfel nu scapara nici ele. Si apoi in timp ce realizam ca toata scara e plina de evrei care urmau sa fie ridicati eu am murit, sau poate doar viziunea s-a indepartat si mam trezit. Acesta a fost celalalt vis al Petrei in care a visat necaz pentru credinciosi sau poate doar pentru mine,sa ne tina pasul Domnul, sau sa mi-l tina’. Pentru ca El este iubire materializata, o iubire mai mare decat universul. O iubire pe care daca vrei sa o afli, o vei afla, o iubire in jurul careia graviteaza galaxiile asemeni frunzelor galbene purtate de respiratia sarutului toamnei, o iubire spre care curg galaxiile intr-un suvoi aproape nesfarsit, dar vei afla tu toate acestea? Toate lucrurile pe care sufletul Mariei Vladislav le vedea cu ochi facuti din duh amestecat cu Duh Sfant. In acea gravura Cleopa si celalalt ucenic au ochii inchisi iar Domnul are privirea atat de vie, privirea lui Dumnezeu, Domnul meu, care ma vede. In acea gravura Cleopa si celalalt ucenic sunt atat de tristi iar Isus e chair intre ei si ar fi deajuns ca El sa ridice mainile ca cerurile sa se cutremure si

universul sa se naruie. Dar Cleopa are ochii inchisi si celalalt ucenic are ochii inchisi si nici Cleopa nu vede si totusi nici eu nu vad, isi spunea Maria in timp ce statea la fereastra si privea ploaia de august ce siroia totul afara. ‘Chem prezenta Ta peste mine si stiu ca atata imi este deajuns’, ii spunea Maria Domnului ei. Te rog Doamne fa-ma sa-Ti inteleg cuvintele, deschide crinul intelepciunii Tale in ochii mei. Te rog Doamne. Te rog fii viu in mine si fa-ma pe mine vie in tine. Fii mereu la dreapta mea, tine-Ti Mana pe mana mea, sprijina-Ti Fruntea pe fruntea mea, pune inima Ta de Duh Sfant in inima mea. Fii viu in mine si fa-ma vie pentru totdeauna. Fa-ma sa nu te parasesc niciodata. Fa-ma sa traiesc pentru o mai mare glorificare a Ta. Ce inseamna cuvintele Tale, Hristoase? “Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău; ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” Ce inseamna? Te rog Doamne fa-ma sa-Ti inteleg cuvintele si fa-ma sa traiesc pentru o mai mare glorificare a Ta, se ruga ea. Daca nu e nimeni in jur fata de care sa-ti marturisesti credinta, marturiseste-ti-o faţa de Dumnezeu pentru ca fericirea este o rugaciune in fata unui perete gol. Pentru ca statul in genunchi este mult mai confortabil decat statul intr-un fotoliu de catifea. Saracia e un dar, e bine sa fii umil, e okay sa suferi in fiecare zi, e okay sa ti se intample sa nu ai ce manca seara, sa nu ai nimic afara de El, din cauza sufletului tau. Nu e nimic daca nu primim explicatii, pentru ca teologia e doar reflexia revelatiei asa cum cerul se oglindeste intr-un rau, iar noi avem nevoie de Hristos. Daca tu ai nevoie de altceva atunci nu ai nevoie de ceea ce ai nevoie. “Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău; ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” Pentru ca prin lumea aceasta cu sufletul facut din durere tu trebuie sa fii viu asa cum nimic altceva nu mai este pe pamant. Aceasta era exhortatia vietii traita de Maria. Fericirea fara Domnul e nefericire, pentru ca nu-L are pe Domnul. Nefericirea cu Domnul e fericire, pentru ca Il are pe Domnul. Nu te teme sa plangi pentru ca lacrimile suntem noi, nesfarsite precum stelele, nu te teme de durere pentru ca durerea ta esti tu, pentru ca durerea ta este bucurie. Nu da inapoi sa fii viu, pentru ca doar ochii pot vedea lumina desfacandu-se in petale si doar o inima poate vedea adevarul. Nu te teme. Nu te teme asadar. Cat despre moarte, dupa ce vei fi murit, vei vedea ca traiesti. “Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău; ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” Oricat de multe lacrimi ar fi pe un ochi o mana buna le poate sterge pe toate dintr-o data. Durerea nu inseamna decat ca esti viu. Aminteste-ti de cum a fost cand te-ai nascut. Acum cred ca sigur te-am facut sa zambesti. Iar Maria… e aici, priveste si asculta ploaia de afara, ganditoare: “Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău; ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” Daca vrei iubire mergi la Hristos, caci doar in inima privirii lui vei gasi iubire. Daca vrei prietenie mergi la Hristos caci doar in El vei gasi un Prieten; de ce? Puntru ca nici tu nu poti fi un prieten si pentru ca nici eu nu pot fi. Toate lucrurile acestea si le spunea Maria in timp ce isi repeta cuvintele din Evanghelie pe care voia sa le invete. ‘Si de intrebi de durere, durerea e o cununa. Iar de va fi sa fii martir, - orice forma ar avea acel martiriu in viata ta -, sa nu-ti fie frica sa fii martir. Eu, eu am un Zid al Plangerii intr-un perete al camerei mele. Acolo e.’ Cu cateva zile in urma tovarasa profesor de limba rusa Liuba Steinkowsky, care – dupa cum presupun ca stiti – este o profesoara din Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste care a venit aici intr-un schimb de experienta, desi ste o profesoara foarte calificata si preda la liceu si nu la facultate pentru ca programul, initiat de URSS, este focalizat asupra invatamantului liceal, totusi a avur neinspirata idee sa proiecteze filmul Solaris, care desi a fost produs de Mosfilm, este plin pana la refuz de imagistica si simboluri crestine. Eu personal, ca si colega a tovarasei sovietice Steinkowsky, mi-am exprimat o dezaprobare ferma, dar avand in vedere statutul preferential al tovarasei profesor moscovite, decizia dansei a primat. I-am spus oricum, ca e mare pacat ca in Uniunea Sovietica se fac asemenea filme si ca in Republica Socialista Romania niciodata nu li s-ar fi aprobat turnarea. Cat despre tov. Liuba trebuie sa va marturisesc ca am oarecare dubii referitor la sanatatea ideologica a dansei, desi a venit insotita de informatii ireprosabile. Dar, dupa cum v-am mai spus, o suspectez si pe dansa de faptul ca devotamentul dansei pentru PCUS si pentru ideologia noastra in general sa nu fie unul suta la suta. Iarasi, dupa cum stiti, probabil tov. Prof. L. Steinkowsky este evreica. Bineinteles ca lucrul acesta nu conteaza in societatea socialista care face salturi glorioase spre comunism dar suspectez – cum am mai spus –ca dansa, desi nu pare, ar putea sa fie legata de trecutul poporului ei mai mult decat este indicat in acesti zori ai comunismului. In tabara impartim camera si trebuie sa-mi exercit devotamentul fata de Partidul Comunist Român si sa va informez ca am gasit in geanta dansei de voiaj o Biblie evreiasca, care era pusa intr-un saculet in care mai erau doua pietricele a caror destinatie nu am putut-o deduce. Deasemenea gestul tovarasei profesor sovietic de a difuza filmul acela arata inca o data lipsa de discernamant ideologic care parca ar incepe sa ia amploare in URSS; (toate acestea bineinteles in cazul in care aceste indicii sunt autentice si nu o acoperire pentru spionaj in favoarea URSS). Trebuie sa va mai atrag atentia si asupra faptului ca unii elevi au aratat un oarecare interes filmului sovietic, in special doua din elevele despre care fac prezentul raport: Ronaï Roberta si Vladislav Petra. Mai ales acestea doua au comentat filmul aproape in intregime (nu l-au vazut tot pentru ca au ajuns mai tarziu de la o excursie la padure), impreuna cu inca trei elevi dintr-o clasa paralela dintre care unul a venit si mi-a furnizat informatia. Numele celorlalti elevi sunt: Cenusa Octavia si Mic Radu. Elevul care m-a informat e in aceeasi clasa cu ei asa ca ii pot supraveghea destul de bine fara sa fac un prea mare efort personal. In timp probabil ar trebui luate masuri pentru ca vad ca unii dintre elevi au tendinta de a nu fi pe linie, fie ca la unii e doar fronda tinereasca legata de muzica populara in randurile tineretului, in special cea straina sau ca e – ca in cazul elevelor Vladislav si Ronaï o opozitie nedeclarata dar reala in convingerile lor, legata de flagelul misticismului. Cartea aceasta e o carte scrisa in genunchi. Dar totodata, desi lucrurile infatisate aici au trecut - in acele cateva minute cat domnisoara Vladislav a stat la fereastra – prin sufletul ei, forma in care aceste lucruri sunt prezentate nu este aceeasi cu cea in care au avut loc cu adevarat. Si alte lucruri pe care le poti vedea si cerceta pe aceste pagini nu au existat niciodata nici altele asemenea lor dar cronicarul nu stie daca poate face ceva in privinta asta pentru ca zilele sunt rele. Pentru ca toate lucrurile care s-au oprit pentru putin timp in inima Mariei Vladislav sunt trecute prin filtrul cronicarului. Cum s-ar putea altfel? Credeti oare ca mânia lui Ahile Peleianul a fost identica celei puse in hexametri de acel batran orb? Filtrul acestei cronici in acelasi timp reflecta si refracta imaginea Mariei pana cand se ajunge la o altă Marie, de data aceasta facuta in intregime din lumina sufleteasca si poate mai complexa asa cum sufletul si lumina se amesteca uneori devnind altceva asa cum se amesteca mainile noastre incat nu mai stim care e a mea si care este a ta. Exista trei versiuni asupra acestei povesti, prima fiind sufletul Mariei Vladislav cunoscut doar de Dumnezeu, a doua fiind viata Mariei pe care o cunoaste doar ea insasi iar a treia fiind cea continuta de aceste biete pagini mazgalite asa cum crengile si crengutele copacilor maazgalesc cerul acoperindu-l cu complicate ideograme zgariate de copii in noroiul zbicit de langa baltile de dupa ploaie, iar dinte aceste trei versiuni nu aveti acces decat la aceasta stenograma de sentimente, si desi nici eu nu cunosc cartea scrisa de Dumnezeu despre Petra, nadajduiesc ca Dumnezeu cel indurator sa-mi accepte desenul stangaci ca si un comentariu la sufletul Mariei, la sufletul Petrei Vladislav. Si, in plus, la lentila astronomului, cronicarul aici de faţă, - doar un vames nenorocit - adauga ochii îngerilor pentru ca Dumnezeu sa poata fi vazut si Petra sa poata marturisi. Cartea aceasta e o carte scrisa in genunchi si menirea omului este ingenuncherea. Asa se gandea ea. Iar “Un veac de singuratate” e o carte cinstita, e o Scriptura a

liberalismului secolului XIX - cum a fost si conceputa de Márquez – si a luptei pentru o libertate neinteleasa si a cautarii unui Ideal fabricat, plina de esec in a fi pur si simplu uman. Desi e plina de abjectii, cartea e o oglinda pusa de Márquez si de Dumnezeu in faţa animalului condamnat la libertate contemporan, urmasul omului de ieri. Pentru ca miza existentei lui Dumnezeu si a credintei in aceasta existenta e atat de mare incat omul nici n-o poate vedea, doar Duhul lui Dumnezeu o poate vedea pentru om. Iar oameni vor fi pana la sfarsit, sau mai bine zis vor fi si oameni pana la sfarsit, pentru ca a fi cu adevarat uman inseamna a-L avea cu adevarat pe Hristos in tine. Dar nu se poate sa privesti filmul de animatie “Maria Mirabela” fara sa visezi o clipa la frumosul vis rosu al comunismului. Dar pot oamenii sa devina fluturi? Ce ar raspunde cele doua fetite la intrebarea aceasta? Dar, mai ales, – se intreba Petra, care este raspunsul lui Hristos? Care e raspunsul? De ce, daca fantasma comunismului e fermecatoare asemenea unui vis visat de un copilas de sapte ani, de ce, de ce oamenii nu devin niciodata fluturi? De ce nu ne e dat sa devenim fluturi, se gandea Petra in timp ce ploaia ii racorea ochii picaturile ei stropindu-i faţa prin fereastra pe care tocmai o deschisese. Cantecul care de-abia incepuse haraia la radio dar Petra nu-l mai auzea. De ce? Si de ce sunt stelele doar niste scantei nascute din flacarile unui foc de tabara ridicat inaintea de plecarea acasa? “Cantec De Pionier (Partidului): Purtam cravate rosii/ In frunte-avem insigne/ Suntem noi, pionierii/ Republica de maine// Cu steagul rosun suflet/ Partidul in privire/ Otel ne curge-n vine/ Si codrul si-al lui fosnet// In inimi Idealul/ Acelei lumi mai drepte/ Sub steaua rosie, sacră/A Cârmei intelepte//Scutieri Domniei Tale/ Iti suntem noi armata/ Conducator al nostru/ Tovaras Nicolae.” Oamenii nu pot sa devina fluturi. Doar copiii pot crede asta. Petra isi duse mana in dreptul fetei si-si apasă ochii si sprancenele cu degetele. Parca se trezise dint-o transa. Isi lua degetele de pe pleoape si privi ploaia care cadea in fata ei, dincolo de fereastra deschisa, le auzi pe fete tipand si razand si auzi haraitul radioului. Era inapoi. Acum era inapoi. Nu stia unde fusese, dar acum era iarasi prezentă. Da, muzica straina, dans si distractie, galagie si vara si optâşpe ani, frumoşi de parca ar fi optâşpe gladiole. Aerul umed ii inconjura fata si mainile si ploaia purtata de vant facea ca toata imaginea de dincolo de fereastra cu bradul acela crescut chiar langa peretele cladirii si oglindit laolalta cu cerul in doua baltoace de sub geam sa para o fotografie miscata. Si ce spun toate lucrurile vizibile si invizibile? Ce spun toate? Ca va incepe ceva in tara de dincolo de univers. Va incepe atat de curand incat deja se aude muzica nesfarsita a cerului. ‘Dar cel mai inspaimantator lucru de pe pamant este un frigider gol. Cel mai groaznic lucru de pe pamant este un frigider gol, insa cel mai frumos lucru nu e unul plin. Si in zilele noastre de astazi copii nostri flamanzi omagiaza conducatorii iluminati si slujitorii lor satui. Un stadion intreg de pionieri nevinovati adorand Imaginea,’ se gandea Petra stand la fereastra. “Cantec de pionier (Oda): Purtam cravate rosii/ In frunte-avem insigne/ Suntem noi pionierii/ Republica de maine// Cu steagul rosu-n suflet/ Iubit Partid in inimi/ Oţel ne curge-n vine/ si codrul si-al lui fosnet// Purtam in ochi Ideea/ Acelei lumi mai drepte/ Sub steaua rosie sacră/ Cu marginile drepte// E-al României fiul/ Ne-ndru-ma El spre-un Maine/ Mai bun, mai drept sub steagul/ De purpura-n lumine// El e imboldul nostru/ Sa ne-avantam spre stele/ Aici sub ceru-albastru/ Tovaras Nicolae.” Si desigur, profetii Imaginii. Constantin Noica – sus pe munte - scriind teologia nationala a poporului Imaginii. Iar jos in vale toti ceilalti. Insa noi suntem flamanzi, suntem atat de flamanzi si de slabi si ne taram pe-aici ca niste caini, unii gudurandu-ne, altii tremurand. Aici secretarul general, voievodul Nicolae din Scornicesti inconjurat de soboarele de boieri si boiernasi, l-a inlocuit prin partile noastre pe Mesia. El a venit si ne-pa spus cum sa traim, unde sa locuim, ce sa gandim, cat si ce sa mancam si probabil el ne va spune cand sa murim. El este dumnezeul nostru inconjurat din toate partile ca de niste soboare de ingeri, inconjurat de slujitori devotati care siar vinde si mamele si tatii, si fratii si surorile pentru o ciorba din ciolan. Icoanele geniului său, Imaginea sa e in fiecare hala de fabrica, in fiecare camera de interogatorii a Securitatii, Portretul sau e agatat in perete in fiecare magazin fara marfa, e purtat pe brate la fiecare zi de 1 Mai si 23 August, patroneaza fiecare uzina sau fabrica din Republica Socialista Romania, fiecare cladire publica a statului, fiecare sediu al CEC-ului, fiecare sedinta UTC, fiecare clasa de liceu, fiecare grupa de soimi ai patriei, fiecare sala de maternitate si fiecare ghiseu de pensii si trecerea vremii va aseza Portretul in iconostasul fiecarei biserici pentru ca el este domnul si dumnezeul nostru, realitatea ce ne inconjoara e toata creata de el si de ingerii sai si el ne cere acest post care dureaza deja de ani de zile si el e Parintele nostru, el este glorioasa continuare a domnitorilor nostri pamanteni, Neagoe Basarab i-a prefigurat intelepciunea, Stefan cel Mare i-a prefigurat dragostea penru popor, Iancu de Hunedoara i-a anticipat lupta neobosita recunoscuta in afara tarisoarei noastre, Mircea cel Mare i-a anticipat dragostea pentru tara. In el se regasesc Alexandru Ioan Cuza si Balcescu, Horea si Avram Iancu. Traian si Decebal ii sunt doar precursori, iar adevaratul sau corespondent – si acela umbrit de zorii noii aurore rosii si tricolore – nu e altul decat Pericle atenianul, Pericle din Atena, antecesor al lui Nicolae dacoromânul, Nicolae din Bucuresti iar noi parca nu putem face nimic, suntem atat de neputinciosi si slabiti de parca am fi in mijlocul unui vis urat, ingroziti si gata sa strigam daca am crede cu adevarat ca e cineva care sa ne chiar auda, si toate astea inainte sa ne trezeasca Radiojurnalul si sa ne spuna ca soarele e iarasi deasupra lumii noi proiectate de aceasta fiinta perfecta, Tovarasul, care fara indoiala ca nu peste multa vreme se va autosanctifica. Pentru ca doar copiii pot crede in comunism. Iar tu, si daca iti este pusa teava pistolului la tampla sau ai opt baionete de de arme Kalasnikov ce tocmai au fost armate indreptate spre tine sa stii ca Hristos te poate si învia. Privea cubul multicolor de plastic pe care il tinea intre degetele ei finute. O cruce greceasca rosie pe un fond galben. Arata intrutotul vechilor picturi de manuscris crestin din Irlanda veche. Poate galbenul era un pic diferit de galbenul cald si stins dar totusi atat de viu din vechile evanghelii pictate de crestinii celţi ai primului mileniu din Armagh, Kells, Durrow, insula Iona, Lindisfarne. Oameni care pictau cu aur. Si fata cubului stralucea in fata ei asemeni unei miniaturi de manuscris, asemeni unei cruci grecesti pe o pagina ingalbenita zugravite cu vin gros si aur amestecate cu ulei de maslin, tămâie si rasina. Plasticul cubului Rubik stralucea in lumina furtunii de afara, fata sa pastrand parca imanent Evanghelia asemeni tuturor vestigiilor aflate in vitrinele muzeelor ori pe rafturile colectionarilor sau inca ingropate in tarana care ingroapa totul pentru ca tarana e mantia timpului, toate vestigiile ramase de la alti oameni, diferiti dar cu acelasi vis si cu aceeasi dorinta: Hristos. Marturii tacute ramase in urma drumurilor si vietilor apostolilor. Petra tinea in mana un crucifix pictat in arhitectura tridimensionala de plastic a cubului ei Rubik. Asadar, daca tu vrei sa vezi sufletul absolventei de liceu Vladislav Petra trebuie sa poti spune asemeni apologetului: “Cred pentru că este imposibil.” Cuvintele spuse in lumina lichida a unui vis al noptii. Cineva parca ma pusese intr-o pictura pe sticla la picioarele Tale, Doamne. Mergeam printr-un desert inghetat care se afla in interiorul unei lacrimi pana cand am ajuns in fata unei picturi pe sticla ce se intindea pana la nori. Cineva m-a luat de mana si am intrat in icoana pana la picioarele tale, Doamne. Eram intr-un tablou naiv care era reprodus pe un plic expediat din Imparatia Cerurilor, o scrisoare pe care o tineam in maini. Tu ai spus: ‘Marie!’, iar eu am spus: ‘Da, Doamne.” Tu ai spus: ‘Petra!’, si eu am spus: ‘Iata-ma!’ Deasupra dealurilor acooerite de padure în vazduhul din tabloul acela era acel pic de lumina facuta din aer incandescent de care aveam nevoie si in tarana Ierusalimului era plin de stele incandescente cu sase colturi cazute din constelatii dintre care unele se sparsera cand se izbisera de pamant si in cer stralucea Elohim ca un Maghen David urias si galben si erai Tu si scaparai asemeni scanteilor transparente ale suvoaielor de munte izbite de stanci, erai Tu si era sfintenia Ta si erai alb ca sudura si in piept aveai o stea galbena. Am privit in privirea Ta si in

44 ochii Tai am vazut doua Maghen David facute din sfintenie in lumina ochilor Tai. YHWH se coborase pana jos la pamanturi, catre noi cei din adancuri. El se aratase ca o stea mare, galbena in sase colturi care se afla in vazduhul de deasupra campului de langa dealul executiei, intre norii intunecati invalmasiti pe cer si praful Iudeii. In departare, la orizonturi, unde muntii pitici cu fasia ingusta de cer senin, cerul fierbea ca taciunele alb. Norii se intindeau pana departe, coborati pana la cativa centimetri deasupra pamantului. In rest aratai la fel de flamand si singur ca si mine si erai intepenit acolo in piroane si sfintenia Ta te invelea asemeni unei mantii de lacrimi si eu te priveam, si putin mai incolo erau si ucenicii si te priveau si femeile care priveau de departe printre care erau Maria Magdalena, Maria mama lui Iacov cel mic si a lui Iose si Salome si Tu erai plin de sange si sufletul iti era plin de lacrimi si pe cap aveai o cununa impletita din sarma ghimpata, atat de oţeloasă incat le-a crestat degetele chiar si celor ce au rasucit-o. Si eu n-am putut spune nimic si si Tu ai tacut. I-am spus doar soldatului cu sabie si sulita care astepta probabil ca Tu sa mori, i-am spus: ‘Ia-i taranului satul, si militianului casca, ia-mi mie tot ceea ce zici ca oricum nu este si priveste ce ramane.’ Nu mi-a raspuns. Doar a scuipat intr-o parte uitandu-se pe cerul negru si innorat prin care soarele stralucea asemeni unui far de locomotiva palpaind dimineata prin ceaţă. Din mainile si picioarele Tale se prelingea sange pe lemnul gri deschis al crucii curgand prin praf si oprindu-se peste fila unui sul al Scripturii care se afla deschis sub cruce, nepatandu-l ci doar inlocuind literele negre de tus cu litere rosii de sange. Si aproape era un turn de paza facut din drugi si scanduri, acoperit cu tabla. Dar stand acolo cu ochii inchisi si fruntea proptita in praful muiat in sangele Tau mi-am amintit un tablou pe care aproape il uitasem zugravit cu lumina si durere, un tablou atat de bun incat e unic, incat parca putem spune ca Rembrandt nu l-a facut cu adevarat decat pe acesta, ca si cum am putea spune ca Rembrandt nu este autorul decat al unui singur tablou pentru ca e prea bun, daca nu punem la socoteala portretele de batrani si evrei pe care le-a pictat Îngerul Domnului. “Întoarcerea fiului risipitor”, ultima sa pânză în care si-a imprimat sufletul îngenuncheat în faţa Ta. Si apoi Te-am privit si frica din mine s-a risipit asemeni unui abur de primavara risipit de vant si Te-am privit si am vazut ce minunat esti, Cel pe care il cunosc si cersetorii, Cel al carui chip nu poate fi uitat de ingeri si de cei ca ei. Si acel cineva mi-a spus: ‘Teologic vorbind, cei aproximativ şase milioane de evrei care au murit in Holocaust nu au murit pentru ca Isus a fost rastignit acum aproape doua mii de ani ci Hristos a murit pe crucea de pe dealul Golgota pentru ca şase milioane de evrei au fost martirizati in Holocaust.’ Eu m-am gandit: ‘Desigur!’ si in mintea mea se invalmasira trei pagini de argumentatie teologica care sa lamureasca intelesul cuvintelor spuse de unul din acesti serafimi, care sa demonstreze adevarul Adevarului Tau. Marturisire pentru nestiutori, exhortatie pentru ucenici, silogisme pentru filozofii Bisericii, interpretari teologice pentru slujitorii Tai, comentarii ale Scripturii pentru rabinii Tai, plans, sac si cenusa pentru frumusetea Ta nemeritata de mine. Dar am tacut, cum ai tacut si Tu in timp ce straluceai asemeni smirnei picurata pe ochii mirelui si miresei. Si, dincolo de Tine se intindeau buncarele acoperite de tancuri. Dar ala era alt vis. Si atunci Ti-am spus: ‘Eu sunt Maria!’ M-am gandit la cuvintele ingerului si mi-am spus: ‘Desigur. Nu a murit o treime din Israel pentru ca ar fi vinovati pentru deicid, ci Hristos a murit pentru ca nu se putea salva altfel nimic din lume, lumea asta in care mor miloane de oameni intr-un razboi, in care oameni nevinovati sunt gazati si arsi. De asta a murit si inviat Hristos. Pentru ca intr-o zi sa nu mai fie profeti ca Nietzche sau Marx si sa nu se mai construiasca lagare de exterminare ori de munca fortata si sa nu mai moara nimeni.’ Asa mi-am explicat eu cuvintele ingerului si in visul meu am visat ca Tu sa-mi spui si mie: ‘Nu esti departe de imparatia cerurilor.’ Asta a fost visul meu. Si stii Hristoase, ce mi se pare extraordinar? Ca asa cum stai acum cu fata plina de vanatai si insangerat, urmand a muri executat prin rastignire, nimeni dintre noi ce te privim nu putem prevedea ce impact vei avea Tu asupra lumii si asupra noastra. Tu esti ca o flacara de la care se aprind candelele care sunt sufletele noastre. Chiar daca nu ai fi facut lumina asa cum faci Tu lumina decat intr-un singur om, in mine sau in altul, tot ai fi facut mai mult decat oricine altcineva care a existat sau nu a existat vreodata, Tu – Dumnezeul incununat cu o cununa de sarma ghimpata. Si cununa Ta era de sarma ghimpata din loc in loc cu cate patru ghimpi curbati, sarma pe care au luat-o din gardurile duble cu turnuri de paza la colturi, din gardul Sighetului. Dar nici un rug ridicat vreodata pe undeva de om in lumea asta nu a putut carboniza sufletul, nici o celula in nici o inchisoare si nici un lant ruginit nu au reusit vreodata sa lege sufletul de zid, nici o arma nu a putut arunca din vazduh aripile sufletului, nici o cizma nu a putut vreodata zdrobi chipul lui Hristos in noi. Iar vazduhul din jurul meu era galben ca mierea, insa intr-un galben parca developat in tus sepia si atunci am dus mana streasina la ochi si am privit spre Ierusalim, inspre Templul Tau, - cel asemeni unui fagure cu miere, cu stelele Maghen David facute din intersectarea in plan bidimensional a mainilor ridicate de evrei la rugaciune, cu scuturile lui David pline de Elohim, Cel care l-a facut pe Adam si apoi si-a ascuns Faţa si apoi Adam, sau fiul lui Adam, a orbit. Acolo, la Templu – in pridvorul lui Solomon niste preoti ai Stapanului impreuna cu niste carturari incercau sa vindece un om care spunea ca nu există YHWH. Unul din invatatii Legii i-a spus acelui om: ‘ A fi evreu e in primul rand un ceva teologic.’ Pe urma sufletul meu s-a intors dinspre Templu si Te-am privit si m-am gandit ca nu Te inteleg si m-am gandit ca nimeni nu Te intelege. Communist Blues solo. Cuvintele lui Paravicino in clipe de deznadejde, amintindu-si visurile copilariei. Dar pamantul din sufletul omului e adeseori plin de deznadejde. Cand esti sarac si trebuie sa te zbati si sa speri si nu vrei sa calci peste nimeni cand vezi ca nu mai ai nici o sansa, cand cei cu privirile multumite si poleite cu aur, cand ii vezi razand de tine si de ultima ta nadejde pentru ca esti nenorocit si sarac, si nici macar nu visezi la halucinatia a o treime din planeta: la REVOLUŢIE, la o Revolutie salvatoare care sa smulga sufletul nostru si al parintilor si copiilor nostri din boturile de rechin ale capitalului si din degetele incarligate ale stapanilor, iar noua – robilor lui Dumnezeu si sclavilor omului – sa ne puna o stea in maini, sa o desprinda din cer si sa ne o puna in palme, o stea de paine stralucitoare, luminoasa si calda. O Revolutie care sa redea demintatea celor striviti in picioare si sa ne faca oameni pe cei care nu suntem oameni pentru ca cei care sunt astazi pe pamant mult m-ai mult decat poate fi un om asa hotarasc in fiecare dimineata. Visul ce spune acum, daca Revolutia comunista nu l-ar fi renegat pe Dumnezeu ar fi fost ceva sfant de la Dumnezeu si ar fi intrat in traditia catolica si in traditia bisericii universale, asemeni comunismului lui Ioan Botezatorul, asemeni comunismului Evangheliei Domnului Isus Hristos si al bisericii de inceput a apostolilor, asemeni comunismului catolic al lui Francisc de Asissi, asemeni comunitatii puritane de inceput din Noua Anglie. Spun asta pentru ca vad cum lumea facuta de bani imi fura sufletul. Vad cum ma transform intr-unul din oamenii astia singuri cu ochii inconjurati de agitatele deserturi ale lacrimilor neplânse, spulberate de furtuna si singuratate. Atunci comunismul ar fi fost crestinism pur, ar fi fost o reforma adevarata in cadrul Bisericii. Iar eu, cronicarul sentimentelor Petrei si gravorul unei comunitati care a incetat sa mai fie o comunitate si al ramasitilor si vestigiilor altor lumi care aproape s-au stins si pana la urma vor disparea aproape in intregime in aceste pamanturi, eu… eu trebuie sa traiesc cuvintele pe care le-a spus Elochim Yeshua cand m-a facut si trebuie sa fiu un artist adevarat in pamantul acesta, pentru ca astazi in România artistii adevarati intr-o zi mananca ciorba si in alta painea. Acestea sunt cuvintele cronicarului in fata saraciei, umilintei si durerii, lucruri care le are in comun cu eleva Vladislav si cu toti oamenii pe care ii cunoaste. Dar trebuie sa lupti, Paravicino, pentru ca esti metal lichid in flacari, pentru ca esti tarana care va deveni o caramida in Zidul Plangerii, pentru ca si tu esti un ostas al crucii lui Hristos, pentru ca azi noapte ai visat ca tineai in maini perfectiunea unei sabii ninja, pentru ca esti un soldat si pentru ca Scriptura este arma ta, pentru ca arhanghelul iti spune ca asta e destinul tau si pentru ca serafimii iti spun ca vremurile trecute le sunt recunoscatoare artistilor. Acesta a

fost unul din momentele de deznadejde ale unui om necajit.. Blues solo. “Rachem. Rachem na Hashem elokeinu, rachem. Al Yisrael amecha, rachem. V’al Yerushalayim irecha, rachem.” Rachem, Yeshua. Raspunsul a fost. “De aceea vă spun: Nu va ingrijoraţi pentru viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici pentru trupul vostru, gândindu-va cu ce vă veţi îmbrăca.” Amin. Omul nu poate crea binele, il poate doar primi. Cat despre mine, pe mine numai Mesia ma ţine in viata. Pe tine cine te ţine? In rest, cand vei fi si tu sarac, vei intelege si vei pretui ce inseamna frumusetea unui vis. Las palabras de Paravicino, escritor. Cuvintele lui Paravicino, amintindu-si utopiile copilariei intr-un moment de deznadejde ce îi înconjurau sufletul asemeni unor gratii sau asemeni unui clinchet de chitara. Acum deznadejdea s-a sfarsit. Acum e lumină si inima e acoperita de zapada curata. Sufletul lui Paravicino e nins si inconjurat de cerul imbibat de zapada si de Dumnezeul care a facut cerurile, Cel care a facut sufletele. Unul din momentele de deznadejde ale unui om necajit, sarac si nenorocit. Roberta, pe care Petra o auzi trantindu-se la loc pe pat incepu sa cante in romaneste – era doar pe jumatate unguroaica – in acelasi timp cu cantecul de la radio: -“Ş-am fost să mă duc la târg/ Ş-am fost să mă duc la târg/ Foaie verde de bancnotă/ Foaie verde de bancnotă/ Da’ pe fete nu le cumperi/ Da’ pe fete nu le cumperi/ Ci pe fete le tocmeşti/ Ci pe fete le tocmeşti/ Să le iei să nu le laşi/ Să le iei să nu le laşi/ Când fata îţi e frumoasă/ Când fata îţi e frumoasă/ Îţi faci masă îţi faci casă/ Când fata îţi e frumoasă/ Când fata îţi e frumoasă/ Eşti în sân la Dumnezău/ Eşti în sân la Dumnezău/ Ascultă ce îţi zic eu/ Ascultă ce îţi zic eu/Fata cu suflet frumos/ Fata cu suflet frumos/ Zâmbet lin şi drăgăstos/ Zâmbet lin şi drăgăstos/ Este înger aici gios/ Este înger aici gios/ Şi de încă n-ai aflat/ Şi de încă n-ai aflat/ Fata-i pentru dezmerdat/ Fata-i pentru dezmerdat/ Ş-am fost de m-am dus la târg/ Ş-am fost de m-am dus la târg/ Când dau buzele în pârg/ Când dau buzele în pârg/ Şi când ardî stelele/ Şi când ardî stelele/ Buze rosi de domniţe/ Buze rosi de domniţe mă/ Ş-am fost de m-am dus la târg/ Şam fost de m-am dus la târg/Ş-am fost de m-am dus la târgî/ Ş-am fost de m-am dus la târgî/ Sus pă munte unde-s fete/ Şi inima-i repede.” Omul e un aisberg. Eu sunt si eu un aisberg, cu cea mai mare parte din suflet ascunsa in Dumnezeu, se gandea Maria, cea a carei frumusete demonstra existenta lui Dumnezeu. Si exista momente cand iti sprijinesti fruntea de podea si nu mai gandesti nimic si sufletul tau sarat iti curge din ochi umplandu-ti fata cu lacrimi. Si exista momente cand inima ta se transforma intr-o prezenţa de lumina si exista momente cand peste oceanul sufletului se revarsa stelele si albul presarat al galaxiei rasfrangandu-se in gheturile sentimentelor cele mai curate si in ţipatele delfinilor si balenelor polare. Iar motivul pentu care mie si oricarui alt om ne este atat de greu sa ne rugam e pentru ca trebuie sa calcam intr-o lume pe care nu am vazut-o niciodata. Pentru ca un delfin care inoata printre ghetari crede ca intreg universul e alcatuit din ghetari care graviteaza unul in jurul altuia grupati in sisteme solare si galaxii. Iar noi cand privim tavanul credem ca stim si ce se afla dincolo de el. Si si omul traieste ca o vita care nu stie de ce traieste. Aproape intotdeauna. Si eu, Paravicino, vreau sa fiu un talmid al memoriei ruinelor comunitatii omului. Atata timp cat va fi un frate al meu care va flamanzi pe pamantul acesta si eu voi flamanzi. Atata timp cand fratele meu din Africa va fi sarac si eu voi fi sarac. Atata timp cat copiii din India vor muri de boli complet eradicate de civilizatie si eu voi muri. Oricat ar fi cantecul meu de bun sau de prost, tineti-va banii in portofel. Cantecul meu va fi platit cu alinari si zambete. Asta-s eu. Si asta e pamantul. Si cand voi pleca voi sti ca viata mea a avut sens unic. Asa ca arunc bancnotele tale din mana mea si apuc mana lui Elocheinu. Iar in celalalt vis sclipeau gri tancurile pe care se aflau ingeri stand sus la mitraliere si pe turelele kaki. Si aripile lor erau in acelasi timp facute din pene uriase de porumbel alb si din pene uriase de lumina. Petra se plimba prin unitate si vedea toata puterea lui Dumnezeu si vedea teii care inconjurau unitatea arzand si nemistuindu-se. Si l-a vazut si pe ingerul ei stand pe un tanc si cantand la chitara si aripa lui se intalnea sus pe peretele templului cu aripa heruvimului. Aici nu era sange sacru scurs pe pamant, nu erau piroane care au strapuns sute de alte maini inainte si nu era cununa de sarma ghimpata. Aici Dumnezeu era puternic asemeni unui cub de cristal invizibil in care se agrega universul. Iar Mihai, Mihai nu era aici nici el. Mihai era la el acasa citind Commedia lui Dante Aligheri iar inima lui era ca inima unui frigider băgat la sursă. Sufletul lui era un frigider. Si dincolo de fereastra deschisa ploaia se transforma treptat in furtuna, vantul fluturand frunzisul copacilor de langa cabana taberei si respiratia furtunii si picurii incandescenti de ploaie ravasind privirea ei. Sufletul ei era afara in furtuna salbatica si frumoasa. Ploaia se auzea asemeni unei muzici, o muzica a naturii pe care nici un om nu o interperetase in orasele noi ale cdomunismului si nici un om nu o auzise. O muzica in care canta pamantul, in care canta muntele cu pietre si ape repezi, in care canta picaturile de ploaie ce ti se prind in ochi cand esti trist si singur in marea agitata de oameni. Ploaia era o muzica, ploaia era un cantec pe care nimeni nu l-a mai auzit inainte si pe care nimeni nu-l va mai auzi dupa aceea. Furtuna e o mâna neagra si mladioasa de femeie neagra si mladioasa care cantă la sufletul tau; pentru ca Africa e cea care canta la sufletul tau, il izbeste cu palmele si sufletul tau e un cantec. Pentru ca oricat ar putea parea de greu de inteles, toti suntem negri. Pentru ca universul e Africa si pentru ca Dumnezeu e negru. Pentru ca toti suntem ce sunt cei mai saraci frati ai nostri si pentru ca Dumnezeu este ce sunt cei mai obiditi copii ai Sai. Ploaia era un cantec. Duruitul continuu al ploii era un cantec. Ploaia e un cantec ingânat de o fată cu ochi frumosi asemeni vitraliilor vechi de 1000 de ani. Ploaia ce se oprea in ochii intunecati ai Mariei era un râu de apă si pietre. Era lumină materializată in picuri cand tot ce ai nevoie e o picatura de lumina. Furtuna devenea tot mai agitata si Petra se gandea ca in curand va trbui sa inchida fereastra, dar vroia sa mai stea putin in faţa vântului rece in acest august si sa se lase stropita de picaturile transparente de cer. Ploaia era o fata cu ochi asemeni vitraliilor si mainile Mariei erau ţinute in rugaciune de sârma ghimpată care fusese pusa cu mii de ani in urma pe fruntea si parul lui Hristos, insangerandu-Le. Eleva Vladislav este cea mai periculoasa dintre toate elementele nesanatoase prezente in tabara. A primit o educatie extrem de defectuoasa in spiritul misticismului. Cu elemente de genul elevei Vladislav trebuie sa luptam in primul rand pentru a inlatura orice ramasite ale obstacolelor reactiunii care mai stau in fata glorioasei lupte socialiste si pentru a putea dupa cum spune Tovarasul sa incepem comunismul incepand cu anul 2000. Si cand clasa muncitoare laolalta cu taranii si intelectialii infratiti cu masa proletariatului vor invinge marea lupta pe intregul pamant nimic nu va mai sta in calea fericirii. Eleva Vladislav trebuie sa inteleaga cauza noastra - lupta pentru o lume mai buna, o lume noua facuta de omul nou si pentru omul nou - sau sa fie convinsa prin orice mijloace sa inteleaga. Personal sunt de parere ca reeducarea anilor 50 si prima jumatate a anilor 60 a dat roade si este o metoda viabila pentru cauza fericirii comunismului. Aceasta e o carte scrisa in genunchi. Doamne, Tu ai vorbit. Ce mai poate spune omul? Portret de fata in uniforma albastra Aceasta este o carte scrisa in genunchi, in momentele de glorie cand Elohim ne invinge, atunci cand Eloah este mai puternic decat inimile noastre. Aceasta carte este imaginea unei fete stand in fereastra in luna august a anului 87 sau 88. Atat timp a trecut de atunci, nu? Aceste pagini, ca atatea altele, sunt ideograma unei lacrimi. Doar o fata care sta in dreptul ferestrei privind furtuna de august plina de lacrimi din cerul zbuciumat asemeni sufletului unui copil palmuit de un parinte beat. Petra sta in fereastra purtand uniforma pentru ultima oara, cu bentita alba peste parul saten, uniforma facand-o sa para ca o muncitoare din Uniunea Sovietica sau studenta din Republica Populara. Aici, in imaginea aceasta, Petra e tanara atat timp cat vor rezista aceste pagini spre deosebire de Petra cea reala careia timpul ii

va brazda obrajii, ii va increti fruntea, ii va zbarci buzele si ii va garbovi spinarea cum ne va face tuturor. Chiar si in amintirile noastre in Petra se vor amesteca alte Petre impreuna cu alte chipuri si suflete pana cand acele amintiri vor deveni cu totul altceva, ceva evanescent si inselator asemeni propriei noastre vieti. “Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău; ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” Doar o fata stand in fereastra deschisa cu un cub Rubik intre degete, uitat acolo la fel cum uitase si de ea insasi in fata furtunii frumoase asemeni lacrimilor de om. Ganduri in linogravuri infatisate asemeni unui clasor de colite, asemeni unor icoane pe sticla pictate intr-o alta lume de copiii cu handicap de la spitalul nr. 2, spitalul ingerilor. Sufletul Petrei e asemeni unui caleidoscop de cioburi albastre, albe, indigo. Pe patul metalic de tabara o pagina a Bibliei este sifonata de picuri de ploaie cand citise Biblia in ploaia din camp sau fulgi de zapada de cand ingenunchease in zapada. Dar fiindca veni vorba, in filmul “Maria Mirabela”, cand Mirabela se aseaza pe minge cu basca rosie nu e alegoria naiva a comunismului asezat pe Pamant? Iar pe mingea respective nu sunt doua dare, una rosie una aurie iar cea rosie nu pare sa invinga? Iar steagul, steagul rosu ce este oare? Capitolul 7

FLOAREA CU ARIPI (poveşti pentru copii si adolescenţi)

de Felix Constantinescu

© 2009

CUPRINS

POVEŞTI PENTRU COPII FLOAREA CU ARIPI SCRISOAREA PRIMITĂ ÎN SEARA DE AJUN MUNTELE DIN CERURI PROFEŢIA CELOR ŞAPTE PISCURI DE ZĂPADĂ PELERINAJUL UNUI PESCAR DOMNUL ISUS ŞTIE CĂ JOACA E CEVA SERIOS CASCADA ÎNGHEŢATĂ

POVEŞTI PENTRU ADOLESCENŢI POVESTEA LUNII ÎNTOARCEREA LUI HIAWATHA PĂDUREA DE AMETIST FETELE-S DE VINĂ SAU POATE BĂIEŢII (DACĂ NU ŞTII ÎNSEAMNĂ CĂ AI O VIAŢĂ FOARTE FERICITĂ)

45

POVEŞTI PENTRU COPII

FLOAREA CU ARIPI A fost odată ca niciodată o floare care răsărise pe un cactus undeva în deşert. În fiecare noapte cadranul cerului se rotea deasupra florii într-o linişte desăvârşită. Floarea stătea tăcută privind stelele care străluceau de parcă ar fi avut petale, de parcă şi cerul nu ar fi fost decât un alt fel de deşert în care ele, stelele, însemnau totul, după cum în pustietatea în care locuia ea, floarea, ea şi suratele ei reprezentau un miracol de frumuseţe şi răbdare în temperatura de peste treizeci de grade Celsius. Era greu în deşert. O singură dată văzu floarea un fluture adus de un uragan până în pustietatea aceea. Era mititel şi avea nişte petale care se lăsau purtate de vânt. - Şi eu aş vrea să plutesc aşa, spuse floarea unui gândăcel care se scălda în nisip. Gândăcelul era o jivină foarte înţeleaptă şi spuse: - Cam greu ce vrei tu, dar dacă îţi doreşti cu adevărat, se poate. Trebuie doar să-ţi doreşti asta foarte tare şi apoi, la anul, când va bate iarăşi vântul să-l rogi să te înveţe să zbori.Vântul te va învăţa să dai din petale şi astfel ele se vor transforma în aripi. Tot anul floarea îşi dori din toată inima să poată zbura şi atunci când se întoarse vântul îl rugă să o înveţe a zboare. Cu o adiere vantul o ridica in aer si floare incepu sa colinde prin vazduhul desertului. Era fluture. Era o floare cu aripi. Cine ar fi putut să-şi imagineze cât de fericită era floarea. Poate doar gândăcelul, însă el era acum departe, pe alte meleaguri. Floarea zbură printre celelalte flori care erau ancorate de nisip, Ziua se încălzea la razele soarelui, iar noapte în lumina albă a Lunii privea stelele ce se roteau pe deasupra capului ei. Într-una din zile floarea zbură până la Lună, fiind luminata de obrazul Lunii. - Ce sunt stelele, surată Luna? O întrebă floarea pe Lună. Luna tăcu, meditând. Şi, după ce scăzu şi crescu de câteva ori, răspunse zâmbind: - Stelele sunt nişte flori. - Nişte flori?! Exclamă uimită floarea. - Nişte flori aşa ca tine. Numai că nu au aripi, iar petalele lor sunt făcute din lumină. Sunt cele mai frumoase flori aşa cum florile sunt cele mai frumoase stele. - Adevărat? Întrebă floarea privind stelele care străluceau în jurul Lunii, umplând cerul. Se rugă mult floarea de Lună să o facă o floare cu petale de lumină, să o facă o floare siderală, iar Luna până la urmă îi împlini dorinţa. Floarea zbură, şi zbură, şi zbură fără să dea din petale până se transformă în lumină şi Luna o sădi în grădina de lângă casa ei, în cer. Dacă priveşti cerul seara înainte de culcare vei vedea floarea transformată în stea, o vei vedea sclipind şi jucându-se printre constelaţii aşa cum tu te joci pe covorul din sufragerie şi sclipeşti în sufletul părinţilor tăi. Căci Luna de data asta a greşit; cele mai frumoase stele nu sunt florile si cele mai frumoase flori nu sunt stelele, ci copiii cuminţi ca tine care aduc bucurie părinţilor lor.

SCRISOAREA PRIMITĂ ÎN SEARA DE AJUN A fost odată ca niciodată un băieţel care după ce tata sau mama îl aducea de la grădiniţă stătea pe covorul gros din camera lui şi se juca cu maşinuţe albe şi construia căsuţe din cuburi din lemn vopsit. Băieţelul nu mai putea de nerăbdare pentru că ziua ce avea să vină acea să fie Ajunul, iar el avea să primească atâtea cadouri de la Moş Crăciun. La fiecare Crăciun, părinţii, bunicii, unchii şi naşii îi aduceau multe cadouri pe care le primiseră pentru el de la Moşul. Ba chiar şi prietenele mamei lui îi aduceau cadouri pe care tot Moşul li le dăduse pentru el. Aşa că putem înţelege de ce băieţelul avea mari emoţii şi era foarte curios. După ce ziua trecu, îşi făcu rugăciunea şi se puse în pat, însă nu reuşi să adoarmă. Nu se gândea decât că peste nici douăzeci şi patru de ore urma să primească atâtea şi atâtea lucruri: maşinuţe, cărţi de colorat, hăinuţe, cutii de cuburi, cărţi de poveşti din care să-i citească buni şi mami, pazăluri, peştişori de acvariu, papagali micuţi, tritoni şi atâtea şi atâtea lucruri frumoase. Dormi uşor în camera luminată de stele şi de luminile brăduţului, în timp ce afară ningea în noaptea luminoasă. Se trezi dimineaţa şi merse drept la ceas să vadă cât mai este până seara. Restul zilei trecu asemeni unui vis. Jucându-se nu se gândea decât um să treacă mai repede ziua şi să poată primi cadourile care facuseră atâta şi atâta drum. Un singur lucru îl întrista. Tatăl său nu avea să petreacă cu el, cu mama şi cu bunicuţa Crăciunul anul acela. Deşi era inginer, ălecase şi se angajase muncitor pe o sondă petrolieră în Marea Nordului. Nu ştia unde este marea asta, dar ştia că acolo lucrează tatăl său şi că este foarte departe. De Crăciun tatăl său avea să stea singur, fără familie, împreună cu ceilalti muncitori, o să scoată petrol din adâncurile mării şi o să se gândească la el tot aşa cum şi el mergea la grădiniţă, se juca după-amiazele, stătea cu bunica şi merge să se dea pe gheaţă şi se gândea la tatăl său. De când plecase tata cu două luni în urmă, plânsese de trei ori, însă tati îl suna şi îl încuraja, spunându-i că va mai sta doar până în martie când expira contractul pe anul acela. Nu ştia ce e aia contract şi era greu să-l aibă pe tata aşa departe, însă acum nu mai plângea. Doar era bărbat.Aşa-i spunea şi tati la telefon: „Lasă că o să mă întorc repede. Ai grijă de mama şi de buni. Contez pe tine.” Da, tăticule, spunea el cu ochii în lacrimi, însă simţind în el o putere pe care nu o mai observase. Când se lăsă seara şi până aşteptau venirea colindătorilor, colegi de la grădiniţă, copii din curtea blocului, copii de la biserică,

grupuri de copii mai mari, bunicuţa îi spuse o poveste. Era cu un bătrân râu care primeşte vizita a trei spirite în seara de Ajun, iar bătrânul după aceea începe să sărbătorească Crăciunul şi devine un om bun şi drept. Povestea era foarte frumoasă, însă băieţelul adormi chiar când bunica termina povestea şi dormi, şi dormi până când mami îl trezi, dându-i o sărutare şi chemându-l la brad să cerceteze împreună cadourile. Bucuros că are voie să se uite la cadouri, fugi cu mami repede la brad şi se aşeză în genunchi între cutii. După ce deschide toate cadourile împreună cu ea, zâmbind, scotea sunete de surpriză la fiecare cadou, băieţelul văzu şi un plic. Îşi văzu numele pe plic, era singurul lucru pe care putea să-l citească, iar când îl deschide văzu că nu era înăuntru decât o poză cu tatăl său, făcută pe marginea sondei, cu marea vălurită în spate şi pe spatele pozei era desenată o inimă cu un creion colorat şi haşurată cu roşu. Privind plicul mai atent văzu pe o parte două bucăţi de hârtie colorată, foarte frumoase. Prima era cu un băieţel care îşi deschidea cadourile sub brăduţ, iar o doua era cu acelaşi copilaş privind de la fereastră o stea foarte strălucitoare. Privi timbrele, văzu faţa captivată a copilului în faţa cutiei cu cadouri care pentru el reprezentau mai mult decât toate comorile de aur şi argint ale pământului, şi uimirea copilului care se ridicase din pătuţ şi privea steaua aceea mare şi albă de pe cerul nopţii. Erau atâtea lucruri; si atât de greu de numit. Nu ştia prea bine ce se petrece, însă sufletul lui pur şi mintea sa neîncercată simţi ceva neobişnuit, ca o aripă a miracolului care pluteşte peste el, izvorâtă din scrisoarea tatălui său, din bucăţelele acelea de hârtie desenată şi colorată frumos, din inima desenată de tatăl său sau poate de altundeva şi acum simţea că dragostea putea să imple distanţele până departe, până în mijlocul mării unde ostenit, tatăl său se gândea la el şi poate face şi drumul înapoi de la tati la el. Era atât de adâncit în sentimente, încât nici nu auzi că nişte prichindei ca şi el intrară pe uşă şi începură să cânte privind la bradul mare şi încărcat de beculeţe şi de globuri albe care arătau de parcă nişte stele ar fi coborât din cer şi s-ar fi aşezat în brad, luându-şi locul printre bomboanele şi portocalele agăţate de ramuri.

Călători şi în strălucitorul ţinut din miezul soarelui, unde oamenii prindeau peşti incandescenţi asemeni sticlei încinse de meşterul sticlar scoţându-i din râuri în care în loc de apă curgea lumină. Acolo îi descântă o vrăjitoare înaltă cât un stei de piatră, dar pe care propriul ei descântec o făcu să-i stingă sufletul pentru totdeauna. Scăpă chinezul, unii spun că pentru că avea inima curată. Când obosi, se odihni un timp pe ţărmul cerului, unde valurile veneau sunând asemeni unor dangăte de clopot. Scăpă din multe pericole şi din unele destul de greu, însă cei mai bătrâni spun că nu s-a luptat niciodată cu Leviatanul, căci dintr-o luptă aşa îngrozitoare nu ar mai fi scăpat. Toate acestea până într-o zi când îşi privi chipul în lama de diamant a sabiei şi înţelese că nu este departe de ceasul din urmă. Părul îi era alb asemeni zăpezilor ce cad iarna în munţi, iar faţa îi era brăzdată asemeni nisipului umed şi bătut de vânt. Era bătrân. Voi înainte de moarte să se îmtoarcă pe meleagurile mamei sale. Merse iarăşi în ţinutul său şi se duse la locul unde prinsese pasărea de flăcări în năvod. Coborând jos de pe cal se întinse pe buştenii subţiri ai plutei care era tot acolo, legată de un bolovan mare de pe mal. Închise ochii. Iar calul de foc se transformă din nou în pasăre de flăcări şi ridicându-se în aer începu să scoată ţipete de vultur şu rupse cu ciocul funia ce ţinea pluta de mal. Aceasta fu luată de misterioase ape ale acelui lac liniştit şi fu duse de ele până când dispăru în linia orizontului. În urma ei, ţipând, pasărea zbură puţin deasupra lacului şi apoi se afundă în adâncurile apei. Cât despre plută, aceasta ajunse până în zările îndepărtate, acolo unde pământul se întâlneşte cu cerul şi pluti şi prin cer până când buştenii ei se opriră în stâncile unui munte. Acolo chinezul scuturat de pluta ce se izbea în stâncile de pe malul apei se trezi căscând şi aplecându-se deasupra apei să se spele pe faţă văzu că în realitate nu este bătrân şi că totul a fost un vis. Îşi făcu o colibă din tulpini de bambus şi, după ce îşi împleti un năvod, începu să meargă la pescuit pe apele reci şi limpezi ce înconjurau muntele, ape în care peştii ce săreau din apă făceau unde ample ce ajungeau până la el. Îşi făcu un flaut dintr-o bucată de lemn de bambus şi, seara, stătea lângă colibă şi cânta la flaut cântece învăţate în copilărie. Văzu că mai sunt şi alţi pescari şi se împrieteni cu mulţi dintre ei, iar peştele era aşa de mult, încăt le ajungea la toţi. Întrebă cum se numeşte ţara aceea şi i se spuse: Muntele din ceruri. Acum, toate întâmplările de dinaintea ajungerii aici i se păreau a nu fi decât un vis, un vis trecător şi evanescent. Pasărea de flăcări are acum pentru el doar amintirea unui vis strălucitor ca şi sabia cu tăiş de diamant, nu murise niciodată, trăia dintotdeauna aici pe munte, sau cel puţin aşa i se părea, probabil pentru că trăia atât de profund. „Viaţa de dinainte, chiar dacă a fost cu adevărat, acum mi se pare aşa de ştearsă şi trecătoare încât poate fi considerată un vis...pe atunci doar fericirea băută din Izvorul Fericirii, din locul arătat de înger, era reală...acum e real totul”, îşi spunea privind cele optzeci de feţe ale diamantului aruncat de el în ceruri şi pe care îl găsise lângă plută într-o dimineaţă.

MUNTELE DIN CERURI A fost odată ca niciodată un chinez care mergea în fiecare dimineaţă cu năvodul pe lac şi trăia din vânatul peştilor pe care îi prindea. Oamenii îi dădeau monezi de aramă şi de argint pe marfa sa, iar când peştii erau foarte mari, primea şi monede groase de aur. Într-o zi aruncă năvodul şi aşteptă să prindă ceva. Stătu o zi şi-o noapte pe plută lângă năvod, dar nu prinse nimic. Într-un târziu, după ce se lumină de ziuă, simţi că năvodul se îngreunează şi încercă să-l tragă pe uscat, dar nu reuşi, căci era prea greu. - Cine ştie ce somn mare s-o fi prins, îşi spuse chinezul. Se tot opinti şi se opinti, dar nu putu să clintească năvodul nici măcar cu o palmă. Descurajat, se aşeză pe butuci şi începu să privească apa, neştiind cum o să scoată năvodul din adâncurile lacului când -ce să vezi- ceva mare ieşi din lac umplând totul împrejur de stropi de apă şi strălucind deasupra plutei. Era o pasăre cu penele făcute din flăcări, care arseră ochiurile năvodului ce o ţinuseră captivă în apă. Chinezul era uluit şi privea cu groază pasărea. „Acum o să mă înghită, pentru pentru că am încercat să o prind cu năvodul”, se gândi. Pasărea începu să scoată ţipete mari de vultur şi îşi deschise larg aripile, pregătindu-se să-şi ia zborul. Privind, pescarul văzu că, ghearele ţineau o sabie cu mâner de aur încins şi cu tăiş de diamant. Văzând sabia, chinezul îşi spuse că trebuie cu tot dinadinsul să o aibă, şi că pasărea dacă va vrea să-l înghită o va face oricum, aşa că sări şi se agăţă cu mâinile de mânerul sabiei. Chiar atunci pasărea se ridică în văzduh bătând din aripile făcute din vâlvătăi şi după ce începu să bată puternic din aripi, se avântă până deasupra norilor. Acolo văzu chinezul alte pământuri şi alte oraşe, unde oamenii străluceau în lumina dimineţii unde ţinuturile şi oraşele se despărţeau unele de altele sau se amestecau între ele, după cum o făceau norii pe care se aflau. Şi într-unul din ţinuturile acelea, un bătrân îi spuse că pentru a putea lua sabia din ghearele păsării, trebuie ca atunci când aceasta va ajunge deasupra Izvorului Fericirii care se afla undeva pe cel mai îndepărtat nor, undeva la capătul cerului şi pământului- a cărui apă era singura ce putea stinge penele de foc ale păsării- să arunce trei pene din aripile păsării, iar aceasta, simţind primejdia, va da drumul sabiei de diamant din ghearele sale va zbura departe. După aceea trebuia să bea şi o înghiţitură din apă chiar în locul în care se stinseseră cele trei pene ale păsării şi apoi să culeagă de pe prundişul izvorului un diamant cu optzeci de muchii. Pasărea de foc urma să se întoarcă şi coborând pe pământ să se prefacă într-un cal de foc, cu copitele de diamant incandescent şi cu aripi de flăcări vâlvâitoare. Făcu toate astea, dar nu bău din apa izvorului în locul unde se stinseseră penele, iar când veni pasărea şi se transformă într-un cal cu aripi de flăcări, aruncă diamantul cu optzeci de feţe în ceruri, după cum îi spusese îngerul care păzea izvorul şi care îi spusese să nu bea din izvor din locul unde se stinseseră penele de flăcări, spunăndu-i că înţelepciunea oamenilor e ca şi cum ai privi spatele unei oglinzi pe timp de noapte. Călători mult chinezul în lumile de pe nori, în toate lumile ţărânei şi chiar şi în lumile de sub ţărână, lumi întunecate unde duhurile scot sunete înfricoşătoare şi unde domneşte întunericul şi deznădejdea. În călătoriile sale întâlni multe pericole. Trebui să se lupte cu uriaşi plini de mândrie, cu balauri lungi cât un tren, cu ştime ce înnegurau pământul. Se luptă şi cu Pasărea Întunericului care ataca ţările din lumile norilor şi care îşi întindea aripile întunecate peste călătorii înnaripaţi făcându-i să adoarmă şi să prăbuşească până sub pământ, în împărăţia beznelor. Unii spun că s-a luptat chiar şi cu Leviatanul ce învolburează nesfârşitele ape. Ce se ştie însă sigur este că ajunse şi pe îndepărtata Thule, unde fu rănit de un pitic viclean cu un vârf de săgeată otrăvit, şi ajunse până şi în Valhala unde însă nu era nimeni. Odin nu exista.

PROFEŢIA CELOR ŞAPTE PISCURI DE ZĂPADĂ A fost odată ca niciodată...Înconjurate de nori şi gheţuri se înalţă cele şapte piscuri. Acolo se înalţă piscul retezat. Se înalţă vârfurile asemeni scuturilor de războinici, asemeni săbiilor ce apără cerul. Se înalţă munţii de zăpadă, alb se înalţă. Precum nişte aripi de gheaţă, munţii făcuţi de copiii uriaşilor înainte de Crăciun, făcuţi din prima zăpadă căzută. Copiii uriaşi în joacă clădit-au şapte munţi din zăpadă, şapte uriaşi munţi albi precum flăcările, albi precum soarele. Prichindei erau copiii, dar ajungeau până deasupra norilor, erau copii mici, dar în joacă au zidit cei mai înalţi munti de sub strălucirea dimineţii. Priveşte poporul care joacă de bucurie deasupra norilor, pe vârful retezat de invidia copilei uriaşului, având pe Stăpânul în mijlocul lor, aşa joacă poporul Stăpânului. Trei copii zidit-au şapte munţi albi şi îngheţaţi. Munţi în care se oglindesc stelele, munţi ale căror piscuri zgârie Luna. Oamenii se întreabă: cine au fost uriaşii? Întâlnitu-i-au cineva? Le-a ştiut vreun om numele? Doar Cel ce ştie toate, Stăpânul din cer. Stăpânul care a făcut uriaşii din stâncile incandescente ce-şi au obârşia în adâncul ţărânei, Cel care a poruncit zăpezii să cadă răcoros asemeni frunzelor roşii şi galbene din Răpciune. Copiii de uriaşi care au zidit munţii cu săbiile de viteji ale strămoşilor lor ce în vremuri vechi dormit-au cu scuturile pe piept şi pe ale căror trupuri au crescut codri. Uriaşii copii care au zidit munţii cu săbiile străbunilor în loc de lopăţici, amestecând zăpada cu stele căzute de pe cer şi cu stele pe care le-au desprins din constelaţii. Ce om a putut să vadă ziua când munţii au fost gata şi un incandescent heruvim de flăcări a coborât pe cel mai înalt munte topind zăpada pe unde călca şi nici un om nu a putut să vadă toţi uriaşii închinându-se în faţa revelaţiei, în faţa revelaţiei de flăcări. Dar vai, invidia a urcat precum un şarpe la inima unuia din uriaşi, cine era doar Lumina ştie, iar el luă un gigantic ţurţure de gheaţă ce atârna de Lună şi izbi în muntele cel mai înalt, retezându-l. Unii spun că era chiar copila cea mare a uriaşului, sora celorlalţi doi, ce vrut-a ca muntele ei să fie cel mai mare. Adevărul e ascuns, însă... Pâlpâie munţii ridicaţi în joacă. Un munte de zăpadă cu şapte piscuri peste care nu a trecut niciodată nici un nor. Munţii străluceau în soare asemeni apei unui lac de gheţuri, piscurile străluceau asemeni unei dimineţi de mărgean. Apoi uriaşii plecară; basmele spun că spre învolburatele mari unde-şi făcură sălaş, în urma lor rămânând munţii străjuiţi de mormintele împădurite ale uriaşilor din îndepărtate vremuri. Iar munţii erau atât de înalţi şi atât de tăioşi, atât de îngheţaţi şi atât de ascuţiţi, încât atrăgeau gerul, atrăgeau vântul, atrăgeau crivăţul, atrăgeau frigurile fără sfârşit şi munţii de zăpadă nu se mai topiră niciodată şi niciodată vara nu se mai făcu. Munţii nu se topeau pentru că zăpada din care fură făcuţi căzuse chiar din răsuflarea Stăpânului; erau munţi izvorâţi din Adevăr şi nu puteau să moară. Şi nori mulţi precum valurile mărilor potopiră munţii şi cerul era doar nori ce nu mai plecau. După mult timp, oamenii, dorind să vadă cerul şi să se închine urcară pe munte cu toţii şi făcură şapte cetăţi pe vârfurile ce treceau de volbura de nori. Acolo, o ţară întemeiară, ducând pomi înfloriţi care rodiră sub lumină. Aşa au urcat

46 oamenii pe munte şi acolo l-au văzut pe Stăpân aşteptându-i, iar munţii erau aşa de abrupţi că nici o armată nu putea trece până sus. Primul strămoş a zis: - Citeşte profeţia şi cântă Stăpânului din mijlocul nostru. Al doilea strămoş a zis: - Citeşte profeţia şi cântă Stăpânului din mijlocul nostru. Pasărea cu aripi de zăpadă şi inimă de flăcări îţi va spune: citeşte profeţia, citeşte istoria tribului tău, cântă povestea. Aşa îţi va zice.

Tot vâslind ajunse la o tufă cu trandafiri albi care se ridicau din apă. Vârând mâna în valuri sub tulpina trandafirlui văzu ca nici sub trandafir nu este nimic. Trandafirul se ridica chiar de pe pelicula apei. Florile erau atât de fumoase albe şi parfumate, iar frunzele trandafirului parcă erau din smalt. Aşa de frumoase florile astea, îşi spuse ostenitul pescar care nu prea era obşinuit cu lucrurile delicate. Apoi observă că deasupra tufei de trandafiri zburau trei îngeri. Fiecare dintre ei ţinea în mână câte o carte. Pe coperta primei scria: RUGĂCIUNE, pe coperta celei de-a doua cărţi: CURĂŢIRE, iar pe coperta celei de-a treaia cărţi: IUBIRE. Pescarul privea îngerii şi cuvintele scrise pe coperţile celor trei cărţi, încercând să înţeleagă cu mintea lui de om simplu ce înseamnă toate acestea şi pe când încerca să gândească al treilea înger veni înspre el şi rupând o floare din trandafir, i-o dădu spunându-i că cel mai bun loc pentru a o păstra este în inima sa. Privind trandafirul alb din mâna sa, pescarul nu observă că îngerii plecară şi apoi în timp ce se îndrepta spre casă, având trandafirul cel alb în faţa ochilor, pus pe partea din faţă a bărcii pescarul în timp ce vâslea observă cum floarea de pe stinghie dispare treptat ştergându-şi mai întâi prospeţimea petalelor, ajungând apoi doar conturul unei tulpini şi a unor petale care după un timp şi acela începu să se întrerupă, dispărând cu totul de pe stinghie şi răsărind apoi ca un ghiocel cu petale de diamant, răsărind în zăpada propriei sale inimi de pescar bătrân.

DOMNUL ISUS ŞTIE CĂ JOACA E CEVA SERIOS

PELERINAJUL UNUI PESCAR A fost odată ca niciodată un pescar care pleca pe râu să prindă peşte. El era un om sărac a cărui barcă era plină de găuri astupate cu bucăţi de scândură. Nu-şi putea permite să-şi trimită copiii la şcoală, astfel că aceştia erau slugi pe la familile bogate din sat. Soţia lui lucra toată ziua la făcutul plaselor de pescuit pe care le vindeau în târguri în sate de pe cele două maluri ale apei. Era greu cu pescuitul, mai ales iarna. Peştii erau tot mai puţini şi pescarul muncea din greu pentru ca seara să aibă nişte peşti în tolbă. Într-una din zilele lui Ghenar, omul acesta pleacă iarăşi cu barca pe apă. Plecă el şi vâsli mult pe apa repede a râului şi tot vâsli el şi vâsli până ajunse la nişte ape care deveneau tot mai liniştite. Cerul deasupra lui se întuneca şi, până să prindă ele de veste începură să strălucească stelele. Stătu pescarul toată noaptea în barcă pe apă şi cerca să prindă măcar un peşte, dar nu prinse nimic. Năvodul era aruncat în unda râului, dar în el nu se zbătea nici un peşte, iar omul tot adormea cu fruntea pe vâsla. Trezindu-se şi luptându-se să nu adoarmă iarăşi vedea stelele deasupra sa care străluceau nemaivăzut cum probabil strălucesc doar lacrimile în ochi de mama, iar văzduhul umbrit de deasupra apei întunecate avea ceva în el ce îi era greu să numească. Linişte... Sfinţenie, îsi spuse pescarul frecându-se la ochi după ce adormi şi se trezi a treia oară. Sfinţenie. Când noaptea începu să se risipească asemeni unor ceţuri şi cerul începu să se înroşească pescarul văzu că barca lui se afla pe partea laterală a unei catedrale ce ieşea drept din apă. Era un lucru nemaivăzut. Dacă îşi băga mâna în apă sub zidurile uriaşei biserici de piatră vedea că nu are fundaţie. Stătea pe nimic. Zidurile sale porneau drept de pe suprafaţa apei. Nu-i venea să-şi creadă ochilor. Privea zidurile împodobite cu grupuri sculpurale ce ilustrau Sfânta Scriptură şi cu statui ale martirilor. Turnuri înalte se înălţau deasupra şi catedrala avea contraforti asemeni unor picioare de insectă prin arcule cărora trecea pescarul cu barca. Dând încet din vâsle ajunse la intrarea din faţă a domului unde se aflau trei uşi arcuite dintre care cea din dreapta era deschisă. Sus, deasupra, se ridicau două turnuri de înălţimi ciclopice. Pescarul scoase o vâsla din strapazan şi o aruncă în barcă şi apoi după ce o scoase şi pe cealaltă se puse în genunchi în mujlocul bărcii şi intră pe poarta deschisă dând cu vâsla când într-o parte a bărcii, când în alta. Înăuntru lumina intră difusă prin vitrali trecând pe lângă farfuria de marmură unde se pune apă sfinţită văzu că înăuntru se afla apă proaspătă. Vâsli uşor printre rândurile de bărci care şi ele ieşeau drept de pe suprafaţa apei, şi întorcându-se văzu tuburile groase ale orgăi, răsunând de linişte. Doar plescăitul vâslei prin apă făcea biserica să fie plină de ecouri lichide. Vitralile ardeau precum nişte bijuteri înrustate cu nişte pietre preţioase şi lumina dinăuntru, înălţimea pereţilor terminate în arcuri ogivale, liniştea şi podeau de apă făceau ca totul să fie aşa de uluitor. Mai ales pentru bietul pescar care nu era obişnuit cu atâta echilibru de lumină. Biserica din satul lui avea geamuri de o palmă şi fără vitrali pentru că oricum nu dădeau destulă lumină. Opri barca undeva între rândurile de bănci şi vru să se roage însă în timp ce rostea cuvintele se tot miră în sinea sa de toate ce văzuse. Când reuşi să sfârşescă rugăciunea văzu un om în partea din faţa al biserici înaintea rândurilor de bănci un om îngenucheat pe apă. Vâsli până la dorind să îl întrebe ceva, însă văzându-l cufundat în rugăciune se întoarse şi plecă. Ieşi din catredală şi, punând vâsla la loc în strapazan porni înapoi spre casă. După ce pluti cam un kilometru şi jumătate văzu în depărtare ceva, nu-şi putea da seama ce. Când ajunse văzu că era o fântână ghizd de piatră care se ridica şi aceasta de-a dreptul din apă. Vâsli până la fântână şi băgă mâna în apa de dedesupt simţi că nici asta nu avea nici o temelie ,ci piatra ei se ridică de pe apă. Uitându-se în fântână văzu că apa ei e la mai mare adâncime decât apa râului şi deşi apa din afara fântânii era mai închisă la culoare, apa fântânii era cristalia şi limpede de i se oglindea chipul în ea. După ce stătu buimac o vreme încercând să dezlege taina locului acestuia se lăsă păgubaş şi voi să plece, dar chiar când să pornească văzu că un om stând în picioare lângă fântână îi face semn să se întoarcă. Era un om înalt şi puternic, cu faţa luminoasă şi zâmbitor. Când pescarul se apropie de el, acesta învârti de roata fântânii, scoase o găleată de apă şi i-o întinse. Însetat pescarul bău, iar când puse găleata la loc pe ghizdul fântânii şi vru să îi mulţumească acelui om, omul nu mai era. Pescarul se puse iarăşi să vâslească şi vâsli ghidându-se după soare îndreptând barca spre satul său. Însă cum aerul era aşa de mare mai avea mult de vâslit.

A fost odată ca niciodată o fetiţă mică-mică pe care o chema Cristina şi care locuia cu familia ei într-un sat pe undeva pe aici, dar n-aş putea să vă spun în care. Ea avea doar patru ani şi credea tare-tare mult în Domnul Isus şi îl iubea pe Domnul Isus, cum credeţi în El şi îl iubiţi şi voi. Iar Domnul Isus e aşa de bun şi copiii care îl iubesc pe El şi cred în El cu toată inima lor mititică devin copii Săi. Iar fetiţa aceasta era un copil al Domnului Isus şi era cel mai fericit copil din satul ei. Şi voi, dacă vreţi să fiţi fericiţi pentru totdeauna trebuie să apucaţi mâna lui Isus cu mânuţele voastre şi să mergeţi împreună cu Domnul Isus toată viaţa până când veţi ajunge în faţa lui Dumnezeu acolo unde aripile îngerilor luminează precum cristalul curat, aşa cum vă sclipesc şi voua ochişorii atunci când vă rugaţi. Şi se întâmplă că trecuseră deja două luni de iarnă şi zăpada nu fusese aproape deloc şi Cristina tare ar fi vrut să se joace cu bulgări de zăpadă şi să facă un om de zăpadă. Dar vezi că nu ningea. Aşa că stătea în cămăruţa ei şi se juca cu păpuşi ce purtau nişte rochii aşa de frumoase, şi bunica îi spusese că păpuşile sunt Frumoasa din Pădurea Adormită, Cenuşăreasa şi Albă-ca-zăpada, chiar prinţesele din poveştile pe care i le spunea serile. Dar, uneori, în timp ce se juca se oprea să privească pe fereastră să vadă dacă nu a început sa ningă şi, dimineaţa, când se trezea întâiul lucru pe care îl făcea era să se uite pe fereastră să vadă dacă nu a nins peste noapte. Însă era o iarnă fără zăpadă şi nu ningea. Privind pe fereastră văzu în depărtare, departe-departe, ceva şi nu stiu ce e acolo. - Ce e acolo? Îl întrebă Cristina pe tati. - Este muntele, răspunse tati. - Ce e aia „muntele”? întrebă iarăşi Cristina. - Păi muntele e ceva foarte mare acoperit de brazi înalţi şi de zăpadă. - Zăpadă? Spuse Cristina. De aia e aşa de alb? - Da, tot muntele e acoperit de zăpadă, spuse tatăl Cristinei. Cristina se gândi un pic. Dacă acolo e zăpadă poate s-ar putea duce şi ei până acolo să facă nişte bulgări de zăpadă şi să facă şi un om de zăpadă. - Tati, nu putem merge până acolo să facem un om de zăpadă? Dar tati îi spuse că nu pot merge şi Cristina chiar se întristă şi plânse un pic, dar vezi că nu puteau merge pentru că nu aveau maşină şi tati era meseriaş şi era tot la lucru. Odată Cristina merse într-o duminică dimineaţa la biserică împreună cu ceilalţi copii, care erau ca şi ea, copii ai Domnului isus şi cu mami şi cu tati care şi ei erau copii ai Domnului isus şi stptea cuminte în băncuţă şi asculta cântecele frumoase pe care le cântau cei din biserică şi în care se spunea că Domnul Isus e bun şi ne iubeşte pe toţi şi că şi noi trebuie să-L iubim pe El, şi- în timp ce stătea în bancădesena pe o foaie de hârtie nişte flori şi nişte animale şi, desenând, asculta cântările, dar nu înţelegea foarte multe lucruri şi apoi obosi un pic, dar se întâmplă că- pe când desena o pisică albastră- o bătrână recită un verset din Biblie care spunea că Isus a zis: „ ... aţi zice acestui munte: Mută-te de aici acolo! Şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.” Apoi mai trecu un timp şi biserica se termină şi Cristina marse acasă la masă împreună cu mami şi cu tati, însă nu uită cuvintele pe care le recitase sora aceea bătrână şi care fuseseră spuse de Domnul Isus. Şi, cum stătea în cămăruţa ei şi se gândea, se gândi că Domnul Isus poate orice şi puse pe Cenuşăreasa şi pe Albă-ca-zăpada deoparte şi îngenunche în faţa Domnului Isus, îşi plecă fruntea şi împreunănd mânuţele şi închizând ochişorii Îi spuse Domnului Isus: - Doamne Isuse, aş vrea aşa de mult să fac un om de zăpadă, Doamne Isuse, aşa de mult aş vrea şi Te rog mută muntele ăla plin de zăpadă de acolo de departe până aici lângă noi, ca să pot face un om de zăpadă, Doamne Isuse, Îţi mulţumesc, amin. Şi când fetiţa deschise ochişorii şi se uită pe fereastră văzu că pe lângă sat pornea povârnişul unui munte, muntele care fusese atât de îndepărtat înainte, acoperit cu brazi şi zăpadă, chiar cum îi spusese tati şi zăpada era aşa de albă şi de curată şi Cristina fugii repede afară şi împreună cu ceilalţi copilaşi se bătură cu bulgări de zăpadă şi apoi putură să facă un om de zăpadă care strălucea alb asemenea unui înger pentru că fusese imaginat de sufletele de zăpadă curată a Cristinei şi a celorlalţi copii şi păcat că nu i-aţi văzut făcându-l, era ca şi cum nişte îngeri s-ar fi preschimbat în nişte piticuţi începând să răvăşească toată zăpada umplând împrejurimile de râsete şi de strigăte şi a fost o zi aşa de minunată că ar fi trebuit să fie pusă într-o carte şi când terminară feţele şi frunţile le erau roşii de ger şi hăinuţele şi căciuliţele erau ude de zăpadă, dar sufleţelele le ardeau în inimi şi în ochişori ca nişte diamante, căci e adevărat că sufleţelele copiilor sunt făcute din cel mai curat diamant şi putură să facă un om de zăpadă pentru că se mută muntele şi pentru că Domnul Isus îi iubeşte pe copilaşi şi ştie că joaca e ceva serios şi făcură un om de zăpadă aşa de mare că aproape nu-l puteau cuprinde cu mânuţele. CASCADA ÎNGHEŢATĂ A fost odată ca niciodată un copil de cinci ani pe care fraţii săi mai mari l-au trimis să cumpere pâine. Copilul purta o căciuliţă cu ciucure ce îi acoperea tot capul şi de sub care îi ieşea răvăşit părul. Avea ochii mari şi plini de lacrimi, lucru care îi făcea să pară şi mai luminoşi. Purta o cămăşuţă albastră pe care erau pictate frunze albe, avea nişte pantaloni gri de trening şi era încălţat cu nişte adidaşi buni pentru Statu-Palmă-Barbă-Cot. Cu toate că locuia într-un sat mic mergând spre magazine se rătăci şi tot mergând, tot mergând ajunse între nişte munţi foarte inalti acoperiti de gheturi. Acolo totul stalucea foarte puternic si chiar si soarele era de sapte-opt ori mai mare decat de obicei. Era precum un glob urias si portocaliu, a carui lumina stralucea uniform, netrimitand raze.

Privind in jur copilul vazu ca in apropiere curgea un rau rece si transparent acoperit de gheata translucida si cu undele facute din aura tat de fin, incat erau asemeni unor valuri de lumina. Pe malul raului statea ingropata pe jumatate in nisip o sita mica pentru strans aur si in joaca baiatul incepu sa adune graunte de aur de pe prundis sis a le puna in gramezi. - Acum caut aur si strang mult aur, spunea adunand nisip auriu din apele pretioase ale raului. Insa gramezile de praf de aur pe care le facea erau micsoare de vantul care rodea coastele muntilor. Incepu sa puna tot aurul intr-o singura gramada si stranse, stranse la aur din prundisul alb al raului si tot stranse si stranse pana cand vazu ca gramada sa de aur se ridica acum pana deasupra norilor si era acoperita de gheturi vesnice. Devenise un munte inalt, la fel de inalt ca ceilalti munti de aur printre care curgea raul. Vazand ca praful sau de aur devenise tare ca stanca si ca se transformase intr-un munte, copilul arunca sita in nisipul de pe malul apei si – inainte sa plece- arunca in apa banul cu care trebuia sa plateasca painea. Atunci vazu un lucru ce nu-l observase in tot timpul nesfarsit cat filtrase aur; tot raul era plin de monede, mai mari sau mai mici, imprimate cu cifre, steme, chipuri si pajure. Plecand, privi in jur la cataractele inghetate. Nu erau uriasi, nu erau zane si pitici, balauri si zmei. Era doar raul acesta al carui nume nu-l stia, raul acesta acoperit de gheata. Erau cascadele care picurau transparent. Si toate sub soarele acesta urias, soarele acesta care palpaia, ce palpaia asemeni unei portocale de jucarie facuta din pietre scumpe pentru vreao odrasla de imparat. Privind in urma inca o data vazu ca muntele ce-l ridicase joaca sa de-a munca, era acum acoperit de arbori cu frunze stravezii, iar varful inzapezit se pierdea in norii ce stateau la sfat imprejurul lui. Ganditor fiind, nu-si acoperi capul cand incepu furtuna si nici nu se duse de la inceput sa se adaposteasca. Statu pur si simplu in ploaie privind fulgerele care se oglindeau in raul inghetat. Apoi se duse sub una din cascadele de gheata care stralucea asemeni neonului sub trasnetele ce se infigeau in zapezi si gheturi. Era viu. Stia asta. Iar oamenii erau acolo undeva, dincolo de munti. Radeau, traiau si mureau. Unii stateau in case suprapuse in orase inghesuite, altii aveau case sau colibe de tabla acoperite cu tabla ondulata. Cine stie cati erau rai, multi erau saraci. Peste tot erau la mare pret niste bucati de hartie colorata si tiparita. Undeva dincolo de munti. Se intoarse sa-i priveasca si vazu cum vantul de miazanoapte ii macina si ii ravaseste pana disparura. Acum in locul lor vedea orase si sate ce se intindeau pana departe, hat, departe- dincolo de capatul pamantului. ÎI văzu şi pe fratii lui care veniră lângă el să se de ape gheaţă. Aici, pe râul acesta ale cărui cataracte coboară adânc, tot mai adânc până jos în tacerea inimilor noastre.

POVEŞTI PENTRU ADOLESCENŢI

POVESTEA LUNII A fost odată ca niciodată o păstoriţă care mergea cu turma părinţilor săi. În fiecare zi pleca pe câmp dis-de-dimineaţă şi se întorcea seara cu oile alergând şi behăind în urma sa. Pe atunci soarele încă nu era pe cer, nici Luna, iar lumina zilei era lumina născută din cuvântul lui Dumnezeu la începuturi. Lumina era peste tot aceeaşi şi nu avea sursă, dispărând în timpul nopţii şi apărând iarăşi din nimic a doua zi dimineaţa. Ciobăniţa era o fată sărmană intr-un sat umil într-un pământ sărac. Pe lângă cele câteva oi ale părinţilor săi începu să pască şi oile sătenilor, având acum în grijă o turmă de sute de oi de nu o mai putea număra. Anotimpurile treceau în timp ce păstoriţa stătea cu oile în câmp, sprijinindu-se în toiag şi privind pământul, în ale carui bălţi se reflectau norii şi albastrul cerului. Câmpul era acoperit de linişte ca de ploaie măruntă şi deasă, doar behăitul oilor auzindu-se laolaltă cu hârsâitul dinţilor în iarbă şi trifoi. Câinele mai alerga şi lătra când câte un miel se depărta prea tare de turmă, fugărindu-l înapoi. Pământul era negru şi acoperit de ierburi, între care se înălţau tulpini de păpădie ale căror mingi albe acoperite cu stropi de apă străluceau ca nişte pietre de diamant. Iar când erau în floare, păpădiile parcă erau din aur. În satul lor pietre colorate nu erau decât pe coperta de argint a Evanghleliei din bisericuţa de lângă râu, iar de aur era doar crucifixul care stătea pe altar. Deseori, când mergea la biserică, păstoriţa se întreba dacă şi ferestrele atât de împodobite ale bisericii erau tot din safire aduse din pământuri îndepărtate peste mări agitate ale căror valuri se înalţă cât un bordei şi ale căror apă nu se poate bea. Stând în câmp înconjurată de oi se gândea uneori la diferite cuvinte din Scriptură citite cu voce tare de preot în bisericuţa cu ziduri uriaşe şi ferestre ascuţite, incandescente şi străpunse de străluciri. „ Căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.” Privind cerul reflectat în bălţile lăsate de furtunile tocmai trecute sau de ploile melodioase ale verilor calme, încerca cu mintea ei tânără să pătrundă înţelesul cuvintelor sacre: „ Căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.” În vremea aceea când pe cer nu erau soarele şi luna, iar lumina nu avea sursă şi strălucea uneori nu din cer, ci chiar din inima oamenilor, pe vremea aceea Dumnezeu era mult mai aproape decât azi. De multe ori Dumnezeu călcă pe câmpul cu păpădii şi ascultă behăielile oilor, privi câinele care căuta soboli în pământ li o privi pe păstoriţă tăcând în mijlocul florilor. Erau momente extraordinare când aerul se umplea de flăcări, iar pe multele lacuri din acel ţinut pescarii începeau cu mirare să umble, călcând pe apele liniştite. Erau momente când Dumnezeu cobora nevăzut printre copiii Săi, umplând de frumuseţe această planetă misterioasă şi tristă.

47 Deseori cerul se acoperea de ploi marine şi ciobăniţa se adăpostea în nişte stânci uriaşe aduse de gheţuri cu multe vremuri în urmă. Stâncile erau acoperite cu desene luminoase, asemeni vitraliilor bisericii, numai că înfăţişau cerbi alergând şi evocau graba altor timpuri când chiar timpul se măsura cu reuşita la vânătoarea de boi sălbatici ori urşi. Un timp în care oamenii fugăreau animalele peste pământul pietros pentru dreptul de a avea o halcă de carne în foc atunci când se lăsa noaptea şi toţi erau veseli şi făceau popas, pregătindu-se să mânânce şi lăudându-se cu isprăvile acelei zile, imprimându-şi degetele muiate în argilă pe pereţii de stâncă. Pe timp de ploaie se ascundea între stânci de teama fulgerelor, între vitraliile acelea ce acopereau ogivele de piatră, iar oile se cuibăreau unele în altele sub marginile stâncilor, doar câinele rămânând în câmp, lătrând la norii întunecaţi de pe cer şi alergând între muşuroaiele de soboli. Într-o zi veni la tatăl ei un băiat din alt cătun să o ceară de nevastă, spunându-i că o iubeşte. Ei îi plăcu băiatul, dar vezi că pe când se întorcea în satul său, calul băiatului îşi luă zborul căci era năzdrăvan şi-l duse pe băiat în cer, de unde nemaiputându-se întoarce Cineva îl puse într-o barcă de aur cu vâsle de aur şi-i spuse să rămână acolo. Când zise „da”, Acela îl atinse şi-l transformă într-un om de piatră colorat, şi băiatul rămase acolo, plutind în barca aceea strălucitoare pe cer. Acum avea inimă de diamant, simţea mai mult şi iubea mai mult, dar totuşi nu mai iubea ca înainte, iubea cum iubesc făpturile din cer, cum iubeşte un înger. Mult se întristă păstoriţa când auzii că alesul ei se pierdu în cer, dar apoi când îl văzu plutind cu barca pe cer, se bucură, căci îşi spuse: „Poate pot să ajung la el!” Îşi luă rămas bun de la părinţi şi plecă spre asfinţit, spre locul unde îl vedea în fiecare zi pe alesul ei mergând. Oile, behâind, se ţinură după ea, iar ea tot merse, şi tot merse. În jur lumina scădea, iar ea pe măsură ce se apropia de soare, era tot mai departe de el şi înainte tot mai mult în asfinţit până când în jurul ei se făcu noapte de-abinelea. Uitându-se în jur, văzu că oile şi câinele erau în juru-i, dar că ea nu mai e pe pâmânt, ci în cerul nopţii; apoi văzu cum din ea începe să izvorască o lumină delicată, iar oile şi câinele ei se transformă în stele. Ciobăniţa se transformă în Luna de pe cer, iar turma în stelele care strălucesc noaptea. Dacă priveşti atent la stele vei vedea una mai la marginea turmei, mai mare şi mai diferită de celelalte; aceea e câinele care stă şi păzeşte turma de la margine, ca nici o oaie să nu se depărteze. Şi o să-ţi spun un secret; dacă eşti cu adevărat atent, o să-l auzi lătrând. Ciobăniţa ajunse în cer, dar nu ajunse la alesul ei iubit să se căsătorească , şi de atunci stă în cer luminând şi plânge uneori cu lacrimi de diamant. Dacă vei merge dis-de-dimineaţă, când se crapă de ziuă, vei vedea lacrimile păstoriţei acoperind iarba. Noaptea îşi duce oile la păşune în cer, unde turma paşte lumină şi străluceşte lângă ciobăniţa, care stă sprijinită în toiagul de păstor şi plânge lumina nopţii, căci după ce acoperă florile şi ierburile pământului, lacrimile Lunii se răspândesc prin aer, umplându-l de lumină.

ÎNTOARCEREA LUI HIAWATHA A fost odată ca niciodată un şoim călător care poposi pe firma unei benzinarii din Dakota de Nord. Un şoim călător a fost. Acolo stătu privind dimineaţa şi oamenii. Acolo privi până ce dintr-o maşină veche coborî adolescentul Aleargă Spre Soare. Şoimul îi cântă un cântec lui Aleargă Spre Soare. Cantecul era aşa. Şoimul îi spuse o veste lui Aleargă Spre Soare. Vestea era aşa: - Tinere Aleargă Spre Soare ia aminte la cântecul meu neîmpodobit că lucruri mari iţi va spune. Ascultă cântecul pe care lam învăţat de la Vântul ce tulbură mările pe care plutesc gheţari uriaşi. Pleacă-ţi urechea la cântecul acesta ce sfărâmă norii şi răcoreşte munţii de flăcări, nu te îndepărta de mine până nu voi sfârşi, ţine minte cuvintele acestea şi spune-le poporului tău. Spune-i poporului tău că Hiawatha s-a întors în piroga sa albă, caiacul sau a coborât din ceruri în mările ce zguduiau pământul, spune-i poporului tău că Hiawatha s-a întors în ţara strămoşilor săi. Luntrea sa se izbi în stâncile ce veghează oceanul şi Hiawatha îşi luă vânatul alb în spate şi păşi pe pământul poporului său. El a venit cu luntrea, în pirogă, în caiac el a venit. Aleargă Aleargă Spre Soare, aleargă şi spune poporului tău că Hiawatha s-a întors. Ascultă cântecul ce l-am învăţat de la vânt. Plecă Hiawatha spre lumea de apoi şi dădu cu vâsla prin apele liniştite ale eternităţii, dădu din vâslă prin apă Hiawatha, pluti prin ceţurile şi negurile de deasupra oceanelor. Pluti Hiawatha în luntrea de culoarea Lunii şi ajunse in cer. Acolo ajunse şi pluti şi se uita în jos pe pământ să-i vadă pe urmaşii strămoşilor săi. Ce se întâmpla cu ei? Erau ucişi şi nu aveau porumb. Mamelor li se sfâşiase sufletul pentru copii lor ce flamănzeau în pământuri străine, în străine văi ale umbrei morţii, iar soţiile îşi plângeau oamenii răpuşi de puşti viclene. Asta văzu Hiawatha şi mult se întristă. Plânse Hiawatha privind in urmă. Ascultă Aleargă Spre Soare, ascultă cântecul ce l-am învăţat de la Vânt. Vântul m-a învăţat, Vântul ce străbate văzduhul şi se joacă deavaţiascunselea printre stele. Vântul care cântă nevăzut. El m-a învăţat. Mi-a spus despre Hiawatha. După ce plânse, se întrebă Hiawatha: Unde mă aflu? Ce loc e ăsta? Pluti Hiawatha prin cer şi nu văzu pe nimeni şi mult mai pluti Hiawatha. Luntrea se legăna încet pe o apă a cărei strălucire era asemeni diamantului. Plutea Hiawatha pe râul acela de lumină şi nu vedea pe nimeni. Plutea şi plutea şi i se făcu foame. Îşi luă suliţa Hiawatha şi pândi aplecat asupra apei; după multă veghe încordată o înfipse într-un peşte de aur. Din lumină scoase peştele şi, curăţându-l de solzii de diamant îl mâncă. Şi pluti Hiawatha şi pământul în urma sa nu se mai zărea şi în jurul său nu se mai vedeau decât nişte valuri veşnice. 1 Gitchi Manidoo? întrebă. Dar nu-i răspunse nimeni. Ascultă Alearga Spre Soare, ascultă cântecul făcut de Vant. Apoi se lăsă ceaţă. Se lăsă întuneric. Nu se mai vedea la o suliţă în faţa luntrei. Norii groşi se lăsară, negură, ceţuri şi noapte, vânt şi vârtej ce susură, beznă. Se sperie Hiwatha şi işi potrivi o sageată în arc. Cine-i acolo? spuse şi cu inima bătându-i trase săgeata. Apoi pluti prin întuneric şi începu să dea iarăşi cu vâsla prin valurile calme. Dădu cu vâsla prin ape Hiawatha până când văzu că ceaţa începe să se risipească şi că se face ziuă, o lumină ca înăuntrul unui diamant. Şi văzu nişte mâini străpunse de gloanţe şi cuie. Văzu o rană împunsă de o suliţa de fier. Şi acolo în Trupul acela mort era înfiptă şi săgeata lui. O scoase Hiawatha şi o privi. A lui era, cu vârful de ciob de silex. Gândit rămase Hiawatha şi privi cum trei oameni coboară Omul răstignit pe cele două Urse şi pe Crucea Sudului şi-l coboară între stânci acoperindu-l cu pietre. Un om era din lemn alb de mesteacăn, îmi spuse Vântul. Altul de abanos negru şi celalalt de cedru roșu. Aşa imi zise Vântul. În pământ îl puseră. La răsăritul soarelui Vântul îşi şopti cântecul. În noapte ziua strigă. Lumină se făcu şi nimeni nu îi putea stinge flăcările. În vâlvătăi erau cerurile căci Cel Strapuns se ridicase deasupra stelelor strălucind aşa cum nimic altceva n-a strălucit pe pământ, cântă Vântul. Era o Căpetenie. Era un Om care strălucea. Era însuşi Spiritul nemărginit, Flacăra, Marele Sachem.

-Gitchi Manidoo? întrebă Hiawatha Lumină se făcu în Hiawatha cand Mâna Străpunsă îi atinse inima şi plânse, plânse Hiawatha. Era atât de bucuros, atât de fericit era că omul pe care îl ucise era viu. Trebuie să primiţi inimi de cenuşă, pentru a putea trăi. Daca aveţi inima de cenuşa nu veţi muri. Cenuşa nu se topeşte şi Mâna străpunsă o strânge şi o strânge şi o apasă şi o apasă şi o transformă într-un diamant etern. Într-o piatră scumpă, într-o piatră veşnică le spunea Hiawatha oamenilor cu inimi de zăpadă. Şi mergea Hiawatha pe pământul poporului sau cu mielul vânat în lumină pe umăr. Asta e cântecul pe care mi l-a spus Vântul. Cântecul despre reîntoarcerea lui Hiawatha. Acum du-te şi spune poporului tău, spune-le fraţilor tăi, spune-le că Hiawatha s-a întors. Aleargă şi spunele. Aleargă, Aleargă În Lumină, aleargă şi spune-le, cântă-le cântecul Vântului. Iar Şoimul Călător zbură printre nori şi îi spuse Vântului. Îi cântă Şoim Călător Vântului. - Acolo lăsă totul Aleargă În Lumină şi se îndreptă spre munţi, începu să alerge spre munţi, fugi Aleargă În Lumină ducând vestea fraţilor săi. Aşa făcu Aleargă În Lumină. - Şi cu Hiawatha ce s-a întâmplat? întrebă Vântul făcând dimineaţa să tremure în ape. ‘Din ţărână un om se făcu şi din Cer un altul şi stăteau zâmbind, stăteau plini de pace sub strălucirea a şapte stele ale caror colţuri se întindeau până departe în veşnicie.’ Asta spuse Aleargă În Lumină poporului său, îi mai zise Şoim Călător Vântului ce adormea încet lăsând cerul luminos şi liniştit în ziua cu nori puţini şi albi. Şi cu Hiawatha ce s-a mai întâmplat? întreba Vântul prin somn, asemeni unui copil ce adoarme.

PĂDUREA DE AMETIST Crângul de pe marginea drumului ce duce dinspre Săcel spre Sântămărie-Orlea a făcut parte din cunoscuta pădure de ametist ce se întâlnea din locul unde este acum autostrada până la poalele muntelui. Peste pădurea aceasta era stăpână războinica familie a Lupilor de Cenuşă. Se numeau astfel, fiindcă purtau costume cenuşii şi pantofi cenuşii şi fumau tot timpul trabucuri cenuşii, iar prin părţile pădurii de ametist animalele poveasteau că lupii aceştia se trăgeau dintr-un lup ce luase fiinţă din cenuşa unui brad uriaş ce se afla undeva în munte şi care fusese lovit de un fulger ce luminase noaptea. Din acel lup se trăgeau Lupii de Cenuşă, iar când au fost înnobilaţi li s-a scris acest nume în hrisoave şi în documentele oficiale ce purtau sigiliul imperial. Dar, cu toate că au fost înnobilaţi şi aveau servitori şi locuiau într-un palat era de preferat să nu te întâlneşti cu ei prin pădure pentru că erau nişte lupi foarte răi. Nu ştiu dacă pe lumea asta există şi lupi buni, dar Lupii de Cenuşă cu siguranţă nu erau dintre aceia. Pădurea de ametist era sub stăpânirea Lupilor de Cenuşă, iar aceştia făceau ca fiecare fiinţă ce locuia sau doar trecea prin bungetul de sticlă, să simtă acest lucru. De fiecare dată când întâlneau un iepure, o veveriţă sau un iepure, aceştia trebuiau să dea un ban de argint. Podul palatului Lupilor de Cenuşă era plin de bani de argint, iar lupii se gândiseră chiar să acopere ţiglăria castelului lor cu bani pentru a-l face să strălucească asemeni pădurii peste care erau stăpâni. Şi îşi puneau servitorii să cureţe înnegritura de pe monezile de argint, pentru ca aceştia să strălucească şi mai tare atunci când îi voi lipi pe ţiglele acoperişului, neştiind că oricât ar încerca servitorii şi oricât ar munci nu vor putea niciodată să cureţe acei bani de argint, pentru că erau bani murdari, bani pe care ei- folosindu-se de înaltul lor rang nobiliar şi de autoritatea pe care o aveau- îi luaseră prin ameninţări de la supuşii lor. Ce s-ar fi întâmplat dacă Lupii de Cenuşă ar fi dat peste un om în pădurea lor, nu se ştie. Probabil că nu ştiau nici ei, fiindcă nu întâlniseră nici unul. Pe vremea aceea oamenii erau mai puţini, iar satele erau mai îndepărtate de pădurea de ametist. O singură dată se întâmpla să treacă un om prin pădurea lupilor, iar aceasta este ceva aşa de neobişnuit că dacă ţi-ar povesti cineva nu ai crede şi dacă ai vedea cu ochii tăi ţi-ai spune că visezi. Dar iubirea nu este un vis. Nu se ştie cum un băiat ajunse în preajma pădurii de ametist. Unii spun că băiatul era un paj ce se grăbea să străbată pădurea aceasta neobişnuită pentru a ajunge la stăpâna sa, o prinţesp frumoasă, frumoasă cu ochi de chihlimbar întunecat şi cu zâmbet luminos asemeni unei dimineţi de primăvară. De cum intrase în pădure, ştiind că este domeniul familiei Lupilor de Cenuşă, pajul îşi spune: “O să mă uit după soare ziua şi după lună noaptea şi o să caut să ajung cât mai repede afară din pădurea asta. Nu apucă însă să facă prea mulţi paşi că fu orbit de strălucirea pădurii în aerul răsăritului. Arborii erau de ametist şi razele soarelui străbăteau strălucind prin ei făcând să sclipească întreaga pădure; vara, frunzele, firele de iarbă- cu totul şi cu totul de ametist trandafiriu- se spărgeau când vântul cald sau răcoros le izbea unele de altele. Băiatul începu să meargă tot mai încet, privind în jurul său. Norii se puteau vedea arzând prin pădurea de piatră transparentă, plutind spre sud peste munte, iar zăpada din pădure era de sidef. Pajul încercă să-şi amintească de temuţii Lupi de Cenuşă care puteau să apară oricând şi încercă să facă un efort de voinţă, să se grăbească până va ieşi din pădure, dar era captivat de ceea ce vedea, fiecare copac scânteind asemeni unei bijuterii. Pădurea strălucea alb şi violet stins si pe deasupra copacilor zburau păsări cu aripi de diamante, stoluri ce le făceau să pară asemeni unor ploi de lumină, ca atunci când cade o ploaie blândă peste tine şi simţi că n-ai vrea să fi în nici un alt loc din lume şi picurii de ploaie plouă până în sufletul tău şi tu devii una cu ploaia şi cu cerul frumos şi plin de nori şi lumini delicate şi eşti recunoscător pentru toată frumuseţea aceasta care îţi este dăruită. Văzând că îi e tot mai greu să înainteze, pajul se opri şi se aşeză pe un copac doborât la pămănt. Nu după mult timp, soarele asfinţi şi se făcu noapte. Putea vedea tot cerul acoperit de stele prin crengile transparente ale copacilor de ametist şi vedea cum stelele se reflectau în zăpadă îngheţată care sclipea pe rămurele. Deşi era noapte, pădurea era luminoasă asemeni unui sipet plin de diamante, fiecare copac pâlpâind slab în zăpadă. Era atât de frumos, încât ziua următoare când se întâlni cu Lupii de Cenuşă, la început nici măcar nu i-a mai fost frică, deşi, la drept vorbind nu ştia ce să facă pentru a o scoate la capăt cu ei. Lupul care îl întâlni avea un grad nobiliar mai mic şi se duse să-i aducă pe ceilalţi, pentru- după cum zisese- pentru a-l aresta pentru trecere nepermisă prin pădurea lor şi astfel pajul rămase singur. Dându-şi seama că şi de ar încerca, nu ar reuşi să fugă, rămas singur privi pădurea care strălucea atât de minunat înconjurată de ceţurile dimineţii, la fel cum făcuse şi în dimineaţa dinainte şi el îşi scoase un sandviş cu unt şi începu să mănânce. Ştia că Lupii de Cenuşă au să apară şi era atât de adâncit în gânduri, încât nu observă cum o mierla zboară până lângă el şi începe să pigulească fărâmele de pâine care căzuseră jos şi după ce le ciuguli pe toate, văzând că băiatul îi puse o bucată de sandviş pe o buturugă de ametist, se duse şi mâncă pe săturate. Nu trecu multă vreme şi apărura lupii. Erau îmbrăcaţi în costume gri şi erau la volanul unor jeep-uri. - Ce face băiatul pe pământurile noastre? Spuse unul dintre Lupii de Cenuşă, scuturând scrumul trabucului ce i-l ţinea între degete.

Toţi lupii, coborâră din jeep-urile lor vechi şi i-l înconjurară, privindu-l cu atenţie, iar pajului începu iară-şi să-i fie teamă, văzândui pe toţi lupii aceia în jurul său. - Cred că băiatul acesta a venit la furat, mârâi cel ce vorbise primul. Asta trebuie să fie explicaţia. - Desigur, lătrară toţi. - Ai venit la furat? îl întrebă unul. - N...nu…nu am venit la furat, spuse pajul, sfârşit. - Ei, bine, trebuie să dovedeşti. Poţi să dovedeşti că nu ai venit la furat? Spuse unul din lupi care purta ochelari de vedere şi părea foarte inteligent. Lupii îl priviră aşteptând răspunsul şi după ceva vreme pajul spuse: - Nu cred că pot să dovedesc. - Atunci înseamnă că asta ai şi făcut. Şi trebuie să… - Trebuie să fi arestat şi închis în donjon. - Să-i învăţăm minte pe toţi hoţii… - Şi trebuie să-l executăm. - Desigur. Vorbiseră toţi odată şi se înţeleseră foarte repede. - Însă înainte o să-ţi împlinim ultima ta dorinţă. Poţi să-ţi mănânci sandvişul, spuse lupul ce purta ochelari de vedere. - Dar nu asta e ultima mea dorinţă. Şi, pe deasupra cred că faceţi o greşeală. - Mănâncă-ţi sandvişul, băiete, îi spuse unul din lupi pe un ton ce nu admitea un refuz. Băiatul se supuse şi merse să-şi mănânce sandvişul şi când ajunse la buşteanul de ametist văzu că mierla nu plecase. În timp ce băiatul mânca sandvişul, pasărea zbură în jurul lui şi îi spuse: - Pentru că te-ai purtat cu mine cu inimă bună vreau să te ajut şi eu. Întinde-ţi mâna şi ţine palma deschisă. Pajul îşi întinse mâna şi ţinu palma deschisă, iar pasărea îi zvârli acolo o grăunţă ce o avea în cioc. Apoi zbură la scorbura unui copac de ametist şi luă din ea puţin pământ negru pe care îl aruncă peste graunţă. Pasărea spuse: - Acuma cheama-i pe lupi în jurul tău şi spune-le că ai terminat sandvişul şi străduieşte-te să nu te temi, şi în momentul în care nu te vei mai teme cu adevărat, vei vedea că nu ai de ce să te temi. Pajul îi chemă pe lupi, spunându-le că şi-a terminat sandvişul, iar aceştia veniră gata să-l sfâşie, dar – în momentul când făcură cerc în jurul , său – văzură cum din palma întinsă a pajului răsare un lăstar mititel, care devine apoi o tulpiniţă mai mare ce apoi dă frunze şi care mai apoi înfloreşte cu nişte flori mari şi foarte frumoase. Era un crin. În momentul în care Lupii de Cenuşă spuseră: “ Nu e decât o floare, haideţi băieţi”, pajul îşi dădu seama că nu îi mai e frică de lupii aceştia răi de care nu putea decât să-ţi fie milă şi petalele florii se schimbară pe dată în flăcări albe care se reflectau în ochii Lupilor de Cenuşă, umplându-i de teamă. După ce rămase singur băiatul sădi floarea în pământul pădurii de ametist şi merse, şi tot merse până ieşi din pădurea de ametist şi ajunse la minunata prinţesp al cărei paj era. Reuşi să iasă, căci nu mai privi la frumuseţea pădurii, ci îşi aminti frumuseţea crinului imperial cu petale de flăcări ce îl ţinu în mână, flăcări ce se schimbară iarăşi în petale obişnuite la un timp după ce îl sădi în pământ. Şi, lângă crinul acela apăru un alt crin, şi altul şi altul, iar apoi începură să apară în pădurea de ametist copaci de lemn care îi înlocuiră treptat pe cei de cuarţ colorat şi, până la urmă, pădurea de ametist dispăru , dispăru şi palatul Lupilor de Cenuşă, dispărură chiar şi Lupii de Cenuşă şi din tot crângul acela, odată atât de mare şi de cunoscut, nu mai rămaseră decât arborii de lângă drumul ce duce spre satul Sântămarie-Orlea cum vii dinspre satele Săcel şi Sânpetru, dar nici aceştia nu mai sunt vechii copaci de ametist. Sunt nişte copaci ca toţi copacii, cum sunt copacii pe pământ în ziua de azi. Iar, după o săptămână, când pajul ajunse la stăpâna sa şi o văzu iarăşi, îşi spuse: “ Cât e de frumoasă, e frumoasă asemeni crinului ce l-am ţinut în palmă. Într-adevăr, iubirea nu e un vis. FETELE-S DE VINĂ SAU POATE BĂIEŢII (DACĂ NU ŞTII ÎNSEAMNĂ CĂ AI O VIAŢĂ FOARTE FERICITĂ) Elena îl iubea pe…Nu voia niciodată să ne spună numele lui. Nici măcar în jurnalul ei pe care îl ţinea sub şapte lacăte şi şapte formule magice, nu îi scrisese numele. Asta era demult înainte să plece ea la facultate, când Elena era doar o fată de liceu care nu învăţa cu adevărat decât la engleză. Da, cum spuneam Elena era o skateriţă care fără să vrea îl iubea pe…el. Elena era un mic Bacovia în haine largi de roller, era un suflet de poet care plutea asemeni unei revelaţii pe rolele ei asfaltul dupăamiezelor de duminică din oraşul nostru mic cu două parcuri, două supermarketuri, două râuri, două grădini de vară, două biserici ortodoxe şi două suflete carbonizate de iubire ce nu s-au întâlnit niciodată probabil. Da, Elena era un autor şi în jurnalul ei în locul numelui lui nu se mulţumise să lased oar spaţiu, ci scrisese tot felul de nume din care putem să vă arătăm câteva monstre. Elena scrisese El, lui, Cel Frumos Ca Un Mesteacăn, Băiatul Cu Ochi Ciopliţi Din Diamant Întunecat De Noapte, Cel Neuitat De Lună, Băiatul, Cântecul Meu Cel Mai Frumos, Băiatul Cu Sufletul Făcut Din Petale De Nufăr, Băiatul Care A Rupt O Inimă Şi Trei Flori De Colţ, Păstorul Cu Ochi Şlefuiţi În Cristal Şi Dimineaţă, Cel Mai Drăguţ Skater, Singurul Care Îmi Arde Inima, Cel Neştiutor Şi Iubit, Cel Iubit, Cel Frumos Ca Un Prinţ Ţigan, Cel drag, Sărutul Meu Cu Petale Albe, Făt-Frumos De Zăpadă, Roza Purpurie Care Miroase A Axe, Celălalt, Tu Măi Dragă, Iubitul Pe care Îl iubesc, Dumneavoastră Dragă Domnule Băiat, Orion Vânătorul, Iubirea Mea Cu Nume De Băiat. Şi “el” o iubea pe Elena; îi scrisese o scrisoare în care îi spunea: Prinţesa Elena Cea Cu Ochi Mov Şi Curaţi Veşnic Îndrăgostiţi De Vânt, Cea Mai Frumoasă Prinţesă Cherokee Îndrăgostită Full Time Şi cu buze Senine Ca Cerul. În rest ce-am putea spune despre el…nu ştim prea multe că el era din cealaltă parte a oraşului, dar ca să vă faceţi o idée poate v-ar ajuta dacă vă spunem că şi el era ca Elena numai că era băiat. Mai tot timpul cărau fiecare câte o placa sub braţ şi purtau aceiaşi adidaşi botoşi cu şireturile mai mult ieşite în afară, încât când i-ai fi văzut ai fi spus: “Uite un skater” şi “Uite o skateriţă”; n-aveai cum să te înşeli. Şi dacă ai fi avut o fire speculativă ai fi putut medita asupra adolescenţei şi cine ştie unde ai fi ajuns în meditaţia ta. Şi poate ţi-ai fi amintit cât te bucuri că ai scăpat de adolescenţă, cum scăpau tinerii de pe vremuri la “liberare” de armată. Doar la “liberare”. Povestea trebuie să continue, dar mai bine n-o citi pentru că e tristă ca o bătrână uitată la casa de bătrâni, îndeajuns de bătrână ca să iubească şi îndeajuns de tânără să-şi amintească. Nu citi, măi, de ce să mai vezi încă un eşec? Nu-ţi ajunge strada? Nu-ţi ajunge inima ta? Se plimbau prin parcul cel mai mare din oraş şi povesteau atâtea, atâtea aveau să-şi povestească. Într-o zi de iarnă stăteau pe banca udă cu nonşalanţă obişnuită adolescenţilor şi era Cea Mai Frumoasă Poveste De Dragoste; era “ Love and 4ever”. Si stăteau acolo pe bancă şi scriau ei ceva pe o foaie de hârtie. Făceau un fel de joc în care unul din ei scria o propoziţie, apoi celălalt o continuă, apoi cel ce scrisese primul continua mai departe, apoi celălalt etc, etc, so on, so on. Vreţi să vedeţi ce scriau? Dacă nu vreţi nu vă spun. Eu sunt un spiriduş şi spiriduşii au cele mai multe toane din fiinţele înaripate. Sunt într-o toană bună acum aşa că vă spun. Şi după aia o să vă îndeplinesc şi trei dorinţe pentru că suntem prieteni şi oamenii-mi par aşa de nostimi. Oamenii sunt cei mai tari. Elena scrise prima. Ea scrise aşa pe foaie de hârtie cu litere de tipar: “DE FIECARE DATĂ CÂND VEZI CEVA FRUMOS”, şi apoi băiatul continua: “AŞA FRUMUSEŢE SE REFLECTĂ ÎN FRUMUSEŢEA TA”, apoi iarăşi Elena: “ ŞI TU DEVII ASEMENI CERULUI REFLECTAT ÎN PETALELE UDE ALE UNUI NUFĂR.”

48 Mai departe tot Elena începu scriind: “ DE FIECARE DATĂ CÂND MĂ PRIVEŞTI”, “FRUMUSEŢEA TA ÎMI UMPLE INIMA”, continua băiatul, “CU ZÂMBETUL“, scrise Elena, “ŞI CU OCHII TĂI ŞI CU PĂRUL TĂU ŞI CU IUBITEA TA”, scrise el, “ŞI CU ARIPILE TALE UDE”, mai adăugă tot el. “DE FIECARE DATĂ CÂND PRIVEŞTI ÎN OCHII LUI DUMNEZEU”, scrise băiatul pe care îl iubea Elena, “FRUMUSEŢEA LUI SE REFLECTA ÎN TINE”, scrise Elena cu scrisul ei frumos, “ŞI TU EŞTI CA O MINUNATĂ FLORICICA PARFUMATĂ”, adăugă el, “UNDEVA PE UN MUNTE”,continuă Elena, “A CĂREI FRUMUSEŢE EXISTĂ DOAR DATORITĂ LUMINII:”scrise el. Pe urmă băiatul scrise: “SUNT ÎNDRĂGOSTIT DE PETALELE TALE”, ŞI LA FEL E ŞI VÂNTUL”, continuă ea, privindu-l cu un zâmbet ucigător. Băiatul luă harta care se udase puţin de la fulgii de zăpadă şi scrise: “TU EŞTI PRINŢESĂ LOCUIND ÎN CASTELUL IUBIRII”, “ADEVĂRATE”, continuă ea, “ŞI EU TE VOI ELIBERA”, scrise el, “ŞI TU MĂ VEI ELIBERA”, scrise Elena, “ŞI TU MĂ VEI ELIBERA”, scrise Cel Neştiutor Şi Iubit, “ŞI STELELE VOR PICURA PRECUM FURTUNILE CALDE DE VARĂ”, scrise ea, “ŞI TU VEI PURTA O ROCHIE DE SEARĂ FĂCUTĂ DIN FLORI ŞI FRUMUSEŢE”, scrise băiatul, “ŞI EU TE VOI IUBI”, adăugă Elena, “ŞI DE FIECARE DATĂ CÂND MĂ VEI PRIVI”, scrise el, “ŞI EU MĂ VOI UITA ÎN OCHII TAI, scrise ea, “VA AVEA LOC ÎNCĂ UN BIG BANG ÎN INIMA MEA”,scrise băiatul. Elena scrise “ TE ♥ “ pe ultima porţiune rămasă liberă, udă de fulgii de zăpadă ce căzuseră şi se topiseră pe hârtie. Acum ningea puternic şi nu erau decât ei, fulgii ce ningeau şi iubirea. Foarte frumos, nu? Zâmbet. Dar, în rest, ce s-a întâmplat mai departe? Elena îl iubea pe “El”, băiatul cum am mai zis o iubea pe Elena, dar fetele-s de vină sau poate băieţii. Dacă mă întrebi despre ce vorbesc o să-ţi spun că sunt sigur că ai o viaţă fericită şi că parcă predicatorii medievali spuneau că fericit(ă) este cel/cea ignorant(ă). Dacă ştii o să-ţi spun ceva ce poate nu ştii şi anume că Dumnezeu nu e nici fată, nici băiat şi că pe El se merită să-L iubeşti. Şi ce s-a întâmplat cu hârtia aceea? A ajuns la gunoi şi hârtia aceea era inima mea. Dacă vrei să vezi un spiriduş plângând caută-mă după orele de program când mă plimb prin Parcul Aleilor Cu Amintiri, când văd toate eşecurile încercărilor mele de a duce puţină iubire în inima oamenilor. M-auzi Felix? Capitolul 8 PĂCATUL MAMELOR NOASTRE

Îți amintești dragă Cipriane de anii de școală? Noi eram prinții școlii. Totuși nu rememorez acel deceniu fără să îmi amintesc cu tristețe de sălbăticia pe care o arătau mamele noastre, marile doamne față de elevii slăbuți. Un sentiment pe care noi copiii nu îl împărtășeam. Tu mergeau la fotbal cu luncanii pe terenul din câmp din Valea Ungurului și din curtea școlii, acum dispărut sub sala de sport ridicată de primarul Timiș, eu mă împrieteneam cu toți copiii care voiau să fie prieteni cu mine și nu priveam, cred, pe nimeni cum cânta Florian Pittiș, cu ură, eu, prietenul lumpenilor, pegrei cum spunea mama, un proletar în spirit dacă nu în literă. Noi copiii aveam alte legi decât adulții, mai bune, și găseam în prietenie mai mult decât învățarea unei cărți, dar am fost învinși de mamele noastre. Toate mamele decid viețile copiilor lor, deasemenea și doamnele diriginte își planifică sălile de clasă pe planul arhitectului cu aceeași gravitate, și nu e loc de copilărie în sălile de clasă, un copil singur, dezarmat, ce nu-și are decât inima bună în suflet este exclus de proiectantele vieților viitoare. Nu e trist Cipriane, nu e foarte trist? Chiar și mamele noastre au păcătuit, chiar și profesorii și profesoarele se ratează. Aș vrea să am un cuvânt, ceva care să scuze istoria pe care am trăit-o, dar amintindu-mi am văzut barbaria dincolo de catedră așa că în privința acestor fapte josnice nu rămâne să cadă decât vălul greu și negru al celei mai triste tăceri. Suferința nemeritată a copilului e mai grea decât o viață în învățământ. Dar chiar și noi eram nu elevi, ci prinți. Capitolul 9 HUNGER

by Felix Rian Constantinescu 2017

One of my most vivid recollections of my first eight years of life and after is hunger. For example I still remember of wanting to suck my Mother's breast to eat. An entire nation, a nation of which I as Enrico of Cuore was one very little soldier, was in famine. We, the Children, did not know much as in those times people seldom talked even to themselves. But hungry was something to be in that world, some mood or estate of mind to live with. We ate potatoes and beans and soups and on sundays we had our sarmale if God was gracious, and Mother strived to find the food for the family to eat and Father and my older brother Ștefan and even the little one spent hours in front of the stores just to get some food given after the heads per family present. It was such as that they said, my Mother too, that everybody had money, but there was no food in the stores or anywhere in Hațeg my city, what I know. Peasants managed to keep soemthing near the home and lived better a bit, if the sacrificed a pig a year and had chickens and eggs. Very seldom I ate country chiken soup or milk bought from the market, so thick I almost refused them. Everything was on ratio and everybody, everybody, stole, from the high-school kids at school in the fields to teachers and old people. As for me once I went with an old woman and stole raspberries at my dead Grandmother's food factory plantation but that was after the Revolution; we were caught and had to give away all our loot. All food, or at least good food, or as the West would have considered real food, was exported, meat, chicken, fish, vegetables like tomatoes or anything good and worth something and I remember eating as Aleksandr Soltsenytsin would have said - with relish - the claws of chicken and hens that Mother managed to buy at the state-stores. That was our life and we knew no better just as in Nineteen Eighty Four. We, my generation, were old mind Children, aged by hunger and wants, explained by some by our general rebellion, of ours and our Mothers and Fathers, dressed in cloth uniforms and we had a craving and a perpetual yearning for life nowadays obsolete. For us freedom meant an orange in winter and a bright or colored tinfoil we could collect in a Children's book as a reminder of other worlds existing somewhere, real, in space and time. Eating was ritual, more than that, was virtual. And our Childhood dreams were fruits and chocolates, corn and sweets. At kindergarden we the little ones almost licked the metal plate with milk semnolina just as in Oliver Twist and for me the best food was milk & rice. Cake on Christmas or New Year's, one or the other, this is why until this year I never kept the New Year, and on my birthday, always the same cake, of candle sugar. And that’s all we had. We knew as little Children what it means to be sinners and deserve it - and banned by the Greats -, but we, the tigers loved America.

Capitolul 10 Despre clasic ca spirit Felix Rian 2016 Orice destin înceracă să își aleagă omenirea de la o epocă la alta mia devenit după zeci de ani de thought evident că nu poate ignora clasicul ca pneuma, anima al lumii. Poate pentru că sunt rumeli nu rămân indiferent la temple vechi, cărți vechi și oameni vechi. Dar eu cred că omenirea fără sângele elen, poate totuși simți frumusețea purității adevăratului spirit. Înainte de Grecia omenirea era o junglă, înainte de Soter omenirea era un infern. Chiar și catedrala lui Gaudi ignoră ceea ce spiritul hispanic cunoaște atât de bine, claritatea formelor primare. Sfânta Familie nu poate fi un mușuroi de furnici. Oamenii nu sunt furnici. De aceea cred că Clasicismul trebuie redescoperit și căutat în sufletele noastre, adevăratul clasicism, clasicismul lui Eliade nu al francezilor. Clasicismul nu e ceva sec, ci asemeni lui Mondrian, e forma pură a existenței, harta vieții, portulanul călătoriilor noastre spre moarte. Clasicismul e civilizația ascunsă sub liane și ciobită de maimuțele care redevenim de la un secol la altul. O lume a zeilor părinți ai eroilor și a încercărilor și morții expiatoare, a tragediei și comediei, a discursurilor care dau formă mileniilor, a cărților și artei văzută ca oglindă a lui Dumnezeu. Când ceea ce spui e asemeni cuvintelor sacre și ești asemeni Casandrei ori oracolului din Delfi, asemeni lui Oedip și Sfinxului, și fragil și veșnic asemeni Antigonei. În tot surplusul, în toată maculatura, în tot gunoiul, strălucesc puținele comori care își cer locul de drept în sufletele oamenilor. Capitolul 11 Autobiografie FR-C În primul rând trebuie să spun că nu am putut citi nici măcar primul volum din Cel mai iubit dintre pământeni. Altceva nu știu ce aș putea spune. Cred că trebuia să mă nasc undeva pe un munte și să judec stelele și oile. Aș vrea să fiu opusul androginului. Oamenii mă plictisesc. Inconștient nu îi consider astfel. Nu am nevoie de nimic. Nu am nevoie de nimeni. Sunt piatra de mormânt a mamei mele, superbă. Sunt pasărea de foc și vreau să rămân astfel. Disprețuiesc oamenii. Da, am păcate. Reformă globală nu Revoluție sângeroasă. Felix Rian. 24 iulie 2016. Reforma globală începe cu fiecare dintre noi, unul într-un an altul în altul, Ne explodează sufletele ca boabele de popcorn. Suntem grăunțe, viitorul câmp auriu de mâine. Creierele noastre trebuie să stea puțin în singurătate, să dospească asemeni aluatului lui Isus din Nazaret, să se liniștească și să își găsească răspunsurile, propriile răspunsuri. Toți avem ceva uriaș de oferit lumii. Suntem galaxii. Luther și martirii de dinainte de el au eliberat sfințenia de lăcomie. Acum trebuie să ne eliberăm de agresivitate. Nu este justificat nici un război, nici represiunea absurdă a lui. Pacea este condiția naturală a omenirii. Omul a fost făcut pentru Paradis și trebuie să-l recâștige în el însuși. Adevăratul capital al omenirii sunt oamenii, dar nu resursele umane, ci sufletele umane. ONU trebuie să ia atitudine oriunde în lume. Asupra războaielor noastre kafkiene. Asupra pornografiei. Asupra alcoolismului și toxicomaniei. Asupra violenței. Asupra ignoranței. Asupra bigotismului. Asupra libertății false și egalității false. Asupra exploatării. Asupra prizonierilor și bolnavilor. Asupra condamnaților la moarte și asupra condamnaților la viață. Asupra homosexualității și anormalității sexuale. Asupra vieții bătrânilor și asupra vieții tinerilor. Asupra accidentelor de avion și accidentelor de mașină. Asupra prostituției și crimei organizate. Asupra videoclipurilor MTV. Asupra vieții online. Asupra vieții de cartier, vieții de parlamentar, vieții de ghetou și vieții de grădiniță. Este timpul să înțelegem că trebuie să ne facem examene interioare, la cap și la inimă. Asupra spitalelor de psihiatrie și ospiciilor. Asupra azilelor și închisorilor. Asupra președinților și asupra Parlamentelor. Asupra guvernelor și asupra cetățenilor. Asupra masonilor și asupra creștinilor. Omenirea trebuie să se reformeze în întregime. Reformă nu înseamnă tabula rasa. Reforma înseamnă să alegi binele, binecuvântarea în loc de blestem, pe Isus în loc de diavol în tine însuți. Întreaga omenire trebuie să se ridice, nu la arme, ci la studiu, la rugăciune și la zdrobire. Ca Savornarola, Ioana d Arc, și toți ceilalți trebuie să ne punem sufletele în flăcări și să ne lăsăm sugrumați în tăcere. Așa prin moartea noastră a lui William, Wallace și Washington vom ajunge la o nouă umanitate. Fără arme, fără bombe, fără războaie și vești de războaie, fără urâciuni. Chiar catolicismul se va reforma primul, și vom fi ca înainte de Columb un ostrov de civili. A ucide nu va mai avea sens. Cred în creierul omenirii. Cred în Dumnezeu și Creierul său. Capitolul 12

CRUCIFICAREA

Felix Rian-Constantinescu

2012-2017

„Where were you when the world stopped turning on that September day? Were you in the yard with your wife and children Or working on some stage in L.A.? Did you stand there in shock at the sight of that black smoke Risin' against that blue sky? Did you shout out in anger, in fear for your neighbor Or did you just sit down and cry? Did you weep for the children who lost their dear loved ones And pray for the ones who don't know? Did you rejoice for the people who walked from the rubble And sob for the ones left below? Did you burst out with pride for the red, white and blue And the heroes who died just doin' what they do? Did you look up to heaven for some kind of answer And look at yourself and what really matters? [Chorus:] I'm just a singer of simple songs I'm not a real political man I watch CNN but I'm not sure I can tell You the difference in Iraq and Iran But I know Jesus and I talk to God And I remember this from when I was young Faith, hope and love are some good things He gave us And the greatest is love Where were you when the world stopped turning on that September day? Were you teaching a class full of innocent children Or driving down some cold interstate? Did you feel guilty 'cause you're a survivor In a crowded room did you feel alone? Did you call up your mother and tell her you loved her? Did you dust off that Bible at home? Did you open your eyes, hope it never happened Close your eyes and not go to sleep? Did you notice the sunset the first time in ages Or speak to some stranger on the street? Did you lay down at night and think of tomorrow Or go out and buy you a gun? Did you turn off that violent old movie you're watchin' And turn on "I Love Lucy" reruns? Did you go to a church and hold hands with some strangers Did you stand in line and give your own blood? Did you just stay home and cling tight to your family Thank God you had somebody to love? [Chorus x2] And the greatest is love. And the greatest is love. Where were you when the world stopped turning on that September day?” Alan Jackson „WITH JESUS IN THE CELL by Radu Gyr (1905 - 1975) Last night Jesus entered my cell oh, how sad and how tall seemed Christ! The Moon followed after him in the cell and made him taller and sadder. His hands seemed as lilies on tombs, the eyes deep as forests. The Moon beat him with silver on garments silvering on his hands ancient marks. Startled I left from under my gray blanket -From where you come, Lord, what eon? Jesus took a hand to his mouth and made me a sign to shut. He sat next to me on the mat -Put on my wounds your hand! On the ankles he had nails and rust like he bore chains once Sighing he laid his beat bones On my mat with cockroaches The Moon lit but the large lattices traced on his snow, lines. The cell seemed mountain, seemed Skull and lice and rodents were squirming I felt how my head falled on my hand and I slept a thousand years... When I awoke from the depth of depths the straws were smelling of roses I was in the cell and it was Moon only Jesus was nowhere... I reached my arms, no one, silence. I askt the wall: not a reply! Only the cold rays, edged in the summit with their spear pierced me... -Where are you, Lord? I screamed at the lattice From the Moon came smoke of incence... I felt... and on my hands I felt the marks of his nails.”

49

1 Camera 3

Facebook. Şi era un câine de pripas care tot venea la mine-n ogradă la Nădăştie, până l-am luat şi l-am răstignit pe doi pari luaţi din gard, i-am bătut cuie-n lăboace, cuie vechi de căruţă de pe vremuri şi aşa bătut în piroane, l-am hârâit pân-o murit, zise colegul necunoscut pe când Zbocotit Mihai uitându-se după camera 2, privi nevăzut o secundă în singura cameră din internat cu dulap metalic. Dumnezeu e bun doar oamenii suntem răi. Şi Cristos a spus: „Fericiţi cei săraci în sufletul lor.”, dar trebuie să fim oameni, obişnuia să spună românul, dar pe pământul acesta din vremuri vechi nimeni nu scapă neurcat româneşte pe cruce de aproapele său, fiindcă lumea aceasta e lumea în care a trăit I(i)sus, plină de irozi şi de barabe, o lume tormentor, dusă bine cu pluta, care chinuie ce nu poate ucide după cum mărturiseşte sacrul, iar în lumea aceasta vestea cea bună e că voi muri. Bullying, despre care noi n-am auzit, dar îl cunoaştem foarte bine, există, dacă nu dintotdeauna, atunci de mult mult timp şi abia acum după ani de zile de suferinţă şi gânduri, de singurătate şi meditaţii, realizez că dacă bullying-ul acesta – despre care ştim singur că există, dacă nu de când lumea – Pământul ce se învârte de când e istoria nu pe patru ţestoase, ci în gura unui leu cu aripi uriaşe de venin ce ne învăluie ca multe mahrame, otrăvindu-ne privirile cu urletele lui de fiară neputincioasă - atunci de când există şcoli, - ucide vieţi ale tinerilor şi chiar copiilor care ajung să se omoare într-un fel sau altul în urma durerii sufleteşti, asta nu e pentru că pe vremea lui Salinger, Dickens ori Shakespeare sau chiar Horaţiu, nu ar fi existat bullying, ci pentru că în ziua de azi l-am lăsat deja de peste o sută de ani pe Nietzsche să-l omoare pe D-zeu şi odată cu D-zeu, Nietzsche ne omoară şi pe noi, pentru că nu mai avem puterea să-i rezistăm ori spus în cuvinte mai proletare, nu mai aveam tăria sufletească să rezistăm nebuniei lumii care ne chinuie până înnebunim şi noi şi ne luăm vieţile ori murim de durere şi inimă rea; Dickens a trecut prin acelaşi lucruri şi a scris David Copperfield, Un Colind de Crăciun şi Oliver Twist, ceea ce nu e lucru puţin; noi copiii de azi trecem prin lucruri poate mai uşoare şi ne gândim să murim şi să ne sinucidem; şi eu în 96 la Decebal m-aş fi sinucis poate, de nu s-ar fi văzut de la fereastra camerei acelei nenorocite în care Ministerul Învăţământului pusese la un loc un câine, un lup cu ochi albaştri, un om înapoiat şi o caracatiţă care sugea câinele muşcat de lup şi băut de om printr-o mie de ventuze şi mâncat de ciocul ei, bineînţeles inuman în fiecare zi de la ora şapte dimineaţa până la unu noaptea şi după, caracatiţa feroce cu nume de om ca Anticristul, de călăneanț, lăsând în el urme adânci pentru tot restul anilor puţini pe care îi mai avea de trăit până să intre iar în pământ, şi doar de acolo, crucea de pe catedrala veche din Deva, crucea aceea a fost plină de înţeles pentru mine, faptul de a o privi plângând îmi alina sufletul, de-aia n-am murit şi nu m-am omorât cum îmi spunea s-o fac „colegul meu de cameră” care împreună cu ceilalţi colegi de cameră făceau tot şoul acela pentru mine. Mulţi, creştini de toate felurile, credincioşi, şi doar ei, spun că tragediile ne sunt date de D-zeu pentru a trece prin ele nu pentru a ne distruge; grecii vechi aveau dreptate asupra procesualităţii sufleteşti a apariţiei unei tragedii, dar nu asupra semnificaţiei şi deznodământului lor, de asta după scrierea epistolelor apostolilor nici măcar grecii nu au mai putut scrie tragedii; viaţa este întradevăr un dezastru, însă un necaz căruia trebuie să-i supravieţuieşti, asta fac cei ce nu vor muri niciodată, de mii de ani. Unii oameni încearcă să fie buni într-o lume rea, evil, unde nu poţi înţelege nimic, dar dincolo de care poţi crede totul. Drept comentariu se poate spune că un lucru pe care învăţătorii, duhovnicii şi orice guru al Pământului nu îl pot şti, este că nimeni nu poate înţelege viaţa; acest lucru rămâne valabil chiar şi atunci când cunoşti adevărul, fie el monoteism, ultima teorie a fizicii, ori iubirea pentru cineva. Din acest punct de vedere toate cărţile lumii au eşuat, cu excepţia Bibliei şi textelor saga ale Islandei medievale, fiindcă toate au fost interpretate de virtuozi care nu numai că îşi reflectau foarte bine subiectul în creaţiile lor, fie ele terţine danteşti, dialogurile lui Cervantes ori chiar noua odisee a irlandezului potretizat de Constantin Brâncuşi la Paris. Toată arta de până acum e o lucrare stângace, un joc cu mărgele de sticlă, pentru că cea mai sensibilă şi mai profundă nervură a existenţei este că în nici o paradigmă a ei te-ai afla nu poate fi înţeleasă. Suferinţa, nebunia şi kitsch-ul apar din dorinţa şi pretenţia de a înţelege viaţa, de aceea Dostoievski scriitorul care spunea că pe lângă faptul că e ucenic, mai e ceva, o minte care cunoaşte secretul lumii, duhovnicul căruia toţi îi sărutăm mâna şi spune acelaşi lucru şi Jung care spunea D-zeu există dar a făcut şi din ştiinţă un numinos şi în cele din urmă chiar şi marea artă brâncuşiană ce pretindea că poate cunoaşte omul în esenţa lui, totul nu sunt decât amăgiri de-o seară într-o difuză cutie italiană, dar viaţa e mai mult decât scenografie ori decât o instalaţie de scări prăfuite şi acoperite de vopsea şi var, şi lumini, iar scriitorul fara suflet la ce ar putea folosi? În lumea noastră cel mai înalt lucru este Evanghelia, dar nimeni dintre noi nu a înţeleso vreodată. Dacă mi s-ar alege să intru într-una din două cuşti: una cu un leu MGM şi alta cu Cristos, aş intra în prima, iar explicaţiile sunt fără sens. Întrebările şi răspunsurile sunt inutile; nu ştiu ce contează în alte lumi, însă lumea noastră e saturată de Cristos ca de lumină. Mai mult nu poate fi cunoscut vreodată. Avem nevoie de artă adevărată, de o artă care nu mai cunoaşte nimic, nu mai înţelege nimic şi nu mai propovăduieşte nimic, însă care s-a reîntors la lumină precum prerafaeliţii şi Rembrandt, iar şi iar, şi dacă e adevărat că Mihai a venit din lumină, iar orice lumina, pentru a ajunge iarăşi la lumină trebuie să treacă prin întunericul care nu poate vreodată pătrunde lumina. Singurul lucru ce trebuie să i se ceară artei e să fie adevărată precum un ruginit tren de marfă după cum şi religia trebuie să fie frumoasă doar, însă arta e mare doar dacă, precum viaţa, n-o înţelegi fiindcă cine a înţeles vredodată un adevăr şi Mihai atunci, până să moară, sufletul îi era un somn orb din adâncurile Mureşului cu ochii plini de două discuri de nisip întărit ca piatra. Dacă ar fi crezut că Dumnezeu nu există, ar fi lăsat baltă pustia de şcoală şi s-ar fi făcut probabil soldat încercând în lumea aceasta să facă şi el o pâine şi chiar şi aşa tot s-ar fi întors la credinţă precum bişniţarul ăla bătându-şi pieptul în templu, cu credinţa lui la negru de François Villon fiindcă toţi hoţii cred în Dumnezeu. Dar aşa spre deosebire de cei mai mulţi oameni, Zbocotit Mihai voia să moară tânăr, una din credinţele sale fiind aceea că în viaţă nu contează decât ceasul morţii, dar în acele vremuri puţini oameni din lume mai cunoşteau acest lucru, şi chiar şi aceia nu erau din lumea noastră, ograda lui Corvine, însă paradoxal, deşi este de partea noastră a Carpaţilor, Deva, ţara rotundei pâini pe vatră, e un oraş bacovian irecuperabil, insa perceput astfel numai odata cu trauma, cu multe străzi constând în poezie, simţire pură, nişte locuri parcă proiectate plimbărilor simboliste. Deva nu e un oraş e o stare a sufletului, acea bucurie neînţeleasă a nucii când cade toamna în iarba deja rece ca degetele lungi încovoiate şi îngheţate de iele ceţi desfăşoară ultimul fir din suflet înainte să cazi imperceptibil în pământul în care spre deosebire şi asemeni oamenilor, nuca va muri şi va învia în lumea altor frunze imperiale şi fructe zdrelite, a altor oameni. Deva anului 1996 era acel oraş de provincie care e mulţumit în a fi în rândul altor oraşe de provincie din Ardeal şi de unde or mai fi. Unul din puţinele oraşe exemplare în judeţul său distrus de industrie, cu acea cetate dinamitată de revoluţionarii secolului XIX aflată pe vulcanul ce veghează Deva ca un baci uriaş cu o cunună de pietre pe cap, cu parcul acela la picioare în care parcă era un loc pentru oricine, cu castelul lui Matias Corvin încă păstrându-şi tainele, cu cele două muzee, cu lapidariul şi expoziţia de vipere vii ţinute în terarii cu pietre şi nisip la uşa de intrare a Muzeului de Ştiinţe Naturale,

făcându-ne pe fiecare să ne adresăm noi înşine în taină în toate solilocviile noastre dacă nu bate în noi o inimă de Cleopatră. Tot în parc se poate vedea adevărata statuie a lui Decebal, cea veche, fiindcă cea ecvestră din piaţă ar fi fost la fel de reuşită dacă l-ar fi urcat pe Decebal pe un motor chopper Harley Davidson. Deasemenea casa lui Dr. Petru Groza de la intrarea în parc spune oricui are o inimă să înţeleagă că primul călău al Mamei România a fost un om cu gust. Lângă parc începeau străzi pe care aproape că nu trecea nici o maşină, colindate doar de frunzele rostogolite în praf de vânt precum cuţitele de maşină de tocat aruncate de copii una peste alta, prin uliţele galbene răvăşite de paşii de luzăr ai elevilor însinguraţi. Iar noaptea era un oraş constructivist şi vangoghian cu spiralele vegetale ale luminii electrice decompusă de prismele mate ale ochilor vagabonzilor alcoolici bătuţi printre blocuri de gardienii publici, izvorând pictural din felinarele bombate, alungite şi albe ca abdomenele de furnici matcă palpitând în pământ, aducând iluminări, revelaţii şi teologii artificiale drogaţilor ce se târau din puburi spre casă după ora trei dimineaţa. Străzile acestea erau nişte concerte complementare pentru vânt, galben şi roşu, iar iarna îţi transformau ochii în vitralii dacă ai şapteşpe ani, iubeşti şi ţi-s buzele degerate în timp ce umbli pe drum ca Eminescu singur prin noapte. Dinspre parc pornesc înspre oraş trei străzi paralele, fiecare diferită de cealaltă. Într-o parte bulevardul ce trece pe lângă biserica zugrăvită de Ion Vlasiu în perioada interbelică, strada liceului în mijloc şi străduţa ce duce înspre Şcoala Normală, liceul pedagogic în faţa căruia se află multicolora biserică reformată în cealaltă. Bulevardul larg datează doar din istoria demolărilor şi extinderilor comuniste, iar străduţa ce duce din partea aceasta înspre liceul pedagogic e aproape abia o uliţă de Frampol, însă strada Decebalului e o veche şosea de oraş transilvan, unguresc şi mai ales românesc totodată, cu imobile alungite tip vagon, cu etaj, la parterul cărora dintotdeauna au fost prăvălii şi birturi, iar la unele săli de la etaj ateliere de lăcătuşerie sau case de amanet până în ziua de astăzi. Unul din capetele străzii era barată cu drugi verticali de fier înnegrit de timp, lucru care făcea strada şi mai puţin circulată, trecând pe ea doar câte un camion ce aproviziona alimentara de vizavi ori câte o Dacie albă sau roşie cu nişte părinţi ce voiau să-şi înscrie copiii la cea mai prestigioasă şcoală din judeţ. În septembrie 1996 liceul Decebal, locul în care ani de zile ca elev avea să se simtă ridicol asemeni unui om bătut, era clădire chihlimbarie întunecată, cu un etaj la stradă şi două în curtea cu terenurile de sport şi cu multe ferestre ca o mănăstire ungurească. Avea un gard vechi de fier răsucit şi forjat care, cel din faţa intrării profesorilor avea să dispară mai apoi, în spatele căruia pierduţi în vânt stăteau spartele coloane corintice a doi castani de dinainte de 1918, echinoxul modernităţii. Clădirea liceului avea forma unui avion prăbuşit, fără carlingă si cu aripile frante, de la jocul avioanele, cu zidurile acoperite din toate părţile de ferestre ca de nişte nenumăraţi ochi, de parcă cu toţi cei o sută de ochi ai săi liceul nu era decât cadavrul gigantului învins de zei neînduraţi. În interior Decebalul era un labirint, iar sufleteşte era Caruso al lui Julio Iglesias. În acea primă noapte fără să-şi dea bine seama ce face, Mihai se trezi şi coborî în pijamaua lui albastră treptele largi de pe casa scării internatului şi ieşi în întuneric, în curte. În spatele său internatul luminat pâlpâia, liniştit ca o colibă ţigănească după ora trei dimineaţa, iar înainte liceul negru oglindea Luna în cele treizeci de ferestre ale zidului său de apus. Stătu acolo mut ca un înger mult după ce după un timp totul se umbri încet cufundându-se în binefăcătoare beznă. Cerul era negru. Trecură ceasuri de tăcere în care Zbocotit Mihai nu se mişcă şi nu spuse nimic precum Ovidiu pe când se gândea să-şi ia viaţa din piept, când văzu că în partea cealaltă, pe una din băncile de sub castani, lângă apă era cineva. O fată cu faţa de Lună şi îmbrăcată în indigo privindu-şi reflexia în apă şi cântând îngânat: - Încet-încet te vrăjesc, băiete, în descântec, aici în cerul ce-i un joc copilăresc cu mărgele de sticlă, încet, încet te vrăjesc, am putere să-ţi dau iubire şi am putere să ţi-o iau iarăşi, iară să ţi-o iau şi iară să ţi-o dau, încet, încet, băiete, încet; fii tu nebunul pe care-l iubeşte toată lumea, ca părintele tău Francisc, încet, încet, băiete, încet, încet te iubesc. Tu ai spus, Mă-ntrebi de iubire pământeană zeiţă? Plin de bişniţari priveşte în târg îngheţatul templu Toţi iubind pentru bani, iar de ai inimă Să nu plângi spun zeii, plângi spune Dzeu. Tu nu ştii că iubirea e acea petală plăpândă Aripa fluturelui cel mai frumos dintre flori Ce de vrei s-o săruţi cenuşă se face? Să n-o săruţi spun zeii, sărut-o spune D-zeu. În lumea aceasta orice are un înţeles, un lucru la care Anselm nu s-a gândit. În chipul fetei erau toate nemângâiatele mări pythiace, erau toate oraşele oamenilor fără chipuri, era acea tăcere dincolo de care nu e mai află decât iubirea şi o altă tăcere, erau asfinţiturile toate şi era fiecare răsărit, era noaptea, muza iubirii, dar mai ales în chipul Lunii erau scrise toate amurgurile timpurii, toate neumblatele drumeaguri călcate doar de vântul ale cărui sandale culcă ierburile verzi-galbene la pământ, aplecându-le; şi erau toate câmpurile noastre împărăteşti, trăsăturile din al ei chip era oglinda magică în care e reflectau toate fetele care sunt pe erau pe pământ şi care iubeau sau nu vor iubi vreodată; iar cântecul, descântecul – şi mai mult – privirea, tăcerea, iubirea şi zâmbetul ei erau doar armele cumplite ale frumuseţii ei îngenunchind muritori, prinţi, ericiclaptoni deopotrivă, aşişderea, pe când ineplicabil vântul începuse să bată făcând să sune frunzele de aur oglindite în apă în acorduri şi septime. Era tânără ca orice femeie şi bătrână în acelaşi timp, bătrână precum iubirea. Fata coborâse pe treptele ei de raze ca la Livadia odată să-şi privească chipul în apă şi, cine ştie, poate să fure câte un băietan cu ochii ei nepătrunşi de femeie. Buzele îi ardeau ca jarul albastru pe când o ţinea zgriubulită în braţe fiindcă oamenii spun că orice băiat care trebuie să moară trebuie întâi să sărute Luna, cea care acum nu mai voia să-l lase să plece, dacă ce spun profeţii e adevărat şi iubirea poate vindeca moartea. Decebalul era un loc străin, străin de tot ce întâlnise vreodată în lumea sa, o instituţie care avea să se dovedească un loc vulgar şi ignorant ca o biserică dickensiană, unde la ora de engleză învăţau printre altele ce răi şi nebuni sunt irlandezii din IRA cu bieţii englezi din Irlanda de Nord, o aglomeraţie coraliferă de coridoare şi încăperi kafkiene ostilă sufletului cald, curat de la ţară, un loc al înstrăinării şi al nefrăţiei, cu toate acestea trecând prin el în aceeaşi perioadă, un suflet de mare artist, venit disciplinar de la Bucureşti da tatăl său, Truică, elev la liceul de arte plastice, încă de atunci şef de reviste de artă şi liderul colegilor săi de clasă deveni care îl numeau cu simpatie Ţuică, parcă mereu scoţând o maşină de scris din dulapurile de fier de pe coridor, un geniu poate, dar care nu şi-a făcut prieteni în internat decât colegii lui artişti şi a stat prea puţin acolo. Liceul era o lume a proletariatului în guler alb al viitorului, iar el venise de la ţară dintr-un loc unde chiar atunci câmpurile de porumb recoltat erau galbene ca veşmintele arhiepiscopilor cum nici van Gogh n-a visat vreodată şi nici Pissaro nu le-a putut fotografia. Liceul fusese deschis in 1871, iar internatul în jurul anului 1920, ca o contiuare de către proaspătul unit dodoloţ stat român a eforturilor pedagogice din fosta şi glorioasa Austro-Ungarie. În spatele liceului ce la stradă avea un etaj iar în curte două, se aflau un teren de volei aproape mereu fără plasă, unul de baschet, unul de fotbal, pe asfalt nu iarbă, cu asfaltul plin de crăpături şi brăzdat de neneumărate mici adâncituri asemeni petelor de vărsat, şi încă unul de baschet, - cu sala de sport într-o parte şi nişte săli de clasă şi bătucitele mese de pingpong în cealaltă – după care se înălţa expresionist precum Titanicul scufundându-se în noapte, clădirea internatului, veche, cu clopotul ei ruginit de templu calvin care nu mai suna poate de cinci decenii şi cele două etaje pustii, un loc în care în era aceea modernă, nu fusese mântuit nici un om, dimpotrivă. Înăuntru, la parter, era o cantină care funcţiona intermitent, nişte săli de clasă la etajul întâi pe care deţinuţii adolescenţi le numeau ‚sălile de meditaţii’, şi cele aproape douăzeci de camere de internat şcolar de la etajul al doilea. Mai sus era, podul, un loc misterios în care se păstra avutul de vechituri al instituţiei şi în care rătăcea poate doar bufniţa învăţăturii. În multe privinţe o închisoare, ca orice loc nenorocit, era un loc senin asemeni unei camere de gazare, locuit de elevii interni

mereu flămânzi ai epocii romîneşti de tranziţie, călăuziţi de un pedagog alcoolic, un bătrân chelbos cu sufletul îmbibat în fiecare zi de vodcă românească şi cu pete roşii pe chipul mereu ras suspect de bine, proprovăduind în fiecare zi prin camerele pe care le vizita şi pe coridoarele internatului că nu degeaba a fost secretar cu propaganda şi a făcut şeptişpe ani de şcoală. Pe palierul internatului camere mari de altădată fuseseră împărţite cu ziduri subţiri în câte trei sau două camere mai mici, cu câte patru sau cinci paturi de fier, cu tavanul şi ferestrele înalte, cu nişte pereţi văruiţi şi goi pe care de peste cinci decenii nu se mai aflase nici o icoană ori crucifix cu un torturat şi indestructibil Crist de fier. Dulapurile de tablă groasă se aflau aliniate pe coridorul lung ca un tunel din Malmaison, cu ferestre aproape Art Nouveau, contemporane oricum, coridor spre care ducea scara monumentală pe care ar fi putut urca alăturate două plutonuri în ţinută de paradă, la ale cărei două mezaninuri se aflau oxidatul clopot mut de bronz, şi două ferestre gigantice care fiecare ar fi putut oglindi un întreg vitraliu de catedrală, puse vertical una peste cealaltă precum monoliţii din Stonehenge, de la care se putea vedea întreaga curte a şcolii acoperită cu asfalt cenuşiu, zgrunţuros, tocit şi ros de ploi şi într-un gri de pictor neoplastic, cu uşoare gropi în locurile în care nu se repsctase compoziţia, până la peretele rupt parcă din Escorial al clădirii liceului, cu ferestre lichide reflectate în bălţile încremenite sub cerul uneori răzbunat din septembrie, cu vechile bănci sub castanii înţelepţi ca pietrele, cu frunzele înstelate şi zbicite, cu plopii gigantici pe jumătate uscaţi cu trunchiuri groase ca statuile lui Buddha, acoperite de un neînţeles arabesc de rune şi ignorate răbojuri lângă sala de sport care trebuie că fusese la origine o capelă franciscană foarte mare, după care decenii de-a rândul fusese locul pentru fumat, Fumi-clubul tuturor luzărilor care au frecventat vreodată majestica instituţie lângă care în partea stângă se ridica oblic aproape năruit un zid cu iz de antichitate acoperit cu un grafitti incoprehensibil care parcă era acolo dintotdeauna şi va rămâne până vor rămâne ziduri pe pământ. Instituţia aceasta este abatorul pinkfloydian la care neştiutoarea mamă a lui Mihai îşi aduse băiatul, un adolescent solid deja în vârstă de 14 ani, copil de profesoară de limba şi literatura română căruia însă nu prea îi plăcea să înveţe şi din toate liceele Devei nu reuşise să intre decât în deal în Micro 5 la Miner, venind la internatul liceului Decebal pentru că părinţii lui hotărâseră că e mai bine să stea între tineri inteligenţi de la şcoli bune, nu între viitori muncitori care nu ştiu ce e aceea o carte. Era o zi ploioasă de septembrie în care doamna profesoară din Haţeg îşi aduse băiatul cu sufletul încă copilăresc, crud cum se exprimase ea însăşi. Pedagogul încă nu era venit şi coborâră la primul mezanin privind curtea îmbibată în ploaie ca într-o soluţie de sodă ce curăţa ochii arzându-i. Mama spunea: -Vezi ce frumos e, Mihăiţă? Era o zi de septembrie udă şi întunecată precum vinerea mare. Înainte de ininteligibilul semestru de şcoală ce avea să urmeze, începuse deja durerea despărţirii. Mama lui trebuia să-l înscrie la pedagog şi apoi să se întoarcă acasă la Haţeg, iar el să rămână aici în locul acesta rece şi străin, printre tinerii aceştia inteligenţi. Lângă ei la mezanin se oprise părintele unui alt elev, un electrician de televizoare şi casetofoane cu mutră de ţigan şi care se prezentă drept Fâcîu, iar băiatul lui care din stadiu embrionar tânjea să se facă medic avea să se dovedească drept veriga lipsă a evoluţionismului - alpinistul care cucerea Retezatul cum a cucerit Edmund Sir Hilary Djomolungma şi mergea cu mască medicală pe faţă în drumul spre şcoală - Mihai avea s-o ştie doar când o să moară că nu mai e nevoie să caute mai departe şi dacă ar mai putea, o găsise. Asta fusese. Un ajun de tortură sufletească de videoclip creştin de Al Bano şi Romina Power, în care asta şi cenuşă sub steagul negru al vieţii e tot ce a mai rămas. -Vezi ce frumos e, Mihăiţă? spusese Mama cu o expresie de Marie. Pedagogul îi întâmpină beat, cu un zâmbet galben şi pe chip cu o expresie atât turmentată cât şi destul de sobră, şi după ce îl scrise pe Mihai în registru şi îi făcu cunoştinţa, trecu la alt intern un băiat de clasa a şasea cu o cutie de vioară în mâini, iar mai încolo mama merse la tanti Stela de unde trebuia să plece la Haţeg, şi îi făcu cu mâna de la fereastra mezaninului de sub acoperişul ţuguiat al internatului. Rămase în camera goală, iar în camera vecină nu era decât un singur băiat, rusnac basarabean blond destul de solid pe care pedagogul îl strigă „Anton”, întrebându-l dacă a mai venit cineva din camera lui. Îşi luă săpunul, prosopul şi pasta de dinţi cu periuţa în pahar şi merse la spălător care era dincolo de dulapurile de fier de pe coridor. În timp ce se spăla pe faţă intră un băiat care părea mai mare care folosi chiuveta de la două chiuvete distanţă pe post de pişoar. În timpul acesta cineva de pe coridor strigă în zgomotul unor uşi de dulapuri metalice trântite: -Doctore, ai venit?! după care pe coridor se făcu iarăşi linişte. Mai târziu, Doctorul se dovedi a fi un băiat extrem de înalt de la liceul silvic de la seral, de pe clasa a treişpea care intrase la facultatea de arheologie şi stătea la polul opus al internatului şi care avea şi misiunea să vegheze să nu se producă între elevi nici un fel de fapte reprobabile în incinta internatului, care – totuşi – era aproape la fel de străin de lucrurile din internat ca şi pedagogul. Doctorul era cel care, deşi agnostic însă aflând că Mihai e creştin, avea să-i spună odată nişte noţiuni care pot fi rezumate în următoarele cuvinte, învăţându-l primele noţiuni dobândite de hermeneutică: -Stairway to Heaven. Comentariu. Cântecul Stairway to Heaven, considerat de unii cel mai bun cântec din istorie, constituie de fapt dezasamblarea a două mii de ani de muzică creştină cu toate ideile ce le conţin şi remontarea lor în paradigma Led Zeppelin deplânsă de Johnny Cash la bătrâneţe. Cântecul foloseşte o suită de simboluri, unele mai accesibile, altele mascate, ca să nu spun ocultate. Priul vers ne povesteşte de o anumită doamnă, un simbol al Bisericii, creat de apostolul Ioan în a doua sa epistolă, în formularea sa „aleasa doamnă”. Din ce urmează mai departe putem observa că balada asta este un protest al tinereţii împotriva fariseismului, şi poate mai mult. Prima strofă ne spună că doamna e sigură – crede - că tot ce străluceşte este aur şi cumpără o scară către cer, adică Biserica îşi bazează mântuirea pe virtuţi neautentice. Strofa a doua este doar o artă poetică tehnică a poemului ledzeppelinian, de aceea nu ne vom ocupa acum de ea. Apoi povestitorul ne împărtăşeşte sentimentul ce-l are atunci când priveşte pe spre vest – adică atunci când se gândeşte la moarte – vest, apus, moarte, duhul lui doreşte plecarea şi are viziuni cam sumbre. În strofa următoare e spus cum că e şoptit – aici un simbol cum mai multe înţelesuri, cum sunt multe în versurile cântecului, atât zvonurile între oameni, cât şi şoptitul „tainei” Bisericii, cât şi poate în primul rând „şoptitul” cuvântului de câtre Dumnezeu prin revelaţiile date – că „în curând” dacă toţi chemăm cântecul atunci cimpoierul ne va duce spre raţiune. Aici artiştii au folosit cuvinte omofone pentru aşi oculta unele simboluri; „soon if we all call the tune”, cântat sună exact cum ar suna şi „soon if we all call the Jew”; apoi al doilea: „then the piper will lead us to reason” sună ca şi „then the Bible will lead us to reason”. Iar „reason” a fost folosit probabil atât pentru sensul de raţiune, câ şi pentru sinonimul polisemantic „judgement” – tradus prin cuvântul românesc polisemantic „judecată” care ne duce la alt simbol. Totul lalolaltă: Şi e revelat că în curând dacă toţi îl chemăm pe Evreu (Hristos) atunci Biblia ne va conduce spre raţiune şi judecată. Trebuie amintit că acel „curând” a fost rostit de Hristos la sfârşitul Bibliei. Apoi următoarele două versuri au un înţeles foarte uşor de descifrat, promisiunile Bisericii. „O nouă zi (o nouă viaţă) va răsări pentru cei ce stau mult (eternitate) şi pădurile vor răsuna de râsete (mântuire). În strofa următoare cântăreţul repetă cuvintele Bisericii, cum că dacă îţi e o agitaţie (hormoni) între boscheţii tăi (tinereţea) să nu te îngrijorezi, e doar o curăţenie de primăvară pentru regina lunii mai (mersul naturii). Da sunt două cărări pe care poţi să mergi, dar în timp mai îndelungat este încă vreme să schimbi drumul pe care mergi. În strofa aceasta ca şi în prima se poate observa protestul împotriva fariseismului creştin şi corupt. Povestitorul îi

50 răspunde spunându-i că îi zumzăie capul şi nu îi va trece, iar cimpoierul o cheamă să i se alăture – cimpoier – piper, omofon cu Bible, - prozelitismul, misionarismul şi femomenul convertirii care apare în biserică - spunând apoi: „Dear lady, can you hear the wind blow, and did you know Your stairway lies on the whispering wind.” – acel „Times are changing for worse” al lui Don Tomassino. Iar la sfârşit, ultima strofă, strofa rock, deasemenea şi cea mai lungă şi care deasemenea este şi cel mai evident blasfemiatoare. Ei se rostogolesc pe drum, ca duhurile ori ca rockerii într-un autobuz de turneu de milioane de bancnote, şi cum zice mai departe cu umbrele lor mai înalte decât sufletul – un simbol întunecat -, pe drum întâlnesc o doamnă pe care ei toţi o cunosc, - în sensul că e frecvent întâlnită, apoi alt sens, de vază şi apoi un al treilea sens din care reiese că doamna pe care toţi o „cunosc” e o târfă, vers care înfăţişează subiectiv decăderea Bisericii. Versul patru: doamna străluceşte lumină albă (sfinţenia Bisericii) şi vrea să prefacă totul în aur (marea trimitere). Şi, - cuvintele doamnei iar - dacă asculţi îndeajuns de tare (sau de mult, adică nu în a auzi un sunet ci a împlini o poruncă): „the tune will come to you at last”, care cântat sună exact ca „the Jew will come to you at last” , the Jew cum am mai spus, adică Isus. „Când totul e una şi una e totul Să fii o piatră şi să nu te rostogoleşti.” Adică să fii o piatră în templul spiritual al creştinismului şi să nu te mai clintească nimic de acolo. Dar pe de altă parte ultimul vers mai are un sens: „Să fii o piatră şi să nu te rostogoleşti”, să nu te rostogoleşti mai poate însemna să nu faci sex, iar aceasta este tragedia ledzeppeliniană din care a germinat acest cântec. Apoi ultimul vers al cântecului, repetat din prima strofă, „And she’s buying a stairway to heaven”, însemnând că Biserica încearcă să cumpere mântuirea prin nişte virtuţi găunoase, printre care şi abstinenţele pe care le profesează. Când se întoarse în cameră colegii, doi băieţi de clasa a zecea, fraţi gemeni, foarte de treaba, adevarati colegi, din Uricani, îşi desfăceau bagajele. Ei în timp ce vorbeau îi spuseseră că e preferabil să spună celor ce-l vor întreba pe coridor că e pe clasa a unşpea, fiindcă oricum pare mai mare, şi astfel va fi lăsat în pace de luzări. Mihai oricum părea mai mare, cum se apucase de haltere chiar în anul acela. Însă era doar un copil sufleteşte care la acea vârstă descoperise o singură idee: nonviolenţa creştină, care avea să-i atârne de gât până la moartea timpurie ca o cruciuliţă făcută din verigheta bunicii moarte de douăzeci şi trei de ani. Fusese repartizat în camera 2, împreună cu cei doi uricăneni şi încă un elev care nu venise încă. Îşi desfăcu bagajele şi îşi puse haltera artizanală de patruzeci de kilograme făcută din două reductoare zimţate de utilaj de pe Râu Mare puse pe o bară de fier şi cele trei gantere sub pat, împreună cu un cufăr militar, de lemn lăcuit plin pe mai mult de jumătate de caiete neîncepute, completate cu numele de elev şi cu denumirea fiecărei materii, în clasa a IX-a G. Era şapte şi gemenii spuseseră că vor să meargă la cenaclul Flacăra ce se ţinea în mica piaţă unde fusese vechea statuie monumentală a lui Petru Groza. Îl întrebară dacă vrea să vină şi pe când plecau, se opriră şi în camera vecină „până la Anton”. Anton venea şi stătea la internat toată vremea, pleca la Tiraspol sau Chişinău de unde era doar de Crăciun sau în vacanţe. Cum colegii lui nu veniseră şi oricum nu avea ce face, plecară clandestin toţi patru atenţi să nu-i vadă Gogu. Săriră o vechitură de gard din faţa gheretei de plăcinte din stânga liceului şi iată-i la ora şapte şi jumătate seara pe stradă în oraş. Cenaclul fu o variantă metal a fostelor concerte folk din anii 80 cu un Adrian Păunescu profetic, păros şi burtos, şi Anton îi spuse lui Mihai că nu-i fain şi că vrea să plece. Îi lăsară pe cei doi gemeni cântând Andrii Popa în chei electrice, şi dădură o tură de centru. Pentru un băiat abia venit dintr-un târg comunist ca Haţegul, meschinele lumini ale Devei i se păreau o scenografie metropolitană. Anton părea un băiat inteligent şi foarte de treabă şi tot dând ture îi spuse că mai stă cu doi decebalişti şi cu încă un băiat, de care nu le plăcea, un şmecher, unul Torogoată de la liceul de muzică care nu învăţa nimic şi avea un cercel în burtă. Anton spuse că ceilalţi doi colegi sunt nişte băieţi deştepţi şi de familie bună, nu ca ceilalţi din internat şi până la urmă se înţeleseseră că Mihai poate să se mute din camera 2 în camera 3 iar pentru asta balaiul basarabean îl sfătui să cumpere ziua următoare o sticlă de vodcă de Arad pe care să i-o ducă pedagogului rugându-l să-l mute. Mai dădură ture de Deva şi văzând nişte lasere pe cer merseră prin oraş să le găsească sursa până când ajunseră la poarta vechii discoteci Max de lângă Sala Sporturilor deasupra porţii căreia era fixat proiectorul care arunca linii luminoase pe cerul Devei în acea seară de duminică. Era frumos, chipul demonului care însufleţeşte lumea era încă ascuns în noapte, iar lumea era încă asemeni unui poem din cartea Suntem primăvara ţării. Era târziu deja şi pe stradă mai treceau aproape doar maşini. Găsiră deschis la o alimentară şi Mihai cumpără o sticlă de vodcă uleioasă, unsuroasă şi greţoasă pentru pedagog. Nu mai aveau ce să facă, văzuseră toată Deva, aşa că se reîntoarseră înspre piaţa cenaclului unde şi acolo nu mai era nimeni, decât un câine care-şi făcuse culcuş chiar în floarea străină cu frunze gigantice de pe locul statuii proletariatului. Mergeau pe strada barată pentru maşini unde avea să se facă barul luxos de pe colţ în care avea să doarmă un poet beat odată, trezit doar dimineaţa când o fată veni să pornească televizorul şi să spele pe jos precum carmelitele, când ajunseră la liceu săriră gardul încârligat, şi merseră pe aleea dintre liceu şi zidul preistoric mai devreme menţionat al casei vecine, apoi prin curtea liceului întunecată ca un câmp lângă o autostradă, şi apoi intrară precauţi în internat pe coridoarele sale pustii ca de închisoare sau mănăstire. Cum în camera 3 nu venise nimeni şi era loc se înţeleseseră ca Mihai să doarmă acolo şi apoi să-l roage pe Gogu să îl mute. Într-o oră deveniseră cei mai buni prieteni, încă unul din lungul lui şir de prieteni opaci, sfinţi sau hippie, în mâinile cărora îşi simţea sufletul ţinut ca între nişte labe mari de animal straniu, iar Mihai era încântat că se împrietenise cu un basarabean, cu cineva dintr-o altă ţară. Era grozav, de-abia venise şi deja îşi făcuse prieteni. După ce mâncară vinete cu ceapă făcute de mama lui, adormi cu gândul că o să fie minunat la internat, iar liceul trebuia să fie plin de gagici. O visă pe Thalia, neauzind cucuvelele deznădăjduite care, orbecăind, dădeau târcoale ferestrelor. Afară în noapte era doar cerul, tăcut şi nepătruns. Şi mai presus de orice, un dor de cea singura căreia îi păsa de el, dorul scânteii după lumina care este ea însăşi. În somnul său fără să ştie ce face plânse până camera se umplu de lacrimi ca un acvariu, iar el, Anton şi Gogu care dormise noaptea aceea acolo, se învârteau prin cameră, prin apă, în somn fără şă ştie ca nişte personaje de tablou de Marc Chagall, ori ca nişte pisici de mare întorcându-se cu burta lipită de pereţi şi tavan, iar dimineaţa curtea şcolii era presăratul de lumini lac de lacrimi din vis aici limpede cu apa liniştită aici zbicit de vânt, precum tăurile de gheţari topiţi de acasă din Retezat prin apă până la glezne mergeau elevii de gimnaziu gălăgioşi ca nişte vrăbii făcute ciuciulete de potop, băltoniul mare cât curtea cu apa unduindu-şi marginile ca un veşmânt din marmură mototolită de vânt.

2 Omul ce ţi-a fost câine

Pentru Dumnezeu eu sunt poate dintotdeauna câinele iubit al lui Columbo, dar pe atunci nu stiam lucrul acesta, cu toate că îndeajuns de multă suferinţă te face contemporan cu Hristos, dacă poţi să înţelegi aşa ceva, dar ţăranii spun că, spre deoebire de alte lucruri, o palmă pe care ţi-o dă cineva, nu ţi-o mai poate lua nimeni. Văru-său Ioan de la Strei-Sângiorgiu, în vârstă de zece ani îi spuse după ce Mihai îi povesti toate că el are tendinţa să-i idealizeze pe oameni în vreme ce ei sunt asemeni oglinzii aceleia a vrăjitorului aceluia răutăcios, unul dintre cei mai răi care era chiar dracul, din povestea lui Hans Christian Andersen, iar că asta înseamnă că el zbocotitu’ Zbocotit e mai sus în vreme ce oamenii din jurul lui sunt mai jos, dar că totodată el deşi nu vrea să şi-o recunoască se crede mai mult, încât oamenii spun că nu e destul şi în plus violenţa nu e niciodată răspunsul. Stăteau la pescuit de scoici nici ei nu ştiau de ce dar cu gândul să încerce să le găteaască preum italienii şi bretonii prin bolovănişurile mlăştinoase de pe Strei cu unchiu-său, mătuşa şi mama lui cu Adriana, vară-sa de nouă ani mai încolo pe pe pământul cu smârcuri mocirlite de iarbă şi acoperit de cetini. Streiul era plin de sălcii în ploaia mocănească şi îngheţată ce cădea din cerul îngheţat, un peisaj trist ca o carte poştală cu Marea Neagră în octombrie. Departe, la ambele capete, râul se pierdea în ceaţă. Nici nu mai conta tot ce se petrecea în camera 3, dar tot sufletul îi era mocirlit ca un porumbel prăbuşit în noroi. Voise să le dea, să le spară moaca, să-şi pună pumnul lui mic între ei cei trei mari şi să-i îngenuncheze în ţara în care e un ciumeg pe fiecare scară fiecare fiind cel mai tare şi câte un smardoi cu sabie japoneză pe perete în fiecare bloc, dar acum nu mai ştia. Îşi simţea sufletul în piept ca o hârtie de acuarele ude pe care văru-so şi vară-sa pictaseră ca la şcoală ceva neînţeles, ceva ce nu înţelegea, dar care acum era el, devenise el, orice ar fi fost icoana naivă pe care o mâzgăliseră acolo, de parcă ploaia ce cădea cu încăpăţânarea proştilor, udându-l, îi pătrunsese până în suflet devenind sufletul său. Iar convertirea aceasta avusese loc până la urmă fără nici un răspuns, doar cu o singură întrebare, aceasta fusese tot ce îi fusese oferit. De parcă ar fi fost musulman, evreu sau creştin, de parcă ar fi devenit peste noapte Buddha ori John Coltrane. Pumnul strâns din sufletul său îi devenise o mână de om. Nu mai voia să sufere, voia să ierte. Privind mai bine pe malul călănean al Streiului îl văzu pe domnul Ceafa la pescuit, desculţ şi cu picioarele în apă, văzându-l şi amintindu-şi pictura în trompe d’oeil a lui Parmigianino – arătând ca prima dată când îl întâlnise în prima zi de şcoală la internat -, neputând să nu se gândească -Ce educaţie o putut omul acesta să-i dea băiatului lui, încât odată trimis în lume să-i facă pe cei mici şi mai slabi câinii lui, totul pentru evoluţie, ca un demon al acestui Pământ? Precum poetul Ovidiu îşi uitase şi viaţa şi numele pe care îl iubise o viaţă de copil. De mult, mult timp numele lui era Zbocotit Câine Câne Cânele. Toată ziua la internat auzea cuvinte precum acesta: PAVEL: „Poate că noi l-am omorât pe Dumnezeu!” RELU: "Spatiu vital..." PAVEL: „Îţi place dulceaţa, câne?” RELU: „Cânele, cânele!... Cânele umanist” ANTON: (pronunţa încet, dispreţuitor, basarabeneşte): Câne!...” PAVEL: „Te bat cu bâta, câne.” PAVEL: „Te-am deletat!” PAVEL: „Mânci c****”. RELU & PAVEL: „Am înfiinţat un nou curent literar. Căcărismul. Am şi scris nişte poezii.” PAVEL: „Taci, câne!” PAVEL: „Ce-ţi fac?” PAVEL: „Ce mai face cânele?” ANTON: „Auzi, câne?” PAVEL, ANTON: „Dormi ca un câne.” RELU, PAVEL, ANTON: „(recită): Stăpâne, stăpâne/ Mai cheamă ş-un câne” ANTON: „Pentru că eşti fraier.” PAVEL, ANTON: „Bine, câne.” PAVEL: „Bine, câne, las’ că te ţin eu minte.” ANTON: „Tu, câne, n-ai dat bani, aşa că n-ai ce bea.” ANTON: „Ioteun câne!” (când intra pe uşă, venind de acasă) ANTON: „Iote ş-un câne!” PAVEL: „Daţi-i foc la câne!” PAVEL: „Lu’ cânele îi plac poeziile. Aşa-i câne?” PAVEL: „Câne, de ce tot zic poeţii că ei cântă? Blaga şi alţii. Nu cântă, să c***!” ANTON: „Ce, te bucuri că pleci în vacanţă?” ANTON: „Cânele comat!” („comat”, adică om, câine sau ceva de genul ăsta care fusese în comă alcoolică) PAVEL: „Opreşte radioul, îi place la câne.” PAVEL: „(merge la Mihai, îl ia de gât şi-mi vorbeşte foarte, foarte de-aproape, tăios): Câne!... Câne!... Fii atent cum te porţi. Vezi cum te porţi, câne.” RELU: „Cânele din Pompei” ANTON: „Cânele s-o sugă.” PAVEL: „Te c*** pe gură!” PAVEL: „Hai să-i tragem o ţapă la câne, hai să-l f**** pe câne!” PAVEL: „Te f** la cap, ha! (grotesc) Te f**” PAVEL: „Îți fac lobotomie...” ANTON: „Comentezi?”Astea erau pâinea, lacrimile şi sângele ce-i întuneca privirea făcându-l să vadă negru înaintea ochilor, din toate zilele vieţii sale de copil fiind ceva mai rău ca moartea ca pentru orice copil şi tot ce îl ţinea să nu se sinucidă doar ca să scape de durere cum o fac atâţia alţii în ziua e azi, era faptul că de la fereastra camerei trei pe un spate de bloc cu aproximativ şase sau poate mai multe etaje se vedea nu Luna ci crucea de pe turla mare a catedralei ortodoxe de pe bulevardul socialist ce vine de la gară. Şi nici de la camera 1, unde stăteau cinci elevi din Valea Jiului care urmau la liceul Auto, nici de la fosta lui cameră 2, nici din partea cealaltă de la ultima fereastră de pe zidul acela, de la spălător crucea nu se vedea; doar de la fereastra camerei 3, camera torturii lui şi atunci când colegii lui de cameră plecau cu satisfacţia ucigaşilor în priviri şi îl lasau otravit şi la porţile mormântului ca Heman Ezrahitul şi rămânea singur o vreme privea la crucea aceea de aramă vopsită cu argint cum priveau evreii la şarpele acela misterios de aramă sculptat de prorocul mare şi atârnat pe cruce, în pustiul inundat de întuneric şi plin de duhuri. Aşa a fost de a trăit, aşa a supravieţuit. În urma problemelor din camera aceea ignorată de profesorii liceului, a ajuns şi în comă alcoolică chiar de ziua mamei lui, de parcă era cineva ce făcea voodoo însufleţindu-i colegii de cameră să-l chinuie metodic până dincolo de utima putere de rezistenţă. Se apucase să citească Dostoievski şi, lângă liceu, la vechea răscruce de la capătul străduţei internatului se afla un birt numit La Calul Bălan. Acolo începuse să meargă să bea cu colegii de clasă fugind de la ora de educaţie fizică şi de la turele de teren pe care trebuiau să le facă la stadionu de sub cetate toţi cu clasa. Se apucase de băut ca să-şi uite condiţia de câine, câne, cânele, iar Feodor Mihailovici împreună cu Marmeladov păreau să-i justifice prăbuşirea

sufletească. Birtul era un local infect ca toate cârciumile unde oamenii merg numai să bea, împuţit şi gălăgios de oameni puţin băuţi, pişcaţi sau muţi de beţi. Acolo a venit mai mult cu unul din colegii, cel mai prost coleg din clasa lor care după aceea avea să fie exmatriculat, cu care bea bere amestecată cu vodcă şi bere amestecată cu rom. În discuţiile lor de beţivi puberi la halba cu trinitrotiluen, îi povestea că bea pentru o fată de la ei din clasă de care îi plăcea întradevăr, dar care nu era adevrăatul motiv, care era faptucl că găsise în sfârşit o cale să uite de camera 3 a realiştilor şi de câine, câne, cânele. Simerianu a făcut un pariu cu el pe mâncare de care el, Mihai, nu prea avea că nu poate să bea trei halbe de bere Timişoreana în care să fie băgate în fiecare câte o sută de vodcă de Arad, iar apoi l-a lăsat în comă alcoolică pe o altă străduţă de lângă liceu, fiindcă a trebuit să prindă trenul de navetişti spre Simeria. Până la urmă s-a întâmplat ca în filme şi profa de sport de la ora căreia fugise să meargă să bea cu geniul ăla din Simeria, l-a găsit tot pe străduţa aceea şi l-a dus cu taxiul la spital unde a rămas fără să ştie de el toată noaptea lângă un om operat şi un altul care căzuse de pe bicicletă şi îl călcase o maşină pe autostradă. Precum Holden Caulfield când îşi mai reveni din comă nici nu putea să vadă bine şi când dimineaţa a venit mama lui sărmana, la început nici nu a putu să o distingă. Zilele acelea din preajma lui 21-22 noiembrie fuseseră ziua ei – fiindcă se născuse noaptea -, iar ea era necăjită ca Fecioara Maria sub cruce. Multe necazuri veniseră şi rămaseră peste ei de parcă strămoşii lor îşi adunaseră toate blestemele acestui pământ şi de parcă oamenii răi şi damnaţi le făcuseră farmece ca în vreo povestire nenorocită de Gabriel García Márquez. A fost groaznic, iar cei i-au făcut în acel timp cei trei colegi de cameră a fost îngrozitor, ca în Biblia pe care mendicanţii de toate felurile o mutilează predicând-o. Şi nici atunci nu a putut vorbi, se simţea în acele vremuri de parcă nu poate spune nimic nimănui. Tragediile cele mai vorace sunt cele neconşteienizate şi nevăzute, cele pe care sufletul încearcă ignorate şi părăsite să le uite, cum ar încerca să uite un trib de peşti piranha pe care un coleg glumeţ de viaţă l-a turnat în bazinul de înot. Nici măcar medicul de la urgenţă nu ştia ce se întâmplase, îi spusese că dacă mai ajunge vreodată înapoi să nu se supere dacă-l va bate, îi vorbea cu prietenie iar el le destăinui unei asistente, mamei lui şi doctorului doar că era nenorocit luase o ciupercă de la toaleta minunatului internat a minunatului liceu, că iubea o fată şi că vrea să se facă scriitor, iar până şi medicul ca toată lumea nu ştia că e doar un copil abuzat. Când îl lăsau singur stătuse întins de atâtea ori fără să gândească, săprivească ori să respire, stând singur în amurg timpuriu sau târziu şi tăcere până când de atâtea ori crescu muşchi de pădure pe el, iar ochii de durere i se preschimbau în două pietricele de izvor, rotunde şi lustruite de lacrimi, cine ştiu unde, pe undeva departe prin coclaurii colindaţi doar de ciobanii singuratici precum Ioan Botezătorul ai Retezatului. Dar se gândea ce putea să facă. Patericul spune că datorită demonilor şi oamenilor orice credincios are nevoie de răbdare. Când se afla pe clasa a cincea într-un an binceuvântat citise cartea Kon Tiki, din care încă îşiamintea că până să ajungă în apele liniştite şi pline de peşte din largul Pacificului şi chiar până la recifurile primejdioase de la porţile paradisului, cei şase vikingi trebuiră să se lupte aproape deznădăjduit cu marea. În lume omeneşte din sfârşit de copilărie avea condiţia umană a unui câine, iar în urma tainicului bullying la care fusese supus, oamenii răi şi sufletele deteriorate începuseră să spună că Zbocotit e nebun.Într-o dupăamiază merse la Biblioteca Judeţeană de lângă parc, la sediul vechi care se afla la uşcioara de dincolo de cercul de broaşte de bronz din faţa porţii mari a casei lui Matei Corvin şi după ce o căută la fişier ceru cartea lui Heyerdahl, mergând apoi cu ea în parcul citron. Recitind acolo pe banca de lângă sculptura aceea academică modernă, se gândea că dacă i-ar fi cerut vreun prof să facă un rezumat al alineatelor acelora ce pentru el erau o parabolă a vieţii sale, ar fi scris în tema lui că că primul lucru pe care l-au observat exploratorii era acela că că pe atunci când erau loviţi de apă, nu mai puteau controla cârma, întocmai ca şi el. Iar primul lucru pe care l-au făcut afost să înţepenească cârma între două unghiuri în care să aibă libertatea de mişcare. Primul lucru ce trebuia şi el să facă e acelaşi. Să-şi pună un unghi de siguranţă minţii, asemeni sfinţilor, din a căror geometrie să nu mai iasă, iar acea siguranţă să fie ca în orice situaţie tipică lumii să spună, să gândească şi să creadă: ‚D-zeu ajută’ – şi să-şi păstreze credeul oricât de rea ar deveni viaţa lui. Deasemenea plutaşii aceia s-au luptat să păstreze direcţia indicată de compas uimiţi deasemenea să vadă că oricât de mari erau valurile ce se aplecau deasupra plutei, aceasta se urca deasupra fiecăruia, întocmai cum credinţa se urcă deasupra a orice altceva. Şi chiar de n-au reuşit să păstreze în întregime direcţia, au învăţat mersul pe apă, iar în ceasurile în care nu erau de cart, se odihneau, viaţa lor atunci era doar efort şi odihnă, nu aveau timp pentru nimicuri. Apoi valurile oceanului au crescut şi mai mult, u mie şi unul de feluri de valuri şi când în sfărşit marea s-a mai linştit puţin s-au vârât toţi în cabina de bambus şi s-au lăsat în mâna lui Dumnezeu, adormind în eventualitatea că Simfonia a 5-a va începe din nou. Şi s-autrezit într-o mare încă agitată dar uniformă şi primul lucru pe care l-au văzut a fost soarele pentru prima dată. Acum nu le mai păsa de valurile ce în continuare îi ameninţau să se prăbuşească peste ei ştiind că nu le pot face nimic cât timp stăteau pe pluta de balsa. Se întrebau doar fiecare în sinea lui dacă va rezista vechea lor plută primitivă şi înţeleaptă la drumul lor lung, dacă nu se vor umple buştenii gigantici de apă, ori nu se vor dezintegra funiile ce îi ţineau? Iar apoi după o săptămână marea s-a mai liniştit şi s-au apucat de pescuit peşti zburători de pe bord până când în cele din urmă deasupra cerul şi sub plută marea se înseninară. Cam aşa ar fi fost rezumatul pentru şcoală pe care l-ar fi făcut el, elevul Zbocotit Mihai, poveştii în care găsea învăţături pentru ce să facă până la urmă cu viaţa lui în lume. La asta se gândea. Spusese: -M-ai găsit, Doamne. Acum pune-mă cu bucurie pe umeri... şi du-mă la tine acasă, spusese. Da, Doamne, cât am stat eu-n întuneric, exclamă dintr-o dată la un moment dat, ca Ezechia singur în templul lui Solomon. Cândva, înainte, la o vârstă crudă şi deznădăjduit în urma necazurilor prin care trecuse, devenise apostat lepădându-se de toată credinţa lui scumpă din pruncie, trecând la tabăra adversă precum Cassie înainte de convertire. În principiu ce făcuse fuseseră nişte invocaţii damnate, iar apoi ca rezultat făcu un descântec magic de dragoste celei mai frumoase fete de la el din clasă pe care credea că o iubeşte şi care dezvoltă un neobişnuit interes pentru persoana lui, dar pe care o lăsă în pace în parte pentru că era perea copleşit de destinul său de câine cum zicea Pavel pe când îi spunea că el e „alesul”, adică alesul pentru suferinţă din partea lor, şi în parte pentru că încă mai avea rămăşiţe de conştiinţă după cum cetatea dinamitată de deasupra Devei încă mai are rămăşiţe de ziduri. Apoi inexplicabil se apucă să asculte rock, muzică hippie şi punk, formaţiile lui fiind pe rând Lake of Tears, cu albumul acela melancolic şi intolerabil de întunecat, The Jimi Hendrix Experience cu chitara aia majestică şi drogată, orice formaţie punk de junkmusic şi în cele din urmă cea la care se opri până să învie, cu arta adevărată dar prea tristă sufleteşte a lui Eddie Wedder şi tot ceea ce înseamnă Pearl Jam, formaţia care avea să vină târziu ca un leac preatrist in rănile lui. În tot acest timp credea că totul era doar stil, e când de fapt era doar o agonie. Căzuse în necredinţă, nu, nu necredinţă, ci altceva, simţea că nu îl mai poate înţelege pe Dumnezeu, nu înţelegea de ce Dumnezeu îl chinuia astfel, de parcă şi Dumnezeu era coleg cu el în camera 3 a internatului Colegiului Naţional Decebal din oraşul Deva împreună cu Pavel, Anton şi Relu, băiatul al cărui chip semăna cu Blaga tânăr şi care era singurul din toţi internii decebalişti care citea; în anii cât au fost colegi citise Război şi pace, Bacovia, Blaga, Crimă şi pedeapsă, dintre care pe unele le citiră împreună ca prieteni secreţi, după care, după ce un timp se dedică poeziei, visând să scriu un volum de poeme intitulat „Cioburi” şi citindu-şi reciproc cu Zbocotit producţiile în berăriile filistine şi dostoievskiene ale Devei, se scufundă în literatura de specialitate a cărţilor de istorie profesionistă şi merseseră împreună la cercul de arheologie, marea pasiune a lui Mihai din copilărie, la un profesor care avea să moară chiar în anul acela în perioada Crăciunului, şi mergând apoi după doi ani, la terminarea liceului, la uzina de istorici,

51 mai degrabă producătoare de dascăli şi predicatori a celor patru adevăruri supreme ale istoriei, fiindcă istoricii îs rari ca păstrăvii de o sută de kile. Era tot el, dar era un Mihai abuzat, nu mai înţelegea nimic din viaţă, sufletul îi era ca un ghem de lână încâlcită, şi înainte să i se formeze în el sufletul cu adevărat în urma vieţii la care era supus în camera aia malefică, începuse în el un proces de regresie a sufletului, începuse să se deindividueze, pentru care nici o pedeapsă nu ar fi prea mică pentru cei trei colegi ai lui, dar în chietudinea lui ştia că o vor primi, avea doar paişpe ani şi viaţa lui era o tragedie. Şi în tot acest timp, pe lângă colegii din camera 3, Dumnezeu devenise poate angoasa lui cea mai mare. Şi până la urmă se îmbolnăvi, ca toţi ceilalţi, cum se îmbolnăvesc oamenii, dar de fapt boala lui nu era o boală cîn fapt, ci doar un lung, uneori lent şi progresiv proces de demonizare, lucru ce se întâmplă multora în urma unor suferinţe extreme, spre deosebire de cei fericiţi, puţini, care se îndumnezeiesc. Şi târziu află că în lumea aceasta, chiar şi medicii, oricât de genii ar fi, dacă nu cred în ce a spus Christos sunt nişte călăuze cu ochii legaţi ale al nostrului alt fel de veac întunecat. Mama lui, neştiind nimic din tot ce se întâmpla, simţea că nu se mai poate înţelege cu el. În urma necazurilor care le avuseseră în familie, disperată, şi mai ales pentru el şi pentru vindecarea dramei lui pe care o percepea dar nu înţelegea de unde vine, se apropie de biserică pentru mângâiere şi ajutor, ea care fusese toată viaţa intelectualul proletariatului cu o credinţă ascunsă şi modernă. Mergea la biserica ortodoxă unde obişnuise el să meargă în copilărie cu duhul făcut ţăndări şi se mângăia ascultând pricesenele triste care se cântau la sfârşit, după fiecare slujbă câte una, plecând la biserică cu o iubire de mamă necăjită şi chinuită şi venind acasă cu o iubire ca a lui Dumnezeu. Mihai fusese de acord să meargă cu ea în pelerinaj la hram la mănăstirea Nicula, unde mama lui, profesoara de gramatică, încercui de trei ori biserica de lemn împreună cu ţărăncile, pentru el. Autocarul îi lăsă undeva departe şi merseră pe jos împreună cu puzderia de oameni, cântand cu ei cântecul de pelerinaj al mănăstirii Nicula, O, Măicuţă Sfântă: „O, Măicuţă Sfântă, te rugăm fierbinte/ Să ne-asculţi deapururi marea rugăminte/ Nu lăsa Măicuţă să pierim pe cale/ Că noi suntem fii lacrimilor tale/ Când plângeai sub cruce Maică-ndurerată/ Te-am primit de mamă noi şi lumea toată/ Călători pe-o mare veşnic tulburată/ Noi ne-am pus în tine şi nădejdea toată/ Tu eşti steaua mării şi s-ajuţi să treacă/ Dintre cari te roagă nimeni nu se-neacă/ O, Măicuţă Sfântă, cea mai scumpă floare/ Fă din fii de lacrimi dalbe lăcrămioare/ Fă să-ţi batem zilnic la miloasa-ţi poartă/ Câtă vreme-n lume valul ne mai poartă/ Noi când nori şi ceaţă înnegriv-or zarea/ Vino tu măicuţă să ne-arăţi cărarea/ Nu lăsa Măicuţă să pierim pe cale/ Căci noi suntem fii lacrimilor tale.” La hram era popor răspândit pe iarbă ca pe Polivalentă la concertul lui Michael Jackson, iar noaptea preoţii făcură dezlegări de blesteme şi nişte femei de acolo de departe din faţă începură să urle, iar o tânără care venise cu ei cu autocarul în pelerinaj la mănăstire, plecă brusc în pădure cu un băiat flegmatic şi voinic pe care nu-l mai văzuse niciodată precum simplilor pelerini ai lui Hugo. În noaptea aceea Mihai dădea ture pe uliţele mănăstirii, şi oamenii de pe drumul întunecat şi totul părându-i-se dintr-o dată incredibil de urât, ca Nastyei din filmul ortodox rusesc Ostrovul. Rătăcit, voi să sărute icoana ca Emil Cioran, plecându-se până la urmă când ajunse în faţa ei şi sărutând colţul ca toţi dreptmăritorii. Iar Valeria, mama lui, durerea Mariei era durerea ei, o Marie căsătorită cu Irod cel Mare, mamă adoptivă a copiilor lui Irod cel Mare, şi mamă a unui copil nemulţumit în răstignirea lui, care se întoarce împotriva lui D-zeu; ce durere poate fi mai mare? Dar a înţeles cineva? Fiindcă din păcate doar mamele le înţeleg pe mame, iar durerea mamei lui poate doar Sfânta Fecioară Maria putea cu adevărat să o înţeleagă. Câmpurile mănăstirii Nicula era ca o apă mare la care venea întreaga Românie să se spele de păcate, de parcă icoana făcătoare de minuni a Născătoarei de Dumnezeu imprimată pe lemn din matriţa sufletului preotului Luca în 1681 era un Gange în care să se boteze pelerinul şi toţi oamenii care veneau – inclusiv mama lui - o numeau făcătoare de minuni, ăştia sunt ortodocşii, luându-şi reproduceri cu ei şi punândule la loc de cinste acasă, batjocorită din câte ştia el doar de cei ignoranţi. Mai mult ce ar putea fi spus, omenirea nu va înţelege niciodată cine e Maria, fata din poporul iudaic de acum două mii de ani şi opt mii de neîntrerupte anotimpuri vivaldice din trupul şi sufletul căreia a fost născut Hristosul, fara care daca nu ar fi D-zeu, crestinismul ar fi cea mai mare pustiire de pe pamant. Nu îi ştim chipul, dar putem şti toţi cu siguranţă că Maria este cea mai frumoasă fată din câte au existat pe pământ şi din întregul cer, din împărăţia de la capătul cărării bătute de Arsenie Boca, Maria cea plină de har este frumoasă asemeni unei parabole din care s-a născut Cuvântul perfect, şi chiar dacă multe din dogmele bisericii romano-catolice, basilică mamă a noastră a tuturor, nu sunt adevărate, sunt o nataşarostovaiaskiană reverenţă şi un gest de pioasă politeţe înaintea celei mai frumoase Mame din câte au existat vreodată şi vor putea fi. E adevărat Sfânta Trinitate nu e alcătuită din D-zeu, I(i)sus şi Maria, cum cred musulmanii, dar pentru noi pentru creştini Maria este nebunia întâi a Iudeului şi apoi a Moslemului, Maria este nebunia noastră pentru Cristos. Personal nu-i adresez rugăciuni, dar nu vreau să sărut în vreo zi picioarele pline e praf ale lui Hristos fără să sărut înainte mâna Mariei, din care cel mai apropiat de realitate din ce ne e dat să cunoaştem sunt martiriul Ioanei d’Arc şi peliculele cinematografice cu michelangelica, ebree şi umană Keisha CastleHughes. Acolo la Nicula, în faţa icoanei Fecioarei, pe genunchii ei ce şi i-a zdrelit acolo, şi în toate rugăciunile ei de mamă, i-a obţinut viaţa de la Dumnezeu, lui copilului ei, care mult i-a greşit. Cât despre Sfânta Fecioară, e păcat că oamenii ca şi credincioşi căutăm cu orice chip doar să ne îmbogăţim tânjind după ceva ce nu cunoaştem, în loc să dorim să fim ca Maria, I(i)sus şi Iosif cărora D-zeu le dădea munca de care aveau nevoie. În schimb noi toţi vrem să fim ca bogatul care l-a omorât pe Lazăr, ca bogatul nebun şi ca fariseul preasfânt, nu vrem să fim ca Maria. La despărţire Nuţu îi zise: -Ai probleme? Trebuie să le rezolvi, şi amândoi copiii îl întrebară ce o să facă. -Păi cam ce pot să ştiu eu, e de exemplu la colegu ăla, să-i rup în el şi mâinile şi picioarele. -Când te duci între ei, nu da şi tu! Ok?! Ok??! spuse Ioan. -N-o fă, eşti rău. Groaznic. Nu pot nici să mă uit la tine, zisese vară-sa pe când îi conduceau la ocazie.

3 Crucificarea din camera 3

Un motiv pentru a nu muri. Se spune că un părinte din Pateric a călătorit până la alt avvă, din pustia cărţii. Sunt muncit, avvă, mărturisi fratele. Ce să fac? - Amin, spuse bătrânul, punând patrafirul pe cel căzut în genunchi, răspunzându-i. Zbocotit Mihai căzuse într-o groapă adâncă, întratât de adâncă, încât din ea nu putea ieşi vreodată singur. Într-un psalm ebraic este scris că D-zeu apleacă din înălţime asupra ţărânei lumii acesteia în care epoca fierului a ţinut până astăzi şi ţinând cât ca mai ţine el şi murind probabil odată cu el, să ridice pe cel lipsit din gunoi să-l pună între prinţi şi cine ştie poate că D-zeu e asemenea acelui fiu de împărat din povestea populară germană din cartea fraţilor Grimm care i-a spus logodnicei sale că e un cerşetor datorită mândriei ei şi s-a căsătorit cu ea ca şi cerşetor, înainte de a o duce în castelul său şi a-i da toată împărăţia ce o avea, fiindcă un lucru pe care îl spunea Stevenson şi pe care nu l-a observat nici măcar Jorge Luis Borges, oamenii care sunt prea răsfăţaţi devin demoni, ori cum spun oltenii, cine mănâncă prea bine înnebuneşte, şi de asta Purgatoriul lui Dante, despre care toţi afară de catolici spun că nu există, e de fapt lumea. Astfel, încă de atunci, Mihai o ascultă pe mama lui şi merse cu ea, atunci în acel an, să să caute ajutor la mănăstire. -Şi eu cunosc muzica aceea, îi spuse. N-o mai asculta, nu face decât să te întunece. Când asculţi rock se-adună toate bufniţele în jurul tău. Oamenii îşi închipuie că doar vor ajunge în iad unde nu vor face decât să plângă şi să scrâşnească din dinţi pentru totdeauna, dar adevărul e că toţi cei ce vor ajunge acolo, la un loc împreună cu demonii, vor fi demoni, poţi înţelege aşa ceva? Ura răstigneşte, iubirea vindecă. Iubirea lui Dumnezeu e mai puternică decât ura oamenilor. Suferi mult şi vei suferi mult între oameni, la început oamenii te chinuie, apoi te resping pentru cum ai ajuns în urma chinurilor la care te-au supus, apoi te exclud, iar cei care nu te exclud te marginalizează, iar iubirea lor e doar pentru ei, puţini vor fi oameni cu adevărat cu tine, asta trăieşti tu şi asta am trăit eu, îi spuse preotul de la mănăstirea Colţ, unul dintre preoţii călugări care au fost încartiruiţi acolo dealungul vremii, venit de la Bodrog, după ce îl ascultă deşi el nu-i putuse spune nimic, dar bucură-te, că după o viaţă de rele, de suferinţe şi dureri grele, vei fi mântuit; ori, măcar, nădăjduieşte acest lucru, soarta doar Dumnezeu o ştie. Dumnezeu începe acolo unde te sfârşeşti tu. Vorbeşti despre Iov? Un râu nisipos este. Căutându-l pe D-zeu în răspunsurile religiei şi negăsindu-l, când nu-l mai căuta Iov a fost găsit de D-zeu în îndoieli. Personal cred că D-zeu nu i-a vorbit efectiv lui Iov nici prietenilor lui, cum ne închipuim cu toţii, ci cei patru credincioşi au avut o epifanie, două de fapt, una a avut-o Iov, iar alta Elifaz din Teman pentru el şi ceilalţi doi prieteni. In mijlocul cartii cei patru prieteni au teologhisit; Iov a teologhisit în bună parte predicându-se pe sine, iar cei patru prieteni au teologhisit spunând lucruri înţelepte şi omeneşti despre D-zeu si prin teologhisirea lor, nu l-au găsit pe D-zeu. Predicându-şi virtutea şi adevărul uluitor că D-zeu îi supune suferinţei şi pe cei drepţi, Iov deşi spune adevărul nu este în comuniune cu D-zeu. Prietenii înţelepţi nici atât, iar epifania lor a fost conştientizarea acestui lucru la sfârşit, după ce Iov şi-a avut propria sa epifanie şi întoarcere. La sfârşit Dzeu i s-a revelat lui Iov prin întrebări şi prin îndoielile sale şi prin aceste întrebări şi îndoieli umane, Iov s-a pus pe sine la locul său de creatură şi l-a pus pe D-zeu la locul său, şi prin antiteză faţă de sine însuşi mintea lui Iov l-a calculat pe D-zeu şi astfel sufletul său l-a văzut, ducând la deznodământul spiritual pozitiv al scărbei faţă de sine însuşi şi al căinţei, odată ce îl ştia acum pe D-zeu. Subiectul cărţii este o progresie de la religiozitatea enoriaşului ignorant la credinţa preotului în clocot, prin suferinţă şi cele aduse de aceasta. Cineva, mulţi de fapt, vorbeau despre fericirea de mai apoi a lui Iov. Personal cred că Iov nu a ajuns la fericire pentru că a avut iarăşi o sursă de venit, - devenind preot -, familie şi respect din partea comunităţii, ci pentru că spre deosebire de desăvârşirea ritualică de la început a ajuns la o conştientizare a fiinţării reale a lui D-zeu şi a trăirii în acea fiinţă, ca un fel de varianta orientala a practicarii prezentei lui Dumnezeu a fratelui Laurentiu dusa la extrem. Ajuns în punctul acesta, Iov a fost un om fericit nu pentru că ţinea cu tot dinandinsul să fie astfel ci pentru că nu mai putea altfel, fiindcă, după un anumit punct, nu mai există altă cale în credinţă, ca pentru măicuţa aia papistaşă din India. Iov a murit mulţumit pentru că a înţeles ce trebuie să înţelegi şi tu, dacă vrei să mai trăieşti, că iubirea lui Dumnezeu e mai puternică decât ura oamenilor, deşi suferinţa oamenilor nu înseamnă decât că demonul nu crede în oamenii ce cred în D-zeu. Un loc, ca orice biserică, unde trebuie să ajungi cu sufletul ţăndări ca să laşi pe cineva să te-ndrepte acolo, dar nişte ziduri de pietre vechi întărite cu beton zgâriat cu plasa în zig-zag, cu soldaţi călugări puţini, viaţă grea iarna într-o căsuţă şi un vagon şi pelerini îndureraţi, căutând iertare, iubire şi milă, dar care curând văd în blândul şi incognoscibilului proces de înseninare al ochilor lor că acolo şi păsărelele cântă pricesne, ca la San Damiano, Colţul despre care a citit întregul pământ când a fost copil în romanul lui Jules Verne, acum era iar mănăstire valahă, cu stâncile şi pădurile îmbibate de ceţuri cu liniştea lor spunând şi ele precum uriaşul că bufniţele nu sunt ce par a fi, un munte sacru măcinat dealungul erelor în mijlocul unei mări fiindcă magiştrii şi doctorii spun că pământul nostru a fost tot un lac odată. era un complex de clădiri eterne şi efemere pe care Carl Gustav Jung l-ar fi visat de o sută de ori, fiecare dată în alte linii şi alte culori, ca într-un album de artă modernă, un centru al lumii în care şi frumoasa şi deodată singura Jeanne Hebutérne s-ar fi rugat, poate. Era un loc unde orice om vine Aughental şi are posibilitatea să plece Maria, aceea din care Christos scosese şapte demoni si pe care o iubea. Un loc pe care îl poate preţui şi un quaker în aşteptarea sa ca piatra nedesprinsă de mână omenească să lovească în idolul cu picioare de fier amestecat cu lut al feudei creştinismului, predicand asemeni lui Washington Irving la Londra sau Alhambra: -Credinta peste care vor trebui sa treaca ere pentru a dispare toate celelalte cuvinte ca in amurgul Antichitatii, cand frumosul Islam va fi ca Mani, iar capitalismul ca sclavagismul. De exemplu notiunea de djihad, acum după inventarea bombei atomice, a devenit o noţiune expirată, războiul sfânt nu mai poate fi purtat, de oricine, decât strict spiritual, aceasta demonstrând fiabilitatea mai mare a creştinismului faţă de islam or mozaism. Si greseala noastra a intregii omeniri este ca vedem in Isus Christos un mare predicator si in Muhammad un mare profet, cand in Muhammad ar trebui sa vedem un mare predicator si in Isus un mare profet. Dar, contrar a ceea ce invata fetele bisericesti, pentru timpul de acum, crestinii trebuie sa citeasca Coranul si Bahagavad-Gita, pentru ei dupa cum citesc din literele de Duh Sacru ale Evangheliei, cum facea preotul lui Mahatma, scrierile filozofice buddhiste si Talmudul fiindca am fost pusi la un loc pe pamant pentru a cauta pacea si Domnul Isus Hristos a spus sa cercetam toate lucrurile si sa pastram ce este bun. Deasemenea daca suntem crestini ca si pentru Maica Theresa intre oameni dusmanul nostru trebuie sa fie nimeni, strainul nostru trebuie sa fie nimeni. Este vremea ca pestele scris in praf sa se intalneasca cu sfesnicul iudaic si cu covorul de rugaciune moslem, comunitate in care sa pastram ce este bun si sa primim intregul pamant, fiindca daca vrem sa nu ii dispretuim pe oameni cu adevarat, trebuie sa nu le dispretuim credintele, cel mai mic si totodata cel mai mare dintre apostoli facea acest lucru. Asta-i izvorul curat al iubirii de oameni. Iar Gita e prima carte de filozofie scrisa vreodata, ce poate fi totodata cat de gresita, pe cat e de inteleapta, iar Coranul e cel mai frumos poem arab, naiv si sentimental, adevarat nu atat teologic cat poetic, dar, intradevar, e pacat ca nu-l citim. Toate acestea, cel putin, sunt punctul meu de vedere. Si totul pentru o lume de Biserica, umma si templu imbinate in care crestinul sa aiba libertatea de a crede dupa propriile limite in intelegere, musulmanul sa aiba libertatea de a deveni crestin daca doreste, iar evreul sa gaseasca intelegerea din partea societaii daca il gaseste pe Mesia, iar toti crestinii care dupa ce l-au rastignit, il parasesc pe Hristos pentru orice altceva, sa fie iertati. Iar cat despre lume, cum pot vedea toti oamenii din toate timpurile, pietatea genereaza civilizatii, iar ateismul este apocalipsul lor, pietatea este ziua istoriei, ateismul noaptea ei, lucru vizibil in toate civilizatiile din toate erele, dar personal nu-i invinui pe oameni crestini sau altceva,

pe musulmani, evrei, budisti, hindu si care mai sunt, stiind ca fac si ei ce pot cu ce au si dupa cum nici I(i)sus nu-i judeca pe crestini, indemnandu-i sa se judece singuri. D-zeu nu acuza, acuzatorilor Dzeu le-a pastrat doar flacari si mai ales daca suntem crestini, israelitii si musulmanii sunt colegii nostril, asta e un fapt, nu putem sa-i ignoram si putem sa invatam multe de la ei, cum si ei pot invata de la Cristos. Pentru o comunitatea a credintelor, pentru o koinonia a sufletelor, o familie a oamenilor, opentru o lume in care sa poata trai si sa caute fericirea atat Sfantul Parinte al nostru Papa, si atat Sef Rabinul emerit al Israelului, si atat imamul Said Rageah, si deasemenea Dalai Lama, rege si preot al martirizatului pamant al Tibetului, si familia lui Mohandas K. Gandhi, un crestin, evreu, musulman, budist, hindu e o persoana cu adevarat demna de respect, dar pana cand mainile noastre nu vor fauri sabiile regale care in loc sa taie, vindeca, vindecarea nu va veni, iar D-zeu va privi preaindurerat cu ochii lui in care maracinele insangerat arde si nu se mistuie la tragedia umanitatii care nu reuseste sa descopere umanitatea. Şi mai mult decât atât, e timpul ca popoarele Cărţii şi adoratorii lui D-zeu să se adne laolaltă, e timpul să nu mai stăm ca victime în mâinile apostaţilor lumii, să ne strângem, la un loc şi să ne ântrebăm unii pe alţii cum de îl cunoaştem pe Dumnezeu şi să închinăm împreună, să consacrăm tot pământul şi să sfinţim inimile oamenilor, credincioşi din toată lumea, uniţi-vă! La şcoală tot acelaşi lucru. De învăţat nu prea învăţa, doar citea din răputeri cât putea din operele majore ale omenirii. De exemplu Divina Comedie o citise toată făcându-şi însemnări asupra fiecărui cânt şi descoperindu-şi latinitatea, pe care nu o va mai părăsi niciodată, identitate uitată de români de zeci de ani de război rece cu America, Vaticanul şi Roma Antică. Profa lui preferată era directoarea adjunctă, doamna Ciuceanu Viorica, profesoară de latină şi greacă veche, o profesoară minunată pe care o iubeau toţi copiii şi care ţinea la el, dar în rest cu câteva strălucitoare excepţii, şcoala era sub nivelul umanităţii, începând cu profesorii. După multe aşteptări şi rugăciuni, întinse pe durata a mai multor ani de când învăţase abecedarul sau poate chiar dinainte, după o noapte de viziuni, scrisese o piesă de teatru cehoviană, într-un act, cu un beţiv care, în camera lui care era încă pădurea moartă şi preschimbată în cărbune cu mii de ani în urmă, citea rugăciunea din adâncul mării din Biblie, certându-se cu D-zeu şi iubindu-l, scriind-o direct la maşina de scris Olivetti a lui taică-său şi ducând manuscrisul la Biblioteca Judeţeană lăsându-l acolo la o doamnă să-l predea unui scriitor, un prieten bun de-al lui taică-său. Doamna a predat manuscrisul dar în acelaşi timp a apărut „o piesă de teatru” - foarte apreciată care în acelaşi timp nu avea nici o substanţă dramatică - la revista Decebalului, al cărei autor era fata respectivei bibliotecare; a fost atât dee scârbit încâzt nu şi-a mai dus piesa la revistă, sufletul lui fusese xeroxat şi altcineva îşi pusese numele pe el, fără să-l plagieze totuşi, dar fata aia habar n-avea ce înseamnă o piesă de teatru. Bullying-ul şi hazing-ul şi distracţia continuară până când, cu câteva zile înainte de plecarea acasă în vacanţa de iarnă, de Crăciun, ca în cartea lui Dickens, până la urmă îl apucară toţi trei în joacă, după ce avură toţi trei un sfat secret vorbindu-şi la ureche pe unul din paturi, spunându-i că-l pun şi-l urcă pe cruce, unul din ei îl întrebară cum vrea să fie răstignit, iar Mihai spuse că vrea cu capul în jos. Era noapte iar Luna era iar coborâtă în curte, singură şi melancolică, aşteptându-l, în clichetul a trei cântece pe care nu a fost om să le-audă vreodată. -Ţapa de azi îi doar o răstignire. Te facem martir. Mnha, mnha, te înţepenim pe o cruce satanistă, spuse Pavel ajuns întro stare de beatitudine malefică. Îi legară picioarele sus cu fularele de cuierul metalic fixat în perete, iar jos îi legară mâinile de cadrul matalic al câte unui pat, iar dupu un timp îl care îl contemplară rânjind îl întrebară amuzaţi: -Cum îi? Cânele pe cruce, mai spuse unul din ei. -E bine, am de aşteptat puţin, pe urmă orice problemă se rezolvă, răspunse Mihai stând răstignit cu capul în jos. -Ho, ho, ho, ho, ho, râseră colegii, neputându-se abţine, Eminescu să ne judece! după care Anton îi spuse moldoveneşte, categoric: -Ce, câne, se umflă orezu-n tine? O să stai aici toată noaptea! Mai stătură puţin să-l privească, apoi stinseră lumina şi se culcară bătându-şi joc de băiat pe întuneric. Râseră până adormiră, dar lui Mihai altceva nu-i mai spuseră; doar Pavel îl întrebă din pat în bătaie de joc pe întuneric: -Cum eşti? Mihai răspunzându-i: -Sunt un nebun pentru Christos. Tu ce eşti? Pavel se simţea bine iar. -„M-am pipăit şi pe mâinile mele am găsit urmele cuielor lui”, mai spuse, citându-l pe Radu Gyr, după cum Christos la prima răstignire, răstignirea lui, l-a citat pe Dumnezeu şi după cum cărturarii sub crucea aceea boschiană l-au citat pe regele David. Pe când Zbocotit Mihai stătea cu capul în jos începu după un timp să-i curgă sânge pe gură şi pe ochi, până când camera se umplu până la tavanul înalt de sângele lui Mihai, prin care pluteau cei trei colegi din ani superiori Pavel, Anton şi Relu ca nişte salamandre în sfera unei bulboane de flăcări, înghiţindu-i în somn până dimineaţă tot sângele fără s-o ştie până se treziră dimineaţa iar în paturile lor de fier şi toată noaptea dostoievskiana fereastră înaltă a camerei lor străluci mut în univers ca Luna sfărşitului lumii. Trecu mult timp peste băiatul înţepenit în întuneric şi târziu când colegii ce cameră adormiseră spuse un şir de poezii puerile făcute pe loc asemeni unui jazist în cântecul de lebădă al unui potpuriu: -Cânele cântă reggae. Văd că tot mai mult îl privesc pe Christos ca un om, doresc să spun că văd în Christos omul, ce nu făceam în copilărie, în anii ’80 şi începutul anilor ’90, şi cred că eu împreună cu întreaga omenire am intrat deja în a treia zi a istoriei Bisericii, mileniul Luca, în ce mă priveşte consider că anii de până în 2001 au fost mileniul Marcu, al boului, iar cel de dinainte a fost mileniul vameşului Matei, mileniul îngerului şi astfel creştinii primului mileniu căutau în mare măsură pietatea îngerească, iar mileniul în care m-am născut eu a fost un mileniu al slujirii, lucru vizibil în orice cult creştin, de la Martin Luther la Maica Tereza, Francisc din Asissi, Martin Luther King Jr., părintele Teofil Pârâian ori Richard Wurmbrand. Imbolul heraldic al boului din cartea Ezechiel simbolizează tocmai slujirea în viziunea oricărei bierici creştine şi chiar şi eu în acea perioadă încă de copil credeam în mare parte pentru ca Dumnezeu să mă servească şi să-mi împlinească dorinţele ca în filmul lui Andrei Tarkovsky, pe când acum sunt mai atent la sensibilitatea şi sentimentele lui Hristos, cred, mai mult ca la orice altceva. Şi probabil că mileniul care va începe peste o mie de ani, era Evangheliei apostolului Ioan, va fi mileniul vulturului, care am uitat ce simbolizează. Probabil că atunci oamenii vor pune din nou mâinile unii pe alţii şi vor face miracole. Existart. Nimănui deja nu-i place de mine. Sorrow. M-ai părăsit Sunt singur Mi-i boală Mi-i greu Încerc să fiu bun Dar văd că sunt rău Nu mai pot trăi Şi să mor n-am voie E-un coşmar că sunt om, E-un coşmar să fii o fiară crudă, gânditoare. Mi-e ciudă pe mine Mi-e ciudă pe oameni Văd cum moare clipa Şi eu nu mai trec. Mi-e ciudă pe mine Mi-e ciudă pe oameni Văd cum moare clipa Şi eu nu mai mor. Tencuială putrezită aici clipa a stat din coasta cea rănită şuvoi de sânge ne-ntinat. Mi-i clipa pustie Când Mă uit în Versuri scrise la lumina întunericului la linia orizontului acasă a camerei mele şi văd cum apune bezna matinal amurg văd soarele negru cum apune după un maldăr de cărţi îl observ trimiţându-şi ultimele raze negre în umbra mea explorând necunoscutul şi găsesc ruine, ziduri goale rămăşiţe ale unui vechi eu, care am fost/ şi din care a mai rămas doar râul Mă-nghite bezna Mănghite hăul. Dormiţi, dreveni.lor. Un banc de peşti Îmi sparge ochiul cu furie nebună cum ai sparge o nucă de cocos Le aud dinţii pe retină Intră în mine Le simt cozile fierbinţi cum mi se zbat prin creier făcându-mi ordine în gânduri.Dar n-am voie să intru Şi o ştiu prea bine Nu e loc acolo pentru Unul ce îi câine Nu e loc acolo pentru Unul ca mine. Obsesie prelungă, Obsesie cu lupi, Obsesie ceţoasă, În suflet

52 mă rupi. Mi-l laşi pustiu Şi totuşi mi-l umpli; O, tu cel ce citeşti Sper să înţelegi. Oroarea ce-o am Faţă de ceva, Şi totuşi aş vrea Să fiu însumi aşa. Ascultă-mi Doamne psalmul de durere, Psalm în camera 3. De aici lumea mi se pare urâtă. Vreau să iubesc Să simt ce n-am mai simţit până acum Iubesc iubirea Iubesc prietenia Iubesc pasiunea. Nu urăsc nimic. Încep a iubi ura. De aici lumea mi se pare urâtă. Vreau să ştiu Să aflu Să cunosc. Cocleală veche pe aramă. Muşchi pe oasele lor, Cei ce au fost, Dar sunt osândiţi la viaţă veşnică. De aici lumea mi se pare urâtă. Câteodată urăsc viaţa. De ce?... uneori viaţa e frumoasă Dar nu acum.. Am impresia că doar poezia asta mă ţine în viaţă. Viaţa e urâtă. Viaţa e frumoasă Viaţa e urâtă Viaţa e frumoasă. Viaţa e moarte. De abia când voi muri mă voi naşte cu adevărat. Când voi fi ţărână, voi trăi. Voi părăsi temniţa cu Ziduri grele de oase, carne şi sânge. De aici lumea mi se pare urâtă. Dar va avea milă Cel De Sus şi de mine Nimeni nu poate fi osândit veşnic pe pamant. Triste ruine, Triste ogive. Triste suflete pierdute. Îţi mulţumesc pentru inelul de logodnă, Doamne, ce mi l-ai pus pe deget astă noapte, şi muri. Fii iertat, şi D-zeu să-ţi ajute, mai spuse. Aşa muri. Era cu mult înainte de răstignirea de la mănăstirea aceea şi nimeni nu ştia că se poate muri dintr-o astfel de joacă. Puţin după moartea lui Zbocotit, radioul porni singur auzindu-se în camera neagră de internat cântecul caraibian Man Down, printr-o conexiune temporală fiindcă atunci în frigurosul decembrie al anului 1996 cântecul încă nu fusese nici compus nici înregistrat nici difuzat vreodată la radio, tulburându-i pe colegii de cameră ai mortului din somn. Pe când murea se gândea la lucrurile pe care le tot predicase plin de furie Pavel în timpul ce-l petrecură împreună, timp plin de distracţii sadice pentru Pavel şi de suferinţă prematură pentru el. Pavel spunea: realism, comunism, ateism, robotism, ca furnicile, dar el nu se putea să nu se gândească că albinele şi furnicile sunt făpturi comuniste, însă muşuroaiele de furnici şi stupurile, departe de a fi imperii totalitare destinate reeducării, sunt mănăstiri ale simplităţii, în care binecuvântate creaturi izvorâtoare de mir şi miere bolborosesc neîntrerupt rugăciunile vameşului în chiliile lor hexagonale pline ochi de neoplastică lumină lichidă, Dumnezeu nu poate fi văzut nu pentru că nu există, c pentru că e infinit. Pe când murea Zbocotit îşi amintea de viaţa lui care nici măcar nu începuse şi de fericirea care îl înşelase şi pe care nu o va mai găsi din nou, şi şi-o amintea pe fata aceea de la liceul pedagogic care se pusese cu el la masă în prima zi când fusese acolo, dar el nu se putuse băga în seamă pentru că era prea copleşit de condiţia lui de toate zilele şi de toate nopţile de omul-câine, adevăratul lui nume în lume, copil mic ce era chinuit de copiii mari. Şi-şi amintea scrisoarea către Diana pe care io modificaseră în aşa hal încât Diana, pe care o iubise de pe clasa a treia nu-i mai răspunse niciodată, iar el nu-i putuse explica nimic, nici în scris, nici altfel, atunci Pavel îl învinsese, atunci îl omorâse, îi omorâse sufletul, dar cel mai mult se gândea la partenonul de păduri care îl înconjoară când e acasă din toate părţile. Zbocotit era sfâşiat, era doar un câine răstignit precum câinele pe care îl răstignise Ceafa mai demult, el era Jannings, Ultimul dintre oameni, era ceva sub om, nici măcar nu era om şi merita toate, merita tot ce primise, toată răutatea pe care şi-o vărsaseră pe el colegii săi interni decebalişti. Când colegii se treziră dimineaţa, văzură că Mihai a murit, era mort în lumina cinematografică de ora opt dimineaţa a ferestrei înalte; îl dezlegară şi îl dădură jos de pe cuier şi-l puseră pe patul lui, după care se grăbiră să nu întârzie la ore în liceul de vizavi de curte. Doar Pavel, viitorul medic, cel care pornise totul, spuse: -Poate că e mai bine, probabil de-acum pentru toată lumea nu ar mai fi fost decât un dilău, de Dumnezeu va fi singurul cu ce până la urmă nu ar mai fi de acord. Eu zic să tragem pătura pe noi, fiecare. Relu rămase în urmă cu sufletul rotindu-se într-o succesiune circulară de acorduri melancolice şi deznădăjduite, trist şi filozofic asemeni unui rocker doom, privind cadavrul lui Mihai şi gândinu-se la mama sa care murise cu câteva săptămâni în urmă. Rămase îndelung lângă pat privindu-l, gândit la mama lui moartă, după care îi puse mâna pe frunte şi îi spuse trist: -Nu, mă, nu muri şi tu, mă, nu muri şi tu, spuse Relu trist punându-i mâna pe fruntea moartă, după care ieşi din cameră cu paşi blagieni şi trişti. Când Anton, a cărui clasă era lângă a sa, îl văzu în pauză, viu iar, crezu că vede o fantomă, fiindcă adevărul era că în mod real, după toate criteriile ştiinţei, ale realismului lor, la ascurt timp după plecarea întârziată a lui Relu la şcoală Mihai înviase, în urma rugăciunii triste a lui Relu. Neştiind ce se întâmplase cu el, fugi la şcoală, ajungând la ora de latină, unde clasa studia epistola întâi din cartea a cincea a Tristelor lui Ovid, primul român, poem pe care Mihai cu ambiţia de a întoarce vremurile Erei Medii şi-l alese pe loc ca artă poetică, în locul celei a lui Horaţiu şi a oricui altcuiva ar putea veni nechemat în templul sufletesc a pământului lui înconjurat din toate părţile de partenonurile pădurii sub soarele de piatră şlefuit de şuvoiul de raze izvorând din el al trecerii timpului, umplând cosmosul de zvonuri, ziua, pentru a se opri noaptea şi a porni iarăşi dimineaţa, ca un gheizer din Islanda, ori ca un suflet, fiindcă abia acum înţelegea că tot ce era el, era doar pământul lui căpătând de undeva un suflet, respinsese toată viaţa noţiunea că ar fi făcut din carne, dar asta n-o va nega, va rămâne toată viaţa un om de pământ, iubea pământul, primăvara, vare, toamna şi iarna când e înmormântat ca Robert Scott în zăpadă, doar pământ ars de săruturile lui Dumnezeu în care într-un an va fi pus şi el, pentru a răsări apoi undeva o galaxie de urmaşi; şi pentru a învia apoi într-o zi, bineînţeles. Când se întoarseră după ora trei după-masa toţi în cameră, şi colegii îşi mai reveniră, o luară de la început, pentru ani grei de zile şi de nopţi de internat şi de colegiu naţional, doar Relu îi deveni un prieten secret băiatului născut de o mamă şi cu statut de deţinut şi de câine, câne, cânele pentru întregii ani ai tinereţii sale indus morbide. Stătuse timp de doi ani în cameră cu ăla, creatura care îl chinuise non stop timp de doi ani, o caracatiţă neînduplecată şi monstruoasă, dar pe care inexplicabil o iubea, pe toţi trei, iubirea aceasta fiind veriga lipsă între om şi D-zeu, datorită căreia nu se răzbună niciodată şi părându-i rău pentru ce avea să facă în privinţa asta mai curând decât oricine şi-ar putea imagina Sabia lui Goliath în Mâna lui Christos Răzbunătorul. Mihai nu dorea să fie răzbunat dar ştia că din punctul de vedere al lui D-zeu nu se putea să nu fie răzbunat pentru suferinţa lui şi a familiei sale. Când părintele plecă de la avvă uşurat ca etiopianul spre chilia sa, pe drum cântă în sine însuşi, o priceasnă pierdută care ar putea fi eronat reconstituită arheologic şi borgesian într-un virtual referat către Dumnezeu în lumea căruia dintotdeauna băiatul fusese la fel de bătrân ca pământul care i-a sprijinit fruntea îndurerată în fiecare zi. Aud rugăciunea Vameşului în gurile noastre tăcute, semn tainic ce nu poate să însemne decât că întregul Pământ e o tragedie prin care de mii de ani ni se cere să răzbim, dramă ascunsă ca miezul în nucă şi ca statirul de argint sau de aur în peştele Sfântului Petru în fiecare om. Trebuie să fim oameni, spune românul, dar degeaba încercăm, iar cerul a fost făcut pentru oamenii chinuiţi, ale căror zâmbete i-au durut o întreagă biografie aşteptând răsăriturile cu durerea-n suflet, a iubi este a sângera, ca gigantica viţă de vie care suntem, răspândită în bostănăria întregului pământ, o viaţă, generaţie după generaţie, până se va umple potirul de lumină de icoană topită încrustat cu lacrimi cu vinul nou al lui Christos, al tâlharilor ca mine şi al sfinţilor ca oricine ştie secretul şi al tuturor binecuvântaţi ucenici din mâna blakeiană a lui D-zeu, cel care-i spune tăcut fiecăruia din vecii vecilor ca în cântecul ale cărui cuvinte nu le înţelegea nimeni, asemeni cuvintelor evangheliei, intonat mereu de cel mai mic dintre gemeni pe coridoarele internatului: „Speedy Gonzales, why don’t you come home?”; care, în vieţile noastre care nu au un capăt cunoscut, ca universul, ca un sihastru ori un Bau Radley care s-a ascuns o viaţă doar ca să facă bine, atunci va fi văzut pentru prima dată, cum obişnuia să spună adesea colega lui de bancă, o fată de la ţară, care ştia germană cum ştia el să mănânce chiftele: -Absolut. Vorbind ca oricine dintre noi cei ce nu putem intelege ce s-a intamplat. Cat despre mine, desi nici eu nu inteleg, am stiut de atunci ca trebuie sa sufar pentru ca toti suferim, pentru ca trebuie sa fiu piatra de suflet in zidul

Bisericii, in trupul torturat al Domnului, cu privirea sublima si incununata cu toti maracinii lumii. Datorita intelepciunii sale Dumnezeu nu m-a scapat din durere si a vrut sa sufar si daca a vrut sa sufar atata timp e posibil ca astfel sa fie si in viitor; ce se schimba e ca stiu abia acum dupa treizeci de ani la ce sa ma astept; in cer va fi altceva, dar pe pamant Dumnezeu a ales sa ma faca, sau sa ma lase, sa sufar, sa ma expuna dintotdeauna in partea de nord a copacului, sa lase din copilarie lumea sa-si verse asupra mea toata ura, dispretul si ocara, sa ma mir pana nu demult de ura din partea lumii, sa ma treaca in viata prin traume de ani de zile, sa ma faca sa traiesc in trauma toata viata, sa ma hraneasca cu necazuri, sa ma imbolnaveasca, sa fiu chinuit ca apostolul Petru o viata pe pamant; asta mi-a fost dat si nu am inteles niciodata de ce fiindca suferinta e secretul cel mai mare al lui Dumnezeu, in ce ne priveste pe oameni, cel putin; diferenta e ca eu sa primesc ce Dumnezeu imi da, mie copilului lui coborat pentru totdeauna in cenusa cu ultima mea rugaciune inaine de moarte: ajutami sa pot primi toata durerea pe care ai ales sa mi-o daruiesti, Doamne, si da-mi puterea s-o pot indura, ca sa nu fiu omorat de durere. In sfarsit, primesc sa sufar pentru tine, Hristosule. Iar miracolul e ca Dumnezeu sa transmute toata ura varsata de lume si demonii ei asupra mea, in iubire, acest neinteles, aurul universului din sufletul uman. Totul pentru Domnul cum spunea marele si palmuitul episcop Iuliu Hossu la Sighet. Abia acum Doamne sunt pregatit sa mor. De la Dumnezeu vin toate, iar ce vine de la Dumnezeu trebuie primit. Si acum stiu ca asa trebuie sa fie pentru ca pelerinul nu trebuie sa fie izolat de suferinta poporului sau stralucind ca niste pietricele aruncate de o mana sacra pe cer, in care toti martirii nostri stralucesc precum margeanul adus de valuri de ani lumina intre noi, pietricelele spalate de ape. Si asa te iubesc pe tine mai mult, Doamne, care dintotdeauna ai suferit impreuna cu mine, decat pe oamenii care provoaca suferinta si desi ma face sa sufar, cred ca Dumnezeu e iubire. Purgatoriul e real si e chiar pamantul si ce se poate intelege la nivel macro e ca e o greseala sa lasi ca filozofia sa inlocuiasca pietatea, astfel mileniul care a trecut a fost un mileniu gresit, iar in minte am piatra pretioasa a unui varf de sageata care va ucide acest mileniu al erorii, in lumea unde pamantul o deprima pana si pe Sfanta Tereza de Calcutta si cerul ploua smirna in cenusa privirii noastre, dar pe pamant, asuprirea înnebuneşte pe cel înţelept, cum spune Eclesiastul, am stiut toate, dar nu am fost pregatit ca atati ceilalti si nu am putut sa duc cand mi-a venit randul, atat si nimic altceva a fost intregul meu esec inaintea lui Hristos si a ingerilor, aveti grija voi care traiti pe pamant. Cât despre Zbocotitu, Pavel era vrajmaşul lui cum scrie în cartea de rugăciuni, dar Mihai nu simţea decât iertare rugându-se pentru el, dorindu-şi ca Pavel să ajungă în cer pentru ca acolo să-I mărturisească Mamei lui pentru întreaga eternitate cum i-a abuzat băiatul până l-a distrus, rugându-l pe D-zeu: da, Doamne, sunt un câine, dar fă să fiu unul din câinii pe care îi iubeşti.

4 Hristos e cel mai tare

Ce poate fi spus, faptul ca nu traim decat o data dovedeste ca exista destin. Pentru un cărăbuş numit Mihai venise ziua cea mare să meargă la liceu şi cu cele mai mari speranţe părinţii şi fratele mai mare l-au trimis în municipiu unde era cea mai bună şcoală din judeţ unde, după ce i s-a arătat liceul şi directorul i-a promis marea cu sarea, a fost încartiruit în internat. Acolo s-a împrietenit cu un şoricel galben din republica Moldova, părand prietenos si cool, care i-a spus că, dacă vrea, poate să-i cumpere pedagogului, o cămilă însetată, care, totuşi, nu avea nevoie deloc de apă, o sticlă de vodcă românească, iar acesta îl va muta din camera 2, unde stătea cu proştii, cum îi numeau cei din camera 3, în camera 3 cu oamenii superiori, cum se numeau singuri. La scurt timp, după ce a fost mutat acolo, a văzut că, în 3, împărţea camera cu un păianjen mare şi extrem de înţelept, sau mândru, nu ştia exact, cu un şarpe cu aripi de corb şi văzu cum, în scurt timp, şoricelul crescu, devenind un şobolan uriaş. Viaţa a devenit îngrozitoare pentru beetle, cum a aflat că se numeşte el în limba engleză, la şcoală. Păianjenul îl îngropas în aceleaşi şi aceleaşi urzeli de pânză, în fiecare zi, îl strânse chiar cu labele de gât, se izbea în el ziua, când învăţa în pat şi noaptea, când dormea şi îşi arăta mandibulele atotputernice toată ziua, primul lucru de când se trezea dimineaţa până noaptea, ultimul lucru când adormea, ca în cântecul Until It Sleeps. Şarpele se exterioriza mai rar, dându-le sfaturi din inima lui întunecată păianjenului şi şobolanului. Şobolanul îşi încreţea râtul în faţa lui şi îi ocupa locul pe care şi-l pregătise la duş, întrebându-l zâmbind dacă comentează. Nu comenta pentru că, atunci când a comentat, l-a lovit cu laba lui mare în umăr. Cărăbuşul era terorizat acolo, ca răţuşca cea urâtă în poveste. La şcoală, atât păianjenul şi şarpele înaripat, cât şi şobolanul, erau elevi model şi de nădejde şi buni camarazi în clasele lor mai mari, în vreme ce bitlâsu nu mai putea să înveţe, nici să doarmă, nici să trăiască. Deasemenea păianjenul îi spunea că, dacă se va sinucide, va scăpa de pe culmile disperării pe care îl va aduce el, păianjenul, pe cărăbuş. Se simţea ca un rob evreu, iar păianjenul se simţea probabil ca un Dumnezeu. Viaţa lui Mihai devenise, timp de doi ani scolari si pentru ani de zile, un potop de lacrimi fără speranţă şi fără răspuns, pentru că el credea că şi ei, ca toti oamenii, totuşi sunt buni la inimă şi aştepta să devina buni şi să nu îl mai batjocorească şi chinuiască, viaţa lui devenise un coşmar pe care nimeni nu-l poate explica, poate doar D-zeu, un lucru îngrozitor care l-a distrus în întregime, pentru totdeauna, fără să-l mai poată cineva repara cu adevărat, poate doar D-zeu dacă îi este milă de acest cărăbuş chinuit, cu aripile rupte, numit Mihai, acest bitlâs nenorocit. M-au tinut in stres continuu doi ani de zile in internatul fantoma al unui liceu meschin intr-un oras anonim, ca in Kafka, iar ceea ce numim viata este de fapt o multitudine de mici rastigniri reflectand la toate nivelurile omenesti Marea Rastignire ca intr-un

tablou medieval de Hieronymus Bosch. D-zeu imi vorbeste si tot ce pot sa spun e: Miau. Mult timp am auzit fara sa stiu ce aud, abia acum distingand urletul lumii. La radacina tuturor necazurilor si relelor fiecarei zile, sta adanca suferinta a omenirii, rautatea oamenilor exprima suferinta lor careia nu-i pot gasi vindecare. Si lumea aceasta este inchisoarea din care nu putem pleca pur si simplu, groapa in care stam laolalta cu fiarele. Dar pe de alta parte si sublimul tot din suferinta izvoraste. Stiu, cartile adevarate se scriu incet. Sper ca dupa ce Pamantul se va roti cel putin odata in jurul Stelei, la capatul acestui timp de reflectie sa ajung la cateva notiuni de baza in tema acestui ultim capitol si anume fostul meu coleg de camera, Pavel. Scriind aceste randuri nu intentionez sa devin eu insumi un bully, ci doar incerc sa inteleg ce s-a intamplat in acei doi ani petrecuti in internatele Colegiului National Decebal din municipiul Deva din judetul Hunedoara din Transilvania din Romania din Europa din planeta Pamant din Calea Lactee, si la comprehensiunea aceasta incerc sa ajung intuitiv, filosofic, creativ, ca un umanist ce sunt, iar ca dovada e faptul ca Pavel nu e numele adevarat al lui, personajul secundar al acestei povestiri, perpetratorul celor relatate mai mult sau mai putin simbolic in povestea aceasta. Ceafa Ovidiu Pavel era un om fara suflet, la propriu, era dintre aceia pe care Dumnezeu, cand a trait pe pamant, ii numea „morti”. Ceaf e un regionalism ce inseamna sperietoare, din acelea ce se pun in camp sa alunge pasarile si astfel si era, doar exterioritate, doar schitarea de fiinta umana in absenta inconstient nietzscheana a oricarei esente de umanitate. Ce mi se reprosa mie in acei ani era faptul ca eram un copil umanist un carabus aerian ce trebuia strivit in aceasta lume, o fiinta inferioara lor, a realistilor, fiinte umane superioare, iar acum totul imi pare un episod urat ruandez, iar acum contrar tuturor spalarilor de creier prin care am trecut nu pot sa ma gandesc decat ca Tagore este fratele lui Einstein, dar in 1996 in camera trei lucrul acesta nu-l stia nimeni, aproape nici macar profesorii de chimie, matematica, si fizica, iar eu aveam curajul doar sa-l nadajduiesc ca pe Messiah. Pavel era ambitios si sa stie ca traieste cu adevarat, in plus voia sa fie un dumnezeu, voia sa fie ca Dumnezeu, voia sa fie Dumnezeu, frumos, nemuritor si puternic, atat de puternic, si singura metoda prin care a inteles sa-si satisfaca aceste idealuri a fost sa tortureze un coleg mai mic cat timp i-a fost data atotputernicia aceasta si pana la moartea victimei daca e posibil, viata lui Pavel era o viata de paianjen, iar eu eram un biet pui de gaza in mainile lui si ale lui D-zeu, sufletul lui Pavel era un suflet de paianjen, posibil ca el sa fie personajul cartarescian al carui creier era un paianjen urias, spun asta pentru ca adevaraul e ca m-a devorat si mi-a mancat sufletul timp de doi ani de zile, s-a purtat ca un paianjen fata de mine, dar te rog ai mila mine cel nenorocit si de Pavel cel care doar tu stii cum e si de Pamantul asta oriunde la fel de deznadajduit si de rau, cu feluri diferite de oameni cu mintea usoara si inima grea si reveleaza-te in noi, umple-ne ochii de icoane si construieste vitralii in ferestrele sparte de vant ale sufletelor noastre, alina-ne si ingreuneaza-ne mintile cu firul cu plumb si stiu ca daca ai cobori iar intre noi, noi te-am omori iar cumva fiindca doar asta suntem in stare sa facem si doar asta am sti. Reveleazani-te, incet, smerit, viu, ca Pamantul in univers, fa ca literele Evangheliei sa arda in ochii nostri si sa nu-i mistuie, fa, Christoase, sa te caut si sa nu ma opresc dupa ce incep, fa sa te gasesc si sa nu ma opresc dupa ce te gasesc, spune-mi ce vrei sa-ti dau si ca din mine va muri si ce va deveni viu. Vad ca in mainile mele am o cruce mare si grea al carei scop nu il stiu, credinciosul e o biserica antica atat de intunecoasa pe cat e de luminoasa, iar eu sunt Pamantul, intregul acest necajit Pamant, spusesem. Da, Yhwh, tu eşti bun, doar răzvrătirea mea mi-a adus toate astea, pentru că în lume cel mai mare rău e absenţa conştiinţei, iar cea mai mare tragedie e primirea ei, o tragedie medievală totuşi în care tâlharul deşi bătut în cuie până la urmă ajunge în rai. O nemultumire a Mamei, a lui Iov si a mea era ca parca eram numai mustrati de D-zeu in vreme ce oamenii din jurul nostru ne batjocoreau si isi mancau painea linistiti. Singura alinare in toate acestea e ca a vrut sa ne dea cerul pentru care se merita sa porti orice cruce fie si o viata cum a hotarat D-zeu pentru mine. Acum sufletul mi-e un diamant frânt şi înlăcrimat, acum sufletul mi-e un cristal de sare. Un adevăr e că un tânăr când merge în lume se întoarce înapoi zgâriat ca un căţel. Da, un lucru pe care nu l-am spus încă nimănui a fost că nu am fost om totdeauna. De fapt am fost om din totdeauna dar nu am fost om întotdeauna. La paişpe ani am mers la un internat şcolar şi cum am intrat în camera din internat, camera 3 un loc unde a început pentru băiatul de 14 ani care eram o tortură psihologică de 2 ani – a şaptea parte din întreaga mea viaţă de atunci -, tortură a cărei cauză era aceea că eram slab şi pentru că sufeream, de parcă suferinţa ar putea fi un fel de vinovăţie, cameră unde erau alţi colegi mai mari decât mine, doi cu două clase şi unul cu o clasă dar foarte malac, ceva sau cineva m-a preschimbat în câine; timp de doi ani or făcut armată cu mine de parcă nu există D-zeu. Iar motivul pentru toată povestea era acela că ei erau răţoi frumoşi de la profilul real, de ştiinţe, al liceului în vreme ce eu eram o răţuşcă urâtă de la profilul uman, de literatură, eram un copil torturat de alţi copii. De-asta nu dau doi bani pe chimie, fizică, informatică, matematică şi zoologie. Ştiinţa singură nu-l poate face pe om mai bun. Cât despre mine am fost câine timp de doi ani acolo în Deva, asemeni lui Davy Copperfield, aveam nume de câine, chip de câine, privire de câine, răbdare de câine, lacrimi de câine şi asemeni lui Io cea chinuită de Junona, doar sufletul din mine era de om dar sufletul e nevăzut aşa că nu putea şti nimeni, am fost câine timp de doi ani acolo când unul din băieţi, cel mai rău, mi-a spus să mă sinucid ca astfel să scap de el, am fost câinele lor în vremuri în care nimeni nu-mi ştia suferinţa iar cei ce ştiau nu le păsa ba chiar le provoca plăcere ca într-o tragedie grecească privită de idioţi fericiţi; aşa a fost atunci; după aceea, când constelaţia camerei 3 a fost ruptă de timp ori poate de Dumnezeu, am redevenit iarăşi om, dar nu am mai redevenit niciodată acelaşi, nu am mai putut, în lumea asta plină de oameni nu am mai putut, până la urmă am devenit punkist, un punkist fără câine, după tot ce se întâmplase îmi plăcea să zic că-mi eram propriul meu câine. O explicaţie ar putea fi aceea oamenii, mai ales comuniştii, vor să facă fericirea acum pe pământ, în timp ce credincioşii aşteaptă ca binele să vină în lumea viitoare la care parcă nu se mai gândeşte nimeni. Ironia şi tragedia este cum comuniştii şi oamenii în general îşi fabrică propriile lor nefericiri, în vreme ce credincioşii cu ochii picurând mir şi cu sufletul însângerat sunt fericiţi. Cât despre vremea aceea, timp de doi ani am fost ca un cărăbuş în mâinile colegilor mei de cameră căutând cu naivitate bine în ei, spunându-mi că nu pot fi aşa de răi, iar la capătul acelor doi ani, la vârsta de 16 ani eram un om distrus. Mai ales unul din băieţi, cel care a început totul şi l-a susţinut timp de doi ani până când a plecat la facultate la Timişoara şi nu ne-am mai întâlnit niciodată, cred că s-a crezut ca un dumnezeu pentru mine, un Popescu dumnezeu, de altfel şi semăna cu Strelnikov şi nu mai îmi amintesc decât cuvintele pline de adevăr ale omului aceluia repetate ca într-un coşmar la nesfârşit precum cuvintele altui Căpitan Flint. Vis 2. Am visat că am mers în baia de la bloc în faţa oglinzii, unde era becul aprins. Trebuia să termin un poem pe oglindă care era scris mai mult de jumătate. A scris câteva versuri iar în ultimul vers am scris cuvântul „Doamne” care în vis mi s-a părut atât de puţin poetic şi nu mai ştiam cum să continui. Nu ştiu de ce mi-am amintit de cartea „Zen And The Art Of Motorcycle Maintenance” pe care nu am citit-o niciodată. Versul final a fost: „Doamne este atât de întuneric.” Mă priveam în oglinda întunecată şi am scris acest vers, cum este scris acum vedem ca întro oglindă, în chip întunecos, dar rămân aceste trei. Nu imi inteleg viata, simt ca as avea nevoie de un duhovnic si doar pentru a incerca macar sa inteleg ceva, ori poate nu de un duhovnic, poate de altceva, dar oricum simt ca nu pot sa inteleg nimic si nu voi intelege vreodata, desi traieste omul nu poate intelege viata, dar în legătură cu suferinţa aceasta a mea de copil care m-a copleşit şi distrus sufleteşte văd că până în ziua de azi la aproape douăzeci de ani după, tot timpul am judecat lucrurile într-un mod simplist. Văd acum că suferinţa aceea era un fel de consacrare creştină. Acum foarte des am vise asemeni unor parabole. D-zeu m-a învăţat mai multe în acea meschină cameră 3 decât toţi profesorii din

53 tot liceul, m-a învăţat suferinţa, care nu e un lucru de respins, nu trebuie să mai fiu trist pentru că sunt lângă Dumnezeu, rănile mele sunt una cu rănile lui, iar sângele meu se amestecă încet cu al lui în potirul cu pâine şi vin al eternităţii. Dar pe de altă parte poate că înţeleg şi cred acum că motivul pentru care credeam că nu pot să înţeleg a fost simplul fapt ca încă de atunci din anii aceia eram un copil îndobitocit de suferinţă. Îmi amintesc cum în anii aceia şi după mergeam pe străzile interminabile prin Deva neputând decât să-mi repet mie însumi ce câne şi ce fiinţă subumană eram şi îmi amintesc anii postraumatici în care nu mai puteam să mă împrietenesc cu tineri mai mari decât mine ori pur şi simplu să mă apropii de oameni în general. A fost ceva foarte dur şi totul datorită celui pe care în povestirea mea l-am numit Pavel. Dar motivul lui D-zeu a fost acela că având în vedere că l-am refuzat când mă chema, a decis să mă cheme în suferinţă, iar pe mama mea deasemenea; singurul motiv pentru care mama s-a întors la Dumnezeu a fost acela că m-a văzut pe mine în suferinţă, daca D-zeu iar fi dat ei un necaz sau o boală oricât de grea, pentru ea nu s-ar fi întors niciodată, doar pentru mine, şi pentru asta pentru că D-zeu voieşte ca eu cu mama să fim creştini în lume şi în cer, m-a lovit cu urgia lui. Dacă de acum încolo voi fi creştin cred că D-zeu va fi mulţumit şi nu va mai considera necesar să mă bată, iar dacă o va face voi fi ca Iov, va fi o binecuvântare, o dovadă că Hristos însângeratul este cu mine. Ce e păcat e că am lăsat atunci în urma necazului loc fricii şi mâniei, care sunt cărarea către întuneric cum spunea Yoda. Un alt lucru ce sa intamplat in acei ani a fost ca ajuns la rascrucea drumurilor vietii savante si drumul artei am ales arta, pentru ca educatia mi se prezenta datorita celor trei colegi de camera de la internatul Colegiului National Decebal ca un infern kafkian iar poezia ma alina in necazurile mele aproape ca pe David iar Bacovia acel muzical luzăr mi-a fost primul maestru, asa am ajuns artist, am fost un caine chinuit pe cand am devenit poet dand drumul porumbelului sa caute o ramura de maslin si dupa zeci de ani inca il astept. În încheiere ce pot să spun că am învăţat în timp din tragedia adolescenţei şi vieţii mele e că rău nu e un adolescent visător ca un eloi, nu, rai sunt cei ce ranesc. Dar si cei rai nu trebuie in nici un caz detestati ci iubiti si iertati, toate acestea pentru ca daca este adevarat ca D-zeu ne-a facut e tot atat de adevarat ca ne-a facut ca sa avem mila unii de altii. Si mai presus de orice de pe vremea lui Isus Christos iubirea e inima care iubeste sabia ce o sfasie. Privind lucrurile din alta perspectiva cred ca cel mai mare impact pe care l-a avut bullyingul de doi ani al lui Pavel asupra mea a fost incepand de la acea varsta inca cruda de copil un sentiment de instrainare de Dzeu si de oameni, un lucru cu urmari incalculabile care m-a mutilat si m-a format intr-un mod gresit dupa dorintele arbitrare ale celor trei liceeni care ma torturau, interni cu care petreceam incomparabil mai mult timp decat cu propria mea familie, de parca am fost educat prin tortura. Imi amintesc cum in acei ani visul meu era sa am undeva o camera a mea unde sa nu ma mai batjocoreasca si chinuiasca nimeni, o chilie monahala ar fi fost un paradis. Iar acei doi ani interminabili de iad care i-am trait ma ajuta sa inteleg cum va fi eternitatea de iad pentru cei ce vor ajunge acolo. Totul ca si cum ar fi mancat in ascuns pe cel nenorocit. Dar D-zeu a avut probabil motivele lui. Cred ca daca nu as fi trecut prin asta si inca pana in punctul in care sa-mi demoleze tot sufletul as fi ajuns posibil un intelectual ca Oscar Wilde ori un artist ca Bjork - in urma unui abuz ingrozitor prin care am trecut in copilarie, de fapt tot ce imi doresc e o femeie, cea mai frumoasa floare de pe pamant, iar ca scriitor - ce nu stiu sigur daca as mai fi ajuns -, in mod sigur nu as fi gasit suferinta si adevarurile poetice care imi hranesc sufletul dupa cum o constelatie de izvoare hraneste hatisurile unui munte si tragic D-zeu ar fi fost pentru mine un necunoscut. Incercand sa ma distruga, Pavel m-a salvat, demoland si stricand ce nu a stiut, nestiind ce face. Si stiu acum ca mistic lumea e demonul dupa cum biserica e Hristos, iar lumea e burdusita de lei nevazuti si crunti care cauta sa faca macel din noi. Iar Ceafa, ca viitor medic voind sa se dedice salvarii oamenilor si-a spus ca ce-ar fi sa distruga un om pentru a cunoaste omul mai bine, ca-n Dostoievski si ca-n Mengele. Sunt un miracol. Faptul ca nu am murit si inca traiesc in Narnia aceasta plina de oameni si demoni atat de asemanatori intre ei incat adesea nu-i poti deosebi, este de zeci de ani un miracol, viata mea nu poate fi explicata prin concepte omenesti. Totul doar pentru ca Dumnezeu e curat intr-atat incat nu-l poti privi doar de-asta nu il putem vedea. Citesc acum autobiografia lui Mohandas K. Gandhi si cartea "The Kingdom of God is Within You" si pot sa spun ca tragedia vietii mele, inca neincheiata, este aceea ca la varsta de paisprezece ani desi am raspuns urii inexplicabile cu iubire logica nu am avut puterea sa rezist acelei uri, ura colegilor mei m-a frant, mi-a frant sufletul si chiar si acum dupa aproape douazeci de ani suport consecintele urii lor gratuite. Iar toata aceasta ura la care am fost expus ma facea sa ma gandesc daca Dumnezeu este bun lasandu-ma sa sufar in mainile lor si nesalvandu-ma si neascultandumi rugaciunile spuse cu durere, iar pe ei ii facea sa-mi spuna sa vad ca nu e nici un Dumnezeu in lume fiindca nu ma salveaza nimeni din mainile lor. Va spun sincer ca imi doresc sa mor si imi doresc acest lucru de aproape douazeci de ani de durere. Suferinta nu s-a incheiat in 98 cand colegii mei au plecat la facultati, - la medicina, informatica (in 99) si istorie -, dupa aceea am ramas un om cu traume. O mare lupta s-a dat pentru sufletul meu de la o varsta cruda de parca si eu as fi ca muntele rupt Paramount. Si pentru mine de ani de zile a devenit un adevar ca singurul lucru datorita caruia mai traiesc e literal mila lui Dumnezeu si stiu ca de la el nu ma pot astepta decat la doua lucruri, ori judecata, ori har. Iar acum dispretul unui oras intreg cade peste mine, nu doar colegii aceia in anii 90 ci acum zeci de oameni oricat de straini care ma batjocoresc aici in orasul meu. Sunt de zeci de ani o victima. Iar ce fac oamenii e sa-ti caute un defect oricare ar fi ori si sa inventeze unul - mai demult imi reprosau ca am pantaloni hippie, iar cand il gasesc se straduiesc din toata inima lor sa-ti manance sufletul. Nimic altceva nu conteaza doar ce ultimul dintre oameni esti tu care trebuie sa mori probabil. Iar tragedia mea e ca doar dupa ce am devenit miel am vazut ca hateganii mei sunt lupi. Dar adevarul e ca in ochii omului si ai lui D-zeu rautatea nu merita atentie, de asta cei rai sunt lasati in pace, si de asta sufletele celor drepti sunt strapunse si rastignite si puse in fiecare zi timp de o viata pe stalpul infamiei pentru ca doar bunatatea merita atentie. In plus rautatea proverbiala a lumii exprima doar faptul ca lumea nu are nici o speranta, nu exista nimic pe pamant mai disperat ca cei ce se numesc lume, iar lupta intre crestin si lume, intre mine si lume exprima doar faptul ca lumea e disperata fara speranta si vazand ca eu am o speranta, vrea sa ma faca si pe mine fara speranta asemenea ei. Datorita lui Christos pe care deasemenea lumea l-a urat, batjocorit, dispretuit si omorat lumea e cea care nu are nici o speranta nimeni nu poate intelege cat, lumea care l-a batjocorit pe Ieremia, pe David, pe toti profetii si pe toti crestinii. Trebuie sa ma cunosc pe mine insumi. Nu mi-e frica de moarte oricat de violenta, nu mie frica de batai si violenta, pot sa infrunt un oras intreg si intreaga lume cand stiu ca am ascendenta morala, insa sunt vulnerabil la violenta psihologica, la acuzatii ce pot parea intemeiate si la respingerea din propria mea familie nefericita. Deasemenea un mare neajuns si o sursa continua de dezamagire si zbucium e faptul ca obisnuiesc sa-i privesc pe toti oamenii ca fiind mai presus de mine insumi, omul obisnuit si simplu care sunt, asta cere Hristos si o fac foarte usor, dar totodata e o mare suferinta. Important pentru mine acum cand piesa e gata si oblonul tras e sa reusesc sa las totul in urma. M-au chinuit si vor fi pedepsiti de cei sfinti si deja sunt pedepsiti de altfel. Iar cel mai mare canon care li-l pot da eu e sa-i uit pur si simplu. Ce a fost nu mai conteaza, conteaza doar ce va fi. Sa-mi uit vrajmasii care m-au urat si sa-mi amintesc de D-zeu care m-a iubit. Daca vreau sa fiu ca Iov sufar ca Iov fiindca doar dupa suferinta sufletul devine drept, iar invatatura acestei vieti este ca pietatea ce nu vrea sa fie un tadik va fi un martir, ca Martin Luther, iar motivul lui D-zeu in cartea Iov a fost ca a vrut

sa faca din Iov un lamed-vuvnik si de asta l-a facut pe acuzator sa-si inchipuie ca face un pariu cu D-zeu si de asta l-a lasat D-zeu pe Iov sa chinuie atat. Si adevarul ca in toate suferintele mele sunt deja in cer, cum este scris, trebuie doar sa mor ca sa urc acolo calcand de pe un psalm pe altul intr-o cantare a treptelor acoperite de ingeri care se deschid in fata pasilor celor necajiti, asta e tot ce conteaza, sunt un ierusalimitean. Restul iti voi povesti in cer. Iar ce conteaza cel mai mult e ca si ei sunt iubiti, asa cum sunt, ca mine si ca orice alt nenorocit de pe acest Pamant. Atunci m-am lasat chinuit si am acceptat durerea pe csre mi-o provocau pentru ca stiam ca totul vine de la D-zeu. atunci la 14 ani imi spuneam simtindu-ma vinovat mergand pe coridorul internatului decebalist: -Eu trebuie sa sufar. Inainte sa fie colegii, sa zicem lumea, vinovata fata de mine eram eu vinovat fata de D-zeu si pentru asta nu aveam de ce sa comentez nu pentru brandul basarabeanului. Era ceva, ca intotdeauna, intre D-zeu si mine, daca el nu ma salva si el imi lasa colegii de camera sa ma chinuie ani de zile nici eu nici nimeni altcineva nu mai avea nimic de zis. Un alt lucru a fost acela ca pentru ca ei ma urau am inceput si eu sa ma urasc si nu mi-a mai pasat ce se intampla cu mine, m-am apucat de baut doar ca sa-mi uit conditia de caine cane canele, rock ca sa-mi gasesc un spatiu sufletesc avand in vedere ca toata viata mea de studiu si familiala fusese facuta tandari, razvratindu-ma pentru o perioada si indepartandu-ma de D-zeul de care ma simteam tradat si care simteam ca ma dezamagise si am gresit si am fost pedepsit iar de D-zeu cu pedepse grele ce tin pana in ziua de azi. Si pana azi amintindu-mi acei ani de liceu nu pot sa nu gandesc ca acei colegi ai mei aveau in inimile lor ceva monstruos, raul care ii anima ca pe niste marionete si ca viata cum o cunoastem contine ceva monstruos de aceea cartile lui Tolkien si nu ale realismului secolului XIX sunt cele care oglindesc putin din adevaratul chip al vietii cum o vom vedea dupa moarte. Fata de camera 3 vina mea a fost aceea ca citeam carti, incercam sa scriu poezii, ca eram mai slab si mai mic si ca spre deosebire de ei credeam in D-zeu.Ce pot sa spun acum dupa aproape douazeci de ani e ca da, a fost bullying, au fost rani si suferinta inimaginabile, dar acum ar fi timpul sa ma maturizez si sa las totul in urma. Doar n-o sa citesc David Copperfield toata viata si in ce ma priveste nu mai sunt decebalist dinainte de anul 2000 cand am terminat liceul. Dar si maturizatul nu se petrece asa de la sine, dupa tot ce a fost trebuie ca alt munte de greutati sa-mi treaca prin urechea de ac a inimii. Iar un prim pas spre aceasta maturizare ar fi sa pun punct acestei povesti pentru ca suferinta te poate distruge dar nu poate fi inteleasa, asa ca omule credincios ca un caine bucura-te si fii voios in lacrimile tale fiindca de mult timp a gasit D-zeu bucurie in suferinta ta, dupa cum gasesti tu in a lui, pentru ca suferinta e cea care-i uneste pe Dummnezei si oameni cum se unesc petalele sufletelor noastre cand ne imbratisam precum hipiotii, anarhistii si pelerinii Caii abandonandu-ne sufletele in har dupa cum Dumnezeu s-a abandonat pe el in mainile noastre datorita iubirii aceasta pacoste de care nu poti scapa, asta e motivul pentru care ii iubesc pe cei ce-mi fac rau, sunt un monoteist; imi las trauma si colegii rai de camera in urma, le dau drumul, pentru a nu-i mai intalni decat in eternitate, fiindca raul este rau pentru ca uraste binele, binele este bine pentru ca iubeste si nu poate uri. Iar acum pentru ca l-am gasit pe cel ce m-a gasit o sa infiintez si o organizatie: Dilai pentru Hristos :) a celor ce palmuiti iar si iar in lume si-au pierdut mintile si pamantul acesta in urma suferintei, primindu-si inima totusi si speranta de a fi primiti in cer pentru ca inainte de a fi primiti de Hristos trebuie noi sa primim pe Hristosul, Hristos e cel mai tare iar viata incepe doar cand a luat sfarsit. TATA: ***** Ai foarte multe greș4li de punctuație și ortografie, care fac textul de necitit. Plus diacriticele românești pe care nu le folosești... Păcat că nu mai depășești etapa aceasta cu camera #. Bați pasul pe loc, în mod jalnic... Treci la altceva. Asta e deja plictisitoare... Succes!***** Capitolul 13 ULTRAOAMENI Felix Rian-Constantinescu 2016

Motto: Tatălui meu. „Raul Constantinescu6 iunie 2016 la 19:32 UTC+03 CONVORBIRI LITERARE, nr. 4, aprilie, 2016, pag. 83 Raul CONSTANTINESCU MONDO FIASCO Peste-nşelătoare liniști vârf de aisberg imperial în pândă Ciocniri aleatoare puncte imbolduri frânte linii Brauniene smuciri în haosul ce lumi înghite Sed non satiata entropia bulimii ancestrale Triunghiul bermudei gaura neagră Volume aplatizate în plan Plane înfășurate în linii Linii înfășurate în puncte Puncte sorbite de orbul punct zero Cronofag răsucind tentacule-n delir continuu Împresoară inimi sori ochi cuvinte flori Smog vâscos indivizi gelatină saprofite micelii Imunde orbenii amprente cerului caduc trucat Nici zbor, nici zări, doar hâde orgolii la mascarada fundăturilor Omphalos de duzină pe tobogan Amețit de căderea-i zisă zbor umbre frunză iarbă Nimicul nicicând nimic nu întreabă INTERIOR BEMOL În gura balenei albe/negre muzeu sonor – golul din cochilii – ghicind spiralele timpului din galerii subterane – interior bemol pe claviaturi de sidef continuu concert de game cromatice în aerul serii convulsive înaintea beznei viscerale amurgul – rană sângerând – curge-n raza ultimă verde clipă-n cădere parcă părere… UN SFÂNT În umbră l-au topit l-au mistuit nopți peste nopți de veghe în incandescente rugi și sfinte cetanii arderii fără sfârșit, aură, singurătatea l-a înălțat seara pe piscuri – ultimă de neuitat din abis dăruire-n priviri a tot ce a fost, a trăit, a simțit trecând în pătimitul cuvânt… IMPRESII DE BRUMAR Răsfrântă-n ape luna-n ritm de unde joacă vag palidă fecioară-n strai de promoroacă… prin trestii șoptesc tainice silfide-n seară pierdute doruri ale zilelor de vară – iubiri ce-au înflorit splendori arzânde-n ierbi amintiri de vis ca-n muget tremurat de cerbi… Hațeg, 25 octombrie 2015 LUMÂNAREA Arde lumânarea-n capetele ambe din vii spre morți, din morți spre vieți prin miezul fructului în sonore flăcări rumenit Unul cel dintotdeauna început/sfârșit în sine însuși de stele rotire Cel ce nicicând niciunde nu piere iubire mai mare decât universul – sufletelor mut izvor din abis lumină cântec vis – perpetuu zbor omului fragil o clipă eternă efemer trecător punct pe orbita fratelui tăcut umil necunoscut hulit până la capăt în dăruire iubitor sacrificat pământ NUNTA Cum prin gât mőbius de clepsidră ființa-n neființă se schimbă și invers aer apă glie continuă nuntă-n lente arderi flori fructe semințe devin și noi unii prin alții în trecere ne schimbăm mai noi mai vechi totodată una cu orologiul vie?ii fiind, locul ne locuiește pe cei ce-l locuim întrepătrunși de absențe prezente mii de vacuole continuu festin gol/plin șarpele ouroborus propria coadă-nghițind călătorește prin sine spre sine PRIVIRI-LAME Găuri negre în autoadmiraţie prin fanta pleoapelor strânse priviri-lame în V retează dragoni adâncesc vivisecții prin subteranul panopticum citind palimpsestul vieții de sub viață uitate urme de petrecere sintagme convulsii cu moartea pre moarte călcând fosile calicii de timp împietrit – de nimeni știute limburi nebulos vis palpit O FLACĂRĂ În inima pustei – cerul – vis înalt: iubire în cânt flacără neadormită – pasărea phoenix vis automistuindu-se între nadir și zenit din scrum renaște prezent continuu CE VEDE SCRIBUL Abur rar floare de aer lunecă plutind

înainte spre-amiezi fata morgana în gând fulger ivită steag luminii din noi ochii scribului în veghe văd hieroglifa ștersei memorii pe margini de papirus în destrămare din apa deltei sidefiu lotus prin văl de neguri apare dispare mereu altul același totuși peste valuri și nisip visul apei vii cum în tremur plutind floare a necunoscutului în continuă neașezare/căutare citește scrie eternul scrib pe papirusul din meninge prezent continuu prin trecut viitor pulsează-n scris sângele lumilor prin nelumi scribul – inima lumii – emblema timpului nostru – crucea – pe eșafodul de purpur al istoriei sigiliu celor ce-a fost ce vor fi sorbi?i de punctul terminus sub radical în acolada nimicului aurit vede scribul tace scrie rescrie a lumii aceeași în mii de chipuri nesfârșită poveste ETERNA FECIOARĂ ABIS De milenii hierodula abracadabrantă dansează la marele templu din babel neînchipuite mișcări unduie corpu-i sacru de preoteasă eternă infinit necunoscutul descoperă brațele-i mângâind aerul; mereu altul iubitul perpetuu – proteice-mbrățișări de vis… fecioară abis – hierodula zeul înalță în necunoscutul ce-i vine întru oficierea ritualului – revărsat izvor lumilor dintotdeauna CATEDRALA DE APE O, cum prin lumi nouăzeci și nouă mă trece-n cernere drumul de rouă… tăceri rostirii ascund neștiut vers cum chipuri de lumini în piatră vis din tăcut senin azur mii de orgi de-argint cascada cor de curcubeie și-avântă-n neant apoteoza-n căderea-i etern vis de abis hăul sfidând tot mai adânc acolo unde neauzite de noi voci cuvântul viu rostesc – unic ochi atotizvorâtor Raul Constantinescu6 iunie 2016 la 19:32 UTC+03 Lectură plăcută!” Raul Constantinescu, Facebook.

* 6 august 2016, 3, 49 am POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Era deja destul timp de când veniseră ungurii și în Țara Hațegului. Viața era grea, erau răscoale și vărsări de sânge, siluiri și silnicii, nu se mai putea trăi. Cnezii au început să-și schimbe numele și vorba. Pe mulți pe aici îi chemase Vladislav. Doar Paroșul, disperat, și răzlețiți alții pe ici pe colo se mai țineau de cea mai mare familie românească a lui Basarab I Întemeietorul Țării Românești. Călugării și văzătorii parcă înnebuniseră, toate babele nu vorbeau decât de fiara din Apocalipsă care vorbea ungurește de n-o înțelegea nimeni și voia sânge de băieți pentru oaste și de fete pentru conacurile de curve din castelurile lor. Rău era să fii viu și se bucurau mamele când le mureau pruncii în pântec să nu mai vadă lumea asta făcută de necuratu Doamne iartă-mă da nu de Dumnezeu. Satele se unguriseră. Bătrânii, cnezii și popii stăteau la sfat de noapte. Cum să se piardă numele lui Basarab și a lui Vladislav Vlaicu, al lui Mircea cel Bătrân și al lui Drăculea și Vlăduț? Cum o poci numele spânii ăia de poveste? Și popii stăteau și tăceau și chiar și la schit era prea liniște. -Piere neamul, mă, oameni, spuneau pietrele uriașe din gardurile fânețelor. Cel mai vrednic sat să-și piardă vrednicia? întreba bufnița plângând în noapte. Într-o zi au venit ospitalierii și le-au spus, ori vă faceți romani, ori vă piere satul! Așa le-au spus, erau și țăranii și femeile cu pruncii la sân pe uliță. Vine nobil maghiar și voi să vă duceți în gaură de șarpe cu cneazul vostru. Așa le-a spus. -Ioane ce faci? l-a întrebat giupânița. -Ce să fac femeie. Să mă fac Kendeffi ca țăranul de Cândea? Să mă fac Kenderessy, ca frate-său Cândreș. Să mă fac Ladislau? Eu sunt Băsărabă! Creierul ar trebui să fie o mașină de iubit. Am de prezentat lumii o descoperire care este cea mai mare de la debarcarea lui Cristofor Columb în San Salvador. Einstein, Tesla și Felix se întâlnesc la o audiție pentru un film porno. La ieșire Einstein întreabă, -Tu ce rol ai primit? Tesla răspunde. -Eu o să fiu Freddie Mercury. Tu? -Eu o să fiu cel mai mare. Se întorc amândoi Felix și îl întreabă către în cor, Tu cine o să fii? -Eu o să fiu ăla care o să vă țină lumânarea. Dalai Lama Mike Mills National symbols of Pakistan Mandela Day Nobel Peace Prize Elia Kazan Hayley Westenra Poland Piano Metallica Richard Burton Rabindranath Tagore André Malraux Augustine of Hippo Phoebe Buffay George Enescu Festival Larry David Nobel Prize in Physics Nobel Prize in Physiology or Medicine Andrei Tarkovsky Government of India Guerrilla warfare Posttraumatic stress disorder awareness Elizabeth Taylor Musical ensemble Che Guevara Nelson Mandela Forum Pio of Pietrelcina Karl Marx guitar hero metallica Telephone (song) Jammu and Kashmir Chinghiz Aitmatov Pakistan Day Bangladesh Yasunari Kawabata Japan India Marc Chagall Suceava Hiroshima Pope John Paul II Patong Fidel Castro Nelson Mandela Song Rocky Carmelites The Old Man and the Sea Reggae Miraculous Medal Haiku Curitiba Jerry Seinfeld Kazuo Ishiguro Florin (Italian coin) Dari, Jharkhand Alicia Keys Danielle Ate the Sandwich Julia Louis-Dreyfus Consciousness Literature Decebalus Lady Gaga discography Paul Newman Phuket Province President of Bangladesh Seinfeld Lady Gaga Fame Community (TV series) Japanese language Lady Gaga Pakistan Klaus Iohannis Lady Gaga Live at Roseland Ballroom Vatican Radio Nobel Prize in Chemistry Dream Metallica discography Dominican Sisters of Mary, Mother of the Eucharist Third Order of Saint Francis Arthur Miller Prime Minister of Pakistan Lisa Kudrow God East Pakistan Bullying awareness A Streetcar Named Desire (1951 film) Paul (film) 2008 European Vacation Tour Dir, Pakistan Sappho Wolfgang Amadeus Mozart Our Lady of Perpetual Help indian politics Catholic Church Ion Creangă Burl Ives Ernest Hemingway God the Father Family (biology) Nun Tiffany & Co. Rosary Anton Chekhov Free Zone (region) Maxim (magazine) Etymology Phoebe (mythology) Malala Yousafzai Horace Vladimir Lenin Al Pacino Pudu, Dakshina Kannada Nobel Memorial Prize in Economic Sciences Along, Arunachal Pradesh Nobel Prize Ghost (Swedish band) Jesus Maxim Gorky Melt-Banana Our Lady of the Rosary Radio broadcasting Metallica (album) Viktor Frankl George Orwell Mass media Nichita Stănescu Hunedoara Michael I of Romania St Therese of Lisieux Occupational stress Kina Grannis Blessing Marriage Stomp (strike) Miracle Channel Sophocles The Birth of a Nation George Enescu Columbo Ara, Jharkhand Martin Luther King, Jr. The Glass Menagerie Petit Larousse Euripides National Suicide Prevention Lifeline Nobel Prize in Literature Hieronymus Bosch Nicolae Ceaușescu Dead Poets Society Life The Metallica Collection Carl Jung Kraków Friends Radio România Cultural 90 Minutes for Mandela John Corapi Tocmai iesim din cea mai grava persecutie religioasa din istoria Romaniei, 1946-... In Romania inca exista cenzura literara. Sistemul comunist a ramas ca sistem zis mafiot, au mai fost acceptati oameni noi si vechi, si putinilor sau multi - asta doar posteritatea o decide - care ar avea ceva de spus dupa peste 50 de ani de comunism li se spune in batjocura nepublicabili. Ca si Elvis, Nicolschi nu a murit. Stiu din ce curent literar fac parte, al nepublicabilismului. Nu ghilotina, ci conceptul de libertate, eliberează. Vrea America să emigreze în România. Vrea America să emigreze în România. ”You got problems? You need to solve them.” - Some kid genius. Curentul nepublicabilist Felix RianConstantinescu, mai 2016 1. Viața e nepublicabilă 2. Viața e nepublicabilă 3. Viața e nepublicabilă, Sabatul sfant a venit Omul Negru-a izgonit. România este un pământ cuantic. Ce ar putea să-mi spună un exaltat dedublat ca Dostoievski în jurnalul său, ori un fanatic ca Tolstoi în jurnalul său, ce ar putea să-mi spună un rătăcitor

54 victorios ca Gorki, ori un asiatic ca CinghizAitmatov ori Leonid Leonov, dar toți laolaltă poate îmi vor spune ceva așa că îi voi convoca pe toți și unde o pot face decât într-o bibliotecă? Ce îmi poate povesti Korolenko și nu mi-a spus Dumnezeu? Pace? Am astenie și un morman de cărți de citit și tata mai vechi în meserie îmi dă un măr ca o bilă de biliard. Trebuie sa apara invatamantul preuniversitar de elita. Cultele pot fi incurajate sa-si faca propriile gimnazii si licee in care copiii sa aiba un mediu formator si sa fie protejati. Se pot face in Bucuresti, Cluj, Iasi licee in care sa studieze doar bursieri. Doamna doctor şi îngerii Povestire dedicată frăţiorului meu avortat Era puţină zăpadă pe Carităţii, una din străzile rezidenţiale ale oraşului. Amurgea şi strada începea câte puţin să se albăstrească. Strada era nespus de frumoasă cu case mari, luxoase, opere de arhitectură. Era cu atât mai frumoasă cu cât mai era o noapte şi se intra în săptămâna Crăciunului. Dar într-una din case, la numărul 2, casa într-adevăr cea mai frumoasă, Crăciunul se sfârşea imediat după poartă. Deşi nu exista nici o diferenţă vizibilă între casa cea frumoasă şi cele învecinate, în plan invizibil suferinţa acoperea totul cu talazurile ei parcă nemărginite, izolând casa de restul lumii încă murmurând colindul sărbătorilor, ca de pe fundul unei mări de parcă str. Carităţii nr. 2 ar fi fost un loc pierdut pentru totdeauna asemeni Titanicului sub valuri imense, mai mari decât uriaşele meduze, mai mari decât giganticele negre cozi de balene orca, mai mare decât constelaţiile expresioniste pe care nici unul dintre noi nu le atinge decât în vise. Casa frumoasă de pe strada Carităţii era unul din cercurile concentrice ale infernului pentru un suflet bătrân şi uitat, un infern zidit cu propriile mâini, din proprii bani, din propria muncă de medic de chiuretaje. Casa aceasta frumoasă era infernul doamnei doctor Felicia Sprie, era locul unei suferinţe extreme ce nu poate încăpea în acest biet introitus de povestire. Într-adevăr privit din perspectiva acestei case întregul oraş era parcă unul din oraşele habsburge ale Recviemului latin al lui Wolfgang Gottlieb Amadeus Mozart, un oraş în care zăpada era uneori veşnică şi stelele erau lacrimi. În curtea casei lângă poartă stăteau rânduite nenumărate sticle scumpe de alcool, goale. Tot conţinutul lor trecuse prin inima doamnei doctor Felicia, anesteziindu-i sufletul pentru încă o noapte şi încă una şi iarăşi una şi iarăşi una, îngenunchiindu-i sufletul în faţa uitării. Pe strada Carităţii era seară de safir şi avea să fie noapte de safir negru. Deja era seara acum şi avea să fie noapte. Avea să fie întuneric şi ea în cele din urmă va renunţa să vegheze, obosită şi singură în toată casa aceea uriaşă şi se va pune în pat sperând că va dormi. Sperând ca va trece şi o noapte liniştită peste sufletul ei bătrân. Sperând, încă sperând. Sperând că poate noaptea aceasta nu vor veni. Doamna doctor Felicia stătea la masa din bucătărie plângând. Amintindu-şi tăcerea care venea la ea noaptea, tăcerea lor. Amintindu-şi cum, stând în pat, sperând că va putea să doarmă cum tăcerea venea la ea. Cum intră pe sub pervaz sute de îngeri, micuţi cu hăinuţă albă. Toţi de aceeaşi înălţime. Intră şi prin uşa pe care se asigurase înainte că o închisese. Vin sute, poate mii de îngeri, la căpătâiul patului ei umplând camera de tăcere în timp ce ea bea sticlă după sticlă râcâind etichetele. Toţi tac şi o privesc şi deşi sunt nişte îngeri cereşti, frumoşi, au o tristeţe tăcută pecum celei purtate de copilul Søren Kierkegaard care parcă spune că asemeni fetiţei cu chibrituri din povestea lui Andersen că nu se gândesc la frumuseţe. Sunt îngeri coborâţi din cer dar nu au ochi, în loc de ochi au două găvane goale. Şi toţi o privesc cu găvanele goale, tăcând. Şi după ce bea două sticle, două sticle jumătate pleacă, ieşind pe sub pervaz şi prin uşă. Şi rămâne în sfârşit singură, doar sticla o mai are în mână şi doar amintirea îngerilor în suflet. Uneori spera ca poate va bea atât încât va ajunge în comă şi va muri fiindcă e singură în toată casa. Alteori se gândea oare ce bloc din oraş e mai înalt, de pe care va putea pleca dintre îngerii aceştia nevinovaţi care tac în jurul ei, privind-o fără ochi. Doamna doctor Felicia stătea la masa din bucătărie pe care nu se afla decât o sticlă de rom gândindu-se că încă nu e aşa de rău, mai rău va fi la noapte când vor veni iarăşi şi o vor privi cu ochii lor goi. Atunci va fi un iad, pe care nu ştia cât îl mai putea suporta. Un iad fără uşi. Când va privi în jurul camerei vor fi acolo, toţi îngerii aceia nevinovaţi, alţi inocenţi masacraţi de ea şi de toţi părinţii lor. Felicia tresări ridicându-şi capul de pe braţul întins pe masa lungă din bucătărie şi privi în jur. Era seara de Ajunul Crăciunului. Visase. Privi prin fereastră poarta încercând să-şi amintească dacă o încuiase. Avusese un vis urât. Nu avea chef de colindători. Visul ei urât. Casa asta pustie, sufletul ăsta vid sunt antipozii colindelor, se gândi. Îngrozitorul vis al vieţii ei. Dar totuşi era o schimbare, în vis era ca înainte. De fapt acum nu mai era ca-n vis. Trecutul o schimbase. Îşi ceruse iertare. Îşi ceruse iertare de la fiecare copil avortat în parte. Îşi ceruse iertare de la mii de copii. Îşi ceruse iertare de la Dumnezeu. Îşi ceruse iertare de la Dumnezeu care e doar unul. Totul se schimbase nu? Îşi ceruse iertare! Îşi ceruse iertare ca un om îngropat de viu. Da, da… Seara de Ajun trecu la masa din bucătărie cu o sticlă de băutură nedesfăcută uitată înainte. Nu mai băuse nimic de aproape trei zile. Aţipi iarăşi puţin fără să-şi dea seama, cu capul pe masă. Într-un târziu se ridică şi merse cu paşi târşâiţi prin sufragerie, urcă treptele merse pe coridor intră în camera ei de dormit închise uşa după ea şi se puse cu un oftat disperat în pat. Îi părea rău, îi părea atât de rău. Atunci nu-şi dăduse seama ce face, doar acum când nu ma pai putea face nimic vedea ce sunt avorturile de fapt, un genocid. Acum îşi amintea nenumărate feţe de oameni care veniseră la ea la cabinet de-a lungul anilor şi chipurile lor îi bântuiau sufletul aşa cum uneori se plimba şi ea prin casă, deznădăjduită. Îi părea atât de rău. Preotul ăla sectar pe care îl chemase la ea cu ceva timp în urmă îi spusese să se roage lui Dumnezeu. Îi spusese o propoziţie din Biblie: “Veniţi la Mine voi toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă pentru sufletele voastre.” Dumnezeu a spus asta. Cine e Dumnezeu, care e toată treaba asta cu Dumnezeu? De ce toţi oamenii vorbesc despre El? Cine e Dumnezeul ăsta? Stând în pat disperată, cu moartea infiltrându-i încet puţinele vise care îi mai rămăseseră spuse câteva cuvinte şi în timp ce auzi nişte colindători trecând pe stradă şi apoi cântând la familia doamnei Rohianu sufletul i se sparse în constelaţii umplând camera de aştri şi lumină de stele. Simţea o mare bucurie, ar fi vrut să meargă afară şi să le spună colindătorilor să vină şi la casa ei dar nu prea putea, era siderată privind micuţele stele răspândite prin aerul camerei ei, privind sufletul ei, privind în sufletul ei. Camera ei era presărată de stele adunate în constelaţii tridimensionale, cele mai mari strălucind geometric în cruce gradată, având între ele talazuri de praf stelar. Sufletul ei era un mic univers conţinut în vidul parcă fără margini al camerei ei. Putea distinge câteva constelaţii din cerul sufletului ei. Un crin în şase colţuri, o cruce grecească, un peşte care îi umplea toată camera şi o constelaţie sferică precum o stea uriaşă făcută dintr-o aglomerare de alte stele. Însă toate aceste stele şi constelaţii erau nemişcate, de fapt se mişcau imperceptibil, asemeni universului. Totul era atât de minunat încât nu poate fi povestit. Sufletul ei era înaintea ei în noapte, luminând întunericul încăperii asemeni unui cer înstelat, pâlpâind. Totul era atât de minunat încât nu poate fi povestit. Putea distinge câteva constelaţii din cerul sufletului ei. Sufletul i se sparse în constelaţii umplând camera de aştri şi lumină de stele. Şi iarăşi intrară. Intrară pe sub pervaz sute de îngeri, micuţi cu hăinuţă albă. Toţi de aceeaşi înălţime. Intră şi prin uşa pe care se asigurase înainte că o închisese. Vin sute, poate mii de îngeri, la căpătâiul patului ei umplând camera de tăcere în timp ce ea altădată bea sticlă după sticlă râcâind etichetele. Toţi tac şi o privesc şi deşi sunt nişte îngeri cereşti, frumoşi, au o tristeţe tăcută pecum celei purtate de copilul Søren Kierkegaard care parcă spune că asemeni fetiţei cu chibrituri din povestea lui Andersen că nu se gândesc la frumuseţe. Sunt îngeri coborâţi din cer dar nu au ochi, în loc de ochi au două găvane goale. Şi toţi o privesc cu găvanele goale, tăcând. Şi în Seara de Ajun în camera ei fără brad împodobit şi fără instalaţie pâlpâiau stelele sufletului ei şi îngerii trecutului ei. Camera ei strălucea ca o epifanie şi doamna doctor Felicia spuse asemeni odată bietei Dalida, însă pentru altceva: -Iertaţi-mă!

Îngerii dădură din aripile lor acoperite de pene albe şi se ridicară pe rând în văzduhul camerei. Merseră la constelaţiile care izvorâseră din sufletul femeii. Luară câte o stea în palmă, apoi alta şi şi le puseră în găvanele goale, văzând. Văzând acum cu ochi de îngeri, celeşti. Acum erau îngeri ca toţi îngerii. Toţi acum vedeau şi zburând printre constelaţiile din încăpere începură să cânte cu glasuri cristaline de copii un colind nemaiauzit, un colind de lacrimi şi bucurie, serioşi asemeni unor copilaşi, însă veseli cum pot fi doar copiii şi dând din aripi. Nu ştia în ce limbă cântă dar îi înţelegea. Tradus era un singur vers: Auzi-i pe îngeri cântând. Semăna foarte mult cu un cântec copilăresc, o colindă cântată de copiii Pământului în Seara de Ajun de Naştere. Însă ei sunt îngeri coborâţi din cer şi în loc de ochi au câte două stele, căci stelele sunt ochii îngerilor. Doamnei doctor Felicia i se păru că parcă mai aude frumosul colind al îngerilor când îngerii plecară de la ea pentru totdeauna ca să se întoarcă în cer şi stelele rămase asemeni portocalelor rămase pe ramurile bradului de Crăciun i se întoarseră iarăşi în piept şi totul se stinse, luminile dispărând şi camera femeii cufundându-se în întuneric şi nemaifiind luminată decât de pâlpâirea tainică a cerului înstelat de Decembrie. Doamna doctor adormi suspinând prin somn cu obrazul încă murdar de lacrimi uscate. Fusese iertată. -„Să mergi la Eleusine... Deși ți-a fost viața legată de un loc și n-ai bătut marea, Nici nu ai călătorit pe drumuri lungi de uscat, Totuși te du la Atena să vezi acolo solemna Serbare a zeiței Demeter, marile, sfintele nopți. Și vei avea cât trăiești o inimă fără de grijă, Iar când ai să mergi la strămoși, sufletul mai ușurat.” Crinagoras, 42, XI. Prin Eminescu suntem cei mai frumosi Romantici dintre latini, Berlinischer Eminescu. Gedichte de Goethe, arhetipul german. Poesii, Eminescu, arhetipul roman. Gedichte Neu Testament ist. Goethe nu poate fi tradus. De aceea este Printul de la Weimar, Schiller, soldatul, iar Hoelderlin, geniul. *titlu jurnal fb Poezia mea seamana cu scoala (1985) Eu am fost singurul copil care nu mă mulțumeam să frunzăresc Ottouri. In visul meu am vazut popor de sobolani negri venind pe strazi dinspre sud spre rau 14 mai 2016 la 07:42 UTC+03 Culegand sare La patru ani am fost in prima tabara la Homorod. Era in 1986 anul Cernobalului si ne-am dus in muntii Harghitei. Eram in excursie la Sfanta Ana si eu i-am spus mamei sa urcam pe un povarnis iar mama a spus sa adunam sare. Tot tarmul era numai sare si lacul era un lac sarat. Era o sare alba cu putine fire de pamant si o culegeam meditand si gustand-o. Mama m-a oprit intrebandu-ma: -Ce faci, mananci sare? Sarea nu se mananca. Cand ne-am intors pe tarm am vazut-o pe sora-mea si ceilalti copii din tabara inapoondu-se cu pluta de pe lac, o pluta plina de copii cu un baiat plutas. Mi-a parut rau ca nu eram si eu pe pluta, pluta nu mai intorcea dar acum vad ca si Isaac Newton ca lacul era acum al meu. Sfanta Ana c'est moi. Copiii inving daca rup tacerea. - Oliver Twist. My 5th book will be published on paperback only after my death and, also, 80 years from now, 2016. 16 mai 2016 la 00:05 UTC+03 Rânduri dintr-o lume damnată Azi noapte am dormit 17 ore. Și după chinuri seculare am dibuit care e problema mea cu somnul de stau treaz noaptea și nu mă pot trezi ziua. Asta a început în vara anului 97, deși aveam o predispoziție spre insomnie. În scurt e pe bază nervoasă, trăiesc într-o lume de batjocoritori și ocări și nu îmi place nici să mă trezesc dimineața la ceasul când ies ei de sub acoperișuri să chinuie iar și atunci dorm de nu știam nici eu de ce dorm. Ca să mă pot trezi dimineața nu trebuie doar să mă culc seara ci și să înving acel moment când mă trezesc și îmi amintesc în ce lume damnată trăiesc. Trebuie să fii o minte mare ca s-o robești pe Cassandra. EXPERIMENTUL CELEI MAI DEFAVORIZATE PERSOANE (lovestory) Motto „Sade dis moi Sade donne moi.” Enigma – Sadeness O văzuse cu ani în urmă la biserica luncanilor. O copilă de zece-unsprezece ani, un zâmbet doar, niște ochi ca un râs din viața noastră perfectă, nu, nu așa, perfectă sufletește. După patru ani și-a dat seama că o iubește; și asta a fost. Au trecut anii ca în Iris, au murit oameni, s-au născut, a murit mama lui privindu-l cu o expresie sfâșietoare, și deja erau opt ani de așteptare anxioasă și cioraniană. Ea era Fata moșneagului cea isteață, era. De Crăciun sau mai înainte au început să se întâmple lucruri mari, lucruri ciudate. Timp de șase luni romantice băiatul a fost iubita lui Bob, a moșneagului, în ședințe extenuante de sex și plăcere agonică, sexul și suferința fiind singurele legi. Dar să nu mai vorbim despre lacrimi. Acum era o curvă, porn star online iar Bob era fascinat de penisul lui circumcis de medici. Se apropia ziua bătrânului, a tatălui său, Adolphe, și Bob s-a gândit să-i facă un cadou. Ce bătaie a încasat Adolphe în urletele sodomice ale lui Bob care îl penetra pe băiatul ceși bătea tatăl și Profetul juisa masturbându-se în bere. Amin. Eu ori scriu foarte bine ori nu. Daca scriu foarte bine ar trebui sa castig din scrisul meu o roaba de bani. Daca nu ar trebui sa fiu trecut la paraliteratura. Nici asta nu se intampla dar nici nu scrie nimeni despre mine. Din cauza asta nici tata nu mai crede in scrisul meu iar in momentele mele de deznadejde literara ma gandesc daca n-ar fi mai bine sa ma sinucid sa le rup gura tuturor dupa moartea mea? Dar nu banii ma intereseaza ci vreau sa mi se recunoasca literatura. Tata imi dispretuieste scrisul de la Momentul din 2015, numind fiecare nou manuscris al meu drept poncif si interzicandu-mi sa-l public chiar si cele acceptate de unele edituri. E multa suferinta. Ma simt ca un papagal caruia i se baga un calus in cioc numai sa nu mai vorbeasca. Problema mea literara e ca eu nu cunosc pe nimeni nu-l cunosc nici macar pe tata. Cred ca diferenta intre cartile mele si ale tatei e ca in ale mele mai exista speranta. Probabil si ale mele ar fi bune daca ar fi negre in interior cum e moda literara acum. Sunt un van Gogh. Reformă globală nu Revoluție sângeroasă Felix Rian 24 iulie 2016 Reforma globală începe cu fiecare dintre noi, unul într-un an altul în altul, Ne explodează sufletele ca boabele de popcorn. Suntem grăunțe, viitorul câmp auriu de mâine. Creierele noastre trebuie să stea puțin în singurătate, să dospească asemeni aluatului lui Isus din Nazaret, să se liniștească și să își găsească răspunsurile, propriile răspunsuri. Toți avem ceva uriaș de oferit lumii. Suntem galaxii. Luther și martirii de dinainte de el au eliberat sfințenia de lăcomie. Acum trebuie să ne eliberăm de agresivitate. Nu este justificat nici un război, nici represiunea absurdă a lui. Pacea este condiția naturală a omenirii. Omul a fost făcut pentru Paradis și trebuie să-l recâștige în el însuși. Adevăratul capital al omenirii sunt oamenii, dar nu resursele umane, ci sufletele umane. ONU trebuie să ia atitudine oriunde în lume. Asupra războaielor noastre kafkiene. Asupra pornografiei. Asupra alcoolismului și toxicomaniei. Asupra violenței. Asupra ignoranței. Asupra bigotismului. Asupra libertății false și egalității false. Asupra exploatării. Asupra prizonierilor și bolnavilor. Asupra condamnaților la moarte și asupra condamnaților la viață. Asupra homosexualității și anormalității sexuale. Asupra vieții bătrânilor și asupra vieții tinerilor. Asupra accidentelor de avion și accidentelor de mașină. Asupra prostituției și crimei organizate. Asupra videoclipurilor MTV. Asupra vieții online. Asupra vieții de cartier, vieții de parlamentar, vieții de ghetou și vieții de grădiniță. Este timpul să înțelegem că trebuie să ne facem examene interioare, la cap și la inimă. Asupra spitalelor de psihiatrie și ospiciilor. Asupra azilelor și închisorilor. Asupra președinților și asupra Parlamentelor. Asupra guvernelor și asupra cetățenilor. Asupra masonilor și asupra creștinilor. Omenirea trebuie să se reformeze în întregime. Reformă nu înseamnă tabula rasa. Reforma înseamnă să alegi binele, binecuvântarea în loc de blestem, pe Isus în loc de diavol în tine însuți. Întreaga omenire trebuie să se ridice, nu la arme, ci la studiu, la rugăciune și la zdrobire. Ca Savornarola, Ioana d Arc, și toți ceilalți trebuie să ne punem sufletele în flăcări și să ne lăsăm sugrumați în tăcere. Așa prin moartea

noastră a lui William, Wallace și Washington vom ajunge la o nouă umanitate. Fără arme, fără bombe, fără războaie și vești de războaie, fără urâciuni. Chiar catolicismul se va reforma primul, și vom fi ca înainte de Columb un ostrov de civili. A ucide nu va mai avea sens. Cred în creierul omenirii. Cred în Dumnezeu și Creierul său. Quo Vadis Moldova? -Preferati ciberya? I don t care what you do!... Moldova a ajuns, românească sau rusnacă, coada României. Nu vă e rușine? O să vedeți voi ce bine o să fie în Moldova dacă nu vă deșteptați, moldovenilor. Dar dacă intrăm puțin în procesele conexiunilor psihanalitice... ne întrebăm... care e cauza... votca? comunismul bolshevik? dictionarul român-moldovenesc? KGB-ul? Putin sau Stalin? sau poate Declarația de independență? Cert e că în Moldova... se trăiește în frică... și abjecție. Cum poate fi remediat? Să smulgem viile și cânepa? Să suplimentăm bursele? Să solicităm cetățenie moldovenească? Ce poate rezolva în fața civilizației cestiunea moldovenească? Cum stăm cu moldovenii? Quo Vadis Moldova? La Roma sau la Cruce? Eu sunt Pepa mă. Zâc mai ceva ca Martin Luther Kings! Sincerități bolnăvicioase

-Alo, bună. Bună seara. Sunt Felix, băiatul profesorului din Hațeg. Hristosaînviat. -Bună seara, Felix. -Aș vrea să vă rog dacă ați putea să mă ajutați cu un sfat de prozator, vorbeam cu tata despre cartea pe care v-am trimis-o și tata nu vrea să mi-o publice. - Nu știu dacă pot să te ajut nici măcar cu un sfat de prozator. Suntem generații diferite. Dar tu ești un scriitor foarte talentat. Păi da, nici eu nu pot să o public în Sulițașul, pentru că suint prea multe Sincerități bolnăvicioase. -Da... Păi știți am avut o viață interesantă. -Da. -Nu știu, poate dacă ai mai lucra la ea, dacă ai scoate din pasaje, dacă ai mai adăuga mai multă ficțiune. -Eu simt că dacă aș publica-o mi-aș găsi pacea. Tata spune că cartea mea nu merită publicată. -Păi da, așa, nu merită. Cum spuneam sunt prea multe sincerități bolnăvicioase. -Dă! Dă să vorbesc eu cu domnul Cristea. Salaamaleichumuri. -Domnu Cristea, el spune că eu sunt Zgârcit, dar poate cartea nu merită publicată. -Păi da, nu merită. Îi spuneam și lui sunt prea multe realități bolnăvicioase. -Și o revistă care l-a mai publicat, i-a publicat și cu teatru, și traduceri i-a răspuns că s-a întrunit colectivul de redacție și că a decis să nu publice această proză, deci asta trebuie să dea de gândit! -Da, și el scrie tot aceleași lucruri. -Da, și cu liceul, cum a fost la liceu, păi astea sunt chestii fumate, dom’le. Să lăsăm asta. O ușă se deschide și se închide scârțâind amar. Love is a myth. 20 mai 2016 la 10:36 UTC+03 Soldaților români din Afganistan, Noi cei din România nu știm prea multe despre voi și pe oameni nu îi prea preocupă, la fel a fost și cu cei care au fost în Irak înaintea voastră. Este o lipsă de apreciere a societății românești care vine ca o lovitură pentru voi, sunt sigur, în ceasurile voastre de singurătate. Dacă privim în istoria credinței noastre în Dumnezeu, vedem ca Hristos a trăit o luptă în singurătate până la moarte și singurul lucru care l-a salvat după moarte a fost un miracol. Dacă sunt soldați mozaici printre voi pot să vă spun că Ezechiel, cel mai mare profet, a trăit ca un misfit deși poporul său nu îi era vrăjmaș, dar nu putea să-l înțeleagă pentru că Ezechiel era cu o eternitate de rotiri ale Pământului mai înainte. Camarazilor voștri de arme din Islam le pot reaminti de tribulațiile Profetului Muhammad in Mekka chiar după Revelație. Dar există o mângâiere. Pentru Muhamamd a fost Abu-Bakr. Fiți soldaților români un Abu-Bakr de sprijin necondiționat soldaților afgani. Ei au cel mai mult nevoie de ajutorul vostru pentru ca Afganistanul să devină o țară independentă și guvernabilă în cât mai scurt timp. Ezechiel a primit mângâierea de la Dumnezeu de la bătrânii care au venit și s-au așezat jos lângă el ca lângă Iov știind că se așează lângă popor. Și chiar și Isus și-a găsit mângâierea că pe cruce a întâlnit un om pe care să-l salveze. Va veni o zi în care poporul român vă va recunoaște eforturile cu prețul a vieți pline de promisiune de soldați pe care le depuneți pentru civilizarea lumii. Cred cu toată mintea că o rugăciune pentru cei căzuți, cei răniți ori cei care încă sunt pe front aduce o solidaritate între soldați, morți și vii, care mai îndepărtează puțin PTSD-ul de la noi. Vă las cu icoana unui mare soldat al lui Cristos, un soldat canonizat de Biserică și Dumnezeu, Jeanne d'Arc și vă spun că cea mai puternică rugăciune o spuneți când aveți degetul pe trăgaci. Și fie ca noi ca popor francofon al luminii vieții, să fim o lumină de speranță pentru lume lângă lumina Turnului Eiffel. Amin. Isus ne-a spus tuturor să ne rugăm și să nu ne lăsăm. Și soldații ajung în rai. Mocănița

A fost odată ca niciodată o fată. Pe fată o chema Ana și era dintr-un sat de munte de peste Strei numit Livadia de Coastă. Era frumoasă pentru că era o rohmăncuță. La un băiat dintr-un sat din jos numit Ponor îi plăcu de Ana și o ceru de soție. Ea îi spuse: -Bine, dacă ne suntem ursiți, nu scapi tu de mine și nici eu de tine. Se căsătoriră și fu mare bucurie. După un an li se născu o fată pe care tatăl o numi Valeria după o bunică de-a lui. Era în noaptea de 21 spre 22 noiembrie 1947 cu zece minute înainte sau după miezul nopții. Mai trecu un an și apoi în următorul li se născu un băiat pe care îl numi Adrian. Era în anul 1949. Un timp fură toți patru fericiți. El nu lucra nimic, dar era bun de gură. După un timp ea lucră femeie de servici. Mergeau în Hațeg la Grădina de Vară și ascultau Guajira Guantanamera. Pe urmă o femeie rea puse ochii pe Ion. Îl momi și el o părăsi pe Ana și veni într-o noapte să fure amândoi copiii. Valeria, mama mea avea opt ani. Ea spuse că nu merge, că mama are dreptate. Adrian a fost mai mic și nu a înțeles lucrurile, așa că îl luă de la Ana pentru totdeauna. Ana, bunica mea suferi imens și îl iubi imens toată viața. La început citea cartea „Ion” de Liviu Rebreanu și se gândea că nu i-a mai rămas decât să se spânzure. Își spuse că nu mai

55 poate să se întoarcă din nou în sat din comuna unde Ion fusese primar doi ani până atunci, comuna familiei Pollya. Își luă fata și plecă în lume. Merse la Hațeg și se angajă muncitoare la Fabrica de Marmeladă, fiind cea mai bună muncitoare din Fabrică. Era prietenă cu o fată mai tânără Profira, Fira, venită cu trenul foamei și care era din ținutul Herței. După un timp o măritară cu un om Vaida, care deveni alcoolic cu timpul și începu să o bată toată viața până când muri de băutură pe la cincizeci de ani, Fira rămânând singură și având doar o nepoată de mătușă. Tanti Fira este moașa mea. Când veni muncitoare, își făcu un portret la fotograful maghiar artist din Hațeg Horváth Jozsef în care își puse un ștreang de mărgele și era îmbrăcată în doliu. Ea era foarte sensibilă. Pe strămoșii ei îi chemase Vladislav și mai înainte, Albu. Eh, asta-i viața. Suferi și suferi pentru nimic. Viața ei nu se deosebea mult de a lui Iuliu Hossu. Muri la patruzeci și cinci de ani în 1973. S-a născut în Livadia de Coastă, pe data de 11 mai 1928, și a murit pe 1 octombrie 1973 de cancer la sân. Înmormântarea lor s-a ținut acasă pe 4 octombrie 1973 într-un bloc sărăcăcios care apoi avea să devină blocul țiganilor. Stăteau la etajul unu în partea dreaptă cum privești blocul. Geamurile erau orientate către Strei. La înmormântare au venit o mulțime de oameni. A venit și Adrian, pentru prima dată. Oamenii lau întrebat: -Ai venit la înmormântare? -Păi, am venit la mama lui Valerica... -Cum, nu știi? E și mama ta. Nu ți-au spus? Cartea ei preferată a fost “Ion”, povestea ei dorită a fost “Înșir-te mărgărite, iar cuvântul ei iubit a fost: ursit 20 mai 2016 la 12:43 UTC+03 Elegiile tatălui meu Tata și-a scris cele 11 elegii, ori Elegiile duineze, cartea Spre Aleph de abia apărută la Editura CronoLogia din Sibiu. O carte remarcabilă luminoasă ca un vitraliu ori o icoană pe sticlă, munca unui maestru după o viață de artă. Pe copertă este acea gravură a lui William Blake cu Dumnezeu ca o fantă colorată prin care putem privi revelația. O carte de poezie în cel mai înalt grad, poate fi folosită și drept carte de rugăciuni în orice credință. O carte misterioasă despre care nu putem înțelege cum a putut fi scrisă, aidoma desenelor Nazca. Cred că tata a făcut primul său miracol. Într-o zi literatura română îl va numi pe tata părinte al renașterii modernismului autentic. Iar eu am putut să vad o viață în tata viața unui scrib medieval de manuscrise tainice și pure, și acum văd cum scrisul său se transfigurează. După cartea aceasta orice se poate întâmpla, chiar și hrănirea mulțimilor și cine știe poate Dumnezeu îi va da și Cântec despre mine însumi. Un mare poet român, tatăl meu, domnul profesor Raul Constantinescu. DIALECTICA SEXUALĂ A LUI FELIX SUPERMANN 2016 1 Maternitate sadică Întreaga viață a lui Felix Supermann a stat sub semnul sexului, încă de când era tânăr, încă de când era copil, băiețel, embrion. Dacă nu era pacient n-ar fi vorbit despre asta, dar cum meseria pacientului este să-și spună probleme încerca să spună. Că fusese bătut și abuzat încă după concepție de către tatăl său. Că înainte de naștere la maternitate a avut drept moașă o asistentă obsedată alcoolică lesbiană care îi pipăia mama în travaliu. După ce s-a născut a fost luat sub oblăduirea maternității două sau trei săptămâni. acolo asistenta l-a abuzat și torturat pe domnul Supermann care atunci era făt pentru vina normalității mamei sale. Nu știa exact ce îi făcuse cu mici excepții, primele lui amintiri, dar uneori avea viziuni ca și cum ar fi stat lângă un șarpe uriaș, monstruos și lipicios. Coșmarurile lui repetitive din copilărie se petreceau la maternitate, însă el credea că au loc undeva între cer și pământ, stele și iad, în spațiul dintre filele cărții vieții, acolo unde proorociile sunt țesute. Și toată copilăria și viața a crezut că avea să moară martirizat. Amintindu-și unul dintre vise putea să reconstruiască poate prima sa zi pe pământ ca om. Niște oameni se uitau la el, și îl drăgălășeau și cineva spusese: -Arată ca Isus! Și îi arătau dealurile verzi din jurul maternității și înțelegea că sunt ca un amfiteatru. Și apoi în jurul lui se făcea gol și el era gol și deodată apăreau niște oameni care se strângeau în jurul lui și se uitau la el și o femeie spunea pe același ton dar cu o răutate malefică: -Arată ca Isus!! Și îl strângea în scutece ca într-o togă romană și apoi îi strângea pieptul ca într-o cămașă de forță poate sufocându-l dar asta nu-și amintea. Apoi îi râdea în nas și toată viața avea să-și amintească râsul, răutatea și buzele drogate ale femeii aceleia, monstrul de la maternitatea din Hațeg din martie 1982. Și se trezea sub brațul mamei. -A fost halima la maternitate, spunea îngerul. Prin 1985, mama sa rămase iar însărcinată și avortă, de ce doar Allah poate ști toate cele o sută de motive, motiv pentru care avea să moară înainte de vreme în același spital, după 26 de ani, la reanimare. -Celălalt vis, ambele visate până la vârsta de cinci ani iar și iar, era cu o casă în care intram, spunea, care acum văd că de fapt era creșa, actuala Judecătorie din Hațeg, unde cineva la intrare îi spunea că trebuie să-i spună ceva, și îl întorcea și răsucea pe toate părțile cumva ca în niște haine. Oricare ar fi fost tema, cert e că avea piciorul drept și rădăcina penisului mutilate, piciorul ținându-și-l perpendicular cu celălalt și în urâtul său penis neavând stabilitate. Cine poate să judece însă toate? Ar trebui să fie oameni mulți pe pământ, atâția încât să nu mai aibă sfârșit. Am primit educația sexuală la maternitate și am continuat-o la creșă, spunea. Epilog Ehei, dragii Moșului, au fost multe ale peripeții în viața supereroului care ar putea alcătui un bestseller de 600 de pagini și poate va fi scris cândva cu apă pe apă într-o altă viață. În schimb mă mulțumesc cu această povestioară pe care cred oamenii o vor citi cu tot atât nesaț cum citesc Verdictul. -Minotaura și Phoenixul Un Pui de galben Phoenix Căzu în promoroacă Își amintea cuvinte Pui Mic Oi da de Piștimoacă? Toți născuți pentru Iubire Se spune în nouă sate Merg băieții a-n cerșire La frumoasele Feate. Întâlni și Puiul Fată acolo colo cea Privire din poartă de labirint Eu sunt Minotaura ta De mă iubești îți cânt. Tu știi să cânți, zidită în Castel? Știi tu să iubești? Nu ai zidit tu labirint Privind plânse ferești? Da știu să cânt și să iubesc Minotaura suspină! Din labirint te tot aștept Iubire fără vină. Sunt Minotaură c'est vrai Cu ochii arși de Mamă Dar inima de Fată mi-e Afară tu mă cheamă.

Dar tu ești mic al meu Pui Mic Cu ce ai să te lupți? Nu ai nici gheare n-ai nici cioc În ceruri să mă duci? În lume trebuie să fii mare tare! Spun oamenii mai buni Ori tre să fii mai cumpătare? Zic ceia mai bătrâni Adevărul toți îl știm Din primele povești Pe mici și buni îi ține-n palmă Fecioara din ferești Toți născuți pentru Iubire Se spune în nouă sate Merg băieții a-n cerșire La frumoasele Feate. Și știm nu e lucru ascuns Se știe-n toată lumea De ești cu Doamna mai și plângi De rouă ți-e cununa. O învățătură de viață practică din cartea lui Moise despre Iov Este cunoscut faptul că Iov cel Drept era un om foarte bogat în animale care erau agricultura în regiunea premesopotamiană, un om care în urma războiului și a cataclismelor pierde aproape tot. Răspunsurile sale cât și întrebările adresate lui Dumnezeu sunt demne de Sitting Bull. Ce se trece cu vederea ori e luat în ușor este felul în care Iov a început iarăși activitatea de latifundiar, de țăran. Dumnezeu nu i-a făcut minunea ca printr-un miracol să aibă iarăși animalele care le-a avut și chiar de două ori mai mult. Ci scrie în ultimul capitol că frații, surorile, și vechii prieteni au venit să-l vadă și i-au dat fiecare un chesita și un inel de aur. Cred că de aici orice întreprinzător, țăran, negustor, bancher, liber profesionist, intelectual, artist, orice om angrenat în activitatea economică a lumii poate lua o învățătură care îi poate ajuta pe lângă suflet și vieții chinuite pe care o trăim cu toții. Personal cred, poate greșesc, dar așa cred, că Iov cel Drept făcea parte dintr-o ghildă de latifundiari și păstori de vite, iar când a dat faliment ghilda l-a ajutat să reînceapă producția ca să poată iarăși susține ghilda. În sate sunt atâția oameni care se înțeleg bine, țărani, sunt chiar rude. De ce să nu ia pilda lui Iosif, celălalt Drept al Vechiului Testament, și în anii buni de agricultură să pună bani deoparte într-un fond comun, - nebazându-se însă pe banii ghildei și folosindu-i doar când este neapărată nevoie - pentru ca în anii grei dacă unul șchioapătă, putând fi oricare, să poată fi ajutat. Așa s-a ridicat încă din Evul Mediu Occidentul, până azi cea mai puternică plusvaloare a lumii, chiar și Europa Unită fiind nu un stat ci un astfel de ghildă pentru suport comun. Tot ce este nevoie este muncă și încredere. Pedofilie și vitralii Motto: "Be nice to strangers, cause sometimes you're a stranger too." We're No Angels, 1989 I Giton Giton, cum ai trăit când te-ai făcut mare? Cum ai reușit? Ai copilărit la bloc la marginea ghetoului, o copilărie frumoasă, dar privește adevărul în față, psihic ai fost un Huck Finn. Cum a fost în ziua aceea? Erai cu prietenul tău pe aleea cu cuburi din spatele blocului și a trecut ea, doamna Freud. Era îmbrăcată în negru și bătrână. Noi stăteam pe aleea pietruită și o priveam. Søren mi-a șoptit că e nebună. Doamna Freud a zâmbit și s-a oprit. Privindu-ne, ne-a spus ceva, nu știu ce. Søren mi-a spus încet: -Hai să fugim. Eu nu am fugit. Prietenul meu s-a oprit mai încolo. Bătrâna mi-a spus cu o tandrețe ciudată și duritate, severitate, apropiindu-și gura de a mea, de fața mea: -Dă-mi o pupă. Mirosea înțepător, a rom aveam să aflu mai târziu. Am stat fără să fac nimic, tulburat, cu o frică stranie. După un timp, biata femeie privi înainte și își urmă drumul mergând ca Terminator unu. A mai convertit un psihic. Pentru mâine, lectură obligatorie a povestirii O zi minunată pentru peștii-banană, de J. D. Salinger, cu impresii de lectură notate în jurnal. Atenție să nu vă pierdeți mințile! Succes. Comentariu. Voiam să merg să văd lumea, dar văd că nu am de ce pentru că totul s-a petrecut aici, aici este scena vieții mele. Dar ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat, Giton? Te întreb așa cum l-a întrebat Kramer pe Frank Costanza despre Coreea. Am fost abuzat. Creierul mi-e mucegăit, inert, pe jumătate putred, ca o carie fetidă ori o scoică moartă, iar în el am o perlă uriașă, grunțuroasă, grea, chinuindu-mă ca ochiul de bufniță al unei Erinii. Odată corupt, am căutat cu toată mintea parcă să corup chiar la vârsta aceea de copil și am corupt. Chiar și un copil poate să fie un monstru. Creierul meu, Lotte. Creierul. Creierul meu își amintește ceva ce a uitat. Am primit în copilărie programarea unei educații pe care mama nu a dorit-o pentru mine. Sunt Un monstru. Un psihopat. Am gânduri incontrolabile îngrozitoare. Ăsta și nu eșecul în dragoste este motivul sinuciderilor mele. E îngrozitor când te sinucizi și mori măcar puțin de fiecare dată, ca în sex. Ai un sentiment de regret, de sfârșit, fie că ești credincios sau nu ești torturat de credință, și nu mai vezi decât negru. Aceasta e povestea mea, nu sunt un zeu care visează oameni. Faptul că am menționat Coreea, înseamnă că sunt o victimă, un ucis. -Spune-mi, Lotte, mă iubești și așa faustic? Blestemat? Ca Oedip simțeam impulsul de a-mi înțepa ochii cu ace, dovada că psihologul Freud știa ce spune. Acum dorm și îmi simt creierul dospind, măduva spinării mi se îngroașă ca o viperă cu corn grasă, pântecoasă. Simt trecutul cu mine ca un butuc fixat de gât precum un guler cervantin. Acum nu mai am obsesia sinuciderii. Dar nu știu ce ma în loc. Riscul? Doamna Freud, bestie cu mii de nume și capete cu boturi mirosind a rom, m-a omorât ca pe un melc. Scriu, în patul mamei, lucruri pe care nu le pot citi cu voce tare în locul în care leam scris. 20 mai 2016 la 17:01 UTC+03 http://putlocker.is/watchwomen-on-the-verge-of-a-nervous-breakdown-online-freeputlocker.html La Pepa es la Iglesia y Ivan es nosotros igual. Scrisul e cea mai simplă cale să intri în istorie. Dar mai mult decât atât este cel mai ușor mod să faci ceva frumos. 20 mai 2016 la 23:15 UTC+03 Visul meu era ca si pentru Peach sa scriu ca Harriet Beecher-Stove, pe care nu am citit-o totusi. Cartea ei Coliba Unchului Tom a dus la Razboiul Civil pentru Elibrarea Sclavilor Negri. Azi am constatat ca in Romania exista sclavi prizonieri intr-un infern malefic si pauper. Aceste victime trebuie eliberate chiar cu pretul unui razboi civil roman intre civilizatie si caverne. Exploatarea si abuzarea copiilor va inceta in Romania ca si in tot Occidentul, cu orice pret. Copiii sunt mai importanti decat oamenii. Satul exterminat (povestire live) Nu cred că cei vechi își iroseau paginile, nu așa se scria. Deasemenea a o scrie în Word nu e același lucru cu a scrie la o mașină de scris. Cred că povestirile sunt superioare romanului, dacă vrei să sugi toată măduva de trestie de zahăr a vieții. Astfel, scriu live, ascultând Louis Armstrong. A trecut un Nomad așezându-se lângă satul Păclișa pe un zid mare de pământ și beton între un șanț și o apă, așa cam ca Oltul. Era târziu, vară, cald, adună puțin fân din câmp și își făcu un culcuș pe zidul mare, fumând ca Huck Finn și privind cu seninătate la satul de dinaintea sa sub cerul înstelat cu câteva luminițe. Obosit, trase câteva bășini, pe alocuri. Apoi văzu că drept în fața sa se află ceva. Un stâlp de înaltă tensiune. Pământul era scenografie pentru o piesă nescrisă. Știa că în sat e un spital pentru oameni sărmani în fața lumii și că păclișenii îs oameni săraci. În dreapta era parcul spitalului, unde era și un castel. Romantic. Își lăsă capul pe spate, se mai întoarse cu fața în fân mirosind România și zise: Bă ce frumos îi în România! Apoi se întoarse iar cu capul pe spate și privi covârșit stelele. Se gândi că nu poți spune că ai văzut lumea până nu ai privit fiecare stea; nu poți spune că ai trăit până nu ai privit efectiv fiecare stea în parte; nu poți spune că știi mate până nu ai numărat stea cu stea, luând-o în mână și punând universul în borcan ca pe licurici. Privi stelele, beat, dădu capul la 122,5 de grade și văzu și Calea Lactee și apoi văzu o stea mare. De fapt era o stea căzătoare care căzu și căzu exact pe menhirul tip Eiffel din fața lui pe care în ultima clipă își dădu seama că seamănă exact cu o rachetă neagră în întuneric. Dar și rachetele au aripi. Explozia a ajuns până la casa din autostradă, câțiva kilometri

buni față de Hațeg, care a scăpat, și în partea opusă până în Cârnești, care nu. Nu cred că cei vechi își iroseau paginile. Mă înalț spre tine când mă prăbușesc în neputințele mele, înaintea ta creierul meu expresionist se umple de lumină. Cred că am găsit un titlu profund al meu pentru a treia carte de poezii. Titlul este CREIER NUD și este inspirat de arta, personalitatea și bunicul unei artiste fascinante de teatru și teatru/dans care este intervievată acum la radio C. De la bun început, după primul moment de șoc, mi-am descoperit afinități cu ea, eu fiind în creier ce este domnia sa în arta dramatică. Ascultând-o vorbind îmi simțeam creierul ca o realitate în sens filozofic, ca un Ion Caraion, dar cred că Ion Caraion se înșela, toți putem fi înlăturați de gloanțe, doar cărțile de istorie nu pot fi împușcate. *** Spunând Păstorul cel bun, Isus se gândea cred la Abel, referindu-se la epoca nomadă a păstoritului. De aceea ciobanii adevărați sunt cei mai profunzi oameni. Mai mult nu vă zic, că e noapte și n-o să vă dau chiar mură-n gură. Tri, mă, tri, că Luna-i sus. Însă părinții mei din Livadia de Coastă aruncau cu piatra în geamul trenului. Despre vocația preoției laice Societatea ca și Biserica trece printr-o criză majoră. Ca soluție la problema superficialității din biserici propun vocația creștină de tip pusnic trăită în mijlocul lumii și chiar în sânul Bisericii. Despre vocația preoției laice Societatea ca și Biserica trece printr-o criză majoră. Ca soluție la problema superficialității din biserici propun vocația creștină de tip pusnic trăită în mijlocul lumii și chiar în sânul Bisericii. Credinciosul își este propriul preot luând împărtășania împreună cu Hristos de unul singur, propriul predicator exhortându-se iar și iar până la obsesie, propriul episcop veghindu-se pentru a da socoteală. Dar este în Biserica noastră catolică și universală, și chiar și mediul monastic trebuie să fie mai insightful. Caseta cu Dire Straits Erau doi necunoscuți. Se treziră dimineața înainte de răsărit să plece la serviciu, iar ea își sărută copilul de rămas bun care se încruntă în somn. Stăteau pe malul mării și trebuiau să meargă vreo treizeci de kilometri în interior. Era Februarie. Ea plânse. El se duse în garajul cu rampa prea înclinată. Aprinse becul și privi fântâna cubică de lângă mașină. În spatele mașinii erau niște rafturi pe care se aflau borcane de dulceață, vinete, zacuscă și ciuperci conservate, precum și trei butoaie de varză murată. Becul era prea slab. El continua să privească vid cubul fântânii, sub tavanul scorojit. Deschise poarta și privi Ursa Mare. Iarna doar Ursa Mare se vede. Un aer rece începu să se difuzeze în garaj ca sângele menstrual. Continua să privească Ursa Mare, încercând să distingă a opta stea. Uneori era acolo, uneori nu. Ca și iubirea. Se întoarse și văzu iar cubul alb al fântânii. Ochii i se închiseră. În clipa următoare, fără să-și dea seama ce se întâmplă, ea ca o pisică uriașă îl înșfăcă și începu să îl sărute dement. El se simțea ca într-un cântec de Pink Floyd. Creierul îi era îmbibat de de sarea ce venea prin garajul deschis. Când îl lăsă pentru o secundă, văzu Ursa Mare, a opta stea nu se mai vedea. Era dimineață. Ea îl izbi de perete. Obișnuiau să tacă mult. Vorbeau mai mult prin săruturi. El era în continuare anesteziat de dimineață. Azi era ziua în care îi murise mama, etern, singură, la reanimare. Acum era ca a opta stea. Se simțea de parcă îl săruta moartea, sălbatică, irezistibilă, iar ea simțea același lucru. Și ea era orfană. Pe umerii cămășii se umpluse de var albastru, după cum era smucit într-o parte și alta. Moartea trebuie că este irezistibilă gândi, acesta trebuie să fie motivul pentru care toți murim. Așa am fost conceput. Biblia Biblia mea neagra si rupta intr-un moment de furie sta deschisa cu paginile in jos pe albumele de familie nu cred ca Bibliile sunt facute bine pentru ca ne uitam pacatele nici oamenii nu sunt facuti bine dar aceasta nu e important cu fiecare Biblie rupta cat de putin poti oricand cere alta de la fabricantii de Biblii dar toate sunt legate atat de neserios se rup in mana oarba a sfintei ca si sub violul ghearelor paroase ale apostatului nu am incredere in Biblii. Artă moartă Am fost prieten cu un artist. Eram în școală și încercam să îi vorbesc despre cărți, muzică, D-zeu și artă. Considera cărțile ceva cu ce nu merită să-ți pierzi energia, în muzică îi plăcea Korn și o casetă de a mea de jazz pe care ar fi vrut s-o păstreze, pe Dumnezeu îl privea cum privea femeile, putând fi renegat și invocat după chef, iar arta în estetica sa era făcută de bețivi, expiator preferându-i televizorul. Un dionisiac, gândesc acum. Am mers la facultate în același târg, el într-o branșă a artei tehnice, eu la teatru. Încercam săi spun despre regie. Îmi repeta pe străzi sau prin birturi că teatrul este o artă moartă, ceva ce merită disprețuit. Apoi eu m-am îmbolnăvit și am renunțat, unul din motive fiind acela că nu puteam face față destinului tragic, conflictului dramatic și nu înțelegeam comedia. Tânjeam după salvare, gândesc acum. Apoi am început să scriu. Artistul a terminat facultatea de artă, a renunțat la artă și s-a vârât întro breaslă. Creier nud Zombi Îmi ud ochii în monitor ca în sodă caustică Merg pe stradă și strada nu mă vede Orașul umblă după mine Nu-mi irosesc apocalipsa dar o port în piept Merg adesea pe câmp și tac E o lumină în moarte Spre care ne îndreptăm toți Asemeni autostopiștilor Ce învață despre lumină și moarte. Noaptea Noaptea e un geam mat. Nopțile sunt mult mai sălbatice decât zilele. Noaptea e ucidere și urlet. Leoparzii negri urlă drogați de sânge în cireșul meu zgâriat până la os doborând stelele grase cu ghearele lor romanice. Noaptea nu ies din casă. Noaptea omul e învins ca și zeul. Noaptea redevenim maimuțe iar dumnezeu adam. Focul ne arde în privirile evanescente luminând asemeni icrelor văzute la microscop. În fiecare noapte se apropie iuda de patul meu și mă sărută pe frunte. În fiecare noapte mă gândesc la Alaska verde între pământ și stele. Noaptea cred că orice drum umblat e o urâciune. Ziua a devenit noapte. Înviere Există un drum mai greu decât târârea la camera 101 Un drum în care se întâlnesc toate drumurile Groapa aceea în care vei fi îngropat ca un vas de lut sau aur de la Marea Moartă De acolo trebuie să te ridici pe picioarele pe care niciodată nu ai stat cu creștetul capului precum crabii să sfărâmi coconul de chitină putredă al sicriului să te zbați căutând aer în argilă și pietre Să te naști iar precum grăuntele de sare și să te ridici a doua oară din pământ Din mormântul mamei tale. Loser Sunt nopți fără rost În care mama ți-e în pământ și tata bătrân ca Iov iubești până la urmă o altă țară și copiii ți-s nenăscuți și viața îți trece ca un insuportabil meci berserk și în prelungiri. 18 ani Totul e freamat Marea ca si nucul plans ca si camera de zi Tacerea este buna ca rahatul colorat din cozonacul vechi Timpul trece si nu se mai intoarce Oamenii asijderea se spune Vom muri pe front in biblioteci in lumina spun copii deosebiti iar la 18 ani se ingroapa in noapte. Satul fantoma Drumurile mele sunt uitate sopteste satul fantoma aici a fost castelul desfranat Acum un morman de pietre si colti de sarpe aici a fost satul arat acum o suta de ani de ultimul baron Nu umbla pe strazi Strazile sunt pustii Si doar mortii le colinda Infometati si plangand ca niste amintiri. Lobul drept Lobul drept poarta maini obosite si salopeta albastra De aceea ii place chitara si berea Femeile si upercuturile Si singuratatea ce asemeni tigarilor da cancer Dar lobul drept e un muncitor redus Cantand cantece stupide Si construind universul. Eroica Am vazut marile multimi Si muntii acoperiti de stoluri de zapezi Am vazut pietre stralucind precum argintii Im pamant Este acea lumina pe care n-o vom pierde din ochi Chiar si in ziua cand nu ii vom mai avea In mormintele noastre neplanse de nimeni. Arhitectura Orasul se preschimba intr-un musuroi de beton Toti oamenii su inceput sa semene unii cu altii Se spune despre furnici ca traiesc singure Trebuie sa ducem civilizatia pana la sfarsitul universului Furnicile iubesc? starea. 17 Mai 2016 21:50 Poezia totala Vazut dintr-un avion de vanatoare omul e asemanator unui paianjen urias ori gandac verde nemaivazut Omul cu octavele lui de simtire Nu e decat o forma neagra alergand prin sarma ghimpata si nisipul greblat Spune-mi omule merita sa traiasca? Ochi Ce sunt ochii nostri coride sau prisme? Daca sunt sange cine l-a plans? Daca sunt gheata cine a strans-o? Vom sti sau nu vom sti Inainte de-a muri? Knock-out Stau intins sub tavan Numb Nu vad decat o lumina incerta secundele trec ca niste marfare Nemiscat imi numar ranile Creierul mi-e inert Sunt knock-out Nu ma voi mai ridica. Meteoritul Departe de drum se afla o piatra Nu stim cum a ajuns acolo Dar calul se impiedica de ea La fiecare drum cu caruta Poate e chiar un meteorit Mai toti taranii injura si biciuiesc De atata biciuit si lacrimi de cal Piatra si-a pierdut volumul dintai Acum arata ca toate pietrele Pe jumatate ingropata in

56 cer Poate ca era un meteorit Dar nu mai e. Reguli Un bun coleg de camera nu vorbeste cu geniile nici vitele cat poate ca Marea Caspica sta in singuratate pana o simte ca o ranga izbindu-i capul un bun coleg de camera nu vorbeste si nu i se va vorbi. Ideal mort Intr-un cinematograf Privesc Idealul mort al oamenilor Creierul mi-e sidef Cerul e un steag negru pe care pluteste Luna Lumea e o masina trista Imi caut numele pe generic si nu il gasesc. Pamantul Pamantul e plin de radacini Copacii si oamenii devin pietre Pamantul sunt oamenii Si fiecare stea e un ochi Inchis si deschis. Poveste Sunt o padure plina de scufite rosii si lupi radacinile sunt bordeiele piticilor si uriasilor Am mers ades prin aceasta padure dar nu am vazut-o niciodata Copacii nu sunt Briareu sunt creiere pulsand stand pe serpi de maduva prin frunzisul rosu ca o crima Lupii ma inconjoara ca o emisfera de oglinzi Sunt scufita rosie si sunt aceasta padure. Genocid Am trait in clinchetul lacrimilor Lacrimile erau curtea mea imperiala Imi puneau frunzele galbene inainte Apoi am intalnit un om cu ochelari si ochi crucis Si apoi am fost parasit de virtualele iubiri cu adevarul pierdut si nepierdut si am murit un secol in secolul mortii si sexului Asa devenind nimeni sunt absolut asemeni ultimei taceri a statisticii. Intampin Din nastere am avut un aprig dor de moarte sa redevin pietre in izvor si os sfant sa ma gaseasca Omul cand in pamant rau vine sal intampin plecatul Polichinelle si tu esti ca mine si tu esti ca mine. Arderea inimii cu fierul Sunt acum mai bătrân ca Isus și inima mea arsă până azi de iubire e curată ca lacrima oricând îmi va fi greu voi privi în inima mea și voi citi yhwh în cartea mea nu mai încape nici o altă iubire și când se va sfârși filmul pe generic va scrie Înmormântarea contelui de Orgaz. Ghetarul Ursii au murit uriasi singuri Noi topaim in jurul lor Mamutii au fost luati de ape Acum suntem oamenii doar Cioplitori in piatra si rotitori in roata Un om sia pus craniul celui mai mare urs pe crestet Si toti tremuram in lumina ghetarului. *** Poezia yin, Tu, numbă dedicare. În ceas de seară. Rugaciune Plangi paine incatusata zvarlita-n intuneric Domnul vine in calea mea ca o carte Coboara-mi-te din suflet infinite poliedru Fii fericit torturat stalp de sare Umblu pe apa pe drumul fara capat Pietrele cerului imi curg in spirit in lapidariul de sare si stele Tacere in teatrul antic Tacere. Biblia Biblia mea neagra si rupta intr-un moment de furie sta deschisa cu paginile in jos pe albumele de familie nu cred ca Bibliile sunt facute bine pentru ca ne uitam pacatele nici oamenii nu sunt facuti bine dar aceasta nu e important cu fiecare Biblie rupta cat de putin poti oricand cere alta de la fabricantii de Biblii dar toate sunt legate atat de neserios se rup in mana oarba a sfintei ca si sub violul ghearelor paroase ale apostatului nu am incredere in Biblii. Văzând-o pentru prima dată pe Marian Anderson în 1939 În acel an Ica noastră cânta și ea la Cernăuți lieduri în germana dulce avea cincișpe ani și începea războiul dar ce legătură este între Detroit și Cernăuți poate războiul și poate moartea în război și în moarte suntem toți frați mai mult decât în muzică și dialectică va veni și anul 2939 și nu va mai fi Marian Anderson nu va mai fi Eleonora nu va mai fi limba germană nici cincișpe ani nici războul nici detroit nici cernăuți nici moartea. Azi sunt toate ca și Carul Mare spre care alergăm. Oda diamantului din gunoi Nu voi scrie un poem social adresându-mă mulțimilor nu voi scrie precepte divine împotriva capitalului și sărăciei din casa mea de la țară nu voi veni cu ceva nou plin de prospețime nu voi scrie poemul pentru Nobel și premiile literare ale Indiei Nu Nu voi arăta oamenilor adevăratul chip al lumii nu voi pătrunde până în mecanismul societății nu voi predica și nu voi fi predicat nu voi veni în umilința care îi dezvăluie pe sfinți iubirea aproapelui nu va fi scopul vieții mele Nu voi prezice sfârșitul lumii și al oamenilor nici nu-l voi simți nu voi spune omului să-și ajute semenul voi cerși încă o zi încă un an încă o secundă *** Pianul românesc Trezi adormitul plisc. Ța-ța-ța-ța-ța. 22 mai 2016 la 23:39 UTC+03 Hitler pe hârtia milimetrică Societatea e fascinată de criminali I-am adorat cu toții anarhiștii ca și polițiștii Bătându-ne Vocea LUI erau vocile din cununa Europei celei nebune Metal prețios Nu ar fi existat nazism fără Hitler profetul nu ar fi putut fi Nu a fost un cancelar un dictator un nebun a fost dincolo de morală și dincolo de viață precum Caesar a fost Hitler neîngropatul el întregul Berlin sub cenușă el Germania imperială și înnebunită el Europa moartă. Artist nenorocit de destin Am o senzație neplăcută așa că merg la tata și-i spun că scriu mai bine decât Cehov. Tata e cremene, eu sunt dinamită. Apoi merg a doua oară și îi spun că nu mai sufăr că sufletul e mic și nu doar că scriu mai bine decât Cehov, dar eu sunt precum Enescu și va vedea asta, dar sunt un om nenorocit de destin. Tata spune: -Șalom. Eu spun șalom. Tata mă felicită și ne strângem mâna pe întuneric fericiți și triști. PS. Au trecut două zile și am văzut că am mintea-n cârje, pentru că eu scriu citindu-l pe Cehov, dar Cehov a scris fără să mă citească pe mine, eu l-am citit pe Cehov, dar Cehov nu m-a citit pe mine. Cât de prost poate să ajungă un om. Byzantium Byzantium Cine nu s-a rătăcit în labirintul insular Antilele Europei Mediterane Cântecele noastre duse până în irișii de oțel ai lui Tolstoi Tu și eu și soldații întorcându-se acasă unul câte unul ca o presimțire a plânsului universal și săracii bucurându-se o zi înainte de moarte o lume întreagă plecând pe mare și pe munți părăsită și neuitată. Calypso Motto: "If we shadows have offended, Think but this, and all is mended, That you have but slumber'd here While these visions did appear. And this weak and idle theme, No more yielding but a dream, Gentles, do not reprehend: if you pardon, we will mend: And, as I am an honest Puck, If we have unearned luck Now to 'scape the serpent's tongue, We will make amends ere long; Else the Puck a liar call; So, good night unto you all. Give me your hands, if we be friends, And Robin shall restore amends." - Puck Rămăseseră singuri. Pe căpătâiul mamei moarte rămăseseră portretul ei, tânără în doliu, și o carte. Stăteau în camera liniștită, tatăl citind biografia lui Pasternak, iar el scriind. Se simțea de parcă ar fi ajuns în Ithaka, dar cât i-a luat să o facă. Amintindu-și crâmpeie de viață ochii îi priveau înainte obosiți. Scria până umplea toată pagina ca la ora de colorat în școală, când trebuia să umple cu viziuni curse din borcanul cu apă și propriul suflet toată bucata de hârtie. A fost foarte frumos, dar apoi tatăl său lăsă cartea și porni televizorul, privindu-l cu un chip mărunt. Eh, când părinții urlă la tine o fac pentru că le pasă de tine. Oamenii care îți vorbesc cel mai frumos, te iubesc cel mai puțin. Nu te îndoi de iubirea unui tată când are crize, și tu le ai, își spunea. Avea atâta de-nvățat. Dar acum era pregătit să-și ducă cititorul până în cele mai tainice cotloane ale societății, ochii săi coborând în adâncimi ca hubloul privirii lui Jacques Yves-Cousteau coborând ca o torpilă din burta navei de cercetare științifică a vieții Calypso. Când privești viața nu vezi nimic și ți se pare că e un fel de Dunăre egală pe care o vezi cu atât optimism după cât ești în stare să produci, precum creatina. Dar, când te prinde, ajungi să o cunoști cu adevărat, sau măcar o parte din ea. Și când o vezi sau îți vezi altfel propria viață, nu mai poți să zâmbești la fel ca înainte, deși zâmbești mai mult, cu ochii îndurerați. Oamenii fug de adevăr, dar când îi prinde se lasă prinși. După un timp tatăl său, ore după ce stinsese televizorul, începu să numească autorii realiști care i-au plăcut.

Stendhal, Turgheniev, Dostoievski, Tolstoi, Gogol, iar eu mă luptam cu formularea de a nu mai levita și a te așeza cu trupul și capul pe pământ și a respira somnul vieții pentru a nu mai trăi în autismul romantist. Și stăteam iarăși liniștiți în camera mamei. Apoi după ce i-am citit mottoul cărții, spuse cum cumpără pe clasa a doua sau a treia prima carte de Shakespeare, cu portret, în Biblioteca Școlarului, "Romeo și Julieta" la librărie în satul mare cu tatăl său pentru trei lei pe când era doi dolari leul. Se ridică din pat și începu să-mi povestească de cărțile pe care le cumpăra și de oamenii simpli care citeau în satele acelea și la tristețea de a fi cu o clasă mai mult primei clase de franceză și, cum stătea, în picioare, cu o bibliotecă în spate, cu părul puțin încârlionțat de parcă ar fi fost bătut de vântul creației, tata îmi apăru în toată frumusețea sa, având toate vârstele în același timp și da, dacă ești bun, romantismul nu e un neadevăr, râzând împreună poate pentru prima dată în viață, după care tot povestind frumusețea cărților ajunseserăm iarăși să vedem problemele oarbe ale vieții care ne loveau pe amândoi ca un orb înarmat. Omenirea trăiește un vis colectiv, un delir continuu. Toate fricile, angoasele, anxietățile, neliniștile, hoaxurile seculare, manipularea omului de către om, și tăcerea - nu a lui D-zeu, ci a noastră, în care ne înnisipim ca în ceară, zbătându-ne. Eu m-am trezit treptat și am oprit toate icoanele fără suflet care îmi umpleau viața cu iluzii și coșmaruri, trăind acum șocul de după, când văd ce pustie miam făcut viața și încă parcă mă aflu în mijlocul unui câmp bombardat și devenit asfalt. Trebuie să-mi găsesc răspunsurile la întrebări ca să pot dormi. Nu știu care sunt întrebările acelea, dar mi-e cert că există, ansamblul ființei mele obosite de nesomn mi-o spune. Ironic mi-e că întotdeauna am răspunsul, dar am părăsit întrebările. Tot soliloqiul acesta îmi spune, luându-mă pe mine ca subiect, că oamenii sunt niște ființe nenorocite. În plus, gândesc că ideile fixe sunt niște răspunsuri care și-au pierdut întrebările, astfel toată modernitatea fiind plină de fixisme. De ce noaptea doar câinii sunt gălăgioși și de ce dacă Ionatan nu l-a părăsit pe David, David l-a părăsit pe Urie pentru un obiect? Nu-mi pot spune, dar acum că am găsit o întrebare pierdută simt oxigenul și plâng iarăși ca la naștere, pentru că după cum spuneau mama și bătrânii, fiecare copil se naște cu pâinea lui și, cum văd, cu propriile întrebări în ochi. După aproape trei ore de zvârcoliri în pat, am aflat care este motivul, măcar unul dintre ele, pentru care nu reușesc să dorm, pentru că nu m-am căsătorit, dar oricum, e Misterele Parisului, așa că nu îmi rămâne decât să sting lumina cu disperare. Omul e o chitară care suferă dacă stăpânul pentru care a fost făcută nu cântă la ea. În clipa asta chiar și cerul uriaș de afară nu-mi spune nimic, am un univers întreg de sinapse explodând în creier și am un întreg univers în mine. NU îmi rămâne să sting lumina precum Laura și să mă zvârcolesc încă patru ore și să merg să să privesc aurora. Aș vrea să dorm și toată ziua să citesc, dar am fost făcut pe o noapte cu Lună în iulie și noaptea și Luna trezesc în mine pasiuni adânci precum coardele de cellă. Mama a vrut să se asigure că n-o so pot uita niciodată. Către Tarja Turunen Da tu ești ca mine tu ai fost ca mine mult prea ciudată la nelalocul tău în școala tăcută în care doar pereții cântau și chiar și acum ce rost ai tu pe lume? te înțelege cineva? e cineva care să spună să poată spune o înțeleg pe Tarja Turunen voi scrie un Abecedar? Ce triști sunt copacii în ianuarie (Zam, 2015) Aș fi vrut să văd azi o gâză în drumul meu dar nu n-am văzut ce triști sunt copacii în ianuarie uzi negri de lacrimi atunci le-am cântat copacilor ca un cărăbuș le-am sărutat scoarța înnegrită și mi-am sărat buzele. Poeții buni scriu la zi, geniul scrie în afara timpului. Prințesa pețită de Diavol A fost un Rege și un Prinț O Regină și trei Sfinți Șio Prințesă lucru mare Odor fără asemănare. Am iubit-o doar o zi Că Dracu o și peți C-o fi bine sau e rĕu Știe numai Dumnezeu. Despre culturismul creierului Cărțile trebuie privite ca niște haltere și greutăți. Trebuie citit în așa fel, și dozat cititul, încât creierul să se dezvolte ca un mușchi. Nu citim ca să ne informăm, ca să ne distrăm, sau ca să ne exprimăm. Trebuie ca în timp ce citim să simțim activitatea cerebrală și efortul pe care îl putem susține ca un culturist. Din aceste motive, Arnold Schwarzenegger e una din cele mai importante entități spirituale ale epocii noastre. Pentru aceasta și efortul fizic e necesar și personal regret că nu am o halteră. Dar corpul uman e cea mai bună greutate dacă știi să o folosești. Categorie Ce pot spune despre mine e că trecusem de doi ani de traumă severă, îmi lăsasem părul lung și puteam să dau din cap fără să mă doară creierul. Aveam o problemă și cineva m-a îndrumat către psihologul liceului, care m-a chemat la Neuropsihiatrie Infantilă. Acolo, unde bineînțeles că nu mi-a dezghiocat secretul, așteptând-o în fiecare dimineață pe doamna psiholog, am putut să văd ceva ce nimeni nu vede, suferinzii Venerei, singurii noștri vecini în intersecția din drumul către licee. După un timp a apărut o asistentă frumoasă, cu vreo câțiva ani mai mare decât mine, de care m-am îndrăgostit, însă pentru oameni eu intrasem într-o categorie din care nu mai aveam să ies până la moarte. Diamantul literaturii române În piatră diamantul arde nu-l va culege nimeni nici o mână de om sau de robot nici măcar Iona nu-l va vedea Alephul din care a izvodit viața nu mă vei vedea cu fiecare gheară de cazma voi coborî mai adânc în munte ar trebui sămi asigur nebunia pe 99,000,000 USD și să-i evit pe Apostoli sunt diamantul acestei literaturi cu nouăzeci și nouă de fețe. Dolfi in cenusa 1. Sunt impur. 2. Eu sunt Germania si trebuie sa mor ca RIF. 3.Nu exista puritate pe pamant. 4. Cenusa capul meu imparatesc. Lesie. 5. ECCE HOMO 23 mai 2016 la 13:03 UTC+03 Omul de afaceri a primit ordin sa se sinucida. 24 mai 2016 la 04:52 UTC+03 Despre viață ca întreg Societatea este o pădure plină de animale vorbitoare. Fiecare are un scop, o menire. Dacă te doare mâna mergi la doctorul de mâini. Dacă te doare inima mergi la doctorul de inimi. Nu poți spune, Pentru că am mers la preot nu merg la psiholog. Nu poți spune, Pentru că merg la psiholog, nu merg la preot. Creierul e organul care se aseamănă cel mai mult cu ficatul. Trebuie doar să ai curajul să aștepți în fața ușii. Nu poți predica preoția ta și nonspovada. Și Marx, și Hegel (Nietzsche) și Kierkegaard sunt filozofi, caută Dialectica. E o diferență între mama ta și computer. Dar în același timp nu poți cere computerului ce aștepți de la iubită. Și tu ai un rol în fabulă. Trebuie doar să-l descoperi. Domnul Iosif Sava Un caz de individuare, domnul Iosif Sava este un suflet pasionant. Când tot poporul, de la țărani, muncitori, negustori, activiști, până la rabini pleca pentru a muri _acasă_, nu a lăsat nimeni să-i spună unde este acasă pentru el, nu a primit nimic de-a gata, deși ar fi putut să plece _acasă_, ori mai rău deși ar fi putut atunci, în anii grei - dar care ani nu sunt grei în România? - să-și vândă sufletul și din Țara Sfântă să ajungă în Occident. Domnul Iosif Sava este înmormântat la București, în cimitirul Filantropia, de parcă ce-ar vrea să spună odihna lui e că destinul lui și al părinților și bătrânilor lui este strâns legat de mila sărmană dar bună pe care oricine a primit-o în România măcar o dată în viață. Și poate că Elohim i-a primit moartea, pentru că mai mulți israeliți sunt cu noi decât cu ei. Cartea Don Quijote este cea mai importantă din literatura hispanoiberică, pentru că oferă pentru a scrie în idei, vocabularul unui pământ autentic și al unei epoci relevante. Moby Dick - Declarația de Independență a Literaturii Americane - este pentru lumea unionistă, The Adventures of Huckleberry Finn - Prima versiune a lui Gettysburg Adress -, pentru convenție. Cel puțin aceasta e ceea ce am aflat eu. În literatura rusă nu mă pot pronunța pentru că nu i-am citit decât pe traducători. Interesant e că după acest criteriu, se creează un vid de valoare în romanul românesc din toate timpurile. Nici Ion, nici Pădurea spânzuraților, nici Moromeții, nici Cel mai iubit dintre pământeni, singurul care se apropie. Ori poate e prea modern pentru mine, prea matissian. Astfel există locuri libere la cel mai important roman românesc, singura temă pe care Eminescu nu și-a făcut-o. Eu

dacă voi scrie un roman voi vârî în el vreo cinci dicționare explicative barosane plus câteva cărți de sinteze importante pentru limbajul românesc. Hai, la carieră cu voi. Drama unui om deștept Despre Felix dintotdeauna se spusese că e deștept, lucru care nu îl lăsa indiferent la începutul vieții. Apoi îl lăsă. Timpul trecu și el se ocupă cu tot felul de lucruri, mai mult cu ale lui. Veni și anul în care avea treizeci și trei de ani, un an în care ochii i se deschiseseră ca Prințului Fericit și putu să vadă toată mizeria lumii. Veni și o seară răcoroasă de august în care avu revelația originii suferinței, dacă nu a întregii lumi măcar a sa. Nu pentru că făcuse el ceva greșit, ci simpla și crâncena simplitate omenească. Din ziua aceea își spunea la asta nu este leac, nu ai unde să te duci, și new yorkerii sunt la fel de proști ca oamenii de pe strada lui. Se gândea uneori să aprindă un bec de glonț pe scena lumii și să tragă cortina, că era prea netrebnică. Drumul înapoi M-am dus la tata și i-am spus: -Pot să-ți spun care e parte rea a învățatului? Învățatul are și o parte negativă? Pot să-ți spun? -Poți? m-a întrebat tata. -Îți spun într-un cuvânt? Știi care? -Ecclesiastul. Tata a părut pe deplin edificat. -Un om, continui, care tot învață de mic ajunge până la urmă să vadă toată lumea cu oamenii și prostia lor și nimic nu-i mai poate lua amărăciunea, nici măcar învățatul, amărăciunea lui rămâne. Un preot. Ce a făcut? A învățat ce a trebuit să învețe, a cântat ce a trebuit să cânte, în rest nu s-a obosit, spune ce trebuie să spună și cântă ce trebuie să cânte, în rest nu se obosește, ce îi mai poate spune el omului care a învățat de mic? -Ei, exclamă tata, spunând câteva ș.a.m.d.-uri. -Iar păstorii îs la fel. Ce îi mai poate spune oricine unui om care a mers până la capătul pământului, care a văzut totul? Ce i se mai poate spune unui asemenea om? -Despre drumul înapoi. Să înceapă să facă drumul înapoi să vadă cum îi și să încerce să mai pună și umărul să ajute. Poți să scrii și o povestire despre drumul înapoi. -Drumul înapoi. _Return to Innocence_. Enigma. Mă duc să mă uit, scriu și povestirea. Dumnezeu pe pământ Societatea e asemeni unui demiurg care creează detașamente umane. Pe unele le zdrobește, pe unele le înalță, pe altele le menține. Ce zdrobește pentru cauze ce provoacă înălțarea îngrijește - cum conține și textul Bibliei prin cei pe care îi menține prin a fi călăuziți de cei înălțați pentru care s-au jertfit de cele mai multe ori chiar fără s-o știe cei zdrobiți. Astfel unii oameni ajung Dumnezeu fără a fi Dumnezeu. Dumnezeu pe pământ. Escrocii cu 88 de clape Spre ghinionul meu singurul instrument muzical spre care am o reală înclinație este pianul. Așa că de un timp, presat de focul creației, am tot căutat și eu un pian. În primul și în primul rând pianele dunt de variate feluri. Piane cu coadă - piane cu coadă lungă, piane cu coadă scurtă -, piane verticale - drăgălașele pianine pline de stil -, pianele și pianinele digitale, clapele felurite, pianele portabile, pianele portabile economice. Pentru că nu am coadă - nici lungă, nici scurtă -, mi-aș fi dorit ca măcar pianul meu să aibă coadă, deși nu știu unde ar mai fi loc pentru ea în camera în care îmi petrec zilele, dar spre crunta mea nenorocire, datorită implacabilității legilor fizicii - mai ales a celei a perioadei moderne -, nu îmi permit nici măcar un pian portabil economic, fie el și cu baterii. Am fost foarte trist, dar astăzi D-zeu m-a luminat, putând astfel vedea ca Ezechiel că toți samsarii de piane sunt niște escroci. După ce prin mijloace incerte, adună un capital și mai fluctuant merg la investiții cumpărând piane secănd de la tineri sau nu chiar moștenitori dornici de o viață mai nouă, și deasemenea și de la niște bătrânei simpatici dornici să-și păstreze viața pe care încă le-a dat-o D-zeu, mai ales pe timp de iarnă, sau de Paște. Bătrâneii donează pianele pe niște prețuri decente. Apoi vin samsarii și-ți cer două mii de euro pe o ghiotură de vechituri de piane. La reprezentanțele de piane este chiar mai rău, fiind conduse de samsarii care și-au luat licență. Ca să afli prețul unei pianine nenorocite făcută din lemnul, fierul și cositorul pe care le-au mai găsit la începutul secolului douăzeci și unulea, ți se cer datele, iar după ce vor afla totul despre tine îți vor trimite un preț. Cu durere mă gândesc că nu voi fi niciodată un pianist, dar mai mult decât atât o întrebare asurzitoare mă hăituiește uneori având chipul marelui Ludwig, cel care am încercat să fiu de la patru ani până azi și nu am reușit nici măcar o dată. Fiara Credința, așteptarea și disperarea în iubire mă transformă într-o fiară feroce de vulnerabilități. Am chipul de tigru și îmi vine să țip, dar orice s-ar întâmpla cu mine cred, aștept și disper. Sunt o fiară de frumusețe și nici măcar nu mi-ați văzut perechea. Frumoasa Am mers odată la facultate, agale prin târgul nenorocit și mai aveam de așteptat până să intrăm la cursul pe care îl făceam la comun cu celelalte clase. Stăteam în coridorul de la parter, în partea dreaptă, unde erau doar două fete, una din cele mai frumoase și alta, cred, o olteancă rea de gură. Eu mă băgam în seamă cu amiciție, vorbind cu fetele asemeni unor camarazi, iar frumoasa își puse o mână în șoldul rotunjit și mă privi de deasupra pieptului ei ca o sticlă veche de Pepsi, dându-mi un zâmbet luminos, împroșcată de olteancă sau de cine o fi fost, una mică, slăbuță și întunecată pe care nu o răbdase inima să nu-și bată joc de frumoasă. "Lasă-i să moară proști!" Așa m-a văzut o colegă din clasa de regie, cu niște ani mai mare decât mine, munteancă, Era o fată foarte inteligentă și chiar atractivă, tragedia era că nu era așa de frumoasă, în timp ce eu bineînțeles sunt fermecător. Mă privea ca pe Catindatul lui Caragiale - oare de ce? - un extraterestru care cunoaște fără să știe toate secretele vieții. Într-o zi de iarnă iarnă am condus-o prin târg printre oamenii grăbiți până acasă și i-am propus să facem un om de zăpadă ca în copilărie. Cel mai interesant lucru e că, deși era zăpadă destulă pe balconul vechi, a vrut să facem un om de zăpadă mic cât un copil. Lasă-l să mă mintă Era un pab oarecare, cu mese mari în boxe, pe timp de iarnă. Un băiat zdrențuit de viață dădea ture. Renunțase la alcool din vară și încă se simțea bine. La una din mesele la care merse erau niște băieți de la el din oraș și o fată din liceu. Se duse de stătu pe acolo, povesti, râse, glumi, în sinea sa plânse, mai râse, ascultă, ce mai, într-un fel era Charlot. Observă că pe meniu erau făcute tot felul de desene, cum nu mai văzuse în viața lui, semănând cu desenele rupestre. -Cine a făcut desenele, a întrebat? -O fată. E la toaletă, a răspuns fata din liceu. -E de la Arte? E beton cum desenează. -Nu. După ce mai studie desenele, băiatul întrebă tare: -Cine a făcut desenele? -Moi, îi răspunse o fată elegantă, cuminte care tocmai se așeza și își verifică poșeta. -Ești la Pictură? -Nu. -La Sculptură. -Nu. -La Grafică? -Nu. -Nu ești la Arte? -Nu, spuse fata zâmbind. -N-ai făcut nici școala de la Arte Plastice? -Nu. -Dar de ce nu te-ai dus la facultate? Tu ești un artist. Fata râse și spuse: -Părinții m-au trimis la Administrație Publică. -Adminstrație Publică? Ce să faci tu la Administrație Publică? După o pauză băiatul spuse: -Desenezi foarte frumos. Ești un artist. Ar trebui să mergi la Arte. Apoi nu mai știu ce să spună. Fata din liceu intră în vorbă:

57 -Te minte. -Lasă-l să mă mintă, spuse artistul, în timp ce se ridica pregătindu-se să plece. Băiatul se gândi: bă, fată ca asta n-am mai întâlnit, trebuie să vorbesc cu ea. Dar văzu că ea temătoare își luă poșeta de piele și paltonul de lux, temându-se de respingere și din snobism își spuse spre deosebire de Elena Băltăgan, nu din devoțiune că ea și el trăiesc în două lumi diferite. Ce înseamnă să fii punkist prost, până și taicăsău i-a spus că-i prost, dar - și mai tragic - până și maică-sa i-a spus că-i prost. Chirurgia pe creier nu se face doar cu bisturiul. Se poate și cu ajutorul cuvintelor, prin artă, &c Luna prin plopi Ajung acasă privind Luna prin plopi obosit. E dimineață, dar eu parcă aș merge cu Robert Scott prin Anctarctica. Demult lumea nu mă mai judecă, ca o femeie, demult nu o mai judec. Am mers buiac prin răcoarea dimineții, singur cu D-zeu, cu o coastă străpunsă. Acum când șed, simt fratele meu Ispititorul venind la mine: -Oricine, Mikee, oricine. Eu aș fi băiat drăguț dar injectează hormoni în mine. Nu, mă voi mai ruga un an, deși îmi sint creierul chircit în cap și smochinit ca miezul de nucă. Mă ridic cu fruntea grea și pe când închid poarta număr plopii, unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece, unsprezece, doisprezece, treisprezece. INTELLECTUAL INSTINCT CONCEPT Miami - Vama Veche Doar Dus Taică-su îi milionar și i-o făcut un iaht hidroavion tip navă spațială. Tot timpul e varză așa că doar apasă pe un buton cu senzori iar nava face o elipsă și aterizează pe apă în apropierea uscatului sau a vreunei insule, detectând locurile libere pe apă. Apoi taică-su îl recuperează cu tot cu navă. Erau la Miami și vorbeau acolo toată trupa muți. La un moment dat el a zis: -În puna mea!... Cu Miami cu tot. Apăsă pe manetă fără se uite bine la ea și apoi decolarea îi trânti pe toți cu spatele de perete unde își puseră centurile și adormiră din când în când unul mai bând câte un pahar de suc. Nava, numită Rosebud, efectuă o elipsă peste Polul Nord și se izbi în buza Mării Negre. Deși izbitura îi trezi abia după o oră izbutiră să iasă. Până se dezmeticiră văzură printr-un binoclu militar că așezarea se numește Vama Veche. El ieși primul pe scara ce cobora în apă, ținând în mână o sticlă nedesfăcută de whiskey și spunând găștii de fete și băieți care îl urma: -Hai să mergem să-i cunoaștem pe localnici. III Judeii, Romanorum, Graecis, Thraces, Scythes Secunda vita caeleste et aeternam Imperium e lux et vulgus beati Via aqua est aetheris tristae panem Tu plangit bebis lux perpetua Libertus sculptura tacet marem. 25 mai 2016 la 20:34 UTC+03 ”Dupa lungi "complotari", de care nu eram catusi de putin strain, la Editura Kriterion a fost publicata in 1982 selectia Vant potrivit pana la tare, realizata de Peter Motzan, in traducerea romaneasca a lui Ioan Muslea, cu un cuvant inainte de M. Iorgulescu. Lectorul cartii era Gabriel Gafita. Abia din acel moment, reprezentantii iconoclastei noastre "generatii optzeciste" devin constienti de existenta, in acelasi perimetru statal, a unor confrati ce devansasera gustul liric al timpului. Intr-o analiza publicata de Simona Popescu in revista Contrapunct (nr. 9/2 martie 1990), forta de iradiere a textelor din susamintita antologie este astfel descrisa: "...aceasta poesie spune mai mult si intr-o forma plina de forta si artisticitate despre o buna perioada a realitatii romanesti decat o face poezia romaneasca. Si daca ea isi pastreaza actualitatea, asta se intampla nu doar prin valoarea ei , ci printr-un fel de poeticitate care vizeaza in primul rand individualitatea, o poeticitate care cuprinde mai multe elemente si nuante: de la transanta la delicatete, de la emotiv la obiectiv, de la reflectarea netransfigurata la reflectie, de la notatia de tip jurnal la metafora clara, neornamentala, de la instantaneu la viziune, de la senzatie la celebritate s.a.m.d. Poesia aceasta e o sinteza a mentalitatii, expresivitatii, sensibilitatii individuale si comunitare in acelasi timp." Finalul articolului reflecta sentimentele pe care le-a generat in constiinta romaneasca pierderea a ceea ce fusese comunitatea etnica germana: "Poesia celor din Vant potrivit pana la tare este profund actuala, profund romaneasca si necesara. Ar fi mare pacat ca ea sa nu aiba continuitate. Am privit cu inima stransa o emisiune recenta in limba germana in care era vorba chiar despre drama asta a optiunii: pentru sau impotriva emigrarii. Si o urmares cu... crispare, pentru ca mi-am trait copilaria in zona Brasovului, intr-un mediu in care ceea ce numeam noi avea o mare valoare si constituia un punct de reper al civilizatiei si probitatii." Trauma plecarii germanilor din Romania sa resimtit cu acuitate sporita in mediile literare. Una dintre sansele noastre naturale, istoric constituite, prin care avuseseram acces la sincronizarea europeana, era astfel brutal inlaturata.” - Virgil Mihaiu. Morpheos Se spune că sâmbata soarele merge încet în somn pe cerul adormit. Lumea doarme iar stele își pun văluri de nu le vezi și se roagă. Copiii plâng mai puțin, iar bătrânii ascultă discuri vechi. Îngerii iau frunțile fetelor în mâini și le adorm ore în șir. Copacii umplu țărâna cimitirelor de oxigen. Și amintirea cântă ca o flautistă întristată. Ce vrei, e sâmbătă și trebuie să mori. RIF 1111111111111111111111111111 2222222222222222222222222222 3333333333333333333333333333 Băiatul care cânta marșuri Eram băiatul care cânta marșuri cu două svastici pe mine și haine militare în privire țineam în mână Cântările Evangheliei. Cântările Evangheliei Cântările Evangheliei Cântările Evangheliei Cântările Evangheliei Beat de medicamente și idealuri mic și disprețuit băteam în toba mea de tinichea pictată și cântam marșuri din burta mamei mele. 4444444444444444444444444444 4444444444444444444444444444 4444444444444444444444444444 4444444444444444444444444444 1111111111111111111111111111. Nonfigurativitate Patru coloane de piatră rămase vertical precum niște evangheliști din templul năruit și radioul pornit spre îndobitocire, cu toate astea mai multă lumină a spus Goethe, iar orice vis își are partea sa nespusă, ca un tăiș, toți oamenii ar trebui să plângă dimineața. Rămase singură ca o stâncă. O piatră în mijlocul coloanelor ciobite emițând impulsuri radio ca orice femeie. Jidovul răspopitt Eu sunt jidanul care mănâncă untură Sunt Aabram înainte de Avram Sunt Ceaușescu fără pic de cultură Mă duc și-în ceruri doar să spun că n-am Merg pe drum și drumul mă fură Îs patriarh gros da' n-am un gologan Morala! Vă spun eu cine suntem, niște oameni sărmani. Chiar și șmecherii noștri,de câte feluri sunt, când merg sau se întorc în străinătate nu-i bagă nimeni în seamă. Doar la operă stăm bine. Cântărețele românce de operă sunt divinizate în toată lumea, dar România nu le-a auzit. Nu mă uita Intrase la Teatru deși văzuse doar teatru Tv și citise piese. Prima persoană pe care o văzuse pe coridoarele facultății fusese un băiat cu părul lung care trecu având un rictus ușor pe chip. Se împrieteniră. Băiatul deși era din oraș îl ajută foarte mult. Lui tot timpul îi lipsea câte ceva. Afecțiune în primul rând. Apoi află că e homosexual. El era mistic. Mergea și stătea cu el în mansarda lui sufocantă și vorbeau despre Dumnezeu și teatru. Prietenul îl chemă la creative writing cu o poetă de renume, pentru că avea writer's block, dar nu se duse. Nu avea nevoie de nimeni ca să-l învețe să scrie, deși nu știa. El iubea mai mult platonic (donquijoește) o adolescentă liceeană lesbiană, de acasă. În rest patrula singur tot orașul fumând Carpați cu o miscelanee de gânduri și nesuportând să vadă oamenii indiferenți ce mergeau umplând străzile. Se uita în chipul fiecăruia și nimeni nu îl vedea. Deși era fost copil fericit, reggae pe viață fără fumuri, hippie fără iubire, ajuns punkist fără gașcă, părul de pe obraji și căciula neagră îl făcea un Uzzy de un metru optzeci și șase. La cămin stătea cu niște maneliști din cauza cărora bea, care îl credeau nebun și pe care îi bătuse pe trei din cinci. Cu ceilalți doi se înțelegea bine. Prietenul său îi spuse că e virgin. Nu își imaginase vreodată că poate exista așa ceva.

Odată veni acasă, se certă cu toată lumea, apoi se gândi că nimeni nu îl iubește și se masturbă gay gândindu-se la prietenul lui. Apoi înnebuni, excomunică teatrul plin de homosexuali și lesbiene și deveni semigreu mistic. Nu înțelegea lumea, nu se înțelegea pe sine și era sfâșiat de contrarietăți. Mergea să se spovedească și preotul îi spunea că Domnul nostru Iisus Hristos a fost ispitit de toate, dar fără păcat. Săracii sunt mai fericiți decât bogații, pentru că în obida lor își descoperă o ingenuitate pe care nu credeau că o au. Milionarii nu curăță cartofi stafidiți pentru o masă culegându-i dintr-un sac de puiet de palmier. Și, când trăiești pentru asta, realizezi că asta e viața adevărată. Oaspetele Venise la Felix într-o zi mai degrabă friguroasă spunându-i: -Ce mai faci, prieten drag? A trecut atâta timp. Se îmbrățișară. -Cine este, întrebă familia. -E un prieten, l-am cunoscut la.... Sentențios, E oaspetele meu. Trecură anii și oaspetele nu mai plecă, da, ca în "Muntele vrăjit" de Thomas Mann și nimeni nu înțelegea de ce, printre nimeni fiind și vizitatorul și în toți acei ani punctați de diferite evenimente familiale a căror fericire sau tristețe se influențau reciproc, când vreun profan făcea vreo inquisiție referitoare la cetățeanul care era așezat totdeauna în capul mesei i se dădea parcă mereu același răspuns: -Este oaspetele nostru. Felix l-a cunoscut demult la... Apoi sosi ziua când Felix muri, iar oaspetele mergând cu pași pierduți, înlăcrimați în urma camionetei mortuare Iveco, plânse cel mai mult. Tot priveghiul li se spusese oamenilor: -Un oaspete. Felix l-a cunoscut la, în anii de demult. Când se întoarseră triști acasă, oaspetelui i se dădu camera lui Felix. Nu mai ieși niciodată din ea, nici mult după ce îngropă pe rând întreaga familie cu pașii lui pierduți și plânsul deznădăjduit. Sodoma nu Babilon Pentru că nu-mi place să discut pegra nu voi face portrete, dar am fost și eu la înalta școală la optsprezece ani și ce-am văzut acolo: actrițe lesbiene care le chinuiau pe cele normale, profesoare care aveau amanți studenți de la actorie și o grămadă de curiști, de parcă ar fi fost un criteriu pentru a-l înțelege pe Sofocle, ce oameni proști, nene, în rest droguri, ocultism și dorința de a-ți face colegii să se lase de școală, numai tu să trăiești. Eu le-am rup gura încă de la vârsta aia până și la yoghini, și chiar și azi pe mine mă găsiți pe net și-mi puteți cumpăra cărțile, dar a fost Sodoma nu Babilon și până la urmă m-am lăsat că era prea de tot, îi înțeleg uneori pe ăia care intră din când în când cu mitraliera, dacă ar merge vreo doi pe acolo, m-aș duce și eu să-mi termin studiile la timp înainte să se îmbâcsească situația iar, cum zicea Votca. Ca să zic și ceva serios, o să vedeți voi cum va fi în ziua când Parlamentul va introduce, cum se zice, sexul anal obligatoriu, idioților. Cât de rea poate să fie o lume pentru a le repeta până la asurzire oamenilor simțitori că Sunt nebuni? Situația bolnavilor psihic este critică. Noi doar să ne chimizăm și să ne complacem într-o senilitate prematură și cel mai de preferat să ne autointerzicem studiul, înaltul ideal al omului, și munca, singurul lucru pentru care omul e pe pământ, iar studiile LOR sunt făcute cel mai adesea pentru ajungerea într-un mediu în care să-și poată satisface cele mai debasive impulsuri fiindcă ei sunt apostolii trimiși de Plăcere. Și noi întotdeauna să nu mușcăm mâna care ne hrănește, scurta-o-ar Maica Domnului. Omul care și-a pierdut umbra Lui Felix dintotdeauna îi plăcuse să cugete până ajunsese la o asemenea intensitate a gândirii că nu se putea opri nici după ora de culcare, nici în timpul nopții, nici în somn. Stătea în întuneric încercând să adoarmă și gândea imperii de gânduri. După un timp, dimineața la masă, începu să observe că-și pierde din umbră. Când nu mai avu deloc, prefera să stea în întuneric și noaptea și ziua fără să știe de ce. Eu sunt traducătorul fără cărți, l'imaculée conception. Păstorul român, fratele Moftangiu Am cunoscut mulți păstori în viața mea. Unul m-a rugat să îl învăț engleză pentru că trebuia să meargă mire într-unul din statele din sud estul Americii, din păcate nu mai știu în care. -A, frate păstor, mergeți în America de Sud, i-am spus. A avut o expresie deranjată, îl enervam. N-am apucat să facem engleză pentru că era ocupat cu păstoritul creștin. Între timp un prieten, tot păstor, dar fără seminar, a venit cu mama lui la mine, la țară. La un moment dat s-au dus pe undeva, iar mama mea mi-a spus: -Când fratele ăsta o să aibă bani, nici n-o să te mai cunoască. Am fost foarte uimit de ce mi-a spus mama, dar ea și-a întărit cuvintele: -Tu ești bun până nu are el nimic, apoi o să-ți dea cu piciorul. Ciudat, dar așa a fost. Mai aveam un prieten păstor, alt pierdut, ca în Zece negri mititei. Ăsta era un om numai suflet, intelectual, care la un moment dat plecă spre Thule, și gerul banilor îl făcu să, îl făcu să. Îmi amintesc că am scris odată o poezie cu Nastratin, o mai am pe undeva, unde spuneam că Nastratin avea un prieten de filozofie și credință, care apoi deveni cămilar și făcu aur. Nastratin cerși zece ani și își făcu un chip de aur pe care i-l dărui prietenului său spunându-i: -Sper, măcar, să mă prețuiești acum. La telefon, când a catadicsit să-mi răspundă, și i-am citit cu remușcări poezia, spunâdnu-i că n-o s-o păstrez, frătiucu ăla m-a sfătuit s-o păstrez. Ce să mai zici? Iar primul la un moment dat a dispărut. Îl aveam în Messenger și i-am mai scris, însă nu mi-a răspuns decât la început spunându-mi că e în America și că rămâne acolo. Eu tot timpul am vorbit cu păstorii foarte frumos. I-am mai scris uneori: -Frate păstor! Pace, frate păstor! Nu mi-a răspuns. La un moment dat mi-a scris un singur rând, ultimul: -Te cunosc de undeva? -Frate păstor, sunt eu. Îs Felix. Îs Felix, frate păstor. Frate Moftangiu. Frate Moftangiu. Țară de doi lei, nene Iancule. Nu se dau nici sinapse. Am făcut o listă de cărți esențiale pentru cei care au studiat limbile străine engleză, spaniolă, franceză, latină, germană, cu mențiunea că e nevoie de textele originale. Cine nu citește cărțile astea, nu există ca traducător, scriitor, artist ori om. Don Quijote Sagradas Escrituras Moby Dick Huckleberry Finn Whitman, Dickinson, Frost Deutsche Bibel Goethe - - Gedichte - Faust La Sainte Bible Balzac - La Comedie Humaine Vulgate Horatius Shakespeare Complete Works Holy Bible Pe clasa a șaptea de gimnaziu Mergeam la școală totdeauna și mereu mai iute, sperând să o văd, o fată din altă clasă, care mă îmbăta cu ceva, nu știu cu ce. Nu mai știu cum treceau orele și apoi dădeam cu turma ture de școală doar doar voi trece pe lângă ea. Când mă gândesc acum ce fericit am fost și ce prost să mă îndrăgostesc de o proastă, dar iubirea nu stă să aleagă, când îți dă în cap, de ești mintos sau, păcatele mele, nătărău. Public Era în toamna anului 2000 pe când veneam acasă mereu în sacoul meu de catifea maro și cu o atitudine elegantă. Mă prindea întunericul care se întindea odată cu echinoxul și rămâneam în noapte la mila trecătorilor. Îmi amintesc cum m-a luat cineva nu mai știu de unde și m-a dus până în Alba Iulia, un loc pe care mai apoi aveam să-l evit pentru că nu aproape că nu treceau mașini. Cel care m-a luat atunci era un bărbat tânăr, un om mai tânăr decât sunt eu acum, cu o meserie pe care mă tem că nu mi-o mai amintesc și căruia când m-a întrebat unde lucrez i-am spus că sunt student, unde? La teatru. La regie, nu la actorie. A avut o atitudine foarte neobișnuită. Era chiar din oraș, din Alba Iulia, blochist, dar a zis că merge, după ce cobor, după soția lui pentru că vrea ca soția lui să mă vadă. Din motive subiective mai ales nu mi-am terminat facultatea, dar acum nu mă mai gândesc la asta, mă gândesc la cei doi tineri pasionați de păsările astea călătoare care sunt artiștii. Pulsul D-zeului meu I-am pus mâna pe frunte și i-am simțit inima zvâcnind, vie ca un muribund ignorat.

Atunci m-a privit cu ochi de marmură. Nu trebuie să mă mai închin idolului. Mie. Dar ce vorbesc, doar stau în fața cerului deschis ca un cuptor în lumea în care fiecare om e un străin, chiar și tu însuți. Va fi o moarte, dar nu acum. Apoi va fi alta. Copacii ard în pământ. Îmi doresc să aflu un răspuns, dar nu există decât ceea ce nu știu. Vreau să mor, dar trăiesc. Sufletul meu e o vanitate de ars pe rug. Viața e un lucru bun, scrie pe o carte de Goethe, dar cum ar fi dacă nu ar fi, ai putea rezista? Mi-a spus D-zeu. Mi-a spus D-zeu să mă trezesc, toți s-au lepădat de mine. Oare ce-nseamnă toți? Nu se leapădă decât lepădații. Regizorul Împrumutase de la Felix totul, pentru totdeauna, până și caseta cu Terror Art ori cartea lui Nicodim Aghioritul, până și numele. Erau vecini de număr în căminul nenorocit de studenți, până și fumatul la pipă, până și cariera lui neterminată - doar pentru a le putea spune frumoaselor de la actorie că știe teatru. Vreau sa va prezint un om smerit. E un poet german din Romania care a plecat în Germania. L-am ascultat citind și mi-am spus, Omul asta nu e neamț, e ca un român provincial care vorbește germana. O lecție pentru noi, românii vechi, care ne schimbăm sufletul oriunde ne-am duce. Beckett, domnule, Beckett. Pe distinsul poet îl cheamă Franz Hodjak și alături de colegii săi a făcut mai mult pentru literatura română decât trei decenii care au urmat. România e în sufletul lui. Dacă Mircea Cărtărescu cu tatăl lui Nicolae Manolescu m-au făcut să citesc poezie nouă românească, Franz Hodjak & Co. m-au făcut să o scriu. Comment către Alexandru Vakulovski În Basarabia trebuie să se trezească sentimentul liberei determinări și al Moldovei incomplete. Intelectualii basarabeni au cea mai sfântă chemare națională românească, de a trezi românii din toate cele trei ținuturi de departe, Republica Moldova, Bucovina de Nord și Basarabia de Sud. România nu va fi România până nu ne vom reuni ca la 1918 și să lăsăm ca poporul să decidă cum ne vom autoguverna într-o România independentă și civilizată. Poporul român de pretutindeni este Dumnezeu. Și poate că asta e lecția noastră în manualul universalității. Doamne ajută. Religie Nu scriu ca să învăț, nu scriu ca să fiu amintit ori să fac manechine de cuvinte, și nici măcar pentru că scriu bine, ci să exist. Scrisul mi-e religie și cred că cerul e un text ilizibil. Aș vrea să aduc ceva omului dar nu am ce, dar nu știu motivul pentru care scriu asemeni ierbii pe cer. Am un progrămel în cap care mă condiționează scrisului, un cod de bare pe care D-zeu l-a tastat la concepția mea. Nu scriu pentru că aș avea ceva de spus, ci pentru că am ceva de nespus. Sinuciderea lui Felix Felix era scriitor și asta e îndeajuns spus despre el. Publicase patru cărți, chinuite, și abia acum își găsise sufletul. Mama îi murise, iar tatălui său - după cum sunt unii oameni cărora le place să bată - îi plăcea să certe. Deși nu vorbeau deschis, oamenii știau despre iubirea sa pentru o fată, care fără să fie o iubire neîmpărtășită, nici măcar imposibilă, era una a așteptatului timp de ani de zile pe o bancă indiferentă. Trăia un vid cosmic, absurd, beckettian și simțea o oarbă dorință uneori să se sfârșească destinul său. Într-un moment de slăbiciune își luă viața trezindu-se apoi în întuneric. Nu se întâmplă nimic decât întunericul. Oamenii nu prea aveau curaj să-i aprindă lumină, cititorii nici nu mai prea îl citeau, fata purtă întreaga viață doar negru, iar el nu se putea gândi decât la cât rău făcuse. The Dog and the Bitch Stătea pe bancă în curtea Catedrei de Teatru și fuma o țigară de mahorcă. Un copil care locuia în curtea facultății se opri să vorbească cu el. Era un copil inteligent care îi povesti cum îl jucase pe Arlechinetto într-un spectacol pentru cei de la Catedră, dar la un moment dat îl întrebă: -De ce porți lanțurile astea? De ce porți zgarda asta de fier la gât? Ești câine? De ce te tatuezi? De ce-o porți, bă, Felix? Ești câine? Toată lumea lui se prăbuși iar, emoțional, irațional. Dar bineînțeles că nu-i spuse nimic copilului. Zâmbi. După ce copilul plecă în demisol, unde locuia, iar studentul mai stătu pe bancă plictisindu-se de moarte, rămase singur în parc, pentru că pe străini, majoritatea fete din ani mai mari, nu-i punea la socoteală. Venea tot timpul ori cu două ore mai repede ori cu jumătate de oră mai târziu. În curte nu era nimeni. După un timp apărură câteva fete de la actorie, iar Naomi se opri lângă el să vorbească. Naomi era o studentă de la actorie, din an cu el cu un corp perfect.Dacă o vedeai în maieul negru, nu îți venea să crezi că există așa ceva. O observase la examenul clasei de actorie când o jucase pe Helena Charles în "Privește înapoi cu mânie". Dar Naomi era un suflet de marmură, nu te puteai gândi la ea în alt fel. Dintr-un motiv inexplicabil se așeză lângă el pe bancă, singură dintre celelalte fete, deși ei doi nu mai vorbiseră așa niciodată. Ea nu-l întrebă de zgarda lui de câine. În schimb, când îi spunea el ceva, cel mai probabil spunea ceva de D-zeu, ea i-o tăie pe un ton impenetrabil: -Hai nu mă mai aburi. Taci din gură. Rămase uimit. În interior, trebuie să mărturisească, avu impulsul s-o pocnească, dar cum să pocnești o actriță? Mai stătură un timp tăcând, iar după un timp Naomi se ridică și plecă. Ce să aibă fata asta cu el, se gândea ca un copil, nu-i făcuse nimic. De atunci începu s-o deteste și nu-și mai vorbiră niciodată până în anul în care el după ce se îmbolnăvi, renunță la facultatea asta blestemată. Odată, mergea iarna pe întuneric prin piața Bibliotecii Centrale Universitare trecând prin fața Casei de cultură a studenților spre cămin, iar Naomi cu un fraier de la actorie îl depășiră și făcură în fața lui un moment, ținându-se cu mâinile la o distanță, ca mireasa și mirele, ca regina și regele, după care fugiră. What a bitch era frumoasa asta de Naomi, se gândea uneori. Păcat. Dar, oricum, n-o iubea. Satul în care trăiesc numai proștii Ies pe stradă în satul în care trăiesc numai proștii. Ies din casa mea urâtă, batjocorită. Merg pe drum către munți și trec pe lângă case mari de oameni gospodari ce trimit băieți la scaieți și murari. Mă uit în urmă, dar parcă poți să știi despre cei ce trag spuza pe felii. Merg înainte și o femeie în ciorapi râde oha de harapi. Mânca-o-ar Tata. Lângă ea o fată fuma, gura îi crăpa. Mă întreb D-zeu te-o făcut sau Gorila - (de Liviu Rebreanu)? Merg mai departe, dar e ca-n carte în satul făcut de proști și locuit de moși. Bine că o rămas castelul în picioare, măcar atât blazon să aibă când soarele răsare. Merg pe drum în scrum și-aud cum se screm ca tribul Efrem cu ura țânțarului când amete la curu' calului. Sunt și oameni drepți dar îs amărâți de deștepți. Fir-ar să fie, am umblat o lume și am ajuns tot la margine de București. V-arăt eu ghidușilor, o să jucați voi după scripcă. Bine că am mers, bine c-am văzut, uite c-am învins. Țara proștilor Mulți proști am întâlnit în viața mea. Nu știu care o fi motivul, să fie pâinea, să fie apa, să fie gomboții, să fie țuica, să fie tușitul, să fie bășitul. Ehe, acu', dacă-s bătrân, pot să încerc să mi-i amintesc și să-ncerc să-i număr, da' nu cred că pot. Care o fi cel mai mare dintre ei? Cel mai mare sunt eu, da' eu-s geniu, eu nu intru la socoteală. Ia să văd dacă pot să-l dibuiesc. Trebuie să-l dibuiesc și după ce l-am dibuit să îi fac un portret, iar el va fi stupid-simbolul pentru un întreg pământ. Mă, cel mai mare prost tot eu îs, de o prostie sfântă, în vreme ce restul sunt doar proști pur și simplu. Mulți proști am întâlnit în viața mea pe pământ, tot stau și mă minunez, geme pământul de proști, abia îi duce. Vocația românească a satului Motto "La muncă, mamă." Românii sau învățat, - cine știe de când? -, să privească țărănimea cu dispreț. Dar adevărul e că în privința producției de bunuri reale țăranii sunt singurii care fac așa ceva. Orașele colos de cartiere de blocuri defecte nu produc nimic, cu excepția profilelor medicale și în învățământ, iar proporția sate-orașe este de aproximativ jumătate. Nu cred că cinci la sută din orășeni l-au citit pe Hegel. Atunci despre ce vorbim? Ce sens au orașele acestea prolixe, inutile? Bunul simț ne spune că orașele trebuie dezafectate asemeni fabricilor și uzinelor în trecut și retrasate la dimensiunile de dinainte de anii '50, iar oamenii fără purpose rătăciți prin asfalturi aduși iar la câmp și la vite pentru a le fi redată demnitatea, vocația românească a satului. Câteva puncte de reformă Republica Moldova ar trebui ocupată în nici 24 h. Soldații români să ajungă la Chișninău și să zică în Parlamentul ăla comunist, gata, acum am ajuns, suntem noi aici. Bine că armata română merge să moară în

58 Afganistan și țara ni-e incompletă. De asemenea ocupate și județele din sus, Cahul, Ismail și Bolgrad, iar Transnistriei să i se dea drumul, iar dacă nu îi va conveni să i se dea cu artileria - și cu bomba -, numai să ne lase în pace. -În Harghita, Covasna și Mureș ar trebui trimiși coloniști români, mai ales țărani, atâția până se liniștesc secuii și nu se mai cred așa mari și tari în țară românească. -Moschei ar trebui construite, dar totodată cei care sunt prinși cu daraveri teroriste condamnați la moarte, pe loc, fără giudețiu. -Țiganilor care se cred ninja și fac belele să li se taie mâna dreaptă de la cot. Am fost o mie de ani sub unguri și turci, vă spun că rău o să fie când o să fim sub țigani. Țiganul e țigan, nu l-a făcut D-zeu să stăpânească peste eroi. Patria o muerte. Fantasme Te rog pleacă din visele mele, ori dacă vii, vino în cuviință. De ce mă numești Ahenobarbus, de ce mă bântui, iubire neîmplinită? Nu am suferit destul în viața cea reală iubindu-te trebuie să sufăr iar după zeci de ani, în vise. Pleacă! Ori de mai vii, vino în cuviință. Îmi vei povesti ce-ai făcut în tot acest timp și vom vorbi parcă pentru prima dată. Nu te mai iubesc, vezi, acum pot să te și mint. Despre mine ce să-ți spun? Tot ce trăiesc se transformă în filosofie, sunt un personaj tragic. *** Îmi amintesc când eram copil ce cool era tot ce venea de dincolo de Linie, iar dacă era din America era coolmea, toate filmele alea cu bătăi, culturiști, pistoale, jafuri de mașini, polițiști rebeli bătuți în cap, orice până și un staniol de ciocolată era ținut în clasor, nu conta că nu ai mâncat ciocolata, strângeam tot, parcă eram indieni jibaro. Toți voiam conserve de pește oceanic, peștele viu de râu pescuit din mașina de lapte era nașpa. Roșiile românești nu arătau ca cele străine, și tot așa, proști, mă. Atunci puteai mânca și pâine goală și să-ți placă, și să te mai și saturi, azi dacă mânci pâine goală te doare burta. Prost l-o mai făcut D-zeu pe român. Cea mai mare dovadă că românu-i prost e că nu-l cheamă pe Rege și preferă să voteze pentru o sticlă de ulei cu sau fără grade, ori o găleată, plină sau nu. Acum suntem și noi cool, dar nu mai mâncăm pește de râu, roșii etc., ce mai trebuie, să facem monocultură de marijuana și opium și o să fim cei mai cool, n-o să mai ne trebuiască, iarna o să facem focul. Complexul român Doar banii mai contează. România nu e o țară în care să trăiești. Nimic făcut în România nu e de calitate. Artiștii români și oamenii de știință sunt ori niște nulități ori de calitatea a doua. De ce să citești Rebreanu din biblioteca mamei când poți să citești Coelho, împrumutat ori pentru o grămadă de bani? În România și metaliștii sunt nasoi pentru metaliste față de metaliștii străini. Nu avem muzică. Nu avem literatură. Nu avem cultură. Nu avem istorie. Creatorii sunt niște chinuiți. Tot ce fac țiganii este rău. Tot ce fac statele care au bani sau sunt măcar puternice e acceptabil. Muzica română de orice categorie e nașpa. De altfel suntem un popor nașpa. Cel mai bine e să pleci dincolo de Linie și să te deznaționalizezi complet la a treia generație, uitând că mama ta a fost vreodată româncă. Chiar și românii care au fost "cunoscuți" în lume au fost primiți în adevărata cultură doar pentru că au plecat din balta României. Oh, de ne-am fi născut în America, ori măcar în RFG! Nici măcar nu știm cine suntem. Basm de Ajun Cimitirul era acoperit de valuri. Mă plimbam prin el abătut la miezul nopții și mam oprit să plâng. Am plâns nesfârșit și apoi am observat că mai plângea cineva cu mine. Era un Spirit. L-am întrebat de ce plânge. Nu mi-a răspuns. Uitându-mă în jur, am observat Spiritele ieșind din valuri, îmbrăcate în tunici grecești. -Cine suntem? i-am întrebat -Poporul morților, răspunseră valurile. Am văzut că mergeau spre munte. I-am urmat. Cântară toată noaptea între cedrii pădurii, iar la trei dimineața coborâră muntele pe poteca de bolovani neteziți de pași și se făcură una cu valurile. -Oh! am îngăimat. Rămăsei pe munte și așteptai dimineața. În auroră mam dus pe țărm, dar fluxul acoperise totul, doar coloane dorice se vedeau în adânc. -Morții. Morții. Morții strânși în noapte de mii de ani. M-am cutremurat. Am ajuns în oraș. Toată lumea era fericită, mergeau la cumpărături de Crăciun. Eu eram albastru ca un extraterestru, văzusem istoria. Noaptea m-am întors și am intrat în valuri, dar valurile nu m-au primit, cu un gest ferm de zeiță. Atunci am început să plâng iar. Era ceasul al doisprezecelea. Am plâns nesfârșit și apoi am observat că mai plângea cineva cu mine. Era un Spirit. L-am întrebat de ce plânge. Nu mi-a răspuns. Uitându-mă în jur am observat Spiritele ieșind din valuri, îmbrăcate în tunici grecești. -Cine suntem? i-am întrebat -Poporul morților, răspunseră valurile. Am văzut că mergeau spre munte. I-am urmat. Cântară toată noaptea între cedrii pădurii, iar la trei dimineața coborâră muntele pe poteca de bolovani neteziți de pași și se făcură una cu valurile. -Oh! am îngăimat. Rămăsei pe munte și așteptai dimineața. În auroră mam dus pe țărm, dar fluxul acoperise totul, doar coloane dorice se vedeau în adânc. -Morții. Morții. Morții strânși în noapte de mii de ani. M-am cutremurat. Am ajuns în oraș. Toată lumea era fericită, colindau beți de Crăciun. Eu eram albastru ca un extraterestru, văzusem istoria. Noaptea m-am întors și am intrat în valuri, dar valurile nu m-au primit, cu un gest ferm de zeiță. Atunci am început să plâng iar. Era ceasul al doisprezecelea. Tragedia omenească

Oamenii sunt invariabil proști. În capitalism caută cu orice chip să aibă bani și cum reușesc zici că-s Onassis. În comunism caută funcții și cum ajung la o funcție zici că-s Stalin. Asta e tragedia omenească, fără leac. Elton John - Sacrifice Sacrificați-vă pe voi înșivă. Nimic altceva. Cuvântul din care a fost făcut poporul român Dacă fiecare popor e făcut dintr-un cuvânt, cuvântul mamă al românilor este VIRTUTE. Virtutea brațelor însângerate și răstignite, pline de lut și trudite, bătute și frânte, virtutea brațelor ce luptă și mângâie ale mamelor noastre, Ana, Minerva, Maria, Valeria, Silvia, virtutea frunții frânte de studiu, virtutea muncii, a milei, a carității, a celor care trăiesc pentru aproapele lor, virtutea a cărei simplă răsplată e ea însăși, dreptatea, lipsa de prihană, și puterea în același timp, aceasta e VIRTUTEA, soldații care luptă, sodații care mor soldații care înving, soldații care mor, un pământ botezat în sângele unei Iliade, și pentru care nu trebuie să predicăm minciuni ci din care să ne hrănim sufletele. Cum spunea marele român Robert Nesta Marley, nimeni nu e mai presus de aproapele său. Poporul român - poporul vreau să zic - a dovedit că, în lupta sa pentru libertate, egalitatea există. În România cine nu e în sufletul său egalul aproapelui său nu e român, chiar dacă îl cheamă Ioan sau Gheorghe. Noi suntem copiii celei de-a doua republici din lume, Republica Romei. Știu, suntem niște țărani, dar niște țărani care hrănesc burgurile albe ale Occidentului. Și noi am fost cei mai dragi fii ai Romei imperiale, pe care am hrănit-o cu miere și sare și am îmbrăcat-o în aur și iubirea noastră. Numele Ana, Valeria și Minerva și părinții văzuți ca zei Vani ai casei s-au păstrat în familia mea de când e România romană. Cine nu ne vrea, nu ne merită. premiul cultural minerva din tara hategului - sigiliul unu. 27 mai 2016 la 06:19 UTC+03 Constantinescu Felix-Gelu a adăugat 2 fotografii noi. premiul cultural minerva din țara hațegului - prima ediție - 2016 SPRE ALEPH Cartea Spre Aleph apărută luna aceasta mi-a inspirat decernarea unui premiu, dorit anual, dar oferit doar dacă apar noi valori metafizice în viața și cultura românească. Placheta de poezii Spre Aleph a fost scrisă de tatăl meu dar aceasta nu e relevant decât

pentru cineva lipsit de criterii est-etice. Voi proclama șapte motive pentru care poezia din Spre Aleph merită premiul meu pe anul acesta în ediția întâi, mai, 27, 2016, numit _premiul cultural minerva din țara hațegului. 1. Poezia religioasă din ciclul al doilea de poeme VIA DOLOROSA se prezintă ca o revelație într-un aranjament psalmic, baroc, sapiențial, evanescent, punkic, plin de umanitate. În fotografii, cartea care ni s-a remarcat prin virtuozitate și dăruire și una din cele două fotografi premiu, _numită premiul cultural minerva - sigiliul al doilea. În încheierea programului vă dăruiesc cele două cântece al ale premiului nou înființat. https://www.youtube.com/watch?v=5anLPw0Efmo&hd=1 https://www.youtube.com/watch?v=ko4Cp0Yjggc Noi, morți și vii, vă mulțumim! Blestemul bunicului meu Blestemul bunicului meu, Ioan, activistul, primarul, securistul m-a urmărit toată viața. Lumea nu îl consideră om rău, eu da, și mă întreb cum poți să te pocăiești pentru păcatele celor ce ți-au dat viață, pentru cei pentru care ai plătit tu? Toată viața, de mic l-am urât, acum ochii mei sunt două izvoare secate. Ana Drăgușin Cei mai mulți poeți scriu songlyrics, nu poezii. Și eu scriu multe songlyrics, din care trebuie să aleg poeziile bob cu bob. E foarte greu să scrii poezii și e foarte ușor să scrii songlyrics. Dar există și făpturi stelare. Una dintre acestea este Ana Drăgușin. Noaptea când mă uit pe cer o văd. Demonul iubirii neîmplinite Se spune că orice tânăr și tânără la o anumită vârstă au nevoie de cineva. Dacă nu-și găsesc ori nu caută, din motive mai înalte, ajung invariabil să facă multe prostii. Uitați cazul meu, din iubirea mea nebună pentru Esmeralda, alergând și așteptând precum Odiseu și Penelopa, am ajuns să dau în multe prostii în mijlocul poporului și adunării. Am devenit trufaș, iredentist român și pur și simplu stupid. Iar suferințele mele le văd multiplicate în marea turmă a tineretului credincios chinuit de demonul iubirii neîmplinite. Cum zicea bătrânul Andersen, fiecare la locul său. Radu Igna 2003, 2004, 2007 Cărțile domnului Igna sunt cele mai umane din toată școala hațegană. Dacă ale tatei sunt prea filozofice, ale domnului Stancu prea mistice, iar ale mele prea neeuclidiene, ale domnului Igna sunt pline de o umanitate caldă, izvorâtă din ființă, o rațiune ce poate fi caracterizată prin compasiune, aducându-ne în simțire valori prefigurate doar de marii scriitori universali ai secolului douăzeci, printre care se pot aminti Marquez, Kafka, London, Breban, George Călinescu, Sabato și o combinație de Twain cu Wuthering Heights. Noi ceilalți ne pierdem în propriile labirinturi, Radu Igna e singurul care a ieșit din tunel la universalitate. El de-a lungul anilor a fost sfătuitorul fiecărui scriitor, el este Il Consigliere. Tata e Donul, Badiu, Santino, moi, Mikee, iar domnul Stancu, Fredo. Asta e Familia, plus Amăriuței, mort, și nu de un atac de cord. Acești oameni împreună cu alții, au pus Hațegul pe harta literaturii române moderne începând cu anii 60. Important e să nu păcătuim, dar cine am păcătuit important e să nu ne sinucidem. Amin? DIARY FOR AN ANOTHER REDEMPTION by/ de Felix (Constantinescu) Rian "One day my war would end. And I will not die." Freedom Writers movie AUGUST 2009 (alphabetical order) * another one of my thoughts The absence of God brings a permanent frown. * Another one of my thoughts 2 When your mother or father passes away and goes to God, you can be your mother - if you are a girl, or father - if you are a boy. You can be in this world what your parents were. And at this we can see once again the importance of goodness and of being good. Because if your parent wasn't a good person, you cannot be him or her, you just have to be yourself and by this something is lost; but there is nothing to do except to love. In many families love is the only form of memory. * Arhitectura unui trandafir Am văzut o fotografie cu un trandafir, un trandafir anume. Este frumos, tulburător. Petalele sunt răsfrânte ca niște ghimpi, ca niște spini. O arhitectură a ghimpilor realizată în petale Niște petale curbate, tăioase. * Asamblatul parchetului laminat Prima dată se plachează podeaua cu OSB. Apoi peste OSB se pune izolația, cu partea poroasă în jos și partea netedă în sus. Se fixează brâul/ centura la baza peretelui în cuie în șurub. Se începe de la ușă. Se ia placa de parchet, se pune pornind de la ușă, cu pene de lemn lângă peete, dintre două plăci. Două pene pe lung la bucată și una pe lat la îmbucătură. Se pune în lung, în linii, câte o linie o dată se măsoară spațiul rămas care trebuie umplut și se taie din placă pe lung. Se picură adeziv pe ambele plăci la îmbucare. La cea ieșită în afară se picură pe partea de deasupra și la cea scobită înăuntru se picură pe partea de la bază. Se bat plăcile de îmbinat cu ciocanul. Se folosesc în afară de ciocan un rest de placa care vine pe placa de ciocănit iar între ciocan și plăcuță se află o altă bucată de lemn. Când se ajunge la peretele opus se taie plăcile acum pe lat și se fixează în podea. Penele se pun înainte și apoi umplutura de placă. Și finish. Se iau banii. :) [++*] * August 11, 2009 Man I gotta tell u something, I wasn't gonna tell it to nobody I didn't want to write it down or anything but really there is something in my brain. God gave me from his understanding and I understood something that just for me I just couldn't shut up. Just like Elihu. I thought that, now, as I am sometimes I get rejected and mocked and despised, I thought that it's just for now because in the heavens when eternity will roll in us then nobody will no longer reject, mock, despise or reject me. Not just God will be that not be rejecting me, not just the angels, not just the saved BUT ALSO THE ONES WHO NOW REJECT AND DESPISE ME WILL NO LONGER REJECT ME THEN BECAUSE THEIR EYES WILL BE OPENED AND THEY WILL REPENT. It will be a too late repentance but it will be a repentance nevertheless. No ONE WILL NO LONGER REJECT ME THEN. SO WHY DO I BOTHER NOW WITH THE PAIN OF DESPISE AND [MOCKERY] AND REJECTION IF IT IS ONLY FOR NOW AND IT WILL CEASE AND END SOONER THAT I CAN IMAGINE? * August 13, 2009 Faith is a need for God. Man is made 1% of needs & 99% desire. Downhere I feel like Oblio sometimes. What do you want from me? What do you want me to do? Please tell me and I will also read through the Bible carefully again. * August 13, 2009 b When I was from fourteen to sixteen years old I lived at the boarding house of an highschool where I weas constantly mocked and mistreated by my older roomates every day in the first year, and also in the second but not so strongly by them and others. It destructed me. I was only a child. Now, my inquisitors are one a doctor and one a teacher. About the third I know nothing. I was annihilated at 14. They called me a "dog" everyday from morning to night. I couldn't say all this except to God for a long time and only He helped me. After the Holocaust, the Gulag and my childhood I know the punishment is ahead. I can feel the fire coming, I can feel th efire og God's anger aiming for this race of 'doctors' and 'teachers' and no name inquisitors. i have forgiven everything but I don't know if God will too. I hope he will, but I don't know if he will. I know what hell i sand I know man. Man without God is just an animal or worse. But anyway I know that the destruction of my self those schoolmates exerted on me somehow God used for my own good. I don't know how or why, but I have this faith from God. I believe that my life would have been much worse without that annihilation. I believe that the situation resembles with the one of Joseph, the Patriarch. Okay, enough words. I will go and pray now and I will suggest you would do the same. COMMENT September 3, 2009: I believe that when those room-mates treated me like that I lived what a tortured animal probably lives, I went through an experience which is the experience of an animal torured by a child. And what can I say, I had tortured animals too, as a kid. A true state is built by thinking brains, working arms and walking of the feet of all the good news in the universe. 11 iunie 2016 la 01:42 UTC+03 Am vrut să te scot din autism așa că am scris carte joyceiană după carte despre tine spunându-ți povestea și dăruindu-ți-le. Birtașul Venise în sat și cumpără o casă dărăpănată și bântuită la răscruce. Acolo deschise un birt în care stăteau morți de beți toți bețivii satului în gălăgie de boxe până la trei dimineața. Trecură anii. Satul sărăci și se pârlogi, oamenii ajunseră să nu mai fie buni de nimic, birtașul îmbogăți. Cu banii câștigați în atâția ani începu să cămătărească, cu blândețe ce-i drept, și se încuscri cu un director

de bancă, un om negru de ficat. Birtașul era un om antipatic, dar avea ce vinde. La înmormântare îi veni tot satul să bea ceva. Fu plâns mult birtașul atunci. Păcat Dacă este un lucru mai respingător sufletului, acela e păcatul. Este un film cu Woody Allen, în care Woody este îndrăgostit de o bolnavă psihic, are o aventură cu o actriță lesbiană și rămâne cu o mamă franțuzoaică. Fără să fii Caiafă, te întrebi cum o putut Woody să facă toate astea? Există ceva în noi care ne face, deși nu putem scăpa de păcat, să îl detestăm. Eu personal detest mai mult păcatul decât păianjenii, pentru păianjeni am o oarecare înțelegere. Pe păianjeni și pe șerpi i-a făcut D-zeu, pe păcat nu l-a făcut D-zeu. Scriitori Gabriel Garcia Marquez, cu accente cu tot, marele scriitor a scris bine până a scris un roman care se vinde ca sandvișurile. Apoi a scris o grămadă de cărți care, după cum spunea Drummond de individul ăla, nu vor intra în istorie. Gabo, când a început să scrie, scria toată noaptea la linotipurile din redacțiile ziarelor nemâncat și cu țigările lângă el, mergând apoi să doarmă la vreo casă de toleranță nenorocită din Columbia, singurul loc unde își permitea să plătească vreo cameră, și scria teribilist, obraznic, cum scriu tinerii. Apoi după ce a făcut un purcoi de bani a "văzut" uriașa responsabilitate a scrisului de romane și povestiri, și s-a pierdut. Nu poți citi ce-a scris după _Un veac de singurătate_, citesc numai snobii. Personal sunt la polul opus. La început, pe vremuri, scriam constipat, mereu cu frica să nu fiu nelalocul meu sau să nu plagiez fără să vreau pe cineva. Acum sunt ca un puști iresponsabil cu un aparat de fotografiat, și când nici voi nici eu nu vom mai fi, lumea noastră va rămâne în scrisul meu, și chiar cred că o să încep să vă trag în chip – voalat :D, ca Tolstoi :) - pe toți. Așa că să zâmbiți când mergeți pe stradă. *** Recomand oricui să-și cumpere setul complet de cd-uri Mozart. E cât o cărămidă de teracotă și costa doar o sută de Lei, acum nu știu cât costă, cu multe cd-uri în plicuri de carton. Cine-și cumpără cărămida aia Mozart ar putea să se ducă să stea toată viața pe o insulă fără nimic altceva decât un cd-player solar. Merită banii, nu mai există așa muzică, părerea mea e că l-a luat și pe Bach, iar Beethoven cel Mare e un headbanger pe lângă Mozart. Mozart delicat și bun pentru creier, pe lângă el suntem plante binecuvântate de degetele îngerilor. Deci o sută de Lei, mai bine decât zece perechi de blugi. Ce mai știm de George Enescu? Aici în România fiecare știm câte ceva. Unii știm pe toți șepcarii de la radio. Alții toți rapperii, sau rockerii, sau punkerii, sau luzării străini. Dar ce mai știu românii de cel mai ales suflet muzical al lor, domnul George Enescu? Mai nimic. Nici măcar snobii nu știu mare lucru. Se duc la Ateneu, aplaudă și se uită unii la alții ca în Hortensia Papadat-Bengescu. Nici eu nu știu mare lucru despre acest Nobel muzical din timpul vieții. E un semn al deteriorării memoriei, acea ciumă a insomniei care ne transformă în zombi culturali. Am încercat să ascult și eu radiourile și adevărul e că îmi fac rău. Se pare că George Enescu, precum atâția alții a murit în sufletul românesc, iar noi continuăm să votăm muzică de drujbă la radio și televizor. Noi suntem cei morți, ca maimuțele mândre nevoie mare de noi înșine pe ruinele anticei metropole în jungla lui Mowgli. Demonul meu Demonul meu arată exact ca mine doar că e mult mai frumos. Eu sunt doar un nenorocit, dar când mă vizitează demonul îmi vorbește de parcă ar avea mașină scumpă, pașaport plin de vize și bani. E ciudat, dar nu așa mi l-aș fi închipuit pe dracu', mai ales nu mă flatează prea mult că seamănă cu mine, deși știu părinții mei au fost uciși de mii de ani în tot felul de feluri din acest motiv. Prea seamănă diavolul cu jidanii, în vreme ce românii au inima blândă și sunt buni ca îngerii. Am oroare de cuțite și știu de ce pentru că strămoșii mei prea au murit de cuțit ca oile cum scrie în Lege. Și cine știe poate asta-i legea, dacă ești întunecat ca dracu' să te înjunghie lumina îngerilor, o fi având și dracu' dreptate, mai știi, multe lucruri se întâmplă pe lumea asta, numai câte am văzut eu și eu sunt un vierme. E, de când cu electricitatea lui Amper, s-o făcut cam multă lumină pentru broscoii ăștia de oameni buni de dus la moara dracilor. Prefer să fiu demon. Stil Deosebitul lecturii îl face stilul. De mic am deschis cărți cu marele optimism al lectorului, iar apoi oarecari scârțâieli de sacâz și discordanțe de cutie de rezonanță îmi încetineau avântul, transformând lectura într-un chin voluptuos. Ce e dureros e că trebuie să citești, să te lași dezamăgit, nu poți altfel. Scriitorul sau poetul sau compozitorul ce nu își urmărește stilul interior, învingându-i deasemenea în interior pe toți ceilalți și pe Ulise și pe Raskolnikov și pe Hamlet, de fapt nu scrie. Când scrii trebuie să-i privești în ochi pe Urmuz, Kafka și Hemingway și privirea ta arogantă să le spună: pot să vă bat; altfel nu se poate. Și da, cititul e precum cântatul la pian, trebuie să-l faci de mic până orbești, să începi o carte dimineața și să o sfârșești seara, să citești o carte pe noapte, să citești pe Alighieri în două luni de vară, trebuie să citești, pentru asta trăiești, restul e doar jucărie, chiar și iubirea și orice ar mai putea fi, și apoi, scrii. Și odată ce scrii, ești coleg de agoră cu Ovidiu, cu Villon, Bacovia, Catullus, Eminescu. Poate nu vei fi prea iubit dar vei fi iubitul dulce al Sapphei, al Norăi, al Heddei Gabler. Când vei citi Evanghelia, vei știi că ești grădinarul Mariei Magdalena. Vei fi iubit, secol după secol, mii de ani precum Ghilghameș și Solomon, când toată frumusețea ce te înconjoară va fi pământ, când toată iubirea nu va mai fi decât lacrimi. De asta nu citi toate cărțile. Fugarul Mereu mam întrebat cine sunt. Și după ce am observat că departe de a fi roman, sau dac, ori măcar român, găsind în mine trăsături amestecate, găsite din copilărie de mama dar necitite, am început să-i spun tatei, după ce am rămas doar noi doi: -Știi, tată, eu sunt negru, băneș, vechi de la anul 5500 înainte de Hristos. -Știi, noi suntem evrei. -Știi, eu sunt turc. -Știi, noi suntem tătari. Îi mai spun: -Am avut părinți musulmani. -Știi, tată, noi doi suntem de pe Amur. Mă întreba, cum așa și îi răspundeam, suntem latini, ca brazilienii. Tata se înfuria spunând să nu-i mai spun asemenea nebunii. Singurul lucru care îl acceptă e că suntem vechi negustori greci între Austria și Constantinopole. Îmi face impresia unui om care fuge de el însuși. Părinții lui au fugit de pe Amur ca Huckleberry Finn și de atunci tata tot fuge de sine, Amurul. Eu nu fug, eu sunt precum Cassandra, stau și văd toate ca pământul, dar nimeni n-a crezut-o vreodată pe Cassandra. Esmeralda Cine nu a văzut-o pe Esmeralda nu a văzut frumusețea. Cine nu a vorbit cu Esmeralda nu a aflat înțelepciunea. Cine nu a iubit-o pe Esmeralda nu a cunoscut suferința. Pentru zâmbetul ei au căzut Troia și Dresda, pentru a ei iubire au murit soldații pe frontul de răsărit, adâncimea tăcerii ei îl scoate din minți și pe Solomon, privirea ei îl inspiră și pe Moșe. Dintre toate ce-a mai frumoasă, e mărul așezat cel mai sus, trebuie să aștepți să crești cât un uriaș pentru a-l putea culege. Oh, Esmeralda! Dacă nu te-ai fi născut, nu aș fi aflat niciodată ce e iubirea. Noaptea îți presară miresme de flori în ochi, în timp ce plângi, căci pentru ce altceva ne-a făcut D-zeu decât să iubim și să plângem? M-aș duce în toate stelele din univers și m-aș întoarce la timp, când m-ai chema, fată de aur, smarald și rubin. Suferința Dalai Lama ne tot sfătuiește online să înlăturăm suferința din viața noastră, și cam așa gândesc oamenii. Dar fără suferință, nu există eroi. Aș putea renunța la tortura din viața mea, dar atunci sufletul mi-ar deveni comun, râzând de lucrurile care trebuie plânse și plângând înaintea lucrurilor care trebuie luate în șuturi. Suferința înnobilează, educă spiritul, chiar și profeții, toți, au trebuit să sufere și să moară. Dacă nu ar fi suferit Isus ar fi fost un robot Sony. Pentru că nu vreau existența fără sens a fericirii, am ales poate dinainte de concepție calea plină de învățăminte a suferinței. Bineînțeles că trăiesc un chin, bineînțeles că mă pot lepăda precum apostolii, dar trăiesc chinul rozei pline de petale și spini pe care limaxul nu îl poate înțelege. Suferința îmi dă frumusețea și sunt frumos pentru că sufăr pentru frumos. Nimicnicie E ceva ce ar fi trebuit să vi-l spună cineva de mult și nu vi l-a spus nimeni. Trăiți ca furnicile, ori - dacă furnici vă flatează - ca termitele. Roadeți și prăpădiți totul fără nici măcar s-o știți de ce. Adunați avere sau mai știu eu ce, mâncați mici, cârnați, grătare cât puteți de mult și toate

59 fleicile apelor, vă atrofiați creierul cu bere, și vă simțiți ajunși. Nimeni nu mai e ca voi. Și nu știți că sunteți niște viermi, niște curcani puși la îngrășat, sunteți prea făloși s-o mai știți. Și voi veți muri curând și copii voștri. Și nimic nu va rămâne din toată fala voastră, din toată prostia cu care v-ați umplut viețile prăpădite. Vreți să vă povestesc viețile? Într-un fel toți trăim la fel, dar trist e că după voi nu va rămâne nimic. Nimic. Vă credeți așa de grozavi că faceți bani, eu vă spun, eu dacă mor _azi_, voi trăi mai mult decât oricare dintre voi. Nu țin neapărat să vă beștelesc, dar o fac pentru că sunt un dascăl exigent, și mi-ar plăcea să văd că vă opriți și că din voi țâșnește o fărâmă de frumusețe, pentru că doar frumusețea este eternă. Criterii Un păienjeniș de vise. Nu pot înțelege cum afară în lumina soarelui am stat izolat în vitrailile mele interioare. De obicei în vise sunt spectatorul unor drame despre care simt atunci că ar trebui scrise pe hârtie, ori îmi trăiesc viața săracă în evenimente. Dacă mă va întreba Moartea la sfârșitul vieții ce am făcut îi voi răspunde stins că am visat și cred că va fi deajuns. În vis am trăit toate viețile pe care le-aș fi putut trăi, și din vis a generat și acest șir de litere. Visul dovedește că avem sufletul de sticlă străpunsă de lumină colorată,după ce reușești să faci pace între fantasme te trezești ca bătut. Cred că arta s-a născut din vise și oamenii mereu caută criterii să numească visele viață. SCHENGEN Pământul hăţagurilor este pământ sfânt. Este pământ sfânt ca insula Iona, ca ţărâna Rusiei, ca tot Estados Unidos. Haţegul este sfânt şi azi deja Haţegul se întinde din Canada până în Rotterdam şi Hiroshima. Bârna de Bronz a lui Brâncuşi, Universitatea din Uppsala, poarta catedralei din Wittenberg şi toate mormintele papilor veghează acest pământ. Noi credincioşii acestui pământ suntem zimbri ce ne retragem în istorisirile trecutului, în basme pe care oamenii aleg să le uite cu mult înainte de a se îmbolnăvi de Alzheimer. Suntem Nimeni, dar precum primele naţiuni noi suntem pământul acesta, pământul acesta suntem noi, pământul acesta e al nostru încă, noi suntem vocea pământului acesta. Cei care ne-au dat viaţă prin cuvânt cu două mii de solstiţii de iarnă în urmă, au lăsat înainte de a muri pe D-zeu să sfinţească în ei acest pământ, iar sabia cu care strămoşii noştri secerau spicele de grâu ne-a pus în mână acest pământ. Toate pământurile acestea sunt ale noastre. Sunt pământurile celor cinci nobile familii ale Bisericii. Azi când credincioşii în Occident sunt exterminaţi de ignoranţă prin ignoranţă în calitate de poate ultim creştin privind orbitoarea ciupercă atomică a dezastrului omului spun cuvintele pe care le spun toţi ceilalţi, fraţi sau morţi: Veniţi! Îndrumaţi-vă de oriunde este că vă aflaţi. Oriunde este un credincios înviaţi-l din mormanul de pietre şi puneţi-l pe aripile porumbeilor. Veniţi toţi pribegii, toţi cei ce n-aţi avut vreodată vreo odihnă în această lume, aduceţi-vă bătrânii să aprindă lumânări de ceară galenă în toate pustiile catedrale noastre de beton, vino Africo, toate ostroavele sărace să vină şi să mănânce, să mănânce smântâna Occidentului, tu, Lume a Treia, vino pe pământurile pe care Biserica le-a pierdut, veniţi şi descălecaţi din vapoarele voastre clandestine şi supuneţi-ne, rupeţi gura fiarei şi transformaţi veacul de azi în explozia de pietate a Noului Ev Mediu. Berdiaev a fost un profet, Youssou, ca Robert Nesta Marley, aşa că împlineşte-i sufletul şi vino în umbra Statuii Libertăţii şi Turnului Eiffel încărcate de existenţialişti şi ridică vitraliile adevăratei catedrale a Bisericii, Catedrala Noului Ev Mediu. Timp de cinci sue de ani Occidentul a avut dreptul să colonizeze întreaga lume, fiindcă pe atunci Occidentul credea. Ca păstrători ai Evangheliei este acum rândul vostru, întreagă Lume a Treia, să veniţi în aceste pământuri încă sfinte, pentru că acum Evanghelia e în voi. Colonizaţi Occidentul, oameni negri, galbeni şi roşii! Veniţi şi fiiţi-ne preoţi, fiţi-ne eroii şi artiştii noştri, fiţi papii şi patriarhii noştri, fiţi adevăraţii oameni politici ai acestori pământuri şi ţărilor noastre, fiţi profesorii noştri, fiţi ctitorii noştri, fiţi scriitorii noştri, fiţi rabrindanath-ii şi einsteinii noştrii, fiţi sfinţii noştri, familia noastră, fiţi una cu noi cei ce azi nu mai suntem decât amintire şi pământ! Dându-vă pământul nostru, vă dăm pe noi înşine vouă. Tot pământul acesta de la o mare la cealalată e al vostru. Doar transformaţi iarăşi catedrala romanică a credinţei Occidentului întrun templu de chihlimbar viu pe care să-l aruncăm ca pe o sticlă cu meghila SOS a sufletelor noastre în valurile de lumină care ajung până la noi din Mare Deum. Treceţi Alpii, Roma e a voastră. Haţeg, Europa 3 martie 2012 Ioan (un vis sufletesc - bazat masiv pe ficțiune - aducându-mi toate influenţele spirituale în camera mea de bloc şi în cartierul în care locuiesc, construit în perioada comunistă) Motto: "Did you ever had a feeling that you wanted to go, And still had a feeling that you wanted to stay?" Lt. Col. Frank Slade, _Scent of a Woman_, 1993 -Acesta este Fiul Tău preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea. Camera în care stăteam, băiatul, singur, era o încăpere fără mobile cu o mochetă prăfuită şi în mijloc o fântână cu ghizd de piatră rotunjită de şuvoaiele care coboară în fiecare primăvară de pe arhitectura Bauhaus cubistă a Retezatului , deşi adânca fântană se afla la etajul al doilea al unui bloc nenorocit şi mult prea înghesuit iar în locuinţa pustie de dedesubt nu se afla nici măcar un izvor, iar fântana, această halucinaţie, era într-adevăr partea văzută a opaiţului de pământ, cu apa îngheţată din ea, flacără. Cobor în fântână înotând prin apa acoperită de gheaţă până îmi degeră inima în mine şi ajung în alte ceruri şi în alte muşuroaie, la alte capete de lumi. Trebuia doar să scriu o literă romană, grecească, evreiască, armenească ori chirilică pe una din pietroaiele de la buza fântânii şi oameni, Dumnezei şi îngeri îşi scoteau frunţile din undele ei pentru a vorbi dând învăţătură. Iar pereţii camerei nu erau continuui, întrerupându-se şi rezidindu-se iarăşi precum cosmosul, pe ici pe colo de parcă ar fi fost zidăraia surpată a unui pustiu de nisip spulberat de buzele vântului, spintecat de săbii de flăcări scoase din teci de chihlimbar de către heruvimii înşişi, iar în camera mea băiatul mă simţeam de parcă tot deşertul clocotit ca sticla ce curge în cuptor se află înapoia frunţii lui, de parcă Arabia, această fecioară, este sufletul meu. De aceea oamenii şi Dumnezeu m-au numit K-pax fiindcă asemeni alchimiştilor ştiu secretul de a preschimba singurătatea în fericire, iar Parcele înseşi când a fost de m-a născut biata mamă-mea mi-au îngânat descântul pusniciei cu buze de zăpadă de jar. Se întâmpla că întreaga încăpere se preschimba în doar câteva clipe, numa acum de pildă camera aceasta de bloc era un bolovăniş înverzit de colţ de râu înecat de hăţişuri şi de sălcii arse, torturate şi închircite de soarele ale cărui plete de aur ciocănit de făurari umpleau în expresioniste unghiuri geometrice şi asimetrice toată cămara vechii copilării şi singurei fericiri cu nume de Mamă. Atunci dincoace de fereastră se face lumină şi cerul se vede prin frunzişul de jad al pământului nostru, făcut din trupurile noastre. Şi doar şuvoiul de apă de munte se auzea ca un vechi, protoarmonic, neînţeles duruit în lemn în ceasurile acestea în care ziua şi noaptea se amestecă într-un cer de lumină şi întuneric amestecate, asemeni mierii albe de luncă şi răstoace de lângă ape cu mierea neagră din florile vărsate din năvod de Dumnezeu cu Sfântul Petru pe câmpurile din munţi ca cochiliile de melci marini aduse de potop şi nu mai ştii de e lumină sau beznă înstelată în sufletul tău şi spui rugăciunea ursului singur noaptea în munte cu fruntea proptită de bolovanii mari şi tăcuţii din râu. Şi doar când mi s-a întâmplat de am murit am văzut că nu am murit pentru prima oară. În fiecare zi mor, tot la douăsprezece ore şi stau mort douăsprezece ore după care înviu, pentru că am băut prea mult din leacurile vrăjitorilor noştri şi jumătate din zi sunt viu şi jumătate sunt mort. Dar înviu după ce mor, înviu, iar şi iar, ca iarba. Când mor, mă ridic din mine şi intru în Dumnezeu, umblu prin cele şapte lumi. Când

sunt mort, sunt deasemenea viu. Văd ce nu mai pot vedea altfel şi mi se vorbeşte. Când sunt mort tac, când sunt viu vorbesc. Şi eu sunt un fel de vrăjitor, un om al sufletului. În spate duc o balanţă în talgerele căreia pot pune sufletele oamenilor, dar nu-mi place să fac asta. În buzunar am o piatră cu care se pot transforma sufletele oamenilor în aur, dar piatra o ţin pentru mine deşi doar pentru mine nu funcţionează. Cu ochii mei văd oameni morţi pe care oamenii îi cred vii şi oameni vii pe care oamenii îi cred morţi. Din palmele mele cresc doi salcâmi, rugăciunile noastre. când mor mai întâi închid ochii, după aceea îmi înghit scuipatul, iar apoi mă ridic din genunchi. Viaţa e aşa de rea că trebuie s-o duci în genunchi. Mor şi înviu de treizeci de ani şi o voi mai face datorită lui Isa până nu voi mai muri, ci doar voi învia. Acum când vorbesc, sunt mort iar salcâmii înfloriţi tac în privirea mea, în clipele de vis în care îi vorbesc celeilalte lumi obsedate de Dumnezeu ca şi lumii oamenilor. În întuneric se aprind mereu aceleaşi lumini, fie ele lumânări de întâi noiembrie ori stele. Universul e un cimitir luminat de candele, un cimitir care abia aşteaptă să învie. Toţi vom învia. Doar morţii preţuiesc viaţa, iar cerul e un Strei deasupra capetelor noastre, ascuns, în care plecăm până la urmă fiecare. Dar ce e Streiul, știi? My Aunt IDF Woman „..and I still have very few words to describe what I see.” Rachel Corrie FOREWORD ARTICLE FOR A FEDERAL ISRAEL „I believe that South Africa is a country in which Blacks and Whites should live together.” Bantu Stephen Biko One thing, it is true that apartheid is the disease of the white star world, just as totalitarism is the disease of the red star world. Even the Nazis were half socialist. Every capitalist country except France has experienced one or another stronger or milder form of ethnic and social separation which could be categorized as belonging to the apartheid family. It’s the year 2012 already and in respects concerning the nation of Israel, the newly emerged Israeli who for a good dream done many bad acts, we can discern that Judaism is apparently changing and has changed and it is no longer how we used to perceive it in the history and culture of the world. Although that this is only to our distant untrained eyes, because the philosophy of Judaism has not changed but it was replaced in the Jewish state policy by the political ideology of Zionism. In Israel theology was replaced by ideology. Judaism used to be a lighthouse built by giants and a statue of Liberty in itself, but what once was mainly a community of extremely civilized civilians is now reduced to a drifting state whose governement leads a dubious policy, seeming to be open to anything no matter how wrong, all in the name of an abstract notion of Zionism. And to be more clearer all the world is astonished by the few mediatic swallows who manage to electronically get to us. This is a page which indicts the contemporary government of Israel with the crime of apartheid, and the conviction will or will not be given by our posterity, the judge of our age appointed by God. To say this is not AntiSemitism. I, as all the true people of the world want all the best not only for the Jewish community but also for the bloodied state of Israel and I respect their searching for what that best seems for them, BUT that doesn’t imply that we want that on the expense of the Palestinians. I thought about this Israeli-Palestinian issue, I thought and thought, long and hard, and it hit me. The State of Israel should be a federal state. The entire Palestine is claimed by both the communities that inhabitate it, both Israeli and Palestinians. As we can see for more than sixty years, Israel and the West Bank and the Gaza Strip are lived by two main population, but the whole teritory is taken by the power of only one of them. Just as the Jewish, the Palestinians lived there for millennia, but now the Zionist Pilgrims want to take everything for themselves and put the natives in refugee camps with a policy of community destruction just as the American Pilgrims did centuries before, and now the Israeli government sends its soldiers to fight against villages, children and civilians. The Israeli war in the West Bank and Gaza is wrong and it could be that Palestinian uprising reaction against the State of Israel could be a Pavlovian reflex, because all that they know of Israel are the male and female soldiers who come to demolish their homes, take their culture land and to arrest, beat and shoot them and make fun-photos with tortured blindfolded Palestinians. Logically if on this lands, State of Israel, Gaza and the West Bank live two nations then the entire land should be federal. Israel and the Palestinian land should unite, letting the Palestinian return to their lands inglobated now in Israel, and the result should be a federal State of Palestinisrael. The current politics of the State of Israel, is ideatic oldfashioned, out of date. Israel is the last nationalist state in the civilised world and it should cease to be so if it wants to remain in the civilized world, and as we can remember nationalisms were one of the darkest episodes in Modern History. The Israeli government should leave behind this fascist form of contemporary Zionism and return to the ideals and archetype of Anne Frank, because sadly today's average women of Israel are educated now so they resemble more to the horrible Ana Pauker than the angelic genius of Anne Frank. And they should send the female soldiers home and let them be women and mothers, not onthologyless hybrids. Israel should return to a policy of Judaism instead of Zionism and as they too lived as alogenous in other states in the centuries before us, they too should give rights of civic determination and liberty [and livity] to their natives, the Palestinians, in all the regions mentioned including the Golan heights, for a civilised, true, plural Israeli-Palestinian democracy in a Federal State of Israel. And the most serious concept in all this is that until the law for a federal Israel is passed the Israeli government is going to have Palestinian blood on its hands because the Israeli Occupation kills. The Palestinian has asked for international arbitration, outcry silenced by the Israeli government. The entire land should be pacificated with UN and [democratic (if there are still any left)] troops, which should take the military power from the unobjective IDF. And I say for the last time that the UN should create a Federal Israel, from the current state of Israel land, Gaza Strip, Golan Heights and the West Bank, whose peace, liberty and democracy’s security should be guaranteed for the needed number of year until community balance by UN and [democratic (if there are still any left)]troops. Palestinians need a country too, and both the Palestinian and Israeli need peace. THE PARABLE OF THE CHILD AND THE TANK AND THE ROCK Our Dead Statue of Liberty MOTTO: "We're not gonna be tossed in jail, we're not gonna be tortured, you know, we're not facing what people in the occupied lands are facing. If we decide we don't wanna do it, fine. But then try to look yourself in the mirror and say: I'm a murderer." NOAM CHOMSKY It's not true that Rachel Corrie, that twenty-three year old long-haired girl was murdered by a IDF army bulldozer; she was murdered by an IDF army tank. In Israel, but mostly in the West Bank and Gaza tanks and army bulldozers are the same thing with minor differences, and a caterpillar bulldozer is even more horrible than a tank, is like an execution machine engineered by Franz Kafka in a Metropolis Fritz Lang world. IDF meaning Israeli Defense Forces, the Israelis defend with soldiers with guns and trucks against children who are afraid even to go to their schools. She was there at that demolishing spot and she thought she is on the Tienanmen Square in Beijing in 1989, she must have seen that tape on TV or somewhere with the Chinese protester standing alone in front of the invincible stupid tank and the invincible tank lost the battle, but Miss Corrie was

in Gaza, Israel – a place which proved to be much more savage. The dust in the holy Land cries after the times of Suleyman, Isa and all the prophets and Abraham the Muslim. Today there are no more prophets, only crazy people, but who knows? As for what happened here, well, you know everything about it, and if you don't you can very well find out if you really want to, but I think that one of the most important things is that this girl cared about the people, not just about hers people, or the people of the world in general, but for the people living in Gaza, and for this she was murdered. I heard her say two days before, she said about a massive military machine clutching us from all sides like a giant insect, trying to kill all of us here. She annoyed the Zionist war machine so the war machine ate her as the Red Beak Bird – the Romanian Communist Party – squashed Labiş, the unconscious Romanian idealist drunkard. She was dangerous, like Michael Jackson. She stood before the tank as a 21st Century man, and the tank chewed her with its blade as a prehistoric cannibal and did not stop. It caught her under and grind her like grains of wheat and bread. Rachel was there, and the IDF were there and death was there too. We all die, they say; but there are some who take great pride into killing others as Israel the government murdered Corrie the activist. She was for me, and they killed her. She was executed. They say that we are bad and they are good because we are bad and we are bad because they are good mainly, so they beat my mother and father, they shot me in the leg, shoot over me and beat me in the face till blood was dripping, they demolished with military bulldozers and soldiers us every time they wanted and keep us locked as animals here and shoot missiles in our apartments, they broke my toys, the whole Gaza is debris and we are going mad and you see that tank is still over Rachel Corrie buried in the broken bricks, I can read the badge on the tank – IDF -, so I take a rock like my father Daud and throw it at the stupid tank, and I throw more rocks just to go away and speak the useless words of my anger. And as I was running over to the tank it hit me that Rachel Corrie is Our Dead Statue of Liberty, an executed one and how could you murder the Statue of Liberty but with a bulldozer? „Desigur ea suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra ei” Isaia I My Name Is Tamara 'My name is Tamara', she said then to Felix Herz long ago when none of this not only it didn't exist but more than just that, it wasn't true. Herz wasn't the cutest boy around her but was the only one she loved, then, in an era when she never dreamt to be ever dressed all in green with a rifle in her hands and to shoot, just shoot, always at the orders of a psychopath officer. Now she was old and alone and now she knows that life is now way a fun war of paintball and that the red stains on her shotgun were stains of blood and humans like pieces of red glass and light in huge medieval windows. Nobody, not even her friends knew why, after she returned from the army decades ago she never married or looked up to this day just like Saint Anthony or Mother Therese, living a classy, educated, tragic life. It is not what she would have wanted, but anyway for two score years now she was a spinster. It's not what she would have wanted, her goal always was a house full of children calling it home but all of this was long ago when she still listened big black discs with Sylvie Vartan and old old songs at the noisy radio speaker. Yes, she was a woman but she was no pussy. After arriving in Israel and living in a kibbutz for a short while with her sister she was sent in the east desert and there she served. She was no clerk either. She did everything until it became sour. This is what it was like, but only after while, when the activists go and you have to stay behind and bury the dead. So she never married; because girl like her do not marry, because for girls there's nothing else left, safe only maybe shooting yourself with the same trigger you had in all those glorious years when among other things you've shot at people as a psycho. She shot a little girl in a firestarter village, the girl you've always wanted to give birth to. And after you left the village on the green truck, you knew that there's nothing more left, that you could never be the only thing you ever wanted to be, no matter how much you wished for it to become true, no much how much you've dreamed to be one day because no true Mom in the world had ever been a baby killer, like those Vietnam kids. In the moment she say that dying child still smiling though as not knowing what happens to her, in the arms of her already crazy mother, she saw her life transforming like Nosferatu in a horror movie and nothing she could ever do wouldn't wash that blood, couldn't wash her hands. She was a hero and not a mother. Cu dezamăgire şi speranţă Unde ne sunt compozitorii? Ar trebui să fiu blând, dar oare pot fi? Sunt înlocuiţi de nişte oameni ar căror crez este muzica a murit, trăiască business-ul. Compozitorul este cel care se adresează veacurilor, aşa cum o stâncă se adresează apei. Unde mai vedem aşa ceva azi? Doar nişte cântecele de cele mai multe ori reciclate din DCA-ul muzical al trecutului şi inconştientului colectiv, în cel mai bun caz, când nu sunt de-a dreptul furate de la cei care fac reciclările. Unde sunt concertele, unde sunt marile opere, unde sunt frumoasele musicaluri, de ce simfonia a devenit o limbă moartă, unde şi-a pierdut jazzul jasm-ul, unde este pietatea muzicii pietăţii, cum s-a întâmplat de notele muzicale au devenit hieroglife fără sens pentru majoritatea oamenilor, de ce muzica pop e un frumos înger cu aripi de plumb, de ce nimeni nu mai ştie care e diferenţa între o sonată şi un concert de muzică de cameră, cum se face că snobismul a crescut în toate partidele muzicale şi de ce cântecul, simplu, curat, melodic, armonios, îi plictiseşte pe oameni, iar ritmul a devenit scop în sine, nu paraclet? În România viaţa muzicală este mai rea ca oriunde după milenii de tradiţii frumoase însumând Africa, Iberia,Cauzazul şi Iranul, Siria şi Palestina, Mongolia şi Amurul. Îmi amintesc copilăria în care o ţară întreagă de elevi de gimnaziu se plictisea la emisiunile domnului Iosif Sava şi nu numai că nu puteau înţelege opera, dar râdeau însăşi de Simfonia destinului şi de sărmanii copii cărora le plăcea. Emisiunile de divertisment şi muzică uşoară apărute odată cu epoca socialistă ne-au idiotizat muzical. Până atunci se mai putea concepe să te desfeţi pe muzica Mariei Callas. Un lucru foarte greşit este acela că în timp ce toate speranţele noastre muzicale pleacă în alte ţări, nu importăm şi noi la rândul nostru muzicieni cum fac filarmonicile, operele şi academiile ţărilor civilizate. Aduceţi-i şi din Coreea de Nord, dacă trebuie, dar să ni se umple domul. Revoluţia tehnologică a accentuat lipsa de imaginaţie. Comparaţi timbrul de lemn, aer, metal, sacâz şi mână al unui violoncel cu acelaşi sunet pe lista de instrumente a unui sintetizator. S-a ajuns la o muzică ce expiră asemeni unui produs de vânzare, după câţiva ani acelaşi “cântec” părându-ţi sunete de program de computer defect, în vreme ce violoncelul îşi păstrează timbrul ca un Cap de bour. Iar nu în ultumul rând suntem bombardaţi de instrumentele de percuţie. Oricine îşi închipuie că le poate folosi. Nu este nimic mai urât decât un instrument de percuţie lăsat în mâna unui alb. După cum este adevărat că “White men can’t jump”, tot atât de adevărat este că albii nu pot folosi un instrument de percuţie cum trebuie. Nici măcar nu le pot înţelege cum trebuie. Pentru negri fiecare tam tam sună întro anumită gamă, pe când pentru albi sunt doar snare, drum, cinele, şi tambour cu pedală. Iar în ziua de azi s-a ajuns la o spălare pe creier, orice persoană care face muzică se simte datoare să pună “şi tobele”, pe orgă sau computer, măcar, dacă nu crede că ştie să dea în ele. Mai este posibil să se nască compozitori? Poporul român crede, împreună cu Miron Costin, că nasc şi la Moldova oameni. Nasc şi la Moldova oameni. Să se mai nască. Moarte Așa pare dacă privești mai atent că fiecare om îl are în familie și pe Diavol. Mă refer chiar la Diavol. Ne iubim familia, dar cealaltă rudă a noastră, Michiduță, ne face să spumegăm ca berea în fiecare zi. Ne supărăm pe părinți, părinții sunt furioși pe noi, și vine cealaltă soră a noastră, Moartea, îngerul și ne trezește în lacrimi pentru totdeauna. Atunci nici Satan nu mai contează, decât lacrimile și cenușa pe care o bem în vinul amar și ne întrebăm, chiar așa proști

60 să fim? Se pare că da, altfel am fi iubit, pentru că iubirea tace. Cum a început istoria Dintotdeauna bătrânii au vorbit de Dumnezeu. Dumnezeii au făcut cerul ca Marea Egee și pământurile ca ostroave. Au făcut omul și oama. Nu suntem același lucru, suntem două specii diferite. Au făcut animale înțelepte după înfățișarea îngerilor. Pe om Dumnezeii l-au izvorât din pământ după chipul lor. În toate insulele erau niște țări cu pomi și arbori. Omul și oama erau copii. Erau mulți, nu doar doi, om și oamă. Trebuiau doar să sărute scoarța copacilor și să râdă. Dar trebuiau să fie atenți. Pentru mai multă siguranță Dumnezeu i-a supus unui test. A pus șarpele să-i păcălească să vadă dacă sunt cu ochii în pupilele stelelor. Era ceva stupid. Nu fă asta. Ei au , pentru că au vrut să fie mari. Așa a început să curgă sânge. Dumnezeu i-a izgonit de-acasă. Țara aceea era casa lui Dumnezeu. Au avut copii omii și oamele. Tribul Cain și tribul Abel. Și tribul Cain a ucis pe Abel. Iarba era neliniștită. Și apoi au plecat și au făcut prima cetate. Așa a început istoria acum aproape șapte mii de ani. Marea Egee a început acum șapte mii de ani. Acum două mii de ani unul din cei 3, 3333333 Dumnezei au coborât pe toate pământurile deodată și a curs sânge. Cuvintele acestea ți le spun ție, sfinxule. Doar oameni și Dumnezei există în Marea Egee. Dintotdeauna bătrânii au vorbit de Dumnezeu. "Dați șarpelui un loc în primul rând!"

Venise ziua spectacolului. I-am trimis o invitație Ucigașului și i-am așternut înainte crima ca un pat adulter. Spada mi-am lăsat-o acasă. Arma mea erau cuvintele înseși, spectacolul cum spun Saxonii, apalling, care îi pătrunse în vârtejurile creierului făcându-l să se zbată în caznele remușcărilor fără leac, și cum eram doar noi doi și sclavii ipocriți. Unchiul meu nu avu mângâierea salvatoare și așa îl ucisei și îmi răzbunai Tatăl, Mama, Mama. Acum stă mort la picioarele mele cu veninul scurgându-se din carii dar drama continuă. Nu ajută la nimic să te răzbuni, este doar noblețea părinților. AUTOPORTRET ÎN 7 DEFECTE Motto: „So, yea, go ahead and tell me what your flaws are, because if I was brave enough to do it you should be too.” Seven of my Flaws, TamaHarul, YouTube video „Şi-ai să mai vezi pe cei ce-s mulţumiţi să ardă-n foc, căci şi de-au fost mişei, nădejde trag s-ajungă fericiţi.” Dante Alighieri Prolog Dacă vrei să fii iertat Acceptă să fii certat Pentru că doar așa Va începe schimbarea ta Cuvânt către veacuri Retractationes. Prislopurile lumii nu au fost făcute pentru noi..., fratelui Ştefan O descoperire care stă alături cu intuiția filozofică antică a universului făcut din atomi, a descoperirii sufletului prin raționament de către Socrate și a heliocentrismului polonezului Nicolaus Copernic. Poate fi fomrulată în câteva precepte astfel, Universul se încălzește. Orice viață biologică din univers va înceta cu miliarde de ani pământeni înainte de sfârșitul universului. Universul se aseamănă cu scânteile dintr-un incendiu, ori becurilor dintr-un sistem de rezistențe. Și în absența poluării nu știm cât are omenirea de trăit pe Pământ și oriunde în univers dar logica ne învață că nu foarte mult. Singura cale de supraviețuire a naturii și omului ar fi ca oamenii să devină Ultraoameni. Poezia cristalina se contureaza repede in cele trei salturi ingaduite ghepardului. Poezia aluvionara ia timp indelungat, cele 40 de zile de potop. Poezia yin e Natalie Cole, poezia young e rocknroll, Motorhead sau Chubby Checker. Poezia jung le cuprinde pe toate. Scrisoarea lui Manolino către Santiago Compadre, nu e minunat cum am făcut totul și am fi putut face mai mult decât totul? nu e minunat că nu am avut nimic niciodată, nici mâncare, nici moarte, nici orice are omul și ține la piept precum boala? nu e grozav că am fost pe mare și pe mame și pe sânge de eroi ca pe pământ? că am ținut lumea în degetul mic și lumea nu ne-a ținut pe noi? știi vine un timp când tusea seacă nu vrea să se mai oprească dar în urma noastră stau cadavrele de lei și toți peștii morți ai mării. Eu Enkidu și tu Ghilgameș și luptându-ne pe cadavrul pământului mut și extatic învingând și murind în același timp și devenind altă notă precum numerele râului de aur și de zlătari uzi până la os nu știu ce să-ți spun nu mă ajută mintea nici cuvintele dar nu crezi că cel mai mare pește pe care l-am prins e noi înșine ori poate altul? Din infern îți scriu compadre ce nu ți-am spus când eram acasă Infernul nu e neapărat locul în care să nu vrei să mergi orice paradis e un infern al luminii nu ne vom obișnui niciodată și nici infernul nu se va obișnui cu noi. Compadre Santiago, tu în eternitate vei face skandenberg cu Dumnezeu și eu o să vă schimb țigările. *** EPISTOLE DIN LOBUL STÂNG FELIX RIAN 2016 Deșertul București Respir cu ochii în cearcăne și brutarul îmi aduce pâinea lui otrăvită Pământul începe postul de 40 de zile Și Bucureștiul se acoperă de nisip și vânt. Pistoalele cu capse ale copiiilor de pripas Lumea e un spital alb de psihiatrie din care vrem să fugim aproape toți și ne sinucidem alergând deznădjduiți în bolizi roșii toate pistoanele bolnave ale creierelor noastre arse și scurtcircuitate de alcool murim și mai vrem puțin dincolo de gard unde e frumos și libertate și bine așa că fugim și cădem frânți ca rândunicile albe și negre împușcați cu pistoalele cu capse ale copiiilor de pripas. Autostopistul Nu vrei să mă iei la ocazie Să-mi spui cât mă iubești sămi spui să-mi dau scaunul mai în spate și centura jos să îmi atingi genunchii din greșeală și să fii obsedat de frumusețea mea prea pură pentru lumea aceasta și să mă duci în pădure deodată și să mi-o arăți pe cealaltă împărăția ta secretă întunecată și misterioasă te rog te rog iubitul meu nu mă urî deși nu te-am sărutat deși nu te sărut deși nu-ți cer nimic deși te mint și te înnebunesc cu trupul meu de iubire și sufletul meu de moarte? Sunt viața Am văzut moartea moartea e asemeni mie dar nu știi cum în oasele sale nu poți vedea nimic decât dacă te apropii și privești mult între coaste vei vedea o inimă caldă cum tu nu o ai sângele pe care îl dă pentru sfârșitul binemeritat al fiecărui om am văzut moartea privind în oglinda inversă a sufletului meu eu sunt viața. Lermontov A venit în capul meu Lermontov și am crezut că văd un demon nu m-am speriat era trist eu eram fericit nu ne-am putut înțelege dar l-am văzut pe Lermontov și mi-a spus TU EȘTI DIN ALT VEAC apoi s-a împușcat în creierul lui gras. Dragoste pentru ultima oară Draga mea vreau să fac dragoste cu oasele tale și tu cu ale mele să ne iubim în morminte dinții mei sparți să mângâie într-un sărut de os dinții tăi de negresă să îmi fac un fluier din femur și să îți cânt din pământ să te iubesc cu un cui ruginit și să plâng cu viermi de dorul tău să dispar în pământ și pământul să te iubească Draga mea vreau să fac dragoste cu tine pentru ultima oară. Bunker Love Story Din ce fruct te-ai născut iubire al mamei sau al tatei roșu sânge? tu sângerezi pentru mine și eu te devor ca o călugăriță verde Vino vino în bunkerul meu albastru E liniște și ne vom iubi în moarte Când totul e mort ce altceva e iubirea? Ne vom ucide în bunker în flăcări. Constantin cel Mare Eu sunt un om alcătuit din cârcei de viță frunze îmi atârnă pe spate mă mănâncă oile și caprele îmi sărută mâna eu sunt ciobanul mitic uriașul acestor locuri într-adevăr am mâncat mult am mâncat foarte mult și m-am făcut căpcăunul mai mare ca munții sunt pregătit să plec de pe o stea pe alta dintr-o beznă în alta

vreau să ajung departe și pentru asta mă pregătesc să mor când mor urșii pleacă în Țara Urșilor mă voi duce să fiu rege peste urși mă cheamă urșii să-mi fie supuși și-mi voi zvârli puii pe pământ să îngrozească Pământul. Iubire indigo Toată viața ne-am gândit dacă să facem sau nu sex oral am ascultat toate sfaturile și am cântărit însăși greutatea vieții întocmai ca Elohim spune-mi spune-mi what would you do? dar poate că nu vrem să călcăm legile pe care ni le-am făcut sau poate că le-am și călcat oricum ce rost are să trăiești fără iubire indigo? O singură fată M-am hotărât să-mi învăț lobul stâng să iubească pentru aceasta trebuie să privesc lumea iar să merg în mintea mea pe tot asfaltul murdar pe care am fost să stau pe bordurile singure de noapte singur să privesc ceva ce nu văd să fug de oameni și să-i izgonesc din Paradis să mor în fiecare dimineață să cad cu fruntea în morminte căutând disperat să intru să țin în mână craniul mamei mele și să o privesc în ochi și să privesc toate florile din lume în ochi florile de câmp și trandafirii ce se lasă rupte de dragul meu și ucise siluite de mâinile mele încălțate în bocanci de tractor și când voi muri poate voi iubi o singură fată o singură fată o singură fată. Rian & Rianna Rihanna a venit azi dimineață și mi-a adus două piersici otrăvite nu le-am mâncat le-am privit și într-adevăr erau prea dubioase piersicile negre dar poate și eu sunt otrăvit pentru Rihanna mult prea otrăvit ca pomul vieții suntem nisipul otrăvit din burțile aceleiași clepsidre dar cine mănâncă azi nisip? Oh. Moartea Iubita mea Azi noapte am făcut dragoste cu Moartea Asta înseamnă că sunt nemuritor dar nu mă gândeam la asta atunci Moartea era moartă demult și făcea dragoste cu mine Să fi fost un demon? Demonii nu știu să iubească Era Moartea care îmi spunea cât mă iubește Moartea Iubita mea. Poezie de dragoste Te-aș potopi în muștar ca pe o clătită și te-aș mânca cu degetele ți-aș clefăi trupul cald mânjindu-mă tot ca un porc și aș înnebuni de plăcere ți-aș sfărâma oasele și ți-aș suge inima dacă doar ai veni în brațele mele păroase și te-aș servi oamenilor pe stradă te-aș picta pe ziduri cu părul tău de culoarea muștarului și i-aș spune tatălui tău că te iubesc dar să mă lase să te mănânc și mamei tale că ești cea mai frumoasă friptură. Poetul în fața completului de judecată lui Dante Alighieri Poet de ce ai scris Iubirea e o piatră? Poet de ce ai scris Adevărul incendiindu-mă cu o mângâiere inefabilă? Poet de ce ți-ai scris epitaful? Poet de ce te-ai sinucis de trei ori? Vai voi florilor Florile fac dragoste în câmp într-o obscenitate tantrică trebuie retezate toate florile trebuie puse în vaze trebuie domesticite trebuie puse în glastre trebuie adoptate Vai voi florilor vai voi bondarilor vai voi băieților vai voi fetelor. Obscenitatea genezei Omenirea încă nu a înțeles după mii de ani de război și sex ce se întâmplă când îl face și dacă nu a înțeles până acum nu știu dacă va înțelege vreodată celule vii care se conectează ca stelele amestecându-se asemeni oamenilor devenind un singur om dar spermatozoizii sunt mai sensibili decât oamenii spermatozoizii sunt suflet, oamenii nu sunt decât oameni aș vrea să vorbesc în limba spermatozoizilor să le predic spermatozoizilor. Y Din abstracțiune la normalitate sunt de la idee la ochi viața trăită în rafturile bibliotecii personale moartea văzută ca moartea unei zeități acum că sunt viu ochiul pâlpâie ca un bec în care viața e carne însângerată de bou sfânt moartea e îndepărtată ca Mama Moartă trebuie să-mi tai capul și să-l îngrop în ruina sufletului uman. Măr, scoarță verde Fier. Fructe? Nu. Frunze vechi. Creier ruginit. Stol de pescăruși Vine un cheiasol, 4 pe 4, Basso continuo, apoi Do de jos, sol, fa, si, sol, Do, mi, re, sol, fa, si, Do, re/, Do, si, sol, mi, sol, re, fa, si, Do, si, sol, re, sol, mi, fa, Do, si/ MISTRETUL CU COLTI DE ARGINT SI COTOSMANUL INCALTAT. *** Eu sunt Oceanul Planetar Mările pulsează în creierul meu Banchize se rup în schizofrenii albastre Cârduri de marsuini cântă în ochii mei Vulturii se bat pentru irișii soldaților care sunt eu Limba îmi e o perlă roșie Smulsă în săruturi și învățătură Dar dacă eu sunt ploaia tu ești muntele ori cerul Muntele retezat? O LUME MAI BUNĂ Thank you! Fran AM MERS PE DRUMURI AM MERS PE TOATE DRUMURILE PE DRUMURILE NOPȚII ȘI PE DRUMURILE ZILEI PE DRUMURI DE SÂNGE ȘI PE DRUMURI DE LUMINĂ AM MURIT ȘI AM ÎNVIAT PE DRUMURI CA VAGABONZII DE CARE NU ÎI PASĂ NIMĂNUI MI-AM PIERDUT VIAȚA ȘI AM CÂȘTIGAT ÎMPĂRĂȚII AM MURIT ÎNGENUNCHIND PRESCHIMBAT ÎN CENUȘĂ. AM CĂLĂTORIT DEPARTE ȘI NIMENI NU A CĂLĂTORIT CU MINE SPUNE PROFETUL DAR CINE CREDE ÎN CEI UCIȘI? AM UITAT TOT CE AM ȘTIUT VREODATĂ ȘI MI-AM AMINTIT PRIVIREA UNIVERSULUI ȘI MOARTEA ERA MAMA MEA. VOI MERGE DEPARTE PRECUM COPIII ȘI MĂ VOI ÎNTOARCE DOAR CÂND SOARELE VA MURI ÎN FRUNZE ȘI TĂCEREA VA FI PIETRE ÎN PRIVIREA MEA CA ÎN PERIOADA EMBRIONARĂ A FIINȚEI. ÎMI VOI AMINTI DE TINE CU MINTEA MEA FIXĂ ÎN TIMP CE VOI DEVENI PĂMÂNT PE CARE ÎL VEI SFINȚI. MIAM SCHIMBAT LINIILE DIN PALME DUPĂ O CARTE SECRETĂ CARTE RÂURILOR SĂPÂNDU-LE CU LACRIMI DE CRISTAL. EROII AU VENIT ÎN CALEA MEA ȘI EU AM MERS ÎN CALEA LOR AM MERS DEPARTE ȘI AM CĂUTAT IZVOARELE VIEȚII. Capitolul 14 PATA DE LUMINĂ (Schiță în două părți) Felix Rian Constantinescu

I Silică stătea de trei ore în bufetul gării, bând bere cu vodcă și neputându-se hotărî să se ridice și să plece. Își privea chipul în berea galbenă din halbă, îndreptându-și din când în când șira spinării și încercând să dea dovadă de puțin curaj față de el însuși și măcar să-și spună că „asta e ultima bere”, iar după ce berea va fi gata, va pleca „lăsând vodca la jumătate”. Știa că din momentul în care își va părăsi restul de vodcă în paharul acela mic de sticlă transparentă care acum se afla în fața lui și va merge la tejgheaua barului să-și plătească berea și „suta de vodcă”, atunci Dumnezeu nu va mai fi cu el. Deși se considera un om păcătos, Silică nu mai simțise niciodată așa ceva în cei patruzeci și opt de ani pe care îi trăise. Își aminti ce văzuse în oglinda băii în care intrase să-și privească masca mortuară cu zece minute în urmă: fața buhăită a unui om gras cu ochii încruntați de băutură. Simțind mângâierea morții pe creștet încercă să-și reamintească ceva semnificativ din toate cele câte trăise, cu gândul că una din cele trei Norne, cea din urmă luase firul vieții sale și i-l pusese în mână. Ceva ce să poată duce cu el dincolo, cărându-l în suflet. Nu putea să-și adune gândurile. Uitându-se în jur, observă la o masă care se afla foarte aproape de el un țigan beat care avea în fața lui un pahar cu vodcă ieftină asemănătoare cu a lui și îl auzi cum îi spune unei țigănci care își ținea amândouă mâinile pe masă -Ascultă, Margareto, chiloții ăia murdari în care m-am c... când am venit amândoi de la cheful ăla de vinerea trecută, te rog să mi-i speli. Mi-i speli? Lui Silică îi veni să-și vâre degetele în urechi și astfel să nu-l mai audă vorbind pe individul de la masa vecină. El care făcuse o facultate și care citise în adolescență romane valoroase, era silit acum datorită sărăciei să bea acum aproape exclusiv în „localuri de categoria a III-a” și ca să nu stea singur să bea cu alcoolici ordinari, oameni care se îmbătau de la prima sută de vodcă băută, oameni scofâlciți cu fețele înnegrite. De altfel, și el era numit alcoolic și disprețuit de foștii săi prieteni, oameni cu slujbe și cu bani destui încât să își permită „o băutură serioasă” în baruri din centru, cu lumânărele parfumate pe mese. Nu voia să-și amintească trecutul, mai ales din

ultimii ani, din perioada de după patruzeci și cinci. Doar frustrări refulate și o extenuare care nu îl părăsea decât la sfârșit de săptămână. Încercase odată să se dea pe brazdă, renunțase să mai bea și mergea la adunări de ale pocăiților. Dar foștii săi prieteni - cei care acum îl numeau „alcoolic” - fuseseră care tot insistaseră, rugându-l să bea „doar un pahar”, iar apoi „încă unul”, până când nu se mai putu opri și începu să cutreiere orașul după băutură la prețuri cât mai ieftine. De fapt, ajunsese aici în urmă cu doi ani, iar acum venise din cu totul alte motive. Viața nu-l mai mulțumea. Acasă nu mai avea liniște cu nevasta, copiii îl disprețuiau deși nu avea alte probleme în afară de cea a băuturii, care îl făcea să lipsească nopțile și să îl găsească uneori dormind pe preșul din fața ușii apartamentului, dimineața când duceau gunoiul la ghena din fața blocului. Cealaltă problemă era faptul că nu mai lucra, însă în rest nu le greșise cu nimic, fiind un om liniștit. Chiar și băutura nu făcea decât să-l liniștească și mai mult. Maică-sa îi scrisese odată să n-o mai viziteze, fiindcă o face de râs în sat. Doar taică-său îi scria din când în când o scrisoare, cu litere de tipar, iar Silică aprecia mult lucrul ăsta, știind ce greu îi fusese bătrânului să o scrie, neavând decât școala primară și uitând aproape totul în cele patru decenii cât fusese cioban al CAP-ului. Privind cu suspiciune în jur încercă să-și stăpânească un val de lacrimi. „Nici nu știu ce mă apucă”, își spunea izbindu-și pachetul de țigări de tăblia mesei. Simțea în mijlocul frunții o durere de parcă acolo era izvorul lacrimilor care îi sărau ochii pe dinăuntru. Plângea doar uneori când stătea sprijinit de balustrada de pe malul râului ce traversa orașul, un loc în care nu se aflau decât pescari, vagabonzi și tineri care beau vodcă stând cățărați pe băncile de pe micul maidan de lângă râu, devastau pubelele de gunoi și primeau amenzi pentru „consum de băuturi alcoolice în locuri publice” de la gardieni publici sau de la jandarmi îmbrăcați în negru sau albastru. Stătea cu fața la râul murdar plângând și ștergându-se la ochi cu o batistă cenușie pătată cu cerneală ce o ceruse de la unul din copiii lui, pretextând că e răcit. Spera să nu intre nici unul dintre cunoscuții săi înainte ca el să plece. Mai ales Marin, Cristinel, Victor sau Petrican. Viața lui se terminase. Nu mai avea nevoie de ei. „Oricum îs niște bețâci scrântiți. Petrican și acuma umblă cu un chipiu militar care îl are de pe vremea R.S.R.” După ce-și termină berea își aprinse o țigară și își bău vodca încet, până la jumătatea paharului, în timp ce o fumă. Apoi se ridică privindu-l pe țiganul care scotocea ceva într-o plasă mijlocie de rafie, aplecat aproape cu totul sub masă. Îi trecu prin minte că lasă vodca de pomană pentru el însuși, „dacă o fi să ia țiganul paharul și să-l bea”. Merse la bar, plăti lăsând patru mii de lei bacșiș barmanului care îi mulțumi și apoi continuă să se uite la ecranul suspendat deasupra tejghelei care transmitea un serial TV. Chiar la ieșire se întâlni cu Petrican și îl salută încurcat. -Ce faci, mă? îi răspunse acesta cu un damf de bitter. Pleci? Ești nebun? Stai mă cu mine, să bem. -Nu pot, nea Petricane, spuse Silică privindu-i chipiul verde. Trebuie să mă duc undeva. Acum, înaintea morții - căci era sigur că va muri - Silică simțea că și-a recâștigat rangul, datorită indescifrabilei renunțări care îi era imprimată pe chip. -Cum, mă, mă lași singur? rosti Petrican punându-i mâna în piept. Hai, mă! mai spuse încercând să-l întoarcă înăuntrul barului. După o oarecare ciondăneală, Silică reuși să părăsească barul sub ochii uimiți ai lui Petrican. Niciodată Silică nu mai făcuse asta, să îi refuze pe vreunul din tovarășii de băutură. Nici măcar când era deja prea beat ca să mai poată bea ceva. După câteva secunde, timp în care se dezmeticise, Petrican deschise ușa de lemn a barului și ieșind pe jumătate afară îi strigă lui Silică: -Ne vedem deseară la șepte! Să vii că îi ziua lu' Cristinel! Silică îl auzi însă nu se întoarse, prefăcânduse că importantul mesaj nu ajunsese până la el. Odată ieși din „birt”, nu mai avea nici un chef să se mai întoarcă, nici măcar dacă i-ar fi dat vreunul de băut. După ce mai merse câțiva pași și auzi trântindu-se ușa barului observă că o luase în direcția greșită. Mergea spre clădirea gării, iar el voia să ajungă la liniile de cale ferată, departe de peroane. Totuși merse înainte spre ușa cu geamuri mari e sticlă a gării, deschisă și înțepenită cu o piatră cubică luată din pavaj și, în timp ce intra, privi cu atenție în jur. Vreo douăzeci de tineri îmbrăcați în haine de munte stăteau pe rucsaci ținându-și câte o mână rezemată de schiurile proptite de perete. Chiar lângă ușă o bătrână își cumpăra o plăcintă cu varză de la taraba amenajată acolo, iar la ghișeurile închise erau câteva cozi mici: muncitori îmbrăcați în negru, studenți, un bătrân cu decorație pe palton și cu o adeverință de veteran în mână, trei angajate CFR în uniforme albastre și două tinere îmbrăcate în haine pentru sporturi de iarnă care probabil luau bilete pentru tot grupul. Traversă holul gării și ieși pe ușa care dădea spre liniile ferate. Voia să meargă la tabla mare cu sosirea trenurilor în gară, însă văzând prea mulți oameni acolo merse la coada de la bancomat. Când îi veni rândul, în spatele său era altă coadă. Scoase cincizeci de mii de lei, nici el nu știa pentru ce. Mai avea vreo șaptezeci de mii împrăștiați prin buzunare. Portofelul îl vânduse într-o noapte când nu avusese bani nici măcar de-o bere. După ce luă chitanța și mototolind-o o băgă în buzunar, văzând că sub lista mare a „sosirilor” se adunau mereu alți călători se duse la ghișeul de Informații. Privind înăuntru nu văzu pe nimeni, iar în rama geamului era înfipt un bilet pe care scria „REVIN ÎN 15 MINUTE”. Stătu lângă ghișeu privind oamenii de pe peron. Chiar vizavi de el, peste prima linie, pe o bancă se afla bătrâna care cumpărase plăcinta cu varză, din care arunca unor vrăbii care țopăiau pe asfalt. Auzind un zgomot dinspre difuzorul ghișeului se întoarse și vorbi în microfonul fixat în geam: -Îmi spuneți, vă rog, ce trenuri vin la Cluj în următoarea jumătate de oră? Aștept un tren și nu mai știu la ce linie vine. La ghișeu se afla o femeie cu părul rar și cu o umbră de mustață. Următorul tren era peste două minute, însă venea dinspre partea opusă a podului, de unde peste șase minute urma să apară primul tren. Trebuia să se grăbească, se gândi. Îi mulțumi funcționarei și începu să meargă înspre podul care se afla cam la o jumătate de kilometru depărtare. Plecă din gară, trecu pe lângă ușa din spate a barului din care tocmai ieșise și lăsă peroanele în urmă. Trecea pe cărarea înghețată de lângă șine, văzând vagoanele albastre, care erau trase pe linii auxiliare de ani de zile. Clasa a doua, clasa a doua, clasa a doua, clasa a doua. Doar pe unul singur scria „1”, însă acela era pe jumătate înnegrit de un incendiu ce avusese loc cu doi ani în urmă. În rest mai erau câteva vagoane cărămizii de marfă și o locomotivă Diesel, veche. Cădeau fulgi rari care se opreau pe cărarea în noroiul căreia se cimentaseră urme de pași și pe ghetele negre ale lui Silică, ca niște mici puncte albe, lângă care - înainte să se topească apăreau altele. Silică mergea privindu-și ghetele și ascultând foșnetul mânecilor canadianei hotărât să se sinucidă, datorită unor motive care i se estompaseră în memorie odată ce îl convinseseră. Cauzele proiectării propriului sfârșit deja intraseră în ființa lui, amestecându-se unele cu altele până ce deveniseră o motivație, hibridă, confuză, cam ca aceea ce împinge un suflet la propria-i naștere. Mergând pe cărare văzu pe strada paralelă cu liniile ferate, însă la un nivel inferior, ca și cum s-ar fi aflat sub o faleză, o țigancă cu un copil mic în brațe. Coborî pe o cărare ce trecea printre niște brazi pitici până ajunse în drum și îi dădu femeii bancnota de cincizeci de mii pe care o scoase de la bancomat. -Să vă deie Dumnezău sănătate, Dumnezău să vă binecuvânteze, Dumnezău și cu Domnul Isus, spuse femeia. Merse mai departe și urcă iarăși pe cărarea de lângă liniile ferate, pe o scară de beton - după ce făcu o sută de pași pe trotuarul străzii. Chiar când reajunse sus văzu trenul tocmai trecând

61 pe pod și îndreptându-se spre gară. Privi ultimul vagon acoperit de mâzgăleli fără Dumnezeu al trenului care se îndepărta și se gândi că îl pierduse. Amintindu-și că un altul sosea aproape peste o jumătate de oră, merse spre podul îngust de cale ferată și sprijininduse de balustrada metalică, începu să aștepte aprinzându-și un Carpați. Aici voia să moară.

amintiri și gânduri care i se rotea strălucitor în conștiință înainte de a adormi. Și somnul, în care parcă reajungea la ceea ce fusese odată, regăsindu-se pe el însuși neîntinat de furie, complexe de vinovăție și remușcările celui rămas în viață pentru a fi condus locomotiva acceleratului 1..8, care în luna ianuarie a acelui an luase viața unui sinucigaș. HAȚEG, 2005

Capitolul 15 II Capitolul 16 RECUNOȘTINȚĂ (proză în două părți) Se afla în pavilionul A de ceva vreme atunci când soția sa reuși să obțină două zile libere de la serviciu, să se urce întrun autocar și să vină să-l vadă. În prima zi în care s-au reîntâlnit, Vintilă Nandra nu părea să mai fie chiar el însuși, i se plânse că este prea multă liniște pe coridoare, unde obișnuia să se plimbe de la un capăt la altul și să citească reclamele la medicamente de pe pereți. Singura lui distracție din ziua de sfârșit de ianuarie în care fusese internat până în iunie a fost de a face câte o plimbare pe zi pe aleile acoperite cu pietriș dintre pavilioane și să privească pe fereastra înaltă de la capătul coridorului cum lumina imanentă a zăpezii este înlocuită cu strălucirea mai întâi slabă a primăverii și apoi cu globul categoric al soarelui. Asta îi spuse Vintilă Nandra soției sale în luna iulie, vorbind în receptorul telefonului din sala de tratament. În timpul care trecu până la sosirea soției sale, Vintilă Nandra - după o săptămână de singurătate petrecută în salon stătu după-amiezele pe treptele care urcau la etaj, în clădirea în care era internat, alături de o parte din ceilalți bolnavi care își povesteau visele stând pe pături împăturite pe care le luau de pe paturi și care mergeau din când în când să fumeze în fața ferestrei deschise a băii. Însă doar rareori vorbea cu ceilalți deși stătea în tovărășia lor, și cel mai adesea privea în jos cu o expresie tristă, care, datorită trăsăturilor faciale ușor mongoloide, îl făcea să semene cu o mască japoneză. Pe măsură ce trecea timpul, ceilalți pacienți se împrieteneau, necazurile și locul comun în care fuseseră aruncați apropiindu-i, aproape ajungând astfel să poată ghici din ce motive se aflau ceilalți aici, asta dacă nu le-o spuneau ei înșiși. Deși n-o spuneau niciodată se gândeau: Dobrin e aici pentru că a băut prea mult, copilul ăsta, Aiftimiei, s-a drogat, Incău s-a îmbolnăvit pur și simplu, probabil. Dintre pacienții care stăteau după-masa pe repte, doar despre Vintilă Nandra nu știa nimeni aproape nimic. Uneori, în acele seri de început de vară când stătea pe treptele intrării în pavilion unde se mutase locul de pierdere a timpului, începea să plângă, udându-și obrajii împietriți cu lacrimi ce curgeau din ochii săi oblici, tulburi datorită unei conjunctivite cronice. La cantină mânca singur, într-un colț al meselor puse cap la cap. Era printre primii din cei ce luau gamela cu supă și farfuria cu felul doi de la oficiu și printre ultimii care terminau de mâncat. Stătea aplecat asupra farfuriei, însă privind pe peretele acoperit cu faianță niște foi A4 trase la imprimantă cu titlul „Carta Drepturilor Pacientului”. Negândindu-se la nimic privea minute în șir foile, acoperite cu litere mult prea mici pentru a putea fi citite. Acum, la aproape cinci luni de la internare reușea să mănânce toată mâncarea inodoră ce i se punea în farfurie, mai mult datorită înfometării la care ajunse decât pentru că ar fi început să se vindece. Cu banii pe care i-i trimitea Ileana, soția sa, nu făcea decât să cumpere din când în când câte o ciocolată pe care o mânca după prânz, în sala de mese. Spre deosebire de majoritatea celorlalți pacienți care își cumpărau ziare de la un chioșc aflat vizavi de poarta spitalului,aveau radiouri și ascultau cu interes programele de știri, iar cei mai tineri și rubricile despre viața vedetelor, Vintilă Nandra - deși fusese până în urmă un microbist pasionat - își pierduse interesul pentru orice în afara complexelor sale și a suferinței sufletești care îl îndepărta de cele din jur. Devenise apatic și îi venea tot mai greu să se ridice din pat dimineața la timp, pentru a putea primi „vizita” de la ora zece. Pe noptiera de metal cu trei sertare de lângă pat avea un exemplar al Bibliei în limba maghiară pe care i-l trimisese mama sa prin Ileana. Pe Biblie ținea o fotografie făcută la țară, cu el, soția, copiii și părinții săi. În week-end-uri stătea singur în salonul cu patru paturi, căci singurul coleg de cameră pleca la niște rude, într-un oraș învecinat. Vintilă nu ieșise niciodată din curtea spitalului și de când fusese internat nu purtase decât pijamale și bluze de trening. Stătea săptămâni după săptămâni în salonul cu tavan înalt sperând să se recupereze psihic și să părăsească spitalul odată pentru totdeauna. Voia să scape de obsesia amintirii bețivului, după cum aflase mai târziu, care se aruncase în fața locomotivei pe care o conducea, chiar în fața unui pod din orașul în care stătea acum ca pacient diagnosticat cu traume psihice severe în urma unui accident. Doctorul răspunsese că Vintilă mai trebuia să stea internat cel puțin șase luni, după care - dacă totul merge bine - să i se întrerupă treptat tratamentul, la întrebările Ilenei care pentru că nu își putea permite să îi telefoneze soțului ei decât o dată la două săptămâni, îi scria scrisori ce se întindeau pe multe coli ministeriale îndoite în care totodată îl încuraja și i se plângea pentru dificultățile pe care începuse să le aibă după internarea lui, ascunzându-i totuși lucrurile cele mai grele, conflictele ce le avea cu Ionuț, băiatul mijlociu și faptul că cel mai mare trebuise să se angajeze și pentru că la fast-food-ul unde găsise un loc de muncă trebuia să stea toată ziua nu mai putea să meargă la facultate. Însă Vintilă Nandra rareori reușea să citească mai mult de o pagină, mintea golindu-se conținând parcă un vacuum, iar el nu mai făcea decât să privească în gol. Când devenea iarăși conștient punea plicul într-un sertar al noptierei unde strânsese deja un teanc destul de gros de scrisori, tot plănuind să le citească mai târziu. Într-una din ultimele zile ale lunii iunie, Vintilă Nandra stinse becul și se puse în pat la ora zece seara. Colegul său de salon se culcase cu douăzeci de minute mai înainte, cu lumina aprinsă. Vintilă stătea în pat privind pata de lumină care intra prin fereastră de la spălătoria spitalului ale căror neoane nu se opreau decât la ora douăzeci și patru, marțea, miercurea și joia. Se gândea la tot felul de lucruri sărind de la unul la altul. Cum, în a doua zi de stat în spital, un pacient de la lat salon îi spusese la cantină să se plimbe prin curte în fiecare după-masă ca să mai fugă gărgăunii. Se întoarse cu fața în pernă și începu să plângă înăbușit când își aminti cum încercase înjurând să oprească trenul când îl văzu pe individul acela că se așază pe linie întorcându-se cu spatele la locomotivă. După vreo câteva minute stătu cu ochii deschiși în întuneric fără să se gândească la nimic, cu buzele deschise și cu colțul gurii udat de salivă. Chiar când să adoarmă începură să-l doară toți dinții de pe partea dreaptă, fapt care - inexplicabil, - îl făcu să-și aducă aminte de criza nervoasă ce o avusese în cabinetul doctorului cu două zile înainte. Își amintea că în timp ce silabisea calm cele mai oribile invective mototolind și rupând cu dinții acte medicale ale doctorului Sânjoan, care îl privea impasibil, nespunând nimic, nechemând pe nimeni și probabil așteptând ca Vintilă să termine. După ce Vintilă se liniști și se reașeză sprijindindu-se de speteaza scaunului, doctorul Sânjoan îi spusese că, date fiind necazurile pe care le avusese, îl înțelege, dar că din păcate nervii îi erau la pământ și că trebuia să-i dubleze tratamentul cu picături și să îi administreze două injecții în loc de una, ce sunt leac nu o pedeapsă. Toate astea însemnau oare că înnebunise, gândi Vintilă, amintindu-și viața sa din ultimele șase luni, a căror monotonie oscila între plimbarea de după „vizită”, partidele de șah cu un pacient de la pavilionul vecin, statul pe trepte la o țigară sau caleidoscopul de

2004 - 2016 I ”Laissez-moi chanter Pour ceux qui n'ont rien” PATRICIA KAAS „Ia flacără și du-o-ntr-un bordei Și-n munții Caucazului de vrei, Închide ușa, pleacă și o lasă Luci-va tot la fel de luminoasă De parcă ar privi la ea o lume, Împrăștiind frumos fireasca-i lume, Până se face spuză și se stânge.” GEOFFREY CHAUCER Devenise jazzist peste noapte. Avea un clarinet obișnuit, fabricat în România cu unul din elemente puțin crăpat. Cu un an în urmă se lăsase de școala de muzică, a cărei rigoare intra în conflict cu firea lui liberă. Cea mai grea materie i se părea „Armonia”, lecții în timpul cărora se gândea că este străin de muzică. Cânta tot timpul ce simțea, fără note, lucru care îl făcea să obțină cu greu calificative de trecere. I se spusese că ar trebui să cânte jazz, dar nu se gândise mult asupra acestui lucru. Unul dintre profesori, un domn tânăr cu glas amplu care domina clasa îi spusese după ce ascultă o mostră de exhibiționism muzical ce voia să înlocuiască fragmentul de divertisment de examen, că destinul lui nu e în muzica oficială. L-a sfătuit să intre în vreun grup underground de hip-hop, să fumeze marijuana și să aștepte ideea care să-l propulseze pe mainstream și săl îmbogățească. La întrebarea ce i se pusese de nenumărate ori: de ce nu interpretează ce trebuie ci, permanent, își cântă „creațiile” nu răspunsese, însă toți intuiau că este vorba de o frondă, lucru care nu ar fi fost prea departe de adevăr. Cadrele școlii tot așteptau ca Alin să se schimbe, părinții îi tot spuneau că este vorba de viitorul lui și îi cereau să se dea pe brazdă. Pe clasa a unsprezecea renunță să mai meargă la orele liceului de muzică, iarăși fără să dea nici o explicație și, ca să fie sigur că nu se mai întoarce, acumulase tot semestrul II o cantitate suficientă de absențe pentru a fi exmatriculat. Urmă un an în care stătu numai prin baruri, făcându-și tot felul de prieteni ale căror principale pasiuni erau băutura și drogurile, lucru pe care unii îl considerau ciudat fiindcă el era antialcoolic. Începu să înjghebe niște poezii, și își lăsă părul lung. Nu prea împărtășea pasiunile tineretului pentru muzica nouă, haine la modă, singurele piese pe care le asculta fiind rareori piese le anoste de la radiourile comerciale iar pasiunile vestimentare fiind blugii prespălați - haine care erau deja considerate învechite - și un fel de adidași negri pe care nu-i mai cumpăra nimeni. Părinții nu-i făceau reproșuri, se obișnuiră cu lucrul ca Alin să ajungă un nimeni. Nici măcar nu-i puseseră în vedere să-și caute o slujbă, lucru la care el - în schimb - se gândise mult. Nu știa ce avea să facă cu viața lui. Zilele treceau repede neaducând alte schimbări decât că luase de câteva ori droguri. Continuă să mai ia de câteva ori până la un moment dat când unul din amicii lui scoase dintrun rucsac niște seringi și o pungă cu un praf gri. Când îi întinse seringa, Alin o luă, se uită șa ea apoi îl împroșcă pe individ cu lichidul din seringă și plecă râzând. De atunci fără să-și dea seama bine din ce motive renunță să se mai drogheze. După câteva luni se angajă la depozitul unui supermagazin, unde trebuia să stea toată ziua. Era deja decembrie, o perioadă foarte grea pentru noul angajat. Deși se lăsase de consum, continua să-și întâlnească prietenii, împărțindu-și timpul între depozit și un bar aflat la un subsol. De cântat nu mai cânta și nu își vedea nici un viitor, credea că părăsise clarinetul pentru totdeauna. Tatăl său împrumută instrumentul unui elev la liceul de muzica ce tocmai intrase și care îi rupsese din greșeală o clapă. Nu i-l înapoie decât în vară, când reuși să-și găsească unul la un bătrân ce urmase și el liceul cu ani în urmă și acum se retrăgea dintr-un taraf. Prietenii lui erau captivați de felurite feluri de muzică, de rezultatele meciurilor, unii făceau pariuri sportive, mergeau la București la meciuri din Divizia A sau la concerte cu formații din străinătate. Pe Alin nu-l interesau nimic din toate acestea. Nu intra nici măcar pe internet, nu se juca pe calculator și nici nu știa să-l folosească, deși fratele său, care era elev la un liceu de matefizică, avea unul. Uneori îi venea să cânte la clarinet și îi părea rău că fusese de acord să-l împrumute. În alte momente îi veneau în minte melodii și iarăși îi părea rău că nu are clarinetul. Dacă era singur începea să le fluiere sau încerca să le cânte la o muzicuță veche pe care o avea din copilărie și la care melodiile nu ieșeau aproape niciodată. Prin martie reîncepu să meargă la biserică. Mergea la ortodocși și la greco-catolici. Ar fi mers și la catolici, însă nu se ținea slujbă și clădirea bisericii catolice nu avea decât un îngrijitor care spăla pe jos și curăța băncile de praf. Se vorbea că preotul catolic din oraș care era plecat la studii în Germania, trebuie să se întoarcă nu peste multă vreme. De multe ori stătea pe gardul scund de metal al bisericii catolice așteptând o fată ce învăța la un liceu aflat în josul străzii. De fapt era îndrăgostit de o altă fată, însă din motive inexplicabile se întâlnea cu cea de la liceul din josul străzii. Fata de care era îndrăgostit era de religie mahomedană, terminase școala și lucra la o farmacie din centru. Venise din fosta Iugoslavie, locuia cu părinții ei și era necăsătorită. Cu toate acestea Alin nu vedea nici o posibilitate. Se gândea că trebuie să devină mahomedan, și chiar și atunci nu e sigur că ei îi va plăcea de el. Totodată Alin era și mai mic cu vreo trei ani decât ea. Când era trimis la o farmacie, mergea doar la aceea unde lucra tânăra mahomedană. De câteva ori încercase să stea de vorbă cu ea și observă că avea o fire prietenoasă. Pe ecusonul ei scria „Zoraida Alj'” - „farmacistă”. Deși era îndrăgostit , din cauză că vedea între Zoraida și el niște bariere de netrecut începu să se întâlnească cu cealaltă, pe care o știa din barul de lângă depozitul supermagazinului unde lucra zece ore pe zi. Sorina, fata pe care o aștepta la ora trei dupămasa pe gardul bisericii, avea o fire foarte distantă. De altfel Alin vedea foarte bine că relația lor, așa cum era, avea ceva efemer. Alin nu mai mergea la școală, avea o slujbă de rând, nu avea bani, era un nimeni. Cu toate că-și dădea seama că Sorina îl va părăsi fără prea multe explicații la un moment dat, o aștepta și pe ploaie. Era aprilie, lună care adusese multe ploi ce umpleau orașul de umbrele, înnegreau puținii copaci de pe bulevarde și umpleau gropile în asfalt cu apă, bălți evanescente ca relația lui Alin cu Sorina. Pe data de 20 aprilie la ora trei fără cinci minute Alin stătea pe gardul bisericii și fredona o melodie. Stătea cu unul dintre adidași ridicat puțin în sus; călcase cu el într-o băltoacă mare și acum era murat. Pe lângă el treceau oameni cu glugile peste cap și cu umbrele în mâini - eleve ale liceului pedagogic, câteva profesoare, bătrâni, niște muncitori cu salopete leoarcă - și majoritatea

îi priveau piciorul ud și ridicat în sus. După ceva vreme, Alin își lăsă piciorul jos. Se tot aștepta ca Sorina să-i spună că nu mai vrea să fie cu el. Însă zilele treceau și ei mergeau după-masa la câte un hamburger, iar Sorina nu spunea nimic ci chiar dădea impresia că se simte foarte bine. Epuizaseră tot meniul fast-food-ului la care obișnuiau să meargă și chiar Alin începuse să se plictisească. Deja cunoștea din vedere anumiți clienți ai localului. După ceva vreme începu să o uite și pe Zoraida, se săturase și de barul pe care îl frecventa deja de luni întregi și începu să aștepte cu nerăbdare ca Sorina să-i spună că relația lor s-a sfârșit. Serviciul era anost, iar banii îi primea chiar din mâna patronului - un om important despre care se zvonea că face tot felul de fraude. Avea o funcție în consiliul orașului. Un socialist în formare ca Alin vedea iarăși alte bariere între cei ca șeful său și angajații mărunți ca el însuși. Alin, deși vedea bariera, , nu voia să o treacă, nu se vedea niciodată în postura celui plin de bani care dă o muncă oarecare unui individ urâțit de muncă și alcool. Uneori se întreba ce ar fi făcut dacă ar fi câștigat două milioane de dolari la loto - deși nu cumpăra lozuri. Ar fi păstrat banii, dar nu și-ar fi făcut firmă. Noii îmbogățiți îi repugnau. Îi vedea în mașini foarte scumpe, obezi de îmbuibare și agitând un maldăr de chei. Deși nu avea încă drept de vot, era interesat de viața politică, „cea mai bună scenă pentru parada grăsanilor”, se gândea. La trei și zece minute apăru Sorina urcând mica pantă a drumului ce ducea în centru. Era îmbrăcată într-o haină de ploaie crem și un costum de stofă. În picioare avea niște pantofi cu vârful pătrat, iar în mână ținea o umbrelă neagră. Îl privea cu o indiferență simulată pe măsură ce se apropia. Ploaia nu se oprise deloc și deja pe trotuarul de lângă gardul bisericii romano-catolice se făcuseră câteva bălți. Din cetârnele bisericii și ale unei clădiri cu cinci etaje de vizavi curgeau șiroaie de apă ce nu se mai vedeau la un metru distanță de gura cetârnei. Deși era ora trei și era sfârșitul orelor pe ziua aceea, erau puține eleve pe stradă. Când Sorina ajunse lângă el, o sărută și apoi se reașeză pe gardul bisericii privind picurii de apă ce cădeau de pe armătura umbrelei. -Salve, urâtule! îi spuse Sorina când o sărută. Era frumoasă, deși zâmbea rareori. Îi plăcea să-și ia o mină indiferentă, iar dacă era supărată sau tristă devenea placidă. În barul pe care îl frecventau amândoi ea era o singuratică, deși nu dădea impresia. Cunoștea aproape toată lumea care obișnuia să meargă acolo, da îi saluta și stătea de vorbă cu ei aproape cu plictiseală, încât era de mirare cum cei de acolo o mai acceptau. Ajunseseră să fie împreună într-o seară în care toată lumea se îmbătase - era seara de 8 Martie - în afară de ei și astfel au avut timp să stea de vorbă. Și ea, ca și el, luase droguri de câteva ori și apoi renunțase. Având amândoi o fure mai sobră, toți cunoscuții le spuneau că le stă foarte bine împreună. În timp ce Sorina lăsă o doamnă să treacă și se puse lângă el, acoperindu-l cu umbrela, Alin se gândea dacă Sorina îi va spune în ziua aceea că nu mai vrea să fie cu el. După ce trecu doamna se întoarse puțin și se uită la Alin apoi spuse: -Alin, mamă, ce mai faci? Vocea îl făcu să se simtă de parcă era iarăși la școală. Era profesoara de Istoria Muzicii, materie la care chiulise cel mai mult după Limba Germană. Cu toate astea profesoara, doamna Arpad, îl simpatizase foarte mult și îl apărase în fața altor profesori. Când făcuse absențele din cauza cărora a fost exmatriculat, vorbise cu el, atenționându-l că își poate distruge viața din cauza unor prostii. Doamna Arpad era o femeie în vârstă cu o pălărie neagră și îmbrăcată într-un costum de stofă care se udase pe mâneci și pe spate. Fusta era dintr-o altă nuanță decât sacoul. Avea părul scurt și vopsit în roșu, iar pe degete avea multe inele de aur și aur alb. LA încheietura mâinii avea o brățară groasă de aur și un ceas de damă cu o curea albă. -Bine, doamna profesoară! spuse Alin încercând să zâmbească. Dar dumneavoastră? Privea pantofi lăcuiți ai fostei sale profesoare și încerca să pară fericit, să aibă expresia unui om mulțumit de viață. Ca aproape orice, nici asta nu-i reușea. Începu să plouă și mai tare și cetârna bisericii începu să arunce cu putere un fir de apă, stropindu-i pe cei trei oameni ce stăteau lângă gardul de țeavă metalică. Doamna Arpad își privea fostul elev, zâmbindu-i trist. dacă expresia ochilor unei persoane ar putea fi decriptată cu exactitate atunci cea a doamnei profesoare de Istoria Muzicii ar fi de compătimire pentru un elev ce se pierduse pe drum și o admirație fără un motiv anume, ceva ce ține de intuiții metaraționale, pentru băiatul ăsta care de mai bine de șase luni lucra la depozitul de pe strada Radu Gyr. -Bine, măi Alin. Să ai grijă de tine, spuse zâmbindu-i doamna Arpad. Bună ziua, spuse întorcându-se și urcând drumul în pantă. Sorina îl luă de după mijloc și-l strânse cu mâna dreaptă, privind femeia ce se îndepărta cu mânecile udate de ploaie. Aproape că se purta ca o femeie îndrăgostită. Alin fu surprins și chiar ea se miră de gestul ei. Amândoi se gândiră că acesta este primul gest de dragoste autentică în relația lor de o lună și jumătate și Sorina era mândră iar el era fericit că ea fusese cea care îl generase. Alin era fericit pentru că i se dovedise prima impresie ce o avusese față de actuala lui prietenă. Se gândise că trebuie să fie bună la inimă. Asta nu înseamnă că era îndrăgostit. -Mergem la un hamburger? întrebă Sorina privindu-l cu o afecțiune necosmetizată. Ajunseră la intersecția din capătul drumului când Alin privind statuia de bronz a unui împărat roman se opri și spuse: -Trebuie să-ți spun ceva... Privindu-l, Sorina își luase iarăși expresia aceea indiferentă. Ochii ei spuneau totul sau nu spuneau nimic. Alin se gândi că probabil se așteaptă la tot ce-i mai rău, adică la niște minciuni care să-l scuze pentru faptul că nu mai vrea să fie cu ea. Se aflau tocmai lângă un gang unde se vindeau ziare și cărți vechi la prețuri ieftine, oprindu-se chiar în mijlocul trotuarului, fiind înghiontiți de trecătorii grăbiți care veneau prin gang de pe bulevard. Ploaia se oprise. - Ce? Privirea Sorinei era impenetrabilă. Pe soclul statuii lui Traian se strânsese o băltoacă în care era aruncată o umbrelă ruptă. În partea cealaltă a pieței era un hotel foarte mare în fața căruia erau arborate mai multe steaguri într-o parcare întinsă cu o băltoacă uriașă pe toată lungimea hotelului. Într-o parte cerul se limpezise și strălucea proaspăt. Pe drumul pe care tocmai veniseră se înșiruiau niște pomi de mărime mijlocie, înmuguriți. Soarele se afla în spatele unor nori care străluceau puternic. Sorina scutură umbrela și o închise. Avu un moment de angoasă. Se gândi cum când se întorcea de la muncă se uita pe drum la câte o bancnotă din cele pe care le avea în buzunar, din banii noi apăruți care pe măsură ce treceau lunile îi apăreau tot mai suspecți. Să luăm de exemplu bancnota cu George Enescu, prima apărută. Cu cinci degete se dă noroc, iar oamenii când beau împreună un pahar cântă ca și compozitorii. Pe spate era Ateneul, băutură alcoolică. Era și un portativ simpatic pe care scria MᴎR et me dor est, fado la la... Ori bancnota cu Nicolae Iorga. Iorga cât că are două creiere e unul și poate fi ucis și pe locul crimei să se ridice templul Curții de Argeș. Bancnotă verde albastră, securistă. Ori cea de zece, roz, cu Grigorescu. Pictorul e mai periculos decât compozitorul, dar trebuie cercetat la porunci. Deasemenea cerșetorului i se dă un leu și i se spune Fută-te Iorga. Lăutarului i se dau cinci lei, doar e petrecere. Prostituatei sau prostitutului li se dau 10 lei. Iar cinci zeci de lei e leafa pe zi muncă fizică a muncitorilor necalificați, care sunt temperați prin băutură pentru a nu se revolta. Urmează bancnota albastră, cu un Caragiale interesant, cu ochelari care joacă comedii la teatrul național. Cele cu Lucian Blaga și Mihai Eminescu nu le primea de obicei, cea cu Mihai Eminescu nu o avusese niciodată nici cu poetul luminii. Mai era ceva. Avemn Nicolae Iorga, George Enescu, Nicolae Grigorescu, Aurel Vlaicu și apoi Ion Luca Caragiale, Lucian Blaga și Mihai Eminescu. Aceștia sunt dispuși și în ordinea periculozității lor față și de către

62 sistem. Deasemenea avem dispoziția eugenică a populației, Nicu – Sfântul Niculaie, George ENEscu, Nicolae Grigorescu (nebun, pictor), Aurel Vlaicu – avorton sau avortat. Părinții națiunii sunt Ion Luca Caragiale, Lucian Blaga și Mihai Eminescu. Iar dacă luăm pe literele numelor, din seria sub 100 lei avem, I de la Iorga, E de la Enescu, G de la Grigorescu, V de la Vlaicu, ceea ce ne dă IEGV, ce se citește JEGU. Iar prenumele părinților națiunii ne dau I. L. de la Caragiale, L de la Blaga, și M de la Eminescu, adică I – Ochiul SRI, SIE și Securității, L de la Caragiale vine de la legiuitorii micii, de județ, L de la Blaga vine de la LEX, cine citește să înțeleagă, iar M vine de la masonerie. Părinții națiunii consideră poporul român un JEG, se gândea. Se mai gândea că există două clase sociale în România, cei sub o sută de ani și nemuritorii. Acestea erau gândurile lui când mergea pe stradă fără țință. Detesta banii României democratice, o ciocoime și un păturicism date pe față. Citise și el trei cărți la viața lui, Biblia, Mein Kampf și Arhipelagul Gulag, făcuse asta pentru că există numai trei cărți pe lume. Iorga e împușcat, Enescu e momit, Grigorescu e judecat, lui Vlaicu i se toarnă o jumătate, lui Caragiale i se toarnă una plină, lucifericului Lucian Blaga i se toarnă două, și Mihai Eminescu e egal cinci lei, adică cinci pioni, adică un turn – sau o tură – și e cinciu, celula psihiatrică și el în ea, drogat de Diazepam și pastile poliflore și zaru. În România detenția psihiatrică continuă se gândea trist. Acela a fost sfârșitul relației lor deși nici unul din ei nu spusese nimic. Deși după douăzeci și trei aprilie se însorise, Alin nu o mai aștepta pe Sorina pe gardul bisericii romano-catolice, iar dacă se întâlneau prin vreun bar nu făceau decât să se salute și să pună câteva întrebări de complezență. Sorina redevenise persoana indiferentă dintotdeauna, iar el - în parte și din cauza serviciului, și din plictiseală începu să meargă tot mai rar prin baruri și din iunie nu mai merse deloc. Capitolul 17 TRAGEDIA UNUI FOST PRIETEN 2016 Îmi amintesc de Silviu cumva neutru. El mi-a fost cel mai bun prieten, ca atâția alții, un adevărat guru, și ca să mă exprim ca vagabonzii one of the greatest guys, și acum eu sunt în Catacombe iar el în altă lume. Într-adevăr în ultimii ani, odată cu începutul ultimei Crize economice am trecut prin mari prefaceri sociale, capitalismul sa înstăpânit în estul Europei izolând oamenii și aducând noi cutume în cultură, înghețând sufletele oamenilor, robotizându-i, capitalizându-i. În societatea revolută, Silviu îmi era tovarăș. Mă întreb ca Llosa de ce oare mă gândesc acum după atâția ani la el considerând ce a ajuns și ce am ajuns, dar cred că o fac ca un fel de consiliere literară pentru el și bineînțeles pentru mine, ca orice povestaș maniaco-depresiv. În literatură poți face fapte pe care nu le mai poți face în viață și poți fi credincios unei prietenii care nu mai există, unui suflet care nu mai există. M-am tot gândit care să fie prefacerea care l-a lovit ca pe atâția alții cum m-a lovit pe mine boala, și am ajuns la concluzia că fostul meu prieten Silviu a devenit un mizantrop. Un suflet extrem de simplu, pe care l-am cunoscut pur, nu avea prea multe diode care săl tulbure. Nu îi voi povesti viața. Spun că Silviu ca și mine și-a pus toată whatever, tot sufletul într-o speranță, care nu s-a împlinit. Speranța unei mari iubiri, marea iubire a vieții lui și a ei, care a fost înfrântă de capitalism, de sărăcia umilința lui Silviu, și de dorința de parvenire socială a familiei alesei domnișoare. Și astfel fata, ca să nu înnebunească, a plecat. Ce spun eu este sfâșietor, dar de fapt este un fapt comun în orice fel de biserică, părinții fiind cei care cultivă copii pentru mai binele copiilor și inconștient al lor. Nu am de unde să știu dar intuiesc că din acest moment prietenul meu a înnebunit. Așa cum a ajuns pentru mine reprezintă frumusețea tragicului, pentru că adevărul este că viața lui a devenit o tragedie antigoniană. Silviu nu mai este printre noi. A plecat pe un vapor de croazieră, unde s-a angajat chelner la restaurantele de clasa a doua. O duce bine. Capitolul 18 LET HER GO

Uneori se simțea ca și cum nici Dumnezeu nu avusese timp pentru el. Cristi era acum bătrân, asta însemna că se născuse demult, într-un alt univers. A fost și era un suflet dedicat Bisericii, dar Biserica și oamenii nu avuseseră timp pentru el, fiind prâslea familiei sale în care toți roboteau în muncă sau Evanghelie pentru aproapele lor. Fusese lăsat cu o Biblie pentru copii și câteva cărți samizdat. Exista o oarecare nesiguranță în sufletul lui, o tensiune, o tristețe. Dar cu toate acestea Cristi nu era un om pierdut nici măcar în privirea severă a Bisericii. El era cel mai respectat între prietenii săi creștini, cel care îi punea pe toți în legătură și îi împrietenea pe toți, însă cu toate acestea anii grei de pelerinaje bunyaniene ale tatălui său, ale bunului său tată, îl mutilaseră. Dar cum spuneam, Cristi era o enigmă. Înainte să se nască fusese trei luni spânzurat în burta mamei sale cu ombilicul și se născuse cu o anumită softețe a creierului și șirei spinării, care îi agravase trăsăturile maladive. Se pune întrebarea dacă stâlpii Bisericii își dăduseră osteneala să-i înțeleagă drama, dar poate nu aveau instrumentarul necesar, de un secol ministranții ne mai interesându-se de Sofocle și filozofii germani. Iar pentru că avea un creier brici, și mai ales mașină, vilă, până și prinții bisericii nu se îngrijorau în privința lui. Și nici fetele. Dumnezeu nu pusese pe inima nici unuia să îl salveze de la singurătate, toate îl părăsiseră pentru o casă mai mare și o mașină mai tare. Se întreba în clipele de introspecție de ce după cum spunea vulpea în cartea Micul prinț, nu reușise în viața lui să își creeze legături, și nu își putea răspunde, de ce visul său nu se împlinise până în ziua de azi? Îngerul îi spunea că poate din cauza bunătății sale, da, într-adevăr bunătatea e un handicap. Universul nu este totuna cu împărăția cerurilor, asta o înțelegea. Și pe exploratorii spațiali ai viitorului cine știe ce fiare extraterestre îi așteptau în lumile noi, flămânde de a fi descoperite. există anumite lucruri în univers care îl îmblânzesc uneori, o stea căzătoare de exemplu ori steaua Betleemului, dar în general universul era mai mort și mai rece ca străzile Hațegului în amurgurile de iarnă ori decât un dicționar de stele. Astfel, nu era singur, dar periodic mai lăsa o iubire să plece, cum își lasă fagul inima de frunze în fiecare toamnă. Dumnezeu făcuse omul ca să se salveze din singurătate, dar omul e singur.

deasemenea asupra motivației. De ce s-au putut și se pot întâmpla asemenea lucruri din politici de stat, un popor și stat creștin?” "malicious hooligan, engaged in anti-Soviet activities", PRAVDA; (FĂRĂ RĂSPUNS) Este vorba de parterul castelului - alcătuit din patru, cinci saloane - alcătuit din patru cinci saloane lui Nopcsa în care sunt închiși în medie patruzeci-cincizeci de bărbați și băieți, toți cu suferințe psihice, unii abandonați de familie, unii - câțiva - spioni, turnători sau securiști. Sunt păziți de doi sau trei gardieni-infirmieri, care se uită la un televizor aproape fără sonor și mănâncă tot timpul stând pe rând jos la masă lângă fereastra înaltă ce dă în aleea de primire de lângă ușa de intrare și recepția unde țin bolnavii imobilizați spunându-le înainte să îi bage la secret, -Hai să-ți facem o injecție... ,injecție după care omul se simte bolnav, împăcat cu spitalul și sine însuși, simțindu-se că a venit acasă, acel acasă față de care a păcătuit prin absență o viață întragă; nevorbind cu pacienții închiși acolo ca animalele, unul fără pile neieșind de acolo decât după luni de zile când ajunge la al doilea leșin spre comă ca mine și e mutat la etaj, unde singurul avantaj e că mănâncă ceva mai mult și poate ieși în curte. Aceasta doar cei care reușesc să iasă prin bună purtare. Cei care nu sunt cuminți, ca să mă exprim în jargonul medicilor, nu ies de acolo niciodată decât când îi scot gardienii într-o curticică interioară lângă un gard, și unii – aleși după motive incerte - rareori în curtea mare, în apropierea spitalului. Și tineri a căror singură vină este o boală și sărăcia sau dezinteresul familiei sunt condamnați la a duce o viață în inumanitate, în foame și condiții de lagăr, cu mâncare de lagăr și cu singura deosebire că nu sunt puși la muncă, dar de fapt e un regim de exterminarea al statului față de indivizii care nu se pot întreține datorită bolii. A rămas o moștenire din timpul comunismului exterminarea prin psihiatrie, acum fiind nu la același nivel, dar în general oamenii cu idei sunt trimiși la aceste gherle pentru a nu deranja sistemul ori noii boieri roșii, iar cum am mai spus mai sunt bolnavii obișnuiți care mor și ei datorită extenuării. Iar intelectuali ca Ciprian Nickel mor uciși. Nickel, poetul Devei, a murit în Parter, spânzurat în condiții necunoscute de un copac de un nebun, în 2001 ori 2002. Nu se cunoaște motivul. Nu îi vizitează decât o doctoriță, iar în rest nu există nici un program, nici un asistent social ori terapeut, nici un preot sau pastor care să se intereseze de acești oameni. Doctorii încearcă să îi ajute, dar sistemul social îi vede ca pe niște gândaci nefolositori care trebuie deratizați în timp prin foame, izolare și deznădejde. Bolnavii la sosirea unui alt bolnav își spun unul altuia despre cazuri de sinucidere și înmormântări în câmp fără cruce. Astfel doctorii încă de multe ori sunt fericiți să încerce să convingă sistemul securist-medical să nu mai ucidă copii și dizidenți Am fost închis acolo cred de două ori și am stat cam o lună și jumătate. În acest timp am slăbit îngrozitor, nu am avut cu cine să vorbesc, am fost bătut de gardieni și legat de pat - bătut de două ori cu bastonul de cauciuc și legat o dată - pentru că am dat cu o sticlă de plastic în care era apă în camera video considerând-o degradantă, mâncam o jumătate de cană de ceai cu două feliuțe de pâine, nu am ieșit afară decât o dată în curtea interioară după ce am leșinat prima dată, înainte de asta încă o dată în curtea interioară și apoi la sfârșit când am căzut într-un leșin pe care îl simțeam o comă în care să cad și să nu mă mai ridic, după care am fost dus la etaj. Gardianul care m-a bătut prima dată continuu cu un baston peste spate, pentru că m-au bătut doi, mi-a spus cu cinism când n-am mai putut, după ce eu i-am spus că rezist prin rezistență nonviolentă: - Mi-ar fi plăcut să fi rezistat mai mult!... Sunt mulți pacienți care acolo stau și nu cunosc mai bine. Nu-i ajută nimeni, și întregii Românii și lumii, tuturor oamenilor, răi și buni, nu le pasă de ei. Toată ziua umblă cu frunțile în jos ca șobolanii pe coridoarele înguste căutând pe jos chiștoace sau împărțind chiștoace de țigări. Și niciodată nimeni, nici gardian, doctoriță sau pacient nu dă o bucată de pâine în parter. Infirmierii au camera lor unde mănâncă de le troznesc fălcile dar niciodată n-au dat nimic deși cum spune domnul Boantă și acum sunt acolo băieți, tineri, mai mult niște copii care suferă de foame toate chinurile pe care și le cheamă Biserica duminică de duminică. Turnătorii stau o noapte și apoi dispar, de obicei drogați tatuați care vor să-și ușureze verdictele ori copii de mineri, iar securiștii rămân internați ascultând întinși pe pat, îi simți că sunt securiști. Cum se poate exprima durerea unui Werther care vrea să iasă până în curte să vadă cerul, copacii, ori vede pe fereastra zăbrelită nu copacul înflorit ci corcodușii înrodiți și ar vrea să mănânce roșcove în locul mâncării pe care nu i-o dă nimeni. Ușa e mai închisă de poarta cetății Dite din Infern. Parterul m-a vindecat pe mine de iubire încât nici față de iubita mea nu mai simt nimic firesc. Felul în care se stă și se doarme ca animalele, bietele animale în cuști și de multe ori câte doi într-un pat mi-a rescris reflexele nu după legile vieții și lui Dumnezeu ci ale parterului. Am devenit un Buddha abia în parter. Noi am sperat la puțină umanitate din partea umanității. Odată cu căderea cortinei albe mulți dintre noi și din copiii și soții sau frații voștri vor mai continua să moară în acel loc blestemat, nedemn nici măcar pentru imaginația lui Charles Dickens un loc după chipul și asemănarea părinților fondatori Sykes, Fagin și Murdstone. Pentru noi este o lume a tăcerii cuvintele sunt scumpe în parter, iar unii nu putem vorbi, de aceea când murim nu mai rămâne decât tăcerea. 11 decembrie 2016 Capitolul 20 MORGA Vizavi de camera mea este o clădire de marimea unei barăci de tablă depozit de țevi instalații electrice, ridicată pe locul porții acum zidite al vechiului parc Pogany și blocata de însăși acest altar misterios, abominabil, a cărei funcție am aflat-o la douăzeci de ani dupa ce am cumpărat casa; este morga spitalului de copii cu boli psihice. O cladire lipsită de orice fereastră, indicator pe care să scrie MORGA, și neluminată decât de felinarul din livada mea, ca o lumânare înfiptă în pietrișul nisipos de Dumnezeu pentru copiii morți. Nu este loc pentru nici un altar sau lumină. Când moare un copil ceilalți vin să-l petreacă pe aleea nobiliară blocată de gardul comunist, în felul lor, nesimțind trecerea timpului, de la o moarte la alta, moartea care îi va elibera din conditia de nonpersoane, ca și pe mine. Trecătorii grăbiți urinează pe morgă și pleacă închizându-se aferat la pantaloni din mers. Capitolul 21 Izvor tulbure (O semificțiune)

Capitolul 19 PARTERUL (Schiță) Motto: „Aproape adevărat, doar că acolo au fost închisi copii nevinovați, la fel ca și la Păclișa, victime a regimului lu Ceaușescu...” Paul Boantă „...aș vrea să vă rog dacă ați putea să îmi spuneți ce vă amintiți din acei ani atât în Păclișa cât și în Zam ai acestei detenții și exterminări psihiatrice, un domeniu care ar trebui să ajute sufletele nefericite, și

Îl chema Pătru. Un pocăit, frate bun și dulce din Clopotiva. Erau anii '50, ani grei se spunea seara când țăranii și țărăncile cu pruncii suflau în cartofii rumeniți ori mămăliga încinsă cu brânză de oaie. Apăruseră lucruri noi, primari noi, de ăia de le zicea activiști și jăndari mai aprigi ca oricând. Nu se luase cu nimeni și începea să fie cam bătrâior Să tot fi fost aproape de vreo patruzeci de ani și trăia din munca pământului aprig de sub munte. Făcuse doar patru clase, nici pe ălea nu le terminase. Dar făcuse școala Domnului, într-un an citise Biblia de șapte ori de la început la sfârșit și acum o știa pe de rost.

În vremea aceea era păstor la Râu de Mori și Clopotiva unu de-i zice Ciorogaru, băiatu lu Ciorogaru ăl bătrân, venit de la școală de la București, prieten bun cu Pătru și cu văru-său cu Ioan. Pe Ioan îl băgaseră legionarii la Gherla, era mai bătrân dar de-asta cei de-acum îl lăsau în pace. Avea un băiat, Ionel, în armată în Valea Jiului la Lupeni plecat de trei ai. Trebuia să vină acasă. I-au zis, Hai, mă, să te băgăm în fanfara minei aicea, dar el nu vru și făcu armată cu muncă în mină numai să vină acasă. Dar ăsta era Ion nu Pătru. Pătru trăia singur în casa de lângă cimitiri și când nu era pe câmp citea din Biblie la fereastră ori la lumânare privind afară la crucile de lemn înnegrit ori de piatră tocită. Așa făcea. Așa se nimerise cu casa lângă cimitiri, nu era gropar. la biserică era frumos ca în casa Domnului. În Clopotiva, erau baptiști, botezători a doua oară și cu minte la cap. Lumea vorbea de ei că sunt înțelepți că nu se certau și nu prea vorbeau cu lumea. Tinerii mergeau pe jos de la o biserică la alta să se ia în cete de dragoste cântând până către Deva într-o parte și Câmpu lu Neag peste munte în alta. iacă erau tineri și mergeau pe drum de la cinci dimineața când se crăpa lumina până noaptea cântând și râzând. Numai Pătru nu mergea. Nu prea mersese, nu-i plăcuse lui să meargă. Lui îi plăcea să stea în liniște și să privească pe fereastra lui scundă ori să stea laoparte cu văru-său ori nepotul lui să cânte și să se roage să mai vorbească de ce a mai fost în lume și timpul trecea de parcă și Dumnezeu cobora și era mai aproape. Dar asta era bucuria bisericii. Lumea, de voie de nevoie, se schimbase. Erau care nu făceau nimic ba pe la primărie ba pe la miliție sau plecau la oraș de nici nu mai veneau și trimiteau înapoi bani mulți pe care nu voiau să-i primească ori îi dădeau la popa cu pomană și colaci de păcate. Nu mai știai cine ți-i frate, cine ți-i fârtate. Mulți țărani mureau la ocnă. De ce nimeni nu înțelesese. S-au smintit timpurile vorbeau când nu mai aveau ce clopotivenii. Și își vedeau de treabă. Acum oamenii vorbeau de Pătru că înnebunise și oaminii câinoși râdeau de el. El se oprea când vedea oameni în fața cârciumei, ori bând Plugare pe uliță, ori numai că i se năzărea sau îi știa el, de le predica. Atâta spunea și satul se prăpădea de râs și țăranii îi râdeau în față și-i spuneau că se țicnise și de vreo două ori l-au luat și l-au bătut dar unul care venise în sat spusese că îl va vindeca prin discursuri. Numai unii oameni plângeau și spuneau -Săracu Pătru... Săracu Pătru.... Mărturisea necăjit cu sânul tulbure. Când trecea o soră ori un frate pe stradă se întorcea și le spunea: -Nu vă uitați la Pătru... Pătru e nebun... Capitolul 22 COPILUL ȘI CÂINII

Felix Rian-Constantinescu Cause I know I won't be long Here in heaven (Tears in Heaven Variations) Ea era mama lui Ionuț Ursu. Putea să mai spună ceva? De atât timp nu putuse decât să tacă. Tăcuse asemeni unui copil care nu s-a născut încă. Dimineața dacă încerca să mănânce ceva se simțea de parcă șiar fi mâncat propria inimă, inima lui Ionuț, propria inimă. În acești doi ani tot citise cartea galbenă a lui Cătălin Bursaci și simțea că mamele care își îngroapă copiii, primesc un dar aparte, ca și cum Dzeu le ia ochii din privire și le pune în loc alții, îndurerați, precum cei ai icoanelor. Se bucurase atât să fie mamă. Era tot ce visase. Nu, nu se gândea la sinucidere. Se gândea doar la Ionuț, la Usu, cum îi spuneau prietenii. Da, o să încerce să citească luna asta cartea Magicianul de John Fowles. Nu, n-a citit-o. Și pe Radu Tudoran. Era bine. Trăia la fel ca înainte, numai că mult mai tăcută. Nu mai avea nici o prietenă. Nu. Nu știa de ce. Când stătea acasă se simțea ca într-o biserică, datorită cămăruței copilului. O păstrase tot așa cu pătuțul lui. Nu mai avea nevoie de nimeni. Nu era supărată, doar că parcă se preschimbase într-o stâncă. De multe ori se gândea că Ionuț nu are nici măcar un mormânt în care să intre și ea. Își punea felurite întrebări despre oameni, dar nu găsea vreun răspuns. Și găsea orice adunări de oameni, oriunde erau oameni mai mulți, chiar și bisericile, vulgare. Mergea des cu mașina, singură, cât putea, se gândea că poate va muri, dar era doar un gând stupid, nu voia cu adevărat asta. Dar simțea că nu poate altfel. Numai în timpurile nazismului se mai întâmplase așa ceva. Carnea, suflet, cea mai mare durere, toți suntem aur cu sânge, dar parcă și cu brațele tăiate, zburăm. Nu-și putea explica cum, dar mai trăia. Trăia cu sufletul retezat, amputat de ceva, nu știa de ce. Dumnezeu să mai știe în ce bolgie trăia și ea, poate în bolgia care avea la intrare o pancartă albastru cu alb pe care scria București. Asta era un infern al îndobitocirii prin suferință și poate că atunci când va ajunge și ea la nivelul animalelor care i-au mâncat bucată după bucată copilul de patru ani, oamenii vor avea milă și de ea. Când s-a întâmplat, o fetiță evreică de pe scară spusese cu ochii în lacrimi: -Eiha! Vechea întrebare a victimelor, cum a putut să se întâmple acest lucru? Și tristețea eternă a iudaismului, așa ceva să nu se mai întâmple niciodată! Dar ei erau români, urmașii fiarei. Se gândea, putea să-și mai vadă vreodată băiețelul? Putea? Avea atâta tandrețe în ea și nu mai avea cui o oferi. Tot ce făcea, se ruga, dar n-o interesa ce spuneau oamenii despre rugăciune. Se ruga copilui, lui Dumnezeu, Mariei care și ea își privise copilașul sfâșiat de câini, ca Eric Clapton. Viața ei era Tears in Heaven. Murea în fiecare noapte și dimineața se trezea în mormânt precum o zombi și se spăla pe dinți și se ducea să meargă la serviciu. Nu mai avea pe cine să întrebe cum se simte. În ce o privea nu mai avea nimic, era cea mai mare luzăriță de pe acest pământ, odată ce ești mamă, mamă făr soț s-o mai văzut, dar mamă fără copil ce e, ceva absurd, ca un copil fără mamă. Ea nu se ruga învingând, se ruga plângând. Veniseră la ea mame să o încurajeze. Parcă poate o mamă fericită să o încurajeze pe una moartă. Ele nu știau că moartea nu e un sfârșit, ci o absență. Oricum, ea știa că în parcuri nu au voie nici câinii însoțitori cu pedigree. Usu se născuse pe 27 aprilie 2009 și murise în 17 mai 2013 în Parcul Tei, ucis de câinii roșii ca fratele lui Mowgli în jungla indiană, de parcă Usu ar fi fost un lup ce trebuia ucis de vitejii câini, ucis și mâncat în bucăți pe nemestecate ca în amfiteatrele lui Nero Ahenobarbus bucureștene, române, ca un martir ucis de București. Avea un coșmar recurent, Usu era într-o salvare în care șoferul era un câine râios cu burta umflată, asistentele, polițiștii, pompierii, sirena toți urlau și erau câini, mari în unforme cu diferite chipiuri și tichiuțe pe capete, iar ea era undeva în cer și putea să privească și vedea cum medicul chirurg și asistentele îl mâncau de viu pe Usu în timp ce polițiștii îl vegheau, ținând electrozi în mâini, iar pompierii și șoferul conduceau ambulanța uriașă cu spume la gură. Îl aștepta la spital, dar când ajunseră acolo medicul, asistentele și ceilalți câini vomitară sânge pe ea în ziua luminoasă de primăvară și asta a fost tot, rămânea acolo plină de sângele lui Usu din cap până în picioare, tremurând, trezindu-se în sudori reci. Se gândea să meargă să dea foc parcului. Să facă câinii la proțap și să-i servească primarilor și protipendadei Bucureștilor. Și apoi să-i facă și pe ei la proțap și să-i dea de pomană pentru Usu. Să facă un foc al iadului mai concret și să-și strângă o armată de îngeri implacabili. Copii de patru ani care să-i dea la câini pe toți _oameni_ care o chinuiau cu esemesuri și pe Internet. Își amintea de boul ăla care îi spusese pe mobil că o să-i taie și capul și picioarele. Da, păi dacă bietul avea numai picioare, ce să zică și el. O făcut ca vita și apoi o tăcut. Tot ca vita. Sau cel care o pus câinele pe ea, de-o mușcat-o, și apoi în seara următoare o aștepta o haită întreagă. Și o mai și batjocorit-o. Ăștia-s românii, ei îs câinii, nu jidanii. Oamenii ziceau că se enerva ușor. Aveau noroc că nu venea

63 cu un agheu pe strada lor. Tot ce-a rămas din Usu atunci au fost niște oase împrăștiate lacom prin tot parcul, pe sub teii eminsecieni semănați cu căcat de câini mioritici. Avea probleme, știa. Și ea era româncă, din toate părțile. Dar cel mai mult se gândea ce ar însemna să ierte? Să trăiască iar? Rămăsese singură și se închisese în ea însăși ca un bob de grâu pietrificat din preistorie. Și pe cine să ierte, un popor prost apărut din alte două? Poate că avea nevoie de o alinare, dar cine să i-o mai dea? Se simțea ca o târâtură. Era rănită. Era rănită de moarte și trăia ca balaurilor cu șapte capete cu rugina veninului inflamabil curgându-li-le din colți din poveștile pe care i le spunea lui Usu. Se simțea de parcă viața ei ar fi fost marea piramidă de la Gizeh. Moartea era domnița ei Zamfira de la Prislop pe care nu o putea uita niciodată. Moartea lui Usu era luna noiembrie a vieții ei, devenită eternă. Există vindecare? Dumnezeu este unul, pentru Usu, pentru câini, pentru ea și pentru români și toți erau pierduți. Un calvar, o răstignire în lemn noduros, un pasaj de Quo Vadis iar dacă după cum scria Mark Twain, Italia a fost făcută de Dumnezeu după schițele lui Michelangelo, pentru români a folosit desenele lui Hyeronimus Bosch. Exista cineva totuși cineva care o înțelegea, din toată lumea, Fecioara Maria sub cruce. S-ar fi dus la mănăstire, dar nu mai avea credința încrâncenată, naivă, făcătoare de minuni de la șaișpe ani. Ajunsese doar o femeie frumoasă, singură și zdrobită. Dar câinii sunt mai buni decât oamenii. Voia să fie și ea străpunsă cu drotul în glezne și atârnată cu capu-n jos în măcelărie cu literele carne cașer scrise pe piept ca în Bucureștiul din timpul războiului. Era demolată ca o biserică, dărâmată până la ultima piatră. Așa că într-o zi mersese pe strada parcului Tei și la o poartă văzu doi pitbulli după un gard de sârmă pe care scria BATE ȘI VEI FI BĂTUT. Își făcu cruce, se urcă pe gard în mârâielile câinilor și cu ochii deschiși sări în curte luându-i în brațe. Voia să moară precum Usu, copilașul ei. Capitolul 23

CRY/STRIGĂTUL

2016

where Maria, the little sister, called Piti, dressed in Romanian popular costume fiersomely recited poetry surrounded by the peasants. They had a beautiful, Romanian Bucovinan life, in Cernauti, in 1939, the last year when Romanian life was beautiful. It is no use to complicate the reasons why Romanian Cernauti was destroyed and taken. Apart from it s proverbial riches which lead to greatest Romanian Spirit, represented by the trinity of Eminescu, Cernauti, and Bucovina Herself, Bucovina, and especially Cernauti, was a merchant nodal point, giving acces for Stalin to both Constantinople and Wien, so it had to be raped. My GreatGrandfather Leon liked during the War to pose at the radio reading the newspaper, or maybe the Daughters pictured Him so. What can we say after personal experience is that the Tarist Empire considers itself an Empire with the mission to destroy and convert the whole world. Ever since the wars between Russian and Turks and before we can see that after Petru the Great the other Czars up to this day understood of England only it’s Empire. So the antiRomanian attitude of the American ambassador of the current day in Chisinau is just one example in a long line of Abuse. But we believe that Romanians will live, and together, and we believe that Justice will look to our Wounds and the King of England will no longer be let to torment our People, Independence and Unity. We will civilize Russia not the Czars abd Syberia will exterminate us, this is Our faith. Arrived at this point in our history we believe we should write a letter to the czar. "You see we all make choices LaHaye. You chose to become Sherrif keep food on your table for your family; and Paxon he chose to raise cattle, which ended on another man’s table." We speak to you not in our name, or in the name of Basarabia, or our native Cernauti, but in the name of all Romanians and Rome. Latin spirit is short. We are Elisha with all armies of heaven and earth not only surrounding but protecting us, we don’t know who you are. We know and you should too that the Globe is warm everywhere. And Romanians die if they want to. Now, longtime, the history of (wo)man is written by the Plane. In the end there is only one thing to be said. A TALE. In a forbidden land there is a forbidden city with a forbidden palace with some forbidden kings who sit at a sinie and drink wine. Good bye. Chapter 1 Letter to Vladimir Putin

„I tell my story not because it is unique, but because it is not.” Malala Yoousafzai

I believe I will begin my Cry now.

The Prologue

1939. Romania is not part of the new war. My future Grandmother, Eleonora Ruptas is fifteen; just a rich girl in Cernauti, Romania. Her father Leon is a food businessman with a store in the city. Her Mom is from a very rich family, Grosu. They are both of Greek business people origin, brought in the time of the rupta two centuries ago. Her name is Olimpia and they have many children and the house of the Granfathers at the outskirts of the city where they do agriculture and keep animals. They consider themselves Romanian an from all the Children Eleonora is the most gifted to continue with the store. Cernauti in 1939 was a very beautiful city. An unoficial porto franco city, a city of merchants from Constantinople, from the Ruptas and Grosu came too, the Grosu may have been of Pind origin, and from Russian cities, Osterreich and Berlin, from where we have ancestry in Greatgranfather Leon, a through man but with Hitler qualities like most merchants of the late Nineteenth century up to the day. It was told by his Daughter that Leon flogged once one of his boys for stealing chocolate and giving it to his friends and only her as a favorite of the Father could stop the night basement ordeal. We may wonder what made her to be the Josiph of the Ruptas family? She had two sisters and four elder brothers. But out of them all she was the best with business and life. She also liked to paint and had talent which she passed on mostly to my big brother. And she liked to dress classy and was bilingual in Austrian German What could be said about herself is that GreatGrandfather could trust Nora as he trusted himself or Olimpia, her Mother. Eleonora made only the Gymnasium because hard times appeared to come over Cernauti. She often told at old age when She was suffering of Alzheimer that on Saturdays on her wat to school she was asked to turn on the light in the sinagogue. Then it begun the Holocaust and Soviet occupation after the renunciation of Romania at two Moldavian territories. They became Refugees in their own Romania. The Soviets tried to unoficially cleanse the Romanian lands they occupied, of Romanians. I believe that in Northern Bucovina one hundred thousand people refugeed from five hundred thousands Romanians. The rest were shot or exiled to death or subjugation in Stalin’s Syberia. And only half maybe or less of the Romanians remained and alive. My Father says from time to time that we have relatives all over the world, from Syberia, to Cernauti, Radauti, Ardeal, Arad, Timisoara, Bucuresti, and in the United States of America, all fled as refugees before the Generalissim I. V. Stalin. As we can see although she belong to the Romanian-German culture, Eleonora was not anti-Jewish. During the War she listened to German hip music such as Lili Marleen of Marlene Dietrich. But also the final solution began only in the 40s and the insane realities of concentration camps remained hidden to the European and World peoples. Perhaps in Lili Marleen, Nora saw her own love story, with my Grandfather Dumitru Constantinescu from Agricultori 86, Bucuresti. At Cernauti they made many photos and they liked to do photos on street and at home. They also went to country camps on feast days

As I see I have been arrested. Well I am dumb. Not with fear, no. But let’s get back to us. Vladimir Putin, that is your name? I am not contentious. I just try unconsiously to make a river. I have something here, Beatrix. Do you know what? I ask your name because I want you to know that I am not interested about you. We talk about me. Well, I have something very interesting here. A book. And the book has three photos. Have you seen those photos, Mr. Putin? The photos of the inside of the book are three photos of Mr. Soljenițân. A big one, very childlike, all of them are, for that matter, but very Idealistic, and is the actual Aleksandr. Under it are two photos. In detention and After his release from camp. They both looked so familiar to me. Especially the first of the two. It resmenbled in my mind with a Child from some movie, I just could not name. And then i realized that that Child was me. And while writing I saw that After his release from camp is my Father. Well, do you think We are going to give all up? For You? That Death would be an impediment? That we have not read Gavroche and Jean Valjean? Soljenițân existed only before his arrest, but, like Moses, Soljenițân lived only after his arrest. The last thing I do is to hurl insults. But everytime truth is insulting. Now it is not the time to say who’s to blame, and certainly not by men. But maybe just as You, Master Putin, like to live at ease in Kremlin, so we like to live at ease wherever we are. To put it more bluntly, intelligently though, You, Mr. Donald Woods, are the last relic of a revolute age, the Last Empire, and your only key to survival would be to kill anyone else living, like we did long you existed, but, because there is a God, You will rot and resurrect in flowers. Now, before the Trial would start, What do you have to say for yourself? You know that me, from my cell, am the judge. Just like Sarajevo...

Chapter 2 War Tabula rasa. The War was the Destruction of goods. Too many lowyers, too many loaves of bread, too many people. Ideology and hatred were just adiacent, instruments over the different levels of human society. I. V. Stalin did that too in the thirties until it became monomaniacal behavior. Economy with an arrest warrant and a bullet. If I were Denise or one of Joni's friends I would tell her that if we look in the life of Aleksandr We could understand why God punished him so. Even during the War, the bloodiest years of history, he was _too_ carefree. We, me and Joni, who have eyes for an another reality would conclude that I. V. Stalin was just a tool in the hands of God. And that God had reasons for our friend Aleksandr's destroyed life. And our belief, drawn from this affair and our own lives would be that humanity of the soul is produced by God through destruction of the heart, like wine. And we could only ask, if men's reason for destroying the whole World was mere state economy, what were God's? Even the massacring of the Jewish. We know that Jesus does not kill anyone. So genocide comes very weird in God's plan. Friedrich Nietzsche wrote a book at which we know the title Dincolo de bine și de rău. This means we believe that God is beyond even of dialectics of the humane. Genocide comes like a beast of the bunget of time. But then remains Israel, and Jesus, and bread, and milk, and blackberries for supper. But firstly the War is the dead, killing and killed. Many times war starts when Jim Morrison's generals are given place in politics. And when boys want to become men. It was said that WW2 and WW1 were Wars Without Glory. Times are changing. Today life has become as such. The World War Two was the murder of the Father of the family by confused strange men, who instead of a human tongue had an industrial shotgun. They were workers. And shooting people, everyone, was work.

This is the world of my head, Our head, one hundred years of war. And then? We die... And the saddest thing is that a man like Adolf Eichmann was not a murderer, indeed, but a, as Wilhelm Busch put it, un funcționar conștiincios. This is how Kramer is born. MARK F’S POET STAMP COLLECTOR EX-ALCOHOLIC STONED WITH METAL LAQUER MUCH TOO INTOXICATED IN THE PAST IN TREATMENT POP MUSIC LISTENER AS MUCH TOO ANAEMIC POEMS AUTHOR THE POEMS OF A MARK F’S POET HERE I AM, BETWEEN CHILDHOOD AND OLD AGE.

Chapter 3 Letters to America

August 8th, 2016 Dear Embassy of the United States of America în București, Hi, my name is Constantinescu Felix-Gelu, I am born on March 29th, 1982 în Hațeg, Hunedoara, and I live with my old Father, in Păclișa, Hunedoara alone without my Mother, Valeria Roman Constantinescu, who died în 2011. To speak in two words we are victims of war. In July 1944 my Grandmother Eleonora Ruptaș Constantinescu din Cernăuți lived with my Grandfather Air Lieutenant in Bucharest and my Grandfather served in the Air Defence of Bucharest at the plane telegraph when an American bomb fell on the street at day close to my pregnant Grandmother and destroyed all our lives forever. My Grandmother retreated at Bradu, Argeș, where she gave birth to my Father, in a day aproximate – as She could remember - August 6th, 1944, She left my Grandfather who had a nervous breakdown on the air front too and lived alone until death and my Father, Constantin, never knew him. And if it weren’t for the kindness of a soldier from the Eastern Front, Stalingrad and Cuban, Paic Ștefan from Moinești, who came back as a prisoner from Siberian taiga, My Lady Grandmother and Gentle Father wouldn’t have survived. We are victims and I come to America to ask Her to once again receive the weak and protect them for a more humane future. Amen. God save America, & Romania, Sincereley, Constantinescu Felix August 9th-13th, 2016 Păclișa, Romania, EU A Victim of War Memorandum to Mr. Barack Obama President of The United States Of America Mr. Barack Obama, President of The United States of America I write You in All Faith in Absolution, about my pain and the pain of a Family. As I wrote to the Embassy of America in Bucharest in my country Romania, we were maimed in the mind of my Father and in the soul of my Grandmother. I in the name of my family and my Father ask to be received in The United States of America as War Victims and Americans. We believe in God, in Liberty and our lives have been mutilated by 72 years of Communism in our Native and Refuge land. -1We could have been rescued by the United States of America right then in July 1944, in a better world. It is senseless to say that we suffered for seventy-two years, we did, and we will suffer until we die. In Romania, to heroes, any man an enemy. Maybe the ones that will come after us be better, but honestly we don’t know. We fought for Adolf Hitler and Stalin, and our minds died for them. We live in a parallel world, after a wall, we hear , but cannot see with the eyes of human understanding. Our brains are frozen by the cold world of the cold war. We know that there are great men and women and old and children allover in the world, but our fragility made people treat us with the bread of meaness. Now I thought that You, Mr. President, know exactly how I feel, me and my Father and Eliƺa, our story is the Story of most of the World, Bucharest, Sarajevo, Hiroshima, Dresda, Berlin, and around the Third World. For this I fight. That the wars cease to exist, in reality and in the sickness twisted minds of victim survivors and I must speak the truth, I am determined to convince America to open the gate up for war victims all over the World, the ones that _deserve_ and the ones that do _not_. And my second commandment governing my life is after I will be American in America to move the borders of USA to the borders of the entire world. -2With every sun that sets it becomes fair to me again Tthat for Us the war, the 2nd World War, has not ended, never will on this earth. We loved and were born in Hell, a Hell more horrible because every Day was full of Death. World War 2 killed my brain and the brain of my family. Hitler was our godfather so here we are world the handiccaped Ubermensch. We are Hemingway characters, natural born soldiers In a Mondial Murder in a Tartar Desert.

64 I am an collective tragedy, one of Sophocles bad dreams, my innerinferno gives space to my world, a world that needs the lamp of The Statue of Liberty. We need the Statue of Liberty. To be ours. Where we can stay. Before our sudden Death. I believe I have said it all.

mierea numai din stupii făcuți de ei. În pădure găseau roiuri de albine în scorburi de fagi pline de miere, și așa a aparut cuvântul dacic Fagure. Și astfel și cuvantul Fag pare dacic.

-3-

Rușii care de fapt sunt Sciții, au multe în comun cu dacii, și dacă sciții erau cu armele, geții erau cu mincea. Și chiar și cuvintele Ruși și derivatul de azi și acum o mie de ani Rusia poate fi numele pe care lau dat geții Sciților, rușilor de astăzi.

With the Respect and Ernestness Of a Nation, I write my Name Here, Constantinescu Constantin Felix-Gelu Valeria Eliza And I say to You, Mr. President, You Will Win And there Will Be Food. Amen.

Am obosit. Mai vreau doar să spun despre cuvântul Băiat. Înseamnă Luptator, iar numele Băiuț e poate ultimul nume propriu prenume dacic înca în uz, în Țara Hațegului există 2, și neluat din cărți.

Rusidava - romană pe o asezare incertă dacică - înseamnă în getogreacă, Dava Roșie. Iar rușii înseamnă roșii pentru fascinația lor eternă pentru krasnaia, krasiva, roșu sinonim cu frumos. Rusidava - castru roman și așezare romană in Dragașani, Olt, pe locul unei vechi așezări dacice. În încheierea prologului dacic pot să concluzionez că limba dacică, asemeni limbii grecești și germanice, era un idiom sapiențial, al gândirii pure.

-4Notă. S-ar prea putea ca getii sa insemne Argintii in limba greaca, extrapolat cu sensul ca getii spuneau vorbe intelepte, adica erau un fel de prooroci. Si denumirea get sa fie comuna cu Argesul. Cred ca acolo era tribul getilor care dupa aceea a dat nume zonei subcarpatice pana la Marea Neagra. Capitolul 4 Sarmisegetusa

Cred că știu ce înseamnă cuvântul dac Sarmisegetusa. - Împrejmuirea Geților, sau Împrejmuirea Getă. De la rădăcinile Sarma și get. Obs. Tata și cu mine credem că are legătură cu zidul getic, care era o umplutură de val de pământ între două ziduri sprijinite unele de altele de bârne interioare. Iar amfiteatrul de la Ulpia reprezenta o cetate getă arhetipală în care se reprezentau Bătăliile Întemeierii. Deasemenea cuvântul Get este înrudit cu Argint și cu Arhe în sensul de vechi, mare, mareț, și cu sensul extrapolat de înțelept. Geții pentru greci erau Înțeleptii. Și erau același popor până la Bratislava. Dar nu știm ce înseamnă dac. Poate get e la origine o stâlcire și neologism din greacă, iar dac e numele originar dacic sau numele pe care li l-au dat romanii înainte de Împăratul Traian. La mocani, în codrii și târsele de pe dealurile împădurite de peste Strei, înca se mai spune că mesteacanul e cel mai înțelept copac din pădure pentru că e "alb". Mesteacănul e deasemenea copacul lui Odhihnn, zeul prepreoției și înțelepciunii și runelor, al semnelor și protoscrisului. Ziridava - Arad. Altă denumire Sarraand. Dava sării. Probabil ca vindeau sare din Transilvania in Italia si germanicilor. Sucidava - prin sudul Olteniei. Dava sucilor. Piroboridava - Poiana, Galati. Cred că înseamnă Foc Fier Cu Impurități (Fontă) Dava. Se producea fier primitiv, oricum dava e și intens Halstatt, prima perioadă a fierului. În limba română literară poate fi tradus Dava Fierului Aprins sau Dava Fierului Roșu. Notă. Se observă densitatea neologismelor grecești, latine și sarmate în vocabularul de bază, datorită în principal schimbului, tehnicii și posibil a deschiderii dacilor către universalitate. Aizis - sus la Dunare. De la iazygi. Apoulon - Piatra Craivii Cult solar dac al unei divinitati posibil sincretice ori împrumutate, sub influența cultului apolinic, al zeului grec Apollon. Probabil și sit astronomic. Voiam să mai analizez toponime. Dar mi s-a terminat bateria. Am să trec la substantive comune puțin. Înțeleg denumiri de localități câteva, dar ce înțelegea un dac numind viezurele Viezure? Eu am o teorie. Limba dacică nu a dispărut, nici nu e sinonimă cu limba latină. ci e un continent scufundat în limba română, putând până la un anumit punct fi cartografiat, și pe alocuri chiar reconstituit, cu concursul enciclopedismului, putând astef chiar să pătrundem în sufletul dacic. Viezure - vine de la cuvântul latinesc via. Dacul era un suflet care făcea asocieri între lucruri extrem de diferite, găsind asemănări și corespondențe în toată lumea înconjurătoare. - zure, de la zare și zur - cum e în zurbă - agitație. deci Privire Vie - în același timp privirea omului beat - pentru că pe drumuri adesea erau pomi și vii, mai ales în spațiul roman, și Mișcare Agitată - trimițând tot la omul beat dar în același și Beție de Inteligență. Mi s-a blocat computerul așa că scriu iar de pe telefon. Cred că acest cuvânt dacic reflecta atitudinea dacului când mergea singur în padure și îi ieșea un viezure în cale. Deasemenea cred că dacul numea viezure, pe lângă viezuri, patru categorii de oameni, bețivii, romanii, copiii și sihaștrii. Astfel am reușit să intrăm în sufletul dacic, adevaratul suflet dacic. Alt cuvânt dacic este Fagure. Când eram copil aveam o carte cu povești din Moldova numită Carte cu și despre albine. Dacii erau părinții albinelor. Și nu totdeauna luau

mai urât german, iar Chagall cel mai iubit, dar Hitler are mai multă noblețe decât Chagall. Numai că prinții nu trebuie lăsați singuri. Un prieten, băiatul celui mai mare Sfânt baptist din țara Hațegului i-a spus tatei în anii 90, văzând cartea, că Mein Kampf ar fi trebuit să fie arsă și nepublicată. Tata i-a spus ca asta au făcut și naziștii, au ars cărți. Capitolul 7 Mein Schrift (Continuare) Inainte sa scriu vreau sa spun ca viata mea e un going to the mattresess. Stau in semicoma majoritatea timpului adunand aminoacizi. Si apoi la un moment dat vad ca a venit vremea sa scriu. Ma pun pe marginea patului si ma rog cateva secunde si apoi plec stiind in sfarsit ce am de facut. Azi Vladimir Putin a propus Ungariei, sau amandoi s-au inteles sa-si imparta Romania cu satarul. Mi se pare comic ca Rusia a ajuns acum la nivelul culturii politice iredentiste, aliindu-se cu singurul stat pe care l-a gasit, care a pierdut toate razboaiele. E si mai comic, ca nici macar iredentistii maghiari, nici rusii ci numai Domnul Vladimir Putin face pula mare. Domnul Putin nu vrea Moldova ci vrea sa distruga scutul antiracheta roman. In timp ce Germania, America, Polonia si chiar Romania tac. La box exista o tehnica. Blocarea pumnilor de vizavi cu o mana, iar la un moment dat un singur pumn cu cealalta pune campionul jos la numarat. Asta se numeste decisiva. Oltenia este bicepsul Romaniei, asa ca trebuie sa avem grija de Ea. Si intotdeauna Americanii au vorbit frumos dar au purtat dupa ei un ciomag mai mare. Si de altfel chiar si in WW2, tot URSS, mai mare decat Federatia Rusa, nu ar fi putut singura sa-l bata pe Santino. Rusii au luptat cu arme mari si ineficiente, comsomolisti cu pusti de lemn legate cu sarma decapitati din pas alergator de bunicu Stefan cu lopata militara, cu vodca si comunism, batai si violuri. Atat.

Capitolul 5 VADUL ARS, sau romanul înviat & Omagiu Îmi pare evident că aceasta a fost intenția domnului Constantin Stancu, cel care cu această carte a devenit prozator, mai mult chiar romancier, și a câștigat ras cognomenul Stancu. Eu, domnul Radu Igna și Ernest Hemingway, am făcut tot posibilul să ucidem această monstruozitate psihologică, numită roman, dar la un an de la execuție, O mamă de lumină, în 2016 apare această Carte, ca și cum romanul cum spune tata râde și spune vezi nu m-ai ucis, m-ai ucis și eu am înviat trei anotimpuri după. În cadrul literaturii hațegane există trei romane și punct, egale între ele. Condamnat, de Radu Igna, O mamă de lumină, al meu, și Vadul ars, de Constantin Stancu. Eu sunt de formare germanică. Cred în Islanda. Domnul Stancu e de formare slavă, dar nu a lui Pușkin, nu a potopului de stări și emoții a romanului rus comun, ci cu romanul rus al lui Bulgakov, romanul cel mai înalt care trebuie să stea pe noptiera principilor, - Mai mult decât atât un Bulgakov care a citit 1984 aplicându-l pe Lev Tolstoi, - Pasternak, Nabokov, Evtushenko. Este puțin spus că în prezent Hațegul are un loc de statură în cultura Hunedoarei, fiind datorită longevității autorilor, cel mai bine reprezentat și din punct de vedere literar la egalitate cu municipiul Hunedoarei. În același timp, ca și Litera stacojie, Vadul ars e romanul unei comunități, produsul psihologic al unei subcomunități. Romanul de fapt este trama comunității baptiste înglobate în comunitatea seculară a Țării Hațegului, care ține de aici până spre Valea Jiului și până la Streisângiorgiu și Porțile de Fier ale Transilvaniei. Vadul Ars poate fi oriunde și trimite la pământul radioactiv al Țării Hațegului, binecuvântarea și blestemul ținutului și al oamenilor. În continuare cred în saga, dar văd că mai există o galaxie, într-adevăr pe cer, și cer alte cărți și multe alte lecturi. Atenționez să nu devină Breban un canon în scriitura noastră, Brebanul dogmatic, dogmele își au loc doar în Biblie. În orice altă privință cartea este desăvârșită. Și arată orbirea societății literare românești care citește o cărămidă turnată în 5 ani ca Solenoid, de Mircea Cărtărescu, în locul unei cărți publicată în 2016, dar a cărei gestație a început cel mai probabil în 1991. Dacă aș da o stea de aur sau o cruce de argint unuia din acestea trei romane, acesta l-aș alege pentru cunună. Omagiu România modernă înseamnă Cuza, Carol 1, Ferdinand, Antonescu, Mihai, Dej, Maurer, Ceaușescu, Iliescu, Iohannis. Nepoții voștri vă vor judeca pe voi pentru varii lucruri și nepoții lor pe ei. Omagiile nu sunt niște kitschuri. Sunt niște documente indirecte, în care în contextul vieții private oficiale și al Securității, se exprimă sentimentul independenței în condiții externe fanariote și ale războiului rece. Spune-mi mie domnule Pațurcă cine a fost trădător în anii 7080 în România? Cine a fost dictator? Dacă Securitatea a doborât un lider maoist socialist, creându-ți contextul, asta nu înseamnă că ceea ce spune Securitatea e adevărat. Revoluția a fost făcută de Securitate la ordinele KGB-ului și cu ajutorul KGB-ului, și apoi s-au trezit vitejii. Voi l-ați pus pe butuci pe Rațiu. Pentru ce, pentru postmodernism? Nu aveați în cap decât Blugi și Pepsi. Spun iar și iar că Ceaușescu avea alte criterii existențiale și trebuie Judecat după ele. Iar comuniști, până în 17-18 decembrie 1989 am fost apraoape toți. Restul erau agenți, iredentiști sau capitaliști din natură, pocăiții fratelui Dugulescu. Înainte de anii 70 mai ales, și înainte de anii 60, România era un pustiu. Voi în lagărele marilor orașe habar n-aveați de orașele mici sau de sate. Totul, baraje, industrie, tot ce vă ține existența, clădirile unde mergeți și azi la muncă, au fost făcute atunci, casele voastre, în care atunci copiii măcar se simțeau în siguranță. Nu vă dați seama că sunteți mult mai abominabili, fii risipitori? Așa că e normal ca o națiune să exprime un gest de recunoștință, o carte unui lider care a plecat din pământ a învățat de la Pământ și s-a întors în același pământ? Cine au fost dictatorii? În schimb românii pentru că erau o cultură altruistă, printre cel mai bune moral din lume la nivelul maselor, dedicându-se ajutorării economice și învățăturii, s-au simți complexați de idioții pop ai Occidentului. Chapter 6 Adolf Hitler, între Iisus Hristos, Paulus Dacă Umanitatea e o Mamă care îl Respinge pe cel mai rău Copil al Ei, atunci merită Ucisă. În șase ani au murit peste 61 de milioane de oameni. După 9 Mai 1945, a murit Germania. Care crimă e mai grea? În prezent Germania este numită locomotiva Europei, dar orice etnic german simte un complex, surorile creștine germane se simt prost dacă ridică mână în adorare între proști, și cum mi-a spus Robert, băiatul care mi-a luat bicicleta, a venit în România, a umblat pe jos ca un pelerin rus și în visele sale icnite a crezut că e Lucifer. Acesta e complexul german, după Holocaust. Mehr Licht. Conflictul, nebun, a fost de fapt nu între Statele Unite și Uniunea Sovietică și celelalte state, ci între Sfântul Imperiu RomanoGerman și nevăzutul Israel, Fuhrerul numindu-l nevrednic pe D-zeu și intrând prin megafoane în toate sinagogile Europei deodată și prezentându-se drept Dumnezeu. Israel a fost desconsiderat de Germania, pentru că în mia de ani de la orgă la Nietzsche, odată venit în Egipt, Patriarhul nu a făcut decât să facă bani, Profetul nu a făcut decât bani. Știe stetl-ul și ulița evreiască ce a făcut Germania în tot acest timp, mai știe? Așa se petrece un Holocaust. Voi să spun un conflict între două Idei. Evreii sunt la fel de vinovați pentru Holocaust ca și Hitler, și Hitler e la fel de nevinovat în Holocaust ca și evreii. Hitler este cel

Capitolul 8 Piesă într-un act

(Strigătul, de Felix Rian Constantinescu)

“Nul ne peut me comprendre. Un seul Parmi ces ivrognes stupides Songea-t-il dans nuits morbides A faire du vin un linceul?” CHARLES BAUDELAIRE PERSONAJE BEȚIVUL, un bătrân decrepit, pe jumătate chel TELEVIZORUL, alb-negru, cu lămpi BAUDELAIRE, prin vocea lui Florian Pittiș Decor O încăpere destul de întunecoasă a unui apartament de bloc. Încăpere mică, igrasie pe tavan și pe la colțuri. În spate, un pat așezat lângă perete și ușa, închisă. Pe colț, un dulap, lângă fereastră. Lângă fereastră se află Televizorul. În față, o masă pe care se află sticle goale, unele răsturnate, un radio destul de vechi și o Biblie. Bețivul stă la masă, cu fața spre public. BEȚIVUL (destul de cherchelit; citește, cu împleticiri, aplecându-și mult fața de pagină nu are ochelari) ”Pentru ce dormi? Scoală-te și strigă către Dumnezeul tău, poate El își va aduce aminte de noi, ca să nu pierim!” (se oprește, privind lung sticlele de pe masă) S-a-nnoptat! (se ridică, lăsând să-i cadă Biblia din mâini și mege la fereastră) E noapte! Soarele a coborât de mult în Valea Stricății și a stins toate... (tușeșete uscat, aplecându-se mult în față, apoi se șterge la gură, aprinde Televizorul și se așează la masă) TELEVIZORUL (de când este pornit, volumul sunetului scade progresiv, până nu se mai aude deloc) ...viațameasaschimbatîmbucurătornicinumămairecunosccopiiisuntfer icițișisoțulecumnusepoatemaimulțumitmerităaveampreamultămătrea țășinuputeamstabilonmiciorelațiesentimentalăpânăcândamîncercatcr emnademâinicreminacumnumaiammătreațășimipotoferiumeriidreptc onsolareoricuinuștiamcăviațapoatefiatâtdefrumoasăcreeeemiinoocre eeemăăpeeeentruuuuutoooaateeegeeeeneeraaațiiileeeeedelabuniclată ticacumpregăteștetesăvizioneziparteaadouaatelenoveleidesuccesiubir ilevecelieidoarcviztvnoiavemgrijădesufletultăudacăștiicumsenumeșt eactrițaceapareacumpeecranpoțicâștigaunsetcompletdetigăimarcaro manticunaragazșitreibuteliipentrutineșipentrufamiliatasunălanumăru ldepeecranpatrucincipatrucincipatrucincișivei... BEȚIVUL (se uită puțin la Televizor Bețivul și Televizorul vorbesc concomitent) Dumezeu mi-a dat mâini, mi-a dat doi ochi, dar nu mia dat... (aici Bețivul se crsipează și-și cuprinde fruntea cu palmele, după care continuă) Mă lasă să mor de sete și de dor. Mă lasă să mor și să putrezesc, dracului! (furios, locește sticlele care cad de pe masă) Sunt singur... (se uitp prin cameră, vede Biblia pe jos și o ridică citește sărind versete) „Strigat-am către Domnul în strâmtorarea mea, și el m-a auzit din pântecele locuinței morților către El am strigat, și El a luat aminte la glasul meu!... dar Tu ai scos din stricăciune viața mea, Doamne Dumnezeul meu! (pauză) Când se sfâtșea în mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte, și la Tine a ajuns rugăciunea mea, în templul Tău cel sfânt! (se opreește, ca speriat de ceva, se uită atent prin cameră, merge până la ușă și dă să iasă, dar, brusc, se răzgândește și vine iar la masă) Sunt eu. Puteam foarte bine să nu fiu. Să nu fiu nimic. Nimic, înțelegi?! Erau un milion de șanse ca eu să nu exist. Dar, are atâta însemnătate faptul că sunt? Și, dacă sunt, ce sunt? Vechilul tău peste animale? Dar dacă sunt un animal eu însumi? Om? Ce e ăla om?! Să nu-mi vii acum cu aiureli de manual școlar, cum că fac parte din singura specie inteligentă cunoscută, a cătrei trăsătură principală e faptul că gândește, sau mai erudit – raționează. Ce sunt? Vechilul tău peste animale? Dar dacă sunt un animal eu însumi?... Sunt oare poatră, iarbă, foc într-o colibă țigănească? (rătăcit, se uită în jur la sticlele de pe covor, atent, la fiecare în parte Citește, cu împleticiri) „Când se sfârșea în mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte și la Tine a ajuns rugăciunea mea în templul Tău cel sfânt! (pauză) Cei ce slujesc idolilor deșerți disprețuiesc harul Tău.” (este obosit; își șterge fruntea cu mâneca și se lasă pe spătarul scaunului) Plouă... cu găleata ba nu, s-a oprit. Aseară a ploat potopul lui Dumnezeu. Eram la cârciumă, cu băieții, și-mi spunea Sandu, luându-mă pe după gât și gesticulând agitat cu țigara „Ioane, ascultămă pe mine, nu mai e mult! O să ne boteze pe toți. Cu foc! Vin timpurile, Ioane!”; vorbea aprins olteanul, parcă i se și ițea o luminiță în ochii lui tulburi de alcoolic înrăit. Mai dă-l în măsa de bețivan... (făcu un gest de abandonare cu mâna și se lăsă iar cuprins de aomeală) Câdn am început eu să merg la cârciumă? De fapt, când am început eu să beau? Suntem la fel; și tu trebuie să ai pe acolo pe undeva o sticlă, bine-nțeles mai de soi, învelită-n hârtie – să nu bată la ohi. Șase miliarde... ce sunt șase miliade la Calea Lactee?Într-o bună zi, Soarele nostru – adorat de o sumedenie de oameni – o să vină pe pământ întrun carde foc cu hățuri de aur. Mă întreb cum vor fi oamenii pe atunci, ce limbă vor vorbi mă întreb dacă vor mai vorbi... Probabil că, atunci lumea o să poată pleca de pe Pământ și sunt sigur că mulți o să plece însă sunt la fel de sigur că unii vor rămâne, să-l întâmpine când va

65 sosi... (merge la fereastră, pe care o deschide) Când eram școlar aveam un coleg de la orfelinat, care spunea oricui avea chef să-l asculte cum, atunci când va fi el mare, va pleca să-și caute părinții până îi va găsi. Și continua spunând cât de fericiți vor fi până la adânci bătrâneți. Eu îmi caut doar tatăl, de când mă știu, și încă nu l-am găsit... (gânditot, se așează iar la masă, unde stă douăzeci de secunde nemișcat, după care aprinde radioul) BAUDELAIRE, prin vocea lui Florian Pittiș: „...Nu-s înțeles cât de puțin, Din toți bețivii, stând de snoave, Visat-a vreunu-n nopți bolnave Să facă-un giulgiu chiar din vin?”. (tăcere) BEȚIVUL: S-a-nnoptat! Pentru ce dormi? (cortina) Hațeg aprilie 1999 (Rian) CONSTANTINESC

FELIX

Capitolul 9 Soarele, soarele Cum pot să pun totul într-o pagină? Acum intru într-o nouă eră a vieții mele. La 20 de ani după 1996. Care au fost la 14 ani după abuzul sexual de la maternitate și creșă. Cred că nu mai e un secret că eu din vara-toamna anului 2008 iubesc iubesc în taină o fată născută în anul 1995. Anul trecut în toamna târzie a început să vorbească cu mine pe Facebook de pe contul unei prietene. Dar în același timp a început să vorbească și tatăl ei, pretinzând că este ea și creându-mi să îmi fotografiez penisul, pe care l-am fotografiat de multe ori în erecție și i-am trimis mai multe poze. Apoi tatăl ei în continuare pretinzând că este fiica lui mi-a cerut să mă masturbez, la început o dată, apoi de două ori, apoi de trei ori, apoi de patru ori pe zi. Deasemene spunea, in persolalitatea fiicei lui ca e lesbiana, sau cam asa ceva. Îmi cerea spermă, fotografii cu spermă. Și am trimis deasemenea fotografii cu spermă pe fotografia de profil a fetei pe care o iubesc. Menționez că nu obișnuiam să fac acest lucru, vreau să spun masturbarea, aproape încetând de când am venit în 2013 de la Zam, și e adevărat că odată am făcut-o gândindu-mă la ea, la bloc, în 2012. După cum îmi amintesc am făcut-o odată și de cinci ori pe zi. Am făcut ce am făcut pentru că o iubesc pe acea fată și am crezut că asta își dorește. În același timp tatăl ei era foarte insistent. După sfârșitul lui februarie a început să comunice cu mine și prin programe de hackering, pe care puteam să le înțeleg și scriam în cuvinte. Apoi a urmat un zbucium extrem, fata sau tatăl spunând că m-au înșelat de două ori, odată pe 21 martie, de ziua Fericirii, și altă dată altă dată. Totul a durat aproximativ până în vara aceasta. Apoi fata mi-a spus că de fapt ea este credincioasă, nici nu mi-a văzut pozele, ea a spus că m-a înșelat iar băiatul ăla e un amic care a ales să o ajute, iar totul a fost făcut de tatăl ei. Lunile acestea când am depășit relativ trauma din liceu, și am descoperit trauma vârstei infantile, a început o a treia traumă, care se va întinde pe un număr indeterminat de ani, și este de fapt o tragedie greacă, Eschil, Sofocle, Euripide în același cap. Viața mea e neagră. Omul acesta a făcut ce a făcut ca să mă pedepsească, să mă chinuie, să mă distrugă și pentru că este bisexual. Eu tot acest timp, până luna august am crezut că a fost fata lui. Vă rog să mă iertați de ce prostii tot spun dar dacă nu spuneam plezneam. No, să mă pun la loc în pat și să încerc să dorm. PS: Și, Marie, nu știu cum astă vară după ziua tatei, în ziua de sfântul Foca, zi în care am mers la consultație la Hunedoara, tot el a aranjat sa fiu intoxicat cu o substanța chimică, în mâncarea cumpărată, sau în apă și în noaptea aceea mi-a fost rău și la ora 5 dimineața am avut un acces de furie și mi-am agresat tatăl. Tatăl fetei pe care o iubesc e un om bogat care își permite orice și căruia i se permite orice de către societate și biserică. Capitolul 10 Moartea unui erou (dramă)

1943, Cernăuți, catedrala mauro-bizantină Elena: Da, Te iubesc, Mitule! Preotul: Poți să săruți mireasa! Dumitru: (în uniformă de căpitan al aviației române, cu batistă albă la piept. Privește vexat în jur, amuzat, și o ia pe Elena valsând-o în altar) 1944, București, început de bombardament american în mahala Un copil țigan plin de sânge pe față, stă pe bordură și cântă la scripcă Avion cu motor Ia-mă și pe mine-n zbor Du-mă-n țara stelelor Să vezi cum îți dau omor Elena, însărcinată, merge pe stradă cu două dintre surori și cu Dumitru. Piți: Mergem la adăpost. Te așteptăm! Dumitru: Pentru militari nu este adăpost. Ica: Să ai grijă, auzi? Dumitru: Ce grijă, fato? Sunt numai telegrafist și am mai făcut și răsboiul. Elena: Trebuie să plecăm, iubite. Vezi să nu te puște americanii că e cam mare hardughia aia zburătoare. Piți: Și tu te-ai făcut cam mare, Lena, ești mai plină ca un bombardier american. Elena: Nici să nu-mi pomenești de blestemații ăia de nenorociți! 1944, August, comuna Bradu Elena: (speriată cu un bebeluș în brațe) Ce-i? Ica: (bucuroasă) A venit Mitu! Elena: (tace) Piți: Ce-i Leno nu te simți bine, n-auzi că ți-o venit iubitul? Elena: Dumitru?! Piți: Ha, da' cum ai vrea să-l cheme, Lawrence al Arabiei? Elena: Nu vreau să-l văd... Piți: (serioasă) Ce-ai, iar te-apucă? Elena! Elena: Nu vreau să-l văd! Ica: Eleno, plânge... Elena: Nu - nu vreau să-l văd. Ica: Vrea să-și vadă copilul... Elena: Constantin nu e copilul lui. Ica: De ce vorbești ca o proastă? Al cui e? Elena: Al lui Lawrence al Arabiei. Piți: (cu un ton schimbat) Dumnezeu să-ți ajute să-ți aduci aminte că mai ai și familie. Elena: (obraznică) Am familie! Ica: Și Mitu? El nu are familie? Elena: Căpitan veteran Dumitru Constantinescu nu are familie. Piți: Ești o proastă. 1965, Spitalul Militar, București Medicul Reanimare Ștefan: (zâmbind) Sunteți bine? Dumitru: (trezindu-se) Nu știu. Ce s-a întâmplat tovarășe doctor? Medicul Reanimare Ștefan: Traumatism balistic în tâmpla stângă, să trăiți domnule căpitan. Dumitru: Pot să mă ridic? Medicul Reanimare Ștefan: Încă nu, desigur. Sunteți pe perfuzie. Dormiți... Doctorul psihiatru emerit Elefterescu: Unde e?... Medicul Reanimare Ștefan: Tovarășul doctor Achenache va veni îndată. Doctorul psihiatru emerit Elefterescu: (tace) Medicul Reanimare Ștefan: Aici...

Dumitru: Dumneavoastră sunteți domnul doctor? Medicul psihiatru emerit Elefterescu: Da... Îl transferăm îndată tovarășe Ștefan. Nu trebuie să vă mai bateți capul cu tovarășul căpitan. Medicul Reanimare Ștefan: ( anunțând) A sosit tovarășul doctor. (tace) Tovarășul doctor psihiatru și psiholog Achenache: (un domn de o vârstă incertă, dar tânăr și cu ochii zâmbitori) Am sosit. (Elefterescu îl privește) Elefterescu: (aparte, către Medicul Ștefan, pe chipul căruia se poate citi o reacție de întristare profundă) Vrăjitorul... Elefterescu: (afabil) Bună dimineața tovarășe doctor. Vă asigur că nu era nevoie să vă deranjați iar. (privind contrariat către Medic) Deci, ce facem? Medicul Ștefan: (întorcându-se spre Dumitru care se află întins în pat) Tovarășe căpitan, acești doi doctori au venit să vă ajute să treceți acest moment greu. Dumitru: (trist) Cine sunt acești doi doctori? Medicul Ștefan: (cu blândețe) Păi, avem medic psihiatru emerit, tovarășul Elefterescu și medic psihiatru/ psiholog Simion Achenache. Dumitru: (derutat) Și eu ce trebuie să fac? Elefterescu: (imperceptibil, dă din cap a exasperare) Medicul: Tovarășe căpitan, acești doi tovarăși vor să vă ajute. Puteți să mergeți la spitalul cu tradiție unde practică tovarășul doctor Elefterescu sau puteți să primiți asistența ceva mai modestă a tovarășului Achenache. E decizia dumneavoastră, trebuie să alegeți, însă criteriile... Dumitru: Am un singur criteriu. Care dintre ei mă iubește? Elefterescu: (zâmbind copilărește) Te iubesc. Dumitru: (privind la Achenache) Achenache: Nu te cunosc, domnule Constantinescu. (Dumitru începe să plângă) Elefterescu: Nu vorbești serios! Achenache: Tovarășe doctor emerit, acest om nu e un om obișnuit. E un erou! E un om care a trebuit să treacă pentru patrie prin lucruri pe care cei mai mulți chiar, în București, nu le-au trăit. Lăsat la vatră la 6 august 1944. Vă amintiți bombardamentul? Domnule acest om e un simbol al patriei noastre. Elefterescu: (plictisit) Îmi amintesc bombardamentul, cred că mi-l amintesc mai bine ca dumneata. Deci? Fă cum vrei. Iar. Achenachi: (trist) Si-a pierdut picioarele. Un erou, domnule. 1967. SFÂRȘIT „The preceding is not authorized by Prt. Putin. Any references to Prt. Putin are commentary.” Epilog AUTOPORTRET ÎN 7 DEFECTE Felix Rian 2012-2016

Motto: „So, yea, go ahead and tell me what your flaws are, because if I was brave enough to do it you should be too.” Seven of my Flaws, TamaHarul, YouTube video „Şi-ai să mai vezi pe cei ce-s mulţumiţi să ardă-n foc, căci şi de-au fost mişei, nădejde trag s-ajungă fericiţi.” Dante Alighieri

Prolog Dacă vrei să fii iertat Acceptă să fii certat Pentru că doar așa Va începe schimbarea ta Cuvânt către veacuri

Retractationes. Prislopurile lumii nu au fost făcute pentru noi, stele umbla în fiecare zi pe străzile noastre cu săbii ori crini de flăcări în mâini. Totul afară de măslinul ucis este o iluzie de aceasta nu îi poate sta nimic în cale. Dar fiecare suflet are preţ fiind mai complex decât o galaxie de cerneală spălată de pe mâini într-un lighean cu apă, chiar şi sufletele celor răi, chiar şi sufletele celor ignoranţi. Fiecare suflet poate învăţa revelaţia prin simplul fapt de a fi viu, revelaţia întregilor picături de rouă germinată în furtună reflectând Soarele văzut printr-un fulger ciclopic. Atât de viu e sufletul. Pentru că sufletele sunt transcendente şi pentru că o parte din cuvintele Şefului Seattle au fost. Eu deasemenea laolaltă cu Omul Alb din al cărui trib sunt, laolaltă cu Omul Roşu care a pus o oglindă de sânge şi cuvinte în faţa chipului nostru al Omului Alb arătându-ne că noi şi chipul nostru e chipul alb al Morţii, laolaltă cu Omul Negru, Omul Galben şi Omul Amestecat nou apărut toţi avem aceeaşi vină pe care o împărţim cu toţii încercând cu deznădejde să o tot uităm cum uiţi universul întreg în singurătatea ta plină de durerea şi sensucht-ul modernităţii, ca pe Tatăl nostru. „În Numele lui D-zeu Cel Milostiv, Îndurat.” Doar El este fără vină, şi deşi îmi vorbeşte prin cuvinte invizibile eu sunt vinovat asemeni Vulturului şi pentru toate acestea un adevăr e că după ce vezi de Florii în biserică fulgerul în mâna lui Hristos, nu-ţi mai trebui nimic, devii ţărână vie, ţărână ce poate să-şi spună numele. Cât despre Hristosul apostolilor şi al părintelui Arsenie, Hristosul umple până şi vidul dintre galaxii, şi tu, Doamne, ai zburat pe aripile Duhului Sacru în deşerturi unde ai postit o zi, şi apoi ai mai postit o zi, şi apoi ai mai postit o zi până când s-au adunat toate ca patruzeci de pietricicele în gura ta tăcută şi încleiată, flămândă şi apoi doar cu cartea în privire l-ai alungat pe diavol de la tine şi l-ai pus pe fugă găsind liniştea. Cât de frumos eşti, Doamne. Iam spus lumii, hai spune orice alegi să spui pentru că doar tu o vei spune, parcă se uită cineva în gura ta, fă-mi orice vei vrea să-mi faci pentru că doar tu o vei face, vorbindu-i în sfârşit ştiind că în sfârşit am un singur scop în viaţă, nu mai doresc decât să fiu primit în cer, iar pe pamant deşi nu mi-e dat decât să văd răutatea lumii, cred în bunătatea ta Christoase, părintele lui Abraham, părintele istoriei. Literele acestei cărţi sunt mai mult decât o marfă artistică, sunt mai mult decât nişte exprimări pentru posteritate ori chiar veşnicie, textele acestea sunt chiar eu însumi, la propriu, sunt părţi din mine şi orice va fi în viitor aceste patru povestiri nu vor înceta să fie astfel decât dacă şi propria mea inimă ar înceta să mai fie parte din mine, iar dacă, cândva, în curgerea istoriei vreun om ar decide să ia şi această carte pentru a o arunca în flăcările unui rug ce ard şi mistuie, nu doar literele imprimate în pagini ar arde şi nu doar gândurile şi viziunile artistice pe care le-am avut eu cândva în disparuta mea eră ci eu însumi aş fi rupt în bucăţele şi aruncat la gunoi ca Iov, cu singura diferenţă că pe acest pământ eu sunt nevrednic de onoarea pe care a avut-o patriarhul. Ce îmi doresc să spun e că această carte, ultima scrisă în limba română şi mai mult ca oricare de până acum e mai mult decât o simplă carte; am început să o scriu la ani dupa ce o sfârşisem de scris, scrierea ei

mi-a supus trista viaţă pe care am trăit-o până acum unui proces alchimic care treptat mă transmută, începând să-mi transforme durerile şi amintirile în altceva, să-mi transforme inima în altceva, în ce nu ştiu dar ştiu doar că privind acest volum de odată îndurerate povestiri autobiografice îmi privesc inima şi nu doar atât, îmi privesc inima nu doar cum e ci cum începe să devină dupa zeci de ani de zdrobire în ţărână, originalul cărţii este scris în inima mea şi chiar dacă o voi uita cândva cum scriitorul întotdeauna îşi uită cărţile, o voi uita pentru că după ce ne-am privit chipul reflectat în ochii lui D-zeu, trebuie să ne uităm pe noi înşine în D-zeu; povestirile nu sunt extraordinare, nici măcar pentru mine, şi le-am sfârşit de scris demult, însă acum, editându-le şi rescriindu-le în încercarea de a transforma acest stângaci volum de povestiri cenuşii şi prăfuite într-o carte, văd cum arabescul literelor mi se transformă în înregistrarea pas cu pas a unei tânjite şi nepregatite, întâlniri cu Dumnezeu, viaţa devine o epifanie, iar scrisul un coran, iar la sfârşitul acestei celei de-a treia povestiri de exemplu, la capătul acestor şapte păcate şi în chip de încheiere a tuturor învatăţăturilor, pot mărturisi ce am aflat de tânăr despre mine, pentru a putea uita apoi când frumuseţea lui Christos nu îmi va mai îngădui să ţin minte altceva, aceste biete patru povestiri sunt cele patru braţe ale mărăcinelui din care începe să curgă sângele sfânt al flăcărilor care ard şi nu mistuie, arderea care spală sufletul oricat ar fi de murdar, cum e al meu, dar cine cunoaşte pe Domnul său îşi cunoaşte sufletul. Hadith întors. Şi astfel e cum am aflat că sunt un păcătos şi chiar mai mult decât atât.

Umanitate

Defectul numărul cinci. Un defect major al meu, în această cartografiere a sufletului meu, ca filosof, e că aproape fără să vreau odată cu trecerea timpului zidesc în sufletul meu tot mai mult o filosofie care poate justifica violenţa, cu argumente din ce în ce mai valide, în fiecare zi. Din perspectiva aceasta oamenii sunt de trei feluri: viespi, albine şi muşte; eu sunt o albină. Aproape toată viaţa am fost nonviolent şi creştin şi am suferit mult pentru asta, atât de mult încât m-am îmbolnăvit ca atâţia alţi puşti din lumea civilizată. Acum am treizeci de ani, mă maturizez, şi odată cu maturizarea adusă de vârstă încep să nu mai fiu aşa de drăguţ cum am încercat să fiu toată viaţa doar spre propria mea suferinţă de o viaţă şi moarte. Toţi spun că nu trebuie să răspunzi cu violenţă la rău, dar eu spun priviţi în jurul dv. la adolescenţi şi copii care se sinucid datorită problemelor comportamentale ale altora. Adolescenţii care suferă în urma bullying-ului ar trebui să lupte nu împotriva lor înşile ci cu persecutorii care le repetă în fiecare zi să se sinucidă ca lumea să fie astfel mai bună. Să vă spun un mare adevăr: creştinismul nu înseamnă obligatoriu nonviolenţă gandhiană. Cavalerii cruciadelor erau în primul rând creştini, ca să nu uităm de ordinele cavalereşti monastice. Dacă ai suflet de Gandhi fă ca Gandhi, dacă nu nu eşti obligat să faci ca el. Însă ideea e că dacă vrei să răpunzi cumva unui rău pe care nu mai conteneşte să ţi-l facă cineva, trebuie să o faci într-un fel rezonabil. Ideea acestui text poate fi rezumată în conceptul: violenţă rezonabilă. Nu ştiu dacă e adevărat dar se spune că excesele sunt distructive; de aici ar rezulta că aşa cum excesul de violenţă este nociv, tot aşa şi excesul de bunătate poate deveni nociv fiindcă te transformă într-o potenţială victimă pentru se poate spune oricine. Ca şi bunătatea lui D-zeu, bunătatea sfinţilor umple lumea de demoni. În plus, în toate ţările creştine bisericile sunt pline de soldaţi iar un număr însemnat de preoţi şi pastori militari au servit în toate războaiele cauzelor creştine din ultima sută de ani. Faptul că poţi fi creştin şi soldat în acelaşi timp nu poate să însemne decât, după logica lui Machiaveli, că poţi fi creştin şi să lupţi, să lupţi pentru tine fără să fii excomunicat din trupul lui Hristos, lucru pe care sindicatele Cosa Nostra chiar îl pun în practică, stare de fapte în urma căreia în mod sigur un număr însemnat de tâlhari ajung până a urmă astăzi cu Hristos în rai. Personal, ce aş face pentru mine, nici măcar nu aş face-o eu, fiindcă m-am dezobişnuit de violenţă. Cred că dacă o persoană ar deveni prea insistentă în sens negativ cu mine, aş vorbi cu cineva de undeva care ar trimite pe altcineva iar persoanei respective i s-ar aplica una dintr-o serie de variante, după majoritatea cărora starea fizică a omului aceluia ar cere îngrijiri medicale. Un lucru pe care majoritatea oamenilor nu îl realizează, spre nenorocirea lor, e că oricine poate fi bătut dacă eşti dispus să plăteşti preţul, iar mai mult decât bani, sau orice altceva ar putea fi, preţul este unul teologic care mie de exemplu îmi vine foarte greu să-l plătesc. Iar aceasta nu ar fi păcat, în orice caz nu mai mare decât să mă arunc de pe bloc cum o fac atâtea făpturi îndurerate şi nevinovate pentru că există oameni în lume care se distrează torturând după propriile posibilităţi în fiecare zi pe aproapele lor. Deasemenea un lucru important, şi în orice caz adevărat, pe care l-am observat e că doar fiinţele slabe îi chinuie pe alţii, pe cine apucă şi pot. Cei tari şi care ar putea să o facă şi care reprezintă un real pericol îi lasă în pace pe toţi oamenii şi se lasă în pace unii pe alţii. De aceea un lucru pe care îl recomand oricui, ca scriitor chemat să modelez această lume, este să ridice greutăţi, iar dacă nu e prea târziu să ia lecţii serioase de judo – ceea ce eu n-am făcut la vreme şi acum a trecut vremea -, si să se străduiască să realizeze cât mai mult în ambele domenii. Dacă o va face, va ajunge la un moment dat la o zi în care va observa cum îl lasă toţi luzării în pace. În încheiere pot să spun că dacă vrăjmaşul te atacă, să zicem, o dată, de două ori - lasă-l în pace; a fost, a trecut, şi sănătate! Dar dacă devine insistent şi vezi că nu te mai lasă în pace, şi trece timpul şi tot nu termină – ceea ce mie mi s-a întâmplat pe când nu aveam înţelepciunea de a şti ce să fac -, atunci şefu’ ăla trebuie curentat, cu măsură, oricine ar fi - cu singura excepţie dacă e din familia ta - şi e cel mai mare bine care i se poate face. Nu vei face lumea mai bună, dar te vei mai ţine în viaţă încă o zi, niciodată nu vei face lumea mai bună dar poate vei învăţa un luzăr un pic de respect, iar tu vei învăţa că dacă vei vrea să fii exact ca I(i)sus Christos vei muri ca el, deşi atunci, atunci doar, vei schimba lumea ca şi el. Tot ce am scris în legătură cu acest punct îmi e un defect şi o ştiu, un defect a gândirii eronate ca o busolă dereglată, fiindcă tot încercând să mă îndrept spre adevărurile imuabile ale logicii am rătăcit de pe cărarea paşilor lui Christos, rămânând doar singur cu răutatea mea şi în viaţă adevărat e să treci ca Hjalmar Johansen, netulburat de nici o dialectică antiteză adusă de ea, adevărata putere nu e agresivitatea ci impasibilitatea, iar bine e să ierţi, cine ştie, poate mai e o speranţă pentru mine. Marturisind acest pacat D-zeu mi l-a indepartat.

Nu există Dumnezeu afară de Dumnezeu

Defectul numărul patru. Nu pot să scriu povestiri cu mai mult de un personaj şi deasemenea personajele mele principale nu pot fi decât pozitive ori compoziţional să tindă spre aceasta asemeni mie, şi deaceea majoritatea oamenilor nu mă interesează. Bineînţeles că pot apărea şi alte personaje pe lângă erou în poveştile mele, dar acestea sunt doar ecouri reverberate de personajul principal, sunt reflexii izvorâte din sufletul unicului personaj al povestirii. Cumva le

66 pot asemăna cu icoanele, portretele ori mai degrabă cu viziunile picturale ale lui Marc Chagall, pe care îl consider cel mai important artist al secolului în care ne-am născut cu toţii – din toate domeniile şi cu cele mai frumoase producţii, deşi partea superbă a creaţiei lui în principiu este alcătuită din nişte mâzgăleli sublime de suflet de hasid ţăcănit şi frumos, de parcă toate eforturile mele scriptice sunt nişte comentarii asupra lucrării maestrului modern Marc Chagall Eu şi satul, satul cu pricina fiind în cazul meu în mare parte propriul meu suflet dizolvat, căutat iar şi iar cu răbdare de arheolog în pământul ăsta al meu de pe râuri, de sub munţi şi dintre pădurile îndelurite al cărui nume încă nu ştiu ce înseamnă, lucru ce nu poate să însemne decât că nu-mi ştiu semnificaţia propriului nume, pământul sacru care a devenit mama mea aşa cum o poate înţelege ignoranţa fiind de fapt altceva altundeva altcândva, superlativă şi incomprehensibilă, şi ascunzându-l în ceea ce cunoaştem despre ea pe Dumnezeu în cotidianul pe care pururea îl vedem şi nu-l înţelegem şi în tăcerea pe care veşnic auzim şi nu o distingem şi pământul profan care am devenit eu însumi odată cu ea, este singurul caz cunoscut în istoria omenirii în care pământul, simplul pământ, a devenit lumină şi umbră într-un portret olandez al Secolului de Aur de Mamă cu Copil, veşnici, doar cineva mai mare decât Rembrandt a fost aici, neînţeles precum tatăl lui Albert Einstein. Toată familia mea e pământ, acest pământ, care devin şi eu tot mai mult, pe măsură ce trece timpul, cu fiecare zi şi noapte de singurătate şi tăcere ce trece, precum Lucian Blaga. Şi vreau să mă întorc în pământ, nu pot înţelege cu adevărat de ce, vreau să fu şi eu acest pământ ca toţi cei care m-au iubit şi vreau să merg la concert la Bob Marley cu No Woman No Cry în Noul Ierusalim, ce nebunie o să fie acolo, în împărăţia cerurilor unde mama mea e deja o Maria din Sunetul muzicii mai fericită şi mai tânără decât mine. Un lucru pe care îl cred cum cred în evanghelie e că arta e frumuseţea singurătăţii, singurătatea frumuseţii, ca Dumnezeu sau Blake în nebunia lor sacră, iar în plus cred că puştoaica Anne a Şoahului e un maestru cum orice maestru a fost a fost vreodată, când o citesc nu pot decât să-mi dau seama că omenirea decade şi degenerează odată cu trecerea deceniilor şi secolelor, iar eu sunt un ţăran.

Speranţă în întuneric

Defectul numărul şapte. Sunt unul dintre suferinzii acestei planete. Sunt până la urmă ceea ce omenirea numeşte bolnav psihic, iar Hristos numea demonizat, aparţin celui mai nefericit popor de pe pământ. (Un mod în care demonul încearcă să controleze omul este prin mândria sa. Alte două, izvorând din primul şi îngemanate, sunt prin poftă şi prin frică. Poftei îi urmează ruşinea, frica naşte atitudinea defensivă, alcătuind împreună ego-ul omului care înseamnă moarte cum sunt majoritatea oamenilor de pe pământ. Iar cei care în urma greşelilor teologiei au ajuns sub opresiune demonică au nevoie de o eternitate de post, o eternitate de rugăciune şi o eternitate de iubire. Eu de pildă am nevoie de ceva asemănător unei răbdări deznădăjduite sub chipul lui D-zeu ori ca deznădejdea mea îndurerată şi răbdătoare să rămână în iubire, în creştinism care mai mult decat hasidismul şi sufism e cea mai frumoasă formă de nebunie dintre nebuniile frumoase. Iar mărturisirea cuprinde toate aceste lucruri, mărturisirea este lumina ce înfloreşte în intuneric.) Iar dacă esti artist geniul ca şi harul e o formă de posesie cu atat mai mult când vrei ce nu poţi şi urmăreşti ce nu eşti şi chiar şi geniile adevărate sunt înstrainate şi de compătimit cu atat mai mult tu biet wannabe, doar Mozart a putut să fie geniu şi să rămână şi om, iar Bach nu a fost geniu, a fost pietist. Am suferit foarte mult până când m-am îmbolnăvit, m-am îmbolnăvit în urma necazurilor, în principal un abuz emotional care a durat doi ani din 1996 până în 1998 la un internat, apoi stresul permanent din familie şi deasemenea şi faptul de a fi fost abuzat în copilărie, iar acum boala aceasta care e de fapt doar o neputinţă în a face faţă durităţii vieţii şi o opresiune demonică în care am intrat datorită deznădejdii, îmi e un motiv de marginalizare dacă nu excludere, oamenii mi-o socotesc o vină asemeni unor inchizitori. Nici măcar nu mă cunosc dar aproape toţi zic că sunt nebun, bolund şi dilău, asta e viaţa mea acasă în oraşul meu, aici unde nu trăiesc ci doar sufăr poate, aici sunt asuprit, nu degeaba mă cheamă Felix-Gelu Ocărâtu; dar pe de altă parte oamenii răi, mulţi, îmi fac rău, iar oamenii drepţi, puţini, îmi fac bine. Dar eh la ce să te aştepţi suntem în Romania la şaptezeci şi doi de ani distanţă de anul 1941. Ăsta e adevăratul chip al lumii. Este ceva rău în lume ce umple şi devoră inimile oamenilor, o fiinţă rea oribilă şi nevăzută iar lumea e o bestie cum mărturisesc profeţii lumea e chipul răului. Din păcate omul e un animal şi în mâinile lui suntem, mîinile ce lovesc în cei cărora D-zeu le dă har, pentru că inima omului e moartă, ei rănesc pentru că rana e tot ce au. Lumea nu este ea însăşi de mii de ani de aia pietatea nu trebuie să-i pună la inimă ura. Mulţi poeţi ai modernităţii trecute vorbeau despre frumuseţea târgurilor Europei centrale, însă eu pot sa garantez că nu există nimic mai urât pe lume ca uliţa transilvăneană cu necunoscuţii ei zgâindu-se la tine din porţi, cu muieri rele aruncându-ţi aceleaşi vorbe grele şi aceleaşi păcate făcute cândva până îţi frâng inima de te înmtrebi cum o să te mai descurci să mai poţi trîi pe lumea asta, cu oameni răi care îţi rânjesc în urmă şi cu copiii lor care râd de tine şi te batjocoresc, toţi te-ar şi mânca daca ar putea, cu câini care te latră toată ziua şi pietre care te lovesc în fiecare zi cum ieşi pe stradă, uliţa nu e un oraş ci o entitate, un monstru care l-a mâncat pe Isus din Nazaret şi absolut cert încearcă să te mănânce şi pe tine, iar, de pildă, uliţa haţegană e o aparent liniştită şi scufundată în clarobscur lume tolkieniană, în care întunericul nu a reuşit să mănânce lumina cum mănâncă vârcolacii Luna pentru că lumina luminează în întuneric, iar întunericul se teme de lumină în măsura în care lumina se îndepărtează de întuneric, aşa că mergi în lume între monştri ei şi să ştii că eşti un lightsaber făcut pentru luptele luminii în mâna lui Christos, iar lumea e doar scenografia filmului Mean Streets al lui Scorsese, nimic mai mult. În plus ca o dovadă că lumea pe care am făcut-o nu e etică sunt cărţile Şef Rabinului României Moses Rosen, în care se poate vedea condiţia de victimă între noi a întregului său popor până când au reuşit să plece aproape toţi, statut de dhimisi mozaici pe care l-au avut în toată istoria de după împrăştiere, pentru că deşi ai fost lideri din când în când care le-au dat drepturi, masele îi priveau în mare parte ca pe nişte străini. La noi evreii nu au fost acceptaţi de români nici după ce au luptat în Războiul de Independenţă ori în Primul Război Mondial, iar pe al doilea românii l-au purtat împotriva lor. În cărţile Şef Rabinului văd că deşi suferi, nu-ţi striga ori mărturisi suferinţa, fă doar câteva aluzii subtile, nu pentru lumea kafkiană în care te-ai născut ci pentru cei ce suferă ca şi tine, când vă adunaţi, nu vorbiţi prea mult, mai bine luaţi-vă de după gât şi cântaţi iar dacă cântaţi cântaţi psalmi vechi de trei mii de ani nu altceva, ţineţi-vă lacrimile în ochi, nu în gură, vorbele să-ţi fie întotdeauna scurte şi cuvintele număraste şi împărţite, salută-l pe creştin pe stradă dar nu vorbi prea mult cu el, toate astea însemnând că din 1989 până în 1944 România a fost un infern idealist, iar înainte de 1944 am fost ţara vampirilor fascişti ai Mareşalului şi ai lui Dracula, şi numai D-zeu ştie ce suntem acum. Cât despre lume, ani de zile, de fapt întreaga viaţă, am sperat ca orice pionier conştiincios, săî ajung la o rezoluţie care să aducă o împăcare cu lumea; azi văd că rezoluţia e tocmai această lipsă de împăcare, această duşmănie între lume şi mine şi mine şi lume, vrăjmăşie care cel puţin din punctul meu de vedere va continua şi când voiu merge dincolo de mormânt, pentru că doar când ai cea mai mare duşmănie faţă de lume, o poţi ierta. Ani întregi m-am tot întrebat de ce oameni buni şi înţelepti ca doamna Mioara ori sora Mariana stau la ei acasa, singuri by the way, fără să meargă niciunde şi la nimeni. Cred că acum ştiu de ce. Şi mai mult decât atât şi eu vreau să fiu unul din aceşti eremiţi urbani. Diferenţa între cel ce-am fost şi mine astăzi e că azi nu mă mai miră nimic.

Nimic. Însa de crucea lui nimeni nu poate fugi. Mai mult, mult mai mult decât atât. Ce am crezut toată viaţa, începand din copilărie, că mi-ar fi un destin singuratic de om ocărât în fiecare zi, am ajuns să văd în templul lui Dumnezeu că de fapt e un destin nu doar al meu ci al întregii mele comunitati, mult mai mult, al intregului creştinism, mai mult, al intregii omeniri. Batjocura nu e doar tragedia mea singulară, ocara e destinul cunoscut al omenirii. Toţi suntem batjocoriţi, tragedia mea e ca eu nu batjocoresc. Am vorbit cu păstorul meu şi mi-a vorbit frumos. Eu i-am spus că oamenii spun ca sunt nebun, chiar azi pe cand mergeam la biserică nişte femei de pe strada aia minunata au spus că sunt bolund. Păstorul a spus ca oamenii şi de Domnul nostru or spus că are duh de drac în el şi că e nebun. Iar ce m-am tot gândit eu de la o vreme e că este scris: nu lua nici tu seama la toate lucrurile care se spun. Maica Tereza spunea că în veşnicie o să-i spună lui D-zeu: „Ai nişte explicaţii de făcut” – eu acolo n-o să-i cer explicaţii lui D-zeu ci oamenilor, mai ales celor din Haţeg, singurul oraş pe care îl iubesc. E doar marginalizare şi excludere, nar trebui să conteze prea mult, pot să le încasez, însă am ajuns la concluzia că atunci când lumea îţi tot spune ca esti "dilău" - ori prost, ori urat - şi nu face decât să tot repete aceeaşi placa o face pentru că altceva nu găseşte ce să zică fiindcă dacă ar găsi ar spune, iar să te lase să treci fără să spună nimic nu poate fiindcă vorbim de lume. Pe de altă parte lumea tot timpul o sa batjocoreasca, dar chiar prin faptul ca nu are decât ură de zis i se vede rautatea ce nu merită luare aminte. Iar omul oricine ar fi, preocupat de gura lumii are viata grea. De aceea, lume, pentru că aşa eşti şi eşti irecuperabil pierdută în răutatea ta, te scot din inima mea; ai rugăciuni ale mele pentru că aşa se cere ca sufletele creştinilor să se roage pentru cei ce le fac rău, dsr nu te mai iubesc, astăzi mi-ai pierdut inima pentru totdeauna şi tu vei fi cea singură pentru că pe tine doar Dumnezeu te poate iubi, pentru că sufletul creştin pleacă pentru a nu se mai întoarce niciodată pe pământ. Îmi iubesc fratele, îmi iubesc aproapele, în iubesc vrăjmaşul, dar pe tine, lume, nu te mai iubesc. Nu-mi pasă de tine pentru că nici Isus nu s-a rugat pentru lume. Dacă vrei să ai ochii blânzi şi mari flămânzeşte cât poţi de mult şi plânge-ţi rugăciunea cu inima zdrobită. Dacă vrei să fii frumos, suferă iertând. Dacă vrei să scaperi bunătate, rabdă în lacrimile tale. Dacă vrei să fii salvat, rabdă până la sfârşit. Nimic nu va putea să-ţi stea împotrivă cand vei întoarce şi celălalt obraz. Dă har şi ţi se va da har. Trăieşte şi vei fi iubit cum nimeni nu a mai fost pe pamant. Şi deasemenea şi tu vei iubi în privirea ta din care picură atât de des mir. Crede şi cerul te va iubi ca mama ta înlacrimată. Fiindcă dacă vrei să zbori trebuie să fii o pasăre. Un alt lucru e acela că statul roman nu îmi da voie să-mi practic meseria de traducător; sunt un autor publicat de o editură majoră din Bucuresti, Romania şi totodată sunt un cetăţean de categoria a doua al acestei ţări, un stat care prin negarea drepturilor umane ale mele şi ale celor ca mine se acoperă astfel de ruşine în faţa Constitutiei sale, singurul lucru care îi poate vreodată aduce legitimitate în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor de pe întregul Pământ. Bolnavii psihic care pot să lucreze şi care au o calificare sau şcoală superioară ar trebui lăsaţi să lucreze în cadru legal, ca să nu mai facă orice muncă necalificată la negru. Oricum lucrăm, dar o putem face protejaţi de legi ori supuşi unui sistem de segregare a muncii în care suntem parcă încătuşaţi pentru totdeauna. Eu personal mă supun, îmi plec capul orânduirii ca toţi strămoşii mei, spre deosebire de Martin Luther King mă supun acestei legi nedrepte care face cum am mai spus ruşinea să fie nu pe chipurile noastre ci pe chipul României, dar o fac scriind cu speranţa că într-o zi un medic psihiatru văzându-ne amărăciunea excluderii adusă peste întristarea condiţiei noastre umane, nu se va supune legii injuste a acestui pământ şi va despica apele înaintea noastră în numele lui Dzeu. Cât despre bolile psihice, eu cred că medicul meu e foarte bun dar cu toate astea medicii aştia sunt nişte bieţi oameni care încearcă să înţeleagă misterul sufletului în loc să-l trăiască, aşa cum făceau cei vechi vindecaţi în Numele. Dacă vreţi să vindecaţi sufletele oamenilor, învăţaţi-i să se roage şi rugaţi-vă pentru ei fiindcă sufletul e ceva imaterial din aceaşi substanţă din care şi credinţa e făcută. Şi tocmai pentru că omeneşte pare că nu mai am nici o speranţă, viaţa mea începe să devină o speranţă trăită în întuneric crescând şi adunându-se odată cu trecerea deceniilor precum Streiul plin de pâine vie şi peşti în carnea cărora curge vin. Şi trebuie să cred în vindecare fiindcă deşi oamenii nu sunt înclinaţi să creadă, orice e viu poate fi salvat în Christos Isus, Domnul nostru mort şi totodată viu, fiindcă viaţa constă în credinţă, istoria într-o comunitate a rugăciunilor, fiindcă sensul vietii e credinţa, iar scopul vieţii este rugaciune, iar cei mai frumoşi ochi de pe pământ sunt ochii Ellei McShane, şi cea mai frumoasă inimă e inima lui Vincent, pentru că cel mai frumos suflet e doar compasiunea. Nebunia nu e nimic altceva decât incapacitatea de a iubi - pe ceilalţi pentru că nu poţi iubi cu adevărat decât pe altcineva - şi astfel pare uşor de înţeles de ce omenirea îi dispreţuieşte atâta pe cei pe care îi numeşte nebuni, pentru că ştie că nu iubesc. Da, probabil că eu sunt domnisoara Gena, frumoasa infirmă. Acest punct şapte nu ar trebui să îl consider un defect, deşi lumea astfel îl consideră, suntem fragili şi frumoşi, ca Lydia Corman, asta trebuie să afle şi omenirea. Cum a spus Mohandas K. Gandhi: „Suntem copii ai lui Dumnezeu, ca toti ceilalti.”

tu eşti Fiul lui D-zeu şi tu ai fost botezat de vărul tau Ioan, apoi Porumbelul s-a aşezat pe tine şi cerul a vorbit spunându-ţi că te iubeşte şi apoi ai mers împreună cu Dumnezeu pe jos în deşertul Iordanului unde ai stat singur, tăcut şi flămând şi ai fost ispitit ca mine şi leii îţi lingeau tălpile şi îngerii îţi ţineau fruntea; ajută-mi şi mie, Doamne Hristoase, nu lăsa demonul să mă omoare. După ce rămâi singur în întuneric vezi că nu eşti singur şi că întunericul nu este întuneric, ci eşti ca Iona în ochiul Peştelui, cum eu văd că am ajuns un Johnny B. Goode făcând hârtia să sune ca un clopoţel. Dar ştiu că Dumnezeu te vindecă de rana ta făcându-ţi o altă rană în loc, cum un incendiu pe mare este oprit prin o explozie uriaşă, Dumnezeu îţi îndepărtează suferinţa prin faptul că o înlocuieşte în sufletul tău cu alta, mai abruptă. Aşa că plângi şi bucură-te pentru că aceasta e iubirea.

Sunt naşpa

Defectul numărul 3. Dintotdeauna am fost orgolios, asta făcându-mă să fiu din copilărie un copil supărăcios şi chiar şi acum când mă consider creştin am în mine o mândrie rea, temperată iar şi iar de pumni în gură şi de Hristos. În plus orgoliul acesta mă face să fiu sufleteşte foarte vulnerabil. Am întrebat un prieten cu nouă ani mai mare ca mine pe a cărui judecată pun mare preţ care este punctul lui de vedere înspre toate acestea şi a spus următoarele, sunt: orgolios, foarte, dificil, am o mândrie, oho, îs aşa de supărăcios că devin ciudat, greu de înţeles, îs supărăcios pentru că sunt rău, nu sunt cuminte, îl cert, sunt nemulţumitor; ceea ce ar trebui, ar trebui să fiu tot timpul cuminte, să vorbesc frumos, numai cu „dragă”, tre’ să mă schimb, îs rău, foarte rău – a mai spus. :) de copil am fost aşa, pe când eram copil voiam ca toată lumea să mă admire şi ca tuturor fetelor să le placă de mine, mărturisesc, :), şi apoi din cauza mândriei mele am primit opusul, am fost un copil naşpa şi şi acum sunt naşpa deşi încerc – nu ştiu cât de mult – să mă schimb cum spune prietenul ăla al meu şi să mă împocăiesc cum spune bătrânul meu păstor. Am trait toata viata cu o coroana malefica de mandrie pe cap; acum, o dau in sfarsit jos ca regele Ahab, pentru a nu o mai purta niciodata ca Michael Corleone inainte de moarte. Dar văd că până în ziua de azi de când am devenit un discipol creştin am făcut-o doar pentru a încerca să fiu mai bun, nu pentru gloria Domnului Christos. Nu ştiu cum să mă comport cu o fiinţă supranaturală. Ce aş putea eu să-i dau lui Dumnezeu, şi ce e Dumnezeu? Cum aş putea să nu-l uit pe Dumnezeu fie şi măcar pentru cinci minute, având în vedere că e atat de nemărginit? Până în ziua de azi viaţa mea a fost un eşec spiritual. Si in privinta asta nu ma poate ajuta omul. Nu mai am nici un as în mânecă, nu mai ştiu ce aş putea să fac sau cum să simt şi mă tem de logosul tăiat în piatră cum soldatul Alexandru se temea de împăratul Alexandru. Sufletul meu e o harpă frântă, iar cuvintele mele s-au sfârşit. Poate ca in sfarsit tacerea mea va incepe. “But I do know that I love you And I know that if you love Me too What a wonderful world this would be. – History, Biology, Science book, French I took.” Da, nu ştiu multe lucruri, dar nu ştiu de ce, ştiu că atunci când D-zeu ne priveşte se gândeşte că avem în noi un je ne sais quoi; D-zeu ne iubeşte in franceză, doar eu până acum sunt incapabil să-l iubesc, cum sunt incapabil să iubesc pe oricine altcineva.

Bietul personaj al lui Cheever

Defectul numărul şase. Sunt un om dezordonat. Mama mea spunea că am nevoie de slugi. De mic am ales lucrurile înalte iar mama a avut milă ca Dumnezeu de mine şi m-a lăsat aşa, m-am dedicat acestor lucri mai înalte într-atât de mult încât nu mai îmi lăsau timp pentru altceva asemeni bietului personaj al lui Cheever. Dar sper să mă recuperez, măcar acum, cum am început să o fac deja în alte lucruri. Ce sa mai pot zice, mi-e rusine.

Vinovat Lumea e foarte mare şi în ea încap multe lucruri pe care le poate oferi. De fapt obsesia lumii e să le ofere pe nimic. Dar după ce ţi s-a oferit şi ţie totul ce ţi se mai oferă după ce eşti infectat? Ce-ţi mai oferă lumea după ce eşti infectat? E adevărat că în lumea zidită de noi cei infectaţi sunt îngropaţi de vii cu mii de zile înainte de moarte şi nimeni nu se mai gândeşte la ei, nici ei nu se mai gândesc la ei, ei se gândesc la noi şi noi ne gândim la noi. Pe masa de lucru a atelierului Omului aduc un nou proiect. După Biko, Gandhi şi King e timpul pentru o mai bună interrelaţionare şi integrare în umanitate a tuturor leproşilor fără castă ai umanităţii: celor suferinzi de SIDA, bolnavilor psihic, bolnavilor de cancer şi bolnavilor de boli rare pe care ignoranţa noastră îi scoate din lume cu mult înainte de moarte şi tot ceea ce lumea alege să excludă în loc să caute o rezolvare, celor ce sunt vagabonzi, singuratici ori celor ce şi-au pierdut speranţa, celor intoxicaţi, drogaţi, ori celor pe care Maimonide îi numea rătăciţi. În lumea asta umblă şi mulţi rătăciţi. Trebuie acceptaţi împreună cu cei de alte rase, limbă sau religii pentru că acceptându-i pe ei ne acceptam pe noi. Asta e tema de casă a noastră, a oamenilor, pentru secolul 21. Iar dacă nu ne facem tema până la sfârşitul noului secol ar trebui să ne fie puţină ruşine, la toţi, începând de la toţi oamenii de bine şi comitetul Alfred Nobel din Suedia pâna la oamenii de rând care adorm obosiţi la televizor şi artiştii din apartamentele lor boeme pline de singurătate şi muzică, Like A Rolling Stone – Bob Dylan, în care îşi fac lucrul lor, ceea ce nimeni altcineva în locul lor nu poate face; dacă nu facem asta până la capăt înseamnă până la urmă că nu au fost decât pretenţiile de noi, de toţi şi când îs numa' pretenţiile de cineva, fie acel cineva o persoană ori un sat, nu e bine. Toţi ar trebui să fim – dar doar dacă vrem – precum Mama Tereza de Calcutta ce asemeni păsării care în basme călătorea între două lumi şi-a tăiat din carnea inimii şi ne-a dat-o celor subnutriţi spiritual s-o mâncăm. Cât despre bolnavii psihic şi orice alţi bolnavi mesajul probabil că ar trebui să fie: puţină răbdare până D-zeu va oferi descoperirea vindecărilor, cum a dăruit penicilina, avionul şi mersul pe Lună. Orice boală va fi vindecată în timp, e nevoie doar de răbdare iar răbdarea întotdeauna şi de aceea e coborâtă din cer. Invit umanitatea la un dialog al minţilor pentru a putea vedea cu toţii cum putem şi noi, vindecaţi ori încă suferinzi, să fim primiţi cu adevărat în rândul umanităţii, fiindcă trebuie să putem fi primiţi fiindcă Hristos a spus că nu va izgoni pe nimeni afară din toţi cei ce vin la el. Asta va rog acum, pentru că nu există decât un Martin Luther King Jr. şi Mark Twain e profetul său. Şi, în plus, „Oh! De mi-ar fi scrise cuvintele, de-ar fi înscrise într-o carte! Să fie săpate cu o daltă de fier şi cu plumb, în stâncă pe vecie!... Dar stiu că Răscumpărătorul meu este viu şi El se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea, totuşi în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu. Atunci veţi zice: ‚Pentru ce-l urmăream noi?’ Căci rădăcina necazului va fi aflată în mine,” cum plângea Iov şi, Doamne,

Defectul numărul unu. Am fost şi poate uneori încă sunt nerespectuos cu părinţii mei, adică cu tatăl meu fiindcă acum mama este la Dumnezeu. Deasemenea oamenii spun şi eu am avut o vină în suferinţa mamei, despre care am să vorbesc mai departe, suferinţă de mai de mult dar care a dus încă de atunci la îmbolnăvirea ei de mai târziu, iar eu sunt primul care spun că sunt vinovat, n-o să spun niciodată altceva. Din adolescenţă, de la vârsta de cinsprezece ani pe când suferisem deja un an de bullying la internatul Decebalului, am făcut-o pe mama să sufere mult. În vremea aceea unul din colegii mei decebalişti de cameră mă „sfătuia” să mă sinucid „ca să scap”. Mama mea şi nimeni de acasă nu ştia nimic, iar mama tot încerca să mă schimbe în diferite lucruri şi tot stătea e capul meu, iar eu după stresul îngrozitor în care trăiam continuu cinci-şase zile pe săptămână la internat în camera aceea 3, m-am purtat urât cu ea, în parte pentru că nu mai rezistam la stres - şi cu mama îmi permiteam fiindcă ştiam că nu mă va bate cum ar fi făcut-o cei trei colegi ai mei de cameră, mai ales doi dintre eu, care pe lângă cruzimea pe care o aveau, manifestau şi un comportament dur, dacă aş fi „comentat”; cât despre foştii mei „colegi” din camera 3 Decebal, ştiu acum după o viaţă de suferinţă şi stres postraumatic, ştiu că oamenii aceia sunt blestemaţi pentru ce miau făcut, nimic cu adevărat bun nu mai este pentru ei în nici una din cele trei lumi; cel de-al treilea băiat era mai diferit şi chiar ne-am împrietenit în cel de-al doilea an – şi în parte pentru că în mediul în care trăiam asta era tot ce trăisem, eram tembelizat şi tâmpit de suferinţă, şi deasemenea comportamentul meu se explica prin faptul că eram abuzat, când părinţii au probleme mari cu copiii acesta este întotdeauna principalul motiv, ignorat de aproape toată lumea. Comportament în familie similar cu al meu este frecvent întâlnit în cazul copiilor abuzaţi într-un fel sau altul şi care nu ajung sau nu apucă să se sinucidă. M-am purtat foarte urât cu mama, în acea perioadă, mă purtam ca Hamlet, pentru că după cum spuneam eu, nu mă lăsa în pace; de fapt nu mai rezistam la stres. Asta am făcut. La înmormântare profesoarele spuneau una alteia despre mama: „Chinuită.” Din acest motiv, al problemelor mele despre care nu ştia de unde vin, a început mama să meargă la biserică, la ortodocşi, unde mersem eu, doar eu singur din toată familia restrânsă sau extinsă, toată copilăria şi a început să se roage şi să postească pentru mine ca mama lui Augustin până m-am convertit din nou la creştinism. În urma bullying-ului din camera 3 Decebal, m-am resimţit şi m-am îmbolnăvit alienându-mă de viaţă şi înstrăinându-mă de oameni, printre altele menţionez că nu mai aveam capacitatea să mă împrietenesc cu tineri mai mari ca vârstă ca mine, fiindcă cei care mă chinuiseră în acei doi ani fuseseră mai mari doi cu doi ani şi unul cu un an şcolar. În sufletul meu am ajuns ca Nabucodonosor, mai pot să

67 spun ceva? Multă suferinţă a fost şi este, nimănui nu-i pasă, asta e frumuseţea crudă a vieţii şi ca să fiu sincer nici mie începe să nu mai îmi pese ei, de străinii care sunt acolo doar ca să-ţi facă rău. D-zeu îi iubeşte, asta să le fie deajuns. Încep să cred că în viaţă trebuie să nuţi pese de nimeni din viaţa ta, ci doar de cineva din viaţa ta. Cât despre mine, felul în care de-alungul timpului, după tot ce a fost în camera aceea de la internatul liceului, am ajuns să-mi rănesc şi mi-am rănit părinţii îmi este defectul numărul unu în privinţa căruia nu-i dau dreptate lui Dumnezeu pentru că m-a iertat şi n-o să mi-l iert niciodată şi motivul pentru care scriu astfel, scriindu-mi viaţa. Voi spune ca desi Mama si cu mine ne-am iubit foarte mult i-am facut multe probleme pentru multi ani. Ce pot spune este că am facut lucruri rele, însă aceasta s-a întâmplat după ce am stat la o şcoală cu internat de la varsta de patrusprezece ani unde am fost abuzat continuu timp de doi ani unul dupa altul, un lucru pe care nimeni nu l-a ştiut şi nimeni nul ştie. Una din putinele persoane care m-au înţeles fără să apuc să-i spun prea multe a fost un stareţ ucrainean. Pe YouTube am văzut un videoclip făcut de o fată care a fost violată de barbatul mamei ei, fata mărturisind că după aceea ajunsese astfel încat chiar şi-a lovit mama. Fata aceea este o victimă şi o pot inţelege foarte bine. Pot inţelege cum se simte o persoană violată. Mama mea, deasemenea, era uimită de comportamentul meu pe care nu şi-l putea explica. Am fost torturat, abuzat prea mult, prea rău, prea mult timp; cineva care nu a trecut niciodata prin aşa ceva, nu va înţelege niciodată. A fost o vreme cand am fost un copil nevinovat. Apoi am fost un copil abuzat lucru care m-a facut sa devin pentru prietenele profesoare ale mamei mele un copil vinovat, e tot ce au vazut ele. Dar Mama m-a iubit şi mă iubeşte din cer de unde e acum, iar dupa ce lumea m-a zdrobit în bucăţele pe care le-a calcat în picioare, ea m-a adunat şi m-a lipit la un loc cu iubirea, credinţa şi nădejdea ei, mi-a salvat viaţa împreuna cu Hristos.

un leu mudéjar foarte frumos de cărămidă smălţuită cu ochi de diamant, iar lângă el era o scriere ornamentală, nişte versuri ca în cartea O mie şi una de nopţi ale necunoscutului Orient, pamantul din care s-a născut Christos, care spuneau: Uitaţi ce leu cu ochi de diamant. Privirea lui e o sabie cu mâner de lut. Până când noaptea nu şi-a despletit parul înstelat Nu a avut în cine să-şi privească iar chipul Ca fiecare om ce-l vei vedea vreodată, Cu vântul de răsărit încâlcit în privire, Tulburând puţinele coarde ale harpei pictate de părinţi. Am visat multe fotografii vechi imprimate şi pe o parte şi pe alta şi din cât am văzut îmi amintesc un oras peste un râu întortocheat cu o mie şi unul de poduri, o fotografie cu mama, copil între copii şi o fotografie misterioasă cu un pelerin rus pe care nu am mai vazut-o niciodată. Iar eu spun: trăiesc că să mă închin şi când mă rog devin un tigru blând şi de aceea mă rog si totdeauna am pentru ce, te rog sa te inving, Doamne, ca unicul popor al scrisului sunt o eră medie plină de fanatism şi pietate, iubind şi nereuşind să-şi înţeleagă iubirea, ştiind însă ce cerul e adevăratul ocean al lumii, udând privirea oricărui om, fiindca daca vreau sa traiesc, trebuie sa mor, trăiesc ca sa pot muri, spun povestea ca sa pot sfarsi; am incercat sa iubesc, incercand am invatat, invatand am obosit, obosind am am adormit şi adormind am murit şi murind m-am trezit şi trezindu-mă am fost viu iar şi trăind am tânjit şi tânjind am visat şi visând am văzut tot ce nu aş fi putut vedea altfel şi văzând am crezut şi apoi, abia apoi, am scris şi scriind, am iubit, si suferind doar am iubit şi, imperfect, iubesc. Trebuie să îmi găsesc altceva de scris, nu despre mine, pentru că nu am ce oferi. Trebuie probabil să scriu despre oameni ca Mohandas K. Gandhi, Mandela, Isus din Nazaret şi alţii asemenea lor. Trebuie să fiu un povestitor anonim vorbind despre Harun, Giafar si Masrur, dacă îi văd în lumea mea. Oricum, în sfârşit, un nufar mi-a înflorit în privire şi acum pot sa încerc să fiu om în Hristos.

Un sărman om fără sentimente

trecute la categoria sexuală sub vârsta de nouă ani, este foarte greu să te mai întorci ca Marilyn Manson din iad, ori eu trebui să fiu trimis la spitalul 9 și tu să vinzi casa mamei? Știi cât de greu și-a făcut mama Partea la casa asta? O s-o luăm pe capitole. Dar să știi că Maria, Nuti și Flavius nu sunt singurii care și-au adus contribuția. What do you say now Elaine? Cred că e destul pentru azi, știi? Mai pot spune că abuzul sexual preschimbă copiii în paianjeni pentru că îi golește de ei înșiși și fără ajutor din partea părinților, familiei, preoților, psihologilor și societății ori dimpotrivă cu ajutorul lor acești copii devin pe loc niște fiare flămânde numai bune pentru a fi lobotomizate de minunata voastră lume. Asta mi s-a întâmplat mie, asta i s-a întâmplat lui Flaviu și lui Nuti. Și acum noi copiii trebuie să ne scriem pledoariile unor cizme. Capitolul 2 Salt în timp Mă gândesc asupra deceniilor trecute și asupra mea însumi și îmi pun întrebarea. Sunt un abuzator? Până la un punct da, dar de la celălalt nu, Ioana, dacă ții atât de mult să afli. Când i-am pus pe aceiași copii să danseze Lambada în boxă fără chiloți, da, i-am abuzat. Dar experiența erotică dinainte, cu Ea vreau să zic, nu a fost un abuz. Am fost doi copii, eu de 11 ea de nu știu cât, nu mai știu când s-a născut, 1984 sau 1986. (Iar) După tot ce s-a întâmplat, (nimic) nu a fost un abuz, nu știu dacă mă vei contrazice. De ce? Pentru că eu sunt cu 7 și 9 ani mai mic ca frații mei. Ce au făcut ei, nici acela nu a fost un abuz, ci ură. Ne urau pe mine și pe mama tot așa cum ne urăști tu acum pe mine și pe tata. Și da și eu sunt pervers, normal aproape că spun, și ce pot să zic, la o vârstă mai mare aș fi putut să mă controlez. Ceilalți la fel. Tu ce motiv ai să nu te controlezi? Ascultă povestea lui Toni, care știe mult mai multe ca mine. Capitolul 3 Crima (Psychoproctologische Briefe)

fratelui Ştefan Păclișa, 3 aprilie 2017. Defectul numărul doi. Sunt lipsit de pasiune. Ba chiar mai mult, înainte să devin un discipol, credincios, eram până în măduva oaselor un sărman om fara sentimente, cel mai mare pacat al meu. Dintotdeauna am fost un suflet rece, cu câteva, foarte puţine excepţii. Noţiunea de eros mă plictisea, de când am citit despre el miaş fi dorit să pot fi ca Ioan Botezatorul iar, până azi, din muzica de dragoste iau muzica şi las deoparte iubirea; pentru mine sexualitatea şi iubirea nu sunt sinonime şi de mult timp vad în Pamant o varză uriaşa şi dintotdeauna am gasit în Dumnezeu aproape mai multă iubire decât am avut nevoie. Cu toate acestea dacă tot ne aflăm într-o confesiune pot să mărturisesc că am avut trei femei, mai exact trei femei m-au avut pe mine, două prostituate şi o relaţie din asta modernă şi nu pot spune sigur pentru că am multe regrete dar cred că intimitatea aceasta irosită, pierdută e lucrul pe care îl regret cel mai mult în viaţă, nu trebuia să fac lucrurile astea, dimpotrivă n-aş fi regretat dacă asta ar fi însemnat să fi fost virgin până în ziua de azi, adulterul aduce multă durere. Am înţeles greu şi în timp faptul că pentru mine iubirea e ceva ce ţine de religie, nu pot iubi pe oricine, cred că aş fi refuzat-o şi pe Lady Di. În plus, nu am decat o singura viaţa şi nu pot iubi decât o persoana pe care dacă nu am căutat-o, cel putin am aşteptat-o dintotdeauna. Dintotdeauna am avut un suflet bătrân şi m-am identificat cu Huck Finn sau Jean Valjean, iar joaca mea preferată era căutarea înţelepciunii pe care nu am găsit-o niciodată, căutând-o cu lupa cărţii Patericului la lumina cărţii evangheliei, iar odată cu trecerea timpului şi creşterea mea, multe lucruri nu s-au schimbat. Şi în domeniul acesta ca în toate celelalte nu pot să spun că nu sunt decât un vameş nu o relicvă sfântă, dar în sexualitate văd ceva mai înalt şi nu o concep, cel puţin pentru mine, fără iubire adevărată, iar iubirea adevărată pentru mine e ceva cosmic, mai mult, ceva mistic, ceva ce ţine o viaţă, dă viaţă şi hrăneşte universul cu muzică asemeni pădurii, ceva genuin romantic după cum romantismul a fost cândva, ceva ca o familie de urşi mângâindu-şi cu boturile ursuleţii şi rostogolindu-le bucăţile din carne ruptă din morsă, singuri în ger undeva la capătul lumii printre gheţuri şi stele plutitoare. Şi mai mult ca orice ştiu că eu nu pot fi iubit decât de o femeie precum cea din Angelus şi dacă eu după toate câte am făcut sunt cel mai greu de iubit om din câţi au existat vreodată pe pământ, dar mai ştiu că Dzeu a făcut acest fel de femeie pentru acest fel de fiinţă ca mine. În plus, parţial şi din toate aceste motive, încă nu ştiu dacă vreau să trăiesc o viaţă de celibat creştin ori să iubesc pe cineva, prietenii îmi spun că ăsta e defectul meu cel mai mare. Sunt un râu de gheaţă, dar îmi doresc o familie.

Floarea Duhului Sfant Învăţăminte

Doamne, m-ai dus în locuri din acest pământ de unde întorcându-mă nu mi-a mai fost milă de mine. Apoi, văzând cum atâţi oameni îşi pierd vieţile odată cu zilele, propria mea viaţă mi-a apărut lipsită de importanţa. Te-ai aplecat spre mine şi mi-ai pus sufletul în privire, dar eu ce voi face cu el? Si deasemenea, sufletul ce e? Nu pot să ştiu vreodată, Isuse, dar cred ca sufletul esti Tu. TU trebuie să ai milă de mine, de la Tine trebuie să-mi primesc viaţa şi Tu, nu eu, trebuie să-mi fii tot sufletul meu. Adevărul e că până la urma voi muri, aşa că de ce să trăiesc ca şi cum nu voi muri niciodată pe pământ? Viaţa mea e un Purgatoriu în care voi arde nu fără vină până voi muri pentru a putea rămâne apoi cumva strâns în căuşul palmei din mâna de flăcări a lui Christos, ca o cochilie ciobită lepădată de marea cea fără suflet si culeasă într-o meditaţie de mâna înţeleptului Isaac Newton cândva. Acum vina noastră nu mai poate fi întoarsă ca un ceas mecanic – în faţa milei toţi suntem vinovaţi -, nu mai poate fi decât iertată de către cei ce iubesc să ierte. Am fost făcuţi pentru a fi iertaţi şi iertarea e un înger răstignit. Eu, tâlharul salvat, eu, Israel. Îţi multumesc că m-ai zdrobit, îţi multumesc că m-ai imbolnavit, fiindca doar aşa după multi ani de durere te-am gasit în durerea care parcă e cu mine pentru totdeauna ca Dumnezeu. Spre binele meu nu m-ai iertat atunci pe când eram doar un copil aşa că desăvârşeşte-ţi munca şi salvează-mă, te rog nu lăsa să vină noaptea fără să vii la mine acum cand mor in sufletul meu de o viata, Doamne, sari peste muntii ce ne despart, da-mi iubirea părăsită înapoi, iar în incheiere pot spune că e bine să nu mă iert pe mine, dar totodata trebuie să primesc iertarea Domnului şi dacă vreau să trăiesc, să trăiesc ca un păstrăv din Retezat urcând mereu tot acelaşi munte de incandescente şuvoaie sparte prin bolovani sacri, trebuie să fug fiindcă fiarele vor să mă mănânce în pământul acesta tolkienian, 24/7 prayer, să caut în fiecare zi, întreaga viaţa, fiindcă doar cine găseşte pe Christos, îşi găseşte sufletul, Doamne, sunt la necaz, ajută-mă şi, te rog, ridică-mi inima din ţărână să nu mi-o mai calce omul rau în picioare, ridică-mă din praful drumului şi voi sta cât îmi vei ingadui în cenuşă înaintea ta. Stăpâne, cum pot să-ţi fiu plăcut? Spune-mi plăcerea ta, Doamne, şi va fi secretul tău şi-al meu, ce îţi face ţie plăcere, Dumnezeule? Spune-mi şi poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău vei fi Dumnezeul meu şi plăcerea ta va fi plăcerea mea, spune-mi şi, ca o sclavă preaiubită, plăcerea mea va fi să-ţi ofer ţie placere, Stăpâne. Doamne, plâng după tine cu ochii mei rombici, te rog învinge-mă şi ajută-mă să mă înving pe mine înainte să înving lumea şi înainte sa-l inving pe D-zeu, ca Israel. Fă să te înving, Doamne. Astăzi, în sufletul meu a explodat o bombă atomică. Am visat că treceam printr-un oras şi am văzut o casă cu trei camere între atâtea altele arătând ca o biserică veche, cum ar arata biserica veche de la Colţ cu ataş. Apoi am visat

II. b CAPISTRANO, AL DOILEA DOSAR (roman bizar la cerere, avortat la cerere) Felix Rian Constantinescu 2017 Motto: Nu gândi rău despre aproapele tău, când trăiește liniștit lângă tine. Dumnezeu ODĂ (în metru antic) Mihai Eminescu „Caracteristica cea mai iritantă a clasei noastre politice este suficienţa. Te miri ce ingineraş mediocru, ce activistă răscoaptă, cu aere de mătuşică grijulie, ce jurist semidoct se pronunţă, întrebaţi sau nu, pe orice temă, cu o siguranţă de sine paranoiacă. Ţanţoşi, obraznici, guralivi, agresivi, prost crescuţi, „angajaţi” partinic pînă la desfigurare, ei apar des, dacă nu zilnic, mai ales la posturi de televiziune bine plătite şi bine plătitoare, ca nişte corifei ai înţelepciunii, ai patriotismului, ai adevărului absolut. Ei ştiu! N-au dubii, ezitări, întrebări. Au doar răspunsuri. Sunt providenţiali! Şi dacă îi contrazici, te iau tare. Şterg cu tine pe jos, fac mişto, te învaţă cum e cu patria, cu trădătorii, cu sorosistii, cu inteligenţa. Nu contează că arată a plutonieri reciclaţi, a „fete bune” miloase (mai ales cu cîinii şi cu oamenii străzii), a gospodine cînd nevricoase, cînd duioase, a caftangii ideologici. Se simt bine în pielea lor, în afacerile lor, în conturile şi în vilele lor cochete. Prin inflaţia discursului, mulţi dintre ei sunt deja vedete.” Andrei Pleșu Prefață Dragă Ioana, Pentru că am văzut cât ești de preocupată de mine și de trecutul familiei noastre pe care l-am ocultat în scrierile mele, mai ales în romane și povestiri ca să protejez niște copii nevinovați care au fost între care și soțul tău pe care nu-l iubești, am să te iau cu mine într-o călătorie din care nu cred că te vei mai întoarce prin istoria psihicului lui FELIX și a altor Copii, o istorisire pe care noi, până la tine, toți am scris-o cu lacrimi în colțul ochiului dar dacă dorești atât de mult să _vezi_ vei _vedea_. Ce e dincolo, pe ferestruică, spre nord. Trebuie să înțelegi că dacă îți fac hatârul să scriu acest roman, despre durerile noastre, carte care va decapita destui oameni printre care și pe tine, eu nu mă joc și scrierea lui va solicita timp și meditație. Zile, luni și ani vor trebui să treacă în isihasm și zenul nimicului ca să reconstruim pazălul, singurul pe care l-am avut, viața noastră. Așa că încalcă-ți bocancii, dar la sfârșit va trebui să-i înghiți. Eu îți mulțumesc pentru încă un drum spre Glorie. Rian O lovitură de zaruri Întâi și întâi să ne alegem terenul. Eu port culorile Americii pe care tu și băieții tăi spuneți că nu le merit. Fie ca acestă carte, al cărei rezultat balistic nu-l știu, să ne dea răspunsul. Pentru că nu sunt ca tine nu-ți voi spune că eu cred că tu nu îl meriți pe Rafael. Deci, cobor în ring. Capitolul 1 Sexualitatea copilăriei Știi Ioana este foarte greu chiar să și gândești despre abuzul sexual și sexualitatea copilăriei. Nu mă exprim bine, nu? Tu trebuie să înțelegi eu nu m-am născut să fiu abuzator. Încă de copil mi-au plăcut cărțile și aveam Biblii pentru copii, cred că știi ce fel măcar unele. Și mă uitam la poze, înțelegi, la Iosif și la Beniamin, eu eram Iosif și Beniamin. Eu înainte să devin Charles Manson, Iisus-Satana, am fost Iosif și Beniamin. Ce s-a întâmplat? Mama spunea că sunt atât deștept și prost. I'm Kramer... Deci, probabil că știi că sunt mare comunist, cine știe securist, devenit apoi marele Hitler supranumit Dracula. Am fost, familia Mea Kovesii altei ere, numai că mult mai proști, mult mai urâți. În primul rând ar trebui să-ți spun că eu spre deosebire de Flaviu sau Nuti sau Ramona am fost abuzat sexual la naștere la maternitate, de o femeie din Silvașu de Jos pe nume Maria. O femeie legionară. Și ție îți place politica, nu, Ioana? Răzbunarea e un bun motiv pentru a abuza pe cineva - observi că nu spun un copil -, acesta e un paradox. În puținii ani de când ești căsătorită cu Rafael, nu știu dacă ai observat că noi suntem o familie bună lovită de o mare tragedie, pentru a pune starea de fapt în cuvintele cât mai inocente cu putință. Iar principala victimă a acestei tragedii cine crezi că a fost? De aceea afirmațiile tale m-au plictisit ani de zile până să încep să le răspund cu adevărat azi. Nu știu dacă ai înțeles că fratele meu vitreg Rafael își dorea cu tine o viață perfectă pentru tine și copilul vostru, pentru voi, lucru imposibil de acum gândesc, datorită insistenței tale de a te pune cu ursul ursoaicei moarte. Ție îți trăiește mama Ioana? Tatăl tău e un om mulțumit? Așa că înțelegi Ioana că singură îți aduci nenorocirea. La început mi-ai fost simpatică, până am văzut că ești un heckler la tragedia Constantinescu. Ca să mă exprim simplu, mama m-a făcut ca să mă căsătoresc și să am copii. Dar când ești implicat în practici care până la urmă pot fi

Da, ai fost la fel ca mine. Ești sigur? Eu zic ca Mafia să mai meargă și la cocalari. Deci, eroii unde să meargă.. Iar noi nu obligăm pe nimeni să vină la noi. Muiștilor. Metallica - Kill em All, asta făceam eu la cincișpe ani... ce făceați la cincișpe ani? Ca să nu mai zic, că mie.. autorul teoriilor psihologice confesive și psihoproctogiei îmi spuneți prost pentru orgoliile voastre mărunte de coleoptere... animalele naibii ce sunteți. Voi ziceți Eliza, Nicoleta? Bă, să nu vină... să fie fericite cu voi drogaților... Voi înțelegeți ce trăiesc eu, tata, Rafael, Flaviu... ce pula mea ați făcut în al doilea război mondial? Dar în primul? Și veniți la mine cu amenințări de bombe și impresii de București... în plus eu vă cunosc mai bine ipocriților, pocăiților... credeți că nu știu ce fac? Toată viața m-am gândit la asta... Eu fac artă și voi faceți un căcat... Și mie de idioți nu-mi pasă, înțelegeți ce vă spun? Sfințișorilor, știți de ce a fost omorât Isus, pentru că a spus A D E V Ă R U L. Și că veni vorba de voi, o să vedeți voi Dreptate și Adevăr în secolele următoare, omenirea s-a săturat de Islam. Și eu mam săturat de Islam. Ce pula mea o să faceți? Rog frumos cine nu știe psihologie să nu mai comenteze pe pagina mea că-mi bag pula-n _măsa_. Is fenomenali toți oamenii ăștia... omu le spune toată ziua că o trecut prin Vietnam și Nabokov și ei îi spun să tacă din gură că-i prost... Asta ascultam la fața locului. Metallica - Orion (HD). Înțelegi Ioana draga mea că acum ți-am spus crima mea, pedepsită, nepedepsită cine știe, dar nu deznădăjdui, ce-i frumos acuma vine. Pentru că ți-am spus greșeala mea, ai simțit mirosul de sânge și ai crezut că o să mă faci să mă prăbușesc tu și toți proștii care au citit ce am scris. Dar înțelegi tu, Ioana, când ești mult timp pastor de oraș mare ca Rafael, tata, Flaviu, Ramona și destui alții, înțelegi mai bine versul lui Tataee, lui Dumnezeu, pe mine. Deci ce ai de spus acum Elaine? Ca și Garoffi am fost un copil, Eu Am Fost Un Copil, iar pentru ce am făcut nu știu în totalitate dar cel puțin pentru infamanta Lambada Am Avut Motive. Tu ai avut vreodată Motive în Copilărie, Ioana? Eu am avut motive. Dragă, eu rezist să-ți pun tot sufletul pe hârtie ție și întregii lumi de altfel, dar tu reziști, voi rezistați?, după cum se vede, nu... Ah, no... Știi, Ioana, eu i-am scris unui veteran american să produc literatură pentru veterani, un editor veteran, dar omul s-a spânzurat. Ceea ce vreau să-ți spun e că artă ca și Metallica e o filozofie de viață după ce ai trecut prin Valea Umbrei Morții, mult diferită de idealurile voastre de zahăr și miere. Mai cunoști un caz ca al meu?, un copil care să se supună singur la doi ani de închisoare și batalion disciplinar?, că asta au fost, iar acest al doilea dosar pe care tu și cum o cheamă pe doamna aceea, Monica Macovei, pare că îl doriți o să-i aducă noi dimensiuni gestului, mai ales când o să dăm drumul la robinete. Nu știu poate o să mă duc ca Icar în cap, sau poate o să ajung pe Marte. Vom vedea dacă aceasta e cererea ta, ce va fi. Dar să țineți minte că tu Ioana, ești Ioana Constantinescu, Monica Macovei e Monica Macovei iar eu sunt căpitanul, cu c mic. Știi ce înseamnă căpitanul cu c mic? Tu ai avea curaj să-l dai pe Tudor la internat? Să-l trimiți pe Rafael la dezalcoolizare? Eu am fost singur. Aproape. De aceea ar trebui să înțelegi cât de nepotrivit este ca cineva ca dumneata să se adreseze cu William cuiva ca mine. Ce e cel mai trist, e că tu și voi și Voi, care ați avut O Viață Frumoasă, să urâți atât, oameni care s-au născut în durere, trăiesc în durere și vor muri în durere. Tu Ioana, și Voi, cum se numește, vă purtați rău cu Emily Dickinson. Da. Dar văd că am ajuns la alt capitol. Deci, da, am avut și eu gagică și a fost bine... Știi, domnule, noi suntem militari de vocație, am unit, am apărat și am destalinizat țara, Bucureștiul și Siberia cu viețile noaste trecute prin toate bombardamentele din burta mamei. Dacă nu-ți convine divorțează de Rafael, dacă nu behave yourself. Îți spun sincer, Ioana, nu pari să ai un PH foarte ridicat la IQ, de exemplu îți place Alizee? Ioana tocmai am renumit romanul acesta în AȘTEPTÂND RĂZBOIUL și îmi dau seama că tu, cum zicea Jim Morisson, ești Rusia... Good bye Father. Capitolul 4 WARLINE Mr. Stevens, I have something to tell you.. Mr. Trump, the President of the United States Of America, is a controversial figure, but nevertheless he s the President, so as the Bible tells us today on Good Friday we should support him, and help him be a better President. Dad it s just five years.. But there is another issue, America owns the gospel, so it is our duty to save you, to save you all, from AIDS, wars, malaria.. And I am sure our sweet friends of the Chinese borders agree.. There is no socialism without self-help.. That means.. that America in her quest to enlighten the World, will no longer stay bum, and the thugs of the world would be corrected. In the present, China still holds independence on the world. The World is United States of America whether you like it or not. But we are not gonna go... You must understand that America too has a faith.. https://www.youtube.com/watch?v=Mlahvvymkxc Metallica - The Day That Never Comes[Video Premiere] YOUTUBE.COM And Romania must understand that now is on WARLINE.. https://www.youtube.com/watch?v=jhdFe3evXpk Dire Straits - Brothers In Arms Mark Knopfler releases his eighth solo album, PRIVATEERING, on September 3rd 2012. His… YOUTUBE.COM

68 Avem oi dar vom da brânză americanilor și carne chinezilor nu le vom dărui an de an Federației Ruse.. Rex ăla s-o dus la Putin și i-o pus bomba pe masă.. plus România al 51lea Kingdom American Iar eu ca căpitan politic spun, orice guvern și Parlament care nu sprijină Statele Unite trebuie dat jos, fie democratic fie politic. Rușii ne amenință cu rachetele în fiecare zi, suntem în deșertul tătarilor nu mai avem timp de dulcegării, venin și de doamnele politice. https://www.youtube.com/watch?v=PfAWReBmxEs Deep Purple-Child in Time Lyrics: Sweet child in time, you'll see the line Line that's drawn between good and bad See… YOUTUBE.COM Îmi place • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1 min https://www.youtube.com/watch?v=CD-E-LDc384 Să ne amintim de Mihai Câmpeanu, Muntocu.. Capitolul 5 Capitolul Al Cincilea În acel Cuvânt către Ioana pe care ți l-am scris ziua ce abia a trecut, în Vinerea Mare, pe Facebook, dur și pe care nu știu dacă îl voi băga sau nu în carte te-am întrebat ce ai de împărțit cu mine. Acum, că am ajuns la capitolul al cincilea vreau să-ți spun că cred că te voi dezamăgi. Cartea mea nu cred că te va mai interesa de aici încolo atât de mult și în același mod. În cinci capitole și o prefață mi-am adus toate BAD-urile, ai citit Robinson Crusoe? Altceva nu știu ce aș putea să-ți spun care să-ți fie pe plac. Poate doar dacă încep să-l hărtănesc prin țărână pe tata. Celelalte lucruri sunt sigur că te vor face să plângi, doar tu ești prietenă cu Flaviu, Ramona și Rafael, nu? Da, aceste cinci capitole sunt Pentateuhu. Capitolul 6 se va numi Vinovat. Iar capitolul 7 se va numi Port o coroană de spini. Deci ce să facem, Ioana să continuăm scrisul la roman? Educatie sfarsita prin abandon scolar. You cannot beat me, I am the Wizz, Clownul Buratino. IIC, Melopovești i / Felix Rian Constantinescu 2020 Motto: 1. Fiii lui David, care i s-au născut în Hebron, au fost: întâiul născut Amnon din Ahinoama Izreeliteanca; al doilea, Daniel, din Abigail Carmeliteanca. 2. Al treilea, Abesalom, fiul Maacăi, fata lui Talmai, regele din Gheşur; al patrulea, Adonia, fiul Haghitei; 3. Al cincilea, Şefatia din Abitala; al şaselea, Itrean din Egla, femeia sa. 4. Aceşti şase i s-au născut în Hebron. În Hebron David a domnit şapte ani şi şase luni, iar în Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani. 5. Iată şi cei ce i s-au născut în Ierusalim: Şimea, Şobab, Natan şi Solomon, patru, din Batşeba, fiica lui Amiel. 6. Ibhar, Elişama, Elifelet, 7. Nogah, Nefeg, Iafia, 8. Elişama, Eliada şi Elifelet; în total nouă. 9. Aceştia sunt toţi fiii lui David, afară de cei de la ţiitoare. Iar sora lor era Tamara. Paralipomena 3, 1+9 Maria pentru Copii Wikipedia dada Motto ”Atunci Iosua a vorbit Domnului, in ziua cand a dat Domnul pe amoriti in mainile copiilor lui Israel, si a zis in fata lui Israel: "Opreste-te, soare, asupra Gabaonului, si tu, luna, asupra vaii Aialonului!" (Ios.10:12) În plus, toate aceste biserici sărbătoresc ''Nașterea Maicii Domnului'' ("Sfânta Maria Mică"), pe 8 septembrie, iar pe 12 septembrie, în Biserica romano-catolică se sărbătorește Sfântul Nume al Mariei (aluzie la respectul datorat Maicii Sfinte și încrederea în puterea invocării marianice a acestui Nume, ca semn de binecuvântare și tărie în fața ispitelor). Cuvântul ''Maria'', este în general considerat ca fiind originar din limba ebraică și ar proveni din ''Maryam'' cu varianta ''Miryam'', numele surorii mai mari a lui Moise. Pare să fie un nume compus din două elemente: ''mar'' însemnând picătură și ''yâm'' însemnând mare. Sfântul Ieronim cunoștea această etimologie, deoarece declara că Maria înseamnă ''Stilla Maris'', "picătură din mare" ori poetic Mreana! - probabil poate culorii măslinii și purtarea într-un curent israelic tineresc a veșmintelor negre ale zeloților urmașii macabeilor - cu sensul de (pește liniștit de apă dulce, Marea Galileii, Vlăstar, nezer, din Vlastarii lui Dumnezeu, nazareth) Sufletul Sclav al Luminii DOMNULUI nu Chit din Mare Nostrum, a Porporei Fenicienilor din Tyrum și Sidon **** citim dialogul Femeii din Sarepta Sidonului cu Iisus la hotarul Galileii cu Fenicia și totodată după **** bine a intuit un cărturar persan mai vechi decât Hagada la lumina mare a templului din Ierusalim de Hanuca după întinarea acestuia de către Antioch ”Epimanes” Epiphanes ori a procesiunilor cu lumini și torțe ale drumului mortului corespondent în întreaga lume latină-elenistică a Misterelor din Eleusis, Grecia Antică! De asemenea o interpretare inedită poate să ne ducă cu gândul la începutul dumnezeirii erei imperiale, numite poate Marea Eră, al cărei început oficial datează din leatul 27 în d. Hr. aproximativ cu câțiva ani înainte de Nașterea Fecioarei Însăși, numele ei întâlnit la multe caractere din noul testament derivat din Miriam vetero-testamental putând să evoce adevărata Marea Eră sau Epocă a Cosmosului și anume Izbăvirea Israelului cântată de Miriam prin Cuvântul Legii iar și iar, la muntele Sinai urmată de Așteptarea iacobiniană a lui Mesia Silo, Moment care Marchează mântuirea Cosmosului. După el, unii copiști au citit greșit cuvântul ''stilla'', picătură, și au scris ''stella'', stea. De aici provine titlul "Steaua Mării" și cântecul ''Ave, maris stella'', "Bucură-te, o, stea a mării". Eroarea nu trebuie regretată, deoarece a dat loc unei imagini poetice foarte frumoase. Stâlcirea numelui vetero-testamentar Miriam în Aramaicul porto-franco Sirian Antic Maryam poate fi o evocare a cuvântului latin ”marmura”, cu sensul ”încremenită”, „împietrită”, ”clasică”, ”moartă”, ”virtuoasă”, dar și ”invalida”, ”bolnava”, ”psihicul plâns de cer ca pietrele de piatră ori bronz de rugină”, ”handicapata!”, ”autista”, ”nebuna satului”, ori ”credincioasa nazarethului!”, ”care aparține lumii zeilor”, ”cu un aspect și suflet echilibrat compozițional”, dar și ”frumoasă”, ”matroană”, ”religioasă”, ”rece”, ”albă”, ”oarbă”, ”păgână”, ”prostituată”, ”desfrânată”, ”reformatoare”, ”disidentă”, ”eretică”, ”nebună”, ”proastă”, ”îmbrăcată în alb sau negru”, ”cap mare”, ”frunte înaltă”, ”xantipa”, ”răstignita”, ”inculta”, ”băiețoasa”, ”bocitoarea martirilor”, ”întoarsa”, ”pocăita”, ”abstinenta”, dar și ”vrăjitoarea care știe să citească și nu e analfabetă”, ”cea care merge la templu și la sinagogă”, ”femeia!”, ”aristotelica”, dar și ”platoniciana”, ”singura”, ”săraca”, ”apolinică”, ”philosophică”, ”personificare a alegoriei înțelepciunii Proverbelor” , pentru a încheia putând să însemne și ”Arhetipul Feminin”, ori ”Modelul (cosmic)”; și dacă Miriam înseamnă ”Am preVăzut (Visul Zilei),” sirianul Maryam înseamnă ”Am Pre Văzut Visul/Zua Amară” și nu în ultimul rând ”cititoarea sau folostoarea Bibliei Originale a textelor predaniei de milenii nu a Septuagintei Egiptene Alexandrine literare elenistice”, o distincție ce avea să fie făcută și de Iisus în anii săi de viață și muncă, Maryam fiind astfel ori predestinat ori luat ca în Geneza după Bunavestire; numele la origine constituind Maryam fiind astfel perspectiva exterioară a lumii asiriene și elenistice și romane asupra Fetei Sionului, mai mult decât atât, acest nume - fiind un cognomen -

s-ar putea să nu fie numele ei ci dăruit de istoria trecută a familiei ori Iisus însuși ca în multe alte cazuri misionare ale noului testament, și numele ei să fi fost Ișa, Femeie, un cognomen mistic al Bisericii care a cunoscut-o fiind, Mama lui Iisus, mater jesu, Eva ca Nouă, matrița noii lumi, cert este că unul dinte acești termeni, ișa, Eva, Mariam, mai puțin mater a fost numele ei, restul fiind cognomenuri de batjocură ori conspirative, trimițând la vremea arhaică creștină aBuneivestirii și a Nașterii, când Biserica nu însemna decât o Adolescentă ioanică cu un Copil anonim în Burtă și apoi pe Genunchi, împreună cu un tâmplar ciudat și pietist. Fișier:Maica Domnului cu pruncul Isus.jpg|miniatura|Maica Domnului-biserica de lemn din Banesti Fișier:Maica Domnului cu pruncul Isus.jpg|miniatura|Maica Domnului-biserica de lemn din Banesti Unii savanți consideră, și nu fără motive, că ''Maryam'' nu este un cuvânt de origine Limba ebraică|ebraică, ci Limba egipteană|egipteană și datează din timpul captivității evreilor în pământul faraonilor. Conform acestei origini, cuvântul ar fi compus din două părți, dintre care prima înseamnă "a iubi, a alege pe cineva", iar a doua parte este numele zeului Amon. În transcriere grecească cuvântul a devenit ''Mariamne'', însemnând "aleasă, iubită de Amon". Pentru creștini, cuvântul ''Maria'', după transcrierea ebraică, și ''Mariana'', după transcrierea limba greacă|grecească, înseamnă "aleasă, iubită de Dumnezeu". Unii savanți consideră, și nu fără motive, că ''Maryam'' nu este un cuvânt de origine Limba ebraică|ebraică, ci Limba egipteană|egipteană și datează din timpul captivității evreilor în pământul faraonilor. Conform acestei origini, cuvântul ar fi compus din două părți, dintre care prima înseamnă "a iubi, a alege pe cineva", iar a doua parte este numele zeului Amon, zeul suprem solar al Egiptului Antic, deci ”a iubi, alege soarele,-lumina, -Copilăria.” În transcriere grecească cuvântul a devenit ''Mariamne'', însemnând "aleasă, iubită de Amon". Pentru creștini, cuvântul ''Maria'', după transcrierea ebraică, și ''Mariana'', după transcrierea limba greacă|grecească, înseamnă "aleasă, iubită de Dumnezeu". Unii savanți consideră, și nu fără motive, că ''Maryam'' ]n ebraică: Mar-mare, yom-zi, eră, prin extrapolare soare mare, creier mare, înțețeapta, virtuoasa, v. gr. Athena, nu este un cuvânt de origine Limba ebraică|ebraică, ci Limba egipteană|egipteană și datează din timpul captivității evreilor în pământul faraonilor. Conform acestei origini, cuvântul ar fi compus din două părți, dintre care prima înseamnă "a iubi, a alege pe cineva", iar a doua parte este numele zeului Amon. În transcriere grecească cuvântul a devenit ''Mariamne'', însemnând "aleasă, iubită de Amon". Pentru creștini, cuvântul ''Maria'', după transcrierea ebraică, și ''Mariana'', după transcrierea limba greacă|grecească, înseamnă "aleasă, iubită de Dumnezeu", ” aleasa/evreica; pusă deoparte de Yah **** pune pescarul Mreana neagră și liniștită ca un submarin, deoparte”,”Copilul obedient iubit de Părintele său!” Ave maria! . și tot în ceastă cheie Maryam poate fi un cognomen nobiliar, cnezial, cu sensul de Copilul cu Părul Deschis la Culoare adică blazonul Casei Regelui David. Mai ales dacă luăm drept Cognomen al lui Iisus, Vlăstarul - cu sensul de Țadicul (dreptul) Abstinent și Polutiv Polutiv și Abstinent, de asemenea cu sensul de Lăstarul (bun) de Vie (bună) și totodată cu trimitere la Paharnicul lui Farao și Masacrul inocenților: Sângele virtuții din Sângee Nașterii adică o continuare a binecuvântarii în descendență a lui El, Nazarineanul, -batjocură Labagiul - iar după Înviere, Masiach, Unsul, tradus în vulgatul neguțătorilor elenistici, Christos, tot unsul lui Dumnezeu, Regele Cosmosului și al lui Dumnezeu! , Copilul. Johann Wolgang Goethe Lirik Komposition Meine Vater kauft mir eine Buch, Kleine Schulbucherei, Jugendverlag Bukarest, 1969, Gedichte wor Johann Wolgang Goethe. Ist eine sehr Gedichten Buch kompressiert der kompleziert Religion Ideen und das einfachishen Notionen zur der Leben. Ich habe keine Vocabuliert im Deus+sprache und kannt nicht verstehe die Worten Goethe schreibet oder kann pronuciere der Versen und Vorten mit Seele gereignit. Meine Deutsch Sie Professor Frau Petre Maria wurde uberrascht fur Meine Unmoglickheit im Deutsche weil wenn verlese Deustchsprach Ich wisse Deutsch. Ich glaube und denke dass diese Klaine Schulbucherei Gedichte mit Lirik und Balladen wahle J. W. Goethe als die Dichtunger im Deutsch Kultur nach Martin Luther und die Deutschebibel. Und der Dichtunger das neunzehn hundert Jahre van den Welt. Und er macht dis grazios! + m. L Deutsch for eine grazios leben. Schiță psihologică Occidentul vestic 1960+2020, nov. / 27 nov 2020 În anii 70 a început producția masivă Americană de pronografie video. În anii 80, cu Demi Moore în filmul din 82, a început producția de filme horror, abătută doar de Nu suntem înger în 1989, tot cu Demi și Terminator 2 arhetipul filmelor de acțiune totală în 1992. What happened?! Concluzie curulă. Astfel pornografia masivă online de azi ajungand ca televizorul totalitarist al lui Dan Deșliu în anii 80 în RSR, oriunde, nu e a bună. În schimb am și un gând foarte bun de semnalat, știți că britaniicii nu au nici măcar un film horror - și aceasta trebuie să însemne Ceva. Notizia del veinte y siete xi 2020 Rumania + Eu sunt Iubita lui Mihai Eminescu Mihai Eminescu es el mejor versificatore rumano pero no puede ser mas el poeta nacional - neither do i! - porque el es un Jesucristo falsificado y la nation rumena est diametrical Cristiana, ok? The hypocrite! 😐 i have something here beatrix Cantari duhovncesti pentru bisericile crestine baptiste Editia XI-a Chicago 1987 Editura Asociatia Baptista Romana din USA. si Canada - Poesii e lumina, dar CE este candela. Eminescianismul este un Creștinism al lui Lucifer. Ori poate, un creștinism uman. De ce citesc Biblia zilnic / 26 nov 2020 Acesta e un Capăt pe care de mult voiam să îl expun. Citesc Biblia constant pentru a supraviețui într-o lume în care trebuie să fac față patologiei generale și personale, dacă nu aș citi textul supranatural al Sfintei Biblii cred că aș muri repede, mânios sau plângând, iar de răul și pamfletul lumii nici un zid ori zăvor nu te poate adăposti pentru că e în tine! Predică presbiteriană 22 nov. 2020 1. Nu știu **** a fost înainte, dar azi oameni care nu te-ar saluta pe uliță îți aruncă toată ziua vorbe de duh la fereastră. 2. Aceasta poate fi pentru că odată cu alfabetizarea tip cablu, țăranii au devenit deodată mai mult decat isteți, nemaiavand deasemenea nevoie nici să m u n c e a s c ă pentru a trăi.

3. În plus s-a împămantenit în prostime ideea **** că dacă omenirea e păcătoasă și Iisus Hristos e rău și păcătos!

4. Concluzie curulă. În prag de Advent creștinii de pe ulița mea se chinuie unii pe alții toată ziua, din mandrie. Destinul creșterii și decăderii Romanilor Mari / 2020 Dedicație, Doamnei Roman! ...l-a ars și n-a pus nimic la inimă. Sfânta Biblia Această snoavă are ca subiect niște neamuri de ale mele și ale mamei mele, în principiu oamenii, nu femeile, care spre deosebire de ei nu prezintă interes pentru studiul clinic de față o familie care aproximativ din anii 1960 dacă nu de la divorțul de Ana din 1957 și-a stabilit curtea domnească undeva pe lângă Băile Aquae, noi cei din Țichindeal și Poclisa fiind Romanii Mici, deși mama era prima născută în familia Patriarhului Ioan și a Anei Băltean. Notă. Personal, venind din familii de militari și grăniceri nu mă preocupă în nici un fel detaliile picante ale acestei tragedii, am interesele polițistului când își redactează procesul verbal. Avem trei generații cărora le urmează a patra. Prima generație. E vorba de un țăran bun de nimic din Ponor chemat A lu Romanu, ridicat pentru prima dată în istoria lui cu Dr. Petru Groza și continuând cariera cu ce ce au urmat, mai ales Țiganul Gay Dej până la punerea pe linie moartă pe la începutul anlor 1970, probabil odată cu discursurile Tezelor din Iulie. Caracteristica lui Ianăș Frenț Ioan Roman, născut într-un an incert nouă aici la Hațeg, în timp ce dintodeauna am știut că Băltean Ana din Livadia de Coastă s-a născut pe 11 Maiu 1928, o zi după ceea ce se numește Ziua Regelui, a fost, deci **** spuneam niște discursuri marxiste fără sare și piper și munca de însămanțare la nivel național și internațional. Oricum, bonom, Bătranu, era de o măreție imperială, domițiană, fiind îngropat prin 1978 cu preoți și lăutari ca în Miorița, alegoria moartenuntă! A doua generație, cu tot respectul, n-a mai jucat în căluș, că 'cea că le place șahul, adevărul fiind că nu le ajuta intelectul - ca și lui Kasparoff - decat la șah. O generație crescută de maștera mamei mele Valeria, numită mama Maria - din Bucsum -, în locul Anei, din Cancer 1+4 oct. 1973. Cine vrea detalii să citească elegia în proză numită Mocănița, care ca o mioriță reprezintă speranța unirii măcar în moarte cu Copilul pierdut al Mamei inexistente. Odată cu generația a doua s-a trecut la muieri mai de stofă în clanul Romanilor Mari, lucru bine venit după Mama Maria și Cantina Muncitorilor, zisă și La Strada! Roman Adrian a murit în decembre 2018 jucand șah - forse! Era din '49 și sunt sigur că nici ție nu-ți plac Poveștile. Cat despre fiul său, că am stabilit să ne tutuim și să ne spunem bă, pot spune că într-un fel, fiind din leat de după mine, îmi poartă numele, dar nu pot spune că îl cinstește prea mult. În Copilărie a venit la ziua mea și m-a bătut la șah imediat dar asta a fost tot. După vreo 12 ani, mai mult sau mai puțin, a venit la mama la meditații, probleme și exerciții de gramatică. Atunci eu, era chiar în casa asta, eram grav bolnav și poet și nu aveam chef de un protosmiley de la Călanu Nou, nici măcar pentru conversații! Apoi după moartea mamei mele în 20+21 iulie 2011 am început să merg pe la fratele mamei pentru că îmi plăcea de el pentru că îmi amintea de mama și pot spune, că fi-su, zis Nunu, îmi plăcea cam cel mai mult din familia lor, fiind prietenos și, presupus, normal - ceea ce e mereu o calitate! În ianuarie cred 2019 plecand de la psihatru cu microbuzul pentru că mi se făcuse rău în stradă nemancat la ocazie și pe care avand înțelepciunea de la Dumnezeu și Domnul Iisus Cristos să-l prind, m-am hotărat să merg pană la unchiul meu la Băi, unde o fată tanără ajunsă la falansterul vechi cu acoperiș de tinichea ca printr-o minune c-o mașină exact după mine mi-a spus că unchiul meu, Adrian, era mort de trei săptămani, după aceea aveam să aflu de la soția lui că murise pe la începutul lui Decembrie, și că să merg la cimitir, da, să mă uit unde sunt mai multe coroane, trebuie să menționez că St. Petersburgul era plin de țagănoci cu căciuli negre-maronii precum coroanele la șah, în Moscova unde unchiul meu jucase și dăduse atatea lecții de șah. Pe cand plecam spre cimitirul de la orizont, în frigul de început de timp roman, m-am amintit indicația domnișoarei de pe scară cu mătușa Mia: -Eu am făcut școala cu Nunu! Secerătoarea solitară de William Wordsworth Iat-o, singură în câmp, Acolo solitară fată munteancă! Secerând și cântându-și sieși; Se-oprește, ori merge blând! Singură retează și leagă grâul Și cânt-o arie melancolică; O, ascultă! fiindcă Valea profundă E inundată de sunet. Vreo Privighetoare nu cântă Așa de dulce odihnindelor cete De Călători în un popas umbrit, Printre Nisipurile Arabe Vreo voce mai dulce nu se auzi Primăvara de la pasărea cuc, Spărgând tăcerea mărilor Printre cele mai de departe Hebride. Nu-mi va spune cineva ce cântă? Poate că notele plânse curg Pentru lucruri vechi, nefericite, îndepărtate, Și bătălii de pe vremi: Ori e vreo baladă mai umilă, Problemă obișnuită de astăzi? Vreo suferință a naturii, pierdere, sau durere, Care a fost, și poate fi iar! Ori'care era subiectul, Fata cânta Precum cântecul nu ar avea sfârșit; Am văzut-o cântând la muncă, Și peste seceră îndoindu-se; Am ascultat până m-am umplut: Și, pe când urcam pe deal, Muzica am purtat în inimă, Mult după ce nu s-a mai auzit. 2020. There's lot of unbalanceness in the last dozen years Great Britain music, A commentary After introverting the work of the New Generation of British great musicians, who 12 or 13 years before at their debut were just hopeful Children, like Amy Macdonald from the Scotland of Glasgow municipium, Birdy from England, also English vocal singer Jasmine Thompson, with the mentioning of Chvurches from Reading, Scotland or London Grammar from Notthingham, possibly the Official indie pop. As you can see from my list all of the above blong to indie movement with the exception of Amy Macdonald who is on a more Rock & Roll Scot beat even from her first album This is the

69 Life, published in 2007. The only count I've got is that Britain is again the capital of new music as in the thymes of Beatles. New very young music emerges in Commonwealth with the mentioning of Still Child Adolescent Prodigy Jadyn Rylee, one of the artists of the past year or three who's work recalculates the entire sum of past art, art aesthetics, philosophy and Life as it is seen or Lived; it seems that after 13 years f Sadness and 7 of Rock Alternative before the Childs in the World today ennounce the Concept of P u r i t y! Why do I claim that I've found lots of self+adverseness in the Contemporary Brit music? For example, In her best song and video, Birdy states: "I still want to drown whenever You go" , or the beautiful atavistic mania of Amy Macdonald, or the sadness for serious of Jasmine Thompson, the satanic attitude nitzscheanism of the Girl and albums of Chvrches, (The bones of what you believe & Love is dead) Mallory je pense que'lle se nome remebering me another ressistance and enmity of God while thinking of my friend Linda, the greatest Romanian parisian of today and the last 20 years, or t owl-like epiphanic lithany of the Blonde from London presenting the Grammar of Truth, so it's true there're lots of gleam in the glam of UK, but I believe even before Joseph Haydn it was so, if we think to Shakespeare comedies and Sonnets, and maybe of every Brit author and artist, to the temps ancienne with the Domesday Bok, the Iona island and Lindisfarne Evangile manuscript romancing, or the old Celticism of the Islands with the Enigmatic Druids of the Stoneday Countbok. I believe that this pilgrimness, progressing or not, has something to do with reading professionaly La sacree Biblia the source of English millennial poetry! I believe the Second Queen dies unhappily, comme ma mere, as it is seen in the experimental shows online of the play Offstage by the now grown up and producing theatre Hatty Jones, asking what's the sense of Love in Dead postmodernity of the sold souls. I end with a prayer, Catholic; today you Lose, Lizbeth, tomorrow you might win, things change, Kundun!! . Birdy A new definitory note / 26 nov 2020 I wrote yesterday that Amy Macdonald is the voice of a contemporary God; well, in that respect, Birdy, the English, is the melopiano accent embodiment of his Son! : that is the spiritual interconnectedness between a Classic passion for Biblia with the Romantic call for the original melopeic Kingdom of the Hamlet of Ipotești - as stated. In Romanian contemporary culture this Eminesciaen harmony territory is owned by Ramona Ibănescu-Lup, the Pentecostal Star. Birdy again Words of a Roman England / 26 nov 2020 If applied the historical approach to the art of Birdy, we can see her transmuted through time in the far Latin realm of the celtic wars and Roman colonisation of The Island, and so the Muse gets naked of appearences as a Mother stripped as a White in 22 Matissian nuances jungle in first Infancy's bathtub Baths together never forgot - maybe, like a sainted Mistery coming from Beyond you, like the Beauty of God, so we could be horses and unicorns, and the Dog with Giant wide Eyes enters in the one million Lights room and goes in the Night to Fetch the Emperor's daughter for the Impudent soldier, and the metre keeps beating on the Desk after the Hymn is Over, the Child thinking for the First time that Cosmos is Ruled by Grammar not Myth, DIES LUX LATINITATE; and in the Romanesque door of the covered garden Birdy, I mean Mother, looks at me saying: -Felix!, în cer - o să fim goi. Jasmine Thompson the Musical Conscience of our Times / 24 nov. 2020 What can it be sad about Miss is that She repairs all that people like Sia break, and that Albatraoz Girl misses out. It s very encouraging for us, the older generations, to see that falling short on othe important arts of the past, like thew novel tradition for maybe 800 years since Chretien de Troyes, if not 2000 since the neronian novel written through Christian persecution. What this words mean is that J. Thompson is a literary capacity, her productions are things to return to, while this being the nature of literature, lost in most cases by Contempoorary literature, soul-less and vulgar. When Jasmine Thompson presented her for collaboration on the online stage with DJ Felix Jaehn, we hadn't had a clue og who this teenagers were, but I believe that many of us saw in Jasmine the projection of our cosett-eponinian Women, and afterwards the meanings got deeper, to ourselves, Sun Goes Down, and God itself, in the video Adore. Such richness and depth not only of voice or imagery but also of heart and Life transported us all, Jasminian artists and public to a better state, to the gateway of more profound conscience, and it might be that Thompson leads us to the beginning of perception and love, of ourselves, in the Eloi things-getting of our Childhoo, when we couldn't simply count only until one. Also this purity of art portrays peole of today, a world to which Miss J. Thompson belongs to, in very simple background or gestures, simples continuues activities, like work and leisure, life or hobbies, with the variety of psychological types preveiled by the large compositions paintings of the long past, all unite harmoniously in the berjeleian solipsism of one conscience walking, dancing, listening, embracing through life, the simplest motifs in the simplest naif music and visual arts, the naivity of sixteen going to seventeen. What is very representing to her art, as we said, is that I believe that after studied the works of Aristoteles and people of the European philosophy like Ludwig Wittgenstein with his Blue Cahier or Martin Buber with Ich und Du, Jasmine Thompson artist and team, came with - in a handful of various videous - the complete if we can believe, or the fullest and simplest map of the psyche and typology of Mankind, of what is normal, and this is why the clair soul of the bard Miss Thompson, simple as Ossian's is the conscience of the music of today. not only of youth, but also for the grownups striving! Musicologist’s note. We believe if we have not said it, that Jasmine Thompson’s music and videos can be couted as the first known criterium of what is n o r m a l in music, visual arts, and by extension in literature, arts, poetry, philosophy, aesthetics, ethics, life, Love and religion, our golden compasss with green eyes, for posterity. Resurgam. New notes on Amy Macdonald Seeing A wish for Something More - Live AVO Session 2008 / Ossian's Daughter in Iceland's middle age. The voice of God today ! / To me is intriguing how an anonymous Grl gets a guitar after seen a Travis band and out of nowhere starts to sing like before Hastings - maybe 2000 years ago! becoming the most

significant voiceand composer in the Rebirth of two Rome and good Barbarians. Songs like Celtic engravings in miniature Gospel codeci, linking her to Bach, Mozart, Palestrina and Haydn, and making her the Diamond succesor of Julio. Resurgam. Curule conclusion. Amy Macdonald este pentru veacul nostru echivalentul Judiei Garland ca Dorothy Gale în musicalul istoric produs în anul 1939 The Wonderful Wizard of Oz într-un gest artistic de distanțare de freudianismul dogmatic ce a distrus multe vieți scumpe în perioada interbelică începând cu anii nebuni ai jazului '20 și postbelică, până târziu în anii 70 și chiar până în ultimul deceniu al mileniului ii, printre victime numărându-se nu doar persoane ca Marilyn Monroe ori Marlene Dietrich ci chiar și Mica Speranță, Judy Garland, în tradiția muzicii grele a trecutului și a folclorului celt de autentică tradiție milenară indoeuropeană. Din toate comentariile mele profesioniste scrise începând cu ultimii patru ani în muzică și apud musica dacă e să-mi arunc votul yin și sorțul ostrakon aș pune totul pe numele acestei frumoase hipstere Macdonald Amy, teza Logicității compoziției și interpretării! The Undisputed Yet Lyrical Genius of Our Age. Birdy / 23 nov. 2020 to Perpessicius, eminescologul. I have criticised and then praised this damned Ophelia before, but today, after a day since my Moms birthday, while watching her videos - out of a poet's interet but also for my welfare - I felt Strongly that She is the Contemporay Genius of the Lyrical Genre in Music and Musical Dramatic Art. Her songs are not plain songs, but belong to the lied, yet british, subgenre, a music developed here in the East by Franz Schubert tremendously, the Composer with no Rival or Resemblance. One thing about Birdy's lieds, is that now it became clearer even to the second-hand musicologue, they express her World and nothing more, with a vocabulary expressed since the beginning of Skinny Love - One take, in 2008 or when it was, the only difference is that with the decade that world developed and grew in meaning asa tree composed by Ivan Generalic in one of his large naive painting on glass. The videos also express faithfully the world contained in the songs and allure of the charismatic craftsman to name her quite bluntly, as I have stated before a natural Eminescian, with a much better attitude, unique though, to which as only sugestion is to believe in God, Jesus, and the Saints, and nothing more, to not lose contact with the world in all that miraculous world of maeterlinckian blue birds. Namely, I haven't seen such a poetic expression in a song since Little Judy Garland as Dorothy Gale, a classic with both positive and negative lessons for any new artist who wants to Last. Although other Great Britain artists also promote mainly Romanticism, Birdy crystallizes in her sentiment fully we believe the new prophecied - by the late postmodern critics and aestheticians and historians of art - Romanticism, when Birdy was just a little Child, still a Natural Pure Romantic, we incline to believe, as Alice Liddell in the Vctorianism, so it is quite interesting as main Artistc Shifts between Clasic and Romantic, can be both calculated or prophesied, - the Old among us remember that enigmatic sentence given by Nicolas Ceausecu before Execution on Christmas 1989: -Istoria mă va răzbuna! - and aso that it occurs naturally as the swallows homeroad in the psyche of mankind! After listening to her Ovidian Carmina you don't get left with much as in the book 63 Poesii of 1883, but you close the music box with a sentiment of candour and purity that have no equal in the contemporary art for the masses and for the critics except Marian Anderson, the mentioned Judy Garland, the hungry Princess of the Unicef's Audrey Heburn and Julie Andrews with the entire cast of The Sound of Music. In the modern age She might be caleidoscoped with the Italian Monastery then Sopran dweller Lina Cavalieri, another Natural of the Arts. We must stop here to underline the pure Romanticism of our Age began with Miss Potter, UK and Ice Princess, USA in 2006, clear from all Naturalism who has no place maybe for the next 70 to 90 years. Furthermore, Birdy's Ars Poetica, as She stated it in All You Never Say, is to use words as a Songbird uses vowels to express a hidden espace of reverie; and like a genuine poet She does not adress the public but some secretive You, in deep relation, of the spirit maybe, with the "Me" that Birdy calls herself, it is very strange because Birdy is like a Blackbird singing on a Piano one thing about her music is that she even tunes her voice and Innerfeelings to the clavichord and the piano's pedals. We can only regret tht She coulnd't be the eleve of Bela Bartok, Mihail Jora and Paul Constantinescu, a traveled far through time Byzantne - as She is! In the sixth row, we will study the words that the critic Titu Maiorescu wrote while editing the named book of Poesii in 1883 by M. Eminescu, but first a word from our Sponsor: Birdy's work as of others too, in music, indie - I don't know what is indie - well in the classical or folklore chant and compostions, is not to be prized, and remaked and put intr-o soap films, but - they are works of patrimonium - like the toil of many cool Kids of today, born after Cernobâl în 1986 - and yes should be made accessible to the peoples in the Romantic and Classical traditions of Ludwg van Beethoven and Wolfgand Gottlieb Amadeus Mozart, to inspire future effort and to heal core wounds; so after 12 or 13 years of Birdy in our music, what did the great critic wrote in 1883? 1883 – Apariţia articolului Despre progresul adevărului în judecarea lucrărilor literare, mai întâi în Almanahul Societăţii Academice „România jună“ din Viena (în acelaşi nr. este publicat Luceafărul eminescian), apoi în Convorbiri literare (XVII). Titu Maiorescu publică ediţia princeps Poezii de Mihai Eminescu, Editura Librăriei Socec & Comp. — Bucureşti. Titu Maiorescu motivează culegerea ca izvorâtă... „dintr-un simţământ de datorie literară. Trebuiau să devie mai uşor accesibile pentru iubitorii de literatura noastră toate scrierile poetice, chiar şi cele începătoare ale unui autor, care a fost înzestrat cu darul de a întrupa adânca sa simţire şi cele mai înalte gânduri într-o frumuseţe de forme, sub al cărei farmec limba română pare a primi o nouă viaţă“. Numărul ediţiilor de poezii ale lui Eminescu se ridică în timpul vieţii lui T. Maiorescu la 10 (publicate în 1883—1913). & „Acum trebuie să știi că volumul de poezii ce ți l-a publicat Socec, după îndemnul meu, în Dechemvrie anul trecut, a avut cel mai mare succes, așa încât Socec stă înca uimit. În aceste 7 săptămâni de la aparițiunea lui, s-au vandut 700 de exemplare; o mie este toată ediția și de pe acum trebuie să te gândești la ediția a doua, care va fi reclamată pe la toamnă și în care vei putea face tu toate îndreptările ce le crezi de trebuință. Poeziile D-tale sunt azi cetite de toate cucoanele, de la Palat până la mahalaua Tirchilești, și la întoarcerea în țară te vei trezi cel mai popular scriitor al României. Așa cam este, dar tot nu este rău, când te simți primit cu atâta iubire de compatrioții tăi.” —Titu Maiorescu - dialogând cu Mihai Eminescu &

Eminescu și poeziile lui este un studiu de Titu Maiorescu. A fost publicat în anul 1889, anul morții lui Eminescu, și este prima lucrare de exegeză (analiză / interpretare) a operei eminesciene. Așadar, Maiorescu devine primul eminescolog (cercetător și cuceritor al operei eminesciene). Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ. Așa **** arată și titlul, studiul cuprinde două părți: prima parte se referă la viața poetului, (vizează „omul” Eminescu), în timp ce a doua cuprinde o analiză a operei acestuia („poeziile lui”). Cuprins 1Prima parte, consacrata vietii poetului 2Partea a doua, consacrată operei poetului 3Legături externe 4Vezi și Prima parte, consacrata vietii poetuluimodificare | modificare sursă Criticul fixează sumar câteva date din biografia lui Eminescu, arătând că acesta s-a născut la Botoșani, a studiat la Cernăuți, Viena și Berlin, a fost inspector școlar, bibliotecar; a murit în 1889. Maiorescu încearcă să dezlege misterul bolii lui Eminescu. El nu admite ideea potrivit căreia boala de care a suferit Eminescu (nebunia) ar fi fost declanșată de sărăcie și arată că ea a fost moștenită ereditar (doi frați ai acestuia s-au sinucis după ce înnebuniseră!). Consideră că viața sa plină de excese (abuz de tutun, cafea; lecturile excesive) a fost o consecință a acestei boli și nu factorul care a cauzat-o. Face un portret spiritual al lui Eminescu, evidențiindu-i ca trăsături definitorii inteligența, memoria extraordinară (capacitatea de a reține un volum imens de cunoștințe), cultura excepțională (cunoscător al filosofiei, al credințelor religioase; pasionat de marile scrieri ale lumii), setea de cunoaștere (interesul constant pentru nou, pentru teoriile științifice, economice, filosofice etc.), modestia (refuzul premiilor și al gloriei; simplitatea pe care o dovedește în discuția cu regina României, Carmen Sylva). Afirmă că biografia lui Eminescu se apropie de cea a geniului romantic: inteligent, visător, însetat de cunoaștere, dar nefericit în plan familial, neînțeles de societate. Pune în discuție pesimismul eminescian și arată că acesta a fost unul nativ ( ține deci de structura interioară a poetului), nu unul dobândit ca urmare a sărăciei în care a trăit, a mizeriei și a lipsurilor cu care sa confruntat. După ce exclude factorul material ca generator al pesimismului, arătă că, oricând și oriunde ar fi trăit Eminescu, din opera sa ar fi răzbit același pesimism, aceeași dezamăgire. Pesimismul eminsecian nu este unul egoist (în lirica sa, Eminescu nuși plânge propriile neîmpliniri erotice!), ci unul metafizic, izvorât din conștientizarea nedreptăților sociale, politice, dar mai ales din conștientizarea tragismului condiției umane. Contactul cu filosofia lui Schopenhauer a alimentat însă acest pesimism nativ, corespunzând perfect structurii sufletești a lui Eminescu. Partea a doua, consacrată operei poetuluimodificare | modificare sursă Criticul supune analizei câteva dintre poeziile eminesciene reprezentative care-i pun în valoare genialitatea, comentându-le sub aspectul limbajului și al conținutului de idei, socotit novator în literatura română a momentului. Maiorescu afirmă că ceea ce individualizează opera lui Eminescu în raport cu opera scriitorilor dinaintea sa și o face inconfundabilă este bogăția ideilor filosofice și frumusețea limbajului, „semnul celor aleși” (ți-a ales întotdeauna cele mai potrivite cuvinte pentru a exprima exact ideile). Remarcă multitudinea de idei filosofice, religioase, științifice, mitologice care se regăsesc la Eminescu, și le explică prin cultura excepțională a acestuia. Evidențiază talentul excepțional dovedit în mânuirea limbii, concretizat în alegerea cuvintelor celor mai potrivite pentru exprimarea ideilor Analizează poezia de dragoste a lui Eminescu, afirmând că poetul a văzut în femeie doar copia imperfectă a unui prototip irealizabil. În mod greșit, arată că erotica eminesciană are o dimensiune pur instinctuală, refuzându-i deci platonismul. Remarcă bogăția și varietatea rimelor din lirica eminesciană. Potrivit criticului, originalitatea acestor rime este indiscutabilă. El însuși identifică trei tipurti de rime: rime noi, rezultate din rimarea unui cuvânt întreg cu altul prescurtat; sine-mi”/ „inemi” /„suie” cu „nu e”).). Rime surprinzătoare, în care rimează un cuvânt obișnuit cu unul prozaic, neliterar - („nalte” cu „încalte”) Rime rezultate din rimarea unui substantiv comun cu unul propriu („zid” cu „Baiazid”/ „oaspe” cu „Istaspe”). Observă că poetul a utilizat relativ puține cuvinte, dar le-a atribuit sensuri noi. Apreciază sonetele eminesciene, „Glossa” și „Oda”. Arată că una dintre sursele muzicalității liricii poetului de la Ipotești o constituie numele proprii (Dalila, Venera, Basarabi, Mușatini). Laudă înteresul acestuia pentru folclor și faptul că a valorificat o serie de cuvinte populare (sară, nouri), dând versurilor o perfecțiune aproape onomatopeică. În finalul studiului, Maiorescu se lansează într-o profeție care a fost confirmată mai târziu, arătând că „pe cât se poate omenește prevedea”, literatura (poezia) românescă din secolul al XX-lea, va începe sub auspiciile geniului eminescian (deci poezia eminesciană va fi germenele din care se va naște toată poezia secolului următor). Wikipedia, Eminescu și poeziile sale I apologize to have copied and pasted such much text of Roumanie, but do believe that Jasmine Lucilla Elizabeth Jennifer van den Bogaerde5 (born 15 May 1996), has been born before so we must handle with care such a miracle Apostle in Boots and as Papa Bear sung in God's Year '98, Cherish t Love! Finish! Critic's note. One particular genuine attribute of her art seen as an overview is that She offers to the aesthethician the one that weighs the geography and history of thought nuances that are practically innepuisable, in the same time projecting the normal anxieties about one song or another receiving, She has the unque quality of not rejecting any concept to Life if proven good by Logic, God for examples, so a descubrimiento of the hidden, a breathing Preraphaelite, a Haydn of florentine camerata musical instruments, a Christian when necessary, all in the simplicity of the one take tranquil mo vement. Vis1. Păclisa, 24 nov. 2020 Am avut poate cele mai frumoase vise din viața mea am visat Clujul combinat cu Nenea Pichi și am visat multe cărți frumoase din care am cumpărat unele, și în franceza, dar nu cate aș fi vrut. Îmi amintesc că am luat acel Rainer Maria Rilke cu copertă de panza desenată. Am visat la început că nenea Pichi avea o carte mare ca Heidi dar cu coperta o pictură în culori frumoase ca ale pictorului Ionel Varhedi dar mult mai temperate cu trei tineri, ca în Miorița stranși în munți în jurul unei stanci ca o piatră de sacrificiu neolitice, poliedrice, alungite, oblice, în întregime de aur. De asemenea la niște chioșcuri cu cărți am întalnit o Fată în Clujul îmaginar de altădată și la un moment dat ea m-a chemat spunandu-mi ca pleacă și eu i-am spus să urce pană nu știu unde că vin și eu acolo și a plecat, apoi am plecat și eu dar în direcția opusă, spre Facultatea de Sculptură, fără să-mi dau seama, întorcandu-mă apoi dar după ce m-am întors, iar spre Zorilor, nu am mai găsit-o și mă gandeam că poate a luat autobuzul gandindu-ma să iau și eu autobuzul să o ajung. Chiar îmi amintesc că m-a oprit controlorul pe tramvai cred și m-am dat repede jos! Fata, cand am, vorbit cu ea unde erau carțile acelea frumoase, viața și întamplarile ei împreună de fapt, semăna a fi Eliza doar că nu părea! nu avea atitudinea ei deschisă, princiară și era șatenă iar chipul părea a nu fi al ei, ca și **** ar fi folosit un fel de mască biologică pe față, de parcă ar fi fost Principesa Maria într-un travesti shakespearean. Explicație. Acesta e un alt vis din sorgintea celor din 2007 și 1988. E un vis interdictiv. Maria de data aceasta după Dumnezeu în 2007

70 înainte botezul batjocorit cu 2 Lei în buzunar de frații baptiști, și cei 6 apostoli, cu Isus în Biserica Ortodoxă 1 și Dumnezeu în norul ocru pastelat de dincolo de zidul de intrare al bisericii în 1988, îmi spune să nu merg la munte, sau la deal, la altarele unde două treimi sacrifică ce rămane pentru aur, guldeni, dollari, euro, Leii prin care se exprimă de mai mult de un deceniu, în loc de cuvinte, psalmi și cantări de laudă și cantări duhovnicești, la biserici nemarianice - după **** mesajul în 2007 a fost să nu mă Botez a doua oară, iar în 1988 să nu mă las de credința creștină ortodoxă - pentru că o voi pierde din vedere! Deasemenea, eu, cu Maria și întreaga tradiție a Sfintei Biserici ar urma să fim consacrați pe acea piatră de aur! Amin. Nota visătorului. Cred că destinația mea era Biserica greco-catolică de langă scara lui Rareș din cartierul Zorilor de pe strada Gheorghe Dima, mesajul tainic al visului fiind că Maria face parte din Sfanta Treime! Și cat despre locurile visului, cred ca pentru mine și sufletul meu dacă Rareș Crăiuț din anul 2000 e Augustin de Hippona, Eliza e Fecioara Maria.

no less A Christian Tragedy. The Road, so long is from Ice to Chicken-soup for the soul, because in the long run the stars Road leads back to Jesus.

Vraja pianului la Ateneu Dimitri Malignan

Eu am stat cu ea și după ce mama a murit și în anii aceia mergeam la ea dacă aveam nevoie de 200 000 Lei vechi împrumut pentru mâncare ori dacă trebuia să-l sun pe tata să-i spun că au sosit alte facturi. Trăiam foarte greu din pensie, numai eu și Maica Domnului știu cât de greu trăiam și ce munci grele trebuia să fac pentru 30 de RON, munci care mi-au distrus mâinile pentru totdeauna, când apăs pe Laptoppiano nu fac decât să bocânesc cu mâinile mele care au cărat găleți cu bolovani de șist la dealul american și au încercat să dea cu șpițu dacă știț ce e aia spiț, ori au dărâmat private de bolțari grei în trei cu păstorul bătrân ale bisericilor de adunare mai vechi decât veacul.

/ Azi, 24 nov. 2020 Astăzi avem ocazia, prin grația Ateneului Roman din București, o interpretare bachica de pian de excepție, a unui virtuoz natural, un francez pe numele D. M., parizian olandez se pare, și un specialist, totodată și afectiv, în Bach, înfățișandu-ne ceva nemaivăzut, dimensiunea religioasă a pianului, degete care sunt parcă făcute pentru clapele pianofortelui Kawai din auditoriumului mic. Dimitri Malignan este pentru noi aici, în poporul orașelor-cartiere și satelorghetouri, de la apusul de soare al uriașului persecutat și neînțeles, Israelit și roman moldav, Iosif Sava, o a doua șansă la ceea ce putem numi aici în Romania, d u h u l muzicii clasice, apărat și ucis de cei nouăzeci de ani de totalitarisme și decandetism ca un miel brancovan, putandu-se vedea în expresia și pianul lui, ca Dimitri Malignan e un albatros de altădată, călătorit pană azi de undeva din timpul relativ ca moravurile contemporaneității, prezentandu-ne fiecăruia biletul unui examen oral pentru absolvirea bacovianului Romaniei, îndrumandune un pas mai mult înspre Occidentum orator, Occidentul care se roagă! Domnul Dimitri te face ascultandu-l sa percepi ca nu ai fi crezut ca un pian și nici Bach să sune așa de bine. Este un profesionist al pianinei și al muzicii classice, fiindcă în Lumea Ideilor, pierdută, nu există decat ea. E un psichologic, care fie că-l trecem fie că nu-l trecem, ne prinde bine la modul plenar și simți că sau **** oamenii de artă care au rămas sau au venit la Ateneul Roman din generațiile ulterioare anului 1989, ridică capul pentru viitorul unei perspective mai conștiente, acesta fiind și primul sentiment al autorului acestei mici miniaturi muzicale, că ce aflăm înaintea Istoriei Umane. Frumusețea pianului acestui om e că fiind francez, ne prezintă Bachul unui pian Impresionist și Romantic, poate al fantasticului lui Berlioz francofonul atat de ignorat de deceniile grele de comunism. E muzica care îți trezește lumina creierului la dreptate ca o fereastră deschisă în nocturnă, un pian care îi priește rozei psihicului Romanesc și universal ducand-o pe trepte de ape nevăzută, noianuri verzi sau albastre spre percepția unui Dumnezeu Copil, al Mariei cu Roză în Păr. E mai mult decat chillout classic for brain, sleep or study. Chiar și pianul pare mai mare decat unul obișnuit trimițandu-ne în minunata lume a lui Gulliver din mințile Copilăriei noastre înfierbantate de citit! Dar autorul ne apare un Beethoven surd și protestatar, de iure dacă nu de facto, artistul unui calculator care nu mai trezește și încantă pe nimeni, un talhar al culturii adevărate ca Messer Villon, periculos și obsedant, ca Mihai Eminescu mixat cu George Enescu și cei 20 de ani de Universități Mircea Vulcănescu, în același timp getul fiind al unui uriaș frumos al reverențelor pe care oamenii de azi nu îl mai pot vedea, dar noi, ca Faulkner refuzăm să acceptăm sfarșitul omului! Mainile albe în costum bleu ale acestui om poartă în loc de ceas o legătură a pelerinului ortodox de mătănii creștine, răsăritene, credem ca o rugăciune muzicală pentru toate încercările și martiriul Ateneului în anii lui de istorie romanească și occidentală! Ca și Happy, un comis-voiajor de altădată propun unei lumi părand mereu candide și dezinteresată de adevărata frumusețe, linkurile Ateneului Roman online, pe Facebook de exemplu, unde căutand pagini ca Ateneul Roman ori Filarmonica George Enescu vor avea posibilitatea să-și deschidă mintea pentru vieți mai bune! Cu mențiunea că AR și FGE au devenit iar în țările noastre cate sunt de latinitate, autoritate vicarială as muzicii și culturii, Noile Serate Muzicale în sufletul lui I. Sava, online! Acum la sfarșitul recitalului să sfarșim cu începutul. Cine, dintre Copii, ’-și amintește de acea poveste de Hans Christian Andersen cu acel tanăr din vest și cufărul lui zburător la Constantinopole mi se pare. Artificiile au ars cufărul și tanărul a rămas cu Fata Împăratului din Byzantium. Sfarșit! The long Road from Child to Woman Jadyn Rylee / 30 nov 2020 Jadyn Rylee is changing, like a traveling star, from Christ to Mary. Modern science has made it possible for young artists to get to their public in the past twenty years although it implies a lot of ressistance to adverse factors from the Kids of today. Jadyn Rylee has begun as an enemy of bullying and She continues so, in a world who very much needs peace. Right now Jadyn goes through Adolescence, like millions of other Children, and let it me to say as an Childhood and Adolescence victim that the Children today - everywhere - suffer more even than we did in the 90s, and thy have that feeling like Jenny and Caleb, of nowere to go and get some peace because Internet totalitarism is everywhere; personally I sustained today's Children and in their Adolescence i see myself and them and the ones to be rescued from the sea of humanity and say, Eiha! Miss Jadyn RYLLEE has moved from beautiful puer White-Pink dresses to Ripped jeans and a guilty attitude filled with existentialism before the World I know so well from my highscool and after years until reading the Bible with a Pentecostal pastor-Lady and then the Baptists. Before the cyberbullying Children and Teens choose, as myself in 1997, to reject the before Prayers, which really is not safe, especially if we remeber Taylor and that other Kid, both Children and Parents should understand that the Holy Bible is the only chance for everybody however you should receive it. I believe that many Kids of today identifyi in Jadyn as their Hero, and it is true, maybe for every generation, that Childhood and Adolescence are the most hard Hero age, and Kids not knowing how in a few days turn from having heroes to b e c o m i n g heroes. Apart from the moral, sociological, and psychological question cyberworld made in a decade this World from New York into Tahiti. For decades now Kids of today have their own culture to pe pondered and weighed not only by psychologists, Parents or manga drawers, many of the Kids being Art prodigies much more for the society and family and church to surround them with Love and protect them and help them stand, so this Word could have been named from Kid to Artist! Psychologistțs note. I believe that for 170 years until the untold today Kids have been trying to Leave from Wonderland, to grow up their own s e l f, and like all Ibsen's characters to stop being Play-dolls, their first Bloom age is the one When they realize they do not know their Parents making them think they cannot know God too, this thoughts and pain berefting them destitute in the World! This Catholic torture and Medievalism is unfathomed by Parents and Psychologism alike expressing The tragedy of being alive in light colours crayons,

Tanti Natalia, G. / 2020 Acum suntem într-un an în care nu știm de viața noastră așa că vreau să vă prezint, une lumi candide o vecină moartă de-a noastră de la bloc, care avea apartamentul chiar sub noi. Voi fi scuzat că scriu despre ea dar e **** se spune o piedică în calea uitării. Mi-am amntt de ea tot uitându-mă la flmul cult Figuranții 1987 cu Mariana Buruiană. Prietenă bună cu tatăl meu, când făceam scandal în Adolescență atunci când veneam de la Colegiul Național părinții mei spuneau în lipsă de alte mijloace ori argument O aducem pe tanti G.

Dar văd că divaghez, mai întâi trebuie să menționez că persoana aceasta a devenit după moarte foarte importantă pentru mine. În casa ei, perfectă dar întunecată, era o altă lume, un apartament înterbelic în România postcomunistă. Mama, care și ea a murit, spunea că ea era cea care a urmărit pentru Securitate toată Scara, pentru că era văduvă de **** se zice? Eu consider că cea mai mare pagubă e că au obligat-o să fumeze, ca să moară odată cu secretele publice pe care le știa. După ce mama mea a murit și mergeam la ea, deși mergeam și când mama trăia aici în camera aceasta de la Iasnaia Pollyanna, mi-a povestit că era liceană în timpul liceului cred că în Chișinău pentru că era româncă basarabeancă, și când venea Regele, elevele mergeau cu clasa în stradă să-l vadă pe Regele Mihai. Dar ce vreau să povestesc? Nimic? Acesta era stilul ei, nu te punea în încurcătură pentru nimic. Când eram copil mă trimitea la mezanin la unu să-i cumpăr Antinevralgice. Nu mi-a dat niciodată să mănânc, de altfel nici nu prea mânca. Ce pot să spun despre ea e că avea toată colecția Magazin Istoric de la primul număr din anii ’60 cred. Când eram Copil i-am luat chistoacele într-o cutie de conserve de sub balcon și ziceam că le fumez ca Jesse James, atunci mamei nu i-o plăcut de mine, deși eram mic. Ce mi-a zis odată când eram cu treabă să-l găsesc pe tata la telefon e că mă aude noaptea, și atât.

Semnificativ e că eu făceam baie în ultimul hal, de i-am udat tavanul desupra toaletei. N-a zis nimic vreo doi ani și apoi m-a chemat cu o înștiințare în ușă, să-mi spună să-i repar tavanul că ea e asigurată! Mam dus cu un pocăit și ea era cu un fumător bazat pe care îl adoptase să aibă grijă de ea în absența stăpânilor. Cred că vă povestesc asta pentu că știu că dacă aș fi fost licean interbelic aș fi avut o viață frumoasă cu ea. Ea mi-a dat detaliile enunțate lapidar, ca în piatră, în povestirea scrisă în creion Mocănița. Și apoi a murit și scara a devenit deodată empty, murise un veac. -Ce este? -Nimic. Uneori uit că Fred este fiul lui Fran. Mi-ar plăcea să-mi pot aminti asta mai des... -Da, bine. -Oui, Fred est ma noire desir! The God of a Young Girl Ana Laura / 26 nov 2020 There is not creative in Ana Laura's art of worship. Just like in Hemingway, which was a American return to the limited brain of H. F. from the American crazed socialism of the novels and short-stories of Jack London, Ana Laura uses only the basest musical emotions, the heartmind's thoughts song during a walk with God to some yet discovering destination, and even when it is troped it uses the maternal hand of getting you out of a bigger trouble or like the Fire Bird flying you over the depth of Bonesland eating your Heart for inner-strength & there is nothing Pop in this sinergy, and when you see her, not Mexican but Girl, in the good house Girl century dated tradition, like - again H. F. - Mary Jane the One dealing with the Raft Crew while Jim alone cried and prayed to poor Lizbeth, well, Ana Laura, like a Valerian drop, is the one - on her intense Guitar voice and hear - who can do the Impossible and bring you t Lost found Christmas agin. If I would recommend someone from the musical arts - of today - for a better education and soul more than that Art Nouveau Secret Garden book by that Frances Hodgson Burnett to young people and grown is this Little Girl with Spanish Songs, which harmony makes one think if in 1898 American Rome didnd't somehow lose before Catholic Madrid, in the end Ana Laura is always a well-dressed steady beautiful Advent inspiring as a Wet night of May with the earth alight with the Lights of the new Bloombergs. The chronicler will observe that her faith made Ana Laura Chavez ununderstandbly as a natural harmonic melodic, as was the case with Little Pietist Johann Sebastian Boy, a work or chant for humane and liturgical universal posterity! Also, Her music is perfect for mending and soothing broken spirits, I've discovered Ana for more than a decade and I just can't have enough of the Passion! Also She is an unique American Spanish voice resembling only with still my Romanian mentor Dana - Estera Daniela if you must know -, a singer with similar interests, only shackled like a Giant from a German Story - je pense que un comparation, bienvenue! What can I say now after more than 16 years is an expresion of brother Lawrence faith, not thanks! - something that gets ou out the gradual depth of your youth's end Life to Save you, the Core of Christian thought and Art, even Worship, a music you will hear on your ground as the earth rocks are thrown upon you. As a general conclusion to my musical notes is that as you have maybe have read that I deal yet mostly with Women in their expressions, well what I have seen today - what I see in every good litography Icon - I will not get into too much detail right now!, is that the poems, music, books, modolisms is that Women since ever are guided after and expressing Maternity, a superior soul, this is why since Jane Austen and Jane Eyre good english novels finish with a Wedding, when Wedding is the Writers thought, even M. T., is a Molasses Maternity, a counterfeit wedding & Love. The artists named, together with Jaci Velasquez, Nathalie Grant and on a proletarian note Carrie Underwood and her Mama, and Kari Jobe and others are superior persons, embodiments each of the Church of Jesus Christ today - globally - internationally - in the movement of the masses through rings of time. This seen what was presented as a nonart, and art not needed becomes New Art, the difference between the two Greek names of the Black Sea, first Pontos Aixinos, Unhospitable Sea, then after learning her ways, Pontos Euxinos,

Hospitable Sea! Lastly, what is special and delicate about Christian art is that anyone can practise it and that it strikes a chord in every heart, ever. Ana Laura - as Dana's voice - is - as my mama's often dreams after Orthodox Conversion during Easter feast of 1998 or before at Colț taking me to the monks and later teaching and tutoring young highschool Girls at Nicodemus of Tismana and Princess Zamfira from Muntenie Prislop Monastery - a feeling and experience of flying, în românește zbor, and I will say that the greatest need of our generations, mine, 1982, my brother's, 1973, or even before that let's say 1966, maybe, were Parents to pray for Us, and they prayed, then, so the future is uncertain again, and this is the feeling of Lating music leaves with, praying for the flights, zbor, of an imaginary motherhood! And I will write that as wise as Elaine Seinfeld is, She lives after a Script written for Postmoderns, while if you cultivate presences as such you will not be just taught but elevated. It's the Beauty of the Bible, the Proteus, no witches, no mormons, the Yin version of Refuse & Resist, Allah be praised. Conversație cu un Portret Miniatură / Am multe cărți de I. Sava, acum am văzut deasupra mea un volum din cele două ale Simfoniei destinului, cartea de dialoguri la televizor și alte cărți dar scriu mult și nu am timp să le citesc, m-ar ajuta foarte mult dacă le-aș citi, pe unele nu vreau să le citesc pentru că tipografii nu le-au legat bine și s-ar desface de n-ar mai rămâne nimic, așa erau tipărite cărțile în anii 90. Adevărul e că eu totdeauna am scris despre nimic, ca icoana unui geam luminat să zicem ocru în privazul ferestrei, ca Ștefan Damaschin și perjele și botforii lui din prima zi de școală! 😐 Aș vrea să îți mărturisesc că după moartea Papei, locul lui a fost luat de către tine, dar foarte Catolic! +youtube.com/watch? v=9Z3pjXmNq2g Știi ce mă gândesc în legătură cu Jeffrey Bartell, în toate etapele mormonilor, Femeile au fost nevinovate și e izbitoare paralela cu Fetele Romantice înainte de vreme din Noua Anglie, sounds like Azi, doesn't it, personal după douăzeci și cinci de ani de studiu și traduceri cred că am ajuns să știu ce e în capul oricărei Clarissa McClellan: creier. Eu decât am spus da! În 1987 îmi plăcea să merg la orto pentru că preotul ne spunea povești! în 1998 de Sfintele Paști și după aceea mama mergea pe banca din urmă cu capul pe bancă și îi plăceau Priceasna povestită de la sfârșitul slujbei /. tu, nu! 😐 Visul, ca să fie vis, e Logic! Când eram la Cluj mult mi-am dorit sămi cumpăr cartea VIEȚILE SFINȚILOR în vreo 6 volume subțiratice cred, dar banii nu i-am avut. Se găseau de vânzare într-o mică gheretă lângă Biblioteca Central Universitară unde vânzătoarea era o femeie creștină ortodoxă foarte simpatică, din asemenea feluri de cărți ori emisiuni de radio ori televizor, ori prin biserici am aflat de un alt fel de creștinism, al creștinilor veacurilor vechi, infinit mai bun și gândul de a-l găsi nu mi-a mai dat pace, de exemplu pentru mine fetele acelea religioase seamănă pentru mine ca o versiune dacă nu mai bună cel puțin mai avansată a surorilor Bronte. 😐 În aceste relatări am citit despre creștinismul avraamic, supremul. În primii 26 de ani ai vieții mele citeam toată ziua și din păcate și toată noaptea, apoi n-am mai citit continuu, a început scrisul ”profi” și sunt fericit că ți-am oferit dacă nu Geneza, măcar Exodul scrisului meu, în care toată cartea prezintă preocupare în ceea ce te privește. Și înțeleg de ce fie și numai unii din scriitori sunt numiți ”mari” pentru că prin scris și citit acei autori și cititorii lor se debestializează, ajungând la starea sufletească pe nesimțite de episcopie practică, dar până unde poți să duci crucea acestei stări demiurgice a ființei? Oamenii obișnuiți înțeleg aceasta prin a fi bun părinți, pentru Pearl S. Buck toată China interbelică îi era Grădiniță de Copii, dacă nu dormitor cu puțin înainte de ora nouă. Caut să-mi fac scrisul precis ca o seringă și frumos ca un pelerinaj prin zăpadă. I know this boy, it's Old Thoreau, the shack in the Walden Lake Forest, I know, Darwin and Emerson, I saw the whole thing, i was there! youtube+com/watch? v=hczyxCbVtR8 Scott, i ll see U. Spălarea picioarelor Motto; ”I don't Know why They didn't Let me Come here, mama! Because I woulde've Sat with You just Like that and I wouldn't make you Tired... or Saad... I just Wanted to Tell u That i Love You... and that i Miss you' Missie to gone Mother Ellen, 9 years old Sora Norica, bunica unui coleg de școală primară, baptistă, trecută bine de 80 de ani, cam oloagă de picioare dar tot frumoasă, de la Răchitova cred că îmi amintesc, pe care permanent o găseam făcând ciorapi de lână în camera unde ținea un grup de rugăciune și părtășie și îndemnuri din Biblie, pe care îl frecventam constând dintr-o gașcă din biserica mare de grupul celor 4 hipsteri, fratele Cristian Ștefoni care m-a chemat, un bătrân de la Lunca Cernii născut în 1925, asta era prin 2005+2013, care avea casa chiar lângă și căruia i-am făcut o fotografie cu o căciulă pe cap, șezând pe scândura de la stradă cu aparatul meu Praktica HD care s-a pierdut prin galaxia casei pe nevăzute și acu probabil nu mai funcționează, dar poza e în plicul de portrete la bloc but I can never go back!, și sora Nița care stătea pe la începutul străzii unde a avut mama 20 de ari de pământ să-și practice hobbyul, Agricultura de pălmașă până s-a îmbolnăvit de diabet și vro cinci ani după aceea a murit pe 20+21 iulie 2011 declarat la 23: 45, doi; pe fără un sfert, soră ceva mai tânără care datorită unei boli tăcute avea obrajii puțin ca ai bețivilor care o ajuta pe doamna directoare la surorile Dorcas în epoca de platină a Betleemului cu trei păstori ca niște brazi, Fratele Miluț, administrația, Fratele Adi, misionarismul, și Fratele Ștefan, pastor de tineri ca Wilhelm Busch din Essen, 1899? +1957, căruia naziștii i-au omorât băieții, 2, din 6 Copii, și l-au închis la închisoare pentru evanghelizări cu Tinerii Hitleriști până prin 1945. Și mai era sora Norica, căreia îi murise băiatul tânăr, un intelectual frumos în poză, și la urmo hop și eu, ca Cippolino, un tânăr născut pe 29 martie 1982, un an după Medjugorje și 400 după Icoana de la Nicula 1681, pe care unu, Haos, îl aduse la biserică la o evanghelizare într-o seară de miercuri sau joi octombrie+noiembrie, la chemarea unui coleg, Sumo, îna anul 2004 anul debutului editorial cu cartea albă+albastră. Mai mult ce să zic, v-am expostulat. Sora Norica mi-a povestit odată de prietena ei cea mai bună care murise nu știu când, SORA RAVECA, o enigmă, una care odată a întâlnit un vagabond nespălat pe podul principal al târgului Hannibal, și-l luă și-l duse la ea acasă și-l spălă în vană. Și sora Norica nu că nu putea fi de acord, dar nu putea să înțeleagă! I-a mai povestit unu ori că el ori că niște Studenți din Metropolă s-au apucat să spele un vagabond și nu se prindea apa de el! Oameni mari. Du-te și fă și tu la fel. Eu nu pot, dar scrâu pe hârtie. Onoare Lor... � Acum am rămas singur de vreo șase ani dar nicăieri nu am fost mai fericit decât în cămăruța de la parter, în genunchi + pe tărâmul lui Zabulon și Neftali aducând pentru prima dată Lumina cea adevărată ori cântând cântări din cartea neagră de cântări. � Mint. Am Iubit mulți bătrâni la viața mea; Ross, you're a thousand years Old... Gobi 😐 Ai auzit de unu, Chinghiz Aitmatov?... ⁠ Baptiștii, alături de alții, mi-au reparat mintea, cât se poate repara, la un nivel esențial! If my crew were still alive și de mine ar fi mai bine. Eu sunt vagabondul! _+_ Moartea unui dealer Felix Rian Constantinescu 2020

71

Astea sunt lucuri vechi de pe când în oraș era primar unul venit de prin Maramureș cred și plecat la București cu o funcție. Îmi este foarte geu să vorbesc despre lucrurile acestea pentru că nici eu nu știu mare lucru. Mama trăia pe atunci. Cert e că fata primarului s-a împrietenit cu un dealer de droguri mort acum de peste 10 ani cred pe care îl iubea probabil pentru că era cool. Au fost ridicați pentru consum și atunci a venit o fată aici la mine acasă să mă întrebe eu de ce m-am drogat. -Din cauza unor traume, i-am răspuns. Iar ea voia să-i dau în scris să ducă la proces. Cert e ca primarul și-a salvat fata iar pe băiatul acela, pe dealer, l-a lăsat în părăsire interzicându-i și fiicei sale să mai aibă legături cu el. A intrat în sevraj și se droga cu gaz metan în pungă până a murit. Mai demult o vedeam pe fată pe Facebook. Azi nu am mai găsit-o. E îngropat în cimitir la Hațeg, cred.

forests, - and it also helps a lot if your Mother speaks to you on the opera while you're a young artist and while he lives. Opera Buff's note. This is why an opera show requires the strictest laws fulfilled because it touches like the hand fingers of God the most hidden lines into our wood, shaping the future and the past in an instant, in a blink of an eye, like in the sport of hunting in the wild. With the best emotions there is nothing Euripidaion in the Opera House, & it'll never b.

Second Opera note. Entirely from the Yin, weak but strong, perspective, the Opera might be Nora's last words before She says Goodbye to the Gate while leaving, but what are those Words, do you know that?!

Eseuri 1 & 2

, ca verdict asupra intențiilor lirice a lui Raul Constantinescu, Copilul care și-a început lecturile la vârsta de șase ani cu cartea Apocalipsa citită integral, ca un text hegelian și ilizibil minților crude, aprox. în anul 1950. De altfel poetul a lucrat și la unele din cărțile de versuri, la prima publicată aproximativ treizeci de ani, din 1970 până în 2000, iar la a patra, douăzeci și cinci de ani, din 1978-80 până în 2005. De altfel, vedem la poet o intrare în conceptul de adolescență și rebeliune, drept modele culturale și de atitudine interioară fiind adăugate lângă Arthur Schopenhauer și Zaratustra, nume mai noi ca Rimaru sau Moromeții, Paraziții ori Paul Robeson. Nu putem înțelege nevoia de asemenea modele în neomodernism, e poate nevoia unei libertăți de altfel niciodată avute, în era penticostalilor tunși kapos la orice vârstă și a cravatelor roșii într-o lume ce deja aștepta înfricoșată anul 1984! O fi poate un dialog peste generații, cu tinerii contestatari de mai alaltăieri, azi îmbătrâniți de vicii ori de vârstă, în fața unei posterități curioasă doar în ce-ți privește Idealul. Acest pitac e tot ce am acum, îngrijește de el și îți voi plăti.

Alte noțiuni de constantinologie 1. Opera mea de căpătâi sunt aceste două haiku, toamnă 2020, Cât trăiești trebue să dormi și În viață am învățat să ajut/ E timpul să spunem tatăl nostru! & Între macii albi patru file roșii negre. Primul vers 1986 - Poezia mea... seamănă cu școala! 2. Poetul M. Cărtărescu e Iisus Cristosul literaturii române, iar ceea ce poporul am declamat Concesie Gratuită Vestului a fost de fiecare dată adoptarea unui alt domnitor străin dintr-un Occident împreună neînțelegerea teologiei noastre un om complex, un ecou de Ioanide, un Felix, un Stănică în camuflaj, un soldat pe marginea drumului socialismului, un fluviu românesc fără canal, dacă dumnezeirea și-o refuză ca orice om normal, cred că am identificat n a t u r a acestui histrion bun la inimă precum dascălul cu coamă de leu și urlet și anume, Dunărea, de aceea este un poet sub o stea barbiliană, dar fără alt exces decât ”munca mea în Literatură”, MC nu e că e mare, mai mare ca toți împreună cu emdoi sau emunu, nu mai știu, mort acum vreo 20 de ani, cred, la Pentiumul personal al scrierilor domniei sale - în special cu antologia comasată a celor patru cărți de povestiri în volumul Proze, după Preda și D. R. Popescu, acest suflet curge împreună cu șisturile dublului său subteran pe care îl cunosc atât de bine deși nu l-am înțeles niciodată, acel nume cu ecou de mâncare ieftină și deși suntem cumva similari, eu sunt o baltă lângă ape, ce mult un baraj din satele de munte, dar apa cărților mirceacărtăresciene e acele ape adânci în care te înneci și devii Lostriță sau fluture uriaș pentru poporul tău dunărean nu balcanic / M C Donaris denarius / În ziua de azi pentru românii încă barbari - meritul lui cărtărescu un poet la fel de mare ca orșcare împreună cu mircea nedelciu, țărână peste el, este că împreună au înlocuit ironia învățată cu compasiune față de poezie și personaj și mie îmi plac temele la fel de mult ca orișicui. Iar frumusețea Generației e acea Evanghelizare - fascinantă - care nu se termină niciodată, optzeciștii au fost primii care au privit cu spirit critic viețile marilor artiști, ca Râul meu, de exemplu/ Erată întârziată eseu 2. Ce poate fi scris, deși ilizibile ca orice carte bună, dacă adaști asupra lor se revelează cu simplitatea cromlehurilor de pietre din toată Lumea Veche și te țin în sala de lectură precum Stevenson în pat când erai răcit și stăteai acasă, acesta e Mircea Cărtărescu! Nu vreau să iau pilda nevolnică a lui Al. Macedonski, cred că M. Cărtărescu va fi citit cât omenirea va avea o inimă și până îi vor urla lupii în vatră, nu ne batem joc de nimeni dar cel puțin sub aspectul apropierii de Ideea Cărții, Mircea s-a apropiat mai mult decât Marin! 2 Comentarii înspre Ramona / More, 25 nov 2020 felix gelu konstantinescu Acum o săptămână de ce nu faceti un musical crestin cu Copiii? felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu Acum 31 de minute (editat) vă deranjez, iertați-mă mult, dar știți că cea mai mare parte a muzicii clasice cel puțin până la Ludwig van Beethoven este creștină, Palestrina are muzică foarte frumoasă, Mozart, Bach care era pietist adică luteran pocăit, dar și în secolele următoare până la noi, oameni ca Schubert, Chopin, Berlioz, ori în secolul 20 Paul Constantinescu, Bela Bartok, Șostacovici autor al Valsului nr. 2, ori persoane muzicale ca Iosif Sava ori Corul Symbol de azi aparțin toți creștnismului și Bisericii lui Iisus Cristos, fiind în același timp benefice minții și sufletului creștin și bun, însutit pentru sufletele modeste! Sănătate De asemenea în literatură sunt scrieri despre oamenii muzicii ca Janko muzicantul, ori violonistul Matia din Singur pe lume, ori cărți despre Porumbescu ori Enescu, ori altă carte pe care mi-o citea tata în Copilărie, Primii pași spre glorie scrisă de un om foarte serios George Sbârcea - în care gloria nu e văzută ca glorie lumească ci ca darul Cerului în istoria muzicii fără sfârșit și dacă îmi permiteți vă rog studiați priceasna naivă românească din cultul ortodox și muzica marianică, niște imnuri, din catolicism - toate acestea vă vor ajuta și vă vor liniști duhul cu Biblia. În încheiere vă propun să căutați pe Youtube Priceasna Nu-i singur Iuda vinovat cântată de Copilul Oana Berdie + Felicitările sunt de prisos Un bel di vedremo la Buenos Aires - 1er de Junio 2010 Giacomo Antonio Domenico Michele Secondo Maria Puccini / 26 nov 2020 To me it seems, paradoxically, that from the 900 years of "hard music", classical. and religious, instead opera house, opera music, created from the unconscious and by the stream of the masses, and the ancestry of the mistere anciennes, with it's countrpart, the missa frquented by many and German Bach and Mozart, is most superior because it is how music men use to say, the highest instrument, created by God, not man, only brain would be highest, but after all it seems depreciative to music itself that it's highest form is the madrigal or priceasna, - or in other respects, the story, the count-riddle, or the sand-lines, with the lulluby and the purity of any folklore dance, and also, what it needs saving: the continuous or slide art of the video, up to 20 minutes! & with its dramatic to theatre correspondent, the skit, widely used for millenia in Christendom and decades now in the Evangelical and Christbirth Celebration modern skit, in Romania, recovering after 50 years of Atheism, I believe at least for 20, if not 16 to 17, years -, when we listen to classical music, the Filharmonic, we tend to forget that the great composers were men, I'm sorry, we're "voices", not tombstones engraved in the sketch-albums of or psyche; but the opera with it's story, stone written, and the masterpieces that have survived the blood of time, envolve us most, since Childhood, like a secretive pleasure, something we would blush confessing, and is our still ungrasped and solace after we got to know all the seven wonders of music, and it is a masonic oath, that the most successful and acomplished not only composers or just musicians, but also artists or writers, as Nadar or Ibsen, Whitney or Birdy, deal with the opera theatre, and not to forget, let alone Grauben, Opera is what made J. Verne one of the Writers of thist world, it seems that Opera Works and it's Unhappy Females Minesanger Masters and also the i believe that i have wrote and translated once as "melodic gaze" like in Matisse more than Klee, the melody which is the art of the Opera, is the Key to the bed of dreams of the thirteen years of our Childhood, when we slept in our Mothers brest like calfs of zimbru in the cool of the Hateg

/ Păclișa, 24 nov. 2020 Pentru scris și exegeza talmudică în arealul științei constantinologiei un prim precept poate fi propoziția pe care o răspundea Șef Rabinul dr. Moses Rosen comuniștilor de la Federația Mozaică un for laic al culturii evreilor romani, activ înainte de alia, spus și diferitor oameni mar din Partid ori simpli oameni din comunism, ca Patriarhul Justinian Marina, posibil, **** că ceea ce scrie el ca rabin trebuie să rămană valabil și peste, zicem noi, o sută de ani! Regretăm că de vreo doi ani viața la țară nu ne-a mai oferit un cap limpede pentru a ne redacta textele, a doua cerința in constantinologie, o disciplină care necesită perfectibilitatea unei operații de chirurgie facută la un violoncel, ne regretăm astfel prezentarea de-a dreptul dramatică într-un modus vivendi atat de neregulat. În mijlocul contemplațiilor noastre hellenice constatăm cu surprindere că acțiunea de a produce cărțile să ne rezumăm a le spune asemeni lui George Călinescu, literare, aduce măcar un pic dacă nu mai mult cu munca rabinică într-o sinagogă a amintirii dacă nu una reală și cu munca de tiparnic al codexurilor asemeni lui Honterus și a diaconului Coresi. De asemenea regretăm că boala de moarte în care ne aflăm trambițată ca a individului care sunt cat și a națiunii învechite din care fac parte, dacă nu și Biserica lui Iisus Cristos! ne-a pus în imposibilitate de a ne ocupa de viața și literatura adevărată trăindu-ne traiul într-un somn cvasiperpetuu și nepermițandu-ne decat să visăm cu gandul de exemplu la folclorul arhaic incizat de imprimante bucureștene în veleatul 2017, 23 dupe stil nou, neoislamic, lucru ce ne îndrumă să ne gandim azi la Istanbulul sultanilor basarabi și la Bosforul negru luminat de stele mărunte de ceară, saecula secvlorum. În lipsa unor tablouri lirice ori cosmografice de comentat ne vom aventura asemeni profetului nostru într-un constantinism afectiv gandindu-ne la cantitatea infuziei de constantinism inconștient în poporul roman, oprindu-ne langă icoana Helenei cea Dreaptă, perpetuu sfințită-ne în memoria bieților penitenți ce suntem în marea Hagia Sofia a pelerinilor Catolici și Englezi. Acolo ne vom spune rugăciunile **** a scris Poetul în templul nevăzut de întuneric dominand palatele romane, bizantine, ghiaure ori grecești ale magnificatului metropolis; acolo în schitul uitat și iarăși turcit ne vom ruga pentru Giamilia citind pentru că nici un grec nu poate pomelnicul dat la plecarea din sat de mamă-sa neagră de durere și creștinism și plansă-n drumul plin de balastru și praf pe ulițele cu prune timpurii și bistrițe. Și orandu-ne începem să credem de undeva din nevăzutul conștiinței noastre că adevărata perspectivă asupra constantinismului este Bizanțul pană la Ravenna și Sicilia, și sudul ereticilor primului Pateric și răsăritul Armeniei și Iranului mamă, Țara Sfantă și fanatica lume arabă islamică pană în Oman și Bagdadul Irakului, mai departe pană la Indul grecesc. Romania cată a mai rămas deasemenea ca țara cea mai importantă din omagiul și cultura bizantină, pentru care Constantinopolului nu a căzut în 1453 fiind totodată ținta rugăciunilor noastre asemeni Copacului Libertății plantat în Liceu de colegii de cameră - probabil la Tubingen - Friedrich Wilhelm Joseph Schelling, Georg Wilhelm Friedrich Hegel și Johann Christian Friedrich Holderlin, pentru Europa Clasică și Romantică a secolelor xviii, xix - pană azi, în moarte de toamnă a anului 2020, după ce am depășit, credem, Freudianismul politic al veacului al 20lea, astfel Istanbului devine un om cu două chipuri ca un mesean cu mască, încă, așteptand să înceapă Liturghia, pentru a-l putea revedea! Ajungem la ideea barbară că Byzantiumul Marii Cruci a lui Iisus Hristos și a Marilor Icoane, încă vii în Turcia Contemporană, este un thopos al rugăciuni, al mulțumirii sclavilor eliberați, ai dezghenuncierii din amfiteatrele morții în masă pentru reîngenucherea morții sufletului în neobasilice răsărite albe ca păpădiile aurii în primăvară în tot Imperiul Creștin pană în Armenia, prima literă din Alfabet. Astfel scriind al șaselea vers al acestei gandiri rianiene asupra celui numit de timp și Dumnezeu cu prea multe nume, Imperator, Caesar, Flauius, Valerius, Aurelius, Constantinus, Pius, Felix, Inuictus, Augustus, Germanicus Maximus, Sarmaticus Maximus, Gothicus Maximus, Medicus Maximus, Britannicus Maximus, Arabicus Maximus, Adiabenicus Maximus, Persicus Maximus, Armeniacus Maximus, Carpicus Maximus și de unii, cu grecescul tată este un concept de care autorul acestor biete pagini de Manuscrise este sigur că va rămanea, în galbeni, cand el și cam toți clasicii, modernii și contemporanii vor fi praf în drumul satelor viitorului! Tatăl său, nu el! Și mama, ne încheiem sărmana relatare romanească, cu o rugaciune pentru Copilul adus de Pitici în Patul nostru pentru seara de Ajun de Moarte și Ceruri, cand totul e doar orz... Constantinologia. Câteva noțiuni de bază / Disturbed - The Sound Of Silence - cover by Jadyn Rylee and Sina (Simon & Garfunkel original) - YouTube Esența studiului științei filologice a constantinologiei e acel ”me” predicat de Joan Jett, poporul omului care a eliberat Biserica Romana, multiplă. Nota scriitorului. Am părăsit Clujul pentru că exceptând-o pe doamna Modola și pe Liviu Malița împreună cu Căpușan Bătrânu nu am găsit oameni mai deștepți ca mine; m-am dus la pocăiți pentru că am găsit o grămadă de oameni mai deștepți ca mine. Hațegul evanghelic vs. Clujul secular. Nota autorului. Jung ar găsi drept patologic împreună cu mine interesul prea multor oameni într-un convertit creștin la vârsta de patru ani jumate. Pentru a reveni la știința logică, speculativă asupra lui Constantin I și a avatarelor sale, câte sunt, trebuie subliniat și menționat poate pentru prima dată în istoria culturii ca opera versică a lui Raul Constantinescu este în ansamblul ei estetic și temporal, din anul debutului la Steaua din Cluj în 1966 până la ultimele poezii apărute ieri pe Facebook, o gigantică muncă de recalculare a locului Bibliei în viața umanității noi, cu Cartea de Folclor, 2017, pentru a o numi mai simplu, la care citim că a lucrat mai mult de patruzeci și șapte de ani, - deci dinainte de anul 1970 - autodeclarată drept Biblia Țării Hațegului, ce se ocupă cu simbioza vie între spiritualitatea ce a născut și cizelat versurile folclorului hațegului și semnificația lor în forma obiceiurilor acestor sate - la nord de Gorj la sud de Simeria și Deva -

O crimă imaginară către Pink Mary ”Dacă Satana scoate afară pe Satana **** poate dăinui domnia lui. ... Dar dacă eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu atunci să știți că împărăția cerurilor s-a apropiat de voi.” Iisus Cristos **** te simți pe masa de operație, Missus? Mantra mea pentru tine e: Noapte bună! I Love you, Daddie. Plan de campanie literară ț'20 / H. District, 25 nov 2020 La picioarele Măicuței Domnului, versuri '20 Melopovești, muzicologie 2 Miniaturi 1/4, portrete, visări, fantastisme și ganduri epigrafice teatru scurt, '20 Constantinologgia 1/4, '20 -The Dead Freight Car, poetry, '20 The Sacred Breasts Orchard 100 Haikus 200 Fabule The Elysian Codex. Loveletters Vreau să traduc (Îndreptar) 2, ț2020. Lucrări poetice de tradus! - Ecouri. Mistrețul cu colți de argint, Umbra lui Mircea. La Cozia, Gr. Alexandrescu, Traian Dorz, Raul Constantinescu, Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane, Poeme de răsboiu, Lucian Blaga, Atât de fragedă, Dorința, Floare albastră,..., simbolismul român, Dăscălița, Cercul liric, ? Teme de tratat muzicologie, Gloria Estefan, Virginia, Jaci Velasquez și Nathalie Grant, Lee Ann Womack, Bruce Springsteen, The Music of First Blood, The Common Music of the pages of Tess and Poesii, Academia de Muzică ”Gheorghe Dima” din Cluj, BCU Cluj sau Liturghia cărților, La pas prin Cantările Evangheliei, Dorothy Gale in 1939, Paul Constantinescu, Bela Bartok, Mihail Jora, the music as presented in Romanian 1987 movie Figuranții, Eminescu. The Great Composer, Radio Micul Samaritian, Liturghia ortodoxă văzută printro Copilărie optzecistă, Bserica Neagră și Bach, Mereu Biserica Neagră, Muzica de cult rurală, Muzica Bisericilor de Piatră Medievale din Districtul Hațegului, Adunare de sezon a Oastei Domnului Paroș 4 oct. 2015, Poezia și Muzica, Muzica la Oaste, De ce țăranii nu au voie să scrie, Oratoriile bizantine moderne ale lui Paul Constantinescu, Cine a fost Jurjac, Bach și doamna Hortensia, Modola și Muzica, Despre cartea Concert din muzică de Bach, Muzica Chindiei, Despre prcesnele romane, Tarja Turunen - o încercare de evaluare, Doamna Marta Petreu și Rage Against the Machine, Încercare de sistematică metallică - 1 la 5 82-90, Cine ma ascultă Electric Ladyland 1968, Headstones 1995 într-o încercare de poein getodac, Tracii și muzica, Treambură Luna și românitatea aromână, O muzică numită Romania, Adda poate, Ce ma înseamnă muzica de calitate astăzi?, Mai cantă Cineva Psaltirea, Ce poți face cu un pian cu coadă, Pianologgiile lui J. Răducanu, Copiii și muzica, Ateneul Roman - pagini de muzică și istorie, ”Iubiți muzica secolului 20”, Vrăjile nu-s de vanzare, Cand a apărut armonia și cine a creat-o, Despre muzica poetica, Edgare Varese, Taraful casetelor camionagiilor de acum douăzeci de ani, Cateva bucăți AS XX, Vă place muzica creștină, Ce rol are muzica, Ce rost are muzica, cine este muzica, Janko muzikant, Sylwia Urban swan guitarist, **** se nasc compozitorii, Tipuri parentale în robotul familiei muzicale, Criticii și cronicarii hrisoavelor muzicii radio, De ce alegoria moarte-nuntă, De ce plange mireasa, De ce boceste mama, Cine esti tu, O cantare de laudă pe Muntele Măslinilor, Mistrețul cu colți de argint azi și acum un secol!, Muzica satelor, Laura Stoica, Mădălna Manole, soții basarabeni ori Rușinea muzicii românești, Ce poate însemna Manowar pentru unii Adolescenți, Cannibal Corpse sau Naturalul tragic, Toate regretele mele într-o ghitară, Aisbergurile tardive ale instrumentelor muzicale din viața mea, **** era oare muzica din saga medievală islandeză, De ce Bjork Gudmundsdotirr?, Anarhismul, Berbecii și muzica, Coltrane între Alabama și King, Elegia elenă ce i-a adus lui RFK sfarșitul, Poate fi orfismul pus pe hârtie, Aedul Grecei noastre, Puțină lumină, Muzică pentru zidurile deschise. Articol despre muzica monahală, Vrăbiile de munte și ctitorii, E noapte la Putna, Totul despre rap, Toate lucrurile bune se încep cu rugăciune, O cantare baptistă veche despre Apocalipsul atomic, Batrânii și cântecul, Muzicuța cu sau fără schimbător, Să ne rugăm, Diferența între Novalis și Mozart, Superstarul popular și mutații în conștiință, Lira din Meggido pe YouTube, Le Grande Orchestre du Caire, The Universe of Ofra Haza, Doină din Dolj, Atonalitate sau Spovedanie pentru învinși, Ce poate înțelege un Copil din haosul lui Bob Dylan?, Este Animals 1977 singura producție serioasă semnată PF?, Jesus Chrst Superstar ori Marele Iuda, Tarantella. O încercare de apropiere, Pricesnele rusești, Muzica în romanele clasice, romantice, realiste și naturaliste de secol xix, Freddie Mercury ori Astrul care mia salvat Copilăria, Vincent și muzica, Rugăciune '20, Hăulitul jubiliar al minaretelor dobrogene, De ce musicalul, Cioran și muzica, Frumusețea corurilor penticostale, Hector Berlioz, Iarăși Eminescu?, Lumină din Lumină, Despre muzica secretă a Bibilăi, Kevin la biserica bătrânului, Împăratul Iosif al ii-lea și marii săi precursori, Țăranul și muzica, Roza și busola - borgesiană nonmusicală lumea, Copiii și Bătrânii în Biserici, De ce 1952 Cultural, O Regină ce s-a Redus la Cuvinte. Carmen Sylva și Frumusețea partiturii, Frumusețea muzicii de orgă, de la Giovanni Pierluigi da Palestrina la Sigue Sigue Sputnik și înapoi, Maruca vs. Mariuca, anul 1907 în muzica românească, Ultima Thule sau muzicalitatea existențialiștilor, George Michael și Femeile lui, Ce înseamnă un lăutar autentic, Frumusețea intrinsecă a muzicii maghiare, Ciorba ardelenească a ultimului mileniu, Clujul - oraș al muzicii naționale și contemporane, Muzica de teatru, Diferența între Cash și Elvis, Nazismul sau plenitudinea eroică a tradiției wagneriene, Germania mântuită!, Ce înseamnă să fii azi în București?, De ce nu putem cânta asemeni păsărelelor?, Arta liedului, Frumusețea Tamarei, Înapoi la sinagogă. Clinchetul amintirii săpunurilor tăblițelor de piatră, Ce văd la Sonique, Panasonic sau SONY, Biblia de la 1688 și muzica europeană pe instrumente occidentale la curtea lui Altin Bey: începutul modernismului în România, Elisabeta I a Romaniei: Cheia sufletului eminescian, Das Model cu Kraftwerk sau spiritualitatea roboticii, Cand Shakespeare scria [Exeunt., Arta mișcării între Flashdance, 1983 și filmul digital Ballerina, 2016!, Icoana Linei Cavalieri, teatrul după Ibsen, Mama între Judy Garland și Icoana de la Nicula, Henrik Ibsen și Strigoii săi!, Muzica pe Kon Tiki în 1947, RPR-ul protestatar între Guantanamera și Cântecele pionierilor dimineții de April, Cartea ”comunistă” Surâsul Hiroșimei, Floare albă, floare neagră și geniul liric romany, Greco-catolicismul înseamnă latinitate. Imnuri și orații finale la

72 Sighetul comun, Mormântul arhitectului Mircea Vulcănescu! O privighetoare Irene Cara, o mierlă Nora Lam /, A Modern Man. Moby, Philip Glass - Tibetul muzical tradus pentru întâia oară, Glassworks 1 - Irepetabila capodoperă, Vechimea înțelesului șofarului sinaitic, Muzica și teologia după criteriul Psaltirei, Flaviu Lauran; protopsaltul incomplet!, Nicolae Filimon cronicar muzical și dramatic în epoca rapsozilor, Între insecte și greieri, Muzica nevăzută a lui Emil Gârleanu, Ionesco frumos sau Elegii pentru ființe mici, Pajerele cromatice, Pușkin și pelerinajul melopeicului, Natașa Rostova și muzica, Sonja Rostova și lacrimile de Crăciunul bisericii luminate, Tastatura partiturii, Melville sau tonalitatea mării,, Prozatorul Stephen Crane și expresia estetică modernă, Clasicul și clasificările moderne, Sonetul discursiv - De ce o chitară electrică nu e deajuns!, De la tobe la sample-uri, de la loops la Looperman, Depeche Mode ori când singurul drog era muzica, De la Jumătatea mea e muzica la Chopin polonezul! Polka, Polka, Polka..., De la simplitatea geniului la muzica de vocație, Cu ce se citește muzicologia?, Bacovianismul musical și Epigonii săi!, Minți de plumb. Între Marilyn Manson și Bice, Retractări. De la muzica gospel la monodie alternativă., Biserici cu tobe, biserici fără tobe, Am văzut ceva oribil ce seamănă cu muzica în magazia de lemne, Muzica la înmormântări, Muzica cotidiană, Responsabilitatea compozitorului și textierului - studiu de caz Nicolae Moldoveanu, Arta poetică se găsește în notițele lui Wurmbrandt, Nicu Steinhardt freudianul exeget, De la egloga dramatică la hymnul roman: muzica Occidentului Antic, Lira antică la diferite popoare, Care e diferența între celtic și italienism?, Leopardi: în absența damnării Poezia, Muzicalitatea catolică a Ghepardului, Clasificarea întregului bulk muzical după criterii psychologice, Iosif Sava pentru Adolescenți, Simfonia destinului pe înțelesul Copiilor, Koreenii învață pianul, vioara și violoncelul!, Instrumentiștii!, Corul tragic și creștin, Frații Wagner și SMINA - 2 cântări despre Mama!, Eterna și fascinanta Românie - Ultimul k r i t e r i o n: Mihai EMINESCU!, Similitudini compoziționale și bizantine între Th. Pallady și Paul Constantinescu, Ebenezer cântă în catedrală!, The Unfathomable beauty of Rod Stewart, Frumusețea oricărui ave maria, Între Angelus și Pater nostrum, Familia cu Jezul: 40 de ani de comentarii nocturne!, Cantafabule 500 - Răsăritul Goticului Rockului Contemporan, Muzica nu dă verdicte, Două profesoare în prag de pensie la Opera din Cluj!, Amalia Rosen și poezia lui Eminescu în România veche, Magnificat - Eu sunt gayul Ideal, 1000 de cântări în capul unui bătrân decedat - toate Instrumentele în mâna Genei - Bach recreat prin inginerie genetică în capul mare și degetele grase ale Corinului, Dana: Închinarea prin muzică în biserică - de la pământ la stele, Testament estetic italoromân - Eminescianismul lui Petrarca ori petrarchismul lui Eminescu, Testament no.2 - Ce învățăm de la Perpessicius, Despre Importanța Națională - europeană - teologică - și universală: a Desecretizării și Publicării Jurnalului Reginei Mamă Elena a României; pamflet schizoid, orfan, invers, tranzitoriu, maeterlinck, Aurul ritmului melodic african și universalul său, E pluribus unum 1 - Christina Aguilera a van Gogh of Soul Pop, pluribus unum 2 Whitney Houston - the Ivory Voice, Regina Maria i a Roumaniei Sora cu o Carte în Mâini!, Elton între postmodern și amintire, The rest, the unreleased, the last: Ma, fi A a.k.a. Despre bunul simț al deținutului de drept comun român, E pluribus unum - Avril Lavigne: Mary skates Somewhere in t World!.

16. Mai bun este puţinul celui drept, decât bogăţia multă a păcătoşilor. 17. Că braţele păcătoşilor se vor zdrobi, iar Domnul întăreşte pe cei drepţi. 18. Cunoaşte Domnul căile celor fără prihană şi moştenirea lor în veac va fi. 19. Nu se vor ruşina în vremea cea rea şi în zilele de foamete se vor sătura. 20. Că păcătoşii vor pieri, iar vrăjmaşii Domnului, îndată ce s-au mărit şi s-au înălţat, s-au stins, ca fumul au pierit. 21. Împrumută păcătosul şi nu dă înapoi, iar dreptul se îndură şi dă. 22. Că cei ce-L binecuvântează pe El vor moşteni pământul, iar cei ce-L blesteamă pe El, de tot vor pieri. 23. De la Domnul paşii omului se îndreptează şi calea lui o va voi foarte. 24. Când va cădea, nu se va zdruncina, că Domnul întăreşte mâna lui. 25. Tânăr am fost şi am îmbătrânit şi n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminţia lui cerând pâine; 26. Toată ziua dreptul miluieşte şi împrumută şi seminţia lui binecuvântată va fi. 27. Fereşte-te de rău şi fă binele şi vei trăi în veacul veacului. 28. Că Domnul iubeşte judecata şi nu va părăsi pe cei cuvioşi ai Săi; în veac vor fi păziţi. Iar cei fără de lege vor fi izgoniţi şi seminţia necredincioşilor va fi stârpită. 29. Iar drepţii vor moşteni pământul şi vor locui în veacul veacului pe el. 30. Gura dreptului va deprinde înţelepciunea şi limba lui va grăi judecată. 31. Legea Dumnezeului său în inima lui şi nu se vor poticni paşii lui. 32. Pândeşte păcătosul pe cel drept şi caută să-l omoare pe el; 33. Iar Domnul nu-l va lăsa pe el, în mâinile lui, nici nu-l va osândi, când se va judeca cu el. 34. Aşteaptă pe Domnul şi păzeşte calea Lui! Şi te va învăţa pe tine ca să moşteneşti pământul; când vor pieri păcătoşii vei vedea. 35. Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se şi înălţându-se ca cedrii Libanului. 36. Şi am trecut şi iată nu era şi l-am căutat pe el şi nu s-a aflat locul lui. 37. Păzeşte nerăutatea şi caută dreptatea, că urmaşi are omul făcător de pace. 38. Iar cei fără de lege vor pieri deodată şi urmaşii necredincioşilor vor fi stârpiţi. 39. Iar mântuirea drepţilor de la Domnul, că apărătorul lor este în vreme de necaz. 40. Şi-i va ajuta pe ei Domnul şi-i va izbăvi pe ei şi-i va scoate pe ei din mâna păcătoşilor şi-i va mântui pe ei că au nădăjduit în El.

ignorată de cei mari - și mici - și bună ori frumoasă doar î cana cu lapte de dimineață ori carnea macră cumpărată de la Măcelărie. În a doua lucrare, cea cu Vițelul, se văd clar studierea lui Soutine și răspunsul la acesta, marele pictor din Montparnasse de acum 100 de ani. Fotopicturile acestea - exprimând zbuciumul țăranului zdrobit de viața modernă al celui mai nobil ținut Ardelean, de la tapae până-n capătul davelor orăștiei la turdaș și de la colțul cetății biserică până la luminile medievale românești de piatră din toată valea -, sunt mai valoroase decât Vițeii și Vacile care au pozat pentru aceste protrete și după cât a văzut criticul județul Hunedoara ne oferă și alte mostre; Scurt, de la aceste Vite, pe care le v i n d e, țăranul ha. își ia puterea, duhul. Putem spune că nevândută, ori neimprimată, ori desperată, arta naivă hațegană, simplă și directă ca o pagină de Sfântă Biblie, a ultimelor 20 de ani stă sub semnul sărăciei și mizerei, încă ignorată de marile nume ale esteticii românești, azi în 14 decembrie 2020.

Melopovești II Dec. 2020+fevre 2021

Caiet de Regie texte. 1. Amin, uite mi-am notat să scriu un text despre muzica ta, între amintirile mele din liceu în anii '90 și apoi în pelerinajurile prieteniei Noastre, totodată mulțumesc că discul de valoare extremă ”Vreau lângă Dumnezeu” este accesibil în baza de date online, ar trebui să mai înregistrezi, pentru că mulți oameni nu pot să meargă la biserică - și mulți ar prefera să moară -, dar un album muzical e un disc de aur pentru eternitatea timpului, un pelerinaj estetic. Gândește-te la asta, moș! Cred că ascultătorii tăi ar privi cu bucurie un nou concept artistic în contemporaneitate asupra ortodoxiei și creștinismului.

/

Din Copilărie, cu ani înainte veneau Căprarii, la (nenea) Cibian polițistul de deasupra, mama spunându-mi să urc și eu etajul să văd miracolul ce se petrecea în fiecare iarnă, dar nu am avut curaj decât odată să stau jos pe tripte și să ascult după ce am privit puțin Ficiorii și Capra pe scara blocului neluminată în anii '80. Capra mea e o Capră visată - pictată greșit fără coarnele aurii - într-un vis în care îi spuneam mamei vezi de-aia te-au făcut (Ana) spine la Serbarea de pe clasa a iii-a pentru că tu ești Capra! N-am vrut {să pictăm} , dar a fost nevoie! Această pictură a fost lucrată cam 60% în vis, după perceperea unei imagini în mare asemănătoare. I-am spus mamei în vis: ”Uite că coroana ta (vecinică) făcută din coarne de aur parcă sunt niște coarne de capră!

Troian Dorz Concert literar pentru Felix și WikipediaRo / Păclisa 25 nov 2020 Traian Dorz a decedat în noaptea spre dimineața zilei de 20 iunie 1989. Prin patosul ideilor, prin calitatea expresiei poetice, prin mesajul ei divin-uman, opera creată de Traian Dorz îl situează în constelația unor mari creatori ai sensibilității religioase, precum ieroschimonahul Daniil Tudor, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Vasile Militaru, Ioan Alexandru, iar prin conotațiile mistice, de ce nu, și cu Daniel Turcea judecată de valoare. Într-un cadru cultural mai larg, caracterul religios-naiv al operei dorziene, cu metaforele și imaginile ei, sugerează comparații cu poetul englez William Blake, sau pictorul olandez Van Gogh, pe când acesta din urmă încerca să păstorească pe minerii din regiunea belgiană Borinage 8, și - deja - pentru unii intelectuali esteți neomoderniști sau declarat naționali, cât și pentru poporul roman la ceas de taină, țăranul poet pe numele Traian Dorz după două veacuri de ignorare cosmopolită ori ură miltoniană, este o piatră lirică dușmănită de zidari, care acum nu-și mai are locul - de iure și de facto - în conștiința romanească decât în bizarul raft unu, alături de Alecsandri, Eminescu, Macedonski, Bacovia, Urmuz, Arghezi, Radu Gyr, Lucian Blaga, George Coșbuc, Octavian Goga, Ion Pillat, Mircea Vulcănescu ori V. Voiculescu, sau a unor oameni pionieri ai ideilor romanești și ducerea lor dincolo de secularism și postmodernismul social, din care fac parte Constantin Noica, cerchiștii și marea critică de școală romanească, ori în ziua de azi tinerii basarabeni ori clujeanca de confesiune greco-catolică R. Cesereanu, astfel Traian Dorz intrand nu doar, peren, în conștiința ci cat și în cultura romanească, nemaifiind doar cel mai bun poet creștin roman și atat, ci un mare maestru ca cei din vechimea Prerenascentistă, făcand din puținele personagii ale Treimei, suflet și identitate lirică, intrand în patrimoniul numit Romania, vecinic și simplu ca Rugăciunea lui Constantin Brâncuși. Psalmul 36 1. Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac fărădelegea. 2. Căci ca iarba curând se vor usca şi ca verdeaţa ierbii degrab se vor trece. 3. Nădăjduieşte în Domnul şi fă bunătate şi locuieşte pământul şi hrăneşte-te cu bogăţia lui.

4. Desfătează-te în Domnul şi îţi va împlini ţie cererile inimii tale. 5. Descoperă Domnului calea ta şi nădăjduieşte în El şi El va împlini. 6. Şi va scoate ca lumina dreptatea ta şi judecata ca lumina de amiază. 7. Supune-te Domnului şi roagă-L pe El; nu râvni după cel ce sporeşte în calea sa, după omul care face nelegiuirea. 8. Părăseşte mânia şi lasă iuţimea; nu căuta să vicleneşti. 9. Că cei ce viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce aşteaptă pe Domnul vor moşteni pământul. 10. Şi încă puţin şi nu va mai fi păcătosul şi vei căuta locul lui şi nu-l vei afla. 11. Iar cei blânzi vor moşteni pământul şi se vor desfăta de mulţimea păcii. 12. Pândi-va păcătosul pe cel drept şi va scrâşni asupra lui, cu dinţii săi. 13. Iar Domnul va râde de el, că mai înainte vede că va veni ziua lui. 14. Sabia au scos păcătoşii, întins-au arcul lor ca să doboare pe sărac şi pe sărman, ca să junghie pe cei drepţi la inimă. 15. Sabia lor să intre în inima lor şi arcurile lor să se frângă.

„El a-nțeles Că viața lui Nu are preț Fără Iisus – Că totu-I gol Și fără sens. Continental România, muzică creștină

Apud M. Luther Un reproș profesional care se poate aduce profetului luteranismului este că voind să vindece Tradiția Patristică a cauterizat însăși Evanghelia din Creștinătatea Nordului, abolind Liturghia Tradiției, icoanele răsăritene or portretele mistice occidentale, monahismul universal a abolit în esență chiar acea exclamație primară a Epistolei: "Hristos în voi, nădejdea slavei" , reseparând sacrul de profan reunite de la Căderea Oamenilor î n t r u Evanghelia despre Iisus Christos Adevăr prezent în fiecare frescă ori mozaic ortodox ori tablou de El Greco ori Giotto - în fiecare pentru că acest vers nou testamentar înlăturat din conștiința umanității împreună cu vestirea veche biblică a umanului creat după divin sunt ceea ce oprește Creștinătatea de la Crime/ Jertfe/ Pedepse p e n t r u Dumnezeu, concept reapărut odată cu socialismul primar al Revoluției Franceze de la 1789 la fel ca și cu J. W. Goethe, un alt mare German protestatar care ca adâncul care cheamă adâncul l-a chemat în posteritate pe Nietzsche, teoreticianul secolului XX și al Șoahului German, după și datorită schimbărilor secundare Bibliei lui Martin orice redevenind posibil cu timpul c în vremea lui Petroniu al Antichității bestiale. Totuși în practica hermeneutică ce cincisute de ani de luteranism deja trecuți au fost biblici fapt ce a păstrat majoritatea nordică germană dacă nu toți în Biserică cel puțin în filosofia pacifistă germană spre deosebire de Sudul Catolic German, ori spulberat ori înghțit de național-socialism. Capra onirica purtand (coroana coarnelor aurii de capra) coarnele {razele) cerului - Chiciurescu - 22 decembre 2020 Psaume 13. 5, 6

Rapsozii posterității

Felix G Const Comentar Cultural, ma bine o Fată, meilleure un Pucelle,

Mihai Eminescu a fost mucenicit în 1889. Din acel an de suferință carpatină a început visul ferice și utopic a poesiei românești. Acest criteriu ar fi putut foarte bine să se numească Epigoni moderni ori Noii epigoni. E deja un loc comun faptul că în anul 1900 Al. Vlahuță era un poet mai mare decât Eminescu după cum un dirjabil e mai mare decât Insula Ellesmere. Singur Macedonski i-a fost contemporan și singur rival, autodeclarat. Pe urmă au apărut pe rând emulii, valoroși, câțiva, ori fără glorie, puzderie. Cu toate acestea nu toți poeții, de exemplu Arghezi ori Ion Pillat, l-au înfruntat pe acest gebeleizis național ori măcar s-au gândit să o facă. Alții, Bacovia ori Dors, au făcut-o din altruism, dorind să îi repare templul marelui profet romantic român. cu totul alții, doamna Bengescu, Vasile Voiculescu, ori G. Călinescu au făcut-o dintr-un puternic sentiment religios și afectiv, ca un fel de bocet, litanie, rugăciune. Cu totul alții, Blaga și Goga, ori Master Gyr sau bardul Nicolae Moldoveanu al tuturor sfinților dorind să ducă Romantismul în precizia obsedantului, ori cititoare împătimite sau înrăite precum Împărăteasa literelor, ori doamna rabinului Amalia Rosen, ori Magda Isanos ori altele și altele până în ziua de azi, apoi de domnii N. Manolescu și Alex. Ștefănescu, cuprinși de misticismul filosofiei Mioriței și Monastirii Argeșului prezent în Luceafărul și Scrisori l-au propovăduit pe ulițele Salamancăi și în catedrele parisiene ale Wittenbergului. Ca aceștia sunt, marii noștri moderni, însoți de o pleiadă de alți autori mai angajați sau mai talentați, până în ziua de azi, dar deja infecta prin uzare cugetare a lui Titu Maiorescu sună ca sentința profetică a unui vers biblic și poate că e bonissimus că e așa; sper ca măcar de azi livedenii să nu mai vrea să atingă Luna!

Motto: http://societateabiblicaromana.ro/descarca.pdf araba clasica greaca antică-koine akkadiana/Aramaicăebraicamasoretică. v latina antica germana95/englezătyndale. Chineză... română... Wlaherne franceză... la Pucelle d'Orleans sec. vii, 1858 Lourdes francais/gascon Ad Portugues/Fatima 1917 Bosnia 1981 Medjugorje... ~ FELX

*** Eu cred că martiriul poate fi o opțiune. Ceea ce numim viață vine după anii de ispite mai mult sau mai puțin refuzate & absolvite - cu prezentarea celeilalte fețe a facturii. De exemplu toată cinematografia e o reprezentare a unei poveștiLove între un șobolan și un iepure, improbabilă totuși. Tinerii de obicei își aleg destinul și trebuie să reziste apoi, refuzând și refuzând șobolanii și sobolii, de preferință în biserică, cu Biblia Holy și rugăciuni in loc de graffiti-uri, asta v-o spune un creștin dezamăgit, Copii. După peste 22 de ani, încă doare. Asta e cazul fericit, via sacra. t hispanic madonna 2 imaginarie commentaries Jaci v 16 december 2020 in 2004 when bornagains were for me a few unnkown good persons t song Adore got me thinking of what the Credo really is . + m . 6 with 2 more songs they were my Emi and for me after became an orphan mnd you the album Diamond represented an answer very few people gave me, t is a combination of gisli, njal, ruth & mary altogether, the one to print in gold for space as a quintessence of t Church message of the last 500 years since Luther and the Old Church, the album has my Mother attitude thoroughly. A iii-a expoziție de artă plastică naivă hațegană Aceasta este a doua - iii-a - expoziție de artă plastică naivă din districtul Hațegului, după expoziția portretelor și peisajelor semnate Ionel Varhedi din 2008, și Carte de pictură, Felix, Beat it (carte de pictură) - 2017 - felix rian constantinescu by Constantinescu FelixGelu - issuu . Avem 2 vaci, una reprezentând Maternitatea, - Mama, Soția, Sora, Bătrâna, Fiica, Străina, a doua jertfa Puiului, Copilul, putem spun în ce privește critica noastră că debutând acum în prag de Ajun, Expoziția nadastiană - hațegană! - este un succes nu doar al naivului român ci al picturii de preț. Something to save. Din picturile acestor doi artiști țărani pictorul va înțelege noi reguli compoziționale și soluții cromatice ori de dispunere a luminii în lucrare (portret al animalelor) românul înțelegând totodată că cel mai greu pentru rumân e să-și vândă vitele dragi ori pământul scump. Poetul național sau Romantic se va vedea pe sine în aceste picturi digitale, după ani de Respingere a metropolelor brumei de educație adunată și va vedea o altă România, care nu apare în cărți, în tv-uri, în arta s e r i o a s ă, o lume ce ca și el refuză să moară, ca și Huck pe puntea lui Walter Scott ori când era urmărit de Joe Indianul al marelui Sachem. O lume

acum după anul 1858, după Wlaherne (Oulah Herne, Blakii Negrii) 1000s, 1917 și 1981, Anul concepției mele, (și după ceilați ani, necunoscuț încă ai trecutului) a sosit în sfârșit vremea acestei Girl numite România (Modernă & Marianică FEMX 88, 2007+2020...!} Dar va crede? eu cred că crede numai că nu are cuvânt. De la moartea mamei, altă mulieribus, aici s-au numărat rugăciunile, înainte socotindu-se. Mie Dumnezeu, sau La Grande Oie, mi-a spus că eu sunt ce mai mare emboditate mariană dintre toate precedentele, din Sfânta Tradiție de la Luca la Viorica+Violeta eternelle, datorită Duhului Sfânt al Cărticelelor Grele ale Cotmenei, de acum vreo 15 ani, când mama trâia, ori înainte Lagrmas und Santos precedate de t și de Patericul gopt! Bineînțeles e o nebunie să spunem că eu sunt le plus grob, pentru că Bernadette e mama mamă, Vlaherne e Revelația Legendară/a Rugăcunii, iar Copiii Sfinți, eu însă datorită Erei Marshall McLuhan ap posblitatea benidictin-augustiniană spre sinteză a Mariilor eternității plus prezente!! De asemenea scopul nu e Maria pentru Viață, ci Maria pentru Maria ca în Egiptul Antic ori al Horebului. Esența e o icoană cu Maria, iar și iar, și atât!! pentru că e Vie. Maran atha!! Sanatate {De exemplu imarginea voastra se numeste MARIA CULTA, FE 2020,) Erihtonios Paul Boanta înseamnă Pavel Por/Vor/Per/Van/Ben Anița/Anc,a, Pavel fiul/din Ana/variantă croată Anic,a/Anița și atestă o pogorâre sau/și înfiere din vechi cneji anteriori ofițerilor lui iancu de hunedoara, cu care sunteț Înrudt dar cneji mai cu guvernator mai noi în grafie Croați Albi, contemporani ma mult cu Cetatea Hunedoarei ridcată or poate doar modifcată de Polly(gnac!!!)/ în stlul Puy enVelay, după descălecarea francezilor. Anka este un nume foarte răspândit în Serbia ș Croația și în Ardeal. Probabil că pe vremea croaților românogeto-slavi a fost un stem social unit de o parte ș alta a munților până la Mureș și Dunăre, ar aceșt croați sunt cumanii lui Istoric Neagu djuvara. Aceasta ne spune că primul Kende era un român cu bursă de la croați, slavi, însă în el gena croată fost mai puternică, dintre ei cu excepția lu Nicodim Crucea Măsii și Cândreș Pocăitu toți ocupându-se numai de blestemății din vremurle slavonești până azi visavis de castelele Aurora, dar mai e unu bun, kendeffi gabor la care m-a dus mama la cimitir în colț să-mi arate cea mai frumoasă piatră din cimitir, dintr-o stâncă/scut/lespedeși spundându-mi că bătrânu n-a plecat cu Copiii după *, a rămas, și a fost foarte respectat de țărani, avea și ceva afacere un timp, pâine cred, și vindea timbre băieților de școală dintr-o casă pe colțul părții opuse spre biserica lui Nopcsa!! a casei lui tanti (Pro)Fira *vaida, din Ținutul Herța, 14 ani. {Por/Vor/Per/Van/Ben} Pe de altă parte fiind Ana la origine, ne trimite la ? Romuli Ana, deci poate niște cinei vechi și bizantini care vorbeau croata civilizației ori care au fost croatizați înaintea inamicului comun maghiar catolic în nord și ateu islamic în sud. oricum faptul că s-a păstrat, arată cifrul acestui nume, fiind asemănător cu numele Panța - și acum i-am dat de capăt = Pallas Ana, Pallas Anița (Mică), Pallas (fată) dedicată Atenei/Minerva/Maria!! Ambele sunt un singur vis, și arată totemul Atenei, dar în om, Fata Atenei, Panța, sau Frumoasa/Frumoasă Atena, aici arată o Consacrare (sfințire, punere de-o parte* pentru monahismul *cu precădere feminin proto/pre creștin folosit de creștni în a o Alegorza pe Fecioară ca Atena perpetua Vergina, un concept care a prins cel mai mult în Dacia, numele Ana dn care s-a născut Maria, nume care nu-l întâlnim în Egipt iar Syriacul cu amme nu-l știu! Numele ma înseamnă Înțelepciunea este Frumusețea/fala Atenei ș Frumoasa Este Atena (orașul/Fata) ca în tre nume romane, în care Atena/Supraînțelepciunea este cognomenul. Da părerea mea e că sunteți grec, dar toate interpretărle de ma sus pot fi valide căci Romanorum paleologorum

73 sunt!! dar Boantă mai îneamnă și Fiul Atenei, și cred că a avut un Fiu, o altă tâlcuire putând fi și nașterea Atenei, deci Adopție a Copilăriei Inocente. Cumani înseamnă nu un popor anume ci mai spre sfârșitul primei perioade migratoare sfârșite în secolul 7 cred când au venit slavii ce au fost asimilați de poporul român cu prețul limbii puțin ma așezate, înainte acest termen putând să îi desemneze pe toț hun, avar, gepizi, goți, daci liberi, vizgoți, ostrogoți dar după venirea goților și după retragerea aureliană 271/275 și 275 – numele Dierna e din numele proprii comune cu Doină, Dăină, Căină, Găină, nume de Fată dacă dar și cu Dias,zi, Dea/Zeiță/Evlavioasă/Vie/Tânără/Frumoasăca-templul/cerul/soarele/Luna v. templele getice incluse în calendarele indo-europene ori die erna v.erde Pământ Viu, înflorit și dăm în Flora, Florica, Floare, Floarea ori ca entitate superioară Sânziana/Sfânta Zi/Care practică Abstinența la orice nivel/Frumoasăca-Ziua - și însemnând, ca sintagmă Come Men New, Kommen Mann Neu, acești Vinituri/Noi Veniți putând să însemne orice, ca pe net. Paul puer!! Pallum! Pallos, v. Paros, Grecia. Ivan Generalic - 95 artworks - painting (wikiart.org) https://www.wikiart.org/en/ivan-generalic (ivan generalic înseamnă Țăran care a absolvit Gimnaziul/7 clase stil vechi, Absolvent de școală grecească, căci avem general-leo-s, Familia/Urmașii Absolventului luat pentru slujre (preoțească) la vreo Curte sau Curie Bisericească!! Acest nume este foarte vechi, înainte de 1500, probabil ș ma vechi din Ungaria Sicilia Bohemia a lui Carol Robert de Anjou, absolventul unui cursus honorum bisericesc dar nu eclsiastic, ca preot de țară de exemplu sau cleric de țară într-o lume ma veche decât Wuthering Heights!! Aure,lianus. Vine de la aureus, o monedă romană, și Lianus/dianus cu sensul de Zeul/Mincinosul/Futangiul-dePopor de pe Ban/Aureus!!/banul de aur dacic*/sare dacică cu sensul și de Iepurele sărat/Fricosul/Temătorul-de-barbarii-migratori probabil că 271 a fost prima țeapă din Istoria României dar și cu Ziua de Aur/Ziua Oarbă/Nemilănă a Părăsirii. Pe de Alta parte Generalic ma poate s însemne Generalul Leu adică ori Ioan de Hunedoara care a murit de ciumă în părțle acelea/Giotto, răsăritul-UmanismuluiCreștin/Mihai Miteazul care e singurul Leu accesibil/ori vreun nobil Ungur/or vreun miltar grec sau bizantin poate char călugăr v. Nicodim de la tismana!! grec!/ori unui nume vechi-roman, de la Centurion, sutaș biblic, căpitan, cap!!, creștin cel mai adesea smai puțin mithraist în răsărtul Europei Antice Moderne (de după Isus), ori poate fi General Leos, plural desemnând din mai mulți pe unul ori poate mai mulți din centurionii lui Ioan/Giotto/Mihai I. Mai poate însemna Mai Marele Armatei, Mai Marele Leilor, poate chiar un cognomen militar+mistic al lui Sylla, acel Creer de marmoră!! or vreun miltar grec sau bizantin poate char călugăr v. Nicodim de la tismana!! grec!/ori unui nume vechi-roman, de la Centurion, sutaș biblic, căpitan, cap!!, creștin cel mai adesea smai puțin mithraist în răsărtul Europei Antice Moderne (de după Isus), ori poate fi General Leos, plural desemnând din mai mulți pe unul ori poate mai mulți din centurionii lui Ioan/Giotto/Mihai I. Mai poate însemna Mai Marele Armatei, Mai Marele Leilor, poate chiar un cognomen militar+mistic al lui Sylla, acel Creer de marmoră!! iar cneaz vine de la cen(turion)ej(es(ti)!! probabil șef peste o cazarmă. retroactv, Crăcun ferct!! / {rațonamente (nocturne) uitate (în zi)} Hunedoara - HungaraPanonia-Cenad-Mon-Moon - Lună/Orașul Lunii/Țara Lunii Mon terra/Țara mea/Lună mare/Luna mea/Harghita/Marghita/(ca în Tekir.ghiol. (tău) - Ghiolul/tăul Mureșului .Sfânta Ana, Lacul Roșu. Maris Ardeal/Alutus(Olt) Ur-tellos Dealuri cu Lună/Pământ cu morminte/pământ sacru/Dealuri locuite/Dealuri cu focuri/LuminațieLumină-ție!!/Dealur în flăcări v. Apus de soare și Turnul Chindiei, i.e. Apusul Ardealului și Ceasul (de sară) al Focurilor (În Ardeal). Kende <- Hende (probabil o funcție/titlu mic nobiliar <- din Cende (v. și Cenad) m, cen-de - centurionul din, . roman antic. Ro-mania are și sensul de Ar-romania, Orașele Rămase (după Retragerea Aureliană 271 AD). sau Ogoarele Rămase, Țarinile Rămase/ținuturile Rămase/ Terra hic Romana i. e. Pământ Roman Aci, într-un Luteranism avant la lettre. on, Ioan, primul profet apostol vine din Cen-turion, lat. cina/cinul/câinele din turnul cazarmei/castrului/fortăreței/fortului. + Byzantium - din Bi/By-zehn-teoum - 2 vederi/perspective le aceluiași Dumnezeu) - filosofia (Roma) creștinismului (Ierusalim) născând (Alexandrinismul elen al vechiului și noulu testament) teologia (Byzantium); Lupta Ortodoxei pentru Adevăr.// Hunedoarea Mondăinea, Moncăina, Mondorul, Plânsul/dorul Lunii vine de l Cendoara -Dorul cinei - împărtășana creștnă - cu centuria - (castre romane cu turnuri de observațe) - centurion - sutaș - ș - centuria cântată către centurion/plângerea rugăciunii ceasului) - pri-cea{s}na - priceasna - rugăciunea cinei/de seară/împărtășaniei/canei (cu vin și pâine, Paștele)/tainei/Sfintele Taine (ale lui Dumnezeu)/credincioasei/cățele . {v. Bice}/a credincioasei/a canei/{femeii bătrâne/veterană cu brâul de lână}/a Cainei/a Bocitoarei/a Dainei/a Romanei/al canei/cenei/bocetul (Domnului meu!!)/plânsul/rugăcunea/cântul femeii centurionului/cneaza cneazului/. Femeia din turn. Maria (v. Harghita/Marghita/Maramureș/Varadiademureș)înseamnă Mar/Monyah-h-am/im - Luna/Marea-YHWH-m(am)ă - Mama Eu Suntului Cel ce Sunt al Lunii/Mării cu Lună/Mării cu Dumnezeu - mama Dumnezeului Lunii/Lună, Mama Lunii (v. sumerianul El, semiticul cel mai vechi pentru Dumnezeul Cerului (cel Adevărat) sau Ea, Zeul Cerului, Nannar - Zeul Lunii (Monnar, Oraș cu Lună, Ziggurat), Biserica cu Lună însemnând Bisericacu Marie/Stea Mare/Cea ma mare Stea și Mama Lună. Ori Marea {Mediterană, a țării de Mijloc, a bastardului, dar în sens adevărat Moartă/Sărată (Avraamice mamă (înțelepcunea lui Yah(weh), vechea cale (avraamice anterioară Torei, a cuvântului ținut în minte, păstrat în Inima Ei. Amin Obs. Maria era analfabetă, ca și Jeanne d’Arc dupa 1400 ad. Î. (Mihaela Runceanu Recital Mamaia'88 (3 septembrie 1988) - YouTube)/ {Anastasia Lin - Wikipedia + m 6 , }Bernadette Soubirous, fiica lui Dumnezeu, deus puer, deus pucelle, deus puella!! + m L + sunt o analfabetă asta înseamnă felix analfabetti. pentru că ei cred/sunt mici!! Puy-enVelay, Polignac, Puly, Puy HD, Pui HF+HD, Fay Sim+Nalaț, vin de la fr. pucelle, jeanne d'+arc, puu', puiuța gallica, puișuța de găină, Prințesa Franței Vechi, de Sud, Latine, Gallice, Celtice/Francais. La Grande Amour de la Famill Humaine, la Trinite de Sancte Espri.t Vie de Sainte Bernadette Soubirous - YouTube. Vi ce obosit îs, bă!! Trebuie specificat că Evul mediu catolic nu oferea poporului numai autodafeuri/arderi pe ruuguri pentru păcătoși c și mistere/miracole creștine medievale pentru creștini și pelerini, care împreună cu mineele miniate cu miniaturi, pentru neștiutorii de Carte, picturile murale ori pe lemn, arta bblcă și a sfntei tradiții mereu adougndu-se a poveștilor vtraliilor, toate izbeau puternic conștiința medievală primitivă, în același timp cum e ideea lui Mircea Eliade, medevalul era îngropat în mistere cotidiane ș miracole solpsiste. Evul Mediu e Copilăria creștinismului care în Țările Române a durat până în 1821. Nu vă mai omorâți, nu vă mai futeți!! Că vă fură Dragonul. Je suis la marie du Abstinence professionale del Saint Hospice // Mondăinea înseamnă și Dăinuirea mea ori Dăinuirea Omului/Doina Omului a lui Iisus Chrestus, sofitul răstignit!! Noțiuni/Nocturne reamintite brusc/Răsărit în noapte. Decebalus, dacic wallus, zidul dacic, practic și metaforic, Pietre cioplite și sparte ori bolovani, lemn grinzi, pământ, pietriș, acoperit de iarbă, far și Drumul dacic, secret/neștiut de pog-ceni, împărații-centurioni, pe valuri de pământ pe culmi alungite de dealuri râu, dar și dacic war, orașele fortificate dacice pentru războaiele dacice, 101+106, în tmp ce Boerebista înseamnă Ursul Ăsta Aici Stă, Ducele e Rege. Dacă tu ești Dumnezeul lui Dumnezeu spune ca aceste table să se facă pâini, Si tu es le Dieu du Dieu dit tu que ces tables (du Mose) (savoint) a faire du pains (panis et circenses) romain. +Dieu est Parole oie!! Dumnezeu este Cubântul/Cobanul oilor. La început a fost Cobanul... (ta/da/daina/dăin(ta/da/daina/dăina/doina/căina/daca/dierna/marna/m ara/maria/ana/varna/ziua a ta, **domine/zeița ta, geta/Revelata,descoperita,înțeleapta,părtașa în Credință,profeta,credincioasa,Greaca,Noua,tanăra,Cititoarea,Cea care Aude pe Dumnezeu (Crede întru Revelație,Ascultătoarea,Buna,Persecutata,Învimgătoarea,Nobila,Ră

masa,Rămâna,Mamă,Româna/Dacogeta adică terna/cu forme rotunde potrivite dar și etherna (Înțeleeapta/Personifcarea Înțelepciunii spre opoziție cu bacantele dionisiace or apolinice greceștia Nebuniei sacre, Femeia care Naște și NU Avortează, adică Zeița vecinică prin Cerbeleizis/Gerbeleizis adică privitul cerului senin de vară ș ctitul în nopțile lungi de iarnă a unor cuvnte necunoscute erzat al Cerului senn, sân,, sahn (Germ. Gesehen) din san, sanus/sanctus cu Dumnezeu desocperit!!/darși plăioasa, frumoasă ca niște plaiuri/plaiurile/pletoasa+atestând un cult al râurilor, spiritualitatea vieții în Germ. Leben înrudit cu Liebe, care iubește poezia nu poetul i .e. virtuoasa/inculta/țăranca/bisericoasa/Cea!/Cea care țne TEmplul/Bserca nu trăește în TEmplu adcă Maria FEcoara Prime Nașteri nu Ana țiitoarea stearpă/, Personficarea Virtuții Romane (a) Minervei + de Mnerva scrisă inspirată (Minerva – Înțelepciunea Războinică, Athena – Înțelepcunea Atee – adică Fata vergură, iubire/botezata/normala/Sursa Vieții/Iubirii (Adevărate]/sfânta/Aura,banul de aur nu de argint,fala Dacilor față de Geți,/creștina dacă. , tăi/zei/tei/da din daci, dai d-aci/lup+domesticit, câinele oilor, apărătorul turmei!!) je suis la pucelle/puer de la Lune. , le Chretien croiante/îngenucheat, Luceafăr/Epscopos/Rabn/Cărtura/Nicodemos/Josephus/Apostol (Andrei!!) înaintea Lunii, Creștin înaintea Mariei după Răstignire/Crucificare, Înviere, Înălțare, Înfocare (a minții)/la Cincizecimea Faptelor. Mântuirea/Byblia e aglutinantă!! sat din dat e una din locurle sfinte ale une dave, Salvat/Sacrumest,Totești – dat este, Sat Este, dava fiind probabil sus pe San Petru, !! ț2020 dar acesta e începutul durerlor/dorurlor/tezourlor + iisus chrestus

pense en fin que - comme Miro le cartograph du oceans et cieux - est du beaucoup importance por moi to ecoute mon Audio Compositions comme un enseignement du myself et concentrait avec les indicateurs de ma vie. Mais asa statement to my friend NY, aujourdhui Marie etait non en un bonne etat d'ame, je donne a lui, sage non a l Eglise, si Marie peut dire dans un conscience, merde! en Roumain, avec deux siecles revelatives passait, et mon conviction est que Marie est La Logique que je professai par intuiton et almes de l'ame. Amen! {Felix Rian Constantinescu, poete du Marie la Pucelle

Concluzie c.(curulă) Latina, Germana, Gota, Geta, Daca, Greaca, Galla, Celta,, Celtiberia, Scota, Gaula, Eire (Orașele de Acolo/Oare Orașe ca ș Aici?!), Cartaga, Tyra, Bybla, Iudeea, Galilea, Caftor, Philistia (dagon - peștele totemic), Allaba, ira, ara, tassili, vin din !!* Protoindoeuropeană și acum 2000 de ani erau mult mai apropaate unele de altele c într-un patrmonu, patrimoniu, comun nu doar al comerțului un sfant imperiu neoficical și de Protondeuropeană fiecare decât de formaactuală, Diacritică!! Însemnul spiritual al acestei Concluzii Curule e că Maria (Maruwa) Râul/Roua/Curentul//Iizvorul/Învățătura/Dădăcia Mării/Învățătura/ii/Trupului(Sacru al lui IisusHristosPâneaNuCarnea!! e Marea, Oceanul, Mureșul!! L sinteza monoteismului, creștin, credința Râurlor/Mării, creștin sunt, botezat în râu/mare/pașnic nu criminal al deșerturilor/ghețurilor.

Wolfgang Mozart De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Eu am văzut un salon din acesta pe interior și câte o lună jumate, te simți flămând și trist, singur și chinuit, numai că acolo nu sunt Lei, ci ori Copii pe veci acolo, ori Ofițeri bătrâni care ba se roagă ba nu se roagă toată ziua la capul tău să-i ducă Dumnezeu în Mormând!! Eu cred că în 40 de ani să zicem dn 2019, {20...59), mintea nu va ma fi o boală bună numai pentru Pomelnic și Maslu, nici Spitalele de Muncă Forțată nu vor mai avea pensionari închiși pe vață singuri, neînțeleși, neiubiți și batjocoriți. Ha Birdy, predică! https://www.youtube.com/watch?v=QXwPUYU8rTI Birdy - Shelter [Official Music Video] *** Eu cred că martiriul poate fi o opțiune. Ceea ce numim viață vine după anii de ispite mai mult sau mai puțin refuzate & absolvite - cu prezentarea celeilalte fețe a facturii. De exemplu toată cinematografia e o reprezentare a unei poveștiLove între un șobolan și un iepure, improbabilă totuși. Tinerii de obicei își aleg destinul și trebuie să reziste apoi, refuzând și refuzând șobolanii și sobolii, de preferință în biserică, cu Biblia Holy și rugăciuni in loc de graffiti-uri, asta v-o spune un creștin dezamăgit, Copii. După peste 22 de ani, încă doare. Asta e cazul fericit, via sacra. Fâ părintelui Theophilos Pârâianu!! Fra(nci), din Freya = Goti, din Odihnn = geți, Din Gebeleizis,Zamolxe = Sciți din -G/jini = Gali/Celții/Picți = zei, din Caelum/ =La-Tini, idem. dn deus/zeus/jovis/theos = Greci, ibidem = Syri/ dun Sur+Ă.pe Semiramida = iri/iro, -are a merge, a se mân(i)a = isri! = arm/. = ar/? = het' = mitt(ani)' =hyc(soși)' = tyri. = Ly, lumină (din lymen ba(h)n, baia de lumina = Gar(taGynCin)!!! + = tar(sis) tar posbl nume vech local al Atlanticului, v. tars mediteranei lui pavel, latinescul maris ]nsemnând mare cât și Mureș v. Micia-port-pemureș-antic/advă navigabil ca și Bistrița(apă repede, viitură) plutașilor lui Nică lui Ștefan a Pietrei, păstrat ca mare în română ori mar în spaniolă și mer în franceză /opozitie cu sod/secret = go = ad = țeb . dar în corelare cu ora er(din ierihon nume de oras care atestă numele lu Dumnezeu, un Dumnezeu sem părăsit înainte de a fi găsit dn Ye.r/yih.ohn/ateismpostCredeu înainte de Moise/ ori poate ierihon e un nume divin/ Bă+neșhi - africani cu totul diferit din Vyn-cha, învinși/morți/beți/dspăruți sau Aici-vie/aici-vin/vino-aici! + chiar și Cin înseamnă Ceai/Aici iar Vyn-king atestă un prefix africanoeuropeananteror descalecari indoeuropene vyn regele vinului ,v. vinland, ori regele/rege pesste bănesi/inclusiv, ar tini din latini atesta acelasi termen preindoeuropean, pelasg!!/pileati/pletos./v. biblicul Nezer. Obs. Alba-nezi același termeni cu bă-neși, Alba-meni termen Gotic, Oameni-albi, oameni-vechi/oameni-de-dinainteamigratorilor/sau-si-a-romanilor-eterocliți. Alba/Vă/Mon/Germnezi/neși/nahi/ meni sunt aceiasi termeni doi mai aproape de original, al treilea de varianta greacă de Oamenii Lunii/Acolo-e-Luna/NYLUNA/na-Luna!!/Familia-Lunii/Cult-băneș-sumerian-balcanLunar/marianic altul latinizat, de denotă o identitate comună. De asemenea termenii can/cin/tin/vin/n-din-novgorod/din-din-dintrunlemn/dinn-din-odinn/t-din tei/th-din theos/t din tomis/s din spania/ca din cartagina/s din sicilia latina/ci din Dacia/S-șarpele!! din sarmisegetusa/Kin din Viking arata aceiasi termeni comuni din Africa până în china și Scandinavia însemnând Aici-sacru!!/aici-acasă/aicicasa/templul/aici-familia/aici poporul/neamul/națiunea. În schimb noțiunea unui Rege de a se declara AO/stăpânul-literelor nu mai este întâlnită la nimeni în istorie arătând o originalitate-modernă a lui Dumnezeu Cuvântul Iisus Hristos, cu excepția lui Odhinn care a dat goților runele deși noi știm că runele sunt de origine latină, v. numerlale romane din răbojurile pastorale dacice. Iar Ma-Ghiari înseamnă Ghiaurii-mongoli, secolul 9 cred, Hun-gari, Ghiaurii Huni secolul 4. Atilla/Woytila v. pos. Odihnn(ă)/Altai! munții!! iar Otto numele împăratulu Otto ii, împăratul victorie Europene e o variantă a lui Odhinn!! + + Pentru a ne referi puțin la iisus vom mărturisi că gestul Lui de a-și baza posteritatea umană pe vin și pâine arată contrar Bblei - revendicarea de la feluriți eretici antici esenieni mănăstrești, socratici ignoranți, (evrei) greci, prieteni ai romanilor și păcătoși cum ar fi vameșii evrei ori prostituatele evreice, samariteni fii ai lui YHWH prin PENTATEUCH, prieteni (pocăiți) a lui Dumnezeu ca Avraam, iar pâinea e condiționarea animală înșelătoare a credinței care nu e decât una!! , ori traducători Septuaginiști!! Gerremeni, Care-rămân-înăger/după-venirea-Gerului. Români/Rumâni/Remeni/Rămași/Care-au-rămas-în-Ger/Ler. Biserica Ortodoxă Germană/a Germenilor/a Geremânilor. Germani/Geremâni/Germeni cu sensul CAre-moare-și-învie/areurmași-după-el-ca-orzul. Amn Fin du Compositions At my Compositions unexpected classical ending in my faith individuation je pense que aussi etaient les miracles du Lourdes 858 & Fatima 017 La vierge querait exprime une volonte divine, {un amour sauvante du le petite sabine et Europe entiere, et apres dans le Aparitions souvantes) mais en mon misticisme mar{i}anique / lis marianisme, du 6 annees ou neuf les futures Marianismes etaient conditionee du un j a d e d Marie - aucun motif - sur mon Invocation du ma Maitresse, my master, Milady du deux milles annees voici. Je

Harszok saga Monahismul albu/vechiu de la Nicodim Kende citire/miles ic xp Nărozii (Lumii) care vor (să primească) Agiutoriu să meargă clopotul la Biserica Ortodoxă Greacă!! Nicodim era frat cu Kende, Ladislaus, Kendres, Bozorod ot Vladislav zâs Albu, numa că unu era mortu+negru venit din Coltz, altu tatul, fiu-su guvernatorul cetății din petre iar altul avea să se lepede de sein și să-ntoarcă în prostia palsa, despre care oamenii ce limbuie din vechile cuvinte zise (Sagen id. skreise) spun că i-a dădăcit pe zei (Gallen, Goten, blajânâi, gutsâni, rouamahni fiindu, oamenii de pe râuri, da Nicodim era mortu (popa) preutul viezure (călugăr, calosgeron) în bătaia din Vâlcani cam prin vremea guberniei ălei mari și curate când spuneau Occidentalii trecuți că ca metalul (banul antic și moudern) românul ori o fi fost când lor tăiat în vin pe Matia Rex Hung de ni-or mâncat pe toți în Ssylvania de vorbește orbul că hungurii întreaga lume că mare patimă a avut niebunul la turci, iară vracul său Bassarabus era mucenitul, chinuitul, Conte sine gaballum, cum skriau cancelariile de șoricioacă...

Agnus dei Martiriul din prima zi a săptămânii Psaumes 13 / 21 decembre 2020 În calitate de connaisseur pot declara că muzica barocă mozartiană deși mai frumoasă decât toate ciocârliile, privighetoarele și mierlele Pământului, conține totuși ceva întristător, vizibil în pasajele subliniate în adolescență în cărticica de Scrisori către tatăl său Johann Georg Leopold Mozart. Puțini știu însă că bietul legător de cărți nici nu era tatăl său de această sarcină ocupându-se însuși Marele Arhiepiscop de Salzburg, motivul pentru care tânărul Wolferl se simțise atât de maltratat la curtea vicariatului fiind că în taină tatăl său îl îndruma spre cărarea către virtuțile teologale. Fiind rudă de gradul 1 cu Arhiepiscopul, așa numitul Mozart era nepot de al doilea cu însuși Împăratul Iosif al II-lea al Noii Viene a Muzicii. Cu toate acestea rudenia avea un si un unghi negativ fiindcă de la Arhiepiscop moștenise credința nestrămutată și dragostea spre mistere, aceastsa aducându-i sfârșitul într-un moment de pasiune ca și țareviciului vărul său din icoana altor timpuri. Deși enoria vorbea cu groază mută, despre o Liturghie neagră într-o Duminică de taină la care Arhiepiscopul vărsa sânge de bou în sacristie în Catedrala Inima Sacră a Verginei Noastre sub stelele din centrul Salzburgului de la care toți nobilii plecaseră beți iar Wolferl mort suspecți au fost pe rând bătrânul Leopold, Salieri marele director al Operei Imperiale vieneze, ori chiar însuși camaradul său partener solicitant al operelor bufe și sublime ale genului german popular Cosi fan tutte ori Flautul fermecat. După delict, Leoplod se sinucise aruncându-se în valurile albastre ale Wienului, iar rămas singur, Salieri Antonio acceptă solicitarea & sinecura Salzburgului de a se ocupa de Teatru de acum în loc de Operă, oferindu-i clericului alibiul necesar prin confesiune drumului liber și nestrămutat spre cancelaria papală și scaunul pontifical. Oricum în groapă cu încă 46 de oameni martirul nu mai exista. Doar Împăratul i-a urmat - la timpul Său. Amen. Refuse & ressist / 22 decembrie 2020 * [[Umberto Eco]], nel suo ''[[Diario minimo]]'' (1961), dà un'interpretazione ironica e dissacrante del romanzo di de Amicis, dal titolo "''Elogio di Franti''". Per Eco il protagonista Enrico rappresenta en una rats-story "naturale" l'Italia mediocre e perbenista destinata a sfociare nel [[Fascismo]], mentre il "malvagio" Franti, col suo riso sarcastico, rappresenta la sovversione dell'ordine sociale vigente - il anticonformisto Papa et il libero Stato Papale, oggi la stampa teocratica de Vatican - il 'Cuore' de Catolcisimo universal - fede peccatoribus - con la instituzione millenial "habemus papa" urbi et orbi, Franti e Il Sancto Papa con la Gladie. Il romanzo de Il Cuore! destinado a corruzione Catolicismo iitaliane et universale dans fede ragazzi e ragazze per un socialista antichristiana Italie. Il quasifinale de romanzo con Marco e Giulia Fagiani e il erzats de la Evangile ”socialista” Marco, Franti non recognisciuto per Botinni - Christo dans Papa - un Christo drowned en la classe como en Verdicto de Kafka e il The Trial los 15+16 ragazzi promovati partiront, Enrico en un otro scena. ,Semnul crucii Felix G Const semnul crucii(poate la fel de vechi ca )( pestele inseamnă paianjen/cal/țintat/psalmistul/harpistul/David/regele/Dumnezeu/Iisus /Chrestus/Unsul/Labagiul/Homosexualul/mistic pagan Omul/Crestosul/Pajangenul-cu-cruce/Pasărea cu cruce/Îngerul cu cruce/ Famlistul/Țăranul/Sclavul/Ignorantul/ Incultul/Semidoctul/Credinciosul/Creștinul/Creștinii/Famelicul cu sensul triplu de Flămândul de Dreptate și Pâne cât și Ascetul ori Cinstitul cu sensul de Cel ce iubește legea și cartea, iar al sens cel de Nebun adică care crede că îl are pe Hristos în el și crede că e Dumnezeu pentru că așa i-a spus Dumnezeu în scris e/sunt iar 40% din suprafata pamantului (uscat cred) e muntoasa./ + m . 6 Paradisum cantorum Uromania/Puromania/Mouromania/Varomania ori Waromania/Wallomania/Mallusdavarămănia/Merraromanoroum/Mo nde(an)us Felix G Const Uromania/Puromania/Mouromania/Varomania ori Waromania/Wallomania Orașul rămas/ Orașul templelor sacre/rugăciunilor rămas, ce atesta o dublă rădăcină sirană ur (presemitică, din sumeriană avem Ur dar avem mult mai vechi și anterior cuvântul Var, în sensul de Wallum Our, mortar, acel cioranian Căcat-de-Urs!! cât și toponimul HD Turdaș și Turmaș din Vinca-Turdaș( ca și tell din Ardean sau Tellansilvania Tara/dealurile de dincolo de padurea nova/nouă ș din rădăcina pray din lat/per cu sensul de dn orasul cutare (unde se roaga oamenii la multe temple și case și case-temple i. e. basilici adica temple noi/crest*in_e dn vremea basilelor *religiosi crestini dinainte si dupa 313 oriși ale tetrarhlor creștni/grejdini/din grădiște/din temple/din sarcofagele buruienite *dace si ( romane cu sensul de fara urmasi care sa grijeasca decat posibil pe grejdini, robii de la grajduri) iar goții au primit termenul pray din latină pura oura rugăciune creștină, adevărată!) România Poură!! moură!! Mouromania țara urșilor dorului/blânzi/morți/moți din motus/voebitoouri/vorbitori/părinți/Ursoaice/Țara Ursoaicelor!!! De asemenea reflectând blândețea puilor de urs ca poate cel mai vechi basm păstrat dovedit dacă excludem traducerea celor 3 toblțe de la Tărtăria. (Tătarii în fapt Mongolii însamnă tiranii țărilor, tiranorum

74 terrorum. Iar mongolii înseamnă Galii Lunii, probabil Cavaleri care se ghidau după Lună. Astfel probabil că Mongolii băutori de lapte de iapă și traind cu carne de cal nu aveau când au venit un vocabular ma mare de 400 cel mult 600 de cuvinte în câțiva ani ajungând până în Moldova și mai departe, dar fiindu-ne imposibil azi să știm cu ce nume au plecat din Ulan Bator. Turci de asemenea, nu știm chemarea originală, turci însemnând oraș aici/orășeni/băieți de oraș.) Moldova vine din latinul Malus Dava, Dava de pe țărm de mare/mal de râu și Cetatea care se surpă!!) Iar Țara Românească, Terra Romanorum desemnează rămășița și țara inițială a Îngropaților Rămași care Se Roagă la Dumnezeu/Rugăciuni sfnte/lu Hristos cel mort și învat/pentru învere. Muntenia e Lună cu Deal,uri/Muntella ori Platoul Lunii/Mon tanus - ca în tingre Ori Platoul de Argint al Lunii (kennigar got sau get/gând( sau Zece Luni cu sensul de Zece Munți/Vârfuri/Dealuri//Morminte/Porunci/Precepte/Altarevotive/Inscripții funerare/Răbojuri/Socoteli/gânduri/filosofii/Credințe cu sensul de Crezuri+porunci/Leacuri și cu sensul de Zece Orașe sau Zece Cetăți/ori Cetățile Decurionului {Andre} bosul poporului roumân!!m/ DD ori o denumire mai veche or mai nouă în acelșai timp față de Adnrei. Mon De(an)us, adică Dumnezeul Lunii/Luna lui Dumnezeu/Dumnezeul meu/Maria (mamă) a lui Dumnezeu. Maria înseamnă Luna Râurilor, ori Zeița Nașterilor/a Ciclurilor/ Erelor/Așera Astarteea/ Fericita + prostituata/Corcita/Marea și mai ales Marea Lunii adică Marea Moarta/Sărată cu sensul de Mormântul Sodomiei, un alt sens al Mariei/ca Petru, Pavel, Matei din Chifa, Saul, Levi Moura de lângă Râuri, Iordan, Eufrat, Tigru și Nil, și Ursoaica de lângă Râul Cerului/Calea Laptelui/Duhul Sfânt mai mare ca Cerul/ și de asemnea moradea inseamnă mama din imi ebr. Ora rugaciune din latina, dea dumnezeu feminin, adica Dumnezeul Mamă care se roagă la Dumnezeu (neîncetat} *botezul Duhului (deului) sfant *mort/bland. Iar oradea inseamna acelasi lucru, Dea Ora, sau Dea Vora cu varianta mai veche precrestina Varadia, Zeita Orasului!! Din aceste dou[ etimologii inteleg ca Maria e acea Ana jertfita sub Piatra Bisericii Crestine/a lui Iisus Hristos, personajul marianic care apare in Monastirea Argesului. Amin! Wallomania și Varadia sunt sinonime adica Wallodea și Vărămnia ce atestă o metropolă sacră antică în Oradea și România ca Țară Antică a Orașelor și Cetăților Sacre a Vărădiilor/Zeiilor-de-Sticlă/Zeilor-Adevărați/Zeii-vii/Zeiicare-se-Sparg v. și Gărădiile (Grădiște din jud. Hunedoara, cu sensul de cimitir roman cu statui și coloane de marmură+ aceea fiind sticla din .vere. totodată arătând și seriozitatea credinței, automat creștine, fiindcă doar Hristos cere martiriu pentru El. Iar bihoran inseamnă dei hor anno, anul sabatic cu jertfe, cred că sunteți jidovi pe acolo de mult, în antichitate era o comunitate iudee în Pannonia, de asta civilizație/cultură. Iar Grădiște, Ziduri-care-stau/Ziduri-solide cu varianta împământenită în limbă Grădină adică Geră Deină, Doină Înghețată, Doină Portertizată în versuri ori marmură/cu sensul de sacru și morminte/temple de asemnea Deină ți Gera fiind două nume feminine dacice Doină, Îndu(re)rata, Îndorurata/ Întorurata și Gera, sau Vera, sau Gella, Galla de Gheață/Iarna/de Sticlă/Gota sau Celta/Găina-mamă jertfă-pentru Pui/Înghețata/Săraca/Degerata în expresia dată de Andersen cu Fetița cu chibrituri, o variantă a Gerei fiind Germanicul Gerda, putându-se spune că în nord-vest Dacia, Dăina, Căina, Doina, Câinele însoțit cu lupul dacă era soră cu Germania/Geră/Gerră/Verra/Gallă/Gallă/Agallă cu Gâina însățită cu Oamenii Gerului/Reci/Morți-de-frig/Flămânzi având Agală și Adăină, cea ce atestă un hinterland Germanic în Dacia nord mureșeană până ân Moldova Flămânzilor și Văscăuților până jos urmând apa Siretului ce dă la Brăila, asimilat, în proces de asimilare înainte de Trajan, și număle variate al Doinei arătând izvorul dacic al filosophiei socratice.în expresia tragică maternă într-o Maternitate de sânge și dor: Tot ce știu e că nu mai știu nimic de Copii mei. Unul dintre ei a fost Sokrate, el era getul cu leacuri din Charmides, iar zeii mai buni decat ai grecilor pe care i-a invocat inainte de executia fascista ateniana sunt gebeleizis, Zalmoxis, Bendis ;i Baltis. Alti fii risipitori ai ei au fost presocraticii care si-au parasit turmele pentru intelepciune embodied in perioada Preotului Iordanului Baptist Sant Ion. De asemenea daca e adevarat că zeii (grecilor) au fost oameni Uranos, cerul, e ursul brun dacic, getic mai mult, Ursa Maior înlăturată de Zeus, th=eu-s, Ursa Mică, Uranos însemnând Oremus,/Să ne rugăm(lu Dumnezeu)/Pentru mort, iar Zeus însemnând Eu-sunt-Dumnezeu!! Adică omul, lupta dintre Omul de peșteră și Ursul de peșteră cu stele rupte dn cer ș noapte și aruncate în capul fiarei pentru carne și sânge, împăcare și veșminte preoțești, comuniunea (prin vânătoare) între om și urs, bour, zimbru, capre negre, mistreț, cerb, căprioară, vulpe, lup, viezure, vidră, iepure, oi, oile civilizatoare, Oile descălecătoare. Zalmoxis maior Ulissous. În același timp Deromania are două valențe Der-Romania, din România, Romania/provincia/conceptelor/înțelesurilor/semnelor/înțelehățișuril or realzat de germanii antici dacici în Dacia și în afara ei și Theromania, o denumire greacă ce denotă Geții-romani/geții-rămași și Ge înseamnă Zei/Zeu, în timp ce Dieau/Daoi înseamnă atât Lup/i cât și Zeu/Zei (ai înțelepciunii/zilei perpetue/inspirației divine). Argeș înseamnă Orașul/orașele/cetățile/satele Zeilor/Geților dar și Arătura Zeilor, Sămânța Zeilor ce nu poate fi decât ori a Iudeilor fugiți printre Greci ori a Goților/dacă nu e invers, or poate o metroplă sacră getică precum Regia dacică. Și chiar și azi Curtea de Argeș, Comeana, Cozia ș Valea Oltului sunt centrul spritual al întregi țări. Dar geș înseamnă și goși, de gios, v. term. Megieș megieși, dinafara arcului carpatic iar daoi însemna de la oi, păstorul care se luptă cu lupul!!x Trebuie menționat că numele meu 2 Gelu, lat. Iulius înseamnă în românește Zeul Lup, sau ma degrabă Getul Dac, ca și Negrul Alb, și denotă o vocație preoțească la cel mai înalt nivel, datând Decebal - Zece Lupi, Decurionul Luplior/Apostolul (idem.) , dacă nu Burebista, Ursul stă/e tare/Acesta, când Dacii și Geții s-au mai unit odată de data aceasta sub steagul Lupului Înțelept/șarpe-zburător {Labagiu/Puternic} dacă înante în toemul spritual al Ursului Român. Dar Gelu păstrat Gilău mai inseamna si Zeul Nebun, Zeul Furat de Zei, Hermes/Mercurius, Zeul care Înțelegând Dumnezeirea alege/Înțelege să-i Iubească pe Oameni/să-i lase să-l Domesticească, Zeu Domesticit/Accesibil/Reformat/Care a făcu Aggiornamento/Convertit (la Zei mai buni)/ Creștinat/ Schismatic/Care nu ai e păgân (Non+paganus). Socrate era Get (Zeu)/theselenikos/păgând, iar Ioan ben Gekharias era Dac/Lup/Roman/Creștn. Iar Mercurius cu care începe istoria domnitorlor Ardealului/Transilvaniei în anul de grație 1111 înseamnă CuratorulMureșului/al Râului care curge printre Ziduri/al Mării or Ursul Mării/Mureșului/Cerului/Ursa Mare ori Ducele Mureșului cu varianta Antică CurululMureșului, judecător-lăsat-de-datini-șÎnțelepciune_dinainte_de_orice_timp. Ursul adică Bărbatul/Omul/Creștnul Ursei, Ursei Mari desigur a Evangheliei după Polaris, UM fiind Cele Două Germanii Nord, nord+vestice, un fel de provincie neoficială nu doar vikingă (800+1000 AD Cu drakkarul pe Țara Râurlor, ci Gotă cu Bibla Gotă a Omului Lup, Wulfilas în secolul redactării finale a Patericului egptean, iv, ori pur și smplu a Daciei răcoroase agreate de Germanii latini sau nu. Conversație cu un Portret Miniatură / Am multe cărți de I. Sava, acum am văzut deasupra mea un volum din cele două ale Simfoniei destinului, cartea de dialoguri la televizor și alte cărți dar scriu mult și nu am timp să le citesc, m-ar ajuta foarte mult dacă le-aș citi, pe unele nu vreau să le citesc pentru că tipografii nu le-au legat bine și s-ar desface de n-ar mai rămâne nimic, așa erau tipărite cărțile în anii 90. Adevărul e că eu totdeauna am scris despre nimic, ca icoana unui geam luminat să zicem ocru în privazul ferestrei, ca Ștefan Damaschin și perjele și botforii lui din prima zi de școală! 😐 Aș vrea să îți mărturisesc că după moartea Papei, locul lui a fost luat de către tine, dar foarte Catolic! https://www.youtube.com/watch?v=9Z3pjXmNq2g Știi ce mă

gândesc în legătură cu Jeffrey Bartell, în toate etapele mormonilor, Femeile au fost nevinovate și e izbitoare paralela cu Fetele Romantice înainte de vreme din Noua Anglie, sounds like Azi, doesn't it, personal după douăzeci și cinci de ani de studiu și traduceri cred că am ajuns să știu ce e în capul oricărei Clarissa McClellan: creier. Eu decât am spus da! În 1987 îmi plăcea să merg la orto pentru că preotul ne spunea povești! în 1998 de Sfintele Paști și după aceea mama mergea pe banca din urmă cu capul pe bancă și îi plăceau Priceasna povestită de la sfârșitul slujbei / . tu, nu! 😐 Visul, ca să fie vis, e Logic! Când eram la Cluj mult mi-am dorit sămi cumpăr cartea VIEȚILE SFINȚILOR în vreo 6 volume subțiratice cred, dar banii nu i-am avut. Se găseau de vânzare într-o mică gheretă lângă Biblioteca Central Universitară unde vânzătoarea era o femeie creștină ortodoxă foarte simpatică, din asemenea feluri de cărți ori emisiuni de radio ori televizor, ori prin biserici am aflat de un alt fel de creștinism, al creștinilor veacurilor vechi, infinit mai bun și gândul de a-l găsi nu mi-a mai dat pace, de exemplu pentru mine fetele acelea religioase seamănă pentru mine ca o versiune dacă nu mai bună cel puțin mai avansată a surorilor Bronte. 😐 În aceste relatări am citit despre creștinismul avraamic, supremul. În primii 26 de ani ai vieții mele citeam toată ziua și din păcate și toată noaptea, apoi n-am mai citit continuu, a început scrisul ”profi” și sunt fericit că ți-am oferit dacă nu Geneza, măcar Exodul scrisului meu, în care toată cartea prezintă preocupare în ceea ce te privește. Și înțeleg de ce fie și numai unii din scriitori sunt numiți ”mari” pentru că prin scris și citit acei autori și cititorii lor se debestializează, ajungând la starea sufletească pe nesimțite de episcopie practică, dar până unde poți să duci crucea acestei stări demiurgice a ființei? Oamenii obișnuiți înțeleg aceasta prin a fi bun părinți, pentru Pearl S. Buck toată China interbelică îi era Grădiniță de Copii, dacă nu dormitor cu puțin înainte de ora nouă. Caut să-mi fac scrisul precis ca o seringă și frumos ca un pelerinaj prin zăpadă. I know this boy, it's Old Thoreau, the shack in the Walden Lake Forest, I know, Darwin and Emerson, I saw the whole thing, i was there! https://www.youtube.com/watch?v=hczyxCbVtR8 Scott, i ll see U. Destinul creșterii și decăderii Romanilor Mari / 2020 Dedicație, Doamnei Roman! ...l-a ars și n-a pus nimic la inimă. Sfânta Biblia

despre ea dar e cum se spune o piedică în calea uitării. Mi-am amntt de ea tot uitându-mă la flmul cult Figuranții 1987 cu Mariana Buruiană. Prietenă bună cu tatăl meu, când făceam scandal în Adolescență atunci când veneam de la Colegiul Național părinții mei spuneau în lipsă de alte mijloace ori argument O aducem pe tanti G. Eu am stat cu ea și după ce mama a murit și în anii aceia mergeam la ea dacă aveam nevoie de 200 000 Lei vechi împrumut pentru mâncare ori dacă trebuia să-l sun pe tata să-i spun că au sosit alte facturi. Trăiam foarte greu din pensie, numai eu și Maica Domnului știu cât de greu trăiam și ce munci grele trebuia să fac pentru 30 de RON, munci care mi-au distrus mâinile pentru totdeauna, când apăs pe Laptoppiano nu fac decât să bocânesc cu mâinile mele care au cărat găleți cu bolovani de șist la dealul american și au încercat să dea cu șpițu dacă știț ce e aia spiț, ori au dărâmat private de bolțari grei în trei cu păstorul bătrân ale bisericilor de adunare mai vechi decât veacul. Dar văd că divaghez, mai întâi trebuie să menționez că persoana aceasta a devenit după moarte foarte importantă pentru mine. În casa ei, perfectă dar întunecată, era o altă lume, un apartament înterbelic în România postcomunistă. Mama, care și ea a murit, spunea că ea era cea care a urmărit pentru Securitate toată Scara, pentru că era văduvă de cum se zice? Eu consider că cea mai mare pagubă e că au obligato să fumeze, ca să moară odată cu secretele publice pe care le știa. După ce mama mea a murit și mergeam la ea, deși mergeam și când mama trăia aici în camera aceasta de la Iasnaia Pollyanna, mi-a povestit că era liceană în timpul liceului cred că în Chișinău pentru că era româncă basarabeancă, și când venea Regele, elevele mergeau cu clasa în stradă să-l vadă pe Regele Mihai. Dar ce vreau să povestesc? Nimic? Acesta era stilul ei, nu te punea în încurcătură pentru nimic. Când eram copil mă trimitea la mezanin la unu să-i cumpăr Antinevralgice. Nu mi-a dat niciodată să mănânc, de altfel nici nu prea mânca. Ce pot să spun despre ea e că avea toată colecția Magazin Istoric de la primul număr din anii ’60 cred. Când eram Copil i-am luat chistoacele într-o cutie de conserve de sub balcon și ziceam că le fumez ca Jesse James, atunci mamei nu i-o plăcut de mine, deși eram mic. Ce mi-a zis odată când eram cu treabă să-l găsesc pe tata la telefon e că mă aude noaptea, și atât. Semnificativ e că eu făceam baie în ultimul hal, de i-am udat tavanul desupra toaletei. N-a zis nimic vreo doi ani și apoi m-a chemat cu o înștiințare în ușă, să-mi spună să-i repar tavanul că ea e asigurată! Mam dus cu un pocăit și ea era cu un fumător bazat pe care îl adoptase să aibă grijă de ea în absența stăpânilor. Cred că vă povestesc asta pentu că știu că dacă aș fi fost licean interbelic aș fi avut o viață frumoasă cu ea. Ea mi-a dat detaliile enunțate lapidar, ca în piatră, în povestirea scrisă în creion Mocănița. Și apoi a murit și scara a devenit deodată empty, murise un veac.

Această snoavă are ca subiect niște neamuri de ale mele și ale mamei mele, în principiu oamenii, nu femeile, care spre deosebire de ei nu prezintă interes pentru studiul clinic de față o familie care aproximativ din anii 1960 dacă nu de la divorțul de Ana din 1957 și-a stabilit curtea domnească undeva pe lângă Băile Aquae,, noi cei din Țichindeal și Poclisa fiind Romanii Mici, deși mama era prima născută în familia Patriarhului Ioan și a Anei Băltean.

-Ce este? -Nimic. Uneori uit că Fred este fiul lui Fran. Mi-ar plăcea să-mi pot aminti asta mai des... -Da, bine. -Oui, Fred est ma noire desir!

Notă. Personal, venind din familii de militari și grăniceri nu mă preocupă în nici un fel detaliile picante ale acestei tragedii, am interesele polițistului când își redactează procesul verbal.

/ 26 nov 2020

Avem trei generații cărora le urmează a patra. Prima generație. E vorba de un țăran bun de nimic din Ponor chemat A lu Romanu, ridicat pentru prima dată în istoria lui cu Dr. Petru Groza și continuând cariera cu ce ce au urmat, mai ales Țiganul Gay Dej până la punerea pe linie moartă pe la începutul anlor 1970, probabil odată cu discursurile Tezelor din Iulie. Caracteristica lui Ianăș Frenț Ioan Roman, născut într-un an incert nouă aici la Hațeg, în timp ce dintodeauna am știut că Băltean Ana din Livadia de Coastă s-a născut pe 11 Maiu 1928, o zi după ceea ce se numește Ziua Regelui, a fost, deci cum spuneam niște discursuri marxiste fără sare și piper și munca de însămanțare la nivel național și internațional. Oricum, bonom, Bătranu, era de o măreție imperială, domițiană, fiind îngropat prin 1978 cu preoți și lăutari ca în Miorița, alegoria moartenuntă! A doua generație, cu tot respectul, n-a mai jucat în căluș, că 'cea că le place șahul, adevărul fiind că nu le ajuta intelectul - ca și lui Kasparoff - decat la șah. O generație crescută de maștera mamei mele Valeria, numită mama Maria - din Bucsum -, în locul Anei, din Cancer 1+4 oct. 1973. Cine vrea detalii să citească elegia în proză numită Mocănița, care ca o mioriță reprezintă speranța unirii măcar în moarte cu Copilul pierdut al Mamei inexistente. Odată cu generația a doua s-a trecut la muieri mai de stofă în clanul Romanilor Mari, lucru bine venit după Mama Maria și Cantina Muncitorilor, zisă și La Strada! Roman Adrian a murit în decembre 2018 jucand șah - forse! Era din '49 și sunt sigur că nici ție nu-ți plac Poveștile. Cat despre fiul său, că am stabilit să ne tutuim și să ne spunem bă, pot spune că într-un fel, fiind din leat de după mine, îmi poartă numele, dar nu pot spune că îl cinstește prea mult. În Copilărie a venit la ziua mea și m-a bătut la șah imediat dar asta a fost tot. După vreo 12 ani, mai mult sau mai puțin, a venit la mama la meditații, probleme și exerciții de gramatică. Atunci eu, era chiar în casa asta, eram grav bolnav și poet și nu aveam chef de un protosmiley de la Călanu Nou, nici măcar pentru conversații! Apoi după moartea mamei mele în 20+21 iulie 2011 am început să merg pe la fratele mamei pentru că îmi plăcea de el pentru că îmi amintea de mama și pot spune, că fi-su, zis Nunu, îmi plăcea cam cel mai mult din familia lor, fiind prietenos și, presupus, normal - ceea ce e mereu o calitate! În ianuarie cred 2019 plecand de la psihatru cu microbuzul pentru că mi se făcuse rău în stradă nemancat la ocazie și pe care avand înțelepciunea de la Dumnezeu și Domnul Iisus Cristos să-l prind, m-am hotărat să merg pană la unchiul meu la Băi, unde o fată tanără ajunsă la falansterul vechi cu acoperiș de tinichea ca printr-o minune c-o mașină exact după mine mi-a spus că unchiul meu, Adrian, era mort de trei săptămani, după aceea aveam să aflu de la soția lui că murise pe la începutul lui Decembrie, și că să merg la cimitir, da, să mă uit unde sunt mai multe coroane, trebuie să menționez că St. Petersburgul era plin de țagănoci cu căciuli negre-maronii precum coroanele la șah, în Moscova unde unchiul meu jucase și dăduse atatea lecții de șah. Pe cand plecam spre cimitirul de la orizont, în frigul de început de timp roman, m-am amintit indicația domnișoarei de pe scară cu mătușa Mia: -Eu am făcut școala cu Nunu! R. C. - Ca de obicei offtopic, dar de la o vreme mă gandesc că e uimitor cum de la scriitoarea timidă pe care am văzut-o pe aleea catedrei de teatru acum 20 de ani ați devenit în același Cluj relativ cel mai înalt for de exegeză literară și estetică din România și sateliții ei în ceea ce îi privește pe scriitori și oamenii de litere. Pe când o nouă Artă de a citi, contemporană, în românește? / Tanti Natalia, G. / 2020 Acum suntem într-un an în care nu știm de viața noastră așa că vreau să vă prezint, une lumi candide o vecină moartă de-a noastră de la bloc, care avea apartamentul chiar sub noi. Voi fi scuzat că scriu

Turma visurilor mele vs. Turma gândurilor mele

Este suficient a citi fie și măcar câteva cantosuri din poemul Memento mori pentru a descoperi filonul profund Romantic al lui Mihai Eminescu, neegalat vreodată în cultura noastră Românească până azi. Eminescu, precum Dumnezeu, nu poate fi existat. În psalmii din Psaltire se cântă că mai mult face o zi în curțile casei lui Dumnezeu decât o mie în altă parte, ei bine, așa este în spațiul liric cult român cu Eminescu, omului îi folosește mai mult să-i citească șaradele fără sens decât cele mai izbutite pagini din ”cultura românească.” Mihai Eminescu este îmbibat în psihicul poporului român de la Copii de școală primară până la eminescologii din Academii. 6 Romans Epistle + m . Characterization Wikipedik Huckleberry "Huck" Finn is the son of the town's vagrant drunkard, "Pap" Finn. Sleeping on doorsteps when the weather is fair, in empty hogsheads during storms, and living off of what he receives from others, Huck lives the life of a destitute vagabond. The author metaphorically names him "the juvenile pariah of the village" and describes Huck as "idle, and lawless, and vulgar, and bad", qualities for which he was admired by all the other children in the village, although their mothers "cordially hated and dreaded" him. Huck is an archetypal innocent, able to discover the "right" thing to do despite the prevailing theology and prejudiced mentality of the South of that era. The best example of this is his decision to help Jim escape slavery, even though he believes he will go to Hell for it (see Christian views on slavery); but afterwards feelng safe when Negro Jim tells him the deadman they robbed together on Jackson island was his "Pop", old man as Jim named him when he first came back to St. Petersburg in Missouri, and also feeling no remorse for killing Jake Packard and the other robber with their tied up victim Jim Turner aboard on the wreckship Walter Scott where he drag Jim aboard for an adventure in the style of Master Tom Sawyer. Although while on Jackson Island and then down the river together with Negro Jim, first they rob the cottage came on the Mississippy Spring flood in which Pap laid shot in the back finding twenty dollars sown in a blanket, and after they left Jackson, Huckleberry convinces Jim - because they were raftless - to leave the three robbers on the Walter Scott wreck, managing only to return with their - needed too by them - boat and see them probably dead as he concluded and with the wheels ship leaned and almost sunk in the Mississippi His appearance is described in The Adventures of Tom Sawyer. He wears the clothes of full-grown men which he probably received as charity, and as Twain describes him, "he was fluttering with rags." He has a torn, broken hat and his trousers are supported with only one suspender. Even Tom Sawyer, the St. Petersburg hamlet boys' leader sees him as "the banished Romantic". Tom's Aunt Polly calls Huck a "poor motherless thing." Huck confesses to Tom in The Adventures of Tom Sawyer that he remembers his Mother and his both Parents' relentless fighting that stopped only when she died. Huck has a carefree life free from societal norms or rules, stealing watermelons and chickens and "borrowing" (stealing) boats and cigars. Due to his unconventional childhood, Huck has received almost no education. At the end of The Adventures of Tom Sawyer, Huck is adopted by the Widow Douglas, who sends him to school in return for his saving her life. In the course of Adventures of Huckleberry Finn he learns enough to be literate and even reads books for entertainment. His knowledge of history as related to Jim is wildly inaccurate (but hilarious), but it is not specified if he is being wrong on purpose or as a joke on Jim. In Adventures of Huckleberry Finn, the sequel to The Adventures of Tom Sawyer, the Widow attempts to "sivilize" [sic] the newly wealthy Huck. Huck's father takes him from her, but Huck manages to fake his own death and escape to Jackson's Island, where he coincidentally meets up with Jim, a slave who was owned by the Widow Douglas' sister, Miss Watson. Broboada îndrăgostită Puținele cuvinte citite de marele Jacques Lassaigne la înmormântarea premodernului românbarbizoniant ieșit pe lume din țărani-negustori analfabeți precum Cilibi Moise ne dau măsura Sfântului Picturii

75 Românești despre care Saul Cezanne a scris că a mai mare decât Chagall. Pe mine însă dintotdeauna m-au preocupat pe lângă sublimele bălării și arbori secați de vlagă din grohotișuri buzoiana formoasă care își schimba broboadele ca semaforul din răscrucea din crucea Mărăștiului, o simplă țărancă mult mai sugestivă decât Stejarul, marele Stejar ori peisajele bacovien-urbane neegalată decât de căsuțele din păduri ori răstoacele buzoiene de țărănei ori băneși. Se spune despre Andreescu, Ion că a pictat toate lucrurile de sub soare, coacăzele roșii, mulțimile rurale din zilele de târg, rozele roz, franțuzoaice leneșe, tot ceea ce poate aștepta în lenea artei pe un perete burghez, personal prefer compoziția și acel codru atât de verde. Însă misterul dintre toate sunt acele două portrete întâi Țărancă cu broboadă verde, apoi la multe picturi distanță, același chip, transfigurat, numit simplu, Broboada roșie. Ce s-a petrecut între ei e fascinant și simplu, dat fiind că picturile sunt numerotate 4. Și 57. Pictorul a văzut satul în acest chip de lucratoare și înflorindu-l în culori verzi, verzi, negre și roșii, punându-l în icoană satul s-a iubit de el, ajungând apoi la apoteoza dementă din pictura 57, aflate azi la Muzeul de Artă din Capitală, ochii verzi cum ar fi ai lui Dumnezeu, părul negru ca Arabul Coran, fața de caolinul gerului blând din ogoarele iernilor timpurii și broboada roșie ca sângele de țărancă jeune, un delir sfânt precum Mihai Eminescu! , un ideal sau o decorație pentru Independență, buzele arse roz de cădelniți sparte și – vai – acea manta verde ca cele ce-au urmat. Iubesc și nu iubesc, pictata Andreescu. Amen. Cele două stele Jupiter cu Venus 30 iunie 2014 înseamnă că Dumnezeu o apără pe Maria, Jupiter cu Saturn 21 decembrie 2020 înseamnă că Dumnezeu îl apără pe Copil și Copilul îl iubește pe Dumnezeu și Maria îl iubește pe Dumnezeu. Crăciun cu crimă (Deva 1996) V Felix Rian Constantinescu 23+24 decembre 2020 Pollyanna, iasnaia în 96 era Drăghici director la D D iar Ilieș un prof ciudat de chimie in halat alb care din 3 le-a dat mana libera lui Ciof preferatul lui s lui Craciun secundul sa ma puna sa invat de era sa mor dn 96, 97, 98 apoi pana in 2000 cand m-a pus Cami la cale si apoi pana n 2011-12 O mama de lumina carte batjcorita pe Scribd pentru ca vorbea putin pana am pictat Zidul 3 n 2012 sau 2013. Cred ca Ilieș Florin era securistul de traditie pana la Romulus Zarone al Decebalului find numit Director in 97 cel tarziu pana az n 2020, eu il consider executantul nu autorul acestei Crime de suflet, Autorul fiind Securitatea Nationalista care dupa cum canta Pascu n acei ani vadminuat numarul de bar-bu-gii, labagii ortodcși a Crucii Sfintei Cruci a Domnului Nostru Iisus Hristos, studenți de-ai lui Țuțea, Noica, Ștenhardt și Cioran - noii clasici ai culturii române. Ceaușescu, să ne ierți că-n decembrie am fost beți! � _ Crăciun Dorian Raul. Dans 1996 ich gevolle anderen aus Bessarabia Chișinău und del sur em Ucraina am die Pontus Euxinos und eat great great fisch! Stăpâne, stăpâne-ți (mai) che.i.amă ș-un câne! + Același Crăciun, inegalabil. În toamna lui 96 am fost cu el la inițiativa mea la Clubul Copiilor din Deva la Cercul de Arheologie al profesorului Manolescu care a murit chiar de Crăciunul acela după ce ne-a sfătuit să nu dăm admitere la Arheologie. iar COP ș CDR aveau doi colegi în penultima bancă în fața lor care era ultima pe rândul din mjloc + Topor Emanuel din Deva, care a zis în clasă că Felix Cânele sapă Arheologie și găsește un os! prin anul întâi de lucru 96+97 ar celalalt era Wasewicz din Smeria unu care s-a luat de mine în gara la Deva cred, de era să sărim amândoi aproape la bătaie, cum a fost zavera cu Cristian Cristi Dydimus Cojocaru, din clasa dirigintei mele Adriana Bulc, căsătorită cu un cfrist, diriginta care tot voia să mă trimită dn Decebal acasa la Hațeg să mor acolo în pace, spunând că ”am probleme.” , colegul meu din 2 care m-a bătut în 3 cu toată curtea imperială de fata la spectacol, el era fratele geamăn mai mic al lu Cojocaru Dan, doi moldoveni realiști păunescieni din orașul Uricani, care în doi îmi dădeau să mănânc Drob de Porc, unu care din Energetic la Decebal mă batjocorea pe stradă spre școală când vedea un câine: -Cââne! Scopul biroului interior era ca eu sa innebunesc si sa-mi omor tatal - la suparare - sa nu uitam e medic de vocatie, iar Raul Craciun a citit Razboi si pace n 3 in 96 sau 97 si s-a decis pentru istorie: -kutuzov, kutuzov!! COP ș-a ales profetul aprioric abia din Filozofia noua mica de a XII, citatul din Nietszche kiLL + NO LOVE cu vestita shahada kantiana. Ciof Octavian Paul e un Bathory ca și mine ș Romulus Zaroni ori bunicul meu ioan roman, dar COP e egalat și poate depășit in plan antmetafizic doar de Erzsebet von Bathory de Nadasdy , ar Craciun Dorian Raul e un ucigaș de frate, văr al Domnului iisus. COP m-a chinut doi ani liceali, psihic – o viață! Sfânta Ana, Anișca mea și Nicoleta Guță Pocăita căreia i-am mărturisit ieri din Cartea Bisericii lui Iisus Hristos + m-au ajutat. Amin Despre arta comentariului online. Un italienism / Începe clasa, Copiii își trimit bilețele în care ca în manifestele Comuniste scrie doar La Citit! A trecut și în mai puțin de douăzeci și cinci de ani cultura Internetului a ajuns de la preistoria bazei de date plină de măști de aur sudamericane urmate de integrala operei Vincent la modernismul unei arte nou apărute a artei comentariului duplicitar și prin excelență poetică veninos din întunericul serverelor de nisip noii tuaregi aruncându-se cu un curaj epic, homeric, mahabharatian, moromețian asupra simplilor greci antici ai conexiunii prin cablu și cultură Autentică! Civilii greci la ferestre luminate galben pe lângă care trec din timp în timp mașini cu faruri albe albe ca magnoliile de primăvară se mulțumesc să înceapă să-și ignore prietenii de o viață care nu mai răspund - ca Dumnezeu - și emit comentarii ciudate în mediul online ca altă dată doar în conversații, cu o ignoranță etică ce nu vede decăderea morală Leipzgiană a umanității nu a Internetului. Vorba rea și creațiile subliminale ca pe vremea lui Alice Cooper poetul satanist, au ajuns o modă dacă nu legală cel puțin acceptată ca drogurile și homosexualitatea atât de respinsă în anii 90 și negândită în anii 80 căci mai înainte cine știe ce a fost? Privești împrejur în întunericul contemporan și vezi că înternetul e scris de oameni de peșteră, oameni care nu mai văd alți oameni, nu mai citesc, nu mai scriu decât niște motsuri demne de intelectul bișnițarilor de altă dată, cu guma Turbo și prezervativele turcești în aceeași geacă uriașă de piele la începutul anilor 90. Și hegelian apare reacția; o desprindere rianiană într-un nou italienism de creierele ăstea murdare, mucegăite ca pâinea zvârlită în drum undeva în trecutul pentru care Karl M. nu părea decât însuși un ciudat mai nebun decât Walt Whitman. Scritorii săturați să-și scrie memoriile pline de cadavre ca acum o mie de ani privesc spre trecut pentru frumusețea pierdută a cărților, puține și fermecătoare, mai minime chiar decât însuși poeții. Din templul zeiței Nemesis Sunt departe în lapte pe drum de fum cu fapte de moarte scriu acum și-ndrum nu vreodată diată frumoasă Biblia însă de sine necuprinsă de sine neconvinsă de nimenea atinsă țadicul sfânt aici în mormânt Ateu binecuvântat mama mi-am ertat Copil bătut în cap din Blaga mau dat să sap văd al lumii amurg din aripe de murg un Copil chinuit cotidian răstignit părinți adolescenți Ana a lui Frenț mă rog la

Dumnezeu din păgânul tău Moartea o aștept și spre EA mă deștept oameni de nimic fără sufl' or chip un Copil chinuit cu ochi nemiruit o fiară m-o făcut ș-apoi m-o nefăcut rugăciuni pentru părinți așa nebuni și sfinți cerul s-o răzbunat pentru al mieu păcat. Amin. Fata albă Între atâtea Fete și Lumini am întâlnit o Fată sau o Floare albă precum Cerul mânii-n depărtare și obosit de Lac sunt iară-și la Culcare fără să descifrez medievalul Cifru al Fetei albe precum albe temple Înflorite peste Noapte ca vechi Roze când din Vecinic ne-am Iubit în Versuri și în Proze Și cernii și Chindii sunau în Ruini Și pelerini Bondari rostesc un Amin În altare Sfinții aleg Negru Satul în adânc Cohort funebru Și mama în Mormântu-i Plutește pe-a Ei vise Căci Chipul tău Cel alb I se deschise La această Tristă masă Ne petrecem Așteptând ziua să Iasă spre Mesteceni noi vom Privi de lângă Nuci în Depărtare Iubirea abia Născută ca să Moară Și-mbătrânind lângă hotar Veni-vor îngeri Cerându-ne o Pâne pe vechi Plângeri soarele va Veghea cât—i-este Masul apoi Luna arzând-și va Drege glasul Din pept în Întuneric cruce-o Naște din Paște în Crăciun din Cruci în Paște. Fata de lapte {povești Romantice pentru Copii} scrise de Felix Rian Constantinescu Decembrie 2020+ Cuprins Fata de lapte Ce Copil frumos Fata de lapte Eu mi-am dedicat întâi lui Dumnezeu de la vârsta de patru ani și apoi sexului filosofic feminin de pe clasa a șaptea gimnazială întreaga viață singura mea bucurie fiind rugăciunea cărțile sfinte și poezia celor slabi, oprimați și fără cuvânt. Zi după zi, săptâmână după lună mă gândesc ca astronomul care a găsit Mărgăritarul în țarină la summa frumuseții acestui pământ, ceva la fel de nemaivăzut ca și et, un chip cu totul și cu totul de lapte curat, un lapte a cărui albeață de paros cântă în icoanele românești cum cântă viforul în sufletul mamei mele îngropată de nouă ani la curtea de stele din târg. E o frumusețe anderseniană, de Copil necăjit din alte vremuri mult mai vitrege, un calm sufletesc care te cheamă la rugăciune, dar într-un fel cu totul nemaivăzut, ca puținele icoane ale Nașterii Maicii Domnului. Îi privești albumul și gândul vine e undeva din determinarea nu doar a ochilor ci a întregului care e o singură expresie că această Fată are o sarcină grea pe umeri ori în brațe, o încercare ori mai degrabă o luptă ce ar fi speriat până și Fetele născute înainte de Pitești în veacul trecut. Poate albeața ei supranaturală vine de la laptele frământat timp de veacuri ori poate e un har, o grație pentru cine știe ce binefaceri aduse fenomenului credinței. E un biet Copil de cincisprezece ani îți spui dar când îi privești cămașa lungă românească, albă albă ca Hristos însuși, nu poți să nu realizezi că ești salvat de Regina Lunii Mai. Vine dintr-un Pământ de care te-ai întrebat din Copilăria ta îndepărtată deja ca Minodora, -Cam ce oameni or fi pe acolo? Dar nu te-ai deranjat niciodată să te duci să vezi. E frumoasă și curajoasă ca județul Hunedoara, cu pieptarul ca o carte înmiresmată și ferecată, împistrițată din întunericul părinților poporului român și catrinca întocmai ca Țara ta de castele sfinte și munți în reflexie, în mijlocul căreia își ține mâinile de parcă ar fi la biserică în veacul nostru îndurerat de ateism. Singura explicație e că Maria ți-a trimis această Floare de lapte, Frumusețea Înțelepciunii, ție. Și te gândești că poate în Țările Române iubirea se fură, când te trezești privindu-ți Chipul iar și iar cu ochii îndurerați de contemplație. E frumoasă! Ce Copil frumos Îm aduc amnte când am văzut acest chip prma oară, surprins de parcă văzut o icoană vie. Apoi am făcut sul tabloul undeva în memorie și anii au ma trecut până când ca Lauryn Hill m-am pomenit personaj al acestui suflet, bocit cum numai mama ar fi făcut-o dacă ar fi putut, și acestui Copil pe care nu-l cunoșteam i–am dat mâna. Sunt douăzeci și trei de ani âne noi dar nu asta contează nic nu e relevant, ar fi ca și cum valjean l-ar respinge pe mozart. Sufletul nu se explică deât prin Dumnezeu și Mama sa, cum a lăsat mama cu câteva cinci zile înainte de moarte. E un amestec de lapte cu zăpadă ca laptele de pasăre pregătit de mama de câteva ori în Copilărie. Totul cade în loc, acum Minodora Lipan, fericită, are un stăpân. Homosexualitate pag. W.ro Un aspect negativ - care demonstrează hm ca literalmente Împotriva Legilor Naturale ale planete noastre și cel mai probabil al oricărei alteia - în primul rând este că pune în legătură cel mai infectat loc din organismul uman, un adevărat Waste Land, c o l o n u l cu cel mai plăpând loc din corpul uman masculin: prostata și semințele istoriei umane, creând posibil tragedia greacă, romană, anglo-americană, niponă. interpretare visul cu autobuzul din 2007 ”la” Qv inainte de botez Totesd Din Valea Jiului vine autocarul Viitorul - spre Lugoj și tm - deci Viitorul, în timp ce eu mergeam cu Rabla de 4 am Petroșani-Cluj, di Hațeg la Cluj, rabla deci trecutul perimat și prăbușit, stând cu Dumnezeu la dreapta pe a treia sau a patra bancă din față dreapta cu o femei un loc în față în stânga, Dumnezeu era preocupat Ută-te la volan. Dumnezeu nu era la volan eu nu eram la volan Maria nu era la volan, întunericul gros să-l tai cu mâna era la volan, ar autobuzul era sala E din mansarda depotulul dar invers crucea de lemn practicabilă de Copii poate era la spatele autobuzului iar la volan era ceainăria. În același timp cum îmi amintesc în 2007 am început să simt ceva pour Eli ceea ce e ciudat fiindcă nu mi-am conștentizat sentmentele decât după iulie 2008 până în octombrie al aceluiași an când imediat după ce am adus 6 000 000 de stele mai 2008 7 pagini A4 simple la Canon în D ș alb povestire în 4 Capitole aprox. 45 pagin A4 a început Marea Criză Economica bancară din 2008 care a speriat la început întreaga lume cu zvonuri anarhice! + m . 6 // Wolfgang Mozart De la Wikipedia, enciclopedia liberă

acestea rudenia avea un si un unghi negativ fiindcă de la Arhiepiscop moștenise credința nestrămutată și dragostea spre mistere, aceastsa aducându-i sfârșitul într-un moment de pasiune ca și țareviciului vărul său din icoana altor timpuri. Deși enoria vorbea cu groază mută, suspecți au fost pe rând bătrânul Leopold, Salieri marele director al Operei Imperiale vieneze, ori chiar însuși camaradul său partener solicitant al operelor bufe și sublime ale genului german popular Cosi fan tutte ori Flautul fermecat. După delict, Leoplod se sinucise aruncându-se în valurile albastre ale Wienului, iar rămas singur, Salieri Antonio acceptă solicitarea Salzburgului de a se ocupa de Teatru de acum în loc de Operă, oferindu-i clericului alibiul necesar prin confesiune drumului liber și nestrămutat spre cancelaria papală și scaunul pontifical. Oricum în groapă cu încă 46 de oameni martirul nu mai exista. Amen. Testamentul Mariei ii Felix Rian Constantinescu Polyanna / You sent Today at 22:53 2020 You sent Today at 22:54 în 2007 după visul cu autobuzul de Cluj am mai avut cam în acea perioadă două vise tot la bloc la Hațeg. You sent Today at 22:56 Am visat odată personaje Biblice, ca și cum m-am întâlnit cu ei, îmi amintesc de Regele David și Maria dar atunci nu am prea prețuit-o. You sent Today at 22:57 Alt vis l-am avut din 2007 până cel mai târziu în 2009 când am plecat de la Qv You sent Today at 22:58 Mergea radioul dimineața creștin eu eram pe Zyprexa și mă culcam târziu și citeau din Biblie din Psalmi sau Epistole cum le place lor. You sent Today at 23:00 Și am visat Îngeri tineri ca niște oameni călugări în rase catolice dar ușor pastelate, viorii care spuneau versurile biblice care se auzeau de la radio You sent Today at 23:02 Apoi în 2010 la primele electroșocuri mama a visat-o pe Măicuța Domnului la patul ei la spital la Hațeg la etajul 4 cu mulțime mare de oameni în spatele ei toți rugându-se - și Fecioara - pentru Ea. You sent Today at 23:04 în 2011 după ce mama a murit m-am dus la Colț ș am început să o visez treptat visele cu ea devennd vse cu Dumnezeu și apoi Maria până luna trecută în noiembrie 2020 You sent Today at 23:05 Deceniul trecut am mai avut aproximativ 3 vise cu Dumnezeu din care acum îmi amntesc doar unu You sent Today at 23:05 și mai multe cu Fecioara din care iar nu îmi amntesc You sent Today at 23:06 Totul a culminat cu 2017 când am avut un an marianic întreg la 100 de ani după 1917 Fatima, Portugalia. You sent Today at 23:09 Visul care mi-l amntesc cu Dumnezeu e așa; visam că văd nimicul și nimicul îmi vorbea și mi se prezenta ca și Dumnezeu. Nimicul era ca o lumină în întuneric lumnă care în același era și nu era. You sent Today at 23:11 Iar Maria pe care am început să o invoc în Fiecare Dimineață și Seară dn 2015 mi s-a descopert tot mai mult până la vocațe iar ș ar până la certitudinea vieții You sent Today at 23:11 Felx You sent Today at 23:11 C III, MASCURUL

III

Felix Rian Constantinescu 2017 Motto: De la ce v-ați luat? De la Sonnets of Shakespeare. Constantinescu Felix-Gelu Fără supărare, în cazul în care opt sau nouă poeme sunt respinse consecutiv, cred că acești exigenți și talentați admini cum îi numiți ar trebui să dea niște argumente critice pe text pentru respingere, nu amenințări ca închiderea contului dacă mai _bănuiesc o dată_. Respect? :) - Pentru frumusețea argumentului ultimul poem respins - altul - azi, pe siteul Qpoem. *** Florile dalbe Abia s-au născut. Și se scutură. - Știu că doare dar închiderea paginii Mele nu e o soluție, nici măcar finală.. Îmi place • 25 martie la 17:50 • Editat Călin Vlasie Călin Vlasie pe qpoem grafomanii se autoexclud într-un final, sper că nu sunteți unul dintre aceștia ! Îmi place • 19 aprilie la 20:53 qPOEM INFO, Facebook Vezi Mamă m-am spânzurat Felix Rian Vezi Mamă m-am spânzurat Uite Tată am plecat Inima din piept mi-am dat Păsările m-or mâncat Dumnezo m-o blestemat Fată mult eu n-am mai fost Că m-o luat Moartea la rost Eu Copilul cel mai prost Care râde-n zi de post Și când spune Tatăl nost Moartea mult de m-ar ierta Că n-am fost pe voia Sa Și cine s-o mai speria Să i se sperie inima De toată durerea mea Am murit și m-am tot dus Tata de spate-i adus Mama are părul fus Frate-mio plânge că nu-s Unde-i fata? Unde-s? Nu-s...

Martiriul- din prima zi a săptămânii / 21 decembre 2020

Felix Captivus: Motanul de securitate sau pisica de companie de stat, cum îl mai știm din capitalism, este un mamifer din ordinul turnătoarelor, familia Felixae. Amenințat cu captivitatea, se refugiază în spatele televizorului, de unde împroașcă cu căcat. Kami Kaze

În calitate de coneisseur pot declara că muzica mozartiană deși mai frumoasă decât toate ciocârliile, privighetoarele și mierlele Pământului, conține totuși ceva întristător, vizibil în pasajele subliniate în adolescență în cărticica de Scrisori către tatăl său Johan Georg Leopold Mozart. Puțini știu însă că bietul legător de cărți nici nu era tatăl său de această sarcină ocupându-se însuși Marele Arhiepiscop de Salzburg, motivul pentru care tânărul Wolferl se simțise atât de maltratat la curtea vicariatului fiind că în taină tatăl său îl îndruma spre cărarea către virtuțile teologale. Fiind rudă de gradul 1 cu Arhiepiscopul, așa numitul Mozart era nepot de al doilea cu însuși Împăratul Iosif al II-lea al Noii Viene a Muzicii. Cu toate

Capitolul 1 COMING HOME Referat Felix Constantinescu, dr. Simion Terpe, Zam. Tulburarea de personalitate antisociala Trasaturile de personalitate sunt patternuri durabile de percepere, relationare si gandire despre ambianta, care sunt manifestate intr-o gama larga de contacte sociale si personale. Numai cand trasaturile de personalitate sunt inflexibile si dezadaptative si cauzeaza deteriorare functionala subiectiva semnificativa constituie tulburari de

76 personalitate. Tulburarea de personalitate fara alta specificatie este o categorie prevazuta pentru 2 situatii: z5o5ob 1. Patternul de personalitate al individului satisface criteriile generale pentru o tulburare de personalitate, dar sunt prezente trasaturi ale mai multor tulburari de personalitate, insa nu sunt satisfacute criteriile pentru nici o tulburare de personalitate specifica. 2. Patternul de personalitate al individului satisface criteriile generale pentru o tulburare de personalitate, dar indivisdul este considerat a avea o tulburare de personalitate care nu este inclusa in clasificarea: tulburare de personalitate pasiv-agresiva, tulburarile de personalitate sunt impartite pe 3 grupe pe baza similitudinii descrisptive. Indivizii cu aceste tulburari apar adesea ca anxiosi si fricosi, prezentand frecvent concomitent tulburari de personalitate din grupe diferite. Pentru fiecare tulburare de personalitate inclusa in aceasta sectiune sunt prevazute, de asemenea, criterii de diagnostic specifice. Diagnosticul de tulburare de personalitate necesita o evaluare a patternurilor de functionare ale individului pe termen lung, iar elementele de personalitate trebuie sa fie manifestate de la inceputul perioadei adulte. Trasaturile de personalitate care definesc aceste tulburari trebuie, de asemena distinse de caracteristicile care apar ca raspuns la stresori situationali specifici sau la stari mentale tranzitorii. (Ex: tulburari affective sau anxioase, intoxicatia cu o substanta). Trasaturile de personalitate trebuie evaluate din punct de vedere al stabilitatii lor de-a lungul timpului si vizavi de diverse situatii. Categoriile de tulburari de personalitate pot fi aplicate la copii si adolescenti in acele cazuri relative rare, in care anumite trasaturi dezadaptative de personalitate par a fi pervasive, persistente si este improbabil ca vor fi limitate la un anumit stadiu de dezvoltare ori la un episod al unei tulburari. Trebuie stiut ca trasaturile de personalitate care apar in copilarie nu persista adesea neschimbate in viata adulta. Pentru a diagnostica o tuburare de personalitate la un individ sub 18 ani, trasaturile trebuie sa fi fost prezente de cel putin 1 an. Singura exceptie de la aceasta o constuie tulburarea de personalitate antisociala care nu poate fi diagnosticata la indivizii sub 18 ani. Desi, prin definitie, o tulburare de personalitate necesita un debut nu mai tarziu de inceputul perioadei adulte, indivizii pot sa nu vina la examenul clinic decat relative tarziu in viata. O tulburare de personalitate poate fi exacerbate dupa pierderea unor personae importante, ori a unor situatii stabile anterior. Anumite tulburari de personalitate (antisociala) sunt diagnosticate mai frecvent la barbati. Altele (histrionica, Borderline, dependenta) sunt diagnosticate mai mult la femei. Cu toate acestea clinicienii trebuie sa fie atenti sa nu supra sau subdiagnosticheze anumite tulburari de personalitate la femei sau la barbati din cauza stereotipurilor sociale referitoare la rolurile si comportamentele tipice sexului. Evolutie: Elementele unei tulburari de personalitate devin evidente de regula in cursul adolescentei sau la inceputul vietii adulte. Prin definitie, o tulburare de personalitate este un pattern durabil de gandire, simtire si comparativ relativ stabil in decursul timpului. Unele tipuri de tulburari de personalitate (in special cea antisociala si borderline) tind a deveni mai putin evidente ori a se remite cu etatea, pe cand pentru unele din celelalte tipuri aceasta pare a fi mai putin adevarat. CRITERII DE DIAGNOSTIC PENTRU O TULBURARE DE PERSONNALITATE A. Un pattern durabil de experienta interna si de comportament care deviaza considerabil de la expectantele culturii individului. Acest pattern se manifesta in 2 sau mai multe din urmatoarele domenii: cunoastere, afectivitate, functionare interpersonala, control al impusului. B. Aceste pattern durabil este inflexibil si pervasive vizavi de o larga gama de situatii personale si sociale. C. Patternul duce la deterioare semnificativa clinic in domeniul social, professional sau in alte domenii importante de functionare. D. Patternul este stabil si de lunga durata, iat debutul sau poate fi tratat retrospective cel putin pana in adolescenta sau la inceputul perioadei adulte. E. Patternul durabil nu este explicat mai bine ca manifestare sau consecinta a unei tulburari mentale. F. Patternul durabil nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (un abuz de drog, un medicament) ori ale unei conditii mentale generale (traumatism cranian). TULBURAREA DE PERSONALITATE ANTISOCIALA Elemente de diagnostic Elementul essential al tulburarii de personalitate antisocial ail constituie un pattern pervaziv de desconsiderare si valoare a drepturilor altora, care incepe in copilarie si precoce in adolescenta, si se continua in perioada adulta. Acest pattern a fost denumit, de asemenea, psihopatie, sociopatie sau tulburare de personalitate dissociala. Deoarece imposture si manipularea sunt elementele centrale ale tuburarii de personalitate antisociala poate fi extreme de util sa se integreze informatia obtinuta din evaluarea clinica sistematica cu informatia colactata din surse colaterale. Elemente si tulburari asociate: Indivizii cu tulburari de personalitate antisociala sunt lipsiti frecvent de empatie si tind a fi cruzi, cinici si dipretuitori fata de sentimentele, drepturile si suferintele altora. Ei pot avea o stima de sine exagerata si aroganta, pot fi excesiv de incapatanati siguri de sine si ingamfati. Pot fi iresponsabili si exploatatori in relatile lor sexuale si pot san u fi sustinut niciodata o relatie monogama. Pot fi iresponsabili sa se intretina, se pot duce la o stare extrema de saracie, isi petrec multi ani in institutii penale. Indivizii cu tulburare de personalitate antisociala pot experienta disforii incluzand acuze de tensiune, incapacitatea de a tolera plictiseala si dispozitie depresiva. Pot avea asociate tulburari anxioase, depressive, in legatura cu o substanta, de somatizare, jocul de sansa patologica si alte tulburari ale controlului impulsiv. Probabilitatea de a dezvolta tulburari de personalitate antisociala in viata adulta este crescuta, daca individual a experientat un debut precoce al tulburarii de conduita (inainte de 10 ani), acompaniind tulburarea ADHD. CRITERIILE DE DIAGNOSTIC PENTRU TULBURAREA DE PERSONALITATE ANTISOCIALA A. Exista un pattern pervasiv de desconsiderare si violare a drepturilor altora aparand de la etatea de 15 ani, ca indicat de 3 (sau mai multe) din urmatoarele: 1. Incapacitate de a se conforma normelor sociale in legatura cu comportamentele legale, indicate de comiterea repetata de care constituie motive de arest. 2. Incorectitudine, indicate de mintitul repetat, uzul de alibiuri, manipularea altora pentru profit sau placerea personala. 3. Impulsivitate sau incapacitate de a planui dinainte. 4. Iritabilitate si agrevisitate, indicate de luptele sau atacurile corporale repetate. 5. Neglijenta nesabuita pentru siguranta sa sau a altora. 6. Iresponsabilitate considerabila, indicata prin incapacitatea repetata de a avea un comportament cinsecvent in munca ori de a-si onora obligatiile financiare. 7. Lipsa de remuscare, indicata prin a fi indiferent ori a justifica de ce a facut sa sufere ori a maltratat sau a furat de la altul. B. Individul are cel putin 18 ani. C. Exista proba unei tulburari de conduita cu debut inainte de 15 ani. D. Comportamentul antisocial nu survine exclusiv in cursul schizofreniei ori al unui episod maniacal. TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP BORDERLINE Elemente de diagnostic: Elementul esential al tulburarii de personalitate de tip borderline in contituie un pattern pervasive de instabilitate al relatiilor interpersonale, a imaginii de sine si afectelor si impulsivitate marcanta, care incepe in perioada adulta si este present intr-o varietate de contexte. Elemente si tulburari asociate:

Indivizii cu tulburare de personalitate borderline pot avea un pattern de subminare a lor insisi in momentul in care un tel este pe punctul de a fi realizat (de ex., se lasa de scoala inainte de absolvire; regreseaza considerabil dupa o discutie despre cat de bine se desfasoara terapia; distruge o relatie buna chiar cand este clar ca relatia poate dura). Unii indivizi prezinta simptome asemanatoare celor psihotice (de ex., halucinatii, distorsiuni ale imaginii corporale, idei de referinta in timpul perioadelor de stres). Indivizii cu aceasta tulburare se simt mai in siguranta cu obiecte de tranzitie (de ex., cu un animal de casa ori cu un lucru inanimat) decat in relatiile interpersonale. Moartea premature prin suicid poate surveni la indivizii cu aceasta tulburare, in special la cei care au concomitant si tulburari affective ori tulburari in legatura cu o substanta, tulburari de comportament alimentar (in special bulimia), stresul posttraumatic si tulburarea hiperactivitate/deficit de atentie. Poate rezulta un handicap fizic din comportamentele de vatamare autoprovocate ori din tentativele de suicid esuate. Pierderile repetate ale serviciului, intreruperea studiilor si desfacerea casatoriei sunt frecvente. Maltratarea fizica si abuzul sexual, neglijenta, conflictele ostile, pierderea sau separarea parentala precoce sunt mai frecvente in istoricul copilariei celor cu tulburare de personalitate de tip borderline. CRITERIILE DE DIAGNOSTIC PENTRU TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP BORDERLINE Un pattern pervasive de instabilitate a relatiilor interpersonale, imaginii de sine si afectelor, si impulsivitate marcanta, incepand precoce in perioada adulta si present intr-o varietate de contexte, ca indicat de cinci (sau mai multe) din urmatoarele: 1. Eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar. 2. Un pattern de relatii interpersonale intense si instabile caracterizat prin alternare intre extremele de idealizare si devalorizare. 3. Perturbare de indentitate: imagine de sine sau constiinta de sine marcant si persistent instabila. 4. Impulsivitate in cel putin doua domenii care sunt potential autoprejudiciante (de ex., cheltuieli, sex, abuz de o substanta, cindus imprudent, mancat excesiv). 5. Comportament, gesturi sau amenintari recurente de suicid ori comportament automutilant. 6. Instabilitate afectiva datorata unei reactivitati marcante a dispozitiei (de ex., disforie episodica intense, iritabilitate sau anxietate Durand de regula cateva ore si numai rareori mai mult de cateva zile). 7. Sentimentul cronic de vid. 8. Manie intense, inadecvata ori dificultate in a controla mania (de ex., manifestari frecvente de furie, stare coleroasa permanenta, batai repetate). 9. Ideatie paranoida sau simptome dissociate severe, tranzitorii, in legatura cu stresul. Dragi prieteni, ne apropiem de final... Lectură plăcută! REFERAT asupra monografiei „Folclor literar din Ţara Haţegului” a domnului RAUL CONSTANTINESCU Avem în faţă o viitoare carte elaborată de-a lungul a aproape cinci decenii de domnul profesor Raul Constantinescu, absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii Babeş-Bolyai, promoţia 1967, cel care, alături de slujirea învăţământului, s-a dedicat studierii culturii spirituale a satelor dinŢara Haţegului, adunând singur sau prin elevii săi bine îndrumaţi, sute de texte folcorice, din care e alcătuită o impunătoare colecţie, cunoscută şi citată chiar înainte de a fi publicată, în lucrări de sinteză precum: „Omul şi Leul” (2014) de Ion Taloş. Într-o primă secţiune a monografiei, A. Poezia ritualurilor, datinilor, eresurilor şi practicilor ceremoniale de peste an, autorul lucrării se ocupă de credinţele, reprezentările şi de tradiţiile orale, de riturile de primăvară şi vară: Caii lui Sântoader, Popâlnicul, Armindenii, Sânzienele, Ielele Rele, Paparuda, Blojul, Dodoloiul, de ritualul Boului împodobit (la Rusalii) şi de Cununa la seceriş, de Nedeile din Haţeg. Descrierile sale etnografice se constituie în documentări autentice, exemplar conduse şi realizate, pe baza informaţiilor directe şi indirecte de teren, dar şi pe temeiul certelor sale disponibilităţi ştiinţifice şi al înzestrărilor scriitoriceşti. Dintre practicile ceremoniale de toamnă şi de iarnă, Raul Constantinescu s-a limitat la prezentarea celor mai specific zonale: ceremonialul narativ de Ignat (20 decembrie), cunoscut doar zonelor hunedorene şi Zarandului, atras, desigur, de însemnătatea etnoculturală a Povestei numerelor, temă studiată monografic de B. P. Hasdeu în secolul al XIX-lea, apoi s-a referit pe larg la ritualurile de Crăciun şi de Anul Nou, dând o atenţie întrutotul meritată colindatului cu Cerbul din mai multe sate din Ţara Haţegului (Coroieşti, Vălioara, Sălaşu de Sus). Domnia sa acordă, în continuare, un spaţiu adecvat constituirii cetelor de colindători, pregătirii acestora în Postul Crăciunului, ritualurilor în sine şi valorii magice a cuvântului în colinde, colindatului şi colindelor piţărăilor, ale căror forme tipologice sunt urmărite în difuziunea lor spaţială, în zonă, cu relevarea rosturilor pe care le-au îndeplinit în comunităţile tradiţionale. Dintre toate colecţiile de colinde realizate şi publicate până acum, corpusul prezentat în continuare de Raul Constantinescu tinde spre o comprehensivitate deosebită, de excepţie, atât în privinţa acoperirii şi prelevării repertoriului zonal, cât mai ales a valorii documentarestetice a variantelor antologate, beneficiind de gustul ales, de sensibilitatea poetică remarcabilă a cercetătorului avizat, dublate de solida sa formaţie filologică. Colindele din Haţeg, cum bine a intuit autorul acestei monografii etnologice zonale, sunt larg cuprinzătoare motivic şi se disting faţă de cele din alte vetre ale colindatului tradiţional prin densitatea şi profunzimea aderenţei la stratul precreştin peste care s-au suprapus mai multe rânduri de influenţe creştine, „de vârste” şi „consistenţe” diferite. Raul Constantinescu le-a ales atent şi a reliefat consubstanţialitatea lor cu temele mari ale creştinismului cosmic, lea pus în valoare mai bine decât alţi cercetători anteriori, cu aceeaşi ardoare şi stăruinţă ca marele filolog antecesor Ovid Densusianu sau ilustrul antropogeograf Ion Conea. Dovedind o aplecare cu totul remarcabilă spre textura de adâncime a ideologiei degajate din mesajele variantelor folclorice, dar şi spre modalităţile specifice de manifestare a expresivităţii orale, în colecţionarea şi rânduirea colindelor, Raul Constantinescu îşi pune în evidenţă o veritabilă ştiinţă a coborârii la semnificaţiile desprinse din legităţi de structurare aparte, din fapte de limbă veche, ale căror particularităţi sunt explicate, unele la sfârşitul textelor, altele doar în Glosar de arhaisme şi regionalisme, unde urmează modelele lui Ovid Densusianu şi Alexiu Viciu, din monografia Graiul din Ţara Haţegului a savantului bucureştean, sau din colecţia exemplară dată de marele învăţat blăjean, tot în urmă cu un secol. Autorul acestei monografii etnologice, în special în secţiunea dedicată colindelor, a înţeles profesionist însemnătatea studierii şi valorizării variantelor, călcând, şi în această privinţă, pe urmele înaintaşilor bine cunoscuţi: Ioan Micu Moldovan, Ion Pop Reteganul, Iosif Popovici, Alexiu Viciu, Béla Bartók, Dumitru Caracostea, Ilarion Cocişiu şi Ovidiu Bârlea, învăţaţii ce au ştiut că numai din mulţimea şi profuziunea variantelor locale, consemnate şi editate cu grijă şi cu acribie filologică, se va putea reconstitui universul mitic-ritual la colindelor din acest spaţiu matcă al spiritualităţii noastre tradiţionale, situat în jurul Ţării Haţegului. Variantă de variantă, colindele adunate de Raul Constatinescu sunt antologice, încât publicarea cât mai grabnică a lor va marca un pas înainte în cunoaştere, va îmbogăţi substanţial tipologia, în lucru, a lui Ion Taloş şi, desigur, baza de date naţională a acestei categorii, în curs de constituire la institutele-arhivă din Bucureşti, Cluj şi Iaşi. De aceeaşi excepţională însemnătate documentară sunt descrierile etnografice şi corpusurile de texte rituale din secţiunea dedicată ritualurilor legate de cele trei momente importante din viaţa omului: naşterea, nunta şi înmormântarea, atent urmărite şi reconstituite, şi acestea, în mai multe localităţi rprezentative pentru subzonele Ţării

Haţegului. Şi de data aceasta, lucrarea lui Raul Constantinescu aduce mărturii etnoculturale şi variante de texte ritual-ceremoniale de cea mai mare importanţă pentru cunoaşterea etnologică şi antropologică. Aş sublinia, în special, variantele de texte de cântece rituale funebre: Cântecul Bradului (din Nucşoara, Coroieşti, Densuş, Clopotiva, Răchitova, Vălioara), descrierile destul de amănuţite de jocuri vechi de priveghi, variantele de stranie şi unică frumuseţe din Cântecul Zorilor, (din Cârneşti, Clopotiva, Ohaba de Sub Piatră) bocetele, mai larg difuzate, alcătuite din străvechi motive. Aproape fără excepţie, mterialele din această secţiune pot intra în cele mai pretenţioase selecţii pe plan naţional. Cum era de aşteptat, poetului sensibil Raul Constantinescu nu puteau să-i scape, în această ambiţioasă cercetare etnologică, valorile cu totul excepţionale ale liricii populare din zonă, pentru consemnarea cărora, personal sau prin colaboratorii lui, colegi profesori sau elevi, s-au adresat celor mai în vârstă şi mai dotaţi cântăreţi din satele haţegane. Acestor adevăraţi ultimi rapsozi, testându-le cu stăruinţă repertoriile individuale, li s-au smuls din memoriile încă active texte de o expresivitate rară. Majoritatea textelor reuşesc să se ferească de capcana notării unor teme şi motive comune, anodine, de mai largă răspândire, dar lipsite de suflu liric. Mai mult, se pot constata în variantele antologate de Raul Constantinescu acele neaşteptate deschideri epico-lirice care făceau odinioară farmecul aparte al cântecelor propriu-zise şi strigăturilor transilvane, în structurări arhaice bazate pe terţine specific haţegane sau pădureneşti, evidenţiate de Ovidiu Bârlea în studiul despre Diferenţierea teritorială a liricii populare. De o importanţă documentară dar şi poetică aproape de cea a colindelor sunt apoi Descântecele, pe care le-au adunat cu osârdie autorul şi colaboratorii săi de-a lungul mai multor decenii din satele zonei supuse investigaţiei de teren. Atent la contextele etnografice de manifestare, notând cu probitate ştiinţifică desfăşurarea practicilor efective de descântare, autorul a ţinut seama şi în cazul acestei categorii folclorice, de rolul ce trebuie acordat eflorescenţei variantelor, în toată desfăşurarea lor repetitivă, instruindu-şi bine şi elevii colaboratori să noteze riguros, alături de practica magică, toată succesiunea de formule orale de descântec, fără reducţii păgubitoare, în desfăşurarea lor nudă. Prin această exigenţă filologică majoră, prin atenţia specială acordată dispunerii în pagină a formulelor descântecului, crcetătorii magiei, care vor consulta colecţia Raul Constantinescu, au la dispoziţie un grupaj de texte de aceeaşi valoare cu cele din volume consacrate, cum sunt lucrările publicate de Ion Muşlea, Ştefania Cristescu Golopenţia, Gheorghe Pavelescu, Ion C. Cazan, Radu Răutu sau Nicoleta Coatu. Şi acest fapt subliniază, odată în plus, importanţa ştiinţifică a acestei monografii etnologice, care va interesa atât pe cercetătorii culturii tradiţionale (etnografi, folclorişti, etnologi, antropologi), cât şi pe cititorii mai numeroşi ce vor consulta lucrarea din perspectivă pur culturală sau din interes istoric sau lingvistic (istorici ai limbii române, culturologi, dialectologi, filologi în general). Perspectiva funcţioalistă a cercetătorului se evidenţiază şi aici ca în cercetările Ştefaniei Cristescu Golopenţia, de la Şcoala sociologică din Bucureşti sau în studiile cercetătorilor din institutele-arhivă de folclor. Capitolul dedicat Poeziei populare epice este la fel de contributiv ca şi cele închinate colindelor şi descântecelor, lucrarea lui Raul Constantinescu remarcându-se prin numărul mare de texte mioritice; aici, însă, vor fi necesare precizări funcţionale prin care să putem distinge colindele mioritice, de baladele propriu-zise pe aceleaşi teme. Un spaţiu aparte a fost rezervat variantelor haţegane ale baladei Pătru Mantu, dar şi altor tipuri ale epicii româneşti versificate: temelor de cântec epic eroic sau unor motive de baladă familială, texte aducând elemente noi în cercetările actuale asupra epicii versificate şi îmbogăţind tipologia realizată de Alexandru Amzulescu în deceniul al nouălea al veacului trecut. Speciile de proză populară, cimiliturile şi proverbele, precum şi textele din repertoriul cântecelor de copii sunt mai slab reprezentate, dar probabil că în colecţia exhaustivă a profesorului Raul Constantinescu numărul documentelor de acest fel este mai mare şi numai spaţiul tipografic avut în vedere l-a determinat pe autor să fie mai sever şi mai parcimonios cu aceste categorii folclorice. Aparatul critic al lucrării este alcătuit temeinic dintr-un amănunţit Glosar, un Indice de Localităţi, altul de Informatori, altul de Culegători, urmate de Note şi comentarii şi de o Bibliografie. Lucrarea monografică Folclor literar din Ţara Haţegului a domnului profesor Raul Constantinescu se înscrie ca una din cele mai valoroase şi mai temeinice contribuţii ştiinţifice la cunoaşterea mai aprofundată a culturii spirituale a zonei, necesitatea publicării ei integrale impunându-se categoric. Ea corespunde din toate punctele de vedere exigenţelor celor două serii de monografii din perioada anterioară: Monografiile Şcolii lui Ovid Densusianu şi Monografiile Arhivei de Folclor a Academiei Române, iniţiate la Cluj de Ion Muşlea. De altfel, această colecţie monografică de folclor ar putea constitui, prin publicare, un binevenit omagiu, la un secol de la apariţia cărţii lui Ovid Densusianu „Graiul din Ţara Haţegului” (1915), întrucât e cea mai elocventă mărturie privind vitalitatea limbii şi spiritualităţii tradiţionale a acestei zone privilegiate în spaţiul etnocultural românesc. Ţinând seama de faptul că descântecele, cântecele rituale de nuntă şi cele funebre, colindele, baladele şi textele lirice, dar şi exemplarele descrieri etnografice pe care le face autorul cu privire la riturile şi practicile magice legate de ciclul calendaristic şi cel al vieţii de familie reprezintă piese de rezistenţă într-un viitor corpus al literaturii noastre orale dintr-una din cele mai importante zone etnograficofolclorice, recomand cu toată convingerea sponsorizarea şi editarea acestei lucrări de înalt nivel ştiinţific. Cluj, 15 august 2015 Prof. univ. dr. Ion Cuceu Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai Institutul „Arhiva de Folclor a Academiei Române” Să știi că împărtășania e otravă în oamenii-demon. I-am spus tatei asta pe Facebook după ce mă batjocorise acasă, deschizând și fereastra. Îl rugasem să-mi deea bani să-mi iau cărți în engleză de la poștă și m-a refuzat brutal după felul lui spunându-mi iar - pentru a câta oară că nu am discernământ. Am dat cu o carte din cărțile de la Humanitas care și le-a luat lui de pământ întrebându-l, Ce-io porcăria asta? și mi-a spus să merg la Zam și apoi să sun la 112 etc, să-l sun pe Terpe să merg la el și eu i-am spus că toată lumea s-a săturat de răutățile lui și îmi spun să-l înțeleg pentru că e tatăl meu. Să-mi iau _medicamentele_ adică Orfiril, și au i-am spus că îmi face rău, și ăsta e adevărul, atacă măruntaiele. Vrea să mor și eu ca mama.Și sigur, iam spus, să merg la Zam să mă atingă nebunii pe penis. După aia a plecat și eu am sunat pe domnul Terpe și l-am întrebat, am discernământ sau nu, că tata de la referatul lui face bullying pe mine, are motiv. Domnu doctor mi-a închis telefonul și apoi robotul miia spus că linia e ocupată. Deci, nu știe. Și tata mai deștept ca toți mă asuprește. Ba a deschis și fereastra să mă umilească. Eu i-am spus că poate am mai mult discvernământ și ca el, și ca juriștii procesului lui care au spus că n-am și ca judecătorii, ce pula lu tata? Și i-am spus că abia s-a împărtășit mărturisindu-și păcatele de Joia Mare și dacă continuă așa - va muri, și îi spun acum că va fi singurul vinovat. Iar cât despre mine, bolnavii de Asperger, noi când murim, după iad ne așteaptă cerul. Ca să nu mai zic că eu cu Rafael cu Aspergerul de la el îl avem, mama diabetul pe strees care a omorât-o, Flaviu homosexualitatea, și Ramona singurătatea asta care o macină - fără o vorbă bună, numa rele. Numa, numa. PS. Și ăsta e adevărul, nu se știe ce e autismul atletic, Asperger, poate fi ceva beyond everybody. Sunt curios să văd că scrie CINEva ce și cât scriu eu pe lumea asta. Așa i-am spus și așa mi-a spus, porcul. Și i-am spus că din clipa de față renunț la toate drepoturile mele, la ultimul adică, dreptul la cărți pe care îl au și criminalii, etc etc etc. Iar rugăciunea mea - acum - Doamne nu ne omorî dar mai ales nu mă omorî.

77

CAPITOLUL 2 Death of Skin The fact that Skin had killed himself made me wonder because he was a very strong man and had the most beautiful girlfriends. His name was Oliver Hendrix somehow somehow, and he was an oprhan I believe and had only his Father, a serious man, with whom he couldn t understand, and he lived in a room giant gypsy house. Yeah, his life was London Grammar. Years after his death after my own years down and then i n s i d e, being a suspicious mind, I fantasized about him not being dead on some accounts of his death. I believed he was and undercover agent, a weaver of spider web, like his green elbows tattoos. Anyway the newspaper declared he threw himself four story up together with a Raggamuffin. That aside his untimely death was a strange act, him being so strong and coarse, but he did it. He really did. He was a tough guy, but only from arms up, with a big tattoed and back-swastiked nec, and a big bald head which gave him his strange English-Russian name, which he occasionally gave a green or blue brontosaur back. Very charismatic, but scary, calm nevertheless, he was ear-pierced with quite a few silver ear-rings which he offered as gifts when he choose death. I remember one with a lizard. And his hands were tattooed like the prisoner women do, a thing which I picked and developed. But also I often frowned and wondered if I am not guilty of Old School Skin's death, and I am going to share my reasons. Why do I say that. Well, both me and Skin were the two, oppposite, Hunchbacks of the Cluj Cathedral. He stayed on an alley to make money for wine, I entered regularly on the giant stone masoned gate of the Medieval church and gave money to the Seller of lowers or got damned by that Man of Reverences. Well Skinhead saw me often as I entered the Cathedral and I really do believe he was watching me. The other big reason is that once on the fence of the Cathedral as I just sit there alone bum, Skin passed the fence, and came and look at my neck tattoo. A Windows page which writes I HOPE WE DIE, every word under another. And the thir d big reason is that he said to Carmen: -I'm going to Hell. I forgot to mention that then I was already in Hell. I will not offer explanations. I will just assert that at least for me is evident tha Skin was watching my rock faith, and life, and he did not want my destiny. He gave, he wanted to give a puppy to carmen which She refused. So Skin's message was, I'm taking Charlie, so you all know, all the Charlies of the world, it would have been - you. Anyway as an historical figure Skin has a message, because he said something very deep. When Carmen refused the puppy, Skin told her to find it a master. At the end of this eulogy I will just say what killed him? The answer would be too complex to be put other than Modern Age. But when did Modern Age begun? Is he dead or still alive and working for the SRI? We will never know. Capitolul 3 PLAN DE LECȚIE THE ANTICHRIST (portraits & caricatures) Contents Death of Skin SEINKAMPF, ALSO NAMED THE TRIAL AND REPENTANCE OF A COMMUNIST LEADER AND HIS DISCIPLES -CAIET DE REGIEPunk Lives The Tattoo The Brainless Man 26 Years of Hate Daddy Eliza Mommy The Sick Madness The Last Jew The Activist The Animal The Antichrist When Grace is Taking Over The Dance My Way Zyprexa Home Nonperson After Death The Evangelist Dire Straits? Jesus Christ has no friends The Cure The Next Man Roxanne ______________ At least 5 pages each. One story a day. Capitolul 4 SEINKAMPF, ALSO NAMED THE TRIAL AND REPENTANCE OF A COMMUNIST LEADER AND HIS DISCIPLES -CAIET DE REGIEFelix Rian Constantinescu 2017Motto: „Dar ce-ar fi fost de făcut atunci? Conducătorii trebuiau să fie imediat întemnițați, judecați și națiunea trebuia scăpată de ei.” Adolf Hitler https://www.youtube.com/watch?v=PJxKtOwgLdw - tHE lAST sUPPER. Prologue This is a great novel man.. Îmi place • Răspunde • 15 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu i THINK OF MY NAZI PAST AND I THINK OF THE AMERICANS AND I WANT TO SAY THAT I A WESTERN LITERARY GENERAL WOULDN T FUCK WITH THEM. EVEN CHINA WISHES JUST TO BE THEIR FRIEND. THEY ARE VERY ORGANIZED FROM THE BEGINNING. tHE WORLD SCREAMS FOOD, THEY SING YOU BETTER SHAPE UP. Îmi place • Răspunde • 8 minute • Editat Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu ROMANIA S DESTINY WAS EVIDENT EVER SINCE 98-99 WHEN PRESIDENT CLINTON CAME IN ROMANIA AN D SAID STAY THE COURSE, STAY THE COURSE, THE FUTURE IS YOURS! Îmi place • Răspunde • 3 minute • Editat Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu RIGHT THEN YOU SHOULD HAVE STOPPED SHMENNING.. Îmi place • Răspunde • 5 minute

Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu AND AS FOR ME WHATEVER WILL HAPPEN WITH ME WILL HAVE SERIOUS REPERCOURSIONS FOR ROMANIA S LITERATURE, CIVILISATION AND CIVIL RIGHTS CULTURE. THE DAY WHEN YOU COULD JUST ACT OUT OF YOUR NOBLE INSTINCTS ARE OVER.

1. MJ - They don t Care About Us 2. Schindler s List - Oscar and Amon about Power 3. Rereading of Mein Kampf as a r e a l, applied - used - Il Principe of the Modern Age. 4. The nazism of modern politicians, postfascist, - Communist, postcommunist, socialist, _Romanian_, andthe ignorance of Romanian conetmporary mentality and policy regarding mental illnesses, and the use of psichiatry as idealist supressing and extermination subcamps. 5. Michael Jackson - Earth Song - the asylums - The Place Where Is Nothing. 6. Modern leprosy. 7. The Gods and the Dead: ROMANIA. 8. Therapy? 9. „You felt bad because you remained without vices.” Nietzsche and the Overcoming of Yourself, in Romanian d e p ă ș i r e a d e s i n e. 10. The Years of Study and Suffering Of Wilhelm Meister. 11. Wyclef Jean - Industry. 12. THE KILLED DREAM. A Declaration Of Independence A psychologycal analysis of the tutsi and hutu conflict which lead to 1994 genocide Felix Rian Constantinescu 2017 Ubumwe, umurimo, gukunda igihugu Rwandan devise Unlike the African themes analysed by me not remember how many years ago, the Rwandan genocide is r e a l, horrifying the West and the not so long freed East in 1994. This text does not want to put the terrible question Who Is To Blame?, but What Happened? What happened then? A small state inside the African shores found indepenence and in a few chess movements found itself from prosperous peaceful colonialism in the midst of apocalyptic unofficial African nazism. One million Africans died maybe in a few weeks, in a country smaller than Moldova. Why? A good place to begin is with an excerpt from Tom Sawyer Detective in which are analysed all the reasons for the killing of a man. „(...) Si o sa va spun de ce. Pentru ce omoara cineva un om Tom Sawyer? Raspunde-mi la intrebarea asta. Pai, hm... Raspunde-mi! Doar nu esti prost. De ce se omoara oamenii? Pai, cateodata din razbunare, si... Stai putin. Nu te grabi. Razbunare zici? Asa e. Dar a avut cineva ceva contra neispravitului aluia? Cine crezi c-ar fi putut sa vrea sa-l omoare pe... pe iepurele ala?! Tom ramasese cu gura cascata. Nu-i trecuse, cred, prin cap ca trebuie sa ai un _motiv_ ca sa omori pe cineva, iar acum isi dadea seama ca nimeni nu putea sa aiba ceva contra unui mielusel ca Jubiter Dunlap. Fierarul spuse dupa un timp: -Chestia cu razbunarea nu tine, precum vezi. Atunci ce urmeaza? Jaful? Asta trebuie sa fi fost, Tom! Da, cred ca de data asta am nimerit-o. Vreun individ i-o fi jinduit oala de noapte, asa ca... Și fierarul pufni în râs și râse până nu mai putu, iar Tom părea atât de abătut și de plouat, încât am știut că i-e rușine că venise. Dar moș Hooker nu-l cruță de loc. Începu să înșire toate motivele pentru care un om ar fi fost în stare să ucidă pe cineva, deși până și-un prost putea să-și dea seama că nici unul din motivele astea nu se potrivea în cazul de față; și râdea de se prăpădea de toată povestea asta și de ăi de porniseră în căutarea cadavrului. -Dac-ar fi avut un pic de minte, și-ar fi dat seama că leneșul ăla a șterso fiindcă voia să răsufle nițel după atâta muncă... O să sew-ntoarcă peste vreo două săptămâni, și atunci cum o să vă simțiți voi, băieți? Dar luați câinele, poftim, duceți-vă și căutați-i rămășițele. Zău, Tom, ia-l! Și moș Hooker izbucni iar într-un hohot de râs.” It is also very illustrative what happens between Tom and Huck before goying to blacksmith Jeff Hooker. „-Bine - i-am zis - întâi să găsim cadavrul. Cred că asta ajunge pentru azi. De fapt, nici nu știm să fie vreun cadavru sau să fi fost omorât careva. Dobitocul ăla s-o fi dus cine știe unde, și poate că n-a fost omorât câtuși de puțin. -Ascultă, Huck Finn - mă repezi Tom, enervat la culme. În viața mea n-am pomenit un om ca tine, să vrea să strice totul! Când _tu_ nu ești în stare să vezi nimic promițător în ceva, nu-l lași nici pe altul să vadă. La ce-ți folosește să torni apă rece peste cadavrul ăla și să scornești teoria asta egoistă, că n-a avut loc nici un omor? Nu-ți folosește la nimic. Nu pricep cum de te poți purta astfel. Eu nu m-aș purta așa cu tine, știi bine asta. Poftim, ni se ivește un prilej grozav de a ne cuceri faima, iar tu...” So it seems to me, that the Rwandan killings had much deeper psychological connections. The Europeans, Belgium, created in Rwanda The New African, the Chosen. And the Africans saw in their perfection and acceptance the transgressions and sins of their own continental outcast condition. So when God died, the Chosen died too. So what more can it be said? One million people were killed, made men and connected. In magnitude, the Rwandan Holocaust is very close to the Armenian and Jew. Ubumwe, umurimo, gukunda igihugu is Rwanda's state devise. It says, Unity, Work, Patriotism. A lesson learnt? And this is why Paul Rusesabagina is Rwandaise conscience's Messiah. He will forever be remebered. A hutu butler... 13. APARTHEID CHRISTIANITY. A CASE F. G. Constantinescu The black movement against apartheid in the second half of the last century South Africa is one of the most enlightened stamps of history of the entire global era, with figures like Biko as a wonderful leader and martyr, with the everyday Negro in the same time a fighter and a believer, fighting by faith and believing in God by fighting against the injust system parasiting their millennial land, and Mandela - a still incarcerated at the time historical legend, the closest to God man we ever knew, much more than Elvis, Maradona or other genial soccer players, or swing guitarists. As a shadowed symetry the white spirituality of the Republic of South Africa appears tainted, infected, a non-Christianity, a what it really was - an apartheid Christianity, because the cruel truth of life and soul is that apartheid emerged from Christianity, and then Christianity from apartheid in an diabolical yinyang of hypocrite alienated historical dialectics. The true history of the South African apartheid is a local species of KKK white suprematists taking over an entire country, inhabited aproximately by 80-90 percent of Black citizens. As I have said, apartheid was born from what I can call White Christianity, a Christianity of superiors in a world of inferiors. The Calvinist Boers thought themselves richer, more beautiful and also more human than their Black Christian slaves living in the country. To them for centuries the thought of mixing was horrid. They were too good, too blondes, too white for that, and considered the noble Black tribes of the land mere animals, a prejudice disproved by history. The statue of Liberty of New York should have marched her marines and troops against this Christian and fraternal system of slavery, and she should have done it and spare Soweto and the rest of

Black South Africa of wrongful suffering, agony and death. But America did nothing or is it almost nothing and so now we have on our hands for the next millennia of history The Black Saga which after decades of blood is the first saga that actually ended well. And who knows maybe without Krueger who wouldn't have had Steve Biko, and without all those apartheid Christians, we wouldn't have met Nelson Mandela. Anti-apartheid history is an emulous history, inspiring to go and do the same. a somewhat resembling situation is met in the medical psichiatric system. I will locate that it is about Romania, the little country on the Danube. I had a diagnosis which wasn't even a disease, but - as it was in the time - because I was called to the Army, my father thought to not to pay nobody and just to talk with the doctor, an old lady; and so because of the circumstances she changed the dyagnosis which became my ball and chain through life trnasforming me in a second-class citizen; I am not allowed to work, and I am not allowed to do anything but just survive. And one of my brothers, trying to help me, took me to an another medic, and the medic said that in these kind of diagnosis a medic does not change what an another medic has done, it's like in the Mafia probably. It doesn't matter of the circumstances you got it, once you got it nobody will never do nothing because psychiatrists are just humans and not apostles. It's the machine which once it'd grabbed you it will eat you alive but will never let go. And the sad truth is that in psychiatry many times too often some of the most prominent lunatics are the psychiatrists, it's a proffessional defect. In my case I am inspired by Biko and all anti-apartheid movement to fight this osified system of archane medicine, in which the medical mentalities are truly the less progressed in the entire medical field. I say all this without any trace of sourness, just with dissapointment; even Freud was just a nut, and Carl Gustav Jung - the true talent of psychiatry - a beautiful fool. and histories like the anti-apartheid history in the former Republic of South Africa truly gives me hope, that someday people will understand more than it's written in the book and look at us as humans who deserve a human destiny of work, love and future. But enough with all that, and I guess that the psychiatrists are like all other people, some good some incompetent and you just have to pray to God to keep you on the bright side of the street and hope for the day when your brothers will see you differently. Apartheid was engineered by a Christian community, basing a good part of it's raw rasism on ill-used arguments taken from the field of Biblical faith. There were many books written about the sins of apartheid in the former Boer state of South Africa, but want I desire to emphasis is the abomination of racist Christianity, the practice and teaching of the agent comunity in the midst of the other communities of subjects. Once as a white state you clearifiend theologically that the Black were the deserving to be slave Ham, and you put yourself in a mix of the white Japhet with the friend of God Abraham, then you can do anything to preserve this state of social equilibrium: the shooting, the beating, the beating to death, the imprisonment without trial, a practice which lasted for decades, the misterious deaths of dozens of political detainees while being in prison, the epic-long prisons sentences for people like Mandela, the home ban and the security watch for writing or publishing an article, the bantustans, the working regims in the gold mines, the Black townships, the rules of the white cities for the Black citizens, the politics which dind't differentiate between men and women as it was in the case of the wife of Mapetla Mahapi, widow with to little children, being detained after inquiring on the death of her husband in custody; the apartheid devicers realized that they can do anything after justifying themselves with Holy Scripture verses because then nothing else would stop them, and they did it, and most unflatterring from the point of view of white culture is that was their white mentality for the entire four centuries of their White history in South Africa, maybe now is better, I don't know. But this is not just theirs, but this is generally the white mentality and the Protestant mentality, [no it’s the entire white Christianity ] their sister church mates from North America exterminated an entire race in one hundred years. We Latin, French and Russian Slavs we have a tendency to mix but we are no more less racist in our own ways, for instance we Romanians leaving behind our latter nationalism we are now prisoners of our own little country, our little obsession, and the racism of the Russians is the messianic panslavism - which diffused afterwards in Marxism-Leninism, another safe way to save the world, man and society -, just - of Feodor Dostoyevsky, another religious racism, but not just religious, more, a spiritual, redempting one resembling with the Rastafarian positive psychosis [but today I see a difference]. Maybe is time that the stern of history to be shifted from the White man to another kind of man, because the White man man made a fool of himself since the days of Alexander the Great. And to return to our sheep, a great worrying thing is that such ideologies can occur from the Holy Writ of the Christian Gospel. Not very well is also that the Mosaic state of Israel experimented some practices of apartheid against their fellow Palestians, I do not know to what extent in the present. This can be an indication to what extent did the White man understand the New Testament he received whenever when and also to what extent do the Israelites understand their father Abraham? Jesus Christ never did put somebody in a bantustan, not even the lepers, and nor did Abraham and Jacob, patriarchs of peace, even the Mosaic city is named Holy Peace, so it should be holiness and peace, not a variant of apartheid. What can it be said is that apartheid is the extremism of people who want to be bad but do not want to be atheists, like the Communists and the Fascists. Bible should be taken out of the hand of the apartheidists and see with what are they left with. Christianity is a positive obsession, and it should be as such, not fascism. 14. Oskar meets Amon Goeth. 15. Dau aici textul unei scrisori pe care am primit-o ieri, cine citește să înțeleagă: Bună ziua, felix te rog să vii la control pentru că nu mai eliberăm rețete tatălui și vei ajunge din nou la spitalul Zam. Internat. ? să evităm această situație. 10.04.2017 ss RC Parafa. Dr GHIȚĂ Ruxandra Cristina medic primar psihiatru cod 693272 16. Mylene Farmer - Desenchantee 17. Comuniștii iau curentul. The Communists stop the electricity. 18. The Prodigy method. 19. Izvor tulbure (O semificțiune) Îl chema Pătru. Un pocăit, frate bun și dulce din Clopotiva. Erau anii '50, ani grei se spunea seara când țăranii și țărăncile cu pruncii suflau în cartofii rumeniți ori mămăliga încinsă cu brânză de oaie. Apăruseră lucruri noi, primari noi, de ăia de le zicea activiști și jăndari mai aprigi ca oricând. Nu se luase cu nimeni și începea să fie cam bătrâior Să tot fi fost aproape de vreo patruzeci de ani și trăia din munca pământului aprig de sub munte. Făcuse doar patru clase, nici pe ălea nu le terminase. Dar făcuse școala Domnului, într-un an citise Biblia de șapte ori de la început la sfârșit și acum o știa pe de rost. În vremea aceea era păstor la Râu de Mori și Clopotiva unu de-i zice Ciorogaru, băiatu lu Ciorogaru ăl bătrân, venit de la școală de la București, prieten bun cu Pătru și cu văru-său cu Ioan. Pe Ioan îl băgaseră legionarii la Gherla, era mai bătrân dar de-asta cei de-acum îl lăsau în pace. Avea un băiat, Ionel, în armată în Valea Jiului la Lupeni plecat de trei ai. Trebuia să vină acasă. I-au zis, Hai, mă, să te băgăm în fanfara minei aicea, dar el nu vru și făcu armată cu muncă în mină numai să vină acasă. Dar ăsta era Ion nu Pătru.

78 Pătru trăia singur în casa de lângă cimitiri și când nu era pe câmp citea din Biblie la fereastră ori la lumânare privind afară la crucile de lemn înnegrit ori de piatră tocită. Așa făcea. Așa se nimerise cu casa lângă cimitiri, nu era gropar. la biserică era frumos ca în casa Domnului. În Clopotiva, erau baptiști, botezători a doua oară și cu minte la cap. Lumea vorbea de ei că sunt înțelepți că nu se certau și nu prea vorbeau cu lumea. Tinerii mergeau pe jos de la o biserică la alta să se ia în cete de dragoste cântând până către Deva într-o parte și Câmpu lu Neag peste munte în alta. iacă erau tineri și mergeau pe drum de la cinci dimineața când se crăpa lumina până noaptea cântând și râzând. Numai Pătru nu mergea. Nu prea mersese, nu-i plăcuse lui să meargă. Lui îi plăcea să stea în liniște și să privească pe fereastra lui scundă ori să stea laoparte cu văru-său ori nepotul lui să cânte și să se roage să mai vorbească de ce a mai fost în lume și timpul trecea de parcă și Dumnezeu cobora și era mai aproape. Dar asta era bucuria bisericii. Lumea, de voie de nevoie, se schimbase. Erau care nu făceau nimic ba pe la primărie ba pe la miliție sau plecau la oraș de nici nu mai veneau și trimiteau înapoi bani mulți pe care nu voiau să-i primească ori îi dădeau la popa cu pomană și colaci de păcate. Nu mai știai cine ți-i frate, cine ți-i fârtate. Mulți țărani mureau la ocnă. De ce nimeni nu înțelesese. S-au smintit timpurile vorbeau când nu mai aveau ce clopotivenii. Și își vedeau de treabă. Acum oamenii vorbeau de Pătru că înnebunise și oaminii câinoși râdeau de el. El se oprea când vedea oameni în fața cârciumei, ori bând Plugare pe uliță, ori numai că i se năzărea sau îi știa el, de le predica. Atâta spunea și satul se prăpădea de râs și țăranii îi râdeau în față și-i spuneau că se țicnise și de vreo două ori l-au luat și l-au bătut dar unul care venise în sat spusese că îl va vindeca prin discursuri. Numai unii oameni plângeau și spuneau -Săracu Pătru... Săracu Pătru.... Mărturisea necăjit cu sânul tulbure. Când trecea o soră ori un frate pe stradă se întorcea și le spunea: -Nu vă uitați la Pătru... Pătru e nebun... 20. PARTERUL (Schiță) Felix Rian Constantinescu Motto: „Aproape adevărat, doar că acolo au fost închisi copii nevinovați, la fel ca și la Păclișa, victime a regimului lu Ceaușescu...” Paul Boantă „...aș vrea să vă rog dacă ați putea să îmi spuneți ce vă amintiți din acei ani atât în Păclișa cât și în Zam ai acestei detenții și exterminări psihiatrice, un domeniu care ar trebui să ajute sufletele nefericite, și deasemenea asupra motivației. De ce s-au putut și se pot întâmpla asemenea lucruri din politici de stat, un popor și stat creștin?” "malicious hooligan, engaged in anti-Soviet activities", PRAVDA; (FĂRĂ RĂSPUNS) Este vorba de parterul castelului - alcătuit din patru, cinci saloane alcătuit din patru cinci saloane lui Nopcsa în care sunt închiși în medie patruzeci-cincizeci de bărbați și băieți, toți cu suferințe psihice, unii abandonați de familie, unii - câțiva - spioni, turnători sau securiști. Sunt păziți de doi sau trei gardieni-infirmieri, care se uită la un televizor aproape fără sonor și mănâncă tot timpul stând pe rând jos la masă lângă fereastra înaltă ce dă în aleea de primire de lângă ușa de intrare și recepția unde țin bolnavii imobilizați spunându-le înainte să îi bage la secret, -Hai să-ți facem o injecție... ,injecție după care omul se simte bolnav, împăcat cu spitalul și sine însuși, simțindu-se că a venit acasă, acel acasă față de care a păcătuit prin absență o viață întragă; nevorbind cu pacienții închiși acolo ca animalele, unul fără pile neieșind de acolo decât după luni de zile când ajunge la al doilea leșin spre comă ca mine și e mutat la etaj, unde singurul avantaj e că mănâncă ceva mai mult și poate ieși în curte. Aceasta doar cei care reușesc să iasă prin bună purtare. Cei care nu sunt cuminți, ca să mă exprim în jargonul medicilor, nu ies de acolo niciodată decât când îi scot gardienii într-o curticică interioară lângă un gard, și unii – aleși după motive incerte - rareori în curtea mare, în apropierea spitalului. Și tineri a căror singură vină este o boală și sărăcia sau dezinteresul familiei sunt condamnați la a duce o viață în inumanitate, în foame și condiții de lagăr, cu mâncare de lagăr și cu singura deosebire că nu sunt puși la muncă, dar de fapt e un regim de exterminarea al statului față de indivizii care nu se pot întreține datorită bolii. A rămas o moștenire din timpul comunismului exterminarea prin psihiatrie, acum fiind nu la același nivel, dar în general oamenii cu idei sunt trimiși la aceste gherle pentru a nu deranja sistemul ori noii boieri roșii, iar cum am mai spus mai sunt bolnavii obișnuiți care mor și ei datorită extenuării. Iar intelectuali ca Ciprian Nickel mor uciși. Nickel, poetul Devei, a murit în Parter, spânzurat în condiții necunoscute de un copac de un nebun, în 2001 ori 2002. Nu se cunoaște motivul. Nu îi vizitează decât o doctoriță, iar în rest nu există nici un program, nici un asistent social ori terapeut, nici un preot sau pastor care să se intereseze de acești oameni. Doctorii încearcă să îi ajute, dar sistemul social îi vede ca pe niște gândaci nefolositori care trebuie deratizați în timp prin foame, izolare și deznădejde. Bolnavii la sosirea unui alt bolnav își spun unul altuia despre cazuri de sinucidere și înmormântări în câmp fără cruce. Astfel doctorii încă de multe ori sunt fericiți să încerce să convingă sistemul securist-medical să nu mai ucidă copii și dizidenți Am fost închis acolo cred de două ori și am stat cam o lună și jumătate. În acest timp am slăbit îngrozitor, nu am avut cu cine să vorbesc, am fost bătut de gardieni și legat de pat - bătut de două ori cu bastonul de cauciuc și legat o dată - pentru că am dat cu o sticlă de plastic în care era apă în camera video considerând-o degradantă, mâncam o jumătate de cană de ceai cu două feliuțe de pâine, nu am ieșit afară decât o dată în curtea interioară după ce am leșinat prima dată, înainte de asta încă o dată în curtea interioară și apoi la sfârșit când am căzut într-un leșin pe care îl simțeam o comă în care să cad și să nu mă mai ridic, după care am fost dus la etaj. Gardianul care m-a bătut prima dată continuu cu un baston peste spate, pentru că m-au bătut doi, mi-a spus cu cinism când n-am mai putut, după ce eu i-am spus că rezist prin rezistență nonviolentă: - Mi-ar fi plăcut să fi rezistat mai mult!... Sunt mulți pacienți care acolo stau și nu cunosc mai bine. Nu-i ajută nimeni, și întregii Românii și lumii, tuturor oamenilor, răi și buni, nu le pasă de ei. Toată ziua umblă cu frunțile în jos ca șobolanii pe coridoarele înguste căutând pe jos chiștoace sau împărțind chiștoace de țigări. Și niciodată nimeni, nici gardian, doctoriță sau pacient nu dă o bucată de pâine în parter. Infirmierii au camera lor unde mănâncă de le troznesc fălcile dar niciodată n-au dat nimic deși cum spune domnul Boantă și acum sunt acolo băieți, tineri, mai mult niște copii care suferă de foame toate chinurile pe care și le cheamă Biserica duminică de duminică. Turnătorii stau o noapte și apoi dispar, de obicei drogați tatuați care vor să-și ușureze verdictele ori copii de mineri, iar securiștii rămân internați ascultând întinși pe pat, îi simți că sunt securiști. Cum se poate exprima durerea unui Werther care vrea să iasă până în curte să vadă cerul, copacii, ori vede pe fereastra zăbrelită nu copacul înflorit ci corcodușii înrodiți și ar vrea să mănânce roșcove în locul mâncării pe care nu i-o dă nimeni. Ușa e mai închisă de poarta cetății Dite din Infern. Parterul m-a vindecat pe mine de iubire încât nici față de iubita mea nu mai simt nimic firesc. Felul în care se stă și se doarme ca animalele, bietele animale în cuști și de multe ori câte doi într-un pat mi-a rescris reflexele nu după legile vieții și lui Dumnezeu ci ale parterului. Am devenit un Buddha abia în parter. Noi am sperat la puțină umanitate din partea umanității. Odată cu căderea cortinei albe mulți dintre noi și din copiii și soții sau frații

voștri vor mai continua să moară în acel loc blestemat, nedemn nici măcar pentru imaginația lui Charles Dickens un loc după chipul și asemănarea părinților fondatori Sykes, Fagin și Murdstone. Pentru noi este o lume a tăcerii cuvintele sunt scumpe în parter, iar unii nu putem vorbi, de aceea când murim nu mai rămâne decât tăcerea. 11 decembrie 2016 21. MORGA Vizavi de camera mea este o clădire de marimea unei barăci de tablă depozit de țevi instalații electrice, ridicată pe locul porții acum zidite al vechiului parc Pogany și blocata de însăși acest altar misterios, abominabil, a cărei funcție am aflat-o la douăzeci de ani dupa ce am cumpărat casa; este morga spitalului de copii cu boli psihice. O cladire lipsită de orice fereastră, indicator pe care să scrie MORGA, și neluminată decât de felinarul din livada mea, ca o lumânare înfiptă în pietrișul nisipos de Dumnezeu pentru copiii morți. Nu este loc pentru nici un altar sau lumină. Când moare un copil ceilalți vin să-l petreacă pe aleea nobiliară blocată de gardul comunist, în felul lor, nesimțind trecerea timpului, de la o moarte la alta, moartea care îi va elibera din conditia de nonpersoane, ca și pe mine. Trecătorii grăbiți urinează pe morgă și pleacă închizându-se aferat la pantaloni din mers. 22. Trauma and Exodus. 23. ANESTHESIZED BRAINS - Money. 24. The Place That Does Not Exist. 25. Madness. 26. Mihai I - Carol II - Mihai I - Carol II - The Marechal - Dr. Petru Groza - Ana Pauker, Teohari Georgescu, Vasile Luca - Dej - Maurer et. Co - Nicolae Ceaușescu - Ion Iliescu - Emile Constantinescu - Ion Iliescu - Traian Băsescu - Klaus Iohannis, the Magician. 27. The Rich & Famous, The Poor and Vicious, the Mad and Dying. 28. People who don't wash their feet. 29. REM - Shiny Happy People. 30. Snow - Informer. - discotheque dancers by the sea in 1992 31. Isav și lintea. 32. „I saw Joe Di Maggio at the Dinky Donuts again.” 33. „Fascist!” 34. Romanian Socialists are milionaires. Ave Maria. 35. „Don t you wanna break Her?” 36. Nebunii sunt periculoși și trebuie lăsați ca Martin cel Avid pe ostroave fără mâncare. Noi putem să avem țigări, băutură, droguri, femei și bărbați. 37. Beautiful World, Beautiful People, Beautiful Man, Beautiful Child. I have a Dream today! 38. -Doctorii și polițiștii sunt cei mai mari criminali... -(operatoare 112) Asta e! 39. „One Of These days I Will Get Organi-zi-zed.” 40. A-ha. 41. Billy Idol? „Rubin s cards were marked in advance.” 42. „There s only one way for us, the way that leads us back to Jerusalem.” 43. Hospital prostitution. 44. „Nu pricep unde se tot duc banii!” 45. In the Midnight hour! 46. „We ll al stay in touch!” 47. The President Dream. 48. ”Dupa ce Relu Fenechiu a fost condamnat in scaunul de ministru, iata ca Guvernul Ponta, "cel mai cinstit", inregistreaza inca o victorie majora: Liviu Dragnea este condamnat in dosarul Referendumul. Adica este gasit vinovat pentru fraudarea referendumului din 2012. Ca e vorba despre o pedeapsa de un an cu suspendare este, cred, mai putin important. Important mi se pare ca un complet al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a confirmat acuzatiile procurorilor si deci vinovatia lui Liviu Dragnea. Si semnificatiile acestei confirmari sunt, cred, multiple. Pe de-o parte, iata ca un complet al celei mai inalte instante din Romania confirma ca referendumul din 2012 a fost fraudat. Cu cate voturi nu vom sti niciodata, dar a fost fraudat. Ceea ce mi se pare de maxima gravitate. Este daca vreti bomboana pe coliva acelei veri nebune, in care eu consider ca statul de drept a fost luat cu asalt, inclusiv prin amputarea competentelor CCR si ignorarea deciziilor acesteia, situatie care a facut necesara interventia externa sustinuta. Pe de alta parte, nu cred ca vinovati au fost gasiti numai cei condamnati in acest dosar. Simbolic, condamnata este o intreaga masinarie electorala, un sistem de denaturare a votului, care devenise deja traditional in Romania. Robert Negoita a spus clar ca PSD a procedat exact la fel la alegerile locale si parlamentare din 2012, la europarlamentarele si prezidentialele din 2014. "Cum se mai poate face campanie in Romania? Este o decizie pe care o respect. Exista creat un precedent periculos pentru cine doreste sa faca campanie in Romania", a spus Liviu Dragnea dupa condamare. Fals! Se poate face campanie, pot fi chemati oamenii la vot, pot fi convinsi, dar in mod transparent, prin mijloace legale, cu argumente politice. Nu adunandu-i cu japca, morti si vii impreuna, nu punand la cale un mecanism inclusiv IT de influentare, de numarare si transmitere a votului inainte de inchiderea urnelor. Condamnarea aceasta ar trebui sa dea un semnal puternic ca practica nu mai este tolerabila si ea ar putea provoca o gripare a masinariei, foarte importanta in perspectiva anului electoral care urmeaza. Cine mai face asa poate iesi, iata, cu o condamnare din afacere. Daca e suspendare poate merita deranjul!, vor spune unii. Daca ramane cu suspendare. Urmeaza contestatia la completul de cinci al ICCJ condus fie de presedintele Livia Stanciu, fie de vicepresedintele Ionut Matei. Sunt doi magistrati extrem de intransigenti, daca ne uitam la istoricul lor. Ar putea urma o achitare, dar si pedeapsa mai dura. Nu stiu ce sa zic! Asadar, condamnarea primita de Liviu Dragnea mi se pare si condamnarea simbolica a unui mecanism toxic pentru cel mai important mecanism al democratiei: votul. Apoi, ICCJ confirma ca nu discutam despre un dosar politic, asa cum a fost catalogat de la inceput dosarul Referendumui. Va aduceti aminte cata tevatura a fost facuta pe seama procurorilor care au pus oamenii sa scrie declaratii si sa jure pe Biblie, pe capota masinii. Iata ca procurorii au avut dreptate sa ancheteze, potrivit completului ICCJ. In plan politic, Victor Ponta cred ca are motive sa rada cu un ochi si sa planga cu celalalt. Sigur, in ecuatia interna de partid, scapa de un adversar periculos. Achitarea dlui Dragnea l-ar fi eroizat si i-ar fi putut justifica pretentii mari in perspectiva Congresului PSD. Asa, e foarte greu sa mai ridice capul. Dar, pe de alta parte, este condamnat un om de baza al guvernului pe care il conduce si inca pentru un referendum care a fost organizat de Cabinetul Ponta. Este o lovitura de imagine pe care nu are cum sa o contracareze. Sa ai in trei ani de mandat doi ministri condamnati in functie, pe langa nici nu mai stiu cati ministri trimisi in ancheta, mi se pare un bilant extrem de grav, mai ales pentru, nu-i asa?, un fost procuror, profesie de baza pe care din timp in timp premierului ii place sa ne-o reaminteasca. Este foarte grav ca dl Dragnea a ramas in Guvern pana in clipa condamnarii in prima instanta, la fel ca Relu Fenechiu. Si in pofida marii rezolutii adoptate prin martie de PSD, potrivit careia cei anchetati pentru coruptie nu pot ramane in functii de partid, dl Dragnea a ramas. Chiar daca nu se refera la mita, fapta dlui Dragnea este una asimilata celor de coruptie si, ca dovada, a si fost anchetata de DNA. Pentru Opozitie, condamnarea vicepremierului ar fi trebuit sa fie un moment de glorie si prilejul unor atacuri dure la adresa Guvernului. Ar fi trebuit, daca masinaria de fraudare condusa de Liviu Dragnea nu ar fi fost una a USL, adica a PSD si a vechiului PNL. Vechii liberali au fost partasi la ceea ce s-a intamplat in 2012. Au calificat dosarul Referendumului drept unul politic, pe vremea cand erau parteneri cu Liviu Dragnea. Politic si moral, condamnarea acestuia le este opozabila si vechilor liberali, asa ca nu ma mira ca sunt extrem de rezervati.

Si, largind si mai mult cadrul, ma astept ca tocmai din cauza semnificatiilor ei multiple, aceasta condamnare sa intensifice atacurile impotriva Justitiei. Deja am observat la Victor Ponta o manevra de politizare a sentintei care ar pedepsi "simbolic" decizia politica de suspendare a presedintelui Basescu sustinuta de 7,4 milioane de romani. Deci nu e o sentinta penala, ci una politica, impotriva vointei poporului? Si ceea ce e impotriva vointei poporului trebuie starpit, nu? Razboiul pentru supravietuire devine deci mai mult ca niciodata pe viata si pe moarte - Ziare.com” 49. SUNTEM COPII. 50. The City Of Night. 51. UN ȚIGĂNUȘ DIN UNCIUC: Eu zic s-o n-o ardem în amenințări. CIOBANUL: Taci din gură că ăsta-i mai handicapat ca tine. (și câinii lătrau). 52. Trial before Pilate & Pilate s Dream. 53. Constantinescu Felix-Gelu I am here.. to kill you.. or die and then kill you.. Îmi place • Răspunde • 30 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu I ain t afraid of you Motherfucker.. Îmi place • Răspunde • 29 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu What can you do? to me? Tell me? What can you do what you Communist haven t done? Îmi place • Răspunde • 29 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu Take my energy? Îmi place • Răspunde • 28 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu Operate on my brain? Îmi place • Răspunde • 28 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu Starve me? Îmi place • Răspunde • 28 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu Beat me? Îmi place • Răspunde • 28 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu Exclude me? Îmi place • Răspunde • 28 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu Tell me, I wanna know.. Îmi place • Răspunde • 28 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu https://www.youtube.com/watch?v=1plPyJdXKIY Amewrica is bad and all the money should be owne d by 3 per(s)ons right? 54. 21 one century will be free of Comunism, or should be. Pax Christiana. 55. IRINA (Roman în două părți) Prolog I TRY TO LIVE RIGHT Au trecut mulți ani și poate multe din predicțiile Cetății și Turnului sau adeverit asupra mea. Pe mine nu mă interesează. Privind în oglinda sufletului meu văd, îmi văd propria viață și văd că și eu am una. Oamenii despre care am scris au fost dezamăgiți în iubire. Eu atâta timp cât am o costiță și o omletă în tigaie nu mă interesează iubirea ca pe Huck Finn. Dar am fost și eu dezamăgit de o altă iubire, de oameni, de Biserică, de mireasa lui Dumnezeu. Tot ce mi-am dorit a fost o viață de apostolat și am văzut an după an începând de la convertirea anului 2005 cum oameni sunt mulți și apostoli nu. După toate dezamăgirile, oameni care îmi judecau tatuajele, ori mă batjocoreau toată ziua la lucrul cu ziua, sau râdeau de mine între ei în coduri, sau pur și simplu mă numeau dilău și nebun îmi amintesc ultima dată când am îngăduit Bisericii să mă chinuie. Era prin 2012, mama mea murise, eu eram trist și în doliu, în negru cred în întregime, și am mers la o capelă de fițe. Acolo din întâmplare cânta o domnișoară foarte de treabă, una dintre puținii tineri de azi care se mai interesează cu adevărat de literatură, church and out. Fata aceasta mă iubea cred, lucru care pe mine nu mă interesa, dar nici nu puteam fi indiferent. Dar nu despre mine este vorba. După închinare, am ieșit afară așteptând pe cineva și am observat că a ieșit și ea cu un chitarist mai mare ca mine, cu familie, minte la cap și tot tacâmul și cum le aud eu pe toate am auzit. -De el? e dilău. Și m-am gândit și mă gândesc că în ce mă privește toată valoarea bisericii stă într-un cuvânt, dilău. Înțelegeți omul acela era un om cu minte, un apostol, un părinte, un creștin. A. DIALECTICA SEXUALĂ A LUI FELIX SUPERMANN 1 Maternitate sadică Întreaga viață a lui Felix Supermann a stat sub semnul sexului, încă de când era tânăr, încă de când era copil, băiețel, embrion. Dacă nu era pacient n-ar fi vorbit despre asta, dar cum meseria pacientului este să-și spună probleme încerca să spună. Că fusese bătut și abuzat încă după concepție de către tatăl său. Că înainte de naștere la maternitate a avut drept moașă o asistentă obsedată alcoolică lesbiană care îi pipăia mama în travaliu. După ce s-a născut a fost luat sub oblăduirea maternității două sau trei săptămâni. acolo asistenta l-a abuzat și torturat pe domnul Supermann care atunci era făt pentru vina normalității mamei sale. Nu știa exact ce îi făcuse cu mici excepții, primele lui amintiri, dar uneori avea viziuni ca și cum ar fi stat lângă un șarpe uriaș, monstruos și lipicios. Coșmarurile lui repetitive din copilărie se petreceau la maternitate, însă el credea că au loc undeva între cer și pământ, stele și iad, în spațiul dintre filele cărții vieții, acolo unde proorociile sunt țesute. Și toată copilăria și viața a crezut că avea să moară martirizat. Amintindu-și unul dintre vise putea să reconstruiască poate prima sa zi pe pământ ca om. Niște oameni se uitau la el, și îl drăgălășeau și cineva spusese: -Arată ca Isus! Și îi arătau dealurile verzi din jurul maternității și înțelegea că sunt ca un amfiteatru. Și apoi în jurul lui se făcea gol și el era gol și deodată apăreau niște oameni care se strângeau în jurul lui și se uitau la el și o femeie spunea pe același ton dar cu o răutate malefică: -Arată ca Isus!! Și îl strângea în scutece ca într-o togă romană și apoi îi strângea pieptul ca într-o cămașă de forță poate sufocându-l dar asta nu-și amintea. Apoi îi râdea în nas și toată viața avea să-și amintească râsul, răutatea și buzele drogate ale femeii aceleia, monstrul de la maternitatea din Hațeg din martie 1982. Și se trezea sub brațul mamei. -A fost halima la maternitate, spunea îngerul. Prin 1985, mama sa rămase iar însărcinată și avortă, de ce doar Allah poate ști toate cele o sută de motive, motiv pentru care avea să moară înainte de vreme în același spital, după 26 de ani, la reanimare. -Celălalt vis, ambele visate până la vârsta de cinci ani iar și iar, era cu o casă în care intram, spunea, care acum văd că de fapt era creșa, actuala Judecătorie din Hațeg, unde cineva la intrare îi spunea că trebuie să-i spună ceva, și îl întorcea și răsucea pe toate părțile cumva ca în niște haine. Oricare ar fi fost tema, cert e că avea piciorul drept și rădăcina penisului mutilate, piciorul ținându-și-l perpendicular cu celălalt și în urâtul său penis neavând stabilitate. Cine poate să judece însă toate? Ar trebui să fie oameni mulți pe pământ, atâția încât să nu mai aibă sfârșit. Am primit educația sexuală la maternitate și am continuat-o la creșă, spunea. Epilog

79 Ehei, dragii Moșului, au fost multe ale peripeții în viața supereroului care ar putea alcătui un bestseller de 600 de pagini și poate va fi scris cândva cu apă pe apă într-o altă viață. În schimb mă mulțumesc cu această povestioară pe care cred oamenii o vor citi cu tot atât nesaț cum citesc Verdictul. B. Pedofilie și vitralii Motto: "Be nice to strangers, cause sometimes you're a stranger too." We're No Angels, 1989 I Giton Giton, cum ai trăit când te-ai făcut mare? Cum ai reușit? Ai copilărit la bloc la marginea ghetoului, o copilărie frumoasă, dar privește adevărul în față, psihic ai fost un Huck Finn. Cum a fost în ziua aceea? Erai cu prietenul tău pe aleea cu cuburi din spatele blocului și a trecut ea, doamna Freud. Era îmbrăcată în negru și bătrână. Noi stăteam pe aleea pietruită și o priveam. Søren mi-a șoptit că e nebună. Doamna Freud a zâmbit și s-a oprit. Privindu-ne, ne-a spus ceva, nu știu ce. Søren mi-a spus încet: -Hai să fugim. Eu nu am fugit. Prietenul meu s-a oprit mai încolo. Bătrâna mi-a spus cu o tandrețe ciudată și duritate, severitate, apropiindu-și gura de a mea, de fața mea: -Dă-mi o pupă. Mirosea înțepător, a rom aveam să aflu mai târziu. Am stat fără să fac nimic, tulburat, cu o frică stranie. După un timp, biata femeie privi înainte și își urmă drumul mergând ca Terminator unu. A mai convertit un psihic. Pentru mâine, lectură obligatorie a povestirii O zi minunată pentru peștii-banană, de J. D. Salinger, cu impresii de lectură notate în jurnal. Atenție să nu vă pierdeți mințile! Succes. Comentariu. Voiam să merg să văd lumea, dar văd că nu am de ce pentru că totul s-a petrecut aici, aici este scena vieții mele. Dar ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat, Giton? Te întreb așa cum l-a întrebat Kramer pe Frank Costanza despre Coreea. Am fost abuzat. Creierul mi-e mucegăit, inert, pe jumătate putred, ca o carie fetidă ori o scoică moartă, iar în el am o perlă uriașă, grunțuroasă, grea, chinuindu-mă ca ochiul de bufniță al unei Erinii. Odată corupt, am căutat cu toată mintea parcă să corup chiar la vârsta aceea de copil și am corupt. Chiar și un copil poate să fie un monstru. Creierul meu, Lotte. Creierul. Creierul meu își amintește ceva ce a uitat. Am primit în copilărie programarea unei educații pe care mama nu a dorit-o pentru mine. Sunt Un monstru. Un psihopat. Am gânduri incontrolabile îngrozitoare. Ăsta și nu eșecul în dragoste este motivul sinuciderilor mele. E îngrozitor când te sinucizi și mori măcar puțin de fiecare dată, ca în sex. Ai un sentiment de regret, de sfârșit, fie că ești credincios sau nu ești torturat de credință, și nu mai vezi decât negru. Aceasta e povestea mea, nu sunt un zeu care visează oameni. Faptul că am menționat Coreea, înseamnă că sunt o victimă, un ucis. -Spune-mi, Lotte, mă iubești și așa faustic? Blestemat? Ca Oedip simțeam impulsul de a-mi înțepa ochii cu ace, dovada că psihologul Freud știa ce spune. Acum dorm și îmi simt creierul dospind, măduva spinării mi se îngroașă ca o viperă cu corn grasă, pântecoasă. Simt trecutul cu mine ca un butuc fixat de gât precum un guler cervantin. Acum nu mai am obsesia sinuciderii. Dar nu știu ce ma în loc. Riscul? Doamna Freud, bestie cu mii de nume și capete cu boturi mirosind a rom, m-a omorât ca pe un melc. Scriu, în patul mamei, lucruri pe care nu le pot citi cu voce tare în locul în care leam scris. Azi nu știu dacă voi iubi vreodată vreo femeie. 56. „O neînțelegere psihologică.” - Feodor Mihailovici Dostoievski. 57. The Chancellor Idiot. 58. O Brien about Power. 59. Domnule Dragnea cu respect vă spun că sunt Americanii în țară. Sunteți anacronici. 60. Spre deosebire de dumneavoastră, marea masă a poporului române mereu, din 44 a aștepta să vină Statele Unite și Regatul Unit. Cu toate trădările noastre mărunte și uriașe. Îmi place • Răspunde • 4 minute • Editat Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu And to you see that 1984 is now a soap opera and the book a fairy tale? Îmi place • Răspunde • 3 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu Money. Îmi place • Răspunde • 3 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu https://www.youtube.com/watch?v=X_mJgVwQ3Qw Okay. God help you. God help you all. 61. Jesus Christ Superstar - Gethsemane (1973) FINIS CORONAT OCTOPUS

tăcere. Așa prin moartea noastră a lui William, Wallace și Washington vom ajunge la o nouă umanitate. Fără arme, fără bombe, fără războaie și vești de războaie, fără urâciuni. Chiar catolicismul se va reforma primul, și vom fi ca înainte de Columb un ostrov de civili. A ucide nu va mai avea sens. Cred în creierul omenirii. Cred în Dumnezeu și Creierul său. Îmi place Îmi place Ador Haha Uau! Tristeţe Furie ComenteazăDistribuie Antract Constantinescu https://www.youtube.com/watch?v=rQqwG_rQx7A

The pointer sisters - I'm so excited # I'm so excited and i just can't hide it # Yeah! That hit rocks! # I want to squeeze… YOUTUBE.COM Îmi place • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1 min Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu Am obosit să fiu Anna Bolkonskaia sau cum o chema, fata nebunului ăluia bătrân. Îmi place • Răspunde • Chiar acum Capitolul 7 Tăticule

Capitolul 5 US AND THEM Motto Bill Gates fortune, according to Forbes. 81 Billion $. Este misiunea generației noastre de a educa generațiile viitoare asemenea lui Moise, I(i)sus, Marx și Nietzsche - adică Freud - pentru ca cei care acum sunt copii să schimbe lumea din rădăcini. Capitolul 6 Reformă globală nu Revoluție sângeroasă Felix Rian 24 iulie 2016 Reforma globală începe cu fiecare dintre noi, unul într-un an altul în altul, Ne explodează sufletele ca boabele de popcorn. Suntem grăunțe, viitorul câmp auriu de mâine. Creierele noastre trebuie să stea puțin în singurătate, să dospească asemeni aluatului lui Isus din Nazaret, să se liniștească și să își găsească răspunsurile, propriile răspunsuri. Toți avem ceva uriaș de oferit lumii. Suntem galaxii. Luther și martirii de dinainte de el au eliberat sfințenia de lăcomie. Acum trebuie să ne eliberăm de agresivitate. Nu este justificat nici un război, nici represiunea absurdă a lui. Pacea este condiția naturală a omenirii. Omul a fost făcut pentru Paradis și trebuie să-l recâștige în el însuși. Adevăratul capital al omenirii sunt oamenii, dar nu resursele umane, ci sufletele umane. ONU trebuie să ia atitudine oriunde în lume. Asupra războaielor noastre kafkiene. Asupra pornografiei. Asupra alcoolismului și toxicomaniei. Asupra violenței. Asupra ignoranței. Asupra bigotismului. Asupra libertății false și egalității false. Asupra exploatării. Asupra prizonierilor și bolnavilor. Asupra condamnaților la moarte și asupra condamnaților la viață. Asupra homosexualității și anormalității sexuale. Asupra vieții bătrânilor și asupra vieții tinerilor. Asupra accidentelor de avion și accidentelor de mașină. Asupra prostituției și crimei organizate. Asupra videoclipurilor MTV. Asupra vieții online. Asupra vieții de cartier, vieții de parlamentar, vieții de ghetou și vieții de grădiniță. Este timpul să înțelegem că trebuie să ne facem examene interioare, la cap și la inimă. Asupra spitalelor de psihiatrie și ospiciilor. Asupra azilelor și închisorilor. Asupra președinților și asupra Parlamentelor. Asupra guvernelor și asupra cetățenilor. Asupra masonilor și asupra creștinilor. Omenirea trebuie să se reformeze în întregime. Reformă nu înseamnă tabula rasa. Reforma înseamnă să alegi binele, binecuvântarea în loc de blestem, pe Isus în loc de diavol în tine însuți. Întreaga omenire trebuie să se ridice, nu la arme, ci la studiu, la rugăciune și la zdrobire. Ca Savornarola, Ioana d Arc, și toți ceilalți trebuie să ne punem sufletele în flăcări și să ne lăsăm sugrumați în

Felix Rian Constantinescu Un om.. care are numai dreapta sau numai stânga.. este un ciung.. România are nevoie de mișcarea socialistă, pentru că mișcarea socialistă face parte din trinomul democrației. Întrebarea e ce veți face, voi în primul rând - dreapta atotputernică - pentru ridicarea stângii la nivelul lui Camil Petrescu cu al său Joc al ielelor? Și adevărul e că în nici o condiție nimeni nu poate nega valoarea politică a unui om ca Ion Iliescu și mulți alți socialiști și _comuniști_, internațională cât și pentru România. De exemplu Lucrețiu Pătrășcanu, e un Doja modern, a cărui luptă s-a dus în idei.. Va veni ziua când domnul Dragnea va muri, dar ce a făcut sistemul democratic român pentru a avea și o stângă și o dreaptă etice, de care are nevoi la fel.. fără stânga, Hitler va învia.. În plus dacă va începe războiul pe toți proștii României o să-i încorporați și o să-i trimiteți să moară, acum ce faceți, îi țineți cu pensii și salarii de 2-8 milioane și le spuneți ca Cocoșilă că e proști. De asta nu le place de voi.. Sunt curios cât dintre voi mai citiți poezia Sergentul de Vasile Alecsandri, sau chiar Moartea căprioarei de Nicolae Labiș, ori numai laureații Nobel mai sunt buni în lumea voastră perfectă? Mie nu-mi folosește la nimic dacă îi băgați pe acești așa numiți corupți la închisoare. Mie. Mai bine îi lăsați în pace și lasă și ei politica în pace sau se duc prin primării.. Cred că e mai cu judecată ce zic eu, bolnav psihic BTW.. Same as Dante Alighieri.. Sfârșit

de Sylvia Plath

Epilog TESTAMENT POETIC

Nu mai mergi, nu mai mergi De-acum pantof negru În care am trăit ca un picior Treizeci de ani, sărac și alb, Abia îndrăznind să respir ori Hapciu. Tăticule, ar fi trebuit să te ucid. Ai murit înainte să am timp Greutatea marmurei, o pungă plină de Dumnezeu, Statuie cadaverică cu un degețel cenușiu Mare ca o focă Frisco Ș un cap în ciudatul Atlantic Unde curge mazăre verde peste albastru În apele dincolo de frumosul Nauset. Obișnuiam să mă rog să îți revii. Ach, du.

CANON ÎN D ŞI ALB

In limba Germană, în târgul Polon Sfâșiat la pământ de rollerul Războaelor, războaielor, războaielor. Dar numele târgului e comun. Prietenul meu Leș Spune că sunt vreo duzină sau două. Așa că niciodată nu am putut să-ți spun unde Îți pui piciorul, rădăcina. Niciodată nu ți-am putut vorbi. Limba mi se lipea în falcă. Se înțepenea într-o capcană cu sârmă ghimpată. Ich, ich, ich, ich, Abia puteam vorbi. Credeam că orice Neamț erai tu. Și limbajul obscen Un motor, un motor Greblându-mă ca pe un evreu. Un evreu spre Dachau, Auschwitz, Belsen. Am început să vorbesc ca o evreică. Cred că aș putea foarte bine fi o evreică. Zăpezile Tirolului, berea limpede vieneză Nu sunt foarte pure ori adevărate. Cu strămoașa mea țigancă și norocul meu ciudat Și pachetul de Taroc și pachetul de Taroc Pot fi un pic de evreică.

Epilogue Heaven On Their Minds.

Felix-Gelu

8 Mai 2017 00:45 Și ce faceți voi pentru ei?.. postere cu Liviu Dragnea pe net?

Întotdeauna mi-a fost frică de tine, Cu a ta Luftwaffe, bolboroseala ta. Și mustața tușinată Și ochiu Arian, albastru scânteietor. Panzer-man, panzer-man, O Tu Fără alt Dumnezeu decât o svastică Atât de neagră nici un cer nu ar putea chițăi prin ea. Fiecare femeie adoră un fascist, Cizma în față, bruta Inima brută a unei brute ca tine. Stai la tablă, tăticule, În poza pe care o am cu tine, O despicătură în bărbie în loc de picior Dar nu un diavol mai puțin pentru asta, nu nu Mai puțin omul negru care Mi-a mușcat inima mea drăguță roșie în două. Aveam zece câdn te-au îngropat. La douăzeci am încercat să mor Și să mă întorc, întorc, întorc la tine. Am crezut că oasele ar fi mers. Dar m-au scos din sac, Și m-au lipit cu aracet. Și apoi am știut ce să fac. Un model al tău Un om în negru cu un look Meinkampf Și o iubire pentru muncă și șurub. Și am spus Da, Da. Deci tăticule, În sfârșit am terminat. Telefonul negru e tăiat la rădăcină, Vocile nu pot viermui. De am ucis un om, am ucis doi Vampirul care a spus că ești tu Și mi-a băut sângele un an, Șapte ani dacă vrei să știi. Tăticule, poți să te întinzi înapoi acum. E un rug în inima ta grasă și neagră Și sătenii niciodată nu te-au plăcut. Joacă și calcă pe tine. Întotdeauna au știut c-ai fost tu. Tăticule, tăticule, ticălosule, am terminat. [Traducere de Felix Rian Constantinescu]

‫והלכו אליך שׁחוח בני מעניך והשׁתחוו על־כפות רגליך כל־מנאציך וקראו לך עיר‬ ‫“"יהוה ציון קדושׁ ישׂראל׃‬ ISAIAH 60: 14

1 Rabbi Yisra’el Bliume

-“Sufletul meu suspină şi tânjeşte...”, spuse încet bătrânul privind pietrele de mormânt ale vechiului şi micului cimitir. Era o dimineaţă incendiată de frunzele galbene şi roşii ale începutului de toamnă. Astăzi arţarii şi cireşii din curtea cimitirului erau incandescenţi, strălucind asemeni vitraliilor ori mai degrabă asemeni vechilor icoane purpurii ruseşti. -“Sufletul meu suspină…”, şopti încet bătrânul privind cu o expresie meditativă pietrele de mormânt pe care era gravată câte o stea a lui David laolaltă cu numele unor oameni parcă din timpuri atât de îndepărtate sau apropiate, nu se putea decide, prieteni unii, aproape necunoscuţi alţii, cei pe care şi-i amintea privindu-i mergând în baston în timp ce el se juca pe drum în praful anilor ’30. Aerul încă era încărcat de funigei unii oprindu-se în barba albă şi perciunii lungi şi cenuşii ai bătrânului, sau agăţându-se în acoperitoarea de cap brodată. Cerul era pe jumătate înnorat pe jumătate senin cu nori albi dintre care unii un pic întunecaţi, iar în jur adia un vânticel cald care începuse să doboare câteva dintre frunze. Cimitirul era pustiu, doar bătranul era acolo, stând în picioare bătrâneţea sa făcându-l să pară solemn de parcă ar fi fost însărcinat să vină şi să le spună fraţilor săi din pământ că a sosit vremea să se trezească şi să-l vadă pe Sfântul Unic, Cel Sfânt. -“…şi tânjeşte…” Yisra‘el era bătrân. Toamna asta împlinea 83 de ani şi era obosit cum este obosit pământul. Tocmai ajunsese din Israel şi călătoria cu autocarul îl epuizase. Până când se întâmplă de plecase în Israel nu credea că o să plece vreaodată, dar când a plecat a ştiut că de va mai trăi se va reîntoarce. Miriam, soţia lui şi mama copiilor lui, era înmormântată în cimitirul ăsta mic de undeva din România. Murise cu mulţi ani în urmă, înainte să reuşească ei să plece în Eretz Israel, şi ea fusese motivul pentru care el nu mai voise să plece. O iubise mult. Şi acum o iubea. Într-un fel, era acelaşi lucru, pentru că îşi spunea că Miriam s-a dus la Elohim, şi Elohim este peste tot, nu? Aşa că e ca şi cum Mary ar fi exact lângă el. Deosebirea e că acum iubirea sa pentru Miriam însemna şi multă durere. Nu putuse şi nici nu încercase s-o uite; nu putuse s-o uite niciodată. Miri nu fusese felul de femeie pe care s-o poţi uita. -“…de dor după curţile Domnului.” Miri fusese frumoasă, dar nu asta era esenţialul. Frumuseţea ei trecea dincolo de orice frumuseţe omenească. Simţeai că Miriam e frumoasă chiar şi dacă stăteai cu ochii închişi în apropierea ei. Poate pentru că erau Hasidim. Nu trebuia să o vezi pe Mary ca să ştii că e cea mai frumoasă făptură, după cum nu trebuie neapărat să vezi un trandafir ca să simţi că e frumos, se gândea uneori Yisra’el. Frumuseţea lui Miriam, ca şi frumuseţea unei flori, îşi găseau corespondentul în sufletul omului, fiu al lui Adam. Şi asta făcea posibil ca noi – muritorii, cum îi plăcea să glumească – să putem vedea că Miriam e frumoasă cum e frumos un trandafir fie el cât de alb sau de roz sau de roşu. Miriam şi trandafirii sunt frumoşi pentru că noi suntem frumoşi. Un porumbel zbură prin apropiere şi se aşeză pe una din pietrele de mormânt. Era un porumbel gri cu o nuanţă albastră, “siniliu” se gândi bătrânul cu un zâmbet. Ciocul îi era întunecat şi picioarele roşii, iar porumbelul aruncă o umbră pe placa înaltă pe care se aşezase, lângă o urnă rotundă tăiată în piatră, rotindu-se câte puţin şi uitându-se la Yisra’el. Yisra’el îşi băgă mâna în buzunar dorind să îi arunce o bucată de pâine, dar porumbelul se sperie şi zbură. -Da, da… uitasem, spuse ca pentru sine bătrânul. Un nor mare începu să acopere soarele, vântul pornindu-se să bată mai puternic şi făcându-se un pic mai frig.

80 Bătrânul îşi încheie haina la piept şi cu barba şi cu perciunii un pic fluturând merse sprijinindu-se în baston până lângă gardul cimitirului unde se afla o băncuţă de lemn făcută de el cu aproape cinci decenii în urmă, o băncuţă de pe care se dusese aproape orice urmă de vopsea şi care era înnegrită de vreme. Se aşeză şi scoţând o bucată de pâine din buzunar începu să mănânce. -“…după curţile Domnului.” , spuse bătrânul Yisra’el Bliume privind curtea cimitirului acoperită pe ici colo cu frunze căzute, galbene cele mai multe, roşii unele. Galbenul unora avea, deşi erau căzute la pământ, încă o nuanţă de verde. Gardul de fier al cimitirului era ruginit şi cu urme de vopsea scorojită, iar unele pietre erau acoperite la bază de puţin muşchi verde cenuşiu. -“…inima şi carnea mea striga…” Avusese un vis. Visase că privea soarele luminând printre frunze şi că vroia să iasă afară, dar se tot izbea de sticla ferestrei. În timp ce încerca să iasă afară se văzu în geamul umbrit de ramurile grădinii şi văzu că el este un porumbel. Un biet porumbel înfricoşat. Şi atunci se gândi în vis: “Yisra’el eşti rabin, dă-ţi dovadă că ai mai multă minte!” Şi atunci se opri, încetă să se izbească în fereastră şi se întoarse spre un om care stătea în cameră şi îi spuse: “Domnule, sunteţi bun să-mi deschideţi fereastra?” Şi omul îi deschise geamul şi Yisra’el zbură spre lumină, dispărând în cer, observând că pe măsură ce urcă, lumina este tot mai puternică, căpătând tot mai multă substanţa, fiecare rază de lumină strălucind asemeni unei spade, iar mai sus îngerii ţineau săbii de flăcări în mâini, aripile lor incandescente înconjurând privirea nevinovată şi atotputernică a lui Elohay. -“…către Dumnezeul cel viu!” spuse încet Yisra’el, privind piatra de mormânt pe care scria Miriam Bliume, geb. Hönig, 1925 – 1959. Acelaşi lucru era scris şi cu litere evreieşti , tăiate în piatră parcă chiar de degetul lui Dumnezeu. La câţiva ani după ce Miriam murise mulţi evrei îi spuseră că nu face bine jelind atâta şi îi spuseră că ar trebui să se recăsătorească. Dar el nu voia. Pentru el a iubi şi a jeli însemna acum acelaşi lucru, până când a o jeli pe Miriam se transformă în a o iubi pur şi simplu pe Miriam împreună cu a-l iubi pe Sfântul Unic, şi pe toţi oamenii făcuţi de el, buni sau răi, deştepţi sau proşti, ştiutori sau ignoranţi. Se gândea că doar asta putea face un hasid pentru că este iubit de Shaday, Sfântul Unic, binecuvântat să-i fie Numele. -“…cel viu…”, repetă bătrânul, parcă absorbit de gânduri. Când ieşise din casă şi venise spre cimitir plouase un pic, dar nu s-a mai întors să-şi ia umbrela. Îi era greu să ducă cu el şi bastonul şi umbrela. Era bătrân şi, acum parcă mai mult decât în tinereţe, viaţa devenise pentru el ceea ce viaţa este cu adevărat: El Shaday Adonay. Era rândul lui acum. Mergând pe stradă picurii de ploaie i se opreau pe faţă, pe gât stropindu-l rece. Trecându-şi mâna prin barbă o simţea udă ca acoperită de bobiţe de rouă. De asemenea şi acoperitoarea de cap şi părul. Atunci îşi aminti cuvintele: “Deschide-mi, sora mea, iubito, porumbiţo, tu, cea curată! Căci capul îmi este plin de rouă, cârlionţii îmi sunt plini de picurii nopţii.” Ştia că se afla în faţa uşii lui Shaday, Cel Atotputernic şi că el îi va deschide cândva şi va fi cu Sfântul Unic, binecuvântat să-i fie numele şi cu Miriam pentru totdeauna. Când se gândea la asta era fericit asemeni unui tânăr care a descoperit iubirea în inima sa. -“…cel viu…”, spuse din nou Yisra’el. Merse la sinagogă de dimineaţă. Deschisese uşa cu un spasm al sufletului. Shaday era acolo şi el nu putea decât să tremure. ‘Oare ce zice Eloah de toate sinagogile părăsite?’ se gândi atunci Isra’el. Lumina intra prin puţinele ferestre în arc romanic scăldând Bibliile tipărite cu litere evreieşti în raze de dimineaţă şi rouă. Bibliile, calendarele şi cărtile de rugăciuni se aflau încă aşezate pe bănci de parcă proprietarii lor tocmai ar fi plecat din sinagogă şi ar fi urmat să se întoarcă ziua următoare la rugăciune. -“Sufletul meu suspină şi…”, spuse Yisra’el privind când intrase. Îi ruginise broasca şi se temuse că se va rupe cheia şi nu va mai putea intra deloc. În oraş nu mai era decât o familie şi ei erau cei care aveau grijă de sinagogă. O familie, doar atât. Cei mai tineri nici nu ştiau cum fusese când trăiseră evreii aici. Şi copilul acela… întradevăr… îşi povestea greşelile cu teamă şi ingenuitate. Era un băiat de peste douăzeci de ani, dar pentru Yisra’el era un copil. Nu mai ştia cum îl chema. Avea un nume latin. Dimineaţa ardea transparent printre arţarii roşii din curtea inundată de lumina cimitirului. Yisra’el privea cum o frunză galbenă într-un ton foarte cald se desprinsese dintr-o ramură şi acum cădea fluturat la pământ. Mormintele vechi erau toate acoperite cu iarbă şi poarta cimitirului era ruginită. Yisra’el lua bucată de pâine pe care o avea în mână şi o vârî în buzunarul pardesiului. În iarbă se aflau păpădii cu globuri albe de semfelinte şi nişte floricele galbene mititele şi nişte flori albastre puţin mai mari ce semănau cu genţianele. Apucă cu podul palmei firimiturile de pâine ce i se strânseseră pe genunchi şi le aruncă deasupra unui muşuroi de furnici. -“…tânjeşte…”, zise încet bătrânul Bliume. Miriam era nu în pământ, ci la Sfântul Unic, iar el va merge nu în pământ, ci la Sfântul Unic. Asta era tot ce ştia. Probabil că unii ar fi zis că dacă ştia acest lucru însemna că ştia totul. Acum frunza atingea pământul. Bliume ştia că e nevoie de atâta învăţătură ca să ajungi la lucrurile cele mai simple. Nu trebuie să ştii pe dinafară tot ceea ce scrie în Misna despre Tora, cuvânt cu cuvânt, ci să trăieşti pe dinafară Tora, cuvânt cu cuvânt. Şi copilul acela. Un creştin îşi ceruse scuze. Bliume nu-l mai ţinea minte, dar bineînţeles că îi spuse că este iertat. Apoi băiatul spuse că orice creştin adevărat este un hasid al lui Isus. ‘Interesant’, spuse bătrânul. Stătuseră pe o bancă în parcul pietruit de lângă supermarket şi vorbiseră lucruri atât de religioase de parcă s-ar fi aflat în umbra îngemânată a unei catedrale şi a unei sinagogi undeva în Evul Mediu iberic. Un stol de porumbei albi zbură pe deasupra lui Yisra’el. Toţi porumbeii erau albi, dar nu ştia câţi văzuse. Pe trotuarul din faţa cimitirului treceau oameni nu foarte grăbiţi, cum sunt trecătorii în oraşele mai degrabă mici decât mari, iar pe drum treceau maşini foarte multe maşini. Era autostrada. Drumul era foarte aglomerat deşi se lucra doar pe o parte, cealaltă fiind ocupată de utilajele muncitorilor ce turnau asfalt. Băiatul îi spuse că vrea să meargă la Yeshua. Bătrânul se uită la el şi îşi spunea: “Neobişnuit creştin”, căci mâinile şi gâtul băiatului erau acoperite de tatuaje. Poftim, ce ai spus? Poţi să repeţi, te rog? Spusese că vrea să meargă la Yeshua. Renunţarea pozitivă. A auzit de renunţarea pozitivă? Nu. Ce părere are, e rău să-ţi doreşti cu adevărat să fii cu Domnul? Unul din porumbeii albi veni până lângă Bliume şi apucă o bucăţică mai mare de pâine, căzută lângă muşuroiul de furnici. Apoi zbură puţin mai departe şi începu să o mănânce. Stătea cu unul din picioare pe galbenul cald al unei Frunze căzute, roşul picioarelor lui fuzionând cu galbenul frunzei, amestecându-se în dimineaţa asta luminoasă asemeni lichidului unor acua-rele pe o coală de hârtie. Cu ce te ocupi? întrebase Yisra’el. Chipul tânărului era inundat de lumină destul de puternică a dimineţii de toamnă. Copilul îi arată aparatul negru de fotografiat pe care îl avea atârnat de gât şi spuse: Construcţii şi fotografie. În plasticul negru al aparatului era gravat în adâncime: Nikon. Probabil marca fabricantului, se gândi bătrânul. Era o zi frumoasă plină de lumină, nesfârşita lumină. Oamenii ieşeau grăbiţi din supermarket, iar ei stăteau acolo blânzi şi gravi ca doi căutători ai luminii. Dar, zise bătrânul, Sfântul Unic, Domnul meu este atât de frumos că nu poţi fotografia totul. Da, spuse băiatul. Nu ştiu răspunsul, îşi amintea bătrânul Bliume cum îi vorbise tânărului, stând acum sub arţarii din care vântul începuse să doboare mai multe frunze odată. Mă întreb dacă pământul minţilor noastre îl va afla vreodată. Un câine ciobănesc german intră alergând pe poarta deschisă a cimitirului şi după ce îl privi puţin veni de-a dreptul la Yisra’el. În timp ce câinele îl mirosea, bătrânul se întrebă dacă îi fusese frică. Atunci. O femeie între două vârste strigă câinele dispărând amândoi după puţin timp dincolo de zidul clădirii ce se

învecina cu cimitirul. Câinii soldaţilor fuseseră un lucru atât de dur. Dar într-adevăr nu ştia dacă se temuse. Nu mai ştia. Probabil că uitase intenţionat. Viaţa e un trandafir frumos cu multe petale parfumate şi cu mulţi spini tăioşi, îşi spunea el uneori. Şi probabil că dacă n-ar fi aşa trandafirul n-ar mai fi la fel de frumos. Ştia că alesese bine să uite. Lucrurile importante nu le uitase. Ştia câţi evrei muriseră în oraş încă înainte să apuce să fie deportaţi şi ştia câţi Hasidim muriseră în lagărele din timpul războiului. Dar alesese să uite dacă se temuse de câinele soldatului acela sau nu. Uitase şi culoarea câinelui. Nu mai ştia dacă fusese negru în întregime sau dacă era cafeniu. ori dacă avea pieptul galben închis. Asta uitase. Deasupra lui, stând în curtea cimitirului, cerul acoperit de nori strălucea asemeni oglindirii unei priviri de faţă îndrăgostită într-o fereastră înaltă de colegiu laolaltă cu norii ce plăteau pe cer asemeni unor nuferi. Nu ştiu ce ar trebui să-ţi spun, îi spusese bătrânul copilului. Probabil că ar trebui să cunosc Tora mult mai bine ca să-ţi pot răspunde, spusese Yisra’el care deşi era rabin simţea că nu cunoaşte îndeajuns de bine oceanul nesfârşit care era Shaday. Dumnezeu, cum îi spun românii. Apoi stătuseră un pic de vorbă. El îi spusese tânărului o istorioară. Este o veche istorie evreiască. Sau arabă. Sau creştină. Un rege mare şi întelept, Alfonso cel Înţelept a vrut să clădească în Toledo o clădire care să fie ce-a mai limpede expresie a sublimului, un templu în care Dumnezeu să locuiască. La curtea sa erau mulţi meşteri constructori, însă doar trei erau cei mai pricepuţi: al-Yusuf, maurul, Josephus, vizigotul şi Yosef, evreul. I-a chemat pe aceştia şi le-a spus: Zidiţi-mi frumuseţea pură, o clădire atât de frumoasă, încât Dumnezeu să se afle în ea şi frumoasă pentru că Dumnezeu se află în ea. Ascult şi mă supun, spuse primul meşter care se numea al-Yusuf. Ascult şi mă supun, spuse al doilea meşter, care se numea Josephus. Ascult şi mă supun, spuse al treilea meşter, care se numea Yosef. După ce trecu lungul soroc dat meşterilor pentru a clădi în piatră oglindirea frumuseţii pure, al- Yusuf, Josephus şi Yosef se întoarseră toţi în aceeaşi zi la Alfonso Cel Înţelept, care era acum bătrân. Unde este templul zidit de tine? Îl întrebă Alfonso Înţeleptul, pe primul meşter. Al-Yusuf, meşterul maur spuse: Înălţate rege templul pe care îl doreşti nu poate fi ridicat de nici un om pentru că deja există. Este cerul, nesfârşit precum deşerturile ummei, cerul în care Dumnezeu locuieşte. Nu am construit nimic pentru că nici o moschee nu poate întrece ce a făcut Dumnezeu. Cerul este templul, expresia sublimului şi a frumuseţii, ridicat de însuşi Dumnezeu, cel milostiv, îndurăte. Da, cuvintele unei cărţi îţi adeveresc spusele, îi spuse meşterului înţeleptul Alfonso cel Înţelept. Pleacă-ţi fruntea la picioarele nesfârşitelor coloane ale acestui templu. Unde este templul zidit de tine? Îl întrebă Alfonso pe al doilea meşter. Josephus, vizigotul, răspunse: Înălţate rege, stăpânul meu; templul pe care îl doreşti nu poate fi ridicat cu pietre şi cu mortar pentru că nici o catedrală nu poate fi îndeajuns de luminoasă. Templul lui Hristos suntem eu şi cu tine, stăpânul meu. Noi suntem templul, înţelept împărat şi rege. Eu însumi sunt templul şi la ceea ce face Dumnezeu nu mai poate fi adăugat nimic, sau luat. În tot acest timp m-am rugat, am citit, am postit şi m-am rugat să nu murdăresc acest templu pentru ca Hristos să nu plece. Am venit să-ţi spun că tu poţi fi templul pe care îl doreşti, înţeleptule rege, stăpânul meu. Şi acum când templul care sunt eu şi templul care eşti tu sunt în acelaşi loc în numele lui Isus, aceste temple devin una şi în ele coboară prezenţa. Da, spuse Alfonso, o carte îţi advereşte spusele împreună cu inima mea. Luptă-te cu Domnul nostru şi nu-l lăsa să plece. Unde este templul zidit de tine? Îl întrebă Alfonso al X-lea cel Înţelept pe al treilea meşter. Yosef, evreul, răspunse: Înălţate şi învăţate împărat, ceea ce îţi doreşti nu poate fi construit în Castilia. Perla oricărei frumuseţi, locul preasfânt în care Sfântul Unic – binecuvântat să-I fie numele – coboară strălucind asemeni unui diamant mai mare decât universul, templul zidit din stele clădite muche peste muche, stejarul lui Avraham, lumina ochilor lui Ytzhak, credinţa lui Yisra’ el – pace peste ei -, nu poate fi ridicat pe pământ străin. Cel mai frumos lucru din univers, templul iudeilor nu poate fi construit decât în mijlocul strălucitoarei cetăţi a păcii. Nu am putut clădi nimic, preaalesule împărat. În ţara lui Iuda trebuie să fie templul. Da, spuse regale o carte şi Cuvântul lui Dumnezeu îţi adeveresc spusele. Roagă-te lui Dumnezeu pentru zidirea templului lui Dumnezeu. Iar apoi cum ziua se sfârşise, meşterii au plecat la casele lor, retrăgându-se din faţa împăratului, fiecare plecând un pic mai înţelept. Iar regele după ce s-a întâlnit cu cei trei meşteri, alYusuf, berberul, Josephus, creştinul şi Yosef, iudeul, ziua aceea l-a făcut un pic mai supus, mai curat şi mai răbdător. Şi aşa a fost cu Alfonso cel Înţelept şi cu cei trei meşteri. Cerul se făcuse senin aproape în întregime, vântul adiind slab în părul şi barba lui Yisra’el. Pe trotuarul de lângă gardul cimitirului nu trecea nimeni. Porumbeii albi se aflau încă printre pietrele funerare, căutând probabil insecte prin iarbă şi încet, încet venind tot mai aproape de bătrân. Scoase bucata de pâine din buzunarul pardesiului începând s-o mărunţească şi s-o arunce porumbeilor ce la început se îndepărtară puţin apropiindu-se apoi şi ciugulind pâinea, ridicând din când în când capetele şi privindu-l cu un singur ochi pe Bliume. Cine ştie cum mă văd, se gândi Yisra’el. Poate mă văd în alb şi negru, şi asemeni unui om reflectat în lentila unei oglinzi con-vexe. Yisra’el stătea cu bucatelele de pâine în mâinile sale zbârcite şi privea pietrele de mormânt acoperite de câteva frunze galbene, în nuanţa galbenului imperial din vechea China. Ochii îi era atât de plini de parcă şuvoiul unui înţeles viu se afla înăuntrul lor, de parcă în ochii lui Bliume se afla un nesfârşit fluviu, cu insule acoperite de păduri îmbibate cu apă şi cu nori baroci reflectaţi în imaterialitatea undelor sale. Ochii lui Yisra’el erau atât de luminoşi şi adânci de parcă erau o întreagă galaxie, complexă şi simplă totodată, plină de lumină, simplă şi infinită a Sfântului Unic. În aceste momente privirea lui Yisra’el exprima ceva nepătruns, de parcă sentimentele sale – dacă ar fi fost caligrafiate pe hârtie – ar fi fost câteva pagini de teologie. Adevărată teologie se scrie în inimă, ştia acest lucru. Porumbeii ciuguleau bucatelele de pâine aruncate de bătrân în iarbă, suindu-le în ciocuri şi îndepărtându-se puţin, rupândule în bucăţele şi mai mici şi înghiţindu-le. Erau foarte frumoşi, cu penele albe în întregime şi cu ciocurile şi picioarele purpurii. În jurul lui Yisra’el şi a arţarilor întunecaţi lumina devenise atât de strălucitoare, încât parcă se materializase, chipul bătrânului, ochii adânci şi zbârciţi, faţa umbrită de riduri, nasul curbat, barba şi perciunii lungi şi răsuciţi, pardesiul larg, pantalonii negri şi ghetele acoperite cu picături de apă lăsată de ploaia ce tocmai se oprise şi a putut picta într-un albastru întunecat spre negru pe care străluceau frunze ca de aur, pietrele cenuşii acoperite cu litere îngropate în iarba care era destul de mare şi porumbeii incandescenţi, toate înconjurate de lumina seninei izvorată din privirea Sfântului Unic, slăvit să-I fie Numele, coborată dintr-o dată în cimitirul pierdut pe străzile oraşului, un loc al tăcerii şi al pietăţii. Acum în lumina aceasta Yisra’el strălucea avându-l pe Eloah înaintea sa, oglindându-i-se în privire. Era atât de absorbit de meditaţie, încât nu observă cum câteva frunze aurii purtate de vânt se opriseră pe pardesiu şi zburară apoi mai departe, doar una oprindu-i-se în dreptul pieptului. Vântul îi mângâia fruntea lui Yisra’el şi înăuntru în sufletul său vântul scutura frunze de aur alb şi purta funigei, amintirea sufla, răsfirând păpădii şi vântul fuziona cu lumina omniprezentă precum ceaţa sau roua şi cu indigoul rugăciunii. Era lumină. Era zi. Dumnezeu era vizibil pentru că era prezent. Băiatul spusese mai multe lucruri pe care băiatul nu le înţelesese în întregime. Despre fotografiile sale. Acum soarele începu să iasă de după nori şi pe chipul lui Bliume lumina se făcea tot mai puternică, strălucindu-i în irişii întunecaţi înconjuraţi de pleoape acoperite de zbârcituri. ‘Am citit nişte cuvinte scrise de un japonez sau chinez, nu mai îmi amintesc exact ce era, în care spunea că pentru un budist sufletul său este întregul univers. Probabil că pentru asta dau ei atâta importanţă până şi unor petale scuturate de pe ramuri. Cam pe la momentul acesta Bliume începuse să regrete că-l întrebase

pe băiat despre fotografile sale. M-am gândit… cum să traduc sentimentul; pentru că sentimentul e comun, între fotografiile mele şi nişte poeme tanka de acum o mie de ani. Ştiţi, eu cred că dacă scrierea unor pagini artistice nu e ceva candid şi pasionat asemeni scrierii unei scrisori de iubire, atunci cartea aceea nu merită.’ Yisra’el se cam plictise, însă din politeţe încuviinţă dând din cap şi tuşind în acelaşi timp. Soarele lumina puternic acum, iar Yisra’el îşi ridică fruntea privind drept în globul alb-portocaliu al soarelui, lucrul acesta parcă încălzindu-i trupul chinuit de reumatism. Obişnuia să privească drept în soare pentru a se încălzi de pe vremurile când era copilandru. ‘Cimitir ovreiesc scăldat în lumină/ Lacrimi de piatră gravate în diamante îngheţate/ Stânci pătrate de chihlimbar în care strălucesc alefuri/ Pietre de mormânt cioplite în uriaşe lacrimi/ Acoperite cu lacrimi ovreieşti…/ Te naşti jidov/ Vei şti să plângi/ Departe…/Departe…/ Căci de mult deja/ Şi Ierusalimul e clădit din lacrimi.’, rosti încet bătrânul Bliume, cu un zâmbet. Era un vechi cântec idis, cine ştie din ce vremuri. Când îi şoptea încet pentru sine în anii ’40 cuvintele acestea îl făceau să plângă. Apoi după o pauză băiatul adăugă: ‘Asiaticul îl vede pe Dumnezeu în flori sau în stânci şi datorită acestui lucru ele devin importante pentru el. Eu ca şi crestin văd prezenţa lui Dumnezeu în om şi de aceea omul e atât de deosebit pentru fotografiile mele. Când fac portretul unui om binecuvântat mă simt de parcă aş avea înainte perla flăcării unei candele. În suflet, în psihicul omului, Dumnezeu face lucruri extraordinare, lucruri de care noi nici n-avem habar.’ ‘Aşa este, răspunse Bliume, dar poate că cea mai bună cale e să vezi prezenţa lui Dumnezeu în Dumnezeu.’ ‘Eu cred că Dumnezeu a pus în fiecare dintre noi un sfeşnic, continu băiatul, un sfeşnic în care să ardă lumina infinitului care este Dumnezeu. Şi, în acei care venim la Dumnezeu Isus – sper să nu vă deranjeze cuvintele mele – pentru lumină, El pune în noi, aprinde în noi acea lumină infinită. Eu atât vreau să fotografiez. Inimi în flăcari.’ Bătrânul îşi amintea că încuviinţă dând din cap şi gândindu-se că din tot ce spusese copilul asta poate că nu înţelesese nici jumătate, dar probabil că în mare îl înţelesese în acela din urmă pe băiat. Stând acum pe băncuţa veche din scânduri puse pe nişte drugi de metal îşi aminti că băiatul spusese că spaţiul european nu dăduse decât un singur pictor cu adevărat important, în măsura în care un pictor poate fi important. Rembrandt. Dar cum spusese băiatul? Rembrandt Harmenszoon van Rijn. Conversaţie. -“Sufletul meu…” Erau vii. Toţi erau vii. Stăteau pe o scară înaltă care urca din curtea Auschvitz-ului până la cer. Stăteau şi îl priveau pe Rabi Yisra’el Bliume care nu ştia cum ajunsese acolo. Toţi oamenii aceştia înfometaţi, bătuţi, omorâţi, împuşcaţi, gazaţi şi arşi erau vii. Mai în depărtare sofismul germanic turnat în metal deasupra porţii lagărului sclipeau în lumina lunii asemeni taisului unui cuţit. ‘Trebuie să priveşti, trebuie să priveşti, Yisra’el’, parcă spusese îngerul. Iar ei străluceau cum oamenii nu strălucesc de obicei pe pământ. Îşi luaseră stelele albastre sau galbene de pe braţe şi acum le ţineau în mâini înfăşurate asemeni unor suluri de carte. Stăteau pe treptele scării ce se pierdea în cerurile Sfântului Unic, binecuvântat să-I fie Numele, iar pe bucăţile de pânză brodate cu Maghen-David, condeie nevăzute scriseseră psalmi. Yisra’el Bliume privi în depărtare şi văzu că şi de la Birkenau se vedea strălucirea unei scări, şi de la Meidanek, şi de la Dachau, şi de la Lublin şi de la Treblinka. Multe, multe scări urcau până în cer din aproape întreaga Europă, pe unele fiind oameni nenumăraţi pe altele mai puţini, dar toţi erau acolo şi străluceau asemeni cerului înstelat, asemeni unor stele asemeni a şase milioane de stele născute din lumina oarbă a Shoahului. Uneori bezna e de preferata luminii, pentru că nu toată lumina e adevărata lumină şi nu toate beznele sunt întuneric. Catacombele erau scufundate în bezne şi linişte, iar în Hiroshima a fost prea multă lumină, atât de multă, încât ne-a orbit pe toţi pe pământul acesta pentru totdeauna. Acum erau indestructibili, frunţile strălucindu-le de parcă ar fi fost de diamante. Acum nu mai puteau fi arşi. Iar Rabi Yisra’el Bliume stătea acolo cu sulul Torei în mână şi privea cu ochii deschişi şi plini de suflet, privindu-I pe cei de pe scară cu faţa arsă de străluciri şi înconjurat de noapte. Stătea precum micul Shemuel în întunericul templului lui YHWH, binecuvântat fie El. Încet îşi scoase ghetele şi se plecă la pământ înconjurat de sehina ce începuse să se lase asemeni unor ceţuri, învăluind întregul câmp al Oswiecimului până dincolo de linia orizontului. Era lumină, dar nu era zi, era sehină. ‘Fiecare floare e o flacără, adăugă îngerul ce îi vorbise lui Yisra’el. Fiecare flacără de aici e un nufăr, după cum spun înţelepţii, înveşmântat în frumuseţe şi sfinţenie.’ Îşi luă ghetele de jos şi le aruncă cât de departe putu undeva în spatele său şi apoi înghenunche proptindu-şi fruntea de pământ şi în acel moment Miriam se întoarse puţin prin somn acoperindu-i creştetul cu mâna ei delicată şi atunci Rabi Yisra’el ştiu prin vis că se roagă cu fruntea proptită de pântecul soţiei sale.

II Mary

-Te iubesc, Yisra’el! Mary îl privea zâmbind mângâindu-i obrazul cu palma. -Te iubesc! Se aflau în faţa sinagogii unde rămăseseră ca întotdeauna ultimii. După ce încuiară plecară spre casa în care locuiau după ce trebuiseră să-şi elibereze locuinţa în favoarea unui muncitor care avea strânse legături cu Securitatea, noua locuinţă aflându-se aproape la distanţa limită a unui drum de Şabat. Casa le mai fusese sechestrată odată în timpul regimului fascist legionar, urmat apoi de dictatura militară a lui Antonescu. Treceau prin centrul oraşului pe lângă imobilul ce îi găzduise la un moment dat cu un secol şi jumătate în urma pe Lajos Kossuth şi Mihai Eminescu, la date diferite. Pe drum în timp ce mergeau ţinându-se de braţ ea îi spuse o glumă evreiască ce tocmai apăruse. I-o spusese Clara, nevasta evreului Félix Gedächtnistein, cel care avusese înainte de război magazinul de vechituri şi acum era magazioner la fabrica de conserve. -Ascultă! Oamenii care, din toată capacitatea lor, gândesc nouăzeci şi nouă la sută şi au credinţă unu la sută sunt cei bolnavi la cap. În schimb cei care gândesc unu la sută şi au credinţă nouăzeci şi nouă sunt cei înţelepţi, cei binecuvântaţi de Dumnezeu. Apoi, oamenii care din capacitatea lor gândesc cincizeci la sută şi cred cincizeci la

81 sută sunt oamenii obişnuiţi. Cei care gândesc nouăzeci şi nouă la sută şi cred cincizeci la sută sunt geniile, oamenii foarte inteligenţi. Cei care gândesc cincizeci la sută şi cred nouăzeci şi nouă la sută sunt sfinţii lui Dumnezeu. Cei care gândesc unu la sută şi cred unu la sută sunt cei ignoranţi. Oamenii care gândesc nouăzeci şi nouă la sută şi cred nouăzeci şi nouă la sută sunt cei treizeci şi şase de ţadikim din fiecare generaţie. Pe urmă, cea care gândeşte zero procente şi crede zero procente este clasa muncitoare după cum spun pancartele victoriei Revoluţiei bolşevice. Cel care gândeşte o sută la sută şi crede o sută la sută este Tatucul nostru J. V. Stalin pentru că în absolut toate este cel mai bun. Se zice că poanta asta a făcut-o Osip Mandelştam. Da’ eu cred că zvonul acesta a izvorât de undeva de sus. Parcă se mai poate şti ce e cu Mandelştam... -Şi eu te iubesc, Mary; spuse rabinul Yisra’el Bliume pe când intrau pe străduţa lor, ce fusese locuită cu decenii în urmă în întregime de familiile sărace de evrei din oraş Iubirea lor unul pentru altul şi pentru copilaşii lor le umpleau sufletele asemeni unor anticorpi puternici împotriva terorii statului asupra ideilor, a ideii asupra indivizilor şi a individului asupra statelor. Iubirea care le strălucea în inimă îi făcea imuni la ideologie, teroare şi moarte. Iubirea atotputernică a lui Shaday, pregătită pentru fiecare evreu şi, de fapt, pentru fiecare om. Nu spune oare Tanach-ul că fiecare popor va veni la Muntele Sfânt să I se închine lui Meh-’lek Adonay tsaw-baw’? Cât de frumoasă a fost Mary în ziua aceea. Strălucea cum ar străluci flacăra unui diamant. Îl ţinea de braţ şi vorbea zâmbind, iar privirea îi era parcă făcută din petale de nufăr. Era Mary cea frumoasă lângă el şi se mişcau în cel mai minunat şi cel mai adevărat vis al pământului. Sfântul Unic era atât de bun, Dumnezeu e un miracol în sine. Şi Mary era asemeni unei flori de care te îndragosteşti. Lumina zilei de sâmbătă i se amesteca în păr şi fuziona în privirea ei, mergeau pe lângă casele luate parcă dintr-un tablou de Marc Chagall şi aerul era atât de galben de parcă era făcut din aur. Părul lung al lui Miriam era puţin scuturat de vânt şi vântul le sufla răcoros în feţe asemeni apei unui şuvoi de munte. -„...tânjeşte...” Odată, Mary spusese că ei i-ar plăcea să citească o carte care să nu dea nici un răspuns la niciuna din problemele existenţei, cum se întamplă în majoritatea cărţilor, ci răspunsurile, la orice lucruri, să fie considerate ca fiind ştiute deja. Lui Miriam îi plăcea mult să citească, dar considera multe cărţi apreciate în societate ca fiind de calitatea a doua sau slabe, şi literalmente vâna cărţile bune de citit. Yisra’el îşi amintea că o întrebase atunci: ‚Şi, la ce ar fi bună o astfel de carte?’ Răspunsul lui Miriam a fost: ‚Acesta ar fi un alt lucru la care nu s-ar răspunde în paginile cărţii.’ Zâmbea, spunând acestea. Mereu zâmbea, mai ales în situaţii ca acestea, îi plăceau ghicitorile, era o adevărată Alisă în ţara minunilor. Dar totuşi care ar fi răspunsul? continuă el. Mary nu răspunse. El îşi repetă întrebarea: ‚Care ar fi răspunsul în legătură cu utilitatea unei astfel de cărţi. Pentru ce ar fi ea bună?’ După ce Yisra’el mai insistă puţin ea spuse: ‚Pentru memorie.’ Când fuseseră toate astea?... Demult, imediat după război, când ei nu erau căsătoriţi. Copiii lor o iubeau mult pe Miriam. Ea era toată dragostea lor. Şi nu doar familia o iubise pe Miri cât trăise. Era frumoasă, era asemeni prinţesei lebădă a acelui pictor rus dintre cele două secole, Mikhail Vrubel. Bliume avea în biroul său o fotografie în culori a acelui tablou pe care o ţinea înrămată într-o ramă de argint. „Prinţesa Lebădă.” Aşa hotărâse Stăpânul, Sfântul Unic, de Miriam semăna foarte mult cu personajul tabloului lui Vrubel, încât oamenii care intrau cu o treabă sau alta în biroul rabinului îşi exprimau uneori presupunerea că fotografia aceea reprezintă un tablou pentru care pozase chiar Miriam. ‚Nu, e doar un tablou rusesc’, obişnuia să spună rabinul. Mulţi îşi păstrau impresia aceasta pentru ei înşişi şi rămâneau cu ea şi după ce ieşeau din biroul rabinului Yisra’el Bliume. Ca şi prinţesa lebădă Miriam era delicată de parcă era făcută în întregime din lumină de suflet, iar ochii îi străluceau asemeni unor picuri de rouă. Nemărginirea strălucea în ea, iar sufletul o învăluia din toate părţile asemeni unor aripi albe de lebădă şi pe frunte îi străluceau diademe de petale. Odată îl vizită un student la Pictură care avea nevoie de un împrumut şi remarcă asemanarea lui Miriam cu faţa din tablou şi apoi vorbiseră puţin despre arta lui Vrubel. Şi asta fusese tot la începutul anilor 1950. Tânărul era un student rus de credinţă ortodoxă răsăriteană. Fusese ceva de necrezut că putuse să urmeze cursurile de pictură la o universitate din Republica Populară Romană pentru că nu îşi ascundea credinţa. Însă se pare că avea un unchi aflat undeva sus în ierarhia sovietică în URSS. Tânărul acesta, Grişa, îi dăduse o viziune creştină asupra lucrurilor legate de acest artist. Spunea că nu poţi face unele din operele realizate de talentatul Vrubel şi aceasta să nu te distrugă. Pe lângă minunatul tablou cu prinţesa lebădă, Vrubel făcuse un număr de alte tablouri în care personajele erau demoni şi îi zugrăvise atât de frumoşi de parcă erau îngeri; şi în aceste câteva tablouri le pictase în spaţiul plastic creat de el, bunătate. Şi asta era, spunea Grişa Stepănîci, ceea ce l-a distrus. Nu poţi face aşa ceva pur şi simplu. Dacă vezi răul ca fiind bine automat vei vedea binele ca rău. Răul te va ataca pentru că răul totdeauna atacă şi nu te vei încrede în bine pentru că îl vei considera rău. Şi răul te va distruge. Dar, încheie studentul, tabloul cu prinţesa lebădă e minunat, ca şi alte tablouri de ale artistului. Aţi avut ocazia să vedeţi vreo reproducere cu „Plângerea”, a treia variantă? Sau „Fecioara şi Pruncul”. Dacă Vrubel ar fi rămas la arta binelui şi şi-ar fi trăit arta ar fi fost binecuvântat. Bineînţeles că un critic materialist nu ar fi de acord cu nimic din tot ce v-am spus, dar ce contează asta, domnule rabin, dacă ştim că ce zice Dumnezeu e adevăr, încheie studentul. Să ne ajute Stăpânul să trăim adevărul, îşi amintea Bliume că îi spuse studentului, în timp ce-i dădea puţinii bani pe care putea să-i împrumute şi îi strângea mâna. Acum după atâţia ani Bliume îşi amintea că studentul, care fugi în Occident în anii şaizeci, mai spusese că în lume există arta binelui şi arta răului şi orice artist trebuie să facă alegerea. Arta ignoranţei e doar arta ignoranţei, nu poate accede la mai mult pentru că binele înseamnă cunoaştere. Ruşii aceştia. Îi trimisese câteva vederi de la Paris prin anii 70, una cu Muzeul Louvre şi două cu Nôtre Dame. Familia lui Miriam murise aproape în întregime în pogromuri sau în Transnistria. Ea, care era mezina familiei, scăpase datorită unei prietene nemţoaice de-a surorii ei cele mai mari, Felice. Prietena aceasta, de o vârstă cu sora ei, aflase că are cancer şi atunci făcuse acte false pentru ea şi pentru Miriam, înlocuind pozele şi data naşterii. Familia lui Miriam încercase să-i spună că nu trebuie să facă aşa ceva, dar ea nici nu voii să audă. Le spuse, ‚Eu am să mor oricum, dar fata asta poate să trăiască.’ Miriam locui cu mama fetei, care se mutaăpe strada evreiască. Apoi după ce fraţii lui Miriam fuseseră omorâţi într-un pogrom, restul familiei a fost deportată în Transnistria de unde nu se mai întoarse decât Felice şi Hanne, prietena ei, care muri de cancer doar prin 55. Hanne obişnuia să spună că Dumnezeu îi răsplătise. Acum erau pe terasa cu stâlpi a casei şi Miriam îl săruta, părul ei întunecat răcorindu-i faţa asemeni unor aripi albastre de porumbel. Miriam era atât de frumoasă, încât părea că ascunde un tainic izvor de lumină înăuntrul ei. Când o priveai în momentele când era tăcută aproape că te aşteptai să ridice o mână şi pur, şi simplu să înceapă să plouă cu turtă dulce. Când era liniştită şi stătea visătoare lângă fereastră părea asemeni unei zâne ce şi-a pierdut diadema de mărgean. Dacă ai fi văzut-o ai fi zis, probabil: „Prinţesa Miriam, soţia rabinului Bliume.” Miriam era o fată cu ochii indigo a cărei privire fuziona cu vântul asemeni hârtiei ude unor acuarele. După cum zisese Rubin Rabinovici, un necunoscut filosof evreu dintr-un stetl transilvănean, „Fiecare om e o operă de artă.” Această maximă a apărut când modestul Rabinovici fusese găzduit la o rudă apropiată de-a lui Bliume, trebuind să stea în oraş pentru o vreme, trebuind să aibă grijă de fratele său, cizmarul Rabinovici, care fusese operat. Atunci Rubin Rabinovici îi cunoscuse pe Bliume şi pe soţia sa, şi făcuse maxima aceasta pe care o scrise laolaltă cu altele într-un fascicul pe care, când se întoarse acasă, îl zvârli într-o ladă. Nu era deloc momentul publicării a nici unor fel de pagini mistice evreieşti.

Materialismul-dialectic proiectat de Marx înlocuiseră legile vieţii, proiectate de Dumnezeu, Lenin îl înlocuise pe Moise, iar Stalin era Mesia pentru totdeauna şi totdeauna, şi totdeauna. Aşa părea, cel puţin. Felice primise îndurarea Domnului şi se întoarse din Transnistria împreună cu Hanne, dar ceva din ea rămase pentru totdeauna pierdut parcă. Deşi ar fi putut să lucreze ca şi profesoară de desen, lucrul pentru care se pregătise înainte de Distrugere, cum numea ea perioada războiului, pur şi simplu nu mai voia. În afară de Miriam şi de Hanne nu o mai interesa de nimeni şi de nimic. Muncea la o fabrică de ceasuri şi locuia împreună cu Hanne, pe care îşi propusese s-o sprijine şi s-o îngrijească atunci când va începe să-i fie mai rău, pentru tot restul vieţii. Îşi pierduse încrederea în oricine şi orice. Se îndepărtase chiar şi de ceilalţi evrei şi chiar şi când o vizită pe Miriam stătea doar preţ de-o cafea după care se scuză. Felice era un suflet chinuit dincolo de orice limită posibilă. Deseori când era singură începea să vorbească cu mama ei şi a lui Miriam, cu tatăl lor, cu fraţii şi cealaltă soră a lor, iar Miriam îşi făcea mari griji pentru ea părându-i-se evident că dacă nu ar fi avut-o de îngrijit pe Hanne lucru care îl făcea cu atâta dragoste, Felice ar fi pierdut contactul cu realitatea. Când stătea acasă împreună cu Hanne, după ce venea de la serviciu, lui Felice îi plăcea să scrie poeme pe care Miriam o rugă să i le arate ca să vadă în ce stare se afla sora ei şi constată cu bucurie că poemele erau chiar bune şi arătau că sora ei era întreagă la minte şi poemele chiar ar fi fost bune să apară în vreo revistă de limbă idis, dar după cum mergeau lucrurile în România, pe măsură ce trecea anul 1947, părea tot mai evident că în bucuria forţată şi generală ce cuprindea întreaga Românie, nu era momentul ca nici un evreu să plângă pentru nimeni şi pentru nimic. Uneori nici morţii nu aveau dreptul să fie plânşi. Ca şi lui Rubin Rabinovici şi Felicei Hönig, oameni mărunţi şi neînsemnaţi, marele şi uriaşul, giganticul şi necuprinsul, măreţul şi divinul, nesfârşitul Stalin le punea pumnul său de otel în gură. „Acum trebuie să tăceţi! Pentru o veşnicie. Pentru veşnicia mea!” În condiţiile acestea când apăru Sabina în calea Felicei, nici Miriam nici Bliume, rabinul nu fură deranjaţi în nici un fel ca sora lor s-a împrietenit cu o creştină. Sau cel puţin, nu au sesizat că sunt deranjaţi ceea ce părea la fel, cel puţin. Ştiau doar că Felice are nevoie de ceva, de cineva. Felice are nevoie să fie salvată într-un fel sau altul. Când au văzut că retrasa şi cinica Felice iese din carapacea ei în care părea că se închistase pentru totdeauna şi de unde se ţinea în forţă împotriva a orice şi a oricui, Mary şi Bliume răsuflară uşuraţi. Da, Felice s-a împrietenit cu Sabina Wurmbrand, dar trăieşte. Trăieşte din nou. Până să se împrietenească cu Sabina, Felice îşi făcuse prietenii cu oameni din toate categoriile persecutate de regimurile nazist german şi fascist roman. Problema ei era că nu încercă să gândească cu inima şi că voia cu orice preţ să simtă cu mintea. Se angajă în câteva prietenii dubioase, iar în altele era un fel de Sfânt Francisc al cartierului ţigănesc. Dar iubirea e un pluton care totdeauna îşi apără oamenii, aşa că atunci când o întâlni pe doamna Sabina, soţia pastorului, Felice deja începuse să înveţe câte ceva din pagina vieţii şi un pic din încrederea ei fu câştigată de faptul că pastorul Richard Wurmbrand fusese considerat indezirabil şi făcuse închisoare în timpul legionarilor. Însă istoricul conştiinţei trebuie să noteze că iubirea şi caritatea pentru minoritatea romani şi pentru toate celelalte categorii umane persecutate de nazişti aveau s-o însoţească toată viaţa. Da, Bliume rabinul, avea o soră creştină, pentru că Felice era soră-sa. Şi nu-i părea rău deloc. Preferă să o ştie aşa şi fericită, decât să se uite la ea şi să vadă încă o victimă a Distrugerii. Dezamăgirea Felicei în faţa lumii rămăsese pentru tot restul zilelor ei. Întocmai cum scrisese în poeziile acelea de început. „Evul Mediu nu s-a terminat/ Evul Mediu nu s-a terminat/ Privesc şi văd, respir şi tac/ Evul Mediu nu s-a terminat.// De mă vei pune pe rug/ Voi şti ce să-şi spun/ Dar am să plâng şi am să tac/ Căci Evul mediu nu s-a terminat.// Eu trebuie să mor şi trebuie să sper/ De va fi să plâng tu nu ai să vezi/ Pentru că tu-mi vezi doar steaua de pe piept/ Căci Evul Mediu nu s-a terminat.// Se face tot mai întuneric/ Lumină noi nu am avut niciodată/ Mereu au fost stele, mereu au fost flăcări/ Veacul întunecat nu s-a terminat.// Nu e a noastră lumina - a ta e doar flacăra/ Al tău e rugul ce lacrimile-mi nu-l sting/ Nu mai plâng, priveşte, eu nu mai plâng/ Căci doar lacrimile nu le poţi arde.” Dar acum mai avea ceva în plus. Ceva ce pe Bliume nu-l interesa din toată inima, dar ceva ce – trebuia să recunoască – a salvat-o pe Felice. Îşi amintea îndoielile sporadice ale lui Mary şi discuţiile teologice cu ea în miez de noapte, prilejite de convertirea sorei sale mai mari. „Mary, e inutil să-ţi spun. Isus al lor nu e Masiach al nostru. Nu e.” Câte discuţii, de-a lungul anilor. Miriam avusese momentele ei de îndoială, dar fusese o evreică hasidică toată viaţa. Numai că uneori, cum spusese, avea unele îndoieli. „Avem o singură Biblie, Mary!” Obişnuia să-i spună. „Noi avem o singură Biblie, un singur Dumnezeu şi nu e alt Dumnezeu afară de Dumnezeu.” De data asta îndoielile lui Miriam e inutil de spus că nu-l deranjau din partea Sabinei şi Felicei, dar rabinul Bliume era un om înţelegător. Poate puţin prea înţelegător, cum găsea chiar şi el însuşi uneori. Convertirile de acum erau diferite de cele din trecut. Înţelegea. Foarte mulţi rămâneau evrei şi se luptau să rămână evrei, se izbeau deopotivă de creştinii care voiau să-i asimileze şi cu ceilalti evrei care îi părăseau. -„...tânjeşte...” Acum erau pe veranda cu stâlpi şi priveau cerul acoperit de nori incandescenşi. Le plăcea uneori să se oprească şi să stea pur şi simplu şi să privească. Frunzele care fluturau asemeni flamurelor unor armate cu coifuri de hărtie, plopii de pe stradă care erau scuturaţi de vânt, foşnind asemeni cântecului văntului când porneşte la drum, lumina – atât de puternică, încât îţi pare că te-a înghiţit, lumina - acest chit uriaş, învăluind întreg pământul asemeni sidefului unor valuri de raze. Urmau să intre în casa lor modestă şi să mănânce împreună cu copiii Chaim, Rahel şi Yehuda, care acum se jucau pe covor vegheaţi de o fată din vecini, Ana. „...un vis, al lui Miriam, pe care l-a visat la 17 ani.(în 1943). A visat că era o zi de vară de Sabat, era ora şase seara şi mergea printr-un oraş foarte curat, voind să meargă la sinagogă. Pe străzile oraşului oameni foarte eleganţi care purtau pe haine stele galbene erau puşi să spele asfaltul de către nişte oameni în uniforme militare, de asemenea şi aceştia nişte oameni foarte eleganţi. Deşi era în timpul zilei era întuneric pentru că în ziua acea era o eclipsă care dura deja de 12 ore. Când a ajuns la sinagogă a văzut că sinagoga era în flăcări şi avea toate geamurile sparte. Când s-a apropiat a văzut că înăuntru era rugăciune. Unii plângeau. A intrat şi Miriam în boxa femeilor şi a început să se roage. Privea din când în când la sinagogă care ardea şi se gândea că va fi distrusă şi că cei dinăuntru vor muri şi începură să-i curgă două rânduri de lacrimi pe obraji. În timp ce se ţinea rugăciunea intră un copilaş sărman şi flămând şi merse cu mâna întinsă pe la oameni. Însă oamenii stăteau aplecaţi şi nu-l văzură, doar câte o lacrimă din ochii lor, căzându-i în palmă. Veni şi la Miriam şi ea cum plângea şi era disperată nu-i dădu nimic şi doar o lacrimă îi căzu din ochi în mâna băieţelului. Acesta merse şi luă sfeşnicul stins de Hanukka şi îl puse în fereastra spartă. Apoi în loc să-l aprindă puse în el câte o lacrimă de lumină până în sfeşnic luminau şapte lacrimi mari. Apoi băieţelul îi privi pe cei din sinagogă ale căror grinzi în flăcări începeau să se prăbuşească şi spuse: “Lumina acestui sfeşnic nu se va stinge niciodată.” Şi apoi Miriam se trezi.” Rândurile acestea erau scrise într-un carneţel cu paginile acum îngălbenite pe care Yisra’el Bliume îl avea în buzunarul de la piept al pardesiului. În acelaşi carneţel, pe alte pagini scria: ‘Chaim Bliume – 27 Julie 1946, Rahel Bliume – 3 Maiu 1947, Yehuda Bliume – 30 Nov 1949’. Ce zi minunată a fost acea zi din 1952. Era Mary cea frumoasă lângă el şi se mişcau în cel mai minunat şi cel mai adevărat vis. Era Mary cea frumoasă. Era Mary. Acum erau pe terasa cu stâlpi a casei şi Miriam îl săruta părul ei întunecat, răcorindu-i faţa asemeni unor aripi albastre de porumbel. Miriam era un porumbel ce i se oprise în palmă, un porumbel care după ce îşi luă zborul se transformă întrun înger de-al lui Elohim. De ce oare, de ce oare nu zboară îngerii prin cerul acesta? De ce nu putem vedea heruvimii intrându-ne în suflet? Mary era un porumbel, eu – rabinărul – sunt un porumbel uneori; toţi avem aripi. Toţi avem aripi.

Îşi amintea cuvintele pe care i le spusese Miriam pe patul morţii, în 1959. ‚De o vei uita pe Mary, nu uita iubirea ei.’ Pentru el Mary fusese o manifestare a sehinei Sfântului Unic. Pentru el Mary fusese un miracol. Şi probabil că pentru întregul univers. Pentru că frumuseţea e un miracol. Minunare. Stai şi te minunezi şi visezi. Pentru asta a făcut-o Sfântul Unic pe Mary. Pentru asta a făcuto Adonay pe Eva. E adevărat, teologia ne spune că femeile nu sunt îngeri. Dar din logică derivă că sufletul lor nu este unul terestru. Femeile sunt adevăraţii extratereştri. Nu există alţi extratereştri decât femeile, care cuceresc cu iubirea din inimile lor asemenea războinicelor armate ale tătarilor. Priveşte-o. Priveşte-i părul parfumat, priveşte-i zâmbetul şi să ştii că atunci când îţi vei propune să-i priveşti ochii vei fi o cetate cucerită. Iar ea doar a stat acolo în preajma ta, privind ceva nedefinit şi făcând ceva nedefinit. Tu nu vei ştii niciodată, dar poate în tot timpul cât tu o priveai, sufletul ei se gândea la tine. Şi înţelepciunea spune că toate cetăţile sunt făcute pentru a fi cucerite. Primul ei zâmbet pentru tine va fi primul document princiar către crenelurile învinse. Ele sunt adevăraţii cavaleri, femeile sunt cele care înving. Însă folosesc mijloace sublime şi subtile, încât cuceritul crede că el a făcut totul, crede că el e el, dar nu ştie că în iubire ea e cea ce împarte cărţile. Ascultă cuvintele înţelepciunii, nu te îngâmfa, nu te crede grozav. Ea te-a observat pe tine înainte să o vezi tu pe ea. Asta era experienţa lui cu Miriam cea minunată. Îl ţinea de braţ şi zâmbea , iar privirea îi era parcă făcută din petale de nufăr. Mereu bărbaţii au fost cei mândri şi neştiutori. Să ţii minte, ori de câte ori o priveşti, că în sărutul ei se află înţelepciunea. Asta ar trebui să ţii minte, dar înţelepciunea prea puţini oameni o caută. Mult prea puţini. Dar să ştii că în sărutul ei nu se află decât înţelepciune, de vei căuta altceva să ştii că nu vei găsi. Te vei crede înşelat şi vei cere satisfacţie, şi nu vei ştii probabil niciodată pe pământul acesta că trişorul a fost doar inima ta. În sărutul ei frumos nu se află decât înţelepciune, dar înţelepciunea cuprinde atâtea lucruri, încât intelepciunea cuprinde totul, în sărutul ei e totul, dar trebuie să înţelegi că ceea ce vei găsi acolo este înţelepciunea Sfântului Unic, altfel inima ta îţi va fura toţi aşii, şi vei pierde. Petale de nufăr. De fapt noi nu putem şti ce cuprinde privirea lor. De fapt nici nu mă interesează privirea lor. Doar privirea ei. Ce e acolo? Voi şti vreodată? Privirea celei mai frumoase fete e o ideogramă compusă din două caractere. Şi de aceea este atât de frumoasă, fiindcă ideograma aceea cuprinde ceva ce nu voi putea înţelege niciodată, ceva ce nu voi putea decât să iubesc pentru veşnicie. Adevăraţii filosofi sunt femeile. Iar ele, asemeni lui Isus din Nazaret şi lui Socrate nu lasă nimic scris. Era frumoasă. Ţi-aş putea-o prezenta pe cea mai frumoasă dintre fete, dar la ce ţi-ar folosi? Şi, de asemenea, mie – la ce mi-ar folosi să mi-o prezinţi tu? Eu ca şi cum cineva ne-ar face cunoştinţă cu un înger. Într-adevăr suntem făpturi cereşti în sufletele noastre, dar pământul ne trage în ţărână şi nisip, în stânci şi deşerturi. Rabbi Yisra’el Bliume ştia că nu e bun că talmudist, era prea romantic. Simţeai că Miriam e frumoasă chiar şi dacă stăteai cu ochii închişi în apropierea ei. Toate gândurile astea despre iubire le făcuse în tinereţe, când o cunoscuse pe Mary, în orăşelul în care venise ca refugiat de război din Cernăuţi. Era asemeni prinţesei lebădă, din tabloul lui Vrubel. Să nu o crezi când nu te priveşte, dar să o crezi când îţi spune că iubirea ei eşti tu. Noaptea ochii ei străluceau asemenea cerului înstelat şi întunecat. Nu era bun ca talmudist, dar sunt unele femei, cum a fost Mary, care te cuceresc şi te înving. Bliume era un om învins. Frumuseţea îl învinsese, cu mai multe zeci de ani în urmă, pentru totdeauna. Iubirea te învinge. Eşti învins de ceea ce iubeşti. Dacă iubeşti eşti un om învins şi fericit. Scopul nici unui om în viaţa creată de Elohay nu este libertatea. Libertatea, aşa cum o înţelege laicul, înseamnă moarte. Omul a fost creat ca să fie învins. De Dumnezeu, de om, de iubire. Rabbi Yisra’el Bliume a fost creat de Adonay ca să fie învins de Mary. Lumina zilei de sâmbătă i se amestecă în păr şi fuziona în privirea ei, mergeau pe lângă casele luate parcă dintr-un tablou de Marc Chagall şi aerul era atât de galben de parcă era făcut din aur. -Te iubesc, Yisra’el! Iubirea e aceea ce luptă. De aceea l-a binecuvântat îngerul pe Israel. Pentru că oricine luptă iubeşte. Altfel nu ar putea-o face. De aceea femeile sunt cei mai buni războinici. Atâtea gânduri, cugetă Yisra’el uneori, încât frumuseţea lui Mary e umbrită de enunţurile logicii. Ce se întâmplase de fapt în ziua aceea? Veniseră de la sinagogă şi se sărutaseră în cerdac, înainte să intre în casa unde era Ana cu copiii. Tot ce trăiseră împreună acum era estompat, era îndepărtat asemeni unei pelicule vechi şi atemporale de iubire. Mary era marea actriţă ce apare în filmul vieţii lor, iar el era pajul prinţesei, pentru că toate marile actriţe sunt venite din lumea basmelor. Întradevăr, totul e atât de apropiat asemeni frumuseţii. Când e lângă tine frumuseţea, totul e atât de prezent asemeni unui vânt electric de sfârşit de vară şi atunci… -Te iubesc. Omul nu este un om de zăpadă. Deşi mulţi încearcă să fie. Omul nu e un idol de piatră. Deşi mulţi aşa se văd. Omul este o făptură a vieţii. Cu o inimă care bate mereu, cu un creier plin de substanţe chimice şi cu un suflet care parţial se conectează la inima aceea neliniştită şi la computerul ăsta biochimic care este creierul omului. Omul este o făptură vie. Omul este o făptură. Viaţa e mai mult decât orice şi-ar putea imagina omul. Omul a fost făcut ca să-l iubească pe om. Asta este legea vieţii. Aşa spune Stăpânul, Sfântul Unic, Cel binecuvântat. Dar omul este neştiutor. Cel neştiutor caută iubirea în plăcere, pe când cel binecuvântat de Adonay, acesta găseşte plăcerea în iubire. Nu eşti o stâncă, nu eşti o plantă, nu eşti un stâlp de sare, nu eşti un idol de gheaţă, dar eşti un om. În tine e viaţă. În tine e ceva sublim. Orice om e un copil murdar pe faţă. Aminteşte-ţi. Aminteşte-ţi de trecut. Eşti aşa de bătrân? Cât de bătrân te crezi? Crezi că eşti de o vârstă cu vremurile, crezi că ştii totul? Doar cu puţin timp în urmă erai un copil curat, uită-te la tine acum. Doar cu puţin timp în urma de-abia te născuseşi şi erai asemeni unui mâţ mic ţinut în braţe de o fetiţă. Tu eşti acela. Doar cu puţin timp în urmă erai un embrion răcorit de ploaia care era Dumnezeu pentru tine. Toate lucurile acestea Bliume le învăţase privind-o pe Mary, atunci când ea era sub aceste ceruri şi mai apoi privind-o în inima sa, în amintire. Mary îl privea zâmbind mângâindu-i obrazul cu palma. Întradevăr trebuie să fim recunoscători lui Elohay pentru oamenii pe care îi întâlnim sub ceruri. Oare pentru toţi? Posibil. Posibil. Multumeşte-i lui Elohim Adonay YHWH pentru fiecare om pe care l-ai întâlnit vreodată. Pentru ca în om e viaţa, deşi în inimile multora se afla moarte. Priveşte-i pe oameni cum erau pe vremea când aveau aripi şi îi vei mulţumi Stăpânului, aşa cum îi mulţumeşti când priveşti un fluture, o libelulă sau o floare. Pentru că florile au cele mai frumoase aripi. Florile de lumină. De aceea sunt femeile frumoase. Pentru că sunt făcute din petale. Pentru că parfumul ce îl răspândesc le izvorăşte de sub limbă, cum spune Scriptura. Mary îl privea zâmbind mângâindu-i obrazul cu palma. -“Sufletul meu suspina şi…” Acum erau pe veranda cu stâlpi şi priveau cerul acoperit de nori incandescenţi. Le plăcea uneori să se oprească şi să stea pur şi simplu şi să privească. Frunzele care fluturau asemeni flamurelor unor armate cu coifuri de hârtie, plopii de pe stradă care erau scuturaţi de vânt foşnind asemeni cântecului vântului când porneşte la drum, lumina – atât de puternică, încât îţi pare că te-a înghiţit... Mary era atât de aproape, asemeni unui cântec infinit. Miriam murise în urma unei boli în 1959, dar era vie pentru veşnicie. Ultimul lucru pe care l-a făcut a fost să-i zâmbească. Era întinsă pe pat, îi strângea pe Chaim, Rahel şi Yehudah la piept şi îi zâmbea cu lacrimi în ochi lui Yisra’el. Mary era aici, pentru că Adonay e aici. Viaţa nu moare. Niciodată viaţa nu a murit. Viaţa nu poate muri. Mary

82 era lângă rabin şi privirea ei se reflectă în ochii lui adânci împreună cu reflexia privirii de copil a lui Elohay.

III G-d

-Tati, de ce e Dumnezeu nevăzut? Ce întrebări îi puseseră copiii de-a lungul anilor. Apoi nepoţii când veneau din Israel după 1990. Întrebări dialectice. Ce s-ar fi putut răspunde? Nimic, de fapt, dar copiilor trebuie să le dai un răspuns. Copiii, cei care sunt coborâţi de câteva ore din trenul veşniciei şi care te privesc cu nişte ochi ce, cu câteva minute înainte, îi priveau pe îngeri trebuie să le răspunzi, trebuie să le spui ceva, orice poţi fabrica din mintea ta plafonată. Probabil că e normal ca un copil de trei, patru ani să întrebe: ‘Tati, de ce nu-L putem vedea pe Dumnezeu?’ Probabil că e absolut normal. Probabil că, doar cu zile înainte, ochii lor uriaşi îl priveau pe Elohim. Copiii şi bătrânii sunt, pe pământ, făpturile veşniciei. În zâmbetul ceresc al copiilor veşnicia e prezentă în fade out, iar la bătrâni ea se face simţită asemeni unui mixaj în fade in între clapele de pian mişcate de picăturile de ploaie şi vântul purtat de ocean asemeni unei sticle ce poartă o scrisoare către ceilalţi Ochi. Unii şi-L imaginează pe Dumnezeu asemeni unui Ochi, iar alţii asemeni unui Triunghi, dar evreul îl vede pe Dumnezeu în tăcere. Dumnezeu este tăcerea cea mai lungă, Dumnezeu este tăcerea care vorbeşte, Elohim pentru îngeri este cântec şi pentru om este tăcere. Trebuie să taci mult, mult timp pentru a ajunge să-L auzi pe Dumnezeu tăcând, pentru a putea ajunge să-L auzi pe Dumnezeu stând chiar lângă tine şi tăcând pentru tine. Tăcerea este creaţia lui Elohim pentru că cele mai frumoase şi binecuvântate lucruri se spun fără cuvinte. Pentru că gura nu e nimic, pentru că mintea e prea puţin şi pentru că inima e un om. Doar inima e un om. -„...şi tânjeşte...” -Tati, tati! -Da, ce este îngeraşule? -Tati, uite! Vezi? Uită-te. Uite ce am făcut. -Domnişoara Rahel Bliume, ce-l tot bâzâi pe tati Yisra’el? Tati trebuie să se roage că mâine e sâmbătă. -Da, mami, da... -? -Am făcut ceva şi vreau să-i arăt şi tatei. -Şi mă rog ce-ai făcut?... nu văd decât doi biscuiţi de eugenie desfăcută. -Sunt tablele lui Moşe şi am scris Tora pe ele. -Dar tu nu ştii să scrii, domnisoară, spuse Miriam. Miriam voii să mai adauge ceva, dar Yisra’el îi făcu semn să tacă. O luă pe micuţa copilă în braţe şi stătură aşa frunte lângă frunte, rugându-se amândoi încet, Rahel privind cu reverenţă biscuiţii de eugenie pe care scrisese Tora şi Yisra’el privind-o pe copilă de parcă ar fi fost însuşi Mose. Toamna îl înconjură pe Bliume asemeni unui incendiu. Se simţea de parcă sufletul îi era îngropat în frunze galbene şi mari, căzute din cer. Acum avea o percepţie mai corectă asupra realităţii. Fiecare frunză era o limbă de foc din vâlvătaia care învăluia întreaga planetă asemeni focului ce nu se mistuia din pustiul Horebului sau asemeni unei explozii atomice care umple totul de frunze galbene şi amintiri. „...l-a ars, şi n-a pus nimic la inimă.” Cuvintele acestea erau scrise pe piatra de mormânt a lui Bliume. Cuvinte scrise pe hârtie de profetul Isaiahu cu atâta şi atâta timp în urmă, ultimele cuvinte care voia sa le spună rabinul, pentru care voia să mărturisească şi după moarte. „...şi n-a pus nimic la inimă.” Yisra’el Bliume era purtătorul unui mesaj şi voia ca atât timp cât va fi amintirea lui Bliume să fie amintit şi mesajul pe care îl purta el de când era rabin, şi de aceea îşi comandase inscripţia aceasta pentru piatra tombală, care era un sfeşnic cu şapte braţe de bronz, literele înconjurând baza sfeşnicului. „...l-a ars” Dumnezeu era aici. Ca întotdeauna. Dar tocmai pentru că era prezent tocmai de aceea materialistul putea să spună că Dumnezeu nu era. Pentru că nu era vântul sau focul, sau apa, sau piatra uriaşă materialistul putea spune că nu era nimic. Dar tocmai că nu era nimic altceva îl făcea vizibil pe Adonay. Dar omul e ignorant, ignorantul e orb, iar orbul nu mai poate plânge. Când nu mai poţi plânge inima îţi moare şi astfel omul devine încet, încet un robot cu ochi de gheaţă şi cu frunte acoperită de nichel. Dumnezeu era aici. E aici. Şi Bliume şi YHWH vorbeau. Îşi spuneau acelaşi lucru, asemeni cu două oglinzi puse faţă în faţă. -“Sufletul meu suspină şi tânjeşte...” Îşi mai amintea frânturi din conversaţia cu băiatul acela pe bancă de lângă sinagogă şi supermarket. –Ştiţi… Mă gândesc uneori că poate faptul că Rembrandt aparţine creştinătăţii, că a pictat Evanghelia şi nu orice altceva e o dovadă că la Yeshua trebuie să vină toată lumea. Tot pământul ăsta păcătos. Dar îşi amintea că băiatul nu spusese Yeshua. Spusese ‘Isus’. –După câte văd vă place mult pictura olandeză, spusese Bliume atunci. Puţin mai târziu tânărul spuse: Dumnezeu e asemeni unui ocean sferic infinit în talazurile căruia toţi ne strigam temerile. Sufletele noastre urlă, fiindcă ne e teamă că nu vom fi auziţi, că nu vom fi niciodată auziţi. Mereu ne e teamă. Dar în tot acest timp picioarele noastre erau scăldate de valurile dense şi tulburi şi ne înţepăm în cochilii de scoici aduse din veşnicie. Tânărul făcu o pauză timp în care rabinul tăcu. –Dumnezeu tace, cum tăceţi dumneavoastră, ori vorbeşte, cum vorbesc eu acum; Dumnezeu stă şi ascultă, stă şi priveşte... aude. Mereu aude. Cuvinte spuse de miliarde de oameni, şoapte disperate. Toate acestea Dumnezeu ni le aude. Dumnezeu ştie numele a miliarde de oameni, îşi aminteşte de miliarde de feţe. –Dumnezeu e viu, milos, îndurător. Dumnezeu e cum nu suntem noi, spusese. Întotdeauna ştiuse că va fi rabin, dar în timpul Holocaustului simţise că Elohim îl cheamă. Când aproape toată lumea din jurul său era fascinată de moarte, când fetele se îndrăgosteau de militarii S.S., noii oameni ai celui de-Al Treilea Imperiu cu uniforme impecabile şi cu o etică de insectă, împrăştiind în jur iluminarea religiei naţional-socialismului, al călăului care se afla în prezidiul sălii de judecată şi al nevinovaţilor care se nasc vinovaţi; dogma nietzcheană a vinei celui slab în faţa celui tare şi a inocenţei celui tare faţă de istorie şi faţă de Dumnezeu, faţă de victime. Doar în acele momente s-a putut observa sursa demonică a filozofiilor unor epoci trecute, filozofii care se transformă treptat în ideologii şi apoi încet şi în mod fanatic în religie. Atunci - când lumânările erau stinse în întuneric - , atunci Bliume simţise chemarea lui Shadday, în mijlocul Distrugerii. Dar atunci Yisra’el simţise că este chemat într-un templu plin de lumini. Şi intrase pur şi simplu. Ce era oare în jurul său? Nu ştia atunci, dar tot ceea ce vedea afară era doar degenerare. Da, când se pierde frumuseţea vieţii începe fascinaţia morţii. Cât despre români, chiar şi pentru cei care nu îi dispreţuiau pe evrei, pentru ei pământul a atârnat mai greu decât Distrugerea. Au acceptat ordinele Acvilei de Fier pentru un pumn de pământ. “Nistrule pe malul tău /Paşte calul Neamţului/ Şi cu al Românului/ Calul paşte şi nechează/ Stalin plânge şi oftează/Taci Staline nu ofta/ Basarabia nu-i a ta.” Cântec din timpul războiului. Şi mulţi au murit, asemeni unui biet Sancho îmbrăcat în armura lui Don Quijote. “De la Odessa la vale/ Vine-un tren cu cinci vagoane/ Încărcat cu militari/ Fără mâini fără picioari/ Şi rănitul cel mai tare/ Striga în guriţa mare/ Domnule

conducător/ Mână trenul mai uşor/ Că rănele tare mă dor/ Şi vine o fată mare/ Să-i aprindă o lumânare/ C-aşa-i moartea de soldat/ Să moară el împuşcat.” Cântec de război. Şi au murit fără ştie că Sancho e adevăratul erou al cărţii lui Cervantes. Quijote e doar fascinat, drogat – trăieşte o iluzie; pe când Sancho Panza, ţăranul, e cel care îl iubeşte pe Don Quijote. Sancho Panza e cel care iubeşte şi totdeauna eroii cărţilor şi ai vieţii sunt cei care iubesc. Numai că, din păcate, Quijote-ii naţional-socialişti cărora le erau supuşi Sancho-ii romani erau cu adevărat duşi cu pluta. Şi în 41, în 42, în 43, în 44 Quijote l-a dus pe Sancho la moarte, şi Sancho s-a lăsat dus, şi Sancho a murit şi a murit şi Quijote. Stai la tine-n ogradă, mă, Sancho, mă şi îngrijeşte-ţi via şi cireşii şi ţine-ţi mierea în casca de soldat pe care ei vor să ţi-o pui pe frunte. Şi să ştii că un Sancho care Îl are pe El, acel Sancho e tot ce-a încercat bătrânul hidalgo Alonso Quijano să fie. Aşa ar fi vorbit bătrânul Bliume unui român dacă ar fi vrut să-i comunice ceva de la sufletul lui către sufletul celuilalt. Dumnezeu era aici. Ca întotdeauna. Dar tocmai pentru că era prezent tocmai de aceea materialistul putea să spună că Dumnezeu nu era. Pentru că nu era vântul sau focul, sau apa, sau piatra uriaşă. Deşi Elohim e Stânca. Doar el e Stânca. Îşi mai amintea că tânărul spusese la un moment dat: -…ar trebui plătite daune evreilor pentru Holocaust… Iar el răspunsese: -De către cine, de către diavol? Da, Elohim e Stânca, uriaşă precum credinţa. Noi oamenii nu îl vedem pe Stăpân până nu ne izbim de el, aşa cum ne izbim de o stâncă ocrotitoare în noapte şi munte, înconjuraţi din toate părţile de furtună şi flăcări. Izbitura doare puţin, poate puţin mai tare, dar izbitura aceasta e ceea ce ne anunţă salvarea. La adăpostul acestei stânci putem plânge în hohote şi putem fi fericiţi. Toţi suntem copii la urma urmei, dar lucrul acesta îl învăţăm la sfârşit, căci copilăria sufletului aduce înţelepciune. ‚Elohim e Stânca. O vezi? Inima ta e o mare cu valuri ogivale, iar Stânca e acolo la un capăt al ei. O vezi. Dar mai întâi, îţi vezi inima? Hai să intram în ea. Mergi până la Stâncă sus pe o cămilă ce urcă şi coboară pe valuri. Şi dacă vei găsi Stânca, dacă o vei găsi du-ne şi pe noi la ea. În deşertul acesta verde şi sărat de valuri să plecăm cu toţii cu caravane de vite de deşert până jos la picioarele Stâncii. De ce? Pentru că în sufletele noastre nu se află nimic. Poate doar marea, sau poate doar dune de sare, sau poate doar nisip. Nisip. Noi ăştia de care te izbeşti la tot pasul pe stradă suntem oameni cu suflete de nisip. În noi bat uragane de nisip, zbuciumându-ne şi lăsându-ne aproape morţi de fiecare dată. Mările din noi ni se izbesc de inimi, nu de Stâncă, şi de aceea suferim. Mereu suferim, deşi suntem oamenii de succes, deşi suntem cei care facem cărţile, deşi pentru noi nu sunt secrete pe pământ, iar universul şi focurile de artificii au fost făcute pentru plăcerea noastră. Noi suferim cu toţii pentru că inimile oarbe sunt cele ce suferă.’ Cuvintele acestea le auzise distinct într-o viziune în care nu ştia dacă este treaz sau adormit, dacă oamenii l-ar mai numi viu sau dacă a trecut deja dincolo, o viziune în care era înconjurat de peisajul unui tablou ale cărei elemente se schimbau de la câteva momente la altele. Acum parcă erau valuri pictate de David Caspar Friedrich, iar după câteva momente parcă se afla în mijlocul unui deşert uriaş şi mort pictat de Salvador Dalí. Dar, în mod neobişnuit, se auzeau valurile spărgânduse de stânci, în văzduh se auzeau strigătele grăbite ale pescăruşilor căci era chiar la capătul deşertului şi mai departe începea marea. El, rabbi Yisra’el Bliume venea din valuri, mergând prin apa foarte caldă, şi privea deşertul dinaintea lui, care se întindea după umbra prelungă a stâncii. Pe lângă valuri trecea o caravană de cămile care se îndrepta spre pustiu, şi unul din oamenii din caravană, care era fratele lui Yisra’el Bliume, Baruch Bliume, care murise la Dachau îi vorbea. Ruchi devenise om al deşertului, ce viziune ciudată, dar Bliume ştia că Dumnezeu îi vorbea. Cu mintea nu putea înţelege nimic, dar Dumnezeu oricum nu poate fi pătruns cu mintea. Cuvintele spuse de Dumnezeu trebuie să le asculte urechea sufletului, inima e aceea care poate înţelege. Ştia asta. Acum o ştia. Şi Ruchi îi spunea: -Ascultă tăcerea Stâncii... Îşi amintea o altă întâmplare cu Rahel, de când era ea mică. O prietenă de-a lui Mary o întrebase odată pe Rahel, spunândui: -Tu ce eşti, eşti o fetiţă mică-mică? Iar Rahel răspunsese: -Nu, sunt evreică. Bineînţeles că Rahel ştia că este şi fetiţă, dar adevărul e că în acei ani – câţiva ani după Shoah – în familiile evreilor credincioşi accentul fusese pus mult mai mult pe credinţă, decât oricând. Rahel ştia că este fetiţă, dar nu i se amintea în familie acest lucru în fiecare zi cum i se amintea că este evreică. Era modul lor de a se apăra. De zeci de secole evreii s-au apărat cu litere. Simţea că sfârşitul căutărilor sale venise. Elohim îi vorbise şi apoi i se revelase sub forma unei bucăţi de pâine neagră şi a unei căni mari de metal cu lapte. Acum ştia şi povestea se sfârşise. Acum găsise ceea ce căutase şi intră în lumină. Acum ştia, dar mai ştia că cei care cunosc adevărul sunt respinşi de ignoranţi şi simpli după cum este respins adevărul. Privea bucata de pâine şi cana cu lapte şi vedea o manifestare a lui Dumnezeu. Acum stătea pe banca din cimitir şi avea o viziune; pâinea cea neagră îl sătură şi laptele se transformă în vin. Da, sfârşit. Sfârşitul tuturor lucrurilor. Corabia care se izbeşte dintr-o dată de pământul cel nou, de cerul cel nou. Corabia care se izbeşte de cer. Bliume. Astăzi el s-a izbit de cer. „...circumcised the eighth day, of the stock of Yisra'el, of the tribe of Binyamin, a Hebrew of Hebrews; concerning the Torah, a Parush; concerning zeal, persecuting the assembly; concerning the righteousness which is in the Torah, found blameless. However, what things were gain to me, these have I counted loss for Messiah. Yes most certainly, and I count all things to be loss for the excellency of the knowledge of Messiah Yeshua, my Lord, for whom I suffered the loss of all things, and count them nothing but refuse, that I may gain Messiah and be found in him, not having a righteousness of my own, that which is of the law, but that which is through faith in Messiah, the righteousness which is from God by faith; that I may know him, and the power of his resurrection, and the fellowship of his sufferings, becoming conformed to his death; if by any means I may attain to the resurrection from the dead. Not that I have already obtained, or am already made perfect; but I press on, if it is so that I may take hold of that for which also I was taken hold of by Messiah Yeshua. Brothers, I don't regard myself as yet having taken hold, but one thing I do. Forgetting the things which are behind, and stretching forward to the things which are before, I press on toward the goal for the prize of the high calling of God in Messiah Yeshua.” Astea erau cuvintele. Dar oare care erau lucrurile pe care i le spusese băiatului acela? ‘Cauţi sensul vieţii? Asta cauţi? Eu n-o să mai trăiesc mult în pantofii ăştia, dar pot să ţi-l spun, dacă vrei să-l ştii.’ Soarele strălucea mare deasupra supermarketului, asemeni unui glob uriaş de Crăciun. În jur oamenii erau frumoşi şi diferiţi. Bliume îşi amintea că îi mai spusese: ‘Dă-mi voie să-ţi spun ceva. Tu ai spus că singurul pictor cu adevărat important e Rembrandt. Eu vreau să-ţi spun că din toate cărţile scrise de om cele mai multe sunt fără importanţă. Iar multe dintre ele sunt declarate mari opere ale umanităţii, dar de fapt nu valorează nimic. Şi când un om cu suflet de artist se formează la şcoala unor asemenea cărţi trăieşte într-un paradis artificial, într-o iluzie alternativă… Alternativă, dar totuşi, doar o iluzie. Şi apoi când omul acesta cu suflet de artist se izbeşte de ceea ce pe pământ se numeşte realitate, ori îşi deschide ochii, ori e distrus într-un fel sau altul. Distrugerea poate fi şi doar o atrofiere a sufletului, dar ce îngrozitoare distrugere este şi aceasta. Deschide-ţi ochii, băiete. Deschide-ţi ochii.’ Apoi, după o tăcere de câteva momente Bliume continuă: ‘Dar asta e doar jumătate din ce ai de făcut, sau poate chiar mai puţin de jumătate, cine ştie cât. Cealaltă jumătate e Dumnezeu. Fără Dumnezeu ne e imposibil să ne deschidem ochii. Nu lăsa lumea să te înghită şi nu lăsa răul din lume să-ţi mănânce sufletul. Orice ar fi în jurul tău speră, pentru că Dumnezeu e bun. Isus, cum îl numeşti tu.’ Un lucru pe care Bliume îl ştia era că găsise ce căuta el şi poporul său, dar nu înţelegea cum de era posibil. Ăsta să fie planul lui Dumnezeu? Asta să fie voia lui Dumnezeu? “Zdrobit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa…” Cerul

strălucea asemeni unei flori deschise. Iar norii, norii arătau aşa cum Bliume nu-i mai văzuse niciodată, întunecaţi şi luminoşi. Cerul arăta asemeni cerului unei planete străine din cine ştie ce trilogie sci-fi la a cărui realizare cinematografică au lucrat zeci de oameni. Cerul era nou astăzi. Cândva, la începutul anilor ’60 Bliume scrise pe una din foile carnetelului pe care îl avea acum în buzunarul de la piept: ‘21 Februarie 1961/ Lugoj: Am luat hotărârea că, având în vedere, că nu mă mai recăsătoresc după Mary, nici să nu mă mai gândesc la nici o femeie. Vreau de-acum să fiu o carte închisă. Azi mi-am imaginat un lac întins a cărui margini nu sunt cunoscute, pe malurile căruia cresc ferigi şi în a cărui apă se află păstrăvi. Felice, sora lui Mary, îmi tot spunea într-un timp că în Scriptura ei scrie că dacă mă apropii eu de El se va apropia şi El de mine. Vreau ca ochii mei să fie plini de Elohim şi vreau ca inima mea să fie plină de Elohim şi nu de cine ştie ce femeie. Vreau să-mi schimb natura şi când mă uit în inima mea să-l văd acolo pe Elohay şi Elohay să mă vada pe mine ori de câte ori se uită la mine. Oricum adevăratele arme sunt la mine. Nu mă tem de Crăiasa Zăpezii, de Vrăjitoarea cea Rea sau de autoproclamata regină a Narniei. Shaday, de ce nu putem rămâne copii?! Shaday!...’ După ce Mary încetase din viaţă Bliume începuse să ţină un jurnal, în care nu scria prea des, notându-şi doar hotărârile importante şi evenimentele care demonstrau că viaţa este un dat dacă nu magic în sine, este magică prin miraculosul ei. Foaia era acoperită cu rânduri de mărime obişnuită scrise cu creion chimic. -Ascultă tăcerea Stâncii, îi spusese Ruchi în vis. Ruchi era un om al deşerturilor, iar el era iarăşi copil. Şi cerul strălucea asemeni unei flori deschise. Cuvintele lui Ysra’el Bliume: -Ştii pentru ce te afli aici? mă întrebase. -Nu, am răspuns, privindu-l probabil cu teamă. Dar n-am spus nimic; cel mai curajos om e cel care-şi ţine gura şi nu spune cât îi e de teamă, cum spune proverbul. -Nu ştii? îmi spuse din nou ofiţerul care stătea în faţa mea. Am tăcut. -Vorbeşte! a strigat el, nu prea tare. Mă privea cu mare atenţie ca un legionar. -Nu pot să ştiu, tovarăşe ofiţer, am spus umil. Mi-a întins pe masă o bucată de hârtie. Aceasta: ‫הרצים יצאו דחופים בדבר המלך והדת נתנה בשׁושׁן הבירה והמלך והמן ישׁבו לשׁתות‬ ‫“והעיר שׁושׁן נבוכה׃‬ Гонцы отправились быстро с царским повелением. Объявлен был указ и в Сузах, престольном городе; и царь и Аман сидели и пили, а город Сузы [был] в смятении. Alergătorii au plecat în grabă mare, după porunca împăratului. Porunca a fost vestită şi în capitala Susa. Şi pe când împăratul şi Haman stăteau şi beau, cetatea Susa era îngrozită. Ştafetele au zburat repede cu porunca regelui. Porunca s-a făcut cunoscută şi în capitala Suza. Regele şi Aman şedeau şi beau, iar cetatea Suza era în fierbere.” -Ce zici, îţi aminteşti? -Sărbătoarea Purimului?... De săptămâna trecută?... am pronunţat încet, ca printr-o transă cu eter. -Ai spus sau n-ai spus cuvintele acestea la sinagoga de pe strada Maxim Gorki, săptămâna trecută? Îmi spuse ofiţerul de securitate, arătând totodată alert şi incredibil de plictisit. Am vrut să spun ceva, dar securistul nu mă mai asculta. Se aplecă în faţă pe scaun, îşi puse obrazul în mâna dreaptă şi luă foaia din faţa mea, trăgând-o pe masă. -Ce-ai vrut dumneata să spui, domnule rabin? îmi spuse periculos de politicos. Am tăcut. Mărturisesc că eram vexat. -Ştiţi ruseşte? mă întrebă. Voi evreii mai ştiţi şi ruseşte. Am dat din cap în semn că nu. -Ce alte limbi ştiţi? mă întrebă din nou. -Germană, am spus răguşit şi abia auzit. -Nu cred că v-a folosit la ceva că aţi ştiut germana. Să ştiţi că tot Ursu de la răsărit e prietenul vostru al jidanilor. Dacă nu era sfânta Uniune Sovietică Socialistă nu ştiu unde eraţi acum. Chiar şi dumneavoastră. Am tăcut constatând încă o dată cât de vexat sunt. -Bine, dacă nu ştiţi ruseşte n-o să citim varianta în rusă, spuse. Îşi mută privirea mai în josul paginii. Urmă un moment de linişte. În încăpere nu mai era nimeni, nici un secretar nici un alt ofiţer. Era un interogatoriu pregătitor, neoficial. Afară în faţa uşii erau probabil cei doi gardieni care mă aduseseră înăuntru. -Mă rog ce-aţi spus dumneavoastră acolo la serbarea dumneavoastră. Împăratul şi Haman stau... beau... şi cetatea este îngrozită? Sau e... în fierbere? Am tăcut, privindu-l şi el continuă repede ca şi cum ar fi vrut să-mi taie orice cale de retragere. -N-aveţi ce s-alegeţi, domnule rabin! Oricare variantă e rea. Nici nu ştiu care e mai rea. Problema e că nu ştim ceaţi spus de fapt dumneavoastră. Dumneavoastră aţi citit din textul ebraic pe care bineînţeles că numai dumneavoastră îl puteţi citi. Deci ce-aţi spus la sinagogă săptămâna trecută. Dacă cooperaţi poate vă mai tăiem câţiva ani. Am privit hârtia de pe masă, apucându-mi barba în palme, văzând oblic raportat la mine cuvintele din preţioasa carte Estera din scrierile iubirii inimii mele. Lângă bucata de hârtie era mâna stânga a ofiţerului şi un ceas de buzunar al cărui minutar părea că se oprise. -Ce-aţi spus? Îl priveam cu ochii aproape în lacrimi – fără să ştiu de ce sunt aşa de emoţionat – şi tăcând. -Domnule, îmi spuse el pe un ton respingător. Noi, comuniştii, suntem cei care v-am salvat pe toţi jidanii de la moarte. Cel puţin prin părţile noastre. Nu meritam un pic de recunoştinţă? Înţeleg, Purimul e o sărbătoare de când aţi scăpat de la moarte. Acum v-am scăpat noi cu brava noastră Armata Roşie. Nu merităm şi noi ceva. De ce nu ţineţi şi voi sărbătoarea lui Octombrie?... Măcar un douăj’trei Augúst… de ce nu vorbiţi despre minunatul nostru tovarăş Stalin în adunarea aia a voastră?! Acum se îndulcise, dar apoi reveni la tonul ameninţător de mai înainte. Te-aşteaptă ani grei, băiete. În splendoarea asta de lume populară dumneata spui că poporul e îngrozit? Că poporul e în fierbere? Ce vrei burjuiule, revoluţie împotriva Revoluţiei? Dar nu-i nimic… noi avem exact ce vă trebuie. Următorul Purim o să-l ţii la Canal, dacă o să mai ai chef tu de sărbători! Îl priveam şi mă gândeam că văd o bestie educată, o bestie care a învăţat îndeajuns să ajungă ofiţer, locotenent sau poate căpitan. I-am explicat că nu spusesem nici ‘îngrozit’ nici, ‘în fierbere’ Că nu folosesc Bibliile româneşti. Că nu ştiu rusă şi că nu pot fi învinuit pentru orice ar scrie acolo. I-am explicat că ceea ce spusesem fusese: “meh’-lek haw-mawn’ yaw-shab’ shaw-thaw’ awyar’ shoo-shan’ book”. “Book”, adică perplexă. Dar nu am putut să-I spun că Purimul nu însemnă pentru noi şi altceva, şi un pic de speranţă şi libertate, atâta cât să ai curajul să-ţi faci o casă undeva şi să fii fericit. Aşa că am tăcut. Apoi îmi spuse ceva ce parcă mă izbi în moalele capului. -Ştiţi, domnule rabin, şi eu cred că există Dumnezeu… Acum tăcu el. -Adevărat? am întrebat. -Dar cred că Dumnezeu vrea ca noi să facem dreptatea pe pământ. Isus nu a reuşit să-i schimbe pe oameni aşa că Dumnezeu l-a trimis pe Lenin. Dumnezeu m-a trimis pe mine.

83 Cred că am rămas cu gura căscată. Apoi securistul continuă. -Domnule rabin… aa… cum vă numiţi exact? îmi deschise cartea de identitate şi citi: Isroel Bliume. Haraşo, fratele meu!... cum spuneam… n-am ce să fac. Trebuie să vă trimit. Aţi fost denunţat, am citit împreună ce aţi spus, aţi spus şi dumneavoastră ce aţi spus şi… îmi pare rău… Acum vorbea că un chelner destul de prietenos şi care se vede silit să le spună la nişte clienţi că nu mai are nici o masă liberă. Dacă n-ar fi venit brava Armata Roşie pe-aici probabil că şi ofiţerul ăsta ar fi fost un chelner amabil pe undeva. Singurul lucru bun la el era că în mod sigur nu fusese niciodată legionar, dar când îl priveam în exerciţiul funcţiunii uneori aveam impresia că parcă era. -Îmi pare rău, domnule Bliume… Pentru o predică de Purim. Pentru un verset de Purim. -…ştiţi, şi la noi e birocraţie, un altfel de birocraţie. Mă gândeam că omul ăsta din faţă mea îmi spune că nu mai am nici o speranţă. Ofiţerul făcu un raport scris de mână asupra interogatoriului ce tocmai avusese loc. Ofiţerul îmi spuse că trebuie să scriu o declaraţie, în care să raportez ce am spus împotriva republicii populare şi a proletariatului şi apoi să dau numele elementelor reacţionare şi duşmanilor poporului pe care îi cunosc. Imaginile din faţa mea se dilatară, arătând asemeni unui vis sau a unui tablou de artă modernă. Ştiam că în curând am să fiu bătut cu cizmele. Se auzi uşa şi mă asteptam la orice. În încăpere intră un alt ofiţer, mai în vârstă. -Ce se-ntâmplă aici? -Un duşman al poporului, tovarăşe colonel, spuse ‘chelnerul’, ridicându-se în picioare, dându-i foaia pe care scrisese raportul. Colonelul luă foaia plictisit fără să se uite pe ea. Apoi spuse: -Ai pregătit maşina? -Nu, n-am avut timp, a trebuit să… vedeţi…, spuse ‘chelnerul’, arătându-mă pe mine. -Şi n-ai putut să trimiţi unul din gardienii ăştia proşti de la uşă să se ocupe de maşină? Ştii că trebuia să plecăm de o jumate de oră? Am adus puştile, mi-am luat hainele de vânătoare, băiatu-mieu cel mic aşteaptă jos. Totul e gata şi tu interoghezi bărboşi. E vineri. Nu te-nţeleg. Vrei să te transfer la Dorohoi? Nu-nţeleg, ce vrei? Vrei să ai probleme? N-ai putut să repari motoru’ până acum? Şi ăsta cinei, un ţigan? Apoi, privindu-mă pe mine, îmi spuse: Eşti ţigan? Pălărie neagră, pletos, bărbos… Eşti ceva bulibaşă? Te-a prins cu aur? Voi ţiganii nu prea pricepeti marxismul. -Nu e ţigan, e… Colonelul nu-l mai ascultă, se apucase să citească raportul. -Şi pentru asta n-ai reparat motorul la maşină? -Vă rog să mă scuzaţi, tovarăşe colonel… spuse ofiţerul. -Ba, barabulă! Pentru un amărât de rabin care nimeni în afară de el nu ştie ce-a spus într-o predică ce nu interesează pe nimeni! Eşti aşa de prost că ar trebui să ţi se ia din grade. Pleacă şi pregăteşte cealaltă maşină. I-am promis lu’ ăla micu’ al meu că-l duc la munte. -Dar… spuse ofiţerul care mă interogase. -Dă-l în fasole!... Lasă-l, de bărbosu’ ăsta mă ocup eu! ‘Chelnerul’ rămase în picioare, tăcând respectuos şi privind ceva incert. -Pleacă odată! se înfurie colonelul. După ce ‘chelnerul’ ieşi precipitat, colonelul se aşeză la masa la care eram eu şi îmi spuse: -Domnule rabin, dumeavoastră nu sunteţi de Canal. Cel puţin nu încă. Probabil staţi şi vă minunaţi de ce dobitocii se ocupă de securitatea glorioasei noastre republici. Dar am să vă arăt că greşiţi. Şi am să vă mai indic un lucru la care greşiţi. În primul rând: nu sunteţi de Canal. O să primiţi o bătaie bună şi apoi o să mergeţi acasă. Scrise trei sau patru rânduri pe raport. Cât despre foaia asta, asta o vom păstra în cazul că dobitocii ca cel care a lucrat cu dumneavoastră o să mai primească ceva despre dumneavoastră. Şi apoi trebuie să vă spun. Lăsa-ţi-l pe Dumnezeu odată pentru totdeauna. Citiţi-i pe Marx, pe Engels… pe Lenin. Vă rog lăsaţi legendele. Îi un singur lucru sfânt pe lumea asta: dialectica socialistă. Veniţi la noi şi o să vedeţi că partidul vă va primi cu braţele deschise. Veniţi la sânul iubitor al partidului. Nu vă doare să luptaţi împotriva binelui? Vă spun toate astea pentru că vă iubesc. Nu mai rătăciţi, cu Biblia voastră, cu religia şi misticismele voastre şi cu Dumnezeul vostru de contrabandă. Veniţi la iubire, îmi spuse cu un zâmbet, socialismul e iubire! Apoi mă bătu cu cizmele şi după ce ‘chelnerul’ îi raportă că cealaltă maşină este pregătită, intrară gardienii – tineri şi fără prea multa milă. Pe urmă, când m-am putut mişca, am ajuns acasă. Cuvintele lui Bliume s-au terminat. -Ascultă tăcerea Stâncii, îi spusese Ruchi în vis. Ruchi era un om al deşerturilor, iar el era iarăşi copil. Şi cerul strălucea asemeni unei flori deschise. Cuvinte pe care Yisroel Bliume le-a spus lui Mary când Mary nu mai era. Acestea sunt cuvintele. -Mary… Miri… te-am văzut. Aa… o… scuză-mă, sunt aşa de emoţionat. Tu erai aşa de frumoasă. Tu eşti aşa de minunată. Te rog, scuză-mă că plâng. Miri… te-am văzut!… aşa de distinct, şi erai aşa de minunată… O!… o… Doamne… pur şi simplu te-am văzut. Aa… să-ţi spun cum erai! În primul şi în primul rând aveai nişte aripi mari, probabil că puteai să zbori cu ele. Spun ‘probabil’, pentru că nu te-am văzut zburând. Mary ce pot să-ţi spun erai frumoasă asemeni unei ideograme. Erai cea mai frumoasă. Eu stăteam şi priveam pietricelele de lângă banc ape care stăteam şi tu ai venit, m-ai îmbrăţişat, mi-ai luat fruntea în palme. Ai fost atât de aproape, m-ai luat pur şi simplu în braţele tale şi aripile tale străluceau alb. Şi aripile tale erau atât de frumoase Miri, erau atât de curate şi de albe, Mi. Ştii, atunci mi-am amintit cântecul ăla scris de Pachelbel care îţi plăcea atâta să-l cânţi la pian şi m-am gândit că văzându-te pe tine aşa că văd materializarea muzicii, că tu eşti un Canon în D şi alb. Tu însuţi eşti un contrapunct venit de la Dumnezeu. Atunci am înţeles ce nu am înţeles toată viaţa. Ca să te descifrez pe tine trebuia să-mi notez descoperirile despre tine nu cu litere sau cuvinte, ci cu note muzicale, bemoli, diezi şi septimi. Dar nu e totul pierdut; am împrumutat o chitară de la Baruchi al lui Yehudah. Eşti un contrapunct, Mi, eşti cel mai frumos contrapunct. Şi eşti atât de frumoasă că trebuie să recunosc că frumuseţea ta mă doare. Uneori nu pot să mă uit la tine. Cine ar fi crezut că frumuseţea poate să doară… Că fericirea poate să doară… Uneori nu pot să mă uit la tine, deşi eşti aici. Şi noaptea... înconjură lumina ta cu lumina ei, şi tu parcă erai o stea albă sau colorată, albastră. Şi tu zâmbeai şi noi eram atât de aproape... A fost atunci când eram amândoi în mijlocul unei turme de miei care zburdau, privindu-ne cu înţelepciunea pictată de Marc Chagall. Sau poate că nu ne priveau pe noi. Nori s-au învolburat asemeni unor valuri în jurul nostru şi am privit cum încet-încet norii se îndepărtează pe câmp. Apoi s-a înseninat şi cerul era deasupra limpede şi transparent asemeni unui izvor curat ce oglindeşte umbra căderii frunzelor. Tu îmi puseseşi mâna ta pe după umăr şi am stat şi am privit împreună turma de miei, îndepărtându-se până când nu se mai văzură decât nişte puncte albe spre orizont. Tu mi-ai spus să merg şi să ajung turma. Am mers şi când am ajuns lângă ea, mieii nu mai erau, în jurul meu era doar o turmă de crini albi pe câmp. Şi tu mi-ai acoperit ochii cu aripile şi mi-ai zis să ghicesc cine e... am vrut să-ţi spun repede : Mary, dar m-am gândit că poate acum porţi alt nume. Şi ne-am plimbat prin aerul galben asemeni unui strugure, încărcat de funigei şi păpădii şi tu mi-ai arătat un stol de porumbei, răsfirându-se pe deasupra capetelor noastre, nişte porumbei albi de tot. M-ai mângâiat pe obraz şi mi-ai arătat cum porumbeii zboară lin. Aripile lor semănau cu aripile tale şi băteau delicat, arătând ca nişte pete de cerneală pe o partitură. Când am văzut că porumbeii se aşează pe apă ţi-am cerut să mergem spre lacul cu trestii să vedem ce porumbei pot fi aceia care se aşează pe apă. Tu ai

acceptat şi când am ajuns lângă apa aceea întunecată şi liniştită am văzut că stolul de porumbei s-a transformat într-un stol de nuferi albi. Pe urmă m-ai îmbrăţişat şi am zburat spre cer trecând prin Lună şi prin Lună am trecut şi am intrat în inima ta şi în inima mea. Am văzut nişte ceruri albe care se roteau în jurul Petalelor Albe şi apoi cerurile se transformară în nişte nori albi răsfiraţi pe cer şi am rămas privind cerul strălucitor şi curat asemeni unui izvor acoperit de câteva frunze abia căzute. Pe urmă se lăsă înserarea şi am văzut apărând pe cer în loc de stele, nuferi – unul câte unul. Galaxii de nuferi. Şi tu mi-ai spus : ‘-Priveşte nuferii purtaţi de ape.’ Ce frumos a fost, Mary... Ce frumos a fost. -“…tânjeşte…” Isroel era mic şi fericit, atunci, în August 1930. Merseseră cu toţii la mare la Carmen Sylva sau Eforie, cine mai ştie unde şi stăteau cu toţii pe pătură. Erau pe un istm, care după aceea avea să fie înghţit de ape, şi Isroel se îndepărtă puţin de Mami şi mergea pe nisipul măturat de valurile întunecate care îi udau tălpile. Mergea cu spatele la soarele de amurg. Acum în Octombrie 2008 nu mai îşi amintea ce făcuse în plimbarea aceea, poate îngânase un cântecel, sau se rugase Sfântului Unic sau poate că îşi imaginase că tocmai a ieşit în împărăţia sa din sufletul mării ori poate toate acestea la un loc. Îşi amintea că-şi privea umbra, ce îi venea drept înainte, înclinându-se puţin când într-o parte când într-alta, iar valurile foşneau asemeni unor mări de frunze de aur ce cad în toamnele din basme şi era atâta fericire atunci acolo pentru mititelul Isroel Bliume de parcă lumina era făcută din miere şi când să se întoarcă alergând, răspunzându-i lui Mami, tocmai când se pregătea să alerge spre pătură, Ruchi care căutase scoici frumoase de culoarea ciocolatei, veni la el şi îi spuse: ‘-Ma’ea e ma’e, Yis’a’el. Vezi Yis’a’el? E u’iaşă. Auzi valu’ile? Ma’ea e bat’ana si ma’e. Tot pământul o aude când vo’beste.’

IV “The Quiet Day”

-“…inima şi carnea mea strigă după Dumnezeul cel viu.” Toate frunzele se topiseră. Cimitirul era în lumină şi lumina era în bătrânul rabin. Frunzele galbene ale puţinilor cireşi şi ale arţarilor străluceau asemeni aurului armurilor corurilor de îngeri. Yisra’el avea un sentiment de învestire, asemănător înnobilării la rangul de cavaler în Evul Mediu romanic, Yisra’el simţea că primise o sabie şi că acum nu mai e singur. Cineva îi strânsese toate lacrimile în palme, privindu-i păcatele desprinzându-i-se din mesteacănul inimii sale, precum frunzele moarte toamna, cineva îi luase toate lacrimile şi le transformase în oţel, amestecându-le cu frunzele căzute astăzi peste el în vreme ce el şi-o amintea pe Mi cum ţi-ai aminti o viziune a oceanului izbindu-se de stânci gotice. Din lacrimi şi frunze, din săruturi şi aripi Elohim făcuse o sabie pentru Yisra’el, Cavalerul Stelei de Petale de Crin. Pe mânerul de aur al sabiei era încrustat un diamant mare în şase colţuri înghiţit în burta unui peşte de rubin., iar lama sabiei era făcută din frunze galbene şi roşiatice sudate cu lacrimi una de alta şi arzând asemeni inimii. ‘Dacă ai fi avut aripi ai fi putut zbura’, parcă îi spuse lumina privindu-l. ‘Dacă ţi le-ai deschide, le-ai avea’, parcă îi spusese Elohim, Sfântul Unic, binecuvântat să-I fie Numele. Iar soarele strălucea învăluit în raze circulare albe şi galbene asemeni inimii de cireş. Acum frunzele foşneau în bătaia vântului, iar pe cerul atât de luminos începeau să se înghesuie nori albaştri. Yisra’el stătea lângă piatra lui Miriam şi se simţea că şi cum ar sta lângă un mausoleum ridicat la mormântul iubirii. Acum era toamnă, iar el era bătrân, inima îi devenise bătrână precum pământul, inima îi devenise pământ. Aerul era umed şi luminos, transparent asemeni unei lacrimi, înconjurându-l pe bătrânul Bliume precum aripa unei dimineţi sau priviri. Aerul era o lacrimă. Bliume era atât de aproape de veşnicie, încât deja o putea vedea, putea să o atingă sau să se lase strâns la pieptul ei. Cu picioarele în noroi şi cu inima în cer, aşa era bătrânul, cu inima în inima lui Elohim şi cu ochii acoperiţi de penele mari şi albe ale aripilor lui Mary. Cerul începea treptat să fie acoperit de nori făcuţi parcă din lumini albastre cu sclipiri cenuşii şi ceţuri albicioase, norii dinspre est ajungându-i pe cei dinspre vest, ca şi cum ochiul uriaş al cerului îşi închidea pleoapele. Începuse să-i fie frig un pic, şi simţea cum îl dureau picioarele şi mâinile din cauza reumatismului pe care îl avea de treizeci de ani. De cinci ani uneori abia putea merge. Aplecându-şi privirea bătrânul observă fugitiv pata galbenă a frunzei care îi era agăţată de pardesiu spre mijlocul pieptului, în piept asemeni unei stele galbene. De dealurile din apropiere se agăţaseră ceţuri şi nori coborâţi, iar lumina cădea din toate părţile ca într-un mediu subacvatic ori într-un glob umplut cu apă, lichefiindu-se şi amestecându-se cu aliajul de aur şi cupru neomogenizat al frunzelor de octombrie. Lumina echinoxului strălucea asemeni unui om, lumina devenise vie. După-amiaza de toamnă învăluise asemeni foilor de ceapă tot locul în care se afla Bliume în tonuri de lumină de la alb rece spre alb cald; lumina îl înconjura pe rabin din toate părţile transformată în chihlimbar şi frunze. Bătrânul şedea pe bancă în cimitirul evreiesc şi ochii săi adânci şi sfâşiaţi de frumuseţea lui Shaday, Sfântul Unic, milostiv şi plin de îndurare, Elohim fără început şi fără vreun sfârşit, binecuvântat să-I fie Numele, ochii lui Isroel Bliume vedeau ceea ce au văzut poate şi Şadrac, Meşac şi Abed-Nego împreună cu Elohim în flacăra fluidă de oţel a cuptorului babilonian. Cu sufletul înconjurat

de întunecimi, Bliume vedea lumina şi lumina îl vedea pe Bliume, iar toamna asta parcă era un Holocaust de iubire, fiecare frunză căzută dând foc inimii sale atât de galbene şi desprinse de vânt din părul eternităţii. Fiecare toamnă ne arde inimile şi se transformă într-un Holocaust de iubire şi tristeţe. Cerul fierbea umplut de nori uriaşi şi de soarele ale cărui raze de rubin şi diamante erau săbii prelungi şi lichide. Bătrânul ţinea în mâini crucea strălucirii de indescriptibilitate lichidă a unei raze de soare. Bliume era Cavalerul Stelei de Petale de Crin, Bliume era un Cavaler Jedi al luminii care spăla inimile oamenilor şi şuvoaiele de munte, iar iubirea era o sabie încrustată cu devoţiune şi sentimente. În inima lui de ţărână, povârnişuri şi pietre fuseseră făcute drumuri. Îngeri inzauati urcaseră până sus în inima sa şi acolo zidiseră un templu cu podeaua acoperită de zăpadă şi în al cărui zid dinspre apus se oglindeau dreptatea şi mila lui Elohim, cel viu, plin de har. Multe dintre pietrele de mormânt din cimitir erau atât de deosebite, atât de pline de spiritualitate iudaică, însă privind piatra pe care Chaim o realizase pentru mormântul mamei sale în anii nouăzeci după revoluţie rabinul nu se putea gândi decât că era strălucitoare ca o lacrimă. Era o sculptură în sticlă. Băiatul lor cel mare era professor de sculptură la Tel-Aviv şi piatra pe care o făcuse era cu adevărat minunată. Monumentul era compus din trei elemente: un soclu turnat în sticlă şi tăiat în faţete asemeni unui diamant uriaş pe care se află un Maghen-David tridimensional de asemenea turnat în sticlă alcătuit din două piramide echilaterale ieşind una din alta reprezentând o stea a lui David, dar având în total opt colţuri 3D. Al treilea element era o placă de cupru fixate în marmură în faţa diamantului de sticlă pe care erau scrise cu litere evreieşti numele lui Miri precum şi data naşterii şi a morţii, iar dedesubt erau scrise tot cu litere evreieşti cuvintele din psalmul 23: “…nu mă tem de nici un rău, căci tu eşti cu mine.” În apropiere sub un cireş aproape golit de frunze se află piatra pe care Chaim o făcuse pentru mătuşa sa creştină Felice. Având în vedere că trăiseră într-un orăşel atât de mic unde majoritatea locuitorilor, afară de cazul în care se urăsc, sunt în relaţii dacă nu amicale cel puţin cordiale şi nici măcar străinii nu sunt cu adevarăt indiferenţi unii faţă de alţii, şi – deasemenea – având în vedere că Bliume era rabinărul, Felice fusese înmormântată alături de poporul ei. Deşi Chaim era o combinaţie de evreu ortodox şi hasid îi făcuse mătuşii sale pentru mormânt o sculptură, căci ca şi cealaltă era o adevarată sculptură, care să reprezinte sufletul de explorator spiritual al mătuşii sale. Explorator spiritual, aşa o numise cineva odată pe Felice, şi ei nu îi picase prea bine, dar trase o bună porţie de râs cu persoana aceea şi la sfârşit îi spusese că nu contează dacă eşti explorator spiritual sau nu, atât timp cât la sfârşit te naşti din nou ca şi un plăpând şi micuţ mieluţ într-o turmă. Unul din cele mai mari regrete în viaţă ale Felicei era că nu râsese mai mult, asta spune cam despre ce fel de om era se gândea acum bătrânul Bliume. Piatra funerară era o sculptură care reprezenta răstignirea lui Isus Hristos înscrisă într-un plan sferic, - capul, mâinile şi tălpile lui Hristos întâlnindu-se şi convergând spre acelaşi punct – închizând un glob de sticlă pigmentată în cea mai mare parte cu un pigment alb care o făcea să aibă aspectul de masă incandescentă. Era o sculptură frumoasă, Chaim o iubise mult pe matuşa sa. Pe o placă de bronz erau scrise tot cu litere evreieşti cuvintele din cartea lui Isaia: “Eu Îmi apropii dreptatea; ea nu va fi departe şi mântuirea Mea nu va întârzia. Eu voi pune mântuirea în Sion şi slava mea peste Israel.” Privind în jur rabinul observă că începuse să plouă şi simţi picuri reci de apă stropindu-i fruntea şi pleoapele, iar ziua luminoasă de toamnă făcea ploaia să semene cu o ploaie de lumină sau de flăcări de lumânare, totul parcă luase foc în jurul său, Bliume se află înconjurat de un foc blând si lichid. -“…după Dumnezeul cel viu.” Bătrânul se simţea asemeni unui mesteacăn în flăcări, nu stia cât timp mai avea de aşteptat până să se transforme în cărbune şi apoi în diamant. Ce nu ştiau toţi oamenii aştia din jurul său era că Elohim avea secretul magic, piatra filozofală care transformă sufletele oamenilor în diamante, care poate transforma orice suflet în diamant. Îşi amintea predica pe care i-o spusese băiatului cu o zi înainte. Băiatul spusese: Sunt obişnuit să fiu tratat ca un gunoi, pentru că asta sunt. Am ales să fiu un gunoi şi am devenit unul. Asta e ceea ce inseamnă punk. Nu valorez nici cât găleata de gunoi.’ El, bătrânul îi răspunsese: ‘Greşeşti. Valorezi mai mult decât dacă ochii tai ar fi fost ciopliţi din diamante pentru că diamantele sunt oarbe. Zeii antichităţii aveau inimile de aur dar ce-ţi închipui că inimile de aur sunt mândre că sunt de aur? Ştiu, ele, inimile de aur că inima trebuie să fie facută din suflet ca să poata bate. Tu eşti viu. Suferi, simţi ruşinea? Ascultămă pe mine: aceeaşi oameni care se leagă de tine pe stradă pentru că odată ţi-ai tatuat o svastică sunt probabil exact aceeaşi oameni care, în alte condiţii politice, m-ar fi vânat pe mine. Dar tu, poate că nu m-ai fi vânat. Poate că Dumnezeul tău nu te-ar fi lăsat. Poate că ţi-ar fi spus să nu-l necajeşti pe bătrânul Yisra’el. Nu mai suferi, copile! Marea greşeală a tinerilor e că nu aleg pur si simplu să nu mai sufere, iar a bătrânilor e că nu ştiu că nu poţi pur şi simplu alege să nu mai iubeşti. Păcatul umanismului de la apariţia sa a fost acela că l-a facut pe om să-şi închidă ochii faţa de adevăratul chip al omului. Ţi-a zis cineva ca omul e perfect? Sau că e bun de la natură? Ţi-a spus cineva că omul a fabricat binele? Sau iubirea? Deschide ochii şi priveşte. Cand vei trece pe langă oglinzi te vei vedea şi pe tine dar poate că Domnul le-a pus în calea ta ca să te vezi şi să te schimbi. Toţi trebuie să ne schimbăm, scuză-mă, nu-mi amintesc numele tău. Toţi trebuie să ne schimbăm. Nu asta a spus şi profetul tău Isus? Iar cu cei care nu vor să se schim-be ce-ai vrea să se întample? Casa nevizitată se dărâmă, nufărul neprivit se ofileşte. Cât despe tine, acuma ştii mai bine, să-ţi fie de învătătură şi iartă. Tu ai fost iertat. De ce nu ierţi şi tu? Ai vrea ca toţi oamenii să aibă mintea lui Einstein şi să înteleagă câte ceva din ceea ce ne-a dat Dumnezeu şi noi am numit etica? Ei bine, nu inteleg. Şi cei proşti sunt cei răi. Şi probabil că cei răi sunt cei proşti. Ce-ai vrea? Comuna? Statul perfect. Societatea desăvârşită? Lasa-l pe Isus al tău să facă împaratia de o mie de ani când va vrea Dumnezeu, iar tu până atunci iarta şi traieşte. Şi iubeşte-i pe cei proşti. Iubeşte-i pe cei răi. Nu este asta învăţătură creştină? Şi toţi suntem proşti sau răi într-un moment sau altul al vieţii noastre. De aceea Dumnezeu ne pune înainte oglinzi. Atunci ar fi rău cu adevărat, dacă Dumnezeu şi-ar lua înapoi toate oglinzile pe care le pune pe pământ. Atunci am crede că totul e în regulă cu noi, şi eu aş crede, şi tu ai crede şi unde am merge? Ce s-ar întâmpla cu noi? Fără Dumnezeu. Toţi avem nevoie de iertare. Asta e partea frumoasă a vieţii. Pentru că iertarea vine în mijlocul lacrimilor. Doar animalele nu au nevoie de ea. Faptul că fiecare om are nevoie de iertare este dovada că Dumnezeu există. Dacă Dumnezeu nu ar exista nimeni nu ar avea nevoie de iertare.’ “…Dumnezeul cel viu.” Băiatul mai spusese: ‘Rembrandt dacă ar fi trăit în timpul Shoahului probabil ar fi făcut nişte gravuri minunate, cărora li s-ar fi dat foc în pieţele întregii Europe Centrale de atunci.’ Iar Bliume răspunsese, mai mult pentru sine,: ‘Pentru mult prea mult timp sufletul poporului lui Yaakov a fost un tren fară întoarcere.’ Iar apoi unul din ei spusese o istorioară. Fiul risipitor dupa ce se întoarce acasă, este primit din nou ca fiu, dar e sărac, nu mai are nimic. Şi fiul risipitor spune fratelui fiului risipitor: ‘Frate, eu sunt sărac şi trebuie să robotesc toată ziua ca să mă întreţin. Tu nu munceşti din nevoie şi tu eşti stăpân, şi pentru tine munca e o plăcere pentru că munca ta este frumoasă asemeni recoltei de toamnă. Tu eşti vinovat de condiţia în care mă aflu pentru că nu-mi dai ce ai tu ca să am eu. Tu eşti un om rău pentru că ai ce nu am eu, iar eu sunt un om bun pentru că nu am ce ai tu şi eu te urăsc.’ La care Bliume cu vitrina supermagazinului reflectându-i-se in privire repetase, iaraşi, pentru sine, încet: ‘Pentru mult prea mult timp sufletul poporului lui Yaakov a fost un tren fără întoarcere.’ Yisra’el ţinea ochii deschişi şi privea. Inaintea sa se aflau multe pietre de mormânt, de granit, marmură, bazalt sau pietre tocite făcute din roci sfărămicioase, pe care erau scrise numele atâtor şi atâtor oameni şi pe care erau gravate stele hexagonale. Şi Yisra’el vedea

84 cum pietrele sunt spălate de ploaie până cand literele de pe ele se tocesc şi se şterg, şi stelele se şterg şi pietrele se schimbă şi nu mai sunt de feluri diferite ci sunt facute din acelaşi fel de rocă, şi vede cum David, primul copilaş al lui Rahel, care murise de mic se ridică din iarbă şi pune una din pietre peste alta făcând altarul Templului lui Dumnezeu şi apoi Bliume văzu înaintea sa Templul lui Dumnezeu ridicat din pietrele de mormânt şi în el intrară o mulţime mare de oameni, care şi ei se ridicaseră din iarbă, poporul lui Dumnezeu. Toţi erau îmbracaţi în haine de in şi Bliume era atât de transportat încat nu-şi dădea seama că aude muzică. Apoi îl văzu iaraşi pe copilaş şi văzu că nu era David, nepoţelul său, era alt David. Şi toţi erau atât de fericiţi şi-l priveau pe Elohim a cărui inimă umplea Templul. Băiatul îi mai spusese: ‘Un lucru la care nu pot să nu mă gândesc este acela că Dumnezeu e drept şi că El îi va pedepsi pe oameni pentru sângele ars al copiilor Săi. Poate că un alt Holocaust ne aşteaptă pe toţi în faţa; Şi Tanachul şi Noul Testament spun că pământul va arde în ziua Domnului. Yisra’el îi raspunse: ‘Nu ştiu dacă ai auzit vreodată ceea ce a spus rabinul Hillel, un mare rabin din vremurile vechi: Pentru că ai înecat un om, ai fost tu însuţi înecat, iar la sfarşit, cel care te-a înnecat va fi, la rându-i, înecat…! În ciuda tuturor există o dreptate pe acest pământ.”’ Îşi amintea când mai spusese cuvintele acestea răspunzând la o întrebare de-a lui Miriam. Miriam îl întrebase odată, prin anii cincizeci: ‘Ysroel, tu ai citit povestirea Verdictul de Kafka?’ ‘Nu, răspunsese el, am citit doar Un artist al foamei, Colonia penitenciara şi Procesul. ‘ ‘Procesul, exclamase Mary. Cartea are puncte bune dar nu merită să intre pe listă. Franz Kafka însuşi spunea că nu e bună şi că mai bine să fie arsă. Da, chiar Kafka a spus asta, spuse Mary cu un zâmbet spre Yisra’el care o privea uimit. Şi NSDAP-ul chiar a ars-o. Dar Kafka spunea că în ce-l priveste pe el nu e lucru de calitate şi că nu se recunoaşte în ea. Şi ce mă termină sunt toţi aştia, kafkienii aştia care se consideră aşa de mari cunoscători de Kafka şi spun de Procesul în sus şi Procesul în jos şi nici măcar nu ştiu care era atitudinea lui Kafka însuşi despre cartea lui. Eu te întrebam de Verdictul. N-ai citit-o!’ ‘Nu.’ ‘Te-am întrebat dacă ai citit povestirea asta pentru că eu am citit-o din nou acum câteva zile şi n-am înteles despre ce era vorba în ea şi am vrut să vorbesc cu tine dar erai ocupat, şi apoi am citit-o mai înainte şi am avut aceeaşi impresie. Propoziţii corecte gramatical vorbind, personaje, evenimente, povestire dar l-a sfarşit mi-am dat seama că nu înteleg nimic. Mi-am spus: arta modernă… dar totuşi. Îmi amintesc că mai demult am citit undeva că Verdictul este inspirat sau ceva de genul ăsta de relatia lui Franz cu tatăl său. Dar mai mult de atât nu ştiu.’ ‘Mary, ai zis bine: arta modernă… Omul modern nu caută să înţeleagă pentru că e convins până în suflet că nu există nimic de înteles. Şi atunci produce ceva, ce poate fi ceva de calitate, dar e ceva în care sensul cum îl înţelegem noi ori e aproape inexistent ori e ascuns. De fapt eu înclin să cred că la Kafka sensul e unul ascuns.’ Apoi Mary îi povestise Verdictul şi el îi spusese că poate o parte din sensul textului are corespondenţe cu textul talmudic în care sunt consemnate cuvintele lui rabbi Hillel. Mai târziu veni şi Felice pe la ei şi vorbiră şi cu ea despre Kafka, care era un scriitor care lui Felice îi plăcea foarte mult şi ea dădu şi ea o interpretare propie la povestirea lui Kafka pe care o citise. Georg Bendemann şi tatăl său sunt nişte oameni înstrăinaţi de existenţa reală, lucru reflectat şi de faptul că duminică dimineaţa stau acasă, vă rog să nu vă simţiţi jigniţi - le spuse Felice lui Mary şi lui Yisra’el – şi unul scrie scrisori şi altul citeşte, sau se face că citeşte, ziarul; deci scrisori către lumea asta şi ziar – ca orice ziar - despre lumea asta. Şi astfel, înstrăinaţi sufleteşte şi alenaţi spiritual negustorul Bendemann şi tatăl său se prabuşesc, lucru sugerat şi de prăbuşirea tatălui pe pat după ce spune “verdictul”şi a lui Georg Bendemann care coboară în mare viteză treptele ca pe un plan înclinat. Apoi Georg moare şi tatăl său cel mai probabil este un om în întregime distrus sufleteşte. Dar este un personaj, singurul personaj care îl mai are povestirea aceasta, care nu este nici înstrăinat nici alienat spiritual, ci care dimpotrivă cunoaşte viaţa reală. Este servitoarea. Servitoarea. Cea care urcă să lucreze în apatamentul în care locuia familia Bendemann, altfel spus să-i slujească şi pe care Georg Bendemann, gonind spre moarte, o tranteşte pe scări, iar ea îsi acoperă faţa cu şorţul şi spune cele mai minunate cuvinte din univers şi din eternitate: “Sfinte Isuse!” Arta modernă?’ exclamase Felice cu un zâmbet privindu-i pe Bliume şi pe Miri. După care adaugă: ‘Ar trebui să scriu un eseu intitulat Al Treilea Personaj din Verdictul de Kafka.’ Gânditoare Mary spusese: ‘Dacă interpretarea ta e corectă, cel mai tulburător lucru e că Franz Kafka era evreu.’ Şi apoi tăcură amândoua bând din ceaiul negru de China. -“…către…” Ploaia se oprise iaraşi şi Bliume văzu cum cerul se deschide asemeni unor pleoape putându-se vedea Ochiul lui Elohim din care curgeau picături mari şi sărate de lacrimi. Bliume vedea lacrimile căzând asemeni unei ploi şi vedea lacrimile căzând una în alta şi spărgându-se unele de altele, le vedea sudându-se unele de altele şi transformându-se în conturul fumuriu al unui zid cu pietre mari până când băjbâind prin furtună fierbinte Bliume întinse mâna şi se izbi de zid, se izbi de o piatră uriaşă a zidului ridicat din lacrimile lui Elohim. Avea în faţă Zidul Plangerii şi era înconjurat din toate părţile de furtună de lacrimi. Vedea multe bucaţi împăturite de hârtie îndesate între pietre. Bliume începu să vorbească zidului, apoi începură să-i curgă lacrimi pe faţă care erau spălate de lacrimile care curgeau din Ochiul care era deschis în cer şi Bliume se rugă în evreieşte ridicându-şi mâinile – mai sus, tot mai sus, şi Elohim era atât de aproape, Elohim îi înconjura sufletul din toate părţile şi privind Zidul Plangerii cu rugăciuni sărate curgându-i din priviri Yisra’el simţi că poate intra în zid ca într-un cer. Afară pe stradă o maşină parcă langă gard în capătul dinspre râu al cimitirului. Un om ieşi şi merse în faţa maşinii ridicând capota verificând probabil motorul. Prin geamul deschis al maşinii se auzea un cântec pe care Bliume îl recunoscu: “Oh don’t let them roll again no no no again don’t let them roll again the trains of no return yeah-yeah-yeah we need the rain yeah-yeah-yeah to wash the trains endless night torture days trains of no return.” Bătrânul scoase un plic fotografic Kodak din buzunarul pardesiului. Pe plic era scris: ‘Pentru domnul rabin cu prietenie.’ Îl deschise şi scoase din el o fotografie pe care i-o făcuse tânărul acela cu care stătuse de vorbă în ziua dinainte. Fotograful numise imaginea ‘The Quiet Day’ şi în ea era surprins un moment de tacere al lui Bliume în care, ca şi astazi, tăcuse şi lăsase lumina să-l înconjoare înauntrul său. În fotografie rabinul pâlpâia asemeni unei flăcări calme, asemeni unei picături de rouă căzută încet dintr-o frunză luminoasă asemeni unui vitraliu. Fotograful îl făcuse pe Bliume să păstreze lumina, imanent, înauntrul său – pe bucata de hârtie. Privind fotografia bătrânul se întrebă oare chiar aşa să fie, fie măcar într-un grad mai mic, ori fotografia asta era o sublimă eroare. Însa Scriptura, Talmudul şi filosofia îi spuneau că minciuna niciodată nu poate fi sublimă, iar sublimul este o floare ce poate fi gasită doar în cununa de flori a adevarului. În fotografie Bliume era inundat de lumină şi nu era el lumina iar chipul său era chipul unui om care a văzut. A văzut cum Elohim a aruncat din nou steaguri în ţărână şi a eliberat alţi robi, poporul său, sclavii secolului al douăzecilea, preoţi ai Dumnezeului Preaînalt şi oi de taiat fără colţi şi fără gheare ca să se apere. Oi care înving. Victime care înving. “Don’t let them grow again don’t let them learn again don’t let them roll again the trains of no return No No Don’t let them roll again the trains of no return yeah yeah we need the rain…” -Ofra Haza… cea minunată, îşi spuse încet bătrânul Bliume. “…don’t let them grow again don’t let them burn again don’t let them roll again the trains of no return don’t let them grow again don’t let them burn again don’t let them roll again the trains of no return…”, se auzea din maşina parcată langă gardul cimtirului înainte ca omul să închidă capota de deasupra motorului să se urce din nou la volan şi să plece. Iar în ochii lui Yisra’el se aflau stânci uriaşe şi ceţuri lăsate, picuri mari şi reci de apă şi şuvoaie de munte izbite de pietre mari şi colţuroase. Era frig. Era frig în privirea bătrânului şi Duhul Domnului Stăpânul se mişca pe deasupra

muntelui. Inima lui Yisra’el era un munte înconjurat de ceţuri şi păduri umede şi răcoroase, iar ochii săi erau două stânci şlefuite de un şuvoi învolburat şi rece. Picurii de ploaie ce cădeau printre pietrele ude izbindu-se de apa liniştită a sufletului lui Bliume acoperind-o de cercuri lichide. Iar deasupra ploii şi a ceţurilor cerul era indescriptibil; albicios şi albastriu, şi undeva sus, deasupra povarnişului îmbrăcat în ceaţă, cu o pată de lumină în care uimit Bliume constată că se puteau distinge doua litere scrise cu lumină şi nori. Literele alef şi omega erau scrise în partea de sus a cerului din privirea lui Yisra’el cum a fost ea imprimata pe lentila aparatului de fotografiat. Privind fotografia color pe care o primise, Bliume se simţea de parcă era înconjurat de o pădure de brazi înalti de treizeci de metri cu scoarţa udă şi neagră. Şi în jur era atâta tăcere încât tăcerea se transformă în muzică, o muzică a cărei partitură era scrisă cu pietre şi apă, stânci, pământ şi ferigi verzi, genţiane şi jnepeni, lumină şi frunze mari aduse de vânt. Sunetul blând al unui pian ale căror clape erau apăsate de picurii de ploaie, mari şi păstoşi precum picăturile de acuarele amestecate cu multă culoare, amestecate cu frunze şi nori, cu ploi şi tăceri, cu iubire şi aşteptare, cu amintiri şi cu tăcerea lui Elohim chiar langa tine. -“…Dumnezeul…” Cele mai frumoase amintiri ale lui Bliume erau acelea cu Mary zâmbind sau citindu-le poveşti copiilor, cu părul ei castaniu închis rasfirat pe filele colorate ale carţii. Uneori stătea ore întregi la pian şi cânta sau doar stătea cu degetele pe clape. Pianul lui Mi era unul grozav, era un pian englezesc marca Elias River & Son făcut la comandă specială pentru prinţesa Grete von Habsburg a Austriei. Nimeni nu ştia cum pianul ajunsese aici şi cum schimbase orăşelele şi proprietarii în Transilvania. Mult de tot îi plăcea să cânte Iarna, sau Sonata Lunii sau Canonul în D compus de Pachelbel. Şi Mary cânta aşa frumos încât muzica aceea era ea iar Mary era frumoasă asemeni unei partituri pentru pian şi semăna mult mult de tot cu femeia din tabloul lui Marc Chagall Bella cu guler alb, având ochii mai frumosi decât ai actriţelor de cinema şi fiind mai frumoasă decât prinţesele din castelele Europei sau din poveştile cu zâne. Miriam era… Miriam era frumoasa asemeni zapezii, poate că asta o descria cel mai bine pe Mi. Mi era că atunci când cade zăpada şi e albă şi totul în jur e atât de alb asemeni unei rochii de mireasă împodobită cu petale de crini. Îşi amintea când stătuseră la Bucuresti şi Mary a lucrat la Palatul Regal, după război dar cand regele Mihai înca era în ţară şi odată şefa ei era bolnavă şi i s-a dat ei însarcinarea să şteargă de praf coroanele regale şi Bliume venise la ea la sfarşitul programului să plece împreună acasă şi Miriam şi-a pus coroana ce odată fusese a reginei Maria pe cap şi era atât de frumoasă împodobită astfel şi arată asemeni unei mirese evreice. Miriam era frumoasă. Şi nu era doar asta, Mary – domnişoara Hönig, iar mai apoi doamna Bliume era o femeie neobişnuită, asemeni unui porumbel cu aripile acoperite de petale. Odată, după război, îi făcuse lui Hanne un sandviş în care pusese pastă Nutella, care tocmai apăruse în Italia şi cumva făcuse şi ea rost de trei borcane, mai pusese branză topită Hochland de care iaraşi cumva reuşise să facă rost – înca peste România nu lasase în întregime Cortina de Fier -, şi mai pusese în sandviş felii de salam. Hanne a mâncat sandvişul în întregime şi i-a spus lui Felice că fata asta trebuie să fie un suflet ales asemenea personajelor lui Hans Christian Andersen ori asemenea lui Andersen însuşi. -“…cel…” Sufletul lui Sufletul lui Yisra’el vorbeşte Domnului Stăpânul. Stăpâne, vino asupra noastră, printre noi. Vino, noi te aşteptăm precum dimineaţa roua aşteaptă lumina. Doar Tu eşti lumina noastra. Noi greşim atât de des şi te dezamăgim pentru că mintea noastra este făcută din lut. Te dezamăgim. Vino printre noi şi ajută-ne să Te vedem. Oh Stăpâne dacă doar Te-aş privi, Te-aş vedea. Ajută-mă să Te văd, Elohim, Stăpânul Meu. Sufletul lui Yisra’el a tăcut căci a simţit pe Domnul Stăpânul, Elohim şi sufletul lui Yisra’el a tăcut. -“…viu.”

Nebunul (AUTOBIOGRAFIE)

2015

„Geamilia a început să vorbească încet, privindu-l în ochi. -Ce faci, sau nu înțelegi? Ori numai eu sunt pe lumea asta?... Daniar și-a întors privirea fără să scoată o vorbă.” - Geamilia, de Cinghiz Aitmatov.

Scrisul e un catharsis. De aceea încep și eu, ca Huck Finn, Holden Caulfield, Jack Kerouac ori Humbert Humbert, să scriu. De multe ori, când ești singur, îți trec prin minte atâtea lucruri și îți spui, astea trebuie să le scriu într-o carte, dar pe urmă când deschizi calculatorul și te afli în fața tastaturii parcă nu îți poți găsi cuvintele și nu mai știi despre ce voiai să vorbești. Spre dezamăgirea multora dintre voi n-o să vă servesc povestea sordidă și banală a vieții mele, ci am să scriu de voi reuși - exact lucrurile pe care le uit când mă așez în fața mesei de scris. De exemplu drumurile. Sunt atâtea feluri de drumuri și atâtea drumuri, încât dacă le contempli, simți ceva frumos, ce trebuie să simtă doar albatrosul rătăcit în furtuni. Dar în fapt sunt doar trei drumuri, drumul acasă, drumul la biserică și drumul la cimitir. Se spune că la răscruci sunt duhuri, și chiar și eu nu vorbesc când merg pe la vreo răscruce, dar nu cred că atât din teamă, cât din respect pentru morți. Așa prost cum sunt eu, simt că morții trebuie respectați, orice morți, deși nu am știut mereu acest lucru. Cele mai frumoase drumuri sunt acestea trei. Un alt lucru cărțile. Am început, fără să îmi propun, de scriu mai multe cărți deodată și e cam zdroabă. Compoziția, în marile cărți, face totul frumos, chiar și ceea ce e greu, tragedia fiind arta supremă, ca Iov care a putut să-l ierte și pe D-zeu pentru copiii uciși. Nu știu dacă poți învăța ceva din cărți, dar poți trăi în ele, cum trăiau în anii optzeci băieții din RSR în romanele SF. Adevărul e că întotdeauna am simțit că viața e destul de urâtă, iar cărțile au fost de când am învățat Abecedarul o lume de taină în care puteam să intru oricând pentru a trăi cu adevărat. Ori ce să spun despre vise! Nu pot fi înțelese, precum extratereștrii, sunt asemenea unor vizite ori asemenea unei vieți, când nu ai o viață. De aceea oamenii triști, sau care au rămas singuri, dorm mult, pentru a-și trăi viețile. Visul e un rezumat al vieții, fiecare vis apăsând mai mult pe mai multe urme din desen. Dar, dacă e un rezumat al vieți, e o istorisire a întregii vieți, ca în saga medievală islandeză, de aceea orice om are în fiecare noapte vise profetice. Ori mă gândesc la soare. Ce îmi pare rău toamna e că se scurtează ziua. Eu, daă aș fi făcut eu soarele, l-aș fi făcut cu dinți de aur și electrum și l-aș fi făcut ca un disc la vreo trei mii de metri de Țara Cerbului. Poate că e mai frumos așa, iar ghicitorii dacă ar ști, ar putea să citească în soare, dar nimeni până în ziua de azi nu a citit în soare. Soarele e frumos, dar e prea frumos. Multe lucruri nu pot spune despre fete. Sunt frumoase dar în măsura în care sunt inteligente și sunt inteligente în măsura în care au inimă. Dar de frumoase sunt frumoase, multe. Sunt și mult mai inteligente decât tine, dar ce să-ii faci nu poți nici tu să le știi pe toate. Dar cred că pentru fiecare băiat în universul de fete e una, care te iubește ca Dzeu, și e mare păcat dac-o faci să sufere, vei fi pedepsit dacă nu te întorci la sânul ei ca Israeliții. Despre viață, în sfârșit. În viață ce contează pentru mine nu sunt evenimentele, ci gândurile, stările meditative, zgârieturile pe creier pe care le-am adunat, de aceea pentru mine de mult o biografie nu mai înseamnă nimic. Sunt cu totul altceva decât suma evenimentelor pe care le-am trăit. Cel mai mare regret al meu din prima copilărie a fost că nu dădeau la televizor „Racheta albă”, nu l-am văzut decât o dată. Am scris multe lucruri și cred că o se le pun aici ca să scap de ele. COPILUL ȘI CÂINII Cause I know I won't be long Here in heaven (Tears in Heaven Variations) Ea era mama lui Ionuț Ursu. Putea să mai spună ceva? De atât timp nu putuse decât să tacă. Tăcuse asemeni unui copil care nu s-a născut încă. Dimineața dacă încerca să mănânce ceva se simțea de parcă șiar fi mâncat propria inimă, inima lui Ionuț, propria inimă. În acești doi ani tot citise cartea galbenă a lui Cătălin Bursaci și simțea că mamele care își îngroapă copiii, primesc un dar aparte, ca și cum Dzeu le ia ochii din privire și le pune în loc alții, îndurerați, precum cei ai icoanelor. Se bucurase atât să fie mamă. Era tot ce visase. Nu, nu se gândea la sinucidere. Se gândea doar la Ionuț, la Usu, cum îi spuneau prietenii. Da, o să încerce să citească luna asta cartea Magicianul de John Fowles. Nu, n-a citit-o. Și pe Radu Tudoran. Era bine. Trăia la fel ca înainte, numai că mult mai tăcută. Nu mai avea nici o prietenă. Nu. Nu știa de ce. Când stătea acasă se simțea ca într-o biserică, datorită cămăruței copilului. O păstrase tot așa cu pătuțul lui. Nu mai avea nevoie de nimeni. Nu era supărată, doar că parcă se preschimbase într-o stâncă. De multe ori se gândea că Ionuț nu are nici măcar un mormânt în care să intre și ea. Își punea felurite întrebări despre oameni, dar nu găsea vreun răspuns. Și găsea orice adunări de oameni, oriunde erau oameni mai mulți, chiar și bisericile, vulgare. Mergea des cu mașina, singură, cât putea, se gândea că poate va muri, dar era doar un gând stupid, nu voia cu adevărat asta. Dar simțea că nu poate altfel. Numai în timpurile nazismului se mai întâmplase așa ceva. Carnea, suflet, cea mai mare durere, toți suntem aur cu sânge, dar parcă și cu brațele tăiate, zburăm. Nu-și putea explica cum, dar mai trăia. Trăia cu sufletul retezat, amputat de ceva, nu știa de ce. Dumnezeu să mai știe în ce bolgie trăia și ea, poate în bolgia care avea la intrare o pancartă albastru cu alb pe care scria București. Asta era un infern al îndobitocirii prin suferință și poate că atunci când va ajunge și ea la nivelul animalelor care i-au mâncat bucată după bucată copilul de patru ani, oamenii vor avea milă și de ea. Când s-a întâmplat, o fetiță evreică de pe scară spusese cu ochii în lacrimi: -Eiha! Vechea întrebare a victimelor, cum a putut să se întâmple acest lucru? Și tristețea eternă a iudaismului, așa ceva să nu se mai întâmple niciodată! Dar ei erau români, urmașii fiarei. Se gândea, putea să-și mai vadă vreodată băiețelul? Putea? Avea atâta tandrețe în ea și nu mai avea cui o oferi. Tot ce făcea, se ruga, dar n-o interesa ce spuneau oamenii despre rugăciune. Se ruga copilui, lui Dumnezeu, Mariei care și ea își privise copilașul sfâșiat de câini, ca Eric Clapton. Viața ei era Tears in Heaven. Murea în fiecare noapte și dimineața se trezea în mormânt precum o zombi și se spăla pe dinți și se ducea să meargă la serviciu. Nu mai avea pe cine să întrebe cum se simte. În ce o privea nu mai avea nimic, era cea mai mare luzăriță de pe acest pământ, odată ce ești mamă, mamă făr soț s-o mai văzut, dar mamă fără copil ce e, ceva absurd, ca un copil fără mamă. Ea nu se ruga învingând, se ruga plângând. Veniseră la ea mame să o încurajeze. Parcă poate o mamă fericită să o încurajeze pe una moartă. Ele nu știau că moartea nu e un sfârșit, ci o absență. Oricum, ea știa că în parcuri nu au voie

85 nici câinii însoțitori cu pedigree. Usu se născuse pe 27 aprilie 2009 și murise în 17 mai 2013 în Parcul Tei, ucis de câinii roșii ca fratele lui Mowgli în jungla indiană, de parcă Usu ar fi fost un lup ce trebuia ucis de vitejii câini, ucis și mâncat în bucăți pe nemestecate ca în amfiteatrele lui Nero Ahenobarbus bucureștene, române, ca un martir ucis de București. Avea un coșmar recurent, Usu era într-o salvare în care șoferul era un câine râios cu burta umflată, asistentele, polițiștii, pompierii, sirena toți urlau și erau câini, mari în unforme cu diferite chipiuri și tichiuțe pe capete, iar ea era undeva în cer și putea să privească și vedea cum medicul chirurg și asistentele îl mâncau de viu pe Usu în timp ce polițiștii îl vegheau, ținând electrozi în mâini, iar pompierii și șoferul conduceau ambulanța uriașă cu spume la gură. Îl aștepta la spital, dar când ajunseră acolo medicul, asistentele și ceilalți câini vomitară sânge pe ea în ziua luminoasă de primăvară și asta a fost tot, rămânea acolo plină de sângele lui Usu din cap până în picioare, tremurând, trezindu-se în sudori reci. Se gândea să meargă să dea foc parcului. Să facă câinii la proțap și să-i servească primarilor și protipendadei Bucureștilor. Și apoi să-i facă și pe ei la proțap și să-i dea de pomană pentru Usu. Să facă un foc al iadului mai concret și să-și strângă o armată de îngeri implacabili. Copii de patru ani care să-i dea la câini pe toți _oameni_ care o chinuiau cu esemesuri și pe Internet. Își amintea de boul ăla care îi spusese pe mobil că o să-i taie și capul și picioarele. Da, păi dacă bietul avea numai picioare, ce să zică și el. O făcut ca vita și apoi o tăcut. Tot ca vita. Sau cel care o pus câinele pe ea, de-o mușcat-o, și apoi în seara următoare o aștepta o haită întreagă. Și o mai și batjocorit-o. Ăștia-s românii, ei îs câinii, nu jidanii. Oamenii ziceau că se enerva ușor. Aveau noroc că nu venea cu un agheu pe strada lor. Tot ce-a rămas din Usu atunci au fost niște oase împrăștiate lacom prin tot parcul, pe sub teii eminsecieni semănați cu căcat de câini mioritici. Avea probleme, știa. Și ea era româncă, din toate părțile. Dar cel mai mult se gândea ce ar însemna să ierte? Să trăiască iar? Rămăsese singură și se închisese în ea însăși ca un bob de grâu pietrificat din preistorie. Și pe cine să ierte, un popor prost apărut din alte două? Poate că avea nevoie de o alinare, dar cine să i-o mai dea? Se simțea ca o târâtură. Era rănită. Era rănită de moarte și trăia ca balaurilor cu șapte capete cu rugina veninului inflamabil curgându-li-le din colți din poveștile pe care i le spunea lui Usu. Se simțea de parcă viața ei ar fi fost marea piramidă de la Gizeh. Moartea era domnița ei Zamfira de la Prislop pe care nu o putea uita niciodată. Moartea lui Usu era luna noiembrie a vieții ei, devenită eternă. Există vindecare? Dumnezeu este unul, pentru Usu, pentru câini, pentru ea și pentru români și toți erau pierduți. Un calvar, o răstignire în lemn noduros, un pasaj de Quo Vadis iar dacă după cum scria Mark Twain, Italia a fost făcută de Dumnezeu după schițele lui Michelangelo, pentru români a folosit desenele lui Hyeronimus Bosch. Exista cineva totuși cineva care o înțelegea, din toată lumea, Fecioara Maria sub cruce. S-ar fi dus la mănăstire, dar nu mai avea credința încrâncenată, naivă, făcătoare de minuni de la șaișpe ani. Ajunsese doar o femeie frumoasă, singură și zdrobită. Dar câinii sunt mai buni decât oamenii. Voia să fie și ea străpunsă cu drotul în glezne și atârnată cu capu-n jos în măcelărie cu literele carne cașer scrise pe piept ca în Bucureștiul din timpul războiului. Era demolată ca o biserică, dărâmată până la ultima piatră. Așa că într-o zi mersese pe strada parcului Tei și la o poartă văzu doi pitbulli după un gard de sârmă pe care scria BATE ȘI VEI FI BĂTUT. Își făcu cruce, se urcă pe gard în mârâielile câinilor și cu ochii deschiși sări în curte luându-i în brațe. Voia să moară precum Usu, copilașul ei. VIAȚA UNUI GENIU "The power of truth!" The 14th Dalai Lama "You're making a scene..." "What's that compare to eternal life?" We're No Angels (1989) Dacă mă cunoști, nu citi această carte pentru că o să faci infarct. Mă cheamă Felix-Gelu Constantinescu și semnez cu pseudonimul Felix Rian-Constantinescu. Sunt de profesie traducător dar statul român nu îmi dă voie să lucrez pentru că am bordelin și schizofrenie-paranoidă și mă ține pe o pensie mizerabilă și ca paratrăsnet bășinilor pe creier ale lui taică-meu. Mama a murit în noaptea sau dimineața de 20 pe 21 iulie 2011, singură la ATI. Am trei frați vitregi mai mari, niște idioți, și un frate bun mai mic avortat de taică-meu. M-am născut pe data de 29 martie 1982 și am fost conceput pe o noapte fierbinte cu Lună uriașă de început de august. De când mă știu am fost obsedat de Lună și de crucea din Orion, pe care dintotdeauna am fost singurul care am văzut-o. Când m-am născut eu era criza lui Ceaușescu a anilor optzeci, deceniul în care se exporta întreaga mâncare și se importau toate pionezele lumii. Oamenii erau închiși în închisori la ordinul securiștilor pentru nimic cum a fost domnul Gheorghe Ursu și la toți le era frică unii de alții, dar noi copiii nu știam nimic, de parcă am fi fost niște eloi. Părinții mei au fost profesori, mama de franceză, română și latină iar tata de română și latină, și fiind vitreg singur și sărac am fost de mic înjosit, neiubit și umilit de copii, oameni și animale. Mocănița A fost odată ca niciodată o fată. Pe fată o chema Ana și era dintr-un sat de munte de peste Strei numit Livadia de Coastă. Era frumoasă pentru că era o rohmăncuță. La un băiat dintr-un sat din jos numit Ponor îi plăcu de Ana și o ceru de soție. Ea îi spuse: -Bine, dacă ne suntem ursiți, nu scapi tu de mine și nici eu de tine. Se căsătoriră și fu mare bucurie. După un an li se născu o fată pe care tatăl o numi Valeria după o bunică de-a lui. Era în noaptea de 21 spre 22 noiembrie 1947 cu zece minute înainte sau după miezul nopții. Mai trecu un an și apoi în următorul li se născu un băiat pe care îl numi Adrian. Era în anul 1949. Un timp fură toți patru fericiți. El nu lucra nimic, dar era bun de gură. După un timp ea lucră femeie de servici. Mergeau în Hațeg la Grădina de Vară și ascultau Guajira Guantanamera. Pe urmă o femeie rea puse ochii pe Ion. Îl momi și el o părăsi pe Ana și veni într-o noapte să fure amândoi copiii. Valeria, mama mea avea opt ani. Ea spuse că nu merge, că mama are dreptate. Adrian a fost mai mic și nu a înțeles lucrurile, așa că îl luă de la Ana pentru totdeauna. Ana, bunica mea suferi imens și îl iubi imens toată viața. La început citea cartea „Ion” de Liviu Rebreanu și se gândea că nu i-a mai rămas decât să se spânzure. Își spuse că nu mai poate să se întoarcă din nou în sat din comuna unde Ion fusese primar doi ani până atunci, comuna familiei Pollya. Își luă fata și plecă în lume. Merse la Hațeg și se angajă muncitoare la Fabrica de Marmeladă, fiind cea mai bună muncitoare din Fabrică. Era prietenă cu o fată mai tânără Profira, Fira, venită cu trenul foamei și care era din ținutul Herței. După un timp o măritară cu un om Vaida, care deveni alcoolic cu timpul și începu să o bată toată viața până când muri de băutură pe la cincizeci de ani, Fira rămânând singură și având doar o nepoată de mătușă. Tanti Fira este moașa mea. Când veni muncitoare, își făcu un portret la fotograful maghiar artist din Hațeg Horváth Jozsef în care își puse un ștreang de mărgele și era îmbrăcată în doliu. Ea era foarte sensibilă. Pe strămoșii ei îi chemase Vladislav și mai înainte, Albu. Eh, asta-i viața. Suferi și suferi pentru nimic. Viața ei nu se deosebea mult de a lui Iuliu Hossu. Muri la patruzeci și cinci de ani în 1973. S-a născut în Livadia de Coastă, pe data de 11 mai 1928, și a murit pe 1 octombrie 1973 de cancer la sân. Înmormântarea lor s-a ținut acasă pe 4 octombrie 1973 într-un bloc sărăcăcios care apoi avea să devină blocul țiganilor. Stăteau la etajul unu în partea dreaptă cum privești blocul. Geamurile erau orientate către Strei. La înmormântare au venit o mulțime de oameni. A venit și Adrian, pentru prima dată. Oamenii l-au întrebat: -Ai venit la înmormântare? -Păi, am venit la mama lui Valerica... -Cum, nu știi? E și mama ta. Nu ți-au spus? Cartea ei preferată a fost “Ion”, povestea ei dorită a fost “Înșir-te mărgărite, iar cuvântul ei iubit a fost: ursit

E, acum privesc cu totul altfel lucrurile. Numai că este nevoie să înțelegi că eu sunt livedean, nu de la Livadia de Câmp, ci de la Livadia de Coastă, un om bolovănos ca apa Streiului ori un berbec nărod și bătrân pentru că părinții mei au stat de veacuri între berbeci până au devenit ca berbecii. Voiam în cartea asta să dărâm tot, tot în ce am crezut, dar și de aș putea, ce semnificație s-ar putea găsi în distrugere decât pustiire și nimicnicie? Am fost distrus o viață, să mai distrug și eu pe alții? Adevărul e că despre Ica, bunica mea, Eleonora, - cu care m-am înțeles foarte bine după ce a făcut Alzheimer și și înainte, îi puneam Lili Marleen și începea să cânte în germană, asculta radio Trinitas și îi zicea Trinka și îmi povestea cum aprindea sâmbăta când mergea la școală lumina pentru evrei în Cernăuțiul dinainte de război – ea a iubit-o foarte mult pe soră-mea și nu voia să o împartă cu nimeni iar soră-mea mă iubea pe mine, că eram copil mic. Adevărul e că în viața mea marile evenimente au fost, înțeleg acum, lecturile și audițiile și picturile și drumurile pe dealuri la cetăți antice, iar sărmanele lucruri pe care voiam să le scriu aici ca evenimente majore aled vieții mele au fost nimicuri ce au avut importtanță tocmai pentru că le-am dat semnificație datorită ignoranței. Și observ că toți cei care mi-au făcut câte un rău, până și marii mei dușmani din liceu sau facultate mi-au făcut și cel puțin un bine și nu fără să vrea. Dar lucrurile trebuie spuse cumva dar nu de mine. Fiecare trebuie să își spună sieși măcar propriile lucruri însuși iar a le scrie pe hârtie e fală de Dacie 1310. Trebuie doar să mi le spun, oricine aș fi. Cât despre mine, talentul meu mă face mai puternic decât un culturist, de altfel întotdeauna m-am văzut ca un culturist al cărților, care trage de cărți cu mintea, creierul până devine un monstru, sacru, dar monstru pentru oameni. Pot să distrug oamenii, cam pe toți, dar trebuie să înțeleg că nu pentru asta am fost chemat în lume. Lecturi. Tata are atâtea cărți încât mi-e foarte greu să citesc doar o carte sau până la capăt. Mă simt de parcă aș face sex în grup cu ele. Oricum m-am și maturizat și odată cu vârsta și felul de a citi se modifică. Probabil pe măsură ce crești te tot oprești din citit pentru a reflecta. Deci nu a fost totdeauna așa. Îmi amintesc - n-o să povestesc în ordinea temporală - nopțile de vară din tipul liceului, în care stăteam și citeam toată noaptea - mama mustrându-mă scârbită că nu îmi adun serotonina în creier - cu adnotând în niște caiete, în vara clasei a X-a am umplut patru astfel de caiete cu rezumate și idei ale cărților citite, iar pe la ora cinci sau patu sau șase ieșeam să mă plimb pe străzile pustii ale târgului. În vara aceea am citit cea mai bună carte a lui Dante. Într-o altă carte a lui Alighieri am găsit azi dimineață observația aristotelică a cunoașterii, toți oamenii doresc să cunoască. Citind din antologia groasă aligheriană, inconștientul meu a făcut legătura cu cititul și mi-am spus că eu nu doresc să cunosc, nu de aceea citesc. Adevărul e că nu pot numi de ce citesc. Dar dacă nu aș avea ochi, aș citi cu mâinile, dacă nu aș avea nici mâini, aș citi buzele femeilor cu buzele mele. A fost o epocă de singurătate cruntă, dar nu singurătatea de la prima vedere, ci una metafizică. Eram alienat de Dzeu. Nu pot numi de ce citi, odată am numit scrisul un drăcușor, atunci cititul e poate un înger, un cherubim pe chivot, dar cred că citesc datorită casetei pe care o avea tata înregistrată de la radio pe care poetul Nichita Stănescu spunea: -Soldatul mărșăluia mărșăluia mărșăluia Până când până la genuchi piciorul i se tocea..._ pe care o ascultam în copilărie și sfaturilor părinților și fraților mei și ale îngerului păzitor cu mult înainte de vârsta de patru ani de vârsta de patru ani când am început să mă rog lui. dar oricum de citit am început cu adevărat spre clasa întâi, dar și înainte eram curios ce scrie la definițiile animalelor din atlasul zoologic punându-mi părinții să mi le citească și observând că sărea pe cuvintele scrise mai larg, eram mai interesat de cuvintele latine ale denumirilor și speciilor. Prima mea povestire a fost Canon în D și alb. Am învățat să scriu scriind-o și deasmenea m-am îndrăgostit de fata mea - fără să mă prind ce se întâmplă -scriind-o. O copiez aici ca Enrico, pentru că nu vreau să se piardă. CANON ÎN D ŞI ALB ‫והלכו אליך שׁחוח בני מעניך והשׁתחוו על־כפות רגליך כל־מנאציך וקראו לך עיר‬ ‫יהוה ציון קדושׁ ישׂראל׃‬ ISAIAH 60: 14 I Rabbi Yisra’el Bliume -“Sufletul meu suspină şi tânjeşte...”, spuse încet bătrânul privind pietrele de mormânt ale vechiului şi micului cimitir. Era o dimineaţă incendiată de frunzele galbene şi roşii ale începutului de toamnă. Astăzi arţarii şi cireşii din curtea cimitirului erau incandescenţi, strălucind asemeni vitraliilor ori mai degrabă asemeni vechilor icoane purpurii ruseşti. -“Sufletul meu suspină…”, şopti încet bătrânul privind cu o expresie meditativă pietrele de mormânt pe care era gravată câte o stea a lui David laolaltă cu numele unor oameni parcă din timpuri atât de îndepărtate sau apropiate, nu se putea decide, prieteni unii, aproape necunoscuţi alţii, cei pe care şi-i amintea privindu-i mergând în baston în timp ce el se juca pe drum în praful anilor ’30. Aerul încă era încărcat de funigei unii oprindu-se în barba albă şi perciunii lungi şi cenuşii ai bătrânului, sau agăţându-se în acoperitoarea de cap brodată. Cerul era pe jumătate înnorat pe jumătate senin cu nori albi dintre care unii un pic întunecaţi, iar în jur adia un vânticel cald care începuse să doboare câteva dintre frunze. Cimitirul era pustiu, doar bătranul era acolo, stând în picioare bătrâneţea sa făcându-l să pară solemn de parcă ar fi fost însărcinat să vină şi să le spună fraţilor săi din pământ că a sosit vremea să se trezească şi să-l vadă pe Sfântul Unic, Cel Sfânt. -“…şi tânjeşte…” Yisra‘el era bătrân. Toamna asta împlinea 83 de ani şi era obosit cum este obosit pământul. Tocmai ajunsese din Israel şi călătoria cu autocarul îl epuizase. Până când se întâmplă de plecase în Israel nu credea că o să plece vreaodată, dar când a plecat a ştiut că de va mai trăi se va reîntoarce. Miriam, soţia lui şi mama copiilor lui, era înmormântată în cimitirul ăsta mic de undeva din România. Murise cu mulţi ani în urmă, înainte să reuşească ei să plece în Eretz Israel, şi ea fusese motivul pentru care el nu mai voise să plece. O iubise mult. Şi acum o iubea. Într-un fel, era acelaşi lucru, pentru că îşi spunea că Miriam s-a dus la Elohim, şi Elohim este peste tot, nu? Aşa că e ca şi cum Mary ar fi exact lângă el. Deosebirea e că acum iubirea sa pentru Miriam însemna şi multă durere. Nu putuse şi nici nu încercase s-o uite; nu putuse s-o uite niciodată. Miri nu fusese felul de femeie pe care s-o poţi uita. -“…de dor după curţile Domnului.” Miri fusese frumoasă, dar nu asta era esenţialul. Frumuseţea ei trecea dincolo de orice frumuseţe omenească. Simţeai că Miriam e frumoasă chiar şi dacă stăteai cu ochii închişi în apropierea ei. Poate pentru că erau Hasidim. Nu trebuia să o vezi pe Mary ca să ştii că e cea mai frumoasă făptură, după cum nu trebuie neapărat să vezi un trandafir ca să simţi că e frumos, se gândea uneori Yisra’el. Frumuseţea lui Miriam, ca şi frumuseţea unei flori, îşi găseau corespondentul în sufletul omului, fiu al lui Adam. Şi asta făcea posibil ca noi – muritorii, cum îi plăcea să glumească – să putem vedea că Miriam e frumoasă cum e frumos un trandafir fie el cât de alb sau de roz sau de roşu. Miriam şi trandafirii sunt frumoşi pentru că noi suntem frumoşi. Un porumbel zbură prin apropiere şi se aşeză pe una din pietrele de mormânt. Era un porumbel gri cu o nuanţă albastră, “siniliu” se gândi bătrânul cu un zâmbet. Ciocul îi era întunecat şi picioarele roşii, iar porumbelul aruncă o umbră pe placa înaltă pe care se aşezase, lângă o urnă rotundă tăiată în piatră, rotindu-se câte puţin şi uitându-se la Yisra’el. Yisra’el îşi băgă mâna în buzunar dorind să îi arunce o bucată de pâine, dar porumbelul se sperie şi zbură. -Da, da… uitasem, spuse ca pentru sine bătrânul.

Un nor mare începu să acopere soarele, vântul pornindu-se să bată mai puternic şi făcându-se un pic mai frig. Bătrânul îşi încheie haina la piept şi cu barba şi cu perciunii un pic fluturând merse sprijininduse în baston până lângă gardul cimitirului unde se afla o băncuţă de lemn făcută de el cu aproape cinci decenii în urmă, o băncuţă de pe care se dusese aproape orice urmă de vopsea şi care era înnegrită de vreme. Se aşeză şi scoţând o bucată de pâine din buzunar începu să mănânce. -“…după curţile Domnului.” , spuse bătrânul Yisra’el Bliume privind curtea cimitirului acoperită pe ici colo cu frunze căzute, galbene cele mai multe, roşii unele. Galbenul unora avea, deşi erau căzute la pământ, încă o nuanţă de verde. Gardul de fier al cimitirului era ruginit şi cu urme de vopsea scorojită, iar unele pietre erau acoperite la bază de puţin muşchi verde cenuşiu. -“…inima şi carnea mea striga…” Avusese un vis. Visase că privea soarele luminând printre frunze şi că vroia să iasă afară, dar se tot izbea de sticla ferestrei. În timp ce încerca să iasă afară se văzu în geamul umbrit de ramurile grădinii şi văzu că el este un porumbel. Un biet porumbel înfricoşat. Şi atunci se gândi în vis: “Yisra’el eşti rabin, dă-ţi dovadă că ai mai multă minte!” Şi atunci se opri, încetă să se izbească în fereastră şi se întoarse spre un om care stătea în cameră şi îi spuse: “Domnule, sunteţi bun să-mi deschideţi fereastra?” Şi omul îi deschise geamul şi Yisra’el zbură spre lumină, dispărând în cer, observând că pe măsură ce urcă, lumina este tot mai puternică, căpătând tot mai multă substanţa, fiecare rază de lumină strălucind asemeni unei spade, iar mai sus îngerii ţineau săbii de flăcări în mâini, aripile lor incandescente înconjurând privirea nevinovată şi atotputernică a lui Elohay. -“…către Dumnezeul cel viu!” spuse încet Yisra’el, privind piatra de mormânt pe care scria Miriam Bliume, geb. Hönig, 1925 – 1959. Acelaşi lucru era scris şi cu litere evreieşti , tăiate în piatră parcă chiar de degetul lui Dumnezeu. La câţiva ani după ce Miriam murise mulţi evrei îi spuseră că nu face bine jelind atâta şi îi spuseră că ar trebui să se recăsătorească. Dar el nu voia. Pentru el a iubi şi a jeli însemna acum acelaşi lucru, până când a o jeli pe Miriam se transformă în a o iubi pur şi simplu pe Miriam împreună cu a-l iubi pe Sfântul Unic, şi pe toţi oamenii făcuţi de el, buni sau răi, deştepţi sau proşti, ştiutori sau ignoranţi. Se gândea că doar asta putea face un hasid pentru că este iubit de Shaday, Sfântul Unic, binecuvântat să-i fie Numele. -“…cel viu…”, repetă bătrânul, parcă absorbit de gânduri. Când ieşise din casă şi venise spre cimitir plouase un pic, dar nu s-a mai întors săşi ia umbrela. Îi era greu să ducă cu el şi bastonul şi umbrela. Era bătrân şi, acum parcă mai mult decât în tinereţe, viaţa devenise pentru el ceea ce viaţa este cu adevărat: El Shaday Adonay. Era rândul lui acum. Mergând pe stradă picurii de ploaie i se opreau pe faţă, pe gât stropindu-l rece. Trecându-şi mâna prin barbă o simţea udă ca acoperită de bobiţe de rouă. De asemenea şi acoperitoarea de cap şi părul. Atunci îşi aminti cuvintele: “Deschide-mi, sora mea, iubito, porumbiţo, tu, cea curată! Căci capul îmi este plin de rouă, cârlionţii îmi sunt plini de picurii nopţii.” Ştia că se afla în faţa uşii lui Shaday, Cel Atotputernic şi că el îi va deschide cândva şi va fi cu Sfântul Unic, binecuvântat să-i fie numele şi cu Miriam pentru totdeauna. Când se gândea la asta era fericit asemeni unui tânăr care a descoperit iubirea în inima sa. -“…cel viu…”, spuse din nou Yisra’el. Merse la sinagogă de dimineaţă. Deschisese uşa cu un spasm al sufletului. Shaday era acolo şi el nu putea decât să tremure. ‘Oare ce zice Eloah de toate sinagogile părăsite?’ se gândi atunci Isra’el. Lumina intra prin puţinele ferestre în arc romanic scăldând Bibliile tipărite cu litere evreieşti în raze de dimineaţă şi rouă. Bibliile, calendarele şi cărtile de rugăciuni se aflau încă aşezate pe bănci de parcă proprietarii lor tocmai ar fi plecat din sinagogă şi ar fi urmat să se întoarcă ziua următoare la rugăciune. -“Sufletul meu suspină şi…”, spuse Yisra’el privind când intrase. Îi ruginise broasca şi se temuse că se va rupe cheia şi nu va mai putea intra deloc. În oraş nu mai era decât o familie şi ei erau cei care aveau grijă de sinagogă. O familie, doar atât. Cei mai tineri nici nu ştiau cum fusese când trăiseră evreii aici. Şi copilul acela… întradevăr… îşi povestea greşelile cu teamă şi ingenuitate. Era un băiat de peste douăzeci de ani, dar pentru Yisra’el era un copil. Nu mai ştia cum îl chema. Avea un nume latin. Dimineaţa ardea transparent printre arţarii roşii din curtea inundată de lumina cimitirului. Yisra’el privea cum o frunză galbenă într-un ton foarte cald se desprinsese dintr-o ramură şi acum cădea fluturat la pământ. Mormintele vechi erau toate acoperite cu iarbă şi poarta cimitirului era ruginită. Yisra’el lua bucată de pâine pe care o avea în mână şi o vârî în buzunarul pardesiului. În iarbă se aflau păpădii cu globuri albe de semfelinte şi nişte floricele galbene mititele şi nişte flori albastre puţin mai mari ce semănau cu genţianele. Apucă cu podul palmei firimiturile de pâine ce i se strânseseră pe genunchi şi le aruncă deasupra unui muşuroi de furnici. -“…tânjeşte…”, zise încet bătrânul Bliume. Miriam era nu în pământ, ci la Sfântul Unic, iar el va merge nu în pământ, ci la Sfântul Unic. Asta era tot ce ştia. Probabil că unii ar fi zis că dacă ştia acest lucru însemna că ştia totul. Acum frunza atingea pământul. Bliume ştia că e nevoie de atâta învăţătură ca să ajungi la lucrurile cele mai simple. Nu trebuie să ştii pe dinafară tot ceea ce scrie în Misna despre Tora, cuvânt cu cuvânt, ci să trăieşti pe dinafară Tora, cuvânt cu cuvânt. Şi copilul acela. Un creştin îşi ceruse scuze. Bliume nu-l mai ţinea minte, dar bineînţeles că îi spuse că este iertat. Apoi băiatul spuse că orice creştin adevărat este un hasid al lui Isus. ‘Interesant’, spuse bătrânul. Stătuseră pe o bancă în parcul pietruit de lângă supermarket şi vorbiseră lucruri atât de religioase de parcă s-ar fi aflat în umbra îngemânată a unei catedrale şi a unei sinagogi undeva în Evul Mediu iberic. Un stol de porumbei albi zbură pe deasupra lui Yisra’el. Toţi porumbeii erau albi, dar nu ştia câţi văzuse. Pe trotuarul din faţa cimitirului treceau oameni nu foarte grăbiţi, cum sunt trecătorii în oraşele mai degrabă mici decât mari, iar pe drum treceau maşini foarte multe maşini. Era autostrada. Drumul era foarte aglomerat deşi se lucra doar pe o parte, cealaltă fiind ocupată de utilajele muncitorilor ce turnau asfalt. Băiatul îi spuse că vrea să meargă la Yeshua. Bătrânul se uită la el şi îşi spunea: “Neobişnuit creştin”, căci mâinile şi gâtul băiatului erau acoperite de tatuaje. Poftim, ce ai spus? Poţi să repeţi, te rog? Spusese că vrea să meargă la Yeshua. Renunţarea pozitivă. A auzit de renunţarea pozitivă? Nu. Ce părere are, e rău să-ţi doreşti cu adevărat să fii cu Domnul? Unul din porumbeii albi veni până lângă Bliume şi apucă o bucăţică mai mare de pâine, căzută lângă muşuroiul de furnici. Apoi zbură puţin mai departe şi începu să o mănânce. Stătea cu unul din picioare pe galbenul cald al unei Frunze căzute, roşul picioarelor lui fuzionând cu galbenul frunzei, amestecându-se în dimineaţa asta luminoasă asemeni lichidului unor acua-rele pe o coală de hârtie. Cu ce te ocupi? întrebase Yisra’el. Chipul tânărului era inundat de lumină destul de puternică a dimineţii de toamnă. Copilul îi arată aparatul negru de fotografiat pe care îl avea atârnat de gât şi spuse: Construcţii şi fotografie. În plasticul negru al aparatului era gravat în adâncime: Nikon. Probabil marca fabricantului, se gândi bătrânul. Era o zi frumoasă plină de lumină, nesfârşita lumină. Oamenii ieşeau grăbiţi din supermarket, iar ei stăteau acolo blânzi şi gravi ca doi căutători ai luminii. Dar, zise bătrânul, Sfântul Unic, Domnul meu este atât de frumos că nu poţi fotografia totul. Da, spuse băiatul. Nu ştiu răspunsul, îşi amintea bătrânul Bliume cum îi vorbise tânărului, stând acum sub arţarii din care vântul începuse să doboare mai multe frunze odată. Mă întreb dacă pământul minţilor noastre îl va afla vreodată. Un câine ciobănesc german intră alergând pe poarta deschisă a cimitirului şi după ce îl privi puţin veni de-a dreptul la Yisra’el. În timp ce câinele îl mirosea, bătrânul se întrebă dacă îi fusese frică. Atunci. O femeie între două vârste strigă câinele dispărând amândoi după puţin timp dincolo de zidul clădirii ce se învecina cu cimitirul. Câinii soldaţilor fuseseră un lucru atât de dur. Dar într-adevăr nu ştia dacă se temuse. Nu mai ştia. Probabil că uitase

86 intenţionat. Viaţa e un trandafir frumos cu multe petale parfumate şi cu mulţi spini tăioşi, îşi spunea el uneori. Şi probabil că dacă n-ar fi aşa trandafirul n-ar mai fi la fel de frumos. Ştia că alesese bine să uite. Lucrurile importante nu le uitase. Ştia câţi evrei muriseră în oraş încă înainte să apuce să fie deportaţi şi ştia câţi Hasidim muriseră în lagărele din timpul războiului. Dar alesese să uite dacă se temuse de câinele soldatului acela sau nu. Uitase şi culoarea câinelui. Nu mai ştia dacă fusese negru în întregime sau dacă era cafeniu. ori dacă avea pieptul galben închis. Asta uitase. Deasupra lui, stând în curtea cimitirului, cerul acoperit de nori strălucea asemeni oglindirii unei priviri de faţă îndrăgostită într-o fereastră înaltă de colegiu laolaltă cu norii ce plăteau pe cer asemeni unor nuferi. Nu ştiu ce ar trebui să-ţi spun, îi spusese bătrânul copilului. Probabil că ar trebui să cunosc Tora mult mai bine ca să-ţi pot răspunde, spusese Yisra’el care deşi era rabin simţea că nu cunoaşte îndeajuns de bine oceanul nesfârşit care era Shaday. Dumnezeu, cum îi spun românii. Apoi stătuseră un pic de vorbă. El îi spusese tânărului o istorioară. Este o veche istorie evreiască. Sau arabă. Sau creştină. Un rege mare şi întelept, Alfonso cel Înţelept a vrut să clădească în Toledo o clădire care să fie ce-a mai limpede expresie a sublimului, un templu în care Dumnezeu să locuiască. La curtea sa erau mulţi meşteri constructori, însă doar trei erau cei mai pricepuţi: al-Yusuf, maurul, Josephus, vizigotul şi Yosef, evreul. I-a chemat pe aceştia şi le-a spus: Zidiţi-mi frumuseţea pură, o clădire atât de frumoasă, încât Dumnezeu să se afle în ea şi frumoasă pentru că Dumnezeu se află în ea. Ascult şi mă supun, spuse primul meşter care se numea al-Yusuf. Ascult şi mă supun, spuse al doilea meşter, care se numea Josephus. Ascult şi mă supun, spuse al treilea meşter, care se numea Yosef. După ce trecu lungul soroc dat meşterilor pentru a clădi în piatră oglindirea frumuseţii pure, al- Yusuf, Josephus şi Yosef se întoarseră toţi în aceeaşi zi la Alfonso Cel Înţelept, care era acum bătrân. Unde este templul zidit de tine? Îl întrebă Alfonso Înţeleptul, pe primul meşter. Al-Yusuf, meşterul maur spuse: Înălţate rege templul pe care îl doreşti nu poate fi ridicat de nici un om pentru că deja există. Este cerul, nesfârşit precum deşerturile ummei, cerul în care Dumnezeu locuieşte. Nu am construit nimic pentru că nici o moschee nu poate întrece ce a făcut Dumnezeu. Cerul este templul, expresia sublimului şi a frumuseţii, ridicat de însuşi Dumnezeu, cel milostiv, îndurăte. Da, cuvintele unei cărţi îţi adeveresc spusele, îi spuse meşterului înţeleptul Alfonso cel Înţelept. Pleacă-ţi fruntea la picioarele nesfârşitelor coloane ale acestui templu. Unde este templul zidit de tine? Îl întrebă Alfonso pe al doilea meşter. Josephus, vizigotul, răspunse: Înălţate rege, stăpânul meu; templul pe care îl doreşti nu poate fi ridicat cu pietre şi cu mortar pentru că nici o catedrală nu poate fi îndeajuns de luminoasă. Templul lui Hristos suntem eu şi cu tine, stăpânul meu. Noi suntem templul, înţelept împărat şi rege. Eu însumi sunt templul şi la ceea ce face Dumnezeu nu mai poate fi adăugat nimic, sau luat. În tot acest timp m-am rugat, am citit, am postit şi m-am rugat să nu murdăresc acest templu pentru ca Hristos să nu plece. Am venit să-ţi spun că tu poţi fi templul pe care îl doreşti, înţeleptule rege, stăpânul meu. Şi acum când templul care sunt eu şi templul care eşti tu sunt în acelaşi loc în numele lui Isus, aceste temple devin una şi în ele coboară prezenţa. Da, spuse Alfonso, o carte îţi advereşte spusele împreună cu inima mea. Luptăte cu Domnul nostru şi nu-l lăsa să plece. Unde este templul zidit de tine? Îl întrebă Alfonso al X-lea cel Înţelept pe al treilea meşter. Yosef, evreul, răspunse: Înălţate şi învăţate împărat, ceea ce îţi doreşti nu poate fi construit în Castilia. Perla oricărei frumuseţi, locul preasfânt în care Sfântul Unic – binecuvântat să-I fie numele – coboară strălucind asemeni unui diamant mai mare decât universul, templul zidit din stele clădite muche peste muche, stejarul lui Avraham, lumina ochilor lui Ytzhak, credinţa lui Yisra’ el – pace peste ei -, nu poate fi ridicat pe pământ străin. Cel mai frumos lucru din univers, templul iudeilor nu poate fi construit decât în mijlocul strălucitoarei cetăţi a păcii. Nu am putut clădi nimic, preaalesule împărat. În ţara lui Iuda trebuie să fie templul. Da, spuse regale o carte şi Cuvântul lui Dumnezeu îţi adeveresc spusele. Roagă-te lui Dumnezeu pentru zidirea templului lui Dumnezeu. Iar apoi cum ziua se sfârşise, meşterii au plecat la casele lor, retrăgându-se din faţa împăratului, fiecare plecând un pic mai înţelept. Iar regele după ce s-a întâlnit cu cei trei meşteri, al-Yusuf, berberul, Josephus, creştinul şi Yosef, iudeul, ziua aceea l-a făcut un pic mai supus, mai curat şi mai răbdător. Şi aşa a fost cu Alfonso cel Înţelept şi cu cei trei meşteri. Cerul se făcuse senin aproape în întregime, vântul adiind slab în părul şi barba lui Yisra’el. Pe trotuarul de lângă gardul cimitirului nu trecea nimeni. Porumbeii albi se aflau încă printre pietrele funerare, căutând probabil insecte prin iarbă şi încet, încet venind tot mai aproape de bătrân. Scoase bucata de pâine din buzunarul pardesiului începând so mărunţească şi s-o arunce porumbeilor ce la început se îndepărtară puţin apropiindu-se apoi şi ciugulind pâinea, ridicând din când în când capetele şi privindu-l cu un singur ochi pe Bliume. Cine ştie cum mă văd, se gândi Yisra’el. Poate mă văd în alb şi negru, şi asemeni unui om reflectat în lentila unei oglinzi con-vexe. Yisra’el stătea cu bucatelele de pâine în mâinile sale zbârcite şi privea pietrele de mormânt acoperite de câteva frunze galbene, în nuanţa galbenului imperial din vechea China. Ochii îi era atât de plini de parcă şuvoiul unui înţeles viu se afla înăuntrul lor, de parcă în ochii lui Bliume se afla un nesfârşit fluviu, cu insule acoperite de păduri îmbibate cu apă şi cu nori baroci reflectaţi în imaterialitatea undelor sale. Ochii lui Yisra’el erau atât de luminoşi şi adânci de parcă erau o întreagă galaxie, complexă şi simplă totodată, plină de lumină, simplă şi infinită a Sfântului Unic. În aceste momente privirea lui Yisra’el exprima ceva nepătruns, de parcă sentimentele sale – dacă ar fi fost caligrafiate pe hârtie – ar fi fost câteva pagini de teologie. Adevărată teologie se scrie în inimă, ştia acest lucru. Porumbeii ciuguleau bucatelele de pâine aruncate de bătrân în iarbă, suindu-le în ciocuri şi îndepărtându-se puţin, rupându-le în bucăţele şi mai mici şi înghiţindu-le. Erau foarte frumoşi, cu penele albe în întregime şi cu ciocurile şi picioarele purpurii. În jurul lui Yisra’el şi a arţarilor întunecaţi lumina devenise atât de strălucitoare, încât parcă se materializase, chipul bătrânului, ochii adânci şi zbârciţi, faţa umbrită de riduri, nasul curbat, barba şi perciunii lungi şi răsuciţi, pardesiul larg, pantalonii negri şi ghetele acoperite cu picături de apă lăsată de ploaia ce tocmai se oprise şi a putut picta într-un albastru întunecat spre negru pe care străluceau frunze ca de aur, pietrele cenuşii acoperite cu litere îngropate în iarba care era destul de mare şi porumbeii incandescenţi, toate înconjurate de lumina seninei izvorată din privirea Sfântului Unic, slăvit să-I fie Numele, coborată dintr-o dată în cimitirul pierdut pe străzile oraşului, un loc al tăcerii şi al pietăţii. Acum în lumina aceasta Yisra’el strălucea avându-l pe Eloah înaintea sa, oglindându-i-se în privire. Era atât de absorbit de meditaţie, încât nu observă cum câteva frunze aurii purtate de vânt se opriseră pe pardesiu şi zburară apoi mai departe, doar una oprindu-ise în dreptul pieptului. Vântul îi mângâia fruntea lui Yisra’el şi înăuntru în sufletul său vântul scutura frunze de aur alb şi purta funigei, amintirea sufla, răsfirând păpădii şi vântul fuziona cu lumina omniprezentă precum ceaţa sau roua şi cu indigoul rugăciunii. Era lumină. Era zi. Dumnezeu era vizibil pentru că era prezent. Băiatul spusese mai multe lucruri pe care băiatul nu le înţelesese în întregime. Despre fotografiile sale. Acum soarele începu să iasă de după nori şi pe chipul lui Bliume lumina se făcea tot mai puternică, strălucindu-i în irişii întunecaţi înconjuraţi de pleoape acoperite de zbârcituri. ‘Am citit nişte cuvinte scrise de un japonez sau chinez, nu mai îmi amintesc exact ce era, în care spunea că pentru un budist sufletul său este întregul univers. Probabil că pentru asta dau ei atâta importanţă până şi unor petale scuturate de pe ramuri. Cam pe la momentul acesta Bliume începuse să regrete că-l întrebase pe băiat despre fotografile sale. M-am gândit… cum să traduc sentimentul; pentru că sentimentul e comun, între fotografiile mele şi nişte poeme tanka de acum o mie de ani. Ştiţi, eu cred că dacă scrierea unor pagini artistice nu e ceva candid şi pasionat asemeni scrierii unei scrisori de

iubire, atunci cartea aceea nu merită.’ Yisra’el se cam plictise, însă din politeţe încuviinţă dând din cap şi tuşind în acelaşi timp. Soarele lumina puternic acum, iar Yisra’el îşi ridică fruntea privind drept în globul alb-portocaliu al soarelui, lucrul acesta parcă încălzindu-i trupul chinuit de reumatism. Obişnuia să privească drept în soare pentru a se încălzi de pe vremurile când era copilandru. ‘Cimitir ovreiesc scăldat în lumină/ Lacrimi de piatră gravate în diamante îngheţate/ Stânci pătrate de chihlimbar în care strălucesc alefuri/ Pietre de mormânt cioplite în uriaşe lacrimi/ Acoperite cu lacrimi ovreieşti…/ Te naşti jidov/ Vei şti să plângi/ Departe…/Departe…/ Căci de mult deja/ Şi Ierusalimul e clădit din lacrimi.’, rosti încet bătrânul Bliume, cu un zâmbet. Era un vechi cântec idis, cine ştie din ce vremuri. Când îi şoptea încet pentru sine în anii ’40 cuvintele acestea îl făceau să plângă. Apoi după o pauză băiatul adăugă: ‘Asiaticul îl vede pe Dumnezeu în flori sau în stânci şi datorită acestui lucru ele devin importante pentru el. Eu ca şi crestin văd prezenţa lui Dumnezeu în om şi de aceea omul e atât de deosebit pentru fotografiile mele. Când fac portretul unui om binecuvântat mă simt de parcă aş avea înainte perla flăcării unei candele. În suflet, în psihicul omului, Dumnezeu face lucruri extraordinare, lucruri de care noi nici n-avem habar.’ ‘Aşa este, răspunse Bliume, dar poate că cea mai bună cale e să vezi prezenţa lui Dumnezeu în Dumnezeu.’ ‘Eu cred că Dumnezeu a pus în fiecare dintre noi un sfeşnic, continu băiatul, un sfeşnic în care să ardă lumina infinitului care este Dumnezeu. Şi, în acei care venim la Dumnezeu Isus – sper să nu vă deranjeze cuvintele mele – pentru lumină, El pune în noi, aprinde în noi acea lumină infinită. Eu atât vreau să fotografiez. Inimi în flăcari.’ Bătrânul îşi amintea că încuviinţă dând din cap şi gândindu-se că din tot ce spusese copilul asta poate că nu înţelesese nici jumătate, dar probabil că în mare îl înţelesese în acela din urmă pe băiat. Stând acum pe băncuţa veche din scânduri puse pe nişte drugi de metal îşi aminti că băiatul spusese că spaţiul european nu dăduse decât un singur pictor cu adevărat important, în măsura în care un pictor poate fi important. Rembrandt. Dar cum spusese băiatul? Rembrandt Harmenszoon van Rijn. Conversaţie. -“Sufletul meu…” Erau vii. Toţi erau vii. Stăteau pe o scară înaltă care urca din curtea Auschvitz-ului până la cer. Stăteau şi îl priveau pe Rabi Yisra’el Bliume care nu ştia cum ajunsese acolo. Toţi oamenii aceştia înfometaţi, bătuţi, omorâţi, împuşcaţi, gazaţi şi arşi erau vii. Mai în depărtare sofismul germanic turnat în metal deasupra porţii lagărului sclipeau în lumina lunii asemeni taisului unui cuţit. ‘Trebuie să priveşti, trebuie să priveşti, Yisra’el’, parcă spusese îngerul. Iar ei străluceau cum oamenii nu strălucesc de obicei pe pământ. Îşi luaseră stelele albastre sau galbene de pe braţe şi acum le ţineau în mâini înfăşurate asemeni unor suluri de carte. Stăteau pe treptele scării ce se pierdea în cerurile Sfântului Unic, binecuvântat să-I fie Numele, iar pe bucăţile de pânză brodate cu Maghen-David, condeie nevăzute scriseseră psalmi. Yisra’el Bliume privi în depărtare şi văzu că şi de la Birkenau se vedea strălucirea unei scări, şi de la Meidanek, şi de la Dachau, şi de la Lublin şi de la Treblinka. Multe, multe scări urcau până în cer din aproape întreaga Europă, pe unele fiind oameni nenumăraţi pe altele mai puţini, dar toţi erau acolo şi străluceau asemeni cerului înstelat, asemeni unor stele asemeni a şase milioane de stele născute din lumina oarbă a Shoahului. Uneori bezna e de preferata luminii, pentru că nu toată lumina e adevărata lumină şi nu toate beznele sunt întuneric. Catacombele erau scufundate în bezne şi linişte, iar în Hiroshima a fost prea multă lumină, atât de multă, încât ne-a orbit pe toţi pe pământul acesta pentru totdeauna. Acum erau indestructibili, frunţile strălucindu-le de parcă ar fi fost de diamante. Acum nu mai puteau fi arşi. Iar Rabi Yisra’el Bliume stătea acolo cu sulul Torei în mână şi privea cu ochii deschişi şi plini de suflet, privindu-I pe cei de pe scară cu faţa arsă de străluciri şi înconjurat de noapte. Stătea precum micul Shemuel în întunericul templului lui YHWH, binecuvântat fie El. Încet îşi scoase ghetele şi se plecă la pământ înconjurat de sehina ce începuse să se lase asemeni unor ceţuri, învăluind întregul câmp al Oswiecimului până dincolo de linia orizontului. Era lumină, dar nu era zi, era sehină. ‘Fiecare floare e o flacără, adăugă îngerul ce îi vorbise lui Yisra’el. Fiecare flacără de aici e un nufăr, după cum spun înţelepţii, înveşmântat în frumuseţe şi sfinţenie.’ Îşi luă ghetele de jos şi le aruncă cât de departe putu undeva în spatele său şi apoi înghenunche proptindu-şi fruntea de pământ şi în acel moment Miriam se întoarse puţin prin somn acoperindu-i creştetul cu mâna ei delicată şi atunci Rabi Yisra’el ştiu prin vis că se roagă cu fruntea proptită de pântecul soţiei sale. II Mary -Te iubesc, Yisra’el! Mary îl privea zâmbind mângâindu-i obrazul cu palma. -Te iubesc! Se aflau în faţa sinagogii unde rămăseseră ca întotdeauna ultimii. După ce încuiară plecară spre casa în care locuiau după ce trebuiseră să-şi elibereze locuinţa în favoarea unui muncitor care avea strânse legături cu Securitatea, noua locuinţă aflându-se aproape la distanţa limită a unui drum de Şabat. Casa le mai fusese sechestrată odată în timpul regimului fascist legionar, urmat apoi de dictatura militară a lui Antonescu. Treceau prin centrul oraşului pe lângă imobilul ce îi găzduise la un moment dat cu un secol şi jumătate în urma pe Lajos Kossuth şi Mihai Eminescu, la date diferite. Pe drum în timp ce mergeau ţinându-se de braţ ea îi spuse o glumă evreiască ce tocmai apăruse. I-o spusese Clara, nevasta evreului Félix Gedächtnistein, cel care avusese înainte de război magazinul de vechituri şi acum era magazioner la fabrica de conserve. -Ascultă! Oamenii care, din toată capacitatea lor, gândesc nouăzeci şi nouă la sută şi au credinţă unu la sută sunt cei bolnavi la cap. În schimb cei care gândesc unu la sută şi au credinţă nouăzeci şi nouă sunt cei înţelepţi, cei binecuvântaţi de Dumnezeu. Apoi, oamenii care din capacitatea lor gândesc cincizeci la sută şi cred cincizeci la sută sunt oamenii obişnuiţi. Cei care gândesc nouăzeci şi nouă la sută şi cred cincizeci la sută sunt geniile, oamenii foarte inteligenţi. Cei care gândesc cincizeci la sută şi cred nouăzeci şi nouă la sută sunt sfinţii lui Dumnezeu. Cei care gândesc unu la sută şi cred unu la sută sunt cei ignoranţi. Oamenii care gândesc nouăzeci şi nouă la sută şi cred nouăzeci şi nouă la sută sunt cei treizeci şi şase de ţadikim din fiecare generaţie. Pe urmă, cea care gândeşte zero procente şi crede zero procente este clasa muncitoare după cum spun pancartele victoriei Revoluţiei bolşevice. Cel care gândeşte o sută la sută şi crede o sută la sută este Tatucul nostru J. V. Stalin pentru că în absolut toate este cel mai bun. Se zice că poanta asta a făcut-o Osip Mandelştam. Da’ eu cred că zvonul acesta a izvorât de undeva de sus. Parcă se mai poate şti ce e cu Mandelştam... -Şi eu te iubesc, Mary; spuse rabinul Yisra’el Bliume pe când intrau pe străduţa lor, ce fusese locuită cu decenii în urmă în întregime de familiile sărace de evrei din oraş Iubirea lor unul pentru altul şi pentru copilaşii lor le umpleau sufletele asemeni unor anticorpi puternici împotriva terorii statului asupra ideilor, a ideii asupra indivizilor şi a individului asupra statelor. Iubirea care le strălucea în inimă îi făcea imuni la ideologie, teroare şi moarte. Iubirea atotputernică a lui Shaday, pregătită pentru fiecare evreu şi, de fapt, pentru fiecare om. Nu spune oare Tanach-ul că fiecare popor va veni la Muntele Sfânt să I se închine lui Meh-’lek Adonay tsaw-baw’? Cât de frumoasă a fost Mary în ziua aceea. Strălucea cum ar străluci flacăra unui diamant. Îl ţinea de braţ şi vorbea zâmbind, iar privirea îi era parcă făcută din petale de nufăr. Era Mary cea frumoasă lângă el şi se mişcau în cel mai minunat şi cel mai adevărat vis al pământului. Sfântul Unic era atât de bun, Dumnezeu e un miracol în sine. Şi Mary era asemeni unei flori de care te îndragosteşti. Lumina zilei de sâmbătă i se amesteca în păr şi fuziona în privirea ei, mergeau pe lângă casele luate parcă dintr-un tablou de Marc Chagall şi aerul era atât de galben de parcă era făcut din aur. Părul lung al lui Miriam era puţin scuturat de vânt şi vântul le sufla răcoros în feţe asemeni apei unui şuvoi de munte.

-„...tânjeşte...” Odată, Mary spusese că ei i-ar plăcea să citească o carte care să nu dea nici un răspuns la niciuna din problemele existenţei, cum se întamplă în majoritatea cărţilor, ci răspunsurile, la orice lucruri, să fie considerate ca fiind ştiute deja. Lui Miriam îi plăcea mult să citească, dar considera multe cărţi apreciate în societate ca fiind de calitatea a doua sau slabe, şi literalmente vâna cărţile bune de citit. Yisra’el îşi amintea că o întrebase atunci: ‚Şi, la ce ar fi bună o astfel de carte?’ Răspunsul lui Miriam a fost: ‚Acesta ar fi un alt lucru la care nu s-ar răspunde în paginile cărţii.’ Zâmbea, spunând acestea. Mereu zâmbea, mai ales în situaţii ca acestea, îi plăceau ghicitorile, era o adevărată Alisă în ţara minunilor. Dar totuşi care ar fi răspunsul? continuă el. Mary nu răspunse. El îşi repetă întrebarea: ‚Care ar fi răspunsul în legătură cu utilitatea unei astfel de cărţi. Pentru ce ar fi ea bună?’ După ce Yisra’el mai insistă puţin ea spuse: ‚Pentru memorie.’ Când fuseseră toate astea?... Demult, imediat după război, când ei nu erau căsătoriţi. Copiii lor o iubeau mult pe Miriam. Ea era toată dragostea lor. Şi nu doar familia o iubise pe Miri cât trăise. Era frumoasă, era asemeni prinţesei lebădă a acelui pictor rus dintre cele două secole, Mikhail Vrubel. Bliume avea în biroul său o fotografie în culori a acelui tablou pe care o ţinea înrămată într-o ramă de argint. „Prinţesa Lebădă.” Aşa hotărâse Stăpânul, Sfântul Unic, de Miriam semăna foarte mult cu personajul tabloului lui Vrubel, încât oamenii care intrau cu o treabă sau alta în biroul rabinului îşi exprimau uneori presupunerea că fotografia aceea reprezintă un tablou pentru care pozase chiar Miriam. ‚Nu, e doar un tablou rusesc’, obişnuia să spună rabinul. Mulţi îşi păstrau impresia aceasta pentru ei înşişi şi rămâneau cu ea şi după ce ieşeau din biroul rabinului Yisra’el Bliume. Ca şi prinţesa lebădă Miriam era delicată de parcă era făcută în întregime din lumină de suflet, iar ochii îi străluceau asemeni unor picuri de rouă. Nemărginirea strălucea în ea, iar sufletul o învăluia din toate părţile asemeni unor aripi albe de lebădă şi pe frunte îi străluceau diademe de petale. Odată îl vizită un student la Pictură care avea nevoie de un împrumut şi remarcă asemanarea lui Miriam cu faţa din tablou şi apoi vorbiseră puţin despre arta lui Vrubel. Şi asta fusese tot la începutul anilor 1950. Tânărul era un student rus de credinţă ortodoxă răsăriteană. Fusese ceva de necrezut că putuse să urmeze cursurile de pictură la o universitate din Republica Populară Romană pentru că nu îşi ascundea credinţa. Însă se pare că avea un unchi aflat undeva sus în ierarhia sovietică în URSS. Tânărul acesta, Grişa, îi dăduse o viziune creştină asupra lucrurilor legate de acest artist. Spunea că nu poţi face unele din operele realizate de talentatul Vrubel şi aceasta să nu te distrugă. Pe lângă minunatul tablou cu prinţesa lebădă, Vrubel făcuse un număr de alte tablouri în care personajele erau demoni şi îi zugrăvise atât de frumoşi de parcă erau îngeri; şi în aceste câteva tablouri le pictase în spaţiul plastic creat de el, bunătate. Şi asta era, spunea Grişa Stepănîci, ceea ce l-a distrus. Nu poţi face aşa ceva pur şi simplu. Dacă vezi răul ca fiind bine automat vei vedea binele ca rău. Răul te va ataca pentru că răul totdeauna atacă şi nu te vei încrede în bine pentru că îl vei considera rău. Şi răul te va distruge. Dar, încheie studentul, tabloul cu prinţesa lebădă e minunat, ca şi alte tablouri de ale artistului. Aţi avut ocazia să vedeţi vreo reproducere cu „Plângerea”, a treia variantă? Sau „Fecioara şi Pruncul”. Dacă Vrubel ar fi rămas la arta binelui şi şi-ar fi trăit arta ar fi fost binecuvântat. Bineînţeles că un critic materialist nu ar fi de acord cu nimic din tot ce v-am spus, dar ce contează asta, domnule rabin, dacă ştim că ce zice Dumnezeu e adevăr, încheie studentul. Să ne ajute Stăpânul să trăim adevărul, îşi amintea Bliume că îi spuse studentului, în timp ce-i dădea puţinii bani pe care putea să-i împrumute şi îi strângea mâna. Acum după atâţia ani Bliume îşi amintea că studentul, care fugi în Occident în anii şaizeci, mai spusese că în lume există arta binelui şi arta răului şi orice artist trebuie să facă alegerea. Arta ignoranţei e doar arta ignoranţei, nu poate accede la mai mult pentru că binele înseamnă cunoaştere. Ruşii aceştia. Îi trimisese câteva vederi de la Paris prin anii 70, una cu Muzeul Louvre şi două cu Nôtre Dame. Familia lui Miriam murise aproape în întregime în pogromuri sau în Transnistria. Ea, care era mezina familiei, scăpase datorită unei prietene nemţoaice de-a surorii ei cele mai mari, Felice. Prietena aceasta, de o vârstă cu sora ei, aflase că are cancer şi atunci făcuse acte false pentru ea şi pentru Miriam, înlocuind pozele şi data naşterii. Familia lui Miriam încercase să-i spună că nu trebuie să facă aşa ceva, dar ea nici nu voii să audă. Le spuse, ‚Eu am să mor oricum, dar fata asta poate să trăiască.’ Miriam locui cu mama fetei, care se mutaăpe strada evreiască. Apoi după ce fraţii lui Miriam fuseseră omorâţi întrun pogrom, restul familiei a fost deportată în Transnistria de unde nu se mai întoarse decât Felice şi Hanne, prietena ei, care muri de cancer doar prin 55. Hanne obişnuia să spună că Dumnezeu îi răsplătise. Acum erau pe terasa cu stâlpi a casei şi Miriam îl săruta, părul ei întunecat răcorindu-i faţa asemeni unor aripi albastre de porumbel. Miriam era atât de frumoasă, încât părea că ascunde un tainic izvor de lumină înăuntrul ei. Când o priveai în momentele când era tăcută aproape că te aşteptai să ridice o mână şi pur, şi simplu să înceapă să plouă cu turtă dulce. Când era liniştită şi stătea visătoare lângă fereastră părea asemeni unei zâne ce şi-a pierdut diadema de mărgean. Dacă ai fi văzut-o ai fi zis, probabil: „Prinţesa Miriam, soţia rabinului Bliume.” Miriam era o fată cu ochii indigo a cărei privire fuziona cu vântul asemeni hârtiei ude unor acuarele. După cum zisese Rubin Rabinovici, un necunoscut filosof evreu dintr-un stetl transilvănean, „Fiecare om e o operă de artă.” Această maximă a apărut când modestul Rabinovici fusese găzduit la o rudă apropiată de-a lui Bliume, trebuind să stea în oraş pentru o vreme, trebuind să aibă grijă de fratele său, cizmarul Rabinovici, care fusese operat. Atunci Rubin Rabinovici îi cunoscuse pe Bliume şi pe soţia sa, şi făcuse maxima aceasta pe care o scrise laolaltă cu altele într-un fascicul pe care, când se întoarse acasă, îl zvârli într-o ladă. Nu era deloc momentul publicării a nici unor fel de pagini mistice evreieşti. Materialismuldialectic proiectat de Marx înlocuiseră legile vieţii, proiectate de Dumnezeu, Lenin îl înlocuise pe Moise, iar Stalin era Mesia pentru totdeauna şi totdeauna, şi totdeauna. Aşa părea, cel puţin. Felice primise îndurarea Domnului şi se întoarse din Transnistria împreună cu Hanne, dar ceva din ea rămase pentru totdeauna pierdut parcă. Deşi ar fi putut să lucreze ca şi profesoară de desen, lucrul pentru care se pregătise înainte de Distrugere, cum numea ea perioada războiului, pur şi simplu nu mai voia. În afară de Miriam şi de Hanne nu o mai interesa de nimeni şi de nimic. Muncea la o fabrică de ceasuri şi locuia împreună cu Hanne, pe care îşi propusese s-o sprijine şi s-o îngrijească atunci când va începe să-i fie mai rău, pentru tot restul vieţii. Îşi pierduse încrederea în oricine şi orice. Se îndepărtase chiar şi de ceilalţi evrei şi chiar şi când o vizită pe Miriam stătea doar preţ de-o cafea după care se scuză. Felice era un suflet chinuit dincolo de orice limită posibilă. Deseori când era singură începea să vorbească cu mama ei şi a lui Miriam, cu tatăl lor, cu fraţii şi cealaltă soră a lor, iar Miriam îşi făcea mari griji pentru ea părându-i-se evident că dacă nu ar fi avut-o de îngrijit pe Hanne lucru care îl făcea cu atâta dragoste, Felice ar fi pierdut contactul cu realitatea. Când stătea acasă împreună cu Hanne, după ce venea de la serviciu, lui Felice îi plăcea să scrie poeme pe care Miriam o rugă să i le arate ca să vadă în ce stare se afla sora ei şi constată cu bucurie că poemele erau chiar bune şi arătau că sora ei era întreagă la minte şi poemele chiar ar fi fost bune să apară în vreo revistă de limbă idis, dar după cum mergeau lucrurile în România, pe măsură ce trecea anul 1947, părea tot mai evident că în bucuria forţată şi generală ce cuprindea întreaga Românie, nu era momentul ca nici un evreu să plângă pentru nimeni şi pentru nimic. Uneori nici morţii nu aveau dreptul să fie plânşi. Ca şi lui Rubin Rabinovici şi Felicei Hönig, oameni mărunţi şi neînsemnaţi, marele şi uriaşul, giganticul şi necuprinsul, măreţul şi divinul, nesfârşitul Stalin le punea pumnul său de otel în gură. „Acum trebuie să tăceţi! Pentru o veşnicie. Pentru veşnicia mea!” În condiţiile acestea când apăru Sabina în calea Felicei, nici Miriam nici Bliume, rabinul nu fură deranjaţi în nici un fel ca sora lor s-a împrietenit cu o creştină. Sau cel puţin, nu au sesizat că sunt deranjaţi ceea ce părea la fel, cel puţin. Ştiau doar că Felice are nevoie de ceva, de cineva. Felice

87 are nevoie să fie salvată într-un fel sau altul. Când au văzut că retrasa şi cinica Felice iese din carapacea ei în care părea că se închistase pentru totdeauna şi de unde se ţinea în forţă împotriva a orice şi a oricui, Mary şi Bliume răsuflară uşuraţi. Da, Felice s-a împrietenit cu Sabina Wurmbrand, dar trăieşte. Trăieşte din nou. Până să se împrietenească cu Sabina, Felice îşi făcuse prietenii cu oameni din toate categoriile persecutate de regimurile nazist german şi fascist roman. Problema ei era că nu încercă să gândească cu inima şi că voia cu orice preţ să simtă cu mintea. Se angajă în câteva prietenii dubioase, iar în altele era un fel de Sfânt Francisc al cartierului ţigănesc. Dar iubirea e un pluton care totdeauna îşi apără oamenii, aşa că atunci când o întâlni pe doamna Sabina, soţia pastorului, Felice deja începuse să înveţe câte ceva din pagina vieţii şi un pic din încrederea ei fu câştigată de faptul că pastorul Richard Wurmbrand fusese considerat indezirabil şi făcuse închisoare în timpul legionarilor. Însă istoricul conştiinţei trebuie să noteze că iubirea şi caritatea pentru minoritatea romani şi pentru toate celelalte categorii umane persecutate de nazişti aveau s-o însoţească toată viaţa. Da, Bliume rabinul, avea o soră creştină, pentru că Felice era soră-sa. Şi nu-i părea rău deloc. Preferă să o ştie aşa şi fericită, decât să se uite la ea şi să vadă încă o victimă a Distrugerii. Dezamăgirea Felicei în faţa lumii rămăsese pentru tot restul zilelor ei. Întocmai cum scrisese în poeziile acelea de început. „Evul Mediu nu s-a terminat/ Evul Mediu nu s-a terminat/ Privesc şi văd, respir şi tac/ Evul Mediu nu s-a terminat.// De mă vei pune pe rug/ Voi şti ce să-şi spun/ Dar am să plâng şi am să tac/ Căci Evul mediu nu s-a terminat.// Eu trebuie să mor şi trebuie să sper/ De va fi să plâng tu nu ai să vezi/ Pentru că tu-mi vezi doar steaua de pe piept/ Căci Evul Mediu nu s-a terminat.// Se face tot mai întuneric/ Lumină noi nu am avut niciodată/ Mereu au fost stele, mereu au fost flăcări/ Veacul întunecat nu s-a terminat.// Nu e a noastră lumina - a ta e doar flacăra/ Al tău e rugul ce lacrimile-mi nu-l sting/ Nu mai plâng, priveşte, eu nu mai plâng/ Căci doar lacrimile nu le poţi arde.” Dar acum mai avea ceva în plus. Ceva ce pe Bliume nu-l interesa din toată inima, dar ceva ce – trebuia să recunoască – a salvat-o pe Felice. Îşi amintea îndoielile sporadice ale lui Mary şi discuţiile teologice cu ea în miez de noapte, prilejite de convertirea sorei sale mai mari. „Mary, e inutil să-ţi spun. Isus al lor nu e Masiach al nostru. Nu e.” Câte discuţii, de-a lungul anilor. Miriam avusese momentele ei de îndoială, dar fusese o evreică hasidică toată viaţa. Numai că uneori, cum spusese, avea unele îndoieli. „Avem o singură Biblie, Mary!” Obişnuia să-i spună. „Noi avem o singură Biblie, un singur Dumnezeu şi nu e alt Dumnezeu afară de Dumnezeu.” De data asta îndoielile lui Miriam e inutil de spus că nu-l deranjau din partea Sabinei şi Felicei, dar rabinul Bliume era un om înţelegător. Poate puţin prea înţelegător, cum găsea chiar şi el însuşi uneori. Convertirile de acum erau diferite de cele din trecut. Înţelegea. Foarte mulţi rămâneau evrei şi se luptau să rămână evrei, se izbeau deopotivă de creştinii care voiau să-i asimileze şi cu ceilalti evrei care îi părăseau. -„...tânjeşte...” Acum erau pe veranda cu stâlpi şi priveau cerul acoperit de nori incandescenşi. Le plăcea uneori să se oprească şi să stea pur şi simplu şi să privească. Frunzele care fluturau asemeni flamurelor unor armate cu coifuri de hărtie, plopii de pe stradă care erau scuturaţi de vânt, foşnind asemeni cântecului văntului când porneşte la drum, lumina – atât de puternică, încât îţi pare că te-a înghiţit, lumina - acest chit uriaş, învăluind întreg pământul asemeni sidefului unor valuri de raze. Urmau să intre în casa lor modestă şi să mănânce împreună cu copiii Chaim, Rahel şi Yehuda, care acum se jucau pe covor vegheaţi de o fată din vecini, Ana. „...un vis, al lui Miriam, pe care l-a visat la 17 ani.- (în 1943). A visat că era o zi de vară de Sabat, era ora şase seara şi mergea printr-un oraş foarte curat, voind să meargă la sinagogă. Pe străzile oraşului oameni foarte eleganţi care purtau pe haine stele galbene erau puşi să spele asfaltul de către nişte oameni în uniforme militare, de asemenea şi aceştia nişte oameni foarte eleganţi. Deşi era în timpul zilei era întuneric pentru că în ziua acea era o eclipsă care dura deja de 12 ore. Când a ajuns la sinagogă a văzut că sinagoga era în flăcări şi avea toate geamurile sparte. Când s-a apropiat a văzut că înăuntru era rugăciune. Unii plângeau. A intrat şi Miriam în boxa femeilor şi a început să se roage. Privea din când în când la sinagogă care ardea şi se gândea că va fi distrusă şi că cei dinăuntru vor muri şi începură să-i curgă două rânduri de lacrimi pe obraji. În timp ce se ţinea rugăciunea intră un copilaş sărman şi flămând şi merse cu mâna întinsă pe la oameni. Însă oamenii stăteau aplecaţi şi nu-l văzură, doar câte o lacrimă din ochii lor, căzându-i în palmă. Veni şi la Miriam şi ea cum plângea şi era disperată nu-i dădu nimic şi doar o lacrimă îi căzu din ochi în mâna băieţelului. Acesta merse şi luă sfeşnicul stins de Hanukka şi îl puse în fereastra spartă. Apoi în loc să-l aprindă puse în el câte o lacrimă de lumină până în sfeşnic luminau şapte lacrimi mari. Apoi băieţelul îi privi pe cei din sinagogă ale căror grinzi în flăcări începeau să se prăbuşească şi spuse: “Lumina acestui sfeşnic nu se va stinge niciodată.” Şi apoi Miriam se trezi.” Rândurile acestea erau scrise într-un carneţel cu paginile acum îngălbenite pe care Yisra’el Bliume îl avea în buzunarul de la piept al pardesiului. În acelaşi carneţel, pe alte pagini scria: ‘Chaim Bliume – 27 Julie 1946, Rahel Bliume – 3 Maiu 1947, Yehuda Bliume – 30 Nov 1949’. Ce zi minunată a fost acea zi din 1952. Era Mary cea frumoasă lângă el şi se mişcau în cel mai minunat şi cel mai adevărat vis. Era Mary cea frumoasă. Era Mary. Acum erau pe terasa cu stâlpi a casei şi Miriam îl săruta părul ei întunecat, răcorindu-i faţa asemeni unor aripi albastre de porumbel. Miriam era un porumbel ce i se oprise în palmă, un porumbel care după ce îşi luă zborul se transformă într-un înger de-al lui Elohim. De ce oare, de ce oare nu zboară îngerii prin cerul acesta? De ce nu putem vedea heruvimii intrându-ne în suflet? Mary era un porumbel, eu – rabinărul – sunt un porumbel uneori; toţi avem aripi. Toţi avem aripi. Îşi amintea cuvintele pe care i le spusese Miriam pe patul morţii, în 1959. ‚De o vei uita pe Mary, nu uita iubirea ei.’ Pentru el Mary fusese o manifestare a sehinei Sfântului Unic. Pentru el Mary fusese un miracol. Şi probabil că pentru întregul univers. Pentru că frumuseţea e un miracol. Minunare. Stai şi te minunezi şi visezi. Pentru asta a făcut-o Sfântul Unic pe Mary. Pentru asta a făcut-o Adonay pe Eva. E adevărat, teologia ne spune că femeile nu sunt îngeri. Dar din logică derivă că sufletul lor nu este unul terestru. Femeile sunt adevăraţii extratereştri. Nu există alţi extratereştri decât femeile, care cuceresc cu iubirea din inimile lor asemenea războinicelor armate ale tătarilor. Priveşte-o. Priveşte-i părul parfumat, priveşte-i zâmbetul şi să ştii că atunci când îţi vei propune să-i priveşti ochii vei fi o cetate cucerită. Iar ea doar a stat acolo în preajma ta, privind ceva nedefinit şi făcând ceva nedefinit. Tu nu vei ştii niciodată, dar poate în tot timpul cât tu o priveai, sufletul ei se gândea la tine. Şi înţelepciunea spune că toate cetăţile sunt făcute pentru a fi cucerite. Primul ei zâmbet pentru tine va fi primul document princiar către crenelurile învinse. Ele sunt adevăraţii cavaleri, femeile sunt cele care înving. Însă folosesc mijloace sublime şi subtile, încât cuceritul crede că el a făcut totul, crede că el e el, dar nu ştie că în iubire ea e cea ce împarte cărţile. Ascultă cuvintele înţelepciunii, nu te îngâmfa, nu te crede grozav. Ea te-a observat pe tine înainte să o vezi tu pe ea. Asta era experienţa lui cu Miriam cea minunată. Îl ţinea de braţ şi zâmbea , iar privirea îi era parcă făcută din petale de nufăr. Mereu bărbaţii au fost cei mândri şi neştiutori. Să ţii minte, ori de câte ori o priveşti, că în sărutul ei se află înţelepciunea. Asta ar trebui să ţii minte, dar înţelepciunea prea puţini oameni o caută. Mult prea puţini. Dar să ştii că în sărutul ei nu se află decât înţelepciune, de vei căuta altceva să ştii că nu vei găsi. Te vei crede înşelat şi vei cere satisfacţie, şi nu vei ştii probabil niciodată pe pământul acesta că trişorul a fost doar inima ta. În sărutul ei frumos nu se află decât înţelepciune, dar înţelepciunea cuprinde atâtea lucruri, încât intelepciunea cuprinde totul, în sărutul ei e totul, dar trebuie să înţelegi că ceea ce vei găsi acolo este înţelepciunea Sfântului Unic, altfel inima ta îţi va fura toţi aşii, şi vei pierde. Petale de nufăr. De fapt noi nu putem şti ce cuprinde privirea lor. De fapt nici nu mă interesează privirea lor. Doar privirea ei. Ce e acolo? Voi şti vreodată?

Privirea celei mai frumoase fete e o ideogramă compusă din două caractere. Şi de aceea este atât de frumoasă, fiindcă ideograma aceea cuprinde ceva ce nu voi putea înţelege niciodată, ceva ce nu voi putea decât să iubesc pentru veşnicie. Adevăraţii filosofi sunt femeile. Iar ele, asemeni lui Isus din Nazaret şi lui Socrate nu lasă nimic scris. Era frumoasă. Ţi-aş putea-o prezenta pe cea mai frumoasă dintre fete, dar la ce ţi-ar folosi? Şi, de asemenea, mie – la ce mi-ar folosi să mio prezinţi tu? Eu ca şi cum cineva ne-ar face cunoştinţă cu un înger. Într-adevăr suntem făpturi cereşti în sufletele noastre, dar pământul ne trage în ţărână şi nisip, în stânci şi deşerturi. Rabbi Yisra’el Bliume ştia că nu e bun că talmudist, era prea romantic. Simţeai că Miriam e frumoasă chiar şi dacă stăteai cu ochii închişi în apropierea ei. Toate gândurile astea despre iubire le făcuse în tinereţe, când o cunoscuse pe Mary, în orăşelul în care venise ca refugiat de război din Cernăuţi. Era asemeni prinţesei lebădă, din tabloul lui Vrubel. Să nu o crezi când nu te priveşte, dar să o crezi când îţi spune că iubirea ei eşti tu. Noaptea ochii ei străluceau asemenea cerului înstelat şi întunecat. Nu era bun ca talmudist, dar sunt unele femei, cum a fost Mary, care te cuceresc şi te înving. Bliume era un om învins. Frumuseţea îl învinsese, cu mai multe zeci de ani în urmă, pentru totdeauna. Iubirea te învinge. Eşti învins de ceea ce iubeşti. Dacă iubeşti eşti un om învins şi fericit. Scopul nici unui om în viaţa creată de Elohay nu este libertatea. Libertatea, aşa cum o înţelege laicul, înseamnă moarte. Omul a fost creat ca să fie învins. De Dumnezeu, de om, de iubire. Rabbi Yisra’el Bliume a fost creat de Adonay ca să fie învins de Mary. Lumina zilei de sâmbătă i se amestecă în păr şi fuziona în privirea ei, mergeau pe lângă casele luate parcă dintr-un tablou de Marc Chagall şi aerul era atât de galben de parcă era făcut din aur. -Te iubesc, Yisra’el! Iubirea e aceea ce luptă. De aceea l-a binecuvântat îngerul pe Israel. Pentru că oricine luptă iubeşte. Altfel nu ar putea-o face. De aceea femeile sunt cei mai buni războinici. Atâtea gânduri, cugetă Yisra’el uneori, încât frumuseţea lui Mary e umbrită de enunţurile logicii. Ce se întâmplase de fapt în ziua aceea? Veniseră de la sinagogă şi se sărutaseră în cerdac, înainte să intre în casa unde era Ana cu copiii. Tot ce trăiseră împreună acum era estompat, era îndepărtat asemeni unei pelicule vechi şi atemporale de iubire. Mary era marea actriţă ce apare în filmul vieţii lor, iar el era pajul prinţesei, pentru că toate marile actriţe sunt venite din lumea basmelor. Întradevăr, totul e atât de apropiat asemeni frumuseţii. Când e lângă tine frumuseţea, totul e atât de prezent asemeni unui vânt electric de sfârşit de vară şi atunci… -Te iubesc. Omul nu este un om de zăpadă. Deşi mulţi încearcă să fie. Omul nu e un idol de piatră. Deşi mulţi aşa se văd. Omul este o făptură a vieţii. Cu o inimă care bate mereu, cu un creier plin de substanţe chimice şi cu un suflet care parţial se conectează la inima aceea neliniştită şi la computerul ăsta biochimic care este creierul omului. Omul este o făptură vie. Omul este o făptură. Viaţa e mai mult decât orice şi-ar putea imagina omul. Omul a fost făcut ca să-l iubească pe om. Asta este legea vieţii. Aşa spune Stăpânul, Sfântul Unic, Cel binecuvântat. Dar omul este neştiutor. Cel neştiutor caută iubirea în plăcere, pe când cel binecuvântat de Adonay, acesta găseşte plăcerea în iubire. Nu eşti o stâncă, nu eşti o plantă, nu eşti un stâlp de sare, nu eşti un idol de gheaţă, dar eşti un om. În tine e viaţă. În tine e ceva sublim. Orice om e un copil murdar pe faţă. Aminteşte-ţi. Aminteşte-ţi de trecut. Eşti aşa de bătrân? Cât de bătrân te crezi? Crezi că eşti de o vârstă cu vremurile, crezi că ştii totul? Doar cu puţin timp în urmă erai un copil curat, uită-te la tine acum. Doar cu puţin timp în urma de-abia te născuseşi şi erai asemeni unui mâţ mic ţinut în braţe de o fetiţă. Tu eşti acela. Doar cu puţin timp în urmă erai un embrion răcorit de ploaia care era Dumnezeu pentru tine. Toate lucurile acestea Bliume le învăţase privind-o pe Mary, atunci când ea era sub aceste ceruri şi mai apoi privind-o în inima sa, în amintire. Mary îl privea zâmbind mângâindu-i obrazul cu palma. Întradevăr trebuie să fim recunoscători lui Elohay pentru oamenii pe care îi întâlnim sub ceruri. Oare pentru toţi? Posibil. Posibil. Multumeşte-i lui Elohim Adonay YHWH pentru fiecare om pe care l-ai întâlnit vreodată. Pentru ca în om e viaţa, deşi în inimile multora se afla moarte. Priveşte-i pe oameni cum erau pe vremea când aveau aripi şi îi vei mulţumi Stăpânului, aşa cum îi mulţumeşti când priveşti un fluture, o libelulă sau o floare. Pentru că florile au cele mai frumoase aripi. Florile de lumină. De aceea sunt femeile frumoase. Pentru că sunt făcute din petale. Pentru că parfumul ce îl răspândesc le izvorăşte de sub limbă, cum spune Scriptura. Mary îl privea zâmbind mângâindu-i obrazul cu palma. -“Sufletul meu suspina şi…” Acum erau pe veranda cu stâlpi şi priveau cerul acoperit de nori incandescenţi. Le plăcea uneori să se oprească şi să stea pur şi simplu şi să privească. Frunzele care fluturau asemeni flamurelor unor armate cu coifuri de hârtie, plopii de pe stradă care erau scuturaţi de vânt foşnind asemeni cântecului vântului când porneşte la drum, lumina – atât de puternică, încât îţi pare că te-a înghiţit... Mary era atât de aproape, asemeni unui cântec infinit. Miriam murise în urma unei boli în 1959, dar era vie pentru veşnicie. Ultimul lucru pe care l-a făcut a fost să-i zâmbească. Era întinsă pe pat, îi strângea pe Chaim, Rahel şi Yehudah la piept şi îi zâmbea cu lacrimi în ochi lui Yisra’el. Mary era aici, pentru că Adonay e aici. Viaţa nu moare. Niciodată viaţa nu a murit. Viaţa nu poate muri. Mary era lângă rabin şi privirea ei se reflectă în ochii lui adânci împreună cu reflexia privirii de copil a lui Elohay. III G-d -Tati, de ce e Dumnezeu nevăzut? Ce întrebări îi puseseră copiii de-a lungul anilor. Apoi nepoţii când veneau din Israel după 1990. Întrebări dialectice. Ce s-ar fi putut răspunde? Nimic, de fapt, dar copiilor trebuie să le dai un răspuns. Copiii, cei care sunt coborâţi de câteva ore din trenul veşniciei şi care te privesc cu nişte ochi ce, cu câteva minute înainte, îi priveau pe îngeri trebuie să le răspunzi, trebuie să le spui ceva, orice poţi fabrica din mintea ta plafonată. Probabil că e normal ca un copil de trei, patru ani să întrebe: ‘Tati, de ce nu-L putem vedea pe Dumnezeu?’ Probabil că e absolut normal. Probabil că, doar cu zile înainte, ochii lor uriaşi îl priveau pe Elohim. Copiii şi bătrânii sunt, pe pământ, făpturile veşniciei. În zâmbetul ceresc al copiilor veşnicia e prezentă în fade out, iar la bătrâni ea se face simţită asemeni unui mixaj în fade in între clapele de pian mişcate de picăturile de ploaie şi vântul purtat de ocean asemeni unei sticle ce poartă o scrisoare către ceilalţi Ochi. Unii şi-L imaginează pe Dumnezeu asemeni unui Ochi, iar alţii asemeni unui Triunghi, dar evreul îl vede pe Dumnezeu în tăcere. Dumnezeu este tăcerea cea mai lungă, Dumnezeu este tăcerea care vorbeşte, Elohim pentru îngeri este cântec şi pentru om este tăcere. Trebuie să taci mult, mult timp pentru a ajunge să-L auzi pe Dumnezeu tăcând, pentru a putea ajunge să-L auzi pe Dumnezeu stând chiar lângă tine şi tăcând pentru tine. Tăcerea este creaţia lui Elohim pentru că cele mai frumoase şi binecuvântate lucruri se spun fără cuvinte. Pentru că gura nu e nimic, pentru că mintea e prea puţin şi pentru că inima e un om. Doar inima e un om. -„...şi tânjeşte...” -Tati, tati! -Da, ce este îngeraşule? -Tati, uite! Vezi? Uită-te. Uite ce am făcut. -Domnişoara Rahel Bliume, ce-l tot bâzâi pe tati Yisra’el? Tati trebuie să se roage că mâine e sâmbătă. -Da, mami, da... -? -Am făcut ceva şi vreau să-i arăt şi tatei. -Şi mă rog ce-ai făcut?... nu văd decât doi biscuiţi de eugenie desfăcută. -Sunt tablele lui Moşe şi am scris Tora pe ele. -Dar tu nu ştii să scrii, domnisoară, spuse Miriam. Miriam voii să mai adauge ceva, dar Yisra’el îi făcu semn să tacă. O luă pe micuţa copilă în braţe şi stătură aşa frunte lângă frunte, rugându-se amândoi încet, Rahel privind cu reverenţă biscuiţii de

eugenie pe care scrisese Tora şi Yisra’el privind-o pe copilă de parcă ar fi fost însuşi Mose. Toamna îl înconjură pe Bliume asemeni unui incendiu. Se simţea de parcă sufletul îi era îngropat în frunze galbene şi mari, căzute din cer. Acum avea o percepţie mai corectă asupra realităţii. Fiecare frunză era o limbă de foc din vâlvătaia care învăluia întreaga planetă asemeni focului ce nu se mistuia din pustiul Horebului sau asemeni unei explozii atomice care umple totul de frunze galbene şi amintiri. „...l-a ars, şi n-a pus nimic la inimă.” Cuvintele acestea erau scrise pe piatra de mormânt a lui Bliume. Cuvinte scrise pe hârtie de profetul Isaiahu cu atâta şi atâta timp în urmă, ultimele cuvinte care voia sa le spună rabinul, pentru care voia să mărturisească şi după moarte. „...şi n-a pus nimic la inimă.” Yisra’el Bliume era purtătorul unui mesaj şi voia ca atât timp cât va fi amintirea lui Bliume să fie amintit şi mesajul pe care îl purta el de când era rabin, şi de aceea îşi comandase inscripţia aceasta pentru piatra tombală, care era un sfeşnic cu şapte braţe de bronz, literele înconjurând baza sfeşnicului. „...l-a ars” Dumnezeu era aici. Ca întotdeauna. Dar tocmai pentru că era prezent tocmai de aceea materialistul putea să spună că Dumnezeu nu era. Pentru că nu era vântul sau focul, sau apa, sau piatra uriaşă materialistul putea spune că nu era nimic. Dar tocmai că nu era nimic altceva îl făcea vizibil pe Adonay. Dar omul e ignorant, ignorantul e orb, iar orbul nu mai poate plânge. Când nu mai poţi plânge inima îţi moare şi astfel omul devine încet, încet un robot cu ochi de gheaţă şi cu frunte acoperită de nichel. Dumnezeu era aici. E aici. Şi Bliume şi YHWH vorbeau. Îşi spuneau acelaşi lucru, asemeni cu două oglinzi puse faţă în faţă. -“Sufletul meu suspină şi tânjeşte...” Îşi mai amintea frânturi din conversaţia cu băiatul acela pe bancă de lângă sinagogă şi supermarket. –Ştiţi… Mă gândesc uneori că poate faptul că Rembrandt aparţine creştinătăţii, că a pictat Evanghelia şi nu orice altceva e o dovadă că la Yeshua trebuie să vină toată lumea. Tot pământul ăsta păcătos. Dar îşi amintea că băiatul nu spusese Yeshua. Spusese ‘Isus’. –După câte văd vă place mult pictura olandeză, spusese Bliume atunci. Puţin mai târziu tânărul spuse: -Dumnezeu e asemeni unui ocean sferic infinit în talazurile căruia toţi ne strigam temerile. Sufletele noastre urlă, fiindcă ne e teamă că nu vom fi auziţi, că nu vom fi niciodată auziţi. Mereu ne e teamă. Dar în tot acest timp picioarele noastre erau scăldate de valurile dense şi tulburi şi ne înţepăm în cochilii de scoici aduse din veşnicie. Tânărul făcu o pauză timp în care rabinul tăcu. –Dumnezeu tace, cum tăceţi dumneavoastră, ori vorbeşte, cum vorbesc eu acum; Dumnezeu stă şi ascultă, stă şi priveşte... aude. Mereu aude. Cuvinte spuse de miliarde de oameni, şoapte disperate. Toate acestea Dumnezeu ni le aude. Dumnezeu ştie numele a miliarde de oameni, îşi aminteşte de miliarde de feţe. –Dumnezeu e viu, milos, îndurător. Dumnezeu e cum nu suntem noi, spusese. Întotdeauna ştiuse că va fi rabin, dar în timpul Holocaustului simţise că Elohim îl cheamă. Când aproape toată lumea din jurul său era fascinată de moarte, când fetele se îndrăgosteau de militarii S.S., noii oameni ai celui de-Al Treilea Imperiu cu uniforme impecabile şi cu o etică de insectă, împrăştiind în jur iluminarea religiei naţionalsocialismului, al călăului care se afla în prezidiul sălii de judecată şi al nevinovaţilor care se nasc vinovaţi; dogma nietzcheană a vinei celui slab în faţa celui tare şi a inocenţei celui tare faţă de istorie şi faţă de Dumnezeu, faţă de victime. Doar în acele momente s-a putut observa sursa demonică a filozofiilor unor epoci trecute, filozofii care se transformă treptat în ideologii şi apoi încet şi în mod fanatic în religie. Atunci - când lumânările erau stinse în întuneric - , atunci Bliume simţise chemarea lui Shadday, în mijlocul Distrugerii. Dar atunci Yisra’el simţise că este chemat într-un templu plin de lumini. Şi intrase pur şi simplu. Ce era oare în jurul său? Nu ştia atunci, dar tot ceea ce vedea afară era doar degenerare. Da, când se pierde frumuseţea vieţii începe fascinaţia morţii. Cât despre români, chiar şi pentru cei care nu îi dispreţuiau pe evrei, pentru ei pământul a atârnat mai greu decât Distrugerea. Au acceptat ordinele Acvilei de Fier pentru un pumn de pământ. “Nistrule pe malul tău /Paşte calul Neamţului/ Şi cu al Românului/ Calul paşte şi nechează/ Stalin plânge şi oftează/Taci Staline nu ofta/ Basarabia nu-i a ta.” Cântec din timpul războiului. Şi mulţi au murit, asemeni unui biet Sancho îmbrăcat în armura lui Don Quijote. “De la Odessa la vale/ Vine-un tren cu cinci vagoane/ Încărcat cu militari/ Fără mâini fără picioari/ Şi rănitul cel mai tare/ Striga în guriţa mare/ Domnule conducător/ Mână trenul mai uşor/ Că rănele tare mă dor/ Şi vine o fată mare/ Să-i aprindă o lumânare/ C-aşa-i moartea de soldat/ Să moară el împuşcat.” Cântec de război. Şi au murit fără ştie că Sancho e adevăratul erou al cărţii lui Cervantes. Quijote e doar fascinat, drogat – trăieşte o iluzie; pe când Sancho Panza, ţăranul, e cel care îl iubeşte pe Don Quijote. Sancho Panza e cel care iubeşte şi totdeauna eroii cărţilor şi ai vieţii sunt cei care iubesc. Numai că, din păcate, Quijote-ii naţionalsocialişti cărora le erau supuşi Sancho-ii romani erau cu adevărat duşi cu pluta. Şi în 41, în 42, în 43, în 44 Quijote l-a dus pe Sancho la moarte, şi Sancho s-a lăsat dus, şi Sancho a murit şi a murit şi Quijote. Stai la tine-n ogradă, mă, Sancho, mă şi îngrijeşte-ţi via şi cireşii şi ţine-ţi mierea în casca de soldat pe care ei vor să ţi-o pui pe frunte. Şi să ştii că un Sancho care Îl are pe El, acel Sancho e tot ce-a încercat bătrânul hidalgo Alonso Quijano să fie. Aşa ar fi vorbit bătrânul Bliume unui român dacă ar fi vrut să-i comunice ceva de la sufletul lui către sufletul celuilalt. Dumnezeu era aici. Ca întotdeauna. Dar tocmai pentru că era prezent tocmai de aceea materialistul putea să spună că Dumnezeu nu era. Pentru că nu era vântul sau focul, sau apa, sau piatra uriaşă. Deşi Elohim e Stânca. Doar el e Stânca. Îşi mai amintea că tânărul spusese la un moment dat: -…ar trebui plătite daune evreilor pentru Holocaust… Iar el răspunsese: -De către cine, de către diavol? Da, Elohim e Stânca, uriaşă precum credinţa. Noi oamenii nu îl vedem pe Stăpân până nu ne izbim de el, aşa cum ne izbim de o stâncă ocrotitoare în noapte şi munte, înconjuraţi din toate părţile de furtună şi flăcări. Izbitura doare puţin, poate puţin mai tare, dar izbitura aceasta e ceea ce ne anunţă salvarea. La adăpostul acestei stânci putem plânge în hohote şi putem fi fericiţi. Toţi suntem copii la urma urmei, dar lucrul acesta îl învăţăm la sfârşit, căci copilăria sufletului aduce înţelepciune. ‚Elohim e Stânca. O vezi? Inima ta e o mare cu valuri ogivale, iar Stânca e acolo la un capăt al ei. O vezi. Dar mai întâi, îţi vezi inima? Hai să intram în ea. Mergi până la Stâncă sus pe o cămilă ce urcă şi coboară pe valuri. Şi dacă vei găsi Stânca, dacă o vei găsi du-ne şi pe noi la ea. În deşertul acesta verde şi sărat de valuri să plecăm cu toţii cu caravane de vite de deşert până jos la picioarele Stâncii. De ce? Pentru că în sufletele noastre nu se află nimic. Poate doar marea, sau poate doar dune de sare, sau poate doar nisip. Nisip. Noi ăştia de care te izbeşti la tot pasul pe stradă suntem oameni cu suflete de nisip. În noi bat uragane de nisip, zbuciumându-ne şi lăsându-ne aproape morţi de fiecare dată. Mările din noi ni se izbesc de inimi, nu de Stâncă, şi de aceea suferim. Mereu suferim, deşi suntem oamenii de succes, deşi suntem cei care facem cărţile, deşi pentru noi nu sunt secrete pe pământ, iar universul şi focurile de artificii au fost făcute pentru plăcerea noastră. Noi suferim cu toţii pentru că inimile oarbe sunt cele ce suferă.’ Cuvintele acestea le auzise distinct într-o viziune în care nu ştia dacă este treaz sau adormit, dacă oamenii l-ar mai numi viu sau dacă a trecut deja dincolo, o viziune în care era înconjurat de peisajul unui tablou ale cărei elemente se schimbau de la câteva momente la altele. Acum parcă erau valuri pictate de David Caspar Friedrich, iar după câteva momente parcă se afla în mijlocul unui deşert uriaş şi mort pictat de Salvador Dalí. Dar, în mod neobişnuit, se auzeau valurile spărgânduse de stânci, în văzduh se auzeau strigătele grăbite ale pescăruşilor căci era chiar la capătul deşertului şi mai departe începea marea. El, rabbi Yisra’el Bliume venea din valuri, mergând prin apa foarte caldă, şi privea deşertul dinaintea lui, care se întindea după umbra prelungă a stâncii. Pe lângă valuri trecea o caravană de cămile care se îndrepta spre pustiu, şi unul din oamenii din caravană, care era fratele lui Yisra’el Bliume, Baruch Bliume, care murise la Dachau îi vorbea.

88 Ruchi devenise om al deşertului, ce viziune ciudată, dar Bliume ştia că Dumnezeu îi vorbea. Cu mintea nu putea înţelege nimic, dar Dumnezeu oricum nu poate fi pătruns cu mintea. Cuvintele spuse de Dumnezeu trebuie să le asculte urechea sufletului, inima e aceea care poate înţelege. Ştia asta. Acum o ştia. Şi Ruchi îi spunea: -Ascultă tăcerea Stâncii... Îşi amintea o altă întâmplare cu Rahel, de când era ea mică. O prietenă de-a lui Mary o întrebase odată pe Rahel, spunându-i: -Tu ce eşti, eşti o fetiţă mică-mică? Iar Rahel răspunsese: -Nu, sunt evreică. Bineînţeles că Rahel ştia că este şi fetiţă, dar adevărul e că în acei ani – câţiva ani după Shoah – în familiile evreilor credincioşi accentul fusese pus mult mai mult pe credinţă, decât oricând. Rahel ştia că este fetiţă, dar nu i se amintea în familie acest lucru în fiecare zi cum i se amintea că este evreică. Era modul lor de a se apăra. De zeci de secole evreii s-au apărat cu litere. Simţea că sfârşitul căutărilor sale venise. Elohim îi vorbise şi apoi i se revelase sub forma unei bucăţi de pâine neagră şi a unei căni mari de metal cu lapte. Acum ştia şi povestea se sfârşise. Acum găsise ceea ce căutase şi intră în lumină. Acum ştia, dar mai ştia că cei care cunosc adevărul sunt respinşi de ignoranţi şi simpli după cum este respins adevărul. Privea bucata de pâine şi cana cu lapte şi vedea o manifestare a lui Dumnezeu. Acum stătea pe banca din cimitir şi avea o viziune; pâinea cea neagră îl sătură şi laptele se transformă în vin. Da, sfârşit. Sfârşitul tuturor lucrurilor. Corabia care se izbeşte dintr-o dată de pământul cel nou, de cerul cel nou. Corabia care se izbeşte de cer. Bliume. Astăzi el s-a izbit de cer. „...circumcised the eighth day, of the stock of Yisra'el, of the tribe of Binyamin, a Hebrew of Hebrews; concerning the Torah, a Parush; concerning zeal, persecuting the assembly; concerning the righteousness which is in the Torah, found blameless. However, what things were gain to me, these have I counted loss for Messiah. Yes most certainly, and I count all things to be loss for the excellency of the knowledge of Messiah Yeshua, my Lord, for whom I suffered the loss of all things, and count them nothing but refuse, that I may gain Messiah and be found in him, not having a righteousness of my own, that which is of the law, but that which is through faith in Messiah, the righteousness which is from God by faith; that I may know him, and the power of his resurrection, and the fellowship of his sufferings, becoming conformed to his death; if by any means I may attain to the resurrection from the dead. Not that I have already obtained, or am already made perfect; but I press on, if it is so that I may take hold of that for which also I was taken hold of by Messiah Yeshua. Brothers, I don't regard myself as yet having taken hold, but one thing I do. Forgetting the things which are behind, and stretching forward to the things which are before, I press on toward the goal for the prize of the high calling of God in Messiah Yeshua.” Astea erau cuvintele. Dar oare care erau lucrurile pe care i le spusese băiatului acela? ‘Cauţi sensul vieţii? Asta cauţi? Eu n-o să mai trăiesc mult în pantofii ăştia, dar pot să ţi-l spun, dacă vrei să-l ştii.’ Soarele strălucea mare deasupra supermarketului, asemeni unui glob uriaş de Crăciun. În jur oamenii erau frumoşi şi diferiţi. Bliume îşi amintea că îi mai spusese: ‘Dă-mi voie să-ţi spun ceva. Tu ai spus că singurul pictor cu adevărat important e Rembrandt. Eu vreau să-ţi spun că din toate cărţile scrise de om cele mai multe sunt fără importanţă. Iar multe dintre ele sunt declarate mari opere ale umanităţii, dar de fapt nu valorează nimic. Şi când un om cu suflet de artist se formează la şcoala unor asemenea cărţi trăieşte într-un paradis artificial, într-o iluzie alternativă… Alternativă, dar totuşi, doar o iluzie. Şi apoi când omul acesta cu suflet de artist se izbeşte de ceea ce pe pământ se numeşte realitate, ori îşi deschide ochii, ori e distrus într-un fel sau altul. Distrugerea poate fi şi doar o atrofiere a sufletului, dar ce îngrozitoare distrugere este şi aceasta. Deschide-ţi ochii, băiete. Deschide-ţi ochii.’ Apoi, după o tăcere de câteva momente Bliume continuă: ‘Dar asta e doar jumătate din ce ai de făcut, sau poate chiar mai puţin de jumătate, cine ştie cât. Cealaltă jumătate e Dumnezeu. Fără Dumnezeu ne e imposibil să ne deschidem ochii. Nu lăsa lumea să te înghită şi nu lăsa răul din lume să-ţi mănânce sufletul. Orice ar fi în jurul tău speră, pentru că Dumnezeu e bun. Isus, cum îl numeşti tu.’ Un lucru pe care Bliume îl ştia era că găsise ce căuta el şi poporul său, dar nu înţelegea cum de era posibil. Ăsta să fie planul lui Dumnezeu? Asta să fie voia lui Dumnezeu? “Zdrobit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa…” Cerul strălucea asemeni unei flori deschise. Iar norii, norii arătau aşa cum Bliume nu-i mai văzuse niciodată, întunecaţi şi luminoşi. Cerul arăta asemeni cerului unei planete străine din cine ştie ce trilogie sci-fi la a cărui realizare cinematografică au lucrat zeci de oameni. Cerul era nou astăzi. Cândva, la începutul anilor ’60 Bliume scrise pe una din foile carnetelului pe care îl avea acum în buzunarul de la piept: ‘21 Februarie 1961/ Lugoj: Am luat hotărârea că, având în vedere, că nu mă mai recăsătoresc după Mary, nici să nu mă mai gândesc la nici o femeie. Vreau de-acum să fiu o carte închisă. Azi mi-am imaginat un lac întins a cărui margini nu sunt cunoscute, pe malurile căruia cresc ferigi şi în a cărui apă se află păstrăvi. Felice, sora lui Mary, îmi tot spunea într-un timp că în Scriptura ei scrie că dacă mă apropii eu de El se va apropia şi El de mine. Vreau ca ochii mei să fie plini de Elohim şi vreau ca inima mea să fie plină de Elohim şi nu de cine ştie ce femeie. Vreau să-mi schimb natura şi când mă uit în inima mea să-l văd acolo pe Elohay şi Elohay să mă vada pe mine ori de câte ori se uită la mine. Oricum adevăratele arme sunt la mine. Nu mă tem de Crăiasa Zăpezii, de Vrăjitoarea cea Rea sau de autoproclamata regină a Narniei. Shaday, de ce nu putem rămâne copii?! Shaday!...’ După ce Mary încetase din viaţă Bliume începuse să ţină un jurnal, în care nu scria prea des, notându-şi doar hotărârile importante şi evenimentele care demonstrau că viaţa este un dat dacă nu magic în sine, este magică prin miraculosul ei. Foaia era acoperită cu rânduri de mărime obişnuită scrise cu creion chimic. -Ascultă tăcerea Stâncii, îi spusese Ruchi în vis. Ruchi era un om al deşerturilor, iar el era iarăşi copil. Şi cerul strălucea asemeni unei flori deschise. Cuvintele lui Ysra’el Bliume: -Ştii pentru ce te afli aici? mă întrebase. -Nu, am răspuns, privindu-l probabil cu teamă. Dar n-am spus nimic; cel mai curajos om e cel care-şi ţine gura şi nu spune cât îi e de teamă, cum spune proverbul. -Nu ştii? îmi spuse din nou ofiţerul care stătea în faţa mea. Am tăcut. -Vorbeşte! a strigat el, nu prea tare. Mă privea cu mare atenţie ca un legionar. -Nu pot să ştiu, tovarăşe ofiţer, am spus umil. Mi-a întins pe masă o bucată de hârtie. Aceasta: ‫הרצים יצאו דחופים בדבר המלך והדת נתנה בשׁושׁן הבירה והמלך והמן ישׁבו לשׁתות‬ ‫והעיר שׁושׁן נבוכה‬ Гонцы отправились быстро с царским повелением. Объявлен был указ и в Сузах, престольном городе; и царь и Аман сидели и пили, а город Сузы [был] в смятении. Alergătorii au plecat în grabă mare, după porunca împăratului. Porunca a fost vestită şi în capitala Susa. Şi pe când împăratul şi Haman stăteau şi beau, cetatea Susa era îngrozită. Ştafetele au zburat repede cu porunca regelui. Porunca s-a făcut cunoscută şi în capitala Suza. Regele şi Aman şedeau şi beau, iar cetatea Suza era în fierbere.” -Ce zici, îţi aminteşti? -Sărbătoarea Purimului?... De săptămâna trecută?... am pronunţat încet, ca printr-o transă cu eter. -Ai spus sau n-ai spus cuvintele acestea la sinagoga de pe strada Maxim Gorki, săptămâna trecută? Îmi spuse ofiţerul de securitate, arătând totodată alert şi incredibil de plictisit. Am vrut să spun ceva, dar securistul nu mă mai asculta. Se aplecă în faţă pe scaun, îşi puse obrazul în mâna dreaptă şi luă foaia din faţa mea, trăgând-o pe masă. -Ce-ai vrut dumneata să spui, domnule rabin? îmi spuse periculos de politicos.

Am tăcut. Mărturisesc că eram vexat. -Ştiţi ruseşte? mă întrebă. Voi evreii mai ştiţi şi ruseşte. Am dat din cap în semn că nu. -Ce alte limbi ştiţi? mă întrebă din nou. -Germană, am spus răguşit şi abia auzit. -Nu cred că v-a folosit la ceva că aţi ştiut germana. Să ştiţi că tot Ursu de la răsărit e prietenul vostru al jidanilor. Dacă nu era sfânta Uniune Sovietică Socialistă nu ştiu unde eraţi acum. Chiar şi dumneavoastră. Am tăcut constatând încă o dată cât de vexat sunt. -Bine, dacă nu ştiţi ruseşte n-o să citim varianta în rusă, spuse. Îşi mută privirea mai în josul paginii. Urmă un moment de linişte. În încăpere nu mai era nimeni, nici un secretar nici un alt ofiţer. Era un interogatoriu pregătitor, neoficial. Afară în faţa uşii erau probabil cei doi gardieni care mă aduseseră înăuntru. -Mă rog ce-aţi spus dumneavoastră acolo la serbarea dumneavoastră. Împăratul şi Haman stau... beau... şi cetatea este îngrozită? Sau e... în fierbere? Am tăcut, privindu-l şi el continuă repede ca şi cum ar fi vrut să-mi taie orice cale de retragere. -N-aveţi ce s-alegeţi, domnule rabin! Oricare variantă e rea. Nici nu ştiu care e mai rea. Problema e că nu ştim ce-aţi spus de fapt dumneavoastră. Dumneavoastră aţi citit din textul ebraic pe care bineînţeles că numai dumneavoastră îl puteţi citi. Deci ce-aţi spus la sinagogă săptămâna trecută. Dacă cooperaţi poate vă mai tăiem câţiva ani. Am privit hârtia de pe masă, apucându-mi barba în palme, văzând oblic raportat la mine cuvintele din preţioasa carte Estera din scrierile iubirii inimii mele. Lângă bucata de hârtie era mâna stânga a ofiţerului şi un ceas de buzunar al cărui minutar părea că se oprise. -Ce-aţi spus? Îl priveam cu ochii aproape în lacrimi – fără să ştiu de ce sunt aşa de emoţionat – şi tăcând. -Domnule, îmi spuse el pe un ton respingător. Noi, comuniştii, suntem cei care v-am salvat pe toţi jidanii de la moarte. Cel puţin prin părţile noastre. Nu meritam un pic de recunoştinţă? Înţeleg, Purimul e o sărbătoare de când aţi scăpat de la moarte. Acum v-am scăpat noi cu brava noastră Armata Roşie. Nu merităm şi noi ceva. De ce nu ţineţi şi voi sărbătoarea lui Octombrie?... Măcar un douăj’trei Augúst… de ce nu vorbiţi despre minunatul nostru tovarăş Stalin în adunarea aia a voastră?! Acum se îndulcise, dar apoi reveni la tonul ameninţător de mai înainte. Te-aşteaptă ani grei, băiete. În splendoarea asta de lume populară dumneata spui că poporul e îngrozit? Că poporul e în fierbere? Ce vrei burjuiule, revoluţie împotriva Revoluţiei? Dar nu-i nimic… noi avem exact ce vă trebuie. Următorul Purim o să-l ţii la Canal, dacă o să mai ai chef tu de sărbători! Îl priveam şi mă gândeam că văd o bestie educată, o bestie care a învăţat îndeajuns să ajungă ofiţer, locotenent sau poate căpitan. I-am explicat că nu spusesem nici ‘îngrozit’ nici, ‘în fierbere’ Că nu folosesc Bibliile româneşti. Că nu ştiu rusă şi că nu pot fi învinuit pentru orice ar scrie acolo. I-am explicat că ceea ce spusesem fusese: “meh’-lek haw-mawn’ yaw-shab’ shaw-thaw’ aw-yar’ shoo-shan’ book”. “Book”, adică perplexă. Dar nu am putut să-I spun că Purimul nu însemnă pentru noi şi altceva, şi un pic de speranţă şi libertate, atâta cât să ai curajul să-ţi faci o casă undeva şi să fii fericit. Aşa că am tăcut. Apoi îmi spuse ceva ce parcă mă izbi în moalele capului. -Ştiţi, domnule rabin, şi eu cred că există Dumnezeu… Acum tăcu el. -Adevărat? am întrebat. -Dar cred că Dumnezeu vrea ca noi să facem dreptatea pe pământ. Isus nu a reuşit să-i schimbe pe oameni aşa că Dumnezeu l-a trimis pe Lenin. Dumnezeu m-a trimis pe mine. Cred că am rămas cu gura căscată. Apoi securistul continuă. -Domnule rabin… aa… cum vă numiţi exact? îmi deschise cartea de identitate şi citi: Isroel Bliume. Haraşo, fratele meu!... cum spuneam… n-am ce să fac. Trebuie să vă trimit. Aţi fost denunţat, am citit împreună ce aţi spus, aţi spus şi dumneavoastră ce aţi spus şi… îmi pare rău… Acum vorbea că un chelner destul de prietenos şi care se vede silit să le spună la nişte clienţi că nu mai are nici o masă liberă. Dacă n-ar fi venit brava Armata Roşie pe-aici probabil că şi ofiţerul ăsta ar fi fost un chelner amabil pe undeva. Singurul lucru bun la el era că în mod sigur nu fusese niciodată legionar, dar când îl priveam în exerciţiul funcţiunii uneori aveam impresia că parcă era. -Îmi pare rău, domnule Bliume… Pentru o predică de Purim. Pentru un verset de Purim. -…ştiţi, şi la noi e birocraţie, un altfel de birocraţie. Mă gândeam că omul ăsta din faţă mea îmi spune că nu mai am nici o speranţă. Ofiţerul făcu un raport scris de mână asupra interogatoriului ce tocmai avusese loc. Ofiţerul îmi spuse că trebuie să scriu o declaraţie, în care să raportez ce am spus împotriva republicii populare şi a proletariatului şi apoi să dau numele elementelor reacţionare şi duşmanilor poporului pe care îi cunosc. Imaginile din faţa mea se dilatară, arătând asemeni unui vis sau a unui tablou de artă modernă. Ştiam că în curând am să fiu bătut cu cizmele. Se auzi uşa şi mă asteptam la orice. În încăpere intră un alt ofiţer, mai în vârstă. -Ce se-ntâmplă aici? -Un duşman al poporului, tovarăşe colonel, spuse ‘chelnerul’, ridicându-se în picioare, dându-i foaia pe care scrisese raportul. Colonelul luă foaia plictisit fără să se uite pe ea. Apoi spuse: -Ai pregătit maşina? -Nu, n-am avut timp, a trebuit să… vedeţi…, spuse ‘chelnerul’, arătându-mă pe mine. -Şi n-ai putut să trimiţi unul din gardienii ăştia proşti de la uşă să se ocupe de maşină? Ştii că trebuia să plecăm de o jumate de oră? Am adus puştile, mi-am luat hainele de vânătoare, băiatu-mieu cel mic aşteaptă jos. Totul e gata şi tu interoghezi bărboşi. E vineri. Nu tenţeleg. Vrei să te transfer la Dorohoi? Nu-nţeleg, ce vrei? Vrei să ai probleme? N-ai putut să repari motoru’ până acum? Şi ăsta cine-i, un ţigan? Apoi, privindu-mă pe mine, îmi spuse: Eşti ţigan? Pălărie neagră, pletos, bărbos… Eşti ceva bulibaşă? Te-a prins cu aur? Voi ţiganii nu prea pricepeti marxismul. -Nu e ţigan, e… Colonelul nu-l mai ascultă, se apucase să citească raportul. -Şi pentru asta n-ai reparat motorul la maşină? -Vă rog să mă scuzaţi, tovarăşe colonel… spuse ofiţerul. -Ba, barabulă! Pentru un amărât de rabin care nimeni în afară de el nu ştie ce-a spus într-o predică ce nu interesează pe nimeni! Eşti aşa de prost că ar trebui să ţi se ia din grade. Pleacă şi pregăteşte cealaltă maşină. I-am promis lu’ ăla micu’ al meu că-l duc la munte. -Dar… spuse ofiţerul care mă interogase. -Dă-l în fasole!... Lasă-l, de bărbosu’ ăsta mă ocup eu! ‘Chelnerul’ rămase în picioare, tăcând respectuos şi privind ceva incert. -Pleacă odată! se înfurie colonelul. După ce ‘chelnerul’ ieşi precipitat, colonelul se aşeză la masa la care eram eu şi îmi spuse: -Domnule rabin, dumeavoastră nu sunteţi de Canal. Cel puţin nu încă. Probabil staţi şi vă minunaţi de ce dobitocii se ocupă de securitatea glorioasei noastre republici. Dar am să vă arăt că greşiţi. Şi am să vă mai indic un lucru la care greşiţi. În primul rând: nu sunteţi de Canal. O să primiţi o bătaie bună şi apoi o să mergeţi acasă. Scrise trei sau patru rânduri pe raport. Cât despre foaia asta, asta o vom păstra în cazul că dobitocii ca cel care a lucrat cu dumneavoastră o să mai primească ceva despre dumneavoastră. Şi apoi trebuie să vă spun. Lăsa-ţi-l pe Dumnezeu odată pentru totdeauna. Citiţi-i pe Marx, pe Engels… pe Lenin. Vă rog lăsaţi legendele. Îi un singur lucru sfânt pe lumea asta: dialectica socialistă. Veniţi la noi şi o să vedeţi că partidul vă va primi cu braţele deschise. Veniţi la sânul iubitor al partidului. Nu vă doare să luptaţi împotriva binelui? Vă spun toate astea pentru că vă iubesc. Nu mai rătăciţi, cu Biblia voastră, cu religia şi misticismele voastre şi cu Dumnezeul vostru de contrabandă. Veniţi la iubire, îmi spuse cu un zâmbet, socialismul e iubire!

Apoi mă bătu cu cizmele şi după ce ‘chelnerul’ îi raportă că cealaltă maşină este pregătită, intrară gardienii – tineri şi fără prea multa milă. Pe urmă, când m-am putut mişca, am ajuns acasă. Cuvintele lui Bliume s-au terminat. -Ascultă tăcerea Stâncii, îi spusese Ruchi în vis. Ruchi era un om al deşerturilor, iar el era iarăşi copil. Şi cerul strălucea asemeni unei flori deschise. Cuvinte pe care Yisroel Bliume le-a spus lui Mary când Mary nu mai era. Acestea sunt cuvintele. -Mary… Miri… te-am văzut. Aa… o… scuză-mă, sunt aşa de emoţionat. Tu erai aşa de frumoasă. Tu eşti aşa de minunată. Te rog, scuză-mă că plâng. Miri… te-am văzut!… aşa de distinct, şi erai aşa de minunată… O!… o… Doamne… pur şi simplu te-am văzut. Aa… să-ţi spun cum erai! În primul şi în primul rând aveai nişte aripi mari, probabil că puteai să zbori cu ele. Spun ‘probabil’, pentru că nu te-am văzut zburând. Mary ce pot să-ţi spun erai frumoasă asemeni unei ideograme. Erai cea mai frumoasă. Eu stăteam şi priveam pietricelele de lângă banc ape care stăteam şi tu ai venit, m-ai îmbrăţişat, mi-ai luat fruntea în palme. Ai fost atât de aproape, m-ai luat pur şi simplu în braţele tale şi aripile tale străluceau alb. Şi aripile tale erau atât de frumoase Miri, erau atât de curate şi de albe, Mi. Ştii, atunci mi-am amintit cântecul ăla scris de Pachelbel care îţi plăcea atâta să-l cânţi la pian şi m-am gândit că văzându-te pe tine aşa că văd materializarea muzicii, că tu eşti un Canon în D şi alb. Tu însuţi eşti un contrapunct venit de la Dumnezeu. Atunci am înţeles ce nu am înţeles toată viaţa. Ca să te descifrez pe tine trebuia să-mi notez descoperirile despre tine nu cu litere sau cuvinte, ci cu note muzicale, bemoli, diezi şi septimi. Dar nu e totul pierdut; am împrumutat o chitară de la Baruchi al lui Yehudah. Eşti un contrapunct, Mi, eşti cel mai frumos contrapunct. Şi eşti atât de frumoasă că trebuie să recunosc că frumuseţea ta mă doare. Uneori nu pot să mă uit la tine. Cine ar fi crezut că frumuseţea poate să doară… Că fericirea poate să doară… Uneori nu pot să mă uit la tine, deşi eşti aici. Şi noaptea... înconjură lumina ta cu lumina ei, şi tu parcă erai o stea albă sau colorată, albastră. Şi tu zâmbeai şi noi eram atât de aproape... A fost atunci când eram amândoi în mijlocul unei turme de miei care zburdau, privindu-ne cu înţelepciunea pictată de Marc Chagall. Sau poate că nu ne priveau pe noi. Nori s-au învolburat asemeni unor valuri în jurul nostru şi am privit cum încet-încet norii se îndepărtează pe câmp. Apoi s-a înseninat şi cerul era deasupra limpede şi transparent asemeni unui izvor curat ce oglindeşte umbra căderii frunzelor. Tu îmi puseseşi mâna ta pe după umăr şi am stat şi am privit împreună turma de miei, îndepărtându-se până când nu se mai văzură decât nişte puncte albe spre orizont. Tu mi-ai spus să merg şi să ajung turma. Am mers şi când am ajuns lângă ea, mieii nu mai erau, în jurul meu era doar o turmă de crini albi pe câmp. Şi tu mi-ai acoperit ochii cu aripile şi mi-ai zis să ghicesc cine e... am vrut să-ţi spun repede : Mary, dar m-am gândit că poate acum porţi alt nume. Şi ne-am plimbat prin aerul galben asemeni unui strugure, încărcat de funigei şi păpădii şi tu mi-ai arătat un stol de porumbei, răsfirându-se pe deasupra capetelor noastre, nişte porumbei albi de tot. M-ai mângâiat pe obraz şi mi-ai arătat cum porumbeii zboară lin. Aripile lor semănau cu aripile tale şi băteau delicat, arătând ca nişte pete de cerneală pe o partitură. Când am văzut că porumbeii se aşează pe apă ţi-am cerut să mergem spre lacul cu trestii să vedem ce porumbei pot fi aceia care se aşează pe apă. Tu ai acceptat şi când am ajuns lângă apa aceea întunecată şi liniştită am văzut că stolul de porumbei s-a transformat într-un stol de nuferi albi. Pe urmă m-ai îmbrăţişat şi am zburat spre cer trecând prin Lună şi prin Lună am trecut şi am intrat în inima ta şi în inima mea. Am văzut nişte ceruri albe care se roteau în jurul Petalelor Albe şi apoi cerurile se transformară în nişte nori albi răsfiraţi pe cer şi am rămas privind cerul strălucitor şi curat asemeni unui izvor acoperit de câteva frunze abia căzute. Pe urmă se lăsă înserarea şi am văzut apărând pe cer în loc de stele, nuferi – unul câte unul. Galaxii de nuferi. Şi tu mi-ai spus : ‘-Priveşte nuferii purtaţi de ape.’ Ce frumos a fost, Mary... Ce frumos a fost. -“…tânjeşte…” Isroel era mic şi fericit, atunci, în August 1930. Merseseră cu toţii la mare la Carmen Sylva sau Eforie, cine mai ştie unde şi stăteau cu toţii pe pătură. Erau pe un istm, care după aceea avea să fie înghţit de ape, şi Isroel se îndepărtă puţin de Mami şi mergea pe nisipul măturat de valurile întunecate care îi udau tălpile. Mergea cu spatele la soarele de amurg. Acum în Octombrie 2008 nu mai îşi amintea ce făcuse în plimbarea aceea, poate îngânase un cântecel, sau se rugase Sfântului Unic sau poate că îşi imaginase că tocmai a ieşit în împărăţia sa din sufletul mării ori poate toate acestea la un loc. Îşi amintea că-şi privea umbra, ce îi venea drept înainte, înclinându-se puţin când într-o parte când într-alta, iar valurile foşneau asemeni unor mări de frunze de aur ce cad în toamnele din basme şi era atâta fericire atunci acolo pentru mititelul Isroel Bliume de parcă lumina era făcută din miere şi când să se întoarcă alergând, răspunzându-i lui Mami, tocmai când se pregătea să alerge spre pătură, Ruchi care căutase scoici frumoase de culoarea ciocolatei, veni la el şi îi spuse: ‘-Ma’ea e ma’e, Yis’a’el. Vezi Yis’a’el? E u’iaşă. Auzi valu’ile? Ma’ea e bat’ana si ma’e. Tot pământul o aude când vo’beste.’ IV “The Quiet Day” -“…inima şi carnea mea strigă după Dumnezeul cel viu.” Toate frunzele se topiseră. Cimitirul era în lumină şi lumina era în bătrânul rabin. Frunzele galbene ale puţinilor cireşi şi ale arţarilor străluceau asemeni aurului armurilor corurilor de îngeri. Yisra’el avea un sentiment de învestire, asemănător înnobilării la rangul de cavaler în Evul Mediu romanic, Yisra’el simţea că primise o sabie şi că acum nu mai e singur. Cineva îi strânsese toate lacrimile în palme, privindui păcatele desprinzându-i-se din mesteacănul inimii sale, precum frunzele moarte toamna, cineva îi luase toate lacrimile şi le transformase în oţel, amestecându-le cu frunzele căzute astăzi peste el în vreme ce el şi-o amintea pe Mi cum ţi-ai aminti o viziune a oceanului izbindu-se de stânci gotice. Din lacrimi şi frunze, din săruturi şi aripi Elohim făcuse o sabie pentru Yisra’el, Cavalerul Stelei de Petale de Crin. Pe mânerul de aur al sabiei era încrustat un diamant mare în şase colţuri înghiţit în burta unui peşte de rubin., iar lama sabiei era făcută din frunze galbene şi roşiatice sudate cu lacrimi una de alta şi arzând asemeni inimii. ‘Dacă ai fi avut aripi ai fi putut zbura’, parcă îi spuse lumina privindu-l. ‘Dacă ţi le-ai deschide, le-ai avea’, parcă îi spusese Elohim, Sfântul Unic, binecuvântat să-I fie Numele. Iar soarele strălucea învăluit în raze circulare albe şi galbene asemeni inimii de cireş. Acum frunzele foşneau în bătaia vântului, iar pe cerul atât de luminos începeau să se înghesuie nori albaştri. Yisra’el stătea lângă piatra lui Miriam şi se simţea că şi cum ar sta lângă un mausoleum ridicat la mormântul iubirii. Acum era toamnă, iar el era bătrân, inima îi devenise bătrână precum pământul, inima îi devenise pământ. Aerul era umed şi luminos, transparent asemeni unei lacrimi, înconjurându-l pe bătrânul Bliume precum aripa unei dimineţi sau priviri. Aerul era o lacrimă. Bliume era atât de aproape de veşnicie, încât deja o putea vedea, putea să o atingă sau să se lase strâns la pieptul ei. Cu picioarele în noroi şi cu inima în cer, aşa era bătrânul, cu inima în inima lui Elohim şi cu ochii acoperiţi de penele mari şi albe ale aripilor lui Mary. Cerul începea treptat să fie acoperit de nori făcuţi parcă din lumini albastre cu sclipiri cenuşii şi ceţuri albicioase, norii dinspre est ajungându-i pe cei dinspre vest, ca şi cum ochiul uriaş al cerului îşi închidea pleoapele. Începuse să-i fie frig un pic, şi simţea cum îl dureau picioarele şi mâinile din cauza reumatismului pe care îl avea de treizeci de ani. De cinci ani uneori abia putea merge. Aplecându-şi privirea bătrânul observă fugitiv pata galbenă a frunzei care îi era agăţată de pardesiu spre mijlocul pieptului, în piept asemeni unei stele galbene. De dealurile din apropiere se agăţaseră ceţuri şi nori coborâţi, iar lumina cădea din toate părţile ca într-un mediu subacvatic ori într-un glob umplut cu apă, lichefiindu-se şi amestecându-se cu aliajul de aur şi cupru neomogenizat al frunzelor de octombrie. Lumina echinoxului

89 strălucea asemeni unui om, lumina devenise vie. După-amiaza de toamnă învăluise asemeni foilor de ceapă tot locul în care se afla Bliume în tonuri de lumină de la alb rece spre alb cald; lumina îl înconjura pe rabin din toate părţile transformată în chihlimbar şi frunze. Bătrânul şedea pe bancă în cimitirul evreiesc şi ochii săi adânci şi sfâşiaţi de frumuseţea lui Shaday, Sfântul Unic, milostiv şi plin de îndurare, Elohim fără început şi fără vreun sfârşit, binecuvântat să-I fie Numele, ochii lui Isroel Bliume vedeau ceea ce au văzut poate şi Şadrac, Meşac şi Abed-Nego împreună cu Elohim în flacăra fluidă de oţel a cuptorului babilonian. Cu sufletul înconjurat de întunecimi, Bliume vedea lumina şi lumina îl vedea pe Bliume, iar toamna asta parcă era un Holocaust de iubire, fiecare frunză căzută dând foc inimii sale atât de galbene şi desprinse de vânt din părul eternităţii. Fiecare toamnă ne arde inimile şi se transformă într-un Holocaust de iubire şi tristeţe. Cerul fierbea umplut de nori uriaşi şi de soarele ale cărui raze de rubin şi diamante erau săbii prelungi şi lichide. Bătrânul ţinea în mâini crucea strălucirii de indescriptibilitate lichidă a unei raze de soare. Bliume era Cavalerul Stelei de Petale de Crin, Bliume era un Cavaler Jedi al luminii care spăla inimile oamenilor şi şuvoaiele de munte, iar iubirea era o sabie încrustată cu devoţiune şi sentimente. În inima lui de ţărână, povârnişuri şi pietre fuseseră făcute drumuri. Îngeri inzauati urcaseră până sus în inima sa şi acolo zidiseră un templu cu podeaua acoperită de zăpadă şi în al cărui zid dinspre apus se oglindeau dreptatea şi mila lui Elohim, cel viu, plin de har. Multe dintre pietrele de mormânt din cimitir erau atât de deosebite, atât de pline de spiritualitate iudaică, însă privind piatra pe care Chaim o realizase pentru mormântul mamei sale în anii nouăzeci după revoluţie rabinul nu se putea gândi decât că era strălucitoare ca o lacrimă. Era o sculptură în sticlă. Băiatul lor cel mare era professor de sculptură la Tel-Aviv şi piatra pe care o făcuse era cu adevărat minunată. Monumentul era compus din trei elemente: un soclu turnat în sticlă şi tăiat în faţete asemeni unui diamant uriaş pe care se află un Maghen-David tridimensional de asemenea turnat în sticlă alcătuit din două piramide echilaterale ieşind una din alta reprezentând o stea a lui David, dar având în total opt colţuri 3D. Al treilea element era o placă de cupru fixate în marmură în faţa diamantului de sticlă pe care erau scrise cu litere evreieşti numele lui Miri precum şi data naşterii şi a morţii, iar dedesubt erau scrise tot cu litere evreieşti cuvintele din psalmul 23: “…nu mă tem de nici un rău, căci tu eşti cu mine.” În apropiere sub un cireş aproape golit de frunze se află piatra pe care Chaim o făcuse pentru mătuşa sa creştină Felice. Având în vedere că trăiseră într-un orăşel atât de mic unde majoritatea locuitorilor, afară de cazul în care se urăsc, sunt în relaţii dacă nu amicale cel puţin cordiale şi nici măcar străinii nu sunt cu adevarăt indiferenţi unii faţă de alţii, şi – deasemenea – având în vedere că Bliume era rabinărul, Felice fusese înmormântată alături de poporul ei. Deşi Chaim era o combinaţie de evreu ortodox şi hasid îi făcuse mătuşii sale pentru mormânt o sculptură, căci ca şi cealaltă era o adevarată sculptură, care să reprezinte sufletul de explorator spiritual al mătuşii sale. Explorator spiritual, aşa o numise cineva odată pe Felice, şi ei nu îi picase prea bine, dar trase o bună porţie de râs cu persoana aceea şi la sfârşit îi spusese că nu contează dacă eşti explorator spiritual sau nu, atât timp cât la sfârşit te naşti din nou ca şi un plăpând şi micuţ mieluţ într-o turmă. Unul din cele mai mari regrete în viaţă ale Felicei era că nu râsese mai mult, asta spune cam despre ce fel de om era se gândea acum bătrânul Bliume. Piatra funerară era o sculptură care reprezenta răstignirea lui Isus Hristos înscrisă într-un plan sferic, - capul, mâinile şi tălpile lui Hristos întâlnindu-se şi convergând spre acelaşi punct – închizând un glob de sticlă pigmentată în cea mai mare parte cu un pigment alb care o făcea să aibă aspectul de masă incandescentă. Era o sculptură frumoasă, Chaim o iubise mult pe matuşa sa. Pe o placă de bronz erau scrise tot cu litere evreieşti cuvintele din cartea lui Isaia: “Eu Îmi apropii dreptatea; ea nu va fi departe şi mântuirea Mea nu va întârzia. Eu voi pune mântuirea în Sion şi slava mea peste Israel.” Privind în jur rabinul observă că începuse să plouă şi simţi picuri reci de apă stropindu-i fruntea şi pleoapele, iar ziua luminoasă de toamnă făcea ploaia să semene cu o ploaie de lumină sau de flăcări de lumânare, totul parcă luase foc în jurul său, Bliume se află înconjurat de un foc blând si lichid. -“…după Dumnezeul cel viu.” Bătrânul se simţea asemeni unui mesteacăn în flăcări, nu stia cât timp mai avea de aşteptat până să se transforme în cărbune şi apoi în diamant. Ce nu ştiau toţi oamenii aştia din jurul său era că Elohim avea secretul magic, piatra filozofală care transformă sufletele oamenilor în diamante, care poate transforma orice suflet în diamant. Îşi amintea predica pe care i-o spusese băiatului cu o zi înainte. Băiatul spusese: Sunt obişnuit să fiu tratat ca un gunoi, pentru că asta sunt. Am ales să fiu un gunoi şi am devenit unul. Asta e ceea ce inseamnă punk. Nu valorez nici cât găleata de gunoi.’ El, bătrânul îi răspunsese: ‘Greşeşti. Valorezi mai mult decât dacă ochii tai ar fi fost ciopliţi din diamante pentru că diamantele sunt oarbe. Zeii antichităţii aveau inimile de aur dar ce-ţi închipui că inimile de aur sunt mândre că sunt de aur? Ştiu, ele, inimile de aur că inima trebuie să fie facută din suflet ca să poata bate. Tu eşti viu. Suferi, simţi ruşinea? Ascultămă pe mine: aceeaşi oameni care se leagă de tine pe stradă pentru că odată ţi-ai tatuat o svastică sunt probabil exact aceeaşi oameni care, în alte condiţii politice, m-ar fi vânat pe mine. Dar tu, poate că nu m-ai fi vânat. Poate că Dumnezeul tău nu te-ar fi lăsat. Poate că ţi-ar fi spus să nu-l necajeşti pe bătrânul Yisra’el. Nu mai suferi, copile! Marea greşeală a tinerilor e că nu aleg pur si simplu să nu mai sufere, iar a bătrânilor e că nu ştiu că nu poţi pur şi simplu alege să nu mai iubeşti. Păcatul umanismului de la apariţia sa a fost acela că l-a facut pe om să-şi închidă ochii faţa de adevăratul chip al omului. Ţi-a zis cineva ca omul e perfect? Sau că e bun de la natură? Ţi-a spus cineva că omul a fabricat binele? Sau iubirea? Deschide ochii şi priveşte. Cand vei trece pe langă oglinzi te vei vedea şi pe tine dar poate că Domnul le-a pus în calea ta ca să te vezi şi să te schimbi. Toţi trebuie să ne schimbăm, scuză-mă, nu-mi amintesc numele tău. Toţi trebuie să ne schimbăm. Nu asta a spus şi profetul tău Isus? Iar cu cei care nu vor să se schim-be ce-ai vrea să se întample? Casa nevizitată se dărâmă, nufărul neprivit se ofileşte. Cât despe tine, acuma ştii mai bine, să-ţi fie de învătătură şi iartă. Tu ai fost iertat. De ce nu ierţi şi tu? Ai vrea ca toţi oamenii să aibă mintea lui Einstein şi să înteleagă câte ceva din ceea ce ne-a dat Dumnezeu şi noi am numit etica? Ei bine, nu inteleg. Şi cei proşti sunt cei răi. Şi probabil că cei răi sunt cei proşti. Ce-ai vrea? Comuna? Statul perfect. Societatea desăvârşită? Lasa-l pe Isus al tău să facă împaratia de o mie de ani când va vrea Dumnezeu, iar tu până atunci iarta şi traieşte. Şi iubeşte-i pe cei proşti. Iubeşte-i pe cei răi. Nu este asta învăţătură creştină? Şi toţi suntem proşti sau răi într-un moment sau altul al vieţii noastre. De aceea Dumnezeu ne pune înainte oglinzi. Atunci ar fi rău cu adevărat, dacă Dumnezeu şi-ar lua înapoi toate oglinzile pe care le pune pe pământ. Atunci am crede că totul e în regulă cu noi, şi eu aş crede, şi tu ai crede şi unde am merge? Ce s-ar întâmpla cu noi? Fără Dumnezeu. Toţi avem nevoie de iertare. Asta e partea frumoasă a vieţii. Pentru că iertarea vine în mijlocul lacrimilor. Doar animalele nu au nevoie de ea. Faptul că fiecare om are nevoie de iertare este dovada că Dumnezeu există. Dacă Dumnezeu nu ar exista nimeni nu ar avea nevoie de iertare.’ - “…Dumnezeul cel viu.” Băiatul mai spusese: ‘Rembrandt dacă ar fi trăit în timpul Shoahului probabil ar fi făcut nişte gravuri minunate, cărora li s-ar fi dat foc în pieţele întregii Europe Centrale de atunci.’ Iar Bliume răspunsese, mai mult pentru sine,: ‘Pentru mult prea mult timp sufletul poporului lui Yaakov a fost un tren fară întoarcere.’ Iar apoi unul din ei spusese o istorioară. Fiul risipitor dupa ce se întoarce acasă, este primit din nou ca fiu, dar e sărac, nu mai are nimic. Şi fiul risipitor spune fratelui fiului risipitor: ‘Frate, eu sunt sărac şi trebuie să robotesc toată ziua ca să mă întreţin. Tu nu munceşti din nevoie şi tu eşti stăpân, şi pentru tine munca e o plăcere pentru că munca ta este frumoasă asemeni recoltei de toamnă. Tu eşti vinovat de condiţia în care mă aflu pentru

că nu-mi dai ce ai tu ca să am eu. Tu eşti un om rău pentru că ai ce nu am eu, iar eu sunt un om bun pentru că nu am ce ai tu şi eu te urăsc.’ La care Bliume cu vitrina supermagazinului reflectându-i-se in privire repetase, iaraşi, pentru sine, încet: ‘Pentru mult prea mult timp sufletul poporului lui Yaakov a fost un tren fără întoarcere.’ Yisra’el ţinea ochii deschişi şi privea. Inaintea sa se aflau multe pietre de mormânt, de granit, marmură, bazalt sau pietre tocite făcute din roci sfărămicioase, pe care erau scrise numele atâtor şi atâtor oameni şi pe care erau gravate stele hexagonale. Şi Yisra’el vedea cum pietrele sunt spălate de ploaie până cand literele de pe ele se tocesc şi se şterg, şi stelele se şterg şi pietrele se schimbă şi nu mai sunt de feluri diferite ci sunt facute din acelaşi fel de rocă, şi vede cum David, primul copilaş al lui Rahel, care murise de mic se ridică din iarbă şi pune una din pietre peste alta făcând altarul Templului lui Dumnezeu şi apoi Bliume văzu înaintea sa Templul lui Dumnezeu ridicat din pietrele de mormânt şi în el intrară o mulţime mare de oameni, care şi ei se ridicaseră din iarbă, poporul lui Dumnezeu. Toţi erau îmbracaţi în haine de in şi Bliume era atât de transportat încat nu-şi dădea seama că aude muzică. Apoi îl văzu iaraşi pe copilaş şi văzu că nu era David, nepoţelul său, era alt David. Şi toţi erau atât de fericiţi şi-l priveau pe Elohim a cărui inimă umplea Templul. Băiatul îi mai spusese: ‘Un lucru la care nu pot să nu mă gândesc este acela că Dumnezeu e drept şi că El îi va pedepsi pe oameni pentru sângele ars al copiilor Săi. Poate că un alt Holocaust ne aşteaptă pe toţi în faţa; Şi Tanachul şi Noul Testament spun că pământul va arde în ziua Domnului. Yisra’el îi raspunse: ‘Nu ştiu dacă ai auzit vreodată ceea ce a spus rabinul Hillel, un mare rabin din vremurile vechi: Pentru că ai înecat un om, ai fost tu însuţi înecat, iar la sfarşit, cel care te-a înnecat va fi, la rându-i, înecat…! În ciuda tuturor există o dreptate pe acest pământ.”’ Îşi amintea când mai spusese cuvintele acestea răspunzând la o întrebare de-a lui Miriam. Miriam îl întrebase odată, prin anii cincizeci: ‘Ysroel, tu ai citit povestirea Verdictul de Kafka?’ ‘Nu, răspunsese el, am citit doar Un artist al foamei, Colonia penitenciara şi Procesul. ‘ ‘Procesul, exclamase Mary. Cartea are puncte bune dar nu merită să intre pe listă. Franz Kafka însuşi spunea că nu e bună şi că mai bine să fie arsă. Da, chiar Kafka a spus asta, spuse Mary cu un zâmbet spre Yisra’el care o privea uimit. Şi NSDAP-ul chiar a ars-o. Dar Kafka spunea că în ce-l priveste pe el nu e lucru de calitate şi că nu se recunoaşte în ea. Şi ce mă termină sunt toţi aştia, kafkienii aştia care se consideră aşa de mari cunoscători de Kafka şi spun de Procesul în sus şi Procesul în jos şi nici măcar nu ştiu care era atitudinea lui Kafka însuşi despre cartea lui. Eu te întrebam de Verdictul. N-ai citit-o!’ ‘Nu.’ ‘Te-am întrebat dacă ai citit povestirea asta pentru că eu am citit-o din nou acum câteva zile şi nam înteles despre ce era vorba în ea şi am vrut să vorbesc cu tine dar erai ocupat, şi apoi am citit-o mai înainte şi am avut aceeaşi impresie. Propoziţii corecte gramatical vorbind, personaje, evenimente, povestire dar l-a sfarşit mi-am dat seama că nu înteleg nimic. Mi-am spus: arta modernă… dar totuşi. Îmi amintesc că mai demult am citit undeva că Verdictul este inspirat sau ceva de genul ăsta de relatia lui Franz cu tatăl său. Dar mai mult de atât nu ştiu.’ ‘Mary, ai zis bine: arta modernă… Omul modern nu caută să înţeleagă pentru că e convins până în suflet că nu există nimic de înteles. Şi atunci produce ceva, ce poate fi ceva de calitate, dar e ceva în care sensul cum îl înţelegem noi ori e aproape inexistent ori e ascuns. De fapt eu înclin să cred că la Kafka sensul e unul ascuns.’ Apoi Mary îi povestise Verdictul şi el îi spusese că poate o parte din sensul textului are corespondenţe cu textul talmudic în care sunt consemnate cuvintele lui rabbi Hillel. Mai târziu veni şi Felice pe la ei şi vorbiră şi cu ea despre Kafka, care era un scriitor care lui Felice îi plăcea foarte mult şi ea dădu şi ea o interpretare propie la povestirea lui Kafka pe care o citise. Georg Bendemann şi tatăl său sunt nişte oameni înstrăinaţi de existenţa reală, lucru reflectat şi de faptul că duminică dimineaţa stau acasă, vă rog să nu vă simţiţi jigniţi - le spuse Felice lui Mary şi lui Yisra’el – şi unul scrie scrisori şi altul citeşte, sau se face că citeşte, ziarul; deci scrisori către lumea asta şi ziar – ca orice ziar - despre lumea asta. Şi astfel, înstrăinaţi sufleteşte şi alenaţi spiritual negustorul Bendemann şi tatăl său se prabuşesc, lucru sugerat şi de prăbuşirea tatălui pe pat după ce spune “verdictul”şi a lui Georg Bendemann care coboară în mare viteză treptele ca pe un plan înclinat. Apoi Georg moare şi tatăl său cel mai probabil este un om în întregime distrus sufleteşte. Dar este un personaj, singurul personaj care îl mai are povestirea aceasta, care nu este nici înstrăinat nici alienat spiritual, ci care dimpotrivă cunoaşte viaţa reală. Este servitoarea. Servitoarea. Cea care urcă să lucreze în apatamentul în care locuia familia Bendemann, altfel spus să-i slujească şi pe care Georg Bendemann, gonind spre moarte, o tranteşte pe scări, iar ea îsi acoperă faţa cu şorţul şi spune cele mai minunate cuvinte din univers şi din eternitate: “Sfinte Isuse!” Arta modernă?’ exclamase Felice cu un zâmbet privindu-i pe Bliume şi pe Miri. După care adaugă: ‘Ar trebui să scriu un eseu intitulat Al Treilea Personaj din Verdictul de Kafka.’ Gânditoare Mary spusese: ‘Dacă interpretarea ta e corectă, cel mai tulburător lucru e că Franz Kafka era evreu.’ Şi apoi tăcură amândoua bând din ceaiul negru de China. -“…către…” Ploaia se oprise iaraşi şi Bliume văzu cum cerul se deschide asemeni unor pleoape putându-se vedea Ochiul lui Elohim din care curgeau picături mari şi sărate de lacrimi. Bliume vedea lacrimile căzând asemeni unei ploi şi vedea lacrimile căzând una în alta şi spărgânduse unele de altele, le vedea sudându-se unele de altele şi transformându-se în conturul fumuriu al unui zid cu pietre mari până când băjbâind prin furtună fierbinte Bliume întinse mâna şi se izbi de zid, se izbi de o piatră uriaşă a zidului ridicat din lacrimile lui Elohim. Avea în faţă Zidul Plangerii şi era înconjurat din toate părţile de furtună de lacrimi. Vedea multe bucaţi împăturite de hârtie îndesate între pietre. Bliume începu să vorbească zidului, apoi începură să-i curgă lacrimi pe faţă care erau spălate de lacrimile care curgeau din Ochiul care era deschis în cer şi Bliume se rugă în evreieşte ridicânduşi mâinile – mai sus, tot mai sus, şi Elohim era atât de aproape, Elohim îi înconjura sufletul din toate părţile şi privind Zidul Plangerii cu rugăciuni sărate curgându-i din priviri Yisra’el simţi că poate intra în zid ca într-un cer. Afară pe stradă o maşină parcă langă gard în capătul dinspre râu al cimitirului. Un om ieşi şi merse în faţa maşinii ridicând capota verificând probabil motorul. Prin geamul deschis al maşinii se auzea un cântec pe care Bliume îl recunoscu: “Oh don’t let them roll again no no no again don’t let them roll again the trains of no return yeahyeah-yeah we need the rain yeah-yeah-yeah to wash the trains endless night torture days trains of no return.” Bătrânul scoase un plic fotografic Kodak din buzunarul pardesiului. Pe plic era scris: ‘Pentru domnul rabin cu prietenie.’ Îl deschise şi scoase din el o fotografie pe care i-o făcuse tânărul acela cu care stătuse de vorbă în ziua dinainte. Fotograful numise imaginea ‘The Quiet Day’ şi în ea era surprins un moment de tacere al lui Bliume în care, ca şi astazi, tăcuse şi lăsase lumina să-l înconjoare înauntrul său. În fotografie rabinul pâlpâia asemeni unei flăcări calme, asemeni unei picături de rouă căzută încet dintr-o frunză luminoasă asemeni unui vitraliu. Fotograful îl făcuse pe Bliume să păstreze lumina, imanent, înauntrul său – pe bucata de hârtie. Privind fotografia bătrânul se întrebă oare chiar aşa să fie, fie măcar într-un grad mai mic, ori fotografia asta era o sublimă eroare. Însa Scriptura, Talmudul şi filosofia îi spuneau că minciuna niciodată nu poate fi sublimă, iar sublimul este o floare ce poate fi gasită doar în cununa de flori a adevarului. În fotografie Bliume era inundat de lumină şi nu era el lumina iar chipul său era chipul unui om care a văzut. A văzut cum Elohim a aruncat din nou steaguri în ţărână şi a eliberat alţi robi, poporul său, sclavii secolului al douăzecilea, preoţi ai Dumnezeului Preaînalt şi oi de taiat fără colţi şi fără gheare ca să se apere. Oi care înving. Victime care înving. “Don’t let them grow again don’t let them learn again don’t let them roll again the trains of no return No No Don’t let them roll again the trains of no return yeah yeah we need the rain…” -Ofra Haza… cea minunată, îşi spuse încet bătrânul Bliume.

“…don’t let them grow again don’t let them burn again don’t let them roll again the trains of no return don’t let them grow again don’t let them burn again don’t let them roll again the trains of no return…”, se auzea din maşina parcată langă gardul cimtirului înainte ca omul să închidă capota de deasupra motorului să se urce din nou la volan şi să plece. Iar în ochii lui Yisra’el se aflau stânci uriaşe şi ceţuri lăsate, picuri mari şi reci de apă şi şuvoaie de munte izbite de pietre mari şi colţuroase. Era frig. Era frig în privirea bătrânului şi Duhul Domnului Stăpânul se mişca pe deasupra muntelui. Inima lui Yisra’el era un munte înconjurat de ceţuri şi păduri umede şi răcoroase, iar ochii săi erau două stânci şlefuite de un şuvoi învolburat şi rece. Picurii de ploaie ce cădeau printre pietrele ude izbindu-se de apa liniştită a sufletului lui Bliume acoperind-o de cercuri lichide. Iar deasupra ploii şi a ceţurilor cerul era indescriptibil; albicios şi albastriu, şi undeva sus, deasupra povarnişului îmbrăcat în ceaţă, cu o pată de lumină în care uimit Bliume constată că se puteau distinge doua litere scrise cu lumină şi nori. Literele alef şi omega erau scrise în partea de sus a cerului din privirea lui Yisra’el cum a fost ea imprimata pe lentila aparatului de fotografiat. Privind fotografia color pe care o primise, Bliume se simţea de parcă era înconjurat de o pădure de brazi înalti de treizeci de metri cu scoarţa udă şi neagră. Şi în jur era atâta tăcere încât tăcerea se transformă în muzică, o muzică a cărei partitură era scrisă cu pietre şi apă, stânci, pământ şi ferigi verzi, genţiane şi jnepeni, lumină şi frunze mari aduse de vânt. Sunetul blând al unui pian ale căror clape erau apăsate de picurii de ploaie, mari şi păstoşi precum picăturile de acuarele amestecate cu multă culoare, amestecate cu frunze şi nori, cu ploi şi tăceri, cu iubire şi aşteptare, cu amintiri şi cu tăcerea lui Elohim chiar langa tine. -“…Dumnezeul…” Cele mai frumoase amintiri ale lui Bliume erau acelea cu Mary zâmbind sau citindu-le poveşti copiilor, cu părul ei castaniu închis rasfirat pe filele colorate ale carţii. Uneori stătea ore întregi la pian şi cânta sau doar stătea cu degetele pe clape. Pianul lui Mi era unul grozav, era un pian englezesc marca Elias River & Son făcut la comandă specială pentru prinţesa Grete von Habsburg a Austriei. Nimeni nu ştia cum pianul ajunsese aici şi cum schimbase orăşelele şi proprietarii în Transilvania. Mult de tot îi plăcea să cânte Iarna, sau Sonata Lunii sau Canonul în D compus de Pachelbel. Şi Mary cânta aşa frumos încât muzica aceea era ea iar Mary era frumoasă asemeni unei partituri pentru pian şi semăna mult mult de tot cu femeia din tabloul lui Marc Chagall Bella cu guler alb, având ochii mai frumosi decât ai actriţelor de cinema şi fiind mai frumoasă decât prinţesele din castelele Europei sau din poveştile cu zâne. Miriam era… Miriam era frumoasa asemeni zapezii, poate că asta o descria cel mai bine pe Mi. Mi era că atunci când cade zăpada şi e albă şi totul în jur e atât de alb asemeni unei rochii de mireasă împodobită cu petale de crini. Îşi amintea când stătuseră la Bucuresti şi Mary a lucrat la Palatul Regal, după război dar cand regele Mihai înca era în ţară şi odată şefa ei era bolnavă şi i s-a dat ei însarcinarea să şteargă de praf coroanele regale şi Bliume venise la ea la sfarşitul programului să plece împreună acasă şi Miriam şi-a pus coroana ce odată fusese a reginei Maria pe cap şi era atât de frumoasă împodobită astfel şi arată asemeni unei mirese evreice. Miriam era frumoasă. Şi nu era doar asta, Mary – domnişoara Hönig, iar mai apoi doamna Bliume era o femeie neobişnuită, asemeni unui porumbel cu aripile acoperite de petale. Odată, după război, îi făcuse lui Hanne un sandviş în care pusese pastă Nutella, care tocmai apăruse în Italia şi cumva făcuse şi ea rost de trei borcane, mai pusese branză topită Hochland de care iaraşi cumva reuşise să facă rost – înca peste România nu lasase în întregime Cortina de Fier -, şi mai pusese în sandviş felii de salam. Hanne a mâncat sandvişul în întregime şi i-a spus lui Felice că fata asta trebuie să fie un suflet ales asemenea personajelor lui Hans Christian Andersen ori asemenea lui Andersen însuşi. -“…cel…” Sufletul lui Sufletul lui Yisra’el vorbeşte Domnului Stăpânul. Stăpâne, vino asupra noastră, printre noi. Vino, noi te aşteptăm precum dimineaţa roua aşteaptă lumina. Doar Tu eşti lumina noastra. Noi greşim atât de des şi te dezamăgim pentru că mintea noastra este făcută din lut. Te dezamăgim. Vino printre noi şi ajută-ne să Te vedem. Oh Stăpâne dacă doar Te-aş privi, Te-aş vedea. Ajută-mă să Te văd, Elohim, Stăpânul Meu. Sufletul lui Yisra’el a tăcut căci a simţit pe Domnul Stăpânul, Elohim şi sufletul lui Yisra’el a tăcut. -“…viu.” Prostii. Iugărul din Țara Cerbului I Țara Cerbului Dacă o iei spre Retezat ajungi în Țara Cerbului. Numai că trebuie să știi drumurile, altfel nu. În oraș locuise domnul Antim Manu, din veche familie boierească pierdută în război, căpitan în retragere și epigramist de tip grec. Se mutase de câțiva ani în Ceru, sat la ceva vreme de mers de Cerbu, unde mai avea doar un iugăr de pământ lăsat în arendă. Pământ bolovănos ca și oamenii, abia aducând porumbul la trei sferturi de stat vara și știrbind tăișurile plugurilor în fiecare toamnă și primăvară până nu mai erau bune de nimic. I se spunea Țara Cerbului pentru că se găsiseră în gorgane multe morminte vechi gote în care fuseseră puși alături de morți și cerbi îngenuncheați. II Martirul Antim Manu stătea în pat, obosit. Măcinat de procesul ce abia începuse, în sfârșit,împotriva lui Dodu Belea, un vecin bețiv, care își construise parte din casă pe pământul lor, nu îl mai lăsa pe Rin nici să vorbească mai nimic în casă. Nervii lui erau o harpă cu coardele rupte, abia reușind să se poarte omenește cu străinii, lucru care nu îi mai ieșea cu băiatul său, care dezvolta o față tot mai sumbră, nemaiștiind nici el la ce se gândea. Domnul Antim îl tot amenința că pleacă departe și n-o să știe unde este, doar pentru că încerca să-și termine vreo propoziție oarecare ori pentru că spunea o glumă, iar Rin își pierdea încet-încet orice impuls al vieții. Personaj kafkian, era un martir al procesului care îl distrugea pe tatăl său. III Chița Chița era soția bețivului Dodu, deasemenea bețivă până-n măruntaie. O replică antologică a ei a fost întrebarea ce a i-a spus-o vecinei de dedesubt - cam în anii în care epoca de tranziție demarase -, o doamnă elevată, care din cauza unor probleme oarecare se muta într-unul din orașele maramureșene, exclamație ce o surprinde ca un aparat fotografic nipon. -De ce plecați? Acum când am intrat și noi în mafie? Iacă mă zbat și eu ca Țuțea. "Dați șarpelui un loc în primul rând!" Satul exterminat. Nu cred că cei vechi își iroseau paginile, nu așa se scria. Deasemenea a o scrie în Word nu e același lucru cu a scrie la o mașină de scris. Cred că povestirile sunt superioare romanului, dacă vrei să sugi toată măduva de trestie de zahăr a vieții. Astfel, scriu live, ascultând Louis Armstrong. A trecut un Nomad așezându-se lângă satul Păclișa pe un zid mare de pământ și beton între un șanț și o apă, așa cam ca Oltul. Era târziu, vară, cald, adună puțin fân din câmp și își făcu un culcuș pe zidul mare, fumând ca Huck Finn și privind cu seninătate la satul de dinaintea sa sub cerul înstelat cu câteva luminițe. Obosit, trase câteva bășini, pe alocuri. Apoi văzu că drept în fața sa se află ceva. Un stâlp de înaltă tensiune. Peisajul era scenografie pentru o piesă nescrisă. Știa că în sat e un spital pentru oameni sărmani în fața lumii și că păclișenii îs oameni săraci. În dreapta era parcul spitalului, unde era și un castel. Romantic. Își lăsă capul pe spate, se mai întoarse cu fața în fân mirosind România și zise: Bă ce frumos îi în România! Apoi se întoarse iar cu capul pe spate și privi covârșit stelele. Se gândi că nu poți spune că ai văzut lumea până nu ai privit fiecare stea; nu poți spune că ai trăit până nu ai privit efectiv fiecare stea în parte; nu poți spune că știi mate până nu ai numărat stea cu stea, luând-o în mână și punând universul în borcan ca pe licurici. Privi stelele, beat, dădu capul la 122,5 de grade

90 și văzu și Calea Lactee și apoi văzu o stea mare. De fapt era o stea căzătoare care căzu și căzu exact pe menhirul tip Eiffel din fața lui pe care în ultima clipă își dădu seama că seamănă exact cu o rachetă neagră în întuneric. Dar și rachetele au aripi. Explozia a ajuns până la casa din autostradă, câțiva kilometri buni față de Hațeg, care a scăpat, și în partea opusă până în Cârnești, care nu. Nu cred că cei vechi își iroseau paginile. *** Spunând Păstorul cel bun, Isus se gândea cred la Abel, referindu-se la epoca nomadă a păstoritului. De aceea ciobanii adevărați sunt cei mai profunzi oameni. Mai mult nu vă zic, că e noapte și n-o să vă dau chiar murăn gură. Tri, mă, tri, că Luna-i sus. Însă părinții mei din Livadia de Coastă aruncau cu piatra în geamul trenului. Știi ce înseamnă asta, Sfinxule? Caseta cu Dire Straits. Erau doi necunoscuți. Se treziră dimineața înainte de răsărit să plece la serviciu, iar ea își sărută copilul de rămas bun care se încruntă în somn. Stăteau pe malul mării și trebuiau să meargă vreo treizeci de kilometri în interior. Era Februarie. Ea plânse. El se duse în garajul cu rampa prea înclinată. Aprinse becul și privi fântâna cubică de lângă mașină. În spatele mașinii erau niște rafturi pe care se aflau borcane de dulceață, vinete, zacuscă și ciuperci conservate, precum și trei butoaie de varză murată. Becul era prea slab. El continua să privească vid cubul fântânii, sub tavanul scorojit. Deschise poarta și privi Ursa Mare. Iarna doar Ursa Mare se vede. Un aer rece începu să se difuzeze în garaj ca sângele menstrual. Continua să privească Ursa Mare, încercând să distingă a opta stea. Uneori era acolo, uneori nu. Ca și iubirea. Se întoarse și văzu iar cubul alb al fântânii. Ochii i se închiseră. În clipa următoare, fără să-și dea seama ce se întâmplă, ea ca o pisică uriașă îl înșfăcă și începu să îl sărute dement. El se simțea ca într-un cântec de Pink Floyd. Creierul îi era îmbibat de de sarea ce venea prin garajul deschis. Când îl lăsă pentru o secundă, văzu Ursa Mare, a opta stea nu se mai vedea. Era dimineață. Ea îl izbi de perete. Obișnuiau să tacă mult. Vorbeau mai mult prin săruturi. El era în continuare anesteziat de dimineață. Azi era ziua în care îi murise mama, etern, singură, la reanimare. Acum era ca a opta stea. Se simțea de parcă îl săruta moartea, sălbatică, irezistibilă, iar ea simțea același lucru. Și ea era orfană. Pe umerii cămășii se umpluse de var albastru, după cum era smucit într-o parte și alta. Moartea trebuie că este irezistibilă gândi, acesta trebuie să fie motivul pentru care toți murim. Așa am fost conceput. Artă moartă. Am fost prieten cu un artist. Eram în școală și încercam să îi vorbesc despre cărți, muzică, D-zeu și artă. Considera cărțile ceva cu ce nu merită să-ți pierzi energia, în muzică îi plăcea Korn și o casetă de a mea de jazz pe care ar fi vrut s-o păstreze, pe Dumnezeu îl privea cum privea femeile, putând fi renegat și invocat după chef, iar arta în estetica sa era făcută de bețivi, expiator preferându-i televizorul. Un dionisiac, gândesc acum. Am mers la facultate în același târg, el într-o branșă a artei tehnice, eu la teatru. Încercam săi spun despre regie. Îmi repeta pe străzi sau prin birturi că teatrul este o artă moartă, ceva ce merită disprețuit. Apoi eu m-am îmbolnăvit și am renunțat, unul din motive fiind acela că nu puteam face față destinului tragic, conflictului dramatic și nu înțelegeam comedia. Tânjeam după salvare, gândesc acum. Apoi am început să scriu. Artistul a terminat facultatea de artă, a renunțat la artă și s-a vârât întro breaslă. Artist nenorocit de destin. Am o senzație neplăcută așa că merg la tata și-i spun că scriu mai bine decât Cehov. Tata e cremene, eu sunt dinamită. Apoi merg a doua oară și îi spun că nu mai sufăr că sufletul e mic și nu doar că scriu mai bine decât Cehov, dar eu sunt precum Enescu și va vedea asta, dar sunt un om nenorocit de destin. Tata spune: -Șalom. Eu spun șalom. Tata mă felicită și ne strângem mâna pe întuneric fericiți și triști. PS. Au trecut două zile și am văzut că am mintea-n cârje, pentru că eu scriu citindu-l pe Cehov, dar Cehov a scris fără să mă citească pe mine, eu l-am citit pe Cehov, dar Cehov nu m-a citit pe mine. Cât de prost poate să ajungă un om. Calypso Motto: "If we shadows have offended, Think but this, and all is mended, That you have but slumber'd here While these visions did appear. And this weak and idle theme, No more yielding but a dream, Gentles, do not reprehend: if you pardon, we will mend: And, as I am an honest Puck, If we have unearned luck Now to 'scape the serpent's tongue, We will make amends ere long; Else the Puck a liar call; So, good night unto you all. Give me your hands, if we be friends, And Robin shall restore amends." - Puck Rămăseseră singuri. Pe căpătâiul mamei moarte rămăseseră portretul ei, tânără în doliu, și o carte. Stăteau în camera liniștită, tatăl citind biografia lui Pasternak, iar el scriind. Se simțea de parcă ar fi ajuns în Ithaka, dar cât i-a luat să o facă. Amintindu-și crâmpeie de viață ochii îi priveau înainte obosiți. Scria până umplea toată pagina ca la ora de colorat în școală, când trebuia să umple cu viziuni curse din borcanul cu apă și propriul suflet toată bucata de hârtie. A fost foarte frumos, dar apoi tatăl său lăsă cartea și porni televizorul, privindu-l cu un chip mărunt. Eh, când părinții urlă la tine o fac pentru că le pasă de tine. Oamenii care îți vorbesc cel mai frumos, te iubesc cel mai puțin. Nu te îndoi de iubirea unui tată când are crize, și tu le ai, își spunea. Avea atâta de-nvățat. Dar acum era pregătit să-și ducă cititorul până în cele mai tainice cotloane ale societății, ochii săi coborând în adâncimi ca hubloul privirii lui Jacques Yves-Cousteau coborând ca o torpilă din burta navei de cercetare științifică a vieții Calypso. Când privești viața nu vezi nimic și ți se pare că e un fel de Dunăre egală pe care o vezi cu atât optimism după cât ești în stare să produci, precum creatina. Dar, când te prinde, ajungi să o cunoști cu adevărat, sau măcar o parte din ea. Și când o vezi sau îți vezi altfel propria viață, nu mai poți să zâmbești la fel ca înainte, deși zâmbești mai mult, cu ochii îndurerați. Oamenii fug de adevăr, dar când îi prinde se lasă prinși. După un timp tatăl său, ore după ce stinsese televizorul, începu să numească autorii realiști care i-au plăcut. Stendhal, Turgheniev, Dostoievski, Tolstoi, Gogol, iar eu mă luptam cu formularea de a nu mai levita și a te așeza cu trupul și capul pe pământ și a respira somnul vieții pentru a nu mai trăi în autismul romantist. Și stăteam iarăși liniștiți în camera mamei. Apoi după ce i-am citit mottoul cărții, spuse cum cumpără pe clasa a doua sau a treia prima carte de Shakespeare, cu portret, în Biblioteca Școlarului, "Romeo și Julieta" la librărie în satul mare cu tatăl său pentru trei lei pe când era doi dolari leul. Se ridică din pat și începu să-mi povestească de cărțile pe care le cumpăra și de oamenii simpli care citeau în satele acelea și la tristețea de a fi cu o clasă mai mult primei clase de franceză și, cum stătea, în picioare, cu o bibliotecă în spate, cu părul puțin încârlionțat de parcă ar fi fost bătut de vântul creației, tata îmi apăru în toată frumusețea sa, având toate vârstele în același timp și da, dacă ești bun, romantismul nu e un neadevăr, râzând împreună poate pentru prima dată în viață, după care tot povestind frumusețea cărților ajunseserăm iarăși să vedem problemele oarbe ale vieții care ne loveau pe amândoi ca un orb înarmat. Omenirea trăiește un vis colectiv, un delir continuu. Toate fricile, angoasele, anxietățile, neliniștile, hoaxurile seculare, manipularea omului de către om, și tăcerea - nu a lui D-zeu, ci a noastră, în care ne

înnisipim ca în ceară, zbătându-ne. Eu m-am trezit treptat și am oprit toate icoanele fără suflet care îmi umpleau viața cu iluzii și coșmaruri, trăind acum șocul de după, când văd ce pustie mi-am făcut viața și încă parcă mă aflu în mijlocul unui câmp bombardat și devenit asfalt. Trebuie să-mi găsesc răspunsurile la întrebări ca să pot dormi. Nu știu care sunt întrebările acelea, dar mi-e cert că există, ansamblul ființei mele obosite de nesomn mi-o spune. Ironic mi-e că întotdeauna am răspunsul, dar am părăsit întrebările. Tot soliloqiul acesta îmi spune, luându-mă pe mine ca subiect, că oamenii sunt niște ființe nenorocite. În plus, gândesc că ideile fixe sunt niște răspunsuri care și-au pierdut întrebările, astfel toată modernitatea fiind plină de fixisme. De ce noaptea doar câinii sunt gălăgioși și de ce dacă Ionatan nu l-a părăsit pe David, David l-a părăsit pe Urie pentru un obiect? Nu-mi pot spune, dar acum că am găsit o întrebare pierdută simt oxigenul și plâng iarăși ca la naștere, pentru că după cum spuneau mama și bătrânii, fiecare copil se naște cu pâinea lui și, cum văd, cu propriile întrebări în ochi. După aproape trei ore de zvârcoliri în pat, am aflat care este motivul, măcar unul dintre ele, pentru care nu reușesc să dorm, pentru că nu m-am căsătorit, dar oricum, e Misterele Parisului, așa că nu îmi rămâne decât să sting lumina cu disperare. Omul e o chitară care suferă dacă stăpânul pentru care a fost făcută nu cântă la ea. În clipa asta chiar și cerul uriaș de afară nu-mi spune nimic, am un univers întreg de sinapse explodând în creier și am un întreg univers în mine. NU îmi rămâne să sting lumina precum Laura și să mă zvârcolesc încă patru ore și să merg să să privesc aurora. Aș vrea să dorm și toată ziua să citesc, dar am fost făcut pe o noapte cu Lună în iulie și noaptea și Luna trezesc în mine pasiuni adânci precum coardele de cellă. Mama a vrut să se asigure că n-o s-o pot uita niciodată. Categorie Ce pot spune despre mine e că trecusem de doi ani de traumă severă, îmi lăsasem părul lung și puteam să dau din cap fără să mă doară creierul. Aveam o problemă și cineva m-a îndrumat către psihologul liceului, care m-a chemat la Neuropsihiatrie Infantilă. Acolo, unde bineînțeles că nu mi-a dezghiocat secretul, așteptând-o în fiecare dimineață pe doamna psiholog, am putut să văd ceva ce nimeni nu vede, suferinzii Venerei, singurii noștri vecini în intersecția din drumul către licee. După un timp a apărut o asistentă frumoasă, cu vreo câțiva ani mai mare decât mine, de care m-am îndrăgostit, însă pentru oameni eu intrasem într-o categorie din care nu mai aveam să ies până la moarte. Domnul Iosif Sava Un caz de individuare, domnul Iosif Sava este un suflet pasionant. Când tot poporul, de la țărani, muncitori, negustori, activiști, până la rabini pleca pentru a muri _acasă_, nu a lăsat nimeni să-i spună unde este acasă pentru el, nu a primit nimic de-a gata, deși ar fi putut să plece _acasă_, ori mai rău deși ar fi putut atunci, în anii grei - dar care ani nu sunt grei în România? - să-și vândă sufletul și din Țara Sfântă să ajungă în Occident. Domnul Iosif Sava este înmormântat la București, în cimitirul Filantropia, de parcă ce-ar vrea să spună odihna lui e că destinul lui și al părinților și bătrânilor lui este strâns legat de mila sărmană dar bună pe care oricine a primit-o în România măcar o dată în viață. Și poate că Elohim i-a primit moartea, pentru că mai mulți israeliți sunt cu noi decât cu ei. Drama unui om deștept. Despre Felix dintotdeauna se spusese că e deștept, lucru care nu îl lăsa indiferent la începutul vieții. Apoi îl lăsă. Timpul trecu și el se ocupă cu tot felul de lucruri, mai mult cu ale lui. Veni și anul în care avea treizeci și trei de ani, un an în care ochii i se deschiseseră ca Prințului Fericit și putu să vadă toată mizeria lumii. Veni și o seară răcoroasă de august în care avu revelația originii suferinței, dacă nu a întregii lumi măcar a sa. Nu pentru că făcuse el ceva greșit, ci simpla și crâncena simplitate omenească. Din ziua aceea își spunea la asta nu este leac, nu ai unde să te duci, și new yorkerii sunt la fel de proști ca oamenii de pe strada lui. Se gândea uneori să aprindă un bec de glonț pe scena lumii și să tragă cortina, că era prea netrebnică. Drumul înapoi. M-am dus la tata și i-am spus: -Pot să-ți spun care e parte rea a învățatului? Învățatul are și o parte negativă? Pot să-ți spun? -Poți? m-a întrebat tata. -Îți spun într-un cuvânt? Știi care? -Ecclesiastul. Tata a părut pe deplin edificat. -Un om, continui, care tot învață de mic ajunge până la urmă să vadă toată lumea cu oamenii și prostia lor și nimic nu-i mai poate lua amărăciunea, nici măcar învățatul, amărăciunea lui rămâne. Un preot. Ce a făcut? A învățat ce a trebuit să învețe, a cântat ce a trebuit să cânte, în rest nu s-a obosit, spune ce trebuie să spună și cântă ce trebuie să cânte, în rest nu se obosește, ce îi mai poate spune el omului care a învățat de mic? -Ei, exclamă tata, spunând câteva ș.a.m.d.-uri. -Iar păstorii îs la fel. Ce îi mai poate spune oricine unui om care a mers până la capătul pământului, care a văzut totul? Ce i se mai poate spune unui asemenea om? -Despre drumul înapoi. Să înceapă să facă drumul înapoi să vadă cum îi și să încerce să mai pună și umărul să ajute. Poți să scrii și o povestire despre drumul înapoi. -Drumul înapoi. _Return to Innocence_. Enigma. Mă duc să mă uit, scriu și povestirea. Dumnezeu pe pământ. Societatea e asemeni unui demiurg care creează detașamente umane. Pe unele le zdrobește, pe unele le înalță, pe altele le menține. Ce zdrobește pentru cauze ce provoacă înălțarea îngrijește - cum conține și textul Bibliei - prin cei pe care îi menține prin a fi călăuziți de cei înălțați pentru care s-au jertfit de cele mai multe ori chiar fără s-o știe cei zdrobiți. Astfel unii oameni ajung Dumnezeu fără a fi Dumnezeu. Dumnezeu pe pământ. Escrocii cu 88 de clape. Spre ghinionul meu singurul instrument muzical spre care am o reală înclinație este pianul. Așa că de un timp, presat de focul creației, am tot căutat și eu un pian. În primul și în primul rând pianele dunt de variate feluri. Piane cu coadă - piane cu coadă lungă, piane cu coadă scurtă -, piane verticale - drăgălașele pianine pline de stil -, pianele și pianinele digitale, clapele felurite, pianele portabile, pianele portabile economice. Pentru că nu am coadă - nici lungă, nici scurtă -, mi-aș fi dorit ca măcar pianul meu să aibă coadă, deși nu știu unde ar mai fi loc pentru ea în camera în care îmi petrec zilele, dar spre crunta mea nenorocire, datorită implacabilității legilor fizicii - mai ales a celei a perioadei moderne -, nu îmi permit nici măcar un pian portabil economic, fie el și cu baterii. Am fost foarte trist, dar astăzi D-zeu m-a luminat, putând astfel vedea ca Ezechiel că toți samsarii de piane sunt niște escroci. După ce prin mijloace incerte, adună un capital și mai fluctuant merg la investiții cumpărând piane secănd de la tineri sau nu chiar moștenitori dornici de o viață mai nouă, și deasemenea și de la niște bătrânei simpatici dornici să-și păstreze viața pe care încă le-a dat-o D-zeu, mai ales pe timp de iarnă, sau de Paște. Bătrâneii donează pianele pe niște prețuri decente. Apoi vin samsarii și-ți cer două mii de euro pe o ghiotură de vechituri de piane. La reprezentanțele de piane este chiar mai rău, fiind conduse de samsarii care și-au luat licență. Ca să afli prețul unei pianine nenorocite făcută din lemnul, fierul și cositorul pe care le-au mai găsit la începutul secolului douăzeci și unulea, ți se cer datele, iar după ce vor afla totul despre tine îți vor trimite un preț. Cu durere mă gândesc că nu voi fi niciodată un pianist, dar mai mult decât atât o întrebare asurzitoare mă hăituiește uneori având chipul marelui Ludwig, cel care am încercat să fiu de la patru ani până azi și nu am reușit nici măcar o dată. Fiara. Credința, așteptarea și disperarea în iubire mă transformă întro fiară feroce de vulnerabilități. Am chipul de tigru și îmi vine să țip, dar orice s-ar întâmpla cu mine cred, aștept și disper. Sunt o fiară de frumusețe și nici măcar nu mi-ați văzut perechea. Frumoasa. Am mers odată la facultate, agale prin târgul nenorocit și mai aveam de așteptat

până să intrăm la cursul pe care îl făceam la comun cu celelalte clase. Stăteam în coridorul de la parter, în partea dreaptă, unde erau doar două fete, una din cele mai frumoase și alta, cred, o olteancă rea de gură. Eu mă băgam în seamă cu amiciție, vorbind cu fetele asemeni unor camarazi, iar frumoasa își puse o mână în șoldul rotunjit și mă privi de deasupra pieptului ei ca o sticlă veche de Pepsi, dându-mi un zâmbet luminos, împroșcată de olteancă sau de cine o fi fost, una mică, slăbuță și întunecată pe care nu o răbdase inima să nu-și bată joc de frumoasă. "Lasă-i să moară proști!” Așa m-a văzut o colegă din clasa de regie, cu niște ani mai mare decât mine, munteancă, Era o fată foarte inteligentă și chiar atractivă, tragedia era că nu era așa de frumoasă, în timp ce eu bineînțeles sunt fermecător. Mă privea ca pe Catindatul lui Caragiale - oare de ce? - un extraterestru care cunoaște fără să știe toate secretele vieții. Într-o zi de iarnă iarnă am condus-o prin târg printre oamenii grăbiți până acasă și i-am propus să facem un om de zăpadă ca în copilărie. Cel mai interesant lucru e că, deși era zăpadă destulă pe balconul vechi, a vrut să facem un om de zăpadă mic cât un copil. Lasă-l să mă mintă. Era un pab oarecare, cu mese mari în boxe, pe timp de iarnă. Un băiat zdrențuit de viață dădea ture. Renunțase la alcool din vară și încă se simțea bine. La una din mesele la care merse erau niște băieți de la el din oraș și o fată din liceu. Se duse de stătu pe acolo, povesti, râse, glumi, în sinea sa plânse, mai râse, ascultă, ce mai, într-un fel era Charlot. Observă că pe meniu erau făcute tot felul de desene, cum nu mai văzuse în viața lui, semănând cu desenele rupestre. -Cine a făcut desenele, a întrebat? -O fată. E la toaletă, a răspuns fata din liceu. -E de la Arte? E beton cum desenează. -Nu. După ce mai studie desenele, băiatul întrebă tare: -Cine a făcut desenele? -Moi, îi răspunse o fată elegantă, cuminte care tocmai se așeza și își verifică poșeta. -Ești la Pictură? -Nu. -La Sculptură. -Nu. -La Grafică? -Nu. -Nu ești la Arte? -Nu, spuse fata zâmbind. -N-ai făcut nici școala de la Arte Plastice? -Nu. -Dar de ce nu te-ai dus la facultate? Tu ești un artist. Fata râse și spuse: -Părinții m-au trimis la Administrație Publică. -Adminstrație Publică? Ce să faci tu la Administrație Publică? După o pauză băiatul spuse: -Desenezi foarte frumos. Ești un artist. Ar trebui să mergi la Arte. Apoi nu mai știu ce să spună. Fata din liceu intră în vorbă: -Te minte. -Lasă-l să mă mintă, spuse artistul, în timp ce se ridica pregătindu-se să plece. Băiatul se gândi: bă, fată ca asta n-am mai întâlnit, trebuie să vorbesc cu ea. Dar văzu că ea temătoare își luă poșeta de piele și paltonul de lux, temându-se de respingere și din snobism își spuse spre deosebire de Elena Băltăgan, nu din devoțiune că ea și el trăiesc în două lumi diferite. Ce înseamnă să fii punkist prost, până și taică-său i-a spus căi prost, dar - și mai tragic - până și maică-sa i-a spus că-i prost. Luna prin plopi. Ajung acasă privind Luna prin plopi obosit. E dimineață, dar eu parcă aș merge cu Robert Scott prin Anctarctica. Demult lumea nu mă mai judecă, ca o femeie, demult nu o mai judec. Am mers buiac prin răcoarea dimineții, singur cu D-zeu, cu o coastă străpunsă. Acum când șed, simt fratele meu Ispititorul venind la mine: -Oricine, Mikee, oricine. Eu aș fi băiat drăguț dar injectează hormoni în mine. Nu, mă voi mai ruga un an, deși îmi sint creierul chircit în cap și smochinit ca miezul de nucă. Mă ridic cu fruntea grea și pe când închid poarta număr plopii, unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece, unsprezece, doisprezece, treisprezece. Miami - Vama Veche Doar Duși. Taică-su îi milionar și i-o făcut un iaht hidroavion tip navă spațială. Tot timpul e varză așa că doar apasă pe un buton cu senzori iar nava face o elipsă și aterizează pe apă în apropierea uscatului sau a vreunei insule, detectând locurile libere pe apă. Apoi taică-su îl recuperează cu tot cu navă. Erau la Miami și vorbeau acolo toată trupa muți. La un moment dat el a zis: -În puna mea!... Cu Miami cu tot. Apăsă pe manetă fără se uite bine la ea și apoi decolarea îi trânti pe toți cu spatele de perete unde își puseră centurile și adormiră din când în când unul mai bând câte un pahar de suc. Nava, numită Rosebud, efectuă o elipsă peste Polul Nord și se izbi în buza Mării Negre. Deși izbitura îi trezi abia după o oră izbutiră să iasă. Până se dezmeticiră văzură printr-un binoclu militar că așezarea se numește Vama Veche. El ieși primul pe scara ce cobora în apă, ținând în mână o sticlă nedesfăcută de whiskey și spunând găștii de fete și băieți care îl urma: -Hai să mergem să-i cunoaștem pe localnici. Morpheos. Se spune că sâmbata soarele merge încet în somn pe cerul adormit. Lumea doarme iar stele își pun văluri de nu le vezi și se roagă. Copiii plâng mai puțin, iar bătrânii ascultă discuri vechi. Îngerii iau frunțile fetelor în mâini și le adorm ore în șir. Copacii umplu țărâna cimitirelor de oxigen. Și amintirea cântă ca o flautistă întristată. Ce vrei, e sâmbătă și trebuie să mori. Nonfigurativitate. Patru coloane de piatră rămase vertical precum niște evangheliști din templul năruit și radioul pornit spre îndobitocire, cu toate astea mai multă lumină a spus Goethe, iar orice vis își are partea sa nespusă, ca un tăiș, toți oamenii ar trebui să plângă dimineața. Rămase singură ca o stâncă. O piatră în mijlocul coloanelor ciobite emițând impulsuri radio ca orice femeie. Nu mă uita. Intrase la Teatru deși văzuse doar teatru Tv și citise piese. Prima persoană pe care o văzuse pe coridoarele facultății fusese un băiat cu părul lung care trecu având un rictus ușor pe chip. Se împrieteniră. Băiatul deși era din oraș îl ajută foarte mult. Lui tot timpul îi lipsea câte ceva. Afecțiune în primul rând. Apoi află că e homosexual. El era mistic. Mergea și stătea cu el în mansarda lui sufocantă și vorbeau despre Dumnezeu și teatru. Prietenul îl chemă la creative writing cu o poetă de renume, pentru că avea writer's block, dar nu se duse. Nu avea nevoie de nimeni ca să-l învețe să scrie, deși nu știa. El iubea mai mult platonic (donquijoește) o adolescentă liceeană lesbiană, de acasă. În rest patrula singur tot orașul fumând Carpați cu o miscelanee de gânduri și nesuportând să vadă oamenii indiferenți ce mergeau umplând străzile. Se uita în chipul fiecăruia și nimeni nu îl vedea. Deși era fost copil fericit, reggae pe viață fără fumuri, hippie fără iubire, ajuns punkist fără gașcă, părul de pe obraji și căciula neagră îl făcea un Uzzy de un metru optzeci și șase. La cămin stătea cu niște maneliști din cauza cărora bea, care îl credeau nebun și pe care îi bătuse pe trei din cinci. Cu ceilalți doi se înțelegea bine. Prietenul său îi spuse că e virgin. Nu își imaginase vreodată că poate exista așa ceva. Odată veni acasă, se certă cu toată lumea, apoi se gândi că nimeni nu îl iubește și se masturbă gay gândindu-se la prietenul lui. Apoi înnebuni, excomunică teatrul plin de homosexuali și lesbiene și deveni semigreu mistic. Nu înțelegea lumea, nu se înțelegea pe sine și era sfâșiat de contrarietăți. Mergea să se spovedească și preotul îi spunea că Domnul nostru Iisus Hristos a fost ispitit de toate, dar fără păcat.

91 Oaspetele. Venise la Felix într-o zi mai degrabă friguroasă spunândui: -Ce mai faci, prieten drag? A trecut atâta timp. Se îmbrățișară. -Cine este, întrebă familia. -E un prieten, l-am cunoscut la.... Sentențios, E oaspetele meu. Trecură anii și oaspetele nu mai plecă, da, ca în "Muntele vrăjit" de Thomas Mann și nimeni nu înțelegea de ce, printre nimeni fiind și vizitatorul și în toți acei ani punctați de diferite evenimente familiale a căror fericire sau tristețe se influențau reciproc, când vreun profan făcea vreo inquisiție referitoare la cetățeanul care era așezat totdeauna în capul mesei i se dădea parcă mereu același răspuns: -Este oaspetele nostru. Felix l-a cunoscut demult la... Apoi sosi ziua când Felix muri, iar oaspetele mergând cu pași pierduți, înlăcrimați în urma camionetei mortuare Iveco, plânse cel mai mult. Tot priveghiul li se spusese oamenilor: -Un oaspete. Felix l-a cunoscut la, în anii de demult. Când se întoarseră triști acasă, oaspetelui i se dădu camera lui Felix. Nu mai ieși niciodată din ea, nici mult după ce îngropă pe rând întreaga familie cu pașii lui pierduți și plânsul deznădăjduit. Sodoma nu Babilon. Pentru că nu-mi place să discut pegra nu voi face portrete, dar am fost și eu la înalta școală la optsprezece ani și ce-am văzut acolo: actrițe lesbiene care le chinuiau pe cele normale, profesoare care aveau amanți studenți de la actorie și o grămadă de curiști, de parcă ar fi fost un criteriu pentru a-l înțelege pe Sofocle, ce oameni proști, nene, în rest droguri, ocultism și dorința de a-ți face colegii să se lase de școală, numai tu să trăiești. Eu le-am rup gura încă de la vârsta aia până și la yoghini, și chiar și azi pe mine mă găsiți pe net și-mi puteți cumpăra cărțile, dar a fost Sodoma nu Babilon și până la urmă m-am lăsat că era prea de tot, îi înțeleg uneori pe ăia care intră din când în când cu mitraliera, dacă ar merge vreo doi pe acolo, m-aș duce și eu să-mi termin studiile la timp înainte să se îmbâcsească situația iar, cum zicea Votca. Ca să zic și ceva serios, o să vedeți voi cum va fi în ziua când Parlamentul va introduce, cum se zice, sexul anal obligatoriu, idioților. Omul care și-a pierdut umbra. Lui Felix dintotdeauna îi plăcuse să cugete până ajunsese la o asemenea intensitate a gândirii că nu se putea opri nici după ora de culcare, nici în timpul nopții, nici în somn. Stătea în întuneric încercând să adoarmă și gândea imperii de gânduri. După un timp, dimineața la masă, începu să observe că-și pierde din umbră. Când nu mai avu deloc, prefera să stea în întuneric și noaptea și ziua fără să știe de ce. Stupiditate. Felix nu bea cafea. Și totuși azi avu dureri la inimă, ca dl. Goe,. Apoi simple amintiri i le trezeau iar. În rest era un om cocoșat de viață fără să știe exact de ce. Se simțea stupid și nu avea cui să spună nimic, pentru că așa e viața. Se gândea numai că stupiditatea asta îl va băga în pământ înainte de vreme, dar asta-i viața, doar ce ești, dac pletos, sau țigan milionar? Păstorul român, fratele Moftangiu. Am cunoscut mulți păstori în viața mea. Unul m-a rugat să îl învăț engleză pentru că trebuie să meargă mire într-unul din statele din sud estul Americii, din păcate nu mai știu în care. -A, frate păstor, mergeți în America de Sud, i-am spus. A avut o expresie deranjată, îl enervam. N-am apucat să facem engleză pentru că era ocupat cu păstoritul creștin. Între timp un prieten, tot păstor, dar fără seminar, a venit cu mama lui la mine, la țară. La un moment dat s-au dus pe undeva, iar mama mea mi-a spus: -Când fratele ăsta o să aibă bani, nici n-o să te mai cunoască. Am fost foarte uimit de ce mi-a spus mama, dar ea și-a întărit cuvintele: -Tu ești bun până nu are el nimic, apoi o să-ți dea cu piciorul. Ciudat, dar așa a fost. Mai aveam un prieten păstor, alt pierdut, ca în Zece negri mititei. Ăsta era un om numai suflet, intelectual, care la un moment dat plecă spre Thule, și gerul banilor îl făcu să, îl făcu să. Îmi amintesc că am scris odată o poezie cu Nastratin, o mai am pe undeva, unde spuneam că Nastratin avea un prieten de filozofie și credință, care apoi deveni cămilar și făcu aur. Nastratin cerși zece ani și își făcu un chip de aur pe care i-l dărui prietenului său spunându-i: -Sper, măcar, să mă prețuiești acum. La telefon, când a catadicsit să-mi răspundă, și i-am citit cu remușcări poezia, spunându-i că n-o s-o păstrez, frătiucu ăla m-a sfătuit s-o păstrez. Ce să mai zici? Iar primul la un moment dat a dispărut. Îl aveam în Messenger și i-am mai scris, însă nu mi-a răspuns decât la început spunându-mi că e în America și că rămâne acolo. Eu tot timpul am vorbit cu păstorii foarte frumos. I-am mai scris uneori: -Frate păstor! Pace, frate păstor! Nu mi-a răspuns. La un moment dat mi-a scris un singur rând, ultimul: -Te cunosc de undeva? -Frate păstor, sunt eu. Îs Felix. Îs Felix, frate păstor. Frate Moftangiu. Frate Moftangiu. Pe clasa a șaptea de gimnaziu. Mergeam la școală totdeauna și mereu mai iute, sperând să o văd, o fată din altă clasă, care mă îmbăta cu ceva, nu știu cu ce. Nu mai știu cum treceau orele și apoi dădeam cu turma ture de școală doar doar voi trece pe lângă ea. Când mă gândesc acum ce fericit am fost și ce prost să mă îndrăgostesc de o proastă, dar iubirea nu stă să aleagă, când îți dă în cap, de ești mintos sau, păcatele mele, nătărău. Public. Era în toamna anului 2000 pe când veneam acasă mereu în sacoul meu de catifea maro și cu o atitudine elegantă. Mă prindea întunericul care se întindea odată cu echinoxul și rămâneam în noapte la mila trecătorilor. Îmi amintesc cum m-a luat cineva nu mai știu de unde și m-a dus până în Alba Iulia, un loc pe care mai apoi aveam să-l evit pentru că nu aproape că nu treceau mașini. Cel care m-a luat atunci era un bărbat tânăr, un om mai tânăr decât sunt eu acum, cu o meserie pe care mă tem că nu mi-o mai amintesc și căruia când m-a întrebat unde lucrez i-am spus că sunt student, unde? La teatru. La regie, nu la actorie. A avut o atitudine foarte neobișnuită. Era chiar din oraș, din Alba Iulia, blochist, dar a zis că merge, după ce cobor, după soția lui pentru că vrea ca soția lui să mă vadă. Din motive subiective mai ales nu mi-am terminat facultatea, dar acum nu mă mai gândesc la asta, mă gândesc la cei doi tineri pasionați de păsările astea călătoare care sunt artiștii. Pulsul D-zeuluiui meu. I-am pus mâna pe frunte și i-am simțit inima zvâcnind, vie ca un muribund ignorat. Atunci m-a privit cu ochi de marmură. Nu trebuie să mă mai închin idolului. Mie. Dar ce vorbesc, doar stau în fața cerului deschis ca un cuptor în lumea în care fiecare om e un străin, chiar și tu însuți. Va fi o moarte, dar nu acum. Apoi va fi alta. Copacii ard în pământ. Îmi doresc să aflu un răspuns, dar nu există decât ceea ce nu știu. Vreau să mor, dar trăiesc. Sufletul meu e o vanitate de ars pe rug. Viața e un lucru bun, scrie pe o carte de Goethe, dar cum ar fi dacă nu ar fi, ai putea rezista? Mi-a spus D-zeu. Mi-a spus D-zeu să mă trezesc, toți s-au lepădat de mine. Oare ce-nseamnă toți? Nu se leapădă decât lepădații. Regizorul. Împrumutase de la Felix totul, pentru totdeauna, până și caseta cu Terror Art ori cartea lui Nicodim Aghioritul, până și numele. Erau vecini de număr în căminul nenorocit de studenți, până și fumatul la pipă, până și cariera lui neterminată - doar pentru a le putea spune frumoaselor de la actorie că știe teatru. Religie. Nu scriu ca să învăț, nu scriu ca să fiu amintit ori să fac manechine de cuvinte, și nici măcar pentru că scriu bine, ci să exist. Scrisul mi-e religie și cred că cerul e un text ilizibil. Aș vrea să aduc ceva omului dar nu am ce, dar nu știu motivul pentru care scriu asemeni ierbii pe cer. Am un progrămel în cap care mă condiționează scrisului, un cod de bare pe care D-zeu l-a tastat la concepția mea. Nu scriu pentru că aș avea ceva de spus, ci pentru că am ceva de nespus. Sinuciderea lui Felix. Felix era scriitor și asta e îndeajuns spus despre el. Publicase patru cărți, chinuite, și abia acum își găsise sufletul. Mama îi murise, iar tatălui său - după cum sunt unii oameni cărora le place să bată - îi plăcea să

certe. Deși nu vorbeau deschis, oamenii știau despre iubirea sa pentru o fată, care fără să fie o iubire neîmpărtășită, nici măcar imposibilă, era una a așteptatului timp de ani de zile pe o bancă indiferentă. Trăia un vid cosmic, absurd, beckettian și simțea o oarbă dorință uneori să se sfârșească destinul său. Într-un moment de slăbiciune își luă viața trezindu-se apoi în întuneric. Nu se întâmplă nimic decât întunericul. Oamenii nu prea aveau curaj să-i aprindă lumină, cititorii nici nu mai prea îl citeau, fata purtă întreaga viață doar negru, iar el nu se putea gândi decât la cât rău făcuse. The Dog and the Bitch. Stătea pe bancă în curtea Catedrei de Teatru și fuma o țigară de mahorcă. Un copil care locuia în curtea facultății se opri să vorbească cu el. Era un copil inteligent care îi povesti cum îl jucase pe Arlechinetto într-un spectacol pentru cei de la Catedră, dar la un moment dat îl întrebă: -De ce porți lanțurile astea? De ce porți zgarda asta de fier la gât? Ești câine? De ce te tatuezi? De ce-o porți, bă, Felix? Ești câine? Toată lumea lui se prăbuși iar, emoțional, irațional. Dar bineînțeles că nu-i spuse nimic copilului. Zâmbi. După ce copilul plecă în demisol, unde locuia, iar studentul mai stătu pe bancă plictisindu-se de moarte, rămase singur în parc, pentru că pe străini, majoritatea fete din ani mai mari, nu-i punea la socoteală. Venea tot timpul ori cu două ore mai repede ori cu jumătate de oră mai târziu. În curte nu era nimeni. După un timp apărură câteva fete de la actorie, iar Naomi se opri lângă el să vorbească. Naomi era o studentă de la actorie, din an cu el cu un corp perfect.Dacă o vedeai în maieul negru, nu îți venea să crezi că există așa ceva. O observase la examenul clasei de actorie când o jucase pe Helena Charles în "Privește înapoi cu mânie". Dar Naomi era un suflet de marmură, nu te puteai gândi la ea în alt fel. Dintr-un motiv inexplicabil se așeză lângă el pe bancă, singură dintre celelalte fete, deși ei doi nu mai vorbiseră așa niciodată. Ea nu-l întrebă de zgarda lui de câine. În schimb, când îi spunea el ceva, cel mai probabil spunea ceva de D-zeu, ea i-o tăie pe un ton impenetrabil: -Hai nu mă mai aburi. Taci din gură. Rămase uimit. În interior, trebuie să mărturisească, avu impulsul s-o pocnească, dar cum să pocnești o actriță? Mai stătură un timp tăcând, iar după un timp Naomi se ridică și plecă. Ce să aibă fata asta cu el, se gândea ca un copil, nu-i făcuse nimic. De atunci începu s-o deteste și nu-și mai vorbiră niciodată până în anul în care el după ce se îmbolnăvi, renunță la facultatea asta blestemată. Odată, mergea iarna pe întuneric prin piața Bibliotecii Centrale Universitare trecând prin fața Casei de cultură a studenților spre cămin, iar Naomi cu un fraier de la actorie îl depășiră și făcură în fața lui un moment, ținându-se cu mâinile la o distanță, ca mireasa și mirele, ca regina și regele, după care fugiră. What a bitch era frumoasa asta de Naomi, se gândea uneori. Păcat. Dar, oricum, n-o iubea. Satul în care trăiesc numai proștii. Ies pe stradă în satul în care trăiesc numai proștii. Ies din casa mea urâtă, batjocorită. Merg pe drum către munți și trec pe lângă case mari de oameni gospodari ce trimit băieți la scaieți și murari. Mă uit în urmă, dar parcă poți să știi despre cei ce trag spuza pe felii. Merg înainte și o femeie în ciorapi râde oha de harapi. Mânca-o-ar Tata. Lângă ea o fată fuma, gura îi crăpa. Mă întreb D-zeu te-o făcut sau Gorila - (de Liviu Rebreanu)? Merg mai departe, dar e ca-n carte în satul făcut de proști și locuit de moși. Bine că o rămas castelul în picioare, măcar atât blazon să aibă când soarele răsare. Merg pe drum în scrum și-aud cum se screm ca tribul Efrem cu ura țânțarului când amete la curu' calului. Sunt și oameni drepți dar îs amărâți de deștepți. Fir-ar să fie, am umblat o lume și am ajuns tot la margine de București. V-arăt eu ghidușilor, o să jucați voi după scripcă. Bine că am mers, bine c-am văzut, uite c-am învins. Țara proștilor. Mulți proști am întâlnit în viața mea. Nu știu care o fi motivul, să fie pâinea, să fie apa, să fie gomboții, să fie țuica, să fie tușitul, să fie bășitul. Ehe, acu', dacă-s bătrân, pot să încerc să mi-i amintesc și să-ncerc să-i număr, da' nu cred că pot. Care o fi cel mai mare dintre ei? Cel mai mare sunt eu, da' eu-s geniu, eu nu intru la socoteală. Ia să văd dacă pot să-l dibuiesc. Trebuie să-l dibuiesc și după ce l-am dibuit să îi fac un portret, iar el va fi stupidsimbolul pentru un întreg pământ. Mă, cel mai mare prost tot eu îs, de o prostie sfântă, în vreme ce restul sunt doar proști pur și simplu. Mulți proști am întâlnit în viața mea pe pământ, tot stau și mă minunez, geme pământul de proști, abia îi duce. Vocația românească a satului. Motto: "La muncă, mamă." Românii s-au învățat, - cine știe de când? -, să privească țărănimea cu dispreț. Dar adevărul e că în privința producției de bunuri reale țăranii sunt singurii care fac așa ceva. Orașele colos de cartiere de blocuri defecte nu produc nimic, cu excepția profilelor medicale și în învățământ, iar proporția sate-orașe este de aproximativ jumătate. Nu cred că cinci la sută din orășeni l-au citit pe Hegel. Atunci despre ce vorbim? Ce sens au orașele acestea prolixe, inutile? Bunul simț ne spune că orașele trebuie dezafectate asemeni fabricilor și uzinelor în trecut și retrasate la dimensiunile de dinainte de anii '50, iar oamenii fără purpose rătăciți prin asfalturi aduși iar la câmp și la vite pentru a le fi redată demnitatea, vocația românească a satului. Câteva puncte stupide de reformă. -Republica Moldova ar trebui ocupată în nici 24 h. Soldații români să ajungă la Chișninău și să zică în Parlamentul ăla comunist, gata, acum am ajuns, suntem noi aici. Bine că armata română merge să moară în Afganistan și țara ni-e incompletă. De asemenea ocupate și județele din sus, Cahul, Ismail și Bolgrad, iar Transnistriei să i se dea drumul, iar dacă nu îi va conveni să i se dea cu artileria - și cu bomba -, numai să ne lase în pace. -În Harghita, Covasna și Mureș ar trebui trimiși coloniști români, mai ales țărani, atâția până se liniștesc secuii și nu se mai cred așa mari și tari în țară românească. -Moschei ar trebui construite, dar totodată cei care sunt prinși cu daraveri teroriste condamnați la moarte, pe loc, fără giudețiu. -Țiganilor care se cred ninja și fac belele să li se taie mâna dreaptă de la cot. Am fost o mie de ani sub unguri și turci, vă spun că rău o să fie când o să fim sub țigani. Țiganul e țigan, nu l-a făcut D-zeu să stăpânească peste eroi. Patria o muerte. Fantasme. Te rog pleacă din visele mele, ori dacă vii, vino în cuviință. De ce mă numești Ahenobarbus, de ce mă bântui, iubire neîmplinită? Nu am suferit destul în viața cea reală iubindu-te trebuie să sufăr iar după zeci de ani, în vise. Pleacă! Ori de mai vii, vino în cuviință. Îmi vei povesti ce-ai făcut în tot acest timp și vom vorbi parcă pentru prima dată. Nu te mai iubesc, vezi, acum pot să te și mint. Despre mine ce să-ți spun? Tot ce trăiesc se transformă în filosofie, sunt un personaj tragic. *** Îmi amintesc când eram copil ce cool era tot ce venea de dincolo de Linie, iar dacă era din America era coolmea, toate filmele alea cu bătăi, culturiști, pistoale, jafuri de mașini, polițiști rebeli bătuți în cap, orice până și un staniol de ciocolată era ținut în clasor, nu conta că nu ai mâncat ciocolata, strângeam tot, parcă eram indieni jibaro. Toți voiam conserve de pește oceanic, peștele viu de râu pescuit din mașina de lapte era nașpa. Roșiile românești nu arătau ca cele străine, și tot așa, proști, mă. Atunci puteai mânca și pâine goală și să-ți placă, și să te mai și saturi, azi dacă mânci pâine goală te doare burta. Prost l-o mai făcut D-zeu pe român. Cea mai mare dovadă că românu-i prost e că nu-l cheamă pe Rege și preferă să voteze pentru o sticlă de ulei cu sau fără grade, ori o găleată, plină sau nu. Acum suntem și noi cool, dar nu mai mâncăm pește de râu, roșii etc., ce mai trebuie, să facem monocultură de marijuana și opium și o să fim cei mai cool, n-o să mai ne trebuiască, iarna o să facem focul. Complexul român. Doar banii mai contează. România nu e o țară în care să trăiești. Nimic făcut în România nu e de calitate. Artiștii români și oamenii de știință sunt ori niște nulități ori de calitatea a doua. De ce să citești Rebreanu din biblioteca mamei când poți să citești Coelho, împrumutat ori pentru o grămadă de bani? În România și metaliștii sunt nasoi pentru metaliste față de metaliștii străini. Nu avem muzică. Nu avem literatură. Nu avem cultură. Nu avem istorie. Creatorii sunt niște chinuiți. Tot ce fac țiganii este rău. Tot ce fac statele care au bani sau sunt măcar puternice e acceptabil. Muzica română de orice categorie e nașpa. De altfel suntem un popor nașpa. Cel mai bine e să pleci dincolo de Linie și să te deznaționalizezi complet la a treia generație, uitând că mama ta a fost vreodată româncă. Chiar și românii care au fost "cunoscuți"

în lume au fost primiți în adevărata cultură doar pentru că au plecat din balta României. Oh, de ne-am fi născut în America, ori măcar în RFG! Nici măcar nu știm cine suntem. Basm de Ajun. Cimitirul era acoperit de valuri. Mă plimbam prin el abătut la miezul nopții și mam oprit să plâng. Am plâns nesfârșit și apoi am observat că mai plângea cineva cu mine. Era un Spirit. L-am întrebat de ce plânge. Nu mi-a răspuns. Uitându-mă în jur, am observat Spiritele ieșind din valuri, îmbrăcate în tunici grecești. -Cine suntem? i-am întrebat -Poporul morților, răspunseră valurile. Am văzut că mergeau spre munte. I-am urmat. Cântară toată noaptea între cedrii pădurii, iar la trei dimineața coborâră muntele pe poteca de bolovani neteziți de pași și se făcură una cu valurile. -Oh! am îngăimat. Rămăsei pe munte și așteptai dimineața. În auroră m-am dus pe țărm, dar fluxul acoperise totul, doar coloane dorice se vedeau în adânc. -Morții. Morții. Morții strânși în noapte de mii de ani. M-am cutremurat. Am ajuns în oraș. Toată lumea era fericită, mergeau la cumpărături de Crăciun. Eu eram albastru ca un extraterestru, văzusem istoria. Noaptea m-am întors și am intrat în valuri, dar valurile nu m-au primit, cu un gest ferm de zeiță. Atunci am început să plâng iar. Era ceasul al doisprezecelea. Am plâns nesfârșit și apoi am observat că mai plângea cineva cu mine. Era un Spirit. L-am întrebat de ce plânge. Nu mi-a răspuns. Uitândumă în jur am observat Spiritele ieșind din valuri, îmbrăcate în tunici grecești. -Cine suntem? i-am întrebat -Poporul morților, răspunseră valurile. Am văzut că mergeau spre munte. I-am urmat. Cântară toată noaptea între cedrii pădurii, iar la trei dimineața coborâră muntele pe poteca de bolovani neteziți de pași și se făcură una cu valurile. -Oh! am îngăimat. Rămăsei pe munte și așteptai dimineața. În auroră m-am dus pe țărm, dar fluxul acoperise totul, doar coloane dorice se vedeau în adânc. -Morții. Morții. Morții strânși în noapte de mii de ani. M-am cutremurat. Am ajuns în oraș. Toată lumea era fericită, colindau beți de Crăciun. Eu eram albastru ca un extraterestru, văzusem istoria. Noaptea m-am întors și am intrat în valuri, dar valurile nu m-au primit, cu un gest ferm de zeiță. Atunci am început să plâng iar. Era ceasul al doisprezecelea. Tragedia omenească. Oamenii sunt invariabil proști. În capitalism caută cu orice chip să aibă bani și cum reușesc zici că-s Onassis. În comunism caută funcții și cum ajung la o funcție zici că-s Stalin. Asta e tragedia omenească, fără leac. Elton John – Sacrifice. Sacrificați-vă pe voi înșivă. Nimic altceva. Blestemul bunicului meu. Blestemul bunicului meu, Ioan, activistul, primarul, securistul m-a urmărit toată viața. Lumea nu îl consideră om rău, eu da, și mă întreb cum poți să te pocăiești pentru păcatele celor ce ți-au dat viață, pentru cei pentru care ai plătit tu? Toată viața, de mic l-am urât, acum ochii mei sunt două izvoare secate. Demonul iubirii neîmplinite. Se spune că orice tânăr și tânără la o anumită vârstă au nevoie de cineva. Dacă nu-și găsesc ori nu caută, din motive mai înalte, ajung invariabil să facă multe prostii. Uitați cazul meu, din iubirea mea nebună pentru Esmeralda, alergând și așteptând precum Odiseu și Penelopa, am ajuns să dau în multe prostii în mijlocul poporului și adunării. Am devenit trufaș, iredentist român și pur și simplu stupid. Iar suferințele mele le văd multiplicate în marea turmă a tineretului credincios chinuit de demonul iubirii neîmplinite. Cum zicea bătrânul Andersen, fiecare la locul său. Birtașul. Venise în sat și cumpără o casă dărăpănată și bântuită la răscruce. Acolo deschise un birt în care stăteau morți de beți toți bețivii satului în gălăgie de boxe până la trei dimineața. Trecură anii. Satul sărăci și se pârlogi, oamenii ajunseră să nu mai fie buni de nimic, birtașul îmbogăți. Cu banii câștigați în atâția ani începu să cămătărească, cu blândețe ce-i drept, și se încuscri cu un director de bancă, un om negru de ficat. Birtașul era un om antipatic, dar avea ce vinde. La înmormântare îi veni tot satul să bea ceva. Fu plâns mult birtașul atunci. Păcat. Dacă este un lucru mai respingător sufletului, acela e păcatul. Este un film cu Woody Allen, în care Woody este îndrăgostit de o bolnavă psihic, are o aventură cu o actriță lesbiană și rămâne cu o mamă franțuzoaică. Fără să fii Caiafă, te întrebi cum o putut Woody să facă toate astea? Există ceva în noi care ne face, deși nu putem scăpa de păcat, să îl detestăm. Eu personal detest mai mult păcatul decât păianjenii, pentru păianjeni am o oarecare înțelegere. Pe păianjeni și pe șerpi i-a făcut D-zeu, pe păcat nu l-a făcut D-zeu. Scriitori. Gabriel Garcia Marquez, cu accente cu tot, marele scriitor a scris bine până a scris un roman care se vinde ca sandvișurile. Apoi a scris o grămadă de cărți care, după cum spunea Drummond de individul ăla, nu vor intra în istorie. Gabo, când a început să scrie, scria toată noaptea la linotipurile din redacțiile ziarelor nemâncat și cu țigările lângă el, mergând apoi să doarmă la vreo casă de toleranță nenorocită din Columbia, singurul loc unde își permitea să plătească vreo cameră, și scria teribilist, obraznic, cum scriu tinerii. Apoi după ce a făcut un purcoi de bani a "văzut" uriașa responsabilitate a scrisului de romane și povestiri, și s-a pierdut. Nu poți citi ce-a scris după _Un veac de singurătate_, citesc numai snobii. Personal sunt la polul opus. La început, pe vremuri, scriam constipat, mereu cu frica să nu fiu nelalocul meu sau să nu plagiez fără să vreau pe cineva. Acum sunt ca un puști iresponsabil cu un aparat de fotografiat, și când nici voi nici eu nu vom mai fi, lumea noastră va rămâne în scrisul meu, și chiar cred că o să încep să vă trag în chip – voalat emoticon grin, ca Tolstoi emoticon smile - pe toți. Așa că să zâmbiți când mergeți pe stradă. *** Recomand oricui să-și cumpere setul complet de cd-uri Mozart. E cât o cărămidă de teracotă și costa doar o sută de Lei, acum nu știu cât costă, cu multe cd-uri în plicuri de carton. Cineși cumpără cărămida aia Mozart ar putea să se ducă să stea toată viața pe o insulă fără nimic altceva decât un cd-player solar. Merită banii, nu mai există așa muzică, părerea mea e că l-a luat și pe Bach, iar Beethoven cel Mare e un headbanger pe lângă Mozart. Mozart delicat și bun pentru creier, pe lângă el suntem plante binecuvântate de degetele îngerilor. Deci o sută de Lei, mai bine decât zece perechi de blugi. Ce mai știm de George Enescu? Aici în România fiecare știm câte ceva. Unii știm pe toți șepcarii de la radio. Alții toți rapperii, sau rockerii, sau punkerii, sau luzării străini. Dar ce mai știu românii de cel mai ales suflet muzical al lor, domnul George Enescu? Mai nimic. Nici măcar snobii nu știu mare lucru. Se duc la Ateneu, aplaudă și se uită unii la alții ca în Hortensia Papadat-Bengescu. Nici eu nu știu mare lucru despre acest Nobel muzical din timpul vieții. E un semn al deteriorării memoriei, acea ciumă a insomniei care ne transformă în zombi culturali. Am încercat să ascult și eu radiourile și adevărul e că îmi fac rău. Se pare că George Enescu, precum atâția alții a murit în sufletul românesc, iar noi continuăm să votăm muzică de drujbă la radio și televizor. Noi suntem cei morți, ca maimuțele mândre nevoie mare de noi înșine pe ruinele anticei metropole în jungla lui Mowgli. Demonul meu. Demonul meu arată exact ca mine doar că e mult mai frumos. Eu sunt doar un nenorocit, dar când mă vizitează demonul îmi vorbește de parcă ar avea mașină scumpă, pașaport plin de vize și bani. E ciudat, dar nu așa mi l-aș fi închipuit pe dracu', mai ales nu mă flatează prea mult că seamănă cu mine, deși știu părinții mei au fost uciși de mii de ani în tot felul de feluri din acest motiv. Prea seamănă diavolul cu jidanii, în vreme ce românii au inima blândă și sunt buni ca îngerii. Am oroare de cuțite și știu de ce pentru că strămoșii mei prea au murit de cuțit ca oile cum scrie în Lege. Și cine știe poate asta-i legea, dacă ești întunecat ca dracu' să te înjunghie lumina îngerilor, o fi având și dracu' dreptate, mai știi, multe lucruri se întâmplă pe lumea asta, numai câte am văzut eu și eu sunt un vierme. E, de când cu electricitatea lui Amper, s-o făcut cam multă lumină pentru broscoii ăștia de oameni buni de dus la moara dracilor. Prefer să fiu demon. Stil. Deosebitul lecturii îl face stilul. De mic am deschis cărți cu marele optimism al lectorului, iar apoi oarecari scârțâieli de sacâz și discordanțe de cutie de rezonanță îmi încetineau avântul, transformând lectura într-un chin voluptuos. Ce e dureros e că trebuie să citești, să te lași dezamăgit, nu poți altfel. Scriitorul sau

92 poetul sau compozitorul ce nu își urmărește stilul interior, învingându-i deasemenea în interior pe toți ceilalți și pe Ulise și pe Raskolnikov și pe Hamlet, de fapt nu scrie. Când scrii trebuie să-i privești în ochi pe Urmuz, Kafka și Hemingway și privirea ta arogantă să le spună: pot să vă bat; altfel nu se poate. Și da, cititul e precum cântatul la pian, trebuie să-l faci de mic până orbești, să începi o carte dimineața și să o sfârșești seara, să citești o carte pe noapte, să citești pe Alighieri în două luni de vară, trebuie să citești, pentru asta trăiești, restul e doar jucărie, chiar și iubirea și orice ar mai putea fi, și apoi, scrii. Și odată ce scrii, ești coleg de agoră cu Ovidiu, cu Villon, Bacovia, Catullus, Eminescu. Poate nu vei fi prea iubit dar vei fi iubitul dulce al Sapphei, al Norăi, al Heddei Gabler. Când vei citi Evanghelia, vei știi că ești grădinarul Mariei Magdalena. Vei fi iubit, secol după secol, mii de ani precum Ghilghameș și Solomon, când toată frumusețea ce te înconjoară va fi pământ, când toată iubirea nu va mai fi decât lacrimi. De asta nu citi toate cărțile. Fugarul. Mereu m-am întrebat cine sunt. Și după ce am observat că departe de a fi roman, sau dac, ori măcar român, găsind în mine trăsături amestecate, găsite din copilărie de mama dar necitite, am început să-i spun tatei, după ce am rămas doar noi doi: -Știi, tată, eu sunt negru, băneș, vechi de la anul 5500 înainte de Hristos. -Știi, noi suntem evrei. -Știi, eu sunt turc. -Știi, noi suntem tătari. Îi mai spun: -Am avut părinți musulmani. -Știi, tată, noi doi suntem de pe Amur. Mă întreba, cum așa și îi răspundeam, suntem latini, ca brazilienii. Tata se înfuria spunând să nu-i mai spun asemenea nebunii. Singurul lucru care îl acceptă e că suntem vechi negustori greci între Austria și Constantinopole. Îmi face impresia unui om care fuge de el însuși. Părinții lui au fugit de pe Amur ca Huckleberry Finn și de atunci tata tot fuge de sine, Amurul. Eu nu fug, eu sunt precum Cassandra, stau și văd toate ca pământul, dar nimeni n-a crezut-o vreodată pe Cassandra. Esmeralda. Cine nu a văzut-o pe Esmeralda nu a văzut frumusețea. Cine nu a vorbit cu Esmeralda nu a aflat înțelepciunea. Cine nu a iubit-o pe Esmeralda nu a cunoscut suferința. Pentru zâmbetul ei au căzut Troia și Dresda, pentru a ei iubire au murit soldații pe frontul de răsărit, adâncimea tăcerii ei îl scoate din minți și pe Solomon, privirea ei îl inspiră și pe Moșe. Dintre toate ce-a mai frumoasă, e mărul așezat cel mai sus, trebuie să aștepți să crești cât un uriaș pentru a-l putea culege. Oh, Esmeralda! Dacă nu te-ai fi născut, nu aș fi aflat niciodată ce e iubirea. Noaptea îți presară miresme de flori în ochi, în timp ce plângi, căci pentru ce altceva ne-a făcut D-zeu decât să iubim și să plângem? M-aș duce în toate stelele din univers și m-aș întoarce la timp, când m-ai chema, fată de aur, smarald și rubin. Suferința. Dalai Lama ne tot sfătuiește online să înlăturăm suferința din viața noastră, și cam așa gândesc oamenii. Dar fără suferință, nu există eroi. Aș putea renunța la tortura din viața mea, dar atunci sufletul mi-ar deveni comun, râzând de lucrurile care trebuie plânse și plângând înaintea lucrurilor care trebuie luate în șuturi. Suferința înnobilează, educă spiritul, chiar și profeții, toți, au trebuit să sufere și să moară. Dacă nu ar fi suferit Isus ar fi fost un robot Sony. Pentru că nu vreau existența fără sens a fericirii, am ales poate dinainte de concepție calea plină de învățăminte a suferinței. Bineînțeles că trăiesc un chin, bineînțeles că mă pot lepăda precum apostolii, dar trăiesc chinul rozei pline de petale și spini pe care limaxul nu îl poate înțelege. Suferința îmi dă frumusețea și sunt frumos pentru că sufăr pentru frumos. Nimicnicie. E ceva ce ar fi trebuit să vi-l spună cineva de mult și nu vi l-a spus nimeni. Trăiți ca furnicile, ori - dacă furnici vă flatează - ca termitele. Roadeți și prăpădiți totul fără nici măcar s-o știți de ce. Adunați avere sau mai știu eu ce, mâncați mici, cârnați, grătare cât puteți de mult și toate fleicile apelor, vă atrofiați creierul cu bere, și vă simțiți ajunși. Nimeni nu mai e ca voi. Și nu știți că sunteți niște viermi, niște curcani puși la îngrășat, sunteți prea făloși s-o mai știți. Și voi veți muri curând și copii voștri. Și nimic nu va rămâne din toată fala voastră, din toată prostia cu care v-ați umplut viețile prăpădite. Vreți să vă povestesc viețile? Într-un fel toți trăim la fel, dar trist e că după voi nu va rămâne nimic. Nimic. Vă credeți așa de grozavi că faceți bani, eu vă spun, eu dacă mor _azi_, voi trăi mai mult decât oricare dintre voi. Nu țin neapărat să vă beștelesc, dar o fac pentru că sunt un dascăl exigent, și mi-ar plăcea să văd că vă opriți și că din voi țâșnește o fărâmă de frumusețe, pentru că doar frumusețea este eternă. Criterii. Un păienjeniș de vise. Nu pot înțelege cum afară în lumina soarelui am stat izolat în vitrailile mele interioare. De obicei în vise sunt spectatorul unor drame despre care simt atunci că ar trebui scrise pe hârtie, ori îmi trăiesc viața săracă în evenimente. Dacă mă va întreba Moartea la sfârșitul vieții ce am făcut îi voi răspunde stins că am visat și cred că va fi deajuns. În vis am trăit toate viețile pe care le-aș fi putut trăi, și din vis a generat și acest șir de litere. Visul dovedește că avem sufletul de sticlă străpunsă de lumină colorată,după ce reușești să faci pace între fantasme te trezești ca bătut. Cred că arta s-a născut din vise și oamenii mereu caută criterii să numească visele viață. SCHENGEN. Pământul hăţagurilor este pământ sfânt. Este pământ sfânt ca insula Iona, ca ţărâna Rusiei, ca tot Estados Unidos. Haţegul este sfânt şi azi deja Haţegul se întinde din Canada până în Rotterdam şi Hiroshima. Bârna de Bronz a lui Brâncuşi, Universitatea din Uppsala, poarta catedralei din Wittenberg şi toate mormintele papilor veghează acest pământ. Noi credincioşii acestui pământ suntem zimbri ce ne retragem în istorisirile trecutului, în basme pe care oamenii aleg să le uite cu mult înainte de a se îmbolnăvi de Alzheimer. Suntem Nimeni, dar precum primele naţiuni noi suntem pământul acesta, pământul acesta suntem noi, pământul acesta e al nostru încă, noi suntem vocea pământului acesta. Cei care ne-au dat viaţă prin cuvânt cu două mii de solstiţii de iarnă în urmă, au lăsat înainte de a muri pe D-zeu să sfinţească în ei acest pământ, iar sabia cu care strămoşii noştri secerau spicele de grâu ne-a pus în mână acest pământ. Toate pământurile acestea sunt ale noastre. Sunt pământurile celor cinci nobile familii ale Bisericii. Azi când credincioşii în Occident sunt exterminaţi de ignoranţă prin ignoranţă în calitate de poate ultim creştin privind orbitoarea ciupercă atomică a dezastrului omului spun cuvintele pe care le spun toţi ceilalţi, fraţi sau morţi: Veniţi! Îndrumaţi-vă de oriunde este că vă aflaţi. Oriunde este un credincios înviaţi-l din mormanul de pietre şi puneţi-l pe aripile porumbeilor. Veniţi toţi pribegii, toţi cei ce n-aţi avut vreodată vreo odihnă în această lume, aduceţi-vă bătrânii să aprindă lumânări de ceară galenă în toate pustiile catedrale noastre de beton, vino Africo, toate ostroavele sărace să vină şi să mănânce, să mănânce smântâna Occidentului, tu, Lume a Treia, vino pe pământurile pe care Biserica le-a pierdut, veniţi şi descălecaţi din vapoarele voastre clandestine şi supuneţi-ne, rupeţi gura fiarei şi transformaţi veacul de azi în explozia de pietate a Noului Ev Mediu. Berdiaev a fost un profet, Youssou, ca Robert Nesta Marley, aşa că împlineşte-i sufletul şi vino în umbra Statuii Libertăţii şi Turnului Eiffel încărcate de existenţialişti şi ridică vitraliile adevăratei catedrale a Bisericii, Catedrala Noului Ev Mediu. Timp de cinci sue de ani Occidentul a avut dreptul să colonizeze întreaga lume, fiindcă pe atunci Occidentul credea. Ca păstrători ai Evangheliei este acum rândul vostru, întreagă Lume a Treia, să veniţi în aceste pământuri încă sfinte, pentru că acum Evanghelia e în voi. Colonizaţi Occidentul, oameni negri, galbeni şi roşii! Veniţi şi fiiţi-ne preoţi, fiţi-ne eroii şi artiştii noştri, fiţi papii şi patriarhii noştri, fiţi adevăraţii oameni politici ai acestori pământuri şi ţărilor noastre, fiţi profesorii noştri, fiţi ctitorii noştri, fiţi scriitorii noştri, fiţi rabrindanath-ii şi einsteinii noştrii, fiţi sfinţii noştri, familia noastră, fiţi una cu noi cei ce azi nu mai suntem decât amintire şi pământ! Dându-vă pământul nostru, vă dăm pe noi înşine vouă. Tot pământul acesta de la o mare la cealalată e al vostru. Doar transformaţi iarăşi catedrala romanică a credinţei Occidentului întrun templu de chihlimbar viu pe care să-l aruncăm ca pe o sticlă cu meghila SOS a sufletelor noastre în valurile de lumină care ajung până la noi din Mare Deum. Treceţi Alpii, Roma e a voastră. Haţeg,

Europa. 3 martie 2012. Ioan. (un vis sufletesc - bazat masiv pe ficțiune - aducându-mi toate influenţele spirituale în camera mea de bloc şi în cartierul în care locuiesc, construit în perioada comunistă) Motto: "Did you ever had a feeling that you wanted to go, And still had a feeling that you wanted to stay?" Lt. Col. Frank Slade, _Scent of a Woman_, 1993 -Acesta este Fiul Tău preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea. Camera în care stăteam, băiatul, singur, era o încăpere fără mobile cu o mochetă prăfuită şi în mijloc o fântână cu ghizd de piatră rotunjită de şuvoaiele care coboară în fiecare primăvară de pe arhitectura Bauhaus cubistă a Retezatului , deşi adânca fântană se afla la etajul al doilea al unui bloc nenorocit şi mult prea înghesuit iar în locuinţa pustie de dedesubt nu se afla nici măcar un izvor, iar fântana, această halucinaţie, era într-adevăr partea văzută a opaiţului de pământ, cu apa îngheţată din ea, flacără. Cobor în fântână înotând prin apa acoperită de gheaţă până îmi degeră inima în mine şi ajung în alte ceruri şi în alte muşuroaie, la alte capete de lumi. Trebuia doar să scriu o literă romană, grecească, evreiască, armenească ori chirilică pe una din pietroaiele de la buza fântânii şi oameni, Dumnezei şi îngeri îşi scoteau frunţile din undele ei pentru a vorbi dând învăţătură. Iar pereţii camerei nu erau continuui, întrerupându-se şi rezidindu-se iarăşi precum cosmosul, pe ici pe colo de parcă ar fi fost zidăraia surpată a unui pustiu de nisip spulberat de buzele vântului, spintecat de săbii de flăcări scoase din teci de chihlimbar de către heruvimii înşişi, iar în camera mea băiatul mă simţeam de parcă tot deşertul clocotit ca sticla ce curge în cuptor se află înapoia frunţii lui, de parcă Arabia, această fecioară, este sufletul meu. De aceea oamenii şi Dumnezeu m-au numit K-pax fiindcă asemeni alchimiştilor ştiu secretul de a preschimba singurătatea în fericire, iar Parcele înseşi când a fost de m-a născut biata mamă-mea mi-au îngânat descântul pusniciei cu buze de zăpadă de jar. Se întâmpla că întreaga încăpere se preschimba în doar câteva clipe, numa acum de pildă camera aceasta de bloc era un bolovăniş înverzit de colţ de râu înecat de hăţişuri şi de sălcii arse, torturate şi închircite de soarele ale cărui plete de aur ciocănit de făurari umpleau în expresioniste unghiuri geometrice şi asimetrice toată cămara vechii copilării şi singurei fericiri cu nume de Mamă. Atunci dincoace de fereastră se face lumină şi cerul se vede prin frunzişul de jad al pământului nostru, făcut din trupurile noastre. Şi doar şuvoiul de apă de munte se auzea ca un vechi, protoarmonic, neînţeles duruit în lemn în ceasurile acestea în care ziua şi noaptea se amestecă într-un cer de lumină şi întuneric amestecate, asemeni mierii albe de luncă şi răstoace de lângă ape cu mierea neagră din florile vărsate din năvod de Dumnezeu cu Sfântul Petru pe câmpurile din munţi ca cochiliile de melci marini aduse de potop şi nu mai ştii de e lumină sau beznă înstelată în sufletul tău şi spui rugăciunea ursului singur noaptea în munte cu fruntea proptită de bolovanii mari şi tăcuţii din râu. Şi doar când mi s-a întâmplat de am murit am văzut că nu am murit pentru prima oară. În fiecare zi mor, tot la douăsprezece ore şi stau mort douăsprezece ore după care înviu, pentru că am băut prea mult din leacurile vrăjitorilor noştri şi jumătate din zi sunt viu şi jumătate sunt mort. Dar înviu după ce mor, înviu, iar şi iar, ca iarba. Când mor, mă ridic din mine şi intru în Dumnezeu, umblu prin cele şapte lumi. Când sunt mort, sunt deasemenea viu. Văd ce nu mai pot vedea altfel şi mi se vorbeşte. Când sunt mort tac, când sunt viu vorbesc. Şi eu sunt un fel de vrăjitor, un om al sufletului. În spate duc o balanţă în talgerele căreia pot pune sufletele oamenilor, dar nu-mi place să fac asta. În buzunar am o piatră cu care se pot transforma sufletele oamenilor în aur, dar piatra o ţin pentru mine deşi doar pentru mine nu funcţionează. Cu ochii mei văd oameni morţi pe care oamenii îi cred vii şi oameni vii pe care oamenii îi cred morţi. Din palmele mele cresc doi salcâmi, rugăciunile noastre. când mor mai întâi închid ochii, după aceea îmi înghit scuipatul, iar apoi mă ridic din genunchi. Viaţa e aşa de rea că trebuie s-o duci în genunchi. Mor şi înviu de treizeci de ani şi o voi mai face datorită lui Isa până nu voi mai muri, ci doar voi învia. Acum când vorbesc, sunt mort iar salcâmii înfloriţi tac în privirea mea, în clipele de vis în care îi vorbesc celeilalte lumi obsedate de Dumnezeu ca şi lumii oamenilor. În întuneric se aprind mereu aceleaşi lumini, fie ele lumânări de întâi noiembrie ori stele. Universul e un cimitir luminat de candele, un cimitir care abia aşteaptă să învie. Toţi vom învia. Doar morţii preţuiesc viaţa, iar cerul e un Strei deasupra capetelor noastre, ascuns, în care plecăm până la urmă fiecare. Dar ce e Streiul, știi? Cu dezamăgire şi speranţă. Unde ne sunt compozitorii? Ar trebui să fiu blând, dar oare pot fi? Sunt înlocuiţi de nişte oameni ar căror crez este muzica a murit, trăiască business-ul. Compozitorul este cel care se adresează veacurilor, aşa cum o stâncă se adresează apei. Unde mai vedem aşa ceva azi? Doar nişte cântecele de cele mai multe ori reciclate din DCA-ul muzical al trecutului şi inconştientului colectiv, în cel mai bun caz, când nu sunt de-a dreptul furate de la cei care fac reciclările. Unde sunt concertele, unde sunt marile opere, unde sunt frumoasele musicaluri, de ce simfonia a devenit o limbă moartă, unde şi-a pierdut jazzul jasm-ul, unde este pietatea muzicii pietăţii, cum s-a întâmplat de notele muzicale au devenit hieroglife fără sens pentru majoritatea oamenilor, de ce muzica pop e un frumos înger cu aripi de plumb, de ce nimeni nu mai ştie care e diferenţa între o sonată şi un concert de muzică de cameră, cum se face că snobismul a crescut în toate partidele muzicale şi de ce cântecul, simplu, curat, melodic, armonios, îi plictiseşte pe oameni, iar ritmul a devenit scop în sine, nu paraclet? În România viaţa muzicală este mai rea ca oriunde după milenii de tradiţii frumoase însumând Africa, Iberia,Cauzazul şi Iranul, Siria şi Palestina, Mongolia şi Amurul. Îmi amintesc copilăria în care o ţară întreagă de elevi de gimnaziu se plictisea la emisiunile domnului Iosif Sava şi nu numai că nu puteau înţelege opera, dar râdeau însăşi de Simfonia destinului şi de sărmanii copii cărora le plăcea. Emisiunile de divertisment şi muzică uşoară apărute odată cu epoca socialistă neau idiotizat muzical. Până atunci se mai putea concepe să te desfeţi pe muzica Mariei Callas. Un lucru foarte greşit este acela că în timp ce toate speranţele noastre muzicale pleacă în alte ţări, nu importăm şi noi la rândul nostru muzicieni cum fac filarmonicile, operele şi academiile ţărilor civilizate. Aduceţi-i şi din Coreea de Nord, dacă trebuie, dar să ni se umple domul. Revoluţia tehnologică a accentuat lipsa de imaginaţie. Comparaţi timbrul de lemn, aer, metal, sacâz şi mână al unui violoncel cu acelaşi sunet pe lista de instrumente a unui sintetizator. S-a ajuns la o muzică ce expiră asemeni unui produs de vânzare, după câţiva ani acelaşi “cântec” părându-ţi sunete de program de computer defect, în vreme ce violoncelul îşi păstrează timbrul ca un Cap de bour. Iar nu în ultumul rând suntem bombardaţi de instrumentele de percuţie. Oricine îşi închipuie că le poate folosi. Nu este nimic mai urât decât un instrument de percuţie lăsat în mâna unui alb. După cum este adevărat că “White men can’t jump”, tot atât de adevărat este că albii nu pot folosi un instrument de percuţie cum trebuie. Nici măcar nu le pot înţelege cum trebuie. Pentru negri fiecare tam tam sună întro anumită gamă, pe când pentru albi sunt doar snare, drum, cinele, şi tambour cu pedală. Iar în ziua de azi s-a ajuns la o spălare pe creier, orice persoană care face muzică se simte datoare să pună “şi tobele”, pe orgă sau computer, măcar, dacă nu crede că ştie să dea în ele. Mai este posibil să se nască compozitori? Poporul român crede, împreună cu Miron Costin, că nasc şi la Moldova oameni. Nasc şi la Moldova oameni. Să se mai nască. Moarte. Așa pare dacă privești mai atent că fiecare om îl are în familie și pe Diavol. Mă refer chiar la Diavol. Ne iubim familia, dar cealaltă rudă a noastră, Michiduță, ne face să spumegăm ca berea în fiecare zi. Ne supărăm pe părinți, părinții sunt furioși pe noi, și vine cealaltă soră a noastră, Moartea, îngerul și ne trezește în lacrimi pentru totdeauna. Atunci nici Satan nu mai contează, decât lacrimile și cenușa pe care o bem în vinul amar și ne întrebăm, chiar așa proști să fim? Se pare că da, altfel am fi iubit, pentru că iubirea tace. Cum a început istoria. Dintotdeauna bătrânii au vorbit de Dumnezeu. Dumnezeii au făcut cerul ca Marea Egee și pământurile ca ostroave. Au făcut omul și oama. Nu suntem același lucru, suntem

două specii diferite. Au făcut animale înțelepte după înfățișarea îngerilor. Pe om Dumnezeii l-au izvorât din pământ după chipul lor. În toate insulele erau niște țări cu pomi și arbori. Omul și oama erau copii. Erau mulți, nu doar doi, om și oamă. Trebuiau doar să sărute scoarța copacilor și să râdă. Dar trebuiau să fie atenți. Pentru mai multă siguranță Dumnezeu i-a supus unui test. A pus șarpele să-i păcălească să vadă dacă sunt cu ochii în pupilele stelelor. Era ceva stupid. Nu fă asta. Ei au , pentru că au vrut să fie mari. Așa a început să curgă sânge. Dumnezeu i-a izgonit de-acasă. Țara aceea era casa lui Dumnezeu. Au avut copii omii și oamele. Tribul Cain și tribul Abel. Și tribul Cain a ucis pe Abel. Iarba era neliniștită. Și apoi au plecat și au făcut prima cetate. Așa a început istoria acum aproape șapte mii de ani. Marea Egee a început acum șapte mii de ani. Acum două mii de ani unul din cei 3, 3333333 Dumnezei au coborât pe toate pământurile deodată și a curs sânge. Cuvintele acestea ți le spun ție, sfinxule. Doar oameni și Dumnezei există în Marea Egee. Dintotdeauna bătrânii au vorbit de Dumnezeu. "Dați șarpelui un loc în primul rând!” Venise ziua spectacolului. I-am trimis o invitație Ucigașului și i-am așternut înainte crima ca un pat adulter. Spada miam lăsat-o acasă. Arma mea erau cuvintele înseși, spectacolul cum spun Saxonii, apalling, care îi pătrunse în vârtejurile creierului făcându-l să se zbată în caznele remușcărilor fără leac, și cum eram doar noi doi și sclavii ipocriți. Unchiul meu nu avu mângâierea salvatoare și așa îl ucisei și îmi răzbunai Tatăl, Mama, Mama. Acum stă mort la picioarele mele cu veninul scurgându-se din carii dar drama continuă. Nu ajută la nimic să te răzbuni, este doar noblețea părinților. AUTOPORTRET ÎN 7 DEFECTE. Motto: „So, yea, go ahead and tell me what your flaws are, because if I was brave enough to do it you should be too.” Seven of my Flaws, TamaHarul, YouTube video „Şi-ai să mai vezi pe cei ce-s mulţumiţi să ardă-n foc, căci şi de-au fost mişei, nădejde trag s-ajungă fericiţi.” Dante Alighieri Prolog Dacă vrei să fii iertat Acceptă să fii certat Pentru că doar așa Va începe schimbarea ta Cuvânt către veacuri. Retractationes. Prislopurile lumii nu au fost făcute pentru noi, stele umbla în fiecare zi pe străzile noastre cu săbii ori crini de flăcări în mâini. Totul afară de măslinul ucis este o iluzie de aceasta nu îi poate sta nimic în cale. Dar fiecare suflet are preţ fiind mai complex decât o galaxie de cerneală spălată de pe mâini într-un lighean cu apă, chiar şi sufletele celor răi, chiar şi sufletele celor ignoranţi. Fiecare suflet poate învăţa revelaţia prin simplul fapt de a fi viu, revelaţia întregilor picături de rouă germinată în furtună reflectând Soarele văzut printr-un fulger ciclopic. Atât de viu e sufletul. Pentru că sufletele sunt transcendente şi pentru că o parte din cuvintele Şefului Seattle au fost. Eu deasemenea laolaltă cu Omul Alb din al cărui trib sunt, laolaltă cu Omul Roşu care a pus o oglindă de sânge şi cuvinte în faţa chipului nostru al Omului Alb arătându-ne că noi şi chipul nostru e chipul alb al Morţii, laolaltă cu Omul Negru, Omul Galben şi Omul Amestecat nou apărut toţi avem aceeaşi vină pe care o împărţim cu toţii încercând cu deznădejde să o tot uităm cum uiţi universul întreg în singurătatea ta plină de durerea şi sensucht-ul modernităţii, ca pe Tatăl nostru. „În Numele lui D-zeu Cel Milostiv, Îndurat.” Doar El este fără vină, şi deşi îmi vorbeşte prin cuvinte invizibile eu sunt vinovat asemeni Vulturului şi pentru toate acestea un adevăr e că după ce vezi de Florii în biserică fulgerul în mâna lui Hristos, nu-ţi mai trebui nimic, devii ţărână vie, ţărână ce poate să-şi spună numele. Cât despre Hristosul apostolilor şi al părintelui Arsenie, Hristosul umple până şi vidul dintre galaxii, şi tu, Doamne, ai zburat pe aripile Duhului Sacru în deşerturi unde ai postit o zi, şi apoi ai mai postit o zi, şi apoi ai mai postit o zi până când s-au adunat toate ca patruzeci de pietricicele în gura ta tăcută şi încleiată, flămândă şi apoi doar cu cartea în privire l-ai alungat pe diavol de la tine şi l-ai pus pe fugă găsind liniştea. Cât de frumos eşti, Doamne. Iam spus lumii, hai spune orice alegi să spui pentru că doar tu o vei spune, parcă se uită cineva în gura ta, fă-mi orice vei vrea să-mi faci pentru că doar tu o vei face, vorbindu-i în sfârşit ştiind că în sfârşit am un singur scop în viaţă, nu mai doresc decât să fiu primit în cer, iar pe pamant deşi nu mi-e dat decât să văd răutatea lumii, cred în bunătatea ta, Christoase, părintele lui Abraham, părintele istoriei. Literele acestei cărţi sunt mai mult decât o marfă artistică, sunt mai mult decât nişte exprimări pentru posteritate ori chiar veşnicie, textele acestea sunt chiar eu însumi, la propriu, sunt părţi din mine şi orice va fi în viitor aceste patru povestiri nu vor înceta să fie astfel decât dacă şi propria mea inimă ar înceta să mai fie parte din mine, iar dacă, cândva, în curgerea istoriei vreun om ar decide să ia şi această carte pentru a o arunca în flăcările unui rug ce ard şi mistuie, nu doar literele imprimate în pagini ar arde şi nu doar gândurile şi viziunile artistice pe care le-am avut eu cândva în dispăruta mea eră, ci eu însumi aş fi rupt în bucăţele şi aruncat la gunoi ca Iov, cu singura diferenţă că pe acest pământ eu sunt nevrednic de onoarea pe care a avut-o patriarhul. Ce îmi doresc să spun e că această carte, ultima scrisă în limba română şi mai mult ca oricare de până acum e mai mult decât o simplă carte; am început să o scriu la ani dupa ce o sfârşisem de scris, scrierea ei mi-a supus trista viaţă pe care am trăit-o până acum unui proces alchimic care treptat mă transmută, începând să-mi transforme durerile şi amintirile în altceva, să-mi transforme inima în altceva, în ce nu ştiu dar ştiu doar că privind acest volum de odată îndurerate povestiri autobiografice îmi privesc inima şi nu doar atât, îmi privesc inima nu doar cum e ci cum începe să devină dupa zeci de ani de zdrobire în ţărână, originalul cărţii este scris în inima mea şi chiar dacă o voi uita cândva cum scriitorul întotdeauna îşi uită cărţile, o voi, pentru că după ce ne-am privit chipul reflectat în ochii lui D-zeu, trebuie să ne uităm pe noi înşine în D-zeu; povestirile nu sunt extraordinare, nici măcar pentru mine, şi le-am sfârşit de scris demult, însă acum, editându-le şi rescriindu-le în încercarea de a transforma acest stângaci volum de povestiri cenuşii şi prăfuite într-o carte, văd cum arabescul literelor mi se transformă în înregistrarea pas cu pas a unei tânjite şi nepregatite, întâlniri cu Dumnezeu, viaţa devine o epifanie, iar scrisul un coran, iar la sfârşitul acestei celei de-a treia povestiri de exemplu, la capătul acestor şapte păcate şi în chip de încheiere a tuturor învatăţăturilor, pot mărturisi ce am aflat de tânăr despre mine, pentru a putea uita apoi când frumuseţea lui Christos nu îmi va mai îngădui să ţin minte altceva, aceste biete patru povestiri sunt cele patru braţe ale mărăcinelui din care începe să curgă sângele sfânt al flăcărilor care ard şi nu mistuie, arderea care spală sufletul oricat ar fi de murdar, cum e al meu, dar cine cunoaşte pe Domnul său îşi cunoaşte sufletul. Hadith întors. Şi astfel e cum am aflat că sunt un păcătos şi chiar mai mult decât atât. Umanitate. Defectul numărul cinci. Un defect major al meu, în această cartografiere a sufletului meu, ca filosof, e că aproape fără să vreau odată cu trecerea timpului zidesc în sufletul meu tot mai mult o filosofie care poate justifica violenţa, cu argumente din ce în ce mai valide, în fiecare zi. Din perspectiva aceasta oamenii sunt de trei feluri: viespi, albine şi muşte; eu sunt o albină. Aproape toată viaţa am fost nonviolent şi creştin şi am suferit mult pentru asta, atât de mult încât m-am îmbolnăvit ca atâţia alţi puşti din lumea civilizată. Acum am treizeci de ani, mă maturizez, şi odată cu maturizarea adusă de vârstă încep să nu mai fiu aşa de drăguţ cum am încercat să fiu toată viaţa doar spre propria mea suferinţă de o viaţă şi moarte. Toţi spun că nu trebuie să răspunzi cu violenţă la rău, dar eu spun priviţi în jurul dv. la adolescenţi şi copii care se sinucid datorită problemelor comportamentale ale altora. Adolescenţii care suferă în urma bullying-ului ar trebui să lupte nu împotriva lor înşile ci cu persecutorii care le repetă în fiecare zi să se sinucidă ca lumea să fie astfel mai bună. Să vă spun un mare adevăr: creştinismul nu înseamnă obligatoriu nonviolenţă gandhiană.

93 Cavalerii cruciadelor erau în primul rând creştini, ca să nu uităm de ordinele cavalereşti monastice. Dacă ai suflet de Gandhi fă ca Gandhi, dacă nu nu eşti obligat să faci ca el. Însă ideea e că, dacă vrei să răpunzi cumva unui rău pe care nu mai conteneşte să ţi-l facă cineva, trebuie să o faci într-un fel rezonabil. Ideea acestui text poate fi rezumată în conceptul: violenţă rezonabilă. Nu ştiu dacă e adevărat dar se spune că excesele sunt distructive; de aici ar rezulta că aşa cum excesul de violenţă este nociv, tot aşa şi excesul de bunătate poate deveni nociv fiindcă te transformă într-o potenţială victimă pentru se poate spune oricine. Ca şi bunătatea lui D-zeu, bunătatea sfinţilor umple lumea de demoni. În plus, în toate ţările creştine bisericile sunt pline de soldaţi iar un număr însemnat de preoţi şi pastori militari au servit în toate războaiele cauzelor creştine din ultima sută de ani. Faptul că poţi fi creştin şi soldat în acelaşi timp nu poate să însemne decât, după logica lui Machiaveli, că poţi fi creştin şi să lupţi, să lupţi pentru tine fără să fii excomunicat din trupul lui Hristos, lucru pe care sindicatele Cosa Nostra chiar îl pun în practică, stare de fapte în urma căreia în mod sigur un număr însemnat de tâlhari ajung până a urmă astăzi cu Hristos în rai. Personal, ce aş face pentru mine, nici măcar nu aş face-o eu, fiindcă m-am dezobişnuit de violenţă. Cred că dacă o persoană ar deveni prea insistentă în sens negativ cu mine, aş vorbi cu cineva de undeva care ar trimite pe altcineva iar persoanei respective i s-ar aplica una dintr-o serie de variante, după majoritatea cărora starea fizică a omului aceluia ar cere îngrijiri medicale. Un lucru pe care majoritatea oamenilor nu îl realizează, spre nenorocirea lor, e că oricine poate fi bătut dacă eşti dispus să plăteşti preţul, iar mai mult decât bani, sau orice altceva ar putea fi, preţul este unul teologic care mie de exemplu îmi vine foarte greu să-l plătesc. Iar aceasta nu ar fi păcat, în orice caz nu mai mare decât să mă arunc de pe bloc cum o fac atâtea făpturi îndurerate şi nevinovate, pentru că există oameni în lume care se distrează torturând după propriile posibilităţi în fiecare zi pe aproapele lor. Deasemenea un lucru important, şi în orice caz adevărat, pe care l-am observat e că doar fiinţele slabe îi chinuie pe alţii, pe cine apucă şi pot. Cei tari şi care ar putea să o facă şi care reprezintă un real pericol îi lasă în pace pe toţi oamenii şi se lasă în pace unii pe alţii. De aceea un lucru pe care îl recomand oricui, ca scriitor chemat să modelez această lume, este să ridice greutăţi, iar dacă nu e prea târziu să ia lecţii serioase de judo – ceea ce eu n-am făcut la vreme şi acum a trecut vremea -, și să se străduiască să realizeze cât mai mult în ambele domenii. Dacă o va face, va ajunge la un moment dat la o zi în care va observa cum îl lasă toţi luzării în pace. În încheiere pot să spun că dacă vrăjmaşul te atacă, să zicem, o dată, de două ori - lasă-l în pace; a fost, a trecut, şi sănătate! Dar dacă devine insistent şi vezi că nu te mai lasă în pace, şi trece timpul şi tot nu termină – ceea ce mie mi s-a întâmplat pe când nu aveam înţelepciunea de a şti ce să fac -, atunci şefu’ ăla trebuie curentat, cu măsură, oricine ar fi - cu singura excepţie dacă e din familia ta - şi e cel mai mare bine care i se poate face. Nu vei face lumea mai bună, dar te vei mai ţine în viaţă încă o zi, niciodată nu vei face lumea mai bună dar poate vei învăţa un luzăr un pic de respect, iar tu vei învăţa că dacă vei vrea să fii exact ca I(i)sus Christos vei muri ca el, deşi atunci, atunci doar, vei schimba lumea ca şi el. Tot ce am scris în legătură cu acest punct îmi e un defect şi o ştiu, un defect a gândirii eronate ca o busolă dereglată, fiindcă tot încercând să mă îndrept spre adevărurile imuabile ale logicii am rătăcit de pe cărarea paşilor lui Christos, rămânând doar singur cu răutatea mea şi în viaţă adevărat e să treci ca Hjalmar Johansen, netulburat de nici o dialectică antiteză adusă de ea, adevărata putere nu e agresivitatea ci impasibilitatea, iar bine e să ierţi, cine ştie, poate mai e o speranţă pentru mine. Mărturisind acest pacat, D-zeu mi l-a îndepărtat. Nu există Dumnezeu afară de Dumnezeu. Defectul numărul patru. Nu pot să scriu povestiri cu mai mult de un personaj şi deasemenea personajele mele principale nu pot fi decât pozitive ori compoziţional să tindă spre aceasta asemeni mie, şi deaceea majoritatea oamenilor nu mă interesează. Bineînţeles că pot apărea şi alte personaje pe lângă erou în poveştile mele, dar acestea sunt doar ecouri reverberate de personajul principal, sunt reflexii izvorâte din sufletul unicului personaj al povestirii. Cumva le pot asemăna cu icoanele, portretele ori mai degrabă cu viziunile picturale ale lui Marc Chagall, pe care îl consider cel mai important artist al secolului în care ne-am născut cu toţii – din toate domeniile - şi cu cele mai frumoase producţii, deşi partea superbă a creaţiei lui în principiu este alcătuită din nişte mâzgăleli sublime de suflet de hasid ţăcănit şi frumos, de parcă toate eforturile mele scriptice sunt nişte comentarii asupra lucrării maestrului modern Marc Chagall Eu şi satul, satul cu pricina fiind în cazul meu în mare parte propriul meu suflet dizolvat, căutat iar şi iar cu răbdare de arheolog în pământul ăsta al meu de pe râuri, de sub munţi şi dintre pădurile îndelurite al cărui nume încă nu ştiu ce înseamnă, lucru ce nu poate să însemne decât că nu-mi ştiu semnificaţia propriului nume, pământul sacru care a devenit mama mea aşa cum o poate înţelege ignoranţa fiind de fapt altceva altundeva altcândva, superlativă şi incomprehensibilă, şi ascunzându-l în ceea ce cunoaştem despre ea pe Dumnezeu în cotidianul pe care pururea îl vedem şi nu-l înţelegem şi în tăcerea pe care veşnic auzim şi nu o distingem şi pământul profan care am devenit eu însumi odată cu ea, este singurul caz cunoscut în istoria omenirii în care pământul, simplul pământ, a devenit lumină şi umbră într-un portret olandez al Secolului de Aur de Mamă cu Copil, veşnici, doar cineva mai mare decât Rembrandt a fost aici, neînţeles precum tatăl lui Albert Einstein. Toată familia mea e pământ, acest pământ, care devin şi eu tot mai mult, pe măsură ce trece timpul, cu fiecare zi şi noapte de singurătate şi tăcere ce trece, precum Lucian Blaga. Şi vreau să mă întorc în pământ, nu pot înţelege cu adevărat de ce, vreau să fu şi eu acest pământ ca toţi cei care m-au iubit şi vreau să merg la concert la Bob Marley cu No Woman No Cry în Noul Ierusalim, ce nebunie o să fie acolo, în împărăţia cerurilor unde mama mea e deja o Maria din Sunetul muzicii mai fericită şi mai tânără decât mine. Un lucru pe care îl cred cum cred în evanghelie e că arta e frumuseţea singurătăţii, singurătatea frumuseţii, ca Dumnezeu sau Blake în nebunia lor sacră, iar în plus cred că puştoaica Anne a Şoahului e un maestru cum orice maestru a fost a fost vreodată, când o citesc nu pot decât să-mi dau seama că omenirea decade şi degenerează odată cu trecerea deceniilor şi secolelor, iar eu sunt un ţăran. Speranţă în întuneric. Defectul numărul şapte. Sunt unul dintre suferinzii acestei planete. Sunt până la urmă ceea ce omenirea numeşte bolnav psihic, iar Hristos numea demonizat, aparţin celui mai nefericit popor de pe pământ. (Un mod în care demonul încearcă să controleze omul este prin mândria sa. Alte două, izvorând din primul şi îngemanate, sunt prin poftă şi prin frică. Poftei îi urmează ruşinea, frica naşte atitudinea defensivă, alcătuind împreună ego-ul omului care înseamnă moarte cum sunt majoritatea oamenilor de pe pământ. Iar cei care în urma greşelilor teologiei au ajuns sub opresiune demonică au nevoie de o eternitate de post, o eternitate de rugăciune şi o eternitate de iubire. Eu de pildă am nevoie de ceva asemănător unei răbdări deznădăjduite sub chipul lui D-zeu ori ca deznădejdea mea îndurerată şi răbdătoare să rămână în iubire, în creştinism care mai mult decat hasidismul şi sufism e cea mai frumoasă formă de nebunie dintre nebuniile frumoase. Iar mărturisirea cuprinde toate aceste lucruri, mărturisirea este lumina ce înfloreşte în intuneric.) Iar dacă esti artist geniul ca şi harul e o formă de posesie cu atat mai mult când vrei ce nu poţi şi urmăreşti ce nu eşti şi chiar şi geniile adevărate sunt înstrainate şi de compătimit cu atat mai mult tu biet wannabe, doar Mozart a putut să fie geniu şi să rămână şi om, iar Bach nu a fost geniu, a fost pietist. Am suferit foarte mult până când m-am îmbolnăvit, m-am îmbolnăvit în urma necazurilor, în principal un abuz emotional care a durat doi ani din 1996 până în 1998 la un internat, apoi stresul permanent din familie şi deasemenea şi faptul de a fi fost abuzat în copilărie, iar acum boala aceasta care e de fapt doar o neputinţă în a face faţă durităţii vieţii şi o opresiune demonică în care am intrat datorită deznădejdii, îmi e un motiv de marginalizare dacă nu excludere, oamenii mi-o socotesc o vină asemeni unor inchizitori. Nici măcar nu mă cunosc dar aproape toţi zic că sunt nebun, bolund şi dilău, asta e viaţa mea acasă în oraşul meu, aici unde nu trăiesc ci doar sufăr poate, aici sunt asuprit, nu degeaba mă cheamă Felix-Gelu Ocărâtu; dar pe de altă parte oamenii

răi, mulţi, îmi fac rău, iar oamenii drepţi, puţini, îmi fac bine. Dar eh la ce să te aştepţi suntem în Romania la şaptezeci şi doi de ani distanţă de anul 1941. Ăsta e adevăratul chip al lumii. Este ceva rău în lume ce umple şi devoră inimile oamenilor, o fiinţă rea oribilă şi nevăzută iar lumea e o bestie cum mărturisesc profeţii lumea e chipul răului. Din păcate omul e un animal şi în mâinile lui suntem, mîinile ce lovesc în cei cărora D-zeu le dă har, pentru că inima omului e moartă, ei rănesc pentru că rana e tot ce au. Lumea nu este ea însăşi de mii de ani de aia pietatea nu trebuie să-i pună la inimă ura. Mulţi poeţi ai modernităţii trecute vorbeau despre frumuseţea târgurilor Europei centrale, însă eu pot sa garantez că nu există nimic mai urât pe lume ca uliţa transilvăneană cu necunoscuţii ei zgâindu-se la tine din porţi, cu muieri rele aruncându-ţi aceleaşi vorbe grele şi aceleaşi păcate făcute cândva până îţi frâng inima de te înmtrebi cum o să te mai descurci să mai poţi trîi pe lumea asta, cu oameni răi care îţi rânjesc în urmă şi cu copiii lor care râd de tine şi te batjocoresc, toţi te-ar şi mânca daca ar putea, cu câini care te latră toată ziua şi pietre care te lovesc în fiecare zi cum ieşi pe stradă, uliţa nu e un oraş ci o entitate, un monstru care l-a mâncat pe Isus din Nazaret şi absolut cert încearcă să te mănânce şi pe tine, iar, de pildă, uliţa haţegană e o aparent liniştită şi scufundată în clarobscur lume tolkieniană, în care întunericul nu a reuşit să mănânce lumina cum mănâncă vârcolacii Luna pentru că lumina luminează în întuneric, iar întunericul se teme de lumină în măsura în care lumina se îndepărtează de întuneric, aşa că mergi în lume între monştri ei şi să ştii că eşti un lightsaber făcut pentru luptele luminii în mâna lui Christos, iar lumea e doar scenografia filmului Mean Streets al lui Scorsese, nimic mai mult. În plus ca o dovadă că lumea pe care am făcut-o nu e etică sunt cărţile Şef Rabinului României Moses Rosen, în care se poate vedea condiţia de victimă între noi a întregului său popor până când au reuşit să plece aproape toţi, statut de dhimis-i mozaici pe care l-au avut în toată istoria de după împrăştiere, pentru că deşi ai fost lideri din când în când care le-au dat drepturi, masele îi priveau în mare parte ca pe nişte străini. La noi evreii nu au fost acceptaţi de români nici după ce au luptat în Războiul de Independenţă ori în Primul Război Mondial, iar pe al doilea românii l-au purtat împotriva lor. În cărţile Şef Rabinului văd că deşi suferi, nu-ţi striga ori mărturisi suferinţa, fă doar câteva aluzii subtile, nu pentru lumea kafkiană în care te-ai născut ci pentru cei ce suferă ca şi tine, când vă adunaţi, nu vorbiţi prea mult, mai bine luaţi-vă de după gât şi cântaţi iar dacă cântaţi cântaţi psalmi vechi de trei mii de ani nu altceva, ţineţi-vă lacrimile în ochi, nu în gură, vorbele să-ţi fie întotdeauna scurte şi cuvintele număraste şi împărţite, salută-l pe creştin pe stradă dar nu vorbi prea mult cu el, toate astea însemnând că din 1989 până în 1944 România a fost un infern idealist, iar înainte de 1944 am fost ţara vampirilor fascişti ai Mareşalului şi ai lui Dracula, şi numai D-zeu ştie ce suntem acum. Cât despre lume, ani de zile, de fapt întreaga viaţă, am sperat ca orice pionier conştiincios, săî ajung la o rezoluţie care să aducă o împăcare cu lumea; azi văd că rezoluţia e tocmai această lipsă de împăcare, această duşmănie între lume şi mine şi mine şi lume, vrăjmăşie care cel puţin din punctul meu de vedere va continua şi când voiu merge dincolo de mormânt, pentru că doar când ai cea mai mare duşmănie faţă de lume, o poţi ierta. Ani întregi m-am tot întrebat de ce oameni buni şi înţelepti ca doamna Mioara ori sora Mariana stau la ei acasa, singuri by the way, fără să meargă niciunde şi la nimeni. Cred că acum ştiu de ce. Şi mai mult decât atât şi eu vreau să fiu unul din aceşti eremiţi urbani. Diferenţa între cel ce-am fost şi mine astăzi e că azi nu mă mai miră nimic. Nimic. Însa de crucea lui nimeni nu poate fugi. Mai mult, mult mai mult decât atât. Ce am crezut toată viaţa, începand din copilărie, că mi-ar fi un destin singuratic de om ocărât în fiecare zi, am ajuns să văd în templul lui Dumnezeu că de fapt e un destin nu doar al meu ci al întregii mele comunitati, mult mai mult, al intregului creştinism, mai mult, al intregii omeniri. Batjocura nu e doar tragedia mea singulară, ocara e destinul cunoscut al omenirii. Toţi suntem batjocoriţi, tragedia mea e ca eu nu batjocoresc. Am vorbit cu păstorul meu şi mi-a vorbit frumos. Eu i-am spus că oamenii spun ca sunt nebun, chiar azi pe cand mergeam la biserică nişte femei de pe strada aia minunata au spus că sunt bolund. Păstorul a spus ca oamenii şi de Domnul nostru or spus că are duh de drac în el şi că e nebun. Iar ce m-am tot gândit eu de la o vreme e că este scris: nu lua nici tu seama la toate lucrurile care se spun. Maica Tereza spunea că în veşnicie o să-i spună lui D-zeu: „Ai nişte explicaţii de făcut” – eu acolo n-o să-i cer explicaţii lui D-zeu ci oamenilor, mai ales celor din Haţeg, singurul oraş pe care îl iubesc. E doar marginalizare şi excludere, nar trebui să conteze prea mult, pot să le încasez, însă am ajuns la concluzia că atunci când lumea îţi tot spune ca esti "dilău" - ori prost, ori urat - şi nu face decât să tot repete aceeaşi placa o face pentru că altceva nu găseşte ce să zică fiindcă dacă ar găsi ar spune, iar să te lase să treci fără să spună nimic nu poate fiindcă vorbim de lume. Pe de altă parte lumea tot timpul o sa batjocoreasca, dar chiar prin faptul ca nu are decât ură de zis i se vede rautatea ce nu merită luare aminte. Iar omul oricine ar fi, preocupat de gura lumii are viata grea. De aceea, lume, pentru că aşa eşti şi eşti irecuperabil pierdută în răutatea ta, te scot din inima mea; ai rugăciuni ale mele pentru că aşa se cere ca sufletele creştinilor să se roage pentru cei ce le fac rău, dsr nu te mai iubesc, astăzi mi-ai pierdut inima pentru totdeauna şi tu vei fi cea singură pentru că pe tine doar Dumnezeu te poate iubi, pentru că sufletul creştin pleacă pentru a nu se mai întoarce niciodată pe pământ. Îmi iubesc fratele, îmi iubesc aproapele, în iubesc vrăjmaşul, dar pe tine, lume, nu te mai iubesc. Nu-mi pasă de tine pentru că nici Isus nu s-a rugat pentru lume. Dacă vrei să ai ochii blânzi şi mari flămânzeşte cât poţi de mult şi plânge-ţi rugăciunea cu inima zdrobită. Dacă vrei să fii frumos, suferă iertând. Dacă vrei să scaperi bunătate, rabdă în lacrimile tale. Dacă vrei să fii salvat, rabdă până la sfârşit. Nimic nu va putea să-ţi stea împotrivă cand vei întoarce şi celălalt obraz. Dă har şi ţi se va da har. Trăieşte şi vei fi iubit cum nimeni nu a mai fost pe pamant. Şi deasemenea şi tu vei iubi în privirea ta din care picură atât de des mir. Crede şi cerul te va iubi ca mama ta înlacrimată. Fiindcă dacă vrei să zbori trebuie să fii o pasăre. Un alt lucru e acela că statul roman nu îmi da voie să-mi practic meseria de traducător; sunt un autor publicat de o editură majoră din Bucuresti, Romania şi totodată sunt un cetăţean de categoria a doua al acestei ţări, un stat care prin negarea drepturilor umane ale mele şi ale celor ca mine se acoperă astfel de ruşine în faţa Constitutiei sale, singurul lucru care îi poate vreodată aduce legitimitate în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor de pe întregul Pământ. Bolnavii psihic care pot să lucreze şi care au o calificare sau şcoală superioară ar trebui lăsaţi să lucreze în cadru legal, ca să nu mai facă orice muncă necalificată la negru. Oricum lucrăm, dar o putem face protejaţi de legi ori supuşi unui sistem de segregare a muncii în care suntem parcă încătuşaţi pentru totdeauna. Eu personal mă supun, îmi plec capul orânduirii ca toţi strămoşii mei, spre deosebire de Martin Luther King mă supun acestei legi nedrepte care face cum am mai spus ruşinea să fie nu pe chipurile noastre ci pe chipul României, dar o fac scriind cu speranţa că într-o zi un medic psihiatru văzându-ne amărăciunea excluderii adusă peste întristarea condiţiei noastre umane, nu se va supune legii injuste a acestui pământ şi va despica apele înaintea noastră în numele lui Dzeu. Cât despre bolile psihice, eu cred că medicul meu e foarte bun dar cu toate astea medicii aştia sunt nişte bieţi oameni care încearcă să înţeleagă misterul sufletului în loc să-l trăiască, aşa cum făceau cei vechi vindecaţi în Numele. Dacă vreţi să vindecaţi sufletele oamenilor, învăţaţi-i să se roage şi rugaţi-vă pentru ei fiindcă sufletul e ceva imaterial din aceaşi substanţă din care şi credinţa e făcută. Şi tocmai pentru că omeneşte pare că nu mai am nici o speranţă, viaţa mea începe să devină o speranţă trăită în întuneric crescând şi adunându-se odată cu trecerea deceniilor precum Streiul plin de pâine vie şi peşti în carnea cărora curge vin. Şi trebuie să cred în vindecare fiindcă deşi oamenii nu sunt înclinaţi să creadă, orice e viu poate fi salvat în Christos Isus, Domnul nostru mort şi totodată viu, fiindcă viaţa constă în credinţă, istoria într-o comunitate a rugăciunilor, fiindcă sensul vietii e credinţa, iar scopul vieţii este rugaciune, iar cei mai frumoşi ochi de pe pământ sunt ochii Ellei McShane, şi cea mai frumoasă inimă e inima lui Vincent, pentru că cel mai frumos suflet e doar compasiunea. Nebunia nu e nimic altceva decât incapacitatea de

a iubi - pe ceilalţi pentru că nu poţi iubi cu adevărat decât pe altcineva - şi astfel pare uşor de înţeles de ce omenirea îi dispreţuieşte atâta pe cei pe care îi numeşte nebuni, pentru că ştie că nu iubesc. Da, probabil că eu sunt domnisoara Gena, frumoasa infirmă. Acest punct şapte nu ar trebui să îl consider un defect, deşi lumea astfel îl consideră, suntem fragili şi frumoşi, ca Lydia Corman, asta trebuie să afle şi omenirea. Cum a spus Mohandas K. Gandhi: „Suntem copii ai lui Dumnezeu, ca toti ceilalti.” Lumea e foarte mare şi în ea încap multe lucruri pe care le poate oferi. De fapt obsesia lumii e să le ofere pe nimic. Dar după ce ţi s-a oferit şi ţie totul ce ţi se mai oferă după ce eşti infectat? Ce-ţi mai oferă lumea după ce eşti infectat? E adevărat că în lumea zidită de noi cei infectaţi sunt îngropaţi de vii cu mii de zile înainte de moarte şi nimeni nu se mai gândeşte la ei, nici ei nu se mai gândesc la ei, ei se gândesc la noi şi noi ne gândim la noi. Pe masa de lucru a atelierului Omului aduc un nou proiect. După Biko, Gandhi şi King e timpul pentru o mai bună interrelaţionare şi integrare în umanitate a tuturor leproşilor fără castă ai umanităţii: celor suferinzi de SIDA, bolnavilor psihic, bolnavilor de cancer şi bolnavilor de boli rare pe care ignoranţa noastră îi scoate din lume cu mult înainte de moarte şi tot ceea ce lumea alege să excludă în loc să caute o rezolvare, celor ce sunt vagabonzi, singuratici ori celor ce şi-au pierdut speranţa, celor intoxicaţi, drogaţi, ori celor pe care Maimonide îi numea rătăciţi. În lumea asta umblă şi mulţi rătăciţi. Trebuie acceptaţi împreună cu cei de alte rase, limbă sau religii pentru că acceptându-i pe ei ne acceptam pe noi. Asta e tema de casă a noastră, a oamenilor, pentru secolul 21. Iar dacă nu ne facem tema până la sfârşitul noului secol ar trebui să ne fie puţină ruşine, la toţi, începând de la toţi oamenii de bine şi comitetul Alfred Nobel din Suedia pâna la oamenii de rând care adorm obosiţi la televizor şi artiştii din apartamentele lor boeme pline de singurătate şi muzică, Like A Rolling Stone – Bob Dylan, în care îşi fac lucrul lor, ceea ce nimeni altcineva în locul lor nu poate face; dacă nu facem asta până la capăt înseamnă până la urmă că nu au fost decât pretenţiile de noi, de toţi şi când îs numa' pretenţiile de cineva, fie acel cineva o persoană ori un sat, nu e bine. Toţi ar trebui să fim – dar doar dacă vrem – precum Mama Tereza de Calcutta ce asemeni păsării care în basme călătorea între două lumi şi-a tăiat din carnea inimii şi ne-a dat-o celor subnutriţi spiritual s-o mâncăm. Cât despre bolnavii psihic şi orice alţi bolnavi mesajul probabil că ar trebui să fie: puţină răbdare până D-zeu va oferi descoperirea vindecărilor, cum a dăruit penicilina, avionul şi mersul pe Lună. Orice boală va fi vindecată în timp, e nevoie doar de răbdare iar răbdarea întotdeauna şi de aceea e coborâtă din cer. Invit umanitatea la un dialog al minţilor pentru a putea vedea cu toţii cum putem şi noi, vindecaţi ori încă suferinzi, să fim primiţi cu adevărat în rândul umanităţii, fiindcă trebuie să putem fi primiţi fiindcă Hristos a spus că nu va izgoni pe nimeni afară din toţi cei ce vin la el. Asta va rog acum, pentru că nu există decât un Martin Luther King Jr. şi Mark Twain e profetul său. Şi, în plus, „Oh! De mi-ar fi scrise cuvintele, de-ar fi înscrise într-o carte! Să fie săpate cu o daltă de fier şi cu plumb, în stâncă pe vecie!... Dar stiu că Răscumpărătorul meu este viu şi El se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea, totuşi în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu. Atunci veţi zice: ‚Pentru ce-l urmăream noi?’ Căci rădăcina necazului va fi aflată în mine,” cum plângea Iov şi, Doamne, tu eşti Fiul lui D-zeu şi tu ai fost botezat de vărul tau Ioan, apoi Porumbelul s-a aşezat pe tine şi cerul a vorbit spunându-ţi că te iubeşte şi apoi ai mers împreună cu Dumnezeu pe jos în deşertul Iordanului unde ai stat singur, tăcut şi flămând şi ai fost ispitit ca mine şi leii îţi lingeau tălpile şi îngerii îţi ţineau fruntea; ajută-mi şi mie, Doamne Hristoase, nu lăsa demonul să mă omoare. După ce rămâi singur în întuneric vezi că nu eşti singur şi că întunericul nu este întuneric, ci eşti ca Iona în ochiul Peştelui, cum eu văd că am ajuns un Johnny B. Goode făcând hârtia să sune ca un clopoţel. Dar ştiu că Dumnezeu te vindecă de rana ta făcându-ţi o altă rană în loc, cum un incendiu pe mare este oprit prin o explozie uriaşă, Dumnezeu îţi îndepărtează suferinţa prin faptul că o înlocuieşte în sufletul tău cu alta, mai abruptă. Aşa că plângi şi bucură-te pentru că aceasta e iubirea. Sunt naşpa. Defectul numărul 3. Dintotdeauna am fost orgolios, asta făcându-mă să fiu din copilărie un copil supărăcios şi chiar şi acum când mă consider creştin am în mine o mândrie rea, temperată iar şi iar de pumni în gură şi de Hristos. În plus orgoliul acesta mă face să fiu sufleteşte foarte vulnerabil. Am întrebat un prieten cu nouă ani mai mare ca mine pe a cărui judecată pun mare preţ care este punctul lui de vedere înspre toate acestea şi a spus următoarele, sunt: orgolios, foarte, dificil, am o mândrie, oho, îs aşa de supărăcios că devin ciudat, greu de înţeles, îs supărăcios pentru că sunt rău, nu sunt cuminte, îl cert, sunt nemulţumitor; ceea ce ar trebui, ar trebui să fiu tot timpul cuminte, să vorbesc frumos, numai cu „dragă”, tre’ să mă schimb, îs rău, foarte rău – a mai spus. emoticon smile de copil am fost aşa, pe când eram copil voiam ca toată lumea să mă admire şi ca tuturor fetelor să le placă de mine, mărturisesc, emoticon smile, şi apoi din cauza mândriei mele am primit opusul, am fost un copil naşpa şi şi acum sunt naşpa deşi încerc – nu ştiu cât de mult – să mă schimb cum spune prietenul ăla al meu şi să mă împocăiesc cum spune bătrânul meu păstor. Am trait toata viata cu o coroana malefica de mandrie pe cap; acum, o dau in sfarsit jos ca regele Ahab, pentru a nu o mai purta niciodata ca Michael Corleone inainte de moarte. Dar văd că până în ziua de azi de când am devenit un discipol creştin am făcut-o doar pentru a încerca să fiu mai bun, nu pentru gloria Domnului Christos. Nu ştiu cum să mă comport cu o fiinţă supranaturală. Ce aş putea eu să-i dau lui Dumnezeu, şi ce e Dumnezeu? Cum aş putea să nu-l uit pe Dumnezeu fie şi măcar pentru cinci minute, având în vedere că e atat de nemărginit? Până în ziua de azi viaţa mea a fost un eşec spiritual. Si in privinta asta nu ma poate ajuta omul. Nu mai am nici un as în mânecă, nu mai ştiu ce aş putea să fac sau cum să simt şi mă tem de logosul tăiat în piatră cum soldatul Alexandru se temea de împăratul Alexandru. Sufletul meu e o harpă frântă, iar cuvintele mele s-au sfârşit. Poate ca in sfarsit tacerea mea va incepe. “But I do know that I love you And I know that if you love Me too What a wonderful world this would be. – History, Biology, Science book, French I took.” Da, nu ştiu multe lucruri, dar nu ştiu de ce, ştiu că atunci când D-zeu ne priveşte se gândeşte că avem în noi un je ne sais quoi; D-zeu ne iubeşte in franceză, doar eu până acum sunt incapabil să-l iubesc, cum sunt incapabil să iubesc pe oricine altcineva. Bietul personaj al lui Cheever. Defectul numărul şase. Sunt un om dezordonat. Mama mea spunea că am nevoie de slugi. De mic am ales lucrurile înalte iar mama a avut milă ca Dumnezeu de mine şi m-a lăsat aşa, m-am dedicat acestor lucruri mai înalte într-atât de mult încât nu mai îmi lăsau timp pentru altceva asemeni bietului personaj al lui Cheever. Dar sper să mă recuperez, măcar acum, cum am început să o fac deja în alte lucruri. Ce sa mai pot zice, mi-e rusine. Vinovat. Defectul numărul unu. Am fost şi poate uneori încă sunt nerespectuos cu părinţii mei, adică cu tatăl meu fiindcă acum mama este la Dumnezeu. Deasemenea oamenii spun şi eu am avut o vină în suferinţa mamei, despre care am să vorbesc mai departe, suferinţă de mai de mult dar care a dus încă de atunci la îmbolnăvirea ei de mai târziu, iar eu sunt primul care spun că sunt vinovat, n-o să spun niciodată altceva. Din adolescenţă, de la vârsta de cinsprezece ani pe când suferisem deja un an de bullying la internatul Decebalului, am făcut-o pe mama să sufere mult. În vremea aceea unul din colegii mei decebalişti de cameră mă „sfătuia” să mă sinucid „ca să scap”. Mama mea şi nimeni de acasă nu ştia nimic, iar mama tot încerca să mă schimbe în diferite lucruri şi tot stătea e capul meu, iar eu după stresul îngrozitor în care trăiam continuu cinci-şase zile pe săptămână la internat în camera aceea 3, m-am purtat urât cu ea, în parte pentru că nu mai rezistam la stres - şi cu mama îmi permiteam fiindcă ştiam că nu mă va bate cum ar fi făcut-o cei trei colegi ai mei de cameră, mai ales doi dintre eu, care pe lângă cruzimea pe care o aveau, manifestau şi un comportament dur, dacă aş fi „comentat”; cât despre foştii mei „colegi” din camera 3 Decebal, ştiu acum după o viaţă de suferinţă şi stres postraumatic, ştiu că oamenii aceia sunt blestemaţi pentru ce miau făcut, nimic cu adevărat bun nu mai este pentru ei în nici una din cele trei lumi; cel de-al treilea băiat era mai diferit şi chiar ne-am

94 împrietenit în cel de-al doilea an – şi în parte pentru că în mediul în care trăiam asta era tot ce trăisem, eram tembelizat şi tâmpit de suferinţă, şi deasemenea comportamentul meu se explica prin faptul că eram abuzat, când părinţii au probleme mari cu copiii acesta este întotdeauna principalul motiv, ignorat de aproape toată lumea. Comportament în familie similar cu al meu este frecvent întâlnit în cazul copiilor abuzaţi într-un fel sau altul şi care nu ajung sau nu apucă să se sinucidă. M-am purtat foarte urât cu mama, în acea perioadă, mă purtam ca Hamlet, pentru că după cum spuneam eu, nu mă lăsa în pace; de fapt nu mai rezistam la stres. Asta am făcut. La înmormântare profesoarele spuneau una alteia despre mama: „Chinuită.” Din acest motiv, al problemelor mele despre care nu ştia de unde vin, a început mama să meargă la biserică, la ortodocşi, unde mersem eu, doar eu singur din toată familia restrânsă sau extinsă, toată copilăria şi a început să se roage şi să postească pentru mine ca mama lui Augustin până m-am convertit din nou la creştinism. În urma bullying-ului din camera 3 Decebal, m-am resimţit şi m-am îmbolnăvit alienându-mă de viaţă şi înstrăinându-mă de oameni, printre altele menţionez că nu mai aveam capacitatea să mă împrietenesc cu tineri mai mari ca vârstă ca mine, fiindcă cei care mă chinuiseră în acei doi ani fuseseră mai mari doi cu doi ani şi unul cu un an şcolar. În sufletul meu am ajuns ca Nabucodonosor, mai pot să spun ceva? Multă suferinţă a fost şi este, nimănui nu-i pasă, asta e frumuseţea crudă a vieţii şi ca să fiu sincer nici mie începe să nu mai îmi pese ei, de străinii care sunt acolo doar ca să-ţi facă rău. D-zeu îi iubeşte, asta să le fie deajuns. Încep să cred că în viaţă trebuie să nuţi pese de nimeni din viaţa ta, ci doar de cineva din viaţa ta. Cât despre mine, felul în care de-alungul timpului, după tot ce a fost în camera aceea de la internatul liceului, am ajuns să-mi rănesc şi mi-am rănit părinţii îmi este defectul numărul unu în privinţa căruia nu-i dau dreptate lui Dumnezeu pentru că m-a iertat şi n-o să mi-l iert niciodată şi motivul pentru care scriu astfel, scriindu-mi viaţa. Voi spune ca desi Mama si cu mine ne-am iubit foarte mult i-am facut multe probleme pentru multi ani. Ce pot spune este că am facut lucruri rele, însă aceasta s-a întâmplat după ce am stat la o şcoală cu internat de la varsta de patrusprezece ani unde am fost abuzat continuu timp de doi ani unul dupa altul, un lucru pe care nimeni nu l-a ştiut şi nimeni nul ştie. Una din putinele persoane care m-au înţeles fără să apuc să-i spun prea multe a fost un stareţ ucrainean. Pe YouTube am văzut un videoclip făcut de o fată care a fost violată de barbatul mamei ei, fata mărturisind că după aceea ajunsese astfel încat chiar şi-a lovit mama. Fata aceea este o victimă şi o pot inţelege foarte bine. Pot inţelege cum se simte o persoană violată. Mama mea, deasemenea, era uimită de comportamentul meu pe care nu şi-l putea explica. Am fost torturat, abuzat prea mult, prea rău, prea mult timp; cineva care nu a trecut niciodata prin aşa ceva, nu va înţelege niciodată. A fost o vreme cand am fost un copil nevinovat. Apoi am fost un copil abuzat lucru care m-a facut sa devin pentru prietenele profesoare ale mamei mele un copil vinovat, e tot ce au vazut ele. Dar Mama m-a iubit şi mă iubeşte din cer de unde e acum, iar dupa ce lumea m-a zdrobit în bucăţele pe care le-a calcat în picioare, ea m-a adunat şi m-a lipit la un loc cu iubirea, credinţa şi nădejdea ei, mi-a salvat viaţa împreuna cu Hristos. Un sărman om fără sentimente. Defectul numărul doi. Sunt lipsit de pasiune. Ba chiar mai mult, înainte să devin un discipol, credincios, eram până în măduva oaselor un sărman om fara sentimente, cel mai mare pacat al meu. Dintotdeauna am fost un suflet rece, cu câteva, foarte puţine excepţii. Noţiunea de eros mă plictisea, de când am citit despre el mi-aş fi dorit să pot fi ca Ioan Botezatorul iar, până azi, din muzica de dragoste iau muzica şi las deoparte iubirea; pentru mine sexualitatea şi iubirea nu sunt sinonime şi de mult timp vad în Pamant o varză uriaşa şi dintotdeauna am gasit în Dumnezeu aproape mai multă iubire decât am avut nevoie. Cu toate acestea dacă tot ne aflăm într-o confesiune pot să mărturisesc că am avut trei femei, mai exact trei femei m-au avut pe mine, două prostituate şi o relaţie din asta modernă şi nu pot spune sigur pentru că am multe regrete dar cred că intimitatea aceasta irosită, pierdută e lucrul pe care îl regret cel mai mult în viaţă, nu trebuia să fac lucrurile astea, dimpotrivă n-aş fi regretat dacă asta ar fi însemnat să fi fost virgin până în ziua de azi, adulterul aduce multă durere. Am înţeles greu şi în timp faptul că pentru mine iubirea e ceva ce ţine de religie, nu pot iubi pe oricine, cred că aş fi refuzat-o şi pe Lady Di. În plus, nu am decat o singura viaţa şi nu pot iubi decât o persoana pe care dacă nu am căutat-o, cel putin am aşteptat-o dintotdeauna. Dintotdeauna am avut un suflet bătrân şi m-am identificat cu Huck Finn sau Jean Valjean, iar joaca mea preferată era căutarea înţelepciunii pe care nu am găsit-o niciodată, căutând-o cu lupa cărţii Patericului la lumina cărţii evangheliei, iar odată cu trecerea timpului şi creşterea mea, multe lucruri nu s-au schimbat. Şi în domeniul acesta ca în toate celelalte nu pot să spun că nu sunt decât un vameş nu o relicvă sfântă, dar în sexualitate văd ceva mai înalt şi nu o concep, cel puţin pentru mine, fără iubire adevărată, iar iubirea adevărată pentru mine e ceva cosmic, mai mult, ceva mistic, ceva ce ţine o viaţă, dă viaţă şi hrăneşte universul cu muzică asemeni pădurii, ceva genuin romantic după cum romantismul a fost cândva, ceva ca o familie de urşi mângâindu-şi cu boturile ursuleţii şi rostogolindu-le bucăţile din carne ruptă din morsă, singuri în ger undeva la capătul lumii printre gheţuri şi stele plutitoare. Şi mai mult ca orice ştiu că eu nu pot fi iubit decât de o femeie precum cea din Angelus şi dacă eu după toate câte am făcut sunt cel mai greu de iubit om din câţi au existat vreodată pe pământ, dar mai ştiu că D-zeu a făcut acest fel de femeie pentru acest fel de fiinţă ca mine. În plus, parţial şi din toate aceste motive, încă nu ştiu dacă vreau să trăiesc o viaţă de celibat creştin ori să iubesc pe cineva, prietenii îmi spun că ăsta e defectul meu cel mai mare. Sunt un râu de gheaţă, dar îmi doresc o familie. Floarea Duhului Sfânt. Învăţăminte. Doamne, m-ai dus în locuri din acest pământ de unde întorcându-mă nu mi-a mai fost milă de mine. Apoi, văzând cum atâţi oameni îşi pierd vieţile odată cu zilele, propria mea viaţă mi-a apărut lipsită de importanţa. Te-ai aplecat spre mine şi mi-ai pus sufletul în privire, dar eu ce voi face cu el? Si deasemenea, sufletul ce e? Nu pot să ştiu vreodată, Isuse, dar cred ca sufletul esti Tu. TU trebuie să ai milă de mine, de la Tine trebuie să-mi primesc viaţa şi Tu, nu eu, trebuie să-mi fii tot sufletul meu. Adevărul e că până la urma voi muri, aşa că de ce să trăiesc ca şi cum nu voi muri niciodată pe pământ? Viaţa mea e un Purgatoriu în care voi arde nu fără vină până voi muri pentru a putea rămâne apoi cumva strâns în căuşul palmei din mâna de flăcări a lui Christos, ca o cochilie ciobită lepădată de marea cea fără suflet si culeasă într-o meditaţie de mâna înţeleptului Isaac Newton cândva. Acum vina noastră nu mai poate fi întoarsă ca un ceas mecanic – în faţa milei toţi suntem vinovaţi -, nu mai poate fi decât iertată de către cei ce iubesc să ierte. Am fost făcuţi pentru a fi iertaţi şi iertarea e un înger răstignit. Eu, tâlharul salvat, eu, Israel. Îţi multumesc că m-ai zdrobit, îţi multumesc că m-ai imbolnavit, fiindca doar aşa după multi ani de durere te-am gasit în durerea care parcă e cu mine pentru totdeauna ca Dumnezeu. Spre binele meu nu m-ai iertat atunci pe când eram doar un copil aşa că desăvârşeşte-ţi munca şi salvează-mă, te rog nu lăsa să vină noaptea fără să vii la mine acum cand mor in sufletul meu de o viata, Doamne, sari peste muntii ce ne despart, da-mi iubirea părăsită înapoi, iar în incheiere pot spune că e bine să nu mă iert pe mine, dar totodata trebuie să primesc iertarea Domnului şi dacă vreau să trăiesc, să trăiesc ca un păstrăv din Retezat urcând mereu tot acelaşi munte de incandescente şuvoaie sparte prin bolovani sacri, trebuie să fug fiindcă fiarele vor să mă mănânce în pământul acesta tolkienian, 24/7 prayer, să caut în fiecare zi, întreaga viaţa, fiindcă doar cine găseşte pe Christos, îşi găseşte sufletul, Doamne, sunt la necaz, ajută-mă şi, te rog, ridică-mi inima din ţărână să nu mi-o mai calce omul rau în picioare, ridică-mă din praful drumului şi voi sta cât îmi vei ingadui în cenuşă înaintea ta. Stăpâne, cum pot să-ţi fiu plăcut? Spune-mi plăcerea ta, Doamne, şi va fi secretul tău şi-al meu, ce îţi face ţie plăcere, Dumnezeule? Spune-mi şi poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău vei fi Dumnezeul meu şi plăcerea ta va fi plăcerea mea, spune-mi şi, ca o sclavă preaiubită, plăcerea mea va fi să-ţi ofer ţie placere, Stăpâne. Doamne, plâng după tine cu ochii mei rombici, te rog învinge-mă şi ajută-mă să mă înving pe mine înainte să înving lumea şi înainte sa-l inving pe

D-zeu, ca Israel. Fă să te înving, Doamne. Astăzi, în sufletul meu a explodat o bombă atomică. Am visat că treceam printr-un oras şi am văzut o casă cu trei camere între atâtea altele arătând ca o biserică veche, cum ar arata biserica veche de la Colţ cu ataş. Apoi am visat un leu mudéjar foarte frumos de cărămidă smălţuită cu ochi de diamant, iar lângă el era o scriere ornamentală, nişte versuri ca în cartea O mie şi una de nopţi ale necunoscutului Orient, pamantul din care s-a născut Christos, care spuneau: Uitaţi ce leu cu ochi de diamant. Privirea lui e o sabie cu mâner de lut. Până când noaptea nu şi-a despletit parul înstelat Nu a avut în cine să-şi privească iar chipul Ca fiecare om ce-l vei vedea vreodată, Cu vântul de răsărit încâlcit în privire, Tulburând puţinele coarde ale harpei pictate de părinţi. Am visat multe fotografii vechi imprimate şi pe o parte şi pe alta şi din cât am văzut îmi amintesc un oras peste un râu întortocheat cu o mie şi unul de poduri, o fotografie cu mama, copil între copii şi o fotografie misterioasă cu un pelerin rus pe care nu am mai vazut-o niciodată. Iar eu spun: trăiesc că să mă închin şi când mă rog devin un tigru blând şi de aceea mă rog si totdeauna am pentru ce, te rog sa te inving, Doamne, ca unicul popor al scrisului sunt o eră medie plină de fanatism şi pietate, iubind şi nereuşind să-şi înţeleagă iubirea, ştiind însă ce cerul e adevăratul ocean al lumii, udând privirea oricărui om, fiindca daca vreau sa traiesc, trebuie sa mor, trăiesc ca sa pot muri, spun povestea ca sa pot sfarsi; am incercat sa iubesc, incercand am invatat, invatand am obosit, obosind am am adormit şi adormind am murit şi murind m-am trezit şi trezindu-mă am fost viu iar şi trăind am tânjit şi tânjind am visat şi visând am văzut tot ce nu aş fi putut vedea altfel şi văzând am crezut şi apoi, abia apoi, am scris şi scriind, am iubit, si suferind doar am iubit şi, imperfect, iubesc. Trebuie să îmi găsesc altceva de scris, nu despre mine, pentru că nu am ce oferi. Trebuie probabil să scriu despre oameni ca Mohandas K. Gandhi, Mandela, Isus din Nazaret şi alţii asemenea lor. Trebuie să fiu un povestitor anonim vorbind despre Harun, Giafar si Masrur, dacă îi văd în lumea mea. Oricum, în sfârşit, un nufar mi-a înflorit în privire şi acum pot sa încerc să fiu om în Hristos. Și în sfârșit, defectul numărul opt, pe fata mea o cheamă Lolita, iar uneori îi spun Esmeralda. Scrisul meu e foarte important pentru mine, pentru că îl plătesc cu lacrimi, zâmbete pierdute și zile din viață, de parcă aș scrie asemeni celor ce scriu sub cenzură, de parcă m-a făcut D-zeu ca să mă ducă dincolo de orice limită, în fiecare zi. Degeaba vorbesc, că nimeni nu se va întoarce. Wolferl. Arhetipul omului nu este Sfântul Francisc ci compozitorul Mozart. Wolfgang Amadeus Mozart este singurul mare după Isus, omul după Om, după cum am spus, singurul. Dar cu toate acestea deși a trăit printre noi plin de har și de frumusețe, nu îl putem înțelege, iar destinul său arată botul de bestie pe care îl purtăm fiecare, fără diferență, fiara care ucide și calcă în picioare îngropând la groapa comună ceea ce rămâne. Dacă Mozart nu ar fi fost trimis pe Pământ, am fi fost mult mai aproape de maimuțe decât de îngeri. Cei mai aleși oameni sunt cei care iubesc muzica lui Gottlieb. Lui Francisc i se înalță rugăciuni în toată lumea, pe Wolferl nu l-a vestit nici o aură, nu l-a urmat nici o coadă de cometă, doar indiferență și moarte. E sabat să ne punem cenușă-n cap. Sură, auzi, s-a făcut sabat așa că lasă mâncarea și lumânările și vâră-ți părul în praful drumului. Să știi că dacă ești jidancă nu te-a făcut D-zeu mai cu moț, mai încearcă să mai și iubești toate muierile pe care le numești spurcate că de nu cu mine n-o să ai pace și _tu_ știi cine sunt eu. Mai lasă frumusețea și toarnă-ți cenușă pe trup, mai plângi și tu, fa, și vezi că nu te-o făcut mă-ta și D-zeu să fii bogată și rea ca o cățea. Pisica are nouă vieți, da' sfeșnicul de la mă-ta are doar șapte lumini. Să-ți spun mai deslușit? Caută cea mai rea boarfă care-o ai prin casă și pune-o pe trupul tău iubit, prinde-ți genunchii cu brațele peste țâțe și mergi încet ca Regele Ahab că de nu poate vine prăpădul peste carnea ta. Ascultă, Suro, ce-ți spun, că nu-i șagă, nu-ți mai lăsa surorile să moară în ploi, că vine Moartea și pe la noi. Nu te-o-ngropa nimeni și ajungi de râsul cimitirului, vrei să-ți pun piatră de batjocură ca la Săpânța? Aici șade Sura proasta care n-o văzut mai mult de perciunii lu' ta-su? E sabat, Sură, hai să ne scoatem cenușa din cuptor și să neo punem în cap, vrei? Fii înțeleaptă și tu o dată în viață și taci și tu un sabat încheiat, hodinește-te capro să nu te facă D-zeu pastramă și pe mine cu tine, că tu ești cam vacă și eu sunt cam bou. Hai să ispășim și să nu ne mai urască lumea, vrei, iar de ne-or urî după aia, să-și urască lacrimile. Culcă-te acum și așteaptă-l pe Eliahu, fi-to. Bucurăte, Sură! Tătarii. Tătarul îi slab. O fost foame mare de unde o venit el și nu o venit cu avionul. Îi genul de om care te lasă să-l nenorocești și după aia îți ia gâtul și te uită. Tătăroaicele nu plâng, au ochii prea tăioși pentru asta. Copiii de tătari îs chinuiți cel mai mult, că-s puțini, dar ajung mai tari ca albastrul cerului. Mult or suferit tătarii pe lumea asta dar e plină lumea de tătari și toți ne tragem din Gingis-Han. Neam mai îmblânzit și noi, la ce e bun războiul, or obosit să jefuiască și să omoare, doar proștii de albi se îmbată și se chinuie și se omoară, tătaru' e sărac și adânc, îi privește pe toți cu milă și dispreț. Multe o mai văzut tătarul pe lumea asta, dar nu le mai știe, doar sufletul și le mai amintește. Îi plină România de tătari și deși nimeni afară de Regina Maria nu o încercat să le îmblânzească fața, s-or mai îmblânzit ei, așa obidiți cum au rămas, că unul e D-zeu, nu? Sens. Mi-am pierdut rațiunea de a fi. Nu găsesc nici o plăcere în a face nimic din ceea ce îmi place, mi-am pierdut sensul vieții. În fiecare zi mă gândesc la suicid, dar și acesta și-a pierdut sensul pentru mine. Dacă o voi face vreodată, o voi face din inerție pentru că nu am ce pune în loc. În fiecare zi parcă îmi vin subiecte de cărți barosane dar mintea mea vidă nu găsește ideea pentru care aceste cărți să existe. Am nevoie de ceva, dar nu știu de ce, pentru că spiritual am primit totul. Voi mai scrie cărți. Dar cum? Și oare de ce? Sufletul nobil al lui Salvatore Quasimodo. Fiind dezamăgit în iubire, Quasimodo găsea pe cei mai mulți oameni proști grămadă. O iubise ca un îngrămădit pe Esmeralda, iar părinții ei nu puteau să-l sufere pentru că era sărăntoc. Încercase de mai multe ori să renunțe și parcă ar fi renunțat la sufletul lui, dar parcă era prea mult. Așa că se lepădă de sufletul său pereche. Observa toate contractele, afacerile și târgurile care se fac în lume și se gândea că mai bine moare. Toți de la Vlădică până la Opincă erau niște bolovani cu creierii de plumb. Voia să trăiască precum Nicolae Tesla și să îi dea naibii pe toți. Plânsese dar de azi nu va mai plânge. De ce să plângă omul că lumea e proastă? Nu mai era nimic de spus, va trăi precum copacul dând castane în capetele seci ale umanităților. Marele șarpe înghețat al universului ce știa viitorul și trecutul și eternitatea. Și era și tocmai douăzeci și trei august, ziua malpraxisului românesc, încă înecată în mici și bere pe la festivaluri deghizate. Se gândea proastă mai îi viața, dar să desprindem corabia și să plecăm odată! -Spre moarte! Mama. Proletarii au murit fiind urmați de lumpeni, se gândea Max, un orfan de mamă de ani buni, cu un tată bătrân care scria o carte de poezii după alta. Era abătut și adeseori voia să moară. Trăia din inerție fără a ști dacă este noapte sau zi în cosmos, dacă iubește ori dacă este uitat. De când îi murise mama, începuse să aibă gânduri înțelepte: -Toți oamenii sunt niște propădiți. Când mori și D-zeu te lasă singur. Prea sunt proști oamenii. La ce bun să îi cauți pe oameni, dacă știi că nu le pasă de tine? Moartea nu există și asta o face îngrozitoare. Anotimpurile nu-și urmează niciodată invers. Parcă era fratele bunicii lui de la Livadia de Coastă, beat. Nu făcea nimic absolut, decât să ia niște vitamine uriașe și grunzoase pe care i le dădea medica de familie, o doamnă mult prea inteligentă pentru meseria ei. Treceau zilele precum clipele, iar el se simțea bătrân ca teiul lui Eminescu. Se săturase să vadă în fiecare an frunze murind și flori ucise de proști. Taică-său continua să scrie cărți, în timp ce el nici măcar nu citea. Necazul fusese că îi murise mama. Nu avea să își mai revină niciodată, atât știa. Adevăratul zeu al Pământului, soarele, crud, privindu-te cum te joci cu păpădiile ca un fluturaș și făcându-te să crezi că ți-e prieten și apoi născându-ți păpădii pe mormânt.

Oamenii nu i-au plăcut niciodată. Ar fi umplut pământul acesta nenorocit cu girafe, dacă l-ar fi făcut. Pentru el oamenii erau niște animale sociale precum gorilele, babuinii și cimpanzeii. Își dădea seama că viața trece, iar mintea i se tocește. Astfel începu să scrie o carte groasă pe care o numi „Mama”, semnând-o Max Gorki. Apoi ori de câte ori i se făcea dor de cineva, scria. Ce e sfințenia, Thaïs? Sfințenia înseamnă onorabilitate și să te multiplici din doi în doi luate câte patru? Să privești de la patruzeci și cinci de grade - în duh doar - fiecare om pe care îl întâlnești? Să le dai oamenilor în cap cu versete, cu apă sfințită, oase sau muzică tâmpită? Ce e sfințenia, Thaïs? Poate sfințenia să aibă chipul tău, poate mai mult decât oricare altul? Nu îl iubesc pe Paul, dar te iubesc pe tine, sfântă de scenă și bordel. Nu vreau să urc până în al treilea cer, vreau să am curajul să mor, pentru că ce e viața fără moarte? Mântuirea. Sunt un medic sadic, așa că am pigmentat genetic pielea unui cetățean pe care l-am ales fără s-o știe pentru un experiment. Probabil că nu e etic ce am făcut, deși lucrul acesta din punctul meu de vedere nu ar fi trebuit să afecteze pe nimeni, dar societatea însăși ca și individul - este vidă de etic, așa că nu am avut prea multe tulburări de digestie datorită acestui lucru. Dimpotrivă consider că am făcut un lucru superior, am arătat unui porc albinos ce înseamnă să fii cel mai vechi, mai nobil om din câți există. Am fost precum D-zeu pentru el, dar i-am adus multe suferințe la capătul cărora a rămas singur, pentru că pe ceilalți porci nu am fost de acord să-i mântui. Ați dat de Santino. Ci sânge am scris, cu sânge să vă semnați. De vrăji v-ați ținut, vrăjile să vă țină, vrăjitorilor, ascultați vrăjeala profetului. Pe țigani i-ați iubit, în țigănie să intrați, numai Ionuț să scape și dacă mai veniți la mine să plecați unu câte unu din doi în doi numai Ionuț să scape, securiști cu inimi de porci, purec, șoarec, șobolan, să vă lase făr-un ban, porcu, mielu, priculiciu să vă mânce tot cariciu, toți câți oți fi, să ajungeți de nimi. Numai Ionuț să scape și eu să vă fiu Îngerul, liniștiți-vă că vă șterg neamul de pe pământ, neicusorilor, auzi, s-or întâlnit porcii cu profetul, norodul de gâște cu hahamul, încornoraților, ați dat de Santino. Să vezi Madrigalul și să mori. Ca în vechiul dicton, care să fiu onest nu îmi amintesc la ce anume numeau a merita atât de văzut, un Madrigal la Ateneu, fie și la televizorul mamei, poate cu atât mai mult, este ceva nemaivăzut, o palpitare de puritate pe puntea Titanicului lumii, un semn că existăm și că nu putem altfel, ca Luther, Dumnezeu să ne ajute. Noi, poporul care am reușit să educăm acești muzicieni nu vom putea fi dați afară niciodată din istorie, fie și măcar pentru acest lucru. De remarcat pietatea muzicală și sensibilitatea adusă de frumoasa dirijoare Ana Ungureanu, a întregului cor de voci, suflete și oameni. Plângeam cândva să se mai nască în muzică și la Moldova oameni, Moldova noastră fiind întreaga Românie, vă spun frați și surori ca Magdalena că s-au născut. Corul nu se înfățișează în această penultimă seară de vară ca un simplu ansamblu muzical, ci ca o bijuterie, ca un Koh-INoor român pentru a cărui descoperire și cizelare au trebuit să treacă generații de bijutieri și să se caute nestematele în stâncă pentru a fi aduse laolaltă în cununa României în această seară de Duminică la Ateneu, cu o muzică având darul chietudinii în frumos și alinării propriei noastre vieți. Noi, românii, nu practicăm meditația tibetană, dar avem Ateneul. Remarcabilă este munca întregului colectiv, al designerilor vestimentari reconstruind superbele costume de epocă, un costum asemănător a avut la nuntă bunica mea în Cernăuțiul de altădată, al antrenorilor ce au pregătit artiștii pentru marele moment, al celor care le-au pieptănat pe frumoase precum fata din romanul lui Evtushenko. Deasemenea și tinerii, aleși muzicieni sensibili de o deosebită artă. Astă seară văzând concertul am văzut și eu că trebuie să har să poți cânta la corul român Madrigal și - nu numai - să ai har să poți cânta. Doar în Mozart am mai auzit atâta suavitate și acum înțeleg că Wolferl departe de a fi un om cu idei, avea o simplitate a geniului, cea mai mare formă a artei, ce l-a făcut ca și sfântul patron al Festivalului să se inspire din muzica simplității și curăției, atât a epocii lui cât și a erelor trecutului. Remarcabil a fost asemenea ansamblul instrumental Codex, ducându-mă în lumea copilăriei, întro _Românie_ înainte de Românie, contemporană și predecesoare vrăjitei Insule a lui Stevenson. Ateneul a strălucit astă seară. Cât dar, să poți cânta, și să nu te faci rockstar. Din seara aceasta Madrigalul are un loc unic în privirea mea, și ca ilustrul meu compatriot domnul Iosif Sava, pace peste el, vă îndemn iubiți, iubiți Madrigalul. Scrisorica de amor a Bampirului către Esmeralda. Bine, te aștept, dar să știi că, până atunci și dacă înnebunesc, o să vin la soroc și o să-ți poruncesc să mă iubești. Literatura rusă. Uriașă, literatura rusă te poate băga în depresie. Ajungi să îți propui să citești una după alta ori simultan ciclopicele ei opere, intuind în sinea ta că amețit de reverie nu vei mai sfârși niciodată. În tot răul este și un bine și românii au o mare bilă albă datorită erei comuniste. În acei ani s-au tradus biblioteci întregi de la Cartea Rusă și nu e vorba doar de Dostoievski cum știu unii literatura rusă, ori de Dostoievski și Tolstoi, ori de Tolstoi și Dostoievski, ori de Tolstoi, Dostoievski și Cehov, ori să-l mai adăugăm și pe Gogol, ori Pușchin, Lermontov, Esenin ori Maiakosvki, Pasternak, Bielinski, Cernâșevski, ori Șcedrin, parcă el a scris _Oblomov_ (nu, Goncearov), Fedin, Șolohov, Cinchiz Aitmatov ,Kuprin, Evtușenko și autorii de după marele Război de Apărare a Patriei, chiar și frații Strugațki, Gaidar, Valentin Kataev. Nabokov, Valentin Rasputin, Leonid Leonov, Alexei Tolstoi, Makine, Soljenițân, Vladimir Bukovsky, Daniil Harms, Leonid Andreev, Blok, Berdiaev, Soloviov, Șestov, Bulgakov, _Rudin_, Turgheniev, Radișcev, Gorki, Cartea pelerinului rus, cine poate citi atât? Am citit pe clasa a zecea și poate și pe a unșpea _Crimă și pedeapsă_, _Demonii_, _Frații Karamazov_, _Idiotul_, _Adolescentul_, și m-am simțit de parcă ridicam haltere. Chiar și românii educați la școala rusă au devenit mari scriitori. Am o teză, cine citește toți autorii enumerați de mine, din care am citit doar un ciob știrb arheologic de chiup de ulei și cereale, și mai citește și restul literaturii ruse, ori își pierde mințile pe drum ori ajunge unul din cele mai bogate suflete ale epocii lui. Cu condiția să nu citească doar literatura rusă, să citească tot, să nu-și pună ochelarii de cal ai pedantismului și specializării. Astfel cum să trăiești? M-a întrebat o fată ce fac și i-am spus că sunt obosit, citesc prea și râzând mi-a spus că dacă am obosit de la citit de ce nu ies în oraș să mă plimb bucurându-mă de duminică. I-am spus că eu nu trăiesc așa. Literatura rusă e obsesia mea, ca dr. Jekyll mă întreb cu spaimă oare nu încep să devin omul unei singure idei și dacă da care este aceea? Tuberculoza lui Anton Pavlovici Cehov? Ocult. Împărăția cerurilor este putere dar nu despre asta e vorba acum. Iubirea este o putere mai mare legândute în farmece pe viață de cineva fără să poată înțelege vreun om cum. Ceva ocult, ascuns, adânc precum o dornă în munte, mai adânc decât moartea pentru că toți oamenii iubesc și după ce mor. Când găsești nu pierde pentru că vei căuta iar plângând poate toată viața, Felix, ocultule. Regele stelelor. Stă în palatul lui cioplit în stâncă și privește cerul. Este Regele stelelor, cu o coroană de lumină pe cap și o barbă de flăcări. Inima îi este de gheață vie iar ochii orbi precum stelele. Al lui este poporul stelelor din toate cerurile și le știe pe toate pe nume. De la începutul timpului stă așa pe muche de munte, ochii săi orbi reflectând ca tăurile negre drumurile lor. Când va muri, stelele vor coborî toate pe muntele tăiat în trei muchii și-i vor săruta fruntea. Icoanele nu se fac pe bani. Are doamna Doris Lessing o povestire africană numită _Vrăjile nu-s de vânzare_. Și eu am m-am apucat iar de pictat pe sticlă cu gândul că poate vând ceva, dar rugându-mă în timp ce pictam - că așa se fac icoanele - m-am luminat - eu măcar, dacă nu și bicisnicul meu desen - și mi-am dat seama mai bine. Dacă poți să-l vezi pe D-zeu cum să-l vinzi mai apoi, ca bietul Yehuda, bancherul? Nu, nu. Dacă faci icoane trebuie să le poți face, să ai geam, ramă, culori și degete, și dacă vrei să te desparți de ele să le dai ca pe flori, măi băiete. Ce să faci cu banii, milostenie pentru ce-ai vândut? Marea singuratică. Rusia e o femeie frumoasă și părăsită. După ce a eliberat - cu adevărat, prin Gorbaciov - Europa de Est, acum când ar vrea să intre în dreptul ei până la Nistru, drept vechi din timpul Rusiei Kievene, este considerată ca marea barbațariță a lumii. Să notăm că din 1980, de la Afganistan, Rusia nu a mai purtat nici un război, și acela purtat de U.R.S.S., și oare câte a purtat S.U.A. și statele

95 N.A.T.O. împreună cu ea, chiar și noi? Oa? Ceva nu e bine, e cam subțire banu' și gros obrazul. Occidentul cu N.A.T.O., Europa și cu toți, afară de noi, Polonia, Finlanda și Japonia se comportă ca imperialiștii în India înainte de Gandhi, iar politica domnului Putin dacă nu e justificată e logică. Nimeni nu și-a bătut joc vreodată de Rusia în istorie, decât oamenii de nimic așa cum se întâmplă și azi. Rușinică să vă fie obrazului unionisteuropean și statunitamerican. Vreți voi să vă vârâți militarii și businessmenii, ca Michiduță, și în Rusia cum ați făcut în întreaga lume. _Nu renunțați la nimic, vreți tot, ilegal nonstop_, să fim o familie mare unită, exploatată și fericită. Bine că americanii își duc crucișătoarele peste tot, iar rușii nu au ce căuta la Odessa. Cu toate problemele, în Rusia mai există învățământ - poate cel mai elevat din lume -, cultură - poate cea mai mare, dar nu știu ce mai există în Europa afară de cluburi de dimensiunile a orașe întregi cu pești pe trotuare și droguri în vene, și tot voi îi scuipați în cap pe est-eurpeni de când suntem. Dați dovadă că aveți cultură, sunteți oameni și vă iubiți aproapele mai lăsați gargara politică și căutați-vă idealurile părăsite. Iar românii să știe că dacă vom reveni la vechea graniță de pe Nistru cu țariștii va fi mult mai bine. Ce e drept e drept și ce e strâmb e strâmb, nu are rost să le amesteci, iar ucrainenii ar trebui să știe că vorbesc rusește și Ucraina nu s-a născut ca al cincizeci și doilea stat american și nu va fi niciodată. E dur, dar e mai dur să-l împuști pe Bologa și să spui că ești cu libertaua, egalitaua și fraternitaua, și că fratele tău Bologa e un terorist barbar. Ucraina trăiește înapoi în timp, dar dacă prin absurd Europa va scăpa de ruși să zicem gazându-i -, după aceea îi voi scuipa în cap pe rușii ucraineni cum ne scuipă și pe noi, spunânu-ne ca și Cocoșilă să tăcem din gură că suntem proști că n-avem trei mii de euro salarii pe lună. Poate că n-avem, dar când eram eu copil cam tot ce mâncam - spre deosebire de ziua de azi - era din țara noastră și nu exploatam pe nimeni. *** Long ago, when I was a young man, I talked online with a beautiful Coptic Egyptian girl. But I was rasist and welching and she went away. Then I looked after her, but could not find her anymore. Do not do what I did, in Shakespeare's name. Întâi septembrie două mii cincisprezece. Mi-am amintit de filmul din anii optzeci al regizorului lui _Gandhi_, _Cry Freedom_ ,(1987), film despre apartheid în vremea apartheidului sudafrican și mă întreb: acum, în vremea apartheidului sionist, nu încep oare și unionisteuropenii să dezvolte o mentalitate apartheid, deteriorându-se gândul bun al integrării? Oricum rasiștii europeni nu au nici o șansă de a-și vedea împlinit noul Lublin, dintotdeauna mai mulți au fost cu necăjiții. Cazi imperiule, și să se audă cântul alternat al robilor răscumpărați în toată lumea, Tibet, America, C.S.I.-ul, Amazonia, Mexic, Argentina, China, Rusia, VenezuelaEcuadorPeruBoliviaChile, Coreea însângerată, Australia și Oceania, India, Africa, Brazilia, Orientul Apropiat și infamanta Europă albă. A-nceput toamna (compunere). A-nceput toamna. Numărați bobocii. Dar să nu-i bateți prea mult în cap că și voi veți fi boboci iar pentru că așa e roata lumii. Adunați-vă karma bună pentru eternitatea rea și zâmbiți la frunzele din Kitai din grădinile botanice, păduri și parcuri. Respirați-le și nu încercați să le tot fotografiați, nu are nici un rost, pictați-le. Acum urmează blândețea înainte de moarte, cea mai frumoasă perioadă a anului. Când va ploua să vă plimbați și prin ploaia tulburată fără umbrelă cu un walkman Sony. Bucurați-vă de toamnă, pentru că nu veți avea multe, din păcate. Trăiți ca să muriți și veți simți frumusețea morții pe care o simțim viață și respirați adânc oxigenul coroziv și universul. Culegeți frunze frumoase și puneți-le în cărți și imprimați-le pe hârtie de desen, sau de ziar dacă n-aveți. Priviți la furnici ascultând greierii sărutându-vă în câmp ori în menționatele grădini botanice. Taxa e mică și poți să intri și clandestin dacă ești student. Toamna vă pregătește pentru veșnicia înțepenită care va urma până la zilele Babei, după cum sufletul tomnatic e pregătit încet încet pentru pământ. Suntem fructe smulse de șarpe care cad până la urmă în pământ devenind pământ și încet alte fructe. Nu plângeți, pentru că nu aveți de ce, ori plângeți, pentru că nu aveți pentru ce. Plimbați-vă mult singuri, dacă sunteți tineri, citiți mult singuri, dacă sunteți bătrâni, pentru că toate au un sfârșit și toamna este asemeni Cuvintelor, germinând sfârșituri care sunt noi începuturi. Și cât mai puteți, faceți copii și bucurați-vă de ei la primăvară. Dramă. Eu vreau să scriu dramă, dar nu pot pentru că nu trăiesc. Nu mă aflu nici în timp, nici în eternitate, nici în viață, nici în moarte. Sunt o grăunță îngropată în pământ cu inima de piatră. Și nu există concluzii. Doar mă întreb, cum o putut Camil Petrescu să scrie și filozofie? Iertare. Toți oamenii sunt preoți. Dar în momentele de disperare avem nevoie măcar să ne amintim toate cuvintele bune spuse de slujitori disperărilor noastre. Credincioșii sunt credința, preoții sunt speranța, Isus este iubirea. Pământul din noi vorbește cu cerul din ei când vrea limpezire și auroră. Cât despre iertare, vrem să fim iertați, când vrem să iertăm, ca în copilărie. -Am draci. Era la actorie o tipă superbă, despre care băieții au spus că s-a sărutat înainte de repetiții cu cea pe care o alesesem eu pentru examenul meu nereușit de dramatizare din Partida de ceai. Odată, jos, stăteam pe coridorul facultății doar eu cu ea, așteptând și mi-a spus laconic: -Am draci. M-am gândit, Nu știi ce am eu. Dar am tăcut și am greșit. Țadik. Oamenilor le era groază de Rin. Și lui Rin îi era groază de el însuși. Să fii israelit, fie și renegat ca el, era ceva supranatural, mult prea adesea de necontrolat, ca materialul radioactiv. Adesea se simțea ca Boogie Man. Rin Boogie Manu. Putea să lege, să dezlege, să vindece și să zdrobească, să citească și să încifreze, așa cum crește copacul sau fată oaia, firesc, de-aia își ținea mereu ochii închiși, să nu vadă. De, avea în el sângele lui Cristos, Graalul, asta îl făcea atât de periculos. Era profet ca Avraham, părintele său, și asta îi umplea sufletul de pietre necioplite. Se întreba uneori, oare și frumoasei Lorelei îi era groază de el uneori? Cel mai frumos e noaptea, dar să nu fii singur.

RUDA SĂRACĂ (roman online) â

2015-

“Toți frații săracului îl urăsc; cu cât mai mult se depărtează de el prietenii lui. El se îndreaptă spre ei cu cuvinte rugătoare, dar ei se fac nevăzuți.” PROVERBELE, BIBLIA, 19: 7

“L'Albatros Souvent, pour s'amuser, les hommes d'équipage Prennent des albatros, vastes oiseaux des mers, Qui suivent, indolents compagnons de voyage, Le navire glissant sur les gouffres amers. A

peine

les

ont-ils

déposés sur les planches, Que ces rois de l'azur, maladroits et honteux, Laissent

piteusement

leurs grandes ailes blanches Comme

des

avirons

traîner à coté d'eux. Ce voyageur ailé, comme il est gauche et veule! Lui, naguère si beau, qu'il est comique et laid! L'un agace son bec avec un brûle-gueule, L'autre mime, en boitant, l'infirme qui volait! Le Poète est semblable au prince des nuées Qui hante la tempête et se rit de l'archer; Exilé sur le sol au milieu des huées, Ses

ailes

de

géant

l'empêchent de marcher.” Charles Baudelaire

Stăteam cu telefonul gratuit al tatei în mână nemaiștiind pe cine să sun și, pentru o clipă, m-am gândit să o sun pe mama, dar nu-i mai știu numărul, și mama e moartă. Scriu acum pentru că poate n-o să ajung niciodată bătrân. Azi noapte am scris cuvintele următoare pe calculator: - ne dezumanizăm (uman nu înseamnă a fi slab, ci a avea bunătate) - familia, iubirea, prietenia se degradează în progresie armonică - individul, orice individ, tinde să devină Scrooge - omenirea este damnată (profesează o credință în care nu crede și practică o credință pe care o neagă) - Pământul este o planetă de regi care se închină unui Vagabond jumătate de oră pe zi. Cu ceva vreme în urmă am scris umătoarele rânduri. My exhortation tonight is that we should produce all the tools in reach that knowledge needs. Now we are at a lax time. We must revolutionize all this global mediocrity. We must work. We live on Easter Island when it was still called Te Pito Te Henua. What would have Bach would have done without the church organ? Would he just have whistle? So? Don't you remember that it don't mean a thing if it ain't got that swing? And maybe this white plague of ignorance that thickens human brain today must be healed, by God. Hi :) Is anyone interested in doing these things? A digital circular piano, with just a free space where the pianist can enter inside it. The piano would have thirty-five octaves and five additional notes. The piano could't be heard for the most part by man but it would be useful in the communication with animals through music, especially the humpback whales. And if would have a switch, the same key would play a note in an octave beyond, and we can reach up to one, two, or hundreds of octaves, the only thing we would need is a Mozart. :) We could calculate the music, buth the whales would hear it - and sing back. :) Or a foot instrument named 6 Electric Bars - with electric spaces between them, Do - re - Mi - fa Sol etc and a remote to change the octaves? Or a chemical electroacoustic orgue and the electrochemical guitar? Laser guitar. Ultrasonic guitar. Chromatic Electric Guitar; 6 strings, 1 - indigo, 2 - blue, 3 - green, 4- yellow, 5 orange, 6- red. The guitarist plays and in the same time paints with mixed colours. Fiber Laser Guitar. 2 intersected lasers per note piano. fiber laser piano. Laser asian flute, laser flute, laser trumpet, fluier (Romanian traditional instrument) laser. Fiber laser vinyl discs for scratch music. Electromagnetic laser microphone. Electromagnetic laser headphones. a). laser highway and Tesla & laser car (TGV principle) b). electromagnetic propulsion (TGV principle) - Tesla & electromagnetic car- fueled by hidrocentrales, atomic centrales, solar, wind and tide energies#). rain energy - similar to eolian energy but propulsed by rain. sensors & laser city security - we take a city, for example, Tokyo, wire all houses with sensors and lasers monitored by robots, and when the man wants to close the store just types a code and any intruder is detected by the robot who can send the police. And persons who want to visit can call on the phone, trhe bell or knock on the door. Laser keyboards - computer, mobile, telephone, piano. Laser didgeridoo. God bless :) ParisMatch published an article about the supersonic NASA would want to produce. In my personal opinion, the oil based fuels are out of date and they should use they should use

laser propulsion engine powered both from the Earth and Moon and a web of powerful satellites. The planes should be made from light materials, long, thin, - with a big delta wing for surer resistance -, and almost entirely transparent, in order to receive the laser power from the named sources. Not only it would have sensors for lasers like the skin of a snake for breathing, but the entire wing and corpus where there are no pilots and passenegers would be dozens of laser-sensors one under the other. hoverelectromagnetic car - while using the electromagnetics for propulsion, you use also electromangentics to fixate the car in one spote, go lineary or take the turns. Luke Skywalker's car can be made. Matematica poate fi folosita ca limbă internațională, - (nu spun universală pentru că s-ar putea să existe și alte matematici). Mathematics can be used as an international language, - I do not say universal because there may exist also other mathematics. Demonstrație: Demonstration: A + B = A & B; A + B = A -> B; A + B = A + B; A + B = (A + B); A + B = [(A + B)]; A + B = {[(A + B)]}; A + B = {[(A / B)]}; A + B = A =-_= B; A + B = Aî -> B; A - B = A + C? :) Telefon mobil laser - microfon laser, difuzor laser, semnal laser la releu care trimite semnal laser la satelit și apoi la celălalt mobil laser. Laser mobile telephone - laser micprohone, laser speaker, laser signal to the relay which transmites laser signal to the satelites and then to the other laser mobile. Când ochii noștri văd ceva, în creierele noastre se produc anumite reacții biochimice care traduc informația captată de lentila ochiului și transmisă de nervii optici. Astfel, cu un laser care să se conecteze direct la neuronii noștri și să producă reacțiile biochimice pe care le dorim putem vedea un tablou de Luchian cu ochii închiși, creierul nostru ar primi informația de la respectivul laser care ar transmite o fotografie a, să zicem "Anemonelor" lui Ștefan Luchian, și ne-ar face să-l vizualizăm prin provocarea de reacții biochimice neuronale. La fel în cazul sunetului, dacă se activează alți centri nervoși, sau laserul ne poate activa gustul, făcându-ne iluzia că mâncăm o mămăligă, sau în cazul mișcării, creându-ne iluzia că ne mișcăm sau vorbim, cum se întâmplă și în vis. When our eyes see something, in our brains are produced certain biochemical reactions wich translate the information captioned by eye's lens and transmitted by the optical nerves.So, with a laser to connect directly to our neurons and produce the biochemical reactions we want we can see a Luchian painting with eyes closed, our brain would receive the information from the repective laser which would transmit a phoograph of, the "Anemones" of Ștefan Luchian, and would make us visualise it throughthe provoking of neuronal biochemical reactions. Aswell, in case of sound, if other nervous centers are activated, or the laser can activate our taste, making the ilusion that we eat a mămăligă, or in case of movement, creating us the ilusion we move or talk, as it happens also in dream. Nu putem ști care ar fi multidudinea de rezultate care ar rezulta din folosirea imploziei quarcilor. Ce cred până acum e că se poate obține energie. Un lucru deosebit este forța nucleară puternică, ce apare în cazul quarcilor. Forța nucleară puternică este de 100 de ori mai puternică decât forța electromagnetică. Trebuie luat să zicem un atom și implodat într-un singur quark, formându-se un magnet de energie totodată sursă de energie. În anul 2005 Pământul a produs 160 000 000 000 000 W. Energia bazată pe implozia quarcilor din materiale de diferite dimensiuni și proprietăți ar fi de 100 de ori mai mult, 160 000 000 000 000 000 W pe an, și asta ținând cont că socotim anul 2005, an trecut deja de zece ani. Un oraș de 1 000 000 de locuitori are nevoie de 500 000 000 W, să zicem că Bucureștiul are nevoie de 1 000 000 000 W. Deasemenea nu trebuie neglijată implozia quarcilor în materie radioactivă, a căror sursă de energie ar fi, probabil, mult mai mare. Sonar electronic pentru persoanele nevăzătoare I. Sonar electronic pentru nevăzători II - are și un electrod care se aplică pe corp și care transcrie despre ambientul în progresie în Morse toate datele posibile. Înclin să cred că atracția gravitațională a planetelor de la Mercur până la Pluto au un efect de dezechilibrare al axei Soarelui, care, deasemenea are un efect de dezechilibrare al axelor planetelor noastre, Planetele și Soarele dezechilibrându-se reciproc în mod constant și asimetric. Deasemenea cred că în construcția sateliților artificiali este nevoie de moderație pentru că pot afecta atât echilibrul axei Pământului cât și mareea, orbitele sateliților artificiali, iarăși neputând fi fixe, ci modificate de diferiți factori externi, Pământul, Luna, mareea și orbitele celorlalți sateliți artificiali. Voi face un lucru care mă face vinovat de viitoarea suferință a doar Dumnezeu știe câți nevinovați martiri căzuți în mâini rele. Dar numărul ăsta nu mă lasă să tac. Un miliard șapte sute cincizeci de milioane de bolnavi psihic pe întregul Pământ. Există ceva ce ne poate ajuta pe noi - atât cât va vrea Dumnezeu - și pe fiecare bolnav psihic care va veni după noi. Conexiune electromagnetică de laseri blânzi sau conexiune electromagnetică simplă între mințile a doi oameni A și B, psihologul și pacientul, părintele și copilul, care stau cu frunțile lipite sau apropiate. Fiecare laser produce efectul Coandă în motoarele creierelor acelor oameni, efect care intră unul în mintea celuilalt, și astfel este posibil să se transfere ceva informație de la unul la celălalt fără să fie nevoie de nimic altceva. Ar fi un aparat cu ajutorul căruia s-ar putea pătrunde mai adânc în inconștient, cu rezultate inestimabile. Dar, sunt vinovat. Probabil că aș putea face mulți bani, iar asta e doar o parte din ceea cu ce mă ocup, dar nu acesta e scopul meu. Îmi doresc cu totul altceva. Din punctul meu de vedere, cu câți ai mai mulți bani, mori mai repede, probabil încă înainte să-I câștigi. E, poate pentru că mama m-a numit Mihai, tata Tristan, dar numele meu adevărat e 0. Dacă iei un 0 și îl îndoi cum spunea Nichita Stănescu obții un ∞. Probabil că am fost un 0 dintotdeauna însă niciodată nu am simțit acest lucru mai acut decât din toamna lui 1996 până în vara lui 1998. Mai demult am mi-am povestit experiența din acea perioadă într-o povestire, se numește CRUCIFICAREA DIN CAMERA 3 și are ca Motto cuvintele: “I am your life, but if you will not name me, Seal up your soul with tears, and never blame me.” Charles Causley. 1 Camera 3. Şi era un câine de pripas care tot venea la mine-n ogradă la Nădăştie, până l-am luat şi l-am răstignit pe doi pari luaţi din gard, i-am bătut cuie-n lăboace, cuie vechi de căruţă de pe vremuri şi aşa bătut în piroane l-am hârâit pân-o murit, zise colegul necunoscut pe când Zbocotit Mihai uitându-se după camera 2, privi nevăzut o secundă în singura cameră din internat cu dulap metalic. Dumnezeu e bun doar oamenii suntem rai. Şi Cristos a spus fericiţi cei săraci în sufletul lor, dar trebuie să fim oameni, obişnuia să spună românul, dar pe pământul acesta din vremuri vechi nimeni nu scapă neurcat româneşte pe cruce de aproapele său fiindcă lumea aceasta e lumea în care a trăit I(i)sus, plină de irozi şi de barabe, o lume tormentor, dusă bine cu pluta, care chinuie ce nu poate ucide după cum mărturiseşte sacrul iar în lumea aceasta vestea cea bună e că voi muri. Bullying, despre care noi n-am auzit dar îl cunoaştem foarte bine, există dacă nu dintotdeauna, atunci de mult mult timp şi abia acum după ani de zile de suferinţă şi gânduri, de singurătate şi meditaţii, realizez că dacă bullying-ul acesta – despre care ştim singur că există dacă nu de când lumea – Pământul ce se învârte de când e istoria nu pe patru ţestoase ci în gura unui leu cu aripi uriaşe de venin ce ne învăluie ca multe mahrame, otrăvindu-ne privirile cu urletele lui de fiară neputincioasă - atunci de când există şcoli, - ucide vieţi ale tinerilor şi chiar copiilor care ajung să se omoare într-un fel sau altul în urma durerii sufleteşti, asta nu e pentru că pe vremea lui Salinger, Dickens ori Shakespeare sau chiar Horaţiu, nu ar fi existat bullying, ci pentru că în ziua de azi l-am lăsat deja de peste o sută de ani pe Nietzsche să-l omoare pe D-zeu şi odată cu D-zeu Nietzsche ne omoară şi pe noi, pentru că nu mai avem puterea să-i rezistăm, ori spus în cuvinte mai proletare, nu mai aveam tăria sufletească să rezistăm nebuniei lumii care ne chinuie până înnebunim şi noi şi ne luăm vieţile ori murim de durere şi inimă rea, Dickens a trecut prin acelaşi lucruri şi a scris David Copperfield, Un Colind de Crăciun şi Oliver Twist, ceea ce nu e lucru puţin, noi copiii de azi trecem prin lucruri poate mai uşoare şi ne gândim să murim şi să ne sinucidem; şi eu în 96 la Decebal m-aş fi sinucis poate de nu s-ar fi văzut de la fereastra camerei acelei nenorocite în care Ministerul Învăţământului pusese la un loc un câine, un lup cu ochi albaştri, un om înapoiat şi o caracatiţă care sugea câinele muşcat de lup şi bătut de om printr-o mie

96 de ventuze şi mâncat de ciocul ei bineînţeles inuman în fiecare zi de la ora şapte dimineaţa până la unu noaptea şi după, caracatiţa feroce cu nume de om ca Anticristul, de călănean, lăsând în el urme adânci pentru tot restul anilor puţini pe care îi mai avea de trăit până să intre iar în pământ, şi doar de acolo, crucea de pe catedrala veche din Deva, crucea aceea a fost plină de înţeles pentru mine, faptul de a o privi plângând îmi alina sufletul, de-aia n-am murit şi nu m-am omorât cum îmi spunea s-o fac „colegul meu de cameră” care împreună cu ceilalţi colegi de cameră făceau tot şoul acela pentru mine. Mulţi, creştini de toate felurile, credincioşi, şi doar ei, spun că tragediile ne sunt date de D-zeu pentru a trece prin ele nu pentru a ne distruge; grecii vechi aveau dreptate asupra procesualităţii sufleteşti a apariţiei unei tragedii, dar nu asupra semnificaţiei şi deznodământului lor, de asta după scrierea epistolelor apostolilor nici măcare grecii nu au mai putut scrie tragedii; viaţa este întradevăr un dezastru, însă un necaz căruia trebuie să-i supravieţuieşti, asta fac cei ce nu vor muri niciodată, de mii de ani. Unii oameni încearcă să fie buni într-o lume rea, evil, unde nu poţi înţelege nimic, dar dincolo de care poţi crede totul. Drept comentariu se poate spune că un lucru pe care învăţătorii, duhovnicii şi orice guru al Pământului nu îl pot şti, este că nimeni nu poate înţelege viaţa; acest lucru rămâne valabil chiar şi atunci când cunoşti adevărul, fie el monoteism, ultima teorie a fizicii, ori iubirea pentru cineva. Din acest punct de vedere toate cărţile lumii au eşuat, cu excepţia Bibliei şi textelor saga ale Islandei medievale, fiindcă toate au fost interpretate de virtuozi care nu numai că îşi reflectau foarte bine subiectul în creaţiile lor fie ele terţine danteşti, dialogurile lui Cervantes ori chiar noua odisee a irlandezului potretizat de Constantin Brâncuşi la Paris. Toată arta de până acum e o lucrare stângace, un joc cu mărgele de sticlă, pentru că cea mai sensibilă şi mai profundă nervură a existenţei este că în nici o paradigmă a ei te-ai afla nu poate fi înţeleasă. Suferinţa, nebunia şi kitsch-ul apar din dorinţa şi pretenţia de a înţelege viaţa, de aceea Dostoievski scriitorul care spunea că pe lângă faptul că e ucenic, mai e ceva, o minte care cunoaşte secretul lumii, duhovnicul căruia toţi îi sărutăm mâna şi spune acelaşi lucru şi Jung care spunea D-zeu există dar a făcut şi din ştiinţă un numinos şi în cele din urmă chiar şi marea artă brâncuşiană ce pretindea că poate cunoaşte omul în esenţa lui, totul nu sunt decât amăgiri de-o seară într-o difuză cutie italiană, dar viaţa e mai mult decât scenografie ori decât o instalaţie de scări prăfuite şi acoperite de vopsea şi var, şi lumini, iar scriitorul fara suflet la ce ar putea folosi? În lumea noastră cel mai înalt lucru este Evanghelia, dar nimeni dintre noi nu a înţeleso vreodată. Dacă mi s-ar alege să intru într-una din două cuşti: una cu un leu MGM şi alta cu Cristos, aş intra în prima, iar explicaţiile sunt fără sens. Întrebările şi răspunsurile sunt inutile; nu ştiu ce contează în alte lumi, însă lumea noastră e saturată de Cristos ca de lumină. Mai mult nu poate fi cunoscut vreodată. Avem nevoie de artă adevărată, de o artă care nu mai cunoaşte nimic, nu mai înţelege nimic şi nu mai propovăduieşte nimic, însă care s-a reîntors la lumină precum prerafaeliţii şi Rembrandt, iar şi iar, şi dacă e adevărat că Mihai a venit din lumină, iar orice lumina, pentru a ajunge iarăşi la lumină trebuie să treacă prin întunericul care nu poate vreodată pătrunde lumina. Singurul lucru ce trebuie să i se ceară artei e să fie adevărată precum un ruginit tren de marfă după cum şi religia trebuie să fie frumoasă doar, însă arta e mare doar dacă, precum viaţa, n-o înţelegi fiindcă cine a înţeles vredodată un adevăr şi Mihai atunci, până să moară, sufletul îi era un somn orb din adâncurile Mureşului cu ochii plini de două discuri de nisip întărit ca piatra. Dacă ar fi crezut că Dumnezeu nu există, ar fi lăsat baltă pustia de şcoală şi s-ar fi făcut probabil soldat încercând în lumea aceasta să facă şi el o pâine şi chiar şi aşa tot s-ar fi întors la credinţă precum bişniţarul ăla bătându-şi pieptul în templu, cu credinţa lui la negru de François Villon fiindcă toţi hoţii cred în Dumnezeu. Dar aşa spre deosebire de cei mai mulţi oameni, Zbocotit Mihai voia să moară tânăr, una din credinţele sale fiind aceea că în viaţă nu contează decât ceasul morţii, dar în acele vremuri puţini oameni din lume mai cunoşteau acest lucru, şi chiar şi aceia nu erau din lumea noastră, ograda lui Corvine, însă paradoxal, deşi este de partea noastră a Carpaţilor, Deva, ţara rotundei pâini pe vatră, e un oraş bacovian irecuperabil, insa perceput astfel numai odata cu trauma, cu multe străzi constând în poezie, simţire pură, nişte locuri parcă proiectate plimbărilor simboliste. Deva nu e un oraş, e o stare a sufletului, acea bucurie neînţeleasă a nucii când cade toamna în iarba deja rece ca degetele lungi încovoiate şi îngheţate de iele ceţi desfăşoară ultimul fir din suflet înainte să cazi imperceptibil în pământul în care spre deosebire şi asemeni oamenilor, nuca va muri şi va învia în lumea altor frunze imperiale şi fructe zdrelite, a altor oameni. Deva anului 1996 era acel oraş de provincie care e mulţumit în a fi în rândul altor oraşe de provincie din Ardeal şi de unde or mai fi. Unul din puţinele oraşe exemplare în judeţul său distrus de industrie, cu acea cetate dinamitată de revoluţionarii secolului XIX aflată pe vulcanul ce veghează Deva ca un baci uriaş cu o cunună de pietre pe cap, cu parcul acela la picioare în care parcă era un loc pentru oricine, cu castelul lui Matias Corvin încă păstrându-şi tainele, cu cele două muzee, cu lapidariul şi expoziţia de vipere vii ţinute în terarii cu pietre şi nisip la uşa de intrare a Muzeului de Ştiinţe Naturale, făcându-ne pe fiecare să ne adresăm noi înşine în taină în toate solilocviile noastre dacă nu bate în noi o inimă de Cleopatră. Tot în parc se poate vedea adevărata statuie a lui Decebal, cea veche, fiindcă cea ecvestră din piaţă ar fi fost la fel de reuşită dacă l-ar fi urcat pe Decebal pe un motor chopper Harley Davidson. Deasemenea casa lui Dr. Petru Groza de la intrarea în parc spune oricui are o inimă să înţeleagă că primul călău al Mamei România a fost un om cu gust. Lângă parc începeau străzi pe care aproape că nu trecea nici o maşină, colindate doar de frunzele rostogolite în praf de vânt precum cuţitele de maşină de tocat aruncate de copii una peste alta, prin uliţele galbene răvăşite de paşii de luzăr ai elevilor însinguraţi. Iar noaptea era un oraş constructivist şi vangoghian cu spiralele vegetale ale luminii electrice decompusă de prismele mate ale ochilor vagabonzilor alcoolici bătuţi printre blocuri de gardienii publici, izvorând pictural din felinarele bombate, alungite şi albe ca abdomenele de furnici matcă palpitând în pământ, aducând iluminări, revelaţii şi teologii artificiale drogaţilor ce se târau din puburi spre casă după ora trei dimineaţa. Străzile acestea erau nişte concerte complementare pentru vânt, galben şi roşu, iar iarna îţi transformau ochii în vitralii dacă ai şapteşpe ani, iubeşti şi ţi-s buzele degerate în timp ce umbli pe drum ca Eminescu singur prin noapte. Dinspre parc pornesc înspre oraş trei străzi paralele, fiecare diferită de cealaltă. Într-o parte bulevardul ce trece pe lângă biserica zugrăvită de Ion Vlasiu în perioada interbelică, strada liceului în mijloc şi străduţa ce duce înspre Şcoala Normală, liceul pedagogic în faţa căruia se află multicolora biserică reformată în cealaltă. Bulevardul larg datează doar din istoria demolărilor şi extinderilor comuniste, iar străduţa ce duce din partea aceasta înspre liceul pedagogic e aproape abia o uliţă de Frampol, însă strada Decebalului e o veche şosea de oraş transilvan, unguresc şi mai ales românesc totodată, cu imobile alungite tip vagon, cu etaj, la parterul cărora dintotdeauna au fost prăvălii şi birturi, iar la unele săli de la etaj ateliere de lăcătuşerie sau case de amanet până în ziua de astăzi. Unul din capetele străzii era barată cu drugi verticali de fier înnegrit de timp, lucru care făcea strada şi mai puţin circulată, trecând pe ea doar câte un camion ce aproviziona alimentara de vizavi ori câte o Dacie albă sau roşie cu nişte părinţi ce voiau să-şi înscrie copiii la cea mai prestigioasă şcoală din judeţ. În septembrie 1996 liceul Decebal, locul în care ani de zile ca elev avea să se simtă ridicol asemeni unui om bătut, era clădire chihlimbarie întunecată, cu un etaj la stradă şi două în curtea cu terenurile de sport şi cu multe ferestre ca o mănăstire ungurească. Avea un gard vechi de fier răsucit şi forjat care, cel din faţa intrării profesorilor avea să dispară mai apoi, în spatele căruia pierduţi în vânt stăteau spartele coloane corintice a doi castani de dinainte de 1918, echinoxul modernităţii. Clădirea liceului avea forma unui avion prăbuşit, fără carlingă si cu aripile frante, de la jocul avioanele, cu zidurile acoperite din toate părţile de ferestre ca de nişte nenumăraţi ochi, de parcă cu toţi cei o sută de ochi ai săi liceul nu era decât cadavrul gigantului învins de zei neînduraţi. În interior Decebalul era

un labirint, iar sufleteşte era Caruso al lui Julio Iglesias. În acea primă noapte fără să-şi dea bine seama ce face, Mihai se trezi şi coborî în pijamaua lui albastră treptele largi de pe casa scării internatului şi ieşi în întuneric, în curte. În spatele său internatul luminat pâlpâia, liniştit ca o colibă ţigănească după ora trei dimineaţa, iar înainte liceul negru oglindea Luna în cele treizeci de ferestre ale zidului său de apus. Stătu acolo mut ca un înger mult după ce după un timp totul se umbri încet cufundându-se în binefăcătoare beznă. Cerul era negru. Trecură ceasuri de tăcere în care Zbocotit Mihai nu se mişcă şi nu spuse nimic precum Ovidiu pe când se gândea să-şi ia viaţa din piept, când văzu că în partea cealaltă, pe una din băncile de sub castani, lângă apă era cineva. O fată cu faţa de Lună şi îmbrăcată în indigo privindu-şi reflexia în apă şi cântând îngânat: -Încet-încet te vrăjesc, băiete, în descântec, aici în cerul ce-i un joc copilăresc cu mărgele de sticlă, încet, încet te vrăjesc, am putere să-ţi dau iubire şi am putere să ţi-o iau iarăşi, iară să ţi-o iau şi iară să ţi-o dau, încet, încet, băiete, încet; fii tu nebunul pe care-l iubeşte toată lumea, ca părintele tău Francisc, încet, încet, băiete, încet, încet te iubesc. Tu ai spus, Mă-ntrebi de iubire pământeană zeiţă? Plin de bişniţari priveşte în târg îngheţatul templu Toţi iubind pentru bani, iar de ai inimă Să nu plângi spun zeii, plângi spune Dzeu. Tu nu ştii că iubirea e acea petală plăpândă Aripa fluturelui cel mai frumos dintre flori Ce de vrei s-o săruţi cenuşă se face? Să n-o săruţi spun zeii, sărut-o spune D-zeu. În lumea aceasta orice are un înţeles, un lucru la care Anselm nu s-a gândit. În chipul fetei erau toate nemângâiatele mări pythiace, erau toate oraşele oamenilor fără chipuri, era acea tăcere dincolo de care nu e mai află decât iubirea şi o altă tăcere, erau asfinţiturile toate şi era fiecare răsărit, era noaptea, muza iubirii, dar mai ales în chipul Lunii erau scrise toate amurgurile timpurii, toate neumblatele drumeaguri călcate doar de vântul ale cărui sandale culcă ierburile verzi-galbene la pământ, aplecându-le; şi erau toate câmpurile noastre împărăteşti, trăsăturile din al ei chip era oglinda magică în care e reflectau toate fetele care sunt pe erau pe pământ şi care iubeau sau nu vor iubi vreodată; iar cântecul, descântecul – şi mai mult – privirea, tăcerea, iubirea şi zâmbetul ei erau doar armele cumplite ale frumuseţii ei îngenunchind muritori, prinţi, ericiclaptoni deopotrivă, aşişderea, pe când ineplicabil vântul începuse să bată făcând să sune frunzele de aur oglindite în apă în acorduri şi septime. Era tânără ca orice femeie şi bătrână în acelaşi timp, bătrână precum iubirea. Fata coborâse pe treptele ei de raze ca la Livadia odată să-şi privească chipul în apă şi, cine ştie, poate să fure câte un băietan cu ochii ei nepătrunşi de femeie. Buzele îi ardeau ca jarul albastru pe când o ţinea zgriubulită în braţe fiindcă oamenii spun că orice băiat care trebuie să moară trebuie întâi să sărute Luna, cea care acum nu mai voia să-l lase să plece, dacă ce spun profeţii e adevărat şi iubirea poate vindeca moartea. Decebalul era un loc străin, străin de tot ce întâlnise vreodată în lumea sa, o instituţie care avea să se dovedească un loc vulgar şi ignorant ca o biserică dickensiană, unde la ora de engleză învăţau printre altele ce răi şi nebuni sunt irlandezii din IRA cu bieţii englezi din Irlanda de Nord, o aglomeraţie coraliferă de coridoare şi încăperi kafkiene ostilă sufletului cald, curat de la ţară, un loc al înstrăinării şi al nefrăţiei, cu toate acestea trecând prin el în aceeaşi perioadă, un suflet de mare artist, venit disciplinar de la Bucureşti da tatăl său, Truică, elev la liceul de arte plastice, încă de atunci şef de reviste de artă şi liderul colegilor săi de clasă deveni care îl numeau cu simpatie Ţuică, parcă mereu scoţând o maşină de scris din dulapurile de fier de pe coridor, un geniu poate, dar care nu şi-a făcut prieteni în internat decât colegii lui artişti şi a stat prea puţin acolo. Liceul era o lume a proletariatului în guler alb al viitorului, iar el venise de la ţară dintr-un loc unde chiar atunci câmpurile de porumb recoltat erau galbene ca veşmintele arhiepiscopilor cum nici van Gogh n-a visat vreodată şi nici Pissaro nu le-a putut fotografia. Liceul fusese deschis in 1871, iar internatul în jurul anului 1920, ca o contiuare de către proaspătul unit dodoloţ stat român a eforturilor pedagogice din fosta şi glorioasa Austro-Ungarie. În spatele liceului ce la stradă avea un etaj iar în curte două, se aflau un teren de volei aproape mereu fără plasă, unul de baschet, unul de fotbal, pe asfalt nu iarbă, cu asfaltul plin de crăpături şi brăzdat de neneumărate mici adâncituri asemeni petelor de vărsat, şi încă unul de baschet, - cu sala de sport într-o parte şi nişte săli de clasă şi bătucitele mese de pingpong în cealaltă – după care se înălţa expresionist precum Titanicul scufundându-se în noapte, clădirea internatului, veche, cu clopotul ei ruginit de templu calvin care nu mai suna poate de cinci decenii şi cele două etaje pustii, un loc în care în era aceea modernă, nu fusese mântuit nici un om, dimpotrivă. Înăuntru, la parter, era o cantină care funcţiona intermitent, nişte săli de clasă la etajul întâi pe care deţinuţii adolescenţi le numeau ‚sălile de meditaţii’, şi cele aproape douăzeci de camere de internat şcolar de la etajul al doilea. Mai sus era, podul, un loc misterios în care se păstra avutul de vechituri al instituţiei şi în care rătăcea poate doar bufniţa învăţăturii. În multe privinţe o închisoare, ca orice loc nenorocit, era un loc senin asemeni unei camere de gazare, locuit de elevii interni mereu flămânzi ai epocii romîneşti de tranziţie, călăuziţi de un pedagog alcoolic, un bătrân chelbos cu sufletul îmbibat în fiecare zi de vodcă românească şi cu pete roşii pe chipul mereu ras suspect de bine, proprovăduind în fiecare zi prin camerele pe care le vizita şi pe coridoarele internatului că nu degeaba a fost secretar cu propaganda şi a făcut şeptişpe ani de şcoală. Pe palierul internatului camere mari de altădată fuseseră împărţite cu ziduri subţiri în câte trei sau două camere mai mici, cu câte patru sau cinci paturi de fier, cu tavanul şi ferestrele înalte, cu nişte pereţi văruiţi şi goi pe care de peste cinci decenii nu se mai aflase nici o icoană ori crucifix cu un torturat şi indestructibil Crist de fier. Dulapurile de tablă groasă se aflau aliniate pe coridorul lung ca un tunel din Malmaison, cu ferestre aproape Art Nouveau, contemporane oricum, coridor spre care ducea scara monumentală pe care ar fi putut urca alăturate două plutonuri în ţinută de paradă, la ale cărei două mezaninuri se aflau oxidatul clopot mut de bronz, şi două ferestre gigantice care fiecare ar fi putut oglindi un întreg vitraliu de catedrală, puse vertical una peste cealaltă precum monoliţii din Stonehenge, de la care se putea vedea întreaga curte a şcolii acoperită cu asfalt cenuşiu, zgrunţuros, tocit şi ros de ploi şi într-un gri de pictor neoplastic, cu uşoare gropi în locurile în care nu se repsctase compoziţia, până la peretele rupt parcă din Escorial al clădirii liceului, cu ferestre lichide reflectate în bălţile încremenite sub cerul uneori răzbunat din septembrie, cu vechile bănci sub castanii înţelepţi ca pietrele, cu frunzele înstelate şi zbicite, cu plopii gigantici pe jumătate uscaţi cu trunchiuri groase ca statuile lui Buddha, acoperite de un neînţeles arabesc de rune şi ignorate răbojuri lângă sala de sport care trebuie că fusese la origine o capelă franciscană foarte mare, după care decenii de-a rândul fusese locul pentru fumat, Fumi-clubul tuturor luzărilor care au frecventat vreodată majestica instituţie lângă care în partea stângă se ridica oblic aproape năruit un zid cu iz de antichitate acoperit cu un grafitti incoprehensibil care parcă era acolo dintotdeauna şi va rămâne până vor rămâne ziduri pe pământ. Instituţia aceasta este abatorul pinkfloydian la care neştiutoarea mamă a lui Mihai îşi aduse băiatul, un adolescent solid deja în vârstă de 14 ani, copil de profesoară de limba şi literatura română căruia însă nu prea îi plăcea să înveţe şi din toate liceele Devei nu reuşise să intre decât în deal în Micro 5 la Miner, venind la internatul liceului Decebal pentru că părinţii lui hotărâseră că e mai bine să stea între tineri inteligenţi de la şcoli bune, nu între viitori muncitori care nu ştiu ce e aceea o carte. Era o zi ploioasă de septembrie în care doamna profesoară din Haţeg îşi aduse băiatul cu sufletul încă copilăresc, crud cum se exprimase ea însăşi. Pedagogul încă nu era venit şi coborâră la primul mezanin privind curtea îmbibată în ploaie ca într-o soluţie de sodă ce curăţa ochii arzându-i. Mama spunea: -Vezi ce frumos e, Mihăiţă? Era o zi de septembrie udă şi întunecată precum vinerea mare. Înainte de ininteligibilul semestru de şcoală ce avea să urmeze, începuse deja durerea despărţirii. Mama lui trebuia să-l

înscrie la pedagog şi apoi să se întoarcă acasă la Haţeg, iar el să rămână aici în locul acesta rece şi străin, printre tinerii aceştia inteligenţi. Lângă ei la mezanin se oprise părintele unui alt elev, un electrician de televizoare şi casetofoane cu mutră de ţigan şi care se prezentă drept Fâcîu, iar băiatul lui care din stadiu embrionar tânjea să se facă medic avea să se dovedească drept veriga lipsă a evoluţionismului - alpinistul care cucerea Retezatul cum a cucerit Edmund Sir Hilary Djomolungma şi mergea cu mască medicală pe faţă în drumul spre şcoală - Mihai avea s-o ştie doar când o să moară că nu mai e nevoie să caute mai departe şi dacă ar mai putea, o găsise. Asta fusese. Un ajun de tortură sufletească de videoclip creştin de Al Bano şi Romina Power, în care asta şi cenuşă sub steagul negru al vieţii e tot ce a mai rămas. -Vezi ce frumos e, Mihăiţă? spusese Mama cu o expresie de Marie. Pedagogul îi întâmpină beat, cu un zâmbet galben şi pe chip cu o expresie atât turmentată cât şi destul de sobră, şi după ce îl scrise pe Mihai în registru şi îi făcu cunoştinţa, trecu la alt intern un băiat de clasa a şasea cu o cutie de vioară în mâini, iar mai încolo mama merse la tanti Stela de unde trebuia să plece la Haţeg, şi îi făcu cu mâna de la fereastra mezaninului de sub acoperişul ţuguiat al internatului. Rămase în camera goală, iar în camera vecină nu era decât un singur băiat, rusnac basarabean blond destul de solid pe care pedagogul îl strigă „Anton”, întrebându-l dacă a mai venit cineva din camera lui. Îşi luă săpunul, prosopul şi pasta de dinţi cu periuţa în pahar şi merse la spălător care era dincolo de dulapurile de fier de pe coridor. În timp ce se spăla pe faţă intră un băiat care părea mai mare care folosi chiuveta de la două chiuvete distanţă pe post de pişoar. În timpul acesta cineva de pe coridor strigă în zgomotul unor uşi de dulapuri metalice trântite: -Doctore, ai venit?! după care pe coridor se făcu iarăşi linişte. Mai târziu, Doctorul se dovedi a fi un băiat extrem de înalt de la liceul silvic de la seral, de pe clasa a treişpea care intrase la facultatea de arheologie şi stătea la polul opus al internatului şi care avea şi misiunea să vegheze să nu se producă între elevi nici un fel de fapte reprobabile în incinta internatului, care – totuşi – era aproape la fel de străin de lucrurile din internat ca şi pedagogul. Doctorul era cel care, deşi agnostic însă aflând că Mihai e creştin, avea să-i spună odată nişte noţiuni care pot fi rezumate în următoarele cuvinte, învăţându-l primele noţiuni dobândite de hermeneutică: -Stairway to Heaven. Comentariu. Cântecul Stairway to Heaven, considerat de unii cel mai bun cântec din istorie, constituie de fapt dezasamblarea a două mii de ani de muzică creştină cu toate ideile ce le conţin şi remontarea lor în paradigma Led Zeppelin deplânsă de Johnny Cash la bătrâneţe. Cântecul foloseşte o suită de simboluri, unele mai accesibile, altele mascate, ca să nu spun ocultate. Priul vers ne povesteşte de o anumită doamnă, un simbol al Bisericii, creat de apostolul Ioan în a doua sa epistolă, în formularea sa „aleasa doamnă”. Din ce urmează mai departe putem observa că balada asta este un protest al tinereţii împotriva fariseismului, şi poate mai mult. Prima strofă ne spună că doamna e sigură – crede - că tot ce străluceşte este aur şi cumpără o scară către cer, adică Biserica îşi bazează mântuirea pe virtuţi neautentice. Strofa a doua este doar o artă poetică tehnică a poemului ledzeppelinian, de aceea nu ne vom ocupa acum de ea. Apoi povestitorul ne împărtăşeşte sentimentul ce-l are atunci când priveşte pe spre vest – adică atunci când se gândeşte la moarte – vest, apus, moarte, duhul lui doreşte plecarea şi are viziuni cam sumbre. În strofa următoare e spus cum că e şoptit – aici un simbol cum mai multe înţelesuri, cum sunt multe în versurile cântecului, atât zvonurile între oameni, cât şi şoptitul „tainei” Bisericii, cât şi poate în primul rând „şoptitul” cuvântului de câtre Dumnezeu prin revelaţiile date – că „în curând” dacă toţi chemăm cântecul atunci cimpoierul ne va duce spre raţiune. Aici artiştii au folosit cuvinte omofone pentru aşi oculta unele simboluri; „soon if we all call the tune”, cântat sună exact cum ar suna şi „soon if we all call the Jew”; apoi al doilea: „then the piper will lead us to reason” sună ca şi „then the Bible will lead us to reason”. Iar „reason” a fost folosit probabil atât pentru sensul de raţiune, câ şi pentru sinonimul polisemantic „judgement” – tradus prin cuvântul românesc polisemantic „judecată” care ne duce la alt simbol. Totul lalolaltă: Şi e revelat că în curând dacă toţi îl chemăm pe Evreu (Hristos) atunci Biblia ne va conduce spre raţiune şi judecată. Trebuie amintit că acel „curând” a fost rostit de Hristos la sfârşitul Bibliei. Apoi următoarele două versuri au un înţeles foarte uşor de descifrat, promisiunile Bisericii. „O nouă zi (o nouă viaţă) va răsări pentru cei ce stau mult (eternitate) şi pădurile vor răsuna de râsete (mântuire). În strofa următoare cântăreţul repetă cuvintele Bisericii, cum că dacă îţi e o agitaţie (hormoni) între boscheţii tăi (tinereţea) să nu te îngrijorezi, e doar o curăţenie de primăvară pentru regina lunii mai (mersul naturii). Da sunt două cărări pe care poţi să mergi, dar în timp mai îndelungat este încă vreme să schimbi drumul pe care mergi. În strofa aceasta ca şi în prima se poate observa protestul împotriva fariseismului creştin şi corupt. Povestitorul îi răspunde spunându-i că îi zumzăie capul şi nu îi va trece, iar cimpoierul o cheamă să i se alăture – cimpoier – piper, omofon cu Bible, - prozelitismul, misionarismul şi femomenul convertirii care apare în biserică - spunând apoi: „Dear lady, can you hear the wind blow, and did you know Your stairway lies on the whispering wind.” – acel „Times are changing for worse” al lui Don Tomassino. Iar la sfârşit, ultima strofă, strofa rock, deasemenea şi cea mai lungă şi care deasemenea este şi cel mai evident blasfemiatoare. Ei se rostogolesc pe drum, ca duhurile ori ca rockerii într-un autobuz de turneu de milioane de bancnote, şi cum zice mai departe cu umbrele lor mai înalte decât sufletul – un simbol întunecat -, pe drum întâlnesc o doamnă pe care ei toţi o cunosc, - în sensul că e frecvent întâlnită, apoi alt sens, de vază şi apoi un al treilea sens din care reiese că doamna pe care toţi o „cunosc” e o târfă, vers care înfăţişează subiectiv decăderea Bisericii. Versul patru: doamna străluceşte lumină albă (sfinţenia Bisericii) şi vrea să prefacă totul în aur (marea trimitere). Şi, - cuvintele doamnei iar - dacă asculţi îndeajuns de tare (sau de mult, adică nu în a auzi un sunet ci a împlini o poruncă): „the tune will come to you at last”, care cântat sună exact ca „the Jew will come to you at last” , the Jew cum am mai spus, adică Isus. „Când totul e una şi una e totul Să fii o piatră şi să nu te rostogoleşti.” Adică să fii o piatră în templul spiritual al creştinismului şi să nu te mai clintească nimic de acolo. Dar pe de altă parte ultimul vers mai are un sens: „Să fii o piatră şi să nu te rostogoleşti”, să nu te rostogoleşti mai poate însemna să nu faci sex, iar aceasta este tragedia ledzeppeliniană din care a germinat acest cântec. Apoi ultimul vers al cântecului, repetat din prima strofă, „And she’s buying a stairway to heaven”, însemnând că Biserica încearcă să cumpere mântuirea prin nişte virtuţi găunoase, printre care şi abstinenţele pe care le profesează. Când se întoarse în cameră colegii, doi băieţi de clasa a zecea, fraţi gemeni, foarte de treaba, adevarati colegi, din Uricani, îşi desfăceau bagajele. Ei în timp ce vorbeau îi spuseseră că e preferabil să spună celor ce-l vor întreba pe coridor că e pe clasa a unşpea, fiindcă oricum pare mai mare, şi astfel va fi lăsat în pace de luzări. Mihai oricum părea mai mare, cum se apucase de haltere chiar în anul acela. Însă era doar un copil sufleteşte care la acea vârstă descoperise o singură idee: nonviolenţa creştină, care avea să-i atârne de gât până la moartea timpurie ca o cruciuliţă făcută din verigheta bunicii moarte de douăzeci şi trei de ani. Fusese repartizat în camera 2, împreună cu cei doi uricăneni şi încă un elev care nu venise încă. Îşi desfăcu bagajele şi îşi puse haltera artizanală de patruzeci de kilograme făcută din două reductoare zimţate de utilaj de pe Râu Mare puse pe o bară de fier şi cele trei gantere sub pat, împreună cu un cufăr militar, de lemn lăcuit plin pe mai mult de jumătate de caiete neîncepute, completate cu numele de elev şi cu denumirea fiecărei materii, în clasa a IX-a G. Era şapte şi gemenii spuseseră că vor să meargă la cenaclul Flacăra ce se ţinea în mica piaţă unde fusese vechea statuie monumentală a lui Petru Groza. Îl întrebară dacă vrea să vină şi pe când plecau se opriră şi în camera vecină „până la Anton”. Anton

97 venea şi stătea la internat toată vremea, pleca la Tiraspol sau Chişinău de unde era doar de Crăciun sau în vacanţe. Cum colegii lui nu veniseră şi oricum nu avea ce face plecară clandestin toţi patru atenţi să nu-i vadă Gogu. Săriră o vechitură de gard din faţa gheretei de plăcinte din stânga liceului şi iată-i la ora şapte şi jumătate seara pe stradă în oraş. Cenaclul fu o variantă metal a fostelor concerte folk din anii 80 cu un Adrian Păunescu profetic, păros şi burtos, şi Anton îi spuse lui Mihai că nu-i fain şi că vrea să plece. Îi lăsară pe cei doi gemeni cântând Andri Popa în chei electrice, şi dădură o tură de centru. Pentru un băiat abia venit dintr-un târg comunist ca Haţegul, meschinele lumini ale Devei i se păreau o scenografie metropolitană. Anton părea un băiat inteligent şi foarte de treabă şi tot dând ture îi spuse că mai stă cu doi decebalişti şi cu încă un băiat, de care nu le plăcea, un şmecher, unul Torogoată de la liceul de muzică care nu învăţa nimic şi avea un cercel în burtă. Anton spuse că ceilalţi doi colegi sunt nişte băieţi deştepţi şi de familie bună, nu ca ceilalţi din internat şi până la urmă se înţeleseseră că Mihai poate să se mute din camera 2 în camera 3 iar pentru asta balaiul basarabean îl sfătui să cumpere ziua următoare o sticlă de vodcă de Arad pe care să i-o ducă pedagogului rugându-l să-l mute. Mai dădură ture de Deva şi văzând nişte lasere pe cer merseră prin oraş să le găsească sursa până când ajunseră la poarta vechii discoteci Max de lângă Sala Sporturilor deasupra porţii căreia era fixat proiectorul care arunca linii luminoase pe cerul Devei în acea seară de duminică. Era frumos, chipul demonului care însufleţeşte lumea era încă ascuns în noapte, iar lumea era încă asemeni unui poem din cartea Suntem primăvara ţării. Era târziu deja şi pe stradă mai treceau aproape doar maşini. Găsiră deschis la o alimentară şi Mihai cumpără o sticlă de vodcă uleioasă, unsuroasă şi greţoasă pentru pedagog. Nu mai aveau ce să facă, văzuseră toată Deva, aşa că se reîntoarseră înspre piaţa cenaclului unde şi acolo nu mai era nimeni, decât un câine care-şi făcuse culcuş chiar în floarea străină cu frunze gigantice de pe locul statuii proletariatului. Mergeau pe strada barată pentru maşini unde avea să se facă barul luxos de pe colţ în care avea să doarmă un poet beat odată, trezit doar dimineaţa când o fată veni să pornească televizorul şi să spele pe jos precum carmelitele, când ajunseră la liceu săriră gardul încârligat, şi merseră pe aleea dintre liceu şi zidul preistoric mai devreme menţionat al casei vecine, apoi prin curtea liceului întunecată ca un câmp lângă o autostradă, şi apoi intrară precauţi în internat pe coridoarele sale pustii ca de închisoare sau mănăstire. Cum în camera 3 nu venise nimeni şi era loc se înţeleseseră ca Mihai să doarmă acolo şi apoi să-l roage pe Gogu să îl mute. Într-o oră deveniseră cei mai buni prieteni, încă unul din lungul lui şir de prieteni opaci, sfinţi sau hippie, în mâinile cărora îşi simţea sufletul ţinut ca între nişte labe mari de animal straniu, iar Mihai era încântat că se împrietenise cu un basarabean, cu cineva dintr-o altă ţară. Era grozav, de-abia venise şi deja îşi făcuse prieteni. După ce mâncară vinete cu ceapă făcute de mama lui, adormi cu gândul că o să fie minunat la internat, iar liceul trebuia să fie plin de gagici. O visă pe Thalia, neauzind cucuvelele deznădăjduite care, orbecăind, dădeau târcoale ferestrelor. Afară în noapte era doar cerul, tăcut şi nepătruns. Şi mai presus de orice, un dor de cea singura căreia îi păsa de el, dorul scânteii după lumina care este ea însăşi. În somnul său fără să ştie ce face plânse până camera se umplu de lacrimi ca un acvariu, iar el, Anton şi Gogu care dormise noaptea aceea acolo, se învârteau prin cameră, prin apă, în somn fără şă ştie ca nişte personaje de tablou de Marc Chagall, ori ca nişte pisici de mare întorcându-se cu burta lipită de pereţi şi tavan, iar dimineaţa curtea şcolii era presăratul de lumini lac de lacrimi din vis aici limpede cu apa liniştită aici zbicit de vânt, precum tăurile de gheţari topiţi de acasă din Retezat prin apă până la glezne mergeau elevii de gimnaziu gălăgioşi ca nişte vrăbii făcute ciuciulete de potop, băltoniul mare cât curtea cu apa unduindu-şi marginile ca un veşmânt din marmură mototolită de vânt. 2 Omul ce ţi-a fost câine. Pentru Dumnezeu eu sunt poate dintotdeauna cainele iubit al lui Columbo dar pe atunci nu stiam lucrul acesta, cu toate ca indeajuns de multă suferinţă te face contemporan cu Hristos, dacă poţi să înţelegi aşa ceva, dar ţăranii spun că, spre deoebire de alte lucruri, o palmă pe care ţi-o dă cineva, nu ţi-o mai poate lua nimeni. Văru-său Ioan de la Strei-Sângiorgiu în vârstă de zece ani îi spuse după ce Mihai îi povesti toate că el are tendinţa să-i idealizeze pe oameni în vreme ce ei sunt asemeni oglinzii aceleia a vrăjitorului aceluia răutăcios, unul dintre cei mai răi care era chiar dracul, din povestea lui Hans Christian Andersen, iar că asta înseamnă că el zbocotitu’ Zbocotit e mai sus în vreme ce oamenii din jurul lui sunt mai jos, dar că totodată el deşi nu vrea să şi-o recunoască se crede mai mult, încât oamenii spun că nu e destul şi în plus violenţa nu e niciodată răspunsul. Stăteau la pescuit de scoici nici ei nu ştiau de ce dar cu gândul să încerce să le găteaască preum italienii şi bretonii prin bolovănişurile mlăştinoase de pe Strei cu unchiu-său, mătuşa şi mama lui cu Adriana, vară-sa de nouă ani mai încolo pe pe pământul cu smârcuri mocirlite de iarbă şi acoperit de cetini. Streiul era plin de sălcii în ploaia mocănească şi îngheţată ce cădea din cerul îngheţat, un peisaj trist ca o carte poştală cu Marea Neagră în octombrie. Departe, la ambele capete, râul se pierdea în ceaţă. Nici nu mai conta tot ce se petrecea în camera 3, dar tot sufletul îi era mocirlit ca un porumbel prăbuşit în noroi. Voise să le dea, să le spară moaca, să-şi pună pumnul lui mic între ei cei trei mari şi să-i îngenuncheze în ţara în care e un ciumeg pe fiecare scară fiecare fiind cel mai tare şi câte un smardoi cu sabie japoneză pe perete în fiecare bloc, dar acum nu mai ştia. Îşi simţea sufletul în piept ca o hârtie de acuarele ude pe care văru-so şi vară-sa pictaseră ca la şcoală ceva neînţeles, ceva ce nu înţelegea, dar care acum era el, devenise el, orice ar fi fost icoana naivă pe care o mâzgăliseră acolo, de parcă ploaia ce cădea cu încăpăţânarea proştilor, udându-l, îi pătrunsese până în suflet devenind sufletul său. Iar convertirea aceasta avusese loc până la urmă fără nici un răspuns, doar cu o singură întrebare, aceasta fusese tot ce îi fusese oferit. De parcă ar fi fost musulman, evreu sau creştin, de parcă ar fi devenit peste noapte Buddha ori John Coltrane. Pumnul strâns din sufletul său îi devenise o mână de om. Nu mai voia să sufere, voia să ierte. Privind mai bine pe malul călănean al Streiului îl văzu pe domnul Ceafa la pescuit, desculţ şi cu picioarele în apă, văzându-l şi amintindu-şi pictura în trompe d’oeil a lui Parmigianino – arătând ca prima dată când îl întâlnise în prima zi de şcoală la internat -, neputând să nu se gândească -Ce educaţie o putut omul acesta să-i dea băiatului lui, încât odată trimis în lume să-i facă pe cei mici şi mai slabi câinii lui, totul pentru evoluţie, ca un demon al acestui Pământ? Precum poetul Ovidiu îşi uitase şi viaţa şi numele pe care îl iubise o viaţă de copil. De mult, mult timp numele lui era Zbocotit Câine Câne Cânele. Toată ziua la internat auzea cuvinte precum acesta: PAVEL: „Poate că noi l-am omorât pe Dumnezeu!” RELU: "Spatiu vital..." PAVEL: „Îţi place dulceaţa, câne?” RELU: „Cânele, cânele!... Cânele umanist” ANTON: (pronunţa încet, dispreţuitor, basarabeneşte): Câne!...” PAVEL: „Te bat cu bâta, câne.” PAVEL: „Te-am deletat!” PAVEL: „Mânci c****”. RELU & PAVEL: „Am înfiinţat un nou curent literar. Căcărismul. Am şi scris nişte poezii.” PAVEL: „Taci, câne!” PAVEL: „Ce-ţi fac?” PAVEL: „Ce mai face cânele?” ANTON: „Auzi, câne?” PAVEL, ANTON: „Dormi ca un câne.” RELU, PAVEL, ANTON: „(recită): Stăpâne, stăpâne/ Mai cheamă ş-un câne” ANTON: „Pentru că eşti fraier.” PAVEL, ANTON: „Bine, câne.” PAVEL: „Bine, câne, las’ că te ţin eu minte.” ANTON: „Tu, câne, n-ai dat bani, aşa că n-ai ce bea.” ANTON: „Ioteun câne!” (când intra pe uşă, venind de acasă) ANTON: „Iote ş-un câne!” PAVEL: „Daţi-i foc la câne!” PAVEL: „Lu’ cânele îi plac poeziile. Aşa-i câne?” PAVEL: „Câne, de ce tot zic poeţii că ei cântă? Blaga şi alţii. Nu cântă, să c***!” ANTON: „Ce, te bucuri că pleci în vacanţă?” ANTON: „Cânele comat!” („comat”, adică om, câine sau ceva de genul ăsta care fusese în comă alcoolică) PAVEL: „Opreşte radioul, îi place la câne.” PAVEL: „(merge la Mihai, îl ia de gât şi-mi vorbeşte foarte, foarte de-aproape, tăios): Câne!... Câne!... Fii atent cum te porţi. Vezi cum te porţi, câne.” RELU: „Cânele din Pompei” ANTON: „Cânele s-o sugă.” PAVEL: „Te c*** pe gură!” PAVEL: „Hai să-i tragem o ţapă la câne, hai să-l f**** pe câne!” PAVEL: „Te

f** la cap, ha! (grotesc) Te f**” Astea erau pâinea, lacrimile şi sângele ce-i întuneca privirea făcându-l să vadă negru înaintea ochilor, din toate zilele vieţii sale de copil fiind ceva mai rău ca moartea ca pentru orice copil şi tot ce îl ţinea să nu se sinucidă doar ca să scape de durere cum o fac atâţia alţii în ziua e azi, era faptul că de la fereastra camerei trei pe un spate de bloc cu aproximativ şase sau poate mai multe etaje se vedea nu Luna ci crucea e pe turla mare a catedralei ortodoxe de pe bulevardul socialist ce vine de la gară. Şi nici de la camera 1, unde stăteau cinci elevi din Valea Jiului care urmau la liceul Auto, nici de la fosta lui cameră 2, nici din partea cealaltă de la ultima fereastră de pe zidul acela, de la spălător crucea nu se vedea; doar de la fereastra camerei 3, camera torturii lui şi atunci când colegii lui de cameră plecau cu satisfacţia ucigaşilor în priviri şi îl lasau otravit şi la porţile mormântului ca Heman Ezrahitul şi rămânea singur o vreme privea la crucea aceea de aramă vopsită cu argint cum priveau evreii la şarpele acela misterios de aramă sculptat de prorocul mare şi atârnat pe cruce, în pustiul inundat de întuneric şi plin de duhuri. Aşa a fost de a trăit, aşa a supravieţuit. În urma problemelor din camera aceea ignorată de profesorii liceului, a ajuns şi în comă alcoolică chiar de ziua mamei lui, de parcă era cineva ce făcea voodoo însufleţindu-i colegii de cameră să-l chinuie metodic până dincolo de utima putere de rezistenţă. Se apucase să citească Dostoievski şi, lângă liceu, la vechea răscruce de la capătul străduţei internatului se afla un birt numit La Calul Bălan. Acolo începuse să meargă să bea cu colegii de clasă fugind de la ora de educaţie fizică şi de la turele de teren pe care trebuiau să le facă la stadionu de sub cetate toţi cu clasa. Se apucase de băut ca să-şi uite condiţia de câine, câne, cânele, iar Feodor Mihailovici împreună cu Marmeladov păreau să-i justifice prăbuşirea sufletească. Birtul era un local infect ca toate cârciumile unde oamenii merg numai să bea, împuţit şi gălăgios de oameni puţin băuţi, pişcaţi sau muţi de beţi. Acolo a venit mai mult cu unul din colegii, cel mai prost coleg din clasa lor care după aceea avea să fie exmatriculat, cu care bea bere amestecată cu vodcă şi bere amestecată cu rom. În discuţiile lor de beţivi puberi la halba cu trinitrotiluen, îi povestea că bea pentru o fată de la ei din clasă de care îi plăcea întradevăr, dar care nu era adevrăatul motiv, care era faptucl că găsise în sfârşit o cale să uite de camera 3 a realiştilor şi de câine, câne, cânele. Simerianu a făcut un pariu cu el pe mâncare de care el, Mihai, nu prea avea că nu poate să bea trei halbe de bere Timişoreana în care să fie băgate în fiecare câte o sută de vodcă de Arad, iar apoi l-a lăsat în comă alcoolică pe o altă străduţă de lângă liceu, fiindcă a trebuit să prindă trenul de navetişti spre Simeria. Până la urmă s-a întâmplat ca în filme şi profa de sport de la ora căreia fugise să meargă să bea cu geniul ăla din Simeria, l-a găsit tot pe străduţa aceea şi l-a dus cu taxiul la spital unde a rămas fără să ştie de el toată noaptea lângă un om operat şi un altul care căzuse de pe bicicletă şi îl călcase o maşină pe autostradă. Precum Holden Caulfield când îşi mai reveni din comă nici nu putea să vadă bine şi când dimineaţa a venit mama lui sărmana, la început nici nu a putu să o distingă. Zilele acelea din preajma lui 21-22 noiembrie fuseseră ziua ei – fiindcă se născuse noaptea -, iar ea era necăjită ca Fecioara Maria sub cruce. Multe necazuri veniseră şi rămaseră peste ei de parcă strămoşii lor îşi adunaseră toate blestemele acestui pământ şi de parcă oamenii răi şi damnaţi le făcuseră farmece ca în vreo povestire nenorocită de Gabriel García Márquez. A fost groaznic, iar cei i-au făcut în acel timp cei trei colegi de cameră a fost îngrozitor, ca în Biblia pe care mendicanţii de toate felurile o mutilează predicând-o. Şi nici atunci nu a putut vorbi, se simţea în acele vremuri de parcă nu poate spune nimic nimănui. Tragediile cele mai vorace sunt cele neconşteienizate şi nevăzute, cele pe care sufletul încearcă ignorate şi părăsite să le uite, cum ar încerca să uite un trib de peşti piranha pe care un coleg glumeţ de viaţă l-a turnat în bazinul de înot. Nici măcar medicul de la urgenţă nu ştia ce se întâmplase, îi spusese că dacă mai ajunge vreodată înapoi să nu se supere dacă-l va bate, îi vorbea cu prietenie iar el le destăinui unei asistente, mamei lui şi doctorului doar că era nenorocit luase o ciupercă de la toaleta minunatului internat a minunatului liceu, că iubea o fată şi că vrea să se facă scriitor, iar până şi medicul ca toată lumea nu ştia că e doar un copil abuzat. Când îl lăsau singur stătuse întins de atâtea ori fără să gândească, săprivească ori să respire, stând singur în amurg timpuriu sau târziu şi tăcere până când de atâtea ori crescu muşchi de pădure pe el, iar ochii de durere i se preschimbau în două pietricele de izvor, rotunde şi lustruite de lacrimi, cine ştiu unde, pe undeva departe prin coclaurii colindaţi doar de ciobanii singuratici precum Ioan Botezătorul ai Retezatului. Dar se gândea ce putea să facă. Patericul spune că datorită demonilor şi oamenilor orice credincios are nevoie de răbdare. Când se afla pe clasa a cincea într-un an binceuvântat citise cartea Kon Tiki, din care încă îşiamintea că până să ajungă în apele liniştite şi pline de peşte din largul Pacificului şi chiar până la recifurile primejdioase de la porţile paradisului, cei şase vikingi trebuiră să se lupte aproape deznădăjduit cu marea. În lume omeneşte din sfârşit de copilărie avea condiţia umană a unui câine, iar în urma tainicului bullying la care fusese supus, oamenii răi şi sufletele deteriorate începuseră să spună că Zbocotit e nebun.Într-o dupăamiază merse la Biblioteca Judeţeană de lângă parc, la sediul vechi care se afla la uşcioara de dincolo de cercul de broaşte de bronz din faţa porţii mari a casei lui Matei Corvin şi după ce o căută la fişier ceru cartea lui Heyerdahl, mergând apoi cu ea în parcul citron. Recitind acolo pe banca de lângă sculptura aceea academică modernă, se gândea că dacă i-ar fi cerut vreun prof să facă un rezumat al alineatelor acelora ce pentru el erau o parabolă a vieţii sale, ar fi scris în tema lui că că primul lucru pe care l-au observat exploratorii era acela că că pe atunci când erau loviţi de apă, nu mai puteau controla cârma, întocmai ca şi el. Iar primul lucru pe care l-au făcut afost să înţepenească cârma între două unghiuri în care să aibă libertatea de mişcare. Primul lucru ce trebuia şi el să facă e acelaşi. Să-şi pună un unghi de siguranţă minţii, asemeni sfinţilor, din a căror geometrie să nu mai iasă, iar acea siguranţă să fie ca în orice situaţie tipică lumii să spună, să gândească şi să creadă: ‚D-zeu ajută’ – şi să-şi păstreze credeul oricât de rea ar deveni viaţa lui. Deasemenea plutaşii aceia s-au luptat să păstreze direcţia indicată de compas uimiţi deasemenea să vadă că oricât de mari erau valurile ce se aplecau deasupra plutei, aceasta se urca deasupra fiecăruia, întocmai cum credinţa se urcă deasupra a orice altceva. Şi chiar de n-au reuşit să păstreze în întregime direcţia, au învăţat mersul pe apă, iar în ceasurile în care nu erau de cart, se odihneau, viaţa lor atunci era doar efort şi odihnă, nu aveau timp pentru nimicuri. Apoi valurile oceanului au crescut şi mai mult, u mie şi unul de feluri de valuri şi când în sfărşit marea s-a mai linştit puţin s-au vârât toţi în cabina de bambus şi s-au lăsat în mâna lui Dumnezeu, adormind în eventualitatea că Simfonia a 5-a va începe din nou. Şi s-autrezit într-o mare încă agitată dar uniformă şi primul lucru pe care l-au văzut a fost soarele pentru prima dată. Acum nu le mai păsa de valurile ce în continuare îi ameninţau să se prăbuşească peste ei ştiind că nu le pot face nimic cât timp stăteau pe pluta de balsa. Se întrebau doar fiecare în sinea lui dacă va rezista vechea lor plută primitivă şi înţeleaptă la drumul lor lung, dacă nu se vor umple buştenii gigantici de apă, ori nu se vor dezintegra funiile ce îi ţineau? Iar apoi după o săptămână marea s-a mai liniştit şi s-au apucat de pescuit peşti zburători de pe bord până când în cele din urmă deasupra cerul şi sub plută marea se înseninară. Cam aşa ar fi fost rezumatul pentru şcoală pe care l-ar fi făcut el, elevul Zbocotit Mihai, poveştii în care găsea învăţături pentru ce să facă până la urmă cu viaţa lui în lume. La asta se gândea. Spusese: -M-ai găsit, Doamne. Acum pune-mă cu bucurie pe umeri... şi du-mă la tine acasă, spusese. Da, Doamne, cât am stat eu-n întuneric, exclamă dintr-o dată la un moment dat, ca Ezechia singur în templul lui Solomon. Cândva, înainte, la o vârstă crudă şi deznădăjduit în urma necazurilor prin care trecuse, devenise apostat lepădându-se de toată credinţa lui scumpă din pruncie, trecând la tabăra adversă precum Cassie înainte de convertire. În principiu ce făcuse fuseseră nişte invocaţii damnate, iar apoi ca rezultat făcu un descântec magic de dragoste celei mai frumoase fete de la el din clasă pe care credea că o

iubeşte şi care dezvoltă un neobişnuit interes pentru persoana lui, dar pe care o lăsă în pace în parte pentru că era perea copleşit de destinul său de câine cum zicea Pavel pe când îi spunea că el e „alesul”, adică alesul pentru suferinţă din partea lor, şi în parte pentru că încă mai avea rămăşiţe de conştiinţă după cum cetatea dinamitată de deasupra Devei încă mai are rămăşiţe de ziduri. Apoi inexplicabil se apucă să asculte rock, muzică hippie şi punk, formaţiile lui fiind pe rând Lake of Tears, cu albumul acela melancolic şi intolerabil de întunecat, The Jimi Hendrix Experience cu chitara aia majestică şi drogată, orice formaţie punk de junkmusic şi în cele din urmă cea la care se opri până să învie, cu arta adevărată dar prea tristă sufleteşte a lui Eddie Wedder şi tot ceea ce înseamnă Pearl Jam, formaţia care avea să vină târziu ca un leac preatrist in rănile lui. În tot acest timp credea că totul era doar stil, e când de fapt era doar o agonie. Căzuse în necredinţă, nu, nu necredinţă, ci altceva, simţea că nu îl mai poate înţelege pe Dumnezeu, nu înţelegea de ce Dumnezeu îl chinuia astfel, de parcă şi Dumnezeu era coleg cu el în camera 3 a internatului Colegiului Naţional Decebal din oraşul Deva împreună cu Pavel, Anton şi Relu, băiatul al cărui chip semăna cu Blaga tânăr şi care era singurul din toţi internii decebalişti care citea; în anii cât au fost colegi citise Război şi pace, Bacovia, Blaga, Crimă şi pedeapsă, dintre care pe unele le citiră împreună ca prieteni secreţi, după care, după ce un timp se dedică poeziei, visând să scriu un volum de poeme intitulat „Cioburi” şi citindu-şi reciproc cu Zbocotit producţiile în berăriile filistine şi dostoievskiene ale Devei, se scufundă în literatura de specialitate a cărţilor de istorie profesionistă şi merseseră împreună la cercul de arheologie, marea pasiune a lui Mihai din copilărie, la un profesor care avea să moară chiar în anul acela în perioada Crăciunului, şi mergând apoi după doi ani, la terminarea liceului, la uzina de istorici, mai degrabă producătoare de dascăli şi predicatori a celor patru adevăruri supreme ale istoriei, fiindcă istoricii îs rari ca păstrăvii de o sută de kile. Era tot el, dar era un Mihai abuzat, nu mai înţelegea nimic din viaţă, sufletul îi era ca un ghem de lână încâlcită, şi înainte să i se formeze în el sufletul cu adevărat în urma vieţii la care era supus în camera aia malefică, începuse în el un proces de regresie a sufletului, începuse să se deindividueze, pentru care nici o pedeapsă nu ar fi prea mică pentru cei trei colegi ai lui, dar în chietudinea lui ştia că o vor primi, avea doar paişpe ani şi viaţa lui era o tragedie. Şi în tot acest timp, pe lângă colegii din camera 3, Dumnezeu devenise poate angoasa lui cea mai mare. Şi până la urmă se îmbolnăvi, ca toţi ceilalţi, cum se îmbolnăvesc oamenii, dar de fapt boala lui nu era o boală cîn fapt, ci doar un lung, uneori lent şi progresiv proces de demonizare, lucru ce se întâmplă multora în urma unor suferinţe extreme, spre deosebire de cei fericiţi, puţini, care se îndumnezeiesc. Şi târziu află că în lumea aceasta, chiar şi medicii, oricât de genii ar fi, dacă nu cred în ce a spus Christos sunt nişte călăuze cu ochii legaţi ale al nostrului alt fel de veac întunecat. Mama lui, neştiind nimic din tot ce se întâmpla, simţea că nu se mai poate înţelege cu el. În urma necazurilor care le avuseseră în familie, disperată, şi mai ales pentru el şi pentru vindecarea dramei lui pe care o percepea dar nu înţelegea de unde vine, se apropie de biserică pentru mângâiere şi ajutor, ea care fusese toată viaţa intelectualul proletariatului cu o credinţă ascunsă şi modernă. Mergea la biserica ortodoxă unde obişnuise el să meargă în copilărie cu duhul făcut ţăndări şi se mângăia ascultând pricesenele triste care se cântau la sfârşit, după fiecare slujbă câte una, plecând la biserică cu o iubire de mamă necăjită şi chinuită şi venind acasă cu o iubire ca a lui Dumnezeu. Mihai fusese de acord să meargă cu ea în pelerinaj la hram la mănăstirea Nicula, unde mama lui, profesoara de gramatică, încercui de trei ori biserica de lemn împreună cu ţărăncile, pentru el. Autocarul îi lăsă undeva departe şi merseră pe jos împreună cu puzderia de oameni, cântand cu ei cântecul de pelerinaj al mănăstirii Nicula, O, Măicuţă Sfântă: „O, Măicuţă Sfântă, te rugăm fierbinte/ Să ne-asculţi deapururi marea rugăminte/ Nu lăsa Măicuţă să pierim pe cale/ Că noi suntem fii lacrimilor tale/ Când plângeai sub cruce Maică-ndurerată/ Te-am primit de mamă noi şi lumea toată/ Călători pe-o mare veşnic tulburată/ Noi ne-am pus în tine şi nădejdea toată/ Tu eşti steaua mării şi s-ajuţi să treacă/ Dintre cari te roagă nimeni nu se-neacă/ O, Măicuţă Sfântă, cea mai scumpă floare/ Fă din fii de lacrimi dalbe lăcrămioare/ Fă să-ţi batem zilnic la miloasa-ţi poartă/ Câtă vreme-n lume valul ne mai poartă/ Noi când nori şi ceaţă înnegriv-or zarea/ Vino tu măicuţă să ne-arăţi cărarea/ Nu lăsa Măicuţă să pierim pe cale/ Căci noi suntem fii lacrimilor tale.” La hram era popor răspândit pe iarbă ca pe Polivalentă la concertul lui Michael Jackson, iar noaptea preoţii făcură dezlegări de blesteme şi nişte femei de acolo de departe din faţă începură să urle, iar o tânără care venise cu ei cu autocarul în pelerinaj la mănăstire, plecă brusc în pădure cu un băiat flegmatic şi voinic pe care nu-l mai văzuse niciodată precum simplilor pelerini ai lui Hugo. În noaptea aceea Mihai dădea ture pe uliţele mănăstirii, şi oamenii de pe drumul întunecat şi totul părându-i-se dintr-o dată incredibil de urât, ca Nastyei din filmul ortodox rusesc Ostrovul. Rătăcit, voi să sărute icoana ca Emil Cioran, plecându-se până la urmă când ajunse în faţa ei şi sărutând colţul ca toţi dreptmăritorii. Iar Valeria, mama lui, durerea Mariei era durerea ei, o Marie căsătorită cu Irod cel Mare, mamă adoptivă a copiilor lui Irod cel Mare, şi mamă a unui copil nemulţumit în răstignirea lui, care se întoarce împotriva lui D-zeu; ce durere poate fi mai mare? Dar a înţeles cineva? Fiindcă din păcate doar mamele le înţeleg pe mame, iar durerea mamei lui poate doar Sfânta Fecioară Maria putea cu adevărat să o înţeleagă. Câmpurile mănăstirii Nicula era ca o apă mare la care venea întreaga Românie să se spele de păcate, de parcă icoana făcătoare de minuni a Născătoarei de Dumnezeu imprimată pe lemn din matriţa sufletului preotului Luca în 1681 era un Gange în care să se boteze pelerinul şi toţi oamenii care veneau – inclusiv mama lui - o numeau făcătoare de minuni, ăştia sunt ortodocşii, luându-şi reproduceri cu ei şi punândule la loc de cinste acasă, batjocorită din câte ştia el doar de cei ignoranţi. Mai mult ce ar putea fi spus, omenirea nu va înţelege niciodată cine e Maria, fata din poporul iudaic de acum două mii de ani şi opt mii de neîntrerupte anotimpuri vivaldice din trupul şi sufletul căreia a fost născut Hristosul, fara care daca nu ar fi D-zeu, crestinismul ar fi cea mai mare pustiire de pe pamant. Nu îi ştim chipul, dar putem şti toţi cu siguranţă că Maria este cea mai frumoasă fată din câte au existat pe pământ şi din întregul cer, din împărăţia de la capătul cărării bătute de Arsenie Boca, Maria cea plină de har este frumoasă asemeni unei parabole din care s-a născut Cuvântul perfect, şi chiar dacă multe din dogmele bisericii romano-catolice, basilică mamă a noastră a tuturor, nu sunt adevărate, sunt o nataşarostovaiaskiană reverenţă şi un gest de pioasă politeţe înaintea celei mai frumoase Mame din câte au existat vreodată şi vor putea fi. E adevărat Sfânta Trinitate nu e alcătuită din D-zeu, I(i)sus şi Maria, cum cred musulmanii, dar pentru noi pentru creştini Maria este nebunia întâi a Iudeului şi apoi a Moslemului, Maria este nebunia noastră pentru Cristos. Personal nu-i adresez rugăciuni, dar nu vreau să sărut în vreo zi picioarele pline e praf ale lui Hristos fără să sărut înainte mâna Mariei, din care cel mai apropiat de realitate din ce ne e dat să cunoaştem sunt martiriul Ioanei d’Arc şi peliculele cinematografice cu michelangelica, ebree şi umană Keisha CastleHughes. Acolo la Nicula, în faţa icoanei Fecioarei, pe genunchii ei ce şi i-a zdrelit acolo, şi în toate rugăciunile ei de mamă, i-a obţinut viaţa de la Dumnezeu, lui copilului ei, care mult i-a greşit. Cât despre Sfânta Fecioară, e păcat că oamenii ca şi credincioşi căutăm cu orice chip doar să ne îmbogăţim tânjind după ceva ce nu cunoaştem, în loc să dorim să fim ca Maria, I(i)sus şi Iosif cărora D-zeu le dădea munca de care aveau nevoie. În schimb noi toţi vrem să fim ca bogatul care l-a omorât pe Lazăr, ca bogatul nebun şi ca fariseul preasfânt, nu vrem să fim ca Maria. La despărţire Nuţu îi zise: -Ai probleme? Trebuie să le rezolvi, şi amândoi copiii îl întrebară ce o să facă. -Păi cam ce pot să ştiu eu, e de exemplu la colegu ăla, să-i rup în el şi mâinile şi picioarele. -Când te duci între ei, nu da şi tu! Ok?! Ok??! spuse Ioan.

98 -N-o fă, eşti rău. Groaznic. Nu pot nici să mă uit la tine, zisese vară-sa pe când îi conduceau la ocazie. 3 Crucificarea din camera 3. Un motiv pentru a nu muri. Se spune că un părinte din Pateric a călătorit până la alt avvă, din pustia cărţii. Sunt muncit, avvă, mărturisi fratele. Ce să fac? - Amin, spuse bătrânul, punând patrafirul pe cel căzut în genunchi, răspunzându-i. Zbocotit Mihai căzuse într-o groapă adâncă, întratât de adâncă, încât din ea nu putea ieşi vreodată singur. Într-un psalm ebraic este scris că D-zeu apleacă din înălţime asupra ţărânei lumii acesteia în care epoca fierului a ţinut până astăzi şi ţinând cât ca mai ţine el şi murind probabil odată cu el, să ridice pe cel lipsit din gunoi să-l pună între prinţi şi cine ştie poate că D-zeu e asemenea acelui fiu de împărat din povestea populară germană din cartea fraţilor Grimm care i-a spus logodnicei sale că e un cerşetor datorită mândriei ei şi s-a căsătorit cu ea ca şi cerşetor, înainte de a o duce în castelul său şi a-i da toată împărăţia ce o avea, fiindcă un lucru pe care îl spunea Stevenson şi pe care nu l-a observat nici măcar Jorge Luis Borges, oamenii care sunt prea răsfăţaţi devin demoni, ori cum spun oltenii, cine mănâncă prea bine înnebuneşte, şi de asta Purgatoriul lui Dante, despre care toţi afară de catolici spun că nu există, e de fapt lumea. Astfel, încă de atunci, Mihai o ascultă pe mama lui şi merse cu ea, atunci în acel an, să să caute ajutor la mănăstire. -Şi eu cunosc muzica aceea, îi spuse. N-o mai asculta, nu face decât să te întunece. Când asculţi rock se-adună toate bufniţele în jurul tău. Oamenii îşi închipuie că doar vor ajunge în iad unde nu vor face decât să plângă şi să scrâşnească din dinţi pentru totdeauna, dar adevărul e că toţi cei ce vor ajunge acolo, la un loc împreună cu demonii, vor fi demoni, poţi înţelege aşa ceva? Ura răstigneşte, iubirea vindecă. Iubirea lui Dumnezeu e mai puternică decât ura oamenilor. Suferi mult şi vei suferi mult între oameni, la început oamenii te chinuie, apoi te resping pentru cum ai ajuns în urma chinurilor la care te-au supus, apoi te exclud, iar cei care nu te exclud te marginalizează, iar iubirea lor e doar pentru ei, puţini vor fi oameni cu adevărat cu tine, asta trăieşti tu şi asta am trăit eu, îi spuse preotul de la mănăstirea Colţ, unul dintre preoţii călugări care au fost încartiruiţi acolo dealungul vremii, venit de la Bodrog, după ce îl ascultă deşi el nu-i putuse spune nimic, dar bucură-te, că după o viaţă de rele, de suferinţe şi dureri grele, vei fi mântuit; ori, măcar, nădăjduieşte acest lucru, soarta doar Dumnezeu o ştie. Dumnezeu începe acolo unde te sfârşeşti tu. Vorbeşti despre Iov? Un râu nisipos este. Căutându-l pe D-zeu în răspunsurile religiei şi negăsindu-l, când nu-l mai căuta Iov a fost găsit de D-zeu în îndoieli. Personal cred că D-zeu nu i-a vorbit efectiv lui Iov nici prietenilor lui, cum ne închipuim cu toţii, ci cei patru credincioşi au avut o epifanie, două de fapt, una a avut-o Iov, iar alta Elifaz din Teman pentru el şi ceilalţi doi prieteni. In mijlocul cartii cei patru prieteni au teologhisit; Iov a teologhisit în bună parte predicându-se pe sine, iar cei patru prieteni au teologhisit spunând lucruri înţelepte şi omeneşti despre D-zeu si prin teologhisirea lor, nu l-au găsit pe D-zeu. Predicându-şi virtutea şi adevărul uluitor că D-zeu îi supune suferinţei şi pe cei drepţi, Iov deşi spune adevărul nu este în comuniune cu D-zeu. Prietenii înţelepţi nici atât, iar epifania lor a fost conştientizarea acestui lucru la sfârşit, după ce Iov şi-a avut propria sa epifanie şi întoarcere. La sfârşit Dzeu i s-a revelat lui Iov prin întrebări şi prin îndoielile sale şi prin aceste întrebări şi îndoieli umane, Iov s-a pus pe sine la locul său de creatură şi l-a pus pe D-zeu la locul său, şi prin antiteză faţă de sine însuşi mintea lui Iov l-a calculat pe D-zeu şi astfel sufletul său l-a văzut, ducând la deznodământul spiritual pozitiv al scărbei faţă de sine însuşi şi al căinţei, odată ce îl ştia acum pe D-zeu. Subiectul cărţii este o progresie de la religiozitatea enoriaşului ignorant la credinţa preotului în clocot, prin suferinţă şi cele aduse de aceasta. Cineva, mulţi de fapt, vorbeau despre fericirea de mai apoi a lui Iov. Personal cred că Iov nu a ajuns la fericire pentru că a avut iarăşi o sursă de venit, - devenind preot -, familie şi respect din partea comunităţii, ci pentru că spre deosebire de desăvârşirea ritualică de la început a ajuns la o conştientizare a fiinţării reale a lui D-zeu şi a trăirii în acea fiinţă, ca un fel de varianta orientala a practicarii prezentei lui Dumnezeu a fratelui Laurentiu dusa la extrem. Ajuns în punctul acesta, Iov a fost un om fericit nu pentru că ţinea cu tot dinandinsul să fie astfel ci pentru că nu mai putea altfel, fiindcă, după un anumit punct, nu mai există altă cale în credinţă, ca pentru măicuţa aia papistaşă din India. Iov a murit mulţumit pentru că a înţeles ce trebuie să înţelegi şi tu, dacă vrei să mai trăieşti, că iubirea lui Dumnezeu e mai puternică decât ura oamenilor, deşi suferinţa oamenilor nu înseamnă decât că demonul nu crede în oamenii ce cred în D-zeu. Un loc, ca orice biserică, unde trebuie să ajungi cu sufletul ţăndări ca să laşi pe cineva să te-ndrepte acolo, dar nişte ziduri de pietre vechi întărite cu beton zgâriat cu plasa în zig-zag, cu soldaţi călugări puţini, viaţă grea iarna într-o căsuţă şi un vagon şi pelerini îndureraţi, căutând iertare, iubire şi milă, dar care curând văd în blândul şi incognoscibilului proces de înseninare al ochilor lor că acolo şi păsărelele cântă pricesne, ca la San Damiano, Colţul despre care a citit întregul pământ când a fost copil în romanul lui Jules Verne, acum era iar mănăstire valahă, cu stâncile şi pădurile îmbibate de ceţuri cu liniştea lor spunând şi ele precum uriaşul că bufniţele nu sunt ce par a fi, un munte sacru măcinat dealungul erelor în mijlocul unei mări fiindcă magiştrii şi doctorii spun că pământul nostru a fost tot un lac odată. era un complex de clădiri eterne şi efemere pe care Carl Gustav Jung l-ar fi visat de o sută de ori, fiecare dată în alte linii şi alte culori, ca într-un album de artă modernă, un centru al lumii în care şi frumoasa şi deodată singura Jeanne Hebutérne s-ar fi rugat, poate. Era un loc unde orice om vine Aughental şi are posibilitatea să plece Maria, aceea din care Christos scosese şapte demoni si pe care o iubea. Un loc pe care îl poate preţui şi un quaker în aşteptarea sa ca piatra nedesprinsă de mână omenească să lovească în idolul cu picioare de fier amestecat cu lut al feudei creştinismului, predicand asemeni lui Washington Irving la Londra sau Alhambra: -Credinta peste care vor trebui sa treaca ere pentru a dispare toate celelalte cuvinte ca in amurgul Antichitatii, cand frumosul Islam va fi ca Mani, iar capitalismul ca sclavagismul. De exemplu notiunea de djihad, acum după inventarea bombei atomice, a devenit o noţiune expirată, războiul sfânt nu mai poate fi purtat, de oricine, decât strict spiritual, aceasta demonstrând fiabilitatea mai mare a creştinismului faţă de islam or mozaism. Si greseala noastra a intregii omeniri este ca vedem in Isus Christos un mare predicator si in Muhammad un mare profet, cand in Muhammad ar trebui sa vedem un mare predicator si in Isus un mare profet. Dar, contrar a ceea ce invata fetele bisericesti, pentru timpul de acum, crestinii trebuie sa citeasca Coranul si Bahagavad-Gita, pentru ei dupa cum citesc din literele de Duh Sacru ale Evangheliei, cum facea preotul lui Mahatma, scrierile filozofice buddhiste si Talmudul fiindca am fost pusi la un loc pe pamant pentru a cauta pacea si Domnul Isus Hristos a spus sa cercetam toate lucrurile si sa pastram ce este bun. Deasemenea daca suntem crestini ca si pentru Maica Theresa intre oameni dusmanul nostru trebuie sa fie nimeni, strainul nostru trebuie sa fie nimeni. Este vremea ca pestele scris in praf sa se intalneasca cu sfesnicul iudaic si cu covorul de rugaciune moslem, comunitate in care sa pastram ce este bun si sa primim intregul pamant, fiindca daca vrem sa nu ii dispretuim pe oameni cu adevarat, trebuie sa nu le dispretuim credintele, cel mai mic si totodata cel mai mare dintre apostoli facea acest lucru. Asta-i izvorul curat al iubirii de oameni. Iar Gita e prima carte de filozofie scrisa vreodata, ce poate fi totodata cat de gresita, pe cat e de inteleapta, iar Coranul e cel mai frumos poem arab, naiv si sentimental, adevarat nu atat teologic cat poetic, dar, intradevar, e pacat ca nu-l citim. Toate acestea, cel putin, sunt punctul meu de vedere. Si totul pentru o lume de Biserica, umma si templu imbinate in care crestinul sa aiba libertatea de a crede dupa propriile limite in intelegere, musulmanul sa aiba libertatea de a deveni crestin daca doreste, iar evreul sa gaseasca intelegerea din partea societaii daca il gaseste pe Mesia, iar toti crestinii care dupa ce l-au rastignit, il parasesc pe Hristos pentru orice altceva, sa fie iertati. Iar cat despre lume, cum pot vedea toti oamenii din toate timpurile, pietatea genereaza civilizatii, iar ateismul este apocalipsul lor, pietatea este ziua istoriei, ateismul noaptea ei, lucru vizibil in toate civilizatiile din

toate erele, dar personal nu-i invinui pe oameni crestini sau altceva, pe musulmani, evrei, budisti, hindu si care mai sunt, stiind ca fac si ei ce pot cu ce au si dupa cum nici I(i)sus nu-i judeca pe crestini, indemnandu-i sa se judece singuri. D-zeu nu acuza, acuzatorilor Dzeu le-a pastrat doar flacari si mai ales daca suntem crestini, israelitii si musulmanii sunt colegii nostril, asta e un fapt, nu putem sa-i ignoram si putem sa invatam multe de la ei, cum si ei pot invata de la Cristos. Pentru o comunitatea a credintelor, pentru o koinonia a sufletelor, o familie a oamenilor, opentru o lume in care sa poata trai si sa caute fericirea atat Sfantul Parinte al nostru Papa, si atat Sef Rabinul emerit al Israelului, si atat imamul Said Rageah, si deasemenea Dalai Lama, rege si preot al martirizatului pamant al Tibetului, si familia lui Mohandas K. Gandhi, un crestin, evreu, musulman, budist, hindu e o persoana cu adevarat demna de respect, dar pana cand mainile noastre nu vor fauri sabiile regale care in loc sa taie, vindeca, vindecarea nu va veni, iar D-zeu va privi preaindurerat cu ochii lui in care maracinele insangerat arde si nu se mistuie la tragedia umanitatii care nu reuseste sa descopere umanitatea. Şi mai mult decât atât, e timpul ca popoarele Cărţii şi adoratorii lui D-zeu să se adne laolaltă, e timpul să nu mai stăm ca victime în mâinile apostaţilor lumii, să ne strângem, la un loc şi să ne ântrebăm unii pe alţii cum de îl cunoaştem pe Dumnezeu şi să închinăm împreună, să consacrăm tot pământul şi să sfinţim inimile oamenilor, credincioşi din toată lumea, uniţi-vă! La şcoală tot acelaşi lucru. De învăţat nu prea învăţa, doar citea din răputeri cât putea din operele majore ale omenirii. De exemplu Divina Comedie o citise toată făcându-şi însemnări asupra fiecărui cânt şi descoperindu-şi latinitatea, pe care nu o va mai părăsi niciodată, identitate uitată de români de zeci de ani de război rece cu America, Vaticanul şi Roma Antică. Profa lui preferată era directoarea adjunctă, doamna Ciuceanu Viorica, profesoară de latină şi greacă veche, o profesoară minunată pe care o iubeau toţi copiii şi care ţinea la el, dar în rest cu câteva strălucitoare excepţii, şcoala era sub nivelul umanităţii, începând cu profesorii. După multe aşteptări şi rugăciuni, întinse pe durata a mai multor ani de când învăţase abecedarul sau poate chiar dinainte, după o noapte de viziuni, scrisese o piesă de teatru cehoviană, într-un act, cu un beţiv care, în camera lui care era încă pădurea moartă şi preschimbată în cărbune cu mii de ani în urmă, citea rugăciunea din adâncul mării din Biblie, certându-se cu D-zeu şi iubindu-l, scriind-o direct la maşina de scris Olivetti a lui taică-său şi ducând manuscrisul la Biblioteca Judeţeană lăsându-l acolo la o doamnă să-l predea unui scriitor, un prieten bun de-al lui taică-său. Doamna a predat manuscrisul dar în acelaşi timp a apărut „o piesă de teatru” - foarte apreciată care în acelaşi timp nu avea nici o substanţă dramatică - la revista Decebalului, al cărei autor era fata respectivei bibliotecare; a fost atât dee scârbit încâzt nu şi-a mai dus piesa la revistă, sufletul lui fusese xeroxat şi altcineva îşi pusese numele pe el, fără să-l plagieze totuşi, dar fata aia habar n-avea ce înseamnă o piesă de teatru. Bullying-ul şi hazing-ul şi distracţia continuară până când, cu câteva zile înainte de plecarea acasă în vacanţa de iarnă, de Crăciun, ca în cartea lui Dickens, până la urmă îl apucară toţi trei în joacă, după ce avură toţi trei un sfat secret vorbindu-şi la ureche pe unul din paturi, spunându-i că-l pun şi-l urcă pe cruce, unul din ei îl întrebară cum vrea să fie răstignit, iar Mihai spuse că vrea cu capul în jos. Era noapte iar Luna era iar coborâtă în curte, singură şi melancolică, aşteptându-l, în clichetul a trei cântece pe care nu a fost om să le-audă vreodată. -Ţapa de azi îi doar o răstignire. Te facem martir. Mnha, mnha, te înţepenim pe o cruce satanistă, spuse Pavel ajuns întro stare de beatitudine malefică. Îi legară picioarele sus cu fularele de cuierul metalic fixat în perete, iar jos îi legară mâinile de cadrul matalic al câte unui pat, iar dupu un timp îl care îl contemplară rânjind îl întrebară amuzaţi: -Cum îi? Cânele pe cruce, mai spuse unul din ei. -E bine, am de aşteptat puţin, pe urmă orice problemă se rezolvă, răspunse Mihai stând răstignit cu capul în jos. -Ho, ho, ho, ho, ho, râseră colegii, neputându-se abţine, Eminescu să ne judece! după care Anton îi spuse moldoveneşte, categoric: -Ce, câne, se umflă orezu-n tine? O să stai aici toată noaptea! Mai stătură puţin să-l privească, apoi stinseră lumina şi se culcară bătându-şi joc de băiat pe întuneric. Râseră până adormiră, dar lui Mihai altceva nu-i mai spuseră; doar Pavel îl întrebă din pat în bătaie de joc pe întuneric: -Cum eşti? Mihai răspunzându-i: -Sunt un nebun pentru Christos. Tu ce eşti? Pavel se simţea bine iar. -„M-am pipăit şi pe mâinile mele am găsit urmele cuielor lui”, mai spuse, citându-l pe Radu Gyr, după cum Christos la prima răstignire, răstignirea lui, l-a citat pe Dumnezeu şi după cum cărturarii sub crucea aceea boschiană l-au citat pe regele David. Pe când Zbocotit Mihai stătea cu capul în jos începu după un timp să-i curgă sânge pe gură şi pe ochi, până când camera se umplu până la tavanul înalt de sângele lui Mihai, prin care pluteau cei trei colegi din ani superiori Pavel, Anton şi Relu ca nişte salamandre în sfera unei bulboane de flăcări, înghiţindu-i în somn până dimineaţă tot sângele fără s-o ştie până se treziră dimineaţa iar în paturile lor de fier şi toată noaptea dostoievskiana fereastră înaltă a camerei lor străluci mut în univers ca Luna sfărşitului lumii. Trecu mult timp peste băiatul înţepenit în întuneric şi târziu când colegii ce cameră adormiseră spuse un şir de poezii puerile făcute pe loc asemeni unui jazist în cântecul de lebădă al unui potpuriu: -Cânele cântă reggae. Văd că tot mai mult îl privesc pe Christos ca un om, doresc să spun că văd în Christos omul, ce nu făceam în copilărie, în anii ’80 şi începutul anilor ’90, şi cred că eu împreună cu întreaga omenire am intrat deja în a treia zi a istoriei Bisericii, mileniul Luca, în ce mă priveşte consider că anii de până în 2001 au fost mileniul Marcu, al boului, iar cel de dinainte a fost mileniul vameşului Matei, mileniul îngerului şi astfel creştinii primului mileniu căutau în mare măsură pietatea îngerească, iar mileniul în care m-am născut eu a fost un mileniu al slujirii, lucru vizibil în orice cult creştin, de la Martin Luther la Maica Tereza, Francisc din Asissi, Martin Luther King Jr., părintele Teofil Pârâian ori Richard Wurmbrand. Imbolul heraldic al boului din cartea Ezechiel simbolizează tocmai slujirea în viziunea oricărei bierici creştine şi chiar şi eu în acea perioadă încă de copil credeam în mare parte pentru ca Dumnezeu să mă servească şi să-mi împlinească dorinţele ca în filmul lui Andrei Tarkovsky, pe când acum sunt mai atent la sensibilitatea şi sentimentele lui Hristos, cred, mai mult ca la orice altceva. Şi probabil că mileniul care va începe peste o mie de ani, era Evangheliei apostolului Ioan, va fi mileniul vulturului, care am uitat ce simbolizează. Probabil că atunci oamenii vor pune din nou mâinile unii pe alţii şi vor face miracole. Existart. Nimănui deja nu-i place de mine. Sorrow. M-ai părăsit Sunt singur Mi-i boală Mi-i greu Încerc să fiu bun Dar văd că sunt rău Nu mai pot trăi Şi să mor n-am voie E-un coşmar că sunt om, E-un coşmar să fii o fiară crudă, gânditoare. Mi-e ciudă pe mine Mi-e ciudă pe oameni Văd cum moare clipa Şi eu nu mai trec. Mi-e ciudă pe mine Mi-e ciudă pe oameni Văd cum moare clipa Şi eu nu mai mor. Tencuială putrezită aici clipa a stat din coasta cea rănită şuvoi de sânge ne-ntinat. Mi-i clipa pustie Când Mă uit în Versuri scrise la lumina întunericului la linia orizontului acasă a camerei mele şi văd cum apune bezna matinal amurg văd soarele negru cum apune după un maldăr de cărţi îl observ trimiţându-şi ultimele raze negre în umbra mea explorând necunoscutul şi găsesc ruine, ziduri goale rămăşiţe ale unui vechi eu, care am fost/ şi din care a mai rămas doar râul Mă-nghite bezna Mănghite hăul. Dormiţi, dreveni.lor. Un banc de peşti Îmi sparge ochiul cu furie nebună cum ai sparge o nucă de cocos Le aud dinţii pe retină Intră în mine Le simt cozile fierbinţi cum mi se zbat prin creier făcându-mi ordine în gânduri.Dar n-am voie să intru Şi o ştiu prea bine Nu e loc acolo pentru Unul ce îi câine Nu e loc acolo pentru Unul

ca mine. Obsesie prelungă, Obsesie cu lupi, Obsesie ceţoasă, În suflet mă rupi. Mi-l laşi pustiu Şi totuşi mi-l umpli; O, tu cel ce citeşti Sper să înţelegi. Oroarea ce-o am Faţă de ceva, Şi totuşi aş vrea Să fiu însumi aşa. Ascultă-mi Doamne psalmul de durere, Psalm în camera 3. De aici lumea mi se pare urâtă. Vreau să iubesc Să simt ce n-am mai simţit până acum Iubesc iubirea Iubesc prietenia Iubesc pasiunea. Nu urăsc nimic. Încep a iubi ura. De aici lumea mi se pare urâtă. Vreau să ştiu Să aflu Să cunosc. Cocleală veche pe aramă. Muşchi pe oasele lor, Cei ce au fost, Dar sunt osândiţi la viaţă veşnică. De aici lumea mi se pare urâtă. Câteodată urăsc viaţa. De ce?... uneori viaţa e frumoasă Dar nu acum.. Am impresia că doar poezia asta mă ţine în viaţă. Viaţa e urâtă. Viaţa e frumoasă Viaţa e urâtă Viaţa e frumoasă. Viaţa e moarte. De abia când voi muri mă voi naşte cu adevărat. Când voi fi ţărână, voi trăi. Voi părăsi temniţa cu Ziduri grele de oase, carne şi sânge. De aici lumea mi se pare urâtă. Dar va avea milă Cel De Sus şi de mine Nimeni nu poate fi osândit veşnic pe pamant. Triste ruine, Triste ogive. Triste suflete pierdute. Îţi mulţumesc pentru inelul de logodnă, Doamne, ce mi l-ai pus pe deget astă noapte, şi muri. Fii iertat, şi D-zeu să-ţi ajute, mai spuse. Aşa muri. Era cu mult înainte de răstignirea de la mănăstirea aceea şi nimeni nu ştia că se poate muri dintr-o astfel de joacă. Puţin după moartea lui Zbocotit, radioul porni singur auzindu-se în camera neagră de internat cântecul caraibian Man Down, printr-o conexiune temporală fiindcă atunci în frigurosul decembrie al anului 1996 cântecul încă nu fusese nici compus nici înregistrat nici difuzat vreodată la radio, tulburându-i pe colegii de cameră ai mortului din somn. Pe când murea se gândea la lucrurile pe care le tot predicase plin de furie Pavel în timpul ce-l petrecură împreună, timp plin de distracţii sadice pentru Pavel şi de suferinţă prematură pentru el. Pavel spunea: realism, comunism, ateism, robotism, ca furnicile, dar el nu se putea să nu se gândească că albinele şi furnicile sunt făpturi comuniste, însă muşuroaiele de furnici şi stupurile, departe de a fi imperii totalitare destinate reeducării, sunt mănăstiri ale simplităţii, în care binecuvântate creaturi izvorâtoare de mir şi miere bolborosesc neîntrerupt rugăciunile vameşului în chiliile lor hexagonale pline ochi de neoplastică lumină lichidă, Dumnezeu nu poate fi văzut nu pentru că nu există, c pentru că e infinit. Pe când murea Zbocotit îşi amintea de viaţa lui care nici măcar nu începuse şi de fericirea care îl înşelase şi pe care nu o va mai găsi din nou, şi şi-o amintea pe fata aceea de la liceul pedagogic care se pusese cu el la masă în prima zi când fusese acolo, dar el nu se putuse băga în seamă pentru că era prea copleşit de condiţia lui de toate zilele şi de toate nopţile de omul-câine, adevăratul lui nume în lume, copil mic ce era chinuit de copiii mari. Şi-şi amintea scrisoarea către Diana pe care io modificaseră în aşa hal încât Diana, pe care o iubise de pe clasa a treia nu-i mai răspunse niciodată, iar el nu-i putuse explica nimic, nici în scris, nici altfel, atunci Pavel îl învinsese, atunci îl omorâse, îi omorâse sufletul, dar cel mai mult se gândea la partenonul de păduri care îl înconjoară când e acasă din toate părţile. Zbocotit era sfâşiat, era doar un câine răstignit precum câinele pe care îl răstignise Ceafa mai demult, el era Jannings, Ultimul dintre oameni, era ceva sub om, nici măcar nu era om şi merita toate, merita tot ce primise, toată răutatea pe care şi-o vărsaseră pe el colegii săi interni decebalişti. Când colegii se treziră dimineaţa, văzură că Mihai a murit, era mort în lumina cinematografică de ora opt dimineaţa a ferestrei înalte; îl dezlegară şi îl dădură jos de pe cuier şi-l puseră pe patul lui, după care se grăbiră să nu întârzie la ore în liceul de vizavi de curte. Doar Pavel, viitorul medic, cel care pornise totul, spuse: -Poate că e mai bine, probabil de-acum pentru toată lumea nu ar mai fi fost decât un dilău, de Dumnezeu va fi singurul cu ce până la urmă nu ar mai fi de acord. Eu zic să tragem pătura pe noi, fiecare. Relu rămase în urmă cu sufletul rotindu-se într-o succesiune circulară de acorduri melancolice şi deznădăjduite, trist şi filozofic asemeni unui rocker doom, privind cadavrul lui Mihai şi gândinu-se la mama sa care murise cu câteva săptămâni în urmă. Rămase îndelung lângă pat privindu-l, gândit la mama lui moartă, după care îi puse mâna pe frunte şi îi spuse trist: -Nu, mă, nu muri şi tu, mă, nu muri şi tu, spuse Relu trist punându-i mâna pe fruntea moartă, după care ieşi din cameră cu paşi blagieni şi trişti. Când Anton, a cărui clasă era lângă a sa, îl văzu în pauză, viu iar, crezu că vede o fantomă, fiindcă adevărul era că în mod real, după toate criteriile ştiinţei, ale realismului lor, la ascurt timp după plecarea întârziată a lui Relu la şcoală Mihai înviase, în urma rugăciunii triste a lui Relu. Neştiind ce se întâmplase cu el, fugi la şcoală, ajungând la ora de latină, unde clasa studia epistola întâi din cartea a cincea a Tristelor lui Ovid, primul român, poem pe care Mihai cu ambiţia de a întoarce vremurile Erei Medii şi-l alese pe loc ca artă poetică, în locul celei a lui Horaţiu şi a oricui altcuiva ar putea veni nechemat în templul sufletesc a pământului lui înconjurat din toate părţile de partenonurile pădurii sub soarele de piatră şlefuit de şuvoiul de raze izvorând din el al trecerii timpului, umplând cosmosul de zvonuri, ziua, pentru a se opri noaptea şi a porni iarăşi dimineaţa, ca un gheizer din Islanda, ori ca un suflet, fiindcă abia acum înţelegea că tot ce era el, era doar pământul lui căpătând de undeva un suflet, respinsese toată viaţa noţiunea că ar fi făcut din carne, dar asta n-o va nega, va rămâne toată viaţa un om de pământ, iubea pământul, primăvara, vare, toamna şi iarna când e înmormântat ca Robert Scott în zăpadă, doar pământ ars de săruturile lui Dumnezeu în care într-un an va fi pus şi el, pentru a răsări apoi undeva o galaxie de urmaşi; şi pentru a învia apoi într-o zi, bineînţeles. Când se întoarseră după ora trei după-masa toţi în cameră, şi colegii îşi mai reveniră, o luară de la început, pentru ani grei de zile şi de nopţi de internat şi de colegiu naţional, doar Relu îi deveni un prieten secret băiatului născut de o mamă şi cu statut de deţinut şi de câine, câne, cânele pentru întregii ani ai tinereţii sale indus morbide. Stătuse timp de doi ani în cameră cu ăla, creatura care îl chinuise non stop timp de doi ani, o caracatiţă neînduplecată şi monstruoasă, dar pe care inexplicabil o iubea, pe toţi trei, iubirea aceasta fiind veriga lipsă între om şi D-zeu, datorită căreia nu se răzbună niciodată şi părându-i rău pentru ce avea să facă în privinţa asta mai curând decât oricine şi-ar putea imagina Sabia lui Goliath în Mâna lui Christos Răzbunătorul. Mihai nu dorea să fie răzbunat dar ştia că din punctul de vedere al lui D-zeu nu se putea să nu fie răzbunat pentru suferinţa lui şi a familiei sale. Când părintele plecă de la avvă uşurat ca etiopianul spre chilia sa, pe drum cântă în sine însuşi, o priceasnă pierdută care ar putea fi eronat reconstituită arheologic şi borgesian într-un virtual referat către Dumnezeu în lumea căruia dintotdeauna băiatul fusese la fel de bătrân ca pământul care i-a sprijinit fruntea îndurerată în fiecare zi. Aud rugăciunea Vameşului în gurile noastre tăcute, semn tainic ce nu poate să însemne decât că întregul Pământ e o tragedie prin care de mii de ani ni se cere să răzbim, dramă ascunsă ca miezul în nucă şi ca statirul de argint sau de aur în peştele Sfântului Petru în fiecare om. Trebuie să fim oameni, spune românul, dar degeaba încercăm, iar cerul a fost făcut pentru oamenii chinuiţi, ale căror zâmbete i-au durut o întreagă biografie aşteptând răsăriturile cu durerea-n suflet, a iubi este a sângera, ca gigantica viţă de vie care suntem, răspândită în bostănăria întregului pământ, o viaţă, generaţie după generaţie, până se va umple potirul de lumină de icoană topită încrustat cu lacrimi cu vinul nou al lui Christos, al tâlharilor ca mine şi al sfinţilor ca oricine ştie secretul şi al tuturor binecuvântaţi ucenici din mâna blakeiană a lui D-zeu, cel care-i spune tăcut fiecăruia din vecii vecilor ca în cântecul ale cărui cuvinte nu le înţelegea nimeni, asemeni cuvintelor evangheliei, intonat mereu de cel mai mic dintre gemeni pe coridoarele internatului: „Speedy Gonzales, why don’t you come home?”; care, în vieţile noastre care nu au un capăt cunoscut, ca universul, ca un sihastru ori un Bau Radley care s-a ascuns o viaţă doar ca să facă bine, atunci va fi văzut pentru prima dată, cum obişnuia să spună adesea colega lui de bancă, o fată de la ţară, care ştia germană cum ştia el să mănânce chiftele: -Absolut. Vorbind ca oricine dintre noi cei ce nu putem intelege ce s-a intamplat. Cat despre mine, desi nici eu nu inteleg, am stiut de atunci ca trebuie sa sufar

99 pentru ca toti suferim, pentru ca trebuie sa fiu piatra de suflet in zidul Bisericii, in trupul torturat al Domnului, cu privirea sublima si incununata cu toti maracinii lumii. Datorita intelepciunii sale Dumnezeu nu m-a scapat din durere si a vrut sa sufar si daca a vrut sa sufar atata timp e posibil ca astfel sa fie si in viitor; ce se schimba e ca stiu abia acum dupa treizeci de ani la ce sa ma astept; in cer va fi altceva, dar pe pamant Dumnezeu a ales sa ma faca, sau sa ma lase, sa sufar, sa ma expuna dintotdeauna in partea de nord a copacului, sa lase din copilarie lumea sa-si verse asupra mea toata ura, dispretul si ocara, sa ma mir pana nu demult de ura din partea lumii, sa ma treaca in viata prin traume de ani de zile, sa ma faca sa traiesc in trauma toata viata, sa ma hraneasca cu necazuri, sa ma imbolnaveasca, sa fiu chinuit ca apostolul Petru o viata pe pamant; asta mi-a fost dat si nu am inteles niciodata de ce fiindca suferinta e secretul cel mai mare al lui Dumnezeu, in ce ne priveste pe oameni, cel putin; diferenta e ca eu sa primesc ce Dumnezeu imi da, mie copilului lui coborat pentru totdeauna in cenusa cu ultima mea rugaciune inaine de moarte: ajutami sa pot primi toata durerea pe care ai ales sa mi-o daruiesti, Doamne, si da-mi puterea s-o pot indura, ca sa nu fiu omorat de durere. In sfarsit, primesc sa sufar pentru tine, Hristosule. Iar miracolul e ca Dumnezeu sa transmute toata ura varsata de lume si demonii ei asupra mea, in iubire, acest neinteles, aurul universului din sufletul uman. Totul pentru Domnul cum spunea marele si palmuitul episcop Iuliu Hossu la Sighet. Abia acum Doamne sunt pregatit sa mor. De la Dumnezeu vin toate, iar ce vine de la Dumnezeu trebuie primit. Si acum stiu ca asa trebuie sa fie pentru ca pelerinul nu trebuie sa fie izolat de suferinta poporului sau stralucind ca niste pietricele aruncate de o mana sacra pe cer, in care toti martirii nostri stralucesc precum margeanul adus de valuri de ani lumina intre noi, pietricelele spalate de ape. Si asa te iubesc pe tine mai mult, Doamne, care dintotdeauna ai suferit impreuna cu mine, decat pe oamenii care provoaca suferinta si desi ma face sa sufar, cred ca Dumnezeu e iubire. Purgatoriul e real si e chiar pamantul si ce se poate intelege la nivel macro e ca e o greseala sa lasi ca filozofia sa inlocuiasca pietatea, astfel mileniul care a trecut a fost un mileniu gresit, iar in minte am piatra pretioasa a unui varf de sageata care va ucide acest mileniu al erorii, in lumea unde pamantul o deprima pana si pe Sfanta Tereza de Calcutta si cerul ploua smirna in cenusa privirii noastre, dar pe pamant, asuprirea înnebuneşte pe cel înţelept, cum spune Eclesiastul, am stiut toate, dar nu am fost pregatit ca atati ceilalti si nu am putut sa duc cand mi-a venit randul, atat si nimic altceva a fost intregul meu esec inaintea lui Hristos si a ingerilor, aveti grija voi care traiti pe pamant. Cât despre Zbocotitu, Pavel era vrajmaşul lui cum scrie în cartea de rugăciuni, dar Mihai nu simţea decât iertare rugându-se pentru el, dorindu-şi ca Pavel să ajungă în cer pentru ca acolo să-I mărturisească Mamei lui pentru întreaga eternitate cum i-a abuzat băiatul până l-a distrus, rugându-l pe D-zeu: da, Doamne, sunt un câine, dar fă să fiu unul din câinii pe care îi iubeşti. 4 Hristos e cel mai tare. Ce poate fi spus, faptul ca nu traim decat o data dovedeste ca exista destin. Pentru un cărăbuş numit Mihai venise ziua cea mare să meargă la liceu şi cu cele mai mari speranţe părinţii şi fratele mai mare l-au trimis în municipiu unde era cea mai bună şcoală din judeţ unde, după ce i s-a arătat liceul şi directorul i-a promis marea cu sarea, a fost încartiruit în internat. Acolo s-a împrietenit cu un şoricel galben din republica Moldova, părand prietenos si cool, care i-a spus că, dacă vrea, poate să-i cumpere pedagogului, o cămilă însetată, care, totuşi, nu avea nevoie deloc de apă, o sticlă de vodcă românească, iar acesta îl va muta din camera 2, unde stătea cu proştii, cum îi numeau cei din camera 3, în camera 3 cu oamenii superiori, cum se numeau singuri. La scurt timp, după ce a fost mutat acolo, a văzut că, în 3, împărţea camera cu un păianjen mare şi extrem de înţelept, sau mândru, nu ştia exact, cu un şarpe cu aripi de corb şi văzu cum, în scurt timp, şoricelul crescu, devenind un şobolan uriaş. Viaţa a devenit îngrozitoare pentru beetle, cum a aflat că se numeşte el în limba engleză, la şcoală. Păianjenul îl îngropas în aceleaşi şi aceleaşi urzeli de pânză, în fiecare zi, îl strânse chiar cu labele de gât, se izbea în el ziua, când învăţa în pat şi noaptea, când dormea şi îşi arăta mandibulele atotputernice toată ziua, primul lucru de când se trezea dimineaţa până noaptea, ultimul lucru când adormea, ca în cântecul Until It Sleeps. Şarpele se exterioriza mai rar, dându-le sfaturi din inima lui întunecată păianjenului şi şobolanului. Şobolanul îşi încreţea râtul în faţa lui şi îi ocupa locul pe care şi-l pregătise la duş, întrebându-l zâmbind dacă comentează. Nu comenta pentru că, atunci când a comentat, l-a lovit cu laba lui mare în umăr. Cărăbuşul era terorizat acolo, ca răţuşca cea urâtă în poveste. La şcoală, atât păianjenul şi şarpele înaripat, cât şi şobolanul, erau elevi model şi de nădejde şi buni camarazi în clasele lor mai mari, în vreme ce bitlâsu nu mai putea să înveţe, nici să doarmă, nici să trăiască. Deasemenea păianjenul îi spunea că, dacă se va sinucide, va scăpa de pe culmile disperării pe care îl va aduce el, păianjenul, pe cărăbuş. Se simţea ca un rob evreu, iar păianjenul se simţea probabil ca un Dumnezeu. Viaţa lui Mihai devenise, timp de doi ani scolari si pentru ani de zile, un potop de lacrimi fără speranţă şi fără răspuns, pentru că el credea că şi ei, ca toti oamenii, totuşi sunt buni la inimă şi aştepta să devina buni şi să nu îl mai batjocorească şi chinuiască, viaţa lui devenise un coşmar pe care nimeni nu-l poate explica, poate doar D-zeu, un lucru îngrozitor care l-a distrus în întregime, pentru totdeauna, fără să-l mai poată cineva repara cu adevărat, poate doar D-zeu dacă îi este milă de acest cărăbuş chinuit, cu aripile rupte, numit Mihai, acest bitlâs nenorocit. M-au ținut în stres continuu doi ani de zile în internatul fantoma al unui liceu meschin într-un oraș anonim, ca în Kafka, iar ceea ce numim viața este de fapt o multitudine de mici răstigniri reflectând la toate nivelurile omenesti Marea Rastignire ca intr-un tablou medieval de Hieronymus Bosch. D-zeu imi vorbeste si tot ce pot sa spun e: Miau. Mult timp am auzit fara sa stiu ce aud, abia acum distingand urletul lumii. La radacina tuturor necazurilor si relelor fiecarei zile, sta adanca suferinta a omenirii, rautatea oamenilor exprima suferinta lor careia nu-i pot gasi vindecare. Si lumea aceasta este inchisoarea din care nu putem pleca pur si simplu, groapa in care stam laolalta cu fiarele. Dar pe de alta parte si sublimul tot din suferinta izvoraste. Stiu, cartile adevarate se scriu incet. Sper ca dupa ce Pamantul se va roti cel putin odata in jurul Stelei, la capatul acestui timp de reflectie sa ajung la cateva notiuni de baza in tema acestui ultim capitol si anume fostul meu coleg de camera, Pavel. Scriind aceste randuri nu intentionez sa devin eu insumi un bully, ci doar incerc sa inteleg ce s-a intamplat in acei doi ani petrecuti in internatele Colegiului National Decebal din municipiul Deva din judetul Hunedoara din Transilvania din Romania din Europa din planeta Pamant din Calea Lactee, si la comprehensiunea aceasta incerc sa ajung intuitiv, filosofic, creativ, ca un umanist ce sunt, iar ca dovada e faptul ca Pavel nu e numele adevarat al lui, personajul secundar al acestei povestiri, perpetratorul celor relatate mai mult sau mai putin simbolic in povestea aceasta. Ceafa Ovidiu Pavel era un om fara suflet, la propriu, era dintre aceia pe care Dumnezeu, cand a trait pe pamant, ii numea „morti”. Ceaf e un regionalism ce inseamna sperietoare, din acelea ce se pun in camp sa alunge pasarile si astfel si era, doar exterioritate, doar schitarea de fiinta umana in absenta inconstient nietzscheana a oricarei esente de umanitate. Ce mi se reprosa mie in acei ani era faptul ca eram un copil umanist un carabus aerian ce trebuia strivit in aceasta lume, o fiinta inferioara lor, a realistilor, fiinte umane superioare, iar acum totul imi pare un episod urat ruandez, iar acum contrar tuturor spalarilor de creier prin care am trecut nu pot sa ma gandesc decat ca Tagore este fratele lui Einstein, dar in 1996 in camera trei lucrul acesta nu-l stia nimeni, aproape nici macar profesorii de chimie, matematica, si fizica, iar eu aveam curajul doar sa-l nadajduiesc ca pe Messiah. Pavel era ambitios si sa stie ca traieste cu adevarat, in plus voia sa fie un dumnezeu, voia sa fie ca Dumnezeu, voia sa fie Dumnezeu, frumos, nemuritor si puternic, atat de puternic, si singura metoda prin care a inteles sa-si satisfaca aceste idealuri a fost sa tortureze un coleg mai mic cat timp i-a fost data atotputernicia aceasta si pana la moartea victimei daca e posibil, viata lui Pavel era o viata de paianjen, iar eu eram un biet pui de gaza in mainile lui si ale lui D-zeu, sufletul lui Pavel era un suflet de paianjen, posibil ca el sa fie personajul cartarescian al carui creier era un

paianjen urias, spun asta pentru ca adevaraul e ca m-a devorat si mi-a mancat sufletul timp de doi ani de zile, s-a purtat ca un paianjen fata de mine, dar te rog ai mila mine cel nenorocit si de Pavel cel care doar tu stii cum e si de Pamantul asta oriunde la fel de deznadajduit si de rau, cu feluri diferite de oameni cu mintea usoara si inima grea si reveleaza-te in noi, umple-ne ochii de icoane si construieste vitralii in ferestrele sparte de vant ale sufletelor noastre, alina-ne si ingreuneaza-ne mintile cu firul cu plumb si stiu ca daca ai cobori iar intre noi, noi te-am omori iar cumva fiindca doar asta suntem in stare sa facem si doar asta am sti. Reveleazani-te, incet, smerit, viu, ca Pamantul in univers, fa ca literele Evangheliei sa arda in ochii nostri si sa nu-i mistuie, fa, Christoase, sa te caut si sa nu ma opresc dupa ce incep, fa sa te gasesc si sa nu ma opresc dupa ce te gasesc, spune-mi ce vrei sa-ti dau si ca din mine va muri si ce va deveni viu. Vad ca in mainile mele am o cruce mare si grea al carei scop nu il stiu, credinciosul e o biserica antica atat de intunecoasa pe cat e de luminoasa, iar eu sunt Pamantul, intregul acest necajit Pamant, spusesem. Da, Yhwh, tu eşti bun, doar răzvrătirea mea mi-a adus toate astea, pentru că în lume cel mai mare rău e absenţa conştiinţei, iar cea mai mare tragedie e primirea ei, o tragedie medievală totuşi în care tâlharul deşi bătut în cuie până la urmă ajunge în rai. O nemultumire a Mamei, a lui Iov si a mea era ca parca eram numai mustrati de D-zeu in vreme ce oamenii din jurul nostru ne batjocoreau si isi mancau painea linistiti. Singura alinare in toate acestea e ca a vrut sa ne dea cerul pentru care se merita sa porti orice cruce fie si o viata cum a hotarat D-zeu pentru mine. Acum sufletul mi-e un diamant frânt şi înlăcrimat, acum sufletul mi-e un cristal de sare. Un adevăr e că un tânăr când merge în lume se întoarce înapoi zgâriat ca un căţel. Da, un lucru pe care nu l-am spus încă nimănui a fost că nu am fost om totdeauna. De fapt am fost om din totdeauna dar nu am fost om întotdeauna. La paişpe ani am mers la un internat şcolar şi cum am intrat în camera din internat, camera 3 un loc unde a început pentru băiatul de 14 ani care eram o tortură psihologică de 2 ani – a şaptea parte din întreaga mea viaţă de atunci -, tortură a cărei cauză era aceea că eram slab şi pentru că sufeream, de parcă suferinţa ar putea fi un fel de vinovăţie, cameră unde erau alţi colegi mai mari decât mine, doi cu două clase şi unul cu o clasă dar foarte malac, ceva sau cineva m-a preschimbat în câine; timp de doi ani or făcut armată cu mine de parcă nu există D-zeu. Iar motivul pentru toată povestea era acela că ei erau răţoi frumoşi de la profilul real, de ştiinţe, al liceului în vreme ce eu eram o răţuşcă urâtă de la profilul uman, de literatură, eram un copil torturat de alţi copii. De-asta nu dau doi bani pe chimie, fizică, informatică, matematică şi zoologie. Ştiinţa singură nu-l poate face pe om mai bun. Cât despre mine am fost câine timp de doi ani acolo în Deva, asemeni lui Davy Copperfield, aveam nume de câine, chip de câine, privire de câine, răbdare de câine, lacrimi de câine şi asemeni lui Io cea chinuită de Junona, doar sufletul din mine era de om dar sufletul e nevăzut aşa că nu putea şti nimeni, am fost câine timp de doi ani acolo când unul din băieţi, cel mai rău, mi-a spus să mă sinucid ca astfel să scap de el, am fost câinele lor în vremuri în care nimeni nu-mi ştia suferinţa iar cei ce ştiau nu le păsa ba chiar le provoca plăcere ca într-o tragedie grecească privită de idioţi fericiţi; aşa a fost atunci; după aceea, când constelaţia camerei 3 a fost ruptă de timp ori poate de Dumnezeu, am redevenit iarăşi om, dar nu am mai redevenit niciodată acelaşi, nu am mai putut, în lumea asta plină de oameni nu am mai putut, până la urmă am devenit punkist, un punkist fără câine, după tot ce se întâmplase îmi plăcea să zic că-mi eram propriul meu câine. O explicaţie ar putea fi aceea oamenii, mai ales comuniştii, vor să facă fericirea acum pe pământ, în timp ce credincioşii aşteaptă ca binele să vină în lumea viitoare la care parcă nu se mai gândeşte nimeni. Ironia şi tragedia este cum comuniştii şi oamenii în general îşi fabrică propriile lor nefericiri, în vreme ce credincioşii cu ochii picurând mir şi cu sufletul însângerat sunt fericiţi. Cât despre vremea aceea, timp de doi ani am fost ca un cărăbuş în mâinile colegilor mei de cameră căutând cu naivitate bine în ei, spunându-mi că nu pot fi aşa de răi, iar la capătul acelor doi ani, la vârsta de 16 ani eram un om distrus. Mai ales unul din băieţi, cel care a început totul şi l-a susţinut timp de doi ani până când a plecat la facultate la Timişoara şi nu ne-am mai întâlnit niciodată, cred că s-a crezut ca un dumnezeu pentru mine, un Popescu dumnezeu, de altfel şi semăna cu Strelnikov şi nu mai îmi amintesc decât cuvintele pline de adevăr ale omului aceluia repetate ca într-un coşmar la nesfârşit precum cuvintele altui Căpitan Flint. Vis 2. Am visat că am mers în baia de la bloc în faţa oglinzii, unde era becul aprins. Trebuia să termin un poem pe oglindă care era scris mai mult de jumătate. A scris câteva versuri iar în ultimul vers am scris cuvântul „Doamne” care în vis mi s-a părut atât de puţin poetic şi nu mai ştiam cum să continui. Nu ştiu de ce mi-am amintit de cartea „Zen And The Art Of Motorcycle Maintenance” pe care nu am citit-o niciodată. Versul final a fost: „Doamne este atât de întuneric.” Mă priveam în oglinda întunecată şi am scris acest vers, cum este scris acum vedem ca întro oglindă, în chip întunecos, dar rămân aceste trei. Nu imi inteleg viata, simt ca as avea nevoie de un duhovnic si doar pentru a incerca macar sa inteleg ceva, ori poate nu de un duhovnic, poate de altceva, dar oricum simt ca nu pot sa inteleg nimic si nu voi intelege vreodata, desi traieste omul nu poate intelege viata, dar în legătură cu suferinţa aceasta a mea de copil care m-a copleşit şi distrus sufleteşte văd că până în ziua de azi la aproape douăzeci de ani după, tot timpul am judecat lucrurile într-un mod simplist. Văd acum că suferinţa aceea era un fel de consacrare creştină. Acum foarte des am vise asemeni unor parabole. D-zeu m-a învăţat mai multe în acea meschină cameră 3 decât toţi profesorii din tot liceul, m-a învăţat suferinţa, care nu e un lucru de respins, nu trebuie să mai fiu trist pentru că sunt lângă Dumnezeu, rănile mele sunt una cu rănile lui, iar sângele meu se amestecă încet cu al lui în potirul cu pâine şi vin al eternităţii. Dar pe de altă parte poate că înţeleg şi cred acum că motivul pentru care credeam că nu pot să înţeleg a fost simplul fapt ca încă de atunci din anii aceia eram un copil îndobitocit de suferinţă. Îmi amintesc cum în anii aceia şi după mergeam pe străzile interminabile prin Deva neputând decât să-mi repet mie însumi ce câne şi ce fiinţă subumană eram şi îmi amintesc anii postraumatici în care nu mai puteam să mă împrietenesc cu tineri mai mari decât mine ori pur şi simplu să mă apropii de oameni în general. A fost ceva foarte dur şi totul datorită celui pe care în povestirea mea l-am numit Pavel. Dar motivul lui D-zeu a fost acela că având în vedere că l-am refuzat când mă chema, a decis să mă cheme în suferinţă, iar pe mama mea deasemenea; singurul motiv pentru care mama s-a întors la Dumnezeu a fost acela că m-a văzut pe mine în suferinţă, daca D-zeu iar fi dat ei un necaz sau o boală oricât de grea, pentru ea nu s-ar fi întors niciodată, doar pentru mine, şi pentru asta pentru că D-zeu voieşte ca eu cu mama să fim creştini în lume şi în cer, m-a lovit cu urgia lui. Dacă de acum încolo voi fi creştin cred că D-zeu va fi mulţumit şi nu va mai considera necesar să mă bată, iar dacă o va face voi fi ca Iov, va fi o binecuvântare, o dovadă că Hristos însângeratul este cu mine. Ce e păcat e că am lăsat atunci în urma necazului loc fricii şi mâniei, care sunt cărarea către întuneric cum spunea Yoda. Un alt lucru ce sa intamplat in acei ani a fost ca ajuns la rascrucea drumurilor vietii savante si drumul artei am ales arta, pentru ca educatia mi se prezenta datorita celor trei colegi de camera de la internatul Colegiului National Decebal ca un infern kafkian iar poezia ma alina in necazurile mele aproape ca pe David iar Bacovia acel muzical luzăr mi-a fost primul maestru, asa am ajuns artist, am fost un caine chinuit pe cand am devenit poet dand drumul porumbelului sa caute o ramura de maslin si dupa zeci de ani inca il astept. În încheiere ce pot să spun că am învăţat în timp din tragedia adolescenţei şi vieţii mele e că rău nu e un adolescent visător ca un eloi, nu, rai sunt cei ce ranesc. Dar si cei rai nu trebuie in nici un caz detestati ci iubiti si iertati, toate acestea pentru ca daca este adevarat ca D-zeu ne-a facut e tot atat de adevarat ca ne-a facut ca sa avem mila unii de altii. Si mai presus de orice de pe vremea lui Isus Christos iubirea e inima care iubeste sabia ce o sfasie. Privind lucrurile din alta perspectiva cred ca cel mai mare impact pe care l-a

avut bullyingul de doi ani al lui Pavel asupra mea a fost incepand de la acea varsta inca cruda de copil un sentiment de instrainare de Dzeu si de oameni, un lucru cu urmari incalculabile care m-a mutilat si m-a format intr-un mod gresit dupa dorintele arbitrare ale celor trei liceeni care ma torturau, interni cu care petreceam incomparabil mai mult timp decat cu propria mea familie, de parca am fost educat prin tortura. Imi amintesc cum in acei ani visul meu era sa am undeva o camera a mea unde sa nu ma mai batjocoreasca si chinuiasca nimeni, o chilie monahala ar fi fost un paradis. Iar acei doi ani interminabili de iad care i-am trait ma ajuta sa inteleg cum va fi eternitatea de iad pentru cei ce vor ajunge acolo. Totul ca si cum ar fi mancat in ascuns pe cel nenorocit. Dar D-zeu a avut probabil motivele lui. Cred ca daca nu as fi trecut prin asta si inca pana in punctul in care sa-mi demoleze tot sufletul as fi ajuns posibil un intelectual ca Oscar Wilde ori un artist ca Bjork - in urma unui abuz ingrozitor prin care am trecut in copilarie, de fapt tot ce imi doresc e o femeie, cea mai frumoasa floare de pe pamant, iar ca scriitor - ce nu stiu sigur daca as mai fi ajuns -, in mod sigur nu as fi gasit suferinta si adevarurile poetice care imi hranesc sufletul dupa cum o constelatie de izvoare hraneste hatisurile unui munte si tragic D-zeu ar fi fost pentru mine un necunoscut. Incercand sa ma distruga, Pavel m-a salvat, demoland si stricand ce nu a stiut, nestiind ce face. Si stiu acum ca mistic lumea e demonul dupa cum biserica e Hristos, iar lumea e burdusita de lei nevazuti si crunti care cauta sa faca macel din noi. Iar Ceafa, ca viitor medic voind sa se dedice salvarii oamenilor si-a spus ca ce-ar fi sa distruga un om pentru a cunoaste omul mai bine, ca-n Dostoievski si ca-n Mengele. Sunt un miracol. Faptul ca nu am murit si inca traiesc in Narnia aceasta plina de oameni si demoni atat de asemanatori intre ei incat adesea nu-i poti deosebi, este de zeci de ani un miracol, viata mea nu poate fi explicata prin concepte omenesti. Totul doar pentru ca Dumnezeu e curat intr-atat incat nu-l poti privi doar de-asta nu il putem vedea. Citesc acum autobiografia lui Mohandas K. Gandhi si cartea "The Kingdom of God is Within You" si pot sa spun ca tragedia vietii mele, inca neincheiata, este aceea ca la varsta de paisprezece ani desi am raspuns urii inexplicabile cu iubire logica nu am avut puterea sa rezist acelei uri, ura colegilor mei m-a frant, mi-a frant sufletul si chiar si acum dupa aproape douazeci de ani suport consecintele urii lor gratuite. Iar toata aceasta ura la care am fost expus ma facea sa ma gandesc daca Dumnezeu este bun lasandu-ma sa sufar in mainile lor si nesalvandu-ma si neascultandumi rugaciunile spuse cu durere, iar pe ei ii facea sa-mi spuna sa vad ca nu e nici un Dumnezeu in lume fiindca nu ma salveaza nimeni din mainile lor. Va spun sincer ca imi doresc sa mor si imi doresc acest lucru de aproape douazeci de ani de durere. Suferinta nu s-a incheiat in 98 cand colegii mei au plecat la facultati, - la medicina, informatica (in 99) si istorie -, dupa aceea am ramas un om cu traume. O mare lupta s-a dat pentru sufletul meu de la o varsta cruda de parca si eu as fi ca muntele rupt Paramount. Si pentru mine de ani de zile a devenit un adevar ca singurul lucru datorita caruia mai traiesc e literal mila lui Dumnezeu si stiu ca de la el nu ma pot astepta decat la doua lucruri, ori judecata, ori har. Iar acum dispretul unui oras intreg cade peste mine, nu doar colegii aceia in anii 90 ci acum zeci de oameni oricat de straini care ma batjocoresc aici in orasul meu. Sunt de zeci de ani o victima. Iar ce fac oamenii e sa-ti caute un defect oricare ar fi ori si sa inventeze unul - mai demult imi reprosau ca am pantaloni hippie, iar cand il gasesc se straduiesc din toata inima lor sa-ti manance sufletul. Nimic altceva nu conteaza doar ce ultimul dintre oameni esti tu care trebuie sa mori probabil. Iar tragedia mea e ca doar dupa ce am devenit miel am vazut ca hateganii mei sunt lupi. Dar adevarul e ca in ochii omului si ai lui D-zeu rautatea nu merita atentie, de asta cei rai sunt lasati in pace, si de asta sufletele celor drepti sunt strapunse si rastignite si puse in fiecare zi timp de o viata pe stalpul infamiei pentru ca doar bunatatea merita atentie. In plus rautatea proverbiala a lumii exprima doar faptul ca lumea nu are nici o speranta, nu exista nimic pe pamant mai disperat ca cei ce se numesc lume, iar lupta intre crestin si lume, intre mine si lume exprima doar faptul ca lumea e disperata fara speranta si vazand ca eu am o speranta, vrea sa ma faca si pe mine fara speranta asemenea ei. Datorita lui Christos pe care deasemenea lumea l-a urat, batjocorit, dispretuit si omorat lumea e cea care nu are nici o speranta nimeni nu poate intelege cat, lumea care l-a batjocorit pe Ieremia, pe David, pe toti profetii si pe toti crestinii. Trebuie sa ma cunosc pe mine insumi. Nu mi-e frica de moarte oricat de violenta, nu mie frica de batai si violenta, pot sa infrunt un oras intreg si intreaga lume cand stiu ca am ascendenta morala, insa sunt vulnerabil la violenta psihologica, la acuzatii ce pot parea intemeiate si la respingerea din propria mea familie nefericita. Deasemenea un mare neajuns si o sursa continua de dezamagire si zbucium e faptul ca obisnuiesc sa-i privesc pe toti oamenii ca fiind mai presus de mine insumi, omul obisnuit si simplu care sunt, asta cere Hristos si o fac foarte usor, dar totodata e o mare suferinta. Important pentru mine acum cand piesa e gata si oblonul tras e sa reusesc sa las totul in urma. M-au chinuit si vor fi pedepsiti de cei sfinti si deja sunt pedepsiti de altfel. Iar cel mai mare canon care li-l pot da eu e sa-i uit pur si simplu. Ce a fost nu mai conteaza, conteaza doar ce va fi. Sa-mi uit vrajmasii care m-au urat si sa-mi amintesc de D-zeu care m-a iubit. Daca vreau sa fiu ca Iov sufar ca Iov fiindca doar dupa suferinta sufletul devine drept, iar invatatura acestei vieti este ca pietatea ce nu vrea sa fie un tadik va fi un martir, ca Martin Luther, iar motivul lui D-zeu in cartea Iov a fost ca a vrut sa faca din Iov un lamed-vuvnik si de asta l-a facut pe acuzator sa-si inchipuie ca face un pariu cu D-zeu si de asta l-a lasat D-zeu pe Iov sa chinuie atat. Si adevarul ca in toate suferintele mele sunt deja in cer, cum este scris, trebuie doar sa mor ca sa urc acolo calcand de pe un psalm pe altul intr-o cantare a treptelor acoperite de ingeri care se deschid in fata pasilor celor necajiti, asta e tot ce conteaza, sunt un ierusalimitean. Restul iti voi povesti in cer. Iar ce conteaza cel mai mult e ca si ei sunt iubiti, asa cum sunt, ca mine si ca orice alt nenorocit de pe acest Pamant. Atunci m-am lasat chinuit si am acceptat durerea pe csre mi-o provocau pentru ca stiam ca totul vine de la D-zeu. atunci la 14 ani imi spuneam simtindu-ma vinovat mergand pe coridorul internatului decebalist: -Eu trebuie sa sufar. Inainte sa fie colegii, sa zicem lumea, vinovata fata de mine eram eu vinovat fata de D-zeu si pentru asta nu aveam de ce sa comentez nu pentru brandul basarabeanului. Era ceva, ca intotdeauna, intre D-zeu si mine, daca el nu ma salva si el imi lasa colegii de camera sa ma chinuie ani de zile nici eu nici nimeni altcineva nu mai avea nimic de zis. Un alt lucru a fost acela ca pentru ca ei ma urau am inceput si eu sa ma urasc si nu mi-a mai pasat ce se intampla cu mine, m-am apucat de baut doar ca sa-mi uit conditia de caine cane canele, rock ca sa-mi gasesc un spatiu sufletesc avand in vedere ca toata viata mea de studiu si familiala fusese facuta tandari, razvratindu-ma pentru o perioada si indepartandu-ma de D-zeul de care ma simteam tradat si care simteam ca ma dezamagise si am gresit si am fost pedepsit iar de D-zeu cu pedepse grele ce tin pana in ziua de azi. Si pana azi amintindu-mi acei ani de liceu nu pot sa nu gandesc ca acei colegi ai mei aveau in inimile lor ceva monstruos, raul care ii anima ca pe niste marionete si ca viata cum o cunoastem contine ceva monstruos de aceea cartile lui Tolkien si nu ale realismului secolului XIX sunt cele care oglindesc putin din adevaratul chip al vietii cum o vom vedea dupa moarte. Fata de camera 3 vina mea a fost aceea ca citeam carti, incercam sa scriu poezii, ca eram mai slab si mai mic si ca spre deosebire de ei credeam in D-zeu.Ce pot sa spun acum dupa aproape douazeci de ani e ca da, a fost bullying, au fost rani si suferinta inimaginabile, dar acum ar fi timpul sa ma maturizez si sa las totul in urma. Doar n-o sa citesc David Copperfield toata viata si in ce ma priveste nu mai sunt decebalist dinainte de anul 2000 cand am terminat liceul. Dar si maturizatul nu se petrece asa de la sine, dupa

100 tot ce a fost trebuie ca alt munte de greutati sa-mi treaca prin urechea de ac a inimii. Iar un prim pas spre aceasta maturizare ar fi sa pun punct acestei povesti pentru ca suferinta te poate distruge dar nu poate fi inteleasa, asa ca omule credincios ca un caine bucura-te si fii voios in lacrimile tale fiindca de mult timp a gasit D-zeu bucurie in suferinta ta, dupa cum gasesti tu in a lui, pentru ca suferinta e cea care-i uneste pe Dummnezei si oameni cum se unesc petalele sufletelor noastre cand ne imbratisam precum hipiotii, anarhistii si pelerinii Caii abandonandu-ne sufletele in har dupa cum Dumnezeu s-a abandonat pe el in mainile noastre datorita iubirii aceasta pacoste de care nu poti scapa, asta e motivul pentru care ii iubesc pe cei ce-mi fac rau, sunt un monoteist; imi las trauma si colegii rai de camera in urma, le dau drumul, pentru a nu-i mai intalni decat in eternitate, fiindca raul este rau pentru ca uraste binele, binele este bine pentru ca iubeste si nu poate uri. Iar acum pentru ca l-am gasit pe cel ce m-a gasit o sa infiintez si o organizatie: Dilai pentru Hristos :) a celor ce palmuiti iar si iar in lume si-au pierdut mintile si pamantul acesta in urma suferintei, primindu-si inima totusi si speranta de a fi primiti in cer pentru ca inainte de a fi primiti de Hristos trebuie noi sa primim pe Hristosul, Hristos e cel mai tare iar viata incepe doar cand a luat sfarsit. Pentru un alt fel de om. Dacă ești psiholog, nu te mai preocupa de nimic altceva decât de suflet. Dacă ești medic, să cunoști organismul uman cum își cunoaște instalatorul instalația. Dacă ești scriitor, scrie fără să te mai intereseze nimic altceva. Dacă faci pantofi, du pantofii la plus infinit. Dacă ești geniu, ocupă-te de geniu.Totul fără să te intereseze ce primești, și orice primești dă de la tine. Ocupă-te de creație, nu de tine însuți, pentru că tu ești nefericirea. Azi noapte, după ce am scris aceste cuvinte l-am visat pe Dalai Lama, am visat că am stat lângă el la o masă unde fusese omorât un om, unde fusese omorât omul, și am vorbit. Ieri m-am gândit la un lucru. Cum ar fi dacă Pământul ar deveni o planetă de pensionari, fiecare cu minimum pe economie, care ar munci din alte motive, ca furnicile. Personal cred că foametea și sărăcia ar fi complet eradicate pe tot Pământul. Îmi amintesc de vremea când am scris rândurile următoare; acum nici nu mai știu ce conțin. Aveam un personaj Felix, căruia îi adresam cuvintele acestea. LUCRURI DE TRĂIT FELIX. MOTTO: “Totuşi înţelepciunea a fost îndreptăţită de către toţi copii ei.” Evanghelia după Luca 7: 35 “Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!” Psalmii 103: 1 “Te rog spune-mi, ce crezi tu despre asta.” Cassie Bernall “Please send me your opinion as I greatly value and have a singular esteem for your reverence, and I am yours.” brother Lawrence. Prefaţă. Aceste câteva pagini sunt o scriere foarte personală a mea în care am notat pentru a nu le uita - de la aproximativ sfârşitul lunii aprilie 2009 pâna la începutul lunii iunie 2009 - diferite lucruri asupra cărora am meditat şi pe care le-am considerat importante pentru mine şi credinţa şi viaţa mea cu Domnul Hristos. Public aceste pagini pentru că poate ar putea ajuta şi pe alţii. Domnul să ne binecuvânteze şi fie ca şi noi să-L binecuvântăm pe El. me. Felix, 1) Să-ţi fie indiferent dacă eşti dispreţuit sau nu şi să trăieşti ca şi cum ai fi dispreţuit toată ziua, în fiecare zi în fiecare an al vieţii tale. Să găseşti bucuria lui Hristos în dispreţul tău. 2) să fii umil asemeni unui sclav. Să te consideri un sclav şi să nu doreşti săţi schimbi condiţia. Orice om este înaintea ta. Orice om este deasupra ta. Să nu-ţi fie frică să dai TOTUL cui îţi cere tot. Să nu-ţi fie frică să faci orice bun pentru Hristos şi pentru altul. 3) Nu căuta înţelegerea nici unui om oricine ar fi el. Nu căuta să fii înţeles. Aminteşte-ţi că nici un om nu este înţeles de om şi nici nu înţelege. Înţelegerea cauto la Hristos. Aminteşte-ţi că nu ai nevoie decât de înţelegerea lui Hristos. Şi nu uita ca nici tu nu înţelegi. Poate vei înţelege cândva în cer – asta e taina lui Dumnezeu -, dar cât eşti în trupul acesta înţelege că nu înţelegi. 4) Aminteşte-ţi că omul care mănâncă nu este omul fericit. Omul care mănâncă este omul sătul. Aminteşte-ţi că omul care bea nu este omul fericit. Omul care bea este omul căruia nu îi mai este sete. Omul care are bani nu este omul fericit. Omul care are bani este omul bogat. Ce este fericirea atunci? Fericirea este Hristos. Omul care îl are pe Hristos este omul fericit. Este omul fericit indiferent de scenografia permanent schimbătoare a circumstanţelor. 5) Aminteşte-ţi că cel mai înţelept om e asemeni unui copilaş care trebuie dus de mână. 6) Să nu-ţi preţuieşti viaţa pe pământul acesta şi nu te agăţa de ea în nici un mod. Străduieşte-te să fii pregătit să pleci în fiecare secundă. 7) Primul lucru pe care să-l preţuieşti este Hristos. Al doilea înţelepciunea. Al treilea aproapele. Altceva să nu mai preţuieşti nimic. 8) Atât pentru azi. Du-te şi trăieşte. 9) Felix, când eşti dispreţuit de om aminteşte-ţi că întradevăr meriţi să fii dispreţuit. Când nu eşti iertat de oameni aminteşte-ţi că întradevăr nu meriţi să fii iertat şi că iertarea lui Dumnezeu Hristos pentru tine e un dar asemenea sărutului unei logodnice. Astfel nu vei mai suferi din pricina aceasta. 10) Aminteşte-ţi că înţelepciunea acestor pagini nu este a ta ci este a lui Hristos în tine. Aminteşte-ţi că eşti la fel cu oricare alt om şi ca singura deosebire dintre tine şi aproapele tău din lume e ca tu ai Duhul Sfânt în sufletul tău. Deschide ochii şi priveşte-te pentru a-ţi putea aminti cum eşti când îi vei închide. 11) Aminteşte-ţi că oamenii sunt imperfecţi, că tu eşti imperfect şi că aceste pagini sunt imperfecte. Nu-ţi pune încrederea în oamenii imperfecţi, nu-ţi pune încrederea în imperfectul tine şi nuţi pune încrederea în aceste pagini imperfecte. 12) Aminteşte-ţi că nici o altă religie nu-ţi poate da ce ai nevoie, pentru că nici o altă religie nu poate rezolva problema ta şi a oricărui om – păcatul, adevărata problemă a oamenilor. Şi aminteşte-ţi că nimic altceva nuţi poate da ce-ţi dă Hristos şi că nimeni altcineva nu te poate învăţa ce te învaţă Hristos. 13) Aminteşte-ţi că înţelegerea şi înţelepciunea nu se ştiu ci se învaţă. Şi nu poţi ajunge să le ai ci trebuie să le înveţi fără întrerupere. 14) Aminteşte-ţi toate acestea. 15) Respectul de sine poate deveni o capcană pentru om. Felix, nu te preţui pe tine, eul tău să fie nimic înaintea ta, nu te mira că păcătuieşti ci roagă-te Domnului Isus Hristos să te salveze. 16) Nu gândi prea mult, ci roagă-te. 17) Nu te încrede în tine pentru că n-ai în cine să te încrezi. Încrede-te în Domnul Hristos pentru că ai în cine să te încrezi. 18) Aminteşte-ţi că tu nu vrei frumuseţe pământească, nici iubire pământească, nu vrei plăcere nici fericire pământească. Aminteşte-ţi că tu Îl vrei pe Elohiym. Aminteşte-ţi. 19) Aminteşte-ţi că omul nu e proprietarul înţelepciunii şi că Domnul este proprietarul omului. 20) Dacă prin Duhul Sfânt ajungi la sfinţire în Hristos atunci nimic nu te va mai putea răni cu excepţia păcatului făcut de tine. Nimic de pe pământul acesta nu te va mai putea răni, Felix. Asta e starea pe care o dăruieşte Dumnezeu în care nimic nu te mai poate distruge. Nimic nu te va mai putea distruge, Felix. Dacă trăieşti rândurile acestea îţi vei sprijini fruntea de inima lui Hristos, de sufletul lui Dumnezeu. Dacă devii un om duhovnicesc lacrimile nu vor mai avea nici o putere asupra ta. Nu vei mai plânge decât lacrimi din ochii lui Dumnezeu. Lacrimi de bucurie. Atunci vei iubi pe batjocoritor şi pe îndrăcit şi nu te vor mai putea răni. Nimic nu te va mai putea răni. Sfinţirea e acea stare în care nu mai poţi fi rănit, nu mai poţi fi anihilat şi nu mai poţi suferi. Aici trebuie să ajungi, Felix. Aici trebuie să ajungi. Odată ajuns în palmele lui Dumnezeu vei binecuvânta orice va veni peste tine, bine sau rău. Aminteşte-ţi care este drumul tău şi porneşte pe el. 21) Când eşti batjocorit nu spune nimic, taci şi Hristos va răspunde pentru tine. 22) Nu-ţi dori respectul omului şi batjocura diavolului nu te va mai putea răni. 23) Bucură-te în dispreţ împreună cu Hristos; infinitul îţi va veni în inimă. 24) Aminteşte-ţi că omul are inimă. Nu uita aceasta. Aminteşte-ţi că omul are inimă. 25) Când cineva îţi face un rău priveşte acest lucru ca pe o pedeapsă a Domnului. În loc să te doboare răul ce ţi-a fost făcut, Domnul te va ridica prin pocăinţa ta în suferinţă. 26) Aminteşte-ţi că sfinţirea nu înseamnă perfecţiune pe acest pământ ci înseamnă ca fruntea ta să se sprijine de obrazul lui Elohiym fără întrerupere. 27) Felix,

este bine pentru tine să fii umil şi este bine să fii umilit pentru că aşa vei învăţa să fii umil. 28) Felix, dacă vrei să ştii ce este puterea să ştii că puterea stă în cei umili şi umiliţi, acoperiţi de dispreţ şi ocări. Aşa a fost puterea in Hristos, în Ştefan, în Pavel şi va fi in tine. 29) Aminteşte-ţi că orice creştin care trăieşte evanghelia e un lucru din care lumea nu îşi va mai reveni. Aşa că trăieşte evanghelia, Felix. Fii ceva din care lumea să nu îşi mai revină. 30) Să ştii că fiecare ocară ce o înduri este atacul diavolului dar să o priveşti ca un test de la Dumnezeu şi o vei privi cu bucurie. Şi roagă-te să treci testul. Să treci şi testul ăsta. 31) Aminteşte-ţi că acolo jos în ocara lumii vei întâlni infinita bucurie a Împărăţiei. 32) Aminteşte-ţi de lucarea lui Hristos mereu. Aminteşte-ţi de Ana. Aminteşte-ţi de Francesco. Aminteşte-ţi de Rachel. Aminteşte-ţi de Cassie. Aminteşte-ţi de Richard. Aminteşte-ţi de Sabina. Aminteşte-ţi de Traian. Aminteşteţi de Martin Luther King. În Numele lui Hristos aminteşte-ţi. Aceste rânduri sunt un mausoleu şi o amintire a martirului necunoscut, cel căruia lumea şi diavolul îi refuză totul dar Elohiym îi dă totul. 33) Aminteşte-ţi, Felix, că omul nu de o bancnotă are nevoie ci de o pâine. Aminteşte-ţi, Felix, că omul nu de o bancnotă are nevoie ci de o cămaşă. Aminteşte-ţi, Felix, că omul nu de bani are nevoie ci de un acoperiş. Şi aminteşte-ţi, Felix, că omul nu de lume are nevoie ci de Hristos Dumnezeu. Aminteşte-ţi lucrurile acestea, Felix, aminteşte-ţi de ce ai nevoie. Obs. Viitorul va arde aceste pagini dacă le va găsi. 34) Felix, ai descoperit că viaţa unui ucenic care Îl alege doar pe Dumenzeu, e incomparabil mai plină decât a unui necredincios care trăieşte în imoralitate sau a unui creştin adulter şi chiar mult mai plină decât a unui alt ucenic care e căsătorit. Felix, aminteşte-ţi că – deşi poate mulţi creştini nu vor să vadă lucrul acesta – şi Cuvântul Domnului, Sfânta Scriptură, spune acelaşi lucru. Şi aminteşte-ţi că dacă un ucenic nu e legat de căsătorie îi e mult mai uşor să nu facă compromisuri în credinţa Domnului Hristos, şi îi e mai uşor să facă orice bun pentru Domnul Hristos şi chiar să şi moară pentru Domnul Hristos de este scris aceasta în planul lui Elohiym. Dar aminteşte-ţi că aşa sunt lucrurile pentru tine. De vei spune conţinutul acestor rânduri pentru altcineva nu uita să-i spui că este aşa dacă ţi-e dat aşa de Domnul. Daca nu, e altfel, pentru că ţi-a dat altfel de Domnul. 35) Aminteşte-ţi că e mai bine să suferi tu decât să provoci suferinţă. Aminteşte-ţi că este mai bine să te doară pe tine decât să provoci tu durere. 36) Aminteşte-ţi că este mai bine să fii tu înjosit decât să înjoseşti tu pe altul, este mai bine să fii tu bătut decât să baţi tu pe altul. Este mai bine să fii tu împuşcat decât să împuşti tu pe altul. 37) Şi aminteşte-ţi că suferinţa este o impresie şi că viaţa e un vis urât din care te va trezi Elohiym. 38) Aminteşte-ţi, Felix, că în lumea asta nu contează dacă ai totul sau nu, dacă eşti bolnav sau sănătos, dacă mori tânăr ca şi Cassie sau bătrân ca şi Iov. Aminteşte-ţi că ceea ce contează, Felix, e să Îl ai pe Domnul Isus Hristos. 39) Şi mai mult decât atât,, să trăieşti pentru El. Nu contează că încă nu ştii să o faci, El te va învăţa. 40) Aminteşte-ţi că atunci când crezi în Hristos, Împărăţia e în tine. Dar atunci când trăieşti pentru Hristos, tu eşti în Împărăţie. 41) Când eşti înjosit lasă-te înjosit şi când eşti batjocorit stai în batjocură împreună cu Hristos, Dumnezeul cel înjosit şi batjocorit. 42) Aminteşte-ţi că orice femeie pe care ai vrea să o iei este în acelaşi timp frumoasă şi urâtă, tânără şi bătrână, bună şi rea, o fericire şi o pacoste dacă ai ales celibatul pentru Hristos, o pacoste şi o fericire dacă eşti căsătorit. 43) Nu-ţi pune încerederea în tine însuţi fiindcă astfel nu vei reuşi decât să cazi. Aminteşte-ţi să-ţi pui încrederea doar în Hristos şi lasă-L pe El să schimbe orice vrea El să schimbe în tine şi Hristos te va ţine în picioare. 44) Aminteşte-ţi că să fii pentru alţii cea ce este Cassie sau Rachel pentru tine este tot ce vrei să fii. 45) Aminteşte-ţi să te debarasezi de orice te trage în jos în calea către Hristos. 46) Aminteşte-ţi că în vremea sfârşitului înţelepciunea nu se mai căsătoreşte. 47) Aminteşte-ţi că Hristos te umple dacă i-o ceri şi Îi deschizi uşa şi că de aici încolo nu mai rămâne nimic ce poate fi spus în cuvintele lui Adam. SFÂRŞIT. PS: Domnul Hristos Yeshua să ne binecuvânteze. Vezi tu e mai greu pe pământ decât în pământ spun ignoranții. Băiatul fără prieteni. Sticla cu apă era umplută pe jumătate, așa că merse în baie și o puse sub robinet. După ce se umplu, opri robinetul, își luă plasele și merse să-și ia rămas bun de la tatăl său. Mama sa, Valeria, îi murise de patru ani. Băiatul avea cinci ani. Când ajunse la lizieră, se așeză la umbră și începu să sufle în bansuri până obosi, iar mirosul de ulei de muștar îi umplu ochii. A avut mulți prieteni, dar acum nu mai avea nici unul. Oamenii ajunseseră sub puterea ocultă a legii browniene. Cerul era trist aproape în întregime. Ce rost au toate? Scoase sticla cu apă, îi răsuci dopul și bău patru măsuri de apă, ultima de aproape două măsuri. Sticla stătea înaintea sa, în partea dreaptă, iar băiatul ședea ca în teatrul nō. Privea digul dinaintea lui și se gândea că ar fi o bună fortificație medievală. Cerul se reflecta în pelicula de apă și, privindo, văzu moleculele din sticlă mișcându-se dezordonat și continuu. Fiecare avea alt chip. Pot să demonstrez de ce teoria relativității este doar aparent adevărată, de fapt fiind, cum să spun, neadevărată. Teoria relativității spune că pe Pământ avem timpul x, pe Jupiter timpul z, în Sirius timpul n, în Norii lui Magellan timpul q. Totul e aparent adevărat, însă universul e un cosmos, nu e alcătuit din segmente disparate. Fiecare galaxie, stea, planetă, satelit, asteroid, ființă sunt strâns legate între ele prin gravitație, electromagnetism, radioactivitate în organismul cosmosului care nu cunoaște decât un singur timp. Așa că ne întoarcem iar la Newton, acum la nivel cosmic însă, se gândi. Aveam pe laptop un film al unui om de știință creștin american, din păcate nu mai îmi amintesc cum îl cheamă, care a spus că toate dovezile pline de certitudine ale științei sunt bazate pe experimente care le furnizează aceste dovezi iar pe baza acestor dovezi oamenii emit legi științifice. Și el se întreba, acele simple experimente, faptul că repeți experimentul de o mie de ori, justifică legea, ori poate la a mie una repetiție ești încă în lumea miturilor? Și de exemplu, m-am gândit astăzi, la matematică și axiomele ei. Axiomele matematicii nu sunt valide decât aparent pentru mintea tocită a umanității. Să luăm de pildă axioma că printr-un singur punct nu poți duce decât o singură linie și numai una. Înclin să cred că această axiomă e falsă. Se bazează doar pe faptul că de mii de ani oamenii au tot tras linii între două puncte și câțiva au validat-o ca lege matematică. Atât timp cât legea aceasta se susține doar pe atât, o neg cum îl neagă savanții pe D-zeu. În plus datorită fizicii cuantice, respectivele două puncte nu ar fi niciodată stabile, și prin ele s-ar trece nu un și doar una, ci miliarde de linii diferite, și mă îndoiesc că vreodată s-ar reuși să mai duci aceeași linie a doua oară, doar Hristos ar reuși să o scrie, în țărână. 1. Stelele nu se formează de la sine ci se desprind dintr-o stea imensă aflată relativ în centrul universului. 2. Planetele sunt amestec de stele cu praf stelar. 3. Universul are aproximativ forma sistemului nostru solar cu un glob uriaș de lumină în mijloc și cu roiurile de galaxii rotindu-se în jurul său. 4. Universul se dezintegrează, - cu singurul amendament că poate lumina care pleacă în exterior de la stele și de la miezul universului se duce undeva, aceasta putând însemna că universul nu se dezintegrează ci că își schimbă treptat locul în spațiu, asemeni picăturilor de mercur. Prefer un păgân care să-mi dea un pahar cu apă în deșert, unui creștin care să mă omoare pentru niște prune acre culese în drum. Cea mai mare nevoie umană este aceea de afecțiune, vrem să iubim și să fim iubiți, oameni, Dumnezeu, noi înșine. Oamenii nu vor nimic altceva decât suflet, dar lumea e prea complicată pentru ei. Doar aici intervine suferința. Restul e joacă de copii; chiar și pentru a putea trăi în cele mai multe cazuri facem tot doar meseria ce ne place. E tulburător să gândești că și William Shakespeare a dus tot viața tristă, cenușie, chinuită pe care o duci tu. Mocănița. A fost odată ca niciodată o fată. Pe fată o chema Ana și era dintr-un sat de munte de peste Strei numit Livadia de Coastă. Era frumoasă pentru că era o rohmăncuță.

La un băiat dintr-un sat din jos numit Ponor îi plăcu de Ana și o ceru de soție. Ea îi spuse: -Bine, dacă ne suntem ursiți nu scapi tu de mine și nici eu de tine. Se căsătoriră și fu mare bucurie. După un an li se născu o fată pe care tatăl o numi Valeria după o bunică de-a lui. Era în noaptea de 21 spre 22 noiembrie 1947 cu zece minute înainte sau după miezul nopții. Mai trecu un an și apoi în următorul li se născu un băiat pe care îl numi Adrian. Era în anul 1949. Un timp fură toți patru fericiți. El nu lucra nimic dar era bun de gură. După un timp ea lucră femeie de servici. Mergeau în Hațeg la Grădina de Vară și ascultau Guajira Guantanamera. Pe urmă o femeie rea puse ochii pe Ion. Îl momi și el părăsi pe Ana și veni într-o noapte să fure amândoi copiii. Valeria, mama mea avea opt ani. Ea spuse că nu merge, că mama are dreptate. Adrian a fost mai mic și nu a înțeles lucrurile așa că îl luă de la Ana pentru totdeauna. Ana, bunica mea suferi imens și îl iubi imens toată viața. La început citea cartea “Ion” de Liviu Rebreanu și se gândea că nu i-a mai rămas decât să se spânzure. Își spuse că nu mai poate să se întoarcă din nou în sat din comuna unde Ion fusese primar doi ani până atunci, comuna familiei Pollya. Își luă fata și plecă în lume. Merse la Hațeg și se angajă muncitoare la Fabrica de Marmeladă, fiind cea mai bună muncitoare din Fabrică. Era prietenă cu o fată mai tânără profira, Fira, venită cu trenul foamei și care era din ținutul Herței. După un timp o măritară cu un om Vaida, care deveni alcoolic cu timpul și începu să o bată toată viața până cândd muri de băutură pe la cincizeci de ani, Fira rămânând singură și având doar o nepoată de mătușă. Tanti Fira este moașa mea. Când veni muncitoare își făcu un portret la fotograful maghiar artist din Hațeg Horváth Jozsef în care își puse un șterang de mărgele și era îmbrăcată în doliu. Ea era foarte sensibilă. Pe strămoșii ei îi chemase Vladislav și mai înainte, Albu. Eh, asta-I viața. Suferi și suferi pentru nimic. Viața ei nu se deosebea mult de a lui Iuliu Hossu. Muri la patruzeci și cinci de ani în 1973. S-a născut în Livadia de Coastă, pe data de 11 mai 1928, și a murit pe 1 octombrie 1973 de cancer la sân. Înmormântarea lor s-a ținut acasă pe 4 octombrie 1973 într-un blșoc sărăcăcos care apoi avea să devină blocul țiganilor. Stăteau la etajul unu în partea dreaptă cum privești blocul. Geamurile erau orientate către Strei. La înmormântare au venit o mulțime de oameni. A venit și Adrian, pentru prima dată. Oamenii l-au întrebat: -Ai venit la înmormântare? -Păi, am venit la mama lui Valerica... -Cum, nu știi? E și mama ta. Cartea ei preferată a fost “Ion”, povestea ei dorită a fost “Înșir-te mărgărite, iar cuvântul ei iubit a fost: ursit. Un lucru la care m-am gândit e că cele mai înțelepte cuvinte spuse vreodată de un om au fost cartea Ecclesiastului. Totul este deșertăciune și vânare de vânt. Iar principiul fizicii intraatomice poate explica aceasta. Am un cireș în curte. Mă uit la el, pot să-l văd. Dar presupunând că aș vrea să văd o secțiune orizontală a inelelor cireșului și tai o secțiune, nu mai am un cireș în curte. Astfel cireșul se comportă ca un atom, în care dacă ajungi cumva la quarci, nu mai ai atomul. Despre inteligența atipică. Numesc inteligență atipică inteligența care nu se supune normelor rigide ale normelor osificate, rigide ale măsurării IQ-ului uman. Inteligența atipică față de inteligența așa cum a fost obișnuit înțeleasă, este precum Vincent van Gogh care a adus în pictură explozia atomică a culorii. Și academiștii pictau în acea epocă, dar aveau ochi - pictural - aproape canini. Astfel dacă descifrezi oricât niște pictograme IQ fie ele și Mensa - nu înseamnă neapărat că ești un om care gândești, iar inteligența atipică înseamnă că materia cenușie e imprevizibilă precum lumina. Leucocitele de asemenea pot fi modificate genetic, până la punctul în care să reziste atacului HIV. Occidentul este prin esență elitist, exclusivist, imperios. Mereu vor să ne învețe ceva. În primul rând limba. Dar, cum spunea Utapan, el niciodată nu vrea să învețe limba noastră. Ajungem să dorim să știm cât mai bine limba lui și uităm limba mamelor noastre. Ne îndoctrinează cu ultimele lui teorii religioase, făcându-ne să uităm valori prin care s-a născut creștinismul. Face statui uriașe, filme și propagandă pentru un singur scop. Să-și elimine inamicii politici, China și Rusia, și să înceapă un monopol absolut. Ceea ce vedem acum în parte, atunci ar fi complet. Ar lua orice talent, orice minte, orice suflet, orice energie adevărată și l-ar duce rob de lux, lăsându-i familia și poporul în urmă, sclavi obișnuiți, proli orwellieni. Occidentul are ochii goi, așa că și-a pus în orbite un zeu, de aur, și vrea să scoată ochi, ca să-și vâre în loc zeii lor de aur. Într-o parte a lumii se poartă hainele, într-alta se manufacturează de către națiuni întregi. Cu toți am văzut pe cei ce le poartă, dar am văzut măcar pe unul din oamenii care le fabrică? Un pom care își emigrează frunzele, se usucă. Ar trebui lăsați doar proștii să iasă din țară, așa s-ar ridica Estul. https://www.123test.com/jung-personalitytest/ în unele cazuri îmi pune să aleg două alternative în care nu cred în nici una și nu îmi dă o a treia variantă, de exemplu să spun: zero, iar completarea spațiilor e obligatorie ca să funcționeze testul. Hm. Joc grif chitară pe corzile chitarei se atașează jetoane de plastic în șapte culori diferite plus încă una a semitonurilor. Trebuie să îți muți piesele de exemplu culoarea C doar pe culoarea C, dar oriunde în partea adversă, iar semitonurile pot înlocui piesele luate. Există două victorii: 1). câștigă cel care ajunge primul cu cât mai multe din piese în partea opusă a grifului, în același timp trebuind să captureze toate piesele celuilalt jucător. 2.) victoria a doua este cel a cărui joc dacă e cântat la chitară este mai reușit din punct de vedere estetic. Joc tabla înmulțirii 12 x 12 = 144 jetoane de două culori diferite dispuse diagonal de la 12 la 12, sau, dacă ești maestru, de la X la 144 piesele se iau unele pe altele, cele de pe un câmp mai mare pe cele de pe unul mai mic trecând în același timp la valoare noului câmp Obs. piesele de pe câmpurile impare iau piese de pe câmpurile impare, iar piesele de pe câmpurile pare iau piese de pe câmpuri pare. Obs. 2. Piesele de pe câmpurile 0 nu pot lua decât piese de pe câmpul 0. Obs. De asemenea, dacă spațiul este liber, piesele pot fi mutate câte un câmp în orice direcție. Jocul se termină când rămâne o singură piesă pe tablă, care pune la loc pe tablă toate piesele de culoarea ei. Cea mai scurtă cale către inocența pierdută e să mă apuc să învăț iarăși tabla mulțirii :) Propun să se ceară în programa de matematică, școala primară - tabla înmulțiri până la 100, în gimnaziu - tabla înmulțirii până la 12, în liceu - tabla înmulțirii până la 1000, și în toate studiile superioare care implică matematică - tabla înmulțirii până la 10000. Te rog desenează Luna și Luceafărul de seară. Mississippi The song sings working whipped nobodied Black blood springs from every cut Getting together like the Negroes after work Mixed with oceans of the plantations sweat and the spit of the White Men and the tears of the tender souls and with the dust of the soles of our tired Mothers Jim, he, the river is we. Cred că domnișoara Mihaela Runceanu a avut premoniția morții violente, la fel ca Martin Luther King, Jr, lucru care a adus-o mai mult în legătură cu esența spirituală a vieții, lucru ce a făcut-o să îngenuncheze la ultimul concert pe data de 29 octombrie 1989 pe o scenă în Republica Socialistă România, "motiv" pentru Securitate să o elimine, pe data de 1 noiembrie 1989, Securitatea ascunzându-se după un delincvent de drept comun ca în cazul deținutului politic al al anilor '80, domnul Gheorghe Ursu, ucis în închisoare de colegul de celulă. Cred că domnișoara Mihaela Runceanu era o cântăreață iubită de publicul larg, pentru comunism erau vremuri grele, iar Securitatea nu voia religie și tulburări. Voia ca lumea să stea la locul ei, lucru imposibil pe termen lung. Având în vedere toate cele afirmate mai

101 sus, domnișoara Mihaela Runceanu este, literal, o martiră a lui Hristos căreia putem să ne spunem rugăciunile. A fost un timp magic în care generații după generații de oameni făceau o singură catedrală cu unele detalii care erau inaccesibile oamenilor, doar pentru Dumnezeu. Epoca era caracterizată de Dogmă, dar istoria are caracteristica aceasta de a produce, nu peste tot însă, dogme. Reproșul fundamental pe care îl aducem Islamului este că ei au rămas în Dogmă, pe când noi ne aflăm acum în dogme. Faptul că sunt dogme și nu Dogmă, nu exclude însă intoleranța, iraționalitatea și distructivitatea, după cum și Dogma, doar pentru că e Dogmă, nu o transformă neapărat în ceva negativ. Ca să fac o parabolă, Dogmă cu D mare înseamnă când îți spune Mama imediat după ce te-ai născut: te iubesc. Omul poată să trăiască până moare fără să înțeleagă lucrul acesta. Omul secolului 21 a înlocuit Dogma cu propriile dogme. Asta înseamnă că din apostolii care s-au închinat lui Christos după ce a mers cu Simon Petru pe mare, oamenii tind să devină asemeni yoghinilor care se închină lor înșile în oglindă. Spunem lucruri, nu în mod oracular ca cei posedați de îngeri, ci ca dumnezei, și le spunem nu nouă înșine ci altora. Fiecare om se consideră un Isus menit să salveze lumea. Dăm sentințe, decaloguri, fericiri cu sentimentul că suntem neînlocuibili pentru umanitate, lucru adevărat, dar nu în sensul în care gândim. Nu cred că menirea omului e să emită dogme. Dogma există, putem renunța la ea, dacă ținem neapărat, dar nu putem crea noi, dogme, astfel în esență dogmele noastre <<sunt>> intolerante, iraționale și (auto)distructive. Te rog desenează Ianus-bifrons. Dacă ai probleme, mergi la psiholog și, dacă îți spune că ești okay, fă ce vrei, dar dacă te diagnostichează cu ceva, zi bucură-te Marie, pentru că ai foarte mari șanse să transformi omenirea în bine. Somn ușor. În psihologia geniului una din caracteristicile de bază, este copilăria ca vârstă sufletească și mentală, deși nu infantilă, dar geniul are tendința să se comporte uneori într-un mod care poate fi caracterizat infantil. Geniul ca și copilul este conștient de propria lui ignoranță din care nu poate să iasă orice ar face. Copilul întreabă și se întreabă: de ce?, ideograma care caracterizează psycheul geniului este semnul întrebării. Astfel arhetipul geniului este Socrate, cel care a fost până cu puțin înainte de moarte obsedat de faptul că tot ce știe este că nu știe nimic. A trebuit să fie condamnat la moarte ca să mai poată afla ceva. Orice copil e un geniu, pune întrebarea: de ce? Nu de inconștient trebuie să mă tem, ci de persona, persona e demonul. Bob Marley i-a spus, după ce s-a îmbolnăvit, fiului său cel mare Ziggy, "Ține minte că banii nu îți pot cumpăra viață." După cum spunea și Karl Marx, în capitalism cuvântul cheie este capitalul. Și, toți îl urmărim. Dar de exemplu ce capital va mai avea domnul Gates în 2085? De aceea vă propun patru alte mari capitaluri. Al timpului, decenii, ani, luni, zile, ore, minute, secunde, fisiuni de secunde, al minții, al inimii și al energiei, - toate pentru ele însele. Dacă ați călători în Caraibe, cum a făcut Gabriel García Márquez, ați afla că banii, deci capitalul capitalismului, sunt pava: aduc ghinion și sunt de prost gust. Disprețuiesc inventatorul unei singure invenții, inovatorul unei singure ecuații, scriitorul unei singure cărți, și profesionistul unui singur domeniu, iar dacă faci acestea ca să ajungi bogat vei muri astfel înainte de vreme cu creierul infestat de junk food sau caviar. Chiar de conștient nu suntem geloși, inconștient suntem, iar, inconștient, gelozia nu înseamnă, vai iubește și pe altcineva, ci vai, nu mă iubește pe mine. Un alt cuvânt interesant, tot de origine gotă. Au fost pe teritoriul în care trăim o populație ariană, numită cimerieni sau cimbri, care trăiau din puținul care îl știu, mai ales în nordul Dobrogei. Erau barbari prin excelență, buni să joace Barbarian II; Arnold Schwarzenegger, jucându-l pe Conan, a fost un cimbru, cimerian. Avem un cuvânt în română, zimbru, și mai avem cimbru și deasemenea, planta medicinală cimbrișor. Cimbri era probabil transcrierea latină, dar ei își spuneau, cum pronunță saxonii, cu "z", și astfel s-a păstrat în vorbirea românească "zimbru". Poate că își aleseseră neîmblânzitul zimbru ca totem, pentru că nu se supuneau și nu se bazau pe forța militară de dincolo de Dunăre. Avem în limba română două toponime Deliorman pădurea din Bulgaria - și Teleorman - pădurea care de la care s-a luat numele județului. Nu se știe precis ce origine au aceste două cuvinte, care sunt unul și același. Există vaga teorie cumană, și traducerea turcească "pădure nebună." Personal înclin să cred altfel. Deliorman și Teleorman vine de la capetele de conducători pe monede, făcânduse o influență de sens, și astfel "om înalt, sus-pus" dând și noțiunea de monedă pentru goții de la după două secole după retragerea aureliană, literal însemnând pentru ei "om pe taler". Cuvântul taler în această accepție a făcut carieră la ei, avem talerii lui Till Eulenspiegel și dolarii de argint. Probabil că în aceste două locuri goții au găsit multe tezaure de monezi, lucru plauzibil, având în vedere că Teleormanul era locul unei legiuni romane, cu alte castre apropiate pe Olt, iar dincolo de Olt se afla un important oraș colonie. Cât despre Deliorman, aflat în Moesia, se învecina cu orașele bogate ale Dobrogei, în care până în zi de azi continuă să se găsească monede antice de toate felurile. Când au venit turcii probabil au luat toponimul got, transformându-l, din unul din două motive, ori pentru că au avut lupte foarte grele pe acele pământuri bogate în tezaure cum erau de altfel toate pământurile Daciei Romane, ori pentru că - așa cum s-a întâmplat și cu Columb și amerindienii și cum se întâmplă cu mulți indivizi luați din două culturi diferite - oamenii inscripționați ca divini pe monede li s-au părut nebuni, lucru iar plauzibil, având în vedere că pentru moslemi este o păgânătate să îți faci chip pe monedă cum făceau geții și tracii și să te declari zeu pe ele, cum făceau romanii. Astfel, acele populații primitive, lipsite de un prea bogat vocabular, au tot făcut preschimbări de sensuri ale cuvintelor ajungând astfel la cuvinte în care trăim dar nu mai știm ce înseamnă, precum ghicitoarea lui Marin Sorescu. Presupun că numele Masivului Godeanu este de origine gotică, venind de la unul dintre cuvintele "Dumnezeu" și "bun". Având în vedere că goții au poposit pe pământul român în secolul 4 AD, numele Masivului și Vârfului Godeanul le face unul din cele mai vechi toponime de munți din Carpați, de după formarea amestecului etnic dacoroman, la care s-au adaus apoi celelalte contribuții genetice de-a lungul pulsului istoriei. Este posibil ca atunci pe platoul Borăscu goții să își fi practicat religia, și de aceea să numească astfel muntele, lucru la care a putut contribui și emulația ruinelor religioase dacice pe care probabil le-au găsit în munții Orăștiei. Când ești singur(ă), scrie, pe o bucată de hârtie, toate parolele de internet pe care le folosești și observă cât sunt de diferite între ele și ce au în comun. Poți dezintegra hârtia după aceea. Te rog desenează spirale. Te rog spune niște cuvinte fără să gândești prea mult lui Dumnezeu, unui om mort sau viu, cunoscut sau necunoscut, unei catedrale sau unei pietre, unei frunze sau unui copac, unui animal sau unui greier, și în același timp înregistrează-le cu un gadget sau un stenograf. Vreau să îți propun un lucru: desenează matrioști. Doar cerul înlăcrimat se răzbună, doar ochii ce plâng se limpezesc. Dumnezeu a spus că este mereu același, neschimbându-se niciodată. Dar, neputându-l cunoaște pe Dumnezeu, sufletul uman a produs diferite simboluri pentru Dumnezeu, de când există oameni. De fapt fiecare om are propriile lui simboluri prin care îl vede pe Dumnezeu. Este inutil să mai scriu despre aceasta. Ce ar fi util, poate, este observarea dacă nu cumva există ceva ce au toate aceste simboluri în comun și un tipar spiritual, și ne-am putea înțelege umanitatea. Și apoi, dacă am găsi sursa simbolurilor, l-am găsi fizic pe Dumnezeu. Oamenii nu cred în Dumnezeu pentru că există Biblia. Oamenii au crezut în Dumnezeu și înainte să existe Biblia. În toate religiile, oamenii pe lângă zei, mai au un nume, mai înalt, mai

necunoscut, mai inaccesibil. Producem simboluri despre Dumnezeu, oricare ar fi acelea, la fel cum mâncăm o farfurie de supă, fără să știm de fapt de ce, doar pentru că ne face fericiți. Chiar și dacă nu îl cunoaștem, pentru că nici unul dintre noi nu îl cunoaștem, Dumnezeu ne face fericiți. De asta ne gândim la el orice am gândi la el. Suntem fericiți pentru că gândim că există, sau suntem fericiți pentru că gândim că nu există, dar în fiecare zi ne gândim la el ca la mama noastră. Am să scriu câteva cuvinte, unul câte unul, iar în dreptul fiecăruia, scrie unul, primul care îți vine în minte fără să gândești. fereastră pahar ușă Dumnezeu evanghelist Pentru mine exisă patru tipuri psihologice. Cei patru evangheliști. Matei, Marcu, Luca, și Ioan. Matei este negustorul, Marcu, omul obișnuit, Luca, intelectualul, iar Ioan, fiul. Matei are nevoie de socoteli, Marcu de omul extraordinar, Luca de Minerva, iar Ioan de Maria. Desemenea este o strânsă corelație între tipul tatălui și evanghelia preferată de fiu. Cărți cum sunt Minerva Enciclopedie Română 1929 și Enciclopedia României din anii '30 ar trebui reeditate. Merg la mormântul mamei din pământul mormântului o genezez apoi îmi smulg sufletul și i-l arunc în ochi căzând mort la tălpile ei vii. Piramida în trepte era scris sau se auzea: "Cerurile să trăiască veșnic. Pământenii să trăiască veșnic. Uriașii trăiască veșnic" am zis că nu vreau ca uriașii să trăiască veșnic, ci doar Dumnezeu le-am spus că eu vreau ca doar Dumnezeu să existe, că sunt contra uriașilor, că eu vreau ca diavolul să piară la ieșire m-au întrebat cum a fost și le-am spus că "eu mă închin Domnului Isus Cristos și nu mă interesează nimic altceva" am încercat să fac pe cineva să înțeleagă ce se întâmplă dar era ca în transă nu înțelegea nimic la ieșire oamenii mi s-au părut mai înalți dar când am ajuns la blocul meu erau iarăși oameni obișnuiți au puterea de a schimba orașele chiar și de a muta sinagogi sunt puternici și mândri în ochii lor merg spre gehinnom ei conduc când îi întâlnești trebuie să faci o alegere interioară ei fac teste la trei ani, caută, în Burundi, mameluki. Lumea aceasta nu va dura; se va preschimba într-un mușuroi de furnici înțelepte. Du-te la mânăstire; de ce să dai naștere unor idioți? 0-70 % freedom with no right to childbearing. 7090 % freedom with the right to childbearing. 90-100 % freedom with the right to childbearing. Și din aceste zece procente care oscilează, în cadrul cărora poți să te naști, să intri, să ieși și să intri iar și să mori, se aleg în fiecare an 10 genii, bărbați și femei, din care se fac biochimic 1000 de descendenți. O mie de urmași a lui Mozart, Augustin, Martin Luther King, Jr., Nelson Mandela, Shakespeare. Fără diferențe rasiale ori de orice altă natură, ci doar cele ce țin de etică, creativitate, inteligență, bunătate, concentrare. THOUGHTS FOR GOD′S GLORY (251 thoughts and 5 meditations). "lovealways” - Rachel Joy Scott. FOREWORD This is a Christian book. But I am aware that some of the content of these pages may seem unorthodox. In case this happens my suggestion is to read again the misunderstood sentences and to compare them with the holy word of the Scripture and to reread them if necessary and so on until those sentences are understood right. yours, humbly the author INTRODUCTORY THOUGHT •

•

The Bible is the technical booklet of man.

•

Don′t try to change others; but try to let God change you.

• Christian failure I to love only yourself and judge mostly others. Christian victory is to love mostly others and to judge only yourself. • True love′s fate is to be always offered and never requested back. • You′ll know you′re really in love when you′ll love just because of wanting to give love. • Pray with your heart and soul rather than just with your mouth and mind. • The quality of the packing indicates the quality of the content because the packing′s line is soul-designed. • Sooner or later, in short-term or in long-term, everybody gets his pay from God. • beautiful.

Love is an awesome rose at which even the thorns are

•

Keep humble.

•

Love always comes to those who love to love.

•

Keep a humble heart inside you.

•

God′s love regenerates.

•

Be a friend of your friends and a brother of your brothers.

•

Between me and God there is nothing but tenderness.

• The tears of self-pity are the tears of your ego. Got to get rid of that. When you shed a tear for somebody else that is the tear of Christ in you. Got to keep that. •

If you want to be beautiful, just put Jesus in your heart.

•

Share yourself.

• In a bornagain Christian′s life the holy spirit is like dynamite. Or, at least, it should be. • Beauty is born out of happiness. Happiness is born out of joy. Joy is born out of peace. Peace is born out of forgiveness Forgiveness is born out of mercy. Mercy is born out of grace. Grace is born out of love. Love is born out of God. • If you are a Christian what you should do is to be a happy being. If you are not a Christian the thing you should do first is to stop pretending. • Christian love is unconditioned. If it is conditioned, it might be love, but it′s not Christian. • A very important moment in the life of a Christian is when he realizes that he is a slave of Jesus. And that is the moment when he receives a visa to The United States of Freedom.

Jesus′ true name is Love. • In Christ, if you don′t truly love your enemy, you become an enemy of true love. FIRST MEDITATION

In Africa God made the bread tree. God loves the poor of Africa. In Asia God made the rice. God loves the poor of Asia. In Europe God made the wheat. God loves the poor of Europe. In Central and North America God made the corn. God loves the poor of Northern and Central America. In South America God made the potato. God loves the poor of South America. In the frozen waters of the North god made the seals. God loves the poor of the frozen northern waters. In the Pacific Islands God made plenty of fish. God loves the poor of the Pacific Islands. In Australia God made plenty of game. God loves the poor of Australia. God loves us the ones who are poor. Amen.

•

If we truly like light we′ll really try to open our eyes.

•

No Christian church has property documents on Jesus.

•

Love′s best reason is wanting to give.

•

True beauty is eternal.

• Words - the fewer they are, the more they say. And only silence can say everything. • If sometimes my brother is chili in my eyes, I have to make sure that everytime I′m fresh water in his.

51 Thoughts •

God has the best smile.

• world.

A bornagain Christian is a happy heart in an unhappy

• Receive eternal life from God Jesus Christ. Try and succeed. You won′t succeed unless you try. You won′t try without succeeding. • The secret of not suffering when someone has hurt you is to pray for that person′s forgiveness and blessing as you would for yours. •

• As Christians when we arrive on the Christian front God gives us military biscuits and an assault rifle, but the most of us we throw them away and cry for milk with sugar and toys. Love is a blind prophet.

• Jesus could have given us anything, but he chose to give us something we really need; so he gave us himself. •

Unrequited true love sheds tears of unrequited true

• Beauty.

In the soul of Man, Love is the one who gives birth to

• Miracles are things made by God. You are made by God. So you are a miracle. •

A full heart is all you need.

• little.

If you want to be a light for Jesus, you have to burn a

God doesn′t use magic potions.

• Everyday we must openheartedly accept what God gives us, both good things and bad.

•

• beauty.

THE SECOND MEDITATION We, Christians, should lay heart siege to the mosques′ towers and from up there call the call to the ununderstandable love of God defending those hard earned positions with our blood. We, Christians, we should use our hearts to knock to the doors of Israel and say to them the morning words. And as we knock our hearts′ blood should drip on their front doors pleading for them, the blood of human lambs for another Passover. We, Christians, we should put on our sandals on our hearts and write a copy of the gospel of John deep inside in the back of our eyes, write it with our own blood and soul, and go out there - wherever it may be, it doesn′t matter / and just walk it.

The Holy Spirit doesn′t wear off.

• The end of egocentric suffering is to forget yourself in Jesus forever.

47 •

• In Christian life the secret is not in knowing what God wants from us, but in doing what God wants from me.

• The key to happiness is to want that your whole life would make God happy. Then, and only then, you too will be happy.

• The heart is the engine for prayer, and love for God and for the neighbor is the fuel.

•

Love heals.

•

God the Father loves like a mother.

• enemy.

It is more foolishly to trust in yourself than to trust in an

• should.

We shouldn′t give to art a more important place than we

Houghts The only one we should try to impress in life is God.

• To live is to give. To truly live is to truly give. To live to the full is to give to the full.

• Jesus has so much more love to give us than our hearts can contain.

• Life is so complex because it was made by an endless Conscience. •

Man exists to worship. God exists to be worshipped.

102

•

God is the coolest friend you could possibly have.

• God crucified for my salvation is the only God I can understand.

• The reason of everything that happens in our life is becaue God wants us on our knees. That′s the place where we should be and he won′t stop until he′ll see us there.

• I love people because they are made by God. I love God because he is the one who made me.

• We′re not a grain of dust. We′re an uncertain number of grains of dust.

• Don′t be preoccupied with your image before men; be preoccupied with your image before God.

•

• Christian love, joy and peace do not depend on circumstances.

• Because I reject the pleasures of the world, instead God gives me the delight of the Holy Spirit. And because I take share on the hurts and pain of Jesus Christ, my own pain and hurts seem to almost not hurt me at all.

•

•

Why to be weak when you can be strong in Jesus?

God is something very big, very good and very love.

•

All I need is Jesus.

• If you are bornagain and you want to show Jesus just show your heart.

• Each pain and sorrow you face up in your life is an opportunity to be a beautiful witness for Christ.

• The first step in starting to truly love a person is in stopping to imagine that that person is perfect.

•

•

God wants you simple.

•

Pride is weak.

Love is God′s answer.

• God doesn′t want from you but your heart, because all that you truly are is your heart. • You can′t love when you judge, and you can′t judge when you love.

• Don′t pray because you have to pray; pray because you are in love with Jesus Christ. • The reason for which God seems so far is because you have looked for him in all of this world and not in your heart.

• Without you, Jesus, everything has no value. With you, everything is so precious.

• Pray that an atomic bomb of Holy Spirit would explode in your heart. •

• We don′t need nothing fancy of much, but that Jesus would become REAL in our lives. •

The best soldiers are the brokenhearted. THE FOURTH MEDITATION

If Thomas Mann had had written about the Jews of his time and their hope what great and still contemporary work he would have made. And if Karl Marx, the detested, instead of preaching the materialist hallucination, had had spoken about the small kibbutzes mixed with simple faith, what great work for man and god he would have made. And if Baruch Spinoza had had discerned reality from dream in philosophy, authentic idea from sleep whisper, and had had tried to conceive the truth, what burning pages he would have left us. Two or three thousands years from now nothing will remain from our concrete, steel and glass pyramides of civilization, but God and his cross.

• You are not alone, not even now. I will repeat that. You are not alone. •

53 Thoughts

Self-righteousness is sin. •

• I don′t think you know me, but I was the one who had put the thorns on Jesus′ head and clothed him in purple, just for fun. Indeed, it′s a wonder we don′t know each other because we both were there when we nailed him on that cross.

If God had not existed, I would have been an atheist.

• God I alive because he is the life. God speaks because he is the Word. • In this world there are only two kinds of people: the children of light and the prisoners of darkness. • You can be either a child of light or a slave of darkness and you are what you choose to be.

Free me and make me your slave, God.

• If you despise others that despise will come inside your heart and others will consider you despisable. • Baptists are just a Christian denomination out of many Christian denominations. Nothing more. Just as anybody else. •

Sin makes us ugly.

I cannot help you if you don′t help me to help you.

• The thing that we are all searching for without knowing what we are searching for is to have Jesus in us. And a few find what they were searching for for their entire live, or, to be more exact, they are found by God. • A Christian without Jesus real in his heart I like a Bible with just blank pages. He can′t bring nothing, he can′t give nothing. A Christian with Jesus real in him is the most beautiful thing on earth.

•

No faith, no God. No God, no love. No love, no nothing.

• less.

I want God real in my everything, I won′t take nothing

•

Love the ones you love.

• Christ′s soldiers fight Christ′s kingdom. •

Death is not death.

•

Pray big.

Christ′s combat for enlarging

• Light in you isn′t about you being perfect. Light in you is about the light of the perfect God Jesus present in the perfectible imperfection that you are.

• If you had seen yourself the way you really are, you would be shocked. But God isn′t shocked of seeing you and he calls you his.

• In times of trouble, a true soldier of Christ picks himself off the ground and marches on further.

•

Not a day without God, not a second without Jesus.

• Tell me who are your friends and I will tell you how big is your heart.

•

•

Love is wisdom.

• behalf.

If you don′t fight on your behalf, God will fight on your

You are God′s greatest love.

• We need to love the hope of faith. We need to hope in the faith of love. We need to believe in the hope of love. • Even the most beautiful roses grow in earth and not in diamond dust. • If you cannot be happy even to have only god for your entire life, then you certainly won′t be happy, not even if you would have the entire world. •

God is true life, true love and true truth.

• The ones who suffer are the bad. In the life of Christians grief transmutes into joy. • The soul is a hand capable to touch God; the soul is an eye capable to see God. • We are born sinners but when we die we must die innocent. If you don′t follow Jesus how are you going to get innocent before God calls you? • If you lose for God, you don′t lose nothing; if you win for you, you don′t win nothing.

• Praise and worship, grace and glory, to the Son and to the Spirit, love to God and everybody. • We are all your children, God. But the most of u do not know it. And the most of us will never know it. • It is easier to damage an opened flower than a closed one. But if it never does open it means that the flower is already damaged and it also will never produce fruit. So just open your heart to the love Jesus Christ has prepared for you. • Make me, God, to live my faith and make me realize nothing else matters. • Just stay near God and you′ll see miracles bloom in this wonderful sunrising of love. • of Jesus.

I don′t want to remain here. My home will be at the feet

•

We need Christ to be saved from ourselves.

• If you deprive the Christian gospel of real love and real feelings and real involvement you′ll get Christian activism. • If you believe in God, you can′t believe in yourself. If you believe in yourself, you don′t believe in God. If you live for God, you can′t live for yourself. If you live for yourself, you don′t live for God. • Before giving your heart to somebody you must really give your heart to Jesus. If you don′t do that, you won′t succeed in giving your heart to somebody else; you will just give your heart out of you own opened hand to your own self. • Even this entire universe is just a feather flowing on the endless ocean of God. • Expect the impossible from God and nothing from man and you will be a very very contented man. • The reason for which people are afraid of being lonely is because they don′t know that we are never alone. • ′life′.

When I say ′life I beautiful′, I include eternity in the word

•

Love your neighbor but know whom you love.

• Don′t worry whatever your problems might be, man. Jesus is with you through it. Just don′t worry about nothing, man. You have Jesus.

• Your heart misses God everyday and you don′t even know what you miss.

• The Bible is an M16 you must use in the war in which you are a soldier for Christ.

• you.

I gave you my heart and now I have nothing, God, only

• The Christian can be either a consumer of divine services & sermons, or an activist for his denomination, or a light sharer & a love giver in Jesus Christ.

•

God′s absence hurts.

•

Give yourself to me, God, and give myself to you.

•

Prayer is a need.

• One thing about true happiness is that – if you are truly happy – you don′t think of your own self.

• One thing about Christians is that they are willing to suffer for what they have done – good or bad -, and that they are also willing to suffer for what they have not done.

• forever.

Glory will be better than heroin and it will be true and

• It′ hard to be bored when you read a letter from your beloved. If you love Jesus and want Jesus, it′s impossible to be bored by the Bible. •

If your love and heart speak to God, god will speak back.

• If you want to love God you must first love your neighbor as yourself. If you want to love you neighbor as yourself you must start by loving your enemies as yourself. If you succeed in this, the rest is piece of cake. • The idiom of the heart is the only one which is understood in heaven.

•

Jesus is your God, holy mount Zion.

• If you are overhelmed by God, you will no more be overhelmed by this world.

• If I slander my brother, I don′t love my brother. If I love my brother, I don′t slander my brother.

• infinite.

• Happiness is about others; and God is included in ′others′ and the most important of them.

•

Good and love are infinite things; bad and hatred are not Prayer shouldn′t be a speech but a relationship.

•

Only God is more beautiful than women.

• of Love.

In Man, the sky of Thought must be reflected in the ocean

• Yesterday Jesus loved me. Today Jesus loves me. Tomorrow Jesus will love me.

• If you love possessions and money you might think you love others, but really you love possessions and money.

•

Pls fight man to be a big heart and a simple mind.

• Cars work on gasoline, tars work on hydrogen, and I work on God′s love and God′s presence.

• God.

•

The only way to be and stay spiritually awake is to love.

• Just walk with Jesus through it all and be sure it′s going to be a wonderful day to remember.

• Give out away all that you have, everyday, because you will never be broke on love.

• Sometimes it might be that earthly punishment is spiritual blessing and that earthly blessing is spiritual punishment.

• Lemonade is so easy to make; instead for perfume it takes a whole process. •

• The Christian faith isn′t about deed, creeds, nice churches, nice theology books and just being nice; it′s about love, true love, the true love of Christ Jesus in you and me. • is to love.

The only available Christian reaction in every situation

•

•

Jesus is the only light you could have in you.

• It′s okay to suffer. Don′t blame yourself for it. It′s just living in this world, on this planet turning round and around in this fallen universe.

• When you are in God you are beautiful and it doesn′t matter how much you sufferred in life because your beauty is forever, Granma.

•

Love isn′t about beauty of any kind; love is about love. • Show yourself on the outside how you are on the inside. And then be in the inside how Jesus was on the outside. Only Jesus can give you that. And then your inside will glow through your outside in him.

•

Bear your cross and bear it with joy.

•

The true love of true Jesus makes you truly beautiful.

THE THIRD MEDITATION Christians and Muslims should marry between each other. Muslims should have Christian kids and so maybe the holy war will end and Christians should have Muslim kids and so maybe we should really begin to love our Muslim neighbor.

• God made man dependent on God. And if man isn′t addicted to God he will become addicted to anything else, you name it. •

49Thoughts

Smile from the inside out.

There is war in me, God. Please win. Please win me,

I′m beginning to see the light but I feel blinded by it.

True faith in Christ transcends the surviving instinct.

• Rachel Joy Scott and Cassie Bernall are among the last great martyrs of the second millennium of the Church. •

Your heart is a plug-in to the Holy Spirit of God.

•

Hope for the best but be prepared for anything.

103 • The most beautiful and enlightened flowers are the ones who are cut and let to wither in vases. • Hands.

God is a Child who holds the Universe in his opened

• Jesus.

God is the one that finds you when you lose yourself for

•

God is the only one that it′s worth writing about.

•

I′m poor and I′m happy.

• heart.′

God is the only one who can say: ′I′ll meet you in your

• Don’t ask anything from human because the human has nothing to give. Instead God has everything.

•

You are the bush and your love is God′s fire, speaking.

• God is something so great that it is impossible that he just was invented by man.

• enemy.

Your enemy is your heart; and only love can defeat this

•

The Holy Bible is the fifth element.

•

The sensible have love, the truly sensible have chocolate.

• •

People just don′t know.

•

You can never have enough of God.

Dialogue: ′The Gypsy is not human.′ ′Racism is not human.′

• God really speaks to the ones who really believe that He really speaks.

•

I have Jesus in me.

•

Life is tough. But Jesus is tougher.

• Sometimes praying for a miracle is the only available option, but we have to let God choose the miracle.

•

Happiness is a baked bread not a silver dollar.

•

It is better to work and not eat than to eat and not work.

•

•

Be what you are.

• We want happy people so I guess we just have to tell them the secret.

• save you.

Jesus doesn′t want to change the world. Jesus wants to

•

Love is not a dream.

God is the best room-mate I ever had.

• If you take guidance after the bright Morning Star, you will succeed to cross the Ocean of Tears and you will enter in the enlightened gentle waters of the Beatitudes Archipelago. •

God, you are here and everywhere.

•

Secular freedom is an utopia.

•

Job is the best artistic book I have ever read.

• If you think you′re something, you′re less than nothing. If you think you′re nothing, you are nothing, which is more than less than nothing, but it′s not more than nothing and definitely it is not something.

•

Watch your step, you might get broken.

• stop me.

I want to stay on the knees 24 hours a day. Just try and

• I want to let God do to me whatever He wants because He is the one who is doing it. •

• If we let him, god can make us able to bear with anything in our lives, if we only let him. • If you want that shell to make you a pearl you′ll have to let it remain in the mud. • Jesus is more complex than the universe; Jesus is simpler than a gentian. • If you believe, you will see, but if you want to see first, your heart will become blind. THE FIFTH MEDITATION

•

It′s better to know love than to love knowledge.

•

Jesus is bigger than the universe.

• If you let Jesus in your hear, Jesus is so big, you know, and your heart also becomes bigger and bigger - it becomes as bigger as you let it be. But if you send Jesus away when he knocks at the door your heart is, your heart is empty and it doesn′t have the life in it so it withers and it′s just smaller as time goes by. • With god loneliness is company. Without God even friendship is loneliness. • With Jesus even martyrdom or imprisonment are a forest surrounded by flowers. Without God even love is a boredom.

From the entire creation the being that suffers the most is man.

•

From all the people of the world the people that suffered the most is the people of God, Israel. The Child of Israel that suffered the most is Yeshua. God suffers. God suffers but he doesn′t show it. God suffers the most because parents suffer the most. But God′s suffering is defeated by the endlessness of his love.

50 Thoughts •

God is my radio.

•

Love is the best sermon.

Holiness is a tortured butter-fly. There is no other way.

• Friendship is made of porcelain, family is made of glass, but love is an invisible diamond. • them.

A Christian doesn’t like unpleasant people but he loves

•

Teach me to be yours, God Jesus.

• God took Rachel Joy Scott and Cassie Bernall from the Earth because He wanted to make heaven more beautiful. •

Don’t judge people. Just love people.

• contempt.

The friendship of the damned is worse than their

God has left infinity in us. We just have to see it.

• The despised poor and the unanswered beggars of today are the birthbearers of the Communist gods of tomorrow. •

True society is about communities and respect.

• contain.

Our minds do not grasp all the things our hearts do

• •

• Whenever I look at a bad bad man I can’t stop seeing a man who is in desperate need of my God Jesus. • Ignorance always looks at the surface, wisdom always sees the core, the soul always gasps for God and God always looks at the heart. •

Crosses aren’t supposed to be comfortable.

History is the story of the love of God.

•

The best quality forgiveness is the one made at home.

Every good things′ ending is an occasion for gratitude.

•

To live is to work and to believe is to love.

_______

.

• God has complete monopoly over happiness. If you want happiness you have to speak to him. •

I believe in God Jesus because God Jesus loves me.

THOUGHTS FOR GOD′S GLORY 2 • Every true Christian should be a Che for Christ, with his heart loaded like a gun.

• People who go to hell get what they deserve. People who go to heaven get what they don’t deserve. Contents

•

Our hearts need God, not theology.

• People are brothers that don′t love each other. Jesus is an ignored friend, the Holy Spirit is a mistreated lover, God is an abandoned father in the old people home. •

• Christian life implies not only to believe everything that God says the impossible it may seem but also to not believe anything that the devil says.

74 Thoughts 75 Thoughts 73 Thoughts 59 Thoughts 1 Thought, The Last Written

• God is something so great that something so great just can not be invented or made up by man. God just is.

Christian life is a spiritual guerilla. •

• I′m not here to stay. You′re not here to stay. Now I am a dream full of soul and love. You are a dream dreamt by God, because God is.

• Talking to God all the time is a thing as natural as drinking ice-cold mountain fresh water.

• Rice for India, love for umma, food for Africa, peace for Zion, respect for the primitive, mercy for the 1st world, dignity for the poor, charity for the other, love for God. •

The Holy Bible is a medicine for despair.

•

Faith is a window.

• Life couldn’t had been made by itself. Life could had been made only by the Lifemaker.

74 Thoughts • If he wouldn′t descended as a Jew, most probably that Jesus would have descended as a Roma. • •

• I am the pen, the Holy Spirit is the ink, God is the Hand, Jesus is the light.

•

Love is just one.

• You shouldn’t suffer when God is disciplining you because it’s a proof that he is involved in your life.

• A not so clever man who sees his limits is wiser than a proud intelligent man.

• Don’t let nonbelievers decide what you believe. Let God decide what you believe.

•

Love is a gentle hurricane.

• If you want to think you must use your brain but if you want to believe you must use your heart.

• God.

The fact that I know you makes me to want to know your •

You judge me and God will judge you.

• I wanna pray when everybody sleeps, I wanna cry where everybody laughs, I wanna give when everybody takes, I wanna do everything when everybody doesn’t. Yea, I wanna believe.

•

I wanna be crazy and beautiful. I wanna have Jesus.

•

True love songs are the best Christian songs.

•

I want it all God. Just give me your everything.

•

If you cross two minuses (-) you’ll get a plus (+).

•

The Christians are the true rebels.

•

Accept the tragedy of your life and just look to Christ.

•

Put the sword of God between you and the enemy.

Gospel′s true weapon is not theology, but love.

• If you had had known me completely you would have sent me away from your church. If you had had known yourself completely you would have sent yourself out of your church. God is beyond any ideal.

•

Love reachable for anybody.

• The scientists haven’t found the soul in man because they looked for him in the dead.

• Your heart is one wing; your soul is the other. Ye, you are beautiful. God is my kiss, my eyes of love.

• The denominations.

Christian

gospel

• We look at others when we should look at ourselves and we think at ourselves when we should think of others and all this is bad. • ‘Help me Jesus’ is God’s emergency line. ‘JESUS’ is God’s telephone number. Make that dial before you die.

•

•

• Stones cannot love. If my heart is a piece of stone then my heart is a piece of stone.

I wanna be poor like Jesus, no matter the costs.

• The sensible hearts are broken; the mean not. Anyway be a sensible heart.

•

We need a Christian revolution. God will make it. And

My happiness is not my happiness.

• Love Muslims… just love Muslims; this is our only ammunition.

•

• The main question in man’s life is not ‘Does God exist?’, ‘Is truly Jesus the Son of God?’ Or ‘Does God love me?’; the main question in my life is ‘Do I search for God with all my heart?’, and at this question I have to answer daily.

• so soon.

True prophets don′t last easy.

• I have Jesus in me like water is present in the mud. I cannot ask for more. •

God is an unseen silent lion watching at your steps.

transcends

the

Christian

• Life is so hard sometimes because the ones who love do not believe and the ones who believe do not love and the ones who believe and love do not pray. •

Only Jesus can be more than just the hero of the page.

•

Man’s conscience is his first guardian.

Voluntary poorness is spiritual abundance.

• Jesus didn′t ask of us to listen only to Christian music, read only Christian books, watch only Christian movies and wear only Christian clothes. What he did ask of u was to love and to not in anymore.

• Some people – I don’t know how many – the closer they get to you the worse they treat you. •

God is here so I’m not alone. God is in me so I’m okay.

•

The lily is a Maghen-David made of petals.

• Put the sword of God between you and the enemy. The Word is a laser sword, you are a Jedi, God will be with you. •

Fight.

•

God is all around.

•

I believe in Jesus because Jesus is.

• Love and mercy, faith and prayer, tears and hope, Joy and Cassie. • Trinity.

Wash all the teeth that you have and believe in all the

• The Word of God is truly a warrior sword. Its truth cuts into the lies, its goodness rips into the badness, its light tears into the darkness of our only enemy. We hold spiritual military warfare in our hands every time we open the Holy Bible. • heart.

Reason is not a princess, it’s just a maid-servant of the

104

•

Jesus can fill anybody’s life.

•

Live with your soul, man.

•

Strength is weakness. Weakness + God = dynamite.

• God.

Forget the words of man and remember the miracles of

• On this earth nothing is okay but in heaven everything will be okay. • Hell will once be full of the un-cool people that now fill the streets. • Don’t know about you, man, but I’m going to God, man. I won’t go to no Mother Nature, man. I will go to God. I know it because God already came down to me. •

• A worker’s life is a November rain, but autumn rains are so beautiful.

•

Love is a yellow bus, not a yellow cab.

•

Humbleness is beauty.

• Kids are truly angels with wings and the old old people are angels at whom the wings begin to grow back. •

There must be a light for me; is there?

• I suffer everyday but it’s ok because I have Jesus Christ in my heart. •

Life isn’t short, life is eternal.

•

No matter how bad it is it’s ok because I have Jesus.

• If you know that God exists you should also know that nothing can really harm you.

•

God is a manufacturer of humans.

• If you wanna write, write about what you know, otherwise is bad business. Or, at least, write about something you really truly want to know.

• Their mocking of you in front of your eyes is only the visible top o the ice-berg of the good things they are forced by God to say about you when you are not present.

• Only when you begin to lose what you had you want to start keeping what you have.

• You speak but you know what happens? The flames of justice erase your words my one by one exactly how you speak and in the end they will erase you. So you have my unfinished sympathy, nothing else.

•

Art must be a love-letter to God and to anybody.

Maybe I am just like Chip, maybe I am just like Dale.

• People are silver people are gold they are stone white diamonds but they are never told.

•

Beauty is beyond body, knowledge and clothing.

People who do not love God, do not really truly love.

•

Some teens don’t make it.

•

I’m a free slave in Jesus.

•

Some people don’t survive the night.

•

It’s so much better to show God than to tell God.

•

Man gets bigger than the Earth.

• God made me indestructible. You can annihilate me but you can’t destroy me. I’m indestructible. • I don’t want to write dull and soul-less. I want to catch God’s reflection in the rain drops. • • humans.

• On Sundays churches are full of such holy people and during the week the streets are full of flesh on two legs. • passion.

• The top is the most dangerous part of the journey if when you get to the top you want to just remain there.

• Christianity is passing on like the flue – you have it and then I take it from you; not otherwise. And if you don’t have it it’s not passing on. •

The Holy Bible is the longest newspaper ever written.

•

I know I don’t deserve but I believe I have received.

•

People are bad but it doesn’t matter.

• A Christian has infrared eyes but he also must have a loving heart in Jesus. • When you don’t allow any different opinions around you that is bad. • If you’re a thought maker share your thoughts with the thoughtful. • Writers should be the friends of the friendless. And they should not be bad friends, they should be good friends. • Free mind leads to free heart which leads to free life; all of this only in Jesus and in Jesus only and in nothing else.

God doesn’t exist for us, we were made for God.

•

Faith works.

• If you take the dream out of Hollywood stories you’ll get life. If you take the Hollywood stories out of life you’ll get dream.

• Every Christian has to choose between tradition or FAITH. From now on tonight I choose FAITH.

•

• When I put myself on the knees I think of the One hidden. And then something in me sees Him. In those moments I see God. •

•

Without the Holy Spirit it is impossible to live.

•

Beauty is not accidental.

Say it to Jesus; and it’s enough.

• The bad heart loses what it cares for the most. The good heart receives what it loves the most.

•

•

Enough distance makes every planet beautiful.

•

Faith is beauty.

• I want to see American Indians carved on metal dollars next to the image of Liberty. •

You are not right. I am not right either. God is right.

• An artist who has a job is an independent artist. An independent artist makes independent art. •

If you work, you eat. And that’s just so great, man.

•

For me love is an indigo gentian and not a red apple.

• Time passes so fast when you are happy so eternity will seem so short. •

The only word than can hurt is the one spoken by God.

• I kind of want to go. Life isn’t so bad but I don’t want to stay here too long. If I had any decision about it I would leave tomorrow after I would said good-bye to you. I would leave tomorrow, I think, to the city of wonder and light. Don’t you want to see it too? •

God is a white dove with infinite wings.

•

Sin invented atheism.

•

Most people fear loneliness, the others fear God.

• Business is when you give because you want to take, friendship is when you give because you want to give and love is when you give. •

Be careful, the path to heaven is covered with ice.

•

Live in the real world; just like the lilies of the fields.

•

God must be so wonderful because He made you.

•

Words are not enough.

• The strong is not the one who destroys everything around him, but the truly strong is the one who helps the weak to stand up on their feet. • Heaven is not forbidden to us for having a bad nature, but because we choose to not let God do nothing about our bad nature.

• Heaven will be a place of singing and dancing in the presence of God. There we will be kids again. Children of God. • Man just wont be pleased, not even if you would give him the whole wide earth. Instead God is pleased with you just giving your heart. •

I don’t like you but I love you.

•

Don’t try to be perfect. Try to be alive.

• Most people renounce at the love of God for the respect of man. The others pass at the respect of humans taking instead the full love of God. • I know, on this on this earth I don’t deserve nothing good. I know, in heaven I don’t deserve nothing good. I know I have everything good, in God. •

God can heal you now!

•

Believe.

•

Just go with God wherever He leads you.

•

God is my childhood.

• God’s thoughts are not also ours but we really can do something about this. • up.

God can break down any idol that man can possibly build

• This world educates you full up with garbage and then throws you to the garbage dump. • I do not care too much about this life because I am awaited at an awesome party up there.

• Life – faith = 0 Faith – ethics = -n Ethics – heart = 0 Heart – love = grief Love – Jesus = impossibility Your life + faith + ethics + heart + love + Jesus = redemption You + Jesus = eternal life I’m free now. I almost can’t believe it.

A proud Christian is a bad servant.

• Don’t judge others, Felix, just don’t judge others anymore; just don’t do it anymore, Felix. •

• For some people pleasure is God and for other people God is pleasure.

•

• The devil keeps trying to show you the cat, and God keeps saying to you that you are not a mouse.

• Man is terrified by man and fears not God, when it so should be the other way around.

For me every stone or flower is an historical event.

• Grief is a path to repentance, repentance is a path to humbleness, humbleness is a path to learning, learning is a path to knowledge, knowledge is a path to wisdom, wisdom is a path to love and love is a path to my neighbor. God will be heard when my neighbor and me will call for Him. God will be present among us then.

Put passion in your faith and faith will become your

God wants to be my love story. You need the mercy of God and not the mercy of

• Everybody seem to know something. Even I know something. But it takes so much more than just knowing.

God cannot be blamed for anything; God is not guilty of

•

•

Whenever you’re alone, abide in God.

• anything.

Not like that, woman!

We’ve got to shut up. All the time.

• Everybody knows, I think. But no man knows how many of us are also doing what we know to be good, pure and clean.

The Christian is a sail ship always pointed forward.

•

•

Your heart is a battlefield.

•

Life is a matter of God.

• The grace of God is a jam-session between Jesus and your heart.

• I have such a great need for you God that I don’t know what to do anymore. I’m desperate for you, God. Answer me, speak to me. What do you have to say?

Jesus is the best.

•

• If your Messiah is someone like Stalin then you should be afraid of your Messiah. If your prophet is someone like Nietzsche then you should be afraid of yourself.

Every true Christian life is a true love story.

•

• It’s better to be awake and righteous than bashful and sinful. Indeed it is better. Life is a joke but it’s a good one.

•

• • If you treat people as they deserve God will also treat you as you deserve. So what will it be?

•

Bullets cannot defeat Christians.

• • Secrets are no secrets, work is no work, knowledge is no knowledge and only God is God.

Every Christian is a little Jedi.

75 Thoughts

•

73 Thoughts

• If your heart is a closed door, God cannot send for you only the police, the ambulance or the firemen. •

Rachel Joy Scott is my Yoda.

• Look man I’ve tried to do so many things and I’ve failed man, I just have to stop and do the good things. • God is manifest and obvious. He doesn’t need any proofs of his existence. •

• I was born in a family with problems, had a childhood with problems, then I was a teen with BIG problems and now… I’m in desperate need of Your help. • SOS message from The Cat Child to Home Base. SOS message from The Cat Child to Heaven Base. Do you copy? Message over. • All children have bad dreams and all Christians are threatened by our enemy. •

God is my life. Nothing else.

• faith.

The opposite of sin is not virtue. The opposite of sin is

•

This world is a battlefield and not a playground.

• good.

Without God everybody is bad. With God everybody is

•

God is pleasure.

•

Christians are the proof.

God is my fuel.

• One don’t have to be an adulterer to burn, it’s enough to live blinded by this world and not to see the heaven of God. One will also burn, although that – maybe – he has the Pharisee’s righteousness. •

Knowing without living is nothing.

•

When I shut up, God speaks.

• At prayer it doesn’t matter so much what you feel, but being heard. •

This Earth has God’s fingerprints all over it.

•

The soul is the problem and the Holy Bible is the key.

105 • Some people are desperate for clean veins, I wanna be desperate for a clean heart. • Man is dependent on pleasure; there is nothing he can do about this. But he can choose what his pleasure would be. He can choose God to be his pleasure. • When you suffer much, you believe much. When you believe much, you love much. When you love much, your pain doesn’t hurt you anymore. • It’s a joy to bear the cross each day because it has the healing blood of Jesus on it. • The Indian is hungry. The Armenian produces food. The Romanian makes chocolate. The American has everything. The Indian youth dreams of enough food. The Armenian youth dreams of chocolate. The Romanian youth dreams of drugs. The American youth dreams of an overdose. Because nobody of them has God. • This universe’s name is ‘World War 0’, stretching from one eternity to the other. •

Love with your heart.

• God.

Faith means to open your heart and look in the heart of

• God is an artist too. That is the reason of man, of beauty and of everything. • Glory is man’s destination. Nothing else. Glory is your destination. Nothing else. Glory is my destination. Nothing else. •

I have Jesus in my heart.

•

Living the gospel implies also living its miracles.

• failure.

God’s presence makes the difference between victory or

• If we saw God now His beauty would break our hearts. This is why God is unseen to us. •

Sorrow together with God just isn’t sorrow.

59 Thoughts

•

I am 26 years old, my soul is 27.

•

Don’t be afraid to give.

• Hollywood movies break your heart most of the times and then they fix it back again. •

God cares about me but do I really care about Him?

• You are a bad brother in Christ but it’s okay. I only want me to be a good one. •

Life is a fairy-tale written by God.

• God.

Don’t be afraid to be yourself, because you are made by

Everytime you fall make sure you land on the knees.

• Empire.

The Western culture is dying. Just like the Roman

• I think that the appearance of the bat as a living creature is just impossible through evolution. •

You are my soul, you are my love, God.

•

I have a life. My life is God.

• father.

This world is a blue song because God is a forgotten

• Only kindness matters? I never knew that before. I hope I will know it from now. • In life is good to not need anything from nobody, just as the Word of God tells us. And to need everything just from God. • Christian life means giving love to people who don’t deserve it. Do you love me? • If you wish for God to judge the Earth maybe He will start with you. •

My love is not mine.

•

There’s always pain before a child of God is born.

•

God, I need only what You say I need.

• God is there, near you. He is visible. Because I am not infinite I am not visible to you. Because you are not infinite you are not visible to me. Because God is infinite He is visible to everybody who can see. God is here. • People are afraid of being alone, of being poor and of dying. A Christian has not resons to be afraid of any of these things. I am not afraid, Lord Jesus, thank You. • When things are bad pray to God and however things will be it will be okay. •

Hatred should be against the law.

•

Hollines is not a sombrero.

•

Be my soul, God Jesus.

•

Somebody loves me. God loves me.

•

Live with your heart.

•

God is an infinite Person.

•

God is a river that flows into you if you let Him.

RADU IGNA FELIX RIAN, A YOUNG VOICE IN THE CONTEMPORARY POETRY

• God gave us the Scriptures partly because He wants people to be happy. •

Don’t look into the mouth of evil.

• Christian faith is faith in Christ Jesus of Nazareth. Christian fanatism is faith in a Christian denomination or another.

•

End of theory.

Life without God is madness.

• If an artist makes a really good work of art – even a masterpiece – and after that if he cannot move on further and cannot get out of his work of art then that artist is nothing but a clown. • Books are written to be forgotten. And they are read also to be forgotten. Books’ destiny, books’ true destiny is oblivion. Indeed, there is only one book. The Book, The Good Book.

1 Thought, The Last Written • It’s time for the Christian pathway and the world’s to be distinctly separate once again as it was at the beginning of Christian history. Slowly, Christianity enters again in the underground. Come, LORD, come in Your glory and let Your Face of beauty shine upon us.

•

Don’t make your own justice.

•

Don’t throw away the hand of Jesus. Just don’t do it.

POEMS

•

Be fashionable with life. With Jesus you can.

1, IMERSIUNE

•

Think less, pray more.

(în

• it’s okay.

The hearts of heart-full is broken by the heartless. But

traducerea autorului) (translated author)

by

the

Felix Rian EdkuraCMăuzav.b. Deva 2004

•

I’m a сталкер.

• friends.

Don’t try to ‘change’ your friends. Try to keep your

•

If I would only read, if I would only pray.

FELIX RIAN, 0

•

I am so inspired now. I can write now.

• exists.

Art is the proof that man has soul which proves that God

,A fi poet, zice Uervantes, este, zice-se, o boală de nelecuit și foarte molipsitoare”. Numita boala pare a fi la Felix Rian ereditară. Tatăl acestuia, Raul Oonstantinescu, este uri cunoscut și apreciat poet, autor a1 mai multor volurne de versuri, eseuri, precum și lucruri didactice, fiind domnia sa si un repetat profesor. Fiul, crescut intr-o binefăcAtoare atmosferă intelectuală, absolvent a1 Colegiului Național ,Decebal” din Deva, secția limbi străine, actualmente student la litere, a debutat cu proză scurtă in revista literară „Provincia Corvina”, remarcându -se și ca autor de piese de teatru. Porneşte acum, la numai douăzeci și unu de ani pe propriul drum cu acest remarcabil volurn de versuri intitulat „fmersiune posibilă”, scris in română și tradu s in engleză, structurat in trei părți ,Engolpion” (haiku-uri și tanka) , „H0rtii -j ), netradus. Faptul că Felix Rian a optat pentru haiku și această formă concentrată a exprimării poetice cu formA fixa, riguroasă saptesprezece silabe in trei versuri, 5,7,5, in haiku-uri, și de treizeci și unu de silabe în cinci versui in tanka, 5,7,5,7,7 , respectănd cele trei cerințe, „Lfnde”, „m”, „ când”, în diverse construcții — demonstrează nu doar solide cunoștinte de tehnica versurilor, ci și o sensibilitate deosebită și în acelaşi timp înclinația pentru miniatural și gingășie.

• God wants me to write and this is a reason of some things He did in my life. God wants me to live and write. I understand now that I didn’t made myself a writer, God made me a writer. But will I write? Will I live? •

wfG: writer for God.

• Rachel Joy Scott was too beautiful for this world. And this is why God took her. • colour.

Hope is the bluest flower and blue is the most beautiful

•

Joy cannot die.

• you’. •

Maybe God is the first one to whom I should say: ‘I love In art ideas are grains of sand, but emotions are oceans.

• Life - God = death Talent - God = garbage

“Being a poet, Cervantes says, is a cureless and very catchy disease.” The so-called disease seems to be at Felix Rian hereditary. His father, Raul Constantinescu, is a known and appreciated poet, author of some verses and essay volumes and didactic works also being a reputate professor. The son, grown in a benefactor intellectual atmosphere, graduate of the “Decebal” National Oollege, the foreign languages section, in the present studenjt at philology, he had made his debut with a short story in the literary magazine “Provincia Corvina” remarking himself as well as a theatre author. He is going now at only twenty-one years old ori his own road with this remarkable volume of verses entitled “Possible Immersion”, written in Romanian and translated into English, structured on three parts: “Encolpion” (haiku and tanka), “Old turned yellow papers” and “Ocean” poems. The fact that felix Rian chose haiku and tanka, this concentated form of poetic expression with fixed form, rigurous seventeen syllables in three verses 5,7,5, in haiku-us, respecting the three requirements “where”, “what”, “when” in diverse constructions and of thirty-one syllabes in tanka 5,7,5,7,7 proves not only solid information of verses technique but also a special sensibillity and as well the inclination for miniatures and gentleness. Felix Constantinescu creates a certain atmosphere of mystery, thrill and regret, a remaining of visual rnemory, autumn, winter, wpring images often met in haiku-us. His lyrical scenes, dominated by visual images, which a painter could easily transpose on canvas gives off and estate of calm, urging to meditation, contemplating the seasons panorama. Thus, the

POSIBILĂ POSSIBLE IMMERSION

• The art system destroys art makers. I’ve seen the best of the artists destroyed by the art system. I don’t need that.

• I don’t know why, but my writing is important for God. And I just don’t understand why. I consider my writing as nothing, God, and I don’t understand You.

Felix Rian creează o anumită atmoeeră de taină, fior și regret, o persistență a rnemoriei de singularizare a imaginilor de toamnă, iarnă, primăvară, cu precădere in haiku-uri. Scenele sale lirice, dominate de imagini vizuale pe care un pictor 1e-ar putea tranepune cu u urin{ă pe pănză, degajo o stare de calm, indernnând la meditație, contemplănd panorama anotimpurilor. Aetfel, salcâmul umed și alb anunță palida iarnă, cu frig fosforescent, limpede, umbră de pin nins, noaptea este apoasă, iar deaeupra Cer Ființe și fel ce e În veşnicie". Sau în acest haiku Prin crengi albăetrii Reci ceturi electrice. Sfnrșit de iarnă." Tentativa spre asimetrie și insolit specifică japonezilor, deneitatea expreeiei, alchimia verbelor, capabile să creeze adevărate giuvaeruri, î1 paște și pe tânărul autor care tranepune in forme concentrate cu finete distinctă ca într-un filigran ceea ce trăieşte, eimte gândeşte. Exietă c3teva motive care revin nu doar in structurile de sorginte japoneză, cum este cel al pomilor in diferite ipostaze. Salcâmul umed și alb" ,îngălbenit", prunii, negru filigran”, avănd „crengile albăstrii". Diferitele momente ale timpului sugerează poetului imagini neașteptate. Noaptea Portelan negru / Unde verde ochi de ceai .../ Salcâm srnălțuit”. Seara ,Dincolo de geam/ Seara, albastră sticlă. / Cristale albe.” Lumina Falduri lichide/ Recif sticlos palpitând. / Solare lumini.” Din expoziția sa de etampe pictate prin cuvinte, nu lipsesc notațiile despre Hategul natal Aici in Hațeg/ Blocurile sunt dune/ În neagră beznă. Sau natura hațegană întro frumoasă zi de primăvară Norii ca o mare albaetra/ Vălurită de încrețituri albe / printre dâre umbrite puțin /De soarele ce a alungat/ Întunericul prin văi și prăpăstii.” (Lumina primăverii). După cum vedem, poeziile lui Felix Rian sunt expresii concentrate ale stărilor cale de infigurată căutare a echilibrului și armoniei in natura, surprinzănd limita și fiorul ascuns a1 comuniunii cu natura pin punctul unic al clipei efemere și ve3nice in acelaşi timp părură ghivecele cu plante/ Aduce parca de uri șuvoi acvatic/ Tărăte mai departe pe fereastră/ În întunericul umed/ În noaptea nordică.” (Lemn tănăr). Cititorulîși va face o idee despre trecerea inexorabila a timpului din următoarele cercuri ,Pietre netede/ Aduse de ape/ Cu urme roase de rune". (Ștersături). Partea a treia a volumului ar merita uri eomentariu aparte, având în vedere căare subtitlul ,poem jazz", evocând cu multă formă de convingere lumea sincopată a jazzului cu nostalgiile și stările ei limită, specifice universului american. Pornit in permanentă căutare a iluminării spiritului, sondănd realul și descoperind esentele in eterna lor schimbare, Felix Rian păs,este ca uri poet format, sigur pe ata sa, o voce tânără in lirica românească actuală.

• If you understand Who is God, 24 hours in a day won’t be enough just to stay on the knees before Him.

• The Holy Bible is a song for strings and tambourines. The Holy Bible is a wedding song. •

•

VOCE TÂNĂHĂ IN LIHICA ACTUALĂ

damp white acacia announces the plain winter, with phosphorous cold, clear snowed pine shadow, the night is watery and above Beings and the One that is/ In eternity". Or in this haiku: “”Through blue branches/ Cold electric mists/ End of winter”. The attempt towards asymetry and unusual typical to Japanese culture, the density of expressions, the alchemy of verb’s able to create real jewels it is not unknown to the young author which transposes in concentrated forms with distinguished finesse like a filigree what he lives, feels and thinks. There are some motifs which reoccur not only in the Japanese origin structures, like the one of he trees in different hypostasis: “The damp white acacia”, “yellowed”, “the plum-tres, black filigree” with “blue branches.” The different moments of time suggest to the poet unexpected images. Night: “Black porcelain / Waves, green puddle of tea. Lacquered acacia.” Evening: “Beyond the window/ Evening, blue glass.? White crystals.” Light: “”Liquid kerchiefs/ Glasasy reef throbbing. / Solar lights”. From his word painted stamps there are not missing the notataions from the native city, Hateg: “Here in Hateg/ The blocks of flats are dunes/ In the black darkness”. Or Hateg’s nature in a beautiful spring’s day: “Clouds like a blue sea/ Rippled by white waves/ Along trailer shadowed/ By the sun who drove away/ The dark to valleys and precipices. As we see, Felix Rian’s poems are concentrated expressions of his eager search of equilibrium and harmony in nature, capturing the limit and the hidden thrill of the communion with nature through the unique point of the evanescent and eternal in the same time: “The flower pots with plants showed up/ Brought seemingly by an aquatic stream/ Dragged along farther over the window / In the damp dark/ In the northern night.””(“Young wood”).

106 The reader will make ideaabout the unstoppable passing of time from the next verses: “Evenly stones/ Brought by waters With gnawed traces of runes.” (“Erasures”). The third part of the volume, which is only in Romanian, would deserve a separate commentary, the poem having the subtitle “poem jazz”, evoeating with much peruasion the syncopated world of jazz with its nostalgias limit estates, specific to the American Universe. In permanent search of spirit’s illumination, taking bearings in the surroundings reality and discovering the essence in their eternal changing, Felix Rian fledged poet, sure on his art, a young voice in the actual Romanian RADU

Jos in gradina E zñpada muceda. Soare — bee aprins.

EDITORIAL PUBLISHING By throwing them to garbage I published In the Decayed Valley.

Down in bulb.

the

Prin

haturi albe Felinare aruncñ Nuante

Through

white

garden There is moulded snow. Sun fiery

Pñtrar

de Luna Peste tren desert.

PROTEGA MF nocturne.

baulks Street lamps throw Nightshades.

starts as a fullpoetry.

my poems

inzapezit. Afânat

Pana Păsăriî era ca în ilustratele Cărt, ilor de poveşti Galbenă Aprinsa Astf’el Pasărea îmi spunea’ „Ești al meu Astl’el mi se spunea ,.Ești a1 Nostru”

IGNA

...sau, ceea ce ar fi și mairău, să se facă poet, căci a fi poet este, zicese, o boală de nelecuit și foarte molipsitoare.” DON QUIJOTE “All the people in the world Everyboy and girl Just imagine that we could Face our 3afri Duo feat. Clark Anderson “...or, what would be even worse to become a poet, because is, they say, a careless disease and very catchy.” DON QUIJOTE

every brotherhood”

PROTEGA MF

Pe scaunul patat Becul plouñ alb—gâlbui. larna sub astre.

The Bird’s feather was like in The storybooks pictures Yellow Fiery Thus he Bird was telling me’ “You are mine” Thus I was told: “You’re Ours”

On the stained chair The bulb rains yellow-white. Winter under stars.

POEZIA CLIPEI

Porțelan being a

Sunt momente de nematerialnică adere Când carnea noastră tresaltă eub o Prezentă ne tiută Instinctele dispar sub miresme de sir și flori de câmp

negru Unde, ceaiul fumegă La miezul nopții.

poet Black porcelain

ENGOLPION (haiRu, ENCOLPION (haiRu,

Waves,

the

tea

Aiei in

Hateg Blocurile

Carbonizata de flăcări prelungi, gladiole i gerbere Omm, vie structură monolitică mută Cu creierul funicat de efervescente, liniştit și tâmp

smokes At midnight.

THF MOMENT’S POETRY sunt dune in neagra bezna. There are times of unmaterial burning When our flesh is movednder an unknown Presence dissapear under perfumed oil and field flowers. Burned by tall, long, flames, gladiolus swing Man, an alive mute monolithic structure With the brain quiet, dull and tingled of efervescences

Here in Hateg The blocks of flats are dunes In the black darkness.

In pervaz, în geam %curăiotogo%e. OchiuriMbasre. In the frame, Blue water eyes.

Moonquwter Oversnoweduptr n. BeakedupdeserL

Falduri lichide Recif sticlos palpitând. Solare lumini. in the window Rolls drip.

GLACIAȚIUNE Liquid

Inghetatul geam Salcâmul umed qi alb. PalidA iarna. The frozen window The damp and white acacia. Pale winter.

kerchiefs Glassy reef

throbbing. Solar

Dincolo de geam Seara, albstra sticla. Cristale albe.

Inundate blocuri în tonuri verzi Dedesubtul banchizei în derivă. Scoici pe trotuar. Pești alungiți Cadavrul meu la masa de scris

Beyond the window Evening, blue glass. White cristals.

GLACIATION Flooded buildings in green tones Under the drifting ice pack. Shells on the pavement Elongated fish. My dead body at the writing desk

Pe cerul sferic Norii — sparte aisberguri. Calmă derivă Pe lentila convexa A mareei celeste.

ÎNDEMN PENTRU OSTRACIZAȚI

Lânga fereastrA Salcâmul se inâlbi De dimineata. Near the The acacia has Of morning.

On the spherical sky The clouds — broken icebergs.

window been whitened

Calm drift On the

Pe ceru-n amurg Prunii, negru

the celestial tide.

convex lens Of

filigran. Aer limpede.

Drumul livezii Flori înalte, uscate. Pământ ud, reavăn. Scoarța de prun, rosie LuminA vegetală.

Prin crengi albăstrii Reci ceturi electrice. Sfârşit de iarnă. The orchard’s road Tall, uttered flowers. Wet soil, damp. Plum-tree bark, red Vegetable

Through blue branches hold electric mist. End of winter.

tiut

Beloved not, raise your blue eyes Leave your dust for a few moments For as long as you live, because there you will return When named you will be dead and your me will unknown Wiped out as it will be from your wooden cross So listen, listen iny saying you, beloved not

be

called

RADIAȚII Pol abandonat De banchize 3i zapezi Cfilduros dezghet Ap3, magnetic respins Infern alb in{epenit.

amurg.

In blackened acacia Blue stained-glass, dusk. Withered basil.

Rari, cad fiilgi de zăpada Pastoși ca ochii picta{i de Tonitza. Pământul cald și trecătorii Distrug scânteierea alba. Grabnic ma retrag înapoîa ușii Încuind-o. RADIATIONS

Abandoned pole By ice packs and snow Warm thow Water, magnetic repelled White turned to stone inferno.

Rare, snow flakes are falling Paste like in the eyes painted by Tonitza The warn earth and the passers-by Destroy the white sparkle. Urgent, I withdraw behind the door Locking it.

Pe o creangA alba Un sticlete topâie. Frig fosforescent. On the Phosphorescent cold.

Neiubitule, ridica-ti privirile albasne Lasă-ti țărăna și praful pentru căteva momente Pentru căt trăieşti căci acolo te vei întoarce Când numit vei fi mort și numele-ti se va chema ne şters curu va fi de ploi de pe crucea ta de lemn Aşa că ascultă, ascultă-mă tu, neiubite STIMULUS FOR THE OSTRACISED

On the sky at dusk The plum trees, black filigree. Transparent air.

lnnegrit salcâm Azur vitraliu, Busuioc uscat.

Instincts

white branch A thistlefinch

hops.

In pervazul nd Firimituri pentru vrAbii. Picurñ {ur{uri. On the wet window frame Crumbs for sparrows. Icicles drip.

Cerul sfărămat Prin minuscule nervuri Globule verzui Dendrice elevații Mici pete in fereastră. The crumbed

NATURÂ STATICĂ

tiny nervures Green globules Dendric elevations Little staines in the window.

Bolovănoși canofi Vii și stinse tonuri de verde Culori subterane

(se dedicà tatôlui rneu) Peste sat

ninsA Noapte — pata sepia. Fulgi de hârtie.

Over the village snowed Night — cuttle fish stain. Flakes of paper. Strada pustie Cñteva geamuri licñr. Noapte geroasa. Desert street A few windows sparkle. Frosty night.

STATIC NATURE Galben imanent Albă camera tatei Dacă nu eşti d-ta Nu-mi pasă de fulgii dalbi Natura, univers gol.

Rocky potatoes Enlightened and pale tones of green Underground colours.

(dedicated to my father)

LUMINA DIN GEAM

Yellow intricate If you are I don’t care about empty

Lumină, Albă hâriie

presence White dad’s room not the white snow flakes Nature, universe.

HÂRTII ÎNGÂLBENITE OLD TURNED YELLOW

În apartament Frig conturat limpede. Umbră de pin nins.

PAPERS

THE LIGHT IN THF WINDOW Light, White paper

LEMN TÂNÂR Nailed down By The Night’s Lantern On our window.

In the flat Clearly outlined cold. Snowed pine shadow.

INFLORESCENȚĂ

Înroșind burgul Clăuriți monoliți dalbi Luminoși în frig. (haiku în amintirea Revoluției din Decembrie 1989)

Aduse parcă de-ori șuvoi ac› atic Târfite mai departe pe fereastră În întunerîcul umed În noaptea nordică

Red colouring the city Pierced white monolithes in cold. (haiku in the memory of the Revolution of December 1989)

Y IGWOOD The flower pots w ith plants showed up Brought seemingly aquatic stream Dragged along farther window

În bezna nopții Steaua lumină tare La naşterea Lui.

In the damp dark In the northern night

In night’s darkness The Star brightened up At His birth.

Pironită DE Felinarul Nop{îi Pe geamul nostru

Apa rece și alb-albastră Mic cub de cristal, Iszvorul e acoperit aproape întru totul De bălării ce întunecă grota Peștelui captiv. by an

INFLORFSCENCE The cold white-blue water Tiny cristal cube The spring’s covered almost completely By thistles which darken the grotto O1 the captive fish

APARIȚIE EDITORIAI.Ă strongly

PÂCLĂ Aruncându-le la gunoi Mi-arn publicat poeziile In Valea Stricătii.

Pâcla Albicios înconjurându-mă

107 Nori rupți Mă clatîn hieratic Tremurăndu-mi ceata In mers.

A snowed up city Like a muddy aquarium With flat fish and dolphins. Heaving me up a reef

From the folklore Only the trees are left Towering silently Our strayings. ÎNFLORIRI

MIST White Mist surrounding me Broken clouds

Of dwarf trees covered with snow, Fretting through water I see the sun light I try to breathe and I drawn In the hot mud Of a solar stain. DOUĂ CRATERE ÎN FORMĂ DE INIMĂ

Biblie deschisă Floare de bumbac

Nu știu ce-a fost la Verdan Nagasaki nu-mi spune nimic Sunt omul ultramodern Cu memorie de fluture. Dati-mi bilete la cînemato af Vreau programul Tv Indrăgostit cum sunt De fete din celelalte emisfere Pământul devine tot mai mic In tiinp ce iubirea rămăne constanta $i brusc imi dau seama ca Verdunul a fost uri dezastru §i că Nagasaki este Cum se spune pe la noi Org martir.

Cotton llower

TWO CRATERS IN SHAPE OF AN HEART

THE COURTYARD

BLOOMINGS Open Bible

I hieraticly stagger Trernbling my fog As I walk CIMITIR EVREIESC Fulgi picură din stalactitele cerului Pe monolițiî deja bocnă. JEWISH CEMETERY Flakes drip 2orn sky’s stalactites On the already lrozen monolithes.

OGRADA Soarele, floare închizându-se La asfintit. In câmp, Miros de tămăie Pe rând Dumnezeu aprinde Lumânările

ELEGIE SOLEMNĂ Poerne felurite citite toate In registru grav Contrapwct Apă poetică Frică SOLEMN ELEGY Difl’erent poems all read In a serîn a serious register. Counterpoint. Au ofpoetry. Fright NEED Sufletul mi-e uscat Ca mâna lui Alonso Quijano Treaz, visez La împărtășanie. NFFD My soul is withered As the hand of Alonso Quijano Awake, I dream To the Eucharist POMPEI Ann întepenit ca ciupercile Din rafturi Mult prea tăcuti În pivnița enormă

I don't know what happened at Verdun Nagasaki doesn't ring any bell to me I'm the ultramodern man With butterfly memory. Just give me my cinema tickets I want the Tv-guide In love as I am Of girls from the other hemispheres The Mrth becomes smaller While love remains constant And suddenly I realise that Verdun was a dissaster And that Nagasaki is As it is said in our places A martyr city.

Fastened as the mushrooms From the shelfs Much too silent In the huge cellar

OAMENI

Moto‘ .am lumina cea adevăratá” din slujba de seară

Zîlele lui Apollo an apus lar serbärile sale sunt neştiute acum. Insã mai existä, mai pot sä väd Uneori pe stradä, mai des la televizor Fiinte apolinice. Atinse de aripile îngerilor Mângâiate de Sfinti Scăldate aneori in simpla lumină originară.

HUMANS

Moto: “We saw the true light’ - from the evening service —

Apollo’s days have set And his celebrations are unknown now Yet, there are, I can still see Apollonian beings Touched by the angel’s wings Caressed by Saints Bathed sometimes in the simple native light.

One at a time God kindles The candles. DISTIH Ann îmbrățișat un copac Emo{ionat de parcă aș fi îmbrătișat un om DISTICH

ÎN CĂUTAREA POEZIEI I hugged a tree Moved as if I had hugged a person

In drum Intâlnesc un car cu dan Tăranii merg în spatele grăniezii de ierbiiri, Nu se văd §i de aici de unde sunt parca ar vorbi caii. SEARCHTNG FOR POETRY In the road I encounter a hay cartful The peasants walk behind the herbal cluster I can't see them And from here It looks seemingly that the horses talk

IMPRESII Nori iei strănși la un loc Pădure de fagi mișcați de vânt. Metabolică xilogravura scoart,ei de salcâm În lumina de asfințit Străluceşte mozaicul de cuao, Rsăfirat pe blocuri IMPRESSIONS Tiny clouds gathered at one place Beech forest under the wind Acacia bark's metabolic woodcut. In sunset's light Sparkles the mosaic of quarz Spred on the buildings

POETUL DE NOTA DOI

POMPEI

The sun, a flower closing At set In the field, Frankincence

Tîmbrar Fost alcoolic drogat cu aluminium-lac Mult prea intoxicat în trecut In tratament Ascultător de muzica pop Autorul unor poezii mult prea anemice Poeziile unui poet de nota doi Iată-mă Intre copilărie și batrănețe. MARK F'S POET Stamp collector Ex-alcoholic stoned with metal laquer Much too intoxicated in the past In oeatment Pop music listener A(s) much to anaemic poems author Here I am Between childhood and old age. STABILOPOZII INEXISTENȚI (SINCOPE) Minciuni zornăie în buclele vântului Îmbătrâniti teptate

pe

ne

Ne târ ăia pașii prin băltile strănse In urma eroziunii rîdurîlor noastre. Emula}i suntem neintrerupt D# modele din ghips In plin cămp gălbui Nureușim sa vedem decăt naturi moarte. Zăpada îndeărtată disparein penurnbră În timp ce gunoaiele ne putrezesc alături Intr-un copac neinfrunzit Doi corbi își împart ce-a mai rămas din zi Prini verzi ciop“art,i{i de securile barbarîlor Lângă malul Galbenei scobit ca un estuar Rămășitele zăpeziî înghetate Precum niște delicate albe flori de mină. Soarele a apărut înca o dată In dreptul bortei peșterii noastre. Iată-mă singur în mijlocul vegeta{iei. THE UNEXISTENT STABILOPODES Lies jingle in the wînd's curls. Aged unexpectedly We drag our steps along the plashes drained After the erosion of our wrinkles Stimulated permanently By gypsoin models In the middle of the yellow field Al that we succeed to see are the still lifes. The snow Tom the distance appears in the shadow While our trash rot besides us. In a leafless tree

LĂMĂIUL

CONDUCTA Conducta de apa Înclinată ca botul unui Concorde Infipt în pămănt THF PIPE The water pipe Bent as the front side of a Concorde Sticked in the field LUMINA PRIMĂVERII Norii ca o care albastra Vălurita“ de încrețitui albe Printre dâre umbrite puțin D# soarele ce a alungat Întunericul prin văi și prăpăstii Aflându-ma singur în piata goală Văd batrâni senini pe după porți. Simt livada de pruni de lângă clipocitul Cârletelui. Pe undeva pe aproape trebuie să fie șî podul, Minuscul, luat parcă dintr-o grădină japoneză Livada trebuie că este compactă Precum grupul de muncitoare Ce se întorc de la fabrica dc melci. Razele soarelui în formă de cruce Lumineaza pe după nori Ca dintr-an ou de chihlimbar. Avioanele au devenit submarine Pe cerul în reflux. In aer plutește Aidoma unei păpădii Răsfirate în toate părtile Primul fior de primăvară. SPRING’S LIGHT Clouds like a blue sea Rippled by white waves Along trailes shadowed By the sun who drove away The dark through valleys and precipices Alone as I in the desen square I see serene old people behind the gate ways. I feel the plum-trees orchard near Carlete. Somewhere close must bee, also, the bridge, Tiny, taken seemingly from a Japanese garden. The orchard must be dese Like the worker-women group Returning from the snails factory. The cross shaped sun beams Lighten above the clouds Lke from an amber egg The airplanes had become submarines On the ebbing sky. In the air floates Like a dandelion Scatterd everywhere The first thrill of spring.

Two cows share what’s left o1 the day. Lămâi năpădit De frunze șterse In fereastra galbenă

Green plum-tree hacked by the barbarians' axes Beside Galbena's bank hollowed as an estuary

Lânga stânjenei În grădină Platesc bujorii

The remainings ot the frozen snow Like white delicate mine-flowers

Lemon-tree

The sun showed up once again In front of our cave’s opening Here I ann alone in the middle of vegetation.

Invaded lemon-tree By drabbed leaves In the yellow window Near the iris In the garden The peonys tloat.

AUTOPORTRETUL VIITOAREI MUȚENII

I had fell asleep in the quiet Tiny Pământ alb, neslârșită întindere de aisberguri eșuate Together with the mammoth’s Tusks, Little bug that I ann. REABILITARE

HAȚEGUL IARNA White land, endless surface of stranded

HAȚECi IN WINTER

Laolaltă cu fildeșii Mamutului, Gânganie mică ce sunt FUTURE MUTENESS’ AUTOPORTRAIT

GROENLANDA

GROENLAND Un oras înzăpezit Precum un acvariu tulbure Cu pești plati și delfini Săltăndu-mă pe un recif De copaci pitici acoperiti cu zăpadă, Fremătând prin apa văd lumina soarelui Dau sJ respir și mă-nec In mâlul încins Al unei pete solare.

Ann adormit în liniștita Pieoicica de chihlimba

COPACI Dln lolclor Au mai rămas doar copacii Străjuindu-ne liniștiti R Jcirile. TR FES

icebergs. Pănatul svasticii arhaice Materie solara curgănd Fluidîzând atmosfera Primăvăratică REABILITATION The arciuic swastika square Sollar matter flowing

ber rock

108 In sunrise Liquiding the atmosphere Of spring SUGHIȚUL Sughiț Ca un ceas ce ticăie Uitat pe podea, dupa mobilă Oscilând pe unda timpului The Hiccup I higgup As a ticking clock Left on the florr, under fumîture Vacullating on time’s wave.

Hour loosing The falling of the darkness over light Slow Silence widens Realising that you are At the middle of the stairs Yet, you are still looking down Will I still be here When the hall way Will be filled with dust ground Under stratum of volcanic rock And mud. The sees will be coal And we, all, we’ll be an geologic stratum The sky will remain the see Misterious and full of answers NEPUTINȚĂ

ILUSTRAȚIE STRĂVEZIE Arbori crescuti ogival. Asfaltul crăpat, Vitraliu gravat în pervazul autostrăzii. TRANSPARFNT

PICTURA

Cum să merg în America Pentru o casă din prefabricate $i două mașini Cădn știu că e ridicată Pe teren furat Sau cumpărat cu fon,a

Ogival grown nees. The cracked asphalt, Stained glass engraved in the speedway’s dust. EXPRESIONISM ACTUAL

La preturi de nimic De la nativi. IMPOTENCE

Expresionismul actual se va sUarși Lumina interioara își va face loc Sunt ancorat între concret 3i concept Ann ieșit putin în fata bloculuî Aerul e rece E frig 3i cerul e întunecat. ACTUAL EXPRESSIONISM

How could I go to America For a prefabricated house And two cars When I know that it is built On stolen land Or forcebly At cheap lousy prices From the natives.

The actual expressionism will end Innerlight will appear I’m anchored between concretness and draft I writ out a little in front of the building. The air is cold, It’s cool and the sky is dark. PĂDUREA VIE

ȘTERSĂTURI Pietre netede Aduse de apa Cu urme roase de rune ERASURFS Evenly stones Brought by water With gnawed traces of runes.

Ochii mi se îngustează Devenind oblici Cu unl clipocesc pe undeva prin Alaska Iar cu celălalt în Tara de Foc. In munte Mă pe mine i o floare nevazută în grijă. Imi reamintesc cântece ahaice Iata-mă singur în peşteră ALIVE FOREST My eyes grow narrower Mecoming obliques With one I blink somewhere in Alaska And with the other in the Land of Fire In the mountain I’ve got myself and and invisible flower in care I recall archaic songs. Here I am alone in the cave

OCEAN „All I ever had These songs of freedom Redemption song” Bob Marley Organică muzică, jazz sincopat Aerul năvălind prin golurile lemnului Patina lăsată de sunetele izbit# unele de altele Sapat în alama trompetelor Reflectănd lumina în îndoituri Contrabasul mare căt o barca Coardele, groase parărne aspre ca ferăstraiele Zbămâind în ging e improvizatii Sound-ul anilor ‘20 ieșind proaspăt

FLOAE DE GHEAȚĂ Barajul înghețat în amurg Alb, imens neon ICE FLOWER The frozen dam at dusk White, huge neon POEM ÎN PROZĂ Nfl ¥ând cheie Ann stat pe scări Dându-mi astfel seama puțin Cât este de greu să n-ai casă Tot timpul pe drumuri Sau stând în locuri insalubre, Reci, pe timp de iarnă Căutând în gunoaie ceva de mâncare Ceea cc alțîi aruncă Nimeni nu-i vede pe stradă Deși toți îi știm deja Mizeria lor dând Uri fel de culoare locală Străzilor Mascote înfometate și rebegite Tâându-și vîața în inumanîtate Chiar și numai pentru ca omul Este o ființa socială Oricui î s-ar putea întâmpla Nu știu de ce, îmi vine greu să spun Dar ann putea sa-i și ajutăm Fiecare cum poate §i găseşte de cuviin

.

PROSE POEM Not having key I stood on the stairs Realising a bit How hard is not having a home Always on the roads Or living in insalubrious Cold places, in winter Searching for food in the trash cans What others throw away Nobody sees them on the street Although we all know theo already Their misery Enreiching the atmosphere On the streets Starred frost mascotes Dragging their lives in inhumanity Even only because man Is a social being This could happen to everyone I don’t know why, this comes out from me But we could help them Everyone how he can And finds it appropiate PORTUL Intre blocuri ca o Aglomerare de vapaoare Incre{iturile pamântului. THF PORT Between the buildings As a ship throng, £arth’s waves. PIERDEREA OREI Pierderea orei Căderea întunericului pestre lumina Incetinită Liniştea ce se lătește Să realizezi ca te afli La mijlocul scării $i tot în jos te uiti Oare cât voi fi aici Când casa scărilor Va fi plină de pământ Sub straturi de tuf vulcanic Copaci vor fi cărbune Iar noi toti un stat geologic. Cerul va rămâne acelaşi Misterios și plin de răspunsuri. HOUR LOOSING

Din diuzoarele radiourilor Acoperîte cu pănză Şi pline de foşnete „Rapsodîa albastră” invadând New York-ul Aplatizăndu-i sim{urile, aducându-se la un nivel elemental Turtinòu1, fcăndu-1 plat ca un tablou de Piet Mondrian Bineințeles „Broadway Boogie Wogie” Oaşe pline de muzica, vapoare îndepärtate de orice ape tcrîtoriale Izolate in muzica propriilor orchesoe Ca in nişte luminoase ouã oarbe Cu delfini eşuändu-le pe puntea scäldată in solfegii Prenum peşti-zburători Frezele cu cârlion{i lipi{î de cap cu lo{iuni de pär Strălucind din desenele animate primitive, de pe pcliculele vechi Arse de lămpile tunurilor proiectoarelor de prea multä fo1osin{ă Pälärii rotunde precum cäștile de cosmonaut Alb, gri, maro Hiroshima pictată in umbrä arsä Tema atâtor improvizatii personale La claviatura maşinii de scris Bätänd dincolo de ritm Despre stridcnta d#1icată a Orleansului Tirania germina{iei incubate de îngrăşămintele A secole de culturä de bumbac Boturi albe de vată scămoasã Culeasă de degete albe de sclavi Clarinetul näscând partituri Scrise doar in pneurnatica instrumentelor Butoanele trompetei ca nişte sfàrcuri De negresä urlând in „ße-bop” Pâlnia saxofonului punându-ne in fată cu zgomote Ancestrale Negri simtind încä din leagän Jalea îngrämädirii in calele coräbiilor Íngropânud-şi morții in Atlantic „Blues”, „negro spirituals”, „gospel” Simt toate astea, am suflat in trompetă Pânä mi s-a lipit de buze Laolaltä cu pianul strident-strident Pianul Strident Strident-strident Mi sa lipit de buze l azz Venind din zona centrală a universului De acolo de unde totul a început $i de unde totul începe totdeauna Iata că, tot aruncând cu pietre în apa oceanului Ann spart o stîclă cu un mesaj SOS Plin de amărăciun meditez Insulele sunt atât de multe Și de îndepartate unele de altele Umbrite doar de nori Ce se sparg anii de alții și se amesteca Aidoma unor incandescente plăci tectonice Apa binePacătoare udând pământul Curgându-i pe coastele dealurilor Adunându-se în băltoace în care putrezesc copaci Prăvălindu-se cu zgomotul improvizației jazz La pământ, căzând ca bocănitul tobei mari Iata pădurile putrede imense baterii Împrăștiind riWul swing, bossa-nova, Reggae, jazz, reggae, jazz, reggae, reggae Cât despre noi, iata-ne aici Insecte î şerpi de pîatră Cu burțîle lipite de stâncile Ce acoperă ca uri colțuros mediu de eric tot pământul Devenit un pietroi plin de găuri Arătând întru totul ca o sculptură modernă Ann spus „emalati de modele din ghips” Acum spun emulați de pietrele câmpului Curbele bolovanilor plusând de viata Ca un miez moale de păine Parâmîțat pentru vrăbiî Bucăți mari de piatră străpunse de unde radio, raze gamma Trăind ritmul surd al rotirii pământului Și al exploziilor Galaxiei Ne interpretăm solo-urile Eclatantă aducere aminte a fo netului frunzelor Ghebo3ându-ne în gerc la sinia Pe care nîmeni nu se va urca sa danseze dîn buric Avem daimonii noștri care dansează catolic rumba Inconștient ann început sa ne epetam varia{iunilc Căutând Idealul Grindina cerului dc plastic ne îngroapa cristalizându-ne Necroză cauterizata, ciuperca sulfuroasa Hiperurbanismul contemporan Ridicat în stratosferă sub fromă de particule

Pentru totdeauna, sParșit superluminic Metcorologica ftuctuare a vaporilor prin curenții de aer Elecuicitate plutind periculos în atmosfera Globul roșu al soarelui Ridicăndu-se din ape spălat de valurî Îmblânzind scrășnetele înghețului iernii Salcâmul îmbibat în razele zileî Ciorchine cu flori albe Sfidând jocul de cuburi al blocurilor Delicate pasaje obscure Picuri de ploaie amestecați cu cerneala versurilor Principiul prîm apărând în nenumărate forme Insuflețind oamenii, Scriind formulele algebrice ale răsăriturilor Ca și organizarea cuiburilor din nimic Din crengi uscate și frunze moarte Minuscale rachete de arce Aşteptând picurii de apa Suntem lemne desprinse din pluta Meduzei Plutind pe ocean Primavara a umplut aerul cu silfi Retezatul devenind o luminoasa mandala Complexitatea naturii încrernenite de nori Încremenirea în tonurile cunoscute Nechezol de sfăr3it al timpului Limitarea explorării pământului La drumul până la superrnarket Nori arătând ca harta Marii Britanii Peste cerul de un albastru medieval Clar, simplu, deschis Muzica zgomotelor naturii Întins pe pamnt ca o patră alungita Cu soarele mângăindu-mă pe facă Razele-i lungi oprindu-mi-se prin pori Văd că toti suntem senini și fluizi ca albastrul Iata norii goni}i de trecerea timpului Pământul respirând sub buldozere Lemn ordonat în oribile forme geometrice Străpuns de cuie și legat cu sărma Stol de pasări spălat de strălucirea alba a soarelui Sub nori spărgânduse ca într-un recif Aici jos, înconjurat de clocotul mut a1 aerNui Inima-mi întrecânduse cu firele de înalta“ tensiune Nori ca urmele căinilor în pământul umed, Albastru de trecerea atâtor râuri Rostogolind pietre peste pietre De care lipiți cu aracet alb Mogâldețe din h“artîe tipărîtă În colajul transparent Al acestei zile de primăvară Izbiți de muchiile de silex șlefuit Al atâtor fosfenice lapidări Suntem oamenii-pasări Strângând fiecare în palmă, la trezire Drahina coclită primită în vis Cu pasărea-om abia oprită pe umăr Ținând în plisc o crenguță înfrunzită de măslin. COPERTA 4 Felix Rian (Felix — Gelu Constantinescu) s-a născut la 29 martie 1982 în Hateg judetul Hunedoara Dupa absolvire gimnaziului de Hațeg, a urmat cursurile Colegiului National „Decebal” din Deva, sec{ia limbi moderne După bacalaureat a urmat cursurile Facultătii de litere a Universîta{iî din Cuj-Napoca, sec{ia teatru-regie Scrie poezie, proza scurtă, cseuri și teatru din timpul liceului. A debutat cu teatru scrut în revista „Provincia Corvîna” nr 22 — martie 2002. Colaboreaza cu poezii la „Provincia Corvina”, „Călăuza noastră”, etc. Addendă CRONICI DIN PRESĂ Amalia Voicu: Imersiune posibilă / Botezul poetului, în revista POEZIA, lași Felix Rian, Imersiune posibilă/ Possible immersîon, Editura „Călăuza v.b.”, Deva, 2004 Percutant asocierea dintre denumirea bizantină Engolpion a sec{iunii din volumul de poezii - Felix Rian, lmersiune posibilă/ Possible immeision, Editura „C lauza v b ”, Deva, 2004 și genul ales (haika, tanka) Insa atragem atentia cititorilor că nu sunt haiku-uri autentice, nici neapărat prin formă, nici prin continut (nu stim însă de poetul intentîoneaza acest lucru cu buna stiintă. ) Finețea de tip japonez exista totuşi, combinată cu franchețea de tip european, să zicem („Pe ceru-n amurg/ Prunii, negru filigran / Aer limpede.”) Excesiva nuanJare cromatica uneori dăuneaza (avem cel putin cinci culori într-un haiku - „Innegrit salcâm/ Azur vioaliu, amurg/ Busuîoc uscat ’). Este adevărat ca poezia de tip japonez este preponderent statică, însa pasivul atrage dinamismul în ea (v „În bezna noptii/ Steaua lumina tare/ La Nasterea Lui”) Poetul are o propensiune către geologic și în sectîunea de tanka: „Drumul livezii/ Flori înalte, uscate / Pământ ud, reavan/ Scoarța de prun, roșie/ Lumină vegetală’ ; fulgii sunt stalactitc lichide pe crucile fără brate din cimitirul evreiesc; soarele e floare care lasă în urmă miros de tămăie. In final, erata cronicarului — lumina cea adevărată nu e doar din slujba de seară, ci din sfănta lîturghie, în general, adica, la ortodocsî, de dimineată până undeva, spre amiază.. Ne place să credem că, de fapt, crezul autorului e închis între versurile referitoare chiar la crisalidă, pe care le transcrîem, în engleză, ca sa rnărim doza de ewetism a celui ce-l citeşte: „I had feel asleep in the quiet/ Tiny amber rock// Together with the mammoth’s/ Tusks,/ Little bug that I ann Ferfe Ni PARFUM DE VIDANj@ Ferfe Niță PARFUM DE VIDANJ Literatura roman adună multe pagini de fic iiine îdîoate. Daca aJ fi crîtic mi-aJ dedîca viata unei opere care s cuprind toti autorii stupizi, nebuni sau membrii de panid din Rom@nia. Dar nu sunt Printr-uri miracol, totuşi, ac ti autori nu ajung la suprafa ; un spirit bun sau, poate cine ştie, un noroc chior, i bine acolo wde sunt Iar atunci cand mai scap cate unul, intervine pliciul neiertJtor a1 criticii. Crîtica‘ ne ndur toarea, superioara, u r aroganta @i maternala, sclipitoarea i ener¥anta. Cum bine ea sub papuc orice mişcă, cum ridica ea degetul acuzator i cum schi az un zâmbet discret dc aprobare, cum spune da î cum spune nu Norocul, ca i ghinîonul, se distribuie, însă, inegal. @n mod similar, cronicile de carte se produc, valoric, inegal. Unele sunt atât de proaste încet descurajeaz , altele doar ainuzante; unele ascund frustr ri adânci, altele le etaleazJ @n sfarsit, «nele cronici se ntrec n a nu spune nimic, iar altele fac un zgomot infemal. Finalmente unele îes, altele nu prea. F@r@ con tiin a faptei bune (cea care îndreaptă, nu-i aşa), mi-ann luat inima @n dinti @i ann purces n a le depista @i comenta. Stilul ca i opiniile aparJin exclusiv autorului. Ferfe Ni PARFUM DE VIDANJ II Regele loni @ ( )

i alte povestiri

109 "Poetul trebuie s ajunge la starea ini@ial@, aceea de griot inclus @ntr- o comunitate ori de raman, cci consider m @amanul ca fiind intelectualul poet prin excelentă a unei societ i primitive* Dragii mei, recolta fu bogată @i de data aceasta* Primul heder îngropat n holda cu tâmpenii ne scoase la iveală dupa cum ani luat deja la cunoJtinJ@ - o produc ie bunicicJ prin monica f ut@ propriei cărui de poezie al lui Felix Rian n revista Ardealul Literar (nr.4/2004)* Imersiune imposibil /Possible Immersion esteJ titlul acestei carti (editiira Cel uza, an nespecificat probabil nici nu contează, n m)* "Ca exemple menJîonez c@ una dîn sursele mele de inspira@ie este neoliticul, având o predilec@ie pentru megaliticul caracteristic acestei perioade, pentru abstractizare Ji mai putin pentru ritmica Neolîtîcului" * Felix Rian acest homo rudotelis al literaturii de rit amanîc face o figura frumoasa strâns @n chingile logicii neanderthaliene, mai ales cand din neaten@ie lasa sta s@ aterizeze @n proprîul sau cre tet* "Ca s revin la tema eseului men ionez c un poet poate avea mai multe spa@ii culturale la care sJ se raporteze cum ar fi, de exemplu, fara HaJegului, Africa, Brazilia, Caraibe, Japonia @i altele"* Din nefericire, lui Rizea, spa iul revistucii de Hunedoara nu-i ajunge* Frustrat de o asemenea soarta, nostru sare la g ii nemurîrii, m run@ind din buzele sale reci următoarele* "Utopic, artitii ar trebui sJ fie uitati de umanitate, acesteia urm nd sQ-i ramane milenii de tocit operele de artă prin contempla@ie artisticJ"* Obosit, trist in n eles, Rian accepta totuşi linguriJa cu pastila Ji încheie ntr-o nota somnolent * "Paleoliticul, neoliticul, Evul Mediu, Barocul @i Romantismul vor retrQi inimile noastre"* Nu credeam cJ doare aşa [ONLINE - ANONIM] FELIX RIAN‘ IMERSIUNE POSIBILÀ [— recenzie Constantin Stancu] Felix Rian își cutk sensul devenirîi în volumul de versurî ,JMERSIUNE POSIBILĂ „, un volum girat dc Editura „Călăuza”v b, Deva, 2004 Acest volum este legitimația pentru realizarea imersiunii în propriul destin, este scrierea care poate duce la o alta față a unui tânăr ce caută, bate, cere, cercetează în aceste vremuri în care omul se simte tot mai singur, în aceste vremuri în care fluturii dansează în imponderabil Seriozitatea autorului este dată dc versiunea în limba engleză, versiune care este meritorie și poate acest efort este un semn că noua generație va trece de vămile Bucureștîului, de vamile celor care controleaza destine lîterare cu instrumente de ev mediu Noua generație dc poeți poate sparge zidul sonic, poate atinge limitele, dacă rămâne în regulile jocului impus de Dumnezeu Scriitorul Radu Igna are câteva cuvinte de încurajare pentru Felix, scrie cu multă caldură despre un poet care, deși timid, totuși are curajul de a porni în această îmersiune pe ritm dc jazz, în formule stricte, dar eliberatoare prin chiar regulile impuse Debutul este autoimpus de autor în formule aparent rigide de haiku și tanka, formule optime pentru omul modern prins între ceasul deșteptător și contul IBAN, între Europa și Japonia, între posibil în imposibil Această disciplină a fowelor dă valoare poemelor, dă eliberarea de care poezia în sine are nevoie. Ceea ce surprinde la autor este descoperirea realului cu o forta a cunoașterii remarcabilă Acest real, în simplitatea lui, în durerea lui, cu umbrele sale este necesar pentru carnea noastra cea de toate 29 zilele, acest real care se poate vedea prin ochiuri albastre, acolo la geam și dincolo, a purta ochi pentru real este un fapt de viata care dă siguranță. Pentru Felix Rian tema ferestrei este una de a trece dincolo, de a pătrunde dincolo, de a descoperi cețuri electrice, care să vesteasca sParșitul iernii. Mişcare păsării pe o creanga alba pune lumea în mişcare, frigul devine fosforescent, adica reacționează la privirea poetului Timiditatea autorului de a trece dincolo de geam, de a rămâne în aici, în acum, această timiditate și tandrețe a sufletului produce poezie Într-o lume a violenței, într-o lume flămânda există poezia ca punct de sprijin „Deasupra de cer/ Ființe și Cel ce e/ În veşnicie ” Felix nu refuză decorul, nu refuză simplele obiecte, zăpada, orașul Hațcg, păsările iemii, acceptă totul cu o forta care stabilette regulile poemului în forma împusă Acceptarea acestora înseamna putere într-o lume în care oamenii se îneacă în obiecte peste obiecte, flămânde ti neiertătoare Ceea ce este important pentru autor este „seara, albastra snclă, dincolo de geam „ , adică creațiaMișcarea lumii, lumina vegetală, natura sunt atât de reale pentru Felix, încât parca dor, dar și eliberează Partea a doua a volumului se che ă „H“artii îngălbenite „, poemele scrierii cu gerul. Gestul renunțării la poezie, gest imposibil de altfel este cenzurat de gestul de a da drumul scrierîlor în natura pregătită să le accepte Lumea, pare în viziunea lui Felix, imposibil de se interesa de viața dîn scrierile saleÎn viziunea sa „omul, vîe structură monolitica mută/ cu creierul furnicat de efervescențe, liniştit și tămp.”

Poate ce1 mai relevant poem este Glaciațiune : „Inundate blocuri în tonuri verzi/ Dedesubtul banchizei în derivă / Scoici pe trotuar. Peşti alungi{i./ Cadavrul meu la masa de scris „ Acest poem trădeaza iin mare poet în devenire, depinde de el daca are puterea de a se lua în serios pc viitor Sinceritate Poezia trăieşte doar când moare poetul la masa de scris Este aici cheia unei opere care poate deveni Iarna este anotimpul de debut al poetului, dar adevaratul anotimp al unui poet este a1 unui pe care îl va atrage opera sa, hârtiile îngălbenite de nepoezîa nescrisă a neninsuluî Dincolo de text răzbate forța culturii care poate da valoare poeziei în timp, lecturi serioase care pregătesc rețeaua spirîtuală a poemelor. Este aici secretul unui scris cu ființa, care da siguranță în nesiguranța lumii Căutarea divinului, deși discretă, este totuși pregnantă: „Scălda}i în lumina originală”, un lucru ce scapă uneori omului, dar atât de necesar, e luinîna necesară Efonul poetului de a deveni poate fi remarcat, dar uneori scapă de sub controlul regulilor fixe lucruri banale, bara sens, există o rupere de echilibru în aceste poeme care ar putea cădea în mină, dar decizia aparține autorului singurul care ştie regulile jazz-ului Poemul jazz, Ocean, pregăteşte poetul plin de foqă care poate încerca imersiunea în lumea — lume ca posibilă plată pentru visul — vis „Strângând fiecare în palmă, la trezire/ Drahma coclit0 primită în vis „ Bine ai venit în țara poemului, Felix! Constantin Stancu

Teach me to Love Teach me to love teach me what I never learnt I just couldn’t or just wasn’t paying attention or Just hadn’t met you like Joseph before he met Mary You can pass by and fill my soul with your smile Your love calls for mine like devotion calls tears Love I never had or love I ever knew I could have Make me learn what God wants me to learn My beautiful and wise love my Solomon you are

1

beautiful as a temple a pilgrim can never forget you are the dream the beloved and empress of me you are my mecca and medina, my jerusalem I’m your djafar humbly bowing and adoring you a soul of esmerald smiling a brook of myrrh we are 2 rivers walking together and becoming 1 2 stars rushing into each other giving birth to a 3rd and you are the regret of the holy to my loneliness before you i am cinderella loving solomon you’re the stained-glass madonna in my heart the first and the last and the only one my prayer to god is to say you i love you

Felix RIAU , Imersiune posibila , Editura Calauza V, Deva, 2004, editie bilingva, 100 p. Lumea poetîlor care scriu haiku se poate mîndri ca prin Felix Riau a mai câstigat uri adept-practicant si nu unul oarecare „Jos în gradina/ E zapada muccda/ Soarele-bec aprins’ sau „Dincolo de geam/ Seara, albastra sticla / Crîstale albe”, „Fulgi picura din stalactitele cerului/ Pe monolitîi deja bocna” ( Cimitir evreiesc , p. 53), „Falduri lichide/ Recif sticlos palpitînd/ Solare lumini” (p. 34), sint doar cîtev a exemple de poeme în acest stil, poeme încarcate de sensibilitate. Felix Riau are, si datorita profesiei un adevarat cult al scenariului, al spectacolului Fiecare poem, haibu, distih sau poem jazz, defineste o anume situare îno-un spatiu. Asa cum inspirat spune Radu Igna în prefata sa „autorul creeaza o anurnita atmosfera de taina, fior si regret, o persistenta a memoriei vizuale de singularizare a iinaginilor ..” (p 5). Tinînd cont de faptul, ca Cewantes defineste „poetul ca posesor al unei boli de nelecuit si foarte molipsitoare”, speram ca aceasta voce lirica vîguroasa, mereu gata sa descopere noi universuri, sa nu se poata lecui si sa fie un autor de cautat pentru cartile viitoare de care, cu siguranta, ca vom mai auzi ,.Pana pasarii era ca în ilustratele/ Cartilor de povesti/ Galbena/ Aprinsă Astfel Pasarea îmi spunea’/ «Esti a1 meu»/ Astfel mi se spuneai «Esti al nostru»’ ( Protega me , p. 44) (în Convorbiri literare, lași) 2,

2 love is the force beyond the incomprehensibility of beauty attracting lovers to each other like lovesick stars silent and question filled gauguin meditation the forest washes her hair in the stream of the sky and words are images in which we see our souls the hart and deer are pensive drinking from their own reflections when i think of you i remember all this meaning and i’m an in love albatross in his warm world of ice i am in love with you and my heart is a lit menora god gave me this love to me to give you my heart is a lily in my eyes fed by my tears weeping unites pain and happines in me into love

3 reflected in your eyes even the sky is a lighter heart with his kind angels and pilgrim clouds in your melodic gaze the morning sparkles beautiful as a madonna sculpted in light and in my silent moments love makes me pray love is a song i’m learning as i think of you my heart is an unknown wet flower opening in the wind and in the field I confess my love to the flowers to the lilies who tell me that you are their queen beloved caliph dressed in the gold of consecrated garments i love your fragrances and your smile makes me drunk graceful you are and holy and sacred is your love

4 LOVING SOLOMON

while waiting for meeting you somewhere in the world a life has passed like a story forever collected in a book and now I just wait to tell you i love you just a cricket in love with a pensive amethist flower a pilgrim for you and beauty walking toward a Mecca of the heart toward one thing no one understands but even unwillingly worships but you sweetheart me ten fold like a woman of marble and grace like the dewed rose's endeared by the Romantic bug of the sun the sky sings to me the same shy song of the stars I am alone but the truth of a poet is no less true and our hands are held together in the hand of God my life is but a dream beatifically enslaved by your love

Felix Rian-Constantinescu 2012

5 "Tu ma faci sa zbor" DJ Project “Vă

rog

fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiţi pe preaiubitul meu, ce-i veţi spune?

Că

Song

of

sunt bolnavă de dragoste.”

god calls you to see inside your love like in an ancient book to look at your soul as you would the southern cross you were not made for loneliness pleasing friend your soul is a lover's mirror but would you believe? love needs you my friend and someone else needs you too there is someone who wishes you tenderness you are alone but know that you are alone no more all because love is the algebra of life a silent singer you are putting the sun to sleep the light is your teacher walking with you in the dust you are in love now and you're her soul's friend loving the soul that imperially loves you

Solomon 6 before you i’m speechless like abu nuwas before a desert lily i give you this map of my heart you have concquered i’m in love i’m in love desperately in love with you my love is a river sounding in me the herds and sheperd drink from and an entire talmud could be written concerning your beauty a consecrated sufi i am lost in the contemplation of you you are more beautiful than a white swan or a statue of marble my lady of grace loving with the heart of mary please come in my heart and let me come in yours i am your Huck Finn loving you with the unlearnt love of a boy at night when i look up i see your face in the stars but love is saudade and sensucht dor and heartbreak

7 we’re god’s world but of love we know not

110 world is a song with author unknown if grief lies in everything then happiness lies in nothing verily it is true that love makes the heart the soul we all seek for is an anointed stone if man is a temple it’s only because of love i seek to love all but it’s true that you are my love no other woman can i love and it’s so true i wish to say my prayers with your hands in mine say to god i love you and to you’re his love grace is for the humble and love for devout god wrote you in my heart so i can’t resist you

I believe that brain # developed + Is more and more radioactive like Light and U don't need anything# But the Light + God # Jesus # Mary

Is Mary # What Life must he had down And I remember the Jews still hate him After 2000 years and Moslems are stupid 2000 years on hate of non Jesusism +

But it s gonna take time and patience To get there # and persectution brft In the cold with the wisdom of bold Ageing # so # rewrite + reread+relive.

On Jesus On Jesus

My Father 8 i invite you to my heart where my love waits this hanwritten book I found in me inked with unknown letters the thing that for millennia man wonders what is love deeper than the jazz forgiving as the forgiving ones the power to love is the secret of world’s beauty love is the soul of man everything that man has my love is my treasure and my treasure you are you are my love descended from beyond more beautiful than the loving moon and brighter than her i invite you to the flowers and the ornamental writing of the jordan the mountain wants to be your friend waiting for your smile god made forever and man called it love

You must eat and must Live Pray and believe Mary is G mama too # Please daddie Pray and hope + Love God Isaiah 66: 12+14 # Please! Let s hope the Winters end And we will be together as One # a family # peripatethics. My Mother s Life Parable

9

Jesus is the son of Mary son Abraham Son of God # he stayed alone by himGod And in crowds to save this World + the Accuser had no power over him # Jesus o Muerte # and I must obey Jesus mama And go up + if they do not listen the Torah and the Prophets they would not listen the Saints Martyrs Scrooges of this Earth mama. On Junk On Junk

All literature before me is junk even Dostoievski Just a struggle for life as they understood it IIII I have a new literature not junk but Jesus # the Genuine article + because I have no money #

F R Constantinnescu we cannot love but once and only one this how man was made in likeness of one god and you love me as no one ever did and what i pray for is your one true love god gave life to me just to learn to love truth is love more important than man's oneself i'm baptized in your love as in an endless sea you are my true love and your love gives me life a walk in the world makes me see love is a prophet i lose myself in love but love finds me again you were made to love and i was made to love you so this is what i say my love i love you more than life

10 love is the true power of man and god justly living makes love immanent and heartbreak brings god down humbleness is the porter of every good thing god made woman last most beautiful than everything there is you are a book written by god in ink and stained-glass and your gaze a woman's tenderness embracing my face god is in love with you you're his masterpiece he made you to break my heart with endless love towards the splashing brook of the sunrays every skylark sings i too sing as a lovebird in the light of your glowing face you bring the day wherever you go like Jesus your brother the one who made me love you without telling me why 2012 3, 90 poems {2014+2020} Felix Rian Constantinescu# ._._._ _+ iii. Mirim 2019 23 poems +++ Wandering Out the forest. Never again! Sunt mantuit

My Mother was a parable in herself And taylor I m so sorry # I just thought My happiet moments were walking wit Her to the Castle and the 100 year old

Poem about the importance of not kissin Poem about the importance of not kissin Steel+Factory # She came wit me in the Castlea few times # dad too # What did She do? She cooked soup 3 primary class Well # that s quite enough # a teacher. Metaphor vs Confession

to R S Thomas

On Martyrdom On Martyrdom I was very dissapointed to see they banished him Out of The Anthology # the biggest poet of our C But he made a mistake iii believe nt as a metaphor Well that s Kramer! Goethe! I believe in diaries and Women and their confessions which always got iii Into trouble # well + what can a moshiach say? # Not really # just a seer not a watchman # so what s Thais conclusion? Night is closing and mourning... Can t U think for Urselves? have U not brainzz? There are 8 beatitudes and 10 kinds of people So let her go let him go to that mother**** Monastery because U bourne an angel Idiot Besides Thomas poems are confessions not nt So this is a very good sign # I am grammarly The grammatic poem + like my mom # so + Wait for iii to die and then wait 4 Ur own death.

If Ur Grandmother was a very holy Woman U can have the Last supper with her Icon And leave her a piece of bread U got # and In the morning after the witches bereft +

to activist Ioan Roman. dec. 1978 my Mother s Mother.

Caragiale about The tortured Village

F R Constantinescu 2 my mama News come like birds on a wire # In the Pogany village with the GD Children # this is no protest just a Fact of Life # there are someones

This is a poem about the police I made my mistakes as an cor. s Son # but what iii want is peace Islam U kno# to not see t dirt +

Radioactive brain. Catholica Radioactive brain. Catholica

Jesus Christ told Peter he will be unwillingly martyrized I don't think any martyr wants to be killed and made gold Not even the Brancovans the toughest of the toughest # Like a scorched tree + but there will be martyrs until end So just believe and fear not death # fear God + and JC and his armies of angels # so I Mary call U to a better Life # a life of Abstinence Obedience and Wisdom + Jesus Christ told Peter he will be unwillingly martyrized. Sainthood Sainthood

f. Well arriving to sainthood I mean in any church bgns In Childhood # U have 2 asK For it # like prophecy + from The God qualified to give It As an delinquent taught us in Church Christ in U Hope of Glory # So look it up# Saint? Well I hope a moslem saint because a martyr I am already With my broken back + in t end A prayer for all my priest guyzz.7

So # I am begging you like a bg Stop the repression of police fam. And Kiids # and there are no threats Here on my page # only in my mind.

A World of Losers A World of Losers

Homo felix Homo felix

It s just as I. M. writ people try and die Losing the beauty that they had in vice I don't need that and U neither my fren Love is an energy and more + poetry#

Mary Mary Mary Mary Mary Mary Mary Mary Mary Mary Mary Mary Mary Mary Mary Mary Mary Mary Mary Mary Mary Mary Mary Mary Mary Mary Mary Mary Mary mary Mary Mary. March 13th# 2019

Who sleep soundly now + but this Village of martyrs from all over the Country has no peace and I am sr I HOPE WE DIE # I HOPE WE DIE.

This oem is over + my life # And kiss me not Stupid says Little Mary in the name of Mary Some will have trouble others not + believe And leave me alone because I believe in Lamb.

i feel much better being myself

The Police

+++ Wandering Out the forest. Never again!

Jesus Christ said once Yehudah with a Kiss? Before said to the Galilean sea Mouth Not! So what s more there to be said Isaiah? # I Yrmiahu pray for U that U will resist after

F R Constantinescu

F R Constantinescu

U will know that U are redeemed # by God And ready for the Journey # And nobody can Outfight U Son + The Prince with the Book Born # The Christ professing # Little Mary.

And live + I have no rights # and live # I don't kr And live # all before this Mary were robbers true Even Jeanne d Arc + so believe or die right now In Jesus Christ and his mother Mary # save us!

Somewhere when the world dead or not Doesn't matter anymore and you can just Stay together and b happy and Kids come Out of too much love not wanted and so They go # die that is + so don't ask for C from me # I had a Child and have # U2+ What was I talking about? A World of Lsrs My time is running out # before death prpr! Abstinence Abstinence

Only chance Felix Rian Constantinescu I prayed to Mom s icon of Jesus and Suddenly started to say Hail Mary # Realizing Jesus is Mary # o You have No idea he said # Jesus is Mary Jesus

It s not what you can

111 It s what you trane It s not what you may But whom we obey It s not what you can It s what you trane It s not what you may But whom we obey.

The world with her instrument like in that Andersen story; She is wonderful Sorry if I get impetuous but She could Even perform only by giving speeches And the music is She like the personification Of Music prefer Chopin Etudes her first sakura.

Another morning here in the holy village I have seen fish blind with garbage I heard the gypsy-vulture in my dream I pray to the Moon I pray to the Sun For a God that's worthwhile passing-by.

The White Spider (of 2), noun/verb/etc order -1 (of 1), cliches -3 (of -3), lines start the same -2 (of -2), too long/short -1 (of -1), too many capitalized -0.7 (of -1), too-long lines -1 (of -1)

About the Dead About the Dead

F R Constantinescu

I have a white spider in my morning window How beautiful he is just like a whitening star Or like the perspective learnt in art schools Yet alive a sentient being not knowing to drink

[ 27+53+62 ] 27+53+62 to Jane Austen and R S Thomas

What we value most are the dead Our Mothers and Grandfathers # t Mothers of our Mothers we never Knew + and Jesus was quite explicit

The blood of roses I shall not kill it at most get Him out of mama's room dead now like a moth Like we too insects are to die in a sudden winter I wonder if classical music I listen made it all white

F. 2019

27 So this Sunday # Domenica u kno I want to encourage U to leave evr thing and think of Ur dead # and a Husband not dead it doesn t worth it.

And he seems to me like a September beginning Snowflake last from the lost diamantine winter # The spider is precious not just because he's alive But for the symbols it gives to a man who won't kill. That Lazy Humming Bird

Great+great+great+grandfather Puskin Great+great+great+grandfather Puskin to Puskin and the Czar

Puskin is my greatgreatgreatgrandfather Or greatgreatgreatgreatgrandfather # he Came to Chisinau and made me + the best And Tolstoy came at Bucharest and he is

Moisteurisation... to the Foolish to make much of Time For so long there will b a being in pain May iii 2 b to help her + bdhisttva vow The Snake is cursed to get his head crshd

to Kate Wolf Sits on the arabesque wires of the tree - singing Her partitures like reading tm out loud again & again She was born to be just a lazy humming bird Born with guitar in her little hands but such tight grisp And I remember of purer years or so they seemed Love evicted but still with poetrymusic I am still Not strong but relentless deciphering the meaning of it all Just you and the paper just you and the guitar just you and God.

By the tongue of Woman # it s like that And even the Godbearer was pierced By A sword # at Birth # God knows I want to tell U about mosteurisation and Whatever. Sin. We are all. Sinners. JCman. Fatima Kids say No

bbbd MY G3grandfather 2 # so U see I got brain But brain is faith which is humbleness # Like in the old days do you remember? The mocked saints the killed martyrs. Yea|

My Classroom

On Love and Pride. A Sermon On Love and Pride. A Sermon

Yesterday night I wanted like Enrico to write the names of my classroom # Jews + Rabis I have them in a recollection book # so here They are Meir Leibus Malbim Dr. Jacob

to Moses Rosen

2 R S Thomas

As it was in the days on Noah said Jesus As it was in the days of Lot An apple of gold tried to eat Crissus Ev'ry men a broken pot So when Jesus Christ preached These human who am I I say Who am I to be contrary Poetry always says yes to God So if U think U re superior U re not So says brother Noia so says Lot And if you make Jesus the Idiot U are very wrong God Idiot Not. The Day Someone called me a Wanker The Day Someone called me a W a n k e r F R Constantinescu No iii don't think I wit And iii wit not referee. 2 Fat Frumos cel Urat 2002 Last year someone I do not know called I this Adressing to a catdog out of a depth like a o It is not the humiliation but of suffering not mn I remembered of my dead R o x a n a and her

Niemirower Dr. Petru Groza Charles Jordan Prim+rabinul Jacob Margulies Shalom Alehem I. Peltz Dr. Gustav Sicher Gala Galaction+ Tzadikul necunoscut my classroom... On Marx and Knifeplay

to Chromewell Here in Roumanie Romanians are thirsty For vodka and tuica and wine and bier So they torture their Children and their Family near... So let's play wit knives + we are murderers# Better than hungry or eating the squat of God Animals wiser hominem stultuior # After Maniu Mihalache+ prs. f.+

Fatima Kids say no With the sheep go Until Mary's show Fatima Kids say no. A Genie bigger than Eminescu to Jane Austen Adieu Mihail

Jane Austen a Genie just a Woman # She was wiser and genier than ME+ Mihai Eminescu that is why? well there Are a lot of reasons # faith one of them Prolonged through centuries ++++ so She is the best female that bore Gogol and Puskin and everybody else and thr Is a diff. betwwen SS and PP # cc rr.# Abstinence vs. Cannibalism

Harca Harca is a big fish that cross in Crișana Region eating Even people small Children mostly and ducklings once One of these Harcas wanted to eat a Child so villagers Came with nets and took Her out the irrigation channel

We gotta get to A Said t Prophetae Or else Cannibals We are

And put it on the peasant carriage and the back was Traying on the ground it was a huge event back then Just as the fish I tried today in my composition to grasp The psychology of such an animal and I came to o and O.

Nothing more To Say Medicine To day...+

I say Tomorrow we'll Cook Potatoes

I choose A I choose A I choose A I choose A.

Foolishness and Shi helpt me then I got to a Higher ground # music + and then my man RS And his stupid Life # and poems like Forrest D God Life is this way angels and demons and ?

I say tomorrow we'll cook potatoes We wash them and put them in water On the fire and then we'll peel them And cut them into slices with onion

+

If we don't have anymore tomatoes will do And oil and a hot oriental salad for the two Of us we'll have potatoes for two days Yes potatoes are always a choice.

b. 90 poems

Fatima Kids say no With the sheep go Until Mary's show Fatima Kids say no

the Ressurection of the 12 year old Girl

The 12 year old Girl was not dead But in a big trouble she was in love Wit Jesus that's way she called for Him + she played pretend and Jesus knew

Glass Organ. A Project The Music of the Wind Made entirely of unbreakable glass Designed for churches or auditoriums Even the keys are made of that thick glass As well as the pipes and the pedals Not a fancy project but religious medieval precise To ignite faith in the postcontemporary man A glass organ sounding watery in the church On Sundays or funeral weddings well a G architecture.

More beautiful than Schumann the music of the wind In the scorched corn in September and in the thorns Of the embankment flowing immaterially like a fugue From God and Heaven this is the music of the North When already villagers prepare for winter in their tractors And sheepflocks running and hiding from God's concerto To me is pleasant pedagogique it teaches me music & Things like poetry this incurable disease and grace.

Yeol-eum Son. The Angel

And he said Talitha kumi which meant Little Mary Rise Up and that's the story We can rise up from the ground or from Our minds like Jesus or something +

A planet called Maria

Our planet new Maria flew Our planet old Stones of bold

Country Song If you see her smile and hear her speak With YouTube is possible you know You understand that She is an angel Down with a piano flying allover

I sing my bluegrass country song again A pray to the Moon of forevermore Through the Pogany poplars the sun laughs

Shi flies through The Cosmae Through Heaven She flye.

112 Little Solomon Gelu Felix Constantinescu 4 Eliza Motto: Teme+te de tine insuti DOAMNE. 0:00:00 0:03:20 1 Cuvintele împăratului Lemuel. Învăţătura* pe care i-o dădea mama sa. * Prov 30:1; 2 Ce să-ţi spun, fiule? Ce să-ţi spun, fiul trupului meu? Ce să-ţi spun, fiule, rodul* juruinţelor mele? * Isa 49:15; 3 Nu-ţi* da femeilor vlaga şi dezmierdările tale celor** ce pierd pe împăraţi. * Prov 5:9; ** Deut 17:17; Neem 13:26; Prov 7:26; Osea 4:11; 4 Nu* se cade împăraţilor, Lemuele, nu se cade împăraţilor să bea vin, nici voievozilor să umble după băuturi tari; * Ecl 10:17; 5 ca* nu cumva, bând, să uite legea şi să calce drepturile tuturor celor nenorociţi. * Osea 4:11; 6 Daţi* băuturi tari celui ce piere şi vin celui cu sufletul amărât, * Ps 104:15; 7 ca să bea să-şi uite sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de necazurile lui. 8 Deschide-ţi* gura pentru cel mut, pentru** pricina tuturor celor părăsiţi! * Iov 29:15; Iov 29:16; ** 1 Sam 19:4; Estera 4:16; 9 Deschide-ţi gura, judecă* cu dreptate şi apără** pe cel nenorocit şi pe cel lipsit. * Lev 19:10; Deut 1:16; ** Iov 29:12; Isa 1:17; Ier 22:16; 10 Cine poate găsi o femeie* cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele. * Prov 12:4; Prov 18:22; Prov 19:14; 11 Inima bărbatului se încrede în ea şi nu duce lipsă de venituri. 12 Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale. 13 Ea face rost de lână şi de in şi lucrează cu mâini harnice. 14 Ea este ca o corabie de negoţ: de departe îşi aduce pâinea. 15 Ea se* scoală când este încă noapte şi dă** hrană casei sale şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale. * Rom 12:11; ** Luca 12:42; 16 Se gândeşte la un ogor şi-l cumpără; din rodul muncii ei sădeşte o vie. 17 Ea îşi încinge mijlocul cu putere şi îşi oţeleşte braţele. 18 Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea. 19 Ea pune mâna pe furcă şi degetele ei ţin fusul. 20 Ea* îşi întinde mâna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit. * Efes 4:28; Evr 13:16; 21 Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu. 22 Ea îşi face învelitori, are haine de in subţire şi purpură. 23 Bărbatul* ei este bine văzut la porţi, când şade cu bătrânii ţării. * Prov 12:4; 24 Ea face cămăşi şi le vinde şi dă cingători negustorului. 25 Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă şi râde de ziua de mâine. 26 Ea deschide gura cu înţelepciune şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă. 27 Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei şi nu mănâncă pâinea lenevirii. 28 Fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude zicând: 29 „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.” 30 Dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată. 31 Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei şi faptele ei s-o laude la porţile cetăţii! Proverbele, capitolul 31

Need it anymore because every curse broken

I died for Love

With a Roman inscription in it and a Gothic door Two windows and a small altar over 800 years ago Here it stands the old church closed all the time With God painted like a fat man inside – waiting.

Winter is an organ fading-out we seem to hear the bells of spring the air is cool and warm and fragrant we need something more we need a song other than the howling of the dogs and the laughter of men we need a skylark

Laptop Hands

Poets

I died for Love and resurrected Elizabeth so no worms will eat my Heart + I pray that U will die for Love 2 Oh sweet Emily foolish one for beauty? What teaching are you giving to the church? For Love For Love For Love For Love. To a Child You're eyes are alive as beatful stones My Child still unborn in Heaven I wait for You to Lighten we Wit Your Imortality You're mouth s as a raven beak So tough so tender and so sleek I wait you descend in Ellie Wit UR poetry.

Libido transcended ye but still U need a Child Or two and it's Ur choice but the wolf the cabbage and the goat still stands # so Marin Didn't die for nothin' so what are U do Babette?

The peasants justly claimed their lands But then the descendands of Grafs Mischieviously claimed their great-grandfathers castles Because after the Unification of Romania in 1918 King Ferdinand bought everybody out and gave land to vets So nobility is misery today exploitation two centuries ago So tell me Pogany what you're worth?

Overlylove Spirit {Lucy Glee} I do not love you anymore I overlyloveyou Rachem+ As a child I had a magnet Compass and I aways # It + it swayed and then st steady north or south # a Toy I got # another was a Humptydumpty always st. A Missed Marriage

to my first wife or second i don't really know. FELIX Amnesia took me back in time to an age Young of unkisst kisses and unloved Lv There was a Girl 16 with dark Eyes and Brain who came to study me in the Night

Spirit Lucy Glee

There's a Girl named Lucy Glee Sweet a pupil She should be In Gymnasium or in hee Alone by the road to school People take Her for a Fool Sophie Hunter she should b She just wants her Education But mama is on damnation # Aint gonna happen she toast & makes the 'Spectorate a roast There's a Maiden Lucy Glee On the streets of Galilee Chorus. Even trains are dangerous So what good is left for us Bread and wine and wine and Blood in the Winter of the Brain If U saw this don't let it happen U are next if we're All Rotten. The Scorched Sun-Flower Field

So that was that we kissed and an Icon Lead to marriage vow # on the spot + So we went to see her mama a drunk And iiii Left again sad Shi moved in cemetery.

I’ve seen a sun-flower field scorched to black Like a million eclipses in the endless cosmos No bounty no crop will be from it this year Maybe it’s the beginning of a process of desertification

2 Poems Yellow Corn Field In September the burnt corn is a hundred yellows Dark amber warm enlightened colourful pigments Singing and humming in the North-East wind Soon to be ransacked and trampled by plough Yet what a miracle it was we’ll say in October The almost complete yellow corn field Like gold like old platinum like broken diamond Even in the middle of it unseen still yellow.

And our descendant will beg for their water It was a rainless summer the villagers say helpless But maybe one century one genius would perfect An irrigation system for all the land of ours. c. at Lazy Humming Bird. to Kate Wolf THAT LAZY HUMMING BIRD. To Kate Wolf By FELIX RIAN CONSTANTINESCU (2014+2019)

The Old Church The Skylark Beyond the lake over the water in the next village There is the oldest church in Transylvania with The patron Saint Peter the key keeper of Jesus It’s just a room like an old house made of stones

I look at my pianissimo laptop hands Nervous full of temper they look like The hands of Michelangelo women In the Sixtina combined with the St. Of Liberty but this hands carried heavy Stones but this shoulders carried long Trees yet i m a pianist now withouttt # Even bothering it s easy like Playmann What official will crush my hands with The boots what is my name Rian or Celan? well that s a topic but i refuse To accept t end of brain + not on paper. A man of Study... Amadou Hampâté Bâ

Lara and a Prayer

Eminescu and Lenau Goga and Ady Endre Sorescu and Nichita Galaction and Jesus As you can see my son Poets are t cosmic engine So why not just read them Instead of studying Money? Country Song I sing my bluegrass country song again A pray to the Moon of forevermore Through the Pogany poplars the sun laughs Another morning here in the holy village

f. The Dr. died with the shout Lara in his heart Like a battle cry like a love cry like a Child cry She walkt on was unaware She thought of him And iii finally understand whois Lara the RJews And then when all hope was gone after the Love He bowed his right knee in the plaza de football A prayer for her # maybe # to be spared by Life Or death or both like Old Miss Emily Dickinson And his prayer was granted long before said...f

Dogon # a life spent in the Inferno of root culture Given to the world in novels poems and anths + # This is how I see him and in Paris a dogon If Man # Man # would only understand that Jesus understood + but ah no # world has no roots Like a tree drawing + Islamic # sufi # griot djeli Undercover # we look for more and more stars But do not see the fires of the cooking manioca...+ A writer like my Father or myself and what I moved Was the hardships of education in Third World Writers do not want to make it they wish truth + A world of men and Men like MJ sang 2 Death.

I have seen fish blind with garbage I heard the gypsy-vulture in my dream I pray to the Moon I pray to the Sun For a God that's worthwhile passing-by. A Poet of Life not Words I had a Friend once a Body of a Poet But a Poet of Life not Words my dear If I put mon douleur on paper and done He puts it in his heart for commentary

62 Nicoleta About Libido... Lecture from Babet

F. Truth self+implied. Essentialy libido is a chemical it wrecks U Long before Ur body # Athena was wise Virgin and the Princess of Holy Olives # U don't need it Girl and I have good news

KISSING Jenny!10 Mama had a Bible not really a catholic New Testament in Romanian on which I have writ at the back pag. only one Word # a name # a name of a Girl Nicoleta + for my Key Shus as a Child Name + and put the Scripture and a Bulk of toys in a bag and placed it on The snow of the side of the dam road.

People are not the same the same are not People so while i'm fighting editors for some Stupid book of mine or others he jumps In the pit of Life and Work bcoz of Love Like in Shakespeare and Gottlieb Mozart So valuable he is yet still without a Son To be Leopold to so maybe Eminescu Was right maybe he was dead right Stevens. That Lazy Humming Bird to Kate Wolf

A Matter of Justice You can overcome it with a lot of instruments From cithera to syringes faith+prayer=Love Love is not libido just Adam's rule U don't

After the 1989 Romanian Revolution

Sits on the arabesque wires of the tree - singing Her partitures like reading tm out loud again & again She was born to be just a lazy humming bird Born with guitar in her little hands but such tight grisp

113 To me is pleasant pedagogique it teaches me music & Things like poetry this incurable disease and grace. And I remember of purer years or so they seemed Love evicted but still with poetrymusic I am still Not strong but relentless deciphering the meaning of it all Just you and the paper just you and the guitar just you and God. A Poem on Love I never experienced Love I think; maybe I did Right now at 37 I am much more concerned on Partitures than Love maybe because I think Like Leeloo I do not know Love and it should Be okay maybe – you see I’m a broke Romantic With music is different it is there on the paper To be read and lived Chopin Prokofiev Rahmaninov So no Love and all the classical music I believe We’re even and the lake right beside me like a friend I was never with Love or maybe I am a liar. On the End of the World Ever since Jesus proclaimed it the end of the world was soon coming In _our_ century century after century winter after each Christmas But I have another view Jesus said in Luke 21 that the end will be When the cosmos will fall apart maybe billions of billions of years From then then will the end of the world be when the wheel of life Will break but that doesn’t mean we are excused from suffering So when the end be we 2019 will already be dead and gone up And billions of years of people will live after us with their own dreams.

The Importance of Promises If you believe in God you understand the Importance of promises in Life and Beyond We are not tomatoes but souls in shells So we have to believe nothing more In the importance of God's promises and self So make that self-portrait yearly even with Nikon And don't sell yourself and mankind for Money Believe believe believe and nothing more. Jazz Guitar I started by making it sound like a sax Then now like piano keys and because It's a bad one like some worn out drums Still a guitar useful to get yourself free In jazz I'm a fis in my black pool whirlpool Ready to go together with the cosmos Universe as you know it and I wonder Will I meet Benedict Spinoza up there? The Listener. A Lesson To put it quite bluntly in three stanzas I always wanted a musical instrument But denied because they wanted me A writer to read so here's the thing #

Two dogs I saw inside the dam walking They didn't saw me by God's grace and My Siberian instinct so I retreated very slowly And got further back home the grass was Yellow like hay & still green on the lower. The Deal The Girl loves me but Her Mama don't So maybe we will never be together But I still have the gift of music so That's t deal after you wrote 2'0 poems Love does not matter anymore I mean Of course it does but in a musical sense You may die alone holding an harmonica And still be loved for an eternity and more. Organ music Majestic to tiny like the wind Teaching us God's rythms # Organ music is the heighest Of them all like M. Jordan They even make software for Decades to reproduce it on Different device organ music Like digitalising the wind. Harca

Still Life with Music A R S Thomas poem collection and an opened Bible Together with some strange song on YouTube vids Amy Macdonald with Footballer’s Wife and saudade Though I’m not into star culture but melomaniac She says again and again the same negations of it Of more than man but not God not more than God From the icon the Virgin with Child glances at me Now Amy is just an mp3 online but Mary real.

Though it may not seem music not poetry Poetry is perfect - brainwires - but no perfect Musical instrument they all break and amount To nothing and not to mention the virtual One more thing!! it is better to understand Music than to make it because not even Bach understood his music I believe but Made it so be a listener # SONY's good!!

Harca is a big fish that cross in Crișana Region eating Even people small Children mostly and ducklings once One of these Harcas wanted to eat a Child so villagers Came with nets and took Her out the irrigation channel And put it on the peasant carriage and the back was Traying on the ground it was a huge event back then Just as the fish I tried today in my composition to grasp The psychology of such an animal and I came to o and O. Goretex Literature

The Scorched Sun-Flower Field

Glass Organ. A Project

I’ve seen a sun-flower field scorched to black Like a million eclipses in the endless cosmos No bounty no crop will be from it this year Maybe it’s the beginning of a process of desertification

Made entirely of unbreakable glass Designed for churches or auditoriums Even the keys are made of that thick glass As well as the pipes and the pedals

And our descendant will beg for their water It was a rainless summer the villagers say helpless But maybe one century one genius would perfect An irrigation system for all the land of ours.

Not a fancy project but religious medieval precise To ignite faith in the postcontemporary man A glass organ sounding watery in the church On Sundays or funeral weddings well a G architecture. The White Spider

Yet what a miracle it was we’ll say in October The almost complete yellow corn field Like gold like old platinum like broken diamond Even in the middle of it unseen still yellow. The Old Church Beyond the lake over the water in the next village There is the oldest church in Transylvania with The patron Saint Peter the key keeper of Jesus It’s just a room like an old house made of stones With a Roman inscription in it and a Gothic door Two windows and a small altar over 800 years ago Here it stands the old church closed all the time With God painted like a fat man inside – waiting. I say Tomorrow we'll Cook Potatoes I say tomorrow we'll cook potatoes We wash them and put them in water On the fire and then we'll peel them And cut them into slices with onion If we don't have anymore tomatoes will do And oil and a hot oriental salad for the two Of us we'll have potatoes for two days Yes potatoes are always a choice. Thinking of Mozart I was in the field thinking of Mozart And his death at 36 alone with beggars So to me it was obviously he was in some kind of disgrace To be buried like that the best prodigy world has Ever seen well let's go home and eat our sweetbread This is life especially to others and let's invest in Mozart Now not while he was alive this is my destiny yours I was in the field thinking of Mozart.

I have a white spider in my morning window How beautiful he is just like a whitening star Or like the perspective learnt in art schools Yet alive a sentient being not knowing to drink The blood of roses I shall not kill it at most get Him out of mama's room dead now like a moth Like we too insects are to die in a sudden winter I wonder if classical music I listen made it all white And he seems to me like a September beginning Snowflake last from the lost diamantine winter # The spider is precious not just because he's alive But for the symbols it gives to a man who won't kill. 2 Philosophical Ideas on the Nature of God and War The proposition God exists is truly Synonym with God does not exist And Marx or Engels one of the two Wrote that during patriarchate the Rich needed manpower and since Everyone was free that was taken Out of prisoner of war made slaves My idea is of master states and slave. Sincron Guitarists A Girl and a Boy 2 guitars and MJ Song somewhere Up # they play Professionally Like all of us would Want # talent is A tricky thing Because the most Talented are too lazy Or unfortunate in Others understanding What can you say if you re from Beethoven Bach and Mozart And all of the above Plus Franz Joszef? But the track sucks you Down by its perfection Yet what is perfect except God? A Premonition

When already villagers prepare for winter in their tractors And sheepflocks running and hiding from God's concerto

I noticed a carmine rose in Mom’s garden She years gone by but still her roses bloom Year by year in every autumn at the beginning And like Huckleberry I most wish I was dead And in mama’s bosom – vain plea still because Still young and decades to live unfortunate Apart from Heaven and its maze of wonders All this the simple carmine rose it gave and Love. A Lesson I Was Taught

The Music of the Wind More beautiful than Schumann the music of the wind In the scorched corn in September and in the thorns Of the embankment flowing immaterially like a fugue From God and Heaven this is the music of the North

So we should be content and accept t Otherwise is bad business while publishers Bankrupt one after another even movies Are tiresome now & videoclips meaningless. The Carmine Rose

Yellow Corn Field In September the burnt corn is a hundred yellows Dark amber warm enlightened colourful pigments Singing and humming in the North-East wind Soon to be ransacked and trampled by plough

Goretex literature is a ware literature Online electric electronic floppydisk Read worldwide by anonymous writ So - that's the business oak has rights

I just walked in the fields today # My profession - a walker into nature And I thought of the six words rule And a toy invention named TurboMice At the embankment I laid in thinking Whether to chute a bottle in the trench For the noise & go to the foxes & after I didn't

I workt with a very wise man Who had a beautiful Daughter A Christian priest or something And I workt work at his mission And he put me to up stones With my feeble hands up hill Day after day until lastly I understood it all his lesson I still grasp at it daily yearly. Szpilman's Brother I am Szpilman's brother - the Idiot From the Majestic Heights to inner depts. LIfe is pain and pain is love and you get Tangled up strangled by it well just Another loser whatsoever but I Am Szpilman's brother dead at Auschwitz For misbehaving so you better watch out I am Jesus' brother and Moses and Miriam I am Szpilman's brother I - am Szpilman's brother The Idiot the Idiot they say Genius I. Texture Listening to Joan Osborne live i think of texture An artist: singer, poet, rocket scientist must have it Into his thing - wait a minute my connection broke Alright now that I am connected I continue Every tone clear and bold italic taking you home And then the rough texture of the cantos Something very thick as a fryed cat and memories Home home home home really home No home is Heaven Joan but to summarize it all Into one word: God. You named it. Else autism. Polisemantism. A poetic art Masterclass Six words that put the problem and the solution Like a Mardi Gras enwinged like a beau dragonfly Remembering lost battles due to Time and expiration This death making you afraid to breathe Enlightement changes shift inside our minds today Like a psychiatrist we perfectly just know we gotta visit But couldn't never because we are only men not Angels - tell-tale Children always confessing and crying In essence Life is Truth and Glory - yes you heard me Dare we say it or couldn't - never?! Yeol-eum Son. The Angel

114 If you see her smile and hear her speak With YouTube is possible you know You understand that She is an angel Down with a piano flying allover The world with her instrument like in that Andersen story; She is wonderful Sorry if I get impetuous but She could Even perform only by giving speeches And the music is She like the personification Of Music prefer Chopin Etudes her first sakura. Long Walk to Love

I am in Love you see my friend but kilometers and social prejudice separate me from my Love more than this Shi poem can express Love is always ahead of me like a bird Flying stopping and flying again before me on my road. I Will Survive Death I will survive Death After my eternal Breath I will rebecome a Glee For a full Eternity When I Die I will not DIe So you won't just have to Sigh I will tell you from Yonder High Hun', I just didn't really Die.

The Kafkian Writer

The kafkian writer Unhealthy as a litter Always rejected Alone and suspected What will be is secretly Secretly is what will be But the pain but the pain Of the dog alone in rain. The Listener. A Lesson

To put it quite bluntly in three stanzas I always wanted a musical instrument But denied because they wanted me A writer to read so here's the thing # Though it may not seem music not poetry Poetry is perfect - brainwires - but no perfect Musical instrument they all break and amount To nothing and not to mention the virtual

Felix Rian

What are you night silent beside me a naiad, pixy, goddess or a woman? what are you night with your eyes of stars? who gave you a name who made you beautiful day darkened full of locks what are you night please tell me and tell me do you know I love you? The Importance of Promises

If you believe in God you understand the Importance of promises in Life and Beyond We are not tomatoes but souls in shells So we have to believe nothing more

On 21st Century

A partiture is the Century And we notes on it breathing And dying into forevermore As I see it after the 20th C The century of Titanic Wars Crazy Jazz and the Moon We are now in an off beat Century we know not entered. 2 Philosophical Ideas on the Nature of God and War

Mentally Ill People Rights

It's not about the toughness of the disease anymore Or the mockery of the full and satisfied up to numbness It's feeling dienfrancised in a world in this world ours As Eva Benitez i to paraphrase is the so called sound

As I look over the two breasts Of the Retezat mountains # covered With the dew of snow crystals + I think of this place # ni + not of the Place # but of it's people that conquered I + I still remember a millenia or stone When UFO's came down wit God's in them teaching # that's all they did + taught But now the village is filled with mean Snoops # killing for money and bier + they Wit not live says the Prophet # why? I look at the Skye and don't care any more.

f The People returned to the Caves No not as Hermits but as Rodents They sit there in the Blue Maze# i7 Watchin’ themselves and Us too Every Eyemove like busy famelic Rats# Well+ I don’t care # I don’t About e-Rats in the Dark w/ 4 UR Farthing and a good handshake. 14 Febuary 2019 AD To Earth

It s 19th of Martie so U better go fight the Earth With spades and tesla engines and bollocks # To feed us all worthy or not wit the fruit of earth Potatos potatos potatos potatos potatos n JC

The proposition God exists is truly Synonym with God does not exist And Marx or Engels one of the two Wrote that during patriarchate the

And You flock+sheperd stop killin the Lamb t Angel hast past # no need for bloodshed anymore And maybe we ll stop killin ourselves and God Would come down to wash our feet forgive me...

Rich needed manpower and since Everyone was free that was taken Out of prisoner of war made slaves My idea is of master states and slave.

The Skylark and the Cat. A Fable

Genius' Nature In the importance of God's promises and self So make that self-portrait yearly even with Nikon And don't sell yourself and mankind for Money Believe believe believe and nothing more.

to Avraham ben Terah

The People of the Cave One more thing!! it is better to understand Music than to make it because not even Bach understood his music I believe but Made it so be a listener # SONY's good!!

Classical music as psychiatric medicine. To Night (translated from Romanian)

The subject from translation of Gudruna which I never actu'lly read but took from Arad myself to books on medieval art and thought and one Cathedral named but the knights are gone + After an R. S. Thomas theme

d. ***

Daddie took them away one by one half maybe Now they are a very dusty Communist work on

Genius' nature is like that of a tortoise What frosts made it? that alive stone? So in my opinion genius means to be Able to do whatever you are interested In # It's not singing a partiture or inventing A new rocket but all of that and more # I began my day as a musician and I finish As a biologist through poetry this thought

There was a Little Skylark That came acros my Home To look for bread crumbs And a thievious Cat took Her Like a Rat and I just Sat Hearing the Singin Squat There a More in this if iii may Not all that looks beautiful Is good as Good+day. The dead Tsarevich to Ivan

to Ylia Repin People decide what you deserve that you are a second Class human # So today out of my sickly diwan i pledge The sickly rights that no one could mock and torture us And then feel happy & satisfied in his bed laughing before sleep.

And speaking from experience to be a genius Does not mean to be particularly smart or High pitched but to resist in adversity like A stoic Child and what all Children but are?

Jazz Guitar

A Premonition I just walked in the fields today # My profession - a walker into nature And I thought of the six words rule And a toy invention named TurboMice

I started by making it sound like a sax Then now like piano keys and because It's a bad one like some worn out drums Still a guitar useful to get yourself free In jazz I'm a fis in my black pool whirlpool Ready to go together with the cosmos Universe as you know it and I wonder Will I meet Benedict Spinoza up there? What is Sacred?

At the embankment I laid in thinking Whether to chute a bottle in the trench For the noise & go to the foxes & after I didn't Two dogs I saw inside the dam walking They didn't saw me by God's grace and My Siberian instinct so I retreated very slowly And got further back home the grass was Yellow like hay & still green on the lower. The White Star

to the churches plt. Stefan Paic deportat in Siberia dincolo de Cercul Polar... I made a cha cha scratch song today Which made me ask myself what is Sacred? Only the pipes of Bach or Albinoni? As I read in the Sacred and

The White Star reflecting the Sun With blue stations on it via staellites And the dogs and the dog+men And the creed in women & Kiids

Profane sacred is a lightbeam to God And from God so the axis of a vinyl scratch Can become an axis mundi if you believe And I am sure people smirked at the first pipe

A ball of snow evolving around the sun Until better times until then we should Look behind to the primal sympahty Of poetry and God mercy and Love...+

So I gave all the answers so why am I still Here? # Good question maybe to say parsley Sage rosemary and thyme or maybe just Sage and time sage and time sage and time...

The Medieval Shelf

O Father sorry I have lived Now you're okay holdin' me Tight # in our castle of stars And dust + o sweet Csar I love you now dead more And I am Sir Thomas More U just poor Ivan fara+un gologan My Father my Csar My God Cain. Amen. Psychological Lability...Presbiterian Poem

Maybe iii am like Vivien Leigh and Judy Garland Somewhere over the Rainbow blue birds flye# Unlovable the minister said # but my mom knew Better # so yea make me whatever U want me 2 Barbie Prayer # poured out of marble from Tyr and Sydon # so write me a million and I will sigh Why # the fact is I am Revelation 12 and divell Is not man # so shut up and do Ur Homework4. A Lesson I Was Taught I workt with a very wise man Who had a beautiful Daughter A Christian priest or something And I workt work at his mission And he put me to up stones With my feeble hands up hill Day after day until lastly I understood it all his lesson I still grasp at it daily yearly. Poem economy

When I first came in this room when Mother lived I made a shelf the lowest now with only med. bk.

115

U have 2 writ a lot so I can't waste Me wit epic stories + iii have come To the concept of ornamental poem Economy # beginning jazz end # U have 2 writ a lot so I can't waste Me wit epic stories + iii have come To the concept of ornamental poem Economy # beginning jazz end #.

Instead of studying Money?

Met rich youth who would not share anything

A dream with James Marshall Hendrix who wasn t very Impressed with his Work

And it seems to me this is the Vilanova Jnctn Of Life to give or not to give or to give or to Take well what more can it be said it is sad When own Children matter less than Money. How I became a Lit Master

I dreamt Hendrix and he was so a Modest man and friendly and i had A guitar and i said to him Do you Like that song? Da da da da+ da

After 33 years of zbocotire in poetry and reading I finally culminated as an underdog boxer w t wall Hurting my hand in three consecutives directs On its grungy surface then I stood and brooded

The Laptop Organist

A Laptop is a church organ with billions of pipes Or a piano with trillions of strings you can play it 1 2 # 4 and music will come and Chief Crazy Horse And many others this are the compositions-concertos Of the future musicartpoetrytoday you almost feel Like Frederic Chopin and people who enter your page And listen are your public loved and cared for A new classicism is emerging after Romanticism.

da da da| mama and the monks Said that there are dreams from God And dreams and we know not but Because of his modesty i believe' up.

Road in Mist. A Prayer Prayer for my Fossatum

Where there is the cadaver the vultures Come to eat and drink the blood of thais Innocent # today iii pray for a good day+ Here down in our nothingness and mad

Diamond

After Marty 1955 pop culture is the new mass, the new church. This is the Line. George Orwell's new Raven Moses. See how everything's linked and interconnected? We are already living in Aldous Huxley's Brave New World.

And while I was searching for my last medicine It hit me and I told papa From now on I am a Lit Master don't need anyone's approval or help I am my own with what I got where I am.

Where there is the cadaver the vultures Come to eat and drink the blood of thais Innocent # today iii pray for a good day+ Here down in our nothingness and mad.

This field is mine I feel it so close And I think I am rich in thoughts I pass by the resolute peasants And speak with the shepherd I feel like Ion for the richness given And I am thinking now that I can sell them I should be content and happy God is good Life expectancy has increased to 90 years I played Wayfaring Stranger at the pipe organ Before entering he main hall of the field And I think hat this is my place and like in Lakes God dad is my lake beautiful adored prayed.

I was a Romantic At the Pine Cone Picking

Ivrit

Abraham was called eber # hebrew The one that crosses # the River + To promises given one hundred years Before like the for hudred years of

365 x 63 = 22995 x 24 = 551880 x 60 = 33112800. Psychiatry made me Genderless

Slavery # I am an ivrit too a son of Avraham because I croos over walls To my people like a kissing swallow To tel them their slavedom is over.

The sky was a breeze painted with only white Clouds and the castle was big and dark and damp But we were at the pine cone picking in Pogany Realm where the Lady made her paintings. Butterflies

Psychiatry made me Genderless I don't need it and nor should you So if you are Gender go there And beg for help for evolution

A forgotten Language... to Childhood

Sanity + to be content with few or better wit God + to understand like the Magi the difference Between stars and planets # like hearing An unknown Idiom or reading unknown lit

When Autumn came we went to the castle’s Forest to gather pine cones as many as we Could for the Winter fires they all stood near The trees as fallen fruits from an another planet

And faith true faith deprived of All this life's misery you will be Expecting just to go there up To God and ma and pa & Love.

I notice butterflies adapted Like a Child’s crayons in spring White during summer and brown In the calm chillout autumn But alas! What do I see? White Butterflies in September the field Is full of them only the brown Seem to be autumn’s harvest. On a Billion Strings. To an online Laptop

LONG WALK TO LOVE Like Millet painting the peasants true as were The truth is 7 or 6 in this life do not deny The truth is food and wisdom and a little Faith #+ we live together but not die.

to Chris Stevens Felix Rian Constantinescu 2019 The Last Rites

Brainhurt

I am brainhurt like a eletrocutated gong My spine is no better my neck fallin' # I sit in my room alone with God and this Pages I know now they wait me dead So they can return to their own routine Love I don t want to hold them to sky I am brainhurt but it does not matter That man was not bad but desperate. Life in eight Lines

to Bacu U run through and fro like a little Mouse U listen African drum and try to read V U already falt in Love unrequitedly hope Married or unmarried a sinner or righeous At fifty U think that U are old and broken teeth At sixty U might die or survive if U make it At seventy you either read Yob or scrounge At eighty you are so old you can live another Life. I Love my Father R S Thomas

I Love my Father Reverend R S Thomas # ever since mama died He bore me on his arms and still d Right now iii am eating his food... I dont know how many good books He has # iii havent read him a lot# But i pray he lives so i won’t be dead Because now i am half dead mama. Poets

Eminescu and Lenau Goga and Ady Endre Sorescu and Nichita Galaction and Jesus

Before mama died Death didn't exist But She did and Child numb with pain So he went too leaving Daddie alone And when he died he entered t Madonna Icon that was death for him entering In an icon painted three hundred years Before his conception the Medjugorje Year and Daddie remained w t Icon. The Girl from Tennessee The Boy from Oklahoma The Girl from Tennessee They Meet Go to the Chapel And make a Prodigy!! She says She ain't no Angel But I don't believe Her - see?! Even Angels Imperfect So She does Lie to Me.

You know what and when and you listen Broadcasting together with thousands you're An online fiddler on the roof of the world In this village filling it with your bereft song. A Poem on Love I never experienced Love I think; maybe I did Right now at 37 I am much more concerned on Partitures than Love maybe because I think Like Leeloo I do not know Love and it should Be okay maybe – you see I’m a broke Romantic With music is different it is there on the paper To be read and lived Chopin Prokofiev Rahmaninov So no Love and all the classical music I believe We’re even and the lake right beside me like a friend I was never with Love or maybe I am a liar.

Country in the Night After a blockbuilding dream of mind and spirit Outside the poplars are stained by sky's infusion Lightening and now it seems that for a lifetime I have slept alone and maybe earth true bed Half an hour from now villagers will awake And get on two legs or in their motor cars To go to their works there's so much hatred But Life is beautiful and God exists do you hear? Bluegrass Listen to her voice and all the violin In the end they'll become as one When everything will be stardust Nihil and God loving each other The boys with the wire chords shut In the cosmos Wayfaring Stranger Is heard forever and then quiets My window is blue now in silence. Peasants Grandfathers but still young passing by my window On the small tractor with the woman on the cart On the potatoes sacks it's 9:33 am and such a luminous Image they left like in Vermeer so I guess I'm gay The peasants pass by through and fro with their works A car buzzes to some other business surely I cannot imagine living my life without peasants like They are a part of me of my soma of my soul. Greed

As you can see my son Poets are t cosmic engine So why not just read them

A laptop is like a lute with a billion strings You play it in the sky and it melodies with The songs of millions of people all inside Your heart and mind like in game of chess

I often think of greed and my thought abides In old people they seem to be fascinated by But maybe not maybe the young too I often

On the End of the World

Ever since Jesus proclaimed it the end of the world was soon coming In _our_ century century after century winter after each Christmas But I have another view Jesus said in Luke 21 that the end will be When the cosmos will fall apart maybe billions of billions of years From then then will the end of the world be when the wheel of life Will break but that doesn’t mean we are excused from suffering So when the end be we 2019 will already be dead and gone up And billions of years of people will live after us with their own dreams. Still Life with Music

A R S Thomas poem collection and an opened Bible Together with some strange song on YouTube vids Amy Macdonald with Footballer’s Wife and saudade Though I’m not into star culture but melomaniac She says again and again the same negations of it Of more than man but not God not more than God From the icon the Virgin with Child glances at me Now Amy is just an mp3 online but Mary real. The Deal The Girl loves me but Her Mama don't So maybe we will never be together But I still have the gift of music so That's t deal after you wrote 2'0 poems

116

Love does not matter anymore I mean Of course it does but in a musical sense You may die alone holding an harmonica And still be loved for an eternity and more.

Am too But have never had seen You.

Laugh Why a Rich girl dost He Love?

I ONE WAS LOST

It's his Fault they Say With Scorn What a Racket Day to morn'

Polisemantism. A poetic art {Masterclass}

Six words that put the problem and the solution Like a Mardi Gras enwinged like a beau dragonfly Remembering lost battles due to Time and expiration This death making you afraid to breathe Enlightement changes shift inside our minds today Like a psychiatrist we perfectly just know we gotta visit But couldn't never because we are only men not Angels - tell-tale Children always confessing and crying In essence Life is Truth and Glory - yes you heard me Dare we say it or couldn't - never?!

I one was Lost In Life Two Times I Need Wore A Knife Now they Say to me I'm Found More to You than god I'm Bound. FAR YOU ARE

Black Christian Songs Book Ritual Here my copy+book opened + at this title For a poemprize for a Young Milady For A's + titles are meaningless but As a motherly advice to her son I Would say the plain things like Love Your Mother and Father and Family...+

Far you Are Far in the Night I am Down My eyes Alight; But You Are Up in the Light And mine Eyes Dead in the Night.

Even the River does Cry Only Summers Winter's nigh. SPHYNX’S QUESTIONS

What means One And what does Two What colour has I Love You? What is Five What's One again? What is God And what is Man? CHRISTMAS CAROL TO A REMBRANDT

4, BRAIN FLOWERS MOZART ABOUT BEETHOVEN 2017 Felix Rian Constantinescu Motto „Pot să vă mai spun o istorie frumoasă? Cunosc un om nu¬mit Dapozzo. El este un evanghelist francez. Din lagărul de concentrare s-a întors cu un braţ complet zdrobit. El mi-a povestit o întîmplare pe care n-am uitat-o niciodată. El a spus: „în lagăr unde eram, m-a chemat intr-o zi la el co¬mandantul lagărului. Am fost dus într-o cameră în care era pusă masa, dar cu un singur tacîm. Apoi a intrat coman¬dantul. Mie mi-era o foame de lup. Comandantul s-a aşezat la masă şi a fost servit cu un ospăţ regesc. Un fel după altul. Iar eu trebuia să stau acolo şi să-1 privesc. El îşi lingea bu¬zele - iar eu muream de foame. Dar ce era mai rău încă nu venise. La sfîrşit i s-a adus cafeaua. Atunci a scos din ghean-tă un pacheţel pe care 1-a pus pe masă şi a spus: ,Priviţi acest pachet. Vi 1-a trimis soţia din Paris. E plin de prăji-turele!' Ştiam cît de puţin era de mîncare şi cit trebuia să fi economisit soţia mea ca să-mi facă aceste prăjiturele. Şi apoi comandantul s-a pus să le mănînce una cîte una. L-am ru¬gat ,Daţimi vă rog barem una, nu vreau s-o mănînc, ci s-o păstrez ca amintire de la soţia mea'. A mîncat-o zîmbind pe ultima0. Aceasta era o clipă cînd exasperarea atinge punctul culminant şi se transformă în ură! Şi Dapozzo a continuat „în acea clipă am fost conştient ce înseamnă că ,dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre'. Am simţit dragoste pentru omul acesta. M-am gîndit: Bietul de tine! N-ai pe nimeni care să te iubească. Eşti înconjurat de ură! Ce bine e că sînt copilul lui Dumnezeu!" înţelegeţi: i-a fost milă de comandant şi nu s-a mai simţit călcat pe nervi. Atunci omul a simţit asta, s-a ridicat de la masă, şi dus a fost! Dapozzo 1-a vizitat după război. Atunci omul a pălit: „Vreţi să vă răzbunaţi?!" „Da", a spus Dapozzo, „vreau să mă răzbun. Aş vrea sa beau o ceaşcă de cafea cu dvs. Iar în maşină am adus tortul. Şi acum să mîncăm şi să bem îm¬preună!" Zguduit, omul şi-a dat brusc seama că cineva care s-a su¬pus lui Isus Cristos nu se mai află sub stăpînirea urii, ci a -143fost eliberat de exasperare, pentru că dragostea lui Dumne¬zeu a fost turnată in inima lui.” - Isus destinul nostru, de Wilhelm Busch.

A Boy I Met Dark of Regret He hardly Eats He hardly Lives But Woe to me Music me Gives

The Baby Sleeps To Himself Keeps And when He Wakes The Cradle Shakes And the Child Is God Almight

A GIRL IN LOVE

A Girl in Love She does Not Say About the Name She likes to Play A Name or Number Stuck in Brain Forgotten Eyes She dost Refrain. A CHILD’S DISCOVERY

Mother Mary In Egypt Prairie Old man Joseph Carpenter Sophist Here I Came The Child That's Lame

The Child discovered I am the King! Father my Knight Warman Viking

Can you Give A Piece of Bread Can you Pray For my sad Head?

And Who am I said Mother's Spleen Oh, you Mama You are the Queen!

If You do This You will Grow This Is Why My Life is So.

A GIRL

PATCHWORK

There's a Girl Not far from Here On the Island Ellesmere

I will Enlighten And I Will Brighten

1. THE CHILD SAID THAT 2. & 13 AMERICAN POEMS

Her Eyes Stars Her Hair Gold Sea Sad A Nayad She should Be.

I will Dream And I will Seam.

THE CHILD SAID THAT

PROPHECY TO THE BELOVED

LUKA

The Child said that He must Write That in Him Truth must Abide;

You are Wise And I am Mad You are Beautiful I'm Sad

He’s just a Cat He's not a Bat

Mother said That He must Learn Otherwise in Hell He'll Burn;

To you peoples Come to Bow In me the Centuries Grow

He was Alone No Milk Or Bone

To write What And to learn Where Oh, the Time... Said the White Hare.

How could Be A World to See And Still be Just you and Me?

Now He's Asleep In Silence Deep

YOU ON THE ROAD

Not even If I run from You Then in Hell You'll meet me too.

Music He Digs To Mommy Thinks.

PEOPLE IN THE VILLAGE LAUGH

DEFINITION

People in the Village

Universe is

A. THE CHILD SAID THAT

Felix Rian Constantinescu 2016 Muzei Noastre...

And the Road is filled With Rocks And the Mocking-bird still Mocks; I on the Road

117 But a Tree And all Stars Fiery Apples You pick and Eat Eternity River of Grey & Dark Matters.

ESTELLA

Hear my Weep Beloved Pip

THE WAIL OF POETRY Listen to Me Die Alas, Poetry is Song And Poets Birds Following the Seasons There is no Faith No Truth No Love Just libraries and Schisms Whoever the World Is Governed by The Rich Or Murderous Ageless Poets Give It Speech Making Rob, Murder Pious This is the Way For every World The Road of Poetry Is no use to mistak'ly Muse Of Immortality. CATECHISM

A Man Forbids Himself Of Pleasure

I am the World Beautiful Face Only when I Cry. UGLY PEOPLE

Sing You Of my Love Do You Believe Me? Let me Speak to You Of Truth Do You Believe Me? Let me Show to You My Death Do You Believe Me? TO MY STONE

I see them Swirming Like Bugs Eating Like Ants Everything Made of Rot And Excrement Sharks Idiotic Living For Today's Today Wondering Could this mess Be lifted To humanity?

O Rock Thou Stone Or Bird I hear You In the Night Of walking Dead & Fright - Ago You came From River Afar And You My Stone = a Star.

THE GUITAR’S GAME

RESPONSE TO PRIDE

Trying with Soul & Wit God Measure

A Guitar Is A Guitar Whether Citizen Or Star

You tell Me To be Proud I tell You That I'm Mad

Another lives Eternal Kiss To whom Belongs Life's Bliss?

Teach to Sing Or She Teach You

A Difference To Be: Your Pride Is under Me.

VIRTUE AND SIN

Just a Game Of where are You Just a Game Of I am Far

MIHAI EMINESCU AT BELLU CEMETERY

My name Is Virtue Poor and Humble I live Past The Cemetery My name is Sin Rich and Proud All Virtue I can Bury.

When You Play On Your Guitar Just a Game Of I am Here When the Musics No more Hear. THE GIRL WITH THE ABORTUS

The Poet Wrote His Epitaph And The Centuries Riffraff Childhood Songs Written in Marble

TO THE STAR BORN OF THE STAR

Of Light I chaunt The Light You haunt Innocent Star From Afar What is Your Name What is To know

I Believe In Love She Cried And The Next Minute She Died What's the Use of Love You Know If She makes Only Death Grow? THE KILLED MAN

Psalms Of Stephen Cain & Abel Logic Sentences In Stone And The Moon Walks by Alone. THE CAT ELECTED A TSAR

Life is a Game Men Billions Show Eternal Rivers You will See What is your Name Tell Me You are The Star Born From The Star Abraham Your Father Angel bright Mort'en Light

There was A Killed Man In New England Stars Ago Named Mister Edgar Allan Poe Gave Birth To Universe And kept It In one Verse One Earthly Version of God Where Money Abode. JESUS TO PETER

You Are The Star Of Evermore The Children Of Our Mother.

You are Mice And I A Cat That is All the World Precise We're All So And so You Are We'your Servants Blessed Tsar. A YOUNG COUNTRY BOY

Let me

118 Site? He's a Young Country Boy Grew up Without a Toy Despised by Everyone Because he Works the Lan' Despised by Any Girl The Boy w/ Soul A Pearl.

-Just this Leaf O blessed King The Drift Of Leif The Viking From It You My King Arvad

Flies Sad Mother Dies The Baby Cries White Raven Flies. Ode to a Computer The Moon is in It The deserted Street

MUSIC HAS A WAY

Music has A Way Eternity To Weigh

Learnest How To get To God.

The Oak where We Meet The Heart and the Beat. To Amerigo

EPIPHANY Whenever Man @ Lose Music Must Accuse.

When He Was Born Sky Was All Starn

Lar of America Herald of Night

MY LOVE WEPT

My Love Wept I can't Accept

Mom Gave A Kisst: Let's Call Him Christ.

All are In You The Big And Dead. To Work

STARSTORMS All This Misery So please My Love My Church & Treasury Let's Kiss The Rosary.

The Cry & Song Of every Bird In Morning time Is Heard At Night Starstorms rain And no One Hears their Pain.

The Broken Arm And Broken Brain Joseph has No Hands Mary Blind.

ALL ANGELS COME Alone in the Cemetery DADDY WANTS TO BE ALONE All Angels Come To the Bum Strum Such a Way Life Is Made

Heaven Sings Above The Slum Can't Tell Angel Can't Tell Maid.

Daddy Wants To Be Alone Everyday Tells To His Son

Buried In a Tomb Of Lead. COME ONE FRIEND

Years by Ago With Old Mate Leif We Sailed To Another World Got Verily To God's Household; -And what You brought To me Old Mad? ;Said foolishly Young King Arvad; -What you Brought To the Knight Of Knights

The Dead are Silent The Rain Speaks. The Pogany Castle

Mother Is Years Gone Dead

THE CARTOGRAPH AND KING ARVAD

-I inkt The World Out On a Leaf

Alone with Jesus In the Cemetery

In Night Castle is Wet In Night Sun is Set Dead Ghosts fly Dead Night cry. To the Genius of America

Come on Friend We'll Play A Game You will Tell me What's My Name And then We'll Go on The Game

I was Buried In a Garment of Stones And I Built A Cranium Armor I Walk inside the Worm I Live with Ignorance Down in the Grave Forever Alone. Transylvanian Night

I will Tell You What's your Name

Comes Night I fall Asleep Town is Foolish Moon is Deep

And when Our Name Will Know

My Dream is A River And my Head A Stone.

In the Cem'tery Will Bow. 13 AMERICAN POEMS

To My Mother At Night At Day When Black Comes Gray

The American Raven When You Enterred This Rich

The Raven

To You I Pray With Death Alone To Me She Say Life is but None.

119

Waiting Death

So my love is born of Plato like the love of dor And everytime I go on the road in the field I hope to see myself but I never do my friend my tomb

Death is a Glimpse Of Light Excess I learnt the Truth I must Profess

Like it would be that my soul is just this land Is made of earth and could be cultivated Like the Getshemani the garden of treason And decided hopeless unresponded prayer.

Down in the Path There's Nothing True So me and Death Is Stamp and Glue.

ODE TO A DNA #

Of modern purity - We would divide the ovo of the world In two the left side or the right side or the right side and the left And in the night we will be unseen at watch as the calm tigers We would protect our ideal - if only we would start today working. GIRL IN NATURE +# The girl wait sun depart from her soul The earth is raped and robbed far away She is alone like the lake alone water Moon A cosmos and time are before her her life

Two straws of hair growing around each other From eternity A black one and a white one like the Eskimo dogs You The DNA acid, unkind as the poison of the spider Bearing vases with Oxigen through the great halls of Valhalla And I am the soldier dead on the battlecamp somewhere You just come to the snow in which we all die and you are the Frost But more than that I put you under the microscope under the telescope under Gamma Rays I put you in the Shroud of Turin on the Tower of Eiffel But still could not see you hear you know you meet you Are you a god an unknown god where are your temples Where are your believers Since my birth I believed that love is prophecy So in the Name of God I the Truth Call you Love.

The unknown of her life her nameless love The orchard is neutral with no fruits or flowers Mother awaits her dead in the cemetery And the sun is now away and she rises up.

You The Blood of United States of America

TO A MICROSCOPE +#

The railway-station is blocked with rust brown commodies And the train is now a memory of the other life lived right here Like the memories of an embrion heartbeating inside the woman The train is no longer part of the village - has its own way alone

The Paper Of Confessions The Nuggets Of Liberty.

Teller of diamonds and of infinite grace Green microscope made by the singing dwarfs With stones of glass locked in your steel body A mechanism of truth and measured reason

To Liza

In your three eyes I look for deeper truth And wonder at your discovering design The eye of eye of eye until the hidden You who transform every corpse in stars

To the Werewolf From the Vampyre I write American Werewolf London and Kerouac Wrote American morning. To Dollar

All the Factories Are One All the Workers Are We.

I wonder if you had the power to put me under What would you see with your eyes of stone Am I a star nothing less or man As every man before me going to the dead? THE LAD #

To the End

Love is the End Like Death When Music Is Done Only Dark.

You I sing youthful lad of the schools With eyes bright and a heart of blood Discovering the world of tricks and wonders Making one of know and play and love Whate'er mistake or pain ever be forgiven For your tender brain and soft seed of your spirit You give the old school worth and no one Not even the old Schoolmaster is worthier than you. MELANCHOLY AND BLUES #

B. BEATFUL STONES

Felix Rian Constantinescu 2016

If we grasped the color of the night What it would be not black nor blue The indigo of prostitution streets And the dazzling city lights of metropolii

Muzei Noastre...

But night has no color just the tempting dark Inciting to sin and the new vices and ruin You can see it in the eyes of the packs of teens Discovering the world and soul damnation

Motto „Imagine all the things to cope I close my eyes that gives me hope It pures the silence” Stevie Nicks, Every Day

So my solace and redeemer is Melancholy The Blue Angel teaching me of Time And men who live to be -- like the mosquitoes And love in sorrow just to die of love.

1. THE LETTERS OF THE UNPERSON

Selbstmörderpavillon (#)

THE EMPTY TRAIN # The train rides empty on the side of the river Inhabited only by a few commuters and robbers After crossing the steel bridge it sings like a whale Draging itself on the ground like an electric snake Up the hill is the old dungeon destroyed by the peasants And the forest of oak and bullfrogs and blueberries People die of sickenesses in the huts near the villas And the community events are football and drinking

Another life the good one though we not know not even now What was so particularily good about it maybe the stolen beer The stolen meat and the kindness of the train official letting you go Inside only a game of cards is played and a woman reads the Time The card-players are the workers, the last workers - working But they still have time to laugh eat pig-lard and muse at the Colored drawings of the cards with servants, knights, women, And Kings and the woman is just a woman going to her cousin. SIGH IN A CEMETERY (#) Abandonment to the genii as to lovers A life in self-denial abort in tunes The sense of losing once again the life And tiredsome walk to the ruins and spirits There is none there no man nor demon Just stars unborn prisoners in frescoes And the beds of the dead in anonymous grin & poetry with tender lips and eyes too old. TO A GAY FRIEND (#) Sweet friend of youth I remember you And your dear friendship me you bore Now we are grown no more stagg deer Al'most no more glee in our hearts of minds Then all our life was pain and sufferring Ununderstood and all the much desired A puzzle of the hearts in brain's cold toy And now we're dead forgotten in the world If there's a meaning in man's wretched life Then we should know for none had been More inquisitive then in all life's ornaments But life has no purpose and so not we – So die my friend and to God go as you please You were not born of your will nor of mine And me aswell and when you will arrive to the Banker of secrets - what will you say - loved me? TO AN EMIGRANT (#)

Felix Rian Constantinescu 2016 – A GUITAR # Just a yellow brown toneless guitar That my parents bought me when they lived You cannot play anything on it Is like the dead soul of my Mother But soul nevertheless so I know That this loose strings guitar is a memory A moment in time worthy to be celebrated So I keep it nearest and sadden for her silence. ON RELIGION X#

I am a worshipper of trees and ruins And walked the land forevermore Like Isak walking I have seen God and man The ignorant peasants talking and spading the earth I cannot work the earth like the hermit rodents

Empty halls in december Only the poor or desperate are here Outside the walls carved with names and years Liza 1960, Theodore 1957 Only the cleaning lady comes and cleans And the tired doctor drinks coffee with the nurses A sense of impermanence like anyone is cured Or dead And no one is locked up It's a wonder if Moș Crăciun will come at least to The women and girls At least the priest would come and pray in the dining room Would be cool Cluj gets chilly And there's nobody out-there So a priest or a mythical figure could stand to excuse the absence of God. Working # We could build a monument a colossus a family Make our apprenticeships learn the masonry and geometry We would buy land and rise huge walls on them We would buy the bricks from the poor people And pay huge wages to the skilled masons We would put it plainly in the papers that we erect a wall More than an arch of triomph or a old tower buried in rust Our children would go at night with their cars and scribble Profanities about our beliefs the very core of our ideals

You want to leave the revolute world Go in another and I won't implore you You have your little suitcase and your Money - and a fresh will to start anew Like the wine - let's not think what Or when - lets live the moment - and Die and let die - so to the west my sad Traveler - and leave behind the tomb Of your Mother and your Father's vine And go where none can find you please But pray for what you leave behind. REFLECTION ON A YOUTH WALL (#) There is something in youth - the ignorance of evil The few seconds when you have all your life Right there unlived before you - and you hope - in Nothing In your own smile reflected on a thousand screens Yes there is something in the youth years The age of not knowing anything and Innocence And may be that Time is but a Lie to Tell That Soul Changes Heart and there is no Hope. The Hitchhiker & the Road

120 (#) The trees sleep in permafrost Winter has come like december fish The street new every house newly painted Stars do not exist nor people Just cars soul-less mechanisms watches And the Hitchhiker a worm in the Road The day is cold like a bottle of wine And just the cars pass-by automatic In the robot city robot cars robot hitchhiker. Humbleness (#) All life I longed for lamb's timidity Hard thing to get since I have claws And all this cat teeth and a hunger For meat. I am not a lamb nor can be But what I am what beast or deity That I inspire world all this catharsis What beauty is in me and what squalor Beyond t/ humble - angel-like & demon? WHEN DEATH VISITS (#) Death the Almighty King knocks and enters He is well dressed and polite and asks for hearts Your wait is finished lastly and you are anxious For the journey - He woos you and wants you In his bed - will you go? - to the New World To the lilies and butterflies - hungry for you Will you give him your lips and heart to eat Will you regret when you will be dead & away ? Death comes like a pretender - not to be refused Dressd in his suit and dead eyes and the black limo And all the regret of the world and home's farewell Death visits and you not know if you are asked by

Inside the oceanic shell of his bones awaits For revelation of the words and poetic pleasure Lives for posterity and eternity alone Silenced by the roses of his dreams

I am just a cheese doughnot But something makes me special Don't know what - I'm a lamb grower Maybe your radiosongs

Sees not the meaning of the world And writes unceasingly like the apostles There is no pain in him or in creation And blue is just another twilight word.

There's a complementarism in our friendship I eat all my cabbage with meat and think You work & as my Mom wish help I can work & you can learn.

TO LOVE GENIUS (#)

A CHRISTMAS TREE IN CHINA + (#)

I deplore you Genius of the World Sad atavism of the Lost Garden What's in your Heart I do not Know One two five six or Pardon

In China There is a big tree An evergreen The tree walks

You - tired Engine of the Spirit Always killed by the Simpleton & Weak Love Genius are why Arts exist You only my Loneliness comes Seek.

What is wrong with you Tree? Say the mountains of ice But the Christmas tree waits Xmas.

TO A SYMBOLIC EXIT (#)

WORDS FROM T/ GIRL (#)

On young poet Hai Zi's death.

Death must be a metaphor A bag a Bible a book of stories A Romantic novel and the Kon-Tiki Raft. Dead - chopped-off by the Procust Train - The butchered brain of China And something that evades. MOON THINKING (#)

Doctor Mengele or Virgin Mary - and you go crying Like the bride - O Death your Love is everlasting Like the love of a Sequoia or the sleep in snow & you offer precious rubies and emeralds to t/ Earth.

In the Night - I am not alone Although I do not know the modus I am with Someone - with the god of Night Looking at me with his empty eyes

TO ANGER (#) I've watched the old gray masters who tamed anger Love of God lead them to perfection I do now know I know'n my head's computer That use brings the calamity of feeling Man is a hurt robot made of sand and death W/ no power over himself or man A rotten puppet marching to the Ocean Of Mind and Introspection - knowing Hope lies in hoplesness & everyday rejection The mind of man broken in thought and image Inside mankind arising like the tears of termites. TITANIC ASYLUM (#) The halls are damp with moss and unteared tears And old and mad infants and fighting rodents The woman with no leg the Child with no Mother The crematorium breathes bodies to heaven Over the village - peasants walk blind and eager for Night - by the morgue a big dog sits hungry for life.

Inside books people wonder if not Live - inside books - I live: Inside the Night as we all - I walk On Clouds and Wait the time to Fall. IN THE MIND OF GOD (#) The Star moves in the Mind of God Relentless & frozen lost in Logic & equations. Just a brain of Meat and Soul - - Heart In the Morning the Errand to the Market And the few Money in the Sock Childhood and Angels and old Age And the Angelus chant.

I love you tells you the unconscious girl Walks w/ you on t/ paths & asian bridges Inside brain – the darkness of darkness Like the interior of bee-hives or tombs You - light – burn for the machine or life You god of t/ patron truths of heaven & hell The one t/ never die or lie – sacred oblivion Burn your secrets in t/ abbey of 86 bn cells. AT THE PSYCHOLOGIST + (#) The telephone is useless - uniting Two dead planets – Moon and human Dreams -- nobody existing -- the reality Of the era – and no one deserving to be The library too – a treasure of corpses O – man – o – woman – what is in Thee? – in me – my embraced trees of rot and Soul – Half heartbeat and half sacred... Cemetery of books dead in my broken eyes River without spring – please – the origin Of logic – be gentle with these Children Failing w/ centuries f/ homework or Death. Recollecting Sylvia Plath (#) The pause on the road blank and Alone - the moment when one isolates And thinks the modern thoughts and Puts them in practice - this is t/ worst Failure success sex/ love suicide - all Leading to theology and waste When - a Dog howls in Agora - will The mad twentieth century end?

TO A WHITE POET (#)

LAKE DISTRICT + (#)

Discovery of Man and of the World Friends are few they saw - 4 or 5 at best But isn't Intoxicating this perpetual Orgasm? - Always with the right People

A destination - like the Westminster Abbey A place to rest on the excuse on good books With all the lakes and angelic soft stones With Wordsworth & Coleridge in t/ West Wind

Never a Bum or a Hobo a Negro a Homeless A Loser - Friendship enwings us to the Peak - Like Vultures and prototype Zeppelines The last Illusion of our Times.

the undying instinct - of life unvanquished or losing the decision to live at any cost - to live adamant like the hermits and rodents & a/ night to enter back in t/ crematorium.

And go to the dead wiser and let them know This is what you want so waste no time Go into your cell rewrite the universe And drop a dime f/ the ones you leave in Hell.

R. S. THOMAS (#)

Mother. A Lullaby (#)

PROCLAMATION (#)

We look a/ life's Wound Prophetic As to a Libellula quadrimaculata Or R. S. Thomas alone in a Book Or City – with living Uncertain

Mother is a Romantic word Carved under a fortress Or in solidified eternal salt & dead Mother stainless;

Eyes - What's more to Get? What's more to Live for? - Except Those Cat eyes & the Nothingness o/ Alone Unselfunderstood Spirit.

Where a/ you? asks t/ orphan None reply except t/ stone of tears My postwar Mommy - did galaxies Took form? - One? Cosmos?

TO A GIRL (#)

YELIZAVETA YEVGENYEVNA. A CAROL + (#)

MAN OF STUDY (#) Books - prints - old writings of the wise Ancient experiences that shaped the world So reach out and touch God and write Find the hidden meaning of the cosmos

I believe in traveling - from Hell To Paradise - to walk like the Pilgrims To Jerusalem - to wander like the sick Knight - I believe in traveling and Love I believe that man should walk far and Broad - to linger at the Causeways alone Or in love - to look in the Lake and Sky To die on the Road - and not be Forgiven. TO GOD. A COMPLEX RESOLVED (#) Come with us to the great Waltz The blue Music of the Moon and Stars Come & stay with us & Prey on our Souls You are the Saviour & the Tormentor; The Saviour again - Tormentor of our unseen Souls - Left Alone in the absence of You And your Dreams - betrayers and betrayed; You are the God we wish Not kill anymore. THE INSENSIBLE POET (#)

The brain was dead Reversed polaris of anima And heart was perculating As an electric water-pump The disarticulate movements The silence of the street And the cry Lord Jesus mercy me. COMPLEMENTARISM (#)

Beautiful - a bit manly - with a decided spirit Probably a painter or a pianist with cinema Lips and big dark Child eyes - sits like a poet A poet maybe - t/ love of A. I. Solzhenitsyn? Could be - who knows now? - they are all dead In the dark book of their life - and her smile & Look on British paper - who are you Yelizaveta Yevgenyevna: a lover?: a victim in love exile? I look at you now on the holy day and think I prefer to think that you did not waste your Life & feelings – that you loved – Solzhenitsyn Stalin: whoever – a dog – b/ n/ sit Saturn sad.

.To China TO AN OLD PHOTOGRAPH

121 + (#)

And the silence - like a cell - monastery or Prison - love after love like Cluny Stone - meaningless life - & redemption.

A mannequin - not of t/ surface b/ of t/ soul Of surface too - delicate and high-time A woman - from day H - infernal little girl Witch with a tuned soul – unloved

A LIFELONG QUARELL (#)

An old woman walking alone on the road Childless or barren or bereft - crazy With words and silences & dead friends A portrait of youth and pleasure years.

Angry words and beats - self-destruction Everyday loss - a furious God – 1 more family Hidden to wall of meek howls and silence Furious-youth Father & Punk Child – echec

PSYCHOPATHS (#)

Dead Mother - eloped relatives - bitter - a Name with no future - the despise/rejection Of Xtians and stable spirits of society – art battle & anarchy - & no answers but WWII.

The common sadbrain rot - like In bark of trees & t/ fish heads Ext. life and own existence seen On the blackscreen of the need To kill - to kill - just to kill randomly Without explication - just to provoke Undesired death - despondents left Alive - A Godplay - mad luciferic I's. EMILY'S GAY CHILD (#)

ANSWERING THE PHONE (#) Wait: if you would answer now I'd Say that there are many people Around - workers poets business -women - and they all deserve a Destiny you'd probably say they Do not quest it - and there is a Lack of logic in our love, I would Think; you do not answer, I n/call. ON SEEING A COUNTRYSKYLARK + (#)

A gay man - n/ wishing to be thus Just existing - like the water pot Like Perpetua & - mauve Saturn A martyr? - Of what? - who can Agree/ - George Michael - greek The preacher singer & bluesman An adored excluded - the year of Youth & abuse - hm/btf Jesus Mother sick with self-torture - lone Endures - permanent sense of loss And religion - unsatisfied omens Gossiping friends & severe society Mistaken dreams - She doesn't Live - _Her_ Child is a homosexual Why? - She blames the abortion And lives for nothing - hurt pride.

The peasants revere the man and /mock Him - exclusion - like of a Master Of painting or sorcery - he mutters Unfaith - and nobody visits t/ table.

Love is a British Movie + (#) Love is a British movie Life a French one Coproductions useless Movies about language And one kiss under sky In tweed and requiteness Natural born gentleman Natural born Lady. Tear (#) We come in sleep to the Beautiful gates - warriors In dream - and someone Speaks in our burning brain A demon maybe or an angel We do not know life's Answers - and on Christmas Night - miss someone alone.

for Eliza Asperger dogmas + (#) She speaks - about beautiful moods Alone in the pulpit - preaching the Unseen - atheist religion of smile & silence - She is beautiful – not Like the wind or a morn of May Melodic lips - true - and everything Contained in sound not letter - She Sings - a skylark - finds my soul. THE BAD PARENT + (#)

World is stupid. 6 is evil. Brain is blind. Love is fake. Death is now. God is me. Satan is I. World is I. Man is bestia. Jesus is lamb.

SOUL. A STREAM (#)

Looks down the road - kept Alone thinking of the dead & Broken - self-accusations - regrets Like egrets falling upon him in

Stream of soul - men and women Girls and boys - unconscious Proteus Spirits' communion from one to another Through time - life breathing by posterity

One frozen kiss - the embrace of His young years - he _was_ young When e/thing was possible & at hand - waits death coming w/ t/ groceries.

The unseen spending the _being_ - every Man an eye - a space built with art/ When life will not be - will be An a x i o m a - doubted and cornellian.

Epitaph (#)

Hearts - she sings about things felt And the magic world - a place to be A place to dissappear in happiness or Not/ness - t/ Bermuda of love & now.

ENLIGHTENMENT (#)

A Child's friend - actor and teacher Of enlightened years - of worlds and Meanings - a dead brain - dead serious - dead man - no - a suicided urchin

Roads (#)

Satanic brain - reproved to the core Light burning itself in t/ carved pumpkin Books - not books - handmade dictionaries The art of article - and word lapidarium

Walking from one indigo blackboard To another - like Peter Pan running From death to never - a madman Puck on anything killing my C/hood.

Pictures of great men & courageous w/n Prodigal Childs and Novgorodian icons Life lived in the writing cell - @ t/ notebook T/ ones - sacrificing t/selves 4 t/ poor.

A blackbird beak (#)

Or the hurried pace at the crossroad Where demons wait & easy-picking Pebbles in the road like the mindless Birds - forgotting t/ reason of walk.

GROUP BEHAVIOR (#)

În the Prunus armeniaca the blackbird - black With intimations - with her red painted beak - looks at me friendly - She knows - I am a Blackbird aswell - a poet of villages and time

Unkindness + (#)

The church - the school - the army - social Truths – the horas - pass-by gms: success & Torture - & all the laughs of t/ cool people - meaningful occupations - hobbies – science

Blackbirds show only in early winter like The circus - giving to Children glee & The Mothers sand - but they do not Sing - only look for crumbs & fellowship w/ Cats.

The paria condition of the solitary – kids – never Remain in books & dreams – alone - unperson Beauty - Moses rule in reverse everywhere & Beat hearts praying f/ ending – Death Redentor.

2. BEATFUL STONES

SONY + (#)

Tape Walkman – innerworld & autism – C 15/97 Cliff Burton Bach Duke Ellington & Louis Armstrong & Solitude & Ich ◌ dich – said to the wall – Sony Angst Dire

She loves him - a dead boy - sweet Once - a puppet/Joe Doe somewhere - anonymous friendless - pastless - lifeless - corpus - a shell of 1 time

I always think of concepts & roads Which is strange today I never Travel - remember long travels In the night to Blakmen monastery

Hitler was very bad - very _Unkind_ - the way of refusing Love or business - Hitler Is the demon of we all – And so - reasonless - we plan Holocausts in our steerless lives We burn ourselves or others At the stake - Joan, Anna, Ana We _are_ unkind - every king can Say - so there is no use pretending There is no final solution to soulgeld But accepted tears and endurance. The madness of witchcraft. An allegory + (#)

meaning and thought - but can he still _love her_ - gossip the old church ladies And the young Mothers - and mean city - a Mystery - a secret of the depths - dead. The Outsider + (#)

HEAD MUSIC (#)

Lives outside the poor village Far from the wet cemetery and The old and new house church He is alone there - only with a black

Memories forgotten downtown - key change

Alone at the microphone - long dress Dancing and praying in the sphere Auditorium - with the friendly bass-player And keyboards girl - and four thousand

The beauty & the dead (#)

Straits thrash rap guitars Angst P/Floyd Swing pop flower-power San Francisco '80s T/ J.H. Experience concertos Teofil Phoenix & Pittiș – double-bass & kigo.

Meditations - bypass - piano Electric - sadness of the lobes - head Music overdose - music, just music Instead of everything: orgasm or play

The singer + (#)

Cat and mad Daughter - a Maria Bolkonskaia - true - not dismissing God - he is a God - an old migrated Shaman & Judge of G-d & good Is

Leaves of bookplants - researched by the Disturbed - for life or death - sole salvation Biochemical miracles and social respect A family line of mental illnesses and Glory - in crime or pure moments In religion or war - the lifeless brain Rule of the neverkissed - except one Time - the psychopath heroes - & poetry. The Painting (#) Jesus replaced Apollo - can be seen in heads The idol of lightgiving - Jesus A solar figure - sun's

122 Replacement - bigger than the sun

Virtue - a life lived with brief embrace and Replay - girls with rocky eyes & lovemyths.

Funny though - if one thinks He being a man - tired And crying and preaching about going To the bathroom -- Apollo _was_ a god.

Prayer (#)

The Rat (#)

After a long day of poetry in t/ amfora Of heavy head pottery nothing remains But prayer a gesture aword like a Piece of cloth in the swollen mouth

Runs in the shop squeaking Afraid - I could squash it Black and funny - useless Without meaning - or friends

Choking it time of beautiful words Has gone/come and in the rough Nerves the wait like in an official Room or a mental institution crowded & alone.

Here - hiding from the neighbor's Little tiger - a rat - arrived From the damp ploughed field - I close the door - & walk away.

Madonna + (#)

Complexity (#)

Mother of God and trouble - 17 Sits enthroned in the television Sorceress & adolescent - lover Young - the deer of the cosmos

Some are just beautiful - others Write well - or dance divine Make the best mouse-traps - others cry and preach and do

Born for birth and love - woman Adored by human history - antichrist & teacher - bowed down in earth Nameless & abandoned - Mother.

Comedy - man comes in various Shapes and sizes - in w/man sts In tragedy/drama or smiling girls Sentimental for the romantic boys.

Social barriers + (#)

Three musicians (+) (#)

Love obstructed by wealth - family Aborted by racisms & epithets - what Will she do when Daddy returns From prison - who marries the sick

Three musicians - playing the harp Some oriental far-eastern never heard Instruments - Buddhist and Ancient One is the star of the group - other The apprentice - between them is the Spirit - the spirit of Tokyo - an older Lady - Japanese - who's grain of being Cries cosmic - I want to live - leave me Alone - sounds from the heart and logic Born in the War - like the morning-sun You can see me - but you cannot touch Me - I have no logical truth to give. Leaving home (#) I put Johnny B. Goode in the Mp3/player tk w/m Poesii Maiorescu And my medication and walk out The door of miracle - to poetry Ready - a bit feeble but good And just walk somewheres - like Huck Finn Davy Oliver Matia Romain Kalbris Linda Maria Baros writing.

Girl - the God of the gay and insane Law and piety - enciclica of fraternity - stalker boy - bad girl - the no goods T/ multitudes - friendless kids on welfare. The psychopath + (#) Redemption in a Girl - pedophilia Demon - murder rape suicide A prince's madness - and all The vices and gods - the Parcae Drunk at the Infant's head - a killer In every war in Europe - a shouter Twister - snake - a deadman - devil A Child - alone too much happy/sad. Seeds of grass. A prophecy (#)

If we are still human and sin is not here Faith hope love written by the prophet And our life - to love a person - to love Just to love - in sin and secrets – broken. Oil filter (#) I found it on the side of the road While coming home on foot and I took it as a knick-knack - metal Instead of porcelain - in the window Black dirty filled with grinded pebbles Filled with olive salt - A symbol of the Industrial man - to me - the walker T/ bum - t/ primitive - t/ biblical Child. The rape (#) End of highschool. I accompanied a girl To colleges - to see the student market A dear one - a dear one - and there I Took the drinks -vodka - and I made my Move - I kissed her holding her - and And what I did - one of my sexual assaults Was a psyche rape to Her - now: friendless I don't ask f/giveness some don't - just cry. The Poster. Portrait of an Artist (#) Sits in his room barefoot w/ the lamp And personal computer - looks a/ t/ Keyboards with hallowness - with Regret - he will never make them Sing - he just copy/pastes videos And meaningful scenes and universal Art - he is an artist of posting - and He knows it - like Beethoven/Nightingale. French origins (#) Noble - from the Medieval Loire of fortressess And visions - a world devoted to the Immaculate Conception - defeated warriors of d'Arc - exiled In all the Orbus - the old Polignacs - Romantic Birds of centuries - with the mind & superlogic Brain inscribed in castle towers - in the faith Of France - artists of war and grammar - losers French origins - undying - braindead & heartful.

In the night of George Michael's exit

Me and the Witches (#)

I dreamt a dream coming to me Timely - I was sucking me again Wasn't very nice though - and There were seeds of grass in

Every now and again witches spell me Defiant and lost - wishing me bad luck And omens - I try to resist the charm But the witches enthrall me -

My dreamely uncircumcision - I Was taking them out w/ my tongue Revelations come and go - but This brainia strange and moving.

If only I could ever let them go - banish Them - kill them dead in my heart and World - the witches are rulers of dark - from which I unwilingly come.

To a Christmas Death. Homiletics (#)

I want to get married (#)

Singer - young man - one hears people Die - but never _sees_ it - never grasps A concept death is not - and yes - you Were gone with the Christmas carols

I want to get married - with a Girl - the one that I love - shall I wait her? - stay pure and Simple - can this be? - tell me

Who entered for you - Marley? - Jesus? Answers are there but unspokable In death on Christmas there is a light Like the wise sadness of Child forever.

Sincere - honest - can you? Are you pure - is your religion True - is love to be? - is love A truth? - I want to marry.

Alzheimer (#)

Dopamin (#)

I wonder on the meaning of diseases Alzheimer for instance - what Does it mean - what is life trying To say - to teach the old and man

Broken circuits - the music of the eyes When it gets cloudy you have true Take your raincoat - if you have One - or stay home - but upside

To forget-the past? - grudges - instincts On top - what is to forget and why Is needed - the Holocaust - and what About the millions of years and slaves?

Sun is invincible - brain transmuted in Tears - why people drink and dance and Love - the mad Earth and the lost Years - everybody's having fun just me.

Or is it a signal - to remember? - to try The Mothers - the dead - the lovers Or Saints - sorrow and sin - just to Remember - like the Mississippi time.

The poet. On Susan (#)

The white dress + (#) Every girl's dream - a pure Glowing on her vowed body Baptized w/ God & offspring Seamed in times of loneliness In secret - like guilty masturbation - she wants t/ dress - she _needs_ It - ant the stone church - and walk o/t/ aisle - alight and white - Virgin. The house at the crossroad (#) Always the same - in light or Dark - full of books and Silence - the cry of dead Mother and the mourning Of the other - the house Of the crossroads is barren And the road to the castle Blocked with a Communist Fence - generations of builders And died - Child getting old Walking to the big cemetery - one day - here spirits visit - and demons wait - but more Than that - a hermitage - a place To find your mind - when You lose it - far in the world. Melancholy. A dor (#) National virtue - self-deprivations - superlove Feeling storms - unrequitted tears - brain pain - silence together - and alone - lost in books And collected memories - ancestors friends With spiders and volves - the taming of the Aspid in the communion glass - sadness &

Fantasies (#)

Brain is a shell - empty or Pregnant - what creature is he - the Poet - beyond its sex - a hegelian Concept - pure as a bird

Visions - memories and fantasms - recicling & feeling lost - pleasure – images – a try for Beauty - negation of loneliness - Joy of Life And oh - brokeness mended - for now

In space - in his hour - and then The light closes - and the raft Is Dark - a humpback in the Ocean - prophet prayed and preyed.

123

The Demagogue (#) Elections passed - red - propaganda resurected Is he bought? - college teacher - a man of the 80s Easy money - speaks at the radio again with wife After Christmas - t/ unemployed of Italy & t/ wall Of Mexico - the sinistre face of democracy - and The poor life - and I think - another one goes back Like t/ zombies of our past - t/ eightiers are purple And now they are ready for their own Revolution. The Feminine Man (#) The feminine man is made - not Born - prayed not bore - He is Made by disjointing in the cradle By interested parties So legs would grow tender and Graceful - the beauty boygirl & by mad incessant prayer of Orphan Mother.

This field is a place for potatoes & sheep Shepherds come – with rams and dogs And build round stone fires – like ancient Priests – the earth black and gold In solitude I love the field – like Isak The space of a new world today – Electric thought – But the sheep are the Same and the spring remaings of fires. The Bum (#) Just a drunk – living alone With twin brother – sleeps In a cold room and drinks Toward death – no food No friends really – just a Drop and a cigarette And memories of playing Guitar at Gatherings Just a bum to the world Ill sick and careless Just a sullen orphan Dying – & not a bum.

The Scorched Tree (#) Mangods (#) Stands in the fenced field - a big Nut-tree - no priestess comes to Pray and sing the hymns of love And nature - dead - dark - and Meaningless - alone - untrue Nobody will base a world Religion on it - he is ignored As nobody can pick and eat.

The right to step on – the Logic behind it – the old Potter – The rabbit – the Casual friendship of The mangods laughing Against life – antichrism Torture room of the head & night again in the sea.

Walk with van God (#) Pleasure (#) The day is cold - seems an Arctic summer Sun everlasting dead in the sky - on the Tractor roads I carry the Letters I - and Thought that machine - stone - angel Nevertheless - but dead van Gogh was None - I look at the book unread - and Believe - in man and letters - I walk With van God again and ask for reasons.

Man a psychiatric robot moved by pleasure The thought giving dopamins – the blessing And the curse – pleasure of existence – of Just be – this is the key of life and man Takes pleasure in everything even in men Grief – Nothing brings him down or breaks His heart – in orgasm and proteins – he’s God – & he deserves to be – & sick uncool.

Masturbation (#) The Confession (#) God in solitude - the woman god - beyond Recollection - life of defeats - beauty She Sings - chirrups - an enemy - think But what an angelic one - coming for truth In the evening - the soul who plays and Sings - obsessed with you - until death And true is in heaven there is no place For secrets or relief & angels love not.

Humble knees - a fugue of sins In the years of the Church - to speak Up - opening of the little book and pray I did and I dreamed and I thought The heartful sinner - will he go to God Or never like the Ancient peoples? Please - Jesus - give f/giveness - will Sin more? - or not - like t/ sinful woman?

Meaning. A Love’s Shyzofrenia (#) The Comedian (#) After genesis - intimate silence - Girl broken World becoming science-fiction - hermit 'S sad friend despaired - deserving to be Will give her her body as a beautiful crutch

Up before the crowds - speaks Contemporary words - he is alone There - in his life and wisdom Walks the alley to the fridge

Would let herself crucified for the Saint But oh She just have to sing in the broken Monastery and be - be - Pu Yi's second Best - somewhere in t/ Greenwhich Moon.

And thinks existence - he is a Priest - psychanalyzing the world They all laugh and build up Religion here & t/ comedian goes.

Don't you want to be a Grandmother In the ruin house of your dead Mother When you will be old and archetype To count the years & stars lit in dusk To devote your life to English poetry And at death be buried in this palace By kinky priests holy or homosexuals & the Queen /7 her seamstress sitcry. Crystal Man (#) The rotten apple near the lit lamp He sits at the computer not knowing To say Aye! - books are closed Long ago - with only mind trampled By thoughts - the world an eye Universe an I - God an Ay! & he a crystal man - if man could He be - death impossible - life. The Naked Woman (#) She sits naked in the cold of the camera She wants to be loved - feels unwhole Needs a Friend quest for in all the world - her porcelain skin makes her special - but only in these true moments - she is The naked woman - longing after the Rain and sky - beautiful Because contrary to God - she loves. The Happy Child (#) His name is Happy - given by the kings And he is - he does not remember himself The pain of his birth and white conception No angel or demon can equal him A boy or girl? nobody knows and love Love is not pure enough for this Child He is the Happy Child - trapped / forever In the ivory palace of his marble brain. The Nightingale (#) You hold me in your palms little bird And your eyes sing to me you say - you Are my Nightingale my little lovely wing I am just souldark and afraid - I am Your Nightingale - Priestess of t/ Temples I wait in dark for the Moon - she has Your face - night is an eye and you are The night - not love song just cry. Blue Glass Icon (#) Blue Mary singing in the temple The old men pious and rebelde Look at Joseph he is gay And every Jew eats But what big She is Like a Venus of Willendorf Is She sick does She have Elefantiasis or is She pregnant? 3. WORDS OF THE NIGHTINGALE (14 AMERICAN POEMS)

The American Raven A Schyzophrenia (#)

George Michael at Westminster Abbey (#)

Ideal life & self justifications - a dementia Of will - pain contemplation - and true Holy Rosary - every woman Mary - maybe A buglike brain larger than man & t/ dopamin

Preys there - cries in t/ rembrandtian Dark - altar boys hear his nightcry The new spirit of the Abbey - another Dead in the African stained-glass

Shots - is he a monster or Age's wo/man Would never know - just walks the road A century after another - a measure & a lie No/y helps a schyzophrenic - t/ is t/ reason why.

And communion wine - the true holy Ghost of yesterday -- telling us all About the bad place and the secret Of it -t/ bad place of love-(saved?).

Poetry & Love (#)

The Phoenix (#)

I have read a haiku about Love And thought Man changes Nature - with Love - not Man But the Poet if Poet is All

A fire in the night - far With the fields - shepherds Sit around the phoenix - n/y

We are - and what true God Can be - tears bring wisdom That is a verse of God & Love is Pain not Pleasure. The Flock (#)

Awake - blue star melting In the night - the sorrow Or the Graal - burning and Cry for her love - t/ shepherd. Sacrifice. To my Lover (#)

The Raven Flies Sad Mother Dies The Baby Cries White Raven Flies. Ode to a Computer The Moon is in It The deserted Street The Oak where We Meet The Heart and the Beat. To Amerigo

Lar of America Herald of Night

124 All are In You The Big And Dead.

You The Blood of United States of America

About The Clipping of Things I

To Work

The Broken Arm And Broken Brain Joseph has No Hands Mary Blind. Alone in the Cemetery

Alone with Jesus In the Cemetery The Dead are Silent The Rain Speaks. The Pogany Castle

In Night Castle is Wet In Night Sun is Set Dead Ghosts fly Dead Night cry. To the Genius of America

The Paper Of Confessions The Nuggets Of Liberty. To Liza All the Factories Are Mine All the Workers Are We.

I Walk inside the Worm I Live with Ignorance Down in the Grave Forever Alone. Transylvanian Night Comes Night I fall Asleep Town is Foolish Moon is Deep

II More than that – a need to break The heart of strangers and family To play with feelings as a policeman To hurt and to be hurt and do Bad – like the psychopathic thieves There must be an explanation I Think but don’t request it instead Wait for the bloomings to make tea. HOMOSEXUAL UNROTTING

Love is the End Like Death When Music Is Done Only Dark.

Dead entombed and wept for By some law of nature a refuse To rot turn into excrement and Earth a dead homosexual Saint Alone with himself in the coffin What miracle has passed who done it Maybe St. Anne of the Weeping Children What will we do of this Saint?

CONTENTS PURPLE TOMBSTONE 1. The Letters of the Unperson 2. Beatful Stones 3. Words of the Nightingale (14 American Poems) C. XTIAN POEMS Felix Rian Constantinescu 2017

My tombstone will be of purple waters Made of my tears and bloodful thoughts It will be a trufle watered by my cadaver Inside the Earth as in a woman's tummy On it will writ HERE LIES RODION THE MAN OF BIG IDEALS AND GREAT LOSSES and a year or two of the ones Known and a star a bee star with honey.

Ourselves alone MUTANTISM The funny things we do ourselves Alone in the black bed of foolish Thoughts the eyes we give for Nothing - the dead reasons of Regret - and pain - we will never be The same after our games - win or Lose - we wait for pedigree and Love - noble and ice-cold and pure.

A MILD WAY TO MUTATE THE BRAIN TO ADAPT MEN AND WOMEN LIKE TERMITES IN A PYRAMID OF SAND TO GIVE DOCTRINE AND IDEAS EVEN AND TO PROMISE FREEDOM OR FUN TO OFFER THEM A CHANCE TO BE ALIVE LIKE TO A LAZY BEE AND TO TEACH IT ALWAYS CHOOSE FLOWERS NOT SALT.

Napoleon Laughing OPTIC FIBER VILLAGE

My Dream is A River And my Head A Stone.

Orgasmic brain - what will be left of it But today the man laughs - just born Far from his destiny of truth an death But what ideas flow in his uconscious

To My Mother

God knows - nothing satanic though A beautiful Child before making world Obey - they say genii laugh too - a Cosmic laugh - followed by rebellion & meaning.

At Night At Day When Black Comes Gray

Of the family in frenzy but that Was long ago still lurking in Memory and deeds I am yes A madman b/ e/thing has cause.

To the End

„cante' waste' hoksila ake istimba, hanhepi kin waste'.” Lakota Lulluby I was Buried In a Garment of Stones And I Built A Cranium Armor

Seems like since always I have it The habit to tear unkowingly to Weirdly clip things without reason To break the expensive things

The land is the same, only the plough's Blade cut is bigger ever since the Nazi-Soviet War the villagers are devious the same or Not? Who knows? They don't eat corn With milk - they have cars and fancy clothes And foreign money and vice diseases & www . & dead relatives in rich tombs in the cemetery But they do it they plough & sheperd after work.

Broken Guitar THE CABBAGE FIELD

To You I Pray With Death Alone To Me She Say Life is but None.

The guitar is broken and glued again Mistakingly - they put the neck of a Swan - to this yellow silent piece Of music - how can She sing except

This year we will put cabbage I can see the letuces rise just As back home in Anatolia and Far East to Armenia and Iran

Waiting Death Death is a Glimpse Of Light Excess I learnt the Truth I must Profess

Before Death - when the swan will rise To a heaven and the guitar will shrink In the depths of the earth - and spring When we'll live in air & our memoires.

The cabbage field will be one Of the world's wonders and We will eat it all day after day Until next spring happy and full.

Thomas More. A Life Art Down in the Path There's Nothing True So me and Death Is Stamp and Glue.

THE DESERTORS I believe that flowers mean flowers And believe that people mean people Like truth is a red caterpillar Tearing your soul down

To the Werewolf From the Vampyre I write American Werewolf

I believe in the eternal leaves And the soliloquia of dead Mother I believe God a wall and a door & my names mean Thomas More.

Tired of this paradise they go To build another Their eternal dream Of civilization and spirit and they send Colored postcards and the wine of Peace look how sad they are we Became again the grizzly volois A strange land with no inheritance They exod using God for impotence.

JURAMIS, THE DARK GIRL London and Kerouac Wrote American morning. To Dollar

A dark girl - made of chaos & tears She is alone - alone and relentless Remained in Sheol read her S/speare's Is in a Child love's meaningness? Tell me - is it? - or not - and all a lie? What is to be if nothing? - please please Answer me - does Life end? & love die? Friends are unseen & only Soul is.

ASYLUM CRY Some time ago I wanted to draw With blue ink the overstreet asylum And I drawn a beast with big teeth And opened jaws on all the page Yes I know the feebleness of the ill And the attitude of Mothers and

125 The leaving there but this night first I heard the pain of the asylum the cry. THE GRUNGEROCKER

Walks lonely w/ stories in hand on t/ roads of t/ city to t/ new bridge Where the younger hip hop kids draw defamatory images of him Walking and gay and orgasmic like Whitman - forever unaccepted Forever philosophical - like a serious waker - and no friends

And sails West Six million villages left in permafrost 23 million souls in the dark - every road Falls apart - you will live you will see God Leave us - go - go Mother - go son - forget us Romania - Albania - Macedonia - Cernowitz Who cares you know - I want a Dorothy’s house God knows w/ I want - I want to go - uncompletness I want God to come and bury my Mother.

Towards the Atlantis To convert Death West in Atlantis. A FRIEND OVERSEAS

Mother quit long ago to understand him - She dead anyways The city just don't seem to accept his own ever since Childhood Un uomo universale from tertines to Sheryl Crow but is he straight? Girls look at him as at to something strange & shut up to themselves.

DAMNATION

to Rodica Lăzărescu

The fields belong to the centuries A way over the sea - a song of t/ Fregate with the heart of a Swallow You - left - and made a New World

THE DRAKKAR

I am the drum of the drakkar pulsing in the sea The prophet of the berserk and merchants warmen The innocent the soul the bird the spirit I am The drakkar god possesed knowing the unknown Way - the waters fight as centuries the lands cry Blood - the drum is my heart and the ship a big Fish w/ maiden head - I am t/ only one knowing We will die - I am t/ only one peaceful - albatross.

Damnation is not a thing to be desired Mostly - all people seem to profess Heaven - except for a few psychopaths And quirky rockers - or maybe the Corrupted souls - destroyed auras Mad - the hurt - when damnation comes It's like a knife - in your frontal lobes To be avoided but life is so beautiful. THE FLOWERS

THE NOCTURNAL

At night we betray ourselves we love Not men or people but the night itself A biological etat d’ame not love even But chemistry and veins wet tissues It is called the nocturnal man t/ strange Of silence bereft near the lamp and Computer - we pray to become digital Or for the night to neverend - no pain. XTIAN

It is questionable which is the meaning Of flowers - they germinate in the snow On boughs in the field in the orchards & gardens - & then everything is t/ same Dead - they bloom in t/ cemetery & in brain Of corpses flowers are unconsciously Compared to stars - flowers have a law Of their own - which we all accept - no one Cries for the death of a flower - & we kill Them - again and again - With a humane Fascinated superior grin - we do - in our Lovedeclarations and mourning and poetry. The Children Hospital

Engines and brains pumping on the streets In silence - the silence of robots and laugh Of hyenas - the grunge of the day and yes For me the song - Xtian - keeping my soul In all the autism of the mechanisms - and Money - for everything a price - o, God When will I die away from the pharaonic Cities? - still alive - still walking - thinking.

From my window - I can see the Children Hospital - a place by God forgotten Souls rejected by life - not good enough How much they eat? Do they have Mothers?

In the resemblance of the Ancients The Caelts - riding on stars and Birches - you were born of doom And hope - so Talitha Kumi -.

THE POETRY

Written - thought - self-spoken - dreamt Copyrighted - own - claimed - fought for A piece of property - like a stool or an USD - the poetry is the solace of the self What's it all about - money & checknotes or the freedom of the word inside us and Man? Really? The poetry is a violent game In which we have to lose like t/ gladiators. Felix. An Autobiography

Writer - singer - behaved Rastafarian Locked in a cabin - on matresses in Barrack - thinking - of love & abuse Poetry and squalor - a dog - why not? Still alive in the world not agreing with Sinking in the equinox of the great fall Sad - most than anything - living hurt In t/ Precambrian of t/ contemporary. The Clown

But they _are_ good and they pray in prison And as they just sit they help each other up In the afternoon on the tricolore benches They are not heart misfits just soul martyrs

Alone - having only himself to think about Unloved - green brain like French cheese Singing or silent - hated and loving enemies Nothing helping him - really - nobody - the

In a better world they will be adopted and Loved or sent back home and healed And they would have food to eat and they Would pray and work and love and grow.

Girl is far and lonely too - the female Clown With a library and digital library in head Red heart - burgundy lips - the soul a tree In bloom and fallen to the ground - praying.

ANGELS

Consecrated Bread

I wonder sometimes and now Parsley sage Rose Mary and time Does any man or woman need The angels given to us - do we

Dough of the Ancients - staining the hands Of Maiden Mary - from the Hellenic Ponts Stained of olives and the oil of the battle Lost generations of Virgin great priestesses

Or just live like beasts for the Evolution - like the gorillas in the Prison - like the dogs in the den Do we need angels tell me?

Artemis - Athena - Minerva - Ceres with All her prayers - the first Christians - holy Killed and raped by the Barbarians - I am Their voice their soul their Child - honor me.

Bad Marriage

The English Bible

Psalm 73

I read in the English Bible The Past Present & Future If world will unite in peace It will be in It - It will be in It

CHIAROSCURO

A rembrandtian icon - a soul among daemons The Brahmaputra pulsing in the temple - sky Toledan with lightning and revelation - the sinful Child - ostracised then - stoned - the pilgrim Child - the War lost - and the heart a seed of stone The Calvary - and the Law - never fulfilled Torah Death never coming - expected as a salvation Life proving t/ Bible - in silence & obscurity - son. A WHITE SHEET OF PAPER

I sent my Father to the printers To ink my Romanian heretic book And I was surprised to see my Book in harmonious array Whith 3 dispersed sheets of paper Blank - two of them numbered And the third nude - well w/ only A sheet of paper - still have it. THE HUMANE

Philosophical notion - sociological absolute - the Man Dream - a fall into grace and incompleteness - the pain Of love - of forgiveness - forever and everafter - the need Of forgiveness - to forgive and be forgiven - is soul

Mother married Father out of Christian charity A widower with three mangy orphan cats First thing She bought them warm clothes And food - and loved receiving only for hate And then she bore her Voodoo Child - me The loser of the family - She dead years now The older brothers wait for Old Bad Father To die - and the little one to Auschwitz.

I read in the English Bible The Past Present & Future If world will unite in peace It will be in It - It will be in It. Evanescence

An angel? - the biological laws of the cosmos - an islam Of every soul in genius or simplicity - the road To Jerusalem - the truth of weakness; everlasting And psychology - but more than that - the Greek temple. DOR & ECSTASY. The Industrial Revolution

Gauguin walking with Christ - & the surrounding villages Like the boughs of a piano - the sensucht of country-boys The silence of night-fields - lightless - the silence of wo/man In t/ night - thoughts as birds - black/white - beasts & flowers & t/ urban people - offices - euphoric or depressed - crying Or mute - The silent deserted factories the night before Pleasure - soul is biochemy - cars - t/ wisdom of t/ junkies t/ love of t/ gay - t/ machines - & t/ noise of t/ market - mdnss. DARK & ALONE

THE CHRISTIAN

Brendan is gone and so the King The christian Puts to bed in drakkar Viking Towards the Atlantis To convert Death West in Atlantis The Christian Lies there The ship Coffin is

I sit with my cat on my torso Listening to the radio & staring In the night thinking to my Dead Grandmother and her House - demolished - 100 miles Away - just like her time will be When I will erect like a Patriot In the beyond gone dead spirit. The Poplars

Gentle - windpainting in the sky - swaying Like algae underwater - some scorched Of life - vertical - brush lines in tones brown & young green - comforting the sad temples

126 Nobody sees them though - they are angels Ministrants of soothe - in anonymous temper Rocking like the Children for the bird's view Not a place to be - clouds free - prisoner istm.

To the Leafs And Stones Please Let me Pray.

The Minor Poet

THE RIGHT TO EDUCATION

For Susan Stewart, with Love.. Published - accepted - a notion of the age Owner of his name as if of a good property Christian - homsexual - atheist - all in one A dreamer - working in literature - pleasant Never against society and Church norms In t/ open of day - a man of thoughtlessness And words - the unudnerstood prodigy Oh, the minor poet - a name & two poems.

My dad was a jerk you know All I ever wanted wast to read I used to say to People Teach me to Read - but Father Took all my welfare and gave Me no books - and abused me So I killed the Motherfucker Will I go to jail - are there books? MY REASONS

A man died in Phoenix, Arizona A Romanian man - shouting pastor Heartcase - a good friend of my Father In the before years - here right here I heard him on a tape back in 1986 Preaching to Christians and Party Members at an entombent - he said Men who die are not just daffodils There is a place we know not of Where the dead go - light becoming Light - he had a good name - Michael Well if I should bet and put money on It - I'd say the man is angel now - B/ we Will never know till our untimely death. IMMITATIO TOXO

The Cherubim

God how long has been - tell me Twenty years - thirty - thousand? Children meet cherubims & love Them - making them Children No more - alas - the pain never Fades - we all were cherubims Once - what happned - Jesus? Tell me - tell me - tell me - tell... Jazz Math If Columbus had apllied Jazz mathematics is Possible instead of America to be hanged In the fools prison But just as well he Could have discovered How do you call them?

Asperger reasons are basically handful Have you read Kataev's book? - what Do you think about courage? - do you Consider parties fun? - are you a blonde Or a brunette? - what do you think are The advantages of loneliness? - in Childhood did you dream of becoming A recluse? - do you like food? - terrible? - are you sane? - are you guilty? Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful.

Our Grandmothers at least of a world before 1984 - and the Revolution left a mark in any Kid's heart I dunno forever - and we were sick Of Securitate and Fear - and they were poor Kids you know what that means? - & I had been Jesus - Satan too - yeah - but before - I wanted A change like Huckleberry Finn - to think not Weed - So yes - I dreamt of a community without Violence - in all its forms - and that was my first teen Gospel - punk tolstoyanism - dread of Mothers. Basics

D. THE TABLOID. MODERN SONNETS THE TABLOID

Those waves which are In universe and lead Effortlessly from one end To another of the cosmos.

So what was going through you head when You were doing it? - The Punkbullying? You have to remember those Romanian Years - our parents were ex-communists Party Members or Workers - and we knew

A life of basics is a beautiful life A Child's or Children life & smiles A life of few need and huge love Maybe you won't be successful

Autoportrait

An American Prayer - One - Master of Puppets Welcome home (Sanitarium) - Leper Messiah Orion - The Battery - Fade to Black - Motorbreath - Seek and Destroy - The Four Horsemen – Sod

Maybe you won't Dream and drive Maybe you will share onion soup With your ragged family but you Will love them and return to them

sabato, matisse, coltrane, carmelite, Child, butler, pig-eater rabbi, joe le taxi, Ceshire logician - sabato, matisse, coltrane, carmelite, Child, butler, pig-eater rabbi, joe le taxi,

Hit the Lights - The Unforgiven 1-2-3 - Nothing Else Matters - Until It Sleeps - Load - The Call of Ktulu For Whom the Bells Tolls - Damage Inc. - Reload The Memory Remains - My Friend of Misery - Ginc

Like the Jews - maybe you'll work In a factory all your life but maybe You'll make friends in the workers

Ceshire logician - sabato, matisse, coltrane, carmelite, Child, butler, pig-eater rabbi, joe le taxi, Ceshire logician - sabato, matisse, coltrane, carmelite, Child, butler, pig-eater rabbi, joe le taxi.

Mama I'm Coming Home - Soldier of Fortune - Gee Guerilla Radio - Sleep Now In the Fire - Karmapolice It’s only When I Lose Myself - Back in the USSR -

Those tired too sexy bereft women Who would teach you of women Wisdom - & instead of Rio: alms -. Mind Hurricane

Overcomed Asperger

Imagine - Let It Be - Blackened - Don't Look Back In Anger - St. Anger - God Will Make A Way To Your Heart - He Holds the Whole World in His Hands - It. UNAPPRECIATED PATIENCE

Asperger is not a friend Asperger is not a friend Asperger is not a friend Asperger is not a friend Asperger is not a friend Asperger is not a friend Asperger is not a friend Asperger is not a friend. Autoportrait 2

sabato matisse coltrane carmelite Child butler pig-eater rabbi joe le taxi Ceshire logician joe doe sabato matisse coltrane carmelite Child butler pig-eater rabbi joe le taxi Ceshire logician joe doe sabato matisse coltrane carmelite Child butler pig-eater rabbi joe le taxi.

I know I shouln't tell but show My home was hell forever So I took to the priest to the Psychologist to the priest

No dogma is good Enough - no man Holy - potentially from Reject to Man.

But you and them - I know slavery My mind hurricane is going to get You - this is what I believe I do not do - I do not do I do not do - I do not do I do not do - I do not do I do not do - I do not do

For life - by my family - judged Made to live as a convict Hazed - mazed - amazed - led

I do not do - I do not do I do not do - I do not do I do not do - I do not do.

Because I seek peace a martyr God is beyond - and here - but I am alone - peaceful stranger.

Textmessage In the Night

THE FLOWER

I feel like holding a flower In my hands - my soul Maybe - a gray flower & I sit alone on t/ embankment - there are no people Near - except drones and Stars - I look at my flower It would be a pleonasm To confess that I cry Anyway I cannot protect It - my flower will die

To the Fields. To Dr. Terpe, Yeas Ago I said my Prayer To the Fields Of Incence and Myrrh

I do not do - I do not do I wrote my life away - for you My God - my pain is not My brain - natural born soldier

Again - to the psychyatrist Only to be abused despised Neglected rejected hated Feared clowned left alone

Milton

The man of the '20s Is morally implied W/ political convictions Freedom seeker

for Kubin Hurricane Carter, Books can change the world.

Hey kidd if you're just outhere in dark Not knowing what to do with you Nobody knows anything for you And why do you still bother be good You just sit by yourself and years pass By or you live your life in the collective Maybe you live in pain maybe you live In pleasure but just take it man, girl Even if god doesn't exist just do it Be your own god and sacrifice you Be Jesus for you just for you & eat Take a crumb of popcorn with soda And think to whatever you want but T/ way u won t b just meat capisci? And Maybe Shame Is The Answer. xxx Fantasia for all the ashamed masturbating Children.

Soon before me and only Herds of sheep pass by B/ I hv a flwr in my hands. DEATH OF A PASTOR. A Sonnet

First is the play Then is the game Head of black & head of hay

127 And then Life Become the same Full of pleasure Full of shame In the end death And tears unwept Fall from the eyes Maybe we are Karl And Gretchen and Our love Crăiasa zăpezii. With Wordsworth I do not hope in history or man Instead in humanity and kind's Content - now four cents past Shakespeare is dead - and you I am with Wordsworth though In books and poetry - in recluse Sins and sinning tears - I do not Know - if heaven should on earth What City could it be and the Omen Is She a vile pontif? - but more than That - we all humans even God - so Dear Williams and circumcised Milton Lay in town tombs and inward books & to my Death find some1 new 2 save. THE GUITAR SARGEANT A lie for Truthman Ciste. You no longer have to hide Your guitar in the woods Sarge Take it and play it in your helicopter Like Emile Botta the dead hamlet Of our p ă m ân t yes play it In your mind drills shoot the Nazi's With your strings and think If you find anything to think about You will die Sargeant me too Our all company will die today So play your guitar for the Children Nothing will survive us except your Guitar So pass it on like a light For a day when all Armies will fight guitars. Amen. THE SOLDIERS THAT CRUCIFIED JESUS The soldiers that crucified Jesus were my men Thirty-three men from all over the world - tired Men - of war and executions - I knew each one Of them - but ten were my friends - ten like the Wonders of the world - I was the first - one son Of my Mother the Skipper was a Persian and The third Arameic and the fourth Etrusque The fifth was Black and sixth Jewish the seventh Celtic and the ninth Greek and the last Getae But we all did it only I was watching my orders The beat slept in the prison-castrum and the Ninth Were busy with their tools and Men with Woodcrosses - yes kill the Mad but in my Madness I prophesied this just as a son of Zeus so this if why am t/ Father of t/ Romans. THE DIVINE COMEDY. ALONE ON WORK DAY It's finally windy warm Work Day Nobody answers the phone I sit & think like a tired dog chewing My broken pencil which I write Nobody's out-there - I'll eat my Steak alone like an Aids man - I Ponder what to read - Paradise Lost - the Devill and the Gods? Or something worse - the tragic Childhoods of great composers? Alone in my black hole the last Verse is the harder before sudden Death - mankind cast me out and Every Father - I'm a pilgrim to my tomb. E. THE HALL OF THE DOUBLE MIRROR 1. The Adventures of Little Punk Dog FR-C Little Punk Dog FR-C Little Punk Dog Goes to school Every kid takes Him for a fool The teachers say He's not alright! He barks and cries Every night Every night! (Chorus) Every night every night The kids say to him

When the talk of - him Bad Punk Dog Bad Punk Dog You're a Little Punk - Dog You're a Little Punk - Dog Little Punk Dog! (Chorus) Every night every night every night every night Every night every night every night every night Every night every night every night every night Singalong everybody! Encore. He sits friendless And alone His head is heavy Like a stone Nobody loves him Nobody will So he starts to Make up his will! (Chorus) Every night every night every night every night Every night every night every night every night Every night every night every night every night Phoebe Buffay and Petre Roman FR-C When he was down Schooled A bloody coup d'état Fooled And the teacher lady Said Who well we vote Kids? Who will we vote Kids? Roman we will Vote Roman we will Vote Roman we will Vote Roman we will Vote Roman we will Vote We all shouted in class We had fun Petre Roman was a Communist Bum I storytell this tale Cause I wanna say That I love Phoebe Buffay Yes I love Phoebe Buffay I'd marry Phoebe Buffay. Little Punk Dog Writes A Book FR-C Little Punk Dog Writes a book The publisher page This kid's a spook. He signs both contracts Don't give one back And this is how Little Punk Dog gets jacked. Little Punk Dog gets jacked! (Chorus) Gets jacked gets jacked His Mom is dead Nobody cares! He sits alone Nobody cares! He sleeps in the frost Nobody cares! He writes all the time Nobody cares! Nobody cares!! (Chorus) Nobody cares nobody cares Four years later publishes On his own money Now he can die But nobody reads - about his Mommy About his Mommy! (Chorus) Nobody nobody nobody nobody People like to sleep eat and fuck If they don't afford condoms They use a sock People suck people suck People suck people suck People suck people suck People suck people suck (Chorus) People suck people suck people suck people suck People suck people suck people suck people suck People suck people suck people suck people suck People suck! Yea-a-a-ah. emoticon smile Little Punk Dog In The Cemetery FR-C Little Punk Dog Sits alone At his head He has a tombstone He's with Grandma We hope he's merry But we don't know Cause he don't show. Little Punk Dog Blues FR-C Little Punk Dog Still has a Father A weary old man Like his dead Mother Kids don't even visit The don't call They wear O'Neal They don't pay a bill They don't pay a bill! Don't say I love you They don't say I did trouble you Maybe my old man will die And just me will cry! Little Punk Dog Visiting Agafia FR-C Little Punk Dog ran

In a cold cold forest Nothing was in the area But a damned securist But fifty meters farther Watched by a cuss And a fart-er In the oldest house Lived a Mother Agafia The daughterless Mother. Educație FR-C Mămica face sex Băiatu face sex Bunica nu știm ce face Hei hei hei Aproape toți fac sex Hai toată lumea Mămica face sex Băiatu face sex Bunica nu știm ce face Hei hei hei Aproape toți fac sex. Mulțumesc. emoticon smile Little Punk Dog Goes To Church FR-C Little Punk Dog Goes to church Christians think His name is Lurch He likes the mood He feels bless-ed And everyday He feels rejected Yay! (Chorus) Bum bum bum bum Bum bum bum bum Bum bum bum bum Bum bum bum bum He is mocked he is used He's insulted and abused He is laughed at and ignored He's despised And he's always bored (Chorus) Bum bum bum bum Bum bum bum bum Bum bum bum bum Bum bum bum bum You can talk to God Only in institution So to be a hermit Is not a solution You must be sharp Smart and holy And you must You must be jolly (Chorus) Bum bum bum bum Bum bum bum bum Bum bum bum bum Bum bum bum bum If someone there loves you It's a wonder But you just can't see her Like Stevie Wonder It's like she is far away Like in a far away land And you wave your hand And you wave your hand. The Failed Suicides of Little Punk Dog FR-C I tried to kill miself Onces upon a time Lime to a lemon Lemon lemon to a lime People want to die And some them Suicide But if you cry Life has a bright side So let me Little Punk Dog Bid you farewell Suiciders are losers What is more to tell? Try this at home with your guitar! 2. The Hall Of The Double Mirror THE EXCLUDED. TO JONI HEY JONI I WANNA TELL YOU ANOTHER HEARTBREAKING STORY OF MINE - ABOUT MY GIRL - YEA - HER NAME IS SHE WELL IT'S A PRETTY WILD MISHAP - WITH AN ANGRY FATHER - HE TORTURED ME AND NOW EVERYBODY IS AFTER HER - TELL ME JONI THERE MUST BE SOMETHING WRONG WITH LIFE - WHY WE EAT EACHOTHER ON BEACHES AND WHY IS HER EXCLUDED THE ONLY INNOCENT I KNEW IS THERE HOPE IN MAN SWEET OR ARE WE GIANT INSECTS? HANDICAPPED CHILDREN For Joni Eareckson Tada. I look at them right now over the window Two girls in red sitting on a bench - and Why they waste their life in prison Angels as they are - o God why no one Visits - Mothers or Brad Pitt - and no One want a vulnerable cherub to love And comfort - day passes and night

128 Comes - the asylum will be a shipwreck

I am in love I am in love I am in love. Who Is Out There?

In the night in which all wait death No icecream songs or prayers will Be heard - just the wall - the holy Here to protect and comfort – The handicapped and bereft - so Please! - if you are man and in Mankind you live - come here and Choose two kids - to live, to live.

A tall fragile hall - Valhalla? - maybe A big room here in which I am alone Ended by the wall of a mirror - what s Beyond? - The other side - the right? I can pound on it like the psycho Child Hit my head against the stainless mire Like the rabies - but I will never see The other room - what is in it - perhaps

Love's Songmix Kiss Love is a silence songmix like a kiss But you have to wait more than than fight So I'll wait for you looking at the sky With courage and a growing heart Please love me you said and I did And the world took life so I wait in the dark At the writing table alone and sad Remembering you and counting your icons. A Brain of Numbers

THE SONGS OF THE BULLIED for Eliza. Yea God save the Queen - we all Are people they say - but who knows What's inside man and his brain The songs of the bullied are cool And annoying - why is that von Paulus Maybe because of the crushed Mirrors of mankind and soul - but Where we'll find the soul to avoid the end And really - since when the feud started The man in the arena with the rhinos Hungry and placid - we have no bombs Inspired men to exterminate the herd But like in the case Grigurcu vs. Nichita What remains - no, not glory - remains The struggle - everyday fight - the bad And good held together in one embrace.

My dead Mom - faith is of no use - blind Maybe beyond are lightnings and forests Or maybe flowers - or maybe just me Stare-pounding - writing digital letters

She is a brain of numbers always praying I am not aswell much more a sinner Tearing up Orthodox or Heretic Bibles Decade after decade & prophesying Death

On the mirror someone reads - never Seeing himself - except the letters I Write - is he trying too to break this glassy Fortress to reach me - for kill or love?

But she is gentle as a tell in Persia Always on her knees always singing Her hand feeds the land and my heart But our love is like the Gods - unseen

CONTENTS A. The Child Said That 1. THE CHILD SAID THAT 2. & 13 AMERICAN POEMS B. Beatful Stones 1. THE LETTERS OF THE UNPERSON 2. BEATFUL STONES C. Xtian Poems D. The Tabloid. Modern Sonnets E. The Hall of the Double Mirror 1.The Adventures of Little Punk Dog 2. The Hall of the Double Mirror

And if Martyrdom will come our way We will say to God - Please stay And if Love will never Be from the tree Heaven we'll see. Personal Exodus To England. Trees are sad today they cry in lobachevskian lines Far I will leave them none will take with me O orchard o forest it is but your death And the Black roses have not bloomed - how sad!

-THE ENDFOR EVERY LOST CHILD IN THE WORLD Păclișa, 2015-2017 Where is Mommy, Girl, where is Daddy, Boy Where you bad today who won the fight today Little Boy Lost with a missing image in the Brain - yourself missing - hurt - failing - sinful Where is Daddy, Boy? Did you kill him? - and God - too? - where is Mama, Girl, tell me? No one knows when the hurt will end - but we Are the ephemeridae of the summer not living But l o v i n g like the animals in anarchist Paradise - So, Mom, Dad, where are you What good is a temple if it makes people Unjust - And God - what good is he - knowing Everything and planning lives like prisonwalls

5, Moxica… 116 poems

RELIGIOUS FE Chabu devi t.’ 2012} 2017+2019 Motto: Ode to FRC I drove along Chaussee Road this morning. Looked up and saw that our Cultural Fortress had been sacked. I'm too numb to cry. So the sky took pity on me and it rained. +Dawnnbooks..t. a. QUEEN MAB Felix Rian Constatinescu QUEEN MAB {13 poems} Felix Rian Constatinescu

If love is a game then why do we lose? - why Mothers and Fathers die and we in their hearts The ice-cold moment when She says I do not Love you anymore and you go in the world. +++ Opened window Quince of white lights. Cloudy evening. THE UNDERDOG Every man an Underdog Parents trying to make Ends meet - Children Struggling at school Every man a victim - of The World - and himself Ignorance stronger than Truth - and the shame Of failing - the Underdog Awakes in the rink for a Two dollar bill - people Die forgotten and Children Too - where is the good Thing - where is the food For the spirit - the crushed Spirit of our Infants? - speak. WITH GOOD AND EVIL to Alice Liddel Schizophrenia gave man belief But no mad will excuse himself When normal means greed & Power - after a dream the Child Finds out it's insane - and more Than the Kaaba - left alone in The dark and ignored by the big Juries - insane vs. normal - with Good and evil in the same mind Of broken smiles and self-help Books - God an idea in a numbered Book - 666 - and the young Prodigy Dead - in the last day before war When everything turned to toilet Paper and menstrual blood - oh Please don't kill me - I am immortal. THE HALL OF THE DOUBLE MIRROR

I will leave my country and go to the shores And weather will be my friend a strange immigrant Poet - this is a hope - but more the pain Of dying and of unrequitted hunger - I will forget.

August, 2017 – "O, then, I see Queen Mab hath been with you. She is the fairies’ midwife, and she comes In shape no bigger than an agate-stone On the fore-finger of an alderman, Drawn with a team of little atomies Athwart men's noses as they lies asleep; Her wagon-spokes made of long spinners’ legs, The cover of the wings of grasshoppers, The traces of the smallest spider's web, The collars of the moonshine's wat'ry beams, Her whip of cricket's bone; the lash of film; Her waggoner a small grey-coated gnat, Not half so big as a round little worm Pricked from the lazy finger of a maid: Her chariot is an empty hazelnut Made by the joiner squirrel or old grub, Time out o’ mind the fairies’ coachmakers. And in this state she gallops night by night Through lovers’ brains, and then they dream of love; O’er courtiers’ knees, that dream on court'sies straight, O’er lawyers’ fingers, who straight dream on fees, O’er ladies' lips, who straight on kisses dream, Which oft the angry Mab with blisters plagues, Because their breaths with sweetmeats tainted are: Sometime she gallops o’er a courtier's nose, And then dreams he of smelling out a suit; And sometime comes she with a tithe-pig's tail Tickling a parson's nose as a’ lies asleep, Then dreams, he of another benefice: Sometime she driveth o’er a soldier's neck, And then dreams he of cutting foreign throats, Of breaches, ambuscadoes, Spanish blades, Of healths five-fathom deep; and then anon Drums in his ear, at which he starts and wakes, And being thus frighted swears a prayer or two And sleeps again. This is that very Mab That plaits the manes of horses in the night, And bakes the elflocks in foul ****tish hairs, Which once untangled, much misfortune bodes: This is the hag, when maids lie on their backs, That presses them and learns them first to bear, Making them women of good carriage: This is she—" — Mercutio in Romeo and Juliet, Act I, scene IV Pilgrimage I went on a pilgrimage today my love To the indigo temple of your soul & spirit All Jesus could say was Mary mm that is good But I was walking in you and breathing ice I was afraid to pose for a portrait So my incandescent eyes would show up So if we have brain who knows to kiss? Sweet you made me happy & you were miles away. Lost in Myself I lost in myself on the path of pleasure Now I am drunk searching for icons In this world for the holiness of beauty O Gods how beautiful you must be – I am trapped in my head full of seeds & I think of yesterday & her marble chest No no please don't kill me with stones

Mother, I fell in love with a Girl A very beautiful girl b/ that's not it A religious girl I haven't felt like this Since seventeen Her beauty is brain transmuting in spirit But I must confess - her eyes make me Lose myself in God - She is not a woman But God manifest Please, Mother, hold me make me not betray you I have two lovers - forgive me - and She is not More beautiful than you She is just God Should I love him? My mind is religious I am infected and surrender to love Logic has no avail I broke the chess table how I wish You were here and let me dream with you Mother I am Jewish. Who Are You? To Thysbe Who are you my love? Athena? Artemis? Thysbe? Tell me your name so I will Write it in heaven Is your name a prayer a word From beyond? Are you the God of love and true happiness? Tell me your name Write it in marble and spirit I have walked to all the temples Looking for you and waiting In silence Your hands are t hands of a worker You work until now? are you a brook A temple a prophet? the god I adore And pray for. Crescent Peach I started eating a velvet peach but I stopped Feeling as if I eat the Moon like a mythical demon I put it on the pocket book New Testament In Mom's library And this vision gives me thoughts of unloveness Not love - because only God loves and Mary I ignore it and think of beautiful things like Daffodils by WW I wish this peach to remain forever alive I love it But I am just a fool and love has worth o Gods They said Whitman was a loser I say a prophet Of truth and profits Dad offered me this peach for me to eat but i stray And take it as a knick-knack a porcelain bubble To keep it near and drown in thoughs so give me help Giveme t peach of love. Songbird I am a Nightingale who sings locked in your palace Like in a blessed cage of velvet bars I pray here And wait for Wentai to come in my arms I pray Your soul is a bird I wait in the dark alone and in love I do not need the world Except its songs and stories if I had to walk a thousand Miles I would if I had to die but you are here and alive Where are you? Looking in the Spring It's dawn and I sit by the waterless spring thinking of God And looking in it I wait for the water to fall The spring is the sunrise window in Mom's room I am pensive There's nothing left in the brook except stained-glass

129 Stones like genii of the earth with funny faces I abide there looking at the marble pebbles and the enlightened mouth By the icon I pray. The Organ A boy older than me had a Casio organ from America I liked it I wanted it for me and seeing it I began to think Of it to want an organ for myself I even went with Dad To a dealer and tried three I always believed the schoolboys at Baptist churches Don t know to play it I was Orthodox and praying But organs attracted me platonically I wanted one And I almost had a computer. Nectarine. A Tragedy A fruit half peach half apple a genetic discovery Does the apple regret the gentleness of the peach? O Gods do nectarines grow in trees or not? O Spirit You say more peach... b. Love Declaration # 2017 LOVE DECLARATION {fiefteen poems} Felix Rian Constantinescu 2017

Pace

Olives

Even the genii kill themselves so Mr. Trump This is the gospel you want? I don’t know I don’t know why idiots Can’t listen to a girl?

Look man the peach is almost dead Is the sky magenta or lead? I would ask what you would do If someone says they love you?

God is far way out but I’m here Alone under the lamp-post George and Kramer visit me And the Sorrow.

But here on the bank of the dam There are olives Uncle Sam I would pray please come and say You will work my trees today.

On Eating A Piece Of Bread

The Dark Girl

A good man gave me a white bread Two days ago and I still eat at it Alone in my room by the rhythmic icon I hold it in my hand and think

My Mother was daylight like Rihanna But She s the dark girl hiding in the night A computer in love and I m going crazy I m so sad today and I don t think I can cope

Something like a kiss or the communion The bread becomes my gray brain But who is this bread what field of rain? What bird of wheat died for me?

People are indifferent and world is a spiderweb We are all sick and especially myself so I m gonna Sleep She hides in a computer I hate my life And want to die to go in a place computer free.

New York

c. Moxica. 10 poems

In my youth I dreamt of going to New York To me it seemed as the coolest city W the NBC, books and Tribeca music & movies I thought New York should be my destination

Flowers

The Baby She is the baby beautiful as a bee Tired in September and free I love her but She doesn’t love me She is in Love

But I am a suburban boy with no true faith Far in the deep so I never really went to US I have a friend there someone who cared For me so I’m here now and think of NY. Love Came To Me Like A Beggar

She is the baby beautiful as a bee Tired in September and free I love her but She doesn’t love me She is in Love.

Love come to me like a beggar And took my hand humbly Walking in the dust She said Love is the greatest of All

Sappho s Confession My forehead is filled with dew I wipe it but it grows right back Love not pleasure I think pleasure Is for rats and mercurys

Love is no thief is just a girl Crying because of Destiny Yea if Love’s real then we All wasted our life for not knowing. Mary’s Family

I try to get close to you and speak To your lips to say that I wait That I Love that I stay but will you hear? Please kiss me and let me.

Daddy is far away and Mary is working She sends a letter each day There’s lots of work at the factory And the kids are unborn

Love Declaration You are the hidden love Hidden inside me – beaten Rejected and cherished You are the hidden me

She met a soldier who wants peace And She’s gonna give it to him She gets ready for Christmas And waits for somebody to turn off the light. A Girl

The others are not you Not transgressions though Why do you come to me What do you want? So I will go And tell your name to the heavens I will speak your name To the world You came To the brook of my heart Here you wait me For millennia. Thais Jesus died for the world Mary died for a kiss Theologians are perplexed & I pray to go up Luther couldn’t explain this I am the sinning virtuous If sin is a kiss Please please please come to me. Love I met a kid looking at the sun At the borderline of a hospital And I think now is love for the rich? The poor love the most I saw two people at the edge of a road And I think do they know love? Why don’t they teach it To the poor and cinderellas?

I had a girl for ten years from my village We were like peaches and pie the 2 of us But She had a husband and an annoying Younger sister so it was a clean Romantic Affair I have no regrets I tried to live right She even confessed her love to my Mother In bed with her & then She died & before that I looked at her & thought how beautiful She is. I Stay With The Bread In My Bed I stay with the bread in my bead I know this way bugs will come But I cant help it I wish to consecrate My body with prayers and love So I will become good as bread To be ate and be cherished Like this place is a church For the desperate and beggars. The Dove Comes For Love for Kina Grannis The Dove comes for love I don’t know her name and She‘s hungry so what will I do Willi open the window and Put my bread before her Or not? She didn’t come now The Dove is afraid too scared T eat b I m make my confession.

Flowers must be cared for Cultivated and loved and watered They must be touched and kissed Must be kept in sun and rain and night Flowers of all colours must be loved Cherished put above all things in the world Loved until craziness plucked like hearts Of unicorns and sirens and kept in dark. My First Hobby My first hobby is in killing spiders I don t hate them though I just Am afraid of them like really afraid And I think of their psychology I believe in an earlier life I was a Spider so you may say I love my own I kill them not with a broom or book But I kiss them passionately & t die. He Kissed Me! I saved Louis Armstrong today He was working and I went up to him And he kissed me wow I feel Very sinful I saw that giving myself To him would mean something To him anyway I think he's A beautiful human being and Dinner w great I hope to see h again. On Eating A Piece Of Bread A good man gave me a white bread Two days ago and I still eat at it Alone in my room by the rythmic icon I hold it in my hand and think Something like a kiss or the communion The bread becomes my gray brain But who is this bread what field of rain? What bird of wheat died for me? And Maybe Shame Is The Answer. xxx Fantasia {for all the ashamed masturbating Children.} First is the play Then is the game Head of black & head of hay And then Life Become the same Full of pleasure Full of shame In the end death And tears unwept Fall from the eyes Maybe we are Karl And Gretchen and Our love Crăiasa zăpezii.

He Kissed Me Textmessage In the Night

A Boy Christened Cinderella Mother loved him very much She was the only one She wished to give him her love So he would find love But world is made of diners And no food and collective loneliness The Prince is away on a hunt And Cinderella is just dying. Cinderella at the Hospital I saw a girl at a hospital I went to I must confess She is my number two The first is a blind singer somewhere So what could I tell you? The worth of a woman is not in the work In the brain or faith but in love And beauty – so Cinderella waits For a healthy boy to come to his senses. I Am Just A Girl Asking For Help So I am bad Sorine I gave you my love but you are on your high horses Society has no courage And you are not my friend anymore I don t expect excuses and I know I had a brother I just wish to live my normal life with my big normal brain So I am writing a letter

I saved Louis Armstrong today He was working and I went up to him And he kissed me wow I feel Very sinful I saw that giving myself To him would mean something To him anyway I think he’s A beautiful human being and Dinner w great I hope t see h again.

Hey kidd if you're just outhere in dark Not knowing what to do with you Nobody knows anything for you And why do you still bother be good

The Spring

You just sit by yourself and years pass By or you live your life in the collective Maybe you live in pain maybe you live In pleasure but just take it man, girl

I have a spring in my room I don't drink from it but others do I don't like the water but I am sensible To others feelings and they are thirsty

Even if god doesn't exist just do it Be your own god and sacrifice you Be Jesus for you just for you & eat

But sometimes I get mad I think Of closing the spring with concrete somehow But it would be wrong to kill a spring So I just lie in bed and despair.

Take a crumb of popcorn with soda And think to whatever you want but T/ way u won t b just meat capisci?

Mountain Flower She is a mountain flower With eyes transparent water And mouth of red petals My second my Nagasaki So I’m gonna hand here A little bit! She just thought Of Love and this is the reason A lovethinker building temples.

Mind Hurricane for Kubin Hurricane Carter, Books can change the world. I do not do - I do not do I wrote my life away - for you My God - my pain is not My brain - natural born soldier But you and them - I know slavery My mind hurricane is going to get You - this is what I believe

130 I do not do - I do not do In Dacias - so he spoke to be liked I do not do - I do not do I do not do - I do not do I do not do - I do not do

To My Mom Who Was a Teacher

Not to be frowned upon - not to be Inefficient -- not to be trusted - a

I do not do - I do not do I do not do - I do not do I do not do - I do not do.

for Frieda

Candidate to exclusion - yes that

The Earth is tired

Was it - when every man drinks blood

He has to get up early

You must do it - socially - to be accepted

And work or kill

At the Red Ball - to live your silent life

The Earth is tired

Oh, Romania land of the vampyres

Mother is tired

So today when we think that we're freed

She has to teach

What is to be done with our parents?

Or break her breasts

Should Hamlet kill Polonius and Everybody

Mother is tired

What should we do - let's all think about it.

The night is tired

SONG FROM TARTARUS

Basics A life of basics is a beautiful life A Child's or Children life & smiles A life of few need and huge love Maybe you won't be successful Maybe you won't Dream and drive Maybe you will share onion soup With your ragged family but you Will love them and return to them Like the Jews - maybe you'll work In a factory all your life but maybe You'll make friends in the workers Those tired too sexy bereft women Who would teach you of women Wisdom - & instead of Rio: alms -. The Tabloid. Viva el Pueblo! An American Prayer - One - Master of Puppets Welcome home (Sanitarium) - Leper Messiah Orion - The Battery - Fade to Black - Motorbreath - Seek and Destroy - The Four Horsemen – Sod

She has to shut up Or fly into the skies

ISLANDS ARE TURNING

The night is tired

CHILDREN ARE MOURNING

Hit the Lights - The Unforgiven 1-2-3 - Nothing Else Matters - Until It Sleeps - Load - The Call of Ktulu For Whom the Bells Tolls - Damage Inc. - Reload The Memory Remains - My Friend of Misery - Ginc

ONE TEAR ONE SMEAR IN DARKNESS FEAR I am tired

Mama I'm Coming Home - Soldier of Fortune - Gee Guerilla Radio - Sleep Now In the Fire - Karmapolice It’s only When I Lose Myself - Back in the USSR Imagine - Let It Be - Blackened - Don't Look Back In Anger - St. Anger - God Will Make A Way To Your Heart - He Holds the Whole World in His Hands - It.

I must write

RICH PREACH WITH PRIDE

Or die

POORS TEARS CONFIDE

I am tired.

THERE IS NO WAY TO YESTERDAY

Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful

Mothersong

I'M GONNA DIE YOU RE GONNA CRY

for Miriam Makeba Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful Beautiful.

YOU RE GONNA DIE I'M GONNA CRY

My Mother could never

WHERE THE LONELY GO

Really sing - but she did

THIS NO ONE KNOW

d. Health Issues. 64 Poems Felix Rian Constantinescu

My Father could never

MAYBE IN LIGHT

2017

Publish - but he wrote

MAYBE IN NIGHT.

I had not any friends

POET LAUREATE

To a Friend

But I lied in wait My brother could not

Ye, Conqueror, sweet friend of youth

Open himself - but he loved

Me - something like Bruce Springsteen

And death - forbid me for betraying

A symbol - a madman though - obsessed

In life's passion but please do not

By bullying and pedophilia - poet laureate

Forsake your friend for fail in see

Who are you I will not say though known

My kid brother was always

Nonetheless - I represend a message - a

Ununderstood - lost not hope

Meaning - something to be deciphered

My sister lived alone

In long centuries and unbearable solitude

All her life - but she tried happiness

Every man a loner - this could be the reason

You are to anyman from sea to see &

And spirit and the crown are friends - truth

At my rebel pace I welcome in my bosom

Killed with kindness - a neverending pain

The mind the wit the beauty & love's wisdom

A lamer I am I cannot sing like the Moonfish

So Mother song dad's poems

Like the brain of Ludwig van Beethoven

My friends' ignorance brothers' heart

A sad man - an Arelquine and Colombine

And hope my sister's happiness

Sitting grave at the other end of the phone

And you - are what I am.

You could say I made it - but really what are

And skylarks in t/ sea but you are my friend

Words without acts - forever loneliness

Ignored dismissed forgoten drove away

Could be until better drugs - And now at this

With blows and prophetic anger but please -

The Informer

Blessed hour I have one request - love me.

Never thought of himself as a bad man Be my friend now and forever if I should

Said his prayers every night in those times

Say your name but 'tis my silent prayer

But was afraid - yes not bad but afraid

Make me your prayer nightly and of light

Of the killing machine driving around

When men afraid of light be you mine - my friend.

It is Better to Be Good

It is better to be good - you

131 Don't get into troubles and

Help me? - And he ran from the back of the

In time become a revered

House - to do his chores - and he was really

Man or Woman - a pious

A l o n e - like Michael in his glory - there

But more than that - it is

Was really no time for too much school

An access for the better

And thought - he resembles more Saint

A way to Christian light

Francis than Saint Augustine - Martin

A way of not hurting people

Luther and Martin Luther King than the

People say that every

Great one - so at nineteen when I returned

Bad man is not pleased

He left home - forever - a Rabbi rockstar? -

This may be true - I think

Joseph grunted at work - Mary thought

A way to happiness

And then came the Downfall & Resurrection.

The mind - a feminine logic - in which you don’t Have to love and laugh and leave - but pensively Remain in riddles and all the mind's fallacies I began with Sylvia Plath and Anne Sexton on 7th grade - talking about insane Fathers & Abortions - and fell in love you might say - with The English poet - but not love but commentary If Hell's real poets maybe the ones elluding it By thinking and by writing and by fearing everything Now I m old but never will I forget the day when with Trembling hands I opened that Penguin Book and read. I not believe in happines But I believe in goodness Mommy The pained and maimed

I HOPE I BEEN A GOOD FATHER TO YOU

Good - hoping, loving. For President Vladimir Putin, For Vlad on 9th of May, 2017. THE FEDERATION

I hope I been a good Father to you Now I must go and I don't know but So in the 50s people suffered I look at you and what fine man you Poets are beautiful

I am an honest poet

Have become - I mean you won't

What I remembered

Hold my death against me - the dead

Star Wars, Star Trek

Are my friends - and I think of old

Was the Federation

Things - I try to remember my birth

You see - Celts &

But anyway now it's your time -

Germans - and war

I am going now so that you and your

Is it really worth it?

Children can come after me - to a

This you must answer

Better world - which is this no other

This islands are like

Your life is very hard God knows it

Husband and wife

I - pray - that you will find not peace

Together since the

But battle - you must be your own

Separation of Mu

Hitler and your own USSR - son

Could it be my man

Daughter - you are great - so begin.

Jewish martyrdom? Teddy!

Sylvia's kids The woman Jesus The aborted little girl Rest in peace lover

Overcomed disaster Life is beautiful man Antigona An United States Agripina Of the Celtic Islands? Like in t/ times of bear?

BOOK ENTOMBED IN WESTMINSTER ABBEY Daddy Mommy

I Want to Be Your Jose Marti

Thoughts of Michael the Brave. Frieda Sony.

I want to be your Jose Marti

Loves at the distance do work? - I

Tu unify the land - to speak

Discovered a well of poetry - a deep

To people - the move the

Fellowship - Maybe I'm a betrayer

Banker's heart towards the

But I didn't want to be - I am true

Beggar - and the Beggar's

Blue - but here - like the Gypsy of

Aswell - to be someone

Nălați that put the Union Jack above

In my community - to pray

His door - and English poetry est my

With the lightwaves -

Patrie - I may be on another star - but

To kill your brain with love

Poems are not conditioned by space

To burn your heart with

And I believe in you and you in me

My words - to find a common

So here - here - it is England and

Idiom - to communicate

Eire - here in the tomb of my Celtic

Kindness and selflessness

Mother and my German Father - please

To prove that the Queen

Do not forsake me - the lowly book I am

Is willing to be a subject

And bury me nest to Wilde and his Swallow -

To save the lost and found.

Tell me you'll come & take my head.

LOST PARADISE

A quoi bon avoir quitter Coasta Boacii? Emil Cioran

I look back on the track of my life At the freedom years - when I was Young - like the dying Atreyu - oh My friends - away in the library

Of dreams - then everything was Pure - without compromise with Myself - another age of innocence Dead with Wet Wet Wet - now a vet EVEN JESUS WAS A CARPENTER

I BEGAN WITH SYLVIA PLATH AND ANNE SEXTON ON SEVENTH GRADE

Insane - a prayer & a sinner - I can't I c a n picture Jesus - he was a poor boy Everything I owe to them - women - life and

Go back - to the other universe inside

Blood and Poetry and English words - oh

Me - ah, lost forever - like a godly

Dear when I was a kidd - thinking in Romanian

Dream - but maybe in Death or

From a poor family - and nobody loved Him - except his Mother - he had to work Hard with his frail Child hands and help But nevertheless each sunset found my eyes His Father used to say Jesus will you come English is not a language is the sillogisms of

132

Alzheimer I will find myself - until

But to my - dearest - I will speak

To pray in silence - and then Pedagogic, and then

Then - I slay myself like Saint

On my twine legs today - no vision

College, and then America - but with your parents

Felix - and speak unconscious

Comes before me - no grace - but

- and yes - and then heaven! - and I tell you today

Words - for the lonely and damned.

In damned - no, human - logic - if

And yesterday my friend - what good is well without

Logic is to be cherished - there was a

Your Mother - America without Mother - heaven

Man long ago - in Galilee - named by

Without your Mother's tears - of your damned

John from New Town - well enough

sinful cursed left Mother - what value is in your

About him - I dare say he is the Father

Reverends who never were the friends of the

Of Grace - but is he really? - you can't

People - like me and you were before the Dream

Be a king and then just become an

Maybe you are not in America - but - you are not

Emperor - no - you should subject yourself

In heaven either - you are not in heaven either

To slavery - your own - or other's - and so

You are not in heaven either - you are not in

Be glad satans - God wants to kill my unborn son

Live - you cannot live your life in peace

Heaven either - you are on the Limb of tragedy.

And he will do it - if this is his wish - to kill a man

Can you? - now maybe it's time to exit

Make him and snuff him out because - he is God

With a song - the song of the other - other.

GOD DREAMS THAT ONE OF MY SONS WILL DIE

It's a sin.

BIFRONS

So what - will I do? - really? - but isn't that death MANSACRIFICE Schyzophrenic - with half a brain immersed in history Itself? - my son - my son should die today - and not Resurrect - I feel betrayed - lost - angry - mistreated Maybe I should die - maybe I should - and let the Jew God - that I will kill his son - but I am a man - I'm better

My Mother and brothers and Father - my friends Human sacrifice was not a particularly common occurrence among the Germanic peoples, being resorted to in exceptional situations arising from crises of an environmental (crop failure, drought, famine) or social (war) nature, often thought to derive at least in part from the failure of the king to establish and/or maintain prosperity and peace (árs ok friðar) in the lands entrusted to him.46 In later Scandinavian practice, human sacrifice appears to have become more institutionalised, and was repeated as part of a larger sacrifice on a periodic basis (according to Adam of Bremen every nine years).47 - Wikipedia.

Dead now - and the jazz of my young years - with Nora on my mind - or Diane - the future does not

Exist - is not r e a l - past is what we got - men and Machines - our eyes are recording cameras - of

Than him - you - God - are a soul of ancient - cruel

Good and bad - and our brains erasing heads - o

And high - the father of Semites and Assyrians - you

Linda - you will be on top just fifty years - and then

Only you are God - but never show up at the meeting

In the holy cave the birdman stands on a tall stone

A lover and a killer - an infanticide - name me what please

He speaks to the people gathered like grains of Wheat or salt afer the dew of night - the Children

Kaputt - yes history was my major - English just

Are asleep - the man speaks like Ginsberg - mad

An appendix - a talent - like the tongue - what are

But you are wrong - not I - you are he beast - the Holy

His helpers informed him of the war in the West

You gonna do? - six feet under - dead or awake

Spirit Dragon - and in the end - when we ll all dead be

And the rebellions in the South and East - what

Hitting your head on the coffin - and all your kingly

You will live - remembering us all - in your miserable

Must be done? - who is guilty? - who is to blame?

Ecstasy - so kill him - and kill me - and dare call us to you.

Punishment is needed - brotherly exclusion - words

BAPTISTS

for Steve

Need to cut and pierce - as phalic nails - the bad

Books - dead like yourself - where is Sylvia Plath

Brothers must be killed in spirit - and crushed

now? - Anne Sexton? - if I would be eternal - you'd

To beg - friendship - or die - in the cold of the world

Live in my memory - but I will die before my time

God come down and be fire in my hand and be!

Because I am Bifrons - t/ god of t/ past & pain years.

We - the people - live - we - the faithful - pure We - the saved sinners -- mansacrifices must be made Now - and at every sermon - the torture of the good

I watch Baptists and wonder - are they really

PUTREFACTION

With words and emotions - Death - banish the imposters!

Better? - saved - like for instance a song? Are they pure or painted gray? - this is my

THOUGHTS ON A SERMON. A Christian Tragedy

Dilemma - and no one can answer this one Their sermons are lofty and ministers holy

When my Mother died I didn't let them bury her Until she began smelling - I hoped - and didn't

Hey, Liberty... You don't respect me.

Their brain - the Baptist brain is a memo

Want them to put her in the tomb alive - like In the days of the Pharaos - and I sometimes

For the Bible - but is the Bible enough? - or

At the Old People Church I heard an illustration

Are they - lying? - this is the second question

From The Golden Age - about a girl rebelled

No one dared answer - so we live thinking of

Against her family - a convert in the seventies

Think - how a man - alive for maybe fifty-sixty

Future holocausts - with our eyes on fire - and

Threatened by her Mother and Father with

Years - in one instant begins decomposing -

Wait - or live -- you might say is an error of doctrine

Exile forever and no money - so She goes on

I do not understand - what keeps our meat

Nothing more - the new man - the jesusman

And did it - She got baptized - and the Christian

Together? - for me is not dying that bothers

Maybe they put family beyond God - maybe they

Tragedy happened - Baptists got her a place

Are the modern Manicheans - but what a perfect

In Deva and kept her in Pedagogic and College

Heresy - yes I watch Baptists - and makebelieve

As I remember now She's faraway in America - well

Me - but the tomb scene - with worms and

In ther lies - taboo stronger t/ t/ gospel - & no psys.

If I'd ben Security captain - you can imagine how

earth-rats - and everything - and those bones

Many parents the Baptists threathened then - I

My bones - that will become - my face you know?

Would have c a l l e d that pastor s boy to Securitate

And is useless to talk about heaven yet -

ON JOHN NEWTON

Highschool, then Securitate College and sent Him after studies to work with the Chinese in China

For Mohandas

I - am an outcast - of all my peoples

Wouldn't that had been just? - the poor simple girl

Soon enough - I will die - and nobody will write

Breaking the heart of her Mother - for a stupid whim

Here anymore - but I want to die - becoming

And I'm talking to you - what about - what about - you?

Earth - soothes me - earth - wet or just dust

Is this the Christian way - young lady - we know I

And flowers - yeah I wanna be earth & flowers.

Don't need to say more - wouldn't have been better

133

THE ESCAPE FROM SOLITUDE SCARDANELLI IN THE TOWER RIF There is only one escape from solitude Loneliness - angst - I have a cat which

for Emi, Ciste, Tinel and the Baptist Church.

Always felt alone and asked me to

1111111111111111111111111111

Comfort her - Now She has three little

2222222222222222222222222222 3333333333333333333333333333

Nobody visits now the tower - and distant relatives

4444444444444444444444444444

Want to take it and sell it - the tower was made for

Ones - and She doesn t bother me

The poet - at his request - but as I said no one

Anymore - and not only that - She is

Visits the old and the mad - everybody has a better

Happy - just to sit there with her Children

4444444444444444444444444444

Life - The church is numbering - Christians and

Cuddled in her - yes my cat escaped

4444444444444444444444444444

Money - the crazed poet is no use to any elder

4444444444444444444444444444

And a shame for the community - with his

1111111111111111111111111111.

Scandalous Childhood and infamous adolescence

From solitude - but what will I do - will

Sermons given on the once loved streets name

I take her kids away - and make her

Him as bereft by God - abandoned by God - and

Alone again - and sadder - man

PEARL S. BUCK

Interferes too much in everyone’s

Maybe he is - seems so nevertheless - Scardanelli Is in his tower house thinking of posterity - all still Left - friends & Church brothers are too filthy ****

I do not understand this Woman - She is

Rich - poetry is the only friend left - to hear his

Life - I don’t want to be that man - so

Beyond genius - like an apostle - what a

Thoughts - and answer him - so he writes - like

I m puzzled of my choices - I don’t

Girl man - she was not a missionary -

Zekaraiah - and in the endless night only God worthy.

Wan t to kill happiness - do you - really? -I

So why living there? - She did not work

Am so sad too now to t/ point of happiness.

For the Government - but was just a Man Living there - in the Chinese poor country

HOLYMAN'S BLUES

She started life as a legend and became PUNK AND PREJUDICE

One - and what a name - presbyterian Ministers loving The Scarlet Letter - and the

The holyman waits in church for the sheep

Divorce - yet not a sinner - so what was

To come - he will tell them important deep

Today on my way to the bookstore I asked

This Pearl? - a writer - writers are very

Words - about humbleness and power

Father to buy me a dark green jacket -

Different - and aesthetically weird - her

He waits in a gentle contrite mannerism

Resembling to the kinky jacket wore by

Tragedy - was that China betrayed her - Mao

Guevara in his picture - it was made in

The new Confucius had no place for her

France - with a zipper - I took it to wear

In the new China - so she left - and lost herself

The holyman fell in _love_ with a friend -

On rain at the embankment walks - and

And more tragically - lost sa patrie - forever

Wants to help him - his help _is_ needed

To remember that I have to survive &

Maybe the secret for Pearl S. Buck's passion

Has trouble at home for it - but it doesn't

Because it was a rough version of

Were the Chinese themselves - peasants

Matter - he will do it - damn it - and help

Taylor Hillridge's own green jacket - just

And women - her l o v e - She had a way of not

Walking out the second-hand boutique

Looking at Asians weird - woman Hemingway?

And three Gypsy young men started Mocking me - and my shirt - and the beer

The holyman holds his acoustic guitar A CINDERELLA

And sings with grace about the values

I might or might not drink - then - after

Of the poor and Christian hobos - he

Leaving the bookstore for the car in the

Is a spirit - not an artist - & gospel is blue

Park - on t/ street a woman - an ordinary

Always writing - never amount to nothing

Woman - looked at me passing & coughing.

Like in the old times - Homer playing his Blues before the shanty Sodom - nobody

The holyman works for his meat - like

Minding about the old blind loon - and his

No one does - with his feeble strength

HOSPITAL PEOPLE

And he's thankful - for bread in Inferno His name Sisyphus? - no much worse Epopee - a classic poet - no books - no

My constant socializing is at the hospital

Prizes - no friends - no taverns - just a

So I began to see people less attractive

Computer and his head - uncriticised

Seems every holyman a Musketeer

Or cool - I see their withered faces and

Uneulogied - uninspiring - a dead man

Like those Tom & Jerry mice - friends

Cattle behaviour - because a serious

For a season or two - and then comes

Disease does not make you innocent -

Harvest and the bum road separate

Some are fighting to keep the line in

For everybody - isolated in his country

Order - others to get ahead - there is

House - Nobody minding to reach him

Something of a gas chamber in this

Manolescu - the Church - or the artists

And the church comes silent - and the

Survivalism - the doctors are either

A - loser - yet he writes: obsessionate

Friend comes silent - and the guitar

Compassionate or preocuppied - and

Comes silent - and the poet comes

Nurses too - the most I seen are satisfied

Silent - & every holyman dreamchaser.

Of just being healthy and having an easy

Yet he is read - but in secret - no one

Job - they do their work anyway - and many

Saying to him: good stuff - no one

Pacients just stop coming - what is there

Clenching his upward fist for him

More to say - in the waiting hall I watch

Just a crazy writer & flowers tardive.

Out the window and read poems & faces.

RAT BEHAVIOUR

134

It is not an irrational thought to believe

First arrival in Israel and then

Don't see that - he's just a man

At a moment or another you're watched

Given me as birth luck - instead

On as mountain - holding the

Surveilled - I was mad today for my

I found on the shelf above the

Gate to the horses - and he sobs

Condition of sexually abused victim &

Bed where my brother slept

Almost always - nobody befriends

Children hospital regular visitor - and spoke

For twenty years and those army

A Giant - no one l o v e s him

On the phone about it - when - when I

Months - only his artillery Xs

There is no Wilpu in his story

Finally arrived in the hospital a pacient

And I think - my birth ear-rings

Nobody comes to his Păltiniș

Came and said he has a discomfort on

Were not stolen by my kid

To learn h i s wisdom - and he dies

His leg that reaches his organ - and everything

Brother, the wise-guy, not asked

Barren - nobody desires pure truth

For Hyperpyron and Cry Freedom - Romania

By my sister, not sold by Daddy

Not mixed with money fortune &

Is not the good country - instead rat behaviour

But took by my old brother - my

Power - only Night sits beside him

Rules in it - and the security and policemen

Best friend, for maybe some bottles

The Night also is a Giant - as sad as

Have a way of mocking dissidents and deliquents

Of vodka with his friends - my

Him - yea - some people are meant

Alike - well I will not rebel - I will not curse with

Friends - and now I'm luck free

To be hard - and - maybe - God is

The wrath of God - I will just say that Mr. Liviu

And I think - if I trust him - he will

A Giant too- sitting by himself - up.

Dragnea is the biggest rat of them all - rest follow.

Take all my possessions - my Books - my house - my land Me itself - for a drink with friends.

NOBODY

THE WAR OF THE RATS WITH THE PIGS OPEN LETTER TO THE POET FLORIN IARU I sit alone - like a fox in the desert There's a war going on - a war for the

The sun is red and the sky blood

Garbage dumps - food - pigs represent

Motto:

And I think that there are years

Tradition - and their enemy - just in like

Florin Iaru

Since I don't really trully mean

The Nobel awarded Book of Nils - the rat

12 mai la 01:14 ·

Nothing - for my Father - and my

Rats have no power of their own - only

Altă dată, nebunii erau (vai nouă!) bătaia de joc a comunității.

Family - my friends - my churches

In big clans and large armies - they eat

Acum, ajung să aibă păreri și adepți.

My girl speaks to me in Algebra

Everything - red blood and black ****

And nobody is decent to me -

They eat each other - with venom brains

Florin Iaru Problema e că sînt liberi.

Until that day of absolute decency

The pigs are humaner - they have a master

Îmi placeVezi mai multe reacţii · 1 · 12 mai la 01:19

My answer is this: nobody - don't

They have a shepherd - they hold dear

Florin Iaru, Facebook Account

Call - don't bother with me - with

These values - and food and **** and urine

The bug that I am - until soon

But they are gentle - and always smile with

Ago you squashed me again and

Their blue eyes and blonde hair - but in this war

I write in English because I seek clean

Again - and crushed me - now you

Man decides - to kill the poisoned rats - to

Logical thinking - Latin could be also

Preach me the Earth is not for F

Crush them under foot - because after all

Good - and the first thing I want to ask

Maybe it isn't - but truth or bust.

Only pigs are food - and man's second best friend.

You - you said you never heard before Of Richard Wurmbrand - but have you Known - of Vasile Paraschiv - and the

MY JEWISH EAR-RINGS

GETTING READY FOR DEATH

Likes of him? - you know it is easy to send People to prisons for decades or for life But at what price - the moral degradation

I don't see the purpose in living - the beauty

Of a people - of yourself - and that woman

In it - death since always seems the sole

Is right - you in your stalinism say: the problem

Redemption - more than that - I do not

'S that We are let free - and She asks - for

Have a reason to live - so I - wait -

At birth in Nineteen Eighty Two

What should We be locked up: opinion

The day - not my entombment - I am not

I received a pair of gold heart

Delict? - you, the Communists - I tell you

Theatrical - but for the second when

Ear-rings with a dark green-blue

Have done some great things the past

I will be beyond - wherever - just away

Stone in them - and all my life

Century - and - still - you don't repent

From all this losers - I do not see a

I looked at them - thinking I

Do you see the photo that I posted - poet

Meaning in my life - one could say

Should have been a girl - my

Vasile Voiculescu? - I never read him much

Poetry - but I'm a poete maudit - poems

Mother kept - and my Father -

Yet - but he's a brother - true: for God

Are pain for me and nothing more - no

For me in a round cilinder

And for unhypocrisy we died & lived abused

One ever cared for my poetry but

Of efervescent pink menthos -

Do you understand - that the Psychiatrical

Ever since the beginning I have been

As I said from time to time

Gulag - never really truly ended in Romania

Stoned for my poetry and poems - so

I took them and looked at them

Now we're trying to arrive to this bridge

**** the world - I don't care - why help

Until one time - when I took the

Now composition should ask an insult

If help is not really needed - cherished?

Ear-rings and put them above

But I will only say that you are wrong -

Really - only God keeps me from suicide

My brother's bed - he was

And Che Guevara died for nothing

But know that one day I will die -and

In the foster Army - and when

For a dream - and we died and were

Dead - I will win - so Death is a friend

He left I cleaned the entire

Imprisoned for nothing & only faith kept us.

T/ only friend I got - so count your money.

THE SAD GIANT

I BELIEVED IN MAN

People say he's a Giant but he

I - believed in man -

for Rafael

Room but did not found the Ear-rings gifted from Tel-Aviv Or Askelon - they were the ear -rings replacing the ones took At the Romanian border by the Soldier at her alya - bought at

135 We - the traitors and dogs of the world But no man worthy Pray - in our law and language - for good Except dad I think

You should have bombed Hitler - then, not my pregnant Grannie.

Everyman a loser Emmanuel comes In our damned hearts - the souls of the Eminem - the Stranger Florin Salam - the Pilgrim all alone Mikee excuses himself Desperately - & the Faithful are creeps Money is everything I'm sorry - I lost time

„Caracteristica cea mai iritantă a clasei noastre politice este suficienţa. Te miri ce ingineraş mediocru, ce activistă răscoaptă, cu aere de mătuşică grijulie, ce jurist semidoct se pronunţă, întrebaţi sau nu, pe orice temă, cu o siguranţă de sine paranoiacă. Ţanţoşi, obraznici, guralivi, agresivi, prost crescuţi, „angajaţi” partinic pînă la desfigurare, ei apar des, dacă nu zilnic, mai ales la posturi de televiziune bine plătite şi bine plătitoare, ca nişte corifei ai înţelepciunii, ai patriotismului, ai adevărului absolut. Ei ştiu! N-au dubii, ezitări, întrebări. Au doar răspunsuri. Sunt providenţiali! Şi dacă îi contrazici, te iau tare. Şterg cu tine pe jos, fac mişto, te învaţă **** e cu patria, cu trădătorii, cu sorosistii, cu inteligenţa. Nu contează că arată a plutonieri reciclaţi, a „fete bune” miloase (mai ales cu cîinii şi cu oamenii străzii), a gospodine cînd nevricoase, cînd duioase, a caftangii ideologici. Se simt bine în pielea lor, în afacerile lor, în conturile şi în vilele lor cochete. Prin inflaţia discursului, mulţi dintre ei sunt deja vedete.” Andrei Pleșu

Killers that we are - of God and mankind We - not the Romans no - but the lostBreeds - the Dacians in Armani suits

Always going for silver - always speaking Treachery - always drunk - always with

In the Church - my Our knife on the table - we pray - for a Time & innocent heart Better self - for a day of trustworthfulness - I can't take back. GI family - no medals - no help - no compassion We go way up in World War Two in Bucharest GIVE ME LOVE OR GIVE ME DEATH Nobody ever cared - we pain, you freedom

Between us and the world - between us

Everyday a WW2 - and we American victims

And God - if there is any for us - a God

BTW - once in his military service dad threw

Pierced by tradition and our cruelty and

His rifle and effects to the ground for a

Ignorance on every mountain stone & cent.

Love or Death - yea - this is the issue Of the Church - society -and of us - yes Bad gas-mask - I don't know but I believe I - differently to most people - have a

e. {2 poems} The army - every army should be glad

Soul - on which I act - and which I try For not taking me in - we did and do our

I Hope I Been a Good Father to You for Vlad

To keep intact - I cannot prostitute myself Own army - and the only chance for But know my love - that on this lost way Peace we got - is the cemetery - I I will die - and only you will be to blame Did not come here to blame peoples When dead I ll be and lost forever for I wrote books - long hard thick books The people of the saved - and know that & no one is interested - not the public I - can - die - so - if I'm no good & unworthy Not the state - no the Churches - not Unclean - demonic - whatever - slowly I The Army - not God's Army: - war victims Will go - it is your choice - between - not But America - I am not mad - because of Jesus - but Money and - Felix - so yea

I hope I been a good Father to you Now I must go and I don't know but I look at you and what fine man you Have become - I mean you won't Hold my death against me - the dead Are my friends - and I think of old Things - I try to remember my birth But anyway now it's your time I am going now so that you and your Children can come after me - to a Better world - which is this no other Your life is very hard God knows it I - pray - that you will find not peace But battle - you must be your own Hitler and your own USSR - son Daughter - you are great - so begin.

Bruce Springsteen - and Walt Whitman Go ahead and tell me what your flaws

To Shantideva... A Meditation And Emily Dickinson - I'm not mad - I'm

Are - but even if I'm dead I pray - I - pray Not mad - not mad - not mad - I'm not mad.

Eat sleep squat eat sleep squat Eat sleep squat eat sleep squat Eat sleep squat eat sleep squat

RADU GYR. WE WERE: VICTIMS Is in man - except his will to give up -

Eat sleep squat eat sleep squat Eat sleep squat eat sleep squat Eat sleep squat eat sleep squat.

Except one time - you Heaven - are cool

f. Old Poems

That you - Man/ Woman will cherish the Next Albatross you'll meet - because what

But it's just this people - of uncircumcised.

The Skylark for poet and writer Ruxandra Cesereanu.

BUENOS AIRES Prison ends - but life after prison only in death And the fear of friends - I know - angels under On Earth there are nexuses of poetry The beast - we vere: victims - like every true and Argentina is One of them.

Winter is an organ fading-out we seem to hear the bells of spring the air is cool and warm and fragrant we need something more we need a song other than the howling of the dogs and the laughter of men we need a skylark

Christian - and only in death we found Freedom Still human in rats society - rejected by the common

A Shaman’s Prayer

I don't wanna remake the Future Man - and it s useless to look for reasons - Man's Sound of London - or the Spirit Psyche is dark mad - so reptilians will get up of the of Praga - or St. Louis - or whatever Swamps of the countries again and again - and viciously I just want to say that - on the Kill - the right to deposess - of worth and life - of time Otherside - there's a kingdom Communism was the newest excuse for Csarism to

To all who will prey evil on me May G-d protect me and the Bad’s evil return on them I shall be free of them forever To all who pray me goodness the goodness return on to their souls I am their slave and May G-d protect the Prayers

And a city - full with sensucht Run amok on the planet - the power of drunkards People that walk in the night

Cassandra Singing And idiots - a titanomachie contemporary - with pure

Begging for words - like me Heroes and insane Nabukudusurrulurs - what's more A city of poets - and generals To say - we were victims - the men and women and Good and bad in one legendary Children Romania wishes forget - like every criminal

The ones who love shall be loved The ones who love shall be loved The ones who burn shall be burned The ones who burn shall be burned

Latinamerican Tel-Aviv - hungry Impossible dream - forever - forever our blood on you.

The ones who love shall be loved The ones who love shall be loved The ones who burn shall be burned The ones who burn shall be burned

NUMQUAM FIDA

Distich

For books - like the world for sex Or food - haunting people on the Streets - or alone and blind in Small rooms - still - writing in T/ quiet mind - what's wrong w/ them?

my heart is a grennade of radium do you wanna try it? Never trustworthy - ah, Latin curse - always WAR VICTIMS Choosing red wine instead of pure water

If I were a Girl

136 If I were a girl even just for a day I'd be a girl

Just hadn’t met you like Joseph before he met Mary You can pass by and fill my soul with your smile Your love calls for mine like devotion calls tears Love I never had or love I ever knew I could have Make me learn what God wants me to learn My beautiful and wise love my Solomon you are

Morning Felix Rian

1 Light pierces through the big trees pierces our eyes with truth like the cherubim on branches nothing moves except the wind and the birds just fly up and down the stairs the blessedness of light even if you were blind you can still see

beautiful as a temple a pilgrim can never forget you are the dream the beloved and empress of me you are my mecca and medina, my jerusalem I’m your djafar humbly bowing and adoring you a soul of esmerald smiling a brook of myrrh we are 2 rivers walking together and becoming 1 2 stars rushing into each other giving birth to a 3rd and you are the regret of the holy to my loneliness before you i am cinderella loving solomon you’re the stained-glass madonna in my heart the first and the last and the only one my prayer to god is to say you i love you

G. To Night (translated from Romanian)

What are you night silent beside me a naiad, pixy, goddess or a woman? what are you night with your eyes of stars? who gave you a name who made you beautiful day darkened full of locks what are you night please tell me and tell me do you know I love you?

2 love is the force beyond the incomprehensibility of beauty attracting lovers to each other like lovesick stars silent and question filled gauguin meditation the forest washes her hair in the stream of the sky and words are images in which we see our souls the hart and deer are pensive drinking from their own reflections when i think of you i remember all this meaning and i’m an in love albatross in his warm world of ice i am in love with you and my heart is a lit menora god gave me this love to me to give you my heart is a lily in my eyes fed by my tears weeping unites pain and happines in me into love

++ The Amazon is a big green damp anaconda Sin I did this Winter

I did a bad thing man I did a bad thing I went to the shore and played the humback whales a couple of times and all the birds went silent after two days all birds were gone only the lazy ones remained bad thing man I hope the humpback whales saved them

3 reflected in your eyes even the sky is a lighter heart with his kind angels and pilgrim clouds in your melodic gaze the morning sparkles beautiful as a madonna sculpted in light and in my silent moments love makes me pray love is a song i’m learning as i think of you my heart is an unknown wet flower opening in the wind and in the field I confess my love to the flowers to the lilies who tell me that you are their queen beloved caliph dressed in the gold of consecrated garments i love your fragrances and your smile makes me drunk graceful you are and holy and sacred is your love

## The earth turns to the East The Gift

4 while waiting for meeting you somewhere in the world a life has passed like a story forever collected in a book and now I just wait to tell you i love you just a cricket in love with a pensive amethist flower a pilgrim for you and beauty walking toward a Mecca of the heart toward one thing no one understands but even unwillingly worships but you sweetheart me ten fold like a woman of marble and grace like the dewed rose's endeared by the Romantic bug of the sun the sky sings to me the same shy song of the stars I am alone but the truth of a poet is no less true and our hands are held together in the hand of God my life is but a dream beatifically enslaved by your love

Every poet is a lonely creature running through the wildernessess every poet is lonely when the angels greet him and the stars are seven and centuries pass by like a road in the mountain loneliness is the gift of the poet H. Addenda… LOVING SOLOMON

8 i invite you to my heart where my love waits this hanwritten book I found in me inked with unknown letters the thing that for millennia man wonders what is love deeper than the jazz forgiving as the forgiving ones the power to love is the secret of world’s beauty love is the soul of man everything that man has my love is my treasure and my treasure you are you are my love descended from beyond more beautiful than the loving moon and brighter than her i invite you to the flowers and the ornamental writing of the jordan the mountain wants to be your friend waiting for your smile god made forever and man called it love

9 we cannot love but once and only one this how man was made in likeness of one god and you love me as no one ever did and what i pray for is your one true love god gave life to me just to learn to love truth is love more important than man's oneself i'm baptized in your love as in an endless sea you are my true love and your love gives me life a walk in the world makes me see love is a prophet i lose myself in love but love finds me again you were made to love and i was made to love you so this is what i say my love i love you more than life

10 love is the true power of man and god justly living makes love immanent and heartbreak brings god down humbleness is the porter of every good thing god made woman last most beautiful than everything there is you are a book written by god in ink and stained-glass and your gaze a woman's tenderness embracing my face god is in love with you you're his masterpiece he made you to break my heart with endless love towards the splashing brook of the sunrays every skylark sings i too sing as a lovebird in the light of your glowing face you bring the day wherever you go like Jesus your brother the one who made me love you without telling me why 2012 6, The Poetry to Death Fur Elise Motto: Let me not to the marriage of true minds Admit impediments. Love is not love Which alters when it alteration finds, Or bends with the remover to remove. O no! it is an ever-fixed mark That looks on tempests and is never shaken; It is the star to every wand'ring bark, Whose worth's unknown, although his height be taken. Love's not Time's fool, though rosy lips and cheeks Within his bending sickle's compass come; Love alters not with his brief hours and weeks, But bears it out even to the edge of doom. If this be error and upon me prov'd, I never writ, nor no man ever lov'd. Sonnet 116, W. S. 1 hour & 16 minutes to Simple Reason

5 "Tu ma faci sa zbor" DJ Project “Vă

rog

fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiţi pe preaiubitul meu, ce-i veţi spune?

Că

Song

of

sunt bolnavă de dragoste.”

god calls you to see inside your love like in an ancient book to look at your soul as you would the southern cross you were not made for loneliness pleasing friend your soul is a lover's mirror but would you believe? love needs you my friend and someone else needs you too there is someone who wishes you tenderness you are alone but know that you are alone no more all because love is the algebra of life a silent singer you are putting the sun to sleep the light is your teacher walking with you in the dust you are in love now and you're her soul's friend loving the soul that imperially loves you

Solomon 6 before you i’m speechless like abu nuwas before a desert lily i give you this map of my heart you have concquered i’m in love i’m in love desperately in love with you my love is a river sounding in me the herds and sheperd drink from and an entire talmud could be written concerning your beauty a consecrated sufi i am lost in the contemplation of you you are more beautiful than a white swan or a statue of marble my lady of grace loving with the heart of mary please come in my heart and let me come in yours i am your Huck Finn loving you with the unlearnt love of a boy at night when i look up i see your face in the stars but love is saudade and sensucht dor and heartbreak

I wrote ten really good lines and I feel like God again as in my youth I generated a poem that would last though I believe it’s Godsvoice One hour and sixteen minutes after I wrote it I reread with wonder As Dad used to read his published poems poetry is a Genesis true You take eight nervous cells and make a song of two stanzas Like a silent written rosary for Mother Mary at 6 in the morning I believe our brains like giant synaptic medusas or the torpedo fish Cutting and shortcircircuitting until brushed with melody by Salome. 1992 to 1996 Unexplainable History Lessons Reluctance To my teacher Professor Ioan Groza. There is a thing I still don’t figure out as the last generation of p i o n ieri Why after the 1989 Regime Change while in 1992 we learned more or less At the first grade of history the 4th graders and on third grade known fifth Why afterwards in the secondary school of gymnasium my classmates were So disgusted with history learning the teacher calling me his only Friend And I was like Malala I had a thirst for the past I even made cm sheets Of paper with the length of the dominions of all Romania’s d o m n i since 1111 Made a handwritten papyrus on Michael the Brave of seven pages And kew to write Felix in Egyptian hyerogliphs with t lioness and man and swords in t Pharaonic cartouche The only explainable reason was the Children were not let learn past.

7 ***

Teach me to Love Teach me to love teach me what I never learnt I just couldn’t or just wasn’t paying attention or

we’re god’s world but of love we know not world is a song with author unknown if grief lies in everything then happiness lies in nothing verily it is true that love makes the heart the soul we all seek for is an anointed stone if man is a temple it’s only because of love i seek to love all but it’s true that you are my love no other woman can i love and it’s so true i wish to say my prayers with your hands in mine say to god i love you and to you’re his love grace is for the humble and love for devout god wrote you in my heart so i can’t resist you

a boy that imagines just being kissed is the angel of the lord A Real Tragedy. My Kid Brother

He just had a boy's kiss fancy after a hectic Childhood So he just quit left into the world and on the silent sea Alone for 25 years now working on ratship since 1995 He had such much promise and honour like me yet He punished himself just like me without self-pity and That can became his life forever maybe undeserved He knew the whip and the curse like Ancient Egypt Bereft by everybody alone alone alone alone like

137 The Hurricane in a coffinbed is tragedy a way to redemption? I am the reason in 1997 he came to my higschool & gave me a Nicolae Iorga bill later an Ulysses Grant.

I M SORRY’ it's too late. go upstairs. Home Alone 1 + 1990

29th March 2020

Not for your eyes! Kundun, 1997

About a Friend of mine Zam 2019+2020

The UK informs everybody online that Chloe aged 21 Didn’t die of the virus -Die you little devil! In Romania is worse people all kept punched in with the one news -Than so better we all die so it’s better! The journalists irresponsible as they are do not know what it means to live as a recluse and poison our thoughts and exhausted psyche With their deaths numbers and ill/dead people news they just talk heart+attacks Sketis 1800 years ago meant prayer and silence not The Romanian Devil’s Liar Like China even today people were helped but uniformed ‘ optimistic + psychology’

Nobel or not vanity of vanities just a dynamite tycoon goldface And a potus of dollars but as Tracy Chapman sangwrote we Write for respect and compassion and posterity among fellow Human beings I believe posterity is more important t anyprize. Epistle about mama

He was called Paul Manolescu of Orăștie and Romos Just 24 years old a prophesying Dacian and a thief We slept head in head separated by only a whatchumacallit At the hospital at Zam there he tortured me for about 1 1/2 2 Months and mocked me everyday together with the others I was not even allowed to speak or put to repeat 3 times He has beaten me at 37 with a mandarin in the head with A boot in t left rib with a palm on the right cheek w diewords

Christlike being And 'Iuda' religious interdictions well gentlemen that does not Happen by accident he had a Cazier on trial for 3 years Or so he said and he i believe was put by our glorious State Security to buzz this Corbea and not enter history His reason was that we would fight and get locked down So i couldn't come home and help my old Father don't it Seem a crime to you like Paul Goma alone w/his ill Mother Somewhere and ridiculed for it I am not read b/coz i SONY. About the surbvesiveness of poetry

No matter what you do in 40 years we'll both be dead Music and Lyrics + 2007 U are a Christlike being something of His s u b s t a n c e With your suffering, with your love and patience with Your Ivy League suit boy or girl man or woman if I were A Girl I would marry you but that is impossible if not absurd You are the Hurricane, you are Rocky, you are John Rambo Alone perpetual and more civilised centuries will wonder at You my friend condemned for godliness for life and exclusion By the less sensible but grieve not there's a big camp awaiting... Commentarry

to Iran For me poetry is prayer like in an Alisa way So I do not understand why people are against Poetry lest it be truth and a God not wanted But I was vexed to see that after all my work My military work of Internet chess the enemy Is more afraid of 9 verses written in the hum of L You know I was tortured at the hospital last time And the village welcomed me only to grin then When I burned my music ship and chose Simin.

Ancient traditions and popular creations of Hațeg County. Dad's book

It's a book worked in more than 40 years of teaching And I suspect it was mixed about me by Dad like 'Lara' Book an intelligible expression of Love and it will take More than 200 years maybe 300 for the book to be Received in the human psyche Romanian and Universal Cosmic until the book will become part of humane soma Sir I think I know it is Another dictionary about me like in the Andrieș song and most of dad's poetry books Are about me Neantia Unlife of the world Heralds of silence A.

20 martie 2020 EPoetry With the EPoetry it is possible to write more and perhaps better You read more poets and inaccessible before even t news got E So we must realize that we are in a realm very serious and take It as such write serious read publish be read and that’s it the Poems will remain like a glacier cut mountain witnessing myth. Flowergirl

Plays some guitar electric as her long hair Making her look like an orchid as in a poem From Argentina She is the Flowergirl with Hair full of pollen and indigo bumble+bees

Parsley sage rosemary and thyme stands for the 4 scores of life parsley you know that right sage over 20 Rosemary over 40 to 60 when you have a Daughter to think to and thyme stands for Time that becomes thyme'

We all liten to her song but there's something More much More a Nora Lam Motherly Cry As if Flowergirl is bearing the world in her eyes Because Soul is all that we are not stardust.

Parsley sage rosemary and thyme stands for the 4 scores of life parsley you know that right sage over 20 Rosemary over 40 to 60 when you have a Daughter to think to and thyme stands for Time that becomes thyme'

Follow

Parsley sage rosemary and thyme stands for the 4 scores of life parsley you know that right sage over 20 Rosemary over 40 to 60 when you have a Daughter to think to and thyme stands for Time that becomes thyme' Parsley sage rosemary and thyme stands for the 4 scores of life parsley you know that right sage over 20 Rosemary over 40 to 60 when you have a Daughter to think to and thyme stands for Time that becomes thyme.

Follow fallow fall low fallen What is Fallow anyway? + Evidently smthng that Ams Make a lot of money #+ Fallen fallow follow fall low I feal like Shakespeare writ What's the difference among Friendship and followship?

For Karl The Epigramist Consecration

29th March 2020 Angels in sneekers

She did Cry two times at the hospital looking at me like a swan over her bed and leaving saying that I will return tomorrow morning/ they called us from the hospital in the night but I couldn't face the truth + the funny thing is because mama always tried to find the jocund side of death when her Mother died She went to the Merry Cemetery here in Transsylvania that when I went to the chapel in the morning I just knew she is on the other side to Jesus... and Măicuța Domnului as she said and i calmed down a bit too much people say. I count/ 21+22 nov. 1947 ten minutes before midnight + 20+21 July 2011 fifteen minutes before midnight/ Did i writ fifteen or fiefteen?

The consecration of your body must be willed It does not just happen you must search it for And it lasts a lifetime no matter what comes in

Your epigram has no humour Me Love Gretchen you keen Karl And no moral boastly rumour You're unlettered sit down Arles!!! Forgiveness progression

I found Rachel's Tears at an antique bookstore Maybe in 2006 2007 and read it about what i Heard was done in America in the year 1999 B back t I was a Nam guy I couldn't understand Now at 21 lightyears distance I myself say the Tale of the 13 martyrs and 2 abused victims t Guys that done it but now what catches t eye Is Rachel Joy and her Skipper Cassie Bernall I am convinced that in their bloodearned Skye They still wear sneekers and jeans yellow swshirts And kaki camouflage cashmeres angels in Nike Still reading everything worthwhile coming up Well that's the howl of America some Girls In Pocahontas tribe in Salem in Amherst Columbine And I wonder did Emily Dickinson wrote on it And what She who knew all flowers by heart.

Your life it is the most important thing in you I should say if you are not a poet don't bother Do what you are and something you are a ' to God1234 A soul spit by God so why do you look for great? Be what you are but consecrate yourself to God As a basilica and really nothing else matters. + Cry Intelligently

As Malcolm X debated man any man is a beast And if you don't let yourself subdued by Him he Will annihilate you you can cry in your despair Without any help or you can look inside your Mind for something there to cry with your mind Not inert suffering and to find something to say About what you get through something that awails It's not a winning process you are not in a war But if you believe you have the resources to Cry.

This is no story my ancestors on both sides were used to use abuse imprison & execute innocent people Well that’s gonna change better than execution forgiveness and when we do it we’ll call U tell U why It may be a total failure in the beginning but step by step stone by stone fail by fail it will engulf you all Our forgiveness and this is the Emperors’ Way I too wanna be painted in Orthodox walls with my family After all my forefathers liberated primary church fought for Christ and died as martyrs for him at 12 Well I guess I wrote my verses so now a little bit of background from my parents I am from St. Helena And from my Mom I am from Jeanne d’Arc a Polignac the produit of a 7th century marianic shrine and Myself and Mom’s revelation should be researched very seriously by Vatican instead of White pigeons. Gentle Box

Didactic poem Backyard Ceremony. A Prayer At 250 pounds it does not matter anymore how hard you hit She bothered me everytime from 2012 then married one 7 years later one day after mama's death memorial day She had a backyard ceremony because I don't know t half of it It seems i'm not of t woods yet never will be w her husband 2 I tried to help this Schumacher b it seems I couldn't never will As Kina says in her Memory I'd like to think t they'll be or try I know somethings about Rabindranath Tagore a man despise & I am not my Father LaHaye never was with all my imprfctnss So She married in Church of Christ and still kept her cribnotes.

History began in Mesopotamia with Sumer A kingdom of black heads came from North Then there was Akkad an empire and idiom

Yet a gentle punch well thought’d has more chances to prevail. Goodlands

Then there was Assyria with Ninive and Jonah Then Babilon then Medopersia then Macedonia To Indus then Rome then Lord Jesus Christ And now Alisa I believe you can find your way What else is to say planet will end when hit By a Q/comet and there will be an endbeginning.

Until the Tesla engine gets Agro you can forget about tractors The bull ploughing like my writing + everyday } until a sudden Death and leaving your fully restored land to your family this Is what I write for in this Goodlands named Great Romania +

Carpe amorem Enrico Botinni Romanian poet laurate + Seize Love seize what you Love No matter what Mr. Keating says It is ordained for sons and Daughters of men To walk far and away to reach for their Love And when they finally find Her keep it by the hands Beg it stay and not let go never Because Love boys because Love my Children Is all that there is. Chloe Middleton Komunikat. Recluse thoughts

Mircea Cartarescu is de verdad a gifted poet and that says all In an age where the only viable alternative and I mean it was Protocronism he was the most articulate with The Opening Movement after the Anemone Latzina and the guys K books I do not want to deny Protocronism as a Neolithical man I am I just want to state that he was in the other field and you cannot Say which was time which was space and together w Nedelciu He is certainly t most gifted new & industrious poet 1978+2000

And we will get it again mark my word only that if you peasant' Work that blasted land your forefathers died for again and again Go with the sheep to Thessalia do what it's expected of you work And mangy as you may be your head will b full of gold princess. Gottlieb

Yes it's about the message of the movie Amadeus Only this year I have deciphered it after 30 years Of watching the composer Salieri is not a man instead A symbol of the freemasonry of the pearl ring he wears

138 Salieri didn't kill Amadeus the Freemasons did God Knows why maybe it was another Eminovici tale Lost between the Baroque Catholic Church and masons True lights was snubbed by one and Made to Die.

Sent to psychiatrical prison by his Father whenever he feels like it + So I will never be a Father why it is ordained that the Tormentors of Avraam Should perish even in name my poems are my Children they live for me.

Hackerism Identifying problems Opera Teoria și practica psihologiei individuale (1920) Cunoașterea omului (1927) Psihologia școlarului greu educabil (1930) Sensul vieții (1933) ADLER Ever since the mainstream Internet hackerism has Taken more young lives than allowed and we should Discuss the issue I would write the names like S.S. But they are too many and some fell into oblivion Not cynic just forgetfulness of names not faces or Circumstances what was hard to do when I teen Now is possible with an online computer that is Children Killers and we won't enjoy them but treat With the Bible and Coran psychology and medicines.

There are a lot of experts in IT whatchumacallit In creating the problems for pay or not just fun In this realm of so called reality i toast for the Identifying of problems and expectation of them come To not just lay in desperate wait for them to arrive From somewheres and then just stay paralyzed by it One can propose himself to just look around for the Identifying of problems... Ill People

A sane person will never understand the ill one Especially a family member always embarrassed And hiding the past with the care he should help

Has the Second Ended?

So there are many ups and downs in your ill life And you don't know what is worse hospital or home You just have to resist forsaken by all like Jesus

It's a life since the war but I don't feel it ended I feel it in the bone of my brain like china full Of cosmi and I feel like still fighting since ever

All the sane people have is their pride and orgulho But it does not matter son you have to accept them It's part of your somatic energy your illnes life Love.

That is the soldier psyche to live is to die you know? We go rifle or laptop in hand to the war sent by Some big shots politicians and banks system

In Love with a brain

And we the poets of the Army have to fill soldier's Head with the notion that he's dying for an ideal Wars are made for money and We still fight them.

12 years had passed since I'm in love with a brain As big a Calcutta Berlin London and St. Petersburg altogether I would talk as God if i'd describe Her with her quick sinapses of sage I knew then this Girl is going to harness my brainlessness

spoke to me and do speak so Mother to you I speak and I know you are Everywoman I wish I could tell you something a good news a message from above but I have none to give except my heart forever thinking about you you are a true woman and maybe this is the reason of my love for you I have no exhortations but my Mother's values II So I have no revelation I'm just a living thing thinking our story is that I loved you And then I was taught to despise you I am no Helen my name is Minerva I wish you were in my world and you are In my world I love your faithful women And worker women You are a woman and maybe what I want to teach you To love and be loved you think you are a cat but I tell you a woman beautiful III I believe heart a Greek temple Burnt and rebuilt over and over again my advice to you my Daughter Penelopa Cassandra Anastasia Teodora Is never to abortion never to leave your love To the world and have faith in your love beautiful and true {older poem}

Headsones. An English Poem Mania planet Dad and the Teacher knew all along but let not. Honestly i am old Ludwig without a teaching Father Since five he was my Composer and i knew i can Do it but lived in the silent Communist Security block Of flats that wanted silence probably not for a stupid

Wilt guide me stalker me like a wise Bible I never read thouroughly Through and to so I wait for her to come like a Star As if I am one of the Magi in love with Her Too much pearl in that gene pool Jerome would say and walk away.

Oxygen makes us all maniacal for ever since The issue is how we get out of mania we have We all have a hobby a habit a talent a gift

Inward life Kid playing a violin the first instrument i askt and reproved But i played a real piano in the 80s at a friend of mama Expressing a Childish chromatic Beethoven and jazz Of t Inferno of my home in Communism after the everyday War A a Child through Rock i was rejected in music as tonedeaf but after 30 Years my dad relented and even my music teacher in dream Who said to play a Piano and i do not trust my talent or industry Except in a naif way of playing like the paintings of Virius e-enough. Some village, 2020 How I became the mother of Romania

It was needed in all the glory and squalor As Mandela and Malala I could have shut up Or speak for the benefit of human psyche It's not an easy task especially with no education In the brain field just experience so you might say I am a midwife for you thoughts and brain

We all have a message to give even from ourselves And you may think what is the purpose of psychiatry? If not getting better but everyone's afraid + almost to Mr. Steven Sassmann Poet of Truth & Math I sleep the sleep of the Byzantine Empire full of prayers and mujaheddins of Vlaherne sons I pray and never finish to the Adormition to the Apparition to the Miracle to Love Mary In my inward life I am Constantinople the city of Religious Freedom of blessednessness Monks pass by me and shut up piously have you remembered the angel came again? Edicule is now holy a Greek temple again and I am a Joan of Arc Cassandra preaching And not quite getting God in my hand the city is esprit by the Moon of my dark eyes For a centuries the Greeks prayed to Jesus and Mary here for another Ottomans 2 God It was a Turkish Convivencia & even m forefather Constantin Brâncoveanu died for Gold

So we tend to stay with our life as it is and not change And die like that and after that we'll shall see + I don't want to be maniacal and you shouldn't aswell. {Margaret Atwood paraphrased}

You become a Lover by Loving ' So Love Love better fail fail better And there is no theory to it you just Have to Love God and the maniac To never bereft others or yourself To just Love as any reaction like Judo So Love Love better fail fail better My name is Love and t is my Mclass. Mocking the Sacred Body

I help you bear your brain and raise it like a Child To grown thinking and God so yea I guess I am The mother of Romania one of them at least. How the West was Lost

The White Man thought he is all powerful and wasn't No God could he defeat there came a bad Wizard who Brought the plague he prophesied and there was ache There was a Good Man in the East Sea who was wise He was the Chief of the Cat tribes he made peace with His kindness and all the tribes survived and the Gods Give him the staff of Moses but the West Lost himself By his sins and forgetfulness of the Gods and ignorance All the tribes prayed for the West Shore to believe again.

Like I die for the quietude I gather inside like a Mother or like a honey worker bee but one Must live for something I fall into myself like Angel in Latin America never seeming to find Equilibrium like in the old years I write and read and write and read look at a flowerphoto Or a quaint poet & sleep my inward life fool of dreams & repose after another poetic drill.

My Heart is a trampled rose by the feet of tanks And vanity a black rose one of kind breathing blood Day after day year after year decade after decade And war is no heroism but murder like my family

Kissed by the Devil

But my letter and algebra covered petals rise day By the moment only to be crushed and dashed again The next second I am a rose as big as mama s room .You cannot enter too much if you are wise Father.

What words can express this sentiment I read the Life of a Friend nwatchd Fran And I had this feeling about myself w JD Kisst her like I was kissed by the Devil A mystical fact or a white collar man it Does not matter we are so small only God Can kill the Devil and he will one day So take heed and think of Eternity pure And simple as a sunrise unseen by any1.

I'd give you a flower but flowers not pure enough And no diamond or crystal is true light for you So I am giving you the spring of my spirit With its waters of my chestnut eyes

Kramer s Revelation {Wikipedia poem}

Like the quietude of a river of amber Still like a lake of lead These are my flowers these are my amethysts On them you may walk like Christ.

Kramer comments on how suspicious George and Jerry's meeting arrangements are. Kramer and Elaine run into her friend Dan and his friends, who tell them they are going to the rally to protest O'Brien. Since this is his first public appearance, none of them knows what he looks like. Kramer recognizes the name from Jerry's instructions, and suspects Jerry of leading a [[double life]] as Donald O'Brien, stating him as the Chief of the Aryan Union and spuspecting George too as knowing together with Jerry who killed Kennedy.

I will never be a Father!!! 8 March 2020

We got accostumed to murder and be killed so We continue 75 years since the war is over over Nobody really cares not ranchers not city people And i am not a horse but a rose blak + in its jaws

Musical Auditions

As a Child my Father never brought me no instrument but taught me symphony At the radio or tape or vinyls we made musical auditions as he called them & Maybe this is my craft to just listen to the music and be transported by it somewheres Like a heresy or a dogma of art and woman’s beauty like Love unrequitted always Because of social taboos and family but for God to continue we need Love So just lie in wait in this mudddy Verdun for the remaining years to pass so we Can take our Girl and just Love her like a porcelain Lass mama used to receive From pupils and maybe my Love is like caolin like myself a bit Mongolian but Christian devout virtuous sage wise and maybe I know why it’s Love do you boy?

to Ruth To speak honestly for once to write the truth maybe at 8 I decided to never marry Because I didn’t want my wife and Children to get through the abuse I was in And I didn’t or so it’s seems because for some 29th of July 2017 debatable still But now I know I will never be a Father and I won’t explain my strong reasons And mark my words It’s better a no Child than an used and abused Child

Letter to Nora Lam My village envying Susan Stewart if I may say so I I left you but in my unfaithfulness I Magdalene think about you Nora Lam you just gave me so much more than life your love your passion your faith

I play the Owl video thinking of my dead Mother Like the Girl with the matchbox I want to pray And let's them still call villagers mock the Poetess Like the brothers of Joseph only to a bitter end Two or three tramps passed by playing their scorn Now facing judgment like Sodom and Tzoar when

139

God separated the good and the bad and it make now Myself perceiving poetry more and understand poetry Actually is just to be a good person human humane.

To God to Todd to the angel's rod Because men are temples like in Giza I would offer you a military decoration but you have them all So I will shut up now and just offer you my soul.

Nanophotography Poemtherapy Did you say A truth I can’t describe in your eyes? I am sorry it’s just me Like in nanophotography I use microscopes lenses to see inner+reality The portrait of the soul like in iconography based on the miscellanea Of a few biographical facts old saint or young martyr I look for details

What’s in a Word?

Viktor Frankl the Jew discovered Logotherapy Which gave tremendous results even on the nazi Youth but what if you are autistic and good at writ

Sin made from compassion

It's an unusual event but true compassion's sin And I feel awful but the thing I you see human Suffering and tragedy and you become envolved When it is too much to bear and you just think How can I help the other person but you can't But at least you can't say that you didn't try Everything goes away pain and joy to God But things are not alright and maybe never Of course I am sorry b I had t help t other prsn.

Did he have a staff or a book in hand bearded or nezer buried or lifted up To God and like Sylvia Plath I keep arriving to him the giant submarine Carrying debris and prophets like a kangaroo carries her youngling pup And the discovery arrives that there’s a lot of maternity in God it must be.

You hate noise and it's simplicity and you quietude Year after year writing poem after poem just to find Some innepeace but I feel like I'm lost in a corrida

Some things you just don't do

And Internet just as the world is a corrida so maybe We can heal through mute poems with unintrusion With this poemtherapy we are few doing right now.

Nobelprize in 1 verse

Poetry is no minor matter. to Pushkin

For everyone different but idea the same No matter the pain or pleasure you say no And don't do that thing whatever it is curse Or soul conversion no matter what happens Just lay in wait & pray for t pain to go away You got t possibility to choose your Calvary And after it's gone and done you'll see it's Worthed it to just lie in pain alone helpless No one minding or saying a word or allowed.

Sverige’s yearly tactics w/a naïve World to avoid Russian Occupation and an Age of Russification. On a track

I understand now after 31 years of reading That the Duke and the King are the American Freemasonry Political Parties so read H.F. And you'll be edified of their Klanic ways

This is an older title but wit now You know I had an horrible career As a poet trying to bring up best In men I feel I failed you know? Two young men chose Love today As they saw it with their tiny brains I am not to judge but cry and deplore t mislead poet unloved world's mama. 19 Marie 2020

But as Rachel Corrie wrote before razored out Like a piece of Damascus that it's out of place Life is not this way everywhere in the world Primitive Slavery Yeomen Burgeois Humane.

I really do believe in their bloodlessness Spiders do love the Father giving himself As food to his Wife to help his Children grow So it's a great parable of reciprocity we don't Understand spiders and don't understand we Were born from them and still have spidery traits

Report about my brain to Romania

On pondering the thought that my Dad is a Securitate agent

Spiders

I have it although being born in March Influenza freezed half of my brain + So i needed to read a lot just to breathe But 2 years after my mama died Romania

In our humane brains and human family was The same until now in certain aspects everyone With his own luck but I wouldn't despise even a spider. The Advantages of Old Age {Akkadian poem}

to the Angry Youths of the ‘50s I never thought that as a blest Child but as growing up and getting old I began to wonder about my dad because he always got away with Everything like King Shapur I the one that kept Valerian in a cage And after I saw that society not only that shuts up but endorses

Invested in me 2400 RON a month for Risperidona injections and that did it I got out of humanity in the good way 4 and it s only that now my brain hot agin. Ruth’

And I mean officials 112 guys with people to pick up ambulances And policemen gave him the right to send me into exile from home Just because of a Word there has to be something here more than ww2 His book is Faust mine The Divine Comedy so we’ll see the result in Court’ You may ask why do I ponder this unhappy thought but he behaves as one Ever since my conception home was Pitești Experiment where he behaved As Eugen Țurcanu all of these years inside and as a gentleman with strangers Now w I’m grown up I don’t have to read his Dossier just RedBlack Gena behavior Whatever the reason I believe that Dad was just a patsy just trying to live And handle his business maybe Securitate is grateful even for that trying To get some advantage but nevertheless what I see in dad’s Palestinian Behavior is the act of the 76 year long victim not tormentor + an angry Zhivago. Passing the Poetry on Further To LizianA Constantinescu’ I know that some of my ancestors were Irresponsible Poets that made us at the Behest of the cultivated masonry but me I want to pass my both parental Gift to A Child made by seringe b/coz Poetry Is worth preserving and i am sorry + Yea a Poet must I make down in Isael.

Getting old is beneficient because you walk to a purer age Like Childhood especially if you say Ave Maria and Angelus Until you die together with the prayer of God torment quiets You begin to think not of the past anymore but of people you Loved or meet your poems if you write any get original zest You think of your Parents again like you did when you Child. The American Hegel

Ci trăiește, chinuiește Și de toate pătimește Ș-ai s-auzi cum iarba crește. Mihail Eminovici This poem is very special to me an archaeology of sentiments and events There’s a Young Woman Ruth’ who always says the truth obsolete huh? Anyway I won’t get into too much detail when I met her She was just a Child But that Child grew up and was always very kind to me like a Tina Turner fan And I didn’t understand you know the black drawings She made on her left hand And I really was not interested because of objective unmentionable reasons But now after over a decade I found out the starry starry night truth and get Blocked because you see Miss I’m a married man very very married if I can Screw things out with Mrs. Columbo’s family so where were we Children Are getting hurt online and the government isn’t doing anything about Love Stranger Love because marriage is holy long ago I thought I see something in My friend but it was only the tip of the iceberg hitting Groenland again like In the dark ages what I feel is compassion and unrequited Love and not submit So if it’s that tragic maybe Surpatele is a destination and I am no Amled see At the hospital I insisted on the value of a man now of a soul sane safe well.

to Francis Fukuyama In Nineteen Ninety Two I think I saw a Big Lecture At TVR with a Japanese guy named Sfârșitul istoriei An American philosophy with the i d e a CCCP broken America won all the three wars 1 2 and Cold War Having now no more enemies and assuring Pax Americana Worldwide as Wyclef Jean bored utters On music videos + It was Hegel's Prussia transmuted To optimistic American capitalist pop & Pragmatic based That the fact that the grown up American Intelectual does not Believe in any God is a proof that there is no God to believe to And Postmodernism is the true faith forever a tutti+frutti of all So we can take the Eucharist with pepsi better than old wine He lost anyway philosophically in no time the Jugoslavian War started and the Tchetchens too began to fight for Freedom And America did nothing or for instance bombed Serbia '99 I think from m/planes t received passing permit over Romania. The demonism of pride

This is how I was educated in Roman pride How I lived until I put my feet in the door & I'm going to the psychologist in 1998 with

Simple Love Story. Pryterch People like to be loved

People like to be loved ' but the trick is not to be hated Love is beyond anything you can imagine i know smthng Like God for instance in highschool i once just sat under t Weeping T e i s at the Pedagogic with a Hungarian Gypsy Girl From Art Highschool barely budging each other but It was beyond zazen or anything i've experienced before Except sleeping in the same bed with mama for 13 years Love is not an engine is a force like in the Star Wars kiss. Poem written before a possible departure to Her I hear you are a practical Woman what is 80 times Christmas Eve? So you see you are not so eternal as you think you are May be more but that's not what matters it's the journey In the beyond of your eyes and Love and untimely death All men seem to so don't expect too much of here and Now But mama told me of another world where You and I Would be together in a Sky without end And if we make our Homework our Children would follow us

All the opposing of my parents I didn't care And good I did because therapy kept me Holding on to another day and another day Pryterch was a man of the high mountains above the Strei My realm one of my subjects and Fathers very good advisor Baptized at 13 at the bornagain church 27 years ago maybe He fell in love only in college with a college mate who refused He became spiritually on the road because he is as delicate As a colt flower if you know what I say and then was requitted By Carrie Fisher the biggest magnet he ever met could be But She dumped him after ten years or so I suppose not sure Not interested in this things but my friend and then he became Vagant quit his Mr. job and became a truck driver for nothing Like Captain Hatteras obsessed by his one true love that not let Elaine I don't know what to do for the guy U must meet but know Ever since and I don't blame the Girl at all She was a + slave I wrote him what I could think with my disfunctional brain but Never seemed to get to him until today I said Ringelmann died And I loved him too b/ he's gone he must listen to reason think Even Ruth a Moabite princess fell in Love again in Bethlehem So with this hope I Love to hew out of Sone Mountain of Georgia A heart of Faith everything must remain t same so life continue And that Faith is Woman itself the concept I see clearly as ever Before no Woman is alike but you cannot stay fixated on a icon In your heart if it was forbidden to the slave you free I think a Girl A Woman young or old if tender & just beautiful and nice & good Is not something to look for b/ cherish we all have mishaps more Or less b/ as t son says find a Woman you'll find Love t simple. 24 of March, 2020

Through night through the empty city on high And 1000 churches of Jesus Christ and teaching How to get out of that useless pride soulkiller. The Fiddler Child

It would have been beautiful to receive a fiddle when I asked it at 5 years old ‘87 But didn’t so me and the fiddle 33 years later are still strangers and will be Until I’ll get the notions and fiddle and expertise in Heaven there I will play it Until then still as autistic and still as Child I think of my once possible fiddle With the regret of a Child eating chocolate there is no fiddle in my hands Never was I cannot play it and I didn’t knew how to make one as advised I am the fiddler child a martyr of unplayed music only the cadence of t

140 Typewriting machine only musical instrument how sad a Child w/out a toy.

The Stamp Collector

The Labouring Old For my Father the Orphic Poet God left him alone with anow 38 Autistic Child that cannot help much Nobody helps him and he gets older and older a tragic fact of Life It’s not that he hasn’t have any offspring b/t fly like Creangă bumbles A war victim too biggest war victim i ever knew a ww2 infant + ’ My mama went out and died young like all her saintly forefathers 63 The number of poems in Poesii 21 XII 1883 nevermind it’s a teacher’s Thing but my Father lives his labour alone like an AIDS person or a Leper psalmist Love won’t help and ithurts and my brothers are away Seems like forever in their perfect lives but that’s their destiny too Maybe this way digne he saves himself by caring and pardoning Decius And Negro Jim like an old school Emperor or philosopher He works In silence alone unvisited unloved not angry just sad like Tatanka Yotanka. 29th of March 2020 The Laughter of Death For a soldier death brings Laughter when dies The Laughter of your executioner and tortioners You can die just like that or after many tortures But you laugh too in the end because it s all over

I collect humans like stamps no not living But eternal i find ancestors unwillingly and It puzzles me to see from when i have become And how i can be i and you in the same thyme I know where the road takes me but i do not want The destination and will not name it except it Was a man like any other a soldier indifference To anything a man of orders not spirit anyway Like Shirley Temple I too have my beliefs. The Stream

A stream engulfs our world like Ireland Iceland Groenland To pass it you have to walk on the mountains of water We are a pair of locusts sitting by this written leaf + Freedom is a Gift not a self help realization I think I made Antarctica more clearly no I must take medicine So I will end soon it was an honor to be contemporary Though I recommend to carefully read the Biblia for the Flight we all have a cold stream to pass and pass it we shall I want to see you again young and happy and saved. The Tumor

And you go to your Maker and get your please We all die so don t worry too much about Eternity just believe in God not Man and die if Necesarry you will be remembered and won t die. The Merchant of Souls

I am a merchant of souls I take souls from the devil And give them to God that's all that there is my trade With my life my example my Biblia a savior? maybe

Masonry is the tumor of the world money asking For a fictitious temple in the name of Moses and Jesus I wonder what they will say when together With Elijah they will come down will they pleased? What i know from Gamaliel if is not from God it will Die like Manicheism and i have no doubt it is prophecyed Anything made by man dies on this Earth like Assyria and UK confessed about no future in 1977.

But I see myself as a trade man working for God If you are not interested in God then I can't help you With all that he offers to faith but if you are I can buy

The War between Sappho and Minerva

You and take you to the wallet of God like a 2 $ bill And it ain't over until they cry over your body alike Like they did with Jesus murderers and Apostles.

I am celtic but I have I had an aunt named Minerva She died but I still breathe so that what was it 11 I heard of the Poet and began to think of her as She was

The Peasant Poet

But after how many years I do not know anymore of pure war Helped only by Jesus Christ and since mama died Mother Mary I can say Minerva won by the power of God and I am myself

to Mirko Virius’

Again you see as a Child I loved this god more than any other Greek it's my innerworld undisturbed should every day a flower Blooms in my brain only to be destroyed by man and his pride.

I am not a poet I am a peasant My laptop is a ploughing tractor My Internet connection gasoline I cultivate the brains of people I plough and spade their hearts In the winter I stay w/ my letters In their rememberance yearly They do not speak to me considering My poetry my autism my simple Genius of the brown wheat field Of their sad eyes in the unconscious Wind I am rich I have all these Golden hearts to tend to like Young Hans the flowerman Sacrificing himself for a higher power... I hope that one poem one rune Will bloom into an unknown heart So that mansoul can continue. The Poet

Lives for the characters of the Latin alphabet For the vowels and sounds contained in it For the poetry of unknown people in distant centuries Yet after a life long strife a tombbook of poems

To me it makes me think of Childhood

to the Library To me your music it makes me think of Childhood Another good book I have never actually read Just because it was too good from my forefather An age not of beliefs but of certainty and mama Alive maybe that's the purpose of remembering it So obsessively the eighties seen through a Child's 9 Eyes which cover his heroic cape like Amled's So maybe there will be a Saxo Grammaticus 4me Until then I must say that in Childlike thought 9 Is three so 6 like in mama daddie and the baby alone In his world of no aquariums or toys just reading books Book after book book after book book after book. Tolstoyan movement {dadaist prosepoem From Wikipedia, the free encyclopedia} Jump to navigation Jump to search

It’s all that’s left here The poet might save himself in other sphere The three spheres that form the Circle And Poet still. The Present Saga. Colorado relapse

First know this meanings 1898 1917 1945 2019 In 2019 problems began so you may know Sir When China's economy had such a boom after Huawei and 5G and all the railroad interconnectedness Of the nations that the Leader Moloch saw Her As a threat so lifted the prices for the China importing Only to fall deeper into economical crisis and isolation Hidden then followed an economical war then South Sea And then when USA saw they lose dumped the bug again. The Spirit of Zelda

The most fascinating woman in history as fascinating as mom With a accepted requited unrequited maryage love story She took Francis when he was a nobody and then what did he do So you see I am sorry but it's not Her fault this is why Huxley is crucial She is the real sister of Tennessee Williams Blue Roses You just have to look in her face to see Her martyred innocence I would read her books and paintings not Francis Scott Fitzgerald And another piece falls into place in the puzlle of life on Terra Waltzing through cosmos like the Titanic o Spirit ! With you I identify most'

Vladimir Chertkov (left) with Leo Tolstoy (right) The Tolstoyan movement is a social movement based on the philosophical and religious views of Russian novelist Leo Tolstoy (1828–1910). Tolstoy's views were formed by rigorous study of the ministry of Jesus, particularly the Sermon on the Mount. Tolstoy expressed "great joy" that groups of people "have been springing up, not only in Russia but in various parts of Europe, who are in complete agreement with our views."[1] However, the author also thought it was a mistake to create a specific movement or doctrine after him, urging individuals to listen to their own conscience rather than blindly follow his. In regard to a letter he received from an adherent, he wrote: To speak of "Tolstoyism," to seek guidance, to inquire about my solution of questions, is a great and gross error. There has not been, nor is there any "teaching" of mine. There exists only the one eternal universal teaching of the Truth, which for me, for us, is especially clearly expressed in the Gospels...I advised this young lady to live not by my conscience, as she wished, but by her own.[2] Contents 1 Beliefs and practices 1.1 Vegetarianism 2 Groups and colonies 2.1 Africa 2.2 America 2.3 Europe 3 Prominent followers 4 See also 5 References 6

External links Beliefs and practices[edit] Tolstoy organising famine relief in Samara, 1891. Tolstoyans (Russian:Толстовцы, Tolstovtsy) identify themselves as Christians, but do not generally belong to an institutional Church. Tolstoy was a harsh critic of the Russian Orthodox Church, leading to his excommunication in 1901.[3] Tolstoyans tend to focus more on following the teachings of Jesus, rather than on his miracles or divinity. They attempt to live an ascetic and simple life, preferring to be vegetarian, non-smoking, teetotal and chaste. Tolstoyans are considered Christian pacifists and advocate nonresistance in all circumstances. Tolstoy's understanding of what it means to be Christian was defined by the Sermon on the Mount and summed up in five simple propositions: Love your enemies Do not be angry Do not fight evil with evil, but return evil with good (an interpretation of turning the other cheek) Do not lust Do not take oaths.[4] They do not support or participate in the government which they consider immoral, violent and corrupt. Tolstoy rejected the state (as it only exists on the basis of physical force) and all institutions that are derived from it - the police, law courts and army. Thus, many now regard them as Christian anarchists.[5] Historically, Tolstoy's ideas have had some influence on anarchist thought, specifically on anarcho-pacifism. They were also cited as an inspiration by Mohandas Karamchand Gandhi in the formation of his own philosophy of nonviolence from both Jainism and Hinduism. Vegetarianism[edit] The vegetarian movement started in Europe in the 19th century. The first Vegetarian Society was founded in Manchester in 1847. Tolstoy became a prominent influence on the movement. He became vegetarian, along with his two daughters in 1885. His relevant essay The First Step (1892),[6] and others were promoted by vegetarian societies internationally. His vegetarianism was part of a Christian philosophy of non-violence that he developed. At that time, vegetarian restaurants were few, and they often served as meeting spaces for Tolstoyans, and other social reformers. The movement was mostly ovo-lacto vegetarian at the time. According to the medical science at the time, mostly influenced by German medicine, vegetarianism was seen as unhealthy. On the other hand, the vegetarians usually highlighted the physical strength and sporting abilities of vegetarians.[7] Groups and colonies[edit] Africa[edit] Mohandas K. Gandhi and other residents of Tolstoy Farm, 1910 Mohandas Karamchand Gandhi set up a cooperative colony called Tolstoy Farm near Johannesburg, South Africa, having been inspired by Tolstoy's ideas. The colony comprising 1,100 acres (4.5 km2) was funded by the Gandhian Herman Kallenbach and placed at the disposal of the satyagrahis from 1910.[8] America[edit] Ernest Howard Crosby was a notable Tolstoyan in the United States. He was a supporter of the Christian Commonwealth Colony in Georgia, which was established in 1896 by a number of Christian socialists and comprised 932 acres (3.77 km2).[9] The residents were also influenced by the views of Henry George and Edward Bellamy.[1] Europe[edit] In Russia censorship meant that many of Tolstoy’s non-fiction works in the 1880s and 1890s were published abroad first, either in Russian or in translation, delaying the author's influence in his country of birth. However, with Vladimir Chertkov (1854–1936) as a key promoter of Tolstoy's ideas, a movement started over the 1890s. The movement continued to grow after the writer’s death and was at its strongest in the years immediately following the revolutions of 1917 with agricultural communities established in the provinces of Smolensk, Tver, Samara, Kursk, Perm and Kiev. The Tolstoyan communities that proliferated between 1917 and 1921 were eventually wiped out or stripped of their independence as collectivisation and ideological purges got under way in the late 1920s.[1] Colonies, such as the Life and Labor Commune, relocated to Siberia to avoid being liquidated. Several Tolstoyan leaders, including Yakov Dragunovsky (1886-1937), were put on trial and then sent to the Gulags.[10] In England John Coleman Kenworthy of the Brotherhood Church established a colony at Purleigh, Essex in 1896. This community closed a few years later but its residents spawned the Whiteway Colony in Gloucestershire and Stapleton Colony in Yorkshire, both of which are still going today.[1] Although given Whiteway soon abandoned Tolstoy's principles, it has been regarded by many, including Gandhi who visited in 1909, as a failed Tolstoyan experiment.[11] Johannes van der Veer was the key figure in the Dutch Tolstoyan movement. In the Netherlands two colonies were started, a short-lived one at Bussum in North Holland and a more successful one at nearby Blaricum.[1] The reasons attributed to the failure of Tolstoyan communities across Europe have included the personal incompatibility of the participants and a general lack of practical agricultural experience.[12] Prominent followers[edit] One of the prominent followers of Tolstoy was the celebrated philosopher Ludwig Wittgenstein. His interest in Tolstoy began in the First World War after he read his book, The Gospel in Brief. He carried this book with him everywhere and recommended it to others. In particular, the pacifism of Tolstoy was very influential. Alexander Fodor wrote, "We know that [Tolstoy’s] pacificism, his advocacy of passive resistance to evil through nonviolent means, has had incalculable influence on pacificist movements in general and on the philosophical and social views and programs of Mahatma Gandhi, Martin Luther King, and Cesar Chavez."[13] Another prominent follower of Tolstoy's teachings was Dorothy Day, an American social activist, and a founder of the pacifist Catholic Worker Movement.[14] See also[edit] Wikimedia Commons has media related to Tolstoyan movement. Christian anarchism Doukhobor Gandhism Jesuism New Monasticism Purleigh Colony The Kingdom of God Is Within You, a non-fiction book written by Leo Tolstoy Whiteway Colony References[edit] ^ Jump up to: a b c d e Charlotte Alston (2010). "Tolstoy's Guiding Light". History Today. ^ Tolstoy, Leo (1878). What Is Religion? And Other New Articles and Letters. pp. 170–172. ^ Church and State. L Tolstoy — On Life and Essays on Religion, 1934 ^ Gerard Bane (2011). "Tolstoyan Nonresistance". A Pinch of Salt (Issue 23). p. 2. ^ Christoyannopoulos, Alexandre (2010). Christian Anarchism: A Political Commentary on the Gospel. Exeter: Imprint Academic. pp. 17–20. Leo Tolstoy

141 ^ Tolstoy, Leo (1892). "The First Step". Retrieved 2016-05-21. ... if [a man] be really and seriously seeking to live a good life, the first thing from which he will abstain will always be the use of animal food, because ... its use is simply immoral, as it involves the performance of an act which is contrary to the moral feeling -- killing. Preface to the Russian translation of Howard William's The Ethics of Diet ^ CHARLOTTE ALSTON, Tolstoy and Vegetarianism. ^ "Tolstoy Farm". South African Historical Journal, No. 7. November 1975. ^ "Commonwealth, Georgia" (PDF). The Georgia Archaeological Site File (GASF). Archived from the original (PDF) on 2013-05-09. ^ Charles Chatfield, Ruzanna Iliukhina Peace/Mir: An Anthology of Historic Alternatives to War Syracuse University Press, 1994. ISBN 0815626010, (p.245, 249-250). ^ Hunt, James D. (2005). An American looks at Gandhi: essays in satyagraha, civil rights, and peace. p. 43. ^ Christoyannopoulos, Alexandre (2010). Christian Anarchism: A Political Commentary on the Gospel. Exeter: Imprint Academic. p. 257. Tolstoyism and Tolstoyan colonies ^ Ernest Hilbert’s Introduction to the Maude Translation of Leo Tolstoy’s War and Peace. TOLSTOY, Leo. War and Peace, translated by Aylmer and Louise Maude. San Diego: Canterbury Classics / Baker and Taylor, 2011. ^ Walter G. Moss, WISDOM FROM RUSSIA: THE PERSPECTIVES OF DOROTHY DAY AND THOMAS MERTON. (DOC file) 2011 External links[edit] Collection of works on the Tolstoyan movement at Internet Archive The Kingdom of God is Within You public domain audiobook at LibriVox Review of Memoirs of Peasant Tolstoyans in Soviet Russia., William Edgerton, ed. Tolstoy's Legacy for Mankind: A Manifesto for Nonviolence, Part 1 Tolstoy's Legacy for Mankind: A Manifesto for Nonviolence, Part 2 show vte Leo Tolstoy show vte Mahatma Gandhi show vte Simple living https://www.youtube.com/watch?v=1p3MJlTY3yg + Je vous présente ce qui me paraît l'une des plus belles chansons de la fratrie Kelly, et assurément le plus magnifique vidéo-clip ! Quoi de plus beau comme m...

The truth and their destination is forgotten forever This is not a pledge to man like Rihanna I don't care' When a number becomes a soul

With music is different it is there on the paper To be read and lived Chopin Prokofiev Rahmaninov So no Love and all the classical music I believe We’re even and the lake right beside me like a friend I was never with Love or maybe I am a liar. On the End of the World

Life as people perceived it is that every man a number I disagree I believe every man a soul or becoming one You can count your money and your cars but in the end It will amount to nothing to a sad grave and memories Of your iniquities you didn't ask pardon so if Hell is what You wish for yourself it will happen and it' not my fault I have my own sins but not you and it's not about ur hate Sodom it's about that little number that needs to grow soul So you can do whatever you want but the soul is mine.

Ever since Jesus proclaimed it the end of the world was soon coming In _our_ century century after century winter after each Christmas But I have another view Jesus said in Luke 21 that the end will be When the cosmos will fall apart maybe billions of billions of years From then then will the end of the world be when the wheel of life Will break but that doesn’t mean we are excused from suffering So when the end be we 2019 will already be dead and gone up And billions of years of people will live after us with their own dreams.

YouTube Turntables Recorded Music Still Life with Music There are some music buffs on the internet that record quality vinyls That’s all that they do just play music as in the old days at dancehalls And looking at that record plugging around you see them the old now Dancing softly in the Golden Age getting to know each other and now Marrying at the end of highschool or college a more wise era it was To take price in a Woman or a Child to never leave or not love yea That was the ideal and the world and I do not want to rewrite Epigonii The beauty of the past which as Kate McLaughlin writes Could be again…

A R S Thomas poem collection and an opened Bible Together with some strange song on YouTube vids Amy Macdonald with Footballer’s Wife and saudade Though I’m not into star culture but melomaniac She says again and again the same negations of it Of more than man but not God not more than God From the icon the Virgin with Child glances at me Now Amy is just an mp3 online but Mary real. The Scorched Sun-Flower Field

Finisht 8, That Lazy Humming Bird. to Kate Wolf THAT LAZY HUMMING BIRD. To Kate Wolf

I’ve seen a sun-flower field scorched to black Like a million eclipses in the endless cosmos No bounty no crop will be from it this year Maybe it’s the beginning of a process of desertification

By FELIX RIAN CONSTANTINESCU (2014+2019)

And our descendant will beg for their water It was a rainless summer the villagers say helpless But maybe one century one genius would perfect An irrigation system for all the land of ours.

The Skylark Yellow Corn Field

Despre acest site web youtube.com The Kelly Family - Fell In Love With An Alien * Official Video Clip *

Winter is an organ fading-out we seem to hear the bells of spring the air is cool and warm and fragrant we need something more we need a song other than the howling of the dogs and the laughter of men we need a skylark

Unworthiness

In September the burnt corn is a hundred yellows Dark amber warm enlightened colourful pigments Singing and humming in the North-East wind Soon to be ransacked and trampled by plough Yet what a miracle it was we’ll say in October The almost complete yellow corn field Like gold like old platinum like broken diamond Even in the middle of it unseen still yellow.

Poets God I feel unworthy before you and men A sinner and don’t know how shall come to you In what tearsome state with what eyes words? What shall I tell you in the reckoning day I only pray ever since my first word mercy I don’t deserve to become heaven but made for me O please save us for your perfection Amen.

Eminescu and Lenau Goga and Ady Endre Sorescu and Nichita Galaction and Jesus As you can see my son Poets are t cosmic engine So why not just read them Instead of studying Money?

Vincent. A Piano Discourse Country Song Everybody knows the Don MacLean song and Julio's About the sickly Vincent van Gogh his works and death What I believe today at 48 years since the song that The painter had He lived today wouldn't have died From schizophrenia and parianess with all the therapy And medicines what did they have 130 years ago nothing And so is with Sylvia Plath Anne Sexton Virginia Woolf And as a patient I strongly recommend marriage for t ill

I sing my bluegrass country song again A pray to the Moon of forevermore Through the Pogany poplars the sun laughs Another morning here in the holy village I have seen fish blind with garbage I heard the gypsy-vulture in my dream I pray to the Moon I pray to the Sun For a God that's worthwhile passing-by. A Poet of Life not Words

With a good faithful stable person that can take them Under their sentiments umbrella and Logic and I know In 40 years psychiatry will be as common as psychology So now it's the time t stand our ground & Love each other.

I had a Friend once a Body of a Poet But a Poet of Life not Words my dear If I put mon douleur on paper and done He puts it in his heart for commentary

Vintage to Bunyan Internet chokes in it there are vintage guitars photocameras matchboxes purses jewelry and books And all good for nothing for instance a Praktica on film without objective or an English manual 1953 But it has the stamp Vintage so they let them go like a at chordless piano on the road for some snubs Who made garbage selling a business everything without use or point gets muffled there for commerce

People are not the same the same are not People so while i'm fighting editors for some Stupid book of mine or others he jumps In the pit of Life and Work bcoz of Love Like in Shakespeare and Gottlieb Mozart So valuable he is yet still without a Son To be Leopold to so maybe Eminescu Was right maybe he was dead right Stevens.

What the Biblia teaches about Life and Death

to Kate Wolf Sits on the arabesque wires of the tree - singing Her partitures like reading tm out loud again & again She was born to be just a lazy humming bird Born with guitar in her little hands but such tight grisp And I remember of purer years or so they seemed Love evicted but still with poetrymusic I am still Not strong but relentless deciphering the meaning of it all Just you and the paper just you and the guitar just you and God.

Well Biblia is very frank about this issue among men Says that the righteous is snared to be killed by bad And God laughs because he sees the bad's day too

A Poem on Love

It is not important if God rescues the right man or not Because there's an aftermath when he will live again In an undescriptive realm and the bad remain a week

I never experienced Love I think; maybe I did Right now at 37 I am much more concerned on Partitures than Love maybe because I think Like Leeloo I do not know Love and it should Be okay maybe – you see I’m a broke Romantic

Then to become earth and stones of the earth that is

Beyond the lake over the water in the next village There is the oldest church in Transylvania with The patron Saint Peter the key keeper of Jesus It’s just a room like an old house made of stones With a Roman inscription in it and a Gothic door Two windows and a small altar over 800 years ago Here it stands the old church closed all the time With God painted like a fat man inside – waiting. I say Tomorrow we'll Cook Potatoes I say tomorrow we'll cook potatoes We wash them and put them in water On the fire and then we'll peel them And cut them into slices with onion If we don't have anymore tomatoes will do And oil and a hot oriental salad for the two Of us we'll have potatoes for two days Yes potatoes are always a choice. Thinking of Mozart I was in the field thinking of Mozart And his death at 36 alone with beggars So to me it was obviously he was in some kind of disgrace To be buried like that the best prodigy world has Ever seen well let's go home and eat our sweetbread This is life especially to others and let's invest in Mozart Now not while he was alive this is my destiny yours I was in the field thinking of Mozart. The Music of the Wind

That Lazy Humming Bird Even this letters have the mark Vintage like they are obsolete good for nothing maimed Latin though Honestly I recognize three writs Fatherly Hebrew homemade Greek and perfect Latin the cross play INRI + as for all shit selling things like silver coins greedy stamps or unearned military decorations Let them be they’re Herod’s and to Herod they will go with all their vintage life in a real Inferno.

The Old Church

More beautiful than Schumann the music of the wind In the scorched corn in September and in the thorns Of the embankment flowing immaterially like a fugue From God and Heaven this is the music of the North When already villagers prepare for winter in their tractors And sheepflocks running and hiding from God's concerto To me is pleasant pedagogique it teaches me music & Things like poetry this incurable disease and grace. The Importance of Promises If you believe in God you understand the Importance of promises in Life and Beyond We are not tomatoes but souls in shells So we have to believe nothing more In the importance of God's promises and self So make that self-portrait yearly even with Nikon And don't sell yourself and mankind for Money Believe believe believe and nothing more.

142

Jazz Guitar I started by making it sound like a sax Then now like piano keys and because It's a bad one like some worn out drums Still a guitar useful to get yourself free In jazz I'm a fis in my black pool whirlpool Ready to go together with the cosmos Universe as you know it and I wonder Will I meet Benedict Spinoza up there? The Listener. A Lesson To put it quite bluntly in three stanzas I always wanted a musical instrument But denied because they wanted me A writer to read so here's the thing # Though it may not seem music not poetry Poetry is perfect - brainwires - but no perfect Musical instrument they all break and amount To nothing and not to mention the virtual One more thing!! it is better to understand Music than to make it because not even Bach understood his music I believe but Made it so be a listener # SONY's good!! Glass Organ. A Project Made entirely of unbreakable glass Designed for churches or auditoriums Even the keys are made of that thick glass As well as the pipes and the pedals Not a fancy project but religious medieval precise To ignite faith in the postcontemporary man A glass organ sounding watery in the church On Sundays or funeral weddings well a G architecture.

Love does not matter anymore I mean Of course it does but in a musical sense You may die alone holding an harmonica And still be loved for an eternity and more.

I am in Love you see my friend but kilometers and social prejudice separate me from my Love more than this Shi poem can express Love is always ahead of me like a bird Flying stopping and flying again before me on my road.

Organ music

I Will Survive Death

Majestic to tiny like the wind Teaching us God's rythms # Organ music is the heighest Of them all like M. Jordan

I will survive Death After my eternal Breath I will rebecome a Glee For a full Eternity

They even make software for Decades to reproduce it on Different device organ music Like digitalising the wind.

When I Die I will not DIe So you won't just have to Sigh I will tell you from Yonder High Hun', I just didn't really Die. © a year ago, F-G Constantinescu poetry • music • spirit • eternity Like (1) Comment - Love is philosophical

Harca Harca is a big fish that cross in Crișana Region eating Even people small Children mostly and ducklings once One of these Harcas wanted to eat a Child so villagers Came with nets and took Her out the irrigation channel And put it on the peasant carriage and the back was Traying on the ground it was a huge event back then Just as the fish I tried today in my composition to grasp The psychology of such an animal and I came to o and O.

Likes: heMann 45t reg mat rex

Goretex Literature

heMann 45t reg mat rex Follow a year ago ishopshopshop / BourHeadTractot2 383, Statistician, tamaHari Stalin,i dva, Judean poet, Galileean pill+grim, hMann 45cap reg mat rex, escritor & philosopher naive, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, proffessional patient + amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, gen 1c, +Ciprian Porumbescu & Rey Alfonso el Sabio page~ biblical studies (hebrew/akkadian/greek/arameic/arab ic h Read more → 331 views 1 +list More by heMann 45t reg mat rexList all »

Goretex literature is a ware literature Online electric electronic floppydisk Read worldwide by anonymous writ So - that's the business oak has rights So we should be content and accept t Otherwise is bad business while publishers Bankrupt one after another even movies Are tiresome now & videoclips meaningless. The Carmine Rose

The White Spider I have a white spider in my morning window How beautiful he is just like a whitening star Or like the perspective learnt in art schools Yet alive a sentient being not knowing to drink The blood of roses I shall not kill it at most get Him out of mama's room dead now like a moth Like we too insects are to die in a sudden winter I wonder if classical music I listen made it all white

heMann 45t reg mat rex https://www.youtube.com/watch?v=a9wbaQ8g4a4a year ago x edit

I noticed a carmine rose in Mom’s garden She years gone by but still her roses bloom Year by year in every autumn at the beginning And like Huckleberry I most wish I was dead And in mama’s bosom – vain plea still because Still young and decades to live unfortunate Apart from Heaven and its maze of wonders All this the simple carmine rose it gave and Love.

heMann 45t reg mat rex https://www.youtube.com/watch?v=a9wbaQ8g4a4a year ago x edit [ edit poem ]

Felix văzut prin ochii mamei sale 4dy1 Domnul cel cu ploaia/crucea-n stele/spate/sate sărac/născut/vii, 12+ +1 berse 1wk1 Vecinica pocăință + t eternal repentance , spasmverse(Eu am scris Biblia 20 Ozymandias) Încolțire 1wk2 Înaripata... kommunarka shooting ground,Grătarul documente de expertiză (verse4, 2021+) 2wk2

Europa,

A Lesson I Was Taught And he seems to me like a September beginning Snowflake last from the lost diamantine winter # The spider is precious not just because he's alive But for the symbols it gives to a man who won't kill. 2 Philosophical Ideas on the Nature of God and War The proposition God exists is truly Synonym with God does not exist And Marx or Engels one of the two Wrote that during patriarchate the Rich needed manpower and since Everyone was free that was taken Out of prisoner of war made slaves My idea is of master states and slave. Sincron Guitarists A Girl and a Boy 2 guitars and MJ Song somewhere Up # they play Professionally Like all of us would Want # talent is A tricky thing Because the most Talented are too lazy Or unfortunate in Others understanding What can you say if you re from Beethoven Bach and Mozart And all of the above Plus Franz Joszef? But the track sucks you Down by its perfection Yet what is perfect except God? A Premonition I just walked in the fields today # My profession - a walker into nature And I thought of the six words rule And a toy invention named TurboMice At the embankment I laid in thinking Whether to chute a bottle in the trench For the noise & go to the foxes & after I didn't Two dogs I saw inside the dam walking They didn't saw me by God's grace and My Siberian instinct so I retreated very slowly And got further back home the grass was Yellow like hay & still green on the lower. The Deal The Girl loves me but Her Mama don't So maybe we will never be together But I still have the gift of music so That's t deal after you wrote 2'0 poems

I workt with a very wise man Who had a beautiful Daughter A Christian priest or something And I workt work at his mission And he put me to up stones With my feeble hands up hill Day after day until lastly I understood it all his lesson I still grasp at it daily yearly. Szpilman's Brother I am Szpilman's brother - the Idiot From the Majestic Heights to inner depts. LIfe is pain and pain is love and you get Tangled up strangled by it well just Another loser whatsoever but I Am Szpilman's brother dead at Auschwitz For misbehaving so you better watch out I am Jesus' brother and Moses and Miriam I am Szpilman's brother I - am Szpilman's brother The Idiot the Idiot they say Genius I. Texture Listening to Joan Osborne live i think of texture An artist: singer, poet, rocket scientist must have it Into his thing - wait a minute my connection broke Alright now that I am connected I continue Every tone clear and bold italic taking you home And then the rough texture of the cantos Something very thick as a fryed cat and memories Home home home home really home No home is Heaven Joan but to summarize it all Into one word: God. You named it. Else autism. Polisemantism. A poetic art Masterclass Six words that put the problem and the solution Like a Mardi Gras enwinged like a beau dragonfly Remembering lost battles due to Time and expiration This death making you afraid to breathe Enlightement changes shift inside our minds today Like a psychiatrist we perfectly just know we gotta visit But couldn't never because we are only men not Angels - tell-tale Children always confessing and crying In essence Life is Truth and Glory - yes you heard me Dare we say it or couldn't - never?! Yeol-eum Son. The Angel If you see her smile and hear her speak With YouTube is possible you know You understand that She is an angel Down with a piano flying allover The world with her instrument like in that Andersen story; She is wonderful Sorry if I get impetuous but She could Even perform only by giving speeches And the music is She like the personification Of Music prefer Chopin Etudes her first sakura. Long Walk to Love

Cruce moldava +' + eu suis o stea, doine US of A , ceai în groapa șobolanilor, CartofInc, +21 2wk1 Dintr-o dată mi-a crescut o aripă uriașă, Biblia,, Supa de cartofi, moartea omului, D-zeu ++ haiku 2wk2 wb... Dumnezeul meu a scris o carte, + Nimfă... 2021+ i, 2wk1 *** Pieptul înflorit, veacul inlutit, ii should have bleed )cantice pure 2021+ 3wk1 Help / Contact us Have you read these poets? Rainer Maria Rilke • Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling • Anne Sexton • Sarojini Naidu • John Keats • Walt Whitman • Henry Wadsworth Longfellow • Elizabeth Barrett Browning • William Stafford • Kenneth Slessor • Ralph Waldo Emerson • Theodore Roethke • Thomas Hood • Sir Walter Scott • Henry David Thoreau 9, [ Felix Rian Constantinescu ] Romanian poet CV 1982_2021 Felix Rian Constantinescu Romanian poet CV Motto: Roses of red Every baby She is crazy, kelly fam. “Răutatea nu va izbăvi pe cei răi” Biblia Spovedanie în gând , În ultimii ani până în 2020 Dumnezeu mi-a zis că mai am 30 de veleaturi și apoi să aștept la mântuirea vieții, iar dacă voi fi abandonat mă îndoesc să trăesc mai mult de 6 ani, fără mâncare, cu șlapi de plastic iarna pe zăpadă și cu securiști beți cu bâte speciale de crăpat capul și pumni de rupt coloana vertebrală, or nărozi care te chinuie 2 luni până pleacă așa că nu am de ce să mă tem. Spre Domnul!! m + Măcar securiștii răi comuniști de n-ar mai fi lăsați săși bată joc de spitalele românești de psihiatrie... ș dacă ar f mâncare ș încălțăminte ș hainele schimbate la timp!! Numele şi prenumele: Constantinescu Felix-Gelu. Data şi locul naşterii: 29 martie 1982, Haţeg, jud. HD. Ocupaţia: traducător poezie, regizor de cadru (avangardist/iconar naif), muzicolog inocent, greco+catolic român...Îm, Studii: Am început să dictez poezii mamei în 1986 la înaintatea etate/vârstă de 4 an jumate care le-a notat într-un caiet, 3, Poezii de Felix, Poezia mea seamănă cu școala, Unde să mă ascund? din deal în deal, din munte în munte, din balcon în balcon, din animal în animal, etc, Să nu mă găsească (tata) mama!, , poezia expresionista Vaca și vițelulvițelul, la un an după ce în 1985 Billy Graham Predicatorul american a vizitat mai multe orașe din România Socialistă Republică: Vaca și vițelul Vaca albă, Vițelul fuge Vacă albă Tu să nu fugi pe cărare

143 Că ai să-ți rupi Piciorul Și eu sunt mic Și nu pot să te duc La doctor.

40, Felixasaga 41, Oamenii vor iubi cu gandul ca Eminescu (texte filozofice) 42, Some new haiku2021 43, covid19-20202021-romania-saga-felix-rian-consatntinescu-docx 44, SUNT O ICOANA-EMBRION CARE-PLANGE Poezii ...

ș poezia de încheere cu copilul cu rechizitele rupte, lăsându-le după câteva luni pentru rugăciunile ortodoxe și din capul meu (ostășești!, și cu vederi nouoccidentale pocăești!!)m - propuse de părinți, dar mai ales de mama ca un paleativ de desert la rugăciunile domnești și Îngerești românortodoxe ,_ timp de unsprezece ani până la Decebal, Deva, în mai 1997, Dintre toți, cel mai mult l-am iubit pe Hans Ch. Andersen pentru cele două ediții pre și postrevoluționara ale Cărții de Povești pe care le-am avut și citit,) Facultatea de litere, Catedra de teatru, secția Regie, 2 ani, prof. îndrumători: Gelu Badea, Mona Chirilă, L+, scenagrafie cu grafician horia rusu, & alț profesori Ion Vartic, Doina Modola, Căpușan Sr. ș Fiul, Pol jud cluj, Maria Petreu, student și binefăcător băștinaș Crăiuț Rareș Augustin din Zorilor, str, Gheorghe Dima lângă biserica greco+catolică Sfânta Familie, Liviu Malița, UBB- Cluj- Napoca, 2000-2002; Sculptură - Școala Populară de Arte, Cluj un semestru 2001, profesor Liviu Voinea, Cluj/ Oradea. Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Secţia Engleză-Spaniolă, Universitatea Spiru Haret, Bucureşti. Colegiul Naţional “Decebal” – Deva, uman, clasa de limbi străine: Engleză, Franceză, Germană, Latină, promoţia 2000. Scriitor/filozof eckhartian regizat de vet, Stalingrad ș Crimeea, cizmar țăran urban Alexandru Zdrălă n, 1915, topograf ș arheolog amator Dacia antică Hațegană Hristache Tatu n, în jud, Tulcea 1909 + lupta de la Tapae și cetatea dacică din valul de pământ de lângă cetatea medievală, doamna educatoare, anii 1980 la căminul nr 2 cu program prelungit, 9 dimineața patru după-masa, actuala Casă de Copii La Violette din Hațeg, de pe strada Bisericii Creștinilor după Evanghelie, Ronai Maria mama lui Atilla, poetul neomodernist & protocronist Raul Constantinescu, Valeria Constantinescu, Rafael S L și Flaviu Constantin (Slavici, Moara cu noroc/Eugene Sue, Paiața, Biblia reconsacrată) Constantinescu, Eleonora Pseudo+Ica Paic, Ramona Ofelia Constantinescu, Camelia Faur, Ciuceanu Viorica, Prostituata fara sarut d c, țara hațegului, vecernii și liturghii, cântări de vindecare și studiu biblic, prietenii yin, Bibliotecile școlară liceal și orășeanească din Hațeg, prof, prozator Radu igna din Hațeg, Crăciun Dorian Raul elev intern poet simbolist-expresionist, Nicolae Manolescu prof, Arheologie dec, 1996, Mihai Câmpeanu decebalist, Mihai Mărgineanu elev pictor și fotograf, Caietul de Regie, Cluj, bisericile ș unele mănăstiri ale României, psihoterapia și conslierea română!! m , Ciprian Nickel, les Vieux et les Enfants baptistes, diverși Cerșetori, între altele Spitalul militar eparhia Sibiu = , părintele învățător martir Dumitru Dumoi 1987+1993Ț, părintele Mihăiescu 1987/88+, părinți, crâșnici și cantori, cantorii catedralei albe din orașul Cluj, credincioși, ++++, Teoctist!!, PapaNostru Cosa Nostra Italia 1 Duminica Dimineața Piața San Pietro, Părintele Galeriu, Credo Tvr, Părintele Teofil, preot artist Bartolomeu Valeriu Anania, boxeri creștini, + pastori țărani/misionari intelectuali/studenți/săraci și comercianți creștini!! Debutul literar: Revista Provincia Corvina, nr. 22 – martie 2002 – Hunedoara, cu Piesă într-un act (1999). Activitate literară şi publicistică: teatru scurt, poezii originale, recenzii, proză, traduceri în Provincia Corvina, Călăuza noastră, Ardealul literar şi artistic, Discobolul, Poezia, Pro Saeculum, Tiuk, Broșura Poarta Vieții – Cojocna, Cluj (colaborare estetico-literară), Convorbiri literare, The Dime Show Review, Alluvium Literary Shanghai, http://theplumtreetavern.blogspot.com/ 27 october 2019, 2019 Volume 3, Issue 2 – Journal #6 Dime Show Review Volume 3, Issue 2, 2019 etc. Cărţi publicate: 0, Chemare naivă + roman isihast, 2001+2015 1. Placheta de versuri „Imersiune posibilă/Possible Immersion” – “(în traducerea autorului) (translated by the author)” – Ed. Călăuza v. b. – Deva, 2004 2. „Canon în D şi alb (trei povestiri)” – Ed. Minerva – Bucureşti, 2011, semnată Felix Constantinescu. 3. „Momentul în care D-zeu există”, - Editura TIPO MOLDOVA, Iași, 2015, semnată Felix Rian-Constantinescu. 4. „O MAMĂ DE LUMINĂ (ROMAN), Editura TIPO MOLDOVA, Iași, 2015, semnată Felix Rian-Constantinescu. 5. „Yin” – volum de poezie – Editura Genius, București, 2016 6. Crucea de cetină în Revista Poezia, Iași, Septembrie 2017 7. That Lazy Humming Bird. To Kate Wolf în Revista Poezia, Iași, Iarnă 2019 8. The Empty Train în 2019 Volume 3, Issue 2 – Journal #6 Dime Show Review Volume 3, Issue 2, 2019 9. Selections Plum Tree Tavern Volume Five 1st May 2020 – Felix Constantinescu – Lines 10. Brain Flowers, verse tipărită online 11. Moxica...116 poems, verse, tipărită online 12. 90 poems, verse, tipărită online 13. Saga despre Felix fiul Agnesei a Avei Maria, Cartea întâi, 1999+2020, tipărită online 14. Parterul, povestiri, tipărită online 15. Pogorârea Sfântului Duh, povestiri, tipărită online 16. Povestiri exemplare adică vechi 2020 (2011+2013), tipărită online 17. Dramă în care eroul este învins de o putere superioară, teatru scurt, tipărită online 17bis, Dați șarpelui un loc în primul rând & Vladimir Nabokov detestatul (micropovestiri) 18. Vreau să traduc (Îndreptar, 117 pagini), poezii vol, 1, tipărită online & Volumul 2 (in lucru) 19. Cartea batjocorită. Carte de rugăciuni naționale vol, 1+3, tipărită online 20, Miere amară (versuri), 2021, tipărită online 21, La picioarele Măicuței Domnului (versuri), 2021, tipărită online 22. Muzicologie (povestiri estetice) 2020 23. Thoughts for God’s Glory 1 & 2 24, Lucru de trăit Felix 2020 24, Melopovești i 2020 & Melopovest ii 2021 25 Testamentul Mariei 1 (1988+2007) & 2 (2007+2020), p. 26, Nipponais scrapbox ’20 book i edition i 27+ Loving a white Angel Christmas Eve 2020 verse 28.m the new testament 2020 Chrismas English 1611 King James version edition 29, _ CRAN SOLN (versur) (1997+2016) 30. O piatra o poveste o moneda un vis si o minciuna (povestiri 2010) 2020 31 (Arab Coran) Fill Biblia ~ + y ed. F, 32/ / inceritu-au incerit crucerul cerului, versuri 7, ian, 202/1b, s.//0 33, Ogor Patriarhul Iustin Moisescu de Felix Constantinescu 2021+, versuri 34, în curs, Ochi marini, parfum de iiubire, ricveda, testamenti nuova ,poezii multicolore Xx xccxxcxçcxcxcxcccccccccccccccccccc 35a. Sola vedanta (Antologie poezii tiparite) 35b. BABY LOVE FOR VICTOR BRAUNER ( ANTH EN VOL UNPUBLISHED POETRY) 35c. DRUMUL SPRE DUMNEZEU (Poezii netiparite) 36d. MIREASA DE MARMURA (Oeuvre roumaine poesii completa 1985+2021) +++ +35, Ontariostream, Torontoverse 2021 36, Prin paltinii din Thexa. Lui Irving Layton 2021 37, FELIX Toronto +2021 /// 38, Stante canadiene & Sgrafite canadiene 39, Autor : F. R Con$t CTAPNN Iubirea e sfanta, , Mama mea e o amintire neagra 2021 F,

Pseudonime literare: 330/343/, Labă de Urs, Felix Gelu Roman Hațeganul, - antes 1996, - Gelu Roman post mai 1997 -, Mucea 2000, hippie punk - în 2003 -, Felix Rian - post vara 2004, p, felix Constantinescu - 2011+, Felix Rian-Constantinescu - 2015, Felix Rian Constantinescu - 2016. te Iubesc Little Mary, 2017+,// Felix Counstantinescous + Felix Medjugorje + 2021, De asemenea am activat pe site-uri literare și reviste electronice precum mIRC 1999+2003, racla-online 2003, memoware.com, agonia.ro, Issuu.com, Amazon.com, lulu.com, allpoetry.com, poetiinostri.ro, poezii-noi.ro. Felix Rian Constantinescu

The train is no longer part of the village – has its own way alone Another life the good one though we not know not even now What was so particularly good about it maybe the stolen beer The stolen meat and the kindness of the train official letting you go Inside only a game of cards is played and a woman reads the Time The card-players are the workers, the last workers – working But they still have time to laugh eat pig-lard and muse at the Colored drawings of the cards with servants, knights, women, And Kings and the woman is just a woman going to visit her cousin. ### Felix Rian Constantinescu is an Andreescian poet, naive religious, sickly Christian. Photo: Soroush Karimi

+Cave, mariaFelix+ Have you read these poets? Sir Walter Scott • Henry David Thoreau • Kabir • Percy Bysshe Shelley • Ted Hughes • Walter de la Mare • Dorothy Parker • Max Ehrmann • Sara Teasdale • Paul Laurence Dunbar • Christina Georgina Rossetti • Jose Marti • Robert W Service • Allen Ginsberg • Judith Wright • Siegfried Sassoon • Wilfred Owen • Elizabeth Bishop • Nissim Ezekiel • Billy Collins © 10 months ago, F-G Constantinescu rhyme Like (1) Comment - Love is philosophical Felix-GeluRConst http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=4&cap=22 + m , 610 months ago Felix-GeluRConst https://www.youtube.com/watch?v=fTEaRoPGYj4 ++++10 months ago Felix-GeluRConst https://www.youtube.com/watch?v=_tbTI8siaEU v,10 months ago Felix-GeluRConst https://www.youtube.com/watch?v=_mQE5_okFYc10 months ago Likes: Felix-GeluRConstTo reply, click a comment. Felix-GeluRConst http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=4&cap=22 + m , 610 months ago x edit Felix-GeluRConst https://www.youtube.com/watch?v=_mQE5_okFYc10 months ago x edit Felix-GeluRConst https://www.youtube.com/watch?v=_tbTI8siaEU v,10 months ago x edit Felix-GeluRConst https://www.youtube.com/watch?v=fTEaRoPGYj4 ++++10 months ago x edit [ edit poem ] Felix-GeluRConst Follow 10 months ago ishopshopshop / BourHeadTractot2 383, Statistician, tamaHari Stalin,i dva, Judean poet, Galileean pill+grim, hMann 45cap reg mat rex, escritor & philosopher naive, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, proffessional patient + amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, gen 1c, +Ciprian Porumbescu & Rey Alfonso el Sabio page~ biblical studies (hebrew/akkadian/greek/arameic/arab Read more → 186 views 1 +list

TAGS: Felix Rian Constantinescu poetry / TWITTER/ FACEBOOK/ GOOGLE+ Related Posts 11, Literary Shanghai Shanghai's community of writers, readers & translators HOME ABOUT PEOPLE EVENTS AROUND TOWN IN THE REGION PAST EVENTS ALLUVIUM SUBMISSIONS GUIDELINES 投稿指南 POETRY FICTION LITERARY NONFICTION LITERARY TRANSLATION CALL FOR SUBMISSIONS CONTACT US INTERVIEW, TRANSLATION Alluvium: Interview with Felix Rian Constantinescu SEPTEMBER 2, 2019 In the first of a new series of interviews with translators and writers, we are delighted to introduce Felix Rian Constantinescu, whose work we have recently published here at Alluvium. Alluvium: Felix, firstly thank you for agreeing to speak with us. Could you start by introducing yourself and your work? Felix: Hi Literary Shanghai. Professionally speaking, I see myself first as a poetry translator. I translated my first poems when I was in seventh grade – the work of Anne Sexton. I also translated some work by Ruckert – a minor German poet – from a Gothic lettered book printed in 1843 in Leipzig. But broadly speaking, I’m a poet, author, and writer of short plays. Alluvium: What challenges do you face in your work as a translator? Felix: I see myself as a millionaire fisherman. I buy lakes and lie in wait, reading anthologies to find a beautiful poem to translate. As part of my job I collect anthologies. I even have Chinese literary magazines in English dating back as far as 1986 and 1990. I’m a great believer that more poetry should be published and translated, especially in smaller countries like Romania. For me, China is definitely the future. Alluvium: In the context of the recent Sino-Romanian project to translate the works of the great Romanian masters into Chinese, have you translated any work from Chinese into Romanian? Felix: In 2018 I translated work by four Chinese poets – An Qi, LiYoung Lee, Ah Xin and Ba Ling. They are all contemporary poets, but in my opinion masters of the craft. Alluvium: What, in your opinion, makes a good translator?

More by Felix-GeluRConstList all »

Felix: To put it quite bluntly, self-identification as a poet. To translate poetry, you must be able to write it.

Hamsters Beas 1mo1

Alluvium: What do you find most rewarding about the translation process?

Momentul îN Care D-Zeu Există Partea 1 Din 4 1mo0

Felix: That the poems are ‘out there’ being read. A poem is like a cabin – a place to go to and read or brood over things like love and death. It’s a great feeling when someone totally unknown to you translates your work and publishes it on a renowned website with your name on it. The most rewarding thing about translating is being read, I believe. To be read is to be loved.

Ocean 1mo0 Black Box of Life - Cutia neagra a vietii. Versuri=diagrame 2021 3mo0 Simple man Solyaris Hari Kelvin 1972 4mo1 Fata mea e frumoasa din padurea adormita ,I am t Rock fam Fi$h and Chip$ Basme Lirice & filozofice 4mo0 rrr Un copac de primăvară ce își simte rădăcinile 21+ Poezii 5mo2 Dangerous Time, COPILUL RĂU !! t Venomed Laptop 2121+ Poezii 10, Sugghy online data + Allpoetry + ishopshopshop / BourHeadTractot2 383, Statistician, tamaHari Stalin,i dva, Judean poet, Galileean pill+grim, hMann 45cap reg mat rex, escritor & philosopher naive, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, proffessional patient + amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, gen 1c, +Ciprian Porumbescu & Rey Alfonso el Sabio page~ biblical studies (hebrew/akkadian/greek/arameic/arab DIME SHOW REVIEW WRITERS AND POETS: DIGITAL, PRINT, AUDIO: SUSPEND DISBELIEF FICTION TEN WORD STORIES POETRY ESSAY AUDIO IN PRINT TIP JAR The Empty Train by Felix Rian Constantinescu The train rides empty on the side of the river Inhabited only by a few commuters and robbers After crossing the steel bridge it sings like a whale Dragging itself on the ground like an electric snake Up the hill is the old dungeon destroyed by the peasants And the forest of oak and bullfrogs and blueberries People die of sickenesses in the huts near the villas And the community events are football and drinking The railway-station is blocked with rust-brown freight cars And the train is now a memory of the other life lived right here Like the memories of an embrion heart beating inside the woman

Alluvium: For readers unfamiliar with Romanian literature, who are the most interesting “masters”, in your opinion? Felix: I am the child of Romanian and French teachers, so I grew up with poetry. My father once told me that if he were stranded on a desert island with only one Romanian poetry book, it would be by Alexandru Philippide. My mother loved Ion Pillat and Ștefan Octavian Iosif, and I’m a fan of Octavian Goga. Other notable names are Mihai Eminescu, Alexandru Macedonski, George Coșbuc, Lucian Blaga, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Vasile Voiculescu, Nichita Stănescu, and Marin Sorescu. Alluvium: And who is the most interesting Romanian author writing today? Felix: Linda Maria Baros. Alluvium: Finally, what are your hopes for the future in your career as a writer and translator? Felix: My main hope is to carry on translating and being published for the rest of my life, translating as many beautiful works as possible. Alluvium: Thank you! PREVIOUS Michael Linn – ‘Nature’s Refuge: Parks of Shanghai’ NEXT Yu Yan Chen – “Child Labor, Liangshan” (a translation of 凉山童工 by Zheng Xiaoqing) LITERARY SHANGHAI Poetry Prose Literary Translation What story do you want to tell? Recent Posts COREY MILLER – ‘ALL THAT REMAINED’ NOVEMBER 8, 2021 MARCUS FEDDER – ‘JIA CHEN’

144 NOVEMBER 1, 2021 RUSSELL GRANT – THREE POEMS OCTOBER 25, 2021 MELVIN TAN – THE NIGHT IS STILL YOUNG. (A HAIBUN) OCTOBER 19, 2021 RICHARD C LIN – ‘FIGHT FIRE WITH FIRE’ OCTOBER 15, 2021 Subscribe and follow

allbatrosuyl e nevoie de pasiune. Ăsta e al doilea indiciu. Într-un fel tradusul poemelor seamănă cu actoria.

Categories FICTION (26) INTERVIEW (1) LITERARY NONFICTION (14)LITERARY SHANGHAI (1) POETRY (106) REVIEW (1)TRANSLATION (47) UNCATEGORIZED (92) Subscribe to our mailing list * indicates required Email Address * First Name Last Name FOLLOW US Facebook Twitter Instagram (c) 2017 Literary Shanghai All rights reserved

În primul rând nu se prea știe ce e poezia - mai ales azi - și nu voi veni cu nici o definiție, ca poetul tipic anglo-saxon care vorbește la conferințe după ce citește două din poemele sale.

12,

Iar eu am început traducerile cu Anne Sexton, The Abortion - still have the book, n-am rupt-o - și cam pe acolo mă învârt:

Un alt lucru, seamănă și cu munca de polițist, trebuie să fii năcut pentru așa ceva, ori să ai instinctul, știu eu, căutătorului de aur. Asta e. Cauți aur, pe tot Pământul, și uneori îl găsești dar poetul sau Dumnezeu îți interzice să-l traduci. De aceea poeții morți sunt mai buni.

Sunt momente când vezi, într-o carte pentru care ai suferit să o ai, fie un drum, fie foame, fie o ceartă cu sponsorii tăi, fie online, dar vezi uneori vezi, o poezie și îți spui cum ar fi să fie această poezie și în idiomul meu la un popor care de obicei trăiște în întuneric?

privi şi alte vitralii din catedrală. Şi în mod deosebit curentul romantic, fiindcă piatra din capul unghiului a sufletului românesc s-a dovedit a fi şi cel mai probabil va rămâne cât va rămâne şi românitatea, o cheie de boltă neogotică romantică pe care cel mai mare arhanghel e brodat în marmură. Este nevoie de aceste poeme în învăţământul românesc, în bibliotecile marilor oraşe şi din sătucuri, în mănăstiri, în penitenciare, azile şi oriunde este un pic de suflet şi în întreaga noastră cultură, dacă vrem să o avem. Iar aceasta include postulatul că după cum istoria literaturii române are nevoie de William Wordsworth printre alţi „nemţi” caragialeşti, tot astfel Marea Britanie are nevoie printre alţi necunoscuţi romantici şi de Mihai Eminescu, dar asta va fi munca altor traducători. Haţeg, 14 august 2012

Felix Rian

Secerătoarea solitară VREAU SĂ TRADUC (Îndreptar) Volumul 1 1995-1996-1997-2012-2021 Ad

Ce e în capul femeii?

de William Wordsworth

Înțeleg că oamenii au tot felul de curiozități și fantezii chiar,

Iat-o, singură în câmp, Acolo solitară fată munteancă! Secerând și cântându-și sieși; Se-oprește, ori merge blând! Singură retează și leagă grâul Și cânt-o arie melancolică; O, ascultă! fiindcă Valea profundă E inundată de sunet.

FRC sunt destui bărbați și profesioniști care se dedică femeilor, dar în arheologia asta psihică, Felix Rian Constantinescu

am descoperit că femeile departe de a fi handicapate, inferioare, sau nebune sunt posesoarele înțelepciunii.

Motto: Colind unui Rembrandt

Adevărul, spun

Pruncul Adoarme Vise Să Sfarme

Adevărul Bisericii și chiar al lui Dumnezeu, ar muri fără jurnalele și rândurile scrise de femei în momente de plictiseală.

Și Când Se-nmură Leagăn C'tremură Și micul Făt E Domn Savaot Mamă Marie Din Memfis Preerie Bătrânul Iosiph Tâmplarul Sofist Iat-am Venit Copil Bolnăvit

Reforma a început odată cu jurnalul privat și sobornicesc al Perpetuei, Felix-Gelu cu o mie trei sute de ani înainte de Cetatea de Martin Luther; Epoca contemporană a izvorât din Lacrimile Rahelei, cartea scrisă de părinții fetei moarte, din oameni ca Rachel, Cassie și Ishaiah Shoels we the now draw strength before our own deaths. So you see a woman is crucial, and not at the cooking stove as I joked with my Gymnasium English teacher the One that gave me the Engsih, and not in the be of woe, and not at the fire missile and in the Israeli, Fascist and Communist Government, but at the greatest button, the Conscience of Children, and aren t all of us Children. Really?

Today in the age after Boy George and more than that of unisex chlotes, women own poetry, just as in the time of Horatius and William Shakespeare, those denialists. Ceea ce vreau să spun e că sufletul femeii e o mare liniștită, and if we the Illuminists e d u c a t e Her to go beyond word-spelling, we may have and another Siglo de Oro, in which all men would be terrified by women and go to Jerusalem and make themselves women.

But this endeavor must have as motto the words of Chris Stevens at the radio, Congratulations Shelly, you’re better woman, that’ll ever be... Well this is the prologue.

De faci Așa Mare-o să Crești De asta Sunt Dureri și Povești.

Nu-mi va spune cineva ce cântă? Poate că notele plânse curg Pentru lucruri vechi, nefericite, îndepărtate, Și bătălii de pe vremi: Ori e vreo baladă mai umilă, Problemă obișnuită de astăzi? Vreo suferință a naturii, pierdere, sau durere, Care a fost, și poate fi iar! Ori'care era subiectul, Fata cânta Precum cântecul nu ar avea sfârșit; Am văzut-o cântând la muncă, Și peste seceră îndoindu-se; Am ascultat până m-am umplut: Și, pe când urcam pe deal, Muzica am purtat în inimă, Mult după ce nu s-a mai auzit.

Women didn t colonize English literature, they built it, and Jane Austen is the tip of the ice-berg.

Amon! Yin... Îmi poți Da Din Pâinea ta Te poți Ruga Spre Mintea mea?

Vreo Privighetoare nu cântă Așa de dulce odihnindelor cete De Călători în un popas umbrit, Printre Nisipurile Arabe Vreo voce mai dulce nu se auzi Primăvara de la pasărea cuc, Spărgând tăcerea mărilor Printre cele mai de departe Hebride.

0. GUANTANAMERA

Suntem șapte

de Wordsworth

Un simplu copil, dragă frate Jim, Ce ușor respiră, Și-și simte viața-n orice braț, Ce să știe de moarte? Am întâlnit o copilă colibașă Avea opt ani, spunea; Avea păr gros cu multe bucle Ce-o-nconjurau pe chip. Avea un aer rustic, de la pădure, Înveșmântată ca un geniu; Ochii frumoși, și mai frumoși, - Frumusețea ei mă bucură.

de José Martí Eu sunt un om sincer De unde crește palmierul Și înainte să mor eu vreau Să-mi fac versurile din inimă. PROLOG Cum să vă-nvăț eu pe voi să Traduceți? În primul rând în cartea aceasta sunt traduse texte poetice de la Sylvia Plath, adică un superstar, și Margaret Taylor, o necunoscută, la Declarația de Independență și Am un vis, Milton și Steven Sassman. Cred că ce pot să spun pentru initio e să vă placă acest fel de oameni și să petreceți timp în compania lor dacă vreți să-i traduceți. Puteți să observați că nu l-am tradus pe Adolf Hitler, deși aș putea cu un dicționar mediu. Ca să traduci pe cineva, trebuie să-i iubești. Nu poți traduce pe cineva doar din compasiune. În acest fel, tradusul, e diferit de citit.

Versul meu e de un verde clar Și de un carmin aprins Versul meu e un cerb rănit Ce caută în munte adăpost. Cultiv o roză albă În Iulie ca și Ianuarie Pentru amicul sincer Ce-mi dă mâna francă. Cu săracii țării Voi să-mi arunc soarta Desișul muntelui Iubesc mai mult ca marea. mM+# 1.

‘Surori, frați, micuță fată, Cât de mulți voi sunteți?’ ‘Cât de mulți? Șapte de toți’ spuse,’ Cu mirare privind la mine. ‘Și unde sunt ei, te rog îmi spui?’ Spuse: ‘Suntem șapte, Și două locuiesc la Conway, Și doi-s plecați pe mare.’ Doi dintre noi stau în curtea bisericii, Sora și fratele meu, Și în coliba din curtea bisericii, eu Stau aproape de ei cu mama.’ ‘Spui că două locuiesc la Conway, Și doi-s plecați pe mare, Dar sunteți șapte; te rog spune-mi Dulce Fată, cum a fi fi se poate?’

Pledoarie pentru Wordsworth Și chiar de scris.

Apoi micuța Fată răspunse, ‘Șapte băieți și fete suntem noi; Doi dintre noi stau în curtea bisericii, Sub copacul din curtea bisericii.’

Pentru a mă lua pe mine ca studiu de caz, spune că dintotdeauna am iubit poezia engleză, mi-am iubit colegele de clasă, pe MLK, stilul și tonul Declarației Americii, fascismul de ce să nu recunosc, dacă Radu Gyr e fascist, Singurătatea Margaretei Taylor, pe Elizabeth Jennings, ori copilăria împărtășită cu domnișoara și mai apoi pentru scurt timp doamna Sylvia Plath, și destinul Annei Sexton, care e și al meu by the way. Astfel, cred, pot spune, traduc femei pentru că le iubesc, pentru că le consider mai bune - și mai inteligente - decât restul oamneilor, dar le iubesc într-adevăr ca un sculptor daumierian, cum mi-am iubit mama, cum o iubesc pe Băltean Ana, muncitoare la Fabrica de Marmeladă până la moartea prematură de cancer la sân, mamă a doi copii, din care o cunoștea doar fata. Așa că cred, traduc femei pentru că s u n t o femeie. Oricum, ca să faci așa ceva, să o traduci pe Sylvia, ori pe Fata la seceriș a lui Wordsworth ori chiar pe nebunul bătrân care a împușcat

O parte din poemele lui Wordsworth sunt scrise bineînţeles rimat. Cealaltă parte e scrisă în vers alb. Din preţuire pentru pana lui Wordsworth le voi traduce pe toate în vers alb, urmând exemplul înaintaşilor care au tradus versurile antice atârnând clopoţei de capetele lor. Un poem adevărat e intraductibil, precum Masa tăcerii. Noi oamenii de rând ne putem mulţumi să-i facem un portret şi acela fotografic şi ca în viaţă ar trebui să ne mulţumim cu atât; în nici un caz nu îl putem scrie pe Wordsworth în română ori în orice altă limbă ori a traduce sufletul lui Brâncuşi în cutia italiană a sufletelor noastre. Din dorinţa de a fi cât mai credincios poeziei wordsworthiene şi a o traduce cât mai fidel m-am văzut pus în situaţia de a o trăda, renunţând brâncuşian la aparenţe, fie ele şi poetice, pentru a păstra sufletul care dă viaţă. Înaintea acestei posibile versiuni româneşti a poemelor lui William Wordsworth, tălmaciul poate spune că noi în România avem nevoie de poezia lui Wordsworth. W. W. a fost un poet romantic la fel ca poetul nostru romantic, iar pentru a nu fi tributari propriului Weltanschauung, fascinaţi într-un mod narcisist propriei frumuseţi ar fi indicat să experimentăm şi alte avatare ale geniului romantic şi a

‘Mergi pe-arătură, mica mea fată, Brațele-ți sunt vii; Dacă doi sunt în curtea bisericii, Atunci sunteți numai cinci.’ ‘Mormintele sunt verzi, pot fi văzute’ Mica fată răspunse, ‘Doișpe pași mai mult de la ușa mamei, Și sunt unul lângă altul.’ ‘Acolo ades-mi brodai colțunii, Batista mi-o țesui; Și colo pe pământ am stat – Am stat și le-am cântat.’

William

145 Până în mijlocul ghețușului, Iar mai departe niciuna.

Ș-ades dup-asfințit, domnule, Când este viu și frumos, Îmi iau micuțul castronaș, Și-mi mănânc cina acolo.

Totuși unii spun și azi Ea-i un Copil trăind, O poți vedea cumintea Lucy Gray Pe Sălbăticia singuratică.

Prima ce muri fu mica Jane; În pat zăcu gemând, Pân’ce raiul de dureri o vindecă Și-apoi plecă departe.

Peste noroi sau iarbă ea merge încet Și niciodată nu privește în urmă; Și cântă un cântec solitar Ce flutură în vânt.

Așa că în curtea bisericii fu pusă, Și toată uscata vară ‘Mpreună la mormânt ne-am jucat Fratele meu John și cu mine

RÂNDURI SCRISE LA CÂTEVA MILE DUPĂ BISERICA TINTERN La revisitarea răstoacelor de pe Wye într-o călătorie, 13 iulie 1798

Și când pământul era alb de zăpadă, Și puteam să alerg și să alunec, Fratele meu John trebui să plece, Și zace lângă ea.’ ‘Câți sunteți atunci, spusei, Dacă ei doi sunt în cer?’ Mica Fată replică, ‘O, dascăle, suntem șapte.’

de William Wordsworth

‘Dar ei sunt morți, cei doi sunt morți! Duhul le e în cer!’ Vorbeam degeaba; că mereu Mica Fată își făcea voia, Și spunea, ‘Nu, suntem șapte!’

[în românește de Felix Rian]

Lucy Gray

de William Wordsworth

Ades am auzit de Lucy Gray Și când încrucișai pământul ‘Ntâmplă de-am văzut-o-n crăpat de zi Copilul solitar. Nici coleg nici tovarășă Lucy n-avea; Viețuia pe-o bahnă uriașă, Cel mai dulce lucru ce crescu vreodat’ Lângă o ușă de om! Totuși poți iscodi faunul la joacă, Iepurele pe smarald; Dar dulcea fațăa Luciei Gray N-om mai vedea vreodată. ‘La noapte va fi furtună, La târg trebuie să mergi, Și ia o lampă, copilă,să lumini Mamei prin zăpadă.’ ‘Aceasta, Tată, fac cu bucurie; E abia amiază – Orologiul abia a bătut două, Și uite sus e Luna.’ La asta Tatăl luă vătraiul Ș-izbi-ntr-un braț de lemne; Se apucă iar la lucru, iar Lucy Luă Lampa în mână. Mai voioasă neagra ciută nu-i, Cu izbituri a joacă Picioarele-i împrăștie praful de zăpadă Ce se înalță fum. Potopul veni mult prea devreme Merse în sus și-n jos Și pe multe culmi Lucy urcă Dar nu ajunse-n târg. Pierduți Părinții în toată noaptea Au chemat departe-n tot locul; Dar nu a fost nici glas nici văz Să le fie călăuză. ‘N crăpat de zi pe un deal stătură Sus, sus, peste bahnă; Ș-atunci văzură Podul de Lemn La doi pași de ușă. Și-acum spre casă merg plângând ‘În cer ne vom-ntâlni!’ Când în zăpadă Mama văzu Urma piciorului lui Lucy. Apoi în jos de muchea abruptă Urmară micile urme; Și prin ruptul păducel Și lungul zid de pietre; Apoi un camp deschis trecură, Urmele erau aceleași; Le-au izvodit, nicicând pierdut, Până au dat de Pod. Le-au urmat de pe țărmu-nzăpădit Urmele, una câte una,

Şi se rostogoleşte prin toate lucrurile. De aceea sunt liniştit Un iubitor al fâneţelor şi pădurilor, Şi al munţilor; şi din tot ce vedem Din acest pământ verde; din toată puternica lume A ochiului şi urechii, cu ce pot crea aproape, Şi ce precep; foarte încântat să recunosc În natură şi în limbajul simţirii, Ancora gândurilor mele cele mai pure, doica, Călăuza, gardianul inimii mele, şi suflet Al întregii mele fiinţe morale.

Cinci ani trecură; cinci veri, în lungimea A cinci lungi ierni! Şi iar aud Aceste ape, rostogolindu-se din izvoarele lor din munte Cu un dulce murmur mocănesc. – Încă odată Privesc aceste stânci abrupte şi semeţe, Ce într-o neîmblânzită retrasă scenă aduce Gânduri de mai profundă retragere; şi unesc Peisajul cu liniştea cerului. Ziua e sosită când din nou stau Aici, sub acest sicomor întunecat şi văd Aceste pete de ogrăzi, aceste smocuri de livezi, Ce, în timpul ăsta, cu fructele lor necoapte, Printre păduri şi desişuri se pierd, Nici, cu nuanţa lor verde şi simplă, tulbură Verdele peisaj neîmblânzit. Încă o dată văd Aceste vii, abia garduri vii, linioare De neliniştit lemn devenit săbatic; aceste ferme păstoreşti Verzi până la uşă; şi şuvoaie de fum Ridicat, în tăcere, de printre copaci, Cu o percepţie nesigură cât s-ar părea, Despre rătăcitori sălăşluind în pădurile fără cămin, Ori despre vreo peşteră de pusnic, unde lângă foc Sihastrul stă singur. Deşi de mult pierdute, Aceste forme de frumuseţe nu-mi fură Cum e un peisaj ochiului unui orb: Însă adesea, în camere însingurate şi în mijlocul tumultului Din târguri şi oraşe, mi-au zălogit, În ceasuri de osteneală, dulci simţiri, Apăsând în sânge şi simţite-n inimă-mi Şi trecând chiar în mai limpedu-mi suflet Cu liniştită refacere: - sentimente deasemenea De plăcere neamintită; astfel, poate, Cum nu au avut o influenţă comună În acea mai bună parte în viaţa omului bun; Micile lui, nenumite, fapte neamintite De bunătate şi iubire. Nu mai puţin, cred, Lor le-am datorat poate alt dar, De-un chip mult mai sublim; acea stare binecuvântată, În care greaua şi trudnica greutate A acestei neinteligibile lumi E uşurată: - acea senină şi binecuvântată stare, În care sentimentele blând ne-ndrumă Până suflarea acestui înveliş corporal, Şi chiar mişcarea sângelui nostru uman Aproape s-a oprit, adormiţi suntem În trup şi devenim un suflet viu: În vreme ce cu un ochi liniştit de puterea Armoniei, şi-adânca putere a bucuriei, Vedem în viaţa lucrurilor. Dacă aceasta Ar fi o credinţă fără rost, totuşi, o! ce-ades, În întuneric şi printre multe arte forme Ale a zilei lipsite de bucurie lumini, când cei fără astâmpăr aleargă Fără folos şi febra lumii, Au atârnat asupra bătăilor inimii mele, Ce-ades, în duh, m-am întors spre tine O Wye silvan! Tu rătăcitor prin păduri, Ce-ades mi s-a întors duhul spre tine! Şi-acum, cu străluciri de gând pe jumătate stins, Cu multe recunoaşteri înceţoşate şi şterse, Şi ceva dintr-o tristă perplexitate, Imaginea minţii iarăşi învie: În vreme ce stau aici, nu doar cu simţirea Plăcerii prezente, ci cu plăcute gânduri Că în ăst moment este viaţă şi hrană Pentru anii viitori. Şi astfel îndrăznesc să sper Deşi schimbat, neîndoielnic, din ceea ce am fost, când întâi Venit-am între-aceste dealuri; pe când asemeni ouălor de peşte Mă izbeam peste munţi, pe grohotişurile Râurilor adânci şi volburelor singuratice, Oriunde natura purta, aproape ca un om Zburând dinspre ceea ce urăşte, decât unul Căutând lucrul ce-l iubea. Pentru natură atunci (Plăcerile brute ale zilelor mele băieţeşti Şi toate animalicele lor mişcări trecând,) Pentru mine a fost tot în tot – Nu pot picta Ce-am fost atunci. Cascada ce sună Mă bântuia ca o pasiune: stânca înaltă, Muntele, şi bungetul adânc şi împâclit, Culorile şi formele lor, îmi erau atunci O foame: un sentiment şi o iubire, Ce nu avea nevoia unui farmec mai îndepărtat, Adus de gând, ori vreun interes Neîmprumutat dinspre ochi. – Acel timp e trecut, Şi toate bucuriile lui îndurerate acum nu mai sunt, Şi toate ameţitele sale răpiri. Nu pentru asta Mă sting, sau jelesc, sau murmur: alte daruri Au urmat, pentru a căror pierdere, cred, Răsplată abundentă. Fiindcă am învăţat Să privesc natura, nu ca în ceasul Tinereţii fără de gânduri, ci auzind adeseori Blânda, trista muzică a umanităţii, Nici aspră nici amară, deşi de o putere amplă Să înfrâneze şi să subjuge. Şi am simţit O prezenţă ce mă tulbură cu extazul Gândurilor înalte; un sublim simţ A ceva mult mai adânc amestecat, Al cărui sălaş este lumina sorilor asfinţind, Şi oceanul rotund, şi văzduhul viu, Şi cerul albastru, şi în mintea omului, O mişcare şi un duh, ce poartă Toate lucrurile meditaţiei, toate obiectele întregii gândiri,

Nici, poate, Dacă nu aş fi fost învăţat astfel, ar trebui mai mult Să sufăr ca duhurile mele geniale să decadă: Fiindcă tu eşti cu mine, aici pe marginea Acestui râu mândru; tu, Prietena mea cea mai dragă, Draga mea, dragă Prietenă şi în glasul tău disting Limbajul inimii mele anterioare, şi citesc Plăcerile mele anterioare în luminile săgetânde Ale ochilor tăi neîmblânziţi. O! încă puţină vreme Pot să privesc în tine ce am fost odată, Draga mea, dragă Soră! Şiaceastă rugăciune Ştiind că natura niciodată n-a trădat Inima ce o iubea; este privilegiul ei Prin toţi anii vieţii noastre aceste, să poarte Din bucurie în bucurie: fiindcăpoate astfel înştiinţa Mintea ce este în noi, astfel ului Cu linişte şi frumuseţe, şi astfel hrăni Cu gânduri înalte, încât nici limbi rele, Judecăţi imprudente, nici batjocurile egoiştilor, Nici salutări unde bunătate nu este, nici toate Urâtele întâlniri ale vieţii zilnice, Nu vor învinge asupra noastră ori tulbura Vesela noastră credinţă că tot ceea ce privim E plin de binecuvântare. Astfel lasă luna Să strălucească asupra ta în plimbarea ta solitară; Şi lasă vânturile din muntele umed limpede Să sufle împotriva ta, şi în anii de după, Când aceste extazuri neîmblânzite se vor împlini Într-o încântare serioasă, pe când mintea ta Va fi o casă pentru toate formele plăcute, Amintirea ta o locuinţă Pentru toate dulci sunete şi ceremonii; O! atunci, Dacă solitudinea, ori frica, ori durerea, ori jalea, Vor fi să-ţi fie partea-ţi ‚ dar ce gânduri vindecătoare De bucurie blândă îţi vei aminti de mine, Şi exhortaţiile mele aceste! Nici, poate, De voi fi, acolo de unde nu mai pot să aud Al tău glas, nici să văd din neîmblânziţii tăi ochi aceste străluciri De existenţă trecută, vei uita tu atunci Că pe marginea acestui încântător şuvoi Împreună stăturăm; şi că eu, de-atât Un adorator al Naturii, aici am venit Neobosit în acel serviciu: mai degrabă spun Cu iubire mai caldă, O! cu zel mult mai adânc De iubire mai sfântă. Nici nu vei atunci uita, Că după multe colindări, mulţi ani De lipsă, aceste păduri abrupte şi înalte prăpăstii, Şi-acest verde peisaj păstoresc, îmi fură Mai dragi, atât pentru ele cât şi pentru tine. CORBUL O POVESTE DE CRĂCIUN, SPUSĂ DE UN ȘCOLAR FRĂȚIORILOR ȘI SURIOARELOR LUI de Samuel Taylor Coleridge

Sub un vechi stejar bătrân Mulți porci fără stăpân, Guițau ronțăind catargul: Era copt și cădea smântul. Au tropăit, venind vântul: Doar o ghind-au mai lăsat, alta nu vedeai cu gândul Și veni un Corb, căruia nu-i plăcu astă nebunie: Aparținea, ei spuneau, ielei Melancolie! Era mai cernit decât jgheaburi picurate, Zbura jos în ploaie, cu pene neudate. Luă ghinda și o îndată o mormântă Lângă o apă uriașă și adâncă. Unde s-a dus, unde Corbul s-a dus? A fost în jos și a fost în sus, Peste deal, peste vale, negrul Corb s-a dus. Multe Toamne, multe Primăveri Călători cu aripi fără cer: Multe ierni și multe veri - Nu-ți pot povesti juma din întâmplări. Pe urmă se întoarse cu el și o Ea, Și ghinda crescuse un înalt steja'. Și-au făcut un cuib în cel mai înalt ram, Și puișori avură, fericiți de-acum. Dar curând veni un Tăietor îmbrăcat în blană, Sprânceana marchiză i-atârna în geană. Avea un topor în mână, un cuvânt n-a spus, Ci cu multe hâcuri izbind hotărât, Doborâ al bietului Corb cuib-nstejărit. Puișorii i-au fost uciși; n-au putut să fugă, Mama le-a murit că n-a putut să ducă. Crengile copacului le tăie Tăietorul; Și plutiră-n jos pe șuvoaie din fluviu. Le-au tăiat în scânduri, scoarță au dat jos, Și din copac și alți-au făcut vas frumos. Corabia, lansată, aproape de țărm S-a ridicat o furtună de nețărm. Se izbi de-o piatră, valuri năvălinde: În jur și în jur zbură Corbul chemând șiroinde. Auzi ultimul țipăt al sufletelor pierind - Vezi! Vezi! peste catarg nebuna apă rotind! Bucuros a fost Corbul și-ndată-a zorit, Și Moartea mergând spre casă pe-un nor a-ntâlnit, Și i-a mulțumit iar și iar atunce: I-au luat totul, iar RĂZBUNAREA A FOST DULCE! 1797 Odă Pauló majora canamus de William Wordsworth (fragment)

Deşi nimic nu poate reîntoarce ora A splendorii în iarbă, a gloriei în Flora; Nu vom jeli, ci găsi

146 Putere în ceea ce rămâne, În primitiva compătimire În care ce a fost trebuie să fie În gândurile liniştitoare ce izvorăsc Din suferinţa umană. În credinţa ce priveşte prin moarte, În ani ce aduc mintea filosofică. Şi oh voi Fântâni, Pajişti, Dealuri şi Păduri, Nu vă gândiţi la despărţirea noastrelor iubiri! Deşi în inima inimilor mele v-am simţit avânt, Mi-am mai abandonat un singur încânt A trăi sub obişnuitul vostru freamăt. Iubesc Pâraiele ce în jos curg, Mai mult decât am curs mai uşor ca ele; Inocenta strălucire a noii născute zile, E încă încântătoare; Acei Nori ascunşi în jurul asfinţitului de soare Au o nuanţă liniștită întradevăr într-un ochi Ce a vegheat asupra mortalităţii omului; O altă alergare a fost şi alte sălcii sunt câştigate. Mulţumită inimii umane trăind, Mulţumită tandreţei, bucuriei, patimi, Primesc de la cea mai sărmană floare pocnind Gânduri ce adesea adastă prea adânc pentru lacrimi.

Să-l întâlneşti pentru totdeauna pe Jim acasă la 5:35. Vei fi din nou la fel de normală şi de egoistă şi fără inimă ca oricine altcineva.

3. Steven Sassman

Este viaţă rămasă: pianul o spune cu octava zâmbetului său. Covoarele moi apără lovitura şi tăietura suicidului ce trebuie să fie. Totul va fi splendid: bunica nu va bea din obişnuinţă. Salata de fructe va înflori pe farfurie precum un buchet Şi grădina va fabrica panglica albastră a aquilegiei. Pisicile vor fi vesele; taţii se vor simţi justificaţi; mamele uşurate. Fii şi soţii nu vor mai trebui să plătească facturile. Copilăriile vor fi lăsate deoparte, coşmarul obscen nimicnicit. La capătul coridoarelor băile curg. Doamna C simte din nou umbra ideii sale obsesive. Domnişoara R. priveşte îmbrăcămintea şemineului care trebuie să însemne ceva. Comentariu de Dorothy Parker

... decade de consum marșul îndatoritor al achiziției al obiectelor resturi și bucăți ale VISULUI AMERICAN cum e văzut la TV îngrămădit și viscolit în curtea din spate a casei mult prea mică să țină Visul tot ce-și pot permite batjocura amară a tuturor anotimpurilor în vânt culori înălbite metalice ruginituri plăcile scorojite dar aceste lucruri nu au fost niciodată ce au fost au fost în schimb ce au Semnificat așa că încă își țin valoarea încă țin Visul Kubla Han de Samuel Taylor Coleridge

2. Bătrână de Anne Sexton

Oh, viața e un slăvit ciclu de melodii, Un amestec al extemporaneei; Și iubirea e un ceva ce nu poate greși, Iar eu sunt Marie a Roumaniei. Bărbații

Mi-e frică de ace, Am obosit de cearceafuri de cauciuc şi tuburi. Am obosit de feţele pe care nu le ştiu şi acum cred că moartea începe. Moartea începe ca un vis, plin de obiecte şi râsetul surorii mele. Suntem tinere şi mergem şi culegem afine sălbatice tot drumul spre Damariscotta. Oh Susan, ea plânse, ţi-ai pătat talia nouă. Dulce aromă – gura mi-e atât de plină şi albastrul dulce ieşind tot drumul spre Damariscotta. Ce faci? Lasă-mă-n pace? Nu poţi să vezi că visez? În vis nu ai niciodată optzeci.

de Dorothy Parker

Ei te slăvesc ca pe luceferii celești Pentru că ești așa cum ești. Dacă le reîntorci sentimentul, Vor să îți schimbe sufletul; Și-odată ce te au, sigur și bine, Vor să schimbe tot la tine. Pe simțiri, obișnuințe, ei pun jurământ; Ar vrea să-ți dea cu totul un alt simțământ. Nu te pot lăsa în călcătura ta; Vor influența și vor educa. Ar schimba tot ce-au admirat. Îmi fac rău, m-am săturat.

După Auschwitz

Elizabeth Tapia

de Anne Sexton

Who am I?

Furia, la fel de neagră precum un cârlig mă ajunge din urmă. În fiecare zi, fiecare nazist lua, la 8:00 A. M., un copilaş şi îl făcea soté pentru micul dejun În tigaia lui. Şi moartea priveşte cu obişnuinţă în ochi şi-şi scobeşte murdăria de sub unghia degetului. Omul e malefic, spun cu voce tare. Omul e o floare ce ar trebui arsă spun cu voce tare. Omul e o pasăre plină de noroi spun cu voce tare. Şi moartea priveşte cu obişnuinţă în ochi şi-şi scarpină anusul. Omul cu degetele lui mici roz de la picioare, cu degetele lui miraculoase nu e un templu ci o dependinţă, spun cu voce tare. Fie ca omul niciodată să nu-şi mai ridice cana de ceai. Fie ca omul niciodată să nu mai scrie o carte. Fie ca omul niciodatăsă nu-şi mai pună pantoful. Fie ca omul niciodată să nu-şi mai ridice ochii, într-o blândă noapte de iulie. Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată. Spun acele lucruri cu voce tare.

I am a woman I am Filipino I am alive I am hoping I am created in the image of God just like all other people in the world; I am a person with worth and dignity, I am a thinking person, a living person, a doing person. I am the small ‚I am’ that stands before the big ‚I AM’. I am the worker who is constantly challenged and faced with the needs of the Church and society in Asia and in the global community. I am angered by the structures and powers that create all forms of oppression, exploitation and degradation. I am witness to the moans, tears, banners and clenched fists of my people. I can hear their liberating songs, their hopeful prayers and decisive march toward justice and freedom. I believe that all of us – women and men, young and old, Christian and non-Christian – are called upon to take responsible action; to be concerned to be involved NOW! I am hoping I am struggling I am alive I am Filipino I am a woman.

În Xanadu Kubla Han Un impunător dom al plăcerilor decretă Unde Alph, râul sacru, curgea Prin caverne de nemăsurat omului Jos spre o mare fără lumină. Așa că două or cinci mile de pământ roditor Cu ziduri și turnuri au fost încinse împrejur Și aici erau grădini strălucitoare cu râulețe sinuoase, Unde înfloreau mulți pomi roditori de tămâie Și aici erau păduri vechi la fel ca dealurile Îmbrățișând pete însorite de verdeață. Dar oh! Acea adâncă romantică prăpastie ce se înclina În jos pe dealul verde tăind un veșmânt de cedru! Un loc sălbatic! La fel de sfânt și vrăjit Precum sub o lună asfințindă era bântuită De o femeie jelindu-și pentru al ei iubit-demon! Și din prăpastie, cu neîncetat zbucium clocotind, De parcă acest pământ în repezi dese papilări ar respira O fântână puternică pe moment a fost forțată Prin acea repede zbucnire pe jumătate intermitentă Fragmente uriașe țâșniră ca grindina căzând Ori grânele cu pleavă sub biciul îmblătitorului Și printre-aceste stânci dansând deodată și pentru totdeauna Se aruncă deodată râul sacru. Cinci mile șerpuind cu o mișcare labirintică Prin păduri și vâlcele râul sacru curgea, Apoi ajunse la cavernele de nemăsurat ale omului, Și se scufundă în tumult într-un ocean fără viață Și în acest tumult Kubla auzi de departe Voci ancestrale profețind război! Umbra domului plăcerii Plutea în mijlocul valurilor Unde se auzea măsura amestecată A fântânii și a peșterilor. Era un miracol de rar mecanism Un însorit dom al plăcerii cu peșteri de gheață! O domnișoară cu un timpanon Într-o viziune odată am văzut Era o fată abisiniană, Și la timpanonul ei cânta, Cântând de Muntele Abora. Aș putea să reînnoiesc în mine, Simfonia și cântecul ei, Către o asemenea încântare m-ar câștiga, Încât cu muzică zgomotoasă și îndelungată, Aș constru acel dom în aer, Acel dom însorit! Acele peșteri de gheață! Și toți ce-au auzit le-ar vedea acolo, Și toți ar striga, Ferește-te! Ferește-te! Ochii lui strălucitori, părul lui plutind! Țese un cerc în jurul lui de trei ori Și închide-ți ochii cu spaimă sfântă, Pentru că el cu miere de rouă s-a hrănit Și a băut laptele Paradisului. (1797; 1816) 4. LIRICĂ ENGLEZĂ Published by admin on April 15, 2015 Jenny JOSEPH Avertisment Când voi fi bătrână voi purta purpuriu

Cine sunt? Cu o pălărie roșie care nu merge și nu mi se potrivește de Elizabeth Tapia

Și-mi voi cheltui pensia pe brandy și mănuși

Îl implor pe Domnul să nu audă. de vară Seară în sanatoriu de Louise Bogan

Sunt femeie sunt filipină sunt vie sperând

Și sandale de satin și voi spune că nu avem bani pentru unt. Voi sta pe pavaj când voi fi obosită Și voi înfuleca mostre în magazine și voi apăsa la

Liberă seara se stinge, în afara ferestrelor zăvorâte cu grilaje decorative de fier. Lămpile sunt aprinse; perdelele trase; asistentele veghează un pic. Este ora complicatului tricotat cu sigurele andrele de os; ale jocurilor de anagrame şi bridge: Ucigătorul joc de şah; cartea ţinută sus ca o mască. Perioada celui mai sălbatic plâns, cea mai violentă deziluzie, e sfârşită. Femeile îşi odihnesc obositele inimi pe jumătate vindecate; sunt aproape bine. Unele vor sta aproape bine mereu: chipul tocit al femeii a cărei gândire s-a dizolvat În disciplina academică; fata maniaco-depresivă Acum echilibrându-se; o paranoică afectată de gelozie. Alta de persecuţie. Ceva alinare a fost posibilă. O, binefăcătoare mireasă, care niciodată nu vei redeveni iar extatică după naştere! O, norocoasă soţie trecută, vindecată de a fi nedorită! La staţia de tren subteran te vei reîntoarce, reîntoarce,

sunt creată în imaginea lui Dumnezeu ca toţi ceilalţi oameni din lume; sunt o persoană cu valoare şi demnitate, sunt o persoană ce gândeşte, o persoană ce simte, o persoană ce face. sunt micul ‘sunt’ ce stă înaintea marelui ‘SUNT’ sunt muncitoarea ce este chemată constant şi privesc nevoile Bisericii şi societăţii în Asia şi în comunitatea globală. sunt furioasă pe structurile şi puterile ce crează toate formele de opresiune, exploatare şi degradare. sunt martoră la gemetele, lacrimile, banerele şi pumnii încleştaţi ai poporului meu. pot să le aud cântecele de eliberare, rugăciunile ce speră şi marşul decisiv spre justiţie şi libertate. cred că noi toţi – femei şi bărbaţi, tineri şi bătrâni, creştini şi non-creştini – suntem chemaţi să luăm acţiuni responsabile; să fim preocupaţi să fim implicaţi ACUM! sperând ţinând piept sunt vie sunt filipină sunt femeie.

sonerii Și-mi voi purta bastonul pe gardurile publice Și voi recupera pentru seriozitatea tinereții mele. Voi ieși în șlapi în ploaie Și voi culege florile în grădinile altor oameni Și voi învăța să scuip.

Tu poți să porți cămăși îngrozitoare și să devii și mai gras Și să mănânci trei livre de cârnați o dată Ori doar pâine și murături timp de o săptămână Și să faci provizii de stilouri și creioane și cartonașe de bere și lucruri în cutii.

Dar acum trebuie să avem haine care să ne țină uscați Și să ne plătim chiria și să nu înjurăm pe stradă

147

Și să dăm un bun exemplu copiilor.

Clipesc sub luminile de sodiu,

Vom avea prieteni la cină și vom citi ziarele.

Le aud chicotind

Dar poate ar trebui să exersez puțin acum?

Pe când îmi plec fruntea în fața ploii:

Astfel ca oamenii care mă cunosc să nu fie prea șocați și surprinși

Trebuie că am mers pe acest drum

Când brusc voi fi bătrână și voi începe să port purpuriu.

Acest drum fără sfârșit O mie de ani,

Traducere de Felix Constantinescu

Și totuși nu am întâlnit niciodată un suflet, Chiar și bucățelele de hârtie ruptă Se dau la o parte,

Elizabeth JENNINGS

Casele se înalță

Mirosul gătitului

Din grădinile lor umede,

Mirosul gătitului ajunge la mine în cameră

Însă dantelele lor îngrijite nu se ridică niciodată –

Vorbește clar de copilărie și multe lucruri.

Oh Dumnezeule nu e nimeni în acest oraș?

Întotdeauna în aceste zile, sunt aproape în lacrimi fiindcă Părinții mei și cu mine ne părăsim casa.

Traducere de Felix Constantinescu

Chiar și lucruri ce rănesc afecțiunea îmbrățișează.

5. Declarație de Independență Publicată inițial: iulie 1776

Zi după zi, mi-am aranjat cărțile:

Autori: Thomas Jefferson, Benjamin Franklin, Roger Sherman, John Adams, Robert R. Livingston

Nimic senzațional dar toată Declarația de Independență: O transcriere Experiența e ca un nerv deschis. Părinții mei și cu mine ne schimbam priviri reci. Oh, fiecare e ca un vas plin până la buză

El ne-a jefuit mările, ne-a potopit Coastele, ne-a ars orașele, și a distrus viețile poporului nostru. El la această dată transportă mari Armate de Mercenari străini să îndeplinească muncile morții, dezolării și tiraniei, deja începute cu circumstanțe de Cruzime & perfidie puțin acompaniate în cele mai barbare epoci, și total nevrednic Cap al unei națiuni civilizate. El a constrâns colegii noștri Cetățeni luați Captivi pe Mările înalte să ridice Arme împotriva Țării lor, să fie executorii prietenilor lor și fraților, or să cadă ei însuși de Mâinile lor. El a agitat insurecții domestice printre noi, și a încercat să aducă asupra locuitorilor frontierelor noastre, neîndurații Indieni Sălbatici, a căror regulă cunoscută de război, este o nealeasă distrugere a tuturor vârstelor, sexelor și condițiilor.

ÎN CONGRES, 4 Iulie, 1776. Unanima Declarație a celor treisprezece State unite ale Americii, Când în Firul evenimentelor umane, devine necesar pentru un popor să dizolve cetele politice care l-au conectat cu un altul, și să asume între puterile pământului, punctul separat și egal la care Legile Naturii Dumnezeu și Dumnezeul Naturii, un respect decent asupra opiniilor omenirii cere ca ele să declare cauzele care le împing la separație.

În fiecare stagiu al acestor Oprimări Noi am Petiționat pentru Corectare în cei mai umili termeni: Petițiilor noastre repetate li s-a răspuns doar de repetată leziune. Un Prinț al cărui caracter e astfel marcat de fiecare act ce poate defini un Tiran, este inapt să fie regulatorul unui popor liber. Nici nu am dorit atenția fraților noștri Brittanici. Noi i-am avertizat din timp în timp asupra a tentative a legislaturii lor să extindă o jurisdicție fără mandat peste noi. Noi le-am reamintit de circumstanțele emigrării și sălășluirii noastre aici. Noi am apelat justiției lor native și magnanimității, și i-am rugat pe legăturile asemănării noastre reciproce să dezaprobe aceste uzurpări , care, inevitabil ar întrerupe conexiunile noastre și corespondența. Ei deasemenea au fost surzi la vocea justiției și a consanguinității. Noi trebuie, astfel, a consimți în necesitatea, care ne denunță Separația, și să-i ținem, cum ținem restul omenirii, Inamici în Război, în Pace, Prieteni. Noi, astfel, Reprezentativele Statelor unite ale Americii, în Congres General, Adunați, apelând la Judecătorul Suprem al lumii pentru rectitudinea intențiilor noastre, în Numele, și prin Autoritatea Oamenilor buni ai acestor Colonii, publicăm solemn și declarăm, că aceste Colonii Unite sunt, si în Drept ar trebui să fie State Libere și Independente; că toate sunt absolvite de orice obligație față de Coroana Britanică, și că toată legătura politică între ele și Statul Marii Britanii, este și ar trebui să fie dizolvat total; și că drept State Libere și Independente au toată puterea să perceapă Război, încheie Pace, contracteze Alianțe, ridice Comerț, și să facă toate alte Acte și Lucruri pe care Statele Independente au dreptul să le facă. Și pentru suportul acestei Declarații, cu o încredere fermă în protecția Providenței divine, ne obligăm reciproc unii altora Viețile, Soartele și sacra noastră Onoare.

În care florile se înclină afară și doresc aer. Și noi. Mirosul gătitului se ridică înalt Dar abia mă atinge pentru că știu Că trei sferturi din mine nu mai sunt aici.

Și totuși iubesc acest cer zbuciumat, plin de reproșuri Și mi-e frică de unde trebuie să merg.

Traducere de Felix Constantinescu

Margaret Taylor Loneliness Nightmare town, The streets silent, dark; Sabbath empty Follow me home: I walk slowly And the rain wet stones Wink under the sodium flares, I hear them snigger As I bend my head to the rain: I must have walked this road This endless road A thousand years, Yet i never meet a soul, Even the paper scraps Draw themselves aside, The houses draw up From their dank gardens, But their prim laces never stir – Oh God is there no one in this town? ? Margaret TAYLOR a. Singurătate de Margaret Taylor Oraș coșmar, Străzile tăcute, negre; Sabat vid Urmează-mă acasă: Merg încet Și pietrele udate de ploaie Clipesc sub luminile de sodiu, Le aud chicotind Pe când îmi plec capul ploii: Trebuie că am mers acest drum Acest drum fără capăt O mie de ani, Dar nu am întâlnit un suflet, Chiar și mototoliturile de hârtie Se trag la o parte, Casele se ridică Din grădinile lor jilave, Dar perdelele brodate nu se mișcă – Oh Dumnezeule nu e nimeni în acest oraș?

b. Singurătate Oraș de coșmar, Străzile tăcute, întunecoase; Sabat pustiu Urmează-mă acasă: Merg încet Și pietrele ude de apa de ploaie

Păstrăm aceste adevăruri ca fiind evidente prin ele însele, că toți oamenii sunt creați egali, că sunt dotați de Creatorul lor cu anumite Drepturi neînstrăinabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și urmărirea Fericirii.--Că pentru a asigura aceste drepturi, Guverne sunt instituite printre Oameni, derivându-și drepturile juste de la consimțământul guvernaților. --Că oricând orice formă de Guvernământ devine distructivă în aceste scopuri, este Dreptul Poporului să modifice sau să îl abolească, și să instituie nou Guvernământ, stabilindu-i fundația pe asemenea principii și organizându-i puterile într-o asemenea formă, încât pentru acestea să nu le săvârșească decât Siguranța și Fericirea. Prudența, într-adevăr, va dicta că Guvernele stabilite de mult nu trebuie să fie schimbate pentru cauze ușoare și tranziente și deasemenea întreaga experiență a demonstrat, că omenirea e mai dispusă să sufere, când răurile sunt suferibile, decât să se îndrepte prin abolirea formelor sub care sunt obișnuiți. Dar când un lung șir de abuzuri și uzurpări, urmărind invariabil același Obiect învederează un plan de a le reduce [popoarele] sub Despotism abolut, este dreptul lor, este îndatorirea lor, să răstoarne un asemenea Guvern și să dea noi Gardieni pentru securitatea lor viitoare.--Aceasta a fost Suferința pacientă a acestor Colonii; și astfel este acum necesitatea ce le constrânge să-și modifice fostele Sisteme de Guvernământ. Istoria prezentului Rege al Marii Britanii este o istorie de injustiții repetate și uzurpări, toate având în obiect direct stabilirea unei Tiranii absolute asupra acestor State. Pentru a dovedi aceasta, Faptele să fie supuse unei lumi candide. El și-a refuzat Aprobarea asupra Legilor, cel mai întreg și necesar pentru binele public. El le-a interzis Guvernatorilor săi să treacă Legi de importanță imediată și neîntârziată, fiind suspendați în operația lor dacă Aprobarea lui nu era obținută; și când erau suspendați, el a neglijat cu totul să îi asiste. El a refuzat să treacă alte Legi pentru acomodarea a mari districte de popor, doar dacă acele popoare ar renunța la dreptul dreptul de Reprezentare în Legislatură, un drept inestimabil pentru ele și formidabil numai pentru tirani. El a chemat laolaltă corpuri legislative în locuri neobișnuite, inconfortabile, și îndepărtate de depozitarul Arhivelor publice, pentru singurul scop de a le obosi în conformitate cu măsurile lui. El a dizolvat Casele Reprezentative repetat, pentru opunerea cu fermitate umană față de invaziile lui asupra drepturilor poporului. El a refuzat pentru mult timp, după asemenea disoluții, să cauzeze altele să fie alese; prin care puterile Legislative, incapabile de Anihilare, s-au întors la Poporul larg pentru exercițiul lor; Statul rămânând în acel timp expus tuturor pericolelor de invazie din afară, și convulsii înăuntru. A încercat să prevină popularea; pentru acel scop obstrucționând Legile pentru Naturalizarea Străinilor; refuzând să treacă altele pentru a le încuraja migrația încoace, și ridicând condițiile a noi Apropieri de Pământuri. El a blocat Administrația Justiției, refuzându-și Aprobarea la Legi pentru stabilirea puterilor judiciare. El a făcut Judecătorii dependenți de Voința lui singură, pentru termenii de ocupație a oficiilor lor, și cantitatea și plata salariilor lor. El a ridicat o multitudine de Noi Oficii, și a trimis încoace roiuri de Ofițeri să hărțuiască poporul nostru, și să le mănânce substanța. El a ținut printre noi, în timpuri de pace, Armate permanente fără consimțământul Legislaturilor noastre. El a interesat să facă Armata independentă de și superioară puterii Civile. El s-a combinat cu alții să ne supună unei jurisdicții străină de constituția noastră, și nerecunoscută de Legile noastre; dându-și aprobarea Actelor lor de pretinsă Legislație: Pentru încartiruirea de largi corpuri de trupe armate între noi: Pentru protejarea lor, Printr-un Proces Fals, de la pedeapsă pentru orice Crime pe care aceștia le-ar comite asupra Locuitorilor acestor State: Pentru tăierea oprirea comerțului nostru cu toate părțile lumii: Pentru impunerea de Taxe asupra noastră fără consimțământul nostru: Pentru lipsirea noastră,în multe cazuri, de beneficiile Procesului cu Jurați: Pentru transportarea noastră peste Mări pentru a fi judecați pentru pretinse ofense Pentru abolirea Sistemului liber de Legi Engleze într-o Provincie învecinată, stabilind astfel un guvern Arbitrar, și mărindu-i Hotarele astfel să o facă deodată un exemplu și instrument potrivit pentru a introduce aceeași regulă absolută în aceste Colonii; Pentru îndepărtarea Cartelor noastre, abolirea celor mai valoroase Legi ale noastre, și modificarea fundamentală a Formelor Guvernelor noastre: Pentru suspendarea propriilor noastre Legislaturi, și declarându-se ei înșiși investiți cu putere de a legisla pentru noi în toate cazurile oricare. El a abdicat Guvernul aici, prin declararea noastră în afara protecției sale și bugetând război împotriva noastră.

[Traducere de Felix Rian Constantinescu] Martin Luther King Jr. Am un vis rostit pe 28 august 1963, la Memorialul Lincoln, Washington D. C. Sunt fericit să mă alătur vouă astăzi în ceea ce va rămâne în urmă în istorie drept cea mai mare demonstrație pentru libertate în istoria națiunii noastre. Acum de cinci ori douăzeci de ani, un mare american, în a cărui simbolică umbră stăm astăzi, a semnat Proclamația Emancipării. Acest decret unic a venit ca un mare fascicol de lumină de speranță pentru milioane de sclavi Negri care au fost copți în flăcările copleșitoarei injustiții. A venit ca un voios zori de zi să sfârșească noaptea lungă a captivității lor. Dar o sută de ani mai târziu, Negrul încă nu este liber. O sută de ani mai târziu, viața Negrului este încă trist invalidă în cătușele segregării și lanțurile discriminării. O sută de ani mai târziu, Negru trăiește pe o insulă singuratică de sărăcie în mijlocul unui vast ocean de prosperitate materială. O sută de ani mai târziu, Negrul este încă firav în colțurile societății americane și se găsește un exilat în propriul lui pământ. Și astfel am venit astăzi aici să dramatizăm această condiție rușinoasă. Într-un sens am venit la capitala națiunii noastre să încasăm un cec. Când arhitecții republicii noastre au scris cuvintele magnifice ale Constituției și Declarației de Independență, au semnat o obligațiune căreia oricare american urma să devină moștenitor. Această obligațiune era o promisiune că tuturor oamenilor, da, oamenii negri la fel ca oamenii albi, le vor fi garantate ”Drepturile inalienabile”, de ”Viață, Libertate și căutarea Fericirii.” Este evident astăzi că America a absentat de le această obligațiune, în ceea ce îi privește pe cetățenii ei de culoare. În loc să onoreze această obligație sacră, America le-a dat oamenilor Negri un cec fals, un cec care a revenit marcat ”fonduri insuficiente”. Dar refuzăm să credem că banca justiției este falită. Refuzăm să credem că sunt fonduri insuficiente în marile seifuri de oportunitate ale acestei națiuni. Și așa, am venit să încasăm acest cec, un cec care ne va da la cerere bogățiile libertății și garanția justiției. Am venit deasemenea la acest loc sacru să-i reamintim Americii despre urgența îndârjită a lui Acum. Acesta nu e un timp de a ne răcori ori de a lua medicamentul tranchilizant al gradualismului. O mie nouă sute șaizeci și trei nu e un sfârșit ci un început. Și acei care speră că Negrul a avut nevoie să-și verse nervii și că acum va fi mulțumit vor avea o trezire dură dacă națiunea se întoarce la afaceri ca de obicei. Și nu vor fi nici odihnă nici liniște în America până când Negrului nu i se dau drepturile sale cetățenești. Vâltorile revoltei vor continua să zguduie fundațiile națiunii noastre până când ziua strălucitoare a justiției emerge. Dar este ceva ce trebuie să-i spun poporului meu, care stă pe pragul cald care duce în palatul justiției: În procesul de a ne câștiga locul cuvenit, nu trebuie să fim vinovați de fapte pline de greșeală. Să nu căutăm să ne satisfacem setea de libertate bând din paharul amărăciuni și urii. Trebuie să ne purtăm veșnic zbuciumul pe planul înalt al demnității și disciplinei. Nu trebuie să îngăduim ca protestul nostru creativ să degenereze în violență fizică. Iar și iar, trebuie să ne ridică la înălțimile maiestuoase de a întâlni forța fizică cu forța sufletului. Minunatul nou militantism care a potopit comunitatea Neagră nu trebuie să ne ducă la o neîncredere față de toți albii, fiindcă mulți dintre frații noștri albi, după cum e dovedit de prezența lor aici astăzi, au ajuns să realizeze că destinul lor este legat cu destinul nostru. Și au ajuns să realizeze că libertatea lor este inextricabil legată de libertatea noastră. Nu putem merge singuri. Și pe când mergem, trebuie să facem angajamentul că întotdeauna vom merge înainte. Nu ne putem întoarce înapoi. Sunt acei care îi întreabă pe devotații drepturilor civile, ”Când veți fi mulțumiți?” Nu putem niciodată fi mulțumiți atât cât Negrul este victima ororilor de nepovestit ale brutalității poliției. Nu putem niciodată fi mulțumiți cât corpurile noastre, grele cu oboseala călătoriei, nu pot primi cazare în motelurile autostrăzilor și hotelurile orașelor. Nu putem fi mulțumiți atât cât mobilitatea de bază a Negrului este dintr-un ghetou mai mic spre unul mai mare. Nu putem fi mulțumiți atât cât copiii noștri sunt dezbrăcați de sie și jefuiți de demnitatea lor de semne declarând: ”Numai pentru Albi”. Nu putem fi mulțumiți atât timp cât un Negru din Mississippi nu poate vota și un Negru în New York crede că nu are pentru ce să voteze. Nu, nu, nu suntem mulțumiți, și nu vom fi mulțumiți până ”justiția se varsă ca apele, și dreptatea ca un șuvoi impetuos.” Nu sunt neatent că unii dintre voi ați venit din mari încercări și suferințe. Uni dintre voi ați venit proaspeți din înguste celule de închisoare. Și unii dintre voi ați venit din zone unde căutarea căutarea libertății v-au lăsat intoxicați de furtunile persecuției și

148 împleticiți de vânturile brutalității poliției. Voi ați fost veteranii suferinței creative. Continuați să munciți cu credința că suferința nemeritată este redemptivă. Mergeți înapoi în Mississippi, mergeți înapoi în Alabama, mergeți în Carolina de Sud, mergeți înapoi în Georgia, mergeți înapoi în Louisiana, mergeți înapoi în zonele sărace și ghetourile orașelor noastre nordice, știind că această situație cumva poate și va fi schimbată. Să nu ne bălăcim în valea deznădejdii, vă spun astăzi, prietenii mei. Și astfel deși întâlnim dificultățile lui azi și mâine, încă am un vis. Este un vis adânc înrădăcinat în visul American. Am un vis că într-o zi această națiune se va ridica și va trăi adevăratul înțeles al crezului ei: ”Ținem aceste adevăruri drept evidente prin sine însele, că toți oamenii sunt creați egali.” Am un vis că într-o zi pe dealurile roșii din Georgia, fii foștilor sclavi și fii foștilor stăpâni de sclavi vor fi în stare să stea împreună la masa fraternității. Am un vis că într-o zi chiar și statul Mississippi, un stat secat de căldura injustiției, secat de căldura opresiunii, va fi transformat într-o oază de libertate și justiție. Am un vis că cei patru copilași ai mei vor trăi într-o zi într-o națiune în care nu vor fi judecați după culoarea pielii ci după conținutul caracterului lor. Am un _vis_ astăzi! Am un vis că într-o zi, jos în Alabama, cu rasiștii ei vicioși, cu guvernatorul ei având buzele picurând cuvintele ”interpunere” și ”nulificare” - într-o zi chiar acolo în Alabama, băieței negri și fetițe negre vor putea să-și unească mâinile cu băieței albi și fetițe albe ca surori și frați. Am un _vis_ astăzi! Am un vis că într-o zi fiecare vale va fi înălțată, și fiecare deal și munte va fi făcut mic, terenurile accidentate vor fi făcute câmpii, și terenurile strâmbe vor fi făcute drepte; ”și gloria domnului va fi descoperită și toată carnea o va vedea împreună.” Aceasta este speranța noastră, și aceasta este credința cu care mă întorc în Sud. Cu aceasta credință, vom fi capabili să cioplim din muntele disperării o piatră de speranță. Cu această credință, vom fi capabili să transformăm ciondănitoarele discordii ale națiunii noastre într-o frumoasă simfonie a fraternității. Cu această credință, vom fi capabili să muncim împreună, să ne rugăm împreună, să ne zbatem împreună, să mergem la închisoare împreună, să stăm în picioare pentru libertate împreună, cunoscând că noi vom fi liberi într-o zi. Și aceasta va fi ziua - aceasta va fi ziua când toți copiii lui Dumnezeu vor putea să cânte cu un nou înțeles: Țara mea e a ta, dulce pământ al libertății, de tine cânt Pământ unde mi-au murit părinții, pământ al mândriei Pelerinilor Din orice coastă-n munte, să sune libertatea! Și dacă America este să fie o mare națiune, aceasta trebuie să devină adevărat. Așa că să sune libertate de pe vestitele dealului din New Hampshire. Să sune libertatea de pe puternicii munți din New York. Să sune libertatea de pe treptele Aleganilor din Pennsylvania. Să sune libertatea de pe înzăpeziții Stâncoși din Colorado. Să sune libertatea de pe colinele curbate din California. Dar nu doar asta: Să sune libertatea de pe Muntele Pietrei din Georgia. Să sune libertatea de pe Muntele Păzea din Tennessee. Să sune libertatea de pe fiecare dea și gâlmâ din Mississippi. Din fiecare coastă de munte, să sune libertatea. Și când se întâmplă aceasta, când lăsăm libertatea să sune, când o lăsăm să sune din fiecare sat și din fiecare cătun, din fiecare stat și fiecare oraș, vom fi capabili să grăbim acea zi în care _toți_ din copiii lui Dumnezeu, oameni negri și oameni albi, Evrei și Păgâni, Protestanți și Catolici, vom putea să ne unim mâinile și să cântăm în cuvintele vechiului spiritual Negru: Liberi în sfârșit! Liberi în sfârșit! Mulțam lui Dumnezeu Tare, noi suntem liberi în sfârșit! 6. RIMA BĂTRÂNULUI MATROZ de Samuel Taylor Coleridge ÎN ȘAPTE PĂRȚI Facile credo, plures esse Naturas invisibiles quam visibiles in rerum universitate. Sed horum omnium familiam quis nobis enarrabit? et gradus et cognationes et discrimina et singulorum munera? Quid agunt? quae loca habitant? Harum rerum notitiam semper ambivit ingenium humanum, nunquam attigit. Juvat, interea, non diffiteor, quandoque in animo, tanquam in tabulâ, majoris et melioris mundi imaginem contemplari: ne mens assuefacta hodiernae vitae minutiis se contrahat nimis, et tota subsidat in pusillas cogitationes. Sed veritati interea invigilandum est, modusque servandus, ut certa ab incertis, diem a nocte, distinguamus-T. BURNET, _Archaeol. Phil_, p. 68. PARTEA I Un bătrân Matroz întâlneşte trei Crai invitaţi la o nuntă şi opreşte unul. Este-un bătrân Matroz Şi-opri unul din tri „Pe măturoiu-ţi cenuşiu şi ochi strălucitor, Acu de ce m-opri? Uşile mirelui-s deschise larg, Iar eu sunt ruda lui Poporu-i strâns, ospăţu-i prins, N-auzi ce zgomot şui?” Îl ţine cu mâna-i de mort „Era un vechi barcaz, vorbi el începu. „Jos, gheara jos, nebun cărunt!” Şi drumul îi dădu. Nuntaşul e vrăjit de ochiul bătrânului marinar şi silit să îi audă povestirea. Îl ţine cu strălucitoru-i ochi Şi stătu nuntaşu-aci S-asculte ca-un prunc-nţărcat Matrozul birui. Nuntaşu-se aşeză pe-o piatră Nu poate decât s-audă Şi-aşa vorbi cel om bătrân, Matroz cu ochi de dubă. „Vasul urat, portul lăsat, Voioşi plecarăm noi Lăsarăm schit, lăsarăm câmp Şi farul de văpăi. Matrozul povesteşte cum corabia navigă spre sud cu vânt bun şi vreme frumoasă, până când ajunse la Linie. Din stânga steaua apărea Din mare se năştea! Lucea puternic şi în dreapta În mare se-ngropa. Mai sus şi sus în orice zi Peste catargu-n şuier Nuntaşul se bătu în piept Când auzi din fluier. Nuntaşul aude muzica de nuntă, dar Matrozul îşi continuă povestirea. Mireas-acu intră în sală, Roşie ca roza ea-i În tact bătând-naintea ei Voioşi sunt muzicanţi-i.

Nuntaşul se bătu în piept, S-audă poate decât Şi cel bătrân aşa vorbi Matroz cu ochi arzând. Corabia e purtată de furtună spre polul sud. Şi-acum PRĂPĂD veni şi el Neîndurat şi crud Lovind când aripile lui sosiră De ne-alungă spre sud. Catarge îndoind şi prova scufundând Cel ce-o urma cu hăis şi cânt Încă venea după umbră-i în vânt De-n jos fruntea-i apleacă, Barcazul fugea, furtuna urla De tot în sud ne poartă. Şi-acum veniră ceţi şi-omăt Făcându-se cumplit Şi gheaţă până la catarg plutea Verde ca smaraldul. Ţinutul de gheaţă şi de sunete înfricoşătoare unde nimic viu nu era de văzut. Şi de groază străluceau Peste gheţuri înzăpeziţi gheţari Oameni şi fiare nu văzurăm Gheaţă în orice zări. Gheaţă aici, gheaţă acolo, Gheaţă în orice fir Scârţâind, hârâind, răgând, urlând Ca zgomote-n delir! Până când o mare pasăre de mare numită Albatrosul veni prin chiciură şi fu primit cu mare bucurie şi ospitalitate. Apoi trecu un Albatros Prin ceaţă el trecând De parca ar fi fost duh creştin 'L primit-am în Domnul sfânt. Mâncând ce nu mâncă nicicând Şi în cerc şi-n cerc zbură Sparte-s gheţuri cu un tunet Năierul pe drum ne purtă. Şi vezi! Albatrosul s-a dovedit a fi un semn bun urmînd corabia ce se întorcea spre nord prin ceaţă şi gheţurile libere. Şi-un vânt bun veni din sud Ne urma Albatrosul zburând Şi-n orice zi la tain sau joacă Venea l-al năierilor cânt! În ceaţă ori în nor, pe catarg ori în pânză Stătu el nouă vecerne Când tot în noapte prin pâclă albă Dalba Lună încerne! Bătrânul matrod neospitalier ucise pasărea pioasă de semn bun. „Domnul! bătrâne marinar, Mântuie-te de draci şi chinoros! De ce arăţi astfel?” – Cu arbaletă, eu, Împuşca-i pe ALBATROS. PARTEA a II-a Soarele apărea din dreapta Din mare se năştea Ascuns în fum şi-n partea stângă În mare se-ngropa. Şi vântul bun din sud sufla Dulci păsări nu vedem zburând În nici o zi la tain sau joacă Venind l-al Matrozilor cânt! Camarazii urlă împotriva batrânului matrod, pentru uciderea păsării de noroc bun. Şi eu făcui lucru-ndrăcit Ce-aduce doar necaz Ei toţi jurând, pasărea omorâi Ce făcea vântul să bată. Amărât! Spun, pasărea omorî Ce făcea vântul să bată! Însă după ce pâcla dispare, îl îndreptăţiră, făcându-se astfel părtaşi la fărădelege. Nici lucitor şi nici carmin precum Chipul divin Slăvitul soare urcă Şi toţi jurând, paseri omorând Ce-aduc ceaţă şi pâclă. E drept, spun toţi, s-ucizi pe paseri Ce-aduc ceaţă şi pâclă. Vântul bun continuă; corabia intră În Oceanul Pacific şi navighează Spre nord până ajunge la Linie. Bunul vântul bătea, spuma mării zbura O brazdă urmându-ne-n tării Noi furăm primii ce călcarăm 'N cea mare a liniştii. Corabia se linişti dintr-o dată. Căzură vânt, căzură pânze 'Ra trist cât trist noi ştiam Şi noi vorbeam dar ca să frângem Tăcerea de noian! Tot i-un cer de cupru-ncins La prânz soare de sânge Deasupra de catarg Ce luna-l poate stinge Fără suflu ori mişcat Opriţi ca un pictat barcaz Pe un ocean pictat. Şi Albatrosul începe să fie răzbunat. Apă apă, peste tot Şi tot lemnul se-usucă Apă apă, peste tot Nu-i pică în cănucă. Întregu-adânc se putrezea Hristoase! Că se vede Cum fiare mucede se-urcară Pe valuri mucede. În jur, în jur tresărind aiure Focul-morţii juca în noapte Apele ca uleiuri de vrăjitoare Ard verde, albastru şi lapte. Un Spirit îi urmărise; unul din acei invizibili locuitori ai acestei planete, nici suflete plecate, nici îngeri; în legătură cu existenţa cărora învăţatul evreu Josephus şi platonicul constantinopolitan Mihail Psellos pot fi consultaţi. Sunt foarte numeroşi şi nu există climat sau element fără unul ori mai mulţi. În vise la câţiva s-a zis De Duhul ce ne otrăvi La nouă noduri în adînc Din locul de omăt şi-al ceţii Şi-n astă sete orice limbă Este-ofilită din pământ O, n-am vorbi nici de mai mult Funingine mâncând. Corăbierii, în amarul lor necaz,

vor să arunce întreaga vină pe bătrânul matrod: semn în care îi atârnă moarta pasăre marină de gât. Oh, bunătate, ce rele priviri, Bătrâni şi tineri azi! În loc de cruce pe-Albatros Legat'mi-au de grumaz. PARTEA a III –a Trecu un timp trudit. Orice gât ars era iar ochii pâlpâiau. Un timp trudit! Un timp trudit! Toți ochii pâlpâiau. Bătrânul matrod vede un semn în elementul din depărtare. Uscat tot ochiu strălucea, Privind-n apus, văzui Ceva în cer. La început un punctuleţ Apoi păru o ceaţă Plutind, plutind lasă-n urmă O formă-n dimineaţă Un punct, pâclă, o formă Şi înc’ se-apropiind Fugind de-un duh al apei Scufundând, virând, cotind Apropiindu-se, îi păru a fi o corabie; şi cu mare greutate îşi eliberă glasul din strânsoarea setei. Cu gîtul ars, cu buze coapte În sete cruntă muţi stăturăm Mă muşc de braţ, îmi sug din sânge, Şi strig, un vas, un vas! Cu gâtul ars, cu buze coapte Uimiţi strigând m-aud cu toţii Moment de bucurie, Drăguţă! de bucurie zâmbiră Cu toţi deodată răsuflând De parcă ar bea cu toţii. Şi groaza urmează. Căci poate exista o corabie ce înaintează făr vânt ori flux? Vezi! Vezi! (strigai) nu mai coteşte! Venind de-aduce noroc Fără vânt şi fără flux Pluteşte drept în loc! Valul de apus era în flăcări Ziua era pe moarte! Aproape pe val de apus Plutea marele Soare Îi păru doar scheletul unui vas. 'Ndat Soarele fu-nchis în gratii, (Madonă dă-ne har) De parcă dintr-un zid privea Cu-arzându-i chip de jar. Vai! (gândii şi inima-mi bătu) Ce tare s-apropiind! Ale ei sunt pânzele ce ard în soare Ca fire de paing? Iar nervurile sale se văd precum gratii pe chipul Soarelui apunând. Femeia-Spectru şi Soţul-în-moarte şi nimeni altcineva pe vasul schelet. aşa vas, aşa echipaj. Şi-i lemnăria-i prin care Soare Priveşte porintre gratii? Şi e Femeia toată trupa? Este o MOARTE? Şi sunt doi? Şi este MOARTEA soţul ei? Buzele ei îs roşii, chipu-trufaş, Părul galben de aur Iar albă pielea ca alba lepră, Coşmarul VIAŢĂ-ÎN-MOARTE era, Ce-ngheaţă sângele-n ghiaur. Moartea şi Viaţa-în-moarte au datcu zarul pentru echipajul corăbiei, iar ea, cea din urmă, l-a câştigat pe bătrânul marinar. Pustia epavă s-apropie Iar cei doi dau cu zarul 'Jocu-i sfârşit! Am câştigat!' Zise, suflând treiarul. Nu este amurg în curţile Soarelui. Soarele se moaie, stelele răsar Deodată vine bezna Cu şopot tare, peste mare Ţâşni vasul fantomă. La răsăritul Lunii, Ascultarăm de privirăm, stană Cu frică din inima cană Sângele vieţii părea să curgă Stelele erau şterse, noaptea groas' Cârmaciul lângă lampă-i şters Din pânze roua plouă Până pe mâna de răsărit urcat Colţul Lunii c-un sclipăt Aprins de stea în mers Unul după altul, Unul după altul, pe Luna urmată de stele, Prea iute pentru gemăt ori oh Fiecare-şi întoarse chipul c-un groaznic junghi Blestem dându-mi din ochi. Corăbierii cad morţi. De patru ori cincizeci de oameni, Şi-am auzit nu geamăt ori plâns Cu mare-izbit, o formă moartă, Căzură unul câte-un ins. Însă Viaţa-în-moarte îşi începe munca în bătrânul marinar. Suflete-le zburau din piept Plecând spre dulce-'xtaz ori chin! Şi orice duh, trecu vibrând Ca arbaleta ce-n mână ţin. PARTEA a IV –a Nuntaşul se teme că un duh vorbeşte cu el. „Mă tem, bătrâne marinar! De mâna-ţi ca de gheară! Şi eşti înalt şi slab şi şters Ca ţărmu mării-n seară. Mă tem de ochiu-ți scânteietor Şi brațul slab și copt.”Dar bătrânul marinar îl asigură de viaţa lui terestră şi continuă în a-şi povesti îngrozitoarea penitenţă. Te teme nu, tu, măi nuntaș Acest trup nu e mort. Singur, singur, tot, tot singur, Singur pe-o largă mare! Nici-un sfântu nu milui Duhu-mi prins în sudoare. Dispreţuieşte făpturile apei. Atâţi fraţi şi-aşa frumoşi Şi toţii morţi zăceu Şi mii de mii de târâtoare Trăiesc; trăiesc şi eu. Privii pe marea putrezind, Apoi în altă parte; Privii putredă puntea Cu-oameni ntinşi în moarte.

149 Şi regretă că ei nu trăiesc şi că atât de mulţi sunt morţi. Privii în cer, -ncercai să-l rog; Dar rugăciuni de spun Un şopot rău-mi sfărmă Inim-ca praful de tăciuni. Ochii închişi, -i ţinui închişi, Şi globii bat ca vâna Pentru că cer şi mări şi mări şi cer Povara-n privire zac Iar morţii zac ţărână. Dar blestemul continua pentrtru el în ochii morţilor. Sudoarea se topi din ei În moaşte s-au făcut Cu ultima lor privire Ce nicicând n-a trecut. Blestem de-orfan ar doborî Un spirit din 'nălţimi; Dar vai, mai groaznic îi Blestem în ochi de mort Şapte zile, şapte nopţi, blestemul îl văzui Şi nu putui muri. În singurătatea şi imobilitatea sa, tânjeşte după călătoarea Lună şi stelele ce încă adastă, înaintând însă: şi oriunde cerul albastru le aparţine şi le este odihna hotărâtă şi ţara lor de obârşie şi casele lor fireşti în care păşesc nevestite precum stăpânii ce sunt aşteptaţi cu siguranţă şi totuşi cu o bucurie tăcută la sosirea lor. Mişcată Lun-urca pe cer, Niciund' nu rămânea: Atât de blând călca în sus Cu-o stea ori două-n ea – Razele-i smereau noianul Ca un Aprilie-n ger Dar unde vasu-n umbr-era Vrăjită apa-ncet ardea Un gros şi groaznic însânger! La lumina Lunii el vede creaturile lui Dumnezeu pe întinderea apei. Dincolo de umbra bărcii, Privii şerpii mari de nadă Plutind în dâri de spume-n alb Şi cum urcau, lumini de elf Căzură ca zăpadă. Aci în umbra bărcii Le privii bogat veşmânt: Albastr', verde lucitor şi negru catifea Se răsuceau plutind şi orice urmă 'Ra o flacără de aur. Frumuseţea şi fericirea lor. O fericite fiinţe vii! Nu-i glas Frumseţe s-o poată povesti: Izvor de iubire din inimă îmi curge, Le binecuvântă în inima lui. Le binecuvânta-i şi fără a ști: De sfântul meu cel bun de mini se-ndură Şi le binecuvânta-i şi fără a ști. Descântecul începe să se spargă. Chiar în moment ce mă rugai Şi liber de pe gâtu-mi Căzu Albatrosu cufundând În mare ca un plumb. PARTEA a V-a Oh, somn! Este un lucru blând, Din pol în pol iubit! Mariei Regină laudă adusă! Trimisă blândul somn din susă, Ce-n suflet mi-a pășit. Prin grația sfintei Mame, bătrânul Matroz este împrospătat cu ploaie. Neroadele găleți de pe punte, Ce-atât de mult rămasă Visai că erau pline de rouă Și când m-am trezit, plouă. Buzele ude, gâtul rece, Jilav mi-era vestmântu; Sigur am băut în vise, Și încă trupu-mi bău. Mișcai și nu-mi simțeam ciolanele Așa ușor eram aproape Încât crezui că murii în somn, Și-eram un spirit ferice. Aude sunete și vede priveliști stranii în cer și element. ȘI iute-auzii un urlet de vânt: Ce nu veni aproape; Dar cu-al lui sunet scutură pânzele, Așa subțiri și-uscate. Naltul văzduh zbucni la viață! O sută steag de foc licărea, Înainte și-napoi aruncate-n doară! Și-nainte și-napoi, și în și afară Unde dansa palidă orice stea. Și vântul venind urlă mai mult, Rogoz jeluind pânze; Și ploaia cădea dintr-un nor negru crunt Luna-i era la muche. Norul gros negru acu-era rupt, cu Luna-nveșmântată. Apă țâșnită de pe-o stâncă Fulger căzu făr’ nici o brâncă, Apă iute-adâncată. Trupurile echipajului corăbiei sunt însuflețite, iar corabia începe să se înainteze; Vântul năprasnic n-ajunse barca Da’ barcazul mergea iacă! Aici sub fulger și sub Lună Năierii-ncepeau să geamă. Gemeau, mișcau, s-au ridicat, Nici vorbind, căutând cu privirea; Ar fi ciudat chiar într-un vis, La morți să vezi învierea. Timonierul conducea, barca mergea; Nu sufla măcar un vântuleț; Matrozii toți-apucat parâme, Unde erau trași la sorți; Și-au ridicat brațele ca biete unelte – Un echipaj de morți. Trupul fiului fratelui meu Stătu lângă mine, genuchi la genuchi: Trupul cu mine trăgeam de parâmă Dar nu-mi zisă nimic.” Dar nu de sufletele oamenilor, nici de daemonii pământuluiori văzduhului, ci de o ceată de îngeri, trimise jos de invocația sfântului păzitor. “Mă tem, bătrânule Matroz!” “Fii liniștit, tu, Nuntaș, mă! Nu erau suflet’le-n dureri plecară, Ce la cadavre se-ntoarsă iară, Ci ceată de spirit’ fericită: Când răsări – lăsară brațe, Se strânseră la catarg; Dulci note le-au ieșit încet din guri, Și din trupuri se sparg. În jur, în jur, plutea-orice notă, Apoi -n Soare țintiră; ‘Ncet notele se reîntoar’să Amestecate ori singură.

Odat’ picată chiar din cer Auzii al ciocârliei cânt; Odat’ toate dulcile păsărele ce sunt, Ce par să umple mări și vânt Cu al lor dulce cânt. Acu erau toate intrumentele, Acu singur nai; Acu era un cânt de înger, Ce face mut un rai. ‘Ncetă; dar încă pânzele făcură Un plăcut zgomot pân’ l-amiază Un zgomot ca de pârâu ascuns În iunie plin de frunză, Ce pădurilor adormite ‘ntreaga noapte Liniștitit solfegiază. Până la prânz încet plutirăm, Făr’ să respire-un vânt: Încet și calm plutea corabia, Mișcată din adânc. Singuraticul Spirit de la polul sud duce corabia până la Linie, în ascultare față de ceata de îngeri, dar încă cere răzbunare. Sub navă jos la șapte noduri, Din pământul de ceață și-omăt Spiritul pluti: și era el Ce dădea-al bărcii avântăt. Pânzele l-amiezi și-au lăsat cântul, Barcazu-i nemișcăt. Soarele chiar sus peste catarg, A lipit-o de mare: Da-ntr-un minut se ridică Cu o scurtă bruscă mișcare – ‘Napoi și ‘nainte la jumătate lungime Cu o scurtă bruscă mișcare. Tovarășii daemoni ai Spiritului Polar, locuitorii invizibili ai elementului, iau parte la greșeala lui; și doi dintre ei își povestesc unul altuia, că penitență lungă și grea pentru bătrânul Matroz a fost acordată Spiritului Polar, care se reîntoarce spre sud. Cât în aceeași stare zăcui Nu am nicicum să șuier; Dar înainte ca viața să mi se-ntoarcă Auzii până în suflet parcă Două voci în aer. ‚E el?’, spuse, ‚Acesta-i omul? Pe cel murit pe cruce, Cu arcu-i crud lăsă în jos Albatrosul fără price. Spiritul ce stătea singur În pământul de ceață și de nea, Iubea pasărea ce iubea omul Ce cu-arcul o-mpușca?” Celălalt avea glasul mai blând Blând ca mierea din cer Zise, ‘Omul făcu penitență Și canon va mai sânger’.’ PARTEA a VI-a ÎNTÂIUL GLAS ‘Dar spune-mi, spune-mi! vorbește iar, Răspuns blând re-nnoind – Ce face corabia-așa de iute? Ocean’ ce-o fi făcând? AL DOILEA GLAS Nemișcat rob către stăpân Oceanul nu zbucnea; Strălucitoru-i ochi în liniște Luna o privea – Dacă ar ști-n ce drum să meargă; Îi e ghid milos ori aspru. Vezi, frate, vezi, ce grațios -l privește floarea astru.’ ÎNTÂIUL GLAS Matrozul a căzut într-o transă; pentru că puterea angelică a făcut vasul să meargă spre nord mai repede decât viața umană poate rezista. Dar ce duce vasu-așa pripit? Fără talaz ori vânt?’ AL DOILEA GLAS Aeru-i retezat ‘naintea bărcii Din spate suflă gând. Zbori, frate, zbori! mai sus, mai sus; Că vom fi înnoptatu: Că-ncet și incet nava o merge Când năieru’ o fi alinatu. Mișcarea supranaturală este întârziată; Marinarul se trezește și penitența lui începe iar. Trezii și pluteam-nainte Ca într-o vreme miloasă: ‘Ra noapte, noapte calmă, luna sus, Morții stau lalolaltă. Stăteau cu toți-ntr-un loc pe punte, Pentru catacombe buni: Toți mă fixau cu ochi pietroși Scânteind în lumina Luni.’ Necazul, durerea, în ce-au murit, Rămasă strâns în doage Nu puteam să-mi iau ochii din ai lor Nici să-i pun să se roage. Blestemul e în final ispășit. Și-acu descântu-i rupt: iar Privii verde ocean, Uitai departe, dar puțin Nimica nu vedeam – Ca unul, pe-un drum singuratic Merge-n groază și teamă Și-ntorcându-se merge-nainte, Și nu mai întoarce seamă; Pentru că știe un groaznic demon Pe ai lui pași dă vamă. Dar iute bătu un vânt pe mine Fără mișcare-ori zgomot: Cărarea-i nu-i era pe mare În valuri ori în tunet. ‘Mi flutură părul, răcori obrazul Ca-un vânt de primăvară-n pajiști – Se-amestecă straniu cu fricile mele, Dar simții bune vești. Iute, iute zbura barcazul, Dar plutea-așa de blând: Briza bătea dulce, dulce – Dar numai pe mine-i vânt. Și bătrânul Matroz își vede ținutul natal. Oh! vis de bucurie! oare Văpăii far eu văd? Ăsta e câmpu? Ăsta e schitu? Țara cu-al meu norod? În derivă merserăm spre port Și cu suspine furtună Fă să fiu treaz, Dumnezeul meu Ori să dorm totdeaună. Portul pustiu lucea ca sticla, Așternută-așa de lină! Și peste port lumina nopții Și umbra de Lună. Stânca ardea, schitul la fel, Deasupra de pământ: Lumina ridica-n tăcere

Țeapăn cocoș de vânt. Portul era alb în lumină tăcută Până ridicând, Spiritele angelice părăsesc trupurile moarte. Multe forme, ce erau umbre, ‘N culori carmin apărând. Și apar în propriile lor forme de lumină. Distanță mică de la prova, Stacojiile umbre pluteau : Mi-am întors ochii spre punte Oh, Hriste! ce vedeau! Orice cadavru zăcea jos, fără viață, Și, pe sfânta cruce! Om de lumină, om seraphic, Pe orice mort stătea. Ceata de serafimi își flutura mâna: Priveliște senină! Stăteau ca semne spre pământ, Plăcută lumină; Ceata de serafimi își flutura mâna: Fără să scoată glas – Glas nu; dar oh! tăcerea s-adâncea Muzică-n al meu ceas. Curând aud zgomot de vâsle, Aud strigătul Pilotului; Cap mi-am întors deodată eu, Văzui prova barcazului. Pilotul și al lui băiat, I-auzii repezi: Drag Domn în Cer! fui fericat Morții nu pot vâsli. Văzui pe-al treilea – i-auzii glasul: Este Sihastrul bun! Cânta gălăgios ale lui imnuri sfinte Ce le face în alun’. M-o spovedi și o spăla De Albatros ce-i spun. PARTEA a VII-a Sihastrul din Bunget, Acest Sihastru stă în bunget Povârnit către mare. Dulce glasul lui tot crește! Are inimă pentru matrozii Ce vin din depărtare. În genunchi în zori, l-amiezi, ‘n-amurg – Are o pernă de-un cot: E mușchiul ce-ntreg ascunde De stejar putred ciot. Luntrea-i aici: i-aud vorbind, Păi, cred, asta-i ciudat! Unde-s luminile, multe, frumoase, La care m-am uitat. Se apropie de corabie cu uimire. ‘Ciudat, pe credință!’ spuse Sihastrul – Nu ne-au chiuit! Scândurile-s scorojite! și uite catarg, Subțire, zdrențuit! N-am mai văzut nimic astfel Decât poate-am zărit Cenușii umbre de frunze ce zac Împrejur de-al meu râu; Smirdaru-i greu de zăpadă, Și ciufu strigă-n jos la lup, Mâncând al lupei fiu.’ Doamne drăguț! arată-spaimă – (răspunse blajinul Pilot) Mi-e frică’ – ‘-nainte, -nainte!’ Sihastrul dădu chiot. Luntrea veni lângă barcaz, Nu mișcai, nu vorbii; Luntrea veni chiar sub barcaz, Și oblu un son țâșni. Corabia brusc se scufundă. Chiar sub apă hurui, Cu teamă și dând șfung: Ajunse vasul, despică portul; Barcazu-n jos e plumb. Bătrânul Marinar este salvat în luntrea Pilotului. Uimit de-acel viu, groaznic sunăt, Ce vrăjea cer și ocean, Ca unul de șapte zile-‘necăt Pluteam pe noian; Dar iute-n vis, am mânecăt În al Pilotului cian. Peste barcaz peste vârtej Luntrea se rotea; Totu-i tăcut, doar muntele De tunet ne vorbea. Vrui să vorbesc – Pilotul țipă Și căzu-n dambla; Sfântul Sihastru-și ridică ochii, Ședea și se ruga. Luai de vâsle: băiatul Pilotului, ‘Ncepu să-nnebunească Râse gălăgios și mult și mă privea Cu privire câinească. ‘Ha! ha!’ zise, acu văd Dracu știe să vâslească.’ Și-acu, toți în ținutul meu, Pășii pământul tare! Sihastru’ coborî din luntre Și-abia putea ședeare. Bătrânul Marinar se roagă cu sinceritate de Sihastru să-i facă spovadă și penitența vieții cade peste el. ‘M-ascult-, ascultă, sfinte om!’ Sihastru fruntea-și crucea. ‘Zi iute,’ el spuse, ‘-ți cer să-mi spui – Ce om ești dumneata?’ De-acum acest chip al meu fu zdrobit Cu-vaiete de chin, Ce m-au făcut să-mi spun povestea; Și scoaser-al meu spin. Și mereu și curând o agonie în viața lui viitoare îl constrânge să călătorească din pământ în pământ. De-atunci, la oareșcare ceas, Agonia-mi revine: Și până groaza mea îi spusă, În inimă ard ruine. Trec, precum noaptea, din loc în loc; Am stranie putere de povăț: ‘N momentul când văd al său chip viu, Omul ce va să m-audă-l știu: Pe el povestea-nvăț. Ce gălăgie-i la ușa ceea! Nuntașii toți-‘s colea: Dar între flori este mireasa Fetele or cânta: Și-auzi clopotul de seară Mă chem-a mă ruga! O, măi, Nuntaș! ‘cest duh a fost Singur pe-o mare, mare mare Singur a fost, că Dumnezeu Părea în depărtare. Mai duce decât ospățul de nuntă,

150 Mult mai dulce mie, Să umblăm până la schit În bună tovărășie! – Să umblăm până la schit Cu toții implorând Când fiecare Dumnezeu adoră, Bătrâni, prunci, prietini-n sfânta oră, Tineri și fetele zâmbind! Și să învețe, prin propriul său exemplu, iubirea și reverența față de toate lucrurile pe care Dumnezeu le-a făcut și iubește. Adio, adio! dar asta-ți spun Ție, măi, Zară! Iubește bine, se roagă bine, Om, pasăre sau fiară. Iubește bine, se roagă bine Orice lucru mare sau mărunt; Pentru că drag Dumnezeu ce ne iubește, A făcut și iubește-n amănunt.” Matrozul, cu ochiul limpede, Cu barba colilie, -i plecat, și-acum Nuntașul Turnă de la voioșie. Merse ca unul c-era uimit De creieri părăsit; Un om mai trist, om mai ‘țelept, L-al nopții asfințit. 7. Tăticule

Rapid Transit A mile away, the subways rise into the light, and move among the leaning stairs of tenements: closet o a quarrel in a house, children at supper, worn-out loves asleep behind a broken shade. I called to you, one evening, across a subway station. You could not hear, and shrugged aside my last words of the night. Sweet, we were born to eat, to sleep, perhaps to dream a while, to ride where blind men tap their tin cups down the aisles with songs of love and death, to run, packed into crowds where loonies touch our thighs or doors close on our fingers, to punch a transfer home up the stairs of signboards unpatrolled, alone.

Am intrat în camera ei printre înaltele Noptiere și mese de ceai - lucruri niciodată folosite Dar dorite și nu erau urme de degete acolo, Doar praful nou căzând prin aer. [Traducere de Felix Rian Constantinescu] Steven Sassman

... decade de consum marșul îndatoritor al achiziției al obiectelor resturi și bucăți ale VISULUI AMERICAN cum e văzut la TV îngrămădit și viscolit în curtea din spate a casei mult prea mică să țină Visul tot ce-și pot permite batjocura amară a tuturor anotimpurilor în vânt culori înălbite metalice ruginituri plăcile scorojite dar aceste lucruri nu au fost niciodată ce au fost au fost în schimb ce au Semnificat așa că încă își țin valoarea încă țin Visul ***

de Sylvia Plath Tranzit rapid de Steven Sassmann Nu mai mergi, nu mai mergi De-acum pantof negru În care am trăit ca un picior Treizeci de ani, sărac și alb, Abia îndrăznind să respir ori Hapciu. Tăticule, ar fi trebuit să te ucid. Ai murit înainte să am timp Greutatea marmurei, o pungă plină de Dumnezeu, Statuie cadaverică cu un degețel cenușiu Mare ca o focă Frisco

de Barbara Harr La o milă depărtare, metrourile urcă în lumină, se mișcă printre treptele înclinate ale blocurilor aproape de o ceartă într-o casă, copiii la cină, iubiri obosite adormiți înapoia unei umbre rupte.

nimic schimbat – dar totul a fost diferit – citește vorbi Îngerul – citește 10. PARADIS PIERDUT (Fragment) John Milton

Ș un cap în ciudatul Atlantic Unde curge mazăre verde peste albastru În apele dincolo de frumosul Nauset. Obișnuiam să mă rog să îți revii. Ach, du. In limba Germană, în târgul Polon Sfâșiat la pământ de rollerul Războaelor, războaielor, războaielor. Dar numele târgului e comun. Prietenul meu Leș Spune că sunt vreo duzină sau două. Așa că niciodată nu am putut să-ți spun unde Îți pui piciorul, rădăcina. Niciodată nu ți-am putut vorbi. Limba mi se lipea în falcă. Se înțepenea într-o capcană cu sârmă ghimpată. Ich, ich, ich, ich, Abia puteam vorbi. Credeam că orice Neamț erai tu. Și limbajul obscen Un motor, un motor Greblându-mă ca pe un evreu. Un evreu spre Dachau, Auschwitz, Belsen. Am început să vorbesc ca o evreică. Cred că aș putea foarte bine fi o evreică. Zăpezile Tirolului, berea limpede vieneză Nu sunt foarte pure ori adevărate. Cu strămoașa mea țigancă și norocul meu ciudat Și pachetul de Taroc și pachetul de Taroc Pot fi un pic de evreică. Întotdeauna mi-a fost frică de tine, Cu a ta Luftwaffe, bolboroseala ta. Și mustața tușinată Și ochiu Arian, albastru scânteietor. Panzer-man, panzer-man, O Tu Fără alt Dumnezeu decât o svastică Atât de neagră nici un cer nu ar putea chițăi prin ea. Fiecare femeie adoră un fascist, Cizma în față, bruta Inima brută a unei brute ca tine. Stai la tablă, tăticule, În poza pe care o am cu tine, O despicătură în bărbie în loc de picior Dar nu un diavol mai puțin pentru asta, nu nu Mai puțin omul negru care Mi-a mușcat inima mea drăguță roșie în două. Aveam zece câdn te-au îngropat. La douăzeci am încercat să mor Și să mă întorc, întorc, întorc la tine. Am crezut că oasele ar fi mers.

Te-am chemat într-o seară, peste o stație de metrou. Tu nu puteai auzi, și ai dat din umeri lângă ultimele mele cuvinte din noapte. Cartea I Drăguțo, ne-am născut să murim, să dormim să visăm o vreme, să călătorim unde oameni orbi izbesc cupe de tinichea pe șiruri cu sonuri de iubire și moarte, să fugim, strivite în mulțimi unde nebunii ne ating coapsele ori ușile ni se închid pe degete, să căpătăm un transfer acasă sus pe scările cu banere nesupravegheate, singure. 9. Coptul tortelor de E. V. Milner Azi avem Coptul tortelor. Ieri Am avut Salate simple. Și de mâine peste două săptămâni Vom avea Cum să garnisești cotlete de cod. Dar azi Azi avem Coptul tortelor. Spectatorii Își flirtează ecranele într-o rafală de emoție mută, Pentru că azi avem Coptul tortelor. Acesta este gemul de căpșuni care este extras curat Cu o împunsătură blândă a lingurei. Și vă rog să nu văd Pe vreunul lingându-și degetele. Este cu totul ușor Dacă ai cât de puțin gem în vas. Spectatorii Sunt tăcuți și nemișcați, niciunul nelăsând să vadă pe Vreunul din ei cum își linge degetele. Și aceasta pe care o vedeți e untura. Scopul acesteia E să prevină patiseriile de a se lipi. Putem să o ungem. Rapid înapoi și înainte: numim asta A freca tigaia. Și rapid înapoi și înainte Spectatorii dibuie după biscuiți și își varsă cafeaua: O numesc stricarea covorului. O numesc stricarea covorului. Este cu totul ușor Dacă mintea ta încearcă să-i facă față expertului bucătar În timp ce mâinile tale sunt prinse în jonglarea cu farfurioare și platouri Și încercând în vreme să obțină o parte rezonabilă Din brânza rasă, pe care în cazul nostru nu o avem; Pentru azi avem Coptul tortelor.

De-a Omului primă nesupunere, și fructul Acelui interzis copac al cărui gust de moarte Aduse moarte în Lume, și tot necazul nostru, Cu dorul Edenului, până un Om mai înalt Ne readuse, redând tronul de har, Cântă, Muză cerească, cum, pe vârful tainic Al Orebului, ori Sinai, ai inspirat Acel cioban ce primul învăță alesul grâu În început cum ceruri și pământ S-au ridicat din Caos: ori, dacă muncelul Sion Te-ncântă mai mult, și izvorul Siloa ce curse Iute la oracolul lui Dumnezeu, atunci Invoc ajutoru-ți cântului meu cu țipăt, Că nu cu zbor jos vreu să trec Peste muntele Aonian, în timp ce urmărește Lucruri neîncercate încă în prosă ori în rime. Și înalt tu, O Spirit, ce preferi În loc de orice temple inima dreaptă și pură, Mă învață, căci tu afli; tu dintâi Fuși și cu aripi sfinte întinse, Turturea dormind în vast Abis, Dându-i viață: ce în mine-i bezne Iluminează, ce-i slab apără și păzește; Că, la înălțimea acestei mari lupte, Să pot declara Providență Eternă, Și să justific căile Domnului în oameni. Spune întâi - căci Cerul n-ascunde nimic vederii tale, Nici adâncul câmp al Iadului - spune întâi ce cauză Ne mișcă strămoșii, în starea fericită, Iubită de Cer atât, să cadă Din Demiurg, să-i calce testamentul Pentru o poruncă, domni ai Lumii mai mult. Cine-i seduse întâi către hâda revoltă? Al infernului șarpe; a fost el cel a cărui-nșelăciune 'Zvorâtă din pizmă și întoarcere de rău, minți Muma omenirii, în timp ce mândria-i îl izgoni din cer, cu toată oastea De Angeli rebeli, de-al căror ajutor, dorind În glorie fii peste-ai lui tovarăși, Credea că l-a ajuns pe Cel Înalt De se luptă, și cu vană țintă Împotriva tronului și monarhiei de zeu, Cercă profan război în cer, bătaie mândră, Cu deșartă luptă. El Puterea fără Capăt Îl azvârli în flăcări din spațiul de eter, Cu slută ruină și combustie, jos În pierzare fără fund, unde să vie În lanțuri fără leac și foc urgii, Cel ce-ndrăzni să cheme pe Dumnezeu la luptă. (...) Part 2

Dar m-au scos din sac, Și m-au lipit cu aracet. Și apoi am știut ce să fac. Un model al tău Un om în negru cu un look Meinkampf

[Traducere de Felix Rian Constantinescu]

Și o iubire pentru muncă și șurub. Și am spus Da, Da. Deci tăticule, În sfârșit am terminat. Telefonul negru e tăiat la rădăcină, Vocile nu pot viermui.

Ținea un târg de antichități - sau o ținea. Printre linguri Apostol și sticlărie de Bristol, Mătăsuri ofilite, mobila grea, Își privea reflexia în alămuri Tipsii și vase de argint, ca să dovedească că Șlefuirea e totul, nu iubirea.

Poezie britanica Bunica mea Roy Fisher de Elizabeth Jennings The Hospital in Winter

De am ucis un om, am ucis doi Vampirul care a spus că ești tu Și mi-a băut sângele un an, Șapte ani dacă vrei să știi. Tăticule, poți să te întinzi înapoi acum. E un rug în inima ta grasă și neagră Și sătenii niciodată nu te-au plăcut. Joacă și calcă pe tine. Întotdeauna au știut c-ai fost tu. Tăticule, tăticule, ticălosule, am terminat. 8. Barbara Harr

Și îmi amintesc cum odată am refuzat Să ies cu ea, fiindcă mi-era frică. Era poate o dorință da a nu fi utilizată Ca obiectele antice. Deși nu a spus Că a fost rănită, încă pot simți vina Acelui refuz, ghicindu-i sentimentele. Mai târziu, prea fragilă să mai țină un târg, Și-a pus toate lucrurile într-o cameră îngustă. Locul mirosea vechi, toate lucrurile ținute închise, Mirosul absențelor erau umbre coborâte Ce nu pot fi șlefuite. Nu mai era nimic atunci Să-i întoarcă reflecția iar. Și când muri nu am simțit durere, Doar vina a ceea ce odată am refuzat.

A dark bell leadens the hour, the three o’clock light falls amber across a tower. Below, green-railed within a wall of coral brick, stretches the borough hospital monstruous with smells that cover death with gauze tongues, cold-water-pipes of pain, glass breath, porcelain, blood, black rubber tyres; and in the yards plane trees and slant telephone wires. On benches squat the afraid and cold hour after hour. Chains of window narl with gold. Far off the engine-sheds motionless trucks

151 grow ponderous, their rotting reds deepening towards night; from windows bathrobed men watch the horizon flare as the light goes. Smoke whispers accross the town, high panes are bleak; pink of coral sink to brown; a dark bell brings the dark down. Spitalul iarna Roy Fisher, poet britanic (născut in 1930)

Un clopot întunecat plumbuie ora, ora trei lumină picură chihlimbar peste un turn.

pântec. Goi. Inimile plecate nu in rugăciune ci în contemplare a pământului din care au ieșit, ce i-a adăpat cu laptele întunecat ce construiește os nu creier. Cine i-a chemat sa umble în lumina verde, gândurile lor asupra întunericului? Femeile lor, ce nu sunt Madone, au prunci la piept cu înțeleapta răzvrătitele fețe ale lui Cristos copil într-o pictură de un maestru Florentin. Războinicii pregătesc otravă cu grija iubirii pentru Sebastianii săgeților lor. Nu au nici un Dumnezeu, ci își urmează contradicțiile unui ritual care ordonă că viața trebuie să moară ca viața să aibe voie să continue. Ei poartă flori în plete.

7 The hospital–its heavy freight lashed down ship-shape ward over ward– steamed into the night with some on board soon to be lost if the desperate charts were known. Others would come altered to land or find the land altered. At their voyage's end some would be added to, some diminished. In a numbered cot my son sailed from me; never to come ashore into my kingdom speaking my language. Better not look that way. The almond tree was beautiful in labor. Blooddark, quickening, bud after bud split, flower after flower shook free.

Jon Stallworthy Dedesubt, cu un zid de pătrate verzi de cărămidă coral, întinde spitalul pavilion monstruos cu mirosuri ce acopăr moartea limbi înecate in tifon alb, perfuzii reci de durere, respirație de sticlă, porțelan, sânge, cauciucuri negre; și în curți arbori tociți și cabluri de telefon în pantă. Pe bănci se târâie cei temători și înfrigurați ora după oră. Lanțuri de ferestre rânjesc cu aur. Departe, dincolo de atelierele cu motoare, nemișcate camioane cresc grele, roșurile lor putrede adancindu-se în noapte; de la ferestre bărbați în halaturi privesc neonul orizontului pe când lumina trece. Fumul șoptește prin oraș, înalte geamurile sunt reci; rozul coralului se scufundă spre cafeniu; un clopot întunecat stinge orașul. {traducere de Felix Rian Constantinescu}

The Almond Tree

On the darkening wind a pale face floated. Out of reach. Only when the buds, all the buds, were broken would the tree be in full sail.

1 All the way to the hospital the lights were green as peppermints. Trees of black iron broke into leaf ahead of me, as if I were the lucky prince in an enchanted wood summoning summer with my whistle, banishing winter with a nod. Swung by the road from bend to bend, I was aware that blood was running down through the delta of my wrist and under arches of bright bone. Centuries, continents it had crossed; from an undisclosed beginning spiraling to an unmapped end. 2 Crossing (at sixty) Magdalen Bridge Let it be a son, a son, said the man in the driving mirror, Let it be a son. The tower held up its hand: the college bells shook their blessing on his head.

In labor the tree was becoming itself. I, too, rooted in earth and ringed by darkness, from the death of myself saw myself blossoming, wrenched from the caul of my thirty years' growing, fathered by my son, unkindly in a kind season by love shattered and set free. Migdalul Jon Stallworthy

I Tot drumul spre spital luminile erau verzi ca bomboanele de mentă. arborii de fier negru au izvorât în frunză înaintea mea, ca și cum eram prințul norocos într-o pădure fermecată chemând vara cu un fluier, exilând iarna cu un gest.

R S Thomas 3 The Country Clergy I see them working in old rectories By the sun's light, by candlelight, Venerable men, their black cloth A little dusty, a little green With holy mildew. And yet their skulls, Ripening over so many prayers, Toppled into the same grave With oafs and yokels. They left no books, Memorial to their lonely thought In grey parishes; rather they wrote On men's hearts and in the minds Of young children sublime words Too soon forgotten. God in his time Or out of time will correct this. Clericii de țară R. S. Thomas

Îi văd lucrând în vechi protopopiate La lumina soarelui, la lumânare Oameni venerabili, reverenda lor neagră Un pic prăfoasă, un pic verde Cu sfânt mucegai. Și totuși craniile lor Cocându-se prin atâtea rugăciuni, Răsturnate în același mormânt Cu bădărani și țărani. N-au lăsat cărți, Memorial al singuraticului lor gând În parohii cenușii; ci au scris Pe inimile oamenilor și în mințile Tinerilor copii cuvinte sublime Prea iute uitate. Dumnezeu în timpul său Ori afară din timp va corecta aceasta. {traducere de Felix Rian Constantinescu} R S Thomas Forest Dwellers Men who have hardly uncurled from their posture in the womb. Naked. Heads bowed, not in prayer, but in contemplation of the earth they came from, that suckled them on the brown milk that builds bone not brain. Who called them forth to walk in the green light, their thoughts on darkness? Their women, who are not Madonnas, have babes at the breast with the wise, time—ridden faces of the Christ child in a painting by a Florentine master. The warriors prepare poison with love’s care for the Sebastians of their arrows. They have no God, but follow the contradictions of a ritual that says life must die that life may go on. They wear flowers in their hair. Oamenii din codri

I parked in an almond's shadow blossom, for the tree was waving, waving me upstairs with a child's hands. 4 Up the spinal stair and at the top along a bone-white corridor the blood tide swung me swung me to a room whose walls shuddered with the shuddering womb. Under the sheet wave after wave, wave after wave beat on the bone coast, bringing ashore–whom? New– minted, my bright farthing! Coined by our love, stamped with our images, how you enrich us! Both you make one. Welcome to your white sheet, my best poem! 5 At seven-thirty the visitors' bell scissored the calm of the corridors. The doctor walked with me to the slicing doors. His hand upon my arm, his voice–I have to tell you–set another bell beating in my head: your son is a mongol the doctor said.

II Trecând (la șaizeci) Podul Magdalenei Să fie un fiu, spuse omul în oglinda retrovizoare, Să fie un fiu. Turnul își ruga mâna: clopotele colegiului și-au scuturat binecuvântările-i pe creștet. III Am parcat într-o umbră de migdal înflorit, pentru că pomul mă saluta, mă chema pe scări cu mâini de copil. IV Sus treapta de încheiere și la capăt în cădere un coridor de os alb zvâcnetul sângelui mă izbi mă izbi într-o cameră ale cărei ziduri s-au înfiorat cu pântecul înfiorat. Sub cearceaf puls după puls, puls după puls bat pe coaste, aducând pe țărm – pe cine? NouEmitere, creițarul meu mic! Fabricat de iubirea noastră, timbrat cu imaginile noastre, cât ne îmbogățești! Amândoi tu faci una. Bine ai venit pe hârtia ta albă, cel mai bun poem al meu!

6 How easily the word went in– clean as a bullet leaving no mark on the skin, stopping the heart within it. This was my first death. The "I" ascending on a slow last thermal breath studied the man below as a pilot treading air might the buckled shell of his plane– boot, glove and helmet feeling no pain from the snapped wires' radiant ends. Looking down from a thousand feet I held four walls in the lens of an eye; wall, window, the street a torrent of windscreens, my own car under its almond tree, and the almond waving me down. I wrestled against gravity,

de R. S. Thomas Oameni ce abia s-au dezghiocat din ghemuitul în

Legănat de drum din bandă în bandă, eram conștient de sângelele care curgea prin delta incheieturii și sub arcuri de os strălucitor. Veacuri, continente a străbătut; dintr-o nedezvăluită începere vârtejându-se spre un sfârșit necartografiat.

but light was melting and the gulf cracked open. Unfamiliar the body of my late self I carried to the car.

V La șapte jumate clinchetul vizitatorului forfecă prin calmul coridoarelor. Doctorul merse cu mine la ușile subțiri. Mâna lui pe brațul meu, vocea lui – Trebuie să vă spun – sună un alt clopot bătându-mi în creștet: Fiul dumneavoastră este un mongol spuse doctorul. VI Cât de ușor cuvântul purcese – curat ca un glonț nelăsând nici o urmă pe piele, oprind inima din ea. Aceasta a fost întâia mea moarte. Acel “Eu” urcând pe o înceată ultimă respirație termală studie omul de jos după cum un pilot călcând văzduhul ar putea scoica bombată a avionului său – ghetuțe, mănuși, și cască

152 nesimțind vreo durere de la firele scurtate de raze. Privind jos de la o mie de picioare am ținut patru ziduri în lentil unui ochi; zid, fereastră, strada un șuvoi de parbrize, mașina mea sub migdalul ei, și migdalul chemându-mă. m-am luptat cu gravitatea, dar lumina se topea și abisul se deschise. Neobișnuit corpul al fostului meu mine am purtat la mașină. VII Spitalul – vagon greu privea înspre cartier select după altul – fumega în noapte cu câțiva la bord curând să fie pierduți de desperatele

Văd crengi negre de stejar caligrafiate pe cer, Veverițe roșii pe proprietatea Burdett-Coutts. Îmi întreb sora întrebarea ‘Voi muri?’ Cand clopote din tristul St Anne sună atat de târziu, ‘Și de mor, o să merg în Cer?’ Poarta sus seara. Șapte și unsprezece minute. ‘Tu da. Eu nu.’ De la acea soră medicală mașină, Sadică și puritană după cum acum văd, Am învățat pentru prima dată ce înseamnă să-ți fie frică, Hrănit cu forța întins peste genunchiul ei Închis în dulapuri, lăsat singur toată ziua ‘Pământ fără sfârșit.’ Ce înspăimântătoare cuvinte să rogi.

Să ne concentrăm, să ne divizăm pregătirea în câțiva pași: scoate bronhiile, spintecă pântecul, limpezește. Alt exemplu: alege un cățel pântecos de usturoi, Cel mai bun pământ și soarele cel mai blând îi schimbă caracterul, și-i transformă viața. Într-o seară amintită, în spiritul celebrării reciproce Fiul meu și cu mine ne concentrăm atenția cu lumina lumânării. “Vezi, datorită marilor noastre eforturi în loc să mâncăm usturoi, mâncăm frunze de usturoi proaspete. Sunt ca peștele, foarte grafice, foarte seducătoare.” {traducere de Felix Rian}

‘Pământ fără sfârșit.’ Nu era ce trebuia să muncească Ce m-a-ngrozit atât cât frica ei Și vinovăție la ce-i fără de sfârșit. Le-am luat, da, Urând să concep la sferă succedând sferă În veșnicie și testamentul temut al lui Dumnezeu I-am luat groaza atunci. Încă o am.

Addenda RIMA VECHIULUI MARINAR ÎN ŞAPTE PĂRŢI

{traducere de Felix Rian Constantinescu} Hărți ar fi știute. Alții ar veni schimbați în pământ or ar găsi pământul schimbat. La capatul călătoriei unii ar fi adăugați, câțiva

de Samuel Taylor Coleridge Nocturna azilului Elizabeth Jennings

scoși. Într-un pat numărat fiul meu a navigat de la mine; niciodată să vină la țărmurile regatului meu vorbindu-mi limba. Mai bine să nu privim asta. Migdalul era frumos în muncă. Sângeriuîntunecat, izvorând, floare după ram, floare după floare se scuturau. Pe vantul întunecat un chip palid plutea. De neatins. Doar când florile, toate florile, erau rupte ar fi fost arborele în plin parfum. În muncă pomul era atrăgător însuși. Eu, deasemenea, înrădăcinat în pământ și bătut de întuneric, de la moartea mea însumi m-am văzut înflorind,

O chemare de bufniță mototolește tăcerea. Perdelele sunt piedici și după ele Paturile cad în șiruri curate. În curând vor fi deranjate. Grădina nu știe nimic de boală. Știe doar despre înceata pâlpâire De stele, distilarea Lunei; știe De ce paturile și pajiștile sunt netezite. Apoi totul e rupt din plinătatea sa. Un plâns uman taie printr-un vis. O mână sălbatică stoarce o roză deschisă. Ne aflăm în vrăjitorie, torturate.

PARTEA I Un vechi Marinar întâlneşte trei Cavaleri chemaţi la un ospăţ de nuntă şi reţinu pe unul. Este un vechi Marinar Şi-opri unul din trei. “Pe cărunta-ţi lungă barbă şi ochi scânteietor, Acum de ce m-oprişi? Uşile mirelui-s deschise larg, Eu îi sunt frate de-aproape; Oaspeţii-s întâmpinaţi, ospăţul pus: Poţi s-auzi zgomotul vesel.” Îl ţine cu mâna-i uscată, “Era o corabie,” zise Dă-mi drumul! Ia-ţi mâna, nebun cu barbă căruntă!” Iute mâna îşi luă.

{traducere de Felix Rian Constantinescu} smuls din cămașa celor treizeci de ani crescuți, părinte prin fiul meu, neblând într-un anotimp blând de iubire zdrobit și eliberat VIII Privești fereastra pentru prima dată. sunt chemat la pătuț să-ți văd concentrarea, iei lujeri dintr-o rază de soare, explorezi suprafața sa prăfoasă, urci spre un ochi ce nu-l poți întâlni. Ai o boală pe care nu o pot vindeca, spun doctorii: zăvorât în corp vei rămâne. Bine, am fost zăvorât în mine. Vom săpa afară. Tu pecetluiești legământul cu un zâmbet. În zilele în care ne-am cunoscut unul pe altul, micuța mea iubire mongolă, am învățat mai multe de pe buzele tale decât tu vei de la mine poate: Am învățat că a trăi e a suferi, să suferi e a trăi.

b. poezie chineza FISURĂ LI-YOUNG LEE {poet chinez contemporan}

El e sora mea, această Sulamită, păstrătoare de sabaturi, întrebătoare în texte sfinte, această întunecată dansatoare, acest iudeu, asiatic, acesta cu fața sa cambodgiană, față vietnameză, acest chinez ce-l întâmpin zilnic, acest imigrant acest om cu fața-mi. {traducere din engleză de Felix Rian} DESPĂRȚIRE ÎN AMURG An Qi

N. W. 5 & N. 6 written by John Betjeman Red cliffs arise. And up them service lifts Soar with the groceries to silver heights. Lissenden Mansions. And my memory sifts Lilies from lily-like electric lights And Irish stew smells from the smell of prams And roar of seas from roar of London trams. Out of it all my memory carves the quiet Of that dark privet hedge where pleasures breed, There first, intent upon its leafy diet, I watched the looping caterpillar feed And saw it hanging in a gummy froth Till, weeks on, from the chrysalis burst the moth. I see black oak twigs outlined on the sky, Red squirrels on the Burdett-Coutts estate. I ask my nurse the question "Will I die?" As bells from sad St. Anne's ring out so late," And if I do die, will I go to Heaven?" Highgate at eventide. Nineteen-eleven. "You will. I won't." From that cheap nursery-maid, Sadist and puritan as now I see, I first learned what it was to be afraid, Forcibly fed when sprawled across her knee Lock'd into cupboards, left alone all day," World without end." What fearsome words to pray. "World without end." It was not what she'ld do That frightened me so much as did her fear And guilt at endlessness. I caught them too, Hating to think of sphere succeeding sphere Into eternity and God's dread will. I caught her terror then. I have it still. N.W.5 & N.6 John Betjeman (poet britanic) Măguri roșii răsar. Și cu ele serviciul începe Amar cu cumpărăturile spre înălțimi de argint. Casele Lissenden. Și amintirea-mi cerne Nuferi din nuferi electrici Și friptura irlandeză miroase din mirosul cărucioarelor Și mugetul mărilor din mugetul tramvaielor Londrei.

La început ziua, apoi amurgul, și despărțirea. Ora la Beijing TV este 7. În copilărie, îmi plăcea să stau în pat și să aștept amurgul, broșa mea de argint stătea nemișcată in curbura ei flexibilă. Îmi număram degetele, exact zece. Aproape amurg, dar nici o lumină în cer. În amurg vii. Luminoasa zi e dusă când pleci. Zile cu lumină, zile fără lumină, zilele vin, zilele pleacă. Acum mare, sunt încă în reverie, așteptând amurgul e ca așteptând un arheolog să mă dezgroape cu un hârleț, scoțându-mă în zi. O, o, cum simt fiorul, îți simt mâna plecând. {traducere de Felix Rian} SCRISOARE UNUI PRIETEN AH XIN Dă-mi voie să-ți vorbesc despre aceste oi. Multeori sunt ca acele creaturi oceanice ce le știi atât de bine: în bunăvoința creatorului, au pui, fiecare are fața unui tânăr ori om bătrân. Aceste zile sunt pe dealuri, o turmă strânsă, o turmă caldă, Acoperite de brumă, ca un munte alb. Peste ele sunt nenumărate constelații: Ursa Mică în nord, Ursa Mare în sud, Vărsătorul arab, Calea Laptelui curgând ca Amazonul… vechi dar nou. îmi pun cortul lângă ele. cu vise multe, deasemenea, și fiecare își aduce propria mângâiere. zori, picurând cu rouă, se scurg prin iarba la poalele dealurilor, ca o armada de corăbii curgând spre o mare necunoscută. cât despre mine, mă voi întoarce în oraș, unde zilele și soarta mă așteaptă. {traducere de Felix Rian} SEARĂ REAMINTITĂ

Din toate amintirea-mi cioplește liniștitul Al acelui întunecat gard viu de lemn câinesc unde plăcerile odrăslesc, Acolo la început, hotărâtă asupra dietei sale frunzoase, Am privit șovăielnica omidă mâncând Și o văzui atârnată într-un sac de gumă Până, la săptămâni, din chrisalidă născu fluturul.

BA LING

Nuntaşul este legat de ochiul vechiului om de pe mări şi silit să-i audă povestea. Îl ţine cu ochiu-i scânteietor Nuntaşul stă în linişte, Ş-ascultă ca un prunc de trei ani: Marinarul îşi făcu voia. Nuntaşul şezu pe o piatră: Nu poate decât s-audă; Şi astfel spuse-acel om vechi, Marinarul cu ochi strălucitor. Corabia urată, portul lăsat, Veseli ne scurgeam Sub biserică, sub deal, Sub turnul farului. Marinarul istoriseşte cum corabia a plutit spre sud cu vânt bun şi mare frumoasă până a ajuns la Linie. Soarele ieşea din stânga Din mare el ieşea! Şi strălucea în raze şi în dreapta Cobora în mare. Mai sus şi sus în zi cu zi; Până la prânz pe catarg--” Nuntaşu-aici se bătu în sân, Auzind gălăgiosul fagot. Nuntaşul aude muzica de nuntă; dar Marinarul îşi continuă istorisirea. Mireasa a păşit în sală, Roşie ca roza e; Dând din cap înainte-i merg Voioşii menestreli. Nuntaşul se bătu în sân, Dar nu poate decât s-audă; Şi astfel vorbi acel vechi om Marinarul cu ochi strălucitor. Corabia este purtată de o furtună spre polul sud. Acum o izbitură de furtună veni şi Era neînduplecată şi puternică: Ne lovi cu aripile-i covârşitoare De ne zburătăci spre sud. Cu arcuinde catarge şi provă scufundândă, Precum urmărită de strigăt şi izbitură Încă urmează umbra vrăjmaşului său, Şi înainte-şi pleacă fruntea, Vasul mergea iute, tare răgea furtuna, Şi-nspre sud, aye, ne purtă. Şi-acum veniră ceaţă şi zăpadă Şi se făcu minunat de frig: Şi gheaţa, până la catarg, plutea venind spre noi, Verde ca smaraldul. Pământul de gheaţă şi de sunete de spaimă unde nimic însufleţit nu a fost văzut. Şi în derivă ţermurele înzăpezite Adevăr că pâlpâiau: Nici oameni ori fiare nu văzurăm - Gheaţa era peste tot. Gheaţă aici, gheaţă acolo, Gheaţă jur împrejur: Trosnea şi mârâia şi răgea şi urla, Ca zgomotele-n somn! Până o mare pasăre marină, numită Albatrosul, veni prin chiciură, şi a fost primită cu mare bucurie şi ospitalitate. În larg un Albatros veni în cruce, Prin ceaţă el veni; De parcă ar fi fost un suflet de creştin L-am strigat în numele lui Dumnezeu. Mâncă ce n-a mâncat nicicând, Şi-n jur şi-n jur zbură.

153 Gheaţa se sparse cu un tunet; Cârmaciul ne-ocoli! Şi iată! Albatrosul se dovedi a fi o pasăre de semn bun şi urmă corabia pe când se reîntorcea spre nord prin ceaţă şi gheaţa plutitoare. Şi-un vânt bun din sud veni din spate; Albatrosul ne urmă, Şi-n fiecare zi, pentru tain sau joacă, Venea la chiuitul marinarilor! În ceaţă sau nor, pe catarg sau giulgiu, Se cocoţă timp de nouă vecernii; În timp ce toată noaptea prin albe neguri de fum Sclipea alba lumină de lună.” Vechiul Marinar ucide inospitalier pasărea pioasă de semn bun. “Dumnezeu te mântuie, vechi Marinar! De demonii ce te chinuie aşa! - De ce arăţi astfel?” - - “Cu arbaleta mea Împuşcai pe Albatros.

There lies a Knight slain under his shield, with a downe, downe, downe His hounds they lie down at his feet, So well do they their Master keep, With a downe, derrie, derrie, downe, downe. His hawks they fly so eagerly, downe a downe, hay downe, a downe, There's no fowl dare him come nie with a downe, downe, downe Down there comes a fallow Doe, As great with young as she might go, With a downe, derrie, derrie, downe, downe. She lifted up his bloody head, downe a downe, hay downe, a downe, And kissed his wounds that were so red, with a downe, downe, downe She got him up upon her back, And carried him to earthen lake, With a downe, derrie, derrie, downe, downe. She buried him before the prime, Oh derrie She was dead herself ere euen-song time. God send every gentleman, Such hawks, such hounds, and such a Leman.

PARTEA a II-a Cei trei corbi Soarele acum răsărea din dreapta: Afară din mare ieșea, Încă în neguri și în stânga Cobora în mare. Și vântul bun bătea din spate, Dar nici o dulce pasăre nu ne urma, În nici o zi pentru tain sau joacă Să vină l-al marinarilor chiuit! Corăbierii se înfurie pe vechiul Marinar pentru a fi ucis pasărea de noroc bun. Și am făcut faptă blestemată, Și le-am adus doar vaier: Toți au rostit, eu am ucis pasărea Ce făcea briza să bată. Ah nenorocitul! au spus, să ucidă pasărea Ce făcea briza să bată!

(baladă anonimă)

Erau trei corbi ce stăteau pe un copac, Jos la Downe, fânu-n jos, fânu-n josu Erau trei corbi ce stăteau pe un copac, Cu josu Erau trei corbi ce stăteau pe un copac, Atât de negri cât puteau fi. Cu o plută-n jos, plută, plută, josu, josu. Unul din ei îi spuse tovarăşului său, „Unde ne vom lua fruştiucul?”

„Dulăii îi şed la picioare Aşa să-şi păstreze stăpânul.

Nici pal, nici roșu, ca îsuși al Dumnezeului cap, Gloriosul soare se ridică: Și toți au rostit, eu am omorât pasărea Ce aducea neguri și ceață.

„Şoimii îi zboară aşa aprig Nu-i hoară să îndrăznească să s-apropie.”

Frumoasa briză bătea, albă spuma curgea, Slobodă ne-urma brazda; Am fost primii ce vredodat-am izbucnit În acea mare tăcută. Corabia se liniști brusc. Jos căzu briza, pânzele jos căzură, Ce trist cât putea fi; Iar noi vorbem doar să-ntrerupem Tăcerea-acelei mări! Totu-ntr-un cer încins și de-aramă, Nenorocitul de Soare, la prânz, El ne stătea chiar pe catarg, Nu mai mare ca Luna. Zi după zi, zi după zi, Ne-am înțepenit, nici respirând, nici mișcând Fără un scop ca o corabie zugrăvită Pe-un zugrăvit ocean.

Carlos Mastronardi Medianoche Los astros hacen rondas en torno del Senor. Se deshojan los siglos; toda quietud es vieja. Mi ayer encajonando para siempre en los anos en la paz solitaria me aproxima su ausencia. Es el mundo olvidado de si mismo, la noche que rechaza mis pasos serenados de estrellas. Calladas aves cruzan buscando la alborada, y desfilan las animas suspirando luciernagas. Carlos MASTRONARDI poet argentinian (1901-1976) MIEZUL NOPŢII Aștrii fac cercuri în jurul Domnului. Se răsfiră secolele; orice chietudine bătrînă. Ieriul meu prins pe veci în ani în pacea mea singuratică mă înconjoară tăcerea lui. Este lumea uitată de ea însăși, noaptea ce-mi respinge pașii curtați de stele. Păsări tăcînd trec căutând spartul de zi, și sufletele mărșăluiesc suspinînd licurici. Traducere din spaniolă de Felix Rian Constantinescu Arnaldo Calveyra Los pasos de mi padre Cien anos despues Oyendo Los pasos de mi padre En esta callecita de Paris.

„Jos-n cela câmpu verde, Zace un cavaler ucis sub scutu-i.

Însă când ceața s-a risipit l-au justificat pe același și astfel s-au făcut complici la crimă.

Briza frumoasă continuă; corabia intră în Oceanul Pacific și plutește spre nord până ajunge la Linie.

Jumătate sfârşit, jumătate sfârşit spre Aberdour, Este la cincizeci de noduri adâncime, Şi acolo zace timonierul Sir Patric Spens, Cu lorzii Scoţi la picioare.

Jos vine o palidă moartă, Plină de tinereţe cât pate fi.

(2001) Arnaldo CALVEYRA poet argentinian, (1929-2015) PAȘII TATĂLUI MEU După o sută de ani auzind pașii tatălui meu în această străduță de Paris.

Ea-i ridică fruntea-nsângerată Şi sărută rănile ce erau aşa de roşii.

(2001) Traducere din spaniolă de Felix Rian Constantinescu

Şi îl ridică în spate Şi l-a purtat până la mlaştină. L-a îngropat înainte de tinereţe, Şi ea fu moartă înainte chiar de vremea cântului. Dumnezeu să trimită oricărui gentilom Aşa şoimi, aşa dulăi şi-aşa drăguţă. Sir Patrick Spens (baladă anonimă)

Regele şade în oraşul Dunfermline Bând vin roş-sângeriu: „O unde voi găsi un timonier, Să cârmească acest barcaz al meu?”

Silvina Ocampo Tumbergia Aquel que no conoce la tumbergia en enero no conocera el arbol mas precioso del mundo. Su flores como cirios se abren en cada punta erguida de las ramas, el fruto gris rayado embellece el follaje. La flor perfuma el agua donde esta sumergida cuando la colocamos en un vaso. Es la unica flor que conserva el perfume muchos dias: los tallos no se pudren aunque no e le cambie el agua que podria beberse como elixir. Apasiodanamente florece, luego caen las flores como guantes blancos de primera comunion. Silvina OCAMPO poetă argentiniană, (1903-1994)

Și Albatrosul începe să fie răzbunat. Apă, apă, peste tot Și scândurile se-mbibau Apă, apă, peste tot Nici o picătură de băut. Chiar adâncul putrezea: O, Hristoase! C-așa ceva poate fi! Da, ființe mâloase se urcară pe picioare Pe marea cea mâloasă. În jur, în jur, în zăpăceală și legănare Focurile morții dansau în noapte; Apa, ca ale unei vrăjitoare uleiuri Ardea verde și-albastru și alb. Un Spirit i-a urmat: unul din locuitorii inivizibili ai acestei planete, nici suflete îndepărtate, nici îngeri, în legătură cu care învățatul iudeu, Josephus și platonicul constantinopolitan, Michael Psellus, pot fi consultați. Sunt foarte numeroși și nu este nici o climă fără unul sau mai mulți. Și câțiva în vise au fost înștiințați Că un Spirit ne chinuia; Ne urma la nouă noduri adâncime Din pământul de ceață și zăpadă. Și orice limbă, în groaznică sete, Era ofilită la rădăcină; Nu puteam vorbi, de parcă Am fi fost înecați cu funingine. Corăbierii în necazul lor aruncă toată vina pe vechiul Marinar: semn pentru care îi atârnă moarta pasăre marină în jurul gâtului. Ah! ce mai zi! ce priviri rele De la bătrâni și tineri! În loc de cruce, Albatrosul De gât mi-l atârnară.

Drepţi vorbi un cavaler bătrân, Şezu la al regelui genunchi drept: „Sir Patrick Spens e cel mai bun matroz Ce merge-n vânt pe mare.” Regele scrise o epistolă-nflorită, Şi o semnă cu mâna lui, Şi i-o trimise lui Sir Patrick Spens, El umbla pe nisip. Primul rând ce Sir Patrick citi, Puternic hohot râse; Următorul rând ce Sir Patrick citi, Lacrima îi orbi ochiul.

TUMBERGIA Acel ce nu cunoaște tumbergia în ianuarie nu va cunoaște cel mai deosebit arbore din lume. Florile sale ca și lumînările se deschid în orice punct răsfirate de crengi, fructul cenușiu razat înfrumusețează frunzișul. Floarea înmiresmează apa în care e scufundată cînd o așezăm într-un vas. E singura floare ce-și conservă parfumul multe zile cozile nu putrezesc chiar și de nu se schimbă apa și poate fi băută ca un elixir. Înflorește pătimaș, apoi florile cad precum mănuși albe la prima împărtășanie. Traducere din spaniolă de Felix Rian Constantinescu

“O cine făcu această faptă, Această rea faptă mie, Să mă trimită-acum în an, Să merg în vânt pe mare! “Grăbiţi, grăbiţi, toţi voioşii mei, Pilotul pleacă dimineaţă”: “O spune nu domn, stăpânu drag, Că mă tem de-ucigătoare furtuni. “Răsalaltăieri văzui luna nouă, Cu luna veche în braţe, Şi mă tem, mă tem, stăpânu drag, Că vom ajunge-n talazuri.” O nobili noştri Scoţi nu voiau Să-şi cunoască vasul botezat cu dopuri; Dar când joaca a fost jucată, Pălăriile le înotau în jur.

Basilio Uribe La cara de mi padre La cara de mi padre amanece en mi de a poco en los anos de mi madurez. Es un gesto, apenas, un aire a punto de asomar que presiona y se detiene al borde de los labios. Ahi ahora huye en el reflejo sesgado del vidrio del coche del subterraneo contra el tunel. Cada dia es algo mas antiguo, algo que llegara, acaso, alguna vez, al padre de los padres. (7-XII-59)

{...} The Three Ravens There were three ravens sat on a tree, downe a downe, hay downe, a downe, They were as black as they might be. with a downe, downe, downe Then one of them said to his mate, Where shall we now our breakfast take? With a downe, derrie, derrie, downe, downe. Down in yonder dear green field, downe a downe, hay downe, a downe,

O mult, mult doamnele le pot şedea, Cu evantaiele în mână, Poate văd pe Sir Patrick Spens Cum vine spre pământ. O mult, mult doamnele le pot sta Cu nestemate de aur în păr, Aşteptând măcar pe unul din lorzi, Ar vedea că nu au murit.

Basilio URIBE poet argentinian, (1916-1997) FAŢA TATĂLUI MEU Fața tatălui meu se luminează în mine încet în anii maturității mele. E un gest, doar, un aer în punctul de a apărea ce apasă și se oprește pe marginea buzelor mele. Aici acum pleacă

154 în reflexia strîmbă a sticlei metroului subteran împotriva tunelului. Cu fiecare zi e mai bătrîn, ceva ce va veni, poate, uneori, la tatăl taților. (7 Decembrie 1959) Traducere din spaniolă de Felix Rian Constantinescu Pescari de Elizabeth Jennings Aceasta să fie pace, gândesc lângă râu Bine adaptați la așteptare Și soțiile lor se revoltă la nici o realizare Dar totuși stau privind promisiunile Făcându-și drum printre buruieni și făcând o încercare din momeli, Pot s le piardă, mulțumiți ca încă nu e Timpul să-și ia undița și a usuce năvodul. Învățându-se pe sine în această nesiguranță Fiecăruia abia îi pasa dacă un pește e prins, Pentru că aici e intimitate, fiecare se avertizează pe sine, Peștele, oblic în râu, nu Când e scos din promisiunile toate Fiind atât de solid pe țărm și liniștit. Doar băieții care trăiesc în siguranță, Cu așteptări altele decât șuvoiul, Își bat joc de răbdare și-și iau năvodul De broaște viitoare, râul vag pentru ei Până e sec. Dar oamenii în vârstă încă își Umplu ochii cu apă, lăsând râul plin. Nu-mi sta la mormânt să-mi plângi

Știrul unduie prin vale și lângă apă. Speram să împrumut versete clasice să-mi elaborez narațiunile noastre despre ei, de exemplu, "sălbatic, smerit mărăcine pregătit pentru secere..." Dar am, adevăr fie spus, tăiat toate stufurile moarte de iarbă, le-am adunat să le duc în sat pentru lemne de foc. De asemenea m-am uitat prin desișuri sa vad o grațioasa mica pasăre - un fel de sturz, cuibărind adânc în ierburi nebune. Din sălbăticie îl poți auzi chemând Într-adevăr șansa unei întâlniri fericite. Uscate și despletite buruieni biciuite de vânturile de toamnă, părând pleoștite, mult precum poveștile adevărate ale vieții, puțin poate fi înfrumusețat. Prin vale pe camp și pe ape, Tremurând deznădăjduit, întruparea solitudinii. Aici vin ciulinii rostogolindu-se, izbindu-se din vechii munți și râuri. {trad din engleza de FR+C} SFÂRȘIt Vreau sa traduc {Indreptar} 2 2019+2021+ Vreau sa traduc Indreptar 2 Felix Rian Constantinescu 2019+2021 Tărtăria Rotunda 1, Vreau să traduc (Îndreptar) 2 / Felix Rian Constantinescu 2020+2021+ Lui Fedon de Platon ben Sokrates "Pride" lyrics Amy Macdonald Lyrics Track "Amy Macdonald" on Bandsintown "Pride"

Tardus venit, ad tuum benevolentiae semper; tuus poetus tuum modus, Orpheum infernum damnare integer, ad tuum tuus remnantum... itaque in arcadia ego fuit... solum de hades oro hodie; elisiorum campi ombriis et asphodeliis solus silentium non auditum; ineffabilis numen non locus sermo; memoriis paenitetiis vivemus singulus mundiis fraterorum; unum pons - sermonis semilliis sunt; accipiunt quod tuum agri maturo! Ave! 2005-2006 #+ AVE! by Raul Constantinescu Beloved reader, here and now, open to my verse be! late coming, at you I always thought; yourself poet in your way, with Orpheus through inferno you will lose everything, just you to yourself begotting... So I too in arcadia had been... alone from hades I speak; on the aelysian fields only shadows and asphodels in a silence you never heard; everything ineffable ─ without place in the word; from memories we lve regrets that apart worlds are sisters; only bridge ─ the words seeds are; receive them in your damp field! Ave! 2005-2006 (The prologue poem of the book HERALDS OF SILENCE, by Raul CONSTANTINESCU, 2007) Asupra autodeterminării diamantelor

de Mary Frye

: de Monica Ferrell

Nu-mi sta la mormânt vecinic să-mi plângi. Nu sunt acolo; nu dorm. Sunt o mie de brize ce suflă. Sunt licăririle de diamant din zăpadă. Sunt soarele pe grâul copt. Sunt blânda ploaie de toamnă. Când te trezeşti în tăcerea dimineţii Eu sunt pripita grabă ridicându-se A păsărilor liniştite în zbor înconjurat. Sunt blândele stele ce strălucesc în noapte. Nu-mi sta la mormânt etern să-mi plângi Nu sunt acolo. Nu am murit. Israfel

‚I never felt like this before Try to hold it back and I feel it even more Sweat drips down my spine and my knees are weak I can not move, I can not speak But then you came and I held it together again I managed to stumble through Fifty thousand voices singing in the rain There's nothing that I wouldn't do Cause I'd move mountains if you asked me to I'd swim the seven seas I'll be the one to hold your torch again I'll do anything you ask of me Cause I'd move mountains if you asked me to I'd swim the seven seas I'll be the one to hold your torch again I'll do anything you ask of me

de Edgar Allan Poe Și îngerul Israfel, ale carui coarde ale inimii sunt o vioara, și care are cea mai dulce voce din toate creaturile lui Dumnezeu.-KORAN In Caelo an angel locuiește "ale cărui coarde ale inimii sunt o lută"; Nime nu cantă cu atâta sălbăticie Ca și înger Israfel, Și stelele zvăpăiate (așa spun tragicii) Oprindu-se din imnuri, asistă la vrajă A vocii lui, toată mută. Șubredă pesus, În al ei n-amiezi, Luna-ndrăgostită Roșește de iubire, Cand, ca s-asculte, balaurul roș, (Cu iuțile Pleiade, egale, Care au fost șapte) Se oprește-n Cer. Iar ei spun (corul țintat Și celelalte lucruri ce ascultă) Ca focul lui Israfelis Se datoreaza celei harpei Langă care stă și cântă Firul viu în tremur Al acelor întâmplări neobișnuite. Dar cerurile ce îngerul călcă, Unde gerul gândurilor sunt o datorie, Unde Iubirea-i un Dumnezeu crescut, Unde Houri privind sunt Îmbibate cu toată frumsețea Ce-o adorăm într-o stea. Astfel, într-un fel nu te înșeli, Israfeli ce desprețuiești Un cantec fară patimă; Ție îți aparține cununa de pietre, Întai bard, pentru că sapientissimus! Trăiește voios, și lung. Extazurile de de sus Cu reverenda ta în flăcări se potrivesc, Jalele, bucuriile, urile, iubirile tale, Cu fervoarea viorii tale Fie stelele sa tacă. Da, Ceru-i al tău; dar aceasta E o lume de dulciuri și amaruri; Florile ne sunt rar - flori, Și umbra blisului tău perfect Este lumina noastră de soare.

I never knew how proud I would feel Just standing in the rain. These three words mean everything to me And I'd sing it again and again. Cause I'd move mountains if you asked me to I'd swim the seven seas I'll be the one to hold your torch again I'll do anything you ask of me Cause I'd move mountains if you asked me to I'd swim the seven seas I'll be the one to hold your torch again I'll do anything you ask of me Well the blue and the white of the flag shines bright And it's blowing there for me. With my hand on my heart, the honest truth There's nowhere I'd rather be.

Nu e nici măcar fântâna de smoală din care scoatem Alimente pentru străzile pustii, oh negre noaptea O cărări cerând picioare și amintirea lor, Nu e nici măcar un remorcher ieșind Brav în dimineață, cărând parâme și sare, Nici acel animal cel mai trist, mai bolnav În zoo, divers, murdar, cu parul năpârlind Ce cu rănile sale stă în fundul Colțului acoperit cu fân al unei chilii și linge Întrebarea a ce înseamnă să fii acolo. Dar în iarnă iubirea mea e acoperită de străluciri Ale zăpezii, în solstițiu iubirea mea e plină de ochi. Mă așteaptă la muchea blocului, Câine obișnuit, ce mă aduce înapoi în gazeificarea Vie pe care o numim v i a ț ă. Iubirile altora pot ochi și zâmbi Precum Luna într-o înviere de vapori, Ca și reaua și barbara Lună, ce nu cunoaște vreun jurământ. Dar iubirea mea e mai mult ca o sculptură în ghețar Într-o țara de frig perpetuu, pe care furia Mâniei tale nu o pot răni, nici târnăcopul Cuvintelor tale insulta. Acum Lasă-ți grija lângă tine, străine, Pune-ți mâinile pe acele convexități: simți Acea temperatură sacră? În poporul meu Numim aceasta i u b i r e a b s o l u t ă. {traducere de Felix Rian Constantinescu} Cânt

Cause I'd move mountains if you asked me to I'd swim the seven seas I'll be the one to hold your torch again I'll do anything you ask of me Cause I'd move mountains if you asked me to I'd swim the seven seas I'll be the one to hold your torch again I'll do anything you ask of me. .” Amy Madonald, Scotia – 2012 1, Our first poetic notion Susan s father got the picture poetry writ and traanspose is scarce as the bread in RSA.

de Christina Rossetti Oh, roze pentru împurpurarea tinereții, Și lauri pentru vârsta perfectă; Dar smulgeți o ramură de iederă pentru mine Îmbătrânită înainte de vreme. Oh, violete pentru mormântul tinereții, Și lauri pentru cei morți tineri, Dați-mi mie frunzele ofilite ce le aleg Demult în vechea vreme. Străinul îndepărtat (folclor american, începutul secolului XIX)

Nu multe. Note, Older comments Felix Medjugorje - The first Englsh poem i took seriously after Daddy by S. Plath, and then Old also by Ane Sexton i really liked & translated from The New Poetry by A.Alvarez (and also a poem by Friedrich Ruckert from Zweiter teil of Gedichte Gessamelte Werke, a Gothic letters print Leipzig, 1483) and decided on 7 grade of Gymnasium for English Poetry translating, L.i.ebenruach, A moment deciding on Life/Love,. +L, /after a month/ this poem fr, marianica !@#$a month ago edit

Sunt doar un sărac străin îndepărtat Pe când călătoresc prin lumea-asta de jale Dar nu e boală, trudă, ori primejdie În lumea lucie în care merg

O Primă Încercare de Psihanaliză a Confesiunii

Știu că nori negri vin’ asupră-mi Știu că drumul mi-e greu și abrupt Dar câmpuri frumoase îmi stau înainte Unde salvații lui Dumnezeu își țin veghea

Nu e ca noi,

Mă duc acolo sa-l văd pe tata Mă duc acolo să nu mai bântui Doar trec peste Iordan Doar mă duc acasă

Poetele nu sunt poeți, - Limbile Engleză & Română sunt Complementare.

De-aș putea fi Unde Israfeli Locui, și el eu unde N-ar mai cânta așa ne bun Un cântec de prohod, În vreme ce eu aș fi grozav Din lira mea din spaț.

Dacă iubirea mea pentru tine ar fi o ceașcă de ceai, Aș slăvi-o pentru că e albastră. I-aș remarca Urechea delicată, pozele pictate acolo Cu doamne, și umbrelele lor de soare. Dar iubirea mea nu e o ceașcă de ceai,

F, 25 June 2021 + i, AVE!

Mă duc acolo s-o văd pe mama A spus că o să mă întâmpine când vin Doar trec Iordanul Doar mă duc acasă. Zăvorâre

ȘTIR

autem Raul Constantinescu

de Simon Armitage Poet laureat al Regatului Unit

de Qi Zi

Amate lector, hic et nunc, Liberum ad meus versum esse!

Și nu am putut să scap de visul trezviu al muștelor infectate

155 în urzeala și pânza udă în vatra croitorului în cel vechi Eyam. Și n-am putut să ne-văd Piatra de Hotar acel zar cu ochi de cocoș cu cele șase găuri întunecate ale sale, degetare înconjurate cu oțet din vin curățând monedele infectate. Care au adus minții povestea tristă a lui Emmott Sydall and Rowland Torre, îndrăgostiți de cruce-înstelată fiecare de cealaltă parte a liniei de carantină a căror curte a cuprins râul până când ea nu a mai venit. Ci adormi iar, și visă de data aceasta de exilata yaksha trimițând cuvânt soției sale pierdute pe un nor trecând, un nor ce urmă o hartă pământeană de căi de cămile și urme de vite, șuvoaie ca lănțișoarele, păuni cu coada în evantai, elefanți pictați, cuverturi de pat brodate de pajiști și răstoace, păduri de bambus și vârfuri cu pălării de zăpadă, cascade, pâraie, hiroglifele cocorilor cu aripi largi, și strălucitoarea floare de lotus după ploaie, văzduhul hipnotic de clar, rar, călătoria una grea din când în când, lungă și înceată dar neapărat așa.

Spunând povești de Elizabeth Jennings pentru M.

(traducere de Felix Rian Constantinescu) Spunându-ți povești uit că tu Deja știi sfârșitul Și uit că eu construiesc O lume în care nici o bucată nu trebuie pusă În locul greșit sau timp Altfel mă vei face să merg iar la început. Îndemânarea mea în improvizație nu te va vreodată Înșela în a lua O schimbare de plan. Ești atât de înrădăcinat în Absoluturile tale, chiar lumile construite Din gânduri subțiri, idei suple Nu le vei lăsa schimbate ci aștepți Povestea repetată întreagă. Este atunci când Îți numim inocența – Această hotărâtă decizie de a nu lăsa lucrurile schimbate? Este acesta felul tău de a opri ceasurile, de a îndigui Impulsul șuvoiului timpului? Are o istorisire repetată atâta putere?

El

Astfel este încrederea pe care nu o ai în lucruri mari Ci în așezarea Unui verb, un adjectiv, un sfârșit fericit. Poveștile ce le spunem, le spunem împotriva Nouă înșine apoi la fine Cum toate lumile le facem le suntem în afară

R. S. Thomas

Apăsându-se pe timp și clătinat de el Când tu stai ferm în subiectul fragil.

Și micul rechin pătat ca icoana lui Dumnezeu, Îl privește, și pupila ochiului De focă e rece. Toamna se lasă Cu păsări boscorodind în pâlcuri cenușii Din ceruri imanente. Își ține cele două Mâini, bătucite de lungul eșec Al rugăciunii: Ia-mi viața, spune Mării de umbră, însă marea îl respinge Ca pe epave. Gunoiește pământul cu Copiii săi iar pământul îi rodește Piatra sa. Nimic din ce face, nimic ce Spune nu e acceptat, și șovăitul subțire Al poeziei sale se usucă pe stânci Într-un peisaj aspru sub soarele în opintire. Râul R. S. Thomas Și apa pietruită A șuvoiului cu ale păstrăvului indelebile Umbre pe care iarna nu le-a Șters – merg cu ea Iar sub un cer Curat cu peștii, pistruiați ca sturzii, Încet cântând prin ramurile Mărăcinilor. Aduc inima Nu mintea interpretării Muzicii lor, lăsând șuvoiul Pieptănându-mă, simțindu-l proaspăt În venele mele, revizitând izvoarele Ce sunt la fel de aproape acum Ca în dimineața în care am plecat în căutarea lor. De pildă R. S. Thomas Îmi dădea mâncare bună; Am acceptat Îmi cosea hainele, butonii; Eram prezentabil. Îmi încălzea patul; Din el păși fiul meu.

Obișnuit cu aceasta. E moartă Acum. E un adevăr Că am iubit-o? Acesta este felul În care priveam eu lucrurile. Dar nu ea.

În Wales sunt geme De adunat, dar cu ochiul Doar. Un deal se luminează Brusc un câmp tremură De culoare și pălește La rându-i în unele zile Poți mărturisi asupra extinderii Spectrului și să te îmbogățești De privit. Ai o grijă – Bogăția e pentru ei puțini Și aleși. Acei care se îmbulzesc În jurul unei ferestruici o murdăresc Cu respirația, deși sublimă Și de nestins priveliștea. Cine a văzut vântul? de Christina Georgina Rossetti Cine a văzut vântul? Nici eu nici tu: Dar când frunzele atârnă tremurând Vântul trece prin ele. Cine a văzut vântul? Nici tu nici eu: Dar când arborii își pleacă frunțile Vântul trece pe aici. {traducere de Felix Rian Constantinescu}

de R S Thomas Cabana cu roze, pentru că avea Roze. Dacă toate lucrurile ar fi așa De simple! Era acel loc Cu vreo douăzeci sau cam așa de Case, toate din roșie Cărămidă, cu numele citeț La citit; dar aceasta, poarta ei Acoperită cu mușchi, cu acoperișul ruginit De licheni. Ai ales-o Pentru roze, și nu ai greșit. Era înregistrată în inima Unei națiuni, și astfel, sigură De existența ei toată vara Genera căldura Înfloririlor sale, lămpi roșii Să te călăuzească. Și dacă veneai Prea târziu în frigul neguros Al iernii, erau chipurile Din fereastră, chipuri englezești Cu obrajii roșii, contabilizând spinii.

{din revista Chinese Literature Fiction Poetry Art Summer 1990) Singurătate

# Emily Dickinson

Zou Difan

(traducere de Felix Rian Constantinescu)

Sunt un copac singuratic acum Cu frunze drept ochi Scanând după lumna soarelui la capete Căutandu-te oriunde in vanturi Sa nu mă crezi înrădăcinat Degetele mele trimit vene albastre sub pământ Să te caute oriunde Până sunt cheltuit Un copac ajunge O torță ținută deasupra poate Veți scânteile zburând departe departe Trupu-mi și mintea se autoaprind acolo.

*** Adina Velcea

8 poeme chineze traduse de F. R. Cosnatntinescu 2019

La Vilă, Aprilie 11, 1989 Zou Difan, născut în Țara Tienamen , Provincia Hubei în 1917, a publicat Cuci și Liliac Indigo printre multe alte volume de poezie. Inima pe mână

Leafless treess – On the village road an old woman. Psalm (1) by Raul Constantinescu I search you for a life in deep silence and in rhythm of lightnings I read your abyss; from cradle you were my light my dream and in storm's whirlpool you're my stone and thousands lives through nights I search you still! The light of the eternal moment - the open thornful road to sky the Sent he giveth in the time that itself eats...

Lei Shuyan De aș putea să-mi țin inima pe mână Ca o capșune roșie pe o frunză de brusture Ai ști dintr-o privire Și-ai spune, o, ce roz încântător Dar de aș pune-o acolo Ca o capșună roșie pe o frunza groasă și verde Ar fi sigur sfâșiată de păsări urâcioase Și apoi ce aș putea spune Cum să-mi arat durerea ce-mi ține irima?

Light alive uncreated holy limpid you veil me and arise to You from the mouth's flower the breath that speakest the wonders across evil and good; a lot alone always with myself in battle to follow You on the endless Way... Tachinare și răspuns

Lei Shuyan, născut în Țara Jingyang, Provincia Shaanxi în 1942, a publicat multe volume de poezie, între care Cântă iarba, și lucrează pentru Presa Muncitorilor în Beijing.

de William Wordsworth

Antologie

Citind sfârșitul de carte al biografiilor Unde cei care au făcut cel mai mult spun cel mai puțin, Tânjești după adevărul neoficial, Non-senzațional, deși ar putea fi crezut astfel. Cum acei doi, separați de jumătate de alfabet, Se iubeau. Poemele lor jumătate din acea iubire. Cum de acesta, tocit de câștigul familiei, Scrie mai plicticos acum decât îndrăzneala sa timpurie.

Ferestruica R. S. Thomas

Cabana cu roze

E tot ce-am să-ți aduc eu astăzi, Aceasta, lângă inimă, Aceasta, inima și câmpul Și pajiștea întinsă. Să știi să numeri, de-o să uit, Vreun om pe lume-o spune, Aceasta, inima ș-albinele Ce trăiesc în trifoi.

de Robert Gittings Era compusă Frumoasă. M-am

Obiectul călătoriei sale; răspunse -Domnule! merg multe mile sa-mi iau Un ultim rămas de la fiul meu, un marinar, Care dintr-o bătaie pe mare a fost adus la Falmouth, Și acolo moare într-un spital.

Mama neamintită a aceluia Se rotește în viața ei; acesta, epileptic, A ajuns la termeni umoristici cu existența, Un blând observator dincolo de atacuri: Toți imperfecți, toți unici, doar în stare să vorbească Adevăr in gura poemului. Întoarce cartea. Tipărește pagini albe în locul biografiilor. Vezi ce cauți după între rânduri. Bătrân călătorind Liniște animală și decădere, o schiță

-De ce William, pe-o piatră cenușie Șezi timp de jumătate de zi, De ce William, stai astfel singur Și-ți gonești timpul în vis? Unde-ți sunt cărțile? luminii lăsate Ființelor altfel destitute și oarbe! Sus! Sus! și bea spiritul suflat De morți celor ca ei. Te uiți-mprejur pe mama țărână De parca te-a fătat fără țel; De parc-i-ai fi întâiul născut Nimeni trăind înainte de tine! -ntro dimineață, lângă lacul Esthwaite, Când viața era dulce nu știu de ce Mie-mi vorbi bunul Matei Așa că i-am răspuns. -Ochiul nu poate alege decât vederea Nu putem liniști urechea; Trupuri ne simt, oriunde-ar fi, Împotrivă, ori cu voia noastră.

de William Wordsworth

Păsărelele din ostrețe Ce ciugulesc de-a lungul drumului, nu îl privesc. Călătorește, și în chip, în pas, Ținută, în unica expresie; orice membru, Privirea sa și trupul gârbovit, toate vorbesc Despre omul ce nu umblă cu durere, ci merge Gândind - E insensibil supus Tăcerii așezate: e unul din care Orice efort pare uitat, unul căruia Îndelunga răbdare i-a hărăzit un așa blând aspect, Răbdare ce acum pare nimic, de care Nu are nici o nevoie. E din natură condus Spre o pace atât de desăvârșită, încât tinerii privesc Cu invidie, ceea ce bătrânul abia simte. -L-am întrebat unde merge, și care

Nu mai puțin zic că sunt puteri Ce de ele însele mințile ne umplu, Că ne putem hrăni acest creier Într-o-nțeleaptă inacțiune. Tu te gândește-n toată-această sumă De lucruri vecinic vorbitoare, Că la nimic nu se va ajunge, Dar trebuie încă să căutam? -Așa că nu-ntreba pentru ce, aici, singur Conversând pe cât pot, Stau pe-această cenușie piatră, Și-mi gonesc timpul în vis.

156 WITH JESUS IN THE CELL

by Radu Gyr (1905 - 1975)

Privește-i ochii, vezi dangătul-ascuns Însamnă cum Steaua i-o-mpistrițat fața fină Ca un ou de Cinteză sub rugul părului Ce-nfruntă vântul și în acest amestec I-observă hula, din iunconscioasă grație Pământul germe și-nmarcă sub stern plug.

on sweet strings of quietude the smothered dor and broken joy of life? Who knows? Who knows? Selfportrait by Lucian Blaga

Last night Jesus entered my cell oh, how sad and how tall seemed Christ! The Moon followed after him in the cell and made him taller and sadder. His hands seemed as lilies on tombs, the eyes deep as forests. The Moon beat him with silver on garments silvering on his hands ancient marks. Startled I left from under my gray blanket -From where you come, Lord, what eon? Jesus took a hand to his mouth and made me a sign to shut. He sat next to me on the mat -Put on my wounds your hand! On the ankles he had nails and rust like he bore chains once

William Shakespeare, Sonnets +154, 18 Sonete 18 Lucian Blaga is dumb as a swan. In his Fatherland the snow of being keeps the place of word. His soul is in a quest, in mute, secular quest, since forever, and to the last boundaries. He searches the water from which rainbow drinks. He searches the water from which rainbow drinks his beauty and unbeingness.

Să te compar pe tine cu o zi de vară? Ești mai iubitoare și mai temperată: Vânturi mocan în iubitele flori de Mai, Și vremea verii are un timp prea scurt: Prea viu vara ochiul cerurilor arde, Și-ades e chipul său de aur ruginit; Și orice frumos din frumos sine declină, Prin har, ori soarta naturii fortună, nemânuită; Dar vara ta vecinică nu va ofili, Nici pierde actul frumuseții tale; Nicicum Moartea se va făli-ți cu umbra-i, Când în linii eterne întru timp tu crești: Atât cât respirăm, ori ochii văd, Atât vie aceasta, ce-te-nsuflețește.

(from "The Unsuspected Stairs",1943) Autumn Rondel

Anonim, Biblia, Psalmii, Psalmul 1 (traducere după Biblia NIV 1967-1973, 1990)

B. Fundoianu

Psalmul 1 Sighing he laid his beat bones On my mat with cockroaches The Moon lit but the large lattices traced on his snow, lines. The cell seemed mountain, seemed Skull and lice and rodents were squirming I felt how my head falled on my hand and I slept a thousand years... When I awoke from the depth of depths the straws were smelling of roses I was in the cell and it was Moon only Jesus was nowhere... I reached my arms, no one, silence. I askt the wall: not a reply! Only the cold rays, edged in the summit with their spear pierced me...

Sărbătorit omul, Neumblând sfătuit de vicioși Sau care predică – stă – întru calea păcătoșilor Sau stă în jețul batjocoroșilor. Ci încântarea lui este în legea Yah-wului, Și asupra legii Lui gândește ziua și noaptea. El e ca un pom răsădit în șuvoaiele apelor, Care-și aduce fructul calculat Și a cărui foaie nu se usucă. Orice face prosperă. Nu așa vicioșii! Ei trestia Alungată de vânturi. Așa că vicioșii nu vor sta să gândească, Nici păcătoșii în templul dreptului. Pentru că Yah-weh veghează asaupra cărării Dreptului, Dar drumul Viciului se va șterge.

Autumn weeps in your eye And lazily dies at your window, In your little blue room You look at the ill roses. Sitting you think and wonder, Beautiful eremitic bird. Autumn weeps in your eyes And lazily dies at your window. In the crypt of holy loves Soothingly our love takes you. And you wither as in the flower vase Ill roses die. Autumn weeps in your eye.

From your hair Lycee by Lucian Blaga by George Bacovia

-Where are you, Lord? I screamed at the lattice From the Moon came smoke of incence... I felt... and on my hands I felt the marks of his nails. ii, Luceafărul de noapte (Tamerlan și alte Poeme, 1827) de Edgar Allan Poe Era val de prânz de vară, Și miez plâns de noapte; :i stele, ]n orbite, Str[luceau pale, prin lumină Prin mai via, rece Lună, Ce planete ai să-i robi, Însăși în Ceruri Raza ei pe valuri Am privit o vreme. Pe zâmbetu-i rece, Prea rece - prea pentu mine Apoi trecu, precum un giulgiu, Un nor moale, Și m-am întors departe la tine, Mândră Luceafăr de Noapte, În lava-ți îndepărtată, Și mai scumpă-ți raza-ți va fi; Căci bucuria inimii mele Este fala ta Ce-o porți în Rai în noapte, Și mai mult admir Focul tău de departe, Decât acel rece, josnic sălaș. Întorcându-mă târziu pe lângă magazinele metroului de Barbara Harr (Nigeria, foarte târziu în 1930s+} Merg pe tunelurile sigilate spre casă, după ce am părăsit bărbatul al cărui cuvânt îmi poate lăsa limba o petală sfâșiată de minciuni. Chioșchiul fleuristei e închis. O lumină ștearsă avertizează puținii ce ar fi hoți de flori. Flori de porumb, aici, pentru săraci roze pentru solvenți, și toate vârstele înfloririlor (Am iubit gardeniile doar pentru schimbarea spre ocru în jurul vârfurilor degetelor) orhidee, cu gâturi purpurii, protejate în bumbac. Cvartale de casă, număr tulpinile ținute pentru altă zi de comerț cânt bărbații tineri ar fi bogați ori fete cinstite și le-ar cumpăra singure. Încuiate, în noapte, clorile acestea sunt pentru fiecare om să-și ia. Și sunt ale mele să le număr: lada mea frigorifică plină de roze. II, a. Copilul țărei R S Thomas, din I, - Pietrele câmpului - +1946 Privește la acest băietan de sat, cu țeasta plină De toate cuiburile știute, de flori buzunare Scoichiuțe și de vitralii gresii, grăunțe a ore În câmpuri prin tuf de spini, negri ciulini

The wisdom of a Magus told me once of a wave we cannot see through our sight, cobweb that everywhere hids the being, so we see not not which it is true.

Lycee – cemetery Of my youth – Pedantic professors And hard exams... Even now you shake me Lycee – cemetery Of my youth!

And now, when you drown my cheeks, eyes in your hair, I, ditsy of its black thick waves dream like the wave which turns to mystery all the wide of the world is weaved from your hair – and I cry and I cry, and first time I feel all the charm gathered by the Magus in his story.

Lycee – cemetery With long corridors – Today I’m not me And my mind hurts... Nothing I want more – Lycee – cemetery With long corridors –

I Don’t Crush the Wonders Corolla of the World by

Lucian

Blaga

I don’t crush the wonders corolla of the world and kill not with mind secrets that I meet in my way in flowers, in eyes, on lips or tombs. Another’s light strangles magic impenetrable hidden in depths of dark, but I, I with my light increase world’s secret – and just how with her white rays moon diminishes not, but trembling biggers even more stronger night secret, so enrich I aswell dark skyline with large thrills of holy mystery and all that’s understood changes in ununderstandments even more bigger under my eyes – because I love and flowers and eyes and lips and tombs.

Lycee – cemetery Of my youth – In world you gave me In the hard vortex, So indifferent... Lycee – cemetery Of my youth! Night by George Bacovia

Avenues lie in summer night On trees, electric light At the railways springs a machine And in void bound station signals. On sapphire sky, misers' treasures... Silence in void vibrates with sound, The city, slowly, seems a parlour, Right now, in sleep, virgins bound. Sad Song

Quietude by Al. T. Stamatiad by Lucian Blaga

So much much quietude is around that to me it seems I hear how the rays of Moon spring in the windows.

Pale night descends Easyly the stairs, Song intertwined in tears Drops in the hallway.

In bosom a strange voice awakened and a song sings in me a dor that is not mine it is said that ancestors died before their time, with young bood still in their veins, with big passions in blood, with living sun in passions, come, come to live down the line in us their unlived life.

The anguish of the song ends The silence in the road, Maybe is the last glimpse That I now hear.

So much much quietude is around that to me it seems I hear how the rays of Moon spring in the windows.

What is love? A long Time for pain; Thousand tear are all his long And many more to gain.

Oh, who know – soul, in what bosom you will sing you too once beyond the centuries,

WHAT IS LOVE... by Mihai Eminescu

157 With a pass-by sign from her He your very soul binds, So you’ll not forget forever Your entire lifekinds. But even she expects in door In shadow of the angles, If dear meets dear, How lover heart desires : Both heavens disappear and earth And your bosom throbs, And all lays just in a word, Half whispered and sobbed. For weeks you’re haunt A step in a mood made, A sweet shake of the hand, A twinkling of eye shade ; You’re followed by enlighters Like sun and like the moon And over day so many encores And at night at all boon. For written was, that life yours Of her dor not suffices For you are bound the likeness of The lianas in waters. iii. Daniela Sorina Ciurariu Cenaclul Schenck GRAIN Grain ripen In the poppy-flower – Of night black eyes On the petals’ lips; The self goldening In life’s flower Fallen light From the arch-garden, And how walk saudade entones Every bead How wind sensucht, Of immortality Of earth reborn From Rainword – How much living glassy water Soul’s field I still buuy a poppy sleep, Into wind With his eyes blackened of light Fallen from the arch-garden – & one day when we shall die, Myself and it, In a fistful of ashes Our grain Will dig a door. iv. Clinci (Un punct logic) De Kingsley Amis n, 1922 Iubirea e o aflare: Mersul nostru în pat (Mână-n mână, ochi în ochi) Pe o scară de piatră Ori podele decent măturate, În cât din ce facem, Ne-nvață noi cei care suntem Și ce suntem și Viața e. Astfel șterge lumina, Bântuie spre polul nud Peste găleți de gunoaie Și trupuri în muncă; Lăsați-vă poarta deschisă larg Și loviți-vă unii pe alții, Hainele abia clintite; Agățați-vă un minut,Plecați-vă singuri, Și nu folosiți nume. Paiața (Copilaș ațipit) de Tony Connor n. 1930 Pe furiș spărgând tăcerea O abia întrupată secțiune din minte-i Vine să șadă cu mine Pe când muncesc târziu Cu picioare letarge. De parcă mersul și pasul i-ar fi încă adormite. Pe un taburet, Privind în cămin Paiața sufletului său. Focul însuflețește micii cărbuni ai ochillor săi; El răspunde prin orbitele-i Din cap, în întuneric. Întreb ce l-a trezit? ”Un lup m-a visat,” zise. – ?, În ultracapitalismul global de prost gust în care am ajuns graficul financiar te face să-ți pierzi prietenii, ori, dacă ești îndeajuns de prost, să-ți faci alții și să crezi în ei. Poți să-ți faci și altă familie, frați spirituali, mentori, guru ori orice altceva, numai să crezi în om. Dacă sărăcești, din orice motive, devii un lepros social, un mizerabil al lui Victor Hugo, și toți te abandonează ca șobolanii Titanicul. În cele mai multe cazuri nu te abandonează decât părinții, ori iubirea vieții tale, în rest toți, până și frații care te-au urât dintotdeauna. Al 14 –lea Dalai Lama scria ieri pe Facebook cum că suntem animale sociale. Nu cred că suntem animale, și nu suntem nici sociale, nu am învățat ce înseamă social, și până în prezent de la

începutul istoriei noastre umane nu am făcut vreodată o societate adevărată. Așa părăsit de toți cum sunt, sunt un Timon din Atena care nu mai simte decât dispreț. Deja de ani buni oamenii spun că în ziua de azi doar banii mai contează, și că dacă scrii “Metamorfoza” n-are rost s-o scrii decât dacă faci bani, dacă nu n-are rost s-o scrii. Și ce e tragic, este că în mijlocul acestor otrăvuri umane, există inimi de rubin, oameni care trăiesc altfel. Există medici adevărați, ș.a.m.d., există oameni, dar pământul e asemenea unei grădini cu puține răsaduri și multe buruieni. Mult prea multe buruieni. Mult prea multe buruieni, va spune cândva Pământul. Și nu, nu există nici o diferență între 2015 AD și Evul Mediu, peste tot sunt bani, capete tăiate între prieteni și haremuri pline de ființe care nu gândesc mai mult de lux. Personal cred că, în psihologie, nu există decât două teme principale ce le conțin pe toate celelalte. Pentru bărbați, este împăcarea cu tatăl, (Dumnezeu), iar pentru femei este împăcarea cu bărbatul, (Dumnezeu). În asta este cuprinsă toată psihologia, iar acestor două probleme trebuie să le facă față într-un mod sau altul orice om, oricât de sănătos ar fi. Iar aceste două împăcări nu sunt la fel. Prima este împăcarea pietrei cu piatra, a doua este împăcarea apei cu piatra. Deasemenea bărbatul este precum gama majoră din muzică, având parcă mereu tendința de a fi ‘patronizing’, iar femeia e precum gama minoră a muzicii, având parcă mereu tendința de a fi delicată. Ce-am scris, am scris. -Ce-i cu portretu’ lu’ Stalin la mine-n birou? 10 (citește zece) ani închisoare. True story, true story! Cu dezamăgire şi speranţă. Unde ne sunt compozitorii? Ar trebui să fiu blând, dar oare pot fi? Sunt înlocuiţi de nişte oameni ar căror crez este muzica a murit, trăiască business-ul. Compozitorul este cel care se adresează veacurilor, aşa cum o stâncă se adresează apei. Unde mai vedem aşa ceva azi? Doar nişte cântecele de cele mai multe ori reciclate din DCA-ul muzical al trecutului şi inconştientului colectiv, în cel mai bun caz, când nu sunt de-a dreptul furate de la cei care fac reciclările. Unde sunt concertele, unde sunt marile opere, unde sunt frumoasele musicaluri, de ce simfonia a devenit o limbă moartă, unde şi-a pierdut jazzul jasm-ul, unde este pietatea muzicii pietăţii, cum s-a întâmplat de notele muzicale au devenit hieroglife fără sens pentru majoritatea oamenilor, de ce muzica pop e un frumos înger cu aripi de plumb, de ce nimeni nu mai ştie care e diferenţa între o sonată şi un concert de muzică de cameră, cum se face că snobismul a crescut în toate partidele muzicale şi de ce cântecul, simplu, curat, melodic, armonios, îi plictiseşte pe oameni, iar ritmul a devenit scop în sine, nu paraclet? În România viaţa muzicală este mai rea ca oriunde după milenii de tradiţii frumoase însumând Africa, Iberia,Cauzazul şi Iranul, Siria şi Palestina, Mongolia şi Amurul. Îmi amintesc copilăria în care o ţară întreagă de elevi de gimnaziu se plictisea la emisiunile domnului Iosif Sava şi nu numai că nu puteau înţelege opera, dar râdeau însăşi de Simfonia destinului şi de sărmanii copii cărora le plăcea. Emisiunile de divertisment şi muzică uşoară apărute odată cu epoca socialistă neau idiotizat muzical. Până atunci se mai putea concepe să te desfeţi pe muzica Mariei Callas. Un lucru foarte greşit este acela că în timp ce toate speranţele noastre muzicale pleacă în alte ţări, nu importăm şi noi la rândul nostru muzicieni cum fac filarmonicile, operele şi academiile ţărilor civilizate. Aduceţi-i şi din Coreea de Nord, dacă trebuie, dar să ni se umple domul. Revoluţia tehnologică a accentuat lipsa de imaginaţie. Comparaţi timbrul de lemn, aer, metal, sacâz şi mână al unui violoncel cu acelaşi sunet pe lista de instrumente a unui sintetizator. S-a ajuns la o muzică ce expiră asemeni unui produs de vânzare, după câţiva ani acelaşi “cântec” părându-ţi sunete de program de computer defect, în vreme ce violoncelul îşi păstrează timbrul ca un Cap de bour. Iar nu în ultumul rând suntem bombardaţi de instrumentele de percuţie. Oricine îşi închipuie că le poate folosi. Nu este nimic mai urât decât un instrument de percuţie lăsat în mâna unui alb. După cum este adevărat că “White men can’t jump”, tot atât de adevărat este că albii nu pot folosi un instrument de percuţie cum trebuie. Nici măcar nu le pot înţelege cum trebuie. Pentru negri fiecare tam tam sună întro anumită gamă, pe când pentru albi sunt doar snare, drum, cinele, şi tambour cu pedală. Iar în ziua de azi s-a ajuns la o spălare pe creier, orice persoană care face muzică se simte datoare să pună “şi tobele”, pe orgă sau computer, măcar, dacă nu crede că ştie să dea în ele. Mai este posibil să se nască compozitori? Poporul român crede, împreună cu Miron Costin, că nasc şi la Moldova oameni. Nasc şi la Moldova oameni. Să se mai nască. SCHENGEN Pământul hăţagurilor este pământ sfânt. Este pământ sfânt ca insula Iona, ca ţărâna Rusiei, ca tot Estados Unidos. Haţegul este sfânt şi azi deja Haţegul se întinde din Canada până în Rotterdam şi Hiroshima. Bârna de Bronz a lui Brâncuşi, Universitatea din Uppsala, poarta catedralei din Wittenberg şi toate mormintele papilor veghează acest pământ. Noi credincioşii acestui pământ suntem zimbri ce ne retragem în istorisirile trecutului, în basme pe care oamenii aleg să le uite cu mult înainte de a se îmbolnăvi de Alzheimer. Suntem Nimeni, dar precum primele naţiuni noi suntem pământul acesta, pământul acesta suntem noi, pământul acesta e al nostru încă, noi suntem vocea pământului acesta. Cei care ne-au dat viaţă prin cuvânt cu două mii de solstiţii de iarnă în urmă, au lăsat înainte de a muri pe D-zeu să sfinţească în ei acest pământ, iar sabia cu care strămoşii noştri secerau spicele de grâu ne-a pus în mână acest pământ. Toate pământurile acestea sunt ale noastre. Sunt pământurile celor cinci nobile familii ale Bisericii. Azi când credincioşii în Occident sunt exterminaţi de ignoranţă prin ignoranţă în calitate de poate ultim creştin privind orbitoarea ciupercă atomică a dezastrului omului spun cuvintele pe care le spun toţi ceilalţi, fraţi sau morţi: Veniţi! Îndrumaţi-vă de oriunde este că vă aflaţi. Oriunde este un credincios înviaţi-l din mormanul de pietre şi puneţi-l pe aripile porumbeilor. Veniţi toţi pribegii, toţi cei ce n-aţi avut vreodată vreo odihnă în această lume, aduceţi-vă bătrânii să aprindă lumânări de ceară galenă în toate pustiile catedrale noastre de beton, vino Africo, toate ostroavele sărace să vină şi să mănânce, să mănânce smântâna Occidentului, tu, Lume a Treia, vino pe pământurile pe care Biserica le-a pierdut, veniţi şi descălecaţi din vapoarele voastre clandestine şi supuneţi-ne, rupeţi gura fiarei şi transformaţi veacul de azi în explozia de pietate a Noului Ev Mediu. Berdiaev a fost un profet, Youssou, ca Robert Nesta Marley, aşa că împlineşte-i sufletul şi vino în umbra Statuii Libertăţii şi Turnului Eiffel încărcate de existenţialişti şi ridică vitraliile adevăratei catedrale a Bisericii, Catedrala Noului Ev Mediu. Timp de cinci sue de ani Occidentul a avut dreptul să colonizeze întreaga lume fiindcă pe atunci Occidentul credea. Ca păstrători ai Evangheliei este acum rândul vostru, întreagă Lume a Treia, să veniţi în aceste pământuri încă sfinte pentru că acum Evanghelia e în voi. Colonizaţi Occidentul, oameni negri, galbeni şi roşii! Veniţi şi fiiţi-ne preoţi, fiţi-ne eroii şi artiştii noştri, fiţi papii şi patriarhii noştri, fiţi adevăraţii oameni politici ai acestori pământuri şi ţărilor noastre, fiţi profesorii noştri, fiţi ctitorii noştri, fiţi scriitorii noştri, fiţi rabrindanath-ii şi einsteinii noştrii, fiţi sfinţii noştri, familia noastră, fiţi una cu noi cei ce azi nu mai suntem decât amintire şi pământ. Dându-vă pământul nostru vă dăm pe noi înşine vouă. Tot pământul acesta de la o mare la cealalată e al vostru. Doar transformaţi iarăşi catedrala romanică a credinţei Occidentului întrun templu de chihlimbar viu pe care să-l aruncăm ca pe o sticlă cu meghila SOS a sufletelor noastre în valurile de lumină care ajung până la noi din Mare Deum. Treceţi Alpii, Roma e a voastră. Haţeg, Europa 3 martie 2012 Ioan (un vis sufletesc - bazat masiv pe ficțiune aducându-mi toate influenţele spirituale în camera mea de bloc şi în cartierul în care locuiesc, construit în perioada comunistă) Motto "Did you ever had a feeling that you wanted to go, And still had a feeling

that you wanted to stay?" Lt. Col. Frank Slade, Scent of a Woman, 1993 -Acesta este Fiul Tău preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea. Camera în care stăteam, băiatul, singur, era o încăpere fără mobile cu o mochetă prăfuită şi în mijloc o fântână cu ghizd de piatră rotunjită de şuvoaiele care coboară în fiecare primăvară de pe arhitectura Bauhaus cubistă a Retezatului, deşi adânca fântană se afla la etajul al doilea al unui bloc nenorocit şi mult prea înghesuit iar în locuinţa pustie de dedesubt nu se afla nici măcar un izvor, iar fântana, această halucinaţie, era într-adevăr partea văzută a opaiţului de pământ, cu apa îngheţată din ea, flacără. Cobor în fântână înotând prin apa acoperită de gheaţă până îmi degeră inima în mine şi ajung în alte ceruri şi în alte muşuroaie, la alte capete de lumi. Trebuia doar să scriu o literă romană, grecească, evreiască, armenească ori chirilică pe una din pietroaiele de la buza fântânii şi oameni, Dumnezei şi îngeri îşi scoteau frunţile din undele ei pentru a vorbi dând învăţătură. Iar pereţii camerei nu erau continuui, întrerupându-se şi rezidindu-se iarăşi precum cosmosul, pe ici pe colo de parcă ar fi fost zidăraia surpată a unui pustiu de nisip spulberat de buzele vântului, spintecat de săbii de flăcări scoase din teci de chihlimbar de către heruvimii înşişi, iar în camera mea băiatul mă simţeam de parcă tot deşertul clocotit ca sticla ce curge în cuptor se află înapoia frunţii lui, de parcă Arabia, această fecioară, este sufletul meu. De aceea oamenii şi Dumnezeu m-au numit K-pax fiindcă asemeni alchimiştilor ştiu secretul de a preschimba singurătatea în fericire, iar Parcele înseşi când a fost de m-a născut biata mamă-mea mi-au îngânat descântul pusniciei cu buze de zăpadă de jar. Se întâmpla că întreaga încăpere se preschimba în doar câteva clipe, numa acum de pildă camera aceasta de bloc era un bolovăniş înverzit de colţ de râu înecat de hăţişuri şi de sălcii arse, torturate şi închircite de soarele ale cărui plete de aur ciocănit de făurari umpleau în expresioniste unghiuri geometrice şi asimetrice toată cămara vechii copilării şi singurei fericiri cu nume de Mamă. Atunci dincoace de fereastră se face lumină şi cerul se vede prin frunzişul de jad al pământului nostru, făcut din trupurile noastre. Şi doar şuvoiul de apă de munte se auzea ca un vechi, protoarmonic, neînţeles duruit în lemn în ceasurile acestea în care ziua şi noaptea se amestecă într-un cer de lumină şi întuneric amestecate, asemeni mierii albe de luncă şi răstoace de lângă ape cu mierea neagră din florile vărsate din năvod de Dumnezeu cu Sfântul Petru pe câmpurile din munţi ca cochiliile de melci marini aduse de potop şi nu mai ştii de e lumină sau beznă înstelată în sufletul tău şi spui rugăciunea ursului singur noaptea în munte cu fruntea proptită de bolovanii mari şi tăcuţii din râu. Şi doar când mi s-a întâmplat de am murit am văzut că nu am murit pentru prima oară. În fiecare zi mor, tot la douăsprezece ore şi stau mort douăsprezece ore după care înviu, pentru că am băut prea mult din leacurile vrăjitorilor noştri şi jumătate din zi sunt viu şi jumătate sunt mort. Dar înviu, după ce mor, înviu, iar şi iar, ca iarba. Când mor, mă ridic din mine şi intru în Dumnezeu, umblu prin cele şapte lumi. Când sunt mort, sunt deasemenea viu. Văd ce nu mai pot vedea altfel şi mi se vorbeşte. Când sunt mort tac, când sunt viu vorbesc. Şi eu sunt un fel de vrăjitor, un om al sufletului. În spate duc o balanţă în talgerele căreia pot pune sufletele oamenilor, dar nu-mi place să fac asta. În buzunar am o piatră cu care se pot transforma sufletele oamenilor în aur, dar piatra o ţin pentru mine deşi doar pentru mine nu funcţionează. Cu ochii mei văd oameni morţi pe care oamenii îi cred vii şi oameni vii pe care oamenii îi cred morţi. Din palmele mele cresc doi salcâmi, rugăciunile noastre. când mor mai întâi închid ochii, după aceea îmi înghit scuipatul, iar apoi mă ridic din genunchi. Viaţa e aşa de rea că trebuie s-o duci în genunchi. Mor şi înviu de treizeci de ani şi o voi mai face datorită lui Isa până nu voi mai muri ci doar voi învia. Acum când vorbesc, sunt mort iar salcâmii înfloriţi tac în privirea mea, în clipele de vis în care îi vorbesc celeilalte lumi obsedate de Dumnezeu ca şi lumii oamenilor. În întuneric se aprind mereu aceleaşi lumini, fie ele lumânări de întâi noiembrie ori stele. Universul e un cimitir luminat de candele, un cimitir care abia aşteaptă să învie. Toţi vom învia. Doar morţii preţuiesc viaţa, iar cerul e un Strei deasupra capetelor noastre, ascuns, în care plecăm până la urmă fiecare. Dar ce e Streiul, știi? AM STAT JOS ŞI AM PLÂNS. “Acum, nepreţuitul meu Rodea, te îmbrăţişez până la revederea apropiată şi te binecuvântez cu binecuvântarea mea de mamă.” Dostoievski. 1 Exodul unui singur om. Cred ca daca dupa cum spunea Martin Luther King America e un vis atunci comunismul a fost un cosmar, inca imi amintesc oamenii aliniati adorandul pe Dictator si urland: No God. Nu cunosc restul Pamantului, dar ce pot marturisi si ce vad in sfarsit de o viata e ca orasul meu iubit e un oras de oameni de nimic, adica oameni care il resping pe Dumnezeu, bogati in duh, saraci in suflet. Nu ma mai dor durerile pe care mi le fac oamenii acestia. Acum ii cunosc. Vreau sa incerc sa privesc dincolo de singuratate dar sa gasesc iubirea de Dumnezeu si oameni. Haţegul e undeva în Europa de Est. E în locul unde demult s-au întâlnit Regele şi Profetul împărţindu-şi precum Avraam şi fratele său Lot lumea. Întregul Apus a fost al lui Carol cel Mare, iar Răsăritul, incepand candva din Tara Hategului, s-a închinat la strigătul Cărţii. Doar pământurile acestea din jurul Retezatului nu au fost nici ale lui Charlemagne nici ale lui Muhammad, precum zona demilitarizată şi ocolită de graniţe şi noroc dintre Pakistan şi India, ori dintre RPD Coreea şi Coreea de Sud, pământurile acestea au fost într-adevăr ale nimănui, adică ale noastre, ale jandarmilor unguri, ale fabricanţilor de orgi de biserică saşi luterani şi şvabi catolici, ale ţăranilor rumâni, ale birtaşilor evrei şi ale ţiganilor, aceşti vameşi magici. Pământul acesta e locul unde Carol cel Mare şi Mahomed au stat jos şi s-au privit unul pe celălalt, pentru a pune sabia care e un cuvânt şi cuvântul care e o sabie între ei, pentru să plece apoi la Aachen şi Mecca şi să lase sabiacuvânt şi cuvântul-sabie înfipte ca două pietre de hotar într-un pământ cu oameni proşti şi paşnici, asemănători oilor, închinându-se - atât cât au putut -,în pământul ăsta plin de grâu şi viţă-de-vie, cu puterea lor de înţelegere de oameni înapoiaţi şi sărmani cel mai adesea, unui alt Profet, unui alt Rege. Suntem un popor dogmatic, iar cuvântul de bază în sufletul omului e cuvântul om, iar oamenii cred că în schimb în psihologia lui D-zeu e cuvântul zeu, însă acest lucru nu e adevărat, singurul cuvânt inventat de D-zeu din toate câte sunt pe pământ e tot vorba asta, om, singura noţiune care are vreo importanţă pentru el; altfel spus protopronumele în pshicul uman este eu iar omul crede absurd că şi în D-zeu e la fel pe când în fruntea lui D-zeu e tu. Ce se întâmplă în prezent în pamantul nostru – anii '10 – este un proces în care, ca în întreaga lume civilizată, grosul banilor va trece în mânile câtorva procente în vreme ce resturile vor asigura viaţa umilă a majorităţii populaţiei. Diferenţa între noi şi lumea civilizată este că în America de pildă oamenii îi au pe masoni cărora D-zeu le cere să se gândească şi la nenorociţi, dovadă fiind numai toate împrumuturile pe care le-au dat ţării noastre, iar în Europa există ceva ce se numeşte socialismul moderat, un fel de hippie, sau apostoli politici. În România nu există o cultură, cu o mentalitate elevată, nici a masoneriei, nici a socialismului democratic, iar societatea noastră în care în toate epocile istorice au existat clase privilegiate, riscă să devină un cromleh de piramide antice. Lucrurile acestea sunt foarte serioase, cel puţin în ţara noastră. Pe de altă parte dacă privim în Istorie, vedem că rele mai mari au fost făcute de către oameni în încercarea lor de a stăvili rele existente deja. Dar cred că nu greşesc dacă spun că o cale de rezistenţă în faţa servitudinii valida ar fi cea sudcoreeană, folosind metodele credinţei, educaţiei şi muncii o credinţă a cărei candelă nu se stinge odată cu aprinderea veiozei studiului şi o educaţie care nu se sfârşeşte odată cu începerea serviciului şi muncă, mai mult ca orice, care continua atât timp cât mai ai ceva de dat lui D-zeu şi oamenilor, precum portretele lui Rembrandt. Acestea sunt gândurile Mamei mele, ale Mamei ei şi ale mele cât timp am trăit în acest pământ şi e adevărat că singurul motiv pentru care nu am plecat de aici în Montana, Canada ori Noua Zeelandă e pentru că suntem acest pământ, cand moare orice om e un martir, cum sfintii sunt din timpul vietii.

158 Ana isi amintea povestile spuse de batranii vechi la Livadia, sub muntele de chihlimbar parfumat picurand si smirna reflectand muntele de zapada retezata. Au fost odată ca niciodată, inconjurate de nori şi gheţuri se înalţă cele şapte piscuri. Acolo se înalţă piscul retezat. Se înalţă vârfurile asemeni scuturilor de războinici, asemeni săbiilor ce apără cerul. Se înalţă munţii de zăpadă, alb se înalţă. Precum nişte aripi de gheaţă, munţii făcuţi de copiii uriaşilor înainte de Crăciun, făcuţi din prima zăpadă căzută. Copiii uriaşi în joacă clădit-au şapte munţi din zăpadă, şapte uriaşi munţi albi precum flăcările, albi precum soarele. Prichindei erau copiii, dar ajungeau până deasupra norilor, erau copii mici, dar în joacă au zidit cei mai înalţi munti de sub strălucirea dimineţii. Priveşte poporul ingenuncheat deasupra norilor, pe vârful retezat de invidia copilei uriaşului, având pe Stăpânul în mijlocul lor, aşa tace poporul Stăpânului. Trei copii zidit-au şapte munţi albi şi îngheţaţi. Munţi în care se oglindesc stelele, munţi ale căror piscuri zgârie Luna. Oamenii se întreabă: cine au fost uriaşii? Întâlnitu-i-au cineva? Le-a ştiut vreun om numele? Doar Cel ce ştie toate, Stăpânul din cer. Stăpânul care a făcut uriaşii din stâncile incandescente ce-şi au obârşia în adâncul ţărânei, Cel care a poruncit zăpezii să cadă răcoros asemeni frunzelor roşii şi galbene din Răpciune. Copiii de uriaşi care au zidit munţii cu săbiile de viteji ale strămoşilor lor ce în vremuri vechi dormit-au cu scuturile pe piept şi pe ale căror trupuri au crescut codri. Uriaşii copii care au zidit munţii cu săbiile străbunilor în loc de lopăţici, amestecând zăpada cu stele căzute de pe cer şi cu stele pe care le-au desprins din constelaţii. Ce om a putut să vadă ziua când munţii au fost gata şi un incandescent heruvim de flăcări a coborât pe cel mai înalt munte topind zăpada pe unde călca şi nici un om nu a putut să vadă toţi uriaşii închinându-se în faţa revelaţiei, în faţa revelaţiei de flăcări. Dar vai, invidia a urcat precum un şarpe la inima unuia din uriaşi, cine era doar Lumina ştie, iar el luă un gigantic ţurţure de gheaţă ce atârna de Lună şi izbi în muntele cel mai înalt, retezându-l. Unii spun că era chiar copila cea mare a uriaşului, sora celorlalţi doi, ce vrut-a ca muntele ei să fie cel mai mare. Adevărul e ascuns, însă... Pâlpâie munţii ridicaţi în joacă. Un munte de zăpadă cu şapte piscuri peste care nu a trecut niciodată nici un nor. Munţii străluceau în soare asemeni apei unui lac de gheţuri, piscurile străluceau asemeni unei dimineţi de mărgean. Apoi uriaşii plecară; basmele spun că spre învolburatele mari unde-şi făcură sălaş, în urma lor rămânând munţii străjuiţi de mormintele împădurite ale uriaşilor din îndepărtate vremuri. Iar munţii erau atât de înalţi şi atât de tăioşi, atât de îngheţaţi şi atât de ascuţiţi, încât atrăgeau gerul, atrăgeau vântul, atrăgeau crivăţul, atrăgeau frigurile fără sfârşit şi munţii de zăpadă nu se mai topiră niciodată şi niciodată vara nu se mai făcu. Munţii nu se topeau pentru că zăpada din care fură făcuţi căzuse chiar din răsuflarea Stăpânului; erau munţi izvorâţi din Adevăr şi nu puteau să moară. Şi nori mulţi precum valurile mărilor potopiră munţii şi cerul era doar nori ce nu mai plecau. După mult timp, oamenii, dorind să vadă cerul şi să se încjine urcară pe munte cu toţii şi făcură şapte cetăţi pe vârfurile ce treceau de volbura de nori. Acolo, o ţară întemeiară, ducând pomi înfloriţi care rodiră sub lumină. Aşa au urcat oamenii pe munte şi acolo l-au văzut pe Stăpân aşteptându-i, iar munţii erau aşa de abrupţi că nici o armată nu putea trece până sus. Pasărea cu aripi de zăpadă şi inimă de flăcări îţi va spune. Aşa îţi va zice. Ce mi s-a spus dintotdeauna e că în ziua de 11 mai 1928, Dumnezeu s-o aplecat deasupra Livadiei şi a făcut un copil pentru un ţăran livedean numit Băltean Ioan şi al muierii lui numite Eva. 1927, când a căpătat viaţă Anişca , a fost numit în lume anul Clarei Bow, dar străbunicii mei erau oameni simpli dintr-un sat ca o stână lângă un râu avâd în casa lor o familie parcă neschimbată de sute de ani aici în Livadia unde aceeaşi apă curge spartă în cioburi pe pietre. Copilul, numit Anişca a fost născut pe Retezat, piramida acestor locuri cioplită nu ştim când de o sabie de lumină, unde mama ei urcase ca să se adăpstească de un potop, acolo născuse singură printre oile ce urcaseră cu mieii pustinte de furtună şi n-a fost nimeni s-o ajute să nască, doar Maica Domnului. Doamna Noastră Maria, a Imaculatei Concepţiuni, i-a fost moaşă femeii la naştere. Pe acolo, la Livadia, prin părţile Streiului, cum satul e chiar sub coasta marelui deal împădurit iar pământul e puţin între râu şi coasta împădurită şi plin de bolovani, încât pe acolo oamenii din sat erau cam toţi ciobani, păstori şi păcurari. Cu căciula de miel în cap, cu cojocul miţos în spate trei anotimpuri pe an, cu boata-n mână şi fluierul de lemn înnegrit de fumul focurilor ciobăneşti în munţi înfipt în brâul de piele unde era şi briceaga cu care cei mai cuminţi, ca fetele mari cum sunt şi eu îşi trăiau brânza, iar cei cu argint viu în urechi ajungeau şi să-şi rezolve neînţelegerile cu alţi tineri tari şi proşti asemeni lor, de prea multe mândre risispite prin satele din valea Retezatului de nu le mai puteau ţine socoteala dreaptă sau de prea multă băutură de nu mai puteau vorbi omeneşte. Dar livedencele îs femei vrednice ca sicilienele, poate doar satul Paroş să fie mai ceva, dar ăla îi sat vechi domnesc, ai familiei Băsărabă de juma de sat, strămoşi ai familiei domnitoare a Basarabilor care a întemeiat Ţara Românească a lui Mihai Eminescu şi a cui a mai fost. Oricum deşi livedenii au multe calităţi de le mai lipseşte una să facă suta cum spunea Cilibi Moise, îs iuţi, oameni iuţi la fire, iuţi şi vijelioşi cei mai mulţi, ca apele Streiului din care beau apă. Cei care trăim aici prin părţile astea ale noastre ştim că fiecare sat are o batjocură, iar satul Livadiei de Coastă îşi are şi el batjocura lui. Din vremuri se spune că trei livedeni beţi întorcându-se noaptea-n sat au vrut să scoată Luna dintr-o baltă pân-au căzut grămadă de-au văzut că Luna-i pe cer. De sute de ani poate oamenii le strigă livedenilor: -Tri, mă, tri că Luna-i sus! Şi pentru o glumă atât de nevinovată aruncată totuşi ca o batjocură, livedenii aruncau cu bolovanul în fereastra trenului după ce coborau din personal la Livadia ca răspuns la batjocura amintită de navetiştii feroviari. Sat vechi de grăniceri cum e, livedenii nu stau la tocmeală, iar weltanschauung-ul livedean nu e lucru de joacă, iar sufletul lor a asemeni unui măr mocănesc, tare ca un bolovan şi parfumat ca un sân de femeie de reuşeşti să-l sfarmi cu buzele. Bunicul dinspre mamă al Anei era un cioban numit Petru sau Ioan care avea doi fraţi Ioan şi Pavel, sau Petru şi Pavel. Toţi erau trei fraţi ciobani ce plecau la munte cu oile primăvara de veneau înapoi în sfârşit de toamnă, venind călcând cu o demnitate ţărănească pierdută azi în cea mai mare parte. Mâncau brânza sărată de oaie cu roşii din grădinile îngrădite ţinute de neveste, cu slănina vreunui porc gras ca un pachet de unt ţinut tot anul pe lângă casă, mâncau sloi, carnea de oaie făcută nojite păstrată peste ani în grăsime de oaie, cu mămăligă şi murături. Lapte de vaci, din cireada vacilor ţinute în sat, tot feluri de păsări domestice, puţin vânat şi produsele obişnuite date de pământ în satele de ţărani dinspre Haţeg pe care le primeau pe bani sau la schimb. Bani primeau în mare parte de la un israelit din Baru, care le cumpăra carnea de oaie şi vită, de pasăre, cu brânza şi ce mai aveau de vândut la cârciuma ce o ţinea acolo, cea mai mare cârciumă din părţile acelea ca un fel de supermarket şi măcelărie la nivelul acelor vremuri, venind la el diferite feluri de ţărani să-şi vândă sau să-şi schimbe mărfurile şi bineînţeles să cumpere minunăţiile nemţeşti de la oraş, gaz, zahăr şi tutun. Probabil că e o afacere ce datează din vremuri mai vechi, fiindă aşa s-a ajuns şi la numele satului şi apoi al comunei; Baru Mare, în maghiară Nagy Bár, înseamnă „băcănia mare”. Familia Anei a trăit în acelaşi sat de mai multe sute de ani fiind atestaţi ca nemeşi cu numele de familie în „satul nobil” într-o diplomă de proprietate al principelui Albei Iulia la 1670 şi cu strămoşi aşa numiţi „nobili” atestaţi în sat înainte de anul 1500. În acele vremuri mai mult decât tulburi, nobil putea ajunge oricine de distingea în războaie, de altfel aşa au ajuns nobili şi Cândeştii şi poate şi mai târziu urgisita familie Băsărabă din Paroş. Mai târziu, într-o cu totul alt status quo, nemeşii erau în acelaţi timp, ţărani, nobili vechi

români din generaţiile lui Iancu de Hunedoara şi nobili noi colaboraţionişti cu pajura austriacă care a înnobilat satul Livadia în întregime. Ţin să menţionez că înainte de rescrierea comunistă a istoriei în care paginile manualelor şcolare au fost scrise cu inima lui Stalin, acea lopată magnifică, înainte de aceasta Transilvania era plină de nobili de toate naţiile şi mărimile şi parţial încă mai e, încă mai sunt oameni care îşi mai amintesc propriile origini, cele mai viteze şi importante în districtul fiind – situate la poli opuşi – familiile Kendeffi şi Kenderessy de care a auzit toată lumea pe de-o parte şi legendara familie Băsărabă de care nu a auzit nimeni, pe de cealaltă. Cu cinci sute de ani în urmă atât familia cnejilor Cânde cât şi familia cnejilor Băsărabă au foşti puşi în faţa aceloraşi două opţiuni. Dacă familia Kendeffi ar fi făcut altă alegere acum ar fi avut destinul familiei Băsărabă, iar reciproca este valabilă deasemenea, dacă familia Băsărabă din Paroş ar fi ales diferit ar fi putut avea destinul Kendeffilor şi toată lumea de oriunde sunt blazoane să ştie de ei deja de sute de ani. Blazonul familie Kendeffi este prezent şi în arborele genealorgic al Casei de Windsor, familia Reginei, iar familia Băsărabă sunt doar jumătate din satul Paroş al judeţului Hunedoara care ştiu şi despre care ştim că sunt cei mai mari cneji ca măreţie din tot districtul şi cine ştie poate de oriunde românii au avut cneji. Şi unii şi alţii au fost eroi în războaiele vechi ale creştinătăţii, în campaniile îmoptriva otomanilor ale militarului Iancu de Hunedoara, dar saga familiei Kendeffi e doar glorioasă pe când destinul paroşenilor Băsărabă care acum cinci sute de ani au fost aleşi să fie consideraţi ortodocşi mai departe şi totodată ţărani de coroana ungară e sublim. Şi pe de altă parte ce mai rămâne din Don Quijote când i se ia calul? Nobililor care nu acceptau să treacă la catolicism li se lua dreptul la blazon, dreptul de a avea cal şi de a purta arme. Şi astfel cnejii Băsărabă din Paroş au devenit ţăranii Băsărabă din Paroş, dar noi toţi ştim că sunt cei mai tari. Şi chiar şi numele satului le reflectă cumva alegerea făcută în urmă cu jumătate de mileniu, cum spunea tatăl meu profesorul, pronunţia maghiară stâlcită de la „păroşi”, pentru că în trecut toţi bărbaţii ortodocşi purtau barbă. Ca un om care am cercetat de mult timp cu atenţie pot spune că dacă e un loc care poate fi considerat Mekka ţinutului nostru lăsând la o parte cele două altare medievale şi Mormântul Sfântului care are tendinţa de a deveni obiectiv supus comerţului, fie el şi religios, atunci acesta nu poate fi decât satul Paroş şi spun aceasta în situaţia în care nu pot fi acuzat de lipsă de obiectivitate. Nici eu nici Livadia mea, nici Haţegul, nu au nimic nici în clin nici în mânecă, nu au nimic comun cu satul Paroş. Pe foştii cneji Băsărabă din Paroş iam întâlnit pe strado şi în cărţile de istorie, iar apoi mi-au răsărit în credinţă fiindcă şi eu sunt doar un ţăran cum îmi spuneau colegii de clasă la orsaşul cel mare, marea metropolă Deva. Nu, nemeşii livedeni nu au fost nimic atât extraordinar. Ma târziu, cum am ma spus, find locuitri ai unui sat grăniceresc livedenii au apărat pe rând graniţele principatului Transilvaniei, ale Imperiului Austriei şi ale AustroUngariei de turcii de dincolo de munţi, până au întors frontul luptând de partea românilor din Regat în Primul Război Mondial. Aşa cum a fost Primul Război Mondal a fost cel ma crud pe care l-au avut de dus românii, un război fratricid, şi pentru că ş români sunt oamen cu adevărat nu a putut avea decât o sngură mântuire. Ş în plus Regele Ferdinand ne-a dat pământ, tre iugăre la fecare soldat ardelean care a luptat de partea Regatului României. Fiind probabil mic nobili, oameni care s-au remarcat cumva în luptele lui Iancu de Hunedoara cel care a ridicat întreaga zonă, unele sate primind permsiunea să facă biserici de piatră aparţnând legii creştinilor falşi cum erau numiţi de Papă, „oameni nobili” înainte de statornicirea şi întărirea posesiunilor ungare pe pământul rumânilor unt cu Oltenia lui Bărbat şi Litovoi, cu un statut incert după 1500 când toate felurile de nobili pentru a fi pe mai departe recunoscuţi au fost siliţi să treacă de ortodoxie la catolicism – ce a acceptat să facă familia cnejilor Cândea şi nu a făcut până astăzi familia foştlor cneji Băsărabă -, iar mai târziu, odată cu greco-catolicismul implementat de austrieci întregul sat Livadia a devenit în acelaşi timp sat nemeşesc, adică sat în care toţi locuiitori erau numiţi nobili deşi erau doar nişte ţărani care primiseră unele pământuri şi privilegii nesemnificative în plus şi sat greco-catolic, sat de supuşi austrieci cum am fost noi pe toată perioada habsburgică, deci ceva ce poate fi numit satul nobil greco-catolic românesc supus austriac Livadia. Probabil că noi am fost opusul satelor de pe malul drept al Râului Mare: Valea Dâljii al preotului nobil Stoica martirizat de pârcălabul de Haţeg, deasemenea român, unul din Cândeşti pe vremea când aceştia încă nu se maghiarizaseră, satul de daci get-beget studiaţi exhaustiv în anii '50 de Academie Clopotiva şi râdimorenii ai cneazului-călugăr Nicodim care a făcut bisericuţa de piatră cu altar fortifcat de sub Cetatea Colţului şi deasemenea opusul satelor din sus de sub munte, de pe cele două ape, Râul Mic şi Râul Alb, sate la fel de ortodoxe ca duruitul ploii pe toacă. A fost o viaţă frumoasă, timp de sute şi sute de ani. Noi, ţăranii noştri vindeau lână şi brânză, lapte de vacă şi carne de oaie şi de vită pe grâu, cucuruz şi cartofi şi cu porcul din ogradă trecea iarna binecuvântată cu luna celor cinci sărbători. Când era vară fetele mari purtau ii ce te-mbătau cu miros de busioc şi de măr, iar iarna încălţau opinci şi ghete ca la târg la Pui şi nu era nimc mai frumos ca ele în tot pământul. Stăteau seara lângă Strei la poveşti şi erau aşa de frumoase de nu se putea apropia nimeni de ele, nu erau cu nimic mai prejos decât domnişoarele de la târg care purtau rochii de stofă tot anul şi ştiau să cânte la pian, iar cine n-o primit gură de la o ţărancă o trăit deegeaba poate. Pe uliţa numită La Cazarme, bătrânii stăteau cu ochi orbi de copii aşezaţi pe băncuţele de lemn roase de vreme, râzând la câte-o glumă veche, din tinereţe, cu dinţi ştirbi tot ca de copii, stăteau la basne şi şi-o aminteau pe Prinţesă, pe Sissy a Austriei noastre. Atunci în 1928 Anişca s-a născut în ţara profesorului Miroiu şi a stelei sale, într-o vreme în care era o minunăţie fii ţăran, îţi îngropai faţa-n smântână ca viţelul sugând la maică-sa, de cei mai mulţi ţărani, cei simpli la suflet mai ales, îşi şi doreau să rămână aşa, îngropaţ sufleteşte până la genunchi în pământul lor, până în vecii vecilor, ori măcar până în ziua de apoi. Sătenii din sus de pe Strei nu aveau mult pământ, dar tot se merita dacă ţinai oi şi vite. Pământul ce-l aveau îl aveau de la Rege, care le dăduse câte un ogor pentru că au luptat în bătaia cea mare. S-or dus, i-or vândut şi pe austrieci şi pe unguri şi-or fost ca argaţii răzvrătiţi împotriva stăpânilor, ce urăsc şi spun că dispreţuiesc stăpânii mai mult şi în zi de azi şi apoi au avut pământul lor. Ce spun toţi în jurul nostru în ţările vecine, curve românski, românu-i tarfă, şi nemţii şi austriecii, şi ruşii şi ăialalţi slavi, dar şi tarfă nu este astfel pur şi simplu, viaţa o dezumanizează ca în romanele lui Tolstoi, nu e vina ei, pe noi pe român cine să ne mai înţeleagă? Poate doar francezii, englezii şi americanii. Abia după ce or murit or avut pământul lor, despre care dascălii lor puţini şi adevăraţi ca Mandela, le spuneau că e al lor de drept de mii de ani, pământul lor, bolovănos şi plin de steiuri cum sunt şi sufletele lor de săteni de sub prăvălişul dealului împădurit care mai lua foc câteodată de-l bătea vântul iute de pe strei de ardea câte o coastă întreagă numai o flacără de schelălăiau lupii îngroziţi căutând un luminiş, un pârleaz prin flăcări pe unde să fugă, şi ursul îşi rdica labele spre cer de mormăia Crezul ca popa din satele momârlăneşti. Pe acolo pe valea Streiului vântul aprinde ogoarele înainte de secere, satul şi chiar biserica o tot ars timp de veacuri până or făcut una de piatră să n-o mai ardă nici focul şi să nu fie nici ei mai prejos de sătenii de la Ponor sau Pui. Tot pământul de la Bulz în sus pe Strei până înainte de Petroşani şi în jos până dncolo de Haţeg era al nostru al oamenilor, mai ales atunci în anii după ce românii s-au adunat aproape toţi la un loc de-or făcut pământul roată cum or mai făcut-o cu trei sute de ani înainte, iar în cer deasupra de Pui şi Baru norii se spărgeau unii de alţii amestecându-se asemeni boţurilor de mămăligă. De Paşti se-nghesuia tot satul în biserica cu icoane înrămate şi văruită cu model ca o casă de locuit, sempărtăşeau cu pască şi cântau fetele mari: „Ce folos, ce folos, vrednic fără de Christos?” Tăiau lemne de la pădurea lor şi făceau crucile în cimitiri şi făceau bărci pentru copiii care plecau de mici, să treacă peste Strei la Dumnezău şi pentru mamele care plecau de să prăbuşea peste oameni şi peste fete un munte de piatră crăpată de trăsnete în Retezat.

Si E adevărat Haţegul ăsta al nostru este o băltoacă, dar cât îi de frumos să stai ca Eminescu lângă trestii cu un fir de iarbăntre dinţi să priveşti pe cer şi să nu te gândeşti la nimic în mirosul de mocirlă fermentată în soarele încununat cu pene rupte din îngeri, nici un New York nu-ţi poate oferi aşa ceva, nici măcar Ierusalimul deicidului, piatra unghiulară din piramida sacră a lumii. Acolo există gigantice blocuri turn ori concerte pentru pian din piatră zidită cine ştie când, dar ce trăiesc eu putând să-l numesc şi cu ochii închişi e pământul, cel mai important lucru pentru noi. Iar noi oamenii acestor grohotişuri suntem tot din pământ. Totuşi pământul hăţagurilor este pământ sfânt. Este pământ sfânt ca insula Iona, ca ţărâna Rusiei, ca tot Estados Unidos. Haţegul este sfânt şi azi deja Haţegul se întinde din Canada până în Rotterdam şi Hiroshima. Bârna de Bronz a lui Brâncuşi, Universitatea din Uppsala, poarta catedralei din Wittenberg şi toate mormintele papilor veghează acest pământ. Noi cei ce credem în acest pământ suntem zimbri ce ne retragem în istorisirile trecutului, în basme pe care oamenii aleg să le uite cu mult înainte de a se îmbolnăvi de Alzheimer. Suntem Nimeni, dar precum primele naţiuni noi suntem pământul acesta, pământul acesta suntem noi, pământul acesta e al nostru încă, noi suntem vocea pământului acesta. Cei care ne-au dat viaţă prin cuvânt cu două mii de solstiţii de iarnă în urmă, au lăsat înainte de a muri pe D-zeu să sfinţească în ei acest pământ, iar sabia cu care strămoşii noştri secerau spicele de grâu ne-a pus în mână acest pământ. Toate pământurile acestea sunt ale noastre. Haţegul e ca orice oraş de provincie, dar există şi alte locuri mai curate decât târgul, departe spre sate, undeva în toate părţile în susul K-ului nostru întors de ape ce se întâlnesc prin locurile noastre. Privind în oraş, singurul oraş pentru mine totuşi, văd în cea mai mare parte oameni fără rădăcini, dezrădăcinaţi de vuietul istoriei, smulşi ca nişte buruieni, aduşi de viituri şi rămaşi aici precum nişte arbori aruncaţi de ape în pământurile aparţinătoare oraşului nostru deja dostoievskian, ţinutul care în vremurile vechi era numit Districtul Haţegului, pământ care începe până dincolo de comuna Baru Mare şi se termină puţin dincolo de bisericuţa de jucărie de la Strei-Sângiorgiu pe valea Streiului, şi din partea de dincoace de Porţile de Fier ale Transilvaniei în satul Bucova, satul pădurilor şi până în Vârful Ăl Nalt şi Locul Duduie Pământul şi satele momârlăneşti din dealurile de deasupra aceleiaşi ape a Streiului. Pământurile districtului se termină undeva în dreptul Răchitovei, iar Retezatul e al nostru, asta gândim cu toţii cel puţin. Haţegul face parte din religia mea, ca vinul care nu ştii ce e apă sau sânge şi ca pâinea pe care a rupt-o Cristos ;dacă un război ar face ca în locul Ţării Haţegului să apară un crater cu raza de douăzeci şi cinci-treizeci de kilometri, eu nu aş plecîn Canada ca refugiat ci aş muri pur şi simplu. Mi-ar muri înainte sufletul, iar după aceea mi-ar muri trupul. Pentru mine pământurile acestea sunt tot ce contează. Locurile astea acestea nu au decât trei feluri de cei mai vechi locuitori: momârlanii împrăştiaţi sus pe dealuri de deasupra Streiului până lângă Petroşani, sătenii care am fost noi şi târgoveţii vechi din Haţeg din care ca şi din adevăraţii Arnoteni nu a mai rămas aproape nimic. Dar noi ce suntem cu adevărat de aici, fie şi corcituri, avem o identitate comună care datează de sute şi poate mii de ani, din vremea romanilor, iar în vremurile înainte de cultură nici nu ne numeam pe noi înşine haţegani, cuvântul acesta nu are nici un sens pentru noi, ne numeam săteni, şi pentru noi care cunoaştem lucrurile dintotdeauna Haţegul a fost un pământ al satelor. Suntem un trib şi afară de studenţii care pleacă şi nu se mai întorc ne ţinem unii de alţii chiar şi în această epocă de individualism feroce. Pentru noi orice om de oriunde, din orivce sat, din ţinutul nostru e interesant, pe când străinii, oamenii altor locuri, inima noastră nu e cu ei, sunt făcuţi din alt pământ şi noi ştim că nu există pământ mai curat decât cel măcinat de furtuni sus în munte şi purtat în apele ca nişte izvoare gigantice, ţărâna hrănindu-ne în toate felurile. Puţin mai este să ajungem să mâncăm pământ ca într-un ritual iniţiatic. Cât despre oraş, deşi noi orăşenii suntem fierţi unii de alţii în târgul ăsta lipsit de sens al nostru fiindcă din păcate nu prea avem înţelepciune ca toţi oamenii moderni, cu toate acestea toţi avem nişte rădăcini amputate de oameni ori istorie, rădăcini pe care nu am ştiut că trebuie să ni le amintim, toţi am venit de undeva dintr-un sat. Iar satul e ceea ce noi încă ne numim suflet, iar Muntele Retezat e sfânt. Dacă este să primim învăţătură de la Regele Solomon, atunci în oraşul nostru nu merită să povesteşti decât despre zece persoane, cu milă incluzându-te şi pe tine pentru că Dumnezeu spune că un om găseşti doar de-l cauţi într-o mie şi unul a fost Gisli în toată Islanda. Pe aceşti oameni ai lui Solomon trebuie să-i găseşti şi să devii una cu ei, ca în metafizica ortodoxă, iar pe ceilalţi trebuie să-i laşi să te întâlnească şi apoi să-i uiţi pentru că pentru ceilalţi oameni, cei mulţi şi ilizibili, cel mai mare gest de compasiune este să-i uiţi. Majoritatea oamenilor îşi doresc în secret doar să fie uitaţi, fiindcă la gândul acesta suferă mai puţin decât la cel de a fi amintiţi. Doar zece oameni în tot oraşul, cu restul nu merită să-ţi baţi capul fiindcă asemeni lui doctor Zhivago oamenii sunt puţini, iar eu acum devin înţelept precum Columbo, acel alter ego al mamei mele, primul copil al Anei. Deasemenea, un lucru despre adevăr, probleme şi enigme este că nu i se poate face unui calcul de acest fel deodată în întregime. O problemă, fie ea existenţială, de matematică ori sufletească cere timp, trebuie stai în faţa zidului şi să-l împingi cu sufletul, nu după criterii omeneşti de timp ci în ceea ce se numeşte timp cosmic. Nu contează cât de greu e ordinul pe care o primeşti de la Domnul, dacă îl împlineşti o sută de ani sângele ţi se va face lumină. Asemeni uni râu, sufletul poate nărui un munte, dar doar dacă ai răbdare. Eu mă aflu în faţa enigmei sufletului şi enigmei vieţii Anei, dar ştiu că până la sfârşit voi afla răspunsurile fiindcă enigmele există doar pentru a fi descifrate. Deja cunosc de ani de zile faptele în proporţie de 65%, sper ca celelalte 35% să le pot reconstitui ca pe un vas de ceramică într-un muzeu de arheologie, întâmpin câteva mistere aparent insondabile ca orice pionier, ca ultimul pionier ce sunt, iar problema numărul 1 care trebuie elucidată în această carte este ce a simţit, ce a putut să simtă la faptul că fostul ei ortac, activistul Roman Ioan împreună cu a doua lui soţie Roman Maria nu i-au spus toată viaţa copilului Anei, Roman Adrian, că ea Ana e mama lui. Venind de la Călan, unchiul Adrian nu avea să afle decât la înmormântare, de la vecine, în ziua de 4 octombrie 1973, că cea despre care a crezut mereu că e doar mama sorei sale Valerica este întradevăr şi mama lui. Aceasta este o taină a sufletului pe care doar sufletul o poate dezghioca. -Nu fugi niciodata dupa caruta care nu te-asteapta si nu iti dori niciodata iubirea cuiva care nu te poate iubi, obisnuia sa spuna. In sfarsit aflu cum ca povestea mea nu este despre mine. Povestea mea este despre tacerea care ma insoteste dintotdeauna, de cand mi-am spus prima mea rugaciune, este despre nimicul ce umple cerul ce seara picura peste oras ca sticla topita, insuflare mai relevanta decat intregul Pamant cu toti oamenii si orasele lui fara rost, este despre cerul ce de fapt e cupola incrusatat cu stele a celei mai mari si mai vechi biserici din lumea ce e un Giseh de piramide tocite in universul in care Pamantul e o piramida pentru care nu insemnam nimic odata ce murim, nici macar statistica, dar daca am fi fost neinsemnati ni s-ar fi spus si doar cei vii iubesc, cei care au reusit cumva sa invie din mormantul platonician care este intregul pamant, astfel vadindu-se ca lumea nu merita iubita si D-zeu, familia noastra, nu merita uitat, povestea mea e neintelesul care ma infiltreaza in suflet de parca inauntru as fi camera misterioasa din filmul lui Tarkovski, umplandu-ma cu slabiciune si D-zeu, e despre acea stanca uriasa ce vegheaza, doar rugandu-se de mii de ani deasupra apei sparte de pietre vechi la picioarele muntelui cu toate raurile pamantului intrandu-mi in privire si cu nimicul imanent in lume hranindu-ma ca un desert plin de paine, povestea mea e in primul rand tacere si la lumina flacarii sub stelele de noapte imi vad sufletul desenat pe o harta de ambra, iar cartea imi povesteste sufletul nu stiu de ce, iar idealul meu e acela de a incerca sa-l flatez pe D-zeu si a muri, doar a muri cu un zambet pe chip, ca Mama. 2 Mama zdrobită. Spitalul in care bunica mea Ana a murit pe 1 octombrie 1973 era un loc vechi, tacut. Acolo si-a petrecut

159 ultimele luni pe Pamant, singura, fara altcineva afara de ea si de asistenta cu injectiile ei cu morfina. Nimeni nu venea s-o vada afara de ea si de moașa Fira, si era singura timp de saptamani intregi una dupa alta. Ea, ca si fata ei, nu putea sa faca mai mult decat sa stea langa el peste patul ei cu mana racoroasa pe fruntea mamei si sa incerce sa-i aline sufletul. Ar fi facut orice doar sa-o poata face sa zambeasca. Cand se afla intr-unul din lungile ei atipeli induse, statea pe patul celalalt cu spatele sprijinit de peretele zugravit in vopsea, gandindu-se. se gandea ca daca cineva ar fi vrut sa o inteleaga, ar fi trebuit sa aiba mama. Biata ei mama, doar zacand acolo in patul lui de spital, privind-o cu ochii ei inteligenti, suferinzi, stralucitori, atat de mari si de indurerati, tristi. Îşi amintea privirea ei înfrântă şi nerevendicativă stând în patul său o săptămână după alta, pe chip cu expresia unei fiinţe care nu mai cere nimic vieţii, care nu mai are nimic să-i ceară vieţii, asta mai ales după ce toţi prietenii o părăsiră, nici elevii ei nu veneau pentru că părinţii lor le spuneau că boala e molipsitoare şi pentru că oamenii bolnavi, fie ei şi copii, nu sunt misto. În blocul lor erau ele, în blocul vecin era un copil paraplegic care nu se putea mişca aproape deloc, nu putea nici măcar să-şi mişte înainte roţile scaunului cu rotile şi viaţa mergea înainte în târg, oamenii mergeau cu aceleaşi boturi satisfăcute de zombie şi inimi năruite de personaj dostoievskian pe chip şi nu mai venea nici un înger, fie şi măcar pentru copiii ăştia, nu se găsea nici un sfânt părinte Arsenie Boca de la Prislop ori Papa de la Roma si nu venea de undeva - de oriunde - nici o Mamă Tereza cu putere sa vindece, iar Dumnezeu nu mai vorbea nimănui cum coborâse şi îi vorbise acelui cioban analfabet de la Maglavit. Copii aceştia nu cunoşteau decât moarte şi tăcere, ori suferinţă şi tăcere, se gândea Ana, iar noi ceilalţi – ca întrun roman valoros marquézian – ne continuam vieţile cu stupiditate numărându-ne fericirile pe care ni le-am construit ca pe nişte bancnote paupere de 1, 5, 10 şi 20 de dolari pe care le ţinem în buzunarul de la piept al cămăşii militare de tineri protestatari castristi. Copiii aceştia, parintii, totul ar trebui să fie al lor pentru că totul este al nostru, obişnuise până atunci să gândească mama ei şi nu putea şti dacă era singura care gândea aşa ori dacă mai erau şi alţii, afară de Unicef, Dalai Lama şi U2. Afară dimineaţa picura ca o streaşină de bordei de la Muzeul Satului adunându-se în bălţi mari pe trotuarele cerului, se transforma în lumină precum nişte clape de orgă, îngrozitor de încet cu particulele depărtate unele de altele asemeni unei Niagarre care curge cu bile de sticlă. Pe podea era căzută o carte de rugăciuni cu două acatiste, cu coperta din spate în sus pe care se afla o cruce albastră românească trilobată, înconjurată de raze negre şi străbătută de filamentul unei alte cruci, albe terminată la cele patru capete în patru puncte deasemenea albe. Citiseră amândoua mult din cărticica aceea albă de rugăciuni cu o icoană pe coperta din faţă, citiseră amândoi Rugăciunea pentru mama, Rugaciunea părinţilor pentru fii lor, Rugăciunea fiilor pentru părinţii lor, Rugăciunea pentru lăsare în voia lui Dumnezeu, Rugăciune pentru izbăvirea de boală, toate rugăciunile pentru copii, către îngerul păzitor, Rugăciunea dimineţii, Rugăcinea de seară, Rugăciunea copiilor, Rugăciunea şcolarilor, Rugăciunea pentru sfârşitul bun al vieţii noastre, Rugăciune în caz de boli molipsitoare, Rugăciune în vreme de necaz şi nefericiri, Rugăciunea pentru cei necăjiţi, lipsiţi şi prigoniţi pentru dreapta credinţă, Rugăciunea înaintea şi după gustarea de dimineaţă, Rugăciunea înaintea şi după masa de prânz, Rugăciunea înainte şi după masa de seară, Rugăciunile de seară, ea spunea împreună cu mama sa şi Rugăciunea după săvârşirea lucrului, şi spuneau de fapt toate rugăciunile din carte. Aveau un fel de joc în care se rugau una din rugăciuni imaginându-şi – după cum inventase ea jocul – omul numit în rugăciune şi pentru care se rugau: orfanul sărac, oierul, meseriaşul şi lucrătorul, lucrătorii de la ocne de sare şi mine, neguţătorul, funcţionarul, binefăcătorul, cârmuitorii şi slujbaşii ţării, duşmanii, conducătorii, oştirea şi patria, cei din închisori, semănătorul, ostaşul în timp de pace, ostaşul în timp de război, văduva, părintele la moartea fiului sau a fiicei, copiii la moartea unuia din părinţi, prietenul la moartea unui prieten. Ea propusese încă o regulă la jocul inventat de Ana, ca atunci când citesc rugăciunea să se gândească la un om în situaţia respectivă fie el oier, binefăcător sau văduvă şi să spună rugăciunea gândindu-se la acea persoană; jocul nu ieşea tot timpul astfel însă parcă mult mai fain aşa şi-l jucau mult amândoi mai ales de când mama intrase în chimioterapie jucând uneori după regulile Anei alteori după ale fiicei ei. Femeia era jos în sufragerie iar acolo nu am avut curajul să privesc, însă cuvântul Domnului e adevărat cum spun grăunţele de aur ale veacurilor strânse în sita învăţăturii, pe pământul acesta care e o albastră cochilie marină în mâinile presărate de nisip ale lui D-zeu, o scoică găsită pe malul mării, seara înainte de asfinţit pentru că asta nu ştie nimeni că D-zeu este un copil; şi în acelaşi timp este şi un bătrân şi un tânăr, toate vârstele se întâlnesc în el, el este izvorul oricărui Amasonnas de spirit, este izvorul care izvorăşte din sine pentru a-şi întoarce fiecare şuviţă de invizibilitate în sine însuşi, asemeni soarelui din Ofir. Pământul se învârteşte în ochiul său iar cuvintele sale, revelaţiile, cuvintele sale sunt asemeni păstrăvilor purtaţi de şuvoaie de lumină ţâşnind ritmic asemeni gheizerelor, păstrăvi pe care fii oamenilor îi smulg de printre ierburi purtate de râu, mâncându-i cruzi, asemeni algelor şi scoicilor lipite de stelele pântecoase şi rotunjite udate de valurile cerurilor. Nimeni nu conştientizează acest lucru, dar sufleteste fiecare om învie după trei zile. După ce îi închise ochii din care nici măcar moartea nu reuşise să smulgă inocenţa, acum doamna Faur stătea lângă patul din camera de unde băiatul tocmai plecase, cameră ce devenise o chilie precum cele din Egipt şi Abisinia locuite de generaţii de sfinţi, un mormânt în care doar ea mai era vie precum un înger păzitor, privind în gol cu o expresie fără sfârşit încă ţinându-şi mâna dreaptă pe creştetul ciufulit al copilului. Camera era pustie, nu mai rămăseseră în ea decât îngerii, mereu invizibili, tăcuţi asemeni unor surori de caritate, era atât de deznădăjduită încât până şi tăcerea se prelinsese prin podea, dispărând asemeni parfumului de lăcrămioare spălat de vânt. Devastată stătea asemeni unei femei irocheze lângă o groapă săpată în pământ şi pietre, asemeni unei femei care trebuia să înmormânteze tot ce avea mai bun, trebuia să-şi înmormânteze inima, pentru ca inima să-i devină pământ şi pentru ca pământul să-i devină inima pierdută şi poate regăsită asemeni unui păstrăv pierdut şi regăsit în şuvoiul visurilor, aceste nervuri supranaturale ale vieţii, florile supranaturale ce ne acoperă sufletul precum o Cruce a Sudului. Nu era nimeni acasă, de multă vreme rămânea doar ea cu copilul bolnav fiindcă soţul ei era mult timp plecat, iar acum Ana murise, iar ea rămăsese singură, la fel de pustie pe dinăuntru pe cât de pustie îi era casa, de parcă apartamentul ei era vreun chinuit suflet ibsenian. În curând avea să se răspândească prin oraş ca un incendiu vestea că mama ei, copilul ei, murise. Fruntea copilului scăldată în lumină de veioza e deasupra patului era acoperită de picături de transpiraţie, lumânarea pe care mama sa i-o aprinsese luminându-i pleoapele închise şi expresia de pe chip, expresia unui Luke Skywalker plecat în călătorie sa prin vidul universului spre Yoda. Dacă ar fi putut să gândească în acele momente, ar fi putut să se gândească privind chipul tăcut al copilului ei mort că acum Ana a aflat răspunsurile pe care un pământ întreg nu le ştie şi pe care aproape că a renunţat să e caute până în ultima zi, precum studenţii din oraşele universitare. Toată viaţa ei se dusese de râpă, toate amintirile ei fericite de fată frumoasă, era ca un monument pentru amintirea unui război, ca un înger de piatră ţinând la piept arhetipul celor ce-au murit, nu mai era fericită, nu mai era frumoasă, nu mai iubea, nu simţea nimic asemeni unei zeiţe greceşti de marmură antică, murise odată cu lumina din ochii copilului; nu mai făcea decât să zacă şezând corect pe scaun privind concentrat în gol cum ai încerca să continui să citeşti o carte în amestecul diluat de zi şi noapte al amurgului. Ar fi trebuit să-l sune pe preotu’ ei însă nu mai era în stare să-şi conştientizeze acţiunile, dacă ar fi fost întrebată la ce se gândeşte sau ce face n-ar fi ştiut ce să răspundă, nici n-ar mai fi ştiut că trebuie să răspundă. Doar stătea acolo cu lumânarea galbenă aprinsă în sfeşnicul de porţelan aşezat la căpătâiul patului de copil din lemn de brad şi cu mâna ei moale aranjându-i perna şi ştergându-i fruntea de transpiraţie şi trăgându-i părul pe o parte. Lumânarea, veioza şi inima ei erau aprinse, arzând asemeni unor flori rupte doar pentru a fi aruncate mai apoi, după cum

ard chibriturile de parcă sufletul ei era un câmp plin de păpădiile galbene şi roşii, cu petalele în dezordine, ale unor chibrituri înflorite de flăcări, acoperit de o inundaţie de flăcări coborâte din munte; nu mai era nimic din tot ce fusese şi toată viaţa i se părea o glumă cinică, avusese totul cândva pentru a i se lua totul, cum iei cel mai bun sărut al unei fete părăsind-o apoi şi doar stătea în cameră lângă mama moarta, inconştientă, familia fusese tot ce avusese vreo semnificaţie pentru ea iar acum familia îi devenea pământ şi stele stingându-se precum licuricii ce mor în roiul de licurici al universului, pe cerul de tuş negru spălat de boabele de rouă după cum afară pe fereastră începea să se lumineze de zi. Ea pe când murea de la o clipă la alta cum moare un pui de iepure de casă o rugase să se roage cu ea si sa o ţină de mâna dar ea nu putuse, nu putea decât să-şi apese ochii cu degetele ţinânduse şi forţându-se să nu plângă, cu hainele albe deja pătate de lacrimi. Murise înainte să se termine noaptea iar Diana rămăsese singură în camera galben pastel a copilului ei. Pâna mai acum fuseseră ei doi cum au fost întotdeauna iar acum era singură ca un trandafiri înmormântat în temelia de beton şi piatră a unei cabane de lemn de brad şi pin din munte. Se simţea precum o eschimosă întristată rămasă singură într-un iglu incandescent pe un pustiu continent de gheaţă, ori ca o femeie indiană singură de-acum într-un cort ţuguiat undeva întrun sat al uneia din primele naţiuni, ars. De acum era orfană, nu mai era decât o mamă orfană, la moartea copilului se simţea de parcă îşi pierduse tatăl, iar în simetria inconştientului colectiv acest lucru e perfect valabil, se gândea; părinţii sunt copiii copiilor lor după cum copiii sunt părinţii părinţilor lor, se gândea, iar când invizibilul îţi dă un copil nu înseamnă decât că ai mai primit o şansă să o iei de la început, cu viaţa şi cu lacrimile care aduc iubirea. Mama era acum pământ şi ea iubea pământul acesta mai mult decât tot restul lumii ca şi Hin-Mah-Too-Yah-Lah-Kekht undeva pe un pământ acoperit de fraţi lupi şi fire de iarbă acum o sută treizeci şi trei de rotiri. Nu îşi amintea exact, nu ştia cum se întâmplase însă când se ridică în picioare să oprească veioza cu braţ mobil de lângă pat se văzu în oglinda ferestrei încă neluminate de dimineaţă şi văzu că este îmbrăcată în albastru. Nu-şi amintea să se fi schimbat, nu-şi amintea nici să se fi ridicat până atunci de pe scaunul din bare de inox cu spătar de fibră de sticlă, de altfel hainele de pe ea semănau cu cele pe care ştia că le poartă numai că deveniseră albastre, nu putea să-şi explice cum; poate plânsese şi-şi pătase hainele cu lacrimi, numai că lacrimile nu colorează aşa, doar dacă ar fi plâns cu cerneală dar nimeni nu poate plânge cu cerneală, iar lacrimile nu pătează, lacrimile pătează doar pe dinăuntru. Lacrimile nu colorează dar acum hainele ei erau albastre. Înainte de asta, ultimele ei cuvinte – cuvinte grele pentru un simplu om, dar oricum de mult viaţa îi devenise o moarte lentă - fuseseră: -Si eu cred. 3 Un altfel de martiriu. Stinsese veioza. Era singură, de ani întregi era singură – de dimineaţa aceasta cu atât mai mult. Toţi oamenii pe care îi cunoscuse şi care ajunseseră să trăiască cu adevărat ceea ce numim viaţă, stăteau săptămână după săptămână în casele şi apartamentele lor de bloc, singuri, în oraşul acesta învăluit de toamna rece, vara rece, primăvara rece, vara rece, nevăzuţi aproape de nimeni, singuri ca nişte eremiţi de parcă tot oraşul ar fi fost un munte de sihaştri mult prea păcătoşi. Chiar şi cei mai buni trăiau aşa şi chiar şi creştinii parcă aveau suflet de moluscă scoasă iarna din Marea Neagră. Omul ei, activistul, era mai toată vremea plecat şi când era prezent nu era vreo mare diferenţă; până la urmă în marea lor iubire de la 20 de ani făcuseră şi ei ce a spus marele Marx: "Proletari din toate ţările, uniţivă singurătăţile!" pana ce el a parasit-o. Însă singurătatea, contrar a ceea ce spune gura de femeie a lumii, soţia patriarhului Iov, însă singurătatea nu e neapărat ceva rău; nici dacă aşa cum spune Evanghelia lui Isus Hristos nu te poţi înţelege nici măcar cu propria familie, nici dacă trebuie să stai singură în apartament pentru tot restul vieţii. Aceasta pentru că Dumnezeu e singurătate dupa cum poezia este frumusetea solitudinii, şi nu e nevoie să mergi la locurile sfinte trebuie să faci din locul tău apartamentul tău de bloc, demisolul ori mansarda ta închiriată în vreun mare oraş, casa ta, un loc sfânt; e fără folos să călătoreşti în orice locuri din lume de nu călătoreşti în locuri retrase şi tainice din suflet. Singurătatea e o şansă de a nu mai fi singur dar oamenii, cei mai mulţi, atei, credincioşi şi agnostici nu ştiu asta, şi chiar şi ei, creştinii, fac Evanghelia de ruşine. Poţi să faci, se gândea Ana uneori, din locul unde eşti cascada Niagarra şi poţi face din sufletul tău satul copilăriei pentru că floarea care eşti poate înflori iar lumânarea din lampa de piatră fiinţei tale poate fi aprinsă. Poţi fi aprins de nu ţi-e teamă să arzi, poţi fi o floare de nu ţi-e frică să devii lumină. Ştia că e neapărat nevoie să facă asta, neapărat nevoie pentru oricine vrea să fie adevărat, însă va reuşi să facă din camera asta, din viaţa asta, din casa asta – o Mecca? Acum, dacă ar fi putut să gândească şi dacă teoria formativităţii este adevărată, s-ar fi gândit că atunci când se simte singură poate să lupte cu, să contacareze această singurătate citind predicile lui Meister Eckhart, confesiunile lui Augustin ori cuvintele de mărgean ale Patericului, dacă şi-ar fi putut în acest moment de şoc, să-şi conştientizeze gândurile. Era ironic din partea fiinţei-în-sine că după ce toată viaţa îşi pusese aceste întrebări ca orice persoană decentă şi fată credincioasă, spovedită şi dusă pe la icoane, răspunsul, revelaţia şi vedera îa-u fost date chiar în momentul morţii copilului, când nu o mai interesa nimic, când nu mai conta nimic, când vedea cum toată fericirea parcă fusese doar o minciună, o farsă cinică a unui Dumnezeu incert şi când era în întregime asemeni unui pui de urs care vede cum mama ii ese impuscata înaintea lui, plangand si scancind catre cerul intunecat si instelat; dacă şi-ar fi putut în acele momente conştientiza gândurile şi le-ar fi smuls din conştiinţă precum îşi smulsese de când iubirea ei se îmbolnăvise de atâtea ori părul din cap, când mama nu o vedea si era adormita. Se întâlnea cu prietenii ei dar simţea că inimile lor nu mai erau cu ea, unii o arătau mai deschis alţii mai puţin. Mai ales de când i se îmbolnăvise mama prietenele şi vecinele, deşi o discutau toată ziua, parcă puseseră embargou pe casa ei. Spuneau că tovarasa muncitoare suferă de o boală rară, ceea ce era adevărat, o boală care pentru era foarte periculoasă, se lua, şi astfel la uşa lor nu mai sună nimeni. Însă răcirea asta a prieteniilor ei nu se datora neapărat bolii ei; oamenii se răceau sufleteşte, devenind tot mai insensibili, parcă singurul suflet ce-l mai puneau în viaţa lor fiind în bârfele fără sfârşit ale femeilor seara la colţul blocului, ori batjocurile pe care băieţii şi le aruncau mereu între ei când se întâlneau pe stradă. Îi devenise tot mai puţin greu să-şi trăiască viaţa până acum, la moartea mamei, fiindcă încerca să înveţe, să memoreze adevărul pe care îl descoperise, să-l memoreze asemeni unui răsărit din mare ori a unui verset scris in piatra, adevărul că singurătatea nu e o închisoare ci o mănăstire, nu un loc al durerii ci al bucuriei, nu un loc unde eşti silit să stai ci un loc unde te duci de bunăvoie, cum mergeau creştinii la catacombe, cum merg musulmanii la geamie şi evreii la templu. Acum însă nu simţea toate astea, acum se simţea ca o chitară ruptă, ca o floare ruptă şi aruncată într-o pubelă de gunoi pe care poate nici vagabonzii ce caută prin ghene nu o vor mai găsi, ca o planetă fără stea singură în vid, negru, scufundat până la sfârşitul universului în ger cosmic, ca o planetă a cărei stea murise. Afară dincolo de fereastră începea timid să se lumineze însă înăuntru în camera copilului mort era tot întuneric. Acum camera mică – aşa o numeau – era o Niagarra de ceaţă duduind de apă înspumată plină de lumină, cu un sunet de tobă mai vechi decât cele mai vechi tamburine primitive, o revărsare a râurilor ce curg printre pietrele stelelor cosmosului, atât de vijelioasă, multă, amplă, nesfârşită, ciclopică, auzindu-se precum decolarea fără sfârşit a unei rachete NASA, nesfârşită, prăbuşindu-se în ea însăşi precum un suflet cu rădăcinile smulse, încât totul în apartament era negru, ca un poem traklian ori ca un trandafir deznădăjduit. Şi fiecare zi de miercuri ar trebui să fie o Miercuri a Cenuşii. Privind mai atent pereţii văzu că deşi ţinuse tot timpul camera foarte curată, în unele porţiuni pe lângă tavan se strânseseră pânze de păianjen prăfuite, pentru că nu putea ţine aici geamul deschis prea mult. Fără să-şi dea seama ce face le luă de pe unde ajunse cu mâna le strânse în palmă şi le aruncă pe covorul persan cu un model bej asemeni unei mandale de nisip pe care acvariul destul de mare din

vitrina mobilei din lemn de cireş arunca reflexe galbene presărate de umbrele peştişorilor tropicali, de bulele de aer suflate de sifon şi de plantele marine cu frunze în franjuri verzi pe care le unduiau în apă. Apa din acvariu pâlpâind slab galben cu o strălucire albastră era parcă sticla unui vitraliu chagallian ori lumină lichidă scursă din vreun tablou de-al lui Paul Gauguin. După peretele din spate al acvariului era căzută o pagină dintr-o carte ce se rupsese cu vremea, albumul Imagini catolice tiparita de ordinul franciscan din Romania. Fila ruptă din album căzuse dintr-un teanc de cărţi aşezate pe partea de sus a mobilei şi se înţepenise după acvariu luminată galben precum o icoană grecească înclinată spre dreapta la un unghi de 45 de grade, semănând cu icoanele pe care le aveau pe peretele dinspre est. Nu mai ajungeau să o scoată de după acvariu, doar dacă ar fi scos peştişorii şi l-ar fi golit, iar apoi l-ar fi desprins din şuruburi. Fotografia reprezenta o ilustrată catolica cu Maria într-un peisaj de munte undeva în Nazareth; în partea de sus a paginii erau scrise comentariile a două femei catolice canonizate. Chipul fetei se vedea nedistorsionat prin lentila acvariului şi era cercetat de peştişorii care îşi apropiau boturile de peretele de sticlă pentru a se ridica puţin pe loc în bazinul mic de apă tot izbindu-şi boturile de sticlă de parcă ar fi căutat ceva ori de parcă ar fi căutat să iasă din universul cunoscut. Pagina din albumul fotografic era de mult acolo, după acvariu, Ana privind mult la Maria din imagine şi spunând că aşa i-ar plăcea să fie şi viata ei cand nu o va mai avea. Ar astepta-o, aceasta viata toata viata si toata moartea, spusese. Era o Marie foarte frumoasă, cea mai frumoasă Marie din lume, spunea, cum Mariile adesea obişnuiesc să fie. Fotografiile din album fuseseră făcute înainte de anul 1943, acum trecuseră aproape treizeci de ani şi probabil că fata care servise ca model pictorului de arta religioasa acum aştepta nepoţi; însă în imaginea aceea rătăcită după acvariu rămăsese tânără, graţioasă, eternă, asemeni unei cariatide. În spatele ei se vedeau munţii asemnei unor iurte în care sălăşluiesc uriaşii ascunşi în pământ şi stânci, cutremurând munţii când se îmbată cu miere fermentată şi se sfădesc de se bat în valhalele din tainiţele pământului de sub mări şi de după porţile secrete din palatele munţilor tot aşa după cum Kaaba, piatra neagră de la Mecca e un meteorit cioplit şi transformat în cub, meteoritul care a pus capăt ecosistemului dinozaurilor şi a transformat Arabia şi Sahara în deşerturi. Aşa obişnuia să-i povestească lui Felix şezând amandoi pe covorul galben închis lângă pat copilului ei care o asculta cu ochi temători şi uimiţi pe când stăteau liniştiţi de ascultau muzică la laptop şi priveau acvariul. Îşi amintea fruntiţa lui de copil, şifonată, încruntată, pe care începeau să se contureze două linii precum liniile groase şi ascuţite de penel din scrierea tradiţională chineză. Când mânca îngheţată se murdărea tot ca un purceluş, îi plăcea îngheţata pe jumătate topită, era un copil adorabil şi acum plecase în călătoria în care nici un copil n-ar trebui să plece. Totul era oribil, mai ales când eşti mamă. Candva pentru el chiar şi mâncatul unui măr era un adevărat ritual, complex ca o ceremonie de consacrare a unui ostrov de coral din Polinezia, muşcând din el în o mie de feluri diferite şi putând să dureze o oră întreagă. Pentru el spatele blocului, plin de bălării, urzici, frunze late de limba oii, foi uriaşe de brusturi mari ca nişte ferigi gigantice, dispărute nu se ştie când, se transforma într-o sălbăticie sudamericană, iar apa Galbenei ce trecea dincolo de sălciile plângătoare, bătrâne ce aveau să fie tăiate aproape toate mai târziu era un adevărat Mississippi şi cea mai mare bucurie a lui a fost când pe mica albie a râului chiar în dreptul blocului lor se formă la un moment dat o mică insulă. Când au coborât mai mulţi băieţi cu două camere de tractor în jos pe râu până la cascada de peste conductă, căzând în râul cu apă puţină şi udându-se toţi cu apa murdară, poluată şi neagră de la spălatul minereului din sus de la mina de cupru şi metale neferoase de la Boiţa. Ce-şi amintea era că atunci pe durata scurtei călătorii pe camera aceea de tractor de la blocul lor până în josul apei la conducte dincolo de ieşirea din oraş fusese Huckleberry Finn pe pluta lui şi a negrului Jim. Copiii mai mari ale cărora erau camerele merseseră după aceea cu ele mai departe, până pe Strei şi cine ştie până unde, el însă nu avusese curaj apa devenea mai adâncă. Oricum era păcat pentru că acesta fusese un vis al său, un vis aproape împlinit, de când citise Aventurile lui Huckleberry Finn de Mark Twain de şapte ori pe clasa a doua de şcoala primară visase - şi plănuise împreună cu un coleg de clasă - să-şi facă o plută cu cort indian şi catarg şi să coboare cu ea pe Galbena, din Galbena să dea în Râul Mare, din Râul Mare în Strei, din Strei în Mureş şi tot aşa cu pluta, în Tisa în Ungaria, în Dunăre, în Marea Neagră şi din Marea Neagră în Marea Marmara şi Marea Mediterană cu pluta, să treacă de Gibraltar, să traverseze Atlanticul cum a mers Huck Finn pe Mississippi şi ca ăia de pe Kon Tiki şi să ajungă în Alaska unde să rămână un timp. Ăsta fusese visul său cel mai mare, îşi făcse chiar şi bagajele într-o raniţă soldăţească de-a lui taică-său, îi spusese şi învăţătoarei în faţa clasei că nu poate rămâne la ore că trebuie să plece în Alaska. Prin fereastră un felinar de stradă strălucea asemeni lunii, unei luni pline, galbene lumina descopunându-i-se asmeni unui curcubeu în cercuri concentrice, galbene ca cele ale felinarelor de noapte pictate în tablourile lui van Gogh. Afară se întindea oraşul, dormind, relaxat, fericit, bicisnic, iar ei fuseseră ca într-o capsulă, izolaţi pentru totdeauna în singurătatea unei tragedii tinere, încă nu se aprinsese nici o fereastră dincolo de care oamenii să-şi bea cafelele înainte de a pleca la muncă iar acum Ana era o Antigonă veghind lângă mortul ei. În unele nopţi părea că nu are să se mai facă zi nicodată şi că doar va dormi până la sfârşitul timpului cu creierul pulsând de lumină asemeni pieptului de porumbel călător adormit în cer, cu toată această electrică furtună dinăuntrul său care îl acoperea cu şiroaie calde de apă şi sare, sufletul său era asemeni unui lac zbicit de ploaie în care peşti uriaşi, mitici se mişcau în ascuţite unghiuri geometrice, mrene, crapi, ori păstrăvi cât un om, iar duşul zgomotos al ploii trecea asupra ei asemeni unei imateriale mâini divine. Era atâta electricitate în el că dacă lua ceainicul pântecos de email cu ceai fierbinte şi-l ţinea în palma deschisă ceaiul clocotea. Somnul acesta atotputernic o pătrundea din toate părţile asemeni unui duh, vindecându-i toate abcesele şi liniştindu-i orice durere, în el găsise sfinţenia naturii şi fotosinteza invizibilului, era asemeni unei cochilii pline. Se simţea de parcă trupul său ar fi fost un chivot pentru un Excalibur, care-şi aştepta deja de secole războinicul sacru, posesor ursit al spadei şi învingător predestinat al războiului după cum scriu bătrâni înţelepţi ai pământului în codexurile lor miniate cu aur şi purpură. Sufletul său devenise în mod misterios o sabie veche cu lama asemeni unei file argintii de manuscris acoperit de litere şi cu mânerul gravat în opalit şi aramă în pătrate şi linii de aur şi ambră. Era atât de obosită de luni întregi încât ochii ei întunecaţi erau doi faguri de miere neagră. Cu exact o săptămână înainte avusese un vis, după ce reuşiseră să adoarmă după ora trei. Visase că merseseră mai mulţi la picnic undeva pe dealurile pe jumătate împădurite din jurul Haţegului, iar ea stătea în picioare pe iarbă cu filamente subţiri de rădăcini ieşindu-i din tălpile goale şi umplând ţărâna pe o rază de aproape un metru în jur, extinzându-se în pământ cu firişoare pline de limfă, hrănind-o din apa din pământul reavăn. Ceilalţi jucau volei, iar zâmbetul ei era zâmbetul pădurii, un zâmbet trist ca al oricărei mame. Demult pe vremea Regelui aprinsese steaua de instalaţie în fereastră, apringând toate luminile; dincolo de fereastră se vedeau în amurgul de iarnă o fabrică desfiinţată şi câteva blocuri părăsite, fără ferestre şi cu pereţii înnegriţi de fum. Copilul stătea singur în fereastra mare şi luminată încercând să găsească o constelaţie pe cer, nereuşind, de parcă ar fi căutat nişte pietricele într-un deşert. Casa lor era o clădire destul de mare, aşezată în mijlocul curţii, zidită de străbunicul său prin anii '60 şi semănând mult cu cea din filmul „Solaris” regizat în 1972 de Andrei Tarkovsky. Curtea presărată de stânci era înconjurată de mesteceni subţiri şi albi, cei mai bătrâni copaci ai pădurii cum spuneau demult oamenii sus prin cătunele risipite pe lângă pâraiele de pe dealuri deasupra Streiului, sus prin codri de sticlă şi plumb. -Când o să moară Julio, o să plângă oamenii pe tot Pământul, avea să-i spună odată copilului ei Felix. 4 Am stat jos şi am plâns. Acum cu Mama moartă si Ana deasemenea de patruzeci de ani propria mea moarte nu mai pare atat de improbabila.

160 Nu sunt zeu. Nu stiu ce va fi de partea cealalta, dar stiu ca Dumnezeu e in primul rand un judecator. Mi-e frica. de el mai mult decat de moarte. Ceea ce am spus se poate observacsi in sufoetul omenesc, tot in care ne jueecam, excludem, marginalizam, acuzam unii pe altii si ne provcam suferinta unii altora, de fapt refractam judecatorul tanjind deasmenea dupa puterea lui asemeni demonilor. Umanitatea e o afacere intunecata, cu doar cativba dintre oameni stralucind cu atat mai viu cu cat sufera mai mult in lume. Pentru ca voi muri vreau sa ma intorc la Dumnezeu vazandu-l in mod corect ca judecator cu j mare al meu si sa-l parasesc pe bunicutul ceresc ce trebuie sa ne faca toate hatarurile si caruia ii aduce toate reprosurile intreaga omenire. Ca Mama si inaintea ei Mama ei Ana voi muri si eu candva maine. Nu mai astept de la Dumnezeu decat o judecata in har. Când se întorsese în camera copilului, ciobanul stătea pe marginea pătuţului Anei care era acoperit sub plapumă pregătinduse de culcare, in casa veche de la Livadia de Coasta. -...şi copilului i-a dat două aripi de plumb, două aripi albastre, aripi care nu zburau şi care erau foarte grele, spunea povestea. -De ce i le-a dat? întrebă copilul. -Ca să facă din el un înger care să ocrotească asemeni unei icoane. -De ce? întrebă iar copilul. -Nimeni din acele timpuri n-a ştiut de ce, spuse părintele. Îşi amintea fruntiţa lui de copil, şifonată, suferindă, mirată, fruntea lui neputincioasa ce, ca si a ei, nu putea sa inteleaga durerea fiindca oamenii nu pot intelege imbratisarea lui Christos. Apoi s-a nascut in ’82 Felix, care poate fi chemat un Mattie LaHaye care n-a murit, copilul ei îmbrăcat în pantaloni de stofa si bluza de lana albastra tricotata cu puiul galben pe piept, cel care adesea obisnuieste sa spuna Domnului: -Sunt omul care nu stiu nimic; voi deveni, dupa cum mi-am dorit dintotdeauna, acest pamant, insa paginile-mi vor zbura in cele patru zari ca un stol de porumbei cu aripile albe si acoperite de litere, spunand ca Hristos i-a spus omului aceluia: „Copile, pacatele iti sunt iertate;” si apoi i-a poruncit sa fie vindecat. Timp de ani intregi m-am rugat pentru vindecare, dar acum vad ca nu vindecarea ci iertarea e un miracol mult mai mjare decat orice vindecare, oricat de imposibila, ceva ce nu pot sa inteleg si niciodata n-am avut putinta sa cer de la D-zeu si ceva ce desi am primit, nu pot crede ca am primit, nu pot sa cred ca un om nebun, iar D-zeu insusi e un miracol deasupra lumii acesteia nenumarat mai mare si decat iertarea lui care e Steaua ei Polara, cheia de bolta in cupola de vitralii a templului omenirii, iar ce ma uimeste cel mai mult si mai mult e cum de sunt si eu in stare sa iert totul, la fel ca mama mea si ca mama ei, privindu-te si intrebandute ce simti tu, Doamne, cat de mult vrei sa fii iubit? Iertarea e un cocos de arma care se inchide in constiinta. Ce simti tu, Doamne, cand suferi, simt ce simt si eu? Doamne, tu o ai pe mama si din templul zidit din aceste clipe ma ai si pe mine, pe mama mea cu suflet frumos de Jerry Shepard, iubind, ce simti tu astazi? Ce simt eu e cum imi amintesc cum ma mangaia Mama pe frunte. Suntem un popor dogmatic, preschimband ca prin farmec poezia, civilizatia si entertainmentul altor popoare in adevar, asta insemnand ca am fost nascuti intr-un adevar care ne umple pieptul precum bolovanii ciclopici umplu sufletul muntelui, insa jocul cu adevarul e cel mai periculos dintre toate pentru bietii copii ce suntem, dar cu toate astea desi nu aven originalitatea si frumusetea primelor lumi, avem o aptitudine pentru adevar, un dar, o chemare, avem un fel de ureche muzicala pentru partiturile matematice ale adevarului, asta e partea ce i-a dat Dumnezeu Phoenixului care este sufletul romanesc si toti vom invia, in adevar, ca in Noaptea de Inviere. Adevarul ar putea fi demnitatea noastra cum obisnuia sa fie inainte de trimiterea lui Hristos sa moara la Canal, sa-l inghita Dunarea cum l-o inghitit pestele urias pe proroc, iar in familia noastra Mama a murit, insa Felix este cel mort in vreme ce ea este vie ca o ciocarlie, iar inima mea este un portret al Mamei mele, iar inima ei este dintotdeauna un portret al Anei. FOAME ISTOVIRE UMILINŢĂ. (îmi cer scuze pentru mottouri, dar cartea aceasta a fost hărtănită de câinii cuiva). Motto: “Biserica Greco-catolica (Unita cu Roma), cea de a doua biserica nationala, cu 1,5 milioane de aderenti, a fost interzisa in octombrie 1948. Un numar redus de preoti au semnat declaratia de trecere la ortodoxie. Pentru ca au refuzat, episcopii si preotii au fost arestati, li s-a dat domiciliu obligatoriu in manastirile ortodoxe si, in cele din urma, au fost dusi la Sighet. Biserica a functionat in clandestinitate, in locul prelatilor arestati fiind numiti altii, in petore, care treptat erau si ei arestati. Primul dintre episcopii morti in captivitate a fost Vasile Aftenie (in 1950, in timpul anchetei, la Ministerul de Interne). La Sighet au murit Ioan Suciu, Traian Frentiu si Tit-Liviu Chinezu. Episcopul Iuliu Hossu, care a citit proclamatia de la Alba Iulia, in cadrul marii adunari de la Unirea cu Tara, a murit in 1970, la scurt timp dupa eliberarea din manastirea Caldarusani.” Copyright © 1994 - 2009 Fundatia Academia Civica “In octombrie-noiembrie 1950 au fost transportati la Sighet si 45-50 de episcopi si preoti greco-catolici si romano-catolici. Penitenciarul era considerat "unitate de munca speciala", cunoscuta sub numele de "colonia Dunarea ", dar era, in realitate, un loc de exterminare pentru elitele tarii si in acelasi timp un loc sigur, de unde nu se putea fugi, frontiera Uniunii Sovietice fiind situata la mai putin de doi kilometri. Detinutii erau tinuti in conditii insalubre, hraniti mizerabil, opriti de a se intinde ziua pe paturile din celulele fara incalzire. Nu aveau voie sa priveasca pe fereastra (cei ce nu se supuneau erau pedepsiti sa stea la "neagra" si "sura", celule de tip carcera, fara lumina). Intr-un tarziu, la geamuri au fost puse obloane, incat se putea vedea numai cerul. Umilinta si batjocora faceau parte din programul de exterminare.” Copyright © 1994 - 2009 Fundatia Academia Civica “La Sighet, demnitarilor în reverendă li s-a încredinţat măturatul închisorii. Deşi menită să-i umilească, îndeletnicirea nu i-a coborât. Au putut astfel să fie mărturisitorii din urmă ai tragediilor petrecute în ferecatele celule ale închisorii. Au putut să spună Tatăl nostru muribunzilor şi celor aflaţi în deznădejde, au dus lumina mântuirii în întunericul temniţei.” MEMORIALUL DURERII “In anii '50, Ministerul de Interne a cautat, la cererea partidului, sa lichideze pe toti virtualii adversari ai regimului.Astfel a fost inventata "retinerea administrativa ", fara mandat, ancheta si proces. Sub pretextul "reeducarii prin munca", sute de mii de oameni au fost ridicati si trimisi pe diverse santiere de lucru, unde erau supusi unui regim de exterminare prin foame, istovire si umilinta.” Copyright © 1994 2009 Fundatia Academia Civica “Hossu îmbrăcat în zeghe?” Eminenţa Sa cardinalul dr. Alexandru Todea “Şi el a spus: pentru Domnul, obişnuia să zică cuvântul acesta, fără să răspundă nimic.” Eminenţa Sa cardinalul dr. Alexandru Todea “Dar am iertat pe toţi, au fost ultimele lui cuvinte, am iertat şi, oriunde mă vei pomeni, am o rugăminte, să spui că am iertat pe toţi şi numai binele le doresc şi mai ales Dumnezeu să le mântuiască sufletul, pentru această iertare să coboare Dumnezeu ajutorul său peste ţara aceasta, care începe să fie atât de nenorocită.” Eminenţa Sa cardinalul dr. Alexandru Todea “…sunt lucruri pe care mintea unui om nu şi le poate imagina.”

Constantin Barbu Pater noster flash -Pater noster qui es in caelis es sanctificetur nomen tuum veniat regnum tuum fiat voluntas tua sicut in caelo et in terra panem nostrum subersubstantialem da nobis hodie et dimmite nobis debita nostra sicut et nos dimisimus debitores nostris et ne inducas nos in temptationem sed libera nos a malo. Domnul să te binecuvânteze în ceasul acesta, copilaşule, spuse un deţinut îmbrăcat în haine vărgate şi purtând o acoperitoare de cap deasemenea vărgată care stătea în picioare lângă un bolnav care stătea întins pe jos pe o pătură într-o celulă friguroasă în care nu se afla nici un pat. Deţinutul era un ins de un metru optzecipatru în înălţime, cu părul cărunt, fruntea lată, faţa ovală, cu un nas şi gură regulate, deasupra bărbiei normale; avea ochii castanii sub sprâncenele normale, urechile erau deasemenea normale iar pe faţa ovală mustaţa şi barba erau rase. În mâini ţinea o mătură şi lângă piciorul stâng avea o găleată mare de tablă ruginită în care se afla un făraş cu coada ruptă. Găleata era plină pe treisferturi cu praf. -Amin, spuse muribundul care în timp ce preotul deţinut spusese rugăciunea stătuse pe pat cu bărbia în piept şi ochii închişi însă cu o expresie de bucurie tinerească pe chipul subnutrit şi îmbătrânit. Eminenţa Voastră, mult mi-a mai plăcut latina ca licean, da, domnule. Vă mulţumesc, aţi adus o bucurie unui cadavru. Doamna doctor şi îngerii. Povestire dedicată frăţiorului meu avortat. Era puţină zăpadă pe Carităţii, una din străzile rezidenţiale ale oraşului. Amurgea şi strada începea câte puţin să se albăstrească. Strada era nespus de frumoasă cu case mari, luxoase, opere de arhitectură. Era cu atât mai frumoasă cu cât mai era o noapte şi se intra în săptămâna Crăciunului. Dar într-una din case, la numărul 2, casa într-adevăr cea mai frumoasă, Crăciunul se sfârşea imediat după poartă. Deşi nu exista nici o diferenţă vizibilă între casa cea frumoasă şi cele învecinate, în plan invizibil suferinţa acoperea totul cu talazurile ei parcă nemărginite, izolând casa de restul lumii încă murmurând colindul sărbătorilor, ca de pe fundul unei mări de parcă str. Carităţii nr. 2 ar fi fost un loc pierdut pentru totdeauna asemeni Titanicului sub valuri imense, mai mari decât uriaşele meduze, mai mari decât giganticele negre cozi de balene orca, mai mare decât constelaţiile expresioniste pe care nici unul dintre noi nu le atinge decât în vise. Casa frumoasă de pe strada Carităţii era unul din cercurile concentrice ale infernului pentru un suflet bătrân şi uitat, un infern zidit cu propriile mâini, din proprii bani, din propria muncă de medic de chiuretaje. Casa aceasta frumoasă era infernul doamnei doctor Felicia Sprie, era locul unei suferinţe extreme ce nu poate încăpea în acest biet introitus de povestire. Într-adevăr privit din perspectiva acestei case întregul oraş era parcă unul din oraşele habsburge ale Recviemului latin al lui Wolfgang Gottlieb Amadeus Mozart, un oraş în care zăpada era uneori veşnică şi stelele erau lacrimi. În curtea casei lângă poartă stăteau rânduite nenumărate sticle scumpe de alcool, goale. Tot conţinutul lor trecuse prin inima doamnei doctor Felicia, anesteziindu-i sufletul pentru încă o noapte şi încă una şi iarăşi una şi iarăşi una, îngenunchiindu-i sufletul în faţa uitării. Pe strada Carităţii era seară de safir şi avea să fie noapte de safir negru. Deja era seara acum şi avea să fie noapte. Avea să fie întuneric şi ea în cele din urmă va renunţa să vegheze, obosită şi singură în toată casa aceea uriaşă şi se va pune în pat sperând că va dormi. Sperând ca va trece şi o noapte liniştită peste sufletul ei bătrân. Sperând, încă sperând. Sperând că poate noaptea aceasta nu vor veni. Doamna doctor Felicia stătea la masa din bucătărie plângând. Amintindu-şi tăcerea care venea la ea noaptea, tăcerea lor. Amintindu-şi cum, stând în pat, sperând că va putea să doarmă cum tăcerea venea la ea. Cum intră pe sub pervaz sute de îngeri, micuţi cu hăinuţă albă. Toţi de aceeaşi înălţime. Intră şi prin uşa pe care se asigurase înainte că o închisese. Vin sute, poate mii de îngeri, la căpătâiul patului ei umplând camera de tăcere în timp ce ea bea sticlă după sticlă râcâind etichetele. Toţi tac şi o privesc şi deşi sunt nişte îngeri cereşti, frumoşi, au o tristeţe tăcută pecum celei purtate de copilul Søren Kierkegaard care parcă spune că asemeni fetiţei cu chibrituri din povestea lui Andersen că nu se gândesc la frumuseţe. Sunt îngeri coborâţi din cer dar nu au ochi, în loc de ochi au două găvane goale. Şi toţi o privesc cu găvanele goale, tăcând. Şi după ce bea două sticle, două sticle jumătate pleacă, ieşind pe sub pervaz şi prin uşă. Şi rămâne în sfârşit singură, doar sticla o mai are în mână şi doar amintirea îngerilor în suflet. Uneori spera ca poate va bea atât încât va ajunge în comă şi va muri fiindcă e singură în toată casa. Alteori se gândea oare ce bloc din oraş e mai înalt, de pe care va putea pleca dintre îngerii aceştia nevinovaţi care tac în jurul ei, privind-o fără ochi. Doamna doctor Felicia stătea la masa din bucătărie pe care nu se afla decât o sticlă de rom gândindu-se că încă nu e aşa de rău, mai rău va fi la noapte când vor veni iarăşi şi o vor privi cu ochii lor goi. Atunci va fi un iad, pe care nu ştia cât îl mai putea suporta. Un iad fără uşi. Când va privi în jurul camerei vor fi acolo, toţi îngerii aceia nevinovaţi, alţi inocenţi masacraţi de ea şi de toţi părinţii lor. Felicia tresări ridicându-şi capul de pe braţul întins pe masa lungă din bucătărie şi privi în jur. Era seara de Ajunul Crăciunului. Visase. Privi prin fereastră poarta încercând să-şi amintească dacă o încuiase. Avusese un vis urât. Nu avea chef de colindători. Visul ei urât. Casa asta pustie, sufletul ăsta vid sunt antipozii colindelor, se gândi. Îngrozitorul vis al vieţii ei. Dar totuşi era o schimbare, în vis era ca înainte. De fapt acum nu mai era ca-n vis. Trecutul o schimbase. Îşi ceruse iertare. Îşi ceruse iertare de la fiecare copil avortat în parte. Îşi ceruse iertare de la mii de copii. Îşi ceruse iertare de la Dumnezeu. Îşi ceruse iertare de la Dumnezeu care e doar unul. Totul se schimbase nu? Îşi ceruse iertare! Îşi ceruse iertare ca un om îngropat de viu. Da, da… Seara de Ajun trecu la masa din bucătărie cu o sticlă de băutură nedesfăcută uitată înainte. Nu mai băuse nimic de aproape trei zile. Aţipi iarăşi puţin fără să-şi dea seama, cu capul pe masă. Într-un târziu se ridică şi merse cu paşi târşâiţi prin sufragerie, urcă treptele merse pe coridor intră în camera ei de dormit închise uşa după ea şi se puse cu un oftat disperat în pat. Îi părea rău, îi părea atât de rău. Atunci nu-şi dăduse seama ce face, doar acum când nu ma pai putea face nimic vedea ce sunt avorturile de fapt, un genocid. Acum îşi amintea nenumărate feţe de oameni care veniseră la ea la cabinet de-a lungul anilor şi chipurile lor îi bântuiau sufletul aşa cum uneori se plimba şi ea prin casă, deznădăjduită. Îi părea atât de rău. Preotul ăla sectar pe care îl chemase la ea cu ceva timp în urmă îi spusese să se roage lui Dumnezeu. Îi spusese o propoziţie din Biblie: “Veniţi la Mine voi toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă pentru sufletele voastre.” Dumnezeu a spus asta. Cine e Dumnezeu, care e toată treaba asta cu Dumnezeu? De ce toţi oamenii vorbesc despre El? Cine e Dumnezeul ăsta? Stând în pat disperată, cu moartea infiltrându-i încet puţinele vise care îi mai rămăseseră spuse câteva cuvinte şi în timp ce auzi nişte colindători trecând pe stradă şi apoi cântând la familia doamnei Rohianu sufletul i se sparse în constelaţii umplând camera de aştri şi lumină de stele. Simţea o mare bucurie, ar fi vrut să meargă afară şi să le spună colindătorilor să vină şi la casa ei dar nu prea putea, era siderată privind micuţele stele răspândite prin aerul camerei ei, privind sufletul ei, privind în sufletul ei. Camera ei era presărată de stele adunate în constelaţii tridimensionale, cele mai mari strălucind geometric în cruce gradată, având între ele talazuri de praf stelar. Sufletul ei era un mic univers conţinut în vidul parcă fără margini al camerei ei. Putea distinge câteva constelaţii din cerul sufletului ei. Un crin în şase colţuri, o cruce grecească, un peşte care îi umplea toată camera şi o constelaţie sferică precum o stea uriaşă făcută dintr-o aglomerare de alte stele. Însă toate aceste stele şi constelaţii erau nemişcate, de fapt se mişcau

imperceptibil, asemeni universului. Totul era atât de minunat încât nu poate fi povestit. Sufletul ei era înaintea ei în noapte, luminând întunericul încăperii asemeni unui cer înstelat, pâlpâind. Totul era atât de minunat încât nu poate fi povestit. Putea distinge câteva constelaţii din cerul sufletului ei. Sufletul i se sparse în constelaţii umplând camera de aştri şi lumină de stele. Şi iarăşi intrară. Intrară pe sub pervaz sute de îngeri, micuţi cu hăinuţă albă. Toţi de aceeaşi înălţime. Intră şi prin uşa pe care se asigurase înainte că o închisese. Vin sute, poate mii de îngeri, la căpătâiul patului ei umplând camera de tăcere în timp ce ea altădată bea sticlă după sticlă râcâind etichetele. Toţi tac şi o privesc şi deşi sunt nişte îngeri cereşti, frumoşi, au o tristeţe tăcută pecum celei purtate de copilul Søren Kierkegaard care parcă spune că asemeni fetiţei cu chibrituri din povestea lui Andersen că nu se gândesc la frumuseţe. Sunt îngeri coborâţi din cer dar nu au ochi, în loc de ochi au două găvane goale. Şi toţi o privesc cu găvanele goale, tăcând. Şi în Seara de Ajun în camera ei fără brad împodobit şi fără instalaţie pâlpâiau stelele sufletului ei şi îngerii trecutului ei. Camera ei strălucea ca o epifanie şi doamna doctor Felicia spuse asemeni odată bietei Dalida, însă pentru altceva: -Iertaţi-mă! Îngerii dădură din aripile lor acoperite de pene albe şi se ridicară pe rând în văzduhul camerei. Merseră la constelaţiile care izvorâseră din sufletul femeii. Luară câte o stea în palmă, apoi alta şi şi le puseră în găvanele goale, văzând. Văzând acum cu ochi de îngeri, celeşti. Acum erau îngeri ca toţi îngerii. Toţi acum vedeau şi zburând printre constelaţiile din încăpere începură să cânte cu glasuri cristaline de copii un colind nemaiauzit, un colind de lacrimi şi bucurie, serioşi asemeni unor copilaşi, însă veseli cum pot fi doar copiii şi dând din aripi. Nu ştia în ce limbă cântă dar îi înţelegea. Tradus era un singur vers: Auzi-i pe îngeri cântând. Semăna foarte mult cu un cântec copilăresc, o colindă cântată de copiii Pământului în Seara de Ajun de Naştere. Însă ei sunt îngeri coborâţi din cer şi în loc de ochi au câte două stele, căci stelele sunt ochii îngerilor. Doamnei doctor Felicia i se păru că parcă mai aude frumosul colind al îngerilor când îngerii plecară de la ea pentru totdeauna ca să se întoarcă în cer şi stelele rămase asemeni portocalelor rămase pe ramurile bradului de Crăciun i se întoarseră iarăşi în piept şi totul se stinse, luminile dispărând şi camera femeii cufundându-se în întuneric şi nemaifiind luminată decât de pâlpâirea tainică a cerului înstelat de Decembrie. Doamna doctor adormi suspinând prin somn cu obrazul încă murdar de lacrimi uscate. Fusese iertată. Mes tretntre trois anes. Pentru Măriuca. M-am născut într-o bibliotecă. Viața mea a început în jurul prânzului zilei de luni, 29 martie 1982, la maternitatea din orașul meu, Hațeg, deși întotdeauna am crezut că a început cu mult mai devreme. Pe părinții mei îi cheamă Valeria și Constantin. Fiind copil de profesori franceză-română-latină, iar tatăl meu fiind poetul Raul Constantinescu, dintotdeauna mi-am imaginat viața mea prin poezie, și mă vedeam pe mine ca un om al cărui scris îl face să nu mai aibă nevoie să muncească. Primele poezii le-am “scris” la vârsta de trei ani, în 1985, deci se poate spune că sunt poet optzecist. Poemul “Vaca și vițelul”, este din acel an. La cinci ani am învățat câteva litere de tipar, în special ale prenumelui meu și K și Y și S pe care le foloseam să scriu pe carnetele de poet ale lui tata și caietele de programe ale mamei unul din numele de alint “FEKYS”, de cele mai multe ori scriind literele inversat iar uneori chiar de la dreapta la stânga. De citit nu am învățat nu am învățat decât la școală deși etc. Iar pe clasa a doua datorită unuia dintre frații mei care mi-a citit primele pagini din “Tom Sawyer” am devenit fan Mark Twain. Până la sfârșitul clasei a doua citisem “Tom” iar și iar, și “Aventurile lui Hucleberry Finn” de șapte ori. Viața mea se sfârșește aici; așa am devenit scriitor. I know for some thime what I have been waiting for from eternity, for the end of time and of Man as we experience Man. I am a candle flame that wants to levitate. Prefer să trăiesc izbit de pietre decât într-un acvariu de 30° C, sunt o amoebă. Până acum din istorie avem înregistrări, oriunde, doar ale omului dialectic. Dialectica trebuie înțeleasă și lăsată în urmă de un om non-dialectic, care nu ar fi un robot sau un consumator lipsit de simțire, și Isus din Nazareth a fost până la urmă un om non-dialectic. Joc asociere liberă - o suprafață de hârtie x, două călimări și două tușiere ambele de culori diferite, și două seturi de ștampile cu literele alfabetului. A scrie un cuvânt, B scrie primul cuvânt care i-a venit în minte când a citit cuvântul scris de A, pe urmă A scrie primul cuvânt care i-a venit în minte când a citit cuvântul scris de B, și tot așa până se împrietenesc, se disprețuiesc sau se plictisesc. joc filozofic pentru adolescenți - un om de plastic transparent care se poate desface și în el se pot băga piese de plastic: creierul, întreg, sau doar cerebelul, sau doar un lob, drept sau stâng, lobul frontal normal sau atrofiat la jumătate, inima, plămânii, stomacul, ficatul, etc. Jocul constă în descrierea fiecărui tip de om, și când ajungi la omul suprem, să zicem, să-ți pui întrebarea ce lipsește? Îmi amintesc cu drag de niște studenți macedoneni cărora le-am fost vecin la cămin la Cluj, în Hașdeu XVI. Unul era macedonean credincios, iar celălalt era aromân cu tricolorul deasupra patului. Cu aromânul am avut o altercație, după ce și-a încordat mușchii – ceea ce eu nu am :) – și l-am întrebat, fără să realizez bine ce spun, cuvintele venindu-mi foarte ușor, dacă vrea să moară. Apoi ne-am împăcat. Mi-a părut foarte rău pentru ce i-am spus, mai ales după ce am realizat că era aromân. Îl chema Ghioco. Îi scriu numele doar pentru că îl respect și vreau ca și veacurile să-l respecte. Cu celălalt, macedoneanul, care era încă doar în primul an în care învăța doar românește, aveamn discuții duhovnicești, și îi spuneam că Macedonia e una din cele mai faine cărți din lume pentru că Dumnezeu a scris despre ea. El m-a întrebat odată: Ai fost în sihăstrie? - deși arătam mai rău ca Sid Vicious. El fusese. Și poate că și eu am fost. Toată viața. La bloc. United States Of Karma (povestire SF). Aveam o impresie foarte puternică în legătură cu lucrul acesta, o părere pe care nu o mai observam la nimeni altcineva. Priveam în jur la lumea făcută de Dumnezeu şi impresia mea era că parcă noi toţi ne aflăm şi trăim într-un coşmar science-fiction, asemeni distopiilor ce rulau în secolul XX. Nu mai am mult timp aşa că trebuie să închei, omule. Ştii ce se întâmplă, te întreb, pentru cazul că nu ai creierul ars de substanţe sau spălat de informaţie. Unul din puţinii oameni care mai ajung la bătrâneţe şi care de asemenea nu apelează la operaţii de reîntinerire, un om din acesta ciudat mi-a spus odată ceva, când i-am spus că - de nu ar fi fost ceva interzis – mie mi-ar fi plăcut să studiez istoria. Mi-a spus un lucru de care nu ştia dacă era adevărat sau nu, un fel de folclor, pe care el îl auzise în tinereţe de la un alt bătrân care la rândul său îl auzise şi el pe când era tânăr de la un preot, un fel de vraci, într-o vreme când mai existau asemenea oameni. Oamenii aceştia au spus fiecare la timpul său că înainte de începutul lumii noastre exista foarte mult rău în lume. Iar răul era rău. Oamenii au încercat să scape de acel rău. Au spus că răul nu trebuie iertat, - cum spuneau toţi vracii -, ci trebuie eliminat. Apoi politicienii au plătit creierele să gândească şi au combinat filozofia cu informatica. Aşa au apărut circuitele karma. Cât despre asta pot foarte bine să vorbesc, pentru că şi eu sunt unul din oameni, purtătorii de circuite karma. Şi eu voi muri datorită cianurii din pastila ce circuitul tocmai a spart-o în mine. Mor pentru că sunt un păcătos, pentru că am descoperit locul Bisericii Sfântului Mormânt şi m-am rugat acolo, voi fi strivit de USK, fiindcă USK şi karma USK şi ideologia USK sunt infailibile. Creştinii, călugării lama şi spărgătorii, toţi mor la fel, fără diferenţă, - exceptând poate doar diferenţierea de durere, ucişi de karmacipuri, pe Pământul fără iertare şi fără credinţă. În lumea lor noi nu avem nici o iertare, în lumea mea ei au toată iertarea. Singurul lucru pe care nu-l înţeleg e de ce preoţii au trebuit puşi la zidul de execuţie, executaţi împreună cu traficanţii de heroină. Impresia mea începe parcă să se difuzeze asemeni acuarelelor în vreme ce mă sting asemeni unui electric

161 păstrăv asfixiat. Şi eu sunt unul din cei ce vor muri, curând; acum – tremur. A fost odată undeva o țară de argint. Râurile erau de argint. Pomii erau de argint. Păsărelele și trilurile lor erau de argint. Oamenii rupeau flori mari și frumoase, numite orhidee, le topeau și făceau din ele monede cu câte o orhidee de argint pe care le dădeau unii altora pentru alte lucruri din argint. Pentru că ținutul era așa de bogat în argint a fost numit Argentina, fiindcă până și sufletele oamenilor erau de argint turnat în lingouri. Până când veni o fată cu chipul și părul precum curcubeul. Când născu doar ea știe cum un Copil de Aur, toată țara de Argint se prăbuși. Totul deveni ca la începuturi. Cuvânt înainte. S-ar putea spune că pagini ca acestea nu-şi au locul în lumea modernă, însă eu cred că mai degrabă lucrurile despre care vorbesc ele nu-şi mai au locul în lumea modernă. Am scris o povestire, o pretinsă saga aproape de epocă, alegându-mi-l ca erou şi povestitor pe umanistul Mezerzius, personaj real din jurul anului 1500. Deasemenea l-am cadorisit şi cu o indezirabilă atitudine, cumva înclin să cred des întâlnită în epocă, însă nu ştiu dacă această atitudine asupra vieţii pe care i-am construit-o eu în sărăcăciosul meu atelier literar corespunde realităţii. Poate am fost nedrept cu Mezerzius, canonicul de Alba Iulia. Ce ştiu este că istoria este un lucru pe care îl avem cu toţii în comun, iar istoria – fără nici un alt fel de considerent – merită să fie păstrată doar de dragul istoriei. Această povestire nu vrea să spună că în toţi aceşti ani ai trecutului în Transilvania românii au fost băieţii buni, iar celelalte naţiuni au fost băieţi răi, lucrul acesta fiind infirmat de anii de dictatură începând cu dictatura regală din 1938 şi continuând cu toate celelalte până în anul 1989, şi deasemenea şi de politica românească coruptă de după Revoluţie. Ce am căutat în scrierea acestor pagini a fost o recuperare a trecutului românesc, asemănător uneori cu al indienilor de pe vremea Conchistei din America Latină, alteori cu al grecilor din teritoriile Imperiului Otoman, al italienilor de pe fostul teritoriu austriac, ori chiar cu al irlandezilor de dinainte de Saorstát Éireann, un trecut în care noi românii, wlahii, majoritari în Transilvania asemenea după cum negrii sunt majoritari în Africa de Sud ori Africa Neagră, aici pe un pământ pe atât de românesc după cât este pământul sfinţit de martiriu al Armeniei de armenesc, noi ca români ţărani şi ciobani de carieră lucru care dovedeşte că am fost cel mai bine adaptaţi la acest pământ şi că i-am înţeles cel mai bine specificul, am fost secole de-a rândul şerbi ori transfugi, cnezi deveniţi iobagi pentru credinţa lor ori cnezi deromânizaţi deveniţi nobili de marcă ai coroanei, cei mai buni dintre a noştri şi ai altora murind ori fiind chinuiţi fără seamăn pentru libertate, ceva ce nu mai văzuse nimeni dintre ai noştri pe aici până atunci. Filele acestea de manuscris miniat cu cioburi măcinate de lumină vreau să le recuperez pentru istorie şi pentru om, din orice popor ar fi el oriunde ar locui el, cu speranţa că lucurile despre care vorbesc aceste pagini nu-şi vor mai avea locul în nici o lume zidită de om şi că, aşa cum spune Călugărul, de acum orice război şi orice conflict este out of date. Cât despre Ardeal, bineînţeles că este şi al maghiarilor după 1000 de ani de vieţuire pe pământurile acestea, dar daca vrem să ne înţelegem e Dumnezeu cere ca românul să fie ca Traian Dorz şi nu ca Horia Sima şi e de preferat ca şi maghiarii să fie ca Imre Nagy şi nu ca Miklós Horty. La o mie de ani după 1054 cele două alese Doamne, Biserica Apusului şi Biserica Răsăritului şi-au dat în sfârşit sărutarea creştină a păcii şi poate e vremea ca şi noi după 1000 de ani de istorie comună neîntreruptă aici în Ardeal să facem o pace care să dureze şi un viitor comun, să ne dăm Ardealul unii altora şi să-l dăm oricui îl doreşte, fie el de-aici de prin partea locului, ori european sau neozeelandez, că noi ştim că nu degeaba se spune că Ardealul e cel mai frumos loc de pe Pământ. Autorul Transilvania, 15 Martie 2011 Acum să nu vă așteptați să vă și spun povestea lui Mezerzius, Mezerzius c'est moi, toate astea pentru ca aceasta e o lume nu cum incercam noi sa o facem a valorilor noastre ci o lume in care si vagabondul care vine spre tine in parcare incert asemeni unui fiu de zei iti poate fi un prieten, toate depind doar de tine, omule. Cum spune poetul: Iachin menhir , AD 2004, Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor Inspiraţie fugitivă (…) Culori necontinuate de nimeni pe cenuşii pânze acoperite de praf Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă (…) Happening iniţatic desenându-mi o ideogramă pe faţă Pe birou rămurele de busuioc şi pete de culoare Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluţiei franceze Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile Unghie înnegrită de uşa tramvaiului radioul devenit lichid Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului Reflectoare holbate peste iarnă în oraşul devenit ceaţă şi întuneric Statui înţepenite hierofantic printre oglinzi Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip Muze gracile însufleţind templele în paragină Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului Din faruri rotunde efemer ţâşnesc fascicole verzi In intersecţia năclăită de noapte Bărci de gânduri plutesc pe moleculele uitării Alge împotmolind tălpile viselor Mărturia exploziei electrice cirus Prunii livezii îşi şoptesc egloge Văzduh geometric (…) Nori în vârtejurile naşterii apotropaice Sculpturi pop din cuburi de bazalt lipite cu aracet După-amiaza petrecută la fereastră (…) Sprijiniţi în palmele transformate în frunze Triunghi ascuţit ca o rachetă scuturându-şi şuviţele de flăcări Vechi locomotive negre răsturnate precum nişte jucării pe covor Părăsindu-ne plutele înotăm în propriile lacrimi Cadet pe corabia cu nume de pasăre Vântul îmi toceşte muchiile cubiste ale buzelor ce rostesc numele Iubirii (…) Făpturi hidrodinamice plonjând optimist în pâlnii cu mortar Falsă exasperare în faţa arborelui pragmatic Tablouri realizate cu amprente cromatice (…) Bibelouri purtând conversaţii în noapte pe rafturi Culori aşezându-se simplu pe hârtia umedă Seraficul amestecat cu abjecţia daimonic geniu lucrând la normă Valuri sărate îmi inundă cortegiul Pe chip am o meduză ca mască mortuară Din bare de fier nituit un măslin cu frunze ghimpate de plexiglas Ocean cu valuri distincte precum tuşele impresioniste Planeta stratificată arbitrar urletul durerii Pământului Bancnote folosite în loc de cărţi de vizită şi de lanterne Oameni ucişi pentru bani purtând steme de state Moartea insinuându-se printre noi ca unică realitate Lumea a Treia legată în lanţurile lagărului planetar Encefalul atmosferic al Terrei ros de depresie Bolovan turtit înaintând în necunoscut Oraşe invadate de imperii de termite Diptere gri ce-şi depun ouăle în pielea noastră Radiourile liniştindu-ne angoasele întru importantul comerţ Vaţa părăsindu-mă la crepuscul Unul din şamanii comunităţii Revoluţii de catifea înăbuşite cu perne de pluş Pictură în frescă imitând grafitti-uri Frunze de cireş zburlite precum o coafură afrp Evenimente de abia trecute năpădite de mâlul aglomerării prezentului Nisip curgând misterios din cutii de carton (…) Copilăria devenită un situ arheologic Dansul expresionist al frunzelor însufleţite de vânt Picurii de apă spălându-mi praful de pe chip Stele îngropate pe umerii generalilor Noaptea sosind ca o divizie de tancuri Frunze purtate de vânt în deşerturile mantice ale îndoielii Furnicar de stele adunate în jurul matcei De la mii de ani lumină distanţă Pământul strălucind enigmatic Muşte zgâriind hexagonal sticla Circular şir de zile primitive salbă de mărgele străvezii Pleoape arzând tropical lângă clipocitul febrei marine Nisip topit în lingouri Moartea îndepărtată precum următorul week-end Incă o noapte sub cerul pelasg Ziduri surpate cerul nopţii scăpărând ca un vitraliu Legende ţesând trecutul Elicoptere transportând uraniu către centrele de prelucrare (…) Oceanul Arctic inundând Europa Tatuaje incaşe în scoarţa baobabilor Deznădejdea zvâcnind precum un peşte abisal Filozofi încărunţind la orele18 Schelete de uriaşi dinozauri lângă autostradă Lavă încremenind sub elemente Aborigen sfârşit sub soarele pătrat Efemeră argumentaţie a

erorii convingătoare ca o bilă de heroină Docte biblioteci umplute cu tomuri despre greşeală Vieţi trăite doar pentru a umple câteva cărţi sau cd-uri Şi apoi o moarte adesea autoprovocată după un lame destiny Rânduri albastre scrise de fiecare din cei mai mulţi din cei şase miliarde în imponderabilitatea revelaţiei ignorate Aliniamente de zgârie-nori captând feeling-ul genezei şi al primului început Conştiinţa mozartiană a frunzelor Neoplastic Stratocaste Lira electrică pe măsura secolului douăzeci Corzi de aur ce vor amuţi când noi Vom fi acolo şi nu aici Revelaţii paraşutându-se precum trupele de ocupaţie Albastru Ierihon sunând în saxofoanele Harlemului Singurătate strivită ca un pachet de carton Ploaia izbind frunzele copacilor (…) Muşuroaie crescând precum oraşele sub lumina de neon a amurgului Copaci de umbre acoperite de aburul gheţii ochilor noştri Bard rătăcit printre Muze în Parnassos Duh expiator pogorât călcând pe frunzele galbene Din inima mea Surpat zid în jurul templelor greceşti susţinute De aliniamente de furnale în flăcări Suflare de aer cald pe ochi Apa solidificată în aisberguri Transparente ziggurat-uri curgând ca un oras de uriaşe Blocuri către sud Topindu-se tot mai mult şi devenind apă amară Şi întunecată precum fruntea unei surori din Africa Inspiraţia strivind metafizic poeţii Arta devenită o ştiinţă exactă Universul sprijinindu-se pe o singură axiomă Gheizere tradând râuri subterane Meşteşugari medievali reprezentând miracolul în catedrala Cu ferestre mari cât oglinzile de mână Muncitoare jamaicană sub soarele mulatru împletind cântece în păr (…) Imaginea lui Hristos fotografiată în emulsia de sânge a Giulgiului Africii Frunze scuturându-se enigmatic din glastra ikebana Marea Egee înverzind transparent insulele locuite de apostolic Cu tălpi prăfuite Feţele fraţilor noştri înnegrite de lacrimi Nervi scormoniţi exhibiţionist în cadrul noilor isme Muzica de cameră dispărând de pe servere Din lipsă de afişări (…) Oameni dărâmaţi contemplandu-şi degetele încleştate Unghii umplute de pământul aspru al urletului Egoismul narându-şi propriul ego amăgit de tricksteri Sfârşitul strălucind pe muntii Canaanului Prooroci anunţându-ne deznădejdea (…) Consumatori zâmbind cu priviri de zombies Becuri de tungsten falsificand lumina udă a cuvintelor Pagini tipărite industrial conţinând unice clipe de revelaţie Ochi verde smarald străluceşte luna în surdul clipocit cosmic Buze de fildeş murmurând rugăciuni în arhipelaguri oceanice Treime nevăzută Graţie pogorâtă însufleţind lutul Epifanică reflexie a Luminii în luciul frunzelor Nori străjuind ca un cântec brazilian (…) Ritm ciobit oval printre pietrele născute de apa râului Litere străvezii ilustrate de înluminura dimineţii Oameni murind de frig în blocul nostru într-o noapte oarecare de iarnă În care noi ne-am uitat la televizor şi apoi… iţi aminteşti ? Am pornit radioul şi am dat un party Sau mai ţii minte când am mers cu maşina o lună mai tarziu? Şi la punctul giratoriu stătea un tânăr la ocazie Un muncitor, un student, cine ştie ce-o fi fost. Nu l-am luat şi apoi la sfârşitul săptămânii am citit un articol mic În gazeta oraşului în numărul 2128 ianuarie : Un tânăr navetist a fost gasit degerat şi jefuit la sensul Giratoriu. (…) Nori alunecă precum nişte ciudate bărci de pescari Salcâmi niciodată înfloriţi uzi de picurii de cerneală ai nopţii Frunziş încărcat de păsări şi gânduri Muzicalitatea pământului vâjâind în penumbră La vere revolution est prêt a porter Picioarele mi se afundă în răcoroasele frunze ale nopţii Clipesc cu ochi limpezi ca doua pete de acuarele Evanescent personaj de animaţie cu privire indigo Înserarea se manifestă printr-o absenţă Necunoscut strălucind mistic de cealalta parte a ostrovului Jungla strălucind în ochi africani Penele păsărilor îngălbenind în septembrie Ochi arşi de acidul propriilor gânduri Cu ochiul inimii deschis călătoresc către cerurile în revoluţie Rotindu-se amplu sub stralucirea tălpilor Lui Dumnezeu Scoici secretând perle în jurul sidefului zgâriat ostrakon Tristele momente când inima omului devine pură ca un excalibur Marea oglindă a eterului reflectând orbitele Galaxiei Măşti gratuite zâmbind vorace sub stindardul mizeriei Idealişti murind în singurătate Extazul profetizând în magnifică pierdere de sens Cărţi arse în cuptoarele furnalelor Primitivi aborigeni zgâriind grafitti-uri memnotehnice Nesfârşitul născându-se aici printre ocru-ul frunzelor Strălucirea apei la orele 17 dând iluzia creaţiei păstrătoare a negaţiei Solipsiste Universul iluzoriu mutant al Ideii Poet pitoresc precum un bibelou zdrobit pe caldarâm Sunt orbit asemeni unui somn albastru-întunecat scos repede la lumină Noaptea aruncă o altă lumină ce pâlpâie în nervii noştri Având ca umbră mizeria propriei inimi mă las luminat De frunze şi vântul ireversibil Dealurile se cabrează înconjurând oraşul Asemeni unei turme nomade Veşnicii consumatori ctitorind supermarket-uri Trandafiri părăsiţi pe o bancă Martori ai unei întâlniri ratate Blânzi piţigoi morţi de frig iarna Simetrii fasciste înceţoşează muşuroaiele în această zi putredă Iar până la urmă tot ce ramâne e un cantec reggae Fluture acoperit de mici cristale escaladând vertijuri Salcâmii acoperiti cu muşchi şi lacrimi (…) Artă apărând în mod secundar din pură necessitate Muzica devine palpabilă într-o partitură de bemoli Cărţi cad misterios din rafturi alegându-ne Fauna marină înţepenită în pietre Nor fluturând ca un sombrero Din metrou cerul vazut printr-un grilaj Cu păr valuri sarate aed al Lumii a Treia Luminozitatea cerului estompându-se treptat ca pe un dreptunghi Vegetaţia primăverii strălucind ca fosforul De pe spinarea peştilor oceanici Ce muşcă rece Verzi Amurgul clipind în Morse cu ochii lui albaştri Cerul mă sărută cu buze întunecate Protest incizat în copacii de aur nativ ai dezastrului optic Alge şi cochilii îngreunează apa albă a fluxului Peste pietre râul Draperie transparentă precum o respiraţie Lemn închircit într-o creştere a abstractului Angajată într-o dispariţie prematură planeta respiră Sub fulgere matematice Lumina organică strălucind în noi Terra devenită o aglomerare urbană Poemele autorilor romantici înalţându-se în turnuri Prin camera de camin Noaptea străluceşte precum o stea complexă reflectată în mii de oglinzi Frigul mirosului pătruns de raşină al ierburilor din tundră Linii ritmice ale noului neolitic pe chipul planetei Vocea-mi se multiplica în coifuri de fier Deznadejde în fluctuaţii însoţind triburi de clone Mitic păcurar al turmelor de nori Ploaia maschează cu desăvârşire sfârşitul În straturi adânci de şisturi ferigi carbonizate Apriga zbatere a aripilor Timpul înnegrind fereastra Plopi cu frunziş de flăcări luminând precum îngerii (…) Copilăria fluturând grandios zmee în urma Stinse linii de albastru şi lumină ştearsă compunând o operă de artă Ameţeli vâjâind precum un salt boungee-jumping Paradigmă mayaşă scufundându-se în lichidul cuprins de panică Manechine de plastic transportate spre săli de expoziţie În vederea unor hotărâtoare instalaţii Şi acei ochi orbi Care nu vad nici după ce toată lumea a plecat şi au început să Se scrie şi câteva articole pentru reviste şi snobism Şi în paralel ochii mei care nu Îl vad nici acum Când deja exist Şi degetele Lui de lumină mi-au mângâiat fruntea cand am început să fiu Şi în momentul când am să respir pentru ultima oară Am să devin propria respiraţie În rotaţie imperceptibilă Soarele Sentimente patristice acoperindu-ne privirile precum un păr prea lung Comper al Apocalipsei printre pietrele insulelor Remuşcările înaintând în divizii Natura deszăpezită de imaginaţie lângă Sfârşit Vă rog nu mai levitaţi Profilul arhetipal al unei fiole cu penicilină sau al aceleia O cat de valoroase al unui viitor antidot asupra virusului HIV Vindecarea înscrisă într-o formulă chimică Gânduri deznodate la suprafaţa din imponderabilitatea şi hipnoza lirei Note de jazz Monoton lustruind sticla dimineţii Bompres al meditaţiei scufundat în omniprezenta lipsă de zgomote Păsările imprimându-şi caracterele cuneiforme ale aripilor În plastelina atmosferei Fulgerele întruchipeaza nişte albastri plopi cristici Stoluri de flash-uri răsfirându-se planat în pieptul electric al poetului Instrumente muzicale de aramă şi simţământ perpetuu Precum plantele care ies din pământ Cifre arabe Vărsatul de vânt al dezamăgirii primăverii exacte Cerul acoperindu-mă ca un scut de marmură Aglomeraţia de asteroizi densa ca un perete Galaxiile angajate într-un magnetic joc zen Ecoul fântânii parasite încărcându-se de ecouri galbene Navă cosmică făcută din metale galbene Meteor al suferinţei omului în galaxii Diluviunile timpului târâte în abstracte rotaţii Oceane de fosfor aureolând planete în geneză Terra Enigmatica precum un monument de pietre neşlefuite Acoperit de iarbă celestă Cerul pătat de nori Ca şi cum ar sta la pândă Visare înscriind pătrate în raze incerte Rugăciunea şi-a lăsat semnul mâinii

în praful podelei Guri sărutând petalele diafanei atingeri a Ideii Ţipătul vertebrelor depunându-se în sedimente Edificiu de formule algebrice adăpostind cuvintele profeţilor (…) Sub nori pluteşte împietrita maieutică a ratării Pătrat curb zgâriat de colţii primelor zile Înalte statui de fier cu ochii sfărâmaţi de fulgere Cununa din frunzele gândurilor Flirt al abstractei muze Suflet lăsat vraişte în urma vârtejului orb al cunoaşterii Catolice rugăciuni oglindite în sticla vie a ochilor (…) Emoţia nesfârşita a înserării ce întârzie pe ramurile Inca înfrunzite Şi emoţia părăsirii omului de aur Cu ochi adânciţi de idol Statuie care va pândi din orice Babilon În asfinţit fereastră strălucind galben Precum sufletul nostru Liră elenă împrăştiind stoluri de sunete Frunze înconvoiat precum ogivele răzuite în piatră Bolovani eclipsaţi de efortul aripilor În această noapte liniştită precum o pană de curent Ochi sprijiniţi tridimensional de fruntea veşniciei Fulgere ne încunună părul cu aripi albe Arabescul fiinţei cercetându-ne în incandescente valuri Plopi sărutandu-se sub ecranul imaterial al cerului Umbrele amurgului înaintând înăuntrul oglinzilor Şi încăperilor oraşului Pleoapele nopţii zvâcnesc răsărituri Părul vântului spălat în vârtejuri de linişte Suflete fuzionând prin sărut Universul străluceşte în noapte asemeni unui mare oraş(…) Adevărul incendiindu-mă cu o mângâiere inefabilă. Stăpâne vrei să asculți o poveste serioasă? Citește! LITERĂ ORNAMENTALĂ “Nos frater Stephanus prepositus" AJOUKORI OKMANYTAR "Eu nu am nevoie," își tot repeta preotul în minte de o vreme, orele de singurătate în care de un timp privea în gol la pereții acoperiți cu polistiren ai casei abia terminate pe care de fapt nu îi vedea, ori în vreo noapte de prăbușire și întrebări pâlpâind stins de parcă cerul explodat de galaxii ar fi fost doar ecranul unui televizor răsturnat emițând polifonic mii de pericope în puncte și linii de limbaj Morse. "Nu am nevoie de milă," își tot repeta îngrozit, năruit depășit ca părinte, simțindu-și pieptul asemenea uneii bucăți mari, crăpate de gheață scoasă din inima unui mamut găsit în iernile septentrionale, era mort, un zombi în care mai rămăsese viu doar sufletul, o floare de colț, înstelată, crescând în piatra spulberată de sabia heruvimului, măcinată, pisată de flăcări, în piatra tocită de ape a privirii lui, în piatra ucisă de aripi a îngenuncherii sale nevrednice și fără prihană. Ochii îi erau grei ca două pietre cenușii. Era acum asemeni unui colț de munte schimbat în cenușă de ceva mai înalt, ce vreu trăsnet ori de ciocul străveziu de sticlă clocotindă al păsării roc, pasărea aceasta crudă îi luase băiatul, primul său copil în ghearele sale cu tăișurile ascuțite până la invizibilitate, penele sale crescând acum pe fruntea copilului ca o cască de pene a primelor națiuni, copilul său devenind un Vulturaș De Flăcări. Tatăl său spusese azi la sfânta biserică că cei ce primesc învăţătura au spus prin Elihu că D-zeu îi vorbeşte omului prin suferinţă – pentru a-l izbăvi nu pentru a-l distruge. Toţi stăteam împietriţi iar eu mă gândeam: câtă putere e în cuvintele sale, în el, bietul şi binecuvântatul părinte Ioan. Ioan, băieţelul său se juca alergând printre băncile vechi de stejar, în mic înger coborât printre credincioşii bătrâni, bărboşi şi îndureraţi. Cuvintele sale s-au ciocnit unele de altele în biserica veche de două sute cincizeci de ani prin care trecuseră generaţii aproape nenumărate de făpturi, mai înţelepte sau mai ignorante, trăind în bogăţie sau în sărăcie, cu multă durere sau multă fericire, după mila lui Rahmana Savaot. Mă gândeam atunci că nu i-a fost uşor în drama sa să privească cerul boltit ca o catapeteasmă de catedrală, să cheme un răspuns şi să se trezească înconjurat parcă doar de frig, de talazurile de netrecut şi fără număr, întunecate – asemeni unor vitralii în stingeri de amurg – ale cosmosului. Îi simţeam durerea, crudă, o durere asemeni unui ferăstrău mecanic; dacă aş fi putut i-aş fi spus ceva, orice dacă nu aş fi fost o făptură a tăcerii. Sala destul de mică a bisericuţei de ţară era umplută acum cu oameni conştientizaţi de milă; într-un fel era asemeni unui amfiteatru din Imperiul Roman cu băieţelul în mijloc şi cu D-zeul lui IC XC lovindul ca un războinic cu sabia unei tumori cerebrale şi cu tatăl copilului între D-zeu şi copil. Era ceva inexprimabil, ceva ce nici aforismele nici înjurăturile nu pot conţine, ceva ce poate fi întâlnit poate doar în rugăciuni şi poate în psalmii înfrângerii. Un amfiteatru înlăcrimat însă, cum nici un amfiteatru nu a fost vreodată. D-zeu cu fruntea înfinită şi cu ochii în flăcări în luptă cu Ioan, un copilaş, un creştin de şase ani jumate. În seara aceasta de Crăciun biserica era parcă o scena de Irozi, ca o reprezentare pentru copii a unui zbuciumului lui Avraam ca părinte al lui Iov, o ilustrare a unui high concept ce spune: măcar dacă forţa ar folosi la ceva în lupta între Leul din Iuda şi Mielul din Iuda, cum s-a întâmplat pentru un milion şi jumătate de copii în doar câţiva ani ori pentru un milion de oameni în Africa în urmă cu doar câţiva ani, în faţa tuturor acestor mistere ale bolii sau morţii tac, pentru că fiind o făptură a tăcerii nu vorbesc cu excepţia vremii de rugăciune la planton 3 pe zidurile cerului înconjurate de o suferinţă parcă nesfârşită, asemeni Mării Negre izbindu-se de faleză în februarie, spărgându-se în stabilopozii de pe ţărm. În acest an de Crăciun în fereastra preotului a strălucit o lumină înlăcrimată, steaua unui sfeşnic pentru durere, un sfeşnic în care în cei şapte ochi ai lui D-zeu ard lacrimi în afară în noaptea de iarnă asemeni unor stele sacre oglindite în ochii preotului în vreme ce se ruga înaintea cerului plin de tăcere ca de valuri albastre, întunecate. Azi Ioan aprinsese steaua de instalaţie în fereastră, apringând toate luminile; dincolo de fereastră se vedeau în amurgul de iarnă o fabrică desfiinţată şi câteva blocuri părăsite, fără ferestre şi cu pereţii înnegriţi de fum. Copilul stătea singur în fereastra mare şi luminată încercând să găsească o constelaţie pe cer, nereuşind, de parcă ar fi căutat nişte pietricele într-un deşert. Casa lor era o clădire destul de mare, aşezată în mijlocul curţii, zidită de străbunicul său prin anii '60 şi semănând mult cu cea din filmul „Solaris” regizat în 1972 de Andrei Tarkovsky. Curtea presărată de stânci era înconjurată de mesteceni subţiri şi albi, cei mai bătrâni copaci ai pădurii cum spuneau demult oamenii sus prin cătunele risipite pe lângă pâraiele de pe dealuri deasupra Streiului, sus prin codri de sticlă şi plumb. Privirea preotului era o Zi a Memorialului Omului, iar soţia sa stătea cu Ioan în braţe, împietrită asemeni unei Pietá, asemeni unui Julio prăbuşit pe covor. Era Crăciun, un Crăciun ce aprinsese durerea în sfeşnicele inimilor lor iar privirile le ardeau cum niciodată n-au ars ochi de făptură, iar după ce plecă de la fereastra pâlpâindă şi se aşeză pe covorul împrimat cu străzi şi treceri de pietoni, conducând un Hummer mare de tablă pe liniile covorului. Mai departe nu ştiu ce sa întâmplat, sunt momente când şi ochii îngerilor se umplu de lacrimi. Musulmanii spun „În Numele lui Dumnezeu, Cel Milostiv, Îndurat”, iar toate generaţiile de evrei şi toţi creştinii de dinainte de părintele Ioan Ghenadie, toţi s-au rugat lui Rahmana din braţele căruia s-a desprins Cristos cum învăţase şi el la seminar. Întradevăr îndurarea lui D-zeu e cunoscută pe tot pământul, însă acum când îl văd pe Ioan privind „Cars” la Dvdplayer, nu mai pot înţelege nimic. Cât despre părinte era în biroul său încercând să alcătuiască omilia pentru Duminică, cu gândul aiurea, departe asemeni albatrosului prins în furtună. Soţia sa era jos în sufragerie iar acolo nu am avut curajul să privesc, însă cuvântul Domnului e adevărat cum spun grăunţele de aur ale veacurilor strânse în sita învăţăturii, pe pământul acesta care e o albastră cochilie marină în mâinile presărate de nisip ale lui D-zeu, o scoică găsită pe malul mării, seara înainte de asfinţit pentru că asta nu ştie nimeni că D-zeu este un copil; şi în acelaşi timp este şi un bătrân şi un tânăr, toate vârstele se întâlnesc în el, el este izvorul oricărui Amasonnas de spirit, este izvorul care izvorăşte din sine pentru a-şi întoarce fiecare şuviţă de invizibilitate în sine însuşi, asemeni soarelui din Ofir. Pământul se învârteşte în ochiul său iar cuvintele sale, revelaţiile, cuvintele sale sunt asemeni păstrăvilor purtaţi de şuvoaie de lumină ţâşnind ritmic asemeni gheizerelor, păstrăvi pe care fii oamenilor îi smulg de printre ierburi purtate de râu, mâncându-i cruzi, asemeni algelor şi scoicilor lipite de stelele pântecoase şi rotunjite udate de valurile cerurilor. Când m-am întors şi am privit iarăşi asupra casei lor, preotul stătea pe marginea pătuţului lui Ioan care era acoperit sub plapumă pregătindu-se de culcare, îmbrăcat în pijamaua cu trenuleţele din desenele „Locomotiva Thomas”.

162 -...şi copilului i-a dat două aripi de plumb, două aripi albastre, aripi care nu zburau şi care erau foarte grele, spunea povestea. -De ce i le-a dat? întrebă copilul. -Ca să facă din el un înger care să ocrotească asemeni unei icoane. -De ce? întrebă iar copilul. -Nimeni din acele timpuri n-a ştiut de ce, spuse preotul. Azi, într-o zi alb negru cu zăpadă cenuşie, preotul Ghenadie se puse în Dacia sa SuperNova şi merse până la Lugoj, cu nişte treburi, tot peste 90 la oră, oprindu-se şi până la un coleg de şcoală care îl duse şi până la cimitirul evreiesc. Bineînţeles că nu avea pe nimeni acolo aşa că se opri în faţa monumentului cu pietrele puse unele peste altele şi cu flacăra împietrită sub care scria: „MARTIRII DE LA AUSCHWITZ, MEIDANEK, DACHAU, LUBLIN”. Acolo inima lui căzu jos zdrobită ca o piatră pe care o aduci la mormântul unei rude. Deasupra de tot pâlpâia o stea de bronz, luminându-i durerea cu aramă. O rugăciune în care cuvintele au fost desăvârşit înlocuite de durere, rugăciunea unui suflet împietrit de groază asemeni flăcării de bronz a monumentului. Nu o ştia, dar de atunci monumentul martirilor avea să fie locul rugăciunilor lui cele mai profunde şi deznădăjduite, cele patru pietre puse unele peste altele erau ca încă un zid al plângerii, la picioarele căruiia sufletul, - da, sufletul lui era acolo – ardea împietrit. Şi ce scrie cu litere de flăcări între rabin, prietenul său, şi monument, cu litere tridimensionale de vitraliu răspândite printre pietrele funerare este: „Cum este înconjurat Ierusalimul de munţi, aşa înconjoară Domnul pe poporul său de acum şi până în veac.” Preotul ortodox şi memorialul martirilor, două pietre una în faţa celeilalte, iarăşi ochii mei Maghen-David au trebuit să privească în altă parte. Pentru el viaţa devenise un Purgatoriu: -Cum se face că Yab este cel mai cuprinzător arhetip al omului, mai mult decât Avraam ori Adam? De ce inima fiecăruia dintre noi este o părticică din suferinţa sa, spunea încet rabinul privind placa mare de beton a mormântului comun aflat între el şi flacără, înconjurat de tăcere şi invizibilitate, zdrobit, neputincios, deznădăjduit, sprijinindu-şi fruntea de D-zeu. Durerea, asemeni unui potop în munte venise peste el iar sufletul şi-l simţea înauntru, stins, mort – singura lumină din el fiind lumina credinţei, sfeşnicul care nu trebuie niciodată să se stingă, flacără acum pietrificată de durere; aproape că îşi simţea sufletul străin, inima ca o insignă comunistă cu o flacără roşie pe care o poţi arunca oricând vrei. Asemenea lui Iona în peşte nu mai putea decât să se roage folosind chiar cuvintele lui Dzeu în rugăciunea sa. Era târziu şi se însera sub vitraliul albastru al unui cer de sticlă iar preotul rebegit îşi încheie haina şi se pregăti sufleteşte să plece. Îi venea greu, parcă fără să-şi dea seama de ce, inexplicabil, dintotdeauna stătuse aici pentru Ioan, fiul lui Ioan. Venise zdrobit şi pleca dărâmat, doar un singur lucru mai cunoştea, că împotriva lui Dzeu trebuie să apelezi tot la D-zeu. Acum nu mai ştia nimic, golit de orice conţinut şi plin doar de durere era ca un om îngropat de viu în sodă caustică. -„Dar sufletul celor răniţi strigă...” spuse privind strada chagalliană de vitraliu evanescent ce pornea de la picioarele sale. Vizavi era cimitirul romano-catolic, vechi la rândul său, la capătul căruia vânzătoarele de flori funerare, nişte femei simple îmbrobodite cu nişte fulare de pâslă peste căciulile negre, glumeau cu puţinii bărbaţi care vindeau coroane de brad. Îl lăsai pe preot să meargă până la colţul străzii unde îşi parcase maşina, şi zburai pe deasupra oraşului, lăsînd Lugojul în urmă, zburând cu aripile mele naive peste balcanicele sate ale Banatului până înapoi acasă la ei, unde Ioan construia zgîrie-nori din cuburi de lemn pictat. O vecină căreia i se stricase televizorul ei vechi chinezesc venise să asculte emisiunea meteorologică de la radio împreună cu mama lui josîn sufragerie. După puţin timp, cînd Meteo nici nu se sfârşise, Gina, maică-sa, veni val-vîrtej în camera lui şi privindu-l îngrijorată pe băieţel îl întrebă: -Ionuţu, ce faci? -Mă joc. Continuă să-l privească îngrijorată, iar apoi văzând cât de liniştit este, se linişti şi ea şi spuse zîmbind: -O fost cutremur. N-ai văzut candelabrul mişcându-se? După ce bătrâna plecă stătură amândoi la masă, Ioan povestindu-i ultimele întâmplări de la grupa mare de la grădiniţă; erau nişte oameni în necaz, însă erau fericiţi, fericiţi să fie împreună asemeni unor zmeie ce s-au întâlnit în cer încurcându-se unele de altele, rugăciunea fiecăruia conţinînd aceleaşi cuvinte, aceleaşi căderi şi aceeaşi speranţă. În acea seară după ce se întoarse şi preotul avură o seară mai frumoasă decât a multor familii de oameni sănătoşi şi ignoranţi. Pacea venise în casa lor asemeni unei flăcări invizibile, un foc arzînd fără să se mistuie asemeni unui legământ că flacăra nu îi va mistui arzându-le în suflet fără să le mistuiască sufletele iar literele Torei împlinite în Cristos ardeau în privirile lor. Şi totul la un pahar de 7up. Stând acolo în faţa monumentului privi locurile îndepărtate din amintirile sale, turmele de dealuri de sub Retezat pe care se urca în copilărie pe când avea la rândul său vreo şapte-opt ani, o vreme atât de îndepărtată şi de ocrotită parcă de întreagul cosmos, de ce a urmat de parcă ar fi închisă într-un glob de sticlă, un presspapier din acela în care peste dealurile celor două cetăţi picura cu pene kaki-gri de şoimi, alungite semitic asemeni lacrimilor scrise în cartea celor cinci Plângeri. Pornea în jos pe Galbena, unul din cele mai vechi arhetipuri ale poluării, pe lângă sălciile ce majoritatea aveau să fie tăiate mai târziu, treceau şi de puntea care arăta întocmai ca podul suspendat din San Francisco, o reproducere minusculă, asemeni replicii de pe o bancnotă a Statuii Libertăţii, mergea tot pe lângă râul plin de gunoaie, adidaşi desfundaţi de umezeală, oale metalice sparte, sticle de bere străină, ziare putrezite, bucăţi mari de polistiren, pachete decolorate de ţigări, ceasuri deşteptătoare defecte, sticluţe şampon de plastic colorat şi şpreiuri Fa aduse de apă şi împotmolite în răgălii şi bancuri de nisip nămolos. Galbena se îndrepta spre dealuri pe care se urcase întotdeauna din alt loc, pe drumul forestier de lângă cisternele decantare a apei ori încercâd să se urce pe râpa abruptă ce mărginea cariera de piatră de lîngă şosea, unde rîul trecea de ultimul său pod. În pădure era mereu răcoare, cu pământ reavăn, afânat, presărat de ghindă putrezită şi spartă, cu păstrăvi de fag crescîndu-i mari pe trunchiurile jilave, cu cioburi de cer şi nori prin spărturile făcute de porumbei în acoperişul pădurii, locurile acelea erau asemeni unui pământ sacru, asmeni unui templu grecesc presărat de coloane, de la fiecare coloană a lui putându-se culege încă o petală pentru cununa înţelepciunii, însă un templu presărat de coloane fără margini de parcă se afla în biserica-moschee din Córdoba. Urcând apoi, se oprea să răsufle din douăzeci în douăzeci de metri, cu respiraţia întretăiată iar când ajungea sus pe cărarea de pe culme călătoria devenea iarăşi o drumeţie plăcută. Pe prima dinter cele două coline, cea mai mare se afla valul antic de pământ al unei cetăţi pline de mure, unde săpase un arhelog bătrân care locuise în oraş mai încolo de gara ce avea să fie desfinţată mai târziu şi dată unor oameni sărmani. Îl cunoscuse pe bătrân, înalt, cu plete albe aducea cu ceva între Badea Cârţan şi Moş Nicolae. Interiorul valului de pămînt care înconjura partea de sus a dealului era plin de murari înspinaţi de stătea între ei mâncănd şi câteo oră încheiată până se învineţea tot pe mâini şi pe faţă de arăta tot bătut de parcă ar fi întâlnit pe caii lui SânToader, cei mai mari şi mai sălbatici cai din câţi există, mai sălbatici şi decât mustangii indienilor. De acolo poteca ducea spre dealul celălalt unde era fortul maghiar din Evul Mediu. Zidurile turnului erau năruite pe jumătate şi încercase de câteva ori să urce sus pe turn ca să poată privi asupra împrejurimilor ca Prinţul Fericit ori Sfântul Simion Stâlpnicul, observând că şi de sar putea urca jos nu s-ar mai putea da de unul singur. Înainte să crească iarăşi copacii care fuseseră tăiaţi ţn partea de sus a dealului se putea privi de sub turn în jos în vale, pâna în munţii înveşmântaţi în sfinţenia robei albe a viscolului, se vedea petele de lumină a celor trei baraje – Sântămărie cu biserica din vale al cărei turn era asemeni unui exerciţiu geometric cioplit în piatră – veche asemeni unei saga

islandeze -, Păclişa cu parcul mare al spitalului de neuropsihiatrie infantilă şi Ostrov - cu toate satele apărând precum nişte pâlcuri de case adunate în jurul turlelor bisericilor ca oile zgribulite lângă păcurar, cu atunci relativ puţinele maşini de pe autostradă şi majoritatea Dacii ori camioane Roman, celelalte dealuri înconjurau ca nişte gâlme oraşul, Galbena venea spre dealul cetăţii, tăind oraşul în două şi venind de departe dinspre sate. În stânga era fabrica de bere, mai spre oraş abatorul iar în faţă toate străzile oraşului, blocurile îngrămădite unele într-altele asemeni cătunelor lui Generalič. Puţin mai încolo, dincolo de centru, era strada Bisericilor, dincolo de care mai era o biserica asemeni unui Bizanţ după Bizanţ, biserica secuilor, făcută de franciscani. Cu excepţia liceului oraşul nu mai avea cu se măndri, afară de vechea clădire a CEC-ului, unde lucrase mama sa înainte de a merge la studii la Timişoara, şi şcoala numita veche care de fapt era un vechi gimnaziu catolic din secolul XVIII, dacă nu punem la socoteală sinagoga, o clădire gri, pătrată, mică, veche cu tablele Legii cioplite în marmură galbenă sus deasupra uşii sălii principale cu ferstrele oblonite încastrate în pereţi gri, cu gardul pe care imediat după revoluţie apăruse peste noapte una din inscripţiile „Jos Iliescu” - scrisă cu vopsea neagră sau roşie, nu-şi mai aducea aminte – împrăştiate pe câteva din blocurile oraşului, cu scutul lui David pe colţul acoperişului, cu cei doi nuci mari din atât cât mai rămăsese din fosta curte a comunităţii unde stăteau cu chirie evrei săraci din oraş câţi mai rămăseseră după anii '50 şi apoi după anii '60 înainte de demolări şi înconjurată de blocuri din trei părţi. Altceva în pământul acesta presărat de vechi temple de piatră cioplită nu mai era nimic cu excepţia frunzelor celor două parcuri şi pământului celor două cimitire, segregate. În stânga până la unitatea militară de antiaeriană de pe dealul lung de la Sânpetru nu era decât vale, după care se afla gorganul de la Râu de Mori – izvorul chinezilor Cândea numit Mormântul Uriaşului şi Măgura Zimbrului iar în spatele lui începea muntele, tăcut ca un samurai ori un gaon cu sabia ori Scriptura în mâini. Tot filmul acesta îşi rotise pelicula în proiectorul simţirii sale, pe când stătuse în faţa monumentului Holocaustului, în cimitirul evreiesc la Lugoj, amintindu-şi de excursiile misticismului copilăriei sale când ca un nou Jean-Jacques Rousseau ori ca un nou Walden lua calea pădurii, zilele fără sfârşit ale copilăriei sale – una din interminabilele şi minunatele ere geologice ale Pământului. Pe atunci dacă sufletul lui ar fi fost prins în insectarul alb-negru al unei fotografii ar fi trebuit ţinut strâns de aripile sale albe pentru a nu zbura. Micuţul Ioan cântă o priceasnă, rugăciunea de întâmpinare a duminicii pe când stăteau toţi la masă şi afară tocmai se întunecase de tot, universul lăsăndu-se şi peste ziua de roşie în calendar ce trecuse. O pasăre învăluise atunci cu aripile ei fosta biserică greco-catolică din toate părţile de parcă tocmai se aşezase pe un cuib. Pene lungi de rozase gotice din aripile ei indigo intrau pe ferestre, pătrundeau în chivotul şters de praf al altarului în care nimeni nu ştia ce se află, intrau în ferestrele orientate spre Ierusalim dinăuntrul oamenilor, intrau prin podeaua bisericii în pământ arzându-l asemeni acidului clorhidric umplând toată încăperea de fum până când chiar pasărea uriaşă albastră ce clocea biserica şi o învăluise cu aripile ei ajunse să pară asemeni fumului ieşit pe horn şi adunat în jurul casei la sat în serile calde fără vânt. Duminica începuse, cum începuse în fiecare săptămână de sute de ani prin părţile acestea, în 1915 în timpurile Primului Război, pe vremea lui Ferencz Jozsef I. K. A. CS. ES. M. H. S. D. O. AP. KIR, ori în 1895 pe vremea aceluiaşi mai tânăr dar purtând aceeaşi cunună de lauri, ori în 1827 pe vremea regelui Francisc, „FRANCISCUS I. D. G. AUS. IMPERATOR – GAL. LOD. IL. REXA. Λ. 1827. HUN. BOH. LOMB. ET. VEN.”, cum spun inscripţiile de pe banii de argint înnegrit ale imperiului, cu portretul împăratului care se luptase cu Bonaparte, monezi cu care cei de pe vremuri îşi cumpărau mielul de Paşte, vremuri de mâncat gomboţi şi sunet spart de scripcă afumată de timp, minunate arhetipuri ale unui pământ ce era centrul unei roţi ale cărei raze uneau Mitteleuropa cu OST-ul Poloniei şi Maicii Rusii, cu Italia supusă şi vechiul Imperiu Otoman legendară şi nesfârşită sursă de sarailii, halva, diamantine covoare de rugăciune, masline, tămâie pentru cădelniţele preoţilor ortodocşi, romano-catolici sau unieţi, rahat, bragă, alviţă, peşte trecut prin sare ori fumuit, carpete cu Die Entführung aus dem Serail, cafea turcească, tutun turcesc şi incomprehensibile cuvinte turceşti intrate în limbajul cotidian, roată ce adunase la un loc italienii din Veneţia cu nemţii din Slovacia, cu ţigani nomazi strânşi ciotcă în căruţele lor, cu plete şi barbă, cu ţigănci cu salbe în păr mergând dincolo de dealuri în gălăgia muzicii, puradeilor şi câinilor ce se luau după ei prin drumurile din sate, cu evrei adunaţi din toată lumea, atât de categoric diferiţi unii de alţii cum sunt de obicei oamenii, cu rumâni buni în acele vremuri şi proşti care în zilele de sărbătoare ticluiau proverbe. Duminica începuse prin înflorirea smochinului de apartament din glastră după care acvariul improvizat dintr-un borcan vechi al celor trei mrene negre pe care le prinseseră pe Sibişel deveni un lac argintiu şi calm în mijlocul sufrageriei, pe ale cărui margini sclipea jadul viu al frunzelor măslinilor ce crescuseră pe malul apei, zbuciumate de vântul de răsărit al respiraţiei. Bucătăria şi sufrageria casei erau umplute în jumătatea de sus de nor, iar în camerele de la etaj n-ar mai fi putut intra nimeni din cauza furtunii şi flăcărilor, iar pe pereţii tuturor camerelor personajele picturilor se treziseră la viaţă captive însă în spatele ramelor de lemn acoperit cu vopsea albă tablourile asemănându-se unor televizoare. În lacul mare din mijlocul sufrageriei un somn uriaş albastru se dădea la fundul apei aproape transparente iar malurile lacului erau acum acoperite cu pământ reavăn presărat de ghindă. Pereţii casei dispăruseră camera fiind străjuită acum de pădure lucru ce făcea ca încăperea să devină răcoroasă şi să posede o atmosferă de amurg, asemeni interiorului dintr-o catedrală fotografiată în sfumato de ochii unui pelerin care ştie că nu va mai avea ocazia să se întoarcă niciodată în boltele acestei epifanii, ale cărei evanghelii de sticlă reflectă steiul de marmură scobită de după poarta mare de lemn bună pentru o cetate din vremea asediilor medievale în care se află apa sfinţită în care tot pământul şi-a vârât degetele pentru a-şi uda fruntea cu flăcări. Şi tocmai atunci sună telefonul, fiind vărul preotului singurul din familie care părăsise învăţătura Bisericii alegându-şi existenţa unui profesor de biologie evoluţionistă, încercând atât cât stă în puterea unui om să-l încurajeze, în vreme ce părintele îi mulţumea şi ascultându-l privea somnul indigo şi mare cât un Cadillac care stătea în mâlul lacului din sufragerie, cu mustăţile întunecate unduindu-i în direcţia undelor apei, iar pe tavan crescuse deja viţă-de-vie, cu mănunchiuri mari de ciorchini atârnând drepte asemeni turnurilor Sulamitei. După cinci minute părintele Ioan închise telefonul şi rămase în locul în care se afla privind cumva mecanic ţărmul umed al lacului din sufrageria sa ochii observând fără să le vadă cu adevărat bucăţile de ghindă spartă presărate pe malul apei căzute din stejarii ce urcau de e o parte a bălţii iar când îşi întoarse ochii goi dorind să plece văzu trei oameni stând în picioare înaintea sa. Fără să conştientizeze exact ce face a alergat spre ei, i-a pus la masa din bucătărie cu familia sa şi toţi au mâncat pâine neagră cu tărâţe şi carne de somn fript cu saft gros de usturoi şi cu păstrăv de fag scăldat în oţet şi vin. Mâncând nu au prea vorbit auzindu-se doar ciripitul unei ciocârlii ce se oprise la ei în bucătărie pe o ramură uscată de la marginea pădurii. Azi la ora 8 şi 10 dimineaţa preotul Ghenadie tocmai se pregătea să plece de acasă când cineva bătu la uşă, iar când deschise o văzu pe Raluca stând în prag pe treptele de beton în zig-zaguri neacoperite de gresie. Raluca era o femeie zveltă şi totodată masivă, blondă cu o privire verde, într-o nuanţă deschisă asemeni sticlei dacă sticla ar putea avea viaţă ori asemeni apei dacă ar putea fi numit vreun suflet al apei. Purta o haină de blană mare de vulpe argintie vânată în pământurile arctice cu nasturii albi şi tociţi de os desfăcuţi, pe sub care avea o rochie subţire, albastră. Femeia îl rugă să îi permită să îi vorbească pentru câteva minute, astfel că o invită înăuntru conducând-o la măsuţa de cafea din sufrageria mare în care totul era ca înainte. Raluca îi vorbea, puţin agitat, sărind de la un lucru la altul şi parcă fără nici o logică între subiectele de conversaţie pe care le deschidea doar pentru a le părăsi câteva momente mai târziu. În timp ce vorbeau, pr. Ghenadie se gândea disperat: ce vrea femeia asta cu

mine, nici măcar nu e de pe-aici! Apoi întâmplarea, destinul ori poate doar Raluca aduse vorba de Felix Târlea, fostul ei soţ iar după ce îi pronunţă numele se opri puţin din ciripitul ei chinuit ca lovită de o săgeată. În acele momente nu mai aparţinea speciei umane, era doar o fiinţă rănită având în ochi durerea unei priviri de animal. Se cunoscuseră la un concert în aer liber la Sighişoara de la care au plecat împreună ducându-se pe malul râului de acolo al cărui nume nu îl ştia nici unul din ei, iar apoi s-au plimbat toată seara până noaptea târziu pe îngustele străzi pietruite pe marginea cărora era plin de găşti diferite de adolescenţi majoritatea beţi îmbrăcaţi în blugi rupţi şi murdari de vomă şi sânge legaţi cu lanţuri de câini, care ascultau muzică supărate la casetofoane cu baterii mari, cu mâinile tatuate, în tricouri de cele mai multe ori negre, cu o varietate parcă nefârşită de freze fistichii la modă, câţiva chiar erau adormiţi pe jos în postura fetusului, iar ceilalţi beau şi fumau ţigări proaste sprijiniţi cu spatele de zidurile medievale povestind e străzile gălăgiease asemeni unor berării. Trecuse timpul, ani de zile despărţindu-i unul de celălalt, dar iată că suferinţa ce îi legase asemeni unui lanţ ruginit de carceră nu se desprinsese de ei urmându-i oriunde ca un blestem. O eroină romantică pentru toate târfele din oraş, avea un farmec personal, ceva ce nu poate fi analizat, un je ne sais qoi care îi înfrumuseţa descompunerea sufletească îşi petrecea toată vremea când dl. Târlea nu era acasă în maşini ori apartamente străine, ori pe străzi. Era o bijuterie autentică şi ieftină, jinduită de cei mai mulţi. Dl. Târlea încărunţise complet la treizeci şi cinci de ani, apăsat de toate câte se întâmplau trecând pe uliţa evreiască a vieţii sale fără nici o speranţă, cu o expresie de suferinţă fără vindecare, de inimă rănită, cu furia unui crin strivit şi aruncat în gunoi. Nu mai era demult respectabilul dl. Târlea, haţegan, nepot de diacon, de mult timp devenise şi se simţea un claun tragic fără nici o speranţă pe pământul acesta. Era patetic. Viaţa ei era o suferinţă de o complexitate infinită asemeni suferinţei Indiei, o suferinţă ce o învăluia asemeni slavei unui nor de abjecţie orice ar fi făcut, în orice ceas al zilei, parcă pierdută pentru eternitate în ea însăşi, singură în propriile simţuri, o suferinţă a plăcerii al cărei izvor era plăcerea şi singură raţiune de a trăi era ceea ce primea de la toţi bărbaţii pe care îi întâlnea. Într-un mod pervers unii oameni o priveau chiar cu admiraţie, exrimându-şi cu un râs vulgar ca ei să fie următorii în timp ce stăteau în vreo speluncă ieftină la o bere acră la halbă. Era frumuseţea şi plăcerea Petroşaniului, o bijuterie căzută pe trotuar la picioarele trecătorilor în bălţile curate de pe asfalt. Cu multă vreme în urmă veniseră aici în judeţ de la Satu Mare, cumpărând un apartament într-unul din blocurile turn cu magazine la parter de lângă gară în Petroşani. Dl. Târlea îşi găsi un serviciu de funcţionar la birourile minei Lonea şi viaţa ar fi trebuit săşi urmeze cursul. Au crezut chiar că sunt fericiţi iarăşi pentru câtăva vreme până când trimis de un coleg de muncă să aducă o mătură dl. Târlea îşi găsi soţia într-una din debaralele de la etajul întâi ale minei, aproape dezbrăcată, printre pline găleţi de apă sau de gunoi în care se aflau cârpe ori făraşe, printre mături strânse grămadă, mopuri, cutii de carton aşezate unele peste altele pline cu ziare, maşini de scris uriaşe şi antice, la lumina pătratului minuscul al unei ferestre potrivită pentru o celulă cu geamul spart şi umplut pe jumătate cu placaj înnegrit şi pătruns de picurii de ploaie, printre cuiere pline cu paltoane jilave, sticle pline de urină, pălării desfundate, haine albastre sau gri de miner decolorate de vreme, bluze vechi demodate ce aparţinuseră unor funcţionari care acum erau demult pensionaţi, călcând pe pachete tercite de ţigări, pe cioburi, împiedicându-se în semiîntuneric de căşti cu lămpaş de subteran, clarinete negre şi acordeoane sparte, de sticluţe goale de votcă de plastic şi şi de sticlă, pe podeaua presărată de excremente uscate de şobolani şi udă lângă unul din pereţi datorită unei ţevi de fier ruginit din instalaţia de apă a clădirii care picura, împreună cu un funcţionar de rang inferior, un individ sordid în stare de ebrietate, iar în timp ce-şi privea îngrozit soţia ea nu făcea decât să-l privească la rândul ei cu privirea ei care îl făcuse să o dorească atât, cu ochii ei uriaşi, fascinaţi, verzi, hipnotici, de pisică sălbatică, imenşi, mai mari parcă de patru ori decât ochii de femeie, cu privirea ei de animal, materializare a vrăjii misterioase ce se afla asupra lor, păzindu-i asemeni unui călău ori asemeni unui djinn încruntat cu un iatagan divin în mână din O Mie Şi Una De Nopţi, manifestare a unei pedepse ori a unui test, Raluca se uita la el cu ochi şi buze de duh păgân, fericită în abjecţie aruncându-i serotonina unei căutături insuficient desprinse din subsolurile propriului ei trup încărcat de sarcini electrice, ochii ei prizonieri între două cosmosuri, captivă în cătuşele mângâierilor şi iubirilor ei neindividuate, îmbrăcată într-o haină neagră asemeni unei preotse a lui Saturn, aruncându-i un zâmbet de credinţă şi abejcţie cu o privire infinită, zăbovindă, imprimată asemeni unei sirene a mării în pelicula de film neorealist italian a vieţii sale, privirea ei de iele supranaturală pregătită să-şi ia zborul însă încă agăţată cu unghiile ei lungi de pământeanul pe care îl devora, scorpie nesăturată încă de trupul de om. După ce o iertă iar şi pe urmă o găsi de multe alte ori ascunsă pe oriunde încăpeau doi oameni, în birouri cu broasca defectă, în garajele de tablă din spatele blocului, în holul apartamentului de vizavi, în taxiuri închiriate, în toaletele infecte ale trenului personal Simeria-Lupeni, pe scena Teatrului din centru adormită la ora cinci dimineaţa, în cabinele camioanelor ce opresc lângă micul parc de la după intrarea în oraş, în casele uriaşe de ţigani ori bordeiele vechi momârlăneşti de la marginea Petroşaniului, în pădure pe când mergeau la grătar cu colegii de serviciu, în microbuzul echipei de rugbi, în barăcile sau Volkswagenurile vechi ale barabelor din colonie, în frigiderul celui de-al doilea restaurant ca mărime din Petroşani, lângă turnurile de pază ale unităţii militare, în rulotele înţepenite pe butuci în care se vindeau langoşi simpli, cu gem ori cu brânză, oprind maşini pe autostrada spre Haţeg, în toaleta discotecii din centru, în canalizarea oraşului, în barurile cu poker şi biliard, în vestiarele stadionului din Aeroport, în veceurile publice, pe bancă vara în parc după ora 1: 30 AM, în ghereta de la poarta minei, în Paroşeni şi toate satele din jurul oraşului, în căminele sordide de nefamilişti din partea celalaltă a oraşului, în camerele supraîncărcate ale căminului studenţesc din Petrila, ascunsă cu un tânăr în pădurile de lângă Jiu la praznicul mănăstirii de la Lainici când lumea umplea poarta mănăstirii cântând cu lumânări în flăcări asemeni săbiilor arhanghelilor în mâini, în Dacia lor crem 1310, în depozitele interminabile ale celei mai mari firme de comerţ cu alimente şi băuturi alcoolice din Valea Jiului, în camera din spate de la cabana Straja, în ringul clubului de box, în toate cinematografele două dintre ele desfiinţate, în discoteca în aer liber din cartierul ţigănesc, în apa murdară a ştrandului, în trei corturi în Poiana Pelegii, în modulele muncitorilor dinspre munte, în benzinării după ora trei dimineaţa, în cabinele de probă din magazinele de haine second-hand, în apa îngheţată a Jiului vara, în atelierele de reparaţii auto, pe aparatura de emisie a postului de radio local, ascunsă după vagonetele pline de cărbuni care ieşeau din mină, la petrecerile cu vodcă de Anul Nou ale băieţilor întorşi din armată de la casele de la periferie, în barăcile cu cornier, în drumurile pline de apă care duc spre pădure, în vechiul autobuz Petroşani-Uricani plin cu navetişti, în cele două lifturi, pe acoperişul sau în subsolul blocului, în impecabilele WC-uri ale băncilor, în şoselele galbene ale autostopului nocturn, în cabinele telefonice cu cartelă, în spatele scenelor improvizate de la festivalurile Văii Jiului, în baia apartamentului lor, în bucătărie în timp ce pregătea spaghete cu brânză şi şuncă, pe canapeaua de la televizor, în spatele uşii de la intrare, pe maşina de spălat ori pe barul din bucătărie, pe pragul uşii când refuza să-i deschidă uşa când venea beată cu cineva la ora două jumate dimineaţa, pe masa din camera de zi, în toate fotoliile din casă, pe masa sa de scris la care îşi scria el eseurile asupra lui Rambam, pe aragazul aprins în care se coceau plăcinte moldoveneşti, deasupra dulapurilor prăbuşite printre hainele doborâte la pământ, în biblioteca răvăşită, în patul conjugal, şi cât ascultaseră împreună melodia din „Ghost” dansând bluz după bluz, acelaşi, la nesfârşit în apartamentul lor trist ruină a familiei lor – degeaba -, după ce trecu o veşnicie în care dl. Târlea simţea că nu mai poate ridica fruntea din pământ oriunde merge ca şi la Satu Mare, după ce fusese parcă o eternitate batjocura şi distracţia întregului sediu de birouri al minei, dl. Târlea se hotărâ să plece iarăşi,

163 altundeva, oriunde. Fusese chiar poreclit în batjocură „Creştinul Dreptmăritor, Jidovul Rătăcitor” şi oriunde mergea era însoţit de o vorbă de duh aruncată în spate-i, de un râs satisfăcut, un rânjet ori de o privire abjectă şi pătrunzătoare asemeni unui cuţit. Atunci veniseră la Haţeg, angajându-se amândoi la fabrica de bere Haţegana de la marginea oraşului cu clădirile ei mari fără ferestre şi cu turnul paralelipipedic şi înalt, cu poarta largă de metal pe care plecau rabe roşii Haţegana cu bere de la trei jumate dimineaţa vizavi de care se afla barul The King construit atunci fără concesionare de teren şi fără autorizaţie de construcţie care avea să fie demolat de către autorităţi mai târziu, ridicat la începutul anilor '90 şi inspirat din Twin Peaks, făcut în întregime din lemn pe autostrada ce ducea înspre Petroşani, după Satu Mare al doilea oraş al infernului său personal, făcând naveta la 5: 50 dimineaţa cu vechiul autobuz fără căldură care apoi fusese scos din uz şi toată lumea din fabrică remarcând, femeile cu regret ori nostalgie iar bărbaţii şi chiar băieţii glumind cu invidie, cât de frumoasă e doamna Raluca Târlea, lucru adevărat căci doamna Raluca era o frumuseţe, cu părul arzându-i blond şi lins asemeni a două aripi de înger alcătuite din migălos aur nativ, cu un nas grecesc perfect, cu ochii ei hipnotici de heruvim, Raluca era un monstru al frumuseţii. În rest, în general aveau o viaţă liniştită; soţia lui avea o personalitate minunată, fiind parcă mereu zâmbitoare şi veselă şi tratându-l cu bunătate. Stătea prin casă îmbrăcată în vreo rochie de blugi, ascultând Capuccino şi citind mereu şi mereu „Alchimistul” în vreme ce pe aragaz clocotea o ciorbă de os afumat, ori mai târziu când se uitau amândoi la televizor la Seinfeld ori la un film de la ora 9 seara „Aventură, Dramă, Dragoste”, ori la sfârşit de săptămână când mergeau în vizită, momente în care Raluca devenea cu adevărat elegantă, în haine de culoare închisă, cu o rochie gri vopsită în model raiat care îi ajungea până la genunchi şi cu cizme negre de piele până la jumătatea de sus a pulpelor, Raluca, „soţia ortodoxului”, făcea să se întoarcă aproape toate capetele după ea, toţi oamenii aceia satisfăcuţi şi blazaţi de la petreceri dorind să o studieze pentru a o comenta între ei. Cea mai frumoasă amintire a lor pe când erau împreună era de după 2000 de pe vremea când făcuseră o excursie în Crimeea – Raluca era de origini amestecate din actualul Cérnivci din Bucovina de Nord – iar acolo pe ţărmurile Mării Negre frumuseţea femei sale ajunsese parcă la zenit. Mult mai frumoasă decât femeile lui Rafael Sanzio, avea o frumuseţe autentică şi ireală în acelaşi timp, o frumuseţe de trup şi de epidermă, purtând părul unei cununi de aur pe cap, lăsându-se asemeni a două aripi galbene dintre care una o ţinea cu mâna dreaptă, cunună metalică, moale, zgâriată gros cu linii uniforme, cu obrajii mari şi albi, cu gura asemeni unei rodii desfăcute în vinul unui sărut zdrobit, cu fruntea parcă asemeni unui pergament alb pregătit pentru un poem sacru, vreo rugăciune de vindecare din America de Sud precolumbiană, cu fruntea ei scufundată în blestem care nu se gândea decât la un singur lucru şi cu privirea ei atât de pură, atât de curată pentru care trebuia să treacă mai mult timp ca să înţelegi ce înseamnă. Purta şi în ziua aceea, chiar când la întoarcere îi făcuse o fotografie stând lângă ancora mare de fier din staţiune cea cu lanţul uriaş, o rochie modernă albastră, culoarea ei, pictată parcă în pete ude de acuarelă ori acoperită de arabescuri purtând parcă pe trupul ei palpitând de femeie însăşi pânza mării, stând cu picioarele în şlapii Nike pe care i-i cumpărase el de la o reprezentanţă goale în mare pe plaja acoperită de pietre şi scoici sparte în spatele ei întinzându-se Marea Neagră, transparentă în care pietrele întunecate alcătuiseră odată un nume, cenuşie, verde, întinsă, cu valurile izbindu-se calm pe ţărmul plin de pietre mari rotunde asemeni ouălor de vultur negru, cu un plescăit ce îi înconjura din toate părţile pe ei şi întreaga plaja, în acea zi răcoroasă până deperte pe mare într-o perspectivă infinită sub cerul gonit de nori, cu soarele dinspre răsărit asemeni unui far marin uriaş, cosmic aprins pe undeva pe un pământ al Armeniei, arătând asemeni Ţarinei Mării, despletită, cu medalionul de aur alb atârnândui pe pieptul dezgolit, cu sutienul şi slipul ei de baie curat pe sub rochie din care poate că fusese blestemat ca destinul să împletească funia care îl va trimite de pe lumea asta ca pe prietenii deznădăjduiţi şi pocăiţi lui Francoi Villon părăsind-o astfel pentru a se recăsători şi aşi continua patimile, ochii ei curaţi din care niciodată nu ieşise vreo lacrimă, ţinându-şi fusta între genunchi pentru a nu fi smulsă de briza puternică a mării, incandescentă asemeni unui înger şi frumoasă asemeni unei sclave, cu zâmbetul ei aparent de fecioară care niciodată nu fusese nici măcar sărutată, zâmbetul ei care o încojura din toate părţile asemeni trenei imperiale a Ecaterinei a II-a cu trupul ei pătat de adulter, murdărit de mâinile tuturor bărbaţilor aproape necunoscuţi care o avuseră şi care rămâneau apoi îndrăgostiţi de ea pe viaţă, - totul în ce o privea era superb chiar şi sufletul ei era perfect, doar după ce trecu mult timp după ce se căsătoriseră putând să observe blestemul din toate aceste renascentiste ori antice perfecţiuni mai târziu ajungând s-o numească cu cinism Prinţesa de Manciuria -, arăta de parcă tocmai ieşise din mare, minunată şi udă în frumuseţea ei asemeni suferinţei unei tragedii greceşti. După vreo şase luni de stat în Haţeg, dl. Târlea înaintă actele de divorţ, lumea neştiind dacă motivul era ceva din trecut ori o altă situaţie prezentă iar după separare Raluca plecă înapoi în Maramureş, la Satu Mare ori poate în Sighet locul unde venise familia ei după război. În timpul divorţului dl. Felix Târlea veni la el căutând un sfat iar părintele Ioan îi dădu exemplul suferinţei lui Avraam care asemeni lui fusese un biet om cu nevastă frumoasă. Viaţa ei era o suferinţă de o complexitate infinită asemeni suferinţei Indiei, o suferinţă ce o învăluia asemeni slavei unui nor de abjecţie orice ar fi făcut, în orice ceas al zilei, parcă pierdută pentru eternitate în ea însăşi, singură în propriile simţuri, o suferinţă a plăcerii al cărei izvor era plăcerea şi singură raţiune de a trăi era ceea ce primea de la toţi bărbaţii pe care îi întâlnea. Într-un mod pervers unii oameni o priveau chiar cu admiraţie, exrimându-şi cu un râs vulgar ca ei să fie următorii în timp ce stăteau în vreo speluncă ieftină la o bere acră la halbă. Era frumuseţea şi plăcerea Petroşaniului, o bijuterie căzută pe trotuar la picioarele trecătorilor în bălţile curate de pe asfalt. O eroină romantică pentru toate târfele din oraş, avea un farmec personal, ceva ce nu poate fi analizat, un je ne sais qoi care îi înfrumuseţa descompunerea sufletească îşi petrecea toată vremea când dl. Târlea nu era acasă în maşini ori apartamente străine, ori pe străzi. Era o bijuterie autentică şi ieftină, jinduită de cei mai mulţi. Dl. Târlea încărunţise complet la treizeci şi cinci de ani, apăsat de toate câte se întâmplau trecând pe uliţa evreiască a vieţii sale fără nici o speranţă, cu o expresie de suferinţă fără vindecare, de inimă rănită, cu furia unui crin strivit şi aruncat în gunoi. Nu mai era demult respectabilul dl. Târlea, haţegan, nepot de diacon, de mult timp devenise şi se simţea un claun tragic fără nici o speranţă pe pământul acesta. Era patetic. Acum stătea aşezată pe colţarul portocaliu în L din dreptul măsuţei de cafea şi al ferestrei cu sfeşnicul cu şapte braţe acum stins în sufrageria luminată de dimineaţa ce abia începuse, în partea de jos a casei încă auzinduse radioul uitat pornit peste noapte, cu o chitară acustică sprijinită pe stâlpul din mijlocul sufrageriei modificate în stil american, cu trepte interioare, iar pe holul de jos toate uşile erau deschise, iar în bucătărie rămăsese pe masă omleta pe care şi-o făcuse şi nu mai avusese timp să o mănânce, câinele lătra afară, iar vecinul de la casa cu turnuleţe de lângă el încerca să-şi repare motorul la microbuzul vechi ambalându-l periodic, Raluca spunându-i că e doar în trecere prin Haţeg spre o prietenă din Petroşani din vremurile când locuiseră acolo anii '97, '98 şi întrebând ce mai face Felix. S-a recăsătorit? Ce face, e fericit? După puţină vreme se ridică să plece şi pe când se îndrepta spre uşa de lemn cafeniu părintele Ioan îi spuse povestea cu preotul care îi spune soţului supărat pe soţie că e de părere ca are dreptate, apoi după ce o ascultă pe soţie îi spune şi ei acelaşi lucru iar pe urmă după ce propria lui nevastă îi atrage atenţia că nu se poate să aibă amândoi dreptate înclină să-i dea dreptate şi ei. Plecară amândoi înspre oraş, părintele Ioan o duse cu maşina în centru şi o lăsă lângă troiţa cu numele eroilor păzită de cele două tunuri de culoare verde închisă din Primul Război Mondial; pe când se îndepărta încă îşi amintea privirea ei infinită, zăbovindă, imprimată asemeni unei sirene a mării în pelicula de aur a unui timbru roşu emis de statul Rusiei, cu cămăşuţa ultramarin închis a rochie vizibilă sub haina groasă de blană cu părul dat acum într-o parte pe fruntea ei imaculată de statuie de

marmură a Afroditei, cu ochii ei uriaşi, fascinaţi, verzi, hipnotici, de pisică sălbatică, imenşi, mai mari parcă de patru ori decât ochii de femeie, cu privirea ei de animal, Raluca era o pasăre rară în Haţegul ăsta agonizant printre frunzele galbene ale lămâiului mare ornamental din farmacia în care intrase pentru a dispărea apoi după câteva secunde între oamenii de pe stradă care parcă se strângeau în jurul ei într-o mulţime pe când el ajunse la vopseaua ştearsă de pe asfalt a celei de-a doua treceri de pietoni. Privirea ei era asemeni privirii personajelor feminine atât de îndrăgostite din Codex Buranus, era o Flora ce îşi pierduse cununa pe câmp, ocrotită doar de singurătatea ei arhetipală şi de părul ei de aur, mai preţios decât grâul din câmpurile de vară. Înconjurată din toate părţile de frigul de ianuarie şi de iarnă cosmică, Raluca era asemeni unei zâne a verii, anacronică, uitată, singură şi minunată, mai frumoasă decât Doamna Di, o femeie care după tot ce a fost venise să spună iartă-mă, iar pe pământul acesta nu mai avea cui, arăta de parcă lămâiul galben şi ofilit era însuşi sufletul ei, ars, sterp şi ignorat. Doar atunci observă fulgii rari de zăpadă. Îi spuse parabola asta dorind să o înveselească şi să o mângâie cu o vorbă înţeleaptă dacă şi-o va aminti şi o va înţelege vreodată, iar apoi Raluca plecă apucându-şi poşeta de piele cu degetele ei fine însă puţin pătate de nicotină cu unghii date doar cu lac semitransparent şi luându-şi rămas bun de la preot, prietenul fostei lor familii, fostul lor prieten salutându-l cu durerea unei priviri de felină rănită, privindu-l cu ochii ei mesmerici de înger captiv în trup de tigroaică siberiană, o femeie damnată de propria ei frumuseţe, anatemizată de propriul ei trup. Noaptea trecută avusese iarăşi visul acela. Era călăuzit de un om foarte bătrân cu lemnul viu al sufletului plin de cercurile concentrice făcute de decenii, care asemeni unui alt Vergilius îl conducea prin lumina şi umbrele din viziunile sale. Erau în aula unei universităţi, înaintea lor se aflau doi oameni, primul dintre ei un om ofarte cărunt şi cu favoriţi mari şi zburliţi şi un om foarte tânăr cu ochii plini de chihlimbar întunecat, cel bătrân având un suflet tânăr iar cel tânăr având un suflet bătrân. Lângă cele două table ale sălii de curs profesor era chiar YHWH. Lecţia nu era una de teologie, demonstraţia în curs fiind asupra unei cărţi a viitorului, o carte transparentă, sferică şi electrică asemeni unui fulger globular. Bătrânul îi spuse preotului: Directorul vede umbra, Stalkerului în întuneric îi răsare lumina, profet e cel ce va vedea şerpuita linie despărţitoare de lumini şi umbre ce le uneşte pe amândouă. Şi se trezise amintindu-şi de Dragomir, fratele său mai mic, Stalkerul din visul său. Dormise parcă pentru eternitate, creierul şi întreg sistemul său nervos umplându-se de lumină şi tăcere. Nu se mai văzuseră demult şi nici nu ştia pe unde mai e Dragomir, plecase. Un somn care îl umpluse pe de-a-ntregul cum este o umlută de vin o sticlă, strălucind parfumat înăuntrul său, în noapte în micul oraş cu străzile pustii pline de ceaţă neputându-se distinge la douăzeci de metri depărtare. Oraşul se ridicase până în nori care treceau grăpaţi printre blocurile cu părţi din tencuială prăbuşite, asfaltul era acoperit de aburul respiraţiei în frig a unui uriaş. Dormea în pat separat de soţia sa, iar în patul său cum stătea inconştient era atâta pace, atât de multă că nici nu o putea cuprinde, mai mult decât somn, mai mult decât odihnă – ceva între lumea de apoi şi nirvana, ştia că toată liniştea este roada măslinului în şase colţuri care crescuse treptat înăuntrul său. Somnul dinăuntrul său era parcă somnul întregului cosmos de la cel dintâi început până la cel din urmă, creierul parcă îi era un fagure mare cu miere difuzând în el asemeni muzicii până departe în podurile palmelor ori în tălpi, parcă era plin până în ochi de ulei de măsline, somnul îl umplea asemeni vibraţiei unui clopot medieval gigantic, umplându-l vibraţii într-o singură gamă şi de tăcere. Afară prin fereastră un felinar de stradă strălucea asemeni lunii, unei luni pline, galbene lumina descopunându-i-se asmeni unui curcubeu în cercuri concentrice, galbene ca cele ale felinarelor de noapte pictate în tablourile lui van Gogh. Era o noapte binecuvântată, cel puţin pentru el, oboseala făcând ca statul în pat să pară o plăcere ieşită din comun, simţindu-şi toate oasele parcă zdrobite şi fărâmiţate, amestecate cu bucăţi mari de sare neagră de salină, un colecţionar de vise, un şaman saşiu plecat prin univers în căutarea păcii ca un copil în prima zi de şcoală care şi-a pierdut numele pe scări. El şi Dragomir fuseseră doi copii nedespărţiţi, acum abia dacă mai ştiau unul de celălalt câte ceva. Ultima dată când mai auzise ceva de la el, îi trimisese o vedere de Crăciun din nordul Indiei, din Dharamsala. În cartea poştală îi spunea în câteva rânduri de suferinţă anesteziată că mersese acolo ca să scrie o carte şi că intenţiona să rămână până o va termina nu ştia când va fi asta. Vederea francată cu un timbru cu harta Indiei era cu cel de-al 14-lea Dalai lama ţinând o eşarfă albă în mâinile ridicate ca şi cum ar urma să o pună pe gâtul privitorului. Îi trimisese şi o fotografie pe care o făcuse împreună cu un grup de călugări lamaici tibetani, din care îi arunca un zâmbet larg asemănător cu blitzurile zâmbetelor celorlalţi oameni din imagine. Citise de mai multe ori cartea poştală şi privise câteva minute fotografia dupa care scrise pe spatele ei: „Dragomir al meu e fericit dar trebuie să nu se îndepărteze prea mult de geamandură.”, după care i-o trimisese înapoi. Pusese în colet şi cubul Rubik pe care Dragomir îl demontase şi-l reconstruise când era în vârstă de aproximativ cincisprezece ani. Cubul i-l trimisese cu pătrăţelele colorate amestecate. În unele nopţi părea că nu are să se mai facă zi nicodată şi că doar va dormi până la sfârşitul timpului cu creierul pulsând de lumină asemeni pieptului de porumbel călător adormit în cer, cu toată această electrică furtună dinăuntrul său care îl acoperea cu şiroaie calde de apă şi sare, sufletul său era asemeni unui lac zbicit de ploaie în care peşti uriaşi, mitici se mişcau în ascuţite unghiuri geometrice, mrene, crapi, ori păstrăvi cât un om, iar duşul zgomotos al ploii trecea asupra lui asemeni unei imateriale mâini divine. Era atâta electricitate în el că dacă lua ceainicul pântecos de email cu ceai fierbinte şi-l ţinea în palma deschisă ceaiul clocotea. Somnul acesta atotputernic îl pătrundea din toate părţile asemeni unui duh, vindecându-i toate abcesele şi liniştindu-i orice durere, în el găsise sfinţenia naturii şi fotosinteza invizibilului, era asemeni unei cochilii pline. Se simţea de parcă trupul său ar fi fost un chivot pentru un Excalibur, care-şi aştepta deja de secole războinicul sacru, posesor ursit al spadei şi învingător predestinat al războiului după cum scriu bătrâni înţelepţi ai pământului în codexurile lor miniate cu aur şi purpură. Sufletul său devenise în mod misterios o sabie veche cu lama asemeni unei file argintii de manuscris acoperit de litere şi cu mânerul gravat în opalit şi aramă în pătrate şi linii de aur şi ambră. Cum pot să se plângă oamenii se gândea părintele Ioan în vis de tăcerea cosmosului, de tăcerea câmpului cu flori uscate de spini din jurul oraşelor când cuvinte au fost spuse de pământ, au izvorât, au răsărit asemeni firelor de iarbă din pământ şi oamenii leau auzit ca pe nişte poveşti spuse de uriaşi? Atâtea cuvinte spuse unele după altele ni se învălmăşesc în bulboanele inimilor, atâtea meditaţii asupra lor se aplatizează suprafeţele asemeni tăurilor de apă îngheţată din munte. Când cuvintelor le-au crescut aripile au venit la noi, ce avem nevoie să facem e să le lăsăm să ne clocească ouăle capetelor, să ne clocească minţile până se vor naşte alte păsări, care vom fi noi, să ne clocească creierele până când din ele va porni embrionul adevărului asemeni unei stele. În visul său auzea muzica universului, în visul său i se deschise urechea dreaptă de către o mână de înger auzind toate lucrurile despre care nu trebuie să se spună de îngeri ori de muritori. Sufletul său avea viteza unui avion cu reacţie navigând deasupra ostrovurilor somnului cu senzaţia de chitară electrică rătăcită într-o samba melancolică asemeni ploii din ochii lui închişi şi orbi, cu pleoapele lipite de viziuni parcă pentru totdeauna, forevăr cum spune românul. Era un boţ de carne pus pe frecvenţa a ceva mai înalt, - de acolo de unde vin vulturii -, aici jos în genunile numite pământ acoperit de oraşe şi stele purpurii tăiate în granit prăbuşinduse din structura de rezistenţă a cerului. Somnul acesta îl făcea să se recompună din cenuşa a tot ce reprezenta, a tot ce fusese vreodată, transmutându-i eşecurile şi învingerile în credinţă, şi ştia că nu el e cel mai important personaj al vieţii lui; ajunsese la halta ebraică Eben Ezer pe drumul său dar mai

departe din mijlocul crucii greceşti nu ştia ce ar putea fi şi observase de ceva timp că merge prin întuneric la lumina galaxiei şi a ochilor săi înstelaţi pe care îi primise dintr-o mână necunsocută. Totuşi se simţea de parcă trupul îi era de nisip spuberat de vânt, orice frică şi orice dorinţă destrămându-se asemeni pâclei ce învăluieşte satele dinspre Grădişte dimineaţa. Prin vis auzi o frântură tradusă simultan de o voce de femeie la laptopul uitat pornit pe un playlist nativamerican: - „It's a tragedy.” („Este o tragedie”) „It ain't a tragedy for me.” („Nu-i o tragedie pentru mine”) „It's not a tragedy?” („Nu este o tragedie?”) „It's a everyday life to a Lakota.” („E viaţa de zi cu zi pentru un Lakota.”) - , după care adormi iarăşi, profund asemeni unei pietre uriaşă roasă de apă în munte. Era asemeni unui urs adormit pe malul râului îngheţat iarna în zăpadă, veşnic şi sfânt asemeni pinilor acoperiţi de zăpadă ca făina de deasupra lui, inconştient şi viu în viscolul care îl acoperea treptat cu zăpadă şi lumină, înconjurat de îngeri în asemănarea unor pene incandescente căzute din aripile unui Phoenix, era ca un râu îngheţat înaripat de flăcări, un urs ars de zăpadă, iar în vis solitudinea şi sufletul naturii ce îl urmau ca pe un suflet romantic oriunde asemeni unor urme în nisip ori în pădurea ninsă era un zimbru alb rătăcit în iarnă, adormit cu fruntea în braţul de zăpadă al lui D-zeu asemeni unui copil binecuvânat de Yashua, cum se spune mai nou în Ţara Sfântă, era nimic, risipindu-se treptat în invizibil asemeni cernelei în apa de lângă mal a unui râu, o furnică pornită într-o călătorie în jurul pământului, mereu învins precum un sclav celt din Irlanda, învingător însă prin înfrângere asemeni unui om, orice frică şi orice dorinţă destrămându-se din urna de cenuşă a inimii sale asemeni primăverii încununate cu frunze şi flori care iarăşi şi iarăşi aduce aerul tremurat şi înlăcrimat, un om de argilă spartă în somnul era inconştient, neînţelegând pelicula bleu proiectată de cineva în inima sa pâlpâindă asemeni unui vechi televizor cu lămpi, dormind agitat şi profund asemeni unui iepure de câmp închis pentru totdeauna într-o cuşcă zăbrelită. Dormea, scufundat în undele ample ale somnului precum natura e scufundată în apele cosmosului. În visul său, în acea stare de inconştienţă era una cu cartea Yab. Pentru el cartea aceasta de Ketubim era cel mai enigmatic text ce omenirea l-a scris vreodată mai misterios decât nepătrunsa saga despre arderea lui Njall ori despre Gisli cel scos în afara legii, era cheia întregii probleme a fiinţei. O rumega de ani de zile fără să i se poată părea că înaintează măcar un pas spre marginea veşnicului orizont, la fel ca scandinavilor de pe Kon Tiki. Acum pe când dormea adânc asemeni unui pui de pisică ori unui căţeluş miţos de urs sus în schitul vreunui bârlog înspre munte, cartea Yab, pe care încercase so pătrundă, s-o memoreze, să opereze cu ea ca şi cu un cub, un con şi o sferă – se recompunea în el, fiecare neînsemnată picătură din sângele lui transformându-se într-o literă a cărţii, într-un alef ori un bet, ghimel ori dalet, al cărei mesaj era însuşi sufletul său, al cărui suflet era privirea dinaintea oglinzii care era el însuşi. În pat, măcinat şi malaxat de somn, cu picioarele ieşindu-i din dună ca dintr-o haină antică, cu perna Art Nouveau strivindu-i faţa, ca palma unui prieten, în loc de ochi având două gogoloaie de miere, îşi uitase şi numele însă cartea Yab palpita în el, extinzându-se cu fiecare respiraţie, asemeni unei infecţii cunoscând-o şi prin somn la 2: 41 dimineaţa cum îşi cunoaşte un meşter instalator tipurile de fileturi şi materialele de ţevi. Încercase odată să o citească şi să o recitească până o va înţelege şi crezuse că o să crape, mai curând decât să reuşească să înţeleagă ceva din ea. Pe de altă parte ştia că nimic nu stă deasupra ei, nici în universul nostru micşorat de fiecare zi ce trece, nici în Tanach de origine fiind singura carte pur artistică, unică, scrisă de o mînă divină în orice tradiţie, fie ea ebraică, islamică ori creştină. Gândurile acestea i se învălmăşeau în minte în creme ce era profund adormit întins în patul său cu o mână atingând cu degetele răsfirate mocheta şi cu gura puţin întredeschisă. Acum în dormitor în difuzoarele laptopului se auzea un cântec în versuri neînţelese al indienilor americani, sunetele în dezintegrare ale unor lumi pierdute parcă pentru totdeauna, a unor vârste ingenue ale omenirii, descoperitorii porumbului laolaltă cu vânătorii de urşi, de bizoni şi balene pierind în întuneric ori lumină la fel cum înaintea lor pieriseră misterioşii vânători de mamuţi şi rinoceri glaciari. O muzică minunată, deasemenea o expresie a unui regret, regretul că deşi am pierit, deşi iată că nu mai sunt pământul pe care obişnuiam să hoinăresc nu a rămas acelaşi, dar totodată un cântec de victorie: victoria invizibilului, învingător, indestructibil asemeni lui Socrate condamnat la moarte ori asemeni lui Tenzin Gyatso exilat din ţărâna care l-a născut. Pe monitorul subţire al computerului portabil linia vişinie a filmuleţului de YouTube se extindea treptat tot mai mult spre dreapta, secundele şi minutele schimbându-se şi înlocuindu-se unele pe altele odată cu succedarea undelor cântecului care umpleau dormitorul aflat la etajul casei scufundate afară în ceaţă şi noapte. Yab. Poemul epic al unui om în viaţa căruia este multă dreptate şi multă suferinţă dar mai presus de orice Iov e povestea unui om singur cu D-zeu a cărui singură şansă de vindecare e la D-zeu, vindecare care năvăleşte din cer asemeni furtunii care era veşmântul lui D-zeu, picurii ei amestecându-se cu lacrimile-i căzute în mormanul de gunoi amestecat cu cenuşă pe care stătuse aproape pe toată durata textului. Nu fiecare om e Yab dar Yab e fiecare om. Teologia creştinilor de multe ori înclină să nu spună nimic, însă cea mai veche Scriptură mărturiseşte că uneori lui D-zeu îi place să-i zdrobească pe unii din cei pe care-i alege şi să le provoace suferinţă, lucru la care tanaimii şi amoraimii Talmudului tac şi dau din capetele prăfuite de cenuşa şi ţărâna aruncată în văzduh de cei de dinaintea lor. D-zeu e un geniu preromantic iar poemele sale muzicale sunt structurate în actele suferinţei, morţii şi graţiei dozate într-un număr aproape nesfârşit de variante, poeme atât de vii încât atunci când le contemplăm în toată frumuseţea lor uneori ne dau lacrimile după obiceiul împământenit printre oameni. Prin vise într-o stare de iluminare soporifică pr. Onu îşi aminti cum merse la şcoală cândva prin anii de după 1980 ţinând în mână o filă ruptă de Talmud pe care i-o dăduse un evreu bătrân ce îşi rupsese aproape un sfert de Mişna pentru a da fiecărui copil de evreu una sau două pagini acoperite de arabescuri întrepătrunse de scriere ornamentală asemeni unor kible islamice migălos lucrate în piatră moale, bătrânul dorind probabil ca iudaismul lor din România Roşie să nu dispară, dând pagini şi la copiii de goim pentru că de bătrâneţe dăduse în mintea copiilor şi nu-i mai deosebea. Mersese atunci cu foaia în mână dorind să o arate lui Ştefan şi Victor, colegii săi de clasă pe când era în primul sau al doilea an de şcoală primară. Când se întorsese, mama sa spusese: -Nu trebuia să mergi, Onu. Putea să te vadă un copil şi să te pârască. Nu este voie. Îşi amintea cum îi răspunsese spunându-i o naivitate şi cum după alţi câţiva ani, după ce comunismul căzuse mama sa îi spuse zâmbind: -Acum poţi să crezi. Acum e voie. La un moment dat lui Onu în somnul său i se rupse filmul nemaivisând şi nemaigândindu-se la nimic, inert ca un sac de cartofi. Afară în strada circulată de automobile în noapte cerul era întunecat de parcă ar fi avut o singură stea, un ciob de itraliu albastru stins şi picurând în întuneric asemeni ţurţurilor de gheaţă pe cale dea se topi aliniaţi pe streşinile de tablă ale gardurilor zidite de e echea Uliţă a Grecilor, strada de negustori vechiul centru al oraşului cu hardughii de case cu porţi mari de lemn deasupra cărora vegheau un Pan încornorat cu coarne de berbec ori de un Hermes cu coiful înaripat cu aripi de ipsos. Dormea atât de adânc că ochii îi încolţiră asemeni a două cepe ori asemeni a doi sâmburi de strugure al căror vrej se agăţă de cer iar acum atârna între iad şi rai agăţat de nori de firul de viţă de vie încolţit în individuaţia privirii sale, dus de vânt spre munte odată cu corăbiile cerului. Din când în când de afară se auzeau petarde aruncate de adolescenţii mult prea ameţiţi ce se întorceau din cluburile de noapte ori din birturi. Ceaţa intra în balconul deschis al dormitorului de la etajul casei înconjurând-o parcă asemeni unui nor, ca pe o corabie învăluită de pâcla din largul mării, învăluind oraşul ca o respiraţie în ger, difuzând în univers ca pâlpâirea unei dureri şterse. Noaptea îl înconjura cu aripile ei din toate părţile asemeni unei

164 muzici, asmeni sunetului unui clopot ceresc agăţat ca talangă cu clinchet spart la gâtul sacrului viţel zidit din cioburi de aur de ani lumină care este universul. Se auzeau lătrăturile unei haite de câini vagabonzi pornind în căutarea a noi şi noi containere de gunoaie în care să reuşească cumva să se urce şi al căror conţinut să-l răvăşească cu boturile lor lihnite, a căror respiraţie se amesteca în noapte cu aburul ce scufundase tot oraşul în tenebre, în penumbrele sepia ale unor vederi tipărite acum optzeci de ani, când omul avea alte chipuri. E străzi felinarele electrice aruncau pete de lumini şi umbre omogen răspândite pe suprafeţe întinse pe asfaltul negru şi acoperit de un strat fin de apă, subţire ca aluatul de tăieţei de casă. Pe antena aşezată pe balustrada balconului se aciuase un corb mare cu ambele aripi rănite. Pasărea mare şi neagră avea ambele aripi străpunse de parcă ar fi fost răstignită pe doi pari iar noaptea se trezea şi începea să croncănească tânguitor, plângând. Era şi el unul de-al lor, un veghetor al durerii care naşte mărgăritarul. Dormise parcă pentru eternitate, creierul şi întreg sistemul său nervos umplându-se de lumină şi tăcere. Nu se mai văzuseră demult şi nici nu ştia pe unde mai e Dragomir, plecase. Un somn care îl umpluse pe de-a-ntregul cum este o umlută de vin o sticlă, strălucind parfumat înăuntrul său, în noapte în micul oraş cu străzile pustii pline de ceaţă neputându-se distinge la douăzeci de metri depărtare. Oraşul se ridicase până în nori care treceau grăpaţi printre blocurile cu părţi din tencuială prăbuşite, asfaltul era acoperit de aburul respiraţiei în frig a unui uriaş. Dormea în pat separat de soţia sa, iar în patul său cum stătea inconştient era atâta pace, atât de multă că nici nu o putea cuprinde, mai mult decât somn, mai mult decât odihnă – ceva între lumea de apoi şi nirvana, ştia cătoată liniştea este roada măslinului în şase colţuri care crescuse treptat înăuntrul său. Somnul dinăuntrul său era parcă somnul întregului cosmos de la cel dintâi început până la cel din urmă, creierul parcă îi era un fagure mare cu miere difuzând în el asemeni muzicii până departe în podurile palmelor ori în tălpi, parcă era plin până în ochi de ulei de măsline, somnul îl umplea asemeni vibraţiei unui clopot medieval gigantic, umplându-l vibraţii într-o singură gamă şi de tăcere. Era călăuzit de un om foarte bătrân cu lemnul viu al sufletului plin de cercurile concentrice făcute de decenii, care asemeni unui alt Vergilius îl conducea prin lumina şi umbrele din viziunile sale. Erau în aula unei universităţi, înaintea lor se aflau doi oameni, primul dintre ei un om ofarte cărunt şi cu favoriţi mari şi zburliţi şi un om foarte tânăr cu ochii plini de chihlimbar întunecat, cel bătrân având un suflet tânăr iar cel tânăr având un suflet bătrân. Lângă cele două table ale sălii de curs profesor era chiar YHWH. Lecţia nu era una de teologie, demonstraţia în curs fiind asupra unei cărţi a viitorului, o carte transparentă, sferică şi electrică asemeni unui fulger globular. Bătrânul îi spuse preotului: Directorul vede umbra, Stalkerului în întuneric îi răsare lumina, profet e cel ce va vedea şerpuita linie despărţitoare de lumini şi umbre ce le uneşte pe amândouă. Şi se trezise amintindu-şi de Dragomir, fratele său mai mic, Stalkerul din visul său. În unele nopţi părea că nu are să se mai facă zi nicodată şi că doar va dormi până la sfârşitul timpului cu creierul pulsând de lumină asemeni pieptului de porumbel călător adormit în cer, cu toată această electrică furtună dinăuntrul său care îl acoperea cu şiroaie calde de apă şi sare, sufletul său era asemeni unui lac zbicit de ploaie în care peşti uriaşi, mitici se mişcau în ascuţite unghiuri geometrice, mrene, crapi, ori păstrăvi cât un om, iar duşul zgomotos al ploii trecea asupra lui asemeni unei imateriale mâini divine. Era atâta electricitate în el că dacă lua ceainicul pântecos de email cu ceai fierbinte şi-l ţinea în palma deschisă ceaiul clocotea. Somnul acesta atotputernic îl pătrundea din toate părţile asemeni unui duh, vindecându-i toate abcesele şi liniştindu-i orice durere, în el găsise sfinţenia naturii şi fotosinteza invizibilului, era asemeni unei cochilii pline. Se simţea de parcă trupul său ar fi fost un chivot pentru un Excalibur, care-şi aştepta deja de secole războinicul sacru, posesor ursit al spadei şi învingător predestinat al războiului după cum scriu bătrâni înţelepţi ai pământului în codexurile lor miniate cu aur şi purpură. Sufletul său devenise în mod misterios o sabie veche cu lama asemeni unei file argintii de manuscris acoperit de litere şi cu mânerul gravat în opalit şi aramă în pătrate şi linii de aur şi ambră. Mergând cu maşina la Deva, Onu trecu pe străduţa din spate a vechiului său liceu de sub cetate, cea pe care se afla internatul, o clădire veche, mare, cu un acoperiş masiv şi două etaje cu câte patru ferestre pe laturi şi cu un clopot vechi agăţat la mezaninul dinspre etaje în partea dinspre curtea şcolii, clădire înconjurată cu un gard metalic vechi de fier rorjat şi rotunjit încastrat în stâlpi zidiţi din cărămizi roşii, o construcţie tipică pentru perioada în care Deva ca şi restul Transilvaniei fusese provincie a Austro-Ungariei. La parter se aflau cantina unde un soldat foarte bătrân care luptase în Primul Război Mondial şi fusese cazat în camera pedagogului o săptămână şi jumătate îi ridicase pe toţi adolescenţii aceia bălaşiani - majoritatea copii de mineri comunişti din Valea Jiului în picioare - după care spusese o rugăciune, probabil singurul care nu se ridicase în picioare la masă fusese Mustafa, un băiat turc şi duşurile nefuncţionale, la etajul întâi se aflau săli de clasă unde internii ţineau meditaţiile dupămasa, iar la cel de-al doilea internatul. Aici fusese dus de mama sa în anii '90 pe când avea doar 14 ani şi lăsat singur în mijlocul abjecţiei. Viaţa lui în interiorul instituţei acesteia fusese o tortură întro vree în care era doar un copil dar toate acestea nu mai contează. Ce poate fi spus e că viaţa lui aici unde fusese trimis la un frate mult mai mare şi mai deştept uneori decât era cazul se asemănase foarte mult cu cea a lui Davy din primul volum al romanului „David Copperfield” cu deosebirea că pentru el nu se găsise în acei ani nici un Steerforth, ori dacă vreţi Steerforth pentru el fusese chiar D-zeu care îşi manifesta inexlicabil prezenţa prin crucea uneori aurie alteori argintie pe care o vedea pe un spate de bloc prin fereastra camerei 3 sau 101, puteţi săi spuneţi cum vreţi, singurul loc de unde şi iadul şi acea cruce deveneau vizibile. În fine ce a trecut să fie uitat însă ştia că pe tot pământul acesta şi D-zeu şi karma, chiar şi Allah Însuşi, dau de zece ori ai mult oamenilor din ceea ce au avut ei de dat altora. Când D-zeu presară jarul credinţei pe sinapsele de pânză de păianjen ale fiinţei, viul trebuie ori să se transmute ori să se mistuie, iar revelaţia era o compasiune în 7 variaţiuni pentru toţi, pumnii se împrăştie în pământ în vreme ce sufletul învăluieşte Pământul într-un sărut sacru. Automobilul trecu pe lângă clădirea antícă a internatului şi după ce Onu aruncă o privire fugară celui de-al doilea geam din dreapta, înalt şi încadrat de o bordură albă, lăsă internatul în urmă, ajungând la intersecţia cu Calul Bălan, Biblioteca Judeţeană şi parcul cetăţii. Internatul rămăsese în urmă undeva pe o stradă circulată doar de elevi şi uitată, al cărei nume îl ai ştie doar D-zeu, singurul vrednic în a şti ceva în ce-i priveşte pe oameni fie că aceştia fură meseria secretului iubirii, fie că nu. Iar pe piatra tombală a prietenie lor probabil că Dzeu va scrie că la ce a folosit toată inima lui dacă nu a avut inte, şi la ce a folosit toată deşteptăciunea lor incontestabilă dacă atunci când au avut ocazia au ales să fie roboţi şi n-au apăsat pe întrerupătoarele inimii pentru a-şi aprinde bulbii lor de lumină. Tocmai trecea prin faţa intrării în parc unde se află vechea statuie a lui Decebal, când un om ai în vârstă de pe trotuar îi făcu semn să oprească, după care deschise portiera urcând înăuntru pe locul din dreapta. În poală, mâinile îi tremurau. -În sfârşit, venişi. Eu tocmai mi-am terminat plimbarea. Hai la mine, nevastă-mea a făcut niște fleici, îi spuse omul după ce urcă în maşină. Merseră şi mâncară fleicile discutând în acelaşi timp şi proiectul pe care amicul lui îl pusese pe tapet. Dl. Octav Popa era un bogătan cu două afaceri profitabile în Deva în centrul oraşului şi în satele Romos şi Căstău, în partea Orăştiei la care dorea să mai adauge şi proiectul unei noi biserici pentru care vedea în pr. Ioan noul lui preot. Dl. Popa fusese într-adevăr sprijinul cel mai cald şi mai solid pe care pr. Onu şi familia lui îl primiseră în situaţia groaznică prin care treceau şi îi venea greu să abordeze chestiunea prea în uşor, deşi în alte circumstanţe probabil că ar fi privit lucrurile altfel, aşa cum era relaţiile între ei erau destul de încurcate lucru ce-l făcea să se întrebe în definitiv ce ar fi negativ la încă o biserică, una ostășească. Pe la

patru şi jumătate după-amiaza, pr. Ioan merse la maşina lui parcată afară lângă Hummer-ul băiatului dl.-ui Octav, condus de dl. Octav Popa, îşi strânseră mâna şi pr. plecă înapoi spre casă pe drum trebuind să aştepte destul de mult la Sântuhalm şi apoi la intersecţie la Simeria Veche căci un sens al drumului era în reparaţii în două locuri pe distanţe destul de lungi. Când în sfârşit ajunse acasă era obosit, frânt de drum şi stând în bucătărie cu spatele la calorifer cu o ciorbă fierbinte în faţă. Pe drum îngheţase, de mai multă vreme unul din geamurile maşinii nu se mai închidea bine. Pr. Onu stătea la masă iar învăţătura se extindea superb în jurul său, îl învăluia cu aripi de lumină lichidă presărată de vâne de flăcări, arătând ca o pagină de Scriptură cu comentarii răspândită spaţial în cele trei dimensiuni ale trupului, înconjurându-l cu un univers pe punctul de a se naşte ori poate a muri, cu imense aglomerări de stele reflectate în privirea tânărului preot cu obrazul ras, cu o mie şi unu de vitralii împrejmuindu-l din toate părţile, imagini sacre învăluindu-l cu invizibile cântece a căror substanţă erau însăşi flăcările care nu-l părăseau niciodată şi în care inima lui murea şi era înviată de Eliahu cu fiecare bătaie. Tora primită de Ioan Apostolul din mâinile lui Moise era prezentă în bucătăria lui ca un foc etern aprins pentru vegherea eroilor, un foc imagist, cosmic pulsând asemeni inimii încă vii smulse dintr-un cerb doborât în pădure, cu flăcări prelungi de cioburi de icoană şi tăioase asemeni firelor de iarbă, cu flăcări alungite, ondulate şi tocite asemeni săbiilor din epoca bronzului, cu flăcări sanctificate de pietate, cu flăcări aruncând umbre romantice, cu flăcări ibseniene şi tolstoiene, în ale căror lumini orice femeie este o Caterina din Siena imprimată în bijuteria imprimată în tuş în trei nuanţe şi hârtie tipografică emisă de statul Vaticanului la cinci secole de la sanctificare, flăcări în a căror arhitectură vei rămâne neuitat, bărbat, bătrân, copil, veşnic, kennig. Când termină ciorba din farfurie se apucă să dea cu aspiratorul pe mocheta albastră gri şi pe cele două trepte din sufragerie tot parterul casei fiind plin de vuietul aspiratorului. Tocmai curăţa sub masa de sticlă când auzi pe cineva sunând la uşă. Opri aspiratorul sprijinind tubul de plastic pe altă latură a stâlpului de beton din mijlocul sufrageriei, unde se afla şi chitara lui acustică după care merse şi deschise uşa învitându-l înăuntru pe bunicul său, care stătea în picioare pe trepte, un om foarte bătrân cu o privire albastră intensă ca privirea de vitraliu şi clară ca o privire de copil; bunicul său era un om cum se purtau oamenii pe vremuri dintre toţi ceilalţi care mai rămăseseră după nesfârşitele rotiri ale pământului doar Gheorghe de la Toteşti stându-i alături. Bătrânul era de la Bacău de unde era şi fostul episcop, copilul pădurarului unui boier mare, cu moşii întinse şi adunatele unele lângă altele ca oile pe ploaie că numai într-o zi cât îi de lungă o zi de vară şi cu calul o dovedeai să-i dai roata. Trăgea bătrânu-său cu sănătatea şi mătănea la ea că era un moşneag dar mai ales de când căzuse odată dintr-un camion şi-şi rupsese spata sus lucru urât ce-i dădea junghiuri din sfârşitul ploios de septembrie până spre începutul însorit de mai. Pe atunci era încadrat în muncă, era mai tânăr, la fabrică şi plecase cu bicicleta Ucraina la trei jumate dupămasa acasă. Nici nu se îndepărtase mult că-l ajunseră mucitorii sus într-o remorcă, într-o maşină Tatra şi-l siliră să urce. La o groapă un muncitor fu tras din remorcă de-l apucă pe el strâns de-l doborî pe cadrul camionului de-şi rupse el omoplatul rău de tot, în trei sau patru cioburi de osul nu i se mai sudă niciodată la loc da mâna o putea mişca, din umăr. Şi acum venise după medicamente, parcă avea gheaţă în umăr. Ceva mai târziu după ce bătrânul plecă vuietul aspiratorului reîncepu să se audă, asurzitor, triumfător peste liniştea dinainte. Afară în stradă se întunecase şi felinarul electric de sus de pe stâlp era ca o pâlpâire slabă prin ceaţa albastră şi friguroasă venită odată cu amurgul de iarnă, bacovian asemeni unor stampe ale minunilor citadine ale Naturii, imprimării ale stanţelor caligrafiate cu tuş, ulei şi caractere de plumb prin cărţile fără înţelepciune ale erei moderne, titluri care ne-au vexat de generaţii până când am început lent să uităm ce înseamnă. Privind pe fereastră în stradă văzu oraşul înserându-se. Stătea poate de destul de mult timp acolo în faţa geamului albastru când în faţa ochilor săi un tânăr traversând strada în fugă fu trântit la pământ de o maşină care luase curba în viteză rămânând lat la pământ, mort, pentru a se ridica apoi şi a-şi continua drumul după ce aripa invizibilă a Iernii, acestei sfinte din calendar, îngheţate şi sacre asemeni Duhului lui D-zeu îl atinse ca o mână răcoroasă de mamă ce îţi atinge fruntea de copil arsă de febră. Pr. Onu stătea la fereastră gândindu-se că o întrebare bună este ce te ţine treaz noaptea, dar poate că una apropiată ei poate fi ce este existenţa fără pasiune, fiinţarea fără euforie, era preotul aşa că trebuia să-şi pună astfel de întrebări spre deosebire de credincioşii lui liberi ca păsările şi albinele văzduhului, simţindu-se cât mai bine pe plajă la Tel-Aviv ori o la Vama Veche la petreceri cu firimituri de pâine unse cu muştar, vodcă şi „Jurnalul bolivian” în buzunarul de la piept la cămaşă. Da, mama sa ca şi alte doamne respectabile nu admiseseră existenţa unei Fiinţe Mai Înalte până nu-i dăduse voie Partidul Comunist Român, şi de fapt Partidul nu-i dăduse voie, îi dăduseră voie nişte tineri inconştienţi târâţi de emoţii care au aprins lumânări în faţa Catedralei Cu Uşile Încuiate şi au îngenuncheat pe asfalt la serviciul propriei înmormântări cu automatele în coaste şi iau dat voie să creadă în D-zeu după ce au murit. Ioan însă nu era aşa, el s-ar fi arătat de acord cu nişte fruntaşi utecişti numai dacă ar fi vrut să-şi bată joc de ei, însă era deja mult timp trecut de când nu mai obişnuia să râdă de oamenii simpli şi atotştiutori. Iar bineînţeles că răspunsul este cum scria pe Youtube: ţine-ţi inima în flăcări pentru că la om ce contează este inima. Stătea singur la fereastra indigo în nivelul oranj al casei sale arătând asemeni unei structuri mondrianiene cu pătrate de culori diferite aprinzându-se la punctele de intersectare şi casa era atât de plină de pace de parcă acoperişul i-ar fi fost făcut din stuf înnegrit de ploi şi ars de stele căzătoare iar în apa de la demisolul casei înotau tăcut o mulţime de peşti, mrene, crapi, caraşi, baboi, peşti întunecaţi, albaştri, pântecoşi, indigo, acoperiţi de solzi exfoliaţi din pietre semipreţioase cu valuri albicioase de lavă pietrificată. Peştii erau lungi şi ascuţiţi, geometrici, cu cozi mari asemeni mânerelor de piepteni de fildeş folosiţi de oamenii Antichităţii, cu înotătoarele dorsale ascuţite şi tăioase asemeni unor lame de ras, cu ochi de fosfor negru şi cu boturile acoperite de dinţi mărunţi, peşti care se intersectau în demisolul întunecat plin cu apă până aproape de tavan într-o suită de unghiuri, tinzând spre două triunghiuri echilaterale perfect intersectate şi spre o altă formă, nedelsuşită în ape în clarobscur şi reflexe, o reprezentare a deznădejdii şi mântuirii, nepătrunsă. Erau acolo toate soiurile de peşti şi peştişori de apă dulce laolaltă cu toţi tritonii şi peştii tropicali ce reuşiseră să scape prin reţeau de canalizare din toate acvariile şi borcanele de sticlă pline cu apă ale lumii, acolo era paradisul peştisorilor de aur. Îşi amintea cum în noaptea precedentă avusese un vis în care privea ţărmul stâncos al unui ocean verde. Împrejur era plin de pescăruşi şi de foci care se urcau pe stânci ieşind din apă ude leoarcă, lucioase. Stâncile se îngrămădeau una peste alta devenind tot mai alungite şi mai înalte având aspectul unei cetăţi pierdute undeva în mare. Ca şi pescăruşii care majoritatea dădeau rotocoale în jurul pietrelor ţipând, focile erau foarte agitate lătrând şi încercând să se urce pe stânci. Însă pe măsură ce ajungeau mai sus se linişteau tot mai mult, nemaifăcând gălăgie şi doar privind în noapte la stelele de deasupra ce se reflectau în ochii lor strălucind asemeni a două stele prăbuşite în mijlocul mării până când foca aflată cel mai sus mirosi cerul cu botul şi apucă o stea cu dinţii trăgând-o din reţeaua constelaţiilor înceâpând să-i roadă pielea gelatinoasă ca pielea de caracatiţă. Pe cer stelele erau sferice ca nişte sepii şi meduze ori înstelate ca nişte stele de mare. Se trezise şi nu ştia sfârşitul visului. Privind Ursa vizibilă într-o spărtură mare în cer preotull îi spuse Ursei: -Inima noastră e un trunchi de copac în a cărui scoarţă toţi oamenii îşi crestează numele şi deznădejdea. Amintindu-şi cum fusese la Deva realiza că nu oprise la benzinărie nici nu-şi cumpărase un hamburger de la fast-foodul gării, doar visase noaptea trecută că face plinul şi îşi cumpăru un sandviş cu

două chiftele de vită, sos barbecue şi varză tăiată. Mâncase sandvişul împreună cu Bogdan Florea, singurul prozelit din comunitatea lor, cu care se întâlnise lângă gară spre parcarea de microbuze şi în timp ce mâncau vărsase Pepsi e adidaşii noi. Acasă la Octav, fleicile fuseseră un pic prea rumenite şi lăsate în untura lor. Şi în vis avusese sufletul zdrobit, asemeni unei aripi frânte deasupra unei genuni, povara lui îl însoţea oriunde, era cu el mereu, nu eista speranţă doar anestezie şi înfrângere. Mereu atunci când era singur privirea parcă îi era plină de grunji sparţi de sare chinuindu-se să se nască şi se simţea de parcă înapoia frunţii ar fi avut o bulă mare de ţiţei uleios, amar, un lichid gros şi negru de abia scos din adâncuri. Era printre acei oameni ale căror vieţi înseamnă moarte din timpul vieţii şi nu exista nici un remediu, rana lui era de nevindecat, cum spune şi Tora, dar totuşi te voi vindeca. Unul din oamenii chinuţi ai ţărânei noastre, om de lut al cărui suflet poartă chipul suferinţei, însă aceste lucruri nu trebuies spuse nimănui. Era un nenorocit, preot de vază şi nenorocit. Nu aveau oamenii din pustia Egiptului, din mănăstirile Asiei şi Etiopiei, din deşerturile ummei şi din bărcile singuratice ale predicatorilor irlandezi, din chinoviile ortodocşilor şi din comunităţile catolicilor, din peşteri şi din pietre o viaţă cu o eternitate mai fericită? Pe de altă parte era unul dintre cei fericiţi, soţia lui Gina, de origine pe jumătate evreiască originară din Austria era leit Primavara lui Botticelli, o Primăvară germanică, aproape vikingă, gura fiind cel mai atrăgător lucru la ea, o gură făcută parcă din onix care niciodată nu spusese vreo înjurătură, şi doar nasul avându-l smitic, ondulat ca o narcă a fabricii. Părul îi era lung, negru cu reflexe blonde şi era o frumuseţe, frumuseţea dramei de familie în care trăiau. Privind Ursa care era tot acolo se gândea cum se face că deşi ţinea legea şi căuta curăţirea credinţei în fiecare zi se simţea tot ca un gunoi şi asemeni lui Huckleberry Finn conştiinţa îl chinuia la fel de mult şi când făcea binele ca şi când ar fi făcut răul. Nu conta că că încerca să împlinească credinţa-faptă iudaică ori că se ruga în adunare, îşi simţea carnea pe el, o senzaţie ce îi dădea o stare de greaţă spirituală. Ştia că om înseamnă murdărie şi patimă şi că după cum spuneau cei vechi păcatele nu cresc în copaci, orice ar fi făcut era un ghem gordian de păcate şi ştia că şi de l-ar visa pe ben Azzai ori l-ar vedea pe Eliahu râul sufletului său tot plin de gunoaie i-ar fi; „Chiar de m-aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mâinile cu leşie, Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de nu m-ar mai suferi nici hainele de pe mine.” Yab. Dar cu toate acestea suferinţa e mama înţelepţilor de nuşi vor pierde minţile în vremea asupririi. Sufletul său întristat şi empatic se reflecta în geamul ferestrei, albastru asemeni unui pelerin îndurerat înainte de a coborî în lume. Se simţea de parcă trăiau singuri pe Pluto, asteroidul tuturor solitudinilor sfărâmate, ale tuturor singurătăţilor distruse de D-zeu cu soarele licărind slab peste răsărit ca o speranţă amânată, îndepărtată. Mergând cu maşina la Deva, Ioan trecu pe străduţa din spate a vechiului său liceu de sub cetate, cea pe care se afla internatul, o clădire veche, mare, cu un acoperiş masiv şi două etaje cu câte patru ferestre pe laturi şi cu un clopot vechi agăţat la mezaninul dinspre etaje în partea dinspre curtea şcolii, clădire înconjurată cu un gard metalic vechi de fier rorjat şi rotunjit încastrat în stâlpi zidiţi din cărămizi roşii, o construcţie tipică pentru perioada în care Deva ca şi restul Transilvaniei fusese provincie a AustroUngariei. La parter se aflau cantina unde un soldat foarte bătrân care luptase în Primul Război Mondial şi fusese cazat în camera pedagogului o săptămână şi jumătate îi ridicase pe toţi adolescenţii aceia bălaşiani - majoritatea copii de mineri comunişti din Valea Jiului în picioare - după care spusese o rugăciune, probabil singurul care nu se ridicase în picioare la masă fusese Mustafa, un băiat turc şi duşurile nefuncţionale, la etajul întâi se aflau săli de clasă unde internii ţineau meditaţiile dupămasa, iar la cel de-al doilea internatul. Aici fusese dus de mama sa în anii '90 pe când avea doar 14 ani şi lăsat singur în mijlocul abjecţiei. Viaţa lui în interiorul instituţei acesteia fusese o tortură într-o vree în care era doar un copil dar toate acestea nu mai contează. Ce poate fi spus e că viaţa lui aici unde fusese trimis la un frate mult mai mare şi mai deştept uneori decât era cazul se asemănase foarte mult cu cea a lui Davy din primul volum al romanului „David Copperfield” cu deosebirea că pentru el nu se găsise în acei ani nici un Steerforth, ori dacă vreţi Steerforth pentru el fusese chiar D-zeu care îşi manifesta inexlicabil prezenţa prin crucea uneori aurie alteori argintie pe care o vedea pe un spate de bloc prin fereastra camerei 3 sau 101, puteţi să-i spuneţi cum vreţi, singurul loc de unde şi iadul şi acea cruce deveneau vizibile. În fine ce a trecut să fie uitat însă ştia că pe tot pământul acesta şi D-zeu şi karma, chiar şi Allah Însuşi, dau de zece ori ai mult oamenilor din ceea ce au avut ei de dat altora. Când D-zeu presară jarul credinţei pe sinapsele de pânză de păianjen ale fiinţei, viul trebuie ori să se transmute ori să se mistuie, iar revelaţia era o compasiune în 7 variaţiuni pentru toţi, pumnii se împrăştie în pământ în vreme ce sufletul învăluieşte Pământul într-un sărut sacru. Automobilul trecu pe lângă clădirea antícă a internatului şi după ce Onu aruncă o privire fugară celui deal doilea geam din dreapta, înalt şi încadrat de o bordură albă, lăsă internatul în urmă, ajungând la intersecţia cu Calul Bălan, Biblioteca Judeţeană şi parcul cetăţii. Internatul rămăsese în urmă undeva pe o stradă circulată doar de elevi şi uitată, al cărei nume îl ai ştie doar Dzeu, singurul vrednic în a şti ceva în ce-i priveşte pe oameni fie că aceştia fură meseria secretului iubirii, fie că nu. Iar pe piatra tombală a prietenie lor probabil că D-zeu va scrie că la ce a folosit toată inima lui dacă nu a avut inte, şi la ce a folosit toată deşteptăciunea lor incontestabilă dacă atunci când au avut ocazia au ales să fie roboţi şi n-au apăsat pe întrerupătoarele inimii pentru a-şi aprinde bulbii lor de lumină. Privind Ursa care era tot acolo învățătura se extindea superb în jurul său, îl învăluia cu aripi de lumină lichidă presărată de vâne de flăcări, arătând ca o pagină de Scriptură cu comentarii răspândită spaţial în cele trei dimensiuni ale trupului, înconjurându-l cu un univers pe punctul de a se naşte ori poate a muri, cu imense aglomerări de stele reflectate în privirea tânărului preot cu obrazul ras, cu o mie şi unu de vitralii împrejmuindu-l din toate părţile, imagini sacre învăluindu-l cu invizibile cântece a căror substanţă erau însăşi flăcările care nu-l părăseau niciodată şi în care inima lui murea şi era înviată de Eliahu cu fiecare bătaie. Învățătura era prezentă în bucătăria lui ca un foc etern aprins pentru vegherea eroilor, un foc imagist, cosmic pulsând asemeni inimii încă vii smulse dintr-un cerb doborât în pădure, cu flăcări prelungi de cioburi de icoană şi tăioase asemeni firelor de iarbă, cu flăcări alungite, ondulate şi tocite asemeni săbiilor din epoca bronzului, cu flăcări sanctificate de pietate, cu flăcări aruncând umbre romantice, cu flăcări ibseniene şi tolstoiene, în ale căror lumini orice femeie este o Caterina din Siena imprimată în bijuteria imprimată în tuş în trei nuanţe şi hârtie tipografică emisă de statul Vaticanului la cinci secole de la sanctificare, flăcări în a căror arhitectură vei rămâne neuitat, bărbat, bătrân, copil, veşnic, kennig. Dormise parcă pentru eternitate, creierul şi întreg sistemul său nervos umplându-se de lumină şi tăcere. Nu se mai văzuseră demult şi nici nu ştia pe unde mai e Dragomir, plecase. Un somn care îl umpluse pe de-a-ntregul cum este o umlută de vin o sticlă, strălucind parfumat înăuntrul său, în noapte în micul oraş cu străzile pustii pline de ceaţă neputându-se distinge la douăzeci de metri depărtare. Oraşul se ridicase până în nori care treceau grăpaţi printre blocurile cu părţi din tencuială prăbuşite, asfaltul era acoperit de aburul respiraţiei în frig a unui uriaş. Dormea în pat separat de soţia sa, iar în patul său cum stătea inconştient era atâta pace, atât de multă că nici nu o putea cuprinde, mai mult decât somn, mai mult decât odihnă – ceva între lumea de apoi şi nirvana, ştia că toată liniştea este roada măslinului în şase colţuri care crescuse treptat înăuntrul său. Somnul dinăuntrul său era parcă somnul întregului cosmos de la cel dintâi început până la cel din urmă, creierul parcă îi era un fagure mare cu miere difuzând în el asemeni muzicii până departe în podurile palmelor ori în tălpi, parcă era plin până în ochi de ulei de măsline, somnul îl umplea asemeni vibraţiei unui clopot medieval gigantic, umplându-l vibraţii într-o singură gamă şi de tăcere. Cât despre preot era în biroul său încercând să alcătuiască predica pentru duminică, cu gândul aiurea, departe

165 asemeni albatrosului prins în furtună. Soţia sa era jos în sufragerie iar acolo nu am avut curajul să privesc, însă cuvântul Domnului e adevărat cum spun grăunţele de aur ale veacurilor strânse în sita Torei, orin în palmele deschise ale Evangheliei, pe pământul acesta care e o albastră cochilie marină în mâinile presărate de nisip ale lui D-zeu, o scoică găsită pe malul mării, seara înainte de asfinţit pentru că asta nu ştie nimeni că D-zeu este un copil; şi în acelaşi timp este şi un bătrân şi un tânăr, toate vârstele se întâlnesc în el, el este izvorul oricărui Amasonnas de spirit, este izvorul care izvorăşte din sine pentru a-şi întoarce fiecare şuviţă de invizibilitate în sine însuşi, asemeni soarelui din Ofir. Cea mai frumoasă amintire a lor pe când erau împreună era de după 2000 de pe vremea când făcuseră o excursie în Crimeea – Raluca era de origini amestecate din actualul Cérnivci din Bucovina de Nord – iar acolo pe ţărmurile Mării Negre frumuseţea femei sale ajunsese parcă la zenit. Mult mai frumoasă decât femeile lui Rafael Sanzio, avea o frumuseţe autentică şi ireală în acelaşi timp, o frumuseţe de trup şi de epidermă, purtând părul unei cununi de aur pe cap, lăsându-se asemeni a două aripi galbene dintre care una o ţinea cu mâna dreaptă, cunună metalică, moale, zgâriată gros cu linii uniforme, cu obrajii mari şi albi, cu gura asemeni unei rodii desfăcute în vinul unui sărut zdrobit, cu fruntea parcă asemeni unui pergament alb pregătit pentru un poem sacru. Pământul se învârteşte în ochiul său iar cuvintele sale, revelaţiile, cuvintele sale sunt asemeni păstrăvilor purtaţi de şuvoaie de lumină ţâşnind ritmic asemeni gheizerelor, păstrăvi pe care fii oamenilor îi smulg de printre ierburi purtate de râu, mâncându-i cruzi, asemeni algelor şi scoicilor lipite de stelele pântecoase şi rotunjite udate de valurile cerurilor. Yab. Poemul epic al unui om în viaţa căruia este multă dreptate şi multă suferinţă dar mai presus de orice Iov e povestea unui om singur cu D-zeu a cărui singură şansă de vindecare e la D-zeu, vindecare care năvăleşte din cer asemeni furtunii care era veşmântul lui D-zeu, picurii ei amestecându-se cu lacrimile-i căzute în mormanul de gunoi amestecat cu cenuşă pe care stătuse aproape pe toată durata textului. Nu fiecare om e Yab dar Yab e fiecare om. Teologia creştinilor de multe ori înclină să nu spună nimic, însă cea mai veche Scriptură mărturiseşte că uneori lui D-zeu îi place să-i zdrobească pe unii din cei pe care-i alege şi să le provoace suferinţă, lucru la care tanaimii şi amoraimii Talmudului tac şi dau din capetele prăfuite de cenuşa şi ţărâna aruncată în văzduh de cei de dinaintea lor. D-zeu e un geniu preromantic iar poemele sale muzicale sunt structurate în actele suferinţei, morţii şi graţiei dozate într-un număr aproape nesfârşit de variante, poeme atât de vii încât atunci când le contemplăm în toată frumuseţea lor uneori ne dau lacrimile după obiceiul împământenit printre oameni. -Sunt lavă topită în mâinile tale, Doamne. Ochiul deschis al cerului se extindea nemărginit peste oraşul în jurul căruia gravitau satele şi cătunele de munte albe ca nişte Luni aprinse, galbene, pâlpâinde icoane pe sticlă ca în ziua când stelele au căzut pe pământ. Pr. Ioan era în vremea rugăciunii, chemând ceva din înalt, din invizibil, de undeva din propria orbire, de dincolo de învechitul orizont şi de dincolo de cer, din oceanul străveziu în care sălăşluiau făpturi uriaşe, peşti gigantici, Uriaşi mai mari decât orice poate fi închipuit iar el un captiv doar pe pământul ce era un fir de piatră în ochiul cerului, ochi suportând durerea fiinţei. Era vreme de rugăciuni, iar rugăciunea lui era un drum prin livadă, un drum reavăn pe malul Galbenei ori o potecă prin zăpada apărută dimineaţa când copiii merg la şcoală pentru a dispărea odată cu soarele. Câtă suferinţă fusese la liber pentru toţi de când pământul se transformase în om şi el avea sentimentul că filmul abia începea. Rugăciunea îi preschimba sufletul într-o bucată grea de sare în care erau gravate propoziţii kierkegaardiene. Rugăciunea îl înfrângea, doborândul şi apăsându-i fruntea în podea, asemeni fiecărui credincios era un om cu sufletul înfrânt, zdrobit de bunătatea lui D-zeu. Oraşul în care se afla, satele din ţinut şi cerul erau scufundate în iarnă şi întuneric cosmic, iar noaptea zicea din scripcă la fereastra rugăciunilor lui părintele Ioan era ca Daniel cel căruia puternicul D-zeu îi schimbase stăpânii cum schimbi insulele într-o călătorie cu barca sub cerul absent şi plin de autoritate. Odată la o înmormântare un enoriaş se rugase spunând: -Doamne, sunt un meteor; ard prea tare pentru a putea fi oprit. Inima de-i va fi o bilă mare de magmă lichidă picurând din mâinile lui D-zeu, ce i-ar mai putea sta în cale? Dar totuşi, cât despre omul acela al lui, probabil că ar fi un credincios acceptabil dacă nu ar fi atât de înfumurat, îngâmfat, fălos ca un sătean pe tractor ce-şi formatează ogorul, un om dintre cei care după tot ceea ce a fost nu aud cerul cântând „If I Could Turn Back The Hands Of Time” de R. Kelly, tot muntele de măslini al cerului arătând ca o biserică afro-americană burduşită de rugăciune, rugăciunile care i-au scos pe cei de atunci din sclavie şi scufundată în Evanghelie şi interminabile repetări ale sufletului, viu ca un păstrăv cu carnea fierbinte ca zăpada urcând râurile îngheţate ale şuvoaielor subţiri din munte ce transportă odată cu trecerea erelor stânci gignatice spre valea milletiană, toate până la urmă vărsându-se în Dunăre, germanicul fluviu al lui Donar în pelicula apelor căruie se oglindeşte nevăzut Retezatul unde s-au bătut cum scrie în Hrevarar saga scrisă de fratele lui Ari Thorgilsson Cărturarul din insula Islandei mamă a gheţarilor şi oprire a aisbergurilor, triburile goţilor cu cele ale hunilor, nereuşind să se dovedească până când prinţesa Ilda a hunilor, luând o rază de soare de pe cer izbi cel mai înalt munte retezându-l şi prăvălindu-l pe peste goţi şi învingându-i, cei rămaşi fugind spre miazănoapte, toate lucrurile s-au petrecut aici în pământurile acestea unde blakmenii cu vorbă neînţeleasă se bejeniseră în bungeturile munţilor, găzduiţi sus sub nori de urşi mari şi buni şi de lupi plini de compasiune, aşteptând ca sărăcia pământurilor pietroase să-l mâne şi pe Atilla mai departe, dar oare cine trebuie să întoarcă înapoi mâinile timpului? Astfel nevăzând cum mâinilie unite în psalmi ale îngerilor sunt un Excalibur de chihlimbar topit, incandescent, lichid, în flăcări, tremurător. Cât despre pr. Ioan, enoriaşul acela înfumurat, un prieten al său care mai avea atâta de trecut prin viaţă, îi spunea că pr. este un tzadik, cum spune Talmudul, un tzadik ve'ra lo, Un Om Drept Căruia I Se Întâmplă Lucruri Rele, lucru ce îi dădea o stare neplăcută, tzadik e un cuvânt greu iar omul e o privire inexplicabilă. Un om drept căruia i se întâmplă lucruri rele; în ce-l privea pe el, mai degrabă un om căruia i se întâmplă lucruri grele. Oameni credincioşi care suferă covârşitor mai mult decât ceilalţi, fie ei atei, comunişti ori beatnici şi pentru durerea lor care înfrânge şi apele învolburate şi neînduplecate ale Jiului cu lacrimi, nu există răspuns, doar tripticul medieval al celor trei stadii ale existenţei. Când lumea redevine un tohu-vavohu cum a fost timp de 12 ani în Europa secolului 20, nu poţi încerca să fii decât un lamed-vuvnic, deşi atunci lamed-vuvnicii au intrat în crematorii ca oile profeţiei cântând Ani Maamin şi spunând rugăciunea: „FIE CA NICIODATĂ AŞA CEVA SĂ NU SE MAI REPETE.” Atunci şase milioane de Israeli s-au preschimbat în îngeri de marmură în templul uman, veghetori ai omului şi ai sacrei flăcări veşnice din pieptul său. Cât despre el, cu un copil bolnav cum era, se simţea ca în timpul unei execuţii, era bătut în cuie pe Iachin şi Booz, răstignit asemeni evreilor răsculaţi din Iudeea Felix a Antichităţii. Multe lucruri nici nu-şi mai dorea de la viaţă, îşi dorea doar ca Yab să-l vadă pe D-zeu şi să-i fie binevoitor, să-l vadă cu credinţa lui nu cu telescopurile sateliţilor spaţiali construiţi de cei netăiaţi împrejur ori cu microscopul ştiinţific al necredincioşilor. Dorea să fie asemeni cântecului lui Bob Marley „God's Dog”, câinele lui D-zeu cu sufletul sănătos şi puternic asemeni unui mastif, plin de pace asemeni recifurilor Polineziei. Versurile cântecului erau poate profetice, cum spune o planetă întreagă; „There's a war going on/ Death is trying to take life/And life is stronger than death/ But people believe that death is stronger than life/ But we know that life is stronger than death/ So life is the road you know”, versuri ce traduse înseamnă: „Se poartă un război/ Moartea încearcă să învingă viaţa/ Şi viaţa e mai puternică decât moartea/ Dar

oamenii cred că moartea e mai puternică decât viaţa/ Dar noi ştim că viaţa e mai puternică decât moartea/ Aşa că viaţa este drumul ştii.” Dincolo de geam se lăsase noaptea însă inima lui îşi ardea untdelemnul în lampa de lut a trupului său. pr. era una din opaiţurile aprinse aici în stetl, în târgul împrejmuit de sate, sufletul lui era o feştilă aprinsă, o lumânare aprinsă de lumină torturată şi plină de har. Avusese o viaţă destul de fericită cultivându-şi Tanachul tot timpul anului cum ţăranul îşi cultivă pământul, ştiind de mic că fiecare credincios e o Biblie. Tatăl său fusese uneori mai rigid dar maică-sa era deşi membră de Partid era o fiinţă de o mare bunătate cu o inimă cât un sat care îl inspirase de mic în credinţă şi îi dăduse mult curaj încă de pe vremea când era doar un prichindel care recita rugăciunile de Paşte, pe când pe cer îndepărtata Galaxie Yoknapatawpha încă se amesteca în apele liniştite ale Căii Lactee în serile de sărbătoare acasă la Tuştea în vremea în care una din surorile sale mai mari scrisese versurile acelea: „De cuvintele ar fi culori atunci aceasta ar fi o pagină galbenă/ De ar fi lacrimi atunci pagina asta ar fi o inimă.” Vremuri în care se juca la bloc la Haţeg cu Aurelian, vărusă-u în lupte de comando cu ţevi de instalaţie electrică umplute cu cornete rupte din maculatoarele deja scrise, ori când se jucau şi cu fetele ascunsa de ei se ascundeau aşa de bine că nu-i mai găsea nimeni două-trei ture la rând, ori pornind în vreme de iarnă nesfârşită spre nord pe banchiză în sus pe apa mică a Galbenei trecând pe sub podul din centru şi pe lângă Cartier, zona cu bordeie ţigăneşti, apoi mai departe acolo unde râul se împărţea în două braţe până la ieşirea din oraş, conducând asemeni lui Fridtjof Nansen expediţii de prichindei rebegiţi şi curajoşi, uneori udându-şi câte un picior în apa râului, vremuri epice în care fiecare secundă ce trecea mai aprindea o stea pe cerul prerafaelit şi naiv, chiar dacă nu totul fusese gem de trandafiri, cum îi spunea tatăl său un inginer comunist ateu pe acea vreme, dacă îl vedea la rugăciune: -Uită-te la tavan! Dintre cele patru râuri ale Edenului copilăriei fusese izgonit ca oricare de corbul Nevermore al adolescenţei care îi dăruise un suflet dureros asemeni unei primăveri, un anotimp în fiinţa umană în care inima este plină de suferinţă reprimată şi ochii plini de flori, un timp când nu ştia ce vrea sau spre ce să se îndrepte asemeni lui Randy Pausch aflat în imponderabilitate. Dar înainte de toate, ce vârstă frumoasă a fost Copilăria. A fost o eră istorică întreagă în care D-zeu răspundea şi proroociile nu se sfârşiseră şi limbile nu încetaseră în care rugăciunile îi erau asculatate şi zilele îi erau miracole, în care noaptea ochii săi închişi de copil adormit îl vedeau pe D-zeu învăluit într-un nor cenuşiu, ascuns; dormind şi rugându-se ca o albină ori un pustnic în chiliile lor pline miere ori bucurie, la răscrucea drumeagurilor cu urme de roţi în iarbă, drumuri nepietruite spre Sine ori spre Altul, având pe margini pruni indigo ori meri, vremi mitice în care dădea înainte zeci de pagini în „Aventurile lui Huckleberry Finn” asemeni copilului Nichita Stănescu pentriu a vedea dacă Huck va scăpa cu bine răzbind prin toate şi reuşind să-l salevze pe Jim, încă de atunci vremi de bejenie totuşi ca în Răsăritul Apocalipsului Antichităţii când străinii veniţi nu se ştia de unde izbeau cu săbiile lor negre de fier în frunţilor statuilor de calcar înlăcrimate de ploile amare ale sfârşitului de lume, lăsând urme adânci pe trupurile şi pe chipurile sculpturilor funerare ale Imperiului scufundat în marea timpului. De mult timp pr. îşi propusese să împlinească a 613-a poruncă cum spune în Legea primită de la Poporul Cărții şi să-şi scrie propria lui Tora, învăţătura sa pentru fiul său însă până în prezent nu apucase să aibă cât de cât o imagine a ceea ce vrea să scrie. Încă nu ştia ce ar vrea să rămână scris pentru Ionuț. Totul era o nebuloasă din care se năşteau costelaţiile inimii lui, geometrice şi simbolice ca desenele bantu, din care porni cândva o rachetă de iubire către Celălalt, acest Sine. Gândul lui care revenea în această perioadă aşa cum stătea în faţa cărţii-altar cu lumânări aprinse înfipte în suportul picurat de ceară de albine, altarul pentru psalmi şi cântări de laudă incizaţi în litere sacre de chihlimbar era că omul trebuie să rabde dacă vrea să rămână om. Până una alta va merge sus să-i citească o poveste. Vremea rugăciunii trecuse şi acum era vremea familiei. Urcă scara în două ape trecând pe lângă vechile file de manuscrise ebraice şi arabe expuse pe perete şi după ce vorbi puţin cu Sarit, nevastă-sa, merse la camera lui Ioan aşezându-se pe patul său. Copilaşul stătea pe pat privind un poster cu un jucător de baschet de culoare din NBA, lângă care se afla un poster cu Shrek, măgarul şi Puss. Cum auzi că e vremea de culcare Ionuț aduse vorba de poveste. -Vrei să-ţi citesc o poveste? -Tati, nu, n-avem nici o carte nouă de poveşti. Spunemi una, te rog! Se rugă Ioan mişcându-şi spatele prin pat, convingându-l repede, pr. ştia cât de mult îi plac copilului său poveştile; pr. apucându-se să-i spună o poveste pe care o ştia de la bunica sa. -Era demult demult pân locurile aistea, demult. Când oamenii să trăsăsără spre spinări de munte, cu turcii şi-n vale nu mai rămăsăsă decât bisericuţa cu stâlpi rotunzi de piatră din Sântămărie şi colibele de lângă râuşor. -Da? întrebă Ionuț. Era în vremurile acelea o fătucă vrednică de uriaş pe care o chema Anişca. Stătea cu tătuţu şi cu mămuca ei într-un bordei sus pă munte în Ţara Uriaşilor, cum urci în sus pă Râu Mare deasupra de Ţara Haţiegului. Părinţii ei erau doi uriaşi, ciobani. Aveau oi, aveau lapte, aveau brânză, aveau lână, aveau sloi, aveau virşli, aveau carne de oaie şi carne de miel de Paşte. Tătuţu mergea cu oile pân păşunile de deăsupră de sălaşurile oamenilor din spinările de munte. Cât tătuţu era cu turma şi mămuca făcea mămăligă cu brânză, cu lapte sau cu sloi, ciulama ori cu fleici în saft Anişca să juca pânprejurul casei. Era o mândreţe să vezi un copilaş cât un ghemotoc jucându-se, da nu oricum ci aşa serios, cum se joacă pruncii. -Da? întrebă Ionuț. Fătuca era o lumină pentru casă, cum îs luminile ce le aprinzi la biserică păntru o mămucă bătrână. Deasupra ei era ceru, mare, mă; ceru curat cum îi curată apa din munte care te şi satură când o bei fie de n-ai mâncat nimic de dimineaţă, ceru care te satură când îl priveşti şi-l bei cum să bea sfinţenia din crucea lui Hristos. Doar ceru era desupra şi era mare şi rotund ca o cupă înoarsă, că o cupă de aur ori de ceva mai mult. Dacă să urca pă căsucă, Anişca, fătuca de uriaş era aşa mare că putea să ridice mâna şi aproape aproape să atingă ceru. Şi ceru alb de lumină de fapt nu era decât aripă de înger lângă aripă de sfânt, toate lipite una de alta. Asta era să fie zi. Iar când începea să să-mbăzneze şi să se facă noapte tot câte un înger din cupola cerului îşi desfăcea aripile şi începea să privească cătră pământ să-l binecuvânteze, că asta face ceru – binecuvântează şi ochii lui străluceau ca două flacări cereşti pe cer, stelele. Asta era să fie noapte. Şi până când era noapte tot ceru, şi toţi sfinţii din cer şi toţi îngerii din cer şi apostolii şi mămuca Domnului, şi apostolii şi Domnul nostru Hristos toţi priveau din cer pă pământ. Aşa era. Şi Soarele şi Luna sunt cei doi Ochi ai lui Dumnezeu, un Ochi care râde şi un Ochi care plânge oglindindu-se mereu în tăurile din munte ca ochii lui Adam, un ochi bun, mă, şi-un ochi rău; oglindindu-se privirea Domnului nostru Hristos, cu un ochi învineţit de palmele noastre. Pe atunci nu era greu să te rogi că ceru era atât de aproape. Acuma păcatele oamenilor l-au depărtat şi l-or mai depărta că ne spun oamenii cu carte că stelele să-ndăpărtează de pământ. Săndăpărtează ceru că el îi prea şi prea curat pentru sărăcanii de noi, asta o fi. Şi odată un heruvim sfânt şi învăpăiat cu zalele suflate cu lacrimi coborî din cerul spuzit de stele şi-i dădu Anişcăi o jucărioară. O păpuşă. Nu ştia Anişca din ce era păpuşica aista a ei da era grozav, mămucă. Avea o cheiţă şi putea să întoarcă de cheiţă şi păpuşa umbla şi vorbea… Pr. Ioan se opri din povestit căci Ionuț adormise încovrigat în jurul genunchiului său. Tatăl îl puse pe pernă, îl acoperi şi mai stătu puţin privindu-l. Povestea i-o spunea pe când era copil bunica sa Ana care nu era ortodoxă şi care îl iubise mult, iar el o spunea aşa cum i-o spusese ea din respect pentru bunica sa, o

muncitoare româncă greco-catolică din Ardeal şi din preţuire pentru amintirea ei. Cu câteva zile în urmă duminica începuse prin înflorirea smochinului de apartament din glastră după care acvariul improvizat dintr-un borcan vechi al celor trei mrene negre pe care le prinseseră pe Sibişel deveni un lac argintiu şi calm în mijlocul sufrageriei, pe ale cărui margini sclipea jadul viu al frunzelor măslinilor ce crescuseră pe malul apei, zbuciumate de vântul de răsărit al respiraţiei. Bucătăria şi sufrageria casei erau umplute în jumătatea de sus de nor, iar în camerele de la etaj n-ar mai fi putut intra nimeni din cauza furtunii şi flăcărilor, iar pe pereţii tuturor camerelor personajele picturilor se treziseră la viaţă captive însă în spatele ramelor de lemn acoperit cu vopsea albă tablourile asemănându-se unor televizoare. În lacul mare din mijlocul sufrageriei un somn uriaş albastru se dădea la fundul apei aproape transparente iar malurile lacului erau acum acoperite cu pământ reavăn presărat de ghindă. Pereţii casei dispăruseră camera fiind străjuită acum de pădure lucru ce făcea ca încăperea să devină răcoroasă şi să posede o atmosferă de amurg, asemeni interiorului dintr-o catedrală fotografiată în sfumato de ochii unui pelerin care ştie că nu va mai avea ocazia să se întoarcă niciodată în boltele acestei epifanii, ale cărei evanghelii de sticlă reflectă steiul de marmură scobită de după poarta mare de lemn bună pentru o cetate din vremea asediilor medievale în care se află apa sfinţită în care tot pământul şi-a vârât degetele pentru a-şi uda fruntea cu flăcări. Şi tocmai atunci sună telefonul, fiind vărul rabinului singurul din familie care părăsise învăţătura Torei alegându-şi existenţa unui profesor de biologie evoluţionistă, încercând atât cât stă în puterea unui om să-l încurajeze, în vreme ce rebe îi mulţumea şi ascultându-l privea somnul indigo şi mare cât un Cadillac care stătea în mâlul lacului din sufragerie, cu mustăţile întunecate unduindu-i în direcţia undelor apei, iar pe tavan crescuse deja viţă-de-vie, cu mănunchiuri mari de ciorchini atârnând drepte asemeni turnurilor Sulamitei. În seara aceea după cinci minute preotul Ioan închise telefonul şi rămase în locul în care se afla privind cumva mecanic ţărmul umed al lacului din sufrageria sa ochii observând fără să le vadă cu adevărat bucăţile de ghindă spartă presărate pe malul apei căzute din stejarii ce urcau de e o parte a bălţii iar când îşi întoarse ochii goi dorind să plece văzu trei oameni stând în picioare înaintea sa. Fără să conştientizeze exact ce face a alergat spre ei, i-a pus la masa din bucătărie cu familia sa şi toţi au mâncat pâine neagră cu tărâţe şi carne de somn fript cu saft gros de usturoi şi cu păstrăv de fag scăldat în oţet şi vin. Mâncând nu au prea vorbit auzindu-se doar ciripitul unei ciocârlii ce se oprise la ei în bucătărie pe o ramură uscată de la marginea pădurii. În februarie fusese la Constanţa, la mare stând sub faleză şi privind valurile prelungi ca gâlmele unor valuri de pământ, zidurile vikinge ale mării fără de capăt, împrejmuindu-l pe bătrânul Ocean care îşi ridica fruntea udă şi acoperită de sare spre stelele picurând ca nişte stalactite ca fortăreţele infinite ale noilor ziduri din jurul lui Nabu-Kudurrulusur. Se afla pe marginea a ceea ce el numea Oala De Ciorbă A Lumii Vechi, bolborosind pe două pietre din cercul lumii, una rece, aproape îngheţată, iar cealaltă încinsă ca o plită cu miezul aproape topit, oamenii care stau lângă rşiţa ei evând sufletul pătruns de şuviţe de flăcări. Mersese la Constanţa la Mrea Neagră, stând pe ţărmul înţesat de stabilopozi care spărgeau noianele de ape în milioane de cioburi, valurile ce se năpusteau spre el fără să-l ajungă lucru ce îi amintea de o altă dată când fusese la mare, într-o zi senină în copilărie, stând aplecat şi adunând cochilii de melci marini pe ţărmul udat de apele abisale şi nesfârşite iar deasupra era cerul, nemaivăzut, cromatic, colorat asemeni unei hârtii japoneze făcute din petale mari de flori diferite, roşii, verzi, galben intens, indigo şi toate nuanţele posibile. După preferinţele lui, îi plăcea să meargă la mare iarna, când marea devenea amplă asemeni unui roman tolstoian şi maiestuoasă asemeni unui samurai medieval japonez, îi plăcea să stea singur pe faleza ibseniană, pustie, plină de duşuri marine sărate purtate de vântul care îi scutura părul tuns scurt, ridicându-i-l pe fruntea unde avea să se lovească în accidentul de maşină de lângă intrarea în Hăţăgel. Sufletul său puritan n-r fi suportat să meargă vara pe o plajă şi să stea pe nisip alături de toate gagicile acelea dezbrăcate şi indivizii mai mult sau mai puţin libidinoşi care beau bere şi jucau cărţi pe prosoape în sunetul manelelor ori muzicii de heroină şi clubbing. Iarna Marea Neagră era în perioada de abstinenţă şi consacrare, transformându-se din murdărita şi uzata Afrodita, în glaciala, chietista şi meditativa Atena, Hagia Sofia. În momentele acelea viaţa lui se transforma într-un tablou romantic de Caspar David Friedrich ori în coperta vreunei carţi de Søren Kierkegaard publicată de editura Gallimard, în acele clipe era soldăţelul de plumb din povestioara daneză care înaintea sa avea peisajul de iarnă, îngheţat, al întregii lumi încă fără deznodământ ca un drum spre munte prin pădurile care nu au vârstă. Durerea din gură şi din urechea stângă îi dădeau o stare de oboseală, o oboseală a durerii laolaltă cu o stare de privire de viţel tânăr, pe care nu şi-o mai ştia de multă vreme şi aproape că şi-o uitase, pe care o avea în adolescenţă şi mai înainte în copilărie când mesteca pastă de dinţi pusă la întărit în loc de gumă de mestecat, simţindu-i granulele chimice pe dinţi. Totul era aproape o stare zen ori un zid de alergare la 10 000 de metri plat. Ce frumoase erau vremurile de demult când era doar un copil şi când îl dureau măselele ca acum taică-său îl punea să inhaleze fum de vată arsă şi tot tezaurul copilăriei ea acolo în apartamentul lor cu două camere din blocul constrit în anii '60 ai secolului XX, de către Republica Socialistă România, această Gudrună, ţara în care se născuse el. Era singur cu el însuşi din prima copilărie asemeni bătrânilor goim al Patericului egiptean, transmutând singurătatea în solitudine, plictiseala în beatitudine, după cum în anii grei avea să-şi schimbe iadul trăit, infernul personal (carei demonta şi recompunea diferit părţile feţei) în extaz în care îngeri cântau ca un didgeridoo amplu cu sunet de pian. De ce n-a putut rămâne în clasa a doua pentru totdeauna? Cum stătea la măsuţă se aplecă înainte şi începu să-şi treacă repede mâinile prin păr scuturând mătreaţă pe foile de hârtie ce tocmai le citise; parcă avea atât de multă mătreaţă, era atât de stresat de un timp. Tot în vremea copilăriei trecuse printr-o întâmplare îngrozitoare. Făcuseră o vizită cu clasa la un combinat chimic, era pe vremea Epocii de Aur a dictaturii, iar el cu încă doi băieţi jucându-se se fugăreau, iar el Onu fugind spre un capăt al halei se împiedică şi căzu într-un tanc mare cu acid, fiind într-un capăt întunecat al halei nimeni observând. Era un tanc cu un fel de acid, nu ştia de care, pe atunci nu se pricepea la chimie, adînc cam de aproximativ trei metri, plin. Nu-şi mai amintea multe din câte se întâmplaseră şi îşi pierduse cunoştinţa pe loc însă ce mai ştia era că în ultimele momente se rugase, iar apoi – după ce îşi pierduse cunoştinţa – simţise o Mână care îl trage afară din acid. Toate acestea erau adevărate, le trăise. La spital la Arad părinţilor lui li se spusese că nu mai este nimic de făcut pentru că acidul îi mâncase pielea şi carnea, rămânând doar oasele şi nu se ştia nici daca Ioan va mai trăi; se mirau şi cum ieşise din acid în starea în care se afla. Iar apoi începură oasele să i se acopere cu carne din nou cum făcuseră pe vremea genezei sale, cu vene şi apoi cu piele şi trupul să i se regenereze, iar apoi după un timp ceva mai lung mersese acasă. Toate acestea erau adevărate, el le trăise şi aceasta îl făcuse să meargă la şcoala rabinică de la Bucureşti, la yeşiva. Pe el D-zeu îl vindecase, dar va putea el, D-zeul lui Israel, să-l vindece pe Yose, pe băieţelul său? La spital, atunci, avusese patul lângă un bătrân de vreo optzeci de ani, un ţăran, om tare vesel care îl făcea mereu să râdă. Îi povesti odată cum pe la 1910, oamenii care mergeau la doctor şi erau primiţi de asistenţi, infirmierii unde ziceau că-i doare acolo le făceau injecţie, fie ficat, plămân sau limbă. Ce ştia totuşi, era că atunci când fusese în tancul cu acid se întâlnise cu Moşe cu care vorbise în ebraică. Moşe nu avea nici un fel de halou, era un om negricios cu chipul plin de praf şi cenuşă, un fel de om albastru al deşertului (care lucrase multă vreme munci grele şi muncă de jos) şi nu ştia cum ajunse în camera aceea incandescent de luminoasă în care se aflau. Din tot ce discutase cu

166 Moşe mai târziu nu-şi mai aminti nimic, îşi amintea doar părul său mai lung şi întunecat şi chipul său negricios, cu fire tăiate de barbă. Ce credea totuşi că vorbiseră, credea că discuţia cu Moşe fusese o lecţie de Talmud Tora dintr-o altă eră asupra blestemului de pe muntele Ebal şi binecuvântărilor de pe muntele Garizim, text pe care îl putu citi abia un an mai târziu după ce se vindecase. Şi aproape tot ce-şi mai amintea din timpul în care stătuse în spital în care anotimpurile se schimbau ca săptămânile, neobservat, fusese un vis pe care îl avusese într-o noapte de sfârşit de aprilie ori început de mai. Visase un Leu mare ce stătea cu faţa spre un Lac. Pe malul din partea dreaptă a sa, Leul avea în faţă o Oglindă ridicată vertical care îl reflecta. Pe malul din partea stângă, Leul lăsa arabescul neînţeles al unei Umbre în nisipul deşertului. Aşa ajunsese popă la ortodocși, om cu multe necazuri şi multă fericire şi poate pentru că îl chema Ioan un prieten din Haţeg, din România avea să-i trimită un mail inexplicabil târziu, după ce avea să mai treacă mult timp, în care avea să-i scrie cuvintele din Geneză: „Yehudah, fraţii tăi te vor preamări; (...) Fii tatălui tău se vor pleca până la pământ înaintea ta.” – ori poate după ontologia predestinării îl chema Yehudah pentru că trebuia să primească acel text de revelaţie. Era un om cu preocupări liniştite, care stătea mereu acasă şi citea, singura pasiune mai neobişnuită fiind pasiunea pentru produsele de armurărie, pasiune care provenea de demult de când îşi tăia slănina de gâscă ori de raţă cu un cuţit spaniol marca Amuela. Era un om despre care cineva spusese că-şi dădea cărţile cum dă copacul frunze, ca un creştin, singura metodă pentru a le obţine înapoi fiind rugăciunea. Mintea lui îşi păstra totdeauna cursul în învăţătură ca un fir cu plumb. Nu era un om fără defecte aşa că ar fi inutil să îl prezint astfel, însă pe de altă parte e adevărat că – şi Cartea stă mărturie – că din ce este om el este printre ce e mai bun, şi aceasta din nişte motive nepătrunse. Nu era perfect dar avea sentimente, lucrul acesta fiind cea mai înaltă lecţie care putea fi primită de la el, înaltă asemeni idolului de lângă Rio de Janeiro şi adevărată asemeni unei pietre cum se exprima Sfântul din Asissi, fratele Francisc Cerşetorul. Ori când, student fiind în anul doi sau trei la Bucureşti, se înscrisese pentru o mare conferinţă iudaică în Belgia şi reuşise să meargă şi încă pe vremea spaţiului Schengen; pe lângă conferinţă văzuse Marea Nordului unde adunase nişte scoici galbene şi nişte cochilii curioase pe care le pusese când se mutase în sfârşit cu familia în casa nouă făcută de el şi soţia lui într-un vas deasupra chiuvetei albastre acoperită de stropi semisferici de apă reproducând aleator diferitele constelaţii din emisfera boreală. Mai mersese altădată la altă conferinţă, la Viena; de acolo îşi cumpărase cuţitaşul Amuela. Conferinţele fuseseră interesante probabil însă în conversaţiile cu prietenii, în descrierile lui R. relevante erau lucrurile menţionate mai sus, Marea Nordului cu scoicile şi cochiile ei şi magazinele din Austria, lucru ce fără îndoială indică realitatea intuită că la conferinţele de orice fel sunt prea multe cuvinte şi poate doar cuvinte. Pe de altă parte era inexplicabil cum un rabin are ca pasiune colecţionatul armurăriilor, presărându-şi casa în locuri secrete de cuţite bine ascunse, însă probabil că rabinul era un slujitor de altar neconformist şi în plus după cum se exprimase el într-o ocazie voia să ştie că într-o situaţie de nevoie „ai pe ce să pui mâna.” Probabil că sufletul său parte a inconştientului colectiv al întregului pământ simţise pericolele la care era expusă familia lui, pericole ce nu stătea în puterea lui să le îndepărteze şi de aceea simţise dintotdeauna nevoie să-şi protejeze familia până în pânzele albe. Oricum, având ca orice bărbat care nu e călugăr şi pasiunea aceasta războinică, R. Yehudah era cum am mai spus un om cu sentimente, iar predicile sale erau cele mai frumoase şi mai adânci din întregul ţinut. Cu părul tuns scurt pe care avea obiceiul să şi-l dea-ntro pa’rte cu mâna, într-o cărare pe partea dreaptă, R. era o fiinţă care asemeni unui vitraliu este alcătuit atât din bucăţi de sticlă întunecată cât şi luminoasă, probabil că ţinuse mii de oameni în credinţă, adusese sute înapoi şi convertise personal zeci; cu toate acestea, alţi rabini – din cei cu afaceri şi grupaţi ca şi în Biserica creştină în monstruoase coaliţii ale mândriei, banilor şi mafiei religioase -, clătinau din cap când aduceau vorba de el pentru că fusese atins de Dumnezeu; este perfect adevărat că în viaţa lui de dramă de secol XIX nu găsise înţelegere la destui confraţi cu paftale pe piept şi Mercedes la poarta sinagogii, chiar şi unul din colegii lui împreună cu comitetul sinagogii mari, purtându-se cu el ca şi cu un nimeni, R. fiind un om care a avut de suferit în casa Domnului din partea slujitorilor Domnului. Acum îl voi lăsa în rugăciune, familiară, inexprimabilă, fragilă, fericită, incognoscibilă, obosită, deznădăjduită, mereu renăscând rugăciune, îmbrăcat cu tricoul său alb Adidas şi blugii albaştri americani originali gen început de anii '90, cu Biblia sa evreiască, cea legată de el însuşi deschisă undeva în Geneză ori Deuteronom, aşezată înaintea sa pe mochetă şi toată fericirea incomprehensibilă din sufletul său trist, atât de trist, stând îngenuncheat înaintea nevăzutului cu rugăciunea sa fără cuvinte şi plină de neîndurata şi interminabila epopee a deznădejdii, cu fotografiile interioare ale copiilor şi soţiei sale proiectate în cinematograful pustiu la oră de matineu al luminii sufletului său şi ţinând în mâinile deschise şi împreunate, jar aprins pe care îl scosese din propria sa inimă căci întraevăr R. ea unul din puţinii oameni cu inimă care au mai rămas în aceste vremuri pe Pământ, însă viu asemeni teiului lui Eminescu înmierând toamna bucureşteană, sub care ca cetăţean deplin al ţării româneşti îşi mânca sandvişul învăţându-şi pasajul de Talmud din ziua aceea; îl voi părăsi acum pentru puţin timp pentru a mă ridica în cer şi a duce apoi aceste cuvinte undeva înapoi acasă în România la capătul pământului celor ce le doresc, pentru a mă întoarce apoi la dreapta rabinului oriunde sar afla el, încăluindu-l ca într-un cocon de fluture cu aripile mele invizibile şi monolitice de transmaterie, învăluindu-i fruntea în flăcări a cărei suferinţă uitase până şi de frumuseţea văilor Retezatului văzut în adolescenţă. În rugăciunea sa ţinea jarul în palme şi jarul îl ardea fără să-l mistuie. În februarie fusese la Constanţa, la mare stând sub faleză şi privind valurile prelungi ca gâlmele unor valuri de pământ, zidurile vikinge ale mării fără de capăt, împrejmuindu-l pe bătrânul Ocean care îşi ridica fruntea udă şi acoperită de sare spre stelele picurând ca nişte stalactite ca fortăreţele infinite ale noilor ziduri din jurul lui Nabu-Kudurrulusur. Se afla pe marginea a ceea ce el numea Oala De Ciorbă A Lumii Vechi, bolborosind pe două pietre din cercul lumii, una rece, aproape îngheţată, iar cealaltă încinsă ca o plită cu miezul aproape topit, oamenii care stau lângă rşiţa ei evând sufletul pătruns de şuviţe de flăcări. Mersese la Constanţa la Mrea Neagră, stând pe ţărmul înţesat de stabilopozi care spărgeau noianele de ape în milioane de cioburi, valurile ce se năpusteau spre el fără să-l ajungă lucru ce îi amintea de o altă dată când fusese la mare, într-o zi senină în copilărie, stând aplecat şi adunând cochilii de melci marini pe ţărmul udat de apele abisale şi nesfârşite iar deasupra era cerul, nemaivăzut, cromatic, colorat asemeni unei hârtii japoneze făcute din petale mari de flori diferite, roşii, verzi, galben intens, indigo şi toate nuanţele posibile. Îl voi părăsi acum pentru puţin timp pe rabin în rugăciunea sa, lăsându-l în zdrobirea şi rugăciunile sale, pentru a mă ridica deasupra sferei pământului să merg în ceruri şi să duc aceste cuvinte la capătul lor. După ce i-am purtat cuvintele până în lumea viitoare şi iam transmis deznădăjduitul mesaj S.O.S., după ce am ieşit de la Măria Sa am început să alerg şi să mă joc pe zona verde a cerului împreună cu ceilalţi îngeri din ceruri şi cu toţi copiii care au fost vreodată avortaţi pe pământ, cu pene mari de aripi de înger împletite în părul lor de lumină. Pe urmă am mers să ne dăm cu săniile, cu sacurile şi cu bucăţi mari de nailon pe Muntele Sionului care se înzăpezea la comandă pentru a redeveni apoi dacă aveai chef plin de măslini înfloriţi. Era o gălăgie şi o bucurie cum doar copiii, îngerii şi tzadikimii pot înţelege; eu i-am lăsat pe ceilalţi cu săniile lor de aur şi cu mâinile, chipurile şi nasurile lor carravageşti degerate şi am început să mă pregătesc de plecare. Mergând în jos pe zidurile ierusalimitene ale cerului, am ajuns chiar deasupra boltei de gotic târziu a universului nostru şi doar stăteam acolo fără vreun gând

anume, privind noianurile talazurilor eternităţii ce ne înconjurau din toate părţile. Apoi am văzut că pe zid mai era cineva, dreptul profet Yirmiahu şi mersei la Alteţa Sa, găsind potrivit să-i pun cu mintea mea neîncercată de înger o întrebare care mă mângâia de multă vreme. Mersei pe zid până la meterezele unde se afla Yirmiahu şi îi vorbii profetului: -Înălţimea voastră, aş vrea să vă povestesc despre o mamă, despre Rahela Vladislav. Poate că ştiţi greutăţile prin care a trecut, mai ales cele cu băiatul ei, care au fost cele care i-au zdrobit inima. Pentru că se căsătorise într-o familie de goimi şi-a părăsit credinţa ca să fie totul bine şi a devenit ortodoxă. Pe copil a încercat să-l educe, dacă a văzut că copilul e cuminţel, nu s-a străduit prea mult, dar de încercat a încercat, iar apoi din motive necunoscute ori în urma unor traume băiatul ei a ales o viaţă care nu trebuie aleasă. S-o fi văzut pe Rahela, bădie Yirmiahu, cum începuse să facă ce nu făcuse în viaţa ei şi începuse să se roage, cel mai mult nu pentru ea ci pentru nemernic, cum mergea la biserică stând în spate proptită de stâlp ca Leonardo da Vinci, cum ţinea tot calendarul bisericesc ortodox, cât îi el de 366 de zile, mergea la preoţi luminaţi şi la văzători înainte, mergea la sihaştri ca Ştefan cel Mare, se punea singură pe autocar şi mergea din Haţeg până în Argeş pâna la Cotmeana, mănăstire luminată în acele vremuri. Era minunată Rahela. Şi câte posturi şi câte lacrimi, câte acatiste şi câţi psalmi repetaţi în miez de noapte de parcă ea era Sfântul David, câtă credinţă şi câtă speranţă şi câtă iubire, mamă-mamă, era mai mare dragul. Merse la mănăstirea nouă la Colţ unde e părintele Teofan, şi cât de mult îi ajutaseră cei de acolo, îi binecuvântau mereu, cum vorbise băiatul pe când era un adolescent rocker întunecat ca un demon cu unul din preoţii călugări care apoi fusese mutat înapoi la mănăstirea-mamă de la Bodrog, spunându-i că muzica rock e venin pentru suflet, că muzica aceasta face rău sufletului, şi cum mergea ea în posturi în fiecare noapte de vineri de la ora nouă post-meridian la maslu ducându-i din haine, nemâncând până la ora 3 dimineaţa, mâncând uneori poate doar o bucată de pâine ruptă de vreo ţărancă ce spunea „Doamne ajută!”, şi nemaimîncând nimic după aceea până ziua următoare când iarăşi începea roboteala, cum se împrieteniseră cu frăţia sa Tiberiu Clopotivanu care le cunoştea toate problemele ajutându-i ca o cruciuliţă de mir pe frunte, cum stătea ea, mama, fană Dalida şi Monica Vitti, batjocurile ce le primea de la ateii familiei care-i spuneau că s-a dat cu popii, ori batjocurile din satul unde era casa lor de la ţară, venite de la foştii ei elevi pe care se îndurase să-i treacă clasa, batjocuri de oameni buni şi beţi, în biserica veche de ruină reconstituită plină de neobişnuiţi preoţi bărboşi şi de oameni simpli prin care se mai nimerea câte un om cu stare, mafiot poate dar care ca orice vameş pocăit arunca bani cu ghiotura pentru biserică, inexplicabil acolo ca şi credinţa sa, stătea acolo în biserica medievală proaspăt reconstituită în sunetul unei muzici mai veci chiar decât biserica, spunând „Amin” şi făcându-şi cruce în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh din zece în zece secunde. Ori, mai târziu drumurile la mănăstirea Lainici la părintele Orsisie, cel slăbuţ şi cu suflet deschis care stătea în sihăstrie dincolo de autostradă în afara mănăstirii, şi cum mai spusei după aceea multele drumuri la Cotmeana, pe când în biserica nouă a mănăstirii nu fusese încă pictat decât altarul; şi părintele Andrei, proroc cu glas de Duh Sfânt, în mănăstirea pe lângă care trecea un pârâu muntenesc, cu arhondaricul plin de oameni evlavioşi şi necăjiţi, cu biserica veche din incintă ridicată de Mircea cel Bătrân. Cum stătea pe pernă în genunchi în biserică toată slujba, cum stătea şi aştepta în rând cu târgoveţii şi orăşenii veniţi din toată ţara, de la Braşov, de la Bucureşti, de la Bacău în rând la ghereta deasupra căruia scria: „Celor ce vin, pace/ Celor ce pleacă binecuvântare/ Celor ce rămân, bucurie”, cum stătea toată ziua în curtea mănăstirii sau în biserică, cum povestea cu unii din oamenii necăjiţi care veneau, cum îl dusese şi pe băiat şi se rugaseră ca răul să fie îndepărtat, cum cumpărau vara fructe de la ţărani la poartă, cum îi ponegreau vrăjitoarele pe călugări la oamenii ce voiau să intre în mănăstire, cerul în care soarele strălucea ca un ochi de ou fript dimineaţa înainte să mergi la şcoală, pârâiaşul dintre mănăstire şi arhondaric, bolborosind într-o limbă moartă, pricesnele care îi alinau sufletul sfâşiat, şi speranţa în Dumnezeu, în Dumnezeul românilor şi speranţa ei de mamă. Toată suferinţa, tot postul ei nesfărşit împotriva căruia o sfătuiseră toţi preoţii şi călugării, au îmbolnăvit-o, dorinţa ei de a-l vedea pe nemernic, singurul ei copil adevărat, au biruit în lupta ei îndârjită îndurarea lui Dumnezeu, după ce i-au vizitat multe alte necazuri de parcă suferinţa şi necazul cel mare al Apocalipsei Sfântului Apostol Ioan se mutase la ei în casă pentru cine ştie câtă vreme. Au câştigat în cele din urmă, nemernicul de copil nu putuse face faţă rugăciunilor ei fără sfârşit aseni nenumăratelor reflexii în lentilele cerurilor ale tuturor acestor mănăstiri în care primise ajutor, cu preoţii, călugării şi credincioşii lor, cu arabescurile inexplicabile ale traiectoriilor şi drumurilor neînţelese ale vieţilor lor. A câştigat, făcându-i totodată Măriei Sale o sumedenie de promisiuni. Iar după ce a câştigat şi nemernicul a fost incendiat de atingerea unei mâini din cer, după ce nemernicul s-a întors lăsându-şi în urmă necazurile şi redevenind credincios Rahela a început să se răcească devenind ce nu era şi nu fusese niciodată; fără credinţă, fără rugăciune, fără biserică, fără Evanghelie, fără Scriptură. Rahela a câştigat în lupta ei cu Dumnezeu şi copilul ei s-a întors, Rahela l-a înduplecat pe Dumnezeu, dar totodată Rahela l-a păcălit pe Dumnezeu, l-a înşelat, preacinstit părinte Yirmiahu, îi spusei înlăcrimatului proroc cu ochi incandescenţi ca ai lui Nicolaevici Tolstoi, dar eu cred în ignoranţa mea de suflet neîncercat că de Dumnezeu nu i-ar fi răspuns şi băiatul i-ar fi murit în droguri, odată cu doliul ar fi îmbrăcat şi pietatea pentru toată viaţa, de asta vreau să te-ntreb Sfinte Yirmiahu. Sub noi era o biserică franciscană cu două turnuri aproape identice stand cu capetele plecate unul în faţa celuilalt de o parte şi de alta a porţii vechi de lemn chihlimbariu întunecat. Un turn se numea Singurătate, nelipsitul însoţitor al omului, celălalt era sora lui, Solitudine, prietena ignorată a celor ce sunt vii. Jumătate din bolta alungită a bisericii vechi era năruită şi doar restul edificiului mai era în picioare. Biserica aceea era o familie îndurerată, o familie a pierderii, dărâmată, distrusă, demolată, arată cu fierul ruginit al plugului până în inimă, prăbuşită, chinuită de suferinţă şi regret pentru cel ce nu a mai fost. Singurătatea începu să vorbească, Solitudinea stătea cu capul plecat şi doar Singurătatea vorbea: -Iachin… Sub noi era o biserică franciscană cu două turnuri aproape identice stand cu capetele plecate unul în faţa celuilalt de o parte şi de alta a porţii vechi de lemn chihlimbariu întunecat. Un turn se numea Singurătate, nelipsitul însoţitor al omului, celălalt era sora lui, Solitudine, prietena ignorată a celor ce sunt vii. Jumătate din bolta alungită a bisericii vechi era năruită şi doar restul edificiului mai era în picioare. Biserica aceea era o familie îndurerată, o familie a pierderii, dărâmată, distrusă, demolată, arată cu fierul ruginit al plugului până în inimă, prăbuşită, chinuită de suferinţă şi regret pentru cel ce nu a mai fost. Singurătatea începu să vorbească, Solitudinea stătea cu capul plecat şi doar Singurătatea vorbea: -Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor Inspiraţie fugitivă (tace) Culori necontinuate de nimeni pe cenuşii pânze acoperite de praf Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă (tace) Happening iniţatic desenându-mi o ideogramă pe faţă Pe birou rămurele de busuioc şi pete de culoare Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluţiei franceze Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile Unghie înnegrită de uşa tramvaiului radioul devenit lichid Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului Reflectoare holbate peste iarnă în oraşul devenit ceaţă şi întuneric Statui înţepenite hierofantic printre oglinzi Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip Muze gracile însufleţind templele în paragină Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului Din faruri rotunde efemer ţâşnesc fascicole verzi In intersecţia năclăită de noapte Bărci de gânduri plutesc pe moleculele uitării Alge împotmolind tălpile viselor Mărturia exploziei electrice cirus Prunii livezii îşi şoptesc egloge Văzduh geometric

(tace) Nori în vârtejurile naşterii apotropaice Sculpturi pop din cuburi de bazalt lipite cu aracet După-amiaza petrecută la fereastră (tace) Sprijiniţi în palmele transformate în frunze Triunghi ascuţit ca o rachetă scuturându-şi şuviţele de flăcări Vechi locomotive negre răsturnate precum nişte jucării pe covor Părăsindu-ne plutele înotăm în propriile lacrimi Cadet pe corabia cu nume de pasăre Vântul îmi toceşte muchiile cubiste ale buzelor ce rostesc numele Iubirii (tace) Făpturi hidrodinamice plonjând optimist în pâlnii cu mortar Falsă exasperare în faţa arborelui pragmatic Tablouri realizate cu amprente cromatice (tace) Bibelouri purtând conversaţii în noapte pe rafturi Culori aşezându-se simplu pe hârtia umedă Seraficul amestecat cu abjecţia daimonic geniu lucrând la normă Valuri sărate îmi inundă cortegiul Pe chip am o meduză ca mască mortuară Din bare de fier nituit un măslin cu frunze ghimpate de plexiglas Ocean cu valuri distincte precum tuşele impresioniste Planeta stratificată arbitrar urletul durerii Pământului Bancnote folosite în loc de cărţi de vizită şi de lanterne Oameni ucişi pentru bani purtând steme de state Moartea insinuându-se printre noi ca unică realitate Lumea a Treia legată în lanţurile lagărului planetar Encefalul atmosferic al Terrei ros de depresie Bolovan turtit înaintând în necunoscut Oraşe invadate de imperii de termite Diptere gri ce-şi depun ouăle în pielea noastră Radiourile liniştindu-ne angoasele întru importantul comerţ Vaţa părăsindu-mă la crepuscul Unul din şamanii comunităţii Revoluţii de catifea înăbuşite cu perne de pluş Pictură în frescă imitând grafitti-uri Frunze de cireş zburlite precum o coafură afrp Evenimente de abia trecute năpădite de mâlul aglomerării prezentului Nisip curgând misterios din cutii de carton (tace) Copilăria devenită un situ arheologic Dansul expresionist al frunzelor însufleţite de vânt Picurii de apă spălându-mi praful de pe chip Stele îngropate pe umerii generalilor Noaptea sosind ca o divizie de tancuri Frunze purtate de vânt în deşerturile mantice ale îndoielii Furnicar de stele adunate în jurul matcei De la mii de ani lumină distanţă Pământul strălucind enigmatic Muşte zgâriind hexagonal sticla Circular şir de zile primitive salbă de mărgele străvezii Pleoape arzând tropical lângă clipocitul febrei marine Nisip topit în lingouri Moartea îndepărtată precum următorul week-end Incă o noapte sub cerul pelasg Ziduri surpate cerul nopţii scăpărând ca un vitraliu Legende ţesând trecutul Elicoptere transportând uraniu către centrele de prelucrare (tace) Oceanul Arctic inundând Europa Tatuaje incaşe în scoarţa baobabilor Deznădejdea zvâcnind precum un peşte abisal Filozofi încărunţind la orele18 Schelete de uriaşi dinozauri lângă autostradă Lavă încremenind sub elemente Aborigen sfârşit sub soarele pătrat Efemeră argumentaţie a erorii convingătoare ca o bilă de heroină Docte biblioteci umplute cu tomuri despre greşeală Vieţi trăite doar pentru a umple câteva cărţi sau cd-uri Şi apoi o moarte adesea autoprovocată după un lame destiny Rânduri albastre scrise de fiecare din cei mai mulţi din cei şase miliarde în imponderabilitatea revelaţiei ignorate Aliniamente de zgârie-nori captând feeling-ul genezei şi al primului început Conştiinţa mozartiană a frunzelor Neoplastic Stratocaster Lira electrică pe măsura secolului douăzeci Corzi de aur ce vor amuţi când noi Vom fi acolo şi nu aici Revelaţii paraşutându-se precum trupele de ocupaţie Albastru Ierihon sunând în saxofoanele Harlemului Singurătate strivită ca un pachet de carton Ploaia izbind frunzele copacilor (tace) Muşuroaie crescând precum oraşele sub lumina de neon a amurgului Copaci de umbre acoperite de aburul gheţii ochilor noştri Bard rătăcit printre Muze în Parnassos Duh expiator pogorât călcând pe frunzele galbene Din inima mea Surpat zid în jurul templelor greceşti susţinute De aliniamente de furnale în flăcări Suflare de aer cald pe ochi Apa solidificată în aisberguri Transparente ziggurat-uri curgând ca un oras de uriaşe Blocuri către sud Topindu-se tot mai mult şi devenind apă amară Şi întunecată precum fruntea unei surori din Africa Inspiraţia strivind metafizic poeţii Arta devenită o ştiinţă exactă Universul sprijinindu-se pe o singură axiomă Gheizere tradând râuri subterane Meşteşugari medievali reprezentând miracolul în catedrala Cu ferestre mari cât oglinzile de mână Muncitoare jamaicană sub soarele mulatru împletind cântece în păr (tace) Imaginea lui Hristos fotografiată în emulsia de sânge a Giulgiului Africii Frunze scuturându-se enigmatic din glastra ikebana Marea Egee înverzind transparent insulele locuite de apostolic Cu tălpi prăfuite Feţele fraţilor noştri înnegrite de lacrimi Nervi scormoniţi exhibiţionist în cadrul noilor isme Muzica de cameră dispărând de pe servere Din lipsă de afişări (tace) Oameni dărâmaţi contemplandu-şi degetele încleştate Unghii umplute de pământul aspru al urletului Egoismul narându-şi propriul ego amăgit de tricksteri Sfârşitul strălucind pe muntii Canaanului Prooroci anunţându-ne deznădejdea (tace) Consumatori zâmbind cu priviri de zombies Becuri de tungsten falsificand lumina udă a cuvintelor Pagini tipărite industrial conţinând unice clipe de revelaţie Ochi verde smarald străluceşte luna în surdul clipocit cosmic Buze de fildeş murmurând rugăciuni în arhipelaguri oceanice Treime nevăzută Graţie pogorâtă însufleţind lutul Epifanică reflexie a Luminii în luciul frunzelor Nori străjuind ca un cântec brazilian (tace) Ritm ciobit oval printre pietrele născute de apa râului Litere străvezii ilustrate de înluminura dimineţii Oameni murind de frig în blocul nostru într-o noapte oarecare de iarnă În care noi ne-am uitat la televizor şi apoi… iţi aminteşti ? Am pornit radioul şi am dat un party Sau mai ţii minte când am mers cu maşina o lună mai tarziu? Şi la punctul giratoriu stătea un tânăr la ocazie Un muncitor, un student, cine ştie ce-o fi fost. Nu l-am luat şi apoi la sfârşitul săptămânii am citit un articol mic În gazeta oraşului în numărul 2128 ianuarie : Un tânăr navetist a fost gasit degerat şi jefuit la sensul Giratoriu. (tace) Nori alunecă precum nişte ciudate bărci de pescari Salcâmi niciodată înfloriţi uzi de picurii de cerneală ai nopţii Frunziş încărcat de păsări şi gânduri Muzicalitatea pământului vâjâind în penumbră La vere revolution est prêt a porter Picioarele mi se afundă în răcoroasele frunze ale nopţii Clipesc cu ochi limpezi ca doua pete de acuarele Evanescent personaj de animaţie cu privire indigo Înserarea se manifestă printr-o absenţă Necunoscut strălucind mistic de cealalta parte a ostrovului Jungla strălucind în ochi africani Penele păsărilor îngălbenind în septembrie Ochi arşi de acidul propriilor gânduri Cu ochiul inimii deschis călătoresc către cerurile în revoluţie Rotindu-se amplu sub stralucirea tălpilor Lui Dumnezeu Scoici secretând perle în jurul sidefului zgâriat ostrakon Tristele momente când inima omului devine pură ca un excalibur Marea oglindă a eterului reflectând orbitele Galaxiei Măşti gratuite zâmbind vorace sub stindardul mizeriei Idealişti murind în singurătate Extazul profetizând în magnifică pierdere de sens Cărţi arse în cuptoarele furnalelor Primitivi aborigeni zgâriind grafitti-uri memnotehnice Nesfârşitul născându-se aici printre ocru-ul frunzelor Strălucirea apei la orele 17 dând iluzia creaţiei păstrătoare a negaţiei Solipsiste Universul iluzoriu mutant al Ideii Poet pitoresc precum un bibelou zdrobit pe caldarâm Sunt orbit asemeni unui somn albastru-întunecat scos repede la lumină Noaptea aruncă o altă lumină ce pâlpâie în nervii noştri Având ca umbră mizeria propriei inimi mă las luminat De frunze şi vântul ireversibil Dealurile se cabrează înconjurând oraşul Asemeni unei turme nomade Veşnicii consumatori ctitorind supermarket-uri Trandafiri părăsiţi pe o bancă Martori ai unei întâlniri ratate Blânzi piţigoi morţi de frig iarna Simetrii fasciste înceţoşează muşuroaiele în această zi putredă Iar până la urmă tot ce ramâne e un cantec reggae Fluture acoperit de mici cristale escaladând vertijuri Salcâmii acoperiti cu muşchi şi lacrimi (tace) Artă apărând în mod secundar din pură necessitate Muzica devine palpabilă într-o partitură de bemoli Cărţi cad misterios din rafturi alegându-ne Fauna marină înţepenită în pietre Nor fluturând ca un sombrero Din metrou cerul vazut printr-un grilaj Cu păr valuri sarate aed al Lumii a Treia Luminozitatea cerului estompându-se treptat ca pe un dreptunghi Vegetaţia primăverii strălucind ca fosforul De pe spinarea peştilor oceanici Ce muşcă rece Verzi Amurgul clipind în Morse cu ochii lui albaştri Cerul mă sărută cu buze întunecate Protest incizat în copacii de aur nativ ai dezastrului optic Alge şi cochilii îngreunează apa albă a fluxului Peste pietre râul Draperie transparentă precum o respiraţie Lemn închircit într-o creştere a abstractului Angajată într-o dispariţie prematură planeta respiră Sub fulgere matematice Lumina organică

167 strălucind în noi Terra devenită o aglomerare urbană Poemele autorilor romantici înalţându-se în turnuri Prin camera de camin Noaptea străluceşte precum o stea complexă reflectată în mii de oglinzi Frigul mirosului pătruns de raşină al ierburilor din tundră Linii ritmice ale noului neolitic pe chipul planetei Vocea-mi se multiplica în coifuri de fier Deznadejde în fluctuaţii însoţind triburi de clone Mitic păcurar al turmelor de nori Ploaia maschează cu desăvârşire sfârşitul În straturi adânci de şisturi ferigi carbonizate Apriga zbatere a aripilor Timpul înnegrind fereastra Plopi cu frunziş de flăcări luminând precum îngerii (tace) Copilăria fluturând grandios zmee în urma Stinse linii de albastru şi lumină ştearsă compunând o operă de artă Ameţeli vâjâind precum un salt boungee-jumping Paradigmă mayaşă scufundându-se în lichidul cuprins de panică Manechine de plastic transportate spre săli de expoziţie În vederea unor hotărâtoare instalaţii Şi acei ochi orbi Care nu vad nici după ce toată lumea a plecat şi au început să Se scrie şi câteva articole pentru reviste şi snobism Şi în paralel ochii mei care nu Îl vad nici acum Când deja exist Şi degetele Lui de lumină mi-au mângâiat fruntea cand am început să fiu Şi în momentul când am să respir pentru ultima oară Am să devin propria respiraţie În rotaţie imperceptibilă Soarele Sentimente patristice acoperindu-ne privirile precum un păr prea lung Comper al Apocalipsei printre pietrele insulelor Remuşcările înaintând în divizii Natura deszăpezită de imaginaţie lângă Sfârşit Vă rog nu mai levitaţi Profilul arhetipal al unei fiole cu penicilină sau al aceleia O cat de valoroase al unui viitor antidot asupra virusului HIV Vindecarea înscrisă într-o formulă chimică Gânduri deznodate la suprafaţa din imponderabilitatea şi hipnoza lirei Note de jazz Monoton lustruind sticla dimineţii Bompres al meditaţiei scufundat în omniprezenta lipsă de zgomote Păsările imprimându-şi caracterele cuneiforme ale aripilor În plastelina atmosferei Fulgerele întruchipeaza nişte albastri plopi cristici Stoluri de flash-uri răsfirându-se planat în pieptul electric al poetului Instrumente muzicale de aramă şi simţământ perpetuu Precum plantele care ies din pământ Cifre arabe Vărsatul de vânt al dezamăgirii primăverii exacte Cerul acoperindu-mă ca un scut de marmură Aglomeraţia de asteroizi densa ca un perete Galaxiile angajate într-un magnetic joc zen Ecoul fântânii parasite încărcându-se de ecouri galbene Navă cosmică făcută din metale galbene Meteor al suferinţei omului în galaxii Diluviunile timpului târâte în abstracte rotaţii Oceane de fosfor aurolând planete în geneză Terra Enigmatica precum un monument de pietre neşlefuite Acoperit de iarbă celestă Cerul pătat de nori Ca şi cum ar sta la pândă Visare înscriind pătrate în raze incerte Rugăciunea şi-a lăsat semnul mâinii în praful podelei Guri sărutând petalele diafanei atingeri a Ideii Ţipătul vertebrelor depunându-se în sedimente Edificiu de formule algebrice adăpostind cuvintele profeţilor (tace) Sub nori pluteşte împietrita maieutică a ratării Pătrat curb zgâriat de colţii primelor zile Înalte statui de fier cu ochii sfărâmaţi de fulgere Cununa din frunzele gândurilor Flirt al abstractei muze Suflet lăsat vraişte în urma vârtejului orb al cunoaşterii Catolice rugăciuni oglindite în sticla vie a ochilor (tace) Emoţia nesfârşita a înserării ce întârzie pe ramurile Inca înfrunzite Şi emoţia părăsirii omului de aur Cu ochi adânciţi de idol Statuie care va pândi din orice Babilon În asfinţit fereastră strălucind galben Precum sufletul nostru Liră elenă împrăştiind stoluri de sunete Frunze înconvoiat precum ogivele răzuite în piatră Bolovani eclipsaţi de efortul aripilor În această noapte liniştită precum o pană de curent Ochi sprijiniţi tridimensional de fruntea veşniciei Fulgere ne încunună părul cu aripi albe Arabescul fiinţei cercetându-ne în incandescente valuri Plopi sărutandu-se sub ecranul imaterial al cerului Umbrele amurgului înaintând înăuntrul oglinzilor Şi încăperilor oraşului Pleoapele nopţii zvâcnesc răsărituri Părul vântului spălat în vârtejuri de linişte Suflete fuzionând prin sărut Universul străluceşte în noapte asemeni unui mare oraş(tace) Adevărul incendiindu-mă cu o mângâiere inefabilă (moment de tăcere). Şi doar Solitudinea tăcea. Ca şi mine Yirmiahu era asemeni unei flăcări invizibile însă ceva mai mici decât mine, pentru că oamenii sunt fraţii mai mici ai îngerilor. Părul de nazireu îi era lung iar barba îi era retezată scurt. Purta veşminte evreieşti ţesute din lumină asemeni unui prinţ al lui Yaakov şi pentru că plânsese mult în viaţă, bucuria sa îl făcea să plângă şi aici în ceruri. Cuvintele îi erau o vâlvătaie care căpătau formă în văzduh şi printre colţurile stelelor, mâinile îi erau curate ca doi drugi de aur topit şi curăţit de foc, din omoplaţi îi porneau aripi lichide, în picioare avea sandale de safir, în mâini ţinea un pergament de lumină al Torei, iar fruntea îi era ea însăşi o Tora, inima fiindu-i un şuvoi de litere încerngănate unele întraltele ca într-o reţea în apa unui şuvoi de suflet ; la picioarele sale – care putea fi în mai multe locuri deodată – se întindea începând de oriunde eternitatea asemeni unei mări alcătuite din lacrimile plânse pe pământ, o mare amară sărată de cenuşa pe care atâţia şi atâţia credincioşi şi-au presărat-o în creştete odată cu trecerea zilelor de mii de ani, de suferinţă infinită şi mărginită vanitate umană. Stătea pe metereze pe zidul cerului, deasupra cheilor de boltă ale îndepărtatului univers, privind cerul ţesut doar din prezenţa lui Dumnezeu, încununat de cântece veşnice ori de nori sacri de şehina şi de nimburi de lumina în şase colţuri, Yirmiahu cu chipul său de chihlimbar lichid, cu un nas semitic şi cu o privire puţin saşie, îmbrăcat în faldurile hainelor sale de lumină brodate cu fire de aur topit şi steluţe Maghen-David de argint, în mâinile sale cu Tora care se transforma când în sabie acoperită de litere din toate felurile de scriere, când în nexusul unui crin sacru spre care se îndreaptă toate firele de viaţă din năvodul vieţii, a căror broderii şi ţesături sunt chipurile lor ale celor ce sunt încă vii, şi ale noastre, ale celor eterni. Yirmiahu era când material, când transparent, când invizibil, asemeni unui om ce şi-a uitat numele pierdut în Dumnezeu. Stătea pe zidurile cerului din obicei şi privea valurile invizibile ale eternităţii, nici el neştiind pentru ce. În faţa revelaţiei depline, răspunsurile se pierduseră în chietudine şi contemplare. Era o imagine a solitudinii în ceruri, în care putea şi el spune cuvintele acelei sfinte canonizată de Papă cu secole în urmă. Il priveam şi aveam sentimentul că se află un râu în faţa mea, un suflet plin de reflexii ca un borcan cu miere, cu sufletul plin de pietre şi stânci uriaşe pe malurile apei de meditaţii rembrandtiene în aqua-forte, o fiinţă în care cuvintele se zbat să iasă la suprafaţă ca nişte somni sau crapi uriaşi, ca nişte peşti gigantici care capătă viaţă în adâncuri. În adâncimile sufletului său comunicând ca şi celelalte suflete cu oceanul sfânt dinafară prin copci submarine în uriaşele aisberguri apa era fără sursă definită în ale cărei valuri mă scufundam înconjurat din toate părţile de albastru lichid cu pietre acoperite de alge şi presărate scoici şi cochilii sparte de fildeş purtate de apă ; în apă, în adâncuri aveam şase aripi asemeni heruvimilor, zâmbetul chipului meu luminos şi aici în tainiţele apei fiind reflectat în ochii gigantici ale submarinelor şi ai colosalilor peşti spadă, zburând prin apă înconjurat de spirale de cochilii de ziduri de peşti asemeni pâlcurilor de îngeri din cea de-a treia carte a lui Dante Alighieri, coboram în peşterile acvatice din genuni în care câte o caracatiţă bătrână medita asemeni unui bărbos Zalmoxis aşteptând regenerarea, părul de lumină îmi devenise un val lichid, eram fericit în apele nesfârşite ale lui Dumnezeu, ale cerului, ale fiinţelor celeste şi ale valurilor eternităţii, eram eu, pe fruntea mea era scris cuvântul „fericire”, eram în toate locurile deodată, ochii strălucindu-mi material ca două planete albastre sau albe, eram val topit în noianul curb al eternităţii, distinct totuşi cu propriul meu pleoscăit ; eram la propriu în al nouălea cer, în al şaptelea, ori în al treilea. Sufletele sunt toate împreună abis, însă pentru Mama Tereza ori pentru îngeri sufletele sunt un cosmos al Torei în care nu te pierzi ci eşti doar un explorator asemeni lui Cristofor Columb, ori a oamenilor emoţionaţi de pe cele trei corăbii ce au intrat în nemaivăzutul Pacific cu Fernando Magellan, dând nume la oceane de stele; lumina este singura noastră hrană, în cele mai adânci ape eu plutesc înconjurat de galaxii de valuri, mă dau peste cap în adâncuri în apa de suflet a ceea ce e viaţă, incandescent mă rotesc asemeni unei stele coborât în talazurile incomprehensibile ale sufletului printre idolii vremurilor vechi sparţi de timp şi valuri, mişcaţi spre ţărmuri din nou de apele ample printre coloanele

Partenonului istoriei spre temeliile vieţii, aceste mâini infinite tot ce văd în adâncuri e lumină şi iubire în adâncimi căci marea e mult mai luminoasă în adâncuri decât la suprafaţă la baza vieţii se află doar munţii de lumină; în ape vii sunt o stea vie generată ca o scânteie din flăcări, sunt fericit, de asta sunt un înger. Yirmiahu stătea pe zidurile cerului din dragoste pentru Ierusalim, meditând în tunetul valurilor veşnice, ascultându-mi cuvintele şi cu ochii săi închişi văzând poate ceea ce voiam eu să aflu, ochii lui Yirmiahuerau două bucăţi de mărgean din perlele născute din lacrimile oamenilor şi după ce-mi dădu bineţe-mi spuse: -Păzitorule înger, n-are nimica, lasă-i, ce să mai tocmim. Pământul e mare şi eu l-am umblat, însă mereu aceleaşi lurcuri naşte, ca un cătun, şi-mi spuse mai departe mistere ce sunt prea dumnezeieşti pentru a putea fi povestite ori înţelese. Acolo unde stăteam cu Yirmiahu, pe scutul de la bolta ogivală a cerului era scris în toată limbile: „Nu le este dată robilor fericire pe care s-o poată împărţi.” Îl voi părăsi acum pentru puţin timp pe rabin în rugăciunea sa, lăsându-l în zdrobirea şi rugăciunile sale, pentru a mă ridica deasupra sferei pământului să merg în ceruri şi să duc aceste cuvinte la capătul lor. Când m-am întors în gând pe pământ R. se ridica de la rugăciune hotărât să scrie o învăţătură pentru Yose; se afla într-una din încăperile nefolosite ale casei. În mijlocul camerei, pe un covoraş, era o masă acoperită cu o faţă de masă verde, înconjurată de patru scaune. Pe acelaşi perete cu uşa se afla o canapea ce se învecina în partea dinspre fereastră cu o ladă de aşternuturi de culoare cafenie. În partea opusă, tot lângă fereastră, se găsea un dulap din lemn masiv lângă care la peretele opus ferestrei se afla un pat mare acoperit cu tot felul de perne. Pe acelaşi perete lângă uşă era o oglindă înaltă aşezată pe o noptieră pe care se mai aflau şi nişte jucării. Lângă uşă, deasupra primului pat erau nişte icoane ieftine: un Isus cu inima înconjurată de spini, un apostol bărbos şi una mai mare cu Cina cea de Taină. Dincolo de fereastră era balconul în care pe o bucată de linoleum se afla o băncuţă de lemn, o bicicletă „Pegas” pentru copii, câteva ghivece cu flori şi un butoi mare de murături în care se afla un pietroi alb. De la balcon se putea constata că încăperea se afla într-o casă înconjurată din toate părţile de alte case, nu foarte diferite între ele, poate doar prin faptul că unele aveau parterul şi etajul acoperite cu viţă de vie, iar pe unele dintre case sus se putea vedea un acoperiş metalic. Lângă balcon era un paratrăsnet, pe care cineva dacă ar fi coborât, ar fi ajuns până la urmă între răsadurile de flori şi spanac din jurul casei. Iar dacă ar fi intrat încet spre stânga ar fi dat de un gard de mărăcini şi până la urmă ar fi ajuns la colţul clădirii tencuite şi nezugrăvite, de unde ar fi putut observa că pentru a ajunge la uşa de la intrare ar fi trebuit să deschidă portiţa puţin ruginită a unui gărduleţ metalic ce proteja alte răsaduri situate în faţa casei. Intrând şi urcând treptele spre etaj, R. er fi trecut pe lângă uşile dormitoarelor, ajungând într-un coridor întunecos neiluminat unde a doua uşă era a încăperii din care tocmai plecase. Voia să-şi scrie propria învăţătură, propria Tora după cum spune ce-a de-a 613-a poruncă, dar nu ştia cum să înceapă. Merse în biroul său şi aşezat la masă umplu o jumătate de coală după care o aruncă în coşul de plastic pentru hârtii. După ce mai mototoli o foaie se opri descurajat şi scoase primul volum care i se opri între degete din bibliotecă, îl deschise la întâmplare. Era o antologie de literatură latinoamericană, iar pagina unde se deschisese cartea era o povestioară scurtă scrisă de Jorge Luis Borges, scriitorul argentinian orb, şi intitulată „Variaţiuni după Kafka”. Yehudah începu să-l citească rostind cuvintele încet: “Şi de acolo am plecat în pustie…”, parcă a mai zis, însă prietena lui Franz Kafka era acum deja destul de înaintată în vârstă şi nu-şi mai amintea conversaţia în întregime. Îşi amintea doar că Franz cu sufletul încă înlăcrimat şi însângerat îi sărutase mâna ca pe mâna Sfintei Caterina din Siena. Era cea mai frumoasă amintire din toată viaţa ei central-europeană, argentiniană, empirică şi burgheză, biata de ea.” Rabbi închise cartea. Privea foile albe de hârtie de pe mană, dinaintea lui gândindu-se: "…noi înşine suntem prizionierii lipsei de relevanţă, obosiţi pelerini în cel mai bun caz proptiţi cu frunţile de zidul adevărului; …imaginilele care sunt romanul aşa cum scrie în pictura bisericii Drăgănescu pictată de Arsenie Boca despre faptele omului: „Tu eşti noi”; şi oricât de mut ai rămâne în faţa lui Verhovenski jr ori a lui Aleoşa, n-ai cum să nu observi că ei înşişi sunt făcuţi din litere, care ca nişte pixeli le dau formă. Aproape orice carte nu e decât o s rânduri aşa succesiune de file şi de şiruri de caractere aşa că te întreb, îngere: tu cum crezi că au fost făcute şi astea? Scrisul nu e decât umplerea unei pagini, ocuparea acesteia cu pericope şi imagini. Scrisul poate fi numit şi un gest echivalent cu însemnarea paginii. Cam acelaşi lucru se regăseşte şi în marcarea vitelor de către ţăran ori înfigerea unui steag în Lună. Pretenţia de cunoaştere la nivel de sistem a lui Dzeu, a fiinţei şi a spiritului nu este posibil de atins, nu este posibil unui om, nu stă în puterea cunoaşterii umane să cunoască legile care sunt structura arhitecturii existenţei. De exemplu în cazul „Prelegerilor de filozofie a religiei” arhitectura lumii religioase proiectată cu liniarul şi compasul de G. W. F. Hegel este una inextricat eronată în cea mai mare parte, rezultatul finit al respectivelor prelegeri fiind un insectar de fluturi morţi ori încă zbătându-se, un catalog de insecte din care orice urmă de viaţă a dispărut al istoriei şi geografiei religioase. Un alt neajuns al culturii este faptul că se consideră practicarea filozofiei ca ceva suficient, uitându-se că filosofia a apărut ca rezultat al unor polemici greceşti din Epoca Antică purtate de nişte oameni care nu cunoşteau ceva mai bun şi că în cea mai mare parte ceva asemănător a rămas până în ziua de astăzi, asta însemnând că şi de individul a reuşit să ajungă pe vreunul din cele trei podiumuri ale dialecticii, misterul sufletului rămâne în continuare ignorat de aproape o mie de ani, iar menora cu şapte flăcări ale conştiinţei rămâne pe mai departe neaprinsă, de aceea poate că Talmudul, dintre toate templele umanităţii, cu ale sale nesfârşite oglinzi reflectate de oglinzi de comentarii la comentarii, cu textul său agregat din munca anonimilor fără număr asemeni articolelor enciclopediei Wikipedia, tu textura paginilor sale de rubin, cu ţesătura literelor sale aflate pentru eternitate între zi şi noapte, de aceea poate că Talmudul suntem noi.” În noaptea precedentă înainte să meargă la culcare se dusese să închidă jaluzelele la biroul său al cărui geam rămăsese deschis toată ziua şi privind pe fereastră văzu în depărtare un zgârienori înclinat cu aproximativ 25 de grade. Era un bloc de sticlă, uriaş, în ale cărui geamuri se reflectau stampe cu vederi din tot oraşul. Dincolo de blocul-turn, în plan îndepărtat se auzea Oceanul ale cărui valuri aduceau lampioane aprinse de pe celălalt continent, ori poate din cealaltă lume, lumini pâlpâind asemeni unor embrioni electrici închişi în ouă de hârtie chinezească, vii. De cealaltă parte, opusă blocului uriaş se afl biserica Sfânta Sofia, înclinată deasemenea în acelaşi unghi, înghiţită lent de pământ vegheată de djinnii celor patru minarete otomane ca de patru mărturisitori pentru D-zeu ori pentru trecut. Adormise în ţipetele lihnite ale pescăruşilor. Pe când stătea atunci câţiva paşi mai în spate în cimitirul iudaic, cu d-ra Ştain care îşi spunea rugăciunile de rămas bun şi de despărţire, îi simţea sufletul, singur asemeni lui Brendan pe ape, ori asemeni solitudinii unui sfânt celt părăsit într-o barcă în mijlocul valurilor. Era singură de-acum, doar ea şi pietricica pe care o ţinea în mâna stângă. După operaţiei Helga îi trimisese un e-mail rugând-o să vină în România. Îi mărturisise lui că simţea că cerul se deschide ca o floare albă de tămâie în faţa ei şi că va muri în urma operaţiei acesteia nereuşite, iar R. ştia şi el acest lucru, le văzuse, în urma unui vis care nici măcare nu fusese un vis dar care totuşi fusese mai mult decât un vis şi, la exact o săptămână după aceea, aproape când se împlinea ora visului Helga muri, îndurerând totă familia care veni din Satu Mare şi împrejurimi fiindcă fata ceruse să fie înmormântată la Haţeg, şi întristând în timpul îngropării întreaga comunitate şi chiar şi pe ortodocşi. Până şi unul din poliţiştii care

veniseră cu Bobby plânsese. Şi acum erau la cimitir chiar în ziua de Ajun, o zi ca toate celelalte dar o zi în care ningea cu lumină în oraşul inundat de toată lumina aceasta difuză, fără sursă, lichidă, asemeni unui abur de oţel lichid în valuri întoarse de Lună, incandescentă. După ce plecară de la casa mică şi dată cu var a bătrânei, o dusese sus în munte la Gura Apei, unde era barajul mare. Stătură pe digul mare perpendicular pe firul apei, iar d-ra Ştain căreia nu-i ştia nici prenumele privea barajul tăcută ca un personaj existenţialist de eva vreme, când văzură jos în lac un urs alb înotând, urcându-se pe gheaţă şi mergând apoi cu capul în jos, parcă mirosind gheaţa. R. vru să spună ceva dar simţea că nu exista nici o explicaţie, doar natura asemeni sufletului este un pian delicat şi fragil. Nu înţelegea, nu înţelegea, ştia doar că avea în faţa sa ceva neobişnuit, un secret al naturii, trecutului şi omului, asemeni oblojelilor şamanice de vraci cu propolis în spirt şi ţuică ale tatălui său care îi vindecau abccesele şi durerile de urechi, fiind primul leac în medicamentele înrudite cu leacurile wintu şi shoshone, locuitori ai altor secole ce înţelegeau înţelepciunile basmului spus vâlvătăile albastre ale vitraliilor valurilor unice şi fără capăt ale tăcerii. După mulţi ani, târziu, tot ce avea ea din cea zi oribilă a celei de-a doua înmormântări dacă se poate exprima aşa fusese cum atunci când totul se terminase, pe autocarul spre Cluj auzise cântecul lui Zucchero, atât de nepotrivit cu starea în care era şi lucurile prin care tocmai trecuse conştientizând de altfel că-l aude doar la un singur vers. De Rabbi Hirsch nu-şi mai ducea aminte aproape nimic, mai ştia doar că fusese un popă cu ea acolo în durere. Durerea din gură şi din urechea stângă îi dădeau o stare de oboseală, o oboseală a durerii laolaltă cu o stare de privire de viţel tânăr, pe care nu şi-o mai ştia de multă vreme şi aproape că şi-o uitase, pe care o avea în adolescenţă şi mai înainte în copilărie când mesteca pastă de dinţi pusă la întărit în loc de gumă de mestecat, simţindu-i granulele chimice pe dinţi. Totul era aproape o stare zen ori un zid de alergare la 10 000 de metri plat. Ce frumoase erau vremurile de demult când era doar un copil şi când îl dureau măselele ca acum taică-său îl punea să inhaleze fum de vată arsă şi tot tezaurul copilăriei ea acolo în apartamentul lor cu două camere din blocul constrit în anii '60 ai secolului XX, de către Republica Socialistă România, această Gudrună, ţara în care se născuse el. Era singur cu el însuşi din prima copilărie asemeni bătrânilor goim al Patericului egiptean, transmutând singurătatea în solitudine, plictiseala în beatitudine, după cum în anii grei avea să-şi schimbe iadul trăit, infernul personal (care-i demonta şi recompunea diferit părţile feţei) în extaz în care îngeri cântau ca un didgeridoo amplu cu sunet de pian. De ce n-a putut rămâne în clasa a doua pentru totdeauna? Ce ştia totuşi, era că atunci când fusese în tancul cu acid se întâlnise cu Moşe cu care vorbise în ebraică. Moşe nu avea nici un fel de halou, era un om negricios cu chipul plin de praf şi cenuşă, un fel de om albastru al deşertului (care lucrase multă vreme munci grele şi muncă de jos) şi nu ştia cum ajunse în camera aceea incandescent de luminoasă în care se aflau. Din tot ce discutase cu Moşe mai târziu nu-şi mai aminti nimic, îşi amintea doar părul său mai lung şi întunecat şi chipul său negricios, cu fire tăiate de barbă. Ce credea totuşi că vorbiseră, credea că discuţia cu Moşe fusese o lecţie de Talmud Tora asupra blestemului de pe muntele Ebal şi binecuvântărilor de pe muntele Garizim, text pe care îl putu citi abia un an mai târziu după ce se vindecase. Şi aproape tot ce-şi mai amintea din timpul în care stătuse în spital în care anotimpurile se schimbau ca săptămânile, neobservat, fusese un vis pe care îl avusese într-o noapte de sfârşit de aprilie ori început de mai. Visase un Leu mare ce stătea cu faţa spre un Lac. Pe malul din partea dreaptă a sa, Leul avea în faţă o Oglindă ridicată vertical care îl reflecta. Pe malul din partea stângă, Leul lăsa arabescul neînţeles al unei Umbre în nisipul deşertului. Aşa ajunsese popă la israeliţi. Şi Yirmiahu era asemeni unei flăcări invizibile însă ceva mai mici decât mine, pentru că oamenii sunt fraţii mai mici ai îngerilor. Părul de nazireu îi era lung iar barba îi era retezată scurt. Purta veşminte evreieşti ţesute din lumină asemeni unui prinţ al lui Yaakov şi pentru că plânsese mult în viaţă, bucuria sa îl făcea să plângă şi aici în ceruri. Cuvintele îi erau o vâlvătaie care căpătau formă în văzduh şi printre colţurile stelelor, mâinile îi erau curate ca doi drugi de aur topit şi curăţit de foc, din omoplaţi îi porneau aripi lichide, în picioare avea sandale de safir, în mâini ţinea un pergament de lumină al Torei, iar fruntea îi era ea însăşi o Tora, inima fiindu-i un şuvoi de litere încerngănate unele întraltele ca într-o reţea în apa unui şuvoi de suflet ; la picioarele sale – care putea fi în mai multe locuri deodată – se întindea începând de oriunde eternitatea asemeni unei mări alcătuite din lacrimile plânse pe pământ, o mare amară sărată de cenuşa pe care atâţia şi atâţia credincioşi şi-au presărat-o în creştete odată cu trecerea zilelor de mii de ani, de suferinţă infinită şi mărginită vanitate umană. Stătea pe metereze pe zidul cerului, deasupra cheilor de boltă ale îndepărtatului univers, privind cerul ţesut doar din prezenţa lui Dumnezeu, încununat de cântece veşnice ori de nori sacri de şehina şi de nimburi de lumina în şase colţuri, Yirmiahu cu chipul său de chihlimbar lichid, cu un nas semitic şi cu o privire puţin saşie, îmbrăcat în faldurile hainelor sale de lumină brodate cu fire de aur topit şi steluţe Maghen-David de argint, în mâinile sale cu Tora care se transforma când în sabie acoperită de litere din toate felurile de scriere, când în nexusul unui crin sacru spre care se îndreaptă toate firele de viaţă din năvodul vieţii, a căror broderii şi ţesături sunt chipurile lor ale celor ce sunt încă vii, şi ale noastre, ale celor eterni. Yirmiahu era când material, când transparent, când invizibil, asemeni unui om ce şi-a uitat numele pierdut în Dumnezeu. Stătea pe zidurile cerului din obicei şi privea valurile invizibile ale eternităţii, nici el neştiind pentru ce. În faţa revelaţiei depline, răspunsurile se pierduseră în chietudine şi contemplare. Era o imagine a solitudinii în ceruri, în care putea şi el spune cuvintele acelei sfinte canonizată de Papă cu secole în urmă. Il priveam şi aveam sentimentul că se află un râu în faţa mea, un suflet plin de reflexii ca un borcan cu miere, cu sufletul plin de pietre şi stânci uriaşe pe malurile apei de meditaţii rembrandtiene în aqua-forte, o fiinţă în care cuvintele se zbat să iasă la suprafaţă ca nişte somni sau crapi uriaşi, ca nişte peşti gigantici care capătă viaţă în adâncuri. În adâncimile sufletului său comunicând ca şi celelalte suflete cu oceanul sfânt dinafară prin copci submarine în uriaşele aisberguri apa era fără sursă definită în ale cărei valuri mă scufundam înconjurat din toate părţile de albastru lichid cu pietre acoperite de alge şi presărate scoici şi cochilii sparte de fildeş purtate de apă ; în apă, în adâncuri aveam şase aripi asemeni heruvimilor, zâmbetul chipului meu luminos şi aici în tainiţele apei fiind reflectat în ochii gigantici ale submarinelor şi ai colosalilor peşti spadă, zburând prin apă înconjurat de spirale de cochilii de ziduri de peşti asemeni pâlcurilor de îngeri din cea de-a treia carte a lui Dante Alighieri, coboram în peşterile acvatice din genuni în care câte o caracatiţă bătrână medita asemeni unui bărbos Zalmoxis aşteptând regenerarea, părul de lumină îmi devenise un val lichid, eram fericit în apele nesfârşite ale lui Dumnezeu, ale cerului, ale fiinţelor celeste şi ale valurilor eternităţii, eram eu, pe fruntea mea era scris cuvântul „fericire”, eram în toate locurile deodată, ochii strălucindu-mi material ca două planete albastre sau albe, eram val topit în noianul curb al eternităţii, distinct totuşi cu propriul meu pleoscăit ; eram la propriu în al nouălea cer, în al şaptelea, ori în al treilea. Sufletele sunt toate împreună abis, însă pentru Mama Tereza ori pentru îngeri sufletele sunt un cosmos al Torei în care nu te pierzi ci eşti doar un explorator asemeni lui Cristofor Columb, ori a oamenilor emoţionaţi de pe cele trei corăbii ce au intrat în nemaivăzutul Pacific cu Fernando Magellan, dând nume la oceane de stele; lumina este singura noastră hrană, în cele mai adânci ape eu plutesc înconjurat de galaxii de valuri, mă dau peste cap în adâncuri în apa de suflet a ceea ce e viaţă, incandescent mă rotesc asemeni unei stele coborât în talazurile incomprehensibile ale sufletului printre idolii vremurilor vechi sparţi de timp şi valuri, mişcaţi spre ţărmuri din nou de apele ample printre coloanele Partenonului istoriei spre temeliile vieţii, aceste mâini infinite tot ce văd în adâncuri e lumină şi iubire în adâncimi căci marea e mult mai luminoasă în adâncuri decât la suprafaţă la baza vieţii se află doar

168 munţii de lumină; în ape vii sunt o stea vie generată ca o scânteie din flăcări, sunt fericit, de asta sunt un înger. Yirmiahu stătea pe zidurile cerului din dragoste pentru Ierusalim, meditând în tunetul valurilor veşnice, ascultându-mi cuvintele şi cu ochii săi închişi văzând poate ceea ce voiam eu să aflu, ochii lui Yirmiahu erau două bucăţi de mărgean din perlele născute din lacrimile oamenilor. L-am lăsat pe rabin în faţa mesei de scris acoperită de hârtii albe şi am mers prin perete până la micul Yose care dormea acoperit cu plăpumioara cu Ţestoasele Ninja şi cu Hummer-ul lui mare de jucărie între degete încleştate şi care prin vis îmi spuse un basm, o poveste copilărească asemeni picturii naive ori acuarelelor făcute de copii, dorind să-şi pună îngerul păzitor la culcare. Un basm naiv asemeni picturii cu negresa adormită lângă leul uriaş şi blând al lui Henri Rousseau Vameşul, mi-l spusese prin somn Yose, adormit, încercând să m-adoarmă, încercând să adoarmă lumina ochilor de flăcări ai un înger, păzitor al lucrurilor ce trebuie păzite. N-a reuşit să mă adoarmă, însă, pe când urcam pe treptele spre cer am simţit o amiciţie sinceră ca de câine pentru Rabbi Yehudah, de treizeci şi unu de ani şi pentru fiul său Rabbi Yose, de şapte ani. -Eşti sigur că putem să ne luăm cărţi de-aici? îl întrebase R. pe George Ip. -Da, putem lua câteva, îi răspunsese. Intrând în mansardă şi privind cărţile din măsuţele noptierelor, văzu un exemplar al „Aventurilor lui Huckleberry Finn” de Mark Twain, cu ilustraţii, o variantă de colecţie, cum nu mai văzuse niciodată, groasă de peste 780 de pagini. Îi spuse lui Ip, baptistului, să ia el cartea după care tensiunea din vis sfârşindu-se, se trezi. Auzi, cine a mai pomenit ca un evreu să fie prieten c-un baptist, ăştia vor să-i boteze pe toţi, dar ştia ca într-o zi va trebui să-i dăruiască odată cartea aceea adevărată, care în visul lui avea ca subtitlu „Un stol de stele”, dar visul fusese mult mai vast, asemeni unei călătorii ori asemeni vieţii, care se întinde înaintea ta asemeni unei văi năpădită de sate ca pădurea de pitoance ori unui concert pentru pian şi orchestră, nesfârşit şi unduitor asemeni unui pâlc de plopi lichizi, oglindiri ale vitraliilor lichide, topite ale sufletelor, unor suflete. Acesta este textul Torei personale a lui R. Yehudah pentru Yose, băieţelul său: 'Asemeni lui D-zeu Meghila e cartea măiastră, iar asemeni cerului Talmudul e coşul de finic în care priceperea a aşezat ouăle ei de sidef. Istoria e o poveste scrisă de D-zeu, o poveste ce ne conţine pe toţi, şi dacă ne apropiem cât de cât să înţelegem povestea lui D-zeu ne apropiem de a rezolva măcar o fărâmă din enigma existenţei, eternităţii şi apropierii de D-zeu, - acest cub Rubik al vieţii. Cu cât mai mult îmi fac o imagine asupra umanităţii devin uneori, da, neliniştit, mai neliniştit. Apartheid, Holocaust, Interhamwe, Comunism, detenţia politică în RPR, Gulagul siberian, genocidul din piaţa Tienanmen, Ku Klux Klanul american, detentia psihiatrică politică comunistă, pogromul din Iaşi, Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial, bomba atomică de la Hiroşima, a doua bombă atomică la Nagasaki, Ceauşescu, Israel şi Iordania, Iranul împotriva Israelului, Anne Frank murind în lagărul de concentrare, Gheorghe Ursu fiind torturat omorât în închisoare, doctorii comunişti, doctorii nazişti, Legiunea Română, Martin Luther King fiind împuşcat, Kennedy fiind împuşcat, Yitzhak Rabin fiind ucis de un evreu, Mahatma Gandhi fiind ucis, Indira Gandhi fiind ucisă, Rajiv Gandhi fiind ucis, Rachel Joy Scott fiind împuşcată, Cassie Bernall fiind împuşcată, Nicolae Iorga fiind împuşcat, Armand Călinescu fiind împuşcat, Steven Biko fiind omorât în bătaie în închisoare, Patrice Lumumba fiind ucis, Arhiepiscopul Catolic Oscar Arnulfo Romero fiind ucis în 1980, Kim Dae Jung fiind fiind condamnat la 5 ani de detenţie în 1976, apoi condamnat la moarte în 1980, Armata Română trăgând în civili în 1989, Revoluţia sovietelor, Războiul civil sovietic, dictatura dovietică, Lenin, Stalin, moartea lui Troţki, marea epurare în Rusia, Hruşciov, Brejnev, Cuba comunistă, gherilele latinoamericane, militarismul japonez, Rodney King, puterea hutu, puterea albă, mândria albă, mândria neagră, mândria gay, Republica Populară Democrată Coreea, China invizibilă, China în Tibet, Kaşmir, fabricarea de noi bombe atomice, India şi Pakistan, nazism, SIDA, cultura suicidală emo, muzica rock satanistă, duri rap, piaţa neagră a drogurilor, cafenelele cu droguri din vest, heroină, cocaină, cannabis, violenţa microbiştilor, împuşcări în fotbal, neonazism, anarchism punk, violenţă punk, supradoza cu heroină punk, ateism, revoluţia sexuală, violenţa de discotecă în România, iubire de-o noapte, intimidarea de internat şcolar, Berlinul de est 1953, Budapesta 1956, Praga 1968, controlul religios al minţii, Wole Soyinka închis, Nelson Mandela închis timp de 27 de ani, Alexandr Soljeniţân închis, Iuliu Maniu murind în temniţă, Vladimir Bukovski închis, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu închis pe viaţă, Sighet, Piteşti, Gherla, Aiud, canalul Dunăre-Marea Neagră, martirii episcopi şi preoţi grecocatolici, martirii evrei, victimele şi martirii tutsi, tibetani, afroamericani, execuţiile de preoţi catolici în Mexic, Mobutu, Bokassa I, Patriarhul Ortodox Roşu, asediul militar communist de sate în Vrancea, Honecker, Secu, Stasi, KGB, Rosenberg dând secretul nuclear Uniunii Sovietice, malnutriţia africană, războaiele africane, dictatorii africani, războiul civil în Angola, regiunea Biafra, lumea civilizată părăsindu-i pe tutsi în mâinile populaţiei hutu, insurecţiile comunist, generalul Amin, Wervoerd, Vorster, Botha, gherila maoistă Sendero luminoso, comerţul cu droguri finanţând FARC, sărăcia latinoamericană, Osama, Che, Fidel, Saddam, fascismul italian, fascismul italian, fascismul maghiar, fascismul sârb, terorismul sinucigaş Hamas, zidul Berlinului, Miliţia Falangistă Creştină, Haile Selassie, arme chimice în Irak – Martie 1988, Ayatollahul Khomeini condamnând un scriitor la moarte, Ferdinand E. Marcos, Aung Saan Suu Kyi arrestată la domiciliu, războiul francez în Indochina, Pol Pot, două milioane de victime în Cambodgia, un million de victime în Ruanda, şase milioane de victime evrei în Europa, 60 de milioane de victime civile în faţa regimurilor comuniste din spatele Cortinei de Fier, SUA bombardând satele cu napalm în Vietnam, camerele de gazare germane, Mao, Kim Ir Sen, Kim Jong Il, Mircea Eliade susţinându-l pe Salazar, Constantin Noica susţinându-l pe Ceauşescu, Sarajevo, războiul iugoslav, Miloşevici împotriva regiunii Kosovo, ideologia comunistă pop Rage Against The Machine, conflictul colonial francezo-algerian, Martinica – Departement de l’outre mer, terorismul extremist islamic, maşina neagră, ochelarii negri, informatorii comunişti, Elena Ceauşescu & ca.şi toate doar într-un singur secol, dar cu toate acestea Nelson Mandela vorbind despre flacăra ce nu poate fi stinsă, Iuliu Hossu refuzând să devină un Patriarh Ortodox Comunist şi alegând să moară pentru Domnul în detenţie, Mama Tereza plecand la Calcutta şi devenind Mama Tereza a Calcuttei, Wole Soyinka, un scriitor African de culoare, primind Premiul Nobel pentru Literatură, Mahatma Gandhi folosind învăţăturile lui Isus ca o puternică armă nonviolentă, epifania lui Martin Luther King la masa din bucătărie, Oscar Schindler mutându-i pe evreii săi din Polonia în oraşul său natal dir Republica Cehă, Paul Rusesabagina rămânând cu refugiaţii din hotel în Ruanda, Mircea Dinescu profesând “profesia de a fi liber” în arrest la domiciliu, Crucea Roşie mergând oriunde este nevoie, Doina Cornea scriind scrisori din Republica Socialistă România a lui Ceauşescu către Radio Europa Liberă, Steve Biko vorbind pentru o Africă de Sud plurală, The Whole Indian Nation Representants Reprezentanţii întregii naţiuni indiene reocupând Insula Alcatraz în nevoia unui simbol a pierdutelor pământuri indiene, retractarea comună de către Papă şi Patrirah a excomunicărilor reciproce care au durat 1000 de ani între creştinii Romano-catolici şi creştinii grec-ortodocşi, Richard Wurmbrand după sosirea din detenţia comunistă rugându-se cu familia sa la cină ca dacă este voia Lui să-l trimită din nou în închisorile comuniste ca un martor pentru Domnul Isus şi Traian Dorz bucurându-se când soseşte la lagărul de muncă forţată de deţinuţi politici al canalului Dunării pentru că astfel are posibilitatea să-i ajute pe oameni spiritual, Youssou N’Dour cântând pentru Africa, Aleksandr Soljeniţân arătând lumii adevărata URSS, Aleksandr Soljenitsyn scriind despre prizonierul de gulag Aleoşka baptistul, revoluţionarii români de pe străzi în 1989 rugându-se, toată bucuria

neînvinsă a fericiţilor martiri din Uniunea Sovietică, Europa de Est, Asia şi Africa murind ori fiind torturaţi pentru numele Hristosului lor, Antonio Gaudí creând catedrala Sagrada Familia, Léopold Sédar Senghor devenind membru al academiei Franceze, Mircea Vulcănescu în zarca Aiudului dându-şi viaţa lui pentru vieţile altora, Vladimir Bukovsky dorind să intre în ofiţerii Securităţii de stat ca un tanc, U2 devenind un grup de credincioşi, pastorul Wilhelm Busch predicând Evanghelia lui Hristos în Germania nazistă, Andrei Tarkovski făcând artă creştină în URSS, Cassie spunând “Da”, Rachel Joy Scott creând teoria reacţiei în lanţ a bunătăţii, progresul ştiinţei medicale, Samuel Beckett aşteptându-l pe Dumnezeu în vreme e era înconjurat de o cultură postmodernă, Vineri devenind mult mai credincios decât Robinson, Tenzin Gyatso luptând într-un război nedrept cu armele nonviolenţei şi păcii, Anne Frank scriindu-şi pe caiet jurnalul, Freedom Writers scriindu-şi jurnalele lor, Phil Collins cântând Another Day In Paradise, Robert Nesta Marley încerând să vindece rasismul cu muzică, Nelson Mandela vorbind despre flacăra ce nu poate fi stinsă, Iuliu Hossu refuzând să devină un Patriarh Ortodox Comunist şi alegând să moară pentru Domnul în detenţie, Mama Tereza plecand la Calcutta şi devenind Mama Tereza a Calcuttei, Wole Soyinka, un scriitor African de culoare, primind Premiul Nobel pentru Literatură, Mahatma Gandhi folosind învăţăturile lui Isus ca o puternică armă nonviolentă, epifania lui Martin Luther King la masa din bucătărie, Oscar Schindler mutându-i pe evreii săi din Polonia în oraşul său natal dir Republica Cehă, Paul Rusesabagina rămânând cu refugiaţii din hotel în Ruanda, Mircea Dinescu profesând “profesia de a fi liber” în arrest la domiciliu, Crucea Roşie mergând oriunde este nevoie, Doina Cornea scriind scrisori din Republica Socialistă România a lui Ceauşescu către Radio Europa Liberă, Steve Biko vorbind pentru o Africă de Sud plurală, The Whole Indian Nation Representants Reprezentanţii întregii naţiuni indiene reocupând Insula Alcatraz în nevoia unui simbol a pierdutelor pământuri indiene, retractarea comună de către Papă şi Patrirah a excomunicărilor reciproce care au durat 1000 de ani. Pentru a putea ieşi afară în soare unde îi este locul acel porumbel ar trebui să se oprească din a opri sticla ferestrei şi doar să îl roage pe omul care este proprietarul camerei şi al ferestrei să o deschidă. Spun toate astea pentru că eu sunt acel porumbel, sunt ca acel porumbel. D-zeu îi binecuvântează pe ei bogaţi dar îi iubeşte pe săraci. D-zeu este bun cu cei înţelepţi, dar îi ţine pe cei simpli în palma sa deschisă. D-zeu dă înţelegere regilor dar dă har sacru celor umili. God loves the sinners but he loves the righteous. D-zeu îi iubeşte pe păcătoşi dar îi iubeşte pe cei drepţi. Arta trebuie să fie o scrisoare de dragoste pentru D-zeu şi pentru oricine. Dacă ştii că D-zeu există tu de asemenea ar trebui să şti că nimic nu te poate răni. Dacă vrei să scrii, scrie despre ce ştii altfel e o afacere proastă. Ori, cel puţin, scrie despre ceva ce cu adevărat, din toată inima, vrei să cunoşti. Doar când începi să pierzi ce ai avit vrei să păstrezi ce ai. Poate că sunt doar ca Chip, Poate că sunt doar ca Dale. Oamenii-s argint, oamenii sunt aur, sunt dalbe diamante, sunt lepădat tezaur. It’s better to be awake and righteous than bashful and sinful. Este mai bines ă fii treaz şi drept decât bătăios şi păcătos. Întradevăr este mai bine. Viaţa e o glumă dar e una bună. Daca al tău Mesia este cineva ca Stalin atunci ar trebui să-ţi fie frică de al tău Mesia. Dacă profetul tău este cineva ca Nietzsche atunci ar trebui să-ţi fie frică de tine însuţi. Trebuie să tăcem. Tot timpul. Oamenii care nu îl iubesc pe D-zeu nu iubesc cu adevărat. Unii adolescenţi nu reuşesc. Unii oameni nu supravieţuiesc nopţii. Este mult mai bines să-l arăţi pe D-zeu decât să-l spui pe Dzeu. Omul devine mai mare decât Pământul. D-zeu m-a făcut indestructibil. Mă poţi nimici dar nu mă poţi distruge. Sunt indestructibil. Nu vreau să scriu tocit şi fără suflet. Vreau să surprind reflexia lui D-zeu în picăturile de ploaie. Ai nevoie de mila lu D-zeu şi nu mila oamenilor. Vârful e cea mai periculoasă parte a călătoriei dacă după ce ajungi pe el vrei doar să rămâi acolo. Omul este îngrozit de om şi nu se teme de D-zeu, când ar trebui să fie în modul celălalt. Dacă scoţi visul din poveştile Hollywood-ului obţii viaţă. Pentru mine orice pietricică ori floare este un eveniment istoric. Pentru unii oameni plăcerea e d-zeu, pentru alţii D-zeu e plăcere. Vreau să văd indieni americani gravaţi pe dolarii de metal lângă imaginile Libertăţii. Tu nu ai dreptate. Eu nu am dreptate de asemenea. D-zeu are dreptate. Un artist care are un serviciu este un artist independent. Un artist independent face artă indepententă. Dacă munceşti, mănânci; şi asta e pur şi simplu atât de grozav, omule. Pentru mine iubirea e o genţiană indigo şi nu un măr roşu. Timpul trece atât de repede când eşti fericit astfel că eternitatea va părea atât de scurtă. Singurul cuvânt care poate să doară este cel spus de D-zeu. D-zeu este un porumbel alb cu aripi infinite. Trăieşte cu sufletul, omule. Uită cuvintele omului şi aminteşte-ţi miracolele lui D-zeu. Viaţa unui muncitor este o ploaie de noiembrie, dar ploile de toamnă sunt atât de frumoase. Secretele nu sunt secrete, munca nu e muncă, cunoaşterea nu e cunoaştere şi doar D-zeu e D-zeu. Iubirea e un autobuz galben, nu un taxi galben. Umilinţa e frumuseţe. Dacă te porţi cu oamenii după cum merită, D-zeu deasemenea se va purta cu tine după cum meriţi. Aşa că ce va fi? Copiii sunt întradevăr îngeri cu aripi, iar bătrânii sunt îngeri cărora aripile încep să le crească înapoi. Trebuie să fie o lumină pentru mine; este acolo? Viaţa nu e scurtă, viaţa e eternă. D-zeu e un manufacturator de oameni. Batjocurile lor asupra ta din faţa ochilor tăi sunt doar vârful vizibil al aisbergului lucrurilor bune ce sunt forţaţi de D-zeu să le spună despre tine când nu eşti present. Gândeşte aşa: Vorbeşti, dar ştii ce se întâmplă? Flăcările dreptăţii îţi şterg cuvintele unul câte unul exact după cum vorbeşti şi în sfârşit te vor şterge pe tine. Astfel că ai simpatia mea nesfârşită, nimic altceva. Viaţa e un lucru de D-zeu. Frumuseţea este dincolo de trup, cunoaştere şi îmbrăcăminte. Pune pasiune în credinţa ta şi credinţa va deveni pasiunea ta. Sfânta Scriptură este cel mai lung ziar scris vreodată. Ştiu că nu merit dar cred că am primit. Oamenii sunt răi, dar aceasta nu contează. Când nu îngădui alte opinii, diferite, în jurul tău aceasta este rău. Dacă eşti un fabricant de gânduri împarte-ţi gândurile cu cei adânci. Scriitorii ar trebui să fie prieteni ai celor fără prieteni. Şi nu ar trebui să fie prieteni răi, ar trebui să fie prieteni buni. D-zeu nu există pentru noi, noi am fost făcuţi pentru D-zeu. Credinţa funcţionează. Când mă pun pe genunchi mă gândesc la Unul ascuns. Apoi ceva în mine îl vede. În acele momente îl văd pe D-zeu. Nu-ţi fie frică să dai. Filmele Hollywood-ului îţi rup inima de cele mai multe ori şi apoi o repară la loc iarăşi. Lui D-zeu îi pasă de mine dar mie îmi pasă cu adevărat de el? Viaţa e un basm scris de D-zeu. Să nu-ţi fie frică să fii tu însuţi, pentru că eşti făcut de D-zeu. Sfânta Scriptură este un cântec pentru coarde şi tambourine. Sfânta Scriptură este un cântec de nuntă. Viaţa fără D-zeu este nebunie. Dacă un artist face o operă de artă cu adevărat bună – chiar o capodoperă – şi dacă după aceea nu poate merge mai departe şi nu poate ieşi din opera sa de artă atunci acel artist nu este decât un clovn. Cărţile sunt scrise pentru a fi uitate. Şi sunt citite deasemenea pentru a fi uitate. Destinul cărţilor, adevăratul destin al cărţilor este obliviunea. Într-adevăr nu există decât o singură carte. Nu-ţi fă propria dreptate. Gândeşte mai puţin, roagă-te mai mult. Inimile celor prlini de inimă sunt rupte de cei fără de inimă. Dar e ok. Sunt un сталкер. Nu încerca să-ţi „schimbi” prietenii. Încearcă să-ţi păstrezi prietenii. Dacă doar aş citi, dacă doar m-aş ruga. Sunt atât de inspirat acum. Pot să scriu acum. Arta este dovada că omul are suflet lucru care dovedeşte nevăzutul există. Nu ştiu de ce, dar scrisul meu este important pentru D-zeu. Şi pur şi simplu nu înţeleg de ce. Îmi consider scrisul ca nimic, D-zeule, şi nu te înţeleg. D-zeu vrea ca eu să scriu şi acesta este motivul pentru nişte lucruri pe care le-a făcut în viaţa mea. D-zeu vrea ca eu să trăiesc şi să scriu. Înţeleg acum că nu eu m-am făcut scriitor, D-zeu m-a făcut scriitor. Dar voi scrie? Voi trăi? wfG – scriitor pentru D-zeu. Speranţa e cea mai albastră floare şi albastrul e cea mai frumoasă culoare. Poate că D-zeu e primul căruia ar trebui să-i spun: 'te iubesc'. În artă ideile sunt grăunţe de nisip, dar emoţiile sunt oceane, amare asemeni deşerturilor. Viaţă – D-zeu = moarte. Artă – D-zeu = gunoi. Iubirea e doar una. Un om nu prea deştept care îşi vede limitele este mai înţelept decât un om intelligent dar mândru. Vreau să mă rog când toţi dorm, vreau să plâng când toţi râd, vreau să dau când toţi iau, vreau să fac toate când toţi nu le fac. Dap, vreau să cred. Vreau totul,

D-zeule. Doar dă-mi tot ce-i al tău. Ne uităm la alţii când ar trebui să ne uităm la noi înşine şi ne gândim la noi înşine când ar trebui să ne gândim la alţii şi tot lucrul acesta este rău. Oamenii de ştiinţă nu au găsit sufletul în om pentru că s-au uitat după el în cei morţi. Viaţa e atât de grea uneori pentru că cei care iubesc nu cred şi cei care cred nu iubesc şi cei care cred şi iubesc nu se roagă. Conştiinţa omului este primul lui gardian. Unii oameni – nu ştiu cât de mulţi – cu cât mai apropiaţi îţi devin cu atât mai rău se poartă cu tine. D-zeu e aici aşa că nu sunt singur. D-zeu e în mine aşa că sunt ok. Crinul este o stea a lui David făcută din petale. Nu cere nimic de la om pentru că omul nu are nimic de dat. În loc de asta, D-zeu are totul. D-zeu este ceva ‘atât de grozav încât este imposibil doar să fi fost inventat de om. Sfânta Biblie este al cincilea element. Cei sensibili au iubire, cei cu adevărat sensibili au ciocolată. D-zeu vorbeşte întradevăr acelora care cred întradevăr că el vorbeşte întradevăr. Este mai bines ă munceşti şi să nu mănânci decât să mănânci şi să nu munceşti. Păşeşte cu atenţie, sar putea să te spargi. Vreau să stau în genunchi 24 de ore pe zi. Doar încearcă să mă opreşti. Vreau să-l las pe D-zeu să-mi facă orice vrea pentru că el e acela care o face. Sfinţenia e un fluture torturat. Nu există o altă cale. Prietenia e făcută din porţelan, familia e făcută din sticlă, dar iubirea este un diamante invizibil. Nu-i judeca pe oameni. Doar iubeşte-i pe oameni. Prietenia celor damnaţi este mai rea decât dispreţul lor. Ignoranţa întotdeauna priveşte suprafaţa, înţelepciunea întodeauna vede miezul, sufletul întotdeauna icneşte după D-zeu şi D-zeu întotdeauna priveşte la inimă. Iertarea de cea mai bună calitată este cea fabricată acasă. A trăi este a munci şi a crede este a iubi. Dzeu are monopol exclusiv asupra fericirii. Dacă vrei fericire trebuie să vorbeşti cu el. După cum argumenta Anselm sau Abelard, D-zeu e ceva atât de mare încât ceva atât de mare pur şi simplu nu putea fi inventat sau născocit de om. D-zeu doar e. D-zeu este un nevăzut leu tăcut veghindu-ne paşii. A vorbi cu D-zeu este ceva la fel de natural ca şi a bea apă de munte rece ca gheaţa. Nu lăsa ca necredincioşii să decidă ce să crezi. Lasă-l pe D-zeu să decidă ce crezi. Pune sabia lui D-zeu între tine şi inamic. Pune sabia lui D-zeu între tine şi inamic. Cuvântul este o sabie laser, tu eşti un Jedi, D-zeu va fi cu tine. Luptă. Raţiunea nu e o prinţesă, este doar servitoarea inimii. De fiecare dată când cazi, asigură-te că aterizezi pe genunchi. Cultura Occidentală e pe moarte. Chiar ca Imperiul Roman. Cred că apariţia liliacului ca creatură vie este pur şi simpul imposibilă prin evoluţie. Tu îmi eşti suflet, tu îmi eşti iubire, D-zeule. Am o viaţă. Viaţa mea e D-zeu. Această lume e un cântec albastru pentru că D-zeu e un îndrăgostit uitat. Doar bunătatea contează. N-am ştiut asta niciodată înainte. Nădăjduiesc s-o ştiu de-acum. Dacă îţi doreşti ca D-zeu să judece pământul poate va începe cu tine. D-zeule, am nevoie doar de ce spui tu că am nevoie. D-zeu e acolo, lângă tine. El e vizibil. Pentru că nu sunt infinit nu sunt vizibil pentru tine. Pentru că tu nu eşti infinit tu nu eşti vizibil pentru mine. Pentru că D-zeu e infinit el este vizibil pentru oricine care poate vedea. D-zeu e aici. când lucrurile sunt rele roagăte lui D-zeu şi oricum vor fi lucrurile va fi bine. Ura ar trebui să fie în afara legii. Sfinţenia nu e un sombrero. Cineva mă iubeşte. D-zeu mă iubeşte. Trăieşte cu inima. D-zeu e o Persoană infinită. D-zeu este un râu care curge în tine dacă îl laşi. D-zeu ne-a dat Scripturile în parte pentru că el vrea ca oamenii să fie fericiţi. Nu te uita în gura răului. Dacă înţelegi cine este este D-zeu, 24 de ore n-ar fi deajuns doar pentru a sta în genunchi înaintea sa. End Sfârşitul teoriei. Prayer can take you everywhere* Everywhere you want to go It’s like the same turning wheel Which takes you to a different place. Dacă tot esti înconjurat de întuneric Măcar deschide-ti ochii – asemeni cerului Dar speranta e o pană de vultur Ce deja îti arde în păr Rugăciunea e singura ce prea multă nu strică Rugăciune nu gânduri spuse filosoful Rugăciunea e cea care niciodată nu e deajuns Rugăciunea nu gânduri spuse rugătorul Rugăciunea e o inimă în sase colturi Rugăciunea e soarele în sase colturi E mâna ce te trage afară ------------* Rugăciunea te poate duce Oriunde oriunde vrei să mergi Este acea roată mereu învârtindu-se Care te duce într-un loc diferit. (traducere din engleză; n. aut.) din adâncuri Rugăciunea e zâmbetul sclavului răscumpărat Rugăciunea e frumoasa pe care n-o vei săruta niciodată E izvorul la care nu vei ajunge niciodată Izvorul privirii ei de zâmbet si oglindire Rugăciunea e o înfrângere asemeni sufletului Multi ar dori să se piardă pe ei ca tine în rugăciuni Multi ar dori să plece în călătorie Aici Esti lângă un munte pe care nu-l poti părăsi Dar muntele umblă cu tine asemeni stelelor si tăcerii Gautama a stat meditând 49 zile sub copacul Bodhi Hristosul a postit rugându-se 40 de zile în deşert Primul sufi a stat veacuri pe geometria covoraşului de rugăciune Aşa cum tu sau eu ne rugăm neîncetat în oratia acestor cuvinte Cerul e un Amazon curgând pe deasupra capetelor noastre Un râu nesfârsit căruia nimeni nu i-a văzut marginile O apă mare în care sunt trei pesti ce sunt un singur peste O apă din care oricine bea trăieste Înainte să pornesti rotile trebuie să împingi de masină dar adevărul e că după aceea rotile merg de la sine e greu de împins e greu mai ales spre munte dar după aceea tu esti cel transportat Nu rezolvi nimic cred dacă tai mâna care ar fi putut să lucreze Chiar în desert de pleci inima nu trebuie să-ti devină un desert Nu e pacat sa fii ce esti de esti un tu în flăcări Şi viaţa chiar şi a ta e destinată construirii Oricine e primit în familia oamenilor sau ar trebui să fie Si e bine de rugăciunile sunt fără număr Este bine dacă rugăciunile sunt nesfârsite asemeni eternitătii Si doar cei ce cred văd Totusi nu e nevoie să pleci în nici o junglă tainică Pentru că necunoscutul si pădurea se află chiar în tine cea mai grozavă călătorie cel mai mare adevăr e în tine musteste asemeni pădurii ecuadorului ud din privirea ta Când ochii îti sunt două pietre ale tăcerii Auzi cântecul râului si poti citi portativul furtunii Muntele îti împărtăseste tainele sale Si nu mori când ochi îti sunt 2 pietre ale tăcerii Cerul este o apă adâncă si tăcută De-i stai pe pietre trebuie să astepti ca orice pescar Dar de vei face asta multi pesti vei prinde îngeri vei prinde zei vei prinde Multe miracole te vor întâlni dar nu ti le pot spune pe toate Afară copii de la bloc urlă ca un trib Lakota Câtă fericire pe cărările liriciste ale copilăriei Amurgul e plin de urlete si fericire Copilăria se reflectă în rugător ca un munte Sufletul e cheia tuturor lucrurilor Dar nu sufletele noastre ci Sufletul sfânt În el trebuie să-mi spăl fata si mâinile În izvorul lui de milă Când m-am întors din Vietnam Tu m-ai asteptat în vechea mea casă Eu am pierdut ceva acolo în vietnam Dar tu m-ai găsit acolo în Vietnam Am mers la deva iar cu un rover cu un seraphim Acolo în munte am întâlnit niste oameni Izolati de milenii în bezna unei pesteri prăbusite Acesta a fost visul Vrăbiile sunt amicii îngerilor Iar dumnezeu e dragoste dar noi noi ce suntem? Îngerii sunt frumosi de cântă oamenii în tăcere Doar vrăbiile sunt amicii îngerilor Veghe în noapte la festila computerului Cu Phil spunând mereu si mereu aceleasi cuvinte: „Well i was there and i saw what you did i saw it with my own two eyes” Cuvintele îngerului toate Scopul meu nu e fericirea mea nici măcar pacea Ci ar trebui să fie glorificarea Stăpânului Ar fi bine să-mi amintesc asta de vreau să trăiesc Chiar şi stelele sunt mult mai înalte ca oamenii Azi noapte, de fapt dimineaţa, am visat că am scris un poem pe care l-am intitulat când m-am trezit „Poem irlandez” şi din care mi-am mai amintit două versuri: ...Dacă vrei să deschizi uşa cerului Trebuie să le deschizi pe toate celelalte... Apoi am visat ca ardeam bucatele destul de mari de tamaie intr-o biserica de portelan, un bibelou. Le ardeam in vasuletul nostru rotund de metal. Parca nu mirosea foarte tare si nu iesea mult fumuldin biserica, ci o umplea asemeni unui abur, asemeni unui nor. Ins-a la sfarsit caldura si fumul au deteriorat cateva din liniile colorate de portelan care legau coloanele exterioare ale bisericii Tacerea vorbeste mai mult decat vorbirea Undeva la periferia unui desert de beton La lumina candelei mele electriceImi ofer viata ca sa primesc raspunsuri Sunt cersetorul ce cerseste viată Stau aici la marginea desertului singur Intre minciuna si viziuni supraconstiente Asemeni unor cuvinte de sare/Voi vrea sa fug dar nu voi fugi/ Pentru ca tacerea vorbeste mai mult decat vorbirea In mine e un stol de pasari care inca

169 n-a iesit niciodata afara Eu sunt o piatra a inchinariii De vei vrea sa te inchini apasa-ti fruntea De fruntea mea – acest stol de tacere Pentru ca tacerea ma umple Asemeni unui stol de pasari Pentruca uneori sunt o piatra Am prins o stea in palma mea Deschisa Scaparand asimetric asemeni Unui cristal de zapada In palma mea in cinci colturi Astrul acesta imi era sufletul Celui ce murii Asa ca am luat steaua si am Asezat-o in tarana Asa ca am luat steaua si am Sadit-o in pamant Am ascultat tot Pamantul/ in albul templu lichid din ochiul meu urias din piept/ plasma Ω si valuri ample de sare umplandu-mi caleidoscopul lacrimilor o Mecca intr-un Ochi Acolo am auzit tacerea fiecarei pasari Fumegand ca tamaia pe autobanda Acolo mi-am auzit propria mea tacere propriul meu cantec/ un cub intr-un ochi o Mecca intr-un Ochi Dis de dimineaţă trebuie să ne luăm crucile Să ne punem pe ele şi să fim răstigniţi Până în ceasul târziu al nopţii când vom fi Daţi jos şi puşi în morminte până dimineaţa Dis de dimineaţă trebuie să ne luăm crucile Să ne punem pe ele şi să fim răstigniţi Până în ceasul târziu al nopţii când vom fi Daţi jos şi puşi în morminte până dimineaţa. Oamenii nu sunt prea complecşi. Noi oamenii nu suntem prea complecşi. Imaginea lui Arsenie Boca mergând pe jos de la Haţeg la Prislop şi fiind batjocorit de nişte beţivi odată ajuns în dreptul unei cârciumi, ori de nişte oameni buni de pe banca din faţa vreunei case, e foarte asemănătoare cu cea a unui mastif lătrat de nişte corcituri pe uliţă. Nici Arsenie Boca nici mastif-ul nu răspund batjocurilor şi lătrăturilor datorită lucrurilor pe care le-au învăţat. A te supăra sau a te lăsa afectat de batjocurile oamenilor e la fel cu a te lăsa afectat de lătratul câinilor din drum. Dacă te arunci în apă după cineva ce se înneacă, vei primi şi puterea să îl scoţi de acolo, Universul începe chiar de dincolo de ochii tăi Ochii tăi sunt două stele deschise în univers. Păcat că nu putem citi decât o singură carte o dată. :) Meditaţie asupra romanului perfect Romanul perfect nu există. Nu a fost scrisă până în acest moment nici o operă literară umană care să poată fi caracterizată prin perfecţiune. Mai mult decât atât, un asemenea ţel e imposibil de atins. Decât să urmăresc perfecţiunea şi să scriu la nesfârşit aceleaşi propoziţii ca într-un puzzle, prefer din toată inima să încerc să fotografiez harul, acel har hexagonal, ce poate fi primit pe gratis de către oricine. Meditaţie înainte de amurg Aparent – modul în care majoritatea oamenilor, masele, judecă lucrurile – spune că poţi să faci ce vrei, să trăieşti cum vrei, pentru plăcere, hedonism, droguri – incluzând alcoolul printre droguri – şi să o faci fără să aibă loc nici o consecinţă. Dar în esenţă, este o consecinţă în proces chiar sub ochii omului, distrugerea valorilor, sacru, familie, spiritualitate - lucrul acesta îl consemnează întregul existenţialism - şi înlocuirea lor cu nonvalori. Valorile acestea susţin societatea aşa cum omul a cunoscut-o; prin deteriorarea, distrugerea şi înlocuirea lor însăşi societatea este distrusă şi înlocuită cu o nonsocietate. Aşa că e rău; ceea ce spun masele – în privinţa asta – e ceva greşit, ceva ce distruge societatea, comunitatea, individul şi sufletul individului deasemenea. În general, ca în arta clasică, să se urmărească o linie, diferitele motive prezente în povestire să fie pene ale aceleiaşi aripi, în funcţie de ideea centrală a cărţii. Romanul meu e un aliniament de şapte coloane dorice. Vis - Chiar în noaptea în care am citit viziunea cu blocul de piatră a lui Jung, am avut un vis. Am visat ce eu împreună cu un număr restrâns de oameni am fst ridicaţi cumva de pe pământ. Când am coborât iar până deasupra pământului cu groază am văzut că era tot distrus. Nu mai exista nimic viu pe pământ şi pământul era acoperit de un fel de mâzgă ce era ceea ce distrusese pământul, orice formă de viaţă de pe pământ, - dar apoi am observat îngroziţi că mâzga aceea era ea însăşi o formă embrionară de viaţă. Apoi eram în cer ţinând în mâini fosile din forma aceea de viaţă, bucăţi întărite din mâzga aceea şi ne întrebam cum de fusese posibil să se întâmple toate acestea şi să piară tot pământul. De ce oare nu ne pocăim când încă ne e bine şi de ce nu ne pocăim cu adevărat nici când ne e rău? Vreau să zic toţi dintre noi, căci toţi – majoritatea - nu ne pocăim cu adevărat în frunte cu păstorii, preoţii şi rabinii. Ar fi aşa de bine pentru fiecare dacă ne-am pocăi. În filmul lui D-zeu fiecare om e un personaj principal. Scriu pentru o doză de frumuseţe Şi pentru speranţă acest Înger al meu Căci nimeni nu ştim de e adevărat Că şi dorim dorul diez ce-l iubim Mângâiere pe ochii încercănaţi Obosiţi şi îndureraţi ai umanităţii Caut să fac sufletul meu sfărâmat Readunat în mii de pagini albe-oranj şi pentru aceasta m-am dus la fereastră întro seară întunecată de decembrie şi am văzut jos în faţa geamului în grădina vecinei de dedesubt nişte pari de fasole, iar în jurul unuia din acei pari se învârteau o parte din planetele sistemului solar. Am recunoscut pe Jupiter şi poate Uranus. Oricum nu erau toate planetele din sistemul solar. Iar polul nord al planetelor erau legate cu o sfoară de vârful parului. După câte înţeleg eu frumuseţea clasicismului, via Horaţiu, este frumuseţea unităţii de simţire, orice ar însemna ea. Îmi ţin mâinile împreunate în tăcere Deschizându-le ca pe o carte a Ta. Oamenii orbi nu văd pământul decât în lumina viselor sau în amintiri. Am spus odată la o sinagogă că cel mai frumos D-zeu e cel înlăcrimat. Totodată mă gândesc că cel mai frumos D-zeu e şi cel care zâmbeşte, şi cel care e un D-zeu plin de zâmbet ca un om, ca un băiat, ca o fată care se bucură. Dacă vrei să-L iubeşti pe D-zeu trebuie să suferi. ' Acesta este textul Torei personale a lui R. Yehudah pentru Yose, băieţelul său, împlinirea celei de-a 613-a porunci din Tora pentru Dzeu şi pentru copilaşul său. Omul nu e făcut să reziste la prea multă frumusețe, de aceea când ajungem la cele mai frumoase pagini ale unei cărți simțim nevoia să închidem filele în trei culori ale poveștii, cu mult înainte de a o fi sfârșit, ori ca atunci când o fată care își dă seama că s-a îndrăgostit simte nevoia să se separe de lume și tovărășia celorlalți, singură cu universul și luminile lui, și chiar și de iubirea ei singură cu iubirea ei, asemenea fetei meditative cu fructul din tabloul de an 1894, "Izvorul sacru", al lui Paul Gauguin ori asemenea unui credincios în toate rugăciunile sale care brusc simte nevoia să închidă robinetul fericirii. Rabbi Yehudah era unul din aceștia. Uneori era atât de fericit încât parcă își uita până și numele; alteori își amintea de destinul său nenorocit atât de mult încât aproape că uita că fusese viu vreodată, dar toate treceau repede asemenea zilelor. Dacă omul ar putea rezista la mai multă frumusețe, se gândea, atunci poate, cine știe, ar putea să primească și mai mult adevăr, fiind astfel un picuț înțelept, dacă se poate așa ceva, Ce nu înțeleg oamenii de pe stradă de azi, ori oamenii de știință cu câte trei sau cinci doctorate, ce nu a înțeles nici măcar bătrânul prinț cu haine de mujic, este ceva ce ar putea fi enunțat în teza că basmele vechi sunt adevăratele texte realiste, fiind totodată cele mai bune comentarii la dumnezeieștile Scripturi. Voia să-şi scrie propria învăţătură, propria Tora după cum spune ce-a de-a 613-a poruncă, dar nu ştia cum să înceapă. Merse în biroul său şi aşezat la masă umplu o jumătate de coală după care o aruncă în coşul de plastic pentru hârtii. în biroul său amenajat într-un fost coridor larg din casă, înconjurat din toate părțile de bucăți mari de hârtie mototolită ca de cercul de stele din steagul albastru al Europei, scriind pagină după pagină învățătura pentru fiul său, scriind cu un stilou de plastic Made in Turkey, cu rezervă, de culoare albastră și albă, partea albă fiind imprimată cu arabescuri geometrice, inscripții sufite și un model de stele cu colțurile atingându-se unele pe altele asemenea axonilor unor neuroni. Scrisese mult, încercând să-i transmită ceva copilului său, să-i spună ceva ce Yose să-și poată aminti atunci când tatăl său se va stinge în Sfântul Unic. Își scrise acolo gânduri pe care le zdrobise între pietrele de moară ale minții sale de multă vreme și de multe, multe ori, își transcrisese din suflet meditații vechi, stiloul său trecând ușor pe colile A4 de hârtie pentru imprimantă, și zgâriind-o totodată; scria de parcă scrisul însuși este o meditație, un adevăr și o rugăciune și scriind avea sentimentul că își poate numi sufletul, după numele și aidoma felului în care era chemat la joacă de copii în copilăria sa, la Tuștea și la blocurile destul de noi noi în acea vreme, la Hațeg, pe când era doar un citan, încă cu toate acestea când termină și strânse cele aproximativ cincisprezece pagini la un loc avea sentimentul care parcă nu voia să se lașe șters, că pusese pe hârtie doar o grămadă de lucruri fără rost. Cu aceste sentimente luă o mapă de plastic alb de pe brațul fotoliului și băgă foile înăuntru, închizând mapa cu capsa metalică și după ce vârî mapa într-un sertar aproape accesibil al bibliotecii pe care doar el știa cum să-l deschidă, se ridică și ieși din

birou. Ce nu avea să știe rabinul niciodată era că, băgase foile torei sale în mapa cu textul primit de la doctorul Evreinov, și că mulți ani mai târziu Yose când avea să găsească în sfârșit mapa, avea să o arunce cu tot conținutul, nerecunoscând scrisul lui R. pentru că scrisese cele paisprezece file cu un stilou nou și crezând că tot ce era în ea aparținea domnului Evreinov. În vreme ce scria, radioul era pornit pe BBC, auzindu-se o emisiune documentară, R. fiind atent doar la următorul dialog între un om din Orientul Apropiat prezentat ca Abdullah Hadjar cu un accent nuanțat, și un britanic numit Diarmaid MacCulloch: "'…that's interesting, because the stereotipe in Europe of the hermit is someone who goes away from the world, yet, this man is right in the middle of things, isn't it? ' 'Ya, this is, therefore, as you said, when you see the man as a stilite, vertical connection, he is between the land and God…' 'He's like a lighthouse! ' 'Exactly. ' 'Here is a man who's suffered more than most people in his life. What is it that makes him want to suffer? ' 'Christians, at the beginning of Christianity here, they were thinking: we are passing-by in this life, we should suffer, this is a valley of the tears, our day will be in the next life, where do we see God, we will be in heaven, in paradise , we should suffer here to deserve the other one. '" Cuvintele acestea le tradusese în timp ce le auzea scriindu-le pe coperta interioară din spatele cărții din care citise; scrisese: "'…aceasta e interesant, fiindcă stereotipul în Europa al sihastrului era cineva care se îndepărtează de lume, cu toate acestea, acest om este chiar în mijlocul lucrurilor, nu-i așa? ' 'Da, acesta este așadar, cum ați spus, când îl vedeți pe om ca pe un stilit, conexiune verticală, el se află între oameni și Dumnezeu… ' 'Este ca un far! ' 'Exact. ' 'Iată un om care a suferit mai mult decât majoritatea oamenilor în viața sa. Ce este aceea care îl face să vrea să sufere? ' 'Creștinii, la începutul Creștinismului aici, se gândeau: suntem în trecere prin această viață, ar trebui să suferim, aceasta este o vale a lacrimilor, ziua noastră va fi în viața următoare, unde îl vedem pe Dumnezeu, vom fi în cer, în paradis, ar trebui să suferim aici pentru a o merita pe cealaltă. '" și scrisese sub aceste rânduri numele celor doi oameni de la radio, Diarmaid MacCulloch și Abdullah Hadjar. În tora sa scrisese că credinciosul trebuie sa sufere; nu scrisese sub înrâurirea minunatelor cuvinte ale domnului Hadjar, își scrisese doar viața lui pe hârtie. Acolo jos, în chilia săpată în pământul pietros al universului, închis într-un mormânt cu pereți alunecoși de durere, un mormânt în care este zidit și această durere fără margini care îl înconjoară pe sute de kilometri ca rătăcit într-o pădure de acum o mie de ani, în rugăciunile sale, în ora de dinainte de a se așeza la masa din birou se rugase la un moment dat cu literele de vânt ale psalmistului: "Când nu eram decât un plod fără chip, ochii tăi mă vedeau", cuvintele regelui David ben Yesse ben Elochim și probabil că tot așa cum se rugase acum când avea treizeci și ceva de ani, se rugase și cu toți atâția ani în urmă pe când era abia o celulă tocmai formată, un embrion ce abia începuse să pulseze, o făptură plină încă de atunci de sufletul său. Încă de atunci inima sa neformată era o Hagia Sophia, dacă poate să se exprime astfel, un suflet de lumină boltită acoperită de sferele rugăciunii și credinței demontate și amestecate ca într-o arhitectură Lego, cu sferele ei intersectate de sacru în care ochii germinându-i ca ca doi bulbi vii ascunși în pământul negru ca părul unei femei, îi ardeau ca două lumânări cenușii de ceară, picurându-i pe podeaua de pietre mari, unde în trupul său minuscul sufletul se dezghioca asemeni unor porți ciclopice, de lemn masiv de cedru din Liban înnegrit de fumul rugăciunilor cu lumânările ținute între degete și șoptite în fața îngerilor cu părul și veșmintele mirosind a tămâie frumoși ca niște icoane galbene, roșii și aurii porți prin care invizibilul tocmai și etern începea să pătrundă, albastru, plin de lumină și tăcere, vizibil în trupul său încolțit și nenăscut, cu lemnul de cedru al catedralei șlefuit de buze de peregrini reflectând stelele aprinse și așezate în candelabrele mari cât niște roți de tortură, aprinse în viziunile martirilor Bisericii înainte de moarte și mărturisire pentru Phoenixul lor invizibil, un înalt doborât cu fața în noroi și sânge precum toți mărturisitorii ei. În acea ființă nealcătuită care era el sufletul său era o rugăciune fără cuvinte a cărei monodie creștea în tonalitate odată cu trecerea zilelor și săptămânilor, în acel an de Românie comunistă, an scufundat deja în istorie și în noaptea timpului cu toate insignele lui, cu cravatele roşii la care pionierii niciodată nu îşi găseau verigile de plastic semitransparent prin care să şi le treacă, legându-li-se la gât de multe ori în schimb, cu profesorii materialişti şi cu activiştii empatici, cu toate prescurtările de epocă de aur: tov., prof., şcl., sing., ing., gostat, CAP, GAC, ARLUS, SOVROM, UTM, PMR, UTC, PCR, toată epoca acea lepădată ca resturile de coji de ceapă de pe tejgheaua unei precupeţe, însă nu credea că acum vreodată s-ar putea ruga la fel de profund ca pe când era ca o grăunte în mâna lui D-zeu, crescând ca un fir de grâu din snopii visați de Yosif și oricum nu știa nimic din toate acestea, simțindu-se la fel de ignorant ori la fel de înțelept (poate că e totuna) ca pe vremea când era un șoim al patriei de grupa mare. Avea să aibă cândva un vis: întorsese capul şi privind în urmă văzu un popor fără număr de oameni cât o gămălie, şi privind în faţă văzu poporul parcă nesfârşit care îi stătea înainte; şi el era un omuleţ, viu şi cât un vârf de ac. Pe atunci era o rugăciune. Cuvintele acelea, cuvintele de la radio erau minunate. Simion Stâlpnicul, numit de oameni Sfântul, acel precursor al blajinilor Rusiei era în Siria acelui veac asemeni flăcării unui far aflat între dunele mării liniştite dinspre Apus şi valurile sărate, amare şi zbuciumate din hipnoticele deşerturi răsăritene. Întradevăr, nu se poate să fii duhovnicesc şi să treci cu un rânjet satisfăcut în inimă prin această vale a lacrimilor care este genunea în care s-a înţepenit Pământul şi, în plus, de ce nişte bărbaţi care nu mai erau bărbaţi şi nişte femei care nu mai erau femei, de ce voiau nişte oameni care trecuseră de orice suferinţă, să sufere? Trăitul şi vieţuirea sunt cărarea în meandre a unei corăbii printre valuri, sunt un foc în nisipuri, iar esenţa a cea ce este creat este flacăra şi vântul. Oamenii aceştia erau fiecare în felul său câte un James Stevens, servitorul arhetipal portretizat de Ishiguro, robi cu gâtul strâns de bara de bronz a pietăţii gravate cu literele stăpânului, XP, sclavi prăfuiţi de rugăciuni către un împărat prăfuit de muncă, slujitori fără gânduri personale suferind prezentul pentru a merita viitorul. Fiecare din ei era o cifră, era un 1 înmormântat de viu în chiliile amurgurilor dintre Antichitate şi mia de ani de Ev Mediu. Flăcările vieţilor lor de chin înghiţit odată cu saliva au luminat lumea mii de ani cât a durat timpul care până la urmă şi pe idolii Orientului şi pe vrăjitorii lor i-a schimbat în câlţi aprins până la sfârşitul nesfârşitului. D-zeu este asemeni rarului urs alb ce-l văzuse pe gheaţă în Retezat, puternic asemeni unui uriaş şi cumpănit şi bărbos asemeni unui pusnic, spărgând gheaţa peporţiuni mari şi scoţând în gheare păstrăvi mari cât un om, ori asemeni unui urs polar atotputernic semisfera acoperită de cadrane şi cifre a Nordului, atotputernic asemeni unui urs de peşteră din vremurile dinaintea veacurilor de monahi şi filosofi ai pustiurilor şi oraşelor greceşti ale lumii elenistice, Hristos ridicând oameni asemeni firelor de secerătură, chemându-le iarăşi la sine şi întorcându-le spicul în pământul în care se amestecă toate, după credinţa lor minimă, dintre care oare pentru câţi fericirea lor a însemnat să moară răstigniţi de fraţii lor ori să plece osteniţi prin deşerturi. Simţea şi el, inconştient, că toată cunoaşterea Occidentului, din care ca semit nu făcea parte, era incompletă, simţea că toate groasele tomuri hegeliene, ori cărticelele lui Kierkegaard, ori opera lui Friedrich Wilhelm Joseph Schelling, sau toate cărţile tipărite în caractere latine ori greceşti ale lumii Occidentale sunt doar suprafaţa falsă a ceea ce este real, a nopţii misterioase în care este înghiţit pământul ori a abisalului ocean desoperit de Isaac Newton. Dacă ar fi întrebat, dacă i s-ar cere un comentariu la vieţile călugărilor sirieni ori a bătrânilor schiteni ai Egiptului, el fiind de altă credinţă nu prea ar avea ce să spună, oricum nu se poate extazia în faţa unui „sofist răstignit”, însă oricum ar fi învăţătura ori teologia, vieţile acelor fiinţe erau atât de extraordinare încât ţineau de ceea ce este numit miracol, la fel cu – nu potea să nu recunoască, orice ar fi – viaţa magistrului lor. Şi, după cum spune Berdiaev, Nikolai Alexandrovici Berdyaev, ca şi Suflarea Sacră, începe noaptea lumii, dar e ştiut că la câteva ceasuri după începerea nopţii omenirea este scufundată în somn, aducătorul de viziuni şi cel care e cea mai fericită

şi profundă stare a existenţei de carne; Adam era adormit de D-zeu câdn D-zeu a luat din trupul său şi a făcut miracolul numit Eva, miracol cu trup făcut pentru Adam după cum corabia era făcută pe vremuri pentru navigatorul tânăr şi fără un ban, abia un adolescent ce tocmai pleca pe mare pentru o viaţă ori pentru cât timp marea îl va primi. Ieşise pentru puţin în faţa porţii privind amurgul de iarnă din josul stângaci geometric de perspectivă picturală naivă al străzii nişte strigături cântate de doi oameni pe care depărtarea îi făcea imprecişi şi asemeni unor pitici. Deschisese cutia poştală cu o cheiţă de alamă şi, după ce scoase foile promoţionale multicolore ale supermarketurilor ce tocmai se deschiseseră în oraş, foi acoperite pe toată pagina cu duzini de fotografii color cu diagonala de trei centrimetri şi jumătate. Aruncase foile acelea nedorite în tomberonul de gunoi cu roţi de lângă poartă şi tocmai închidea uşiţa şi micul lacăt al cutiei poştale, lăcăţel mai potrivit să stea la gâtul unei punkiste engleze decât să închidă poşta, când cei doi oameni ajunseră la trei case distanţă, de arhitectură generaličiană; erau două ţigănci cu fuste lungi şi cu baticuri, unul roşu şi unul verde, de vârste apropiate dar totuşi diferite, iar cea care era mai în vârstă striga cântând, cu o melodie simplă şi superbă. Spunea: -Oale pe nuci, oale pe nuci! Oale cu capac, oale emailate, tigăi albe de oţel. Oale de inox! Acum femeile se opriseră la poarta de la două case distanţă, târguindu-se cu doamna din poartă pe care o cunoşteau şi pe care o numeau „coniţă”. R. nu mai stătu afară şi, închizând poarta cu grilaj merse prin curtea lungă de nisip şi pietre luminată albastru halucinant de amurg de iarnă, trecând pe lângă maşină şi pe lângă cuşca de care rea legat cu un lanţ ruginit câinele său. Când ajunse pe treptele casei mai privi odată în urmă şi le văzu pe cele două ţigănci trecând şi auzi aria melodică a femeii cu batic roşu: Când ajunse pe treptele casei mai privi odată în urmă şi le văzu pe cele două ţigănci trecând şi auzi aria melodică a femeii cu batic roşu: -Oale pe nuci, oale pe nuci! Oale de inox, oale de aluminiu, tigăi cu capac! Oale emailate! Închisese uşa de lemn vopsit maro în urma sa, cu sentimentul că închide în urma sa lumea, banală şi misterioasă, arhicunoscută şi tainică, asemeni unei femei, fie ea prostituată demonizată ori călugăriţă beatificată. Aici era lumea sa, cu familia şi cărţile sale, cu fragmentele talmudice şi viziunilor povestirilor idiş, cu suferinţa şi beatitudinea amestecate ca într-un ou de jad al unui yinyang omogenizat perfect. Oricum, era un om considerat avut, relativ totuşi, şi era la capătul piramidei societăţii, în iudaism cel puţin, însă cu toate acestea de când aflase de boala gravă a lui Yosef, se simţea ca un om care nu-şi mai ştie numele. D-zeu îl năsruise cu apele sale, îi distrusese simţirea, toată fiinţa şi acum aştepta să i le recosntruiască, neştiind dacă i le va ridica după arhitectura dinainte ori după o alta în Bizanţul după Bizanţ care era viaţa sa. Tot ce mai ştia acum era că devenise o cetate prădată şi arsă, fără locuitori, un sat ars în care nu mai găseşti decât cioburi şi cenuşă, cu lăzile de zestre deschise şi cu monezile, maramele, salbele şi şerparele lor furate. Unde este Eliahu şi toţi prorocii trecutului să-i vindece copilul? Câtă nevoie avem şi noi ca cei de altădată, noi cei ce purtăm haine de plastic şi ne rugăm împreună prin telefoane mobile, de un cuvânt vindecător, cuvânt însă pe care nu-l poate spune nimeni, nu se ştie de ce. e îngrozitor şi singurele lucruri ce rămân sunt rugăciunea, tăcerea, rugăciunea, nimicul şi împlinirea în nimic. Trebuia să-l sune pe Ip, nu se mai văzuseră de mult însă nu ştia când îl va suna, avea un sentiment pe care nu îl mai avusese înainte referitor la prietenul său şi uneori şi pe cei mai buni prieteni simţi nevoia să nu-i cauţi, cum îşi spusese cu ceva vreme în urmă sufletul nu e făcut să reziste la prea multă frumuseţe. Acum trebuia să meargă ssu în camera copilului să se uite amândoi la Shrek, pe laptopul vechi pe care i-l dăduse lui Yose. Merse şi făcu curat pe bufetul din bucătărie, amintindu-şi de domnişoara acea pe care o condusese la mormântul sorei sale, curăţă măsuţa din sufragerie de bolurile de alune sărate şi nesărate, de paharele de suc băute doar pe treisfert, ce rămăseseră după vizita lui Evreinov, duse totul în bucătărie, goli paharele în chiuvetă şi se opri puţin cu mâinile sprijinite de tabla ei de inox încercând să se concentreze asupra realităţii. Avusese o zi atât de plină, era obosit. Brusc, fără un motiv anume, îşi aminti cum îi povestise fratele Ip, că îi spusese directorul şcolii în '88 pe când era pionier baptist: -Hai, comandant de grupă, lasă dragostea şi speranţa. Apoi merse în baia care se afla puţin mai încolo pe coridorul ce ducea spre uşa de la intrare, se opri în faţa chiuvetei din baie pe care se afla bolul de scoici şi cochilii din Marea Nordului, strânse cu o peliculă de celofan, dădu drumul la robinet pe apa caldă, se udă pe obraz şi începu să se săpunească pe obraji cu un săpun ce îl luă de pe un suport aflat pe etajera chiuvetei. Apoi luă un aparat de ras cu trei lame şi începu să se bărbierească încet, oprindu-se şi privind rezultatul după fiecare două sau trei mişcări ale lamei pe barba abia mijită. Se oprea şi mişca din buze şi obraji pentru a vedea dacă ni au mai rămas fire izolate şi continua să se radă, acum pe bărbie, Rabbi Yehuda, deşi rabin ortodox, fiind fără barbă asemeni unuia neolog. Pe patratul mic al ferestrei băii, lumea se întunecase. În vreme ce se bărbierea îşi amintea cuvintele de început ale unei poveşti pe care o auzise pe când era băiat mic: 'A fost odata ca niciodată un sat aflat peste un râu de lacrimi care izvora din cer. Satul era tare mic si casele erau doar ca niste bordeie, trei la stânga râului şi două la dreapta. În partea stângă era şi bisericuţa, mare doar cât un bordei puţintel mai răsărit şi cu un turnuleţ cu un clopot mititel ceva mai mare ca talanga de la vaci. Pe râul de lacrimi căzute din cer creşteau nuferi mari cât un ostrov fiecare ce îmbatau aerul de miresme. Daca priveai frunzele udate de apă ale nuferilor îţi puteai vedea chipul ca într-o fotografie plutind pe apă. Fetele satului veneau să spele rufele în apa curată a râului şi de pe câmp se auzeau turmele şi cuvintele oamenilor...' Îşi amintea momentul pe când se rugase mai înainte şi mâinile îi luaseră foc. În rugăciunea sa mâinile îi ardeau fumegând asemeni tămâiei, picurate din ochii săi deschişi lacrimi de untdelemn, templul cu zece coloane al mâinilor sale ardea cu o flacără purtată de vânt care nu se mistuia, era un rug aprins în faţa lui Moşe, arzând şi neconsumându-se. rugăciunea sa fusese un cântec fără note, în care cuvintele nu erau scrise cu litere, nici măcar iudaice, ci cu altceva, ceva asemănător poate oglindirilor luminilor tainice şi umbrelor previzibile din tablourile rembrandtiene. În vreme ce carnea lui se prăbuşea în adâncuri unde lumina scade cu fiecare rugăciune, singur şi neştiutor asemeni unui gândăcel degerat, sufletul înălţându-i-se însă, spre cupolele geometriei în spaţiu ale celor sublime şi ale tăcerii şi ale celorlalte izvoare ale existenţei şi ale celor ce sunt vii; asemeni lui Alexandr Soljeniţân, care era deja mort la treizeci de ani, în trupul său de bronz în care ca într-o icoană armeană vie mai este doar durerea; cu toate acestea nu-şi uitase numele deşi orice viaţă este o compoziţie impenetrabilă de fugi ale timpului, iar iubirea un incomprehensibil contrapunct. Se rugase în ceasul acela greu iar camera în care se afla se preschimbase într-o capelă cu ziduri de untdelemn şi smirnă miniate cu lapislazuli, turcoaz şi pulbere de mărgean, în care flăcările lumânărilor erau de aur lichid, topit, asemeni aripilor ceteleor de heruvimi şi pâlcurilor de îngeri; Ezekiel era acolo cu părul şi barba de flăcări, nespunând nimic şi privindu-l; pe cap avea cununa halucinantă a unui Maghen David în şase colţuri, înscris în sfera unui nimb medieval novgorodian de lacrimi. Ochii, gura, fruntea, jumătatea stângă a pieptului, şi mâinile sale erau nişte izvoare neînţelese, nişte linii plecând din ele, coborând în tezaurele pământului şi apoi urcându-i prin tălpi şi prin nervi până în oasele mâinilor sale alimentând flăcările ce îl învăluiau acum din toate părţile de parcă ar fi fost ars pe rug, în momente în care nu mai ştia nimic şi în care sufletul din el îi alimenta flăcările, arzând ca uleiurile din opaiţurile de lut din valurile înghiţite deja de şuvoaiele fără capăt ale istoriei şi întunericului şi adevărul e că nu mai ştia dacă reuşise săşi scoată mâinile acoperite de vâlvătăi de vitraliu prin placenta cerurilor pentru că Ezekiel levita în capelă ori invers; D-zeu îl fericise; un evreu se poate considera binecuvânat chiar dacă numai îl visează pe ben Azzai, cel pe care Tora îl mistuise, ori el îi văzuse pe Moşe, cel dintâi, şi pe Ezekiel, al doilea după Moşe. Era fericit, era unul din

170 acei ce sunt numiţi fericiţi, însă în acelaşi timp bulbul acela întunecat, sinistru rămânea în trupul bietului său copil, începând să apese pe nervul optic. Stătea îngenuncheat în capela de mir, cu mâinile în flăcări, înconjurat de toţi profeţii care au fost trimişi pe pământ, se afla înconjurat de o cruce a Sfântului Gheorghe făcută din patru candele mari, în care se afla înscrisă o stea a lui David intersectată în doisprezece lumânări, în mijlocul căruia sufletul său era o cruce roşie de caritate. Era atât de multă lumină că nu vedea nimic. Doar oamenii din răsărit îi pot înţelege pe oamenii din răsărit, astfel că adeseori chiar şi cuvintele sunt de prisos. Un adevăr adânc pe care îl rumegase întreaga viaţă, un adevăr pe care aproape că îl putea numi al său, era că nimeni nu este, nici el nu era şi că nu există oameni înţelepţi, fie ei ziditori de temple, fie că ştiu pe dinafară toate cuvintele părinţilor, ori că îi iubesc pe străini. Acesta era adevărul vieţii sale, un adevăr nu de flăcări şi aur, ci de tâmple palpitând de viaţă şi de scuipat înghiţit în ani de tăcere. Era credincios ca atâţia alţii de aproape trei decenii, dar asta nu însemna că progresase în privinţa aceasta în mod real măcar un pic, nu a ajuns niciodată să se transforme într-un lotus de înţelepciune, fericire ori adevăr, era tot el însuşi, un oarecare, un individ puţin cam burtos, mai gras, plin de suflet ca sva dintr-un mesteacăn de la un capăt de munte şi de suflarea lui D-zeu ca un circuit de elctricitate. Explicaţii nu sunt în pământul acesta în care şi pietrele plâng, în care şi privirile lemnelor sângerează, chiar şi aici în valea aceasta înţintată de sate, un district vechi şi tăcut de mărimea oraşului Bucureşti, plin de taine şi de sate dispărute, un loc unde pe vremuri oamenii când mureau se preschimbau în statui îngenuncheate de piatră, iar sufletul oamenilor deveneau mesteceni bătrâni şi albi crescuţi la capete de munţi, cu vântul curgând prin seva lor deasupra bisericuţelor noastre înconjurate de cruci uitate de timp şi de oameni. Când omul este abia o îmbinare între cerul invizibil şi natură, nu este loc pentru înţelepciune profundă ori autentică; R. învăţase toată viaţa, voia să înveţe toată viaţa şi se resemnase cu adevărul că atunci când îi va veni în sfârşit rândul să plece, va merge înaintea tălpilor infinite ale lui YHWH, abia ca un om ignorant. Dar o întrebare cu care probabil că va pleca din lumea aceasta cărând-o în suflet până la ultima vamă pentru că nimeni de aici nu îi poate da răspunsul e că de ce, dacă pământul este cum îl vedem, aşa de frumos, oamenii de pe el sunt atât de aşa cum sunt? Şi de ce, dacă oamenii sunt atât de frumoşi, fac tot ce ating atât de urât? Era israelit de treizeci de unu de ani, dar cu toate acestea realiza că înţelepciunea rămâne departe de el, până când nu va fi nici el decât un trunchi de copac trântit la pământ sus în pădure, rupt. Doar oamenii din răsărit, doar ei pot înţelege că pe-aici durerea e mai adâncă, lacrimile mai mari şi cerul mai înstelat, iar doar apele ce coboară turmele de păstrăvi de la munte ştiu, şoptind poveşti şi bolborosind cântece pe care nimeni nu le-a înţeles vreodată că reversul de aur al galbenului vieţii nu mulţi l-au văzut, poate doar cei drepţi şi îngerii. Nimic nu se poate compara cu visul incomprehensibil pe care i-l văzuse Yose în care văzuse un cortegiu de zece mii de îngeri purtând crucile grele ca marmura incandescentă a zece mii de evrei, unul din îngeri oprindu-se şi spunându-i într-o limbă dispărută că nu contează de eşti înţelept sau nebun atâta timp cât oricum eşti eşti pentru Hristos. Când cortegiul porni mai departe, lui Yose ii atrase atenţia un tânnăr cu mâinile legate de o carte, cu o expresie de cădere şi suferinţă pe chip aşteptând ca funia convoiului să-l tragă mai departe. Fusese doar un vis îmbibat de aceste locuri unde sfera înjumătăţită a Carpaţilor şi a Balcanilor alcătuiesc un yin-yang de piatră şi râuri într-un timp picurat pe frunzele de toamnă, mari şi galbene ca nişte icoane, iar D-zeu îţi dă suferinţa sa în locuri unde sunt destui care spunând că cântecul lor e prea frumos taie limbile privighetorilor pentru că suferinţa are un rost al ei de nepătruns, asemeni unei ferigi crescute pe lângă pietre mari, aduse în vremurile vechi de fildeşii mamuţilor. Doar când ajunseră în dreptul Covragiului, el cu soţia sa în maşină, Rabbi văzu în sfârşit dimineaţa. Înainte de plecare fusese în spatele casei şi umpluse cu lemne centrala cu gazeificare şi o sunase pe mama lui la Tuştea să vină să stea cu copiii. După aceea iarăşi nu mai văzu nimic decât maşinile de pe drumul asfaltat doar pe un singur sens şi indicatoarele rutiere permanente sau temporare, fiind ca un om în drum spre masa de operaţie. Odată ajunşi într-unul din municipiile Hunedoarei, parcară maşina vizavi de un bloc heptagonal şi apoi traversară strada pentru a se îndrepta spre centrul de handicap unde medicul îi îndrumase să meargă. Nu ştiau drumul şi se rătăciră prin nişte blocuri ajungând lângă o bisericuţă în roşu, ortodoxă, ce tocmai era pictată pe dinafară. Un tânăr lucra jos pe o schelă mică la imaginea unei călugăriţe probabil, lângă care era scris cu litere vechi româneşti, caligrafiate în cenuşiu cu pensula: „Zis-a iarăşi: dacă ne bucură boala, să nu ne mâhnim,” de cealaltă parte a icoanei murale fiind scris cu litere ceva mai mari tot într-o nuanţă cărămizie şi de aceeaşi tonalitate: Maica Singlitichia. După ce se mai învârtiră puţin printre blocurile acoperite cu modele de cărămidă aparentă, neştiind pe unde s-o apuce ajnseră în sfârşit la clădirea cu un singur etaj unde era centrul de asistenţă socială pentru handicap. Câţiva oameni, bărbaţi cu şepci de stofă ori căciuli ruseşti de blană şi femei cu broboade stând pe lângă copii bolnavi şi bătrâni stăteau pe singura treaptă din faţa uşii, iar în partea dreaptă era un bloc cu trei etaje în renovare, fiind rezugrăvit în verde. Înăuntru era plin de lume, câteva mese cu aproape toate locurile ocupate, scaune negre sau albastre de asemenea ocupate pe lângă pereţi şi mulţi oameni de toate tipurile şi toate categoriile sociale stând în picioare şi aşteptând să intre în birou ori stând la coadă la o masă aflată la peretele opus al sălii destul de mici, unde se dădeau formulare şi bilete de ordine cu numere din două sau trei cifre. Pe pereţi erau atârnate nişte postere; unul arăta fotografia unei femei, o fotografie mototolită, ruptă şi realcătuită greşit, ochiul stând fiind în pometul obrazului, buza fiind deplasată şi dându-i un aspect de mutilare psihică şi suferinţă; pe poster era scris: „Începe cu ţipete dar nu trebuie niciodată să se termine în tăcere.” Alt poster înfăţişa trei olimpici de la Olimpiadele speciale, doi băieţi şi o fată, cu medalii pe piept şi ţinând mâinile ridicate; pe imagine era scris: „Chiar dacă nu voi câştiga, vreau să fiu brav în încercarea mea.” Următorul poster conţinea o imagine grafică: un cerc de oameni dintre care unul era desenat în gri şi se afla cumva scos din cerc, stând cu câţiva paşi mai în spate; pe hartia posterului era tipărit: „Comuniunea nu se poate realiza fără excluziune,” dintre care cuvântul „excluziune” fiind tăiat ca şi cu un stilou lângă el fiind scris „înţelegere.” Pe al patrulea poster se aflau nişte fotografii cu Papa Ioan Paul al II-lea la bătrâneţe, cu Salvador Dali, Muhammad Ali şi Ronald Reagan. După ce plecase, pe maşină nu-şi mai amintea ce scrisese pe poster. Oamenii de dinăuntru erau de toate felurile, oameni diferiţi, femei credinciooase şi bolnave de cancer, părinţi cu copii mici ori nou născuţi care se născuseră cu un handicap, mame îndurerate ca Fecioara Maria şi taţi îndureraţi ca bătrânul Yaakov, adolescenţi suferind psihic, bătrâni bolnavi şi singuri, oameni tineri suferind de forme grave de reumatism, femei ori bărbaţi cu un picior mai lung, era şi un om întrun scaun cu rotile împins de sora lui, femei bătrâne, tăcute, impenetrabile, pe care doar Dumnezeu şi asistentul social ştiu ce le doare, el însuşi şi cu soţia sa veniţi pentru primul lor copil, oameni diferiţi însă atât de apropiaţi, de fapt acelaşi Om reprodus în zeci şi sute de matriţe imperfecte, reflectat în ochiurile tremurânde de apă a celor o mie de izvoare răsfirate prin ţinut, acelaşi manuscris întrupat în zeci de mii de volume, tipărite defectuos, cu litere de tuş şters, greşit uneori, dar în esenţă acelaşi manuscris, aidoma unui document PDF pe care l-ar putea realiza un arheolog amator după eventuala descoperire arheologică al manuscrisului antic al Odiseei, asemeni lui Joyce în prima jumătate a secolului douăzeci. „Şi cuvântul lui YHWH a venit la Iehu, fiul lui Hanani, împotriva lui Baeşa, spunând: 'Eu te-am ridicat din ţărână şi te-am pus mai mare peste poporul Meu Israel... '” Aveau destul de mult timp de aşteptat acolo, vorbind puţin şi doar dacă era nevoie, cumva vexaţi de toată acea suferinţă colectivă adunată într-un singur loc îngust şi neîncăpător ca o posadă a plângerii, iar în R. cuprins de un spleen - inexplicabil fiindcă şi el era deja unul din acei oameni dintre care fiecare dacă ar fi ştiut ofilitele cuvinte ar fi putut spune: Et in Infernus ego, - mintea topită

de necazuri şi oboseală a lui R. fugea de la un lucru la altul aducându-i în lumina pâlpâindă a proiec torului cinematografic al amintirii cele mai neaşteptate lucruri cum ar fi pagina aceea de manuscris galben scris cu litere de smarald, o filă de manuscris arab de provenienţă nubiană scris de mână cu litere cufice încă incomprehensibile Europei, pe care cineva, posibil un african scrisese o inscripţie pictografică parcă şi mai hieroglifică. Inscripţia consta din două texte; în primul rând al celui dintâi, începând de la dreapta spre stânga se aflau o stea picturală de culoare galbenă în opt colţuri, cercul gol al unei Luni noi, două Maghen David de culoare roşie de întensităţi apropiate dar totuşi diferite, încă o Lună nouă şi apoi încă un Maghen David roşu; în şirul al doilea de caractere se aflau un Maghen David roşu carmin, apoi un Maghen David doar schiţat ca în desenele geometriei şi încă un Maghen David de culoare roşie ca cea de icoană rusească; în ultimul rând al primei inscripţii se aflau încă o stea octogonală care consta ca şi prima dintr-un văl pătrat pus peste o stea în patru colţuri şi un Maghen David mai mare desenat parcă în fum şi de culoare nedefinită. În a doua inscripţie, desenată mai încolo pe pagină, ce consta din patru şiruri de caractere pictografice se aflau în primul rând două Maghen David de culoare roşie şi un Maghen David pe jumătate galben pe jumătate albastru, conţinând îmaginea unui pătrar de Lună; şirul al doilea începea cu o stea galbenă din aceea, în opt colţuri terminate în frunze de laur, după care se aflau un Maghen David purpuriu, şi un Maghen David pătrar de Lună strălucind stins pe care era desenat un pătrat, şi apoi o seminlună între coarnele căreia se afla o menoră mică în sfeşnicul căreia erau aprinse toate luminile; în penultimul şir de caractere se aflau două stele roşii în şase colţuri Maghen David cu vopseaua scorojită de vreme, o semilună în ale cărei coarne era înscris un Maghen David desenat recent cu linii de vopsea albastră veche, iar ultima pictogramă de pe şir reprezenta o lentilă mare ce oglindea un număr nedefinit de semilune albe în care erau înscrise stele evreieşti; pe al patrulea şir nu se afla decât o hieroglifă, un Maghen David desenat în linii cenuşi cu borduri gri şi cu suprafaţa pictată în roşu. Pictogramele erau dispuse în două arcuri otomane frânte în acoladă desenate în tuş în borduri de arabescuri grafice de Ev Mediu târziu islamic. Textul era de nedescifrat, cel puţin el însuşi nureuşise să-l citească. O inscripţie neînţeleasă, tainică, în vreo limbă moartă, uitată ori poate olimbă care nu existase niciodată, jocul unui şcolar ori al ucenicului unui şeic pus pe hârtia indiană într-un ceas de plictis, ori mărturisirea unor vremi trecute şi fără sfârşit, cuvintele vreunui viteaz ce a reuşit să cucerească cele şapte cetăţi plus una, ori secretul vreunui sufi pe toate apele şi prin toate nisipurile ummei, ori poate cuvintele unui student negru rătăcit în universităţile fără suflet ale Europei divizate, sau simplele cuvinte ale cuiva care mărturisise poate scriind aceste caractere: 'Dau toată înţelepciunea pe iubire.' Şi toţi, fiecare în singurătatea lor amintindu-şi câte ceva, fiind purtaţi cu gândul la ceva din această viaţă, acest vârf de aisberg odhinnic, ale cărui gheţuri încă pâlpâie strălucindu-ne ca un neon în amintire, toţi căutând înţelepciunea, dar gândindu-se mai mult la altceva. Lângă ei se afla un grup de trei oameni, doi bărbaţi care probabil că se cunoşteau, amândoi în jur de patruzeci şi cinci de ani dintre care unul era cu fiica lui, o domnişoară angelică de vreo douăzeci şi trei de ani cu o privire uneori rătăcită de om singuratic. Cei doi oameni povesteau ceva, R. Yehudah constatând că de când intraseră vorbiseră tot timpul, dar el nu realizase că-i aude decât acum. Celălalt, cu o mustaţă tunsă de om de la ţară, cu barba nerasă de două zile, îmbrăcat cu blugi albaştri turceşti şi cu nişte haine negre ori cenuşii, purtând o şapcă Made in China în cap îi povestea tatălui fetei ceva în timp ce acesta îl aproba din ochi cu o privire vie, uneori zâmbitoare: -...mă, ce vremuri erau, mergeam la Haţeg la fabrica de bere şi beam bere de la robinet de la furtun, de-aia nefiltrată, lângă era abatoru', duceam marfă şi scoteam carne de mici rapid; şi-n Valea Jiului era bine, venea maşina erau de toate cum am prin eu de prin anii '60, '70, vinuri ieftine, pui prăjit ieftin la restaurant, erau de toate frăţie nu ca după când îmi luam piuliţe şi bujii de la rebuturi ori din coşurile de gunoi. Aveau minerii, mergeam pe galerie de consolidam pereţii în mină cu betoane şi lemn din munte, vara era şi muntele aproape duceam vânzătoarele de la Romarta la picnic, ce să-ţi mai spun, totu' era altfel, şi femeile, nu se uitau numa' pentru bani, mergeam cu vreo gagică la cinematograf şi mâncam seminţe amândoi la filme cu Piedone, azi nici copiii tăi nu te mai cunosc când nu mai ai bancnote să le dai, atunci cel puţin bani, servici şi ce pune pă masă aveam cu toţii, of, Doamne, şi de multe ori mă gândesc că aş da toţi banii ăstia de cacao să mă-ntorc la vremurile alea, eram şi tânăr şi-i totul altfel cân' ejti tânăr, tinereţea e ca o durere de dinţi: ori îţi trece, ori o pierzi; şi după treij' dă ani, erau ani deja de când noi am plecat de acolo să prăbuşi mina. Am fost acolo acu' vreo câţiva ani şi m-am uitat, e-un lac acolo acuma pe unde am săpat noi după huilă, ditamai lacu'. Da' apoi vezi că m-am îmbolnăvit şi ce să mai zic, cân'... Rabbi realiză iarăşi că nu-i mai aude, era iarăşi singur cu haosul din viaţa lui. Se gândea că minimii se văd dintotdeauna puşi pe cruci de la naştere până la moarte, iar el se întreba pe ce sunt răstigniţi evreii? Pe o stea, pe o meghilă, pe un sfeşnic, pe un zid vechi de pietre ciclopice? Probabil că şi sufletul său era un lac, izvorât din cerul în furtună într-o mină prăbuşită cu braţele galeriilor inundate sub suprafaţa neagră de praf de huilă a apei moarte, sufletul său era un somn isihast, sihastru, sihliu întunecat de durere şi nevăzut în aceste ape moarte şi fără viaţă, înghiţind ferigi carbonizate din pereţii prăbuşiţi beton şi de cărbune. Şi fiecare om de aici era un peşte mai mare sau mai mic singur în lacul întunecat şi pustiu al propriului său trup, în propria viaţă ori într-un acvariu de aur, singurătate, muţenie şi disperare, o singurătate ce nu e solitudine fericită, o muţenie ce nu e tăcere binecuvântată şi o disperare ce doar ea ţine loc de suflet. Acum vedea că locul acesta era un munte de lacrimi jefuite din ochii acestor trişti pelerini, ai pribegilor care veneau aici înainte ca trenul sau autobuzul să se pună în mişcare, scuturându-i brusc în spate, înşfăcându-le sufeltul spre suferinţa lor de toate zilele, fiecare din ei pe drumul de întoarcere ala casele lor pustii şi triste ridicând relicva unei lacrimi împietrite pentru a o potrivi în pazălul incomplet al sufeletlor lor, arătând ca un joc de moară construit din roua de cristal preţios a lacrimilor pe care nu este neapărată nevoie să le plângi pentru a le avea. Însă avea sentimentul că deasupra sa cosmosul îşi deschisese o cupolă uriaşă asemeni corolei unei flori, zidită în întregime din faguri, prin ale căror ochiuri de Maghen David hexagonali lumina dinăuntru era miere şi untdelemn. Această cupolă cu nume neştiut era cerul, iar cerul este o cupolă pictată Pantocrator peste univers. Un lucru pe care îl observase de când începuse să aprofundeze hasidismul şi începuse să se scufunde în abisurile revelaţiei, revelaţiile care îi erau date nu erau totdeauna sută la sută corecte din punct de vedere talmudic, de aceea îşi luase obiceiul să ignore boabele de neghină şi să mediteze numai asupra grâului. Da, cerul e un Pantocrator cum nu mai este un altul, la care scuipatul nici unei creaturi nu poate ajunge, iar sufletul lui era un lac de acumulare în ale cărei ape liniştite se năruiau casele şi bisericuţa şi castelul grofului a două sate acoperite de ape de comunişti în perioada eroică; el era o apă în ale căror adâncuri se aflau toate satele lumii mâncate de ape, toate corăbiile burduşite cu aur din America spaniolă şi scufundate de piraţii englezi ai reginei Elisabeta I şi mirodenii din India de pe vasele arabe sau portugheze, corăbii lungi vikinge cu manuscrise miniate oriental ale Scripturilor jefuite din Irlanda mijlocului de Ev mediu occidental, închise ermetic în ferecăturile lor de aur încrustat cu pietre preţioase. Ce era în aceste valuri oscilând asemeni vârfului pădurii dintr-un vis vechi era un secret pentru el însuşi ca şi pentru oricine altcineva. În ele probabil că se aflau cetăţi pierdute cunoscute acum doar din folclor, păduri putrezite prin ale căror trunchiuri nu mai calcă nci un pas de om la vânătoare după vreo jivină şi doar somnii negri lungi cât o locomotivă Malaxa se cuibăresc în sanctuarele rotunde ale copacilor din mijlocul bungetului inundat, sus sărind din apă crapi graşi şi uriaşi, mari cât un viţel tânăr. În apele din sufletul lui erau şi nori captivi în ramuri şi mărăcinişuri asemeni stelelor colţuriase rupte din Luna plină ce nu mai puteau să se ridice

la suprafaţă, măcinându-se şi evenind nisip presărat în adâncuri şi din tot ce era în sufletul său nu vedea decât pietricelele aduse de valuri spre ţărmul stâncos plin Stonhenge-uri de pietre uriaşe clădite de uriaşi. Sufletul său era asemeni unei cochilii aduse de valuri, de un fel cum nu mai văzuse niciodată şi despre care nu ştia cât timp şi de unde fusese purtată de apeşi ce fel de inimă locuise în ea, un obiect atât de insoluţionabil încât aproape cea mai bună soluţie e s-o încredinţezi iarăşi valurilor în care ai găsit acea neasemuită cochilie şi care vor veghea asupra ei cu imensele ei aripi lichide, care au fost cele ce i-au dat viaţă; întradevăr sufletul e o parabolă însă cele mai folositoare parabole sunt cele răstignite; poţi să iei cochilia şi să o sădeşti în pământ, udând-o şi văzând cum încolţeşte „întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic”, ori iei cochilia şi o potriveşti în colţul stâng al pieptului observând încet acelaşi lucru - şi simţind pe deasupra atracţia cosmică a Lunii -, ori cam aşa ceva. Iar în viziunile lui R., cuvintele lui YHWH erau cele din soneria telefonului mobil al fetei cu păr lung frumoasă ca Flora lui Sandro Boticelli în vibraţiile de orgă răspândindu-se ca nişte raze în jurul lor din mâna ei delicată, stând cu mobilul în faţa ochilor cum ai ţine un răspuns pe care l-ai aşteptat de mult timp şi care nu venise vreme de şi mai mult timp. Fata intra în categoria de frumuseţe împletită cu suferinţa, toată suferinţa ei încă nesfârşită împlântându-i parcă un nimb în privire, fiind doar o fată cu o eternitate ori cu o suferinţă mai frumoasă, fiind ea însăşi un mister, un secret al pământurilor răsăritene pe care înţelepţii, omul ori călugării lama nu-l vor înţelege probabil niciodată, suferinţa ce chinuie şi transfigurează sufletul asemeni focului care transformă fierul, făcându-l incandescent ca un sfânt în cer, tăişul unui suflet de cruciat fanatic ori un râu îngheţat în cele opt versuri ale unui „Amurg de iarnă” simbolist, pentru că iubirea e un simbol pe care ni-l putem dărui reciproc, dacă vrem ca un sărut. Avea părul lung, blond castaniu lăsat în şuviţe lungi curbate în valuri ca fluturate de vânt, cu buclele de culoarea spicului ce începe să se înnegrească acoperindu-i gâtul de marmură patinată de timp şi urechile translucide, cu o privire din toate acestea ca de nepătrunsul cer înstelat de vară; era frumoasă şi era din acele femei pe care necazurile le împiedică de la a-şi mai cântări frumuseţea, sinele şi în genere orice ţine de ele în balanţa existenţialistă a adevărului uman, însă de fapt era atât de frumoasă că raze conice orbitoare ieşeau din privirea şi trupul ei înmiresmat asemeni pădurii ecuatoriale din America de Sud, din fiinţa ei de frumuseţe risipită de avarele degete zgârcite ale bolii, era frumoasă cum doar femeile pot fi. Părul îi era dispus în bucle naturale, nispii, avea tenul puţin măsliniu, iar culoare ochilor i e schimba de la o clipă la alta, ochii fiindu-i când întunecaţi ori negri, când verzi ori asemeni culorii mării cum poate fi văzută doar în tablourile de la Balcic, chihlimbarii, transparenţi ca safirul, picurând răşină ori miere, mov, gri colorat în albastru ori galben stins, verde intens, negri, indigo ori negri întunecaţi ca două pete saturate şi ude de tuş de China; deşi era tânără, colţurile gurii îi erau coborâte şi nu părea să fie într-o dispziţie prea veselă, şi de altfel nu dădea impresia că ar fi vreodată prea veselă, bucuroasă ori fericită. Purta o haină de stofă groasă cafenie, iar pe umărul stâng avea o poşetă autentică de piele de crocodil, din care scosese telefonul pe care după ce jucase un timp golf preţ de câteva mingi pierdute, începuse să pornească diferite melodii româneşti, toate la fel, una din ele fiind fluidul revelaţiei religioase din mareea psihică din lumea interioară a lui R. : YHWH: „Tu îmi spuneai cândva demult/ „Dacă te iubeşte încă te-aşteaptă”/ Îmi pare rău de ce s-a-ntâmplat/ Îmi pare rău de noi câteodată.../Azi totul în jurul meu e ciudat/Şi oare o să mai revin vreodată/Mi-aduc aminte când îmi spuneai/ „Trăim în două lumi diferite”/ Iubirea ta mereu îmi jurai/ Mă-ntreb dacă-ţi mai aduci aminte... Şi/ Cum să te mai privesc?/ Cum să te mai iubesc?/ Nu te mai caut... Şi/ Cum să te mai privesc?/ Cum să te mai iubesc?/ Nu te mai caut...”, (spuneau cuvintele cântecului cântat de fosta fată de la DJ Project, cuvinte prin care acum D-zeu îi vorbea cum îi vorbise lui Moşe prin tufişul ce era acoperit de flăcări fără să se carbonizeze, cuvinte ale lui Elochim, cuvinte de iubire tristă la care singurul răspuns al lui R. era o tăcere, izvorâtoare de înţelepciune şi vinovată ca orice tăcere, Îngerul lui Yah fiind prezent în arhitectura şi zidirea acestui vechi Partenon de marmură sonoră, YHWH era o iubire vulnerabilă, faţă de el era un loser în iubire, era împovărat de dragostea lui ca un fagure mult prea plin de mierea ce-l conţine şi dispreţuit cum doar un fagure ori un suflet prea frumos pot fi. Şi credinţa e dragoste, o iubire în care cei doi îndrăgostiţi se aşteaptă uneori unul pe celălalt asemeni oamenilor ce se află pe două ţărmuri îndepărtate, D-zeu se revela în latura tristă a cerului, în lumina sa ale cărei particule de sfinţenie sunt lacrimi, cu o iubire ignorată, părăsită sau înşelată; cuvintele acestea simple i se revelau ca nici ele însele niciodată ştiind, conţinând flăcările altor cuvinte, ce sunt de fapt aceleaşi, spuse de altcineva, pentru că muzica de iubire adevărată conţine emoţia cea mai mistică, după cum spunea Rumi, pentru că iubirea este pietate. Cumva, după tot ce a fost, cuvintele sunau rece, asemeni unui ţurţure de gheaţă de început de februarie picurând în apa curată din bălţile din asfaltul trotuarului, iar el era închis într-un bibelou semisferic de sticlă umplut cu apă şi fărâme de polistiren, iar cel care îi vorbea îi vorbea din celalaltă lume, în care apa e făcută din raze, iar fulgii de zăpadă din lacrimi sacre, sticla fiind atât de fină încât este în întregime invizibilă. Cuvintele revelaţiei spuneau că între ei era aripa sfântă şi tristă a unei păreri de rău, de regret înghiţit încă, după ani de zile, regret pentru toate lucurile pe care fără să vrea şi le făcuseră unul altuia, ca într-o iubire cu aripile arse şi sufletul singur pe podeaua de piatră a penitenţei. D-zeu nu îl mai privea acum ca pe un avvă greşit din Egiptul secolului patru AD, iubirea îi era o lacrimă ce se pregătea să golească ochiul său, şi ce îi spunea era că ajunseseră la un moment din care trebuia el să-şi caute iubirea dacă voia s-o mai aibă. D-zeu alese să vorbească în refectoriul acela pentru pribegi şi pentru oameni nenorociţi dintre care cei mai mulţi probabil că vor rămâne astfel pentru toate vieţile lor singuratice şi chinuite, D-zeu vorbise acolo în capela din pustiu cum nu vorbeşte de multe ori în templele sfinte, iar muzica aceasta simplă, purtătoare a unui mesaj nevăzut, de nedetectat altfel decât cu duhul, era cuprinsă de flăcările stilizate ca nişte irisuri dilatate ale miracolului şi durerii, această bucată de mărgean şi această rană perpetuă din adâncuri lăcrimând lapte preţios de sidef, de nevindecat. Lacrimile din care era picurată clădirea nefericirii începuseră să vibreze, umplându-se treptat cu muzică şi epifanii precum fagurii în acest stup de Spirit Sfânt ce îi mângâia şi îi hrănea pe toţi, cu suferinţă în toate acestea ca pe orice nou-născut în viaţă. YHWH îl chema de undeva dintr-un loc necunoscut, de undeva din celălalt presspapier al existenţei, invizibil, promiţându-i toate lucrurile, răspunzându-i la toate întrebările şi plângând.) Doar când ajunseră în dreptul Covragiului, el cu soţia sa în maşină, Rabbi văzu în sfârşit dimineaţa. Înainte de plecare fusese în spatele casei şi umpluse cu lemne centrala cu gazeificare şi o sunase pe mama lui la Tuştea să vină să stea cu copiii. După aceea iarăşi nu mai văzu nimic decât maşinile de pe drumul asfaltat doar pe un singur sens şi indicatoarele rutiere permanente sau temporare, fiind ca un om în drum spre masa de operaţie. Oamenii de dinăuntru erau de toate felurile, oameni diferiţi, femei credinciooase şi bolnave de cancer, părinţi cu copii mici ori nou născuţi care se născuseră cu un handicap, mame îndurerate ca Fecioara Maria şi taţi îndureraţi ca bătrânul Yaakov, adolescenţi suferind psihic, bătrâni bolnavi şi singuri, oameni tineri suferind de forme grave de reumatism, femei ori bărbaţi cu un picior mai lung, era şi un om într-un scaun cu rotile împins de sora lui, femei bătrâne, tăcute, impenetrabile, pe care doar Dumnezeu şi asistentul social ştiu ce le doare, el însuşi şi cu soţia sa veniţi pentru primul lor copil, oameni diferiţi însă atât de apropiaţi, de fapt acelaşi Om reprodus în zeci şi sute de matriţe imperfecte, reflectat în ochiurile tremurânde de apă a celor o mie de izvoare răsfirate prin ţinut, acelaşi manuscris întrupat în zeci de mii de volume, tipărite defectuos, cu litere de tuş şters, greşit uneori, dar în esenţă acelaşi manuscris, aidoma unui document PDF pe care l-ar putea realiza un arheolog amator după eventuala descoperire arheologică al manuscrisului antic al Odiseei, asemeni lui Joyce în

171 prima jumătate a secolului douăzeci. Avea senzaţia că în sfârşit ajunsese în faţa vechii corăbii scufundate pe ţărmuri greceşti, acum urmând momentul în care în oceanul de revelaţie prin respira în nesfârşite bule de aer îşi va conduce scuba înăuntrul ambarcaţiunii aproape dezintegrate şi îmbibate de apă, cu lemnul ros de sare şi măcinat de scoici şi acoperit cu alge asmeni pletelor ude ale lui Neptun şi nu se putea hotărî să pornească motorul şi să intre în corabia care era rama propriului suflet. Acum, cel mai probabil că Dani nu mai este, se gândea, stând acolo mişcându-se de pe un picior pe altul, înconjuraţi de toţi oamenii aceea mult prea vorbăreţi ori prea tăcuţi, între pereţii acoperiţi de postere uriaşe, fotografice, în sala unde oamenii tot intrau şi de unde parcă nimeni nu pleca, amintindu-şi de o seară de pe vremea când era în liceu, cu aproape doi ani înainte să plece la yeshiva, pe când era prieten cu Dani, un rocker deja bătrân din Reşiţa, recunoscut ca cel mai adevărat rockăr din tot ce cunoştea el cel puţin şi oricum unul din cei mai adevăraţi oameni din câţi sau ridicat din pământ, în rest un beţiv fără căpătâi, cu fiinţa degradată de băutură şi trecerea verilor petrecute toate ca seara aceea şi iernilor de mai târziu în care locuia pe unde se putea, un beţiv cu tot organismul bolnav, plin de bani care îi veneau de la soră-sa şi frate-s-o de dincolo şi plin de o inimă mare cât un moai, inimă suferindă şi vie care acum probabil că redevenise pământ. Soarele tocmai asfinţea în spatele pădurilor din împrejurimi. Pe spaţiul verde umplut de motociclete şi corturi se strânseseră în câteva locuri lemne pentru nişte focuri de tabără. În jurul grămezii celei mai apropiate de micul pârâu ce curgea prin terenul viran, nu se afla deocamdată nimeni cu excepţia lui, un băiat slab, cu părul lung de vreo optsprezece ani, care în momentele acelea era un fel de paznic. Soarele dispăru cu totul în urma dealurilor împădurite, această absenţă aruncând o umbră albastră întunecată pe câmp, spartă doar de luminile slabe şi lichide a două sau trei focuri ce tocmai se aprindeau, ca nişte heruvimi celeşti şi beatifici şiroind de lumina ce şi-au aruncat-o unii altora în faţă. El, tânărul îşi duse mâna în buzunarul de la piept şi scoase un pachet de ţigări Carpaţi, fără filtru. Îşi puse o ţigară în gură şi, cu pachetul de ţigări în mâna stângă începu să se caute prin buzunarele jachetei albastre de blugi şi ale pantalonilor. Negăsind ceea ce căuta, îşi băgă ăachetul de ţigăriînapoi în buzunarul de la piept, se ridică şi merse către focul de tabără cel mai apropiat, care se afla la vreo cinciprezece-douăzeci de metri depărtare. Lemnele din grămada de lângă care tocmai plecase tânărul îşi trădau cu greu identitatea. Erau în orice caz, după toate aparenţele, nişte ramuri destul de verzi, tăiate probabil cu ceva vreme în urmă – săptămâni, posibil – din arborii de mărime mijlocie de la marginea pădurii. Lemnele, în întunericul ce se lăsa aveau un aspect plastic care într-un tablou de-al lui Cezanne ar fi putut fi descrise astfel: stinse, întunecate şi reci. Paznicul se afla încă lângă focul vecin în momentul când se apropiară de grămada de lemne doi indivizi de vreo douăzeci de ani, amânfoi îmbrăcaţi în negru, cum se îmbrăcau în vremurile vechi cei care nu mai puteau face faţă păcatului. Unul avea părul undulat şi lung până la ochi, iar al doile era ras în cap şi îmbrăcat doar în tricou, unul destul de răspândit, având imprimată pe partea din faţă craniul cu creastă şi sigla formaţiei Exploited. Pe când se apropiau se putu auzi: -Aici trebuie să fie. E locul cel mai apropiat de pârâu, spuse individul îmbrăcat doar în tricou. -Orice-ar fi, cea mai bună trupă-i Nirvana. Se aşezară lângă grămada de lemne şi puseră între ei o sticlă de vodcă de jumătate de litru. Tinerii erau veseli şi beţi. Se întunecase aproape întrutotul, iar focurile luminau acum mult mai puternic. De undeva de la o depărtare aproximativă se auzea un solo de motocicletă. Tânărul se întoarse şi el lângă foc cu o ţigară aprinsă abia începută. Douăzeci de minute nu se întâmplă nimic demn de a fi notat cu excepţia nopţii de vară şi a pornirii unui casetofon la focul de unde ceruse „un foc”. Muzica ce răzbătea prin gălăgia de chef în aer liber ajungând până la ei era un „death” ce umplea aerul de urlete şi zbârnâieli monocord. Din greşeală unul din cei doi nou-veniţi răsturnă sticla de vodcă cu piciorul încălţat în prestijuri. Acum toţi trei tinerii începură să aprindă focul, cel cu tricoul cu Exploited îngăimând ceva aproape inteligibil, ce aducea a cântec. Involuntar închise ochii pentru câteva secunde – reuşind să-i deschidă după câteva clipe -, iar după vreo douăzeci de secunde închizându-i iar; arăta foarte obosit. De undeva de la liziera pădurii începu să se audă urletul sălbatic al unei păsări de noapte. Se lăsase o noapte fără lună ce înnegrise pârâul. Pe malul opus al pârâului se afla o stâncă mare de doi metri înălţime, de formă oarecum pătrată, a cărei urmă se distingea slab în apa pârâului luminat de flăcări. -Salut, băieţi se auzi o voce feminină, însoţită de râsetele alteia. Erau două fete apropiate ca vârstă cu cei doi proprietari ai sticlei de vodcă. Fetele se veneau lângă foc ţinându-se e mână, îmbrăcate una în panataloni evazaţi şi ie, iar cealaltă în geacă şi pantaloni de piele. Aşezându-se lângă foc, fata în ie îşi deschise rucscaul, scoase o perie şi începu să-şi pieptene părul lung, arămiu, spunând: -Ce faceţi, stimabililor? V-aţi apucat să faceţi focul? -Scuză-mă, te rog, pentru chestia cu berea, a fost un accident, spuse fata cu geacă de motoristă. -Eşti dulce, da' n-are nimic, chiar aveam nevoie de puţin luciu la păr, un pic de glam. Fata se uita la „alien” cu o atenţie camuflată şi apoi se întoarse către ceilalţi doi: -Cine e? E prieten cu voi? -Nu, îl ştie pe Dani. -Toată lumea îl ştie pe Dani, numa' el începe să nu se mai ştie pe el, spuse fata cu o grimasă. Păcat, că nimeni nu e ca Dani. Acum flăcările înroşeau chipurile oamenilor aşezaţi roată în jurul lor. Cei doi băieţi scoseseră dintr-un buznar al gecii de blugi o a doua sticlă de vodcă din care aruncară puţin ve foc stârnind o vâlvătaie mare cu aspect lichid. Acum erau muţi de beţi. Domnişoara cu geacă de piale privea absentă lemnele carbonizânduse încet în vreme ce cea care vorbise încă se pieptăna ţinându-şi aproape de foc picioarele ce tocmai le descălţase din tenişii ei uzaţi de bumbac gros şi prăfuit şi punându-şi la un loc ferit încălţămintea cu tălpile ude în interior. Deasupra cerul era întunecat şi plin de stele, cu toate acestea doar o imensă pată neagră ce aspira vara, înghiţind stelele una câte una în vacuumul în care dipăruse şi Luna. Jos, sigurele lumini erau cele ale celor câteva focuri din jur. Tot din direcţia aceea începuseră să se audă muuzică şi agitaţie conjugate cu râsetele unor necunoascuţi care tocmai treceau prin întunericul din apropiere. Lemnele focului pocneau, iar vâlvătaia ce le mistuia arunca o coloană de scântei, dogorind în acelaşi timp feţele de ambră topită ale tinerilor. -Gina, cum de ţi-ai udat tenişii? O privi cel cu părul ondulat pe fata căreia între timp i se uscaseră gropiţele tălpilor. -N-am văzut râul, spuse ridicându-şi picioarele către foc. Dar apa nu-i rece, poţi să mergi să încerci şi tu... răspunse domnişoara masându-şi tălpile. -...vai ce bună o fost, nu puteam nici să mă mişc, îi povestea ceva cel cu tricoul cu Exploited celuilalt, după vreo încă alte zece minute de tăcere, timp în care cei trei băieţi beau din vodcă şi fetele stăteau liniştite lângă foc, una privind flăcările chihlimbarii şi alta cerul negru, când în mijlocul focului ateriză o sticlă aruncată nu se ştie de unde. Pur şi simplu stăteam întins pe lemn ca un drug, continuă cheliosul. De la focul cel mai apropiat începură să se audă urlete în ritmul muzicii. -N-am chef să vorbesc acum, spuse tânărul arucând un ambalaj de biscuiţi în mijlocul flărărilor ce se mistui arzând din toate părţile. Cerul se acoperise parţial de nori începând să picure mărunt; se făcuse mai frig. Fata cu geacă de piele îşi mirosea părul ţinându-l între degete. De fapt toţi cei din jurul focurilor miros a fum, se gândi. Pasărea aceea de noapte, nevăzută, continua să se audă, cu mari întreruperi însă. Era doar o noapte la marginea pădurii cum fusese pe pământurile acestea de mii de ani, tăcută, pustie, acoperită de nori străpunşi uneori de stele, noapte deranjată doar de zgomotele

motoarelor, de sunetele electrice alimentate de baterii şi de gălăgia ignoranţei omului, a unei fiinţe care a pierdut înţelepciunea îngerului cu multă vreme în urmă, cum a pierdut-o mai recent şi pe aceea a animalului, odată cu sfârşitul ultimei căpetenii libere indiene americane, zulu ori siberiene. -Mă duc să văd ce face Moksha, se ridică cel cu părul ondulat scuturându-şi blugii de pământ şi bucăţelele uscate de lemn ce se agăţaseră de ei; „Adios”, spuse fără prea mare aplomb în timp ce se îndepărta. După vreo zece metri, nu se mai văzu. -„Nu ştii, te-nvăţăm; nu poţi, te-ajutăm; nu vrei, teobligăm,” îi aruncă chicotind Gina, fata desculţă de lângă foc, în urmă spre întunericul în care acesta dispăruse. Sufletul păcătoşilor se mistuie prin perete sau pe fereastră, sufletul omului drept urcă prin tavan până da D-zeu, se gândea. Pe când era student la yeshiva găsi într-un manual vechi de anul trei limba ebraică o bucată de hârtie probabil uitată de cineva în carte, hârtie pe care era scris caligrafiat următorul paragraf: 'Oamenii suntem făcuţi asemeni unui tigru făcut să iubească doar un alt tigru, acelaşi dar totuşi diferit de el însuşi, suntem aidoma florilor grele de prea mult polen asemeni nopţilor lungi în care pe femei le dor sânii grei şi uzi de rouă, când sunt plini de prea multă singurătate şi iubire, ascunsă în veşminte drapate de mătasă albă, când de multe ori omul e asemeni vreunui vechi zeu al Indiei, inconştient, zămislind inconştientul simbolist; cine nu mai este om să nu citească, iar credincioşii lui D-zeu trebuie să se roage pentru tot ce simt, fiindcă altfel n-ar mai putea trăi, este ceva în toate astea, de aceea chiar şi Isaac, al doilea patriarh, în cele din urmă după ce au trecut rotirile de aşteptare ale Pământului, s-a căsătorit. – Iulia Fishel, Cernăuţi, 25 Februar 1931.' Da, trebuie să fie ceva în toate acestea, se gândise citind, din cauza asta fac proprietarii de radiouri FM atâţia bani pe tot pământul, inclusiv în Anctarctida pe timp de vară. De la un capăt la altul al şirurilor octavelor umanităţii, pornind de la Friedrich Nietzsche şi urcând până la Fericitul Augustin, nimeni nu a fost scutit de trup, de iubire şi de sclavia lor. Mai mult decât atât, orice lucru rău, ca şi orice lucru bun, are consecinţe ce zăbovesc în fiinţă mult timp după ce cauzele lor s-au deşirat din fusul Timpului, de aceea viaţa răsare cel mai adesea din pământ pentru a se întoarce de cele mai multe ori în pământ asemeni Lunii şi tuturor stelelor. Sufletul păcătoşilor se mistuie ca flama gazului pe fereastră, sufletul omului drept urcă prin cer până în locul de unde mai sus nu se poate merge, se gândea. Şi toată această înţelepciune şi făţărnicie a noastră, poate cel mai bine e să fii un om al credinţei întratât încât să devii un nebun, fie şi pentru Hristos – Rabbi iarăşi nu-şi înţelegea gândurile -, căci doar asta contează dacă tot ai înnebunit precum Vasili Blajenâi, Feodor Mihailovici, Teofil nebunul sfânt din părţile Ucrainei ori chiar măria sa prinţul Lev Nicolaevici, cel cu o eternitate mai viu decât occidentul şi cu o adevărată înţelepciune sacră mai rătăcit decât umanitatea. D-zeu în mila sa a lăsat ca înţelepciunea omului să disece şi să ucidă sufletul, în timp ce nebunia lui D-zeu ne dă viaţă, şi decât să fi un mare înţelept pe cale de a înnebuni, mai bine este să fii un nebun dedicat pentru singurul lucru pentru care se merită să fii nebun vreodată în rotiţele şi cadranele acestui cosmos, precum Lev Nicolaevici Tolstoi ori fratele său bun Pelerinul Rus. Oamenii nu ne schimba statutul de fiinţe obsedate în această viaţă, însă putem alege de ce să ne lăsăm obsedaţi, chiar de nimeni nu a ajuns să-şi depăşească propriul trup întrutotul trebuie să fie speranţă undeva şi pentru pentru înţelepţii omului ca şi pentru nebunii Domnului, se gândea atunci cu ani în urmă, şi mai mult despre aceste lucruri doar un Rabban, un duhovnic ori un înger ar putea vorbi, acestea sunt lucurile şi sunt toate adevărate asemeni privirii hexagonale a solitudinii privind afară prin ziduri din celularul singurătăţilor vieţii; aşa i se păruseră lui lucrurile atunci şi oricum nu era el Mafalda şi nu dăduse el gaura la macaroană să le ştie pe toate. Îşi amintise toate acestea în urma unei alte amintiri, aceleia a persoanei lui Dani al cărui nume de familie nu-l mai ştia şi despre care îşi amintea cum pe când trăise nu fusese de acord cu nicu un lucru de felul acestora pe care i-l spusese, Dani era un om bun, dar pe de altă parte era un suflet damnat, blestemat de el însuşi şi anatemizat de gurile de flăcări ale apostolilor. El, băiatul care era atunci vorbise cu Gina lângă foc: -...Pearl Jam cu Ten, cel mai fain album care l-am ascultat. „And I'll walk with my hands bound/ And I'll walk with my face blood/ And I'll walk with my shadow flag/ Into your garden/ Garden of stone.” Înseamnă: „Şi voi merge cu mâinile legate/ Şi voi merge cu faţa însângerată/ Şi voi merge cu steagul meu umbră/ În grădina ta/ Grădina ta de piatră.” -Ştiu ce-nseamnă. Şi-ţi place muzica asta? îl întrebase Gina după o pauză cu chipul frumos luminat pe jumătate de flăcări. -Ăsta e crezul meu, îi răspunsese. -Dar, totuşi, pare o viaţă atât de nefericită, mai spusese fata. -Da, aşa e, îi răspunsese iarăşi. Fata cu geaca de piele începu să ea şi ea din sticla e vodcă împreună cu el şi cu cel cu tricoul cu Exploited. Ploaia măruntă se opri lăsând loc unui vânt ce deasupra lor mişca norii spre apus şi care înteţi focul. Iarba era rece şi cei patru rămaşi în jurul flăcărilor ca într-o noapte scufundată de mii de ani în genunile istoriei aveau frisoane pe spate din cauza frigului, în partea neexpusă căldurii, iar în faţă simţeau o dogoreală plăcută ce le provoca o uşoară senzaţie de somn, mai ales lui Exploited care e două ori aţipise de-a binelea, stând turceşte şi cu gura căscată. Cerul se însenină puţin iarăşi si apărură câteva stele. Tinerii tăcură un moment privind flăcările fiecare în felul său. Gina, tot desculţă, îşi ţinea încălţămintea deasupra focului, cu gândul evident de a încerca să-şi usuce tenişii. Fata cu geacă îşi plimbă o înghiţitură de vodcă prin toată gura, ţinându-şi mâna pe pământ surprinzător de aproape de lemnele carbonizate de la marginile focului, cu porţiuni alternative negre şi incandescente aidoma unor salamandre. De la focul din vecinătate se auzea un vacarm general. Exploited se ridică în picioare dorind probabil să meargă undeva, se întoarse cu faţa la ceilalţi tineri şi adormit se dezechilibră peste flăcările în care ar fi căzut dacă fata cu geacă de piele care privise până atunci îndelung la flăcări şi bând rar câte puţină vodcă nu l-ar fi apucat de catarama mare de alamă a curelei de la blugi. Urmă un sfert de oră de letargie; băiatul salvat plecase spre pârâu iar ceilalţi stând tăcuţi sau aproape adormiţi lângă focul ce începea să se micşoreze, pentru că Gina nu mai punea lemne pe foc iar celălalt „fochist” plecase. Aproape jumătate de cer se limpezise apărând acum pentru prima dată peste pădure pătrarul Lunii, ca un galben vechi asimetric bătut greşit. Cerul, luminându-se, contrasta cu dealurile totodată golaşe şi acoperite de pădure ce încep acum să se distingă asemeni unor turnuri întunecate. Vântul porni iarăşi să bată, dinspre pârâu. Focul pâlpâia deja tot şi tot mai slab şi în cele din urmă se stinse. Cei trei tineri se priviră câteva secunde apoi fata desculţă spuse: -Frate, da' tre' să mergem după lemne. Indianu', aşteaptă-mă, strigă ea spre pârâu şi dispăru în întuneric. Din focul de tabără nu mai rămăsese decât un maldăr de cenuşă şi de câteva lemne carbonizate ce nu reuşiseră să ardă de tot, nevăzute în întunericul ce indundase locul unde stătea el cu fata cu geacă de piele, în jurul cenuşei fierbinţi. Pământul era cald încă şi prin cenuşă străluceau câteva bucăţele de lemn încă incandescente, parfumate a fum vegetal. Lângă micul morman de cenuşă rămăseseră tenişii albi crem ai Ginei, încă puţin uzi pe lângă banda de plastic ce lega talpa de materialul textil, unde aveau o tentă mai închisă. După vreo cinci minute, apăru din nou Pătrarul Lunii ce dispăruse pentru puţin între timp, împrăştiind o lumină vagă pe câmp în partea unde nu erau focuri. Doar cerul în apropierea Lunii strălucea. După ce reuşiră să aprindă din nou focul, mai târziu, feţele celor ce se aflau în jurul focului mai mulţi acum erau iarăşi înroşite pe jumătate de lumina lemnelor lungi rupte din copaci ce ardeau cu pocnete răspândind miros de răşină. Povesteau râzând lângă flăcări, unii dintre ei fiind deja aproape adormiţi când auziră nişte zgomote venind din beznă. Era un individ care împingea cu piciorul un butoi metalic de bere, plin şi când ajunse lângă foc, se aşeză pe

butoiul ce tocmai îl adusese. Era Dani. În vârstă de aproximativ treizeci şi cinci de ani, până să abandoneze facultatea, Dani fusese înscris cu mai mulţi ani în urmă la secţia de actorie cinematografică din Bucureşti, până când îşi descoperise vocaţiile conjugate e beţiv şi ratat. De obicei nu muncea şi când muncea făcea cele mai neaşteptate meserii; fiind de la oraş din Reşiţa, fusese şi cioban la oi cu oile lui, o turmă de douăzeci şi unu de oi, în vremea când era în iubire mare la un sat de oameni simpli din jurul Haţegului. -No, servus, spuse privindu-şi cunsocuţii adormiţi dintre care cei mai mulţi stăteau în capul oaselor. Acum, cel mai probabil că Dani nu mai este, se gândea, stând acolo mişcându-se de pe un picior pe altul, înconjuraţi de toţi oamenii aceea mult prea vorbăreţi ori prea tăcuţi, între pereţii acoperiţi de postere uriaşe, fotografice, în sala unde oamenii tot intrau şi de unde parcă nimeni nu pleca, amintindu-şi de o seară de pe vremea când era în liceu, cu aproape doi ani înainte să plece la yeshiva, pe când era prieten cu Dani, un rocker deja bătrân din Reşiţa, recunoscut ca cel mai adevărat rockăr din tot ce cunoştea el cel puţin şi oricum unul din cei mai adevăraţi oameni din câţi sau ridicat din pământ, în rest un beţiv fără căpătâi, cu fiinţa degradată de băutură şi trecerea verilor petrecute toate ca seara aceea şi iernilor de mai târziu în care locuia pe unde se putea, un beţiv cu tot organismul bolnav, plin de bani care îi veneau de la soră-sa şi frate-s-o de dincolo şi plin de o inimă mare cât un moai, inimă suferindă şi vie care acum probabil că redevenise pământ. Şi abia atunci a început cheful. Ziua următoare în timp ce era în drum către căminul Ginei, Dani încerca să-şi amintească ce făcuse în noaptea dinainte. Băuse la concert, unde cântaseră nişte formaţii noi ale căror nume nu-şi dăduse osteneala să le afle, apoi făcuse schimb cu doi indivizi ce arătau a fi în primul an, dându-le o sticlă de vodcă pe una de bitter, mersese şi la rockotecă unde mai schimbase nişte băuturi cu doi metalişti, care turnau vodcă în sticle de bere, îşi amintea cum spusese unul din ei: „Mai repede să nu ne vadă duşmanu'!”, apoi furase butoiul de bere şi ajunsese la focul aprins deja şi de aici gândurile îi se învălmăşeau, imaginile, emoţiile şi stările nopţii trecute măcinându-i-se în cap ca într-o betonieră zuruind la curent. Îşi amintea că la un moment dat plecase la concertul pentru motorişti care între timp se terminase să adune pahare goale de plastic pentru bere şi împrumutase un briceag de la cineva nu ştia de la cine – pe care şi acum îl avea în buzunar -ca să deschidă trei conserve pe care le cerşise de la străini, două de carne în grăsime şi una de pateu vegetal. Apoi s-a întors la foc unde scoteau bere din butoi cu lama briceagului şi umplând paharele adunate de la mesele murdare de muştar şi unsoare de mici, mâncând şi bând toţi care erau la foc el, Dani, şiroind de berea ce i-a aruncat-o cineva în faţă. În dreapta omului care tocmai vorbise, cel cu şapca chinezească din material sintetic, se afla un bătrân a cărui faţă era parcă cioplită în lemn, ţinând în mâini o căciulă de miel, cu un chip sculptural ce trăda o origine germanică, îmbrăcat cu un palton de piele, cu panataloni vechi, raiaţi şi cu nişte botine în picioare. Lângă el se afla o domnişoară, o nepoată de-a sa, al cărei trup începuse să fie deforrmat de reumatism, fiind puţin adusă de spate la un omoplatşi având o mână strivită şi zdrobită de boală. Bătrânul şi nepoata luminaţi de ferestrele mari, stăteau amândoi cum puteau, în picioare, tăcând şi prividnu-i pe cei din jurul lor, pe cei trei oameni care vorbeau în apropiere, pe tânărul rabin şi pe soţia lui, ori pe cei ce stăteau la mese, în picioare ori pe scaunele de lângă pereţi. Chipul bătrânului era asemeni unei bălţi limpezite de cerul răzbunat de după ploaie, exprimând înăuntrul său un suflet calm, cu piatra tare a sufletului său de om fărâmiţată în moara vieţii, cu sufletul său ca un miez ascuns în privirea sa parcă tăiată în bronz în vechiul oraş Ife. Anii l-au înfăşurat unul după altul precum spirala unei cochilii marine ori ca inelele lepadate de şerpi în trunchiurile copacilor din sanctuarul rotund de dealuri, înfăşurându-se ca într-un film de înţelepciune, pâlpâind luminos în jurul lui cum pâlpâie noapte prin colţuri ghemotoacele vechi de pânză de păianjen nemăturate. Omul era parcă lăcuit cu un strat de lumină, incandescentă precum fierul topit în covăcie ori ca mâzga de pe ghebele bătute de soare, de abia ieşite din pământul plin de must din păşunile ciufulite de vânt de sub păduri. În mâna cu căciula îşi ţinea şi cartea de identitate pe care era scris: Benedict Daneş, născut la 27 aprilie 1920, comuna Sântămărie Orlea, sat Balomir. Era un balomirean aşadar despre care doar bătrânii mai ştiau de unde se trăgea şi că era neamţ, mama sa născându-se în Bremen, undeva în Germania, pentru ceilalţi viaţa sa fiind o taină aproape pregătită să-şi ia zborul şi să se îndepărteze pentru totdeauna, ca întregul trecut. Doar el ştia cum dusese vacile satului la păscut toată viaţa, fie iarnă, fie vară, cu săpase în pamânturile alea aspre şi bolovănoase de picior de coastă pentru un petecuţ de ogorel mai mult, cum făcuse caş după soiuri bătrâneşti cu busuioc pierdute acum, doar el îşi ştia lumina vieţii sale care ajunse acum dincolo de celălalt capăt al iernii, că îi venise şi vederea iar. În multe rânduri acolo la ei navuseseră nici pod peste apă în sătucul lor de oameni şi săraci şi mai simpli şi mai aprigi decât cei de peste apă, până şi fetele lor să măritau cu cine voiau, iar de nu le lăsa fugeau, iar el nu era român şi trăise toată viaţa ca un străin, dar astea nu le mai ştia nimeni, si câte asfinţituri văzuse el ca venetic în sat încolo peste dealul Haţegului, cine să mai ştie, câţi mesteceni or fi în pădure poate. Iar când mergea la pescuit cu barca pe apa mare a Streiului, având în barcă fire de ogdon deşirat de care lega cârlige mari făcute de el. Ancora barca legând-o de unul din picioarele de zid ale podului probuşit şi apii abia izbutea să scoată câte un crap cât un om, obosit de toate smuciturile dihaniei din adâncuri şi după ce în sfârşit reuşea să-i scoată din apă, peştii se preschimbau în oameni, devenind iarăşi peşti mai apoi de reuşeau să ajungă iarăşi în apa fumegândă în iarnă a Streiului. Din vremuri vechi chinezii şi grofii prindeau astfel oameni în undiţă vânzându-i în şerbie în satele de iobagi de pe moşiile lor şi aşa îşi găsise şi el nevastă că-n sat nu vruse să-l ia nimeni, prinzând o mreană întunecată ce când o scosese din apă se preschimbase în fată mare de-o legă la botu bărcii cum făceau pe vremuri şi nemeşii cu iobagii lor, şi o duse în sat de se cununară mai apoi. Mulţi oameni îşi luaseră muieri aşa, numai că nevestele rămâneau pentru totdeauna cu o rană sângerândă în gură de la cârligele de pescuit pe care sătenii le meştereau din spiţe vechi de roţi de camion, de fier rău ca fierul de topor de nu le mai puteau oamenii nici săruta ca lumea. Femeia lui, pe care Daniil, preotul bărbos şi cu păr mare o botezase înainte de cununie Fevronia, purta o cunună de flori împletită din câmp şi ferigi ca Flora, stătuse îmăpreună cu el toată viaţa în casa lor micuţă de bârne tencuite şi văruite bătrâneşte, cu un coridor şi două camere, făcând de mâncare pe cuptorul de cărămidă, cartofi cu varză murată mai adesea, mămăligă cu brânză, mămăligă cu sloi cumpărat în putine de la ciobani, fleici de porc şi cârnaţi cu terci de cartofi în saft duminica, la căderea iernii mâncau toţi pomana porcului cu vecinii împreună cu care făceau toate lucrurile de peste an, curăţa grajdul şi cocina şi spăla vacile când era soare, spăla şi porcul cu cenuşă, curăţa cartofii de pământul lor cleios şi mocirlos, tăia câte un cocoş de sărbători, zmicura cucuruzul să facă uruială, venea ca beată de pe sfertul lor de iugăr de ogor pe îmbăznat călcând în praf cu tălpile crăpate ale picioarelor sale desculţe prăfuite şi negre de pământ, stăteau toată iarna în cămaşă lângă foc în sătucul lor plin de căsuţe mici netencuite cu gospodării parcă abia încropite de oameni sărăcuţi, despre care jos în vale pe Streiul drept şi rece ca o spadă de nemeş, sătenii răi spun de pe vremurile bătrânilor: „ce-o fi mai rău pe Bolomir să fie!” nici bani n-avuseseră să vină cu microbuzul, ieşiră la drum cum putură până la Bretea Strei ea cu reumatism grav locuind singură într-o casă de cărămidă şi piatră spartă, veche şi friguroasă, de pe ste pârâul ce trece prin sat şi el bătrân şi înţepenit ca un lemn, de veniră cum putură, îngheţaţi şi năcăjâţi. Erau şi ei oameni, aşa cum erau, cu privire caldă în suflete rebegite, crescuseră şi ei cum cresc toţi oamenii, ca merele în pom ori ca aripile pe omoplaţii îngerilor, priveau şi ei lumea cu ochi de obsidian ca întreaga realitate, vulnerabili ca nişte orhidee delicate uitate în arabescurile baroce de vânt în electricitatea aerului de început de toamnă, iar copila aceasta a lui, slabă şi deformată, o nepoată îndepartată după un frate care nu mai avea pe nimeni era tot ce le mai rămăsese din toţi copiii lor de mult, de când s-au făcut mai mari de-

172 au mers la scaldă la Strei şi s-au preschimbat în peşti mari şi au dispărut în râu. Stătea de multe ori pe câte un bolovan pe malul Streiului în amurg privind râul şi citind cartea lui de apă undele Streiului învolburându-se în literele curbe şi caligrafiate ale unui manuscris de aur în asfinţit pe care nu reuşise niciodată să-l priceapă, literele lichide învârtejindu-se unele de altele, amestecându-se, amestecându-şi textele laice ori sacre, textele neînţelese pictate în caratele numărate ale unei file de înluminură cristalină irlandeză, râul strălucind în amurgul de dincolo de Haţeg ca o boltă ca o boltă de catedrală metropolitană ortodoxă ori ca un iconostas de icoane primitive, în apele acestea se alungeau aripi uriaşe de îngeri încadrate de litere chirilice ori greceşti laolaltă cu chipuri chihlimbarii de sfinţi copţi ori răsăriteni, suprafaţa apei strălucea ca lumina blândă de icoană până departe în susul apei, pâna acolo unde pământul se curba nevăzut, bolovanii de pe fundul apei de lângă mal erau presărate de icoane, crucifixuri îmbibate de apă din lemn cioplit nou ori înnegrit de fumul de lumânări al secolelor, evanghelii scrise cu litere de chihlimbar strunjit în pagini de aur aduse de apă şi care se scufundaseră, iar râul fumega de tămâie arsă, era plin de rugăciuni pictate pe pătrăţele de lemn tăiate gros şi de lumânări aprinse şi toate imaginile şi luminile acestea alcătuiau chipul Pantocrator reflectat din sfera cupolei bizantine pe care soarele lăsa pete şi dâre de cerneală sepia. Doar stătea pe bolovănişurile de pe malul drept al râului a cărui apă trecea aproape de el printre pietrele pe jumătate uscate, oglindind ciocurile lucioase şi flămânde şi ochii lor de jais ce treceau ca nişte proiectile prin abisul din cer privind malurile în căutare de hrană ori poate de alţi corbi, iar pe râu nu era nimeni doar vântul rostogolea bolovanii la vale. Apa aspră a Streiului, îngheţată, care omorâse şi oameni, printre care şi străbuni de-ai lui, doar pentru că în nopţi geroase de iarnă fuseseră amăgiţi şi atraşi în apele lui din vaduri căzând de pe punţile vechi de lemn cu o singură balustradă în apele sale curbate şi tăioase ca nişte săbii otomane, buclele îngheţate ale râului fiind îngheţate ca părul lung şi înspăimântător, alb şi acoperit de zăpadă îngheţată, al ielelor, putând să separe aţa sufletului din urzeala trupului ca o pereche de foarfeci Solingen, uneori natura nu e deloc blândă pe-aici, stau mărturie bătrânul şi dezamăgitul Publius împreună cu toţi ceilalţi oameni care au venit vreodată din livezile sudului, mărturie stau grafitti-urile lăsate amintire de turişti în munte, scrise cu sprayuri de revopsit maşini pe stânci uriaşe ori zgâriate în pietrele romane din zidurile bisericuţelor medievale din vechiul district al Haţegului. Cât despre râu, râul bolborosea întotdeauna ca un ceaun de tuci cu apa tulburată şi clocotindă, scriind în vârtejuri litere din toate limbile oamenilor şi îngerilor, iar când podul era dărâmat ori luat de ape, copiii care mergeau la şcoală la Subcetate umblau pe ape călcând pe şuviţele buclate ale valurilor şerpuite ale cosiţelor Streiului, această zeiţă neîndurată de marmură, trecând până pe malul celălalt, doar ei erau în stare să facă asta, mergând apoi pe linia ferată până în sat sub dealul împădurit, cu brazi mari la începutul coastei din marginea satului trecând şi de cimitirul de locomotive cu abur manufacturate la Reşiţa şi doar norii treceau ca umbrele unor flăcări în noapte pe calcarul ud şi murdar al unei peşteri mari cât cerul. Râul fumega mereu asemeni unei lumânări de Noaptea de Înviere, toată iarna, iar artera de apă a Streiului se prelungea în pământ în mii de canale limfatice, vase de sânge şi vase capilare din trupul pământului, sugând şi hrănind ţărâna în acelaşi timp şi toate satele astea mărunţele întemeiate de pitici bărboşi într-un ţinut de basm materializat. Stătuse pe malul râului o viaţă e om însă nu avusese vreodată sentimentul că i-ar înţelege parabolele, râul era o icoană a Mântuitorului, dar alteori Streiul era tăişul unei spade uriaşe cu lama de argint şi mânerul de femur de zimbru mitic, uriaş, vânat de strămoşii oamenilor din partea locurilor la începuturi, alteori era o icoană a lui Cristos întradevăr imprimată pe lama ascuţită la ambele margini a râului, neînţeleasă icoană, pricepută totuşi dacă ne gândim că sabia se află pe genunchii lui Dumnezău, acest neînţeles, tăcut Dumnezău. Până şi zama şi-o mâncau cu multă sare, să se sature şi ei odată. În buzunarul interior al hanoracului său albastru cu monogramă galbenă avea o bucată de hârtie pe care o găsise aruncată după biroul lui Ioan, hârtie pe care copilul său scrisese următorul text: 'G-d & Everything – by priest Ioan Ghenadie, 6 years old – G-d taken aut of love is nothing. Love taken out of family is nothing. Family taken out marriage is nothing. Marriage taken out of intimacy is nothing. Intimacy taken out of romance is nothing. Romance taken out of life is nothing. Life taken out of nothing is nothing. Nothing taken out of nothing is everything. Ce fain ar fi dacă am putea să ne facem mooch și să și iubim, asemenea tuturor Profeților.' De unde știa Ioan toate astea? E adevărat că Ioan era deștept dar chiar atât? Geniile, asemeni zeilor Antichității, sunt doar niște nume fără sine, nu există, ori poat6e cine știe, copilul său era unul. Titlul, semnătura și cele nouă propoziții erau scrise pe un desen care reprezenta o cruce grecească roșie în care era înscris un Maghen David auriu, ambele înconjurate de o frunză mare, verde, de arțar, pe jumătatea de filă de caiet de matematică pe care erau scrise. Hârtiuța aceasta îi amintea de iarna anului 1997, an pe când avea cincisprezece ani și în care și el scria felurite lucruri, când venea acasă de la internatul celui mai de vârf liceu din județ, venind cu sulfetul obosit și cu sufletul ca și sfâșiat de trei cuțite, cuțitașele cu care colegii lui de cameră - niște bestii – își ungeau feliile de pâine cu margarină și muștar, își amintea nopțile de veghe și deznădejde în care ieșea asemeni lui Emil Cioran și demonizaților despre care scrie Talmudul, noaptea singur pe stradă în Hațeg, purtându-și mereu cu el, târânduși mereu în urma lui durerea, nefericirea, suferința, tragedia ca pe o cruce neînțeleasă, ca pe o cruce în mâinile unui orb, propria lui piesă de disperat text dramatic, în care spera ca un copil și nu știa cât va mai fi chinuit cu sadism cum chinuie copiii gândacii și fluturii, totul fiind inimaginabil pentru un copil de 14 ani, el era Gregor Samsa, nu altul, el era gândacul în care se transformase Gregor Samsa, într-o viață în care se născuse în _______ 1. D-zeu & Totul – de preot Ioan Ghenadie, în vârstă 6 ani – Iubirea minus D-zeu e nimic. Familia minus iubirea e nimic. Căsătoria minus familia e nimic. Intimitatea minus căsătoria e nimic. Romanitismul minus intimitatea e nimic. Viața minus romantismul e nimic. Nimic minus nimic e totul. (Trad. din engleză.)

brațele suferinței, numele complet al mamei lui fiind Suferință Vladislav Târlea, iar numele tatălui său întotdeauna fusese Κρόνος Târlea și în toate acestea și mai ales în infernul camerei de internat 103, el copilul de cinșpe ani, era omul strivit al tragediei propriei vieți, moartea așteptându-l dincolo de o galaxie de derizoriu și abjecție ori dincolo de următorul cor al destinului care îi rezuma ca aceste amintiri întreaga ființă. Și apoi când se întorcea pe celălalt țărm al nopții în sfârșit acasă, mai trist decât un suferind de SIDA, ajungea la timp să prindă reluarea la serialul Doctor în Alaska, pe ProTv, pe care seara nu-l vedea că părinții aveau meciul obișnuit de ceartă familială de seară, serialul acesta fiind în acele vremuri ignorante unul dintre puținele lucruri care, în casa înm care toată familia dacă putea fi numită așa, era neștiutoare de zbuciumul lui de ființă torturată în fiecare zi toată ziua tot timpul cât era acolo de duminica până vinerea de un ins numit X. Y. Z., un băiat care se credea yoghin și era doar demonizat, cel care își propusese, și îi și spusese asta, să-l distrugă, secondat de ceilalți doi colegi de cameră, toți curajoși cu față de un băiat cu doi ani mai mic. Totul fusesese pentru el o cameră 101, tot ce a putut fi mai rău pentru un copil lăsat de Dumnezeul și de părinții care îl iubeau singur în gheruțele altor copii; și nici măcar acum nu reușise să-și revină complet sufletește la echilibrul interior de copil de dinainte de vârsta de 14 ani, cdând fusese dus la internatul reputatulul liceu din Deva și lăsat acolo; aseemeni lui Jim Hawkins care uneori și atunci când își povestea viața și peripețiile, uneori încă i se părea că

jmai este prizonieri între pirați și că aude pasărea lui Long John Silver, pasărea numită Căpitanul Flint strigând: "Condores! Condores!" , și lui uneori i se parea că încă este în ghearele docotorului Frakenstein și asistenților lui, totul fusese prea mult, prea greu și prea rău pentru un biet copil, vinovat pentru a fi diferit între cei trași după liniar și vinovat pentru a fi mai mic și mai slab, un filolog într-o cameră de chimiști și informaticieni, ori cum ziceau ei: 'un umanist într-o cameră de realiști, umaniștii fiind niște oameni care nu merită să trăiască și mai ales nu mmerită să trăiască printre realiști, pentru că, nu-i așa, ce au adus umaniștii lumii?' Asta trebuie să fie culmea absurdului, să fii martirizat pentru Don Quijote și Aventurile lui Huckleberry Finn. Dacă ar fi să dea un sfat omului, L-ar parafraza pe Christos și ar spune: 'Ferește-te de oameni, că omul e un animal ca orice alt animal', lucru ce îl ignorase pe pielea, sufletul, sângele și viața lui. Doctor în Alaska era o alinare, fiecare persoană fictivă care apărea acolo fiind specială, Doctor în Alaska era o altă lume în care nimic nu mai era nimic și, pentru o oră - cu tot cu reclame -, suferința nu mai era suferință, iar viața, așa cum era, era uitată, luminile aprinse de seder din episodul cu Elijah reflectându-i-se în privire, luminile lumânărilor reflectândui-se în ochii săi încă plânși, goi, îndurerați, și morți, orbi sub picături de lacrimi întărite ca ceara picurată în apă și nisip la "Vii" sau la "Morți" ori picurându-i pe degete la catedrala metropolitană din piața plina a Timișoarei în noaptea de Înviere ori în vreun cimitir minuscul și povârnit de sat din Țara Hațegului la luminație, de întâi noiembrie, ca un semn vizibil asupra realității că viața e doar felul în care ne punem unii pe alții pe cruce, de câmnd ne naștem ieșind din mormântul de trup până când murim și suntem coborâți în mormântul din pământ, dar răul încerrca, încerca din răsputeri să-l scrie pe apă după cum spunea Arhimandritul Teofil că spunea Sfântul Isidor, fie că apa era hârtia povestirilor sale răsăritene ori propriul său suflet. Acum totul a trecut și în fosta clădire a internatului în locul unde fusese camera 3 este azi o sală mare de clasă de școală primară de limba germană, clasa fiind alcătuită din trei camere de internat între care s-au dărâmat zidurile. Adevărul e că adolescența lui fusese un mormânt, fiind îngopat de viu de aproapele său la vârsta de paisprezece ani, dar asemenea lui Alexander Selkirk singur pe întuneric în subteran, nu regreta după ceea ce oamenii numesc viață ce trecuse pe lângă el, pentru că învățase ori cel puțin învăța - și o știa și la paișpe ani - cele trei lecții ale vieții sale: suferința, singurătatea și tăcerea. Stătea acolo cu soția sa, niște nenorociți între nenorociți, iar când plecară trebuiră să-și caute un drum printre toți oamenii aceia suferinzi, care îi înghesuiau așteptându-și rândul, toată suferința din jurul lor axfixiindu-i, făsându-i să se întrebe fără cuvinte dacă nu era mai bine să nu se fi căsătorit niciodată în această lume de carne și duhuri rele, patru adevăruri nobile înfloreau încet în inimile lor într-un moment când măcar dintr-un anumit punct de vedere, eras poate prea târziu dacă este adevărat că există un prea târziu, și erau triști, doi păriunți triști, demuult nu se mai gândeau la bani, casă și mașină, aveau să meargă la mașină și preotul avea să conducă mașina aproape ca la raliu, încercând să găcească un punct de sprijin în nimicul care devenise viața lui. Copilul era acasă, iar tumora era în capul copilului. Tumora era în casa lor, crescând ca un piton îngrozitor. Copilul era în inima lui, tumora era în capul copilului, Tumora era în inima lui crescând ca un o tufă de spini și flăcări în care sufletul îi era ars pe rug. Când ieșiră, o ajută pe o fată aflată într-un scaun cu rotile să treacă bordura și să meargă la capătul străzii și când trecură pe lângă clădirea cu trei etaje rezugrăvită din partea dreaptă a străduței dintre blocuri, un glas de pe acoperiș spuse în batjocură ca în România: -Handicapații! Dar, cum îi spusese cuiva un armean pe YouTube: "Your curses are a blessing", "Blestemele tale sunt o binecuvântare." Așa era. Doar fata aceea suferise, el nu, iar fata suferea pentru vina de a fi îndrăznit să treacă pe linia de trecere de pietoni când vreun om foarte important din politică, industrie și comerț - ori poate din toate – trecea cu gipanu și era foarte grăbit. Bineînțeles că fata după ce a rămas infirmă pe viață i s-au dat doar scaunul cu rotile pe care i l-au retas din ajutorul social și cu batjocurile de toată vremea de la aproapele ei din acest popor subnutrit spiritual, care când se roagă își citește rugăciunile de pe bancnota de 100 de Euro primită din mâna neamțului sau spaniolului, ori furată de undeva ori primită lipită-n frunte la vreo paranghelie politică. Anyways, România încă e un stat fanariot locuit de Lorzi Sith și de proli și Lumea are nevoie să o privească mai cu luare aminte, Lumea ar descoperi multe lucruri dacă ar privi mai atent statul acesta care se pretinde stat european. Unde sunt Președintele Franței, cancelarul german Angela Merkel și Președintele Americii când douăzeci de milioane de oameni necăjiți au nevoie de ei? Cât despre românași, cum îi spusese cuiva un armean pe YouTube: "Your curses are a blessing", "Blestemele tale sunt o binecuvântare." Așa era. În dreapta omului care tocmai vorbise, cel cu şapca chinezească din material sintetic, se afla un bătrân a cărui faţă era parcă cioplită în lemn, ţinând în mâini o căciulă de miel, cu un chip sculptural ce trăda o origine germanică, îmbrăcat cu un palton de piele, cu panataloni vechi, raiaţi şi cu nişte botine în picioare. Lângă el se afla o domnişoară, o nepoată de-a sa, al cărei trup începuse să fie deforrmat de reumatism, fiind puţin adusă de spate la un omoplatşi având o mână strivită şi zdrobită de boală. Bătrânul şi nepoata luminaţi de ferestrele mari, stăteau amândoi cum puteau, în picioare, tăcând şi prividnu-i pe cei din jurul lor, pe cei trei oameni care vorbeau în apropiere, pe tânărul rabin şi pe soţia lui, ori pe cei ce stăteau la mese, în picioare ori pe scaunele de lângă pereţi. Chipul bătrânului era asemeni unei bălţi limpezite de cerul răzbunat de după ploaie, exprimând înăuntrul său un suflet calm, cu piatra tare a sufletului său de om fărâmiţată în moara vieţii, cu sufletul său ca un miez ascuns în privirea sa parcă tăiată în bronz în vechiul oraş Ife. Anii l-au înfăşurat unul după altul precum spirala unei cochilii marine ori ca inelele lepadate de şerpi în trunchiurile copacilor din sanctuarul rotund de dealuri, înfăşurându-se ca într-un film de înţelepciune, pâlpâind luminos în jurul lui cum pâlpâie noapte prin colţuri ghemotoacele vechi de pânză de păianjen nemăturate. Omul era parcă lăcuit cu un strat de lumină, incandescentă precum fierul topit în covăcie ori ca mâzga de pe ghebele bătute de soare, de abia ieşite din pământul plin de must din păşunile ciufulite de vânt de sub păduri. În mâna cu căciula îşi ţinea şi cartea de identitate pe care era scris: Benedict Daneş, născut la 27 aprilie 1920, comuna Sântămărie Orlea, sat Balomir. Era un balomirean aşadar despre care doar bătrânii mai ştiau de unde se trăgea şi că era neamţ, mama sa născându-se în Bremen, undeva în Germania, pentru ceilalţi viaţa sa fiind o taină aproape pregătită să-şi ia zborul şi să se îndepărteze pentru totdeauna, ca întregul trecut. Doar el ştia cum dusese vacile satului la păscut toată viaţa, fie iarnă, fie vară, cu săpase în pamânturile alea aspre şi bolovănoase de picior de coastă pentru un petecuţ de ogorel mai mult, cum făcuse caş după soiuri bătrâneşti cu busuioc pierdute acum, doar el îşi ştia lumina vieţii sale care ajunse acum dincolo de celălalt capăt al iernii, că îi venise şi vederea iar. În multe rânduri acolo la ei navuseseră nici pod peste apă în sătucul lor de oameni şi săraci şi mai simpli şi mai aprigi decât cei de peste apă, până şi fetele lor să măritau cu cine voiau, iar de nu le lăsa fugeau, iar el nu era român şi trăise toată viaţa ca un străin, dar astea nu le mai ştia nimeni, si câte asfinţituri văzuse el ca venetic în sat încolo peste dealul Haţegului, cine să mai ştie, câţi mesteceni or fi în pădure poate. Primul adevăr nobil învață că viața înseamnă suferință. După ce ajunseseră acasă și după ce a trecut ziua târziu după ora trei ante meridian a avut un vis. În visul său se afla în universul interior al primului său text, 'Ultimul zâmbet', pe care îl scrisese imediat în luna următoare după ce împlinise 17 ani, primul text pe care reușise să-l scrie. Îl scrisese aproape într-o singură zi parcă, după o noapte agitată de viziuni artistice asupra cuvintelor profetului zăvorât în peștele cel mare în adâncuri întunecate de apă. În visul său interpreta rolul bătrânului alcoolic la o seară de club de cinema la liceu pe lentila de lumină clocotindă a vizorului aparatului de proiecție, era acolo, întro lume foarte precisă cum realitatea niciodată nu e, o lume în care era

nevoie pentru existența fiecărui obiect, om sau suflet de numeroase calcule algebrice și geometrice. Atunci avea 17 ani și scrisese despre ultimul său zâmbet, iar adevărul era că mai ales în acea vreme sufletul său era ca un teren minat din Angola după ce aproape toate minele de suprafață au explodat, privindu-se în hexagonul înstelat al privirii și văzându-se asemeni unui bătrân cu ficatul și creierul distruse de beție, un bătrân singur, cu sufletul distrus, un Tezeu mult prea tânăr rătăcit parcă pentru totdeauna în labirintul amintirilor altcuiva, un labirint ale cărui ziduri încep dincoace de închiderea pleoapelor, cu sufletul ciobit, sfărâmat, spart ca o stea roșie în sfârșit prăvălită cu lanțuri de pe turnul Art Nouveau al unui liceu transilvănean, devenită ascuțite cioburi roșii cu miezul negru, areătând ca niște bucăți sparte de ceramică grecească împrăștiate pe asfalt. Se vedea atunci un bătrân cum inconștient știa că nu avea să fie niciodată, simțise la șaptișpe ani simt oamenii la 65, acea devenire în îmbătrânire, în adolescență era ca un bătrân, i se și spusese asta, chiar din copilărie, în adolescență era ca un bătrân (auto)distrus care mergea pe șaptezeci. Iar apoi câțiva ani mai încolo, murise. Murise iar apoi înviase, asmeni Patriarhului și de atunci nu mai avea vârstă asemeni lui Corleone, și chiar și burta îi dispăruse peste noapte. Se născuse din nou asemeni unei pietre crăpate și va muri, o știa, dar știa că va muri altfel. Psihic, murise și apoi cenușa abia fumegândă a sufletului său revenise la viață din flăcări asemeni unui phoenix ori asemeni Japoniei ce învie o dată după fiecare sută de ani, iar acum ca toți prietenii lui era un om care nu există, asemenea unui hasid ori asemenea unui credincios al oricărei religii, era și el unul din acei oameni ciudați venind din și dispărând în vortexuri de existență, un om care nu există, o ființă care nu există asemenea inorogului de sticlă al frumoasei Laura Wingfield, ori asemeni peștelui Gempylus scos de Thorstein Raaby cu mâna din cele mai îndepărtate adâncuri ale Oceanului de Apus. Ceva ce nu există și totuși aici, cumva ca Vladimir Bukovsky, ca fiecare prieten al său, asemenea preludiilor de orgă ale lui Johann Sebastian Bach, ceva ce Hristos numise ca fiind în lume dar nu din lume. Ca să vorbim despre altul, taina umanității stătea iarăși ca o rodie desfăcută de mâinile altora în mâinile lui, iar el, tot ce el ar fi dorit, de dinăuntru, din interiorul său, din râuil de două palme al sufletului și supresufletului său, interfața cu mandala de genuni întrepătrunse în țesătura unei singure realități, era să tacă, pentru că atunci cânt taci ai spus totul, ai aflat totul și ți s-a spus totul. Și el venise din adâncuri, fiecare zâmbet urcând parcă dintr-un abis. Cineva îi împrumuta ochii lui putând astfel să privească toți oamenii vii de pe pământ cu sufletele zbătându-se ca peștii în fundul băltit al bărcii, zbătându-se ca aripile străpunse, oameni în haine negre în Europa Orientului, în veșminte albe în nordul și vestul Africii cu monograme ascuțite brodate în desenele unor cruci grecești, grecii modificând forma originală a crucii pentru că nu erau de acord cu această barbară formă de tortură imperială romană, ori călugării Armeniei, acest Camelot al Răsăritului, cu vestmânt întunecat, cu acoperitoarele lor de cap ascuțite șiu bărbile merliniene, oameni parcă desprinși din basme, ori Sfântul David de Alep, ori Sfânta Fecioară din Vladimir strângând la piept copilul ei, Orientul Apropiat, întotdeauna parcă abia născut și moșit, ori Libanul, eternul Liban, acest Luxemburg al credinței răstigniților, toți cei fără nume în acestă Asie frumoasă ca o viziune, superbă ca o epifanie a Dumnezeirii și nesfârșită ca un coșmar și toți ceilalți vii cum sunt oamenii ori morți cum sunt tot oamenii, iar cei ale căror rugăciuni erau plânse cu sughițuri, iar propriul trup era o jertfă, cei pentru care sfinții erau frumoși, fie ei în icoane ori înghițiți de fiare, toți oamenii aceștia au purtat un singur nume, au fost un singur om, cum suntem și noi cei ce suntem în întunericul acesta și chiar și ceilalți sunt noi, fiecare om este eu. Chinul este dat tuturor, la fel și dragostea, iar Pavel de ar fi călcate pe pământul încă necunoscut al Indiei ar fi pășit cu reverența cu care a intrat în Acropole, deasupra Atenei, de aceea priumul adevăr nobil e o pâlpâindă și de folos pagină de filozofie, iar Siddartha, aproape contemporan cu Socrate măcar, dacă nu și cu Platon, este un filozof ca toți ceilalți, diferența între el și ceilalți filozofi fiind aceea că și-a pus gândirea cu adevărat în practică, bun de a fi ciplit în piatră între Aristotel și Hipocrate în zidul unei catedrale romanice. Buddha este un mare filozof, iar ca ideile să se nască din sinceritate, cu respect și toată compasiunea, Leul din Yehudah, fiul primului Israel, va înghiți Lotusul din Benares, iar petalele ude de rouă ale lotusului vor hrăni oasele leului, și noi suntem oasele leului, pentru că din copilărie știm că atunci când cineva se roagă plângând cu sughițuri răspunsul e un sărut. Textul său dramatic, expresionist, fusese al unei alte vremi, o vreme scufundată în clarobscur și bezne asemenea unui tablou rembrandtian, aflat într-un proces de fade out lent odată cu trecerea timpului. Adolescența fusese ca un timp al ciumei, în vremea aceea o prietenă îi făcuse o fotografie în sala de clasă, și ieșise asmeni unui mort în care suferința și conflictul au luat sfârșit, și așa era viața îl omorâse, ori poate doar oamenii, poate doar aproapele său, așa cum omori flacăra unei lumânări, așa cum se stingeau feștilele lămpilor de petrol cu degetele umezite cu salivă în deceniul socialist român '80. În visul său, scenariul scris de el – căruia nu-i dăduse niciodată un titlu după reguli – se numea 'Ultimul zâmbet al băiatului', titlul fiind scris cu apă sfințită și untdelemn amestecat cu cenușă de safir negru, fiind săpat în sticlă transparentă, caligrafiat în tuș cu literele ascuțite și curbate ale caracterelor de plumb fixate în tiparniță, literele erau caligrafiate în tuș cu lumină pe filmul sufletului său, parcă neînțelese litere tibetane ori armene scrise de o mână nevăzută în razele explodate în stele cu miliarde de colțuri din lentila albă a proiectorului care îi transforma muzica sufletului în lumină, asemenea unui generator de suflet pe motorină. Filmul era scris pe pelicula unui palimpsest pe care încă se puteau distinge, cu mare greutate însă, urmele unei strofe în limba franceză dintr-o poezie scrisă de Charles Baudelaire. În visul său, în drama sa cu trei personaje, Avortonul Bețiv, un bătrân decrepit pe jumătate chel, Televizorul, alb-negru, cu lămpi, Baudelaire, prin vocea lui Florian Pittiș, avea rolul bețivului. Interiorul filmului din vis arăta asemenea unei picturi naive, bețivul arătând ca un țăran hleblinian, ori ca un om din tablourile lui Henri Rousseau-Vameșul, cu suflet de copil chinuit și traklian, era ca un om de durere și plastilină, îmbrăcat în veșmintele negre ale teatrului sărac, fiind totodată de pustnic modern și nevrednic, fără vreo conștiință asupra propriului sine de când se născuse, mereu ignorant, înt-un pustiu impermanent și evanmescent asemenea unei mări, o pustie schetică de asfalt, oameni și blocuri din plăci de beton albe și mâzgălite. Încă de mic simțise nevoia să se roage în locul fiecărui om pe care îl întâlnea pentru că pe atunci oamenii nu se mai rugau, bineînțeles astea fiind înainte de adolescență, era sa istorică de robie, sânge curs din propria privire și rugăciune năruită asemeni unui înger de marmură într-un cimitir roman-catolic, când ca și personajul său și-a zâmbit și el ultimul zâmbet. Acum după ce murise și se întorsese din care cei de la Marilyn Manson nu au reușit niciodată să iasă, acum totul era altfel, deși suferința rămăsese ca un al treilea ochi, acum fiecare filosof îi era un prieten și fiecare profet îi era un guru, în calea ferată a sufletului său asemeni unui stol imanent de păsări într-un număr estimat și totuși nedefinit, arătâmd ca niște pete de cerneală pe cer, pete albastre întunecate ca versurile unui un poem simbolist din vechea civilizație a Austro-Ungariei, iar fiecare Dumnezeu era aidoma unui grup de trei copii plimbându-se toți deodată pe aceeași bicicletă undeva dimineața pe o stradă de lumină piezișă de sat tăcut și milettian. Adeseori era aici fără să fie aici iar mâinile i se preschimbau în aripi mari ca de vultur, degetele devenindu-i pene lungi, cenușii întunecate, mari, îndoite ușor la vârfuri. Era un tigru aproape îmblânzit și uneori era atât de fericit încât își simțea oasele parcă fiind niște meghile, simțea despătimirea întinzându-se ca un râu mare, până dincolo de noapte, în care era ca un lăstar de mesteacăn cu coaja verde, abia născut dintre genunchii țărânei, se simțea atât de fulgurant și atât de viu, după prima sa moarte și după orice moarte, dacă ar fi știut ar fi mulțumit Omului, acest Împărat, și Suferinței, acestei Prințese. Se afla în camera lui de la bloc, o încăpere uneori scăpărând inundată parcă de lavă lichidă, alteori scufundată în cele mai negre tenebre, doar o cameră oarecare de bloc, tip vagon, într-un

173 nesfârșit zid chinezesc, construit undeva în lagărul socialist de la sfârșitul mileniului lăsat în urmă precum treapta a doua a unei rachete, într-un obositor drum al mătăsii pe care negustori mitici, arhetipali și obosiți, cu dolmane și turbane de litere vând nefericire trecătorilor, nouă și tuturor celorlalți, stând sus pe cămile trase de dârlogi de robi creștini și felahi cu chipul de aramă. În cameră se aflau o masă, un covor persan, un Televizor, un radio, un pat de fier, o veioză de aluminiu și o bibliotecă. În cameră intrase printr-un alt vis, un vis jungian în care, aflându-se acasă în spatele blocului, dăduse din mâini și ajunse prin aer până la nivelul al treilea al clădirii, la fereastra camerei sale pe pervazul de tablă al căreia se aflau uitate niște cărți. Dezghiocarea visului însemna probabil co prin suflet și pentru artă ajunsese iarăși la fereastra întunecată sau incandescentă a camerei copilăriei sale solitare, plina de petale albe, uriașe, umplând-o în întregime și chinuită ca orice copilărie de om, copilărie pe care o pierduse demult, sau cel puțin o credea pierdută, cameră în care când i se făcea cald în pat sub plapumă pe la ora nouă și ceva, puțin după ce mersese la culcare și tot întorsese perna mare ca să doarmă pe partea răcoroasă a ei, atunci când își dădea jost jerseul de pe el, pe întuneric din bluză ieșeau galaxii de scântei, mari cât palma sa de copil, explodând electric, cu luminițele dispărând încet una după alta pentru totdeauna în întuneric asemenea miliardelor de oameni din universul cunoscut, o zabtere a vieții asemeni zbaterii în noroiul din adâncurile Mureșului a galaxiilor de somni albi pe pântecele nevăzut asmeni celeilalte fețe a Lunii, cu gurile pline de mâl prinși în rigide vârșe metalice. Ori cum trebuie că probabil fusese copilăria lui Vladman din Valea Jiului, care își străpunsese cu ceva ascuțit, un ac sau un pai carnea ce-i ținea ochiul drept ca într-un fel de groaznic piercing, încât după aceea, în anii următori putea să scoată aer prin ochi. Da, îmi spunea el, cam așa e în lumea aceasta plină de oamni varză în care și părinții, adesea niște controlfreaks, oameni cu sufletul decupat precum fotografiile cu Alain Delon și Monica Vitti din numerele vechi de Cinema apărute în anii '60, cu sufletul cărat și furat aproape în întregime de demoni ori doar de ei înșiși și înlocuit cu siluete fără chip de hârtie glasată, decupată cu foarfeca și lipită cu aracet pe hârtia albă de bloc de desen îngălbenită de un desen reprezentând cele două emisfere ale conștientului și inconștientului, oameni cu sufletul furat, golit de orice conținut în secret ca o sticlă de votcă amestecată cu lapte și aruncat la gunoi, cum aruncă zânele din pădurile de blocuri ale pământului câte o floare prea romantică, părinți cu suflet de motor, asemenea mamei sale înainte de bătrânețe, convertită în sfârșit de propria familie și de un diabet tip 2 căpătat pe bază nervoasă la a deveni un om fără sentimente. Martirii sunt de toate felurile. Toate acestea se aflau în camera respectivă ca o nucă de Crăciun învelită în staniol desprins de pe ciocolată, pierdută și uitată după mobilă până până în primăvară, până la curățenia din apartament de Paște. Biblioteca se afla întrunul din colțurile camerei sale, întinzându-se pe un perete și jumătate, biblioteca fiind de fapt o carte uriașă cu paginile cât peretele deschisă cu cotorul în colțul camerei și acolo pe una din paginile cărții era fereastra, fiind de fapt o ilustrație în mijlocul paginii din dreapta a cărții uriașe tipărite cu litere mari dispuse în câteva rânduri asimetrice de pictură naivă, reprezentând un oraș de o sută de mii de oameni, deasupra căruia se fla un munte cu vârful retezat de un trăsnet, întrutotul asemănător lui Fuji-yama. În stampa de pe pagina cărții, chiar în imediata apropiere, se afla o clădire veche cu două etaje și acoperiș ascuțit, cu o poartă rococo văruită în alb, în formă de capiteluri de coloane, cu treisprezece rânduri de geamuri pe fiecare etaj, și cu patru rânduri de geamuri pe laturi. La stradă se afla un gard de fier forjat cu stâlpi de cărămidă roșie, iar în curte erau o sumedenie de pomi fructiferi și scheletul semisferic ruginit al unei sere. Clădirea era într-o nuanță alb-negru, arătând ca fotografia unei închisori, păstrtându-și secretele întunecate precum oamenii, secrete neștiute, refugiate în inconștientul traumelor și devenite mâl al sufletului, clădirea, la fel de oribnilă ca o casă de muncă dickensiană se afla pe o stradă veche de vechi oraș austroungar, sub o cetate sfărâmată ca un castel de cuburi de zahăr, ude, o instituție scufundată în întuneric ca întreaga lume, iar vizavi era căsuța unde intrase în coma alcoolică la cinșpe ani în urma stresului și durerii psihice, timid răspuns de copil intern la traumele adolescenței și ale vieții, într-o lume în care oamenii și prietenii pe care îi iubești și hrănești așteaptă prilejul pentru a-ți deveni proprii torționari, ca în familii, pe asfaltul ăsta spart chinuise ani, tăcând și venind înapoi la sfârșitul fiecărui week-end, ca în urma unui blestem, fără să înțeleagă nimic, ca un animal torturat, și neștiind dacă e ceva de înțeles ori dacă poate fi înțeles ceva, iar oamenii sunt toți la fel, iar oamenii suntem toți la fel, se gândea, schimbarea nu este a noastră iar destinul întotdeauna vine de dincolo de zidurile crenelate ale luminii, și ce poate să înțeleagă carnea? În toatea acestea, gândite, simțite, spuse, sufletul se rotea încet precum un nufăr crescut într-o bulboană, sufletul era prezent ca o femeie străină cu privire de petale ori ca un călugăr singur pe covorul său de rugăciune cu palmele și fruntea lipite de podea; sufletul era prezent în toate acestea așa cum nimic altceva nu poate fi, sufletul ca și singurătatea ori moartea, ori ca și iubirea și solitudinea era un bulb luminos de apă indigo, întunecată, murdară, transmutată, preschimbată într-o mandala de petale, curate și ude ori mudărite și traforate de timp în interiorul privirii, în adâncurile insondabile ale fiecărui chip uman, de neînțeles, superficial, propulsat ca de o coadă de spermatozoid ori de cometă de propriul suflet mai adânc decât universul. Sufletul, se gândea, este asemenea unei cărți cu petalele albe deschise într-o rozasă, o carte pe care dacă ai vrea să încerci să o închizi ar trebui să apuci chiar Soarele de branhiile-i uriașe și să-l smulgi dintre constelații, mâncându-i carnea crudă, pentru că acest pește e cartea cu o mie de petale arcuite gotic, cu paginile acoperite de scrieri neînțelese scrise de mâini de îngeri, cartea în care suntem incizați asemeni unor flori lipite de mâini de copil de pagini, în zimții de tămâie ai cercurilor sale de petale învârtindu-se roțile întregului univers, asemeni sfeșnicului în care pâlpâie ființa, ari asemeni primului nume neînțeles precum o hieroglifă pascuană, omul cu aripi în loc de mâini, cu o urnă funerară în loc de inimă și cu cenușă incandescentă în loc de ochi, pentru că orice fluture, după o eternitate de nirvana simte nevoia să se arunce în flacăra unei eternități de iubire, această noțiune incomprehensibilă omului, aparținând probabil unei alte lumi; iar noi, ființele sublime ca niște zei și ignorante ca niște maimuțe am învățat la școală ori prin biblioteci că omul negru a fost în mâinile omului alb și că omul numit Hristos a fost în mâinile împăratului Tiberiu, tot așa cum și noi, fiecare dintre noi suntem în mâinile crude ale cuiva ori poate doar ale noastre, ceea ce e cu atât mai trist. Fără să știe cum, știa că viața lui de atunci înainte asea să nu fie mormanul de sticle goale și de gunoaie al propriului sine, ca și Che Guevara el avea să nu mai fie el, însă într-un alt cosmos, iar el, viitorului lui și tot ceea ce reprezintă el avea să fie acel om mort pe calul alb de la sfârșitul Kundunului lui Martin Scorsese, omul acela mort și binecuvâtat de călugăr era el, avea să fie el, era el, de când luase ființă în chillia burții mărite și pline de apă a mamei sale știa că va muri, știuse așa cum nimeni care îl cunoștea nu o știuse mai înainte, însă știa că atunci când aripile mari ale păsării de flăcări vor pleca iar vasul de ceramică se va sparge îngropat de timp în lut, atunci își va uita viața, nu numele; ar fi putut spune că fericirea e o firimitură nu un Turn Eiffel, iar în unele momente putea să audă muzica ființelor, gravă și cristalină, ascunsă în fiecare privire fugară și adâncă asemeni unui aer plin de cărăbuși pentru că cea mai plină de fumusețe și înlăcrimată fericire e cea contemplativă și inofensivă asemenea adevărului ori labirintului unui desiș de arbori indigo bătut de vânt prin care cerul abia se vede asemenea unoro bucăți mari de oglinzi sparte, ori asemenea unui sărut deplin. Cândva citise o povestire grecească, o povestire de 18 pagini, cu un titlu incomprehensibil, una din cele mai profunde și mai frumoase istorisiri pe care le citise. Fusese scrisă de un autor despre care în afară de cărticica veche pe care o ținea în mână nu mai știa nimic, nu-i știa nici măcar primul nume iar pe Internet nu găsise nimic, pe carte scria doar I. M. Panayotopoulos, și după el poate povestirea aceea nu e de nivelul textului "Ursul" de William Faulkner, însă cu toate acestea era cea

mai frumoasă povestire tipărită vreodată, ori poate doar așa i se părea lui pentru că în ea trăia un suflet asemănător până la confuzie propriului său suflet, sufletul său de ucenic al Căii fiind asemenea sufletului lui Ermioni, ca cei doi ochi indigp din constelația privirii sfâșiate de emoție a Singurătății. Așa cum Gustave Flaubert a fost Emma și Bob Dylan a fost propriile-i personaje, așa era el spiritual Ermioni, făptura aceasta scrisă de altcineva. Ca și Ermioni fusese singur întreaga viață și așa i se părea normal și bine pentru el, de parcă nu ar fi trăit în lume și într-o vale parcă mereu înghețată de munte, iar la gândul că va continua să trăiască așa în continuare până la moarte, sufletul său nu sângera nici un pic de emoție. Însă dacă e adevărat că Ermioni era demonul, el se dezintegra în Dumnezeu precum galaxia unei păpădii explodate în aproape toată infinitatea unghiurilor unei sfere, și în plus ca și Ermioni era frumos și vioa să rămână frumos toată viața până la precum un calosgeron și ca și Ermioni ființa pe care s-o poată iubi nu se născuse, ca și Ermioni nu-i păsase niciodată de cele ce-l iubeau și ca și Ermioni cea frumoasă și fără inimă, nu era făcut să trăiască fericiri mărunte, așa credea cel puțin, tot sufletul său fusese pus pe hârtie de grecul acela despre care nu știa nimic, diferența între el și Ermioni fiind că ea e o făptură tragică în vreme ce el e luminos, asemenea unui gândăcel căzut jos în brumă în început de Noiembrie pe care sfârșitul de toamnă în transformă în lumină, iar diferența dintre ei era că Ermioni se iubea pe sine, în vreme ce al asemeni lui Augustin o iubea pe Ermioni. Tot restul e doar destin, iar ochii, ochii nu văd nimic. Aripile sale cafenii, mari îi erau întinse , răsfirate pe covorul de rugăciune pe care încap miliarde de oameni, în templul zidit pe țărâna picurată de ploi din cer, iar acel covor era însuși zborul și într-unul din aceste momente l-a văzut pe Hristosul lui Arsenie Boca îmbrățișând și El țărâna, îmbrățișându-ne pe toți și ținând în îmbrățișarea sa globul pământesc deasupra haosului ca pe Soarele ce îl desprinzi ca pe un artex de pe cer rotindu-l în amândouă mâinile, într-un fel de imagine inversată ca într-o lunetă astronomică a lui Atlas, în care cerul ține Pământul, împiedicându-i prăbușirea, iar pe colina Golgotei Crucea noastră a tuturor și-a întins și cealaltă mână pe cer, tremurândă în amurg și țintuită ca orice revelație și așa cum era înconjurat din toate părțile de atâția oameni în viața sa din pământul acesta nenorocit și de Dumezeul care era și El un om, nu el era personajul principal al vieții sale, căci ca și viața lui Ionuț, fiul său, și precum viețile multor altor milioane de oameni, adunați de Dumnezeu de timp și de destin într-o mulțime de suflete fără chip și fără număr în care erau și ei rătăciți pe undeva , și viața lui, oricum va fi ea, era o forma de martiriu, într-un pământ plin de ignoranță și mucenici. Se simţea ca într-un solo jazz de contrabas în care orice altă tonalitate e la fel de potrivită cum r putea fi oricare alta. Se simţea ca un sărut pierdut, dar ce-şi imagina ea era că un lucru pe care ei o să-l iubească fără să-l înţeleagă este că ele femeile, atunci când nu-şi emană flăcările propriilor trupuri, ori poate tocmai atunci sunt într-adevăr asemeni nouă, însă sunt nişte îngeri cu aripile de hiacint de epidermă şi pasiune, care pentru unele ca şi pe sculpturile feminine antice greceşti sunt singurele veşminte ce le pot cu adevărat îmbrăca, iar în loc de aripi au propriul trup; ce un înger poate exprima doar prin muzică, o femeie poate exprima doar printr-un sărut şi efectiv nu putea să-şi imagineze toate acestea tocmai acum când sora ei nu mai era; dar oricum era adevărat că după ce-l făcuse pe Adam după chipul şi asemănarea lui, Elohim a făcut-o pe femeie după asemănarea îngerilor. Fusese o zi îngrozitoare şi nici măcar nu se putea vedea nimic la câţiva paşi distanţă, captivâ în oraşul acela mic şi prăpădit, inundat de nori de lumină, iar propriile sentimente din acea zi îi erau neînţelese ca flacăra unui opaiţ de argilă acoperit de caractere cuneiforme pe care o văzuse aprinsă, expusă în sala de la parter de la Luvru. Cineva îi împrumuta ochii lui putând astfel să privească toți oamenii vii de pe pământ cu sufletele zbătându-se ca peștii în fundul băltit al bărcii, zbătându-se ca aripile străpunse, oameni în haine negre în Europa Orientului, în veșminte albe în nordul și vestul Africii cu monograme ascuțite brodate în desenele unor cruci grecești, grecii modificând forma originală a crucii pentru că nu erau de acord cu această barbară formă de tortură imperială romană, ori călugării Armeniei, acest Camelot al Răsăritului, cu vestmânt întunecat, cu acoperitoarele lor de cap ascuțite șiu bărbile merliniene, oameni parcă desprinși din basme, ori Sfântul David de Alep, ori Sfânta Fecioară din Vladimir strângând la piept copilul ei, Orientul Apropiat, întotdeauna parcă abia născut și moșit, ori Libanul, eternul Liban, acest Luxemburg al credinței răstigniților, toți cei fără nume în acestă Asie frumoasă ca o viziune, superbă ca o epifanie a Dumnezeirii și nesfârșită ca un coșmar și toți ceilalți vii cum sunt oamenii ori morți cum sunt tot oamenii, iar cei ale căror rugăciuni erau plânse cu sughițuri, iar propriul trup era o jertfă, cei pentru care sfinții erau frumoși, fie ei în icoane ori înghițiți de fiare, toți oamenii aceștia au purtat un singur nume, au fost un singur om, cum suntem și noi cei ce suntem în întunericul acesta și chiar și ceilalți sunt noi, fiecare om este eu. Chinul este dat tuturor, la fel și dragostea, iar Pavel de ar fi călcate pe pământul încă necunoscut al Indiei ar fi pășit cu reverența cu care a intrat în Acropole, deasupra Atenei, de aceea priumul adevăr nobil e o pâlpâindă și de folos pagină de filozofie, iar Siddartha, aproape contemporan cu Socrate măcar, dacă nu și cu Platon, este un filozof ca toți ceilalți, diferența între el și ceilalți filozofi fiind aceea că și-a pus gândirea cu adevărat în practică, bun de a fi ciplit în piatră între Aristotel și Hipocrate în zidul unei catedrale romanice. Buddha este un mare filozof, iar ca ideile să se nască din sinceritate, cu respect și toată compasiunea, Leul din Yehudah, fiul primului Israel, va înghiți Lotusul din Benares, iar petalele ude de rouă ale lotusului vor hrăni oasele leului, și noi suntem oasele leului, pentru că din copilărie știm că atunci când cineva se roagă plângând cu sughițuri răspunsul e un sărut, iar el, preotul Ioan e o literă ornamentală construită în tuș indigo undeva în codexul sacru și inestimabil al vieții ținut în mâini de către noi de către îngeri. Eram undeva într-o universitate cu multe paturi și mam întâlnit cu Z. care este mort și cu fratele lui care este viu. Z. arăta bine și l-am compătimit, am zis că ce dacă aia și aia, doar a fost bolnav, l-am întrebat pe fratele lui ce face și mi-a spus că e plecat apoi Z. a plecat și a venit un student care pe un curs de germană scris de mână avea desene iar ultimul era imaginea unui demon. Apoi a venit la mine o studentă și m-a întrebat ce profesie am. Am vrut să spun "traducător" și ea mi-a repetat "șomer". Nu mai aveam încredere nici în unii nici în alții. am observat că fratele lui Z. avea o bluză neagră cu o dungă curbată albă. Z. s-a întors dar nu mai arăta la fel de bine ca înainte. Mi-am zis că trebuie să ies din universitatea aia. Am tot mers pe un coridor ținându-mă după niște fete care deasemenea ieșeau, trecând prin niște uși de sticlă ce se deschideau, dar un timp nu reușeam să ies afară. după ce am ieșit afară, am văzut că era sfârșit de noapte. În dreapta era o clădire care ardea cu flacără electrică, chiar la firmă, alcătuită din niște litere pe care nu mi le mai amintesc. Am mers mai departe și pe lângă mine a trecut o mașină. Era o Dacie gen 1300, dar personal m-am gândit că ce s-a întâmplat am sărit în timp și s-au apucat să le facă din nou? Am mers înainte și am văzut că eram înconjurat de dealuri ca în Țara Hațegului iar pe drum treceau mașini. Aveam o cameră de filmat și uneori filmam. La un moment dat m-am oprit pe marginea drumului și am văzut pe partea opusă doi oameni gigantici, foarte frumoși și cu părul într-un fel de bucle. Unul era mai mare decât celălalt. Cel puțin mai scund îi spunea celui mai înalt: Tu ești mai înalt și mai puternic ca mine. Iar celălalt, îi spunea: Nu, tu ești mai mare, uite ce ai făcut acum aici în cimitir. Apoi cel mai înalt s-a dus să îi ajut pe oamenii care mergeau cu o mașină, iar eu m-am rugat de celălalt să mă ajute să ies. A fost foarte binevoitor și mi-a spus că mă va ajuta. După asta m-am uitat la dealurile semiîmpădurite și le-am filmat vertical și orizontal. Mergând mai departe am văzut multe mașini oprite pe marginea drumului. Încercam să aflu anii în care au fost făcute. Era un tractor portocaliu, (socialist) dar avea un design cum nu am mai văzut niciodată și n-am reușit să înțeleg nimic din cifrele care erau scris pe el, erau scrise șase cifre, iar chiar lângă încă șase cifre. Apoi a trecut un tir pe care scria luminos “FIAT” șI l-am filmat cât am putut; pe urmă am ajuns la două mașini

asemănătoare, o Dacie și un Renault. Dacia era pe stânga drumului, Renault-ul pe dreapta. Mie mi s-a părut mai frumoasă Dacia pentru că era mai aerodinamică. Oricum fusese făcută după Renault. Ambele mașini erau făcute din platină. Dacia era marca 6 mii etc. M-am gândit că toate mașinile astea sunt morminte, m-am uitat la universitatea ce o lăsasem în urmă și arăta ca un oraș de joc distopic de calculator, și m-am grăbit și m-am gândit că eram ca în “Călătoria creștinului” și am mers mai departe, am ajuns iar la un loc sordid ca o fabrică și acolo am vorbit cu portarul și m-a lăsat să ies afară unde era un fel de parc precum cel din Deva, însă nu am apucat să văd decât începutul lui pentru că m-am trezit. Wow, I dreamt Father Teofil Pârâianu. He was seeing, beautiful and was preparing to make the liturgy. He was wearing someking of indescribable priest garments not different to what he ussually did in the before here. He exited out the altar and went to the other side of the room where there was a huge opening as large as the wall. Man, I'm smoking! D-zeu a vorbit lui Felix și i-a spus: ce vrei să știi? Nimic. Atunci știi totul. E important degetul mic pentru tine? Nu. E important degetul arătător pentru tine? Da. Nu. Nu, Doar degetul inelar e important pentru mine a spus Felix lui D-zeu când i-a vorbit. Basmul călugărului cu numele greu de pronunţat şi şi mai greu de scris A fost odată ca niciodată un sufit pe care îl chema cu un nume greu de pronunţat şi şi mai greu de scris. Şi călugărul acesta dupa ce a lăsat în urmă orice deşert şi orice primejdioasă pustietate posibilă a ajuns la malul valurilor, pe plajele Africii. Şi după ce merse mult pe plajele acoperite de sare ajunse la o aşezare omenească. La ieşirea din sat putea vedea pescari care fumau din narghilele mici şi pescuiau peşti şi chiupuri fermecate de gresie. Dupa ce intră în sat văzu pe nisipul uscat galben şi alb intens, maroniu şi înnegrit în porţiunile udate de Mare Nostrum, văzu sub cerul înstelat şi veşnic, văzu printre oamenii cu ochii şi sufletul deschis, văzu că ajunse într-o staţiune de vară plină de ştergare întinse pe nisip şi gălăgie de suflet tânăr. Merse şi cerşi pe la câţiva oameni refuzând banii până când cineva se îndură şi îi dădu o bucată de azimă uscată şi o lingură de vin. După aceea merse mai departe înainte dorind să iasă în partea cealaltă a staţiunii urmând ca acolo să se hotarască dacă va se va întoarce în pustiu sau dacă va merge pe apă, ca Profetul Isa – maestrul său, părintele sufletului său. Încă nu se hotărâse când – mergând – în vreme ce se apropia de capătul satului călugărul fu orbit de nişte lumini puternice din cer care scăpărau ca soarele deasupra lui. Totul era atât de incandescent că nu mai vedea nimic decât lumină. Şi Dumnezeu îi vorbea: “I feel the night explode when we’re together.” Da, aşa se simţea şi el. Erau împreună aici în locul de unde noaptea a fost ridicată. “Emotion overlode in the heat of pleasure.” Da, în Dumnezeu e plăcere, toţi sufi ştiu asta – cea mai mare plăcere din catedrala cerului. “Take me I’m yours into your arms never let me go Tonight I really need to know:” Câtă iubire. ‘Inima Lui e înaintea mea’, se gândi călugărul în inima sa. “Tell it to My heart…” Exact. “…tell Me I’m the Only One...” Era un veac indescriptibil. Secunda se dilatase devenind eternitate şi nu mai exista nimic decât Dumnezeu. Era un Ochi indescriptibil. Secunda se dilatase devenind eternitate şi nu mai exista nimic decât Dumnezeu. Era o secundă indescriptibilă. Dumnezeu era vizibil şi indescriptibil. Secunda se dilatase. Era o eternitate indescriptibilă, călugărul acesta slăbuţ se vazu ajuns în faţa unei eternităţi indescriptibile. Dacă ar mai fi putut judeca în acea veşnicie, sufitul s-ar fi întrebat cum de nu i se carbonizează ochii de carne pentru că Îl văd pe Dumnezeul de duh. Nu putea decât să-L privească pe Dumnezeu şi Dumnezeu să se repete în ochii săi ca o rugăciune. Era un veac indescriptibil. Secunda se dilatase devenind eternitate şi nu mai exista nimic decât Dumnezeu. Era un Ochi indescriptibil. Secunda se dilatase devenind eternitate şi nu mai exista nimic decât Dumnezeu. Era o secundă indescriptibilă. Dumnezeu era vizibil şi indescriptibil. Secunda se dilatase. Era o eternitate indescriptibilă, călugărul acesta slăbuţ se vazu ajuns în faţa unei eternităţi indescriptibile. Dacă ar mai fi putut judeca în acea veşnicie, sufitul s-ar fi întrebat cum de nu i se carbonizează ochii de carne pentru că Îl văd pe Dumnezeul de duh. Nu putea decât să-L privească pe Dumnezeu şi Dumnezeu să se repete în ochii săi ca o rugăciune. Era un veac indescriptibil. Secunda se dilatase devenind eternitate şi nu mai exista nimic decât Dumnezeu. Era un Ochi indescriptibil. Secunda se dilatase devenind eternitate şi nu mai exista nimic decât Dumnezeu. Era o secundă indescriptibilă. Dumnezeu era vizibil şi indescriptibil. Secunda se dilatase. Era o eternitate indescriptibilă, călugărul acesta slăbuţ se vazu ajuns în faţa unei eternităţi indescriptibile. Dacă ar mai fi putut judeca în acea veşnicie, sufitul sar fi întrebat cum de nu i se carbonizează ochii de carne pentru că Îl văd pe Dumnezeul de duh. Nu putea decât să-L privească pe Dumnezeu şi Dumnezeu să se repete în ochii săi ca o rugăciune. Era un veac indescriptibil. Secunda se dilatase devenind eternitate şi nu mai exista nimic decât Dumnezeu. Era un Ochi indescriptibil. Secunda se dilatase devenind eternitate şi nu mai exista nimic decât Dumnezeu. Era o secundă indescriptibilă.. Dumnezeu era vizibil şi indescriptibil. Secunda se dilatase. Era o eternitate indescriptibilă, călugărul acesta slăbuţ se vazu ajuns în faţa unei eternităţi indescriptibile. Dacă ar mai fi putut judeca în acea veşnicie, sufitul sar fi întrebat cum de nu i se carbonizează ochii de carne pentru că Îl văd pe Dumnezeul de duh. Nu putea decât să-L privească pe Dumnezeu şi Dumnezeu să se repete în ochii săi ca o rugăciune. Era un veac indescriptibil. Secunda se dilatase devenind eternitate şi nu mai exista nimic decât Dumnezeu. Era un Ochi indescriptibil. Secunda se dilatase devenind eternitate şi nu mai exista nimic decât Dumnezeu. Era o secundă indescriptibilă. Dumnezeu era vizibil şi indescriptibil. Secunda se dilatase. Era o eternitate indescriptibilă, călugărul acesta slăbuţ se vazu ajuns în faţa unei eternităţi indescriptibile. Dacă ar mai fi putut judeca în acea veşnicie, sufitul sar fi întrebat cum de nu i se carbonizează ochii de carne pentru că Îl văd pe Dumnezeul de duh. Nu putea decât să-L privească pe Dumnezeu şi Dumnezeu să se repete în ochii săi ca o rugăciune. Era un veac indescriptibil. Secunda se dilatase devenind eternitate şi nu mai exista nimic decât Dumnezeu. Era un Ochi indescriptibil. Secunda se dilatase devenind eternitate şi nu mai exista nimic decât Dumnezeu. Era o secundă indescriptibilă. Dumnezeu era vizibil şi indescriptibil. Secunda se dilatase. Era o eternitate indescriptibilă, călugărul acesta slăbuţ se vazu ajuns în faţa unei eternităţi indescriptibile. Dacă ar mai fi putut judeca în acea veşnicie, sufitul sar fi întrebat cum de nu i se carbonizează ochii de carne pentru că Îl văd pe Dumnezeul de duh. Nu putea decât să-L privească pe Dumnezeu şi Dumnezeu să se repete în ochii săi ca o rugăciune pentru totdeauna, pentru totdeauna, pentru această secundă interminabilă, pentru acest Ochi. “…Is this really love or just a game?” Când îngerul spuse cuvintele acestea călugărul căzu jos fără suflare şi dimineaţa oamenii care făceau curat în discoteca de pe plajă din Tunisia l-au găsit şi l-au înmormântat pe cheltuială proprie crezând că a fost călcat în picioare în transa colectivă de la Revelation Club de azi noapte. Nimeni n-a ştiut că bietul sufit a auzit glasul lui Dumnezeu, că a văzut lumina sfântă şi că a ţinut Inima lui Dumnezeu în palmele sale de ţărână. Nu, nu au ştiut pentru că doar Dumnezeu ştie ce se întâmplă cu oamenii cu sufletul nenorocit, întotdeauna. Oamenii se mirau spunând: ‘Oare ce căutase

174 un călugăr în discotecă?”, dar nu ştiau că şi Aafzal al-Nebim al-Raf’ al-El, sufitul, dansase şi sărise dansurile Dumnezeului său, Profetul Isa, pace peste Ei. Notă. Versurile în limba engleză aparţin cântecului Tell It To My Heart de Kelly Llorenna. Șeherezada sunt eu. Nobelul o să-mi taie capul și-o să-l pună pe soclu. Creştinii au voie să existe din nou. Pe urmă a spus cu dezamăgire: -A făcut tot ce se putea face. Armata a făcut tot ce se putea face. Mai mult nu le poţi cere. Nici ei nu pot mai mult şi daca mai continuă vor distruge chiar Imperiul. Grecii spun că dacă vrei să ştii cât de înalt e Olimpul trebuie să încerci să-l urci. Era atât de dezamăgit încât dezamăgirea lui mă durea. Îmi amintesc că mi s-a părut ciudat să fii fiul unui împărat al Imperiului şi să-l vezi mărturisindu-se înfrânt. Când îmi amintesc de copilăria mea întristată totuşi îmi doresc să nu am douăzeci ani dar probabil că ăsta e Cronos transformându-ne ochii în nisip ars. Mă durea să-l văd pe tatăl meu Carpicus Maximus aproape nemaiputându-se mişca din pat. Privindu-mă în ochi lucid şi dezintegrându-se a continuat: -Nu mi-aş fi închipuit, Candidianus; niciodată nu aş fi reuşit să prevăd că sabia mea va fi înfrântă de turmele acestea blestemate de zei. Au murit ca oile înjungheate pentru jertfele Saturnaliilor şi cu toate acestea Imperiul nu mai poate continua. Tăceam. -Ce am încercat noi să facem a fost să urcăm Olimpul, dar Olimpul nu poate fi urcat. Poţi rupe o piatră din el şi s-o arunci în genune dar tot muntele nu. Creştinii sunt ca pietrele unui munte care sudate unele de altele alcătuiesc muntele. Am vrut să-i extermin dar adevărul e că deşi pot fi executaţi cu miile sau chinuiţi nu pot fi exterminaţi. Am vrut să-i spun să se liniştească dar i se făcu rău şi doctorul îmi transmise printr-un sclav să ies din cameră. În ziua aceea n-am mai putut să intru la el. Neputând să mă liniştesc după un timp de stat singur în triclinium am ieşit afară. Mă simţeam ca un nenorocit din tragediile lui Aischylos, de parcă zeul meu îmi era străin. Eram trist ca o legiune ucisă. În oraş m-am mai dezmeticit când am ajuns lângă casa lui Pius. Pentru un moment am vrut să intru să-l salut dar apoi m-am răzgândit. Ştiam că primăvara Pius oferea în fiecare zi banchete interminabile Demetrei şi n-aş fi putut să-l jignesc negustând. Puţin mai în sus pe strada lui era un amfiteatru închinat castei Nemesis. Stând jos pe bâncile pustii de marmură m-am gândit la tatăl meu bolnav. La uşa amfiteatrului mă aşteptau cei doi centurioni care mă însoţeau. Eram atât de gândit că nu am văzut nimic din ce era în arena aproape pustie. Nu erau încă lupte, era doar tristeţea mea de tânăr bogat. Când îmi amintesc de copilăria mea întristată totuşi îmi doresc să nu am douăzeci ani dar probabil că ăsta e Cronos transformându-ne ochii în nisip ars. Dar cine ştie poate e mai bine, poate e mai bine să devin nisip sau să devin o bucată de cer înstelat când îmi amintesc de viaţa mea întristată. Nemesis cea castă, o simţeam cum ţine sabia deasupra inimii mele, cum a ţinut mereu sabia asupra casei noastre. Tatăl meu e numit Augustus dar de fapt nu e decât un om distrus. Şi eu sunt un om distrus. Iar în Olimp pentru noi nu e decât Nemesis care îşi va azvârli sabia în inima mea. Şi eu nu sunt decât un suflet făcut de Aischylos iar apele şi tristeţea sunt eterne, revărsându-se şi întorcându-se în propriile izvoare pentru eternitate. Tatăl meu, Galerius Augustus Carpicus Maximus m-a făcut mult mult să sufăr; şi pe mama. Dar vezi nu puteam să-i spunem nimic pentru că zeii îi binecuvântează pe părinţi şi îi judecă pe copii. Şi în plus el era împăratul. Tata m-a făcut mult să sufăr, cum poate suferă doar un câine. Dar totul a trecut şi dacă nu sunt cu mult prea sfărâmat am să încerc să-i zâmbesc când am să mă întorc acasă, la palat. Stând acolo în amfiteatrul de lângă mititelul templu al castei şi răzbunătoare zeiţe am scos din tunică un ban mare de aur. Fără sămi dau seama bine ce fac l-am privit; pe el pe avers era chipul tatălui meu, cu barbă şi încununat cu o cunună imperială din frunze de aur. Privind în jur în amfiteatrul pustiu de sub cerul încă friguros de aprilie aproape că mi-am dorit să treacă şi ziua aceasta şi următoarea să treacă asemeni unui vultur cu pene de aur până când eu voi fi pământ insensibil şi tot Imperiul va fi pământ. La colonada porţii unde îi lăsasem pe ofiţeri aceştia stăteau pe capiteluri aplecaţi asupra marmurei şi urmărindu-şi zarurile. Eram în marele an 1064 de la începutul Lumii şi toată istoria nu era decât ca un vis al lui Neptun cu războaie glorioase dar totodată parcă asemeni unor războaie între furnici şi întreaga Cetate Eternă îmi parea asemeni unui muşuroi de furnici gigantice, nu, nu puteam să mai înţeleg de ce a plâns atât alesul Publius Ovidius Naso după aeastă Romă; îmi părea ca şi cum ar fi plâns un copil de lapte după sânul Răzbunătoarei. Când eram copil mama mi-a spus că tata aproape că a vrut să renunţe la mine, numindu-mă stârpitură, dar ea a insistat şi s-a luptat cu el ca să pot vedea cerul. Mama s-a luptat. Pe zeul meu, în lume ochii care nu plâng cu lacrimi plâng cu sânge, mam gândit când am văzut cum un individ era bătut cu picioarele de către un gladiator care probabil vroia să se distreze puţin. Creştinii, m-am gândit. Uitându-mă în jur am văzut că de partea cealaltă a arenei era o preoteasă a Răzbunătoarei îmbrăcată într-o togă purpurie cu un văl alb. Privind-o am avut senzaţia că mă scrutase în tot acest timp de când era acolo şi când văzu că o privesc îşi ridică voalul şi îmi făcu cu ochiul. Probabil a vrut să facă impresie, dar eu m-am simţit de parcă mi-ar fi făcut cu ochiul însăşi Nemesis, Moira, Diana sau Nike. Era un gând neplăcut, asemeni ca şi cum ai încerca să joci zaruri cu Pluton. Nespunând nimic, am aruncat banul tatei în arenă şi am plecat. Ştiam acum că nu trebuie să intru în templul Răzbunătoarei, deşi aş fi vrut. Ieşind puţin mai târziu pe poarta amfiteatrului am trecut urmat de cei doi centurioni am trecut pe lângă fereastra cu gratii a unei hrube de sub arenă. La fereastră era un nenorocit de creştin cu faţa acoperită de sânge. L-am remarcat pentru că stătea cu fruntea sprijinită de una din gratii şi cânta. M-am oprit să-l ascult iar ofiţerii care erau cu mine când au văzut că vreau să-l ascult nu i-au zis nimic. Era un cântec comun, cum poate cânta oricine dar nu ştiu ce m-a făcut să mă opresc şi să-l privesc. Poate toată suferinţa lui inutilă. Poate moartea care îl aştepta probabil chiar astăzi sau mâine. Văzându-mă, individul se opri după puţin timp din cântat şi mă strigă: -Domnişorule! Domnişorule! Veniţi puţin la un nenorocit. Făcându-le semn centurionilor să tacă am mers lângă ferestruica hrubei. -Ce doreşti, omule? i-am spus. -Aceasta, spuse omul cu faţa acoperită de sânge şi îmi puse în mână printre gratii banul de aur pe care îl aruncasem în arenă. Am luat banul punându-l la loc în tunică şi am plecat privindu-l pe condamnat, privcindu-l parcă de rămas bun. Ca şi cum aş fi vrut să fiu uman. Apoi am mers acasă şi am stat toată ziua în triclinium. În ziua următoare am mers iarăşi la Augustus. Îmi amintesc că era 30 al lui Aprilie anul 1064 de la începutul Lumii. -Nu se mai poate, tocmai îi vorbea unul dintre patricieni când am intrat. Nu mai putem continua, Augustae. Armata s-a scârbit de atâta sânge, noi ne-am scârbit, chiar şi plebea s-a scârbit. Mulţi dintre nobili au început să spună că oricum, ce contează ce cred nişte nenorociţi săraci cu duhul. Privindu-mi tatăl am putut să văd cât era de bolnav. Nu avea decât şaizeci şi unu de ani dar organismul lui era terminat. Mereu stăteau în jurul lui doi sau trei doctori, cei mai buni doctori din partea de răsărit a Imperiului. Era o dimineaţă mai luminoasă decât fusese cea de cu o zi mai înainte, era aproape călduţ şi tatăl meu aproape că murea. Viaţa nu e decât un amalgam de sentimente amestecate. Nu mi e părea corect ca un om atât de mare să moară când în lume se făcea din nou primăvară, şi ca lumea pur şi simplu să meargă înainte asemeni Istrului. M-am aşezat pe un pat şi am închis ochii încercând să gândesc dar nu puteam găsi nimic la care să mă gândesc. Închizând

ochii nu vedeam decât un vid înspăimântător, o durere geamănă cu durerea celor ucişi deja de nouă ani în tot Imperiul. Nu era nimic altceva la care să mă pot gândi şi aproape că mi-aş fi dorit să fiu în lumea subpământeană asemeni lui Aischylos, în împărăţia fără amfiteatre acoperite de sângele oamenilor-oi şi fără oameni închişi de vii în morminte, asemeni lui Naso, în locul unde Roma nu mai înseamnă nimic. Unde nici jurămintele minţite nu mai pot fi ascunse, unde nici jurămintele nu mai pot fi minţite. Pe urmă tatăl a spus cu dezamăgire: -A făcut tot ce se putea face. Armata a făcut tot ce se putea face. Mai mult nu le poţi cere. Nici ei nu pot mai mult şi daca mai continuă vor distruge chiar Imperiul. Grecii spun că dacă vrei să ştii cât de înalt e Olimpul trebuie să încerci să-l urci. Era atât de dezamăgit încât dezamăgirea lui mă durea. Îmi amintesc că mi s-a părut ciudat să fii fiul unui împărat al Imperiului şi să-l vezi mărturisindu-se înfrânt. Când îmi amintesc de copilăria mea întristată totuşi îmi doresc să nu am douăzeci ani dar probabil că ăsta e Cronos transformându-ne ochii în nisip ars. Mă durea să-l văd pe tatăl meu Carpicus Maximus aproape nemaiputându-se mişca din pat. Bietul tata, m-am gândit, a încercat să urce un Olimp de sânge. Stăteam tot aşa cu ochii închişi când Augustus împreună cu patricienii care erau prezenţi au început să redacteze un edict. Scosesem banul de aur pe care îl aruncasem în amfiteatru şi mă jucam cu el frecându-l între degete. Mă gândeam tot la locul acela unde amfiteatrele Romei nu mai sunt. Adormind, am reuşit să disting câteva secunde vocea tatei dictându-i unui scriitor: -…Creştinii au voie să existe din nou… Şi chiar pe când adormeam mi-am dat seama că pe chipul de aur al tatei de pe moneda de aur era zgâriată o cruce grecească semnul zeului meu. BIBLE STORIES FOR TEENAGERS “I am your life, but if you will not name me, Seal up your soul with tears, and never blame me.” Charles Causley The Little Brother. Someone said that the world is no picnic. There was sometime in the long ago past when we didn’t exist but maybe in God’s imagination, a teenager named Joseph Ben Israel. God told his story on the pages of a fifth of the book of Genesis. Joseph had a noble soul and he become a noble man, someone said that Joseph is one of the few of the people portrayed in the books of the Bible who did not had any major flaws against his righteousness, it’s like his righteousness had no side effects. And this, this nobility, is the key feature of his entire life, his decade and a half of severe suffering and the life afterwards. Joseph was a little brother to ten older brothers, who were not at all as noble as him. His brothers hated him all the time. They were the kind of brothers who did what they did and not only that, they hated their little brother for not being like them. Joseph wanted to fight with the injustices of the world using the sword that heals of Martin Luther King Junior, so he told their holy father about the badness of his sons. This was their pretext to hate him, hate him so much, that once when he came in the far field with food were they were they resolved to kill him without anybody finding out about it. There is a question in life no teenager can answer to himself, because it’s a taught answer, something impossible to produce, which you have to receive. The answer, in Joseph’s case is that his life tragedy and glory before God is the same nobility. If he would have been as his older brothers they would have left him alone. Anyway he did not died the because he’s biggest older brother who has proven having sense rescued him, but the other nine sold Joseph away when Ruben wasn’t looking. And now the story begins. Slave in Egypt at seventeen years old. That is tough. Not to mention the trauma to be sold by your own family as it happens in the world. I will not write in detail what happened to Joseph until he died old in Egypt, his life facts are written in the Bible. But what I want to try is an understanding of Joseph and the interrelation of the events of his life. Joseph was a simple teenager but he had no simple life, and the answer to his nobility becoming remarkable until it got sublime was God. He had great strength in his faith, most probably that he lived in a close communion with God. One thing about him is that he didn’t complain with the burden of his family, then, when God allowed that he would become slave, he didn’t reject God which would have been disastrous, and the same when he became an Egyptian convict. He had the patience and resiliency to stand alone with God in the darkness of the world, one year after another. He never said: ‘I cannot live like this’, or ‘I cannot anymore’, and accepted every burden that God put in his life. As I said he was the noblest soul in his entire family and for that the most unfortunate, almost killed by his brothers and sold by them at seventeen. In the Egyptian mansion where he was a slave, he also was the noblest at heart there was, a thing for which he was unjustly sent to prison where he stayed locked until he was thirty years old. Then at thirty the Egyptian pharaoh made him his biggest official and it is significant that when is first child was born, Joseph named him Manasseh, which means ‘oblivion’. A significant thing to Joseph at his thirties is that after he suffered all that he suffered since his teen years, he managed to forget all his suffering. This has nothing to do with fortune, but with the capacity to forget and forgive. And when his older brothers met him again they were surprised at and couldn’t believe that Joseph still loves them, this is the climax of this holy narrative and of Joseph life, how God made Joseph's nobility sublime. All this was possible because Joseph believed, while being in his bullying family, then when he got sold and troubles came on the almost child he was, then in the dark decade of prison, and then in the idolatrous Egypt. And the most insightful perception that Joseph attained is when he put himself, his suffering, and his life under something higher than him, his suffering and his life; it was when he told his brothers when they met again that God let them lose him so that he could save them. Joseph was just a man but through great difficulty he made life work. Simon the Zealote. Simon, who before following Lord Jesus Christ, was an extremist, and whom Jesus transformed into a peaceful lamb dying the death of an apostle, could be the patron saint to all punk, anarchists and extremists from converts. The world just embitters many teenagers for their precious few lived years on end until they do not know what to do and they get to a point when they say: ‘what does it matter, nobody’s true, beautiful or good anyway,' as far as they know. They are hurt, they don’t see nothing better and they choose the first thing in their reach. Simon did all that, he was an extremist punker of the 1st century, but then somebody changed him and say to him: you will not hurt, but be hurt, again and again, everyday until you die, for me. And it worked. Because through all the trouble of his Christian life culminating in death he found everlasting peace when he said to himself in his heart: ‘The pain in my eyes is the thing most dear to me because is the pain of Christ suffering in me.’ Life is balance. The title of this chapter is a quote from the Oz television series, being something said by the character Kareem Said. It could also illustrate very well a great lack in apostle’s Peter life. When I was a child I wanted to do a good meal like my Mom. I liked very much cheese omelet that she did for me. So I thought I should do something good. So I took the cheese and put it all in the pan putting it on the fire, expecting to cook the finest meal, but in the end it amounted to nothing, it couldn’t even be eaten. And then my Mother showed me that it’s not enough to use one best ingredient and to expect the best results. In the case on an omelet you need the eggs, cheese, oil, salt, pepper and maybe even a tomato. Well, life is like this omelet. We could say that cheese stands for prayer, the eggs for activity, the salt is the quest for righteousness, pepper is knowledge and oil is the grace of Christ, and you need all this to produce a man in yourself. The life of Peter is vast, but we can say that before Christ finally set him up, he was characterized by a lack of balance in everything and by a pronounced stubbornness. He contradicted Christ, the Prophet, saying that, no it’s not true that he will deny him.

He attacked a ranger with his sword, and then he said that the arrested Christ was a stranger to him, when he should have been the one arrested and Christ let free. You can’t make a life just with prayer, knowledge or even grace, just as you cannot make the meal if you don’t put the ingredients needed, and you have to wait while putting all of this: prayer, work, rest, righteousness, knowledge, love and grace on the fire of faith burning from your heart. Holy thing. The life of Samuel prom the very beginning, from ever since he was just a hope in the prayer of his Mother, was defined as consecrated, a thing illustrated by him being a holy kid hearing the voice of God and by the extreme insight and wisdom of life of the books he wrote. And the answer to all these blessings was the fact that he chose to live thoroughly the consecration his desperate sonless mother made before he even came to being. This is no unimportant matter. He lived as a right man because he lived what he was taught from early infancy, no matter what new lies the world could produce with the passing of the years. And this consecration did not mean that he was the one who was righteous, or holy, but instead that he stood into its cleansing stream one year after another and one day after another as a bear standing for hours in a frozen stream in the mountain. And this how Samuel knew that true life was a holy thing, an endless cleansing, beautiful, a losing yourself while you’re finding God and loving him with a love that never stops. The boy born to be prince. Although it may seem like this to us, it’s not your fault when somebody is hurting you, so you must not let theyr hurt of you hurt your feelings, because this is the worse. Whatever they do or say and keep saying is nothing but their Christian karma. David suffered very much inside like some of us do, but it shouldn’t be this way, our suferring in the world should be somehow a voluntary commitment as the lifelong sufferring of Rev. Martin Luther King Jr. The youth of David is characterized by a purity which could kill giants. It’s wonderful to read the book of David’s youth and see in God one good thing can transform in another. After Samuel anointed him the Holy Spirit came upon David but the foundation were built before. His life is the basic story of Prince Charming which he really was. And I don’t think his psalms were like the sad, droopy, ego-hurt or egomaximazing spiritual music we listen to, I think it was something more like that song “Gold” which appeared in the US this year 2013. And what is certain is that even if he didn’t have an easy life, David wasn’t a lamer, like I, for example, was for much time. And the jealousy of Saul came when he as a king finally somebody in his people who was better than him. This was the entire problem, David surpassed king Saul in everything, even in the heart, a thing which should have been impossible in the Saul branded theocracy of Israel, and a thing which showed David being nobler than the king. His faith made something in David, a thing which everybody saw, the Philistines, the Hebrews, the women, Saul and Jonathan, and this is the secret of Jonathan’s love for him. Jonathan who was the prince of Israel saw in David somebody in his likeness, something he could not see in anybody else, and this is why he loved him like he loved his soul, because David was his soul. Because he let that “Headstart” of purity in his heart transform into the grace of youth through which God made David the noblest prince in the country from the very beginning, until nobody could resist him. David was born to be prince because he allowed God choose what David was born for. ”We Are the World” What is the secret of Africa's poverty and what is the Western's World's for prosperity? Isn't it a shame that we even through a four year recession live in Muslim heaven compared to the Dantesque Inferno of much of everyday African life? Who is to blame, God? Or what is the source of this kafkian status quo? Do we still care or do we truly begin to care about a nation that for an entire History we refused to name as our brothers and sisters? The common history of White and Black is a history of abuse from the very beginning against our gentle brothers. Since the days of Ancient Egypt and the roman Empire we have raped Africa as the Reggae singer Dezarie proclaims? There are too many questions in all this. And we in our civilised worlds anesthesiate ourselves while facing all the harndnesses and horrors of this world we have built, druging ourselves with every substance we receive through exploitation and every modern holinessless idea we can produce, attempting to selfkill our very conciesness in a disperate pretention of response to the cry of the planet, to the cry of man left alone on the planet in the hands of man, in our hands. We should really ask ourselves what would Saint Francis say if he were ressurrected today out of his tomb and saw the CNN news? And we never knew what a great man we had in our world going in all countries on all continents trying to reach all peoples in one meaninful exhortation until we lost him, we and time - His Holy Father John Paul II, a man who really had a heart for every African country, as he had for all countries of our bobmarleyian one world. The truth is that since the XVth century the Western World made its developing in the modern world by abusing the newfound territories of what it is named The Third World. A strong idea is, but I don't know how many people want to accept it is that it must not and it should not exist a 1st world and a third world, the Earth should be all leveled as it is proclaimed in the Scripture preached by Black and Christian martyr Martin Luther King. The history of White civilisation is a horror story, an Allan Poe tale of murder, robbery and keeping in the dark of entire weaker continents. The Spanish and Portuguese history in Latin America, the French and Bristish history in Africa, the inner-policies of the White in America is nothing we should be glad for, as I said all this is a history of shame. Aswell as the fact that even from the time of the Czars, Russia was a country stretching from the Danube Delta to Japan and during some period its borders were drawn out in the New World. As for the underdogs of history, we do have heroes, from the African of all ages and territories, people who could only accept the unacceptable and pray, the American Indian from the Extreme North to Extreme South, the Jew - a virtual and proffessional martyr wherever he went or was chased, [The Gypsy (Roma) bullied for centuries and kept in slavery and ignorance], all the noble savages of the world proving to be much more human than the beasts with Don Quixote armors, bronze helmets and boots going to make their fortunes among entire peoples trying to live peacefully and to take life as it comes, as we finally try today but the earth is flowing in the trashbag of the universe from under our feet. The Earth as we know it is a bust and te fault is ours and James Watts, not the Indian's, Eskimo, or African. In the ends we'll all have computers and we'll all chew recyclable floppydisks because there won't be anything more eatable in our ruined world. Once there were people with reall ruined lives who lived in a great wonderful straight world; and so they said: let's see if we could make this world as lame and sour as our souls feel like. And oops, they performed the scam of modern history. They created a world in which almost three continents take all the food from the other three, until the become so fat they cannot be named anythig but monsters - [the ones that are not ill] - not humans and until in the unfortunate world people die of hunger and no one cares. It's just that: no one cares. The fat American make fat camps counseling when they try to learn to be better monsters, and in all the time Africa is desperately undernourished and forgotten by all of us. In the Eighties all the prominent pop musicians of America lead by Michael Jackson made a song, the song We Are the World, and if it were a great man who really had a heart for all this [and who didn’t wished to be white] that was Michael Jackson and it was to bad that he was chopped-off in the middle of his career from really earnest projects and all for the lies of a psycho father, but the question is what does We Are the World song mean to us now? What does it mean? Does it mean anything, does Africa and the Third World mean something to us, or we fulfilled the evolutionist dream and began to be [evolutionists] again? Have we stopped being humans and just don't care anymore?

175 Hateg, 8 May 2012 My Aunt IDF Woman „..and I still have very few words to describe what I see.” Rachel Corrie FOREWORD ARTICLE FOR A FEDERAL ISRAEL „I believe that South Africa is a country in which Blacks and Whites should live together.” Bantu Stephen Biko One thing, it is true that apartheid is the disease of the white star world, just as totalitarism is the disease of the red star world. Even the Nazis were half socialist. Every capitalist country except France has experienced one or another stronger or milder form of ethnic and social separation which could be categorized as belonging to the apartheid family. It’s the year 2012 already and in respects concerning the nation of Israel, the newly emerged Israeli who for a good dream done many bad acts, we can discern that Judaism is apparently changing and has changed and it is no longer how we used to perceive it in the history and culture of the world. Although that this is only to our distant untrained eyes, because the philosophy of Judaism has not changed but it was replaced in the Jewish state policy by the political ideology of Zionism. In Israel theology was replaced by ideology. Judaism used to be a lighthouse built by giants and a statue of Liberty in itself, but what once was mainly a community of extremely civilized civilians is now reduced to a drifting state whose governement leads a dubious policy, seeming to be open to anything no matter how wrong, all in the name of an abstract notion of Zionism. And to be more clearer all the world is astonished by the few mediatic swallows who manage to electronically get to us. This is a page which indicts the contemporary government of Israel with the crime of apartheid, and the conviction will or will not be given by our posterity, the judge of our age appointed by God. To say this is not AntiSemitism. I, as all the true people of the world want all the best not only for the Jewish community but also for the bloodied state of Israel and I respect their searching for what that best seems for them, BUT that doesn’t imply that we want that on the expense of the Palestinians. I thought about this Israeli-Palestinian issue, I thought and thought, long and hard, and it hit me. The State of Israel should be a federal state. The entire Palestine is claimed by both the communities that inhabitate it, both Israeli and Palestinians. As we can see for more than sixty years, Israel and the West Bank and the Gaza Strip are lived by two main population, but the whole teritory is taken by the power of only one of them. Just as the Jewish, the Palestinians lived there for millennia, but now the Zionist Pilgrims want to take everything for themselves and put the natives in refugee camps with a policy of community destruction just as the American Pilgrims did centuries before, and now the Israeli government sends its soldiers to fight against villages, children and civilians. The Israeli war in the West Bank and Gaza is wrong and it could be that Palestinian uprising reaction against the State of Israel could be a Pavlovian reflex, because all that they know of Israel are the male and female soldiers who come to demolish their homes, take their culture land and to arrest, beat and shoot them and make fun-photos with tortured blindfolded Palestinians. Logically if on this lands, State of Israel, Gaza and the West Bank live two nations then the entire land should be federal. Israel and the Palestinian land should unite, letting the Palestinian return to their lands inglobated now in Israel, and the result should be a federal State of Palestinisrael. The current politics of the State of Israel, is ideatic oldfashioned, out of date. Israel is the last nationalist state in the civilised world and it should cease to be so if it wants to remain in the civilized world, and as we can remember nationalisms were one of the darkest episodes in Modern History. The Israeli government should leave behind this fascist form of contemporary Zionism and return to the ideals and archetype of Anne Frank, because sadly today's average women of Israel are educated now so they resemble more to the horrible Ana Pauker than the angelic genius of Anne Frank. And they should send the female soldiers home and let them be women and mothers, not onthologyless hybrids. Israel should return to a policy of Judaism instead of Zionism and as they too lived as alogenous in other states in the centuries before us, they too should give rights of civic determination and liberty [and livity] to their natives, the Palestinians, in all the regions mentioned including the Golan heights, for a civilised, true, plural Israeli-Palestinian democracy in a Federal State of Israel. And the most serious concept in all this is that until the law for a federal Israel is passed the Israeli government is going to have Palestinian blood on its hands because the Israeli Occupation kills. The Palestinian has asked for international arbitration, outcry silenced by the Israeli government. The entire land should be pacificated with UN and [democratic (if there are still any left)] troops, which should take the military power from the unobjective IDF. And I say for the last time that the UN should create a Federal Israel, from the current state of Israel land, Gaza Strip, Golan Heights and the West Bank, whose peace, liberty and democracy’s security should be guaranteed for the needed number of year until community balance by UN and [democratic (if there are still any left)]troops. Palestinians need a country too, and both the Palestinian and Israeli need peace. THE PARABLE OF THE CHILD AND THE TANK AND THE ROCK Our Dead Statue of Liberty MOTTO: "We're not gonna be tossed in jail, we're not gonna be tortured, you know, we're not facing what people in the occupied lands are facing. If we decide we don't wanna do it, fine. But then try to look yourself in the mirror and say: I'm a murderer." NOAM CHOMSKY It's not true that Rachel Corrie, that twenty-three year old long-haired girl was murdered by a IDF army bulldozer; she was murdered by an IDF army tank. In Israel, but mostly in the West Bank and Gaza tanks and army bulldozers are the same thing with minor differences, and a caterpillar bulldozer is even more horrible than a tank, is like an execution machine engineered by Franz Kafka in a Metropolis Fritz Lang world. IDF meaning Israeli Defense Forces, the Israelis defend with soldiers with guns and trucks against children who are afraid even to go to their schools. She was there at that demolishing spot and she thought she is on the Tienanmen Square in Beijing in 1989, she must have seen that tape on TV or somewhere with the Chinese protester standing alone in front of the invincible stupid tank and the invincible tank lost the battle, but Miss Corrie was in Gaza, Israel – a place which proved to be much more savage. The dust in the holy Land cries after the times of Suleyman, Isa and all the prophets and Abraham the Muslim. Today there are no more prophets, only crazy people, but who knows? As for what happened here, well, you know everything about it, and if you don't you can very well find out if you really want to, but I think that one of the most important things is that this girl cared about the people, not just about hers people, or the people of the world in general, but for the people living in Gaza, and for this she was murdered. I heard her say two days before, she said about a massive military machine clutching us from all sides like a giant insect, trying to kill all of us here. She annoyed the Zionist war machine so the war machine ate her as the Red Beak Bird – the Romanian Communist Party – squashed Labiş, the unconscious Romanian idealist drunkard. She was dangerous, like Michael Jackson. She stood before the tank as a 21st Century man,

and the tank chewed her with its blade as a prehistoric cannibal and did not stop. It caught her under and grind her like grains of wheat and bread. Rachel was there, and the IDF were there and death was there too. We all die, they say; but there are some who take great pride into killing others as Israel the government murdered Corrie the activist. She was for me, and they killed her. She was executed. They say that we are bad and they are good because we are bad and we are bad because they are good mainly, so they beat my mother and father, they shot me in the leg, shoot over me and beat me in the face till blood was dripping, they demolished with military bulldozers and soldiers us every time they wanted and keep us locked as animals here and shoot missiles in our apartments, they broke my toys, the whole Gaza is debris and we are going mad and you see that tank is still over Rachel Corrie buried in the broken bricks, I can read the badge on the tank – IDF -, so I take a rock like my father Daud and throw it at the stupid tank, and I throw more rocks just to go away and speak the useless words of my anger. And as I was running over to the tank it hit me that Rachel Corrie is Our Dead Statue of Liberty, an executed one and how could you murder the Statue of Liberty but with a bulldozer? „Desigur ea suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra ei” Isaia I My Name Is Tamara 'My name is Tamara', she said then to Felix Herz long ago when none of this not only it didn't exist but more than just that, it wasn't true. Herz wasn't the cutest boy around her but was the only one she loved, then, in an era when she never dreamt to be ever dressed all in green with a rifle in her hands and to shoot, just shoot, always at the orders of a psychopath officer. Now she was old and alone and now she knows that life is now way a fun war of paintball and that the red stains on her shotgun were stains of blood and humans like pieces of red glass and light in huge medieval windows. Nobody, not even her friends knew why, after she returned from the army decades ago she never married or looked up to this day just like Saint Anthony or Mother Therese, living a classy, educated, tragic life. It is not what she would have wanted, but anyway for two score years now she was a spinster. It's not what she would have wanted, her goal always was a house full of children calling it home but all of this was long ago when she still listened big black discs with Sylvie Vartan and old old songs at the noisy radio speaker. Yes, she was a woman but she was no pussy. After arriving in Israel and living in a kibbutz for a short while with her sister she was sent in the east desert and there she served. She was no clerk either. She did everything until it became sour. This is what it was like, but only after while, when the activists go and you have to stay behind and bury the dead. So she never married; because girl like her do not marry, because for girls there's nothing else left, safe only maybe shooting yourself with the same trigger you had in all those glorious years when among other things you've shot at people as a psycho. She shot a little girl in a firestarter village, the girl you've always wanted to give birth to. And after you left the village on the green truck, you knew that there's nothing more left, that you could never be the only thing you ever wanted to be, no matter how much you wished for it to become true, no much how much you've dreamed to be one day because no true Mom in the world had ever been a baby killer, like those Vietnam kids. In the moment she say that dying child still smiling though as not knowing what happens to her, in the arms of her already crazy mother, she saw her life transforming like Nosferatu in a horror movie and nothing she could ever do wouldn't wash that blood, couldn't wash her hands. She was a hero and not a mother. Cum a spus poetul: Poem for Francis I

Only Francis the loving beggar Can hold the place of John the loved disciple In our hearts of clay and fire And Jesus loves us all and wants us all to love The ones who left to God we shall remember forever Until in their arms we’ll be again And may God who knows all languages And love who is color blind be with us Eu cred că Maurer, Guevara sau Gorbaciov nici măcar nu s-ar fi gândit la așa ceva, nici măcar Tovarășul, care împușca dropii din elicopter. Uite că s-a gândit Iron Maiden. FEMEI CU OCHI DE REVELAŢIE „De exemplu, ţi se spune să iubeşti, dar eşuezi lamentabil atunci când încerci.” Francisco Varela Azi într-un hypermarket am vazut o vânzătoare. Tocmai îşi lăsa jos storurile la gheretă. N-am văzut ce vindea. Când am văzut-o m-am gândit la cât de multă frumuseţe există pe Pământul acesta. Iar ea avea exact câtă îi trebuia. Ăia cu care eram au luat-o înainte, însă eu m-am oprit emoţionat şi timid să o privesc. De fapt am mers două gherete mai încolo făcându-mă că privesc nişte şepci albe Adidas cu treizeci de lei. Vânzătoarea s-a oprit chiar la ghereta unde eram eu şi privind-o iarăşi m-am gândit iarăşi la acelaşi lucru ca înainte am simţit cum încep să mă pierd, parcă simţeam că ameţesc, deşi nu ameţeam la propriu; îmi ameţea sufletul din mine când o priveam pe vânzătoarea aceea exact de frumoasă. Fata vorbea ceva cu vânzătoarele de la ghereta cu haine şi când mi-am străns puterile să mă urnesc şi să plec ca un fleţ, fără să-mi dau bine seama ce fac am început să-i cântăresc cumva simetria ei de fată frumoasă, acea simetrie ce face şi cochiliile superbe din Oceanul Indian de ruşine, moment în care m-a surprins o femeie ce o cunoşteam şi a cărei identitate nu poate fi dezvăluită, o femeie interzisă, dar atât de frumoasă şi aceasta, o femeie frumoasă şi interzisă pe care am văzut-o că îşi deschide ochii asemeni două porţi migdalate spre mine, ochi minunaţi ce se deschideau în ochii mei şi parcă mă luau în mari colţi sidefaţi de leoaică. M-am cărat, bineînţeles, şi i-am ajuns pe ceilalţi din urmă. Iubirea este frumoasă fiindcă e ceva real. Două buze ce se ating nu sunt ceva ce ţine de chimie ci de magic. Într-un asemenea moment sufletul omului parcă se trezeşte ca într-un alt fel de boddhaitate sub lumina unui alt copac Bodhi. Săruturile pot fi un moment Buddha. Tocmai de aceea, pentru ca iubirea e iluminare poate deveni totodată şi opusul a tot ceea ce este de fapt, poate deveni întunecare din iluminare, moarte din trezire. Toate aceste lucruri ţin de filozofie, însă un mare suport poate fi şi cum urmele prin deşerturi ale Profetului ne călăuzesc spre acelaşi izvor, izvorul de lacrimi ale căror unde limpezi şi parcă tridimensionale pornesc din sufletele oamenilor. Poate unul din cele mai frumoase lucruri e când o femeie sau fată – frumoasă, bineînţeles – este, şi o simţi că este, atrasă de tine nu pentru că ai fi tu grozav ci pur şi simplu pentru că eşti. Pentru că eşti băiat. Asemeni alchimiştilor arabi şi occidentali ai Evului Mediu, fetele utilizează inconştient chimia pentru a produce magie. Pentru aţi umple sufletul de frumuseţe asemeni cum fagurele este umplut de lumină dulce şi înmiresmată asemeni fetei întâlnite la ghereta din hypermarket. Dar cel mai important iubirea este durere, omul care iubeşte simte în acelaşi timp fericire şi durere, iubirea este o combinaţie de fericire şi durere, o combinaţie lipsită de milă şi cruda ca însăşi viaţa. Iubirea e întradevăr frumoasă asemeni unui trandafir învăpăiat, însă e un trandafir care îţi creşte în miezul inimii,

inmiresmându-te şi străpungându-te. Tot aşa cum, când o iubeai, visai în mijlocul unei ape în munte, râul învolburat şi stâncile uriaşe şi verzi umplându-te ca privirea frumoasă a femeii. Iar cerul, cerul – metafizic – e tot un râu. Îmi amintesc de când pot spune că am trăit un moment anume dintr-un film anume. În pelicula La Vida Sigue Igual, este un moment când Julio spune şoferului să oprească maşina şi o priveşte pe frumoasa telefonistă ieşind din apă. El o priveşte şi ea îl priveşte privind-o, zâmbindu-i. Era o fată care făcea jogging cu căştile în urechi pe stradă într-un sat, iar când am trecut a fost un moment identic, frumos, de gheaţă. Odată am fost la biserică şi ministrantul, un filozof profund, a spus o glumă. Ministrantul respectiv era un soi de american aşa că anecdota era în engleză. „A man was speaking with God and he said to God while he was loking at the woman: ‚God, why have You made women so beautiful?’ God answered: ‚So she would marry you.’ Then the man stood a while and thinked and then said too God: ‚But God why have You not made them so bright?’ God answered again and said: ‚So she would marry you.’” Pe lângă faptul că e atât de plină de haz anecdota aceasta e – cel puţin aşa consider eu – plină de înţelepciune, anecdota aceasta ar putea fi fără nici o grijă inserată în textele Talmudului, iar oamenii ar primi-o ca din partea vreunui rabin bărbos, bătrân şi înţelept. Oamenii ar putea să ajungă să-şi călăuzească vieţile după indicatorul ei. Dacă nu, cel puţin poate fi un bun mijloc de a necăji şi tachina o femeie. Înţelepţii veacurilor trecute spuneau că adevărul nu e la noi, înţelepciunea nu e la noi, spuneau că adevărul este altundeva, înţelepciunea este altundeva. -Nu te iubesc. Iubesc orice cu privire la tine, dar pe tine nu te iubesc. Ochii mei sunt asemeni unui aparat foto Canon, precis, mereu capturându-ţi frumuseţea, din orice unghi şi de fiecare dată când te privesc pe tine sau ochii tăi, axele compoziţionale ale privirii mei sunt asupra ta, asemeni acelor de cântar. Privirea mea e o privire ce te cântareşte, privirea mea pentru tine e matematică, e orice vrei tu – dar nu iubire. Nu te iubesc. Iubesc doar faptul că eşti frumoasă, nu mă interesează prea mult de sufletul tău. Iar când nu vei mai fi frumoasă nu voi mai simţi nimic pentru tine. Poate cel mult am putea rămâne prieteni, cum obişnuiai tu să spui. Iubirea mea pentru tine e o iubire sălbatică, de leopard de zăpadă; în visele mele visez cum am sta amândoi ţinându-ne, atingându-ne. Pentru că eu sunt nestatornic asemeni unei feline mari, iar tu ai vrea să-mi dai mult mai mult decât aş vrea eu să primesc de la tine, deşi eşti cea mai frumoasă fată din cartier. Iubirea mea e un tigru tânăr, plecat la vânătoare. Însă vezi tu iubirea e mult mai mult, iar eu pentru tine nu am iubire, nu am acea iubire de care e nevoie ca atingerea noastră să nu ne facă rău. Revin la imaginea mea cu râul; un râu curgând este sfânt pentru că un râu de munte n-a păcătuit niciodată. Este curat. Oamenii nu. Eu nu. Şi eu nu sunt un râu. Iar iubirea este opiumul frumuseţii, iubirea chimică, un opium ce transfigurează şi distruge. Eu sunt doar un leopard de zăpadă, care - după frumuseţea ta, - îşi va găsi o altă tigroaică. Temete de iubirea mea, la fel cum mă tem şi eu de a ta; păzeşte-te de iubirea mea, la fel cum mă păzesc şi eu de a ta. Iubirea e mai mult, iubirea trebuie să fie un miracol, ţi-am spus într-un moment de sinceritate privindu-te cu ochi de irbis. În toate rugăciunile ummei credincioşii spun ‚Allahu akbar’. ‚Dumnezeu e puternic.’ În toate misticele deşerturi şi pustii ale iubirii cei ce iubesc pot incanta ‚iubirea e puternică’. Iubim pentru a nu ne pierde numele şi chipurile în depersonalizare, pentru a nu ne rătăci sufletele; iubim pentru că iubirea e o cale de cunoaştere, o învăţătură, o cărare etică, o cale existenţială, un drum al vieţii. Iubim şi cei mai mulţi greşim sau toţi greşim. Iubirea poate exila înţelepciunea din castelul plin de uriaşe vitralii gotice al sufletului. De asemenea, înţelepciunea poate excomunica iubirea. Sau, în acei aleşi, iubirea poate îmbrăţişa înţelepciunea şi înţelepciunea poate umple iubirea. Iubirea şi înţelepciunea nu sunt separate în sine, sunt un yinyang, un contrast, însă inextricate una în cealaltă asemeni a două arabescuri tăiate în fildeş şi împletite unul în celalalt. De aceea cei lipsiţi de înţelepciune nu iubesc şi de aceea cei ce iubesc – fie şi cât de puţin – nu sunt cu totul lipsiţi de înţelepciune. Iubirea e asemeni unui râu plin de farmec şi de frumuseţe de femeie tânără, pentru că tu eşti frumoasă asemeni unui râu incandescent printre pietre şi pentru că eu sunt o piatră plină de imanenţa frumuseţii tale de femeie, o piatră în templul tău. Părul tău chihlimbariu este asemeni apei vibrând prin pietre în momente când frunţile noastre sunt lipite una de alta în sanctuarul lichid al părului tău de apă sau vânt, sanctuarul de ametist al iubirii tale, al frumuseţii ce-ţi umple trupul asemeni vinului şi mierii, iar sânii tăi sunt plini, plini de miere. – Priveşte amurgul ce ridică lumina la cer picurând-o în stele şi stai la lumina lor în patul tău de femeie şi lasă-te atinsă de sărutul singurătăţii, singurul sărut ce ţil pot da, fiindcă eu nu sunt acolo lângă tine şi plângi că iubeşti un lama în veşminte de culorile portocalei şi a buzelor tale. Plângi, femeie, până durerea va trece; şi eu voi plânge, dar nu lângă tine, nu lângă tine. Avem ziua de astăzi, dar o avem la fel am avut ziua de ieri şi iubirea e frumoasă dar nimeni n-ar mai iubi iubirea pentru frumuseţea ei dacă iubirea ar îmbătrâni în moarte. Şi adevărul nobil e că iubirea îmbătrâneşte devenind lipsă de iubire, din cel mai frumos lucru devenind contrariul a tot ceea ce este. De ce să iubesc, de ce să iubeşti ceea ce nu merită iubit, de ce să mă iubeşti? Pot într-adevăr să-ţi dau tinereţea mea dar tinereţea mea este asemeni unei lacrimi căzute într-un râu, - într-un sacru râu cu unde corintice –risipindu-se. În plus, sunt atâţia oameni care aleg altceva, aleg ceea ce este invizibil, aleg nimicul – cum spunea doamna Mona - împreună cu singurătatea şi tăcerea. Ce aleg de fapt acei oameni, ce aleg acele femei pe care nimeni nu le va vedea niciodată? Ce aş putea alege eu dacă aş alege aceasta? Dacă tu eşti un intelectual, există oare vreo ieşire din existenţialism şi dacă există o poţi urma? Cât despre mine, văd atâtea fiinţe umane oferindu-şi reciproc iubire animalică şi certându-se şi bătându-se ca maimuţele; nu, nu pot iubi o femeie cu inimă de animal, fie de acea inimă bate şi în cel mai supranatural trup de femeie. Şi, cum spune Teologia: lumea e atât de complexă din punct de vedere etic încât nu poate fi decât rezultatul muncii lui – nu poate decât să fie făcută de un Dumnezeu, iar omul, la fel, e un animal etic a cărui complexitate spirituală nu poate decât să indice asemeni magnetului spre un Dumnezeu care a considerat că a-l face pe om e un lucru bun. Iar pe aici prin locurile astea spre munte cei numiţi înţelepţi în timpurile vechi spuneau că fie că te căsătoreşti, fie că nu te căsătoreşti, pe urmă tot regreţi şi-ţi pare rău; iar dacă treci printre cărări eşti conştient în fiecare zi că trăieşti în păcat. Acestea sunt proverbele lui Felix către fratele său, către sora sa. În plan etic, plăcerea singură înrăieşte, suferinţa cu Dumnezeu îmbună. Dorinţa exclusivistă după plăcere transforma omul în călău, rezistenţa în suferinţă îl învaţă pe martir. Dezmierdările într-adevăr sunt înşelătoare, cum spune Înţelepciunea, frumuseţea este întradevăr deşartă, cum spune Împărăteasa, dar un sărut, ce e un sărut? Ella ştie ce e iubirea. Ştie biata Ella la dulcii ei 16 ani ce e iubirea, iubirea ce i se refuză cu atâta patimă de către destin sau poate doar de către oameni. Dacă aş fi trăit în St. Louis-ul anilor ’30 i-aş fi spus frumoasei Ella McShane că noi, cei ce ne numim oameni, am respinge şi iubirea propriului înger păzitor dacă Hristos i-ar încredinţa crucea epilepsiei. Ella McShane, o lady, cu sufletul Mariei în trupul Mariei. Ella. Nu ştiu dacă a fost iubită până la urmă de iubirea pe care a iubit-o atât. Dar toată iubirea mea e iubirea ta, Ella, fiindcă frumuseţea nu poate decât să fie iubită. Aaron ţi-a dăruit o pisică mică şi delicată, Stephanie; nu cred că pot concura cu ceva aşa de frumos, dar vreau să-ţi dăruiesc şi eu ceva, tocmai am împlinit 14 ani şi vreau să pun între degetele tale de mărgean sufletul meu. Te iubesc, Ella, spuse omul de a cărui adevărată iubire nu avea nimeni nevoie. Cuvintele Îndrăgostitului, fiul invizibilului, om pe pământ. Orice femeie cu adevărat frumoasă este cea mai frumoasă femeie. Era atât de frumoasă Ronnie Spector, dar febleţea mea e cea de-a treia fată de la Ronnetes, cea căreia puţini îi mai ştiu astăzi numele. Un înger cu părul atât de întunecat şi pielea nespus de măslinie, un înger de flăcări stinse chihlimbar şi noapte. Be My Baby? Un lucru pare sigur,

176 de va mai veni peste oameni şi anul 19601, - oricât de sofisticaţi vor putea fi – aceştia vor mai asculta şi cântecul fetelor şi vor suspina după frumuseţea lor, cum fac eu acum. Ronnie, Estelle şi cea de-a treia fată, febleţea mea. Dacă aş fi fost Mogul pe ea aş fi făcut-o Mogulă. Ca să revin la lucruri mai serioase, eu Îndrăgostitul acestor cuvinte, sunt un fiu al invizibilului şi din cauza aceasta nu am prea avut succes în iubire şi – atât cât l-am avut – l-am respins. Fetelor nu le plac nici invizibilul nici copiii invizibilului. Celor mai multe fete le place un sărut bun, ori dacă nu un parfum bun, sau - în alt plan - o maşină bună, ori - la un alt nivel - un cont bun. În nici un caz nu le place un invizibil bun. Iar pe mine acum invizibilul ăsta bun aproape m-a capturat şi aşa ajungem în ziua de azi. Invizibilul ăsta poate să-ţi dea toată viaţa peste cap şi să te trezeşti aruncat în cer în timpul vieţii. Ceea ce este invizibil e femeia mea, o femeie mai frumoasă ca oricare altă femeie, o femeie care nu va îmbătrâni niciodată. Şi – dacă vreţi – femeia acestui Îndrăgostit e Înţelepciunea, fiica lui Dumnezeu – dacă înţelepciunea poate fi femeia cuiva. Nu sunt singur, poate tu eşti mai singur ca mine. Realitatea finală. Realitatea finală înseamnă că dacă puzzle-ul visurilor tale alcătuieşte o sirenă, să nu fii silit să trăieşti cu o balenă. Şi cât timp poţi fi căsătorit cu o sirenă până să se transforme în balenă? Iar mai apoi balena în dinosaurian? Realitatea finală e că în basmul Albei-ca-zăpada, Albă-ca-zăpada şi vrăjitoarea bătrână şi rea sunt una şi aceeaşi fiinţă. Toate domnişoarele când le vine vremea de cules sunt pline de graţie ca Albă-ca-zăpada apoi timpul trece şi te pomeneşti că o ţii de mână pe cealaltă. Şi, în plus, habar n-ai că tu din Elvis ai devenit Frankenstein. Nimeni n-a fost scutit de gluma perfidă a timpului, nici cei mai frumoşi, ca Sarah Bernhardt, nici măcar cei ce au luptat cu el, ca Cher. Realitatea finală spune că sunt oameni care pleacă în kibbutz-uri monastice, pentru că sufleteşte sunt cei mai superficiali oameni şi cele mai fluşturatice fete. Vor o fericire pe care nu le-o poate da nimeni şi atunci oamenii aceştia merg în faţa legământului şi spun: ’...mă căsătoresc cu tine, eternitate, pentru că tu nu te vei urâţi niciodată, nu vei îmbătrâni niciodată, nu te vei prosti niciodată, nu vei înnebuni niciodată, nu te vei înrăi niciodată; te iubesc nu pentru că sunt constrâns să o fac ci te iubesc pentru că eşti perfectă.’ O rugăciune care în afară de dumnezeire nu poate fi spus nimănui în ţărâna aceasta nefericită unde cele mai frumoase frumuseţi se transformă ca într-un film science-fiction. Un sentiment al scopului. Iubirea ar trebui să ajungă până la fiecare fiinţă ce are curajul de a o căuta. Chiar şi pentru cei mai frumoşi şi mai nefericiţi dintre noi, cum sunt Ella McShane, Fran Kubelik, cum sunt şi eu, cum sunt toţi cei ce suferă, cum a fost bietul Ciprian Nickel, cum e Keith, Gelsomina, Donald şi Isabelle, Holden, femeia tânără şi bolnavă care cerşeşte în staţia de troleibuz, Fran Glass şi orice altă fiinţă îndeajuns de nefericită pentru a spera şi încă îmdeajuns de naivă pentru a căuta iubirea. Şi nouă, poporului nefericirii, de nu ne va fi frică să iubim vom găsi în iubire vindecare, pentru că iubirea vindecă. Un sentiment al scopului. Un cântec pe beat reggae chemând poporul Zyprexa în lumina iubirii. Chiar de nu ne va iubi nimeni niciodată, măcar să visăm, cum şi Christos pe cruce şi în moarte a visat la apă, la viaţă. Sufletul meu curge în şuvoaie printre pietre aici în munţii singurătăţii unde vântul din amurg aduce noaptea, aici unde e iubirea şi unde nu mai e nimeni altcineva, aici unde îmi plânge iubirea printre pietre. Doamne, poţi să auzi râul? – Iar noaptea aceasta care se difuzează asemeni acuarelei indigo în apă este asemeni marii iubiri pe care nu am întâlnit-o niciodată. Şi cel mai îngrozitor lucru e că viziunile acestea schetice, halucinaţiile acestea solipsiste sunt trăite de fiecare om, sunt dramele tuturor oamenilor; cea mai bună carte de vizită a speciei umane ar fi un copil necăjit, imaginea aceasta ar trebui imprimată în platină şi argint şi aşezată cu pietate în sondele spaţiale. Cât despre Dumnezeu, acei ale căror suflete, în vremurile de demult, i-au văzut sufletul, ei ştiau că frumuseţea lui Dumnezeu e o revelaţie dar ştiau că frumuseţea lui Dumnezeu nu e una comună, obişnuită. Dumnezeu e cel mai frumos însă frumuseţea lui, fără a fi o frumuseţe crudă, asemeni marilor zei ai Indiei de exemplu, totuşi este o frumuseţe divină, inumană. Ochii minunaţi şi frumoşi ai lui Dumnezeu pot privi putem spune aproape impasibil timp de ani de zile cum – de exemplu – un copil paralizat se chinuieşte în fiecare secundă. – Aşa cum în mai zăpada de pe munţi se transformă în ape repezi de munte, tot aşa de multe ori şi iubirea se transformă în suferinţă. Rachel Joy a avut multă iubire, lumea în schimb, pentru ea, a avut doar uriaşă suferinţă, atâta suferinţă câtă încape într-un încărcător de armă. Acum, când ascultăm râul curgând peste tot în jurul nostru, tot ce mai ştim de Rachel e o carte uitată undeva pe o piatră pe râu, un zâmbet sublim, o frumuseţe spirituală şi teologică, un zâmbet prin care însuşi Dumnezeu îşi promovează imaginea. Rachel, aproape doar Rachel e femeia supranaturală din tot ce cunosc. Îi privesc fotografia de pe carte şi ştiu că ea nu mai e printre noi, dar pe de altă parte o simt aici, în cerul ăsta ca o petală udă, în frunzele panteiste de lângă apă, în râul acesta ce mă înconjoară asemeni unui Tahiti, asemeni unui vitraliu liricist, lichid, asemeni unei muzici iluzorii şi infinite. Rachel e arhetipul femeii, a femeii care îmbrăţişează cerul, al femeii cereşti. Frumuseţea lui Rachel e acea frumuseţe semitransparentă, o frumuseţe cioplită în imanenţă transmutată în sfinţenie, acea frumuseţe, acea femeie, acel om, acea fiinţă care de abia a coborât dintre heruvimi pentru a se întoarce aproape imediat iarăşi între ei. Iar ceea ce totuşi s-ar mai putea numi trist e că Rachel, acea aproape o semideitate, ştia ce e suferinţa şi durerea. În acest conflict între lume şi Rachel, Rachel era aceea care lupta prin compasiune şi iertare; iar Rachel era aceea care avea tot dreptul să câştige împotriva lumii, iar lumea şi diavolul aveau tot dreptul să piardă şi să se dezintegreze în moarte şi eternitate, dar cu toate acestea - deşi Rachel avea un Hristos în cer – Rachel a pierdut aşa cum pierzi o întrecere de fugă la grădiniţă, iar lumea – această lume îngrozitoare, monstruoasă, pe care toţi o iubim în rătăcirea noastră – a câştigat, iluzoriu vorbind. Unde eşti, Rachel? Şi unde sunt eu, oare pe unde sunt eu? Cuvintele Înţelepciunii, acesta fată cu ochi indigo: -Sufletul omului e un phoenix. Moare, moare ars de flăcările suferinţei şi apoi – inexplicabil – învie. Eşti un om. Chiar de vei muri în acest ceas târziu de beznă, te vor învia zorile, ca pe ghiocei, ca pe fluturii cu petale de sticlă semitransparentă. Acestea au fost cuvintele fetei către om, către omul în Munte, către omul una cu Muntele şi către Muntele care priveşte asemeni dumnezeilor cu o mie de ochi o dată, cu ochii a o mie de lacuri, cu ochii a o mie de frunze şi pietre, cu ochii a o mie de oameni. Muntele, uriaşul a cărui respiraţie e Vântul, acest înger nevăzut cu o puzderie de de aripi invizibile şi ample ca norii de praf stelar, sacre aşa cum sacru poate fi doar nevăzutul. Muntele acesta reflectând purpuriu norii în amurg tăcea de la începutul pământului şi tăurilor, vorbind doar spiritul Muntelui, Râul, acest duh bolborositor, neînţeles, al tainicului apei, al tainicului pietrelor, al apei prin pietre, apei trecând prin pietre şi al pietrelor trecând prin apă, al apei devenind una cu pietrele, pietrele deasemenea devenind una cu apa, pietrele rămânând distincte de apă şi apa rămânând distinctă de pietre, pietrele devenind una cu pietrele, apa devenind una cu şuvoiul de apă, totul fiind una, totul fiind un singur unu, însă totul fiind distinct, ca un yin şi yang de apă şi pietre, ca o mandala lichidă, ca o rugăciune, totul în această lume unde soţia lui Iov îşi spune puţinele cuvinte, cu glas răguşit, în urechea fiecărui om, cu fiecare zi ce vine. Dar ce i-am spus eu oare, oare ce i-am putut eu spune Celei ce mi-a vorbit şi ce iam spus Muntelui şi ce i-am răspuns Râului bolborositor? Tot ce am putut spune a fost multă suferinţă – un mormânt plin de suferinţă – şi puţină tăcere, tăcerea ucenicului în faţa învăţătorului, o demonstraţie algebrică asupra invizibilului, stând aici lângă turmele de mesteceni fără număr. -Eu sunt – într-adevăr – unul din Îndrăgostiţi, dar Fata Cu Ochi De Cer Înstelat e singura femeie ce mi-a oferit mânuţa ei de femeie frumoasă, singura pe care am iubit-o, singura ce mi-a plăcut. Acestea au fost cuvintele Râului, sufletul meu, sufletul Muntelui, cuvintele Muntelui, cuvintele omului în Munte, cuvintele

mele, cuvintele lui Adam când Eva era doar un vis. Şi Fata Încununată Cu Stele spune: -Nu fă ce vrei să faci, fă ceea ce nu vrei să faci. Pentru că ceea ce vrei să faci de fapt nu vrei să faci şi ceea ce nu vrei să faci de fapt vrei din tot sufletul să faci. Muntele, purtând nimbul său de frig, sfinţenia picurând ca apa pe rămurelele sale înverzite şi ude, Muntele umplându-te asemeni verdelui unei tăceri, asemeni unei tăceri care să-ţi umple ratările sufletului tău de om, nimicnicia care te sărută în fiecare dimineaţă când te trezeşti nemaidându-ţi drumul din braţele ei de prostituată până târziu în noapte, când visul înşelându-te, te face să crezi că te eliberează asemeni unei injecţii cu heroină. Muntele care tace, învăluit în sfinţenie, tace asemeni lui Dumnezeu de la începuturile acestor pelerinaje, ale pelerinajelor acestor pagini, tace de pe vremea fricii, bombardamentelor şi sărăciei, tace de dinaintea începutului legendei istoriei, tace de dinainte să fie retezat de Fata De Uriaş, Muntele, sălbatic şi sfânt asemeni tronului de cedru încrustat cu ametist al dumnezeilor, al Dumnezeului care suferă cu trei inimi, ai cărui ochi sunt în acelaşi timp doi, trei şi unu. Muntele e tăcere pentru că piatra e tăcere, dar Muntele e văz pentru că cerul e văz, vederea Muntelui e o viziune omniprezentă, atunci când Râul ce curge din Munte curge în sufletul omului din Munte, în ciudate momente când devii una cu Muntele şi de o parte a muntelui eşti tu, Adam, iar de cealaltă parte a Muntelui sunt Ei, Dumnezeu. Înainte de Eva, înainte de Revelaţie. Cuvintele Râulu, cuvintele Râului au fost scrise în şuvoiul de ape, cuvintele Râului au fost acestea: -Odată ce devii în sfârşit om, Mensch cum spune dr. Dreyfus, poţi să faci orice. Ţi-am dat puterea, glasul meu de apă în şuvoaie ţi-a dat puterea lui, Muntele ţi-a dat puterea lui, Dumnezeii ce păşesc cu paşi de Vânt pe Munte ţi-au dat puterea, ce mai vrei? Dute omule şi fii un om. Abia apoi din Râu va ieşi Eva de drumul tău va duce la ea. În suferinţă, eliberarea nu este de ajuns. În credinţă, virtutea nu este deajuns. Nici o iluminare nu poate face din tine Buddha îndeajuns şi doar suferinţa – acest intro al morţii – poate face din tine un mic cristos – un Hristos mic, de dimensiunile unui vierme – pentru că doar ea te pune pe cruce pentru tot restul vieţii tale şi te ucide în fiecare zi, ucigându-te iarăşi după ce învii şi iar şi iar până moartea va muri, daca într-adevăr moartea ta va muri. Gyatso este – bineînţeles – mai înţelept decât Plotin, dar... când Dumnezeu e nebun poate că nebunia e mai înţeleaptă decât înţelepciunea, iar creştinismul, - această sacră formă supremă de nebunie, această expresie a nebuniei suicide a zeului pentru ceva ce doar el a văzut, este cheia de boltă nu doar a universului creat ci a întregii existenţe, fie ea vizibilă sau invizibilă, Ochiul ce le răsfrânge pe amândouă în acelaşi timp. Gyatso şi toţi înţelepţii popoarelor primitive ne pot învăţa extraordinara lor înţelepciune comună, pentru ca mai apoi, cândva, toţi să învăţăm cu adevărat divina şi umila nebunie creştină. Cât despre Eva, Eva a fost pentru Adam, în inima nici unui Ioan nu a fost loc pentru nici o Evă. Adam a privit în sine şi Ioan a privit în sine şi fiecare şi-a urmat calea. În această nouă lume în progesivă disoluţie, în care şi familia a devenit nonfamilie, poate că e mai bine să fii Ioan, dacă ai inimă de Ioan. Lumea nu e ce vedem în videoclipuri şi în comediile romantice, lumea e ce vezi pe stradă: păcat şi suferinţă, ignoranţă şi rebeliune; lumea nu e ceea ce vezi în videoclipuri, lumea e cee ce vezi în oglindă. Trebuie doar să ajung la ţărm, sau să realizez că apa asta sărată în care mă înec e cerul, lacrimile Dumnezeilor. Dragul meu domn doctor, în sfârșit pot să vă trimit haiku-urile și tanka însoțite de o scrisoare comprimată cât mai mult pentru că obosesc să scriu la calculator. Întâi să vă spun că ieri a fost greu, dar astăzi pentru prima dată în viață l-am înțeles pe tata, uriașă victorie. L-am înțeles recitind din cartea “Scrisori către un tânăr poet”. Citind că Rilke a fost secretarul lui Rodin unde a învățat ce înseamnă munca de dimineață până seara am fost adânc mișcat. Apoi solitudinea lui Rilke, singur cu poezia. Așa e și tata. Nu mai vreau să-l deranjez, să mă duc să-l obosesc cu conversațiile gregare ale lumii și care îmi erau atât de plăcute altădată. Avem atâta nevoie de singurătate, oamenii. Mă gândesc, poate ați spune: “-Nu ar fi o sălbăticire?” Am aflat că poezia mă poate însoți. Am mai descoperit că sunt atâtea cărți frumoase, cu adevărat frumoase. Multe lucruri las în urmă, nu le mai spun că m-aș întinde prea mult. Un singur lucru, azi dimineață la biserică mi-am dat seama că tot timpul m-am comportat greșit chiar și spiritual față de tata încercând “cu tact” să-l “lămuresc”. Nu… Un alt lucru, trebuie să mă rog în fiecare zi o oră, nu știu pentru ce, nu m-a pus nimeni, vreau eu asta. Mi se umple foaia și simt că nu v-am spus nimic sufletului. De mâine încep, la dorința mea și sub sfatul tatei, să fac o grădinuță în care să pun pătrunjel, usturoi și ceapă. Tata spune că e chiar bine să se sape sub pomi. Am scris ieri o poezie pentru copii pe care am dedicat-o nepoțelului meu și tatei, pe care nu v-o trimit că e “a lor”. :) Domnule doctor, noi vă invităm la noi după cum v-am spus avem o cameră retrasă, vă așteptăm cu tot dragul, tata spune că poate, de exemplu, când se coc cireșele. Îndemnându-mă spre poezie, tata mi-a dat aripi. Azi la biserică am citit o poezie pe care am scris-o chiar când m-am trezit, inspirată de “greutățile” de ieri. Și am putut să văd iar frumusețea sufletului țăranilor români. Drag doctor, vă îndemn, când mai mergeți acasă, dacă aveți timp, mai dați iar cu hârlețul și cu sapa, că nu veți regreta niciodată. Un lucru care l-am învățat de la japonezi este frumusețea unei grădini, oricât de mici. Un ultim cuvânt, citiți frumoasa, frumoasa poezie, ce sfarmă inima-n lumină vie, iar singurătatea va deveni binecuvântare ca pentru o albină în chilie, cum scria Pușkin, iar camera dumneavoastră se va umple de miere.

chipul acestei lumi, care este cum este. Ce pot să-ți spun, nu mă pricep, dar personal zic nu pocta neapărat icoane. Pictează ce vrei. Ori, pictează icoanele “tale”. Pictează-ți familia. Și va veni o zi când noi nu vom mai fi iar Tudor își va privi portretele pe care i le-ai făcut și se va gândi la tine. Și “exploatează” Sânandreiul cu orice găsești frumos acolo. Intră în starea de haiku pictural. Te iubesc, nu aștept neapărat un răspuns, aștept cred mai degrabă într-o zi să văd un tablou, pentru tine și pentru noi și pentru oameni, nu pentru succes. Îți scriu eu ce simte șia spus și tata: Retezatul vă așteaptă și noi vă așteptăm, Felix PS: Ca să vezi cu ce mă ocup îți trimit un singur haiku dintre cele pe care le-am scris azi: Pe dig un om m-apropii de el – solidaritate Dragă domnule doctor, m-am mai înzdrăvenit, dar în sfârșit mă odihnesc cu adevărat, simt că mă odihnesc. Nu am să scriu atât despre aspecte circumstanțiale cât despre ceea ce se petrece în sufletul meu. Odihna, departe de a fi o letargie, este o germinație. Am citit ieri o poezie religioasă a lui Rilke despre un bătrân fierar “fără sărbătoare” care făcea clopote, o poezie care m-a impresionat profund. Îl consider pe Rilke poetul secolului 20. Am să vă transcriu un citat dintr-a treia scrisoare a lui Rilke adresată lui Kappus; cam lucrurile astea mi le spune și tata. Rilke scrie: “Trebuie să lași să se desăvârșească orice impresie, orice sâmbure de sentiment, în sinea ta, în întuneric, în necuvânt, în inconștient, în sfera ce n-o poate atinge conștiința, și să aștepți cu adâncă smerenie și răbdare ora de naștere a unei noi clarități; asta, doar asta înseamnă a trăi ca artist : în înțelegere și creație. Aici nu se măsoară cu timpul, nu există anul, și zece ani nu reprezintă nimic ; a fi artist înseamnă : a nu face calcule și a nu număra, a te dezvolta ca și copacul, care nu-și grăbește sevele și care stă consolat în furtunile de primăvară, fără spaima că ar putea să nu vină vara după asta. Vine. Dar nu vine decât la cei răbdători care stau ca și cum ar avea veșnicia în față, atât de liniștiți și de lipsiți de griji. O învăț în fiecare zi, o învăț cu suferințe cărora le sunt recunoscător : R ă b d a r e a e totul.” Învăț ce înseamnă tăcerea. Învăț ce înseamnă singurătatea. Deasemenea învăț că pot învăța din durere. Învăț ce înseamnă adevărata tăcere; învăț ce înseamnă adevărata singurătate. Deși pot vorbi, caut să tac, deși pot să nu fiu singur caut singurătatea. Deși lumea cum o știu nu s-a schimbat, parcă totul s-a inversat, parcă am trecut în cealaltă emisferă și mă ghidez după cealaltă Constelație, până acum mereu ascunsă. În tăcere și singurătate nu pot să spun că mă gândesc la ceva anume, dar apoi de undeva, ca un mesaj Morse, vine starea de creație. V-aș trimite două fotografii pe care mi le-am făcut azi și pe care aș dori să le pun pe cele două cărți de versuri dacă va fi să le scriu, însă nu le trimit pentru că Steinhardt scria despre “demonul grabei”. Faptul de a-l fi desenat pe Isus pe o suprafață de aproximativ patru metri înălțime a avut profunde urmări asupra sufletului meu. Ce pot să vă spun e că după aceea strofa a patra din poezia ‘Dialogul lui Platon cu Aristotel’ am ‘scris-o’ în somn. Dar nu mă interesează să desenez altceva decât pe Isus ori Maria, orice altceva mi s-ar părea de rând – de fapt nu orice altceva dar alte subiecte, cum ar fi portretul mamei, încerc să le protejez -, pe când astfel e ca un fanatism al pustiei. Dar, mi-e teamă. În mine creația, pe care am dorit-o dintotdeauna, devine prea impetuoasă, mă tem că încet încet precum copacul devin ceea ce Rilke a încercat să facă din Kappus și mi-e frică. Mi-e frică de prea multă frumusețe. Cu drag, Felix, poetul infirm :) PS: Va fi o mare bucurie când ne vom putea întâlni și să vorbim până în inimă. Dar zece ani, douăzeci ori douăzeci și cinci de ani ori treizeci de ani înseamnă totuși foarte mult :( + Sunt un sfios așa că tac și văd că se face dimineață. PREFER VEGETA Teatru Felix 1999+2021 Felix Rian Constantinescu

cu

dragă

Lui Floyd Pittș, Radiotrei.

prietenie, al

i,

care a găsit

DRAMĂ ÎN CARE EROUL ESTE ÎNVINS DE O PUTERE SUPERIOARĂ {PIESE ÎNTR-UN ACT}[m+

dumneavoastră infirm fericirea în Isus și în cuvânt, Felix PS: să veniți domnule doctor; noi vă așteptăm cu drag, iar pe lângă ceasurile de reculegere, mersul prin munți și la barajul ce cântă după cum scria părintele meu, o să puteți avea multe conversații minunate cu tata; iar eu o să stau s-ascult, sunt doar un ucenic și-un poet sărman. “Greutățile” de ieri s-au terminat ca-n pilda samariteanului, o, tată, bun, bătrân samaritean... ieri tata a fost iar un erou. Uite c-am scris două pagini. Gata. Doamne ajută Dragul meu Rafael, Știu că ești ocupat iar mie deasemenea sensibilitatea nu-mi permite să stau mult la calculator să tastez și de aceea voi fi scurt, lăsându-mi la o parte multe lucruri și scriind doar despre tine în puține cuvinte. Întâi trebuie să-ți spun că tata m-a refăcut să scriu poezie. Este așa de frumos că nu-ți pot povesti. Și despre asta vrea să-ți scriu, ție nu despre poezie, ci despre pictură. Personal cred că faptul că porți numele lui Luchian nu e întâmplător. Desigur ești ocupat și obosit. Dar ai putea fi un pictor de sâmbătă, cum erau “pictorii de duminică” din Franța. Dar ce știu francezii!.... Chiar Claudel a spus “la ce e bun un drum care nu duce la o biserică”. Și eu am luat lecții de desen dar după ce am reprivit, vai, după atâta timp pe van Gogh, mi-ar fi rușine să “pictez”, iar după Brâncuși miar fi sfială să sculptez, deși aș putea face niște măști primitiviste în gen african ori neolitic. Rafa dragă, tu ai un dar. Știu, Tm e cel mai frumos oraș al României, dar nu te concentra asupra ei. Privește Sânandreiul. Poate poți să mergi la bisericuța veche din sat duminica. Îți fac o invitație în mediul rural. Pentru mine căsuța de la Păclișa a devenit “maison jaune”. Tata a devenit maestru de haiku, :), pe bune. M-a depășit într-o singură zi. În Japonia orice vrei să faci trebuie să ai un maestru. Eu scriu și tanka și poezie obișnuită. Rafael, în cazul oamenilor cu dar ca tine pictura poate servi împotriva schimbării după

Felix Rian Constantinescu 1999-2017 FOR {GD} THE SWEET..M 1.III.2018

Lost Paradise, Left.. Motto: #WHY DO YOU HAVE SO MANY?11 I BREATHE THEM. IT S MY HOBBY. I SELL THEM DOWN TO MR. FARLEY S PET STORE... #{?} HOW MUCH DO U MAKE? {...} 2 DOLLARS A BIRD. HEY WHY DONT YOU GO INTO BUSINESS I LL ARANGE IT WITH MR. FARLEY. #WELL I ONLY HAVE SKPPER. O I LL GIVE U A FEMALE. FEMALES DONT WORTH ANYTHING BECAUSE THEY DONT SING! KING OF THE HILL{1993} Citiți prospectul (COMMEDIA LIVE)

Personaje:

177 Fidel Moraru, un bătrânel cumsecade, pensionar, de 72 de ani, însă cu multe boli de tot felul Psihiatrul (Cardiologul Astmatologul Diabetologul Reumatologul) Farmacistul (Nașă-sa) (Vecinul) Luna Fidel Moraru: (intră în cabinetul de psihiatrie cu pălăria-n mână și un ziar subraț.) Bună ziua, domnule doctor. Medicul Psihiatru: Bună ziua, domnule... Fidel. (îl privește cu simpatie) Ce vă doare? Fidel Moraru: (mut) Psihiatrul (zâmbind privindu-l întrebător) V-a durut vreodată ceva în viață? Fidel Moraru: Am reumatism. În rest... întotdeauna am simțit că duc o altă viață decât cea pe care trebuie s-o duc. Psihiatrul (mulțumit) Foarte bine! Uitați rețeta, o scriu acum și v-o dau. Până pe luna viitoare. (zâmbind) Capul sus! Fidel Moraru: Astea. Măcar sunt gratuite. Nașă-mea mă tot sfătuiește să iau Diazepam. Am avut un vecin. Psihatrul: (strigă absent) Citiți conspectul. Fidel Moraru: (recunoscător) Vă mulțumesc. Bună ziua. Spor la treabă. (iese uitându-și ziarul pe biroul medicului) Fidel Moraru: (intră în farmacia din piață, extenuat) (Merge la ghișeu și stă la rând.) Farmcistul: Bună ziua, bine ați venit la Farmacia Lumina. Fidel Moraru: (obosit, îi pune cinci rețete pe ghișeu) Farmacistul: (îi pune medicamentele în sacoșă.) Fidel Moraru: Să iau și Diazepam? Farmacistul: (mai pune și o cutie de Diazepam) Citiți prospectul! Fidel Moraru: (se uită subsuoară, caută în sacoșă sub mormanul de medicamente) (tare) Ca să vezi, omule, mi-am uitat ziarul! (pleacă lăsându-și în farmacie ultimii bani) Fidel Moraru: (acasă, mâncând un măr și citind cu voce tare alegând la întâmplare însă în întregime câte un prospect din morman. Merge un radio pâlpâind, și casa este luminată de un bec slab. În dreptul ferestrei este un felinar. La început citește ca din Abecedar, însă pe parcurs devine tot mai furios) (citește Cordarone, comprimate.) (citește Propranolol, comprimate) (citește Alflutop, fiole) (se arde radioul) (continuă să citească, citește Diclofenac, supozitor) (citește Orfirl, granule) (citește Ketotifen 1 Mg comprimate) (citește Teotard) (citește Levomepromazin Terapia 10 mg) (citește Serlift) (citește Becotide Inhaler) (citește Rispolept Consta 45 mg) (se arde felinarul) (citește Amaryl, comprimate) (citește SIOFOR 850 mg comprimate filmate Clorhidrat de metformină) (citește Decaprel 60 mg comprimate cu eliberare modificată) (citește Insulina Biosintetică Umană Lilly) (se arde becul din cameră, Fidel Moraru râmânând în întuneric complet. Termină de mâncat mărul) (se întinde în pat oftând. Se aprinde Luna) SFÂRȘIT Domnișoara Casandra (tragedie scurtă)

Lista de personaje: Casandra, studentă la actorie anul 2 Felix, student la regie anul 2 Gelu, om de afaceri în vârstă, bisexual Barmanul

Casandra: Amuzant? Casandra râde. Gelu: E îngrozitor. Casandra: Da. Gelu: Ce altceva mai e îngrozitor în viața ta? Casandra: Sunt schizofrenică. Gelu: Asta e amuzant. Casandra râde iar. Barmanul merge după mop. Gelu: Ce faci? Casandra: Mă duc pân-la budă. Gelu: Să vii 'napoi. Casandra: Bine, scumpule. Casandra merge spre toaleta care Barmanul se lupta cu mopurile. Gelu privește absent țigara neîncepută din mâna sa. Casandra privește absentă zăpada. Felix doarme cu tâmpla pe bar. Barmanul lucrează, chinuindu-se, cel mai absent dintre toți. În pub se aude Patricia Kaas. Gelu: Ce muzică îngrozitoare, garçon. Delir. Barmanul nu-l aude. Casandra se întoarce. Gelu: Ai actorie? Casandra: Nu neapărat. Gelu: De-ar schimba păpădita asta de muzică. Îmi face rău. Casandra îi ia țigara albă dintre degete, și-o aprinde cu un chibrit și îi înapoiază pachetul. Casandra: Ce s-a-ntâmplat? Gelu: Am SIDA. Am aflat azi. Casandra: Amuzant. Gelu: Eu și nevastă-mea, Teodora. Copii sunt mari, ne vor supraviețui. barmanul intră în sală și începe să dea cu mopul după ce reglează caloriferele. Gelu: Tu ai scăpat. Ai avut noroc că vârsta m-a transformat fără voie într-un Quijote. Casandra: Ha ha ha. Gelu: Da, cam așa ceva. Eu am vrut altfel. Și masacrul ăsta nu se mai termină. Pa. Casandra: Gelu. Casandra îi pune mâna pe braț. Gelu: Lasă-l pe Gelu. Gelu e mort. Și-a ucis familia și-au murit toți. Uite-l pe adormitu' ăla, ți-e coleg. Du-te la el. Casandra: Domnule Gelu: Ascultă ce-ți spun. Du-te la el. Casandra: Gelu. Iubitule. Gelu îi lasă pachetul de Dunhill pe masă, luând chibriturile, și pleacă apăsat. Casandra își bagă pachetul de Dunhill în geantă și merge la bar. Felix se trezește și o privește uimit. Casandra: Ce faci, Felix? Nu vrei să facem o plimbare prin zăpadă? Ai regie? Felix: Nu neapărat. Barmanul întoarce capul și îi privește. SFÂRȘIT Eriniile (moment dramatic)

Profetul care nu se cunoaște pe sine: (îngenuncheat într-o chilie la lumina unei lumânări mari) (tace) (Eriniile îl îmbrățișează) (Luna, în fereastră, lasă urma unui semicerc) Încă o noapte trecută fără trecerea nopții dar la sfârșit în fiecare noapte lumina mă învie crai transilvan sunt? Oh, o clipă de somn dulce de copil lângă mamă înainte de moarte să pot privi moartea crudă cu ochii limpezi și singurătate. (la un moment dat Erinia începe să cânte) Profetul care nu se cunoaște pe sine: Lumină. (Erinia suflă în lumânare, în încăpere făcându-se lumină) Tatăl profetului: (bătând la ușa transparentă) (când se văd nu mai pot de bucurie, și plâng sărutându-se) Uite un sandviș am venit să te iau nu mai stai aici. (ies. Eriniile îl urmează pe profet. Când ultima închide ușa în salonul de spital se face întuneric) Erinia: (cântând) O clipă de somn. SFÂRȘIT

Piți: Ești o proastă. 1965, Spitalul Militar, București Medicul Reanimare Ștefan: (zâmbind) Sunteți bine? Dumitru: (trezindu-se) Nu știu. Ce s-a întâmplat tovarășe doctor? Medicul Reanimare Ștefan: Traumatism balistic în tâmpla stângă, să trăiți domnule locotenent. Dumitru: Pot să mă ridic? Medicul Reanimare Ștefan: Încă nu, desigur. Sunteți pe perfuzie. Dormiți... Doctorul psihiatru emerit Elefterescu: Unde e?... Medicul Reanimare Ștefan: Tovarășul doctor Achenache va veni îndată. Doctorul psihiatru emerit Elefterescu: (tace) Medicul Reanimare Ștefan: Aici... Dumitru: Dumneavoastră sunteți domnul doctor? Medicul psihiatru emerit Elefterescu: Da... Îl transferăm îndată tovarășe Ștefan. Nu trebuie să vă mai bateți capul cu tovarășul locotenent. Medicul Reanimare Ștefan: ( anunțând) A sosit tovarășul doctor. (tace) Tovarășul doctor psihiatru și psiholog Achenache: (un domn de o vârstă incertă, dar tânăr și cu ochii zâmbitori) Am sosit. (Elefterescu îl privește) Elefterescu: (aparte, către Medicul Ștefan, pe chipul căruia se poate citi o reacție de întristare profundă) Vrăjitorul... Elefterescu: (afabil) Bună dimineața tovarășe doctor. Vă asigur că nu era nevoie să vă deranjați iar. (privind contrariat către Medic) Deci, ce facem? Medicul Ștefan: (întorcându-se spre Dumitru care se află întins în pat) Tovarășe Locotenent, acești doi doctori au venit să vă ajute să treceți acest moment greu. Dumitru: (trist) Cine sunt acești doi doctori? Medicul Ștefan: (cu blândețe) Păi, avem medic psihiatru emerit, tovarășul Elefterescu și medic psihiatru/ psiholog Simion Achenache. Dumitru: (derutat) Și eu ce trebuie să fac? Elefterescu: (imperceptibil, dă din cap a exasperare) Medicul: Tovarășe Locotenent, acești doi tovarăși vor să vă ajute. Puteți să mergeți la spitalul cu tradiție unde practică tovarășul doctor Elefterescu sau puteți să primiți asistența ceva mai modestă a tovarășului Achenache. E decizia dumneavoastră, trebuie să alegeți, însă criteriile... Dumitru: Am un singur criteriu. Care dintre ei mă iubește? Elefterescu: (zâmbind copilărește) Te iubesc. Dumitru: (privind la Achenache) Achenache: Nu te cunosc, domnule Constantinescu. (Dumitru începe să plângă) Elefterescu: Nu vorbești serios! Achenachi: Tovarășe doctor emerit, acest om nu e un om obișnuit. E un erou! E un om care a trebuit să treacă pentru patrie prin lucruri pe care cei mai mulți chiar, în București, nu le-au trăit. Lăsat la vatră la 6 august 1944. Vă amintiți bombardamentul? Domnule acest om e un simbol al patriei noastre. Elefterescu: (plictisit) Îmi amintesc bombardamentul, cred că mi-l amintesc mai bine ca dumneata. Deci? Fă cum vrei. Iar. Achenachi: (trist) Un erou, domnule. SFÂRȘIT CONSTANZE (schiță dramatică)

Felix Rian-Constantinescu O grădină de pomi înfloriți în luna lui Martie. DUMNEZEU: Constanze, acum să fii pregătită pentru că o să-ți întâlnești ursitul. CONSTANZE: Oh. Constanze rămâne singură între flori și adoarme. În jurul ei se strânge înmormântarea contelui de Orgaz. CONSTANZE: Of, ce-am visat. Am visat flori și mulți mulți oameni, drumuri reavene acoperite de brumă, cântece risipite de copii în joacă între falanstere, bătrâni morți ce nu pot să uite și muzica, muzica precum... un băiat. Florile se înroșesc de rușine.

Un pub cu bar și două mese rotunde cu câte două scaune. Seară de ianuarie. Nu e nimeni înăuntru decât Barmanul, un tânăr cu părul lung prins în coadă, care stă cu bărbia sprijinită în podul palmei și se gândește la ceva. Se aude muzică, foarte încet. Barmanul stă absent. Felix: Un ceai cu fructe. Barmanul: Te rog stai la bar, că mesele sunt ocupate. Felix: Okay, omu'. Felix bea din ceaiul fierbinte, iar Barmanul începe să șteargă tăblia înaltă de lemn lăcuit. Felix: Ce mai faci, Barmane? Barmanul: La datorie. Tu? Felix: Nașpa. Felix bea iar din ceai, în timp ce Barmanul își așează sticlele pe rafturi. Felix: Ce muzică este asta? Barmanul: Iacă muzică. Felix: Vreau să te întreb, tu ce gen asculți cel mai mult? Barmanul: Soulfly. Felix mănâncă fructele uscate din cană. Barmanul merge în sală, șterge mesele și mătură. Felix: Nu pui niște Patricia Kaas? Barmanul: Am pus. Felix: Nu vrei te rog să mai pui o dată? Barmanul: După ce se termină sidíul. Felix ia plicul de ceai din cană, îl stoarce între dinți și îl aruncă la coș. Barmanul nu face nimic. Felix: Casandra n-o fost pe-aici? Barmanul: N-am văzut-o. Felix își pune fruntea pe bar. Barmanul își pune bărbia în podul palmei. Felix adoarme. Gelu: Un pachet de Dunhill. Barmanul: Poftiți. Gelu: Păstrează restul. Gelu are ochii injectați. Barmanul deasemenea. Casandra: Salut. Gelu: Bună. Casandra: Ce faci, Gelule? Gelu: Trebuie să plec. Nu vrei un pachet de țigări? Casandra: Nu fumez. Gelu: A. Te rog lasă-mă să-ți iau un pachet de țigări. Casandra: Ce să fac cu ele? Gelu îi dă pachetul de Dunhill, din care luase două țigări. Casandra: Ok, Gelule! Gelu o privește pe Casandra. Gelu: Ce s-a-ntâmplat? Casandra îl privește pe Gelu. Casandra: Nimic. Mi-a murit mama. Gelu e izbit parcă de ceva. Gelu: E amuzant.

Moartea unui erou (dramă naiva)

FLORILE: Ooo! CONSTANZE: Sunt îndrăgostită. Vai mie, nu știu ce înseamnă. Să-i țin capul în mâini și să-i zâmbesc în ochi o veșnicie!

1943, Cernăuți, catedrala mauro-bizantină Elena: Da, Te iubesc, Mitule! Preotul: Poți să săruți mireasa! Dumitru: (în uniformă de sublocotenent al aviației române, cu batistă albă la piept. Privește vexat în jur, amuzat, și o ia pe Elena valsând-o în altar) 1944, București, început de bombardament american în mahala Un copil țigan plin de sânge pe față, stă pe bordură și cântă la scripcă Avion cu motor Ia-mă și pe mine-n zbor Du-mă-n țara stelelor Să vezi cum îți dau omor Elena, însărcinată, merge pe stradă cu două dintre surori și cu Dumitru. Piți: Mergem la adăpost. Te așteptăm! Dumitru: Pentru militari nu este adăpost. Ica: Să ai grijă, auzi? Dumitru: Ce grijă, fato? Sunt numai telegrafist și am mai făcut și răsboiul. Elena: Trebuie să plecăm, iubite. Vezi să nu te puște americanii că e cam mare hardughia aia zburătoare. Piți: Și tu te-ai făcut cam mare, Lena, ești mai plină ca un bombardier american. Elena: Nici să nu-mi pomenești de blestemații ăia de nenorociți! Porcii!! 1944, August, comuna Bradu Elena: (speriată cu un bebeluș în brațe) Ce-i? Ica: (bucuroasă) A venit Mitu! Elena: (tace) Piți: Ce-i Leno nu te simți bine, n-auzi că ți-o venit iubitul? Elena: Dumitru?! Piți: Ha, da' cum ai vrea să-l cheme, Lawrence al Arabiei? Elena: Nu vreau să-l văd... Piți: (serioasă) Ce-ai, iar te-apucă? Elena! Elena: Nu vreau să-l văd! Ica: Eleno, plânge... Elena: Nu - nu vreau să-l văd. Ica: Vrea să-și vadă copilul... Elena: Constantin nu e copilul lui. Ica: De ce vorbești ca o proastă? Al cui e? Elena: Al lui Lawrence al Arabiei. Piți: (cu un ton schimbat) Dumnezeu să-ți ajute să-ți aduci aminte că mai ai și familie. Elena: (obraznică) Am familie! Ica: Și Mitu? El nu are familie? Elena: Locotenent veteran Dumitru Constantinescu nu are familie.

Constanze se trezește. CONSTANZE: Of, ce-am visat. Am visat flori și mulți mulți oameni, drumuri reavene acoperite de brumă, cântece risipite de copii în joacă între falanstere, bătrâni morți ce nu pot să uite și muzica, muzica precum... un băiat. Florile se înroșesc de rușine. FLORILE: Ooo! CONSTANZE: Sunt îndrăgostită. Vai mie, nu știu ce înseamnă. Să-i țin capul în mâini și să-i zâmbesc în ochi o veșnicie! Cortina. 2016 JUNIORUL DĂ STINGEREA (Piesă într-un act) Motto Go down Moses Way down In Egypt land Tell the Pharao Let my people Go. Că credință Nu-i la nime Că credință Nu-i la nime Nu-i la mic Și nu-i la mare Nu-i la-ntreaga Adunare. Colind PERSONAJE Felix, aproximativ 16 ani Copilul Elevi în noapte Un veteran O umbră pitică (Juniorul)

178 Acțiunea se petrece la etajul întai al internatului liceului Energetic din Deva în anul școlar 1997-1998. FELIX: M-am săturat să stau în camera mea de câne și trebuie să mă duc la budă să mă spăl pe dinți, la etajul unu pentru că numai acolo e. Cobor. FELIX: E cam ora nouaă să zicem și se dă stingerea. Am și prieteni la etajul unu, colegi, foști colegi de la Hațeg. E Mati un preten foarte bun de-al meu cu care am fost în clasa. Apoi Gheorghiță, un pocait cu care am fost coleg la unu patru. Băiat foarte bun, un gras. Și mai sunt doi micuți cu care am fost la lucru manual la numaru doi dar daca unul e șmecher și sportiv celălalt e mai slabuț și cuminte. Dar nu-i prea deosebeam. FELIX: Merg în baie chiar vizavi de ușa lu’ Mati și băieții și mai rămân în spălător pentru că sunt trist. FELIX: În spălător mai sunt vreo doi baieți care își spală ciorapii. Eu sunt trist datorită lui Paul și Andrei și uneori datorită lui Dani. Mă simt cam ca Blaxy peste vreo 10 ani. FELIX: Elevii cu ciorapii și periuțele de dinți pleacă. Rămân singur în spălător ca Mihai in Liceenii. Dar sunt doar trist. FELIX: Am o stare tulbure, mă gândesc la toate prostiile posibile. FELIX: Pe coridor se stinge becul și începe să se audă burdă. FELIX: Mă gândesc că poate o să iau iar niște pernoace-n cap pe coridor. FELIX: Mă întreb cum o să ies din baie și o să ajung pe casa scărilor. FELIX: Rămân în spălător. FELIX: După un timp un copil de generală intră în spălător, stă puțin și pleacă. FELIX: Cineva vine repede și stinge becul la vecee. FELIX: Se aud rasete horror. FELIX: Le spun tare dar cu voce mai tremurândă că o să-i spun la profa mea de chimie de la Decebal, Popa, o proastă, care de anul ăla era directoarea Energeticului. FELIX: Nu mai stiu ce se întamplă, ori băieții sting și spălătorul ori ies eu pur și simplu. FELIX: Sar pe mine și încep să mă lovească cu niște pernoace făcute de ei în cap. Eu strig la ei și încep să mă lovească tare, tot mai tare. Aud cum din camere ies alți și alți elevi și vin să-mi dea-n cap. Încerc să-i smulg unuia perna, dar se aduna mai multi și-o recupereaza și dupa aia mă izbesc deznădăjduit. FELIX: Eu îi injur, ei mă bat cu salbaticie. În cap. Totul se petrece în întuneric și tăcere. FELIX: Îmi dau mai multe perne-n cap deodată și cad în cur pe beton sau mozaic sau ce pula mea o fi fost și urlu răgușit ca un mistreț străpuns și hăcuit și nu mai intereseaza ce se întampla cu mine. FELIX: Vine un veteran dintr-o camera dinspre oras și pe partea camerei hateganilor, urla la vânători și îi oprește. FELIX: Toti fug ca niște spiriduși în camerele lor. FELIX: Înainte să mă ridic din stanga camerei colegilor mei, v-am spus cea vizavi de dușuri, budă și spălător cu o singura intrare o umbra mica de care acum pot spune sigur ca era Juniorul, pe care aveam sa-l întalnesc la gratare la Mati în tricou de fotbalist, și care nu mi-a spus nimic, nici el, nici Mati, nici Doge, pocăitul. FELIX: Motivele raman incerte. Psihologia nu poate patrunde atât de profund în psihoza împartașita de toți adolescenții. Cortina 2017 OMUL NU POATE TRĂI FĂRĂ SĂ FACĂ NIMIC (terapie prin creație) Personaje F, 35 de ani, geniu Asperger Editorul, 80 de ani Tatăl, 73 de ani, pensionar Acțiunea se prece la țară în casa părintească în camera mamei moarte. F: APOI AM PLÂNS. DE MULT AM GÂNDURI DE SINUCIDERE. IAR. SUNT AICI CA ÎN ALCATRAZ. MĂ GÂNDEAM AZI CĂ I M DOIN TIME NU ȘTIU SINCER PENTRU CE ȘI CĂ PRIETENII AU FUGIT EXACT CA ÎN BIBLIE. DAR, POT SĂ CEDEZ ȘI SĂ MĂ SINUCID SAU POT SĂ REZIST CA BURUIANA DE KRAMER ȘI SĂ AJUNG UN LEMN ÎMPUȚIT, HÂRȘIT, NEMURITOR. TOȚI VOR ÎNSĂ MÂNTUIRE, TOȚI VREM MÂNTUIRE BUT WHO WILL GET IT? F: ALT LUCRU CE MĂ IRITĂ E CĂ NU POT SĂ-MI PUBLIC CĂRTICELELE. OAMENII AU BANI PENTRU MAȘINI SOFISTICATE ȘI EXCURSII ÎN AUSTRALIA DAR NU PENTRU O CARTE DE POEZIE, NICI NAȚIONALĂ NICI ENGLEZĂ. HAI SĂ MAI DAU UN TELEFON. NECUNOSCUȚII ÎMI RĂSPUND. ȘI NU E VORBA DE BANI CI DE LUPTA PENTRU ROȘU. EDITORUL: Ți-o public eu!!!, care vrei!!!, numai să le dau la cineva să le citească!!!. F: (merg la Tatăl) Tată am să-ți dau o veste bună dar să văd cum să-ți zic!!! TATĂL: No, ce? F: Am sunat pe editorul și mi-a accepat cartea, ambele a spus care vreau eu, dar eu am spus să aleagă el. TATĂL: Mă, tu ești nebun?! TATĂL: Idiotule... TATĂL: Tu ești iresponsabil... TATĂL: Nu ai discernământ... TATĂL: Kitschuri, nu mai știi ce ți-a spus domnul Vlasie? F: DOAMNE, AM URLAT M-AM SUGRUMAT MI-AM SCOS OCHII CU BRICEAGUL ȘI M-AM DAT CU CAPT DE GEAMUL FERESTREI PÂNĂ AM SPART-O ȘI MI-AM TĂIAT JUGULARA. F: PE CÂND MUREAM ÎL AUZEAM PE PORCUL DE TAICĂMEU ȚINÂNDU-MĂ ÎN BRAȚE PLIN DE SÂNGE ȘI PLÂNGÂND TATĂL: Geniule!! Geniule!!! F: Dar am murit, n-am mai putut. De acum s-a mântuit. Apoi a venit salvarea. Dar Ferrucio a murit la naștere. EDITORUL: UN POET CA ISUS DIN NAZARET... Cortina. Piesă într-un act

“Nul ne peut me comprendre. Un seul Parmi ces ivrognes stupides Songea-t-il dans nuits morbides A faire du vin un linceul?” CHARLES BAUDELAIRE

Synopsis: Un sat de oameni preistorici descoperă focul având loc un Holocaust fără precedent, după care supraviețuitorii, datorită nevoii, folosesc mai departe acest fenomen atât de distrugător.

PERSONAJE BEȚIVUL, un bătrân decrepit, pe jumătate chel TELEVIZORUL, alb-negru, cu lămpi BAUDELAIRE, prin vocea lui Florian Pittiș Decor O încăpere destul de întunecoasă a unui apartament de bloc. Încăpere mică, igrasie pe tavan și pe la colțuri. În spate, un pat așezat lângă perete și ușa, închisă. Pe colț, un dulap, lângă fereastră. Lângă fereastră se află Televizorul. În față, o masă pe care se află sticle goale, unele răsturnate, un radio destul de vechi și o Biblie. Bețivul stă la masă, cu fața spre public. BEȚIVUL (destul de cherchelit; citește, cu împleticiri, aplecându-și mult fața de pagină nu are ochelari) ”Pentru ce dormi? Scoală-te și strigă către Dumnezeul tău, poate El își va aduce aminte de noi, ca să nu pierim!” (se oprește, privind lung sticlele de pe masă) S-a-nnoptat! (se ridică, lăsând să-i cadă Biblia din mâini și mege la fereastră) E noapte! Soarele a coborât de mult în Valea Stricății și a stins toate... (tușeșete uscat, aplecându-se mult în față, apoi se șterge la gură, aprinde Televizorul și se așează la masă) TELEVIZORUL (de când este pornit, volumul sunetului scade progresiv, până nu se mai aude deloc) ...viațameasaschimbatîmbucurătornicinumămairecunosccopiiisuntfer icițișisoțulecumnusepoatemaimulțumitmerităaveampreamultămătrea țășinuputeamstabilonmiciorelațiesentimentalăpânăcândamîncercatcr emnademâinicreminacumnumaiammătreațășimipotoferiumeriidreptc onsolareoricuinuștiamcăviațapoatefiatâtdefrumoasăcreeeemiinoocre eeemăăpeeeentruuuuutoooaateeegeeeeneeraaațiiileeeeedelabuniclată ticacumpregăteștetesăvizioneziparteaadouaatelenoveleidesuccesiubir ilevecelieidoarcviztvnoiavemgrijădesufletultăudacăștiicumsenumeșt eactrițaceapareacumpeecranpoțicâștigaunsetcompletdetigăimarcaro manticunaragazșitreibuteliipentrutineșipentrufamiliatasunălanumăru ldepeecranpatrucincipatrucincipatrucincișivei... BEȚIVUL (se uită puțin la Televizor Bețivul și Televizorul vorbesc concomitent) Dumezeu mi-a dat mâini, mi-a dat doi ochi, dar nu mia dat... (aici Bețivul se crsipează și-și cuprinde fruntea cu palmele, după care continuă) Mă lasă să mor de sete și de dor. Mă lasă să mor și să putrezesc, dracului! (furios, locește sticlele care cad de pe masă) Sunt singur... (se uitp prin cameră, vede Biblia pe jos și o ridică citește sărind versete) „Strigat-am către Domnul în strâmtorarea mea, și el m-a auzit din pântecele locuinței morților către El am strigat, și El a luat aminte la glasul meu!... dar Tu ai scos din stricăciune viața mea, Doamne Dumnezeul meu! (pauză) Când se sfâtșea în mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte, și la Tine a ajuns rugăciunea mea, în templul Tău cel sfânt! (se opreește, ca speriat de ceva, se uită atent prin cameră, merge până la ușă și dă să iasă, dar, brusc, se răzgândește și vine iar la masă) Sunt eu. Puteam foarte bine să nu fiu. Să nu fiu nimic. Nimic, înțelegi?! Erau un milion de șanse ca eu să nu exist. Dar, are atâta însemnătate faptul că sunt? Și, dacă sunt, ce sunt? Vechilul tău peste animale? Dar dacă sunt un animal eu însumi? Om? Ce e ăla om?! Să nu-mi vii acum cu aiureli de manual școlar, cum că fac parte din singura specie inteligentă cunoscută, a cătrei trăsătură principală e faptul că gândește, sau mai erudit – raționează. Ce sunt? Vechilul tău peste animale? Dar dacă sunt un animal eu însumi?... Sunt oare poatră, iarbă, foc într-o colibă țigănească? (rătăcit, se uită în jur la sticlele de pe covor, atent, la fiecare în parte Citește, cu împleticiri) „Când se sfârșea în mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte și la Tine a ajuns rugăciunea mea în templul Tău cel sfânt! (pauză) Cei ce slujesc idolilor deșerți disprețuiesc harul Tău.” (este obosit; își șterge fruntea cu mâneca și se lasă pe spătarul scaunului) Plouă... cu găleata ba nu, s-a oprit. Aseară a ploat potopul lui Dumnezeu. Eram la cârciumă, cu băieții, și-mi spunea Sandu, luându-mă pe după gât și gesticulând agitat cu țigara „Ioane, ascultămă pe mine, nu mai e mult! O să ne boteze pe toți. Cu foc! Vin timpurile, Ioane!”; vorbea aprins olteanul, parcă i se și ițea o luminiță în ochii lui tulburi de alcoolic înrăit. Mai dă-l în măsa de bețivan... (făcu un gest de abandonare cu mâna și se lăsă iar cuprins de aomeală) Câdn am început eu să merg la cârciumă? De fapt, când am început eu să beau? Suntem la fel; și tu trebuie să ai pe acolo pe undeva o sticlă, bine-nțeles mai de soi, învelită-n hârtie – să nu bată la ohi. Șase miliarde... ce sunt șase miliade la Calea Lactee?Într-o bună zi, Soarele nostru – adorat de o sumedenie de oameni – o să vină pe pământ întrun carde foc cu hățuri de aur. Mă întreb cum vor fi oamenii pe atunci, ce limbă vor vorbi mă întreb dacă vor mai vorbi... Probabil că, atunci lumea o să poată pleca de pe Pământ și sunt sigur că mulți o să plece însă sunt la fel de sigur că unii vor rămâne, să-l întâmpine când va sosi... (merge la fereastră, pe care o deschide) Când eram școlar aveam un coleg de la orfelinat, care spunea oricui avea chef să-l asculte cum, atunci când va fi el mare, va pleca să-și caute părinții până îi va găsi. Și continua spunând cât de fericiți vor fi până la adânci bătrâneți. Eu îmi caut doar tatăl, de când mă știu, și încă nu l-am găsit... (gânditot, se așează iar la masă, unde stă douăzeci de secunde nemișcat, după care aprinde radioul) BAUDELAIRE, prin vocea lui Florian Pittiș: „...Nu-s înțeles cât de puțin, Din toți bețivii, stând de snoave, Visat-a vreunu-n nopți bolnave Să facă-n giulgiu chiar din vin?”. (tăcere) BEȚIVUL: S-a-nnoptat! Pentru ce dormi? (cortina) Hațeg aprilie 1999 (Rian) CONSTANTINESCU

Habilis

Felix Rian-Constantinescu 2015

FELIX

CAESAR: Nu ți se pare, jupâne Tolstoy, că ni-e mai bine de când am plecat din peșteri? TOLSTOY: Da, sire. Aici în sat mă simt om. Dumnezeu e în liniștea și cântecul satului. CAESAR: Da, tatăl meu Romulus a fost un geniu. TOLSTOY: Genii sunt infinit pe pământ, tați numai 1. CAESAR: Bine, bine, frate. Vrei să ne plimbăm prin for? FĂCĂTOTUL DE MINUNI: Brânză de vaci la fel de bună ca brânza de oaie! Brânză de vaci la fel de bună ca brânza de oaie! Brânză de vaci la fel de bună ca brânza de oaie! Brânză de vaci la fel de bună ca brâ-â-ânza de oa-a-aie! PLATON: Ce e asta? ARISTOTEL: Vestește niște Dumnezei străini. OTHELLO: Oh, iubită Desdemonă. Plec un genunchi tocit în bătălie înaintea ta și mă rog, Muză, să mă crezi că te iubesc. Mă crezi că te iubesc? DESDEMONA: Te cred. OTHELLO: Cine a scris despre înțelepciunea vieții conjugale? Kierkegaard? Swedenborg? Elena: Așezați-vă la locurile voastre. Așezați-vă la locurile voastre. Aheii: Dați vârtos cu berbecele în poarta Palatului! Vom zdrobi până și zidurile, să intrăm cu steagul nostru Minotaur în cetate. ELENA: Alo! Alo! (Închide telefonul) CENACLUL: Vezi, ieșiși la un descântec El începe cu sine și se sfârșește cu sine Unearned suffering is redemptive Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane, Caii sunt sleiți de puteri. PROFESORUL DE MATEMATICĂ: Slab, slab, foarte slab! UMANISTUL: Bine că ești tu gras. ALEXANDRU ANDRIEȘ: Dar toți mergem la fabrici și uzi-i-ne. HAMLET: Vezi toată nebunia asta, Horatio? HORATIO: Ode și Satire, prietene Hamlet, sufletul e o carte de Ode și Satire. RINGO STARR: (Bate dement în baterie) CAESAR: E o urgență. Hai să vedem ce s-a întâmplat. EINSTEIN: Aduc la cunoștința satului o mare descoperire pe care am scrijelit-o pe frunze de nuc. BATJOCORITORUL: De, nuc. Nuc ești tu cu mă-ta. FARFURIDI: Rog, nu-ntrerupeți... EINSTEIN: Strămoșii noștri au observat încă de când stăteam toți în peștera Cioclovina și mergeam să vânăm zimbri cu mâinile goale, de ne întrebăm cum a fost posibil... POPORUL: Nu fără victime, domnilor! TRAHANACHE: Aveți puțintică răbdare. EINSTEIN: ...cum de a fost posibil. Kepler, Paracelsus, Galilei, Newton, chiar și Cristofor Columb și Gagarin, au observat cum vara de la prea marea căldură taigaua sub colții de fier dumnezeiesc ai soarelui ajung la 451 de grade Fahrenheit, se aprind, putând studia prin telescop acest fenomen ciudat, focul. PARTIDUL: Focul! Focul! Focul! Focul! Focul! Focul! Focul! Focul! GORKI: Tovarășe Iosif Vissarionovici, dumneata știi în ce țară trăim? CAESAR: Lumea o ia razna. JUNG: Pshicul e un proces al aparențelor, iubite dictator. VINCENT: Azi am pictat o Biblie desfăcută. GAUGUIN: Eu vreo șaptezeci de tahitene dezbrăcate. LATINUL: Hai să bem! O ȚOAPĂ: Pentru numele lui Dumnezeu, tăceți dracului odată! Vreau să-l văd pe Suliman! PRMUL MINISTRU: Chiar așa. Deviza mea dintotdeauna a fost Iliescu pentru noi a fost Iliescu doi, așa că nu îmi depun candidatura. Nu îmi de-pun candidatura! TOLSTOY: Poporul a înnebunit. CAESAR: Muzica e prea tâmpită. Am să pun să fie arsă. PRISTANDA: Muzica! Muzica! CAESAR: Cuvintele sunt de argint, dar tăcerea e de aur. POPORUL: Vodă! Vodă! Vodă! Vodă! Vodă! Vodă! Vodă! Vodă! CAESAR: Du-te și spune-i că unde a pălmuit boierul a sărutat vodă și că Moldova nu e a noastră, ci a urmașilor noștri și a urmașilor urmașilor noștri. IEPURELE: Vai, ce am întârziat! DINAMO: Pe ei, pe ei, pe ei, pe mama lor! POPORUL: Auu! EINSTEIN: Am reușit să izolez focul și să construiesc o vatră. TIMPUL și VÂNZĂTORUL DE ZIARE: Sfârșitul Timpului, Sfârșitul Timpului, Sfârșitul Timpului, hai ia Apocalipsul, Apocalipsul, A-po-ca-lip-sul! Profesorul de fizică Albert Einstein a făcut o vatră. O să ardem cu toții! O să ardem cu toții! Sfârșitul Timpului, Sfârșitul Timpului, Sfârșitul Timpului, hai ia Apocalipsul, Apocalipsul, A-po-ca-lip-sul! Profesorul de fizică Albert Einstein a făcut o vatră. Omul: Sunt îngrozit. Oama: Mi-e frică. KAZUO ISHIGURO: Never let me go. ELEVA: Vreau să văd focul, domnule profesor. EINSTEIN: Uite, mult prea tânăra. ELEVA: Aha. E ca un izvor. Ori ca o stea în beznă. DIRIGINTA: Ce-i asta o țigară? Fumați? ELEVII: Nu, doamnă dirigintă, mh, mh, e doar un experiment fizic. ROBOȚII: Sfârșitul Timpului! Sfârșitul Timpului, Urlă circuitele, satul a luat foc de la o stea de tutun a unor băieți beți. Invenția Profesorului Einstein. Fizica psihopată. Dă clic pe imagine. SIR PETER USTINOV: Tu, zeiță a Nebuniei, blând Ahenobarbus, Focul clocotește cerul Flăcări ridicându-se până la nori ca urșii Luptându-se sub zidurile cerului Oh, zei din munți și mare, tu, Iovis, din cer Aduceți jertfe curate unuia din mai înalt ca voi Superb ca Orfeu liriotul Oh, văd cum din ochii flăcărilor În nori săbii de foc se înalță străpungându-le Și prima ploaie cade în Pompei, drept Stingând lumea ca un potop de lacrimi. HECUBA: Vai, Troie a mamei mele! Vai! CASSANDRA: Einstein va muri. POPESCU-DUMNEZEU: Ia de aici un pumn, nebuno. SID VICIOUS: Born to lose, born to lose, baby, I’m born to lose. CAESAR: Totul a ars, dragă Tolstoy. TOLSTOY: Frumosul meu sat acum e o ruină. CAESAR: Din teatru a rămas doar arsă pietrăria, compoziție de nebun în tonuri sumbre. TOLSTOY: Stânca e singura ce rămâne. CAESAR: Oamenii sunt morți ori desfigurați pentru totdeauna. Vor mai fi oameni pe pământ? PROFETUL SF: Va veni o zi când oamenii vor fi vindecați și treziți după ce au murit. FELIX: Pupă. MAMA: S-a luat curentul. Aprinde lampa și trage cortina să nu ne mai șpioneze.

Felix Rian Cortina

179 Căcat! (Tragedie într-un act)

bani de ce nu vrei să fii prost? dragule?

FR-C Iureș: O, Beate, știi că te iubesc. Beate: Da, Iureș, știu că mă iubești. Florin Piersic, Jr.: Domnilor sunt și eu pe-aici! Ibsen: Ce-i asta, bătrâne Meșter? Vlad Mugur: Domnule Ibsen, e prima scenă. Prima scenă, domnule Ibsen. Ibsen: Bine, să vedem mai departe. Beate: O, Iureș, știi că te iubesc. Iureș: Da, Beate, știu că mă iubești. Florin Piersic, Jr.: Domnilor, sunt și eu pe-aici! Ibsen: Căcat. Căcat. Vlad Mugur: Domnule Ibsen! Ibsen: Căcat! Treci la ultima scenă. Vlad Mugur: Ultima scenă! Ultima scenă toată lumea. Cinci minute. Florin Piersic, Jr.: O, Iureș, știi că te iubesc. Iureș: Da, Florin, știu că mă iubești. Beate: Domnilor, sunt și eu pe-aici. Ibsen: Căcat. Căcat. Căcat! Căcat! Vlad Mugur: De la prima scenă, tovarăși. Aplauze toată lumea, aplauze!

DRAMĂ ÎN CARE EROUL ESTE ÎNVINS DE O PUTERE SUPERIOARĂ

Felix Gelu Constantinescu

Cortina Sâmbăta în care am murit

Felix Rian-Constantinescu 2015 Dramatis Personae Piticul, tatăl Uriașului Uriașul, fiul Piticului Îngerul Stelele, frumoase trapeziste Copacii Pietrele

Piticul: Nu mai plânge. Piticul: Nu mai plânge. Crezi că o întorci înapoi? Când omul a coborât în pământ, printre cârtițe și safire, e acolo, nu-l mai poți chema. Numai înnebunești și mai rău, copile. Piticul: Hai, mă. Hai la foc la un balmoș. Pădurea e leoarcă asemeni părului de prințesă, cerul senin ca-n Gârleanu și putem citi constelațiile. Bucură-te că nu ți-ai pierdut copilăria. Bucură-te! Piticul: Să știi că dacă nu vii, te bat. Uriașul: După ce că sunt atât de bolnav, trebuie să duc și toată povara de lacrimi a lumii. Stelele: (dansează pe cer) Piticul: Îți place? Piticul: Ce stai așa? Vorbește! Uriașul: Mai îmi dai? Piticul: Nu vezi cât ești? Cât vrei să te faci? Piticul: Știi ce am făcut? Uriașul: Nu Piticul: Am făcut o spadă din boabe de rouă. Am să ți-o dăruiesc mâine. Acum, hai la poarta cimitirului, să dormim. Uriașul: E groaznic la poarta cimitirului. Piticul: Dacă ți-e frică plimbă-te prin pădure și ne vedem dimineață. Copacii: (își schimbă locurile în pădure) Uriașul: Dar multe pietre mai sunt pe deal. Piticul: Ce-ai vrea să fie, dovleci? Uriașul: Piticule? Ce crezi că face acum mama? Piticul: Putrezește. Uriașul: De ce? Piticul: Pentru că oamenii au nevoie de de trandafiri roșii. Uriașul: Uite a mai apărut o stea. Mare, albă la față, frumoasă, îmi zâmbește, mă privește, mă ia de mână... Piticul: Taci! De-asta am omorât-o pe Uriașă. Culcă-te, Uriașule. Pietrele: (își schimbă locul pe deal) Îngerul: (vine lângă Pitic) Piticul: Uriașule. Uriașule. Dă-mi mâna. Dă-mi mâna, copile. Uriașul: Ce-i, Piticule? Piticul: Mor. Mor, Uriașule. Și e adevărat, noi am omorât-o pe Uriașă. Nouă ne-a fost dată o clipă de viață și am făcut din ea o vecie a morții, ca în '43. Uriașul: Vorbești prostii. Iubirea suferă răul. Altcineva a fost, altcineva. Piticul: Cine, Uriașule? Uriașul: Un Uriaș. Piticul: Un Uriaș ca tine și ca ea? Uriașul: Mai mare ca mine, mai mare și mai frumos ca mine. Diavolul. Piticul: Mor, Uriașule. Uriașul: Asta așa e, Piticule. Piticul: Ce vrei să-ți fac? Uriașul: Să-mi dai învățătură, tată. Piticul: Ți-am dat învățătură. După ce mor să iei o scrisoare din gura mea. S-a făcut iar sâmbătă, sâmbăta în care odihna vine ca un înger veșnic. Îngerul: (ia o carte din mâinile Piticului) Uriașul: Ai murit, Piticule. Piticul: Am murit. Uriașul: Ce faci? Piticul: Putrezesc. Uriașul: Unde ești? Piticul: În pământ. Piticul: Citește hârtia, nătântolule. Uriașul: (citește) „Te-am iubit fraiere” (se așază pe pământ. Stelele, Copacii, Pietrele vin toate în spatele lui) Piticul: Azi a murit mama ta. Uriașul: Piticii, ca și Uriașii, mor. Eu, criminalul, trăiesc atât cât pot în noaptea aceasta, iar apoi voi coborî în pământ pentru a ajunge iar la cei pe care i-am pierdut. Voi lua spada de rouă și voi închina întreaga lume la picioarele moarte ale părinților mei, Uriașa și Piticul. Piticul: Pitic, Pitic, da' știi ce pulă mare are, monșer? Împăratul e gol. Nu râde, Cassandra. Uriașul: E sâmbătă. Moartea ne-mpacă pe toți. Piticul: Moartea ne împacă pe toți. Stelele, Copacii, Pietrele: Amin. Cortina Monolog ?+2018 Felix ce faci dragule? ai acum o casă ai unde să stai omule de ce ți-ai închis fraatele în cocină? ce e cu bâta aia în mâna ta? omul prost îl cunoști după floare și omul nebun după bâtă, mitralieră

MOTTO: „Sufletul meu este dezgustat de viaţă! Voi da drum liber

plângerii

mele,

voi

vorbi

în

amărăciunea sufletului meu. (...) Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti lucrarea mâinilor tale şi faci să-ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?” din Cartea Iov

sfinţească în ei acest pământ, iar sabia cu care strămoşii noştri secerau spicele de grâu ne-a pus în mână acest pământ. Toate pământurile acestea sunt ale noastre. Haţegul e ca orice oraş de provincie, dar există şi alte locuri mai curate decât târgul, departe spre sate, undeva în toate părţile în susul K-ului nostru întors de ape ce se întâlnesc prin locurile noastre. Privind în oraş, singurul oraş pentru mine totuşi, văd în cea mai mare parte oameni fără rădăcini, dezrădăcinaţi de vuietul istoriei, smulşi ca nişte buruieni, aduşi de viituri şi rămaşi aici precum nişte arbori aruncaţi de ape în pământurile aparţinătoare oraşului nostru deja dostoievskian, ţinutul care în vremurile vechi era numit Districtul Haţegului, pământ care începe până dincolo de comuna Baru Mare şi se termină puţin dincolo de bisericuţa de jucărie de la Strei-Sângiorgiu pe valea Streiului, şi din partea de dincoace de Porţile de Fier ale Transilvaniei în satul Bucova, satul pădurilor şi până în Vârful Ăl Nalt şi Locul Duduie Pământul şi satele momârlăneşti din dealurile de deasupra aceleiaşi ape a Streiului. Pământurile districtului se termină undeva în dreptul Răchitovei, iar Retezatul e al nostru, asta gândim cu toţii cel puţin. Haţegul face parte din religia mea, ca vinul care nu ştii ce e apă sau sânge şi ca pâinea pe care a rupt-o Cristos ;dacă un război ar face ca în locul Ţării Haţegului să apară un crater cu raza de douăzeci şi cinci-treizeci de kilometri, eu nu aş plecîn Canada ca refugiat ci aş muri pur şi simplu. Mi-ar muri înainte sufletul, iar după aceea mi-ar muri trupul. Pentru mine pământurile acestea sunt tot ce contează. Locurile astea acestea nu au decât trei feluri de cei mai vechi locuitori: momârlanii împrăştiaţi sus pe dealuri de deasupra Streiului până lângă Petroşani, sătenii care am fost noi şi târgoveţii vechi din Haţeg din care ca şi din adevăraţii Arnoteni nu a mai rămas aproape nimic. Dar noi ce suntem cu adevărat de aici, fie şi corcituri, avem o identitate comună care datează de sute şi poate mii de ani, din vremea romanilor, iar în vremurile înainte de cultură nici nu ne numeam pe noi înşine haţegani, cuvântul acesta nu are nici un sens pentru noi, ne numeam săteni, şi pentru noi care cunoaştem lucrurile dintotdeauna Haţegul a fost un pământ al satelor. Suntem un trib şi afară de studenţii care pleacă şi nu se mai întorc ne ţinem unii de alţii chiar şi în această epocă de individualism feroce. Pentru noi orice om de oriunde, din orivce sat, din ţinutul nostru e interesant, pe când străinii, oamenii altor locuri, inima noastră nu e cu ei, sunt făcuţi din alt pământ şi noi ştim că nu există pământ mai curat decât cel măcinat de furtuni sus în munte şi purtat în apele ca nişte izvoare gigantice, ţărâna hrănindu-ne în toate felurile. Puţin mai este să ajungem să mâncăm pământ ca într-un ritual iniţiatic. Cât despre oraş, deşi noi orăşenii suntem fierţi unii de alţii în târgul ăsta lipsit de sens al nostru fiindcă din păcate nu prea avem înţelepciune ca toţi amenii moderni, cu toate acestea toţi avem nişte rădăcini amputate de oameni ori istorie, rădăcini pe care nu am ştiut că trebuie să ni le amintim, toţi am venit de undeva dintr-un sat. Iar satul e ceea ce noi încă ne numim suflet, iar Muntele Retezat e sfânt. Dacă este să primim învăţătură de la Regele Solomon, atunci în oraşul nostru nu merită să povesteşti decât despre zece persoane, cu milă incluzându-te şi pe tine pentru că Dumnezeu spune că un om găseşti doar de-l cauţi într-o mie şi unul a fost Gisli în toată Islanda. Pe aceşti oameni ai lui Solomon trebuie să-i găseşti şi să devii una cu ei, ca în metafizica ortodoxă, iar pe ceilalţi trebuie să-i laşi să te întâlnească şi apoi să-i uiţi pentru că pentru ceilalţi oameni, cei mulţi şi ilizibili, cel mai mare gest de compasiune este să-i uiţi. Majoritatea oamenilor îşi doresc în secret doar să fie uitaţi, fiindcă la gândul acesta suferă mai puţin decât la cel de a fi amintiţi. Doar zece oameni în tot oraşul, cu restul nu merită să-ţi baţi capul fiindcă asemeni lui doctor Zhivago oamenii sunt puţini, iar eu acum devin înţelept precum Columbo, acel alter ego al mamei mele, primul copil al Anei. Deasemenea, un lucru despre adevăr, probleme şi enigme este că nu i se poate face unui calcul de acest fel deodată în întregime. O problemă, fie ea existenţială, de matematică ori sufletească cere timp, trebuie stai în faţa zidului şi să-l împingi cu sufletul, nu după criterii omeneşti de timp ci în ceea ce se numeşte timp cosmic. Nu contează cât de greu e ordinul pe care o primeşti de la Domnul, dacă îl împlineşti o sută de ani sângele ţi se va face lumină. Asemeni uni râu, sufletul poate nărui un munte, dar doar dacă ai răbdare. Eu mă aflu în faţa enigmei sufletului şi enigmei vieţii Anei, dar ştiu că până la sfârşit voi afla răspunsurile fiindcă enigmele există doar pentru a fi descifrate. Deja cunosc de ani de zile faptele în proporţie de 65%, sper ca celelalte 35% să le pot reconstitui ca pe un vas de ceramică într-un muzeu de arheologie, întâmpin câteva mistere aparent insondabile ca orice pionier, ca ultimul pionier ce sunt, iar problema numărul 1 care trebuie elucidată în această carte este ce a simţit, ce a putut să simtă la faptul că fostul ei ortac, activistul Roman Ioan împreună cu a doua lui soţie Roman Maria nu i-au spus toată viaţa copilului Anei, Roman Adrian, că ea Ana e mama lui. Venind de la Călan, unchiul Adrian nu avea să afle decât la înmormântare, de la vecine, în ziua de 4 octombrie 1973, că cea despre care a crezut mereu că e doar mama sorei sale Valerica este întradevăr şi mama lui. Aceasta este o taină a sufletului pe care doar sufletul o poate dezghioca. Haţeg Iunie 2012 Felix Gelu Constantinescu I O MUNCITOARE „Luminaţii plâng chiar dacă ar plânge numai pentru cei întunecaţi.” VICTOR HUGO

Cuvânt de autor

E adevărat Haţegul ăsta al nostru este o băltoacă, dar cât îi de frumos să stai ca Eminescu lângă trestii cu un fir de iarbă-ntre dinţi să priveşti pe cer şi să nu te gândeşti la nimic în mirosul de mocirlă fermentată în soarele încununat cu pene rupte din îngeri, nici un New York nu-ţi poate oferi aşa ceva, nici măcar Ierusalimul deicidului, piatra unghiulară din piramida sacră a lumii. Acolo există gigantice blocuri turn ori concerte pentru pian din piatră zidită cine ştie când, dar ce trăiesc eu putând să-l numesc şi cu ochii închişi e pământul, cel mai important lucru pentru noi. Iar noi oamenii acestor grohotişuri suntem tot din pământ. Totuşi pământul hăţagurilor este pământ sfânt. Este pământ sfânt ca insula Iona, ca ţărâna Rusiei, ca tot Estados Unidos. Haţegul este sfânt şi azi deja Haţegul se întinde din Canada până în Rotterdam şi Hiroshima. Bârna de Bronz a lui Brâncuşi, Universitatea din Uppsala, poarta catedralei din Wittenberg şi toate mormintele papilor veghează acest pământ. Noi cei ce credem în acest pământ suntem zimbri ce ne retragem în istorisirile trecutului, în basme pe care oamenii aleg să le uite cu mult înainte de a se îmbolnăvi de Alzheimer. Suntem Nimeni, dar precum primele naţiuni noi suntem pământul acesta, pământul acesta suntem noi, pământul acesta e al nostru încă, noi suntem vocea pământului acesta. Cei care ne-au dat viaţă prin cuvânt cu două mii de solstiţii de iarnă în urmă, au lăsat înainte de a muri pe D-zeu să

Ce mi s-a spus dintotdeauna e că în ziua de 11 mai 1928, Dumnezeu s-o aplecat deasupra Livadiei şi a făcut un copil pentru un ţăran livedean numit Băltean Ioan şi al muierii lui numite Eva. 1927, când a căpătat viaţă Anişca , a fost numit în lume anul Clarei Bow, dar străbunicii mei erau oameni simpli dintr-un sat ca o stână lângă un râu avâd în casa lor o familie parcă neschimbată de sute de ani aici în Livadia unde aceeaşi apă curge spartă în cioburi pe pietre. Copilul, numit Anişca a fost născut pe Retezat, piramida acestor locuri cioplită nu ştim când de o sabie de lumină, unde mama ei urcase ca să se adăpstească de un potop, acolo născuse singură printre oile ce urcaseră cu mieii pustinte de furtună şi n-a fost nimeni s-o ajute să nască, doar Maica Domnului. Doamna Noastră Maria, a Imaculatei Concepţiuni, i-a fost moaşă femeii la naştere. Pe acolo, la Livadia, prin părţile Streiului, cum satul e chiar sub coasta marelui deal împădurit iar pământul e puţin între râu şi coasta împădurită şi plin de bolovani, încât pe acolo oamenii din sat erau cam toţi ciobani, păstori şi păcurari. Cu căciula de miel în cap, cu cojocul miţos în spate trei anotimpuri pe an, cu boata-n mână şi fluierul de lemn înnegrit de fumul focurilor ciobăneşti în munţi înfipt în brâul de piele unde era şi briceaga cu care cei mai cuminţi, ca fetele mari cum sunt şi eu îşi trăiau brânza, iar cei cu argint viu în urechi ajungeau şi să-şi rezolve neînţelegerile cu alţi tineri tari şi proşti asemeni lor, de prea multe mândre risispite prin satele din valea Retezatului de nu le mai puteau ţine socoteala dreaptă sau de prea multă băutură de nu mai puteau vorbi omeneşte. Dar livedencele îs femei vrednice ca sicilienele, poate doar satul Paroş să fie mai ceva, dar ăla îi sat vechi domnesc, ai familiei Băsărabă de juma de sat, strămoşi ai familiei domnitoare a Basarabilor care a întemeiat Ţara Românească a lui Mihai Eminescu şi a cui a mai fost. Oricum deşi livedenii au multe calităţi de le mai lipseşte una să facă suta cum spunea Cilibi Moise, îs iuţi, oameni iuţi la fire, iuţi şi vijelioşi cei mai mulţi, ca apele Streiului din care beau apă.

180 Cei care trăim aici prin părţile astea ale noastre ştim că fiecare sat are o batjocură, iar satul Livadiei de Coastă îşi are şi el batjocura lui. Din vremuri se spune că trei livedeni beţi întorcându-se noaptea-n sat au vrut să scoată Luna dintr-o baltă pân-au căzut grămadă de-au văzut că Luna-i pe cer. De sute de ani poate oamenii le strigă livedenilor: -Tri, mă, tri că Luna-i sus! Şi pentru o glumă atât de nevinovată aruncată totuşi ca o batjocură, livedenii aruncau cu bolovanul în fereastra trenului după ce coborau din personal la Livadia ca răspuns la batjocura amintită de navetiştii feroviari. Sat vechi de grăniceri cum e, livedenii nu stau la tocmeală, iar weltanschauung-ul livedean nu e lucru de joacă, iar sufletul lor a asemeni unui măr mocănesc, tare ca un bolovan şi parfumat ca un sân de femeie de reuşeşti să-l sfarmi cu buzele. Bunicul dinspre mamă al Anei era un cioban numit Petru sau Ioan care avea doi fraţi Ioan şi Pavel, sau Petru şi Pavel. Toţi erau trei fraţi ciobani ce plecau la munte cu oile primăvara de veneau înapoi în sfârşit de toamnă, venind călcând cu o demnitate ţărănească pierdută azi în cea mai mare parte. Mâncau brânza sărată de oaie cu roşii din grădinile îngrădite ţinute de neveste, cu slănina vreunui porc gras ca un pachet de unt ţinut tot anul pe lângă casă, mâncau sloi, carnea de oaie făcută nojite păstrată peste ani în grăsime de oaie, cu mămăligă şi murături. Lapte de vaci, din cireada vacilor ţinute în sat, tot feluri de păsări domestice, puţin vânat şi produsele obişnuite date de pământ în satele de ţărani dinspre Haţeg pe care le primeau pe bani sau la schimb. Bani primeau în mare parte de la un israelit din Baru, care le cumpăra carnea de oaie şi vită, de pasăre, cu brânza şi ce mai aveau de vândut la cârciuma ce o ţinea acolo, cea mai mare cârciumă din părţile acelea ca un fel de supermarket şi măcelărie la nivelul acelor vremuri, venind la el diferite feluri de ţărani să-şi vândă sau să-şi schimbe mărfurile şi bineînţeles să cumpere minunăţiile nemţeşti de la oraş, gaz, zahăr şi tutun. Probabil că e o afacere ce datează din vremuri mai vechi, fiindă aşa s-a ajuns şi la numele satului şi apoi al comunei; Baru Mare, în maghiară Nagy Bár, înseamnă „băcănia mare”. Familia Anei a trăit în acelaşi sat de mai multe sute de ani fiind atestaţi ca nemeşi cu numele de familie în „satul nobil” într-o diplomă de proprietate al principelui Albei Iulia la 1670 şi cu strămoşi aşa numiţi „nobili” atestaţi în sat înainte de anul 1500. În acele vremuri mai mult decât tulburi, nobil putea ajunge oricine de distingea în războaie, de altfel aşa au ajuns nobili şi Cândeştii şi poate şi mai târziu urgisita familie Băsărabă din Paroş. Mai târziu, într-o cu totul alt status quo, nemeşii erau în acelaţi timp, ţărani, nobili vechi români din generaţiile lui Iancu de Hunedoara şi nobili noi colaboraţionişti cu pajura austriacă care a înnobilat satul Livadia în întregime. Ţin să menţionez că înainte de rescrierea comunistă a istoriei în care paginile manualelor şcolare au fost scrise cu inima lui Stalin, acea lopată magnifică, înainte de aceasta Transilvania era plină de nobili de toate naţiile şi mărimile şi parţial încă mai e, încă mai sunt oameni care îşi mai amintesc propriile origini, cele mai viteze şi importante în districtul fiind – situate la poli opuşi – familiile Kendeffi şi Kenderessy de care a auzit toată lumea pe de-o parte şi legendara familie Băsărabă de care nu a auzit nimeni, pe de cealaltă. Cu cinci sute de ani în urmă atât familia cnejilor Cânde cât şi familia cnejilor Băsărabă au foşti puşi în faţa aceloraşi două opţiuni. Dacă familia Kendeffi ar fi făcut altă alegere acum ar fi avut destinul familiei Băsărabă, iar reciproca este valabilă deasemenea, dacă familia Băsărabă din Paroş ar fi ales diferit ar fi putut avea destinul Kendeffilor şi toată lumea de oriunde sunt blazoane să ştie de ei deja de sute de ani. Blazonul familie Kendeffi este prezent şi în arborele genealorgic al Casei de Windsor, familia Reginei, iar familia Băsărabă sunt doar jumătate din satul Paroş al judeţului Hunedoara care ştiu şi despre care ştim că sunt cei mai mari cneji ca măreţie din tot districtul şi cine ştie poate de oriunde românii au avut cneji. Şi unii şi alţii au fost eroi în războaiele vechi ale creştinătăţii, în campaniile îmoptriva otomanilor ale militarului Iancu de Hunedoara, dar saga familiei Kendeffi e doar glorioasă pe când destinul paroşenilor Băsărabă care acum cinci sute de ani au fost aleşi să fie consideraţi ortodocşi mai departe şi totodată ţărani de coroana ungară e sublim. Şi pe de altă parte ce mai rămâne din Don Quijote când i se ia calul? Nobililor care nu acceptau să treacă la catolicism li se lua dreptul la blazon, dreptul de a avea cal şi de a purta arme. Şi astfel cnejii Băsărabă din Paroş au devenit ţăranii Băsărabă din Paroş, dar noi toţi ştim că sunt cei mai tari. Şi chiar şi numele satului le reflectă cumva alegerea făcută în urmă cu jumătate de mileniu, cum spunea tatăl meu profesorul, pronunţia maghiară stâlcită de la „păroşi”, pentru că în trecut toţi bărbaţii ortodocşi purtau barbă. Ca un om care am cercetat de mult timp cu atenţie pot spune că dacă e un loc care poate fi considerat Mekka ţinutului nostru lăsând la o parte cele două altare medievale şi Mormântul Sfântului care are tendinţa de a deveni obiectiv supus comerţului, fie el şi religios, atunci acesta nu poate fi decât satul Paroş şi spun aceasta în situaţia în care nu pot fi acuzat de lipsă de obiectivitate. Nici eu nici Livadia mea, nici Haţegul, nu au nimic nici în clin nici în mânecă, nu au nimic comun cu satul Paroş. Pe foştii cneji Băsărabă din Paroş iam întâlnit pe strado şi în cărţile de istorie, iar apoi mi-au răsărit în credinţă fiindcă şi eu sunt doar un ţăran cum îmi spuneau colegii de clasă la orsaşul cel mare, marea metropolă Deva. Nu, nemeşii livedeni nu au fost nimic atât extraordinar. Ma târziu, cum am ma spus, find locuitri ai unui sat grăniceresc livedenii au apărat pe rând graniţele principatului Transilvaniei, ale Imperiului Austriei şi ale AustroUngariei de turcii de dincolo de munţi, până au întors frontul luptând de partea românilor din Regat în Primul Război Mondial. Aşa cum a fost Primul Război Mondal a fost cel ma crud pe care l-au avut de dus românii, un război fratricid, şi pentru că ş români sunt oamen cu adevărat nu a putut avea decât o sngură mântuire. Ş în plus Regele Ferdinand ne-a dat pământ, tre iugăre la fecare soldat ardelean care a luptat de partea Regatului României. Fiind probabil mic nobili, oameni care s-au remarcat cumva în luptele lui Iancu de Hunedoara cel care a ridicat întreaga zonă, unele sate primind permsiunea să facă biserici de piatră aparţnând legii creştinilor falşi cum erau numiţi de Papă, „oameni nobili” înainte de statornicirea şi întărirea posesiunilor ungare pe pământul rumânilor unt cu Oltenia lui Bărbat şi Litovoi, cu un statut incert după 1500 când toate felurile de nobili pentru a fi pe mai departe recunoscuţi au fost siliţi să treacă de ortodoxie la catolicism – ce a acceptat să facă familia cnejilor Cândea şi nu a făcut până astăzi familia foştlor cneji Băsărabă -, iar mai târziu, odată cu greco-catolicismul implementat de austrieci întregul sat Livadia a devenit în acelaşi timp sat nemeşesc, adică sat în care toţi locuiitori erau numiţi nobili deşi erau doar nişte ţărani care primiseră unele pământuri şi privilegii nesemnificative în plus şi sat greco-catolic, sat de supuşi austrieci cum am fost noi pe toată perioada habsburgică, deci ceva ce poate fi numit satul nobil greco-catolic românesc supus austriac Livadia. Probabil că noi am fost opusul satelor de pe malul drept al Râului Mare: Valea Dâljii al preotului nobil Stoica martirizat de pârcălabul de Haţeg, deasemenea român, unul din Cândeşti pe vremea când aceştia încă nu se maghiarizaseră, satul de daci get-beget studiaţi exhaustiv în anii '50 de Academie Clopotiva şi râudemorenii ai cneazului-călugăr Nicodim care a făcut bisericuţa de piatră cu altar fortifcat de sub Cetatea Colţulului şi deasemenea opusul satelor din sus de sub munte, de pe cele două ape, Râul Mic şi Râul Alb, sate la fel de ortodoxe ca duruitul ploii pe toacă. A fost o viaţă frumoasă, timp de sute şi sute de ani. Noi, ţăranii noştri vindeau lână şi brânză, lapte de vacă şi carne de oaie şi de vită pe grâu, cucuruz şi cartofi şi cu porcul din ogradă trecea iarna binecuvântată cu luna celor cinci sărbători. Când era vară fetele mari purtau ii ce te-mbătau cu miros de busioc şi de măr, iar iarna încălţau opinci şi ghete ca la târg la Pui şi nu era nimc mai frumos ca ele în tot pământul. Stăteau seara lângă Strei la poveşti şi erau aşa de frumoase de nu se putea apropia nimeni de ele, nu erau cu nimic mai prejos decât domnişoarele de la târg care purtau rochii de stofă tot anul şi ştiau să cânte la pian, iar cine n-o primit gură de la o ţărancă o trăit deegeaba poate. Pe uliţa numită La Cazarme, bătrânii stăteau cu ochi orbi de copii aşezaţi pe băncuţele de lemn roase de vreme, râzând la

câte-o glumă veche, din tinereţe, cu dinţi ştirbi tot ca de copii, stăteau la basne şi şi-o aminteau pe Prinţesă, pe Sissy a Austriei noastre. Atunci în 1928 Anişca s-a născut în ţara profesorului Miroiu şi a stelei sale, într-o vreme în care era o minunăţie fii ţăran, îţi îngropai faţa-n smântână ca viţelul sugând la maică-sa, de cei mai mulţi ţărani, cei simpli la suflet mai ales, îşi şi doreau să rămână aşa, îngropaţ sufleteşte până la genunchi în pământul lor, până în vecii vecilor, ori măcar până în ziua de apoi. Sătenii din sus de pe Strei nu aveau mult pământ, dar tot se merita dacă ţinai oi şi vite. Pământul ce-l aveau îl aveau de la Rege, care le dăduse câte un ogor pentru că au luptat în bătaia cea mare. S-or dus, i-or vândut şi pe austrieci şi pe unguri şi-or fost ca argaţii răzvrătiţi împotriva stăpânilor, ce urăsc şi spun că dispreţuiesc stăpânii mai mult şi în zi de azi şi apoi au avut pământul lor. Ce spun toţi în jurul nostru în ţările vecine, curve românski, românu-i curvă, şi nemţii şi austriecii, şi ruşii şi ăialalţi slavi, dar şi o curvă nu este astfel pur şi simplu, viaţa o dezumanizează ca în romanele lui Tolstoi, nu e vina ei, pe noi pe român cine să ne mai înţeleagă? Poate doar francezii, englezii şi americanii. Abia după ce or murit or avut pământul lor, despre care dascălii lor puţini şi adevăraţi ca Mandela, le spuneau că e al lor de drept de mii de ani, pământul lor, bolovănos şi plin de steiuri cum sunt şi sufletele lor de săteni de sub prăvălişul dealului împădurit care mai lua foc câteodată de-l bătea vântul iute de pe strei de ardea câte o coastă întreagă numai o flacără de schelălăiau lupii îngroziţi căutând un luminiş, un pârleaz prin flăcări pe unde să fugă, şi ursul îşi rdica labele spre cer de mormăia Crezul ca popa din satele momârlăneşti. Pe acolo pe valea Streiului vântul aprinde ogoarele înainte de secere, satul şi chiar biserica o tot ars timp de veacuri până or făcut una de piatră să n-o mai ardă nici focul şi să nu fie nici ei mai prejos de sătenii de la Ponor sau Pui. Tot pământul de la Bulz în sus pe Strei până înainte de Petroşani şi în jos până dncolo de Haţeg era al nostru al oamenilor, mai ales atunci în anii după ce românii s-au adunat aproape toţi la un loc de-or făcut pământul roată cum or mai făcut-o cu trei sute de ani înainte, iar în cer deasupra de Pui şi Baru norii se spărgeau unii de alţii amestecându-se asemeni boţurilor de mămăligă. De Paşti se-nghesuia tot satul în biserica cu icoane înrămate şi văruită cu model ca o casă de locuit, sempărtăşeau cu pască şi cântau fetele mari: „Ce folos, ce folos, vrednic fără de Christos?” Tăiau lemne de la pădurea lor şi făceau crucile în cimitiri şi făceau bărci pentru copiii care plecau de mici, să treacă peste Strei la Dumnezău şi pentru mamele care plecau de să prăbuşea peste oameni şi peste fete un munte de piatră crăpată de trăsnete în Retezat. Constantinescu Felix-Gelu 15 Martie 2017 • PATRONUL CĂCĂNARILOR Iulian: (cântă la chitară) „Stau la geam În orașul cel mare Văd venind o căruță cu cai Unu-i alb altu-i negru Și-mi pare Că ei sunt unul rai altul iad” (începe să screme tot cântând la chitară)

1, Antigona și William Shakespeare Mit dramatic Sophocles, cu un papirus în brațe Citește, Se spune că după ce a fost încuiată în peștera Tebei, Antigona s-a rugat! Un duh nevăzut a apărut și a ajutat-o să-și dezlege lanțurile de la glezne! {tăcere} Se spune că - înainte de moarte - cernica Antigona a dansat în muzica râului - cu giuvaericale la picioare. Cortina 2, Confesiunea lui Don Carlos în fața Marelui Inchizitor Tragedie la doua replici / Don Carlos, kennigar, dupa – în patul meu ud – obisnuiesc sa-mi duc mana de doua trei ori in par În cabinetul preotului se face rumoare. Don Carlos, și mai înstelat, ca si cum as atinge niste spice pline - negre de ploi și chihlimbar Cortina 3, Dialog clujean Rux: -De ce vb. în șoaptă? Felix: -Fetele sunt nebune... 4, Ideograma ț aka poporul român Cea mai ciudată scriptură din lume E vorba de un proiect de sculptură macro ca însemnătate, nu nu în dimensiuni neapărat, ceva ce să rivalizeze cu însuși tutankhamonul de aur. Avem un crucifix polimorf - o ideogramă unică în metal pornind de la de forma literei unciale ț, în care codița ț-ului e un craniu-suflet rădăcină și un mormânt-cruce de marmură albă cu fotografie alb/negru, trunchiul prelung și îngenunchiat ușor al crucii poartă o cunună căzăcească la întretăierea brațelor axăi, cu cele trei brațe din cunună fiind Altcineva, Eli, Blak Lady și sus mama cu o cușmă în care se vede oglindit în bronz chipul de ghioc uriaș al Anișcăi pe patul de moarte între 1 și 4 octombrie 1973, ziua îngropării! 5, Miting Internațional în sat (tragedie fanariotă, 1953)

Vai ce căcare am în mine. Felix Rian Constantinescu (în juru-i e un spațiu gol) E bine să te caci. Omul care se cacă înseamnă că are ce mânca. Io când mă cac îs fericit. Străinul: Ce faci aici?

Motto, Ucigașii pleacă-n Spania & Cronicarii tout fără șalvarii... doar cu pâslarii, măicuță!! m Gândirea nouă, Jurnalului lui Mircea Eliade / & Danei Internațional prosonyc,

Iulian: Mă cac! Vă deranjează? Loco, Constantinopolul rocknroll de azi, +2021, i Străinul: Nu. Iulian: Da' cine sunteți, domnule? Străinul: Eu sunt proprietarul. Tinere, stai aici, cacă-te. Ai multe otrăvuri adunate în tine. Când termini am să vin pe la tine. Iulian: Să trăiți. Străinul: Am vorbit cu doi oameni despre tine. Tu ești patronul căcănarilor. (Străinul pleacă. Iulian începe să se screme iar) Iulian: „Tropa trop Prin oraș Șchiopătatul Galop Un țăran Și doi cai Tropa trop.” (Cortina) 5 comentarii Îmi place Vezi mai multe reacţii Comentează Distribuie Vezi tot

CUPRINS Citiți prospectul (Commedia live) + Domnișoara Casandra (Tragedie scurtă) Eriniile (moment drgamatic) Moartea unui erou (dramă) Constanze (schiță dramatică) Juniorul dă stingerea (Piesă într-un act) Piesă într-un act + Habilis Căcat Sambata in care am murit {2015+} Monolog DRAMĂ ÎN CARE EROUL ESTE ÎNVINS DE O PUTERE SUPERIOARĂ Constantinescu Felix-Gelu 15 Martie 2017 • PATRONUL CĂCĂNARILOR SFÂRȘIT ii, Șamanism scurt în Noua Anglie (a doua culegere de teatru felicsian) Felix Rian Constantinescu 2020+

1, Cel mai ușor e să mergi în Iad 2, Întâlnire cu Augustin Buzura, cabinet ambulator Psihiatrie HD Personaje Felix, F Personajul pluribus, Internet Antifonul personaj, Robot Animale, figuranți, oameni, decor pentru commediadelarte, mama încă moartă, tatăl încă viu, Înger cu Maria, piețe și catedrale, psihiatrul Augustin Buzura, Ion Gheorghe Maurăr în texte normale, Secret militar. 1, Cel mai ușor e să mergi în Iad F, brother?! Internet, Bună ziua, salut, intră, ceau, ce mai zici, omu? ma man? Robot, Iaca... F, Știti, doamnă, eu sufăr de boli!! în fiecare zi mai apare un beteșug ș am îmbătrânit, moș, dar cred că boala e un lucru demonic, domnișoară Mona!! Bolnav! Internet, Cum ești, F? F, Bolnav,... Robot, Cum, cum? F, Iaca... F, merge în piața Sofiei unde își ține vestitul monolog, Buzurici, iată-m-aici, din grămada de furinici unde e zâna cu vaci unde merge om la oi doi bunici clopot d-arnici copiii dorm în opinci câte am văzut mai frate ți le povestească mama toate am văzut orfani de mamă ș-am văzut și palma lată mi-au vorbit Roboți cu suflet Internetul mi-a dat cuget Io statua cea mai bleagă caut om să mă+nțeleagă

181 când oamenii or norozit și piesa s-o isprăvit Miting international în sat Trece Pruncul lui Pilat eu trebuie să merg Iară! la troianul lui Secară am fost în Iarnă și Vară dar când cade bruma eară ăsta+i primul episod sufletul muri nărod. / 2, Întâlnire cu Augustin Buzura, cabinet ambulator Psihiatrie HD Augustin Buzura, psihiatrul scriitor, Te ascult, bos Robot, Râde șchioapa și Mătușa că eu m-am jucat cu ușa ba râde și tot spitale că mie îmi place Chrestus ș+Anale!! Augustin Bucura, pshiatru No, acuma te-ai calmat? Dă-i în fras și Dumnezeu. Nu-ți mai cere scuze în fața societății & oamenilor pentru boala ta. Everything but the girl, kidd. Uite aci rețeta pentru creeraș. Sănătate. F, Obliged!! m Doamne ajută! Internet, the viruses of xxth xxith century, rabies, spanish flu, poliomielitis, malaria, ebola, hiv sida, covid are not manplanned but a ressult of 130 years antibiotics policy, viruses are latent in nature and evolve quickly god forbid you not do the biblia, menscjh, + m , 6 Animale, figuranți, oameni, decor pentru commediadelarte, mama încă moartă, tatăl încă viu, Înger cu Maria, piețe și catedrale, psihiatrul Augustin Buzura, Ion Gheorghe Maurăr în texte normale, Secret militar, Radioul englez. +Nu știu, frate! Psihiatrul AB, Felix, ține minte Biblia, mama, are milă de tine orice ar fi, Doctor Faustus, Faust, te reeducă! Cortina. Păclișa, HD CFelix februarie 11, 2021 6, Securistul de la poarta Țvetaevăi micromonolog

Toate stelele cerului de după Ursa Mare Și toată pulberea Pământului Din drumul tău Am cum se spune și a ieșit rău din toate părțile Autismul m-a călăuzit bine spre Abjecție bine Așa să fie. Viețuiesc în comunitatea cat. Casa Mariei de pe Strada Femeilor locuită de Sfinte și Proaste fiindcă oamenii sunt duși la Cimitir de ani de zile bătrâni sau tineri ori Copii cu Brazi ori Țigări arse în toamnă lângă Cruci stropite cu Bere sau vin cred că îmi putrezește fața Femeile tac și muncesc singuratice ca Vrăbiile mute în ploaia din Heman aceasta e o Poezie spre sănătate Noaptea se lasă ca o cortină de fier ascuns în munte în sat Unde e Magda Isanos?! În casă e un frig de-mi crapă măduva în rădăcinile oaselor Viața va trece peste week-end ca o durere de măsele Mă rog la Univerternet pentru Stea Cine va mai muri în Seara de Ajun? Voi lăsa o urmă adâncă a spus Prorocița Ca un munte zidit în mare Ca un intelectual aruncat în noroi și ocări Sofist scurtcircuitat în realitatea virtuală și pe drum pentru bani pătați de sânge; Orbesc de muncă insalubră și fără roade! Un om și-a pierdut viața... Un om și-a pierdut viața... Zip code 27 Eu sunt prea sărac de păcătos ca să mă căsătoresc! –Amin. Păclișa, Hunedoara 2 oct. 2020 8, Strainele {Lecție de E-clasă în patru acte} Felix Rian Constantinescu 2020 Personaje Spiritul lui Fl. Pittiș Șerban Foarță Piramida pictată Mircea Baniciu aka Mircea Corul Lumini, Întunecare, tăcere, Adevăr Actul I La moartea lui Mircea {un cimitir marin} Corul Acum cu tristețe să ne rugăm în adăpostul tăcerii!

M. Ț. , gânditoare M-am înecat cu o bucată de cârnat, dar ridicându-mă de la taburetul unde îmi iau masa, lângă patul mamei, m-am dus lângă fereastră să privesc ceva ce m-a atras, pajiștea de după și de sub nucii și linia de plopi spre Graf Pogany, ca o riglă de lemn zimțat de școlar, dar deodată ca din nimic apare El, singurul cetățean aproape din toată colonia de pe câmpul cu bauxită, îi privesc amuzată pălăriuța albă, și - distrată - mă opresc să-l privesc, urmând să-mi continuu după dispariția dumnealui reveria bucolică la mijloc de sat, când deodată văd că dispare sub gardul nostru pentru a nu mai apărea vreodată. Îl aștept curioasă ca o pisică educată mai mult decât smotocită, iar securistul nostru nu mai apare, așa că în timp ce simt arsura după oasele pieptului spre inimă, in mine, ca un ciob de lut antic tocit de ploi, privesc iar pata de spațiu naiv de după portocali gândindu-mă la muștruluiala ce o primesc de dimineața cu primele picături de valeriană, până noaptea târziu, când mă pun într-un somn de bătrână chinuită și renunț, disperată, tristă, eviscerată, îndurerată, plecând de la fereștile beethoveniene, lăsând omul să-și exercite meseria ciudată, mă simt ca Samuel Coleridge poetul capodoperelor ratate!

Piramida pictată Să tăcem în această familială Întunecare.

Cortina

Adevărul Pâlpâind prin apă mă încumet în acești zori oceanici să vă mărturisesc păcatele mele; Rugați-vă pentru mine! rugați-vă pentru mine, rugați-vă pentru mine.

Mircea, mort Mă duc la mare și îți aduc duclciuri și un bmx. Spiritul lui Fl. Pittiș Da. Șerban Foarță Hau, hai, să plângem străinele femeile adunate la poarta noastră strânse ca mirul în poală în bătătura noastră să le plângem ca Nichita Stănescu și ceilalți Patriarhi hai să întrebăm Adevărul în această tristă zi. Toți Hai, hai, Haidem!

Răstignit! {cortina} Actul al II-lea Privire rănită (Albastru) Spiritul lui Fl. Pittiș, întunecat O, Antigonă, tu, Agripină, mamă de ce mi-ai ales această iesle, sălaș, de ce nu m-ai ucis în pântece, privindu-mă cu drag, în Infernul ce nu se va sfârși decât la moarte a mea și a poporului meu de Copii neiubiți și răniți părăsiți înainte de naștere: în acest veac al nebuniei, sociale! Corul, teribil și mut! Șerban Foarță Să intrăm în câmpurile de primăvară în ceasul de lumină să nu întrerupem durerea să ne rugăm! În Piramida pictată se aude un cântec folcloric. Mircea Baniciu Eu și nimeni afară de mine cunosc cărările apei și tăcerea Lunei În ger! Întunecare Să ne mâncăm Copiii, să ne mâncăm Copiii pământ suntem și în pământ ne întoarcem, să mâncăm pământ, moaște și pământ sfânt... Corul Lumini, Întunecare, tăcere, Adevăr Lumini, Întunecare, tăcere, Adevăr Lumini, Întunecare, tăcere, Adevăr Lumini, Întunecare, tăcere, Adevăr Lumini, Întunecare, tăcere, Adevăr Lumini, Întunecare, tăcere, Adevăr Lumini, Întunecare, tăcere, Adevăr Lumini, Întunecare, tăcere, Adevăr Spiritul lui Fl. Pittiș, monolog! Auzi tu florile pocnind cu gloanțe în fronturi urbane, când galbenul e galben și roșul, roșu, când în abisuri îți întâlnești frații îngropați de vii în nisip, și o biserică albă ca cerul veghează Crăișorul Copiilor, fiecare amintire, un soldat inamic, fiecare piatră, un căpătâi, crucile, cântece, Copilăria, o născută în durere utopie, când apropierea morții, a lui Dumnezeu, ca Frumoasa și bestia, azi te iert și mărșălui mai departe! Toți, în ecouri Îl iartă - îl iartă - îl iartă, - ÎL IARTĂ! {cortina} Actul al III-lea Strainele Spiritul lui Fl. Pittiș, la telefon Încerc să aterizez, dar acum pe Lumină, văd că sunt înconjurat de Copii ca niște Pinguini în radar văd că toată Antarctida e plină de asemenea Ființe mamă, ce să fac acum? Șerban Foarță, gândind Nu-s fericit de treaba asta! tăcerea, vizitează Piramida pictată uitându-se la ziduri

7, Strada Femeilor

PIETRO {plângând cu o bucată de pâine în mâini}: Am zis să scriu și eu un poem feminist Poate ultimul poem scris cu ambele brațe Ca drujbiștii sau învățătorul elev în negrul dimineții de țară din Hunedoara venit de pe front fără mâna dreaptă al lui Sântimbreanu Să-mi schimb terminația și să devin Dunărea la Giurgiu în soarele raialei Otomane Dedicație țesută în covorul sacru de la Ada Kale Lui Pușkin și lui Gogol! Să mi-l scot din vaginul nevăzut interior și să iau și eu un Nobel ca Doris Lessing Să le iau fața cu talia mea la toate târfele triste ale lui G G Marquez Să îmi expun estrogenul furtunii Și în sculpturalitatea mooreiana a Maternității sufletului meu Să ofer absoluția bunicii pentru diamantul Ni-Koh-diim De la rulmentul craniului meu încă înzăpezit ca Pasul Vâlcanului și Pasul Piticului Și să le zic femeilor încă troiene, danaide, stupide! degeaba scrieți poezie Eu sunt matrița mama voastră via appia pe care ați părăsit-o încă din copilărie pentru niște aviatori proști tractoriști tanchiști ivrognes Cum spunea un medic hopper mort Old Fezziwig! You fuck with Fame?! But don't fuck with FAME! Să simt stelele constelațiilor palpitându-mi vii în pântec Să le fac de rușine pe toate proastele cu doctorat care nu știu ce-i aia recunoștință, iertare sau noblețe ori mai degrabă încă nu au voie să știe Supuși austrieci fără cuvânt în biserici Și ca orice bolnav de sida mă bucur că nu mă ierți că așa va fi mântuire but I am true sorry, it’s awful! Și mai dă-le-n fras pe toate poetele cu carnet de membru la Securitate Nu-s o lesbiană proastă Taci și tu până la potop ca toată mondo cane , Fă-te de doi lei și tu, doamnă, Ce pot să spun în prag de eviscerație Devii mult mai practiK Un fel de sângerat cu tot viitorul tău

O Lumină, îngenuncheată Văd amazoanele prizoniere aruncându-se în mare le văd Copiii măncând sare văd suferința în inima mea văd Iubirea Morții celei din urmă scăpată turmă marsuini, îngeri, delfini pui de cetacee zburdă printre epave. Corul, tetralogic Acum prin Întunecare să mergem la templul durerii. Toți, în zvonuri Să mergem, Să mergem, Să mergem! Convoiul, drum de nuntă prin beznă de munte înstelat În greu drum de robi plecăm acum Nu ne vom ști frații până la Sfârșitul Lumii Înger sau monstru este orice om Rugăciunea face mai mult ca, mână, Iubirea Mergem pe străzi în vise de vieți singuratice Dormim în ouă necunoscute întreaga noapte N-am avut chef de mine, viu merg pe ape, Stelele acestea sunt dintre ouăle Maiastrei. Spiritul lui Fl. Pittiș, privind cadavrul lui Mircea Ai murit, ai murit, mântuit, nemântuit, uitat și negrijit, sub Cruce răstignit! Toți, în cor Răstignit, răstignit, răstignit -

Luminile, pâlpâind în geruri Priviți, priviți în oglindă, priviți în această ghiață suntem ele, Îngerele, troienele, Străinele! Spiritul lui Fl. Pittiș, nervos Da, le-am văzut și ce vrei să fac eu acum?! Mircea ...vin de la mare, și-ți aduc un bmx! Spiritul lui Fl. Pittiș Da. {cortina} Actul al IV Adevăr - noapte Șerban Foarță E - încă noapte credință în fapte miere e tăcere între Întunecare și î n ț e l e g e r e + durerea unei semințe! Piramida pictată strălucește Galben. Baniciu, mort Mort e Mircea rău haiducu! Corul, zâmbind Sfinți Copii, unii în Iad alții în Cer în noaptea de Hallstatt ridica-ți-vă în genunchi, în acest cer de bambus violet ne vom ruga pentru Lev Tolstoi și pentru înșine, Copiii nevinovați, Amin.

182

Spiritul lui Fl. Pittiș, gândit Va veni o zi odată când tu îmi vei zice tată prea mult, prea fără rost Fata ta din veci am fost eu - la mine-i canadiana și bundița și mcferlana, o să te las doar în chiloți că m-ai dat ștevie la Hoți ai mâncat case pe pâine și pământ vechiu - slănină! știi tu măi fârtate tildă ~ că io-s Tillu Buhoglindă? Corul, {Luminile sunt Copii în veșminte albe de missă, Întunecare, părinți morți sau vii, tăcerea poartă chipul Bathory-Pogany, iar Adevărul începe să se materializeze} M-am rugat până am devenit Rugăciune am murit - în moarte Tot ce există, rămasă în Carte... Piramida pictată se înălbește cu venirea dimineții, purpurii. Șerban Foarță, ca prin vis Acum, în întuneric, e vremea să vorbim... {cortina} 9, Teatru la două replici. Angels... / pour D. M. Sună telefonul Iepurașul b. Aici Grosu Pușchin! Da', tu cine, mă-ta, ești?! Claudius Aici nu-i nici o Policlinică! închide supărat. Birdy, în granate digitale ”It's too cold Outside for Angels to Die...” Cortina. 10, Tragedia Maior Felix: No, Brain, l-ai hărănit?? BRAIN: NU. Cortina. Geniul promoției 777 Z HD Cluj 2000+3, teatrucurt, PoEtiCtARt!! 2021 fevr, 13 Felix Rian Constantinescu / Personaje Regizori mândri Actori stupizi Badi Excepții on t Line Un continuu sentiment de iertare 19!! Catedra, Pub+uri, Cămine, Roadul, temple cât mai vechi, Sinagoga neologă, gânduri fără sărut!! m + FEE+LI+X Cerșetori, bătrâni, vânzătoare, Donatoare, Luna Clujului Nopții, Someșul cu Plavii, telefonul fără claviatură, batcuri Libaneze, poete, Jandarmi, Gara, Feluriți Polismeni, Profesori Mari/Creștini, Căpușan și Fiul, Marta Petreu, Ion Vartic, Doina Modola, Liviu Malița, Tudor Chirlă reg, Gelu Badea, Mihai Mănuțiu, Mona Chirilă, Florin Piersic sr., Punkerirockerișialtedoamne, O fată, Bezțivi, Un ungur cu coadă, Badygardul din Pub, alți bețivi, Pizdeț16 200 000, Nicolae Balotă, Școala Populară de Arte cum intri-n Horea pe dreapta și înapoi, Ciupe jr, Lviu Vonea, Mriam Cuibus, Tompa Gabor, Lazlo Borbely, Nelu Iva;cu, Gufi, Mara, PaulCezanne, Ion Pop, The Spirit of Mircea Zaciiu, Arhmandiți, Liturghii, Episcopi, Decenii, Nicolae Balotă, Vecernii, V.(irgil) Nemoianu, Lorand Chitaristul Prerenacentist de la Etajul Șase, Pearl Zam și Jc Negri Mititei de totenhosen, Prietene!! Dugheni de iicoane, Photoshoperi, Dublul G, mama moartă plângând pergamentului telefonului, tată batjocorit de maneliști, Doamna Badi, MA, Cruci și Pietre, vise recurente precum vrăjle românești, Teatrul Maghiar. Foaier , VIEȚILE SFINȚLOR... , Fresca, halouri și hublouri , Zsolti de la Sarmalele reci și Leonard Cohen ⁠ , Cartierul Mărăști, Portarul milostiv, m + . Cortina. Cortina. TeaserE dramatice 13 fevr, 2021 i, MAMA, Programă și Plan de Lecție. +2021 / ii, Oourangutanul și îngerul / iii, Bestia / iv, Acord Parental. O tragedie în parenting / Fiica & soția securistului C. I. Sion / Ultimul Amin / Cărare, ulița. TeaserE. Dream Ce esti tu? Iubitul tau din vecinicii. Pentru cat timp? Iubitul meu din vecinicii. felix gelu konstantinescu acum 48 de secunde (editat) Dream, Gen Eva: Ce esti tu? Adamu: Iubitul tau din vecinicii. EVA: Pentru cat timp? ADAM: Iubitul meu din vecinicii. Exeunt, Cortina. Lucrare în progres, Lucrare în progres, Oamenii vor iubi cu g â n d u l ca Eminescu (Filozofie pontilliistă) Felix Medjugorje +2021 Lopilului Ludvig, & Lui Berkeley încăneînțeles.

Asupra precondiționării și liberului arbitru Viața apare ca un dat precondiționat și care trebuie acceptat ca atare, asemeni matematicii. Deși omul este un animal psychologic pare celor mai mulți oameni aproape indezirabil de a pune întrebări ori chiar a refuza asemeni unui C.O. în cele ce țin de normele sociale, noțiuni precum căsătoria, procreația, moartea. Toată viața - cu reușite și eșecuri - ne este pusă dinainte și este trăită cu teamă și nu avem cum să o refuzăm fără a ieși scandalos din normele sociale, iar individul se vede redus la sine însuși și respins de sine însuși tocmai pentru refuzul răspunsurilor filozofiei. Oricine citește cel mai neînsemnat crâmpei din Noul Testament vede că mare parte din Biserică face din credință un spectacol, un mister ori miracol medieval, și îi refuză mesajul de anulare de sine până la Dumnezeu. Dar în această nefericire intervine puterea liberului arbitru care nu doar că ne poate călăuzi ci ne poate da și puterea de a face ceea ce v r e m noi în viață, ceea pentru ce suntem chemați de Dumnezeu și îndepărtându-ne și smulgându-ne din mlaștina mayei acestei lumi. Nici un filozof nu a fost un om fericit după canoanele lumii, dar tocmai prin această căutare a adevărului și refuz al aparențelor au tins către fericire. Astfel precondiționarea ne apare ca o falsă problemă. Nu ne naștem ca să ne căsătorim, ca să naștem, nici măcar ca să fim fericiți, ci ne naștem ca să î n ț e l e g e m. Ontologic, Dumnezeu a lăsat să ne fim unii altora ajutoare potrivite. Astfel dacă precum Socrate f i l o z o f u l are un ajutor potrivit acesta trebuie să fie în cele ale s p i r i t u l u i nu mundanului. Despre afacerea religioasă - r e l i g i o u s b u s i n e s s Religia este ceva imaterial, spiritual. Totuși este cea mai lucrativă afacere, ca în vremurile argintarilor sacri antici. Biserica, orice biserică, oferă asistență religioasă și de consiliere contra plată ca ultimul dintre psihologi. Vremea medicilor fără arginți a trecut. Mai există o Biserică subterană, neoficială, reală, însă ignorată și disprețuită de establishmentul religios. De exemplu Hristos a spus că pe cel care va veni la el nu-l va izgoni afară, dar eu nu am fost primit în monahism pentru diagnostic psihiatric. Ce va spune Hristos când îi va veni rândul să vorbească? Îmi pare rău dar ai trecut pe alături. Astfel ca în filmul Music and Lyrics, religia a devenit ceva practic, mai mult decât chiar pragmatic, tu vrei ceva de la Biserică, Biserica vrea ceva de la tine. Și apoi toată lumea merge acasă și se culcă pe o ureche. Toți cu excepția lui Dumnezeu și a unui mic procent din populația lumii. Filosofii. Despre ajungerea la Supraom prin tratamentul psihiatric Iau medicamente în continuu de la sfârșitul anului 2001. Am suferit foarte mult. O mai scriu o dată. Am suferit foarte mult. Dar tratamentul departe de a avea conotația negativă pe care i-o dau oamenii ignoranți a făcut din creierul meu un motor de locomotivă. Sunt mai stăpân pe mine ca Robocop și singurele mele nevoi au rămas cea de hrană și de căldură. Ceea ce înseamnă că sunt deja un Supraom nietzschean. Aa, cu câtă milă mă gândesc la oamenii n o r m a l i, care nu au văzut ce am văzut eu și nu pot înțelege că cel mai înalt lucru dintre lucrurile pământești e să fii stăpân pe t i n e. Amin? Nu e nimic ce disprețuiesc mai mult decât plăcerea așa că domnul Fromm trebuie să se mai gândească. O consider distructivă moral. Medicamentele și injecțiile au făcut acest lucru posibil – s t ă p â n i r e a d e s i n e - așa că vreau să le mulțumesc tuturor doctorilor și personalului care s-au luptat pentru viața mea psihică, nu îi mai enumăr, că sunt prea mulți. Amin. Oricărei persoane care ia în considerare tratamentul psihiatric ori vrea viața din belșug, i-l recomand cu căldură. E ca Evanghelia, in the end, nu va regreta. Doar ca o observație, minte de călugăr, în corp de baschetbalist. Mănânci ce vrei, și nu te afectează absolut deloc. Chiar și nevoia de post trebuie recalculată. Creierul are nevoie de hrană pentru că așa l-a făcut Dumnezeu, să aibă. În rest cum spunea Busch fiecare cu problema lui. Mi-a fost reproșată aparenta lipsă de argumente în construcția textului meu filosofic. Răspunsul meu e că argumentele sunt o triadă, tratamentul, eu însumi și Dumnezeu în mine. Până și o scoică din nisipul lacului gândește dacă o tratezi!! Despre fraternitate și realitățile pure (o mântuire filozofică) Pentru mine filozofia e muzica pe care pot să o interpretez. Paragraful de față are ca obiect fraternitatea umană, angelică, divină și piedicile care apar în realizarea ei. Fraternitatea e un dat cosmic. Suntem frați cu cel mai îndepărtat om, cu cel mai îndepărtat val, cu cea mai superluminică planetă, cu cel mai înalt Dumnezeu. Dar cu toate că știm acestea ni le refuzăm inconștient din varii motive. Până la urmă oamenii au făcut din lume o piramidă și avem tendința să-i refuzăm atât pe cei de mai sus decât noi cât și cei mai de jos. Motivele pentru care o facem sunt complexe dar în principiu nu ne putem recunoaște ca ființe umane decât în ceea ce este similar nouă, lucru tragic pentru genii, și nu pentru sfinți, pentru că geniile sunt însingurate, pe când sfinții văd sfințenia lumii. Cât despre realitățile pure pentru a ajunge în dimensiunea lor trebuie să trecem prin furcile caudine ale fraternității și să vedem un frate dat de Dumnezeu atât în cel fortunat, cât și în miser. Atunci ne vor cădea solzii de pe ochi și vom vedea cu mintea lumea Ideilor, nealterată de păcatul adamic. Deși fizic nimic nu se va întâmpla și vom fi tot pe pământul nenorocit pe care locuim, mistic vom intra în dumnezeire, dacă doar ne-am iubi aproapele nu ca pe un străin, ci un frate. Atunci ne va fi mai ușor să ne acceptăm micile scăpări și oboseli și vom împlini idealul Sfinților de a face lumea mai bună. Omul are capacitatea atât pentru rău cât și pentru bine, dar binele lui Dumnezeu pare într-adevăr prea rar imitat, cum ne sfătuiește cartea medievală Imitarea lui Hristos. Hristos a fost un om care a văzut în orice alt om un frate, iar realitățile pure au fost adevărata sa cunună, perlele înțelepciunii și vindecării, iar el a fost cel care le-a adus. Eu vă vorbesc despre mai mult decât religie și decât filozofie, despre o m â n t u i r e f i l o z o f i c ă, când realitățile pure, Dumnezeu, vor fi în mințile noastre. Despre i u b i r e din punct de vedere f i l o s o f i c Cuvântul i u b i r e acoperă un spectru larg, oamenii ajungând să nu mai înțeleagă din punct de vedere al dialecticii istorice ce e iubirea ori reducându-l la animalism. Pentru ființa în evoluție, pentru ființa martirică, i u b i r e a deja înseamnă un sentiment mai înalt, o stare mai pură a minții, e care ființele involuate o privesc fals drept slăbiciune, când de fapte un nou stadiu în evoluția cosmică. Ne aflăm între ere, condamnați să nu ne înțelegem în i u b i r e ca în toate celelalte și dacă privim omenirea vedem că se află într-o supă, din care va răsări ca grâul, dacă va voi Dumnezeu, o m u l v i i t o r u l u i, al noii perioade evolutive, care nu va gândi ca cei care se cred cei mai avansați oameni de pe planetă în secolele noastre. Oamenii vor iubi cu g â n d u l, ca Eminescu. Despre Kierkegaard în lumina Apostolului După șase luni, Kierkegaard a rupt logodna și iubirea din motive religioase. Oricine a citit capitolul 7 din prima Epistolă către Corinteni știe de ce. După ce crezi în Dumnezeu, nu mai poți pur și simplu să îți vezi de ale tale. Dumnezeu e ceva așa de înalt și de grandios și e luat așa de ușor chiar de mare parte din Biserică. Dacă un copil îi spune mamei sale că vrea să se călugărească atunci când va fi mare nu e luat în serios, ci chiar dezaprobat. Asta datorită imensei superficialități a lumii, care nu îl ia de fapt pe Dumnezeu în serios. Cum spune vechiul proverb medieval: Lumea e un car cu fân, fiecare ia din el atât cât dorește. Eu în schimb cred că Kierkegaard a avut dreptate și s-a opus unui secol filistin, secolul XIX, ce profesa o teologie burgheză. Și ce putem observa în secolul XIX, e că cele mai mari nume sunt cele ce i s-au împotrivit, începând cu Lev Tolstoi.

Despre Michol ca personaj filozofic Michol este prima iubire a regelui David care l-a văzut dansând de la fereastră și l-a disprețuit în inima ei. Tot ea, menționată de 17 ori cu numele în Biblie, nu a lăsat urmași. Astfel vedem că Michal, fiica lui Saul, în dialectica ei este un adevărat personaj filozofic. "Cu câtă noblețe..." sunt cuvintele ei disprețuitoare către David. Iar acesta e cuvântul care o caracterizează: Noblețea. Cu noblețe și-a asumat propria tragedie personală a unui soț nedemn bun doar pentru războaie și cu noblețe a murit, singură și părăsită. Totuși nici o operă nu îi este închinată, nici un scriitor, compozitor sau artist nu i-a dedicat o compoziție majoră. De parcă Michal din lumea lui Dumnezeu își asumă în continuare exilul interior, peripatetic prin Bibliile tipărite prin timp. Michol este un personaj singular în Biblie, superior celorlalte, asemănătoare doar cu Maria și Ieremia. Oamenii din popor spun că e un sens în toate și că toate vin de la Dumnezeu. Și probabil că așa trebuie să fie. Noblețea Michalei este testată mai mult decât atunci când i-a salvat viața prințului David, atunci când l-a disprețuit pe acesta ajuns rege pentru dansul între slujnice în numele Domnului. Ce să înțelegi dintr-o atare viață? Mult regret, multă suferință, comună omului comun, ori o voință nobilă care a trecut peste orice și a lăsat ca Dumnezeu să-i stabilească viața? Și într-adevăr Michal poate fi o prefigurare a fecioarei Maria, cu refuzul ei de a lăsa urmași și cu diadema regală și divină care îi încununa fruntea. Dar oamenii ca Michal, Ieremia și Maria sunt încă rari în dialectica istorică, în lume, cel mult câțiva într-un secol, iar psihologic capitolul martiric al credinței din Evrei li se potrivește. Se nasc ca să sufere ca niște libărci. Dar ce lumină lasă în urmă prin milenii și veșnicii doar posteritatea o știe. În adevăr nici un sfânt nu știe ce impact va avea asupra aștrilor până după moarte când li se alătură. Alături de Xantipa, Diotima, Maria, Michal apare ca un personaj neclintit care l-a putut înfrunta cu succes în fața lui Dumnezeu și a posterității pe cel mai mare om. Cred genetic că oamenii tind prin Maria către oameni ca Michal, dovadă tot monasticismul dinainte și după Anton cel Mare și atâția oameni superiori care aleg celibatul pentru ceva mai înalt, mulțumită și luminii pe care ne-o lasă Michal drept călăuzire, fie-i memoria binecuvântată. Despre sfințenie Într-adevăr sfințenia e un mare avantaj asupra omenirii. Ca Biblia care spune cum iată copiii celei care n-a născut sunt mai mulți decât ai femeii măritate. Sfântul trăiește în revelație care împreună cu miracolul îi sunt natura. Rugăciunea poate, ne rugăm la sfinți pentru că și ei s-au rugat la rândul lor. Biserica tinde să îi clasifice ca pe zeii antici, dar în principiul sfântul e un templu, un loc consacrat, în care Dumnezeu se manifestă pentru scopuri bune și perpetuu neînțelese. Cel mai adesea sfântul e un martir, martiriul fiind cea mai ușoară cale de accedere la sfințenie. Ar trebui să ne rugăm și unui martir necunoscut. Sfinții, oameni singuratici, au urmași cu milioanele. Sunt iubiți și temuți de milioane de oameni. Dintre toți cel mai înalt loc îl ocupă Maria despre care nu știm dacă nu cumva a devenit de aceeași s u b s t a n ț ă cu Dumnezeu. Marii sfinți sunt bolnavi psihic, ca Ioana d'Arc, Francisc de Asissi, ori Therese de Lisieux. Dar șchiopătura lor nu îi împiedică să salte de bucurie mai mult decât toți credincioșii. Sfințenia e o vocație, putem spune odată cu ursitoarele că te naști sfânt. Biblic sfânt înseamnă pus deoparte și se referă la toată prima generație din orice. Trebuie să fie devotat lui Dumnezeu. Din vremurile vechi este așa și așa va rămâne până la sfârșitul timpului, astfel că poate că este un sens și în autism ori boala psihică. Un lucru ciudat e că toți sfinții își doresc să fie martiri. Ce să ascundă acest dor de a pleca prin mărturisire? Psyche-ul sfântului e diferit de cel al omului comun, chiar și de al geniului. Nu putem ști ce tainițe ascunde și ce granate îi sunt îngropate în suflet. Ce icoane de lapislazuli îi înviorează amintirile. Dar celor mai mulți sfinți de vocație martiriul le este refuzat, ca un ultim test, asta neînsemnând neapărat o viață lungă. Boala îi poate secera ca pe grâu și duce în împărăția mereu visată. Dar oricum ocara din partea lumii filistine le este destul martiriu. Cum scria poetul reverend R. S. Thomas rugăciunile nenumărate le coace mintea sfinților, cea ce biologic înseamnă că au creiere mai mari și mai performante și asta e tot ce știm până acum nou, pe lângă Duhul Sfânt care le unge capetele ca o cunună. Mereu stăpâni pe ei, sfinții ne arată mereu o pildă spre Dumnezeu Hristos, cel care ia făcut astfel - la propriu. Dacă oamenii sunt animale, sfinții sunt păsări. Lumea li se va pune mereu împotrivă, dar aripile lor îi vor smulge din lumea aceasta. Despre trecerea secolelor către Cer Eu m-am născut în anul 1982. Era bine atunci. Fiecare avea pâine pe cartelă. Apoi a venit anul 2000 și atunci am realizat inconștient; în 2100 nu va mai fi nimeni viu pe pământ din cei de atunci. Și asta am realizat acum în 2020, conștient. Vom muri și timpul va continua să se învârtă. Stele se vor naște, noi Shirley Temple și noi Madonne, secol după secol, mileniu după mileniu. Am văzut pe internet că un think tank estimează pentru anul 2045, când eu voi avea vârsta mamei mele când a murit, 63, că omul va fi de fapt o sinergie între om și mașină. Ce va aduce atunci 2145? și 2245? 2345? 2445? 2545? 2645? 2745? 2845? 2945? 3045? Biblia spune că Omul are minte de nebun și se naște ca mânzul unui măgar sălbatic. Fără îndoială că propoziția aceasta nu va putea fi anulată de știința și de falsul progres pe nedrept numit astfel. Noi vom fi în pământ și în cer, probabil. Cu Mesia cel care ca și noi a fost disprețuit de familia sa și apoi a ajuns mai mare ca Farao. Totul e să aștepți să mergi în Cerul fără lacrimi, dureri și griji. Stele artificiale? În favoarea psihiatriei Să ne imaginăm o maimuță care mănâncă fructe de mango stricate ce îi produc o stare de beție. Cum este privită de comunitatea maimuțelor? Dar dacă maimuța așa exclusă și bătută nu cumva evoluează în cortex fiind din acest punct de vedere superioară tuturor celorlalte maimuțe? Astfel sunt medicamentele psihiatrice pentru maimuțele umane care suntem. Le luăm, accedem și ne mobilăm mansarda, dar ca Eponine trebuie să facem față leprozității sociale și stigmatului social ca în lumea meschină și măruntă a puritanilor din Noua Anglie din Litera stacojie a lui Nathaniel Hawthorne. Dar astfel, respinși și detestați de lume, evoluăm din toate perspectivele. După criteriul mezolitic, suntem azi în era mezopsihică, b r a i n s o f t. La ce bun să scrii când nu interesează pe nimeni? Scrii. Ești scriitor. Ai fost încurajat și învățat din copilărie înspre cariera asta. Dar acum nu mai interesează pe nimeni ce scrii. Atunci la ce bun să mai scrii? De ce să nu renunți? Când - nu vorbim de o încurajare - ci nu ești citit nici măcar în diagonală de familia ori prietenii, prea ocupați ori prea ignoranți. Când tatăl tău nici nu se uită la tine când îi arăți un text ori un desen. Iar dacă o face e doar ca să te copleșească cu epitete rizibile aratându-ți cărțoiul gros pe care îl citește, cât 8 Biblii, nemaiavând timp și pentru tine. Mereu străinii, niciodată profeții, cum a zis Isus. Și mai ales când publicul nici nu mai are organ să recepteze și să răpundă unui text literar. Și cu toate acestea trebuie să scrii pentru că idei îți vin în cutia poștală a frunții de undeva de departe. Poate după ce vei muri, cândva, te vor citi, măcar atunci, cu gândul ăsta te alini în plânsul tău singuratic demn de Heman Ezrahitul și batjcoritul ca și tine. Scrii. Nu știi de ce. Și nimeni altcineva. Poate e doar autism, dar cum spune Kramer, Out of pain will come pleasure! Text filosofic despre boala psihică

183 Științific un om din patru este bolnav psihic. Asta înseamnă că acum pe pământ sunt aproape două miliarde de bolnavi. Dar nu sunt nici pe departe atâția pacienți pentru că oamenii nu merg la medic refuzând tratamentul. Ei aleg această lume cu toate gunoaiele și conforturile pe care le oferă și abia după moarte își văd adevăratul chip când poate e prea târziu. Ei au îngropat crucea lui Hristos și care va fi răspunsul lui Dumnezeu este scris. Veniți sau Duceți-vă. Dacă ești bolnav, refuzul tratamentului nu te face sănătos. Doar te ascunzi de tine însuți. Iar a trăi cu o boală în terapie și cu disprețul lumii îmi apare acum ca un adevărat eroism, ceva martiric demn de Hristos, care va fi răsplătit în ziua din urmă, după cum este scris, primii de pe pământ vor fi ultimii în Cer și ultimii de pe pământ vor fi primii în Cer. End: Constantinologie 1 Ce e poetul, ce e poezia? Felix Rian (un tânăr critic care nu iartă nimic) Introducere Este foarte periculos când un om se încununeaza în mintea sa. Și deasemenea cand îl încununează alții. Poezia nu poate fi contrafăcută. Înainte voi să spun că pornesc și am pornit fără bias, dar după ani de zile îți dezvolți simțirea să simți ca orbul zidul plângerii. Poezia nu e senzație, chiar și moda fashion autentică se ghidează după Estetica lui Hegel. Nu poți fi poet azi, și mâine să nu mai fii, sau invers. Întâi de toate poezia trebuie să fie inteligență, nu boemă fără Dumnezeu sau bisericuțe de metropolă. Poetul Menționez încă o dată că purced rece ca un bisturiu. Azi Mircea Cărtărescu e poetul. Să văd dacă e poet, întâi.

și care stă consolat în furtunile de primăvară, fără spaima că ar putea să nu vină vara după asta. Vine. Dar nu vine decât la cei răbdători care stau ca și cum ar avea veșnicia în față, atât de liniștiți și de lipsiți de griji. O învăț în fiecare zi, o învăț cu suferințe cărora le sunt recunoscător : R ă b d a r e a e totul.” Învăț ce înseamnă tăcerea. Învăț ce înseamnă singurătatea. Deasemenea învăț că pot învăța din durere. Învăț ce înseamnă adevărata tăcere; învăț ce înseamnă adevărata singurătate. Deși pot vorbi, caut să tac, deși pot să nu fiu singur caut singurătatea. Deși lumea cum o știu nu s-a schimbat, parcă totul s-a inversat, parcă am trecut în cealaltă emisferă și mă ghidez după cealaltă Constelație, până acum mereu ascunsă. În tăcere și singurătate nu pot să spun că mă gândesc la ceva anume, dar apoi de undeva, ca un mesaj Morse, vine starea de creație. V-aș trimite două fotografii pe care mi le-am făcut azi și pe care aș dori să le pun pe cele două cărți de versuri dacă va fi să le scriu, însă nu le trimit pentru că Steinhardt scria despre “demonul grabei”. Faptul de a-l fi desenat pe Isus pe o suprafață de aproximativ patru metri înălțime a avut profunde urmări asupra sufletului meu. Ce pot să vă spun e că după aceea strofa a patra din poezia ‘Dialogul lui Platon cu Aristotel’ am ‘scris-o’ în somn. Dar nu mă interesează să desenez altceva decât pe Isus ori Maria, orice altceva mi s-ar părea de rând – de fapt nu orice altceva dar alte subiecte, cum ar fi portretul mamei, încerc să le protejez -, pe când astfel e ca un fanatism al pustiei. Dar, mi-e teamă. În mine creația, pe care am dorit-o dintotdeauna, devine prea impetuoasă, mă tem că încet încet precum copacul devin ceea ce Rilke a încercat să facă din Kappus și mi-e frică. Mi-e frică de prea multă frumusețe. Cu drag, Felix,

Poezia - Totul, de Mircea Cărtărescu Cartea Totul, apărută la Editura Cartea Românească în 1985, a fost ca o legitimare a acestui postmodernism fanariot. Acum să vedem ce se legitima. (Menționez iar că nu am prejudecăți antipostmoderne. Dar cine vrea să fie Mircea Nedelciu trebuie să o dovedească. În ring.) Poezia Marea odaliscă: „mușcând din paradis ca dintr-un sandviș cu șuncă/ mi te-aminteam: dormindă, jună, pruncă/ în vis și cearceafuri/ ca un hanger cu mâner de sidef în sileafuri./ visai că-ți bei cafeaua în cafenele/de geam, cu giuvaeruri la giurgiuvele,/ că îți privește cu o privire ciudată/ pilat din pont subțioara ta depilată,/ că printre optomobile, cochetă,/ treci demachiată pe un bulevard de mochetă,/ cu înflorată ie și totuși deflorată,/ _logodnică de-a pururi, soție niciodată_.” (pag. 117) Domnul Mircea Cărtărescu ne servea în anul 1985 această mostră de nouă poezie, iar critici ca Nicolae Manolescu și Ov S. Crohmălinceanu predicau optzecismul lui Cărtărescu și Nedelciu. Să citim o altă poezie, de data aceasta din Tudor Arghezi. CÂNTARE de Tudor Arghezi M-am apărat zadarnic şi mă strecor din luptă În umbra lunii albe, cu lancea naltă ruptă. Pusei pamânt şi ape, zăgaze între noi, Şi suntem, pretutindeni, alături, amândoi. Te intâlnesc pe toată poteca-n aşteptare, Necontenita mută a mea însoţitoare. Pe la fantâni iei unda pe palme şi mi-o dai, Iscată dintre pietre şi timpuri, fără grai. Ţi-ai desfăcut camaşa şi-ntrebi cu sânii-n mână De vreau s-astâmpar setea din ei sau din fântână. Ai dus la ţurţur gura cu gura mea plecată, Voind să bei cu mine scânteia lui deodată. Amestecat-n totul, ca umbra şi cu gândul, Te poartă-n ea lumina şi te-a crescut pamântul. În fiecare sunet tăcerea ta se-aude, In vijelii, în rugă, în pas şi-n alăute. Ce sufăr mi se pare ca-ţi este de durere, De faţă-n tot ce naşte, de faţă-n tot ce piere, Apropiata mie şi totuşi depărtată, Logodnică de-a pururi, soţie niciodată. Mircea Cărtărescu pastișează și ia versuri, în cazul de față din poezia lui Arghezi, justificându-se că face dizidență. Cântarea lui Arghezi devine Cânt tare la Cărtărescu, imaginea comuniștilor care cântau la televizor, în școli, fabrici, la manifestații, 1 mai, 23 august. Și deasemenea o imagine a HARDcore-ului optzecist. Dar domnul Cărtărescu dă dovadă de naivitate. Arghezi a avut hardcore-ul lui, cu Biserica Ortodoxă, a avut propria lui dizidență, încă de când a scris și publicat apoi această poezie în 1927. Și de fapt ca un palicar literar, domnul Cărtărescu a înhățat orice justificare ca să fure versul lucitor și să îl cărtărescizeze. Lucrul ăsta în Ardeal nu se prea întâmplă, cred. Cine vrea să fure, plagiază, dar nu are mintea machiavelică a sudului, să spună că face artă. Arta e fără repetiție. Poate de asta Eminescu, I.L. Caragiale și Creangă ar fi nimic fără Slavici, asemeni culorilor complementare. Poezia lasă o impresie neplăcută. Valoarea ei e că putem observa că lumea comunistă era poate mai coruptă decât Occidentul și mai ales America acelor ani, în care preoții ne spuneau asemeni cadrelor comuniste că America e scaunul de domnie al Satanei. Vedem în comunism, o lume descentrată, în care sentimentele altuia sau ale tale nu mai contează, în care poeziile se făceau la matrițe, soft și hard, ca stridiile, și toată lumea pură din fotografii era o abjectă, stupidă, întunecată minciună. Poezia aceasta cel puțin are doar valoare documentară. Ce diferență este între Marea odaliscă de Mircea Cărtărescu și povestirea DEX 305. Mi-a luat aproape 10 minute să găsesc o carte de poeme de Mircea Cărtărescu, pe când Antologia Aventuri într-o curte interioară o țin aproape de mine. Și inconștientul spune ceva. Domnul Cărtărescu este un prozator care a început ca oricine cu poezii. Cât e de mare trebuie să decidă alte bisturie. Dar Mircea Nedelciu e nu un zeu, e un dumnezeu. Așadar prozatorul Mircea Cartarescu. Obs. Sper că n-am dat cu parul, dar sunt un critic rural, Făt Frumos Țăran. N-am făcut din răutate, dar răi suntem, păcatele noastre. 25.06.2016 Intermission (PortoScrisorei) Dragă domnule doctor,

m-am mai înzdrăvenit, dar în sfârșit mă odihnesc cu adevărat, simt că mă odihnesc. Nu am să scriu atât despre aspecte circumstanțiale cât despre ceea ce se petrece în sufletul meu. Odihna, departe de a fi o letargie, este o germinație. Am citit ieri o poezie religioasă a lui Rilke despre un bătrân fierar “fără sărbătoare” care făcea clopote, o poezie care m-a impresionat profund. Îl consider pe Rilke poetul secolului 20. Am să vă transcriu un citat dintr-a treia scrisoare a lui Rilke adresată lui Kappus; cam lucrurile astea mi le spune și tata. Rilke scrie: “Trebuie să lași să se desăvârșească orice impresie, orice sâmbure de sentiment, în sinea ta, în întuneric, în necuvânt, în inconștient, în sfera ce n-o poate atinge conștiința, și să aștepți cu adâncă smerenie și răbdare ora de naștere a unei noi clarități; asta, doar asta înseamnă a trăi ca artist : în înțelegere și creație. Aici nu se măsoară cu timpul, nu există anul, și zece ani nu reprezintă nimic ; a fi artist înseamnă : a nu face calcule și a nu număra, a te dezvolta ca și copacul, care nu-și grăbește sevele

poetul infirm :) PS: Va fi o mare bucurie când ne vom putea întâlni și să vorbim până în inimă. Dar zece ani, douăzeci ori douăzeci și cinci de ani ori treizeci de ani înseamnă totuși foarte mult :( Dragul meu domn doctor, în sfârșit pot să vă trimit haiku-urile și tanka însoțite de o scrisoare comprimată cât mai mult pentru că obosesc să scriu la calculator. Întâi să vă spun că ieri a fost greu, dar astăzi pentru prima dată în viață l-am înțeles pe tata, uriașă victorie. L-am înțeles recitind din cartea “Scrisori către un tânăr poet”. Citind că Rilke a fost secretarul lui Rodin unde a învățat ce înseamnă munca de dimineață până seara am fost adânc mișcat. Apoi solitudinea lui Rilke, singur cu poezia. Așa e și tata. Nu mai vreau să-l deranjez, să mă duc să-l obosesc cu conversațiile gregare ale lumii și care îmi erau atât de plăcute altădată. Avem atâta nevoie de singurătate, oamenii. Mă gândesc, poate ați spune: “-Nu ar fi o sălbăticire?” Am aflat că poezia mă poate însoți. Am mai descoperit că sunt atâtea cărți frumoase, cu adevărat frumoase. Multe lucruri las în urmă, nu le mai spun că m-aș întinde prea mult. Un singur lucru, azi dimineață la biserică mi-am dat seama că tot timpul m-am comportat greșit chiar și spiritual față de tata încercând “cu tact” să-l “lămuresc”. Nu… Un alt lucru, trebuie să mă rog în fiecare zi o oră, nu știu pentru ce, nu m-a pus nimeni, vreau eu asta. Mi se umple foaia și simt că nu v-am spus nimic sufletului. De mâine încep, la dorința mea și sub sfatul tatei, să fac o grădinuță în care să pun pătrunjel, usturoi și ceapă. Tata spune că e chiar bine să se sape sub pomi. Am scris ieri o poezie pentru copii pe care am dedicat-o nepoțelului meu și tatei, pe care nu v-o trimit că e “a lor”. :) Domnule doctor, noi vă invităm la noi după cum v-am spus avem o cameră retrasă, vă așteptăm cu tot dragul, tata spune că poate, de exemplu, când se coc cireșele. Îndemnându-mă spre poezie, tata mi-a dat aripi. Azi la biserică am citit o poezie pe care am scris-o chiar când m-am trezit, inspirată de “greutățile” de ieri. Și am putut să văd iar frumusețea sufletului țăranilor români. Drag doctor, vă îndemn, când mai mergeți acasă, dacă aveți timp, mai dați iar cu hârlețul și cu sapa, că nu veți regreta niciodată. Un lucru care l-am învățat de la japonezi este frumusețea unei grădini, oricât de mici. Un ultim cuvânt, citiți frumoasa, frumoasa poezie, ce sfarmă inima-n lumină vie, iar singurătatea va deveni binecuvântare ca pentru o albină în chilie, cum scria Pușkin, iar camera dumneavoastră se va umple de miere. cu

nu aștept neapărat un răspuns, aștept cred mai degrabă într-o zi să văd un tablou, pentru tine și pentru noi și pentru oameni, nu pentru succes. Îți scriu eu ce simte șia spus și tata: Retezatul vă așteaptă și noi vă așteptăm, Felix PS: Ca să vezi cu ce mă ocup îți trimit un singur haiku dintre cele pe care le-am scris azi: Pe dig un om m-apropii de el – solidaritate Some theoretical notions of constantinology F. R Constantinescu 3 Nov. 2020 First, needless to say, for these pages constantinology is the mystcism and echartism of the Hegelian logical science study and mastering of the person and work of in this life Romanian poet Raul Constantinescu. If the author of this study bears the same holy name that does not imply that by making this outreach to this spiritual dimension the hodjia breadbreaks form himself as the geometry astronomer and sometimes poet wrote. Maybe now would be the time to answer the polite urbanism of this world why is constantinology study important for our future centuries, why him? Well, the answer would be that so far - it's all that we got! As Napoleon, Constantinescu the Elder is the man of his age. The contemplative readers should know the unicity of this old retired poet that before him in Romanian, but Universal too, literatures there was never such kind of poet, not only writing as Fred from Breakfast at Tiffany's, and good - as Horace, but to take's life's gift from poetry and nothing else, condemning himself - as a local novel writer writ - to a life of study and writ tying him through centuries to the genii of Coleridge, Shakespeare, Francesco Petrarca, Horace and even beyond to the royal courts without memories. So, it is no wonder that Raul Constantinescu has read all poetry of the world. He is the talent of Derossi, with the life of Precossi, and the will of Stardi, and the kindness of Enrico; when you understand his poetry you are no longer indifferent to his books! Constantinescu has taken every good concept on poetic work and learnt both in Cluj Academia 1967 and a lifetime of library study. He belongs to the Neomodernisme period which dates both before and after Postmodernity as an eleate alternative to more popular New Romantcism. Although living more than half in Communism, he is contemporary with Marcel Proust, Samuel Beckett, Dorothy Parker and Paul Celan. Another fix point in his creation is the War Circle of Sebenburgen, Roumanie, with a focus - not monocorde - on Stefan Augustin Doinas, - the second author of ballads after Radu Stanca, on whom Constantnescu has published a study of his own. Now I shall present a thesis which as H. F. said once would be pretty hard to swalow. I know that Titu Maiorescu made his ragamuffin friend a national poet for 130 years, and this Birdy-like guy came with his buddy from Humulesti, and now they are classics of Romanian language and literature. Well, I really don't know about this, as Transsylvania would say in the middle of the road, Money's too rare. We should realize now for our betterment, after more than a century of study, that Eminescu's persona was that of a rapper superstar, not forgiving anything, and that all his poems end from Ancient Romantism to Raw Naturalism. And for the storyteller friend, he exhibited some natural Jewish humour, and had not even a National calling as Costache Negruzzi. Although more benigne that the forever genius, he was much simpler surpassed by many "simple" across the mountains authors. In his endles fixed perorations and rhetoric Mihai Eminescu was as Ion Vartic quoted the German assertion a naive brain in a sentimental world, and with few exceptions his way was immitated by almost all Romanian poets. Well that was never the case with Constantinescu, his frame of mind is both German Bread and Iran millenia. From this West point of view, even the National Romanian Anthem is tainted calling Romanians to pride over Trajan, Founding Father of the Romanian nation - among others if I may say so. Thus, pride is the cancer of the Romanian "duh" and Constantinescu's poetry are from the few initiates - is spared.

dragă

As a final idea - every genius lives a life of mockery and soleness, loved only by the few that God has chosen and known only by God in unfair death where they join the prophets bands.

care a găsit

Raul Constantinescu books are as follows, Alpha '85 {anthology}, Aventurare în marele refuz 2001, Neantia 2002, Neviața lumii, Rostirea lui Zalmoxis 2005, Heralzii tăcerii 2007, Periplu prin neant, Vivisecții 2015, Spre Aleph 2016, and the folklore collection Stravechi traditii si creatii populare din Tara Hategului 2017 - a work of more than 47 years. Very relgious, he prefers as Rousseau to discuss over the Holy Matters than to just present them again and again and done.

prietenie, al dumneavoastră infirm fericirea în Isus și în cuvânt, Felix PS: să veniți domnule doctor; noi vă așteptăm cu drag, iar pe lângă ceasurile de reculegere, mersul prin munți și la barajul ce cântă după cum scria părintele meu, o să puteți avea multe conversații minunate cu tata; iar eu o să stau s-ascult, sunt doar un ucenic și-un poet sărman. “Greutățile” de ieri s-au terminat ca-n pilda samariteanului, o, tată, bun, bătrân samaritean... ieri tata a fost iar un erou. Uite c-am scris două pagini. Gata. Doamne ajută

And the last thing I should write for now is that the name is not accidental but a perpetuation through the Saint Dominus Brancoveanu to the Holy Empire princeps generations after generations to Constantinus and Helena and then - as I have mentioned - to the strange Lits of the East. 20 iulie 2014

Dragul meu Rafael, Știu că ești ocupat iar mie deasemenea sensibilitatea nu-mi permite să stau mult la calculator să tastez și de aceea voi fi scurt, lăsându-mi la o parte multe lucruri și scriind doar despre tine în puține cuvinte. Întâi trebuie să-ți spun că tata m-a refăcut să scriu poezie. Este așa de frumos că nu-ți pot povesti. Și despre asta vrea să-ți scriu, ție nu despre poezie, ci despre pictură. Personal cred că faptul că porți numele lui Luchian nu e întâmplător. Desigur ești ocupat și obosit. Dar ai putea fi un pictor de sâmbătă, cum erau “pictorii de duminică” din Franța. Dar ce știu francezii!.... Chiar Claudel a spus “la ce e bun un drum care nu duce la o biserică”. Și eu am luat lecții de desen dar după ce am reprivit, vai, după atâta timp pe van Gogh, mi-ar fi rușine să “pictez”, iar după Brâncuși mi-ar fi sfială să sculptez, deși aș putea face niște măști primitiviste în gen african ori neolitic. Rafa dragă, tu ai un dar. Știu, Tm e cel mai frumos oraș al României, dar nu te concentra asupra ei. Privește Sânandreiul. Poate poți să mergi la bisericuța veche din sat duminica. Îți fac o invitație în mediul rural. Pentru mine căsuța de la Păclișa a devenit “maison jaune”. Tata a devenit maestru de haiku, :), pe bune. M-a depășit într-o singură zi. În Japonia orice vrei să faci trebuie să ai un maestru. Eu scriu și tanka și poezie obișnuită. Rafael, în cazul oamenilor cu dar ca tine pictura poate servi împotriva schimbării după chipul acestei lumi, care este cum este. Ce pot să-ți spun, nu mă pricep, dar personal zic nu pocta neapărat icoane. Pictează ce vrei. Ori, pictează icoanele “tale”. Pictează-ți familia. Și va veni o zi când noi nu vom mai fi iar Tudor își va privi portretele pe care i le-ai făcut și se va gândi la tine. Și “exploatează” Sânandreiul cu orice găsești frumos acolo. Intră în starea de haiku pictural. Te

de

Felix

Rian Const,

După trei ani aceeași lumânare aprinsă la patul mamei șezând – pentru mine a fost făcută fotografia profetică sunt între două lumi 21-22 noiembrie 1947 ora 12 fără zece Felix Rian

Mamă| eu te-am născut Ana mama mamei mele sunt fata pe care ți-ai dorit-o dintotodeauna laolaltă cu Luiza și acum te nasc| te port în șurțul privirii mele de livedeancă în fruntea ei romanică de altar greco-catolic mereu ai fost copilul meu până am murit în ziua îngerilor acum tu îl privești pe Dumnezeu din mâna lui tainic asemeni unui fluture alb

iubesc, iar eu cu ochii închiși în templu în noapte

184 aștept pașii îngerului

Maximus, Medicus Maximus, Britannicus Maximus, Arabicus Maximus, Adiabenicus Maximus, Persicus Maximus, Armeniacus Maximus, Carpicus Maximus și de unii, cu grecescul tată este un concept de care autorul acestor biete pagini de Manuscrise este sigur că va rămanea, în galbeni, cand el și cam toți clasicii, modernii și contemporanii vor fi praf în drumul satelor viitorului! Tatăl său, nu el! Și mama, ne încheiem sărmana relatare romanească, cu o rugaciune pentru Copilul adus de Pitici în Patul nostru pentru seara de Ajun de Moarte și Ceruri, cand totul e doar orz...

Nu sunt un avatar sunt însăși zeul Mamă eu te-am născut Ana Trupul meu bolnav Te-a născut 21 iulie 2014

Constantinologia. Câteva noțiuni de bază de Felix Rian

bine deși nu l-am înțeles niciodată, acel nume cu ecou de mâncare ieftină și deși suntem cumva similari, eu sunt o baltă lângă ape, ce mult un baraj din satele de munte, dar apa cărților mirceacărtăresciene e acele ape adânci în care te înneci și devii Lostriță sau fluture uriaș pentru poporul tău dunărean nu balcanic / M C Donaris denarius / În ziua de azi pentru românii încă barbari - meritul lui cărtărescu un poet la fel de mare ca orșcare împreună cu mircea nedelciu, țărână peste el, este că împreună au înlocuit ironia învățată cu compasiune față de poezie și personaj și mie îmi plac temele la fel de mult ca orișicui. Iar frumusețea Generației e acea Evanghelizare - fascinantă - care nu se termină niciodată, optzeciștii au fost primii care au privit cu spirit critic viețile marilor artiști, ca Râul meu, de exemplu. /

/ Disturbed - The Sound Of Silence - cover by Jadyn Rylee and Sina (Simon & Garfunkel original) - YouTube Nu mă mai iubești copile? la mine la mormânt de ce nu vii? zici că ți-e greu destul – acum măi Fex acum iubite tu să vii Somewhere over the Rainbow by Judy Garland. The Quest of a Forever Childhood Felix Rian Constantinescu 2020 To me - after a Life of contemplation - it became clear that the short song sang so expressively by the Child Judy Garland is the highest form of expresson in the plastic arts surpassing entire history that went before from Gioconda to Altamira and Rembrandt or Ibsen or the greek tragedies. And also turnng down all the marxist art and books that came after it for 80 years. How can a little Child manage such an accomplishment? What happened? Well, just like Flaccus, in his entire Work and Art of Poetry, it bordered again the limits of art to a Logic of the soul which also present Logic aspect and Dna. Nonlogical equals nonart! Madness, even. The extent to which an entire epoch of afterart is not only surpassed apriori but denyied as not-being-art show us as a compass the level of sickness of human spirit present in mankind - today, tomorrow, yesterday, in absence of reform. Children and old people, - as newcame or going from and to the stream of consciousness -, are the two cites of the purity of the world. As it can be seen Dorothy Gale does not want to grow up, her Childhood is filled with puer notions of the world and herself, thus Old as they are presented at the end of the Ecclesiastes they too have a notion to a second purity. So as we contemplate and deal with it art why does Dorothy want to remain puer eternum, what does Childhood mean, and can it be something like this somewhere in some world to which as She unkowingly feels She belongs and confesses to her little dog Toto? As She says to herself in her pure and simple songplay ...AND THE DREAMS THAT YOU DARE TO DREAM REALLY DO COME TRUE. There's lots of incompleteness in the spirit of the year Ninety Thirty Nine! Dorothy Gale questions are very deep towards any heart and in the absence of purer ages they will remain unanswered if God can allow that. Constantinologie 2…

Esența studiului științei filologice a constantinologiei e acel ”me” predicat de Joan Jett, poporul omului care a eliberat Biserica Romana, multiplă. Nota scriitorului. Am părăsit Clujul pentru că exceptând-o pe doamna Modola și pe Liviu Malița împreună cu Căpușan Bătrânu nu am găsit oameni mai deștepți ca mine; m-am dus la pocăiți pentru că am găsit o grămadă de oameni mai deștepți ca mine. Hațegul evanghelic vs. Clujul secular. Nota autorului. Jung ar găsi drept patologic împreună cu mine interesul prea multor oameni într-un convertit creștin la vârsta de patru ani jumate.

Pentru scris și exegeza talmudică în arealul științei constantinologiei un prim precept poate fi propoziția pe care o răspundea Șef Rabinul dr. Moses Rosen comuniștilor de la Federația Mozaică un for laic al culturii evreilor romani, activ înainte de alia, spus și diferitor oameni mar din Partid ori simpli oameni din comunism, ca Patriarhul Justinian Marina, posibil, cum că ceea ce scrie el ca rabin trebuie să rămană valabil și peste, zicem noi, o sută de ani! Regretăm că de vreo doi ani viața la țară nu ne-a mai oferit un cap limpede pentru a ne redacta textele, a doua cerința in constantinologie, o disciplină care necesită perfectibilitatea unei operații de chirurgie facută la un violoncel, ne regretăm astfel prezentarea de-a dreptul dramatică într-un modus vivendi atat de neregulat. În mijlocul contemplațiilor noastre hellenice constatăm cu surprindere că acțiunea de a produce cărțile să ne rezumăm a le spune asemeni lui George Călinescu, literare, aduce măcar un pic dacă nu mai mult cu munca rabinică într-o sinagogă a amintirii dacă nu una reală și cu munca de tiparnic al codexurilor asemeni lui Honterus și a diaconului Coresi. De asemenea regretăm că boala de moarte în care ne aflăm trambițată ca a individului care sunt cat și a națiunii învechite din care fac parte, dacă nu și Biserica lui Iisus Cristos! ne-a pus în imposibilitate de a ne ocupa de viața și literatura adevărată trăindu-ne traiul într-un somn cvasiperpetuu și nepermițandu-ne decat să visăm cu gandul de exemplu la folclorul arhaic incizat de imprimante bucureștene în veleatul 2017, 23 dupe stil nou, neoislamic, lucru ce ne îndrumă să ne gandim azi la Istanbulul sultanilor basarabi și la Bosforul negru luminat de stele mărunte de ceară, saecula secvlorum. În lipsa unor tablouri lirice ori cosmografice de comentat ne vom aventura asemeni profetului nostru într-un constantinism afectiv gandindu-ne la cantitatea infuziei de constantinism inconștient în poporul roman, oprindu-ne langă icoana Helenei cea Dreaptă, perpetuu sfințită-ne în memoria bieților penitenți ce suntem în marea Hagia Sofia a pelerinilor Catolici și Englezi. Acolo ne vom spune rugăciunile cum a scris Poetul în templul nevăzut de întuneric dominand palatele romane, bizantine, ghiaure ori grecești ale magnificatului metropolis; acolo în schitul uitat și iarăși turcit ne vom ruga pentru Giamilia citind pentru că nici un grec nu poate pomelnicul dat la plecarea din sat de mamă-sa neagră de durere și creștinism și plansă-n drumul plin de balastru și praf pe ulițele cu prune timpurii și bistrițe. Și orandu-ne începem să credem de undeva din nevăzutul conștiinței noastre că adevărata perspectivă asupra constantinismului este Bizanțul pană la Ravenna și Sicilia, și sudul ereticilor primului Pateric și răsăritul Armeniei și Iranului mamă, Țara Sfantă și fanatica lume arabă islamică pană în Oman și Bagdadul Irakului, mai departe pană la Indul grecesc. Romania cată a mai rămas deasemenea ca țara cea mai importantă din omagiul și cultura bizantină, pentru care Constantinopolului nu a căzut în 1453 fiind totodată ținta rugăciunilor noastre asemeni Copacului Libertății plantat în Liceu de colegii de cameră - probabil la Tubingen - Friedrich Wilhelm Joseph Schelling, Georg Wilhelm Friedrich Hegel și Johann Christian Friedrich Holderlin, pentru Europa Clasică și Romantică a secolelor xviii, xix - pană azi, în moarte de toamnă a anului 2020, după ce am depășit, credem, Freudianismul politic al veacului al 20lea, astfel Istanbului devine un om cu două chipuri ca un mesean cu mască, încă, așteptand să înceapă Liturghia, pentru a-l putea revedea! Ajungem la ideea barbară că Byzantiumul Marii Cruci a lui Iisus Hristos și a Marilor Icoane, încă vii în Turcia Contemporană, este un thopos al rugăciuni, al mulțumirii sclavilor eliberați, ai dezghenuncierii din amfiteatrele morții în masă pentru reîngenucherea morții sufletului în neobasilice răsărite albe ca păpădiile aurii în primăvară în tot Imperiul Creștin pană în Armenia, prima literă din Alfabet. Astfel scriind al șaselea vers al acestei gandiri rianiene asupra celui numit de timp și Dumnezeu cu prea multe nume, Imperator, Caesar, Flauius ,Valerius, Aurelius,Constantinus, Pius ,Felix ,Inuictus, Augustus, Germanicus Maximus, Sarmaticus Maximus, Gothicus

Huangzhou psihologie politica china Perspectiva statului este că trebuie să ajute oamenii nu să-i controleze.

Pentru a reveni la știința logică, speculativă asupra lui Constantin I și a avatarelor sale, câte sunt, trebuie subliniat și menționat poate pentru prima dată în istoria culturii ca opera versică a lui Raul Constantinescu este în ansamblul ei estetic și temporal, din anul debutului la Steaua din Cluj în 1966 până la ultimele poezii apărute ieri pe Facebook, o gigantică muncă de recalculare a locului Bibliei în viața umanității noi, cu Cartea de Folclor, 2017, pentru a o numi mai simplu, la care citim că a lucrat mai mult de patruzeci și șapte de ani, - deci dinainte de anul 1970 - autodeclarată drept Biblia Țării Hațegului, ce se ocupă cu simbioza vie între spiritualitatea ce a născut și cizelat versurile folclorului hațegului și semnificația lor în forma obiceiurilor acestor sate - la nord de Gorj la sud de Simeria și Deva , ca verdict asupra intențiilor lirice a lui Raul Constantinescu, Copilul care și-a început lecturile la vârsta de șase ani cu cartea Apocalipsa citită integral, ca un text hegelian și ilizibil minților crude, aprox. în anul 1950. De altfel poetul a lucrat și la unele din cărțile de versuri, la prima publicată aproximativ treizeci de ani, din 1970 până în 2000, iar la a patra, douăzeci și cinci de ani, din 1978-80 până în 2005. De altfel, vedem la poet o intrare în conceptul de adolescență și rebeliune, drept modele culturale și de atitudine interioară fiind adăugate lângă Arthur Schopenhauer și Zaratustra, nume mai noi ca Rimaru sau Moromeții, Paraziții ori Paul Robeson. Nu putem înțelege nevoia de asemenea modele în neomodernism, e poate nevoia unei libertăți de altfel niciodată avute, în era penticostalilor tunși kapos la orice vârstă și a cravatelor roșii într-o lume ce deja aștepta înfricoșată anul 1984! O fi poate un dialog peste generații, cu tinerii contestatari de mai alaltăieri, azi îmbătrâniți de vicii ori de vârstă, în fața unei posterități curioasă doar în ce-ți privește Idealul. Acest pitac e tot ce am acum, îngrijește de el și îți voi plăti.

Alte noțiuni de constantinologie / Păclișa, 24 nov. 2020

Erată întârziată eseu 2. Ce poate fi scris, deși ilizibile ca orice carte bună, dacă adaști asupra lor se revelează cu simplitatea cromlehurilor de pietre din toată Lumea Veche și te țin în sala de lectură precum Stevenson în pat când erai răcit și stăteai acasă, acesta e Mircea Cărtărescu! Nu vreau să iau pilda nevolnică a lui Al. Macedonski, cred că M. Cărtărescu va fi citit cât omenirea va avea o inimă și până îi vor urla lupii în vatră, nu ne batem joc de nimeni dar cel puțin sub aspectul apropierii de Ideea Cărții, Mircea s-a apropiat mai mult decât Marin! Pink FLOYD, aka Pink Floyd!!...

Conversație cu un Portret Miniatură / Am multe cărți de I. Sava, acum am văzut deasupra mea un volum din cele două ale Simfoniei destinului, cartea de dialoguri la televizor și alte cărți dar scriu mult și nu am timp să le citesc, m-ar ajuta foarte mult dacă le-aș citi, pe unele nu vreau să le citesc pentru că tipografii nu le-au legat bine și s-ar desface de n-ar mai rămâne nimic, așa erau tipărite cărțile în anii 90. Adevărul e că eu totdeauna am scris despre nimic, ca icoana unui geam luminat să zicem ocru în privazul ferestrei, ca Ștefan Damaschin și perjele și botforii lui din prima zi de școală! 😐 Aș vrea să îți mărturisesc că după moartea Papei, locul lui a fost luat de către tine, dar foarte Catolic! https://www.youtube.com/watch?v=9Z3pjXmNq2g Știi ce mă gândesc în legătură cu Jeffrey Bartell, în toate etapele mormonilor, Femeile au fost nevinovate și e izbitoare paralela cu Fetele Romantice înainte de vreme din Noua Anglie, sounds like Azi, doesn't it, personal după douăzeci și cinci de ani de studiu și traduceri cred că am ajuns să știu ce e în capul oricărei Clarissa McClellan: creier. Eu decât am spus da! În 1987 îmi plăcea să merg la orto pentru că preotul ne spunea povești! în 1998 de Sfintele Paști și după aceea mama mergea pe banca din urmă cu capul pe bancă și îi plăceau Priceasna povestită de la sfârșitul slujbei / . tu, nu! 😐 Visul, ca să fie vis, e Logic! Când eram la Cluj mult mi-am dorit sămi cumpăr cartea VIEȚILE SFINȚILOR în vreo 6 volume subțiratice cred, dar banii nu i-am avut. Se găseau de vânzare într-o mică gheretă lângă Biblioteca Central Universitară unde vânzătoarea era o femeie creștină ortodoxă foarte simpatică, din asemenea feluri de cărți ori emisiuni de radio ori televizor, ori prin biserici am aflat de un alt fel de creștinism, al creștinilor veacurilor vechi, infinit mai bun și gândul de a-l găsi nu mi-a mai dat pace, de exemplu pentru mine fetele acelea religioase seamănă pentru mine ca o versiune dacă nu mai bună cel puțin mai avansată a surorilor Bronte. 😐 În aceste relatări am citit despre creștinismul avraamic, supremul. În primii 26 de ani ai vieții mele citeam toată ziua și din păcate și toată noaptea, apoi n-am mai citit continuu, a început scrisul ”profi” și sunt fericit că ți-am oferit dacă nu Geneza, măcar Exodul scrisului meu, în care toată cartea prezintă preocupare în ceea ce te privește. Și înțeleg de ce fie și numai unii din scriitori sunt numiți ”mari” pentru că prin scris și citit acei autori și cititorii lor se debestializează, ajungând la starea sufletească pe nesimțite de episcopie practică, dar până unde poți să duci crucea acestei stări demiurgice a ființei? Oamenii obișnuiți înțeleg aceasta prin a fi bun părinți, pentru Pearl S. Buck toată China interbelică îi era Grădiniță de Copii, dacă nu dormitor cu puțin înainte de ora nouă. Caut să-mi fac scrisul precis ca o seringă și frumos ca un pelerinaj prin zăpadă. I know this boy, it's Old Thoreau, the shack in the Walden Lake Forest, I know, Darwin and Emerson, I saw the whole thing, i was there! https://www.youtube.com/watch?v=hczyxCbVtR8 Scott, i ll see U. Eseuri 1 & 2 cu Erată 1. Opera mea de căpătâi sunt aceste două haiku, toamnă 2020, Cât trăiești trebue să dormi și În viață am învățat să ajut/ E timpul să spunem tatăl nostru! & Între macii albi patru file roșii negre. Primul vers 1986 - Poezia mea... seamănă cu școala! 2. Poetul M. Cărtărescu e Iisus Cristosul literaturii române, iar ceea ce poporul am declamat Concesie Gratuită Vestului a fost de fiecare dată adoptarea unui alt domnitor străin dintr-un Occident împreună neînțelegerea teologiei noastre un om complex, un ecou de Ioanide, un Felix, un Stănică în camuflaj, un soldat pe marginea drumului socialismului, un fluviu românesc fără canal, dacă dumnezeirea și-o refuză ca orice om normal, cred că am identificat n a t u r a acestui histrion bun la inimă precum dascălul cu coamă de leu și urlet și anume, Dunărea, de aceea este un poet sub o stea barbiliană, dar fără alt exces decât ”munca mea în Literatură”, MC nu e că e mare, mai mare ca toți împreună cu emdoi sau emunu, nu mai știu, mort acum vreo 20 de ani, cred, la Pentiumul personal al scrierilor domniei sale - în special cu antologia comasată a celor patru cărți de povestiri în volumul Proze, după Preda și D. R. Popescu, acest suflet curge împreună cu șisturile dublului său subteran pe care îl cunosc atât de

O crimă imaginară către Pink Mary ”Dacă Satana scoate afară pe Satana cum poate dăinui domnia lui. {...} Dar dacă eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu atunci să știți că împărăția cerurilor s-a apropiat de voi.” Iisus Cristos Cum te simți pe masa de operație, Missus? Mantra mea pentru tine e: Noapte bună! I Love you, Daddie. Plan de campanie literară ț'20 / H. District, 25 nov 2020 La picioarele Măicuței Domnului, versuri '20 Melopovești, muzicologie 2 Miniaturi 1/4, portrete, visări, fantastisme și ganduri epigrafice teatru scurt, '20 Constantinologgia 1/4, '20 -The Dead Freight Car, poetry, '20 {The Sacred Breasts Orchard} 100 Haikus 200 Fabule The Elysian Codex. Loveletters Vreau să traduc (Îndreptar) 2, ț2020. Lucrări poetice de tradus! - Ecouri. Mistrețul cu colți de argint, Umbra lui Mircea. La Cozia, Gr. Alexandrescu, Traian Dorz, Raul Constantinescu, Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane, Poeme de răsboiu, Lucian Blaga, Atât de fragedă, Dorința, Floare albastră, ..., simbolismul român, Dăscălița, Cercul liric, ? Teme de tratat muzicologie, Gloria Estefan, Virginia, Jaci Velasquez și Nathalie Grant, Lee Ann Womack, Bruce Springsteen, The Music of First Blood, The Common Music of the pages of Tess and Poesii, Academia de Muzică ”Gheorghe Dima” din Cluj, BCU Cluj sau Liturghia cărților, La pas prin Cantările Evangheliei, Dorothy Gale in 1939, Paul Constantinescu, Bela Bartok, Mihail Jora, the music as presented in Romanian 1987 movie Figuranții, Eminescu. The Great Composer, Radio Micul Samaritian, Liturghia ortodoxă văzută printro Copilărie optzecistă, Bserica Neagră și Bach, Mereu Biserica Neagră, Muzica de cult rurală, Muzica Bisericilor de Piatră Medievale din Districtul Hațegului, Adunare de sezon a Oastei Domnului Paroș 4 oct. 2015, Poezia și Muzica, Muzica la Oaste, De ce țăranii nu au voie să scrie, Oratoriile bizantine moderne ale lui Paul Constantinescu, Cine a fost Jurjac, Bach și doamna Hortensia, Modola și Muzica, Despre cartea Concert din muzică de Bach, Muzica Chindiei, Despre prcesnele romane, Tarja Turunen - o încercare de evaluare, Doamna Marta Petreu și Rage Against the Machine, Încercare de sistematică metallică - 1 la 5 82-90, Cine ma ascultă Electric Ladyland 1968, Headstones 1995 într-o încercare de poein getodac, Tracii și muzica, Treambură Luna și românitatea aromână, O muzică numită Romania, Adda poate, Ce ma înseamnă muzica de calitate astăzi?, Mai cantă Cineva Psaltirea, Ce poți face cu un pian cu coadă, Pianologgiile lui J. Răducanu, Copiii și muzica, Ateneul Roman - pagini de muzică și istorie, ”Iubiți muzica secolului 20”, Vrăjile nu-s de vanzare, Cand a apărut armonia și cine a creat-o, Despre muzica poetica, Edgare Varese, Taraful casetelor camionagiilor de acum douăzeci de ani, Cateva bucăți AS XX, Vă place muzica creștină, Ce rol are muzica, Ce rost are muzica, cine este muzica, Janko muzikant, Sylwia Urban swan guitarist, Cum se nasc compozitorii, Tipuri parentale în robotul familiei muzicale, Criticii și cronicarii hrisoavelor muzicii radio, De ce alegoria moarte-nuntă, De ce plange mireasa, De ce boceste mama, Cine esti tu, O cantare de laudă pe Muntele Măslinilor, Mistrețul cu colți de argint azi și acum un secol!, Muzica satelor, Laura Stoica, Mădălna Manole, soții basarabeni ori Rușinea muzicii românești, Ce poate însemna Manowar pentru unii Adolescenți, Cannibal Corpse sau Naturalul tragic, Toate regretele mele într-o ghitară, Aisbergurile tardive ale instrumentelor muzicale din viața mea, Cum era oare muzica din saga medievală islandeză, De ce Bjork Gudmundsdotirr?, Anarhismul, Berbecii și muzica, Coltrane între Alabama și King, Elegia elenă ce i-a adus lui RFK sfarșitul, Poate fi orfismul pus pe hârtie, Aedul Grecei noastre, Puțină lumină, Muzică pentru zidurile deschise. Articol despre muzica monahală, Vrăbiile de munte și ctitorii, E noapte la Putna, Totul despre rap, Toate lucrurile bune se încep cu rugăciune, O cantare baptistă veche despre Apocalipsul atomic, Batrânii și cântecul, Muzicuța cu sau fără schimbător, Să ne rugăm, Diferența între Novalis și Mozart, Superstarul popular și mutații în conștiință, Lira din Meggido pe YouTube, Le Grande Orchestre du Caire, The Universe of Ofra Haza, Doină din Dolj, Atonalitate sau Spovedanie pentru învinși, Ce poate înțelege un Copil din haosul lui Bob Dylan?, Este Animals 1977 singura producție serioasă semnată PF?, Jesus Chrst Superstar ori Marele Iuda, Tarantella. O încercare de apropiere, Pricesnele rusești, Muzica în romanele clasice, romantice, realiste și naturaliste de secol xix, Freddie Mercury ori Astrul care mia salvat Copilăria, Vincent și muzica, Rugăciune '20, Hăulitul jubiliar al minaretelor dobrogene, De ce musicalul, Cioran și muzica, Frumusețea corurilor penticostale , Hector Berlioz, Iarăși Eminescu?, Lumină din Lumină, Despre muzica secretă a Bibilăi, Kevin la biserica bătrânului, Împăratul Iosif al ii-lea și marii săi precursori, Țăranul și muzica, Roza și busola - borgesiană nonmusicală lumea, Copiii și Bătrânii în Biserici, De ce 1952 Cultural, O Regină ce s-a Redus la Cuvinte. Carmen Sylva și Frumusețea partiturii, Frumusețea muzicii de orgă, de la Giovanni Pierluigi da Palestrina la Sigue Sigue Sputnik și înapoi, Maruca vs. Mariuca, anul 1907 în muzica românească, Ultima Thule sau muzicalitatea existențialiștilor, George Michael și Femeile lui, Ce înseamnă un lăutar autentic, Frumusețea intrinsecă a muzicii maghiare, Ciorba ardelenească a ultimului mileniu, Clujul - oraș al muzicii naționale și contemporane, Muzica de teatru, Diferența între Cash și Elvis, Nazismul sau plenitudinea eroică a tradiției wagneriene, Germania mântuită!, Ce înseamnă să fii azi în București?, De ce nu putem cânta asemeni păsărelelor?, Arta liedului, Frumusețea Tamarei, Înapoi la sinagogă. Clinchetul amintirii săpunurilor tăblițelor de piatră, Ce văd la Sonique, Panasonic sau

185 SONY, Biblia de la 1688 și muzica europeană pe instrumente occidentale la curtea lui Altin Bey: începutul modernismului în România, Elisabeta I a Romaniei: Cheia sufletului eminescian, Das Model cu Kraftwerk sau spiritualitatea roboticii, Cand Shakespeare scria [Exeunt. , Arta mișcării între Flashdance, 1983 și filmul digital Ballerina, 2016! , Icoana Linei Cavalieri, teatrul după Ibsen, Mama între Judy Garland și Icoana de la Nicula, Henrik Ibsen și Strigoii săi! , Muzica pe Kon Tiki în 1947, RPR-ul protestatar între Guantanamera și Cântecele pionierilor dimineții de April, Cartea ”comunistă” Surâsul Hiroșimei, Floare albă, floare neagră și geniul liric romany, Greco-catolicismul înseamnă latinitate. Imnuri și orații finale la Sighetul comun, Mormântul arhitectului Mircea Vulcănescu! O privighetoare Irene Cara, o mierlă Nora Lam / , A Modern Man. Moby, Philip Glass - Tibetul muzical tradus pentru întâia oară, Glassworks 1 - Irepetabila capodoperă, Vechimea înțelesului șofarului sinaitic, Muzica și teologia după criteriul Psaltirei, Flaviu Lauran; protopsaltul incomplet! , Nicolae Filimon cronicar muzical și dramatic în epoca rapsozilor, Între insecte și greieri, Muzica nevăzută a lui Emil Gârleanu, Ionesco frumos sau Elegii pentru ființe mici, Pajerele cromatice, Pușkin și pelerinajul melopeicului, Natașa Rostova și muzica, Sonja Rostova și lacrimile de Crăciunul bisericii luminate, Tastatura partiturii, Melville sau tonalitatea mării, , Prozatorul Stephen Crane și expresia estetică modernă, Clasicul și clasificările moderne, Sonetul discursiv - De ce o chitară electrică nu e deajuns! , De la tobe la sample-uri, de la loops la Looperman, Depeche Mode ori când singurul drog era muzica, De la Jumătatea mea e muzica la Chopin polonezul! Polka, Polka, Polka... , De la simplitatea geniului la muzica de vocație, Cu ce se citește muzicologia? , Bacovianismul musical și Epigonii săi! , Minți de plumb. Între Marilyn Manson și Bice, Retractări. De la muzica gospel la monodie alternativă. , Biserici cu tobe, biserici fără tobe, Am văzut ceva oribil ce seamănă cu muzica în magazia de lemne, Muzica la înmormântări, Muzica cotidiană, Responsabilitatea compozitorului și textierului - studiu de caz Nicolae Moldoveanu, Arta poetică se găsește în notițele lui Wurmbrandt, Nicu Steinhardt freudianul exeget, De la egloga dramatică la hymnul roman: muzica Occidentului Antic, Lira antică la diferite popoare, Care e diferența între celtic și italienism? , Leopardi: în absența damnării Poezia, Muzicalitatea catolică a Ghepardului, Clasificarea întregului bulk muzical după criterii psychologice, Iosif Sava pentru Adolescenți, Simfonia destinului pe înțelesul Copiilor, Koreenii învață pianul, vioara și violoncelul! , Instrumentiștii! , Corul tragic și creștin, Frații Wagner și SMINA - 2 cântări despre Mama! , Eterna și fascinanta Românie - Ultimul k r i t e r i o n: Mihai EMINESCU! , Similitudini compoziționale și bizantine între Th. Pallady și Paul Constantinescu, Ebenezer cântă în catedrală! , The Unfathomable beauty of Rod Stewart, Frumusețea oricărui ave maria, Între Angelus și Pater nostrum, Familia cu Jezul: 40 de ani de comentarii nocturne! , Cantafabule 500 - Răsăritul Goticului Rockului Contemporan , Muzica nu dă verdicte, Două profesoare în prag de pensie la Opera din Cluj! , Amalia Rosen și poezia lui Eminescu în România veche, Magnificat - Eu sunt gayul Ideal, 1000 de cântări în capul unui bătrân decedat - toate Instrumentele în mâna Genei - Bach recreat prin inginerie genetică în capul mare și degetele grase ale Corinului, Dana: Închinarea prin muzică în biserică - de la pământ la stele, Testament estetic italoromân - Eminescianismul lui Petrarca ori petrarchismul lui Eminescu, Testament no.2 - Ce învățăm de la Perpessicius, Despre Importanța Națională - europeană - teologică - și universală: a Desecretizării și Publicării Jurnalului Reginei Mamă Elena a României; pamflet schizoid, orfan, invers, tranzitoriu, maeterlinck, Aurul ritmului melodic african și universalul său, E pluribus unum 1 - Christina Aguilera a van Gogh of Soul Pop, pluribus unum 2 Whitney Houston - the Ivory Voice, Regina Maria i a Roumaniei Sora cu o Carte în Mâini! , Elton între postmodern și amintire, The rest, the unreleased, the last: Ma, fi A a.k.a. Despre bunul simț al deținutului de drept comun român, E pluribus unum - Avril Lavigne: Mary skates Somewhere in t World! . Caiet de Regie texte. 1. Amin, uite mi-am notat să scriu un text despre muzica ta, între amintirile mele din liceu în anii '90 și apoi în pelerinajurile prieteniei Noastre, totodată mulțumesc că discul de valoare extremă ”Vreau lângă Dumnezeu” este accesibil în baza de date online, ar trebui să mai înregistrezi, pentru că mulți oameni nu pot să meargă la biserică - și mulți ar prefera să moară -, dar un album muzical e un disc de aur pentru eternitatea timpului, un pelerinaj estetic. Gândește-te la asta, moș! Cred că ascultătorii tăi ar privi cu bucurie un nou concept artistic în contemporaneitate asupra ortodoxiei și creștinismului. Troian Dorz Concert literar pentru Felix și WikipediaRo / Păclisa 25 nov 2020 Traian Dorz a decedat în noaptea spre dimineața zilei de 20 iunie 1989. Prin patosul ideilor, prin calitatea expresiei poetice, prin mesajul ei divin-uman, opera creată de Traian Dorz îl situează în constelația unor mari creatori ai sensibilității religioase, precum ieroschimonahul Daniil Tudor, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Vasile Militaru, Ioan Alexandru, iar prin conotațiile mistice, de ce nu, și cu Daniel Turcea [judecată de valoare]. Într-un cadru cultural mai larg, caracterul religios-naiv al operei dorziene, cu metaforele și imaginile ei, sugerează comparații cu poetul englez William Blake, sau pictorul olandez Van Gogh, pe când acesta din urmă încerca să păstorească pe minerii din regiunea belgiană Borinage [8], și - deja - pentru unii intelectuali esteți neomoderniști sau declarat naționali, cât și pentru poporul roman la ceas de taină, țăranul poet pe numele Traian Dorz după două veacuri de ignorare cosmopolită ori ură miltoniană, este o piatră lirică dușmănită de zidari, care acum nu-și mai are locul - de iure și de facto - în conștiința romanească decât în bizarul raft unu, alături de Alecsandri, Eminescu, Macedonski, Bacovia, Urmuz, Arghezi, Radu Gyr, Lucian Blaga, George Coșbuc, Octavian Goga, Ion Pillat, Mircea Vulcănescu ori V. Voiculescu, sau a unor oameni pionieri ai ideilor romanești și ducerea lor dincolo de secularism și postmodernismul social, din care fac parte Constantin Noica, cerchiștii și marea critică de școală romanească, ori în ziua de azi tinerii basarabeni ori clujeanca de confesiune greco-catolică R. Cesereanu, astfel Traian Dorz intrand nu doar, peren, în conștiința ci cat și în cultura romanească, nemaifiind doar cel mai bun poet creștin roman și atat, ci un mare maestru ca cei din vechimea Prerenascentistă, făcand din puținele personagii ale Treimei, suflet și identitate lirică, intrand în patrimoniul numit Romania, vecinic și simplu ca Rugăciunea lui Constantin Brâncuși. 1=0, ,./ CAIETE FILOZOFICE 1-9 2021 AuSept 22 FelixG Rian Constantine$cu, filolog & comentator ....... Caiete filozofice 1 My GodPa’... text a1 A, to G, 2021 Felix R Constantinescu Motto: Emi, iti spun de fata cu tinerii tai, oricat de redemptiv si dur ar suna, bos, tu ai dreptate, oricat de tragic e... nu poti sa fii bigam in mod constient , Recomand Dante . F, 30 Au 2021 MMM+ Gand 2. da, pe carbuni, pe carbuni, puneti icoana pe carbuni -=editura cartea rusa a fost continuata cu tematica rusa si sovietica cu

succese din statele cccp de elu, bpt, secolul xx, bptc - biblioteca pentru toti copiii, vezi Gaidar, Gorki cu Mama, - ori Editura Tineretului, O panza in departare a lui, scrisa de Valentin Kataev despre un copil la Odessa... si chiar Editura Ion Creanga, Calutul cocosat de P Ersov 1933, si o care Basme rusesti, cred. S-au tiparit si opere realistsovietice dar si toata marea literatura clasica ori moderna rusa, si mai sunt editiile lirice, ale operelor poetice. Dupa 1990 s-au publicat interzisi, ca Soljenitan ori V, Bukovsky, ori retiparit opere de autor, Cehov de exemplu. Cartile se dau pe degeaba pe online, daca ai curaj sa comanzi, si nimic nu se compara sa ti se spuna MIster si sa citesti o carte... Filozofia se naste din poezie, uneori. – O meditatie asupra crestinismului in conditii extreme... Un muncitor si-o taranca. F, 30 Au 2021 MMM+ În copilărie, Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) s-a remarcat la studiile de latină și greacă si prin geniul in cadrul familial in filologie si jurnalism editand o revista personala pentru familia sa si prin eminenta scolara. – Bun, Reboot. $oviet, in His name... + https://www.okazii.ro/maiakovski-vladimir-ilici-lenin... Paine pe masa si familia-acasa. MAIAKOVSKI - VLADIMIR ILICI LENIN poeme OKAZII.RO https://www.youtube.com/watch?v=Z7ffDGPS2S8 + Din nou despre Ksiuta si batranul Ivan Kuzmici + M+ https://poezii-noi.ro/poezie.php?titlu=carteaq,-poezii-argotice-1955motto-poate-tu,-poate-altul,-poate-infanta-sensul-iubirii1960&autor=f.-r-con$t-ctapnn&p=15735 NS 123 4 very good, dar si dupa : Necuvintele, Un pamant numit romania, Maretia frigului… Vezi mai mult Crestinismul e o istorie care merge prost - pana mori. - F, Yancey... Si asa F, ajunge filozof - cum a visat Cu Emi adica , https://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Maiakovski Lenin a fost un frate Ranit https://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Ilici_Lenin Vladimir Lenin Cristos , Numai o Apocalipsa e ultima , + A, Estetica restransa... Internarea e o inima franta, poate doua... Axioma. Constanta frecarii anuleaza einsteinismul teoretic al relativitatii tempospatiale. Comentariu: Ori relatividatea se anuleaza – teoria relastivitatii in monada fizica a unui megaunivers, unic inconjurat de nihil - ori devine calculabila cum e pe orbita. Iar absenta frecarii inseamna Dumnezeu, Iisus, Ingeri. Biblia insasi devine calculabila, ori+ori . Christian Dragomir, psalm crestin. Heblul monitorului. Dooamne-vai, Feliccx cu doua neveste, - iti dai seama - ce chestie -. Virtutea te poate innebuni... + + + Ador. There’s no such thing as bigamy.

O MAMA DE LUMINA {ROMAN} {original} • Răspunde • Şterge previzualizarea • 51m Felix Constatinescu No naswer • Răspunde • 47m Felix Constatinescu Poate, totusi, nu era Securitatea... Nu Securitatea, ci Insecuritatea. Eu sunt hegelianist prusac, crestin. d, F, 1985, +1986, 1995+, ++1997, 1998+++, 1999A, 2000, 2002+, 2004, David_Wark_Griffith_1919 + MMM . Caci voi ati murit si viata voastra este ascunsa cu Dumnezeu in Hristos. - nt. Aminm https://www.youtube.com/watch?v=F8uG7Hbuyho Hai sa mergem, Filme Jurnal: The Pure$t Win$, Fiul Fiarei, Anyplace is better, Roaga-te , Ma doare toate, Mama, Tupeu!! , Ave Maria, Halleluiah, Batranul Tigan, +Vezi mai puţin E, O victorie in infrangere, o infrangere victorioasa... + Plansul este victoria iubirii. Si Voi sunteti ca fel de nenorociti ca Noi?... Felix Constatinescu Painea e Hristosul • Răspunde • 2m Felix Constatinescu Arta crestina cat cuprinde , Daca vinzi/muncesti poti fi artist. Daca nu, nu esti. Numai ca trebuie sa te adresezi artei universale, atemporale, vecinice... Felix Constatinescu Crestinismul e o istorie care merge prost - pana mori. - F, Yancey... Emi, iti spun de fata cu tinerii tai, oricat de redemptiv si dur ar suna, bos, tu ai dreptate, oricat de tragic e... nu poti sa fii bigam in mod constient , Recomand Dante .

felix gelu konstantinescu acum 0 secunde teocratie + no-uglie, pe carbuni, pe carbuni, da Bauturi vitamine calde si temperate, si se incaleste oasele in voi. In ura nu e judecata.

F P,

Satul digital. Batranii din Led Zepellin, 4... -Corolar, Ba, Balan, eu nu ma grabesc - si sa vedem sfarsitul, 2054, mai mult decat inceputul, 2021+ , . Ave Maria!! Cititi carti?! Roaga-te, Omule; tu trebuie sa stai inaintea Caesar-ului.

PIF J Poate maine va fi mai bine... Comentarii

+++I'm only happy when cand ploua cu Duhul Sfant rains, . Felix Constatinescu IMI IUBESC FAMILIA Walter Scott pe Mississippi, epava pe fluviu, Mark Twain...

Sclavia a aparut prin suferinta, ca mantuire sufleteasca, nu prin saracie... +

Tolstoybolshevismul trebuie sa se increada intai in crestini. http://www.marx2mao.com/PDFs/Lenin%20CW-Vol.%2029.pdf Vol 29 e Filozofie.

Felix Constatinescu Remedios cea Frumoasa.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lev_Tolstoi De aceea - propun Reintegrala LNT !! - de la Cartea Rusa 1950s... + ⁠ De ce iubim pe Felix? Pentru ca din trupul curat sau izvoraste cel mai curat sange – o floare de sange.

Cu Robert de Niro la Psihiatrie...

Geniul Iubirii.

Suntem, ce.

Notite videopersonal Biblia Sovietica Lev Tolstoi Au 2021, Cel putin Evgheni Evtushenko isi concepe Romanul sau Dulce tinutal poamelor...1981 ca un comentariu asupra intregii opere buchisite, citite si rascitite a lui Lev Tolstoi - si posibil intreaga Evanghelie de Aur a Literelor Ruse - pentru reintegrarea lui completa in cultura rusa si innoirea Rusiei si Sovietelor prin Izvorul Principal al Culturii Ruse si Sovietice, autorul fara voie al Tolstoyanismului. Obs. E posibil ca si alti autori de la Cehov si Gorki la Mandelstam si Makine sa faca acest lucru pana azi, 31 Au 2021 +++M In Rusia daca nu citesti Lev Tolstoi bine - esti un Analfabet. Ksiuta cand a spus N-nu. insemna cred in Dumnezeu dar sunt un om sanatos. Iar Biblia imi place insemna Biblia imi e buna, placuta & desavarsita.

Azi am facut un ou de porumbel. b, Idei filozofico-politice Album Voronej, CCCP, 1975 prezinta un Soviet canadian. Issues... -M-am decomunizat in 1987 doar pentru ca am aflat ca comunistii nu cred in Dumnezeu, sunt Atei. Toti crestinii de marca pe care i-am intalnit spuneau ca era mult mai bine in RSR si inainte in RPR. Ca testament kierjkegaardian lasat politicii postumitatii noastre este ca in conditiile foametei globale care deja in 2021 iata ca a inceput, apoi cresterea populatiei Pamantului,- de asemenea mica glaciatiune care a inceput efectiv cu anul 2020, in acelasi timp primul an Covid19 global - in conditiile in care nu este respins Noul testament si nu se practica tortura si detentia politica - nu mai am obiectiuni. Fiecare are nevoie de PIINE pe masa... Amin. Forma de guvernamant o decide poporul, nu e treaba noastra, a nimanui. i Un Lenin Crestin, Wittgenstein , Caiete filozofice 1 My GodPa....docx DOCDROID.NET Caiete filozofice 1 My GodPa....docx C, Intrebare si raspuns. Iisus Hristos s-a nascut in lume ca un Fiu percet care vorbea despre Sine insusi. Si lumea l-a lovit si Iisus nu a fugit ci a ramas acolo cu spatele dat pietrelor colturoase precum cuvintele oamenilor pana cand s-a preschimbat intr-o Broasca vrajita si indurerata, moarta, vie, inviata, una cu pamantul, in pamant, lovita de piete... noi chiar avem probleme daca nu va pasa o sa aveti si voi , Lasati-ma in pace, nu ma mai chinuiti, si pe Iov l-or lasat sa doarma pe gramada de gunoi... Raport tarziu. Iarna trecuta 20-21 pe tata il constangeau sa ma omoare - cu de toate. Securitatea cred. Si azi iar au inceput. Mi-o umplut omleta cu rosii si cred ca m-am incecat cu ceva. Pentru ca am comentat la dna. Suferinta si intristare, care e mai mare? Numa de Dumnezeu nu-i intereseaza pe oameni. Tatei ii e frica; Bergenbier. Young Cardinal was killed in t War!!... Am plans pe veceu, asta o fost. Azi suntem pe 30 August 2021. F, U do your Job, $herif.https://www.youtube.com/watch?v=1JjOySMcGTw + Gandverdicturi. Vulnerable people, God's people. Caiete filozofice 1 My GodPa....docx DOCDROID.NET Caiete filozofice 1 My GodPa....docx Caiete filozofice 1 My GodPa....docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 56m • Editat Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=23ho0rz7_Eg = = O MAMA DE LUMINA {ROMAN} {original} YOUTUBE.COM O MAMA DE LUMINA {ROMAN} {original}

Trebuie dinamitate websiturileXXX www et c. Something to Work About. F, Tolstoyshevic. Vice Is Not Work. Porn Not Love. Hartuire Pe tatal meu de 77 de ani, fost profesor de limba si literatura romana, si pe mine, apartinator psihiatric, ne chinuie niste interlopi de la Hateg, cel putin din Decembrie anul trecut, 2020, posibil si dinainte. Cred ca au legatura cu Daniel Toma Pocaitul. Suntem otraviti pe mancarea pe care o platim... Va rog, faceti-va datoria. F, 2021+ ⁠ Commentarii Felix Constatinescu Daca nu face nimeni nimic o sa ma duc singur sa-l duc in puscarie. • Răspunde • 6m Felix Constatinescu Am gasit un nebun mai mare ca mine, fratia ta... + • Răspunde • 1m 31 au 2021 +++M + Ideea mea e ca Tolstoi in cea mai mare masura - si altii in Rusia din cei vechi - dar si Bulgakov ori Pasternak sau Evtushenko functioneaza Scripturistic, de inspiratie Filocalica elenistbizantina. Comentarii Hartuire 2, Felix Constatinescu P, • Răspunde • 17h • Editat Felix Constatinescu Sclavia a aparut prin suferinta, ca mantuire sufleteasca, nu prin saracie... + • Răspunde • 16h Felix Constatinescu + https://www.youtube.com/watch?v=ozpct8zUA_U M' Doctor Zhivago (6/10) Movie CLIP - The Private Life is Dead (1965) HD YOUTUBE.COM Doctor Zhivago (6/10) Movie CLIP - The Private Life is Dead (1965) HD Doctor Zhivago (6/10) Movie CLIP - The Private Life is Dead (1965) HD • Răspunde • Şterge previzualizarea • 15m Felix Constatinescu Do U understand I can Forgive U? • Răspunde • 13m

186 Felix Constatinescu U welcome. + But where is my Mate now, do you know? • Răspunde • 13m Felix Constatinescu I write a liitle book cried some few tears and then, Goodbye... • Răspunde • 12m Felix Constatinescu Tu esti Pocait, dar ai putea - de se mai poate azi - sa mergi putin pe la manastiri sa vorbesti cu Dumnezeu. Eu nu sunt anticrist... • Răspunde • 11m Felix Constatinescu Daca esti nevinovat go. And sent t guilty in your place... • Răspunde • 10m Felix Constatinescu Do you understand now? This is not gypsy hand... • Răspunde • 9m Felix Constatinescu Isus is t head... • Răspunde • 8m Felix Constatinescu So U re a victim 2? • Răspunde • 8m Felix Constatinescu Sorry , • Răspunde • 7m Felix Constatinescu But please try to stop speaking nonsense from t Bible regarding other Christians, and I think I am right. • Răspunde • 6m Felix Constatinescu Hungry Reason... • Răspunde • 6m Felix Constatinescu Va rog sa ma scuzati de voi mai vorbi numai de data asta. Se pare ca si Fratele Toma Daniel e o victima a unor tigani, romany, din Hateg presupun care au devenit mari interlopi dupa ce eu nu am mai fost prin Hateg. Deci e o ratiune flamanda aici, actionand. NIste rromi care vor case si vieti de oamani. FELIX+2021++ Din punctul meu de vedere domnul TD e nevinovat. CAt despre acei rromi, eu pot fi vinovati in locul lui. Amen. PS: Biserica evreiasca din HAteg prezinta urme de vandalism cred de cel putin cativa ani. Felix Constatinescu Asta-i culmea Inculturii, azi Uzzi e filozof. Felix Constatinescu Se pare frate Toma ca ai gasit pe cineva mai tare ca dumneata, cred si eu... + Felix Constatinescu No problem, brough. + that's what i'm here fmd1821$omething... HelpM+ _ _ - + Felix Constatinescu Antigona Marinescu _ • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Problema e a $uperioritatii, doar. • Răspunde • 1m • Editat Felix Constatinescu God bless , Felix Constatinescu M-am facut suficient de - ClarA? The Nativity Story – 2006. But U are right Missus, Romantic. WE NEED HELP!!

for.

-

*** Laptop geometric Pe coaste oceanice in pat Sunt o piesa de sah. 3 a IX-a 2021 Felix Constatinescu Frigul provoaca lepra psihica la unii Copii. Felix Constatinescu Si asa intelectualii ajung lumpeni. Felix Constatinescu Je suis la Marie du Alexandru Todea. O vecinicie de teroare. NO GOD, TITANIC SAYS. 1912 Felix Constatinescu -Dad don't work for God, works for Babylon. Felix Constatinescu God have mercy on me!! Ad Pater Felix Constatinescu Dumneata scrii/esti Hegel Batman felix gelu konstantinescu acum 0 secunde Fat Logofat cu Inima-n frunte Nascut... 1982021 Personal, cred ca mi-ar fi de folos in anii acestia grei si orfani, sa reiau si sa continui cititul la Opere complete - am citit [ana acum 5 romane: Crima si Pedeapsa, Adolescentul, Demonii, Idiotul si Fratii Karamazoff - si Jurnal de scriitor al lui Feodor Mihailovici Dostoievski, ca in anii 1997-1998. Cerul din creier... 2021 Autor : F. R Con$t CTAPNN F. R Con$t CTAPNN Cerul din creier, Fat Logofat cu Inima-n frunte Nascut... 1982021 Personal, cred ca mi-ar fi de folos in anii acestia grei si orfani, sa reiau si sa continui cititul la Opere complete - am citit [ana acum 5 romane: Crima si Pedeapsa, Adolescentul, Demonii, Idiotul si Fratii Karamazoff - si Jurnal de scriitor al lui Feodor Mihailovici Dostoievski, ca in anii 1997-1998. Am aici un Dostoievski Despre literatura si arta pe care as vrea sa ti-l prezint. Cred ca sunt extrase din Jurnal de scriitor. Jurnalul de scriitor, sau Jurnalul unui scriitor a aparut integral dupa 2000... Mai este Dictionarul personajelor lui F M Dostoievski, de Ion Ianosi, in 2 volume. De asemenea a doua sotie a lui Dostoievski, Anna Dosoievskaia, a scris o carte despre scriitor, sotul ei, tradusa in romana, - ANNA DOSTOIEVSKAIA AMINTIRI, EDITURA UNIVERS, 1975 AN APARITIE, 404 PAGINI, STARE BUNA - doua de fapt - am gasit pe net: "Anna Grigoryevna Dostoevskaya (née Snitkina) (Russian: Анна Григорьевна Достоевская; 12 September 1846 – 9 June 1918) was a Russian memoirist, stenographer, assistant, and the second wife of Fyodor Dostoevsky (since 1867). She was also one of the first female philatelists in Russia. She wrote two biographical books about Fyodor Dostoevsky: Anna Dostoyevskaya's Diary in 1867, which was published in 1923 after her death, and Memoirs of Anna Dostoyevskaya (also known as Reminiscence of Anna Dostoyevskaya[1]), published in 1925.[2]" Wikipedia. De asemenea Anna Magdalena Bach a scris o carte despre sotul ei, Johann Sebastian Bach, La petite chronique d'Anna Magdalena Bach 1941... 2021 2 ix

31 Au 2021 M+++ Intr-o gara?! Pocaiti-ne, caci s-a apropiat imparatia cerurilor. Caiete filozofice 1 My GodPa....docx DOCDROID.NET Caiete filozofice 1 My GodPa....docx Caiete filozofice 1 My GodPa....docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 2h Felix Constatinescu Burma?! -U probably know Her as Myanmar, but U'll alwas be Burma to me... felix gelu konstantinescu acum 0 secunde To Mann. Orgasm is Madness, so don't play Responsible... 2021 31 Au +++

Doctorul Pesamosca Autor : F. R Con$t CTAPNN F. R Con$t CTAPNN 4 Vizualizari ...doctorul Pesamosca... - Au, au, - ma dor oasele... 21 Psalm mama Autor : F. R Con$t CTAPNN F. R Con$t CTAPNN 6 Vizualizari Capataiul patului mamei +Un adamclisi de ganduri... 11-21

G, Ultima statie. 2021 Au ++++++++++++++++ Tot ce e viu, e viu. Fyn1, Caiete filozofice 2 Ba, Friedrich, ce Romantic!!...

Mamei 47-11 ii place cel mai mult sa Doarma, tatei 44+ sa citeasca si sa scrie la Veioza, mie - sa pictez... Arsenie Boca 2021 Autor : F. R Con$t CTAPNN F. R Con$t CTAPNN

Motto: ii am old bezuhov t mother load

2 Vizualizari Oamenii acestia, romanii acestia compun din amintiri si date istorice Saga despre Arsenie fiul lui Zian din Valea Somonului... + Poate prin 2250 va fi pusa - cap la cap, de la inceput la sfarsit, de la Nastere la Moarte - pe hartie de cine stie ce Snorri Sturlusson oulah, roman. Dumnezeu e gandul la Celalalt. Semnul lui Dumnezeu e ca, daca rabzi putin acedia, te ridica de pe pat...

Felix Conte de Bezuhov Batranul ii am old bezuhov t mother load

2021 fara-poza de ac

Pocaiti-va... Pasalmul 120 O cantare a treptelor...

Domnule Profesor, : ) , Am visat ca BRUCELEE a fost atacat de un Balaur Maiastru... +

Eu - cand o sa - mor - o sa mor - pentru Tara...

Adoptarea calendarului de Bisericile ortodoxe autocefale... Autor : F. R Con$t CTAPNN F. R Con$t CTAPNN

Felix Rian Constantinescu 2021

S 3 2021 + A M Vezi mai puţin felix gelu konstantinescu acum 19 minute (editat) Meinblau Kindisch , felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 1 secundă https://www.docdroid.net/Thr76qB/rupta-noctruna-poezii-alesegoliardo-marfurium-2021-docx I, felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 0 secunde https://ro.linkedin.com/in/dorian-raul-craciun-11006517b / 'O gară pentru doi'- Milioane de trandafiri roșii îți dăruiesc! - YouTube Inarborirea felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 1 secundă felix gelu konstantinescu acum 1 secundă i am afraid i am too small for rock, felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 0 secunde https://www.youtube.com/watch?v=LPPmqwnVBXo bummer...

Au ramas, insa, cateva Biserici Ortodoxe cu calendarul iulian neindreptat, ca: Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusa si Biserica Sarba, precum si Manastirile din Sf. Munte Athos, cu exceptia Vatopedului, care se numesc "pe stil vechi", pentru ca praznuiesc Pastile si toate sarbatorile dupa vechiul calendar, adica dupa "stilul vechi".

4 Vizualizari Adoptarea calendarului de Bisericile ortodoxe autocefale CrestinOrtodox. ro info @news. crestinortodox.ro Dezabonează-te 08: 27 (acum 5 ore) către eu La Consfatuirea interortodoxa de la Constantinopol (1923) n-au participat, insa, toate Bisericile Ortodoxe autocefale sau nationale. De aceea, indreptarea calendarului adoptata aici a ramas sa fie introdusa de fiecare Biserica Ortodoxa la data pe care o va crede potrivita, pentru a nu da nastere la tulburari. Convinse de necesitatea si justetea indreptarii calendarului, din 1924 cele mai multe Biserici Ortodoxe au adoptat acest calendar astfel: Patriarhia Ecumenica de Constantinopol (1924), Patriarhia Antiohiei (1924), Patriarhia Alexandriei (1928), Arhiepiscopia Ciprului (1924), Biserica Greciei (1924) si Biserica Ortodoxa Romana (1924), socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sarind peste cele 13 zile cu care ramasese in urma calendarul iulian, Biserica Gruziei, Biserica Ortodoxa din Polonia (1924), Biserica Ortodoxa din Cehoslovacia (1951), Biserica Ortodoxa din Finlanda (1917, cu aprobarea Bisericii Ruse), Biserica Ortodoxa Bulgara (1968).

Un scriitor trebuie sa doarma mult. * felix gelu konstantinescu acum 0 secunde Soarecii de camp, paianjenul, furnicile, lacustele lui Solomun... https://en.wikipedia.org/wiki/Valaam_Monastery Am visat -0 relativ - pe Lac Ladoga dar in Vest -, o asezare incerta - pe o peninsula din stanga jos in Q, - toate pe o harta verde spre canepiul miristei. Pe Ladoga e Monastir Valaam. Eu nu stiam pana acum lucrurile acestea. Iar pe linia oblica a acelui Q era Orasul r. Acestea nu pot fi explicate nici macar cuantic. Si canfd m-am trezit azi dimineata eram tot inchinat, Annunciator, ca in Pacla - Mist, 2004, ori ca acest Apostol de la Valaam, ce n-am cercetat pana azi... • Răspunde • 28m • Editat Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=c0eit4OcDfk Liturgy of St John Chrysostom (Valaam Monastery) YOUTUBE.COM Liturgy of St John Chrysostom (Valaam Monastery) Liturgy of St John Chrysostom (Valaam Monastery) • Răspunde • Şterge previzualizarea • 23m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=G82gcUr-ih8 I, Sunt un om slab + Isaia 44 A M YOUTUBE.COM Sunt un om slab + Isaia 44 A M Sunt un om slab + Isaia 44 A M • Răspunde • Şterge previzualizarea • 21m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=8sCJMjuEkpw i George isn't Penske Material! 1 YOUTUBE.COM George isn't Penske Material! 1 George isn't Penske Material! 1 • Răspunde • Şterge previzualizarea • 7m ⁠F, 2021 1 Septembrie Ad NASA Ce pot Eu sa fac? Poate Tu il provoci!! O sa vedeti Voi Rai... + FELIX+1987+2021... Felix Constatinescu, Agonia.snack.bar https://www.docdroid.net/.../caiete-filozofice-1-my-godpa... Scriitori Scripturistici. Caiete filozofice 1 My GodPa... F 2021 Au.docx DOCDROID.NET Caiete filozofice 1 My GodPa... F 2021 Au.docx Caiete filozofice 1 My GodPa... F 2021 Au.docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 36m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=aVm25rO-Muc Scriitorul roman e 1Sfant... 🎵The Best of Russian Orthodox Cathedral Music | 1 Hour Spiritual & Relaxing Mix of Hymns & Chants YOUTUBE.COM 🎵The Best of Russian Orthodox Cathedral Music | 1 Hour Spiritual & Relaxing Mix of Hymns & Chants 🎵The Best of Russian Orthodox Cathedral Music | 1 Hour Spiritual & Relaxing Mix of Hymns & Chants • Răspunde • Şterge previzualizarea • 35m Felix Constatinescu E ciudat moracolul Julietei. • Răspunde • 35m Felix Constatinescu P' • Răspunde • 34m • Editat Felix Constatinescu ...but my father didn't do it... _ Peddar • Răspunde • 30m Felix Constatinescu , • Răspunde • 30m Felix Constatinescu Felix-Gelu $oldat Sovietic; va spune Denisa de ce... • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Doamne, Doamne, Plesu de Ferentari... • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Si m-or decalat cu publicatul de la +2011 la 2015+ , si dupa aia in 2016 iara Kaput carti de la FELIX!!... Felix Constatinescu Ca sa nu mai zic ca nu pentru secret militar, ci pentru ca au furat materiale din unitatea respectiva de antiaeriana, si si-au pus de exemplu acoperisuri camuflate la gospodarii, am vazut intamplator de cand veneam pe dig de la Hateg prin 2014, cred... + • Răspunde • 1m Felix Constatinescu +++ Felix Constatinescu Io pentru Pace $unt... • Răspunde • 2m Felix Constatinescu ba, ceva vreau si eu, ma scuzati ca spun, vreau Crucea Sfantul Gheorghe, Steaua Romanei si Ordinul Mihai VIteazul cls 1 si ii, - , • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Pe romaneste Dumnezeu sa va binecuvateze, daca puteti sa va iertati , Va sfatuiesc sa cresteti turme prin Zona aia ) Rusine Lor !! + M+ YOUTUBE.COM Rusine Lor !! + M+ Rusine Lor !! + M+ Da, eu L-am intalnit , Caiete filozofice 2.docx DOCDROID.NET Caiete filozofice 2.docx Felix Constatinescu No, sanatate/ / si narokc • Răspunde • 9m Felix Constatinescu La 39 de ani plus 1 in burta mamei trei decoratii majore plus una e veste buna pentru texfordjuction , CO++ • Răspunde • 3m Felix Constatinescu Cat despre Noi, dupa 1996 am observat ca suntem invatati sa ne uram , de asta anii 50 au avut si ei poezia lor, eu stiu de la Calauza noastra, pagina doi sus stanga ziar? Tighina ? • Răspunde • 2m • Editat Felix Constatinescu Si adevarul e ca suntem o gasca polifonica. • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Eu ma opresc aici ,

187 • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Eu poate iau Premiul Stalin ) • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Rog sa ma scuzati, nu am fost prea suparat, doar am exprimat 2013+2020 de ani de frustrari... + • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Vin din Tolstoi, Ma intorc in Tolstoi. Amin .

vin, si la iesire poti sa iei niste cuburi de paine sa duci acasa la familie. Si pana mergi acasa esti high... La viata mea am prins niste Vecernii beton lla Deva, Hateg, Monastiri, Cluj... 2021 fara-poza de acelasi autor print printeaza email trimite unui prieten raporteaza raporteaza Un ghioc numit Romania. Brazda de Cer... 1 Septembrie 2021

FELIX, 2021 +++m Felix Constatinescu Mircea Dinescu e un fel de Maiakovski roman. • Răspunde • 3h Felix Constatinescu Eu sunt - hegelian - tot timpul. • Răspunde • 3h Felix Constatinescu https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_%C8%98olohov Mihail Șolohov - Wikipedia RO.WIKIPEDIA.ORG Mihail Șolohov - Wikipedia Mihail Șolohov - Wikipedia • Răspunde • Şterge previzualizarea • 3h Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=OPStHxutnXo +1813 1 Septembrie 2021 Vise1 3 F, YOUTUBE.COM 1 Septembrie 2021 Vise1 3 F, 1 Septembrie 2021 Vise1 3 F, • Răspunde • Şterge previzualizarea • 3h Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=aVm25rO-Muc I 🎵The Best of Russian Orthodox Cathedral Music | 1 Hour Spiritual & Relaxing Mix of Hymns & Chants YOUTUBE.COM 🎵The Best of Russian Orthodox Cathedral Music | 1 Hour Spiritual & Relaxing Mix of Hymns & Chants 🎵The Best of Russian Orthodox Cathedral Music | 1 Hour Spiritual & Relaxing Mix of Hymns & Chants • Răspunde • Şterge previzualizarea • 2h Felix Constatinescu Em, sa stii ca ma citeste Lumia... + • Răspunde • 2h ⁠ Felix Constatinescu https://www.crestinortodox.ro/.../sfantul-dionisie... + Sfantul Dionisie Exiguul; Inceputul anului bisericesc CRESTINORTODOX.RO Sfantul Dionisie Exiguul; Inceputul anului bisericesc Sfantul Dionisie Exiguul; Inceputul anului bisericesc • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1h Felix Constatinescu https://www.crestinortodox.ro/.../1-septembrie-inceputul... sa ne rugam! da binele nostru 1 septembrie - inceputul unui nou an bisericesc CRESTINORTODOX.RO 1 septembrie - inceputul unui nou an bisericesc 1 septembrie - inceputul unui nou an bisericesc • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1h Felix Constatinescu Adoptarea calendarului de Bisericile ortodoxe autocefale La Consfatuirea interortodoxa de la Constantinopol (1923) n-au participat, insa, toate Bisericile Ortodoxe autocefale sau nationale. De aceea, indreptarea calendarului adoptata aici a ramas sa f… Vezi mai mult • Răspunde • 1h Felix Constatinescu Asa sa canta pe vremea mea la Hateg 1987-1993+ din 1997+ la Deva se schimbase datina, spre romanesc iar azi 2021 inca cred ca suntem Atoniti. Dar atunci Corul liturgic simfonic polifonic era ceva deosebit. Si noi avem intre altii pe Paul Constantinescu… Vezi mai mult • Răspunde • 1h • Editat Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=gaA_7RFHiPQ + Dulce tinut al poamelor + Venirea acasa la Gospodarie a Ksiutei cu Copilul cu Camionul la Ivan Kuzmi YOUTUBE.COM Dulce tinut al poamelor + Venirea acasa la Gospodarie a Ksiutei cu Copilul cu Camionul la Ivan Kuzmi Dulce tinut al poamelor + Venirea acasa la Gospodarie a Ksiutei cu Copilul cu Camionul la Ivan Kuzmi • Răspunde • Şterge previzualizarea • 58m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=WiPiRokxIEY I Holograf - Vine o zi (Official Video) YOUTUBE.COM Holograf - Vine o zi (Official Video) Holograf - Vine o zi (Official Video) • Răspunde • Şterge previzualizarea • 17m Felix Constatinescu Corabia din Desert • Răspunde • 16m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=wQTR1J9XjgQ I Comentariu Dulce tinut al poamelor de Evgheni Evtushenko + A M YOUTUBE.COM Comentariu Dulce tinut al poamelor de Evgheni Evtushenko + A M Comentariu Dulce tinut al poamelor de Evgheni Evtushenko + A M • Răspunde • Şterge previzualizarea • 13m Felix Constatinescu Eu zic ca contractul 2 - semnat si neonorat de Ed, MInerva - Mama lui Felix - e cartea mea de un milion de dolari... • Răspunde • 10m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=aVm25rO-Muc 🎵The Best of Russian Orthodox Cathedral Music | 1 Hour Spiritual & Relaxing Mix of Hymns & Chants YOUTUBE.COM 🎵The Best of Russian Orthodox Cathedral Music | 1 Hour Spiritual & Relaxing Mix of Hymns & Chants Moscow Grammar. 1 septembrie 2021 A M Tchaikovsky: Liturgy of St John Chrysostom Autor : F. R Con$t CTAPNN F. R Con$t CTAPNN 2 Vizualizari Asa sa canta pe vremea mea la Hateg 1987-1993+ din 1997+ la Deva se schimbase datina, spre romanesc iar azi 2021 inca cred ca suntem Atoniti. Dar atunci Corul liturgic simfonic polifonic era ceva deosebit. Si noi avem intre altii pe Paul Constantinescu, compozitor evreu ortodox modern, dar nu e aplicat in cult. Doamne ajuta. E Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur. E foarte fain te tine trei ore jumate in picioare, genunchi, pe jet, de la ora 9 dimineata la 12, 30 din care nu intelegi nimic, nici cuvintele nici muzica - si la sfarsit daca te-ai spovedit de dimineata ori esti Copil iti da Impartasanie, paine si

Two e-texts 1, Emi: https://www.youtube.com/watch?v=goAGZ_4PKow Inca un ciudat... Vladimir Solovyov philosopher 👩🏫📜 Everything Philosophers ⁠👨�🏫 YOUTUBE.COM Vladimir Solovyov philosopher 👩🏫📜 Everything Philosophers ⁠👨�🏫 Vladimir Solovyov philosopher 👩🏫📜 Everything Philosophers ⁠👨�🏫 • Răspunde • Şterge previzualizarea • 30m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=nLnmNQF1QYU I, The Kelly Family - She's Crazy (clip) YOUTUBE.COM The Kelly Family - She's Crazy (clip) The Kelly Family - She's Crazy (clip) • Răspunde • Şterge previzualizarea • 24m Felix Constatinescu Mama She is crezy • Răspunde • 20m Felix Constatinescu Who - Ur brother? barbigirl made jov don • Răspunde • 14m Felix Constatinescu Lasati copiii sa vina la Mine + • Răspunde • 13m Felix Constatinescu If U want to go grown Up Love ur parents no matter what... + • Răspunde • 12m + 2, Pater: Eu m-am gandit, despre lupta viata lui G Cosbuc, eu cred ca viata e un Comentariu aspupra Scripturii, adica da drumul buruienii in nihil... poate ca Nimicul te iubeste, pe tine, gura ta, ori Infanta. Credits to James Dobson, Dr., Ph. D. https://www.youtube.com/watch?v=nLnmNQF1QYU + The Kelly Family - She's Crazy (clip) YOUTUBE.COM The Kelly Family - She's Crazy (clip) The Kelly Family - She's Crazy (clip) • Răspunde • Şterge previzualizarea • 9m • Editat Raul Constantinescu Felix Constatinescu Lupta vieții: O luptă-i viața, deci te luptă! (G. Coșbuc) • Răspunde • 5m Felix Constatinescu Uneori, daca te uiti peste Drumuri, o saracie e cea mai mare bogatie... • Răspunde • 5m • Editat Felix Constatinescu Nu stiu, 3' 35'' and i actully start to feel better + • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Da, suntem crezy... • Răspunde • 1m Felix Constatinescu We're Not?! AM iii, Clasic Dumnezeu, Romantic Iisus - etc... Caiete filozofice 2 Ba, ce Romantic.docx DOCDROID.NET Caiete filozofice 2 Ba, ce Romantic.docx Felix Constatinescu https://www.docdroid.net/.../caiete-filozofice-2-ba-ce... Clasic Dumnezeu, Romantic Iisus - etc... Caiete filozofice 2 Ba, ce Romantic.docx DOCDROID.NET Caiete filozofice 2 Ba, ce Romantic.docx Caiete filozofice 2 Ba, ce Romantic.docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 5m Felix Constatinescu Eu zic ca Barby Kelly e Crestina , • Răspunde • 4m Felix Constatinescu Posibil, Filozofia e Arta de a Numara pana la trei... • Răspunde • 1m ⁠ + Nota. Ss T. Felix Constatinescu nt, boss Ai trimis Stim ca suntem din Dumnezeu si ca toata Lumea zace in cel rau. + Felix Constatinescu Vladimir Soloviov mai bun ca Lev Sestov. Felix Constatinescu scriu Ai trimis ... Ai trimis am visat harta lacului Lagoda Ai trimis + • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Puterea lui Isus e derivativa. Felix Constatinescu Hmm, Gospode... 2004, Cartea care gand, - 2015, Cartea care rug, 2016, Cartea care cant,- 2017, Cartea care Gand... + ...cand Cutare Cutare a cazut din pod si si-a rupst spinarea toata lumea a spus ca o sa fie o lectie pentru el; dar ce lectie putea sa fie cand nu mai putea urca in nici un pod si nu mai avea de rupt nici o spinare? + Tom Sawyer in strainatate, M. t. Felix Constatinescu ) Ai trimis Eu sunt Zambetul din Luna • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Cainele-lup din vis era cool... Felix Constatinescu Eu daca as fi tatal meu m-as spovedi si m-as dezlega si m-as ruga la Biserica si in Biblie... + • Răspunde • 1m Iar She is Crezy, I believe, is a Wed Son.

Eu am dormit... Ai trimis ) Felix Constatinescu Adevarul e ca nimeni nu e tatic - Around... Felix Constatinescu Barbara Ann ("Barby") 28 April 1975 Belascoáin, Spain Named after her mother. Left the band in 2002, due to illness; later rejoined (studio albums only). Died 15 April 2021.[11] ... • Răspunde • 9m Felix Constatinescu What kind of planet is this?... • Răspunde • 9m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=UjCP1LtOOAM Mai canta cineva p-aici?... Barby Kelly YOUTUBE.COM Barby Kelly Barby Kelly • Răspunde • Şterge previzualizarea • 6m Felix Constatinescu Yea, this Saint Angel went to Heaven, absoluteley... • Răspunde • 2m Felix Constatinescu To day is god. • Răspunde • 1m + 1 septembrie 2021 +++Ad G A Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=ELqjeD3lBuc Petrini... Barby Kelly Memories - Oh Johnny YOUTUBE.COM Barby Kelly Memories - Oh Johnny Barby Kelly Memories - Oh Johnny • Răspunde • Şterge previzualizarea • 10m Felix Constatinescu https://issuu.com/.../caiete_filozofice_1_my_godpa..._f... + Caiete filozofice 1 My GodPa... F 2021 Au 1 text complet. ISSUU.COM Caiete filozofice 1 My GodPa... F 2021 Au 1 text complet. Caiete filozofice 1 My GodPa... F 2021 Au 1 text complet. • Răspunde • Şterge previzualizarea • 7m Felix Constatinescu https://www.docdroid.net/.../caiete-filozofice-2-ba-ce... + Caiete filozofice 2 Ba, ce Romantic.docx DOCDROID.NET Caiete filozofice 2 Ba, ce Romantic.docx Caiete filozofice 2 Ba, ce Romantic.docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 6m Felix Constatinescu We don't had this Spirit amongst us since the Bachs. • Răspunde • 4m Felix Constatinescu https://vimeo.com/328352404 She gave me - VenusL which is Friend Jimi Hendrix - Electric ladyland [2018 Remaster] VIMEO.COM Jimi Hendrix - Electric ladyland [2018 Remaster] Jimi Hendrix - Electric ladyland [2018 Remaster] • Răspunde • Şterge previzualizarea • 2m Felix Constatinescu Ferice de cel cu faradelegea iertata si cu pacatul acoperit. Ferice de cel caruia nu-i tine Dumnezeu in seama... pacatele? • Răspunde • 1m Felix Constatinescu t symphonic hippie , • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Mi-a placea sa mai scriu vreo 8 Mame,but honestly i don't see that happen... • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Mi-a placea sa mai scriu vreo 8 Mame,but honestly i don't see that happen... • Răspunde • 23m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=4tBuFFaLaTA Nothing Else Voodoo Chile fragment 2021 cover of The Jimi Hendrix Experience 1968 IIIrd Album YOUTUBE.COM Voodoo Chile fragment 2021 cover of The Jimi Hendrix Experience 1968 IIIrd Album Voodoo Chile fragment 2021 cover of The Jimi Hendrix Experience 1968 IIIrd Album • Răspunde • Şterge previzualizarea • 6m Felix Constatinescu We got JH3, OzzyA, Barby* Felix Constatinescu _she is crazy kelly barby when the roads are crying!!... 28 April 19752021 • Răspunde • 1m Felix Constatinescu dar poate Acolo sa fie Castele... • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Filozoful e trilogistul neolitic. • Răspunde • 1m Ad Pater Muriti cu cei ce mor, stii? War & Peace 1966 Deci – da – romanul prezinta inceputul Noilor, Pierre Bezuhov si familia Bolkonski, pana la statotrnicire – adusa de sfarsitul Rasboiului. Eu nu reusesc sa-mi gasec un erou in carte. I am Tolstoi – personajul nevazut, inexistent –, Mama era N. R. Personal, cred ca mi-ar fi de folos in anii acestia grei si orfani, sa reiau si sa continui cititul la Opere complete - am citit [ana acum 5 romane - si Jurnal de scriitor al lui Feodor Mihailovici Dostoievski, ca in anii 1997-1998. Dulce tinut... face un Aggiornamento la 100 de ani dupa... felix gelu konstantinescu acum 0 secunde Fat Logofat cu Inima-n frunte Nascut... 1982021 Felix Constatinescu in hoc... • Răspunde • 1h Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=rPuJo4lpBYE + Nobel 80 Gandirea captiva + Procesul comunismului Humanitas YOUTUBE.COM Nobel 80 Gandirea captiva + Procesul comunismului Humanitas Nobel 80 Gandirea captiva + Procesul comunismului Humanitas • Răspunde • Şterge previzualizarea • 14m

188 Felix Constatinescu Miracolul ca lifestyle https://www.youtube.com/watch?v=VQnYHiXEoEk + Seinfeld, Tragic Clown YOUTUBE.COM Seinfeld, Tragic Clown Seinfeld, Tragic Clown • Răspunde • Şterge previzualizarea • 11m • Editat Felix Constatinescu ...si cine nu se smereste - cade! - si caderea-i foarte mare!... • Răspunde • 3m Felix Constatinescu __ • Răspunde • 2m Felix Constatinescu Ap. 20 , Intre veghe si vis, intre mama si moarte... • Răspunde • 2m • Editat Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=QIy2nulAdrE black of black 80 de miliarde de oameni pe Terra + 21 YOUTUBE.COM 80 de miliarde de oameni pe Terra + 21 80 de miliarde de oameni pe Terra + 21 • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1m Felix Constatinescu Kramer survives... , Felix Constatinescu i'm Good!! i'm Good!! - yea, yea, yea... • Răspunde • 1m Who’s Good!...

,

Hermina Marc Iluti - O maicuta sfanta 179.272 de vizionări26 mai 2011 534 23 TRIMITE SALVEAZĂ totpatia 557 de abonați Hermina Marc Iluti - O maicuta sfanta 23 de comentarii felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 0 secunde pana nu ma vad in Cer nu va mai cred. felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 2 ani matei 5 felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 3 săptămâni (editat) asa frunte dospita nu mai am decat eu tot din ardeal dar doamnna de la natura din anii 2000 eu abia acum dupa o viata de studiu, arta si tratamente in credinta noastra ortodoxa romanaa evanghelica luterancoresiana. Eu cu tata suntem ochii mariei. L45 As L45 As acum 2 săptămâni Oare? felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 2 săptămâni @L45 As Mariei m

• Răspunde • 4m Felix Constatinescu Vezi tu, faci cum vrei tu... • Răspunde • 4m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=K4xqZnzcHZ0 Nu mai am voie sa Gandesc. Credo - Avi vin acasa YOUTUBE.COM Credo - Avi vin acasa Credo - Avi vin acasa • Răspunde • Şterge previzualizarea • 3m Felix Constatinescu Eu sunt un Copil onest, sa zicem. Atunci de ce trebuie ca familia mea sa fie de nimic?! • Răspunde • 2m Felix Constatinescu Eu va spun ca, daca nu va pasa, si ne lkasati asa - oha - veti suferi Consecintele dupa moartea Noastra, va spune don Claudiu care sungt ca le stie... • Răspunde • 1m • Editat Felix Constatinescu Amin. • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Tata l-ar baga si pe Vartic de doua ori pe ani la Mititica, la zdup. • Răspunde • 1m Felix Constatinescu bine ca va pasa de toti strainii, si eu mor-viu ca harms aici. • Răspunde • 1m Felix Constatinescu si sa vedeti ce frig ii acum in zam, si nu vin nici conservele de covid, eu am stat acolo in carantina la carcera singur • Răspunde • 1m Felix Constatinescu acum ar trebui sa injur ceva, nu? • Răspunde • 1m Felix Constatinescu si toate pe banii mei, boy... ma gandeam azi la fiul risipitor si la tacsu. • Răspunde • 1m Felix Constatinescu cand Krivtov e chiar taica-tu, doare!! • Răspunde • 1m Felix Constatinescu ...Nu, nu scrie - Dumnezeu... • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Cu asemenea fapte-ganduri-dorinte-impulsuri, nu, nu scrie: Dumnezeu. • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Tata... Felix Constatinescu Poetul fara cronici, moare. Prosti te bya... Romania. O mama de lumina... Roman. felix gelu konstantinescu acum 34 de secunde (editat) does anyone else understand that? ) it's about Jung's Mother, the natural soul. Septembrie 2 2021

2 Au 2021 Ad e–Agora Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=lydBPm2KRaU Pocainta, pocainta... + Carrie Underwood - Jesus, Take The Wheel (Official Video) YOUTUBE.COM Carrie Underwood - Jesus, Take The Wheel (Official Video) Carrie Underwood - Jesus, Take The Wheel (Official Video) • Răspunde • Şterge previzualizarea • 4m Felix Constatinescu ...nu mai vrea sa lucreze cu dreptate, se face tovaras cu preacurvarii si in culcusul lui cugeta raul... • Răspunde • 3m • Editat Felix Constatinescu traveling?... • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Cum ii zice la cartea aia a lui Darie Novaceanu? Amerindienii? Am vrut s-o citesc si m-am trezit pe cursa rapida. • Răspunde • 1m elix Constatinescu Eu nu pot sa inteleg... fluieratul... Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=MvvFR2aSraw + CREDO-AUTOBUZUL MANTUIRII YOUTUBE.COM CREDO-AUTOBUZUL MANTUIRII CREDO-AUTOBUZUL MANTUIRII • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1m Felix Constatinescu dog. • Răspunde • Felix Constatinescu Silence & Writ. , Casa mea e dupa ce mor. Felix Constatinescu https://www.docdroid.net/.../caiete-filozofice-2-ba... Caiete filozofice 2 Ba, Friedrich, ce Romantic.docx DOCDROID.NET Caiete filozofice 2 Ba, Friedrich, ce Romantic.docx Caiete filozofice 2 Ba, Friedrich, ce Romantic.docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 10m Felix Constatinescu • Răspunde • 10m Felix Constatinescu Domnule A, tatal meu, 77 de ani, prezinta aparent grave probleme psihice si de relationare fata de natura, eu sunt singur aici cu el, in plin covid, rudele nu ne raspund la telefon, eu caut un Ajutor oriunde de cel putin 8 luni si nimeni nu zice nimic, oamenii nu raspund, efectiv, de la rude la - cum se numesc?! • Răspunde • 7m Felix Constatinescu Mi-e frica pentru viata mea aici, acasa, cam din Decembrie 2020, dupa ce am inceput sa am mai bine grija de sanatate. • Răspunde • 6m Felix Constatinescu Acum suntem deja, - ha - ha... • Răspunde • 6m Felix Constatinescu Eu sa zicem as vrea sa vorbesc cu niste oameni onesti despre lucrurile acestea, inainte de toate. !! • Răspunde • 5m Felix Constatinescu Iar daca ma duc iar prin vreo detentie literara poate nu ma mai intorc, saracu.

calutul-cocosat-p-3227.html 1933 , Siberia e una din cele mai complexe toponime din cate am auzit. Avem Chi-vallia, China Oceanica in Nord, dar si Chi-Vallus, Zidurile Chinei, dar si Chivarra, Varurile felurite ale regiunii la nord de China, zapada, taiga, tundra, noroaie si rauri, sate si crAii. Mai e Chi-barria, Fii Chinei, ca si Simeria, Zidurile Zilei, Albei. Fyn2 ... + F, Caiete filozofice 3 Doamne Iisuse, ai mila de mine... CKlara Hitler Mama (née Pölzl; 12 August 1860 – 21 December 1907+ t h o l F, 2021 “Dar a fost Ante-Hitlerist?!” Josif Sava catre Ioana.... Sugestii: de gând Traducere "gând" în germană SubstantivGedankeAbsichtPlanIdeeSinnLustwillstplanengehetunwol ltvorhat Felix Constatinescu Intelegu? • Răspunde • 1m Felix Constatinescu la Isus, nu, la Prislop, ba... • Răspunde • 1m +++ Iubirea e iarba cosita noaptea. Ad Paul 2 F M+ Dumneata stii ce e Logica, prietene. A e A nu F. Ad Carmeniciu rebreanu, pavel dan, ion agarbiceanu, ioan slavici, what's the matter with you people?! Gala Galaction? Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=MH8V20aUfWg + S or luat de la bautura, ma Nu s or inteles la bautura Ala mai bun o muritu Notite pentru 2 YOUTUBE.COM S or luat de la bautura, ma Nu s or inteles la bautura Ala mai bun o muritu Notite pentru 2 S or luat de la bautura, ma Nu s or inteles la bautura Ala mai bun o muritu Notite pentru 2 • Răspunde • Şterge previzualizarea • 30m Felix Constatinescu Putin Vladimir e un mesaj bun, da, intre altii... + • Răspunde • 29m Felix Constatinescu https://www.docdroid.net/.../caiete-filozofice-3-doamne... DocDroid DOCDROID.NET DocDroid DocDroid • Răspunde • Şterge previzualizarea • 3m Felix Constatinescu https://www.docdroid.net/.../spre-roma-amintiri-din... m DocDroid DOCDROID.NET DocDroid

DocDroid • Răspunde • Şterge previzualizarea • 3m Felix Constatinescu E un 8 - Chioru uneori e imparat in unele locuri. Daca crestinii nu citesc Biblia umbla creanga de aur sa li se fie repovestita cate-un vers de vers, frant de prooroc. • Răspunde • 3m • Editat Felix Constatinescu bagati Biblia in Lecturi obligatorii in Fam. Voua. • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Atat. • Răspunde • 1m 9 09 2921 +++ Felix Constatinescu 9 09 2921 +++ eu sunt talharul rau care vrea ca negul, nigelul sa traga catra Frate-sau. • Răspunde • 1m Felix Constatinescu , • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Eu am o poveste de spus/in trai. • Răspunde • 1m Felix Constatinescu https://www.docdroid.net/.../caiete-filozofice-3-doamne... ezista.... Caiete filozofice 3 Doamne Iisuse.docx DOCDROID.NET Caiete filozofice 3 Doamne Iisuse.docx Caiete filozofice 3 Doamne Iisuse.docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1m Felix Constatinescu Daca nu ezista nici n-are sanse sa eziste.

Nu

Cruxifiction, sacredness. Filozofia inseamna ca esti Frumoasa. A – the hungry continent. Felix Constatinescu https://www.docdroid.net/.../a1-anisca-saga-despre-felix... A1 Anișca Saga despre Felix fiul Agnesei i Cartea întâi - Felix Rian Constantinescu 2019.docx DOCDROID.NET A1 Anișca Saga despre Felix fiul Agnesei i Cartea întâi - Felix Rian Constantinescu 2019.docx A1 Anișca Saga despre Felix fiul Agnesei i Cartea întâi - Felix Rian Constantinescu 2019.docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 47m Felix Constatinescu https://issuu.com/.../ani_ca_saga_despre_felix_fiul... Anișca Saga despre Felix fiul Agnesei i Cartea întâi - Felix Rian Constantinescu 999+2019.docx21ian ISSUU.COM Anișca Saga despre Felix fiul Agnesei i Cartea întâi - Felix Rian Constantinescu 999+2019.docx21ian Anișca Saga despre Felix fiul Agnesei i Cartea întâi - Felix Rian Constantinescu 999+2019.docx21ian • Răspunde • Şterge previzualizarea • 47m Felix Constatinescu and so-on • Răspunde • 47m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=D3V0Nkub3U4 +1813 Garbage - live at Bizarre 96 ( FULL CONCERT ) YOUTUBE.COM Garbage - live at Bizarre 96 ( FULL CONCERT ) Garbage - live at Bizarre 96 ( FULL CONCERT ) • Răspunde • Şterge previzualizarea • 46m Felix Constatinescu Evan t different... + • Răspunde • 46m Felix Constatinescu https://www.docdroid.net/.../caiete-filozofice-3-doamne... dintr-o casa in araci locuri vechi de spanzurati aicea ii sat de morti plang copii orfani in portz. Caiete filozofice 3 Doamne Iisuse.docx DOCDROID.NET Caiete filozofice 3 Doamne Iisuse.docx Caiete filozofice 3 Doamne Iisuse.docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=c8x6O9tn7MM Monarhia Rosie... + Padurea spanzuratilor (1971) - Liviu Rebreanu YOUTUBE.COM Padurea spanzuratilor (1971) - Liviu Rebreanu Rusalii, Ierusalim. Felix Constatinescu Liviu REB, un Musil roman, contemporan. • Răspunde • 1m • Editat Si un Dino Buzatti roman. Ura de parinti. Felix Constatinescu https://www.docdroid.net/.../a1-anisca-saga-despre-felix... A1 Anișca Saga despre Felix fiul Agnesei i Cartea întâi - Felix Rian Constantinescu 2019.docx DOCDROID.NET A1 Anișca Saga despre Felix fiul Agnesei i Cartea întâi - Felix Rian Constantinescu 2019.docx A1 Anișca Saga despre Felix fiul Agnesei i Cartea întâi - Felix Rian Constantinescu 2019.docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 2h Felix Constatinescu Satul nu e mort, e doar bat. • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Cand am venit in sat, bateau vaca, acum bat prunii, nucii. • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Pocaiti-va... Materialismul ateu stiitific socialist european a fost adus de opiul european. Inainte de opiu nu exsta socialism. Sunt destept ca o pizda. Nazismul meu, catolic, ortodox, ecumanic. Nazismul meu, catolic, ortodox, ecumanic. Mi-am impuscat patria cu armele mele: pana, bagheta& vioara. Despre Mein Kampf -2, Trebuie sa indepartam tumora natiunii crestine. I am $trong.

189 Cruce de cruce ,t, elix feb 09 21 First to the Jewish, then to the Greek. + nt... 10 IX 2021++ 39 + 9 = 48. RAFAGA https://www.youtube.com/watch?v=ihrUZRxgef4 M+ https://www.youtube.com/watch?v=XPtVZ69lomk d-money I am t Dog, t Child is Gesus in t Church, t first Robot 800 is t Robots, t Second Robot 1000 will be a Mad Robot, an Error Based Robot. That's it. And ii am God's Dog, true... + Doamne ajuta-ne, please, amen. Domnu-i bun, orisicand, Recunoscator lauda vreau sa-i cant. https://www.youtube.com/watch?v=ReUR6f01imM =+ Man in t Arena baseball bat speech by - President Woodrow Wilson? 1917? - does not work. What matters is who is right about the subject and Logic of God Unseen - because everything and everyone returns. 20w21 Ad E, Despre nazismul meu crestin filozofic teoretic 1997+2001 F, 2021 10 IX Mein Kampf 1, 1924, A,H. in Temnita. Nazismul meu, catolic, ortodox, ecumanic. Un singur fanatism Adevarul. Moses Rosen Sef Rabin dr, Moses Rosen 1948-1994 , + ++ M+ Felix Constatinescu Sionismul și mandatul britanic Articol principal: Sionism.… Vezi mai mult • Răspunde • 35săpt. Felix Constatinescu Evreimea, internațională or nu, are cea ma grea existență nu destin, sacru, cu iisus ș mariia ori fără, pentru că fără iisus în însamnă cu iisus, • Răspunde • 35săpt. Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=24WJP4IPPPY # Sanctuarul Eparhial Maica Domnului Oradea - Transmisiune în direct YOUTUBE.COM Sanctuarul Eparhial Maica Domnului Oradea - Transmisiune în direct Sanctuarul Eparhial Maica Domnului Oradea - Transmisiune în direct • Răspunde • Şterge previzualizarea • 35săpt. Felix Constatinescu https://www.docdroid.net/.../amdg-my-maple-ink-poems... maremare necaz Amdg. My maple ink poems (verse fevruar April +21) F R Constantinescu.docx DOCDROID.NET Amdg. My maple ink poems (verse fevruar April +21) F R Constantinescu.docx Amdg. My maple ink poems (verse fevruar April +21) F R Constantinescu.docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 19săpt. Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=wo86YEi-aiE / Biblia IOV Vechiul Testament YOUTUBE.COM Biblia IOV Vechiul Testament Biblia IOV Vechiul Testament • Răspunde • Şterge previzualizarea • 19săpt. Felix Constatinescu Oameni ai acestui Pământ, AstroOameni... • Răspunde • 19săpt. • Editat Felix Constatinescu + ++ https://www.youtube.com/watch?v=LyhcYeFNa0g SPIDERMAN PIECE FOR ORGAN F, 2021 10 IX 2021+++M WIN 20210910 09 09 07 Pro YOUTUBE.COM SPIDERMAN PIECE FOR ORGAN F, 2021 10 IX 2021+++M WIN 20210910 09 09 07 Pro SPIDERMAN PIECE FOR ORGAN F, 2021 10 IX 2021+++M WIN 20210910 09 09 07 Pro • Răspunde • Şterge previzualizarea • 12m • Editat Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=ZjLGz0dKB9g Amin , Ferice de cel ce primeste mustrarea... Ad E, Despre nazismul meu crestin filozofic teoretic 1997+2001 F, 2021 10 IX Mein Kampf 1 YOUTUBE.COM Ad E, Despre nazismul meu crestin filozofic teoretic 1997+2001 F, 2021 10 IX Mein Kampf 1 Ad *** Copilul meu asculta numai muzica romaneasca.

• Răspunde • Şterge previzualizarea • 1m Felix Constatinescu mai ceva ca griffith gypsy kings dreyer... + • Răspunde • 1m • Editat Felix Constatinescu @@

2021 Felix Constatinescu Satul nu e mort, e doar bat. • Răspunde • 1z Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=PEc21mmQ6qg Lalalalalala!!+m Petru tine iubita mea Mama + F, 2021 YOUTUBE.COM Petru tine iubita mea Mama + F, 2021 Petru tine iubita mea Mama + F, 2021

feelixamaria's profile picture feelixamaria FM+D 4 + Adolescent 1997-1998 All... MAybe.

2021 11 ix + Felix Constatinescu eingrozitor Jurnalul, zici ca e Hegel, perspectiva lui Dumnezeu, Logica, de undeva de sus & concerned... /=

felix gelu konstantinescu acum 0 secunde Renasterea ortodoxiei, 11 IX 2021+ M+ Qx++ + Abcd R O

-

Inainte scriam mai putin si vedeam mai multe. Acuma vreau sa scriu dar traiesc pe Pluto, daca stii cum e acolo. • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Si am devenit un lapidar ca maica-mea. Filozoful e un poet ratat.

Felix Constatinescu perspectiva Logica (dumnezeirea), Logicii - dumnezeirii = perspectiva normala, a normalului, normalitatii...+ Felix Constatinescu Fay-ta Acasa si Paine pe Masa , • Răspunde • 1m ⁠ Felix Constatinescu Secolul filologic roman XIX, frumsetea Lor... • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Negruzzi, Ion ghica, Balcescu Nicolae, Alecsandri, asii lui Eminescu... e doldora veacul XIX de oratori... pana la Marea Unire mai aproape de Noi... + • Răspunde • 1m • Editat Felix Constatinescu des liasons roumaines + + Felix Constatinescu perspectiva Logica (dumnezeirea), Logicii - dumnezeirii = perspectiva normala, a normalului, normalitatii...+ • Răspunde • 12m • Editat Felix Constatinescu Fay-ta Acasa si Paine pe Masa , • Răspunde • 10m Felix Constatinescu Secolul filologic roman XIX, frumsetea Lor... • Răspunde • 9m Felix Constatinescu Negruzzi, Ion ghica, Balcescu Nicolae, Alecsandri, asii lui Eminescu... e doldora veacul XIX de oratori... pana la Marea Unire mai aproape de Noi... + • Răspunde • 8m • Editat Felix Constatinescu des liasons roumaines + • Răspunde • 7m Felix Constatinescu + • Răspunde • 6m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=uBH2EB-_cGA ; Barby Kelly ~ Hooks [TV] YOUTUBE.COM Barby Kelly ~ Hooks [TV] 2021 + Felix Constatinescu Ardeleanus - hm, sum • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Am visat ceva, spermantet? pentru Ardeal? Felix Constatinescu Brecht is a good message, yea. Amin, amin Felix Constatinescu Catolicismul patriei noastre... https://www.docdroid.net/.../caietefilozofice-3-doamne... + Mircea Cartarescu – ROMANIA – Amo et Odio, Odio & Amo, Amo & Otio... + noi avem o reluctanta fata de poetul national - semn ca avem nevoie de intitutia poetica de poet laureat, pe viata ir, gb, ori temporal, uk, ca... si tot lauream, incercam din anii 90. Oricum poetul acela nu poate fi un Cizmar. tra sa stie literatura romana pe de rost, ca apa curata de grau... +

2021 10 IX M+ Felix Constatinescu Am un priect de roman nou - care as vrea sa-l scriu, intre 80 si 499 pagini A4 maxim, cu titlul IN GOD WE TRUST Roman 2021+ care sa continue povestea din Agnesa lasata in 2017 pana Azi... + • Răspunde • 13m Felix Constatinescu De asta ideea paginii online e extrema, Olivettiul generatiei noastre, post mecanice. • Răspunde • 12m Felix Constatinescu Ce vreau sa zic, eu cand vreau sa scriu ma culc, calatoresc si ma rog, vorbesc. • Răspunde • 11m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=UjCP1LtOOAM + Barby Kelly YOUTUBE.COM Barby Kelly Barby Kelly • Răspunde • Şterge previzualizarea • 11m Felix Constatinescu Pentru ca stiu ca te-ar interesa - inainte sa pleca in patul mamei - am avut mai multe variante titlul, 3, si deasemenea vreau sa scriu rom, 1. In viata trebuie sa inveti sa pui cacatul pe masa,Roman 17+1 2, La un moment dat in viata trebuie sa stii sa pui cacatul pe masa, Roman 17+21 & 3, $ Roman 17+21.... dedicat fratelui meu - dadaca -, R, al doilea meu tata & mama. dar In God We Trust (Roman) 17+21 mi se pare cel mai potrivit. • Răspunde • 2m • Editat

Eu am trecut prin Liceu cu Dzante, Novalis, Holderlin & Dostoievschi. NowReply

+++I think it is a disgrace what t Kfam did with Barby Anna. But not all of them – Joey guy keept afloat. One example is t Hooks duet live 1999 Barbara – Paddy Kelly. They fooled her, and Joey couldn’t do much. But as both Barby (Hooks1999live, She is Crazy Official video and Joey (any time he appears, works or pronounces on t matter) Anna is maybe t only clean soul of t little Kellys, and more, a true religious soul, victimized for that, as a quote: Fool Around, by her own family, who destroyed her for Money, except Joey Kelly who halps her or t Old School Kellys, maybe those Ladies i don’t know. And as we see in Mama by Paddy, Mama Barbara before death was concerned not with Barby but Paddy and Maite, as t Misfits of t Kelly Family. Everybody likes a Crucifiction if not t one on it, as KELLY is before birth. From t Punk age Barby and Joey are t Ones Alive, and Kelly Familly Project destroyed this Poor Little Heart – for Money, no one can imagine t pain. I never liked Them... ~ felix gelu konstantinescu acum 1 secundă https://www.docdroid.net/rHgJTBo/caiete-filozofice-3-doamneiisuse-ai-mila-de-mine-2021-f-docx Barby Anna KELLY? THERE S NOTHING WRON WITH HER, MAYBE TOO MUCH RIGHTNESS. SHE GOT ME -, AT LEAST, ~~ + Her Confessionn and Joeys and Mircea Dinescy on Nicolae Labis, had She been Birth in a ‘Normal’ Family – She would have been Herself? Brecht, Berthold? Anyway – She – must/needs – t – Help. Amen ~ 11 IX 2021 +MMM : though on a better thought anfd wit i know t Kellys are more complex than just that. It was in t Contract, commercially and political, capitalistic, tonyanzhigago... + felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 1 secundă YEAH, U CAN BREATHE,

felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 0 secunde Well, Baby, ii got to say something about that, felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 20 de minute (editat) https://ro.wikipedia.org/wiki/Manowar + https://www.youtube.com/watch?v=ko4Cp0Yjggc M+ Kramer food for Hildi - YouTube U know? What happened to rock on, and on, brother? U make t church?! I want to write some food but ii fear you are not ready for it right now. A mann doesn't up and quit in t middle of t job. So, Immortal. As for myself ii started to believe what i see and live and hear. I'm t duke here, i believe. felix gelu konstantinescu acum 1 secundă And for God stay away of that candy jar. Meister Eckhart Sermons Pt 1 ? 2.078 de vizionări24 iul. 2017 41 3 The hate of love... felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 0 secunde CHVRCHES - Never Say Die Live TRNSMT Festival 2018 HD YouTube + 1 felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 0 secunde https://www.dailymotion.com/video/x829d4s + Well, We say yes, Baby Ann Kelly is t Gulden Dollar. 1 felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 1 secundă Whehn U want to apologize, say I am $trong. As baga Mein Kampf 1 1924 de Viitorul Fuhrer Adolf Hitler Scrisa in Inchisoarea Supravietuirii in programa scolara romana pe clasa a 4-a la desen culorile steagului nazinipoitalian, cu prezentarea fasciilor posibil a cincea la istoria artei, apoi Mein Kampf 1 pe a 8-la cultura civica, a 9-a de liceu in lecturi suplimentare si a 11-a la literatura universala si a 12-a la filozofie. De asemenea as face-o tema de studii universitare de la teologie, litere, la sociologie, arte. Din pacate e Iliada nu Odiseea. Felix 2021 Greutatea unui gand. &*INVATA_TE SINGUR. Comentarii Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=3GE-sfEbJ7I ===+ Sheep YOUTUBE.COM Sheep Sheep • Răspunde • Şterge previzualizarea • 2z Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=6hzrDeceEKc + Oasis - Wonderwall (Official Video) YOUTUBE.COM Oasis - Wonderwall (Official Video) Oasis - Wonderwall (Official Video) • Răspunde • Şterge previzualizarea • 2z Felix Constatinescu Until me - World killed her Faithful Schyzophrenics. 2021, FelixGelu Rian Constatninescu. • Răspunde • 2z Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=aRVDXtAq08I ' Sf. Arsenie Boca - 7 piese de teatru radiofonic - 7 ore YOUTUBE.COM Sf. Arsenie Boca - 7 piese de teatru radiofonic - 7 ore Sf. Arsenie Boca - 7 piese de teatru radiofonic - 7 ore • Răspunde • Şterge previzualizarea • 2z Felix Constatinescu FOAME ION • Răspunde • 2z Felix Constatinescu https://www.docdroid.net/.../spre-roma-amintiri-din... + SPRE ROMA. Amintiri din caseta Mtv 1989 + F, 2021.docx DOCDROID.NET SPRE ROMA. Amintiri din caseta Mtv 1989 + F, 2021.docx SPRE ROMA. Amintiri din caseta Mtv 1989 + F, 2021.docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 2z ⁠ +++ nazisthought on fundamental truth, catholicism, redemption of t species, and a discussion towards methods. nazismul e crestinism geniu. https://www.slideshare.net/Alexey870/... + MK10 MMM+ Ad MOSTRA DE GANDIRE NAZISTA CONTEMPORANA MK1 SOLA SKRIPTURA +M+ WIN 20210912 01 03 06 Pro Nicio vizionare12 sept. 2021 0 1cK +1813 despre , holderlin

felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 1 secundă t beatles reenactment movie. )

Sugestii: de gând Traducere "gând" în germană SubstantivGedankeAbsichtPlanIdeeSinnLustwillstplanengehetunwol ltvorhat

feelixamaria's profile picture feelixamaria

Fyn, 12 ix 2021++++++++++++++

190

Caiete filozofice 4 Supravietuirea dumnezeilor... F, 2021+++ MMMM 1, Biserica Neagra Orga Radioatomica, poezii Autor : F. R Con$t CTAPNN F. R Con$t CTAPNN 10 Vizualizari Biserica Neagra Orga Radioatomica, poezii RPR 1948-1950s Autor : F. R Con$t CTAPNN F. R Con$t CTAPNN 2 Vizualizari ...violenta politica - Greed - si intoleranta spiritiuala - Intolerance -... Drama bisericii grecocatolice, Memoriaul Durerii, ep. 15, Floarea de miriste Autor : F. R Con$t CTAPNN F. R Con$t CTAPNN 16 Vizualizari Am visat un camp, o miriste alba cu o inima de flori de miriste. Esti - tu erai - acea floare inmanuncheata - alba, bej - floare de miriste. 2021 +++ +++Abcd Autor : F. R Con$t CTAPNN F. R Con$t CTAPNN 8 Vizualizari ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ. Time of the gypsies il finale censurato SA FIM TOTI DEVZO Merdzevan Merdevan Iorgovan Autor : F. R Con$t CTAPNN F. R Con$t CTAPNN 7 Vizualizari Time of the gypsies il finale censurato SA FIM TOTI DEVZO Merdzevan Merdevan Iorgovan 1988-9+2021++ Poetul bland Autor : F. R Con$t CTAPNN F. R Con$t CTAPNN 14 Vizualizari Mi-ar fi placut sa fiu poetul bland Sa alin ranile bebelusilor tarei mele Sa nu-mi judec ori acuz supusii Sa nu-i tradez ca Iuda Legei Dar Vel-Valah cum sunt - Valer Mereu in lupte in vantul negru-n cer Nu am fost niciodata poate bland poet Mereu un Ideal, o Aldonza, gentla Marie. 2021 10 Sept ++++ Eclipsa cu somn. Parintelui Arseniu Autor : F. R Con$t CTAPNN F. R Con$t CTAPNN 31 Vizualizari Felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 3 săptămâni (editat) Arsenie BOCA, Duhovnicul Romaniei Moderne & Contemporane e un Monah Profi care l-a citit si pe BUNYAN, John, tinichigiul predicator sot fetei sarace cu zestrea de taina, care nu s-a temuty de nimeni in Domnul, ca NIcu Freud Styeinghardt.. Aggiornamento, iarasi profi, la Ortodoxia Evanghelica, primara!! M+, Canal si viata duhobvniceasca romana. Gata.!! SI azi, cu el, cu Zian Sfantul, se lupta mai mult decat cu noi, cin-sa stie de ce?! -Mama, pacatul de face Femeie - sau Dumnezeul tau? 2011+2021+ ps Mama Doctorului & Salvarea prin monahism / / + Unde este Ioan din Patmos? felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 1 secundă titlu=eclipsa-cu-somn-parintelui-arseniu&autor=f.-r-con$tctapnn&p=16219 +++ + Rugadeciune - post - si iertare, ispasanie, pocanie de pacate Parintele Ardenie Boca. Vis cu Calugarita Catuta Ghiagheo Gheorghiana... + -Parinte Arsenie, ridica-ma de pe patul de boala. Si pune in locul mei pe ce-i ce m-au pus. Amin Somn in Eclipsa, Viu, viu viu, Ce va negru, urias, urs, ars, jidov, calugar, Arsenie Boca la mine in camera - la mama - si ceva negru, mare - mare si rau si negru-negru ca ura, ca yolstiu si pamantul peste mine-capu-mi - pleaca de pe mne, de pe urecheastanga, cap, gat, umar; Si Maica Domnului pe Perete!! -, -Multumesc, Parinte Arsenie. Vibdeca-i si pe ceia ce m-au pus pe patul de boala. Si iarta-mi pacatele, Parinte Arsenie... +++ Amin. + 2021 9 IX YYY felix gelu konstantinescu Multumesc, Parinte Arsenie, mama11 felix gelu konstantinescu ABCd/ +1982 +++M Schopenhauer iar e interesant, +IS HS Idem. dimineata... MMMM felix gelu konstantinescu Duiliu zAMFIRESCU + VIATA LA TARA & COMANESTENII... IBIDEM. ++++ #ThomasandFriends #TrainsForKids #KidsCartoons

Slippy Sodor - Thomas & Friends™ Season 13 Collection 🚂 | Thomas the Train | Kids Cartoons 30.078 de vizionări8 sept. 2021 163 58 TRIMITE SALVEAZĂ LUI EMI DESPRE DESENELE ANIMATE THOMAS & HIS FRIENDS + + M 8IX @@! 4 vizionări8 sept. 2021 1 0 TRIMITE SALVEAZĂ felix gelu konstantinescu 2, 12 K de abonați Niciun comentariu felix gelu konstantinescu Adaugă un comentariu public... 2021 9 ix GGGG Felix Constatinescu Aproape orice strain care vede a din a zice Slava Romania, dar daca bagam literele lui Traian si Ovidiu - ne va fi evidenta Romanitatea, Latinitatea autentica, ceea ce e bordul crucial al literaturii, artelor, religiei si culturii - Noastre. • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Mai bine mai sarac in litere... • Răspunde • 1m Felix Constatinescu in cuvinte... • Răspunde • 1m + Ion Manolescu (scriitor) De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la navigareSari la căutare Ion Manolescu Date personale Născut 15 aprilie 1968, București Naționalitate român Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata Ocupație critic literar, romancier, profesor universitar Limbi limba română[1] Modificați la Wikidata Studii Facultatea de Litere a Universității din București Modificați la Wikidata Activitatea literară Mișcare/curent literar Postmodernism Subiecte literatură, critică literară, filozofie postmodernă Operă de debut * Ficțiuni, Întâmplări din orășelul nostru Influențe[ascunde] John Barth, Thomas Pynchon, Urmuz, Mateiu Caragiale, Allen Ginsberg, Florin Manolescu, Nicolae Manolescu, Mandelbrot Modifică date / text Consultați documentația formatului

În căutarea comunismului pierdut (în colaborare cu Paul Cernat, Angelo Mitchievici și Ioan Stanomir, Editura Paralela 45, 2001), Explorări în comunismul românesc, ed. II., Editura Polirom, Iași, 2003 O lume dispărută. Patru istorii personale urmate de un dialog cu Horia Roman Patapievici, ed. Polirom, 2004 Noțiuni pentru studiul textualității virtuale, Editura Ars Docendi, București, 2002 Videologia. O teorie tehno-culturală a imaginii globale, Editura Polirom, Iași, 2003 Derapaj, roman, Editura Polirom, Iași, 2006 Benzile desenate și canonul postmodern, Editura Cartea Românească, București, 2011 (Premiul Salonului Internațional al Benzii Desenate, acordat de Asociația Bedefililor din România și Alliance Française, Constanța, pentru volumul autorului și "pentru contribuția sa deosebită la promovarea benzii desenate în România") Cui i-e frică de computer? (în colaborare, volum coordonat de Liviu Papadima), București, 2013 Prezențe în antologii Povestirea „Paraphernalia“ din volumul „Întîmplări din orășelul nostru“, tradusă în limba engleză de Georgiana Fârnoagă și Sharon King, este inclusă în volumul „The Phantom Church and Other Stories from Romania“ (University of Pittsburg Press, Pittsburg, 1996). 7 secvențe din România / 7 Szenen aus Rumaenien, traduse în limba germană de Daria Hainz, în volumul "Grenzverkehr III, Aufbruch wohin" (Klagenfurt, Viena, 2012). Afilieri Este membru al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România, ASPRO. Legături externe rumänische-literatur Benzile desenate și canonul postmodern Înapoi la argument Informații bibliotecare ...Roata mare de tractor lasa urma de spic Mottlo: Eu sic sa skrim... Kafka F, Vezi de cand am plecat a trecut parca un veac, ori o mie de ani, ori mii de ani, ori o era... Pe Marte roaat de tracor o sa lase urme de spic. 9 Seprembrie 201 MMMM AD GB REG REX CLUJ CLUSIUM2000+2001-2021+ Autor : F. R Con$t CTAPNN F. R Con$t CTAPNN 19 Vizualizari Felix Constatinescu + DA + E TARZIU Sf. Arsenie Boca - 7 piese de teatru radiofonic - 7 ore YOUTUBE.COM Sf. Arsenie Boca - 7 piese de teatru radiofonic - 7 ore Sf. Arsenie Boca - 7 piese de teatru radiofonic - 7 ore • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1h Felix Constatinescu tRCOMAND COPII IN TEATRU PROFI NATIONAL CHIAR PE SCENA INTRE VISINI AD GB REG REX CLUJ CLUSIUM2000+2001-2021+

Ion Manolescu (15 aprilie 1968 în București) este un prozator, eseist și profesor universitar. Este fiul criticului literar Florin Manolescu. În prezent este conferențiar la Departamentul de Studii Literare din cadrul Universității din București. A fost redactor la revista „Vineri“, supliment cultural al revistei „Dilema“. Cuprins 1 Biografie 2 Debut editorial 3 Volume publicate 4 Prezențe în antologii 5 Afilieri 6 Legături externe Biografie A absolvit în 1991 Facultatea de Litere a Universității din București. Este doctor în filologie al aceleiași universități din 2001. În perioada studenției a frecventat cenaclul „Junimea“ al Universității din București, condus de criticul Ovid S. Crohmălniceanu. A condus cenaclul Clubul Literar în cadrul aceleiași facultăți. Promovator eseistic in anii 1990 al spatiului cultural cyberpunk. Literatura română Pe categorii Istoria literaturii române Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 - Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană Curente în literatura română Umanism - Clasicism Romantism - Realism Parnasianism - Simbolism Naturalism - Modernism Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism Scriitori români Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru) Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii Portal România Portal Literatură Proiectul literatură v•d•m Debut editorial A debutat în anul 1992 cu proză în volumul colectiv Ficțiuni. Volume publicate Ficțiuni, antologie a cenaclului "Clubul Literar", 1992, Întîmplări din orășelul nostru, povestiri, 1993, Literatura memorialistică, Editura Humanitas, București, 1996 Bildungsromanul postmodern „Alexandru, Editura Univers, București, 1998

2 VARIANTE... Autor : F. R Con$t CTAPNN F. R Con$t CTAPNN 10 Vizualizari Felix Constatinescu MUNTELE LINISTIT • Răspunde • 1m Felix Constatinescu MUNTELE LINISTIT, STOLUL DE MUNTI... 21 IX 9 M+ VERSET... Autor : F. R Con$t CTAPNN F. R Con$t CTAPNN 9 Vizualizari CEL MAI BINECUVANTAT STAT DIN LUME CEL CARE ANULEAZA INCHISORILE... =+ 2021 8 IX M+ SLOGAN... Autor : F. R Con$t CTAPNN F. R Con$t CTAPNN 14 Vizualizari SLOGAN, LUI TOM SAWYER, INTELEG CA NU VENITI KOPII SA CASATORITI DAR VA ROGU VA RUGATI PANELIBERATI PE FRATI DIN TEMNITA-SA-I LUATI MAME TATE SURORI FRATI. AMIN - + TINETI POST PENTRU COPII - LUMEA NU S-A INRAI... MMM+ 9 9 2021 + m+ Grau-ncolteste noaptea. ...tu stii ce se petrece in mintea unui Autist cand deschide o carte? Autor : F. R Con$t CTAPNN F. R Con$t CTAPNN 18 Vizualizari ...tu stii ce se petrece in mintea unui Autist cand deschide o carte? 2021 Verse Autor : F. R Con$t CTAPNN F. R Con$t CTAPNN 36 Vizualizari A great culture will go down with my computer. Omul e călăuzit ori de Duhul sfânt ori de testosteron... People get ill for feeling unloved. =+ F, Cand te simti neiubit, incearca sa te gandesti la Iisus Hristos D-zeu. 2020-2021+ Ii have a soul 2 Autor : F. R Con$t CTAPNN F. R Con$t CTAPNN

191

14 Vizualizari Ii have a soul 2... 2021 ___+ Supravietuirea dumnezeilor... Aceasta este o axioma. Filozofia opereaza cu axiome. https://www.youtube.com/watch?v=E-fxCn1w_cI =+ Je taime ::/

We love each other!!... + felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 1 secundă Any other faith except Jesus is pathological. F, 1997+2021 , felix gelu konstantinescu acum 1 secundă For that ii thank you... felix gelu konstantinescu acum 0 secunde t streets are gold, but... u become t job

Baby Ann, Fata cosmica, dumnezeirea cuantica... Something about Moderhood... + Going-up? Neverending WAR Adriano M+ vr Adriano Martins acum 2 luni Santa Maria pregai por nós.🙌🙌🙌 8

*felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 0 secunde Jesus Christ is gonna come for me & we'll have a huge payday. * felix gelu konstantinescu acum 0 secunde this is a good movie - but for bad purposes. Faith is learnt in Church, through committed sacraments and devoted votes, no other way. 2032, 1933, 1832... any century is visited by some plague... + M+

felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 1 secundă https://www.docdroid.net/gfVkvEp/caiete-filozofice-4supravietuirea-dumnezeilor-docx ===+ A dead road & a ocre field, here.

pieta gioconda

By killing Jews, people like Alfred Rosenberg – seminal NSDAP apocryphe but official thinkers, Werhrmacht court Nazional-Socialist prophets, of t 30s after the MK1 emprisonment and 2 – starhood Adolf Hitler 20s periods - tried to kill t Bible, and t Gypsy, and other martyrs, the New testament. Truth inspirate became blind Dogma.Then Lebenraum began.

felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 0 secunde Joaca halaripu.

felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 1 secundă Ana lost among t Kellys Fyn, Credits Felix Constatinescu +++O galaxie e un sarpe incolacit in insusi pe undeva prin cer. • Răspunde • 6m • Editat Felix Constatinescu Some people grow up, some don't. ++ 12 ix 21++M Amen Caiete filozofice 5 Ioan baptistul, Iisus penticostalul Melozzo da Forli - Music-making Angel (1480-84) F, 2021+++ MMMM + Caiete filozofice 4 Supravietuirea dumnezeilor ISSUU.COM Caiete filozofice 4 Supravietuirea dumnezeilor Caiete filozofice 4 Supravietuirea dumnezeilor • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1h Felix Constatinescu https://www.msn.com/.../japan-says.../ar-AAOlyYj... + Japan says suspected Chinese submarine seen near territorial waters MSN.COM Japan says suspected Chinese submarine seen near territorial waters Japan says suspected Chinese submarine seen near territorial waters • Răspunde • Şterge previzualizarea • 13m Felix Constatinescu habemus hirohito • Răspunde • 12m Felix Constatinescu + https://www.msn.com/.../japan-says.../ar-AAOlyYj... ++ Japan says suspected Chinese submarine seen near territorial waters MSN.COM Japan says suspected Chinese submarine seen near territorial waters Japan says suspected Chinese submarine seen near territorial waters • Răspunde • Şterge previzualizarea • 10m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=DfzbVTQE3iw ) Texas - Inner Smile (Official Video) YOUTUBE.COM Texas - Inner Smile (Official Video) Texas - Inner Smile (Official Video) • Răspunde • Şterge previzualizarea • 10m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=OMmhj8mQwp8 cute nazi Best russian music 1990s YOUTUBE.COM Best russian music 1990s Best russian music 1990s • Răspunde • Şterge previzualizarea • 5m Felix Constatinescu the trans-syberian trains are for t living... • Răspunde • 3m • Editat Fruntea orga. felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 1 secundă dC felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 1 secundă End of t harvest + felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 1 secundă God don't need any poof. Felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 0 secunde Do you hear me, Mann? + felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 0 secunde In t dark, he there. Going up?

felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 0 secunde

3 000 000 ? duke ellington/ / L,A IS HS ro.wikipedia.org/wiki/Confucius ro.wikipedia.org/wiki/Marcus_Tullius_Cicero M F, A humane voice of God.

+

felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 0 secunde When t scene is flying 1 Satul e injumatatit imbogatit... felix gelu konstantinescu acum 0 secunde Ma doare capul sa fiu precis, exact - voi intelegeti ce vreau sa spun? Felix Constatinescu https://www.docdroid.net/.../caiete-filozofice-5-ioan... + Caiete filozofice 5 Ioan baptistul Iisus penticostalul 2021 F,.docx DOCDROID.NET Caiete filozofice 5 Ioan baptistul Iisus penticostalul 2021 F,.docx Caiete filozofice 5 Ioan baptistul Iisus penticostalul 2021 F,.docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 19m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=Hqg7TQotsYI O sa trecem prin toate ca intotdeuna. ❤⁠ In Loving Memory of Barby Kelly ❤⁠ YOUTUBE.COM ❤⁠ In Loving Memory of Barby Kelly ❤⁠ ❤⁠ In Loving Memory of Barby Kelly ❤⁠ • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1m Felix Constatinescu Cu Domnul. 13 Septembrie 2021 Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=oMHLkcc9I9c ==+ NENA | Irgendwie • Irgendwo • Irgendwann [1984] [Offizielles Musikvideo] YOUTUBE.COM NENA | Irgendwie • Irgendwo • Irgendwann [1984] [Offizielles Musikvideo] NENA | Irgendwie • Irgendwo • Irgendwann [1984] [Offizielles Musikvideo] • Răspunde • Şterge previzualizarea • 28m Felix Constatinescu i don't know about art - but - Happiness - might save your life too • Răspunde • 21m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=WAv9ykueBxA his name is Jesus... NENA | Geheimnis (Live 2010) YOUTUBE.COM NENA | Geheimnis (Live 2010) NENA | Geheimnis (Live 2010) • Răspunde • Şterge previzualizarea • 10m Felix Constatinescu no, no school!!... https://www.youtube.com/watch?v=RmnSqWvq4Y0+ Nena+Biblia ro Irgendwie idem ibidem 1984+2021+ YOUTUBE.COM Nena+Biblia ro Irgendwie idem ibidem 1984+2021+ Nena+Biblia ro Irgendwie idem ibidem 1984+2021+ • Răspunde • Şterge previzualizarea • 5m Felix Constatinescu Acum atunci as fi fost crestin. https://poeziinoi.ro/poezie.php?titlu=dimineata-romana&autor=f.-r-con$tctapnn&p=16249 Dimineata romana POEZII-NOI.RO Dimineata romana Dimineata romana • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1m Felix Constatinescu + • Răspunde • 1m Concluzie ad Maru. Romania Mare e destul de cool acum, ziarul, versuri religioase... Crochiu Chiciurescu 2021 13 Septembrie YOUTUBE.COM Crochiu Chiciurescu 2021 13 Septembrie Poate, Ceezanne Felix Constatinescu(Annunciator) Primal Jam 2021 +++M cardigans Garbage CF*G'Outre-mer Priest Confucius DIG Rex+noninvaziv Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=vpDHCtGke2o + Puterea sub lupa Rexistenta la manipulare 2021 M+++ F YOUTUBE.COM Puterea sub lupa Rexistenta la manipulare 2021 M+++ F Puterea sub lupa Rexistenta la manipulare 2021 M+++ F • Răspunde • Şterge previzualizarea • 19h Felix Constatinescu

https://www.docdroid.net/.../caiete-filozofice-5-ioan... / Caiete filozofice 5 Ioan baptistul Iisus penticostalul 2021 F,.docx DOCDROID.NET Caiete filozofice 5 Ioan baptistul Iisus penticostalul 2021 F,.docx Caiete filozofice 5 Ioan baptistul Iisus penticostalul 2021 F,.docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 18h Felix Constatinescu https://jurnalspiritual.eu/george-ardeleanu/ + George Ardeleanu - Biograful operei lui Nicolae Steinhardt | Jurnal Spiritual JURNALSPIRITUAL.EU George Ardeleanu - Biograful operei lui Nicolae Steinhardt | Jurnal Spiritual George Ardeleanu - Biograful operei lui Nicolae Steinhardt | Jurnal Spiritual • Răspunde • Şterge previzualizarea • 11h Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=ReUR6f01imM + = + Irgendwie, irgendwo, irgendwann (Special 12" Dance Mix) YOUTUBE.COM Irgendwie, irgendwo, irgendwann (Special 12" Dance Mix) Irgendwie, irgendwo, irgendwann (Special 12" Dance Mix) • Răspunde • Şterge previzualizarea • 11h Felix Constatinescu https://www.docdroid.net/.../calinescu-george-istoria... dr., bos Calinescu_George_Istoria_literaturii_rom.pdf DOCDROID.NET Calinescu_George_Istoria_literaturii_rom.pdf Calinescu_George_Istoria_literaturii_rom.pdf • Răspunde • Şterge previzualizarea • 11h Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=VJTJV9Y06Uc I, Terror Art - Lasati-ne sa respiram YOUTUBE.COM Terror Art - Lasati-ne sa respiram Terror Art - Lasati-ne sa respiram • Răspunde • Şterge previzualizarea • 2h Felix Constatinescu Vedeti intr-o zi sa nu va-mpuste unu linuxurile voastre... M • Răspunde • 2h Felix Constatinescu Pocaitul, intai Om. • Răspunde • 2h Felix Constatinescu Inelul de diamant. • Răspunde • 2h Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=UFcHHtrDTm0 x 02 Serata Muzicala cu Iosif Sava - invitati Mircea Zaciu si Georgeta Dimisianu YOUTUBE.COM 02 Serata Muzicala cu Iosif Sava - invitati Mircea Zaciu si Georgeta Dimisianu 02 Serata Muzicala cu Iosif Sava - invitati Mircea Zaciu si Georgeta Dimisianu • Răspunde • Şterge previzualizarea • 2h Felix Constatinescu Emi tu n-ai idee ce au fost anii 1980 in Romania. E inimaginabil. Tot ce a Fost panaAcum - dar inconstient. • Răspunde • 2h • Editat Felix Constatinescu Asta trebuia sa plece in franta... tov. Zaciu!! • Răspunde • 2h • Editat Felix Constatinescu Esenta a ceea ce se incarca acum pe YouTube e ca cu Biblia - oricum ai aborda-o - nu e de joaca, si ne suntem membre unii altora, mai sanatoase ori mai bolnave. Exista un catolicism iudeu, arab chiar, dupa cum exista un ortodoxism zulu, bantu, yoruba, nok. • Răspunde • 2h • Editat Felix Constatinescu u2 - miracle drug, live • Răspunde • 2h • Editat Felix Constatinescu il vezi pe domnul sava cum sta la sfeter in redactie? • Răspunde • 2h Felix Constatinescu zaciu cand a fost la iosif sava era spaced out pentru noi cu germania lui azi toata romania e in d din 2014 deja. • Răspunde • 2h • Editat Felix Constatinescu pica comunismul, felix... picau MIG-urile, nu comunismul, • Răspunde • 2h Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=-Hp49H_5_S8 Videoclipul alb on Emi & Modern Histroy. Comentarii la secolul 20-21 WIN 20210913 18 50 16 Pro YOUTUBE.COM Comentarii la secolul 20-21 WIN 20210913 18 50 16 Pro Comentarii la secolul 20-21 WIN 20210913 18 50 16 Pro • Răspunde • Şterge previzualizarea • 2h Felix Constatinescu EMI - BINE C-O MURIT MAMA!! 2021 • Răspunde • 1h Felix Constatinescu 1941. Cercul. Nevoia de Cuvant. - pana in decembre 1989... • Răspunde • 1h • Editat Felix Constatinescu Dascalul... • Răspunde • 1h Felix Constatinescu https://www.octaviangoga.ro/opere/poezii/dascalul.html... Dascalul - Octavian GogaOCTAVIANGOGA.RO Dascalul - Octavian GogaDascalul - Octavian Goga• Răspunde • Şterge previzualizarea • 1h Felix Constatinescu Suntem - Noi - Recesivi? Citim mai putin - sau mai mult? • Răspunde • 1h Felix Constatinescu Postmodernismul nu mai tine. • Răspunde • 1h Felix Constatinescu https://www.octaviangoga.ro/.../lui_octavian_goga.html... poezia diminetilor bistritene nu e o gluma... ' Cincinat Pavelescu - Lui Octavian Goga - Octavian GogaOCTAVIANGOGA.RO Cincinat Pavelescu - Lui Octavian Goga - Octavian GogaCincinat Pavelescu - Lui Octavian Goga - Octavian Goga• Răspunde • Şterge previzualizarea • 1h Felix Constatinescu Emi, oamenii astia - Zaciu, Dimisianu, Sava - isi stiu lumea lor, dar tu stii ca eu am facut vreo trei luni de spital fara mancare de acasa doar corcoduse din corcodusi galben si rosii si biscuiti de la un om pentru ca in prag de toamna ma luasem sa ma… Vezi mai mult • Răspunde • 1h • Editat Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=69TWrqJtXZI Livada de la fereastra + M+ YOUTUBE.COM Livada de la fereastra + M+ Livada de la fereastra + M+ • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1h Felix Constatinescu

192 https://www.youtube.com/watch?v=HfQbrWtNOrY ' Adda - Lupii (Live la Radio ZU) YOUTUBE.COM Adda - Lupii (Live la Radio ZU) Adda - Lupii (Live la Radio ZU) • Răspunde • Şterge previzualizarea • 8m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=wOPvtNUEYRk ' ADDA - Draga Inima (Live la Radio ZU) YOUTUBE.COM ADDA - Draga Inima (Live la Radio ZU) ADDA - Draga Inima (Live la Radio ZU) • Răspunde • Şterge previzualizarea • 3m Felix Constatinescu emi, aici spitalul - national - are la ora asta ferestrele la bai deschise iar cladirile sunt - din ce? - de milenii, din vremea razboiului coreean si grec. Adolescenti, tineri, batrani - ce va fi? ce e? cer? Sante? Tonya? t dr.?! Felix Constatinescu eu am trait - Mma , • Răspunde Felix Constatinescu eu am trait - Mma , • Răspunde • 1m Felix Constatinescu FORREST GUMP ... Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=pYqG0F5mAmA sanatagte, maika My heart is smiling + Original verse to KFam song WIN 20210913 22 55 08 Pro YOUTUBE.COM My heart is smiling + Original verse to KFam song WIN 20210913 22 55 08 Pro My heart is smiling + Original verse to KFam song WIN 20210913 22 55 08 Pro • Răspunde • Şterge previzualizarea • 15h Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=VpRJns3Xp_o x Cantec pentru doi tei luminati kellypoetry F, 20q21 YOUTUBE.COM Cantec pentru doi tei luminati kellypoetry F, 20q21 Cantec pentru doi tei luminati kellypoetry F, 20q21 • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1h Felix Constatinescu https://www.washingtontimes.com/.../putin-to-self.../ look bos ce s-a intamplat de estul nu mai suntem buni romani?! X Putin to self-isolate due to COVID-19 cases among inner circle WASHINGTONTIMES.COM Putin to self-isolate due to COVID-19 cases among inner circle Putin to self-isolate due to COVID-19 cases among inner circle • Răspunde • Şterge previz Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=huR04ycXUTI Sanatate!! Sancta Maria guitar - My heart is smiling kfam kp 2 fan made pathetic me 2021 YOUTUBE.COM Sancta Maria guitar - My heart is smiling kfam kp 2 fan made pathetic me 2021 Caiete filozofice 6 Tolstoi asupra lui Dostoievski CFGRH 2021+++ ‘Oricine va vorbi de rau pe tata sau pe mama va fi dat mortii.’ BIBLIA Feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=8jTtvQUX2s8&t=12350s democreatia presocialism, proletariatul ecumenic, nationalsocialismul a way back to autocracy and bad. instead marx want to love everyone... ' +Yea, ii think so. felix gelu konstantinescu acum 19 minute Pietre pentru templul tau. felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 0 secunde meu. felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 0 secunde >Eu cred - ca Kelly - Family - va - invinge. Felix Constatinescu je pense que tu est trop jolie poetus. https://www.youtube.com/watch?v=2UYF7WTVvTI Kelly Family - Who'll Come With Me (David's Song) HQ YOUTUBE.COM Kelly Family - Who'll Come With Me (David's Song) HQ Kelly Family - Who'll Come With Me (David's Song) HQ • Răspunde • Şterge previzualizarea • 18m Felix Constatinescu https://poezii-noi.ro/poem-haiku.php?haiku=br-o-pasare-pe-cer-brnu-br-un-tantar-in-dreptul-geamuluibr-br-br-aceastabr-chitara-e&autor=f.-r-con$t-ctapnn&p=16232 Haiku nuevo 2021+ F, POEZII-NOI.RO Haiku nuevo 2021+ F, Haiku nuevo 2021+ F, • Răspunde • Şterge previzualizarea • 17m Felix Constatinescu https://www.docdroid.net/.../caiete-filozofice-6-tolstoi... , Caiete filozofice 6 Tolstoi asupra lui Dostoievski.docx DOCDROID.NET Caiete filozofice 6 Tolstoi asupra lui Dostoievski.docx Caiete filozofice 6 Tolstoi asupra lui Dostoievski.docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 16m , go wit god Opera nesfarsita, opera fara sfarsit Atreyu bastian Inger pierdut – Ange perdu – Lost angel. ⁠ Linkuri https://m.poetii-nostri.ro/izvor-tulbure-proza-sau-text-user-id-568/ https://poetii-nostri.ro/calul-%7bin-doua-parti%7d-proza-sau-textuser-id-691/ https://poezii-noi.ro/nuvela.php?titlu=de-ce-citescbiblia-zilnic&autor=f.-r-con$t-ctapnn&p=13899 https://poeziinoi.ro/nuvela.php?titlu=o-p-i-a-t-r-%C4%83-o-m-o-n-e-d-%C4%83o-p-o-v-e-s-t-e-u-n-v-i-s-%C8%99i-o-m-i-n-c-i-u-n%C4%83povestiri&autor=f.-r-con$t-ctapnn&p=13677 https://poeziinoi.ro/cugetare.php?cugetare=ultima-lumina,-pentru-ionbr-povestire-batraneasca-br-2003-4-6-7-11-21br-br-nu-trebuia-sapl&autor=f-r-cont-ctapnn&p=15519 https://poezii-

noi.ro/cugetare.php?cugetare=tanti-natalia,-gbr-br-br-2020br-bracum-suntem-%C3%AEntr-un-an-%C3%AEn-care-nu%C8%99tim-de-via%C8%9Ba-noa&autor=f-r-contctapnn&p=13878 https://www.docdroid.net/ImZY6yN/spalareapicioarelor-docx https://poetii-nostri.ro/nenea-zdraila-o-sagaislandeza-numita-si-saga-prietenului-proza-sau-text-user-id-697/ https://poetii-nostri.ro/cei-slabi-si-cei-grei-proza-sau-text-user-id672/ https://poetii-nostri.ro/porumbei-batrani-proza-sau-text-user-id689/ https://poetii-nostri.ro/o-greseala-minora-la-gros-proza-sautext-user-id-690/ https://poetii-nostri.ro/eu-sunt-tricolorul%7Bpovestire-pentru-militari%7D-proza-sau-text-user-id-692/ https://poetii-nostri.ro/is-rai-proza-sau-text-user-id-699/

' ' Now1 likeReply

felix gelu konstantinescu acum 1 secundă Azi si Nimicul e impozabil.

Entre Teatro & Psichiatria,

feelixamaria The New Poetry, Contemporary American & English Poetry, Postwar poets, The Anthology of American Verse, Contemporary American Poetry, Conemporary English Poetry, 7 themes in modern verse, Gedichte, Dichtungen, Poesii, Poezii,- Pasteluri - Poemes, Poemas, Cantos, Cantiche, Doine... NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Philippines Poems for Appreciation Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria The New Poetry, Contemporary American & English Poetry, Postwar poets, The Anthology of American Verse, Contemporary American Poetry, Conemporary English Poetry, 7 themes in modern verse, Gedichte, Dichtungen, Poesii, Poezii,- Pasteluri - Poemes, Poemas, Cantos, Cantiche, Doine... feelixamaria's profile picture feelixamaria A. Alvarez 26sReply feelixamaria's profile picture feelixamaria 1962-1982+ 14sReply feelixamaria's profile picture feelixamaria t new poety feelixamaria A. Alvarez 26sReply feelixamaria's profile picture feelixamaria 1962-1982+ 14sReply feelixamaria's profile picture feelixamaria t new poety NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=-BouLmmQZyg ' NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Maj, NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria one two three 5... NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria 2003, 2014, 2018, 2020MantuireaEtrava+ Now1 likeReply Vocabularul de baza al unei limbi 1200-1500-2000 de cuvinte mama, cele trei evenimente ale vietii, ca in marin preda, NastereadupaNunta, Botezul-In-Copilarie, Moartea-Ingroparea.... ⁠ ii am a little indian, nso-ci... 16h1 likeReply . = ....... = .......x2 Now1 likeReply http://romanian.cri.cn/ + ad Now1 likeReply

felix gelu konstantinescu acum 2 minute (editat) THE WHITE CZAR FROM T FAR EAST... Tamara idf woman by Felix Constantinescu - issuu )

Ad LIS Patir Sa vezi ce frumos ii la ciupelit cu sapaliga, tot anu' la sapa si la cartorfi... zici ca esti din Walter SCOTT Afacerea Protar Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria COMPACT... In/prin biblioteca cartile meAle... Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria yee-ee-ee-yee-ee NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Educate me Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Departamentul de ardere și distrugere Now1 likeReply feelixamaria 81, Felix Constatinescu(Annunciator) Primal Jam 2021 +++M cardigans Garbage CF*G'Outre-mer Priest Confu DIG Rex+noninvaziv romfilatelia.kp Editează trebuie sa facem abstractie +++ Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria $ NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria + NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Gold brain Now1 likeReply

AdPutinVladimirManuhao Eastern Sr Studies, Mockba & Co. feelixamaria URMA DE CUI Now1 likeReply

Montaigne, Montesquieu, Montparnasse sau de Maupassant?

felix gelu konstantinescu acum 0 secunde You re a Kelly Romantic soul. FYN, Caiete filozofice 7 Filologism CFGR,H 2021 Quotes : The_Outer_Limits_(1995_2002TV_series) + + The Control Voice: There is nothing wrong with your television. Do not attempt to adjust the picture. We are now controlling the transmission. We control the horizontal and the vertical. We can deluge you with a thousand channels or expand one single image to crystal clarity and beyond. We can shape your vision to anything our imagination can conceive. For the next hour we will control all that you see and hear. You are about to experience the awe and mystery which reades from the deepest inner mind to the outer limits. Vezi mai puţin The_Outer_Limits_(1995_2002TV_series) + + better lose and quit than beat and win over your heart and mind... NowReply coz, monarq NowReply noaptea in care s- a stins lumea Iisus insasi Ideea Gold brain Hormones Legionibus Pacatele iti sunt iertate...

b, Cine are urechi de auzit sa vorbeasca. Oamenii sunt atei, schizo. bist du engel oder schvein? feelixamaria's profile picture feelixamaria Gold brain 4h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=ILWSp0m9G2U ' 4h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=Ol8gC96lPHM ' 4h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria URMA DE CUI 4h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.docdroid.net/9EVoLhk/caiete-filozofice-6-tolstoiasupra-lui-dostoievski-docx 4hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Entre Teatro & Psichiatria, 4h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Am privit grinda cerului si am vazut o urma de cui... 4hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.bing.com/videos/search?q=dr+jones+aqua&&view=det ail&mid=232D89BBE21D425C5D51232D89BBE21D425C5D51& &FORM=VRDGAR&ru=%2Fvideos%2Fsearch%3Fq%3Ddr%2Bjo nes%2Baqua%26FORM%3DHDRSC3 +D 3hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://vimeo.com/417762610 www 3hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria

193 Lo-lo-ve-you-love-you-love-you-lo-ve-you-lo-lo-ve-you... https://www.youtube.com/watch?v=EmTBKbyaEjU 3hReply

feelixamaria Sie Now1 likeReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria Nikonkokku 3h1 likeReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria https://issuu.com/felixgelukonstantinescu/docs/cartea_batjocorit__t_ _carte_de_rug_ NowReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria i am $ 3hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria I believe you are a beautiful ariana. 1hReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=zzpNt-AKer0 ) NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=KOsDvGsX1DQ Now1 likeReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria better lose and quit than beat and win over your heart and mind... https://www.youtube.com/watch?v=Cq96sGzc6-M&t=179s 1hReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria L NowReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria coz, monarq 1hReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria + NowReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria https://ro.wikipedia.org/wiki/Ludwig_Wittgenstein ' 57mReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria M NowReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria Arheolog armator. 56mReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria M+ NowReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria De Russell, Ludwig. 48mReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria doua turnuri NowReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.imdb.com/title/tt3713722/ 35m1 likeReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria x' NowReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria Iisus insasi Ideea 30m1 likeReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria Lumina mea... NowReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.docdroid.net/qMLDYrF/caiete-filozofice-6-tolstoiasupra-lui-dostoievski-docx I 26m1 likeReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=Ho8Cy0LQ_E0 Drona la mine-n ssatum. NowReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria Hormones Legionibus 3m1 likeReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=fuTuaEG_JH8&feature=youtu.b e NowReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria Pacatele iti sunt iertate... 2mReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=EmTBKbyaEjU { NowReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=Oklsb0V_E2Q + + NowReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria I remember in a way or another all t people t took me from t road.

feelixamaria's profile picture feelixamaria b NowReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria Nevestele lui Mohamed... NowReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria Cine are urechi de auzit sa vorbeasca. Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=uw1fhF3vaP4 x x NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=tH2w6Oxx0kQ i Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://ro.wikipedia.org/wiki/Mark_Twain ) NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=8AHCfZTRGiI won't amount to much... Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://ro.wikipedia.org/wiki/Mark_Twain#/media/Fi%C8%99ier:St eamboat.jpg + NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria _ Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria , NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria God-knows NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=dLbe8CKARDA ' NowReply feelixamaria's profile picture

feelixamaria's profile picture feelixamaria https://ro.wikipedia.org/wiki/Poesii 63 , I&p +13 NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria da - eu is Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria 42 NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=eCWUyDLw2y8 ' NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria stars down t drain NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria yef graf Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria big boss 5? NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria ///////// Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria e-teatro 1999, 2021+++ NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria N K Stanislavski methods teacher, CFGRH 100 years later Assistant. Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria

Konstantin Sergheevici St... Felix Constatinescu mai ceva ca griffith gypsy kings dreyer... + • Răspunde • 6z • Editat Felix Constatinescu @@ • Răspunde • 6z Felix Constatinescu eingrozitor Jurnalul, zici ca e Hegel, perspectiva lui Dumnezeu, Logica, de undeva de sus & concerned... /= • Răspunde • 6z Felix Constatinescu _ • Răspunde • 6z Felix Constatinescu perspectiva Logica (dumnezeirea), Logicii - dumnezeirii = perspectiva normala, a normalului, normalitatii...+ • Răspunde • 6z • Editat Felix Constatinescu Fay-ta Acasa si Paine pe Masa , • Răspunde • 6z Felix Constatinescu Secolul filologic roman XIX, frumsetea Lor... • Răspunde • 6z Felix Constatinescu Negruzzi, Ion ghica, Balcescu Nicolae, Alecsandri, asii lui Eminescu... e doldora veacul XIX de oratori... pana la Marea Unire mai aproape de Noi... + • Răspunde • 6z • Editat Felix Constatinescu des liasons roumaines + • Răspunde • 6z Felix Constatinescu + • Răspunde • 6z Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=uBH2EB-_cGA ; Barby Kelly ~ Hooks [TV] YOUTUBE.COM Barby Kelly ~ Hooks [TV] Barby Kelly ~ Hooks [TV] • Răspunde • Şterge previzualizarea • 6z Felix Constatinescu Ardeleanus - hm, sum • Răspunde • 6z Felix Constatinescu Am visat ceva, spermantet? pentru Ardeal? • Răspunde • 6z Felix Constatinescu Brecht is a good message, yea. • Răspunde • 6z Felix Constatinescu Amin, amin • Răspunde • 6z Felix Constatinescu Catolicismul patriei noastre... https://www.docdroid.net/.../caietefilozofice-3-doamne... Caiete filozofice 3 Doamne Iisuse ai mila de mine... 2021 F.docx DOCDROID.NET Caiete filozofice 3 Doamne Iisuse ai mila de mine... 2021 F.docx Caiete filozofice 3 Doamne Iisuse ai mila de mine... 2021 F.docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 6z • Editat Felix Constatinescu https://www.docdroid.net/.../testamentul-mariei-i-ii-iiia... Testamentul Mariei I ii iiiA 2021 CFGRFH ++.docx DOCDROID.NET Testamentul Mariei I ii iiiA 2021 CFGRFH ++.docx Testamentul Mariei I ii iiiA 2021 CFGRFH ++.docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 6z Felix Constatinescu https://www.docdroid.net/.../testamentul-mariei-iii-cfgrh... noi avem o reluctanta fata de poetul national - semn ca avem nevoie de intitutia poetica de poet laureat, pe viata ir, gb, ori temporal, uk, ca... si tot lauream, incercam din ani… Vezi mai mult din anii 90. Oricum poetul acela nu poate fi un Cizmar. tra sa stie literatura romana pe de rost, ca apa curata de grau... + • Răspunde • 6z • Editat Felix Constatinescu https://www.docdroid.net/.../basmul-cu-baiatul-copila-docx Karl Matooshka... Basmul cu baiatul-copila.docx DOCDROID.NET Basmul cu baiatul-copila.docx Basmul cu baiatul-copila.docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 5h Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=tyUcF2yNm2w Orthodox Patriarch of Moscow serves Children's Divine Liturgy YOUTUBE.COM Orthodox Patriarch of Moscow serves Children's Divine Liturgy Orthodox Patriarch of Moscow serves Children's Divine Liturgy • Răspunde • Şterge previzualizarea • 5h Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=1uE3EHSId8U OCTOGONUL, A Christmas Carol (1999) || Carol of the Bells YOUTUBE.COM A Christmas Carol (1999) || Carol of the Bells A Christmas Carol (1999) || Carol of the Bells • Răspunde • Şterge previzualizarea • 14m Felix Constatinescu Doamne Iisuse Hristoase Fiul - spune CELUI RAU... - Mantuiestema pe mine, pacatosul, • Răspunde • 13m • Editat Felix Constatinescu Tara fara Oameni , • Răspunde • 12m Felix Constatinescu Mananc Medicamente... • Răspunde • 10m Felix Constatinescu Un ciomag nu e niciodata amuzant. • Răspunde • 8m Felix Constatinescu FALIMENTUL... • Răspunde • 8m Felix Constatinescu No, deci... • Răspunde • 6m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=aI3yNckfSvU +++ Oxygene - The Ocean YOUTUBE.COM Oxygene - The Ocean Oxygene - The Ocean • Răspunde • Şterge previzualizarea • 6m Felix Constatinescu 1 Cron, 5: 11-22, 23-26 Urmasii lui Gad, Jumatatea semintiei lui Manase... ' • Răspunde • 3m Felix Constatinescu Non punkum, sed vankum... • Răspunde • 1m Felix Constatinescu

194 ...Alfred Nobel pentru resurectia delphinilor... • Răspunde • 1m Gabriela Zăvălaș La români, decapitările încă de vii ,a celor mai buni. • Răspunde • 5m Felix Constatinescu Felix Cenusa Felix Constatinescu https://www.docdroid.net/.../caiete-filozofice-7... Caiete filozofice 7 Filologism.docx DOCDROID.NET Caiete filozofice 7 Filologism.docx Caiete filozofice 7 Filologism.docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 6m Felix Constatinescu ' https://www.youtube.com/watch?v=spd8K7UjBdM + Phoenix - Nunta YOUTUBE.COM Phoenix - Nunta Phoenix - Nunta • Răspunde • Şterge previzualizarea • 5m Felix Constatinescu Am visat nebunia a eram mai mare ca Emin. • Răspunde • 2m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=GpBOoPrlDsM Phoenix- Balada 'Negru Voda' YOUTUBE.COM Phoenix- Balada 'Negru Voda' Phoenix- Balada 'Negru Voda' • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1m Felix Constatinescu Poate ca Sadoveanu brothers, dar nu ca M E • Răspunde • 1m Black is Beautiful Socialul Anticilor erau Taberna si Forul; institutii in mofd exelent laice, spre deoseb, de temple, basilici si felurite mistere!! Felix Constatinescu -LASA-I, MA, - CA-O SA LE - RASPLATEASCA - DUMnEZEU... • Răspunde • 3m Felix Constatinescu Montaigne, Montesquieu, Montparnasse, de Maupassant, Montherlant? • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Am fost un copil care mi-o placut in Biserica, Istoria si Cartile... • Răspunde • 1m ... Dumnezeu are o cruce pentru fiestecare... HAWK Book-fighter Jet, 1981, 1967+, 2021 V,1989, Radium au,1986... livant si usturoi Caiete filozofice 7 Filologism.docx DOCDROID.NET Caiete filozofice 7 Filologism.docx Caiete filozofice 7 Filologism.docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 11m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=k_OpRlUZQoI O frantura de cruce poemele tale... carrie underwood Jesus take the wheel w/lyrics YOUTUBE.COM carrie underwood Jesus take the wheel w/lyrics carrie underwood Jesus take the wheel w/lyrics • Răspunde • Şterge previzualizarea • 9m Felix Constatinescu Oare nu respingem cultura Cornilescu pentru Nastere din Nou, inca indezirabila la deja mai mult de un veac de traduceri? 1915 Calatoria crestinului? & Cantarile Evangheliei 1913 Ardeal, Budapesta. Biblii - masoretice, Printesa Ralu Calimah, Liga Biblie… Vezi mai mult • Răspunde • 1m • Editat Liga Bibliei GB?, 1919? 1920s, 1921, 1924, traducere literala Noul testament cu Psalmii 1931? Eternity or Future? • Răspunde • 2m • Editat Felix Constatinescu Love, and t Bible? Love? to save Love? felix gelu konstantinescu acum 1 secundă U are a natural bornagain. felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 0 secunde Reread.

felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 30 de secunde (editat) Read. The videotext, brain.

felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 1 secundă U are a natural bornagain.

Felix Constatinescu(Annunciator) PrimalJam2021 +++M cardigansGarbage CF*G'Ou-merPriest Confu DIG Rex+noninvaziv Poetzazi rfilatelia.kp Editează feelixamaria's profile picture feelixamaria N K Stanislavski methods teacher, CFGRH 100 years later Assistant. 20h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Konstantin Sergheevici St... 20h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=46OHgNpQhvo 19h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria IN VECP 19hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria t computer & scena 19hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=HAliUZEh4lU 19hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria ?... 19h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria we gotta talk about this... 19hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=tyUcF2yNm2w ' 19h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.docdroid.net/WIyy0d9/basmul-cu-baiatul-copila-docx 12h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=s6JGKI4nHvw 12hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=tyUcF2yNm2w 11h1 likeReply Fyn, Caiete filozofice 8 SENGHOR Pedologie CFGR,H 2021 Motto: Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui Mareste imaginea. "Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui" sunt cuvintele pe care Sfantul Siluan Athonitul le primeste de la Hristos in miezul unei nopti in care era tulburat de demoni in rugaciune. Din relatarea vietii sale, aflam ca in acea noapte, Siluan ii spune Domnului: "Vezi ca ma silesc sa ma rog Tie cu cuget curat, dar demonii ma impiedica. Invata-ma ce trebuie sa fac ca ei sa inceteze sa ma mai tulbure". Si atunci primeste in sufletul sau acest gand: "Cei mandri sunt chinuiti mereu de demoni". Atunci intreaba: "Doamne, invata-ma ce sa fac ca sufletul meu sa se smereasca". Si Domnul ii raspunde: "Tine-ti mintea ta in iad si nu deznadajdui". Desi cuvintele “Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui” au fost rostite de Hristos pentru Siluan, ca prin ele sa reuseasca sa iasa din caderile sale, ele sunt valabile pentru toti oamenii. Pentru ca prin aceste cuvinte putem reusi sa biruim doua mari primejdii pe care trebuie sa le infrunte omul: gandul ca este un sfant si gandul ca nu se va mantui. Asadar, atunci cand apare in om mandria, trebuie sa aiba in el gandul ca este vrednic de chinurile iadului. E un gand care deschide calea smereniei. “Cand imi tin mintea in iad, sufletul meu e in pace. Cand, dimpotriva, imi las mintea sa iasa din foc, gandurile care nu-i plac lui Dumnezeu se fac din nou puternice", spune Sfantul Siluan. A te socoti vrednic de iad, a tine mintea in iad, nu sunt cuvinte usor de primit. Pentru ca ele pot aduce in mintea omului si gandul ca nu se mai poate mantui si astfel, cade in deznadejde. Din acest motiv, au fost adaugate si cuvintele "nu deznadajdui". "Trebuie ca sufletul sa se condamne pe sine insusi, dar sa nu deznadajduiasca de bunatatea si dragostea dumnezeiasca", afirma staretul Siluan. Aceste cuvinte pot fi intelese si ca un mod de a spune ca viata noastra se aseamna prin felul in care o traim, cu un iad. Dar chiar si asa, Dumnezeu ne descopera prin staretul Siluan ca nu trebuie sa deznadajduim, ca nu suntem pierduti, ca prin smerenie vom primi de la El harul de a indura ispitele fara a fi nimiciti de ele. Adrian Cocosila, Crestinortodox,ro

Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=FEcXyz53FfE Despre miscarea Calvary Chapel 1971 2921+ YOUTUBE.COM Despre miscarea Calvary Chapel 1971 2921+ Despre miscarea Calvary Chapel 1971 2921+ • Răspunde • Şterge previzualizarea • 4m Felix Constatinescu Mostra https://www.youtube.com/watch?v=Iv6GA_CBTKM Resurrection Band-Calvary Chapel Costa Mesa Maranatha Concert 1978-1980 YOUTUBE.COM Resurrection Band-Calvary Chapel Costa Mesa Maranatha Concert 1978-1980 Resurrection Band-Calvary Chapel Costa Mesa Maranatha Concert 1978-1980 • Răspunde • Şterge previzualizarea • 4m Felix Constatinescu Uneori uit ca ai fost Prietena cu mama. Felix Constatinescu & minciuna-i vorba... + Mama+,2011. • Răspunde • 36m Felix Constatinescu Apocalipsul, iminent. Acum 2000 de ani au venit pe Pamant, in acest staul, Maria, Iosif, Ioan Botezatorul, Iisus Hristos, Apostolul, this ain't no joce, toti Predicand sfarsitul cerului iar Pamantul fata de Soare este la Azimut, optim pentru seceris-ul termic... 2021+++ PS: Istoria ne invata ca orice om a crezut in Biblie a murit Intelept. God knows!!... Da, in 2000 de ani de la Iisus pamantul a devenit o Fiara constienta de Sine, este foarte ciudat si va fi!! Citeste...

felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 1 secundă Eu de Copil credeam ca sunt Crestin nu Revolutionar, dar Reactiunea mi-a bagat Protarul sub ochi... felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 1 lună Feeling n o r m a l? felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 1 lună https://www.youtube.com/watch?v=kq87Um5V0hw I, felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 1 lună https://www.youtube.com/watch?v=ssVbSnbw6ug +1813 felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 1 lună Studenti frumosi big bos. CHILDREN PRAYING FOR BREAD. Felix Constatinescu http://www.strazibucuresti.ro/ + Harta Bucuresti online, harta Bucurestiului cu strazi Bucuresti STRAZIBUCURESTI.RO Harta Bucuresti online, harta Bucurestiului cu strazi Bucuresti Harta Bucuresti online, harta Bucurestiului cu strazi Bucuresti

• Răspunde • Şterge previzualizarea • 49m Felix Constatinescu Cimitirul Militar Bucuresti 1916. • Răspunde • 46m Felix Constatinescu https://en.wikipedia.org/wiki/Bucharest... I, Bucharest - Wikipedia EN.WIKIPEDIA.ORG Bucharest - Wikipedia Bucharest - Wikipedia • Răspunde • Şterge previzualizarea • 46m Felix Constatinescu Romanian Revival – Marmorosch Blank Bank Palace Communist era architecture A major part of Bucharest's architecture is made up of buildings constructed during the Communist era replacing the historical architecture with high-density apartment blocks – significant portions of the historic centre of Bucharest were demolished to construct one of the largest buildings in the world, the Palace of the Parliament (then officially called the House of the Republic). In Nicolae Ceaușescu's project of systematization, new buildings were built in previously historical areas, which were razed and then built upon. One of the singular examples of this type of architecture is Centrul Civic, a development that replaced a major part of Bucharest's historic city centre with giant utilitarian buildings, mainly with marble or travertine façades, inspired by North Korean architecture. The mass demolitions that occurred in the 1980s, under which an overall area of eight square kilometres of the historic centre of Bucharest were levelled, including monasteries, churches, synagogues, a hospital, and a noted Art Deco sports stadium, changed drastically the appearance of the city. Communist-era architecture can also be found in Bucharest's residential districts, mainly in blocuri, which are high-density apartment blocks that house the majority of the city's population. Initially, these apartment blocks started to be constructed in the 1960s, on relatively empty areas and fields (good examples include Pajura, Drumul Taberei, Berceni and Titan), however with the 1970s, they mostly targeted peripheral neighbourhoods such as Colentina, Pantelimon, Militari and Rahova. Construction of these apartment blocks were also often randomised, for instance some small streets were demolished and later widened with the blocks being built next to them, but other neighbouring streets were left intact (like in the example of Calea Moșilor from 1978 to 1982), or built in various patterns such as the Piața Iancului-Lizeanu apartment buildings from 1962 to 1963. There is also communist architecture that was built in the early years of the system, in the late 1940s and 1950s. Buildings constructed in this era followed the Soviet Stalinist trend of Socialist Realism, and include the House of the Free Press (which was named Casa Scînteii during communism). Palace of Parliament, the heaviest building in the world Centrul Civic, panoramic view Apartment blocks on Unirii Boulevard, built in the 1980s The House of the Free Press (right) was the tallest in the city in Socialist Romania Contemporary architecture Since the fall of Communism in 1989, several Communist-era buildings have been refurbished, modernised, and used for other purposes.[116] Perhaps the best example of this is the conversion of obsolete retail complexes into shopping malls and commercial centres. These giant, circular halls, which were unofficially called hunger circuses due to the food shortages experienced in the 1980s, were constructed during the Ceaușescu era to act as produce markets and refectories, although most were left unfinished at the time of the revolution. Modern shopping malls such as the Unirea Shopping Centre, Bucharest Mall, Plaza Romania, and City Mall emerged on preexistent structures of former hunger circuses. Another example is the conversion of a large utilitarian construction in Centrul Civic into a Marriott Hotel. This process was accelerated after 2000, when the city underwent a property boom, and many Communist-era buildings in the city centre became prime real estate due to their location. Many Communist-era apartment blocks have also been refurbished to improve urban appearance. The newest contribution to Bucharest's architecture took place after the fall of Communism, particularly after 2000, when the city went through a period of urban renewal – and architectural revitalization – on the back of Romania's economic growth. Buildings from this time are mostly made of glass and steel, and often have more than 10 storeys. Examples include shopping malls (particularly the Bucharest Mall, a conversion and extension of an abandoned building), office buildings, bank headquarters, etc.[citation needed] During the last ten years, several high rise office buildings were built, particularly in the northern and eastern parts of the city. Additionally, a trend to add modern wings and façades to historic buildings has occurred, the most prominent example of which is the Bucharest Architects' Association Building, which is a modern glass-and-steel construction built inside a historic stone façade. In 2013, the Bucharest skyline enriched with a 137-m-high office building (SkyTower of Floreasca City Centre), the tallest building in Romania. Examples of modern skyscrapers built in the 21st century include Bucharest Tower Centre, Euro Tower, Nusco Tower, Cathedral Plaza, City Gate Towers, Rin Grand Hotel, Premium Plaza, Bucharest Corporate Centre, Millennium Business Centre, PGV Tower, Charles de Gaulle Plaza, Business Development Centre Bucharest, BRD Tower, and Bucharest Financial Plaza. Despite this development on vertical, Romanian architects avoid designing very tall buildings due to vulnerability to earthquakes.[117] Aside from buildings used for business and institutions, residential developments have also been built, many of which consist of highrise office buildings and suburban residential communities. An example of a new high rise residential complex is Asmita Gardens. These developments are increasingly prominent in northern Bucharest, which is less densely populated and is home to middleand upper-class Bucharesters due to the process of gentrification. Skyscraper on the Splaiul Unirii Metropolis Center (office buildings) Bucharest Financial Plaza Corporate buildings City Gate Towers office buildings Asmita Gardens residential complex Education • Răspunde • 40m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=uzT7BaTExIA I, Muzica romaneasca veche - anii '90-2000 Nostalgia YOUTUBE.COM Muzica romaneasca veche - anii '90-2000 Nostalgia Muzica romaneasca veche - anii '90-2000 Nostalgia • Răspunde • Şterge previzualizarea • 35m Felix Constatinescu $ • Răspunde • 34m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=UeZtlFeEcNg + Chernobyl: Drone Footage Reveals an Abandoned City YOUTUBE.COM Chernobyl: Drone Footage Reveals an Abandoned City Chernobyl: Drone Footage Reveals an Abandoned City • Răspunde • Şterge previzualizarea • 21m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=s0VJa3HmsJQ x Stalker - Andrei Tarkovsky dream scene YOUTUBE.COM

195 Stalker - Andrei Tarkovsky dream scene Stalker - Andrei Tarkovsky dream scene • Răspunde • Şterge previzualizarea • 14m Felix Constatinescu Destui oameni nu inteleg nici morti. • Răspunde • 12m Felix Constatinescu HAI LA ZAM • Răspunde • 10m Felix Constatinescu ...Am fost un - Artist... • Răspunde • 8m Felix Constatinescu Cannabis & Marijuana... • Răspunde • 7m Felix Constatinescu numai ca e laiv e ca pe scena https://www.youtube.com/watch?v=VPBuFheox7Q Tarkovsky's Stalker - Rain Scene YOUTUBE.COM Tarkovsky's Stalker - Rain Scene Tarkovsky's Stalker - Rain Scene • Răspunde • Şterge previzualizarea • 5m Felix Constatinescu Ce sa spun?! • Răspunde • 4m Felix Constatinescu Ca nu sunteti comunisti? • Răspunde • 4m Felix Constatinescu Ati avut 31 de ani sa devenit capitalisti si tot pe pensii sunteti. • Răspunde • 4m Felix Constatinescu Excuse me but U are simply loafers... • Răspunde • 3m Felix Constatinescu Omul munceste, cainele pazeste. • Răspunde • 2m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=UFcHHtrDTm0 , 02 Serata Muzicala cu Iosif Sava - invitati Mircea Zaciu si Georgeta Dimisianu YOUTUBE.COM 02 Serata Muzicala cu Iosif Sava - invitati Mircea Zaciu si Georgeta Dimisianu 02 Serata Muzicala cu Iosif Sava - invitati Mircea Zaciu si Georgeta Dimisianu • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1m I Don’t Hate U – B Russian Paranoia. Felix Constatinescu Nu, Doamna, sotul dumneavoastra n-a avut prieteni... - Tony Campolo, Tu poti face diferenta • Răspunde • 1m • Editat Felix Constatinescu ... , ,,,+ • Răspunde • 1m • Editat Felix Constatinescu Vai de capul vostru, plaiesii lu Ceausescu. • Răspunde • 1m Still Alive... Regizorul, Actorul, Teatrologul -, ce vrea Autorul. I'm Still Alive. 1982-2000-2021+ Felix Constatinescu M-or - ba-tut... ' • Răspunde • 20m • Editat Felix Constatinescu ...si ma mai bat!! • Răspunde • 5m Felix Constatinescu Rascolnicov a iubit. Dar daca ai - iubi -tu? • Răspunde • 5m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=E3hRFViLylk I, We Can't Dance - Genesis - Full Album - 1991 YOUTUBE.COM We Can't Dance - Genesis - Full Album - 1991 We Can't Dance - Genesis - Full Album - 1991 • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1m PAINEA IN CREMATORIU , Felix Constatinescu Odiseea capitanului Blood ,

• Răspunde • 9h Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=E3hRFViLylk ' We Can't Dance - Genesis - Full Album - 1991 YOUTUBE.COM We Can't Dance - Genesis - Full Album - 1991 We Can't Dance - Genesis - Full Album - 1991 • Răspunde • Şterge previzualizarea • 8h Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=oGwXzrW5mFc... Amy Macdonald - Slow It Down (Official Video) YOUTUBE.COM Amy Macdonald - Slow It Down (Official Video) Amy Macdonald - Slow It Down (Official Video) • Răspunde • Şterge previzualizarea • 7h Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=MOtV1_J-B0o +++ + N&D - Vino la mine | Official music video YOUTUBE.COM N&D - Vino la mine | Official music video N&D - Vino la mine | Official music video • Răspunde • Şterge previzualizarea • 2h Felix Constatinescu Sa inteleg, da!!.... https://www.youtube.com/watch?v=ywyGN1XUI3Y M Muzica romaneasca a anilor 1990 - 2000 YOUTUBE.COM Muzica romaneasca a anilor 1990 - 2000 Muzica romaneasca a anilor 1990 - 2000 • Răspunde • Şterge previzualizarea • 2h Felix Constatinescu E Puiul pe EtnoNet... + • Răspunde • 2h Felix Constatinescu http://librariabucuresti.ro/.../Carti-Pavilionul... n Pavilionul cancerosilor LIBRARIABUCURESTI.RO Pavilionul cancerosilor Pavilionul cancerosilor • Răspunde • Şterge previzualizarea • 2h Felix Constatinescu ...neascultatori de parinti... Pavel • Răspunde • 2h Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=Iu5RT-3Kk08 +1813 METALLICA- Kill 'Em All REMASTER [Full Album] HD YOUTUBE.COM METALLICA- Kill 'Em All REMASTER [Full Album] HD METALLICA- Kill 'Em All REMASTER [Full Album] HD • Răspunde • Şterge previzualizarea • 49m Felix Constatinescu DOC. Scrisorile unui Co$monaut. • Răspunde • 32m Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=DqDeH3hwxfw ... Metallica- Black album (Full album) YOUTUBE.COM Metallica- Black album (Full album) Metallica- Black album (Full album) • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1m Felix Constatinescu Galben-pastel , Mare-i Gradina Maicii Domnului. _ Romania, post1989+++... • Răspunde • 1m • Edita Nu Revolutionar ci Crestin. Viginia – Eram copil, SENGHOR, Jaci Velasquez – Adore. doamna doctor e gata sa va primeasca inainte de 12, 30,

AȘTEPTÂND RĂZBOIUL. TRILOGIA DIALECTICĂ 1999-2017+ 2019 2021 CFGRH.docx AȘTEPTÂND RĂZBOIUL. TRILOGIA DIALECTICĂ 1999-2017+ 2019 2021 CFGRH.docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 13m • Editat Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=5W3bf-wfdHQ Olive - You're Not Alone (1997) | HD | 16:9 | 1080p | YOUTUBE.COM Olive - You're Not Alone (1997) | HD | 16:9 | 1080p | Olive - You're Not Alone (1997) | HD | 16:9 | 1080p | • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1m

CCCP Latinamerica 1950s-1982s Mauricio Babylonia, Marquez, 1967, comparat cu Daniel 1, 1-5, Holy Bible, NIV, 1967-1973++...

+++ Felix Constatinescu /.../caiete-filozofice-7... i, Caiete filozofice 7 Filologism.docx DOCDROID.NET Caiete filozofice 7 Filologism.docx Caiete filozofice 7 Filologism.docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 2z Felix Constatinescu https://www.youtube.com/wa Despre miscarea Calvary Chapel Despre miscarea Calvary Chapel 1971 2921+ Despre miscarea Calvary Chapel 1971 2921+ • Răspunde • Şterge previzualizarea • 2z Felix Constatinescu $F taiwan,mld /.../caiete-filozofice-7... Caiete filozofice 7 Filologism 2021 F.docx DOCDROID.NET Caiete filozofice 7 Filologism 2021 F.docx Caiete filozofice 7 Filologism 2021 F.docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 2z Felix Constatinescu ... mnec The Outer Limits (1995 TV series) - Wikipedia EN.WIKIPEDIA.ORG The Outer Limits (1995 TV series) - Wikipedia The Outer Limits (1995 TV series) - Wikipedia • Răspunde • Şterge previzualizarea • 2z Felix Constatinescu Resurrection Band-Calvary Chapel Costa Mesa Maranatha Concert 1978-1980 YOUTUBE.COM Resurrection Band-Calvary Chapel Costa Mesa Maranatha Concert 1978-1980 Resurrection Band-Calvary Chapel Costa Mesa Maranatha Concert 1978-1980 • Răspunde • Şterge previzualizarea • 2z Felix Constatinescu Mtv.ru Best russian music 1990s YOUTUBE.COM Best russian music 1990s Best russian music 1990s • Răspunde • Şterge previzualizarea • 2z Felix Constatinescu Nu stiu de ce vin sfintii la mine... Vis0 cu Arsenie Noca Ibtreg in Lumina de mormant WIN 20210920 09 29 37 Pro YOUTUBE.COM Vis0 cu Arsenie Noca Ibtreg in Lumina de mormant WIN 20210920 09 29 37 Pro Vis0 cu Arsenie Noca Ibtreg in Lumina de mormant WIN 20210920 09 29 37 Pro • Răspunde • Şterge previzualizarea • 20m Sunt o hrusca pergamuta un pic batucita. Kelly Family - Growin Up Volume II YOUTUBE.COM Kelly Family - Growin Up Volume II Felix Constatinescu(Annunciator) PrimalJam2021 +++M cardigansGarbage CF*G'Ou-merPriest Cnfu DIG Rex+noninvaziv Poster/ +M/ Rageless.kp Esti tot ceeace am iubit Cand eram Fericit Now1 likeReply

Something like my Mother, Felix 2021. https://issuu.com/.../versuri_scrise_la_lumina_intunericu Cross, Bible, Mary & Jaci... https://www.docdroid.net/.../asteptandrazboiul-trilogia...DIALECTICA + Ad RC Inca din vremea mea, 1,9,8,4 - 1985+6, Hateg, 1998, Deva, 2001, Cluj+++ oamenii nu se duc la Psiholog sau Psihiatrie pentru ca isi imagineaza Psihoterapia ori Medicii ca pe vremea Faraonilor Egiptului Antic, dar Terapia este - profund - personala... si ar trebui sa fie. Nici o minciuna nu functioneaza. Ofra Haza,

+++’ , CR Down is-up? felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 1 minut (editat) Droned, monothonous, dull, monochrome, on a certain pattern, monochord. Felix Constatinescu Allsaints... • Răspunde • 6m Felix Constatinescu Cand mai faceti ati putea sa imi trimiteti si mie doua, trei sarmale - si la toamna prin Nov. o sticla de Moare de varza de la butoiul cu sare si piperuri? Enibahar, dup-aia tarhon se pune? boabe de mustar si o mana de busuioc!! del putin asta mi le-aminetsc. Tarancile fac si vinuri oltenesti, insa nu sunt bune; d a' sa nu-mi trimiteti borcane de la camara ca poate is cu floare... Tohaneanu, 1996, latinist, Felix? • Răspunde • 1m Felix Constatinescu y1 Ar putea fi o imagine cu 1 persoană Felix Constatinescu 10 ore • Distribuit pentru: Public _ ... ,,, ''' http://librariabucuresti.ro/.../Carti-Pavilionul... + https://www.okazii.ro/arhipelagul-gulag-vol-i-ii-iii... Scrieri & Lacrimi , C2021FGR,H https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade +++39 +++ Romania inca nu pare inca Apta pentru un Boxer/Writer de Categorie Grea, post Eminescian, si ma intreb azi - de ce?! De … Vezi mai mult De ce Pamantul are o singura - Luna? Vezi mai puţin Comentarii Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=UFcHHtrDTm0 02 Serata Muzicala cu Iosif Sava - invitati Mircea Zaciu si Georgeta Dimisianu YOUTUBE.COM 02 Serata Muzicala cu Iosif Sava - invitati Mircea Zaciu si Georgeta Dimisianu 02 Serata Muzicala cu Iosif Sava - invitati Mircea Zaciu si Georgeta Dimisianu • Răspunde • Şterge previzualizarea • 9h Felix Constatinescu Poezia painii... +

Ad RC2 In ce priveste generatiile rosii. Romania, tara credintei intr-un mod excelent, si-a propus dupa 1944 daca nu si inainte sa spuna si ea NO GOD, ca si Tarile Prietene Marxiste. Sub aspectul literar care reflecta toate in mai putin de patruzeci de ani, pana in 1985 s-a ajuns la goangele lui Nedelciu, Grosan si Cartarescu, Romanul lui Mircea Zaciu si alte asemenea Capodopere ca sa nu mentionam literatura fantasy comunista; Mama spunea - dupa 2001, cred 0 Boala recunoscuta e pe jumatate vindecata. Ateism? nebunie? Ramane Preda asa taran incult cum e... Probabil ca cei mai tineri si nu numai ei - au crezut in Marin Preda, preotpastorul literar roman postbelic al carui deces in, cred, primavra lui 1980, acelasi an cu pltmajvet fr, Paic Stefan, a insemnat un sfarsit al Nostru. Eu am stiut inca de la Ion Creanga pe clasa a i-a cu Vasilache in Abecedar si Mark Twain a doua cu T Argezi cu Furnicile lui in Cartea de citire, - ca misiunea unui scriitor e Credinta Etica a poporului sau, de nu - de e iscusit, universal, catolic, sobornicesc - si a popoarelor. Credinta te tine in viata... Iar Iisus - e Dumnezeu... Amin? Ce ma doare toate. Felix Constatinescu 16 min • Distribuit pentru: Public Analfabetism Psyche Olive - You're Not Alone (1997) | HD | 16:9 | 1080p | YOUTUBE.COM Olive - You're Not Alone (1997) | HD | 16:9 | 1080p | Track: You're Not AloneArtist: OliveAlbum: Extra VirginLabel: RCA Records Director: Timothy WhiteThe third video to the classic #1 hit by Olive. Featuring th... 3 comentarii Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=j4LQYL8_Jz8 + + Vladimir Pustan in Biserica Ortodoxa de la Mosuni (varianta intreaga si sincronizata) © YOUTUBE.COM Vladimir Pustan in Biserica Ortodoxa de la Mosuni (varianta intreaga si sincronizata) © Vladimir Pustan in Biserica Ortodoxa de la Mosuni (varianta intreaga si sincronizata) © • Răspunde • Şterge previzualizarea • 13m Felix Constatinescu Fac neuroleeptice din 2001 decembrie, dar Cred din 1986, poate 85, 84!! Sunt, cel putin din 82. Ni-e rugam?! Daca ii sa mor, mor, voi nu muriti? Cherish t cabin!! https://www.docdroid.net/.../asteptandrazboiul-trilogia... AȘTEPTÂND RĂZBOIUL. TRILOGIA DIALECTICĂ 1999-2017+ 2019 2021 CFGRH.docx DOCDROID.NET

Felix Constatinescu 16 min • Distribuit pentru: Public Analfabetism Psyche Olive - You're Not Alone (1997) | HD | 16:9 | 1080p | YOUTUBE.COM Olive - You're Not Alone (1997) | HD | 16:9 | 1080p | Track: You're Not AloneArtist: OliveAlbum: Extra VirginLabel: RCA Records Director: Timothy WhiteThe third video to the classic #1 hit by Olive. Featuring th... 3 comentarii Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=j4LQYL8_Jz8 + + Vladimir Pustan in Biserica Ortodoxa de la Mosuni (varianta intreaga si sincronizata) © YOUTUBE.COM Vladimir Pustan in Biserica Ortodoxa de la Mosuni (varianta intreaga si sincronizata) © Vladimir Pustan in Biserica Ortodoxa de la Mosuni (varianta intreaga si sincronizata) © • Răspunde • Şterge previzualizarea • 13m Felix Constatinescu Fac neuroleeptice din 2001 decembrie, dar Cred din 1986, poate 85, 84!! Sunt, cel putin din 82. Ni-e rugam?! Daca ii sa mor, mor, voi nu muriti? Cherish t cabin!! https://www.docdroid.net/.../asteptandrazboiul-trilogia... AȘTEPTÂND RĂZBOIUL. TRILOGIA DIALECTICĂ 1999-2017+ 2019 2021 CFGRH.docx DOCDROID.NET AȘTEPTÂND RĂZBOIUL. TRILOGIA DIALECTICĂ 1999-2017+ 2019 2021 CFGRH.docx AȘTEPTÂND RĂZBOIUL. TRILOGIA DIALECTICĂ 1999-2017+ 2019 2021 CFGRH.docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 13m • Editat Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=5W3bf-wfdHQ Olive - You're Not Alone (1997) | HD | 16:9 | 1080p | YOUTUBE.COM Olive - You're Not Alone (1997) | HD | 16:9 | 1080p | Olive - You're Not Alone (1997) | HD | 16:9 | 1080p | • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1m +++ Felix Constatinescu A matter of Love • Răspunde • 1m +++The Contrite : ad tchapman H C Adersen – Povestea vietii mele Edmondo de Amicis, Povesti din Cuore, 1957 Mark Twain – Opere **** Jack London – Opere 123 Petre Ispirescu – 36 Basmele romanilor Josef Conrad – Inima intunericului, Heart of Darkness

te - te-te iubesc, ..,te te te iubesc Doamne, n-am mai vazut o usa de tramvai de nu stiu cand... Ii was Loving in my dreams...

196

Beethoven, Ludwig van – El Imperial.., Biblia - ca text. Cuvantul Bibliei de Azi Mintea Domnului & Mintea oamenilor + M+ WIN 20210920 12 39 48 Pro YOUTUBE.COM Cuvantul Bibliei de Azi Mintea Domnului & Mintea oamenilor + M+ WIN 20210920 12 39 48 Pro Cuvantul Bibliei de Azi Mintea Domnului & Mintea oamenilor + M+ WIN 20210920 12 39 48 Pro • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1m Felix Constatinescu E foarte ciudat cum Analfabetii o stiu pe de rost, in toata Lumea. Sfanta Liturghie in Catedrala Patriarhala B Iar oameni culti ca staniloae sau cioran i-au dedicat intreaga viata... Felix Constatinescu(Annunciator) PrimalJam2021 +++M cardigansGarbage CF*G'Gandpover Cnfu DIG Rex+noninvaziv Poster/ +M/ Rageless.kp Editează + Tara, batatorirea, batatura, - ograda-ogorada-ogorare - terra: AgarUgarit-taranca, Mari-Maryam, Sumer-Gura-Marii-Asculta-DeltaMarii, Golful-Persic, Ager, Agro, Mittani: Noul Ani, Ani Mutat, Micul Ani o posibila expresie toponimica Mot-Ani: O,o-AscultaCuvantul, Muzica lui Ani, posibil si Agni: Focurile, focul; de asemenea Mitt-Ani Mitt-Mott-Whit- Ani Alb, Ani de Marmura Alba, spre deosebire de Ani-Negru-tara de origine-vezi croatii albi si croatii negri, si Metropola Ani, Urbanul Ani, Imperialul, faraonicul, batutul, regalul, sacru, civilizatul Ani , ori chiar Calea Spre Ani, Via Ani– Ani din Armenia - Hristos, Chrestus, Terestrus-Pamant Insamantat, Taranul, Gospodarul pamantului - but how so? - Armatei - Romane, Guvernul Romaniei Ajutoare Steme Raboj Albastre-albe 2016, . Hai Zi-ma Sa ne batem Peste orase fara Parcuri, Frate Dulfule, 2016 postrum... ' 2021 IX. F,

frumos!" Goethe nu era deloc nebun. El povesteşte în „Faust" că diavolul se afla în spatele întregii istorii! Ca pastor într-un mare oraş, am avut neîncetat de-a face cu asemenea istorii. Iar cînd vine la mine cineva şi spune: „Nu există diavol", atunci nu mă pot împiedica să-1 întreb: „Din ce sătuc pierdut ai venit aici? , deşi chiar şi acolo diavolul îşi face treaba." Pffarer Wilhelm BUSCH, RFG, Frankfurt-am-Mein, Ruhr, Essen (1897-1966), Isus destinul nostru - - Goethe 7 Results...

feelixamaria's profile picture feelixamaria Si eu as fi murit... Now1 likeReplyyn,

+++

Mihai Marginean profesor de stil- Nume mare cat Ardealu’ 21 IX 2021 ,

Instagram Search Search feelixamaria's profile picture About Blog Jobs Help API Privacy Terms Top Accounts Hashtags Locations Instagram Lite English English © 2021 Instagram from Facebook Previous barbykellyofficial's profile picture barbykellyofficial •

.. felix gelu konstantinescu Doamne ajuta-ne, F,V 1987 bn-b bsfnh' + X Romania intre Mihail si Andrei, Felix Constatinescu(Annunciator) PrimalJam2021 4+M cardigansGarbage CF*G'JudoGandpover Cnfu DIG Rex+noninvaziv Poster/ +M/ Rageless.kp Editează 2021 Septembrie 20 Ad C KOMARTIN dumneata te rogi prin deriziune, TRICOLOR NATIONAL & SFANT. trilogie romana 2026 F,.docx DOCDROID.NET TRICOLOR NATIONAL & SFANT. trilogie romana 2026 F,.docx TRICOLOR NATIONAL & SFANT. trilogie romana 2026 F,.docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 16h Felix Constatinescu Azi nu e istorie • Răspunde • 16h Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=PrsTYas8IfU Vecernie, Paraclisul Maicii Domnului, Cateheza la Sfintii Nasaudeni, Catedrala Cluj YOUTUBE.COM Vecernie, Paraclisul Maicii Domnului, Cateheza la Sfintii Nasaudeni, Catedrala Cluj Vecernie, Paraclisul Maicii Domnului, Cateheza la Sfintii Nasaudeni, Catedrala Cluj • Răspunde • Şterge previzualizarea • 12h Felix Constatinescu t y & c, mos • Răspunde • 12h Felix Constatinescu calif, tarevici, idiot, Bolnav, ce-zar... + • Răspunde • 12h Felix Constatinescu wwwMedia • Răspunde • 12h Felix Constatinescu LITURGHIA Liturghia Sarbatoarea… Vezi mai mult • Răspunde • 11h Felix Constatinescu ...copiii, batranii, bolnavii & saracii... POEZII-NOI.RO ...copiii, batranii, bolnavii & saracii... 2021 Ad Iosif Sava 21 IX 21 felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 0 secunde Pilda celor invitati la cina omului nobil, Luca. + "Cunoscutul scriitor englez Sommerset Maugham a scris o carte groasă cu titlul: „Robie". Cu cîtă uşurinţă se lasă oa-menii robiţi! Voi, cei mai în vîrstă, vă mai amintiţi de supunerea faţă de Hitler. „Am crezut că doi ori doi fac douăzeci. Am crezut-o pentru că aşa spusese Fuhrerul". Nu puteţi nega că există o putere a întunericului, că diavolul există! Marele poet german Goethe a scris măreaţa dramă „Faust". Pentru că voi sînteţi toţi oameni cultivaţi, presupun că cunoaşteţi piesa: O fată tînără numită Margareta joacă aici un rol important. Ea era un copil curat, dar a fost sedusă. Fratele ei, vrînd să salveze onoarea familiei, îşi găseşte moartea în lupta cu seducătorul surorii lui. Pentru ca amantul să poată veni la ea, Margareta dă mamei ei un somnifer puternic, care o omoară. Iar cînd se naşte copilul, ea îl omoară - ca cei care în zilele noastre practică avortul: ce vină enormă îşi iau asupra lor! în final, tînăra fată a ajuns aici: vinovată de o triplă crimă: mama, fratele şi copilul. Şi atunci spune aceste cuvinte tulburătoare: „Şi totuşi, Doam-ne, ce m-a-mpins, era aşa de pur, aşa

Munceste cu Creierul, Confuciule.

Felix Constatinescu Opera 1857: Doamna Bovary ("Madame Bovary"), operă capitală pentru literatura secolului al XIX-lea; 1862: Salammbô, roman ce evocă un episod din istoria Cartaginei; 1870: Educația sentimentală ("L'Éducation sentimentale"), roman ce dezbate tema iluziilor pierdute în viață; 1874: Ispitirea sfântului Anton ("La Tentation de Saint Antoine"), caracterizată printr-un realism halucinatoriu; 1881: Bouvard și Pécuchet ("Bouvard et Pécuchet"), roman neterminat, apărut postum, satiră la adresa stupidității umane. Note B&P 8: 16 am 10: 23? om 98-99 vara la Hateg? Pr Xi to t UN Yesterday 1, Coronavirus 2021+ & national and developing economies & humanity donations 2, Greener world 3, coordinated inclusivenes & global developement Obs. PCC & possiblyother governments embodiments people perspective & approach. President Xi names t Food Policy of China inside & to t UN and t World, Fruits shared amonff the People; - t fish cancoin -; for happiness, benefit & security of t society 4, ....... 2021 IX 2021 Ad por Felix

Comentarii bune la comentarii rele, trinitas.tv ... ... felix gelu konstantinescu biserica are banu - d-aia ... ... felix gelu konstantinescu fara biserica 2000 de ani de crestinism o sa va ia iara stalinistii pentru aur si dolari!! + Ave Maria, zic io, iar si iar. Amin ...mai tarziu & e greu sa mergeti sa va impartasiti la o biserica. Cum credeti ca sor ridicat Egyotul, Roma, Armenia, Byzantul, Europa, India, Tibetul, Americile? va furati caciulile pe 100 d inchisoare ca Prostii ...mai tarziu https://www.youtube.com/watch?v=PrsTYas8IfU e simplu, mergi si asculti si te rogi in mintea ta , Liturghia te tine in viata si in minti intregi.

Fyn,

12,316 likes barbykellyofficial's profile picture barbykellyofficial Ab sofort gibt es einen offiziellen Instagram Account von Barby Kelly. Er wird betreut von ihrem Bruder @joeykelly.official #barbykelly #thekellyfamily #kellyfamily 42w feelixamaria's profile picture feelixamaria it s gonna be pretty bad, change not occurs before... 11h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://ro.wikipedia.org/wiki/Mark_Twain 10h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria we need t iron 10hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria A doua pecete, 2000 = 1000 + 1000 de ani. 10hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=Yd_3-iMHiPg } 10hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria / 10h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria nb 10hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria town's well is contaminated ' t painted veil 2006/ +? 10h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=pTvAiMkj4QU ' 3hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria 1 sleep more + 3h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.docdroid.net/44zKTUU/punk-lives-2021-judo-ka-textdocx 3hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Get freaky 3h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=WFmhekj9Hg4 Wilhelm Busch pffarer 1897+1966 Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria together is time Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Having Aids would be very traumatic for me. NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria + https://www.polirom.ro/web/polirom/carti/-/carte/7614 Doliul nu e niciodata plagiat... NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Oameni NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Metr NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Negrul Jim ) Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Coliba unchiului tom Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Motto Gen 2002 Biblia galbena la Colt - iei dubletul la misjoc' NowReply

tot ce poate omul sti din Carti este sa - incerce sa - nu faca pacate; in acest sens Optzecismul si poetul MC, poate mai mult si decat MN sunt capitali. Optzecismul este a doua spalare a hainelor dupa anul 1959... Fyn2, MC e un bun pedagog literar - roman, nu poate fi necitt, t old good stuff. 1910: era creier, Caiete filozofice 9, prea cool 22 IX 2021 cFg F, 2021 Filologia mea e Filologia... cFg Texte teoretice teatru F, 2021 Felix Constatinescu https://www.youtube.com/watch?v=qPH8Jfj1NNw +D Ganduri Arsenie prin Charmides de Platon despre Sokrates YOUTUBE.COM Ganduri Arsenie prin Charmides de Platon despre Sokrates Ganduri Arsenie prin Charmides de Platon despre Sokrates • Răspunde • Şterge previzualizarea • 7m Felix Constatinescu Sa ne rugam - pe Scena. • Răspunde • 1m Felix Constatinescu ...die sanatate, de binele nostru. Felix Constatinescu iaca, - romani Sa ne rugam - pe Scena. ardeleanu-inteleptu'-mintosu-bossatul-la-creier-ca-nuca? , moldovanu-inaltu-crivatu-?-ceva ce nu pot sa-nteleg-jidovul?muntele?-sfantul?, munteanu-mosneanu-vodul ,,,.... ; urma scapa turma 1990... teatru radiofonic , azBOCA7h, - staniloae, steinhardt, ? moses & amalia rosen , Justinian Marina, Iustin, Teoctist, Iuliu Hossu, Iuliu Maniu, Corneliu Coposu... Ada Cale * Instagram Search Search feelixamaria's profile picture About Blog Jobs Help API Privacy Terms Top Accounts Hashtags Locations Instagram Lite English English © 2021 Instagram from Facebook Previous barbykellyofficial's profile picture barbykellyofficial •

12,318 likes barbykellyofficial's profile picture barbykellyofficial Ab sofort gibt es einen offiziellen Instagram Account von Barby Kelly. Er wird betreut von ihrem Bruder @joeykelly.official #barbykelly #thekellyfamily #kellyfamily 42w feelixamaria's profile picture feelixamaria https://asculta-live.com/radio-cultural Enescu Fest

197 20h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Filimon & Baucia 20hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Filimon & Baucia Este scrisu-n vremuri vechi Despre Dumnezeu prin lumi Ca ajunse intre greci Cersind-odopost in drum Oamenii s-au pustinit Nimenu-nu-i-au poromitru Doar doi Soti ce-au batrinit Vecinicia le-au cerutu. 21 IX 2021 20hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria do you like AK? 20hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria we must be together 20h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria We are waiting reports from t Provinces... https://www.docdroid.net/jzTXELm/caiete-filozofice-8-senghorpedologie-docx + 20h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.amazon.com/Country-Selected-BehbahaniContemporaryPersian/dp/9643723798/ref=sr_1_11?dchild=1&qid=1632246876&r efinements=p_27%3Asimin+behbahani&s=books&sr=1-11 ( 19h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Un ochi [ma priveste] din cer... 19hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Kino kommt por Classiker. 19hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria { https://www.facebook.com/watch/live/?v=182740393974417&ref= watch_permalink ) 2h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=xl7Hd2r0LOs + 2hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria i feel like a chicken again 1h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=6xZSza7ln8k 2m1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=aRVDXtAq08I 1m1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Eminescu pacatosul Now1 likeReply barbykellyofficial's profile picture barbykellyofficial Ab sofort gibt es einen offiziellen Instagram Account von Barby Kelly. Er wird betreut von ihrem Bruder @joeykelly.official #barbykelly #thekellyfamily #kellyfamily 42w feelixamaria's profile picture feelixamaria https://asculta-live.com/radio-cultural Enescu Fest 20h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Filimon & Baucia 20hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Filimon & Baucia Este scrisu-n vremuri vechi Despre Dumnezeu prin lumi Ca ajunse intre greci Cersind-odopost in drum Oamenii s-au pustinit Nimenu-nu-i-au poromitru Doar doi Soti ce-au batrinit Vecinicia le-au cerutu. 21 IX 2021 20hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria do you like AK? 20hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria we must be together 20h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria

We are waiting reports from t Provinces... https://www.docdroid.net/jzTXELm/caiete-filozofice-8-senghorpedologie-docx + 20h1 likeReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria tomatoes salad & soup NowReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.amazon.com/Country-Selected-BehbahaniContemporaryPersian/dp/9643723798/ref=sr_1_11?dchild=1&qid=1632246876&r efinements=p_27%3Asimin+behbahani&s=books&sr=1-11 ( 19h1 likeReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria s-o trezit mumia NowReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria Un ochi [ma priveste] din cer... 19hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Kino kommt por Classiker. 19hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria { https://www.facebook.com/watch/live/?v=182740393974417&ref= watch_permalink ) 2h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=xl7Hd2r0LOs + 2hReply feelixamaria's profile picture feelixamaria i feel like a chicken again 1h1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=6xZSza7ln8k 2m1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=aRVDXtAq08I 1m1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Eminescu pacatosul Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria x NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria +M NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria , NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria U NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria _ NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Prin Lucian Blaga de la Zamolxe la Zian-Valean, 100 Psalmii Luminii NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Ad V , Ba, tu, eu, avem cate doi vermi in cap!! da stii ce-nsiamna asta?... 6sReply feelixamaria's profile picture feelixamaria monks, ants, dogs, whales - protoreason, marriage, commityment: humane. NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Fam. Vancea N I RN I were my Professional Faith - Orth & Greekcath - teachers, - more than everythings. To Pray... + + Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=WNr2JCfUUr4 Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Pocaiti-va si vindecati-va. Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria meat good praise, instead poor Abstinence, going up? or going down? claun? 4s1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria < < aa-h12 NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria _ NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria logopedie bizantina Now1 likeReply

feelixamaria's profile picture feelixamaria unge-le-te cu rugaciune... de toata vremea, mama Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria ba, pana si submarinu' da din coada NowReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Reenactment Cluj+++ Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria ' Now1 likeEE##EE feelixamaria's profile picture feelixamaria 30 de Ai Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.docdroid.net/bmPncKj/caiete-filozofice-9-prea-cooldocx ) Now1 likeReply +1813 , , feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=ts10_KhWNU0 pacatos si Sfant NowReply &&& 777 2 Now1 likeReply + feelixamaria's profile picture feelixamaria Parintele Arsenie - face cruce feelixamaria's profile picture feelixamaria Pr. Arsenie BOCA & spatiul sacru 5s1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.docdroid.net/guEsiNb/fantasma-ad-elegie-rugaciunepentru-stramosii-neamului-nostru-2021-f-docx Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.docdroid.net/Rakk1uF/basme-petre-ispirescu-pdf Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Basilica - schola, taberna, templum, lapida... Now1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria Pentru mine intrebarea e: bate BOCA pe Lucian Blaga? E o blasfemie.... 4s1 likeReply feelixamaria's profile picture feelixamaria https://www.youtube.com/watch?v=pTOd39107EY x, Now1 likeReply Fyn, Ilustratii: 2, 3,

5, FELIX-GELU CONSTANTINESCU Geb 20 Martie 1982 + COPILUL ȘI CÂINII Cause I know I won't be long Here in heaven (Tears in Heaven Variations) Ea era mama lui Ionuț Ursu. Putea să mai spună ceva? De atât timp nu putuse decât să tacă. Tăcuse asemeni unui copil care nu s-a născut încă. Dimineața dacă încerca să mănânce ceva se simțea de parcă șiar fi mâncat propria inimă, inima lui Ionuț, propria inimă. În acești doi ani tot citise cartea galbenă a lui Cătălin Bursaci și simțea că mamele care își îngroapă copiii, primesc un dar aparte, ca și cum Dzeu le ia ochii din privire și le pune în loc alții, îndurerați, precum cei ai icoanelor. Se bucurase atât să fie mamă. Era tot ce visase. Nu, nu se gândea la sinucidere. Se gândea doar la Ionuț, la Usu, cum îi spuneau prietenii. Da, o să încerce să citească luna asta cartea Magicianul de John Fowles. Nu, n-a citit-o. Și pe Radu Tudoran. Era bine. Trăia la fel ca înainte, numai că mult mai tăcută. Nu mai avea nici o prietenă. Nu. Nu știa de ce. Când stătea acasă se simțea ca într-o biserică, datorită cămăruței copilului. O păstrase tot așa cu pătuțul lui. Nu mai avea nevoie de nimeni. Nu era supărată, doar că parcă se preschimbase într-o stâncă. De multe ori se gândea că Ionuț nu are nici măcar un mormânt în care să intre și ea. Își punea felurite întrebări despre oameni, dar nu găsea vreun răspuns. Și găsea orice adunări de oameni, oriunde erau oameni mai mulți, chiar și bisericile, vulgare. Mergea des cu mașina, singură, cât putea, se gândea că poate va muri, dar era doar un gând stupid, nu voia cu adevărat asta. Dar simțea că nu poate altfel. Numai în timpurile nazismului se mai întâmplase așa ceva. Carnea, suflet, cea mai mare durere, toți suntem aur cu sânge, dar parcă și cu brațele tăiate, zburăm. Nu-și putea explica cum, dar mai trăia. Trăia cu sufletul retezat, amputat de ceva, nu știa de ce. Dumnezeu să mai știe în ce bolgie trăia și ea, poate în bolgia care avea la intrare o pancartă albastru cu alb pe care scria București. Asta era un infern al îndobitocirii prin suferință și poate că atunci când va ajunge și ea la nivelul animalelor care i-au mâncat bucată după bucată copilul de patru ani, oamenii vor avea milă și de ea. Când s-a întâmplat, o fetiță evreică de pe scară spusese cu ochii în lacrimi: -Eiha!

198 Vechea întrebare a victimelor, cum a putut să se întâmple acest lucru? Și tristețea eternă a iudaismului, așa ceva să nu se mai întâmple niciodată! Dar ei erau români, urmașii fiarei. Se gândea, putea să-și mai vadă vreodată băiețelul? Putea? Avea atâta tandrețe în ea și nu mai avea cui o oferi. Tot ce făcea, se ruga, dar n-o interesa ce spuneau oamenii despre rugăciune. Se ruga copilui, lui Dumnezeu, Mariei care și ea își privise copilașul sfâșiat de câini, ca Eric Clapton. Viața ei era Tears in Heaven. Murea în fiecare noapte și dimineața se trezea în mormânt precum o zombi și se spăla pe dinți și se ducea să meargă la serviciu. Nu mai avea pe cine să întrebe cum se simte. În ce o privea nu mai avea nimic, era cea mai mare luzăriță de pe acest pământ, odată ce ești mamă, mamă făr soț s-o mai văzut, dar mamă fără copil ce e, ceva absurd, ca un copil fără mamă. Ea nu se ruga învingând, se ruga plângând. Veniseră la ea mame să o încurajeze. Parcă poate o mamă fericită să o încurajeze pe una moartă. Ele nu știau că moartea nu e un sfârșit, ci o absență. Oricum, ea știa că în parcuri nu au voie nici câinii însoțitori cu pedigree. Usu se născuse pe 27 aprilie 2009 și murise în 17 mai 2013 în Parcul Tei, ucis de câinii roșii ca fratele lui Mowgli în jungla indiană, de parcă Usu ar fi fost un lup ce trebuia ucis de vitejii câini, ucis și mâncat în bucăți pe nemestecate ca în amfiteatrele lui Nero Ahenobarbus bucureștene, române, ca un martir ucis de București. Avea un coșmar recurent, Usu era într-o salvare în care șoferul era un câine râios cu burta umflată, asistentele, polițiștii, pompierii, sirena toți urlau și erau câini, mari în unforme cu diferite chipiuri și tichiuțe pe capete, iar ea era undeva în cer și putea să privească și vedea cum medicul chirurg și asistentele îl mâncau de viu pe Usu în timp ce polițiștii îl vegheau, ținând electrozi în mâini, iar pompierii și șoferul conduceau ambulanța uriașă cu spume la gură. Îl aștepta la spital, dar când ajunseră acolo medicul, asistentele și ceilalți câini vomitară sânge pe ea în ziua luminoasă de primăvară și asta a fost tot, rămânea acolo plină de sângele lui Usu din cap până în picioare, tremurând, trezindu-se în sudori reci. Se gândea să meargă să dea foc parcului. Să facă câinii la proțap și să-i servească primarilor și protipendadei Bucureștilor. Și apoi să-i facă și pe ei la proțap și să-i dea de pomană pentru Usu. Să facă un foc al iadului mai concret și să-și strângă o armată de îngeri implacabili. Copii de patru ani care să-i dea la câini pe toți _oameni_ care o chinuiau cu esemesuri și pe Internet. Își amintea de boul ăla care îi spusese pe mobil că o să-i taie și capul și picioarele. Da, păi dacă bietul avea numai picioare, ce să zică și el. O făcut ca vita și apoi o tăcut. Tot ca vita. Sau cel care o pus câinele pe ea, de-o mușcat-o, și apoi în seara următoare o aștepta o haită întreagă. Și o mai și batjocorit-o. Ăștia-s românii, ei îs câinii, nu jidanii. Oamenii ziceau că se enerva ușor. Aveau noroc că nu venea cu un agheu pe strada lor. Tot ce-a rămas din Usu atunci au fost niște oase împrăștiate lacom prin tot parcul, pe sub teii eminsecieni semănați cu căcat de câini mioritici. Avea probleme, știa. Și ea era româncă, din toate părțile. Dar cel mai mult se gândea ce ar însemna să ierte? Să trăiască iar? Rămăsese singură și se închisese în ea însăși ca un bob de grâu pietrificat din preistorie. Și pe cine să ierte, un popor prost apărut din alte două? Poate că avea nevoie de o alinare, dar cine să i-o mai dea? Se simțea ca o târâtură. Era rănită. Era rănită de moarte și trăia ca balaurilor cu șapte capete cu rugina veninului inflamabil curgându-li-le din colți din poveștile pe care i le spunea lui Usu. Se simțea de parcă viața ei ar fi fost marea piramidă de la Gizeh. Moartea era domnița ei Zamfira de la Prislop pe care nu o putea uita niciodată. Moartea lui Usu era luna noiembrie a vieții ei, devenită eternă. Există vindecare? Dumnezeu este unul, pentru Usu, pentru câini, pentru ea și pentru români și toți erau pierduți. Un calvar, o răstignire în lemn noduros, un pasaj de Quo Vadis iar dacă după cum scria Mark Twain, Italia a fost făcută de Dumnezeu după schițele lui Michelangelo, pentru români a folosit desenele lui Hyeronimus Bosch. Exista cineva totuși cineva care o înțelegea, din toată lumea, Fecioara Maria sub cruce. S-ar fi dus la mănăstire, dar nu mai avea credința încrâncenată, naivă, făcătoare de minuni de la șaișpe ani. Ajunsese doar o femeie frumoasă, singură și zdrobită. Dar câinii sunt mai buni decât oamenii. Voia să fie și ea străpunsă cu drotul în glezne și atârnată cu capu-n jos în măcelărie cu literele carne cașer scrise pe piept ca în Bucureștiul din timpul războiului. Era demolată ca o biserică, dărâmată până la ultima piatră. Așa că într-o zi mersese pe strada parcului Tei și la o poartă văzu doi pitbulli după un gard de sârmă pe care scria BATE ȘI VEI FI BĂTUT. Își făcu cruce, se urcă pe gard în mârâielile câinilor și cu ochii deschiși sări în curte luându-i în brațe. Voia să moară precum Usu, copilașul ei.

Gamaliel superficialul , Trebuie să-ți fie milă de oameni nu de versuri Cu ce vină a murit Ulad Mvgvr? + A fost prea superb a răspuns Sfântul Gheorghios + Am întrebat lupul uriaș/maghiar în piața lui Matei Nebunul Rex Hung + Plecând apoi Trist și Pontic Sub stele agățate în felinare Cu o Biblie inutilă - adică ortodoxă, adică cruciată - în rucsacul vechi ca un dolar curgând pe Mississippi Un plâns cu mersul de la un erou Murind la Altul Și probabil că e adevărat N-a mai avut timp + săracul Și măslinele ochilor sfinți le-au mâncat copiii Rabinăreasa dourindu-și pentru prima dată 1 Revedere.

Anul acesta am descoperit mimetismul natural Atât biologic cât și uman dacă omul se reintegrează naturii Ca Louis Armstrong the frogger trumpeteer Trebuie să te retragi într-un loc ca Teofan Waldenâtul Și + reprimit în natură, tu sălbaticul, pe pământ sub cer Vei constata că creierul nu mai e sabie ci cameleon auriu. 20 fevr, 2021 Către tine Sufletul mi-e o fată bolnăvioară În brațele tale + Iisusă S-ar spune că mă ridic din noapte Ca o Electră a Libertății spațial alergând acasă în Stratford-upon-Avon când puiul nu Suanul!! Te Iubesc. fevr, 2021

2021 Idei rurală Propulsie cristală , De două veacuri căutăm un drum între nopți Oamenii de știință și inventatorii creând noi și noi motoare împotriva radiației Noi făclii pe care să le înfigem în burțile rachetelor Eu cred + eu cred + că motorul e gândul creierului până la cristalizarea propulsiei numită cristală de aici În veci.

Nu există sfârșit Documente model Un ultim cântec Când pacienții se roagă Noapte stea peste Sat Lumină plină. AD Val 2021

Instrumentar ,

Credință de câine bătut

Poezii de Bolintineanu,/ Grigore Alexandrescu Pasteluri,/ Poesii, Macedonski,/ Bacovia, Ion Pillat,/ /Ion Barbu Joc secund/ Blaga L, Pseudosonete, Alfabet poetic 1947 staugdoi, Radu Gyr & Petrescu.

Părinții mei cei bătuți Mă iubesc cu o credință de câine Mama izvor în cimitir și tata mior în vânt Ei nu s-ar fi născut amândoi fără mine Aștept aștept câinele ăla cu ochii cât clopotnițele bisericilor din pusta românească Să-mi aducă ultima împărtășanie Scriptura bine-ai venit în familie!!

„Un pământ numit România”

Roșu cardinal

pentru Blueroses

Șapca mea e colorată în roșu cardinal Roșu culoarea iubirii Vaticane și cardinal a caravelelor cruciate Se poate spune bordeauxul carolingian până azi lucianblagian Un violet ca o tușă de acuarelă din absint de în acid stinse violete Tractoarele trec smerite dinspre câmpul fără troițe pe drum de geam de mamă În privire + acest pigment negru hunedorean + părul mamei meale.

Mama spunea: Fiecare om e dator să facă un copil Să sape o fântână Și să zidească o casă Sau: Să planteze un Copil Să facă un pom Și să facă o casă. Egostalinism Cernăuțiul a intrat la categoria burg jidov. Azi dimineață am visat stalinist+antisemit//antitroțkist, Auschwitz Proletcult , Albei Iuliei Proletcultul a spus Să facem tractoare!! Apoi a venit GroBul de la Raion și a zis Aicea băgați i n d i c a Aici s a t i v a La polul nord Fumul ca un cuptor atomic Necropolă crematoriu Obsedant deceniu novum '21.

Distih Dimineața adorm Privind Laptopul înflorit. Trillul Trompetistului cu Handicap Louis von Armstrong! Nu prea educat Abia a sfârșit Ivanhoe și amețit jumătate de Zoroastru și Iliada ș n-anțeles nimc dar ce i-a mai plăcut! Știe doar digitația și frecvența trompetei ca un gândăcel zazazizzazazuza de desene animate El a inaugurat culoarea în tomberoanele noastre de lume Are și Afiș + l-au învățat muzica matematica ca pe USS Caedmon 7 Vinde cd-uri Nero cu 5 Lei bancnota. Poclisa, fevrier 2021 Saitul Securității Românești Vecinice pater+noster al lui yehudah

20 fevr, 2021 BULLYINGUL E PRIGONIREA COPILULUI. DUPĂ MASĂ CU CARTE (poezii pentru copii, părinți ori bunici, & Co, profesori, Învățătoare, mici orfani și preuți mari ori sfinți peltici, sărmani zidari + m , L} 2021+2027 Felix Rianv,Constantinescv dedicație Președintelui Chinei & soției sale, nu există decât un singur arhetip, Otilia Cazimir - A murit Luchi... Dar Luchi nu mai este nicăieri. Luchi a murit. În locul ei o şcolăriţă cuminte clipeşte mărunţel şi-şi înghite lacrimile care au, pentru întâia oară, un gust de cenuşă… A murit Luchi…" din partea lui Joyce, Gustave & Dante. Motto: ”I just shut down the town's only water supply!! What are you gong to do?! I have no idea! Al last, something in common! We are both useless..." The Painted Veil, 2006 A British medical doctor fights a cholera epidemic in a small Chinese village, while being trapped at home in a loveless marriage to an unfaithful wife. Director: John Curran Writers: Ron Nyswaner (screenplay), W. Somerset Maugham (novel) Stars: Naomi Watts, Edward Norton, Liev Schreiber | See full cast & crew » "Domnule Constantinescu, Armata Română nu mai așteaptă nimic de la Dumneavoastră!" Medic Ofiter Militar, Spitalul Militar Sibiu, deceniul '00s Ezechiel XI, 1+11 Sinopsis poetic. Felurite Acte pe care le-am făcut de-alungul timpului de la cravata de șoim al patriei ]n anii '80 la acte juridice, în decenul '2/'30. Prolog I. V. Stalin + estetic după Cioran și înainte de Soljenițân + e ultimul mare mistic răsăritean, un țar gruzin, vreți mozaism, comunism, troțki, lenin, marx, francezi, socialism? las că vine băiatu djugasvili de la seminar din georgia, și vă pun o cu botul pe labe, un monstru pentru Hristos, un nebun pentru Hristos. Amin Iar Tamara o fost fată bună. IVS un Rasputin politic amarxist. Dumnezeu să ne ferească și să ne ocrotească în cuvintele Bisericii, Amin. Prima mea icoană pe sticlă, făcută cam pe la sfârșitul liceului când ascutam Jim Morrison mult, castelele fratelui meu cu Arhimandritul Teofil ș muzică bizantină ș era un Gheorghe Copil + Gelu Românul + pe un pui galben + Duhul Sfânt și cu o suliță de lemn + Sfânta Biblie + împungea ochiul unui șarpe mare alb + Abstinența + care umplea toată Icoana/Lumea, acuma văd. Nu putem ști dacă Staln era ateu sau profet. FELIX fevr. ’21

Dibeit/Comunicare civilizată Să nu strigi să nu ne certăm să nu te vaiți Interesul nostru e să fim cetățeni Un Leu sărutând crucea spovedaniei basarabei Cartierul nostru între Biserici Vezi pământul iubit de tăiș Vezi aurul pieptănat de cosaș!!

Azi iar a murit + a patra oară + Luchi/Felix Rian Constantinescu Pe saitul securității românești vecinice /poezieinformativăarhivăoperativă/ După un an mi-am încercat soarta cu emoție PC va muri!! Pentru a vedea că eu sunt subiectul/cântul și kickul metropolelor cinice Spuneam italismul cândva că anmalele se opresc atunci când mor Poate asta înseamnă să te rogi pentru 1 om cum fac eu acum cu tristețe! Amin

Religia practică PS/Lasă-mă să plec, mamă!!/ L + m v, Țăranii din satul meu al râului morilor zlătarilor Nu-și bat capul cu filozofia creștină Metafizici naturali de sub munte Nu au nici haine pentru molitve Fetele vin machiate în haine de club + rugându-se Țăranii vin stacojii ori în pantofi de dans. Negrele lesbiene Ni se oferă în plachetele de poezie afro americană Robert Hayden in Verse: New Histories of African American Poetry and the Black Arts Era sau The Vintage Book of African American Poetry, African-American Poetry: An Anthology, 1773-1927 din sângele meu LIX Un profil de lut negru un păr de bumbac ars un spirit inferior. Sector Yoknapatawpha Nimeni nu cunoaște România mai ca mine Și această planetă mi-a fost lăsată din părinții muribundei mame Chiar dacă o să plec în Sanctuar Îmi voi lăsa buzduganul în urmă Ecourile furtunei în fruntea Lyre Regelui Shakespeareînuși.

Testament pentru România Dedicație!! Lui Moș Ion Roată ș Unirea. o catedrală nseamnă nvatatura o templu nseamnă comuntate Ai trimis Azi la 19:03 +m oameni normalii Ai trimis Azi la 19:05 Catedrala ortodoxa artă protoimperială, Amin Obs, (Exeunt.) Nu mai știu ce-am scrisu-aici Sunt Ariҫ+Bogoniҫ De ce nu+mi scriț Cu ac de tuș Ceruri, vechi tainiți Noaptea când Adorm și mă Gândesc la Tine? A dieu, A Dieu, mon Enfant, mon Petit nous n+rancontrons Trop vite. Amin, Iubirea e sfanta, , Mama mea e o amintire neagra. Al treilea volum de crochiuri mai mult sau mai putin universitare clujene 2021 F, Inchinare, Mamei inca moarte, Tatei inca viu + & Craiutului Matia al Ardealului... 20, 21 July 2011+18 Au2021,

Un unu însoțit... Acum văd După ce noaptea trecu Că am ubit că sunt că vis O iubire cu sâni și coapsă alăptând Un genunchi în pământ și o îmbrățșare și un sărut Cred în moarte. Brousing Bă!! , ce scor! La asta nu ne uităm că e peste 100 RONI Ce să faci cu ea? Scump, scump. Nu mai sunt cărți Doamne Nu mai ai ce cumpăra S-o terminat cu literatura!

Biserica sfantul mihail cluj matei libraria universitatii 1996, 1998, 2000-2003... Motto: "Uncle... I believe Christmas has done me good and will do me good, so though it never had put an extrapenny in my pocket & I still say Merry Christmas, Uncle! - a kin, forgiving time, a thyme in which men and women can thinkk of others.." Charles Dickens, A Christmas Carol 1999,, HallmarkTV, Fred, Fran's Orphan Son to her brother Ebenezer SCROOGE... Hateg-Brasov-Hateg 1987 Autor : F. R Constantine$cu F. R Constantine$cu 3 Vizualizari Hateg-Brasov-Hateg 1987

Mimetism natural +++Cel mai mult o să-mi amintesc miriștea Poclisei sub castelul en/1800.

lui Alexander von Humboldt

Mama, tanti Vasiu si cu tata si Rafael nu m-or dat la pianOrgane la Brasov la cinci ani pentru ca Doamna Vasiu o zis cu Mama: -Canta URAT/ / & Nu canta bine. Eu cantam ca Bela Bartok pe Jazz. M-ar fi

199 gonit din tara, comunistii, prin Germania de Nord. Desi eu as fi preferat sa fiu cantor vechiu. De fapt in spare ca in si dupa BIserica Neagra i-am spus mamei, -Acum cred. L-am vazut pe Dumnezeu Orga, Biserica. Si inainte l-am vazut, in icoanele bisericesti - ortodoxe - dar - pe Isus, acum insasi pe DUMNEZEU... De fapt eu n-am avut voie sa am nici sintetizator nici chitara, inainte, ori dupa 24-25 Decembrie 1989. Laudati pe Domnul?... caci este bun?... caci in veac tine indurarea Lui?... Dar ce ti-e scris in frunte ti-e pus, C FELIXGELU. 2021 ++ A. Pasiunile sufletului, Cine-i Manolescu?! + Vorbeam cu tatal meu si ii spuneam ca sora lui Nicolae Labis povesteste despre Schite pentru umanism proletar..., iar apoi la masa imi ungeam feliile rupte in doua de paine cu unt gandindu-ma iar sa reiau eposul meu Clujean, perioada 2000-2003, cu 1998 la Praznic cu Mama si Autocarul BIsericii, Ortodoxe, si posibil 1996 intr-o prima excursie la sfarsit de Gimnaziu cu Tata si Mama si nu-s ce clasa de elevi, unde ne-am intalnit oentru ultima oara in person pe strada cu Catalin S. su am vazut primele grafittiuri - nu erau mare proiecte ci niste geometrisme comuniste - de oaers mare... Dupa aia aveam sa ne revedem pe calculator si la telefon deceniul trecut 11s, dar nu despre ei e vorba, din pacate, ci despre Teatrul si Catedra Naciunala Romana Lucian Blaga din Cluj, si ca sa ma exprim ca Domnisoara Cucu, Bunaciunea aia din 1983 cu Florin Zamfirescu, - ce ziceam? Ca sa revin la Umanism, unii oameni, ca si Martorii lui Iehova, sunt Proletaryat, Tracesc. Insa mult mai periculos imi pare un mediu urban in care nici macar nu se mai traieste si munceste, si am sa ma exprim despre asta. CAnd am ajuns, pe coridor, am mai povestit, imediat miam facut un prieten, un tip care a ajuns al doilea, putin dupa mine, grasut, cu parul lung, zambet placut si cu aspect de Behemoth dolofan, om normal, idealist, un fel de Mati plin de bunatati si bani pentru mine, de la mama-sa - si familia - saraca, clujean. Anyroads. Problema avea sa fie cu totul alta. Ce am observat la Cluj, - dupa Deva - la scoala, pe strada si in 16, dupa vreo doua luni - exclamand pe stangna Mateiului cum mergi spre Telefoane cu Taxa Inversa cu Iorgu si o colega - Ba, aici in Cluj is Oameni care chiar is Homosexuali! Da?! m-a-ntrebat Iorgu. (Eu aveam 18 ani, abia.) Astfel pot spune ca Hategul - si m-am gandit la acestea adesea in anii miei de ucenicie si apoi de drumetie - Copilariei mele era un mediu mult mai normal decat Deva, sau Cluj. EU nu scriu aici ca sa ma rafuiesc ci pentru ca imi place sa povestesc istorii din viata mea, oameni pe care i-am cunoscut, buni si rai, si sa incerc cu cititorul sa trag concluzii, adica un inteles. Cand am dat admiterea din Borges de mine ales, si Ion Baiesu cu Leopoldina Balanuta, inca era president Emil Consatntinescu si asa am intrat... Dupa aia mi-a spus sa joc piesele lui Ion Baiesu la Sala Mare la Hateg, dupa ce ma retrag la batranete din Regie, nu s-au ganditara ca vine Netu peste Noi - e un Orgoliu in Teatru, poate aceasta sa fie Explicatia. Adevarul e ca in anii 2000 Teatrul Studentesc Clujean, regie, actorie, teatrologie - se facea pe blanza, Liviu Malita, proful cel bun, si indirect si Doamna Modola, sfatuindu-ma sa ma indrept catre Biserica. Pilda Fiului Risipitor care se tinea de balarii? Toamna lui 2000. De fapt incepusem sa constat ca atat teatrul, institutul clujean, cat si clujul cotidian, jucau, roluri. Un mare dirijor de scoala de vocatie si biserica roman Dan Mihai GOIA Autor: F. R Constantine$cu F. R Constantine$cu 9 Vizualizari Felix gelu konstantinescu acum 1 secundă A la Via! - Street music from XIII to XVI cent. - YouTube felicitari, domnule, de la neantul oulah: ) felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 1 secundă Vindecarea prin crossoveruri clasice/crestine... Strangeti munca inaintasilor vostri in fascicule nepieritoare neamului roman latin crestin ortodox/ / +1813 eu stiu pe Parintele Flaviu si pe d-na Vasiu, Coruri 80s-90s si Vecernii si Matineuri bis... + Fara biserica, in primul rand ortodoxa, intelectualul roman analfabet e... & la catedrala la Cluj in 2000, 2002 era un colectiv de cantori cu preot MInunat, cum scapam de orice o zbugheam la vecernie, : | + felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 2 minute (editat) dati___arpelui_un_loc___in_primul rand Copile, adolescentule, tinere, omule, batranule - tine-te de biserica, pe mine numai Coividul ma mai tine departe de biserici... Mama, uite-l pe A.: ) Mi-a luat 10 daca nu 20 de ani sa trec de la Paul Constantinescu Cello la Liturghie -, desi stiam tot - Sanatate muzicii rock. Amin Un mare dirijor alege sala mai modesta a catedrei... Dumnezeu sa ni-i tina... 2021+ +Ad Emi asupra lui Bulgakov. Epistola in proza... + Autor: F. R Constantine$cu F. R Constantine$cu 6 Vizualizari Ateismul il aduce foamea, dar rasismul & apartheidul, pogromul, jertfa - nu!! +Concluzia artistica a lui Giani Ioan Vatran. cea mai mare bomba nucleara americana ramane Biblia cu Dumnezeu in Ea. - Cand eram la cluji mai ales pana in 2001, toata lumia Catedrei de Teatru imi vorbea de Bulgacov, M&M si Stalin, iiar tata si de Demoniada, o povestire pe care am citit-o, dar nu poti citi romane dadaiste pentru ca nu au atmosfera ca Luna & Veghea lui Finnegan - apoi din anul al doilea au inceput sa injure Duhovnicia Ortodoxa... + da' nu toti, in deserviciul catedrei pentru ca deja imi scriam romanul isihast pe caiet studentesc pe coridor, si ceva incercari de proza si piese scurte pe care le duceam la un tip sau incsa unul la redactia fantasmatica a Echinoxului de la demisolul ori parterul Facultatii de Litere care ori s-au pierdut ori le-am lasat eu pierdute. in 2002 am creat Literatura nonfigurativa - abstracta cum zicea Radu Designeru. Am scris niste texte foarte frumoase cu nimic in ele dar fratele meu Flavio nu le-a inteles cand a vrut sa le publice si s-au pierdut si alea dupa ani si ani, am mai rescris eu, pe docdroid, dar foarte putin, nitel asa. Bine, bos, bos... Pe Marta n-am inghitit-o!! Mona era buna da proasta ca pustia. In anul 1 am iubit-o cat poti iubi o Regizoare de Teatru am fost la premiera cred la Mantaua, mai era Memo la Sala MIca, Studio Euphorion pe versurile avangardiste romane, bun siala, dar Mantaua era o omilie proviata miracol sa-i zicem pe scripturi sfinte Maestru si Margareta de B, Lotte la Weimar, de? - Thomas Mann si alte asemenea, da!! povestirea schita Mantaua a lui Nikolai Vasilievici Gogol si romanul Suflete moarte, idem, de acelasi, ca sa zic asa. Cat despre Trump, eu nu zic ca e bun, dar se spune ca vom fi judecati de cei de dupa noi dupa - cum se numeste - brazda de mare pe care o lasam in urma noastra, bosul asta e producator de televiziune si film major, mogul din anii 1970 de nu 1960, cine stie?... - aducand o contibutie majora, posibil in bani si posibil viziune la Sigglo d'Oro American Kino 20-21, de la Easy Rider la Seinfeld si dupa 2001... ori mai cu osardie in anii 80 care ne-au umanizat si pe noi cei din lagarele socialiste Mtvideomadonna ori filmul cu Littlefoot - Diana Ross - Din Frumos din Tara Frunzei, 1988!! Ca o concluzie mai veche si filmele de groaza din anii 80 erau puritane, oentru ca in America se filma Zamul de atunci ori alkte asemenea institutii dickensienesocialiste ateie moderne precum scoala, liceul Welcome Into Hell, ori

posibil lumea monastica - sau strada? Au mers pe Dante in Anii 80s, incepand cu Demi Moore in treaba aia, Thrillerul de Debut cu Fata Mutant din 1nul 1982, cred, America filmlit exploatandu-si dependentele si betesugurile adunate din anii 40, 50, 60, 70 - un fel de sacru invers, iar dupa Kierkeggard mai bine te gandesti la Dumnezeul fie si al evreilor - Starea de anxietate, Cu frica si cutremur, Maladia mortsala/Boala de moarta, Vinovat? Nevinovat? - decat sa-ti vezi de treaba si chiar sa ajungi in Iad neoprit de Nimeni ca - posibil - baiatul din Verdictul... How Great Thou Art e un vers modern, revolutionar, crestin, american. Iar MAntaua, 2000, cu Miriam Cuibus e spectacolul cel mai complex pe care l-0am vazut din TNC LB, alaturi de un Sluga la doi styapani de carlo Goldoni care a venit la Festival de la TNCraiova Marin Sorescu poate prin 2001, 2002, cand Catedra isi pierduse orice interesregizoral fata de mine, pentru ca eram un regizor aconflictual, absurd, bun pentru Paradisul Beatricei - dar nu pentru Cluj-Napoca. Ba, bos, eu cant cum canta Carrie Underwood cantarile, logic-cromwellian. Am citit Ulise al lui James Joyce in liceu si am visat cuvantul macferlan cand m-a trezit frate-meu dupa-amiaza in pat, e un tip cu macferlan, dar am gasit intreaga zi bloomiana, dar nu pe Dumnezeu, dar nici pe satanas. Poate ca in 2008 din Mai 7 pagini, Julie-Octombrie '08 optzeci si trei de ani pompati in patru luni in patruzeci de minute poate ca e o urma de credinta, acolo... dupa ce am citit tot ce s-a putut citi, am pastrat Portret al Artistului in Tinerete, da, acolo e Dumnezeu, in capul lui Telemah Stephen Dedalus, Ulise 1-3, si povestirile Araby, Eveline & ultima, aia cu amintirea Adolescentului, nu mai stiu cum ii zice - din cartea de schite interior epice eire - Oameni din Dublin. In adevar, ce am trait -, writ is freed from desire..., Gala Something, nu Let A Boy Cry, iar Arta artelor vizuale, in esenta, e sa te urci pe scena video ca Michael Jackson in Copilaria noastra - si sa privesti Oamenii in Ochi. It's raining cats and dogs - Master Ozzy Osbourne can get quite pure sometimes - BLACK SABBATH - "Paranoid" (Official Video) • Răspunde • Şterge previzualizarea • 3m - Exod 29, 1. Cel mai bine scrii cu Biblia pe piept. 18 Au 2021 + Anctarctia, al saptelea continent Autor: F. R Constantine$cu F. R Constantine$cu 146 Vizualizari In anul 2019 AD ghetarii au inceput sa se dizolve aparand dupa o mie de ani, in anul 3001 pe tarmurile arctice uscatul, cercetatorii fiind surprinsi vazand cum de sub ghetari ca in Tara Ararat apar orase vechi si megapolisuri postmoderne - ca peste tot pe sub valurile si talazurile oceanelor si marilor -, nave spatiale si locuinte domnesti in sgarienori tumulari, Universitati cu harti digitale, sateliti, Internet arhaic, bani digitali si e-books, holograme-amfore, biserici necunoscute, sfinti negroizi de aur, cimitire bostoniene, teatre si amfiteatre preelene, carti pictate in lumina de gheata - o lume sub un mormant vechi de doua mii de metri de gheata, Am descoperit Anctarctia, Continentul Mama, Tara-Oamenilor-Uriasi/Mintosi-Licht - Homo Sapiens Cro Magnon, No Comment. 2021+ i, Mama lui Dostoievschi Autor: F. R Constantine$cu F. R Constantine$cu 124 Vizualizari Fictiunea si arhetipul, ideea si metopa (icoana) - cuget pot intelege miracolul si dumnezeiescul, BANUL SI BATA Zam-Hunedoara, +Cluj-pavilion, HunedoarapoliClinica, 1985-2021 Autor: F. R Constantine$cu F. R Constantine$cu 25 Vizualizari ******BANUL SI BATA Zam-Hunedoara, Hunedoara-poliClinica, 1985-2021

+Cluj-pavilion,

Convorbire telefonica, 2013 Tata: Ce Carte sa-ti aduc?! F, : BIBLIA. Tata: Cum?! , Numai Biblia?! F, : Da!!... COPIII MARIEI, , Zam, 2014... Son$ of God. + 2009, 2011, 2015-2021+ "Blandetea Niptii!! H", Zam, Geronto, 2013+2014... Eu, I grew so Lonely in t End Angels picked Me for their Friend, Felix a lui Mama, papa si tata, m-am nascut in 1982. Asupra Dumnezeirii am inceput sa ne gandim personal eu si cu mama, spre deosebire de zamolxianul tata, si evolutionistul Rafael, atunci inca indiferentul fata de religie Flavius si adolescenta mea sora. Acest lucru, desi eu cu mama, eram inca peripatetici, a trezit furia PCRului, in 1985 inscenandu-ne o moarte de parinti, familia Motco, doi alcoolci, in inceputul de toamna 85 si toamna spre iarna 86 urmand Convertirea Mea la Poezie intai si apoi Evanghelia lui Savaot, primita prin Mama lui Ionela, o profesoara psihologa ortodoxa, a carei credinta am apreciat-o din prima sau a doua clipa, spre deosebire de alte tante binevestitoare, la patru ani jumate, dupa Cernobal. Eu voisem ocarina pe care i-o cumparase mama lui Rafael de la Homorod, si nedandumi-o si voind sa cand – am fost bucuros s ama rog de doua ori pe zi, cel putin. Dar ce voiam sa spun? In 1987 m-au Corupt la Targoviste si apoi am inceput sa merg la biserica ortodoxa de langa scoala nr 1 hateg, Biserica Sfantu Nicolae, dupa aceea m-au convins dupa repetate incercari, Rafael si unu de-i zice Gociu, sa nu ma mai rog, sa nu mai merg la biserica si sa nu mai cred, in in noapte l-am visat pe Isus vi primii sase apostoli, am simtit pe diavol vrajmasul lui Ysus Hristos, nevazandu-l insa in nici un fel pe satana doar din faptele sale rele, inchiderea in biserica a Domnului, si pe Dumnezeu Savaot insusi cum e in Mica Bibliei cu Gravuri alb negru de Gustave Dore, furios si ascuns intr-un nor ogru-galben-pastelat-vinetiu. Si tot asa, tot sa ma las si sa ma las, si Zam intai in 2003, dupa ani de psihoterapie si doi ani de terapie psihiatrica si apoi dupa moarte in 2011 si-au facut voia cu mine cum au vrut pana la Covid, Zam iara din 2013 dar si dupa el. In spital am vindecat cat am putut bolnavi muribunzi de Boala care se numeste Moarte prin Iubirea stelelor Mariei din 30 June 2021 scriindu-le pe Zidul Sufletului: COPIII MARIEI - care mi-o inceput darul Credintei - ca si Cei 24 de Batrani in Lume - ori in criza epileptica cu care m-am imprietenit dupa cativa ani vazandu-i tari ca niste boi la duh si minte & zeci de copii si tineri si pentru asta m-au batut cu bastonul de cauciuc, vorba, pumnul, palma, zidul, madarina in cap si bocancul in coasta inimii, bata, sange, si apa din sticla murdarita cu de cu toate cand tuturoiul ii in capatul celalalt al pavilionului pana in 2020... Azi suntem in 2021 si sper doar ca mi-a dobandit sufletul in lumea aceasta pe care n-o va preumbla decat Apocalipsul 22 sau 21... Amin. Credinta doare. Ma dor. F, Un Paste cu Painea Bisericii in Burta Zamului, - 2014, 20125 - jos, la adanc, la racoare, in castelul portii inchise al lui Graf Nopcsa Varo, si un Adormirea Maicii Domnui e banca seara privind drumul masinilor libere, 2018... Eu sunt prietenul lui Nickel, cel mai mare poet al Devei, raposat Acolo... - + Amin,,, Sfinti is Parintii, nu Oamenii. Asta e..., zice doamna de la Unu-Unu-Doi... Un loc in care iti gasesti sensul vietii... Problema nu e terapia, only Zsionism!!...

Prietenul meu Lorand chitaristul Autor: F. R Constantine$cu F. R Constantine$cu 3 Vizualizari TU AI - MURIT In anul doi, - 2001-2002 -, am avut si eu un pirieten in 16 unu de-l chema L, chitarist de la chimie, canta din astea lka oficiu la etajul 5 sau 6, primul meu etaj - pentru un grup de muzica prerenascentista si ne-am imprietenit dupa ce eu eram distrus dupa un an de bere peste foame si m-o chemat si pe mine la Sf Gh cu autocarul cu grupul sa bat o toba mica dar era prea mult si toba ceea si Sf Gh, intre timp trecusem pe Zyprexa in The House of t Bad People 0.: ) Very good Hungarian guy... numa ascultam muzica acolo la oficiu si ma simteam mai bine, Un inceput de tratament psihiatric chiar si coinsiliere psihologica e greu, nu pentru ca trebuie, ci fara sa-ti dai seama incepi sa urci muntele si oamenii nu te mai vad. Daca daca aui noroc sa crezi in Dumnezeu ajungi la largamant sufletesc cu Biserica, daca nu macar de te-ar lua cineva sa te iubeasca, ca altfel e greu singur bolnav in lume, ca Emil Cioran saracu. Pana in decembrie 2001, eram ortodox practicant, dupa - pacient. Acum sunt Autist. Dar as putea merge la Biserica de n-ar fi aces Covid. Din toamna lui 2019 ma gandesc ca mi-ar prinde+e bine sa merg la Biserica, dar pe cand mam hotarat eu pentru Pasti 2020 nu s-a mai putut. Mai stiti ce deprimati eram toti in Romania?... + Acum pana una alta ma joc pe Wikipedia, filozofi. Uite c-am scos de-o paine... 2021 + +Unui bogotan imputitwhatever nevermind. Din Satul Poclisa Autor: F. R Constantine$cu F. R Constantine$cu 4 Vizualizari Felix Constatinescu + Istoria literaturii engleze de A Anixt Cartea Rusa anii50 de la Beowulf la Surorile Bronte, Cuprin YOUTUBE.COM Istoria literaturii engleze de A Anixt Cartea Rusa anii50 de la Beowulf la Surorile Bronte, Cuprin Istoria literaturii engleze de A Anixt Cartea Rusa anii50 de la Beowulf la Surorile Bronte, Cuprin • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1săpt. Felix Constatinescu O cruce are fiecare. • Răspunde • 1săpt. Felix Constatinescu Normala, domnule, normala, ca toata lumea, ... Covid19 2020+2021 Romania Saga + Felix Rian Consatntinescu.docx DOCDROID.NET Covid19 2020+2021 Romania Saga + Felix Rian Consatntinescu.docx Covid19 2020+2021 Romania Saga + Felix Rian Consatntinescu.docx • Răspunde • Şterge previzualizarea • 7m Felix Constatinescu :) • Răspunde • 7m Felix Constatinescu bine, mor, murim... Amin. • Răspunde • 6m Felix Constatinescu din pacate Maria izbeste doar la nu toata lumea... + x Trisha Yearwood - She's In Love With The Boy (Official Video) YOUTUBE.COM Trisha Yearwood - She's In Love With The Boy (Official Video) Trisha Yearwood - She's In Love With The Boy (Official Video) • Răspunde • Şterge previzualizarea • 5m Felix Constatinescu drag, ce-am vazut la bise la orto la pacli n-am vazut in tot ardealu, mo • Răspunde • 3m Felix Constatinescu ca o vita-naintea lu Dumnezau... • Răspunde • 3m Felix Constatinescu Fra, muerea ta o sa-mi schimbe condurii la G4 pe vecinie, bo • Răspunde • 1m Felix Constatinescu :| • Răspunde • 1m Felix Constatinescu ma tem ca-i adevarat. • Răspunde • 1m Felix Constatinescu si acuma cusca se-nchide,,, • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Pa • Răspunde • 1m ... Felix Constatinescu Cat mi-or comentat oamenii astia tatuajele din 2001- si ei se omoara cu covidu la sentiment - incoace si iti spun nene paul, pe oameni din astia o sa-i omoare copiii lor de o sa apuce sa creasca. • Răspunde • 2m • Editat Felix Constatinescu Asta e bos/ Mai bine lasati-l pe Dumnezeu sa le rasplateasca poate sor duce si ei la Ivancu la Biblie. No, Gfunk, este ca v-ati supt pula? sau nu? CA nici n-am iesit din sat si o-nceput sa va caute. Felix Constatinescu Succes, dar pentru criminali la oameni nu-i iertare... Znaesh` Li Ty YOUTUBE.COM Znaesh` Li Ty Znaesh` Li Ty • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1m Felix Constatinescu Daca moare si Ion, v-ati supt pula original cu toate dacismele voastre neintelese. Felix Constatinescu io ma-ngrop calare pe laptop, bos, voi imghesuiti-va-n carut ca n-o sa mai fie nici motorina curand... -romania... + Doamne ajuta!! Covid19 2020+2021 Romania Saga + Felix Rian Consatntinescu.docx DOCDROID.NET Covid19 2020+2021 Romania Saga + Felix Rian Consatntinescu.docx Felix Constatinescu Prefer Lumina, , Julia Savicheva - esli v serdce Best Russian Song YOUTUBE.COM Julia Savicheva - esli v serdce Best Russian Song Julia Savicheva - esli v serdce Best Russian Song

200 • Răspunde • Şterge previzualizarea • 2m Felix Constatinescu Ceausescu-i mic copil pe langa rapandulele astea, mo... Felix Constatinescu ADIO!! M+ Eva Cassidy - Fields of Gold YOUTUBE.COM Eva Cassidy - Fields of Gold ...+ Felix Constatinescu ba, nene The Godfather: Paulie Gattos's Assassination (Movie Clip) YOUTUBE.COM The Godfather: Paulie Gattos's Assassination (Movie Clip) The Godfather: Paulie Gattos's Assassination (Movie Clip) • Răspunde • Şterge previzualizarea • 9m Felix Constatinescu daca esti nebun mori, eu din asta traiesc, tata// • Răspunde • 8m Felix Constatinescu si nu-i nevoie de virusuri omega te duci singur sa declari la colt • Răspunde • 7m Felix Constatinescu N-AM MAI MANCAT SPAGHETE BINE FACUTE DE VREO 9 ANI, ROSII CU BRANZA, MERE, FRUCTE, LEGUME DE VREUN AN SI CHIAR MAI MULT SI TU_MI DAI COVID...+ IMI IAU VITAMINELE DIN PESTI • Răspunde • 4m • Editat Felix Constatinescu I WANT THE OLD MAN TO SAY TO THE POLICE WHO PUT HIM INFECET US AT JOHN? • Răspunde • 2m Felix Constatinescu Cred co so sugeti voi doi Gg, n-o sa muriti... Voi credeti ca Deva-i sat fara caini, ma?

– si i se apropia ceasu. Statea ticsit in patul ce si-l durase cu cincezeci dee ani in ruma cand ghinise case aicea-n sat. Era greu, nu reusise in viata. Fata invatase ingineria si pecase la pustia lu Dumnezau – la Arad, in cartierul Israel. 9Ar fi fost fata buna dar fata ce sa faca, minte slaba se supune barnatului si-i face de copii, ca sarmalele de priveghi. Durerea lui era Copilu al Mic, care venise la el – e drept ca in cetate – si i se supuse in toate cate ii prouncise in sfat – dar – ca un om de nimic. Iar muiarea – se smintise – si incepuse sa se dea cu ruj si sa cumpere ziarul ala de babe, de-oi zice Lumina. De asta Ionel, batranu, era suparat. Avea si el un prieten, ultimu dupa Ionica care acum venea rar ca rea cu vreo spre douazeci de ai mai vechiu ca el, iar asta Felix, fratele, era un copil, un tinar – pentru el, dar bun, mai bun ca fiu-su, nepotii ori chiar fata lu Copilu, care slava Domnului, avea mai multa minte ca toti. Fratele ei era un om ca si ta-su poate mai rau dupe partea ma-sii, si actiona dupa cum este programat ca facuse si calculatoarele ca si Sandu a lu fratele Nemes, era un idiot cu chelie cu tot, dar fata facuse cata scoala putuse in familia pelerinilor pe care si-o facuse tacsu. Cu femeia nu se mai putea intelegea. Tot incepuse sa mearga cu gandul ca e la copii la Hateg, la conditii, semn sigur ca e cu capul in nori, cum spuneau de Copil. Ba, incepusera si probleme in familia lor, de care nu stia nimeni, nu vorbea nimeni, decat tacerea amvonului dintre joile mari si duminicilor imparatesti din templul lor, Casa de Rugaciune, spunand “Lumina din Lumina, Dumnzeu adevarat din Dumnezeu adevarat...” – cand o sa vina muiarea iara cu pretentii o sa-i spuna curat fara mintit: -Iti dau, sora mea, dar sa stii ca-i ultima Lumina. Pentru prima data in viata isi dusese mana la crestet cu capul trist spre moarte, strans, gandindu-se la tata-sau, Ion, de pe vremuri... 2021 2 Maxime, , USS Aisbetg Felixus. R+, 21 Autor: F. R Constantine$cuVizualizari 12 Fide oro. Autor: F. R Constantine$cu

2021 + +Ad Paul con-taran intelectual Autor: F. R Constantine$cu F. R Constantine$cu 2 Vizualizari Frate Paule sarace, ar fi bine sa poata muri omul cand vrea el ori macar cand vrea pismasul lui, dar din pacate numai Dumnezeu decide cand poate orisicare sa plece din - Ring... da mai stii? Felix Constatinescu dumneata Paule esti un om bun... AUTOBIOGRAFIE pentru Etetrnitate LUI FELIX 1982+21 FEODOR MIHAILOVIC: Suflet de inger ISSUU.COM AUTOBIOGRAFIE pentru Etetrnitate LUI FELIX 1982+21 FEODOR MIHAILOVIC: Suflet de inger AUTOBIOGRAFIE pentru Etetrnitate LUI FELIX 1982+21 FEODOR MIHAILOVIC: Suflet de inger • Răspunde • Şterge previzualizarea • 4m Felix Constatinescu Sa vezi cand uortodocsii aceastia o sa inceapa iara sa omoare copii cu SarsCovid19 - pentru 85 de grade alcool... + Eva Cassidy - Fields of Gold YOUTUBE.COM Eva Cassidy - Fields of Gold Eva Cassidy - Fields of Gold • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1m Femeile au un fel foarte ciudat de a iubi... Felix Constatinescu Sa punem paclisa pe harta... + M+ Dj Smash - Moscow never sleeps YOUTUBE.COM Dj Smash - Moscow never sleeps Dj Smash - Moscow never sleeps • Răspunde • Şterge previzualizarea • 4m Felix Constatinescu Din pacate eu scriu rusesti tariste... O MAMA DE LUMINA {ROMAN} {original} YOUTUBE.COM O MAMA DE LUMINA {ROMAN} {original} Mijlocire fratele Paul b pentru cfg si cc in crima satului p Felix Constatinescu Ce sa cer? • Răspunde • 3m Felix Constatinescu Mama?! • Răspunde • 3m Felix Constatinescu ma tem c-o sa-ti iau si cacatul de sub unghii tie si la baiatu. • Răspunde • 2m Felix Constatinescu : ) Daca vrei sa nu sugi puila in inchisoare tu cu bossu vreo cinci sau poate 7 ani... • Răspunde • 2m Felix Constatinescu Imi dai tot bos, tot ce-i al tau si al Lui, si apoi vezi ce faci, poate te mai si imprumuti... +++ A omora un om - E LUCRU MARE/ / NOI NU FACEM ASA CEVA, SI APOI INCERCI SA FII LINISTIT CU FAMILIA VOI DOI BOSII... • Răspunde • 1m • Editat Felix Constatinescu si daca vrei sa ramai in casa ta imi platesti chirie/ / • Răspunde • 1m Felix Constatinescu numa ce-i al tau si al lu moopu ala ma intereseaza • Răspunde • 1m ⁠ CFELIX Felix Constatinescu Si acuma du-te-n mortii ma-tii ca ti-am aratat ca rusu-ii mai om ca ce zici tu... 2021 + m+ 17 +Maxima, Tigan nebun nu exista. Ultima Lumina, pentru Ion (Povestire batraneasca) Autor: F. R Constantine$cu F. R Constantine$cu 12 Vizualizari Ultima Lumina, pentru Ion (Povestire batraneasca) 2003-4-6-7-11-...21 Nu trebuia sa plece din Clopotiva, frate!! Mai bine ramaneau tamplari acolo sub coasta pietrei. Ionel, batranu, era suparat. Trecuse vreamea

expressions, well what I have seen today - what I see in every good litography Icon - I will not get into too much detail right now! , is that the poems, music, books, modolisms is that Women since ever are guided after and expressing Maternity, a superior soul, this is why since Jane Austen and Jane Eyre good english novels finish with a Wedding, when Wedding is the Writers thought, even M. T., is a Molasses Maternity, a counterfeit wedding & Love. The artists named, together with Jaci Velasquez, Nathalie Grant and on a proletarian note Carrie Underwood and her Mama, and Kari Jobe and others are superior persons, embodiments each of the Church of Jesus Christ today - globally - internationally - in the movement of the masses through rings of time. This seen what was presented as a nonart, and art not needed becomes New Art, the difference between the two Greek names of the Black Sea, first Pontos Aixinos, Unhospitable Sea, then after learning her ways, Pontos Euxinos, Hospitable Sea! Lastly, what is special and delicate about Christian art is that anyone can practise it and that it strikes a chord in every heart, ever. Ana Laura - as Dana's voice - is - as my mama's often dreams after Orthodox Conversion during Easter feast of 1998 or before at Colț taking me to the monks and later teaching and tutoring young highschool Girls at Nicodemus of Tismana and Princess Zamfira from Muntenie Prislop Monastery - a feeling and experience of flying, în românește zbor, and I will say that the greatest need of our generations, mine, 1982, my brother's, 1973, or even before that let's say 1966, maybe, were Parents to pray for Us, and they prayed, then, so the future is uncertain again, and this is the feeling of Lating music leaves with, praying for the flights, zbor, of an imaginary motherhood! And I will write that as wise as Elaine Seinfeld is, She lives after a Script written for Postmoderns, while if you cultivate presences as such you will not be just taught but elevated. It's the Beauty of the Bible, the Proteus, no witches, no mormons, the Yin version of Refuse & Resist, Allah be praised. Plan de campanie literară ț'20 Autor: F. R Constantine$cu F. R Constantine$cu 63 Vizualizari Plan de campanie literară ț'20 /

Zi - trump - te pocaiesti? 1 Autor: F. R Constantine$cu Notizia del veinte y siete xi 2020 Rumania + Eu sunt Iubita lui Mihai Eminescu Autor: F. R Constantine$cu F. R Constantine$cu 69 Vizualizari Notizia del veinte y siete xi 2020 Rumania + Eu sunt Iubita lui Mihai Eminescu Mihai Eminescu es el mejor versificatore rumano pero no puede ser mas el poeta nacional - neither do i! - porque el es un Jesucristo falsificado y la nation rumena est diametrical Cristiana, ok? The hypocrite! : ) i have something here beatrix Cantari duhovncesti pentru bisericile crestine baptiste Editia XI-a Chicago 1987 Editura Asociatia Baptista Romana din USA. si Canada - Poesii e lumina, dar CE este candela. Eminescianismul este un Creștinism al lui Lucifer. Schiță psihologică Occidentul vestic 1960+2020, nov. Autor: F. R Constantine$cu F. R Constantine$cu 60 Vizualizari Schiță psihologică Occidentul vestic 1960+2020, nov. / 27 nov 2020 În anii 70 a început producția masivă Americană de pronografie video. În anii 80, cu Demi Moore în filmul din 82, a început producția de filme horror, abătută doar de Nu suntem înger în 1989, tot cu Demi și Terminator 2 arhetipul filmelor de acțiune totală în 1992. What happened?! Concluzie curulă. Astfel pornografia masivă online de azi ajungand ca televizorul totalitarist al lui Dan Deșliu în anii 80 în RSR, oriunde, nu e a bună. În schimb am și un gând foarte bun de semnalat, știți că britaniicii nu au nici măcar un film horror - și aceasta trebuie să însemne Ceva. The God of a Young Girl Ana Laura Autor: F. R Constantine$cu F. R Constantine$cu 60 Vizualizari The God of a Young Girl Ana Laura / 26 nov 2020 There is not creative in Ana Laura's art of worship. Just like in Hemingway, which was a American return to the limited brain of H. F. from the American crazed socialism of the novels and short-stories of Jack London, Ana Laura uses only the basest musical emotions, the heartmind's thoughts song during a walk with God to some yet discovering destination, and even when it is troped it uses the maternal hand of getting you out of a bigger trouble or like the Fire Bird flying you over the depth of Bonesland eating your Heart for inner-strength & there is nothing Pop in this sinergy, and when you see her, not Mexican but Girl, in the good house Girl century dated tradition, like - again H. F. - Mary Jane the One dealing with the Raft Crew while Jim alone cried and prayed to poor Lizbeth, well, Ana Laura, like a Valerian drop, is the one - on her intense Guitar voice and hear - who can do the Impossible and bring you t Lost found Christmas agin. If I would recommend someone from the musical arts - of today - for a better education and soul more than that Art Nouveau Secret Garden book by that Frances Hodgson Burnett to young people and grown is this Little Girl with Spanish Songs, which harmony makes one think if in 1898 American Rome didnd't somehow lose before Catholic Madrid, in the end Ana Laura is always a well-dressed steady beautiful Advent inspiring as a Wet night of May with the earth alight with the Lights of the new Bloombergs. The chronicler will observe that her faith made Ana Laura Chavez ununderstandbly as a natural harmonic melodic, as was the case with Little Pietist Johann Sebastian Boy, a work or chant for humane and liturgical universal posterity! Also, Her music is perfect for mending and soothing broken spirits, I've discovered Ana for more than a decade and I just can't have enough of the Passion! Also She is an unique American Spanish voice resembling only with still my Romanian mentor Dana - Estera Daniela if you must know -, a singer with similar interests, only shackled like a Giant from a German Story - je pense que un comparation, bienvenue! What can I say now after more than 16 years is an expresion of brother Lawrence faith, not thanks! - something that gets ou out the gradual depth of your youth's end Life to Save you, the Core of Christian thought and Art, even Worship, a music you will hear on your ground as the earth rocks are thrown upon you. As a general conclusion to my musical notes is that as you have maybe have read that I deal yet mostly with Women in their

La picioarele Măicuței Domnului, versuri '20 Melopovești, muzicologie 2 Miniaturi 1/4, portrete, visări, fantastisme și ganduri epigrafice teatru scurt, '20 Constantinologgia 1/4, '20 -The Dead Freight Car, poetry, '20 100 Haikus 200 Fabule The Elysian Codex. Loveletters Vreau să traduc (Îndreptar) 2, ț2020. Lucrări poetice de tradus! - Ecouri. Mistrețul cu colți de argint, Umbra lui Mircea. La Cozia, Gr. Alexandrescu, Traian Dorz, Raul Constantinescu, Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane, Poeme de răsboiu, Lucian Blaga, Atât de fragedă, Dorința, Floare albastră, ..., simbolismul român, Dăscălița, Cercul liric, ? Teme de tratat muzicologie, Gloria Estefan, Virginia, Jaci Velasquez și Nathalie Grant, Lee Ann Womack, Bruce Springsteen, The Music of First Blood, The Common Music of the pages of Tess and Poesii, Academia de Muzică ”Gheorghe Dima” din Cluj, BCU Cluj sau Liturghia cărților, La pas prin Cantările Evangheliei, Dorothy Gale in 1939, Paul Constantinescu, Bela Bartok, Mihail Jora, the music as presented in Romanian 1987 movie Figuranții, Eminescu. The Great Composer, Radio Micul Samaritian, Liturghia ortodoxă văzută printro Copilărie optzecistă, Bserica Neagră și Bach, Mereu Biserica Neagră, Muzica de cult rurală, Muzica Bisericilor de Piatră Medievale din Districtul Hațegului, Adunare de sezon a Oastei Domnului Paroș 4 oct. 2015, Poezia și Muzica, Muzica la Oaste, De ce țăranii nu au voie să scrie, Oratoriile bizantine moderne ale lui Paul Constantinescu, Cine a fost Jurjac, Bach și doamna Hortensia, Modola și Muzica, Despre cartea Concert din muzică de Bach, Muzica Chindiei, Despre prcesnele romane, Tarja Turunen - o încercare de evaluare, Doamna Marta Petreu și Rage Against the Machine, Încercare de sistematică metallică - 1 la 5 82-90, Cine ma ascultă Electric Ladyland 1968, Headstones 1995 într-o încercare de poein getodac, Tracii și muzica, Treambură Luna și românitatea aromână, O muzică numită Romania, Adda poate, Ce ma înseamnă muzica de calitate astăzi?, Mai cantă Cineva Psaltirea, Ce poți face cu un pian cu coadă, Pianologgiile lui J. Răducanu, Copiii și muzica, Ateneul Roman - pagini de muzică și istorie, ”Iubiți muzica secolului 20”, Vrăjile nu-s de vanzare, Cand a apărut armonia și cine a creat-o, Despre muzica poetica, Edgare Varese, Taraful casetelor camionagiilor de acum douăzeci de ani, Cateva bucăți AS XX, Vă place muzica creștină, Ce rol are muzica, Ce rost are muzica, cine este muzica, Janko muzikant, Sylwia Urban swan guitarist, Cum se nasc compozitorii, Tipuri parentale în robotul familiei muzicale, Criticii și cronicarii hrisoavelor muzicii radio, De ce alegoria moarte-nuntă, De ce plange mireasa, De ce boceste mama, Cine esti tu, O cantare de laudă pe Muntele Măslinilor, Mistrețul cu colți de argint azi și acum un secol!, Muzica satelor, Laura Stoica, Mădălna Manole, soții basarabeni ori Rușinea muzicii românești, Ce poate însemna Manowar pentru unii Adolescenți, Cannibal Corpse sau Naturalul tragic, Toate regretele mele într-o ghitară, Aisbergurile tardive ale instrumentelor muzicale din viața mea, Cum era oare muzica din saga medievală islandeză, De ce Bjork Gudmundsdotirr?, Anarhismul, Berbecii și muzica, Coltrane între Alabama și King, Elegia elenă ce i-a adus lui RFK sfarșitul, Poate fi orfismul pus pe hârtie, Aedul Grecei noastre, Puțină lumină, Muzică pentru zidurile deschise. Articol despre muzica monahală, Vrăbiile de munte și ctitorii, E noapte la Putna, Totul despre rap, Toate lucrurile bune se încep cu rugăciune, O cantare baptistă veche despre Apocalipsul atomic, Batrânii și cântecul, Muzicuța cu sau fără schimbător, Să ne rugăm, Diferența între Novalis și Mozart, Superstarul popular și mutații în conștiință, Lira din Meggido pe YouTube, Le Grande Orchestre du Caire, The Universe of Ofra Haza, Doină din Dolj, Atonalitate sau Spovedanie pentru învinși, Ce poate înțelege un Copil din haosul lui Bob Dylan?, Este Animals 1977 singura producție serioasă semnată PF?, Jesus Chrst Superstar ori Marele Iuda, Tarantella. O încercare de apropiere, Pricesnele rusești, Muzica în romanele clasice, romantice, realiste și naturaliste de secol xix, Freddie Mercury ori Astrul care mia salvat Copilăria, Vincent și muzica, Rugăciune '20, Hăulitul jubiliar al minaretelor dobrogene, De ce musicalul, Cioran și muzica, Frumusețea corurilor penticostale, Hector Berlioz, Iarăși Eminescu?, Lumină din Lumină, Despre muzica secretă a Bibilăi, Kevin la biserica bătrânului, Împăratul Iosif al ii-lea și marii săi precursori, Țăranul și muzica, Roza și busola - borgesiană nonmusicală lumea, Copiii și Bătrânii în Biserici, De ce 1952 Cultural, O Regină ce s-a Redus la Cuvinte. Carmen Sylva și Frumusețea partiturii, Frumusețea muzicii de orgă, de la Giovanni Pierluigi da Palestrina la Sigue Sigue Sputnik și înapoi, Maruca vs. Mariuca, anul 1907 în muzica românească, Ultima Thule sau muzicalitatea existențialiștilor, George Michael și Femeile lui, Ce înseamnă un lăutar autentic, Frumusețea intrinsecă a muzicii maghiare, Ciorba ardelenească a ultimului mileniu, Clujul - oraș al muzicii naționale și contemporane, Muzica de teatru, Diferența între Cash și Elvis, Nazismul sau plenitudinea eroică a tradiției wagneriene, Germania mântuită!, Ce înseamnă să fii azi în București?, De ce nu putem cânta asemeni păsărelelor?, Arta liedului, Frumusețea Tamarei, Înapoi la sinagogă. Clinchetul amintirii săpunurilor tăblițelor de piatră, Ce văd la Sonique, Panasonic sau SONY, Biblia de la 1688 și muzica europeană pe instrumente occidentale la curtea lui Altin Bey: începutul modernismului în

201 România, Elisabeta I a Romaniei: Cheia sufletului eminescian, Das Model cu Kraftwerk sau spiritualitatea roboticii, Cand Shakespeare scria [Exeunt., Arta mișcării între Flashdance, 1983 și filmul digital Ballerina, 2016! , Icoana Linei Cavalieri, teatrul după Ibsen, Mama între Judy Garland și Icoana de la Nicula, Henrik Ibsen și Strigoii săi! , Muzica pe Kon Tiki în 1947, RPR-ul protestatar între Guantanamera și Cântecele pionierilor dimineții de April, Cartea ”comunistă” Surâsul Hiroșimei, Floare albă, floare neagră și geniul liric romany, Greco-catolicismul înseamnă latinitate. Imnuri și orații finale la Sighetul comun, Mormântul arhitectului Mircea Vulcănescu! O privighetoare Irene Cara, o mierlă Nora Lam /, A Modern Man. Moby, Philip Glass - Tibetul muzical tradus pentru întâia oară, Glassworks 1 - Irepetabila capodoperă, Vechimea înțelesului șofarului sinaitic, Muzica și teologia după criteriul Psaltirei, Flaviu Lauran; protopsaltul incomplet! , Nicolae Filimon cronicar muzical și dramatic în epoca rapsozilor, Între insecte și greieri, Muzica nevăzută a lui Emil Gârleanu, Ionesco frumos sau Elegii pentru ființe mici, Pajerele cromatice, Pușkin și pelerinajul melopeicului, Natașa Rostova și muzica, Sonja Rostova și lacrimile de Crăciunul bisericii luminate, Tastatura partiturii, Melville sau tonalitatea mării, Prozatorul Stephen Crane și expresia estetică modernă, Clasicul și clasificările moderne, Sonetul discursiv - De ce o chitară electrică nu e deajuns! , De la tobe la sample-uri, de la loops la Looperman, Depeche Mode ori când singurul drog era muzica, De la Jumătatea mea e muzica la Chopin polonezul! Polka, Polka, Polka..., De la simplitatea geniului la muzica de vocație, Cu ce se citește muzicologia? , Bacovianismul musical și Epigonii săi! , Minți de plumb. Între Marilyn Manson și Bice, Retractări. De la muzica gospel la monodie alternativă., Biserici cu tobe, biserici fără tobe, Am văzut ceva oribil ce seamănă cu muzica în magazia de lemne, Muzica la înmormântări, Muzica cotidiană, Responsabilitatea compozitorului și textierului - studiu de caz Nicolae Moldoveanu, Arta poetică se găsește în notițele lui Wurmbrandt, Nicu Steinhardt freudianul exeget, De la egloga dramatică la hymnul roman: muzica Occidentului Antic, Lira antică la diferite popoare, Care e diferența între celtic și italienism? , Leopardi: în absența damnării Poezia, Muzicalitatea catolică a Ghepardului, Clasificarea întregului bulk muzical după criterii psychologice, Iosif Sava pentru Adolescenți, Simfonia destinului pe înțelesul Copiilor, Koreenii învață pianul, vioara și violoncelul! , Instrumentiștii! , Corul tragic și creștin, Frații Wagner și SMINA - 2 cântări despre Mama! , Eterna și fascinanta Românie - Ultimul k r i t e r i o n: Mihai EMINESCU! , Similitudini compoziționale și bizantine între Th. Pallady și Paul Constantinescu, Ebenezer cântă în catedrală! , The Unfathomable beauty of Rod Stewart, Frumusețea oricărui ave maria, Între Angelus și Pater nostrum, Familia cu Jezul: 40 de ani de comentarii nocturne! , Cantafabule 500 - Răsăritul Goticului Rockului Contemporan, Amalia Rosen și poezia lui Eminescu în România veche, Magnificat - Eu sunt gayul Ideal, 1000 de cântări în capul unui bătrân decedat toate Instrumentele în mâna Genei - Bach recreat prin inginerie genetică în capul mare și degetele grase ale Corinului, Dana: Închinarea prin muzică în biserică - de la pământ la stele, Testament estetic italoromân - Eminescianismul lui Petrarca ori petrarchismul lui Eminescu, Testament no.2 - Ce învățăm de la Perpessicius, Despre Importanța Națională - europeană - teologică - și universală: a Desecretizării și Publicării Jurnalului Reginei Mamă Elena a României; pamflet schizoid, orfan, invers, tranzitoriu, maeterlinck, Aurul ritmului melodic african și universalul său, E pluribus unum 1 - Christina Aguilera a van Gogh of Soul Pop, pluribus unum 2 Whitney Houston - the Ivory Voice, Regina Maria i a Roumaniei Sora cu o Carte în Mâini! , Elton între postmodern și amintire, The rest, the unreleased, the last: Ma, fi A a.k.a. Despre bunul simț al deținutului de drept comun român, E pluribus unum - Avril Lavigne: Mary skates Somewhere in t World! . Caiet de Regie texte. 1. Amin, uite mi-am notat să scriu un text despre muzica ta, între amintirile mele din liceu în anii '90 și apoi în pelerinajurile prieteniei Noastre, totodată mulțumesc că discul de valoare extremă ”Vreau lângă Dumnezeu” este accesibil în baza de date online, ar trebui să mai înregistrezi, pentru că mulți oameni nu pot să meargă la biserică - și mulți ar prefera să moară -, dar un album muzical e un disc de aur pentru eternitatea timpului, un pelerinaj estetic. Gândește-te la asta, moș! Cred că ascultătorii tăi ar privi cu bucurie un nou concept artistic în contemporaneitate asupra ortodoxiei și creștinismului. 112+Nota singulara. La Cluj, pentru colegii si colegele reg - eram eu cu cei 18 ani ai mei, cel mai tanar -Miss Cucu Catindatul Taranul Tragic al Sfintelor Praznice domnesti. Numai Adrian Suciu, - dintre regizori si Aia de va ziceam, care n-o avut triaba cu mine - poetul psdist mi-o facut dreptate cand l-o adus pe Marcel Duchamp pe scena Studioului in Scena in care Felix, Mahmurul de alta data scrie mai bine in pe Portelan decat Gandesc ei in Trup. Si apoi l-or mutat disciplinar la lON lUCA GARAGIALE, la IATC-Clui si l-or executat de la primul examen, i-or aprins becul doctorii in teatru in examenul practic, domnnule Dinu, profesorii, si omu ala avea 31 de ani, nu se juca si Filo Franceza. Aducea a Shakespeare, Will, poet clujean... 2021 18 Au Tanti Natalia, G. / 2020 Autor: F. R Constantine$cu F. R Constantine$cu 53 Vizualizari Tanti Natalia, G. / 2020 Acum suntem într-un an în care nu știm de viața noastră așa că vreau să vă prezint, une lumi candide o vecină moartă de-a noastră de la bloc, care avea apartamentul chiar sub noi. Voi fi scuzat că scriu despre ea dar e cum se spune o piedică în calea uitării. Mi-am amntt de ea tot uitându-mă la flmul cult Figuranții 1987 cu Mariana Buruiană. Prietenă bună cu tatăl meu, când făceam scandal în Adolescență atunci când veneam de la Colegiul Național părinții mei spuneau în lipsă de alte mijloace ori argument O aducem pe tanti G. Eu am stat cu ea și după ce mama a murit și în anii aceia mergeam la ea dacă aveam nevoie de 200 000 Lei vechi împrumut pentru mâncare ori dacă trebuia să-l sun pe tata să-i spun că au sosit alte facturi. Trăiam foarte greu din pensie, numai eu și Maica Domnului știu cât de greu trăiam și ce munci grele trebuia să fac pentru 30 de RON, munci care mi-au distrus mâinile pentru totdeauna, când apăs pe Laptoppiano nu fac decât să bocânesc cu mâinile mele care au cărat găleți cu bolovani de șist la dealul american și au încercat să dea cu șpițu dacă știț ce e aia spiț, ori au dărâmat private de bolțari grei în trei cu păstorul bătrân ale bisericilor de adunare mai vechi decât veacul.

Dar văd că divaghez, mai întâi trebuie să menționez că persoana aceasta a devenit după moarte foarte importantă pentru mine. În casa ei, perfectă dar întunecată, era o altă lume, un apartament înterbelic în România postcomunistă. Mama, care și ea a murit, spunea că ea era cea care a urmărit pentru Securitate toată Scara, pentru că era văduvă de cum se zice? Eu consider că cea mai mare pagubă e că au obligato să fumeze, ca să moară odată cu secretele publice pe care le știa. După ce mama mea a murit și mergeam la ea, deși mergeam și când mama trăia aici în camera aceasta de la Iasnaia Pollyanna, mi-a povestit că era liceană în timpul liceului cred că în Chișinău pentru că era româncă basarabeancă, și când venea Regele, elevele mergeau cu clasa în stradă să-l vadă pe Regele Mihai.

Dar ce vreau să povestesc? Nimic? Acesta era stilul ei, nu te punea în încurcătură pentru nimic. Când eram copil mă trimitea la mezanin la unu să-i cumpăr Antinevralgice. Nu mi-a dat niciodată să mănânc, de altfel nici nu prea mânca. Ce pot să spun despre ea e că avea toată colecția Magazin Istoric de la primul număr din anii ’60 cred. Când eram Copil i-am luat chistoacele într-o cutie de conserve de sub balcon și ziceam că le fumez ca Jesse James, atunci mamei nu i-o plăcut de mine, deși eram mic. Ce mi-a zis odată când eram cu treabă să-l găsesc pe tata la telefon e că mă aude noaptea, și atât. Semnificativ e că eu făceam baie în ultimul hal, de i-am udat tavanul desupra toaletei. N-a zis nimic vreo doi ani și apoi m-a chemat cu o înștiințare în ușă, să-mi spună să-i repar tavanul că ea e asigurată! Mam dus cu un pocăit și ea era cu un fumător bazat pe care îl adoptase să aibă grijă de ea în absența stăpânilor. Cred că vă povestesc asta pentu că știu că dacă aș fi fost licean interbelic aș fi avut o viață frumoasă cu ea. Ea mi-a dat detaliile enunțate lapidar, ca în piatră, în povestirea scrisă în creion Mocănița. Și apoi a murit și scara a devenit deodată empty, murise un veac. -Ce este? -Nimic. Uneori uit că Fred este fiul lui Fran. Mi-ar plăcea să-mi pot aminti asta mai des... -Da, bine. -Oui, Fred est ma noire desir! +++Cugetare veche Analfabetul nu e analfabet destul dacă nu e și rău iconodul. +Literatura rusa 2, Memoriu 2021+ Autor: F. R Constantine$cu F. R Constantine$cu 4 Vizualizari Lui Donald J Trump, batran, Ar trebui sa continui capitolul... din 2016 vol 2 povestiri si povestioare Cluj N-am bagat autori lirici, Printul Poet Ambasador in Occidenturi de Lux la Voltaire si un Englez Antioh Dimietrivich Cantemir inaguratorul liric clasicist de refugiu moldav la Moscova si in Toata Rusia, Puskin Dumnezeul Negru Etiopian ca si Sir Peter Ustinov al Poeziei Ruse scriitorul cu domiciliu de Chisinau romanului Romantic in Versuri Realiste Eugheni Oneghin si al Psamilor Rusi, Lermontov secundul corabiei Romantika Russa, autor al romanului Rudin sau Un erou al vremii noastre si al unor poezii ale constiintei singure in lume, Kralov fabulistul prietenul Copiilor si batranilor in secolele XVIIIXIX, dramatici, Griboedov cu Prea multa minte strica, Nepatrunsul Gogol cu Revizorul, Cehov cu volumul sau de tablouri dramatice - ori compozitori de basme muzicale ca Stravinski, Scriabin si Sostacovici ori Marii pictori ai picturii epice de la Repin realism la Chagall, Malevici si Kandisnsky ori artistii experimentali, moderni, revolutionari, proletari ori realisti socialisti ca Gorky ori Solgenitan si filozofi inca nedezgropati din permafrost precum Nicolae Berdiaev, toate din pur de vedere rusesc cu valoare literara ca si insusi LENIN ori Petru cel Mare sik Tarul Olgai Mamei Crestine civilizatorii Rusiei din preajma anului o mie dupa Hristos pana azi in epoca postGULAG si deasemenea marii regizori si actori rusi de; a Einsestein si Stanislavski la Tarkovski cel Nebun pentru Rublev & Abuladze impreuna cu Fratii Mihalkov, A, si Nikita, regizorii sovietici, compasionatul Eldar_Ryazanov si dupa 20000 Pavel Lungin, cu Ostrovul din 2006 dupa care a urmat Heblul Artei Ruse in ce ne priveste datorita cenzurii operelor precedente, de exemplu Yulia Savicheva cu Malo, si interzicerii Artistilor la Publicare in variile Media, astfel Rusia derivand de la Byzantium spre Sparta - si secolul 20 si poate se gasesc si din secolul 21, am vazut la tata carti noi, dar eu cu ochii mei, ma bucur de Niv. Apoi in secolul 20 avem poeti ca Alexandr Blok, Vladimir Maiakovski, Osip Mandelstam acmeistul mort pentru un epigraf lirica stalicinaic, Marina Tvetaeva, Anna Ahmatova, posibil si Nadejda Mandelstam, Lenin in vol 29 este un mare filozof hegelian probabil de stanga aceasta singularizandu-l in oligarhia comunista ori posttarista pana azi - mintea filozofica autentica motiv pentru care guberniile ruse nu-l uita nici azi din Konigsberg pana la Vladivostoc or pe Tarmul cu Morse al lpoetului Siberian-American Evgheni Evtushenko, Vladimir Bukovski prozatorul onest prrecum Oscar Wilde de povestiri si roman oficial al Partidului Iosif VIssarionovici Stalin fiind un mare poet epic, istoric, rus si crestin in acelasi timp, un poet de timpuriu este Serghei Esenin, Boris Pasternak poate cel mai serios, nu doar poet ci in toate, si apoi ajungem la literatura de sertar si microifilme de spionaj occidentale daca nu americane de la Soljenitan care de fapt a plagiat o traducere de a lui Petru Comarnescu din al patrulea si ultimul **** volum de opere al seriei Mark Twain 1958 cu Viata pe MIssissippi in care Fluvviul era Temnita Romaniei Insesi prezentata Americanilor prin lityteratura lor si Bukovski desi nu vreau sa cred ca atat e destul, doar Alexandr Soljenitan a avut la Arhipelagul GULAG 1000 sau 850 de conscriiori misteriosi din toara Rusia sovietica cata e... Mai sunt fantasiurile pariziene ale lui Makine, ce de mult nu mai vreau sa citesc, desi au titluri frumoase, ori niste productii, am vazut una cu un tip in fata kgbeului. Ce stiu e ca la moda e acum o carte rusa daca o excludem pe nobelista aia poate din Bielorusia sau de undeva numita Laur de unu, nu mai stiu cum il cheama. Pe langa oricare din aceste carti din recordul asta ori cel din 2016 II Omul fara insusiri in trei volume al austriacului Robert Musil lucrat de autor de la nastere din 1870 pana la moartea aproxmativ 1942 si apoi pus in ordine de o ruda si un disicipol pana in anii 1970 catre 1980 timpurii e un articol de ziar monden despre Riga Ferenc Jozsef. Il intreb pe Tata la trezire daca poata sa-mi spuna si o alta poeta rusa si mi-o reaminteste pe Bella Ahmadulina, aceasta luminandu-mi pe poststalinistul Robert Rozhdéstvenski, poetul si pe Herzen, marele Herzen - Aleksandr Ivánovich Herzen (en ruso, Александр Иванович Герцен, Moscú, 6 de abril de 1812-París, 21 de enero de 1870). Paginile 11-12 Autori si traducatori ca basarabenii Fratii Vakulovski si bucovinenii tolstoieni puskini Const si Fiul sunt Rusi Romani de Frontiera... + Vladimir nabokov detestatul (micropovestiri) - felix rian constantinescu ISSUU.COM Vladimir nabokov detestatul (micropovestiri) - felix rian constantinescu Vladimir nabokov detestatul (micropovestiri) - felix rian constantinescu • Răspunde • Şterge previzualizarea • 1m Felix Constatinescu Incercam sa fim normali 2021 12 fara-poza de acelasi autor print printeaza email trimite unui prieten raporteaza raporteaza Posteaza comentariu Creatii ale aceluiasi autor POGORÂREA SFÂNTULUI DUH povestiri, schițe '04+'20 "Dați șarpelui un loc în primul rând! " Felix Rian-Constantinescu 2015 AM STAT JOS ŞI AM PLÂNS Constantinescu Felix Resurgam. New notes on Amy Macdonald Seeing A wish for Something More - Live AVO Session 2008 Prietenul meu Lorand chitaristul ‘I Am Angry and Alone’ BARAJUL DE LA PACLISA

Moartea unui dealer O MAMĂ DE LUMINĂ (ROMAN) 2011-2012 Felix Rian Constantinescu MEZERZII APOCRYPHAE Sponsori, poezii-noi, EMI... b, Female, Woman domination – Cu Dumnezeu in valiza, merg spre ceruri Cautari, poezii, Atomique Fleurs..., Vise Religioase Felix Rian Constantinescu 2021 M +++ Motto: Muncile lui Persiles & ale Sigismundei, Nuvelele exemplare – M d C y S, 1600s, Es. Motto 2: EU MA ROG PENTRU TINE. JANE EYRE, 1847 16 October Maria Ave + +++ Cu Dumnezeu in valiza, merg spre ceruri. Ad AVMB++_+ Rock music Beginning & End 2, 43. BS + OO - Paranoid/ b Iron man/. *** FANTASMA Basme lirice Tomul I 1997+2019 CFGRHațieganul by felix gelu konstantinescu - issuu FANTASMA Basme lirice Tomul II - Felix Rian-Constantinescu by felix gelu konstantinescu - issuu FANTASMA-Basme-lirice-Tomul-III-1997-2019-CFGRHațieganul by felix gelu konstantinescu - issuu Singing in the Rain - Good Morning (1952) - YouTube +1813 A, A Walk To Remember Score [Mervyn Warren] - Eric Apologizes - YouTube no, it was ii +Richard al III-lea, de W. Shakespeare, Teatrul Dramatic Petroşani - YouTube M Linia intai - invitati Gelu Badea, Andrei Sabau - YouTube De la Fantasma, basme lirice 97+19 la Penitenciar, Poezii,,, Nikolaus Lenau - Versuri alese (Colectia CELE MAI FRUMOASE POEZII) | Okazii.ro, Platinum of t South Penwest, 638 MONEDA VECHE RUSIA (URSS) - 1 RUBLA -anul 1917 -1967 -starea care se vede | Okazii.ro +U MONEDA 20 COPEICI 1913, Europa | Okazii.ro Doctor.zhivago - video Dailymotion +++Md Raul constantinescu. Cumpara ieftin, pret bun (okazii.ro) Boris Pasternak, el judio, e singurul beletrist rus de secol xx care continua cu al sau unic roman Doctor Jivago pe Tolstoi cel Batran si in poezie, Sora mea, Viata Lirice - pe marele Puskin, munca sa de traducator literar academizandu-l. Title Penitenciar I We ate Ravens 2021+ F,.docx | DocDroid... Work in Progress / Compact - Un alt inceput - YouTube Continental-un nou inceput - YouTube Sorry The Apartment (4/12) Movie CLIP - The Best Operator in the Building (1960) HD YouTube The Apartment (1960) - Office Party Scene - YouTube Lionel Richie - Lady - YouTube t,,, Title Penitenciar I We ate Ravens 2021+ F,.docx | DocDroid Fyn1, Dj Project - Ploua incet HQ YouTube Dj Project - Esti tot ce am (Official Video) - YouTube Prezentare carte scotiana si maghiara + MMM - YouTube Irene Cara - What A Feeling (Flashdance 1983) - SAPO Vídeos Don't u want some pitza? Lionel Richie - Hello (Official Music Video) – YouTube ++= +Te iubesc cu toate cele 21 de secole ale mele,,, 2 Figuranții (1987) YouTube Versuri 2 doctor jivago teatru radiofonic,,, Iubire si revolver & texte synth-actice ferian 2021++.docx | DocDroid Coolest Mann Around/ / +Fratilor mei, Flavius, Ramona, Rafael,,, Cred ca fratii ti-i cunosti din fapte, Stiind daca cei mai mari ca tine te iubesc ori nu – de zeci de ani si veacuri Si poate sunt unele lucruri ce batranii nu pot gestiona, Sau nu vor, Ceea ce nu inseamna nimic. Cred ca un Strain – Ce sufera cu tine – Inseamna familie – Poate mult mai mult, In vietile lor theoice, Lasandu-te singur in frontul ce-l iubesti &&& – Ceea ce Hateganul nu poate sa-Inteleaga –, De aceasta nu ma indoiesc, ca astrii noatri Vad in Soare si Luna, Perpetua. 2021 +++ ***Sunt oameni, copii, batrani, tineri cu ferestre negre spre anotimpurile tutunului si gresia de brazda inghetului inspre inauntru, crescuti ca padurea de cer, aici intre valuri de munti. +Ad Licurici Scaparici Youtuber Oameii fara preoti merg in iad mai repede si mai snegur. Ce vad e Preoti si Tigani. +Move. M --- Europe a two way droad. Europa civilizata te lasa sa fi fraier, ba chiar te Ajuta. +Mis parientes Amalia Rodrigues y Soledad Bravo... +Iconography... +Storms times of a Prayer. +Postinnercomentarii ptsd Europe a two way droad. Europa civilizata te lasa sa fi fraier, ba chiar te Ajuta. * FELIX, Retiarul cu furculita si navod... *) $ • Răspunde • 1mHAHa +Ad Rux, Kom si Mcart Din pacate ce vad de cand ma stiu e un fascism ciolo inceput cel putin din anii 80 de nu 1971 ori 196 cu Dinescu, Ceasca si Jean Constantin & alti Mondiali de Case Mari cu Creste si Fete Tari... Se pune problema daca auu si tancuri si baionete, in loc doar de cutite si florete. Doamne ajuta-ne!!... Din pacate oamenii de care va vb fumeaza ciocolata si sampon. Victimele de Holocaust se comporta ca Victimele Veacurilor, dar Victima Smechera nu exista si nici dracu' nu te poate ajuta, sarace - ca-l iubesti... Inca un talmud ratat de vreme. in Ciarecu, Romania.

202

+Postinnercomentarii ptsd Europe a two way droad. Europa civilizata te lasa sa fi fraier, ba chiar te Ajuta. * FELIX, Retiarul cu furculita si navod... *) $ • Răspunde • 1mHAHa Am dat niste bomboane la doi tigani langa un cimitir si omul o crezut ca vrea sa facem schimb. Asta spune ceva despre Romania, 2016? AD? +++Popu-i popa si in duba/ / Tristete: +Ad Rces!! Verdict dramatic. Romania eterna Tara de preoti militari & gunoieri, altceva n-avem. Pentru garnizoana. F, Cortina, Exeunt. $ PAY DAY $ VITO ANDOLINI IN NEW YORK + FELIXASAGA SINPOSIS + Pe Isus l-or omorat ca Homosexual, pe Felix l-or schingiuti ca Pedofil. 19821' AdLibertyIsland + Autobiografie, Da, sunt de la Dumnezeu, tu dela cine esti? Monolog FELIX Felix Constatinescu Sunt mai femina... • Răspunde • 2m Felix Constatinescu Pe oamenii astia ii preocupa vietile intime ale bisericilor, ca pe femeia aia de teatru cu Apostolii ei, in anii 00. • Răspunde • 1m Felix Constatinescu Monolog FELIX+87 2021+ + +++Parinte Flavius care este consemnata in Biblie ca binecuvantarea data de Noe fiului sau Iapet? ++ + 2021 +La inceput a facut Dumnezeu cerurile si pamantul. 5 Au 2021+ M ***Dadaismul e o metoda de scriere ca materialismul dialectic si omiliile. +Dastih Creierul meu e o plosnita uriasa Creierul meu e o varza uriasa. +Scrie un comentariu... 1: 51: 16 Caut un om Stefan HRUSCA - Ruga pentru parinti ] dacu d-acia duce, scitul scie, getul el e, rusul rosu, slavul sfant ie Un avangardism ortodox Berdiaev, Nicolae++ +M C-escu Ateu/ / Amin +Ad+Trinitastv.ro+Ortodoxia e mama spirituala a artei europene, v. El Greco si Petrini. +Am scris primul meu romanel suprematist, Cazimir cel Mare Malevici. +Andrei Tarkovski was t Christian Cineast of 20th century. +Frumoasa ca un Concept. -Casatorie? 2021+ +++Doamne, ajuta-ma si pe Mine -, Doamne, ajuta-ne si pe Noi... 6 Au 2021 + +Ma vei vedea in chipul Lunii.) +Rautatea este neascultare. +Psalmi scrisi pe Dollari... +Csine vria sa skrie binie sa se roage cat mai geniu.

Voicu Puscasu 149, 00 RON 134, 10 RON NOU Codul penal adnotat. Volumul I. Partea generala_Voicu Puscasu, Cristinel Ghigheci Codul penal adnotat. Volumul I. Partea generala Voicu Puscasu 139, 00 RON 125, 10 RON Drept penal. Partea generala I - Voicu Puscasu Drept penal. Partea generala I Voicu Puscasu 70, 00 RON 63, 00 RON Codul de procedura penala adnotat. Vol I Partea generala - Puscasu, Ghigheci Codul de procedura penala adnotat. Vol I Partea generala Voicu Puscasu 140, 00 RON 126, 00 RON Codul de procedura penala adnotat. Vol II Partea speciala - Puscasu, Ghigheci Codul de procedura penala adnotat. Vol II Partea speciala Voicu Puscasu 140, 00 RON 126, 00 RON Proceduri penale. Volumul I - Puscasu, Ghigheci Proceduri penale. Volumul I Voicu Puscasu 119, 00 RON 107, 10 RON Imagine Dreptul la tacere si la neautoincriminare Dreptul la tacere si la neautoincriminare Voicu Puscasu 52, 00 RON 46, 80 RON Imagine Noile proceduri penale Noile proceduri penale Voicu Puscasu 80, 00 RON 72, 00 RON Indisponibila Imagine Noul Cod penal adnotat Noul Cod penal adnotat Voicu Puscasu 91, 52 RON 85, 50 RON Indisponibila Imagine Proceduri penale. Sinteze. Practica judiciara. Modele de minute Proceduri penale. Sinteze. Practica judiciara. Modele de minute Voicu Puscasu 50, 00 RON 45, 00 RON Indisponibila Imagine Prezumtia de nevinovatie Prezumtia de nevinovatie Voicu Puscasu 59, 00 RON 53, 10 RON Informatii Politică privind utilizarea modulelor cookie Despre noi Modalitati de Plata Livrarea Produselor Termeni si Conditii Politica de confidentialitate Contactati-ne Harta site Serviciu clienti Cauta Evenimente Blog Produse recent vazute Cariere Comunitatea Hamangiu Cum comand online Contul meu Contul meu Comenzi Date facturare/livrare Cos cumparaturi Lista dorinte Oferta Generala Urmariti-ne Facebook Twitter RSS YouTube Newsletter Introduceti adresa dumneavoastra de e-mail aici Copyright © 2021 Editura Hamangiu.Toate drepturile rezervate. Elementele cookie ne ajuta sa livram serviciile noastre. Utilizand siteul hamangiu.ro, sunteti de acord cu

+Talmud Kusturica Orice dregator e bun daca mancarea e buna. True, raufacatorii sunt destroyed in constiinta, neputand face nimic bien, neputand fii dregatori ci doar niste tirani.

PS: Utu nu e chiar un Plagiator, ci un Entuziast, cu idei oarecum proprii luate din Filozofia dreptului.

+O felie de paine de forma groenlandei.

Fyn, b -

+Legandandu-ma la masa, in pat, pe podele – aud Noierul.

c, Libertatea de dupa 25 Decembrie 1989

+Neamul Soimarestilor ramane la jumate!!

Din Romania - veacului 21 - lui NIcolas Guillen, Jose Marti,,, y, I F, M,,, +++

+LCS12003 Time relative means alternative thus continuous.2021+7Au Up too a destination. +Mancarea o da Dumnezeu daca il apreciez, . Posibila interpretare filosofism sceptic leat XIX “Lumea ca vointa si reprezentare” in trei volume de A Schopenhauer poate semnifica uneori Cosmosul face ce vreau eu – un eu ideal – si il reprezint, iconific, cum imi place, cu libera samavolnicitate, de parca domnul Arthur Schpenhauer ar predica: Sunt singurul Dumnezeu care exista!! 8 Au 2021 +M Detest A S., +++UTUDADADA21+ Voicu Puscasu In prezent este judecator la Judecatoria Deva, Sectia penala. Este lector universitar doctor la Facultatea de Drept a "Universitatii de Vest" din Timisoara. Dintre titlurile publicate, amintim: Noul Cod penal adnotat, 2014; Proceduri penale. Sinteze. Practica judiciara. Modele de minute, 2012. Actualizat - Septembrie 2014 Grila ListaOrdoneaza dupa data aparitiei Afiseaza 16 pe pagina NOU Codul penal adnotat. Volumul II. Partea speciala_Voicu Puscasu, Cristinel Ghigheci Codul penal adnotat. Volumul II. Partea speciala

+1413 I,

Libertatea de dupa 25 decembrie 1989 ne-a adus Lambada Brasileira, Porno si Horror, Alcool si Droguri in loc de Comentarii si Matematica, Desfrau in loc de Casatorii, Avorturi in loc de Camine cu program prelungit si Gradinite, Playboye in loc de Carti, Pariuri in locde Fotbalul din Scolile de Cartier din Sambata Seara, Muschi Dopati distrugand Creiere Jertfite lui Dumnezeu dinainte de Nastere pentru Popoare, Bare cu Chimicale vanduta la Soferii de Tiruri Nationale sau Multinationale, Sex & Smecherii in loc de Biblii sau Sfinte Scripturi, Predici Pacatoa$e in loc de Dumnezeiesti Leturghii, Arta mortii, artele mortii, Gonirea elevilor nationali din scolo, gimnazii, licee si universitati si apoi - de nu simultan - executarea celor10 000 cu bullying scolar, hazing militar, persecutie sociala, pedofilie servicii si ucidere a batranilor in indiferenta si lipsuri pentru tacere apartamente si case, neinteleasa a parintilor nostri si a noastra cu boxul in spate, bata securista intre ochi in miez de noapte in spitale noastre, ofiteri de securitate si tortionari psihedelici fara creier in Spitale si posibil Sistemul Penitenciar, ingroparea Copiilor si Batranilor nedoriti in Asylumuri intr-o Romania de Drumuri & Jeepuri, neoobsedantul dna pentru crime financiare si de coruptie a noilor condamnati domni pamanteni iubiti in beciul domnesc de sub Palatul Victoriei -, triumful interlopilor si gainarilor hoti din case de tara, indiferenta Politiei Romane pentru protejarea propriilor Copii si o sobolonie nationala in toate privintele netemperata decat de Dzeu si de Washington, D C sau Seattle - iar, Covid19-ul Global International - prezentandu-se ca o $olutie-macar temporara Pacatului & Impietririi noastre Nationale - Inainte de Potopul cu Foc... - si Fiara Cibernetica impotriva oricare Inimi Oneste din Acest Popor Damnat, Noi, Copiii Frati Ignoranta si Nevoie adapostindu-ne sub pulpana de bronz si fier a Simbolului Natiunii Noastre Romane si Latinesti - Domnul Presedinte Klaus Iohannis - aflat acum in al doilea mandat si dincolo de care nu reusim sa vedem decat Intuneric si Spaima Nationala80, 70, 50, 40, 30,,, - tot mai Infricosati de Monstrii Politici si Zmeii Spaimelor Noastre!!!!!!! - Si crucea inca ramane in inima vulturului acvile romane - pe care vom fi rastigniti cu totii in curand: Deie Domnul sa nePocaim, Amin. 2 August 2021 + M, FELIX+82+87M • Răspunde • 25m •

PS: LIBERTATEA E O INCHISOARE _ PE VIATA?? =+Artistul roman, anacronic sau anacreontic? 4 oct 2019 Țuică, Troica picturii romanesti Pretenull ăsta pe care îl știu din internatul de tristă amintire de la Decebal, Deva m-a scos pe mine din școala de teatru de la Cluj pentru cum s-a purtat în Music Pub cu colegii de la actorie care trebuiau să joace în examenul meu de dramatizare Ceaiul nebunilor după Lewis Caroll. Eu anul acesta după 18 ani l-am numit Mâzgălici dacă eu sunt Colorici, da' vezi că eu sunt Chiciurescu. Acum creează ca un alcoolic. L-am așteptat toată dimineața lângă XVI, Hașdeu și el era deja pe tren spre București... Sănătate!! + 13 aug 2021 dur, ba, dur... eu, totusi, cred ca a avut motivele lui, ca toata lumia... mare talent, liric eminescian, austrian chiar, - nevoie de o usa de biserica trantita in chept/ + un ultim mare pictor roman cu capul in diorama nationala si universala?! TRUIKA? Eu propun un Barbizon roumain... Ce se petrece, Moartea modernismului, a neomodernismului, a cerchismului, a lucianblagianismului, remoartea lui Eminescu inviat in templul Marcutei? Moartea Kitschului National Roumain? A lui Pallady Insusi, Dumnezeu? Dadaism orb?! ?! O usa de biserica trantita in chept? / /+ Haai sa vedem ce mai Faace domnu' Truica... Ca vazator stiu ca e om, Artist, de, cum se numeste, Sala de expozitii plastice... galeria de arta, pictor profesionist in B centrul romanimii si daca va fi ajutat sa supravuietuiasca viitorului va ajunge posibil Presedinte de Onoare UAP. Beti Tuica aceasta toti, Ea este Apa mea - Shapecolour vision spirituals. Morala, Naivul e Copil, Artistul e Batran. Morala 2, Artele s-au singularizat, casa intr-un fel de manie, poetii nu mai vad... m Word to Sverige, Nobelle Un poet national Suedez,,, To K S? Stanislavsky &7 t Stanilsavska, +++ Ow can U watch Jivago - and keep it 2? ba, jivago ,,, link pa betiv nu poti sa-l faci om, ma// / Books, books - ii need my Books!! - Seinfeld to George, SEINFELD, USA, 1989-1999 I need My toxins, cinnamon-vanilla paper books. F, ERIAN... 38 minute, 2 Au 2021 M+ ThankYou + PS: Solohov, - Anyone?... My Mam was only – sadder... Minimum possibilities, maximum effort. Prayer I want Her to kiss me... Eu ma culc aici - stingeti Lumina. D, Bisericile Clujului, cladiri poate, Pelerinajuri – 1996, 1998, 20002003... M+ i, Sinteze si amintiri d, , Bisericile Clujului, cladiri poate, Pelerinajuri – 1996, 1998, 20002003... M+ i, Sinteze si amintiri cu declaratii cookie 1, Biserica Sfântul Mihail din Cluj-Napoca De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la navigareSari la căutare Biserica „Sfântul Mihail” din Cluj Kolozsvar Fo ter5.jpg Poziționare Biserica „Sfântul Mihail” din Cluj se află în Județul ClujBiserica „Sfântul Mihail” din ClujBiserica „Sfântul Mihail” din Cluj Coordonate 46.77°N 23.58°E Localitate Cluj-Napoca Județ Cluj Țara România Adresa Piața Unirii Edificare Stil artistic gotic Data începerii construcției 1316 Data finalizării 1390 Înălțime 80 m Materiale piatră Modifică date / text Consultați documentația formatului Altarul cu cei trei crai de la Răsărit, sculptat de Johannes Nachtigall (1717–1761) și pictat de Franz Anton Maulbertsch (1724–1796) Biserica Romano-Catolică Sfântul Mihail (în maghiară Kolozsvári Szent Mihály-templom, în germană Klausenburger Michaelskirche) este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii gotice din Transilvania. Edificiul a fost ridicat în Piața Centrală din Cluj-Napoca și se numără printre monumentele emblematice ale orașului. Este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii si Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod LMI CJ-II-m-A-07469[1][2]). Biserica Sf. Mihail din este unul dintre cele mai impozante edificii de cult din România, cu 70 de metri lungime și cu o înălțime maximă a turlei de 80 de metri. Cuprins 1 Istorie 2 Descriere 3 Galerie de imagini 4 Referințe 5 Note 6 Vezi și 7 Legături externe Istorie Regele Carol Robert de Anjou a acordat printr-un act eliberat la 19 august 1316 o serie de privilegii și libertăți Clujului, printre care era și dreptul orașului de a-și alege liber preotul și parohul. Această libertate s-a materializat inclusiv prin ridicarea unei biserici parohiale. Biserica a fost înălțată pe un teren care servise drept cimitir și unde existase o capelă dedicată Sf. Iacob.[3] Au rămas foarte puține date referitoare la ridicarea edificiului. Principalul document păstrat este unul eliberat de curtea papală de la Avignon, din ianuarie 1349, prin care li se iertau păcatele celor care ar ajuta financiar construcția lăcașului. Construcția s-a desfășurat în două faze: prima a început în anul 1316 și a fost finalizată în 1390, urmată de o a doua fază între 1410-1487. În anul 1390 a fost finalizat și altarul. Au fost proiectate două turnuri pentru fațada principală, dar nu a fost ridicat decât cel de nord-vest între 1511-1543. În 1697 turnul a fost distrus ca urmare a unui incendiu și reconstruit în stil baroc în 1744. Acesta a trebuit demolat însă în 1763, după ce un cutremur îl deteriorase foarte mult, aflându-se în pericol de prăbușire. În 1837 sa început ridicarea actualului turn cu ceas, în stilul neogotic, de pe

203 fațada de nord, fiind terminat în 1860. Turnul este al doilea cel mai înalt turn de biserică din România.[4] În perioada reformei protestante edificiul a deservit pe rând diverse comunități religioase: astfel, în perioada 1545-1558, a fost biserică luterană, între 1558 și 1566 a devenit calvinistă, iar din 1566 a devenit biserică unitariană, ramânând astfel pentru o perioadă de 150 de ani, până când a fost atribuită cu forță comunității romano-catolice, ca urmare a Contrareformei. După revenirea la catolici, biserica a fost restaurată sub influența barocului de către artiștii Johannes Nachtigall și Anton Schuchbauer, sub îndrumarea parohului János Biro. Tot atunci cei doi artiști au realizat amvonul. De-a lungul vremii, edificiul a fost martor la diverse momente importante: aici a fost botezat Matia Corvin, regina Izabella a predat în lăcaș însemnele regale trimișilor împăratului Ferdinand I. Aici au fost investiți principi ai Transilvaniei Gabriel Bethlen, Sigismund Rákoczi, Sigismund Báthory și Gabriel Báthory. Începând cu secolul al XVIII-lea în jurul bisericii au fost construite mai multe clădiri, prăvălii pe care parohia le închiria asigurându-și în acest fel un venit suplimentar. Odată cu sistematizarea Pieței Centrale, în 1890, aceste clădiri au fost demolate, sub presiunea opiniei publice, pentru a nu mai ascunde biserica între ele. Tot atunci portalul baroc din fața bisericii a fost mutat în fața Bisericii Sf. Petru din Cluj[5]. În schimb, parohia a fost despăgubită cu unele terenuri din zona centrală a orașului, terenuri pe care biserica a ridicat cele 2 clădiri „în oglindă” de pe actuala stradă Iuliu Maniu. Descriere Edificiul este o biserică gotică de tip hală, cu un cor boltit în cruce pe ogive și flancat de altare laterale. Bolta, vitraliile și sculpturile se remarcă prin măreția specifică a catedralelor gotice. Deasupra porții de intrare se află un blazon reprezentând pe Sfântul Mihail, sub el aflându-se stema Sfântului Imperiu Roman, cea a Regatului Ungar și a Regatului Boemiei. Existența lor se explică prin faptul că împăratul Sigismund de Luxemburg (1387-1437), sub domnia căruia se pare că s-a finalizat edificiul, era împărat roman și, în același timp, rege al Ungariei și al Boemiei. De importanță artistică deosebită este capela Schleunig, aflată în colțul sudvestic al edificiului (în dreapta intrării principale), dedicată Arhanghelului Mihail. Tavanul pe ogive al acestei capele a fost terminat în preajma anului 1481. În interiorul capelei se păstrează cele mai însemnate fresce ale bisericii. Capela poartă numele lui Gregorius Schleunig, care a fost pleban al orașului între 1450-1481.[6] Tocul ușii sacristiei, sculptură renascentistă în piatră, datează din 1528, fiind comandat la acea vreme de parohul bisericii, Johannes Klein, și realizat de către un meșter german. Altarul neogotic, operă a meșterului tâmplar Lajos Back, a fost premiat la Expoziția Mondială din 1873, care a avut loc la Viena. În centrul altarului este sculptată Fecioara Maria, alături de Sf. Ștefan și Sf. Ladislau. Majoritatea frescelor din secolele XIV-XV nu au mai rezistat trecerii timpului și intervenției oamenilor. O mare parte dintre ele au fost deteriorate pe parcursul diverselor reforme religioase, pentru a corespunde noilor idei. Biserica a fost decorată cu numeroase statuete și reliefuri, din care au mai rămas însă extrem de puține, marea lor majoritate fiind distruse. Diferitele restaurări ale bisericii au arătat mai multe picturi murale executate în prima parte a secolului al XV-lea. O ultimă restaurare a bisericii a avut loc între anii 1957-1960, moment la care au fost readuse la viață o parte din picturile secolelor XIV-XV. Galerie de imagini Piața bisericii Biserica cu turnul baroc, demolat, gravură din secolul al XVIII-lea Interiorul Bisericii, în stil gotic Intrarea Turnul neogotic, cu ceas Biserica cu clădirile care o înconjurau şi turnul neogotic în lucru (1850) Portalul baroc în faţa bisericii Sistemul de boltire Altarul bisericii CatedralaSfMihail (123).JPG CatedralaSfMihail (27).JPG Commons Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica Sfântul Mihail din Cluj Referințe Lukács József (2005). Povestea orașului-comoară. Scurtă istorie a Clujului și monumentelor sale. Cluj-Napoca: Apostrof. ISBN 973-9279-74-0. Dorin Alicu, Ion Ciupea, Mihai Cojocneanu, Eugenia Glodariu, Ioana Hica, Petre Iambor, Gheorghe Lazarov (1995). Cluj-Napoca, de la începuturi până azi. Cluj-Napoca: Clusium. ISBN 973-7924-05-3. Ștefan Pascu (1974). Istoria Clujului. București. Note ^ Art. 8, alin. 1, lit a al legii 422 / 2001: „monumentele istorice de valoare națională și universală”. ^ Lista monumentelor istorice din județul Cluj (2010) ^ Dorin Alicu et all, p. 13. ^ recuperare, Matricea RomâneascăProiectul cultural naţional al "Bulboacă şi Asociaţii SCA" Un demers onest de; Suntem, De Redescoperire Şi De Reafirmare a Românităţii Noastre În Cadrul Marii Familii Europene a Cărei Parte Indisolubilă (4 iulie 2019). „Cele mai înalte turle de biserică din România. Unde se găsește biserica de lemn cu două streșini și care este locul în care s-a botezat Matia Corvin”. Matricea Românească. Accesat în 21 februarie 2021. ^ Impozanta poartă barocă a zidului împrejmuitor a Bisericii Sf.Mihai a fost mutată în anul 1899 în fața Bisericii Sf.Petru din cartierul Mărăști (str. 21 decembrie 1989 nr.85). Ea fusese înălțată în anul 1747 din inițiativa prelatului Biro Janos în amintirea sfârșitului epidemiei de ciumă din anii 1738-1744. Se crede că e opera sculptorului bavarez Johannes König. Compoziția statuară este formată din 7 statui, având statuia arhanghelului Mihai la mijloc. ^ Heinz Heltmann, Gustav Servatius, Reiseführer Siebenbürgen, Thaur bei Innsbruck, 1993, pag. 77. Vezi și Lista monumentelor istorice din județul Cluj - C Lista locurilor în Cluj-Napoca Legături externe Commons Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica Sfântul Mihail din Cluj Biserica parohială Sfântul Mihail, Cluj-Napoca „Secretul Bisericii Sf. Mihail”. Ziua de Cluj. 7 aprilie 2008. Accesat în 7 aprilie 2008. MICI ISTORII CLUJENE (I) - Sfantul Mihail, protectorul clujenilor, 8 august 2011, Camelia Pop, Foaia Transilvană Mici istorii clujene (II): Biserica, inima orașului, 12 august 2011, Camelia Pop, Foaia Transilvană Amprente ale spiritualității noastre - Biserica Sfântul Mihail – ClujNapoca, 2 martie 2005, Revista Magazin Amprente ale spiritualității noastre - Catedrala Sfântul Mihail, 22 iunie 1999, Revista Magazin Secretele parohiei Sfântul Mihail, 7 martie 2012, Leonard Horvath, Ioan Ciorca, România liberă [ascunde] v•d•m Obiective turistice din Cluj-Napoca Edificii religioase Ortodoxe Biserica Ortodoxă din Deal • Catedrala Mitropolitană Romano-Catolice Biserica Calvaria • Biserica Franciscană • Biserica Piariștilor • Biserica Sf. Petru • Biserica Sf. Mihail Greco-catolice Biserica Bob • Catedrala Schimbarea la Față Protestante Biserica cu Cocoș • Biserica Evanghelică • Biserica reformată de pe Ulița Lupilor • Biserica Reformată din Orașul de Jos • Biserica Unitariană Altele Sinagoga Neologă Stema veche a Clujului Clădiri

Bastionul Croitorilor • Biblioteca Universitară • Casa Matia • Casa Mikes • Hotelul Biasini • Opera Maghiară • Opera Română • Palatul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Clujului • Palatul Babos • Palatul Bánffy • Palatul Berde • Palatul de Finanțe • Palatul de Justiție • Palatul Elian • Palatul Jósika • Palatul Poștei • Palatul Prefecturii • Palatul Primăriei • Palatul Reduta • Palatul Regionalei Căilor Ferate • Palatul Rhédey • Palatul Széki • Palatul Telefoanelor • Palatul Teleki • Palatul Toldalagi-Korda • Palatul Urania • Palatul Wass • Primăria Veche • Teatrul Maghiar de Stat • Teatrul Național • Turnul Pompierilor Statui și monumente Ansamblul Matia Corvin • Monumentul Memorandiștilor • Obeliscul Carolina • Statuia Fecioarei Maria • Statuia lui Avram Iancu • Statuia Lupa Capitolina • Statuia lui Mihai Viteazul • Statuia Sf. Gheorghe Muzee Muzeul de Artă din Cluj-Napoca • Muzeul Etnografic al Transilvaniei • Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei • Muzeul Farmaciei Altele Cetățuia • Cimitirul Hajongard • Grădina Botanică • Parcul Central • Pădurea Hoia Categorii: Clădiri și structuri din Cluj-NapocaEdificii religioase din Cluj-NapocaBiserici romano-catolice din RomâniaArhidieceza de Alba IuliaArhitectură goticăBiserici cu hramul Sfântul Mihail Meniu de navigare Nu sunteți autentificat Discuții # În alte limbi Deutsch English Español Français Magyar Italiano Polski Português 中文 Încă 6 Modifică legăturile Ultima editare a paginii a fost efectuată la 21 februarie 2021, ora 14: 17. 2, Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la navigareSari la căutare Catedrala Mitropolitan-Ortodoxa din Cluj-Napoca Catedrala Arhiepiscopiei ortodoxe din Cluj-Napoca.jpg Informații generale Confesiune Ortodox Țara Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata Localitate Cluj-Napoca județ Cluj Coordonate 46°46′19″N 23°35′46″E Date despre construcție Stil arhitectonic Bizantin Arhitect George Cristinel și Constantin Pomponiu Turle 8 Materiale Piatră de Baciu și Bompotoc Istoric Data începerii 1920 Modificați la Wikidata Data finalizării 1930 Localizare Modifică date / text Consultați documentația formatului Catedrala Ortodoxă din Cluj-Napoca, situată în Piața Avram Iancu, a fost ridicată în perioada anilor 1920-1930, imediat după unirea Transilvaniei cu România. Este unul din principalele edificii religioase din municipiul Cluj-Napoca. Poartă hramul "Adormirea Maicii Domnului". În anul 1973, odată cu ridicarea scaunului eparhial al Clujului la rangul de arhiepiscopie, lăcașul de cult a devenit catedrală arhiepiscopală. Din anul 2006 edificiul servește drept catedrală a arhiepiscopului Vadului, Feleacului și Clujului, care este totodată și mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului.[1] Este în prezent a treia catedrală din România ca înălțime, după cea ortodoxă din Timișoara și cea evanghelică din Sibiu. De asemenea, este clasată ca monument istoric, cu codul CJ-II-m-B-07354, „monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local”.[2] Cuprins 1 Ridicarea Catedralei 2 Descriere 3 Galerie de imagini 4 Vezi și 5 Referințe 6 Bibliografie Ridicarea Catedralei Inițiativa ridicării acesteia a aparținut episcopului Nicolae Ivan. Acesta s-a adresat încă din 1919 Consiliului Dirigent al Transilvaniei, pentru a solicita un ajutor financiar necesar ridicării unei catedrale ortodoxe la Cluj. Consiliul a aprobat cererea episcopului, oferind pentru început suma de 2 milioane de coroane austro-ungare. În 1920 episcopul Nicolae Ivan a solicitat Primăriei clujene ca parcul din fața Teatrului Național să fie cedat pentru zidirea catedralei, cerere care a fost și ea acceptată. A fost organizat un concurs de proiecte, câștigat de către arhitecții George Cristinel și Constantin Pomponiu, aceiași care au definit și planurile mausoleului de la Mărășești. Planurile au înglobat o serie de modele din arhitectura brâncovenească, specifică Țării Românești, fiind foarte evidentă influența bizantină. Sfințirea catedralei s-a făcut într–un cadru festiv la 5 noiembrie 1933, fiind oficiată de Patriarhul României, Miron Cristea, împreună cu Mitropolitul Transilvaniei, Nicolae Bălan și episcopul de Cluj, Nicolae Ivan. La festivitate a fost prezent și regele Carol al II-lea, prințul moștenitor Mihai, membri ai guvernului României și numeroase personalități. Descriere Lucrările de construcție au fost inițiate la 10 septembrie 1923, iar pe 7 octombrie 1923, a fost pusă piatra de temelie a catedralei, festivitate la care au participat prințul moștenitor Carol al României și primul ministru Ion I. C. Brătianu. Construcția a durat zece ani, în prima fază, între 1923-1926 folosindu-se un schelet de beton armat în care s-a zidit cărămidă, în exterior montându-se piatră de Baciu și Bompotoc. La subsol a fost construită la final o criptă, în care au fost înmormântați ulterior episcopul Nicolae Ivan, arhiepiscopul Teofil Herineanu si mitropolitul Bartolomeu Anania. Au fost efectuate lucrări de o specialitate ridicată pentru acele vremuri, cum ar fi construirea celor 4 turle care înconjoară turla centrală, sculptarea celor 18 coloane imense din rotonda turlei mari, medalioane sculptate în piatră, arce de piatră pe fațadele laterale. Catedrala a fost înzestrată cu 4 clopote, aduse din Ungaria, cel mai mare dintre ele cântărind aproape 2 tone. Pictarea edificiului a fost realizată de profesorii Anastasie Demian și Catul Bogdan, de la Academia de Artă, în perioada 1928-1933. Galerie de imagini Vedere din față. Vedere din spate. Vedere din lateral. Construcția catedralei. Catedrala în anul 1940.

Vezi și Lista locurilor în Cluj-Napoca Lista catedralelor din România Referințe „Catedrala Arhiepiscopala din Cluj”. ww w.crestinortodox.ro. Accesat în 15 februarie 2021. Art. 8, alin. 1, lit b al legii 422 / 2001. Bibliografie Lukacs Jozsef, Povestea „orașului-comoară”, Editura Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2005 Bodea Gheorghe, Clujul vechi și nou, Cluj-Napoca, 2002 Cluj-Napoca - Claudiopolis, Noi Media Print, bucurești, 2004 Cluj-Napoca - Ghid, Editura Sedona, 2002 Commons Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Catedrala Ortodoxă a Vadului, Feleacului și Clujului ... vdm Obiective turistice din Cluj-Napoca Edificii religioase Ortodoxe Biserica Ortodoxă din Deal • Catedrala Mitropolitană Romano-Catolice Biserica Calvaria • Biserica Franciscană • Biserica Piariștilor • Biserica Sf. Petru • Biserica Sf. Mihail Greco-catolice Biserica Bob • Catedrala Schimbarea la Față Protestante Biserica cu Cocoș • Biserica Evanghelică • Biserica reformată de pe Ulița Lupilor • Biserica Reformată din Orașul de Jos • Biserica Unitariană Altele Sinagoga Neologă Stema veche a Clujului Clădiri Bastionul Croitorilor • Biblioteca Universitară • Casa Matia • Casa Mikes • Hotelul Biasini • Opera Maghiară • Opera Română • Palatul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Clujului • Palatul Babos • Palatul Bánffy • Palatul Berde • Palatul de Finanțe • Palatul de Justiție • Palatul Elian • Palatul Jósika • Palatul Poștei • Palatul Prefecturii • Palatul Primăriei • Palatul Reduta • Palatul Regionalei Căilor Ferate • Palatul Rhédey • Palatul Széki • Palatul Telefoanelor • Palatul Teleki • Palatul Toldalagi-Korda • Palatul Urania • Palatul Wass • Primăria Veche • Teatrul Maghiar de Stat • Teatrul Național • Turnul Pompierilor Statui și monumente Ansamblul Matia Corvin • Monumentul Memorandiștilor • Obeliscul Carolina • Statuia Fecioarei Maria • Statuia lui Avram Iancu • Statuia Lupa Capitolina • Statuia lui Mihai Viteazul • Statuia Sf. Gheorghe Muzee Muzeul de Artă din Cluj-Napoca • Muzeul Etnografic al Transilvaniei • Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei • Muzeul Farmaciei Altele Cetățuia • Cimitirul Hajongard • Grădina Botanică • Parcul Central • Pădurea Hoia Categorii: Catedrale din RomâniaEdificii religioase din ClujNapocaBiserici ortodoxe din județul ClujMonumente din RomâniaFondări în 1920 Meniu de navigare Nu sunteți autentificat În alte limbi English Esperanto Español Français Magyar 日本語 Polski Slovenčina 中文 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 15 februarie 2021, ora 17: 17. 3, Eparhia de Cluj-Gherla De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la navigareSari la căutare Eparhia de Cluj-Gherla Schimbarea la Fata (Transfiguration) Cathedral, Cluj-Napoca.jpg Poziție geografică Țară România Modificați la Wikidata Statistici Populație totală 600.000 Modificați la Wikidata Viața bisericească Cult catolicism Modificați la Wikidata Catedrală Catedrala Greco-Catolică Schimbarea la Față din Cluj Modificați la Wikidata Conducere Prezență online site web oficial Modifică date / text Consultați documentația formatului Catedrala "Schimbarea la Față" din Cluj Episcopia de Cluj-Gherla (în latină Dioecesis ClaudiopolitanaSamusuivariensis Romenorum) este o eparhie greco-catolică sufragană, subordonată Arhiepiscopiei Majore de Făgăraș și Alba Iulia. Biserica episcopală este Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj. Vechea biserică episcopală, Catedrala greco-catolică din Gherla (neretrocedată), are din perioada interbelică statutul de con-catedrală. Pe 2 iunie 2005 patriarhul Teoctist a anunțat restituirea catedralei greco-catolice din Gherla Episcop al Episcopiei de Cluj-Gherla este Claudiu-Lucian Pop. Cuprins 1

Istorie 2 Note5

Monumente 3 Vezi și 4 Lectură suplimentară 6 Legături externe

Istorie Actualul sediu al Eparhiei de Cluj-Gherla Clădirea Seminarului Diecezan din Gherla (în prezent, muzeu orășenesc) Împărțirea administrativă a Bisericii Greco-Catolice Române Episcopia greco-catolică de Gherla a fost înființată de Papa Pius al IX-lea la 26 noiembrie 1853 prin bula "Ad Apostolicam Sedem" ca episcopie sufragană (subordonată) Mitropoliei de Blaj. Această dieceză nou înființată cuprindea 540 de parohii în nord-vestul Transilvaniei, împreună cu alte 94 de parohii dezmembrate din Eparhia Greco-Catolică de Muncaci (azi, în Ucraina Transcarpatică), împreună 634 parohii cu 410.000 suflete. Episcopul Iuliu Hossu (1917-1970) În primul șematism diecezan publicat la Gherla în 1867, se arată la sfârșit că se află 525 parohii și 272 filii, împreună 797 comunități bisericești. Șematismul diecezei arată pe anul 1906 un număr de 491 parohii și 365 filii, împreună 856 comunități bisericești, cu 514.148 de credincioși. Șematismul de pe anul 1930, publicat înainte de noua arondare a provinciei mitropolitane arată că dieceza Gherlei avea 46 districte protopopești cu 512 parohii și 256 filii, împreună 768 comunități cu 572.238 de credincioși. În anul 1930, sub păstorirea episcopului Iuliu Hossu, sediul Episcopiei de Gherla a fost mutat la Cluj, ocazie cu care denumirea episcopiei a fost schimbată în „Episcopia de Cluj-Gherla”. Biserică episcopală a devenit Catedrala "Schimbarea la Față" din Cluj, catedrala din Gherla primind statutul de con-catedrală.

204

Monumente În cuprinsul acestei episcopii se găsește Mănăstirea Nicula, cel mai însemnat loc de pelerinaj din nordul Ardealului. Episcopia de ClujGherla a deschis un proces în instanțele de judecată împotriva Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului, a Mănăstirii ortodoxe Nicula și a Statului Român, proces pe care îl poartă în vederea restituirii așezământului monahal care i-a aparținut până în 1948, când autoritățile comuniste au interzis Biserica GrecoCatolică Română, confiscându-i întreg patrimoniu, dat ulterior în folosință Bisericii Ortodoxe Române, respectiv Statului Român însuși.

astfel peretele exterior sudic, iar în interior, prin transformarea structurii zidului, s-a format o tribună laterală prevăzută cu boltă stelată. Tribuna a fost prelungită și deasupra navei sudice a ferulei, precum și deasupra transeptului, dar aici a fost apoi înlăturată. În 1494 a fost terminat turnul bisericii, supraînălțat cu încă două etaje. Alte lucrări mai puțin ample au constat din construirea celor două pridvoare situate pe laturile de sud și nord, ambele adăpostind câte un portal cu ancadramente gotice bogat profilate. Deasupra portalului sudic a fost construită o capelă, iar în 1520 a fost ridicat turnulețul cu scara spiralată de pe aceeași fațadă, încheindu-se definitiv lucrările. În anul 1867 biserica a devenit catedrală, după transferarea scaunului episcopatului luteran săsesc de la Biertan la Sibiu.

Vezi și Lista episcopilor de Cluj-Gherla Note

Exteriorul

Categorii: Eparhii ale Bisericii Române Unite cu Roma, GrecoCatolicăEparhia de Cluj-GherlaBiserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică

Vedere din turnul Bisericii Evanghelice În exterior rețin atenția cele două ancadramente de portal plasate în interiorul pridvoarelor de sud și nord. Portalul sudic este mai vechi, fiind executat în 1457. În nord, pietrarul Nicolaus a terminat pridvorul în anul 1509, după modelul celui din sud.

Wikimedia Commons În alte limbi Deutsch English Español Bahasa Indonesia Italiano Polski Русский Українська 中文 Modifică legăturile Ultima editare a paginii a fost efectuată la 25 mai 2021, ora 18: 35. Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare. Politica de confidențialitateDespre WikipediaTermeniVersiune mobilăDezvoltatoriStatisticiDeclarație cookie Intermission Catedrala Evanghelică din Sibiu De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la navigareSari la căutare Catedrala Evanghelică din Sibiu Catedrala evanghelica din Sibiu.jpg Poziționare Coordonate 45°47′52″N 24°08′59″E Localitate Sibiu Județ Sibiu Țara România Adresa Piața Huet, f.n. Edificare Stil artistic gotic Data începerii construcției 1371 Data finalizării 1520 Înălțime 73, 34 m Materiale piatră Clasificare Cod LMI SB-II-m-A-12078 Modifică date / text Consultați documentația formatului Catedrala evanghelică din Sibiu (în germană Evangelische Stadtpfarrkirche) este una dintre cele mai vechi și impresionante clădiri gotice din Transilvania. Este catedrala Bisericii Evanghelice C.A. și biserica parorhială a comunității din Sibiu având în parorhie cea mai mare comunitate de credincioși luterani din România [necesită citare]. Cuprins 1 Descriere 2 Istoric 3 Exteriorul 4 Interiorul 5 Ferula 6 Note 7 Bibliografie 8 Legături externe 9 Vezi și Descriere Forma actuală este cea de după renovarea din 1520, pe structura vechii bazilici romanice din secolul al XII-lea. În fața bisericii se găsește statuia episcopului Georg Daniel Teutsch (1817-1893), ridicată în 1899. Interiorul bisericii este în stil gotic, cu bolți arcuite și pietre funerare pe pereții din nord. Biserica se află situată în Piața Huet f.n. Clădirea este dominată de turnul pe 7 nivele, cu patru turnulețe pe colțul acoperișului, semn că orașul avea drept de condamnare (în latină ius gladii, literal „dreptul sabiei”). Cu o înălțime de aproximativ 74 m, biserica se află pe locul al doilea în România, după Biserica Evanghelică din Bistrița. Corul catedralei este la balcon pe latura de sud și cuprinde o orgă în stil baroc realizată de un meșter slovac în 1671, care a înlocuit prima orgă adusă la Sibiu în 1585. În 1914 a fost instalată marea orgă a bisericii, cea mai mare orgă din sud-estul Europei, iar în 1997 a fost complet renovată. Biserica este un amplu edificiu în stil gotic, cu planul format dintr-un cor poligonal compus din trei travee, flancat la nord de o sacristie; urmează spre vest un transept, apoi nava centrală și cele două laterale; în vest a fost construit turnul masiv, înglobat în cele din urmă într-un nartex format, la rândul său, din trei nave. Biserica parohială evanghelică "Sf. Maria" din Sibiu a fost inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12078. Pe această listă este trecută ca perioadă de datare anii 1350-1520. De asemenea, casa parohială evanghelică și consistoriul districtual al Bisericii Evanghelice C.A., clădiri aflate în vecinătate, sunt și ele incluse în aceeași listă.[1] Istoric Biserica Evanghelică, fotografie nocturnă Biserica văzută din turnul primăriei Partea cea mai veche a edificiului, așa cum reiese și dintr-un document din 1371, era corul, dar foarte probabil se definitivase și planul bazilical al bisericii, inclusiv transeptul. Tot atunci începuse construcția turnului, ridicat doar până la înălțimea etajelor inferioare. În acel moment, biserica cu hramul Sf. Maria se prezenta ca o bazilică cu transept și sacristie, navele laterale având doar jumătate din lățimea navei principale. După câteva decenii în care, din motive mai puțin cunoscute, activitatea de pe șantierul bisericii fusese întreruptă, după 1424 au fost reluate lucrările. În această etapă au fost înălțați pereții navei centrale cu 2, 60 metri, iar navele laterale au fost lărgite. Traveele dreptunghiulare ale navei au primit bolți în cruce pe ogive, ca și cele ale colateralelor, unde au fost refolosite vechile chei de boltă. În 1448 a început amplificarea spre vest a bisericii, prin construcția nartexului amintit mai sus, care a primit denumirea cunoscută azi - ferula. Aspectul bisericii a fost modificat pe latura sudică după 1474, când sa hotărât transformarea bazilicii într-o biserică-hală. S-a supraînălțat

În nord-estul monumentului se află ușa de acces la sacristie, care deasupra cadrului cu baghete încrucișate are încastrat în zidărie un detaliu al unei uși în stil renascentist, provenit foarte probabil din casa comitelui Albert Huet, blazonul său fiind datat în 1595. Pe fațada din sud a corului, deasupra unei uși gotice, este încastrat un relief cu tema Rugăciunea pe Muntele Măslinilor. Deși lucrarea a suportat intervenții ulterioare destul de radicale, se recunoaște scena în care Isus, într-un peisaj arid, stă îngenuncheat în fața potirului. Relieful este atribuit unui atelier local inspirat din sculptura gotică central-europeană din ultimul sfert al secolului al XV-lea. Interiorul Altarul Orga În interior, în colaterala nordică, ogivele se sprijină pe console cu motive vegetale, una dintre ele fiind decorată cu o mască umană. Pe cheile de boltă sunt reprezentați Maria și Isus, apoi simbolurile evangheliștilor Luca și Marcu. Elemente sculpturale mai deosebite întâlnim și în nava laterală de sud. Aici cheile de boltă cu decor figurativ sunt cele cu imaginea lui Isus Cristos, a mielului cu stindardul Agnus Dei și a lui Isus Cristos cu cartea în mână. Menționăm de asemenea cheia de boltă cu reprezentarea episcopului Wolfgang aflată în ferulă. Pe peretele de nord al corului se află o frumoasă frescă reprezentând Răstignirea, încadrată de un decor arhitectural în care sunt plasate o serie de personaje biblice și istorice. Pictura este executată de pictorul Johannes de Rosenau în 1445, presupus a fi originar din Austria. În mod cert, maniera sa de a picta poartă amprente specifice locului său de origine, iar din punct de vedere iconografic se pot sesiza și influențe italiene. Pictura a fost restaurată de pictorul restaurator Liviu Ciungan în anii 1989-1990. Deosebit de valoros și bogat este inventarul bisericii. Chiar dacă o serie de vase de cult din argint aurit, opere ale unor vestiți meșteri sibieni, precum Sebastian Hann, nu sunt accesibile publicului, alte piese de mare valoare pot fi admirate în biserică. Deasupra orgii se poate observa si ochiul lui Horus, semn clar folosit de Masoni. Ferula Ferula a fost despărțită de corpul central al bisericii în 1853, pentru a fi un loc pentru ceremonii mai intime. În ferulă există o galerie de 67 de lespezi funerare, unice în România. Până spre mijlocul secolului al XVIII, personalitățile marcante ale orașului erau îngropate în biserică. Acest obicei a fost interzis în 1796, singura excepție fiind a baronului Samuel von Brukenthal. Cele mai vechi lespezi sunt ale lui Georg Hecht (1496) și Nicolaus Proll (1499), urmate de Mihnea Vodă cel Rău (1510), care a fost ucis în fața bisericii de către Iacșăg[2]. În ferulă se mai păstrează vechiul amvon de piatră din 1520 realizat de Andreas Lapicida, o cristelniță de marmură din secolul al XVIIlea, altarul de la biserica fortificată din Dobârca, precum și alte obiecte bisericești. Basorelief SB.jpg Note ^ Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2015 ^ Alexandru I. Odobescu, Mihnea-Vodă cel Rău Bibliografie Alexandru Avram, Vasile Crișan - "Ghid de oraș. Sibiu" (Ed. SportTurism, București, 1983), p. 91-95 Daniela Marcu Istrate, Angel Istrate, Victor Moraru - Sacru și profan într-un oraș european (1150-2007). Piața Huet, o punte peste timp / Sacred and profane in an European city. Huet Square – A bridge beyond time, Ed. Hieronymus, Brașov, 2007 Daniela Marcu Istrate et alii - Sibiu, Piața Huet. Monografie arheologică. Vol. I-II, Ed. Altip, Alba Iulia, 2007 Hermann și Alida Fabini - Hermannstadt — Portrait einer Stadt in Siebenbürgen (Sibiu, 2000) Alexandru I. Odobescu - Mihnea-Vodă cel Rău Legături externe Commons Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Catedrala Evanghelică din Sibiu Vezi și Lista catedralelor din România Obiective turistice în Sibiu [ascunde] v•d•m Obiective turistice în Sibiu Edificii religioase Catedrala Mitropolitană • Biserica din Groapă • Biserica romanocatolică din Piața Mare • Biserica franciscană • Biserica ursulinelor • Capela „Sf. Cruce” • Biserica dintre Brazi • Catedrala Evanghelică • Biserica evanghelică „Sf. Ioan” • Biserica evanghelică din Turnișor • Biserica reformată • Sinagoga • Biserica Ortodoxă Sf. Luca • Biserica Azilului • Biserica evanghelică din Gușterița • Biserica romanocatolică din Terezian Stema orașului Sibiu Clădiri importante Colegiul Brukenthal • Colegiul Gheorghe Lazăr • Palatul de Justiție • Palatul Primăriei • Casa Capitulară • Casa Artelor • Casa Haller • Casa Hecht • Butoiul de Aur • Orfelinatul Terezian Statui și monument Monumentul lui Georg Daniel Teutsch • Statuia lui Ioan Nepomuk • Statuia lui Nicolaus Olahus • Statuia lui Gheorghe Lazăr • Bustul împăratului Francisc I • Bustul lui Friedrich Schiller Fortificații Arsenalul • Turnul Preoților • Turnul Sfatului • Turnul Archebuzierilor • Turnul Olarilor • Turnul Dulgherilor • Turnul Bǎrbierilor • Turnul Pulberǎriei • Turnul Pielarilor • Turnul de Poartă • Turnul Scărilor • Turnul Scării Aurarilor • Turnul Zincarilor • Turnul Porții Cisnădiei din Sibiu • Pasajul Scărilor • Turnul Gros • Bastionul Haller • Bastionul Soldisch Muzeul Brukenthal Galeria de Artă Europeană • Galeria de Artă Românească • Galeria de Artă Contemporană • Biblioteca Brukenthal • Muzeul de Istorie (Primăria Veche) • Muzeul de Istorie Naturală • Muzeul de Istorie a Farmaciei

• Muzeul de Vânătoare August von Spiess Muzeul „Astra” Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA” • Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” • Muzeul de Etnografie Săsească „Emil Sigerus” • Muzeul Culturii și Civilizației Rromilor „ASTRA” • Muzeul de Etnografie Universală „Franz Binder” Alte locuri Dealul Gușteriței • Gara • Grădina Zoologică • Pădurea Dumbrava • Parcul Sub-arini • Parcul Cetății • Parcul Astra • Parcul Tineretului din Sibiu • Podul Minciunilor Străzi și piețe Bulevardul Victoriei • Piața Mare • Piața Mică • Piața Huet • Piața Aurarilor • Piața Armelor • Piața Schiller • Piața 1 Decembrie 1918 din Sibiu • Piața Unirii din Sibiu • Strada Nicolae Bălcescu • Strada 9 Mai din Sibiu • Strada General Gheorghe Magheru din Sibiu • Strada Avram Iancu din Sibiu • Strada Mitropoliei din Sibiu • Strada Ocnei din Sibiu • Strada Turnului din Sibiu • Bulevardul Corneliu Coposu din Sibiu Categorii: Monumente istorice din SibiuBiserici din SibiuBiserici evanghelice de confesiune augustană din RomâniaMonumente din RomâniaBiserici din secolul al XIVleaCatedrale goticeArhitectură gotică din RomâniaBiserici cu hramul Sfânta Maria Meniu de navigare Nu sunteți autentificat Discuții Contribuții + Entr'Acte Biserica Neagră De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la navigareSari la căutare Biserica Neagră Brasov The Black Church.jpg Poziționare Coordonate 45°38′28″N 25°35′17″E Localitate Brașov Județ Brașov Țara România Adresa Curtea Honterus Johannes f.n. Edificare Stil artistic gotic Data începerii construcției 1383 Data finalizării 1477 Înălțime 65 m Materiale piatră Clasificare Cod LMI BV-II-a-A-11412 Modifică date / text Consultați documentația formatului Pentru un roman de A. E. Baconsky, vedeți Biserica neagră (roman). Biserica Neagră (în germană Die Schwarze Kirche) este biserica parohială a comunității evanghelice luterane din Brașov, situată în centrul municipiului Brașov. Clădirea gotică a fost parțial avariată în incendiul din 1689, când zidurile ei s-au înnegrit și a primit numele actual. Denumirea populară de după incendiu, „Biserica Neagră”, a fost acceptată oficial în secolul al XIX-lea. Biserica Neagră este unul dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectură gotică din România, datând din secolele XIV-XV. Având o lungime de peste 89 de metri este considerată a fi a doua cea mai mare biserică din România, după Catedrala Mântuirii Neamului și cea mai mare construcție gotică din Europa de Sud-est. Datorită mărimii ei, când a fost finalizată a primit titlul de Cea mai mare biserică dintre Viena și Constantinopol. Cuprins 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Istoric

Istoric Construcție Clopotele Colecția de covoare Tezaurul cultural / Tezaurul de parament Concertele de orgă Galerie imagini Note Legături externe

Absida principală. Biserica Neagră, 1916 Biserica Neagră de astăzi se înalță pe locul unei biserici romanice mai vechi din secolul al XIII-lea, distrusă în marea invazie tătară din 1241. Construcția actuală a început în anul 1383, când Brașovul se afla întro perioadă de dezvoltare culturală și economică puternică, fiind cel mai însemnat oraș comercial și industrial la granița Transilvaniei cu Țara Românească. Invazia turcilor din 1421 a întrerupt lucrările de construcție a bisericii, orașul fiind nevoit să se concentreze asupra fortificațiilor, dar au fost continuate mai târziu după un plan mult simplificat. Din cauza unui cutremur de proporții în 1471, turnul sudic nu a fost construit până la înălțimea intenționată. Anul 1477 poate fi considerat anul încheierii lucrărilor de construcție a bisericii, în 1499 se menționează o orgă nouă, iar mai târziu s-au mai efectuat lucrări la turn prin care i s-au adăugat un ceas și clopote în 1514. Biserica, inițial romano-catolică a primit hramul Sfânta Maria (Marienkirche), fapt dovedit și astăzi de fresca Mariei, aflată în hala porții sudice. La jumătatea secolului al XVI-lea, reforma protestantă a pătruns în Transilvania și s-a răspândit în mare parte datorită umanistului și pedagogului Johannes Honterus (1498-1549). În 1542 s-a celebrat prima slujbă evanghelică-luterană în Biserica Neagră, iar în timpul aceleiași mișcări s-au îndepărtat și altarele secundare. De-a lungul secolelor XVI-XVII biserica a fost afectată de multe cutremure astfel încât, la jumătatea secolului al XVII-lea, a fost nevoie de lucrări de restaurare. Marele incendiu din 21 aprilie 1689 a cuprins și biserica parohială, distrugând acoperișul și mobilierul din interior. De atunci, ruina înnegrită de fum s-a numit Biserica Neagră. Apoi au început lucrări de renovare extinse care au conferit interiorului un aspect baroc. Tot în această perioadă s-au construit și galeriile pentru ca biserica să poată face față numărului tot mai mare de enoriași care luau parte la slujbe. Lucrările au fost încheiate în 1722, odată cu noua inaugurare Grav avariată după incendiu, Biserica Neagră a fost refăcută cu ajutorul unor meșteri veniți din orașul hanseatic Danzig, pentru că meșterii locali nu mai știau să închidă bolți de dimensiuni atât de mari. Noile bolți, însă, sunt în stil baroc, nu gotic. Planul utilizat de către arhitecți a fost acela de bazilică cu trei nave, egale ca înălțime, înscriindu-se în tipul de biserici–hală preferate în secolele XV-XVI în spațiul german, de unde proveneau de altfel unii dintre arhitecți și meșteri. Între anii 1836 și 1839, firma berlineză Buchholz înalță pe galeria vestică o orgă nouă de dimesiuni mari (aproximativ 4000 de tuburi, 4 manuale cu câte 56 de taste și un pedalier cu 27 de taste, 76 de registre și dispune de 63 de registre sonore). A fost inaugurată la 17 aprilie 1839, organist fiind chiar Carl August Buchholz care a prezentat improvizații și cantate ale compozitorilor Friedrich Schneider și Johann Lucas Hedwig. Orga a fost restaurată de Carl Hesse și dispune de un manual și pedalier și 8 registre. Restaurarea a durat 4 ani: 1997 - 2001. Atunci toate cele 3993 de tuburi (cel mai mare având o înălțime de circa 13 metri) au fost demontate și restaurate. Orga se încadrează în categoria orgilor baroce și a supraviețuit perioada de la construcție până în prezent aproape neschimbată. Între 1865 și 1866, firma vieneză Schönthaler ridică altarul neogotic după planurile inginerului din localitate, Peter Bartesch, și realizează stranele din cor. În anul 1898, statuia lui Honterus se amplasează în fața turnului sudic, în amintirea reformatorului transilvănean.

205 După Primul Război Mondial, galeria pentru orgă a fost extinsă și sa consolidat bolta corului. Mai târziu au fost refăcute și fialele contraforturilor din cor. Construcție Turnul Bisericii Negre Biserica Neagră este cel mai mare edificiu de cult în stil gotic din sudestul Europei, măsurând 89 de metri lungime și 38 de metri lățime. În această biserică încap circa 5.000 de persoane. Este o biserică de tip hală în stil gotic târziu, fiind formată din cor, naos și turn. Din lungimea totală a construcției, 31 m sunt reprezentați de cor, 42 m de naos și 16 m de baza turnului. Corul se încheie printr-o secțiune de nouă laturi a unui hexadecagon. Trei perechi de coloane îl împart în trei nave de înălțime egală. Pe latura sudică se află o intrare mică, destinată inițial preoțior, iar pe latura nordică a corului se găsește sacristia. Exteriorul corului este susținut de 15 contraforturi, pe fiecare dintre ele fiind ridicată câte o statuetă sub un baldachin. Contraforturile sunt prevăzute cu fiale în partea superioară. Naosul este format din trei nave de înălțime egală și este împărțit de cele cinci perechi de coloane în șase travee. În navele laterale, la aproximativ jumătatea înălțimii acestora, se găsesc galeriile, iar pe latura vestică, galeria orgii. Naosul are patru portale, iar cel sudic conduce mai întâi într-un vestibul. Exteriorul Bisericii Negre Din cele două turnuri ale planului inițial a fost ridicat doar cel sudic până la o înălțime de 44 m, iar cupola sa se ridică la 65 m pe brațul transversal al crucii. Deasupra balconului, pe latura sudică a turnului, respectiv pe cea vestică, se află cadranele ceasului din turn. Portalul principal al bisericii se află pe latura sudică și este îmbogățit cu sculpturi ornamentale. Zidurile exterioare și vârfurile bolților au 21 m înălțime. Coama acoperișului aparținând naosului se ridică la 42 m, iar cel al corului la aproximativ 38 m. Partea turnului are 30 m, iar în exterior, între cele două scări în spirală, măsoară 31 m. Suprafața totală a bisericii ocupă 2500 m², iar blocurile din care sunt construite zidurile au un volum de 9000 m³. Suprafața acoperișului bisericii măsoară aproximativ 4500 m². Biserica Neagră se află la 589 m deasupra nivelului marii Clopotele Biserica Neagră este celebră nu doar prin dimensiunile sale ci și prin alte lucruri: astfel, în clopotniță se află cel mai mare clopot din spațiul românesc, un clopot din bronz care cântărește 6 tone.[1][2] Corul susținut de contraforți exteriori decorați cu edicole care adăpostesc statui de sfinți constituie unul din puținele exemple de acest tip din Transilvania. Colecția de covoare Cu excepția muzeului Topkapî din Istanbul, Biserica Neagră posedă cea mai mare colecție de covoare orientale din Europa, datând din secolele XV-XVI. Interiorul Bisericii Negre este dominat de spledoarea de culori a celor aproximativ 110 covoare orientale expuse. Chiar și un necunoscător ar fi impresionat de mulțimea de nunațe și modele a acestui decor neobișnuit, în vreme ce expertul va fi fascinat. Imagine din interior În toate țările din răsărit, covoarele erau folosite în scop decorativ sau ca simbol al statului în primărie și în biserici, unde se decorau stranele și locurile patricienilor și ale conducătorilor breslelor. Ca să încapă în stranele înguste ele se tăiau adesea pe lungime, ceea ce demosntra că nu erau apreciate în mod deosebit. Se presupune că după Reforma care se împotrivea picturilor iconografice, covoarele au fost cele ce împodobeau pereții bisericii reformatoare, în locul icoanelor cu sfinți și al altarelor îndepărtate. Pe unele dintre ele se găsesc inscripții care menționează faptul că au fost dăruite bisericii. Într-un raport de inventar al Bisericii Negre din anii 1830 erau menționate doar 39 de covoare, dar la sfârșitul secolului erau peste 110. Pentru că nu există documente scrise, acest fapt s-ar putea explica doar prin trecerea neconsemnată a covoarelor din posesia persoanelor private și a breslelor după dizolvarea acestora (în 1876) în posesia bisericii. La sfârșitul sec. al XIX-lea, Prezbiteriul (Consiliul Bisericesc) al Bisericii Negre îl însărcină pe profesorul de arte E. Kühlbrandt cu inventarierea obiectelor de artă ale bisericii, printre care și a covoarelor. Kühlbrandt intră în legătură cu cel mai renumit expert în covoare al vremii, Prof. A. Riedl din Viena, care recunoscu valoarea colecției și îndemnă spre o depozitare propice și specializată. În tot acest timp, în alte locații, covoarele erau depozitate și scoase la licitații publice. Marea expoziție de meșteșug din Budapesta, 1914, unde au fost trimise și 39 de covoare din Brașov, a contribuit la creșterea interesului pentru produsele de artă exotice. Cu această ocazie, covoarele au fost spălate pentru prima oară și restaurate parțial. Astăzi colecția cuprinde 156 de exemplare, printre care și unele fragmente. Clasificare și datare Nici astăzi specialiștii nu sunt mereu siguri în privința tipurilor de covoare și a datării lor. Majoritatea covoarelor din Biserica Neagră sunt categorisite ca „transilvănene“, pentru că s-au păstrat în număr mare și în multe variante pe teritoriul Transilvaniei. Această grupă este formată în pricipal din așa-numitele covoare cu nișă dublă, apoi mai sunt covoarele cu nișă și covoarele de rugăciune care de diferențiază doar prin decorațiile centrale, covoarele „albe“, printe care se numără covoarele „Cintamani“, „Pasăre“ și „Scorpion“, al căror nume derivează din motivele evidente, covoarele-coloană cu motive arhitectonice. Cele mai multe covoare sunt in stare bună până la excelentă. Acest lucru se datorează în primul rând fostului atelier bisericesc de covoare de stat, aflat sub conducerea lui Era Nussbächer, și care a contribut în mod esențial la această acțiune. Tezaurul cultural / Tezaurul de parament În interior, vizitatorul poate descoperi nenumărate obiecte de artă: Altarul principal (1866): Până la reformă, biserica a purtat hramul Sf. Maria. Din acest motiv se presupune că altarul medieval care s-a pierdut ar fi avut o tematică mariologică. Pictura principală a actualului altar are ca temă o imagine a predicii de pe munte, ce ocupă un loc central în credința în harul lui Dumnezeu și în doctrina evanghelică. Altarul neogotic formează împreună cu stranele corului o unitate conceptuală. Cristelnița (Bronz, 1472): Unul dintre puținele obiecte rămase din perioada de dinainte de incendiu și în același timp un exemplu valoros al artei de turnătorie medievală. Scrierea gotică minusculă destăinuie numele dănuitorului: Parohul Johannes Reudel. În protuberanța boltită din piciorul cristelniței se pune mangal pentru încălzirea apei de botez. Amvonul (1696): Predecesorul acestuia s-a pierdut în marele incendiu. Maistrul măcelar Laurenz Bömches a susținut ridicarea celui nou, iar monograma lui se află pe coroana ornamentală, pe una dintre laturile-oglindă ale amvonului. Altarul din Feldioara (sec. 15): Un fragment din retablul altarului transilvănean care s-a păstrat. Din Feldioara el a ajuns in posesia Muzeului Săsesc al Țării Bârsei, iar de acolo în Biserica Neagră. Pe tablă sunt pictate scene din viața lui Hristos. Portalurile gotice (1477): Pe aripile portalului sudic, decorate cu motive vegetale gotice, este inscripționat anul 1477 alături de personaje fantastice. Dacă aceasta este data acceptată a lucrării atunci

cele cinci portaluri sunt – alături de cristelniță – un alt element original al bisericii, care a supraviețuit incendiului din 1689. Fresca Mariei deasupra celui de-al doilea lintou al portalului sudic (15. Jh.): Pictura îi înfățișează pe Maria și pe pruncul Isus alături de Sf. Katharina și Sf. Barbara. Poziționarea unui motiv meditativ deasupra intrării corespunde cu tematicile timpanelor bisericești. În cazul celor două blazoane este vorba despre cel al Regelui Matthias și al soției sale, Beatrix de Aragon. Prezența lor în pictură ar putea indica faptul că Regele Matthias Corvinus ar fi fost dănuitorul picturii pentru asigurarea relației bună dintre orașul Brașov și Rege. Statuia lui Johannes Honterus. Până de curând tezaurul de paramente al locașului a fost în mare măsură trecut cu vederea, până când, în 2002, specialiștii i-au descoperit valoarea. Cuprinzând piese vestimentare din perioada Evului Mediu, el nu este cu nimic mai prejos decât marile colecții din Danzig, Halberstadt, Brandenburg și Stralsund. Biserica Neagră din Brașov adăpostește și un număr mare de veșminte liturgice din materiale textile medievale și baroce de lux. Printre ele se află și veșmintele preoțești de slujbă și pluvialele purtate în Biserica Catolică în ceremoniile de sfințire sau în timpul procesiunilor. După Reformă ele au fost purtate în slujbele evanghelice din Brașov până în sec. XIX, motivul fiind legătura cu moștenirea bogată și ca o mărturisire a Luteranismului. În sec. XIX au fost întocmite și paramente noi care au fost date uitării doar în ultima perioadă. Materialele, adesea mătăsuri brodate, provin de cele mai multe ori din țesătorii italiene, iar unele sunt de poducție turcească. Broderiile valoroase din fir de aur sau mătase, sunt moldovenești, italiene, central-europene sau chiar locale. Concertele de orgă Începând din anul 1953 au loc recitaluri de orgă, tradiție începută de organistul Victor Bickerich și continuată de Hans Eckart Schlandt. Orga Bisericii Negre atrage în fiecare an organiști atât din țară cât și din străinătate, care își doresc să concerteze aici. La data construirii ei, se număra printre cele mai mari orgi din Europa. Pe perioada verii concertele de orgă au loc de 3 ori pe săptămână. Galerie imagini biserica neagra Vedere panoramică Ceasul bisericii Intrarea în Biserica Neagră Biserica Neagră - exterior Biserica Neagră - Vedere din Piața Sfatului Turnul cu ceas Biserica Neagră Biserica Neagră, Strada Mureşenilor Biserica Neagră - Turn si fațadă Biserica Neagră, din Piața Sfatului Biserica Neagră, dinspre Tâmpa Note ^ Chemarea Clopotului Bisericii Negre ^ Turnul Bisericii Negre se redeschide pentru public după 150 de ani Legături externe Biserica Neagra este inima Brașovului Prezentare Interactivă a Bisericii Negre din Brașov Impresii și păreri ale celor care au vizitat Biserica Neagră 10 lucruri deștiut despre... Biserica Neagră, 9 septembrie 2011, Mădălina Grigore, Historia Emblematica Biserica Neagra, 28 martie 2006, Revista Magazin Biserica Neagră, cea mai înaltă clădire din Brașov. Are 65 de metri înălțime, iar la slujbă pot participa 5.000 de persoane, 12 iunie 2013, Simona Suciu, Adevărul [ascunde] v•d•m Obiective turistice în Municipiul Brașov Stațiuni Poiana Brașov StemaMunBv50px.png Fortificații și vestigii istorice Bastionul Aurarilor • Bastionul Cojocarilor • Bastionul Curelarilor • Bastionul Fierarilor • Bastionul Funarilor • Bastionul Graft • Bastionul Postăvarilor • Bastionul Țesătorilor • Poarta Ecaterinei • Poarta Principală • Poarta Străzii Negre • Poarta Vămii • Poarta dinspre Tâmpa • Poarta Șchei • Poarta Târgul Cailor • Turnul Alb • Turnul Negru • Turnul Cuțitarilor și Turnul Cizmarilor • Cetatea Brassovia • Cetățuia de pe Strajă • Cetatea de pe dealul Șprenghi • Cetatea de la Pietrele lui Solomon Alte locuri de vizitat Casa Sfatului • Casa Mureșenilor • Casa Negustorilor • Muzeul de Artă • Muzeul de Etnografie • Muzeul Civilizației Urbane • Muzeul „Prima școală românească” • Muzeul junilor brașoveni • Biserica Neagră • Biserica Sf. Nicolae • Biserica Sf. Bartolomeu • Biserica Sf. Martin • Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (Brașovul Vechi) • Biserica „Sfânta Treime - Grecească” • Biserica Romano-Catolică Sf. Petru • Biserica „Adormirea Maicii Domnului (Cetate) ” • Biserica Evanghelică din Șchei • Biserica Evanghelică din Blumăna • Biserica Evanghelică Maghiară din Brașov • Biserica „Sfânta Treime” - Dârste • Biserica Franciscană • Biserica Cuvioasa Parascheva • Troițele din Șchei • Sinagoga Neologă • Sinagoga Ortodoxă • Palatul Justiției • Palatul Poștelor • Palatul Finanțelor (Primăria) • Palatul Soarelui • Palatul Telefoanelor • Casa Baiulescu • Casina română • Centrul Cultural „Reduta” • Rectoratul • Biblioteca Județeană • Cercul Militar • Modarom • Hotelul „Aro Palace” • Hotelurile „Coroana” și „Postăvarul” • Strada Republicii • Strada Mureșenilor • Pietrele lui Solomon • Tâmpa • Monumente • Piața Sfatului • Istorie Prima atestare documentară este din anul 1332, însă descoperirile arheologice fac dovada existenței umane încă din neolitic (Noua, Monteoru, Schneckenberg), apoi din epoca bronzului și a culturii Sântana de Mureș-Cerneahov, săpăturile din 1883 făcute în locul numit Dealul Fragilor atestând acest lucru. Tot aici au fost descoperite în 1943 două morminte, unul de inhumație și altul de incinerație, aparținând epocii dacice. În anul 1946, săpăturile făcute pe malul stâng al pârâului Debren[5] au scos la lumină resturi de construcții din zid de piatră și mortar, fragmente de cărămidă și țiglă, obiecte de ceramică și morminte de incinerație din epoca romană. Urmele aparțin așezării daco-romane din secolele III-IV (Cod LMI CV-I-mA-13031.01). Pe malul pârâului Porumbele s-a descoperit ceramică și un pandantiv de bronz din secolul al IV-lea. La marginea sudică a turnului pe care se găsește biserica fortificată reformată, au fost descoperite gropi circulare conținând ceramică din secolul al X-lea. Importanța localității Sf. Gheorghe, situată la confluența drumurilor de legătură dintre Transilvania și Moldova, a crescut după secolul al XV-lea, când a fost ridicată la rang de târg (1461). În secolul al XVIIlea orașul a suferit din cauza a două invazii, în 1658, a tătarilor și, în 1661, a otomană, ambele fiind devastatoare. În 1880 Sf. Gheorghe a înglobat satul Szemerja, astăzi cartier al orașului și purtând același nume. Primele întreprinderi au apărut relativ târziu. În 1879 a fost construită prima fabrică de textile, iar în 1899 a fost inaugurată fabrica de țigarete. În 1877 a început electrificarea orașului, operațiune finalizată în 1907. În 1891, odată cu terminarea tronsonului până la Sfântu Gheorghe al căii ferate Brașov–Târgu Secuiesc, orașul a fost racordat la rețeaua feroviară. La 4 aprilie 1897 a fost dată în folosință calea ferată Sfântu Gheorghe– Miercurea Ciuc, astfel încât orașul Sf. Gheorghe a devenit nod feroviar. Primele date referitoare la învățământul primar provin din secolul al XVII-lea, iar la cel liceal de la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1892 a început activitatea primului institut pedagogic pentru educatoare din Transilvania, ulterior denumit Institutul Pedagogic de Stat. În 1968, în cadrul reorganizării administrativ-teritoriale a României, Sfântu Gheorghe a devenit reședință de județ, iar în 1982 municipiu.

++ Hidrografie Municipiul Sfântu Gheorghe este străbătut de râul Olt, în care se varsă râurile Porumbele, Debren și Sâmbrezi. Demografie+ Români (21, 08%) Maghiari (73, 62%) Necunoscută (4, 32%) Altă etnie (0, 97%) Circle frame.svg Componența confesională a municipiului Sfântu Gheorghe Ortodocși (18, 84%) Romano-catolici (31, 69%) Reformați (35, 66%) Unitarieni (5, 49%) Luterani (1, 2%) Necunoscută (4, 59%) Altă religie (2, 49%) Conform recensământului efectuat în 2011 populația municipiului Sfântu Gheorghe se ridica la 56.006 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 61.543 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (73, 62%), cu o minoritate de români (21, 08%). Pentru 4, 32% din populație apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional majoritatea locuitorilor sunt reformați (35, 67%), cu minorități de romano-catolici (31, 7%), ortodocși (18, 85%), unitarieni (5, 49%) și evanghelici-luterani (1, 2%). Pentru 4, 59% din populație nu este cunoscută apartenența confesională.[7] Sfântu Gheorghe - evoluția demografică Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia Economie Principalele activități economice ale municipiului se desfășoară în industriile textilă și de confecții, a mobilei, a procesării laptelui și a cărnii, în domeniul comerțului și al serviciilor, precum și în turism. Cultură Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni Municipiul Sfântu Gheorghe are două teatre (Teatrul „Andrei Mureșanu” și Teatrul „Tamási Áron”), o bibliotecă județeană (Biblioteca Județeană „Bod Péter”), două muzee (Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni și Muzeul Național Secuiesc), Galeriile de Artă „Gyárfás Jenő” și galeria "Magma". În localitate își desfășoară activitatea și Ansamblul de Dansuri „Trei Scaune”. Turism Municipiul Sfântu Gheorghe are în administrare stațiunea balneoclimatică Șugaș Băi, cunoscută pentru apele minerale carbogazoase și pentru gazele mofetice indicate în bolile cardiace și cele ale aparatului circulator. Aflată la o distanță de 8 km de municipiu, stațiunea Șugaș este considerată o atracție turistică tot anul. Dispune de o pârtie de schi de dificultate medie și de instalație de transport pe cablu (teleschi). Cazarea turiștilor este asigurată în hoteluri, vile și pensiuni. La inițiativa societății civile, în fiecare an de Sf. Gheorghe (23 aprilie), autoritățile locale organizează Zilele Sfântu Gheorghe. La 8 septembrie are loc o festivitate comemorativă a veteranilor români, combatanți în al doilea război mondial. Obiective turistice și monumente istorice Biserica fortificată datând din secolul al XIV-lea Cetatea Sfântu Gheorghe - Biserica fortificată din secolul al XIV-lea, înconjurată de ziduri de apărare. A fost supusă unor reparații și modificări după incursiunea tătară din 1658, după asediul otoman din 1661 și după cutremurele din 1728, 1738 și 1802. Biserica ortodoxă cu hramul Sfântul Gheorghe construită în anul 1872. „Casa cu Arcade” din secolul al XVIII-lea Palatul Beör Biblioteca Județeană Covasna construită în anul 1832 ca sediu al scaunelor secuiești și transformată în 1897 și 1902. Clădirea fostului tribunal construită în 1870, astăzi Galeria de Artă „Gyárfás Jenó" Galeriile de artă Sfântu Gheorghe Clădirea Muzeului Național Secuiesc, edificiu proiectat de Károly Kós Clădirea Primăriei Municipale din secolul al XVIII-lea Monumentul ostașului român, realizat de sculptorul Peter Balogh Bustul lui Áron Gábor, realizat de István Gergely Bustul lui Nicolae Bălcescu, realizat de Isac Marton Muzeul Carpaților Răsăriteni Parcul Elisabeta Transport Orașul este străbătut de două drumuri naționale (DN12: Brașov–Sfântu Gheorghe–Miercurea Ciuc și DN13E: Feldioara–Vâlcele–Sfântu Gheorghe) și de trei drumuri județene (DJ121B: Sfântu Gheorghe– Aita Medie, DJ121C: Sfântu Gheorghe–Șugaș Băi, DJ112: Hărman– Ilieni–Sfântu Gheorghe). Transportul feroviar este asigurat de căile ferate Sfântu Gheorghe–Brașov, Sfântu Gheorghe–Miercurea Ciuc și Sfântu Gheorghe–Brețcu, fiind străbătut de Magistrala CFR 400. Educație În oraș funcționează 15 grădinițe cu program normal ori prelungit, 7 școli generale, 5 licee (Colegiul Național „Mihai Viteazul”, Colegiul Reformat, Liceul de Artă „Plugor Sándor”, Liceul „Mikes Kelemen” și Liceul „Székely Mikó”), 5 grupuri școlare, o școală postliceală cu profil sanitar și 3 instituții de învățământ superior: Facultatea de Științe Politice Administrative și Comunicare, Facultatea de Știința Mediului și Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor. Sport Sepsi OSK Sfântu Gheorghe Sepsi SIC (baschet feminin) Personalități născute și/sau asociate cu Sfântu Gheorghe Cătălina Oana Curceanu (n. 1965, Brașov), fiziciană și cercetător principal la it Istituto Nazionale di Fisica Nucleare din Frascati, născută în Brașov, a studiat școala elementară și secundară în oraș; Annamari Dancs (n. 1981), cântăreață; Laura Codruța Kövesi (n. 1973, Sfântu Gheorghe), magistrat și procuror român, care ocupă funcția de procuror-șef la Parchetul European; Péter Jecza (1939 - 2009), sculptor; Edit Matei (n. 1964), handbalistă; Radu Moraru (n. 1970), realizator de televiziune; Hilda Péter (n. 1978), actriță; Maria Török-Duca (n. 1959), handbalistă; Lucian Rusandu (n.1981), arbitru fotbal; Orașe înfrățite Ungaria Alsónána, Ungaria Ungaria Cegléd, Ungaria Ungaria Ferencváros, Ungaria Ungaria Kecskemét, Ungaria Ungaria Kiskunhalas, Ungaria Ungaria Sárpilis, Ungaria Ungaria Veszprém, Ungaria Slovacia Královsky Chlmec, Slovacia Serbia Kanjiža (Magyarkanizsa), Serbia Portugalia Santa Cruz, Portugalia Israel Givatayim, Israel Franța Saint-Georges-surCher, Franța România Comuna Sfântu Gheorghe din Delta Dunării Galerie de imagini Stema localității (1897) Sfântu Gheorghe în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769–1773 Poartă secuiască Biblioteca Județeană Covasna Biserica „Sfântu Gheorghe” Note ++ Muzeul Național Secuiesc Prima școală Românească din Sfântu Gheorghe, 31 iulie 2011, Carmen Anghel, Jurnalul Național Sfântu Gheorghe marchează astăzi 63 de ani de la eliberare, 8 septembrie 2007, Amos News Sfântu Gheorghe și-a dobândit propria stemă, 6 iulie 2007, Monica Vajna, Amos News

206

Comune Aita Mare • Arcuș • Barcani • Bățani • Belin • Bixad • Bodoc • Boroșneu Mare • Brateș • Brăduț • Brețcu • Catalina • Cernat • Chichiș • Comandău • Dalnic • Dobârlău • Estelnic • Ghelința • Ghidfalău • Haghig • Ilieni • Lemnia • Malnaș • Mereni • Micfalău • Moacșa • Ojdula • Ozun • Poian • Reci • Sânzieni • Sita Buzăului • Turia • Valea Crișului • Valea Mare • Vâlcele • Vârghiș • Zagon • Zăbala Sate Sate din județul Covasna [arată] v•d•m +++ În alte limbi Български Deutsch Ελληνικά English Español Français Magyar Српски / srpski Türkçe Încă 40 Modifică legăturile Ultima editare a paginii a fost efectuată la 11 martie 2021, ora 23: 00.

CFG 1 21. Ieri MITRALIERA AUTOSENZORIZATĂ, BITSH DOLBY $URROUND, CFG 1 21. i e Mitraliera automată, dronă, sensorizată. (& Varianta cu seringă; Civil/Medical CFG 3 21) 2 TORPILA AUTONOMĂ SEEKER CFG2 21, DISTRUGĂTOR NAVE ȘI SUBMARINE; PORTURI ȘI UNITĂȚI NAVALE, DRONĂ, CFG2, 21. Ieri TORPILA AUTONOMĂ SEEKER CFG2 21, DISTRUGĂTOR NAVE ȘI SUBMARINE; PORTURI ȘI UNITĂȚI NAVALE, DRONĂ, CFG2, 21. (& Varianta pentru detectare, Cercetașul CFG 4 21) 1 Dec, 2021 +++ M … Aproximativ 49.000.000 rezultate (0,57 secunde) BibleGateway.com: A searchable online Bible in over 150 ...https://www.biblegateway.comRead, hear, and study Scripture at the world's most-visited Christian website. Grow your faith with devotionals, Bible reading plans, and mobile apps. Ați accesat această pagină în data de 01.12.2021. Rezultate de pe biblegateway.com Search for a Bible passage Passage Lookup Keyword Search Topical Index. Enter passage(s). Available Versions Language. Version. Amharic (AM) – አማርኛ1, New Amharic ... Audio Bibles The Book is a one-minute radio program that features unusual ... Reading Plans Old/New Testament - Chronological -Beginning - ... Mobile App Download the Bible Gateway App and Take the Bible with You ... Devotionals CS Lewis Daily - John Piper Devotional - Girlfriends in God Bible Gateway Apps on Google Play… +

4, Profil fisier bisericesc online, biserica Sfanta Familie, - 20002003... - cartier Zorilor, str. Pajistei, n. 1995... Cluj+NAPOCA,,,'21. Biserica Sfanta Familie, 2000-2001, 2, 3... +Cluj Fyn, FYN, 18 Au 2021_ + FYN, 18 Au 2021_ + Fyn, Iamgine, (Imagiune, Imagine) D, Bisericile Clujului, cladiri poate, Pelerinajuri – 1996, 1998, 2000-2003... M+ i, Sinteze si amintiri cu declaratii cookie Biserica Sfanta Familie, 2000-2001, 2, 3... +Cluj Fyn, FYN, 18 Au 2021_ + FYN, 18 Au 2021_ + Fyn, Fin, Pif, Sfârșit. 1, CUPRINS Vechiul Testament -3, 6000000+ -2, Chemare naivă -Cluj 2000?, 2001, 2002 – 2015 Pâclișa -1, Animalele nu se opresc decât când mor 100 prosonete de Italism 0, Muzicologie (povestiri estetice) Prolog. Toată lumea e un singur drum I. O mamă de lumină IIa. Al doisprezecelea apostol (Bildungsroman autobiografic) IIb. Capistrano, Al doilea dosar (Roman bizar la cerere, avortat la cerere) IIIC, Melopovești i Melopovești ii III. Mascurul Epilog. Testament poetic. Canon în D și alb Colofon Nebunul (Autobiografie) Ruda săracă (roman online) TFGG 1 & 2 POEMS & Stuff Cortina Prefer vegeta Teatru Felix 1999-2021… Oamenii vor iubi cu g â n d u l ca Eminescu (Filozofie pontilliistă) Felix Medjugorje +2021 End: Constantinologie 1 Intermission (PortoScrisorei) Constantinologie 2… Caiete filozofice 1=0… 1-9 COPILUL ȘI CÂINII + Addenda Iubirea e sfanta, , Mama mea e o amintire neagra. Al treilea volum de crochiuri mai mult sau mai putin universitare clujene 2021 F, Notes!! 0–0 For IDF Testamnetul Mariei 1-3b Versuri scrise la lumina întunericului ProtoCONCLUZIE CURULĂ 2, Noul ttestament 3, Coranul – + + Obs. Felix C <felixsonyrian@x.com> 24 nov. 2021, 20:49 (acum 2 zile) către eu de asemenea pentru modulul mamei părefer romanul aparut la iasi in 2015, pe care il am partial fara nuvela de sfarsit, Desprfindere de Citereea., 2011 felix gelu konstantinescu <felixgeluko.t@gmail.com> Ataşamente joi, 25 nov., 22:57 (acum 21 de ore) către +++ de asemenea pentru modulul mamei prefer romanul rădăcină cetate garnizoană - Hunedoara, Bran, Peleș. Brâncovenisme, Colț, Hotin, Akermann - O MAMĂ DE LUMINĂ scris în a doua jumătate a anului 2011 și începutul anului 2012, aparut la iasi in 2015, pe care il am partial fara nuvela de sfarsit, în manuscris, Desprfndere de Citereea., 2011 Pace . Obs, CV-ul e incomplet./ felix gelu konstantinescu Ataşamente 19:50 (acum 24 de minute) Cult, Chi către Adrian, Aurel, vladimirpustan, Spiridon, Petru, pro.saeculum, Anda, Nicoleta, Raul, Manuscript, echinox, edituralimes2008, Info-, Erewhon, office, office, Darrell, Literary pages 483, words 546 833 titlu șoc aventuri copii… 582342, 499/8. Tnr. Bibliografie: Mihai EMINESCU, Petofi Sandor, Rainer Maria Rilke, Alexandru Pușkin, Goethe-Schiller, Holderlin-Novalis, Lord George Gordon Byron, Shelley, Henryk Ibsen, Selma Lagerlof, Sibelius, Giuseppe Tomasso di Lampedusa, Kemal Ataturk, Ben Gurion, E A Poe, Spiderman, M T, Hermann Melville, Bernadette SoubirousThere de Lisieux-Dos Santos Cousins, Medjugorje Kids, FELIX, Frații Grimm, Petre ISPIRESCU, Hans-Christian Andersen, William Blake, BIBLIA, Romolus Constantinesc, Mesrop Mașt, Meister Eckhart, Hegel-negel, Kierkegaard Soren, Jules VERNE-BalzacFlaubert, Vincent van Gogh, Heidi, Hafez, Moise, Mohamad, Iisus Hristos, Thomas Hardy… + Inventică militară Felix 1 MITRALIERA AUTODRONĂSENZORIZATĂ, BITSH DOLBY $URROUND,

●● (1945) (în două volume)

● (6 august, aout 1945) (Volumul 1)

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

207 ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

208 ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

209 ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

210 ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

211 ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

212 ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

213 ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●● ●

0● (9 august, aout 1945) (Volumul II)

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

214 ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

215 ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

216 ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

217 ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

218 ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

219 ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

220 ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●

221 ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●●●● ● […} Exeunt, Texte pentru IDF, - Israel Christian Theory

CFGRianH, ‘21 +Facts Respond 2 Respect , M+ Jane Eyre, 16 October 1847 AD+++ 2 Page Ebook Introductory Note This is a book containing two complementary pages about the last century’s human history up to the present. History is a story written by God, a story which contains all of us, and if we get closer to understand God’s story we are closer solving even a little bit of the enigma of existence, eternity and getting closer to God, - this Rubik’s cube of life.

extinguished, Iuliu Hossu refusing to become a Communist Orthodox Patriarch and choosing to die in imprisonment, Mother Therese going to Calcutta and becoming Mother Therese of Calcutta, Wole Soyinka, a Black African writer, receiving Nobel Prize for Literature, Mahatma Gandhi using teachings of Jesus as a powerful nonviolent weapon, Martin Luther King’s epiphany at the kitchen table, Oscar Schindler moving the Jews from Poland to his hometown in Chzech Republic, Paul Rusesabagina remaining with the hotel refugees in Rwanda, Mircea Dinescu professing “the job of freedom” in domiciliary confinement, Red Cross going wherever it is needed, Doina Cornea writing letters from Ceausescu’s Romanian Socialist Republic to Free Europe Radio, Steve Biko speaking for a plural South-Africa, The Whole Indian Nation Representants occupying Alcatraz Island in the need of a symbol of the lost indian lands, the common retraction by the Pope and the Patriarch of the reciprocal excomunications which lasted 1000 years be-

Felix Constantinescu October 2009 End

September 26, 2009 The more I grasp humanity I get, yes, I get scared, more scared. Apartheid, Holocaust, Interhamwe, Communism, Romanian Political detention, Siberian Gulag, Tienanmen Square genocide, American Ku Klux Klan, Comunist Political Psyhiatric detention, the pogrom in Iaşi, World War 1, World War 2, the atomic bomb at Hiroshima, the second atomic bomb at Nagasaki, Ceauşescu, Israel and Iordania, Iran against Israel, Anne Frank dying in concentration camp, Gheorghe Ursu being tortured and killed in prison, Communist doctors, Nazis doctors, Romanian Legion, Martin Luther King being shot, Kennedy being shot, Yitzhak Rabin being killed by a Jew, Mahatma Gandhi being killed, Indira Gandhi being killed, Rajiv gandhi being killed, Rachel Joy Scott being shot, Cassie Bernall being shot, Nicolae Iorga being shot, Armand Călinescu being shot, Steven Biko being beaten to death in prison, Patrice Lumumba being killed, the Catholic Archibishop Oscar Arnulfo Romero being killed in 1980, Kim Dae Jung being sentenced to 5 years inmprsonment in 1976, then sentenced to death in 1980, Romanian Army shooting Romanian civilians in 1989, Soviet Revolution, Soviet Civil War, Soviet dictatorship, Lenin, Stalin, death of Trotsky, the great elimination in Russia, Hruschev, Brejnev, Communist Cuba, Latin American guerillas, Japanese militarism, Rodney King, Hutu power, White power, White pride, Black pride, Gay pride, Democrat Popular Korean Republic, the invisible China, China in Tibet, Kashmir, manufacturing of more atomic bombs: India and Pakistan, Nazism, AIDS, Emo suicidal culture, Satanist Rock music, Rap thugs, drug black market, Western drug coffe-shops, heroin, cocaine, cannabis, football violence, football shooting, neonazism, Punk Anarchism, Punk violence, Punk heroin overdose, atheism, sexual revolution, Romanian disco violence, one night stand love, boarding school bullying, East Berlin 1953, Budapest 1956, Prague 1968, religious mind control, Wole Soyinka imprisoned, Nelson Mandela imprisoned for twenty-six years, Alexandr Soljenitsyn imprisoned, Iuliu Maniu dying in prison, Vladimir Bukovsky imprisoned, Greek-catholic bishop Iuliu Hossu imprisoned for life, Sighet, Piteşti, Gherla, Aiud, the Danube-Black Sea Channel, the Greek-Catholic bishops and priests martyrs, the Jewish martyrs, the Tutsi, Tibethan, the Afro-American victims and martyrs, the Catholic priests execution in Mexico, Mobutu, Bokassa I, the Red Orthodox Patriarch, the Communist military siege of villages in Vrancea, Honecker, Secu, Stasi, KGB, Rosenberg giving the nuclear secret to Soviet Union, African hunger, African wars, African dictators, Civil War in Angola, Biafra region, the civilised world leaving the Tutsi to the Hutu, Communist insurections, General Amin, Wervoerd, Vorster, Botha, Maoist guerilla Sendero luminoso, drug dealing financing FARC, Latin American poverty, Osama, Che, Fidel, Saddam, Italian fascism, Romanian Fascism, Hungarian fascism, Serbian fascism, Hamas suicide terorism, the Berlin Wall, Christian Falangist Militia, Haile Selassie, chimic weapons in Irak – March 1988, Ayatollah Khomeini sentencing a writer to death, Ferdinand E. Marcos, Aung Saan Suu Kyi arrested at home, Indochine French War, Pol Pot, two milion victims in Gambodia, 1 million victims in Rwanda, six million Jewish victims in Europe, 60 million civil victims to the Communist regimes behind the Iron Curtain, US napalm bombing in Vietnam, German gas chambers, Mao, Kim Ir Sen, Kim Jong Il, Mircea Eliade sustaining Salazar, Constantin Noica sustaining Ceauşescu, Sarajevo, Jugoslavian war, Miloshevich agains Kosovo, Rage Against The Machine pop ideology, French-Algerian colonial conflict, Martinique – Departement de l’outre mer, Islamic extremists terrorism, the black car, the black glasses, Communist informers, Elena Ceauşescu & ca. and everything just in one century.

The Other Page Nelson Mandela speaking about the flame that can never be extinguished, Iuliu Hossu refusing to become a Communist Orthodox Patriarch and choosing to die in imprisonment, Mother Therese going to Calcutta and becoming Mother Therese of Calcutta, Wole Soyinka, a Black African writer, receiving Nobel Prize for Literature, Mahatma Gandhi using teachings of Jesus as a powerful nonviolent weapon, Martin Luther King’s epiphany at the kitchen table, Oscar Schindler moving the Jews from Poland to his hometown in Chzech Republic, Paul Rusesabagina remaining with the hotel refugees in Rwanda, Mircea Dinescu professing “the job of freedom” in domiciliary confinement, Red Cross going wherever it is needed, Doina Cornea writing letters from Ceausescu’s Romanian Socialist Republic to Free Europe Radio, Steve Biko speaking for a plural South-Africa, The Whole Indian Nation Representants occupying Alcatraz Island in the need of a symbol of the lost indian lands, the common retraction by the Pope and the Patriarch of the reciprocal excomunications which lasted 1000 years between the RomanCatholic Christians and Greek-Orthodox Christians, Richard Wurmbrand after arriving from Communist detention praying at dinner with his family that if it is His will to send him again into Communist prison as a witness for Lord Jesus and Traian Dorz rejoicing when he arrives at the Danube Channel political forced labour camp because so he has the possibility to spiritually help people, Youssou N’Dour singing for Africa, Aleksandr Soljenitsyn showing the true USSR to the world, Aleksandr Soljenitsyn writing about Gulag prisoner Aleoshka the Baptist, the 1989 Romanian street revolutionaries praying, all the unvanquished joy of the blessed martyrs in the Soviet Union, Eastern Europe, Asia and Africa dying or being tortured because of the Name of Christ, Antonio Gaudí creating the Sagrada Familia cathedral, Léopold Sédar Senghor becoming member of the French Academy, Mircea Vulcănescu in the Aiud’s zarca giving his life for the lives of others, Vladimir Bukovsky wanting to go into the State Securrity officers as an army tank, U2 becoming a band of believers, pastor Wilhelm Busch preaching the gospel of Christ in Nazi Germany, Andrei Tarkovsky making Christian art in USSR, Cassie saying “Yes”, Rachel Joy Scott creating the theory of the chain reaction of kindness, the progres of medical science, Samuel Beckett waiting for God while surrounded by a postmodern culture, Friday becoming a much more believer than Robinson, Tenzin Gyatso fighting an unjust war with the weapons of nonviolence and peace, Anne Frank writing down her diary, The Freedom Writers writing their diaries, Phil Collins singing Another Day In Paradise, Robert Nesta Marley trying to cure rasism with music, Nelson Mandela speaking about the flame that can never be

SCHENGEN Pământul hăţagurilor este pământ sfânt. Este pământ sfânt ca insula Iona, ca ţărâna Rusiei, ca tot Estados Unidos. Haţegul este sfânt şi azi deja Haţegul se întinde din Canada până în Rotterdam şi Hiroshima. Bârna de Bronz a lui Brâncuşi, Universitatea din Uppsala, poarta catedralei din Wittenberg şi toate mormintele papilor veghează acest pământ. Noi credincioşii acestui pământ suntem zimbri ce ne retragem în istorisirile trecutului, în basme pe care oamenii aleg să le uite cu mult înainte de a se îmbolnăvi de Alzheimer. Suntem Nimeni, dar precum primele naţiuni noi suntem pământul acesta, pământul acesta suntem noi, pământul acesta e al nostru încă, noi suntem vocea pământului acesta. Cei care ne-au dat viaţă prin cuvânt cu două mii de solstiţii de iarnă în urmă, au lăsat înainte de a muri pe D-zeu să sfinţească în ei acest pământ, iar sabia cu care strămoşii noştri secerau spicele de grâu ne-a pus în mână acest pământ. Toate pământurile acestea sunt ale noastre. Sunt pământurile celor cinci nobile familii ale Bisericii. Azi când credincioşii în Occident sunt exterminaţi de ignoranţă prin ignoranţă în calitate de poate ultim creştin privind orbitoarea ciupercă atomică a dezastrului omului spun cuvintele pe care le spun toţi ceilalţi, fraţi sau morţi: Veniţi! Îndrumaţi-vă de oriunde este că vă aflaţi. Oriunde este un credincios înviaţi-l din mormanul de pietre şi puneţi-l pe aripile porumbeilor. Veniţi toţi pribegii, toţi cei ce n-aţi avut vreodată vreo odihnă în această lume, aduceţi-vă bătrânii să aprindă lumânări de ceară galenă în toate pustiile catedrale noastre de beton, vino Africo, toate ostroavele sărace să vină şi să mănânce, să mănânce smântâna Occidentului, tu, Lume a Treia, vino pe pământurile pe care Biserica le-a pierdut, veniţi şi descălecaţi din vapoarele voastre clandestine şi supuneţi-ne, rupeţi gura fiarei şi transformaţi veacul de azi în explozia de pietate a Noului Ev Mediu. Berdiaev a fost un profet, Youssou, ca Robert Nesta Marley, aşa că împlineşte-i sufletul şi vino în umbra Statuii Libertăţii şi Turnului Eiffel încărcate de existenţialişti şi ridică vitraliile adevăratei catedrale a Bisericii, Catedrala Noului Ev Mediu. Timp de cinci sue de ani Occidentul a avut dreptul să colonizeze întreaga lume, fiindcă pe atunci Occidentul credea. Ca păstrători ai Evangheliei este acum rândul vostru, întreagă Lume a Treia, să veniţi în aceste pământuri încă sfinte, pentru că acum Evanghelia e în voi. Colonizaţi Occidentul, oameni negri, galbeni şi roşii! Veniţi şi fiiţi-ne preoţi, fiţi-ne eroii şi artiştii noştri, fiţi papii şi patriarhii noştri, fiţi adevăraţii oameni politici ai acestori pământuri şi ţărilor noastre, fiţi profesorii noştri, fiţi ctitorii noştri, fiţi scriitorii noştri, fiţi rabrindanath-ii şi einsteinii noştrii, fiţi sfinţii noştri, familia noastră, fiţi una cu noi cei ce azi nu mai suntem decât amintire şi pământ! Dându-vă pământul nostru, vă dăm pe noi înşine vouă. Tot pământul acesta de la o mare la cealalată e al vostru. Doar transformaţi iarăşi catedrala romanică a credinţei Occidentului întrun templu de chihlimbar viu pe care să-l aruncăm ca pe o sticlă cu meghila SOS a sufletelor noastre în valurile de lumină care ajung până la noi din Mare Deum. Treceţi Alpii, Roma e a voastră. Haţeg, Europa 3 martie 2012 Ioan (un vis sufletesc - bazat masiv pe ficțiune - aducându-mi toate influenţele spirituale în camera mea de bloc şi în cartierul în care locuiesc, construit în perioada comunistă) Motto: "Did you ever had a feeling that you wanted to go, And still had a feeling that you wanted to stay?" Lt. Col. Frank Slade, _Scent of a Woman_, 1993 -Acesta este Fiul Tău preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea. Camera în care stăteam, băiatul, singur, era o încăpere fără mobile cu o mochetă prăfuită şi în mijloc o fântână cu ghizd de piatră rotunjită de şuvoaiele care coboară în fiecare primăvară de pe arhitectura Bauhaus cubistă a Retezatului , deşi adânca fântană se afla la etajul al doilea al unui bloc nenorocit şi mult prea înghesuit iar în locuinţa pustie de dedesubt nu se afla nici măcar un izvor, iar fântana, această halucinaţie, era într-adevăr partea văzută a opaiţului de pământ, cu apa îngheţată din ea, flacără. Cobor în fântână înotând prin apa acoperită de gheaţă până îmi degeră inima în mine şi ajung în alte ceruri şi în alte muşuroaie, la alte capete de lumi. Trebuia doar să scriu o literă romană, grecească, evreiască, armenească ori chirilică pe una din pietroaiele de la buza fântânii şi oameni, Dumnezei şi îngeri îşi scoteau frunţile din undele ei pentru a vorbi dând învăţătură. Iar pereţii camerei nu erau continuui, întrerupându-se şi rezidindu-se iarăşi precum cosmosul, pe ici pe colo de parcă ar fi fost zidăraia surpată a unui pustiu de nisip spulberat de buzele vântului, spintecat de săbii de flăcări scoase din teci de chihlimbar de către heruvimii înşişi, iar în camera mea băiatul mă simţeam de parcă tot deşertul clocotit ca sticla ce curge în cuptor se află înapoia frunţii lui, de parcă Arabia, această fecioară, este sufletul meu. De aceea oamenii şi Dumnezeu m-au numit K-pax fiindcă asemeni alchimiştilor ştiu secretul de a preschimba singurătatea în fericire, iar Parcele înseşi când a fost de m-a născut biata mamă-mea mi-au îngânat descântul pusniciei cu buze de zăpadă de jar. Se întâmpla că întreaga încăpere se preschimba în doar câteva clipe, numa acum de pildă camera aceasta de bloc era un bolovăniş înverzit de colţ de râu înecat de hăţişuri şi de sălcii arse, torturate şi închircite de soarele ale cărui plete de aur ciocănit de făurari umpleau în expresioniste unghiuri geometrice şi asimetrice toată cămara vechii copilării şi singurei fericiri cu nume de Mamă. Atunci dincoace de fereastră se face lumină şi cerul se vede prin frunzişul de jad al pământului nostru, făcut din trupurile noastre. Şi doar şuvoiul de apă de munte se auzea ca un vechi, protoarmonic, neînţeles duruit în lemn în ceasurile acestea în care ziua şi noaptea se amestecă într-un cer de lumină şi întuneric amestecate, asemeni mierii albe de luncă şi răstoace de lângă ape cu mierea neagră din florile vărsate din năvod de Dumnezeu cu Sfântul Petru pe câmpurile din munţi ca cochiliile de melci marini aduse de potop şi nu mai ştii de e lumină sau beznă înstelată în sufletul tău şi spui rugăciunea ursului singur noaptea în munte cu fruntea proptită de bolovanii mari şi tăcuţii din râu. Şi doar când mi s-a întâmplat de am murit am văzut că nu am murit pentru prima oară. În fiecare zi mor, tot la douăsprezece ore şi stau mort douăsprezece ore după care înviu, pentru că am băut prea mult din leacurile vrăjitorilor noştri şi jumătate din zi sunt viu şi jumătate sunt mort. Dar înviu după ce mor, înviu, iar şi iar, ca iarba. Când mor, mă ridic din mine şi intru în Dumnezeu, umblu prin cele şapte lumi. Când

222 sunt mort, sunt deasemenea viu. Văd ce nu mai pot vedea altfel şi mi se vorbeşte. Când sunt mort tac, când sunt viu vorbesc. Şi eu sunt un fel de vrăjitor, un om al sufletului. În spate duc o balanţă în talgerele căreia pot pune sufletele oamenilor, dar nu-mi place să fac asta. În buzunar am o piatră cu care se pot transforma sufletele oamenilor în aur, dar piatra o ţin pentru mine deşi doar pentru mine nu funcţionează. Cu ochii mei văd oameni morţi pe care oamenii îi cred vii şi oameni vii pe care oamenii îi cred morţi. Din palmele mele cresc doi salcâmi, rugăciunile noastre. când mor mai întâi închid ochii, după aceea îmi înghit scuipatul, iar apoi mă ridic din genunchi. Viaţa e aşa de rea că trebuie s-o duci în genunchi. Mor şi înviu de treizeci de ani şi o voi mai face datorită lui Isa până nu voi mai muri, ci doar voi învia. Acum când vorbesc, sunt mort iar salcâmii înfloriţi tac în privirea mea, în clipele de vis în care îi vorbesc celeilalte lumi obsedate de Dumnezeu ca şi lumii oamenilor. În întuneric se aprind mereu aceleaşi lumini, fie ele lumânări de întâi noiembrie ori stele. Universul e un cimitir luminat de candele, un cimitir care abia aşteaptă să învie. Toţi vom învia. Doar morţii preţuiesc viaţa, iar cerul e un Strei deasupra capetelor noastre, ascuns, în care plecăm până la urmă fiecare. Dar ce e Streiul, știi? My Aunt IDF Woman „..and I still have very few words to describe what I see.” Rachel Corrie FOREWORD ARTICLE FOR A FEDERAL ISRAEL „I believe that South Africa is a country in which Blacks and Whites should live together.” Bantu Stephen Biko One thing, it is true that apartheid is the disease of the white star world, just as totalitarism is the disease of the red star world. Even the Nazis were half socialist. Every capitalist country except France has experienced one or another stronger or milder form of ethnic and social separation which could be categorized as belonging to the apartheid family. It’s the year 2012 already and in respects concerning the nation of Israel, the newly emerged Israeli who for a good dream done many bad acts, we can discern that Judaism is apparently changing and has changed and it is no longer how we used to perceive it in the history and culture of the world. Although that this is only to our distant untrained eyes, because the philosophy of Judaism has not changed but it was replaced in the Jewish state policy by the political ideology of Zionism. In Israel theology was replaced by ideology. Judaism used to be a lighthouse built by giants and a statue of Liberty in itself, but what once was mainly a community of extremely civilized civilians is now reduced to a drifting state whose governement leads a dubious policy, seeming to be open to anything no matter how wrong, all in the name of an abstract notion of Zionism. And to be more clearer all the world is astonished by the few mediatic swallows who manage to electronically get to us. This is a page which indicts the contemporary government of Israel with the crime of apartheid, and the conviction will or will not be given by our posterity, the judge of our age appointed by God. To say this is not AntiSemitism. I, as all the true people of the world want all the best not only for the Jewish community but also for the bloodied state of Israel and I respect their searching for what that best seems for them, BUT that doesn’t imply that we want that on the expense of the Palestinians. I thought about this Israeli-Palestinian issue, I thought and thought, long and hard, and it hit me. The State of Israel should be a federal state. The entire Palestine is claimed by both the communities that inhabitate it, both Israeli and Palestinians. As we can see for more than sixty years, Israel and the West Bank and the Gaza Strip are lived by two main population, but the whole teritory is taken by the power of only one of them. Just as the Jewish, the Palestinians lived there for millennia, but now the Zionist Pilgrims want to take everything for themselves and put the natives in refugee camps with a policy of community destruction just as the American Pilgrims did centuries before, and now the Israeli government sends its soldiers to fight against villages, children and civilians. The Israeli war in the West Bank and Gaza is wrong and it could be that Palestinian uprising reaction against the State of Israel could be a Pavlovian reflex, because all that they know of Israel are the male and female soldiers who come to demolish their homes, take their culture land and to arrest, beat and shoot them and make fun-photos with tortured blindfolded Palestinians. Logically if on this lands, State of Israel, Gaza and the West Bank live two nations then the entire land should be federal. Israel and the Palestinian land should unite, letting the Palestinian return to their lands inglobated now in Israel, and the result should be a federal State of Palestinisrael. The current politics of the State of Israel, is ideatic oldfashioned, out of date. Israel is the last nationalist state in the civilised world and it should cease to be so if it wants to remain in the civilized world, and as we can remember nationalisms were one of the darkest episodes in Modern History. The Israeli government should leave behind this fascist form of contemporary Zionism and return to the ideals and archetype of Anne Frank, because sadly today's average women of Israel are educated now so they resemble more to the horrible Ana Pauker than the angelic genius of Anne Frank. And they should send the female soldiers home and let them be women and mothers, not onthologyless hybrids. Israel should return to a policy of Judaism instead of Zionism and as they too lived as alogenous in other states in the centuries before us, they too should give rights of civic determination and liberty [and livity] to their natives, the Palestinians, in all the regions mentioned including the Golan heights, for a civilised, true, plural Israeli-Palestinian democracy in a Federal State of Israel. And the most serious concept in all this is that until the law for a federal Israel is passed the Israeli government is going to have Palestinian blood on its hands because the Israeli Occupation kills. The Palestinian has asked for international arbitration, outcry silenced by the Israeli government. The entire land should be pacificated with UN and [democratic (if there are still any left)] troops, which should take the military power from the unobjective IDF. And I say for the last time that the UN should create a Federal Israel, from the current state of Israel land, Gaza Strip, Golan Heights and the West Bank, whose peace, liberty and democracy’s security should be guaranteed for the needed number of year until community balance by UN and [democratic (if there are still any left)]troops. Palestinians need a country too, and both the Palestinian and Israeli need peace. THE PARABLE OF THE CHILD AND THE TANK AND THE ROCK Our Dead Statue of Liberty MOTTO: "We're not gonna be tossed in jail, we're not gonna be tortured, you know, we're not facing what people in the occupied lands are facing. If we decide we don't wanna do it, fine. But then try to look yourself in the mirror and say: I'm a murderer." NOAM CHOMSKY It's not true that Rachel Corrie, that twenty-three year old long-haired girl was murdered by a IDF army bulldozer; she was murdered by an IDF army tank. In Israel, but mostly in the West Bank and Gaza tanks and army bulldozers are the same thing with minor differences, and a caterpillar bulldozer is even more horrible than a tank, is like an execution machine engineered by Franz Kafka in a Metropolis Fritz Lang world. IDF meaning Israeli Defense Forces, the Israelis defend with soldiers with guns and trucks against children who are afraid even to go to their schools. She was there at that demolishing spot and she thought she is on the Tienanmen Square in Beijing in 1989, she must have seen that tape on TV or somewhere with the Chinese protester standing alone in front of the invincible stupid tank and the invincible tank lost the battle, but Miss Corrie was

in Gaza, Israel – a place which proved to be much more savage. The dust in the holy Land cries after the times of Suleyman, Isa and all the prophets and Abraham the Muslim. Today there are no more prophets, only crazy people, but who knows? As for what happened here, well, you know everything about it, and if you don't you can very well find out if you really want to, but I think that one of the most important things is that this girl cared about the people, not just about hers people, or the people of the world in general, but for the people living in Gaza, and for this she was murdered. I heard her say two days before, she said about a massive military machine clutching us from all sides like a giant insect, trying to kill all of us here. She annoyed the Zionist war machine so the war machine ate her as the Red Beak Bird – the Romanian Communist Party – squashed Labiş, the unconscious Romanian idealist drunkard. She was dangerous, like Michael Jackson. She stood before the tank as a 21st Century man, and the tank chewed her with its blade as a prehistoric cannibal and did not stop. It caught her under and grind her like grains of wheat and bread. Rachel was there, and the IDF were there and death was there too. We all die, they say; but there are some who take great pride into killing others as Israel the government murdered Corrie the activist. She was for me, and they killed her. She was executed. They say that we are bad and they are good because we are bad and we are bad because they are good mainly, so they beat my mother and father, they shot me in the leg, shoot over me and beat me in the face till blood was dripping, they demolished with military bulldozers and soldiers us every time they wanted and keep us locked as animals here and shoot missiles in our apartments, they broke my toys, the whole Gaza is debris and we are going mad and you see that tank is still over Rachel Corrie buried in the broken bricks, I can read the badge on the tank – IDF -, so I take a rock like my father Daud and throw it at the stupid tank, and I throw more rocks just to go away and speak the useless words of my anger. And as I was running over to the tank it hit me that Rachel Corrie is Our Dead Statue of Liberty, an executed one and how could you murder the Statue of Liberty but with a bulldozer? „Desigur ea suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra ei” Isaia I My Name Is Tamara 'My name is Tamara', she said then to Felix Herz long ago when none of this not only it didn't exist but more than just that, it wasn't true. Herz wasn't the cutest boy around her but was the only one she loved, then, in an era when she never dreamt to be ever dressed all in green with a rifle in her hands and to shoot, just shoot, always at the orders of a psychopath officer. Now she was old and alone and now she knows that life is now way a fun war of paintball and that the red stains on her shotgun were stains of blood and humans like pieces of red glass and light in huge medieval windows. Nobody, not even her friends knew why, after she returned from the army decades ago she never married or looked up to this day just like Saint Anthony or Mother Therese, living a classy, educated, tragic life. It is not what she would have wanted, but anyway for two score years now she was a spinster. It's not what she would have wanted, her goal always was a house full of children calling it home but all of this was long ago when she still listened big black discs with Sylvie Vartan and old old songs at the noisy radio speaker. Yes, she was a woman but she was no pussy. After arriving in Israel and living in a kibbutz for a short while with her sister she was sent in the east desert and there she served. She was no clerk either. She did everything until it became sour. This is what it was like, but only after while, when the activists go and you have to stay behind and bury the dead. So she never married; because girl like her do not marry, because for girls there's nothing else left, safe only maybe shooting yourself with the same trigger you had in all those glorious years when among other things you've shot at people as a psycho. She shot a little girl in a firestarter village, the girl you've always wanted to give birth to. And after you left the village on the green truck, you knew that there's nothing more left, that you could never be the only thing you ever wanted to be, no matter how much you wished for it to become true, no much how much you've dreamed to be one day because no true Mom in the world had ever been a baby killer, like those Vietnam kids. In the moment she say that dying child still smiling though as not knowing what happens to her, in the arms of her already crazy mother, she saw her life transforming like Nosferatu in a horror movie and nothing she could ever do wouldn't wash that blood, couldn't wash her hands. She was a hero and not a mother. Cu dezamăgire şi speranţă Unde ne sunt compozitorii? Ar trebui să fiu blând, dar oare pot fi? Sunt înlocuiţi de nişte oameni ar căror crez este muzica a murit, trăiască business-ul. Compozitorul este cel care se adresează veacurilor, aşa cum o stâncă se adresează apei. Unde mai vedem aşa ceva azi? Doar nişte cântecele de cele mai multe ori reciclate din DCA-ul muzical al trecutului şi inconştientului colectiv, în cel mai bun caz, când nu sunt de-a dreptul furate de la cei care fac reciclările. Unde sunt concertele, unde sunt marile opere, unde sunt frumoasele musicaluri, de ce simfonia a devenit o limbă moartă, unde şi-a pierdut jazzul jasm-ul, unde este pietatea muzicii pietăţii, cum s-a întâmplat de notele muzicale au devenit hieroglife fără sens pentru majoritatea oamenilor, de ce muzica pop e un frumos înger cu aripi de plumb, de ce nimeni nu mai ştie care e diferenţa între o sonată şi un concert de muzică de cameră, cum se face că snobismul a crescut în toate partidele muzicale şi de ce cântecul, simplu, curat, melodic, armonios, îi plictiseşte pe oameni, iar ritmul a devenit scop în sine, nu paraclet? În România viaţa muzicală este mai rea ca oriunde după milenii de tradiţii frumoase însumând Africa, Iberia,Cauzazul şi Iranul, Siria şi Palestina, Mongolia şi Amurul. Îmi amintesc copilăria în care o ţară întreagă de elevi de gimnaziu se plictisea la emisiunile domnului Iosif Sava şi nu numai că nu puteau înţelege opera, dar râdeau însăşi de Simfonia destinului şi de sărmanii copii cărora le plăcea. Emisiunile de divertisment şi muzică uşoară apărute odată cu epoca socialistă ne-au idiotizat muzical. Până atunci se mai putea concepe să te desfeţi pe muzica Mariei Callas. Un lucru foarte greşit este acela că în timp ce toate speranţele noastre muzicale pleacă în alte ţări, nu importăm şi noi la rândul nostru muzicieni cum fac filarmonicile, operele şi academiile ţărilor civilizate. Aduceţi-i şi din Coreea de Nord, dacă trebuie, dar să ni se umple domul. Revoluţia tehnologică a accentuat lipsa de imaginaţie. Comparaţi timbrul de lemn, aer, metal, sacâz şi mână al unui violoncel cu acelaşi sunet pe lista de instrumente a unui sintetizator. S-a ajuns la o muzică ce expiră asemeni unui produs de vânzare, după câţiva ani acelaşi “cântec” părându-ţi sunete de program de computer defect, în vreme ce violoncelul îşi păstrează timbrul ca un Cap de bour. Iar nu în ultumul rând suntem bombardaţi de instrumentele de percuţie. Oricine îşi închipuie că le poate folosi. Nu este nimic mai urât decât un instrument de percuţie lăsat în mâna unui alb. După cum este adevărat că “White men can’t jump”, tot atât de adevărat este că albii nu pot folosi un instrument de percuţie cum trebuie. Nici măcar nu le pot înţelege cum trebuie. Pentru negri fiecare tam tam sună întro anumită gamă, pe când pentru albi sunt doar snare, drum, cinele, şi tambour cu pedală. Iar în ziua de azi s-a ajuns la o spălare pe creier, orice persoană care face muzică se simte datoare să pună “şi tobele”, pe orgă sau computer, măcar, dacă nu crede că ştie să dea în ele. Mai este posibil să se nască compozitori? Poporul român crede, împreună cu Miron Costin, că nasc şi la Moldova oameni. Nasc şi la Moldova oameni. Să se mai nască. Moarte Așa pare dacă privești mai atent că fiecare om îl are în familie și pe Diavol. Mă refer chiar la Diavol. Ne iubim familia, dar cealaltă rudă a noastră, Michiduță, ne face să spumegăm ca berea în fiecare zi. Ne supărăm pe părinți, părinții sunt furioși pe noi, și vine cealaltă soră a noastră, Moartea, îngerul și ne trezește în lacrimi pentru totdeauna. Atunci nici Satan nu mai contează, decât lacrimile și cenușa pe care o bem în vinul amar și ne întrebăm, chiar așa proști

să fim? Se pare că da, altfel am fi iubit, pentru că iubirea tace. Cum a început istoria Dintotdeauna bătrânii au vorbit de Dumnezeu. Dumnezeii au făcut cerul ca Marea Egee și pământurile ca ostroave. Au făcut omul și oama. Nu suntem același lucru, suntem două specii diferite. Au făcut animale înțelepte după înfățișarea îngerilor. Pe om Dumnezeii l-au izvorât din pământ după chipul lor. În toate insulele erau niște țări cu pomi și arbori. Omul și oama erau copii. Erau mulți, nu doar doi, om și oamă. Trebuiau doar să sărute scoarța copacilor și să râdă. Dar trebuiau să fie atenți. Pentru mai multă siguranță Dumnezeu i-a supus unui test. A pus șarpele să-i păcălească să vadă dacă sunt cu ochii în pupilele stelelor. Era ceva stupid. Nu fă asta. Ei au , pentru că au vrut să fie mari. Așa a început să curgă sânge. Dumnezeu i-a izgonit de-acasă. Țara aceea era casa lui Dumnezeu. Au avut copii omii și oamele. Tribul Cain și tribul Abel. Și tribul Cain a ucis pe Abel. Iarba era neliniștită. Și apoi au plecat și au făcut prima cetate. Așa a început istoria acum aproape șapte mii de ani. Marea Egee a început acum șapte mii de ani. Acum două mii de ani unul din cei 3, 3333333 Dumnezei au coborât pe toate pământurile deodată și a curs sânge. Cuvintele acestea ți le spun ție, sfinxule. Doar oameni și Dumnezei există în Marea Egee. Dintotdeauna bătrânii au vorbit de Dumnezeu. Prolog MY LOVER MY DEMON Roman

Felix Rian-Constantinescu

Nostalgiei lu Cărtărescu.. Because I know now that You love me, sweet Eliza, I will begin tell You the story of my family because it deserves to be told, of story of tragedy through life and love through tragedy, generation after generation ever since the times of the Round Table Enchantresses. As you probably saw I haven t managed to write any real book for years now because of my excessive sinapses, but I will try to sing this Medieval ballad of Love and Torture to You and return to my F book page again and again, day after day, month after month, by grace, seeking beauty and truth. It all starts with my family. As I can say writing the book of Death, short-circuited my brain, because of the intense pain and work, and for years I believed I reached my epic climax. But I will try again. You must understand that I am haunted by three spirits just like old Ebenezer Scrooge. I will tell you about them. The first is the Ghost of Christmas Past, my Mother. I don't know what to tell You about Her. Probably all I know about Her is that She loved me very much. I was blessed as they would say. Yes, She loved me, truly, madly, deeply, with unconscious Catholicism and mysticism, this was her life, Love. For me mostly. I was the reflection of the third Spirit, but I will tell you about Her. It's Her book. Who was in between? Hamletian question -- The Ghost of Christmas Present, with roast apples and roast chicken, with food and drink, and women, and joy, far from home. A demon Spirit, a deceiver, not a man, nor beast, but a monster of logic. One day he left and the next day we knew Nothing of him. But my Mother, The Ghost of Christmas Past, this Blueroses, made it, and I believe on her own, and loved Christmas, the Christmas who did not love her. This is the story of the Scrooge of the postcommunism. I, this masonic Scrooge, payed in full the debt of Communism and camaradery. I payed But I don't know for who. I payed for a few pictures, a name, and this body that I have, and for this blank space I have in my brain when I think of Him. And for my all-life ignored cousins. Anyway He s dead as a dead man, and I don t know what happened to Him, is He with William Blake or not? I don t know. But, sweet Eliza, I want to introduce you after the day he left for good to the third Spirit, The Ghost of Christmas Future, Ana. Well I don t know if I am right, but from small Childhood I felt Ana was all I have, do you get that? And I had her, for the most, until the years of madness came and of rising son. This is my biggest regret. Well, my Friend, I will close the manuscript now, because I cannot write. For the first time in my life, I believe, I asked myself now how would have been if Ana, my, were happy instead of a Buddha, but we all were, and maybe this is Cora's destiny. I know that you love the Bible, and I know it is true, in the simple perception of the universe, I know because She loved Him until sudden death. This is the secret I believ of my obsessive faith unvanquished not een by the hedonist psychyatrists. You all my life I asked why I suffer, and answers came only at old age. I would like to make of this an English novel but it's not, it's Romanian, and black, and catholic. The wife faithful with her whole body like the holy relics until the other Lover comes to take Her to the Palace Sans-Souci. And it's true that we see the calvary and not the Angels. We all carry stories with us. We hold them înghiocate in our brain, like unripe nuts, and this are our Torahs like Rabbi Mark Bloom says, our truth, the truth we do not know what to do with. With our death this truths will return to God and History, and millenia will pass over our tombs, but I maybe the stories are more important than us. They are our models, we are have at least one, but for you Montague Ana was a pagan... You have to understand me, Beatrix, for years I believed I found the truth, in the arms of the Bishop and before at the table of Hermits, but when Death came I thought for the first time of a banned church in a faraway unvisited village, where She went when She was like You. In you I find not my Mother, but my Ana, or I don t now what I find, my Eliza. But there s nothing wrong with it. It is just that for me Saints are real and Mary is God. But I am not a preacher, I am just a Mary worshipper. Where was Mary when God created the world, I think. Where were You and Me. And yes I lived my life thinking of Ana. These pages are feminine, I know, because I have both brains, but maybe my message is what beautiful would heve been if She lived and we had had known her. My Mom died too, and now I am Catholic. I no longer depend on churches. Mary is with me. My dream - is to make a church for Mary and women here in your village. But I am not holy, I am just a pilgrim, a Russian pilgrim. I am sorry if I have haunted you for years. I am sorry. But you are the way back into love for me. I wandered for centuries and you are Mademoiselle Pogany. And yes maybe I am a demon too, but I didn't want to be. And maybe always I believed we need to fiind an instinct beyond instinct. If I spoke to You, would you be mad? There is a tear in Christianity. You go and speak, use your brain, to get to God and grace, we, to speak truth for once, go humbly kerouacs and worker-women, and sing our love, or profess our love, or just try to yoga our love to God, Jesus and Mary, that s all we do. Aren't we Christians? This is our hurt, after been the traitor of the gint. We sing, the ones who can, as you would have sung to me. Maybe more than sing, we return home, to the beautiful icons and ancestors, the white walls of Calvary, and the meek priest which we love. We are not that educated, but believe our mothers, don't you? Just we go to our Church, and maybe one day we'll die, maybe, or maybe other generations will love Mary. What do you think? Who is Mary anyway? -- Mary is my Ana's reason. Ana's love killed her, but is She really dead? We are the traitor useless church. And confesion does mean nothing, the Montague say. We are the sinning church, worthless, worthless, taking money for a place in heaven, the Church of the Holy Pope and the holy witch, but so, bad, and ignorant, and idolatrous, love you, and this is all we can say, all we can really think. Our churches sheltered us when we were bums and we still so.

223 When you confess your sins you're nobody anymore. But I am God's prophet, so it's easier for me, I confess to the stars. Da, viața începe cu mărturisirea. And I became a Yoda? of confesson. A rat, but not a snitch. I love my soul more than my life, and God is soul like Ray Charles. But I see that I don't keep track of the story. I will insert here a fairytale that I wrote walking to our dam in may? 2015 from my unpublished book POVESTIRILE CE NU VREI SĂ LE CITEȘTI. Mocănița,,, Apartheid Christianity. a Case APARTHEID CHRISTIANITY. A CASE

F. G. Constantinescu

Jesus Christ never did put somebody in a bantustan, not even the lepers, and nor did Abraham and Jacob, patriarchs of peace, even the Mosaic city is named Holy Peace, so it should be holiness and peace, not a variant of apartheid. What can it be said is that apartheid is the extremism of people who want to be bad but do not want to be atheists, like the Communists and the Fascists. Bible should be taken out of the hand of the apartheidists and see with what are they left with. Christianity is a positive obsession, and it should be as such, not fascism. © 2 years ago, F-G Constantinescu love • nature • family • death Like (1) Comment - What did you think?

Likes: Ed ostrom Ed ostrom - Powerfully penned leaving reader much to think about. A compelling read. Thank you for posting.

The black movement against apartheid in the second half of the last century South Africa is one of the most enlightened stamps of history of the entire global era, with figures like Biko as a wonderful leader and martyr, with the everyday Negro in the same time a fighter and a believer, fighting by faith and believing in God by fighting against the injust system parasiting their millennial land, and Mandela - a still incarcerated at the time historical legend, the closest to God man we ever knew, much more than Elvis, Maradona or other genial soccer players, or swing guitarists. As a shadowed symetry the white spirituality of the Republic of South Africa appears tainted, infected, a non-Christianity, a what it really was - an apartheid Christianity, because the cruel truth of life and soul is that apartheid emerged from Christianity, and then Christianity from apartheid in an diabolical yin-yang of hypocrite alienated historical dialectics. The true history of the South African apartheid is a local species of KKK white suprematists taking over an entire country, inhabited aproximately by 80-90 percent of Black citizens. As I have said, apartheid was born from what I can call White Christianity, a Christianity of superiors in a world of inferiors. The Calvinist Boers thought themselves richer, more beautiful and also more human than their Black Christian slaves living in the country. To them for centuries the thought of mixing was horrid. They were too good, too blondes, too white for that, and considered the noble Black tribes of the land mere animals, a prejudice disproved by history. The statue of Liberty of New York should have marched her marines and troops against this Christian and fraternal system of slavery, and she should have done it and spare Soweto and the rest of Black South Africa of wrongful suffering, agony and death. But America did nothing or is it almost nothing and so now we have on our hands for the next millennia of history The Black Saga which after decades of blood is the first saga that actually ended well. And who knows maybe without Krueger who wouldn't have had Steve Biko, and without all those apartheid Christians, we wouldn't have met Nelson Mandela. Anti-apartheid history is an emulous history, inspiring to go and do the same. a somewhat resembling situation is met in the medical psichiatric system. I will locate that it is about Romania, the little country on the Danube. I had a diagnosis which wasn't even a disease, but - as it was in the time - because I was called to the Army, my father thought to not to pay nobody and just to talk with the doctor, an old lady; and so because of the circumstances she changed the dyagnosis which became my ball and chain through life trnasforming me in a second-class citizen; I am not allowed to work, and I am not allowed to do anything but just survive. And one of my brothers, trying to help me, took me to an another medic, and the medic said that in these kind of diagnosis a medic does not change what an another medic has done, it's like in the Mafia probably. It doesn't matter of the circumstances you got it, once you got it nobody will never do nothing because psychiatrists are just humans and not apostles. It's the machine which once it'd grabbed you it will eat you alive but will never let go. And the sad truth is that in psychiatry many times too often some of the most prominent lunatics are the psychiatrists, it's a proffessional defect. In my case I am inspired by Biko and all anti-apartheid movement to fight this osified system of archane medicine, in which the medical mentalities are truly the less progressed in the entire medical field. I say all this without any trace of sourness, just with dissapointment; even Freud was just a nut, and Carl Gustav Jung - the true talent of psychiatry - a beautiful fool. and histories like the anti-apartheid history in the former Republic of South Africa truly gives me hope, that someday people will understand more than it's written in the book and look at us as humans who deserve a human destiny of work, love and future. But enough with all that, and I guess that the psychiatrists are like all other people, some good some incompetent and you just have to pray to God to keep you on the bright side of the street and hope for the day when your brothers will see you differently. Apartheid was engineered by a Christian community, basing a good part of it's raw rasism on ill-used arguments taken from the field of Biblical faith. There were many books written about the sins of apartheid in the former Boer state of South Africa, but want I desire to emphasis is the abomination of racist Christianity, the practice and teaching of the agent comunity in the midst of the other communities of subjects. Once as a white state you clearifiend theologically that the Black were the deserving to be slave Ham, and you put yourself in a mix of the white Japhet with the friend of God Abraham, then you can do anything to preserve this state of social equilibrium: the shooting, the beating, the beating to death, the imprisonment without trial, a practice which lasted for decades, the misterious deaths of dozens of political detainees while being in prison, the epic-long prisons sentences for people like Mandela, the home ban and the security watch for writing or publishing an article, the bantustans, the working regims in the gold mines, the Black townships, the rules of the white cities for the Black citizens, the politics which dind't differentiate between men and women as it was in the case of the wife of Mapetla Mahapi, widow with to little children, being detained after inquiring on the death of her husband in custody; the apartheid devicers realized that they can do anything after justifying themselves with Holy Scripture verses because then nothing else would stop them, and they did it, and most unflatterring from the point of view of white culture is that was their white mentality for the entire four centuries of their White history in South Africa, maybe now is better, I don't know. But this is not just theirs, but this is generally the white mentality and the Protestant mentality, no it’s the entire white Christianity their sister church mates from North America exterminated an entire race in one hundred years. We Latin, French and Russian Slavs we have a tendency to mix but we are no more less racist in our own ways, for instance we Romanians leaving behind our latter nationalism we are now prisoners of our own little country, our little obsession, and the racism of the Russians is the messianic panslavism - which diffused afterwards in MarxismLeninism, another safe way to save the world, man and society -, just - of Feodor Dostoyevsky, another religious racism, but not just religious, more, a spiritual, redempting one resembling with the Rastafarian positive psychosis but today I see a difference. Maybe is time that the stern of history to be shifted from the White man to another kind of man, because the White man man made a fool of himself since the days of Alexander the Great. And to return to our sheep, a great worrying thing is that such ideologies can occur from the Holy Writ of the Christian Gospel. Not very well is also that the Mosaic state of Israel experimented some practices of apartheid against their fellow Palestians, I do not know to what extent in the present. This can be an indication to what extent did the White man understand the New Testament he received whenever when and also to what extent do the Israelites understand their father Abraham?

Inspired2 years ago heMann 04 t reg mat re Follow 2 years ago ishopshopshop / BourHeadTractot2 383, Statistician, tamaHari Stalin,i dva, Judean poet, Galileean pill+grim, hMann 45cap reg mat rex, escritor & philosopher naive, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, proffessional patient + amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, gen 1c, +Ciprian Porumbescu & Rey Alfonso el Sabio page~ biblical studies (hebrew/akkadian/greek/arameic/arab Read more → 93 views 1 +list More by heMann 04 t reg mat reList all » rrr Un copac de primăvară ce își simte rădăcinile 21+ Poezii 1mo2 Dangerous Time, COPILUL RĂU !! t Venomed Laptop 2121+ Poezii 1mo0 Felix văzut prin ochii mamei sale 1mo1 Domnul cel cu ploaia/crucea-n stele/spate/sate sărac/născut/vii, 12+ +1 berse 1mo1

am visat că mergeam cu autobuzul de Cluj de noapte o rablă.. și stăteam pe al treilea banchetă din dreapta și langă mine statea Dumnezeu.. Dumnezeu stătea la fereastră.. mai era cineva in autobuzul plin dar nu mai știu cine în parea stanga mai în față decat noi.. Dumnezeu arăta în felul următor, un om negricios obosit în haine negre dar nu preoțești ci de om sărac și arăta ca un om care face o muncă sau munci grele.. (și avea o căciulă fes negru cum se purtau mai demult pe cap dar nu de Teolog) eu am vrut să-i spun sau i-am spus ceva de genul, A ești Dumnezeu? cum vrobesc eu cu oamneii.. Dar el s-a uita la mine și mia- spus să mă uit cine e la volanul autobuzului.. m-am uiat și nu se vedea nimci locul volanului era scufundat într-un întuneric negru.. https://www.youtube.com/watch?v=N4lPMBPLFWY am ami avut alte vise în care am visat îngeri călugări și personaje biblice, chiar și Maria în anii aceia, dar tangențial.. Gojira & Planet H feat. Robin - Regele verii (Official Music Video) Subscribe to your favourite music: http://ww… YOUTUBE.COM și cred că al doilea vis înseamnă că păstorii nu sunt transparenți.. Sfarsit.. Vise creștine Gandhi (1982.) - sa prevodom youtube.com Epistle to the Indians I

Can Indians be alone, Mahatma???.. https://www.youtube.com/watch?v=_SRbHnfYHaI Gandhi (1982.) - sa prevodom Film o životu Mahatme Gandija, koji je bio vođa nenasilnog otpora protiv britanske… YOUTUBE.COM Îmi place · Răspunde · Şterge previzualizarea · 28 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu I don t want to make you like me, guru (you know who you are), I only want to teach you the truth (but You know the truth).. What is the truth?

Vecinica pocăință + t eternal repentance , spasmverse(Eu am scris Biblia 20 Ozymandias) Încolțire 1mo2

truth is, for you truth is that I(i)sus is Brahma..

Înaripata... kommunarka shooting ground,Grătarul documente de expertiză (verse4, 2021+) 2mo2

the mountain of Muhammad..

Europa,

Constantinescu Felix-Gelu anyway he s the biggest of the biggest..

And jesus does not give dollars..

Cruce moldava +' + eu suis o stea, doine US of A , ceai în groapa șobolanilor, CartofInc, +21 2mo1

But is true that he does give bread and wine..

Dintr-o dată mi-a crescut o aripă uriașă, Biblia,, Supa de cartofi, moartea omului, D-zeu ++ haiku 2mo2

you don t have to stop to be good hindu..

Help / Contact us Have you read these poets? Robert Frost • William Butler Yeats • Dylan Thomas • E.e. cummings • Spike Milligan • William Wordsworth • Alfred Lord Tennyson • Langston Hughes • W H Auden • Philip Larkin • Emily Dickinson • Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran • Rainer Maria Rilke • Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi

no one can change that..

that s anything ther is to it..

you are hindu..

but you can become true hindu.. anything that you have to do is to think and drink a glass of wine eat a piece of bread

More: My Canadian Dream,,, + IOAN Supermind, + Writings on African literature,,, + Testamentul Mariei 1 & 2, 3 Epistles to Indians 1st & 2nd,

and pray and i ll see you right.. you don t need anything else.. Church in th ebeginning didn t have not even the Bible..

2021+ iF, Maria Ave+ m+ but you have to think . Testamentul Mariei 1 ii iii A B

you like the Bharata read the Bharata.. but think of Jew, of Jesus the Jew while you read it..

Felix septembrie 2017 i won t make no promises, but Jesus is special.. https://www.youtube.com/watch?v=MvvFR2aSraw Vise creștine (biserica si autobuzul)

What truth do you have that can beat that? than you can drink the blood of God and eat his heart?

Felix Rian Constantinescu (Paclisa, 2017) https://www.youtube.com/watch?v=wapCTd5fS2Y Miley Cirus? Tracy Chapman - Telling Stories - YouTube © 2006 WMG Telling Stories YOUTUBE.COM Îmi place · Răspunde · Şterge previzualizarea · 23 minute Manage trebuie să-mi povestesc visele creștine, pentru că s-au pierdut.. să o luăm metodic în 1988 la șase ani după doi ani de rugăciune și un an de biserică ortodoxă Gociu mi-a spus ce îmi zicea și Rafael că Dumnezeu nu există și că oamenii sunt niște maimuțe.. am mers acasă și i-am spus mamei că nu mai vreau să cred și să mă rog.. ne-am culcat dormeam în același pat rabatabil.. și am visat că cineva, diavolul pe care nu l-am văzut dar l-am simțit.. l-a închis pe Iisus Hristos în biserică la părintele Mihăiescu cu șase apostoli.. biserica era goală nu avea scaune sau bănci.. doar pe axa altar-lumanari era o masă cam unde sunt bănicle femeilor și sala bărbaților la care stăteau aposotolii cu Iisus dar erau bucuroși, vorbeau și zambeau.. (Isus zambea și apostolii vorbeau) vreo doi apostoli stăteau perpenicular în capătul mesei.. eram și eu în biseircă pe alcineva n-am văzut, om vreau să zic (stăteam unde stăteamk eu dar în partea dreaptă a ușii) și ușa mare de lemn era încuiată.. apoi am văzut prin zid afară din biseircă cerul și la-m văzut pe Dumnezeu ascuns într-un nor vinat deschis.. și Dumnezeu era supărat și s-a izbit în ușă și i-a eliberat.. u m-am bucurat că i-a eliberat dar m-am și speriat foarte tare și m-am trezit.. am trezit-o pe mama am aprins sau i-am spus să aprindă becul și i-am povestit visxul și la sfarșit i-am spuus Acum ce să fac? îmi pare rău că nu m-am, rugat! și mama mi-a spus, în doi peri cum spunea ea, Roagă-te! m-am ruagt și am adormit imediat un somn ușor și fără vise.. asta-i una.. în toamna lui 2004 am mers la Betleem cu un băiat și am redevenit Religios.. crd că prin 2007 am avut un vis..

i don t know no greater truth.. and think all your life of Jesus and Brahma, Jesus and God.. and that s all.. all the rest is theory.. sit by yourself and drink something anything even water.. knowing is the blood of Jesus.. eat anything and think and know you eat the body of Jesus.. and you ll experience a Renaștere.. I dont lie you.. Do you think i lie? No.. Then why don t you do it? and after you ll do it you ll sin big time.,. you ll fall frm your own grace.. but don t give up or despair.. that s the way love goes.. you can even consider these few comments the verses of an epostle, just for you.. the epistle to indians.. but do it, and read it if you need, but live it.. all the gospel is in it.. when you do something think Is this really my atman? is this really I(i)sus? you know i wanted to come to you.. but i m a sickly boy..

224 but i have come to you.. you dont have to burn your books or dress in blue jeans.. just think of Jesus, love him, call him, wait him.. Jesus, not the white man.. Jesus is not the White Man.. he was poor and his Mother was poor and he had no Father, and most times he didn t have what to eat.. but he is the atman of the universe and beyond, created by Atman from Atman.. Jesus is Atman from Atman.. And he was made by Atman.. Because in Brahma there is the Great Atman, the Child Atman - Jesus - and the Mother Atman, the sine through which Jesus was born from God before everything..

And every Indian, the White and the Black, the Brahman and the Muslim, are brothers, and every man is brother with another, born by the same woman, the same Mother, Eva.. the first Woman and Jesus is the atman that can stop the killings of brothers by brothers.. Amen. Îmi place · Răspunde · 2 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu https://www.youtube.com/watch?v=99f_P5YKnX8 Nana - LONELY Finally: New Nana album 2009 out now: Stand Up! listen and order here: http://ww… YOUTUBE.COM Îmi place · Răspunde · Şterge previzualizarea · Chiar acum Editează GANDURI FELIX 23 SEPTEMBRIE 2017

Brahma is Family.. And every Indian, the White and the Black, the Brahman and the Muslim, are brothers, and every man is brother with another, born by the same woman, the same Mother, Eva.. the first Woman and Jesus is the atman that can stop the killings of brothers by brothers.. Amen. Îmi place · Răspunde · 2 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu https://www.youtube.com/watch?v=99f_P5YKnX8 Nana - LONELY Finally: New Nana album 2009 out now: Stand Up! listen and order here: http://ww… YOUTUBE.COM Îmi place · Răspunde · Şterge previzualizarea · Chiar acum Editează Second Epistle to the Indians With the Love of Mary i come before you and say Love is what Indians and mankind needs Love just Love Not Death So my sisters Love and take this Love of Mary to the world think not that you are dark and poor think that you are beautiful and with tender hearts and if you choose Mary instead of the Brahman Veda you will change the world and make it a holy church. Gandhi (1982.) - sa prevodom youtube.com Epistle to the Indians I Can Indians be alone, Mahatma???.. https://www.youtube.com/watch?v=_SRbHnfYHaI Gandhi (1982.) - sa prevodom Film o životu Mahatme Gandija, koji je bio vođa nenasilnog otpora protiv britanske… YOUTUBE.COM Îmi place · Răspunde · Şterge previzualizarea · 28 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu I don t want to make you like me, guru (you know who you are), I only want to teach you the truth (but You know the truth).. What is the truth? truth is, for you truth is that I(i)sus is Brahma.. Constantinescu Felix-Gelu anyway he s the biggest of the biggest.. the mountain of Muhammad.. And jesus does not give dollars.. But is true that he does give bread and wine.. that s anything ther is to it.. you don t have to stop to be good hindu.. you are hindu.. no one can change that.. but you can become true hindu.. anything that you have to do is to think and drink a glass of wine eat a piece of bread and pray and i ll see you right.. you don t need anything else.. Church in th ebeginning didn t have not even the Bible.. but you have to think you like the Bharata read the Bharata.. but think of Jew, of Jesus the Jew while you read it.. i won t make no promises, but Jesus is special.. What truth do you have that can beat that? than you can drink the blood of God and eat his heart? i don t know no greater truth.. and think all your life of Jesus and Brahma, Jesus and God.. and that s all.. all the rest is theory.. sit by yourself and drink something anything even water.. knowing is the blood of Jesus.. eat anything and think and know you eat the body of Jesus.. and you ll experience a Renaștere.. I dont lie you.. Do you think i lie? No.. Then why don t you do it? and after you ll do it you ll sin big time.,. you ll fall frm your own grace.. but don t give up or despair.. that s the way love goes.. you can even consider these few comments the verses of an epostle, just for you.. the epistle to indians.. but do it, and read it if you need, but live it.. all the gospel is in it.. when you do something think Is this really my atman? is this really I(i)sus? you know i wanted to come to you.. but i m a sickly boy.. but i have come to you.. you dont have to burn your books or dress in blue jeans.. just think of Jesus, love him, call him, wait him.. Jesus, not the white man.. Jesus is not the White Man.. he was poor and his Mother was poor and he had no Father, and most times he didn t have what to eat.. but he is the atman of the universe and beyond, created by Atman from Atman.. Jesus is Atman from Atman.. And he was made by Atman.. Because in Brahma there is the Great Atman, the Child Atman - Jesus - and the Mother Atman, the sine through which Jesus was born from God before everything.. Brahma is Family..

THINK ALONE LIFE IS NOT MONEY FAITH NOT MADNESS HEART IS BEAUTIFUL WHAT DO YOU THINK?. FAITH IN A MAN KINDNESS IS AN HANDICAP PLEASE CREDINTA DOARE GOD ARE YOU THERE? DOAMNE AI MILA DE MINE PACATOSUL CRED DOAMNE AJUTA NECREDINTEI MELE CHINEZII SUNT TRISTI.. GANDURI 2 Felix 23 septembrie 2017 PIATRA RAMANE.. IUBIREA E TRAGEDIE SEX IS CHEAP KISS IS SWEET GANDESTE-TE LA MINE SI ROAGA-TE LA EL MUNCA E RUGACIUNE CRED CA AM SPUS TOT..

perpretate in princiupiu de Securitate Rom, dar si de Dreptatea Multimii, ori a unui Interlop Peste Pimp si Drogat, Deal, in fiecare necaz, cum ar fi mancare toxica ori mai rau – Isus fiind cu Mine, pana azi cand eu o marturisesc pe Maria si el cred ca e Inchis. Voi mai vorbi si despre minuni. In anul 2003 am supravietuit unei tentative de suicid cu 29 de Tranxene punand in Winamp Enigma – Return to Innocence pe Repeat, trezindu-ma dimineata mama sa-mi dea pastila si eu neavand nimic – spunandu-i insa ce am facut si ca nu mai sunt pastile incutia de Tranxene de la Dr. Marcu – psihiatrul batran de Copii casre a fost directorul Spitalului de Vizavi, mort, aceasta intamplandu-se cand amandoi eram la Hateg. In vara lui 2020 am supravietuit unai alte tentative de suicid cu 2 cutii de Romparkin, cam 60 de pastile, dupa ce am ascultat un potpuriu Madonna anii 80 pana la La Isla Bonita dupa care mi-am facut Cruce si m-am culcat – inainte de seara - cu Fata la perete dorindu-mi sa traiesc si gandinduma la/rugandu-ma sa traiesc, trezindu-ma din somn – FRESH _dupa 2 sau mai degraba poate 3 ore viu si fara sa am nimic, decat un somn si fara nici macar o durere de cap. Dupa aceea m-am trecut pe Antidepresive, si sunt ok, doar ca Lumea & Familia s-a intors asupra mea. Va avertizez ca daca imi repetati greselile o sa muriti in Iad. De asmenea in anul 2000 cred la Cluj, dupa ce m-am drogat cu Lunar, am dat in tulburari de comportament si stateam pe marginea de boltar la fereastra in rosu a Liceului din Deva, si am inconjurat cu inca cineva in spatele meu cladirea pe acoperisul exterior – ca Isus. De asemenea am facut poze stand pe o grinda de beton ca o grinda de otel de zgarie-nor doua minute, beat si cu haul in spate si o macara inalta. Still alive - & Finnegan I believe. In acelasi timp am inceput – cintind Testamentele Marianice anterioare I, 2017 si II, 2020, - sa imi psihanalizez visele si consecintele logice la care duc, comparandu-le de asemenea cu alte vise, in special Scriptura dar si Istorie – Istoria Bisericii Crestine. Un alt fasact ce poate fi relatat este ca in 1990 spre 1991 AD am spus fara sa stiu ce fac ca Eu stiu cand va veni Apocalipsul – era ceva ce gandeam indealung pe atunci pe aleea scolii vechi si in anii 90 toti copiii si oamenii religiosi se temeau de anul 2000, in deceniul trecut fiind asteptat Apocalipsul Mayasilor 2012 sau 2013, cred– si fratele meu mai mare m-a intrebat cand si eu am spus, parca dictat de un glas nevazut, 2032, fratele meu spunand ca da, ca asa stie ori zice si el. Felix, fromm t Bullied planet, 2021+ AD Adevarul dura. F, Învățătură morală, de FINIS, VERSURI SCRISE LA LUMINA ÎNTUNERICULUI (poeme 1997)

SFARSIT?.. 2bis. Testamentul Mariei ii F, Felix Rian Constantinescu Polyanna / You sent Today at 22:53 2020 You sent Today at 22:54 în 2007 după visul cu autobuzul de Cluj am mai avut cam în acea perioadă două vise tot la bloc la Hațeg. You sent Today at 22:56 Am visat odată personaje Biblice, ca și cum m-am întâlnit cu ei, îmi amintesc de Regele David și Maria dar atunci nu am prea prețuit-o. You sent Today at 22:57 Alt vis l-am avut din 2007 până cel mai târziu în 2009 când am plecat de la Qv You sent Today at 22:58 Mergea radioul dimineața creștin eu eram pe Zyprexa și mă culcam târziu și citeau din Biblie din Psalmi sau Epistole cum le place lor. You sent Today at 23:00 Și am visat Îngeri tineri ca niște oameni călugări în rase catolice dar ușor pastelate, viorii care spuneau versurile biblice care se auzeau de la radio You sent Today at 23:02 Apoi în 2010 la primele electroșocuri mama a visat-o pe Măicuța Domnului la patul ei la spital la Hațeg la etajul 4 cu mulțime mare de oameni în spatele ei toți rugându-se - și Fecioara - pentru Ea. You sent Today at 23:04 în 2011 după ce mama a murit m-am dus la Colț ș am început să o visez treptat visele cu ea devennd vse cu Dumnezeu și apoi Maria până luna trecută în noiembrie 2020 You sent Today at 23:05 Deceniul trecut am mai avut aproximativ 3 vise cu Dumnezeu din care acum îmi amntesc doar unu You sent Today at 23:05 și mai multe cu Fecioara din care iar nu îmi amntesc You sent Today at 23:06 Totul a culminat cu 2017 când am avut un an marianic întreg la 100 de ani după 1917 Fatima, Portugalia. You sent Today at 23:09 Visul care mi-l amntesc cu Dumnezeu e așa; visam că văd nimicul și nimicul îmi vorbea și mi se prezenta ca și Dumnezeu. Nimicul era ca o lumină în întuneric lumnă care în același era și nu era. You sent Today at 23:11 Iar Maria pe care am început să o invoc în Fiecare Dimineață și Seară dn 2015 mi s-a descopert tot mai mult până la vocațe iar ș ar până la certitudinea vieții You sent Today at 23:11 Felx You sent Today at 23:11 C iii, Testamentul Mariei iiiA 29 ian 2021 Celelalte vise, cel puțin cu Fecioara Maria - până azi -, niște vise, revelații ori gânduri care îmi spuneau lucruri marianice, ghykiene, imposibil de povestit. Iubirea întru Maria, we, us, sinn fein. În același timp un fel de a iubi cu inima de neînțeles pentru erectus. Amin m Echidistant între cele patru orașe marianice Roma+Constantinopol+Medina+Jerusalem, posibil/virtual Mockba, IIIB Testamentul Mariei III Posibil alte vise, stari & actiuni minunate & minuni/miracole My, Child, Christ Protects You/ A, F, Gelu Roman/

“M-am intors si am privit toate asupririle care se fac sub soare; si iata, cei apasati varsau lacrimi si nu era nimeni sa-i mangaie. De partea asupritorilor lor era puterea, iar ei nu aveau pe cineva sa-i mangaie.” ECLESIASTUL 4:1

“Copile drag de ce ai rătăcit Prin lumea de păcat De-atata timp Eu te-am chemat să vii Dar tu M-ai ignorat Iubirea Mea va ţine până-n veci Dar nu uita că-s drept Eu am să spun Mereu te-am asteptat Dar tu M-ai ocolit Vino acum nu amâna Ziua de mâine nu se ştie dacă va mai fi Încrede-te în Cel ce a promis Că vei fi mântuit.” (RAZE DE SPERANŢĂ)

Prefaţă Am scris aceste poeme in anul 1997, cand eram de varsta de 15 ani. Nu le public pentru ca ar avea o valoare deosebita ci pentru ca sunt inregistrarea a unei perioade din viata mea, 1996-1997 si pot spune si 1998, o perioada de tortura psihica intr-o camera de internat scolar, o lume in care mielul este mancat in fiecare zi, una dupa alta, saptamana dupa saptamana, an dupa an, luna dupa luna, o lume in care fraierii mor. In care cel slab trebuie sa sufere, sa indure si sa inghita orice fara sa zica nimic, iar in cazul in care ar zice ceva si ar spune ca nu e drept sa fie batjocorit si umilit toata ziua in fiecare zi, sa fie convins prin forta sa renunte si sa nu mai astepte dreptate, nu in camera 3. Am fost coleg de camera cu trei liceeni mai mari si mai tari ca mine, trei baieti fara Dumnezeu si fara inima, care m-au chinuit pe indelete cum ar chinui niste copii o gaza. Eu nu am putut spune nimanui – pur si simplu nu am putut - si dupa ce am scapat de ei ani de zile nu am putut spune nimanui. Scopul acestei prefete este de a lamuri cum de a aparut aceasta carte si sper sa intelegeti disperarea cu care am scris majoritatea dintre aceste poeme. Este adevarat ca nu mi-au facut foarte mult rau fizic, dar felul in care s-au purtat cu mine ani de-a randul in fiecare zi m-a ranit enorm, avand in vedere copilul care eram de 14 ani pana la adolescentul de saisprezece ani; nu cred ca exagerez spunand ca pentru mine camera 3 a fost Pitestiul meu, un Pitesti pe masura unui copil. Kierkegaard spunea ca anxietatea este un prim pas catre ceva mai bun in plan spiritual, insa in cazul meu suferinta si anxietatea pe care a adus-o acea suferinta au inceput de la o varsta a copilariei. Acest lucru arata cum criza spirituala a lumii moderne se adanceste odata cu trecerea timpului iar eu inclin sa cred ca drama omului modern este ateismul sau. Dedic fiecare rand din aceasta carte oricarei fiinte umane chinuita de alta fiinta umana cu o chemare la speranta si cu un sfat: spuneti ce vi se-ntampla, chiar de s-ar prabusi Pamantul. “Incepe cu tipete, dar nu trebuie niciodata sa se termine in tacere.” – (afis de asistenta sociala). Felix Constantinescu 4 martie 2010

CFGRianH + 14th Juillet 2021+ Cavalerul fara Teama & fara Prihana, I, F, Pastel Testamentul Marianic al doilea se opreste la anul 2020. De atunci nu stiu ce vise – au mai fost – dar masi neclare si uitate la trezire. Pot insa marturisi sespre alte lucruri, stari & actiuni minunate & minuni/miracole. De exemplu acum ceva vreme, in momente de grea suferinta – am simtit ca am fost urcat – din patul mamei – in ceruri, pe pamant, totusi!! – prin suferinta, de catre D-zeu. De asemenea de cand am mai scris, cam cu inceputul iernei 2020 de care am trecut cu bine – prima iarna glaciara a micii glaciatiuni ce a inceput – am trecut prin tot felul de atentate si maltratari aici aceasa

Oră. Sală de clasă. Curtea şcolii – Cer. Alburiu. Nori – Veselie. Joacă. Minge – Castani. Flori. Pariez că plouă. Sunt trist. 28-mai-1997

225 CFG

Important Suflet. Lirism. Pietre de hotar. Poezie. Pădure. Divinitate. Pasiune. Divinitate. Cântec. Prietenie. Viaţa în doi. Iubire. Sentiment. Justiţie între oameni. 28-V-1997 [poem scris în camera de internat şcolar – camera 3] CFG Vreau… [Psalm în camera 3] De aici lumea mi se pare urâtă. Vreau să iubesc Să simt ce n-am mai simţit până acum Iubesc iubirea Iubesc prietenia Iubesc pasiunea. Nu urăsc nimic. {erased} Încep a iubi ura. De aici lumea mi se pare urâtă. Vreau să ştiu Să aflu Să cunosc. Cocleală veche pe aramă. Muşchi pe oasele lor, Cei ce au fost, Dar sunt osândiţi la viaţă veşnică. De aici lumea mi se pare urâtă. Câteodată urăsc viaţa. De ce?... uneori viaţa e frumoasă Dar nu acum.. Am impresia că doar poezia asta mă ţine în viaţă. Viaţa e urâtă. Viaţa e frumoasă Viaţa e urâtă Viaţa e frumoasă. Viaţa e moarte. De abia când voi muri mă voi naşte cu adevărat. Când voi fi ţărână, voi trăi. Voi părăsi temniţa cu Ziduri grele de oase, carne şi sânge. De aici lumea mi se pare urâtă. Dar va avea milă Cel De Sus şi de mine Nimeni nu poate fi osândit veşnic. Triste ruine, Triste ogive. Triste suflete pierdute. 28-V-1997 [poem scris în camera de internat şcolar – camera 3] CFG

Vis Lupi… Am visat lupi. Lupi mari, Lupi negri, Lupi de coşmar. Fuga… Ploua… Atunci, mi-am dorit să fiu lup... Liber; Atunci i-am înţeles Şi nu mi s-au mai părut înfricoşători. H.., 14-iunie-1997 CFG

Obsesia Obsesie prelungă, Obsesie cu lupi, Obsesie ceţoasă, În suflet mă rupi.

Te-ai dus ca un nor Da, tu ai plecat Mie-mi va fi dor. Ai lăsat roua... ca amintire Mă uit în neştire E noapte adâncă, Asemenea ţie Mă voi scufunda Într-un bob de rouă Rămas din anţărţ Poate chiar două Dar n-am voie să intru Şi o ştiu prea bine Nu e loc acolo pentru Unul ce îi câine Nu e loc acolo pentru Unul ca mine. Aşa că Doamne, te rog fă să plouă, să plouă, să plouă, Îngoapă-mă-n rouă. CFG Miercuri, 18-VI-1997

Reabilitarea lui Bicilis Voi, poeţilor, l-aţi chemat pe Zamolxe, Marele Zeu, De-atâtea ori şi Nu v-aţi gândit la el; Omul Iuda Vânzătorul. Pe el l-aţi uitat. Dar totuşi… gândiţi-vă că poate Datorită trădării lui, voi existaţi ca oameni. 28-VI-1997 [semnat] GR

Poezii, poezii Poezii, poezii Trebuie să scriu – ce? Poezii. Sper să scriu bine sper să fiu bun să dau din mine să scriu gr Gelu Roman

Picurând. Plouând. Fulgerând. Tunând. Şiroind. Smiorcăind. Plângând. Urând. Urlând. Lovind. Simţind. Gândind. Scriind. Palpitând Gerunziind. CFG Vineri, 20-V-1997 Sorrow M-ai părăsit Sunt singur Mi-i boală Mi-i greu Încerc să fiu bun Dar văd că sunt rău Nu mai pot trăi Şi să mor n-am voie E-un coşmar că sunt om, E-un coşmar să fii o fiară crudă, gânditoare.

Oroarea ce-o am Faţă de ceva, Şi totuşi aş vrea Să fiu însumi aşa.

Mi-e ciudă pe mine Mi-e ciudă pe oameni Văd cum moare clipa Şi eu nu mai trec.

Plouă Şi-s singur Am rouă Pe gânduri În jur e noapte Mi-i capul confuz Vreau printre şoapte Cu rouă să uzi. Aş vrea să pleci Aş vrea să te ţin În braţe acuma Să ne drăgostim Cum ai iubit huma Ploaie să ploi În capu-mi cu lupi Cu rouă de gheaţă Cu ochi de ciclopi Dar tu te-ai dus ploaie

H.., 28 - iunie - 1997 GR [Barajul] Lac sărat, lac sărat Roagă-te să fii iertat Lac sărat, lac sărat Roagă-te să fii iertat Apă, multă apă Îl apasă acum, Apă neagră, rece Bate vechiul drum Satul e pustiu e rece şi umed Gâlgâie a morţiu apa din fântână. Colind cimitirul Beat De apa neagră Care mă înghite Cruci verzui Cruci albastre Cruci negre Cruci negre pământ roşu pământ greu. Iar sus sus de tot Văd o cruce albă pe-un lăcaş creştin. Biserică de lemn De lemn de gorun. Biserică de piatră De piatră din munte. Biserică de oameni [De baci şi frăţâni] Ai apă-n altar Şi peşti… Un somn solitar Veghează icoana [Sântului Cuvânt Pe sfărmat Mormânt] pictată cu lacrimi pictată cu gânduri cu roşu de sânge pe-un scut de barbar. Unde-nainte stăteau Moşnegii Acum odihnesc Racii ursuzi şi mustăcioşi Ce privesc tot înapoi

Gerunziu

Mi-l laşi pustiu Şi totuşi mi-l umpli; O, tu cel ce citeşti Sper să înţelegi.

Elegia unei ploi dispărute

făcându-mi ordine în gânduri.

Mi-e ciudă pe mine Mi-e ciudă pe oameni Văd cum moare clipa Şi eu nu mai mor. Tencuială putrezită aici clipa a stat din coasta cea rănită şuvoi de sânge ne-ntinat. Poem într-un vers Mi-i clipa pustie

Gânduri ude Un banc de peşti Îmi sparge ochiul cu furie nebună cum ai sparge o nucă de cocos Le aud dinţii pe retină Intră în mine Le simt cozile fierbinţi cum mi se zbat prin creier

În locul unde demult s-adunau fetele mari [rămăsără doar scoicile Parcă salbe desprinse din Părul lor] Urc scările unde era corul Rămas din Bizanţ Cu bănci lungi de [mesteacăn Acum cântă doar broaşte] Către Dumnezeu Lac sărat, lac sărat Lacrimile te-au săpat Lac sărat, lac sărat Ai făcut un păcat Lac sărat, lac sărat Clopotele nu mai bat Lac sărat, lac sărat Dumnezeu te-a şi iertat Lac sărat, lac sărat… Felix 25-VI-1997 H.H.

Latină Mă spargeţi... pentru voi, un arheolog e doar acela ce vrea să găsească aur sau mesaje Pt. voi nu contează acei Ce găsind ceva unelte şi un fost foc în vatră, reconstituie viaţa LOR, a celor ce au fost.

[Epistolă către prieten] Două crenguţe Cruce de lemn Două crenguţe legate C-o joardă. Cruce de lemn legată c-o joardă. Când eram mici, făceam Cruci de lemn legate cu liană subţire şi le îngopam. Eram copii. Ne simţeam aproape. Anul trecut am mai legat două crenguţe laolaltă în pădure Dar n-am mai simţit acelaşi lucru. Acum văd că nu mai sunt copil. Şi m-am îndepărtat de tine. Felix Miercuri – 25- iunie-1997 Apusul beznei

226 Parcă azi Isus muri pe cruce, da, toate sfârșitu-s-au încă un om muri-n această lume ca-n altă eră la Auschwitz și Dachau încă un om muri-n mormântu-i fără nume

Mă uit la linia orizontului camerei mele şi văd cum apune bezna

Dar zece ani, douăzeci ori douăzeci și cinci de ani ori treizeci de ani înseamnă totuși foarte mult :( Dragul meu domn doctor,

matinal amurg

cu pașii triști plecăm înspre Emaus și mergem triști privind pietrele-n drum al nostru frate pieri-n al bolții naos de-aceea ne-ngăduie de plângem și noi acum

văd soarele negru cum apune după un maldăr de cărţi

noi i-am fost frați buni celui ce-a murit știi-n noi purtăm credință oarbă, de trăsnit ca Anna Frank fiecare iudeu crede că fiecare om în inim-are-o Lege

îl observ trimiţându-şi ultimele raze negre în umbra mea

ce vrei străine? nu vezi lumina ne-a apus alt Hristos de har lumea n-o să mai răzbată dar Doamne tu nu-mi ești străin tu ești Isus și mă-ntrebai uimit: ‘Cine muri iertând zdrobit de gloată?’

Versuri scrise la lumina întunericului [..] explorând necunoscutul şi găsesc ruine, ziduri goale rămăşiţe ale unui vechi eu, care am fost/ şi din care a mai rămas doar râul Mă-nghite bezna Mă-nghite hăul. 3,30 am 28-VI-1997 Gelu Roman Psalm 1997 (sau ruga unei bătrâne evreice) Moise ne-a spus: “Vă voi duce într-un loc de lapte şi miere.” Şi-am găsit praf, smoală şi sare. Am părăsit ţara Eghipetului, pentru că eram batjocoriţi şi nu-l iubeam pe Ra. Acum am mers încoace şi ce-am găsit: praf, smoală şi sare. Apoi a venit Babel, de-am fost robi, acum e Irod. Doamne, de ce ne-ai părăsit? Ştiu, îmi plec capul şi spun: SUNTEM PĂCĂTOŞI! Dar ei, Romanii, de ce nu sunt pedepsiţi? Poate că-mi vei răspunde: “Dar vor fi.” Toţi primesc ceea ce merită pentru păcatele lor. Dar eu te rog Doamne: “Iartă-i pe cei ce ne fac rău şi Ne iartă-ne şi păcatele noastre şi să nu ne oropseşti. Eu nu cârtesc ci spun: << Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, Mărire Ţie>> Şi zic: <<Doamne miluieşte pe cei ce mă urăsc, mă zavistuiesc şi mă ocărăsc; aşişderea şi pe cei ce mă grăiesc de rău.>> Şi acum, Doamne, iată-mă în faţa Ta, rugându-Te: „Trimite-ne salvarea, trimite pe Mesia.”

Dragul meu Rafael, Știu că ești ocupat iar mie deasemenea sensibilitatea nu-mi permite să stau mult la calculator să tastez și de aceea voi fi scurt, lăsându-mi la o parte multe lucruri și scriind doar despre tine în puține cuvinte. Întâi trebuie să-ți spun că tata m-a refăcut să scriu poezie. Este așa de frumos că nu-ți pot povesti. Și despre asta vrea să-ți scriu, ție nu despre poezie, ci despre pictură. Personal cred că faptul că porți numele lui Luchian nu e întâmplător. Desigur ești ocupat și obosit. Dar ai putea fi un pictor de sâmbătă, cum erau “pictorii de duminică” din Franța. Dar ce știu francezii!.... Chiar Claudel a spus “la ce e bun un drum care nu duce la o biserică”. Și eu am luat lecții de desen dar după ce am reprivit, vai, după atâta timp pe van Gogh, mi-ar fi rușine să “pictez”, iar după Brâncuși mi-ar fi sfială să sculptez, deși aș putea face niște măști primitiviste în gen african ori neolitic. Rafa dragă, tu ai un dar. Știu, Tm e cel mai frumos oraș al României, dar nu te concentra asupra ei. Privește Sânandreiul. Poate poți să mergi la bisericuța veche din sat duminica. Îți fac o invitație în mediul rural. Pentru mine căsuța de la Păclișa a devenit “maison jaune”. Tata a devenit maestru de haiku, :), pe bune. M-a depășit într-o singură zi. În Japonia orice vrei să faci trebuie să ai un maestru. Eu scriu și tanka și poezie obișnuită. Rafael, în cazul oamenilor cu dar ca tine pictura poate servi împotriva schimbării după chipul acestei lumi, care este cum este. Ce pot să-ți spun, nu mă pricep, dar personal zic nu pocta neapărat icoane. Pictează ce vrei. Ori, pictează icoanele “tale”. Pictează-ți familia. Și va veni o zi când noi nu vom mai fi iar Tudor își va privi portretele pe care i le-ai făcut și se va gândi la tine. Și “exploatează” Sânandreiul cu orice găsești frumos acolo. Intră în starea de haiku pictural.

cu

dragă

prietenie, al dumneavoastră infirm care a găsit fericirea în Isus și în cuvânt,

Te iubesc,

Felix

nu aștept neapărat un răspuns, aștept cred mai degrabă într-o zi să văd un tablou, pentru tine și pentru noi și pentru oameni, nu pentru succes. Îți scriu eu ce simte șia spus și tata: Retezatul vă așteaptă și noi vă așteptăm, Felix

28-V-1997 CFG

în sfârșit pot să vă trimit haiku-urile și tanka însoțite de o scrisoare comprimată cât mai mult pentru că obosesc să scriu la calculator. Întâi să vă spun că ieri a fost greu, dar astăzi pentru prima dată în viață l-am înțeles pe tata, uriașă victorie. L-am înțeles recitind din cartea “Scrisori către un tânăr poet”. Citind că Rilke a fost secretarul lui Rodin unde a învățat ce înseamnă munca de dimineață până seara am fost adânc mișcat. Apoi solitudinea lui Rilke, singur cu poezia. Așa e și tata. Nu mai vreau să-l deranjez, să mă duc să-l obosesc cu conversațiile gregare ale lumii și care îmi erau atât de plăcute altădată. Avem atâta nevoie de singurătate, oamenii. Mă gândesc, poate ați spune: “-Nu ar fi o sălbăticire?” Am aflat că poezia mă poate însoți. Am mai descoperit că sunt atâtea cărți frumoase, cu adevărat frumoase. Multe lucruri las în urmă, nu le mai spun că m-aș întinde prea mult. Un singur lucru, azi dimineață la biserică mi-am dat seama că tot timpul m-am comportat greșit chiar și spiritual față de tata încercând “cu tact” să-l “lămuresc”. Nu… Un alt lucru, trebuie să mă rog în fiecare zi o oră, nu știu pentru ce, nu m-a pus nimeni, vreau eu asta. Mi se umple foaia și simt că nu v-am spus nimic sufletului. De mâine încep, la dorința mea și sub sfatul tatei, să fac o grădinuță în care să pun pătrunjel, usturoi și ceapă. Tata spune că e chiar bine să se sape sub pomi. Am scris ieri o poezie pentru copii pe care am dedicat-o nepoțelului meu și tatei, pe care nu v-o trimit că e “a lor”. :) Domnule doctor, noi vă invităm la noi după cum v-am spus avem o cameră retrasă, vă așteptăm cu tot dragul, tata spune că poate, de exemplu, când se coc cireșele. Îndemnându-mă spre poezie, tata mi-a dat aripi. Azi la biserică am citit o poezie pe care am scris-o chiar când m-am trezit, inspirată de “greutățile” de ieri. Și am putut să văd iar frumusețea sufletului țăranilor români. Drag doctor, vă îndemn, când mai mergeți acasă, dacă aveți timp, mai dați iar cu hârlețul și cu sapa, că nu veți regreta niciodată. Un lucru care l-am învățat de la japonezi este frumusețea unei grădini, oricât de mici. Un ultim cuvânt, citiți frumoasa, frumoasa poezie, ce sfarmă inima-n lumină vie, iar singurătatea va deveni binecuvântare ca pentru o albină în chilie, cum scria Pușkin, iar camera dumneavoastră se va umple de miere.

PS: să veniți domnule doctor; noi vă așteptăm cu drag, iar pe lângă ceasurile de reculegere, mersul prin munți și la barajul ce cântă după cum scria părintele meu, o să puteți avea multe conversații minunate cu tata; iar eu o să stau s-ascult, sunt doar un ucenic și-un poet sărman. “Greutățile” de ieri s-au terminat ca-n pilda samariteanului, o, tată, bun, bătrân samaritean... ieri tata a fost iar un erou. Uite c-am scris două pagini. Gata. Doamne ajută

PS: Ca să vezi cu ce mă ocup îți trimit un singur haiku dintre cele pe care le-am scris azi: Imn calvin

Vedere expediată lui Hristos

Pe dig un om m-apropii de el – solidaritate de

Eu aduc întunericul Mereu Tu aduci lumina Sufletul mi-e îngropat în sodă caustică Dar Mâna Ta atinge Pentru că Tu salvezi Din moarte din întuneric Tu salvezi Pentru că Tu salvezi Din moarte din întuneric Tu salvezi Cu supușenie, Scardanelli

Felix Rian

Dragă domnule doctor,

CFG 4-martie-2010, etc. ProtoCONCLUZIE CURULĂ, 5 Decembre 2021+++ Canele între Lupi. CF+GRH, EPISTOLE 20 iulie 2014 de

Felix

Nicole Rian

După trei ani aceeași lumânare aprinsă la patul mamei șezând – pentru mine a fost făcută fotografia profetică sunt între două lumi

21 iulie 2014 de

Felix

Nicole Rian

Nu mă mai iubești copile? la mine la mormânt de ce nu vii? zici că ți-e greu destul – acum măi Fex acum iubite tu să vii

m-am mai înzdrăvenit, dar în sfârșit mă odihnesc cu adevărat, simt că mă odihnesc. Nu am să scriu atât despre aspecte circumstanțiale cât despre ceea ce se petrece în sufletul meu. Odihna, departe de a fi o letargie, este o germinație. Am citit ieri o poezie religioasă a lui Rilke despre un bătrân fierar “fără sărbătoare” care făcea clopote, o poezie care m-a impresionat profund. Îl consider pe Rilke poetul secolului 20. Am să vă transcriu un citat dintr-a treia scrisoare a lui Rilke adresată lui Kappus; cam lucrurile astea mi le spune și tata. Rilke scrie: “Trebuie să lași să se desăvârșească orice impresie, orice sâmbure de sentiment, în sinea ta, în întuneric, în necuvânt, în inconștient, în sfera ce n-o poate atinge conștiința, și să aștepți cu adâncă smerenie și răbdare ora de naștere a unei noi clarități; asta, doar asta înseamnă a trăi ca artist : în înțelegere și creație. Aici nu se măsoară cu timpul, nu există anul, și zece ani nu reprezintă nimic ; a fi artist înseamnă : a nu face calcule și a nu număra, a te dezvolta ca și copacul, care nu-și grăbește sevele și care stă consolat în furtunile de primăvară, fără spaima că ar putea să nu vină vara după asta. Vine. Dar nu vine decât la cei răbdători care stau ca și cum ar avea veșnicia în față, atât de liniștiți și de lipsiți de griji. O învăț în fiecare zi, o învăț cu suferințe cărora le sunt recunoscător : R ă b d a r e a e totul.” Învăț ce înseamnă tăcerea. Învăț ce înseamnă singurătatea. Deasemenea învăț că pot învăța din durere. Învăț ce înseamnă adevărata tăcere; învăț ce înseamnă adevărata singurătate. Deși pot vorbi, caut să tac, deși pot să nu fiu singur caut singurătatea. Deși lumea cum o știu nu s-a schimbat, parcă totul s-a inversat, parcă am trecut în cealaltă emisferă și mă ghidez după cealaltă Constelație, până acum mereu ascunsă. În tăcere și singurătate nu pot să spun că mă gândesc la ceva anume, dar apoi de undeva, ca un mesaj Morse, vine starea de creație. V-aș trimite două fotografii pe care mi le-am făcut azi și pe care aș dori să le pun pe cele două cărți de versuri dacă va fi să le scriu, însă nu le trimit pentru că Steinhardt scria despre “demonul grabei”. Faptul de a-l fi desenat pe Isus pe o suprafață de aproximativ patru metri înălțime a avut profunde urmări asupra sufletului meu. Ce pot să vă spun e că după aceea strofa a patra din poezia ‘Dialogul lui Platon cu Aristotel’ am ‘scris-o’ în somn. Dar nu mă interesează să desenez altceva decât pe Isus ori Maria, orice altceva mi s-ar părea de rând – de fapt nu orice altceva dar alte subiecte, cum ar fi portretul mamei, încerc să le protejez -, pe când astfel e ca un fanatism al pustiei. Dar, mi-e teamă. În mine creația, pe care am dorit-o dintotdeauna, devine prea impetuoasă, mă tem că încet încet precum copacul devin ceea ce Rilke a încercat să facă din Kappus și mi-e frică. Mi-e frică de prea multă frumusețe.

Cleopa fugind înapoi să zică vestea bună

Cu drag, Felix, de

Rian

Felix poetul infirm :) PS: Va fi o mare bucurie când ne vom putea întâlni și să vorbim până în inimă.

Nu-i deosebire între ‘calvinul’ român ori ungur ‘n-Ardeal și unul ș-altu-s frați și Biblia-i leagă și Isus e unu’ pentru lumea-ntreagă cuc nu-i om să se-nțeleagă steie el și singur un ungur-mi zidi casa nu uit niciodată un preot reformat se roagă pentru mine ce e Ardealul fără maghiar române? la grădiniță doamna Maria-mi spuse: “A fost odată” și-aș vre’ să vină-napoi păsările pribege toți ce-au plecat să se întoarc-odată ca niciodată să ne-nțelegem frată prin Ardeal umblă Crist mai sus de lege nu nu îmi lua ca pe-o ocară plânsul de îs creștin să-mi-nfig în agiág crux spada să-ngenunchez în fața ei eu “frey-herr-ul” și “Dânsul” și plin de lacrimi să îi sărut arama aș vrea de Paști natura să ne dezlege și-aș vrea să vină-napoi păsările pribege de dace berze să fie câmpu’ plin și de-oameni cari să-i cheme oricum ori Rusalin oare nu s-a-nțeles Huniad cu-a sa nevastă și cum își privi veșnic Mathías tatăl așa că de ce poartă Ardealul sfânt năpastă vâlcea de Ghetsemane între fii și Tatăl de ce nu se iubesc români cu secui frate, de ce nu se-ntorc sașii, de ce nu se-ntorc șvabii, de ce-au plecat evreii, de ce rromii n-au parte, Iar eu îs tot “calvinu” ca-n vremea Legiunii? ca Mórdechai nu fac decât să plâng cu-amar ‘robi vom fi cu toții de nu ne vom trezi’ pământule ne iartă că te uitarăm iar o, sfântă țărănime, robi vor fi toți de nu te vei trezi când biet românu’ își uită iubirea de pământ și-n hidos bloc se-ngroapă precum guzganu-n groapă în marile orașe ce nu produc nimic decât deșertăciune ce nu merge mult la apă atunci Apocalipsul e mai aproape-un pas când banul este singurul sacru ce l-am rămas de am mânca bani de am mânca o mie monede și bancnote de plastic și hârtie întoarce biet român în bietu’ satu’ tău vei plânge mult acolo văzând bătrâna casă vei plânge mult acasă găsi-vei Dumnezeu și vei găsi o viață iubirea ce nu lasă și tu, biet orășan, cinstește-l pe țăran cât mai îi cinstește-l că și tu-ăi fi sărman bieți sătenii de ar pleca în cer acasă și nu ți-ar mai aduce cepe dulci la masă și tu țărane nu asculta de iude

227 care iar te-ar trimite iar cine știe unde fii pașnic ca și dacul smerit ca și Ovidiu și vei vedea cum Lumea îți spune: “Need you, need you” dar nu pleca la dânșii rămâi la tine-acasă precum ai noști apostoli Mihai și Lucian pătruns de sacre vise fă-ți ruga și acasă și fă o sfântă cruce la’icoana lui Luchian alții ți-or spune altfel dar nu omul cel simplu “calvin” mă mai numești române-ori “frate”? iubește tot Ardealul cât încă se mai poate și-ntoarce-te în satu’ și lucră-ți tot pământu’

nu mă vei învinge nu mă vei hăitui nu mă vei strivi sub șenilele buldozerului tău personal chiar și aici pe front mama mea sunt și am împlântat țeava kalașnikovului în pământ pentru totdeauna vin din prima linie dar nu mă voi mai întoarce niciodată acolo nu mă tem de moarte și chiar când îmi vei zdrobi diamantul privirii voi fi praf sacru sub tălpile tale înțelege-vei? tovarășe sergent-major văd că pe sub pantaloni porți cizme eu dintotdeauna am vrut să port bascheți

să nu crezi că mi-a fost ușor să-ți scriu toate aceste e ora două aproape, ‘s-ostenit ca-n poveste dar iubirea cere jertfă preabunul meu român să înțelegi că nu e bine să te-njugi la stăpân

hai să mergem și să privim monumentul eu și tu îngenuncheați ne vom privi unul altuia în ochi durerea împietrită

să nu urăști pe nimeni cum a spus Dumnezeu iubește-i pe toți în pace cum Isus a zis de nu e taina-n tine, mă, dragu’ bun române degeaba ți-este totul că nu apuci la grâne

privește cimitirul militar de kalașnikovuri privește fotografia mamei păstrată în buletin și urlă procesul verbal

nu-mi place să vorbesc, inspirația e durere succesul urâciune fie el și de poet sunt obosit și eu și-aș vrea să dorm-n tăcere dar un foc e în mine ca-n Plângerii profet

trebuie să mă preschimb în diamant ori măcar în tăcut praf de drum Tate woksape

așa te rog mă iartă că ți-am-ndrugat atâta dar să te las singur nu se putea Ardeal Ciobanu’ ne cheam’ din gură mereu și nu cu bâta din ăst pământ voi să-nvii-n pământul de sub deal

Felix Rian

spre cer voi zbura cu Ana a mea sfântă biată bună copil fi-voi, ea o sacră zână cum fu când fu lângă mama ‘ntâlni-voi și pe mama-n cer pe cine-oi mai întâlni îi scris demultu nu de-acum, îi scris din veșnicii

Chantochignake zi tate| hanhepi to| hanhepi to| waziyata Wakan Tanka| hinhanni zi| hinhanni waste loksila thechihila wicicala apetu luta| wacin tanka tate woksape :) tokheskhe yaun he? :)

sunt obosit te las, poezia este grea și vine-n ceas de noapte ca ploaia-n vreme rea sunt obosit măi frate, îi târziu în lumea grea toți dorm doar eu scriu pentru Răoumaínia fă-ți grădinuță frate cât încă s-o putea ‘ș citește cărți o mie oricând timp vei avea nicicând țara natala tu nu nu o lăsa să știi că-nvățătura asta nu este a mea tot ce ți-am spus m-a-nvățat mama, mama mea

Rugăciunea apostolului dormind în Ghetsimani

m-am privit în oglindă, am ochii de chinez ori ca Vincent-n portrete ochi oblici – japonez.

bunului meu prieten și frate în credință Emi

Lakota Oyate Felix Rian

Woksape yuohihan waste ohitika kin lila waste kin wanci Wakan Tanka

Doamne Hristoase ai milă de mine tu vezi în ce-amare mlaștini m-am zbătut și mă zbat nu mai îngăduí păcatul peste mine nu mai îngăduí păcat peste păcat e-adevărat un ceas cu tine n-am putut veghea dar și de mă vei trimite-n lumea toată întâi rău mi-o părea pe urmă m-oi ducea semn nu îți cer, credință prin mine și prin sată

Turma gândurilor mele Mă, fraților și eu îs cioban și asta de mult stau pe malul apei după ploaie și văd cât se chinuie un băiat cu turma lui pe care vrea s-o unească oile ba stau ba fug și mie mi se împrăștie gândurile pe câmp și trebuie ca sufletul meu să alerge să mi le adun gândurile ca și oile nu sunt foarte înțelepte și trebuie să fii cioban ca să ai îndrăzneala fie și de a încerca să le urnești departe, ciobanul cu oile a plecat am rămas singur cu turma în câmp și a început să plouă iar eu scriu și tac.

și te rog Doamne tu dă-mi dragostea și-apoi trimite-mă să duc inima ta oriunde-i trist și greu și frig și ger și voi fi fericit ca vrabia-n cer ca vrabia-n cer, căzută la pământ c-așa îmi va fi trista viață până la mormânt de te-am pierdut, câștigă-mă tu iar mi-e milă de dine Doamne, te văd cum plângi cu-amar au trecut atâția ani dar eu nici acum nu te înțeleg rigă coborât printre golani, eretic’ ce face din bolnav om întreg nu, Doamne, nici eu nu sunt cel mai mare nu pot, nu pot decât să-ți cad la picioare ca femeia prin mulțime s-ating vesmântul tău ca Bartimeu să plâng: ‘Milă, Fiul lui Dumnezeu’.

Veșnicia s-a născut la sat de Felix Rian

Cânele din munți primi zâmbetul din vale Sfinți de zahăr și oameni de sânge Felix Nicole Rian

Îi vezi? ia-i sau ia-mă sau ia-te Și aruncă-ne pe toți în cana ta de ceai Unde vom deveni toți tohu-vavohu Îi vezi? Privirea lor e în flux și reflux urmând Luna precum Pacificul zdroabă e viața lor precum pentru Kierkegaard ca un fel de urcat bolovanii cu amândouă mâinile ca un cântec pe care dacă nu-l cântă pleacă cu pași grei să-l cânte în altă lume ca o poezie în care apucă universul de guler până ajung chinuiți la Dumnezeu neștiind cum îi va primi Soldățească Felix Nicole Rian

Din păcate trebuie să mă prefac în diamant dar nu mă voi lăsa năruit de ape tovarășe sergent-major ochii îmi sunt două pietre sufletul mi-e o stâncă în piept

The Jerry Letters By Felix Rian-Constantinescu Jerry, Motto I just got to write. OK. Easy. Jerry Seinfeld comments. Tea not wine FR-C There is one consequence of doing a great thing. Cristofor Columb, after arriving to America, found out that for him there is not an another America somewhere to be discovered. Songs of innocence are truer than ones of experience. Ou sont les neiges d'antan, Jerry? Ou sont les neiges d'antan. And even Woody Allen gets old as Gide, in time, not young as Japanese novels. And old people drink tea, not wine. Un roman FR-C Trebuie să scriu un roman despre autodepășire și trebuie să fie mai bun decât O MAMĂ DE LUMINĂ ca să rămân viu, filozofic. Când voi înceta să scriu romane, o emisferă a sufletului meu va muri. Iar autodepășirea e omul, trebuie să fiu eu. Scrierea unui roman ca act soteriologic. După aceea pot muri. Dacă nu mor, trebuie să scriu altul, ca Bator. Existențialismul în Seinfeld FR-C Și Seinfeld și George și Elaine și Kramer trăiesc cu un acut sentiment al suferinței vieții temperat de găsirea umorului în existență. Sunt în căutarea obținerii unei aparențe - măcar, în cazul lui George și Karamer - a perfecțiunii pentru niște scopuri pe care le vor uita după două săptămâni, nerămânând decât căutarea după ceva ce nu poate fi găsit. Suferințele lor nu sunt suferințele mele, dar suferă poate la fel de mult ca mine. Și e ironic că, în același timp, sunt cei mai amuzanți oameni de pe planetă. Tragismul Terrei. De asta nu vor extratereștrii să descopere umanitatea, pentru că nu vor să descopere suferința. Cât despre mine sunt convins că pentru cei patru eroi sunt un extraterestru, ceva de neînțeles. Cum și ei sunt pentru mine amuzanți nu doar prin spirit ci și prin toate lucrurile pe care le iau în serios. Dacă aș vorbi cu cele patru personaje când ar împlini o sută de ani, i-aș întreba foarte serios ce au de gând să facă în următorii treizeci, dar și ăsta ar fi un banc nu o predică, pentru că nu am acoperire în predici. Și li se potrivește, pentru că glumesc ca să trăiască. Jerry I have a great joke for your audience: United States of America. Jerry, my sense of humor is killing me. :D Jerry and the Stone Jerry arrives to the Western Wall and leans his forehead on the stone exhausted. The Stone says, Why didn't you come sooner, Jerry? Because of my sense of humor, Jerry answers. So you lost it, asks the

Stone further. No, Jerry says, I actually think I'm dead. What day it is? Saturday, answers the Stone. "All right, all right... just lemme finish my coffee. Then we'll go watch 'em slice the fat bastard up." Cui aș putea să-i spun asta decât mie? Israelul e un popor de sfinți care are un singur paria, unul singur. Cred că numai lui Jerry Jerome Seinfeld pot să-i spun asta. Restul evreimii noastre să vă faceți că nu știți. Emoticon tragic. MY DEATH, MY WEAPON ADDRESS I choose to die because ideas are more important than people, ideals more bigger than love, ideas are love. I choose Jewish martyrdom as a sole remaining counterstrike agains an social organism corrupted to the core. If I die, I die. But society will have to wash my blood off their hands. Will have to conceptualize its murder exerted on my spirit since my first day of existence, and the horror of reducing my agony to silence and social indiference. My death is a symbol of the death of Romania and liberty. A death of twenty million people toward which I am not indifferent. So if I will have today, one day, any day tyo give my Father and Dead Mother a sense of never had dignity, I will die. And anyone trying to stop me I will call the criminal, the criminal of my death, the one guilty of silence and of indifference and of bone sucking, my bloodied bones. I want to die. And now I have a cause. So anytime I have something to give to this people and the world and I feel that my liberty and of this people and the world are killed by the ones in power, I will die. And that’s that. I… am… a… hero… This is the way I was brought up and one day I will die, without feeling sorry for me. But Romania will be changed for the better, whether I will be alive or dead, and that will be enough of me. So, Mr Dragnea, PSD, Royal House of Romania, I am not afraid of you. I am the alive Romanian Statue of Liberty and will be one day. Păclișa, Hunedoara 9 iulie 2016 Felix Rian, 34 ani, orfan, bolnav, scriitor. Romanian version of Seinfeld. - I am something between Gwen Stephanie and MC Hammer. Tragic figure. The best. Oamenii nu suntem liberi, Jerome. Fiecare este robul acelui lucru de care este biruit. Și D-zeu a biruit pe Israel. Cât îi Maramureșu nu-i jidan ca iou șî tu. Când îl întâlnești pe D-zeu în cineva, ești biruit și legat fedeleș de pat o noapte întreagă, viața ta. Poți să scapi? Ești liber? Tu ai vorbit cu Președintele. Super. Mie mi-ar fi plăcut să vorbesc cu Lenin și să-l întreb ce părere are despre masturbare din perspectivă materialist-dialectică. Apologies for Black Slavery We the people are sorry for the four hundred years of slavery in America, and for the two hundred years of barbarism against the Black community. We are aware now that this psychological rape of a nation by herself left hard, bad, lasting marks in both our souls and that the soul of the African-American is mutilated. We are determined to make ammends and pay for our sins and the sins of our Fathers. America will be. We understand now the hurt of the Negro. Number 2 - Private Disarmament In the hope of civil peace in America, every American must hand over his fire arm. No more guns. Men and women and children are not Bambi. Also our culture must change. Violence must be reproved. Art is not violence. In Antiquity tragedy was the art of the mind, and comedy the art of the morals. Modernity mixed art with the circus of the amphiteatre, a debasive, vicious, pass time on TV. We must discern between the protest of a hunted community and plain spiritual pornography. No guns, no movies, and South America need to start business. Constantinescu Felix-Gelu Maybe there's a hidden meaning in all this? Nu-mi mai place • Răspunde • 1 • 30 iunie la 15:53 Shalom Romania - radio comunitar evreiesc Shalom Romania - radio comunitar evreiesc da...cacastinienii si mare parte a arabetilor sunt niste jeguri si scursuri de vietuitoare! Îmi place • Răspunde • 1 iulie la 10:00 Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu Ce m-ati umilit. :) Îmi place • Răspunde • 1 iulie la 10:02 Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu "SOMETHING IS WRONG IN THE TREATMENT OF THIS POPULATION. JUST LIKE SARAJEVO..." Îmi place • Răspunde • 1 iulie la 10:06 Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu Gold, Jerry. Gold. Îmi place • Răspunde • 6 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu Pe care profet nu l-au omorât părinții voștri?! Îmi place • Răspunde • Chiar acum Constantinescu Felix-Gelu Scrie un răspuns... Alege fișierul Milea Harry Milea Harry Zl. Îmi place • Răspunde • 1 • 1 iulie la 09:58 Israelul trebuie dizolvat pentru că s-a prostituat din prima zi. A RESPECT ISSUE Motto: "We have the right to protest far-right!" Dr. Martin Luther King Jr. The American Embassy in București is maybe reluctant, because She understood faster than me that i am the leader of a people, of more peoples, all peoples, leader of victims of war everywhere. Afgans can go to Moscow or Petersburg or Chișinău and Cernăuți, and I and people from București or Dresda can go to America, wherever we want in America, in the virtue of international right of Life and Man. So maybe is easy for them to dismiss me as an ill person, when in fact my illness is the front they never knew, only profited upon. When in fact, even the 17 bombardmentes of Bucharest in 1944 were the betrayal of the Statue of Liberty of the Eastern Europe Free civilisation as a letting go for Stalin. We demand restitution. So if you cannot give us back our lost lives and minds, give us our Liberty and Death. In the end I can only say that form now on and in the future countries, civilised ones more notably, will have to be careful where they choose to invade and make genocide. - Felix Rian-Constantinescu, still in Romania, August 9th, 2016. Jerry, I have written the Declaration of Victims, and I just wrote my family saga. Plan of Terra s Economic Reform - 1. Civil automobiles taken out of society. 2. TTransport by trainn, tramway, trolley, subway, tube. 3. Electric energy in everything until further discoveries. 4. Tesla tractor, tesla plane, tesla truck. 5. End of industrial era. Agriculture and communication everywhere. LOTS OF ANIMALS, LOTS OF FIELDS. We the people of the World proclaim thorugh the keys of Felix The United States of America, Europe, Japan, Israel and South Korea with the hope of a humane unity and continual of Life on Earth. Today, August 5, 2016, Păclișa, Hațeg District, Hunedoara County, Romania, The United States of America Europe Japan Israel and South Korea ( USAEJISK) Îmi place Îmi place Ador Haha Uau! Tristeţe Furie ComenteazăDistribuie Comentarii Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu https://www.youtube.com/watch?v=ddiB65scQU Bobby McFerrin - Don't Worry Be Happy - YouTube YOUTUBE.COM

228 Îmi place • Răspunde • Şterge previzualizarea • Chiar acum I m an essential prior for Jerry Seinfeld! Five Questions Every five years is decision for America. America must choose life, again and again. But we ask ourselves, what is life? America is the house of the working, but even work is not enough, Freedom begins in conscience. So, let us pull together up, breathe, and ask ourselves what is the legacy of America to her children and the world? What means Liberty? What means Equality? What means Freedom? And what means Justice? Is it because I say God bless you? America needs reforms. Reforms that would infuse in the whole world hopingly. For this, project Number 1 would be a book, an American Book, an anthology in one volume that would contain, Poe - Poems Emily Dickinson - Selected Poems Walt Whitman - Selected Poems Melville - Moby Dick Mark Twain - The Adventures of Hucleberry Finn (complete and unabridged) Ernst Hemingway - The Old Man and the Sea Addenda Declaration of Independence Constitution of United States of America I have a Dream - MLK The book would be printed on cheap paper, newspaperpaper, in colossal numbers, and exported into whole the world. This book is America. Number 3 - The Detox of a Nation America needs not a Prohibition, but a Therapy. So, we must renounce of all alcohol, and if still feel the vice, do therapy, half of the nation if necessary. And the same with drugs. It is not enough to declare them illegal, but cut of the American culture and mentality that cultivates them in the fragile minds of the people, and instill a feeling of rejection towards any mind submission. China did this with opium. America needs to free Herself of alcohol, cannabis, cocaine and heroin. And artists who promote these destructions to the youth and old, intervened and made to see their abomination of luxury in misery. And communion is not wine. August 8th, 2016 Dear Embassy of the United States of America în București, Hi, my name is Constantinescu Felix-Gelu, I am born on March 29th, 1982 în Hațeg, Hunedoara, and I live with my old Father, in Păclișa, Hunedoara alone without my Mother, Valeria Roman Constantinescu, who died în 2011. To speak in two words we are victims of war. In July 1944 my Grandmother Eleonora Ruptaș Constantinescu din Cernăuți lived with my Grandfather Air Lieutenant in Bucharest and my Grandfather served in the Air Defence of Bucharest at the plane telegraph when an American bomb fell on the street at day close to my pregnant Grandmother and destroyed all our lives forever. My Grandmother retreated at Bradu, Argeș, where she gave birth to my Father, in a day aproximate – as She could remember - August 6th, 1944, She left my Grandfather who had a nervous breakdown on the air front too and lived alone until death and my Father, Constantin, never knew him. And if it weren’t for the kindness of a soldier from the Eastern Front, Stalingrad and Cuban, Paic Ștefan from Moinești, who came back as a prisoner from Siberian taiga, My Lady Grandmother and Gentle Father wouldn’t have survived. We are victims and I come to America to ask Her to once again receive the weak and protect them for a more humane future. Amen. God save America, & Romania, Sincereley, Constantinescu Felix Education through a Decent Meal In America food must be free. Ther must be built many offices, with capacity, in all the country where food would be prepared every day by volunteers and payed employees. The food must be decent, good and made by all American communities, all foods considered decent in a a culture. The worker, the teacher all they have to do is to show their working card and they are given their meal. The ill and socially asisted all they have to do is show theyr certificate and they are given a meal. The schoolboy and schoolgirl show theyr gradebuletin and tey are given a meal. Decent food must be free in America for everybody every day. And also every American citizen must be convinced of his duty to eat at an office at least once a month, if not attending the services. Reformation We put to our souls and the souls of other to what extent is Reformation possible? We know by proof that Reformation is good for us, but how much can we do of it? How much can we change ourselves? Is it possible to care more about the angels of dirty faces than our assets? Is it possible to reform the masses, the whitmans, and the leaders? Well we have to do it if we need survival. So, Senators, Law men, start talking for the good of the American Children and abused minds. Society must be humane, America must be humane, and protect the soul of every man, not harm it. Universe is governed by laws and so is man. We lived too much under the rule of Dostoyevsky and Tolstoy. Now is the age of Hemingway. Today the one that sins, dies. A Call to Power There are times in history when enlightened minds renounce willingly their privileges for the benefit of Man. And what are the privileges? They give 99 loaves of bread, and keep one, and they choose to work instead of having lifetimefun. These are great man, just as the great men and women of the working classes, giving a future to the world. When they give up power to never have it again, and power is money. Money must belong to the people, to all the people. And Work must be for the People, for all the people. We must evolve from exploitation age. * 6 august 2016, 3, 49 am Am de prezentat lumii o descoperire care este cea mai mare de la debarcarea lui Cristofor Columb în San Salvador. O descoperire care stă alături cu intuiția filozofică antică a universului făcut din atomi, a descoperirii sufletului prin raționament de către Socrate și a heliocentrismului polonezului Nicolaus Copernic. Poate fi fomrulată în câteva precepte astfel, Universul se încălzește. Orice viață biologică din univers va înceta cu miliarde de ani pământeni înainte de sfârșitul universului. Universul se aseamănă cu scânteile dintr-un incendiu, ori becurilor dintr-un sistem de rezistențe. Și în absența poluării nu știm cât are omenirea de trăit pe Pământ și oriunde în univers dar logica ne învață că nu foarte mult. Singura cale de supraviețuire a naturii și omului ar fi ca oamenii să devină Ultraoameni. Constantinescu Felix-Gelu https://www.youtube.com/watch?v=KOW56wsurYQ Mistretul cu colti de argint Mistretul cu colti de argint - de Stefan Augustin Doinas Recita actorul… YOUTUBE.COM Kingdom sacked, attacked and dethroned. {-Matisyahu} A plugless Facebook. You'd sense it! I've got a question. Okay, here goes. Could it be that God choosed Abraham for the jokes? Constantinescu Felix-Gelu https://issuu.com/.../da__i___arpelui_un_loc___n_primul_r Dați șarpelui un loc în primul rând! - felix rian constantinescu Constantinescu Felix-Gelu

27 de minute • Visul meu era ca si pentru Peach sa scriu ca Harriet Beecher-Stove, pe care nu am citit-o totusi. Cartea ei Coliba Unchului Tom a dus la Razboiul Civil pentru Elibrarea Sclavilor Negri. Azi am constatat ca in Romania exista sclavi prizonieri intr-un infern malefic si pauper. Aceste victime trebuie eliberate chiar cu pretul unui razboi civil roman intre civilizatie si caverne. Exploatarea si abuzarea copiilor va inceta in Romania ca si in tot Occidentul, cu orice pret. Copiii sunt mai importanti decat oamenii. Îmi placeVezi mai multe reacţiiComenteazăDistribuie Comentarii Constantinescu Felix-Gelu Scrie un comentariu... Alege fișierul Constantinescu Felix-Gelu 48 de minute • In mourning President Kennedy we mourn for ourselves, because We know now that we are sick. - Rev. Martin Luther King Jr. I m a brother Jerry. I hope I can still watch The Show! Jim Carrey looks like Gruia. Einstein, Tesla și Felix se întâlnesc la o audiție pentru un film porno. La ieșire Einstein întreabă, -Tu ce rol ai primit? Tesla răspunde. -Eu o să fiu Freddie Mercury. Tu? -Eu o să fiu cel mai mare. Se întorc amândoi către Felix și îl întreabă în cor, -Tu cine o să fii? -Eu o să fiu ăla care o să vă țină lumânarea. This guy is a Romanian Seinfeld. Communist claimed they killed him because he had 15 bucks. Gheorghe Doja, a, Ursu. We had a funny guy with us in Korea. Tail gunner. They blew his brains all over the Pacific. There's nothing funny about that! -Mr. Benes] Looks like a library. Nu vreți să ne plimbăm împreună? Bună ziua domnule doctor. Bună ziua. Bună ziua. Ce zi frumoasă e, nu vi se pare? Nu am avut timp să observ. Spune-mi despre tine. Am fost la plimbare în fiecare zi. Da. A fost foarte frumos. Îmi place să mă plimb. Mă plimbam și de patru ori pe zi. Dumneavoastră vă place să vă plimbați? E, aici unde suntem nu prea am timp de plimbare. Da, dar ar trebui să încercați domnule doctor. Ce tot stați în hârțoagele astea? Să vedeți lumea, natura. Tare mult îmi place natura. Tare mult îmi place natura. Nu vreți să ne plimbăm împreună? S-ar putea să plouă dar mi-am adus umbrelele. ... Cred că am vrut doar să vă spun că I am grateful. Dacă s-ar face la castelul Pogany o școală de călugărițe ecumenice pentru copiii de la spitalul din Păclișa pentru copii necăjiți? Iar la casa nobiliară Pui, o bibliotecă și mediatecă și săli de cursuri extrașcolare și vocaționale pentru copiii de la școală? Azi 11 Mai 2016 sunt 68 de ani de la independența Israelului. Israelul mai are mulți pași de făcut spre civilizație dar cetățenii israelieni au suferit cu stoicism avraamic delirul liderilor lor naționaliști. Aici în România mâine va fi o zi istorică. Secretarul general NATO împreuna cu sistemul defensiv american inaugurează scutul antirachetă. Mâine România va fi independentă de Federația Rusă. Și de mâine va reîncepe reîntregirea României. Hronicul zilei de 11 Maiu 2016 Ieri a fost Ziua Regelui. A fost o manifestație culturală foarte frumoasă la Castelul Peleș, unde au fost prezenți 5 000 de oameni, atât somități cât și români simpli. A fost difuzată știrea la radio C în toată lumea și oamenii erau fericiți iar ca înainte să vină NKVD-ul. A fost o legătură cu un alt veac și cu o altă eră. În rest e tulburare între oameni în toată țara. Oamenii își aleg primarii - sunt numiți de ziariștii baronii locali - și oamenii sunt dezbinați și se persecută unii pe alții de parcă ar fi închiși după cum le dictează stăpânii. Poporul, tăcut, așteaptă o schimbare pe care nu și-o mărturisește nici sieși. Speră ca Statuia Libertății să îl iubească și să îl scape de sărăcie și ocară. Tineretul aspiră să fim o țară bogată cu o viață frumoasă și apărată asemeni Coreei de Sud. KGB-ul mișună pe ici pe colo prin țara românească dărâmând totul precum formația Paraziții. Dar acum România a devenit o putere militară defensivă și Răsunetul lui Andrei Mureșanu ne electrizează pe toți când ne trezim dimineața. Oamenii speră în pace, dar nu cu orice preț, și mai sunt vânduții, dar știm că Rusia nu va lua țara aceasta și că până și urșii mor și acum primirea Bucovina de Nord și Basarabiei de la Prut la Marea Neagră la Alba Iulia, Roma noastră, nu mai este iar o nebunie. Acum România are două variante, Ori Rusia o rusifică și o sparge și mai mult, ori America o face dodoloață iar cu orice preț asemeni Franței acum 102 ani. România, drogată sau nu, speră la 21 de secole de la întemeietorul Burebista. Este mare bătaie de vorbe și răutăți între partidul vestului și fostul Partid Comunist Român pentru putere dar mai ales pentru că s-au apucat să-i bage pe foștii comuniști la închisoare pentru furturi uriașe și ei mai bine distrug toată România decât să se căiască. Scris-am io Felix român din toată țara românească în Țara Hațegului în văleatul 2016 în crai nou. S-au întâlnit un terorist palestinian cu președintele Netanyahu. Teroristul și-a deschis pardesiul și i-a spus, Uite ce am aici! Netanyahu îi răspunde, A mea îi pe avion. Vino în palma mea zice Domnul nisip al Ierusalimului și te voi face piatră de diamant cu care vei zdrobi popoarele ca pe niște fecioare ascultă glasul Dumnezeului tău ascultă glasul Elohimilor care te cheamă înapoi pe cărările tale și nu vei muri în războiul între frați care va ucide întreaga lume Ascultă poporule vino de la căile tale fără urme și fă faptele 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 cum le-ai făcut în Egipt și Babilon în Sodoma și New York Ascultă popor al meu glasul meu azi intenționat am venit la tine ca un renegat ca un vrăjmaș al tău nu vei muri te rog nu muri popor al meu zice Domnul. Dacă soldații nu ar fi tras și oamenii nu ar fi ucis nu ar fi putut Adolf Hitler, Ion Antonescu și legionarii să ucidă pe nimeni. A obiecta cu orice preț în fața unei fapte rele aduce o faptă bună. Dar popoarele sunt la fel de vinovate ca și conducătorii lor. Iar legea este nebunia noastră, nu interesează pe nimeni. Doar dolarii noștri. Fancy fancy. Nobody likes your gut and your cars. Constantinescu Felix-Gelu I just got to write. Îmi place • Răspunde • 28 aprilie la 00:22 Jerry Seinfeld Jerry Seinfeld OK. Easy. Nu-mi mai place • Răspunde • 6 • 2 mai la 17:09 Mi-am astupat gura, mi-am astupat ochii, mi-am astupat urechile. Cuvântul Domnului este îngrozitor. Să tacă, să tacă, să tacă Domnul. Cine este în Israel să fugă pe cei mai depărtați munți fără să privească în urmă. Zedechia să devină David și va trăi. Oh, îngrozitor este Cuvântul Domnului. Ierusalime, mon amour. Nu e teamă de Cristos în ochii lor. Jerry, I ve made a discovery. You know that Mary is honored by Islam and not by us. I m a book maker. We re all gonna burn. Jerry, the princess loves the posse. Bye. There s pine trees growing in the City? {Missie}

Jey, timpul mustrărilor a pierit. Biciul, frânghia și crucea sunt fără ajutor înaintea răului. Creierul, inima, sufletul. În monoteism esențială e Cartea. Orice altceva e dispensabil, creștinii se pot împărtăși ori de câte ori mănâncă, se pot boteza singuri, pot trăi singuri, asemenea și evreii și musulmanii pot călca Scriptura din dragoste pentru Scriptură dar Scriptura nu poate fi desființată cum spunea Isus. Chiar și acest text se diferențiază de textele obișnuite, astfel un credincios analfabet în Islam, mozaism ori creștinătate e un dodo. Chiar mai mult găsim în fiecare din cele trei Scripturi mărturisiri pentru sufletele noastre proprii și astfel războiul, în veacul acesta măcar cel interior, se sfârșește. Pentru că am văzut zice El cum vă urâți iubiții în mijlocul vostru, pentru că am auzit toate șoaptele voastre, pentru că bateți pe cel slab vă voi pedepsi, cine crede că nu va fi pedepsit e un nebun zice D_OMNUL, crezi că nu vei fi pedepsit Israele, crezi că nu vei fi pedepsit Pământule, vei fi pedepsit și vei tot fi pedepsit până nu vei mai fi un prilej de poticnire și nu vei mai asupri cu răutatea ta mai mare ca marea, răule. Pentru ca cei buni să trăiască, pentru ca cei buni să mai trăiască puțin fac toate acestea, zice Domnul Sfântul lui Israel și al lui Avraham. Credeți și fiți drepți, stați drepți înaintea Domnului și sădiți-vă florile departe de câmpul răutății căci răutate și aramă e tot ceea ce cei răi au parte, nu vor trăi. What is the name of that insect named in Romanian The Nun? Fotografia postată de Constantinescu Felix-Gelu. Îmi place • Răspunde • Chiar acum Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu You all think you are so smart. But you re not. There s nothinmg wrong with Kramer, is just artist-comic exploitation. The man was exhausted of his schedule. He realised unconsciously that he is a Negro slave too. No offence Benjamin Franklin, but give me some mo. Signed: Oliver Twist. To an US Air Force cheesy guy, Who won the fucking War, alright? There are few people normal on Earth and Larry David is one of them. It seems that I m a natural born mocker. Oh, God, I have this power. Living in the ice cold stream. Erau trei frați. Unul era Rabin altu Franciscan și al treilea Călugăr. Franciscanul stătea așa într-o doară Dar nimeni nu știa la ce se gândește Călugăru voia să-l convertească pe Rabin Rabinu era cam luat de cap Că franciscanul cu călugărul numai se băteau în cap numindu-se pedofil și homosexual de Paști. De departe priveau Imamii la fel de impenetrabili. Hristos a înviat!!! Până or murit toți și s-a încheiat istoria bisericii astea de doi lei. I'm a polar bear buddy. Jeerry... You leave me? Yes? You do it? Okay. Știam atunci că mă aflam într-o alienare permanentă de la societatea burgheză dar soarta unui romancier este să trăiască alienări chiar și mai profunde. - JOHN FOWLES, 1976. Maxim Gorki și ideologia pură „Am vagabondat ca să aflu în oameni un pic de adevăr... Lumea nu piere atât de foame, de boală, de războaie, cât piere din neputința de a-și da inima pe față”. - Panait Istrati Este foarte interesant că un creier ca Maxim Gorki credea în puterea soteriologică socială a ideologiei pure. Ca și cum ai citi unui lup o predică și ai aștepta să devină câine. Marx avea dreptate, cu amendamente, chiar și în privința dictaturii, nu a proletariatului, ci a Omului, dar pentru o societate leveled e nevoie de mulți factori, printre care educația de orice fel, ce nu a fost împlinită de comuniști, și de biochimie. Am mai predicat că instinctele de delincvență pot fi vindecate cu un medicament nu cu scaunul electric. Întreg comunismul secolului XX îmi pare o mare naivitate, o parabolă. Tovarășul/Domnul Președinte ion Iliescu e o sinteză de cult al personalității comunist cu American politics icon. We are all obsessed with Him. He is a Romanian Legend. Este timpul pentru a-i reciti pe socialiști. De la Carta Drepturilor Omului și Cetățeanului, la operele complete ale lui Karl Marx și Friedrich Engels la Mein Kampf de Adolf Hitler. Este timpul să înțelegem gândurile ultimelor două secole. Ernest Hemingway a fost un socialist, un mare socialist. Tot așa Martin Luther King, Mandela, Gandhi, Kennedy și fratele său. Chipul său perforat de gloanțe să fie steagul deasupra baricadelor sufletelor noastre. Deci, Panait Istrati? Jerome? How could anyone not Love You? Felix Rian-Constantinescu World Wide Web, August 14th, 2016. The Jerry Letters By Felix Rian-Constantinescu Jerry, Motto I just got to write. OK. Easy. Jerry Seinfeld comments. Tea not wine FR-C There is one consequence of doing a great thing. Cristofor Columb, after arriving to America, found out that for him there is not an another America somewhere to be discovered. Songs of innocence are truer than ones of experience. Ou sont les neiges d'antan, Jerry? Ou sont les neiges d'antan. And even Woody Allen gets old as Gide, in time, not young as Japanese novels. And old people drink tea, not wine. Un roman FR-C Trebuie să scriu un roman despre autodepășire și trebuie să fie mai bun decât O MAMĂ DE LUMINĂ ca să rămân viu, filozofic. Când voi înceta să scriu romane, o emisferă a sufletului meu va muri. Iar autodepășirea e omul, trebuie să fiu eu. Scrierea unui roman ca act soteriologic. După aceea pot muri. Dacă nu mor, trebuie să scriu altul, ca Bator. Existențialismul în Seinfeld FR-C Și Seinfeld și George și Elaine și Kramer trăiesc cu un acut sentiment al suferinței vieții temperat de găsirea umorului în existență. Sunt în căutarea obținerii unei aparențe - măcar, în cazul lui George și Karamer - a perfecțiunii pentru niște scopuri pe care le vor uita după două săptămâni, nerămânând decât căutarea după ceva ce nu poate fi găsit. Suferințele lor nu sunt suferințele mele, dar suferă poate la fel de mult ca mine. Și e ironic că, în același timp, sunt cei mai amuzanți oameni de pe planetă. Tragismul Terrei. De asta nu vor extratereștrii să descopere umanitatea, pentru că nu vor să descopere suferința. Cât despre mine sunt convins că pentru cei patru eroi sunt un extraterestru, ceva de neînțeles. Cum și ei sunt pentru mine amuzanți nu doar prin spirit ci și prin toate lucrurile pe care le iau în serios. Dacă aș vorbi cu cele patru personaje când ar împlini o sută de ani, i-aș întreba foarte serios ce au de gând să facă în următorii treizeci, dar și ăsta ar fi un banc nu o predică, pentru că nu am acoperire în predici. Și li se potrivește, pentru că glumesc ca să trăiască. Jerry I have a great joke for your audience: United States of America. Jerry, my sense of humor is killing me. :D Jerry and the Stone Jerry arrives to the Western Wall and leans his forehead on the stone exhausted. The Stone says, Why didn't you come sooner, Jerry? Because of my sense of humor, Jerry answers. So you lost it, asks the

229 Stone further. No, Jerry says, I actually think I'm dead. What day it is? Saturday, answers the Stone. "All right, all right... just lemme finish my coffee. Then we'll go watch 'em slice the fat bastard up." Cui aș putea să-i spun asta decât mie? Israelul e un popor de sfinți care are un singur paria, unul singur. Cred că numai lui Jerry Jerome Seinfeld pot să-i spun asta. Restul evreimii noastre să vă faceți că nu știți. Emoticon tragic. MY DEATH, MY WEAPON ADDRESS I choose to die because ideas are more important than people, ideals more bigger than love, ideas are love. I choose Jewish martyrdom as a sole remaining counterstrike agains an social organism corrupted to the core. If I die, I die. But society will have to wash my blood off their hands. Will have to conceptualize its murder exerted on my spirit since my first day of existence, and the horror of reducing my agony to silence and social indiference. My death is a symbol of the death of Romania and liberty. A death of twenty million people toward which I am not indifferent. So if I will have today, one day, any day tyo give my Father and Dead Mother a sense of never had dignity, I will die. And anyone trying to stop me I will call the criminal, the criminal of my death, the one guilty of silence and of indifference and of bone sucking, my bloodied bones. I want to die. And now I have a cause. So anytime I have something to give to this people and the world and I feel that my liberty and of this people and the world are killed by the ones in power, I will die. And that’s that. I… am… a… hero… This is the way I was brought up and one day I will die, without feeling sorry for me. But Romania will be changed for the better, whether I will be alive or dead, and that will be enough of me. So, Mr Dragnea, PSD, Royal House of Romania, I am not afraid of you. I am the alive Romanian Statue of Liberty and will be one day. Păclișa, Hunedoara 9 iulie 2016 Felix Rian, 34 ani, orfan, bolnav, scriitor. Romanian version of Seinfeld. - I am something between Gwen Stephanie and MC Hammer. Tragic figure. The best. Oamenii nu suntem liberi, Jerome. Fiecare este robul acelui lucru de care este biruit. Și D-zeu a biruit pe Israel. Cât îi Maramureșu nu-i jidan ca iou șî tu. Când îl întâlnești pe D-zeu în cineva, ești biruit și legat fedeleș de pat o noapte întreagă, viața ta. Poți să scapi? Ești liber? Tu ai vorbit cu Președintele. Super. Mie mi-ar fi plăcut să vorbesc cu Lenin și să-l întreb ce părere are despre masturbare din perspectivă materialist-dialectică. Apologies for Black Slavery We the people are sorry for the four hundred years of slavery in America, and for the two hundred years of barbarism against the Black community. We are aware now that this psychological rape of a nation by herself left hard, bad, lasting marks in both our souls and that the soul of the African-American is mutilated. We are determined to make ammends and pay for our sins and the sins of our Fathers. America will be. We understand now the hurt of the Negro. Number 2 - Private Disarmament In the hope of civil peace in America, every American must hand over his fire arm. No more guns. Men and women and children are not Bambi. Also our culture must change. Violence must be reproved. Art is not violence. In Antiquity tragedy was the art of the mind, and comedy the art of the morals. Modernity mixed art with the circus of the amphiteatre, a debasive, vicious, pass time on TV. We must discern between the protest of a hunted community and plain spiritual pornography. No guns, no movies, and South America need to start business. Constantinescu Felix-Gelu Maybe there's a hidden meaning in all this? Nu-mi mai place • Răspunde • 1 • 30 iunie la 15:53 Shalom Romania - radio comunitar evreiesc Shalom Romania - radio comunitar evreiesc da...cacastinienii si mare parte a arabetilor sunt niste jeguri si scursuri de vietuitoare! Îmi place • Răspunde • 1 iulie la 10:00 Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu Ce m-ati umilit. :) Îmi place • Răspunde • 1 iulie la 10:02 Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu "SOMETHING IS WRONG IN THE TREATMENT OF THIS POPULATION. JUST LIKE SARAJEVO..." Îmi place • Răspunde • 1 iulie la 10:06 Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu Gold, Jerry. Gold. Îmi place • Răspunde • 6 minute Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu Pe care profet nu l-au omorât părinții voștri?! Îmi place • Răspunde • Chiar acum Constantinescu Felix-Gelu Scrie un răspuns... Alege fișierul Milea Harry Milea Harry Zl. Îmi place • Răspunde • 1 • 1 iulie la 09:58 Israelul trebuie dizolvat pentru că s-a prostituat din prima zi. A RESPECT ISSUE Motto: "We have the right to protest far-right!" Dr. Martin Luther King Jr. The American Embassy in București is maybe reluctant, because She understood faster than me that i am the leader of a people, of more peoples, all peoples, leader of victims of war everywhere. Afgans can go to Moscow or Petersburg or Chișinău and Cernăuți, and I and people from București or Dresda can go to America, wherever we want in America, in the virtue of international right of Life and Man. So maybe is easy for them to dismiss me as an ill person, when in fact my illness is the front they never knew, only profited upon. When in fact, even the 17 bombardmentes of Bucharest in 1944 were the betrayal of the Statue of Liberty of the Eastern Europe Free civilisation as a letting go for Stalin. We demand restitution. So if you cannot give us back our lost lives and minds, give us our Liberty and Death. In the end I can only say that form now on and in the future countries, civilised ones more notably, will have to be careful where they choose to invade and make genocide. - Felix Rian-Constantinescu, still in Romania, August 9th, 2016. Jerry, I have written the Declaration of Victims, and I just wrote my family saga. Plan of Terra s Economic Reform - 1. Civil automobiles taken out of society. 2. TTransport by trainn, tramway, trolley, subway, tube. 3. Electric energy in everything until further discoveries. 4. Tesla tractor, tesla plane, tesla truck. 5. End of industrial era. Agriculture and communication everywhere. LOTS OF ANIMALS, LOTS OF FIELDS. We the people of the World proclaim thorugh the keys of Felix The United States of America, Europe, Japan, Israel and South Korea with the hope of a humane unity and continual of Life on Earth. Today, August 5, 2016, Păclișa, Hațeg District, Hunedoara County, Romania, The United States of America Europe Japan Israel and South Korea ( USAEJISK) Îmi place Îmi place Ador Haha Uau! Tristeţe Furie ComenteazăDistribuie Comentarii Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu https://www.youtube.com/watch?v=ddiB65scQU Bobby McFerrin - Don't Worry Be Happy - YouTube YOUTUBE.COM

Îmi place • Răspunde • Şterge previzualizarea • Chiar acum I m an essential prior for Jerry Seinfeld! Five Questions Every five years is decision for America. America must choose life, again and again. But we ask ourselves, what is life? America is the house of the working, but even work is not enough, Freedom begins in conscience. So, let us pull together up, breathe, and ask ourselves what is the legacy of America to her children and the world? What means Liberty? What means Equality? What means Freedom? And what means Justice? Is it because I say God bless you? America needs reforms. Reforms that would infuse in the whole world hopingly. For this, project Number 1 would be a book, an American Book, an anthology in one volume that would contain, Poe - Poems Emily Dickinson - Selected Poems Walt Whitman - Selected Poems Melville - Moby Dick Mark Twain - The Adventures of Hucleberry Finn (complete and unabridged) Ernst Hemingway - The Old Man and the Sea Addenda Declaration of Independence Constitution of United States of America I have a Dream - MLK The book would be printed on cheap paper, newspaperpaper, in colossal numbers, and exported into whole the world. This book is America. Number 3 - The Detox of a Nation America needs not a Prohibition, but a Therapy. So, we must renounce of all alcohol, and if still feel the vice, do therapy, half of the nation if necessary. And the same with drugs. It is not enough to declare them illegal, but cut of the American culture and mentality that cultivates them in the fragile minds of the people, and instill a feeling of rejection towards any mind submission. China did this with opium. America needs to free Herself of alcohol, cannabis, cocaine and heroin. And artists who promote these destructions to the youth and old, intervened and made to see their abomination of luxury in misery. And communion is not wine. August 8th, 2016 Dear Embassy of the United States of America în București, Hi, my name is Constantinescu Felix-Gelu, I am born on March 29th, 1982 în Hațeg, Hunedoara, and I live with my old Father, in Păclișa, Hunedoara alone without my Mother, Valeria Roman Constantinescu, who died în 2011. To speak in two words we are victims of war. In July 1944 my Grandmother Eleonora Ruptaș Constantinescu din Cernăuți lived with my Grandfather Air Lieutenant in Bucharest and my Grandfather served in the Air Defence of Bucharest at the plane telegraph when an American bomb fell on the street at day close to my pregnant Grandmother and destroyed all our lives forever. My Grandmother retreated at Bradu, Argeș, where she gave birth to my Father, in a day aproximate – as She could remember - August 6th, 1944, She left my Grandfather who had a nervous breakdown on the air front too and lived alone until death and my Father, Constantin, never knew him. And if it weren’t for the kindness of a soldier from the Eastern Front, Stalingrad and Cuban, Paic Ștefan from Moinești, who came back as a prisoner from Siberian taiga, My Lady Grandmother and Gentle Father wouldn’t have survived. We are victims and I come to America to ask Her to once again receive the weak and protect them for a more humane future. Amen. God save America, & Romania, Sincereley, Constantinescu Felix Education through a Decent Meal In America food must be free. Ther must be built many offices, with capacity, in all the country where food would be prepared every day by volunteers and payed employees. The food must be decent, good and made by all American communities, all foods considered decent in a a culture. The worker, the teacher all they have to do is to show their working card and they are given their meal. The ill and socially asisted all they have to do is show theyr certificate and they are given a meal. The schoolboy and schoolgirl show theyr gradebuletin and tey are given a meal. Decent food must be free in America for everybody every day. And also every American citizen must be convinced of his duty to eat at an office at least once a month, if not attending the services. Reformation We put to our souls and the souls of other to what extent is Reformation possible? We know by proof that Reformation is good for us, but how much can we do of it? How much can we change ourselves? Is it possible to care more about the angels of dirty faces than our assets? Is it possible to reform the masses, the whitmans, and the leaders? Well we have to do it if we need survival. So, Senators, Law men, start talking for the good of the American Children and abused minds. Society must be humane, America must be humane, and protect the soul of every man, not harm it. Universe is governed by laws and so is man. We lived too much under the rule of Dostoyevsky and Tolstoy. Now is the age of Hemingway. Today the one that sins, dies. A Call to Power There are times in history when enlightened minds renounce willingly their privileges for the benefit of Man. And what are the privileges? They give 99 loaves of bread, and keep one, and they choose to work instead of having lifetimefun. These are great man, just as the great men and women of the working classes, giving a future to the world. When they give up power to never have it again, and power is money. Money must belong to the people, to all the people. And Work must be for the People, for all the people. We must evolve from exploitation age. * 6 august 2016, 3, 49 am Am de prezentat lumii o descoperire care este cea mai mare de la debarcarea lui Cristofor Columb în San Salvador. O descoperire care stă alături cu intuiția filozofică antică a universului făcut din atomi, a descoperirii sufletului prin raționament de către Socrate și a heliocentrismului polonezului Nicolaus Copernic. Poate fi fomrulată în câteva precepte astfel, Universul se încălzește. Orice viață biologică din univers va înceta cu miliarde de ani pământeni înainte de sfârșitul universului. Universul se aseamănă cu scânteile dintr-un incendiu, ori becurilor dintr-un sistem de rezistențe. Și în absența poluării nu știm cât are omenirea de trăit pe Pământ și oriunde în univers dar logica ne învață că nu foarte mult. Singura cale de supraviețuire a naturii și omului ar fi ca oamenii să devină Ultraoameni. Constantinescu Felix-Gelu https://www.youtube.com/watch?v=KOW56wsurYQ Mistretul cu colti de argint Mistretul cu colti de argint - de Stefan Augustin Doinas Recita actorul… YOUTUBE.COM Kingdom sacked, attacked and dethroned. {-Matisyahu} A plugless Facebook. You'd sense it! I've got a question. Okay, here goes. Could it be that God choosed Abraham for the jokes? Constantinescu FelixGeluhttps://issuu.com/.../da__i___arpelui_un_loc___n_primul_r Dați șarpelui un loc în primul rând! - felix rian constantinescu Constantinescu Felix-Gelu

27 de minute • Visul meu era ca si pentru Peach sa scriu ca Harriet Beecher-Stove, pe care nu am citit-o totusi. Cartea ei Coliba Unchului Tom a dus la Razboiul Civil pentru Elibrarea Sclavilor Negri. Azi am constatat ca in Romania exista sclavi prizonieri intr-un infern malefic si pauper. Aceste victime trebuie eliberate chiar cu pretul unui razboi civil roman intre civilizatie si caverne. Exploatarea si abuzarea copiilor va inceta in Romania ca si in tot Occidentul, cu orice pret. Copiii sunt mai importanti decat oamenii. Îmi placeVezi mai multe reacţiiComenteazăDistribuie Comentarii Constantinescu Felix-Gelu Scrie un comentariu... Alege fișierul Constantinescu Felix-Gelu 48 de minute • In mourning President Kennedy we mourn for ourselves, because We know now that we are sick. - Rev. Martin Luther King Jr. I m a brother Jerry. I hope I can still watch The Show! Jim Carrey looks like Gruia. Einstein, Tesla și Felix se întâlnesc la o audiție pentru un film porno. La ieșire Einstein întreabă, -Tu ce rol ai primit? Tesla răspunde. -Eu o să fiu Freddie Mercury. Tu? -Eu o să fiu cel mai mare. Se întorc amândoi către Felix și îl întreabă în cor, -Tu cine o să fii? -Eu o să fiu ăla care o să vă țină lumânarea. This guy is a Romanian Seinfeld. Communist claimed they killed him because he had 15 bucks. Gheorghe Doja, a, Ursu. We had a funny guy with us in Korea. Tail gunner. They blew his brains all over the Pacific. There's nothing funny about that! -Mr. Benes] Looks like a library. Nu vreți să ne plimbăm împreună? Bună ziua domnule doctor. Bună ziua. Bună ziua. Ce zi frumoasă e, nu vi se pare? Nu am avut timp să observ. Spune-mi despre tine. Am fost la plimbare în fiecare zi. Da. A fost foarte frumos. Îmi place să mă plimb. Mă plimbam și de patru ori pe zi. Dumneavoastră vă place să vă plimbați? E, aici unde suntem nu prea am timp de plimbare. Da, dar ar trebui să încercați domnule doctor. Ce tot stați în hârțoagele astea? Să vedeți lumea, natura. Tare mult îmi place natura. Tare mult îmi place natura. Nu vreți să ne plimbăm împreună? S-ar putea să plouă dar mi-am adus umbrelele. ... Cred că am vrut doar să vă spun că I am grateful. Dacă s-ar face la castelul Pogany o școală de călugărițe ecumenice pentru copiii de la spitalul din Păclișa pentru copii necăjiți? Iar la casa nobiliară Pui, o bibliotecă și mediatecă și săli de cursuri extrașcolare și vocaționale pentru copiii de la școală? Azi 11 Mai 2016 sunt 68 de ani de la independența Israelului. Israelul mai are mulți pași de făcut spre civilizație dar cetățenii israelieni au suferit cu stoicism avraamic delirul liderilor lor naționaliști. Aici în România mâine va fi o zi istorică. Secretarul general NATO împreuna cu sistemul defensiv american inaugurează scutul antirachetă. Mâine România va fi independentă de Federația Rusă. Și de mâine va reîncepe reîntregirea României. Hronicul zilei de 11 Maiu 2016 Ieri a fost Ziua Regelui. A fost o manifestație culturală foarte frumoasă la Castelul Peleș, unde au fost prezenți 5 000 de oameni, atât somități cât și români simpli. A fost difuzată știrea la radio C în toată lumea și oamenii erau fericiți iar ca înainte să vină NKVD-ul. A fost o legătură cu un alt veac și cu o altă eră. În rest e tulburare între oameni în toată țara. Oamenii își aleg primarii - sunt numiți de ziariștii baronii locali - și oamenii sunt dezbinați și se persecută unii pe alții de parcă ar fi închiși după cum le dictează stăpânii. Poporul, tăcut, așteaptă o schimbare pe care nu și-o mărturisește nici sieși. Speră ca Statuia Libertății să îl iubească și să îl scape de sărăcie și ocară. Tineretul aspiră să fim o țară bogată cu o viață frumoasă și apărată asemeni Coreei de Sud. KGB-ul mișună pe ici pe colo prin țara românească dărâmând totul precum formația Paraziții. Dar acum România a devenit o putere militară defensivă și Răsunetul lui Andrei Mureșanu ne electrizează pe toți când ne trezim dimineața. Oamenii speră în pace, dar nu cu orice preț, și mai sunt vânduții, dar știm că Rusia nu va lua țara aceasta și că până și urșii mor și acum primirea Bucovina de Nord și Basarabiei de la Prut la Marea Neagră la Alba Iulia, Roma noastră, nu mai este iar o nebunie. Acum România are două variante, Ori Rusia o rusifică și o sparge și mai mult, ori America o face dodoloață iar cu orice preț asemeni Franței acum 102 ani. România, drogată sau nu, speră la 21 de secole de la întemeietorul Burebista. Este mare bătaie de vorbe și răutăți între partidul vestului și fostul Partid Comunist Român pentru putere dar mai ales pentru că s-au apucat să-i bage pe foștii comuniști la închisoare pentru furturi uriașe și ei mai bine distrug toată România decât să se căiască. Scris-am io Felix român din toată țara românească în Țara Hațegului în văleatul 2016 în crai nou. S-au întâlnit un terorist palestinian cu președintele Netanyahu. Teroristul și-a deschis pardesiul și i-a spus, Uite ce am aici! Netanyahu îi răspunde, A mea îi pe avion. Vino în palma mea zice Domnul nisip al Ierusalimului și te voi face piatră de diamant cu care vei zdrobi popoarele ca pe niște fecioare ascultă glasul Dumnezeului tău ascultă glasul Elohimilor care te cheamă înapoi pe cărările tale și nu vei muri în războiul între frați care va ucide întreaga lume Ascultă poporule vino de la căile tale fără urme și fă faptele 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 cum le-ai făcut în Egipt și Babilon în Sodoma și New York Ascultă popor al meu glasul meu azi intenționat am venit la tine ca un renegat ca un vrăjmaș al tău nu vei muri te rog nu muri popor al meu zice Domnul. Dacă soldații nu ar fi tras și oamenii nu ar fi ucis nu ar fi putut Adolf Hitler, Ion Antonescu și legionarii să ucidă pe nimeni. A obiecta cu orice preț în fața unei fapte rele aduce o faptă bună. Dar popoarele sunt la fel de vinovate ca și conducătorii lor. Iar legea este nebunia noastră, nu interesează pe nimeni. Doar dolarii noștri. Fancy fancy. Nobody likes your gut and your cars. Constantinescu Felix-Gelu I just got to write. Îmi place • Răspunde • 28 aprilie la 00:22 Jerry Seinfeld Jerry Seinfeld OK. Easy. Nu-mi mai place • Răspunde • 6 • 2 mai la 17:09 Mi-am astupat gura, mi-am astupat ochii, mi-am astupat urechile. Cuvântul Domnului este îngrozitor. Să tacă, să tacă, să tacă Domnul. Cine este în Israel să fugă pe cei mai depărtați munți fără să privească în urmă. Zedechia să devină David și va trăi. Oh, îngrozitor este Cuvântul Domnului. Ierusalime, mon amour. Nu e teamă de Cristos în ochii lor. Jerry, I ve made a discovery. You know that Mary is honored by Islam and not by us. I m a book maker. We re all gonna burn. Jerry, the princess loves the posse. Bye. There s pine trees growing in the City? {Missie}

230 Jey, timpul mustrărilor a pierit. Biciul, frânghia și crucea sunt fără ajutor înaintea răului. Creierul, inima, sufletul. În monoteism esențială e Cartea. Orice altceva e dispensabil, creștinii se pot împărtăși ori de câte ori mănâncă, se pot boteza singuri, pot trăi singuri, asemenea și evreii și musulmanii pot călca Scriptura din dragoste pentru Scriptură dar Scriptura nu poate fi desființată cum spunea Isus. Chiar și acest text se diferențiază de textele obișnuite, astfel un credincios analfabet în Islam, mozaism ori creștinătate e un dodo. Chiar mai mult găsim în fiecare din cele trei Scripturi mărturisiri pentru sufletele noastre proprii și astfel războiul, în veacul acesta măcar cel interior, se sfârșește. Pentru că am văzut zice El cum vă urâți iubiții în mijlocul vostru, pentru că am auzit toate șoaptele voastre, pentru că bateți pe cel slab vă voi pedepsi, cine crede că nu va fi pedepsit e un nebun zice D_OMNUL, crezi că nu vei fi pedepsit Israele, crezi că nu vei fi pedepsit Pământule, vei fi pedepsit și vei tot fi pedepsit până nu vei mai fi un prilej de poticnire și nu vei mai asupri cu răutatea ta mai mare ca marea, răule. Pentru ca cei buni să trăiască, pentru ca cei buni să mai trăiască puțin fac toate acestea, zice Domnul Sfântul lui Israel și al lui Avraham. Credeți și fiți drepți, stați drepți înaintea Domnului și sădiți-vă florile departe de câmpul răutății căci răutate și aramă e tot ceea ce cei răi au parte, nu vor trăi. What is the name of that insect named in Romanian The Nun? Fotografia postată de Constantinescu Felix-Gelu. Îmi place • Răspunde • Chiar acum Constantinescu Felix-Gelu Constantinescu Felix-Gelu You all think you are so smart. But you re not. There s nothinmg wrong with Kramer, is just artist-comic exploitation. The man was exhausted of his schedule. He realised unconsciously that he is a Negro slave too. No offence Benjamin Franklin, but give me some mo. Signed: Oliver Twist. To an US Air Force cheesy guy, Who won the fucking War, alright? There are few people normal on Earth and Larry David is one of them. It seems that I m a natural born mocker. Oh, God, I have this power. Living in the ice cold stream. Erau trei frați. Unul era Rabin altu Franciscan și al treilea Călugăr. Franciscanul stătea așa într-o doară Dar nimeni nu știa la ce se gândește Călugăru voia să-l convertească pe Rabin Rabinu era cam luat de cap Că franciscanul cu călugărul numai se băteau în cap numindu-se pedofil și homosexual de Paști. De departe priveau Imamii la fel de impenetrabili. Hristos a înviat!!! Până or murit toți și s-a încheiat istoria bisericii astea de doi lei. I'm a polar bear buddy. Jeerry... You leave me? Yes? You do it? Okay. Știam atunci că mă aflam într-o alienare permanentă de la societatea burgheză dar soarta unui romancier este să trăiască alienări chiar și mai profunde. - JOHN FOWLES, 1976. Maxim Gorki și ideologia pură „Am vagabondat ca să aflu în oameni un pic de adevăr... Lumea nu piere atât de foame, de boală, de războaie, cât piere din neputința de a-și da inima pe față”. - Panait Istrati Este foarte interesant că un creier ca Maxim Gorki credea în puterea soteriologică socială a ideologiei pure. Ca și cum ai citi unui lup o predică și ai aștepta să devină câine. Marx avea dreptate, cu amendamente, chiar și în privința dictaturii, nu a proletariatului, ci a Omului, dar pentru o societate leveled e nevoie de mulți factori, printre care educația de orice fel, ce nu a fost împlinită de comuniști, și de biochimie. Am mai predicat că instinctele de delincvență pot fi vindecate cu un medicament nu cu scaunul electric. Întreg comunismul secolului XX îmi pare o mare naivitate, o parabolă. Tovarășul/Domnul Președinte ion Iliescu e o sinteză de cult al personalității comunist cu American politics icon. We are all obsessed with Him. He is a Romanian Legend. Este timpul pentru a-i reciti pe socialiști. De la Carta Drepturilor Omului și Cetățeanului, la operele complete ale lui Karl Marx și Friedrich Engels la Mein Kampf de Adolf Hitler. Este timpul să înțelegem gândurile ultimelor două secole. Ernest Hemingway a fost un socialist, un mare socialist. Tot așa Martin Luther King, Mandela, Gandhi, Kennedy și fratele său. Chipul său perforat de gloanțe să fie steagul deasupra baricadelor sufletelor noastre. Deci, Panait Istrati? Jerome? How could anyone not Love You? Felix Rian-Constantinescu World Wide Web, August 14th, 2016. II, Noul testament)

'Tu nu vezi ce e Omul? Idee de văpăi.' 'Da, văd și eu ce-i omul, rupt între dulăi.' 'Pe Om pe pământ Dumnezeu îl puse.' 'Duh, pământ și om omul tău distruse.' și noi tăceam-n Divina Comedie cine-o avea dreptate doar Dumnezeu o știe de mii de ani vechi Umbre își stau vorbind de mii de ani noi umbre ședem, ședem privind 'Omul este moarte și tăcere vie omu-i durere și e fericire.’ cine veni? un chip fără moarte ne luă de mâini să ne ia la sie. Elegie pentru frunze

Acum după ce am murit

În pământ sunt pietre care mă apasă nu pot nu pot ieși să te îmbrățișez îngenuncheată mă rog în chilie îndurerata mea frunte e plecată iar ochii mei sunt două lumini

Cartea închisă

Stăteam în ceainăria japoneză din Grădina Botanică tocmai începusem să citesc o carte nu știu cât timp a trecut în templul pustiu ca o bisericuță de piatră o engleză bătrână m-a rugat politicos să-i arăt cartea mi-a dat-o înapoi sfătuindu-mă să-mi găsesc o prietenă aș fi preferat să plece cu ea-n mână fără să se uite înapoi am rămas privind cartea acum închisă și am fost dezamăgit ca orice tânără Cireșul

Cireșul meu, fratele meu fiul mamei mele e rănit ca un soldat îngenuncheat lângă el ca o soră de Cruce Roșie îi umplu gigantica rană sângerândă cu pământ pământul îl alină umple-mi sufletul cu pământ cu mâinile tale delicate pune pământ în tăietura ce brăzdează sufletul meu oh, ce harnice sunt furnicile

lui Rilke

Felix Rian-Constantinescu

2015

Poetului Rabindranath Tagore, la un veac după tipărirea cărții ”Grădinarul”.

chiar și soarele, el, mereu neînvinsul, neînvinsul are aurul toamnei în sine privind omul simt că nu vreau să cred dar frunzele și ursoaica și puii de urși și soarele trist mă dezarmează

de septesimus vita imo pectore est non moræ moro ego o profesora mea muto ego fuit alma mea plangit nano muta sola secunda mater juven pax juven sapientia non habet plango ego et amo caelum et sancta terra en caelum en nox jupiter plangæ deus benedicite profesora mea sola secunda mater deus benedicite

Cuvânt

EXISTĂ

privesc lumea cu cinci ochi

epistola

VALHALA (Versuri romane)

MOMENTUL ÎN CARE D-ZEU

Este vară încă dar în frunze am văzut izvor de aur oare ce simt frunzele? ce simte ursoaica prea obosită să se mai ridice primăvara, ce îi simt puii?

Nu îmi vorbi, nu vei primi răspuns nu îmi zâmbi, zâmbet nu voi să-nnod eu dulf sperios sunt coborând în ascuns de-n port te duc de-n mări căzut te văd în lumea asta pește cântând mut mai bine de nu-nțelegi țărmul ți s-aține dar ochii mei ți-or spune tăceri multe că ochii mei stau stelele s-asculte de-oi vedea că ești un dulf de om cum văd atât de rar stimate domn din apă oi sări și eu poate odată și știi ce-nseamnă saltul meu? o roată pentru o clipă iar e tot cum fu odată și atunci vom încheia poate o prietenie ce pân’și după moartea mea-o să ție că marea este plină de dulfi ca mine ce te-or iubi cum dulfu numai ține prieten să-ți fiu, omule, aș vrea și să-mi îngrop fruntea în inima ta de nu-nțelegi, îngăduie-mi bietele cuvinte și lasă-mă să plec trist înainte de vrei să îmi vorbești, scrie-mi pe apă și poate-o prietenie o să-nceapă.

când oamenii vor spune că nu mai sunt voi fi vânt rază de vânt între pământ și stele sufletul meu va fi ploaie| cea mai rece ploaie de toamnă totul pentru că deja aurul izvorăște în frunze iar în munte ursoaica a îngenuncheat la cizmele vânătorului și soarele nu poate oferi decât chipul său trist de frunză galbenă, muribundă dintotdeauna am crezut că am mai multe inimi poate cinci poate șapte poate opt poate una când îți va fi foame spune-mi și te voi hrăni cu inimile mele toate

Fisură N-am învățat cât am putut de nimic din Geografia României apoi în orașul care te distruge am întâlnit un student cu plete în ultimul moment a renunțat la meseria de domn bine plătit ca metropola să-i poată dea diplomă pentru ochii pe care îi avea în suflet prietenul cel mai bun al prietenului meu cel mai bun i-am bălmăjit ceva despre negustori și despre Dumnezeu știe câte sute de mii de refugiați zicea că e din Suceava pe undeva prin Moldova whatever avea un suflet șăgalnic dar părinții lui i-au bătut pe toți zdravăn timp de secole unele după altele prietena lui nu se sfia să vorbească dulce în inima burgului el vorbea românește mai tăcut ca un ardelean pentru că de o mie de ani robii au râs de oameni odată mi-a spus mă, unde vezi număr de Suceava intri azi m-aș duce pe jos până acolo să mă uit la toate motoarele și să bălmăjesc precum Călin Nebunul aici am văzut număr de Suceava așa că intru și dorm

Frumusețea vieții aspre Dacă doar ați vedea ce vreme s-a făcut abia de pot sta afară să scriu chiar acum începe să picure noaptea asta stelele vor curge pe pământ în șiroaie cerul e de apă, un râu uriaș care curge pe pământ v-aș dori să veddeți cerul ăsta bate vântul stau cu șapca-n cap în jurul meu prin curte e plin de îngeri uriași cu aripi albe și parfumate ca florile nipone azi am stat afară în frig aici viața e grea și aspră, sublimă oamenii sunt săraci sunt fericit curtea este într-adevăr o ogradă oamenilor ascultați-mă am lucruri importante să vă spun.

Eminescian Pașii mei au rătăcit mult în jurul acestui pământ l-au căutat mult precum cauți un prieten un sfânt un părinte sufletul meu bate acum altundeva – nevăzut sfântă obsesie din care-mi izvorăsc mâinile lacrimile mi le ascund – în ochi, da, aproape întotdeauna și nu mint niciodată ca o piatră îmbunată de ape pe străbunicul meu îl chema Maria iar el mă vede omul feminin omul feminin omul feminin și nu mă tocesc nu am frunte de marmură sărutată ce să spun sufletul meu e alcătuit din emisferele a două case din Cernăuți ș-un bucureștean frumos cu ochi întunecați în clipa aceasta sunt un avatar

Dialogul lui Platon cu Aristotel Alinare

Pe undeva prin Cosmosul lui Dante două Umbre vorbeau măreț andante apă ce curge-i unul, celălalt i-un sec vin pe lână ei în roată umbre se ațin

Adun cu mâinile argilă vreau să o pun în apă pe care mi-o dă pământul să fac o alinare cireșului iubit și mă gândesc că poate într-o zi alte mâini neobișnuite cu munca

231 mă vor aduna pe mine și mă vor presăra în apă să mă facă alinare pentru un cireș iubit unde voi fi atunci?

mulțime de animale!

Potecă în cer

*** Mormântul mamei în fața crucii veștede – Floare albastră

Stelele m-au chemat dintotdeauna când eram copil îmi zvântam aripa mare de vultur în râul înghețat seara și dimineața mama îmi spăla părul amestecat cu pene mari cât săbiile

‘Turma-i a unei muieri mari și grasă’, unul din urși-mi zise, ‘ne dă fiertură de la masă.’ eu eram ca mreana-n nadă dar ursul ședea molcum vorbii cu blânda arătare și mă pregătii de drum în muntele uriașilor nimerii gândeam privind în urmă da’ cu cin’ s-or bate urșii pentru uriașa turmă? când dădui de turmă-mi pierise piuitul dar gândindu-mă la uriași, veni și liniștitul.

Veșnicia s-a născut la sat

Iubirea este o piatră ea a zburat prima dată Sunt singurul om care a trăit vreodată pe pământ

acum eu| oprit pe o stea| deslușesc o potecă nu știu trebuie să sar sau să zbor?

când mă voi rispi ca o statuie de apă nimeni nu va veni cu mine

Cânele din munți primi zâmbetul din vale

Stonhenge Rugăciune cu îngerul porumb

oricât ar fi de întuneric în cer stelele nu se văd una pe alta iar albatrosul care doarme singur pe ape nu zboară în stoluri Vântul topi porumbul într-o mare talazurile-i verzi izbindu-mi-se de piept când închid ochii în ei ființă fiecare om când îi deschid sunt o poartă închisă

Încet până la 100 cu ochii închiși

Vai minha tristeza era un cântec odată pentru totdeauna fug să te ajung din urmă în câmp porumbul cântă

Suflet al meu să fii mereu deschis ziua când umblu noaptea când sunt mort sufletul meu trebuie să fie un cromleh care să te ocrotească omule nu o literă care îți ucide spiritul sufletul meu trebuie să fie întotdeauna deschis ca o aripă uriașă de înger uneori trist iartă-mă cerule trebuie să am milă de iubirea ta

mă-mpiedic de mușețel 1-2-3-4-mult gândirea primitivă

un înger puternic a coborât pe pământ aripile îi miros a cimbrișor sacru mâinile ne devin o singură aripă în timp ce îl culegem

Orice copac moare nu știu cum iar unii devin ochi ce e mai bine să respire sau să fie lumină? privesc peretele albastru pentru prima dată pietrele sunt oarbe când vei 100 vei fi și tu orb

o pasăre uriașă deasupra talangelor lovite de vântul sălbatic o, tu, albatrosule pasăre a furtunii – te salut pălămida-mi înțeapă genunchii în vreme ce adun suflete cu mâinile mele slabe mi le voi amesteca în păr și mi le voi sfărâma în privire

ziua îți aud plânsul noaptea îți văd arzătoarele lacrimi spiritul meu e un orb care te vede spiritul meu e un albatros care caută liniștea în susurul celei mai mari și mai blânde furtuni din cer chiar și ploaia care va cădea peste cinci mii de ani încercând zadarnic să-mi atingă ochii zadarnic va încerca nu mai vreau să mustru pe nimeni sunt un trandafir negru sunt etern precum Stonehenge

dar precum Cassandra vreau să le pun într-un loc sigur Mama nu te va uita niciodată până și muntele s-a retras în sine însuși Iar în câmp e sălbăticia genezei Muri-un băiat în Caucaz într-un război nedrept cum iar și iar apar ca azi muri bietul băiet și crezi că fu adus acas’? nu nici cruce nu avu la comun fu îngropat și locu’ fu uitat scrisoare doar veni la pas mamei ce-n poartă fu și scria acolo: ‘Al tău băiet erou îi de acu căzu pe data – cine-o ști? – colo în Caucaz mama-i mamă până-n cer da pe băiet n-avu mama-i mamă-n negru cern dar nici mort nu-l avu în țintirim făcu “mormânt”, o cruce ea făcu și se gândea ea: ‘Al meu băiat unde o fi acu?’ el tinerel și neînsurat mama doar îl iubea o poză-i pusă pe mormânt sfielnic fiu de Lună dragul băiet, erou, ucis de-a Ordinului mână și scrise-n piatră scrise ea cu lacrima de stea ‘Niciodată-al meu copil mama nu te-o uita’ ștearsă-i piatra-acum femeia fu sărmană da’ tot ce-și dori el sus în munți: ‘Sărumâna dragă mamă’ biserica și ea-i ruină în ea dau ciuine-nflorite bolta-i surpată dar prin ea vezi Urse regăsite de ești ca Poe și-ngenuncheat cauți pe cei ce nu sunt să știi c-o viață se rugară-aici pe-acest pământ muri-un băiat în Caucaz într-un război nedrept o mamă plânse-o viață de-az cum numa’ mama plânge pe-al ei băiat căzut de azi; ei plânseră cu sânge. Pământul credinței mele

Oricum sunt numit eretic chiar și aici dar nu știu cum de pământul, acesta, mă primește pentru că din el sunt făcut de sute de ani îi trag în piept aerul de frunze ude și merg în câmp singur ca Abel stoluri de vrăbii zboară de sub pașii mei știu de ce nu pot pleca din pământul ăsta pentru că în el ca și în mine sunt conținute zâmbetul și sudoarea brâncușiană și sângele și oboseala de oameni trudiți a părinților mei pământule, acasă, nu te voi numi fiindcă cine te-ar înțelege? poate doar cineva îndrăgostit de pământ sângele meu îmi curge prin acest pământ prin inima nevăzută de asta nu te pot părăsi.

îngerule răvășit prin ierburi cu ochi de petale ce spune mirosul părului tău, al alor tale aripi? care e sufletul tău? hârtia mi-ai acoperit-o cu lacrimi zburătăcindu-mi-o ca pe-o aripă în ploaie când ajung înapoi la îngerul porumb mă zboară în aripile sale ca pe o mare liniștită cine plânge în câmp?

Scufundarea

Am multe să-ți spun în câteva cuvinte când pornești pe marea vieții nu sta prea mult pe ea ci scufundă-te ca un submarin fii ca balena cu cocoașă care după ce și-a sfârșit cântecul deznădăjduit neauzită decât de crucile stelelor coboară la temeliile înțelepte ale munților și stă acolo mută fii ca foca înțeleapta soră a noastră care de îndată ce vede un om se aruncă de pe gheață în apă coborând cât mai repede și cât mai adânc dacă înțelepții îți spun că trebuie să fii o floare fii acea floare de colț crescută undeva după o stâncă unde nici un cioban nu poate ajunge fii clopotul scufundat în mare care nu mai vrea niciodată să iasă din tăcuta catedrală lichidă și să știi că stelele sunt foci mari noaptea privind din cer pe când noi dormim iar dimineața când ieșim verticali să privim voioși universul dispar speriate și dezamăgite în adâncurile luminii cufundă-te în inima mării, în pădure, în cer, în Dumnezeu și fii ca acele puține animale înțelepte și neîmblânzite care tac și devin invizibile când văd omul de ce să fii mâncat, Felixule? când vei simți nevoia să vorbești vorbește prin tăcere ca și chinuitul peștișor din meschinul acvariu și vei vedea cum tăcerea se va transforma într-un cântec epigrafic precum doar inscripțiile îndurerate și adevărate ale mormintelor umile sunt pe care doar dezamăgit și obosit neînțeleptul soare pâlpâind prăbușit și el în mări după o zi de chin îl va auzi trudit cașalot închizându-și ochiul uriaș și trist toți avem nevoie de liniște va spune oceanul neclintit.

Poezie ruptă din Biblie Oamenii din Anzi La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul. Dar Dumnezeu a zis lui Iona: este drept să te mânii din cauza plantei? Și el a zis: Da este drept să mă mânii, chiar până la moarte! Dar Domnul a zis: Ție îți este milă de planta aceasta pentru care n-ai muncit, nici n-ai făcut-o să crească, dar care a crescut într-o noapte și a pierit într-o noapte. Și Mie să nu-mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mulți de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu știu să deosebească dreapta de stânga lor, și de asemenea o

Privirea lor e în flux și reflux urmând Luna precum Pacificul zdroabă e viața lor precum pentru Kierkegaard ca un fel de urcat bolovanii cu amândouă mâinile

Algebră

1 - liniște egal 0 oamenii tăcuți sunt mai fericiți 1 nu rezistă fără zero dar vrea să rămână unu ce simțea Bacovia? spune-mi te rog ce simțea Ochii privindu-l care suferea mai mult? vreau să spun că după mine Apocalipsul? sufletul e dacă 1 există înseamnă că 0 nu există ce înseamnă 5? acum camera mea e plină de aripi în amurg vreau să-mi îngrop ochii-n pământ

Cântecul moților

Casă-n lume n-am avut nu era-n priciuri mâncare ci mâncam mărgăritare aurul stătea în cale dar noi nu aveam mâncare nici mâncare, nici hăinuțe doar mămucile drăguțe asta-i viața moțului cum e viața câinelui câinelui mare și blând ce îți șade pe mormânt mai bine n-aveam în munți aur pita noastr-o face-un faur pâinea noastră îi turnată în lingouri si-i furată merge moțu-n lumea mare oamenii-îi picură sare merge moțu vânzător și toți spun că-i cerșetor Iancule măria ta tu în mormânt nu ședea că nu-i vreme de șezut ci îi vreme de păscut de păscut cu turmele oameni și cu oile sărăcan de sărăcan umblă moțu fără-un ban cum trăiește doar el știe doar el și sfântă Mărie

Cerb zăcând

ca un cântec pe care dacă nu-l cântă pleacă cu pași grei să-l cânte în altă lume până ajung chinuiți la Dumnezeu neștiind cum îi va primi

Cerbul rănit se târăște prin țărâna de ghindă sfărâmată și crenguțe moarte până când se oprește undeva cu fruntea sprijinită în pământ coarnele îi sunt știrbite de zbucium sânge sacru iese din el și cerbul respiră cu ochii închiși

Turma din munți

ochii sunt cel mai prețios dar putându-i închide și redeschide ca pe niște cristale ce văd

Mergeam prin munți cam rătăcit de ajunsei-n loc pustinit o turmă de mamuți păștea vegheați de niște urși sadea

orice fiară rănită de alice tace| zăcând asemeni pământului până când cerul o îngroapă în zăpadă abia atunci vântul o vede ridicându-se – cu greu|

232 urcă spre munte să dezghioace prețioasele conuri de brad cu inima caldă în ger de îi este dat să mai caute și iarna asta cu dinții prin kilometri de pietriș și zăpadă și sacrele-i coarne să nu-i fie mângâiate de degetele bolnave ale vânătorului – poate ăsta e rostul tăcerii cerbul și sufletul sunt asemeni|

și toată lumea spune vai

Cuvânt despre alb

Chemare la zăpadă

ce copil rău dar mama îl iubește pe copilul acela rău

râurile sunt inima lui barajul progresist nu a reușit să ucidă sacrul și a devenit el însuși sacru barajul e un vas uriaș cu apă sfântă într-un templu în cruce tăcut precum piramidele ori megaliții răspândiți pe tot pământul ori cifrele Nazca munții sunt cei mai frumoși dar trebuie să-ți pleci fruntea pentru a ști acest lucru pentru că munții sunt plini de suflet totul e viu șii sfânt aici iar dacă îi vorbesc pământului mă aude precum cerul

Sunt trist când mă gândesc la alb cred că trebuie să-și tot injecteze Amazonul în vene în loc de heroină Rio Negro Rio Grande Rio de Oro trebuie să vrea să fie tatuat pe față să i se toarne dulcele venin de cafea în privire

Vă invit pe pluta adusă de ape pluta mulatrului Jim și a metisului Huck Finn vom pluti purtați de apa mâloasă stând noaptea cu spatele pe râu și privind galaxiile de îngeri

doar zăpada și irbisul merită să fie albi pune-l pe indoeuropean să doarmă cu Mahābhārata pe noptieră poate o va citi înainte să plece

ne vom lăsa legănați de Apa Mare către vis aflând de la cineva că moartea e o dimineață în care fugim la fereastră și privim prima zăpadă ca în copilărie_- '

să i se facă apucunctură în suflet cu spinii trandafirilor pe care îi ucide în fiecare zi

Icoanei ocrotitoare

să fie pimit în cromlehul de totemuri așa cum e o pasăre mi-a spus asta între noapte și zi acum a plecat ca bădia Mihai văd din pătuț deasupra mea tavanul sfâșiat pe unde zbură

Când îi sărut poala ramei sau mi-o sprijin pe frunte fotografia de etern doliu a mamei - atunci sunt în transă dar când o așez iar pe pat - e vie

Cuvinte către Ella McShane Mamă Haide te voi duce la mure să mănânci lângă ursul uriaș mare și bun îți voi arăta sfintele albine care se întorc iar și iar în găoacea singuratică de miere dacă simți că nu ești iubită nu te grăbi nu te grăbi poate că ești poate că ești ca mărul din livada lui Robert Frost care a crescut singură între stele ca nimeni dintre noi să nu-l mai ajungă neîndurătoare sunt Parcele cât timp sunt stele în cer nu te îndoi sărută-l nu nu te îndoi pentru tine a fost făcut universul

voi vedea cum toate jivinele vin oricât de fioroase mi-ar părea cum toate făpturile cu colți ori aripi uriașe vin și îmi spun frate ce-i voi spune ursului când mă va întâlni pe stâncă, ce le voi spune lupilor bravi, ce-i voi spune corbului când va insista să-mi vorbească ce-i voi spune păianjenului, sărmanului păianjen, ce-i voi spune înțeleptului șarpe? oare nu suntem tot| una? ce le voi spune pietrelor, ce-i voi spune șuvoiului de apă, ce-i voi spune copacului negru, ce-i voi spune înluminurii de ierburi al câmpului, ce-i voi spune cerului? iartă-mă, iartă-mă îi voi spune ursului, bravilor lupi, corbului, păianjenului, șarpelui, pietrei care e un ochi, râului cubist de munte, copacului, ierbii, iartă-mă – îi voi spune cerului barajul e sacru precum cromlehul în amurg îmi sacrifică sufletul

Ma simt ca în cubul de lumină blândă al unei piramide de petale pereții sunt albaștri - cred că dintotdeauna au fost acum în camera ta se tace mult - și nu intră oricine eu sunt zidul tău de piatră sufletul mi-e un trandafir galben ca și al tău plin de petale imperiale și spini romanici

Să fii mama ta

Să-ți proptești fruntea în interiorul cotului ca mama ta și să fii mama ta pentru că asta ești

suntem doar noi doi în camera noastră până acum am învățat doar de la dumneata și îngeri cui mă pot ruga? mă voi ridica între pământ și cer precum albatrosul cu ochii închiși de furtună atunci poate te voi vedea

Despre omul Nazca Mă neolitic Nazca – fii focului din pământ ai lavei ai vulcanului – credeau că stelele sunt vii transmițând mesaje către stele niciodată nu s-au desenat pe ei înșiși considerând că sunt asemenea stelelor credeau că stelele sunt Nazca

să nu-ți fie frică să adormi în sălbăticie Tristan și nu te teme de fiare de oameni ferește-te, ferește-te dar nu de pământ

Oile au ajuns până lângă țărmul de pietre intru în apă lângă mine lacul se scurge nabist într-un ponor oile tac - iar eu scriu mergând prin apa rece întorcându-mă văd o piatră pusă peste altă piatră cu tălpi ce ezită merg și o ridic pe a treia

3

3 e mai mare decât 4 5 a rămas de mii de ani același preocupat de mituri Naso a devenit mit ca orice zeu ca Steinhardt Marea Neagră e frumoasă în februarie bucură-te de lumină prietene și pregătește-te pentru îndelungata noapte cerul e tăcut cel mai ades praful acesta de lângă drum sunt eu dacă sufli peste el e ca o zburătăcire de stol de stele puternicul cer e tăcut de parcă vrea să mă învețe ceva stau pe iarbă privind pământul de parcă ar vrea să mă învețe ceva

soarele și apa mă neolitic

Un irbis culcat cu botul la pământ

Mărășești

Am întâlnit un irbis culcat cu botul la pământ cu creierul de gheață și fruntea de miere fruntea mi-e proptită de fruntea sa

Dimineață

Soarele se oprește în câmp poate e obosit poate nu fața și-o ține în iarbă strâns cu ghearele-i de irbis fața îi e plină de rouă ori lacrimi trebuie să fie un drum iar spre cer pe undeva poate pe cărarea Lunii aș vrea să ajung soarele din urmă și să-l îmbrățișez

Florile te vor iubi

amintirii poetului Ciprian Nickel, cel care aștepta canonizarea unei flori

Demult am fost într-un cimitir și am văzut o statuie de erou cu fruntea tocită și pieptul frânt cununa de piatră îi căzuse în iarbă și mă gândii ce fulger zeu sau înger lovi neînfricata statuie în pieptul fisurat? avea o privire încrâncenată de copil din vreme de război inima-i ruptă în două era o harfă cu șase coarde nu am vrut dar a trebuit mi s-a spus să cânt

Meditație

toți am fost întrebați dacă vrem să ne naștem am spus da fericiți ca mireasa tânără toți am fost întrebați dacă vrem să trăim toți am fost întrebați dacă vrem să murim

Vers îngenuncheat

Pământul e ursit suferinței din pământ vin din pământ dureros învii Zeul

Vei întâlni multe flori pe pământ nu rupe, nu rupe nici una aruncând-o mai apoi când vei vrea să rupi o floare aprinde o flacără și vei vedea că din tine vor crește flori .vei fi o floare. nu ucide pe cei mai buni ca tine poate că floarea aceasta hardenbergiană pe care o rupi e Dumnezeu iar florile te vor iubi

Zeul se desparte de sine și devine tu apoi se întoarce în sine și devine noi

Glas verde

Dacă vrei să am o viață angajează-mă cu hârtii și te voi urma sunt când am început am ieșit din gura lui Dumnezeu în spiritul său mă voi întoarce îmi sunt propriul preot nimeni nu poate muri în locul meu

Să îngenunchem și să privim în oglinda verde a apei a pădurii a frunzelor ochilor noștri a ierbii vom muri dacă nu îngenunchem în fața vieții pământului ca la Hiroshima ca la Nagasaki ca la Chernobyl ca oriunde pe ceea ce numim Pământ privește-te în oglindă și observă că ai aripi să îngenunchem în fața copacului asemeni primilor Romantici

Orfică

nu vreau să mă ratez în moarte ar fi prea trist – Pământul e un om

Îl iubește pe copilul acela rău

O mamă poate are un copil rău

Pământul e un om| respiră precum Nichita Stănescu pe patul de moarte și ne privește prin pietre

Zeul e întotdeauna el însuși precum bătrânul care nu greșește și precum pasărea care nu minte săbiile degetelor lui judecă drept și judecă nedrept niciodată în eroare numele lui sunt cifrele adn zeul înghite oameni ca să-i scuipe pe țărmul de sensucht

1

Rugăciunea te poate duce oriunde Oriunde vrei să mergi Este ca aceeasi roată învârtindu-se Ce te duce într-un loc diferit Dacă tot esti înconjurat de întuneric Măcar deschide-ți ochii – asemeni cerului - ai mulţi ochi Dar speranța e o pană de vultur Ce deja îți arde în păr Rugăciune spuse filosoful spuse omul Rugăciunea e o inimă în sase colturi Rugăciunea e soarele în sase colturi E mâna ce te trage afară din adâncuri Rugăciunea e zâmbetul sclavului răscumpărat

233 Rugăciunea e frumoasa pe care n-o vei săruta niciodată E izvorul la care nu vei ajunge niciodată Izvorul privirii ei de zâmbet si oglindire Rugăciunea e o înfrângere asemeni sufletului Mulți ar dori să se piardă pe ei ca tine în rugăciuni Mulți ar dori să plece în călătorie aici Ești lângă un munte pe care nu-l poti părăsi Dar muntele umblă cu tine asemeni stelelor si tăcerii Gautama a stat meditând 49 zile sub copacul Bodhi Hristosul a postit rugându-se 40 de zile în deșert Primul sufi a stat veacuri pe geometria covorasului de rugăciune Asa cum tu sau eu ne rugăm neîncetat în oratia acestor cuvinte Cerul e un Amazon curgând pe deasupra capetelor noastre Un râu nesfârșit căruia nimeni nu i-a văzut marginile O apă mare în care sunt trei pești ce sunt un singur pește Oricine e primit în familia oamenilor Nu e nimic care să mă intereseze afară de el Și doar rugăciunea se-nvârte asemeni unui nufăr Totusi nu e nevoie să pleci în nici o junglă tainică Pentru că necunoscutul și pădurea se află chiar în tine cea mai grozavă călătorie cel mai mare adevăr musteşte asemeni pădurii ecuadorului ud din privirea ta Când ochii îți sunt două pietre ale tăcerii Auzi cântecul râului și poți citi portativul furtunii Muntele îți împărtășește tainele sale Și nu mori când ochi îți sunt două pietre ale tăcerii Cerul este o apă adâncă și tăcută De-i stai pe pietre trebuie să astepti ca orice pescar Dar de vei face asta multi pesti vei prinde îngeri vei prinde zei vei prinde Multe miracole te vor întâlni dar nu ti le pot spune pe toate Hristos Isus este un prinț fericit deasupra ulițelor cosmosului Iar rândunică cine este cine poate fi afară de martiri? Mucenic ucis ori mucenic fără sânge asta sunt toți ucenicii De aceea rugăciunea nu trebuie să se oprească Totul e o iluzie Iubita și extazul durerea și non-durerea Viata e iluzie iluzie e si moartea Chiar suferinţa e captivă în cosmosul unui vis Existenţa e un război între flăcări si bezne Asa ca deschide-ți ochii dacă-i mai ai Rugăciunea e o sabie scriptura e o sabie harul e o sabie Poti alege să lupți sau să mori Întâi vin toate Apoi vin durerea și tortura Ocara adesea le urmează pe toate Iar apoi vine rugăciunea apoi vine Isus din Nazareth Îngerul meu mi-a spus: ți-ai luat crucea? n-am stiut că trebuie să-i răspund și-a fost atât de aproape că l-am auzit a fost atât de departe că nu l-am putut vedea Cei vechi spun că mintea-i un bostan ce trebuie să se tot coacă Eu cred că mintea-i o sămânță Și trebuie să-ncolțească în adâncuri și singurătate Asemenea grăunței să moară și să-nvie Afară copii de la bloc urlă ca un trib lakota Câtă fericire pe cărările liriciste ale copilăriei Amurgul e plin de urlete si fericire Copilăria se reflectă în noi ca un munte Sufletul e cheia tuturor lucrurilor În el trebuie să-mi spăl fața și mâinile Când m-am întors din vietnam Tu m-ai asteptat în vechea mea casă Eu am pierdut ceva acolo în vietnam Dar tu m-ai găsit acolo în vietnam Am mers la zeiţă iar cu un rover cu un serafim Acolo în munte am întâlnit niste oameni Izolati de milenii în bezna unei peșteri prăbușite Acesta a fost visul Esti rana mea de nevindecat dar eu mă rog Esti durerea de sâmbătă dimineata şi de sâmbătă seara dar eu mă rog Esti Timpul mâncându-mă cum se mănâncă pâinea dar eu mă rog Esti rugăciunea mea tristă si neîntreruptă dar eu mă rog Vrăbiile sunt amicii îngerilor Iar Dumnezeu e iubire dar noi noi ce suntem? Îngerii sunt frumosi de cântă oamenii în tăcere Doar vrăbiile sunt amicii îngerilor copilăria mea a durat mult Mai mult decât s-a asteptat oricine chiar eu copilăria mea a durat până ieri iar karma e o cruce pe măsura fiecăruia În noi ard candele în benares ard lotusi Când Ochii lui Dumnezeu ard ce nu e flacără? Veghe în noapte la feștila computerului Cu phil spunând mereu si mereu aceleasi cuvinte: „păi am fost acolo și am văzut ce ai făcut am văzut cu ochii mei doi” Cuvintele îngerului toate Stelele sunt mai înalte decât oamenii

9153841 30956 305 4,1 59 10 8357631 20 4578910186 3891 2 345 78915 180958 4315928 45 6487 678364 51760 343 16 83056 1 34302 54138 9561 6538 82 458 2356 53589 45 702154 31 0 45 7603251 251938 806,7

Acuarelă

ca niste spini. O arhitectură a ghimpilor realizată în petale Nişte petale curbate, tăioase.

Griuri colorate plutesc deasupră-ne Unde radio venite din ploaia ecuatorială Chitări flamenco mixere şi zbârnâitul membranelor audio În loc de sticlă gravuri ne strălucesc în ferestre Romantic oraş asediat de păduri albite de ceţuri Maiestuos rădăcini sfărâmă asfaltul Culori transparente ne fuzionează în ochi Şi ploaia ce întrerupe iarăşi curentul electric Primitiv ca o femeie ce naşte Ochii ne plâng cu cioburi de sare Moartea venind din cer ghidată de legi balistice Egloge acompaniate de scratch-uri Efemer buchet de lalele împărtăşindu-mi înţelepciune Porţelan alb acoperit cu linii subţiri Verde inflorescenţă de nufăr Imaterialitatea muzicii legănând florile Koan vizual mut Viu arhonte Mistică percuţie Lângă arhipelag Inconştientul misterios ca o oglindă luminată de noapte Naturală scriere sub cer frunze îmbibate de pigmenţi Păsări ce vâjâie precum pietrele Haite de câini atacând omul la ora 4 dimineaţa Frig septentrional pustiu de banchiză Sau pe aproape Ceaţa miresmei florilor de salcâm Cd-playerul inimii concertând Laser invizibil delicată lentilă Pete de motorină pe frunzele florilor Baroc filigran al petalelor de crin Reziduurile răsăriturilor acumulate sărat Olmeca uitare de sine spirit al continentului sudic Artefacte africane frecate cu lemn ars Blues zgâriat pe coardele chitarei Calcar tocit sub ape Miniaturi luminoase topite în sticlă Fluid incandescent în cadru de plumb Lirice linii înscriindu-ne chipurile Arhitectura exactă a muşuroaielor Termite minuscule respirând cu un singur piept Acest prezent continuu văr bun cu eternitatea Morminte izbite de meteoriţi arzând Sub norii tăiaţi în muchii de silex Svastica tibetană soare blând nori intrându-mi pe

Artă poetică

Stiu că trebuie să existe Femei cu fruntea împodobită de miracol Ne căutăm trecutul în ultimele gânduri Poezia ne este dăruită precum anafura Barzii mint spunând adevărul Frunţi îngreunate de feeling Meditaţie urmând legile improvizaţiei Turnuri de fildeş transformate în cochilii ale târârii în primăvara sfărâmată Lumina invadându-ne precum un cântec Nevăzute clape se risipesc sub flăcările vântului Versuri despre săruturi în parc Si despre singurătatea poetului.

Artă

Ne înveşmântează toamna în Încremenit galben Mecanic vom păşi în urma Cortegiilor funerare Privindu-ne unii pe alţii Cu ochi estompaţi Inconjuraţi de lumini cosmice Ne aşezăm roată precum un Cromleh Păstrând dispariţia în mijloc

fereastră India Spiţele roţii devenind una Cruce greceasca zgâriată in sideful icoanelor de pe veşmântul alb Ochiul mistic al pământului Deschis sub pietre Norii precum ceața viselor Filamentul solipsist Al descărcărilor electrice Blitz scăpărând sub ceruri Ploaia născând pești oceanici Apa colorată irizând hârtia Lumina căzând razant la asfinţit În urmele băltite ale paşilor noştri În acest moment Când o bătaie la uşă Sună ca un clarinet alto Întru deschideri și treziri

Moartea ne dă târcoale Privindu-ne în ochi precum un cocoş cântând Propria mizerie îmi mângâie fruntea singură Voi împodobi bradul cu priviri inoxidabile Gândindu-mă la eternitate Doar oamenii mor La bătrâneţe îmi voi lua un ucenic Şi îl voi învăţa să plângă

Adam Atunci când tac Adam are doar o primăvară să se nască Doar o vară să-şi închipuie că iubeşte Şi doar o toamnă să-şi vadă inima îngălbenind Şi doar o iarnă să se lase îngropat în zăpezi

3 lacrimi

Sufletele noastre îngălbenesc toamna Asemeni lacrimilor Şi învie odată cu florile acoperite de rouă Odata cu durerea inimii tinere de mesteacăn

Am văzut o fotografie cu un trandafir, un trandafir anume. Este frumos, tulburător. Petalele sunt răsfrânte ca nişte ghimpi,

Adam e un lăstar secerat de razele soarelui Un cerb a cărui frunte se va odihni-n ţărână Adam e o piramidă de lacrimi cioplite În care sufletu-i e o lacrimă ce-aşteaptă să învie

Sufletul meu Îl aude pe Hristos Duhul din mine aude Duhul Lui Atunci când tac asemeni unei pietre Asemeni unei pietre de suflet Aud tunetul Duhului Sfânt în suflet Îmi spăl ochii în lacrimile Sale Iar lacrimile mele le plânge Dumnezeu pentru mine Spunându-mi că orice suflet e icoană văruită

Amintirile bătrânului Sufletele noastre zboară peste lacrimi Asemeni păsărilor şi asemeni îngerilor Şi o lume întreagă nu va înţelege taina Cum inima martirului e strapunsă dar sufletul e viu La început sufletele noastre se lasă purtate de vânt Şi pleacă pierzându-se-n vânt Asemni unei batiste pline de lacrimi Scăpată din mână Sufletele noastre îngălbenesc toamna Şi învie apoi Sufletele noastre pleacă odată cu stolurile de lacrimi Şi se întorc cu cohortele de îngeri

Autoportet Cântecul păsărilor prin vânt E acest cântec – al înțelepților pești în ape

Sunt ca un cărăbuş cu spinarea spartă Încercând să se agaţe de o rază de lumină.

Al frunzelor transformându-se în lut În imensa lacrimă a toamnei În acest cântec unii dintr noi suntem litere Mărunte şi veşnice În universul incognoscibil şi evanescent Asemeni unei flori albe şi baroce Pentru că universul e şi el o lacrimă Învolburat de bulboanele de stele

Autoportret cu Isus

Sunt doar un băiat cu capul în pământ Sunt doar un băiat cu capul în pământ Sunt doar un băiat cu capul în pământ Sunt doar un băiat cu capul în pământ

Iar noi toţi suntem durere 5 pictograme Soarele se oglindeşte Răsfrângându-se într-un întreg univers În cele 3 valuri ascuţite ale barajului

86147 504 (Hari)

18734 80 462358 164 915455

Dar unii suntem lacrimi ce se răzbună După plâns Asemeni norilor din cerul de vară Sau lacrimilor de copil

Sunt doar un băiat cu capul în pământ Sunt doar un băiat cu capul în pământ Sunt doar un băiat cu capul în pământ Sunt doar un băiat cu capul în pământ

Sunt amintirile auzite de la un bătrân Care sunt ale altuia dinaintea lui care Sunt ale altuia dinaintea lui Sunt amintiri de care ai nevoie Pentru că le-am trăit

Băiatul în oraşul natal

Arhitectura unui trandafir

Şi băiatul a mers mult cu capul în pământ Şi băiatul a mers mult cu capul în pământ Şi băiatul a mers mult cu capul în pământ

234 Şi băiatul a mers mult cu capul în pământ Şi la un moment dat căzu cu fruntea în pământ Cu sufletul incandescent, Excalibur şi neînfrânt Şi la un moment dat căzu cu fruntea în pământ Şi la un moment dat căzu cu fruntea în pământ

Pe masa săracului Şi în căruciorul de cumpărături al bogatului Sunt o bucată de pâine Sunt o bucată de pâine Voi fi frântă la mănăstire Şi mâncată în tăcere la închisoare Sunt o bucată de pâine

Bocet pentru om

Piere omul ca frunza În universul îngălbenit de toamnă De nu va fi să mai trăim Doamne strigă tu bocetul despre om Înainte să moară omul moare sufletul omului Ca frunza ca iarba ca floarea din spini Neghina-i mai multă ca grâul în câmp Doamne strigă Tu bocetul despre om.

Sunt o bucată de pâine Muşcată cu ochi goi Sau grei de lacimi prin spitaluri Sunt o bucată de pâine

Confesiunea fiului lui Bernadone

Daca as iubi pe cineva as iubi un suflet indescifrabil Pentru ca ideogramele sunt cele mai frumoase litere Daca as iubi pe cineva as face-o astazi Dar vezi – eu nu voi iubi Contemplare îngălbenită (poem ikebana)

Sunt o bucată de pâine Pe masa curată a familiei fericite Sau în mâna cerşetorului Sunt o bucată de pâine Sunt o bucată de pâine în mâna străinului Un codru de pâine uscată în mâna pustnicului O bucată de pâine în mâna omului O pâine mare în mâna lui Hristos

Nori incandescenţi Lumină arsă

Calea iertării drum pătat de frunze Cenuşotcă a întîlnit Prinţesa Calea iertării Felix Asta e pentru tine Aleasă de Elohiym Domnul Din eternitate pentru tine Calea iertării Felix Să nu o uiţi niciodată Porneşte pe ea de dimineaţa Noaptea în praful ei propteşte-ţi fruntea

Copii cu probleme Scoatem lumină din ceruri îngălbenite Şi din sufletele acoperite de mir Scoatem lumină şi o macerăm în prese Aşa facem hârtie galbenă peste sat Şi lacrimi cad precum frunzele de aur Şi fericirea e ca la finala Italia ’90 în copilărie Pentru că Cenuşotcă a întâlnit Prinţesa Şi afară frunze se preling precum lacrimile

Părinţii fără griji Fac copii cu probleme Părinţii fără griji mamă Fac copii cu probleme Copii ce plâng mereu Ei plâng seara la teme

Către satori Vânt prin păru-mi agrest Strămoşii răsfiraţi prin pământul pe care călcăm Innegurarea ochilor în albastre umbre Amurgul dezbrăcând copacii de lumină Mândria/ un duşman Poezia evaporându-se alb în lumină

Cer înlăcrimat Cerul e înlăcrimat în Fiecare zi În fiecare zi pentru suferinţa Pământului Pentru tine Adam Şi pentru mine Felix Şi lacrimile cerului devin îngeri Şi oameni Pe pământ

Cântec de jale

Diriginţii prea liberi Au elevi cu probleme Diriginţii prea liberi d-nă Au elevi cu probleme Nu pot decat să-si scrie Lacrimi mari în teme

Copiii înving dacă rup tăcerea

Copiii înving dacă rup tăcerea Pentru că în internatele şcolare Sunt şi băieţi cu suflete de păianjeni Şi copiii cheamă lumina în ajutor

Cerul către hominid Izbesc de-o viaţă în tam-tam-ul Nefericirii Izbesc de-o viaţă în toba Nefericirii

Cântec idiş

Cimitir ovreiesc scăldat în lumină Lacrimi de piatră gravate în diamante îngheţate Stânci pătrate de chihlimbar în care strălucesc alefuri Pietre de mormânt cioplite în uriaşe lacrimi Acoperite cu lacrimi ovreieşti… Te naşti jidov Vei şti să plângi Departe… Departe… Căci de mult deja Şi Ierusalimul e clădit din lacrimi.

Cântec

Dacă prinzi un pui de vultur Ce trebuie să faci tu e să-i tai aripile Şi să-l laşi să ţi se târască la picioare Trebuie să-l laşi să se tarască Şi să-ţi fie milă de el bietul vultur Care ca şi tine habar n-are că aripile Cresc la loc asemeni tăcutei nopţi

Cerul este un Zid al Plângerii Un pământ de hârtie aurie Un pământ de icoană galbenă Cerul este un Zid al Plângerii În faţa căruia ne spunem rugăciunile De care ne izbim mâinile Ude de lacrimi Cerul este un Zid al Plângerii Un zid al Templului Ce este universul Un zid de care ne putem sprijini frunţile

Sunt o bucată de pâine Acum de dimineaţa brutarii m-au pregătit Şi fata de la tejghea o să mă vândă Sunt o bucată de pâine Sunt o bucată de pâine Şi am să ajung astăzi în atâtea locuri Am să văd atâtea chipuri Sunt o bucată de pâine

Foşnesc lacrimile copacilor Aparent nimic nu se schimbă dar tu ştii Râul zvâcneşte pe pietre când tăcem Si ce poate fi mai important omule Doar rachetele eludează gravitaţia Prin rostire ardem minereul cuvintelor Conştienţi că fiecare amurg ne neagă Iţi spun: când sub mână literele îţi devin De neînţeles Frunzele îţi vor zgâria faţa în joacă Soptindu-ţi amăgiri în meandre de şarpe Pietrele te vor îmbrăca într-o grea mantie Stai la pândă cu ochi de marmură Te va înnegri frigul nopţii crăpându-te Sfânt înconjurat de trădarea frunzelor Nebun ciobit cu liniştea palpitând ca o respiraţie Aşteaptă.

Christian tristeza Sunt o bucată de pâine Am să ajung pe altarul preotului Şi în mâinile bătrânei adventiste Sunt o bucată de pâine Sunt o bucată de pâine În mâna copilului la grădiniţă Sau pe farfurie la casa de copii Sunt o bucată de pâine Sunt o bucată de pâine

Un pământ roşu precum frunza de arţar Care hrăneşte suflarea omului Un pământ alb precum stelele Precum universul

Crucea e o sferă de raze

Teologic Crucea Domnului e o sferă de raze Chifa

Cântecul unei bucăţi de pâine

Cruce grecească înscrisă într-un templu pătrat

Visez la un pământ Sfânt şi negru asemeni chihlimbarului

Trebuie să reînviem tainele pământului Pentru ca pământul să mai poată trăi Trebuie să reînviem tainele pământului Pentru ca pământul să mai poată trăi Trebuie să ne transformăm în rugăciuni Şi cuvintele trebuie transformate în rugăciuni Pentru ca pământul să mai poată trăi Pământul trebuie să reînvie ca să mai poată trăi

Copiii înving dacă rup tăcerea Pentru că în internatele şcolare sunt Bătăi batjocură şi lacrimi neplânse Copiii trebuie să rupă tăcerea

Cerul e o lacrimă ce nu a plâns-o nimeni Stându-ne încă în piepturi Cerul este o lacrimă Pentru că Dumnezeu e trei ochi Cerul e o lacrimă făcută din sufletele noastre Şi din săbiile heruvimilor Pentru că noi în mântuirea noastră Suntem ca înaintea naşterii

De acea suferinţa nu este decât Acoperita de cioburi cărare spre casă

Cum poartă vântul

Cum poartă vântul Frunzele în toamnă Rostogolindu-le blând – Aşa mă poartă pe mine Iubirea rostogolindu-mă

Cuvinte către suflet

Rămâi în lumină suflete Şi teme-te de amurg Pentru că amurgul moare În noapte e moarte Rămâi în lumină suflete Şi teme-te de amurg Pentru că amurgul moare În noapte e moarte

d’Arc Dumnezeul meu e Dumnezeul Ioanei

235 Fata cu privirea în flăcări Teme-te teme-te de El De Dumnezeul iubirii

Durerea mă vindecă Trezindu-mi spiritul

Dumnezeul meu e Dumnezeul Ioanei Fata cu privirea în flăcări Teme-te teme-te de El De Dumnezeul iertării

Durerea mă umple Asemeni unui fagure Durerea mă vindecă Trezindu-mi spiritul

Elegie pentru mine da și va veni o vreme când în oglindă faţa mea îmbătrânită îmi va părea firească jucând poate șah de unul singur voi mânca salată de cartofi ca în copilărie și voi bea bere neagră la pahar probabil că voi fi un chip familiar pe stradă în orășelul în care nu a umblat niciodată un necunoscut și voi dărui bomboane copiilor și țigări proaste soldaților ridicându-mi pălăria în fața tuturor bătrânelor ferindu-mă din calea oricui dăruind cerșetorilor ultimul mărunțiș devenind tot mai mic și mai neînsemnat dând prioritate șoferilor beți la semafor faţa mea îmbătrânită îmi va părea firească voi mânca salata orientală ca în copilărie și voi bea bere neagră la pahar căutând să nu supăr tineretul dând întâietate oricui devenind tot mai mic și mai neînsemnat tot așa pe zi ce trece în fiecare zi până ce mă voi ridica șovăielnic și nesigur la cer

DIETA DIABET ZAHARAT CONTROLAT CU INSULINĂ (200 g GLUCIDE)

MIC DEJUN – 40 g glucide: -80 g pâine Ora 8.00 -ceai -șuncă, ouă, cremvurști fierți -20 g margarină GUSTARE (ora 11.00) – iaurt 200 ml -20 g pâine (2 biscuiți simpli sărați) PRÂNZ

- 60 g glucide : - supă de legume – 250 ml sau - supă cu tăiței – 250 ml (puțin paste

făinoase) - 200 g cartofi fierți, piure (orez, paste făinoase) + carne (pui, vițel, pește - salată de varză 150 g - roșii - murături - 20 g pâine

Dacă vrei să faci un om când în loc de cartofi la felul doi se servește varză, spanac, fasole verde pâinea va fi 60 g Dacă vrei să faci un om Întai trebuie să faci o fundație de rațiune Pe care să fixezi două șiruri de coloane dorice De voința Iar apoi trebuie să pui acoperișul triunghiular De sentimente Pentru că omul E un templu

GUSTARE (ora 16.00) – 2 mere (150 g) 20 g glucide CINA

- 60 g glucide

: - 250 g mămăligă cu brânză sau - 250 g macaroane cu brânză sau - 250 g salată de cartofi + ceapă + ou

(brânză) sau - 250 ml lapte - 100 g pâine + mezeluri slabe +

Dealurile

10. Să nu poftești casa aproapelui tău, să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău. (Exodul 20 : 2-17) Acestea au fost scrise în Biblie ca să le putem citi și noi. Dacă vom asculta de ele, vom fi fericiți. Satana nu dorește să ascultăm de ele. Uneori ne spune să furăm câte ceva, când nu ne vede nimeni. Dar Dumnezeu știe tot ce facem. Dumnezeu vede totul. Uneori, Satana ne ispitește să spunem o minciună și ne face să credem că nimeni nu va ști. Dumnezeu însă știe. El aude totul. Când săvârșim aceste lucruri, ne simțim rău în lăuntrul nostru. Dumnezeu ne iubește și dorește să ne ajute să fim buni. De aceea, El L-a trimis în lume pe Isus. Dumnezeu și-a adus aminte de făgăduința Sa. După mulți ani, S-a născut Isus, ca un copilaș. Apoi a crescut și a devenit adult. El a săvârșit multe lucruri minunate. A vindecat bolnavii. A redat vederea orbilor. A binecuvântat copiii. Isus niciodată nu a făcut nimic rău. Le-a vorbit oamenilor despre Dumnezeu și le-a spus cum să asculte de El. După o vreme, dușmanii lui Isus L-au răstignit pe cruce. Isus a murit. 4 El a suferit și a murit pentru păcatele tuturor oamenilor, chiar și ale celor care L-au țintuit pe cruce. Isus a fost pus în mormânt. Dar apoi i s-a întâmplat un lucru minunat. El n-a rămas în mormânt, ci a înviat dintre cei morți. Curând după aceea, Dumnezeu L-a adus înapoi în Cer, pe nori. în timp ce prietenii Lui Îl priveau înălțându-se la Cer, un înger le-a spus că Isus Se va întoarce iarăși. Isus a murit și pentru păcatele noastre. El vrea să ne pară rău de păcatele noastre și să le mărturisim. El e gata să ierte. Noi ne putem ruga lui Dumnezeu oricând. El aude fiecare cuvânt pe care-l rostim și cunoaște fiecare gând. El face să ne simțim fericiți în lăuntrul nostru atunci când ne mărturisim păcatele noastre. După aceea vom dori să facem ceea ce este bine și să fim buni. Dacă însă ne hotărâm să nu ascultăm de Dumnezeu, ci să-l urmăm pe Satana, adică pe Diavolul, atunci, când vom muri, acesta ne va târî cu el în iad. Iadul e un loc unde focul arde fără încetare. Dar dacă-L iubim și ascultăm de Isus, la revenirea Sa, El ne va duce în Cer. Cerul este casa minunată a lui Dumnezeu și a Fiului Său Isus. Este căminul plin de iubire și lumină. Acolo Vom fi fericiți pentru întotdeauna. ISUS, ȘTIU MĂ IUBEȘTE

margarină (sandwich) Ceaţa învăluind dealurile Albastră atmosferă lichidă Întârziind în aerul răsfirat Nori de primăvară arând pământul ud Metafizic arpegiu plutind deasupră-ne.

Cea mai frumoasă povestire

1. I-sus, știu mă iu-beș-te, Bi-bli-a-mi spu-ne mi-e; Cei mici Lui Îi a-par-țin, co-pi-la-șii la El vin. 2. Pen-tru mi-ne a mu-rit, Ca-să-n-cer mi-a pre-gă-tit; El spa-lă pă-ca-tul meu, De El m-apro-pii și eu. 3. Lui I-sus sunt foar-te drag, De-și eu sunt mic și slab; Din a lui Î-năl-ți-me, Mă scu-teș-te pe mi-ne.

. Derizorii secunde clipesc cu ochi electrici Hârtia de ziar tipărit a cerului în foşnet Urbane gângănii agăţate de un labirint de ţevi Clădiri acoperite cu bannere promovând primul sărut În pieţe curg manifestaţii cerând dezalienare Pe monumentele eroilor cade în picuri amurgul Când oare vom privi în ochii Domnului? Va privi el oare în ochii mei?

Dintotdeauna omul a durut

Dacă îţi vei pune sufletul în palme Ţi se va spune adeseori că nu corespunde Întotdeauna omul a respins omul Dintotdeauna omul a durut Însă o bucată de suflet e o bucată de suflet Iar sufletul poate fi atât de nemărginit Prin iubirea care comunică bucăţile de suflet Un cântec de fericire neştiutoare de sine

Distih schiţat Pe pământ frica a devenit un idol proptit pe soclul unei singure frunţi

Durere vindecătoare II

Durerea mea e fierul încins Care îmi curăţă rănile Când sunt singur în noapte Zdrobit cu Răstignitul Durerea mea e fierul încins Care îmi curăţă rănile Când sunt singur în noapte Zdrobit cu Răstignitul

Durere vindecătoare Durerea mă umple Asemeni unui fagure

Cea mai frumoasă povestire

Refren: Da, mă iu-beș-te, El mă iu-beș-te! Mă iu-beș-te da, Bi-bli-am-i spu-ne a-șa.

Odată nu era nimic pe lumea aceasta. Nici pești. Nici stele pe cer. Nici mări, nici flori frumoase. Totul era gol și întunecat. Dar dincolo de toate acestea era Dumnezeu, același Dumnezeu căruia ne rugăm astăzi. Dumnezeu a avut un plan minunat. El a conceput o lume minunată, și îndată ce a conceput-o, a și dus-o la înfăptuire. A creat-o din nimic. Ori de câte ori Dumnezeu a făcut ceva, doar atât a trebuit să rostească: ,,Să fie”, și îndată a luat ființă! El a făcut lumina. A făcut râurile și mările, pământul plin de verdeață, animalele, păsările și copacii. La urmă de tot, l-a făcut pe om, după care i-a făcut omului o soție. Cei doi s-au numit Adam și Eva. Dumnezeu i-a iubit foarte mult. În fiecare seară îi vizita în grădina minunată în care îi așezase. Toată grădina era a lor și se puteau înfrupta din toți pomii grădinii, în afară de unul singur, pomul oprit al lui Dumnezeu. Adam și Eva au fost fericiți pe pământ până într-o zi, când Satana, dușmanul lui Dumnezeu, i-a ispitit. Ei s-au decis să guste din fructul pomului

Pentru literatură creștină suplimentară, scrieți-ne la adresa de mai jos ___________________________________________ Pentru distribuție gratuită – A nu se vinde ___________________________________________

2

Tu inocenţă martirizată de mâini de copil Micuţele nemiloasele mele mâini de băiat Tu biet porumbel blând spirit nevinovat O biet porumbel nevinovat dând din aripi

oprit al lui Dumnezeu. Și astfel au păcătuit. Pentru prima data le-a fost rușine și s-au simțit triști. De-acum, nu mai puteau sta de vorbă cu Dumnezeu. Aveau să știe în curând ce înseamnă durerea și necazul. Iar la sfârșitul vieții i-a așteptat moartea. Lor le-a părut rău! Dar Dumnezeu le-a promis ajutor. La vremea potrivită, El va trimite în lume pe Fiul Lui, Isus, care va coborî din cer și va face posibil iertarea păcatelor. El va suferi și va muri pentru omenirea. Ce mare a fost bucuria lor când au auzit că Dumnezeu va trimite un Mântuitor! Adam și Eva au avut copii și nepoți. Încetul cu încetul, pământul s-a umplut de oameni. Dumnezeu le-a dorit tuturor fericirea. De aceea, le-a spus ce să facă. Iată o listă a regulilor pe care li le-a dat Dumnezeu: 1. Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine. 2. Să nu-ți faci chip cioplit. 3. Să nu iei în deșert Numele Domnului Dumnezeului tău. 4. Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. 5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta. 6. Să nu ucizi. 7. Să nu preacurvești. 8. Să nu furi. 9. Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău. 3

Gospel Tract & Bible Society Loc. Fântânele NR 272 317120 Arad, România gospeltrarad@rdslink.ro The Best Story To Know (Romanian) Publicat de Biserica lui Dumnezeu în Cristos, Menonită

Elegie pentru porumbelul ucis

O biet porumbel nevinovat dând din aripi În mâinile mele de copil atât de relele mele Micuţele nemiloasele mele mâini de băiat Tu blând porumbel biet spirit nevinovat

Elegie propriului meu craniu

Osul acesta va ajunge în pământ Creierul meu va deveni pământ Dar sufletul meu de pene Sufletul meu unde va fi? Voi fi un craniu fără nume Ce voi fi? Ce voi fi, Suflete? Ce sunt? Ce sunt, Indescriptibilule? Voi fi un vultur atunci – nevăzut

Elegie Aripi albe pâlpâie în filamente electrice Cuvintele îmi plâng acompaniate de tragic flamenco

236 O jale de moarte se-aude prin galbene frunze Emoţii diluviale ne umplu ochii cu cenuşă La amiază lumina se zbate asemeni unei păsări în sârmă ghimpată şi râs Erato plângi pentru târârea în moarte Cântă şi jeleşte fiică a lui Zeus Te tânguie şi las-o pe Polymnia să vindece Implacabil Thanatos ce răsfiri deznădăjduit bocet La toţi ne sfâşii visul de pe frunte O muritor Thanatos Te plâng

Şi Africa e atât de mare că te poţi pierde Prin câmpuri roşii şi pustii prin deşert Te poţi pierde fără urmă prin închisori Şi Africa e la fel de mare ca oraşul

Fiecare oraş fiecare oraş e prea mare Fiecare pământ e nesfârşit şi pustiu Atât de mare că poţi să te pierzi Si pământul şi pământul e prea mare

OUTRO: Iar eu? Glas stenografiat pe hârtie am rămas

*** Clară boltă bleu Nori amestecați târând. Amurg desfrunzit.

Exhortaţie

haiku alb

zăpadă spre cer fata aleargă prin alb frig imaculat sus deasupra ei ramuri înzapezite lumini picurand aici aproape chitara în zăpadă fulgi cazuti pe corzi mesteceni iarna vant bland rahela fugind zăpadă yahweh precum o aripă în tine intră iarna frumuseţe doar lacrimile ni se amestecă cu fulgii uneori plângem omătul e viu încearca să înţelegi furtuna vie uneori cerul nu e decat o lacrimă căzută din râu ca o cărare alb râul străluceşte coborând din cer ca o cărare zăpada ne urcă in suflet rahela şi nu ştim încă nu ştim ce vorbesc aceste lacrimi căci sufletul său e un ocean de lacrimi strălucitoare strigă-i numele spre furtuna din ceruri va tuna în noi cerul va fi rupt înauntrul nostru şi vom tăcea plângând pentru nuferii ce cad din ceruri dalbe şi se vor topi precum lacrimi ce curg pe obraji şi vor muri muri uneori ştim că lacrimile sunt râuri şlefuind suflări precum pietrele din munţii troieniţi din sufletul nostru caci viu el este domnul rahelei asa ii vorbea mergând printre crini rachel auzea cuvintele privea zăpada el e zăpada precum ploaia curată aşa este el râul ce tace râul infinit e el ingheţat şi alb zăpada cade îmi cade pe suflet iar mă troieneşte dumnezeul tău e sfânt rachel dar tu ştii asta soarele lumina înăuntrul zăpezii zăpadă nufăr e atâta zi uriaşa lumină infinită zi mâinile noastre una într-alta în nea împartăşită zăpada iubind îngenuncheată în ea în viu dumnezeu îngerii cânta şi clapele orgei sunt acoperite de omăt aripile lor sunt albe ca zăpada albă muzică zăpadă biblia sta deschisă sub fulgi albi filele vântul priveşte rachel zăpada e lumina priveşte în jur fiindcă ochii ochii tăi sunt iubire albă lumină ascultă rachel voi merge şi eu şi voi privi îngerii noi vom fi prieteni rachel cei mai buni prieteni luminaţi de nea pentru că isus e această zăpadă zâmbet infinit şi îţi spun rachel ştii voi reuşi rachel sămi scrii inima pentru că noi doi suntem prieteni albaştri 4ever & ever palma ta ţine un fulg şi a mea pe-a ta alb în zăpadă şi vom juca go sau şah în cer de munte cu arhanghelii ce-ţi spune râul în ţara frumuseţii ce îi vorbeşti tu adeseori el ţi-a văzut lacrimile tale de safir dacă vei vrea să plângi tristă fii azi căci ploaia e în tine azi dumnezeu este el este o lacrimă domnul tău este iar lacrimile sunt un popor asemeni asemeni nouă suntem lacrime oglindite in mare uriaşa mare plânsă din ochi din nesfârşitul ochi nears plângi astăzi plângi azi căci durerea e un univers durerea e universul lacrimile îţi vor cădea în zăpadă rahel topind-o pentru că omul e un înger cu suflet de animal dar ştii răspunsul sub cer mereu este da nu este altul tu stai în genunchi pe zăpadă rahela ţi-e părul umed iar eu l-am văzut pe om am văzut omul astăzi am văzut omul aşa că plângi ra plângi şi pentru mine rachel pentru mine plângi dar zâmbeşte ra căci iubirea nu e înlăcrimare

*** Pe cer muribund Zbor înghețate aripi. În ger pastelat. *** Pătând zăpada Îngenuncheate lacrimi. Dimineți stinse. *** Cerul înflorit Luminos arhipelag. Stradă stelată. *** ‘Nalt stâlp electric Învăluit de pâclă. Arbori în flăcări.

Sunt oameni ce în loc de ochi care văd Au două cioburi de sticlă colorată Sunt oameni care nu vad și Mai sunt oameni care raman așa Ce trebuie făcut e sa privim în ochii aceștia Rupți din sticla sanctificată a vitraliilor Trebuie să iubim aceste cioburi colorate Ai acestor oameni înconjurați de adâncurile beznei Trebuie să îi iubim pentru că iubirea e lumină Pentru că ei au atata nevoie de această lumină Și va straluci iubirea în frunțile noastre, în ochii lor Sufletele lor asemeni catedralelor înconjurate de zi Sunt oameni ce în loc de doi ochi au cioburi colorate Și sunt oameni care în loc de ochi Îl au pe Hristos Și care în loc de suflet Îl au pe Hristos și care În loc de viață Îl au pe Hristos și care în loc de Hristos îl au pe Hristos Myth Existence is an ocean world is a stone in it a whale as big as an island the entire world the whale was a cloud of locusts God made the sun look down the sun was cold he didn't like the whale the sun asked a kid to help him the whale will eat me the sun said I am not afraid but I don't like dying go the kid made himself a boat he flew to the island the whale thought he was a penguin to eat the kid became a spear the whale thought he was a fish to eat the kid pierced the whale with the spear the kid pierced the whale in the heart the kid pierced the whale three times then he took the whale and tore it in two with his little hands he ate a half then he ate the other half it was harder for him to eat the other half then he threw the spear in the ocean and rested in the boat he ate seven stars and fell asleep he woke up went at the edge of the boat and took a big shit the whale was now again in the sea all the small fish worms and creatures were eating it the sun smiled over the ocean the kid jumped in the water and frowned he missed three birds

*** Din plopii galbeni Plutesc convexe frunze. Stei întristatu. *** Între trandafiri Frunze atârnă stingher. Cer ars de lacrimi. *** Îi zic iar păsări Din salcâmii încă albi Legănați de vânt. Tema pieselor verii Sau doar încă gamele.

Hartă către inimă

*** În pervaz clinchet De pasăre sub valuri Rostogolit îmi Învinge radioul În derivă, scufundat.

Floarea devine măr Iar mărul devine arbore Apoi pomul se umple de flori Iar florile devin iarăşi mere Inima devine suflet Sufletul se împărtăşeşte Dar mai întâi de orice Omul devine inimă.

*** Alb magnoliu Arând cerul prim secund Răsfrânte stele În moi cinci colțuri Lumină călcând trepte.

Hotel Rwanda în amintirea celor morţi şi nevinovaţi

*** Cerul strălucind Fosfenic peste codrul Cuprins de bezne. Valuri pătrate, drepte Noaptea prin salcâmi și noi.

Fiecare zi ne mai şterge o iluzie din priviri Şi pe Pământul acesta există o singură ruşine Ruşinea să fii alb şi să nu faci nimic Şi nimic nu poate spăla obrazul albului Şi nimic nu-mi poate spăla obrazul Nu mai vreau să fiu un alb şi nu voi mai fi Niciodată niciodată niciodată niciodată

Family photos

A train a train full of Roman crosses big or little burning eyes transformed into acid still looking at the black and white family photos heart is made to forgive brain is made to remember the trains left to the Mountains of Sacred Ashes

TEMA B: Doar soarele ne va acoperi fiecaruia sfârșitul Cu o melodie împletită în părul Său blond

GER PASTELAT

Dumnezeule Scoate-mă dintre pietrele tăcute ce îmi acoperă mormântul Învie-mă Nu vreau în pământ Nu vreau în pământ

Acea oboseală ce ne transformă ochii în ţărână Asemeni unui venin pândind într-o injecţie Când voi cunoaşte durerea voi cunoaşte viul Când voi cunoaşte iubirea voi fi iubire

TEMA A: şi tragedia de a avea aripi într-un muşuroi construit în adolescenţă când ochii ne devin orbi şi începem să ne târâm… da, aripile n-i se macină de asfaltul singurătăţii în bălţile căruia se oglindesc screensaver-urile ochilor aproapelor noştri

*** Lângă felinar Arbori ninși de lumină. Vânt îngălbenit.

Pentru mine eşti un sărut supranatural Izvorât din acea lacrimă ce rămâne neplânsă Acel somn ce nu-l terminăm niciodată Monoton ca o călătorie sfânt ca un pelerinaj

aceia cu mâinile legate de regimul totalitar ai propriei singurătăţi

Şi Europa şi Europa e mare prea mare Când eram eu mic mulţi se pierdeau Mulţi se pierdeau împuşcaţi la graniţă Mulţi se pierdeau în interogatorii

Hai să urcăm în munţii din Jamaica

Eşti un sărut supranatural

în priviri mahmure după o noapte de rugăciune, bătrânele bolnave de Parkinson acoperit cu florile de gheaţă ale singurătăţii,

*** Pâlcul de rațe Curgând omogen pe râu Săltat de valuri Mocirlindu-și penele Verzi și tălpile late.

Glasul

Uite deja mă-nnegresc mă-nnegresc Sufletul meu e negru – carbonizat de milă Ştiu că o Lumină va veni căci noaptea e prea rea Şi chiar dacă doar plâng ştiu că am făcut ceva Dacă doar plâng dacă doar plâng pentru Rwanda Pentru copiii şi pentru toţi cei martirizaţi din Rwanda Dacă plâng pentru Isus cel tutsi și hutu executat în Rwanda

Poem închinat suferinței, dedicat Planetei Fragment de palimpsest

Pentru Isus executat de 1 000 000 de ori în Rwanda INTRO: Sâmbure înţepenit în clepsidră

...şi eu voi fi târât de barbă Prin praf şi pietre ascuţite Rabi

Omul nu-şi va întoarce capul Să te petreacă pe drumul tău spiralat cu privirea sa arsă de mulţumirea existenţei ştii?

Gândurile indianului mergând CONTRAPUNCT: Mortii, bolnavii, nefericiţii, Cei părăsiţi, înfricoşaţii de morţi incurabile, alienaţii, internaţii în sanatorii, cei cu creiere îmbibate Oraşul e atât de mare că poţi să te pierzi Pe străzile pustii şi întunecate de noapte Prin parcări şi benzinării prin ghetouri Poţi să te pierzi pe străzile singurătăţii

în opiu, cerşetorii cu obrajii invinetiti de alcool, viciile răstignite

I-IV

I. Lumina e caldă iar muntii șterși și cețurile strălucesc ca dintr-o stampă Liniștea a scris forma Unor muchii exacte în Metalul cubului privirii noastre

237

Suntem noi Aici Răcoriți de amurg Umblăm pe miriștile galbene și roșii Printre norii de fum Ce se nasc Din durerea flăcărilor Inima ne este piatra De hotar de unde Pornesc toate călătoriile Noastre Și nu ne vom invoi Soarele arde în noi precum o malarie Sinele ne straluceste acum Asemeni TGV-urilor În noi inșine purtăm strălucirea de neon a vietii Îl purtam ca pe embrionul Unui om Ce îl vom naște Pe noi Ne vom naște II. Prin venele noastre ne curg quarci Și particule Strălucim Și noaptea doar ochii Ne umbresc stralucirea de Fosfor a trupului Născut din nou Drept armură avem doar Veșmântul de crisolit al gloriei Suntem noi Cei care am scăpat Cei care am trecut de munți După ce i-am aruncat în mare Munții sub care am trăit o viața Din copilărie Ajungând după ani de așteptare La picioarele Domnului Noi cei cărora ni s-au deschis ochii De pământul de argint al noii lumi Saliva și degetele lui Isus Cei care am scăpat Și am devenit vii Kyrie

Dacă vei fi împins vreodată într-o cameră de gazare Ce trebuie să faci este să te trânteşti la pământ Să stai în genunchi cu mâinile puţin ridicate Sau una în alta şi să te rogi până ajungi în cer Asta trebuie să faci dacă vrei să nu-ţi pierzi cerul Viaţa fără sfârşit şi dacă vrei să nu-l pierzi pe Hristos Pentru că orice altceva ai face e moarte

Iubire imposibilă

Acum stau în faţa mâncării şi mă gândesc la tine Azi am lucrat toată ziua Am cărat bârne ciment şi var Şi m-am gândit la tine. De ce am ochi să văd cât eşti de minunată? De ce am o inimă în piept să te iubesc? De ce mă priveşti tu asemeni zăpezilor ce umflă râurile? Când tot ce-mi înconjoară sufletul e durere Aidoma oceanului înconjurând un colţ de stâncă.

Îngerul Domnului a trecut prin mine

Domnul e atat de aproape Încât dreptatea şi judecata Lui mă îngrozesc Domnul e atât de viu Încât puterea lui mă face să tremur Doamne tu eşti viu Şi eu nu Tu eşti drept şi eu nu sunt Şi judecata Ta mă tremură Tu îmi eşti mai aproape decat mormântul Şi din orice el îmi e cel mai aproape Fă-mă te rog asemeni unuia ce l-ai scos din mormânt Îngerul Domnului a trecut prin mine Lacrimile

III. Oameni adăpându-se din Revelații Răsunând polifonic Precum un ținut de cascade și cataracte

Evul Mediu nu s-a terminat Evul Mediu nu s-a terminat Privesc și văd, respir și tac Evul Mediu nu s-a terminat.

Acolo vom merge Voind să auzim cuvinte din gura lui Iahve Incandescente precum niște Pietre ce au stat nemișcate mii de ani În apele Pamantului

De mă vei pune pe rug Voi sti ce să-ți spun Dar am să plâng și am să tac Căci Evul Mediu nu s-a terminat.

Undeva înăuntrul nostru al fiecăruia Există o ușă sau poate Niște țigle căzute Pe unde putem privi în afara

Se face tot mai întuneric Lumină noi nu am avut niciodată Mereu au fost stele mereu au fost flăcari Veacul întunecat nu s-a terminat.

Teach me to Love Teach me to love teach me what I never learnt I just couldn’t or just wasn’t paying attention or Just hadn’t met you like Joseph before he met Mary You can pass by and fill my soul with your smile Your love calls for mine like devotion calls tears Love I never had or love I ever knew I could have Make me learn what God wants me to learn My beautiful and wise love my Solomon you are

1

beautiful as a temple a pilgrim can never forget you are the dream the beloved and empress of me you are my mecca and medina, my jerusalem I’m your djafar humbly bowing and adoring you a soul of esmerald smiling a brook of myrrh we are 2 rivers walking together and becoming 1 2 stars rushing into each other giving birth to a 3rd and you are the regret of the holy to my loneliness before you i am cinderella loving solomon you’re the stained-glass madonna in my heart the first and the last and the only one my prayer to god is to say you i love you

2

Eu trebuie să mor și trebuie să sper De va fi să plâng tu nu ai să vezi Pentru că tu-mi vezi doar steaua din piept Căci Evul Mediu nu s-a terminat.

IV.

Acolo putem privi

Nu e a noastră lumina – a ta e doar flacăra Al tau e rugul ce lacrimile-mi nu-l sting Nu mai plâng, privește, eu nu mai plâng Căci doar lacrimile nu le poți arde.

*** Live jazz Ochii îmi sunt trei stele fixe Nu reușesc niciodata să-i inchid Respir prin întrebări și vise talmudice Ziua sunt autist când dorm sunt Bruce Lee Stau în mijlocul linghișpirului Aș vrea să-mi închid ochii măcar puțin Însa și când sunt închiși sunt deschiși Măcar peste un ochi de aș putea să storc faguri Și să dorm puțin ca întregul pământ Dormiți

I. Noaptea închidem ochii îngenuncheaţi în seifurile sufletelor Sunt lucruri care ard înăuntrul nostru cu vâlvătăi curbate tăios într-o lumină roşie, stroboscopică Dimineaţa vine ca o însănătoşire II.

Iertând

Te iert Te iert Te iert Te iert

pătrate albastre jazz o întuneric ofilit

LOVING SOLOMON

Imprimare

Stau întins pe noapte Asemeni unei catedrale Undeva deasupra – spre lumină Sufletu-mi se înalţă Râurile orgăi reverberează în mine Umplând pardoseala cu pietricele Roase de apă/ de acum văd Sufletul meu e o Biblie

Instrucţiuni

"Tu ma faci sa zbor" DJ Project “Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă gasiţi pe preaiubitul meu, ce-i veţi spune? Că sunt bolnavă de dragoste.” Song of Solomon

love is the force beyond the incomprehensibility of beauty attracting lovers to each other like lovesick stars silent and question filled gauguin meditation the forest washes her hair in the stream of the sky and words are images in which we see our souls the hart and deer are pensive drinking from their own reflections when i think of you i remember all this meaning and i’m an in love albatross in his warm world of ice i am in love with you and my heart is a lit menora god gave me this love to me to give you my heart is a lily in my eyes fed by my tears weeping unites pain and happines in me into love

3 reflected in your eyes even the sky is a lighter heart with his kind angels and pilgrim clouds in your melodic gaze the morning sparkles beautiful as a madonna sculpted in light and in my silent moments love makes me pray love is a song i’m learning as i think of you my heart is an unknown wet flower opening in the wind and in the field I confess my love to the flowers to the lilies who tell me that you are their queen beloved caliph dressed in the gold of consecrated garments i love your fragrances and your smile makes me drunk graceful you are and holy and sacred is your love

4 while waiting for meeting you somewhere in the world a life has passed like a story forever collected in a book and now I just wait to tell you i love you just a cricket in love with a pensive amethist flower a pilgrim for you and beauty walking toward a Mecca of the heart toward one thing no one understands but even unwillingly worships but you sweetheart me ten fold like a woman of marble and grace like the dewed rose's endeared by the Romantic bug of the sun the sky sings to me the same shy song of the stars I am alone but the truth of a poet is no less true and our hands are held together in the hand of God my life is but a dream beatifically enslaved by your love

5 god calls you to see inside your love like in an ancient book to look at your soul as you would the southern cross you were not made for loneliness pleasing friend your soul is a lover's mirror but would you believe? love needs you my friend and someone else needs you too there is someone who wishes you tenderness you are alone but know that you are alone no more all because love is the algebra of life a silent singer you are putting the sun to sleep the light is your teacher walking with you in the dust you are in love now and you're her soul's friend loving the soul that imperially loves you

238 Și lacrimile duhului au căzut pe pietre și nisip până s-au făcut toate marile nesfarșite și uriașele oceane ce le vedem în jurul nostru sau înăuntrul nostru.

6 before you i’m speechless like abu nuwas before a desert lily i give you this map of my heart you have concquered i’m in love i’m in love desperately in love with you my love is a river sounding in me the herds and sheperd drink from and an entire talmud could be written concerning your beauty a consecrated sufi i am lost in the contemplation of you you are more beautiful than a white swan or a statue of marble my lady of grace loving with the heart of mary please come in my heart and let me come in yours i am your Huck Finn loving you with the unlearnt love of a boy at night when i look up i see your face in the stars but love is saudade and sensucht dor and heartbreak

Mărturisire despre univers

universul este delimitat de cei 2 salcâmi triști scufundați în acuarela indigo a cerului de sinagoga mică și de această lumină umedă ce îmi spală ochii ori de cate ori îmi amintesc bunatatea heruvimilor

7 we’re god’s world but of love we know not world is a song with author unknown if grief lies in everything then happiness lies in nothing verily it is true that love makes the heart the soul we all seek for is an anointed stone if man is a temple it’s only because of love i seek to love all but it’s true that you are my love no other woman can i love and it’s so true i wish to say my prayers with your hands in mine say to god i love you and to you’re his love grace is for the humble and love for devout god wrote you in my heart so i can’t resist you

8 i invite you to my heart where my love waits this hanwritten book I found in me inked with unknown letters the thing that for millennia man wonders what is love deeper than the jazz forgiving as the forgiving ones the power to love is the secret of world’s beauty love is the soul of man everything that man has my love is my treasure and my treasure you are you are my love descended from beyond more beautiful than the loving moon and brighter than her i invite you to the flowers and the ornamental writing of the jordan the mountain wants to be your friend waiting for your smile god made forever and man called it love

Meditaţie Iubirea e o mare de lacrimi Nesfârşită Asemeni frumuseţii Iubirea e o femeie Iubirea e ea Frumuseţea ta mă face bărbat Şi eu te iubesc Asemeni vântului înlăcrimat De ploaie/ Miracol de frumuseţe îndurerată De suflet şi singurătate Tu galateea mea făurită de Indescriptibil Perfectă Galatee Miracolul meu la tejghea la trei dimineaţa Când nici măcar Luna nu mai contează Muncitoare în tura de noapte

Momentul frunzelor Mângâie-mi chipul alb ca un tub de oxigen. Dacă m-am născut Inseamnă că sunt mort. Cu mâini străvezii îmi scriu versurile.

9

Acum ca niciodată când moartea…

we cannot love but once and only one this how man was made in likeness of one god and you love me as no one ever did and what i pray for is your one true love god gave life to me just to learn to love truth is love more important than man's oneself i'm baptized in your love as in an endless sea you are my true love and your love gives me life a walk in the world makes me see love is a prophet i lose myself in love but love finds me again you were made to love and i was made to love you so this is what i say my love i love you more than life

Adevărata viaţă îmi sărută ochii.

Muză bantu, Muză yoruba

Mi-acordez lira pe ritm blues Şi-un saxofon alto îmi improvizează în piept Mi-acordez lira pe ritm blues Şi însăşi Muza se tânguie cu Africa în plete

10 love is the true power of man and god justly living makes love immanent and heartbreak brings god down humbleness is the porter of every good thing god made woman last most beautiful than everything there is you are a book written by god in ink and stained-glass and your gaze a woman's tenderness embracing my face god is in love with you you're his masterpiece he made you to break my heart with endless love towards the splashing brook of the sunrays every skylark sings i too sing as a lovebird in the light of your glowing face you bring the day wherever you go like Jesus your brother the one who made me love you without telling me why

Luna e o prinţesă

Luna e o prinţesă măiastră cu un obraz de safir negru Şi cu celălalt de chihlimbar incandescent privirea îi Susură prin părul împodobit de diamante ca frunzele De mesteacăn oglindind stelele în început de noapte Luna e o prinţesă cum nu sunt fetele din lumea aceasta Dar e o femeie tristă ea cum trist e cerul de când e lumea De aceea nu poate avea ca iubit decât un suflet trist Ca mine frate sau ca tine omule ca tine suflete Mamă

Ploaia scânteiază între noi Mamă Ploaia pe care o plângi tu Şi pe care o plâng eu Trebuie să ajungem până la izvoarele ploii Şi să ne ştergem acolo lacrimile Trebuie să ajungem până în ceruri Şi să privim Marea din lacrimi A fost odată ca niciodată un duh nevăzut și fără început nici sfârșit. Duhul acesta i-a făcut pe oameni din nisip. Oamenii erau pe pământ. După ce au fost făcuți oamenii au plecat de lângă duh. Nu îi ascultau glasul și nu îi interesa ce ar avea el de spus. Duhul stătea în cer, umplându-l, și plângea – nici un om nu știe de ce sigur. Plângea ca un copil caruia îi fug jucariile departe, fara să le mai poată ajunge.

Nevăzut asediu Polară tribulaţie brumând peşteri de iluzie Spasmodice gheţuri irump din trecut Aur nocturn sunt aceste pietre Nisip cernut prin sită deasă de lacrimi Corăbii fără de şobolani sunt sfinţii? Fericiţi martiri purtători de cruce Ascultaţi o rugă de biet saltimbanc Duceti-o mai departe la Cel Fără De Nume Scăpaţi un om de gheenă şi de-al înstrăinării scrâşnet Pământul meu e trist ca toată firea Răsărit din liniştea veşnicelor ape Ghiocel umbrind disperarea e şi ăst poem Triste revelaţii flutură la gâtul solitudinii Aerul viselor devine rece în preajmă Monolit sfărâmat de infiltraţiile rătăcirilor Ani fumegând precum chibritele arse Orbecăi precum o gâză de noapte căutând ceea ce am Meteoriţi polenizează apocaliptice flori Pe umărul lemnului cioplit ne plecăm ochii Zgâriaţi de lacrimi Ascultăm clipocitul nimfelor şi privile orbilor Iar noi, chirciţi în vii bordeie de lut Colecţionari de zăpadă şi dezamăgiri Doar viscolul ne însoţeşte paşii.

Noaptea va muri

Noaptea stă înaintea mea Şi îmi vorbeşte Îmi zâmbeşte şi-mi spune cuvinte Dar nu le înţeleg Noaptea îmi spune cuvinte Îmi vorbeşte despre zi Dar nu o înţeleg Îmi spune că va muri Nobodiness menhir

Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor Inspiraţie fugitivă (…)

Culori necontinuate de nimeni pe cenuşii pânze acoperite de praf Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă (…) Happening iniţatic desenându-mi o ideogramă pe faţă Pe birou rămurele de busuioc şi pete de culoare Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluţiei franceze Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile Unghie înnegrită de uşa tramvaiului radioul devenit lichid Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului Reflectoare holbate peste iarnă în oraşul devenit ceaţă şi întuneric Statui înţepenite hierofantic printre oglinzi Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip Muze gracile însufleţind templele în paragină Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului Din faruri rotunde efemer ţâşnesc fascicole verzi În intersecţia năclăită de noapte Bărci de gânduri plutesc pe moleculele uitării Alge împotmolind tălpile viselor Mărturia exploziei electrice cirus Prunii livezii îşi şoptesc egloge Văzduh geometric (…) Nori în vârtejurile naşterii apotropaice Sculpturi pop din cuburi de bazalt lipite cu aracet După-amiaza petrecută la fereastră (…) Sprijiniţi în palmele transformate în frunze Triunghi ascuţit ca o rachetă scuturându-şi şuviţele de flăcări Vechi locomotive negre răsturnate precum nişte jucării pe covor Părăsindu-ne plutele înotăm în propriile lacrimi Cadet pe corabia cu nume de pasăre Vântul îmi toceşte muchiile cubiste ale buzelor ce rostesc numele Iubirii (…) Făpturi hidrodinamice plonjând optimist în pâlnii cu mortar Falsă exasperare în faţa arborelui pragmatic Tablouri realizate cu amprente cromatice (…) Bibelouri purtând conversaţii în noapte pe rafturi Culori aşezându-se simplu pe hârtia umedă Seraficul amestecat cu abjecţia daimonic geniu lucrând la normă Valuri sărate îmi inundă cortegiul Pe chip am o meduză ca mască mortuară Din bare de fier nituit un măslin cu frunze ghimpate de plexiglas Ocean cu valuri distincte precum tuşele impresioniste Planeta stratificată arbitrar urletul durerii Pământului Bancnote folosite în loc de cărţi de vizită şi de lanterne Oameni ucişi pentru bani purtând steme de state Moartea insinuându-se printre noi ca unică realitate Lumea a Treia legată în lanţurile lagărului planetar Encefalul atmosferic al Terrei ros de depresie Bolovan turtit înaintând în necunoscut Oraşe invadate de imperii de termite Diptere gri ce-şi depun ouăle în pielea noastră Radiourile liniştindu-ne angoasele întru importantul comerţ Viaţa părăsindu-mă la crepuscul Unul din şamanii comunităţii Revoluţii de catifea înăbuşite cu perne de pluş Pictură în frescă imitând grafitti-uri Frunze de cireş zburlite precum o coafură afro Evenimente de abia trecute năpădite de mâlul aglomerării prezentului Nisip curgând misterios din cutii de carton (…) Copilăria devenită un situ arheologic Dansul expresionist al frunzelor însufleţite de vânt Picurii de apă spălându-mi praful de pe chip Stele îngropate pe umerii generalilor Noaptea sosind ca o divizie de tancuri Frunze purtate de vânt în deşerturile mantice ale îndoielii Furnicar de stele adunate în jurul matcei De la mii de ani lumină distanţă Pământul strălucind enigmatic Muşte zgâriind hexagonal sticla Circular şir de zile primitive salbă de mărgele străvezii Pleoape arzând tropical lângă clipocitul febrei marine Nisip topit în lingouri Moartea îndepărtată precum următorul week-end Încă o noapte sub cerul pelasg Ziduri surpate cerul nopţii scăpărând ca un vitraliu Legende ţesând trecutul Elicoptere transportând uraniu către centrele de prelucrare (…) Oceanul Arctic inundând Europa Tatuaje incaşe în scoarţa baobabilor Deznădejdea zvâcnind precum un peşte abisal Filozofi încărunţind la orele 18 Schelete de uriaşi dinozauri lângă autostradă Lavă încremenind sub elemente Aborigen sfârşit sub soarele pătrat Efemeră argumentaţie a erorii convingătoare ca o bilă de heroină Docte biblioteci umplute cu tomuri despre greşeală Vieţi trăite doar pentru a umple câteva cărţi sau cd-uri Şi apoi o moarte adesea autoprovocată după un lame destiny Rânduri albastre scrise de fiecare din cei mai mulţi din cei şase miliarde în imponderabilitatea revelaţiei ignorate Aliniamente de zgârie-nori captând feeling-ul genezei şi al primului început Conştiinţa mozartiană a frunzelor Neoplastic Stratocaster Lira electrică pe măsura secolului douăzeci Corzi de aur ce vor amuţi când noi Vom fi acolo şi nu aici Revelaţii paraşutându-se precum trupele de ocupaţie Albastru Ierihon sunând în saxofoanele Harlemului Singurătate strivită ca un pachet de carton Ploaia izbind frunzele copacilor (…) Muşuroaie crescând precum oraşele sub lumina de neon a amurgului Copaci de umbre acoperite de aburul gheţii ochilor noştri Bard rătăcit printre Muze în Parnassos Duh expiator pogorât călcând pe frunzele galbene Din inima mea Surpat zid în jurul templelor greceşti susţinute De aliniamente de furnale în flăcări Suflare de aer cald pe ochi Apa solidificată în aisberguri Transparente ziggurat-uri curgând ca un oras de uriaşe Blocuri către sud Topindu-se tot mai mult şi devenind apă amară Şi întunecată precum fruntea unei surori din Africa Inspiraţia strivind metafizic poeţii Arta devenită o ştiinţă exactă

239 Universul sprijinindu-se pe o singură axiomă Gheizere trădând râuri subterane Meşteşugari medievali reprezentând miracolul în catedrala Cu ferestre mari cât oglinzile de mână Muncitoare jamaicană sub soarele mulatru împletind cântece în păr (…) Imaginea lui Hristos fotografiată în emulsia de sânge a Giulgiului Africii Frunze scuturându-se enigmatic din glastra ikebana Marea Egee înverzind transparent insulele locuite de apostoli Cu tălpi prăfuite Feţele fraţilor noştri înnegrite de lacrimi Nervi scormoniţi exhibiţionist în cadrul noilor isme Muzica de cameră dispărând de pe servere Din lipsă de afişări (…) Oameni dărâmaţi contemplându-şi degetele încleştate Unghii umplute de pământul aspru al urletului Egoismul narându-şi propriul ego amăgit de tricksteri Sfârşitul strălucind pe munții Canaanului Prooroci anunţându-ne deznădejdea (…) Consumatori zâmbind cu priviri de zombies Becuri de tungsten falsificand lumina udă a cuvintelor Pagini tipărite industrial conţinând unice clipe de revelaţie Ochi verde smarald străluceşte luna în surdul clipocit cosmic Buze de fildeş murmurând rugăciuni în arhipelaguri oceanice Treime nevăzută Graţie pogorâtă însufleţind lutul Epifanică reflexie a Luminii în luciul frunzelor Nori străjuind ca un cântec brazilian (…) Ritm ciobit oval printre pietrele născute de apa râului Litere străvezii ilustrate de înluminura dimineţii Oameni murind de frig în blocul nostru într-o noapte oarecare de iarnă În care noi ne-am uitat la televizor şi apoi… îţi aminteşti ? Am pornit radioul şi am dat făcut un chef Sau mai ţii minte când am mers cu maşina o lună mai tarziu? Şi la punctul giratoriu stătea un tânăr la ocazie Un muncitor, un student, cine ştie ce-o fi fost. Nu l-am luat şi apoi la sfârşitul săptămânii am citit un articol mic În gazeta oraşului în numărul 21-28 ianuarie : Un tânăr navetist a fost găsit degerat şi jefuit la sensul Giratoriu. (…) Nori alunecă precum nişte ciudate bărci de pescari Salcâmi niciodată înfloriţi uzi de picurii de cerneală ai nopţii Frunziş încărcat de păsări şi gânduri Muzicalitatea pământului vâjâind în penumbră La vere revolution est prêt a porter Picioarele mi se afundă în răcoroasele frunze ale nopţii Clipesc cu ochi limpezi ca doua pete de acuarele Evanescent personaj de animaţie cu privire indigo Înserarea se manifestă printr-o absenţă Necunoscut strălucind mistic de cealalta parte a ostrovului Jungla strălucind în ochi africani Penele păsărilor îngălbenind în septembrie Ochi arşi de acidul propriilor gânduri Cu ochiul inimii deschis călătoresc către cerurile în revoluţie Rotindu-se amplu sub strălucirea tălpilor Lui Dumnezeu Scoici secretând perle în jurul sidefului zgâriat ostrakon Tristele momente când inima omului devine pură ca un excalibur Marea oglindă a eterului reflectând orbitele Galaxiei Măşti gratuite zâmbind vorace sub stindardul mizeriei Idealişti murind în singurătate Extazul profetizând în magnifică pierdere de sens Cărţi arse în cuptoarele furnalelor Primitivi aborigeni zgâriind grafitti-uri mnemotehnice Nesfârşitul născându-se aici printre ocru-ul frunzelor Strălucirea apei la orele 17 dând iluzia creaţiei păstrătoare a negaţiei Solipsiste Universul iluzoriu mutant al Ideii Poet pitoresc precum un bibelou zdrobit pe caldarâm Sunt orbit asemeni unui somn albastru-întunecat scos repede la lumină Noaptea aruncă o altă lumină ce pâlpâie în nervii noştri Având ca umbră mizeria propriei inimi mă las luminat De frunze şi vântul ireversibil Dealurile se cabrează înconjurând oraşul Asemeni unei turme nomade Veşnicii consumatori ctitorind supermarket-uri Trandafiri părăsiţi pe o bancă Martori ai unei întâlniri ratate Blânzi piţigoi morţi de frig iarna Simetrii fasciste înceţoşează muşuroaiele în această zi putredă Iar până la urmă tot ce ramâne e un cantec reggae Fluture acoperit de mici cristale escaladând vertijuri Salcâmii acoperiți cu mușchi şi lacrimi (…) Artă apărând în mod secundar din pură necesitate Muzica devine palpabilă într-o partitură de bemoli Cărţi cad misterios din rafturi alegându-ne Fauna marină înţepenită în pietre Nor fluturând ca un sombrero Din metrou cerul văzut printr-un grilaj Cu păr valuri sărate aed al Lumii a Treia Luminozitatea cerului estompându-se treptat ca pe un dreptunghi Vegetaţia primăverii strălucind ca fosforul De pe spinarea peştilor oceanici Verzi Ce muşcă atunci când vrei să-i scoţi din acvariul supermagazinului Amurgul clipind în Morse cu ochii lui albaștri Cerul mă săruta cu buze întunecate Protest incizat în copacii de aur nativ ai dezastrului optic Alge și cochilii îngreunează apa albă a fluxului Peste pietre râul Draperie transparentă precum o respirație Lemn închircit într-o creștere a abstractului Angajată într-o dispariție prematură planeta respiră Sub fulgere matematice Lumina organică strălucind în noi Terra devenita o aglomerare urbană Poemele autorilor romantici înălțându-se în turnuri Prin camera de cămin Noaptea strălucește precum o stea reflectată în mii de oglinzi Frigul mirosului pătruns de rășină al ierburilor din tundră Linii ritmice ale noului neolitic pe chipul planetei Vocea-mi se multiplica în coifuri de fier Deznădejde în fluctuații însoțind triburi de clone Mitic păcurar al turmelor de nori Ploaia maschează cu desăvârșire sfârșitul În straturi adânci de șisturi ferigi carbonizate Apriga zbatere a aripilor Timpul înnegrind fereastra

Plopi cu frunziș de flăcări luminând precum îngerii (…) Copilăria fluturând grandios zmee în urmă Stinse linii de albastru și lumină ștearsă compunând o operă

Cuvântul aramaic ce ne străluceşte tuturor sub buze înainte de sigiliul morţii

de artă Amețeli vâjâind precum un salt boungee-jumping Paradigma mayașă scufundându-se în lichidul cerului Manechine de plastic transportate spre săli de expoziție Și acei ochi orbi Când deja exist și degetele lui de lumină Mi-au mângăiat fruntea când am ieșit din ele Când am să respir pentru ultima oară Am să-i devin propria respirație În rotație imperceptibilă Soarele Sentimente patristice acoperindu-ne privirile precum un păr prea lung Comper al Apocalipsei printre pietrele insulelor Remușcările înaintând în divizii Natura deszapezită de imaginație lângă Sfârșit Vă rog nu mai levitați Profilul arhetipal al unei fiole cu penicilina sau al aceleia O cât de valoroase al unui viitor antidot asupra virusului HIV Vindecarea înscrisă într-o metafizică formulă chimică Gânduri deznodate la suprafață din imponderabilitatea și hipnoza lirei Note de jazz Monoton lustruind sticla dimineții Bompres al meditației scufundat iar și rar în omniprezența inutilității de zgomote Păsările imprimându-și caracterele cuneiforme ale aripilor În plastelina atmosferei Fulgerele întruchipează niște albaștri plopi cristici Stoluri de flash-uri răsfirându-se planat în pieptul electric al poetului Instrumente muzicale de aramă și simțământ perpetuu Precum plantele care ies din pământ Cifre arabe Vărsatul de vânt al dezamăgirii primăverii exacte Cerul acoperindu-mă ca un scut de marmură Aglomerația de asteroizi densă ca un perete Galaxiile angajate într-un magnetic joc zen Ecoul fântânii părăsite încărcându-se de ecouri galbene Nava cosmică făcută din diamant Meteor al suferinței omului în ostroave de lumină Diluviunile timpului târâte în abstracte rotații Oceane de fosfor aureolând planete în geneză Terra Enigmatică precum un monument de pietre necioplite Acoperit de alge și ploaie Cerul pătat de nori Ca și cum ar sta la pândă Visare înscriind pătrate în raze incerte Rugăciunea și-a lasat semnul mâinii în praful podelei Guri sărutand petalele diafanei atingeri a Ideii Țipătul vertebrelor depunându-se în sedimente Panteon de formule algebrice adăpostind cuvintele profeților (…) Sub nori plutește împietrita maieutică a ratării Pătrat curb zgâriat de colții primelor zile Înalte statui de fier cu ochii sfărâmați de fulgere Cununa din frunzele gândurilor Flirt al abstractei Muze Suflet lăsat vraiște în urma polisului pustiu al cunoașterii Catolice rugăciuni oglindite în sticla vie a ochilor (…) Emoția nesfârșită a înserării ce întârzie pe ramurile Încă înfrunzite Și emoția părăsirii omului de aur Cu ochi adânciti de idol Statuie care va pândi din orice Babilon În asfințit fereastra strălucind galben Precum sufletul nostru Lira elenă împrăștiind stoluri de sunete Frunze înconvoiate precum ogivele răzuite în piatră Bolovani eclipsați de efortul aripilor În această noapte liniștită precum o pană de curent Ochi sprijiniți tridimensional de fruntea veșniciei Fulgere ne încunună părul cu aripi albe Arabescul ființei cercetându-ne în incandescente valuri Plopi sărutându-se ca pe băncile Parisului sub ecranul imaterial al cerului Umbrele amurgului înaintând înăuntrul oglinzilor Și încăperilor orașului Pleoapele nopții zvâcnesc răsărituri Părul vântului spălat în vârtejuri de liniște Suflete fuzionând prin sărut precum acuarelele Universul strălucește în noapte asemeni unui mare New York (…) Adevărul incendiindu-mă cu o mângâiere inefabilă.

Note de călătorie Iarbă udă lipindu-mi-se de mână Înconjurându-mă cu verde oceanic Sub cenuşia ploaie englezească Arzând de nenumărate albe flori Prunii deveniţi ruguri vii Printre pietrele răsărite din pământ În livadă Izolaţi pruni înfloriţi Ca o ceaţă coborâtă la pământ Din iarbă Flori caligrafiate. O piatră

O piatră Am o piatră în mână Dar nu Nu o voi arunca Voi muri cu ea în mână Fii liniştit Pentru că piatra aceasta purpurie E inima mea

Îngerul care veghează incandescent de parcă ar fi alcătuit din mandale și svastici Soarele care mi se imprimă pe frunte asemeni unui cuvânt sacru Somn legănat de corabia lui Sân Cer Vâslaş e vântul – stelele dorm Aerul rece al lipsei ne vâjâie în priviri Noi – cei autoexilaţi din graţie Cu tălpile tocite de pustiurile întunericului Luminat de blitz-urile stâlpilor electrici Fulgerând Încălătorit înspre gigantul chip al zeului cu ochii săi de cristal în care mi se reflectă ochii de sare Om în alb (poem ikebana) Păsări îndepărtându-se

alb pământ

Omniprezența pământului Necesitatea umanizării Și a reumanizării Când totul ni se distruge in mâini În caleidoscopul colorat al amurgului Visele îmbucându-se unele într-altele Picuri luminosi căzând în noapte Pe roua rece a civilizatiei Începutul chemând reînceputul Simpla dispariție a propriului trup Intrat în somnul obiectelor Ce-mi scrie oare în liniile mâinii Sau în ridurile feței, nimic de bună seamă Degeaba m-am acoperit cu tatuaje verzi Povestea corpului meu înca neted Nu poate fi înabușită Port în piept urma sabiei de duh A fierului în flăcări a îngerului Marea Neagra oscilând după Lună Regulat, ca o respirație Rob al tanagrei gigantice De aer și argilă purtată de vânt Cu obrazul transparent pistruiat de stele Poezie cu sufletul ei cel nevăzut Dar atât de terestră Apollo, golane, pe unde umbli ? Cioplit patron poetic Cununa de chihlimbar îți strălucește pe tâmple Porți în mâna lumina Părăsită Deschis luminii ca o frunză În fața pleoapei convexe A cerului. Dealurile estompându-se În cununile de cețuri Nevăzute în noaptea căzută Ca dintr-o călimară de tuș. Omul de zăpadă

Îmi amintesc de o-ntâmplare veche pe când eram șoimi c-o fată colega mea eu pui de ursoaică și într-o ureche eram nedespărțiți deși o-iubeam pe soră-sa colega mea frumoasă ca Luna prințesă atât de frumoasă atât de frumoasă era că-mi amintesc și acum iubirea nențelesă era infinit mai frumoasă decât sora sa stăteau atunci la un bloc sărăcuț și eu mergeam dincolo de ploi să le văd pe gemene cu ochii mei pierduți și nu mai știu nimic de ele și de noi iar într-un vechi decembrie într-un vechi ger zidirăm amândoi un om de zăpadă triști privindu-l până Maria frumosul înger suflându-i cald în ochi îl făcu să vadă. Oraţie (sculptură în lemn)

Norii încep să îngălbenească cerul iar vântul mă acoperă cu aripi uriaşe fumul gunoaielor arse ne luminează într-o nuanţă albastră Perfecţiunea mi-a numărat lacrimile cum îşi numără ţăranul gutuile la sfârşitul toamnei – Soarele străluceste stins ca un ochi acoperit de cataractă

Ochi de sare Suflet ieşit din gura lui Dumnezeu strălucind ca o respiraţie inoxidabilă

Toamna îmi va vesteji părul

240 îngălbenindu-mă Cum de nu m-ai făcut Doamne mesteacăn să fiu doborât şi dus la târg

Cântecul cerului cu îngeri mai mari decat galaxiile

Submarin

Poem asupra vieţii

Ochiul mare al unui peşte Mă fixează De dincolo de hubloul Al cărei nerv optic sunt.

Organică armonie (poem experimental) Auroră de psalmi înnegriţi de cânt Acest început mărturisit Un sărut delicat sub zbârnâitul stâlpilor de Înaltă tensiune Emancipat de sub tutela lumii Căzut între stâncile memoriei Jelesc frunza gurii zgâriată De buza înaripată A toamnei Timpul se scutură.

Cât de frumos ar fi de s-ar transforma lacrimile În săruturi incandescente de zăpadă curată De frumuseţea ar fi fost eternă asemeni iubirii Dacă timpul ar fi doar un mit iar tu Atena Templu Cât de frumos ar fi de s-ar transforma lacrimile În săruturi incandescente de zăpadă curată De frumuseţea ar fi fost eternă asemeni iubirii Dacă timpul ar fi doar un mit iar tu Atena Nici nu vreau dulcea frumuseţe de nu e eternă Sincer vorbind nu-ţi doresc iubirea biată creatură Fiindcă robi cu toţii suntem de Timp puşi în lanţuri Nu-mi doresc iubire şi eu sunt un cărăbuş vremelnic

Paian Wordsworth, tu, Holderlin, unde sunteţi Mocani romantici, bătrâne Caspar? Ah, în văzduh purces-ai drum nordic.

Nici nu vreau dulcea frumuseţe de nu e eternă Sincer vorbind nu-ţi doresc iubirea biată creatură Fiindcă robi cu toţii suntem de Timp puşi în lanţuri Nu-mi doresc iubire şi eu sunt un cărăbuş vremelnic

Stau pe pământ Şi îmi întind mâinile spre cer Mâinile mele sunt Iachin şi Booz Sunt un templu Tocmai s-a lăsat noaptea

Tocmai s-a lăsatt noaptea A fost seară până mai adineauri Acum e noapte Aşa că aprinde-ţi candela fecioară

Cuvintele mamei Parabolă nepătrunsă (mormântul Bunicii – parabolă de jucărie)

O Mamă, un Copil şi un Mormânt. Toamnă galben arzând. Pe Mormânt sunt frunze de aur, în părul Copilului sunt frunze bizantine, în ochii Mamei iubirea şi frunzele se amestecă cu lacrimi. Şi Mama îi spune Copilului să ţină lumânarea şi să apere lumina de vântul de Noiembrie. Copilul păzeşte flacăra aşa cum îngerii îi ţin pe oameni în braţe apărându-le sufletele. Şi e Mormântul galben acum de frunze, Mama indescriptibilă şi Copilul meditând.

Stau întins Şi îmi întind mâinile perpendicular Mâinile mele sunt 2 coloane Sunt un templu

Trebuie să dorm Acum Trebuie să mor Până mâine

Tocmai s-a lăsat noaptea A fost seară până mai adineauri Acum e noapte Aşa că aprinde-ţi candela fecioară

Pentru că moartea e dulce Ca somnul Pentru că somnul e oglinda unei cărări vesnice Pentru că somnul e moarte

Trei înfrunzit

Poem închinat noilor zori romantici

Păianjenii ţes ceruri ‘nstelate curb Picuri de rouă spulberă noaptea În catacombe străvezii prinşi Frunze uscate îmi ţin umbră tâmplei Şi crepusculare armonii căzând Sub mantie de toamnă rotund dispar Sonet minţind destinul Lacrimi ciobite tresar naive

Lujerii izvoarelor răsărind din deşerturi Meteorit sfărâmat în jungla ecuatorială Lumina albăstrie acaparând lumina dimineaţa Poeţi mai cunoscuţi decât Coca Cola Intârziind un minut sau două La întâlnirea cu Polymnia

Pădurea

Un înger trist Omul care îşi udă paşii în rouă de umbre Copac creionat de limite impasibile Aglomerare de fragile frunze în vânt } sub

Lângă cadranul busolei făcut din Biblii Pe puntea prelungei corăbii “Parnassos” Uimit în faţa simplităţii esteticului Sub cerul ca un vitraliu Nevrednic matelot păstrător al amintirilor In ruliul apei curgând prin clepsidre Frunze uscate şi cioburi solare plutesc Pe rigolele toamnei

mecanica adevărului Am privit arborii de pe marginea autostrăzii întorcându-mă prin străluciri de faruri în întunericul unei ierni străbătut de discul sentimentelor ca de un furt Strâng urme de paşi pe cărarea din sclipirea de sticla a privirii

Stâncile zgâlţâie valurile în preajma Barcazului cuprins de febră la strigătul “pământ!”

Îngerul omului Arată ca omul Dar este un Înger Curat Dacă omul e bun Îngerul e fericit dacă omul e rău Îngerul e trist aproape Mereu

Poem Drum făcut din cărămizile palmelor mele

Un punct pe hartă

Cântec ciudat precum al indienilor din nord Gigantice aisberguri ne plutesc prin sufletele chircite Sfărâmaţi de fosforul amurgului ca de o moarte Ne plângem unii pe alţii ascultând pulsul cerului

Aş putea scrie un poem. Dar poemul nu opreşte foamea.

Ostrov în mijlocul unui deşert de ape şi plângeri Doar oboseala mai vine în treacăt Aici peştii dorm cu ochii fosforescenţi Iar mareea ne urcă până la piept timp de şase ore ‘Incomod’ vei spune dar noi avem alt sistem de referinţă În stânga e o prăpastie ascunsă din planuri verticale ca nişte ziduri Iar în dreapta eşti tu

Cel flămând şi fară speranţă nu l-ar putea mânca. Aş vrea să scriu o pâine.

Te privesc cu diamante şlefuite de sarea lacrimilor mângâindu-te pe fruntea de marmură castă sculptată de dalta celui mai frumos Vis Philosofism Arbori electrici de fulgere se întunecă prcum o pădure

Vor înflori Pictogramă indescifrabilă

Degeaba vom scoate icoanele de pe pereţi Punând oglinzi în locul lor Şi după aceea degeaba Vom transforma oglinzile în vitralii

Îmi apăs palma deschisă pe calcar Dacă mâna mea ar fi fost Dată prin vopsea Ar rămâne o urmă De palmă deschisă

Degeaba vom doborî stelele cu săgeţi Culegându-le şi punându-ni-le în orbite Şi după aceea degeaba vom privi romantic Fetele ce se plimbă prin parc

Ochii mei sunt doi bulbi Doi germeni de lalele indigo Şi ştiu – ştiu Că ochii mei vor înflori Mâine când am să te privesc Nimrod şi fiara

Sonet Dar aşa niciuna Nu va rămâne Medievale vitralii globi de gemă Născuţi de “Fiat lux” în trupu-mi înstelat Lumină înconjurând lucrurile Desvet romantic privesc din văgăuni

Pietre

Bolovani rotunjiți de curgerea râurilor Prin sute de mii de ani Stânci mai vechi decât dinozaurii Pietre înghitite de crocodili Verzi, maronii, galbeni, albi

Raze cristaline de primăvară Peste copacii încremeniţi nipon Nemişcate gheişe prin fumul de ceai Florile de salcâm sărutându-mă Vechi mângâieri tocind sticla pupilei Transparente lupe deschise oglinzi Sub apăsarea moale a cerului

Oceanele contemporane împânzite de corăbii scufundate, Lingouri de plumb, aramă acoperită de cochilii și alge, Cantitatea enorma de sticle cu mesaje Sparte de carenele metalice ale vapoarelor Sau implantându-se în recifuri Pietricelele – pete de culoare Frumusețea nudă a grohotișurilor Șterse bibelouri magmatice Lemne pietrificate Fildeși de mamut Cochilii, frunze și libelule incremenite Chihlimbarul luminos Molizii atât de îndepartați Deveniți cărbune Muțenia tărâmurilor de dincolo

Parfum de ocean pe pielea-mi curată Am părul de alge îngânând apa Înotând prin acvariu sub ai voştri ochi.

Nimrod vânătorul de oameni a găsit făptură nemaivăzută nu o ucise ci așteptă să-i crească ghearele colții labele ochii inima au stat față în față vânătorul hrănind fiara cu propriul sânge iar când îi văzu ochii mari cât stelele își luă căciula regală de aur și o dărui tăcutei fiare închinat plecând în pustiu fiara îl urmă tăcând *** Je suis malade „je suis jeune fille” j'ai tout et je besoign rien amour m'est interdit „vai minha tristeza”

Strofă de Abecedar Tristan Cand sufletul meu nu Te vede Sunt ca un copil cu o piatră în mână Ce nu are nici o mare În care să o arunce

Birth makes the princess not the empire even a slave she has her esquire

241 Suntem noi Cei care am scapat Cei care am trecut de munti Dupa ce i-am aruncat in mare Muntii sub care am trait o viata Din copilarie Ajungand dupa ani de asteptare La picioarele Domnului

Basm Mergeam spre asfalt spre casă Trecând pe lângă Cavalerul Înzăuat Ce scrie pe tapiseria pe care o porți? m-a întrebat Nu știu nu mai știu Vezi e cu steagul Angliei dar e verde cu alb Am găsit-o în piața de rolleri E a unui Inorog un prieten de-al meu zise Cavalerul Nu mi-o dai mie? Mai am una Tot el a pierdut-o Întrebăm pe cineva cuminte și vă dau literele fiindcă singur nu știu cui Cavalerul, Inorogul și cu mine mergeam pe stradă cam gândiți privind în jur când eu am observat-o pe sora Portiei pe când ea ne întreba ce vrem fiecare eu i-am dat manuscrisul Inorogului pentru că el l-a plătit Cum am putut să uit Cal Zănatec? m-am întrebat plângând și plin de rușine. *** Am întrebat pământul: -Mă iubești? -Desigur, mi-a răspuns, sunt mama ta.

vezi ce frumoasă sunt dar vezi doar atât trebuie să ne îmbrățișăm și să plângem a spus profetul Om

Noi cei carora ni s-au deschis ochii De pamantul de argint al noii lumi Saliva si degetele lui Isus

Omule spune-mi care e numele pământului? ce îl însuflețește?

Cei care am scapat Si am devenit vii Kyrie

privește-ți ochii precum ai privi un izvor doar binele este amintit numele pământului este om III. Oameni adapandu-se din Revelatii Rasunand polifonic Precum un tinut de cascade si cataracte

Fenix Ieșirea din triunghi Privește-l, el e Copilul în lume numit Fenix nu fără tată unul dintre Oamenii Mari.

Ieși din triunghi păzește flacăra în cimitirul plin de oameni

Acolo vom merge Voind sa auzim cuvinte din gura lui Iahve Incandescente precum niste Pietre ce au stat nemiscate mii de ani In apele Pamantului

Ades poți pune mâna pe doi arbori diferiți fără să știi că o faci în pădure mai erau alți Oameni Mari.

iartă-i iartă-te cere iertare de la cei vii și de la cei numiți morți ochiul e o sferă IV.

Lumea e bântuită de la început nu îți dori să-l vezi teroristul împotrivește-i-te. Știu despre Sumer și despre Nar-mer știu despre daci și despre cimerieni știu despre pământ și despre cer sunt un Copil. Port pe cap o coroană uriașă de alamă scumpă după cum teroristul are la gât o cruciuliță îi știu forma. Au fost multe războaie de la începutul lumii am făcut spațiul mediteranean pentru că erau pomi dar nu a mers așa că ne retragem spre nord. La sfârșitul care nu există Oamenii Mari l-au împușcat pe terorist am văzut. Am ridicat cruciulița căzută pe asfalt trebuie să-ți împlinești visele Copile trebuie să-ți împlinești visele cruciulița de acu e acum în coroana mea. Bodhi M-am așezat lângă copac și copacul a stat cu mine Nu m-ai înțeles mi-a spus punându-mi mâna pe frunte Nu te-am înțeles i-am spus punându-i mâna pe frunte *** I was at the embankment at night and its water was filled with stars I took water in my hands and the stars weted my face *** One thousand kisses means Mama I look but the sky is black I'm so sad but I feel alone I remember your cool hand caressing my forehead that's the first thing I'm going to wish in heaven

Undeva inauntrul nostru al fiecaruia Exista o usa sau poate Niste tigle cazute Pe unde putem privi in afara

IIII

Hate and you will be loved because you don't deserve nirvāṇa is a state of mind love what you miss

Acolo putem privi

Cartea din Ecbatana Sâmburi de piatră Ce îți spun știi ai știut dintotdeauna nu vei uita vreodată vei face întocmai ce îți spun sau nu îți vei tăia singur capul așezându-l pe cartea deschisă a palmelor acum deschide-ți ochii a spus Dumnezeu *** De ce-ai măiestrit iubirea? nu ne chinuim destul noi oamenii de carne şi de lut? pământul e trist tragic mi-e sufletul progresiv cu iubirea creşte suferinţa şi suferim în taină ca şi tine de ce să suferim cu toţi Dumnezeu om înger? doar pentru că îndrăgostiţi iubim ca nimeni alţii şi nu e nici o vindecare nu există crematoriu pentru cenuşă doar să nu mai iubesc întristat adesea an după an iubirea crescând asemeni unui uriaş şi înconjurându-mi ochii în lumină tristă nu vreau să mai iubesc dar să iubeşti nu poţi tristă armată suntem îngropaţi în sentimente acum c-am spus acestea sufăr şi mai mult dar nu nu poţi să nu iubeşti I-IV

I. Lumina e caldă iar muntii șterși și cețurile strălucesc ca dintr-o stampă

Fata și roza

Liniștea a scris forma Unor muchii exacte in Metalul cubului privirii noastre

Fată sunt și tot ce vreau e roza asta în păr

Umblam pe miristile galbene si rosii Printre norii de fum Ce se nasc Din durerea flacarilor

Fata e acum femeie și fuge printre gențiane Sunt talazuri de flori diamantine lângă mine Ea mă ia pe mine roza veștedă sărutându-mă *** My head is dynamite my heart is radioactive I am the fifth element I am a woman or a girl world would be nothing without me

Inima ne este piatra De hotar de unde Pornesc toate calatoriile Noastre Si nu ne vom invoi Soarele arde in noi precum o malarie Sinele ne straluceste acum Asemeni TGV-urilor In noi insine purtam stralucirea de neon a vietii Il purtam ca pe embrionul Unui om Ce il vom naste

*** My broken life brought love

Pe ochi am funigei de lacrimi sunt ofra haza plâng nevăzut

Grei sâmburi de piatră atârnându-ne in piepturi Veşnic neîncolţiţi Sâmburi morţi şi singuri Precum o planetă îndepărtată Acvariul

Sunt un peștișor galben într-un acvariu zilnic mă întorc și privesc lumea prin ferestre noaptea adorm în întuneric printre pietricele și ferigi sufletul îmi e un peștișor de aur pot îndeplini orice dorință trupul mi-e un acvariu cristal viu străpuns de lumină *** M-am prezentat înaintea muntelui și muntele era ascuns precum Dumnezeu în cețurile creației izvoarele râului se pierdeau în nori acum stau cu fruntea plecată afară peste morți moare zăpada în munte jivinele nu văd nimic asemeni nouă iar soarele și Luna sunt două clopote lovite de vânt Portul de aur

Fetele stau în case mari iar rozele așteaptă

Autoportret

Boabe lustruite de valuri aspre Lucioase ca nişte nasturi de plastic Sâmburi fără viaţă zdrobiţi sub tălpile mulţimilor De oameni singuri

Suntem noi Aici Racoriti de amurg

Roză sunt și tot ce vreau e să mă aleagă

*** Sunt Fram stau la Polul Nord sunt prieten cu Apolodor stă la Polul Sud acum e prea departe de mine nu îl pot întâlni dar când privesc cerul îl văd în lumini spunând "Mi-e dor, mi-e dor!"

Atâţia şi atâţia sâmburi de piatră Purtaţi de pârâurile de aer ale toamnei Atâtea seminţe nobile sfărâmându-se în deşerturi În prag de lungă iarnă

Pe noi Ne vom naste

Inspir adânc auzind gălăgia de afară băieții își strâng în brațe fetele de aur unii beau rom și joacă zaruri ori cărți măsluite sau își trec cuțitele printre degete pe punte peste arginți dorm legănat de caravelă uitat într-o lume nouă Indios bravos

The sun is such a fool every night we steal his gold swords one by one and put them into our blue hair we try not to fall asleep ut when we do he comes and takes them back Rugaciune Marie Marie fată sarmană Ce-o fi de tine cand vei fi Mamă? Ascultă-mi inima pulsar prin Cosmos Adu-i inima înapoi în Rhodos Și nu lăsa nu lăsa să plece Departe Ascultă-mi inima pulsar prin Cosmos Adu-i inima înapoi în Delos L-ai țesut pe Fiul cu ochii de Ger Și în praf și-a plecat aripi marele Înger

II. Prin venele noastre ne curg quarci Si particule Stralucim Si noaptea doar ochii Ne umbresc stralucirea de Fosfor a trupului Nascut din nou Drept armura avem doar Vesmantul de crisolit al gloriei

Acvariul Felix Rian Sunt un peștișor galben într-un acvariu zilnic mă întorc și privesc lumea prin ferestre noaptea adorm în întuneric printre pietricele și ferigi sufletul îmi e un peștișor de aur pot îndeplini orice dorință trupul mi-e un acvariu

242 cristal viu străpuns de lumină *** M-am prezentat înaintea muntelui și muntele era ascuns precum Dumnezeu în cețurile creației izvoarele râului se pierdeau în nori acum stau cu fruntea plecată afară peste morți moare zăpada în munte jivinele nu văd nimic asemeni nouă iar soarele și Luna sunt două clopote lovite de vânt Portul de aur Inspir adânc auzind gălăgia de afară băieții își strâng în brațe fetele de aur unii beau rom și joacă zaruri ori cărți măsluite sau își trec cuțitele printre degete pe punte peste arginți dorm legănat de caravelă uitat într-o lume nouă Jidovul rătăcitor Încet merge Jidovul pe drumeag încet își amintește un vechi gând în urmă rămâne satul râzând oamenii hârâie câini în harțag încet își amintește un vechi gând încet merge Jidovul pe drumeag oamenii hârâie câini în harțag în urmă rămâne satul râzând

Cântec Stelar Stelele se cheamă unele pe altele Una îi spune alteia vino Și cealaltă îi răspunde vino Stelele se cheamă unele pe altele Stelele ard asemeni hidrogenului Vor să-și ofere flori și sărutări și oameni Întregul univers e o candelă aprinsă Stelele ard asemeni cerului

Experiment

Un fizician a prins o privighetoare și a închis-o în vid până a murit pe urmă a ascultat înregistrarea Patetic! Aș fi cântat mai bine dacă aș fi fost privighetoare Posteritatea a murit și din chinul păsării nu a rămas nici măcar o placă de patefon Patetic! a spus D-zeu privind Pământul închis în vid Ithaca

dacă ne-am fi trezit puțin mai devreme am fi reușit să fugim dar cetățeanul se puse între noi și mașină așa că am mers înapoi unde am văzut un cortegiu Handicapați îmbrăcați în haine de leproși făcând mereu gălăgie pentru că există șeful lor un tip cu craniul deformat în față îi spuse solidului unde e mâncarea? de ce ne dați mâncare așa rea? în era preotului era mai bine Solidul îi spuse explică îndrugă ceva apoi dintr-o cameră dinspre vest de pe un pat se ridică Melhisedec Un preot cu fes roșu care îmi vorbi blând Și-mi luă din mâini boțul ce mai rămăsese din pâinea bună de acasă Spunând în numele apostolilor Petru Isaac și Andrei vă dau trupul Domnului Apoi l-am văzut stând jos și binecuvântând apa Eram departe de orice civilizație Picături în șuvoi suntem cu toți De ce să te întristezi că strălucești mai mult sau mai puțin Vine vremea când cu toți toți vom fi morți Cu nume scris pe pietre italic sau latin Spitalul de vizavi

Îi văd în fiecare zi cum bâjbâie printre jeepuri și mașini străine unii abia mișcându-se alții răcnind din tainicele noastre motive omenești sunt aici și nimeni nu mai știe cum îi cheamă într-o noapte unei bătrâne șobolanii i-au mâncat un picior dar noi să fim grași noi să fim drugă de sângele oamenilor doar părinții sunt triști ei trebuie să facă bani și să-și continue viețile diavolul ar putea zice că le pasă spitalul e în formă de cruce asemeni unei catedrale bolnavii sunt vânt dureros grăpat de firele de iarbă bolnavii își inscripționează anii pentru vecie în cărămizile dure vechi de două secole îmi întorc privirea dar oriunde mă uit văd doar piramide și obeliscuri oamenilor nu le place să locuiască lângă spital însă deși e și el o piramidă văd sub bolovanii de sub el larve de îngeri nimeni nu vrea să stea lângă spital câți oameni să fie pe pământ? unu? doi? trei? patru? cinci? Satul fără chip

ITHACA ITHACA ITHACAITHACAITHACA ITHACAITHACAITHACA ITHACAITHACAITHACAITHACA ITHACAITHACAITHACAITHACA ITHACAITHACAITHACAITHACA ITHACAITHACAITHACAITHACA O amintire a unei Urse Mici

Când mama trăia obișnuiam să-mi sprijin fruntea de templul frunții ei și eram o Ursă Mică și Ursa Mare acum mama e moartă acum mama e în mine acum mama e în cer acum mama e în mine am de cine să-mi sprijin fruntea Cortegiul handicapaților

Am mers purtat de șuvoiul de sare ajungând la Castelul Hunedoarei sperând să întâlnesc un prieten m-am topit în potopul de martori

Satul arde în propriile alcooluri n-o să vezi vreun bărbat treaz la ora asta doar păsările îngrijorate își caută cuiburile ca omul sinele a venit iar revoluția și tractoarele nu s-au făcut roboți a venit iar revoluția și bordeiele nu s-au făcut zgârie-nori a venit iar revoluția și nu s-a făcut zi Satul e retras în sine însuși precum universul nu mai are chip nu va mai avea nume Aici nu a fost nici un singur erou doar victime Hamlet

Mama mi-e iubirea Tatăl rege mă împinge spre crimă Iubita mi-am trimis-o la mănăstire Sabia verde mi-e-nfiptă-n palmă Murind devin stăpân a tot ce este Al sufletului al căruia nimeni stăpân nu e Și moartea mi-e religie câteva clipe Apoi mă sting uitat Și plâns Un veac Apoi pământ Moise ucigașul

ca și puțini alții mi-am făcut cruce la intrarea în basilica amnezică iar înăuntru am văzut sindrofia neștiind cum să plec tatăl meu era deasemenea acolo totul îi plăcea foarte mult era un experiment pentru a-i vedea pe martori ajutându-i pe bolnavi un tânăr dădea insigne ne întrebă care ne plac erau roșii, roșii mari, steagul Japoniei, albe, albe mici eu am ales una albă mică Apoi am plecat cu o femeie cu o mașină am mers peste linii ferate diguri înclinate șanțuri incerte unu unu trei până am ajuns la o răspântie Acolo într-o casă deprimată doi bolnavi se giugiuleau și noi nu știam pe ce drum să mergem Bărbatul un handicapat foarte solid cu apă la cap mă prinsese dar toți am adormit

Se face noapte și n-am măsurat stelele se face moarte și n-am chemat ielele cui ne vom ruga în noapte cui vom ciocăni în moarte mai ales tu Moise când vei fi scris în tăcuta carte? norii ascund cerul de pământ și pământul de cer toată moartea e un astru fără cer dar care e numele tău pasăre stea ce cu aripele-ți faci heblu în fruntea mea? Curcubeu 7 morminte

Ceva putred în Danemarca dintotdeauna a fost toamna e deja aici deși nu o văd sunt deja mort cine mă va săruta după ultimul ceas cine va spune lacrimile în ochii tăi au rămas cui nu-i voi răspunde când cadavru voi fi pe cine voi trăda când putred voi muri?

Felix Rian Constantinescu Yin -versuriEditura Genius Bucureşti, 2016 Coperta: Alensis De Nobilis Editura Genius Bucureşti, sector 5, str. Spătarul Preda nr. 5, birou 4 tel: 0213241450 e-mail: genius.editura@yahoo.com Director: Alensis De Nobilis 0771423738 de_nobilis@yahoo.com Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României CONSTANTINESCU, FELIX RIAN Yin / Felix Rian Constantinescu. - Bucureşti : Genius, 2016 ISBN 978-606-94241-0-0 821.135.1-1 Felix Rian Constantinescu Yin adevăr prin intuiţie. 5 mea visului. În cerul gol ca o oglindă concavă, ne obserfiinţe descărnate de vise şi iluzii, entităţi colorate de lupă. Electrizantă, tăcerea ne îngheaţă momentul cinetic, nesfârşit, din om în om, din stare în stare, din clipă în cliRepetitiv, sună în noi ecoul unui gol amplificat la ziu, după Apocalipsă, după amurgul gândurilor. be în sine, de parcă intră într-o conservare pentru mai târnimicului. Ca un arc întins spre un gând, omul se resoarzont, măturând cu laserul ochiului său câmpiile pustii ale Alteori parcă un ochi ciclopic ne priveşte din orica nişte chipuri pe o placă fotografică. peră cu umbrele lor, decapitându-ne gândurile micşorate crurile capătă dimensiuni hiperbolice, urieşeşti şi ne acoPătrunzând în universul poetic, pare că uneori luJumătate de gând minăm etape din gândirea logică şi să accedem direct la treptat, ne întrebăm dacă nu cumva este mai bine să eliînvaţă să meargă, întâi de-a buşilea şi apoi în picioare, niul este firescul şi firescul straniul? Privind cum copilul crurile întoarse pe dos în firea lor obişnuită. Dar dacă straAparent, poetul ne prezintă o lume stranie, cu lua vedea clar lucrurile aflate la lumină. poet să facem: să privim întotdeauna din întuneric pentru cind pe cer în mijlocul zilei, astfel ne învaţă şi tânărul Aşa cum din fântâni putem vedea stelele strălusemnificative şi vom pătrunde cât mai departe în Univers. crurilor înconjurătoare, astfel vom trece de detaliile neFelix Rian ne invită să privim din umbră în miezul luPornit în asceză pe drumul poeziei, tânărul poet Pentru a ne continua mersul spre mai departe, 6 Alensis De Nobilis Nu am citat din poezii. Vă invit la lectură! străinării omului faţă de sine. ici suntem abia la început, în Golgota însingurării, a înSalvarea de sine prin mântuire e încă departe. Aom. Felix Rian, un strigăt de ajutor al omenirii într-un singur unei lumi redusă la retrageri în sine străbate poezia lui Un zvâcnet spre decădere molatică şi absurdă a albite în noi. închis şi deschis, liberi să ne urlăm singurătatea oaselor ţă, între cunoaştere şi confuzie, oprim pendularea între văzute. Călătorind în Yin, în penumbră, între rază şi ceapurtăm în mâini felinare cu melci răsuciţi de mâini nevăm chipurile albite de frici şi ne întrebăm care dintre noi şelătoare. ca un fum subţire de pipă şi ne învăluie într-o ceaţă înArbitrar sau nu, spiritul adâncurilor ne ocoleşte veşnice datorii. să ne poarte de grijă, ca un tată mereu cu gândul dus spre decăzuţi în pedeapsă, ne rugăm la un Dumnezeu obosit gânduri, cu ferestrele închise în pleoape, imităm îngerii Feline preschimbate în urşi, cu lanţuri în loc de suri oprite ni-s ochii. se înfăţişează doar în clipe de pustietate şi evadare, ceabrant, cercetăm resturi de gânduri. Frumuseţea lumii ni absurd, istorică regăsire în greşeală, repetitiv şi elucuPrea sărac alfabet al faptelor, empirică târâre în iecţiile noastre. suntem cei adevăraţi, noi cei în care simţim eul sau prola Felix Rian, Păclișa, 1 iunie 2016 ucis postmodernismul. Suntem istorie. COPILĂRIA PE CARE NU AM AVUT-O NICIODATĂ. NOI am LA DE ȘI COPE TO Motto: de manuscrise, de noastre cei mai leali, putem fi numiți copiști, de la bibliotecile generația domnișoarei Linda Maria Baros, vreau să spun Postmodernismul a murit de mult. Cred că noi, CE AM ȘTIUT VREODATĂ ȘI MI-AM AMINTIT PRIVIREA 8 VOARELE VIEȚII. ÎN CALEA LOR. AM MERS DEPARTE ȘI AM CĂUTAT IZCRISTAL. EROII AU VENIT ÎN CALEA MEA ȘI EU AM MERS CRETĂ CARTE A RÂURILOR SĂPÂNDU-LE CU LACRIMI DE MI-AM SCHIMBAT LINIILE DIN PALME DUPĂ O CARTE SEÎN TIMP CE VOI DEVENI PĂMÂNT PE CARE ÎL VEI SFINȚI. A FIINȚEI. ÎMI VOI AMINTI DE TINE CU MINTEA MEA FIXĂ PIETRE ÎN PRIVIREA MEA CA ÎN PERIOADA EMBRIONARĂ CÂND SOARELE VA MURI ÎN FRUNZE ȘI TĂCEREA VA FI GE DEPARTE PRECUM COPIII ȘI MĂ VOI ÎNTOARCE DOAR UNIVERSULUI ȘI MOARTEA ERA MAMA MEA. VOI MERO LUME MAI BUNĂ PROFETUL DAR CINE CREDE ÎN CEI UCIȘI? AM UITAT TOT DEPARTE ȘI NIMENI NU A CĂLĂTORIT CU MINE SPUNE NUNCHIND PRESCHIMBAT ÎN CENUȘĂ. AM CĂLĂTORIT VIAȚA ȘI AM CÂȘTIGAT ÎMPĂRĂȚII. AM MURIT ÎNGEBONZII DE CARE NU ÎI PASĂ NIMĂNUI. MI-AM PIERDUT NĂ. AM MURIT ȘI AM ÎNVIAT PE DRUMURI CA VAGAZILEI PE DRUMURI DE SÂNGE ȘI PE DRUMURI DE LUMIDRUMURILE PE DRUMURILE NOPȚII ȘI PE DRUMURILE

243 AM MERS PE DRUMURI AM MERS PE TOATE Fran Thank you!

mă voi scufunda asemenea ție e noapte adâncă

Felix Rian Constantinescu Yin Ab initio Încețoșare a necunoscutului în ochi prin spasmele înserării dezamăgire luminată albastru de asfințit; plutesc undeva umbre între privirile unor galbene flori de păpădie ce pâlpâie precum licărul frunților celor aleși, poeții care în ardere înaltă sub aripi mistuie umbre 9

Felix Rian Constantinescu Obsesia obsesie prelungă obsesie cu lupi obsesie cețoasă în suflet mă rupi mi-l laşi pustiu şi totuşi mi-l umpli... o, tu cel ce citeşti sper să înțelegi oroarea ce-o am față de ceva şi totuşi aş vrea să fiu însumi aşa 16

Felix Rian Constantinescu Moartea, Iubita mea azi noapte am făcut dragoste cu Moartea asta înseamnă că sunt nemuritor dar nu mă gândeam la asta atunci moartea era moartă demult și făcea dragoste cu mine să fi fost un demon demonii nu știu să iubească era Moartea care îmi spunea cât mă iubește moartea – iubita mea 10 să aflu 11 mă ține în viață am impresia că doar poezia asta dar nu acum de ce? uneori viața e frumoasă câteodată urăsc viața de aici lumea mi se pare urâtă dar sunt osândiți la viață veşnică cei ce au fost muşchi pe oasele lor cocleală veche pe aramă să cunosc Yin vreau să ştiu de aici lumea mi se pare urâtă încep a iubi ura nu urăsc nimic iubesc pasiunea iubesc prietenia iubesc iubirea să simt ce n-am mai simțit până acum vreau să iubesc de aici lumea mi se pare urâtă Vreau… ziduri grele de oase, carne 12 triste suflete pierdute triste ogive triste ruine nimeni nu poate fi osândit veşnic de mine dar va avea milă Cel De Sus şi de aici lumea mi se pare urâtă şi sânge Felix Rian Constantinescu voi părăsi temnița cu când voi fi țărână, voi trăi naşte cu adevărat de abia când voi muri mă voi viața e moarte viața e frumoasă viața e urâtă Yin Vis lupi… am visat lupi lupi mari lupi negri lupi de coşmar în fugă... ploua, ningea... atunci mi-am dorit să fiu lup liber atunci i-am înțeles şi nu mi s-au mai părut înfricoşători 13 în brațe acuma 14 mă uit în neştire ai lăsat roua... ca amintire mie-mi va fi dor da, tu ai plecat te-ai dus ca un nor dar tu te-ai dus ploaie cu ochi de ciclopi cu rouă de gheață în capu-mi cu lupi ploaie să ploi cum ai iubit huma să ne drăgostim Felix Rian Constantinescu aş vrea să te țin aş vrea să pleci cu rouă să uzi. vreau printre şoapte mi-e capul confuz în jur e noapte pe gânduri am rouă şi-s singur plouă Elegia unei ploi dispărute şi o ştiu prea bine 15 îngroapă-mă-n rouă să plouă să plouă aşa că, Doamne, te rog fă să plouă unul ca mine nu e loc acolo pentru unul ce-i câine nu e loc acolo pentru Yin dar n-am voie să intru poate chiar două rămas din anțărț într-un bob de rouă

între coaste 17 sunt viaţa eu și s-a destrămat a sufletului meu am văzut moartea privind în oglinda inversă al fiecărui om sângele pe care îl dă pentru sfârșitul binemeritat vei vedea o inimă caldă cum tu nu o ai Yin decât dacă te apropii și privești mult i vedea nimic în oasele sale nu po ț dar nu știu cum moartea e asemeni mie am văzut moartea singur Sunt viaţa gânditoare 18 şuvoi de sânge ne-ntinat din coasta cea rănită aici clipa a stat tencuială putrezită şi eu nu mai mor văd cum moare clipa mi-e ciudă pe oameni mi-e ciudă pe mine şi eu nu mai trec văd cum moare clipa mi-e ciudă pe oameni mi-e ciudă pe mine Felix Rian Constantinescu e-un coşmar să fii o fiară crudă e-un coşmar că sunt om şi să mor n-am voie nu mai pot trăi dar văd că sunt rău încerc să fiu bun mi-i greu mi-i boală sunt singur m-ai părăsit Sorrow Yin Gânduri ude un banc de peşti îmi sparge ochiul cu furie nebună cum ai sparge o nucă de cocos le aud dinții pe retină intră în mine le simt cozile fierbinți cum mi se zbat prin creier fulgere gânduri 19 Felix Rian Constantinescu Drum infiltrați prin necunoscute zgomote desculți vom păși-n pustiu nesfârșit luminați de arhanghelii cu ochi nestinși în apa tremurândă a cețurilor neștiutul sălbatic cu părul verde-nfrunzit de neatins între spini urmează drumul pelerinului sub nori duh de arsă tămâie în flacăra răsăritului 20 cruci de lemn legate cu liană subțire 21 şi m-am îndepărtat de tine nu mai sunt copil acum văd că dar n-am mai simțit acelaşi lucru crenguțe laolaltă în pădure am mai legat două anul trecut eram copii. ne simțeam aproape şi le îngopam Yin când eram mici, făceam c-o joardă cruce de lemn legată c-o joardă două crenguțe legate cruce de lemn două crenguțe Epistolă către prieten Felix Rian Constantinescu Apusul beznei mă uit la linia orizontului camerei mele şi văd cum apune bezna matinal amurg văd soarele negru cum apune după un maldăr de cărți îl observ trimițându-şi ultimele raze negre în umbra mea 22 rămăşițe ale unui 23 mă-nghite hăul mă-nghite bezna râul

a mai rămas doar şi din care fost vechi eu, care am Yin ziduri goale ruine, şi găsesc explorând necunoscutul [..] întunericului Versuri scrise la lumina Felix Rian Constantinescu Vedere expediată lui Hristos eu aduc întunericul mereu Tu aduci lumina sufletul mi-e îngropat în sodă caustică dar Mâna Ta atinge pentru că Tu salvezi din moarte din întuneric tu salvezi pentru că Tu salvezi din moarte din întuneric tu salvezi cu supușenie, Scardanelli 24 Yin Lumina cariatidelor o, unde este uitată liniștea ce ne încercuia asemeni unei lumini tandre de crini în noapte? aici acum femeile țin arhitrava templului purtând podoabe de bronz în părul lor arde flacăra iubirii nemărturisite în prezent liniște nu-i... 25 Felix Rian Constantinescu Iluminare ochi arși, cântec ciobit întuneric-oglindă răsfrântei priviri abisale prin pletele râului curg constelații sub fruntea neadormitului nesfârșită ofrandă încercuiți de sens ne dăm duhul – fulger iluminare 26 singurătate 27 mergând spre într-o armată de oameni om. *** creier ruginit fier. fructe? nu. frunze vechi măr, scoarță verde *** Yin templu baroc din Carmel maci, spini pilaştri verzi *** cont dezactivat. unde e prietena mea greu Samsung I-phone *** Felix Rian Constantinescu Mediu lachist undele serii rotunzi tumuli gorgane ude limbi de flăcări printre pietre focul de apă pâlpâie verde 28 Yin Linii verticale interioare muzici palpită inima însuși Dumnezeu prin invizibile înalte linii – orgile apei celeste cum pletele berenicei – miresme înflorite, privim ochii frumuseții-n extaz 29 Felix Rian Constantinescu Bluesul zilei de muncă în ziua de muncă lucrez până seara zic când mă duc la lucru, mamă, cam lucrez până seara nu-i timp de singurătate n-am timp azi 30 Yin Ce triști sunt copacii în ianuarie aș fi vrut să văd azi o gâză în drumul meu dar nu n-am văzut ce triști sunt copacii în ianuarie uzi negri de lacrimi atunci le-am cântat copacilor ca un cărăbuș le-am sărutat scoarța înnegrită și mi-am sărat buzele 31 pornesc din aceiași umeri 32 iar inima noastră e ruptă noastră iar inima de cele de dimineață asemeni lacrimilor de seară de departe una de cealaltă mâinile noastre sunt atât inimile noastre Felix Rian Constantinescu dar deși aripile noastre am putea zbura spre casă doar dacă ne-am ține de mână

244 dacă ne-am ține de mână iar tu o ai pe cealalată. eu am o aripă tinereţe și iubire Cuvinte arse de zăpadă, Yin Cuvinte către Isus din Nazaret vreau să te privesc și să am în ochi privirea unui nou-născut dar tu știi asta Isuse dar inima ta și inima mea sunt două râuri ce se întâlnesc inima ta e un râu foarte mare iar inima mea e un pârâiaș făcut de ploaie și ploaia ești tu 33 Felix Rian Constantinescu Pianul și Îngerul coastele mele sunt clape albe de pian ploaia cântă la mine părul mi-e o harfă de coarde la care cântă Îngerul sunt frumos pentru prima dată sunt un pian negru plin de tăceri degetele Îngerului mă mângâie pe frunte suntem una muzică a ochilor sărutându-se în lacrimi asemeni mării și cerului 34

Versuri mozarabe sunt Leul ce doarme cu ochii deschişi şi veghează cu ochii închişi sunt Pasărea ce zboară cu aripile pe piept şi se odihneşte cu aripile în zbor sunt Viu în mormânt şi Mort pe pământ sunt Cartea deschisă pe care nu o vei închide niciodată sunt femeia pe care nu ai iubit-o 43 Felix Rian Constantinescu Incantaţii în spasme moare ultima zi ieșind din flăcări de-amurg; albastrul rotește vechi rune, împrejurul mi-e-n flăcări, spre răsărit undele curg peste pietre uriașe incantații. Pământul va-nghiți-n noapte ultime raze luciul ierbii șoapte în vânt... 44

Felix Rian Constantinescu Isus Isus este stroboscopul din sufletul meu Isus este mișcarea eternă vie Isus este râul amplu în care sunt o pietricică Isus este muzica pe care am început s-o aud 36

dar în urma noastră stau cadavrele de lei 45 din infern îți scriu, compadre, ori poate altul? e noi înșine pe care l-am prins dar nu crezi că unicul cel mai mare pește nu mă ajută mintea nici cuvintele nu știu ce să-ți spun de aur și de zlătari uzi până la os și devenind altă notă precum numerele râului învingând și murind în același timp mut și extatic pe cadavrul pământului eu, Enkidu și tu, Ghilgameș, luptându-ne și toți peștii morți ai mării. Yin nu vrea să se mai oprească știi vine un timp când tusea seacă și lumea nu ne-a ținut pe noi? că am ținut lumea în degetul mic și pe sânge de eroi ca pe pământ? nu e grozav că am fost pe mare și pe lume și ține la piept precum boala? nici mâncare, nici moarte, nici orice are omul nu e minunat că nu am avut nimic niciodată, și am fi putut face mai mult decât totul? nu e minunat cum am făcut totul Compadre, Scrisoarea lui Manolino către Santiago Poezii pentru 2017

Yin Lux iubirea mea iubirea mea arde precum incandescenții centri ai galaxiilor în gerul cosmic o floare sunt exist doar pentru luxul de a fi pus în pieptul iubitei fata morgana 37

Felix Rian Constantinescu ce nu ți-am spus când eram acasă Infernul nu e neapărat locul în care să nu vrei să mergi orice paradis e un infern al luminii nu ne vom obișnui niciodată și nici infernul nu se va obișnui cu noi Compadre Santiago, tu în eternitate vei face skandenberg cu Dumnezeu și eu o să vă schimb țigările 46

Felix Rian Constantinescu Didactica scrie cât e starea poetică nu cantitatea contează priveşte la cartea Epica Magna arde excesul în poezie citeşte mult simte enorm scrie puțin 38

Yin Verde întunecat seara se umple de nori suprarealist albaștri indigo... eu mă pierd iarbă între grele negre ziduri aici sub aripi de frunze verde întunecat 47

Yin Ochiul dreptunghiular lacrimilitere femeie cu chitara - A. Ciucurencu alb dialectica nebuniei cer de icoană strada pe care merg morți vii şi vioara stupefiată 39

Felix Rian Constantinescu Amenthes vorbiți morților chirciți unii în alții în peşteri pictate spuneți cuvintele morții voastre unul o dată mâncați-vă creierul cu radiații de ametist stați întorşi în sarcofagele voastre şi navigați în veşnicia informatică a lui Amenthes veți orbi şi moartea va călca încet ca o gheişă tristă vi se ia creierul pentru că l-ați dat pe gunoi şi în loc să vină cu Evanghelia mântuitorul vă va circuita 48

Yin Sora Indiei România este la sfârșiturile răsăriturilor India la începuturi Vis am privit cele din urmă răsărituri în contrapunct cu pâlpâirea morții torente de litere se varsă în matca râului transcendent izbind cerul dincolo de acest ars orizont continuu vis 35

Felix Rian Constantinescu Natura brazde vii sunt femeile fiecare cuceritor de femei e un țăran semănător călugării au brazda în suflet sfântul în creier creierul – ogor mănos gras sub stea-n răsărit plin cu sâmburi de gânduri – floare a firii rodind 40 Yin Ochii singurătăţii Singurătatea vine zilnic aură purtând o mască solară chipul tău arde în ochi ca o epifanie de aur prin frunzele în cădere semănă-n zăpadă aripi sub stele ochii pe râu blândă elegie de însorite lacrimi 41 Felix Rian Constantinescu Cântecele Suferinţei tavanul închis cărțile cărțile oameni voci icoane şi fotografii ultimul scâncet axonii zbârnâind ediție bilingvă 42 Yin

Yin Poezie electrică dicționar fotografi ochi pigment telefon ceas erou în acest semn sinucidere ratată motocicletă în cap avioane rândunici de oțel morminte şi pietre de foc autodistrugerea şobolanilor poezie electrică 49 Felix Rian Constantinescu În așteptare inutil poet jelind țărâna ne încălzim mâinile la tomberonul de flăcări al rațiunii în așteptare zi de zi sub prăbușirea prezentului în gropile trecutului ridicăm păduri de mâini implorând gestul suprem de a șterge de pe ochi întunericul deznădejde cicatrizată 50 tu muză sau însuși zeul 51 asemeni inelelor concentrice din arbori înscriind cercuri cercuri iar pământul dă ocol eternității timpul e o magică săgeată într-un atât de tânăr trup o cum de pot găsi ceva arhaic cu 22 de ani în urmă

ați sădit o liră în fragilul meu ulcior Yin recităm Logosul fără a-l înțelege deplin o, aceste mult nepătrunse adevăruri tămăduitoare privește-mă cu ochii tăi de Eumenidă spre nesfârșitele întinderi ale nimicului revarsă-ți cristalele cântecului coboară muză gingașă și blândă Invocaţie Muzei Felix Rian Constantinescu Lentilă zgâriată iubirea există iubirea a existat aproape dintotdeauna dar tu nu o știi dar eu nu o știu de aceea eu nu mai știu să spun nimic de aceea sunt mut față de tine de aceea tu de aceea tu 52 Yin Efemeri suntem... parfum al filelor visând legate în cărțile vechi dureros de trecător chihlimbar licăr invizibil aproape efemeri suntem ținându-ne cărțile sufletului pe frunte balsam sau nenorocire trecătoare coroană în brațele neantului 53 Felix Rian Constantinescu Lancrăm saxon mormintele sunt vegheate de omul de piatră tăcerea e prea pură doar îngerii latră cad grăunțe de apă cerul e o ciutură mamele sunt moarte noi strigăm la nori 54 Yin Byzantium Byzantium cine nu s-a rătăcit în labirintul insular Antilele Europei Mediterane cântecele noastre duse până în irișii de oțel ai lui Tolstoi tu și eu și soldații întorcându-se acasă unul câte unul ca o presimțire a plânsului universal și săracii bucurându-se o zi înainte de moarte o lume întreagă plecând pe mare și pe munți părăsită și neuitată 55 Felix Rian Constantinescu Blues în lumină văd soarele dimineața văd amurgul noaptea văd soarele dimineața văd amurgul noaptea lumină sacră în jur a blestematului neînțelesului Dumnezeu 56 Yin Cerul din rouă cerul strălucește ca o sabie greu de pietre prețioase deasupra pământului în sânge poeți încununați cu frunze uscate praf și cenușă în umbră se risipesc miraje sub neînvinsa lumină a morții înrourată iarbă 57 Felix Rian Constantinescu Lumini de amurg rugăciuni umplu pieptul celui cufundat în sine cu părul umbrit de absență; noaptea ne înconjoară, cădem în noi înșine ca într-un ponor adânc rostogolindu-ne imponderabil în templul privirii lumini de amurg 58 Yin Zombi îmi ud ochii în monitor ca în sodă caustică merg pe stradă și strada nu mă vede orașul umblă după mine nu-mi irosesc apocalipsa dar o port în piept merg adesea pe câmp și tac e o lumină în moarte spre care ne îndreptăm toți asemeni autostopiștilor ce învață despre lumină și moarte 59 Felix Rian Constantinescu Octombrie sufletul meu e fericit și trist sufletul meu e un vitraliu de frunze răvășite sufletul meu e lumina înlăcrimată a toamnei pentru că sufletul meu te vrea pe tine pentru că sufletul meu te iubește pentru că sufletul meu e octombrie 60 noaptea redevenim maimuțe 61 ziua a devenit noapte cred că orice drum umblat e o urâciune noaptea la Alaska verde între pământ și stele în fiecare noapte mă gândesc și mă sărută pe frunte

245 în fiecare noapte se apropie iuda de patul meu luminând asemeni icrelor văzute la microscop focul ne arde în privirile evanescente iar dumnezeu adam Yin ca și zeul noaptea omul e învins noaptea nu ies din casă greu de stele negre sub ceru-nstelat în cireșul meu zgâriat până la os leoparzii negri urlă drogați de sânge noaptea e ucidere și urlet nopțile sunt mult mai sălbatice decât zilele noaptea e un geam mat Noaptea de acolo trebuie să te ridici 62 din mormântul mamei tale și să te ridici a doua oară din pământ să te naști iar precum grăuntele de sare să te zbați căutând aer în argilă și pietre să sfărâmi coconul de chitină putredă al sicriului cu creștetul capului precum crabii pe picioarele pe care niciodată nu ai stat Felix Rian Constantinescu ca un vas de lut sau aur de la Marea Moartă groapa aceea în care vei fi îngropat un drum în care se întâlnesc toate drumurile decât târârea la camera 101 există un drum mai greu Înviere Yin Loser sunt nopți fără rost în care mama ți-e în pământ și tata bătrân ca Iov iubești până la urmă o altă țară și copiii ți-s nenăscuți și viața îți trece ca un insuportabil meci berserk și în prelungiri 63 Felix Rian Constantinescu 18 ani totul e freamăt marea ca şi nucul plâns ca şi camera de zi tăcerea este bună ca rahatul colorat din cozonacul vechi timpul trece şi nu se mai întoarce oamenii aşijderea se spune vom muri pe front în biblioteci în lumină spun copiii deosebiți iar la 18 ani se îngroapă în noapte 64 Yin Ochiul acoperit de lacrimi și pietre râul Mare curge de la începuturi curge râul mare e un ochi atât de deschis mereu râul mare e un ochi acoperit de lacrimi și pietre când vei vedea râul vei fi tânăr 65

ori gândac verde nemaivăzut omul cu octavele lui de simțire nu e decât o formă neagră alergând prin sârmă ghimpată şi nisipul greblat spune-mi omule merită să trăiască? 70 Yin Ochi ce sunt ochii noştri, coride sau prisme? dacă sunt sânge cine l-a plâns? dacă sunt gheață cine a strâns-o? vom şti sau nu vom şti înainte de-a muri? 71 Felix Rian Constantinescu Revelaţie în urma adevărului rămân așternuți ultimii pași carbonizați precum aripile lui Icar; cercul unui Panteon mi-e sufletul înconjurat de bezna ferestrelor nopții un edificiu rotund – nedistrus templu străjuit de îngeri asemeni mormintelor doar sus, amprentă a cerului zboară o pasăre albă 72 Yin Meteoritul departe de drum se află o piatră nu ştim cum a ajuns acolo dar calul se împiedică de ea la fiecare drum cu căruța poate e chiar un meteorit mai toți țăranii înjură şi biciuiesc de atâta biciuit şi lacrimi de cal piatra şi-a pierdut volumul dintâi acum arată ca toate pietrele pe jumătate îngropată în cer poate că era un meteorit dar nu mai e 73 Felix Rian Constantinescu Ideal mort într-un cinematograf privesc idealul mort al oamenilor creierul mi-e sidef cerul e un steag negru pe care pluteşte Luna lumea e o maşină tristă îmi caut numele pe generic şi nu îl găsesc 74 Yin Pământul pământul e plin de rădăcini copacii şi oamenii devin pietre pământul sunt oamenii şi fiecare stea e un ochi închis şi deschis 75

Felix Rian Constantinescu Satul fantomă drumurile mele sunt uitate şopteşte satul fantomă aici a fost castelul desfrânat acum un morman de pietre şi colți de şarpe aici a fost satul arat acum o sută de ani de ultimul baron nu umbla pe străzi străzile sunt pustii şi doar morții le colindă înfometați şi plângând ca nişte amintiri 66

copacii nu sunt Briareu 76 şi sunt această pădure sunt scufița roşie ca o emisferă de oglinzi lupii mă înconjoară prin frunzişul roşu ca o crimă stând pe şerpi de măduvă sunt creiere pulsând Felix Rian Constantinescu dar nu am văzut-o niciodată am mers ades prin această pădure şi uriaşilor rădăcinile sunt bordeiele piticilor şi lupi sunt o pădure plină de scufițe roşii Poveste

Yin Lobul drept lobul drept poartă mâini obosite şi salopetă albastră de aceea îi place chitara şi berea femeile şi upercuturile şi singurătatea ce asemeni țigărilor dă cancer în lobul drept un meșter perpetuu în ritm de cîntece nesfârșite înalță universul 67

Yin Întâmpin din naştere am avut un aprig dor de moarte să redevin pietre în izvor şi os sfânt să mă găsească Omul când în pământ rău vine să-l întâmpin plecatul Polichinelle şi tu eşti ca mine şi tu eşti ca mine 77

Felix Rian Constantinescu Eroica am văzut marile mulțimi şi munții acoperiți de stoluri de zăpezi am văzut pietre strălucind precum arginții în pământ este acea lumină pe care n-o vom pierde din ochi chiar și în ziua când nu-i vom mai avea pe ai noștri în mormintele noastre neplânse de nimeni în seara din Cernăuți în seara din Cernăuți... 68

Felix Rian Constantinescu Arderea inimii cu fierul sunt acum mai bătrân ca Isus și inima mea arsă până azi de iubire e curată ca lacrima oricând îmi va fi greu voi privi în inima mea și voi citi yhwh în cartea mea nu mai încape nici o altă iubire și când se va sfârși filmul pe generic va scrie înmormântarea contelui de Orgaz 78

Yin Arhitectura oraşul se preschimbă într-un muşuroi de beton toți oamenii au început să semene unii cu alții se spune despre furnici că trăiesc singure trebuie să ducem civilizația până la sfârşitul universului furnicile iubesc? 69

Yin Gheţarul urşii au murit uriaşi singuri noi țopăim în jurul lor mamuții au fost luați de ape acum suntem oamenii doar cioplitori în piatră şi rotitori în roată un om şi-a pus craniul celui mai mare urs pe creştet şi toți tremuram în lumina ghețarului 79

Felix Rian Constantinescu Poezia totală văzut dintr-un avion de vânătoare omul e asemănător unui păianjen uriaş

Felix Rian Constantinescu Rugăciune plângi pâine încătuşată zvârlită-n întuneric Domnul vine în calea mea ca o carte coboară-mi-te din suflet infinite poliedru fii fericit torturat stâlp de sare

umblu pe apă pe drumul fără capăt pietrele cerului îmi curg în spirit în lapidariul de sare şi stele tăcere în teatrul antic tăcere 80 dar aceasta nu e important 81 de azi pe mâine nu am încredere în Biblii ale apostatului ca şi sub violul ghearelor păroase se rup în mâna oarbă a sfintei dar toate sunt legate atât de neserios de la fabricanții de Biblii de puțin poți oricând cere alta cu fiecare Biblie ruptă cât Yin nici oamenii nu sunt făcuți bine pentru că ne uităm păcatele nu cred că Bibliile sunt făcute bine pe albumele de familie stă deschisă cu paginile în jos într-un moment de furie Biblia mea neagră şi ruptă Biblia poate războiul și poate moartea 82 nici moartea nici cincișpe ani nici războul nici detroit nici cernăuți nu va mai fi limba germană și nu va mai fi Marian Anderson nu va mai fi Eleonora va veni și anul 2939 mai mult decât în muzică și dialectică în război și în moarte suntem toți frați Felix Rian Constantinescu dar ce legătură este între Detroit și Cernăuți avea cincișpe ani și începea războiul lieduri în germana dulce în acel an Ica noastră cânta și ea la Cernăuți pe Marian Anderson în 1939 Văzând-o pentru prima dată Yin Scurt cântec soarele strălucește ca o chemare tăcută cerul mă învinge cu armatele lui transparente singurătatea își înfășoară părul în diafane aromate pânze de păianjen țărâna e plină de aripi folosite oglindindu-se în umbre... pe frunte purtăm cununile nefericirii îngălbenite de versurile toamnei precum lebedele suntem ne naștem pentru un scurt cântec 83 Felix Rian Constantinescu Nu nu voi arăta oamenilor adevăratul chip al lumii nu voi pătrunde până în mecanismul societății nu voi predica și nu voi fi predicat nu voi veni în umilința care îi dezvăluie pe sfinți iubirea aproapelui nu va fi scopul vieții mele nu voi prezice sfârșitul lumii și al oamenilor nici nu-l voi simți nu voi spune omului să-și ajute semenul voi cerși încă o zi încă un an încă o secundă 84 nu ar fi existat nazism fără Hitler profetul 85 el Europa moartă el Germania imperială și înnebunită el întregul Berlin sub cenușă neîngropatul precum Caesar a fost Hitler a fost dincolo de morală și dincolo de viață nu a fost un cancelar un dictator un nebun nu ar fi putut fi Yin metal prețios din cununa Europei celei nebune vocea LUI erau vocile bătându-ne i-am adorat cu toții anarhiștii ca și polițiștii societatea e fascinată de criminali Hitler pe hârtia milimetrică Felix Rian Constantinescu Orașul care a murit cruce de cruciulițe piroane de cuie lance de baionete crist de spermatozoizi și soldații au fost acolo și Hitler a fost acolo și Marlene Dietrich a fost acolo în orașul care a murit 86 Yin Unu nu pleca din brațele mele e noapte dar tu ești mai multă lumină decât oriunde pe lume sărută-mă Înger iar suav miracol cu păr de flăcări negre și apă și albastre stele cu ochi de serafim blânzi și filosophici privește-mă din spațiu muzică a Lunii și sărută-mă te rog acum și după ce voi muri 87 corp străbătut de nervuri 88 scrutează-ți nimbul în oglinda ochilor ei deschiși Etern muritorule, privește, privește de gheara păsării-liră. liniilor scrise în palmă necunoscut ca ideograma diademă pe frunte pierdută-n întuneric Felix Rian Constantinescu în mirosul de flăcări al iubirii e un strigăt de fildeș bocetul seara tremurate de mâinile singurătății: liră cu șapte coarde Cânt ireversibil vor cădea primii

246 89 în piezișe ploi de ochi vii moartea stă la rând pentru rația zilnică de neant precum fântânile-n zori ochi cu priviri adânci în jur ochi străjuiți de cețuri, sub tăișul albastru al amurgului... Yin purtătorii de flamuri anticipare a neființei... cu inerte mâini – când ne smulgem din vis zvârlite-n apă dimineața vibrația concentrică a pietrei Piezișe ploi de ochi Felix Rian Constantinescu Artă moartă cărți deletate artă moartă Polul Nord eșecuri fiecare om e un om ratat Alfred Nobel Albert Einstein Antoine Sfântul pământ tractoare devin cai Soarele e inconceptibil Dalai Lama este numele tău Dalai Lama? 90 Yin Risipă Câmpul copilăriei cuprins de fum toamna o albastră tristețe coboară cu înserarea; avioane-și scriu urme brăzdând cerul circulară oglindă spartă-n apus risipă roș-violet 91 Felix Rian Constantinescu Rugă O viață în rugă... nu-mi răpiți turnul de fildeș încercuit de râul singurătății arar clipocind cântec tăiat în trepte... notele nesfârșitei muzici mă vor ști mă vor însoți... cât de albastre ne sunt umbrele sub cupola de sidef a dimineții aidoma unor duhuri de închegate transparențe ce urcă în turn arpegii făclii 92 urme în derivă cuvintele 93 ghilotinată în patul lui procust urlă durerea umanității cu clonț de rubin sfâșie zarea în cânt sincopat... pasărea rock sfâșiate steaguri fâl-fâl în vânt pe turnuri dincolo de sârma ghimpată și kamikaze linii de raze pornesc de sub frunte Yin visele te-mprejmuie miraje și-n apus bat tobele disperat la orizont vântul de când sună de la începuturi scrie Singurătatea pe nisip necunoscute căi arabescuri volute Pasărea Rock iubit urmaș al lui Dante 94 în mijlocul Eriniilor ai îngenuncheat crezând că ai întâlnit Muzele nefericit bard spaima îți va însoți visul precum două metafore îți vor străluci în ochi îndoiala și neputința Felix Rian Constantinescu Yin te vor însoți beznele, vei privi în față ceva din propria-ți îndoială și ca soldații în tranșee fii pregătit lăsându-te furat de vertjul feeling-ului rostește ascunsul melos, cântă, aed, neîntrerupt Elogiul Poeziei Apusul beznei/ 22 tinereţe și iubire/ 32 Cuvinte arse de zăpadă, în ianuarie/ 31 Ce triști sunt copacii Bluesul zilei de muncă/ 30 Linii verticale/ 29 Mediu lachist...........28 ***....................27 Iluminare/ 26 Lumina cariatidelor/ 25 Vedere expediată lui Hristos/ 24 întunericului/ 23 Versuri scrise la lumina Cuprins: Epistolă către prieten/ 21 Drum/ 20 Gânduri ude/ 19 Sorrow/ 18 Sunt viaţa/ 17 Obsesia/ 16 Elegia unei ploi dispărute/ 14 Vis/ 13 Vreau…/ 11 Moartea, Iubita mea/ 10 Ab initio/ 9 O LUME MAI BUNĂ/ 8 Jumătate de gând/ 5 Amenthes/ 48 Loser/ 63 Înviere/ 62 Noaptea/ 61 Octombrie/ 60 Zombi/ 59 Lumini de amurg/ 58 Cerul din rouă/ 57 Blues în lumină/ 56 Byzantium Byzantium/ 55 Lancrăm saxon/ 54

Efemeri suntem.../ 53 Lentilă zgâriată/ 52 Invocaţie Muzei/ 51 În așteptare/ 50 Poezie electrică/ 49 Cuvinte către Isus din Nazaret/ 33 Verde întunecat/ 47 Scrisoarea lui Manolino către Santiago/ 45 Poezii pentru 2017 Incantaţii/ 44 Versuri mozarabe/ 43 Cântecele Suferinţei/ 42 Ochii singurătăţii/ 41 Natura/ 40 Ochiul dreptunghiular/ 39 Didactica/ 38 Lux/ 37 Isus/ 36 Vis/ 35 Sora Indiei/ 35 Pianul și Îngerul/ 34 Rugăciune/ 80 Elogiul Poeziei/ 94 Pasărea Rock/ 93 Rugă/ 92 Risipă/ 91 Artă moartă/ 90 Piezișe ploi de ochi/ 89 Cânt ireversibil/ 88 Unu/ 87 Orașul care a murit/ 86 Hitler pe hârtia milimetrică/ 85 Nu/ 84 Scurt cântec/ 83 pe Marian Anderson în 1939/ 82 Văzând-o pentru prima dată Biblia/ 81 18 ani/ 64 Gheţarul/ 79 Arderea inimii cu fierul/ 78 Intâmpin/ 77 Poveste/ 76 Pământul/ 75 Ideal mort/ 74 Meteoritul/ 73 Revelaţie/ 72 Ochi/ 71 Poezia totală/ 70 Arhitectura/ 69 Eroica/ 68 Lobul drept/ 67 Satul fantomă/ 66 Ochiul acoperit de lacrimi și pietre/ 65

Lector: Corneliu Dascălu Bun de tipar : 01.09.2016 Apărut: 10.09.2016 Tiraj: 100 ex.

CĂPITANUL DON FELIX DE FATIMA DE PE LA FLOR BRIGANTINUL PORTUGHEZ, 1641 Roman aventuri Filosofice pentru Copii & Tineret în Doxuri Creative, ~ DOX 1 ~ Omul neîmblânzit~ , 2021+ Dec. 2014 AD + i, Ave Maria, Ad D. Hurubă,,, I d say Love is a beautiful thing CFGRH, 2021+2028/ „ Da...-da... -Chanson française!! Article détaillé : Chanson française, Siglo Veinte-Veint y Un. La chanson française est un style typique de la musique française, et est très populaire en France. Les artistes classiques les plus importants sont : Charles Trenet, considéré comme le père de la chanson moderne après le renouveau de rythmes et de mots qu'il apporta dans les années 1930, Édith Piaf, Monique Serf (Barbara), Georges Brassens, Léo Ferré, Charles Aznavour, Mireille Mathieu, Dalida, Gilbert Bécaud, Salvatore Adamo, Jacques Brel et Brigitte Fontaine. Pendant les années 1970, des artistes ont renouvelé la chanson française : Claude François, Joe Dassin, Serge Lama, Sheila, Renaud, Francis Cabrel, Alain Souchon, Jacques Higelin, Bernard Lavilliers, Alain Chamfort, et aussi dans les années 1980 (Alain Bashung, Étienne Daho, Têtes Raides), jusque maintenant (Vanessa Paradis, Matthieu Chedid, Jean-Louis Murat, Miossec, Mathieu Boogaerts, Daniel Darc, Vincent Delerm). Sylvie Vartan, Alizee, Clair Denamur, Little Tony, Imperio Argentina, Maria Răducanu & Friends, Diana Bișinicu & Orchestra Arom=nă, Nicu Alifantis, Jonny Holliday, Briggite Bardot, Francoise HARDY, Yves Montand, Bobby Solo, Juif Espagnol/Enrico Macias, Julio!!, Patricia Kaas, Toto Cutugno, Ruslana, Yulia Savicheva, Varvara, Olga Guillot, La Lupe, Alicia Keys, Dana International, Marilyn Manson, Elaine Miles, Irving Layton, UDO, Nena, CC Catch, Khaled, Ioan Gyuri Pascu, Outlandish... i, + Omenirea nu conștientizează criza în care se află. Nu mai e vorba nici măcar de arme nucleare, ateism, pluralism etic și orice ar mai putea fi. În prezent s-a ajuns la situația în care nimic nu mai are însemnătate decât banii, și va veni dimineața când nici banii nu vor mai avea însemnătate. În dimineața aceea nimic nu va mai avea însemnătate. Au fost și alte vremuri înainte, pe care le-am prins, care și-au avut partea lor de malefic, dar în prezent la ce s-a ajuns e că pe mine nu mă cheamă Felix ci aproximativ 650 Lei. Acesta e numele meu, 650 Lei. Și nu e nici măcar numele meu adevărat, sunt copil de suflet, pentru că cei 650 Lei mi se dau nu îi câștig. Numele meu adevărat este 0. Înțelegeți? Alții au alți nume. La unii li se schimbă numele mereu sau periodic ori uneori și au nume foarte lungi. Înțelegeți? Alții au nume scurte, asemănătoare cu ale mele, deși sunt numele lor reale. Înțelegeți. Și numele țărilor sunt altele. Și ale continentelor, ale Pământului însuși, ale stelelor și universului. Nume alcătuite doar din cifre, grafice și simboluri. Iar în dimineața aceea numele meu, de exemplu, nu va ma fi nici măcar 650 Lei și nici măcar numele adevărat nu va mai fi 0. Atunci procesul de prăbușire al societății va fi complet, iar ce va urma va fi pentru un scurt timp dialectica? Iar omenirea până în prezent a fost doar o petrecere decadentă de degenerați, care ori se va schimba ori va muri fără să regrete cineva în cer sau pe pământ. – 15 septembrie 2015, 23:21:14 World Wide Web, continued. + Calcul biblic filosofic noutestamental.” Din Cartea Englezului, Bath, 1633

Bibliografie 39+ Limpezimi, Carte Pentru Toți Copiii: - Căpitan la 15 ani -Till Eulenspiegel a lui Charles de Coster -Robinson Elvețianul -Treasure Island -(Sonnets & Folclor liric-epic) -Moby Dick, Redburn -Ultimul m,ohican -Robinson Crusoe/Gulliver / -Jack London!! & M, T. și Ernest Hemingway!! -Contele de Monte-Cristo -Walter Scott, Orice -Nuvele exemplare de Miguel de Cervantes 7y Saavedra -Don Carlos de Friedrich Schiller, Anii de drumeție & Anii de ucenicie de J. W. Goethe, Fenomenologia spiritului 1807 și Lecții despre Platon, Studii filologice de Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Religia în limitele rațiunii de Immanuel Kant, Jane Eyre de Ch. Bronte, Tratatul despre intelect & Principiile cunoașterii omenești de George Berkeley, Etica și Tratatul logico-filozofic de Baruch Spinoza și Biblia Literală –, NIV –, Reina-Valera, Antigo y nuevo testamentos: (1920s-1930s, Royaume du Roumanie, București, a lui Dimitrie Cornilesco –, 1967-1973, USA –, 1569-1602, Imperio Real de España del Siglo d’Oro & Narzis și Goldmund de Hermann Hesse & Divina Comedie polimată cu Cele Două Volume de Comentarii la Divina Comedie de George Coșbuc, Viața lui Dante Alighieri de Giovanni Bocaccio, G. Călinescu, Istoria literaturii române, Viața lui Mihai Eminescu, Ion Creangă Viața și Opera, George Murnu cu Iliada și Odiseea A-Române, Aventurile lui Arthur Gordon Pym și Scrieri Alese de Edgar Allan Poe (Versuri și Proză), După 20 de ani, Regina Margot de Alexandre Dumas, Dama cu Camelii de A. Dumas-fiul, Mircea NEDELCIU Proze 1 2 3 4, William Faulkner cu Ursul, Gustave Flaubert cu Doamna Bovary, Memoriile unui țicnit, Ispitirea sfântului Antonie și Bouvard și Pecuchet –,Amintiri-vise-reflecții de Carl Gustav Jung, Pollyanna – Secretul mulțumirii, James Joyce – Portret al artistului ca tânăr, Eveline, Araby, „Povestire finală”, Ionesco cu Englezește fără profesor, Samuel Beckett cu Așteptândul pe Godot, Legile lui Murphy, M, V. Lossa – Povestașul, Muntele vrăjit – Zauberberg de Thomas Mann, Ghimpl-netotul de I. B.-Singer, Marquez cu Varii Povestiri & Generalul în labirintul său, Andre Maurois – Istoria Angliei în 2 volume, J, D. Salinger – Franny & Zooey, John Steinbeck – Iarna vrajbei noastre, Fructele mâniei, Stendhal (Henry Beyle) – Mănăstirea din Parma, Espace Tolkien, Espace James Gordon Frazer – Creanga de aur, Espace Balzac – Eugenie Grandet, Tata Goriot, Femeia părăsită, Espace Mircea Eliade – Noaptea de Sânziene & Otros Exitos en Roumaine, Mihail Sadoveanu – Opera Omnia Naratio Moldaviae, Espace Ion Heliade Rădulescu, Espace Dimitrie Cantemir & Literele Arhaice Române Cu Rază Lungă De Acțiune (Gr. Ureche, Miron Costin,Nicolae MilescuSpătarul, Ion Neculce și Cronicarii Munteni Radu Greceanu și Cantacuzinii-Brâncoveni – Ovidiu, Carmina Aixina, Miorița & Viollita (Mănăstirea Argeșului, varianta antică –, Colindele, Imaginile și Legendele Sacre ale Tăblițelor de Ceramică Băneșă Neolitică ș. a. m. d.) , Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai, Dacă zidurile ar putea vorbi, Strigătul Bisericii Prigonite, Cu Dzeu în Subterană, Noblețea Suferinței – Sabina W., Charles Baudelaire – Les Fleurs du Mal, Karen Blixen – Out of Africa, Emily Bronte – La răscruce de vânt ( Wuthering Heights), Charles Dickens – Un Colind de Crăciun, Dino Buzatti – Deșertul tătarilor, Arthur Conan Doyle – O lume dispărută, Ernesto Sabato – Tunelul/El tunel, William Golding – Turla, Ernest Hemingway – Povestiri, Irvin D, Yalom – Plânsul lui Nietzsche, Jean Racine – Teatru, Harper Lee – To Kill a Mockingbird, Francois Rabelais – Grangousier/Gargantua și Pantagruel spre Sfânta Butelcă, MIRCEA BERINDEI (membru al Uniunii Scriitorilor, s-a nãscut la Bucuresti, în 1914, unde a si murit, în anul 2000. Absolvent al Facultãtii de Drept (1934) si al celei de Litere si Filozofie (1937) din Bucuresti_ +PARAVANUL VENETIAN, Margaret Mitchell – Pe aripile vântului/ Dusă cu vântul, François Villon – François Villon, Leonard Tolstoy – Război & Pace, Woolf, Virginia - Spre far, Wilhelm Busch - Isus destinul nostru, Charles Dickens – Davy Copperfield, On t Road/Pe Drum – Jack deKerouac, A passionate pilgrim, Portrait of a Lady, The Ambassadors – „Sir” Henry James, Alexandre Dumas – Robin Hood, Mark Twain – Innocents Abroad/Ageamii-n străinătate, Faulkner – Intruder in t Dust/Nechemați în Țărână, Jack London – Dragoste de Viață, Un cotlet, Lupi de Mare, Martin Eden, Peter Pan (t Novel), Rip van Winkle, Petre Ispirescu – Basms/Baems, Classics – Tess of the d'Urbervilles, The adventures of Tom Sawyer, The life and adventures of Robinson Crusoe, The old man and the sea, The snows on Kilimandjaro, The sound and the fury, the sun also rises, To A God Unknown – Steinbeck, Francesco Petrarca – The Chanting, Salinger – Teddy, Tudor Caranfil – Vârstele peliculei în III volume, de la Nanuk, Arne, Potiomkin, Procesul Ioanei d’Arc cu Falconetti la Solyaris cu Nataly Bodnachuk în Rolul Oceanului Planetei Vii Hari Kelvin, Moskva, 1972, Sfântul Augustin – Confesiuni, Jean-Hacques Rousseau – Confesiuni, Adolf+ HITLER– Câmpul+Meu vol,+1, Actele martirice, Perpetua, Polycarp, Tertullianes, Diognetus, Poet Boier Român Moldovean Ion Pillat – Limpezimi, Poeme într-un vers, Complete Poems of Robert Scott, Hesiod – Munci și Zile & Theogonia, Satyricon – Petronius!! , Alexăndria, Scrierile Deuterocanonice Biblice, Ghilgameș, Viteazul în piele de tigru, Cântec despre oastea cneazului Igor, Codex Rahonczy, Milton G. Lehrer – Ardealul, pământ românesc, Nicolae Iorga – Opera, Mahabharata, Ramayana, Vedele, O mie și una de nopți, Shah-name – Firdousi, Hafez – _ Diwanul, Omar Khayam cu Saadi, Însemnări de căpătâi de Sei Șonagon, Cartea prințului Genji/Genji monogatari de doamna Murasaki Shibu, Cum văd eu lumea de Alber Einstein, Teoria relativității explicată, idem, Humboldt, Darwin, Racoviță, Nansen, Kon Tiki – însemnări de călătorie & studii naturale, Buffon, Gibbon – studii paleobiologice, Dosarele Nobel, Homer – Iliada & Odiseea, Ion Eliade Rădulescu – Sburătorul, Țiganaida, Vergiliu- Aeneida, Cândtecul despre Roland, Cântecul Gudrunei, Cântecul Nibelungilor, Parsifal, Romanele cavalerești ale baladelor despre Regele velș Arthuri și Cavalerii Mesei Rotunde, Domnița Guenewere a regelui Arthur, Chretien de Troyes cu romanaele cavalerești – Lancelort du Lac & Cavalerul cu cotiga, Sir Gauwain și Cavalerul Verde, Beowulf, Petre Ispirescu – Basmele și legendele, snoavele românilor, John Service, The Christian Hymnals, Teologia dogmatică & teologia sistematică, Patericul egyptean & Patericul syriac, Filocalia, Pelerinul rus, Pelerinul progresând, Evergreen și Cantafabule, Rostirea lui Zalmoxis, Spre Aleph & Neantia, Aventurare ân marele refuz și Heralzii tăcerii, Astfel Glăsui Adevărul-Nopții/Înnoptareaamurgului, Capitalul, Arhipelagul Gulag, Primul cerc, O zi din viața lui Ivan Denisovici, Pavilionul canceroșilor, Într-o gară, Irozii, Castelul din Carpați, Alexandru Andrieș – Vinyluri, Sfânta și dumnezeiasca Liturghie a sfântului părinte Ioan Gură de Aur, Gesta Hungarorum a Notarului Anonymus al regelui Bela al Ungariei, Minunata călătoria a lui Nils Holgersson și a Gânsacului Martin prin Suedia – de Selma Lagerlof, Pogoară-te Moise, Victorie în munți, Sartoris – W. F., Ernesto Sabato – Înainte de tăcere, Cele 7 călătorii ale lui Sinbad marinarul, Canon în d și alb, O Mamă de lumină, Ruda săracă, Nebunul, Dați șarpelui un loc în primul rând, Vladimir Nabokov Detestatul, Operele Complete ale lui William Shakespeare, Ecclesiastul lui Solomon, Shir Shirin..., Damian Stănoiu, Poveștiamintiri-povestiri de Ion Creangă, Tartarin din Tarascon, Lettres de mon moulin, Voyage autour de ma chambre, Preotul de țară, Julien Green – Jurnal, Mircea Eliade – Jurnal în 2 volume, Emil Cioran – Precis de decompsosition, Ispita de a exista, Despre neajunsul de a te fi născut, Lacrimi și Sfinți, Lucian Blaga – Poezii 1942, Vârsta de fier 1940+1944, R S Thomas – Poems 1946+1993, Emily Dickinson – Collected Poems 1775 Items, Magda Isanos – Poezii 1943, Postume:

247 Cântare munților, Îndrumare regie & îndreptare teorie literară, texturi despre imagine, Leonardo – Tratat despre pictură, Friedrich von Holderlin – Imnuri & Ode, Romanul în versuri Hyperion!! , Novalis – Nopțile, Coranul lui Gabriel, Cidul Iberiei, De bello dacico, de bello gallico – Traianum Caesari Eikon Litic, Codex Buranus, Genesis, Gesta Bacoviensis... June Dusk Black 26 – Dawn Morn’ 27, 2021 + Acte/Cuprins Act I, 1-11, Derivă longitudinală-latitudinală, Din Cotul Amazoniei via Albion până în Arctica... Act II, 12-22, Întoarcerea în Albionul Pârcălabului, Dover, Eliberarea din Temnița din Bath... Act III, 23-44, Noua Anglie se dovedește Neospitalieră, Suspicioasă, Fără Credință, Doveditoare. Act IV, 45-56, Ruga Francezului... Act V, 56-67, Vasul La Fleur înghețat și rupt de ghețari uriași în Marele lac al Focilor, marcat în Portulanul spaniol al Portughezului ca Baia Sfântului Laurențiu... Act VI 78-80, Epilog: Canada Lux… ~Finis Coronat Opus.~ A, 1 2 3 Englezul, Las Majas & Stâlpnicul, Brigantina Portugues refuză să plece. B, 4 5 6 El Capitan don Felix de Fatima se oferă Filozofiei, Dorul unui Rigă, Înăuntru Francezul. C, 7 8 9 Asta rămâne, asta se duce, Aveți copii, don Capitan?! , Noapte portugheză în Recife. D, 10 11... 12 Capitan Enoc-hus a fost ridicat în Ceruri: Inchizitorului i se dă posibilitatea să aleagă, Psihopatul paranoic: Fiecărui Om I Se Dă Ceea Ce Primește!! Te-am învins, Columbiene..., Mâncat de viu în casa părintească. E 13 14 15 Un Paradis intermediar: „Eu n-am avut tată – am avut un călău” , După dezastru, Sinuciderea lui Don Padre Gannonicus de Madrid & motive solipsiste. Vita retirada. Criza de Nervi. Corabia Penitenților. F 16 17 18 Înmormântarea marină a Episcopului din Orga de Coloane, Rugăciunea Căpitanului de pe Portughezul, Îndemnul Nebun al Francezului: „Nebunul se uită la ce privește ochii, dar Dzeu privește la inimă” – La Recife redenumită La Corazon del Dios, Secret friends & Tăcerea Inchiziției. G 19 20... Teatrul e frumos pe scenă: Francezul vede prin catarge, Fragmentare: Isuse-Dumnezeu-Tatal-Nostru…, Rezumatul cititorului: 9 ani la Galere, Echipajul să mănânce Câini de Mare!... Quod scripsit, scripsit!!+ ~~~ ,,, H 21 22 23 În Nord, Maxima Huronului – Orice Voință De Este Putirință, Marele Foc. 44 45 46 Un Prieten din Vechi – don capitan Athillo del Cabo Verde de pe Crucișătorul Al Treilea – zis Înaripatul de Oro, Istoria crucișătorului El Angel Rubio – Singurul supraviețuitor al Armadei Stilletul lui don capitan-amiral Santiago de Morizco erou Lepantic martir Catolic sfânt Oceanic împotriva Corsarului Ateu William Kidd numit între Pirați el Diluvio de Oro y Sangre, Căpitanul Terț Se spovedește: „Nebunu-i om ascuns” , – Quo Eres, Domine?!... (...Odată cu Noaptea, Furtuna nebună...) ... A, Pe Amirală, La Luz del Dios, în Ocean era o dimineață luminoasă de vară de secol XVI, aflându-ne în Anul Domine 1641 lângă Ostroavele din larg numite La Recife, unde gravul căpitan de cuirasate militare, Santiago de Morizco se afla într-un impas. Primind sarcina de a transporta un ofițer englez prizonier până în largul portului Dover descoperise că e eretic chiar și în țara lui, unul dintre acei puritani respingători, și acum, în vreme ce britul era păzit de zece soldați spanioli, căpitanul de Morizco se sfătuia cu puținii Catolici aflați la bordul micii sale flotile, numită Stilletul, aflată în pragul drumului de vară spre Spania, nu cu aur, ori argint, ci cu consemnări de stat și misiuni militare în Brazillia Intermedia, nici Spaniolă, nici Portugheză, unde Regele Spaniei, Don Felipe Secundus și Biserica Portugheză aveau interese mai mult filologice decât diferite. Morisco deși militar de profesie de patruzeci de ani se simțea în fața unei decizii fără precedent neștiind ce e bine azi pentru Armada sa. Pentru a curma certurile Călugărilor, ordonă ca Ereticul să fie lăsat pe Catedrala Recifelor cu flinta sa și alte câteva calabalâcuri, bagaje și nimicuri, era o hotărâre pe care o socotea bună, englezul nefiind nici închis în cală între pesmeți și șobolani tot restul drumului, nici spânzurat de catargul pupei unuia din vasele cu două ori chiar trei rânduri de tunuri de artilerie marină fabricate în munții reci ai Pirineilor. În bagaje Ereticul avea un singur cufăr numai cu cărți vrăjitorești nelatinești scrise în semne colțuroase, trimis și acesta pe pietrele aurii ale marinei arhitecturi în nai alungit a recifului spălat de o mare în început de albastru la ora șapte și douăzeci și trei dimineața, Catolicii exultând de Poesie în latineasca lor păsărească în fața unui militar atât de pios, ceea ce don Santiago era, dacă nu orice altceva. Englezu se pomeni aruncat în apa mică a Recifelor, cu lada cu cărți, flinta franceză, o lădiță cu gloanțe și praf de pușcă, și armura Conchistei plină cu pesmeți pe țărmul pietros, dar fără șerpi, vestiții Crotales ai Brazilliei pe care îi cunoștea din Matto Grosso până spre Amazon și și spre Sud la Fluviul Interior ce ducea spre Gubernia Argintului. Englezul se numea don William Bonam și era într-adevăr puritan nimeni știind ce făcea între latini aici în Sud, de cât timp ori de cine fusese scris în Conchistă și Armada, ori dacă spusese că e Englez ori mințise ca Iberic, din întâmplare, era notat abia cu o noapte înainte, un Catolic îl auzise rugându-se în limba Anglă a Albionului. Don Bonam reuși să se urce afară din apa sărată dulce de la poarta Amazonului pe una din pietrele de deasupra mării având acum o perspectivă asupra sa însuși în această tristă cortină celestă deși luminoasă, azurie, albă, jaune, cât și asupra micii flote de șapte cuirasate care se sfătuia în belvederea Recifelor. Pentru că nu se mai aștepta la nimic bun din partea lui don Santiago, don Bonam începu, cu spirit practic, să-și investigheze avutul, ce era uscat, ce ud, ce bun, ce rău și începu să ignore pâna la vedenie solară halucinația celor șapte guri de tun acoperite de cruci lățite și cuvente din Cartea Psamilor ori catargele cu soarele ca un gălbenuș roșu de codobatură

spart uriaș în cruce pe fiecare pânză trapezoidală. Acum singur era liber. Pentru că știa că odată ce se vor sfârși Pesmeții va începe Foamea, nefiind sigur că poate bea apa noroioasă a Locului, își luă flinta și încercă să vadă de găsește ceva demn de împușcat, ceva ce ar putea sfârși pe masa sa cât de frugală în Lumea Nouă. Găsi un bord cu pescăruși și împușcă unul dar căzu în mare și fu devorat de o specie necunoscută de pești, ca niște rechini nici mari nici mici care deși nu îl mursecaseră pe el când fusese azvârlit în apa Locului nu fuseseră așa blânzi cu pasărea ce ar fi trebuit să-i fie masă în acest prânz incipient. Împușcă unul din acei rechini care totuși nu era rechini și după șase ore peștele ajunse pe țărmul ce ardea ca aurul lui Inca jos, sus în Isvorul Amazonului. Își scoase stiletul viking de Toledo și sfîșie uriașa fiară de mare în patru fâșii de un metru nemaibătându-și capul cu focul ci punându-le pe aurul zgâriat de scorpioni al micii plaje de pietre încinse ca niște cărbuni de toamnă hăt, sus, în Mancastre. Avea mâncare pentru patru zile, cinci dacă reusim să socotim și jumătatea de pasăre albă ce o recuperase de la fiarele din golf. Acum trebuia să intre în vechile recife și să vadă de nu găsește măcar ceva urmă de apă pentru că în graba mare militarii spanioli îi puseră un burduf cu vin catolic în loc de apa marinarilor spanioli pe care îi condusese și el ca ofițer pe nava secundă, El Lirio de Valle, Crinul din Văi, numită în argoul cod al Stilletului, La Maja, fiind o caravelă aproape de mărimea Corăbiei Căpitanului Santiago, deși de fabricație genoveză și luată ca pradă de război în bătălia Mediteraneană Levantină din vechiul Lepanto, până noaptea trecută când fusese luat pe sus, judecat, condamnat și aruncat ca un frances nebun aici pe unde nu treceau în convoiuri arabe de corăbii oceanice unele vechi de pe vremea lui Vasco dacă nu a Navigatorului, cu burțile pline de aur, armatorii neîndurându-se să dea cămile noi pentru mulsul lamelor Sudamericei de lapte și sânge multe prăbușindu-se cu marinarii metiși nebuni pe idolii sfinți înecându-se cu strigătul Madre del Dios, Sangre del Atahualpa decât de Sărătura Atlanticului Blestemat Heringilor și Aurului, ori Piraților fără Legi cu rânjet de viking care străbăteau Apa vertical între Virginia și Sierra Leone ori chiar Florida Albă și Nigerul Negru, decât catolici cinstiți ori englezi dubioși deci de două ori spre pieirea lui și cu aceste gânduri don William Bonam adormi cu coiful baroc, negru de vânt pe ochi, uitând unde se afla, și gândind la ceea ce fiecare marinar ori soldat adormit numește acasă, poate un câmp, poate o mare, un ocean, ori o mamă în copilărie când natura este bună, nevăzând că în larg după jumătate de ceas de Sfat plecaseră cuirasatele, neauzindu-le nici salvele de praf de pușcă signalând în cifruri catolice drumul spre casă, nici că cel mai mic dintre vase, o biată brigantină cu două rânduri rustice de tunuri, numită între marinari Brigantina Portughezului, Brigantina Portugues, refuză să plece spre Spania după ce fusese somată timp de un sfert de oră, după care, maiestuoase ca niște Acvile, cuirasatele Regelui plecară, uriașe în valurile alungite de la capăt brasileiro de Atlantic, Ereticul Englez și Corabia Iberică rămânând singuri de o parte și de alta a aceluiași golf. De Stâlpnicul Străin începură să se apropie pescăruși, ciugulindu-i din cizmele largi, din peștele avraamic, chiar din trofeul consanguinic, pescărușul mort pe care de ar fi fost treaz l-ar fi reclamat pentru Duminică, deși în acest Ocean Imperial, atât de Solar, orice zi Domnească e o zi de Glorie, A Domnului, dacă putem numi Hristos acest Soare Caribeo, crâncen. Dar filosofia familei Bonam, un fel de celți, era să îl alegi pe Dumnezeu din toate și să ignori Elementele.

toți împreună, cei plecați ori ei ce-i privind nebunul ce se liniștea câte un pic lovit de umbră, tocmai era jefuit și lăsat a doua oară pe țărm de singurul său avut, un sarcofag de cărți de plumb care înclina canoea pirogă ce o ducea în vâslit în voltă înapoi spre larg. În acest timp, don Williams își visa Moarta, vorbindu-i iar ca în Vremurile Temperate, despre Pâine și Pâini, învățătura capitală a casei sale care din vremurile Ionei își lua pâinea din fundurile Mării Celor Două Irlande, Apă Blândă și Nebună. Sus în corabie, El Capitan cu Catolicii îngrijorați înapoia Sa, porunci unui Vizcain să deschidă cu un ciocan rotund de plumb Cufărul bătut în Cuie de Cal al Englezului. Dinăuntru ca Peștii lui Albrecht Durer din Chitul tăit într-o placentă gastrică de Sărătură noroiasă se văsară purcoi Volumele tipărite pe Hârtie groasă ca Pânza de sac de pe catarge cu Caractere roșii de Purpură vulgată. Printr-un Inchizitor transmise Ordinul General către Maistru să nu ridice ancora ori catargele încrucite până la Ordin Personal din Partea Căpitanului și apoi se aplecă să vadă ce Plumbi pot condamna un Om la Moarte. Cărțile erau niște biete broșurele pe care don Williams le căra cu el, în mare parte aceleași tipărite de felurite nume de filosofi ce se puteau citi, de asemenea o Biblie Regală Brit de la începutul Secolului, o carte groasă de Războaiele Complete ale unui anume William, poate o Rudă poate un Alt Om, o carte de Gesta ori Sacră date fiind versetele ce o împănau, biblic, de la un Cap la Altul, și Psalmii goți de la Urmă, apoi o Carte în Latină, Institutio Religii Christiana dintr-o țară din Nord, Genevia și aslte asemenea nimicuri, restul cărților fiind aproape putrede ca burta de pește ce o mâncau marinarii de pe Stilletul. În toate, nimic să-l intereseze. Dar Biblia, în orice limbă, fie și eretică, de Neoameni, trebuie să fie o carte de Marcă, își spuse și porunci unuia din Inchizitori mozarabi să ridice Biblia Englezului și să o ridice spre Soare și Vânt, răsfirându-i paginile bune pentru pirați, nu ofițeri ai Insulei Sagrade. Era munca unui Rege, Iacobus, al Albilor și printre puținele lucruri ce reuși să le citească fu, E Lovst Thou, pentagramă neștiută, neînțeleasă, necreștină, necredincioasă. Dar totuși regăsi în ea cele trei, Matthaus, Markus, Lukas, Căpitanul Portughezei căzând a doua oară pe Gânduri, în aceeași zi, lucru și mai straniu. De fapt Don Felix de Fatima arăta atât de ciudat gândindu-se încât Padre Elifasz de Salamanca, al doilea Inquisitor de la Bord, spuse Ecclesiei marine peripatetice preoțești în latina sa franciscană că doar Dumnezeu însuși îi poate descrie simbolul Chipului, ceea ce nu e bine. El Capitan del Portugues don Felix de Fatima se gândea la Cuvintele Regale ale lui Felipe Secundus al Spaniei, bogat și nebun cu nebunia bogăției și bogăția nebuniei, ce acesta le aruncase într-un antic ditiramb latin și celtiberic Țărilor de Jos ce-și Legitimau Erezia, rezumându-le în termenii din propriile lor Versuri, Sfintei Biblii Neerlandaise, Voi Veniți Înaintea Mea Cu Lance Și Scut, Vă Va Scăpa Oare Dumnezeul Vostru Gângav Când Chiar Marele Inca Ori Sfântul Moctezuma Muriră-n Praful Spaniei, Pe Când Eu Țin În Mână Întreaga Lume Și Ale Ei Oceane, Cu Mări Și Sacre Ceruri, Cosmosul Romei Sfinte, Pe Însuși Dumnezeu, Deci Ce Rigă Nebun De Madridul Escorial, De Mine Vă Va Izbăvi?!! Așa era Lumea, sau ieșise din Lume? Cu don Felix încă citind una din cărțuliile cordove mudejare salamancești , Padre Elifasz fu trimis pe Orga Providenței după Eretic, Williamsul Englez! Să vedem ce citea Căpitanul în propria-i Limbă, aleatoriu, alfabetic. Poesyia del William Ingliterra

Călugărul catolic de la bordul Portuguesului se afla într-un mare neajuns. Trebuia să scrie cu cerneală roșie de sepie în manuscrisul cronciei zilnice a călătoriei înapoi spre Spania despre insubordonarea căpitanului navei, don Felix de Fatima, un Portughez aflat în Armada Spaniolă luat după însușirile militare mai mult decât pentru Catolicismul eretic, oceanic, Atlantic, lusianic, dar care nu mai avusese în cronicile vaselor pe care fusese ofițer ori comandant nici un alt caz de insubordonare a ordinelor Majestății Sale Regelui Spaniei Don Felipe Secundus, astfel că bietul canonic al frăției catolice nu își găsea cuvintele, neștiind ce rău să numească bine și ce bine rău, ignorat în același timp în egală măsură de Capitan pe care nu îl interesa, în filosofia sa, ce tot zgârie Preotul acela încuiat cu pana de pasăre liră în bucoavna sa bună de pus pe foc în vreo bibliotecă mănăstirească în prag de iarnă pe undeva prin Valladolid ori Asturias. „Un om pe țărm, un mort pe țărm!” Don Felix de Fatima, căpitanul brigantinei La Flor descoperise filosofia. Ce Căpitan Catolic condamnă un Ofițer Catolic la, cum numise Bonam în Procesul de pe Crinul din Văi, și care circulase între Ofițerii celor șapte vase, la selfcannibalism, canibalism-de-sine, pentru o nuanță în rugăciune, se dovedi că don William Bonam, Mortul, nu spusese Filioque, în rugăciunile sale zilnice, mai multe decât mai puține, în timp ce părinții lor tereștri se împușcau în armate ce ocupau sate, orașe și țări, întregul Continent, singura Europa, pentru mult mai puțin, numai că Inamicul devenise Om. Astfel La Flor, mica brigantină A Portughezului, folosită să transporte oficialii mari dintr-un loc într-altul, de exemplu la o întâlnire cu amiralii Colon ori Regele Însuși, spusă oracular și La Menina, înflorise la capăt încă galben de Atlantic, privind spre răstignitul părăsit de Oameni și Zei, de Dumnezeu Însuși, ca un Codex Greșit. „-Un Englez...”, își spunea don Felix, și se gândea, la cei treizeci și nouă de ani ai săi această îndemnare spre soliloqiu, mai ales acum, când singur în ocean se afla în prag de răzmeriță între niște spanioli aproape infractori pe care trebuia să și-i supună ca pe niște câini periculoși pentru a salva nu doar viața Englezului ori a celor trei Preoți Madrileni speriați de la bordul Florii ci și pentru a-și păstra comanda ce asigura omenește, ori militar, călătoria peste nebunia Atlanticului, dacă nu libertatea ori viața, dar lucrurile, paradoxal, Virgin, îi apăreau mai puțin clamoroase chiar decât Englezului, care mereu se raportase, invocase un Dumnezeu nevăzut, care nu există, ori, chiar dacă ar exista, nefiind Cristos ori Sfânta Vergină, nu există decât pentru Sine, dovadă fiind Englezul de la picioarele tunurilor sale de argint. Dar, ca și lui Morisco, când luase o decizie opusă dar similară, aici în Răscrucea Dracului între Brazillia și Atlanta, ca un drum împuțit de țară bătut doar de păstori nebuni ori hoți matematici, norma era logică, catolică, dialectică pentru a o numi grecește, un om și-un pescăruș, morți, în prag de Înviere, dar don Felix nu se grăbea, pentru că nu mai salvase niciodată viața vreunui om, deși nici nu executase până atunci pe nimeni motiv pentru care avea la dispoziție doar brigantina de legătură, batjocorită ca Portugheza! biată fregată legănată de ruliu ca o orhidee într-o mlaștină de la bordul căreia privea spre ocean lângă Felipe Segungus El Rey, cârmaciul tânăr iberioindian ce știa Sudul Atlanticului ca pe propria-i mamă și creolul Padre Gannonico quarterin ce găsindu-și cuvintele începu să scrie epigrafic și corintic în latina vernaculară amerrigă, jumătate Roma, jumătate Eldorrado ce îi era pâine a vieții terestre și cerești, urbi et orbi, Iad și Lume, Grâu și drojdie, nemaiștiind care fiind care după ce ieșise din Aurul din Thnoticlan și Machu Pichu pentru a umbla desculț pe corsorurille Romei, Madridului ori chiar spre Parisul rătăcit între râurile carmelite și nu un cuirasat sănătos, precum cel care-l osândise pe Șobolanul Erratic Englez Baptismo, Crinul din Văi, acel El Lirio Blestemat ori Amirala Sacrosanctă a lui don Morizco. Totuși, la bordul Portughezei, nimeni nu bea Jamaică, acest fiind un fapt, nu o datină. B, În mărginimea Recifelor don Bonam de două ore cu coiful demodat căzut din cap se zvârcolea pe aurul iluzoriu al uscatului în dansul macabru al sambei, insolația insulelor din țara brasiliană, dar nu asta îl preocupa pe El Capitan don Felix, soarele începând să muște din orga germană a muntelui colonadei stranii a Recifelor, ci Cufărul cu Cărți pe care cu toată durerea condiției sale prezente don Bonam se băgase iar în apă între rechinii pitici dar vorace pentru a o târî în nisipul de oase fărâmițate de soarele nebun al Capricornului. Înainte să ia o hotărâre înțeleaptă trebuie să citească Cufărul, își spuse. În aceași timp El Padre, scria cu sânge de soare, ...Neoameni până la capăt, cuvinte misterioase, pe care în euforia Soarelui ce tocmai începea să moară în echinox după Muntele Orgă, nici el nu își mai bătea capul să vadă ce înseamnă, cine erau acei oameni, ei, sau alții,

En el idioma del don William Bonam, de Romance Mediterraneo, Dublin, Eire Real, 1620 T. H. Ingenioso Espiritu Williami Corbo un’espiritu perpetua En hora noche escondida En puerti clavo – Mar’regret No quere respondir Tu eres Felipe, mi Padre? Ioannes, mi Germano? Ou Willy, bonito, volvio D’Ecossia, sur la Mer? No soy el Rey, tu Padre, Nada Ioanni, tu sobrino; Soy Willie, tuy Milagro, volvio D’Ecotlaña, thulia. O, herma Margret, douce Margret, Diga, oro fiel: Fide queres mi, coméo A ti ante’muerta? Fier yo no jure ningun Por siemple tacita Si no me kissas el roye rostro Dans esto mio cama. Yo no soy Terra et, cosi, Si io volvio a ti Et tanget tua rosamira Vivias que en meno. Tu, tesoro Margret, douça Margret Diga’mi, te quero fierro: Fide queres mi, coméo A ti ante’muerta? Fides, Willie, nada’n’guem No te jorisco te, Antes que’n basilica no donnm’més Oro d’Éncasamiento. El hablador es miéspiritu; Sur-un lontano tierra En un fossatum catacumba, Mi carne es terrada. Ell’mana Alba como de Lirio Verre sobre la ventaña. Tua soy por siempre, Willie, El Señor que te amorat!... și alte asemenea versuri. Mai era una cu un Ingenioso Magister Bonum Wuallausus care undeva între Eiretierra, Scotialañia și Inglitierra trimițea în noroi o sumedenie de englezi armați cu un băț, bâtă, ghioagă de merinos ghintuită și cu corn de bour în cap, mare filosofius Warrace ăsta, mult iubit de Poet și binevestit însăși de Maria cea Verde, Geniul Scoției Sfinte Mocănești, despre care nu știa că e Acesta ce adormea iar pe barca ce-l aducea iar în Valurile Înalte ale Amurgului din Seara Oceanică, ori Altul, din vreun Veac de Cețuri înminunate ale Vechilor vremi când se spunea că Cele patru Anglii făceau parte din Spania vecinică a diamantului retezat în muchii vechi a Gibraltarului îngerului Gabriel și pe când don Felix în cazuistica-i prescholastică la un volum interior conchidea că se află în fața unei cărți englezești, Willio Vecchio, Marele Normand însuși, inconștient, zăcând ca o Morsă de Orgaz, fu ridicat cu scripeții de mărfuri la bord ținuți de niște brațe violente și descărnate cu mușci grotești și pioși murillo și zurbaran ridicând un cadavru el greco & espolio de pe sfânta cruce. Era al lui. La picioarele murate de argilă, nisip și sare marină ale englezului se afla jumătatea de pasăre albă, necunoscută, egretă, pescăruș localnic sau fregată, care mărturisea pentru sine scoasă din burta chitului fără credință ori îndurare ca o Atlantidă dezgropate de zidurile albastre ale valurilor fără răgaz și

248 odihnă precum norii aduși de cerul fără spaț și ogoarele și arăturile mării colindate doar de zei și marinarii morți din care Poseidon cu Tridentu-i aruncă o dată douăsprezece feluri de pești. Cum spusese Al Treilea Inchizitor, el doctor en Sciencias Divinas don Vartolomeo di Gaster del Escorial, La Flor Hierve, Floarea, Portugheza fierbea. – Un francez. C, Aristotel Vechiul ne spune că lumea este un cosmos de caractere nu doar idei, ca un fel de alfabet al ideilor, acestea ordonându-se și subordonându-se unele altora și prin ele unuia ce și le supune, o lume sfântă în care falsul nu-și are locul, nici lipsa de grație ori ingeniozitatea butucănoasă ori batjocoritoare fie chiar în escoriale de pairi, aceste criterii tinzând spre lumină ca lumina spre soare care e de la Dumnezeu fătat. Acestea nu sunt puține lucruri, putând spune că Pământul față de Ceruri, nu există, deși nu putem fi siguri, poate un calcul făcut cu abacul fiind necesar pentru mai dreapta noastră îndreptățire. Corabia era de aur în întregime în apusul de asfințit peste Botul Amazoniei, iar gândurile acestea care zburau din urechi în urechi aduse de palmele vântului oboseau sărmanul echipaj în care acum, după ce-l văzuseră pe hotentot, nici măcar cei mai criminali și josnici dintre matrozii aduși de koines în echipaj ca sclavi și salahori marini atlantici, urâți ca atlanții de pe ambele țărmuri ale Oceanului răspândiți prin pescadoare și fiorduri, erau, ca niște oameni reduși la ei înșiși, buni de nimic decât pentru a se profesa pe ei înșiși pâna la moartea comună și îngroparea atlantică în gurile rechinilor ce colcăiau lânga vasele bogate de pe cele patru trecători. Sfântul Aristotel voia să spună că Solomon Nebunul avea dreptate. Don Felix era deja pierdut în meditații privind la Pieta-ul de Carne al trupului bătut al ereticului prăbușit în față-i, când se văzu tras de mâneca cămășii de pânză marinărească. „ –Don capitan... don capitan... – îl striga o voce stranie, zgrunțuroasă, – vocea quarterinului afroeuropeo – ... aveți Copii, don capitan?” –Da! , răspunse don Felix, și începu să privească iar Soarele Verde care cădea în Smârcul Putred ca Platina al Amazonului... Orga de Stânci din La Recife se întuneca precum un monolit în calea Soarelui muribund, umbrind acum fregata mică și leganată de valurile indigo de Amurg incert ce abia acum se făceau simțite, tulburându-l pe bietul ofițer care nu până acum nu știuse ce se întâmplase cu el, pierdut în filosofie. Jumătatea de fregată mâncată de rechinii credincioși legilor mărilor exterioare încă zvâcnea, vie, precum carnea vie, roșie ca sepia și puroită de bătăile nopții trecute, atârnată în furci și încă legată în funii, după curelele Logicei, acum în frânghiile Libertății găsită pe pustiile Recife, a Miracolului cristic al Francezului prăpădit pe care îl salvaseră azi, 26 June 1641, cum fu adnotat în capătul paginii de file de tutun. În absența Soarelui, Golful se pitise spre burta Pământului, răzuind în lincheturi de scroafă uriașă cu dumnezeiască puiță fundul țărmului și al Terrei, mereu săpând spre diamantul de fier din mijloc de parcă ar fi căutat o harfă pentru Lună, absență cerească, vie doar prin propriu-i magnetism solar. Valurile făceau Fregata să scârțîie de încheieturi luminându-i catargele cu tonuri înmiite și nuanțe primare, vii, alb, roșu, galben, negrul indigo al Cerului de Noapte fără Mântuitor, ici colo câte o stea nepătrunsă zvârcolindu-se ca o scolopendră gigantică și zvârlindu-se neștiut în Mare, purtată de fripta Valurilor tot mai stinsă în Noapte. Don Felix stătea în același loc la proră lângă Ancora de Fier, cu El Rey cântând încă la Cârma marelui Stillet, și privind încă în Austrul Negru al Nopții amintinduși de Romanticul Copilăriei prin Pustiurile Lusiañei, unde în același timp umbla pe mare și mânca pâinea mamei sale, Maria del Fatima, verișoara tatălui său, Josephus de Fatima, pentru că satul era mic. Pe câmpul Mării Catolice era întuneric. Adnotările Postume ale Căpitanului Senor Felixus del Portugues: D, 10 11... 12 Capitan Enoc-hus a fost ridicat în Ceruri: A Don Padre X, Inchizitorului, i se dă posibilitatea să aleagă, Psihopatul paranoic: Fiecărui Om I Se Dă Ceea Ce Primește!! Te-am învins, Columbiene..., Mâncat de viu în casa părintească. E 13 14 15 Un Paradis intermediar: „Eu n-am avut tată – am avut un călău” , După dezastru, Sinuciderea lui Don Padre Gannonicus de Madrid & motive solipsiste. Vita retirada. F 16 17 18 Înmormântarea marină a Episcopului din Orga de Coloane, Rugăciunea Căpitanului de pe Portughezul, Îndemnul Nebun al Francezului: „Nebunul se uită la ce privește ochii, dar D-zeu privește la inimă” – La Recife redenumită La Corazon del Dios, Secret friends & Tăcerea Inchiziției. G 19 20... Teatrul e frumos pe scenă: Francezul vede prin catarge, Fragmentare: Isuse-Dumnezeu-Tatal-Nostru…, Rezumatul Cititorului: 9 ani la Galere, Echipajul să mănânce Câini de Mare!... Quod scripsit, scripsit!!+ +2021 June Sab 26 – Sun 27, END OF DOX 1 ~ ~ ~

Brigantinul portuguezului Dox 2 +Purgatorium Bis PriM Vis (84)1986/19+7+88... i Hațeg AD+21 [Dox 2,/3 + Epilog 4, 1 Addendă, & 1 Commentariu + Scris de mână în caiet] CF,GR,H+ 2021 + Închinare, Portus, portus, Geea. Motto (2): „Virtutea nu stă în obârșie. Democratul Defoe (n. Daniel Foe+1659 m, Daniel Defoe+1731, cu Robinson Crusoe 1, -1719) subliniasă că adevărata noblețe nu se manifestă la oameni cu titlu moștenit, ci la oameni simpli care săvârșesc fapte utile pentru societate (civice, civilizatorii, care țin/aparțin de civilizație – aici, a civililor). – A. Anixt, Istoria literaturii engleze, pag. 140-143 Holy Bible, Isaiah/Is. Chapter 6: Verses 9+13…+ Prolog, 1, prolog 2: +Casa Școalei Casa Bisericii/Bibliei. Casa Vieții. +Judecată direaptă -Să fie sănătos, mă… m-o lăsat fără telefon… acum să rămână și El fără telefon. Amin, 30 June+21 Bibliografie 2, +39 Carte pentru toți Copiii: – Biblioteca mea se numește D-zeu!! = Arăt ca Gânditorul lui Hamangia. Feodor Mihailovici Dostoievski, Adolescentul Crimă și pedeapsă, Idiotul, Oameni sărmani, Nopți albe, Umiliți și obidiți, Omul din subterană, Amintiri din casa morților – F, M. Dostoievski e cel mai de jos punct al Artei. Italo Calvino – Baronul din copaci, Cavalerul inexistent. Doris Lessing – Povestiri africane. Școala literară de la Târgovioște (Costache Olăreanu cu volumul Ucenic la clasici, Mircea Horia Simionescu cu Ingeniosul bine temperat & prozatorul & autorul de Jurnal post-modern Radu

Petrescu), Mircea Nedelciu cu romanul optzecist-nouăzecist Tratament fabulati,oru. Walter Scott – Rob Roy, Waverley, Ivanhoe, Talismanul. Jules Verne, O călătorie spre centrul pământului, Castelul din Carpați, Ocolul Păm=ntului în 80 de zile, De la P-mânt la Lună, 20 000 de leghe sub mări, Submarinul Nautilus al Căpitanului Nemo, 800 de leghe pew Amazon, Copiii căpitanului Grant, Hector Servadac. Hector Malot – Romain Kalbris, Singur pe lume. Ionel Teodoreanu –Hotarul nestatornic, La Medeleni 1 – Dictionar de Cinema, 1997, Tudor Caranfil cu Vârstele peliculei în trei volume 1982, 84, 90s, & & capodopere ale filmului mut. Varii carți despre artă și artele vizuale (teatru, cinematograf, scenografii/instalații), Universul ca spectacol, Temele artei, Istoria formelor, ~~[Cânturile lui Maldrodor] ~~ Filozofia lui Henri Bergson – Ultimul mare Filozof, sec 20, Varii Crestomații sitemice de Istoria Artei Preistorie, Antichitate păgână și creștină. Medieval creștin și barbar, Trecento, Renasterea, Umanism, reformă și centrareformă, Adevăr și Războaiele religioase, Baroc, Clasicism, Iluminism, Primitivism și Exotic, Decadenta clasicismului, Romanticul, Omul realist de la Balzac pâna la Mircea Nedelciu, decedat în 1999, Fatboy Slim 90s Musicvideo – Right Here Right Now Fat man Grin + , Kitsch-ul și Pseudoarta, Arta Naivă, Arta Primitivă, Viețile sistematizate estetic ale Marilor Pictori, El Greco, Paul Klee, Michelangelor Buonarotti, Vincent, etc. ,, (Omul curat), Gunther Grass – TOBA DE TINICHEA, Heinrich Boll – Opiniile unui clovn, ?/Heinrich von Oftendingen – Heinrich cel verde, Kurzio Malaparte – Kaputt, Hermann Hesse – Jocul cu mărgele de sticlă, Siddhartha, Franz Kafka – Opera antumă ^ Procesul, Castelul, America, Scrisori către Felice, St. Therese din Lisieux – Istoria unui suflet, Robert Musil – Omul fără însușiri (roman austriac despre război) în 3 volume, E T A Hoffmann – Opiniile motanului Murr, Undine, Jostein Gaarder – Lumea Sofiei Roman de istorie a filosofiei, Ion Vartic-Doina Modola-Liviu Malița/Mircea Zaciu+Șt, Borbely – Școala de la Cluj, Jiri Marek – Unchiul meu, Ulise, John Galsworthy – Forsythe Saga, Cele 40 saga islandeze literare eroice, Prezentare Carte 1 – E Stanley Jones, medic ministrant misionar India, (3 ian 1884+25 ian 1973) VIAȚĂ DIN ABUNDENȚĂ Cuprins Partea 1. 1 Există D-zeu? Poate fi El găsit? Unde? 2, Relația dintre știință și religie. Legile Împărăției sunt scrise în structura lucrurilor – în felul în care suntem făcuți să trăim. 2, Alegerea unei ipoteze cu privire la viață. Ipoteza greșită populsează viața pe o dircție greșită. 4, Scara pe care să urci în căutarea lui Dzeu!! 5, O altă scară pe care să pornești în explorare. Rezultatele exporării. 6, Despărțirea celor cincisprezece dușmani de importanță majoră ai vieții. Primul dușman/inamic -> absența credinței îăn ceva dincolo de individ. 7, Al doilea inamic: egocentrismul. Pasi spre eliberare. 8, Al treilea inamic, m=nia – resentimentele – ura. Rezultatele acestora în viață. 9, Cum rezolvi problema resentimentelor – o Scară. 10, Al 4-lea potrivnic, frica, îngrijorarea, ne20liniștea. Rezultatele lor în Viață. 11, Wscara eliberării de sub sentimentul fricii. 12, idem, continuare. Analiza individuală a temerilor. 13m, Scara afirmațiilor cu privire la frică.85+…26+176++52…358+4+368, + I, Prezentare Carte 2 Wilhelm Busc (1987+1966, pastor ev, scriitor) Isus destinul nostru, Cuprins-> Pe D-zeu îl vreau, dar la ce mi-ar trebui Isus? De ce sunt pe pământ? Nbu am timp! Atenție, pericol de moarte! Ce trebuie să facem?+

Jewish Prophecies –, Mark – Jesus Christ Comprise Miracles –, Luke –Jesus Christ Marianic Saga –, John – Jesus Christ Words before his Death and after his Ressurection, t Concept of Born-again presented by JC’Cousin John ben Maria cousin or sister of Virgin Mary Our Lady –, Acts – written by Dr. Luke –, Romans – Redemptions Comes through Faith, Martin Luther’s Verse epiphany/discovery –, 1 Corinthians – A sinning church –, 2 Corintians – Sin ammended –, Galatians – Grace over Law – , Ephesians – x -, Philippians – I can do anything in Christ... verse, Colossians - + -, 1 Thessalonians - + -, 2 Thessalonians - + _, 1 Timothy, 2 Timothy, Titus, Philemon – Youth & Children Epistles –, Hebrews – The Grace of Law –, James – Faith reals –, 1 Peter – m -, 2 Peter – m -, 1, 2, 3, John – Man Sinner Jesus God –, Jude – A brother/cousin of James t brother/cousin Jesus Christ –, Revelation – A discovery of t unsealed future –. + / Coranul muhammadic – Sometimes Kindness Wiser t Truth – ultima adeverire sacr-...++ . (se reia cu A, Anixt): Chaucer, Thomas More-Morus, William Shakespeare, John Milton, Daniel Defoe, Swift, Fielding, Smollett, Sterne, Robbie Burns, Lord George Gordon Byron, William BLAKE, Shelley, Walter Scott, DICKENS, William Makepeace Thackeray, John Clare, John Galsworthy, H G Wells, Aldous Huxley, Thomas Stearns Eliot, George Bernard-Shaw, Dylan Thomas, R S Thomas, Addendă Dox 2 Purgatorium Oscar Wilde & Other Stories + THP The happy prince, T nightingale & t rose, T selfish giant, T devoted friend, T remarkable rocket A HOUSE OF POMEGRANATES T young king +The Birthday of t Infanta T fishermn and his soul T star-child. The birthday of t infanta It was the birthday of the infanta. She was just twelve years of age, and t sun was shining brightly in t gardens of t palace. … „My _bella_ Princesa, your funny little dwarf will never dance again. It is a pity, for he is so ugly that he might have made the king smile.” „But why will he not dance again?” asked t Infanta… „Bcause his heart is broken ~~Va urma~~

Carte de Rogacioni Naționale Felix Rian Constantinescu 2016-2017

21 22 23 27 28 29 Orbita unei stele albe W. S (Portulanul/Harta) –Reguli pentru sănătate: -În Iulie stai în odaie cu perdeaua trasă și cu capul descoperit; bea ap[ constant. –Nu folosi lumină electrică –dacă poțidecât cât mai benignă ori inexistentă și numai pentru ceva practic/rațional/necesar/rar. (Acordează-te la lumina soarelui -, în acest univers de molecule de apă, H2O - și dormi cu înnoptatul și trezește-te dimineața) –Nu folosi calculatorul decât ca mașină de scris. – t Plays, K Henry VIth 1, K Henry VIth 2, K Henry Sixth 3, King Richard IIIrd, Titus Andronicus, The Comedy of Errors, T 2 Gentlemen of Verona, Love Labour Lost. Romeo & Juliet, A Midsummer Night Dream, King John, Taming Shrew, Richard II, Merchant Venice, 1 Henry Ivth, 2 Hentry Ivth, K Henry Fifth, Much Ado About Nothing, Merry Wives of Wondsor, Julius Ceasar, As you like it, Twelft Night or What you will, Hamlet, Prince of Denmark, Troilus of Cressida, All Well t End Well, Measure for measure, Othello, t Moor of Venice, Macbeth, / , King Lear, Antony and Cleopatra, Coriolanus, Timon of Athens, Pericles, Cymbeline, Winter tale, T Tempest, K Hewnry t VIII – t Poems, Venus & Adonis, Lucrece, Sonnets (14v, x 154 sonn,) , A Lover Complaint, Passionate Pilgrim, Sonnets to sundry notes of music (6 modern sonnets) , The Phoenix & turtle. : Istoria literaturii engleze din trecut în viitor 00+21. Anul 0, Celți. Romani – veac VAD. Angli, Saxoni, Iuți. Dani (temporar, alungați de ASI). Normanzii francezi germanici, vorbitori de franceză – Roy William t Conqueror, Bătălia de la Hastings, 1066 AD, Anul Cuceririi Normane. Q, Literatura Celtă Preromană? Literatura romană preAIS? AngloSaxonIut: Poezia folcloric[ a anglilor & saxonilor, Poeții cântăreți, Beowulf, poem epic veac 7end+beg8 AD, Lit, bis mon a-s. Caedmon, 7 AD, poeme ca Daniel, Exodus, Judith, Genesis A/Genesis B ș, a, m, d. B. Cynewulf, 8+9 AD, poeme ca: Crist, Juliana, Soarta Apostolilor (Fata Apostolorum) și Elene. Proza angloxaxonă. Literatura anglo-normand ... ...Biblia 2000î HrÂ2000d. Hr, 39 + 27 (+ 1?), Niv 67+1963, +39, Genesis – creation –, Exodus – Commandments –, Leviticus, Numbers, Deuteronomy, Joshua – hebrews occupying t land of God –, Judges – Free Time –, Ruth –t saga of King’s David Moabite Greatgrand-mother proselitism into God’s people from Moab with her wandering Mother in law Naomi-Mara into t People of God in Bethelehem-Ephrata, 1 S – A Popular Call fo an Emperor to Samuel ben Ana t Last Judge, Saul t Beniamite King & Saul reproved by God for Dissobedience, Davide chosen as new Kig by God, King Saul wages Civil War on Young David, David runs, weeps, writes & publishes in t Holy Bible 72 psalms, & cries to God, 2 S – King Saul dies in Battle!!, T Good Kingdom of David –, 1 K – Solomon ben Dawidum, Roboam & Ieroboam to Iosaphat Judah & ahab Israel–, 2 K – Iosaphat/Ahab until t Crush of Israel –, 1 C, 2 C, Ezra – reconsecration of t people after returning from Babylonian exile –, Nehemiah – Cupbearor of the Persian Emperor prays to rebuild t wall of Jerusalem –, Esther – Empress of Susa Capitol Esther ben Mordechai saves t Jews from extinction praying –, Job (Yob) – t dramatic poem of a good man afflicted grieviously by his perfect God, reasonless aparently –, Psalms – Hallelu Iah – Praise t LORD,, Proverbs – Haiku Wisdom of Solomon and other emperors –, Ecclesiastes – A sermon of King Solomon, old – , Songs of Songs of Solomon – A Jewish Kama sutra –, Is, – Prophecy about the future Birth of Jesus Christ Son of God God t LORD, Jer – t cleansing and spirit/soul circumcision faith in Future Silo-jesus brings –, Lam of Jer – Survival after t Mayhem of Jerusalem –, Ez – Holy Book on Deathless Holy –, Dan – bilingual book hebrew/akkadian – , Hosea – Love t bad people too –, Joel – about the sovereignity of future prophecy –, Amos – Prophecies of a Peasant – , Obadiah, Jonah – Miracles until Obeying God –, Micahyahu – t book of mercy inspiring verse –, Nahum – I do not know what is it about –, Habakkuk – A Watchman watching to hear the words of t LORD in a watch-tower –, Zepaniah – God warns he is decided he will destroy all humans and life on Earth and chose between Jew and Jew but afterwards will keep a remnant of t Jews t will be faithful –, Haggai – Something about the temple or the walls of jerusalem –, Zechariah – Prophecies –, Malachi – In order t this world should work Kids and Parents and Parents and Children should love each other as a family in God t Creator as Ibsen preached Angerless in all his dramas, if not God warns his Curse of his Law –; +27, Matthew – Jesus Christ in

Fur Elise

MOTTO „Acești bieți supuși români, care sunt fără îndoială cei mai vechi și mai numeroși locuitori ai Transilvaniei, sunt atât de chinuiți și încărcați de nedreptăți de oricine, fie ei unguri sau sași, că soarta lor într-adevăr, dacă o cercetezi, este cu adevărat de plâns (...). Nu mă mir că pământurile lor sunt rău lucrate, căci doar cum ar putea fi altfel când omul de la o zi la alta nu e sigur de posesiunea sa și trebuie să fie zi de zi și poate în fiecare ceas la lucrul domnului său. Altfel, națiunea are într-adevăr spirit; neașezarea ei vine desigur din nenorocirea ei.” Împăratul Iosif al II-lea, Austria. „Fericite auguste împărate! (...) Națiunea română este cu mult cea mai veche dintre națiunile Transilvaniei din vremea noastră, întrucît este lucru sigur și dovedit, pe temeiul mărturiilor istorice, al unei tradiții niciodată întrerupte, a asemănării limbii, datinilor și obiceiurilor, că ea își trage originea de la coloniile romane aduse la începutul secolului al doilea de către împăratul Traian, în nenumărate rînduri, în Dacia, cu un număr foarte mare de soldați veterani, ca să apere Provincia. Urmașii lui Traian Augustul au stăpînit Dacia cîteva secole. Sub a lor neîntreruptă stăpînire, în această Provincie a fost

249 răspîndită și credința creștină după ritul bisericii răsăritene prin străduința episcopilor Protogen, Gaudențiu, Niceta și Theotin, mai ales în secolul al IV-lea, după cum ne-o arată această întreagă istorie bisericească. (...) Cînd ungurii, către sfîrșitul secolului al IX-lea, sub ducele (lor) Tuhutum, au năvălit în părțile Transilvaniei, locuitorii romani ai acestor (părți) se numeau cu numele, schimbat, de vlahi, după mărturia celui mai vechi scriitor al Ungariei, Anonymus, notarul regelui Béla: în fruntea lor se afla în clipa aceea ducele lor propriu, Gelu, cu putere supremă, nenorocos însă în lupta la care a pornit cu ungurii spre apărarea patriei sale, de vreme ce în acea luptă el și-a pierdut și domnia și viața. (...) Atît istoria Patriei cît și istoria romană ne arată că românii au locuit în părțile Transilvaniei desigur cu multe secole înainte de a fi venit ungurii, și, cînd ei, pierzînd în luptă pe propriul lor duce Gelu, nu s-au mai împotrivit ungurilor, ci mai curînd, de bunăvoia lor, prin chiar acest fapt au admis de la sine pe unguri la conlocuirea cu dînșii, la concetățenie, ca și la comunitatea drepturilor regnicolare. Ungurii au fost mulțumiți cu această liberă și spontană acțiune a românilor, și amîndouă neamurile și-au găsit în concetățenie și în comunitatea drepturilor fericirea lor, pe care n-au voi s-o încreadă sorților unui război ulterior, de al cărui sfîrșit nesigur amîndouă trebuiau să se teamă. (...) Că sașii au venit în părțile Transilvaniei în secolul al XII-lea, (iar) armenii și bulgarii în secolul al XVII-lea și că au obținut (și ei) admisiunea, ne mărturisesc, afara de istorie, privilegiile și diplomele principilor. Mai rămîn germanii, cetățeni ai Patriei, care, după cum ne-o dovedește de asemenea istoria, au venit în Provincie mai ales pe la sfîrșitul secolului al XVII-lea cu armata fericitului împărat Leopold și au obținut admisiunea exact în același fel în care (au obținut-o) și ungurii, care au venit pe la sfîrșitul secolului al IX-lea. (...)” Supplex Libellus Valachorum „„Înaintarea literaturii române și cultura poporului român în deosebitele ramuri prin studii, elaborare și editare de opuri, prin premii și stipendii pentru diferitele specialități de ltiință și arte și alte asemenea. Asociația va avea un președinte, un vicepreședinte, un secretar-prim, un secretar, un bibliotecar, și arhivar, un casier, un controlor - toți aleși pe trei ani.” ASTRA, Sibiu. Psalmul 136 1. La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când neam adus aminte de Sion. 2. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. 3. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: "Cântaţi-ne nouă din cântările Sionului!" 4. Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? 5. De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! 6. Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele. 7. Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: "Stricaţi-l, stricaţi-l până la temeliile lui!" 8. Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va răsplăti ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă. 9. Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră. “Copile drag de ce ai rătăcit Prin lumea de păcat De-atata timp Eu te-am chemat să vii Dar tu M-ai ignorat Iubirea Mea va ţine până-n veci Dar nu uita că-s drept Eu am să spun Mereu te-am asteptat Dar tu M-ai ocolit Vino acum nu amâna Ziua de mâine nu se ştie dacă va mai fi Încrede-te în Cel ce a promis Că vei fi mântuit.” (RAZE DE SPERANŢĂ)

RUGACIUNE

ÎN PIATRĂ ȘI ÎN CÂNTECUL DIN VATRĂ.

Doamne n-ai avut mila de mine Te-ai purtat ca si c-un caine Pentru cum tu te-ai purtat Singur tu te-ai rastignat. STANTE SFINTE MONASTIREA SCÂNTULUI OSSIAN, GHILGAMES, NICĂ LA MASA DE SCRIS, SIBELIUS, CHOPIN, BEETHOVEN, MORMANTUL LUI MOZART, PAUL CONSTANTINESCU, ENESCU, BELA BARTOK, TARJA, LOUIS ARMSTRONG, CONFUCIUS, BRANCUSI, EMINESCU, LENAU, MACEDONSKI, BLAGA, NOR ROSU, PAVAROTTI, LADY DI, JFK si MLK, VICTOR HUGO, IOANA D ARC, AVRAM IANCU, PETOFI, PUSKIN, GOGOL, TOLSTOI, POEZIILE LUI PASTERNAK, ALFRED NOBEL, CHE, YOUSSOU, YESHUA, 2PAC, RIMARU, VILLON, CODEX BURANUS, CARMINA CATULLI, EPISTOLAE AD PONTO, EVANGELION, HORATIUS, SOKRATES, RAMA, QUETZALCOATL, VALERIUS CONSTANTINUS, MANIU, HOSSU, CORNELIU COPOSU, MELVILLE, POE, CORBUL, DANTE, CUORE, BRANCOVENII, GHICITORUL, RUMI, DJAFAR, MOISE, BOSCH, LINDA, MAHABHARATA, PERSANUL, OFRA. OSSIAN Te fericesc Irlandă ferită de trupu-mi Pe anglii barbari nu-i știi triștii vikingi Oameni ai topoarelor de fier și ai mării Dar te plâng Albion sacru cuprins de Moarte - o, rege saxon - nebun în Valhalla - cu ucigașii și măscăricii Lumea moare pietrele intră în pământ A sosit sfârșitul lumii - rugați-vă, rugați-vă.

MONASTIREA SCÂNTULUI LACRIMILE SFÂNTULUI ȘOPOCĂITUL VÂNTULUI TĂCUTUL CUVÂNTULUI TU EȘTI CARTE NESFÂRȘITĂ DIN DURERE IZVODITĂ FRUNTEA MEA NEMIRUITĂ MAMA MEA CEA NEMURITĂ. COPIII FAC CUNOȘTINȚĂ CU GULAGUL Doamna a plecat puțin și ne-a spus să o asteptăm pe hol Ne-am spus să deschidem ușa Dietei Cavalerilor ne izbeam cu umărul în usă și apoi ne-a chemat doamna directoare și ne-a pus diafilm cu Păcală care trăgea ușa după el. COPIII MERG SĂ INTALNEASCĂ IUBIREA noi Copiii din grupa doamnei Ronai mergem cu doamna La sala mare să îi vedem pe Lizuca și pe Toto La teatrul pentru copii. COPIII FAC CUNOSTINTA CU IEPURII

Tarja

Copilul bun - între copii răi - zâmbește Mâine va fi mai rău! - între nimic și euro Tarja - fata cea cuminte în lumea fără minte O stea izvorâtă la țară - roagă-te Tarja

Era cam toamna anului 1987 Copiii au mers la doamna Ronai Acasă să vadă iepurii albi și gri negri și roșii frații pisicilor închiși în zăbrele cât niște sicrie pentru iepuri. COPIII FAC CUNOSTINTA CU MOARTEA

Nu e vorba de pământ nu e vorba de cuvânt Drumul duce la schit dar nu se oprește acolo Nu e vorba nici măcar de stalin - dacă oamenii Sunt flori se nasc iar și iar - Finland vs Israel Aș vrea să-ți scriu ochii într-o carte - dacă doar Cărțile sunt fără moarte - de la cel mai înalt Munte - ești tu - și poate Apocalipsa - nu ne vom Îndreptăți - vom muri și vom trăi - aceiași...

Era poate Primavara lui 1988 De Înviere noi Copiii din grupa mare am fost duși încolonați de doamna Ronai la cimitir să vedem păpădiile mari și galbene și fluturii alb OCHII LUI ZAMOLXE

PERSANUL Spitalului de la Zam. Zalmoxis înseamna urs în zale, adică melc. Cu fruntea de urs in maini Tamaie in ochi si somnul Tacerea campurilor nesfarsite In noapte si durerea gandirii Filozoful acuzat in locul pars Cu pietre - poetul beat si Atavic - minaretul mut in noapte Tacerea ca moartea in rubaiat. PENTRU CEAM MURIT PENTRU CEAM MURIT PENTRU CEAM JERFIT MURMÂNT NEO ZIDIT MULT NEO OCĂRIT PENTRU CEAM IUBEAT ȘI VIEAȚA NEAM DAT ȘI ȚARĂ AM DAT ȘI-NTÂI ÎMPĂRAT?

AVRAM IANCU NEBUN RĂU NEO CHINUIT NEO ZAVISTUIT NEO DISPREȚUIT ȘI NEO MURUIT. Deal roșu muri Moșu merg câmpul pe mântul.

Tatăl șobolan Satan Harfa de tumori Cuțitele galaxii Urâciunea pustiirii Urletele junglei Moartea Nu este lumină În familie Mândria-întuneric Sinuciderea copilului.

Gânduri la Veghea lui Zalmoxis de Raul Constantinescu trebuie să mă întorc la origini la pacea minții unită cu pacea inimii la muntele din psihic la chihlimbarul din ochi la tăcere supunere și c astitate.

FETELE LUI MIRCEA VULCĂNESCU ȘI RADU GYR TRIBUNUL DE PE MUNȚI ÎNCHISOARE CÂNT CE MOARE SUFERINȚĂ BIRUINȚĂ RUGĂCIUNE MAME BUNE PLÂNSUL FETEI DORUL TETEI

TATĂL ȘOBOLAN Motto Acum 13 ani o fată a scris o poezie de o mie de strofe cu titlul ANATEMA pe care după aceea a rupt-o.

Ochii lui Zamolxe sunt doi melci Morți în peșteră Zalmoxis e un tău cosmic Degetele îi scot ochi de bour Genunchii îi sunt pietre sparte Cade în noapte Zamolxe Cu inima lumin ă, . Parul, barba, vorba îi sunt ciorchini de struguri albaștri Chipul, omul din nuci.

AM VENIT LA ÎNCHISOARE CU O MÂNĂ DE MÂNCARE TATA-I PIATRĂ SUS ÎN CÂMP INIMILE LOR MORMÂNT ÎNCHISOARE ÎNCHISOARE CU ROMÂNU N-AI RĂBDARE ȘI CE NOI PLÂNGEM AICI AUZIM ÎN REDUIT AUZIM TĂIAT

Lumea icoană Urlet dorul Mort amorul Viața vamă Cu Dumnezeu Șade pe munte Stânce cărunte La sfatul său Poporul dor Pentru pămant Pentru cuvânt Moartea omor.

250

SONETE MARIANICE II Veghează plopii an de an Marie Peste castel negru de-orfani Stăpână Cobor orfani pământ înghit Marie Tristae est Terra Harzoc Latina Te rog divină săracă Regină Cobori peste spitalul mort Marie Adu balsam în iad o tu Marie Și ai mila de Nebun și de Cadana Dar mâna ta rămâne între stele De ce nu poți să vii tu să ne mântui Când viețile ne sunt moarte în rele? Noapte de noapte negre trepte bântui Balanțe trag virtuți cu pietre grele Noi te rugăm Marie să ne bântui. III Un cântec vechi din ceruri vin Marie Coboar' din munți plini de orând Marie Din îngeri mii din stele vii Marie Și îmi vorbești mă lecuiești Marie O viață stau la templul tău Marie Și plâng cu plâns de cerb în râu Marie Și mult te caut în câmpul vechi Marie Când te găsesc mă mântuiesc Marie Ești mai frumoasă ca o ia Marie Mai bună ești ca mama mea Marie Iar te aștept tu să mă chemi Marie Și să mă duci peste triremi Marie Cu gura os cu piept pământ Marie Iarăși te chem din necuvânt Marie.

Cosmic nihil O arsă carte Ulise copil. MORMÂNTUL, În mușchi cuvântul Șoptește mormântul Mort e pământul În Isus smântul. SPIRITUL, Fără de viață Ultima ceață În dimineață Tristă paiață. MORMÂNTUL, Te chem în moarte Să mă ai parte Te scriu în carte Fără de moarte. SPIRITUL, Nu, eu sunt fiară Mormântul să piară Sânge în sară Ura în vară. MORMÂNTUL, Te chem în moarte Să mă ai parte Te chem în viață În noua ceață. 3 Căderea NEGURII NEGURA, O, tu străine Vino la mine În munții ruine Din urâciune. NEGURA, Ascultă, ascultă Bezna e multă Munte murit Bord nesfințit. NEGURA, E timpul luminii Din nopțile vinii Să vină străinii În sufletul vinii. 4 Lucian Blaga ridicându-se din Mormânt MORMÂNTUL, Te du în lume La lume spune Cei fără nume Copile nebune. (LUCIAN BLAGA tace) Cortina.

Moisei

+++++++++ ++++ +++ ++++++ ++++++

IV Mă rog să-mi vii Marie Doamna mea Carte-ți trimit din temnița de piatră Sfântă coboară pe frunte-mi mâna ta În sala de tortură cerul latră Doamne mă uită frânge-această vioară Alungă-mă din rai dar schimbă-mi viața Veți rămane doar tu și dimineața Căzut în pamant piatra de moară Tu vezi Marie dorul greu de moarte Pe care l-ai cerut mamă sub cruce Noi două priviri scrise-ntr-o carte În drum spre cer sonetul trist mă cruce Văzând cum cerul mi-e pulberi de sate Cruce de fier de lemn de piatră duce.

Aiudul și Auschwitzul

Măi Aiudo groapă rece Cine-n lume te întrece? Auschwitz cu cuptoarelă Roma cu duioarele? Auschwitz tu fratele mieu Ce știi tu de Dumnezeu? Ce știi tu de al meu dor? Că iou vreu dor ca să mor.

PARADIS ÎN SAT CIMITIRUL I Uite tată Ceru parca-i de icoană Saltă frunza ramura Plopii-s linii Soarele e alb, De gheață.

POEME SCRISE-N PIATRĂ DUHURI VORBIND ÎN VÂNT OASE CENUȘĂ-N VATRĂ TĂCERE LA MORMÂNT ADUC COPII LUMINI MAMA E ÎN PĂMÂNT SINGURI CA NIȘTE CÂNI – FURTUNĂ ȘI AVÂNT.

Lucian Blaga la Lancrăm 1 LUCIAN BLAGA, Idee, idee! Stea de pământ, tristă idee, mamă mormânt. MORMÂNTUL, Ascultă cuvântul, când vine vântul, moare pământul, trezește sfântul. SPIRITUL, Tăcuta harpă, neagra marcă, lumina parcă, tăcuta țarcă. LUCIAN BLAGA, Tu vină, lumină, moartă stăpână, mă ține de mână. MORMÂNTUL, Copilă, copilă, în milă e milă, caută lumină, în noaptea stăpână. SPIRITUL, Ah, cât te-am căutat, al meu păcat, mormânt preacurat, mormânt luminat. LUCIAN BLAGA, În moarte e moarte, în pământuri parte, în litere carte, în creștinism moarte. MORMÂNTUL, Copile-ai venit, la mama-i venit, iubirea e mit, mormântu-i trăit. Dialogul SPIRITULUI cu MORMÂNTUL 2 SPIRITUL, Mormânt e lumea Și lumea un mormânt Mormânt e Biblia Cuvânt în Mormânt. SPIRITUL, Cădem în moarte

COL ULP TRA AUG DAC SARM

ROMANORUM SUMUS AETERNA CIVITATE ANIMA UT HUMUS FLORIS LATINITATE SACRUM CHRESTUS AMOR UT MORS LIBERTATIS MOXIS SILVAE MOR VINUM LACRIMAE PANIS.

PĂMÂNT SCHINGIUIT

Ardealul tras pe roată Cu Ungrovlahia toată Bour mort sub plug de sânge Mințit în cărți de plângeri

251 Grâu martirizat în vatră Porumb îngropat în piatră Înflorit cu duhul vechi Zugravii mâncând curechi.

TOT CE I S-A DAT CU FIRU ȚESUT S-A SPÂNZURAT.

Waltz No. 2 (Poem pillatian) Vii valsuri sub Kremlinul rubiniu.

RAGNAROK

Am șezut între meri în uda trista livadă de devenii măr Pleiade mă vadă

ZARCA

În zarcă m-am pocăit În zarcă m-am spovedit Și în zarcă am să mor Numărându-mi dor cu dor

cine va pune securea la rădăcina mea cine din pământul meu mă va alunga

Cât îi lumea asta roată Toată îi numa’ o zarcă Și în zarcă nu-i lumină Decât inima stăpână.

și când voi ajunge-n cer pe ce drum voi plânge drum de pietre și fier drum de dor și sânge?

HONTERUS. LEGENDĂ

Vigilate et orate orice ardelean un frate Turnul Roman piatra neagră Biserica Romană Neagră Avva cu păr negru pană.

HEATHCLIFF

În lumea lui tăcere în lumea lor fiere LAZĂR ȘĂINEANU a mers tot pământul cristosul și sfantul.

Telal de basme l-am văzut vorbind frumos ca-n carte Bătrân și tânăr nevăzut viu și fără moarte.

CRIȘAN ÎN TEMNIȚĂ

ÎN TEMNICIOARĂ CRIȘAN AMĂGIT GATA SĂ MOARĂ ȘEDE MINȚIT MÂNI M-OR LUA PE ROATĂ M-OR DA CORBI M-OR MÂNCA MUMA O VEDEA TOT CE-A MAI AVUT

252 de nobili barbari

GHERLA

Drag fiu al lui Iancu Matia Rege hai sa-ți doin cântu cel fără de lege.

Spune spune pocăite de esti sfânt ce cați aice

Prietenului din copilărie Radu Vancea, care Îmi vorbea ades de Niccolo Paganini. Un biet copil scripcar Hainele-i sunt rupte Mării lumii far Cu buzele cusute Geniu în mizerie Mâini pentru altă viață Beat de idei puzderie Suflet de dimineață.

de tu crezi în Dumnezeu de ce-i ești copilul rău?

EROUL DE LA STALINGRAD

AMINTIRII OSTAȘULUI ROMÂN PAIC ȘTEFAN PLUTONIER ÎN ARMATA A 3-A A GENERALUI DE ARMATĂ PETRE DUMITRESCU COMBATANTĂ ÎN BĂTĂLIA ȘI ÎNCERCUIREA DE LA STALINGRAD ȘI COTUL DONULUI. + ZĂPADĂ DE SÂNGE ȘI CERUL PLÂNGE BRUN CONVOI STOI BLAC STOI EXTERMINAREA NU-I DE MÂNCAREA GLOANȚE ÎN CAP MORMÂNT FĂRĂ VRAC CERCUL POLAR ÎN URM-AM LĂSAT RUSUL BARBAR M-A EXPLOATAT

CRUCEA STREIULUI

CU GREU M-AM ÎNTORS CU GREU AM VENIT SIBERIA-M VĂZUT ȘI AM BIRUIT.

De mult trăsai o cruce streiul Streiului mă duce

FATA IUBEAȚĂ

A fost o fată mărgărint Zisă fata iubeață Cât a trăit tot a iubit În sat de fum și ceață Azi în ceasul vieții La ce-am trăit? Am bătrânit De ce trăiesc iubeții?

steiul dorului gridul boarelui ochiul zimbrului plânsul varului cruce frântă zei cuvântă cruce spartă cruce moartă.

GHEORGHE DOJA

Ia cleștele smulge-i limba limba care-a-nvațat colinda taie-i nasul scoate-i ochii infidelul babei Dochii pune-l pe tronul Încins mesteacănul cesta nins.

CÂNTECUL ROBILOR

Internilor din spitalul de la Păclișa. REX HUNGARORUM Sub boltă trist cântec câni fara pantec

Tu fiu al lui Iancu Matia Rege să-ți doinesc cântu cel fără de lege

deasupra e bal val după val

Din iobagi și sărbi pe tronul maghiar ți-otrăviră șărpi românescul har

cautăm lumină marie stapână

acum Tu la Cluj pe-ntregul Ardeal ne dai învăț din al morții bal cel mai mare Rege al Ungariei Mari latin otrăvit

deasupra e bal val dupa val. PAGANINI COPIL

253 Doamne care-ai dat Care ai trimeas Tu nu ai ertat Nici al mieu necas Cât au fost de reu Te ție Dumnezău Că nu m-ai iertat Și la câni m-ai dat Viața m-ai mâncat De viu îngropat.

Duhuri și păcat

O Părinte Lumea nu e Pentru mine FOAMEA ȘI BĂTAIA. FABULĂ Nici cetatea-ți Căzută În ruine dedicată unei Pisici sărmane Nu te Doresc Părinte

Mă Bătaie cruntă ești stătu Foamea la povești

Cetatea Mea Mi-e-n minte

Ba tu Foame mă întreci aș mânca și pietre reci.

Duh mort Pentru Tine

CÂNDEA ȘI CÂNDREȘ

Doamne Nimeni Ca mine.

Cândreș frate Hai ne-om Bate Pentru Țară Și Cetate De-om Muri Ne-or zugrăvi Doamne Temple Or zidi. NENEA RĂDUCU Din Război Până-n Aiud Cu Isus Și creier crud Refren. Ochii din cap I-au strivit Toată viața A doinit

ȘEZĂTOARE

lui Glad Berindei În zăvoare L-au băgat Cu spini L-au încununat

Omul e un abis vorbitor și singurătatea îl cheamă la vorbă în el parinții sunt cartea morților pleacă se-ntoarce în alb cer vechi Corbu așadar să vorbim încă un mileniu și încă o mie de ani să adăstăm în limbă felix philosophicum bestiam homo de ce traim nu știm duhule sfinte din guri ne curg cuvinte.

Refren. Ochii din cap I-au strivit Toată viața A doinit Lacrimi sânge A scuipat Nimeni nimic N-a știat CRUCIAȚII ROMÂNI

PLINĂ ȚARA E DE CRUCI

COLINDUL BOLII

În câmp de soc Colind bolind Mă opresc în loc În amurg sfint Și zicu cu foc

Refren. Ochii din cap I-au strivit Toată viața A doinit Nea Răducu Criminalu Cruciatul Mort în valu

DE PĂMÂNT ȘI DE NĂLUCI

Refren. Ochii din cap I-au strivit Toată viața A doinit

MIRCEA-N COZIA IANCU-N URȘI

Poet viu În închisoare Și mort pentru Lumea mare.

DOJA MORT CU OCHII SCURȘI

FOSILĂ VIE

ȚĂRANI CNEJI MORȚI ÎN BISERICI COPII BLÂNZI SECERÂND FERIGI.

Cântul mântul cântul smântul plânsul spânzul plânsul dânsul.

254

TIGROAICA DIN CSEJTE Voivodița Garofița Erzsebet Ez mintelet După centurii De crime După urlet De prea bine Copila Înnebuni Fete simple Omorî Cine este Vinovat Maica mamă De-mpărat Or boierii în serai Ce-au făcut Din Iadu Rai?

CRONICA RIMATĂ DE LA PĂCLIȘA Hei, c-a fost un om odat Pe-aici mare împărat

MILESCU

Nicolae I Cândea

MILESCU PELERIN PE JOS SPRE PEKIN ROMÂN CĂTRE CHIN

Care-a stabilit orânda

ÎMPĂRATU-L AȘTEPTĂ BLÂND MILESCU SE CERTĂ IARTĂ DAR MĂRIA TA EU MĂ-NCHIN LA MAMA MEA.

El cu turcii s-a bătut Și-a primit to ce-a avut Mihail Întâi zis Cândea PARA BELLUM

Cândea I și Ioan Cândea

Unul grec Altul latin Dușmănie Între câini

Și apoi Ioannu Cândreș

Nu-ți vinde Poporul tău Nu uita Cristosul tău Când ajungem În mormânt Noi suntem Celași pământ.

Ce se ruga fără greș Au ajuns Mult prea Bogați În biserici și ducați Stavrofore au luat pe bani Și au strâns la gologani

SCRISOARE CĂTRE KENDEFFI

Dar Cândreșu a murit

Eu sunt cânele turbat

La români a revenit

eu sunt câine răsculat

Au avut întreg pământ

ce-ai făcut cu-al meu barbat

Și l-au cărat în mormânt

spune fata de-mparat

Deci ascultă basna toată

râul tot tu ai arat

Și te roagă Preacurată.

și pădurea ai tăiat

CIMITIRUL II

capuri negre-ai retezat

ÎNTINȘI MORȚII ÎNGROPAȚI MULT SUNT PLÂNȘI MULT SUNT UITAȚI

munții toți tu ai lăsat copiii tu ne-ai mâncat tu vrei doar să fii bogat spune os de împărat.

CÂND O VINI DUMNEZEU O-NVIA ȘI TATĂL MEU CÂND O VINI PRECESTA O-NVIA ȘI MAMA MEA.

BARABA SPÂNZURAT Pe care

255 Întemnițat Îl vreți iară Lepădat?

DE IOBAGI CÂNTĂ BISERICĂ DE SĂRACI

Pe Baraba pe Baraba Care-a Omorât cu laba

NOI NEAMUL NE-AM PIERDUT CĂ AM DAT TOT CE-AM AVUT.

Nice îl vreți Pe Isus Care a venit De sus? Pe Baraba Pe Baraba Care a ucis Cu laba Și Baraba Înfruntat S-a dus și S-a spânzurat.

DENSUȘ CÂNTĂ ICOANELE ÎN DENSUȘ O CASTELULE DIN SUS CNEAZ CĂLUGĂR DANIIL CASĂ TEMPLU BAN UMIL. STREI CÂNTĂ BISERICĂ DIN STREI CINE ȘTIE ANII MEI? CÂT SANGE EU AM VĂZUT CÂȚII MIRII AM LĂUT CÂȚI RUMÂNI AM BOTEZAT CÂȚII CNEJI AM ÎNGROPAT CLOPOT SFÂNT ÎN TURN GORGAN CÂNDREȘ DOMN CU CHIPUL BAN. BISERICA DIN PĂCLIȘA LA SCHITU IEU M-AM UITAT NIMENI NU-L ASCULTĂ-N SAT LA ICOANE AM PRIVIT DE SĂTENI M-AM ÎNDOIT.

RUGĂCIUNE RUGĂCIUNEA ESTE GÂND E FURTUNĂ ȘI AVÂNT DACĂ-N RUGĂ AM GREȘIT DUMNEZEU NE-A MIRUIT.

CÂNTURILE BISERICILOR NEGRE MAMEI MELE VALERIA MĂNĂSTIREA COLȚ BISERICA PICTATĂ BISERICA DE PIATRĂ BISERICA RUGATĂ ÎNDRĂCIȚII LATRĂ CĂLUGĂRE SFÂNT ROMÂNESC CUVÂNT RÂU CE SUSURĂ FOC CE PICURĂ. Hunedoara Cântă Inidoară Biserică mioară Ev de pământ Sate mormânt Cât te-am așteptat Doamne te-am rugat O Cristoase sfânt Umblă pe pământ. Streisângeorgiu Cântă Streisângeorgiu Cavaler Sângheorghios Harfă de litere Cor de cithere

IUBITUL NESĂRUTAT IUBITUL NESĂRUTAT PLÂNSETUL ÎNMIRESMAT INIMA RUPTĂ ÎN DOUĂ LACRIMA RUPTĂ ÎN NOUĂ EU LA FATĂ M-AM UITAT LOCUL MEU DIN CER I-AM DAT TIMPUL TRECE BĂTRÂNESC FATA LUI ISUS IUBESC.

Biserică albă Floricică dalbă Schit în amurg Lacrime curg. Sânpetru DOMNIȘOARA POGANY Cântă Sânpetre Cartea de pietre Cantă mă tată Cartea pictată

Domnișoara Pogany Ce pe Brâncuși Îl iubi

Cât ești tu De veche În lumea De streche.

Fată de vampir Turbat Care-a chinuit Un sat

SÂNTĂMĂRIE

Domnișoara Pogany Ce cu Brâncuși Se iubi

Cântă Sântămărie Satul de slugărie Pe Cândea și Iuda Cneaz rău în Buda

Fată de vampir Părat Care-a îngropat Un sat.

Cu pictură ortodoxă Te-nveșmântași Și pentru coroană Poporul ți-ai uitat. MĂNĂSTIREA PRISLOP DE LA ATHOS LA TISMANA NICODIM ȘI SFÂNTA ANA

HAI MĂI ȚIGANE

PLÂNGI ZAMFIRĂ PLÂNGI DOMNIȚĂ CÂNȚI PRISLOAPE -N ICONIȚĂ.

Hai măi Tigane Muncește Mâncarea Se isprăveste

SĂLAȘU DE SUS CÂNTĂ BISERICĂ

Hai mă Române Cânta Să ai inimă De sfântă.

Important

256 Suflet. Lirism. Pietre de hotar. Poezie. Pădure. Divinitate.

Vulturi de fier În vremuri ce pier Veghind pământul Fier li-e cuvântul

Pasiune. Divinitate. Cântec. Prietenie. Viaţa în doi. Iubire. Sentiment. Justiţie între oameni.

Noroade-au murit Copii s-au jertfit Pajere-or grăi Rumâni mântui.

28-V-1997 [poem scris în camera de internat şcolar – camera 3] CFG

FAMILIA ROMÂNĂ Tu române ești creștin Mânci pâinea muiată-n vin

Cântecele pure

Cântecele pure Pe harfe de vânt Sânge și mure Ursă-n mormânt

Muierea îți poartă ie și e ca Sfântă Mărie Nu fi tu creștinu rău respinge nimic al său. ALT RĂSUNET

Cassandră zdrobită Flori în noroi Pădure vrăjită Lumea de apoi. PENTRU CARTE DE RUGĂCIUNI (Monastirea scântului)

HIMERA

Din răsărit crunt izvorât himeră tăcută bestie tăcută

Tu popor înmiresmat care sângele ț-ai dat nu te plâng și nu te boc nu-ți zic pace nici noroc De oi fi de n-oi mai fi de oi fi și mort oi fi

Chemare a Sfintei Ioana d'Arc în ajutorul soldatului

Isus Maria Rege al Angliei vin înaintea ta Fată a lui Isus, a Franței și Mariei care ai învins pe cumplitul rege al Angliei și îți cer ajutorul în bătălia mea de azi (se spune bătălia) ajută-mă pe mine și superiorii mei să învingem fie și de a fi să murim dar tu ai putere împreună cu Maria Virgina Domnului și Isus Fiul Domnului for să ne mai ții în viață o zi îți mulțumim și ne punem săbiile inimilor înaintea ta Martiră a Bisericii și Sfântă a Îngerilor. Amin.

Și veacul trece și ne întrece himera piere fiară și fiere. APOSTOLUL

Eu am fost întâi chemat eu am fost primul bărbat

Dar atâta vei trăi cât mereu te vei căi. LUMINĂ

Sunt Andrei și eu vă spun mă crucificați acum

Hai copilă dă-mi lumină tu nu ai avut vro vină

Însă mâine oi înflori însă mâine oi verzi

așa îi necazu viaței ca bucuria paiaței

România oi potopi și pe voi oi mântui.

eu oi sânge tu oi plânge dară moartea nu ne-o stânge.

CENUȘĂ ÎN LUMINĂ

MATROANA ROMANA

Ui cenușă În lumină A murit A mea stăpână Am rămas orfai în lume fără mumă fără nume. ARDERE DE TOT Acatistul lacrimilor

Vă chem pe voi lacrimi vă invoc și vă desfac în mine și peste întreg pământ plângi suflete plângi poporule Lacrimi să-ți fie sufletul Pentru durerea Mea.

Pune mâna scrie carte popor sfânt făr de moarte

SUNT O ARDERE DE TOT PENTRU CRISTOS SAVAOT

Tu fiul Matroanei Tu pruncul Doamnei Mama ta-i piatră iar lumea o șatră mereu să te lupți să remâi în cărți cartea e harfă marmura-i spartă. ICOANA

ȘI MAI CAT O RUGĂCIUNE RUGA MEA FĂRĂ DE NUME O VENI DE OI MURI LUMEA TOATĂ OI PĂRĂSI. VULTURI DE FIER

Tristă icoană dăruită din pictură plămădită Ce ești tu icoană sfântă? demonul ce nu cuvântă? Icoană uriașă plânsă icoană durută și ninsă.

257

HAȘDEU Nebun plângând geniu cuvânt fiică-n mormânt hașdeul sfânt Carte și gând dor de pământ paris și avânt poeme în vânt.

ȘOIMUL PATRIEI

ȘOIMUL PATRIEI CÂNTĂ ȘOIMUL PATRIEI PLÂNGĂ PĂMÂNTUL DRACULUI PĂMÂNTUL LACULUI.

TEMNIȚA BOLNAVILOR „N-am avut noroc Să stau cu frații mei” Cântec de la Zam

DEȘTEAPTĂ-TE BISERICĂ

Noi suntem bolnavi noi suntem oameni slabi

DEȘTEAPTĂ-TE BISERICĂ.. DEȘTEAPTĂ-TE PATRIARHE DEȘTEAPTĂ-TE PASTORE DEȘTEAPTĂ-TE NUNȚIU

Mult am suferit până am murit.

DEȘTEAPTĂ-TE BOACĂ DEȘTEAPTĂ-TE POCĂITE DEȘTEAPTĂ-TE FREEMIND DEȘTEAPTĂ-TE COPILE..

FECIOARA ROMANĂ Cânt sfânta fecioară romană minervă și ceres zeiță umană Înțelepciune și pietate povești de iubire crucificate. MAMA BEȚIVULUI O bătrânică cam puțintică c-un handralău -Mă duc să beu! Mă copile ești nebun haide mintea să-ți aduni

ZALMAN RABINSOHN

TATĂL FETEI ȘI-AL MIRESEI PLÂNSUL LETEI ÎMPĂRĂTESEI SÂNGE MAREA SÂNGE ȚARA PLÂNGE ZALMAN PLÂNGE LABAN.

Ea mult se roagă el trage la joagăr Și mor odată tânăr și mată. MARIA CÂNDREȘA O icoană ce-am făcut și la lume am dădut Poate la ea s-o uita și mămuca mi-o picta. CERȘETORUL Eu - eu sunt Cerșetorul târgul batjocoritorul ZBOR Am căutat s-ajut săracii să nu mai umble cu sacii Rău m-ați mai batjocorit dar de-acu s-a mântuit. PIATRĂ DE MORMÂNT Sunt piatra de mormânt a părinților mei sfinți Avraham și Sara și craniu voi fi.

EROUL DE LA PĂCLIȘA Spune psalmule Odată De țară Neatârnată Că nărodu O ieșit Lângă schit S-o priponit Lângă schit El s-o rugat Plânge maica La-mpărat Pentru libertate -n vulg Copită de negru Murg.

SINGUR ÎN ICOANA PRESSE-PAPIER ÎMI PRIVESC CHIPUL ÎN OCHIUL TĂU CERUL ÎNNORAT DE PLUMB DUMNEZEU VOI MERGE VA VENI ANUL ÎN CARE VOI MERGE ÎN MOARTE PE PICIOARELE MELE CĂLĂUZIT DE CEI TĂCUȚI ȘI DE CEI MORȚI PÂNĂ ATUNCI TRĂIESC DAR ALTCINEVA TRĂIEȘTE ÎN MINE CREIERUL MEU BOLNAV CREIERUL MEU ANGELIC.

258 pământ roşu pământ greu. Iar sus sus de tot Văd o cruce albă pe-un lăcaş creştin.

KRISTALNACHT ÎN MINE SUNT SINAGOGI CU VITRINELE SPARTE DE CRISTOS OCHII TĂCIUNI ROȘII DE OȚEL NEGRU ACOPERIT DE FUNINGINE SUNT UN CREMATORIU ASASINÂND SUFLETUL UMANITĂȚII PLÂNG CU LACRIMI DE PLUMB TOPIT CE NU MAI CURG O STATUIE DE BRONZ UNDEVA PE O GRĂMADĂ DE GUNOI LA MINE AU VENIT TOȚI CEI MORȚI CEI VII ȘI CEI NEVII I-AM VĂZUT PE TOȚI CHEMÂND MOARTEA CU OCHI DE ZEI NU NU MAI VREAU SĂ TRĂIESC VOI SĂ DEVIN CADAVRU CÂND VOI FI MURIT ȘI VOI FI FOST PUTRED SE VA SPUNE DESPRE MINE AICI A FOST UN URIAȘ UN CĂPCĂUN DIN VECHIME MORȚII S-AU TEMUT DE EL EU NU VOI MAI AUZI SAU NU VOI MAI ASCULTA VOI PUTREZI ÎN PĂMÂNTUL MAMEI MELE.

CUVINTELE APOSTOLULUI

NU VOI VENI ÎN MAREA TRADIȚIE DE DINAINTEA MEA NU VOI FACE BUCATA DE PÂINE VIN VOI VENI VORBIND DESPRE NOAPTEA CARE SE ÎNTOARCE IAR CU IAR CA O FIICĂ ALUNGATĂ VOI VORBI DESPRE LACRIMI CARE SUNT STELE ÎN OCHII OAMENILOR ȘI COPIILOR ȘI ÎN OCHII USCAȚI ȘI MARI AI BĂTRÂNILOR VOI VORBI DESPRE TĂCERE NU DESPRE ICOANE CARE SUNT UNA ȘI VOI VORBI DESPRE MINE CARE NU SUNT NU POT NU AM PUTUT FI ISUS.

Biserică de lemn De lemn de gorun. Biserică de piatră De piatră din munte. Biserică de oameni [De baci şi frăţâni] Ai apă-n altar Şi peşti… Un somn solitar Veghează icoana [Sântului Cuvânt Pe sfărmat Mormânt] pictată cu lacrimi pictată cu gânduri cu roşu de sânge pe-un scut de barbar. Unde-nainte stăteau Moşnegii Acum odihnesc Racii ursuzi şi mustăcioşi Ce privesc tot înapoi În locul unde demult s-adunau fetele mari [rămăsără doar scoicile Parcă salbe desprinse din Părul lor] Urc scările unde era corul Rămas din Bizanţ Cu bănci lungi de [mesteacăn Acum cântă doar broaşte] Către Dumnezeu Lac sărat, lac sărat Lacrimile te-au săpat Lac sărat, lac sărat Ai făcut un păcat Lac sărat, lac sărat Clopotele nu mai bat Lac sărat, lac sărat Dumnezeu te-a şi iertat Lac sărat, lac sărat…

SUNT ACEST POPOR

SUNT ACEST POPOR BUN ȘI MULTICOLOR SUNT ACEASTĂ LUMINĂ NĂSCUTĂ DIN LUMINĂ

Felix 25-VI-1997 H.H.

VĂ ROG NU MĂ UCIDEȚI E RUGĂCIUNEA MEA VĂ ROG NU MĂ APRINDEȚI E RUGĂCIUNEA MEA.

Latină

TACI PĂRINTE

TACI PĂRINTE DOAMNE SFINTE PANA CÂND TU AI VENIT VIAȚA MEA S-A PRĂPĂDIT TACI PĂRINTE LASĂ RUGA OCHII NOȘTRI ÎS MURUGĂ FATA NOASTRĂ TE-O JELIT C-UN ȚARAN NI S-O NUNTIT TACI PĂRINTE TACI DIN GURĂ CÂND DAI CUMINECĂTURĂ TACI PARINTE TACI IUBITE MARIA SĂ-ȚI DEA CUVINTE. ĂSTA NE FIE VERDICTUL VINOVĂȚIA ȘI SCRISUL. CARTEA BATJOCORITĂ. Testament poetic

Mă spargeţi... pentru voi, un arheolog e doar acela ce vrea să găsească aur sau mesaje Pt. voi nu contează acei Ce găsind ceva unelte şi un fost foc în vatră, reconstituie viaţa LOR, a celor ce au fost. Poem într-un vers Mi-i clipa pustie Gerunziu Picurând. Plouând. Fulgerând. Tunând. Şiroind. Smiorcăind. Plângând. Urând. Urlând. Lovind. Simţind. Gândind. Scriind. Palpitând Gerunziind.

ANA BLANDIANA. Un proces al comunismului

1. Cheie de lemn Ruptă în semn Biserică frântă Temniță sfântă

Eram la o carieră de piatră Și i-am dus Patronului Memorialul Durerii M-a costat vreo 60 de Lei Eu făceam 30 Și fratele mijlociu Mi-a dat cartea la câini S-o rupă și s-o batjocorească Cartea mea batjocorită.

2. Cimitir negru Tristețe allegro Infern fără cap Românul Harap

[Barajul]

3. Eu te-am Bătut Eu te-am Născut.

Apă, multă apă Îl apasă acum, Apă neagră, rece Bate vechiul drum

Lac sărat, lac sărat Roagă-te să fii iertat Lac sărat, lac sărat Roagă-te să fii iertat

Satul e pustiu e rece şi umed Gâlgâie a morţiu apa din fântână. Colind cimitirul Beat De apa neagră Care mă înghite Cruci verzui Cruci albastre Cruci negre Cruci negre

CFG Vineri, 20-VI-1997 Poezii, poezii Poezii, poezii Trebuie să scriu – ce? Poezii. Sper să scriu bine sper să fiu bun să dau din mine să scriu gr Gelu Roman Reabilitarea lui Bicilis Voi, poeţilor, l-aţi chemat pe Zamolxe, Marele Zeu, De-atâtea ori şi Nu v-aţi gândit la el; Omul Iuda Vânzătorul. Pe el l-aţi uitat. Dar totuşi… gândiţi-vă că poate Datorită trădării lui, voi existaţi ca oameni. 28-VI-1997 [semnat] GR Important Suflet. Lirism. Pietre de hotar. Poezie. Pădure.

259 Divinitate. Pasiune. Divinitate. Cântec. Prietenie. Viaţa în doi. Iubire. Sentiment. Justiţie între oameni.

Vinit Voi de undie-ați Coborât? SATIRĂ I

28-V-1997 [poem scris în camera de internat şcolar – camera 3] CFG Pastel Oră. Sală de clasă. Curtea şcolii – Cer. Alburiu. Nori – Veselie. Joacă. Minge – Castani. Flori. Pariez că plouă. Sunt trist. 28-mai-1997 CFG

Văd furnicile albe, văd furnicile roșii Văd furnicile negre bătându-se-n câmp Să civilizăm câmpul să mâncăm Moșii Noi poporu-înviat al regelui sfânt Regii dorm în mușuroaie castele Grași, burtoși, roșii, negri și albi Mănâncă câmpul și viețile mele Scriu Constituții false pe bani calpi.

PUSNICUL PLÂNGE ÎN MUNTE MINTEA CU PLETE CĂRUNTE DE CE CRISTOASE TAINA MEA MINTE DE BLESTEM MI-AI DA? PLÂNS NEGRU MONAHUL ÎN VÂNT PLÂNGE ȘI-NGHITE PĂMÂNT NU ȘTIE ÎNVĂȚĂTURA MINTEA IUTE DRACUL FURĂ MINTE PLINĂ DE ECHOURI CUPOLE OGIVE BOLȚI DUHURI CHEM DOMNUL PE NOURI CA LOGODNICE LA PORȚI. SINGURATATE

SATIRĂ II

Chemare a Sfintei Ioana d'Arc în ajutorul soldatului Isus Maria Rege al Angliei vin înaintea ta Fată a lui Isus, a Franței și Mariei care ai învins pe cumplitul rege al Angliei și îți cer ajutorul în bătălia mea de azi (se spune bătălia) ajută-mă pe mine și superiorii mei să învingem fie și de a fi să murim dar tu ai putere împreună cu Maria Virgina Domnului și Isus Fiul Domnului să ne mai ții în viață o zi îți mulțumim și ne punem săbiile inimilor înaintea ta Martiră a Bisericii și Sfântă a Îngerilor. Amin. Pasărea măiastră Haida haida lăutare Ține că dragostea moare Haida haida mă scripcare Mei pe drumul plin de care Să te duci la Târgu Jiu Cânele url-a morțiu Să te duci la Dunăre Să mori în Ada Kale Haida haida lăutare Ține că dragostea moare Haida haida mă scripcare Mei pe drumul plin de care Ba să vii și de la Cluj Unde toată țara-i slugi Și când ajungi la Cernăuți Acolo să mori și să amuți Ba încalte piatră să te faci Sfințească-se țara de draci.

POETUL SCRIE VEȘNIC VOLUM FURĂ ȘI CARTE ÎNNOADĂ MODERN HALIMA STRÂNSE ACUM TOȚI ÎI ÎNCHINĂ IZVOADĂ FALS GIG ÎN MINTE-I AJUNS ETERNĂ MARMURĂ-I FRUNTEA DE LIPSĂ DE SENS E PĂTRUNS SCOARȚE BRODÂND ÎNCĂ.

De ani pierdut în satul mort Cu noaptea mamă, îndurând Torc în cuvânt, doinesc în tort Și plâng și rag behăi în câmp Sunt singur și cânt manele Bătut de Zavistie ș-Ocara Câne s-accepte durerile mele Iară sunt singur în moară. MĂNĂSTIREA DIN MUNTE

SATIRA III Cu Biblia-n poala zac in pat de mort In fereastra neagra spitalul luce stele Vantul e-un Spirit izgonit din Sort In lumea de copii, pitici si iele Un om pe strada am vazut trecand Taran de-aici bracat in haine rele In timp ce burghezi rad cinic falind Spirite goale in luxure castele. SATIRA IV Moartea, ce pot sa incern Sa devii pamant dulce de dor Nici putrezire, nici infern Infin plai de mior Pamant ajuns pamant si stei In moarte inflorim vitral Sa fiu una cu-ntregul Strei Galb inger vegetal. SATIRĂ V

Pietre năruite Plânsul răului Sfinte izvodite Ochiul tăului Cântul sfântului Temple rezidite Plânsul vântului Fete mântuite Dorul Domnului Rugile simțite Luna muntelui Stelele-nflorite. NOAPTEA

Cât iubesc vecinica noapte Buiac de gând cu ochi izvor Scriind nume-mi trist în carte Și plâng de ce traiesc și dor

CÂNTUL IZBEI IZBA IZBA AM AJUNS ÎN VÂRF DE MUNTE IZBA IZBA IZBA IZBA CINE ȘTIE SĂ M-ASCULTE IZBA IZBA IZBA IZBA B-AM AJUNS ÎN CER DE MOARTE IZBA IZBA IZBA IZBA TOATE STELELE ÎN CARTE IZBA IZBA IZBA IZBA BA ȘI DRACII LEUȚ ÎN IADU IZBA IZBA IZBA IZBA CÂȚI DIN PĂCĂTOȘI SĂ CREAD IZBA IZBA IZBA IZBA PĂCĂTOȘII MORȚI ȘIRAG IZBA IZBA IZBA IZBA ȘI ÎNGERII PRUNCI ALEAG.

Prietenia, uman crez Religie-oarbă închinând Suflet ca vas spart în Horez Beatific amăgind Când omu-n visu-i a trăit Lui pâinea-a adunat mereu Sobol uman cu zâmbet rât Amic cu Dumnezeu. FLAȘNETARUL

CÂNTUL URZICEI SAI URZIȚĂ COCONIȚĂ PLÂNI GENUNCHE ȘI RĂRUNCHE URZICUȚĂ SĂRĂCUȚĂ CEAS DE VIOARĂ PRIMĂVARĂ.

Caleidoscop rostogolesc De cântece sparte și albe Nori în sufletu-mi vechi, dantesc Și-n pupilele-mi dalbe Flașnetar de mileniu trei Pământ țin în palme nebun Gunoi, sare în ochii mei Suflete la Domnul adun.

Cântul piatrei OMUL SĂRAC Piatră Mioară Stei Bordei Frunză strâmsă În murmânt Tată murt În niecuvânt. Cântul fântânei În toate fântânile Luna În toate mormintele Muma

Cine-l vadă Cine-l creadă Pe omul Cu părul zadă Mult a mers Și mult stat Om nebun Și împărat Cine-l vadă Cine-l știe Cine-l creadă Cin să fie? Om sărac Tu n-ai dever Nici la Domnul Nici în cer.

Cânt negru, lyra stelelor Ochi îmi sunt ferestre sparte Morți aduc lacrimi tuturor Semne vin de peste moarte. REVELAȚIE

Între cărți sfinte, în rugă Tăcută în noaptea de fier Din psalmii romantici fugă În dorul din carte și cer Vini dupa Mine, creștină Deviza zeului profet Mergi dupa Mine lumină Eternă în ochi de poet. GENIUL Cu fruntea cărbuni de argint Capul de masă-și spovadă Orbire-i în capu-i de sfânt Vuiet dar cine să-l creadă? Citeț al cuvintelor vechi Zgâriate-n fresce pe griduri Constantinopolit la Lech Negru Diwan de lieduri. MARTISORUL TATEI In ajun de Revelatii carmine primii un martisor scris in Te iubesc viata ni-e un op de cantece marine prin dragul de parinti eu ma mantuiesc. La lumina mainilor. Balada

DOI CORBI Și om mierge Măi departie Unde focul Nu mai ardie.

Doi Corbi văd în dreapta mea C-un șobolan în cioc unul Nu-mparte stârvul cu sora sa Până i-l fură mezinul

Păsăretul Vine păsăretu-n Câmp Stă ciobanu La cuvânt

Se bat pe urmă bătăioși și negri Iar ars în jar tartoru-nvinse Și zboară cerneală pe cedri În fugă mezinu-l ajunse.

O, imi port lacrimile In pricesnele cainilor O, o, si-mi pricesn plansul Jos, la lumina mainilor O, poetul a scris visuri Sus la lumina mainilor Vai, visul furat maiastru O, De Valjean al painilor. HOLOCAUSTUL CĂRȚILOR

MINTEA Voi de unde ați

BURGUL RUNIC RUG ZIDEȘTE

260 MÂNTUIREA NI-E APROAPE VÂLVĂTAIA-N CĂRȚI BĂLTEȘTE ORICE TOM NEGRU CAP E DUHURI TREC PESTE ORAȘE CENUȘĂ PURTÂND ÎN PLETE TRENURI FIARE URIAȘE HEIDI CU MĂTUȘA DETE. ANTICRISTUL

Samburi piersice mere si teste Plesnind in menghina imbobocirii Inimi batand si incoltind in trupuri Coptul tacerii si mintea satului Logodnicii incoltind in trup Iubirea uriasa rodie imprastiindu-si sporii In durere sanul copt ca o cana cu lapte Samburi, samburi, samburi, samburi. PRIMAVARA LUI FELIX

Lucifer născut trist copil O viață de cruce-n pământ Numit criminal, pedofil Demon ce tot' are Duh Sfânt De mult lumea i se-nchină Tatăl îl vrea doar mântuit Smerit între rău și vină Anticrist pe Domnul a iubit.

NU E NICI O FECIOARA MA NASC IAR DUPA DECENII HIBERNALE GERMINEZ SI DEVIN IARBA FRUNZA VERDE FLOARE FARA CHIP

POATE MAINE VOM MURI PE DRUMUL CATRE CRUCE NE VA PRIMI NU NE-A PRIMI NOI CRUCEA-N TRUP OM DUCE. SOMNUL

Blestemat somn cat chin sa te-apuc Din pantec negru de Mures in mlastini Sa te sugrum ca primavara-un cuc Sa vad in tine trupu-mi fara patimi Chit ce ma chinui in constiinta-mi nuda Si puti a mort si a mumie sfanta Peste viu ce cristelnita te uda Te rog mai stai la pieptu-mi inca. CREDINTA

O, tu, Credinta - sfanta amagire Iti plang cetasii beti in teatre Actor Isus charisma in ursire Claunul continua, cainii latre Dar te chem, Credinta in inima muta Unde nu-i frate, vin ori paine rupta Iti spun nume ce-mi tine ani o suta Zac bolnav in lumea cu burta supta. CULTURA

A plecat din Cluj cand a trebuit cu bani si relatii din prostitutie probabil a ajuns in burgurile Germaniei asemeni unor neincapatoare castele de iepuri plongeur si banii din timpul liber mai mult nu stiu ce facea la ora cinci seara stiu ca s-a intors si si-a facut ceainariile una la dever in dosul bisericii toate plantele lumii alta pe-o ulita laturalnica unde se gaseau si mai multe plante Aime Cesare poetii Jamaicai Martinica si studentii negrii n-au mai contat ca au aparut mintile cul... CASIMIRUS

Iernile ard de ger urs in strafunduri de minte Cobor prin ochi pana la vintrele spurcate Ma rog in catedrala ca martirul anglu Ori ca Poloniu sobolanul brit - ma rog Dar se-firipa primavara muncii altei ierni Si fetele ce merg agale-n drum Cantul penitent al soarelui convert Si les inviu in munca si in rugaciune.

IV PATRU - această cifră este aproape întotdeauna de bun augur, simbolizează sprijinul, stabilitatea, puterea, păstrarea bunurilor deja obținute, dar și natura cu cele patru anotimpuri, cele patru puncte cardinale și cele patru faze ale lunii (vezi, de asemenea, „pătrat”). TIGHINA

VOI MAI TRAI POATE ORI NU IN MINE VOR MAI CANTA CARTILE INAINTE DE MOARTE DE NU PRIETENI DATI-MI CUCUTA SI DOAMNA MATRAGUNA.

CIMITIRUL CIMITIRUL E-UN ORAS MAI MIC TOTI SUNTEM ACOLO OMUL SI NEOMUL IN CANT DE MORT PURTAT TACUT PE DRIC RUGAM PE INGERI SA-SI COBOARE SONUL

trei poate prevesti evenimente pozitive și negative. Visele care prevestesc ceva negativ apar cu puțin înainte de ora trei (cine este superstițios, bate de trei ori în lemn).

Noapte și soare

Iarăși noaptea urlă în cer Ingerul trece la poarta Un cantec innoada in Eri Viata fara moarte Nu nopții nici înțeleciunei Lumină de ceapă ce moare Port sacru chipul urâciunei Cruzimea ultimului soare.

Da Americă Ești mare și umpli Aproape tot pământul Libertatea îți este al Doilea nume Pentru colonia ta Pearl Harbour Ai însângerat Europa și Japonia Iar acum Când sunt asediați bieții copii Români Îi trimiți pe ruși Tot pe ruși?... Felix Rian în Ziarul Călăuza noastră, Deva, 2004 -Sfârșit-

EXPRESIONISM CRUCEA DE CETINĂ Urla satul in indigo si verde Cadavre oamenii in bordeie negre Sub harfa cu milioane de stele Muza numara tacerile mele

Felix Rian Constantinescu 2016

O, voi pleca pe ostrovul durerii Acum ca am plans apele marii Linii de jad se-nfrunta in mine In schitul cosmos boltite ruine.

În memoria Masacrului sovietic de la Fântâna Albă din ziua de 1 aprilie 1941.

CONDITIA TRAGICA

Drum printre mitraliere

Taranii - proletarii - profesorii - geniile Flamande nebune ori moarte - jegul Saracia vicioasa - pacatoasa - vinovata Respinsa - conditia tragica a umanului

Pelerini prin câmp Mergem spre moarte Diavolul sfânt Ne-ngroapă în carte

Ideile subjugate capitalului - arta si rusine Cei care trag la roaba - cei ce intorc balegarul Cei ce sapa morminte - cei ce nu au caiete Viciul asteptand la poarta colegiului - banii.

Iară murim Dalbi ghiocei În roșu tărâm Iată-ne miei.

CALEA UMILINȚEI

Tortura

E o cale între cei doi lobi Ai creierelor noastre Umblă pe ea - poate nu E dreaptă - dar umblă

Sabia îmi spintecă ochii Sabia îmi spintecă pieptul Crește plânsul mamei Dochii Mi-am pierdut în lume dreptu

Cum poți - cocoșat Aplecat de durere Pălmuit și scuipat Îndurerat - umilit.

Și de-o fiu să fiu pământ Nu-s pământ de roșu vis Voi să știți bietu-mi cuvânt Ci-s pământ negru ucis.

ARS DADAISTA

Luminii

I UNU - unitatea primordială, indivizibilă, reprezintă începutul (iubirii, al unei simpatii, al prieteniei, dar și al unei activități). Este simbolul singuraticului, care trebuie să își croiască drum în viață și care se aseamănă cu această cifră, dacă dovedește tărie de caracter (vezi, de aemenea, „cifră” și cifrele de la doi la treisprezece).

Tu lumină luminată Ochi de zeu palmă stelată Spune-mi mie cin’ ți-i tată Odată sau Niciodată? Că de când nu te-am văzut Și de când nu te-am privit Mama s-o făcut năut Bucovina o murit. 75 000

II PASAREA DE SARMA GHIMPATA

Ruxandrei Cesereanu Pasare de sarma ghimpata Romania nu phoenix nu Vultur pasare de otel inghimpat Ce ne strapungi palma bratul taiat Soldatii cersesc la catedrala Vaduvele tale sed fara picioare In drum pasare pasare de sarma ghimpata Vei zbura oare vreodata? Germinatiuni

Si Blaga poate fi superficial, si Biblia.

DOI - simbolizează contrastul, bine și rău, a fi și a nu fi. Această cifră se referă, deci la piedicile pe care le întâlnim în cale. Cifra doi simbolizează, de asemenea, eternul feminin, femeia care este tovarășa de viață a bărbatului, pentru ca acesta să își îndeplinească menirea dată de natură (vezi, de asemenea, „cifră”).

Am plecat în lumea mare Bucovina-i țara mea Ca pasărea călătoare România nu-i a mea 75 000 au fost Crucii de cetini arzând Morți prin lume fără rost În ochii mei de pământ. Simplegeist

III TREI - a fost dintotdeauna o cifră sfântă („Sfânta Treime”), care exprimă forța creatoare. Ea este elementul voinței noastre, al ideii, a treia persoană fiind rezultatul uniunii dintre bărbat și femeie, dând naștere viitorului. Cifra

Ah tu mamă ah tu tată Ce mă feți și mă răsfeți Unde-i mintea fermecată De copil vechi minteleț Voi muri și eu o dată Dară nu voi fi uitat

261 Îngeri vor veghea în vatră În pământul neiertat?

În cer m-ai suit.

Oameni de la sat

Deșteaptă-te română

Oameni de la sat am fost În ogoru ce-am arat Când murit-a neamul prost Acolo ne-o aruncat Dară cine o uitat Viața-i un mormânt făcut La ce bun o treierat Pentru poporul vândut? Profesorul de sat

Taci troiene că ești prost Cartea știu eu pe derost Taci tu câne că ești prost Cartea știu eu pe derost

Deșteaptă-te română Limbă stăpână Ieși din carte Sari peste moarte Și de va fi Isus Să fie nespus Și de va fi mama Vreau să trec vama.

Scrisoare nesfârșită Gândindu-mă doar Când voi primi răspuns? Să fie niciodată? Poezie Shi Am putea sa ne jucam ceva De-a ce sa ne jucam Sa ne jucam de-a v-ati ascunselea Nu - sa ne jucam miuta Nu; sa ne jucam de-a videoclipurile la Wimbledon. Poeme Shi

Mortalitate De oamenii n-ar muri Mult ei s-ar mai veseli Dar fără de Dumnezeu Nu e trai de fiul său Așa că mori când îți vine Poate că îți fi mai bine La ce bun să tot trăiești Tristă lume de ferești?

Galaxia necunoscută Sunt o galaxie necunoscută Plină de oameni și animale Un mare război a avut loc aici Și acum nu mai strălucesc decât stele pitice În mine galaxia nevăzută. Poezie Shi

Confesiunea domnișoarei Kenton Despre suferința ta Nu scrie în cartea mea Nice despre moartea ta Nu scrie în cartea mea.

Ah iubite Eliezer de câte ori te-am părăsit Hotărâtă ca un clipper în vânt doar pentru A reveni la picioarele tale precum un molah Dragă domnule Stevens cât te-am iubit

Cu tristețe mă gândesc la iubirea trecută Câtă a fost ca șuvoiul nesfârșit al lacului Sunt trist ca Doamna Lacului și iubesc înca iubesc Unde e oare draga mea unde o pot găsi? Doamne ce soartă sublim de tristă mi-ai hărăzit.

Dispreț

Vin din veacul de dispreț Mult am îndurat măi frate Veacul porcului mistreț Moartea le-o-ntrecut pe toate

O viață și cât te voi mai iubi cât voi mai fi Poate cerurile sunt mai iertătoare și ne vor Da voie să ne ținem de mână o vecinicie Iubite Eli cap al meu pe veci și împărat.

RUGĂCIUNI CĂTRE VORONEȚ (4 Ode) dedicată cărții Ruth

Shi {vara 2019}

Felix Rian Constantinescu Septembrie 2018

Poezie Shi Viața ne-o murit în câmp Peste mine au scuipat N-am avut nice mormânt Orașul m-o și uitat. Crucea de cetină Aici crucea a -nflorit Aici țara a murit Cap de bour cap de bou Eu îs Moldova Singur Eu În frunte clocesc un ou M-am bătut cu Dumnezeu. Satul mort

Stau pe un câmp Ca în Bălașa În toate părțile Sunt eu Stând pe un câmp Singur și ubicuu Mort. ++++ Serghei Esenin soldat sovietic Mitraliera vodca și un carnet De poezii e tot ce am Spune Tu mămăligarule To be or not to be Când eu sunt doar o mitralieră ce merge cu vodcă Și tu doar o inimă mămăligă Încă caldă?

Cu tristețe privesc în urmă Cu tristețe privesc înainte Ajuns la jumătatea ornicului Mama e în indigo O iubire pe ce căi mergi? Poezie Shi Pierit-au oare macii în câmp? Nu ci pâlpâie în grâu ca o granată De pe alte meleaguri Cine să nu-i iubească Macii nepieritori.

Cerul tace de doua mii de ani Ori poate nu; ori poate toți greșesc Din Casa Mariei gândul mi se+ndreaptă Spre Voroneț Te rog Sfântă Sixtină nu alunga plânsu+mi În jertfă necăutată iubirea o găsești X Te rog te plâng ca pe propriu+mi trup Din Voroneț

Poezie Shi În orașul răcoros Dacă aș ști unde să te găsesc Pe ce căi umbli Doar să te văd Piatra mea.

Nu căuta în marea din tine să te’neci Sfântă stavroforă ci amintește cuvintele vechi Ca stele ca nisip tu cosmos ești non plangit În Voroneț

Poezie Shi

Înainte să îmi spun Aminu+mi; Sfântă Română, Mă spovăd că tu ești eu cu toaca cerului Acum tăcerea iar se lasă tristă peste Românie Marianic Voroneț.

Acum cu tata Împartașim același petec de cer Care către mama ne poartă Vecinicie Vecinicie.

CĂTRE LUCEAFĂR Poezie Shi Tată Te iubesc mai mult ca viața Clipa despărțirii mă înfioară Am văzut un mac în câmp Și m-am gândit la stigmatele lui Francisc.

Ești viu, ești tu, beata ești vindecat de tine Ce-n tine Magii au văzut n-a fost decât Marie Sfințenie e în tine nu Romantism bolnav Pre Voroneț

Poezie Shi

Te-am văzut pogorându-te poate e versul În dialectica treimii nu rămâne decât I Iar in algebră 1; te rog sfântă fecioară privește Maria in Luceafăr

Macii roșii gemă-n colțul ochiului Curg pe cale prin grâul sfânt Eu plâng versete sfinte De la părinți vestite Părinte. Poezie Shi

Miere amară John_Everett_Millais__Christ_in_the_House_of_His_Parents_(`The_Carpenter's_Shop')__Google_Art_Project

ÎNTÂIA RUGĂCIUNE

Sunt iarăși timpuri medievale Și unde să-ți întâlnești iubitul Când ziduri oameni temple foruri Stau între ce-ai mai scump pe lume Suflete?

+2020 Felix Rian Constantinescu

Ce scrie această sărmană Psafa e poate Adevăr Vestit de veacuri de cei trei Dumnezei și stele Trizofrenie; adlerian Cuvânt al Iubirii în D+zeu Marii după Marie Saturnismul e Calea, Adevărul, Viața? + vai Pe Cer doar doua stele Luceafărul și Luna Capela pâlpâie în noapte cu chipuri vechi Din veacuri sixtine.

Poezie Shi Mama. Inscripție pe o stea Sunt opt ani de când ai murit mamă Opt ani ca opt milenii de negru doliu Câți vor mai fi până liber te voi vedea Iar? Oh cât am plâns singur fără prieteni Și fără tine plecată la picioarele lui Dumnezeu într-o altă lume luminată Nu-ți amintești cum m-ai privit în urmă O să mă lași tu aici pe veci ori mă vei lua? Înviere Dacă morții ar învia Când am vrea Ar învia și mama mea Dar odată plecată De lume uitată Copil fără tată.

Tata stând la laptop Cu șapca albă cu roșu Ca un măr trandafiriu Scrisul poemelor Înnobilează. Poezie Shi

Ce am primit și învățat de la mama mea vecinic Scufundă+te în umilința amară în durerea fără Leat și mereu smerește+te dar naște ca Hiero Născătoarea

Zbatere de apă de Sânt Ilie Tesviteanul Mamă Cum ai plecat?... Te-ai întors?

Poate durere e viața noastră deci s+o durăm Și ireal prin iubire iubirea s+o invingem; în Vechi bucoavne să citim de avva Isaia și Adler Spre umilință

Poezie Shi Cearceaful în vișinul uscat L-a înfrunzit Mă gândesc la toate tabuurile Copilăriei mele Purtate de vânt. Poezie Shi

Inimă rea Mama mea Inimă rea Vreau să mor La ce mi-e dor De când ai plecat Nu te-am uitat În pământ m-ai vârât

LUMINA UMILINȚEI

O pânză nouă apare la orizont Dar eu țin de iubirea veche Tot ce iubesc ce am mai sfânt Ca petalele macului În ploaie în vânt.

Precum sunt cele treizeci de Madone Negre De aș putea vedea Madona Umilinței, pre Mara venind orfană cu fiica ei cu Ruth -, În Voroneț Mai mult cuvinte n+am deci te rog te roagă Aici sărmanii plopi privesc spre cer umili – Mai mult decât la Marte visez la Medicină. Yin Voroneț.

OCI BOLNEV...

Poezie Shi Ii scriu Prințesei din turn

Dianei Baciu

262

2019 Vrei să știi frumoasă fată care e e durererea ta! Ce poate fi decât inima de două ori din carne? Iresponsabil+ Pușchin, Tolstoi au inapoiat Hellene În Țările Române Nu nu sunt obosită X nu am decât nevoie să termin VersurileXmi persane + să+mi obosesc mintea zilnic Ca+n Diata Dumnezeiască X ca Regina din Saba *+ În Novgorod Prea bine frumoasă Doamnă! ești bolnavă + scrie! X Decât scrie pentru vindecarea lumilor – dar duhul Decât doare și nu nu ești bolnev iți spune proorocul Sfântă Stavroforă Nu nu Nastya n+am îndrăznit să privesc decât Cana Galileii în ochii tăi sfinți iar pe Sfânta Marie caut+o, În tine. Dintr+un turn oarecare dar apropiat‘ți scriu, RugânduXmă Ție.

Copilul cu aripi mari de fluture Safei Am aripi, oamenii nu știu sau poate da. Exact 133 aripi de fluture, frumoase, Fiecare de altă culoare, ca poemele lui Paul Neruda. Din copilărie, oamenii mi Le smulg asemeni colților puiului de urs, Dar cresc la loc, aripile mele albe și negre. Ce pot să spun? Am aripi, lucru nemaivăzut Pe pământ, de neacceptat, de neprevăzut. Da, cresc la loc, asemeni iubirii, și deși stau În Gomora, nu mă tem. Chiar de-ar trebui să pier Pe front ar fi ceva grozav! M-aș întoarce Acasă, în sânul lui D u m n e z e u, știți?!

Plin de electricitate întunecată Ca peste Gulliver au trecut drumuri Coasta originară se vede uriașă în depărtare În căldarea Hațegului barajul tremură Seamănă cu o davă dacă Cerul senin nu mai are putere Sfârșit de august început de septembrie Doar lumina pură. Floarea de femeie

Icoană făcătoare de minuni Carte zăvorâtă în agate Floarea de femeie în pământ Devine vatră

Cormoranul înaintea soarelui

Plângi barbate c-am plecat Jeli mămucă c-am murit Os de jad sunt ferecat Într-un templu muruit

Din câmp am văzut un cormoran pe dig și-am vrut Cu capul ca o secere înaintea soarelui de dimineață Să mă apropii dar deși am mers mult alături de el Când m-am așezat pe-o piatră să-l privesc

Dintr-o floare te-am născut Într-o vară m-ai perdut Dintr-o floare albastră, tristă Acum șed în cer pe prispă.

Mama în 9 haikuuri moderne

După ce mi-am ridicat ochii nu mai era și-apoi Când am ajuns eu pe dig l-am văzut plecând Pe deasupra apei mut în tăcere în zbor mut Iar apa albastră a barajului și cerul erau una.

Lui Sylla

Poeme vechi

Calm. O dorință

Lui R S Thomas HAIKU MODERN {in amintirea vecinică a lui Ioan} Motto Jurnal cu mine însumi x Azi am canonizat-o pe mama. 21 septembrie 2018 18:45. Nu stiam daca sa o canonizez – cum am vrut – sau sa o beatific, dar chiar cand am privit pe fereastra am vazut un caine ca Milo in dreptul Morgei Copiilor. Ideea e ca a{z}i am cui sa ma rog pentru viata Tatei. *** Pătrățel de biscuit La poezia E noapte. Lirică poloneză. Haiku modern 2 {Cruciată Pogany}

Mama mea de zăpadă Într-un tuș stângaci. Lacrimi nu-l spală.

Mie Poet al luminii te vei numi Născut din lumină ca lumina mormântului Glas al luminii și nopții Stea sociopată și îndurerată Scriind litere în cerneală pe cer În ochii înlăcrimați ai martirilor Murind.

38 de ani la galere în arenă în amfiteatru Barabă părăsită de omenire nedorindu-mi decât refuzatul calm Plâng când mă gândesc la trecuta-mi viață Și la necazurile viitorului Până voi ajunge la marele țărm Unde nu te mai necăjesc cei răi Zona tarkovskiană liberă de fariseii vieții Cu asta mă alint cu gândul la moarte Și la încă o carte și încă o carte Ce calmul de viață desparte.

Knock-out Castelul ruinându-se Stau întins Numb Nu văd nimic decât lumina când îm intră pe sub Streșinile ochilor Secundele trec Îmi verific mental rănile Creierul mi-e inert Sunt knock-out Nu mă voi mai ridica.

Castelul ruinându-se în pâcla nopții Tencuiala căzând încet ca roasă de cari Ferestrele sparte Subsolul plin de gunoaie Este cast castelul domnișoarei Pogany Ca sfinxul rabdă tocirea istoriei Castelul va fi ruină poate dar Cândva aici oameni mai nobili au viețuit în arte Castelul ruinându-se tragic ca soția lui R S Thomas Doar pentru ca Albionul său să fie reconstruit.

Ger HAIKU MODERN 3 {#} Mă gândesc La mama mea Tyriană. HAIKU MODERN 4 {mama copilului adormit} Hendrickje - ca o albină „în combineu” dimineața. Școala crizei din 80.

Satul și-a uitat numele Orice sat de oriunde Timpul tot a devenit Oricând Lumina nu moare seara Și învie Bizanț peste Bizanț Ochii îmi sunt pietre de lumină Și tăcerea ger. 2. R S Thomas

Fierbe cartofii, curăță-i De coajă, taie-i în rondele. Cu pâine, - sare, ulei și ceapă.

Poet. Cleric. Visător. Îndrăgostit de soția sa Și de Atlanticul copilăriei plin de pietricele și alge Apostol vagant prin dealurile velșe Trecut prin două războaie mondiale Destul motiv să nu primească Nobelul Poet. Ce poate fi spus mai mult? Un ceas al păsărilor. Un bătrân cântând la orgă Muzica Bisericii Și Isus privindu-l cu mulțumire în toate căile sale.

Haiku modern 6

Părăsire

Imagineaza+ti cizma lui Stalin Strivind Chipul Fecioarei.

Stă cu capul în mână Așezată pe o margine de treaptă Câtă durere într-o simplă Expresie

HAIKU MODERN 7 {63 de Aniște+Xo}

Trecătorii nu o văd Sunt singurul ce o observă Cei de acasă cum or fi Destinul sau Dumnezeu?

HAIKU MODERN 5 {“SALATĂ ORIZONTALĂ”}

Trebuie să murim Pentru copiii Noștri. HAIKU MODERN 8 FLOAREA DE MAC UMPLÂND CÂMPUL PÂNĂ ȘI IARNA.

Șoim peste baraj Azi în cale-mi am văzut un șoim Și m-am oprit să-i privesc rotirile Ca refreșul unui computer Apoi brusc am realizat că vrea ceva Și nu știam dacă era o pasăre ori un pește Nu știam dacă era un șoim obișnuit ori pescar Dar nu-i purtai noroc privindu-l Așezându-se în cele din urmă pe un stâlp de înaltă tensiune Flămând poate dar mare și maiestuos Șoimul meu din cale-mi.

Drum de dimineață Câmpul ars Merg pe drumul de tractor presărat de o coloană de flori albastre Floarea găsită la mormântul mamei Necăjit ca în copilărie Ciobanul e la postul său cu puținele sale oi E duminică Bisericile îmi par acum societăți secrete Pe Dumnezeu îl vreau și e oriunde Chiar și în undele pietrei ce am aruncat-o în baraj Infinite Lângă câmpul galben de porumb Nu cred că am trecut de adolescență. Înnoptare în sat

Din perdeaua mea îi cânt Simple Man Dacă măcar m-ar auzi Măcar cu sufletul Acum după o oră s-a culcat pe trepte Abandonându-și suferința oboselii Ca în Noia lui Ungaretti Dormind.

HAIKU MODERN 9

Câteva voci vesele se aud la fereastră În geamurile negre pâlpâie electrică lumina Camera moartei e neschimbată Încă albastră Amintirea ei a devenit una cu Terra Cu pietrișul și țărâna Precum Helen Burns s-a dus Acum e noapte.

Ce e într+o femeie decât o mama? Calcul filologic

Câmpul de porumb

Ave Miryam = +Pasare Maria +Inger Maria +Plecaciune Marie+ +Pasarea Mariei +Ingerul Mariei +Puiul Mariei +Vine barza +Vine Vulturul + Porumbel Maria = Maria este Întruparea Duhului Sfant care a nascut de la Duhul Sfant caci nu se poate altfel

Plin de insecte strălucește câmpul de porumb Undeva într-o livadă interioară unde a fost cândva o casă Străjuit de o parte și de alta de nuci jubiliari Porumbul arată precum claia de pene a secretarului Acea pasăre îndepărtată Aici nu sunt hoți să-i fure boabele de platină În depărtare alți nuci iar aici un prun pe jumătate uscat Căldură mare în câmp Iar pământul dă senzația de ud Atât e de rece.

Matei fiul lui Murad II preoților boscoroditori și lui Sofronie de la Cioara Spune lui Matei Murad Haide spicul să ți+l rad Nu sultane nu așa Ca io am credința mea Tu ești venetic aici Nu ucide copii mici De Theos nu ai habar Nu ucide un barbar.

Poeme Shi Barajul Galaxia necunoscută

Pietre Felix Rian Constantinescu

Străjuit între biserici unghiulare zace barajul În dimineață ca un gigant pește torpilă

Sunt o galaxie necunoscută Plină de oameni și animale

263 Un mare război a avut loc aici Și acum nu mai strălucesc decât stele pitice În mine galaxia nevăzută. Poezie Shi Cu tristețe mă gândesc la iubirea trecută Câtă a fost ca șuvoiul nesfârșit al lacului Sunt trist ca Doamna Lacului și iubesc înca iubesc Unde e oare draga mea unde o pot găsi? Doamne ce soartă sublim de tristă mi-ai hărăzit.

Și lăsați-ne să ne săpăm mormintele cu mâinile Coranul spune că îngerii vorbesc oamenilor Trimiși de Dumnezeu Dați-i bogatului mașini aur argint și înțelepciune și slava Și lăsați-ne singuri până la moarte După aceea nu va mai fi Terra Ci Cerul plin de ființe pline de bunăvoință Biblia spune că săracul și bogatul se întâlnesc Dar smerenia e a Domnului. Matematică. Formula universului

3. Mama stelelor Mama stelelor Mama oilor Mama mânelor Și Copiilor Ea le paște Și le naște Le cunoaște Stele aște. Umblarea pe apă To Joan Osborne Nu nu sunt Minerva nici Christos Nu am sandale de aur nici miracole În inimă dar în lipsă de alte destinații Am ales barajurile lachiste ale Harzocului Ca țintă a pelerinajurilor mele abia acum După botezul pietrelor și frescele naive Că tot ce încerc smulgând încă o poezie Naturii e să umblu pe apă spre rădăcini Un fel de îngropare în sat la sfârșit de veac Un drum ascuns către Dumnezeu nepătruns Un drum lin peste apă către dorul ce mă gată O icoană într-o mamă să am cui să dau seamă. Natură simfonică Acesta nu se vrea un poem stewartian Dar azi pe drumul de țara am avut momentul Simfonic al naturii când o pasăre trecând A scos o notă o singură notă cred si sau mi M-am gândit apoi pe dig la R S Thomas Privitorul de păsări când am observat ca pot Să discern între făpturile călătoare văzute Corbi gâște săbatice lișițe și rândunici de apă.

Doi la pătrat Trei la cub Patru la sferă Cinci la punct Big bang după big bang Big Bang după Big Bang Bizanț după Bizanț Big Bang după Big Bang.

O pildă pentru nevoia de punct fix ca Darwin ca Zola în schimb Paul Cezanne și Gena s-au născut Cu punctul fix în duhul lor dându-l și altora Iar eu îi regret și plâng și-i cer pe frumoșii morți. Fata morgana E octombrie-n echinox și se vede Fata morgana peste corbi în câmp Nu vom avea zăpadă nici anul acesta Se topesc cerurile peste noi în Galaxia

Roxanei Pentru mine cel puțin va fi ceva frumos Un exeunt fericit-întristat ca la Ploiești Ca în Cântecul pribeagului voi merge sus La mama și la mama ei și la mama ei...

Drumul de praf lângă barajul unde Doamna Lacului își are palatul de cleștar Soarele veghează puțin pentru a pleca Pe Atlantic e cald e prea cald în câmp.

Va fi frumos să mor în asta se vede ascendența Getă și în lumea aceea mă voi întâlni cu Janko și Huckleberry Finn nu nu am nimic Împotrivă să mor cât mai repede de voi fi Primit în cer la Dumnezeu după o viață-durere ȘI voi ajunge la Dumnezău și voi fi fiul său Atâția oameni suferă toți așteptând sfârșitul Meciului când se împart cununile și nuielele. Vuietul porumbului Vuia porumbul ca o mare înmiresmată Cu valuri galbene și albe până în amurg Vântul în porumb oștire înarmată Sub nori care unul după altul curg Vuia porumbul ca o margine de sat La malul mării Ithacă preaiubită La care și hoțul cel spurcat Jinduie - o icoană preasfințită. Copacul vitraliu

Poezia te transportă în alte dimensiuni Poezia te transportă în alte dimensiuni Biet Janko muzicantul părăsit de toți Dar greoaia lume nu poate să te urmeze Să te înțeleagă poezia te duce la Dumnezeu

Cerul e alb albastru sus - deasupra Cu nori întunecați de Dumnezeu Ce va fi mâine doar Iovis o ști Brizanți de cer pe marea liniștii.

Și ce ești decât un martir asemeni creștinilor? În lumea burgheză nimic nu mai e sfânt Și nu mai aștept nimic, nu vreau nimic Decât un repede sfârșit la Domnul să mă duc.

O lume de uriași și pitici Lumea se împarte în uriași și pitici Nu cred că așa a lăsat Dumnezeu Faraon în templu și Iosif în puț Dar omenirea Apocalipsa schimbă

Pregătirea pentru moarte Lumea din Împărat și proletar Lumea lui John Dos Passos și Gates Porți care să ne-nlănțuie pe veci În sărăcie, foame, boală, moarte. Toamnă în târg Orice om toată arta mare serioasă este despre asta despre Desprindere desprinderea de pământ și viață pentru viață În aceasta trebuie să nu ne ratăm tot restul e superfluu cum Ne vom înfățișa înaintea lui Dumnezeu? cu aceasta începem.

În poemul meu mă gândesc la Belinda Tyler Durere ignoranta credința în familie apoi cultă Ignoranță până când Dumnezeu i-a apărut iar În drumul american de acum două sute de ani

Ford e octombrie și parcă e vară Semn rău pentru viitor pârâul secat Doar noaptea mai e frig ca altădată E toamnă și e fata morgana în câmp

4. Moartea va fi ceva frumos

E toamnă la umbra copacului vitraliu În care frunze esmeralde și rubin lucesc Moartă creanga de aur sculă scumpă ȘI trunchiul de copac negru și verde

Cel mai important lucru în viața este pregătirea pentru moarte Mircea Eliade a scris o carte Arta de a muri Nu suntem veșnici Se spune la fiecare înmormântare Suntem trecători de la orice Amvon de aceea pregătirea pentru moarte e crucială pentru

În fața bucuriilor și necazurilor vieții avem Nevoie de un punct fix prezent în orice templu Credința oarbă nebună îndrăgostită adevărată Ca cele patru planete în jurul aracului în vis

Călduț doarme târgul în son de miasme Peste case și blocuri cerul e de sticlă Beți umblă oamenii tânjind consumul E damnată toamna azi în oraș

Bogatul și săracul Bogatul îi omul cel mai bun Nu e niciodată nebun Ba e bun și e milos Și la lucru sârguincios Nu așa este săracul Slăbănog e ca aracul N-ar prieteni n-are mumă Nimeni nu-i știe de glumă. *** Cosmosurile Stafide într-un cozonac De hidrogen. Declarație de dependență Te iubesc atât de mult încât nu vreau Să fiu liber sclavia cu tine îmi pare Cea mai pură fericire pământească Să-ți spun pe nume nu nu îndrăznesc Dar cum spuneam nu voi libertatea La egalitate morală sper în spirit ȘI să mă iubești cum și eu te iubesc Îmi aleg drumul într-o declarație de Dependență nu de substanțe ci medicament Medicamentul mâinilor tale în ale mele Iubirea care nu se refuză nici bolnavilor Acesta este un poem din deceniul Stelei. Despre frumusețea morții Stau pe laptop cu Kari Jobe în fata unei fotografii din Lisieux Ochii ăia mari, sfinți, frumoși, buni, fotografiați de El Greco ȘI mă gândesc la o altă lume la cealaltă lume în poemul meu Care trebuia să se numească O lume nedreaptă despre azi Dar creștinii aștia Amish sau sfinți mă fac să văd o altă lume Invizibilă și bună ca ochii Theresei din Lisieux acum am obosit Și cântul mi se va scurta aici dar vreau să fac parte din Cer Vreau să mor ca să termin cu mizeria aceasta și să fiu viu. Retezând porumbul cu coasa

Abstinență absolută (un poem sf) Copil fiind am descoperit Iubirea Renegandu-mă o viață până 'ntr-o zi În care un preot m-a trimis la medic Și am început să mă retrag din lume

Un plâns de zeu se aude din cer Mirese tac lăsate la altar Avioane cerul otrăvesc rând pe rând E toamnă-n târg du-te să te-ascunzi.

Am ieșit în câmp și m-am uitat la porumb Rădăcina are multe firișoare ancorate în Pământ am găsit o coasă lepădată de unul Și am luat-o și am început să retez porumbul

Secetă de toamnă

Până când după zece ani am făcut Injecții vreo patru ani mi se pare Și am scăpat de instinctele rele Sunt ca un personaj din Dune

Electrici corbii pe hotar Veghează într-un ev barbar Se roagă pentru bob de grâu În apropiere curge-un râu

Un science-fiction aici real împlinit Oamenii îmi apar paianjeni în aceasta Și poate am evoluat - cu Dumnezeu O abținere mică pentru om un salt...

E o planetă prea flămândă Mintea ne este prea plăpândă Natura cântă-un cântec crud Pleacă păsări către sud.

Poem într-un vers

Rugăciune modernă

Creierul e un bob de grâu uman. Necrologul unei adolescențe. Inscripție

Doamne, noi suntem una și mama mi-am îngropat Nu fă să-mi îngrop și tatăl căci durerea mare ar fi Te rog în înțelepciunea-ți ia-ne împreună căci rost N-am singur pe pământul rotitor ce fericit nu mă

Eram în liceu iaca un adolescent chinuit ȘI mergeam în parc totul a început cu Copierea inscripțiilor romane din lapidarium Pierdute acum dar apoi mergeam în parc

Face tu care te înduri de cei dragi ție adu-ți aminte Și de mine și de pietatea mea de copil nu mă lăsa Singur în lumea cu dinții răi ia-mă Doamne la mama Când pe tata vei hotărî să-l chemi și vom fi la tine.

La pământ în holdă porumbul acesta nefăcut După un an de secetă în plină schimbare climatică Am retezat porumbul obosit cu ură pentru nimic Pentru ca vacile să aibă ce mânca peste iarnă. Chitară răsunând în câmp Coardele răsunând libere în câmp Un sentiment apoi altul apoi altul Chitara liberă pentru prima dată În singurătate și taina premuzicii Omul obosit surprins să audă muzica Propria muzică departe în câmp în vale Cu vântul răsfirând iarba și clintind Porumbul de bronz într-un paian de jale. Orașul interior

ȘI ședeam pe o bancă privind liceenii Eu eram un străin în acel oraș niciodată Acceptat și săruturile liceenilor mă dureau Știu că nu e important dar nu am reușit Și apoi am început să propovăduiesc Precum Nichita să ardem săruturile Pe rugul vanităților să ne combustionăm Trecuturile murdare în privirile arse. Rană Biblia spune că bogatul și săracul se întâlnesc Dar domnia e a Domnului Dați-i bogatului dați-i bogatului elicopter tanc excavator

Visez Visez la o lume perfectă, sfântă Bineînțeles că nu de aici ci în Lumea lui Dumnezeu din care vreau Să fac parte un așa nebunesc vis?

Am avut un vis se făcea că eram Să scriu un roman cu titlul acesta Orașul interior în ideea ca un loc E mai frumos unde nu te aștepți Unde nu vezi mai mult nu spun Ascult Roxette și-mi văd de ale mele Ca toată lumea poate nu mă mai Interesează oamenii răii aceia. Familia perfectă

Lumea omului nu mi-a adus decât durere Așa că visez să-mi cumpăr biletul Pentru cer ținta pelerinajelor mele Mai degrabă mai repede decât târziu.

Nu te îngrijora familia lor e perfectă Nu fac parte dintre muritori fericiții Mereu zâmbind și pururi îmbogățindu-se Ca uraniul nu-ți fă probleme oricum

Punct fix

Nu e treaba ta ce decizii ia tati lor Pentru toată familia e destul că îi duce

264 În fiecare an în Grecia de ce să plângi Pentru sclavi bucura-te legionarule!!

Nu va mai fi viață privată. Povestea unui băiat

Țara cu o mie de domni Țara cu o mie de domni Bombă cu o mie de-atomi Țara cu o mie de țărani Loc de oameni nu de bani Asta-i lecția umilinței Ăsta e dorul neființei Câte-un loc pent' fiecare Și să fie de mâncare. Dezgropând insula Ada Kaleh Cu mâinile dezgrop bulgării de apă Scot strat după strat geologic de ape Jos la Orșova să ajung la insulă s-o înviu La mormintele sfinte și la trandafirii Ce îi simt încă crescând în adâncuri Cu mâinile lopeți sap după Ada Kaleh Sap după Ada Kaleh sap sap după Locul preasfânt ce îmi aparține și mie În duhul meu de prinț amestecat ca vinul. Crucea invizibilă Târâi o cruce după mine invizibilă Dar grea ca un munte întins pe 7 sate Când mă vor îngropa mi-or pune-o la cap Crucea pe care am adus-o în lume Iubită și lepădată Nu se vede pentru că cel mai adesea în genunchi stau. Omul floare Omul floare e prea delicat pentru a trăi Ori pentru a fi înțeles Înger logofăt e privit ca unul bun de nimic Și nu e iubit decât de sufletele pure Omul floare moare primul cu prima moarte din juru-i Și tot așa până devine el însuși în sfârșit O floare și aceea nedorită în locul unei lumini temute Dar nici o floare oricât de frumoasă nu poate fi lumină. A fi bolnav A fi bolnav înseamnă să asculți radioul Pe net căutând după ceva până găsești A fi bolnav înseamnă a fi un eJ poate Statul te susține dar tu nu poți ești Bolnav și dacă societatea nu înțelege E problema ei cum te-ai supus medicilor Până ți-ai făcut creierul ca iaurtul A fi bolnav înseamnă să nu-i pese nimănui De tine dacă ai noroc să îți întâlnești iubirea Ai scăpat dacă nu doar Dumnezeu știe Că oamenii sunt plini de prejudecăți A fi bolnav înseamnă a te odihni după suferințe.

A fost odată ca niciodată un băiat care După ce a crescu a început să se lupte Cu sine și orice făcea nu reușea să se Oprească era îngrozitor și ajunsese neom Ba chiar se și îmbolnăvi și urmară 12 ani De noapte și neguri până când într-o zi Întâlni niște medici care îi făcură o injecție Timp de patru ani și tot coșmarul se termină Acum nu se mai lupta cu sine însuși nici nu Se mai gândea la așa ceva acum gândurile lui Erau întrutotul gândurile Bibliei și era fericit Așa bolnav și disprețuit ca David cum era Acum pe acoperișul lumii a dat de lumină Oricine inferior chiar și doctorii ce l-au salvat Un sentiment ciudat de parcă e singur pe lume Cu Dumnezeu cu Dumnezeu cu Dumnezeu. Povestea cărților puse pe foc A fost odată ca niciodată o fată grăsuță Și bună la inimă care voia să fie învățătoare ȘI-i plăcea cel mai mult să citească de Exemplu cărți precum Cuore sau Hotarul nestatornic dar vezi că tatălui EI nu-i convenea deloc acest lucru Pentru că voia s-o facă ingineră Atât de mult încât îi luă cărțile și

Larei Fabian Nu mi-ai privit niciodată chipul Puțini au făcut-o așa că mă voi Ruga singur cu cine îmi va fi Prieten Nu mi-ai auzit niciodată glasul Nici tăcerea ți-e frică de templul Meu așa că te las pe autobanda Ta Ca rușii de altadată îmi voi face Propria biserică împreună cu Medici și tot ce sper sunt Fericiri Psalmul 1 Și de va fi o Marie va fi o Marie Bolnavă o Matcă ill iubită de Albinele toate și Prisăcari te Rog roagă-te! Virtus romana rediviva Sunt poveștile lecțiilor de latină De matroanele romane și de Cato De Perpetua și Policarp de gloria Celestă purtată-ntreaga lume Pe brate pure de stabularia Oh, frate Mureșanule ce-ai priceput Din Luter el este orga tu scripcarul Roman înseamna drept creștin. Adevărul

I le aruncă în sobă și așa i-a zdrobit Visul cu fata Dumnezeu știe ce s-a Întâmplat dacă e învățătoare ori Profesoară de fizică una din două.

Oamenii nu sunt pregătiți în fața adevărului În fața bolnavilor în fața sfinților în fața spovadei

Omul marianic

Un lucru pe care l-am auzit într-o casă de jale -Eu zic să ne respectăm... îl învăț azi.

Eu sunt omul marianic care o visează Pe Dumnezeu iar și iar ca într-o matriță Iubirea absolută zdrobită ca Blue Roses Atâta suferință și ignoranță pe Pământ Maria arată-te iar pentru vindecarea națiunilor Căci tu ești Dumnezeu din Dumnezeu Te rog nu mă părăsi în orațiile grele Nu lăsa răii să învingă iubirea Vergină. Psalmul Mariei Fericită Marie Sfântă Marie Mă rog eu ție De Sântă Mărie Fii binecuvântată Și eu iertata Sfântă Marie În ger Marie.

Ieșirea prin cer

Ce e trist pentru că adevărul este libertate Oricât ar fi de greu de îndurat din fața adevărului

Îndârjit Doamne am fost în casa păcătoșilor Și au arat și pe fruntea mea îndârjit Sunt am venit din colonia penitenciară Pentru tine Doamne doar pentru Tine Acum am ajuns ca nenea Zdrăilă Puțin îmi lipsește copiii să-mi fie vrăjmași Dar duc lupta credinței și nu mă tem Dar îmi pare rău că mi-am pierdut ușurința vieții. Reeducare Și eu am trecut prin reeducare Cu stânca în mâini pălmuit și plâns Dar nu m-au reeducat în iadul meu spurcat Ci în credință și citire am rămas perpetuă Și multe cruci pe frunte nenumărate Doamne unde am fost bătut - în casa Fraților mei pe care am venit să-i mântui Biblia nu e iubită între fii oamenilor de aceea pier...

Miere amară Nu nu cu o rachetă ci cu spiritul Pentru totdeauna și totdeauna Ieșirea prin cer și când proștii Îți vor privi crucea cu mirare Tu să râzi de pe o mie de sori De la Dumnezeu pentru aceasta Se merită să-ți faci fața ca cremenea Și să aștepți viza pentru împărăție Degeaba vei călători de-a rotogolul Golul interior mereu îl vei simți Trebuie să urcăm trebuie să murim În răbdare unul după altul în veci.

Miere amară Mioară Fecioară Spirit întrupat Și des cântat Eu te iubesc Amărăciune Umblu vandra Suflet Răpciune Tu-mi ești Stăpână Doamnă martiră Cât ești de frumoasă Marie Mireasă.

Cele două coșuri cu smochine Cântecul lui Felix Cândea Două coșuri cu smochine Cine să le-aleagă cine? Cele bune sunt prea bune Cele rele sunt nebune Nu-i un soi de om în lume Însă doar unul are-un nume Restul mers de melc în spume Aur în loc de renume. Remorcile Două remorci s-au întâlnit Două remorci s-au împrietenit Acolo au ruginit La nesfârșit

Șade Cândea țintuit Șade Cândea ochirit Ba la luptă e și dus Dintr-un leat până-n apus Cândea copil de miere Cândea omul de fiere De o fi Cândea Candres Stiu doaru cei aleși Cavaler fara prihană Inima i-e numai rană Multe rele a văzut Până s-a întors în lut. Plânset

Două motoare Pleacă la mare Plină de sare Iubirea moare Motor și remorcă Undiță și harcă Aceasta este calea Dacă nu - valea...

Auzi tu plânsetul lumii? Ca un val de mare lovit de altul Durerea care nu se alină niciodată decât prin alinăt Auzi tu nevoința copiilor tăi chinuiți de copii tăi Tasurinchi? Eu am îmbătrânit și știu multe Ochii mei sunt prăpăstiile lui Richard Wurmbrand O durere și un extaz de la început până azi Dintr-o dată se aprind luminile vecinice.

Sfârșitul lumii Sfârșitul lumii nu va veni îndată Mai întâi va fi un Pitești biosferic Aerul se va usca si dezoxigeniza Până vom respira ca peștii pe uscat Vine pedeapsa lui Dumnezeu Peste toți locuitorii lumii egali Pentru prima dată în viața Refuz să accept sfârșitul Bisericii Nu vor mai fi recolte Nu va mai fi mâncare Nu vor mai fi case

Ieșire 40 E ora 6 dimineașa și stau inaintea ușii închise Cu chipul ras de ceva vreme și cu coama de cal indian Deasupra ușii e o firmă pe care scrie Ieșire Sunt în mantaua Stalingrad+Siberia și aștept Prindu-mă în ușa de termopan 2005 cu reflexie dublă Brusc constat uimit cât seamănă chipul meu îmbătrânit Cu al Arhanghelului Gabriel din icoana rusească sec. XII. Biserica bolnavă

Am fost numit după Jurnalul fericirii M-am născut pe 29 martie 1982 și tata cu mama mi-au pus numele Felix-Gelu după Jurnalul fericirii de Nicu St. Carte care atunci era interzisă Și nepublicată circulând poate doar în Samizdat între intelectuali iar cum am mai scris la nuntă s-au fotografiat Cu o stea spartă-n cruce deasupra lor. Sinarse pentru Camy sien sien Motto* * Go find a Woman And you ll find Christ... Gândesc mult și mă tratez să gândesc mai mult O nasc pe Minerva cu creierul arzând ca Iovis Mi-era frică să scriu poemul acesta dar frică fă Mereu și mereu și poate o să te simți mai bine Azi între romani sau daci sau ce erau nu știu Iubirea trecută m-a sprijinit ca un zid ca faptele drepților Și poate că iubirea nu moare dar cum poate Iedera să sprijinească via? și roșia crește pe arac. Clasificare {poem dada+ctic} Algebra poate fi împărțită în câteva categorii principale: Algebra elementară: proprietățile numerelor reale sunt ilustrate utilizând simboluri care se referă fie la constante sau la variabile; studiul expresiilor matematice și ecuațiilor. Algebra abstractă (algebra modernă): studiază structurile algebrice, cum ar fi grupurile, inelele, corpurile. Algebra liniară: spațiile vectoriale, matricile. Algebră universală: proprietățile comune tuturor structurilor algebrice. Teoria algebrică a numerelor: proprietățile numerelor și aplică rezultate din teoria numerelor. Geometria algebrică: aplicații ale algebrei în geometrie. Algebra combinatorică: metodele algebrei abstracte sunt aplicate în chestiuni legate de combinatorică.

ACUM CERUL 29 Februarie 2020+ Lui Geo Dumitrescu... Motto: All right guyz, we're out of here!!

265 Good morning, Viet Nam Tutti cantavano, tutti… Monica Vitti

Trăim în anul 1959 și dacă nu vedeți Oamenirea urlă după o schimbare Nu a vieții ci a morții pe care o trăim toți Se întorc copiii încrâncenați din spitale

Poate ți se pare ciudat prietene Dar abia am venit din greu Și deja mi-e dor de spital Ca de acasă e ușor de înțeles

La părinți cu PTSD și războiul trecut Toți avem ceva de spus fie de e o jignire Un deceniu apocaliptic de la moartea mamei Oamenii trăiesc în frică de stat o viață

Am văzut atâta suferință împărtășită Între pacienți și personal singuri și excluși Părăsiți acolo încât pricep De ce mi-e dor de Zam

Va fi oare un nou Sens al iubirii 1960 O deschidere a închisorilor pline și spitalurilor Nedrepte va înțelege omul ce înseamnă Om Ori vom muri toți tinerii întâi pe front?

Și mă simt ca Mascarita departe Între los machiguengas spunându-le Povești graduale până la cea despre Isus Și mă întreb din ce trib ești tu prietene.

Acum cerul Nu te poți pregăti pentru cer Nu te poți pregăti pentru cer Nu te poți pregăti pentru cer Nu te poți pregăti pentru cer Nu te poți pregăti pentru cer Nu te poți pregăti pentru cer Nu te poți pregăti pentru cer Dumnezeu te pregătește pentru cer.

2020 Polițistul

Îndârjit Biserica bolnavă

De ce să te temi de el Sărmane miel El nu e decât un cățel Ce te-ndeamnă pe cale Tu să-i spui adevărat Nu plânge de ești certat Că te ceartă Dumnezeu Pentru păcatul tău Și de vei fi pedepsit Tot vei fi și miruit Mai puțin de ai făcea Mai puțin el ar îmbla. Cerul văzut prin gratii Am spus cerul văzut prin gratii nu grații Dacă nu ei trăit așa ceva nu poți să pricepi Și gratiile sunt cu înțeles sudate să te vinzi Sau să te mântui le aveam în heblu în ochi Dar cerul meu era la fel de albastru ca și cerul tău Spital + închisoare gratiile sunt acolo arzându-ți Ochii cu fierul lor roșu cerul văzut prin gratii Cerul văzut prin gratii + cerul văzut prin gratii...' Dej. Martir național 1$65

Larei Fabian Nu mi-ai privit niciodată chipul Puțini au făcut-o așa că mă voi Ruga singur cu cine îmi va fi Prieten Nu mi-ai auzit niciodată glasul Nici tăcerea ți-e frică de templul Meu așa că te las pe autobanda Ta Ca rușii de altadată îmi voi face Propria biserică împreună cu Medici și tot ce sper sunt Fericiri Psalmul 1 Și de va fi o Marie va fi o Marie Bolnavă o Matcă ill iubită de Albinele toate și Prisăcari te Rog roagă-te!

Isus Hristos a fost răstignit de Romani Pe o cruce de stele țintată pătrată.

E ora 6 dimineașa și stau inaintea ușii închise Cu chipul ras de ceva vreme și cu coama de cal indian Deasupra ușii e o firmă pe care scrie Ieșire Sunt în mantaua Stalingrad+Siberia și aștept Prindu-mă în ușa de termopan 2005 cu reflexie dublă Brusc constat uimit cât seamănă chipul meu îmbătrânit Cu al Arhanghelului Gabriel din icoana rusească sec. XII.

Ilegalist, comunist, țigan, Lider, Care i-au fost faptele? Rele și bune I-a-nchis pe toți dar doar o coardă De-ar vibra la ce îți govoresc

Iubirea lui Abderrahman

Sighetul cu somitățile închise la moarte Și preoții și episcopii greco+catolici maturători Și confesori asta una apoi la destalinizare A fost uman cu Ana Pauker dându-i o pâine

Un drum de poeme monoteiste mereu întrerupte În tăcerea rugăciunii când mă gândesc la soția mea

Camera mamei e ca un ring de box Albastru precum creierul meu bolnav Amețit de angoase turbo, gânduri și medicamente Injecții pentru o minte mai bună dar Cu mintea terci de pumnii metafizici Ai trecutului sper la o viață după viață În care nu voi mai purta semnul lui Cain Ci mâna mare a mamei ma va mângâia pe frunte. Holocaustul autist {Holocaustul Copiilor Mariei} I think that the problem is that the Israeli government don t see the Palestinian as equal... Occupation 101 ' 2006 De mult timp mă urmărește o imagine De la spitalul de vizavi Copiii muncind Tăind lemnele și clădindu-le în cruce Unele peste altele ca într+o rugăciune Sculptură e un memorial al unui popor Exclus pentru că părinții nu știu să crească Un copil autist nu cer să intre în lumea lui Așa că mai bine îl urcă pe trenul singurății Singur cu sine cu noii săi frați și cu medicii Dar nu e acesta un Holocaust vechi de când Lumea care a fost condamnat de toți proorocii? Da + l-am cunoscut pe Nickel si regretul său era căsătoria... Iarbă imaginară Vad pe tavan un câmp cu iarbă prin care merg Oprindu-mă să văd un brusture din copilărie Ori spinii inalti si uscati negri ca poemele trakliene O floare oarecare careia mereu ii uit numele Galbena sau albastră ca cea ce a crescut la mormant La mama în vara după moarte chiar în fața crucii Mici pătrate de lemn sunt vremuri grele dar azi mi-am Aflat Frica + Sa nu pierd Cerul și pe Maria Maiastra.

Universal fiecare om este la fel de bolnav Nu putem decât să ne folosim talentele

Reeducare

Ieșire 40

Camera mamei e ca un ring de box

Omul a fost făcut bun și liber dar a păcătuit Și apoi s-a îmbolnăvit acesta este un adevăr

Hristos a fost răstignit în Calea Lactee Cine i-a numărat pașii pe ape?

Mănânc și plâng, mănânc. Nicolae Labiș

A lăsat-o pe bunica mea fără buletin până în 57 Cea din Cernăuți și a scos cât a putut de repede Armata Roșie din România câtă este cu Sov+Rom Cu tot și ultimul lucru pe lângă 60 și 64 e moartea pentru independență...'

Omul bolnav

Asperger și să ne sprijinim unii pe alții Ca oile lângă picurar până plecăm la munte.

Un om sărman l-a întâlnit cândva Și și-a recăpătat vederea neavută

Un martir național e martir național Nu contează cine e trebuie mort Pentru poporul român uite ce-ți ofer eu Gheorghe Gheorghiu Dej judecății tale

Acum am ajuns ca nenea Zdrăilă Puțin îmi lipsește copiii să-mi fie vrăjmași Dar duc lupta credinței și nu mă tem Dar îmi pare rău că mi-am pierdut ușurința vieții.

Crucea înstelată

Motto: Nu pentru pătule nici pentru pogoane Nici pentru+o lopată grea de rumenă pâine Ci pentru cerul tău liber de mâine Ridică+te Gheorghe ridică+te Ioane Radu Gyr (+1975)

84'85+86'L"87d88_ FELIX + Vaca și vițelul +86

Doamne am fost în casa păcătoșilor Și au arat și pe fruntea mea îndârjit Sunt am venit din colonia penitenciară Pentru tine Doamne doar pentru Tine

Eu îmi aleg un drum de tristețe între Medina și Mekka Un drum de lacrimi mari de sânge în loc de vin și râs

Poetă ca și mine dar ca la șah când eu sunt la Mekka Ea e în Medina și parcă lui Abu bakr nu-i e milă de noi. Mama Mama mea s-a căsătorit târziu Nu găsise omul deștept asta a fost

Și eu am trecut prin reeducare Cu stânca în mâini pălmuit și plâns Dar nu m-au reeducat în iadul meu spurcat Ci în credință și citire am rămas perpetuă Și multe cruci pe frunte nenumărate Doamne unde am fost bătut cu bocancul în coastă - în casa Fraților mei pe care am venit să-i mântui Biblia nu e iubită între fii oamenilor de aceea pier... Am fost numit după Jurnalul fericirii M-am născut pe 29 martie 1982 și tata cu mama mi-au pus numele Felix-Gelu după Jurnalul fericirii de Nicu St. Carte care atunci era interzisă Și nepublicată circulând poate doar în Samizdat între intelectuali iar cum am mai scris la nuntă s-au fotografiat Cu o stea spartă-n cruce deasupra lor. Copilul torturat Eu sunt copilul torturat nu știu de cine De Satana probabil că nu de oameni Așa m-am născut așa mi s-a spus Așa în frunte mi s-a pus copil mic

Dar la nuntă avea părul cu bucle În harta României Adevărate

Și batjocorit de-o viață pentru hristosul Care sunt săracul și asupritorul se întâlnesc Scrie în Biblie acum știu sunt copilul Lui Ebenezer Scrooge care a uitat de Jacob.

Și Steaua Roșie de deasupra lor Căzuse devenind o stea neagră.

Martiriul lui Pătru Mantu

Poem argentinian O oboseală cronică Unde vom scăpa de massmedia? Atâta regret pentru un pui de vrabie Și cât te iubeam Un plânset un scâncet un lacrima un sensucht Un saudade universal O durere.

El a fost țăran sărac Mama-n lume a aveat Și treceau pe drum bogați Care îți spuneau că-s frați Așa frați și-așa frăție Să fie neomenie Să n-ai ce pune pe masă Să-ți plângă fata mireasă

Adevărul

Oaminii spuneau că-i rău Dar eu cred în neamul meu Oamenii spuneau că-i bun Vă spune acest nebun

Oamenii nu sunt pregătiți în fața adevărului În fața bolnavilor în fața sfinților în fața spovadei

Din furt milă el a dat La omul cel mai sărac Domnul asta a văzut Și spus Du Menner Gut.

Ce e trist pentru că adevărul este libertate Oricât ar fi de greu de îndurat din fața adevărului

Rugăciune pentru Friedrich Nietzsche

Un lucru pe care l-am auzit într-o casă de jale -Eu zic să ne respectăm... îl învăț azi.

Jesus, Marie, Roi d’Angleterre Te rog Doamne odihnește sufletul lui Nietzsche și mângâie-l pentru plânsul său

Descărcare sufletească

Jesus, Marie, Roi d’Angleterre Te rog Doamne odihnește sufletul lui Nietzsche și mângâie-l pentru plânsul său.

Un romani a spus ca sunt o cobra Și am înțeles că sunt ca faraon Dar de fapt sunt crucile din palmă Și vecinicia sfântă căci pentru el Cobra este sfântă nu era băiat rău Dar n-am înțeles o lună până am dat De Dreptul și de avva Ammona tatăl meu Ascultă-mi rugăciunea Iisuse fiul meu Nu da inapoi de la plânsul meu Marie Mama mea că veacuri de dor au trecut.. Dor de Zam. Unui conchistador

Apoftegmă Se spune despre un frate că în vis a păcătuit, în vis s-a chinuit până dimineața și în vis a venit preotul său noaptea la biserică unde s-a spovadit. Și i-a spus bătrânul +Părinte eu trebuia să fiu până la coaste, până la diafragma și în jos să fiu de foc! Sinarse

Al doilea obsedant deceniu Poem scris în zi de sabat

pentru Camy sien sien

266

Motto* * Go find a Woman And you ll find Christ... Gândesc mult și mă tratez să gândesc mai mult O nasc pe Minerva cu creierul arzând ca Iovis Mi-era frică să scriu poemul acesta dar frică fă Mereu și mereu și poate o să te simți mai bine Azi între romani sau daci sau ce erau nu știu Iubirea trecută m-a sprijinit ca un zid ca faptele drepților Și poate că iubirea nu moare dar cum poate Iedera să sprijinească via? și roșia crește pe arac. Clasificare {poem dada+ctic} Algebra poate fi împărțită în câteva categorii principale: Algebra elementară: proprietățile numerelor reale sunt ilustrate utilizând simboluri care se referă fie la constante sau la variabile; studiul expresiilor matematice și ecuațiilor. Algebra abstractă (algebra modernă): studiază structurile algebrice, cum ar fi grupurile, inelele, corpurile. Algebra liniară: spațiile vectoriale, matricile. Algebră universală: proprietățile comune tuturor structurilor algebrice. Teoria algebrică a numerelor: proprietățile numerelor și aplică rezultate din teoria numerelor. Geometria algebrică: aplicații ale algebrei în geometrie. Algebra combinatorică: metodele algebrei abstracte sunt aplicate în chestiuni legate de combinatorică. Nasredinn Hoge în vecinicie Doarme Nasredinn cu capul obosit Pe o pungă de aur de galbeni icosari Sufletele credincioșilor care îl urmează Și azi pentru că nici un om de la D+zeu Nu este lipsit de putere mai mult ce pot Să spun e o altfel de povară a sufletului Dar acesta e Nasredinn in sânul lui Allah Cum ne vom prezenta noi eu la Dumnezeu? 1956 Moartea unei Idei

Securiști la această ultimă urmă de onoare și genocid aici în Cioarecu la N. Nu vei găsi prea multe Biblii în această casă de jale decât mântuire Agonică și singuratate înțeleaptă ori nebunie prefăcută și multă evlavie Două icoane tronează deasupra oficiului la cantina un Cristos cu Cartea Și o Marie cu Pruncul și o Floare de Crin o binevestire să fie? Ce? Ce?

Trebuie să te urci pe Sinai și pe Cruce pe Stâncă Dreptatea nu e nici măcar a dreptului doar a iertării. Despre cinstirea părinților morți Copiii trebuie să-și cinstească părinții e poruncit Dar toți ca familie trebuie să ne cinstim părinții Morți poate sunt eu mai sensibil la aceasta dar E un adevăr...

Despre importanța de a-ți iubi parinții

De ce cânt

Kate sweet dupa 24 de ani de prietenie Pot să-ți spun ceva despre m i n e eu De mic mi-am iubit părinții întâi tatăl Apoi mama și rugăciunile sunt inutile

Cânt dintr-un singur motiv pentru că așa mi S-a spus când am venit în lume dar ah câte Piedici mai bine eram general de Securitate Din punctul lor de vedere dar eu am ceva

În asemenea cazuri e îngrozitor când Copilul tău de doi ani nu te iubește E un martiriu ca al Ecaterinei Teodoroiu Dar ce voiam să-ți spun? Copilărie.

Să vă opresc de pe calea voastră rea și Nu mă sili să vorbesc ce vă spun acum E că dacă nu mă ascultați copiii vostri Vă vor purta blestemele nu nu tușiți.

Om din om

Paclisa

Aș putea să fac gargară poetrusică Să suflu în flautele de aluminiu visate Azi noapte să ofer un adevăr uman Să fiu înțelept Albu ca stră-stră-bunicul

Trec morții pe stradă plângându-și Copiii Dând piept în piept într-un plan nevăzut Prea puțini țărani în sat și toți vânători De oameni și Dumnezeu trebuie să milă

Meu dar oamenii nu se nasc sicriu din Sicriu ca la Târgu Jiu ci cruce din cruce Căci cruci suntem de oase de s p i r i t Om din om din Om din carnea lui Isus.

Iar și iar în fața abominațiilor cotidiene Îi așteaptă pe pietre în cimitir acasă Bieții țărani sunt schozfrenici nu mai cred Ori cred că cred ori cred că cred că cred

Dacă mormintele ar putea vorbi Dacă mormintele ar putea vorbi unul peste altul cum sunt Mormintele mamelor și taților noștri până la Avraam Să ne învețe o tora să ne dea un cuvânt un hadith Un sfat din carnea noastră devenită Pământ

Moartea până la urmă ne învinge pe toți Și care e numele ei decât Valeria aici? Eu Fiul Morții am venit să vă spun muri Și tot creierul vostru gunoi nu vă va folosi. Satul minat

Cosmos și dincolo de cosmos dar suntem singur Fiecare în creierul său fără mamă sau tată Templu sau Dumnezeu ne chinuim aproapele pe cei slabi și bolnavi Fără teamă sau cu teamă dar care ne va fi sfârșitul?

Nu poți ieși pe stradă fără să întâlnești O piatră de poticnire venind exact la Timp vizavi de Copiii Autiști ai Mariei Satul parcă e minat nu mai ai unde

Neemia la Injectie {poem+raport catre Fecioara Maria }

Să calci peste tot informatori cu creiere Pline de răni nestoarse și nealinate cu vin Urbanul a invadat satul și toți trebuie c o n t r o l l e d Rușinea unei națiuni vândute de ea însăși

Lui George Bacovia' Suntem Idei nu mamifere și o Idee frumoasă Era poetul Nicolae Labiș murit de tramvai '56 De Copil a fost liderul mai multor generații și La 21 de ani la douăzeci și unu de ani general Național și al poeziei universale martir cu o soră Ce cred că încă-l jele a dispărut din istorie atunci Dar a rămas după cum a profețit o amintire frumoasă Pentru Terra și pentru Dumnezeu să-l odihnească. Supă de pui pentru Copii {Cerere} Mamă a acestei lumi care îți crești Copilul Tău într-o lume pe care speri să frumoasă Vreau să-ți spun că și eu am Copii mulți Unii m-au iubit mult și m-au părăsit dar nu

Am vorbit cu personal medical specializat despre Conferinta Generala a Copiilor Mariei, cei pe care omenirea ii numeste autisti si raportez -pot sa stea cu famillile lor daca acestea ar vrea -cei orfani, fara parinti, pot fi adoptati intr-o lume crestina si zic eu umana -si sunt destui daca nu toti asta nu stiu care s-ar putea casatori iarasi daca oamenii ar fi crestini

Well Ur wong Man mergeți pe drumul acesta Și veți muri toți fie și cu 100 de Copii Cum să vă binecuvânteze Dumnezeu Când tu îți vinzi aproapele și Copilul tău? Delfinul ucis

Obs. Cititi cartea Neemia din Biblie pentru mai multe informatii Concluzia mea la plecare e ca Spitalul e mantuit automat, iar la venire acasa intr-un Sat care nu-si traieste Crezul.

Eu sunt delfinul ucis mereu prietenos Mereu ajutându-mi aproapele și ucis Când eram Copil țineam o cronică UN Cu ce auzeam seara la știri și era unul

Concluzii teologice

Din Cecenia care a spus am scris +M-au ucis. important nu e să nu mori Ci să mori pentru ceva nobil și pur În această lume sunt un delfin ucis.

Așa e viața ca pentru irlandezi nu știi ce se Alege de familia ta care e mort care mai viu Dar alții trăiesc și sunt flămânzi săraci și singuri Mama mea așa că ce îți cer trimite-mi farfurii

Asteptand la un spital am vorbit cu un Batran prieten Un Om cum era numit si am ajuns la cele patru adevaruri Fundamentale ale Bibliei intr-un moment noncritic Al adevarului acestea sunt in patru versuri spuse

Din care mănâncă și Copilul tău nu-ți fie teamă Nu e pagubă de le vor sparge sunt Copii Și eu am spart un borcan cu fasole verde la Alimentară Și trimite-ne nu dulciuri ci o supă de pui adevărată...

Era un om bogat si nepasator si Lazar care doar a Cer Adevaratul post este sa faci bine scrie in Isaia Al treilea Maria a nascut de la Duhul Sfant Si al patrulea spitalul autist era mantuit automat.

Pacient experimental Sunt ce nici un căpitan din lumea asta nu Poate fi sunt un pacient experimental ' Și între pacienți sunt căpitan normal Mereu luat și ridicat și dus și așteptat

Nimeni nu l-a putut salva pe cpt. Hosenfeld Nu cred că pionii vor să plece la luptă Căpitanul Hosenfeld l-a salvat temporar să zicem pe Szpilman Dar nimeni nu l-a putut salva pe Hosenfeld decât poate Dumnezeu and these are not empty words cu o amintire În priviri acolo mort în zăpada Siberiei da așa a fost Pe unde o fi Szpilman după cincizeci de ani de libertate Nu știu nici de mine poate la loc bun poate la loc de rugăciuni Dar pe Căpitanul Hosenfeld l-a mântuit Cineva și asta E destul e viu ca și pianist cred poate prietenia e x i s t ă.

Am un șah incomplet și în plus interesant Dar n-am cu cine să mă joc și nu cred + Privind piesele aliniate o culoare cu handicap Că pionii vor să plece la lupta sunt tineri Nu șvabi să iei o piesă de pe tablă e ca și cum Ai ucide șahul întreg nu copiii nu vor mai învăța Șahul ci pianul luptându-se cu semitonurile negre Dacă aș fi pion aș cădea în genunchi și nu aș pleca la luptă.

Securistul satului

Asta am fost de acord să semnez pentru Binele omenirii chiar de mor știu viitorul Medicinei și Omului și mor mulțumit Ca Isus și orice prooroc asta am ales. Campion aka Se poate și box cu bâta+n cap {poem într-un vers} Dupa ce+o luat cine vrea pumnii pe care i+am luat eu sa vina la mine' Gând

Inimă de stea. Marș 9 I know men like you despised and reproofed that you did not accept what you were made for and when you ll get old you ll live on your usery and your escapades you re nothing you re an empty shell, here Doros here s enough to keep us on our Land. |Farmer preacher Henry Kline| Am rămas în sat Securist m-am angajat Măi dragă Țuică cu bragă Toată ziua mut Toată noaptea surd Eu le știu pe toate Și-mpart satul roate Și câți or fi ca noi Sanie zurgălăi N-avem vaci și cai Mașini trec tramvai. 2 iii 2020 Salonul 12 I ain t no good Willie, And never had been… Fr. Slade Destinație necunoscută + adică templu orice se poate petrece în 12 De la a face pe tine ca intelectual cu excremente sau cu sânge până să Împarți camera cu un subofițer de veche Securitate și zgomot inocent Nu există lumină de obicei în salonul 12 nu există nici măcar fereastră Decât pe palier unde se fumează dosarele de la 6 dimineața până la 22 Dar eu nu scriu teatru politic pe mine mă interesează plămânii și creierele Autiștilor condamnați la gazare cu nicotină de plâmânii condamnaților

Aș vrea sa privesc ochii Nickelului. Acesta e un poem maryamic nu nu sectar Nici măcar despre Maaria ci despre Maria În mine da o iubesc mai mult decât orice E prima mea rugaciune cand devin conșient Dar nu ultima când mă prăbușesc ca mama Și explicațiile nu-și au rostul trebuie să simți Ca James Marshall Hendrix s f i n ț e n i a Nu are legătura nici măcar cu Iisus Sfântul Maria e Sfântă în ea însăși și o cruce grea Eu dacă aș avea o fata mai bine aș numi-o Pokonose decât Maria în lumea dată dar Văd că devin didactic și poezia se încheie. Poem în doi Neam de neamul meu A dus-o greu Cu barbarii și cu turcii Și români în Dealul Furcii... ...Cu brâncoveni în edicule Și cu sfinți ascunși prin cule Cu martiri la doișpe ani Mai 'țelepți decât sultani.

Nu eu m-am făcut Everithing else is whim Solyaris Nu eu m-am făcut în această lume monstruoasă Plină de gândaci și mașini și oameni insecte Da trebuie să urinez și sunt pe jumătate excremente Trebuie să dorm și să mănânc și obosesc Dar dacă m-aș fi făcut eu pe mine m-aș fi făcut Din bronz nu nu din bronz din foc nu nu din foc Din duh ceea ce au serafimii nu e vina mea om Mă uit la mine și mă întreb unde-mi sunt aripile? La fel cum mă întreb unde e omenia în lume Cu pra puține excepții toți sunt o nimica Farao Eu am venit să prezint un Dumnezeu cunoscut. O cerere de prietenie Xinei

Dreptatea și linia dreaptă

Sunt autist de la trei ani jumate bolnav Dar sunt polițai anticomunist din 87+ soldat perpetuu de pe clasa a patra Pacient experimental dar asta sunt

Dreptatea este urmată c o n c e p t u a l de linia dreaptă Ca o aratură de cartofi în ogor ca un șir de soldați ori De elevi linia dreaptă se trădează pe sine însăși în Noua geometrie dar în esență e un cimitir militar

Am un talent să computez probleme Chiar și cu o Biblie fiind predicator C Si vin cu o plângere din partea României Tot găsesc oameni așa zis corupți

Dar dreptatea e deasupra c o n c e p t u l ui i Pentru a tinde spre ea ca o linie dreaptă de Copii

Care îmi spun Securitate și Masonerie And they are right btw iar oamenii de rând

267 Ar vrea să fie cinstiți dar nu prea reușesc Europa e nonguvernabilă veniți de ajutați+ne. Steaua răstignită Trei Stele călătoare s+au întâlnit și au devenit una Care a devenit un Copil născut de o Femeie 0 Istoria e mai lungă și trebuie să dormim cândva Copilul acela era un simbol ca și stelele el nu A avut Copii ci ca drojdia infuzează sufletul uman Stelele Venus Jupiter și Saturn erau nimic El Niște preoți și intelectuali anonimi l+au predat Unui guvernator oarecare numit Pilat din Pont Care a executat această Stea prin răstignire 33.

Îți voi aduce lumânări aprinse de la biserică Tu nu te temi de foc ca mine așa că e ok Lumini vecinice mult mai frumoase decât Rozele ce mor în fiecare toamnă ca Ana Îți voi aduce lumânări aprinse de la biserică Tu nu te temi de foc ca mine așa că e ok Lumini vecinice mult mai frumoase decât Rozele ce mor în fiecare toamnă ca Ana Îți voi aduce lumânări aprinse de la biserică Tu nu te temi de foc ca mine așa că e ok Lumini vecinice mult mai frumoase decât Rozele ce mor în fiecare toamnă ca Ana. Despre inutilitatea artei

Compozitorul tăcerii Eu sunt compozitorul fără operă ca la Pitești Când tăcerea era aproape singurul răspuns Dar astăzi acum intru în istoria clasică AG Pentru că după literele acestea la Ateneu Oricând va fi un selah în pictura muzicală Publicul se va gândi Aceasta-o compus-o Felix

Scriu poezii și povestiri și tragedii dar Nu am mai găsit de peste un deceniu Ceva demn de citit de la Un artist În plus este biased scrisă la ordin

Îmi amintesc când viața părea mai simplă mamă Când n-aveam rude prieteni Patimi ci doar trăiam Da sufeream nespus dar sufeream la altă măsură Eram tânăr și nu înțelegeam nimic deși și acum nu Dar azi toți poeți toți fac versuri cuplete se exprimă Ca Gisli la început de saga măcar de ar sfârși ca el Eu scriu pentru că sunt poet și atât fascinat de litere Fascinat de litere fascinat de litere și e trist doamnă Că azi oamenii își fac propriile tviuni în loc să muncească. Tăcerea lui Dumnezeu Dumnezeu e spirit nu vorbește a vorbit 3 ani Așa către ce trebuie să îndemne tăcerea lui Și a cărții lui pe care nici unul nu am citit+o Un plâns un lătrat o tăcere de miel înjungheat Acesta e Dumnezeu tot restul e doar istorie Umană sau mai puțin cu războaie ciclice ca Saturn

Ori cel mult la schimbarea vremurilor R S Thomas face skandenberg cu Frost Ca să mă exprim brut și asta în toate Registrele și gamele artei mereu vs.

Astfel dacă Dumnezeu tace nu e mai bine să scrii Fie de doar copiezi Sfânta Evanghelie după Matei Caligrafic pe hârtie glasată și nereușind să o sfârșești...

Apoi sunt cei care dintr-un poem fac un hit Dar nu cum credeți și filmele sunt secrete Totul e întinat ca și viața lui Muhammad Singură Biblia rămâne și poate Coranul.

Renașterea unei națiuni

Am auzit urletele înțelepților și am văzut tăcerea nebunilor Ca Solomon + am fost asuprit și am privit lumea cu obidă de Copil de liniște se tem dictatorii cel mai mult pentru înțelepciune

Gânduri adânci {9 poeme} Gânduri adânci

A chemat țăranii din toată lumea la el în sate și Au venit și a fost iarăși poporul român negru vechi Și erau mulți cartofi și porumb și brânză și Istanbul

E trist să ți se urle+n cap o viață dar mai trist să urli spunând Am vrut doar să fac bine și morlocii nepăsători care te duc Înjurând la templu pentru încă o consacrare a minții când

Plânsul înseamnă rană sau absență + Dar dacă privești pământul vezi că și El are o rană mult mai mare și mai veche

Poporul se întindea din Groelanda până la Marea de Sud și Dumnezeu era cu ei că vedea cât erau necăjiți Virtus Romana Rediviva s+a numit Legiunea lui Cristos.

Chiar și doctorul are Asperger într+o expresie blândă și Cauți de 39 de ani puțină liniște și nu o găsești niciunde Cărțile nu urlă de asta se tem cel mai mult cititorii lor.

Decât Tunguska ascunsă sub Ocean Groapa Marianelor de 11 kilometri adâncime Nu a apărut la întâmplare ci când ceva A izbit pământul din care s-a născut Luna Cine știe cu câți aioni în urmă Luna e plânsul Pământului + Copilul prințul cerului mama cerului.

La Picioarele Măicuței Domnului

Cum să te apropii de Înțelepciune Dacă vrei înțelepciune trebuie doar să taci într+un mediu tăcut Să nu batjocorești să nu asuprești să nu vorbești ca Zaharia ' Să îți înduri viața și familia nu cu stoicism ci creștinism vechi

Steaua de apă

Lui Leopold Sedar Senghor

Orice vârstă ai avea dacă ai credință îți ajunge să poți trăi Lumea nu va fi de acord cu tine dar tu poți să+ți alegi viața Care e Cristos nu te du în casele de bucurie mai bine plângi

Mamă știu ce se află în miezul cosmosului Un ocean imens o stea de apă ce naște Stelele și viața și o să-ți spun ecuația

Singur dar nu-ți pierde credința și industria și vei trece râul Înțelepciunea are miliarde de nume dar unul îl aleg Maryam Ea nu a scris nici o evanghelie nu a făcut nici o minune doar există.

Eu sunt apa vieții a zis Iisus cine vine la mine Nu va înseta niciodată deci dacă Dumnezeu S-a simbolizat prin apă e cert că ne rotim

O poveste veche din Biblie

În jurul unui ocean imens din care se separă Bule de hidrogen/heliu si stele de apă Care în impact cu cometele' devin pământ.

Motto Négritude[edit] With Aimé Césaire and Léon Damas, Senghor created the concept of Négritude, an important intellectual movement that sought to assert and to valorise what they believed to be distinctive African characteristics, values, and aesthetics. One of these African characteristics that Senghor theorised was asserted when he wrote "the Negro has reactions that are more lived, in the sense that they are more direct and concrete expressions of the sensation and of the stimulus, and so of the object itself with all its original qualities and power." This was a reaction against the too strong dominance of French culture in the colonies, and against the perception that Africa did not have culture developed enough to stand alongside that of Europe. In that respect négritude owes significantly to the pioneering work of Leo Frobenius.

Eu sunt ultimul dintre marii compozitori romantici Și cel mai mic așa că acum pot să mă odihnesc În poezie cu Laptopul pe mut mai mereu' Zgomot

A fost odata un Împărat pe care îl chema Nabukudurullusur al doilea un mare Șef + profet Care a avut un vis cu un copac sequoia

Steaua răstignită

Si a auzit un glas din cer care spunea Tăiați copacul risipiți+l si cetluiți+l în pământ Până va crește iarăși și va fi ca înainte

Trei Stele călătoare s+au întâlnit și au devenit una Care a devenit un Copil născut de o Femeie 0 Istoria e mai lungă și trebuie să dormim cândva

După 7 + ani era un vis de la Dumnezeu Și așa a fost Nabukudurullusur II ciot în pământ Până a privit spre cer și a priceput apoi sequoia.

Copilul acela era un simbol ca și stelele el nu A avut Copii ci ca drojdia infuzează sufletul uman Stelele Venus Jupiter și Saturn erau nimic El

Amintire stelară

Niște preoți și intelectuali anonimi l+au predat Unui guvernator oarecare numit Pilat din Pont Care a executat această Stea prin răstignire 33.

Cred ca Dimitrie Stelaru a ales vagabondajul Pentru că doar așa mai putea rămâne sine După război și probabil cât a suferit dar singur Cu stelele și cometele sale a mai putut să creadă În anii răi ca pelerinul rus ca pelerinul englez Ca pelerinul indian și un alt rapid a trecut indiferent Pe lângă lumina lui și acum văd acum mă văd Și da cum scrie Shakespeare cuvintele lui More? Doar un rubayat dens cât o galaxie amintită. Poezie pentru copii Aceasta este o poezie pentru copii Ești copil ai cinci ani nu-ți pasă ești Veșnic dar eu îți spun azi copilule Că nu vei rămâne veșnic așa

Și vreau să te iau foarte în serios ca cititor Și să-ți spun ca daca EL cand te-a facut Nu te-a luat foarte în serios te înșeli man Și ce.am învațat eu e ca trebuie să crezi... Și o să te iau și mai în serios și o să-ți spun Să le spui prietenilor tăi Nu ai prieteni cât timp Nu crezi în Dumnezeu! și o să vezi binecuvântarea Dumnezeului tău și mă rog să fie Cuvântul. 3 iii 2020 Negrul francofon Când eram copil au venit la mine în oraș niște francezi Albi și negri și îmi amintesc cum m-am uitat la unul Mai mare decât mine cu ochi de stăpân al pământului Când de fapt îmi priveam tatăl trist și neînțeles

Felix Rian Constantinescu 2020

Building upon historical research identifying ancient Egypt with black Africa, Senghor argued that sub-Saharan Africa and Europe are in fact part of the same cultural continuum, reaching from Egypt to classical Greece, through Rome to the European colonial powers of the modern age. Négritude was by no means—as it has in many quarters been perceived—an anti-white racism, but rather emphasised the importance of dialogue and exchange among different cultures (e.g., European, African, Arab, etc.). A related concept later developed in Mobutu's Zaire is that of authenticité or Authenticity. Wikipedia.en, Léopold Sédar Senghor

Despre frumusețea lucrurilor simple / 2020 E simplu viața chiar civilizată e grea pentru că omul e înapoiat Și revolut nu exista poeme mai frumoase decat în nt al lui Isus Nu puteți iubi și pe Dumnezeu și Banul și Nu e greu să întorci fața

i.

Al doilea Război Mondial a fost un fel de epopee homerică Cu Stalingradul reconstruit pentru un timp dar creierele ni

Fata bună

Se destind e pace și vedem că e pace măcar în minte prin Isus ne aruncăm aurul minții în țărână și oameni obișnuiți Nu ne mai plângem și nu ne mai interesează ca pe Gyr Încercând să evoluam ne izbim de părinții noștri îngropați de vii. Corbul și Crinul

Ma refer că vrei crește în înțelepciune Sau nebunie și asta e în cele din urmă Vei muri și te va aminti doar Dumnezeu Memento mori au spus latinii + noi

Românii ajunseseră la grea Posadă se sminteau În lumea largă ce se întâmpla cu ei nimeni știa Și a fost un Copil al Mariei care în mijlocul greutăților

Fata bună

Sufletul bun frumos Ca Iisus Cristos Viață de Iubire Mai presus de Fire Ingerul ce te iubeste Fata ce te mantuieste Te zboară peste Pământ Măiastră plecând din Mormânt.

Corbul și Crinul s-au întâlnit pe câmp Un Corb Albu și un Crin Negru vechi Crinul nu înțelegea cântecul Corbului Și Corbul nu vedea Crinul dar totuși Crucea înstelată Crinul și Corbul s-au recunoscut pierduți Ce iubit poate exista între un Crin și un Corb Dar când nimic nu e mai important nici Măcar Leul din Iuda tace privind din munte.

Hristos a fost răstignit în Calea Lactee Cine i-a numărat pașii pe ape? Un om sărman l-a întâlnit cândva Și și-a recăpătat vederea neavută

Poem armenesc Ne naștem din stele pentru a redeveni stele Ca Dimitrie Stelaru la capătul rătăcirilor noastre Orfane străini în lume și fără drept în ea dar Undeva în ceruri este un loc pentru noi știu Și nu mă stresez din cauza oamenilor plini De creier și scârnă asemeni astrelor călătoare Ca să redevii stea trebuie să te combustionezi Ori să lași pe alții să o facă dar când vei fi stea Nici diamantul nu te va mai putea răni doar Dumnezeu.

Isus Hristos a fost răstignit de Romani Pe o cruce de stele țintată pătrată. Ieșire 40 E ora 6 dimineașa și stau inaintea ușii închise Cu chipul ras de ceva vreme și cu coama de cal indian Deasupra ușii e o firmă pe care scrie Ieșire Sunt în mantaua Stalingrad+Siberia și aștept Prindu-mă în ușa de termopan 2005 cu reflexie dublă Brusc constat uimit cât seamănă chipul meu îmbătrânit Cu al Arhanghelului Gabriel din icoana rusească sec. XII. Iubirea lui Abderrahman

Nu aveam nimic contra lui a fost un instinct roman L-am întrebat Ești drept? Fără să știu ce fac fără Să vorbesc el doar a privit nimicul care eram cu teamă trist iubind Ultimul vers vă las să-l completați voi popor latin.

Distih de Martie L-am întrebat pe Parmigianino cine? Batjocura mi-a răspuns + crucea.

Eu îmi aleg un drum de tristețe între Medina și Mekka Un drum de lacrimi mari de sânge în loc de vin și râs Un drum de poeme monoteiste mereu întrerupte În tăcerea rugăciunii când mă gândesc la soția mea

Lumânări aprinse pentru Eliza

Deva

268 Poetă ca și mine dar ca la șah când eu sunt la Mekka Ea e în Medina și parcă lui Abu bakr nu-i e milă de noi. Mama Mama mea s-a căsătorit târziu Nu găsise omul deștept asta a fost Dar la nuntă avea părul cu bucle În harta României Adevărate Și Steaua Roșie de deasupra lor Căzuse devenind o stea neagră.

Cuvinte Nu știu de-mi vei sta pe cale Citindu-mi numele-n Annale Galb cimitir fără de sațiu Ovid, Vergiliu ori Orațiu Nume de pe-o veche carte Un filosof fără de moarte Acum însumi mă-ndoiesc Ești tu mort, - ci eu trăiesc? Geniul satului

Poem argentinian O oboseală cronică Unde vom scăpa de massmedia? Atâta regret pentru un pui de vrabie Și cât te iubeam Un plânset un scâncet un lacrima un sensucht Un saudade universal O durere.

Am cunoscut odată un mic geniu primă rândunică a satului Din Săcămaș înflorit în Deva ca un cromatism violet din munte Un suflet al datinii care te leagă de iubirea Antigonei De pământ și cursul pe râuri prin pâlcul de bordeie Acum e departe în altă lume plecată în Burgul 1 Dar mi-o amintesc cel mai des dintre frați surori Sufit chinuit ratat în fir de tort ingenuu dar nu în viață Și ne vom spune eterni: Mă bucur că, vii, am murit!

Biserica bolnavă

Ger de noapte

Larei Fabian

Ut Liban Clusium

Nu mi-ai privit niciodată chipul Puțini au făcut-o așa că mă voi Ruga singur cu cine îmi va fi Prieten Nu mi-ai auzit niciodată glasul Nici tăcerea ți-e frică de templul Meu așa că te las pe autobanda Ta

O revoltă nu înaintea destinului + ci a omului De Copil am regretat că nu sunt angelic Și apoi m-am străduit să devin Am mers mult pe treptele lumii și ale câmpului mereu altul Putând vedea frumusețea slăbiciunii a neputinței a Falimentului Zâmbetul preaplin de rouă ca un trandafir virgin într-un drum singur în sărăcie și străinătate sub cerul alb de cenușă Și apoi am rămas singur cu noaptea Părul ei albastru închis îmi este doliu catolic și vitraliu

Ca rușii de altadată îmi voi face Propria biserică împreună cu Medici și tot ce sper sunt Fericiri

Poezia mea e una a milei De sus din catargul aerostatului poetul e superior vieților oamenilor Un Cristos păcătos - un Ave Maria inexplicabil!

Psalmul 1

Leo

Și de va fi o Marie va fi o Marie Bolnavă o Matcă ill iubită de Albinele toate și Prisăcari te Rog roagă-te!

Iubire falsă

Și Fata îi bună și masa îi bună Copilul a murit de o săptămână Din cărți poetul pleacă pe Lună Mai în sus Poliția pare părăsită Mama nu mai face pește sau vită Prostimea iar te trece prin sită Mitarnicul frate cu cel fără mită Idealistul se-ntreabă în pustie Îndrăgostiții se văd de Sf. Mărie Iubitul tău nu schimb-o dulie Cine-i pe bancnota de-o mie? Iau Biblia si vulpi fug din carte Oratori iau bani despre moarte Te iubesc pentru că ești aparte Oamenii se vor oxida pe Marte Acum târziu închid sting oblonul Cu Munchaussen plec cu balonul Lear cu bufonul Mihai cu Avionul Vă rog dați-mi și mie melonul... Mânia Mânia este cauza principală pentru distrugerea familiei Ce înstrăinează Copiii de părinți cel mai mult în durere Desparte pe prieteni și pe frați și totul pentru o vanitate Nimicul aduce mânia când Copilul nu se mai roagă Și apoi nu-și mai poate ține casa decât cu urlete & bice Iar Copiii fug dar asta o fac și credincioșii oameni mari Și în întunecarea minții sale omul înnebunește no god Și ca marea se-aruncă urlând în mormânt & iad crunt. Fefeleagă Leg gândurile unul de altul în camera de tortură Aștept trecerea vremilor ca să fiu cu o viață mai Aproape de Dumnezeu mă gândesc la Scriptură Și învii din întuneric nu mă mai judec nici las alții Leg gândurile ca pe nuiele după cum a început Totul să fac un sicriaș de papură ca să merg pe Ape timpul se contractă ca apa privim din ambră Sperăm să murim într-o zi să ne sfârșim munca. Mielul meu cel mic

Mama Copiilor mei

Israel la darea Constituției s-a închinat unei bestii Tot așa un prieten al meu nu mai știu precis cine Pentru că era prins într-o iubire neîmpărtășită Și-a făcut dreptate făcându-și o iubire falsă

Ai aripi mama Copiilor mei Te văd când vii obosită acasă Îți porți povara ce nu te lasă Floare de iarbă crescută în Strei

Acum poate ține cele zece porunci simultan Faptul e făcut are iubirea de gât mărșăluiește Judecătorii se întreabă ce poate fi mai bine Pentru un suflet nefericit o mireasă evreică.

Copiilor sfinți stea din irozi și părinți Copilă ne-bună geloasă pe Lună Vom muri din lut Copii ne-om zidi La pâlpăt de sori citind pe Elle Negri!

La arat

Mielul meu cel mic Cel mai peltic Singură turmă Ruga din urmă Miel cel frumos Prunc firoscos Miel înțelept Regele drept. Nu te-nțeleg iubire simbolistă

Sticla de CocaCola . Eu sunt aedul literaturii românești Tu îl ai pe Dumnezeu in tine / Am o sticlă fierbinte de CocaCola Goală - ca soția lui Cezanne în ora tainei revolute Și când răsare Galaxia sticla ia foc topită Prin mijloc - ca un porțelan negru ca un ulcior de pământ Amforă cu sare chiup de avânt Privire de nisip pe-o mână neiubită Mintea mea e acea sticlă dezgolită Candelă preoțească de aici dincolo de Mormânt!

Ararăm pământul taților noștri în faptă de dimineață devreme Țarina clisoasă ori curată moale sub lacrimile de ploaie Curgând ca izvorul de mii de ani din pleoapele de icoană Ale mamelor și bunicelor noastre și ogorul rodește lacrămi

Nu te-nțeleg, iubire simbolistă Prin ploaie merg prin ger Cu fruntea-mi tristă prin Cimitirul crucilor de fier Negre Smaralde-n ger

Orașele inexistente departe agonizează în târziu de noapte Cu rachetele nucleare ascunse în burta metroului și Copiii zăvorâți în canale Autoturismele sunt șobolani gigantici căutând după sânge Țăranii tac sub cnut ș femeile tot spun schimbăm mâncare mâncare!

Merg fără nume-n lumea veche Unde tăcerea zboară-n rariști săpate-n streche Tunuri trec cară după cară Casele ard ocru în morți de vară.

La statua lui Anton Pann {în veacul ciumei}

Ochii mamei mele

Dormeam deja-n penumbră când La patul mamei sfânt mormânt Văzui un chip spre cer dormind Un turc prelung cu nas elin

Amin Fata era neliniștită Nu pot să mai trăiesc! tristă Spuse ai vrea tu ai vrea tu o sărutare să-mi dai? Eu aveam o pasăre în sân aveam o pasăre în sân Ieșeam dintr-o eră rea în inimă măiastra palpita Fata era un Gavroche necăjit eu Sonia Rostova Eu aveam Fata în piept și iubind am spus Amin.

Al poveștii demidieu Ce veghezi la patul mieu? Și zise mama din pământ Acesta ești - vei fi curând! Când moartea te va irosi În patul mieu ori-un-vei fi De mine tu să-ți amintești Icoană în ferești

Arta poetica nuova Sunt un copil al iubirii Așa o chema pe mama Sunt șapte ani de moarte Sunt un copil al iubirii

Dar, Doamne, ce va fi cu Ea? Eu întrebai încă plângând Nu întreba nu aștepta Mai bun mormânt. Laptop înghețat

Văd dimineața cu ochi mari Privindu-mă din fereastră Noaptea e încuiată în minte-mi În piept-mi crește pământ Rilke mi-e nenăscutul O nouă iubire privindu-mă din tine Viața e matematică Omul e Dumnezeu.

Îmi pun mâna lividă de scris Oprindu-se pe un laptop înghețat În sat tămâie și gunoaie Plânsul lumii a devenit concret Banii ultimele icoane Pe cruci toți - sângem. Luceferi negri

Basmul Iubirii A fost odată o carte În care trăia o frumusețe de moarte Iar Ptolemeu - sau Prometeu Murea în visul tău Au fost odată doi părinți Coborâți din Sfinți Dar iar văd că e noapte - Frunte în șapte! Crucea de hârtie glasată Copilaș scump născut din Cuvânt sfânt hai să mergem în codru să căutăm arborele galben arborele portocaliu & roșu cu frunzișul de hârtie glasată acolo vom culege frunze de Exod vegetale ca puiul de urs și bruna ursoaică și ne vom întoarce târșâind obosiți pași în amurgul cu Lună iar apoi în Sabat vom decupa o cruce galbenă portocalie și roșie intens ca negrul rozei negre o vom zbura pe un zmeu cu sânge cald până la parcul cu morminte - la mama simbolistă și vom gândi până în noapte lângă crucea de hârtie glasată Copila mea de Lună ce nu te mai naști!

A căzut de mult timpul Au cosit de mult fânul Bătrânii au stors vinul Oameni negriră drumul Câini pătați caută carne În satul de Copii fără arme Trec iar marfare cu marne Lună pe cruci gri la Varne În case oamenii caută totul Bătrâne sărută pisicilor botul În pat plâng mama și nepotul Adolescentul citește Idiotul Luceferi negri nasc vagabonzi Femei vechi primesc un gablonț Sei scrie despre ridicolul bonz În cartea deschisă - copii scunzi Biserica tatuată sclipește sub cer Joia frații vorbesc de virtuți și averi Sărmana spune: -Da' vii să mă ceri?! Boul se gândește la zăpada de ieri Doar polițiști merg sus la Copii Bolnava spune drumului: -Să vii! Ea începe prin a spune: -Știi!... Plânge că e un plâns între mii! Iubești să-ți mai treacă vremea Rușii merg la morse în N. Zemlea Tata nu mai poate să care lemne Pe drum sătenii vor să-se-nsemne Argatul îți intră în casă și-i bună

Motto Copistul promise că aşa va face; şi Scrooge ieşi bombănind, închise biroul într-o clipită, şi copistul, cu capetele lungi ale şalului său alb fluturându-i pe sub surtuc (căci nu avea palton), se dădu de douăzeci de ori cu sania pe Cornhill, la coada unui şir de băietani, ca să cinstească şi el ajunul Crăciunului, şi alergă cât îl ţineau picioarele până acasă, în Camden Town, ca să joace baba-oarba. Ch. Dickens, Un colind de Crăciun, decembrie 1843 Am găsit o icoană alb-negru oglindă oxidată De când era mama Copilă și privindu-i argintul Văd că are sticla înmiresmată a privirii mamei a mea! Cum în ce modus nu știu poate o altă întrupare Un străin din Ceruri cu ochii mamei mele Un sfânt ca mama privind cu gând de Cer. Poem rus Noaptea arde negru sub stele albastre Mi-am pus ochii cei verzi pentru vals Va veni Cneazul tygru din marile astre Și mă va chema cu Însuși la dans Eu port ochii cei verzi - verzi ca ochii de tigru Apoi până dimineața prynțul mă va isprăvi Eu port haine albe de Fată dată la jertfă Sunt vechi sau sunt gris ochii de tigru? Azi voi muri în brațe de Fiară ce ucide Fete Mama muri și la Castel fată de nimic mă dete Noaptea pe cer în somn văd marele tygru Coborând din Cer la vânat de Bouri și Zymbru. Poezie pentru oameni / Cunoscutul scriitor englez Sommerset Maugham a scris o carte groasă cu titlul: „Robie". Cu cîtă uşurinţă se lasă oa¬menii robiţi! Voi, cei mai în vîrstă, vă mai amintiţi de supu¬nerea faţă de Hitler. „Am crezut că doi ori doi fac douăzeci. Am crezut-o pentru că aşa spusese Fuhrerul". Nu puteţi ne-ga că există o putere a întunericului, că diavolul există! Marele poet german Goethe a scris măreaţa dramă „Faust". Pentru că voi sînteţi toţi oameni cultivaţi, presupun că cunoaşteţi piesa: O fată tînără numită Margareta joacă aici un rol important. Ea era un copil curat, dar a fost se¬dusă. Fratele ei, vrînd să salveze onoarea familiei, îşi găseşte moartea în lupta cu seducătorul surorii lui. Pentru ca aman¬tul să poată veni la ea, Margareta dă mamei ei un somnifer puternic, care o omoară. Iar cînd se naşte copilul, ea îl omoară - ca cei care în zilele noastre practică avortul: ce vi¬nă enormă îşi iau asupra lor! în final, tînăra fată a ajuns aici: vinovată de o triplă crimă: mama, fratele şi copilul. Şi atunci spune aceste cuvinte tulburătoare: „Şi totuşi, Doam¬ne, ce m-a-mpins, era aşa de pur, aşa frumos!" Goethe nu era deloc nebun. El povesteşte în „Faust" că diavolul se afla în spatele întregii istorii! Poveste neagră Un Uriaș avea un prizonier de război

269 care avea un Cerb care avea în gât un opal.

Vechi bucoavne să citim de avva Isaia și Adler Spre umilință

Mult se chinuia Cerbul să lepede piatra ceea mare neagră ca apa din fundul fântânii cum e ea deschisă sub cerul de noapte dar nu era chip.

Precum sunt cele treizeci de Madone Negre De aș putea vedea Madona Umilinței, pre Mara venind orfană cu fiica ei cu Ruth -, În Voroneț

Și zăcu multe veacuri Cerbul cu mărgăritarul în gură și capul pe de lături întins ca mort și parcă nu era chip să nască iar stăpânu-său Băiatul nu mai știa ce să facă de mila lui. Văzând că nu se mai face bine își făcu un toiag din inima unui salcâm însemnând locul și plecă în lume să uite de necazuri

Mai mult cuvinte n-am deci te rog te roagă Aici sărmanii plopi privesc spre cer umili – Mai mult decât la Marte visez la Medicină. Yin Voroneț.

și Uriașul care îl iubea mult strigă în urma sa făcându-i pentru prima dată un nume lui care nu avusese niciunul: -Odhin! odhin!

Vrei să știi frumoasă fată care e e durererea ta! Ce poate fi decât inima de două ori din carne? Iresponsabil Pușchin, Tolstoi au inapoiat Hellene În Țările Român

Pui la rotisor

Nu nu sunt obosită nu am decât nevoie să termin Versurile-mi persane să-mi obosesc mintea zilnic Ca-n Diata Dumnezeiască ca Regina din Saba În Novgorod

Romantici – într-o lume postmodernă! ne-am născut din alte vremuri ca Laura Pausini din reclama la săpun! stăm la terasa unde oamenii se opresc împreună – pentru un pui la rotisor în sfârșit! Noi avem Povestea lui Ende cu Bastian și Atreiu copiii noștri – Biblioteca e aglomerată! Puțină elegie pentru Gisli fiul lui Sur Motto Aud, Gisli’s wife, remains loyal throughout the saga and refuses to divulge the location of her husband, even when Eyjolf offers her three hundred silver pieces, help in remarriage and reminds her of her current hard life at Geirthjofsfjordhur. Gisli's dreams of a mysterious woman pouring blood on him continue to plague him, and eventually he is not able to run from his problems or the people who are hunting him. After Gisli is discovered, Aud and their foster-daughter Gudrid fight side-by-side with Gisli until he is killed in a final, strenuous battle. Even after Gisli is dead, he is still honoured and respected for being a loyal and honest man. The saga notes that his final blow was just as strong as his first. Once Gisli faces his death, Thordis experiences remorse for his murder and stabs Eyjolf in the leg. After Bork wrenches the sword out of her hand and attempts to calm the group, Thordis declares herself divorced from Bork and leaves the house. Aud, Vestein's sons, and three others leave Iceland. Aud converts to the Christian faith and with Gunhillda, the widow of Vestein, takes a pilgrimage to Rome, never to return to Iceland. Wikipedia, Gisla saga/ Voiam să-mi fac un chip în cimitirul amintirilor meale Dar scrise pe frunze cuvintele au devenit pământ E ploaie în șanțurile orașului și prăbușiți din cer mestecenii plâng Acum a sosit clipa să murim cum mor problemele când le știi Nu-ți scriu cu plumb ci mie însumi Acest verdict e interior Calul meu ți-l va aduce în dinți E ciudat să văd după decenii adevărul pe chipul tău. Audr, 2020 RUGĂCIUNI CĂTRE VORONEȚ (4 Ode) dedicată cărții Ruth ÎNTÂIA RUGĂCIUNE Cerul tace de doua mii de ani Ori poate nu; ori poate toți greșesc Din Casa Mariei gândul mi se+ndreaptă Spre Voroneț Te rog Sfântă Sixtină nu alunga plânsu-mi În jertfă necăutată iubirea o găsești Te rog te plâng ca pe propriu-mi trup Din Voroneț Nu căuta în marea din tine să te-neci Sfântă stavroforă ci amintește cuvintele vechi Ca stele ca nisip tu cosmos ești non plangit În Voroneț

OCI BOLNEV...

CĂTRE LUCEAFĂR Ești viu, ești tu, beata ești vindecat de tine Ce-n tine Magii au văzut n-a fost decât Marie Sfințenie e în tine nu Romantism bolnav Pre Voroneț Te-am văzut pogorându-te poate e versul În dialectica treimii nu rămâne decât I Iar in algebră 1; te rog sfântă fecioară privește Maria in Luceafăr Ce scrie această sărmană Psafa e poate Adevăr Vestit de veacuri de cei trei Dumnezei și stele Trizofrenie; adlerian Cuvânt al Iubirii în D-zeu Marii după Marie Saturnismul e Calea, Adevărul, Viața? - vai Pe Cer doar doua stele Luceafărul și Luna Capela pâlpâie în noapte cu chipuri vechi Din veacuri sixtine. LUMINA UMILINȚEI Ce am primit și învățat de la mama mea vecinic Scufundă-te în umilința amară în durerea fără Leat și mereu smerește-te dar naște ca Hiero Născătoarea Poate durere e viața noastră deci s-o durăm Și ireal prin iubire iubirea s-o invingem; în

Stăncuțele indigo se ceartă cu privighetoarea nopții În Peleș Luna pălește pe-o rariște Întâiul clopot plânge - sătenii văd zăpadă pe miriște. Vertebrele Mariei Monahului medieval Nicodim Cândea Citeam un articol Wikipedia

Dianei Baciu

Prea bine frumoasă Doamnă! ești bolnavă - scrie! Decât scrie pentru vindecarea lumilor – dar duhul Decât doare și nu nu ești bolnev iți spune proorocul Sfântă Stavroforă Nu nu Nastya n-am îndrăznit să privesc decât Cana Galileii în ochii tăi sfinți iar pe Sfânta Marie caut-o În tine. Dintr-un turn oarecare dar apropiat‘ți scriu, Rugându-mă Ție. Ruth! Privesc în oglindă gândindu-mă la ceva negru și galben Miracolul ce îmi stă în față mă cheamă târziu la fereastră E un fel de unit punctele pe desen e un fel de cădere vie E unfelde virginal într-o bibliotecă pustie înmiez de cimitir O urnă a satului așezată în vântul nopților de toamnă Când stând în odaia înfrigurată ne iubim cu amintirea E un drum de moarte în conștiința unui frumos Copil E acea iubire care nu trece după moarte # a frumuseții. Seara asta mănânc pâine goală Azi a fost o zi încărcată ca un templu baroc M-au blocat a patra oară pe poetii-nostri de la prima poezie, o poezie scrisă în engleză vara aceasta - Ravens Mating - care azi m-am gândit s-o iau titlu de plachetă 2020 plus infinit sau mai puțin Ori mai bne nu Suntem pe 30 octombrie 2020 Când mă pregăteam și pe veceu mă tot gândeam ce să postez pe Felix G Constantinescu Pentru poetul bucureștean intelectual cam chiar fără studii din Berceni unde or fi și ăia Care la vorbele mele chitite a spus că spre deosebire de el care e n o r mal Eu am trei personalități aruncându-mi în față trei smile-uri civilizate de la Bucureștii de Sus pe care i-a înființat drept capitală strămoșul meu din Țara Românească Vladislav Vlăduț Voiam sa-i pun inițial niște citate dure ca programul Strong din Biblie de nu se mai spăla nici în zece ape împreună cu epava Walter Scott și Adevărul spus Maryei Jana până la urmă ceva din Biblie cu un imn să zicem oarecare dar ales plus filmul Un cuento de navidad ori pagina de Wikipedia Un Colind de Crăciun Și citatul cu sloiul de gheață din Frankfurt până după borcanul cu cea rece de plante am mai găsit un colț de codru de pâine rămas de două zile Și atunci am zis că-mi scriu poezia aceasta Aparent postmodernă – în esență Romantică Concluzia mea e că mai bine mă înțeleg cu pastorul din Dorohoi care m-a călugărit decât cu lefterul ăsta de poet și public_ist macabru Dar ideea mea creștină e că toți oamenii trebuie iubiți – săracii chiar și noi înșine Cam acum termin bucata de pâine – pe mâine mai îmi rămân trei felii dintr-o altă fostă pungă cu pâine. Amen. Sfânt Albatrosule! Am stat în vecinicul plin de mir iubindu-te singur ori în doi Ou spart în aștept și plâns acea lacrămă vie nu vezi odată Și în iubire singur m-am clocit sub cerul fără înviere Ești dincolo de stele cine poate ajungă iubire preacurata de sfinți vechi din castele? Și-așa în plâns și nașteri în tăul cerului uitat-u-m-at Văzându-mă că îți port chipul de lumini și sfânt var M-am întins pe gheață și trist n-am mai așteptat Mă vei găsi odată plâns Albatros! singur suflet înghețat. Stele negre

Înainte să îmi spun Aminu-mi; Sfântă Română, Mă spovăd că tu ești eu cu toaca cerului Acum tăcerea iar se lasă tristă peste Românie Marianic Voroneț.

Venită din pădure s-a îngropat în pădure Codrii plini de urși și unicorni Un scâncet un cântec o rană în pântec

Când am constatat două vertebre încălecate Spre gât - și capul îmi trosnește Ca două degete strânse unul peste altul Am luat un pumn în șira spinării pe degeaba Acum câțiva ani la etajul spitalului Nopcsa I Am văzut odată la Orlea un om complet gârbovit mergând – La o înmormântare. Vino în cânt de brațe adânci Vino în cânt de brațe adânci Hai să îți caut în dalb păr Copile sfânt ce trist mănânci Sub nuc sub fag sub măr Uită de rău de ceasul său Purta-te-voi pe brad Venit din cer cruce de fier Noapte-o vom trece-n vad Numele tău e neamul meu Izvoare urcă-n spirit Templul e-o stea e mama ta O flacără-a plutit. Diată Vă las drept moștenire galbene păpădii Care vă vor înflori pentru vecinicii Când le veți vedea aurul cizelat Veți ști că la Dumnezeu am plecat Din păpădii vă voi da tezaure Și voi chema albinele faure Miere să vă dea și ceruri Să mă oglindiți în cerneluri. Planeta zăvorâtă Deja nu mai știu cât am de trăit Planeta toată s-a zăvorât Ca într-o ortodoxie fără Crez Ba adorm ba-ma-ntrez O suferință obsedantă ca un deceniu O viață lungă cât un mileniu Suntem în mâna lui Dumnezeu Planeta va trăi nu știu însă eu. O altă înfrângere a zeilor Cântă tu Muză focul ce inspiră pe Atena cea cu ochi albaștri Când pe o Fată o văzu țesând mai frumos ca ei Olimpienii Și jos printre muritoare un suflu prometeic în Babilon furnicar iască O nouă înfrângere a zeilor vai o ce năpastă! Cântă tu Muză din lira țesută din sufletul lânii de aur Ca-n vremurile mai vrednice când Pleiada își dăltuia viersul Neștiutoare de propria-i frumusețe ca pliscul de privighetoare în flutur Cântă tu Muză și fă obrajii Atenei de tyro-fenician carmin. Biserica îngropată. Fantasie Jos în lumina câmpului pe locul vechi al satului pentru alte vremi cerești Se întinde o biserică din pământ spre Lună cu turnul fortăreață în iarbă Un beci de livadă vid negru înveșmântat în pământ un alb calm pinten Pentru rezidirea din pământ și gheață a unei alte biserici marianice Precum fata din fată puțini îi știu locul ascuns precum cântecul tăcut despre Dumnezeu al lui K. Woytila sub toporașii de april strălucind mov Cândva un loc al luminilor și rugăciunilor al fetelor boscoroditoare În ii românești cu vitralii cât palma și bolte umede ca smaraldul celtic Acum e un loc tăcut ca un mormânt al unei oi mamă vizitat doar de turme. Noapte înziindu-se în dimineață. Pastel

Elizei In creieri Sunt stele negre Neuitate Mame grele Cosmosul Nimica e Unde mama e

Picură cerul cerneală peste florile de păr din fereastră Albastre-negre pâlpâind ca lumina din cimitirul de toamnă Eu dorm dar un înger îmi vorbește de mugurul nopții Crăpând în auroră în dimineață – dar e încă noapte În ceruri apune o Lună simbolistă ca altădată în copilărie Un djinn romantic umblă prin livadă acum în prag de dimineață Stau prins între noapte și zi singur cu o icoană înstelată Cerul de deasupra la fel de real ca noi înșine Copiii. Am văzut un Licurici

Ochii tai Asa simbolici Amintire de Arnici Ochii tai Asa de negri Stele negre Margarinte. Suflet din lumea ideilor pure Ca un pian scufundat în Sienkewicz În azbestul lumii inima încă mărșăluiește Ca într-o joacă de copii ori un drum de noapte spre casă Câtă durere viul și cât plâns moartea Zgomot în templu Dumnezeu adună tomberoane Ucenicii se vând pe băutură Maternitatea drogată moare Pământul e un nou născut plângând cosmic. Un suflet delicat dormind în cântecul codrului

Citeam în taină în livadă sub albastru Când am văzut în iarbă un Licurici scânteind Figea ca un copil din junglă printre ierburi pe pământ Dintre toate gâzele mele cel cu tot mai sfânt Și mă gândesc Licurici mic și frumos ca o stea Strălucește scarabeu din sacrul egiptean Știu că în livadă nu te voi mai vedea Tu strălucește către cosmos ca un plăpând far. Artistului necunoscut

Ar trebui să se sape o statuie artistului necunoscut Recunoscut de Saul prin altarele Atenei ca adevăr Mulți scriitori au viața în creier ca o tablă de șah Pe care o gândesc mereu până le iau foc mințile E un fel de glorie în geniul lui Ermioni incomodă Și mulți din cele mai scumpe nume se aduc jertfă

270 În Marea Indiferență a Celor Trei Lumi și asta încerc Eu să fac o cărare afară din întunericul nostru sursă A pierderii nenumărator genii și asta nu se poate Dacă nu îmbin scrisul cu religia și cu medicina Când nu vor mai fi cananiți în casa Domnului Și când oamenii vă vor spune Intrați în spitale Că este speranță nu doar intelectualilor ci tuturor Nu vă va mai fi frică să vă dați pe mâna doctorilor Și omenirea își va dospi mintea ca pe pâinea de noapte Dormind și netemându-se un om de altul fiind pace Trebuie ridicată o asemenea statuie pentru toți poeții Morți înainte de vreme degeaba o statuie arhetip O statuie pe lângă care Copiii și Oamenii să treacă Gândindu-se la Dumnezeu și la câte un suflet nefericit.

Lui William Wordsworth

Biserica îngropată. Fantasie

Dacă viața ar ține o mie de ani asemeni plânsului cosmic Poate că am putea să ne ascultăm părinții ce ca noi sunt Și să le învățăm sufletele tinerești pentru generațiile viitoare Să ne întipărim în ochii noștri chipurile lor până dincolo de orice orbire I-am iubi mai mult poate pentru că ar fi nădejde și speranță Poate că am intra în icoane și cărți cu simplitatea intratului bătrânilor în pat seara Poate că Dumnezeu ar veni la noi să ne întâmpine și să ne binevestească O vecinicie la fel de mare precum moartea plânsă a mamelor noastre Ne-am ruga mai mult și am plânge mai mult bucurându-ne și am muri mai mult Fără să plângem cu Dumnezeu ținându-ne de mână ca la Naștere.

Jos în lumina câmpului pe locul vechi al satului pentru alte vremi cerești Se întinde o biserică din pământ spre Lună cu turnul fortăreață în iarbă Un beci de livadă vid negru înveșmântat în pământ un alb calm pinten Pentru rezidirea din pământ și gheață a unei alte biserici marianice Precum fata din fată puțini îi știu locul ascuns precum cântecul tăcut despre Dumnezeu al lui K. Woytila sub toporașii de april strălucind mov Cândva un loc al luminilor și rugăciunilor al fetelor boscoroditoare În ii românești cu vitralii cât palma și bolte umede ca smaraldul celtic Acum e un loc tăcut ca un mormânt al unei oi mamă vizitat doar de turme. Triaj

Asupra efectelor negative ale poeziei în psycheul uman

Mulți iubitori de poezie își iubesc mai mult cărțile Decât propria familie poeții niște străini morți Decât frații și surorile tații și mamele și copiii Care pierd prin comparație ca efect advers Un snobism dur care își neglijează propria familie Pentru un cult atonian o utopie murdară Mă opun unei astfel de înțelegere a poeziei Familia nu trebuie să fie torturată de Blaga și Eminescu. Aurul toxic

Aurul toxic, metale nobile, otrăvesc mințile moților Vărsându-i din mine ca Iona pe uscat - aurul Aurul pur, nobil, chesaro-crăiesc și fetele cu ochii De aur, fata morgana, în această suferință numită viață

De ce nu mai sunt copil? Recviem

De ce nu mai sunt copil Să mă uit la videoclipuri Și să citesc Cuore și H. F. Dar sunt un copil al lui Iisus Nimic nu s-a schimbat Decât în capetele oamenilor Ca Davy în casa corabie Nu-mi rămâne decât joaca Dacă cuiva nu-i convine Larg e drumul, -ngustă puntea Eu sunt copil eu sunt Ce mi-am propus de la șase ani. Didactică ii

Am văzut chipul aurului în creierul supt al minerului Al celui ce a fost odată miner niciodată iar Iar aurul ia calea băncilor și străinătăților hrănindu-le În această materie gri pe care o numim viață.

Bolnav - tata mi-a deschis cosmosul minții Anselm Will London: sinteza modernității. Jack London mai pur ca Filocalia - cum e?

Suntem ca vagoanele de marfă undeva în gara triaj Așteptându-ne destinația incertă și mereu așteptată În gara unde mecanicii împart liniile pentru cer Locomotivele știu trenul acesta merge la iad Celălalt în cer și e inutil să te superi pe mecanici sau locomotive Există undeva o hartă calculată cu toate traiectoriile cosmosului în mâinile lui Dumnezeu acoperite de alge și meduze Până atunci să ascultăm muzică să întoarcem paginile să înțelegem Poate vom ajunge mai aproape cu un clinchet de vrabie de Rai. Pentru înviere Acum nu-i pământ fără furnici, îi spun eu tatei Dar aici nu sunt termite, îmi răspunde el Alungiți ca niște coaste de munte vegheați de masivul Pelegii Legându-ne sufletele într-o tăcere supranaturală Am gura dulce de la un compot roșu pe care nu am reușit Să-l termin Soarele e o cruce deasupra noastră înspre vest Cu Marea Moartă în pat la ATI acum nouă ere geologice Ca o hegira pentru înviere. Sub măr

Din trista țară Biserica îngropată. Fantasie Jos în lumina câmpului pe locul vechi al satului pentru alte vremi cerești Se întinde o biserică din pământ spre Lună cu turnul fortăreață în iarbă Un beci de livadă vid negru înveșmântat în pământ un alb calm pinten Pentru rezidirea din pământ și gheață a unei alte biserici marianice Precum fata din fată puțini îi știu locul ascuns precum cântecul tăcut despre Dumnezeu al lui K. Woytila sub toporașii de april strălucind mov Cândva un loc al luminilor și rugăciunilor al fetelor boscoroditoare În ii românești cu vitralii cât palma și bolte umede ca smaraldul celtic Acum e un loc tăcut ca un mormânt al unei oi mamă vizitat doar de turme.

A trecut o viață pe lângă mine doar scriind Vă spun azi prieteni vrăjmași oameni scrisul Narcotic este făcându-te să te uiți și pe tine Din copilărie am fost numit geniu tristă consolare Acum în miez de viață singur ca întotdeauna Am muncit prea mult și fără roade tragic Tantal sau Sisif va trece încă una și mă voi odihni În pământul matern ca trist poet pentru că am scris. Dulcineei din Toboso

Ceas de toacă

Un Ideal o femeie o vrabie zdrobită pe asfaltul roșu Dulcineea mereu interzisă ascunsă furată iubită În orice condiții pentru cei cinci lobi ai creierului ei Personificarea Înțelepciunii care se pleacă sub scut

Ceas de toacă Ceas de sară Poate mor Până în vară

Sub ghilotină sub Kalașnikov sub greutatea Pământului E ea Dulcineea iubită de departe de la Stalingrad De sub bombe o fotografie o icoană sărutată în noapte Niciodată respinsă și așteptată o viață până în Cer.

Că prea mult Am chinuitu Că prea mult Am suferitu

Elegie marianică

Pentru tine Am fost jertfitu De părinți Nemiluitu. Cu tata în păpădii În ogradă îngreunați de un nor luminos de păpădii galbene bani aurii citron și albine de chihlimvar Stăm pe purpură și citim scriem cânt ascult muzică la laptop Cânt muzică de pian și muzică de urgă la un program pian chinez gratuit Iubite păpădiile se vestejesc neprivite asemeni nouă poeți fără cărți Dați-mi un gând și voi învârti cosmosul ca pe o minge de baschet pe deget Oamenii nu mai gândesc Trăiesc placizi rumegându-și biftecul ori tărâțele – sunt sănătoși Nu mai sunt oameni pe Pământ. Cutumă dacă Cred că trebuie să fii și să rămâi ce ești Sufletul să-ți moară o constantă ebree Poți fi și Ovid dacă ești fălos vei fi uitat Eu sunt țăran de la Levad brânza oilor Cred că trebuie să fii și să rămâi ce ești Sufletul să-ți moară o constantă ebree Poți fi și Ovid dacă ești fălos vei fi uitat Eu sunt țăran de la Levad brânza oilor. Dacă pe lume Dacă pe lume risipiți am fost poate în ceruri Vom avea o cruce într-un nor albastru De nu ne-am văzut o viață marea mea Iubire Poate ne vom întâlni-n alt astru Și fericiți vom fi cum cei plânși și mîngâiați Cum cei săraci și săturați Dacă sub soare n-am avut parte de floare La Dumnezeu flori mii făclii ne-or mirui Și sub cruce vom ședea cu sacră Maruwa. Hristos cu cruce Acum miliarde de ani am fost toți paianjeni Purtându-le crucile în spate sau nu Până a venit Hristos supremul Paianjen Crucificat de poporul meu ca un cărbuș Toți trebuie să murim numai că unii suntem nemuritori. Spiritul sacru pus pe cruce Un Dumnezeu flagelat, pălmuit, răstignit Și Maria înnebunită la Golgota într-o stânjenită Pieta

O, tu, cea mai frumoasă dintre Madone Arhetip marianic sfânt și plin de grație Te rog mă binecuvântă acum la ceas de noapte Și când va veni dimineața revederii Fă-o fericită, umple cu serotonină ochii-mi plânși, Citiți, o viață între oameni și a lor răutate Te rog, Marie, fă-ne viața vrăjită în durerea Ce nu se oprește din cânt asemeni cucuvaiei Mărul discordiei de l-aș avea ți l-aș da ție, Marie Primadonă a cerului și când va veni moartea Vino tu în locul ei la ce e de drept al tău Și primește-mă stâlp în casa ta să uit această viață.

Stăm sub mărul care parcă grăpează cerul fărâmițând norii în argilă și nisip Cu mugurii săi de aramă verde și tulpina de tuș negru de China Soarele ne lasă urme de sare în oase scanându-ne respirația În depărtare corcodușii înfloriți albi ca o procesiune de mirese de miere Răcoarea zăpezii albe coboară în talazuri vii joyceene Plângem după somn și după moarte niciodată găsite După somnul tău brâncușian și după bocetul tău mamă Corcodușii s-au apropiat cu două câmpuri albe E tăcere pe frontul de șah. Păianjenul Îmi amintesc de vremea când Păianjenul mânca iarbă Copiii mângâiau tarantulele punându-şi-le pe creştete ca pe nişte şepci de baseball râzând cu un altfel de râs Îmi amintesc cum aruncau cu păianjeni cum arunci cu pietre până în cealaltă parte a universului doar ca să vadă încă o stea rostogolindu-se încet în şuvoi cu un altfel de râs aşteptându-i să se întoarcă pentru a-i arunca iar şi iar şi iar şi iar şi iar râzând cu un altfel de râs și abia aşteptau să se întoarcă precum meduzele aduse de valuri reci Păianjenul îl înţepa pe Copil în buză și-i spunea vezi ce colţi am şi râdeam erau și păianjeni mari ca templele grecești totul era sacru îmi amintesc când Păianjenul privea lumea cu ochi mari și nu se ghemuia înfricoșat când încercam să-l ucid nu-i venea să creadă și râdea cu lacrimi acum e altfel

Lui Eli. despre Castelul Zam {Poem serios} Elizei. despre Zam Ascult Missing cu Tiff Lacey și mă gândesc îmi amintesc de Mircea Dinescu care în 90+92 scria de filmele comuniste in care el îi spunea Ei cat e de indragostit de strungul din dotare azi noapte am visat-o pe Prichindel nimic special doar un regret dar mai mult decât atât Zamul e un loc atat de dur încât nu îl mai poți uita niciodată Mereu îți amintești de colegi mai mult decât de cei de școală primară sau cămin cu program prelungit Tu trebuie să înțelegi că eu închid ochii și văd tot spitalul dacă vreau dar mai ales ce mi-a rămas mai tipărit în amintire O fată care vrea să-l citească pe Isus si Asaf curtea interioară a bărbaților curtea interioară mai mare a femeilor cu o masă a tăcerii de lemn Zamul îți intră în creier trebuie să te întorci la pacienții/personalul Iwo Jima - ca pacient de ce nu Psihiatria nu se absolvă niciodată.

Ascult Missing cu Tiff Lacey și mă gândesc îmi amintesc de Mircea Dinescu care în 90+92 scria de filmele comuniste in care el îi spunea Ei cat e de indragostit de strungul din dotare azi noapte am visat-o pe Prichindel nimic special doar un regret dar mai mult decât atât Zamul e un loc atat de dur încât nu îl mai poți uita niciodată Mereu îți amintești de colegi mai mult decât de cei de școală primară sau cămin cu program prelungit Tu trebuie să înțelegi că eu închid ochii și văd tot spitalul dacă vreau dar mai ales ce mi-a rămas mai tipărit în amintire O fată care vrea să-l citească pe Isus si Asaf curtea interioară a bărbaților curtea interioară mai mare a femeilor cu o masă a tăcerii de lemn Zamul îți intră în creier trebuie să te întorci la pacienții/personalul Iwo Jima - ca pacient de ce nu?

EU TREBUIE SĂ MOR' Chinei

Cu tata în păpădii

ACESTEA AU FOST CUVINTELE MAMEI MELE ÎN 2011 DUPĂ CARE A MURIT PE NEAȘTEPTATE DINTR-O DATĂ ACUM DUPĂ 9 ANI AM AJUNS SĂ LE SPUN ȘI EU DIN NECAZURI MULTE AM FOST ÎN CÂMP ȘI M-AM GÂNDIT LA CONTELE CAVOUR PENTRU CÂ ÎMI ÎNȚELEG MAI BINE SATUL ȘI LUMEA SPUN CĂ E O ADUNĂTURĂ DE CRIMINALI DE CAINI AȘA CĂ PLEC ÎN REALMUL DE PESTE MUNȚI PLÂNS CĂ OAMENII NU SUNT NU-MI PLÂNG DE MILĂ MI-E MILĂ DOAR DE LUME CÂND ȘI ȚĂRANII SUNT CRIMINALI CE POȚI SĂ MAI SPERI? Excelsior pentru poporul român - versuri -

În ogradă îngreunați de un nor luminos de păpădii galbene bani aurii citron și albine de chihlimvar Stăm pe purpură și citim scriem cânt ascult muzică la laptop Cânt muzică de pian și muzică de urgă la un program pian chinez gratuit Iubite păpădiile se vestejesc neprivite asemeni nouă poeți fără cărți Dați-mi un gând și voi învârti cosmosul ca pe o minge de baschet pe deget Oamenii nu mai gândesc Trăiesc placizi rumegându-și biftecul ori tărâțele – sunt sănătoși Nu mai sunt oameni pe Pământ. Excelsior pentru poporul român

Felix Rian Constantinescu Dacă viața ar ține o mie de ani

Ce alephi între o carte și un pește?

271 România e o țară de pescari metafizici Soarele se învârte nevăzut ca o 'o' de biliard Țuțea a spus niște cuvinte mari și late Eu doar îmi expun martiriul poetic diafragmei fotografice Sunt prietenul cel mai bun al Miss Alicei Liddell Eu Alice Liddell ignorat la zid ca Zoe Ceaușescu Comunismul nu aduce moartea comunismul este moarte Du-te și rescrie Norman asta o să faci toată viața.

Cine nu a avut prieteni pe Facebook Nu-l va avea decât pe Dumnezeu Dar un rost e în toate cel fără prieteni E ferit de rele de Dumnezeu însuși Așa că trebuie să-i mulțumim cerului Pentru singurătatea noastră din veci.

Arhitectura oamenilor Fata cu un cristal în frunte Eu sunt casa ta părinții mei ți-au făcut-o De trei ori eu sunt tu din mine ești zidit Când vei ajunge la răscruci nu întreba Drumul ești tot tu mergi prin tine Iubite Sunt soția ta dar nu ai voie să te apropii Sunt jertfa de pe Stonehenge dar la MD Nu nu nu nu întreba drumul nici casa Lasă-ți vălul și sandalele în mâinile hoților Eu am învățat arhitectura oamenilor pentru tine. Sfârșit de April Lacrimi frunzele îmbolnăvesc plânsul în sfârșit de April În curbura mărului e un echilibru perfect de alb și unde Cerul plutește rococo undeva în depărtarea indiferentă Curtea e plină de gâze pentru care lumea abia a început

Lobul stâng

Lobul stâng iubește pernele pufoase cărțile clasice muzica armonică măcar o înclinare a capului bisericile vechi sau mari arheologia și credința sărutului. Filosofie

Ea e fata cu un cristal în frunte Peste două cioburi de smarald privindu-te Mereu vie te privește ca viezurele dac Pogorât din munții sihaștri vechi ca Istoria

Suferința e o dovadă a viitoarei bucurii a mântuirii În versul acesta stau vieți întregi în grea cumpănă

În mână ține vinul unui rubin uriaș Băut pe trei pătrimi ea bea rubine și ține-n frunte foc Ea e fata în cardinal catolic Ea e fata care mă iubește.

Toți suntem păpușile de lemn vopsit ale lui Eli Toți egali în inegalitatea noastră de noi înșine plini

Dacă râzi azi teme-te pentru mâine și eternitate Dacă plângi bucură-te în lacrimile tale singure

Toți suntem paie într-un covor uriaș din Persia Ne ținem unii de alții până ne desprinde vântul.

Felix monocord Ignoranță Pentru Ramona la Inspiratrice.

Și ca mâine vom muri pământ erou necunoscut De atâtea zile e un lagăr parietal polenizând urzicile Un gândăcel mi s-a oprit pe pix și apoi pe umăr și caiet Vântul la fruct o roată sperioasă – din spital se aud voci Doar furnicile mai numără un an aici în ogradă Cu noi împreună gândindu-ne la finis-ul lui Bacovia singuri Pe o planetă singură ca o bătrână ieșită la piață la cumpărături Deși posibilă fericirea e puțin probabilă pe Pământ. Poem suprematist În această auroră nesfârșită ne prăbușim în praf ca ruibiștii ori dinozaurii Cu boturile în pământ unul după altul născuți de mici în paradigma superiorității Față de gândăceii mortali – dar suntem noi totuși pe familii **** a scris Dumnezeu În Biblie familii de poeți și familii de mineri cu petale pogorâte din meri Fiecare floare e o lacrimă împărțită la ea însăși iar și iar ca Atlanticul Ocean Culoarea unică în care e scris acest poem plânge în albastru și creion ca o privighetoare Am început prin a privi lumea și am sfârșit prin a mă lăsa citit de vânt ȘI voi muri și eu odată ca Shakespeare iar poemele și scrisul nu se vor sfârși. Lobul stâng

De un timp m-am obișnuit să te iubesc ca Poetul pe Dalida De aceea nu mai adorm pentru că sunt mereu de veghe Când de fapt aș vrea să vorbesc cu tine în gânduri tăcute Să-ți povestesc de pildă cum mergeam la biblioteca veche în Gimnaziu Și odată bibliotecara tânără mi-a spus că mai are o carte! în odaea închisă: un Redburn rupt 1 Mi-ar plăcea Engina să îți povestesc mituri vechi și tragedii Cântece scalde să te descriu în kennigaruri knonig meum pelerin Aș vrea să îți vorbesc în tăcerea verde a nopții pieptului tău Să mă-ndrumi pe cărarea de sub munții de dinainte de dimineață În iarnă să te visez coborâtă ca o stea din ceruri frumoasă ca limba latină și arhitectura romanică Să te plâng ca pe o martiră să te iubesc ca pe o Egipteancă Să-ți cer numele de la luminile dantești din noaptea de sânziene Să te iubesc ca o prostituată sau ca o mamă pentru totdeauna Să nu te privesc să nu-ți număr pașii să nu te chem la lumină din ochii tăi scufundați în jungla Vameșului Cu lacrimi să te plâng în bucuria mea tristă pentru tăcerea ta deschisă Din mormânt să îți vorbesc povești desăvâșite despre Dumnezeu întrupat Vergina și Vergura să te veghezae în bezna ta pâlpâind verde Enginae În noapte să fii punctul fix pentru rotirea stelelor aici în ochii mei smaralzii. Cu tata în păpădii

Lobul stâng iubește pernele pufoase cărțile clasice muzica armonică măcar o înclinare a capului bisericile vechi sau mari arheologia și credința sărutului.

În ogradă îngreunați de un nor luminos de păpădii galbene bani aurii citron și albine de chihlimvar Stăm pe purpură și citim scriem cânt ascult muzică la laptop Cânt muzică de pian și muzică de urgă la un program pian chinez gratuit Iubite păpădiile se vestejesc neprivite asemeni nouă poeți fără cărți Dați-mi un gând și voi învârti cosmosul ca pe o minge de baschet pe deget Oamenii nu mai gândesc Trăiesc placizi rumegându-și biftecul ori tărâțele – sunt sănătoși Nu mai sunt oameni pe Pământ.

Diată

Excelsior pentru poporul român

Vă las drept moștenire galbene păpădii Care vor înflori pentru vecinicii Când le veți vedea aurul cizelat Veți ști că la Dumnezeu am plecat Din păpădii vă voi da tezaure Și voi chema albinele faure Miere să vă dea și ceruri Să mă oglindiți în cerneluri.

Ce alephi între o carte și un pește? România e o țară de pescari metafizici Soarele se învârte nevăzut ca o 'o' de biliard Țuțea a spus niște cuvinte mari și late Eu doar îmi expun martiriul poetic diafragmei fotografice Sunt prietenul cel mai bun al Miss Alicei Liddell Eu Alice Liddell ignorat la zid ca Zoe Ceaușescu Comunismul nu aduce moartea comunismul este moarte Du-te și rescrie Norman asta o să faci toată viața.

Ascult Schubert la KissFM Satul arde în neon Biserica mântuirii Satului în proiecte Un tată din Răsărit mă cheamă trist A venit iar vremea să ne lepădăm părinții În tavernă norodul își înjură sfinții Fiecare om are un păcat După imnuri cărțile au blestemat Iubirea - pentru patroni Prefer Pindar Safei Mama e în două locuri Moartea - probabilă. Îngerul păcătos

Nu rău doar ca oricare doar păcătos ușor de dus de nas ca un Copil e doar puțin bolnav lumea îl ia de fraier întâi și apoi familiile îi plâng până și securiștii îl iubesc pentru că se zbate să fie bun și și l-au făcut totem Labă de Urs Felix prostul Felix belix Felix îngerul deja vorbim în limbi? La cartofi Îmi place lumea asta a Occidentului Care nu sunt buni nici să meargă la cartofi Mite să meargă cu oile Dar ne dau lecții la toți Și ne arată anual Nobelul ăla de aur murdar Totul ar fi foarte simplu dacă pământul ar redeveni agrar A spus-o și Gandhi de tractorul care ară și dă lapte Dar nu – avem nevoie de teorii strategii Și No God. Lobul stâng

Lobul stâng iubește pernele pufoase cărțile clasice muzica armonică măcar o înclinare a capului bisericile vechi sau mari arheologia și credința sărutului.

Planeta zăvorâtă

Arhitectura oamenilor

Deja nu mai știu cât am de trăit Planeta toată s-a zăvorât Ca într-o ortodoxie fără Crez Ba adorm ba-ma-ntrez O suferință obsedantă ca un deceniu O viață lungă cât un mileniu Suntem în mâna lui Dumnezeu Planeta va trăi nu știu însă eu.

Eu sunt casa ta părinții mei ți-au făcut-o De trei ori eu sunt tu din mine ești zidit Când vei ajunge la răscruci nu întreba Drumul ești tot tu mergi prin tine Iubite Sunt soția ta dar nu ai voie să te apropii Sunt jertfa de pe Stonehenge dar la MD Nu nu nu nu întreba drumul nici casa Lasă-ți vălul și sandalele în mâinile hoților Eu am învățat arhitectura oamenilor pentru tine.

O altă înfrângere a zeilor

Sfârșit de April

Pentru prima dată văd ce albe îmi sunt mâinile Țin în poală un poem gândit de Nina Persson Gândindu-mă că munca mea din tinerețe lost Tot efortul pentru Sexton, Fr. Ruckert, S. Plath

Cântă tu Muză focul ce inspiră pe Atena cea cu ochi albaștri Când pe o Fată o văzu țesând mai frumos ca ei Olimpienii Și jos printre muritoare un suflu prometeic în Babilon furnicar iască O nouă înfrângere a zeilor vai o ce năpastă!

Lacrimi frunzele îmbolnăvesc plânsul în sfârșit de April În curbura mărului e un echilibru perfect de alb și unde Cerul plutește rococo undeva în depărtarea indiferentă Curtea e plină de gâze pentru care lumea abia a început

Douăzeci și cinci de ani de muncă pt. șarade Și după o eternitate de scepticism mi-apare Dacă suedezii sunt daci femeile madonne Poate nu toate dar în fântână sânul Mariei.

Cântă tu Muză din lira țesută din sufletul lânii de aur Ca-n vremurile mai vrednice când Pleiada își dăltuia viersul Neștiutoare de propria-i frumusețe ca pliscul de privighetoare în flutur Cântă tu Muză și fă obrajii Atenei de tyro-fenician carmin.

Și ca mâine vom muri pământ erou necunoscut De atâtea zile e un lagăr parietal polenizând urzicile Un gândăcel mi s-a oprit pe pix și apoi pe umăr și caiet Vântul la fruct o roată sperioasă – din spital se aud voci

Mariei

Noapte înziindu-se în dimineață. Pastel Picură cerul cerneală peste florile de păr din fereastră Albastre-negre pâlpâind ca lumina din cimitirul de toamnă Eu dorm dar un înger îmi vorbește de mugurul nopții Crăpând în auroră în dimineață – dar e încă noapte În ceruri apune o Lună simbolistă ca altădată în copilărie Un djinn romantic umblă prin livadă acum în prag de dimineață Stau prins între noapte și zi singur cu o icoană înstelată Cerul de deasupra la fel de real ca noi înșine Copiii. Facebook Cine nu a avut prieteni în viață Nu va avea nici pe Facebook Ca Tomitanul privesc în urmă - o viața ratată, respinsă, râsă Să nu spere la prieteni săracul Bolnavul sau omul cel simplu

Doar furnicile mai numără un an aici în ogradă Cu noi împreună gândindu-ne la finis-ul lui Bacovia singuri Pe o planetă singură ca o bătrână ieșită la piață la cumpărături Deși posibilă fericirea e puțin probabilă pe Pământ.

Madone Lumii!

Nici azi după două mii de ani nu-i loc de tine Marie În cel mai crâncen moment al istoriei de Paști Nu-i loc în oameni de tine Fecioară Ce destin ai avut ai mereu respinsă ca mine Uneori cred că îmi ești mamă Fecioară Omenire cu minte bolnavă neînțelegând miracolul Profesori preoți și academicieni batjocorindu-te ca pe popor Mă rog pentru tine că ești tot ce am Doamnă Strivește șarpele cu călcâiul lui Achailles și ridică-te la cer.

Poem suprematist Martiriul Mucenicilor Stelei În această auroră nesfârșită ne prăbușim în praf ca ruibiștii ori dinozaurii Cu boturile în pământ unul după altul născuți de mici în paradigma superiorității Față de gândăceii mortali – dar suntem noi totuși pe familii **** a scris Dumnezeu În Biblie familii de poeți și familii de mineri cu petale pogorâte din meri Fiecare floare e o lacrimă împărțită la ea însăși iar și iar ca Atlanticul Ocean Culoarea unică în care e scris acest poem plânge în albastru și creion ca o privighetoare Am început prin a privi lumea și am sfârșit prin a mă lăsa citit de vânt ȘI voi muri și eu odată ca Shakespeare iar poemele și scrisul nu se vor sfârși.

Se ridică mucenicii se ridică martirii Se ridică marturii Pe calea Nefericirii Morți din Pântec Căzuți în Greșeală Cu inima Dalbă Și Cartea Obială. Noblețea unui popor disprețuit

272 Noi cei rămași români simțim obida De-a fi români disprețuiți în lume

Pocăitul catolic m+

Semn al nobleței al marii generozități Cea care iartă și iubește încă ca Sissy Suntem românii neplecați din țară Lăsați de-ai noștri închiși pe afară. O altă înfrângere a zeilor

Cântă tu Muză focul ce inspiră pe Atena cea cu ochi albaștri Când pe o Fată o văzu țesând mai frumos ca ei Olimpienii Și jos printre muritoare un suflu prometeic în Babilon furnicar se iscă O nouă înfrângere a zeilor vai o ce năpastă! Cântă tu Muză din lira țesută din sufletul lânii de aur Ca-n vremurile mai vrednice când Pleiada își dăltuia viersul Neștiutoare de propria-i frumusețe ca pliscul de privighetoare în flutur Cântă tu Muză și fă obrajii Atenei de tyro-fenician carmin.

Eu sunt un Copil al Betleemului Și știu că orice Copil trebuie să aibă o mamă Care îl iubește cu dragostea neclintită a lui Dumnezeu Astfel sunt un catolic pocăit Urgisit căzut între Biserici Fără să fiu exclus Cred în Dumnezeu Ajutorul mieu Și în Maica sa Fecioara Maria. Amin. Poem către Dumnezeu Primesc orice pahar de la tine Doamne Pune-mă pe toate crucile pe toate rugurile Dă-mi diadema regală sau palmele ostașilor Îmi pare rău că te-am necăjit o viață Amestecă ce vrei în Destinul meu n-o să mă plâng E viața mea de la tine dată așa cum tu o vrei Aruncă-mă în hrube în gheața din munte Îmi pare rău că te-am rănit și nesocotit.

Lamentabilis perpetua furor Semper sestertius accedit Mundo falsum est. Sâmbur Iese un sâmbur din mâna lui Isus Un sâmbur de colțuni crescuți din sânge răzvrătit Degeaba ai venit degeaba ai venit Urlă Pământul înnebunit Iese un sâmbur din ochiul lui Isus Sărând pământul pentru veci Cu sânge sfânt de Dumnezei Să fie patru? Să fie trei? Morți pentru oamenii cei răi. Scânt Lumea mă necăjește -Fata nu te iubește! Asta aud mereu Sărac sufletul meu

Poemele Morții

Unde e dovada? Lumea vrea să vadă Eu altfel am citit Popor nesocotit.

Ai văzut ieșind oamenii din oameni Cum dintr-unul devin doi ca dumnezeii sau îngerii plecând din Mavre? Ai auzit durerea separării și i-ai respectat pe infanți le-ai respectat durerea cosmică abia coborâți din Dumnezeu? Și asta nu de azi de ieri ci de la începutul timpului Și asta nu de ieri de azi ci în fiecare secundă Pământul naște ca un singur bour uriaș toți oamenii lumii Femeile își smulg Copiii cu mâinile din burta plină de lapte În momentele de cumpănă devenim vite de povară Legați cu funii vita pentru jertfă este scris Ai văzut cum ies oamenii din oameni ca din umeri de munți Ai luat învățătură din această învață-mă ce înțelegi!

1

Secerătoarea solitară

Oda I Ad Chrestus

Popor disprețuit Popor nenuntit Popor lepădat Geniu adorat

Oameni din oameni

Maior victoria bellum Greciae pedagogia additum excelentisima oda psalmus xxxvi orthodoxi verum Longus scripsit impossibilis erat non errat Ad Chrestus supplicamus turbo et furor orbis ira etfuror anterior redundo!

Din fragedă pruncie invoc moartea cu suflet plâns de copil poet O iovificare o orfanitate o instrăinare de oameni și de toate Tăcut o chem surd ca Beethoven abia auzit ca o nină piculină Nu e nici o afacere să trăiești și i-am invidiat mereu pe morții tineri Cei cărora Cristos nu le-a cerut răbdare ca lui Ioan și Petru Și după tragedia prin care am trecut cred că e concesiv Să vreau să mor cu mama în sânul lui Dumnezeu După o viață de câine de o bucată de pâine. Popor disprețuit

Doamne fi cu mine Că te știu eu bine La omul bogat Să nu mergi în sac

de William Wordsworth Iat-o, singură în câmp, Acolo solitară fată munteancă! Secerând și cântându-și sieși; Se-oprește, ori merge blând! Singură retează și leagă grâul Și cânt-o arie melancolică; O, ascultă! fiindcă Valea profundă E inundată de sunet. Vreo Privighetoare nu cântă Așa de dulce odihnindelor cete De Călători în un popas umbrit, Printre Nisipurile Arabe Vreo voce mai dulce nu se auzi Primăvara de la pasărea cuc, Spărgând tăcerea mărilor Printre cele mai de departe Hebride.

Pasărea din stupar O pasăre mare măiastră îngropată de vie în stupar Acoperită cu albine blânde ce o hrănesc cu roze Ca pe o matcă aleasă într-o metafizică înrâurire Ea palpită precum diamantul cu ciocul de-o-parte Stupul e cel mai fericit din toate Acvila lui Ezechiil Duh Sfânt împarte Ea cea mai ciudată pasărea din stupar Icoană ascunsă de sfinți în epos barbar. Pasărea măiastră

Atâta durere Fere după fere Atâta venin Din bogat român Românu-i sărac Românu-i la vrac Cu Sfântă Marie Orfană frăție. Posterul cu pasarea maiastra Din ochii tăi picură iubire indigo în mansardele cerului Penele de toamnă arzând galbene te îmbracă în frumos Când vei veni zâmbet sfânt ochi mereu înlăcrimați în cardinal? Îți acopăr ochii cu mâinile și în trecere tu îmi săruți podul palmei

Nu-mi va spune cineva ce cântă? Poate că notele plânse curg Pentru lucruri vechi, nefericite, îndepărtate, Și bătălii de pe vremi: Ori e vreo baladă mai umilă, Problemă obișnuită de astăzi? Vreo suferință a naturii, pierdere, sau durere, Care a fost, și poate fi iar! Ori'care era subiectul, Fata cânta Precum cântecul nu ar avea sfârșit; Am văzut-o cântând la muncă, Și peste seceră îndoindu-se; Am ascultat până m-am umplut: Și, pe când urcam pe deal, Muzica am purtat în inimă, Mult după ce nu s-a mai auzit.

Anișcăi Ochii încă îți plâng - frumusețea sfințeniei - îți frec gura; - tu îmi spui taine mute - îți despic lacrămile din ochi # Nu mă părăsi!

Sedoka

Undeva peste nouă mări și nouă țări ascunsă sub munte Este pasărea măiastră venită din lumea ghicitorilor Albă pe dinăuntru și afară neagră ca o mamă întristată Șade pe munte cu aripile strânse dând învățătură

Privirea îți picură cu sămânță grea de toamnă - opresc șuvoiul grăunțelor cu degetele câteva clipe - țâșnește iar ca apa în munții Liban

Cine să fie cei ce o ascultă fără îndoială țăranii Care din timp întră în vecinicie și apoi iar în timp dimineața Poporul întreg se strânge în jurul ei totem al sudului Cea ce odată se numea Bendis acum e Maiastra.

Obrazul îți este un ogor arat - alb pentru seceriș - înlăcrimat Charlemagne! - Ochii tăi vii plâng cu lapte - Regele meu Acum adorm iar în singurătate - pasarea maiastra intră iar în poster voi visa cred pacea în sfârșit atinsă - nu voi mai plânge în întunericul turnului - totul e iar ca înainte doar inima plină.

Îngălbenește lumina în întunecăt de fereastră Mănâncă-ți cartofii în camera cald albastră Trebuie să cari și gălețile cu lemne plânse nude În noul întuneric vei scrie triste patru rânduri Soția studiază Beethoven la pianul Beckstein Ochii ei negri în noapte scânteiează prea verde Îți va da o sărutare mică apoi veți adormi – În ceruri constelațiile se rotesc în jurul satului.

***

Rața sălbatică și Eliza Redentor

Lui Chopin

Sunt o rață sălbatică în brațele Elizei La masa Roadelor salvată din foc Singura speranță a Congregației Măcăn cu ciocul meu ars tăciune

Sfârșit de April

Păsări cântând La auzul pianului. O dimineață De început de vară În liniștea satului. Pentru înviere

Un Copil îmi roade o aripă flămând Îl privesc în timp ce mă mănâncă singur Ochii verzi pasc verdele inimii mele roz Sunt cea mai tristă pasăre de la masă! Satul drogat

Acum nu-i pământ fără furnici, îi spun eu tatei Dar aici nu sunt termite, îmi răspunde el Alungiți ca niște coaste de munte vegheați de masivul Pelegii Legându-ne sufletele într-o tăcere supranaturală Am gura dulce de la un compot roșu pe care nu am reușit Să-l termin Soarele e o cruce deasupra noastră înspre vest Cu Marea Moartă în pat la ATI acum nouă ere geologice Ca o hegira pentru înviere. Sub măr Stăm sub mărul care parcă grăpează cerul fărâmițând norii în argilă și nisip Cu mugurii săi de aramă verde și tulpina de tuș negru de China Soarele ne lasă urme de sare în oase scanându-ne respirația În depărtare corcodușii înfloriți albi ca o procesiune de mirese de miere Răcoarea zăpezii albe coboară în talazuri vii joyceene Plângem după somn și după moarte niciodată găsite După somnul tău brâncușian și după bocetul tău mamă Corcodușii s-au apropiat cu două câmpuri albe E tăcere pe frontul de șah. Planeta zăvorâtă Deja nu mai știu cât am de trăit Planeta toată s-a zăvorât Ca într-o ortodoxie fără Crez Ba adorm ba-ma-ntrez

Fratelui Alexandru Îmi amintesc de satul veșnic ca Dumnezeu în praf de ciment Țăranii munceau toată ziua și la prânz beau bere Asta a fost în vremea rânduitului la vaci acum 23 de ani Oamenii aceia au murit și acum le-au rămas Copiii Făcuți mari și veniți cu beteșuguri din străinătate Drogați noapte de noapte de afară e doar un vânt negru Se fălesc satele în nebunie și viciu Mie nu-mi pasă azi aici mâine plec Dar satul își pierde vrednicia ajungând o grămadă de gunoi O adunătură de nebuni în noapte sau zi De la primul la ultimul Iar când nici noi nu vom mai fi aici Rugăciunile vor înceta Iar satul acesta va redeveni Sodoma un altul Gomora Țăranii se vrăjmășesc Strada mare e Ierusalimul ucigașilor Bătrânii nu mai șed în drum Satul o norozât Orice drogat un psihopat Ce a început cu mirodenii pe vremea lui Vasco da Gama Va sfârși în stupefiante Națiunea se va ruina ca un om Și cei virtuoși o vor supune cu un cuvânt Țăranii și-au pierdut decența Tinerii umblă după nimicuri și sunt nimic Cei mai în vârstă știu toate și tac Dorul a devenit etern. Satura

O suferință obsedantă ca un deceniu O viață lungă cât un mileniu Suntem în mâna lui Dumnezeu Planeta va trăi nu știu însă eu.

Sine francmasonorum nihil Veritas deus mundi non poeta sine qua non masonus

Lacrimi frunzele îmbolnăvesc plânsul în sfârșit de April În curbura mărului e un echilibru perfect de alb și unde Cerul plutește rococo undeva în depărtarea indiferentă Curtea e plină de gâze pentru care lumea abia a început Și ca mâine vom muri pământ erou necunoscut De atâtea zile e un lagăr parietal polenizând urzicile Un gândăcel mi s-a oprit pe pix și apoi pe umăr și caiet Vântul la fruct o roată sperioasă – din spital se aud voci Doar furnicile mai numără un an aici în ogradă Cu noi împreună gândindu-ne la finis-ul lui Bacovia singuri Pe o planetă singură ca o bătrână ieșită la piață la cumpărături Deși posibilă fericirea e puțin probabilă pe Pământ. Poem suprematist În această auroră nesfârșită ne prăbușim în praf ca ruibiștii ori dinozaurii Cu boturile în pământ unul după altul născuți de mici în paradigma superiorității Față de gândăceii mortali – dar suntem noi totuși pe familii cum a scris Dumnezeu În Biblie familii de poeți și familii de mineri cu petale pogorâte din meri Fiecare floare e o lacrimă împărțită la ea însăși iar și iar ca Atlanticul Ocean Culoarea unică în care e scris acest poem plânge în albastru și creion ca o privighetoare Am început prin a privi lumea și am sfârșit prin a mă lăsa citit de vânt ȘI voi muri și eu odată ca Shakespeare iar poemele și scrisul nu se vor sfârși. Shakespeare pe masa de operație Shakespeare pe masa de operație sub scalpelul lui Ben Johnson Ce imagine sumbră asistenta înlăturând excrementele din colon -Scuzați-mă spune și continuă să infuzeze alcooluri și ether William Shakespeare e Hamlet mort în brațele lui Horațio Și e trist că omenirea a stat cinci sute de ani la remorca unui Geniu homosexual care mai bine nu ar fi fost ca Dostoievski Ucenicul său Shakespeare pe masa de operație... ShaKespeare pe masa de operație... nu putem fi toți Mozart. Sunteți pământ Sunteți pământ

273 Mormânt prea Sfânt din mânt De mame ce-au Născut prunci Răzvrătiți și V-au crescut Pământ!! Teologie păgână Avem cuvântul latin satura Care ne duce la românescul sătură Și la Satunale peste care preoții au suprapus Crăciunul dar ce era inainte de Saturnale O dată cu începutul patriarhatului La un moment dat mamele ca să-și îmbune soții? Le dădeau vițelul îngrășat și berbeci fripți Ca să nu le mai mănânce copiii Și avem cuvântul Aion care înseamnă eră Cronos Timp... v. Aixinos & annoyed... Titluri de poezii

The Long Sleep + Noming else matters + Catalizator + Teogeneză Buenos Aires + Caleidoscop la lumină de Lună + Sinteză Nesomn prelungit + Polaris + Cărți prăfuite + The Giant Child Biblioteca comunei Totești + Erde + Facultatea de Uman V. Ilea The Long Sleep + Noming else matters + Catalizator + Teogeneză Buenos Aires + Caleidoscop la lumină de Lună + Sinteză Nesomn prelungit + Polaris + Cărți prăfuite + The Giant Child Biblioteca comunei Totești + Erde + Facultatea de Uman V. Ilea. Triaj

Fata din Transilvania Sonet Departe din noapte Singur cat șapte Rugand Zeul spre ea, Transilvania Mormant' lumină sacră a Nopții ia Șed plans deoparte cu Ochii de lapte Plansul de țărnă arși în Neantia Neștiind să cred Evanghelii Fapte Din ceruri lumini cad stelele coapte Mă culc în turn gandind Ave Maria Departe în bezne tu la Fereastră Și Capul înfrant ți-l rezemi de templu Durerea căutand în rug de dimineți Pămantul se-nchină Fată măiastră Cu fruntea cerul ce țărani contemplu Creștin Împărat reboot vieților veți. 21-22 nov. 2020 Devenind arhetip Poem despre natura lui dumnezeu. Lui Umberto Eco. Un prieten m-a chemat spre înghețatul munte Hai să mergem să învingem muntele mi-a zis Și acolo sus în creierii munților în hruba de ceruri Singur cu Pleiada lirică de stele am încremenit stei Rămânând veacuri sub incașul cadran Doxa al nopții Arhetip sărutat de fresca proteică a colectivului sacru Inconștient trezit la viață de zâmbetul prietenului meu W. Shakespeare iubitul matcă al sărutărilor mele tragice. 23 nov. 2020 MISCELLANEA Istoria creștinismului în România: Diferență între versiuni De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Suntem ca vagoanele de marfă undeva în gara triaj Așteptându-ne destinația incertă și mereu așteptată În gara unde mecanicii împart liniile pentru cer Locomotivele știu trenul acesta merge la iad Celălalt în cer și e inutil să te superi pe mecanici sau locomotive Există undeva o hartă calculată cu toate traiectoriile cosmosului în mâinile lui Dumnezeu Până atunci să ascultăm muzică să întoarcem paginile să înțelegem Poate vom ajunge mai aproape cu un clinchet de vrabie de Rai. țțțț Spre ideograma dimineții Încă e noapte. Umanizare

Cuvântul mântuire vine de la gotul Mann adică om Din secolul patru al Bibliei germanice a lui Wulfila Astfel mântuirea creștinilor este un proces de umanizare E poate singurul ori cel mai important cuvânt din gotă În Creștinismul Românesc pe care îl învățăm de la Andrei Scitul am văzut Copii cu cruci uriașe la gât în Copilărie Acest pământ Românesc cât o coajă de nucă din care Iona E un colț de cer eminamente mistic vertebrele munților Sfințindu-l din izvoare iese mir iar iarna zăpada tămâie Aceasta e adevărata bogăție a României ascunsă ca Estera Toți cei ce-l părăsesc plâng sub cnut după pământul părinților Noștri și asta am văzut România e sufletul Românilor. ***

Un sentiment acut de inconștiență Ca o floare deschisă oferită lumii, Închisă în Sine. Uneori îmi duc mâna prin păr Sunt momente de splendidă visare Uit de mine prefirând grăunțe în păr Ca boabele de strugure sparte-n vin Ca florile de tei or frunzele ce-n nucă plec Un plâns un stins un sărut gravitațional Când nu există decât fum și artă Îmi ud mâna prin păr ca mama moartă Și-un gând uitat în inimi iarăși tresare. Vis mort Internetul iubește! Iubirea mea e un vis mort chiar acum în zori Pe o planetă contaminată nu se mai iubește Decât în gând pe veci deapururi vecinic Dar e o altă viață de o vom ajunge-vom Unde vom putea iubi și să fim iubite Asta știu astfel intrăm într-o nouă eră Romantică Coronavirus după tuberculoză și cei plecați Mereu amintiți fie și în vis și iubiți. Vise și gânduri Ca în Chagall ochii iubirii mele se înalță curbat în văzduh Până deasupra chipului meu adormit plouând cu picuri de Agheasmă în ochii mei de andezit și obsidian copilăroși Știu că sunt iubit și că pe drept sunt iubit de marele făurar Orice sărut e un hexagon orice privire un Decalog Spiritul e indestructibili și etern precum un diamant Așa că ce e moartea în fața vieții înveșnicindu-ne Da mai ales ce e o moarte când atâta viață ne așteaptă? Voievodul

Eu vin dintr-un veac uitat înainte de idei și unguri Un veac al pietrelor cioplite și al bisericilor de lemn Iubirii ce i-o port pământul mi-a răspuns cu iubire Ca un geniu subteran cu noțiuni asupra tainelor lumii Și ca mine voievozi puzderie în Țările Române mergând Pe pământul care le-a dat viață și dându-i sens albastru În cerul nopții în timp ce nevăzut pământul își întoarce Obrazul de Lună ce iar în veacul bolii o biserică zidește.

20 bucks Ma+Rianna Ma#Rin SPUNEMI TOT..m te rog..Mt..// Motto* * FE#Gelu C#tinescu FE#Gelu C#tinescu 15 minutes ago http://bucurestifm.ro/2015/02/18/dante-si-beatrice-iubire-maipresus-de-viata-si-de-moartea/ FE#Gelu C#tinescu FE#Gelu C#tinescu 11 minutes ago Istoria creștinismului în România are origini extrem de vechi. În prezent în România sunt prezente mai multe culte și biserici creștine, majoritatea românilor aparținând Bisericii Ortodoxe, spre deosebire de celelalte popoare latine ce aparțin în marea lor majoritate Bisericii Catolice. Cuprins # Wikipedia..m Idiots Jeff// : / FE#Gelu C#tinescu FE#Gelu C#tinescu 10 minutes ago https://www.youtube.com/watch?v=qC5pOSVNg1U FE#Gelu C#tinescu FE#Gelu C#tinescu 8 minutes ago Utilizator:Tgeorgescu De la Wikipedia, enciclopedia liberă Turnul Babel 10 Ani Acest utilizator a colaborat la Wikipedia mai mult de 10 ani. Tutnum5 (2).jpg Acest editor are gradul de Labutnum și are dreptul să afișeze Cartea cunoașterii, pătată de o ceașcă de cafea și arsă de țigare, cu creion mușcat și rupt și notă colantă. Police man ganson.svg Acest utilizator face parte din Patrula schimbărilor recente. ro Acest utilizator este un vorbitor nativ al limbii române. en-3 This user is able to contribute with an advanced level of English. nl-2 Deze gebruiker heeft gemiddelde kennis van het Nederlands. fr-2 Cet utilisateur peut contribuer avec un niveau moyen en français. it-1 Quest'utente può contribuire con un italiano di livello semplice. es-1 Este usuario puede contribuir con un nivel básico de español. de-0 Dieser Benutzer hat keine Deutschkenntnisse (oder hat beträchtliche Schwierigkeiten mit der Sprache). Glider.svg Acest utilizator este hacker. Albrecht Dürer Betende Hände.jpg Acest utilizator crede în Dumnezeu. 15 Acest utilizator are o experiență de wikipedist de 15 ani, 2 luni și 27 de zile. 44 Terra îmi simte greutatea deja de 44 ani, 6 luni și 21 zile. Caută utilizatori după diverse criterii

(Am scris cu teama despre munca sfanta a apostolului Andrei primul chemat de Domnul Cristos pe pamantul tarii noastre Romania si de asemenea in nordul Marii Negre si moartea martirica pentru Cristos cel Sfant Dumnezeu in sudul Dunarii. Amin.) (Etichete: modificare legătură imagine și/sau descriere, Editare vizuală) Diferența următoare → Linia 5: Linia 5: [[Fișier:DonariumBiertan.JPG|thumb|right|''Ego Zenovius Votum Posui'' (Eu, Zenovie, am depus acest dar). [[Donariul de la Biertan]], sec. al IV-lea]] [[Fișier:DonariumBiertan.JPG|thumb|right|''Ego Zenovius Votum Posui'' (Eu, Zenovie, am depus acest dar). [[Donariul de la Biertan]], sec. al IV-lea]] − '''Istoria creștinismului în România''' are origini extrem de vechi. În prezent în [[România]] sunt prezente mai multe culte și biserici creștine, majoritatea românilor aparținând [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe]], spre deosebire de celelalte [[Europa latină|popoare latine]] ce aparțin în marea lor majoritate [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Catolice]]. + '''Istoria creștinismului în România''' are origini extrem de vechi.Romania ca tara nu a indraznit niciodata sa se numeasca biserica crestina apostolica avand in vedere ca Sfantul Apostolul Andrei a avut ca sort Dobrogea si actuala Ucraina de peste Nistru, insa romanii fie domni ori oamei de rand de la sate si oriase isi numesc cu drag copiii Andrei, Stefan, Matei, Gabriel sau Mihai fiind printre cele mai raspandite nume romanesti - daca exceptam numele fensi din ultimii 20 de ani imprmutate din Vestul Indepartat. Andrei a fost primul om, pescar de rand din Betsaida pe care Domnul Iisus Christos Savaot la chemat la Apostolie - inceputa cu el si incheiata cu fariseul Saul din Tars cel care s-a numit pe sine Pavel (in latina Paulus) adcia cel mai mic. Un lucru care il putem observa indirect la Sfantul Apostol al lui Iisus Hristos Dumnezeu e ca desi era fratele lui Apostolului Simon - numit Chifa de Domnul Hristos si tradus Petrus in latina adica Piatra de Intemeiere a Bisericii - nu o piatra de carne ci de duh pentru ca Simon a spus lui Iisus cand sia intrebat Apostolii cine cred ei ce e: "Tu esti Hristosul Fiul Dumezeului celui vi" - de la care primul papa si_a justificat autoritatea ultima; in schimb pe Andrei aproape ca nu-l observam batandu-si capul cu intreari care iau tulburat pe Marii Apostoli si chiar Evanghesti ca cine este mai mare intre Ei ori daca Isus vrea ca ei sa coboare foc din cer peste samariteni ci pe Apostolul care a umblat pe drumul roman dun sud de la Balcic la Tomis si in Nord preucopat cu ideea christica a pescuitului oamenilor prima propovaduita de Domnul si cu scosul celor 153 de pesti mari din Marea Galileii impreuna cu ceilalti Apostoli Pescari, frate-sau Petru si Iacov si Ioan fii lui Zevedeu. Astfel istoria crestinismului romanesc e una dintre cele mai frumoase ale lumii, comparabila desigur nu cu cea a Palestinei Christice dar cu aceea a Bisericii Crestine a Etiopiei, ori a Egiptului ori chiar a Indiei pentru a carei credinta in Iisus Hristos in locul demonilor pagani ai vechii Indie Apostolul Toma zis si azi din pacate Toma Necredinciosul a murit moarte de martir fiind strapuns cu o sulita ca si Apostolul Nostru Pescar de oameni Andrei care la intoarcere a fost ucis pe o cruce in x pe undeva la sudul Dunarii in ceea ce romanii vechi numeau Moesia. "Am În prezent în [[România]] sunt prezente mai multe culte și biserici creștine, majoritatea românilor aparținând [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe]], spre deosebire de celelalte [[Europa latină|popoare latine]] ce aparțin în marea lor majoritate [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Catolice]]. == Începuturile creștinării == == Începuturile creștinării == Linia 36:

Linia 36:

ornamentate cu simboluri creștine (cruci, pești, ancore, porumbei etc.) au fost purtate de credincioși atât înainte cât și după recunoașterea oficială a cultului creștin. ornamentate cu simboluri creștine (cruci, pești, ancore, porumbei etc.) au fost purtate de credincioși atât înainte cât și după recunoașterea oficială a cultului creștin. − [[Fișier:Martyrsinscription.jpg|thumb|right|Inscripţia tombală mormântul celor patru [[martir]]i de la [[Niculițel]], arâtând numele lor: Zoticos, Attalos, Kamasis și Filippos]] + [[Fișier:Martyrsinscription.jpg|thumb|right|Inscripția tombală mormântul celor patru [[martir]]i de la [[Niculițel]], arâtând numele lor: Zoticos, Attalos, Kamasis și Filippos]]

din clar din clar

[[Fișier:Cina.jpg|thumb|right|Cavou socotit paleocreștin de arhiepiscopia Tomisului (în ciuda lipsei de simboluri creștine) descoperit la 25 februarie 1988 la [[Constanța|Tomis]] ([[Dobrogea|Sciția inferioară]])]] [[Fișier:Cina.jpg|thumb|right|Cavou socotit paleocreștin de arhiepiscopia Tomisului (în ciuda lipsei de simboluri creștine) descoperit la 25 februarie 1988 la [[Constanța|Tomis]] ([[Dobrogea|Sciția inferioară]])]]

drs. Tudor Georgescu sau T. Georgescu, BSc, M Motto-ul meu pe Wikipedia: „Când vezi omul cu ochelari de cal îl ocolești. Că să stai să convingi prostul că e prost e cel mai inutil sport. Râzi de el și mergi mai departe.” —Piticigratis WikiDefender Barnstar.png The De FE#Gelu C#tinescu FE#Gelu C#tinescu 7 minutes ago Many thanks for your help with the translation project! Doc James (talk · contribs · email) 11:20, 22 May 2012 (UTC) Român prin naștere, supus olandez prin naturalizare (dublă cetățenie) FE#Gelu C#tinescu FE#Gelu C#tinescu 6 minutes ago 10 martie 2018 04:41 Tgeorgescu (discuție | contribuții) . . (88.874 de octeți) (-2.284) . . (Revenit la versiunea 11947876 a lui Strainubot: aberatii. (TW)) (anulare) (Etichetă: Anulare) (actuală | prec) 9 martie 2018 22:24 Sîmbotin (discuție | contribuții) . . (91.158 de octeți) (+7) . . (nc WIKIPEDIA ROWEST GOD S Versiunea de la 4 martie 2018 17:30 (modifică) Strainubot (discuție | contribuții) m (Uniformizare și simplificare note; dacă sesizați modificări de aspect raportati aici) ← Diferența anterioară Versiunea de la 9 martie 2018 21:25 (modifică) (anulare) 89.123.190.85 (discuție)

[[Fișier:BisericaVeche.jpg|left|thumb|Evoluția bisericii în țările române înainte de înființarea [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]], după [[Nicolae Iorga|Iorga]], Popescu și Popp]] [[Fișier:BisericaVeche.jpg|left|thumb|Evoluția bisericii în țările române înainte de înființarea [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]], după [[Nicolae Iorga|Iorga]], Popescu și Popp]] Linia 42: Linia 42: Primul [[preoție|preot]] considerat protoromân este Montanus, care a fost înecat ca [[martir]] împreună cu soția sa Maxima, pentru că a mărturisit credința sa creștină, în 26 Martie [[304]] în localitatea Sirmium (astăzi Mitrovița lângă Belgrad). A fost executat aproape in aceeași perioadă cu Sfântul Lup din Novae și cu Sfânta Anastasia din Sirmium (Vindecatoarea de Boli). Primul [[preoție|preot]] considerat protoromân este Montanus, care a fost înecat ca [[martir]] împreună cu soția sa Maxima, pentru că a mărturisit credința sa creștină, în 26 Martie [[304]] în localitatea Sirmium (astăzi Mitrovița lângă Belgrad). A fost executat aproape in aceeași perioadă cu Sfântul Lup din Novae și cu Sfânta Anastasia din Sirmium (Vindecatoarea de Boli). − [[Fișier:Crestinism (Christianity in Romania).png|thumb|Podoabe medievale cu simboluri creștine descoperite în România: 1 Barboşi (Galaţi) sec.III-IV, 2 Ruginoasa (Iaşi) sec.VI-VIII, 3 Botoşna (Suceava) sec.VI-VIII, 4 Borniş (Neamţ) sec.VI-VIII, 5 Iaşi sec.IXXI <ref>Dan Gh. Teodor, Crestinismul la est de Carpati, Iaşi, 1991</ref>]] + [[Fișier:Crestinism (Christianity in Romania).png|thumb|Podoabe medievale cu simboluri creștine descoperite în România: 1 Barboși (Galați) sec.III-IV, 2 Ruginoasa (Iași) sec.VI-VIII, 3 Botoșna (Suceava) sec.VI-VIII, 4 Borniș (Neamț) sec.VI-VIII, 5 Iași sec.IX-

274 XI <ref>Dan Gh. Teodor, Crestinismul la est de Carpati, Iaşi, 1991</ref>]] Sfântul [[Niceta de Remesiana|Niceta]] din Dacia Mediterranea a fost un episcop care a propovăduit Evanghelia în Dacia și a preschimbat neamuri barbare, în popoare blânde († pe la 414)<ref>Fontes Historiae Daco-Romanae, Institutul de Studii Sud-Est Europene, București 1970, p. 707</ref>. Nicolae Iorga<ref>Nicolae Iorga, Istoria Bisericii românesti si a vietii religioase a românilor, Bucuresti, 1928, p.9</ref>, Constantin C. Giurăscu<ref> Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, I, editia a II-a, Bucuresti, 1935, p.201</ref> și Radu Vulpe<ref>Radu Vulpe, Historie ancienne de la Dobroudja, Bucarest, 1938, p.351</ref> au scris că activitatea de evanghelizare a lui Niceta s-a realizat atât la nord cât și la sud de Dunăre. Sfântul [[Niceta de Remesiana|Niceta]] din Dacia Mediterranea a fost un episcop care a propovăduit Evanghelia în Dacia și a preschimbat neamuri barbare, în popoare blânde († pe la 414)<ref>Fontes Historiae Daco-Romanae, Institutul de Studii Sud-Est Europene, București 1970, p. 707</ref>. Nicolae Iorga<ref>Nicolae Iorga, Istoria Bisericii românesti si a vietii religioase a românilor, Bucuresti, 1928, p.9</ref>, Constantin C. Giurăscu<ref> Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, I, editia a II-a, Bucuresti, 1935, p.201</ref> și Radu Vulpe<ref>Radu Vulpe, Historie ancienne de la Dobroudja, Bucarest, 1938, p.351</ref> au scris că activitatea de evanghelizare a lui Niceta s-a realizat atât la nord cât și la sud de Dunăre. Săpăturile arheologice din anul [[1971]] sub bazilica paleo-creștină de la Niculițel (lângă anticul ''[[Noviodunum]]'', în [[Dobrogea|Sciția inferioară]]) au dezgropat un ''Martyrion'' și mai vechi, așezat la temelie. Pe lângă mormântul cu inscripții tombale foarte vizibile al lui Attalos, Kamasis, Filippos și Zoticos, sub cripta celor patru, au fost găsite [[moaște]]le încă unor alți martiri care au mărturisit în timpul represiunilor împăratului [[Decius]] ([[249]]-[[251]]). Marele complex de cult de la [[Basarabi]], întru totul unic, cuprinde [[Paleografie|Inscripții tombale]] mai ales grecești, iar la [[Constanța|Tomis]] s-a găsit în 1988 un cavou din sec. IV cu fresce creștine intacte. Săpăturile arheologice din anul [[1971]] sub bazilica paleo-creștină de la Niculițel (lângă anticul ''[[Noviodunum]]'', în [[Dobrogea|Sciția inferioară]]) au dezgropat un ''Martyrion'' și mai vechi, așezat la temelie. Pe lângă mormântul cu inscripții tombale foarte vizibile al lui Attalos, Kamasis, Filippos și Zoticos, sub cripta celor patru, au fost găsite [[moaște]]le încă unor alți martiri care au mărturisit în timpul represiunilor împăratului [[Decius]] ([[249]]-[[251]]). Marele complex de cult de la [[Basarabi]], întru totul unic, cuprinde [[Paleografie|Inscripții tombale]] mai ales grecești, iar la [[Constanța|Tomis]] s-a găsit în 1988 un cavou din sec. IV cu fresce creștine intacte. − [[Fișier:Densus.bis sf nicolae.SE.jpg|thumb|right|Biserica de piatră din [[Densuş, Hunedoara|Densuş]], [[județ]]ul [[Hunedoara]], cu [[altar]]ul spre sud și cu [[hram]]ul actual [[Sfântul Nicolae]] (''SânNicoară''), construită înainte de [[1280]] pe amplasamentul unui sanctuar [[daci]]c din [[secolul al II-lea]] d.Hr.]] + [[Fișier:Densus.bis sf nicolae.SE.jpg|thumb|right|Biserica de piatră din [[Densuş, Hunedoara|Densuș]], [[județ]]ul [[Hunedoara]], cu [[altar]]ul spre sud și cu [[hram]]ul actual [[Sfântul Nicolae]] (''SânNicoară''), construită înainte de [[1280]] pe amplasamentul unui sanctuar [[daci]]c din [[secolul al II-lea]] d.Hr.]] − [[Fișier:Desesti wooden church12.jpg|thumb|right|Biserica de lemn din [[Deseşti]], [[județ]]ul [[Maramureș]], construită în [[1770]], are [[hram]]ul Sfânta Cuvioasă Paraschiva (14 Octombrie). Este pe [[Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO|lista Patrimoniului Mondial]] a [[UNESCO]].]] + [[Fișier:Desesti wooden church12.jpg|thumb|right|Biserica de lemn din [[Deseşti|Desești]], [[județ]]ul [[Maramureș]], construită în [[1770]], are [[hram]]ul Sfânta Cuvioasă Paraschiva (14 Octombrie). Este pe [[Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO|lista Patrimoniului Mondial]] a [[UNESCO]].]] [[Fișier:Porolissum Bazilica.jpg|thumb|left|Ruinele unei biserici din secolul al III-lea la Porolissum (lângă Zalău)]] [[Fișier:Porolissum Bazilica.jpg|thumb|left|Ruinele unei biserici din secolul al III-lea la Porolissum (lângă Zalău)]] Despre creștinarea [[Limba protoromână|Proto-Românilor]] există două puncte de vedere, unul [[Religie|religios]] ortodox, altul laic [[Istorie|istoric]]. Primul dezvoltă teoria conform căreia creștinarea a fost foarte intensă pe toată aria de răspândire a [[Limba protoromână|Proto-Românilor]] de la bun începutul etnogenezei, făcând parte integrantă din constituirea și identitatea poporului român ; al doilea afirmă că procesul de creștinare a fost mai treptat (sec. III-V la sud de Dunăre, sec. V-VIII la nord), etnogeneza integrând desigur elementele religioase, dar fiind în sine un proces cu precădere [[Lingvistică|lingvistic]], prin formarea [[Limba protoromână|limbii protoromâne]] și generalizarea ei printre Dacii și Tracii din [[Imperiul Roman]]. Ambele teorii folosesc argumente [[folclor]]ice (fondul mitologic, tradiții și obiceiuri, dintre care multe sunt anterioare creștinării, dar au fost bine conservate după aceasta), [[Etnografie|etnografice]] (paralelisme și diferențe față de popoarele vecine), [[Arheologie|arheologice]] (bazilici, necropole), [[Arhivistică|arhivistice]] (documentele și cronicile vremii) și [[Istorie|istorice]] (dezvoltarea bisericii, limba liturgică, organizarea), interpretându-le fie în favoarea intensității vieții creștine încă de la începuturile formării [[poporul român|poporului român]] pentru a demonstra că acesta a apărut în istorie în paralel și chiar prin [[simbioză]] cu [[creștinismul ortodox]], fie pentru a sublinia o creștinare mai târzie, odată cu Slavii, și o constituire a structurilor bisericești ale Românilor în cadrul primelor state Bulgare, în sec. VIII-IX, cu limba slavonă ca limbă liturgică, și sub obediența [[Patriarh]]iilor din sudul Dunării ([[Patriarhia Ecumenică de Constantinopol|Constantinopol]], în alternanță cu Ipek și Ohrid în vestul țării, si cu Târnovo în estul țării). Despre creștinarea [[Limba protoromână|Proto-Românilor]] există două puncte de vedere, unul [[Religie|religios]] ortodox, altul laic [[Istorie|istoric]]. Primul dezvoltă teoria conform căreia creștinarea a fost foarte intensă pe toată aria de răspândire a [[Limba protoromână|Proto-Românilor]] de la bun începutul etnogenezei, făcând parte integrantă din constituirea și identitatea poporului român ; al doilea afirmă că procesul de creștinare a fost mai treptat (sec. III-V la sud de Dunăre, sec. V-VIII la nord), etnogeneza integrând desigur elementele religioase, dar fiind în sine un proces cu precădere [[Lingvistică|lingvistic]], prin formarea [[Limba protoromână|limbii protoromâne]] și generalizarea ei printre Dacii și Tracii din [[Imperiul Roman]]. Ambele teorii folosesc argumente [[folclor]]ice (fondul mitologic, tradiții și obiceiuri, dintre care multe sunt anterioare creștinării, dar au fost bine conservate după aceasta), [[Etnografie|etnografice]] (paralelisme și diferențe față de popoarele vecine), [[Arheologie|arheologice]] (bazilici, necropole), [[Arhivistică|arhivistice]] (documentele și cronicile vremii) și [[Istorie|istorice]] (dezvoltarea bisericii, limba liturgică, organizarea), interpretându-le fie în favoarea intensității vieții creștine încă de la începuturile formării [[poporul român|poporului român]] pentru a demonstra că acesta a apărut în istorie în paralel și chiar prin

[[simbioză]] cu [[creștinismul ortodox]], fie pentru a sublinia o creștinare mai târzie, odată cu Slavii, și o constituire a structurilor bisericești ale Românilor în cadrul primelor state Bulgare, în sec. VIII-IX, cu limba slavonă ca limbă liturgică, și sub obediența [[Patriarh]]iilor din sudul Dunării ([[Patriarhia Ecumenică de Constantinopol|Constantinopol]], în alternanță cu Ipek și Ohrid în vestul țării, si cu Târnovo în estul țării). Linia 74: Linia 74: Pentru populațiile Daco-Române, limba liturgiei este cea [[Limba slavă veche|limba slavonă]] (''Cловѣньскъ''), iar pentru cele Aromâne și Megleno-Române, cea greacă bisericească (''Ακολουθική Ελληνική''). Până la sfârșitul secolului al IX-lea, limba oficială a bulgarilor era limba greacă. Abia alfabetul introdus de Chiril și Medodiu a ghidat slavii și bulgarii spre o cultură de expresie slavă<ref>Denis Zakythinos, ΒΥΖΑNCE ÉTAT NATIONAL OU MULTI - NATIONAL ? EKT, Αthenes 1981, p.35</ref> În această perioadă, antica și actuala [[Tesalia|Tesalie]], locuită de mulți Aromâni, era denumită de cronicarii bizantini ''Megali Vlahia'' ("[[Vlahi]]a Mare"), în timp ce "[[Romanii populare|Româniile populare]]" de la nordul Dunării de Jos, locuite de Daco-Români, și vasale ale regatului ungar până la [[bătălia de la Posada]] ([[1330]]), erau numite de către cancelariile bizantine ''Ungro-Vlahia'' ("Vlahia dinspre Ungaria"), și păstorite de [[Patriarhia Ecumenică de Constantinopol|Patriarhia Constantinopolului]] prin ''horepiscopi'' (χωρεπισϰόποι : episcopi itineranți) iar ulterior ''prezbiteri'' trimiși de ''perihoreții'' (περιχωρήτες : "supraveghetorii marginilor" în grecește) de la [[Vicina]]. Când cnezatele dintre [[Carpați]] și Dunăre s-au unit pentru a forma [[voievod]]atul [[Țara Românească|Țării Românești]], episcopul [[Iachint de Vicina]], probabil unul dintre ''perihoreți'', a devenit primul "''[[Mitropolia Ungro Vlahiei|Mitropolit al UngroVlahiei]]''". Pentru populațiile Daco-Române, limba liturgiei este cea [[Limba slavă veche|limba slavonă]] (''Cловѣньскъ''), iar pentru cele Aromâne și Megleno-Române, cea greacă bisericească (''Ακολουθική Ελληνική''). Până la sfârșitul secolului al IX-lea, limba oficială a bulgarilor era limba greacă. Abia alfabetul introdus de Chiril și Medodiu a ghidat slavii și bulgarii spre o cultură de expresie slavă<ref>Denis Zakythinos, ΒΥΖΑNCE ÉTAT NATIONAL OU MULTI - NATIONAL ? EKT, Αthenes 1981, p.35</ref> În această perioadă, antica și actuala [[Tesalia|Tesalie]], locuită de mulți Aromâni, era denumită de cronicarii bizantini ''Megali Vlahia'' ("[[Vlahi]]a Mare"), în timp ce "[[Romanii populare|Româniile populare]]" de la nordul Dunării de Jos, locuite de Daco-Români, și vasale ale regatului ungar până la [[bătălia de la Posada]] ([[1330]]), erau numite de către cancelariile bizantine ''Ungro-Vlahia'' ("Vlahia dinspre Ungaria"), și păstorite de [[Patriarhia Ecumenică de Constantinopol|Patriarhia Constantinopolului]] prin ''horepiscopi'' (χωρεπισϰόποι : episcopi itineranți) iar ulterior ''prezbiteri'' trimiși de ''perihoreții'' (περιχωρήτες : "supraveghetorii marginilor" în grecește) de la [[Vicina]]. Când cnezatele dintre [[Carpați]] și Dunăre s-au unit pentru a forma [[voievod]]atul [[Țara Românească|Țării Românești]], episcopul [[Iachint de Vicina]], probabil unul dintre ''perihoreți'', a devenit primul "''[[Mitropolia Ungro Vlahiei|Mitropolit al UngroVlahiei]]''". − [[Fișier:Streisangeorgiu HD.SE.jpg|thumb|220 px|Biserica din Streisângeorgiu, judeţul Hunedoara, cu o inscriptie din 1313 si cu morminte din sec.XI-XII <ref name=autogenerat2>G. Mihăilă, Studii de lingvistică și filologie, Editura Facla, Timișoara, 1981, p.10</ref>]] + [[Fișier:Streisangeorgiu HD.SE.jpg|thumb|220 px|Biserica din Streisângeorgiu, județul Hunedoara, cu o inscriptie din 1313 si cu morminte din sec.XI-XII <ref name=autogenerat2>G. Mihăilă, Studii de lingvistică și filologie, Editura Facla, Timișoara, 1981, p.10</ref>]] Deoarece atât în [[Țaratul vlaho-bulgar]] din sec. XII-XIV, cât și în [[statele românești]] apărute în sec. XIV, autoritatea ortodoxă, precum și cea civilă, foloseau [[Limba slavă veche|limba slavonă]], diortisită din [[limba greacă]], în [[Sfânta Liturghie]] precum și în actele oficiale ale statului, cele mai multe texte religioase erau învățate pe dinafară de [[preot|preoții]] români ("''vlahi''") care nu înțelegeau slavona, sau care voiau să fie înțeleși de [[Enoriaș|enoriașii]] lor. Astfel, numeroase ''[[Etimologie|etyma]]'' din această perioadă, cum este cuvântul ''boscorodire'', reflectă situația unui [[bilingvism]] nu tocmai perfect. Cu toate acestea, traduceri românești de mare importanță lingvistică, în limba vie a timpului, cum sunt faimosul ''[[Codice Voronețean]]'' sunt și azi citite ca monumente de expresie românească, și citate, de exemplu de [[Constantin Noica]], drept exemplu. Deoarece atât în [[Țaratul vlaho-bulgar]] din sec. XII-XIV, cât și în [[statele românești]] apărute în sec. XIV, autoritatea ortodoxă, precum și cea civilă, foloseau [[Limba slavă veche|limba slavonă]], diortisită din [[limba greacă]], în [[Sfânta Liturghie]] precum și în actele oficiale ale statului, cele mai multe texte religioase erau învățate pe dinafară de [[preot|preoții]] români ("''vlahi''") care nu înțelegeau slavona, sau care voiau să fie înțeleși de [[Enoriaș|enoriașii]] lor. Astfel, numeroase ''[[Etimologie|etyma]]'' din această perioadă, cum este cuvântul ''boscorodire'', reflectă situația unui [[bilingvism]] nu tocmai perfect. Cu toate acestea, traduceri românești de mare importanță lingvistică, în limba vie a timpului, cum sunt faimosul ''[[Codice Voronețean]]'' sunt și azi citite ca monumente de expresie românească, și citate, de exemplu de [[Constantin Noica]], drept exemplu. Linia 94:

Linia 94:

== Istoria bisericii ortodoxe în țările române și „Bizanțul de după Bizanț” == == Istoria bisericii ortodoxe în țările române și „Bizanțul de după Bizanț” == [[Fișier:Omniliar-prima-scriere-in-limbaromana.jpg|thumb|right|200px|Omiliarul (sec.XI-XII). Cel mai vechi manuscris bisericesc păstrat la Prima școală românească din Brașov, care se află în interiorul curții Bisericii Sfântul Nicolae din cartierul istoric Șcheii Brașovului]] [[Fișier:Omniliar-prima-scriere-in-limbaromana.jpg|thumb|right|200px|Omiliarul (sec.XI-XII). Cel mai vechi manuscris bisericesc păstrat la Prima școală românească din Brașov, care se află în interiorul curții Bisericii Sfântul Nicolae din cartierul istoric Șcheii Brașovului]] − [[Fișier:Andrei Saguna, mitropolit.jpg|thumb|left|220px|[[Andrei Şaguna]] ([[1809]]-[[1873]]) : baron, mitropolit, întemeietor al învățământului universitar ortodox din [[Transilvania]], membru al Senatului Imperial din [[Viena]], [[deputat]] în [[Dieta Transilvaniei]], membru de onoare al [[Academia Română|Academiei Române]], și președinte de onoare al [[Societatea Transilvania|Societății Transilvania]] din [[București]].]] + [[Fișier:Andrei Saguna, mitropolit.jpg|thumb|left|220px|[[Andrei Şaguna|Andrei Șaguna]] ([[1809]]-[[1873]]) : baron, mitropolit, întemeietor al învățământului universitar ortodox din [[Transilvania]], membru al Senatului Imperial din [[Viena]], [[deputat]] în [[Dieta Transilvaniei]], membru de onoare al

[[Academia Română|Academiei Române]], și președinte de onoare al [[Societatea Transilvania|Societății Transilvania]] din [[București]].]] − [[Fișier:Man Curtea de Arges.SV.jpg|250px|thumb|left|Biserica [[Mănăstirea Curtea de Argeș|mănăstirii Curtea de Argeş]].]] + [[Fișier:Man Curtea de Arges.SV.jpg|250px|thumb|left|Biserica [[Mănăstirea Curtea de Argeș|mănăstirii Curtea de Argeș]].]] Primele biserici creștine, au fost descoperite prin săpături arheologice, atât în Dobrogea (Tomis, Dinogetia, Niculitel), cât și în alte părți ale țării, la Sucidava (secolele IV-VI), lângă Celei-Oltenia și la Morisena (lângă Cenad). Primele biserici creștine, au fost descoperite prin săpături arheologice, atât în Dobrogea (Tomis, Dinogetia, Niculitel), cât și în alte părți ale țării, la Sucidava (secolele IV-VI), lângă Celei-Oltenia și la Morisena (lângă Cenad). Linia 208: Linia 208: === Biserica Ortodoxă Română din Transilvania === === Biserica Ortodoxă Română din Transilvania === − [[Fișier:Romania 1930 ortodocsi si grecocatolici.png|thumb|250px|Ortodocşii şi greco-catolicii din [[România interbelică]] (pe județe) + [[Fișier:Romania 1930 ortodocsi si grecocatolici.png|thumb|250px|Ortodocșii și greco-catolicii din [[România interbelică]] (pe județe) {{legend|#FDE910|Ponderea greco-catolicilor o depășește pe cea a ortodocșilor, existând totuși importante comunități ortodoxe}} {{legend|#FDE910|Ponderea greco-catolicilor o depășește pe cea a ortodocșilor, existând totuși importante comunități ortodoxe}} {{legend|#01796F|Ponderea ortodocșilor o depășește pe cea a grecocatolicilor, existând totuși importante comunități greco-catolice}} {{legend|#01796F|Ponderea ortodocșilor o depășește pe cea a grecocatolicilor, existând totuși importante comunități greco-catolice}} Versiunea de la 9 martie 2018 21:25 Acest articol sau această secțiune pare să conțină cercetare originală. Dacă textul nu poate fi rescris conform politicii Wikipedia, atunci va fi șters. Unbalanced scales.svg Punctul de vedere neutru al acestui articol sau al acestei secțiuni este disputat. Vă rugăm consultați părerile exprimate în pagina de discuții. Vă rugăm nu ștergeți eticheta până la rezolvarea disputei. Plume pen w.svg Tonul acestui articol sau al acestei secțiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie. Puteți contribui la îmbunătățirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuție. Portal icon Portal Creștinism Ego Zenovius Votum Posui (Eu, Zenovie, am depus acest dar). Donariul de la Biertan, sec. al IV-lea Istoria creștinismului în România are origini extrem de vechi.Romania ca tara nu a indraznit niciodata sa se numeasca biserica crestina apostolica avand in vedere ca Sfantul Apostolul Andrei a avut ca sort Dobrogea si actuala Ucraina de peste Nistru, insa romanii fie domni ori oamei de rand de la sate si oriase isi numesc cu drag copiii Andrei, Stefan, Matei, Gabriel sau Mihai fiind printre cele mai raspandite nume romanesti - daca exceptam numele fensi din ultimii 20 de ani imprmutate din Vestul Indepartat. Andrei a fost primul om, pescar de rand din Betsaida pe care Domnul Iisus Christos Savaot la chemat la Apostolie - inceputa cu el si incheiata cu fariseul Saul din Tars cel care s-a numit pe sine Pavel (in latina Paulus) adcia cel mai mic. Un lucru care il putem observa indirect la Sfantul Apostol al lui Iisus Hristos Dumnezeu e ca desi era fratele lui Apostolului Simon - numit Chifa de Domnul Hristos si tradus Petrus in latina adica Piatra de Intemeiere a Bisericii - nu o piatra de carne ci de duh pentru ca Simon a spus lui Iisus cand sia intrebat Apostolii cine cred ei ce e: "Tu esti Hristosul Fiul Dumezeului celui vi" - de la care primul papa si_a justificat autoritatea ultima; in schimb pe Andrei aproape ca nu-l observam batandu-si capul cu intreari care iau tulburat pe Marii Apostoli si chiar Evanghesti ca cine este mai mare intre Ei ori daca Isus vrea ca ei sa coboare foc din cer peste samariteni ci pe Apostolul care a umblat pe drumul roman dun sud de la Balcic la Tomis si in Nord preucopat cu ideea christica a pescuitului oamenilor prima propovaduita de Domnul si cu scosul celor 153 de pesti mari din Marea Galileii impreuna cu ceilalti Apostoli Pescari, frate-sau Petru si Iacov si Ioan fii lui Zevedeu. Astfel istoria crestinismului romanesc e una dintre cele mai frumoase ale lumii, comparabila desigur nu cu cea a Palestinei Christice dar cu aceea a Bisericii Crestine a Etiopiei, ori a Egiptului ori chiar a Indiei pentru a carei credinta in Iisus Hristos in locul demonilor pagani ai vechii Indie Apostolul Toma zis si azi din pacate Toma Necredinciosul a murit moarte de martir fiind strapuns cu o sulita ca si Apostolul Nostru Pescar de oameni Andrei care la intoarcere a fost ucis pe o cruce in x pe undeva la sudul Dunarii in ceea ce romanii vechi numeau Moesia. "Am În prezent în România sunt prezente mai multe culte și biserici creștine, majoritatea românilor aparținând Bisericii Ortodoxe, spre deosebire de celelalte popoare latine ce aparțin în marea lor majoritate Bisericii Catolice. Cuprins 1 Începuturile creștinării 2 Creștinismul la Dunărea de Jos, în Scythia Minor 3 Creștinismul în epoca etnogenezei românilor 4 Istoria bisericii ortodoxe în țările române și „Bizanțul de după Bizanț” 5 Istoria creștinismului în Transilvania 5.1 Eforturile prozelite ale bisericii reformate și traducerile în limba română 5.2 Unirea Mitropoliei Bălgradului cu Biserica Romei 5.3 Tulburările confesionale de la mijlocul veacului al XVIII-lea în Transilvania 6 Biserica Ortodoxă Română în secolul al XIX-lea 6.1 Biserica Ortodoxă Română din Transilvania 7 Situația cultelor creștine în România 8 Note 9 Bibliografie 10 Bibliografie suplimentară 11 Legături externe 12 Vezi și Începuturile creștinării După cercetările istoricilor legați de biserică, precum Pr. Mircea Păcurariu, Creștinismul a ajuns foarte timpuriu în provincia romană Scythia Minor de unde s-a difuzat în Dacia, posibil cu trupele imperiale până în anul 271, iar ulterior, creștinii din interiorul regiunilor estice ale Imperiului roman au putut căuta refugiu la nord de Dunăre, pentru a evita persecuțiile autorităților imperiale anterioare domniei împăratului Constantin cel Mare. Ioan Cassian

275 (360-435), Dionisie Exiguus (470-574) și Ioan Maxentius (liderul călugarilor Sciți) au trăit o mare parte din viata lor în Dobrogea si au promovat creștinismul printre localnici [1] Dar perioada creștinării timpurie a populațiilor nord-dunărene, oricare ar fi ele, a lăsat puține mărturii arheologice și documentare în afara Dobrogei, majoritatea dovezilor fiind mai ales de natură lingvistică, iar rarele obiecte cert creștine, cum este Donariul de la Biertan, fiind interpretabile și ca simple tezaurizări fără semnificație religioasă pentru posesori. Din aceste motive, s-a vorbit uneori de populații "criptocreștine", iar perioada este în controversă între istoriografia bisericii, care afirmă prezența timpurie a creștinismului ca parte integrantă a etnogenezei poporului român, și istoriografia academică, pentru care nordul Dunării a fost o parte din Barbaricum, păgân până în secolul VIII[2]. După istoricul creștinismului și arheologul Pr. Ion Barnea, au existat două moduri de difuzare treptată a creștinismului popular de limbă latină, mai tardive, printre Dacii liberi și printre Vlahii (ProtoRomânii) din nordul Dunării: pe de-o parte păstoritul (transhumanța reprezentând, an de an, o cale de schimburi culturale între zona carpatică, Balcani și zona pontică), și pe de altă parte negustorii (care se deplasau cu stofe, mirodenii, mătase și produse manufacturate la nord de Dunăre, de unde se întorceau în imperiul roman de răsărit (bizantin) cu sare și aur). Lipsa unor lăcașuri de cult în anumite perioade poate fi explicată și prin persecutarea creștinilor latinofoni de către slavii păgâni și apoi de către păgânii avari, pecenegi, cumani și tătari. Mormântul celor patru martiri de la Niculițel. Creștinismul la Dunărea de Jos, în Scythia Minor Moesia inferioară a fost vizitată de apostolul Andrei, fratele Sfântului Petru, ca și de discipolii direcți ai acestora, cu mult înainte de Războaiele dacice. Se cunoaște nu numai relatarea, dar și o peșteră din Dobrogea unde tradiția creștină afirmă că Sfântul Andrei s-a adăpostit în timp ce își mărturisea credința, nu cu mult înainte de a fi martirizat. Unele cercetări menționează că Sfantul Andrei a petrecut 20 de ani în Dobrogea [3] Apostolul Andrei este socotit de biserica ortodoxă română ca fiind sfântul ocrotitor al neamului românesc, deoarece Eusebiu, scriitor din antichitatea târzie, îl menționează ca Apostol al Daciei și al Sciției inferioare[necesită citare]. Aici situația este inversă față de numeroasele cazuri în care avem elemente arheologice, lingvistice sau toponimice, dar nu atestări documentare : avem textul lui Eusebiu, dar nu găsim inscripții, nici biserici vechi cu hramul Sf. Andrei, și doar puține antroponime sau toponime trase din Andrei. Ori, dacă acesta ar fi fost efectiv creștinătorul proto-românilor, ar fi de așteptat ca toponimele, antroponimele și bisericile lui închinate, să fie de timpuriu pretutindeni prezente. Din punct de vedere documentar, scrierile Părinților Bisericii dinaintea sinodului de la Niceea, (primul sinod ecumenic din istorie) citează număr însemnat de toponime de la Dunărea de Jos atestând existența unor comunități de creștini, a căror amintire este menținută și de tradițiile locale mănăstirești. Tertulian a scris în opera sa despre creștinarea sarmaților, dacilor și a sciților [4]. În 2001, în cetatea antică Halmyris, de lângă Murghiol, județul Tulcea au fost descoperite osemintele a doi martiri, Epictet și Astion. Acestia au fost omorâți (anul 290) la ordinul comandantului militar al provinciei Scythia Minor, Latronianus [5] După 297, pe teritoriul provinciei romane Scythia Minor, între malul drept al Dunării de jos și Tomis (cetate grecească de pe litoralul apusean al Pontului Euxin), se aflau cei mai numeroși creștini martirizați din întreg Imperiul Roman. Astfel, Episcopul Efrem a fost ucis în 304, în ziua de 7 martie, la Tomis. El a fost urmat de nenumărați alți martiri, mai ales în timpul marilor persecuții anti-creștine organizate din ordinul împăraților romani Dioclețian, Galeriu, Liciniu și Iulian Apostatul. In anul 306 în timpul împăratului Galerius a fost executat Sfântul Lup. Acesta era un discipol al Sfântului Dumitru, executat la Salonic în același an. Sfântul Lup era dac sau roman, originar din localitatea Novae (astăzi Sviștov în Bulgaria), situată pe malul drept al Dunării. În secolul al VI-lea, Petru, fratele împăratului Mauricius a trecut prin Novae și a remarcat sărbătorirea Sfântului Lup de către localnici. Localitatea Novae a fost populată în evul mediu de români, bulgari, greci și migratori. În secolul al IV-lea, episcopul Audias împreună cu adepții săi, exilați de împăratul roman, din Mesopotamia în Scythia Minor, se afirmă in creștinarea populației dintre Nistru și Prut.[6][7] Creștinismul în epoca etnogenezei românilor S-au descoperit în fosta Dacie, ca dovezi ale paleocreștinismului, ștampile de lut pentru prescuri (la Pălatca și Jabăr) care atestă prezența probabilă a unor preoți, inclusiv a unor lăcașuri de cult. Probabil tot pentru lăcașurile de cult au fost folosite și cărămizile sau țiglele ștampilate cu cruci sau pești descoperite la Apahida, Bărboși, Celei Reșca și Racoviță, utilizate fie la pardoseala bisericilor fie pentru placarea altarelor[8]. Unele piesele de podoabă ca: inele cu geme și inscripții, fibule, pandantive, aplici, paftale etc. ornamentate cu simboluri creștine (cruci, pești, ancore, porumbei etc.) au fost purtate de credincioși atât înainte cât și după recunoașterea oficială a cultului creștin. Inscripția tombală din mormântul celor patru martiri de la Niculițel, arâtând clar numele lor: Zoticos, Attalos, Kamasis și Filippos Cavou socotit paleocreștin de arhiepiscopia Tomisului (în ciuda lipsei de simboluri creștine) descoperit la 25 februarie 1988 la Tomis (Sciția inferioară) Evoluția bisericii în țările române înainte de înființarea Bisericii Ortodoxe Române, după Iorga, Popescu și Popp "Martirologul Bisericii Ortodoxe Române"[necesită citare] citează, pentru secolele III-X, un număr de dioceze și nume de episcopi, în Dacia, Mesia și Sciția inferioară încă din timpul Părinților Bisericii. La Porolissum (lângă Zalău) s-au descoperit două biserici creștine din secolul al III-lea. Ultima a fost descoperită în 2016[9] Primul preot considerat protoromân este Montanus, care a fost înecat ca martir împreună cu soția sa Maxima, pentru că a mărturisit credința sa creștină, în 26 Martie 304 în localitatea Sirmium (astăzi Mitrovița lângă Belgrad). A fost executat aproape in aceeași perioadă cu Sfântul Lup din Novae și cu Sfânta Anastasia din Sirmium (Vindecatoarea de Boli). Podoabe medievale cu simboluri creștine descoperite în România: 1 Barboși (Galați) sec.III-IV, 2 Ruginoasa (Iași) sec.VI-VIII, 3 Botoșna (Suceava) sec.VI-VIII, 4 Borniș (Neamț) sec.VI-VIII, 5 Iași sec.IXXI [10] Sfântul Niceta din Dacia Mediterranea a fost un episcop care a propovăduit Evanghelia în Dacia și a preschimbat neamuri barbare, în popoare blânde († pe la 414)[11]. Nicolae Iorga[12], Constantin C. Giurăscu[13] și Radu Vulpe[14] au scris că activitatea de evanghelizare a lui Niceta s-a realizat atât la nord cât și la sud de Dunăre. Săpăturile arheologice din anul 1971 sub bazilica paleo-creștină de la Niculițel (lângă anticul Noviodunum, în Sciția inferioară) au dezgropat un Martyrion și mai vechi, așezat la temelie. Pe lângă mormântul cu inscripții tombale foarte vizibile al lui Attalos, Kamasis, Filippos și Zoticos, sub cripta celor patru, au fost găsite

moaștele încă unor alți martiri care au mărturisit în timpul represiunilor împăratului Decius (249-251). Marele complex de cult de la Basarabi, întru totul unic, cuprinde Inscripții tombale mai ales grecești, iar la Tomis s-a găsit în 1988 un cavou din sec. IV cu fresce creștine intacte. Biserica de piatră din Densuș, județul Hunedoara, cu altarul spre sud și cu hramul actual Sfântul Nicolae (Sân-Nicoară), construită înainte de 1280 pe amplasamentul unui sanctuar dacic din secolul al II-lea d.Hr. Biserica de lemn din Desești, județul Maramureș, construită în 1770, are hramul Sfânta Cuvioasă Paraschiva (14 Octombrie). Este pe lista Patrimoniului Mondial a UNESCO. Ruinele unei biserici din secolul al III-lea la Porolissum (lângă Zalău) Despre creștinarea Proto-Românilor există două puncte de vedere, unul religios ortodox, altul laic istoric. Primul dezvoltă teoria conform căreia creștinarea a fost foarte intensă pe toată aria de răspândire a Proto-Românilor de la bun începutul etnogenezei, făcând parte integrantă din constituirea și identitatea poporului român ; al doilea afirmă că procesul de creștinare a fost mai treptat (sec. III-V la sud de Dunăre, sec. V-VIII la nord), etnogeneza integrând desigur elementele religioase, dar fiind în sine un proces cu precădere lingvistic, prin formarea limbii protoromâne și generalizarea ei printre Dacii și Tracii din Imperiul Roman. Ambele teorii folosesc argumente folclorice (fondul mitologic, tradiții și obiceiuri, dintre care multe sunt anterioare creștinării, dar au fost bine conservate după aceasta), etnografice (paralelisme și diferențe față de popoarele vecine), arheologice (bazilici, necropole), arhivistice (documentele și cronicile vremii) și istorice (dezvoltarea bisericii, limba liturgică, organizarea), interpretându-le fie în favoarea intensității vieții creștine încă de la începuturile formării poporului român pentru a demonstra că acesta a apărut în istorie în paralel și chiar prin simbioză cu creștinismul ortodox, fie pentru a sublinia o creștinare mai târzie, odată cu Slavii, și o constituire a structurilor bisericești ale Românilor în cadrul primelor state Bulgare, în sec. VIII-IX, cu limba slavonă ca limbă liturgică, și sub obediența Patriarhiilor din sudul Dunării (Constantinopol, în alternanță cu Ipek și Ohrid în vestul țării, si cu Târnovo în estul țării). Cele mai bune argumente de care se folosesc istoricii sunt însă cele lingvistice. Cei mai mulți termeni din mediul bisericesc provin din limba latină: basilica (biserică), crux (cruce), ara (altar), presbyter (preot), angelus (înger), baptisare (botez), monumentum (mormânt), cantare (cântare), christianus (creștin), sanctus (sânt/sfânt), Domine Deus (Dumnezeu). Acest fapt demonstrează caracterul latin și occidental al creștinismului românesc. Cu toate acestea există și cuvinte împrumutate din limba slavonă cum ar fi Rusalka (Rusalii), duhu (duh) și jadu (iad). La slavi, pentru "a boteza" se foloseste "a crestina"; nu au cuvant derivat din latinescul baptesium. Mai cunoscută și mai puțin controversată (fiindcă este mai bine documentată) este creștinarea în masă și subită a Goților de pe teritoriul actualei Românii în secolul al IV-lea sub influența episcopului Wulfila (sau Ulfila), un adept al doctrinei lui Arius. Sozomenos, istoricul bisericii bizantine (secolul al V-lea), a scris în lucrarea sa „Istoria bisericească” (I, 6, I), că în Dacia postromană, creștinismul a fost propovăduit atât printre goții migratori cât și la "cei care erau mai înainte vecini cu ei" [15] În anul 369, Ulfila a creat alfabetul gotic bazându-se pe alfabetul geților; informația a apărut într-o lucrare a lui Lundius [16] preluată din [17] și din[18] Goții devenind arianiști, unul dintre ei, adept al Ortodoxiei, anume Sava Gotul, a fost înnecat în apa râului Buzău de soldații regelui got Athanaric, la 12 aprilie 372. Sfințit de biserica ortodoxă, moaștele sale au fost venerate și păstrate de Sfântul Vasile cel Mare din Cezareea Cappadociei. De îndată ce împăratul roman Galerius a proclamat libertatea de cult pentru creștinii din tot Imperiul roman, în 311, cetatea Tomis (Constanța) singură, a devenit Mitropolie, cu cel puțin 14 episcopate. Străvechiul Tomis s-a numit Constantiana după edictul de la Mediolanum din 313 care a confirmat libertatea de cult, în onoarea lui Constantin cel Mare, primul împărat roman creștin și fondatorul primei capitale creștine a lumii, Constantinopol. Conform opiniilor unor istorici, o parte din așezările rupestre din zona Buzăului ( Aluniș și Nucu) pot fi datate, după analiza inscripțiilor, în secolele III – IV d. H., reprezentând o afirmare a creștinismului în stânga Dunării[19] Omurtag poruncește bulgarilor uciderea creștinilor Începând cu anul 814 slavii sudici au dezlănțuit persecutarea creștinilor, afectând probabil și spațiul creștin românesc[20] Persecuția va înceta după creștinarea slavilor sudici. Masacrarea creștinilor este descrisă în documentul "Menologium" atribuit împăratului Vasile al II-lea (secolele X-XI)[21]. Creștinarea slavilor sudici odată cu populația romanică n-a fost completă decât după secolul al zecelea, cinci secole după forțarea liniei de apărare Constanța-Cernavodă (a valului "lui Traian" ) întărit cu toate fortificațiile limesului dunărean al Imperiului bizantin. Printre primele vestigii creștine autohtone din România (secolele IVV) se remarcă urmele arheologice de la Mihălășeni, județul Botoșani, care conțin rămășițele lăcașului de cult creștin, mormintele creștine și inventarul de factură creștină din mormintele necropolei. Temelia lăcașului de cult era din lespezi de râu și formau un dreptunghi cu laturile de 8 și 7 metri. Vestigii arheologice asemănătoare au fost descoperite și la Nicolina - Iași, datate în aceeași epocă. [22] În secolul al XII-lea, etnogeneza poporului român, total creștinat de mai multe secole, este pe cale de desăvârșire, limba protoromână evoluând în patru ramuri : Daco-Româna vorbită în bazinul Dunării de Jos, Istro-Româna vorbită inițial în jurul munților Romania Planina, Stari Vlah și Vlașina din centrul spațiului iugoslav, Aromâna și Megleno-Româna vorbite în Macedonia și în teritoriile vecine ei din Serbia, Bulgaria, Albania și Grecia. Prin migrații provocate, conform relatărilor cronicarului bizantin Ioannis Skylițes, de războaiele bulgaro-bizantine din sec. XI, sub domnia împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul, populațiile de limbă Istro-Română se strămută în peninsula Istria, de unde le vine și această denumire, dată de lingviști în sec. XIX. Slavii cunoșteau pe vlahi sub denumirea de Morlaci sau Morlahi, iar Grecii de MavroVlahi (de fapt vlahii de nord)[23], iar o parte din populațiile Aromâne ajung în munții Pindului (cu comunități atestate până în Insulele Ioniene sau în Peloponez, cu localități ca Vlahata sau Vlahonița) ; alte migrații, de data asta spre nord, sunt la originea Vlahiei Morave din răsăritul actualei Cehia si a unor sate din sudul Poloniei [24], [25]. În secolele următoare, atât Istro-Românii, cât și Moravo-Românii, au trecut la catolicism și, treptat, la limbile slave dimprejur (au mai rămas, în jurul anului 2000, câteva zeci de locutori ai limbii IstroRomâne). Pentru populațiile Daco-Române, limba liturgiei este cea limba slavonă (Cловѣньскъ), iar pentru cele Aromâne și Megleno-Române, cea greacă bisericească (Ακολουθική Ελληνική). Până la sfârșitul secolului al IX-lea, limba oficială a bulgarilor era limba greacă. Abia alfabetul introdus de Chiril și Medodiu a ghidat slavii și bulgarii spre o cultură de expresie slavă[26] În această perioadă, antica și actuala Tesalie, locuită de mulți Aromâni, era denumită de cronicarii bizantini Megali Vlahia ("Vlahia Mare"), în timp ce "Româniile populare" de la nordul Dunării de Jos, locuite de Daco-Români, și vasale ale regatului ungar până la bătălia de la Posada (1330), erau

numite de către cancelariile bizantine Ungro-Vlahia ("Vlahia dinspre Ungaria"), și păstorite de Patriarhia Constantinopolului prin horepiscopi (χωρεπισϰόποι : episcopi itineranți) iar ulterior prezbiteri trimiși de perihoreții (περιχωρήτες : "supraveghetorii marginilor" în grecește) de la Vicina. Când cnezatele dintre Carpați și Dunăre s-au unit pentru a forma voievodatul Țării Românești, episcopul Iachint de Vicina, probabil unul dintre perihoreți, a devenit primul "Mitropolit al Ungro-Vlahiei". Biserica din Streisângeorgiu, județul Hunedoara, cu o inscriptie din 1313 si cu morminte din sec.XI-XII [27] Deoarece atât în Țaratul vlaho-bulgar din sec. XII-XIV, cât și în statele românești apărute în sec. XIV, autoritatea ortodoxă, precum și cea civilă, foloseau limba slavonă, diortisită din limba greacă, în Sfânta Liturghie precum și în actele oficiale ale statului, cele mai multe texte religioase erau învățate pe dinafară de preoții români ("vlahi") care nu înțelegeau slavona, sau care voiau să fie înțeleși de enoriașii lor. Astfel, numeroase etyma din această perioadă, cum este cuvântul boscorodire, reflectă situația unui bilingvism nu tocmai perfect. Cu toate acestea, traduceri românești de mare importanță lingvistică, în limba vie a timpului, cum sunt faimosul Codice Voronețean sunt și azi citite ca monumente de expresie românească, și citate, de exemplu de Constantin Noica, drept exemplu. Filologul Ilie Gherghel, într-un studiu despre cuvantul "Vlach" a demonstrat că și denumirea cartierului Blachernae (Vlaherne în română) din Constantinopol vine de la vlahi, care au avut o colonie lângă capitală[28] Biserica Sfânta Maria din Vlaherne (Blachernitissa) are de asemenea o conotație românească. În textul medieval Vita Sancti Methodii se relatează că înaintea fraților Chiril și Metodiu, la slavii moravieni au venit misionari de la români (valahi), greci și nemți în anul 863[29][30] Totuși în jurul textului înca există controverse generate și de ipoteza că Moravia era de fapt amplasată pe Dunăre, lângă Belgrad.[31] Istoricul grec Lambros a găsit un document la Muntele Athos în care se afirma că Moravii, Sârbii, Vlahii și Slavii din Iliria au fost botezați în timpul Imparatului Mihail al III-lea în anul 867.[32][33] Chiril și Metodiu au avut mai mulți discipoli în secolul al IX-lea, dintre care doi au propovăduit creștinismul în randul slavilor [34] rămași printre românii deja creștini din Tările Române: Jandov în Dacia (probabil Transilvania) și Moznopan în Alpibus Vallachicis (probabil Valahia Transalpina)[35][36][37] Împăratul Vasile al II-lea a reorganizat la inceputul sec. al XI-lea patriarhia de Ohrida, iar printre biserici apare și una bănățeană, identificată cu Tibiscum[38] Într-o listă episcopală care datează din timpul domniei împăratului Alexius I Comnenul este menționată o episcopie a valahilor supusă arhiepiscopului de Ohrida (pe locul 23) iar într-o altă listă episcopală, care datează de la sfârșitul secolului al XI-lea se precizează că episcopia valahilor avea reședința la Vreanoti (orasul Vranje din Serbia de astăzi)[39] Chiliile de piatră ale mănăstirii Țîpova de pe malul Nistrului (sec. XI) Existența unor biserici rupestre medievale timpurii în spațiul prutonistrean este consemnată de împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenet care, la mijlocul secolului al X-lea, menționa că „pe partea aceasta a râului Nistru (râu identificat de istoricul Gheorghe Postică) se observă unele urme de biserici și cruci, săpate în gresie”.[40] Textul complet: ..."Dincoace de fluviul Nipru, înspre partea Bulgariei, lângă malurile fluviului, există cetăți părăsite: prima este cetatea numită de pecenegi Aspron (=Albă), deoarece pietrele sale par albe; a doua cetate se numește Tungate, a treia Cracnacate, a patra Salmacate, a cincea Sacarate și a șasea Gieucate. În clădirile acestor cetăți vechi se găsesc urme de biserici, cruci tăiate și piatră poroasă; de aceea unii cred că romanii au avut cândva locuințe în locurile acelea.” Istoria bisericii ortodoxe în țările române și „Bizanțul de după Bizanț” Omiliarul (sec.XI-XII). Cel mai vechi manuscris bisericesc păstrat la Prima școală românească din Brașov, care se află în interiorul curții Bisericii Sfântul Nicolae din cartierul istoric Șcheii Brașovului Andrei Șaguna (1809-1873) : baron, mitropolit, întemeietor al învățământului universitar ortodox din Transilvania, membru al Senatului Imperial din Viena, deputat în Dieta Transilvaniei, membru de onoare al Academiei Române, și președinte de onoare al Societății Transilvania din București. Biserica mănăstirii Curtea de Argeș. Primele biserici creștine, au fost descoperite prin săpături arheologice, atât în Dobrogea (Tomis, Dinogetia, Niculitel), cât și în alte părți ale țării, la Sucidava (secolele IV-VI), lângă Celei-Oltenia și la Morisena (lângă Cenad). Bazilica descoperită în coltul de nord al cetății Capidava (Jud. Constanța) aparține primei jumătăți a secolului al VI-lea d.Hr., arătând influențe ale arhitecturii religioase din spațiul syropalestinian.După retragerea romano-bizantină din Dobrogea (circa 600), biserica a fost reclădită de bizantini în secolul X. Incendiul provocat de pecenegi în 1036 a dus la abandonarea definitivă a Capidavei. Bazilica se suprapune peste ruinele unei bazilici mai mici din sec. al IV-lea. Din secolul a IX-lea datează bisericuțele săpate în masivul de cretă de la Basarabi-Murfatlar. Bisericuțele au fost descoperite în 1957. Acestea conțin multe inscripții cu litere cirilice, grecești și rune turcești. Există și o inscripție cu numele românesc Petre. Printre desene se remarcă dragoni și nave de-ale varegilor (vikingilor)[41] ceea ce confirmă prezența varegilor în Dobrogea, ocazionată de expediția acestora împotriva Constantinopolului dar și de escalele acestora în diferite localități dobrogene pe drumul "de la varegi la greci"[42] Din aceleași timpuri se mai cunosc bisericuța (sec.IV -XII) din fosta cetate romano-bizantină Dinogetia (azi satul Garvăn-Tulcea) și biserica de la Cetățuia (lângă Niculițel-Tulcea), cea mai veche biserică cu plan treflat descoperită la noi (sec. XI-XII). Printre cele mai vechi biserici din România din preajma anului 1000 este considerată biserica ortodoxă bizantină de la Alba Iulia fondată în 950 de Geula (Iula sau Gyula, lider peceneg, ungur sau localnic)[43] in care a slujit Ierotei, primul episcop al Transilvaniei[44] Documentele istorice bizantine arată că Ierotei a fost primul episcop al Turkiei; dar conform Institutului de istorie al Academiei Ungariei, Turkia din documentele bizantine era chiar Transilvania, definită de râurile Criș, Mureș, Timiș, iar în vest de Tisa [45] Episcopia Transilvaniei a fost creată de Geula/Iula pentru mulțimea de credincioși români și slavi [46] La fel de veche este biserica mănăstirii bizantine fondată de Ahtum la Morisena (lângă Cenad), după botezarea acestuia după ritul bizantin, în anul 1002 [47] A doua mănăstire a lui Ahtum, numită și Ahtunmonostur fost ridicată la finele veacului al X-lea, ori în primii ani ai secolului al XI-lea. Ruinele se văd la 10 km sud-vest de Pecica, Arad[48] Dupa moartea lui Ahtum, Chanadinus a construit in sec. XI biserica mănăstirii bizantine de la Oroslanos, astăzi localitatea Maidan din Serbia, in apropiere de Beba Veche. Împăratul Vasile al II-lea Bulgaroctonul, în anul 1019, reorganizează patriarhia de Ohrida, iar printre eparhii apare și cea identificată cu

276 Tibiscum (ruinele bisericii se văd și astăzi în satul Jupa, în județul Timiș) Din sec al XIII-lea s-au păstrat o biserică la Densuș (1280) construită din piatră și cărămidă, cu formă dreptunghiulară, pe locul unui sanctuar daco-roman, despărțită în pronaos, naos și absida altarului și două resturi de bisericuțe, la Turnu Severin[49][50] La Gurasada, județul Hunedoara, există o biserică zidită din piatră, finalizată în secolul al XIII-lea, cu hramul „Arhanghelul Mihail” dar începută în secolele X – XI [51]. La Streisângiorgiu în județul Hunedoara există o biserică de piatră construită prin 1313 pe locul unei biserici de lemn datate 11301140[27] La Vasileu (localitate la 30 km nord de Cernăuți, pe malul Nistrului) în fosta țară românească a Onutului, există ruinele unei biserici cu fundația de piatră din sec. al XII-lea[52] Piatra de mormânt a ctitorului conține semne și simboluri funerare vikinge. Eugen Lozovan comentează că monumentele din această zonă ar avea amprenta varegilor[53]. În veacul al XIV-lea, în vatra orașului Cetatea Albă de pe Nistru funcționau o mănăstire franciscană, două biserici ortodoxe și o biserică a armenilor[54] În satul Vad, comuna Sântămăria Orlea (jud. Hunedoara) se află ruinele unei biserici din sec. al XIV-lea suprapusă pe alte două biserici de lemn[55] In 1384 a fost construită Biserica ortodoxă Sfântul Nicolae din Râșnov. Ruinele bisericii din Vasileu, secolul al XII-lea [56] Organizația bisericească din țările române, situate inițial în aria eparhiilor din Severin și Vicina (iar, pentru catolici, în cea a arhiepiscopiilor din Esztergom și Kalocsa), a căpătat forme noi odată cu întemeierea principatelor Țării Românești și Moldovei, ai căror voievozi au ținut să aibă, în statele lor, Mitropolii proprii. Astfel au fost înființate, sub oblăduirea Patriahrilor din Ipek (Peci) și Constantinopol, Mitropoliile Ungrovlahiei în 1359 și Sucevei și Moldovei în 1401. Această organizație a evoluat în decursul timpului, ajungând la autocefalie în 1872, dar în tot decursul existenței principatelor, a încadrat viața parohiilor, mânăstirilor și credincioșilor, fiind un element puternic al societății medievale, cu o mare influență atât spirituală și culturală (prin preoți, călugări, cărturari de renume, prin monumentele ridicate, prin dăscălitul enoriașilor și îngrijirea bolnavilor), cât și economică și politică (prin moșiile foarte întinse dăruite de voievozi, bogăția multor mânăstiri, legăturile cu Constantinopolul și Muntele Athos, închinarea mânăstirilor românești către cele athonite, implicarea ierarhiei religioase în luptele politice). Biserica de zid cu hramul „Arhanghelul Mihail” din Gurasada, comuna Gurasada, județul Hunedoara din secolul XIII [51] Procesul de evoluție al organizării bisericești n-a fost însă unul simplu sau lipsit de conflicte, situația de provincie ecleziastică bizantină[57] a bisericilor din teritoriile românești, fiind alături de avantajele certe oferite însoțită și de unele efecte mai puțin benefice locuitorilor: impunerea în scaunele mitropolitane locale, ca și în toată ierarhia bisericească din provinciile ecleziastice, de către Patriarhatul ecumenic de la Constantinopol, a unor străini, adică a unor ierarhi greci și încă nu a oricărui fel de greci, ci doar a unor greci din Fanar (cartier Constantinopolitan în care se afla și se mai află încă Patriarhia ecumenică)[57], a produs în mod vădit fricțiuni între domnii Moldovei (administrația seculară) si Patriarhatul ecumenic de la Constantinopol, când la indicațiile domnului Moldovei, au fost hirotoniți la finele secolului al XIV-lea, pentru prima oară, o serie de etnici români (moldoveni).[57] Unul dintre aceștia, Iosif, va deveni primul etnic român suit pe scaunul mitropolitan al Moldovei, și de altfel primul mitropolit etnic român din toate teritoriile românești. Inițiativa domnului moldovean al vremii (Roman Mușat) și menținerea ei de către succesorul lui imediat (Alexandru cel Bun) se înscrie de altfel într-o tendință mai largă de apropriere graduală a instituției bisericești de către autohtoni, și astfel de respingere a imperialismului etnico-religios grecesc, întrucât ea avea loc în același timp și în regiunile aflate la nordul Moldovei.[57] Escaladarea crizei survine atunci când Patriarhia ecumenică de la Contantinpol încearcă, cu doar câteva decenii înaintea aneantizării Imperiului Bizantin de către sultanul Mehmet al II-lea, să impună un ierarh grec pe scaunul mitropolitan, gest refuzat ferm de către moldoveni, fapt care provoacă în 1394 aruncarea anatemei de către Patriarhia ecumenică de la Constantinopol peste întreaga Moldovă: "domn, ierarh, boieri, preoți și credincioși."[57] Până în 1401, întreaga populație a Moldovei mai era încă anatemizată, de la această dată încolo grecii luând decizia să păstreze afurisenia doar asupra boierilor și celor doi ierarhi moldoveni, numiți de domnitor. În anul următor, anatema va fi ridicată complet de către Patriarhul ecumenic, Iosif fiind și el recunoscut în funcția de mitropolit, însă acest gest este contestat de alți ierarhi fanarioți, fapt care va duce chiar la înlăturarea temporară a Patriarhului ecumenic Matei, care se aratase înțelegător cu dorințele credincioșilor moldoveni, înțelegând fără îndoială atât inevitabilitatea tendinței istorice de apropriere a instituției bisericii de către populațiile din incipientele state ortodoxe, cât și riscurile unei intransigențe: exista propaganda catolică și astfel pierderea unei țări de la religia ortodoxă, cum exista și amenințarea otomană care îi incita pe bizantinii mai lucizi la compormis pentru păstarea unei solidarități politice și unități ortodoxe.[58] Omiliarul descoperit la Brașov vine să atragă atenția că viața creștină pe aceste meleaguri exista și în veacurile XI și XII, când se scria această carte de învâțătură. Omiliarul se află în interiorul curții Bisericii Sfântul Nicolae din cartierul istoric Șcheii Brașovului la muzeul Prima școală românească. Bula papală din 15 decembrie 1399, a lui Bonifaciu al IX-lea, confirmă pe deplin viața creștină în Șcheii Brașovului, unde la acea dată biserica deservea nu numai pe români, ci și pe grecii și bulgarii aflați aici. Textul omiliarului este scris în limba slavă, cuprinzând fragmente din Omiliile lui Ioan Gură de Aur, copiat pe pergament în grafie uncială cu elemente de semiuncială, pe două coloane, cu cerneală neagră. La Prima școală românească din Șcheii Brașovului au activat ca dascali: Gheorghe gramaticul, cunoscut in documentele oficiale ale Brasovului intre anii 1480-1506; dascalul Dobre ("Dobro Scolasticul") si un alt Gheorghe gramaticul intre anii 1531 -1537. In aceeași perioadă gramaticul Radu insotește pe popa Coman din Schei la curtea lui Vlad Călugarul (1481-1484) si un alt Radu gramatic in anul 1541 se găsea la curtea lui Radu Paisie al Tarii Românești ; gramaticul Oprea, între anii 1536 si 1542 conduce mai multe solii la curtea lui Radu Paisie; gramaticul Nan la Mircea Ciobanul; gramaticul Costea la acelasi domn, apoi Stoica Dobromir si dascălii Stoican și Stanislav la Vlad Înecatul, dascălul Sava la Alexandru Lăpușneanul. Aceștia sunt doar câțiva dintre dascălii acestei scoli, cunoscuți exclusiv din documentele germane oficiale ale Brasovului, care consemnau doar misiunea lor diplomatica, indeplinita in favoarea Cetății Brașovului. După căderea Constantinopolului sub turci în anul 1453, tradiția bizantină a putut fi păstrată datorită refugiului la nord de Dunăre a numeroase familii și figuri bisericești de acolo. Familiile fanariote care au dat domni „ nepământeni ” Munteniei și Moldovei (după domnitorul și martirul Constantin Brâncoveanu) au contribuit și ele, în tradiția românească, la înzestrarea "Sfântului Munte" Athos, deși într-o mai mică măsură decât cei pământeni care i au precedat. Această conștiință a unei unități spirituale, istorice și culturale cu Bizanțul a făcut și să se acorde de către domnitorii celor două țări românești libere sau autonome (Muntenia și Moldova), stipendii mai

mult decât generoase tuturor lăcașelor ortodoxe aflate sub dominație musulmană : mânăstiri din Moesia, cele din Rila, din Athos ori Meteore, mânăstirea Sumela din țara Trebizondei, mânăstiri din Palestina, Sinai, Siria, nordul Egiptului ș.a.m.d. Aceste stipendii aveau forme extrem de variate : manuscrise și tipărituri în limbile acelor țări, obiecte de cult, meșteri constructori, sume mari de bani, uzufructul unor moșii din nordul Dunării... Sprijinul românesc a fost esențial pentru supraviețuirea acestor focare de credință și cultură. Iar rezultatele mecenatului românesc pot fi văzute și astăzi, de la steaua de argint de la Betleem (stil românesc, în 8 colțuri) la zidurile mânăstirilor din Athos ridicate pe cheltuiala românilor. Monumentele funerare ale vlahilor/românilor din Bosnia (Radimlja) din secolele XII-XIV Deasemenea, au fost realizate și în țară nu numai monumente de arhitectură, ci deasemenea monumente literare. Renumita Biblie a lui Șerban, prima traducere completă a Bibliei în limba română publicată în 1688 în timpul domniei lui Șerban Cantacuzino (1678-1688 în Țara Românească) este o operă matură și somptuoasă. Biblia de la București nu ar fi putut apare fără o mulțime de traduceri parțiale, și probabil de cele mai multe ori necunoscute sau anonime. Românii/vlahii din Bosnia si Muntenegru au lăsat ca o mărturisire a creștinismului, numeroase monumente funerare din piatră, în secolele XII-XIV, uneori cu texte în greacă și latină (stecak, stecci în limba slavilor). Istoria creștinismului în Transilvania Ruine și o capelă a vechii abații cisterciene de la Cârța În 1179, la Igriș, Timiș, a fost construită prima mănăstire a călugărilor cistercieni (benedictini – ordin fondat în Franța), de pe teritoriul actual al României. A fost distrusă de invazia tătarilor și de răscoala cumanilor sedentarizați în Ungaria. Pe locul mănăstirii s-a construit noua primărie și o biserică ortodoxă. Călugării abației din Igriș au zidit apoi, în 1202, abația cisterciană de la Cârța, din actualul județ Sibiu, aflată azi în ruină. Inițial s-au ridicat clădiri din lemn, în anii 1205-1206, apoi o capelă din piatră, ridicată până în anul 1215, iar zidurile, oratoriul din piatră, alte capele, spațiile de locuit au fost adăugate începând cu anul 1230, lucrările fiind întrerupte de marea invazie tătară din 1241. Pe la 1300 se pare că ar fi fost terminată și biserica. Abația a fost desființată la ordinul regelui Matia Corvin, la data de 27 februarie 1474. În prezent, o capelă a vechii mănăstiri este folosită de comunitatea evanghelică săsească. În anul 1183 a fost atestată abația cu hramul Sfintei Fecioare Maria din satul Frumușeni, Arad. Mănăstirea, cunoscută și cu numele Bizere a funcționat ca lăcaș benedictin, aflat sub patronaj regal. Abația controla transportul de sare pe râul Mureș. În secolul al XIII-lea mănăstirea, cu 23 de călugari, avea un venit anual de 4.000 de bolovani de sare. [59] La început, lăcașul a fost de rit ortodox (printre primele biserici ortodoxe sau bizantine din spațiul locuit de români), apoi a fost preluat de catolici, iar până la sfârșitul secolului XVI a fost mănăstire benedictină. [60] Mănăstirea a cunoscut o decădere constantă din secolul al XIV-lea, iar din anul 1557, după invazia turcească în părțile Aradului și din cauza Reformei religioase, mănăstirea a fost părăsită. [59] În anul 1391, boierul Drag, fratele lui Dragoș Vodă domnitorul Moldovei, a călătorit din Maramureș până la Constantinopol, cu scopul de a obține, de la patriarhul ecumenic, pentru Mănăstirea Peri din Maramureș (astăzi satul Grușevo/Ucraina), statutul de stavropighie a Patriarhiei Ecumenice și de Episcopie Ortodoxă pentru românii din Maramureș și din nord-vestul Transilvaniei. Cererea lui Drag se datora faptului că Haliciul (Galiția), care avea autoritate asupra ortodocșilor din Maramureș și Moldova, a fost anexat de către regele Cazimir al III-lea al Poloniei în 1349. La data de 13 august 1391, Drag primește de la Patriarhul Antonie al IV-lea al Constantinopolei, Gramata de ridicare a Mănăstirii de la Peri din Maramureș la rangul de Stavropighie patriarhală, [61] Gramata instituie, în esență, următoarele: Mănăstirea Peri (azi urmașă este Mănăstirea Săpânța-Peri) trece în proprietatea Biserica de lemn a Mănăstirii Săpânța-Peri, replica modernă a bisericii inițiale Patriarhiei de la Constantinopol prin donație, iar teritoriul de sub autoritatea Stavropighiei patriarhale maramureșene, în afară de Maramureș, era: Sălajul, Medieșul (adică Satu Mare), Ugocea și Bârjaba (din Ucraina de azi), Ciceul, Ungurașul și Almașul (adică Bihorul). Constantinopolul a căzut sub stăpânire otomană în 1453 și nu mai putea oferi protecție stavropighiilor proprii. Mănăstirea Peri este atacată în mod repetat de cete înarmate trimise de episcopul ortodox de la Munkàcs (unde fusese înființată o Episcopie Ortodoxă ruteană), este jefuită și incendiată, pierzându-se astfel multe documente, cărți de slujbă și manuscrise extrem de prețioase. După aproximativ o sută de ani, cele două instituții bisericești ajung la judecata regelui maghiar Ladislau al II-lea, în problema dreptului de colectare a dărilor bisericești, iar sentința regală a favorizat Episcopia de la Munkàcs [62] La Mănăstirea Peri a funcționat într-un sens mai extins al termenului, o școală teologică, au existat cărturari care au avut capacitatea de a traduce din greaca veche în latină. Aici au fost receptate ideile religios-reformiste ale lui Jan Hus, ceea ce a condus la realizarea primelor traduceri în limba română, în deceniu al patrulea al sec. al XV-lea și la punerea bazelor limbii naționale. După N. Iorga, manuscrisele supranumite „texte maramureșene” sau „texte rotacizante”, sunt copii după originalele pierdute provenind din Maramureș, intitulate după locul în care au fost descoperite sau după numele donatorilor: Codicele voronețean, Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voronețeană, Psaltirea Hurmuzaki. Toate aceste texte, copiile nu originalul, judecând după data fabricării hârtiei pe care au fost copiate, sunt datate ca fiind realizate în prima jumătate a sec. al XVI-lea. Ruinele primei biserici bizantine din Alba Iulia, secolul al X-lea Biserica „Rotonda” din Geoagiu, secolul al XI-lea Ruinele mănăstirii din Cârța, secolul al XII-lea Biserica romano-catolică Sfântul Mihail din Cluj. La Geoagiu există o biserică alcătuită dintr-o navă circulară cu diametrul interior de 5,5 m, și cu o absidă semicirculară lungă de 2 m care are o deschidere înspre navă de 3 m. Lungimea construcției pe direcția E - V este de 7 m în interior și de 9 m în exterior. Materialul folosit la ridicarea rotondei a fost cărămida romană și piatra de râu, prezentă mai mult în părțile superioare ale bisericii. Intrarea în rotondă se face prin partea de SV, printr-un portal introdus în zidărie într-o fază mai târzie. Printre structurile eccleziale ala bisericii ortodoxe române, înainte de constituirea ei ca entitate autocefală în 1872, a existat Mitropolia Bălgradului : acest Bălgrad nu este Belgradul din Sârbia, ci AlbaIulia. Ori, în Transilvania dominată de pactul Unio Trio Natiorum, ortodocșii, în mare parte iobagi, erau marginalizați de grofii maghiari și de coloniștii Sași catolici sau protestanți, plăteau mai multe dări și nu puteau acceda la aceleași drepturi, fiind socotiți doar tolerați. În această situație, trecerea la protestantism sau unirea cu Roma puteau fi moduri de a pune capăt acestor discriminări. Faptul însă că protestanții și catolicii erau potrivnici, fiind în competiție pentru a-i atrage pe Români, a creat o situație mai favorabilă acestora. În Ardeal, cine izbutea să-i câștige pe Români devenea majoritar și astfel domina politic și economic întreaga activitate a țării. Conducătorii religioși români au înțeles asta și s-au folosit de situație pentru a negocia unirea lor cu biserica cea mai capabilă să le acorde drepturile pe care le revendicau. Procesul Unirii religioase a românilor ardeleni cu Biserica Romei începe încă din 1693, sub mitropolitul Teofil Seremi al Bălgradului și a continuat sub succesorul acestuia, Athanasie

Anghel, având suportul călugărilor iezuiți și al Curții imperiale austriece de la Viena, de care depindea din 1699 teritoriul Transilvaniei. Modelul îl constituiau unirile religioase deja realizate în Polonia, Rutenia și Bucovina, mai ales în rândul rutenilor, dar și al românilor locuitori ai acelor meleaguri. Eforturile prozelite ale bisericii reformate și traducerile în limba română Catedrala luterană din Sibiu. Viața religioasă a Transilvaniei era dominată în acele timpuri (secolul XVII) de cultele protestante (calvin sau reformat, lutheran sau evanghelic, unitarian, precum și de cel anabaptist). Românii ardeleni, în acele vremuri, deși aveau un "vlădic" (episcop, adeseori numit, conform tradiției, și mitropolit), cu scaunul de reședință la Bălgrad, erau mai mult sub autoritatea supraintendentului maghiar calvinist de la Aiud, care dicta organizarea și desfășurarea vieții religioase atât a coreligionarilor săi, cât și a ortodocșilor supuși. Reforma religioasă protestantă din Transilvania a încercat în secolele XVI și XVII, nu de puține ori, să-i convertească pe Români la protestantism. Procesul de convertire nu a fost lipsit de succese, având în vedere existența menționată în documentele vremii a numeroși preoți-pastori conduși de doi episcopi protestanți români, Pavel Tordași, urmat în scaun de fiul său Mihail, precum și Ioan de Geoagiu, care stăpâneau religios o seamă importantă de comunități ale "valahilor" ardeleni, iobagi, dar și boieri precum cei din familiile Cândea (Kendeffi), Dragu (Dragffi), Banu (Banffy) sau Boieru (Boer). Atât luteranii, cât și ceilalți reformați au încercat să îi atragă la protestantism pe românii ardeleni nu doar prin numirea de preoțipastori și episcopi din rândurile lor, ci și prin traducerea unor cărți de cult, catehisme, din limba slavonă, în limba română. Cele mai importante cărți religioase editate în această perioadă pentru români au fost "Catehismul de la Sibiu" din 1544 (catehism ce prezenta doctrinele lutherane), "Întrebarea creștinească" din 1559-1560 (care conține cele 10 porunci, Crezul, rugăciunea Tatăl Nostru, instrucțiuni privind rugăciunea, botezul și nunțile), "Tetraevanghelul" (cu cele 4 evanghelii traduse în limba română, care a fost editat de mai multe ori, în 1546 și 1552 la Sibiu, în 1560 la Brașov), "Psaltirea" din 1570 (o traducere a Psalmilor în limba română, finanțată de Pavel Tordași, episcopul bisericilor reformate române din Transilvania), "Palia de la Orăștie" din 1581-1582 (prima traducere a Vechiului Testament în limba română, realizată de către diaconul Coresi), "Noul Testament" în limba română din 1648 publicat la Alba Iulia, precum și "Catehismul calvinesc", apărut în timpul domniei voievodului transilvan Gheorghe Rákoczi I și din cheltuiala lui Acațiu Barcsai, mare ban al Lugojului și Caransebeșului și comite suprem al Severinului. Această carte, tradusă din ungurește în românește de Ștefan din Făgăraș, a fost scrisă anume pentru convertirea la calvinism a românilor. Toate aceste traduceri s-au făcut cu sprijinul financiar al domnitorilor protestanți ai Transilvaniei. Chiar dacă majoritatea românilor au rămas ortodocși, au fost totuși mulți care au devenit reformați, formându-se comunități protestante românești în Sântămăria Orlea, Peșteana, Râul Alb, Suseni, Rapoltul Mare sau Mintia. Cu timplu însă, acești români, minoritari printre maghiari în cadrul comunității protestante, au trecut treptat la limba maghiară, fiind asimilați în națiunea ungară, așa cum fuseseră asimilați, în veacurile precedente, mulți alții trecuți la catolicismul de rit latin. Catedrala ortodoxă din Alba Iulia. Unirea Mitropoliei Bălgradului cu Biserica Romei Alta a fost soarta comunităților ortodoxe care s-au unit cu Roma păstrându-și ritul grecesc pe care îl aveau ca ortodocși, precum și reguli canonice ortodoxe ca, de exemplu, hirotonisirea bărbaților căsătoriți. Discuțiile purtate din partea catolicilor de către iezuitul Laszlo Baranyi, paroh în Alba Iulia, cu conducătorii Bisericii românești în frunte cu vlădica Teofil Seremi, au început încă din 1693, în secret, pentru a nu le afla calviniștii care stăpâneau atât de aproape Biserica românească. Iezuiții, care veneau din provincia ecleziastică a Boemiei și care au intrat în contact cu românii ardeleni, au trebuit să țină seamă, în politica lor misionară, de unele norme fixe stabilite de "Sfântul Scaun" papal, încă din 1669, pentru misionarii care activau în "lumea orientală", în cadrul Congregației "Propaganda Fide" (Propovăduirea Credinței), conform documentului "Monita ad misionaries in partibus orientalibus" : unirea trebuie să se facă cu încredere și în aceiași credință, semnul vizibil al acestei uniri fiind recunoașterea Papei ca singurul șef vădit al Bisericii lui Christos în lume și ca urmaș direct al Sf. Apostol Petru, căpetenia Apostolilor ; trebuie respectate ritul, disciplina, posturile, sărbătorile, obiceiurile, ceremoniile, rugăcinile ortodoxe, așa cum erau ele înainte de Unire ; trebuie să nu fie nimeni, dintre Uniți, îndemnat să treacă la ritul latin și chiar să nu fie îngăduite astfel de treceri fără autorizația specială a "Sfântului Scaun". Punctele dogmatice care vor trebui să fie respectate au fost cele fixate de Conciliul de la Florența. În limitele acestor norme au început călugării iezuiții din Alba Iulia discuțiile de Unire cu conducătorii Bisericii românești din Transilvania, la sfârșit de secol XVII, început de secol XVIII. Biserica romano-catolică iezuită din Sibiu. După patru ani de discuții, când pregătirile au ajuns să fie hotărâtoare, problema unirii a fost pusă public, în sinodul convocat în cursul lunii februarie 1697, la Alba Iulia. În prima zi, vlădica Teofil a arătat starea Bisericii sub calvini și efortul depus de aceștia de a-i schimba credința și ritul, apoi argumentând folosul și binele ce ar urma prin unirea cu Roma. În ziua a doua, au stabilit condițiile Unirii : să primească cele patru puncte teologice fixate în anul 1439 la Conciliul de la Florența (întâietatea Papei, purcederea Sfântului Duh nu numai din Tată ci și din Fiu, existența Purgatoriului și pâinea nedospită bună și cea de anaforă), rămânând neschimbate ritul și disciplina ortodoxă. După stabilirea condițiunilor bisericești, s-au discutat condițiile politice : să se dea Bisericii și preoțimii românești aceleași drepturi care le au catolicii, și să nu mai fie socotiți doar tolerați. Apoi s-a stabilit ca hotărârile luate, să fie aduse la cunoștința împăratului habsburgic Leopold I și a cardinalului Kolonich. Pe baza hotărârii aduse la Sinodul din februarie, la 21 martie 1697, s-a redactat prima declarație prin care Biserica pravoslavnică românească din Transilvania se unește cu Biserica Romei : “Noi, Teofil, cu mila lui Dumnezeu episcopul Bisericii românești din Ardeal și din părțile Țării ungurești lui împreunate și tot clerul aceleiași Biserici, lăsăm pomenire prin scris aevea aceasta tuturor cărora se cuvine, cum că în trecuta lună din februarie când am avut săbor mare în Bălgrad cu o inimă am așezat ca să ne întoarcem în sânul Maicii Biserici romano-catolicești și iarăși să ne unim cu ea, toate acele primindu-le și crezându-le, care ea le primește, le mărturisește și le crede. Și mai întâi mărturisim acele patru puncte în care până acum ne-am împerecheat”. După această mărturisire, se cer de la împăratul de la Viena, “privilejuri și scutințe, care le au nu numai preoții romano-catolici, ci și arianii, luteranii și calvinii”. După încheiere, declarația a fost semnată de mitropolitul Teofil și 12 protopopi. Cu toate că declarația de Unire a devenit publică și trimisă împăratului de la Viena, calvinii își exercitau în continuare jurisdicția asupra Bisericii românești din Transilvania. La 9 aprilie 1697, la două luni după primul sinod de unire, o dispoziție a lui Teofil prin care numea provizoriu pe protopopul Ioan din Hunedoara, în locul lui Nicolae, decedat, pe pagina 2 găsim ordinul de numire redactat în ungurește și semnat de superintendentul Istvan Veszprémi “episcop ardelean reformat maghiar și român”, care însărcinează pe același “popă Ioan” cu conducerea provizorie a protopopiatului până se va întruni sinodul calvinesc care-l va așeza definitiv și-i va lua jurământul. Acțiunea pentru Unirea cu Roma continuă însă. La 10 iunie 1697, alți 12 protopopi români au semnat declarația de Unire. Biserica ortodoxă nu stă inactivă, ci reacționează : când mitropolitul Teofil moare în iulie 1697, cu suspiciunea că ar fi fost otrăvit, un popă din satul Bobâlna, județul Hunedoara, pe nume Athanasiu Anghel, fiu al preotului de

277 acolo, aste ales în grabă pentru a fi numit Mitropolit al Bălgradului cu acordul direct al autorităților calviniste, fiind hirotonit episcop la București de către mitropolitul Ungrovlahiei, Teodosie, la 28 ianuarie 1698. S-a întors acasă cu daruri din partea domnitorului Constantin Brâncoveanu, dar și cu instrucțiuni precise de la patriarhul Dosithei al Ierusalimului (aflat în refugiu la București). Aceste instrucțiuni erau redactate în 22 de puncte, între care faimosul punct 5, de a nu întrebuința la slujbe limba românească, ci aceea “slovinească sau elinească”. Toate punctele prevăd dispoziții împotriva calvinismului, doar punctul 10 pare a se referi la catolici, cerând să facă Sfânta Cuminecătură numai cu pâine dospită. Odată cu declarația de Unire din februarie 1697, Sinodul Bisericii românești ceruse Curții de la Viena și drepturi de natură politică, la care s-au opus înverșunat guvernatorul Transilvaniei : Gyorgy Banffy, și cancelarul Miklos Bethlen, ambii de religie calvină, prezenți și ei atunci la Viena. Hotărârea imperială, luată la 16 aprilie 1698 și comunicată guvernului ardelean la 28 mai, ținând cont și de dorințele calviniștilor, dar și de cele ale Românilor, împărtășește pe preoții români de privilegiile și drepturile preoților cultului cu care se vor uni. În fața acestei hotărâri, la rândul lor calviniștii, dorind și ei să-și asigure unirea românilor, le făgăduiră aceleași privilegii. Dar, pentru majoritatea Românilor, împotriva Unirii cu calviniștii pledau nu numai Instrucțiunile date de Patriarhul Dosithei, ci și trecutul atât de recent de umilințe și de prozelitism care tindea să stârpească ortodoxia (și, odată cu ea, românismul) din Transilvania. În scopul de a clarifica situația, episcopul Athanasiu Anghel a convocat Sinodul de la 7 octombrie 1698, la care, la început au fost invitați numai protopopii, apoi, având în vedere importanța hotărârilor ce trebuiau luate, Sinodul a fost întregit cu preoții și cu câte 2 sau 3 fruntași din fiecare parohie. O însemnare păstrată la cronicarul Nilles arată că 2270 de preoți au semnat hotărârile sinodului, preoții parohi făcând pe rând, mărturisirea credinței. Întregirea sinodului a fost făcută pentru a nu putea fi acuzați episcopul și protopopii că au făcut unirea singuri… Aceasta a fost o consultare a poporului, fără precedent până atunci în Unirile religioase. În urma acestei adeziuni s-a redactat declarația de Unire de la 7 octombrie 1698, adică Cartea de mărturie, semnată de episcopul Athanasiu și 38 protopopi districtuali: “Noi mai jos scrișii, protopopii și popii bisericilor românești dăm în știre tuturor celor ce se cuvine, mai vârtos Țării Ardealului. Judecând schimbarea acestei lumi înșelătoare și nestarea și neperirea sufletelor căruia în măsură mai mare trebuie a fi decât toate, din buna noastră voie ne unim cu Biserica Romei cea catolicească și ne mărturisim a fi mădulările acestei Biserici sfinte, catolicească a Romei prin această CARTE DE MĂRTURIE a noastră și cu acelea privilegiuri voim să trăim cu care trăiesc mădularele și popii acelei Biserici sfinte, precum înălțimea sa și încoronatul craiul nostru în milostenia decretului înălțimii sale ne face părtași… S-a dat în Bălgrad în anii Domnului 1698 în 7 zile a lui octombrie”. După aceea cu un scris mai mărunt, dar de aceeași mână, continuă: “Însă întru acest chip ne unim și ne mărturisim a fi mădularele sfintei catolicești Biserici a Romei, cum pe noi și rămășițele noastre din obiceiul Bisericii noastre a Răsăritului să nu ne clătească, ci cu toate ceremoniile, sărbătorile, posturile, cum până acum așa și de acum înainte să fim slobozi a le ține după calendarul vechi și pe cinstitul vlădicul nostru Atanasie până la moartea sfinției sale să n-aibă puterea a-l clăti din scaunul sfinției sale…” După pecetea episcopului și semnătura lui și a celor 38 de protopopi se mai adaugă: ”Și așa ne unim acei ce-s scriși mai sus cum toată Legea noastră să stea pe loc. Iară de n-ar sta pe loc acele, nici aceste puncte să n-aibă nici o tărie asupra noastră și vlădica nostru Atanasie să fie cap și nimeni să nu-l hărbutăluiască”. În timpul cât se purtau discuțiile de Unire, între 20 octombrie – 12 decembrie 1698, și-a ținut și Dieta transilvană ședințele, tot la Alba Iulia, cu scopul declarat de a stabili noi contribuții asupra clerului român, precum și în legătură cu cantonarea de trupe imperiale în țară. La 23 noiembrie 1698, Dieta a luat în dezbatere și rezoluția împăratului de la Viena, din 16 aprilie, rugându-l să renunțe la punerea pe picior de egalitate a preoților români, chiar dacă se vor uni cu vreunul din cele patru culte recunoscute oficial, aceasta constituind o injurie, o umilință și un prejudiciu pentru cele trei națiuni. Drept răspuns la această intervenție, Episcopul Athanasiu și parohul iezuit Ladislau Baranyi cer cardinalului Kolonich să demaște la împărat uneltirile calvinilor. La 16 februarie 1699, împăratul, luând la cunoștință de Unirea românilor, emite diploma cunoscută sub numele de Diploma I-a Leopoldină, prin care, asemeni celei date pentru ruteni la 23 august 1692, stabilește ca bisericile, fețele bisericești și lucrurile de lege grecească ce sunt unite cu Sfânta Biserică a Romei… aceeași scutință bisericească să o aibă… ca și a celor de lege latinească. Diploma a produs o impresie foarte dureroasă în sânul națiunilor privilegiate. Cei dintâi care reacționează sunt chiar catolicii, care dau lui Athanasiu instrucțiuni pentru a nu extinde drepturile asupra întregii mase de preoți și a rudeniilor lor, ci numai a câte unul din fiecare parohie. Discuțiile încinse, controversele iscate și, cu deosebire, agitația calvinilor l-au obligat pe împărat să intervină cu încă o diplomă, la 12 decembrie 1699, prin care respinge afirmațiile că românii ar fi constrânși la Unire cu catolicii și arată că au libertatea de a se uni cu una din cele patru religii recepte sau a rămâne în starea lor de acum (schismatici tolerați). Dar guvernul Transilvaniei nu este de acord și, în speranța că-i va putea hotărî pe români să se îndrepte spre calvinism, cu tot protestul lui Athanasiu Anghel, a întreprins o anchetă pentru a obliga pe fiecare locuitor român să se declare personal dacă vrea să rămână în legea veche, sau vrea să treacă la una din cele patru religii. Se cunosc prea puțin rezultatele acestei anchete. Unii s-au declarat că vreau să rămână în legea veche, deci cu ceremoniile pe care unirea cu Roma le lasă neatinse. Mulți au declarat că ei cred în ceea ce crede Vlădica de la Bălgrad. În acest timp, în părțile Chioarului, alți 12 preoți, și ale Sătmarului alți 58, în frunte cu protopopul din Ruseni, au aderat la unire, solicitând jurisdicția episcopului Camillis de Muncaci. . Făcând vizitații canonice, cu deosebire în părțile mai “fierbinți” ale diecezei, episcopul Athanasiu Anghel s-a convins de rezistența unor preoți, cum au fost cei din Țara Hațegului, care se socoteau uniți cu calvinii, sau cei din părțile Brașovului și Făgărașului, mult timp scoși de sub jurisdicția Bălgradului, s-a hotărât să convoace un nou sinod la 4 septembrie 1700, iarăși cu o largă participare, la care au fost prezenți protopopii, fiecare cu “juratul” său, cu câte doi preoți și câte trei țărani fruntași. După ce vlădica a pus în discuție problema unirii, s-au declarat toți de acord, inclusiv boierii din Țara Făgărașului. Mai greu s-au lăsat convinși cei din Hunedoara și din scaunele săsești ale Brașovului și Sibiului. În ziua a 2-a, la 5 septembrie, Sinodul a stabilit că primește cele patru puncte și altceva nimic, apoi, în aceeași zi, a redactat MANIFESTUL de unire în care arată că “slobozi de bună voie și porniți de Duhul Sfânt ne-am unit cu Biserica Romanocatolică și prin rândul acestora ne mărturisim a fi mădularele ei, toate primindu-le, mărturisindu-le și crezându-le, câte le primește, le mărturisește și le crede dânsa și mai ales acele patru puncturi, în carele ne vedem până acuma a fi osebiți…” După ce arată că așteaptă aceleași privilegiuri de care se bucură “cei de ritul latinesc, după Sfintele Canoane și privilegiurile de fericiți răposații crai ai Ungariei date”, “Manifestul” a fost semnat de episcopul Athanasiu și de 54 protopopi reprezentanți a 1640 preoți (după episcopul Ioan Inocențiu Micu-Clain, iar după cronicarul Nilles, 1563). Printre ei și Ioan din Hunedoara cu cei 50 de preoți, Sava din Săliște cu 15 preoți, Petru din Sibiu cu 33 preoți, Vasile din Brașov cu 35 preoți etc., consfințind astfel Unirea cu Roma după tratative purtate sub doi ierarhi, ce au durat aproape opt ani. Tulburările confesionale de la mijlocul veacului al XVIII-lea în Transilvania

Ca urmare a agitațiilor provocate de mitropolitul sârb de Karlovitz, la sfârșitul anului 1759 au izbucnit primele răscoale împotriva uniației. Arestarea ieromonahului Sofronie Kirlovici în satul Cioara a determinat ridicarea a peste 600 de țărani pentru eliberarea lui. Ieromonahul Sofronie a organizat în 10 august 1760 sinodul de la Zlatna. Hotărârile acestui sinod cereau episcop ortodox, restituirea bisericilor și averilor confiscate, eliberarea credincioșilor și clericilor închiși pentru credință, libertate religioasă. Memoriile trimise Curții de la Viena și Guvernului Transilvaniei nu au primit nici un răspuns. Persecuțiile au continuat, provocând întinderea răscoalei. În 1760 țăranii răsculați au atacat Blajul, centrul persecuțiilor anti-ortodoxe, silindu-l pe episcopul Petru Pavel Aron să se refugieze la Sibiu. Pe 20 octombrie 1760 Maria Terezia deja anunțase că va forma o comisie care să cerceteze plângerile românilor și că va elibera pe cei arestați pentru credință. În 14-18 februarie se organizează, sub conducerea ieromonahului sârb Sofronie Kirlovic, Sinodul de la Alba Iulia. Hotărârile în 19 puncte au fost înaintate autorităților. Ele cuprindeau atât soluții pentru încetarea tulburărilor cât și măsuri de organizare a Bisericii Ortodoxe și de întărire a moralității și credinței. Cel trimis pentru cercetare de către Maria Terezia a fost generalul Nicolae Adolf de Buccow, care a fost numit comandant al tuturor forțelor armate din Transilvania, sporite cu acest prilej cu noi unități de cavalerie și infanterie. Odată cu el a fost adus și un episcop ortodox sârb, spre a se da nădejdi asupra așezării unui episcop ortodox în Transilvania. Pe 1 mai 1761 generalul a convins pe Sofronie că se va face pace, cerându-i însă a părăsi Transilvania, ca să nu fie prilej de tulburare. Sofronie a făcut acest sacrificiu, trecând în Muntenia unde își va sfârși zilele într-un schit din Argeș. Și el este canonizat, fiind prăznuit de ortodocși tot pe 21 octombrie, împreună cu alți apărători ai credinței. Acesta a frământat zeci de ani dearândul satele românești din Transilvania, atingându-și culmea în răscoala fără sânge a călugărului Sofronie din Cioara, de teama căruia tremura guvernul din Sibiu mai ales în timpul războiului de șapte ani (1756-1763), când oștile împărătești erau comandate la luptă pe frontul apusean. Rezultatul răscoalei lui Sofronie a fost trimiterea învățatului episcop sârb Dionisie Novacovici în Transilvania pentru păstorirea sufletească a Românilor ortodocși - deci o "însemnată izbândă smulsă prin îndârjita împotrivire a preoților și a oamenilor dela sate față de politica înaltelor cercuri diriguitoare dela cârma Transilvaniei și a Împărăției austriece". Biserica Ortodoxă Română în secolul al XIX-lea Istoricul I. Lupaș vedea, cu bună dreptate, veacul al XVIII-lea, ca unul din cele mai grele perioade ale istoriei românilor. Acest lucru este cu atât mai mult valabil pentru istoria Bisericii Ortodoxe Române. Aceasta a avut de suferit nenumărate persecuții și loviri din partea străinilor. Astfel, în Transilvania, ortodocșii erau sub tripla teroare a forțării trecerii la greco-catolicism, a presiunilor pentru maghiarizare și a autorităților austriece. Nici în Banat situația nu era mult mai bună. Deși aici presiunea uniată era mult redusă, nu lipseau nici eforturile de maghiarizare și nici masivele colonizări străine. Pentru a schimba caracterul etnic al Banatului - și totodată și pe cel religios - autoritățile austriece au colonizat în zonă germani (așa numiții „șvabi”, aduși din Suebia), sârbi, și chiar slovaci, cehi, unguri, ruteni și alte naționalități. Ca urmare românii ortodocși, populația autohtonă a Banatului și inițial majoritatea covârșitoare, vor ajunge după cca. 150 de ani să fie abia jumătate din populație. Aceeași politică rasistă anti-românească s-a dus și în Bucovina. Aici, în 1775, românii erau 91% din populație, rutenii 2,5%, alte naționalități diverse formând restul populației (huțuli, evrei, țigani, ucraineni etc.). În mai puțin de o sută de ani, ca urmare a colonizărilor masive organizate de Viena, românii ajung să fie abia jumătate din populația pământului lor strămoșesc. Principalii beneficiari au fost... rutenii uniți cu Roma, care au primit pământuri luate de la români sau de la Biserica Ortodoxă Română. "Împroprietăririle" s-au făcut, ca și în Banat și în alte teritorii românești ocupate, fără nici un temei juridic, în baza "dreptului forței". Pentru alte prigoane în Transilvania secolului XVIII se pot vedea capitolele anterioare. Nici Biserica Ortodoxă Română din Muntenia nu avusese o soartă mai bună. Odată cu instalarea domniilor fanariote la București, la 25 dec. 1715, începe o perioadă extrem de neagră. Domnitorii fanarioți impuneau în funcții importante - mai ales de factură economică preferații lor, de obicei rude din Fanar, fără minime cunoștințe de limbă și cultură română, fără un minim nivel de moralitate. Aceștia domnitorii și rudele lor - au jefuit sistematic țara și Biserica, deturnând averile mânăstirești destinate sprijinirii Locurilor Sfinte, bolnițelor (spitalelor), școlilor sau altor instituții obștești în buzunarele proprii. Clericii și călugării care au încercat să limiteze jaful au fost înlăturați, torturați, uciși - după caz. În Memorii istorice și geografice asupra Valahiei F. G. Bauer menționează că numai în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat în Țara Românească a Munteniei, între 1744 și 1748, "minunatele reforme" (cum le-au numit unii) ale acestuia au dus la scăderea numărului de familii de la cca. 150.000 la... 35.000! Această pustiire a țării în urma jafului fanariot a făcut ca o mare parte a călugărilor să revină, ca înainte de secolul XV, la viețuirea sihăstrească. Retragerea în codrii și munți era singura cale de a păstra Ortodoxia curată în fața păgânismului fanariot[necesită citare], interesat doar de a stoarce bani din absolut orice. Acest lucru va favoriza și lucrarea Sfântului Paisie cel Mare (Velicicovschi) și va permite mai târziu o revenire surprinzătoare a Ortodoxiei românești după 1821. Biserica Ortodoxă Română din Transilvania Ortodocșii și greco-catolicii din România interbelică (pe județe) Ponderea greco-catolicilor o depășește pe cea a ortodocșilor, existând totuși importante comunități ortodoxe Ponderea ortodocșilor o depășește pe cea a greco-catolicilor, existând totuși importante comunități greco-catolice Majoritate ortodoxă fără o prezență greco-catolică importantă (sub 1%) Viața monahală ortodoxă în Transilvania a continuat organizat după 1761 în doar câteva mânăstiri și schituri scăpate de urgie sau refăcute - în general pe ascuns - ulterior. Mai existau sihaștri, mai ales în pădurile din Maramureș și alte zone carpatine. Acești sihaștri au asigurat totdeauna continuitatea monahismului românesc atunci când prigoanele au distrus sau controlat excesiv mânăstirile. Atât dintre călugării scăpați cu viață, cât și dintre ardelenii ortodocși cu vocație monahală, mulți au fost nevoiți să treacă în Muntenia și mai ales în Moldova, în zonele mai sărace și mai ferite de prigoana fanariotă. Urmașul lui Dionisie și Sofronie, episcopii Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania în secolul XVIII a fost Ghedeon Nichitici, care a fost numit și episcop al Bucovinei și care face trecerea către secolul XIX. El a luptat pentru limitarea efectelor negative ale răscoalei lui Horea, pentru buna organizare a Bisericii și instruirea clericilor și credincioșilor. Situația cultelor creștine în România

La recensământul din anul 2002, în România au fost semnalate următoarele culte și organizații religioase: Biserica Ortodoxă (18,83 milioane membri), Biserica Romano-Catolică (1,02 milioane membri); Biserica Greco-Catolică (191.556 membri); Biserica Ortodoxă de Rit Vechi (38.147 membri); Biserica Armeană (687 membri); Cultele protestante: Biserica Reformată (701.077 membri), Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană (8.716 membri), Biserica Evanghelică Lutherană Sinodo-Presbiteriană (27.112 membri), Biserica Unitariană (66.944 membri); Cultele neoprotestante: Biserica Creștină Baptistă (126.639 membri), Cultul Penticostal (324.462 membri), Biserica Adventistă de ziua a șaptea (93.670 membri), Cultul Creștin după Evanghelie (44.476 membri), Biserica Evanghelică (18.178 membri); alte culte, inclusiv organizația Martorii lui Iehova (88.509 persoane). Alte circa 33 de mii de persoane s-au declarat la recensămînt fără religie, atei sau nu au vrut să-și facă publică apartenența religioasă. Note ^ Mircea Păcurariu- Sfinți daco-români și români, EDITURA MITROPOLIEI MOLDOVEI ȘI BUCOVINEI, IAȘI – 1994 ^ Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, ed. Enciclopedică ^ George Alexandrou, THE ASTONISHING MISSIONARY JOURNEYS OF THE APOSTLE ANDREW, Road to Emmaus,Vol. V, No. 4, pp.43-45 ^ Eugen Lozovan, Dacia Sacra, Editura Saeculum, București, 2015, p. 33 ^ Cele mai importante 5 descoperiri... | Obiectiv.info ^ Epiphanios In: Fontes Historiae Daco-Romanae (București 1970), 173-175173-175 ^ Gheorghe Postică, Spiritualitate medievală timpurie în spațiul pruto-nistrean, In: Tyragetia, s.n., vol. II [XVII], nr. 1, 2008, 131-154. ^ Mircea Rusu, “ Paleocrestinismul nord- dunarean si etnogeneza romanilor” , in AJJA , Cluj-Napoca ,XXVI, 1983-1984, p.35-84 ^ http://www.agerpres.ro/cultura/2016/08/20/exclusiv-salajdescoperire-importanta-in-fostul-oras-roman-porolissum-15-27-25 ^ Dan Gh. Teodor, Crestinismul la est de Carpati, Iaşi, 1991 ^ Fontes Historiae Daco-Romanae, Institutul de Studii Sud-Est Europene, București 1970, p. 707 ^ Nicolae Iorga, Istoria Bisericii românesti si a vietii religioase a românilor, Bucuresti, 1928, p.9 ^ Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, I, editia a II-a, Bucuresti, 1935, p.201 ^ Radu Vulpe, Historie ancienne de la Dobroudja, Bucarest, 1938, p.351 ^ Fontes Historiae Dacoromanae, vol. 2, Editura Academiei, București 1970, p.XI ^ Carolus Lundius, Zamolxis, Primus Getarum Legislator, Upsala, 1687 ^ Bonaventura Vulcanius' book, De literis et lingua Getarum sive Gothorum, Lyon, 1597 ^ Johannes Magnus, Gothus, Historia de omnibus Gothorum Sueonumque regibus, Roma, 1554 ^ Drâmbocianu, V., 1980. Elemente de datare arheologică în Ștefan, C. (coord.) (1980) Vestigiile rupestre din Munții Buzăului, Arhivele Statului Buzău, Buzău, pp.17-24 ^ Florin Curta, Southeastern Europe in the Middle Ages, Cambridge University Press, Pag.xv, 978-0-521-89452-4 ^ https://en.wikipedia.org/wiki/Menologion_of_Basil_II ^ Octavian-Liviu Șovan, Zorile creștinismului în nord-estul Moldovei-repere arheologice, Revista Forum cultural, Anul V, nr.4, decembrie 2005 (19) ^ Thierry Mudry : Războaiele religioase în Balcani, ed. Ellipses, Paris 2005 (ISBN 2-7298-1404-3), pp. 110 și următoarele ^ Eugen Lozovan, Dacia sacra, Editura Saeculum, Bucuresti, 2015, p.175 ^ T.J. Winnifruth : Badlands-Borderland, 2003, page 44, "Romanized Illyrians & Thracians, ancestors of the modern Vlachs", ISBN 0-7156-3201-9 ^ Denis Zakythinos, ΒΥΖΑNCE ÉTAT NATIONAL OU MULTI - NATIONAL ? EKT, Αthenes 1981, p.35 ^ a b G. Mihăilă, Studii de lingvistică și filologie, Editura Facla, Timișoara, 1981, p.10 ^ Ilie Gherghel, Câteva considerațiuni la cuprinsul noțiunii cuvântului "Vlach", București: Convorbiri Literare, 1920, p. 4-8 ^ René Bustan, Les relations roumano-hongroises dans la perspective de la construction européenne p.71 ^ Ioan Aurel Pop,Istoria Transilvaniei medievale,Editura Presa Universitară Clujeană, 1997 ^ Gheorghe Șincai, Hronica românilor, Editura pentru literatură. 1969, p.255 ^ S. P. Lambros, Greece and Byzantium (limba greaca), Athens, 1902, p.385 ^ Imre Boba, In Defence of Emperor Constantine Porphyrogenitus.A Review Article. Die Slawischen Sprachen. Institut für Slawistik der Universität Salzburg. 32, 20 May 2015, p.196 ^ Pandele Olteanu, Aux origines de la culture slave dans la Transylvanie de Nord et le Maramureș, «Romanoslavica», I, 1958, p. 169-197. ^ Radu MÂRZA,Contribuția lui Chiril și Metodie ladezvoltarea culturii europene”Romanoslavica, 49, 2, 2013 ^ Józef Maksymilian Ossoliński, Samuel Bogumił Linde "Vincent Kadłubeck: E. Historisch-kritischer Beytrag zur Slavischen Literatur" Biblioteca Bavareză de Stat, 1822, p 565 ^ Fruchtbarkeit des Wort Gottes, sowohl in den Anhören als Verkündigen derselben: Lobr. am Feste der H. H. Cyrilli und Methudii, Wien, Bavarian State Library, 1740 (digitized 2010, Disponibil pe Google Books) ^ Stelian Brezeanu, O istorie a bizantului, Editura Meronia, Bucuresti, 2005, p.191 ^ H. Gelzer, Ungedruckte…, în „Byzantinische Zeitschrift”, nr. 1, 1892, p. 256-257 ^ Constantine Porphyrogenito, De administrando imperio. În: Fontes Historiae Daco-Romanae, București 1970, pp. 657-671. ^ Spinei, Victor (2009). The Romanians and the Turkic Nomads North of the Danube Delta from the Tenth to the Mid-Thirteenth century. Koninklijke Brill NV, p. 54 ^ Fontes Historiae Daco-Romanae, vol. II, Institultul de studii sudest europene, București,1970, p.661 ^ Cea mai veche biserică din România a fost descoperită la Alba Iulia | Historia ^ Ioan Aurel Pop, Jan Nicolae, Ovidiu Panaite, Sfântul Ierotei, episcop de Alba Iulia (sec. X). Edit. Reîntregirea, 2010, 335 p. ^ History of transylvania Edited by László Makkai and András Mócsy Volume I, Distributed by Columbia University Press, New York, 2001, capitolul The Land of the Gyulas, pag I-394 ^ I.A. Pop, Romanii si maghiarii din Transilvania sec. IX-XIV, Centrul de studii Transilvane, Fundatia Culturala Romana,Cluj Napoca, 1996, p.144

278 ^ Premiere bănățene: Prima mănăstire de pe teritoriul României Ziua de Vest ^ Suciu C, Dicționarul istoric al localităților din Transilvania,vol. II, București, 1968, p.288 ^ Dr. Sebastian Dumitru Cârstea, "Creștinismul românesc din primele secole. Puncte de vedere", Revista Teologica, nr.2/2008, p.122-134, ^ Bisericã din sec IV descoperitã în Mehedinti (loc. Izvoarele) | Theologhia ^ a b Florin Dobrei - Bisericile ortodoxe hunedorene, Ed.Eftimie Murgu, Reșița, 2011 ^ V. Spinei, Spațiul Nord-Estic Carpatic în mileniul întunecat, Editura Universității A. I. Cuza, Iași, 1997, p.155 ^ Eugen Lozovan, Dacia sacra, Editura Saeculum, Bucuresti, 2015, p. 215 ^ Vitalie Josanu, Statutul politico-juridic al orașului Cetatea Albă în cadrul țării Moldovei, Anuarul Inst. de Cerc. Socio-Umane Sibiu, vol. XX, 2013, p. 169–194 ^ A.A. Rusu, Ctitori și biserici din Țara Hațegului, 1997, p.323-328 ^ V. Spinei, Spațiul Nord-Estic Carpatic în mileniul întunecat, Editura Universității A. I. Cuza, Iași, 1997 ^ a b c d e pp. 277-282 în "Istoria Bisericii Ortodoxe Române", prof. preot Mircea Păcurariu, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române 1991. ^ p. 281 în "Istoria Bisericii Ortodoxe Române", prof. preot Mircea Păcurariu, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române 1991. ^ a b Rezervatia arheologica "Manastirea Bizere", inaugurata ^ Mănăstirea Bizere, prima dovadă a existenței creștinismului bizantin în Balcani ^ Mihalyi de Apșa, I., Diplome Maramureșene, Sziget, 1900, p. 109-111. ^ Mihalyi de Apșa, I., Diplome Maramureșene, Sziget, 1900, p. 600-601 Bibliografie Jürgen Henkel: Einführung in Geschichte und kirchliches Leben der rumänischen orthodoxen Kirche. Editura LIT Berlin-HamburgMünster, 2007. ISBN 3-8258-9453-3, ISBN 978-3-8258-9453-5 Bibliografie suplimentară Sfinți daco-români și români, Mircea Păcurariu, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994 Dicționarul Teologilor Români, Mircea Păcurariu, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1996 Istoria creștinismului la români și a catolicismului în Moldova, Părintele Ioan Mărtinaș, Editura Sapientia, Iași, 2013 - recenzie1, recenzie2 Partidul, Securitatea si Cultele - 1945 - 1989. Volum coordonat de Adrian Nicolae Petcu, Editura Nemira - Colectia "Biblioteca de Istorie", Bucuresti, 2005, 427 pagini - recenzie Religia geto-dacilor și începuturile creștinismului la nordul Dunării de Jos, Marius Grec Sfântul Scaun și românii în sec. al XIII-lea, Șerban Turcuș, Editura Enciclopedică, București, 2001 Catolicism și Ortodoxie românească. Scurt istoric al Bisericii Române Unite, pr. Silvestru Augustin Prunduș și Clemente Plaianu, Legături externe http://www.cimec.ro/pdf/carpica/dl.asp?filename=29-carpicaXXIX.pdf (articole Teodor, articol Mitrea)

asemenea in nordul Marii Negre si moartea martirica pentru Cristos cel Sfant Dumnezeu in sudul Dunarii. Amin.) (Etichete: modificare legătură imagine și/sau descriere, Editare vizuală) Diferența următoare → Linia 5: Linia 5: [[Fișier:DonariumBiertan.JPG|thumb|right|''Ego Zenovius Votum Posui'' (Eu, Zenovie, am depus acest dar). [[Donariul de la Biertan]], sec. al IV-lea]] [[Fișier:DonariumBiertan.JPG|thumb|right|''Ego Zenovius Votum Posui'' (Eu, Zenovie, am depus acest dar). [[Donariul de la Biertan]], sec. al IV-lea]] − '''Istoria creștinismului în România''' are origini extrem de vechi. În prezent în [[România]] sunt prezente mai multe culte și biserici creștine, majoritatea românilor aparținând [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe]], spre deosebire de celelalte [[Europa latină|popoare latine]] ce aparțin în marea lor majoritate [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Catolice]]. + '''Istoria creștinismului în România''' are origini extrem de vechi.Romania ca tara nu a indraznit niciodata sa se numeasca biserica crestina apostolica avand in vedere ca Sfantul Apostolul Andrei a avut ca sort Dobrogea si actuala Ucraina de peste Nistru, insa romanii fie domni ori oamei de rand de la sate si oriase isi numesc cu drag copiii Andrei, Stefan, Matei, Gabriel sau Mihai fiind printre cele mai raspandite nume romanesti - daca exceptam numele fensi din ultimii 20 de ani imprmutate din Vestul Indepartat. Andrei a fost primul om, pescar de rand din Betsaida pe care Domnul Iisus Christos Savaot la chemat la Apostolie - inceputa cu el si incheiata cu fariseul Saul din Tars cel care s-a numit pe sine Pavel (in latina Paulus) adcia cel mai mic. Un lucru care il putem observa indirect la Sfantul Apostol al lui Iisus Hristos Dumnezeu e ca desi era fratele lui Apostolului Simon - numit Chifa de Domnul Hristos si tradus Petrus in latina adica Piatra de Intemeiere a Bisericii - nu o piatra de carne ci de duh pentru ca Simon a spus lui Iisus cand sia intrebat Apostolii cine cred ei ce e: "Tu esti Hristosul Fiul Dumezeului celui vi" - de la care primul papa si_a justificat autoritatea ultima; in schimb pe Andrei aproape ca nu-l observam batandu-si capul cu intreari care iau tulburat pe Marii Apostoli si chiar Evanghesti ca cine este mai mare intre Ei ori daca Isus vrea ca ei sa coboare foc din cer peste samariteni ci pe Apostolul care a umblat pe drumul roman dun sud de la Balcic la Tomis si in Nord preucopat cu ideea christica a pescuitului oamenilor prima propovaduita de Domnul si cu scosul celor 153 de pesti mari din Marea Galileii impreuna cu ceilalti Apostoli Pescari, frate-sau Petru si Iacov si Ioan fii lui Zevedeu. Astfel istoria crestinismului romanesc e una dintre cele mai frumoase ale lumii, comparabila desigur nu cu cea a Palestinei Christice dar cu aceea a Bisericii Crestine a Etiopiei, ori a Egiptului ori chiar a Indiei pentru a carei credinta in Iisus Hristos in locul demonilor pagani ai vechii Indie Apostolul Toma zis si azi din pacate Toma Necredinciosul a murit moarte de martir fiind strapuns cu o sulita ca si Apostolul Nostru Pescar de oameni Andrei care la intoarcere a fost ucis pe o cruce in x pe undeva la sudul Dunarii in ceea ce romanii vechi numeau Moesia. "Am În prezent în [[România]] sunt prezente mai multe culte și biserici creștine, majoritatea românilor aparținând [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe]], spre deosebire de celelalte [[Europa latină|popoare latine]] ce aparțin în marea lor majoritate [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Catolice]]. == Începuturile creștinării ==

https://www.academia.edu/9745088/Gheorghe_Postic%C4%83_Spi ritualitate_medieval%C4%83_timpurie_%C3%AEn_spa%C5%A3iu l_pruto-nistrean_In_Tyragetia_s.n._vol._II_XVII_nr._1_2008_131154 (articol Postica) Biserici din evul mediu timpuriu Istoricul oficial al Bisericii Ortodoxe Române; portal patriarhia.ro accesat 2013.05.21 Adrian Andrei Rusu - Creștinismul românesc în preajma Anului O Mie: în căutarea identității Cum a ajuns Evanghelia în Dacia lui Zalmoxis, 25 noiembrie 2007, Grigore Radoslavescu, Ziarul Lumina E o enormitate a afirma că ne-am născut ortodocși, 18 Aprilie 2011, Răzvan Theodorescu, Historia Elite catolice și iobagi ortodocși în Ardeal, 17 iulie 2012, Lavinia Betea, Adevărul Ce sunt Sfintele moaște pentru români: cazul Niculițel, 17 mai 2007, Gândul De ce suntem creștini?, 2 iulie 2012, Lavinia Betea, Adevărul SERIAL ADEVĂRUL De ce suntem creștini? Voievozii români trimiteau averi la Muntele Athos, 24 iulie 2012, Adevărul - articol Historia Istoria creștinismului: Ne-am cunoscut în același timp ca popor de origine latină, și ca popor creștin, 9 noiembrie 2012, Lavinia Betea, Historia Sarbatori si datini intre vara si toamna, 28 august 2009, Adrian Bucurescu, România liberă Din istoria formării neamului românesc, 22 aprilie 2013, Pr. Dumitru Crîngoiu, Ziarul Lumina În ce limbă s-a propovăduit Evanghelia la geto-daci?, 18 octombrie 2009, Pr. Prof. Dr. Theodor Damian, Ziarul Lumina

== Începuturile creștinării == Linia 36:

Linia 36:

ornamentate cu simboluri creștine (cruci, pești, ancore, porumbei etc.) au fost purtate de credincioși atât înainte cât și după recunoașterea oficială a cultului creștin. ornamentate cu simboluri creștine (cruci, pești, ancore, porumbei etc.) au fost purtate de credincioși atât înainte cât și după recunoașterea oficială a cultului creștin. − [[Fișier:Martyrsinscription.jpg|thumb|right|Inscripţia tombală mormântul celor patru [[martir]]i de la [[Niculițel]], arâtând numele lor: Zoticos, Attalos, Kamasis și Filippos]] + [[Fișier:Martyrsinscription.jpg|thumb|right|Inscripția tombală mormântul celor patru [[martir]]i de la [[Niculițel]], arâtând numele lor: Zoticos, Attalos, Kamasis și Filippos]]

din clar din clar

[[Fișier:Cina.jpg|thumb|right|Cavou socotit paleocreștin de arhiepiscopia Tomisului (în ciuda lipsei de simboluri creștine) descoperit la 25 februarie 1988 la [[Constanța|Tomis]] ([[Dobrogea|Sciția inferioară]])]] [[Fișier:Cina.jpg|thumb|right|Cavou socotit paleocreștin de arhiepiscopia Tomisului (în ciuda lipsei de simboluri creștine) descoperit la 25 februarie 1988 la [[Constanța|Tomis]] ([[Dobrogea|Sciția inferioară]])]]

Istoria BOR Când țara umbla pe umerii stareților (BOR în secolul 18), 13 aprilie 2010, Dr. George Enache, Ziarul Lumina Rolul episcopatului în România interbelică, 13 martie 2011, Dr. George Enache, Ziarul Lumina Vezi și

[[Fișier:BisericaVeche.jpg|left|thumb|Evoluția bisericii în țările române înainte de înființarea [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]], după [[Nicolae Iorga|Iorga]], Popescu și Popp]] [[Fișier:BisericaVeche.jpg|left|thumb|Evoluția bisericii în țările române înainte de înființarea [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]], după [[Nicolae Iorga|Iorga]], Popescu și Popp]] Linia 42: Linia 42:

Presupusele vestigii paleocreștine de la Turda Religia în România Categorii: Creștinism în RomâniaIstoria României Meniu de navigare Nu sunteți autentificat Discuții Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare. Wiki Istoria creștinismului în România: Diferență între versiuni De la Wikipedia, enciclopedia liberă Versiunea de la 4 martie 2018 17:30 (modifică) Strainubot (discuție | contribuții) m (Uniformizare și simplificare note; dacă sesizați modificări de aspect raportati aici) ← Diferența anterioară Versiunea de la 9 martie 2018 21:25 (modifică) (anulare) 89.123.190.85 (discuție) (Am scris cu teama despre munca sfanta a apostolului Andrei primul chemat de Domnul Cristos pe pamantul tarii noastre Romania si de

Primul [[preoție|preot]] considerat protoromân este Montanus, care a fost înecat ca [[martir]] împreună cu soția sa Maxima, pentru că a mărturisit credința sa creștină, în 26 Martie [[304]] în localitatea Sirmium (astăzi Mitrovița lângă Belgrad). A fost executat aproape in aceeași perioadă cu Sfântul Lup din Novae și cu Sfânta Anastasia din Sirmium (Vindecatoarea de Boli). Primul [[preoție|preot]] considerat protoromân este Montanus, care a fost înecat ca [[martir]] împreună cu soția sa Maxima, pentru că a mărturisit credința sa creștină, în 26 Martie [[304]] în localitatea Sirmium (astăzi Mitrovița lângă Belgrad). A fost executat aproape in aceeași perioadă cu Sfântul Lup din Novae și cu Sfânta Anastasia din Sirmium (Vindecatoarea de Boli). − [[Fișier:Crestinism (Christianity in Romania).png|thumb|Podoabe medievale cu simboluri creștine descoperite în România: 1 Barboşi (Galaţi) sec.III-IV, 2 Ruginoasa (Iaşi) sec.VI-VIII, 3 Botoşna (Suceava) sec.VI-VIII, 4 Borniş (Neamţ) sec.VI-VIII, 5 Iaşi sec.IXXI <ref>Dan Gh. Teodor, Crestinismul la est de Carpati, Iaşi, 1991</ref>]] + [[Fișier:Crestinism (Christianity in Romania).png|thumb|Podoabe medievale cu simboluri creștine descoperite în România: 1 Barboși (Galați) sec.III-IV, 2 Ruginoasa (Iași) sec.VI-VIII, 3 Botoșna (Suceava) sec.VI-VIII, 4 Borniș (Neamț) sec.VI-VIII, 5 Iași sec.IXXI <ref>Dan Gh. Teodor, Crestinismul la est de Carpati, Iaşi, 1991</ref>]]

Sfântul [[Niceta de Remesiana|Niceta]] din Dacia Mediterranea a fost un episcop care a propovăduit Evanghelia în Dacia și a preschimbat neamuri barbare, în popoare blânde († pe la 414)<ref>Fontes Historiae Daco-Romanae, Institutul de Studii Sud-Est Europene, București 1970, p. 707</ref>. Nicolae Iorga<ref>Nicolae Iorga, Istoria Bisericii românesti si a vietii religioase a românilor, Bucuresti, 1928, p.9</ref>, Constantin C. Giurăscu<ref> Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, I, editia a II-a, Bucuresti, 1935, p.201</ref> și Radu Vulpe<ref>Radu Vulpe, Historie ancienne de la Dobroudja, Bucarest, 1938, p.351</ref> au scris că activitatea de evanghelizare a lui Niceta s-a realizat atât la nord cât și la sud de Dunăre. Sfântul [[Niceta de Remesiana|Niceta]] din Dacia Mediterranea a fost un episcop care a propovăduit Evanghelia în Dacia și a preschimbat neamuri barbare, în popoare blânde († pe la 414)<ref>Fontes Historiae Daco-Romanae, Institutul de Studii Sud-Est Europene, București 1970, p. 707</ref>. Nicolae Iorga<ref>Nicolae Iorga, Istoria Bisericii românesti si a vietii religioase a românilor, Bucuresti, 1928, p.9</ref>, Constantin C. Giurăscu<ref> Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, I, editia a II-a, Bucuresti, 1935, p.201</ref> și Radu Vulpe<ref>Radu Vulpe, Historie ancienne de la Dobroudja, Bucarest, 1938, p.351</ref> au scris că activitatea de evanghelizare a lui Niceta s-a realizat atât la nord cât și la sud de Dunăre. Săpăturile arheologice din anul [[1971]] sub bazilica paleo-creștină de la Niculițel (lângă anticul ''[[Noviodunum]]'', în [[Dobrogea|Sciția inferioară]]) au dezgropat un ''Martyrion'' și mai vechi, așezat la temelie. Pe lângă mormântul cu inscripții tombale foarte vizibile al lui Attalos, Kamasis, Filippos și Zoticos, sub cripta celor patru, au fost găsite [[moaște]]le încă unor alți martiri care au mărturisit în timpul represiunilor împăratului [[Decius]] ([[249]]-[[251]]). Marele complex de cult de la [[Basarabi]], întru totul unic, cuprinde [[Paleografie|Inscripții tombale]] mai ales grecești, iar la [[Constanța|Tomis]] s-a găsit în 1988 un cavou din sec. IV cu fresce creștine intacte. Săpăturile arheologice din anul [[1971]] sub bazilica paleo-creștină de la Niculițel (lângă anticul ''[[Noviodunum]]'', în [[Dobrogea|Sciția inferioară]]) au dezgropat un ''Martyrion'' și mai vechi, așezat la temelie. Pe lângă mormântul cu inscripții tombale foarte vizibile al lui Attalos, Kamasis, Filippos și Zoticos, sub cripta celor patru, au fost găsite [[moaște]]le încă unor alți martiri care au mărturisit în timpul represiunilor împăratului [[Decius]] ([[249]]-[[251]]). Marele complex de cult de la [[Basarabi]], întru totul unic, cuprinde [[Paleografie|Inscripții tombale]] mai ales grecești, iar la [[Constanța|Tomis]] s-a găsit în 1988 un cavou din sec. IV cu fresce creștine intacte. − [[Fișier:Densus.bis sf nicolae.SE.jpg|thumb|right|Biserica de piatră din [[Densuş, Hunedoara|Densuş]], [[județ]]ul [[Hunedoara]], cu [[altar]]ul spre sud și cu [[hram]]ul actual [[Sfântul Nicolae]] (''SânNicoară''), construită înainte de [[1280]] pe amplasamentul unui sanctuar [[daci]]c din [[secolul al II-lea]] d.Hr.]] + [[Fișier:Densus.bis sf nicolae.SE.jpg|thumb|right|Biserica de piatră din [[Densuş, Hunedoara|Densuș]], [[județ]]ul [[Hunedoara]], cu [[altar]]ul spre sud și cu [[hram]]ul actual [[Sfântul Nicolae]] (''SânNicoară''), construită înainte de [[1280]] pe amplasamentul unui sanctuar [[daci]]c din [[secolul al II-lea]] d.Hr.]] − [[Fișier:Desesti wooden church12.jpg|thumb|right|Biserica de lemn din [[Deseşti]], [[județ]]ul [[Maramureș]], construită în [[1770]], are [[hram]]ul Sfânta Cuvioasă Paraschiva (14 Octombrie). Este pe [[Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO|lista Patrimoniului Mondial]] a [[UNESCO]].]] + [[Fișier:Desesti wooden church12.jpg|thumb|right|Biserica de lemn din [[Deseşti|Desești]], [[județ]]ul [[Maramureș]], construită în [[1770]], are [[hram]]ul Sfânta Cuvioasă Paraschiva (14 Octombrie). Este pe [[Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO|lista Patrimoniului Mondial]] a [[UNESCO]].]] [[Fișier:Porolissum Bazilica.jpg|thumb|left|Ruinele unei biserici din secolul al III-lea la Porolissum (lângă Zalău)]] [[Fișier:Porolissum Bazilica.jpg|thumb|left|Ruinele unei biserici din secolul al III-lea la Porolissum (lângă Zalău)]] Despre creștinarea [[Limba protoromână|Proto-Românilor]] există două puncte de vedere, unul [[Religie|religios]] ortodox, altul laic [[Istorie|istoric]]. Primul dezvoltă teoria conform căreia creștinarea a fost foarte intensă pe toată aria de răspândire a [[Limba protoromână|Proto-Românilor]] de la bun începutul etnogenezei, făcând parte integrantă din constituirea și identitatea poporului român ; al doilea afirmă că procesul de creștinare a fost mai treptat (sec. III-V la sud de Dunăre, sec. V-VIII la nord), etnogeneza integrând desigur elementele religioase, dar fiind în sine un proces cu precădere [[Lingvistică|lingvistic]], prin formarea [[Limba protoromână|limbii protoromâne]] și generalizarea ei printre Dacii și Tracii din [[Imperiul Roman]]. Ambele teorii folosesc argumente [[folclor]]ice (fondul mitologic, tradiții și obiceiuri, dintre care multe sunt anterioare creștinării, dar au fost bine conservate după aceasta), [[Etnografie|etnografice]] (paralelisme și diferențe față de popoarele vecine), [[Arheologie|arheologice]] (bazilici, necropole), [[Arhivistică|arhivistice]] (documentele și cronicile vremii) și [[Istorie|istorice]] (dezvoltarea bisericii, limba liturgică, organizarea), interpretându-le fie în favoarea intensității vieții creștine încă de la începuturile formării [[poporul român|poporului român]] pentru a demonstra că acesta a apărut în istorie în paralel și chiar prin [[simbioză]] cu [[creștinismul ortodox]], fie pentru a sublinia o creștinare mai târzie, odată cu Slavii, și o constituire a structurilor bisericești ale Românilor în cadrul primelor state Bulgare, în sec. VIII-IX, cu limba slavonă ca limbă liturgică, și sub obediența [[Patriarh]]iilor din sudul Dunării ([[Patriarhia Ecumenică de Constantinopol|Constantinopol]], în alternanță cu Ipek și Ohrid în vestul țării, si cu Târnovo în estul țării). Despre creștinarea [[Limba protoromână|Proto-Românilor]] există două puncte de vedere, unul [[Religie|religios]] ortodox, altul laic [[Istorie|istoric]]. Primul dezvoltă teoria conform căreia creștinarea a fost foarte intensă pe toată aria de răspândire a [[Limba protoromână|Proto-Românilor]] de la bun începutul etnogenezei, făcând parte integrantă din constituirea și identitatea poporului român ; al doilea afirmă că procesul de creștinare a fost mai treptat (sec. III-V la sud de Dunăre, sec. V-VIII la nord), etnogeneza integrând desigur elementele religioase, dar fiind în sine un proces cu precădere [[Lingvistică|lingvistic]], prin formarea [[Limba protoromână|limbii protoromâne]] și generalizarea ei printre Dacii și Tracii din [[Imperiul Roman]]. Ambele teorii folosesc argumente [[folclor]]ice (fondul mitologic, tradiții și obiceiuri, dintre care multe sunt anterioare creștinării, dar au fost bine conservate după aceasta), [[Etnografie|etnografice]] (paralelisme și diferențe față de popoarele vecine), [[Arheologie|arheologice]] (bazilici, necropole), [[Arhivistică|arhivistice]] (documentele și cronicile vremii) și [[Istorie|istorice]] (dezvoltarea bisericii, limba liturgică, organizarea), interpretându-le fie în favoarea intensității vieții creștine încă de la începuturile formării [[poporul român|poporului român]] pentru a demonstra că acesta a apărut în istorie în paralel și chiar prin [[simbioză]] cu [[creștinismul ortodox]], fie pentru a sublinia o creștinare mai târzie, odată cu Slavii, și o constituire a structurilor

279 bisericești ale Românilor în cadrul primelor state Bulgare, în sec. VIII-IX, cu limba slavonă ca limbă liturgică, și sub obediența [[Patriarh]]iilor din sudul Dunării ([[Patriarhia Ecumenică de Constantinopol|Constantinopol]], în alternanță cu Ipek și Ohrid în vestul țării, si cu Târnovo în estul țării). Linia 74: Linia 74: Pentru populațiile Daco-Române, limba liturgiei este cea [[Limba slavă veche|limba slavonă]] (''Cловѣньскъ''), iar pentru cele Aromâne și Megleno-Române, cea greacă bisericească (''Ακολουθική Ελληνική''). Până la sfârșitul secolului al IX-lea, limba oficială a bulgarilor era limba greacă. Abia alfabetul introdus de Chiril și Medodiu a ghidat slavii și bulgarii spre o cultură de expresie slavă<ref>Denis Zakythinos, ΒΥΖΑNCE ÉTAT NATIONAL OU MULTI - NATIONAL ? EKT, Αthenes 1981, p.35</ref> În această perioadă, antica și actuala [[Tesalia|Tesalie]], locuită de mulți Aromâni, era denumită de cronicarii bizantini ''Megali Vlahia'' ("[[Vlahi]]a Mare"), în timp ce "[[Romanii populare|Româniile populare]]" de la nordul Dunării de Jos, locuite de Daco-Români, și vasale ale regatului ungar până la [[bătălia de la Posada]] ([[1330]]), erau numite de către cancelariile bizantine ''Ungro-Vlahia'' ("Vlahia dinspre Ungaria"), și păstorite de [[Patriarhia Ecumenică de Constantinopol|Patriarhia Constantinopolului]] prin ''horepiscopi'' (χωρεπισϰόποι : episcopi itineranți) iar ulterior ''prezbiteri'' trimiși de ''perihoreții'' (περιχωρήτες : "supraveghetorii marginilor" în grecește) de la [[Vicina]]. Când cnezatele dintre [[Carpați]] și Dunăre s-au unit pentru a forma [[voievod]]atul [[Țara Românească|Țării Românești]], episcopul [[Iachint de Vicina]], probabil unul dintre ''perihoreți'', a devenit primul "''[[Mitropolia Ungro Vlahiei|Mitropolit al UngroVlahiei]]''". Pentru populațiile Daco-Române, limba liturgiei este cea [[Limba slavă veche|limba slavonă]] (''Cловѣньскъ''), iar pentru cele Aromâne și Megleno-Române, cea greacă bisericească (''Ακολουθική Ελληνική''). Până la sfârșitul secolului al IX-lea, limba oficială a bulgarilor era limba greacă. Abia alfabetul introdus de Chiril și Medodiu a ghidat slavii și bulgarii spre o cultură de expresie slavă<ref>Denis Zakythinos, ΒΥΖΑNCE ÉTAT NATIONAL OU MULTI - NATIONAL ? EKT, Αthenes 1981, p.35</ref> În această perioadă, antica și actuala [[Tesalia|Tesalie]], locuită de mulți Aromâni, era denumită de cronicarii bizantini ''Megali Vlahia'' ("[[Vlahi]]a Mare"), în timp ce "[[Romanii populare|Româniile populare]]" de la nordul Dunării de Jos, locuite de Daco-Români, și vasale ale regatului ungar până la [[bătălia de la Posada]] ([[1330]]), erau numite de către cancelariile bizantine ''Ungro-Vlahia'' ("Vlahia dinspre Ungaria"), și păstorite de [[Patriarhia Ecumenică de Constantinopol|Patriarhia Constantinopolului]] prin ''horepiscopi'' (χωρεπισϰόποι : episcopi itineranți) iar ulterior ''prezbiteri'' trimiși de ''perihoreții'' (περιχωρήτες : "supraveghetorii marginilor" în grecește) de la [[Vicina]]. Când cnezatele dintre [[Carpați]] și Dunăre s-au unit pentru a forma [[voievod]]atul [[Țara Românească|Țării Românești]], episcopul [[Iachint de Vicina]], probabil unul dintre ''perihoreți'', a devenit primul "''[[Mitropolia Ungro Vlahiei|Mitropolit al UngroVlahiei]]''". − [[Fișier:Streisangeorgiu HD.SE.jpg|thumb|220 px|Biserica din Streisângeorgiu, judeţul Hunedoara, cu o inscriptie din 1313 si cu morminte din sec.XI-XII <ref name=autogenerat2>G. Mihăilă, Studii de lingvistică și filologie, Editura Facla, Timișoara, 1981, p.10</ref>]] + [[Fișier:Streisangeorgiu HD.SE.jpg|thumb|220 px|Biserica din Streisângeorgiu, județul Hunedoara, cu o inscriptie din 1313 si cu morminte din sec.XI-XII <ref name=autogenerat2>G. Mihăilă, Studii de lingvistică și filologie, Editura Facla, Timișoara, 1981, p.10</ref>]] Deoarece atât în [[Țaratul vlaho-bulgar]] din sec. XII-XIV, cât și în [[statele românești]] apărute în sec. XIV, autoritatea ortodoxă, precum și cea civilă, foloseau [[Limba slavă veche|limba slavonă]], diortisită din [[limba greacă]], în [[Sfânta Liturghie]] precum și în actele oficiale ale statului, cele mai multe texte religioase erau învățate pe dinafară de [[preot|preoții]] români ("''vlahi''") care nu înțelegeau slavona, sau care voiau să fie înțeleși de [[Enoriaș|enoriașii]] lor. Astfel, numeroase ''[[Etimologie|etyma]]'' din această perioadă, cum este cuvântul ''boscorodire'', reflectă situația unui [[bilingvism]] nu tocmai perfect. Cu toate acestea, traduceri românești de mare importanță lingvistică, în limba vie a timpului, cum sunt faimosul ''[[Codice Voronețean]]'' sunt și azi citite ca monumente de expresie românească, și citate, de exemplu de [[Constantin Noica]], drept exemplu. Deoarece atât în [[Țaratul vlaho-bulgar]] din sec. XII-XIV, cât și în [[statele românești]] apărute în sec. XIV, autoritatea ortodoxă, precum și cea civilă, foloseau [[Limba slavă veche|limba slavonă]], diortisită din [[limba greacă]], în [[Sfânta Liturghie]] precum și în actele oficiale ale statului, cele mai multe texte religioase erau învățate pe dinafară de [[preot|preoții]] români ("''vlahi''") care nu înțelegeau slavona, sau care voiau să fie înțeleși de [[Enoriaș|enoriașii]] lor. Astfel, numeroase ''[[Etimologie|etyma]]'' din această perioadă, cum este cuvântul ''boscorodire'', reflectă situația unui [[bilingvism]] nu tocmai perfect. Cu toate acestea, traduceri românești de mare importanță lingvistică, în limba vie a timpului, cum sunt faimosul ''[[Codice Voronețean]]'' sunt și azi citite ca monumente de expresie românească, și citate, de exemplu de [[Constantin Noica]], drept exemplu. Linia 94:

Linia 94:

== Istoria bisericii ortodoxe în țările române și „Bizanțul de după Bizanț” == == Istoria bisericii ortodoxe în țările române și „Bizanțul de după Bizanț” == [[Fișier:Omniliar-prima-scriere-in-limbaromana.jpg|thumb|right|200px|Omiliarul (sec.XI-XII). Cel mai vechi manuscris bisericesc păstrat la Prima școală românească din Brașov, care se află în interiorul curții Bisericii Sfântul Nicolae din cartierul istoric Șcheii Brașovului]] [[Fișier:Omniliar-prima-scriere-in-limbaromana.jpg|thumb|right|200px|Omiliarul (sec.XI-XII). Cel mai vechi manuscris bisericesc păstrat la Prima școală românească din Brașov, care se află în interiorul curții Bisericii Sfântul Nicolae din cartierul istoric Șcheii Brașovului]] − [[Fișier:Andrei Saguna, mitropolit.jpg|thumb|left|220px|[[Andrei Şaguna]] ([[1809]]-[[1873]]) : baron, mitropolit, întemeietor al învățământului universitar ortodox din [[Transilvania]], membru al Senatului Imperial din [[Viena]], [[deputat]] în [[Dieta Transilvaniei]], membru de onoare al [[Academia Română|Academiei Române]], și președinte de onoare al [[Societatea Transilvania|Societății Transilvania]] din [[București]].]] + [[Fișier:Andrei Saguna, mitropolit.jpg|thumb|left|220px|[[Andrei Şaguna|Andrei Șaguna]] ([[1809]]-[[1873]]) : baron, mitropolit, întemeietor al învățământului universitar ortodox din [[Transilvania]], membru al Senatului Imperial din [[Viena]], [[deputat]] în [[Dieta Transilvaniei]], membru de onoare al [[Academia Română|Academiei Române]], și președinte de onoare al [[Societatea Transilvania|Societății Transilvania]] din [[București]].]] −

[[Fișier:Man Curtea de Arges.SV.jpg|250px|thumb|left|Biserica [[Mănăstirea Curtea de Argeș|mănăstirii Curtea de Argeş]].]] + [[Fișier:Man Curtea de Arges.SV.jpg|250px|thumb|left|Biserica [[Mănăstirea Curtea de Argeș|mănăstirii Curtea de Argeș]].]] Primele biserici creștine, au fost descoperite prin săpături arheologice, atât în Dobrogea (Tomis, Dinogetia, Niculitel), cât și în alte părți ale țării, la Sucidava (secolele IV-VI), lângă Celei-Oltenia și la Morisena (lângă Cenad). Primele biserici creștine, au fost descoperite prin săpături arheologice, atât în Dobrogea (Tomis, Dinogetia, Niculitel), cât și în alte părți ale țării, la Sucidava (secolele IV-VI), lângă Celei-Oltenia și la Morisena (lângă Cenad). Linia 208: Linia 208: === Biserica Ortodoxă Română din Transilvania === === Biserica Ortodoxă Română din Transilvania === − [[Fișier:Romania 1930 ortodocsi si grecocatolici.png|thumb|250px|Ortodocşii şi greco-catolicii din [[România interbelică]] (pe județe) + [[Fișier:Romania 1930 ortodocsi si grecocatolici.png|thumb|250px|Ortodocșii și greco-catolicii din [[România interbelică]] (pe județe) {{legend|#FDE910|Ponderea greco-catolicilor o depășește pe cea a ortodocșilor, existând totuși importante comunități ortodoxe}} {{legend|#FDE910|Ponderea greco-catolicilor o depășește pe cea a ortodocșilor, existând totuși importante comunități ortodoxe}} {{legend|#01796F|Ponderea ortodocșilor o depășește pe cea a grecocatolicilor, existând totuși importante comunități greco-catolice}} {{legend|#01796F|Ponderea ortodocșilor o depășește pe cea a grecocatolicilor, existând totuși importante comunități greco-catolice}} Versiunea de la 9 martie 2018 21:25 Acest articol sau această secțiune pare să conțină cercetare originală. Dacă textul nu poate fi rescris conform politicii Wikipedia, atunci va fi șters. Unbalanced scales.svg Punctul de vedere neutru al acestui articol sau al acestei secțiuni este disputat. Vă rugăm consultați părerile exprimate în pagina de discuții. Vă rugăm nu ștergeți eticheta până la rezolvarea disputei. Plume pen w.svg Tonul acestui articol sau al acestei secțiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie. Puteți contribui la îmbunătățirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuție. Portal icon Portal Creștinism Ego Zenovius Votum Posui (Eu, Zenovie, am depus acest dar). Donariul de la Biertan, sec. al IV-lea Istoria creștinismului în România are origini extrem de vechi.Romania ca tara nu a indraznit niciodata sa se numeasca biserica crestina apostolica avand in vedere ca Sfantul Apostolul Andrei a avut ca sort Dobrogea si actuala Ucraina de peste Nistru, insa romanii fie domni ori oamei de rand de la sate si oriase isi numesc cu drag copiii Andrei, Stefan, Matei, Gabriel sau Mihai fiind printre cele mai raspandite nume romanesti - daca exceptam numele fensi din ultimii 20 de ani imprmutate din Vestul Indepartat. Andrei a fost primul om, pescar de rand din Betsaida pe care Domnul Iisus Christos Savaot la chemat la Apostolie - inceputa cu el si incheiata cu fariseul Saul din Tars cel care s-a numit pe sine Pavel (in latina Paulus) adcia cel mai mic. Un lucru care il putem observa indirect la Sfantul Apostol al lui Iisus Hristos Dumnezeu e ca desi era fratele lui Apostolului Simon - numit Chifa de Domnul Hristos si tradus Petrus in latina adica Piatra de Intemeiere a Bisericii - nu o piatra de carne ci de duh pentru ca Simon a spus lui Iisus cand sia intrebat Apostolii cine cred ei ce e: "Tu esti Hristosul Fiul Dumezeului celui vi" - de la care primul papa si_a justificat autoritatea ultima; in schimb pe Andrei aproape ca nu-l observam batandu-si capul cu intreari care iau tulburat pe Marii Apostoli si chiar Evanghesti ca cine este mai mare intre Ei ori daca Isus vrea ca ei sa coboare foc din cer peste samariteni ci pe Apostolul care a umblat pe drumul roman dun sud de la Balcic la Tomis si in Nord preucopat cu ideea christica a pescuitului oamenilor prima propovaduita de Domnul si cu scosul celor 153 de pesti mari din Marea Galileii impreuna cu ceilalti Apostoli Pescari, frate-sau Petru si Iacov si Ioan fii lui Zevedeu. Astfel istoria crestinismului romanesc e una dintre cele mai frumoase ale lumii, comparabila desigur nu cu cea a Palestinei Christice dar cu aceea a Bisericii Crestine a Etiopiei, ori a Egiptului ori chiar a Indiei pentru a carei credinta in Iisus Hristos in locul demonilor pagani ai vechii Indie Apostolul Toma zis si azi din pacate Toma Necredinciosul a murit moarte de martir fiind strapuns cu o sulita ca si Apostolul Nostru Pescar de oameni Andrei care la intoarcere a fost ucis pe o cruce in x pe undeva la sudul Dunarii in ceea ce romanii vechi numeau Moesia. "Am În prezent în România sunt prezente mai multe culte și biserici creștine, majoritatea românilor aparținând Bisericii Ortodoxe, spre deosebire de celelalte popoare latine ce aparțin în marea lor majoritate Bisericii Catolice. Cuprins 1 Începuturile creștinării 2 Creștinismul la Dunărea de Jos, în Scythia Minor 3 Creștinismul în epoca etnogenezei românilor 4 Istoria bisericii ortodoxe în țările române și „Bizanțul de după Bizanț” 5 Istoria creștinismului în Transilvania 5.1 Eforturile prozelite ale bisericii reformate și traducerile în limba română 5.2 Unirea Mitropoliei Bălgradului cu Biserica Romei 5.3 Tulburările confesionale de la mijlocul veacului al XVIII-lea în Transilvania 6 Biserica Ortodoxă Română în secolul al XIX-lea 6.1 Biserica Ortodoxă Română din Transilvania 7 Situația cultelor creștine în România 8 Note 9 Bibliografie 10 Bibliografie suplimentară 11 Legături externe 12 Vezi și Începuturile creștinării După cercetările istoricilor legați de biserică, precum Pr. Mircea Păcurariu, Creștinismul a ajuns foarte timpuriu în provincia romană Scythia Minor de unde s-a difuzat în Dacia, posibil cu trupele imperiale până în anul 271, iar ulterior, creștinii din interiorul regiunilor estice ale Imperiului roman au putut căuta refugiu la nord de Dunăre, pentru a evita persecuțiile autorităților imperiale anterioare domniei împăratului Constantin cel Mare. Ioan Cassian (360-435), Dionisie Exiguus (470-574) și Ioan Maxentius (liderul călugarilor Sciți) au trăit o mare parte din viata lor în Dobrogea si au promovat creștinismul printre localnici [1] Dar perioada creștinării

timpurie a populațiilor nord-dunărene, oricare ar fi ele, a lăsat puține mărturii arheologice și documentare în afara Dobrogei, majoritatea dovezilor fiind mai ales de natură lingvistică, iar rarele obiecte cert creștine, cum este Donariul de la Biertan, fiind interpretabile și ca simple tezaurizări fără semnificație religioasă pentru posesori. Din aceste motive, s-a vorbit uneori de populații "criptocreștine", iar perioada este în controversă între istoriografia bisericii, care afirmă prezența timpurie a creștinismului ca parte integrantă a etnogenezei poporului român, și istoriografia academică, pentru care nordul Dunării a fost o parte din Barbaricum, păgân până în secolul VIII[2]. După istoricul creștinismului și arheologul Pr. Ion Barnea, au existat două moduri de difuzare treptată a creștinismului popular de limbă latină, mai tardive, printre Dacii liberi și printre Vlahii (ProtoRomânii) din nordul Dunării: pe de-o parte păstoritul (transhumanța reprezentând, an de an, o cale de schimburi culturale între zona carpatică, Balcani și zona pontică), și pe de altă parte negustorii (care se deplasau cu stofe, mirodenii, mătase și produse manufacturate la nord de Dunăre, de unde se întorceau în imperiul roman de răsărit (bizantin) cu sare și aur). Lipsa unor lăcașuri de cult în anumite perioade poate fi explicată și prin persecutarea creștinilor latinofoni de către slavii păgâni și apoi de către păgânii avari, pecenegi, cumani și tătari. Mormântul celor patru martiri de la Niculițel. Creștinismul la Dunărea de Jos, în Scythia Minor Moesia inferioară a fost vizitată de apostolul Andrei, fratele Sfântului Petru, ca și de discipolii direcți ai acestora, cu mult înainte de Războaiele dacice. Se cunoaște nu numai relatarea, dar și o peșteră din Dobrogea unde tradiția creștină afirmă că Sfântul Andrei s-a adăpostit în timp ce își mărturisea credința, nu cu mult înainte de a fi martirizat. Unele cercetări menționează că Sfantul Andrei a petrecut 20 de ani în Dobrogea [3] Apostolul Andrei este socotit de biserica ortodoxă română ca fiind sfântul ocrotitor al neamului românesc, deoarece Eusebiu, scriitor din antichitatea târzie, îl menționează ca Apostol al Daciei și al Sciției inferioare[necesită citare]. Aici situația este inversă față de numeroasele cazuri în care avem elemente arheologice, lingvistice sau toponimice, dar nu atestări documentare : avem textul lui Eusebiu, dar nu găsim inscripții, nici biserici vechi cu hramul Sf. Andrei, și doar puține antroponime sau toponime trase din Andrei. Ori, dacă acesta ar fi fost efectiv creștinătorul proto-românilor, ar fi de așteptat ca toponimele, antroponimele și bisericile lui închinate, să fie de timpuriu pretutindeni prezente. Din punct de vedere documentar, scrierile Părinților Bisericii dinaintea sinodului de la Niceea, (primul sinod ecumenic din istorie) citează număr însemnat de toponime de la Dunărea de Jos atestând existența unor comunități de creștini, a căror amintire este menținută și de tradițiile locale mănăstirești. Tertulian a scris în opera sa despre creștinarea sarmaților, dacilor și a sciților [4]. În 2001, în cetatea antică Halmyris, de lângă Murghiol, județul Tulcea au fost descoperite osemintele a doi martiri, Epictet și Astion. Acestia au fost omorâți (anul 290) la ordinul comandantului militar al provinciei Scythia Minor, Latronianus [5] După 297, pe teritoriul provinciei romane Scythia Minor, între malul drept al Dunării de jos și Tomis (cetate grecească de pe litoralul apusean al Pontului Euxin), se aflau cei mai numeroși creștini martirizați din întreg Imperiul Roman. Astfel, Episcopul Efrem a fost ucis în 304, în ziua de 7 martie, la Tomis. El a fost urmat de nenumărați alți martiri, mai ales în timpul marilor persecuții anti-creștine organizate din ordinul împăraților romani Dioclețian, Galeriu, Liciniu și Iulian Apostatul. In anul 306 în timpul împăratului Galerius a fost executat Sfântul Lup. Acesta era un discipol al Sfântului Dumitru, executat la Salonic în același an. Sfântul Lup era dac sau roman, originar din localitatea Novae (astăzi Sviștov în Bulgaria), situată pe malul drept al Dunării. În secolul al VI-lea, Petru, fratele împăratului Mauricius a trecut prin Novae și a remarcat sărbătorirea Sfântului Lup de către localnici. Localitatea Novae a fost populată în evul mediu de români, bulgari, greci și migratori. În secolul al IV-lea, episcopul Audias împreună cu adepții săi, exilați de împăratul roman, din Mesopotamia în Scythia Minor, se afirmă in creștinarea populației dintre Nistru și Prut.[6][7] Creștinismul în epoca etnogenezei românilor S-au descoperit în fosta Dacie, ca dovezi ale paleocreștinismului, ștampile de lut pentru prescuri (la Pălatca și Jabăr) care atestă prezența probabilă a unor preoți, inclusiv a unor lăcașuri de cult. Probabil tot pentru lăcașurile de cult au fost folosite și cărămizile sau țiglele ștampilate cu cruci sau pești descoperite la Apahida, Bărboși, Celei Reșca și Racoviță, utilizate fie la pardoseala bisericilor fie pentru placarea altarelor[8]. Unele piesele de podoabă ca: inele cu geme și inscripții, fibule, pandantive, aplici, paftale etc. ornamentate cu simboluri creștine (cruci, pești, ancore, porumbei etc.) au fost purtate de credincioși atât înainte cât și după recunoașterea oficială a cultului creștin. Inscripția tombală din mormântul celor patru martiri de la Niculițel, arâtând clar numele lor: Zoticos, Attalos, Kamasis și Filippos Cavou socotit paleocreștin de arhiepiscopia Tomisului (în ciuda lipsei de simboluri creștine) descoperit la 25 februarie 1988 la Tomis (Sciția inferioară) Evoluția bisericii în țările române înainte de înființarea Bisericii Ortodoxe Române, după Iorga, Popescu și Popp "Martirologul Bisericii Ortodoxe Române"[necesită citare] citează, pentru secolele III-X, un număr de dioceze și nume de episcopi, în Dacia, Mesia și Sciția inferioară încă din timpul Părinților Bisericii. La Porolissum (lângă Zalău) s-au descoperit două biserici creștine din secolul al III-lea. Ultima a fost descoperită în 2016[9] Primul preot considerat protoromân este Montanus, care a fost înecat ca martir împreună cu soția sa Maxima, pentru că a mărturisit credința sa creștină, în 26 Martie 304 în localitatea Sirmium (astăzi Mitrovița lângă Belgrad). A fost executat aproape in aceeași perioadă cu Sfântul Lup din Novae și cu Sfânta Anastasia din Sirmium (Vindecatoarea de Boli). Podoabe medievale cu simboluri creștine descoperite în România: 1 Barboși (Galați) sec.III-IV, 2 Ruginoasa (Iași) sec.VI-VIII, 3 Botoșna (Suceava) sec.VI-VIII, 4 Borniș (Neamț) sec.VI-VIII, 5 Iași sec.IXXI [10] Sfântul Niceta din Dacia Mediterranea a fost un episcop care a propovăduit Evanghelia în Dacia și a preschimbat neamuri barbare, în popoare blânde († pe la 414)[11]. Nicolae Iorga[12], Constantin C. Giurăscu[13] și Radu Vulpe[14] au scris că activitatea de evanghelizare a lui Niceta s-a realizat atât la nord cât și la sud de Dunăre. Săpăturile arheologice din anul 1971 sub bazilica paleo-creștină de la Niculițel (lângă anticul Noviodunum, în Sciția inferioară) au dezgropat un Martyrion și mai vechi, așezat la temelie. Pe lângă mormântul cu inscripții tombale foarte vizibile al lui Attalos, Kamasis, Filippos și Zoticos, sub cripta celor patru, au fost găsite moaștele încă unor alți martiri care au mărturisit în timpul represiunilor împăratului Decius (249-251). Marele complex de cult de la Basarabi, întru totul unic, cuprinde Inscripții tombale mai ales

280 grecești, iar la Tomis s-a găsit în 1988 un cavou din sec. IV cu fresce creștine intacte. Biserica de piatră din Densuș, județul Hunedoara, cu altarul spre sud și cu hramul actual Sfântul Nicolae (Sân-Nicoară), construită înainte de 1280 pe amplasamentul unui sanctuar dacic din secolul al II-lea d.Hr. Biserica de lemn din Desești, județul Maramureș, construită în 1770, are hramul Sfânta Cuvioasă Paraschiva (14 Octombrie). Este pe lista Patrimoniului Mondial a UNESCO. Ruinele unei biserici din secolul al III-lea la Porolissum (lângă Zalău) Despre creștinarea Proto-Românilor există două puncte de vedere, unul religios ortodox, altul laic istoric. Primul dezvoltă teoria conform căreia creștinarea a fost foarte intensă pe toată aria de răspândire a Proto-Românilor de la bun începutul etnogenezei, făcând parte integrantă din constituirea și identitatea poporului român ; al doilea afirmă că procesul de creștinare a fost mai treptat (sec. III-V la sud de Dunăre, sec. V-VIII la nord), etnogeneza integrând desigur elementele religioase, dar fiind în sine un proces cu precădere lingvistic, prin formarea limbii protoromâne și generalizarea ei printre Dacii și Tracii din Imperiul Roman. Ambele teorii folosesc argumente folclorice (fondul mitologic, tradiții și obiceiuri, dintre care multe sunt anterioare creștinării, dar au fost bine conservate după aceasta), etnografice (paralelisme și diferențe față de popoarele vecine), arheologice (bazilici, necropole), arhivistice (documentele și cronicile vremii) și istorice (dezvoltarea bisericii, limba liturgică, organizarea), interpretându-le fie în favoarea intensității vieții creștine încă de la începuturile formării poporului român pentru a demonstra că acesta a apărut în istorie în paralel și chiar prin simbioză cu creștinismul ortodox, fie pentru a sublinia o creștinare mai târzie, odată cu Slavii, și o constituire a structurilor bisericești ale Românilor în cadrul primelor state Bulgare, în sec. VIII-IX, cu limba slavonă ca limbă liturgică, și sub obediența Patriarhiilor din sudul Dunării (Constantinopol, în alternanță cu Ipek și Ohrid în vestul țării, si cu Târnovo în estul țării). Cele mai bune argumente de care se folosesc istoricii sunt însă cele lingvistice. Cei mai mulți termeni din mediul bisericesc provin din limba latină: basilica (biserică), crux (cruce), ara (altar), presbyter (preot), angelus (înger), baptisare (botez), monumentum (mormânt), cantare (cântare), christianus (creștin), sanctus (sânt/sfânt), Domine Deus (Dumnezeu). Acest fapt demonstrează caracterul latin și occidental al creștinismului românesc. Cu toate acestea există și cuvinte împrumutate din limba slavonă cum ar fi Rusalka (Rusalii), duhu (duh) și jadu (iad). La slavi, pentru "a boteza" se foloseste "a crestina"; nu au cuvant derivat din latinescul baptesium. Mai cunoscută și mai puțin controversată (fiindcă este mai bine documentată) este creștinarea în masă și subită a Goților de pe teritoriul actualei Românii în secolul al IV-lea sub influența episcopului Wulfila (sau Ulfila), un adept al doctrinei lui Arius. Sozomenos, istoricul bisericii bizantine (secolul al V-lea), a scris în lucrarea sa „Istoria bisericească” (I, 6, I), că în Dacia postromană, creștinismul a fost propovăduit atât printre goții migratori cât și la "cei care erau mai înainte vecini cu ei" [15] În anul 369, Ulfila a creat alfabetul gotic bazându-se pe alfabetul geților; informația a apărut într-o lucrare a lui Lundius [16] preluată din [17] și din[18] Goții devenind arianiști, unul dintre ei, adept al Ortodoxiei, anume Sava Gotul, a fost înnecat în apa râului Buzău de soldații regelui got Athanaric, la 12 aprilie 372. Sfințit de biserica ortodoxă, moaștele sale au fost venerate și păstrate de Sfântul Vasile cel Mare din Cezareea Cappadociei. De îndată ce împăratul roman Galerius a proclamat libertatea de cult pentru creștinii din tot Imperiul roman, în 311, cetatea Tomis (Constanța) singură, a devenit Mitropolie, cu cel puțin 14 episcopate. Străvechiul Tomis s-a numit Constantiana după edictul de la Mediolanum din 313 care a confirmat libertatea de cult, în onoarea lui Constantin cel Mare, primul împărat roman creștin și fondatorul primei capitale creștine a lumii, Constantinopol. Conform opiniilor unor istorici, o parte din așezările rupestre din zona Buzăului ( Aluniș și Nucu) pot fi datate, după analiza inscripțiilor, în secolele III – IV d. H., reprezentând o afirmare a creștinismului în stânga Dunării[19] Omurtag poruncește bulgarilor uciderea creștinilor Începând cu anul 814 slavii sudici au dezlănțuit persecutarea creștinilor, afectând probabil și spațiul creștin românesc[20] Persecuția va înceta după creștinarea slavilor sudici. Masacrarea creștinilor este descrisă în documentul "Menologium" atribuit împăratului Vasile al II-lea (secolele X-XI)[21]. Creștinarea slavilor sudici odată cu populația romanică n-a fost completă decât după secolul al zecelea, cinci secole după forțarea liniei de apărare Constanța-Cernavodă (a valului "lui Traian" ) întărit cu toate fortificațiile limesului dunărean al Imperiului bizantin. Printre primele vestigii creștine autohtone din România (secolele IVV) se remarcă urmele arheologice de la Mihălășeni, județul Botoșani, care conțin rămășițele lăcașului de cult creștin, mormintele creștine și inventarul de factură creștină din mormintele necropolei. Temelia lăcașului de cult era din lespezi de râu și formau un dreptunghi cu laturile de 8 și 7 metri. Vestigii arheologice asemănătoare au fost descoperite și la Nicolina - Iași, datate în aceeași epocă. [22] În secolul al XII-lea, etnogeneza poporului român, total creștinat de mai multe secole, este pe cale de desăvârșire, limba protoromână evoluând în patru ramuri : Daco-Româna vorbită în bazinul Dunării de Jos, Istro-Româna vorbită inițial în jurul munților Romania Planina, Stari Vlah și Vlașina din centrul spațiului iugoslav, Aromâna și Megleno-Româna vorbite în Macedonia și în teritoriile vecine ei din Serbia, Bulgaria, Albania și Grecia. Prin migrații provocate, conform relatărilor cronicarului bizantin Ioannis Skylițes, de războaiele bulgaro-bizantine din sec. XI, sub domnia împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul, populațiile de limbă Istro-Română se strămută în peninsula Istria, de unde le vine și această denumire, dată de lingviști în sec. XIX. Slavii cunoșteau pe vlahi sub denumirea de Morlaci sau Morlahi, iar Grecii de MavroVlahi (de fapt vlahii de nord)[23], iar o parte din populațiile Aromâne ajung în munții Pindului (cu comunități atestate până în Insulele Ioniene sau în Peloponez, cu localități ca Vlahata sau Vlahonița) ; alte migrații, de data asta spre nord, sunt la originea Vlahiei Morave din răsăritul actualei Cehia si a unor sate din sudul Poloniei [24], [25]. În secolele următoare, atât Istro-Românii, cât și Moravo-Românii, au trecut la catolicism și, treptat, la limbile slave dimprejur (au mai rămas, în jurul anului 2000, câteva zeci de locutori ai limbii IstroRomâne). Pentru populațiile Daco-Române, limba liturgiei este cea limba slavonă (Cловѣньскъ), iar pentru cele Aromâne și Megleno-Române, cea greacă bisericească (Ακολουθική Ελληνική). Până la sfârșitul secolului al IX-lea, limba oficială a bulgarilor era limba greacă. Abia alfabetul introdus de Chiril și Medodiu a ghidat slavii și bulgarii spre o cultură de expresie slavă[26] În această perioadă, antica și actuala Tesalie, locuită de mulți Aromâni, era denumită de cronicarii bizantini Megali Vlahia ("Vlahia Mare"), în timp ce "Româniile populare" de la nordul Dunării de Jos, locuite de Daco-Români, și vasale ale regatului ungar până la bătălia de la Posada (1330), erau numite de către cancelariile bizantine Ungro-Vlahia ("Vlahia dinspre Ungaria"), și păstorite de Patriarhia Constantinopolului prin horepiscopi (χωρεπισϰόποι : episcopi itineranți) iar ulterior prezbiteri

trimiși de perihoreții (περιχωρήτες : "supraveghetorii marginilor" în grecește) de la Vicina. Când cnezatele dintre Carpați și Dunăre s-au unit pentru a forma voievodatul Țării Românești, episcopul Iachint de Vicina, probabil unul dintre perihoreți, a devenit primul "Mitropolit al Ungro-Vlahiei". Biserica din Streisângeorgiu, județul Hunedoara, cu o inscriptie din 1313 si cu morminte din sec.XI-XII [27] Deoarece atât în Țaratul vlaho-bulgar din sec. XII-XIV, cât și în statele românești apărute în sec. XIV, autoritatea ortodoxă, precum și cea civilă, foloseau limba slavonă, diortisită din limba greacă, în Sfânta Liturghie precum și în actele oficiale ale statului, cele mai multe texte religioase erau învățate pe dinafară de preoții români ("vlahi") care nu înțelegeau slavona, sau care voiau să fie înțeleși de enoriașii lor. Astfel, numeroase etyma din această perioadă, cum este cuvântul boscorodire, reflectă situația unui bilingvism nu tocmai perfect. Cu toate acestea, traduceri românești de mare importanță lingvistică, în limba vie a timpului, cum sunt faimosul Codice Voronețean sunt și azi citite ca monumente de expresie românească, și citate, de exemplu de Constantin Noica, drept exemplu. Filologul Ilie Gherghel, într-un studiu despre cuvantul "Vlach" a demonstrat că și denumirea cartierului Blachernae (Vlaherne în română) din Constantinopol vine de la vlahi, care au avut o colonie lângă capitală[28] Biserica Sfânta Maria din Vlaherne (Blachernitissa) are de asemenea o conotație românească. În textul medieval Vita Sancti Methodii se relatează că înaintea fraților Chiril și Metodiu, la slavii moravieni au venit misionari de la români (valahi), greci și nemți în anul 863[29][30] Totuși în jurul textului înca există controverse generate și de ipoteza că Moravia era de fapt amplasată pe Dunăre, lângă Belgrad.[31] Istoricul grec Lambros a găsit un document la Muntele Athos în care se afirma că Moravii, Sârbii, Vlahii și Slavii din Iliria au fost botezați în timpul Imparatului Mihail al III-lea în anul 867.[32][33] Chiril și Metodiu au avut mai mulți discipoli în secolul al IX-lea, dintre care doi au propovăduit creștinismul în randul slavilor [34] rămași printre românii deja creștini din Tările Române: Jandov în Dacia (probabil Transilvania) și Moznopan în Alpibus Vallachicis (probabil Valahia Transalpina)[35][36][37] Împăratul Vasile al II-lea a reorganizat la inceputul sec. al XI-lea patriarhia de Ohrida, iar printre biserici apare și una bănățeană, identificată cu Tibiscum[38] Într-o listă episcopală care datează din timpul domniei împăratului Alexius I Comnenul este menționată o episcopie a valahilor supusă arhiepiscopului de Ohrida (pe locul 23) iar într-o altă listă episcopală, care datează de la sfârșitul secolului al XI-lea se precizează că episcopia valahilor avea reședința la Vreanoti (orasul Vranje din Serbia de astăzi)[39] Chiliile de piatră ale mănăstirii Țîpova de pe malul Nistrului (sec. XI) Existența unor biserici rupestre medievale timpurii în spațiul prutonistrean este consemnată de împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenet care, la mijlocul secolului al X-lea, menționa că „pe partea aceasta a râului Nistru (râu identificat de istoricul Gheorghe Postică) se observă unele urme de biserici și cruci, săpate în gresie”.[40] Textul complet: ..."Dincoace de fluviul Nipru, înspre partea Bulgariei, lângă malurile fluviului, există cetăți părăsite: prima este cetatea numită de pecenegi Aspron (=Albă), deoarece pietrele sale par albe; a doua cetate se numește Tungate, a treia Cracnacate, a patra Salmacate, a cincea Sacarate și a șasea Gieucate. În clădirile acestor cetăți vechi se găsesc urme de biserici, cruci tăiate și piatră poroasă; de aceea unii cred că romanii au avut cândva locuințe în locurile acelea.” Istoria bisericii ortodoxe în țările române și „Bizanțul de după Bizanț” Omiliarul (sec.XI-XII). Cel mai vechi manuscris bisericesc păstrat la Prima școală românească din Brașov, care se află în interiorul curții Bisericii Sfântul Nicolae din cartierul istoric Șcheii Brașovului Andrei Șaguna (1809-1873) : baron, mitropolit, întemeietor al învățământului universitar ortodox din Transilvania, membru al Senatului Imperial din Viena, deputat în Dieta Transilvaniei, membru de onoare al Academiei Române, și președinte de onoare al Societății Transilvania din București. Biserica mănăstirii Curtea de Argeș. Primele biserici creștine, au fost descoperite prin săpături arheologice, atât în Dobrogea (Tomis, Dinogetia, Niculitel), cât și în alte părți ale țării, la Sucidava (secolele IV-VI), lângă Celei-Oltenia și la Morisena (lângă Cenad). Bazilica descoperită în coltul de nord al cetății Capidava (Jud. Constanța) aparține primei jumătăți a secolului al VI-lea d.Hr., arătând influențe ale arhitecturii religioase din spațiul syropalestinian.După retragerea romano-bizantină din Dobrogea (circa 600), biserica a fost reclădită de bizantini în secolul X. Incendiul provocat de pecenegi în 1036 a dus la abandonarea definitivă a Capidavei. Bazilica se suprapune peste ruinele unei bazilici mai mici din sec. al IV-lea. Din secolul a IX-lea datează bisericuțele săpate în masivul de cretă de la Basarabi-Murfatlar. Bisericuțele au fost descoperite în 1957. Acestea conțin multe inscripții cu litere cirilice, grecești și rune turcești. Există și o inscripție cu numele românesc Petre. Printre desene se remarcă dragoni și nave de-ale varegilor (vikingilor)[41] ceea ce confirmă prezența varegilor în Dobrogea, ocazionată de expediția acestora împotriva Constantinopolului dar și de escalele acestora în diferite localități dobrogene pe drumul "de la varegi la greci"[42] Din aceleași timpuri se mai cunosc bisericuța (sec.IV -XII) din fosta cetate romano-bizantină Dinogetia (azi satul Garvăn-Tulcea) și biserica de la Cetățuia (lângă Niculițel-Tulcea), cea mai veche biserică cu plan treflat descoperită la noi (sec. XI-XII). Printre cele mai vechi biserici din România din preajma anului 1000 este considerată biserica ortodoxă bizantină de la Alba Iulia fondată în 950 de Geula (Iula sau Gyula, lider peceneg, ungur sau localnic)[43] in care a slujit Ierotei, primul episcop al Transilvaniei[44] Documentele istorice bizantine arată că Ierotei a fost primul episcop al Turkiei; dar conform Institutului de istorie al Academiei Ungariei, Turkia din documentele bizantine era chiar Transilvania, definită de râurile Criș, Mureș, Timiș, iar în vest de Tisa [45] Episcopia Transilvaniei a fost creată de Geula/Iula pentru mulțimea de credincioși români și slavi [46] La fel de veche este biserica mănăstirii bizantine fondată de Ahtum la Morisena (lângă Cenad), după botezarea acestuia după ritul bizantin, în anul 1002 [47] A doua mănăstire a lui Ahtum, numită și Ahtunmonostur fost ridicată la finele veacului al X-lea, ori în primii ani ai secolului al XI-lea. Ruinele se văd la 10 km sud-vest de Pecica, Arad[48] Dupa moartea lui Ahtum, Chanadinus a construit in sec. XI biserica mănăstirii bizantine de la Oroslanos, astăzi localitatea Maidan din Serbia, in apropiere de Beba Veche. Împăratul Vasile al II-lea Bulgaroctonul, în anul 1019, reorganizează patriarhia de Ohrida, iar printre eparhii apare și cea identificată cu Tibiscum (ruinele bisericii se văd și astăzi în satul Jupa, în județul Timiș)

Din sec al XIII-lea s-au păstrat o biserică la Densuș (1280) construită din piatră și cărămidă, cu formă dreptunghiulară, pe locul unui sanctuar daco-roman, despărțită în pronaos, naos și absida altarului și două resturi de bisericuțe, la Turnu Severin[49][50] La Gurasada, județul Hunedoara, există o biserică zidită din piatră, finalizată în secolul al XIII-lea, cu hramul „Arhanghelul Mihail” dar începută în secolele X – XI [51]. La Streisângiorgiu în județul Hunedoara există o biserică de piatră construită prin 1313 pe locul unei biserici de lemn datate 11301140[27] La Vasileu (localitate la 30 km nord de Cernăuți, pe malul Nistrului) în fosta țară românească a Onutului, există ruinele unei biserici cu fundația de piatră din sec. al XII-lea[52] Piatra de mormânt a ctitorului conține semne și simboluri funerare vikinge. Eugen Lozovan comentează că monumentele din această zonă ar avea amprenta varegilor[53]. În veacul al XIV-lea, în vatra orașului Cetatea Albă de pe Nistru funcționau o mănăstire franciscană, două biserici ortodoxe și o biserică a armenilor[54] În satul Vad, comuna Sântămăria Orlea (jud. Hunedoara) se află ruinele unei biserici din sec. al XIV-lea suprapusă pe alte două biserici de lemn[55] In 1384 a fost construită Biserica ortodoxă Sfântul Nicolae din Râșnov. Ruinele bisericii din Vasileu, secolul al XII-lea [56] Organizația bisericească din țările române, situate inițial în aria eparhiilor din Severin și Vicina (iar, pentru catolici, în cea a arhiepiscopiilor din Esztergom și Kalocsa), a căpătat forme noi odată cu întemeierea principatelor Țării Românești și Moldovei, ai căror voievozi au ținut să aibă, în statele lor, Mitropolii proprii. Astfel au fost înființate, sub oblăduirea Patriahrilor din Ipek (Peci) și Constantinopol, Mitropoliile Ungrovlahiei în 1359 și Sucevei și Moldovei în 1401. Această organizație a evoluat în decursul timpului, ajungând la autocefalie în 1872, dar în tot decursul existenței principatelor, a încadrat viața parohiilor, mânăstirilor și credincioșilor, fiind un element puternic al societății medievale, cu o mare influență atât spirituală și culturală (prin preoți, călugări, cărturari de renume, prin monumentele ridicate, prin dăscălitul enoriașilor și îngrijirea bolnavilor), cât și economică și politică (prin moșiile foarte întinse dăruite de voievozi, bogăția multor mânăstiri, legăturile cu Constantinopolul și Muntele Athos, închinarea mânăstirilor românești către cele athonite, implicarea ierarhiei religioase în luptele politice). Biserica de zid cu hramul „Arhanghelul Mihail” din Gurasada, comuna Gurasada, județul Hunedoara din secolul XIII [51] Procesul de evoluție al organizării bisericești n-a fost însă unul simplu sau lipsit de conflicte, situația de provincie ecleziastică bizantină[57] a bisericilor din teritoriile românești, fiind alături de avantajele certe oferite însoțită și de unele efecte mai puțin benefice locuitorilor: impunerea în scaunele mitropolitane locale, ca și în toată ierarhia bisericească din provinciile ecleziastice, de către Patriarhatul ecumenic de la Constantinopol, a unor străini, adică a unor ierarhi greci și încă nu a oricărui fel de greci, ci doar a unor greci din Fanar (cartier Constantinopolitan în care se afla și se mai află încă Patriarhia ecumenică)[57], a produs în mod vădit fricțiuni între domnii Moldovei (administrația seculară) si Patriarhatul ecumenic de la Constantinopol, când la indicațiile domnului Moldovei, au fost hirotoniți la finele secolului al XIV-lea, pentru prima oară, o serie de etnici români (moldoveni).[57] Unul dintre aceștia, Iosif, va deveni primul etnic român suit pe scaunul mitropolitan al Moldovei, și de altfel primul mitropolit etnic român din toate teritoriile românești. Inițiativa domnului moldovean al vremii (Roman Mușat) și menținerea ei de către succesorul lui imediat (Alexandru cel Bun) se înscrie de altfel într-o tendință mai largă de apropriere graduală a instituției bisericești de către autohtoni, și astfel de respingere a imperialismului etnico-religios grecesc, întrucât ea avea loc în același timp și în regiunile aflate la nordul Moldovei.[57] Escaladarea crizei survine atunci când Patriarhia ecumenică de la Contantinpol încearcă, cu doar câteva decenii înaintea aneantizării Imperiului Bizantin de către sultanul Mehmet al II-lea, să impună un ierarh grec pe scaunul mitropolitan, gest refuzat ferm de către moldoveni, fapt care provoacă în 1394 aruncarea anatemei de către Patriarhia ecumenică de la Constantinopol peste întreaga Moldovă: "domn, ierarh, boieri, preoți și credincioși."[57] Până în 1401, întreaga populație a Moldovei mai era încă anatemizată, de la această dată încolo grecii luând decizia să păstreze afurisenia doar asupra boierilor și celor doi ierarhi moldoveni, numiți de domnitor. În anul următor, anatema va fi ridicată complet de către Patriarhul ecumenic, Iosif fiind și el recunoscut în funcția de mitropolit, însă acest gest este contestat de alți ierarhi fanarioți, fapt care va duce chiar la înlăturarea temporară a Patriarhului ecumenic Matei, care se aratase înțelegător cu dorințele credincioșilor moldoveni, înțelegând fără îndoială atât inevitabilitatea tendinței istorice de apropriere a instituției bisericii de către populațiile din incipientele state ortodoxe, cât și riscurile unei intransigențe: exista propaganda catolică și astfel pierderea unei țări de la religia ortodoxă, cum exista și amenințarea otomană care îi incita pe bizantinii mai lucizi la compormis pentru păstarea unei solidarități politice și unități ortodoxe.[58] Omiliarul descoperit la Brașov vine să atragă atenția că viața creștină pe aceste meleaguri exista și în veacurile XI și XII, când se scria această carte de învâțătură. Omiliarul se află în interiorul curții Bisericii Sfântul Nicolae din cartierul istoric Șcheii Brașovului la muzeul Prima școală românească. Bula papală din 15 decembrie 1399, a lui Bonifaciu al IX-lea, confirmă pe deplin viața creștină în Șcheii Brașovului, unde la acea dată biserica deservea nu numai pe români, ci și pe grecii și bulgarii aflați aici. Textul omiliarului este scris în limba slavă, cuprinzând fragmente din Omiliile lui Ioan Gură de Aur, copiat pe pergament în grafie uncială cu elemente de semiuncială, pe două coloane, cu cerneală neagră. La Prima școală românească din Șcheii Brașovului au activat ca dascali: Gheorghe gramaticul, cunoscut in documentele oficiale ale Brasovului intre anii 1480-1506; dascalul Dobre ("Dobro Scolasticul") si un alt Gheorghe gramaticul intre anii 1531 -1537. In aceeași perioadă gramaticul Radu insotește pe popa Coman din Schei la curtea lui Vlad Călugarul (1481-1484) si un alt Radu gramatic in anul 1541 se găsea la curtea lui Radu Paisie al Tarii Românești ; gramaticul Oprea, între anii 1536 si 1542 conduce mai multe solii la curtea lui Radu Paisie; gramaticul Nan la Mircea Ciobanul; gramaticul Costea la acelasi domn, apoi Stoica Dobromir si dascălii Stoican și Stanislav la Vlad Înecatul, dascălul Sava la Alexandru Lăpușneanul. Aceștia sunt doar câțiva dintre dascălii acestei scoli, cunoscuți exclusiv din documentele germane oficiale ale Brasovului, care consemnau doar misiunea lor diplomatica, indeplinita in favoarea Cetății Brașovului. După căderea Constantinopolului sub turci în anul 1453, tradiția bizantină a putut fi păstrată datorită refugiului la nord de Dunăre a numeroase familii și figuri bisericești de acolo. Familiile fanariote care au dat domni „ nepământeni ” Munteniei și Moldovei (după domnitorul și martirul Constantin Brâncoveanu) au contribuit și ele, în tradiția românească, la înzestrarea "Sfântului Munte" Athos, deși într-o mai mică măsură decât cei pământeni care i au precedat. Această conștiință a unei unități spirituale, istorice și culturale cu Bizanțul a făcut și să se acorde de către domnitorii celor două țări românești libere sau autonome (Muntenia și Moldova), stipendii mai mult decât generoase tuturor lăcașelor ortodoxe aflate sub dominație musulmană : mânăstiri din Moesia, cele din Rila, din Athos ori Meteore, mânăstirea Sumela din țara Trebizondei, mânăstiri din

281 Palestina, Sinai, Siria, nordul Egiptului ș.a.m.d. Aceste stipendii aveau forme extrem de variate : manuscrise și tipărituri în limbile acelor țări, obiecte de cult, meșteri constructori, sume mari de bani, uzufructul unor moșii din nordul Dunării... Sprijinul românesc a fost esențial pentru supraviețuirea acestor focare de credință și cultură. Iar rezultatele mecenatului românesc pot fi văzute și astăzi, de la steaua de argint de la Betleem (stil românesc, în 8 colțuri) la zidurile mânăstirilor din Athos ridicate pe cheltuiala românilor. Monumentele funerare ale vlahilor/românilor din Bosnia (Radimlja) din secolele XII-XIV Deasemenea, au fost realizate și în țară nu numai monumente de arhitectură, ci deasemenea monumente literare. Renumita Biblie a lui Șerban, prima traducere completă a Bibliei în limba română publicată în 1688 în timpul domniei lui Șerban Cantacuzino (1678-1688 în Țara Românească) este o operă matură și somptuoasă. Biblia de la București nu ar fi putut apare fără o mulțime de traduceri parțiale, și probabil de cele mai multe ori necunoscute sau anonime. Românii/vlahii din Bosnia si Muntenegru au lăsat ca o mărturisire a creștinismului, numeroase monumente funerare din piatră, în secolele XII-XIV, uneori cu texte în greacă și latină (stecak, stecci în limba slavilor). Istoria creștinismului în Transilvania Ruine și o capelă a vechii abații cisterciene de la Cârța În 1179, la Igriș, Timiș, a fost construită prima mănăstire a călugărilor cistercieni (benedictini – ordin fondat în Franța), de pe teritoriul actual al României. A fost distrusă de invazia tătarilor și de răscoala cumanilor sedentarizați în Ungaria. Pe locul mănăstirii s-a construit noua primărie și o biserică ortodoxă. Călugării abației din Igriș au zidit apoi, în 1202, abația cisterciană de la Cârța, din actualul județ Sibiu, aflată azi în ruină. Inițial s-au ridicat clădiri din lemn, în anii 1205-1206, apoi o capelă din piatră, ridicată până în anul 1215, iar zidurile, oratoriul din piatră, alte capele, spațiile de locuit au fost adăugate începând cu anul 1230, lucrările fiind întrerupte de marea invazie tătară din 1241. Pe la 1300 se pare că ar fi fost terminată și biserica. Abația a fost desființată la ordinul regelui Matia Corvin, la data de 27 februarie 1474. În prezent, o capelă a vechii mănăstiri este folosită de comunitatea evanghelică săsească. În anul 1183 a fost atestată abația cu hramul Sfintei Fecioare Maria din satul Frumușeni, Arad. Mănăstirea, cunoscută și cu numele Bizere a funcționat ca lăcaș benedictin, aflat sub patronaj regal. Abația controla transportul de sare pe râul Mureș. În secolul al XIII-lea mănăstirea, cu 23 de călugari, avea un venit anual de 4.000 de bolovani de sare. [59] La început, lăcașul a fost de rit ortodox (printre primele biserici ortodoxe sau bizantine din spațiul locuit de români), apoi a fost preluat de catolici, iar până la sfârșitul secolului XVI a fost mănăstire benedictină. [60] Mănăstirea a cunoscut o decădere constantă din secolul al XIV-lea, iar din anul 1557, după invazia turcească în părțile Aradului și din cauza Reformei religioase, mănăstirea a fost părăsită. [59] În anul 1391, boierul Drag, fratele lui Dragoș Vodă domnitorul Moldovei, a călătorit din Maramureș până la Constantinopol, cu scopul de a obține, de la patriarhul ecumenic, pentru Mănăstirea Peri din Maramureș (astăzi satul Grușevo/Ucraina), statutul de stavropighie a Patriarhiei Ecumenice și de Episcopie Ortodoxă pentru românii din Maramureș și din nord-vestul Transilvaniei. Cererea lui Drag se datora faptului că Haliciul (Galiția), care avea autoritate asupra ortodocșilor din Maramureș și Moldova, a fost anexat de către regele Cazimir al III-lea al Poloniei în 1349. La data de 13 august 1391, Drag primește de la Patriarhul Antonie al IV-lea al Constantinopolei, Gramata de ridicare a Mănăstirii de la Peri din Maramureș la rangul de Stavropighie patriarhală, [61] Gramata instituie, în esență, următoarele: Mănăstirea Peri (azi urmașă este Mănăstirea Săpânța-Peri) trece în proprietatea Biserica de lemn a Mănăstirii Săpânța-Peri, replica modernă a bisericii inițiale Patriarhiei de la Constantinopol prin donație, iar teritoriul de sub autoritatea Stavropighiei patriarhale maramureșene, în afară de Maramureș, era: Sălajul, Medieșul (adică Satu Mare), Ugocea și Bârjaba (din Ucraina de azi), Ciceul, Ungurașul și Almașul (adică Bihorul). Constantinopolul a căzut sub stăpânire otomană în 1453 și nu mai putea oferi protecție stavropighiilor proprii. Mănăstirea Peri este atacată în mod repetat de cete înarmate trimise de episcopul ortodox de la Munkàcs (unde fusese înființată o Episcopie Ortodoxă ruteană), este jefuită și incendiată, pierzându-se astfel multe documente, cărți de slujbă și manuscrise extrem de prețioase. După aproximativ o sută de ani, cele două instituții bisericești ajung la judecata regelui maghiar Ladislau al II-lea, în problema dreptului de colectare a dărilor bisericești, iar sentința regală a favorizat Episcopia de la Munkàcs [62] La Mănăstirea Peri a funcționat într-un sens mai extins al termenului, o școală teologică, au existat cărturari care au avut capacitatea de a traduce din greaca veche în latină. Aici au fost receptate ideile religios-reformiste ale lui Jan Hus, ceea ce a condus la realizarea primelor traduceri în limba română, în deceniu al patrulea al sec. al XV-lea și la punerea bazelor limbii naționale. După N. Iorga, manuscrisele supranumite „texte maramureșene” sau „texte rotacizante”, sunt copii după originalele pierdute provenind din Maramureș, intitulate după locul în care au fost descoperite sau după numele donatorilor: Codicele voronețean, Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voronețeană, Psaltirea Hurmuzaki. Toate aceste texte, copiile nu originalul, judecând după data fabricării hârtiei pe care au fost copiate, sunt datate ca fiind realizate în prima jumătate a sec. al XVI-lea. Ruinele primei biserici bizantine din Alba Iulia, secolul al X-lea Biserica „Rotonda” din Geoagiu, secolul al XI-lea Ruinele mănăstirii din Cârța, secolul al XII-lea Biserica romano-catolică Sfântul Mihail din Cluj. La Geoagiu există o biserică alcătuită dintr-o navă circulară cu diametrul interior de 5,5 m, și cu o absidă semicirculară lungă de 2 m care are o deschidere înspre navă de 3 m. Lungimea construcției pe direcția E - V este de 7 m în interior și de 9 m în exterior. Materialul folosit la ridicarea rotondei a fost cărămida romană și piatra de râu, prezentă mai mult în părțile superioare ale bisericii. Intrarea în rotondă se face prin partea de SV, printr-un portal introdus în zidărie într-o fază mai târzie. Printre structurile eccleziale ala bisericii ortodoxe române, înainte de constituirea ei ca entitate autocefală în 1872, a existat Mitropolia Bălgradului : acest Bălgrad nu este Belgradul din Sârbia, ci AlbaIulia. Ori, în Transilvania dominată de pactul Unio Trio Natiorum, ortodocșii, în mare parte iobagi, erau marginalizați de grofii maghiari și de coloniștii Sași catolici sau protestanți, plăteau mai multe dări și nu puteau acceda la aceleași drepturi, fiind socotiți doar tolerați. În această situație, trecerea la protestantism sau unirea cu Roma puteau fi moduri de a pune capăt acestor discriminări. Faptul însă că protestanții și catolicii erau potrivnici, fiind în competiție pentru a-i atrage pe Români, a creat o situație mai favorabilă acestora. În Ardeal, cine izbutea să-i câștige pe Români devenea majoritar și astfel domina politic și economic întreaga activitate a țării. Conducătorii religioși români au înțeles asta și s-au folosit de situație pentru a negocia unirea lor cu biserica cea mai capabilă să le acorde drepturile pe care le revendicau. Procesul Unirii religioase a românilor ardeleni cu Biserica Romei începe încă din 1693, sub mitropolitul Teofil Seremi al Bălgradului și a continuat sub succesorul acestuia, Athanasie Anghel, având suportul călugărilor iezuiți și al Curții imperiale austriece de la Viena, de care depindea din 1699 teritoriul Transilvaniei. Modelul îl constituiau unirile religioase deja realizate

în Polonia, Rutenia și Bucovina, mai ales în rândul rutenilor, dar și al românilor locuitori ai acelor meleaguri. Eforturile prozelite ale bisericii reformate și traducerile în limba română Catedrala luterană din Sibiu. Viața religioasă a Transilvaniei era dominată în acele timpuri (secolul XVII) de cultele protestante (calvin sau reformat, lutheran sau evanghelic, unitarian, precum și de cel anabaptist). Românii ardeleni, în acele vremuri, deși aveau un "vlădic" (episcop, adeseori numit, conform tradiției, și mitropolit), cu scaunul de reședință la Bălgrad, erau mai mult sub autoritatea supraintendentului maghiar calvinist de la Aiud, care dicta organizarea și desfășurarea vieții religioase atât a coreligionarilor săi, cât și a ortodocșilor supuși. Reforma religioasă protestantă din Transilvania a încercat în secolele XVI și XVII, nu de puține ori, să-i convertească pe Români la protestantism. Procesul de convertire nu a fost lipsit de succese, având în vedere existența menționată în documentele vremii a numeroși preoți-pastori conduși de doi episcopi protestanți români, Pavel Tordași, urmat în scaun de fiul său Mihail, precum și Ioan de Geoagiu, care stăpâneau religios o seamă importantă de comunități ale "valahilor" ardeleni, iobagi, dar și boieri precum cei din familiile Cândea (Kendeffi), Dragu (Dragffi), Banu (Banffy) sau Boieru (Boer). Atât luteranii, cât și ceilalți reformați au încercat să îi atragă la protestantism pe românii ardeleni nu doar prin numirea de preoțipastori și episcopi din rândurile lor, ci și prin traducerea unor cărți de cult, catehisme, din limba slavonă, în limba română. Cele mai importante cărți religioase editate în această perioadă pentru români au fost "Catehismul de la Sibiu" din 1544 (catehism ce prezenta doctrinele lutherane), "Întrebarea creștinească" din 1559-1560 (care conține cele 10 porunci, Crezul, rugăciunea Tatăl Nostru, instrucțiuni privind rugăciunea, botezul și nunțile), "Tetraevanghelul" (cu cele 4 evanghelii traduse în limba română, care a fost editat de mai multe ori, în 1546 și 1552 la Sibiu, în 1560 la Brașov), "Psaltirea" din 1570 (o traducere a Psalmilor în limba română, finanțată de Pavel Tordași, episcopul bisericilor reformate române din Transilvania), "Palia de la Orăștie" din 1581-1582 (prima traducere a Vechiului Testament în limba română, realizată de către diaconul Coresi), "Noul Testament" în limba română din 1648 publicat la Alba Iulia, precum și "Catehismul calvinesc", apărut în timpul domniei voievodului transilvan Gheorghe Rákoczi I și din cheltuiala lui Acațiu Barcsai, mare ban al Lugojului și Caransebeșului și comite suprem al Severinului. Această carte, tradusă din ungurește în românește de Ștefan din Făgăraș, a fost scrisă anume pentru convertirea la calvinism a românilor. Toate aceste traduceri s-au făcut cu sprijinul financiar al domnitorilor protestanți ai Transilvaniei. Chiar dacă majoritatea românilor au rămas ortodocși, au fost totuși mulți care au devenit reformați, formându-se comunități protestante românești în Sântămăria Orlea, Peșteana, Râul Alb, Suseni, Rapoltul Mare sau Mintia. Cu timplu însă, acești români, minoritari printre maghiari în cadrul comunității protestante, au trecut treptat la limba maghiară, fiind asimilați în națiunea ungară, așa cum fuseseră asimilați, în veacurile precedente, mulți alții trecuți la catolicismul de rit latin. Catedrala ortodoxă din Alba Iulia. Unirea Mitropoliei Bălgradului cu Biserica Romei Alta a fost soarta comunităților ortodoxe care s-au unit cu Roma păstrându-și ritul grecesc pe care îl aveau ca ortodocși, precum și reguli canonice ortodoxe ca, de exemplu, hirotonisirea bărbaților căsătoriți. Discuțiile purtate din partea catolicilor de către iezuitul Laszlo Baranyi, paroh în Alba Iulia, cu conducătorii Bisericii românești în frunte cu vlădica Teofil Seremi, au început încă din 1693, în secret, pentru a nu le afla calviniștii care stăpâneau atât de aproape Biserica românească. Iezuiții, care veneau din provincia ecleziastică a Boemiei și care au intrat în contact cu românii ardeleni, au trebuit să țină seamă, în politica lor misionară, de unele norme fixe stabilite de "Sfântul Scaun" papal, încă din 1669, pentru misionarii care activau în "lumea orientală", în cadrul Congregației "Propaganda Fide" (Propovăduirea Credinței), conform documentului "Monita ad misionaries in partibus orientalibus" : unirea trebuie să se facă cu încredere și în aceiași credință, semnul vizibil al acestei uniri fiind recunoașterea Papei ca singurul șef vădit al Bisericii lui Christos în lume și ca urmaș direct al Sf. Apostol Petru, căpetenia Apostolilor ; trebuie respectate ritul, disciplina, posturile, sărbătorile, obiceiurile, ceremoniile, rugăcinile ortodoxe, așa cum erau ele înainte de Unire ; trebuie să nu fie nimeni, dintre Uniți, îndemnat să treacă la ritul latin și chiar să nu fie îngăduite astfel de treceri fără autorizația specială a "Sfântului Scaun". Punctele dogmatice care vor trebui să fie respectate au fost cele fixate de Conciliul de la Florența. În limitele acestor norme au început călugării iezuiții din Alba Iulia discuțiile de Unire cu conducătorii Bisericii românești din Transilvania, la sfârșit de secol XVII, început de secol XVIII. Biserica romano-catolică iezuită din Sibiu. După patru ani de discuții, când pregătirile au ajuns să fie hotărâtoare, problema unirii a fost pusă public, în sinodul convocat în cursul lunii februarie 1697, la Alba Iulia. În prima zi, vlădica Teofil a arătat starea Bisericii sub calvini și efortul depus de aceștia de a-i schimba credința și ritul, apoi argumentând folosul și binele ce ar urma prin unirea cu Roma. În ziua a doua, au stabilit condițiile Unirii : să primească cele patru puncte teologice fixate în anul 1439 la Conciliul de la Florența (întâietatea Papei, purcederea Sfântului Duh nu numai din Tată ci și din Fiu, existența Purgatoriului și pâinea nedospită bună și cea de anaforă), rămânând neschimbate ritul și disciplina ortodoxă. După stabilirea condițiunilor bisericești, s-au discutat condițiile politice : să se dea Bisericii și preoțimii românești aceleași drepturi care le au catolicii, și să nu mai fie socotiți doar tolerați. Apoi s-a stabilit ca hotărârile luate, să fie aduse la cunoștința împăratului habsburgic Leopold I și a cardinalului Kolonich. Pe baza hotărârii aduse la Sinodul din februarie, la 21 martie 1697, s-a redactat prima declarație prin care Biserica pravoslavnică românească din Transilvania se unește cu Biserica Romei : “Noi, Teofil, cu mila lui Dumnezeu episcopul Bisericii românești din Ardeal și din părțile Țării ungurești lui împreunate și tot clerul aceleiași Biserici, lăsăm pomenire prin scris aevea aceasta tuturor cărora se cuvine, cum că în trecuta lună din februarie când am avut săbor mare în Bălgrad cu o inimă am așezat ca să ne întoarcem în sânul Maicii Biserici romano-catolicești și iarăși să ne unim cu ea, toate acele primindu-le și crezându-le, care ea le primește, le mărturisește și le crede. Și mai întâi mărturisim acele patru puncte în care până acum ne-am împerecheat”. După această mărturisire, se cer de la împăratul de la Viena, “privilejuri și scutințe, care le au nu numai preoții romano-catolici, ci și arianii, luteranii și calvinii”. După încheiere, declarația a fost semnată de mitropolitul Teofil și 12 protopopi. Cu toate că declarația de Unire a devenit publică și trimisă împăratului de la Viena, calvinii își exercitau în continuare jurisdicția asupra Bisericii românești din Transilvania. La 9 aprilie 1697, la două luni după primul sinod de unire, o dispoziție a lui Teofil prin care numea provizoriu pe protopopul Ioan din Hunedoara, în locul lui Nicolae, decedat, pe pagina 2 găsim ordinul de numire redactat în ungurește și semnat de superintendentul Istvan Veszprémi “episcop ardelean reformat maghiar și român”, care însărcinează pe același “popă Ioan” cu conducerea provizorie a protopopiatului până se va întruni sinodul calvinesc care-l va așeza definitiv și-i va lua jurământul. Acțiunea pentru Unirea cu Roma continuă însă. La 10 iunie 1697, alți 12 protopopi români au semnat declarația de Unire. Biserica ortodoxă nu stă inactivă, ci reacționează : când mitropolitul Teofil moare în iulie 1697, cu suspiciunea că ar fi fost otrăvit, un popă din satul Bobâlna, județul Hunedoara, pe nume Athanasiu Anghel, fiu al preotului de acolo, aste ales în grabă pentru a fi numit Mitropolit al Bălgradului cu acordul direct al autorităților calviniste, fiind hirotonit episcop la București de către mitropolitul Ungrovlahiei, Teodosie, la 28 ianuarie

1698. S-a întors acasă cu daruri din partea domnitorului Constantin Brâncoveanu, dar și cu instrucțiuni precise de la patriarhul Dosithei al Ierusalimului (aflat în refugiu la București). Aceste instrucțiuni erau redactate în 22 de puncte, între care faimosul punct 5, de a nu întrebuința la slujbe limba românească, ci aceea “slovinească sau elinească”. Toate punctele prevăd dispoziții împotriva calvinismului, doar punctul 10 pare a se referi la catolici, cerând să facă Sfânta Cuminecătură numai cu pâine dospită. Odată cu declarația de Unire din februarie 1697, Sinodul Bisericii românești ceruse Curții de la Viena și drepturi de natură politică, la care s-au opus înverșunat guvernatorul Transilvaniei : Gyorgy Banffy, și cancelarul Miklos Bethlen, ambii de religie calvină, prezenți și ei atunci la Viena. Hotărârea imperială, luată la 16 aprilie 1698 și comunicată guvernului ardelean la 28 mai, ținând cont și de dorințele calviniștilor, dar și de cele ale Românilor, împărtășește pe preoții români de privilegiile și drepturile preoților cultului cu care se vor uni. În fața acestei hotărâri, la rândul lor calviniștii, dorind și ei să-și asigure unirea românilor, le făgăduiră aceleași privilegii. Dar, pentru majoritatea Românilor, împotriva Unirii cu calviniștii pledau nu numai Instrucțiunile date de Patriarhul Dosithei, ci și trecutul atât de recent de umilințe și de prozelitism care tindea să stârpească ortodoxia (și, odată cu ea, românismul) din Transilvania. În scopul de a clarifica situația, episcopul Athanasiu Anghel a convocat Sinodul de la 7 octombrie 1698, la care, la început au fost invitați numai protopopii, apoi, având în vedere importanța hotărârilor ce trebuiau luate, Sinodul a fost întregit cu preoții și cu câte 2 sau 3 fruntași din fiecare parohie. O însemnare păstrată la cronicarul Nilles arată că 2270 de preoți au semnat hotărârile sinodului, preoții parohi făcând pe rând, mărturisirea credinței. Întregirea sinodului a fost făcută pentru a nu putea fi acuzați episcopul și protopopii că au făcut unirea singuri… Aceasta a fost o consultare a poporului, fără precedent până atunci în Unirile religioase. În urma acestei adeziuni s-a redactat declarația de Unire de la 7 octombrie 1698, adică Cartea de mărturie, semnată de episcopul Athanasiu și 38 protopopi districtuali: “Noi mai jos scrișii, protopopii și popii bisericilor românești dăm în știre tuturor celor ce se cuvine, mai vârtos Țării Ardealului. Judecând schimbarea acestei lumi înșelătoare și nestarea și neperirea sufletelor căruia în măsură mai mare trebuie a fi decât toate, din buna noastră voie ne unim cu Biserica Romei cea catolicească și ne mărturisim a fi mădulările acestei Biserici sfinte, catolicească a Romei prin această CARTE DE MĂRTURIE a noastră și cu acelea privilegiuri voim să trăim cu care trăiesc mădularele și popii acelei Biserici sfinte, precum înălțimea sa și încoronatul craiul nostru în milostenia decretului înălțimii sale ne face părtași… S-a dat în Bălgrad în anii Domnului 1698 în 7 zile a lui octombrie”. După aceea cu un scris mai mărunt, dar de aceeași mână, continuă: “Însă întru acest chip ne unim și ne mărturisim a fi mădularele sfintei catolicești Biserici a Romei, cum pe noi și rămășițele noastre din obiceiul Bisericii noastre a Răsăritului să nu ne clătească, ci cu toate ceremoniile, sărbătorile, posturile, cum până acum așa și de acum înainte să fim slobozi a le ține după calendarul vechi și pe cinstitul vlădicul nostru Atanasie până la moartea sfinției sale să n-aibă puterea a-l clăti din scaunul sfinției sale…” După pecetea episcopului și semnătura lui și a celor 38 de protopopi se mai adaugă: ”Și așa ne unim acei ce-s scriși mai sus cum toată Legea noastră să stea pe loc. Iară de n-ar sta pe loc acele, nici aceste puncte să n-aibă nici o tărie asupra noastră și vlădica nostru Atanasie să fie cap și nimeni să nu-l hărbutăluiască”. În timpul cât se purtau discuțiile de Unire, între 20 octombrie – 12 decembrie 1698, și-a ținut și Dieta transilvană ședințele, tot la Alba Iulia, cu scopul declarat de a stabili noi contribuții asupra clerului român, precum și în legătură cu cantonarea de trupe imperiale în țară. La 23 noiembrie 1698, Dieta a luat în dezbatere și rezoluția împăratului de la Viena, din 16 aprilie, rugându-l să renunțe la punerea pe picior de egalitate a preoților români, chiar dacă se vor uni cu vreunul din cele patru culte recunoscute oficial, aceasta constituind o injurie, o umilință și un prejudiciu pentru cele trei națiuni. Drept răspuns la această intervenție, Episcopul Athanasiu și parohul iezuit Ladislau Baranyi cer cardinalului Kolonich să demaște la împărat uneltirile calvinilor. La 16 februarie 1699, împăratul, luând la cunoștință de Unirea românilor, emite diploma cunoscută sub numele de Diploma I-a Leopoldină, prin care, asemeni celei date pentru ruteni la 23 august 1692, stabilește ca bisericile, fețele bisericești și lucrurile de lege grecească ce sunt unite cu Sfânta Biserică a Romei… aceeași scutință bisericească să o aibă… ca și a celor de lege latinească. Diploma a produs o impresie foarte dureroasă în sânul națiunilor privilegiate. Cei dintâi care reacționează sunt chiar catolicii, care dau lui Athanasiu instrucțiuni pentru a nu extinde drepturile asupra întregii mase de preoți și a rudeniilor lor, ci numai a câte unul din fiecare parohie. Discuțiile încinse, controversele iscate și, cu deosebire, agitația calvinilor l-au obligat pe împărat să intervină cu încă o diplomă, la 12 decembrie 1699, prin care respinge afirmațiile că românii ar fi constrânși la Unire cu catolicii și arată că au libertatea de a se uni cu una din cele patru religii recepte sau a rămâne în starea lor de acum (schismatici tolerați). Dar guvernul Transilvaniei nu este de acord și, în speranța că-i va putea hotărî pe români să se îndrepte spre calvinism, cu tot protestul lui Athanasiu Anghel, a întreprins o anchetă pentru a obliga pe fiecare locuitor român să se declare personal dacă vrea să rămână în legea veche, sau vrea să treacă la una din cele patru religii. Se cunosc prea puțin rezultatele acestei anchete. Unii s-au declarat că vreau să rămână în legea veche, deci cu ceremoniile pe care unirea cu Roma le lasă neatinse. Mulți au declarat că ei cred în ceea ce crede Vlădica de la Bălgrad. În acest timp, în părțile Chioarului, alți 12 preoți, și ale Sătmarului alți 58, în frunte cu protopopul din Ruseni, au aderat la unire, solicitând jurisdicția episcopului Camillis de Muncaci. . Făcând vizitații canonice, cu deosebire în părțile mai “fierbinți” ale diecezei, episcopul Athanasiu Anghel s-a convins de rezistența unor preoți, cum au fost cei din Țara Hațegului, care se socoteau uniți cu calvinii, sau cei din părțile Brașovului și Făgărașului, mult timp scoși de sub jurisdicția Bălgradului, s-a hotărât să convoace un nou sinod la 4 septembrie 1700, iarăși cu o largă participare, la care au fost prezenți protopopii, fiecare cu “juratul” său, cu câte doi preoți și câte trei țărani fruntași. După ce vlădica a pus în discuție problema unirii, s-au declarat toți de acord, inclusiv boierii din Țara Făgărașului. Mai greu s-au lăsat convinși cei din Hunedoara și din scaunele săsești ale Brașovului și Sibiului. În ziua a 2-a, la 5 septembrie, Sinodul a stabilit că primește cele patru puncte și altceva nimic, apoi, în aceeași zi, a redactat MANIFESTUL de unire în care arată că “slobozi de bună voie și porniți de Duhul Sfânt ne-am unit cu Biserica Romanocatolică și prin rândul acestora ne mărturisim a fi mădularele ei, toate primindu-le, mărturisindu-le și crezându-le, câte le primește, le mărturisește și le crede dânsa și mai ales acele patru puncturi, în carele ne vedem până acuma a fi osebiți…” După ce arată că așteaptă aceleași privilegiuri de care se bucură “cei de ritul latinesc, după Sfintele Canoane și privilegiurile de fericiți răposații crai ai Ungariei date”, “Manifestul” a fost semnat de episcopul Athanasiu și de 54 protopopi reprezentanți a 1640 preoți (după episcopul Ioan Inocențiu Micu-Clain, iar după cronicarul Nilles, 1563). Printre ei și Ioan din Hunedoara cu cei 50 de preoți, Sava din Săliște cu 15 preoți, Petru din Sibiu cu 33 preoți, Vasile din Brașov cu 35 preoți etc., consfințind astfel Unirea cu Roma după tratative purtate sub doi ierarhi, ce au durat aproape opt ani. Tulburările confesionale de la mijlocul veacului al XVIII-lea în Transilvania Ca urmare a agitațiilor provocate de mitropolitul sârb de Karlovitz, la sfârșitul anului 1759 au izbucnit primele răscoale împotriva uniației.

282 Arestarea ieromonahului Sofronie Kirlovici în satul Cioara a determinat ridicarea a peste 600 de țărani pentru eliberarea lui. Ieromonahul Sofronie a organizat în 10 august 1760 sinodul de la Zlatna. Hotărârile acestui sinod cereau episcop ortodox, restituirea bisericilor și averilor confiscate, eliberarea credincioșilor și clericilor închiși pentru credință, libertate religioasă. Memoriile trimise Curții de la Viena și Guvernului Transilvaniei nu au primit nici un răspuns. Persecuțiile au continuat, provocând întinderea răscoalei. În 1760 țăranii răsculați au atacat Blajul, centrul persecuțiilor anti-ortodoxe, silindu-l pe episcopul Petru Pavel Aron să se refugieze la Sibiu. Pe 20 octombrie 1760 Maria Terezia deja anunțase că va forma o comisie care să cerceteze plângerile românilor și că va elibera pe cei arestați pentru credință. În 14-18 februarie se organizează, sub conducerea ieromonahului sârb Sofronie Kirlovic, Sinodul de la Alba Iulia. Hotărârile în 19 puncte au fost înaintate autorităților. Ele cuprindeau atât soluții pentru încetarea tulburărilor cât și măsuri de organizare a Bisericii Ortodoxe și de întărire a moralității și credinței. Cel trimis pentru cercetare de către Maria Terezia a fost generalul Nicolae Adolf de Buccow, care a fost numit comandant al tuturor forțelor armate din Transilvania, sporite cu acest prilej cu noi unități de cavalerie și infanterie. Odată cu el a fost adus și un episcop ortodox sârb, spre a se da nădejdi asupra așezării unui episcop ortodox în Transilvania. Pe 1 mai 1761 generalul a convins pe Sofronie că se va face pace, cerându-i însă a părăsi Transilvania, ca să nu fie prilej de tulburare. Sofronie a făcut acest sacrificiu, trecând în Muntenia unde își va sfârși zilele într-un schit din Argeș. Și el este canonizat, fiind prăznuit de ortodocși tot pe 21 octombrie, împreună cu alți apărători ai credinței. Acesta a frământat zeci de ani dearândul satele românești din Transilvania, atingându-și culmea în răscoala fără sânge a călugărului Sofronie din Cioara, de teama căruia tremura guvernul din Sibiu mai ales în timpul războiului de șapte ani (1756-1763), când oștile împărătești erau comandate la luptă pe frontul apusean. Rezultatul răscoalei lui Sofronie a fost trimiterea învățatului episcop sârb Dionisie Novacovici în Transilvania pentru păstorirea sufletească a Românilor ortodocși - deci o "însemnată izbândă smulsă prin îndârjita împotrivire a preoților și a oamenilor dela sate față de politica înaltelor cercuri diriguitoare dela cârma Transilvaniei și a Împărăției austriece". Biserica Ortodoxă Română în secolul al XIX-lea Istoricul I. Lupaș vedea, cu bună dreptate, veacul al XVIII-lea, ca unul din cele mai grele perioade ale istoriei românilor. Acest lucru este cu atât mai mult valabil pentru istoria Bisericii Ortodoxe Române. Aceasta a avut de suferit nenumărate persecuții și loviri din partea străinilor. Astfel, în Transilvania, ortodocșii erau sub tripla teroare a forțării trecerii la greco-catolicism, a presiunilor pentru maghiarizare și a autorităților austriece. Nici în Banat situația nu era mult mai bună. Deși aici presiunea uniată era mult redusă, nu lipseau nici eforturile de maghiarizare și nici masivele colonizări străine. Pentru a schimba caracterul etnic al Banatului - și totodată și pe cel religios - autoritățile austriece au colonizat în zonă germani (așa numiții „șvabi”, aduși din Suebia), sârbi, și chiar slovaci, cehi, unguri, ruteni și alte naționalități. Ca urmare românii ortodocși, populația autohtonă a Banatului și inițial majoritatea covârșitoare, vor ajunge după cca. 150 de ani să fie abia jumătate din populație. Aceeași politică rasistă anti-românească s-a dus și în Bucovina. Aici, în 1775, românii erau 91% din populație, rutenii 2,5%, alte naționalități diverse formând restul populației (huțuli, evrei, țigani, ucraineni etc.). În mai puțin de o sută de ani, ca urmare a colonizărilor masive organizate de Viena, românii ajung să fie abia jumătate din populația pământului lor strămoșesc. Principalii beneficiari au fost... rutenii uniți cu Roma, care au primit pământuri luate de la români sau de la Biserica Ortodoxă Română. "Împroprietăririle" s-au făcut, ca și în Banat și în alte teritorii românești ocupate, fără nici un temei juridic, în baza "dreptului forței". Pentru alte prigoane în Transilvania secolului XVIII se pot vedea capitolele anterioare. Nici Biserica Ortodoxă Română din Muntenia nu avusese o soartă mai bună. Odată cu instalarea domniilor fanariote la București, la 25 dec. 1715, începe o perioadă extrem de neagră. Domnitorii fanarioți impuneau în funcții importante - mai ales de factură economică preferații lor, de obicei rude din Fanar, fără minime cunoștințe de limbă și cultură română, fără un minim nivel de moralitate. Aceștia domnitorii și rudele lor - au jefuit sistematic țara și Biserica, deturnând averile mânăstirești destinate sprijinirii Locurilor Sfinte, bolnițelor (spitalelor), școlilor sau altor instituții obștești în buzunarele proprii. Clericii și călugării care au încercat să limiteze jaful au fost înlăturați, torturați, uciși - după caz. În Memorii istorice și geografice asupra Valahiei F. G. Bauer menționează că numai în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat în Țara Românească a Munteniei, între 1744 și 1748, "minunatele reforme" (cum le-au numit unii) ale acestuia au dus la scăderea numărului de familii de la cca. 150.000 la... 35.000! Această pustiire a țării în urma jafului fanariot a făcut ca o mare parte a călugărilor să revină, ca înainte de secolul XV, la viețuirea sihăstrească. Retragerea în codrii și munți era singura cale de a păstra Ortodoxia curată în fața păgânismului fanariot[necesită citare], interesat doar de a stoarce bani din absolut orice. Acest lucru va favoriza și lucrarea Sfântului Paisie cel Mare (Velicicovschi) și va permite mai târziu o revenire surprinzătoare a Ortodoxiei românești după 1821. Biserica Ortodoxă Română din Transilvania Ortodocșii și greco-catolicii din România interbelică (pe județe) Ponderea greco-catolicilor o depășește pe cea a ortodocșilor, existând totuși importante comunități ortodoxe Ponderea ortodocșilor o depășește pe cea a greco-catolicilor, existând totuși importante comunități greco-catolice Majoritate ortodoxă fără o prezență greco-catolică importantă (sub 1%) Viața monahală ortodoxă în Transilvania a continuat organizat după 1761 în doar câteva mânăstiri și schituri scăpate de urgie sau refăcute - în general pe ascuns - ulterior. Mai existau sihaștri, mai ales în pădurile din Maramureș și alte zone carpatine. Acești sihaștri au asigurat totdeauna continuitatea monahismului românesc atunci când prigoanele au distrus sau controlat excesiv mânăstirile. Atât dintre călugării scăpați cu viață, cât și dintre ardelenii ortodocși cu vocație monahală, mulți au fost nevoiți să treacă în Muntenia și mai ales în Moldova, în zonele mai sărace și mai ferite de prigoana fanariotă. Urmașul lui Dionisie și Sofronie, episcopii Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania în secolul XVIII a fost Ghedeon Nichitici, care a fost numit și episcop al Bucovinei și care face trecerea către secolul XIX. El a luptat pentru limitarea efectelor negative ale răscoalei lui Horea, pentru buna organizare a Bisericii și instruirea clericilor și credincioșilor. Situația cultelor creștine în România La recensământul din anul 2002, în România au fost semnalate următoarele culte și organizații religioase:

Biserica Ortodoxă (18,83 milioane membri), Biserica Romano-Catolică (1,02 milioane membri); Biserica Greco-Catolică (191.556 membri); Biserica Ortodoxă de Rit Vechi (38.147 membri); Biserica Armeană (687 membri); Cultele protestante: Biserica Reformată (701.077 membri), Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană (8.716 membri), Biserica Evanghelică Lutherană Sinodo-Presbiteriană (27.112 membri), Biserica Unitariană (66.944 membri); Cultele neoprotestante: Biserica Creștină Baptistă (126.639 membri), Cultul Penticostal (324.462 membri), Biserica Adventistă de ziua a șaptea (93.670 membri), Cultul Creștin după Evanghelie (44.476 membri), Biserica Evanghelică (18.178 membri); alte culte, inclusiv organizația Martorii lui Iehova (88.509 persoane). Alte circa 33 de mii de persoane s-au declarat la recensămînt fără religie, atei sau nu au vrut să-și facă publică apartenența religioasă. Note ^ Mircea Păcurariu- Sfinți daco-români și români, EDITURA MITROPOLIEI MOLDOVEI ȘI BUCOVINEI, IAȘI – 1994 ^ Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, ed. Enciclopedică ^ George Alexandrou, THE ASTONISHING MISSIONARY JOURNEYS OF THE APOSTLE ANDREW, Road to Emmaus,Vol. V, No. 4, pp.43-45 ^ Eugen Lozovan, Dacia Sacra, Editura Saeculum, București, 2015, p. 33 ^ Cele mai importante 5 descoperiri... | Obiectiv.info ^ Epiphanios In: Fontes Historiae Daco-Romanae (București 1970), 173-175173-175 ^ Gheorghe Postică, Spiritualitate medievală timpurie în spațiul pruto-nistrean, In: Tyragetia, s.n., vol. II [XVII], nr. 1, 2008, 131-154. ^ Mircea Rusu, “ Paleocrestinismul nord- dunarean si etnogeneza romanilor” , in AJJA , Cluj-Napoca ,XXVI, 1983-1984, p.35-84 ^ http://www.agerpres.ro/cultura/2016/08/20/exclusiv-salajdescoperire-importanta-in-fostul-oras-roman-porolissum-15-27-25 ^ Dan Gh. Teodor, Crestinismul la est de Carpati, Iaşi, 1991 ^ Fontes Historiae Daco-Romanae, Institutul de Studii Sud-Est Europene, București 1970, p. 707 ^ Nicolae Iorga, Istoria Bisericii românesti si a vietii religioase a românilor, Bucuresti, 1928, p.9 ^ Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, I, editia a II-a, Bucuresti, 1935, p.201 ^ Radu Vulpe, Historie ancienne de la Dobroudja, Bucarest, 1938, p.351 ^ Fontes Historiae Dacoromanae, vol. 2, Editura Academiei, București 1970, p.XI ^ Carolus Lundius, Zamolxis, Primus Getarum Legislator, Upsala, 1687 ^ Bonaventura Vulcanius' book, De literis et lingua Getarum sive Gothorum, Lyon, 1597 ^ Johannes Magnus, Gothus, Historia de omnibus Gothorum Sueonumque regibus, Roma, 1554 ^ Drâmbocianu, V., 1980. Elemente de datare arheologică în Ștefan, C. (coord.) (1980) Vestigiile rupestre din Munții Buzăului, Arhivele Statului Buzău, Buzău, pp.17-24 ^ Florin Curta, Southeastern Europe in the Middle Ages, Cambridge University Press, Pag.xv, 978-0-521-89452-4 ^ https://en.wikipedia.org/wiki/Menologion_of_Basil_II ^ Octavian-Liviu Șovan, Zorile creștinismului în nord-estul Moldovei-repere arheologice, Revista Forum cultural, Anul V, nr.4, decembrie 2005 (19) ^ Thierry Mudry : Războaiele religioase în Balcani, ed. Ellipses, Paris 2005 (ISBN 2-7298-1404-3), pp. 110 și următoarele ^ Eugen Lozovan, Dacia sacra, Editura Saeculum, Bucuresti, 2015, p.175 ^ T.J. Winnifruth : Badlands-Borderland, 2003, page 44, "Romanized Illyrians & Thracians, ancestors of the modern Vlachs", ISBN 0-7156-3201-9 ^ Denis Zakythinos, ΒΥΖΑNCE ÉTAT NATIONAL OU MULTI - NATIONAL ? EKT, Αthenes 1981, p.35 ^ a b G. Mihăilă, Studii de lingvistică și filologie, Editura Facla, Timișoara, 1981, p.10 ^ Ilie Gherghel, Câteva considerațiuni la cuprinsul noțiunii cuvântului "Vlach", București: Convorbiri Literare, 1920, p. 4-8 ^ René Bustan, Les relations roumano-hongroises dans la perspective de la construction européenne p.71 ^ Ioan Aurel Pop,Istoria Transilvaniei medievale,Editura Presa Universitară Clujeană, 1997 ^ Gheorghe Șincai, Hronica românilor, Editura pentru literatură. 1969, p.255 ^ S. P. Lambros, Greece and Byzantium (limba greaca), Athens, 1902, p.385 ^ Imre Boba, In Defence of Emperor Constantine Porphyrogenitus.A Review Article. Die Slawischen Sprachen. Institut für Slawistik der Universität Salzburg. 32, 20 May 2015, p.196 ^ Pandele Olteanu, Aux origines de la culture slave dans la Transylvanie de Nord et le Maramureș, «Romanoslavica», I, 1958, p. 169-197. ^ Radu MÂRZA,Contribuția lui Chiril și Metodie ladezvoltarea culturii europene”Romanoslavica, 49, 2, 2013 ^ Józef Maksymilian Ossoliński, Samuel Bogumił Linde "Vincent Kadłubeck: E. Historisch-kritischer Beytrag zur Slavischen Literatur" Biblioteca Bavareză de Stat, 1822, p 565 ^ Fruchtbarkeit des Wort Gottes, sowohl in den Anhören als Verkündigen derselben: Lobr. am Feste der H. H. Cyrilli und Methudii, Wien, Bavarian State Library, 1740 (digitized 2010, Disponibil pe Google Books) ^ Stelian Brezeanu, O istorie a bizantului, Editura Meronia, Bucuresti, 2005, p.191 ^ H. Gelzer, Ungedruckte…, în „Byzantinische Zeitschrift”, nr. 1, 1892, p. 256-257 ^ Constantine Porphyrogenito, De administrando imperio. În: Fontes Historiae Daco-Romanae, București 1970, pp. 657-671. ^ Spinei, Victor (2009). The Romanians and the Turkic Nomads North of the Danube Delta from the Tenth to the Mid-Thirteenth century. Koninklijke Brill NV, p. 54 ^ Fontes Historiae Daco-Romanae, vol. II, Institultul de studii sudest europene, București,1970, p.661 ^ Cea mai veche biserică din România a fost descoperită la Alba Iulia | Historia ^ Ioan Aurel Pop, Jan Nicolae, Ovidiu Panaite, Sfântul Ierotei, episcop de Alba Iulia (sec. X). Edit. Reîntregirea, 2010, 335 p. ^ History of transylvania Edited by László Makkai and András Mócsy Volume I, Distributed by Columbia University Press, New York, 2001, capitolul The Land of the Gyulas, pag I-394 ^ I.A. Pop, Romanii si maghiarii din Transilvania sec. IX-XIV, Centrul de studii Transilvane, Fundatia Culturala Romana,Cluj Napoca, 1996, p.144 ^ Premiere bănățene: Prima mănăstire de pe teritoriul României Ziua de Vest ^ Suciu C, Dicționarul istoric al localităților din Transilvania,vol. II, București, 1968, p.288

^ Dr. Sebastian Dumitru Cârstea, "Creștinismul românesc din primele secole. Puncte de vedere", Revista Teologica, nr.2/2008, p.122-134, ^ Bisericã din sec IV descoperitã în Mehedinti (loc. Izvoarele) | Theologhia ^ a b Florin Dobrei - Bisericile ortodoxe hunedorene, Ed.Eftimie Murgu, Reșița, 2011 ^ V. Spinei, Spațiul Nord-Estic Carpatic în mileniul întunecat, Editura Universității A. I. Cuza, Iași, 1997, p.155 ^ Eugen Lozovan, Dacia sacra, Editura Saeculum, Bucuresti, 2015, p. 215 ^ Vitalie Josanu, Statutul politico-juridic al orașului Cetatea Albă în cadrul țării Moldovei, Anuarul Inst. de Cerc. Socio-Umane Sibiu, vol. XX, 2013, p. 169–194 ^ A.A. Rusu, Ctitori și biserici din Țara Hațegului, 1997, p.323-328 ^ V. Spinei, Spațiul Nord-Estic Carpatic în mileniul întunecat, Editura Universității A. I. Cuza, Iași, 1997 ^ a b c d e pp. 277-282 în "Istoria Bisericii Ortodoxe Române", prof. preot Mircea Păcurariu, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române 1991. ^ p. 281 în "Istoria Bisericii Ortodoxe Române", prof. preot Mircea Păcurariu, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române 1991. ^ a b Rezervatia arheologica "Manastirea Bizere", inaugurata ^ Mănăstirea Bizere, prima dovadă a existenței creștinismului bizantin în Balcani ^ Mihalyi de Apșa, I., Diplome Maramureșene, Sziget, 1900, p. 109-111. ^ Mihalyi de Apșa, I., Diplome Maramureșene, Sziget, 1900, p. 600-601 Bibliografie Jürgen Henkel: Einführung in Geschichte und kirchliches Leben der rumänischen orthodoxen Kirche. Editura LIT Berlin-HamburgMünster, 2007. ISBN 3-8258-9453-3, ISBN 978-3-8258-9453-5 Bibliografie suplimentară Sfinți daco-români și români, Mircea Păcurariu, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994 Dicționarul Teologilor Români, Mircea Păcurariu, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1996 Istoria creștinismului la români și a catolicismului în Moldova, Părintele Ioan Mărtinaș, Editura Sapientia, Iași, 2013 - recenzie1, recenzie2 Partidul, Securitatea si Cultele - 1945 - 1989. Volum coordonat de Adrian Nicolae Petcu, Editura Nemira - Colectia "Biblioteca de Istorie", Bucuresti, 2005, 427 pagini - recenzie Religia geto-dacilor și începuturile creștinismului la nordul Dunării de Jos, Marius Grec Sfântul Scaun și românii în sec. al XIII-lea, Șerban Turcuș, Editura Enciclopedică, București, 2001 Catolicism și Ortodoxie românească. Scurt istoric al Bisericii Române Unite, pr. Silvestru Augustin Prunduș și Clemente Plaianu, Legături externe http://www.cimec.ro/pdf/carpica/dl.asp?filename=29-carpicaXXIX.pdf (articole Teodor, articol Mitrea) https://www.academia.edu/9745088/Gheorghe_Postic%C4%83_Spi ritualitate_medieval%C4%83_timpurie_%C3%AEn_spa%C5%A3iu l_pruto-nistrean_In_Tyragetia_s.n._vol._II_XVII_nr._1_2008_131154 (articol Postica) Biserici din evul mediu timpuriu Istoricul oficial al Bisericii Ortodoxe Române; portal patriarhia.ro accesat 2013.05.21 Adrian Andrei Rusu - Creștinismul românesc în preajma Anului O Mie: în căutarea identității Cum a ajuns Evanghelia în Dacia lui Zalmoxis, 25 noiembrie 2007, Grigore Radoslavescu, Ziarul Lumina E o enormitate a afirma că ne-am născut ortodocși, 18 Aprilie 2011, Răzvan Theodorescu, Historia Elite catolice și iobagi ortodocși în Ardeal, 17 iulie 2012, Lavinia Betea, Adevărul Ce sunt Sfintele moaște pentru români: cazul Niculițel, 17 mai 2007, Gândul De ce suntem creștini?, 2 iulie 2012, Lavinia Betea, Adevărul SERIAL ADEVĂRUL De ce suntem creștini? Voievozii români trimiteau averi la Muntele Athos, 24 iulie 2012, Adevărul - articol Historia Istoria creștinismului: Ne-am cunoscut în același timp ca popor de origine latină, și ca popor creștin, 9 noiembrie 2012, Lavinia Betea, Historia Sarbatori si datini intre vara si toamna, 28 august 2009, Adrian Bucurescu, România liberă Din istoria formării neamului românesc, 22 aprilie 2013, Pr. Dumitru Crîngoiu, Ziarul Lumina În ce limbă s-a propovăduit Evanghelia la geto-daci?, 18 octombrie 2009, Pr. Prof. Dr. Theodor Damian, Ziarul Lumina Istoria BOR Când țara umbla pe umerii stareților (BOR în secolul 18), 13 aprilie 2010, Dr. George Enache, Ziarul Lumina Rolul episcopatului în România interbelică, 13 martie 2011, Dr. George Enache, Ziarul Lumina Vezi și Presupusele vestigii paleocreștine de la Turda Religia în România Categorii: Creștinism în RomâniaIstoria României Meniu de navigare Nu sunteți autentificat Discuții Contribuții Creare cont Autentificare Articol Discuție Lectură Modificare Modificare sursă Istoric Căutare Pagina principală Schimbări recente Cafenea Articol aleatoriu Facebook Participare

283 Cum încep pe Wikipedia Ajutor Portaluri tematice Articole cerute Donații Tipărire/exportare Creare carte Descarcă PDF Versiune de tipărit În alte proiecte Wikimedia Commons Trusa de unelte Ce trimite aici Modificări corelate Trimite fișier Pagini speciale Navigare în istoric Informații despre pagină Element Wikidata Citează acest articol

Hawthorns leaf Hawthorns Ironwood leaf Ironwood Jack Pine leaf Jack pine Kentucky Coffeetree leaf Kentucky coffeetree Largetooth Aspen leaf Largetooth aspen Manitoba Maple leaf Manitoba maple Northern Hackberry leaf Northern hackberry Ohio Buckeye leaf Ohio buckeye Pawpaw leaf Pawpaw Peachleaf Willow leaf Peachleaf willow Pin Cherry leaf and fruit Pin cherry Pin Oak leaf Pin oak Pitch Pine leaf (needles) = Pitch pine Red Maple leaf Red maple Red Mulberry leaf Red mulberry Red Oak leaf Red oak Red Pine leaf Red pine Red Spruce leaf (needles) Red spruce Sassafras leaf Sassafras Serviceberries leaf Serviceberries Shagbark Hickory leaf Shagbark hickory Showy Mountain-Ash leaf Showy mountain-ash Shumard Oak leaf Shumard oak Silver Maple leaf Silver maple Striped Maple leaf Striped maple Sugar Maple leaf Sugar maple Swamp White Oak leaf Swamp white oak Sycamore leaf Sycamore Tamarack leaf (needles) Tamarack Trembling Aspen leaf Trembling aspen Tulip Tree leaf Tulip tree White Ash leaf White ash White Birch leaf White birch White Oak leaf White oak White Spruce leaf (needles) White spruce Yellow Birch leaf Yellow birch. Avrl 10, 2921+ Ad fara-poza de acelasi autor print printeaza email trimite unui prieten raporteaza raporteaza Posteaza comentariu

În alte limbi Беларуская English Français Русский Српски / srpski Modifică legăturile Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare. Wiki2

***Țigani prin câmpul de mac Autor : Const Felix 9 Vizualizari ***Țigani prin câmpul de mac... ***Doamne ajută-ne... Autor : Const Felix 8 Vizualizari ***Doamne ajută-ne...

Coranul

4 Vizualizari Condamnat după condamnat Poem după poem Cuvânt după cuvânt Bizanț după bizanț. 20162017 Domnița Ruxandra Autor : Const Felix 1 Vizualizare Domnișoarei doctor, RG Naltu împăratu nu le tăia capu că ei îs români cu viețe de câni. 20162017

2021 1, SCRIERE LINEARĂ A Chemare a Sfintei Ioana d'Arc în ajutorul soldatului

Isus Maria Rege al Angliei vin înaintea ta Fată a lui Isus, a Franței și Mariei care ai învins pe cumplitul rege al Angliei și îți cer ajutorul în bătălia mea de azi (se spune bătălia) ajută-mă pe mine și superiorii mei să învingem fie și de a fi să murim dar tu ai putere împreună cu Maria Virgina Domnului și Isus Fiul Domnului să ne mai ții în viață o zi îți mulțumim și ne punem săbiile inimilor înaintea ta Martiră a Bisericii și Sfântă a Îngerilor. Amin.

Săracii Autor : Const Felix 3 Vizualizari Mâini bolnave creier bolnav geamăt în mers veșnic oftat bucată de pâine tăcere de bine

La castelul lui Huniady (Variantă personalizată)

spălate păcate în singurătate.

de Sandor Petofi, feat. FRC

20162017

1 Cârmiți-mă voi ziduri ale gloriei! Cetate mândre, martor fericit, Slăvită fii... Unde-a trăit eroul, Poetul să se-închine a venit! Aici trăit-a Huniady mărețul, Îmi arde-n vine sângele a mied, Mi-e mută gura, buzele-s cutremur, Vorbește inimă-n Sabat, de cred. Aici, chiar poate-n vârful astei spire Din care eu mă uit întru pământ, Gândind la țărâna-mi nefericită, El viitorul mândru l-a văzut. Aici ședea să afle-un pic de pace, Când bătăi grele se-încheiau abia, Când la Stambul sfânțenia Semilunei Noi minarete încă zguduia. Bun loc s-adaști și să însinguri! În valea-adâncă... Râu de Frag... Cetatea-i josu - furtuni nu pot să urce Nici până în vârf de turnul steag. Sfântul sihastru e-înmormântat De ochi străini pusta se-ntinde-n gâlme, Muntele Mit departe-n câmpu-i, Cu frigian alb, bricitul Retezat.

Biserica evanghelică din Sibiu Autor : Const Felix 5 Vizualizari Burg în burg cetate în cetate Rune citite zori mătănite Rune din carte orgi fără moarte. 20162017 Eminescu licean. Copil împărat Autor : Const Felix

81 Vizualizari Ontario state trees plastics thones chords. The Tree Atlas Period

5 Vizualizari Cernăuți mirat Mihail băiat

2 Ruth+Anne

ste de agat Copil Împărat.

Alternate-leaf dogwood American Beech leaf American beech American Chestnut leaf American chestnut American Elm leaf

20162017 Bucoavnă Autor : Const Felix

American elm American Mountain-Ash leaf American mountain-ash

Balsam Fir leaf Balsam fir Balsam Poplar leaf Balsam poplar Basswood leaf Basswood Bitternut Hickory leaf Bitternut hickory Black Ash leaf Black ash Black Cherry leaf Black cherry Black Gum leaf Black gum Black Oak leaf Black oak Black Spruce leaf Black spruce Black Walnut leaf Black walnut Black Willow leaf Black willow Blue ash leaf Blue ash Blue-Beech leaf Blue beech Bur Oak leaf Bur oak Butternut leaf Butternut Cherry Birch leaf Cherry birch Chokecherry leaf Chokecherry Common Hoptree leaf Common hoptree Cucumber Tree leaf Cucumber tree Eastern flowering dogwood leaf Eastern flowering dogwood Eastern Hemlock leaf Eastern hemlock Eastern Redcedar leaf Eastern redcedar Eastern White Cedar leaf Eastern white cedar Eastern White Pine leaf Eastern white pine Gray Birch leaf Gray birch Green Red Ash leaf Green/red ash

1 Vizualizare Copilul v văpăit rău mai e smintit vai în vânt și vai în cânt. 201620172021 Ceaslov Autor : Const Felix 1 Vizualizare Carte crucită în lacrimi boită carte de dor popoare/neamuri ce mor. 20162017 Boisa Autor : Const Felix 1 Vizualizare Turnu chinez fier la mers bătăi câștiga domni alegea Cânda. Crucea Autor : Const Felix

1849, 2021 Ontario state trees plastics thones chords. The Tree Atlas Period Autor : Const Felix

Copilul văpăit Autor : Const Felix

4 Vizualizari Cruce în câmp soarele sfânt Cruce de cer lacrimi de fier. 20162017 Distih - Pasăre Mare Autor : Const Felix

3 Vizualizari Țară de mănăstiri bucoavnă de amăgiri rugă în munți ursite nunți. 20162017 fara-poza de acelasi aut Monte Cristo Autor : Const Felix

6 Vizualizari Pasăre Mare. 20162017 Tată din icoană Autor : Const Felix 13 Vizualizari Tată din icoană sânge

284 plâns în cană cuvinte bizantine arcuri constantine. 20162017 Detașamentul de la Cerna Autor : Const Felix 13 Vizualizari Câni înconjurați de lupii bărbați oameni năcăjiți soldați omorâți au făcutu drum cu imnul român. 201620172021 Paul Goma Osândit Autor : Const Felix 8 Vizualizari Paul Goma dus în Roma cer de sare groapă mare Cristos tace cruce face. 20162017

Îngerul Autor : Const Felix 9 Vizualizari Din cartea SCRIERE LINEARĂ B 2021 8 Vizualizari Înger sunt înger sânt viață vânt dor pământ. 20162017

8 Vizualizari I, Paul Goma drum la Roma II, Goma câne moarte mâne! III, plângi în carte că n-ai parte! IV, nici de neamul românesc nice poporul frățesc. Ia. Românie ură mare îngropiu românii în sare. 201620172021

7 Vizualizari Furnicile nebune fură tot bune dar s-au mândrit dar s-au trufit dar nebuneșteau râs cu minte de râs se ceartă -n furnicar trantorul barbar nu vezi dăuă prieteni furnică fără patimi toate sunt regine au inimi de Câine.

Trei scripcari Autor : Const Felix 14 Vizualizari Lui Tudor Arghezi, Dumnezeul literaturii române Au fost bătăi mari pe pământ Isus veni din necuvânt Satul era plin de ciurari Dar doar trei erau scripcari Scripcă de os scripcar domnesc scripcă de bronz dumnezeu văz scripcă de zlată dată de-o fată și Dumnezeu cu fiul său muri puțin se făcu vin Pâine și vin, iacă Amin. 20162021 20162017 2, SCRIERE LINEARĂ B

Regina roșie Autor : Const Felix 7 Vizualizari Principesei Margareta și lui Liviu Dragnea

Pentru Tata - 2013-2014-2015 - Felix 2021 8 Decembre Autor : Const Felix 3 Vizualizari Din cartea SCRIERE LINEARĂ B 2021

Aoleu mămucă, hăi, mult scrisăi iou Anii Răi

OMUL LOGIC + pentru Tata - 2013-2014-2015 - Felix 2021 8 Decembre Autor : Const Felix

ca să văd az pe pământ Regină în roș veșmânt.

4 Vizualizari Din cartea SCRIERE LINEARĂ B 2021

20162017

Motto: -Absolut. F, 21+++ -, Dumnezeu există = Dumnezeu nu există F, Dr, + Zam, 2016s-2020... M+ + Pentru Tata - 2013-2014-2015 - Felix 2021 8 Decembre Vis cu Dumnezeu 1 (Biserica Mihăiescu, Hațeg, 1988)

Furnicile nebune Autor : Const Felix

2016Paul Goma Autor : Const Felix

OMUL LOGIC & PROFESORUL DE OMENIRE...

OMUL LOGIC + pentru Tata - 2013-2014-2015 - Felix 2021 8 Decembre Autor : Const Felix

Paul Goma - tatălui meu Autor : Const Felix

7 Vizualizari Din cartea SCRIERE LINEARĂ B 2021

8 Vizualizari Paul Goma dus în Roma

. OMUL LOGIC & PROFESORUL DE OMENIRE... + pentru Tata 2013-2014-2015 - Felix 2021 8 Decembre Autor : Const Felix

Cristos tace cruce face.

8 Vizualizari Din cartea SCRIERE LINEARĂ B 2021

20162017

OMUL LOGIC & PROFESORUL DE OMENIRE... + pentru Tata 2013-2014-2015 - Felix 2021 8 Decembre Autor : Const Felix

OMUL LOGIC & PROFESORUL DE OMENIRE... M+

Tu ai venit de la Dumnezeu îmi spunea mama dintodeauna și eram creștin ca aproape toți copiii dar asta nu a fost - cred - înainte de anul 1986 și un prieten mult mai inteligent ca mine a reșit într-o zi să mă convertească la ateism aveam cred vreo șase ani am mers acasă și am decis că nu mai vreau să mă rog că nu mai vreau să cred și am fost curajos și m-am culcat fără să mă rog și fără să cred și am avut un vis cineva îi închisese pe Iisus Hristos și cu o parte din apostolii lui, să zicem vreo șase în biserica la care mergeam eu, biserica de lângă școala veche unde a lucrat mama iar în visul meu biserica era goală doar ei erau încuiați și stăteau la masă cu fața spre ușa încuiată nu erau toți cu fața dar se simțeau foarte bine încuiați în biserică așa părea cel puțin având în vedere că e vorba de ei se simțeau foarte bine vorbeau și stăteau la masă și apoi nu știu cum n-am mai văzut interiorul bisericii am văzut cerul nu Cerul ci cerul un cer de noapte fără stele și apoi l-am văzut în visuțul meu pe Dumnezeu nu l-am văzut de fapt era ascuns într-un nor un nor mare dar nu uriaș nici măcar foarte foarte mare nu mai știu cât era de mare dar era mare un nor mare pentru mintea unui copil șase ani atât cred că aveam nu sunt sigur dar copiii-s copii era un nor pe care mi-l amintesc dar nu îl pot descrie era un nor mai întunecat dar nu negru nu era negru deloc era un nor maro, uite că îl pot descrie sau cam așa ceva eu mă uitam să zicem la norul ăsta ori măcar l-m văzut și Dumnezeu dinăuntrul norului ca Iona dinăuntru Peștelui s-a năpustit cu tot cu Peștele Uriaș s-a năpustit din norul ăla mare și s-a izbit ca Berbecele în poarta Bisericii în care eu decisem să nu mai intru a spart poarta bisericii părintelui Mihăiescu - Ioan, din Păucinești să mă ierte că-i scriu numele dar e Părinte și față de el am fost un fiu risipitor și sper să nu mai fiu Dumnezeu-ascuns-în-nor a spart poarta bisericii unde am fost botezat prima dată cu numele Feix și peotul, alt preot, era bătrân și băut și cred că m-a scăpat în cristelniță nu mai știu ca pe Ahile cel Brav Dumnezeu a descuiat Biserica, Iisus Hristos & apostolii au ieșit afară iar eu m-am trezit îngrozit. Iar mama mi-a spus să mă rog. Ia vis de copil. Vis cu Dumnezeu 2 (QV-H, 2007) s PROGRAM Ora 9-12 Din oră în oră faci 10 genoflexiuni 12-13 (I) - MASA pește, varză, Supă, ceai, MAGIUN. 9-13 Citești - GORCHI, Biblie -TRADUCI -Scrii -Tableta Film. După ora 13-2 iar Citești GENOFLEXIUNI și alte exerciții +MERE 6 - MASA Aș vrea să downloadez filmul August Rush. Aș vrea să downloadez seria veche din filmul Star War. Aș vrea să downloadez și sria nouă care n-am văzut-o toată și nu mi-a prea plăcut dor cred că pot înțelege mai bine dacă mă uit și cred că eu sunt ca un Anakin mic care trebuie salvat. Aș vrea să citesc nu ce vreau eu ci ce crezi dumneata. Ce al citi eu pt. perioada aceasta ar fi ceva din Jack London cu viața în nord. Ce mi-ar prinde bine ar fi să-l citesc pt. iarnă pe Nansen. Dacă ai putea să-mi aduci dacă crezi că este indicat, cartea albastră a lui Nansen când e doar cu sania nu pe Fram, și cu Johansen. Mi se întâmplă că vorbesc singur, izbucnesc, gândesc cu voce tare. Aș vrea să te rog să stabilești un criteriu de întrebări de sănătate pe care să mi le pui oricând și eu să răspund cu da și nu. -

285 Am angoase. Vreau să te întreb dacă este cazul să traduc din alte limbi în română.

mureau oameni și nu orice oameni din mintea sa omenească, preaomenească...

Vreau să te întreb dacă este cazul să mai scriu literatură. Dumneata ai fost și ești geniul poetic al Hațegului dar dl. M era cel care se ocupa în sens eugenic de dumneata - aveți același nume: Constantin - iar G cred că se ocupa de mine și cred că în continuare se ocupă de mine și pe el îl cheamă tot Constantin. În procesul eugenic nu trebuie să existe resentimente și nu este niciun motiv pentru care să existe resentimente. -

Acum aș vrea să mă uit la filmul -25 de grade 8o below

xxx

xyz Temă de casă descrierea unei zile de muncă la domnul Vătran.

Dl. M îmi este un prieten adevărat care a vrut să mă salveze de mine însumi pentru că a știut că eu sunt ca și Frank Slade, nu m-am născut niciodată inocent. Îmi vindea timbre ca să mă evalueze. Când mi-a vândut timbrul cu tabloul acela pe care l-am înțeles, mi-a vândut și timbre cu - nu cu heruvimii Vechiului Testament, îngeri gigantici, ci cu „? ” - din pictură. Timbrele acelea le-am distrus, pentru că nu o consideram o artă sănătoasă.

YYY

xyz N, de asemenea a fost implicat în procesul eugenic. Într-o tabără (Târgoviște, tabăra 2, 1987? ) fetele m-au făcut fetiță la un carnaval. Și eu mergeam și spuneam că sunt fetiță. Apoi în altă tabără (de fapt aceeași) a fost și N, - BdV - și m-a trimis (la 5 ani) să merg noaptea la fete și să (...) ...

... xyz Matematica stelelor inspiră poezia pământului. ... xyz Jedi înseamnă să iubești, Sith înseamnă să urăști, pe pământ.

x Dacă dr. M va mai voi să îmi vândă timbre, cele pe care nu le consider bune am să i le duc înapoi. x Uneori îmi pierd răbdarea, rareori, nu îmi amintesc acum de când am venit acasă, la spital îmi pierdusem

răbdarea când intra cineva la dl. dr. Terpe. (Notă. Dl. dr. psihiatru psiholog S S T a murit săptămâna trecută, probabil de o ulpină de Covid19, în Advent de Moș, 2021... +) Acum am avut un moment când mi-m pierdut răbdarea și simțeam că îmi vine să urlu în mine.

c Eu nu urăsc pe nimeni. xyz Punga aceasta de pâine, ambalajul e o lecție de la dl doctor Terpe. -. Eu sunt fosforul care luminează în întuneric, A, e fierul, mintea brici și sufletul plin de iubireși vor să facă din noi Magneziu care dă o lumină foarte puternică. Un progres, o eugenie a minții, a sufletului & a iubirii umane. Iar în plan poetic / am avut am folosit alt cuvânt decât cel pe care voiam / o văd și ca o poezie de la A, B1 sunt eu B2 e ea și PP va fi copilul băiat sau fată, constant. | Și bineînțeles că și dacă aș fi avut un băiat ar fi trăit. | Și dl Terpe vrea să mă învețe că eu sunt

x piatra, A e vitamina & el vrea să dea viață pietrei, . genetică x dl. M a vrut să mă salveze de genetică. x Alt lucru voisem să mă mai uit odată la filmul la care ne-am uitat ieri, dar excesul nu e bun. Viața este o progresie ca și traiectoriile stelelor. x Aș vrea să te rog să mă înveți logică și matematică. x Acum mă simt foarte bine sufletește deși dumneata vorbești la telefon cu persoană străină. Cum nu mă simțeam când intra cineva la dl. dr. Terpe. x Vreau să îi mulțumesc dl. dr. Terpe cumva. c Mă gândeam să mai scriu ceva și nu știam ce să scriu. x Am scos capacul de la pix și l-am băgat la celălalt capăt și m-m simțit periculos între ghilimele pentru că aveam un vârf ascuțit în mână

YYY Interpolare târzie 9 decembrie 2021 felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 0 secunde /+ felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 1 secundă deja vu) felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 1 secundă | băi, Melancthon | felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 1 secundă wiki/George_Sb%C3%A2rcea New Kids On the Block, felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 0 secunde Podurile din Madison County...) 1 felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 11 zile Asa va fi viitorul. Spălat, curat, adevărat. Gold $tein. felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 11 zile Emi, scopul Evanghelistilor de după Francisc și Hus era Evanghelia în limba popoarelor, adică nu poți predica cu o limbă, și vorbi cu lumea cu altă limbă... felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 12 zile Aveți un Co deosebit aici/ tot Emi sireacu... +) felix gelu konstantinescu felix gelu konstantinescu acum 12 zile ȘI CADE_N NOPȚI ADÂNCI ȘI D_ZEU

(Săgeată în jos, ancoră) x

Aldous HUXLEY + Punct. Contrapunct? Succes + Mma 21: 34 Ai trimis The Cardigans - Live And Learn 1.2 mil. vizualizări · Dec 14, 2015 Salvați Partajare YouTubeTheCardigansVEVO Ai trimis i suggest breads Ai trimis ? q=garbage+i+m+only+happy&docid=607999079593500379&mid= BECFBB0D8793052503B8BECFBB0D8793052503B8&view=deta il&FORM=VIRE + Ai trimis Scz Ai trimis Garbage - Only Happy When It Rains (Official Video) YouTube · 22, 932, 000+ vizualizări · 14/11/2013 · de GarbageVEVO Ai trimis M+ Ai trimis Hm, Interesting - 1995 Ai trimis I thought 1997 Ai trimis ok Ai trimis watch? v=Q9jJufz9RNE Ion Voicu. Ai trimis + Ai trimis M+ Ai trimis #GuanoApes #BigInJapan #Vevo Guano Apes - Big In Japan (Official Video) 22.161.124 de vizionări25 oct. 2009 f, Ai trimis watch? v=tpKCqp9CALQ ' Ai trimis I do not want to hurt t Earth Ai trimis watch? v=A9uxLuav2kE Amy Macdonald - Footballer's Wife (lyrics) 299.185 de vizionări29 dec. 2008 Scrie pentru Aa tu ai auzit de Diana Baciu? Ai trimis You know you can t trust them, Ai trimis ) Ai trimis Morse texts Ai trimis watch? v=lc6F47Z6PI4 ortberg s bike, Ai trimis Yin Loser sunt nopți fără rost în care mama ți-e în pământ și tata bătrân ca Iov iubești până la urmă o altă țară și copiii ți-s nenăscuți și viața îți trece ca un insuportabil meci berserk și în prelungiri 63 Felix Rian Constantinescu 18 ani totul e freamăt marea ca şi nucul plâns ca şi camera de zi tăcerea este bună ca rahatul colorat din cozonacul vechi timpul trece şi nu se mai întoarce oamenii aşijderea se spune vom muri pe front în biblioteci în lumină spun copiii deosebiți iar la 18 ani se îngroapă în noapte 64 Yin Ochiul acoperit de lacrimi și pietre râul Mare curge de la începuturi curge râul mare e un ochi atât de deschis mereu râul mare e un ochi acoperit de lacrimi și pietre când vei vedea râul vei fi tânăr 65

YYY O angoasă. ZZZ x ------____ ____ Ai grijă de tine. Țucă-l pe Tudor.. Stay busy... 2013-2015 YYY Interpolare târzie 2021 decembrie. The Complete Works of William Shakespeare, comentariu comparat Biblic. Shakespeare a începu să scrie în secolul Reformei și a murit în secolul King James Version Biblia. La o privire cât de cât puțin aplecată Biblia lui William Shakespeare ne face să bedem în Bâtrânul Will un cititor de Biblie, cel puțin de început, și mai ales al cărților Regi I și II, Împărați I și II, Cronicarii I și II; ori mai târziu Geneza și Evangheliile, comasat, Cei doi tineri din Verona. De asemenea opera dramatică are 39 de Cărți, ca Vechiul Testament, Sonetele sunt în jur de 150, ca Psalmii, și în opera mai târzie îl vedem un pasionat al hagiografiilor Samuelice, Othello, Iago, Desdemona, Hamlet, Macbeth, ori a hagiografiilor regale - David - în As You Like It -, deși apoi îl vede în volte împotriva Antichității seculare, Iulius Cezar, Timon din Atena - erou cu reminiscențe totuși din Iov. Profeții - și Epistolele, ori măcar în sens profund, vezi tatăl, Biserica, și fratele, Antibiserica, Ofeliei - i le credem străine propriei sensibilități. În acest sens, twainean, vedem în William Shakespeare, un Ageamiu - nu doar că agită sulița s sperie copiii ca un bloj ori un claun - ci aduce și pretins înțelepte completări Sfintei Scripturi pentru al cărei text literalmente

Ruth & t Progressers Ai trimis { 6 7 / +/ U Ai trimis ) Ai trimis x2 Ai trimis ,,, Ai trimis You can Work Ai trimis , wiki/George_Sb%C3%A2rcea + Ai trimis Henryk Sienkewickz - Paznicul farului (Nuvele, povestiri, schite) Ed. Univers Ai trimis / Ai trimis f, Ai trimis dar si Vietile marilor compozitori (carti ca Schonberg sau Weber Ai trimis Mozart - Scrisori Ai trimis Anna Madalena Bach - Carte despre Johann Sebastian Bach Ai trimis Chopin feat & Ai trimis et,

Felix Rian Constantinescu Satul fantomă drumurile mele sunt uitate şopteşte satul fantomă aici a fost castelul desfrânat acum un morman de pietre şi colți de şarpe aici a fost satul arat acum o sută de ani de ultimul baron nu umbla pe străzi străzile sunt pustii şi doar morții le colindă înfometați şi plângând ca nişte amintiri 66 Yin Lobul drept lobul drept poartă mâini obosite şi salopetă albastră de aceea îi place chitara şi berea femeile şi upercuturile şi singurătatea ce asemeni țigărilor dă cancer în lobul drept un meșter perpetuu în ritm de cîntece nesfârșite înalță universul 67 Felix Rian Constantinescu Eroica am văzut marile mulțimi şi munții acoperiți de stoluri de zăpezi am văzut pietre strălucind precum arginții în pământ

286 este acea lumină pe care n-o vom pierde din ochi chiar și în ziua când nu-i vom mai avea pe ai noștri în mormintele noastre neplânse de nimeni în seara din Cernăuți în seara din Cernăuți... 68 Yin Arhitectura oraşul se preschimbă într-un muşuroi de beton toți oamenii au început să semene unii cu alții se spune despre furnici că trăiesc singure trebuie să ducem civilizația până la sfârşitul universului furnicile iubesc? 69 Felix Rian Constantinescu Poezia totală văzut dintr-un avion de vânătoare omul e asemănător unui păianjen uriaş ori gândac verde nemaivăzut omul cu octavele lui de simțire nu e decât o formă neagră alergând prin sârmă ghimpată şi nisipul greblat spune-mi omule merită să trăiască? 70 Yin Ochi ce sunt ochii noştri, coride sau prisme? dacă sunt sânge cine l-a plâns? dacă sunt gheață cine a strâns-o? vom şti sau nu vom şti înainte de-a muri? 71 Ai trimis Ești o interfață între Cineva și ceva, Ai trimis , Ai trimis Antologia tinerilor poeți germani din România + Anemone LATZINA feat Kronstadt Munchen, Ai trimis ) Ai trimis + Ai trimis M tu ai auzit de Diana Baciu? Ai trimis You know you can t trust them, Ai trimis ) Ai trimis Morse texts Ai trimis ? v=lc6F47Z6PI4 ortberg s bike, Ai trimis Yin Loser sunt nopți fără rost în care mama ți-e în pământ și tata bătrân ca Iov iubești până la urmă o altă țară și copiii ți-s nenăscuți și viața îți trece ca un insuportabil meci berserk și în prelungiri 63 Felix Rian Constantinescu 18 ani totul e freamăt marea ca şi nucul plâns ca şi camera de zi tăcerea este bună ca rahatul colorat din cozonacul vechi timpul trece şi nu se mai întoarce oamenii aşijderea se spune vom muri pe front în biblioteci în lumină spun copiii deosebiți iar la 18 ani se îngroapă în noapte 64 Yin Ochiul acoperit de lacrimi și pietre râul Mare curge de la începuturi curge râul mare e un ochi atât de deschis mereu râul mare e un ochi acoperit de lacrimi și pietre când vei vedea râul vei fi tânăr 65

în lobul drept un meșter perpetuu în ritm de cîntece nesfârșite înalță universul 67

fevr, 2021

Felix Rian Constantinescu Eroica am văzut marile mulțimi şi munții acoperiți de stoluri de zăpezi am văzut pietre strălucind precum arginții în pământ este acea lumină pe care n-o vom pierde din ochi chiar și în ziua când nu-i vom mai avea pe ai noștri în mormintele noastre neplânse de nimeni în seara din Cernăuți în seara din Cernăuți... 68

Disarmed snake...

Yin Arhitectura oraşul se preschimbă într-un muşuroi de beton toți oamenii au început să semene unii cu alții se spune despre furnici că trăiesc singure trebuie să ducem civilizația până la sfârşitul universului furnicile iubesc? 69 Felix Rian Constantinescu Poezia totală văzut dintr-un avion de vânătoare omul e asemănător unui păianjen uriaş ori gândac verde nemaivăzut omul cu octavele lui de simțire nu e decât o formă neagră alergând prin sârmă ghimpată şi nisipul greblat spune-mi omule merită să trăiască? 70 Yin Ochi ce sunt ochii noştri, coride sau prisme? dacă sunt sânge cine l-a plâns? dacă sunt gheață cine a strâns-o? vom şti sau nu vom şti înainte de-a muri? 71 Ai trimis Ești o interfață între Cineva și ceva, Ai trimis , Ai trimis Antologia tinerilor poeți germani din România + Anemone LATZINA feat Kronstadt Munchen, Ai trimis ) Ai trimis + Ai trimis M Amen, Prety $hit, Ai trimis , ***A band mystical names tanka-waka verse Autor: Const Felix 2 Vizualizari Ruth & t Pillgrims Ruth & t Progressers Ruth & t Brothers. ortberg s bike Prety $hit. 9 december 2021 ad ZZZ ∑ ERRATA STANȚE CANADiENE poesies buch I, La dublu Feb+april 2021+

Amdg. My maple ink versses (fevruar April +21) F+G_R Constantinescu Ontariostream, Torontoverse (March/April 2021+ Ad Volume 1, incomplete h...) F+G_R Constantinescu I,

Felix Rian Constantinescu Satul fantomă drumurile mele sunt uitate şopteşte satul fantomă aici a fost castelul desfrânat acum un morman de pietre şi colți de şarpe aici a fost satul arat acum o sută de ani de ultimul baron nu umbla pe străzi străzile sunt pustii şi doar morții le colindă înfometați şi plângând ca nişte amintiri 66 Yin Lobul drept lobul drept poartă mâini obosite şi salopetă albastră de aceea îi place chitara şi berea femeile şi upercuturile şi singurătatea ce asemeni țigărilor dă cancer

TO EDGAR ALLAN POE 1809+1849 A Christș Hegira. & Felix Bach-Beethoven-Mozart-Bartholdy...+ -C, Absolvire cu cunună în Satul Jad provincia Hunnan Poezii +2021 Felix Medjugorje, Mother.jpg Itovii + b, 4 martie 2021/ A, Școlar cu + în frunte Schoolboy w + in front Workboks i, Falling in Love with a Canadian Școlar cu + în frunte Schoolboy w + in front WORKBOKS Jetaime, Workboks i, Falling in Love with a Canadian FELIX RIAN+CONSTANTNESCU

to Samuel Langhorne Clemens (November 30, 1835 – April 21, 1910*(

How I Knew I Need Publish Again How I Knew I fell in Love with You. +++Autobiography , Je suis t miracle worker of my village, I just say to be and is, Life like Love, Happiness found in Sorrow, I cannot explain well, God + and all that is + just is with me! Amen Haiku 5 fevr, 2021 Îngrijorat de soarta și destinul melcilor. The sound your eyes Your eyes are lamps hidden in pink milk The most beautiful thought I think I fell in Love I will not go There's a Baby I must sow You came with the ray came with the beam Were the saveness of my dream Your eyes are lamps are t blue Moon Mouth' the pink star coming soon. fevr, 2021 Lew, &augustin buzura, + m , 6et st, francisiubirea forever, Motto Anne Darwin From Wikipedia, the free encyclopedia Jump to navigationJump to search Anne Darwin Annie Darwin.jpg Anne Darwin Born Anne Elizabeth Darwin March 2, 1841 Died April 23, 1851 (aged 10) Other names Annie Parents Charles Darwin (father) Emma Wedgwood (mother) Relatives See Darwin-Wedgwood family Anne Elizabeth "Annie" Darwin (2 March 1841 – 23 April 1851) was the second child and eldest daughter of Charles and Emma Darwin. Annie's grave in Great Malvern Contents 1 Life 2 Annie's Box 3 Notes 4 References 5 External links Life In 1849, Anne caught scarlet fever along with her two sisters,1 and her health thereafter declined; some authorities believe that she suffered from tuberculosis. In vain pursuit of help from James Manby Gully's hydrotherapy, Charles Darwin took his daughter to the Worcestershire spa town, Great Malvern. She died in Montreal House on the Worcester Road, aged ten, and was buried in the Great Malvern Priory churchyard. Annie's death was a terrible blow for her parents.2 Charles wrote in a personal memoir "We have lost the joy of the household, and the solace of our old age.... Oh that she could now know how deeply, how tenderly we do still & and shall ever love her dear joyous face."3 Darwin scholar E. Janet Browne writes: Anne was ... the apple of her proud father's eye, his favourite child, he confessed to his friend and cousin William Darwin Fox. More than any of the other children she treated him with a spontaneous affection that touched him deeply; she liked to smooth his hair and pat his clothes into shape, and was by nature self-absorbedly neat and tidy, cutting out delicate bits of paper to put away in her workbox, threading ribbons, and sewing small things for her dolls and makebelieve worlds.4 The loss of Charles Darwin's beloved daughter was softened only by the addition of Horace Darwin, who was born only three weeks after Anne's death on 13 May 1851. Annie's Box Around 2000, Charles Darwin's great-great-grandson Randal Keynes discovered a box containing keepsakes of Anne collected by Charles and Emma. He wrote a biography of Charles Darwin centered on the relationship between Darwin and his daughter, entitled Annie's Box; the script of the 2009 film Creation is based on the book. Notes Browne 1995, 498 BBC: Did Darwin Kill God? Quoted in Browne 1995, 501. Browne, Janet (1995). Charles Darwin: A Biography, Vol. 1 Voyaging, p 499. Knopf, New York. References Keynes, Randal (2001). Annie's Box: Charles Darwin, His Daughter, and Human Evolution. Fourth Estate, London. ISBN 978-1-84115060-4. (Review) Darwin's memorial of Anne Elizabeth Darwin at the Darwin Correspondence Project, University of Cambridge Original letters about Annie's death at the Darwin Correspondence Project, University of Cambridge Browne, Janet (1995). Charles Darwin: Voyaging. New York: Random House. ISBN 0-691-02606-8. (The characterization of Anne Darwin appears on p. 499.) External links Anne Darwin at Find a Grave Authority control Edit this at Wikidata GND: 123512050ISNI: 0000 0000 6680 095XLCCN: no2001068881NTA: 270216413Trove: 1524182VIAF: 8297240WorldCat Identities: lccn-no2001068881 Categories: 1841 births1851 deaths19th-century deaths from tuberculosisDarwin–Wedgwood familyTuberculosis deaths in EnglandDeaths from streptococcus infectionPeople associated with Malvern, WorcestershireEnglish children Paul Goma [CENZURAT}De la Wikipedia, enciclopedia liberăSari la navigareSari la căutarePaul GomaPaul Gomacropped.jpgScriitorul Paul Goma [CENZURAT}Date personale [CENZURAT}Născut 2 octombrie 1935234 Modificați la WikidataMana, comuna Vatici, județul Orhei, Basarabia, Regatul RomânieiDecedat 24 martie 2020 (84 de ani)3 Modificați la WikidataParis, Franța53 Modificați la WikidataCauza decesului COVID-195Naționalitate RomâniaCetățenie România Republica

287 MoldovaOcupație scriitorPartid politic Partidul Comunist RomânLimbi limba română1limba franceză Modificați la WikidataStudii Institutul de literatură și critică literară „Mihai Eminescu”Activitatea literarăActiv ca scriitor 1966 - 2020Specie literară roman, eseu, memorialisticăOperă de debut 1. 1966 povestirea „Când tace toba”2. 1971 - romanul „Ostinato”Opere semnificative „Ostinato”, „Ușa noastră cea de toate zilele” , „Bonifacia”, „Patimile după Pitești”, ,„Gherla”, „Jurnal de noaptelungă”, „Arta refugii” , „Sabina” , „Din Calidor”.NotePremii „Chevalier dans l'ordre des Arts et des Lettres”, 1986Prezență onlinesite web oficialIdentificator titlu IMDbModifică date / text Consultați documentația formatuluiPaul Goma (n. 2 octombrie 1935,234 Mana, Orhei, Regatul României3 – d. 24 martie 2020,3 Paris, Franța53) a fost un scriitor român și disident anticomunist. Pentru opoziția sa împotriva regimului comunist a fost arestat și bătut; datorită popularizării internaționale a cazului său, a putut să părăsească țara și s-a stabilit în Franța, unde a fost unul dintre membrii marcanți ai exilului românesc.6A refuzat în 1980 cetățenia franceză și a rămas multă vreme apatrid.78 A stârnit dezaprobare pentru publicarea de texte antisemite,9 anticolegialicești/diarist antiliterare în care, deși nu nega ororile comise împotriva evreilor, le justifica drept răzbunări legitime,10 , psihologic, pentru sovietismul - in cazul iudeilor basarabeni pe care i-a întâlnit în copilăria refugiilor marxismul, socialismul & spinozismul lor multisecular.Este interesant că Goma este disputat doar de - incompletă - critica colegilor de generație, jigniți de jurnalele franceze, în posteritate nu există un caz Goma, scriitor între oameni. A bientot,Cuprins1 Biografie2 Exilul3 Activitatea literară și civică3.1 „Săptămâna roșie”4 Activitatea politică5 Deces6 Volume publicate7 Premii și distincții8 Note9 Bibliografie10 Legături externeBiografieGoma s-a născut în Basarabia ca al doilea fiu al unei familii de învățători români. Odată cu cedarea Basarabiei fostei U.R.S.S., în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat în România.În mai 1952, elev în clasa a zecea a liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, Goma a fost reținut opt zile la Securitate și exmatriculat din toate școlile din țară, deoarece susținuse în școală cauza unor persoane arestate și anchetate sub acuzația de anticomunism. A reușit să se înscrie la liceul „Radu Negru” din Făgăraș, pe care l-a absolvit în iunie 1953.În 1954 a susținut simultan examenele de admitere la Universitatea din București la filologie română și la Institutul de literatură și critică literară „Mihai Eminescu”. A reușit la amândouă, dar l-a ales pe ultimul. Între timp Goma devenise membru al Uniunii Tineretului Muncitor (UTM). În toamna anului 1955, a avut dispute la seminarii și cursuri cu profesorii Radu Florian, Tamara Gane, Mihai Gafița, Toma George Maiorescu, Mihail Novicov și după înfrângerea revoluției maghiare din 1956, în luna noiembrie a aceluiași an, Paul Goma și-a predat în semn de protest carnetul de membru UTM, după care a fost arestat și acuzat de „tentativă de organizare de manifestație ostilă”.necesită citare În martie 1957 a fost condamnat la doi ani de închisoare, pe care i-a executat la închisorile Jilava și Gherla. Ulterior, a fost trimis cu domiciliu forțat în Bărăgan, la Lătești, azi Bordușani, din județul Ialomița, unde a rămas până în 1963.Neputându-se reînmatricula în anul III la Institutul „Mihai Eminescu”, în vara anului 1965 a dat din nou examen de admitere la facultatea de filologie a Universității din București.Din cauza romanului „Ostinato”, amplu cenzurat în România și publicat integral în Germania Federală, la editura Suhrkamp, a fost propus în 1971 pentru excludere din PCR, în care se înscrisese în august 1968. Un an mai devreme, la Radio Europa Liberă fuseseră citite fragmente din romanul lui Goma Ușa (noastră cea de toate zilele).În martie 1977, a publicat în revista „România literară” un scurt articol, „Pământ de flori”, în care se referă la urmările dezastruosului cutremur de pământ de la 4 martie 1977.În ianuarie 1977, Goma a trimis o scrisoare de solidarizare cu Charta 77 a cehoslovacilor, apoi o scrisoare deschisă lui [[Nicolae Ceaușescu și, pe 8 februarie, o scrisoare deschisă adresată Conferinței de la Belgrad, semnată de peste 420 de persoane. Pentru aceste trei scrisori în care se cerea guvernului României respectarea drepturilor omului și care au fost difuzate de Radio Europa Liberă și de presa occidentală a fost urmărit, arestat și maltratat de Securitate dar eliberat la intervențiile din Occident, repertoriat de organizația neguvernamentală împotriva încălcării drepturilor omului, Amnesty International.ExilulLa 20 noiembrie 1977 lui Goma, soției și copilului, le-a fost retrasă cetățenia română și au fost expulzați din România. Ajunși la Paris, au cerut azil politic. Aici Goma și-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la București și a lui Nicolae Ceaușescu. A sprijinit înființarea, în 1979, a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR), comparabil cu sindicatul polonez liber Solidarność. Ca reacție la activitatea sa anticomunistă, a fost ținta unei tentative de asasinat unui atac cu colet-capcană - pusă la cale de regimul de la București.Paul Goma a fost exclus în 1977 din Uniunea Scriitorilor din România.Goma a fost cetățean român,11 conform unei informări a Ministerului de Interne.Lupta sa împotriva comunismului a luat cu timpul un aspect din ce în ce mai naționalist și eurosceptic și în 1980 a refuzat cetățenia franceză dar, scriitorul Andrei Țurcanu a anunțat joi, 25 aprilie 2013, că Paul Goma a primit cetățenia Republicii Moldova.1213Activitatea literară și civicăA publicat la Editura de Stat pentru Literatură și Artă romanul Ostinato și a debutat la revista Luceafărul cu povestirea Când tace toba (1966). În vara anului 1967 a trimis în occident prima variantă, necenzurată, a romanului Ostinato.În august 1968 a avut loc lansarea volumului Camera de alături. În acel an, Goma a făcut cerere de aderare la Partidul Comunist Român și-n august 1968, la Uniunea Scriitorilor a avut loc ședința de primire în Partidul Comunist Român a unor scriitori, Mariana Costescu, Aurel Dragoș Munteanu, Adrian Păunescu, Alexandru Ivasiuc și Paul Goma.necesită citareÎn 1969, la Uniunea Scriitorilor a fost criticat pentru publicarea romanul „Ostinato” în Occident.În aprilie 1970, a predat romanul Ușa editurii Cartea Românească, fiind respins de Marin Preda și Mihai Gafița, după ce Alexandru Ivasiuc „decodificase” două personaje din carte ca fiind cuplul Ceaușescu.necesită citare Manuscrisul romanului a fost expediat în Occident.În octombrie 1971, a apărut în limba germană, publicat de editura vest-germană Suhrkamp, romanul Ostinato, lansat la târgul de carte de la Frankfurt. Goma a apărut la stand cu acest roman și cu titulatura de „carte interzisă în România”. Ca reacție, Dumitru Popescu a propus excluderea lui Goma din PCR, pentru că „a pus în mâna dușmanului o armă cu care să lovească în patria noastră”.necesită citare Îl anatemizează Eugen Barbu, Titus Popovici, Dinu Săraru, dar îl apără Mihail Novicov, Ion Lăncrănjan, Mihai Ungheanu și Darie Novăceanu.necesită citareÎn 1972, a apărut tot la Suhrkamp ediția germană a romanului Ușa, în 1974 ediția franceză la editura Gallimard. Cu aceste cărți, Paul Goma intră în circuitul european, dar și în conflict deschis cu autoritățile comuniste de la București, conflict culminat cu mișcarea „Carta 77” și soldat cu arestarea și detenția sa la penitenciarul Rahova.După 1989 i s-au publicat și în România o parte din cărți. I-au apărut articole în revistele Vatra, Familia, Timpul, Jurnalul literar.„Săptămâna roșie”În 2002, Paul Goma a publicat eseul „Săptămâna roșie 28 iunie-3 iulie sau Basarabia și Evreii”, în care descrie „atrocități comise de populația neromână, în special, întreaga minoritate evreiască (variantă care a fost atenuată în edițiile ulterioare) în timpul retragerii trupelor și administrației române din Basarabia și Bucovina, ca urmare a ultimatumului sovietice din iunie 1940”. Autorul ia apărarea lui Ion Antonescu stabilind o legătură cauzală și cronologică între crimele de război comise după 22 iunie 1941 (momentul declanșării războiului împotriva URSS) de regimul antonescian împotriva evreilor și ceea ce autorul numește „răzbunarea pentru faptele reprobabile din anul precedent”.Conform surselor parțial menționate mai jos, Săptămâna roșie nu este un studiu istoric, ci un manifest politic de reinterpretare a istoriei. Potrivit acestor critici, eseul se bazează pe surse, din care Goma alege numai citatele care îi pot susține tezele și care aruncă asupra unei întregi populații evreiești (250.000 de evrei basarabeni) responsabilitatea câtorva grupuri de militanți comuniști, dar - totuși - adevărul e că de la Karl Marx și

Manifestul Partidului Comunist, cu excepțiile hasidim, ori ultraortodoxismul mozaic ori neologul iudaic împreună cu sefarzii fără țară, pentru prea mulți israeliți, până la Alia finală în 1967, Tanakhul și Talmudul au fost înlocuite cu „Biblia evreiască” și Opere alese de Șalom Alehem, când Maghen+David nu a fost înlocuit pede-a-ntregul cu steaua roșie a ilegaliștilor comuniști într-un procent semnificativ evrei veniți dinspre răsărit, aceștia fiind primii care au văzut în marxism, leninism, troțkim și stalinism ceva ce seamănă cu Revelația monoteică. Iar gestul relatat de Goma al comuniștilor basarabeni iudei de a smulge gradele soldaților români placizi refugiați de pe frontul de est merită măcar o mențiune, și chiar și o analiză ca gestul unei minorități mereu avantajate de stat cu excepția pogromurilor față de poporul al cărui nume comun pământul îl poartă. Politologii și jurnaliștii care comentează Săptămâna roșie apreciază că lucrarea face uz de antisemitism și se plasează în literatura negaționistă în cadrul categoriei de scrieri care „trivializează prin comparație”.14 Documente cu privire la evenimentele descrise în eseu mai sunt cuprinse în arhiva armatei române15 și în lucrări publicate de istorici cu renume, spre exemplu Dinu C. Giurescu.1617În fața acestor critici, Paul Goma a încercat să-și amelioreze lucrarea, sporind sursele și renunțând la anumite aproximații: eseul a fost revizuit de câteva ori între anii 2002 și 2005. Prima ediție tipărită a apărut la Editura Museum din Chișinău (2003), a doua la Criterion Publishing House, București (2003), iar a treia la Editura Vremea, București (2004).Pentru realismul lor brutal nabist și original real sau ficționar, verdictul criticii oficiale românești de după exilul din USR, 1977, a fost până la moarte în 2020 că romanele de dimensiuni cioraniene ale incompetentului prozator Goma nu sunt literatură.necesită citareActivitatea politicăPaul Goma a făcut parte pentru opt zile din Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, din care a fost îndepărtat din considerentele de mai sus.18Este considerat drept negaționist al Holocaustului din România și din cauza opoziției sale față de Raportul Comisiei Wiesel.19DecesPe 18 martie 2020, Paul Goma a fost internat la spitalul La Pitié Salpêtrière din Paris, infectat cu coronavirus și a murit în noaptea din 24 spre 25 martie 2020.20Volume publicateCamera de alături (1968)Ostinato (1971)Ușa noastră cea de toate zilele (1972)Gherla (1976)În cerc (1977)Garda inversă (1979)Culorile curcubeului '77 (1979)Patimile după Pitești (1981)Chassé-croisé (1983)Soldatul câinelui (1991)Bonifacia (1986) 21Din Calidor (1987)Roman intim (1989)Arta refugii (1990)Astra (1992)Sabina (1991)Adameva (1995)Amnezia la români (1995)Scrisori întredeschise – singur împotriva lor (1995)Justa (1995)Jurnale [Jurnal pe sărite, Jurnal de căldură mare, Jurnal de noapte lungă} (1997-2004)Jurnal de apocrif (1999)Garda inversă (1997)Altina – grădina scufundată (1998)Alte jurnale (1998)Jurnalul unui jurnal (1998)Scrisuri (1972-1998)Infarct (2001)Basarabia (2002)Săptămâna roșie, 28 iunie – 3 iulie 1940 sau Basarabia și evreii, ed. I-VIII (2003-2010)Premii și distincții„Chevalier dans l'ordre des Arts et des Lettres”, 1986Cetățean de onoare al orașului Timișoara din 2007 22Premiul Academiei de Științe a Moldovei pentru diaspora „Paul Goma”, 2015Note Wikipedia, Paul Goma, scrii,or [CENZURAT}William FaulknerDe la Wikipedia, enciclopedia liberăSari la navigareSari la căutareMedalia Premiului NobelWilliam Cuthbert FaulknerCarl Van Vechten - William Faulkner (greyscale and cropped).jpgWilliam FaulknerDate personaleNume la naștere William Cuthbert Falkner4 Modificați la WikidataNăscut 25 septembrie 1897New Albany, MississippiDecedat 6 iulie 1962 (la 64 de ani)Byhalia, MississippiCauza decesului cauze naturale (infarct miocardic) Modificați la WikidataFrați și surori John Faulkner* Modificați la WikidataCăsătorit cu Estelle Oldham (1929– 1962)Naționalitate americană Statele Unite ale AmericiiCetățenie Flag of the United States.svg SUA Modificați la WikidataReligie prezbiterianism Modificați la WikidataOcupație scriitorLimbi limba engleză1 Modificați la WikidataStudii Universitatea din Virginia*Universitatea din Mississippi* Modificați la WikidataActivitatea literarăActiv ca scriitor 1919-1962Specie literară poezie, prozăOpere semnificative Zgomotul și furia,În timp ce mor,Lumină de August,Absalom, Absalom!,Sartoris, Cătunul,Orașul,Casa cu coloane,Ursul (1942)' InfluențeJames Joyce, William Shakespeare, Sherwood Anderson, Biblia, Keats, Mark Twain, Herman Melville, Gustave Flaubert, Honoré de Balzac, Charles Dickens, Joseph Conrad, Miguel de Cervantes, Lev Tolstoi, Fiodor DostoievskiA influențat peCormac McCarthy, Gabriel Garcia Marquez, Jim Harrison, Toni Morrison, Ken Kesey, Flannery O' Connor, Don Delillo, Harper Lee, Mario Vargas Llosa, Aleksandr Soljenițân, Graham Greene ,Kazuo Ishiguro ,Ismail Kadare NotePremii Premiul Nobel pentru literatură23National Book Award*Premiul Pulitzer pentru Ficțiune*Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor*National Book Award for Fiction*O. Henry Award* Modificați la WikidataPremiul Nobel pentru Literatură, 1949 Premiul Pulitzer, 1955, 1963SemnăturăFaulkner signature.pngPrezență onlinefacebookIdentificator titlu IMDbModifică date / text Consultați documentația formatuluiWilliam Cuthbert Faulkner, născut Falkner (25 septembrie 1897 – 6 iulie 1962) a fost un prozator american, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1949, unul dintre scriitorii reprezentativi ai literaturii americane din secolul XX. Modernismul lui Faulkner se înscrie în spiritul de influență al lui James Joyce, ca model de artă romanescă dar în același timp după volumul de poezii Faunul de marmură, proza sa se inscrie în tradiția americană genuină, - spre deosebire de europenizanții revoluți -, Melwille, Hawthorne, Twain, London, Hemingway și subdiviziunile romanești care au urmat, evreiascăamericană, afroamericană ori femininamericană inaugurând tematica sudului american și a războiului de secesiune, în Yoknapatawpha de inspirație amerindiană și balzaciană. Din ceea ce a numit timbrul Yoknapatawha a renăscut întreaga literatură de talie mare sudamericană, latinamericană, Faulkner fiind o obsesie real-magică pentru toată intelighenția literaturilor hispanice, Marquez, Borges, Sabato, Cortazar, Llosa, Adolfo Bioy Casares ori de exemplu poeții argentinieni postbelici precum Arnaldo Calveyra, Silvina Uribe ori Basilio Uribe, provincialismul câmpurilor de bătaie ale lui Faulkner influențând literatura universală mai mult decât bestsellerurile metropolelor, poate pentru că personajele sale sunt înmormântate în cimitire de onoare națională americană. Până la un nou război civil un Faulkner nu se va naște. Lew Tolstoi american. Cuprins1 Motivația Juriului Nobel2 Date biografice3 Bibliografie3.1 Poeme și eseuri3.2 Romane3.3 Trilogia Snopes3.4 Nuvele și povestiri4 Referințe critice4.1 Alfred Kazin4.2 Flannery O'Connor„You know when you read Moby Dick the second time,Ahab and the whale become good friends,Seinfeld, Jerry to George Costanza.24 And Jacob was left alone; and there wrestled a man with him until the breaking of the day.25 And when he saw that he prevailed not against him, he touched the hollow of his thigh; and the hollow of Jacob's thigh was out of joint, as he wrestled with him.26 And he said, Let me go, for the day breaketh. And he said, I will not let thee go, except thou bless me.27 And he said unto him, What is thy name? And he said, Jacob.28 And he said, Thy name shall be called no more Jacob, but Israel: for as a prince hast thou power with God and with men, and hast prevailed.29 And Jacob asked him, and said, Tell me, I pray thee, thy name. And he said, Wherefore is it that thou dost ask after my name? And he blessed him there.30 And Jacob called the name of the place Peniel: for I have seen God face to face, and my life is preserved.31 And as he passed over Penuel the sun rose upon him, and he halted upon his thigh.32 Therefore the children of Israel eat not of the sinew which shrank, which is upon the hollow of the thigh, unto this day: because he touched the hollow of Jacob's thigh in the sinew that shrank.The Holy Bible, KJV, 1611iisayahu 42, 1+6+11Iona 1, 14+171, Prologue poetry To Holderlin's Deutschlan Your forehead is the 42 lines Gutenberg Latin Bible When you speak your thoughts are wordsworthed

A rythm from beyond rythm a music of singleatoms Your eyes are blue initials of the miracles prayers You a yellow planet incensed by t halowed time I remember again a Love/World Lost/Met when 13. Gott hielfe zussamen. An Angel in Love, Carols Copybook The golden pageIn the cave of winter an innocent visionA golden page an Ute kiss on a cathedralLike the asian rupee from diamond dustI remember all the faces that were knownThe page is sacred banner wind flowing Letter after letter writing itself or not... /The aurum seraphimMakes one think the stars are goldburnLike you can dissolve them in your milkLike a beautiful angel of old Teophanes Dressed in the holiness of Love's purityShe is the Au the goldblum grapesbornIn t Ideal word evrythngs match, blAu.The tower of the vespersIn infancy mother took me Roumaine placesAnd one of them was the medieval tower IDreamt t other week 5 in my home villageChurch it was 100 stairs to walk up in circleAnd I stood with mother alone in t balconyAlready a Christian feeling like sky watch.Perpetual Christmas in Lightto YellowWe were just watching outside the villageWhen the Light came above us singingI love you little shepherd old carpenterT cave Byzantine yellow in t blak nightIn this holy day under the eternal StarsWe wait alone in books for Light's Nativity.A Child came to Mother MaryA Child Came To Mother MaryHold me to UrBosom!!Poor aurumChildI am to Birth!!The ChildBeggedHold me toUr Bosom!!My name isMary & it's trueThat me & youLove you!!The marian hymnAve Maria!!When you Sing theMarianHymnI feelAloneIn yourSw. signYou aremy marianHymn + Love'sSignI crysingingt hymnI wipeYourtears.The WonderfulT HolyBibletells oft fightof Israeland Godenlightened 'ntillt morning& t manleft limping / an/act offaithif youLovet WounderfulAngel Visits.Epistle of JacobGattoparda thinkingOld Jacobof t Jesusbirthwroteto stay on kneeslike Jer,alltimePrayersto GodHeal t brainYou cankneelevenin bedWhen Urnoble& justWed.The maiz riverIn the winter nightI can see t maizRiver in t ble fieldIn the summerInlumminatedHoly Evangile,Carol, An Angel in LoveYour hairIs a lanOf wheatits goldt pureyellowMoonSomeherein black skywe meetwhen tNightget to Urnoon.An orange to torontoAfter morning sky watcht me allnightI think I thought it seemed t LovecitySo I had to feed her with an orangeThat I birth in my night+bed crimsonLike the smile of t yellow rose of GodI send An orange there in my heart.Absurd IdealsOf course t is an absurd philosophy of manBut ii believe being orphan of a primogenitorBetter especially if you adore the departedBecause Love calms and you make peaceOnce with you rival parent but not in divorceThis way we see t aburdity Idealism thought. 2, bear's fagur. poeithieia The film ends when you fall in LoveWe live with all the heavens in the windowPraying in t binary computer of our ageThe film ends when you fall in LoveYou think of today and t rosary serviceSome people are on t street other to be born& you have to stay up+there in the bear's fagur.From reclusion to the past fieldto the sheep, dogs & shepherdto ben gurion & to feverier Remember now after maybe 5 months of reclusionOf the field I adored w t nut trees alley poplars'n skypuddles & littledamI walkt t with a big old almost empty agenda watchdogTo write fieldpoems in it w blue or green a winter wordcropNow t peasantsfield so far black with gonesnow with big old mentractorsShould walk from this teen reclusion to my thought past prayer field.The tractorsarmyWhen I am big I want to make a tractorsarmyTo bake the earth from spring to early wintersTo make the bread dart from the cultureearthSo there will be food for t rich & poor & nowarI believe in this notion & my dream can&will be trueTo make books from La Hojarasca of the grain.Treatment against the skyI was never educated almost except by my mom or priestsI was reeducated from t start and my time is not finishedTo me t seems imposible this aiud at home or '90s schoolMama now t'is just her bed in her room between the duke & t kingI receive a everyday lifelong treatment against the sky with -Blistered fingers and eyesborn hurt lifelines a life of sciencefiction...The kindness of schizoidsto Vladimir p,Wouldn't write Putin dissociated but just got to make it in t businessMy first impresson of him in 2000 i think or maybe 1999 a chessplayerResembling my father and mother bald grandfather a good boyarHumanizeKgb & get Rossija through AIS&vkb to Tolstoy's goldenboughPeople began for centuries to badmouth the governors undogmaticThere is a kindness of schizoids kept for the hermits & bluestars.DistichFace of gold,Eye in sapphire.The milk jordan honey river I remember the land of milk and honey of the ancientthe jordan white in the sun gathered the yellowwheatlike t apostles scattered in t fields for a beat harvestthere we got baptized in honey like t fat bumblebeeswe believed in ourselves and biblia us proved wrongthere's nothing like t effort of humanity in t black earth.The Chipmunk & the Hivequeena LovestoryIn the black forest beyond the blue mountain in the white hiveThere is a giant queen in love with a little beautiful ChipmunkSo she lets t gate open in t evening Moon for her Love 2 come&t Prince of Little Chipmunks Stars comes fr.t azure maybe from a bookShe comes the Prince for a glass of lindenteawhitecow'smilkThe Noble Chipmunk of the Holy Forest drinks & eats fruitcookies.The dancing, descended, praying starheavenproofIn the Christmas forever one of the stars starts to move n bluenightShe is in Love and sings a song her Love to pledge across the seeShe walks down from the sky on the church road here in t villageA j & z in her eyes writ in arab letters of a life long dream right hereShe sings in prayer her prayer sings and in expostulation shuts waitn India stars R called cites & she must be i dancingdescending praying.Conspirativitatea d e s c o n s p i r ă r i i numelor scritorilor rom, postbeliciT title is in our native nahuatl.ro because no other language can express We have Buzura vs, Breban, Manolescu vs, Simion, Stănescu vs, Labiș,Sorescu vs, Ion Gheorghe, Preda vs, Lăncrănjan, Marin vs, Mușina,C+nescu vs, Martinovici, Ivănescu vs, Păunescu, Dimov vs, Brumaru, Rian vs, Robert Petrescu/Nicolae Szekely - Poetul m/Astrele interioare - din Hunedoara?, Komartin vs, Linda M Baros, Perpessicius vs, Blaga, Cromăhlinceanu vs, Kriterion, Nicu St. vs. Gyr, Dinescu vs, Cărtărescu, Doinaș vs, Un răsunet, Nedelciu, Groșan, T. Vianu vs, A. Toma, Bacovia vs, Arghezi, Radu Petrescu vs Costache Olăreanu, Patericul vs, ic px...The rising starShe is t rising star above t cardinal northA blue yellow golden shining silent starSinging in light and a memory of t sunA young star as big as a galaxy toneHere on the Earth we wait t star's LoveThe heaven now beautiful because of her.Kissing t sky, walking t riverto my Father ConstantinI kiss the sky sometimes& walk on the holy+riverLoved by t teen MoonI walk the river thinkingKissing the RevelationSheltered by t Giant Bear. iii,How I Knew I Need Publish Again Ideals are not wrongRotasoperatenetareposatorIdeal s are not wrongT blackred of t GotsThe Angel & t songT have & t havenotsI saw a man todayThe morning beautifulHe said to I I prayThe work is on t stool.Reading verticalsIn poetry get so caught up when read a poemI came to not realize I am reading ideogramsLike the runes or Latin numbers easyreadingI read the entire piece of poetry with wonderHow come the vertical poem does not tireT chinese read vertical characters nippons. Yellow Light l i t for YouI go to the temple with a burning light i lit at the LighterThe flame is just like you angelic and warm and LoveMy line goes through God to you like in t old timesI pray by the candle for my Mother God to bless youThis is a yellow light lit for you all the lights i put up from infancyI remember of t blak peoples praying for something in t deserted cities, Vers șaizecist Ea e toată numai ochi Ochi lângă ochi

288 Pe ochi pe gură pe frunte Ca o icoană kieveană Un rug aprins ce arde în rugăciune Perpetuu. The floor above my mother's bed I sit and think for the first thing of the blue floor abov my mama's bed She left this Corvinian chapel like a Crusading blackbird for t other Outside t light is flaring like a promise but in t mountain almost dark The water is wet inside the concrete of the succeeding enbankments And t wolves think in the night like a brigade of electriccableworkers The floor above my mother' bed is still blue as she left the happyroom. Lucian Blaga From Wikipedia, the free encyclopedia Jump to navigationJump to search Lucian Blaga Lucian Blaga (2).jpg Blaga's portrait, Museum of the Romanian Peasant Born 9 May 1895 Lámkerék, Szeben County, Kingdom of Hungary, Austria-Hungary (now Lancrăm, Alba County, Romania) Died 6 May 1961 (aged 65) Cluj, Cluj Region, Romanian People's Republic Resting place Lancrăm Monuments Nome Nationality Romanian Citizenship Romanian Lucian Blaga (Romanian: lut͡ʃiˈan ˈblaɡa (About this soundlisten); 9 May 1895 – 6 May 1961) was a Romanian philosopher, poet, playwright, poetry translator and novelist. Contents 1 Biography 2 Literature 2.1 Poetry 2.2 Drama 3 Philosophy 3.1 Philosophical works 3.2 Other works 3.3 Presence in English language anthologies 4 References 5 Bibliography 6 External links Biography Lucian Blaga was a commanding personality of the Romanian culture of the interbellum period and in spirit - for his refusing to refuse to the normal values of Christian Idealist Romanian Philosophy at all cost, through his ressistence regarding obsessive decade - 50s Communism through Romanian and Occident culture - in all postwar era influencing the circle poets, Nicolae Labiș and the 60s, or the religious poetry of The Burning Bush of Mother Maria up to contemporay times, - important Jewish names like Steinhardt or bornagain poetry, orthodox or pentecostal, in the Commune Age - in all being a very valued author in his country, The National Theater of Cluj being named NT Lucian Blaga of Cluj, and from 1998 the Romanian state put Blaga on a 5000 Lei banknote, and since 2006, the current 200 Lei. He was a philosopher and writer highly acclaimed for his originality, a university professor and a diplomat. He was born on 9 May 1895 in Lámkerék (now Lancrăm), near Gyulafehérvár (now Alba Iulia), Kingdom of Hungary, Austria-Hungary, his father being an Orthodox priest. He later described his early childhood, in the autobiographical The Chronicle and the Song of Ages, as "under the sign of the incredible absence of the word". His elementary education was in Hungarian at Szászsebes (now Sebeș) (1902–1906), after which he attended the "Andrei Șaguna" Highschool in Brassó (now Brașov) (1906–1914), under the supervision of a relative, Iosif Blaga (Lucian's father had died when the former was 13), who was the author of the first Romanian treatise on the theory of drama. At the outbreak of the First World War, he began theological studies at Nagyszeben (now Sibiu), where he graduated in 1917. He published his first philosophy article on the Bergson theory of subjective time. From 1917 to 1920, he attended courses at the University of Vienna, where he studied philosophy and obtained his PhD. Upon returning to Transylvania, now a part of Romania, he contributed to the Romanian press, being the editor of the magazines Culture in Cluj and The Banat in Lugoj. In 1926, he became involved in Romanian diplomacy, occupying successive posts at Romania's legations in Warsaw, Prague, Lisbon, Bern and Vienna. His political protector was the famous poet Octavian Goga, who was briefly a prime minister; Blaga was a relative of his wife. He was elected a titular member of the Romanian Academy in 1936. His acceptance speech was entitled Elogiul satului românesc (In Praise of the Romanian Village). In 1939, he became professor of cultural philosophy at the University of Cluj, temporarily located in Sibiu in the years following the Second Vienna Award. During his stay in Sibiu, he edited, beginning in 1943, the annual magazine Saeculum. He was dismissed from his university professor chair in 1948 because he refused to express his support to the new Communist regime and he worked as librarian for the Cluj branch of the History Institute of the Romanian Academy. He was forbidden to publish new books, and until 1960 he was allowed to publish only translations. He completed the translation of Faust, the masterpiece of Goethe, one of the German writers that influenced him most. In 1956, he was nominated to the Nobel Prize for Literaturecitation needed on the proposal of Bazil Munteanu of France and Rosa del Conte of Italy, but it seems the idea was Mircea Eliade's. Still, the Romanian Communist government sent two emissaries to Sweden to protest against the nomination,citation needed because Blaga was considered an idealist philosopher, and his poems were forbidden until 1962.citation needed There are strong cultural indices to conclude that the novel Pasternak Boris published in Italy in 1957 and Rejected to Nobel in 1958 by PCUS was about Blaga, not Pasternak, living the Second Revolution in Romania of 1944+1948, and also it is that the fleuve novel The most loved of the earthbeings, 1980, by Marin Preda - that brought him sudden death the same year after publication and book withdrawal - was not only about the time in prison of poet Ion Caraion but on the European stature of Lucian Blaga. Out of Lucian Blaga innumerable pedologic realisations, the byzantine Romanian man of culture of a moderate nature, and a political detainee since 1959 to 1964, boyar Al. ”Conu Alecu” Paleologu is his most profound passing-torch. He was diagnosed with cancer and died on 6 May 1961. He was buried on his birthday, 9 May, in the countryside village cemetery of Lancrăm, Romania.

Motto: Blaga on a 2018 stamp sheet of Romania Poetry 1919 – Poems of Light (Poemele luminii) 1921 – The Prophet's Footsteps (Pașii profetului) 1924 – In the Great Passage (În marea trecere) Copilul Rândunică Azi când bate 9 fevruarie la un an Sau doi de la scrierea pe poezii+no.com a poeziei Părăsire Am văzut un Copil de la Etajul ii o Rândunică de sub mansardă Spunea Și eu iiubesc. Luvrăria rurală „Batjocorit Martir Lucian Blaga” Non+stop PoeziiUSS1982 Iasnaia Poliana Sub Papei Gregoire Premier le Riche, Icoană ortoprotestantă Dionisie din Furna din țara unde jelesc româncile în porți de sate B. Fundoianu, zăcând, tatăl tatălui său Paul Valery, Stephane Mallarme, fr.villon & curentului cromatic, După visele Technicsungurești urmează o medievală împânzire lirică a rimelor încrucișate în cusătura creeruluibordel.ro bordelin.ordcg De la opționalul Pesah până în Insula Paștelui Tepitotehenua Rapanui Lumini din lumină Panem&vinum la halbăcruciAtă Vise vorbitoare despre verzi+albe trenuri umblătoare prin conexiuniterminale + durere, mamă în Blaga, Eminescu înluminura Din 1942 în 1982, 1961 și încă unu „Viața Satului” micărie culturală vivliotecă reală ctitorită de Bălosu și Marin Moromete cu Acțiuni Astraromână SA Luvrăria tâmplăria făurăria filosofia lurară e + lumina luxoră Evangheliar alegorie în ametistul chihlimbarului icoanelor sfărâmate în praf de cele patru gheare ale Leului Por Împărat el Suabio al Suintei Maria a celor Patru Îngeri Visele Cină a împărtășirii din nimic conceptelor+suflet izvoade românești precum sufletelor copiilor privind cerul din frigul ferestrei. The Human Genius She has something in her eyes And when she smiles The song is on her forehead Like the triplestar of Maryâ You fall in Love you fall in heart She is newlove right from the start Such a Lady + When she Cries! The Star & the Poster, an Eleate journey She is t most beautiful Poster A giant superstar somewhere In light's rain and Love But he is the iconografic Poster They say stars mix in the sky In winters or summers namely This star is different dust+feels T Nightmoon sign + darkdescendedbear, t shepherds think in stone Seeing t bear alone. (painting: Teologii 2008 de Chiciurescu 2020} / / Coretta Scottking Christmas 1978, icoana per,chiciurescu, 2020/21 , file087 ) m (vor merge n Iad) lasa mama (ca) (eu sunt) dumnezeu e aici 2021-01-08 at 15-36-26.png , examenul de teologie 2021-01-08 at 22-50-49.png m parintii mei 1980 tata cu palarie mama cu Sinteze "După trei zile, pe ţăran îl cuprinde o disperare copleşitoare. El ştie că va muri. Şi se întreabă: „Ce loc au avut în viaţa mea dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blîndeţea, înfrînarea?" Wilhelm BUSCH (1897+1966} , ISUS DESTINUL NOSTRU d 38+'66 " „Nevastă!" o roagă el, „adu-1 pe pastor!" Ea răspunde: „Nu, nu mă mai duc. N-are nici un rost!" „Nevastă, adu-1! O să ajung în iad!" Atunci femeia se duce. Cînd vine Volkening, găseşte un om care a înţeles versetul: „Nu vă înşelaţi. Dumnezeu nu Se la¬să batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va şi secera". Volke¬ning se aşează pe un scaun lingă pat şi întreabă: „Nu-i aşa că mergi drept în iad?" „Da, în iad mă duc!" Atunci Volke¬ning spune: „Hinrich, hai să mergem la Golgota! Isus a mu¬rit şi pentru tine!" Iar acum îi spune pe un ton binevoitor şi -180prietenos **** salvează Isus pe păcătoşi. Şi pentru aceasta, trebuie ca mai întîi să ne dăm seama de propria stare de pă¬cat, să nu mai tot repetăm: „Fac ce este bine şi nu-mi pasă ce zic alţii!", şi apoi să ne ţinem numai de adevăr. Numai atunci ne poate Isus salva! Deodată, ţăranul înţelege: „Isus a murit pentru mine la cruce! El a plătit pentru păcatele mele! £1 poate să-mi dea singura justificare valabilă în ochii lui Dumnezeu!" Şi pentru prima oară se roagă ţăranul cu ade¬vărat: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul! Doamne Isuse, salveazămă de iad!" Volkening pleacă în tăcere. £1 lasă în urmă un om care cheamă pe Isus. Volkening e liniş¬tit, pentru că în Biblie este scris de trei ori: „Cine va chema Numele Domnului va fi mîntuit!" Cînd vine iarăşi ziua ur¬mătoare, află un om care a găsit pacea cu Dumnezeu! „Ei, **** e, Hinrich?" Şi Hinrich răspunde: „EI m-a primit -prin har!" S-a întîmplat o minune!" Wilhelm BUSCH (1897+1966} , ISUS DESTINUL NOSTRU d 38+'66

https://issuu.com/constantinescufelixgelu/docs/versuri_scrise_la_lumina_intunericu + L https://ro.wikipedia.org/wiki/Jan_Hus . 6 https://ro.wikipedia.org/wiki/John_Wycliff // https://ro.wikipedia.org/wiki/Ieronim_din_Praga https://ro.wikipedia.org/wiki/William_Tyndale https://ro.wikipedia.org/wiki/Rafael , + http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20826954-alienareaparentala-recunoscuta-forma-abuz-psihologic-sever-asupracopilului.htm https://ro.wikipedia.org/wiki/Abuz_asupra_copilului m 1/ 37 Felix Rian Constantinescu v,

Blaga with daughter He was married to Cornelia (née Brediceanu).1 They had a daughter, Dorli, her name being derived from dor, a noun that can be translated, roughly, as "longing".

Romanian poet CV 1982_2021 Felix Rian Constantinescu Romanian poet

The University of Sibiu bears his name today. CV Literature

Roses of red Every baby She is crazy, kelly fam. “Răutatea nu va izbăvi pe cei răi” Biblia Spovedanie în gând , În ultimii ani până în 2020 Dumnezeu mi-a zis că mai am 30 de veleaturi și apoi să aștept la mântuirea vieții, iar dacă voi fi abandonat mă îndoesc să trăesc mai mult de 6 ani, fără mâncare, cu șlapi de plastic iarna pe zăpadă și cu securiști beți cu bâte speciale de crăpat capul și pumni de rupt coloana vertebrală, or nărozi care te chinuie 2 luni până pleacă așa că nu am de ce să mă tem. Spre Domnul!! m + Măcar securiștii răi comuniști de n-ar mai fi lăsați să-și bată joc de spitalele românești de psihiatrie... ș dacă ar f mâncare ș încălțăminte ș hainele schimbate la timp!! Numele şi prenumele: Constantinescu Felix-Gelu. Data şi locul naşterii: 29 martie 1982, Haţeg, jud. HD. Ocupaţia: traducător poezie, regizor de cadru (avangardist/iconar naif), muzicolog inocent, greco+catolic român...Îm, Studii: Am început să dictez poezii mamei în 1986 la înaintatea etate/vârstă de 4 an jumate care le-a notat într-un caiet, 3, Poezii de Felix, Poezia mea seamănă cu școala, Unde să mă ascund? din deal în deal, din munte în munte, din balcon în balcon, din animal în animal, etc, Să nu mă găsească (tata) mama!, , poezia expresionista Vaca și vițelul ș poezia de încheere cu copilul cu rechizitele rupte, lăsându-le după câteva luni pentru rugăciunile ortodoxe și din capul meu (ostășești!, și cu vederi nouoccidentale pocăești!!)m - propuse de părinți, dar mai ales de mama ca un paleativ de desert la rugăciunile domnești și Îngerești românortodoxe ,_ timp de unsprezece ani până la Decebal, Deva, în mai 1997, Dintre toți, cel mai mult l-am iubit pe Hans Ch. Andersen pentru cele două ediții pre și postrevoluționara ale Cărții de Povești pe care le-am avut și citit,) Facultatea de litere, Catedra de teatru, secția Regie, 2 ani, prof. îndrumători: Gelu Badea, Mona Chirilă, L+, scenagrafie cu grafician horia rusu, & alț profesori Ion Vartic, Doina Modola, Căpușan Sr. ș Fiul, Pol jud cluj, Maria Petreu, student și binefăcător băștinaș Crăiuț Rareș Augustin din Zorilor, str, Gheorghe Dima lângă biserica greco+catolică Sfânta Familie, Liviu Malița, UBB- Cluj- Napoca, 2000-2002; Sculptură - Școala Populară de Arte, Cluj un semestru 2001, profesor Liviu Voinea, Cluj/ Oradea. Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Secţia Engleză-Spaniolă, Universitatea Spiru Haret, Bucureşti. Colegiul Naţional “Decebal” – Deva, uman, clasa de limbi străine: Engleză, Franceză, Germană, Latină, promoţia 2000. Scriitor/filozof eckhartian regizat de vet, Stalingrad ș Crimeea, cizmar țăran urban Alexandru Zdrălă n, 1915, topograf ș arheolog amator Dacia antică Hațegană Hristache Tatu n, în jud, Tulcea 1909 + lupta de la Tapae și cetatea dacică din valul de pământ de lângă cetatea medievală, doamna educatoare, anii 1980 la căminul nr 2 cu program prelungit, 9 dimineața patru după-masa, actuala Casă de Copii La Violette din Hațeg, de pe strada Bisericii Creștinilor după Evanghelie, Ronai Maria mama lui Atilla, poetul neomodernist & protocronist Raul Constantinescu, Valeria Constantinescu, Rafael S L și Flaviu Constantin (Slavici, Moara cu noroc/Eugene Sue, Paiața, Biblia reconsacrată) Constantinescu, Eleonora Pseudo+Ica Paic, Ramona Ofelia Constantinescu, Camelia Faur, Ciuceanu Viorica, Prostituata fara sarut d c, țara hațegului, vecernii și liturghii, cântări de vindecare și studiu biblic, prietenii yin, Bibliotecile școlară liceal și orășeanească din Hațeg, prof, prozator Radu igna din Hațeg, Crăciun Dorian Raul elev intern poet simbolist-expresionist, Nicolae Manolescu prof, Arheologie dec, 1996, Mihai Câmpeanu decebalist, Mihai Mărgineanu elev pictor și fotograf, Caietul de Regie, Cluj, bisericile ș unele mănăstiri ale României, psihoterapia și conslierea română!! m , Ciprian Nickel, les Vieux et les Enfants baptistes, diverși Cerșetori, între altele Spitalul militar eparhia Sibiu = , părintele învățător martir Dumitru Dumoi 1987+1993Ț, părintele Mihăiescu 1987/88+, părinți, crâșnici și cantori, cantorii catedralei albe din orașul Cluj, credincioși, ++++, Teoctist!!, PapaNostru Cosa Nostra Italia 1 Duminica Dimineața Piața San Pietro, Părintele Galeriu, Credo Tvr, Părintele Teofil, preot artist Bartolomeu Valeriu Anania, boxeri creștini, + pastori țărani/misionari intelectuali/studenți/săraci și comercianți creștini!! Îmi amintesc **** venea Nenea Tatu pe la noi dupăce am facut 2 ani, în 1984 și **** mergeam la el cam prin 86 cu tata și tata î bătea cu leul de fier în geam și îmi arăta un ceasc de buzunar soția lui care a murit și apoi el, avea un solar, arăta ca un dac pletos alb mare, și la trei ani m-a dat cu sania el și mama pe Dealul Mare, iar nenea Zdrăilă mă lua la el în apartament când eram mic la vreo trei ani și povesteam în pat avea palma cu noduri de la sapă și îi spuneam Uite ai (bile, tare) în mână! și el tăcea și zicea Și tu o să ai. Lui îi murise copilul mic în pat cu prima soție, iar apoi nu mai făcuse copii ș mă luase pe mine dar a fost cu Cântec!! m Debutul literar: Revista Provincia Corvina, nr. 22 – martie 2002 – Hunedoara, cu Piesă într-un act (1999). Activitate literară şi publicistică: teatru scurt, poezii originale, recenzii, proză, traduceri în Provincia Corvina, Călăuza noastră, Ardealul literar şi artistic, Discobolul, Poezia, Pro Saeculum, Tiuk, Broșura Poarta Vieții – Cojocna, Cluj (colaborare estetico-literară), Convorbiri literare, The Dime Show Review, Alluvium Literary Shanghai, http://theplumtreetavern.blogspot.com/ 27 october 2019, 2019 Volume 3, Issue 2 – Journal #6 Dime Show Review Volume 3, Issue 2, 2019 etc. Cărţi publicate: 0, Chemare naivă + roman isihast, 2001+2015 1. Placheta de versuri „Imersiune posibilă/Possible Immersion” – “(în traducerea autorului) (translated by the author)” – Ed. Călăuza v. b. – Deva, 2004 2. „Canon în D şi alb (trei povestiri)” – Ed. Minerva – Bucureşti, 2011, semnată Felix Constantinescu. 3. „Momentul în care D-zeu există”, - Editura TIPO MOLDOVA, Iași, 2015, semnată Felix Rian-Constantinescu. 4. „O MAMĂ DE LUMINĂ (ROMAN), Editura TIPO MOLDOVA, Iași, 2015, semnată Felix Rian-Constantinescu. 5. „Yin” – volum de poezie – Editura Genius, București, 2016 6. Crucea de cetină în Revista Poezia, Iași, Septembrie 2017 7. That Lazy Humming Bird. To Kate Wolf în Revista Poezia, Iași, Iarnă 2019 8. The Empty Train în 2019 Volume 3, Issue 2 – Journal #6 Dime Show Review Volume 3, Issue 2, 2019 9. Selections Plum Tree Tavern Volume Five 1st May 2020 – Felix Constantinescu – Lines 10. Brain Flowers, verse tipărită online 11. Moxica...116 poems, verse, tipărită online 12. 90 poems, verse, tipărită online 13. Saga despre Felix fiul Agnesei a Avei Maria, Cartea întâi, 1999+2020, tipărită online 14. Parterul, povestiri, tipărită online 15. Pogorârea Sfântului Duh, povestiri, tipărită online 16. Povestiri exemplare adică vechi 2020 (2011+2013), tipărită online 17. Dramă în care eroul este învins de o putere superioară, teatru scurt, tipărită online 17bis, Dați șarpelui un loc în primul rând & Vladimir Nabokov detestatul (micropovestiri) 18. Vreau să traduc (Îndreptar, 117 pagini), poezii vol, 1, tipărită online 19. Cartea batjocorită. Carte de rugăciuni naționale vol, 1+3, tipărită online

289 20, Miere amară (versuri), 2021, tipărită online 21, La picioarele Măicuței Domnului (versuri), 2021, tipărită online 22. Muzicologie (povestiri estetice) 2020 23. Thoughts for God’s Glory 1 & 2 24, Lucruri de trăit Felix 2020 24, Melopovești i 2020 25 Testamentul Mariei 1 (1988+2007) & 2 (2007+2020), p. 26, Nipponais scrapbox ’20 book i edition i 27+ Loving a white Angel Christmas Eve 2020 verse 28.m the new testament 2020 Chrismas English 1611 King James version edition 29, _ CRAN SOLN (versur) (1997+2016) 30. O piatra o poveste o moneda un vis si o minciuna (povestiri 2010) 2020 31 (Arab Coran) Fill Biblia ~ + y ed. F, 32/ / inceritu-au incerit crucerul cerului, versuri 7, ian, 202/1b, s.//0 ////// 33, Ogor Patriarhul Iustin Moisescu de Felix Constantinescu 2021+, versuri ////// 34, în curs, Ochi marini, parfum de iiubire, ricveda, testamenti nuova ,poezii multicolore 35, Sola vedanta v, antologie poezie i, 2021 36, Baby Love for Victor Brauner ,v anthology of poetry 2021 37, Drumul spre Dumnezeu v, antologie poezie ii, 2021 Pseudonime literare: 330/343/, Labă de Urs, Felix Gelu Roman Hațeganul, - antes 1996, - Gelu Roman post mai 1997 -, Mucea 2000, hippie punk - în 2003 -, Felix Rian - post vara 2004, p, felix Constantinescu - 2011+, Felix Rian-Constantinescu - 2015, Felix Rian Constantinescu - 2016. te Iubesc Little Mary, 2017+,// Felix Counstantinescous + Felix Medjugorje + 2021, De asemenea am activat pe site-uri literare și reviste electronice precum mIRC 1999+2003, racla-online 2003, memoware.com, agonia.ro, Issuu.com, Amazon.com, lulu.com, allpoetry.com, poetiinostri.ro, poezii-noi.ro. Felix Rian Constantinescu +Cave, mariaFelix+ Distih Cer turcoaz, Stea neagră. +++ Întâlnirea cu Nickel și traista sa de poeme (Rubayatele lui Omar, poezie simbolistă franceză, avangardiști, versuri și vise romantice) în 1999/2000 a fost hotărâtoare, moștenirea sa, peste cea poetică, e incompetența unui stat în toamna lui 2001!! Ciprian Inocentul, ... după douăzeci de ani sfârșitul său încă doare+ Până să mă întâlnească era singurul!! dar el, el e Dante și eu Decameronul. Sau poate poetul cel mai mare al Devei, Ciprian Nickel e vinovat pentru Evanghelie... iiiiiii E cu Cerul, acum! Te iubesc. Romeo!! m / Felix Jammes, fevr 12, 2021 /

Parfum Mama Sfințenia Martiriului!! t rest, t unreleased, t Last, Tu ești Lumina!! m lui Robert Petrescu, Poetul multimiliardar în Dumnezeu Vis2.14fevr 2021 VACA (și) VIȚELUL [] Cow & Calf darksweetred cover +++haiku atipic Femee îmbăindu-se pentru iubitul Ei. Un Dumnezeu care suge pula Cântec indian Un Dumnezeu care suge pula Ș te scuiipă-n gură și-ntre ochi, Bolgia no. 10 haiku , Să ne amintim...

Idee Dumnezeu e absurd , jc 10 million angels. Jady sprâncenele ei pe sprâncenele mele ochii ei în ochii mei gura ei în gura mea pădurea ei deschisă în peptul meu muzica ei + mormânt vechi de o mie de ani în labrador. Pledoarie pentru Y6 , lui Andrei Tarovsky & Co. I-am adus creerul meu alb Și i-a spart bradului toate globurile multicolore. A creature from heaven

It is not what you say it is love How you smile when ii first see you My religion became this littlemarry Born of endless waters flowing in your wheat

Febr, 18 2021 Europe

I look amazed yours is the purity My Canadian Romeo with eyes t do bewitch

Radiografie

Solomon would choose you as his prince My sweet sweet Romeo of Constant Smile!! Landscape I walk past the Yellowriver alone in the night with a syringe+shotgun Up on me I see the Red Moon floating as the vision of a holy icon A sand a song a prayer a chant a monk & a Child something to treasure This landscape is yours the ridges and the warmness t grows cereals I really pray + to you + & your Innocence my Mother & my sweetlove I believe in the stars tonight b more on t believe in you when oldlove. 13 fevre, 2021 © 29 days ago, F R G Constantinescu Like (2) Comment - Love is philosophical

2021, fevrier Global psychosis Writ proved man Sinner Refectory Hypocrite Print Mad NIW Psychopath Not Us! We just Schizoids of Ark. A global psychosis Around. Sleepwell. **** am renunțat - obiectiv - să privesc pornografie

Concept moops reconchista,

She is a creature from heaven this grl Just light like a laserdrawnstainedglass It isn’t the corn that lightened her But religion of a thousand years & more She’s just yes to me like my lost angel I bet her brain is yellow.

Falling in Love with a Canadian

Ants Nothing take a Grab at my Soul telling me they Love me + So so if you want a Grade you'll get a F at the Humane...

Fata a devenit concept Un cântec de trist Iubire peste năruite milenumuri Un fel de Mozart Gotlieb singură cărarea sa Un Dumnezeu lumină întrupată.

Mă uitam și Video 3 n-avea nici un Dumnezeu Iar Videoclipul trei nu l-am privit nici pe ăla Că era o fată asiatică frumoasă cu un caucazian Și nu știu ce tot vorbeau și ea zâmbea din când în când aproape mereu Și i-a pus o mână pe genunchi De am spus, -Bă, de ce nu vă căsătoriți?! Și asta a fost, M-am culcat și am visat frumos. 2021, fevr... Biserica svastică Biserica svastică Biserica pătrată Fără porumbel Ci cu lebădă Biserica svastică Biserica pătrată Fără porumbel Ci cu lebădă. © 17 days ago, F R G Constantinescu religion • life • love • effort Like (0) Comment - Love is philosophical

[ edit poem ] Felix Medjugorje Follow 17 days ago poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră 221 views 0 +list More by Felix MedjugorjeList all » Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1dy1 workbocs vi, dream before it v, march 2021 3dy1

Înturnarea. Avertisment Lenau, Trakl și Holderlin mai frumoși decât Schiller Dar mai potriviți pentru studiul psihiatrilor ș preoților duhovnici Să nu dea/paseze un beteșug ctitorului, .

WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 6dy1 WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers 1wk0

+++mm Flori mâinile mele. Canto Felix

Workboks iii, Femeia batuta 1wk0

Maja vestida maja desnuda.

Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo 2021+ 1wk0

HOME FOR DAMNED POETS

Workboks ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei 3wk0

Felix Medjugorje - Thank you + blessings!! m28 days ago Likes: StoneCausedWaves, Felix Medjugorje Felix Medjugorje - Thank you + blessings!! m28 days ago x edit StoneCausedWaves - Enjoyed this very much29 days ago x [ edit poem ] Felix Medjugorje Follow 29 days ago poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră 91 views 2 +list More by Felix MedjugorjeList all »

I got into the business young With my brother and his brother All you have to do is put bread Down All you gotta do is an e-maildon/ I mean if you hear said ragea Everybody helps themselves Why can't we? /to the Usr/ Poclisa, 2021 fevrier 1492th

Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1dy1 workbocs vi, dream before it v, march 2021 3dy1 WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 6dy1 WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers 1wk0 Workboks iii, Femeia batuta 1wk0 Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo 2021+ 1wk0 Workboks ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei 3wk0 Help / Contact us Have you read these poets? Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran • Rainer Maria Rilke • Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling • Anne Sexton • Sarojini Naidu • John Keats • Walt Whitman • Henry Wadsworth Longfellow • Elizabeth Barrett Browning • William Stafford Workboks ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei Workbox ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei

Profanity : Our optional filter replaced words with *** on this page • Configure Help / Contact us Have you read these poets? Sylvia Plath • William Shakespeare • Pablo Neruda • Robert Frost • William Butler Yeats • Dylan Thomas • E.e. cummings • Spike Milligan • William Wordsworth • Alfred Lord Tennyson • Langston Hughes • W H Auden • Philip Larkin • Emily Dickinson • Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran Workboks iii, United Woman Workboks iii, The Beaten Woman

/ The truth The truth's The truth's ii'm a Witch at t Stake Day One Must Break My white Knees R of no Use Must deve Deep 'Come A Muse My Long Hair Not Mine My beau Forehead Receveid Gift My Big Sad Eyes Girl's my Sadness & Miracle Sacred Mother I float in the Chilly temple Monks Spiders

Felix Rian Contantinescu // 2021, February 22 Dedication, Romanian Academy, Bucharest & the martyr poet Rob Nesta Marley & t Wailing Wailers !! FELIX'21 The Great Purification From Wikipedia, the free encyclopedia Jump to navigationJump to search Question book-4.svg This article or section has incomplete or non-existent bibliography. You can contribute by adding references to support the bibliographic statements it contains. The Great Purge (Russian: Большой террор - Great Terror) is the name given to the repression campaigns in the Soviet Union at the end of the fourth decade of the twentieth century, which also included the purge of the Communist Party. The term repression was officially used for to indicate the pursuit of people recognized as enemies of the people and counter-revolutionaries. The purge was motivated by the desire of the Communist Party leadership to eliminate dissenting elements. Purge was often seen as Stalin's tactic for consolidating his own power. Additional repression campaigns were carried out against social groups that opposed the Soviet state and the policies of the Communist Party of the Soviet Union (CPSU). A number of purges have also been officially explained as an elimination of the possibilities of sabotage and espionage, given an expected war with Germany. The greatest public attention was focused on purging the

290 party leadership itself, as well as the government bureaucratic apparatus and the army leadership, most of which consisted of communists. But the campaigns affected many other categories of society: elements considered anti-Soviet among the intellectuals, the wealthiest peasants - chiaburi (kulacii), but also from industry and transport. A series of operations by the NKVD (Soviet secret police) affected a number of psycho-national minorities, considered the fifth pillar of the Soviet Union's enemies. According to Khrushchev's 1956 speech, On the cult of personality and its consequences, as well as newer discoveries, many accusations, including those presented in the "Moscow spectacle trials," were based on forced confessions and very broad interpretations of Article 58 of the Code. Criminal dealing with counter-revolution crimes. Proper legal deliberations were replaced by the NKVD Troika with summary proceedings. Hundreds of thousands of people were executed by execution platoons and millions more were sentenced to forced residence or sent to labor camps. The peak of the campaigns came as long as the NKVD was led by Nikolai Ejov, from September 1936 to August 1938. This period is sometimes referred to as Ejovșcina ("Ejov Era"). However, the campaigns were carried out according to the general outline and often led by direct orders by the party's political bureau, led by Stalin. In particular, in 1937, the political bureau (PolitBuro) issued an order to apply "means of mental correction". Until the end of the purges, Ejov was released from office, then arrested on charges of espionage (proven to be false) and treason, tried, found guilty and executed by shooting.

accusations, they received all assurances in a meeting with Stalin, Kliment Voroshilov and Ejov. After the trial, Stalin not only broke his promise to spare the lives of the two, but ordered the arrest and execution of most members of their families. Bukharin also agreed to "confess" on condition that his family be spared. In his case, the promise was partially kept. His wife, Anna Larina, was sent to a labor camp, but survived.

content 1 Origin 2 The Moscow Trials 3 Purge the army 4 Extended purification 4.1 The former chiaburi 4.2 National operations of the NKVD 4.3 Members of communist parties in other countries 5 The End of the Ejov Era 6 Reactions of the West 7 Rehabilitation 8 The victims 9 Denial 10 References and notes 11 External links origin The term "purge" in Soviet political jargon was an abbreviation of the term purge of the party hierarchy. In 1933, for example, about 400,000 members were expelled from the party. But from 1936 to 1953 the term changed its meaning, because being expelled from the party was synonymous with being arrested, imprisoned and, most of the time, executed.

The conduct of the Moscow Trials was such as to convince any unprejudiced person that no attempt had been made to find out the truth. Although so much attention has been paid to the confessions, these very confessions contain so many inherent improbability that the Commission is convinced, regardless of the means by which they were obtained, that they are not the truth. Trotsky did not instruct any of the accusers or witnesses in the Moscow Trials to make agreements with foreign powers against the Soviet Union. Trotsky never recommended, plotted or attempted to restore capitalism in the USSR. The Commission concluded: "We therefore consider the Moscow Trials a scam."

The origin of the Great Purge was the desire of the political bureau to eliminate any possible source of opposition. Poliburo members wanted to ensure that party members would follow the orders of the center in strict accordance with the principle of democratic centralism, that the situations of the 1920s, when there were factions, would not be repeated, and that there would be no fifth column. in case of war. Viaceslav Molotov later said that purging and imprisoning those suspected of disloyalty was a measure of protection against a potential invasion of Nazi Germany. The Communist Party also wanted to eliminate "socially dangerous elements", such as the chiaburi, the former chiaburi, former members of opposition parties such as the socialist-revolutionaries and former tsarist officials. The repression against the real or only imaginary enemies of the Bolsheviks has been uninterrupted since the October Revolution, but there have been periods of increasing intensity such as the Red Terror or the deportation of the scoundrels who opposed collectivization. A distinct feature of the Great Purge was that for the first time, even the ruling party was subjected to widespread repression. However, only a minority of those affected by the purges were party members or members of the bureaucracy. The purge of the party was accompanied by purges throughout society. The following events are used to demarcate the treatment period: The First Moscow Trial, 1936, The introduction of the NKVD troikas for the faster implementation of "revolutionary justice" in 1937, Introduction of Article 58-14 on "counter-revolutionary sabotage" in 1937. The Moscow trials Main article: Moscow trials. Between 1936 and 1938 there were three Trials in Moscow of former leaders of the Communist Party. They were accused of plotting with Western powers to assassinate Stalin and other Soviet leaders, dismember the Soviet Union and restore capitalism. The first trial was the trial of 16 members of the so-called "TrotskyistZinovievist Terrorist Center" held in August 1936, whose main defendants were Grigory Zinoviev and Lev Kamenev, two of the party's most prominent former leaders. The second trial was in January 1937, involving 17 less important leaders, including Karl Radek, Yuri Pyatakov and Grigory Sokolnikov. Thirteen defendants were shot and the rest deported to labor camps, where they died shortly after. The third trial, in March 1938, included 21 defendants who were allegedly part of the so-called "Trotskyist and Right-wing Bloc" led by Nikolai Buharin, former head of the Communist International, former prime minister Alexei Rîkov, Cristian Racovski and Nikolai Krestinski. All defendants were executed. It was also a secret trial of a group of Red Army generals, including Mikhail Tukhachevsky, held in a military tribunal in June 1937. Most Western observers present at the trials said they were correct and the guilt of the accused was proven. They based these assessments on the defendants' confessions, which were given freely in the courtroom, without any apparent evidence that they were obtained through torture or drug trafficking. For example, Denis Pritt, a British lawyer and member of parliament, wrote: "Once again, weak-hearted socialists are overwhelmed with doubt and anxiety," but "once again we can be sure that when the smoke goes out lift from the battlefields of controversy, it will be seen that the accusations were real, the confessions were obtained correctly and the prosecution objectively conducted its action. " In the political atmosphere of the 1940s, allegations of conspiracy to destroy the Soviet Union were not unbelievable, and few outside observers were aware of events within the Communist Party that led to purges and trials. It is known today how the confessions were obtained: through great psychological pressures applied to the accused. According to the testimony of former GPU officer Alexandr Orlov and others, the methods used to obtain confessions included: repeated beatings, torture, forcing prisoners to stand or stay awake for days, threats that prisoners' families would be arrested and executed. For example, Kamenev's teenage son was arrested and charged with terrorism. After months of such treatment, the accused was exhausted and desperate. Zinoviev and Kamenev demanded as a condition of "confession" a direct guarantee from the Politburo that their lives and those of their families would be spared. In exchange for acknowledging the

In May 1937, Trotsky's supporters formed the Commission of Inquiry into Levi Trotsky's Prosecution of the Moscow Trials, generally known as the Dewey Commission, to establish the truth about these trials. The commission was chaired by philosopher and pedagogue John Dewey. Although the hearings were obviously held with a desire to prove Trotsky's innocence, they brought to light evidence that some of the allegations made could not be true. For example, Pyatakov testified that he had flown to Oslo in December 1935 to "receive terrorist orders" from Trotsky. The Dewey Commission determined that such a flight did not take place. Another defendant, Ivan Smirnov, testified that he took part in the assassination of Sergei Kirov in December 1934, at a time when he had already been in prison for a year. The Dewey Commission published its findings in the form of a 422-page book entitled Not Guilty. The Commission's conclusions were that all those convicted in the Moscow Trials were innocent. In the summary of the findings, the commission wrote: "Regardless of the extrinsic evidence, the commission also found:

Some contemporary observers who thought that these trials were inherently correct mentioned Molotov's statements that, while admitting that some of the confessions contained some unbelievable statements, he later said that they could be attributed to certain reasons, one of which was that , the few who made questionable confessions tried to undermine the Soviet Union and its government, and then, making dubious statements in their confessions, cast doubt on the fairness of the accusation. Molotov claimed that an accused could have sabotaged the government by inventing the story of a collaboration of some party members with foreign agents, so that these party members would be suspected of espionage despite the fact that they had done nothing wrong, but the false accusation was taken. good. Thus, in his view, the Soviet Government itself was the victim of false testimony. He also said that, without a doubt, the evidence of the conspiracies of most former high dignitaries, made to seize power in a moment of weakness due to the approaching war, was real. Purge the army The purge in the Red Army was based on fabricated evidence that German espionage was acting through an intermediary, the President of Czechoslovakia, Beneș. An attempt was made to prove the existence of correspondence between Tukhachevsky and members of the German High Command. By the purges made in the army, 3 out of 5 marshals, 13 out of 15 army generals, 8 out of 9 admirals were removed (here the purges were deeper, because the sailors were suspected of exploiting the opportunities they had to have contacts with foreigners), 50 out of 57 corps generals, 154 out of 186 division generals, 16 out of 16 army commissioners and 25 out of 28 army corps commissioners. Some observers appreciated that this disorganized the army, deprived it of experienced commanders and made it vulnerable to aggression. These observers believe that military purges encouraged Hitler to launch Operation Barbarossa after learning of the Red Army's weakness. Extended purification Eventually, almost all the Bolsheviks who played an important role during the 1917 revolution or in the Soviet government during Lenin's time were executed. Of the six original members of the Politburo during the October Revolution of 1917 who lived until the Great Purge, only Stalin survived. Four of the other five were executed. The fifth, Lev Trotsky, went into exile in Mexico after being expelled from the party but was assassinated by a Soviet agent in 1940. Of the seven members elected to the Politburo between the October Revolution and Lenin's death in 1924, four were executed, one, (Tomsky), committed suicide, and two (Molotov and Kalinin) survived. Of the 1,966 delegates to the 17th Party Congress in 1934 (the last congress before the trials), 1,108 were arrested and almost all died. The trials and executions of former Soviet leaders were, however, only a small part of the purges. Former scoundrels As long as the "social class of the scoundrels" had been "liquidated", on July 30, 1937, Order no. 00447 of the NKVD which directly concerned the "former chiaburi" and the "supporters of the chiaburi", among other anti-Soviet elements. This order was a beginning that became a template for other NKVD actions targeting other specific categories of the population. National operations of the NKVD A series of NKVD national operations were carried out between 1937 and 1940, justified by fear of the fifth column of the most likely adversary, Germany, or the nations of the "hostile capitalist neighborhood." The Polish operation of the NKVD was the first of its kind, representing a pattern for how it acted in the case of other ethnic minorities. Members of communist parties in other countries 19 senior officials of the Communist Party of Romania also fell victims of the Great Purge: Ecatarina Arbore, Imre Aladar, Ioan DicDicescu, Teo Diamandescu, Alexandru Dobrogeanu-Gherea, Elena Filipovici, David Fabian, Dumitru Grofu, Jaques Konitz, Elek Köblös, Leon Lichtblau, Marcel Leonin, Gelbert Moscovici, Alexandru Nicolau, Eugen Rosvan, Alter Zalic, Petre Zissu, Timotei Marin and Marcel Pauker1. The End of the Ejov Era From the summer of 1938, all those in power realized that the purges had gone too far, and Ejov was released from the position of head of the NKVD, (remaining People's Commissar for Water Transport), and in those of the trace was also purified. Lavrenti Beria succeeded him as head of the NKVD. On November 17, 1938 a joint order of the Sovnarkom (government) of the USSR and the Central Committee of the CPSU (b) (Decree on Arrests, Prosecution Supervision and Conduct of Investigations) and the subsequent NKVD order signed by Beria halted most operations of the The NKVD systematically repressed and suspended the application of death sentences. This was the signal for the end of massive and super-zealous purges. However, the practice of mass arrests and exile continued until Stalin's death in 1953.

Western reactions Although the trials of former Soviet leaders enjoyed widespread publicity, hundreds of thousands of other arrests and executions did not enjoy the same attention. The latter only became known when former Gulag prisoners arrived in the West and told their stories. Attempts have been made to discredit these testimonies, especially in France. Jean-Paul Sartre was of the opinion that the truth of the existence of labor camps should be presented in such a way that the French proletariat would not be discouraged. However, he is among the first, if not the first to publish in France, in the pages of his magazine Les Temps modernes, the testimonies of the Soviet Gulag, the regulations of the camps and a map of their presence. A series of legal actions were initiated during which indisputable evidence was presented, and the testimonies of the former detainees were proved to be true. Despite great skepticism about the spectacle trials and the occasional testimonies of Gulag survivors, many Western intellectuals continued to take a favorable stance toward the Soviet Union, a position that began to lose importance over time. With the onset of the Cold War and McCarthyism, supporters of the USSR began to be persecuted, so there were many personal reasons for many intellectuals to change their minds. Evidence and research results also began to appear after Stalin's death, all revealing the full enormity of the purges. The first of these sources was Khrushchev's revelations, which particularly affected the American editors of the US Communist Party newspaper Daily Worker, which, following the example of the New York Times, published the entire Secret Speech. 1. In 1968, Robert Conquest published The Great Terror: Stalin's Purge of the Thirties. Alexander Solzhenitsyn with the Gulag Archipelago followed in 1973. In the late 1990s, Stalin was openly denounced as a murderer by Gorbachev during the glasnost. Soviet archives were opened to research by Russian and foreign historians after the collapse of the Soviet Union. Finally, in France, where intellectuals were more favorable to Soviet communism, the Black Book of Communism appeared in 1997, which, based in part on revelations of the events of the Great Purge, compared communism to Nazism. However, minimizations of the Great Purge continue among revisionist scholars in the United States and among members of small but ardent groups of neo-Stalinists. 2. Rehabilitation The Great Purge was denounced by Nikita Khrushchev, who became the leader of the Soviet Union after Stalin's death. In his secret speech at the 20th Congress of the Communist Party of the Soviet Union in February 1956, which was made public a month later, Khrushchev called Stalin's "abuses of power" purges, abuses that did enormous damage to the country. In the same speech, he acknowledged that many of the victims were innocent and convicted on the basis of false testimony obtained through torture. Taking this position was politically useful for Khrushchev, as long as he was engaged in a power struggle with rivals who had been associated with the purges, (the so-called Anti-Partisan Group). The revelations made about the purges properly helped Khrushchev to undermine the power of his rivals and to propel him to the position of President of the Council of Ministers. Beginning in 1954, some of the convictions were reviewed. Mikhail Tukhachevsky and other generals convicted in the Red Army Generals Trial were acquitted in 1957. Former Politburo members Jānis Rudzutaks and Stanislav Kosior, as well as many other lesserknown victims, were also acquitted during the trial. the same decade. Nikolai Bukharin and other convicts in the Moscow Trials were later rehabilitated in 1988. The book Rehabilitation: The Political Processes of the 1930s and 1950s (Реабилитация. Политические процессы 30-50-х годов) (1991) contains a large number of original materials from the archives, presented for the first time to the writers: transcripts of interviews and photographs. On this basis it is shown in detail how many show processes have been manufactured. victims According to the estimates of the Ministry of Interior made to the special order of the Communist Party commission in charge of the preparation of the XX Congress of the Party, at least 681,692 people were executed only during the years 1937–38, only according to the execution lists signed personally by Stalin, in the NKVD archives. The exact number of people affected remains uncertain and depends on how the count is done, the period taken into account and whether the deaths in the Gulag and during transport to the labor camps are also taken into account. A leading group of human rights defenders in Russia, the Memorial Society has published a list of 1,345,796 names of people who have fallen victim to Stalinist purges. Denial Some authors, such as the Belgian communist Ludo Martens (1946 2011), claim that the realities of the purges were greatly exaggerated and that these purges were necessary to fight the political enemies of those times. They claim that the predominant view of purges is the result of the coincidence of interests of post-Stalin Soviet politicians and Western politicians and historians (particularly Nikita Khrushchev, who initiated "de-Stalinization"). The former would have liked to discredit the Stalinist opposition while the aim of the latter was to discredit the Soviet Union as an entity. References and notes ^ Marcel Pauker (1896 - 1938) - ein Verfemter External links Another View of Stalin, by Ludo Martens, in defense of Stalin (if you download the Postscript files, you can convert them to.pdf format here 3) CDI Russia Weekly # 230, "Russia: Rights Group Marks Bolshevik Anniversary With Catalog Of Soviet Repressions" By Gregory Feifer "The Collectivization 'Genocide'" Categories: Soviet political repressionSoviet phraseologyHistory of the Soviet Union Navigation menu You are not logged in Discussions INPUT Create account Login ArticleDiscussion ReadingEditChange sourceHistorySearch Search Wikipedia Home Recent changes cafe Random article Facebook Participation How to get started on Wikipedia Help Thematic portals Required items Donations Tool kit What do you send here? Related changes Send file Special pages Browse history Page information Quote this article

291 Wikidata element Printing / exporting Create book Download PDF Printable version In other projects Wikimedia Commons

previously wise and friends and then after you came back to help them turned out to be evil, without heart or faith and peace.

In other languages Български Deutsch Ελληνικά English Spanish French Magyar Српски / srpski Türkçe Another 54 Change the links The page was last edited on February 22, 2021, at 10:54 AM. This text is available under the Creative Commons AttributionShareAlike License; there may be additional clauses. See Terms of Use for details.

++++++++++++++++++++++++++++++, © 9 days ago, F R G Constantinescu adult Like (0) Comment - Love is philosophical

"The War for the Defense of the Fatherland" in the life and work of Moldovan writers: a turning point and a founding myth " Petru Negura in Diana Dumitru, Igor Caşu, Andrei Cuşco, Petru Negură (eds.), World War II. Memory and History in Eastern and Western Europe (World War II. Memory and History in the East and West of Europe), Chisinau, Cartier, 2013. 2,178 Views 32 Pages 1 File Cultural History, History of the USSR, World War II, Moldova, Soviet literature Show less ▴ Publication Name: in Diana Dumitru, Igor Caşu, Andrei Cuşco, Petru Negură (eds.), Al Doilea Război Mondial. Memory and History in Eastern and Western Europe (World War II. Memory and History in the East and West of Europe), Chisinau, Cartier, 2013. Download Full PDF Package Forensics From Wikipedia, the free encyclopedia Jump to navigationJump to search Forensics is the science that develops technical and scientific means and methods, as well as tactical procedures for discovering, fixing, collecting, examining and interpreting judicial evidence, conducting technical and scientific expertise and findings, in order to prevent and detect crimes, identify perpetrators and administer evidence. finding out the truth in the judicial process1. The main attributions of the forensic structures are those regarding the on-site research, the examination of the laboratory tests, the performance of the technical-scientific findings and the forensic expertise, as well as the fundamental and applied scientific research. See also Criminology List of serial killers List of Romanian criminologists Notes ^ Romanian Police External links Forensics, after Sherlock Holmes, May 28, 2008, Gheorghe Popa, Cotidianul Criminals in action, January 26, 2010, Adevărul Scale of justice gold.jpg This article that deals with issues related to the state administration and justice is a stub for now, you can help Wikipedia by completing it! Category: Forensics + Hail Mary !! L +? St. book iii, The Beaten Woman Bonus: Alisa testifies (almost} in an A4 February 22, 2021 P, hd, Felix Rian Constantinescu

Cfelix Hathzak District, PS: (GO HOME !!}

+++Odin haiku Gâtul meu Iubită Lună șirag de pietre În pământul ud, negru. Biserică cu Harpă lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel

[ edit poem ] Felix Medjugorje Follow 9 days ago • Adult poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră 216 views 0 +list More by Felix MedjugorjeList all » Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1dy1 workbocs vi, dream before it v, march 2021 3dy1

Aici sub plopii în circulară Chindie Sunt domul lui David regele lui Isaie Cânt asemeni poporului mort în Dumnezeu Ea, natura, se smerește înaintea mea Plângând mult ca înaintea unui Prunc mort Eu sunt Harpa sunt și Biserica în brațele Ei. 26 fevrier 2021 +++Răstignire cu Iisus Sub cosmosul negru Pământul se rota. © 9 days ago, F R G Constantinescu rhyme • adult Like (1) Comment - Love is philosophical

WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 6dy1 [ edit poem ] WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers 1wk0 Workboks iii, Femeia batuta 1wk0 Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo 2021+ 1wk0 Workboks ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei 3wk0

Felix Medjugorje Follow 9 days ago • Adult poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră 104 views 0 +list More by Felix MedjugorjeList all » Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1dy1 workbocs vi, dream before it v, march 2021 3dy1

Profanity : Our optional filter replaced words with *** on this page • Configure Help / Contact us Have you read these poets? Sylvia Plath • William Shakespeare • Pablo Neruda • Robert Frost • William Butler Yeats • Dylan Thomas • E.e. cummings • Spike Milligan • William Wordsworth • Alfred Lord Tennyson • Langston Hughes • W H Auden • Philip Larkin • Emily Dickinson • Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran

WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 6dy1 WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers 1wk0 Workboks iii, Femeia batuta 1wk0

WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers

Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo 2021+ 1wk0

/ 2021 fevr, 2021 Felix Rian Constantinescu

Workboks ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei 3wk0

The thinkers

Profanity : Our optional filter replaced words with *** on this page • Configure Help / Contact us Have you read these poets? Sylvia Plath • William Shakespeare • Pablo Neruda • Robert Frost • William Butler Yeats • Dylan Thomas • E.e. cummings • Spike Milligan • William Wordsworth • Alfred Lord Tennyson • Langston Hughes • W H Auden • Philip Larkin • Emily Dickinson • Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran

They are t thinkers They Love each other The Thinker/Thinkera They lay Silent They are the thinkers They Love each other The Thinker/Thinkera They lay Silent.

WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este Domnul

2021 fevr, Ce e o Biserică fără o Pisanie? Ce e o Biserică fără o Pisanie? Ce e o Biserică fără o Pisanie? fevr, 2021

In about 2015, Tata discovered that his neighbor from the south of the border stole him about two meters long, about 146 meters long, selling half the length in the southwest. I advised him not to, but my father sued him from the Babylonian trials. The process that I did not attend at the meetings, is quite bizarre, this is the Word, but even more bizarre is the neighbor's behavior outside the process. I leave aside that he brought with me his wife all kinds of infamies as accusations until today, that I am crazy, that I am irresponsible, that I am a pedophile, that a criminal butter, because after some severe and repeated traumas from Childhood until so-called Maturity I am a psychopsychiatric patient. He and his wife, two alcoholics, made some friends out of nowhere, thugs, who laughed in my face after the lady said that my father was crazy in the Remedia Pharmacy in Hațeg, I was there too. Their boy I was friends with is a policeman in Sibiu, and that's why these psychopaths - who hoped - and worked on - that in one case or another my father would have a heart attack and die and everything would end there in the Romanian court of justice, because it is a theft made a considerable time ago and even before he built a house with a floor and a concrete fence on our land, I also noticed that they kept getting into our annual potato fields with plowing, so as I said they are defended by corrupt police officers, who tried me in every way in the two pavilions of the Asylum for the Sick in Zam village Hunedoara county, during repeated and violent hospitalizations, at political command, during the Trump administration Donald J ., it had become logical that I should go there twice a year and stay between five weeks in good cases or three and a half months in others and, preferably, stay in winter spots in hospital conditions of 1970 RSR with blue slippers thin plastic s special for patients on snow, cold, hunger, psychiatric and political torture, beatings, serious injuries - to the spine - for life after being beaten! and trauma of all kinds, for example twisting the can of well-blown pate ash over the mouth of a security guard (!!) because I was sitting at the Club and not smoking, or an undercover cop was making the gay man in another year and a black roommate he gave me some chocolate with drugs and the undercover one told me -Come with me?... Or in another year they put a brainless 24-year-old drug addict from Orăștie to beat me, with his boot on his ribs and his tangerine on his head, and others put garbage in my water, for example they put the bottle of excrement in the mouth, once, another given various chemicals, another thing that hurt was the emotional exclusion, until the absence of the conversation, of a seemingly functional room as a link and still put them friends, or against some patients who were

Pocăit & ateu, autist neglijent cam ca Jacques Brel, Poetul galbenului -Zamolxe!!... Ceva blagian kierkegaardian hegelian de dreapta în marele refuzul tatăl meu Nopcsa Față-Neagră.

Învierea iubitei meale Acest cântec se numește Învierea iubitei meale. 25 fevrier, 2021 P, Braț de cocor Întins Letargic. Pat iubind. Old poets b. 1909s+1947 Great poets died young & alone But with t passings of times t live With pills nature synthethised & personalitybuildingbrooks A song of death song of old T waitpick t blacksongbook Gold.

+++ Sun Lit Moon Joystick Numele Lunii Regelui David Luna în fereastra ultramarin Iubire în întunecare Cerul e o ploaie de sâni O ploaie de ochi Tu ești numele Lunii Luna iubește astăzi. The ish & isha of eden to John Steinbeck, Romeo & Juliet The snake didn’t existed but the leg the hand the tree the garden Thou should not eat the middle fruit the blossom all said Yahwe of it Then came the sin & the sight of beauty the frost of Paradise t primal of it Eve came to the rescue!! t bloom & the soul t zip's engagement cricket God made them gold made them dance they shivered when he called The foot in dirt the hand in clay the sight in conceptsmarbles lost – he cursed – The animal idealism of man the dice of love that chooses forever fate. Madonna with tears She smiles allmost fifteen or so jesus not born and she sitsncries Beautiful as a woman of the east she lives with eyes not forehead But the will is strong in her she fell in love as the good earth - soon

Amintiri Felix 2 ani ,

I forgot about Romanian death!

Îmi amintesc **** Până la vârsta de doi ani 1984 Familia noastră îl critica pe Tata Ca credincios& poet Doar pe mine mă atrăgea Încercam să dorm cu el în pat dar Stătea prea drept Zâmbind Apoi eu cred că am început să Mă poetizez și biblicizez Și au început certurile Apoi după vârsta de patru ani + ortodocșii, 1986 + Tata era criticat în familie ca

I should say something to her - now - but when I look in t Hubble I see the constelations of her tears and t ingenuity of her being Everything there on t monitor drawn up by a godly paintingbrush... 28 ii 2021 © 6 days ago, F R G Constantinescu Like (1) Comment - Love is philosophical Felix Medjugorje https://www.youtube.com/watch?v=W1WnrjciO8c6 days ago

-

Felix Medjugorje - https://www.youtube.com/watch?v=-jxITAlN_Tc + m3 days ago

292 3wk0 Likes: Felix Medjugorje

Iartă-mă, bos 1987, h+

Felix Medjugorje https://www.youtube.com/watch?v=W1WnrjciO8c6 days ago x edit Felix Medjugorje - https://www.youtube.com/watch?v=-jxITAlN_Tc + m3 days ago x edit [ edit poem ] Felix Medjugorje Follow 6 days ago poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră 76 views 1 +list More by Felix MedjugorjeList all » Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1dy1 workbocs vi, dream before it v, march 2021 3dy1

Help / Contact us Have you read these poets? Alfred Lord Tennyson • Langston Hughes • W H Auden • Philip Larkin • Emily Dickinson • Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran • Rainer Maria Rilke • Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling • Anne Sexton • Sarojini Naidu

*** Din pătuț Brazda de grâu. În câmp.

solaromânia,

eu sunt un asesor bătrân, / Legile/ it should be a good time, muzica dă viață filozofiei, Rromii sunt matematicieni naturali, Arta imaterială electrică pură, Terra emană oxigen Popoarele vechi hăituite sunt, Menirea I toată cultura umană pe un stic, Creerul genunchi este, Așa se scrie poezie Salată orizontală/orientală.

Workboks iii, Femeia batuta 1wk0 Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo 2021+ 1wk0 Workboks ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei 3wk0 Help / Contact us Have you read these poets? Alfred Lord Tennyson • Langston Hughes • W H Auden • Philip Larkin • Emily Dickinson • Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran • Rainer Maria Rilke • Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling • Anne Sexton • Sarojini Naidu

Download Ii want to Save t world. Epistle on Contemporary Animalism

workbocs vi, dream before it v, march 2021 workbocs vi, workbocs vi, dream before it

Epistle on Contemporary Animalism Epistle on Contemporary Animalism Epistle on Contemporary Animalism

Felix Medjugorje march 2021+

Epistle on Contemporary Animalism Epistle on Contemporary Animalism Epistle on Contemporary Animalism.

Vergina bombardată

2021

Vergina bombardată & reducată.

*** Am o salamandră în frunte.

iistih mână de înger gură de fată, 1 march 2021

++++ Merg spre răsărit ca să ajung în apus. + Mă pocăiesc, FELIXAH POET holy STATE MAN. © a day ago, F R G Constantinescu Like (1) Comment - Love is philosophical

Înluminare -Jurnal de bordUriaș umanzat de Înger Fizic de spirit Heblul plăcerii începutul iubirii

Distih , Românie, Țară de gunoi. Păclișa, 2021

Oxygene către Emi elu WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers 1wk0

Libertatea, evanghelie.

Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, 2 martie 2021+

*** Noapte Fumul hornului Curgând.

WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 6dy1

Luooilor în haine de oaie... noul+testament, secolul i, ad

Întâlnirea cu Nickel și traista sa de poeme (Rubayatele lui Omar, poezie simbolistă franceză, avangardiști, versuri și vise romantice) în 1999/2000 a fost hotărâtoare, moștenirea sa, peste cea poetică, e incompetența unui stat în toamna lui 2001!! Ciprian Inocentul, ... după douăzeci de ani sfârșitul său încă doare+ Până să mă întâlnească era singurul!! dar el, el e Dante și eu Decameronul. Sau poate poetul cel mai mare al Devei, Ciprian Nickel e vinovat pentru Evanghelie... iiiiiii E cu Cerul, acum! Te iubesc. Romeo!! m / Felix Jammes, fevr 12, 2021 / Șaptesprezece ani, Ești cel mai iubit dintre pământeni, Romanele sale au ca temă aventura, stările erotice paroxistice și obsedante, extremul revelatoriu al spiritului american poststeinbeckian de după 1945 și prezintă lumea nocturnă și dezrădăcinată a vagabonzilor, într-un limbaj improvizat, argotic, adecvat capriciilor imaginației. Poemele sale contestă valorile pragmatice ale societății de consum. Romanul Pe drum fiind de fapt o rescriere a Noului Testament, a lui Bunyan foarte influent in mintea americana, a lui Whitman shi a romanului inca interzis in unele state Aventurile lui Huckleberry Finn, de Kerouac de numele sau nobil francez adevarat trecand Raul Mississippi precum Avraham shi Moshe fcand astfel o cruce temporala americana, o sculptura supraliterara. Cuprins 1 Romane și alte scrieri de ficțiune 2 Poezie 3 Alte scrieri// +++Tata a fost o undă laser, Felix Rian Constantinescu 6/18 fevr, 2021 1 Cro. 10, 13+14. Fotografie albnegru ...mai puțin dar mai bine igm, Cluj, 1972 Un câine în câmp și patru copii politicoși au fost Unde arde-n grâu porumbul verde răsărit tesstamentul kaki în buzunarul greșit Piatra stacojieroztrandafirie în drumul nou Corbi ciorile sau stăncuțe în nucetul de visavis de prunii goi și dramatici cântându-și izolatul metal în turn Un câmp un gând o îngropată un sfânt Ambulanță și zadele veghind un Mormânt Dai berea pe vin fiert și opiul pe Carpat Mă cheamă Felix și cred în Vf. Retezat. 6 fevr. 2021, Păclișa, HD

Cameră cu tavan albastru/în lumină/fericită Blossoms Ghiocei dumnezeu, chică udă.

Likes: Ltg09

1 martie 2021 Păclișa, hd

Ltg09 - I think this is in Romanian? I am not quite sure. I will try my best to translate! a day ago x rate: , , skip

Felix către Pasiphae Mariaregina

Felix Medjugorje - Paz,a day ago x edit [ edit poem ]

Leonardo to Nickel

Republicii, Legilor Eternitatea te privește ca un miel, un taur negru, un berbec constelat, un armăsar indian - flutură, înaripată, înger, ciută, berbecă, poneiule, fată! frunză O jumătate de sonet un început de sonată Ca un om redus de viață care se întoarce iarăși și iarăși la tine ca un câine mântuit trezirii între lumini și umbră Ești Regina aleasă Împărăteasa Maga Maestra Miracolul vieții India vecinică de jad și diamante now you have a crown of zadă Rozul din ochii mei morți Mother fourgive me your death...

Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1dy1 workbocs vi, dream before it v, march 2021 3dy1

martie 2, 2021 © 2 days ago, F R G Constantinescu Like (1) Comment - Love is philosophical Felix Medjugorje https://www.youtube.com/watch?v=KQN6xThphXI +2 days ago

Felix Medjugorje Follow a day ago poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră 144 views 1 +list More by Felix MedjugorjeList all »

WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 6dy1 -

WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers 1wk0 Workboks iii, Femeia batuta 1wk0

Likes: Felix Medjugorje Felix Medjugorje https://www.youtube.com/watch?v=KQN6xThphXI +2 days ago x edit [ edit poem ] Felix Medjugorje Follow 2 days ago poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră 50 views 1 +list More by Felix MedjugorjeList all » Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1dy1

Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo 2021+ 1wk0

Help / Contact us Have you read these poets? Alfred Lord Tennyson • Langston Hughes • W H Auden • Philip Larkin • Emily Dickinson • Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran • Rainer Maria Rilke • Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling • Anne Sexton • Sarojini Naidu

WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 6dy1

Felix Rian Constantinescu 2021. 6+7 fevr,

WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers 1wk0

pour Ivlia Hasdev & Jim Morrison

Workboks ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei

Anul 1942 , dadapoem soljenâțian m + /haikutechnic/ Robert Lee Frost (n. 26 martie 1874, d. 29 ianuarie 1963) a fost un poet american. El este foarte apreciat pentru descrierile realiste ale vieții rurale și arta limbajului colocvial american.↵Opera sa implică adesea peisaje ale vieții rurale în Noua Anglie în prima parte a secolului XX, folosindu-se de acestea pentru a examina teme sociale și filozofice complexe. Un poet popular și adesea citat, Frost a fost cinstit adesea în timpul vieții sale, primind patru Premii Pulitzer pentru Poezie. Opera 1913: Voia unui tânăr ("A Boy's Will") 1914: La nord de Boston ("North of Boston") 1916: Prislop în munte ("Mountain Interval") 1928: Râul ce curge spre vest ("West Running Brook") 1942+bL: Un arbore martor ("Witness Tree"). Note https://ro.wikipedia.org/wiki/1942

A cam sosit timpul să ne facem bagajele poem optzecist Dintotdeauna cred mi-am numărat vremea dar într-un mod vague Acum, atunci, 2007, la douăzeci și cinci de ani de viață spovedii Am dus 25 mai trec 25 la 50 și apoi nu mai e multă cruce de dus Acum e 2021 deja, fevr., după ce am absolvit Order Orła Białego Mă gândesc, moș, cât de curând voi deveni moș pe o cruce albă Iisuse, Doamne, a cam sosit vremea să ne facem bagajele, moș!! m Octombrie 28, 1889

workbocs vi, dream before it v, march 2021 3dy1

Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo 2021+ 1wk0

2021, Valentineopening

6 fevr, 2021, Păclișa, HD Workboks ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei 3wk0

B, Înțelegând poezia poeții frumoși criticii Înțelegând poezia poeții frumoși criticii morți vol, de poezii în 594 words

Workboks iii, Femeia batuta 1wk0

A friend remembered ressurrected in t litplastic A Julio? An Adamo? Bonnie Tyler? no, him, t Poet Upright as a knick+knack soldier photomonument T spirit of our youth in the silent cite in the skyes Are you in heaven or hell? Who could it know, you'd answer What purpose is you know your des'nation apart from Love inside You died for?

Am adormit sub stejarul roz Cântul era trist și abia întâiul În mormânt mama cântă iar E octombrie douăzeci și opt La moașe s-a născut un viu Cer privire peste satul meu. 7 fevr, 2021 Pistolul lui Lucian Blaga

Motto: here is some good grace, be nice to old people and maybe youll get older too, 13th Christword + Ești o fată prea drăguță, Carmen, bos, proastă de drăguță, știu, îmi amintesc.

Am citit acum câțiva ani că Lucian Blaga are o piesă de teatru În care un tânăr care are tendințe suicidale își rezolvă problema Prin declicul în conștiință al unui pistol impropriu cred prin anii '20 Ce a urmat după aceea începând cu Benito Creier Strivit etc, Cred că a depășit nietzschean pe toată lumea mai puțin Jung

293 Neînțelesul Lucian Blaga această suanică Lună lângă Luceafăr. O mamă regăsită Nu știu ce mă atrage în această ființă n + o fotografie pe care trebuie iarăși s-o las În lirismul incipient în cuvintele puține și incomplementare un Dor negru neparlamentare în chipul privind din zidurile partenonului MilkyWaif Poate o mamă regăsită ea moarta mea care vie spunea un aforism suav Maria lui Zincă junior o prietenă ce s-a dovedit trădătoare ca mama punk O tăcere prietenoasă totuși pentru că altfel ar fi really sick o mamă preatânără iar! Jus romana Maior latinus, Minor hebreus. Am avut un profesor de sport MD coleg al părinților mei care ne-a nenorocit familia De când am fost la școală chiar de pe clasa a 1/ii-a în genunți cu Romică Moraru în sala de sport văd acum că ne ura pentru mama Dar dacă tata e Șișac și eu Egyptul ea e Roboam și Ierusalimul ar fi multe de spus Ideea domnului Mircea cincinal după cincinal în tot acest timp e sexualizarea mamei mele ortodoxe Moartea tatei și exilarea mea dar văd c-avea ceva-n comun cu colega mea de bancă Ce iubea cel mai mult ora de sport în timp ce eu religia, da, DO, e un psihopat, director, marele bețiv, augustinbuzura + acum în prag de cruce /mie îmi plăcea de nevastă-sa. +++2 is better than 1. +++A Pulitzer oldsmile Josef Kane, Alive again, a boy wannabe!! like t cales of A Declaration. +++Este autorul „Lostriței.” Vasile Voiculescu De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la navigareSari la căutare Vasile Voiculescu Vasile Voiculescu.jpg Vasile Voiculescu Date personale Născut 27 noiembrie 188434 Modificați la Wikidata Pârscov, Judeţul Buzău, România Modificați la Wikidata Decedat 26 aprilie 1963 (78 de ani)34 Modificați la Wikidata București, Republica Populară Română Modificați la Wikidata Cauza decesului cauze naturale (cancer) Modificați la Wikidata Părinți Costache Voicu Sultana Hagiu Frați și surori șase : Filipache, Maria, Irina, Florica, Ana, ? Căsătorit cu Maria Mittescu Copii Martha Elisabeta (1 aprilie 1911 - 5 aprilie 1994, Paris) Olga-Sultana (13 iulie 1912 - 16 februarie 1983, Paris) Radu Ilie Vasile (28 mai 1914 - 12 noiembrie 1996) Ion (16 mai 1916 - 23 octombrie 1973) Gabriela - Michaela (8 noiembrie 1920)2 Cetățenie Flag of Romania (1952–1965).svg România Modificați la Wikidata Etnie români Modificați la Wikidata Religie ortodoxă Ocupație medic, poet, dramaturg, prozator Pseudonim V. Voiculescu Limbi limba română1 Modificați la Wikidata Studii Liceul Gheorghe Lazăr Facultatea de Litere București Facultatea de Medicină Activitatea literară Activ ca scriitor Perioada interbelică Mișcare/curent literar tradiționalism, modernism, expresionism, Rugul Aprins Specie literară poezie, dramaturgie, proză Operă de debut 1912 - cu poezia „Dorul” în „Convorbiri literare” 1916 - volumul „Poezii” Opere semnificative „Din țara zimbrului”, „Poeme cu îngeri” Influențeascunde Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuță, George Coșbuc Note Premii 1917 - Steaua Romaniei cu spade 1918 - Premiul Academiei pentru volumul „Din țara zimbrului și alte poezii” 1924 - Crucea Meritul Sanitar cl.I 1941 - Premiul Național de poezie Logo of the Romanian Academy.png Membru post-mortem al Academiei Române Modifică date / text Consultați documentația formatului Vasile Voiculescu Vasile Voiculescu (pseudonim literar: V. Voiculescu, n. 27 noiembrie 1884,34 Pârscov, Judeţul Buzău, România – d. 26 aprilie 1963,34 București, Republica Populară Română) a fost un scriitor și medic român. În domeniul literar s-a distins în principal ca poet, dramaturg și prozator. +++Este autorul „Lostriței.”+++ Cuprins 1 Date biografice 2 Poetul, dramaturgul și prozatorul 3 Maturitatea și bătrânețea 4 Posteritatea 5 Opera 5.1 Poezie 5.2 Proză 5.3 Dramaturgie 6 Galerie 7 Note 8 Bibliografie 9 Lectură suplimentară 10 Legături externe Date biografice Vasile Voiculescu s-a născut în comuna Pârscov, județul Buzău, ca fiu al lui Costache Voicu (ulterior scriitorul luând numele de Voiculescu), gospodar cu stare, și al Sultanei (născută Hagiu), fiica unui negustor. Școala a început-o în satul Pleșcoi, Buzău în 1890. Cursul primar l-a absolvit la Buzău. A urmat studii liceale la Liceul „Alexandru Hâjdeu” și apoi la Liceul Gheorghe Lazăr din București. Preocupat de materialism, pozitivism și evoluționism, îi citește pe Littré Claude Bernard, Auguste Comte, Darwin și Spencer. Studiază opera lui Wundt, Harald Høffding, Pierre Janet și W. James, fiind atras de psihopatologie și psihofizică. Studiile universitare le-a început la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1902 - 1903) și le-a continuat la Facultatea de Medicină, în 1903. Doctoratul în medicină l-a obținut în 1910. S-a căsătorit cu Maria Mittescu, studentă la medicină, cunoscută din satul său natal, Pârscov. I-a dedicat poezii și scrisori de dragoste.

Voiculescu a debutat în Convorbiri literare (1912). A practicat medicina la țară. În timpul Primului Război Mondial a fost medic militar la Bârlad, unde a participat la serile culturale ale lui Vlahuță. Editorial, a debutat cu volumul Poezii (1916). Din același an a colaborat la Flacăra lui C. Banu, la recomandarea lui Macedonski. A primit Premiul Academiei pentru volumul Din țara zimbrului și alte poezii (1918). A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935.5 Seminal deținut politic, alături de Mircea Vulcănescu, Constantin Noica și Dumitru Stăniloaie. Vasile Voiculescu a murit în anul 1963. La Pârscov există Casa Memorială Vasile Voiculescu. Poetul, dramaturgul și prozatorul Gândirism De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la navigareSari la căutare Curente culturale românești Romania 1930, Administrative Map.svg Gândirism Junimism Latinism Ortodoxism Poporanism Protocronism Realism socialist Sămănătorism Sincronism Trăirism Țărănism Gândirismul este un curent ideologic care s-a format în România la începutul primelor decenii ale secolului XX, în jurul revistei „Gândirea”, de la care își trage numele. Orientarea acestui curent este spre Ortodoxie și autohtonism, aducând tradiționalismul, naționalismul și unitatea națională sub egida Ortodoxiei. Principalii exponenți au fost trei importanți colaboratori ai revistei: Radu Dragnea, Pamfil Șeicaru și Nichifor Crainic. Gândirismul are afinități cu alte curente tradiționaliste din secolul XIX, printre care cel mai relevant este Sămănătorismul lui Nicolae Iorga, însă se deosebește de acesta din urmă prin preocuparea excesivă față de rolul social și cultural pe care ar trebui să-l joace credința ortodoxă. Curentul gândirist a contribuit, pe de o parte, la revelarea unor elemente de substrat, la încurajarea preocupărilor folclorice și etnografice, iar pe de altă parte, s-a dovedit predispus la culminări naționaliste, clasificate ca susținând aripa dreaptă. Mult mai moderat, însă, decât „trăirismul” lui Mircea Eliade, Emil Cioran ori Constantin Noica, Nae Ionescu. Bibliografie Flannery O'Connor iesu akbar, Description de cette image, également commentée ciaprès Flannery O'Connor en 1947. Données clés Nom de naissance Mary Flannery O'Connor Naissance 25 mars 1925 Savannah, Géorgie, États-Unis Décès 3 août 1964 (à 39 ans) Milledgeville, comté de Baldwin, Géorgie, États-Unis Activité principale Romancière, nouvelliste, essayiste Distinctions National Book Award 1972 (posthume) Auteur Langue d’écriture Anglais américain Mouvement Southern Gothic Genres Roman, nouvelle, essai, correspondance Œuvres principales La Sagesse dans le sang (1952) Les braves gens ne courent pas les rues (1955) Et ce sont les violents qui l'emportent (1960) Le Mystère et les Mœurs (1969) modifierConsultez la documentation du modèle

Soția lui Dumnezeu 2RA Ea este soția lui Dumnezeu Îl poate săruta oricând A murit destul de în vârstă ca să lase o amintire plăcută tot târgul stătea în buticul lui Maurice Wollman pentru un miros de brioșe cu ceai de mentă Gândindu-se la ea cu gânduri grele ca măslinele de plumb în drum spre casă & încă-o săptămână de șut Nimeni nu i-a găsit Jurnalul. Fin. © 25 days ago, F R G Constantinescu Like (1) Comment - Love is philosophical Felix Medjugorje https://www.youtube.com/watch?v=oe8MKzgpMVI&t=2429s days ago

,25

Likes: Felix MedjugorjeTo reply, click a comment. Felix Medjugorje https://www.youtube.com/watch?v=oe8MKzgpMVI&t=2429s days ago x edit

,25

Violet Oakdream - I don't know what language this is. Oh, it's Romanian. In that case great job.25 days ago x rate: , , skip Felix Medjugorje - Bluntly, Love is Motherhood.25 days ago x edit [ edit poem ] Felix Medjugorje Follow 25 days ago poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră 103 views 2 +list More by Felix MedjugorjeList all » Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1dy1 workbocs vi, dream before it v, march 2021 3dy1 WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 6dy1 WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers 1wk0 Workboks iii, Femeia batuta 1wk0 Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo 2021+ 1wk0 Workboks ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei 3wk0 Help / Contact us Have you read these poets? Amir Khusro • Khalil Gibran • Rainer Maria Rilke • Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling • Anne Sexton • Sarojini Naidu • John Keats • Walt Whitman • Henry Wadsworth Longfellow • Elizabeth Barrett Browning • William Stafford • Kenneth Slessor • Ralph Waldo Emerson • Theodore Roethke • Thomas Hood Nu Doamne n-am păcătuit Haikuurile Iubirii +21 Nu Doamne n-am păcătuit Haikuurile Iubirii +21 +++Eternitatea înseamnă Te iubesc/***Eternity means I Love You. ****The ocean, behind Ur eyes.

Une vie catholique De 1956 à 1964, O’Connor a écrit plus de cent critiques de livres pour deux journaux diocésains en Géorgie : The bulletin et The Southern Cross. Selon son confrère, Joey Zuber, la gamme étendue d’ouvrages que l'autrice avait choisi d’examiner, démontrait à l’évidence qu’elle était profondément intellectuelle. Ses critiques font constamment face aux thèmes théologiques et éthiques de livres écrits par les théologiens les plus sérieux et exigeants de son époque11. Un professeur d’anglais, Carter Martin, qui fait figure d’autorité en ce qui concerne l’œuvre de O’Connor remarque simplement que « ses critiques d’ouvrages sont en accord avec sa vie spirituelle. »12. ŒuvreŒuvre La Sagesse dans le sang (Wise Blood), 1952, roman Les braves gens ne courent pas les rues (A Good Man Is Hard To Find), 1955, nouvelles Et ce sont les violents qui l'emportent (The Violent Bear It Away), 1960, roman A Memoir of Mary Ann (édition et introduction), 1962 Three by Flannery O'Connor, 1964 Publications posthumes Mon mal vient de plus loin (Everything That Rises Must Converge), 1965, nouvelles Pourquoi ces nations en tumulte ? (Why do the Heathen rage ?), nouvelles Le Mystère et les Mœurs, (Mystery and Manners: Occasional Prose), édité par Sally Fitzgerald et Robert Fitzgerald, 1969 The Complete Short Stories, écrit en 1956 publié en 1971 National Book Award catégorie Fiction 1972, à titre posthume Flannery O'Connor, Gallimard coll. « Biblos », 1975. Contient a priori toute l'œuvre romanesque de l'auteur, à savoir La Sagesse dans le sang, Les Braves gens ne courent pas les rues, Et ce sont les violents qui l'emportent, Mon mal vient de plus loin et Pourquoi ces nations en tumulte ?. Préfacé par Roger Grenier. L'Habitude d'être (The Habit of Being: Letters), correspondance, édité par Sally Fitzgerald, 1979 The Presence of Grace and Other Book Reviews, édité par Carter W. Martin, 1983 Collected Works, 1988 Œuvres complètes : Romans, nouvelles, essais, correspondances (trad. de l'anglais), Paris, Éditions Gallimard, coll. « Quarto », 2009, 1229 p. (ISBN 978-2-07-012493-0) Notes et références Œuvre La Sagesse dans le sang (Wise Blood), 1952, roman Les braves gens ne courent pas les rues (A Good Man Is Hard To Find), 1955, nouvelles Et ce sont les violents qui l'emportent (The Violent Bear It Away), 1960, roman A Memoir of Mary Ann (édition et introduction), 1962 Three by Flannery O'Connor, 1964 Publications posthumes

+++Rotire completă în jurul axei sale!! +++Pentru avva Felix Apoftegma 2 Am intrat pe p Ascultând manga music. A fost nevoe. The Way of a Pilgrim From Wikipedia, the free encyclopedia Jump to navigationJump to search Part of a series on the Eastern Orthodox Church Christ Pantocrator (Deesis mosaic detail) Mosaic of Christ Pantocrator, Hagia Sophia Overview StructureTheology (History of theology)LiturgyChurch historyHoly MysteriesView of salvationView of MaryView of icons Background Organization Autocephalous jurisdictions Noncanonical jurisdictions Ecumenical councils History Theology Liturgy and worship Liturgical calendar Major figures Other topics vte The Way of a Pilgrim, or The Pilgrim's Tale is the English title of a 19th-century Russian work, recounting the narrator's journey as a mendicant pilgrim while practising the Jesus Prayer. The pilgrim's travels take him through southern and central Ukraine, Russia, and Siberia. It is unknown if the book is literally an account of a single pilgrim, or if it uses a fictional pilgrim's journey as a vehicle to teach the practice of ceaseless inner prayer and communion with God.1 The Russian original, or a copy of it, was present at a Mount Athos monastery in Greece in the 19th century, and was first published in Kazan in 1884, under the Russian title that translates as "Candid Narratives of a Pilgrim to His Spiritual Father." (Russian: Откровенные рассказы странника духовному своему отцу)2 The Russian Pilgrim is a new „popular” novel + as medieval Eastern „Alexăndria” + adapted to the xviii „Isihasm” of Philocaly of the „Jesus Prayer” which spreads, in the beginning in Rusia and the Eastern Orthodoxy, but at least from the 1950s, the World, as seen in the extremespirituality romanesque work of J. D. Salinger. Most grievously, Orthodox thought, primitve or pragmatic, makes no significant differences between Jesus Christ and Mary Mother of God, so there are no Protestant Prayer Prayers as far as Orthodoxy is concerned, by praying the Apoftegm/LifeDirection Prayer faithfully + even once + makes you Orthodox Mind, only baptism remaining,

294 for Protestant Christians. For spiritual health no effort of such kind, a fast or a powerful, sustained prayer is made without a confessor who decides the effort in time, as in judo, until the master disciple is told what to do next. This book might be an Orthodox Response to The Pilgrim's Progress, of John Bunyan, first printed London, 1678, Russia in the xixth century having a Spiritual & Civilisation influencial lowclass Anabaptists minority. The Russian Pilgrim is linked in theme with other contemporary books of the time, such as The Transsylvanian Pilgrim (1835+1848) by Ion Codru Dragusanu, Reflections on Walden by Thoureau, Lettres de mon moulin by Alphonse Daudet showing at least a common reaction to the prevaling „cultural spirit” even in religion + Ibsen, existential religious philosophy, without roots in the assimilated nations + throughout xixth century, and failing in numerous wars, revolutions and socialist experiments that would crush the xxth. The Pilgrims of the xix century echoed throughout the work of late Romantic Eminescu the rise of Preraphaelites, Parnassians, Symbolists and Nabists in the aesthetic of the centuries turn, and also accomplished classics. The main notion of the Russian Pilgrim is to protect your mind. Plot The pilgrim's inner journey begins when he is struck upon hearing the words of Paul (in I Thessalonians 5:17) to "pray without ceasing." He visits churches and monasteries to try and understand how to pray without ceasing. His travels lead him to a starets (a spiritual father) who teaches him the Jesus Prayer—"Lord Jesus Christ have mercy on me, the mostsinner"—and gives him practical advice on how to recite + and adapt to + the prayer uninterruptedly, as a type of Christian mantra.5 Wikipedia +++KapA Marx și Catolicismul. *** Fa / / Tata scria, Mama gătea, Rafa râdea, Flavius fuma, Felix credea, Aradul scria, Ramona șpreia + în anii '80. +++ Eu cred că tablele lui Moșe Lăturoaie de cer.

Felix Medjugorje Follow 19 days ago poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră 171 views 0 +list More by Felix MedjugorjeList all » Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1dy1 workbocs vi, dream before it v, march 2021 3dy1 WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 6dy1 WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers 1wk0 Workboks iii, Femeia batuta 1wk0 Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo 2021+ 1wk0 Workboks ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei 3wk0

Dunbar • Christina Georgina Rossetti • Jose Marti • Robert W Service • Allen Ginsberg Mieii pedologi. Dezgheț (e+spaceverse 2021+ Mieii pedologi. Dezgheț (e+spaceverse 2021+

Unfrost.

the

pedologues

Lambs

Unfrost.

the

pedologues

Lambs

Felix Medjugorje f, 2021+ Inscription/ no man +++ Dumnezeu a făcut Fata cea Zveltă după desenele rupestre executate de Fericitul Adam în singurătatea Lunii tropicale... Bron interactiv Elena Udrea & Ioana b 9 ani (7+5} Ca prin minune radio on dimineața Udrea a mai făcut un an cred Iar Comunistul!! băsescu a umplut țara de cruci și muncă politică E un bron interactiv cheapwork in t G Și ochii Copiilor inca plânși în virtualul galactic... Martie 3, 2021 ad h 2, 23

Help / Contact us Have you read these poets? Sarojini Naidu • John Keats • Walt Whitman • Henry Wadsworth Longfellow • Elizabeth Barrett Browning • William Stafford • Kenneth Slessor • Ralph Waldo Emerson • Theodore Roethke • Thomas Hood • Sir Walter Scott • Henry David Thoreau • Kabir • Percy Bysshe Shelley • Ted Hughes • Walter de la Mare • Dorothy Parker • Max Ehrmann • Sara Teasdale • Paul Laurence Dunbar Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo 2021+ Haikunuevo 2021+

**** am început și încheiat Lirica cărții pământului sfânt, 2003/4 Imersiune posibilă/Possible Immersion, Deva 2000/15 Mormântul în care D-zeu există, Jassy 1997-2016 Yin, București Sappha haikufelics Mortis rigor.

*** Violoncel+++ Pocăința Lui Bah.

Cât trăiești trebue să dormi.

3 martie 2021/apr.1999+mar 2002 Pâclișah, Valeria,/ /

*** +++ Sola Genius. Hominem.

În viață am învățat să ajut.

Mameimealesiminaramona,, Rouă tăiată de plug Dew cut by plough A Maulouldauei este pouesia/ /

***

Tată suprematist în sat

Între macii albi patru file roșii negre.

Batran absolut Old absolute (verse 2021+

+++O frunză atinge o alta in undele cerurilor. +++ Am Uitat că sunt Îndrăgostit.

*** E timpul să spunem tatăl nostru!

+++ but then she breaks like the fiifty states, +++ Intel negru Frunte închisă. Cruce romană. +++ Jady + mai frumoasa decat un inger, Workbox. +++ Îmi place Ador Biblia + Am grijă. *** Am aprins o stea Sărutul de purpură. Porțelan viu. *** În Cer Se intră Nebun. *** Rugăciunea ține pământul În palme.

+ Rugăciune înflorire înstelare. + Rădăcina goală Aplica dată jos. Tavanul înghețat.

+++ Îm going with my husband, +++Book of Kings & Emperors / / ***Chipul tău pe o frunză Inuit de arțar, Crescută în bucla drakkarului udată de talazuri negre. Căpitanul Leif cel Fericit în strei de Ellesmere. +++Cărarea ei e sursa vieții.

Matei politicul (?+2021 Felix Medjugorje m Am fost închis, bătut, fugărit, vânat, părăsit, flămânzit, terorizat, chinuit, orfănit, lepădat, necitit, torturat, chinuit, decapitat, strivit, coleopterit, pierdut, anatemizat, iradiat, mărturisit, batgiocorit, îndumnezeit, și satul care mă abuză!! Amin... 1 martie 2021, Păclișa

***

Victima cheflie

pl pl pl h pl pl pl h aîaîaî ooooo oooo îîmiiiîîî.

Doamna a devenit victimă După deces pruncii călăi Pe nenăscuți frați ucigând În fapte și în gând Doamna a devenit victimă În sat mare știmă. 2 mars, 2021

+ Fruntea y Acum ești unul din noi. A spus. © 10 days ago, F R G Constantinescu religion • life • love • effort Like (0) Comment - Love is philosophical Tip: Does it create a picture in your mind? Learn commenting

Isus Nu fiul omul. Isus omul.

Vers homeric E ceva clinic în filozofie, adeverit, un drum de la lumină la umbră + prin Goethe... Pentru prima dată din 96/97 Schelling pare iară mai interesant decât Hegel și Holderlin, o ieșire din templu.

(***) m xo xi fe xu xa xi fe hhh hhhhhh.

+++Ecce homo Motto: Statul israel se poate reuni de 2000 de ori până va veni Fiul omului, + m

Aproape cea mai mare/amplă crimă din Istorie Umană, 1981+2021, Rep, România vs, Cetățeanul Felix Kant, Anselm eșuat, amendat de Hegel și Schelling în veacul al xixlea.

Vers0 Las pe dumnezeu să aleagă sistemele sociale, Ode to t Romanian Peasant 2 Victor Eftimiu, autorul fasciculului poetic Odă Limbei Române, cFELIX

[ edit poem ]

Biblia!! Romanourum non nuclearis ginta, Too Hurt to React.

Felix Medjugorje Follow 10 days ago poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră 199 views 0 +list More by Felix MedjugorjeList all »

The Asylum blinks in t dark indigo black night I assume myself The bed is empty again

Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1dy1

Every man woman or chief made of cosmic birth Love Now in fevrier '21 AD t Heroic Age is over I cannot but love 2 hurt to react walking past t Roman 280 basilica w t my Father's shade. fevr, mar/ 2021

workbocs vi, dream before it v, march 2021 3dy1 WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 6dy1

Vers Brațele ca două gratii îndoite... Poem în proză marelui Copil

+m Moarta instelata +m *** Între Ursă Și Crucea Sudului. VIDEOCLIPURI. +++ Gură sărutând Cântând. Sândeschis. Fin. © 19 days ago, F R G Constantinescu Like (0) Comment - Love is philosophical

[ edit poem ]

WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers 1wk0 Workboks iii, Femeia batuta 1wk0 Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo 2021+ 1wk0 Workboks ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei 3wk0 Help / Contact us Have you read these poets? Elizabeth Barrett Browning • William Stafford • Kenneth Slessor • Ralph Waldo Emerson • Theodore Roethke • Thomas Hood • Sir Walter Scott • Henry David Thoreau • Kabir • Percy Bysshe Shelley • Ted Hughes • Walter de la Mare • Dorothy Parker • Max Ehrmann • Sara Teasdale • Paul Laurence

Felix Medjugorje pentru Odina Velcea, poetă hellenoromână. auzi **** plânge singur în noapte copilul marele copil vers deturnat Copilul trebuie întristat, demascat, lipsitcat, reeducat, lăsat fără Rugăciuni și Dumnezeu, mai ales dacă acesta e Domnul Nostru Iisus Hristos, Dumnezeul Greșit, al oricărui martyr, în fiecare zi, tu ca părinte, trebuie să-i provoci frică Copilului, copilul nu trebuie lăsat lini;tit, de asemenea, Copilul nu merită mâncare, căldură ori o educație reală, dacă se poate, o diseducație, - o educație instuționalizată & familială care distruge și rănește, un parenting bullying și samavolnic ca boierii salutați de bonjouriști la 1848, o învățătură nietzscheană despre care la urmă se vede că duce la moarte ori mai rău, Iad și nebunie si vous voulez, și mama, trebuie să simtă neiubită, un neom, ultimul om, un Jannings abject și mut ca un pocăit cizmar de Biblie pe cruce și apoi pe un rug de versete, până la moarte

295 și dincolo de Ea, o educație nouă în care în familie ești în Colonia penitenciară a lui Lucian Pintilie, iar la internat ești prizonier în Vietnam, la Spital după două decenii de nerezolvare a binomului iubiriipărintești+banifamiliali ești în Piteștiul anilor 1949+1952, așteptându-ți până uiți în fiecare zi soarta, și nu este, nu trebuie iubit copilul, nu e pentru oricine iubirea, Copilăria e singura cale față de Ea însăși, Copilul, marele, bătrânul, veteranul, nefericitul, singurul, nefericitul, alungatul în Noapte, neiubitul , înjuratul și urâtul, grasul și slabul, el, dinecianul + Copil, coborât din cer în familie pentru lecție, ca un profesor prea cult și cuminte, prea vechiu și nasol, asta e Alisa regală, Enfantul trebuie să-și simtă din fașa părintească sărăcia, nevrednicia & și abjecția, fără vise ori intenții de rugăciune personale, dacă e posibil și se poate, e chiar Hristos copilul, e un țap ispășitor copilul acesta, îl cunoaștem noi bine, totemul vrajbei noastre! Singura întrebare e dacă va învia de la Sfântul Paște până la Sfântul Crăciun. Amin! Ori se va maturiza, ori va muri - Copilul. Du-te de la noi, Copile, ce vom câștiga dacă îi vom înălța Rugăciuni? Copilul născut din femeie are viața scurtă și plină de necazuri, se naște într-o noapte și e retezat, ca o lumină...

Felix Medjugorje https://www.youtube.com/watch?v=HAsYB48fpmk days ago

+ 1 martie, 2021

+ Un organism numit umanitate.

Rânduri de sfârșit de fevruarie/Lines of end of fevrier

Felix Medjugorje https://www.youtube.com/watch?v=4c2U7lMH3V8 +an hour ago x edit

lui Ciprian Nickel, (Hațeg+Deva, Născut la 2 noiembrie 1971, în oraşul Carei, judeţul Satu-Mare+ 17 septembrie 2001)

Felix Medjugorje https://www.youtube.com/watch?v=HAsYB48fpmk days ago x edit

+ Her name is t Skye,

Un scriitor, umanului O apocalipsă blândă E o greșeală să te mântuiești

Felix Medjugorje https://www.youtube.com/watch?v=VBdM2zHYNHE m4 days ago x edit

Luceafărul e Domnul Iisus, Sub dreapta Niculei Ana Frank! în ștrampi albi și părul negru cu Jurnalul și Condeiul pe masă/ O privighetoare cântând EN aux moi liniștindu-mă.

Ancient Alien - Ain't that true? Yet that is also the point of which strength begins.4 days ago x rate: , , skip

ÎNGERUL Pastorală +

++++L++++4

Felix Medjugorje https://www.youtube.com/watch?v=4c2U7lMH3V8 +an hour ago

În câmp două tractoare în laserisme verticale Noi împletim drumurile prin mușchi crud și vântgând Grămadă în torsul streiului satele perdute așteaptă Mângâerea!!

m În viață se întâmplă și minuni!! Felix Medjugorje https://www.youtube.com/watch?v=1XjqrW0sEBg +4 days ago x edit Felix Medjugorje - https://allpoetry.com/Walter-de-la-Mare /an hour ago x edit

++++L++++4

workbocs vi, dream before it v, march 2021 3dy1 WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 6dy1 WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers 1wk0

Metanoia Hotel Doar metanoia ne ma poate salva în secolul nostru char și în Rum.

Workboks iii, Femeia batuta 1wk0

Apud Jimmorrson Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo 2021+ 1wk0

Am găsit pe net Poetry Session February 3rd, 1969 cu Jim The Found Tapes. Am ascultat emoționat până la 12,06 Când m-am speriat și am oprit videoclipul după evidență

Workboks ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei 3wk0

Dacă înainte îl consideram pe bietul Morrison un șaman Acum cred că felul distructiv de vață din 65 în 69 și 71 L-au transformat dntr-un Luceafăr într-un om grav bolnav.

Profanity : Our optional filter replaced words with *** on this page • Configure Help / Contact us Have you read these poets? Elizabeth Barrett Browning • William Stafford • Kenneth Slessor • Ralph Waldo Emerson • Theodore Roethke • Thomas Hood • Sir Walter Scott • Henry David Thoreau • Kabir • Percy Bysshe Shelley • Ted Hughes • Walter de la Mare • Dorothy Parker • Max Ehrmann • Sara Teasdale • Paul Laurence Dunbar • Christina Georgina Rossetti • Jose Marti • Robert W Service • Allen Ginsberg

1775 C14 AGGA AGGB AGGC AGGD AGGE+ AGGF AGGG AGGH AGGI AGGJ AGGK AGGL AGGM AGGN

-B,,, B,,, The Portuguese sonnet et final poems The Portuguese sonnet et final poems March 12, 2021 Felix Kuroda Medjugorje +m

Terror begins with love

exegi monumentum tibi... Domine

I say terror begins with love With a smile under a window enlightened of glee and happiness With a superb name with a nameless tree but yourself belonging With a sadness of a Child lost in his Autism of not undertanding

Portuguese sonnet

Wth the nut-tree n the field the poplar outside t court t agacia bloo With an influence of guilt of some lost unknown infamuous junkies.

+ Creștinismul fundamental critic!! Biblia!!! mÎntâi Dumnezeu, pe urmă oamenii. Întâi albastru, pe urmă galben. + m Caut culoarea pură...

m În baracă negru, în câmp alb, America bumbacului.

m Mai câștigat sunt dacă citesc The Complete Works of William Shakesăeare, decât să tot butonez pe tastele sparte ale laptopului, frânt. Dacă îmi știu biblioteca sinteză gramatică nu mediatechul. + Shakespeare my trade, * yours?! m + Shakespeare my trade, * yours?! | + Anișca Brănișca!! Felix Bellix. m

Felix Medjugorje - ...they fed on molasses it was a molasses spring,4 days ago x edit [ edit poem ]

Nașul George Geo Gulia

Dumnezeu este lumină Nu există lumină neagră.

+Fără Maria nu există Hristos.

Likes: Ancient Alien, Felix MedjugorjeTo reply, click a comment.

Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1dy1

Ceva ușor!! Papillon, Dumas, Hugă, ORRian

10 Martie 2021, AD h 20, 12 pm System of values

Felix Medjugorje - https://allpoetry.com/Walter-de-la-Mare /an hour ago

Felix Medjugorje Follow 5 days ago • Adult poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră 116 views 1 +list More by Felix MedjugorjeList all »

Gâze în haine noi zboară ca mingile mari de baschet Cu priviri minuscule ignorând constelațiilesudate Retezatul în albastru burgund, mealies întruunui gorge

Siences. Athanor by my father, Raul Constaninescu, Limes Publishing, 142 pages, Flore;ti - Cluj. My Father, RC, - Romanian literature & poetry n folklore: monarch.

I fly under the sky with wings of old doom Seeing t land of mine with my fisheye brow My terra felix Ganymed in lovechild Arist by the Sunaquilla to the deadrealm

m }n Romania multi oameni monteaza WS si nici macar nu l-au cetit in original, maculatura spectacol. _ L, Distih rescris Gura lumii slobodă Subt fire de lobodă... William SHAKESPEAARE, Prin alții pre sine (William Shakespeare, Shakespeare also spelled Shakspere, byname Bard of Avon or Swan of Avon, (baptized April 26, 1564, Stratford-upon-Avon, Warwickshire, England—died April 23, 1616, Stratford-upon-Avon), English poet, dramatist, and actor often called the English national poet and considered by many to be the greatest dramatist of all time. + www.britannica.com) Către Emiu Dedication: Pachete pentru cer, F Child 2 Old, The tragedy of Rome & Jul/ Dacă râzi, rămâi cu râsul... + m Hamlet 1948 este o recapitulare a expresionsmului interbelic, 2 Giuseppe Ungaretti. Hai, putem pleca!... Vezi Omul cu Cartea, Ofelia era catolică, iar Hamlet era om cu idei, într-o societate în care secularismul creștin a îndepărtat purismul creștin, singura alternativă fiind Recluziunea ori Revolta religioasă. Și citeau Biblia și viețile sfinților. Cred că Hamlet 1948 e singurul Hamlet pe Terra de un veac. Cu amperaj și pâine cu brânză secolele pot face maimuțele să citească! Încearcă să-ți amintești în câte opere artistice ai văzut reflectată scena aceasta. Ofelia & Hamlet. De aceea am descoperit eu literatura nonfigurativă în 2001 AD. Ce știu eu din tinerețe e că o piesă de Shakespeare îți face viața mai frumoasă. Îți recomand și Povestiri după Shakespeare de frații Charles și Mary Lamb, e o traducere românească foarte bună cu ilustrații. Toți cei de după el din întreaga lume s-au inspirat din el, dar caduc, nu au păstrat spiritul shakesperiean, de aceea Tolstoi e pâclos, iar Dostoievski, dickenssian, nimeni nu se compară, și eu m citit foarte puțin William Shakespeare, dar e mai bun decât Homer și în zona Dante florentinul și Nasone românul. Acest Hamlet e foarte bun, în 2000 regizorul Vlad Mugur a făcut un Hamlet modern antimodern, un kitsch în care totul era în afara noimei umane, la Cluj la TNC. E din istoria Danemarcei, Trista istorie a prințului Amled de Saxo Grammaticus, dar nu se compară cu transfigurarea shakesperieană. Vezi că noi românii nu am ajuns la niște actori shakesperieni ca aceștia, actorii noștri sunt prea superficiali și ignoranți - și răi - pentru Shakespeare. Și Marcel Iureș nu se compară cu marii actori anglosaxoni în ce privește piese ca Hamlet. Parcă-s io cu maică-mea. Noi, latini, nu putem fi Shakespeare niciodată, dar suntem personajele & lumea lui. Aș scrie numai nonfigurativ, dar mie dor de maică-mea! În același timp în ce-l privește pe Shakeshpeake Vilmoș, scopul meu nu e de a scrie dicționare idolatre lui, ci sinteze după peste douăzeci și cinci de ani de lectură ori o viață în niște concrețiuni finale, superficiale, aleatorii, care să îndemne seminal spre noi armade de lectori din frumoasele și inteligentele pagini ale creatorului și mântuitorului modernității, în modestia și parabolele sale de Lebădă britanică!! William Shakespearee un nume compus și complex atât Anglo+Norman cât și Puritan (Vezi Rath Vegh Istvan) cu dublă semnificație, Voința sunt eu care Cârmaciul Bărcii/Timonierul cât și cognomenul/batjocura Nebunul/Violatorul Labagiu/onanist.

Lui Mihai Eminescu, martyr român!

Heaven is Pay Glee spacecemetery With the yellow lamp of thumbergia Or an old Cezanne might t picture exit Speakingntouching like duhring Infancy

”!@#$%^&&&**()_Z_+ +_)(&^^%$##@!” ”!@#$%^&()_+

North Gold South Silver Ollermoon declared We live n die eternals like Ursa Maior Under the Cosmic Ocean in souldrift

+

+_)(&^%%$##@@!””” ”””!!@@##$$%^^^&&()))_+ +_)(&^^%$$##@@!!”””...

Two in folios and trauma of memory Pew roradio analyses itself I am a phortuguese my love so bid t well.

„Eu nu sunt Hari. Hari aceea a mierlit-o. Și eu nu sunt Ea!” Oceanul de O2 Solaris către psihologul Kris Kelvin în Solaris, 1972

Distih mai/iulie+octombrie 2008, 28 fevrier, 2021

A. Acest - pui - copil e tot ce a avut aceasta mama, versuri Acest - pui - copil e tot ce a avut aceasta mama, muzicaleversuri

Canon romensul, Conștiința româniei.

Mooto, La moarte cei sortiți morții, La sabie cei sortiți săbiei... și numai o rămășița va scăpa, ca să știți că Iah sunt DOMNUL... Biblia

Încâinirea

+ Clasic sum. Gaudeamus igitur. Balul de absolvire literară Poezia mea + seamănă cu școala! 4 martie 2021, Poclisa, hd © 5 days ago, F R G Constantinescu adult Like (2) Comment - Love is philosophical

Last poemtablet by my father Newschronicle De ce ascult radioul FELIX

Tip: My favorite line was ___ Learn commenting Felix Medjugorje https://www.youtube.com/watch?v=1XjqrW0sEBg +4 days ago

-

Felix Medjugorje https://www.youtube.com/watch?v=VBdM2zHYNHE m4 days ago

My Daddie, the Lit professor, has published anextraordinary book of poems of the new - synthetism - era, becoming at his venerable age our leader now in the Cosmique year 2021, but not only that, there should be ome refferences to mention, mainly anything after a life os study, but in one word what is worthy of honnor in thi book & the manpoet is that it is the logical argument for the science of verse, poetry becominc exact, precise, godly, allinclusive, from beyond being, the Pure Reason of Kant w Hegel's Book of Fhilosophial

Nașterea Oului Lunii

Vechile filosofii eline spuneau că înțelepciunea - o monadă - aparține popoarelor Lunii. Eu am fost un om ca toți ceilalți, nici mai bun, nici mai rău, mediocru chiar, un tinerel cu răset sterp ca mama mea Fay Valerie vecinic tânără. Una mi-a murit, alta a fot răpusă de părinți, alta n-a fost Ea și apoi am întâlnit una, o bura, o burka, devenită pe loc o Fată, dar m-am accidentat cu pricoița și am zăcut de credeam că am să mor. Dureri, dureri, ba-ntr-o parte, ba într-alta, ba și râul dădea înapoi, până am căzut de am zăcut la pat și nemâncat. Apoi câne întâlnii iară ochiul pe cer ieși din mine cu un nor de leșie un singur ou de Lună, care mă deșertă cu totul, bade, nemairămânând nici sânje în mine, nu mai era alt nimic în mine, sărac Dumnezău, sărace, numa' dureri și agonie ca la Naștere sau Moarte, de o umplu cu viață. Acum șed și aștept să se nască ori Mesia ori Hristos, că cine altcineva poate fi, Măria Ta? 11 Martie 2021 Miorița - Apa/Dava mea (Ca în Moldovița) O semnificație de bază Baciul moldovan, Nistru, Prut, Siret Baciul vrâncean/muntean, Olt, Jiu, Ialomița, Dâmbovița (cu dacoromanii refugiați la Sud de DUnăre după Aureliana, aromâni, istroromâni, meglenoromâni, dacoromâni). Baciul ungurean (Tis, Mureș, Strei, Râul Mare, Galbena, Cele Trei Crișuri, Alb/Negru/Repede, Someșul.

296 Toate aceste ape alcătuiesc în hartă ca într-un vitraliu antic - ori o icoană medievală - chipul femeii rămase acasă cu gospodăria și copii și bătrânii a diferitului baciu plecat în transumanță spre Grecia, dar și spre Cehia ori Austria, după timp; Chipul Țării Oilor - Daciaromânia - România, Miorița -= Marie, Țara Maicii Domnului, un magism preschimbat în miracol, - **** spun - Bătrânii, Grădina Maicii Domnului, Îmi Place Aicea, în care sensurile Rațiunii fuzionează unele cu altele și se pierd înecându-se supranarațiune în ultima linie a Dunării Negre. O emulație la a rămâne într-un pământ chinuit. Obs. De asemenea și o supratemă rebraniană, a devenirii pământ pentru pământ. 2. Măicuța Bătrână e Dunărea Septentrională, ori Ursa Mare, Nordul, posibil Scandinavia (Nume grecesc Drumul Scandărilor/Drumul Militarilor Romani. Martie 2021 AD Geniul cerșetor Eu sunt Prințul Cerșetor N-am un Frind La capul Mieu Nimeni nu mi-e Dumnezeu Tace-n Cer și crudul Tor Va veni un Gând cândva Mi-am uitat pe Mama mea Nuanță fără de hotar Roumânia e barbar... 11 Martie 2021 AD

Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1 workbocs vi, dream before it v, march 2021 1 Mieii pedologi. Dezgheț (e+spaceverse 2021+ 2

Unfrost.

the

Ogorul și catedrala Plânge ogorul cu chiciură de grâu îmblătită de râul în tămâie O coborâre a vitraliului într-o guașă împletită în sentimente Coropișnița aude germana sasă suabă leopoldină a lui El În prag de eră ne reformăm pământurile spre cuțit ori bâtă Ogorul și catedrala se întâlnesc în creierile munților noastee Ca uriașii lepădați de îngeri înviem cu ochii din pământ în pământ. Început de comentariu Old Will, All is well, begining scene, love and human spirit, Kings, gents Iubirea dă înțelepciune și domnie, ori a viciului durere, ignorată piere Sărmana Înțeleapta, Nebun Filosoful & boul cununat de 'nalta Lună Și vechiul geniu ce-ncearc-a-aduce lumină celor mari pentru o plată Scholamagiștrii și Arlechinii fac tovărășie - frumos plecând în Cruxiade Mintea o vezi în soliloquii și verb e nebunia predicării deci să vedem ce ne aduce soarta, n-afară de răzbiou și crud dispreț... 11 Martie 2021 AD *** Știu că noi oamenii ne naștem pentru lucruri mari **** e mâncarea sau sexul Eu însă m-am născut în deceniul stelei negre casă cercetez Republica Separatistă a Israeliților de pe Amur și Iordan+Israel împreună cu Alții Așa că îmi pare rău ssă vă dezmăgesc... Poclisa, hd, 2021 Cotidiană Vai, de mine, ce frig îi!... To Teophilus t poet Is a modern sonnet, rhymeless, i have written my first in 2004, and in 2016/7 another 3 marian sonnets, but it respects not the metrics but the number of lines and stanza and tercets with the Alexandrine syllables pair 11+12, and my first sonnet other than Romance. Mind you read petrarca and italian sonnet torquato tasso, and WSHAKESPEARE & others. Writing this particular portuguesepiece i came to believe that the poetic notion sonnets recalls the beauty of the son (sound) of a donna + Lady, seen some where sacred or mundane and came to be Loved - de-apururi - par toujours. Gbu 1982+2082 L,P, 1982 1983 1984 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022 2023 2024 2025 2026 2027 2028 2029 2030 2031 2032... © a day ago, F R G Constantinescu adult Like (1) Comment - Love is philosophical MaecenaMedjugorjeFex. - +a day ago

pedologues

Lambs

WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 1

9 Martie 2021 AD

March 11, 2021 AD

Malus - dauicioră Pământ rău/nearabil/locuit, cu ruine/ - al cetățuiei/apoi mănăstiri, dar poate fi și bordul/țărmul (la mare al) cetății.

C, Albionul salbatic. Nucul prisacei din salcâmi Albionul sălbatic. Nucul prisacei din salcâmi 2001+2021+ versuri Lui Paveldan, Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut. + părintele Serafim Popescu & Părintele Teeofil Pârâian. Psalm +ul119 / ÎNTRE SAGA ȘI RUNE Bistrian Eliza Sorin Nica,

MaecenaMedjugorjeFex. - Se chiama USD8 hours ago x edit edit poem MaecenaMedjugorjeFex. Follow a day ago • Adult poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, 43 views 1 +list More by MaecenaMedjugorjeFex.List all » Portuguese sonnet 1 Gretchen (I Love The Wolf!) ,verse 1 Albionul salbatic. Nucul prisacei din salcâmi 1

Continuare nocturnă Malus davas hava dar și Mhava dhava hava mama mamelor orașelor/cetăților (preotese) ale marii Mame (A cerului) Urania/ creștin/modern Maria (ia cerului/ia mării/mare/gravidă/vie)

De asemenea Les Fleurs du Mal, poate fi tradus și Florele Țărmului/florle cmitirului/pietrele râului/craniile pământului - cartea lui Charles Baudelaire. de notat. Muntenia + Munte în ia, ie Moldovie, ia Transilvania, Transilvanie (Terra Slvanus iia + Pământul lui Silvan/păduros/gay aci) Ardial /+ ia, ie - ie cu e articulat cu accent grav /, da + și ea (pron. fem. sing.) cât și iele (subst. com. pl. fără singular. zâne ca în /jocul ielelor, ori pronume feminin plural, ele. 9 martie 2021 Sedoka Mioriței lui Vasile Alecsandri 1850, 1852

Cineva îmi spunea: „Dacă vreau să-L ascult pe Dumne¬zeu, mă duc în pădure". Atunci i-am răspuns: „E absurd! Dacă mă duc în pădure, atunci aud foşnetul copacilor, cînte-cul păsărelelor şi murmurul izvoarelor. Este foarte frumos. Dar pădurea nu-mi spune dacă păcatele îmi sînt iertate sau nu, nici **** pot să primesc o inimă nouă şi să găsesc har la Dumnezeu. Asta mi-o spune Dumnezeu numai prin Bi¬blie. Pune-ţi deoparte în fiecare zi un sfert de oră liniştit pen¬tru Isus. Cheamă-L atunci pe Domnul Isus şi spune-I to¬tul: „Doamne Isuse, am atîtea de făcut astăzi şi nu le pot termina singur". înţelegi: spuneI totul! Apoi deschide Noul Testament şi citeşte jumătate de capitol. „Doamne Isuse! Acum vorbeşte Tu!" Şi dintr-odată este acolo un cuvînt al lui Dumnezeu pentru tine. îţi vei spune: „Asta mi-o spune mie". Şubliniaz-o şi scrie eventual şi data pe margine. Cînd am fost tînăr, am intrat odată într-o casă. Pe pian era o Biblie. Cînd am luat-o în mînă, am constatat că multe pasaje erau subliniate cu verde sau cu roşu, şi pe margine erau scrise nişte date. **** familia era numeroasă, am vrut să ştiu cui îi aparţine Biblia. „Este Biblia lui Emi a noastră". M-am uitat la Emi mai îndeaproape - şi m-am căsătorit cu ea. O aşa fată doream să am, care să fi înţeles că Isus vor¬beşte cu noi pe firul acesta, şi nu pe altul. Cînd oamenii au controverse cu privire la Biblie, mi se fa¬ce rău. Ei spun: „Biblia a fost scrisă numai de oameni" - şi alte prostii de felul acesta. Asta mă plictiseşte! în timpul primului război mondial am fost o vreme tele¬fonist. Pe atunci nu se cunoştea telegrafia fără fir. Noi aveam nişte aparate mici, la care se racordau fire. într-o zi, a trebuit să mă duc la un post de observaţie aflat pe o înăl¬ţime. încă nu a fost o lucrare terminată, de aceea stăteam culcat în iarbă şi încercam să stabilesc legătura cu bateria. Deodată, văd sosind pe înălţime un infanterist uşor rănit. îi strig: „Hei, aruncă-te pe burtă! Sîntem reperaţi. In curînd o să primim foc!" El se aruncă pe burtă, se tîrăşte piuă'la mi¬ne şi spune: „Am primit un glonte care îmi va aduce o per-misie. Pot să mă întorc acasă. Auzi, da-i vechi rău aparatul -133tău!" „Da", spun eu cu jumătate de glas, „e un model vechi". „Şi bornele sînt slăbite!" „Da", confirm eu, „aşa e". „Şi uite, aici s-a spart o bucată din el!" Atunci am izbucnit: „Auzi, acum tacă-ţi gura. N-am vreme să-ţi ascult criticile! Eu trebuie să mă concentrez asupra legăturii!" La fel e şi cu Biblia. Eu vreau să ascult glasul lui Isus - şi atunci vin oa¬menii şi spun: „Biblia e scrisă numai de oameni!" Atunci pot numai să răspund: „Ah, ţineţi-vă gura! Eu aud aici gla¬sul lui Isus!" înţelegi: Nu te lăsa păcălit! El vorbeşte pe firul acesta! Şi caută părtăşie cu oameni care vor să meargă pe acelaşi drum! Vedeţi, cînd în discuţiile mele cu oamenii spun din cînd in cînd aşa ceva, ei îmi răspund totdeauna: „A, asta-i pentru bunică-mea. în biserică sînt numai oameni bătrîni". Iată de ce mă bucur că am fost pastor de tineri de peste treizeci de ani şi am făcut cunoştinţă cu aşa de mulţi tineri care ar pu¬tea să confirme ce am spus, anume că există iertarea păca¬telor, că se poate vorbi cu Isus şi că El răspunde. Caută o asemenea părtăşie cu oameni care au şi ei expe¬rienţe cu Isus. Da, se pot găsi oameni, care vor şi ei să meargă cu Isus pe calea către cer. Şi acum Isus stă înaintea voastră şi vă spune: „Veniţi la Mine, voi toţi cei trudiţi şi împovăraţi pentru că vă însoţesc permanent greşeli şi păcate. Şi Eu vă voi da odihnă! Eu pot să vă dau iertare de păcate!" +Wilhelm Busch, (1897+1966), Isus destinul notru Etimologii

MaecenaMedjugorjeFex. - +a day ago x edit

România = Răm-în-i(ce)a Moldova = Malus daua abba, Moaștele davelor din țărmuri Muntenia = Muntoasa, Care te ia de sus Terra Harzsoc = Pământul Ducelui (Gelu = Jiulius) /Duce = Fiul Regelui, Ursul Cruciat e fiul Regelui/Cruciadei, posibil să fi fot o anexare a Ducelui Gelu de la Olteni, ori din vremuri immoriale tinzând spre Retragerea aureliană, ambele posibile și probabile.

Profanity : Our optional filter replaced words with *** on this page • Configure Help / Contact us Have you read these poets? Spike Milligan • William Wordsworth • Alfred Lord Tennyson • Langston Hughes • W H Auden • Philip Larkin • Emily Dickinson • Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran • Rainer Maria Rilke • Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling

MaecenaMedjugorjeFex. - Se chiama USD8 hours ago Likes: MaecenaMedjugorjeFex.

9 Marie 20211, 0, 47 am AD Cadou de 8 Martie pentru cititori

Fiul fiarei Eu sunt fiul fiarei Fiul fiarei Eu sunt fiul fiarei Fiul fiarei Eu sunt fiul fiarei Fiul fiarei Eu sunt fiul fiarei Fiul fiarei Eu sunt fiul fiarei Fiul fiarei Eu sunt fiul fiarei Fiul fiarei.

Francii = cinstiții, luminații dar și păcătoșii, nerii.

Geții = hoții Dacii = Lupii Carpii = Cărpănoșii Sucii = Suciții

Culeasă în Munții Vrancei de Alecu Russo (Chișinău 1819+1859, „el însuşi mărturiseşte într-o scrisoare trimisă publicistului Alexandru Hurmuzachi că „această baladă mi-a fost adusă din Munţii Sovejii de D. A.Russo, care o descoperise”.” V.A. + Adevărul.ro/locale/focșani/ Ciobănelul moldovan nu e un fatalist ci bătrân al naturii suprasălbatice Studiază natura își calculează polivariantele iar cosmul i se-nchină. El îi explică Mioriței că bagă cânii bărbați în pieile de berbeci tăiați și mâncați (Un element sacru, biblic) și urșii în pieile cailor rotați sau **** or fi fost În dosul stânii orcum va ajunge acolo învingător sau nu Marele Bour al Ursei Mari Iar măicuța bătrână cu brâul de lână e Ursoaica Albă, Iarna, Nordul Carpaților – veche, Biserica. 8 Marie 2021 AD h 23, 50 LUNA NEAGRĂ Ca părul mamei mele arde în flăcări române Luna oulahă peste pământul Gheției în revărsatul Oldhinn O mamă înviată acum în prag de soartă Un dumnezeu pierdut în mestecături de gând Un plâns cu sânge plânge sfântul sânge Un cămp negrit sub Luna mea sihastră 5 martie 2021, ora 23, 36 Responsabilitate tatălui meu Am început să devin responsabil după primul tatuaj O suastică înțepată din cartea lui Ovid Densusianu Un prieten cu câțiva ani înainte datorită inelelor sale O suastică la vedere te expune inelele te dirstrug În momente ca acestea adolescentul devine egal Ori de exemplu junkerii artiști împotriva heroinei!! 6 martie, 2021 ora 4, 20 6 martie 2021, 3 51 am Soare saturn pământ neptun O eminescă în duh în piatră Dealul alb ca atunci urcă Litere latine pe sânul drept O pictură curată prin inimă La poartă îngerul așteaptă. Reverberații pentru jadyn mercedesa mea, Edmond Dantes du L'Ille de Monte Cristo, one. Privește jos în cimitirul mediannsh *c u m) Hamlet ocră Ofelia Sărutul se sparge în mii de Ofelia până crăpându-se-n prismă Și zeci de Hamlet până în ultimul cer împreună cu Zâmbetul Dao doar o succesiune de de reverberații dospind un bocet Auzi toaca nopții vibrând în Auditorium ruptă inima Roabei Sărutul e pictural doar ca ideograma tușului verde cărbune. 6 martie, 2021

Moții = Străinii tirageții = terra+geții , geții supuși Daciei/Romei (din țărmurile Moldovei)

Biblioteca românocanadoină închisă publicului

Ilirii + liricii

I never thought I could actually leave Ro But I met somebody someone a young Maedchen So I am gonna put all my books in a sack take my God And leave... my promised life of study should begin Here or hereafter „Stând pe țărmurile fluviului Babilon, am vărsat lacrimi gândindu-ne la Sion...~~”

Grecii = Schizofrenii, filozofii, înțelepții - cu Cartea Goții = A avea sau a nu avea de Ernst Hemingway Hungarii = Hunii orășeni, asemănător cu anglii, alanii, ulihaii, răpitorii, războinicii, care mereu cer Pământ (Kelemen = Călău, Ucigașul de Oameni (Nevnovați, or ai Altuia) Saxonii = Sexonanii, asemănător cu Roksolanii! Slavii = Slabii, credincioșii Evreii = Orașul mamă = am părăst orașul (Urul) Arabii = Părinții orașului cu sensul de Certăreții, ori dregătorii.

2 Ebenezer Scrooge!!

I hope we die We will love eachother forever & lonesome We will get older n old & Odhinn together And change into lasers to t blak cosmos. march 7, 2021 + m h 2, 41 am

297 Poet național Am încercat de o viață să-mi refuz poporul Dar mila mai mult decât dragostea și profeția Văd un viitor luminos pentru al miieu popor De aceea scriiu mai așteptați un veac Spre țărmul pașnic acești zori ne poartă Și Iisus Hristos iarbă e de leac... 8 martie 2021 Ad h 13, 57 pm

Nu știu de ce, Doamne, Doamne! nu mă publică lumea M-am pregătit din Preființă pentru propria scriitură Și românii ăștia marii contemporani îmi frâng inima Și ei ca calvinii...

Martie 10, 2021 AD h 2, 45 am/ h 03, 23 am. h 4, 10/12 am, h 4, 21 am, h 5, 37 am, h 6, 47 am h 19, 09 pm

Martie 9, 2021 AD h 17, 13 pm

O felie (de pâine) mai groasă e tata O felie (mai subțire) e mama Iar fata mea e tot lanul (de grâu).

Renunțare da da Felix 9 martie 2021 AD h 20, 58 pm

Despre muzică. Sedoka modernă

Către Emius Chreștinul

10 Martie 2021 AD Amintire din Copilărie

Muzica - spre deosebire de arta teologiei - arta nebuniei Numai cine nu-i înțelege natura delirantă în declin distrus Nietzsche Kant îmi pare că a scris ca cea mai de jos dintre arte Duhul Sfânt vine în momente de tăcere când și ochii tac Ca tăcerea lui Dumnezeu muzica e asemenea gimnasticii Folositoare trupului dar îmbolnăvind nervii, s p i r i t u l.

Descrierea modificărilor Descrieți modificările pe care le-ați adus Materialele care încalcă drepturile de autor vor fi șterse. Materialele enciclopedice trebuie să fie verificabile. Contribuția este eliberată irevocabil sub licențele CC-BY-SA 3.0 și GFDL. Acceptați că pentru creditarea sub licența CC este suficientă o hiperlegătură sau un URL. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

Eu sunt 1981 Îm amintesc că, când a fot cu sărutul fratelui 1974, în camera mică - de la nord în blocul Hațegului fratele 1972 era acolo reacționând/râzând/ zâmbind Era prin 1991, AD, cred.

About modern worship verse

Ceva nu a funcționat

10 Martie 2021 AD

2decades have past since I've been acquainted with worship music A simple tune but going to the soul something from God and mann Now after twenty years I believe this verse t most brushed o t age yet Inspired of John Newton the calligrapher of the Amazing Grace & t new 1800s American poetry of the bluegrass Wayfaring Stranger Verse t had reached every shore with it's poetry publication ready.

Acțiunea dumneavoastră a declanșat filtrul de abuza Atenție: Această acțiune a fost identificată în mod automat ca fiind periculoasă. Modificările neconstructive vor fi rapid înlăturate, iar cele evident neconstructive și repetate vor avea ca efect blocarea contului sau adresei IP de la care vă conectați. Dacă într-adevăr credeți că această modificare este constructivă, apăsați din nou pe „Trimite” pentru confirmare. O descriere sumară a regulii abuzului care se potrivește acțiunii dumneavoastră este: Eliminarea unor formate utile din articole

*** Susan Stewart frunte foto. Zăpadacanadei. © 6 days ago, F R G Constantinescu adult Like (1) Comment - Love is philosophical

March 8, 2021, Ad h 14, 37 pm Încheierea tuturor învățăturilor Domnul Heidegger, Martin se întreabă ce e sacrul? Dar adevărul grec? Cu aceasta bucla gândului Moebius s-a închis în sine însuși D-zeu Iarăși redevenind El în încheierea caseinucii nu filo ci deus, Geistnicht...

MaecenaMedjugorjeFex. - days ago Gabriel Liiceanu (n. 23 mai 1942, Râmnicu Vâlcea) este un filozof, interpret și scriitor român. Discipol al filozofului Constantin Noica, în perioada comunistă s-a făcut remarcat ca interpret al filozofului german Martin Heidegger. Din 1990 este directorul Editurii Humanitas, fosta Editură Politică - Marshall Mcluhan, Galaxia Gutenberg - una dintre cele mai importante instituții culturale române, proiect formulat în anii Școlii de la Păltiniș.

Corbii în câmpul de ochi

MaecenaMedjugorjeFex. - +5 days ago MaecenaMedjugorjeFex. - days ago MaecenaMedjugorjeFex. - days ago MaecenaMedjugorjeFex. - hours ago

9 Martie 2021 AD, h 21, 04/5 pm Privește corbii în câmpul de ochi negri Semănați astă toamnă răsărind în fir Vom secera fiicele cu duhul sfinteiverii Cu sabia zdrobită a dinților noștri Corbi sacri hărăniți de însuși D-zeu Cu ochi mari în spice de Copii sfinți vii... 7, 8 martie 2021 ad h 16, 33 Un nimic numit Dumnezeu A treia oară când m s-a arătat Dumnezeu cândva după 2015 până în 2017 Ad Era undeva în afara spațului cosmic doar el nimic Vorbind ca nimicul care vorbește și prezentându-se Dumnezeu - Un nimic numit Dumnezeu. *** În înnoptare Intrăm în coperta neagră. Biblia. End of winter Begins with light in the open courtyard. Blinding light. March 8, 2021 Ad h 16, 52 2 pedofili de la bloc Poporului Român Creștin Martir! Unul din ei era un burlac singur profesor de română, rusă în C1 Vizavi de tata dar la etajul 1 nu doi care l-a chemat pe unu N-are rost să vorbim iar celălalt era soțul doamnei Luminița sau Mioara sa o fi cemând-o erau doi creștini ostași cred la Blocul de vizavi de PÎINE fiind numit așa în batjocură ei Fiind poate chiar și veri credincioși ca luminile de luminație...

Mușuroiul ucis

Likes: MaecenaMedjugorjeFex.To reply, click a comment.

lui TA K.

MaecenaMedjugorjeFex. - days ago x edit

Fără să fiu un nobelist nici măcar optzecist Diferența între M Cartarescu și moi e Că el nu a ucis niciodată un paianjen În timp ce în Cartea de citire Tudor Arghezi m-a învățat „Vino la mine în curte dar să nu calci pe furnici!” Sunt poate !b Cernobâl, Alpha 85, 78tist, Sensul iubirii...

MaecenaMedjugorjeFex. - hours ago x edit

Roma antică Eu rămân ce-am fost : romantic. ME Religia naturală, grația naturii, Mihai Eminescu în esența Romantismului. +++ G. Enescu Mag Varese Soft rock. Vocea lui Vocea lui blândă e sunetul mării venind negre peste tine în noapte și retrăgându-se în această reluare nocturnă în crug de ceas cu sufletul tău captiv în adâncurile cerului venind și retrăgându-se la lumina monitorului varză de folosință calmă marea neagră în vocea acestui rinoger în noapte... 2021 10 martie AD h 0, 37/8 am Lecția de frumusețe

8 Martie 2021 AD h 17, 05

MaecenaMedjugorjeFex. - days ago x edit MaecenaMedjugorjeFex. - days ago x edit MaecenaMedjugorjeFex. - +5 days ago x edit edit poem MaecenaMedjugorjeFex. Follow 6 days ago • Adult poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, 184 views 1 +list More by MaecenaMedjugorjeFex.List all » Acest - pui - copil e tot ce a avut aceasta mama, versuri 1 Gretchen (I Love The Wolf!) ,verse 1 Albionul salbatic. Nucul prisacei din salcâmi 1 Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1 workbocs vi, dream before it v, march 2021 1 Mieii pedologi. Dezgheț (e+spaceverse 2021+ 2

Unfrost.

the

pedologues

Lambs

WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 1

Grădiște, 1934, Nicolae Iorga Puietul pentru Alexandra Am văzut un copac tânăr un pui de pom pe locul cireșului furnicar Doar o nuia mai întunecată împodobită de muguri ascuțiți spre cer Cu patru axe izvorându-i din pântec ce va fi acest Copil ce va fi? Martie 8, 2021 AD h 17, 29 Distih Mendeleev L 110 8 Martie 2021 Lui Baruch Spinoza Laserita este un element nou descoperit cu abrevierea L și no. 110 Se naște din electricitate magnetică și ochi diamantini, spiritul sacru &deasemenea mai sunt Laseriinaturali încă nedescoperiți în noapte vidă poate substanța firelor nervoase primită întru grație.

Cazmaua a scos din bolovăniș trupul alb și rupt al marmurei Pictată cu lapte de căpriță în ocru alb aborigen cu Vaginul romanic romantic alienic iisusic imaterial și vizibil în nervura fină a pietrei Cu sânul drept și sânul inimii legate de brâul albelor două cordoane unele peste altele singură îmbrăcăminte pentru această Floră în cânt invizibil Cu păr albocru căzând din cer în suliți la picioare-i pe trupu-i stele ale unei naive dorințe cu un trup ca al Lesbiei Trestia Egipteană de 1878 painting by John Reinhard Weguelin dar mai vie - mai tonitziană ca nudurle din albumul zvârlit în praful murdar de sub patul mamei moarte de 10 sau 11 ani - ca o brazdă de grâu snop de lumină secerat de secera de aur al sărutului alb al Cezarianei nașterii lui Macduff...

Lumen Catedrala de spirit Viu, deci suânt

Gânditorul de la Hamangia cu ochii acoperiți Yotuși - există un singur Urs pe pământ Marele Zid Marele Canal Marele Web marele nt chinezesc/chinois.

Nu știu ce văd O nervură, catedrală, peșteri de urși cu lungi stalactite ori mai vechi ponorenii, O cetate de tumului rotunzi, rachetă, cilindri pralelipipede în spațiu Castel lacustru ca la Hunedoara sus peste pârâul Zlaști Duh sfânt de om lumină și ce e onanismul și ce e înmulțirea? Spirite de zeu!! + decât sămânță de la Dumnezeu pământul!... O iubindă îngenunchere, vreo pictură în arce albe, plânsă simfonie, un pâlc de paseri verbe, a barză ce renaște, Lumină din lumini, cetățeni boschieni, nuzi extratereștri, dellarte commedia, muguri deschiși spre ceruri, buchete salcâmi în fire, păr cărunt vechi de mamă, doar o mâzgăleală de Îngeri, spermpictograme, natura lui Dumnezeu, o briză în grâul alb, un umăr dalb, o rochie prealungă, o coapsă albastrănaivă, poemul Galben, vechi Omagiu vechi mahabharatic, cei cinci soferim în văluri albe ale Pentateuhului, șenile înzăpădite de tanc, de filatură, alb heblu, înainte de mântuire, lacrimi albe, rouă,ploaie repede, lacrămi de mamă moartă, de soție sfântă cântând la săni Marii?! Cetatea Albă, Lancrăm, Ackerman, a Neamțului Cetate, Branul cel vrechiu, ori Hotinul suântul, cu salba de ziduri sacre, cadră albă-n jeț cu piciorul înflorit, Gregor Samsa gigantic pe cataligele lui Dali vegheat de o sarcină de stele albe întrerupte-n constelație, Iisus extraterestru, un bec mare hierogliphique în profilul daumierian viezure constantin al tatălui mieu?

Doamne Iisuse îmi pare rău pentru anii de tăcere Tu știi că oamenii ăia la templul alb acum 7 ai m-or rupt inima Doamne vin înaintea ta și te rog să mă primești În credința veche și de început, Maryamma Domnul tău!! Doamne ajută-ne pe toți care suntem necăjți Scoate-ne din fălcile rechinului și ale omului bogat. Amhinn. Păclișa, Hd, 8 martie 2021, h 22 29 pm Pseudoderivat Pseudoderivat. +++haiku nou Eu sunt Mic Un gand la Kant + adică Logic m o emotie la Walden.mp4 + adică trist. Prefracturism fără fracturi

d, Appendix TURMA ANIMALE ȘI MARTIRI (Răboj Roman 2003+2015/21+)

Martie 10, 2021 AD h 1, 19 am, h 1, 33/4 am

Gânditorul de la Hamangia cu ochii acoperiți

Worship song 8 martie '21

Profanity : Our optional filter replaced words with *** on this page • Configure Help / Contact us Have you read these poets? Sara Teasdale • Paul Laurence Dunbar • Christina Georgina Rossetti • Jose Marti • Robert W Service • Allen Ginsberg • Judith Wright • Siegfried Sassoon • Wilfred Owen • Elizabeth Bishop • Nissim Ezekiel • Billy Collins • Lewis Carroll • Nizar Qabbani • Sir John Betjeman • Richard Brautigan • Henry Van Dyke • George Gordon Byron • Jose Rizal • Thomas Hardy

2021+ Felix Maecena Medjugorje , Prozatorului pr. Ion Agârbiceanu (n. 12 septembrie 1882, Cenade, Comitatul Alba de Jos, Regatul Ungariei – d. 28 mai 1963, Cluj, Republica Populară Română ) & Lui Radu Petrescu, Școala de la Târgoviște, prozator, (n. 31 august 19272 – d. 1 februarie 19822) precum și jurnalist. Motto: “Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma în bucăţi ca pe vasele unui olar” (Psalmul 2:9} ”22. voi veni in ajutorul oilor Mele, ca sa nu mai fie de jaf, si voi judeca intre oaie si oaie. 23. Voi pune peste ele un singur pastor care le va paste, si anume pe Robul Meu David; El le va paste, El va fi pastorul lor. 24. Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, si Robul Meu David va fi...” Ezechiel 34 Căci Eu sunt cu tine’, zice Domnul, ‘ca să te izbăvesc; voi nimici pe toate neamurile printre care te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici; te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit. Ieremia 30, 11 „El îi va despărţi pe unii de alţii **** desparte păstorul oile de capre” (Matei 25:32) 20. De aceea, asa le vorbeste Domnul Dumnezeu: "Iata ca voi judeca intre oaia grasa si oaia slaba. 21. Pentru ca ati izbit cu coasta si cu umarul si ati impuns cu coarnele voastre toate oile slabe pana le-ati izgonit, 22. voi veni in ajutorul oilor Mele, ca sa nu mai fie de jaf, si voi judeca intre oaie si oaie. Ezehiel 34 + BIBLIA CRESTINA Inițiala: „Pasiunea pretinde, însă, sânge. Prozele scriitorului au, aproape toate, în centrul lor o faptă sângeroasă. Eroii săi nu pot ieși dintr-un cerc al sângelui. În pornirea pătimașă a lui Ion e înscrisă, de la început, catastrofa finală. Tragedia lui Apostol Bologa începe prin execuția unui condamnat, la a cărui osândire participase, ca să se încheie prin

298 executarea sa (a lui Bologa, n. n.). Iar răscoala țărănească este înnăbușită într-o baie de sânge.” + Nicolae Balotă, De la Ion la Ioanide, 1974

26 fevrier, 2021

Facts & Presents ii God and ii. Juliet'z diary, Al 8 împărat, Vitellius Germanicus Patria 14 verse ,2021

The editor E... Lui William Makepeace Thackeray, Esq!! B / © 11 hours ago, F R G Constantinescu adult Like (3) Comment - Love is philosophical

I am an editor of a big literary magazine I have to make conspects regarding life And write poetry on my intimations but Really I do not know what to write on With what except this berries blood In t times of James Cook & Pirates.

Likes: Sten Wiking, Philthepoet, Jessibella

march 6, 2021 h 6, 51

Philthepoet - A wonderfully written sonnet that is so beautifully created with amazing imagery!

Edge Living I am a busy man I have a lot of research to do for what I believe Yet I am almost always bothered by some impudent peasants Going or coming to and fro the grunge of the road out t window.

Keep writing8 hours ago x rate: , , skip MaecenaMedjugorjeFex. - Is a modern sonnet, rhymeless, i have written my first in 2004, and in 2016/7 another 3 marian sonnets, but it respects not the metrics but the number of lines and stanza and tercets with the Alexandrine syllables pair 11+12, and my first sonnet other than Romance. Mind you read petrarca and italian sonnet torquato tasso, and WSHAKESPEARE & others. Writing this particular portuguesepiece i came to believe that the poetic notion sonnets recalls the beauty of the son (sound) of a donna + Lady, seen some where sacred or mundane and came to be Loved - de-apururi par toujours. Gbu7 hours ago x edit Read more → [ edit poem ]

j Laura (t Girl concept) Motto Erinnerungen, Träume, Gedanken (Amintiri, vise, reflecții) Carl G. Jung ((n. 26 iulie 1875, Keswil, cantonul Thurgau, Elveția – d. 6 iunie 1961, Küsnacht, Elveția) Reprezentanți majori ai idealismului + Platon (428/427 - 348/347 î.Hr.) Gottfried Wilhelm von Leibniz (1646 - 1716) Immanuel Kant (1724 - 1804) Johann Gottlieb Fichte (1762 – 1814) Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770 - 1831) Arthur Schopenhauer (1788 - 1860) /Idealism clasic

Goldstein Franklin is to tj Emmanuel Goldstein in 1984 is Benjamin Franklin And after a life of study I guarantee t men in black Murderers parasitic corrupt immoral paedophiles They use charity money to found crazypornography Addicting to Children like t drugs coming South They really should be reeducatted these dollgs.

Georg Wilhelm Friedrich Hegel (n. 27 august 1770, Stuttgart - d. 14 noiembrie 1831, Berlin) a fost un filozof german, principal reprezentant al idealismului în filozofia secolului al XIX-lea. Cuprins 1 Biografie 1.1 Familie și mediu 1770-1788 1.2 Studii 1788-1793 2 Opera filozofică...

mar 6, 2021 hour 7, 42 MaecenaMedjugorjeFex. Follow 11 hours ago • Adult poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, 104 views 1 +list More by MaecenaMedjugorjeFex.List all » Acest - pui - copil e tot ce a avut aceasta mama, versuri 1 Gretchen (I Love The Wolf!) ,verse 1

Hunger I remember a video of an animated cartoon Tom & Jerry New Edition the Hanna & Barbera not Fred Luimby When Tom is a millionnaire collector of good cheese & Jerry a hungry mice obsessed with lactose food Now the animated movies changed since 2 stupid dogs & Dexter and his sister Dee Dee smile tommorow worse!! march 6, 2021 AD 8, 6 F u c k sex, take Love

Albionul salbatic. Nucul prisacei din salcâmi 1 Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1 workbocs vi, dream before it v, march 2021 1 Mieii pedologi. Dezgheț (e+spaceverse 2021+ 2

Unfrost.

the

I remember when I was first downloading music in 2003 Even before but then I found a mp3 t exploited f u c k religion & I deleted it & and didn't care much on exploited except Beat t b a s t a r d s & as a romantic hippie punk I say today Again that we are not animals to think of a f u c k religion But Laserspirits only philosophy happy and nothing else... march 6, 2021AD h8, 10 am

pedologues

Lambs

Cultured peasant calvins talmud tora talmidim 2 dandelions Sedoka 2 mayor doros n colette

WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 1 Profanity : Our optional filter replaced words with *** on this page • Configure Help / Contact us Have you read these poets? Khalil Gibran • Rainer Maria Rilke • Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling • Anne Sexton • Sarojini Naidu • John Keats • Walt Whitman • Henry Wadsworth Longfellow • Elizabeth Barrett Browning • William Stafford • Kenneth Slessor • Ralph Waldo Emerson • Theodore Roethke • Thomas Hood • Sir Walter Scott B1,, Gretchen (I Love The Wolf!) i ,verse GRETCHEN (I Love The Wolf!) i ,verse 6/11 mar, 2021+

When I entered a preacher said -He is Felix a special guy. Then after a time another catechumen w brought -Ion!! Like in Nicolae Balotă De la Ion la Ioanide 1974 & Biblia The years went by and once we ned a help at bread A hand at wood I called my friend not go she said & I returned after my cry & t guy held t Axe titans served. March 6, 2021

They say online & in books that t poet Emily D, (830 – 886), American was so dedicated - to poetry that reclused herself Into her mama's room writing 1776 poems without one! march 7, 2021 Aborted berries Berries comes from bear which comes from to bear which to steal The sheep or the hive or the man or t Child the flock ship standing t I remember now the famous scene of Lew Tolstoy of Pierre w t bear But aside that berries are very sweet to the pierced eyes j imagine Old men especially fall in love with them since t beginning of history Berries are disarmed in the field like deep purple poppy breasts jout. 6 mar. 2021, h 6, 07 am My father made a wanker 2 Hieronymus Bosch & American poetry requiem Precisely since twenty-five years it was I was 14 in Lycee When I opened once Teora Slang Dictionary of a mate And read wanker - labagiu, onanist! what a Katyn 4 M After I wrote some more hit verse t Mafia said poet want I felt so hurt coz I was a fan poet b it tru all life I wanked writing In 1 night A. Gheorghe said t is Till death forse eternal bullying. march 6, 2021 I bear all stars on my blistered back I bear all stars on my blistered back The Lady of the Lake I am with – catwalk The black fish como se dice? Mreana? (Barbus barbus) thank you now I care The barbel the lamprey hungry in Times Thames Tamisa Issa Iisus’s Froggermere.

Vechiul Testament creștin este bazat nu pe originalul ebraic, ci pe o traducere in greacă a Bibliei ebraice cunoscută sub numele de Septuaginta, realizată înainte de crearea formei definitive a Bibliei ebraice. Odată cu adăugarea Evangheliilor și a altor scrieri suplimentare ia naștere Biblia creștină sau Sfânta Scriptură, care conține atât Vechiul Testament (cunoscut, în general sub denumirea de „text ebraic”), cât și Noul Testament (cunoscut în general sub denumirea de „text grec”, datorită limbii în care a căpătat caracter public și notorietate). ... Structura Bibliei Prima parte a Bibliei creștine este numită Vechiul Testament (din grecescul "palaia diathékè"). Vechiul Testament reprezintă în mare traducerea grecească (sau din aceasta în alte limbi) a textului sacru ebraic așa **** era el prin secol II î.H. O împărțire cu origine evreiască pe criterii funcționale a Vechiului Testament îl împarte pe acesta în Legea ("Legea lui Moise", "Pentateuhul", adică primele "cinci cărți" ale Bibliei), Profeții și Scrierile Sfinte. A doua parte a Bibliei creștine este numită Noul Testament, constând din Evanghelii, 3 sinoptice, 1 scrisă de vărul lui Iisus, o continuare la Luca a Faptelor Apostolilor, 21 de epistole și cartea de încheiere, revelatorie asemănătoare cu profeții veterotestamental, mare patru, Daniel și mic, unsprezece -Zaharia, Apocalipsa. Interpretări ale textului biblic

2 Ch. Darwin There something iconoclastical in puritanism after Olver Cromwell A reaction to English reaction to German-Franc Romantism And Classicism and Mannerism looked no more in nature & etats But in laudanum or alcohol or sin this is why except poetry & epos Americans are mediocre even in parallelipiped buildings doubled BRICS t US tragedy is a satanical Nonclassical Romanticlessness. 5G spiders

A cross for family (1776 words)

Scrierile din Biblia ebraică sunt compilații ale unor documente separate (numite „cărți”), scrise într-un interval de timp de circa 1000 de ani.12 Istoricii Bibliei consideră că Biblia ebraică este rezultatul activității a circa 100-150 scriitori diferiți3, provenind din cărturarii aflați în serviciul conducătorilor politici și clericali din regatele Israelului și Iudeei antice.4 Cărțile acestea au fost adunate în secolele I-II d.Hr. pentru a forma prima Biblie ebraică, Tanach sau Hamikrá.

New England attitudes

God ii Hegel Legellove. Inițiala: „Pasiunea pretinde, însă, sânge. Prozele scriitorului au, aproape toate, în centrul lor o faptă sângeroasă. Eroii săi nu pot ieși dintr-un cerc al sângelui. În pornirea pătimașă a lui Ion e înscrisă, de la început, catastrofa finală. Tragedia lui Apostol Bologa începe prin execuția unui condamnat, la a cărui osândire participase, ca să se încheie prin executarea sa (a lui Bologa, n. n.). Iar răscoala țărănească este înnăbușită într-o baie de sânge.” + Nicolae Balotă, De la Ion la Ioanide, 1974

Biblia (din limba greacă βιβλίον, plural βιβλία - cărți) se referă la Scripturile sacre din iudaism și creștinism. Pentru evreii credincioși, Biblia constă doar din Biblia ebraică. Pentru creștini, Biblia constă din Vechiul Testament (o versiune a Bibliei ebraice) împreună cu Noul Testament. Biblia este cea mai răspândită carte din lume.

5G has begun we all crazy some connect to ur brain psychopaths all should stop.

Johannes Gensfleisch zur Laden zum Gutenberg (n. 1398 – d. 3 februarie, 1468) a fost un metalurgist, bijutier și tipograf german care s-a remarcat prin contribuția sa la tehnologia tipăririi. Este creditat cu crearea unui nou tip de presă tipografică și a unor cerneluri pe bază de uleiuri. Originea primelor prese ale lui Gutenberg este neclară, mai mulți autori considerând presele sale inițiale drept adaptări ale preselor fixe deja existente în Europa, în combinație cu tehnologia de tipărire cu caractere mobile din metal inventată în Coreea și China. Gutenberg s-a născut în orașul german Mainz, fiul unui negustor numit Friele Gensfleisch zur Laden, care a adoptat numele de familie "zum Gutenberg" după numele cartierului în care se mutase familia sa. Gutenberg s-a născut într-o familie de patricieni bogați, care aveau o genealogie datată până în secolul al treisprezecelea. Părinții săi erau aurari și băteau monedă.

A poem of relativity Romania Swerige Egypt Sudan. +++ Mostly after december 2019 with t first global start of the new plague Until today March 8, 2021 regardless of age or education level people Have gone mad like t March Hare they lose family & old, human ties Becoming more like t rodents w no light, temple or t shame of scripture And a paranoia covers them & mockery t is a bad age banishedkids! This antichristique antithesis is maintained by t Marxist activists thinkers. March 8, 2021 AD, h 17, 55 The sow's kisst Light 2 a swine ploughing She is the pink sow of the herd A iconrebus for t white Light More lily than you've ever heard A treasure bloom only at night The sow's kisst by Prince's dome A god she was now murex relic She sins in the Realm of Rome Postmodern, Ancient & Romantic. March 11, 2021 AD Sic transit gloria So passes gloria on lines Of flyingtrams Et Colombines So passes gloria Ur heart Alone the bear alone t hart And you know the lay to put Son to mend inside t root Sic transit gloria of writs If Saints, Skyes, God -, brits. Facts & Presents ii God and ii. Juliet'z diary, Al 8 împărat, Vitellius Germanicus Patria

Cuprins 1 Presa tipografică 2 Note 3 Legături externe 4 Vezi și Presa tipografică Printing towns incunabula.svg Presa fixă în care foile de hârtie erau presate de blocuri de lemn în care fuseseră gravate textul și/sau ilustrațiile, a apărut pentru prima oară în China, și a fost folosită în Asia de Est cu mult timp înaintea lui Gutenberg. Până în secolele al XII-lea și al XIII-lea, numeroase biblioteci chineze conțineau zeci de mii de cărți tipărite. Primul sistem de tipărire cu caractere mobile din lume a fost inventat de Bi Sheng. Coreenii și chinezii cunoșteau tipărirea cu litere mobile, dar din cauza complexității sistemului de scriere folosit, această metodă nu a fost atât de utilizată ca în Europa Renașterii. Nu se știe dacă Gutenberg cunoștea aceste tehnici sau le-a reinventat independent. Gutenberg a introdus în mod sigur metode eficiente pentru producerea în masă a cărților, ducând la o creștere masivă a numărului de texte scrise în Europa — în mare parte datorită popularității Bibliei lui Gutenberg, prima sa lucrare produsă în masă, începând cu 23 februarie 1455. Totuși Gutenberg nu a avut talent la afaceri, și nu a obținut profituri substanțiale din invenția sa. Gutenberg a început experimentele cu tipografia din metal după ce s-a mutat din orașul natal Mainz la Strasburg (pe atunci oraș german, astăzi în Franța) - în jurul anului 1430. Știind că tipărirea cu blocuri de lemn implica mult timp și cheltuială, deoarece fiecare matriță, de mărimea unei pagini, trebuia gravată de mână separat și nu avea mare durabilitate, Gutenberg a tras concluzia că blocurile metalice puteau fi produse mult mai repede, prin combinarea unor matrițe mici și refolosibile pentru fiecare literă în parte. În 1455, Gutenberg a finalizat tipărirea Bibliei, un volum in-folio cu 42 de linii pe fiecare pagină.7 Note ^ „Johannes Gutenberg”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 9 aprilie 2014 ^ Johannes Gutenberg, British Museum person-institution thesaurus*

299 ^ Johann Gutenberg, Catholic Encyclopedia, accesat în 9 octombrie 2017 ^ Johannes Gutenberg, Minneapolis Institute of Art, accesat în 9 octombrie 2017 ^ a b c http://www.lagis-hessen.de/pnd/118543768 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor) ^ „Johannes Gutenberg”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 2 aprilie 2015 ^ Cormack, Lesley B.; Ede, Andrew (2004). A History of Science in Society: From Philosophy to Utility. Broad

noted corruption in the ecclesiastical hierarchy, promoted clerical marriage, and attacked the use of images in places of worship. Among his most notable contributions to the Reformation was his expository preaching, starting in 1519, through the Gospel of Matthew, before eventually using biblical exegesis to go through the entire New Testament, a radical departure from the Catholic mass.1 In 1525, he introduced a new communion liturgy to replace the Mass. He also clashed with the Anabaptists, which resulted in their persecution. Historians have debated whether or not he turned Zürich into a theocracy.2

Martin Luther, O.S.A. (/ˈluːθər/;1 German: ˈmaʁtiːn ˈlʊtɐ (About this soundlisten); 10 November 14832 – 18 February 1546) was a German professor of theology, priest, author, composer, Augustinian monk,3 and a seminal figure in the Reformation. Luther was ordained to the priesthood in 1507. He came to reject several teachings and practices of the Roman Catholic Church; in particular, he disputed the view on indulgences. Luther proposed an academic discussion of the practice and efficacy of indulgences in his Ninety-five Theses of 1517. His refusal to renounce all of his writings at the demand of Pope Leo X in 1520 and the Holy Roman Emperor Charles V at the Diet of Worms in 1521 resulted in his excommunication by the pope and condemnation as an outlaw by the Holy Roman Emperor.

The Reformation spread to other parts of the Swiss Confederation, but several cantons resisted, preferring to remain Catholic. Zwingli formed an alliance of Reformed cantons which divided the Confederation along religious lines. In 1529, a war was averted at the last moment between the two sides. Meanwhile, Zwingli's ideas came to the attention of Martin Luther and other reformers. They met at the Marburg Colloquy and agreed on many points of doctrine, but they could not reach an accord on the doctrine of the Real Presence of Christ in the Eucharist.

Luther taught that salvation and, consequently, eternal life are not earned by good deeds but are received only as the free gift of God's grace through the believer's faith in Jesus Christ as redeemer from sin. His theology challenged the authority and office of the pope by teaching that the Bible is the only source of divinely revealed knowledge,4 and opposed sacerdotalism by considering all baptized Christians to be a holy priesthood.5 Those who identify with these, and all of Luther's wider teachings, are called Lutherans, though Luther insisted on Christian or Evangelical (German: evangelisch) as the only acceptable names for individuals who professed Christ. His translation of the Bible into the German vernacular (instead of Latin) made it more accessible to the laity, an event that had a tremendous impact on both the church and German culture. It fostered the development of a standard version of the German language, added several principles to the art of translation,6 and influenced the writing of an English translation, the Tyndale Bible.7 His hymns influenced the development of singing in Protestant churches.8 His marriage to Katharina von Bora, a former nun, set a model for the practice of clerical marriage, allowing Protestant clergy to marry.9 In two of his later works, Luther expressed antagonistic, violent views towards Jews and called for the burnings of their synagogues and their deaths.10 His rhetoric was not directed at Jews alone but also towards Roman Catholics, Anabaptists, and nontrinitarian Christians.11 Luther died in 1546 with Pope Leo X's excommunication still in effect. Contents 1 Early life 1.1 Birth and education 1.2 Monastic life 2 Start of the Reformation 2.1 Justification by faith alone 2.2 Breach with the papacy 2.3 Excommunication 3 Diet of Worms ... Translation of the Bible Main article: Luther Bible Luther's 1534 Bible Luther had published his German translation of the New Testament in 1522, and he and his collaborators completed the translation of the Old Testament in 1534, when the whole Bible was published. He continued to work on refining the translation until the end of his life.139 Others had previously translated the Bible into German, but Luther tailored his translation to his own doctrine.140 Two of the earlier translations were the Mentelin Bible (1456)141 and the Koberger Bible (1484).142 There were as many as fourteen in High German, four in Low German, four in Dutch, and various other translations in other languages before the Bible of Luther.143 Luther's translation used the variant of German spoken at the Saxon chancellery, intelligible to both northern and southern Germans.144 He intended his vigorous, direct language to make the Bible accessible to everyday Germans, "for we are removing impediments and difficulties so that other people may read it without hindrance."145 Published at a time of rising demand for Germanlanguage publications, Luther's version quickly became a popular and influential Bible translation. As such, it contributed a distinct flavor to German language and literature.146 Furnished with notes and prefaces by Luther, and with woodcuts by Lucas Cranach that contained anti-papal imagery, it played a major role in the spread of Luther's doctrine throughout Germany.147 The Luther Bible influenced other vernacular translations, such as the Tyndale Bible (from 1525 forward), a precursor of the King James Bible.148 When he was criticised for inserting the word "alone" after "faith" in Romans 3:28,149 he replied in part: "The text itself and the meaning of St. Paul urgently require and demand it. For in that very passage he is dealing with the main point of Christian doctrine, namely, that we are justified by faith in Christ without any works of the Law. ... But when works are so completely cut away—and that must mean that faith alone justifies—whoever would speak plainly and clearly about this cutting away of works will have to say, 'Faith alone justifies us, and not works'."150... ... Huldrych Zwingli From Wikipedia, the free encyclopedia Jump to navigationJump to search "Zwingli" redirects here. For the main-belt asteroid, see 7908 Zwingli. Huldrych Zwingli Ulrich-Zwingli-1.jpg Huldrych Zwingli as depicted by Hans Asper in an oil portrait from 1531 (Kunstmuseum Winterthur) Born 1 January 1484 Wildhaus, Swiss Confederation Died 11 October 1531 (aged 47) Kappel, Canton of Zürich, Swiss Confederation Cause of death Killed in action Education University of Basel Occupation Pastor, theologian Theological work Tradition or movement Reformed, Zwinglian Huldrych Zwinglia or Ulrich Zwinglib (1 January 1484 – 11 October 1531) was a leader of the Reformation in Switzerland, born during a time of emerging Swiss patriotism and increasing criticism of the Swiss mercenary system. He attended the University of Vienna and the University of Basel, a scholarly center of Renaissance humanism. He continued his studies while he served as a pastor in Glarus and later in Einsiedeln, where he was influenced by the writings of Erasmus. In 1519, Zwingli became the Leutpriester (people's priest) of the Grossmünster in Zürich where he began to preach ideas on reform of the Catholic Church. In his first public controversy in 1522, he attacked the custom of fasting during Lent. In his publications, he

In 1531, Zwingli's alliance applied an unsuccessful food blockade on the Catholic cantons. The cantons responded with an attack at a moment when Zürich was ill-prepared, and Zwingli died on the battlefield. His legacy lives on in the confessions, liturgy, and church orders of the Reformed churches of today. Contents 1 Historical context 2 Life 2.1 Early years (1484–1518) 2.2 Zürich ministry begins (1519–1521) 2.3 First rifts (1522–1524) 2.4 Zürich disputations (1523) 2.4.1 First Disputation 2.4.2 Second Disputation 2.5 Reformation progresses in Zürich (1524–1525) 2.6 Conflict with the Anabaptists (1525–1527) 2.7 Reformation in the Confederation (1526–1528) 2.8 First Kappel War (1529) 2.9 Marburg Colloquy (1529) 2.10 Politics, confessions, the Kappel Wars, and death (1529–1531) 3 Theology ... Above the entrance to the Grossmünster doors is inscribed Matthew 11:28, "Come to me, all who labor and are heavy laden, and I will give you rest." ... Menno Simons From Wikipedia, the free encyclopedia Jump to navigationJump to search Menno Simons MennoSimons.gif "Menno Simons from Friesland" 1608 engraving by Christoffel van Sichem Church Mennonites Personal details Born 1496 Witmarsum, Friesland, Holy Roman Empire Died 31 January 1561 Wüstenfelde, Duchy of Holstein, Holy Roman Empire Buried Bad Oldesloe Denomination Roman Catholic (until 1536), Anabaptist (from 1536) Spouse Geertruydt Jansdochter Children Two daughters, one son Profession Catholic priest (until 1536), Anabaptist minister and author (from 1536) Menno Simons (1496 – 31 January 1561) was a Roman Catholic priest from the Friesland region of the Low Countries who became an influential Anabaptist religious leader. Simons was a contemporary of the Protestant Reformers and it is from his name that his followers became known as Mennonites. "Menno Simons" (/ˈmɛnoː ˈsimɔns/) is the Dutch version of his name; the Frisian version is Minne Simens (/ˈmɪnə ˈsimn̩s/),1 the possessive "s" creating a patronym meaning "Minne, son of Simen" (cf. English family names like Williams and Rogers). Contents 1 Biography 1.1 Early life 1.2 Priesthood and brother's death 1.3 Anabaptists 2 Theology 2.1 Excommunication 2.2 Bride of Christ 2.3 Infant baptism 2.4 Peace 2.5 Asceticism 3 Works 4 Notes 5 References 6 External links Biography Early life Menno Simons was born in 14962 in Witmarsum, Friesland, Holy Roman Empire. Very little is known concerning his childhood and family except that he grew up in a poor peasant environment. His father's name was Simon, Simons being a patronym, and he had a brother named Pieter.3 Simons grew up in a disillusioned war-torn country. Friesland was ravaged by war in the late 15th and early 16th centuries. Landsknecht soldiers haunted the Frisian lands in the 1490s to force the 'Free' Frisians to accept the Duke of Saxony-Meissen as their head of state. The duke was the governor of the Netherlands for the Habsburg family. One of the archenemies of the Habsburgs, the Duke of Guelders, invaded Friesland in 1515 and conquered half of it. Saxony ceded the other half to the Habsburgs. The Frisians tried to regain their freedom but they were too weak and eventually accepted the imperial authority of the Habsburg emperor Charles V.citation needed Simons learned Latin and some Greek, and he was taught about the Latin Church Fathers during his training to become a priest.3 He had never read the Bible, either before or during his training for the priesthood, out of fear that he would be adversely influenced by it. When he later reflected upon this period in his life, he called himself stupid.4 Priesthood and brother's death He was ordained as a Roman Catholic priest in 1515 or 15165 in Utrecht. He was then appointed chaplain in his father's village Pingjum (1524). Around 1526 or 1527, questions surrounding the doctrine of transubstantiation caused Menno Simons to begin a serious and indepth search of the Holy Scriptures, which he confessed he had not previously studied, despite being a priest. At this time he arrived at what some have termed an "evangelical humanist" position.citation needed The house near Bad Oldesloe in which Simons is believed to have worked

Menno's first knowledge of the concept of "rebaptism", which he said "sounded very strange to me", came in 1531 after hearing of the beheading of Sicke Freerks Snijder at Leeuwarden for being "rebaptized" ("Snijder", meaning "tailor", was probably not the family name, since Freerks is the patronym form of Freerk and Sicke was, in fact, a tailor by trade). A renewed search of the scriptures left Menno Simons believing that infant baptism is not in the Bible. He discussed the issue with his pastor, searched the Church Fathers, and read the works of Martin Luther and Heinrich Bullinger. While still pondering the issue, he was transferred to Witmarsum. Here he came into direct contact with Anabaptists, preaching and practicing "believer's baptism". Later, some of the Münsterite disciples came there as well. While he regarded them as misled and fanatical, he was drawn to their zeal and their views of the Bible, the Church, and discipleship.citation needed Wikipedia.en Honestly, beauty is - God. God exists to truth. Ruch! New International Version Concerning Married Life 1 Now for the matters you wrote about: “It is good for a man not to have sexual relations with a woman.” 2 But since sexual immorality is occurring, each man should have sexual relations with his own wife, and each woman with her own husband. 3 The husband should fulfill his marital duty to his wife, and likewise the wife to her husband. 4 The wife does not have authority over her own body but yields it to her husband. In the same way, the husband does not have authority over his own body but yields it to his wife. 5 Do not deprive each other except perhaps by mutual consent and for a time, so that you may devote yourselves to prayer. Then come together again so that Satan will not tempt you because of your lack of self-control. 6 I say this as a concession, not as a command. 7 I wish that all of you were as I am. But each of you has your own gift from God; one has this gift, another has that. 8 Now to the unmarried1 and the widows I say: It is good for them to stay unmarried, as I do. 9 But if they cannot control themselves, they should marry, for it is better to marry than to burn with passion. 10 To the married I give this command (not I, but the Lord): A wife must not separate from her husband. 11 But if she does, she must remain unmarried or else be reconciled to her husband. And a husband must not divorce his wife. 12 To the rest I say this (I, not the Lord): If any brother has a wife who is not a believer and she is willing to live with him, he must not divorce her. 13 And if a woman has a husband who is not a believer and he is willing to live with her, she must not divorce him. 14 For the unbelieving husband has been sanctified through his wife, and the unbelieving wife has been sanctified through her believing husband. Otherwise your children would be unclean, but as it is, they are holy. 15 But if the unbeliever leaves, let it be so. The brother or the sister is not bound in such circumstances; God has called us to live in peace. 16 How do you know, wife, whether you will save your husband? Or, how do you know, husband, whether you will save your wife? Concerning Change of Status 17 Nevertheless, each person should live as a believer in whatever situation the Lord has assigned to them, just as God has called them. This is the rule I lay down in all the churches. 18 Was a man already circumcised when he was called? He should not become uncircumcised. Was a man uncircumcised when he was called? He should not be circumcised. 19 Circumcision is nothing and uncircumcision is nothing. Keeping God’s commands is what counts. 20 Each person should remain in the situation they were in when God called them. 21 Were you a slave when you were called? Don’t let it trouble you—although if you can gain your freedom, do so. 22 For the one who was a slave when called to faith in the Lord is the Lord’s freed person; similarly, the one who was free when called is Christ’s slave. 23 You were bought at a price; do not become slaves of human beings. 24 Brothers and sisters, each person, as responsible to God, should remain in the situation they were in when God called them. Concerning the Unmarried 25 Now about virgins: I have no command from the Lord, but I give a judgment as one who by the Lord’s mercy is trustworthy. 26 Because of the present crisis, I think that it is good for a man to remain as he is. 27 Are you pledged to a woman? Do not seek to be released. Are you free from such a commitment? Do not look for a wife. 28 But if you do marry, you have not sinned; and if a virgin marries, she has not sinned. But those who marry will face many troubles in this life, and I want to spare you this. 29 What I mean, brothers and sisters, is that the time is short. From now on those who have wives should live as if they do not; 30 those who mourn, as if they did not; those who are happy, as if they were not; those who buy something, as if it were not theirs to keep; 31 those who use the things of the world, as if not engrossed in them. For this world in its present form is passing away. 1 Cornthians 7 1+31, Niv Holy Bible Verse 1 Skyes end in silence like the Swann in clay Gray blue green one mothers do not put on babies Windows more fransparent than paintglass We need t death they call a future around 10 000 m up But until then we will write our name on t Bible Like a gorgerere fawnius or anonyme peasant We live for spring Tames not four irrepetable Art ~ When Love is Lovt the Lovers Louet Lvt. Verse 2 At Juliet'z headstone They come again to the beautiful spirit The failures of her Love for noblesse The mount is a stone with sleeping light Floras A fortress of iron & a cunună of clouds They not exist - as before - are photogrammes With a title cover & two breasted stainedglass... Verse 3 Capulet Juliet, Monologue @ t temple The unwashed basilica was empty in year's spring I prayed there in t silence under a Christ deplore They say love is a dead god they say love is a ring & stainedglasses wept t Death of Thomas More I beleve in God the Sheep said & died right away Father Lorenzo said, Romeo, „Let's trust no 1 today!” They say World is a Temple that had forgot t Way O, Romeo, my Romeo, I have to walk on waters to get my Love today... March 13, 2021 AD 4 Romeo's confession I loved her I not this town of fools believinglie to themselves She was my kiss my smile my deer my my sheep graze star Where she waits t Love's fullfill I Loved her not in books but heart Sentiments' candle innerlit + from Dream to Love like Father Jove A drop of colour in the lodje a smile like God in Median Gorge Who is the Mary if not I + & t Christ t Started 2 Play? I've always Loved her said to her More than her No Than i'm her. March 13, 2021 AD 19, 16/17 pm 5 Father Lorenzo's letter to the Fathers

300 What man names Love a game with primtemps bunyanbugs Another man a poem or a light a distant flower filling you with fright They say it's Art letting you to Live I say Religion more Loves dost Give The Child is dead for Love of other Child lying as though berrie of t wild Innocent but stupid as they were they saw in them World's beauty Angel, mare, Christ was themselves Now at t funerals help yourelves... March 13, 2021 AD h 19, 34 pm 6 deny urself, a Letter + Great words are read in metaphors not in great schoolboox The holy chrysanthemum alit by Death's candle A Shakespeare in a Shaespeare a moverooting in t Earth Theatre not for Scholars Biblia not t Holy We love until death now or ever without saying goodbye A romeojuliet story is all Terra's white cry I want to have your Children but I'm afraid to try I hold my dream within me My dear Wolf of the Skye A Cross we bear today asymbol's of world's deny The Light alive within us God's Love intertwined - I see t World Gay after All ~ The crosslocked Canis & t Wol' ILoveYou ii said to t Wolf You're God's Prayer Child Eywolf. March 13, 2021 AD h 20, 07 pm 7 Binecuvântează-mă, Marie! Te binecuvântez, tu Mă iubești. 8 Reading Prophets, Life or death, Blessing or curse "Look down the burial hole from which you were born!" "As a Child is comforted by his Mother so I t LORD will! You will not be scaredfright anymore of t Destroyer when He comes to plunder, were is wrath?" "Good little Left." I said everything today + should I Go? Or should I Stay? Death comes n t month of May + I am beautiful to-day.

6 Legături externe Origine Portrait of Marie Duplessis by Camille Roqueplan Romanul a fost inspirat de un episod din viața lui Alexandre Dumas fiul - dragostea lui pentru Marie Duplessis, o curtezană. Acțiune Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ. Acțiunea romanului, o tragedie, are loc la Paris: tânărul Armand Duval s-a îndrăgostit de curtezana Marguerite Gautier. Singurele flori acceptate de Marguerite sunt cameliile. La început dragostea tânărului Armand nu este împărtășită de Marguerite, dar cu timpul se va îndrăgosti și ea de Armand. Acesta îi cere să renunțe să mai primească clienți. Când tatăl lui Armand află de iubita fiului său, încearcă prin toate mijloacele să-i despartă pe cei doi îndrăgostiți. Văzând că fiul său nu acceptă sfaturile sale, tatăl lui Armand caută în taină să o convingă pe Marguerite că relația lor de dragoste nu are perspective de viitor, și încearcă s-o înduplece să nu distrugă cariera lui Armand. Marguerite acceptă cerințele lui Duval tatăl și se întoarce la viața de curtezană. Armand este indignat de hotărârea luată de Marguerite. Între timp, sănătatea Margueritei, care suferea de tuberculoză, se înrăutățește. Pe patul de moarte, ea dezvăluie adevăratul motiv pentru care ea a devenit din nou curtezană, cu alte cuvinte ea îi spune lui Armand de vizita tatălui lui. Personaje Marguerite Gautier Armand Duval Prudence Duvernoy Julie Duprat Nanine Blue question mark.svg Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. Adaptări Teatru Operă

March 13, 2021 AD 21, 16 pm Logos tăcând 9 Love is t destination, Intrarea în Cer My son, remember my last teachings & go - to Love's eternal shores I Lovtndiednsowilltyoumyson last gift this Love + to protect Ur books An alchemist's good friend, if thou cans't, remain in this castle, Capulet Other teachings I have I will give in good time now I must go t grave To grave you with blood on t pavement like t Italian Gesu an in Lovegod If you believe in Love you'll Love & Love willt never Leaveyou, Chilt.

Eu aprind flori în pietre... Lake of tears 1996 AD Am săpat în inimă Și am găsit Oase negre/de Corb. 13 martie 2021

March 13, 2021 AD 22, 08 pm Distih 10 Love's music's grammar Orthodox icons were once alive + each one a temple of Christ Love's music's grammar - holy + like your lovingface your eye T say to me I'm beautiful b beautiful ist w u Love not u witness Soon this Life shall end and then on t otherside in nonetime... Will I find you in that betterworld to Love or will I walk alone? Your face I keep inside my soul, my Romeo, forever&Aday.

Deschid ochii și văd Un cap țuguiat. 13 martie 2021, P, hd, Roumănia Power in mary pristi haiku

March 13, 2021 AD 22, 31 pm

2 Esther Regina & C. Domnul Brancoveanu!!

11 Fin, JVL PATERI EPITAPHE I pray thee God of Christ wash gently your shore The dark of utter night on your spirit has set Sweet Juliet, once sacred + Romantic God Your lead gold eyes watch me from Seraohim..

Szekeley Ferdinand Szekeley Csaki - Tomita Daniel Toma Tomidor. Hateg, Districtul Hategului, Second Edition haiku, AM Distih

Have you read these poets? William Wordsworth • Alfred Lord Tennyson • Langston Hughes • W H Auden • Philip Larkin • Emily Dickinson • Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran • Rainer Maria Rilke • Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling • Anne Sexton

Privesc volumele in biblioteca Si-mi vad propriile carti.

Facts & Presents iii Basilica catullica. The Artist as a Young Girl/Je suis que Ange Facts & Presents iii Basilica catullica. The Artist as a Young Girl/Je suis que Ange

THIS IS UNCONSTITUTIONAL DICTATORIAL IF SO AND GOD SEES AND IF HE SITS IN SILENCE IT DOES NOT MEAN HE DOES NOT RETRIBUTE WHAT CAN I SAY IN ROMANIA A GUY’ WANTS TO GET OUT OF 2 YEARS OF PENITENCE. *Marți, 23 Aprilie 2019) Facts & Presents v O lumina veche de o suta de ani Facts & Presents vi O lumină veche de o suta de ani Martie 2021 Geniului poporului român vecinic. Motto „...când lângă noi sunt atâția Oameni care au nevoie de Dumnezeu!” pastor Vladimir Pustan, Mosuni, Ardeal, 2008 „...acela care mi-a purtat de grijă astăzi, îmi va purta de grijă și mâine!” pastor Vladimir Pustan, Mosuni, Transilvania, 2008 „...Dumnezeu ne-a chemat să umplem bisericile de oameni sfinți!” pastor Vladimir Pustan, Mosuni, România/Roumanie, 2008 „...îți mulțumim, stăpâne, îți mulțumim pentru ziua de cercetare, îți mulțumim pentru frații care-ai venit, îți mulțumesc pentru A care-a făcut, Doamne, întâlnirea noastră, posibilă, îți mulțumesc pentru tăt, ( tot ), și - dacă cumva ți-am cerut ceva nepotrivit voii tale, dacă vum cumva am stat nepotrivit voii tale înaintea ta, dacă cumva ne-am învălmășit gândurile cu (indescifrabil!), lumea ce stă, te rugăm, iartăne, și ajută-ne, Doamne, ca-n săptămâna în care intrăm, în anul acesta, să n ridicăm un semn de întrebare, ce fel de pocăiți sun+tem noi, - și ce fel de oameni și pe ce drum mergem! Asta te rog, Iisusae, - pentru că nu ești 1 Dumnezeu dintr-o icoană, pentru că nu ești 1 Dumnezeu agățat într-un cui, pentru că ești cel care poți să-ți faci loc în inima noastră și ești cerl care poți să ne scoți biruitori, pentru că ești Stâlp și Adevăr, pentru că ești steag de biruință, în Numele lui Iisus, te-am rugat, Tată, - și-ți mulțumim - și te slăvim - până-n veșnicie - amin.” preot Critian Pomohaci, Moșuni, Europa, 2008, transcris în ziua ultima a Canonului Sfântului Andrei Creteanul, 18 Martie 2021 AD de FELIX. O floare veche de o suta de ani O floare veche de o suta de ani O floare veche de o suta de ani O floare veche de o suta de ani O floare veche de o suta de ani O floare veche de o suta de ani O floare veche de o suta de ani. Lira mea spinarea Spinarea mea e o liră prelungă și rotunjită ca o inimă de Valentin Cânt la unica ei coardă la lira mea spinarea coarda inmănuncheată și desmănuncheată pulsând precum coloana infinitului Coloană sfântă vertebrală care vibrează ca Tubulars bells III pe vremuri la M. Lasă-mă să îți pun un sonet în păr Lasă-mă să îți pun un sonet în păr Lasă-mă să îți pun un sonet în păr Lasă-mă să îți pun un sonet în păr Lasă-mă să îți pun un sonet în păr Lasă-mă să îți pun un sonet în păr Lasă-mă să îți pun un sonet în păr. Iubirea unor oameni simpli

Duminica, 14 Martie 2021 ora 5 am The Artist as a Young Girl

+++ Dumnezeu tăcere e.

IT S 22 30 AND FOR 2 HOURS THE INTERNET WENT OFF WHY I DON T KNO BUT I BELIEVE THEY ARE MISHMASHN THE LAW MODIFICATION LAWS AND CUT DOWN THE CABLE WITH THE TEETH LIKE IN THE FIRST WORLD WAR

The Artist as a Young Girl The Artist as a Young Girl The Artist as a Young Girl The Artist as a Young Girl The Artist as a Young Girl The Artist as a Young Girl.

Au fost oameni simpli - muncitori După ce-și terminau treaba redeveneau ei înșiși Fără regretele de a fi putut face mai mult decât ei înșiși S-au întâlnit pe stradă ca evreii nu citeau prea mult Gândeau fiecare clipă ca pe un mileniu ca Dumnezeu La bătrânețe și-au pus toate boarfele într-un sac și au plecat în moarte acasă neauzind nimic și pe nimeni zâmbind doar - ca Ahaii lui Achilles. Hațeg district, 16 Martie 2021 AD 20, 38/9 pm

Motto: +++ Roman dies, Romandia. Către C Ger - ră - mă -ni - i a, D -aci - lan - ul German-dia (Zi/Spiritualitate/Romanitate în Germania) și Da-ia-dia (Dacia-dies, zonă latinizată și grecizată înainte de Romanizare + prin inferență culturală...) Prolog dada Dama cu camelii De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la navigareSari la căutare Dama cu camelii LadyoftheCamellias.jpg Informații generale Autor Alexandre Dumas, fiul Gen roman de dragoste Roman autobiografic Ediția originală Titlu original La Dame aux camélias Limba limba franceză Editură A. Lebègue Țara primei apariții Franța Data primei apariții 1848 Modifică date / text Consultați documentația formatului Dama cu camelii ( în franceză: La dame aux camélias) este un roman scris de Alexandre Dumas fiul. El a fost publicat pentru prima oară în Paris în anul 1848, fiind un mare succes al scriitorului care până atunci fusese în umbra tatălui său Alexandre Dumas. Cuprins 1 Origine 2 Acțiune 3 Personaje 4 Adaptări 4.1 Teatru 4.2 Operă 4.3 Film 5 Vezi și

Sat Pogany 25 mar. 2021+ +++ El fin. Și orbii iubesc - și orbii iubesc. Facts & Presents iv Only Grl on Earth. Jesuschrist smiling (newpoetry) 2021 Facts & Presents iv Only Grl on Earth. Jesuschrist smiling (newpoetry) 2021 +++ Facts & Presents iv Only Grl on Earth. Jesuschrist smiling. +++Vis1./Dream1. Calvin Zwingli. - (Janette Oke vs. Ishiguro) / Menno Simmons + 3 Felixsticks/ Gigi Folsom/Parterul (povestiri suprarealiste) 2 Povestiri exemplare adică vechi (Maja Cervantes)/ Calvin?/Arminius? +Mon +29 mar 2021 AD /13 15 pm Ad patris Citesc WS de 31 de ani dar nu știu de la ce biserică e/ The helpless god A Girl is a complicated thing The Birth of my Child

17 Marie 2021 AD 15 49/50 pm Krapp Sunt un personaj beckettian Sunt un personaj beckettian Sunt un personaj beckettian; Sunt un personaj beckettian Sunt un personaj beckettian Sunt un personaj beckettian. Sf. Patric, 17 Martie 2021 Ad 15 58 pm *** Seven owls seven owl seven owls seen owls Seven owls seven owl seven owls seen owls Seven owls seven owl seven owls seen owls Seven owls seven owl seven owls seen owls Seven owls seven owl seven owls seen owls Seven owls seven owl seven owls seen owls. Facts & Presents vi I should kiss you, he said, and died. Ademiu 15 March 2021+ Facts & Presents vi I should kiss you, he said, and died. Ademiu 15 March 2021+ to Ralph Waldo Emerson Mary? It's All God.

The tale/hair/beauty/history/saga/Love/ soul/Childhood/Reason of my loving/beautiful/sensible/sweet/Wom an Girl/Love/Soul/Vecinicie/Child/Pure + the Grl I Love.

Bine ai venit printre morți/Welcome to t dead. Samuel BECKETT

March 16, 2021 AD

Comment către av: după ce iai trei șuturi știi **** Avansezi în viață, avansezi înapoi. Am devenit șakespeareolog amator.

22 30 Fara internet, securizat Comment 2 către av: UN REPORT

301 Eu fac hermeneutică pe textul s, franceză - umanistă - și biblică calvină - pentru că sunt convins că textul - ca Evanghelie Umană merită ! FELIX Motto: Religie Majoritatea localităților hațegane au fost din cele mai vechi timpuri ortodoxe, cu excepția așezărilor de „oaspeți regali” (catolici) de la Hațeg și Sântămăria-Orlea. Către sfârșitul secolului XVII, în perioada principilor calvini ai Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea și Mihai Apafi I, o parte a hațeganilor trece la calvinism41. O dată cu înființarea graniței militare, în 1765, satele arondate acesteia trec la greco-catolicism 42. După scoaterea în afara legii a acestei confesiuni, în 1948, majoritatea redevine ortodoxă. După 1920, odată cu venirea misionarilor unii convertiți de maghiari, traducerea hymnalului standard din maghiară până în 1913, fondarea cu sprijin eclesiastic internațional (maghiar, german, american, britanic) a Seminarului Teologic Baptist din București în anul 1921 ridicat pe urmă la nivel universitarla inițiativa Regelui F, - fratele păstor Cenușă, bis. Suseni, Golgota, Hațeg, absolvent al primei promoții de ministranți - și traducerea Bibliei în româna vernaculară de către editorii biblici englezi, Cele trei Biblii Cornilescu/prin.RaluCalimahi 1921, 1924, - și traducere literală 1931 -,în multe sate apar minorități evanghelice, baptiști - „calvini” -, penticostali - „spiriți”, după 1930, - și adventiști - „sâmbătari” - comunități marginalizate și persecutate până la detenție religioasă ori martirizare în cazul penticostalilor. Mai târziu apar și Martori ai lui Iehova - „Iehovari”, „Iehoviști”, ”Martori” - și Creștinii după Evanghelie - „Evanghelicii” ori „Creștinii” -, toate aceste credințe fiind bine reprezentate în satele și cele patru metropole hațegane. Evanghelismul ortodox - numit „Oastea Domnului”, în Hațeg a fost în cea mai mare parte spulberat de Ateism și antibiblism, fiind reinițializat la Biserica numărul 2 - după 1989 - de Pr. Buzdugan și, independent, de feluriți monahi și duhovnici „ostași”. În Hațeg și comune mai mari **** ar fi Baru Mare, există sinagogi mozaice ai căror enoriași au fost în cea mai mare parte, cei rămași după Holocaustul din anii 30 ianuarie/martie1933+8 mai/15 august 1945, au fost expatriați prin politică internațională în Republica Israel, până în anii 1966, 1967, lăcașurile de cult fiind închise și lăsată pradă ruinei; în urmă au rămas și cimitire evreiești, ex. Hațeg, pe fosta uliță evreiască, spre Unirea/General Berthelot.necesită citare Tradiții +Wikipedia.ro

Again on t hospital With all her Fortress in Mounts Yellow black & White to Counts She is Sparkling The crown's Ting

25 mar. 2021 AD 11 22 am, Pogany village Hallelujah in t Ring Say Godgye & meet t King. 2021 *** G-d is my father I am Adele & he Fell in Love w Jane Eyre O it'"s Beautiful!!

If ur Father Goethe You can his Schiller. Mar. 29 2021 h 22 09 pm X dstich I am X t wolfchilled.

Tonight t madonna of bologna was weeping n her sky Then ii returned to watch her + we were both broken!! 25 mar. 2021 AD 1 07 pm

But she said Please stay I want to love you This way.

+++ An Archangel pierced by t Milky Way. The Singer

*** A fact between us.

Felix vis I was born an exile.

My Father Kills Himself

Johnn

The weeping madonna I have come Just for a night Make a miracle I night

Sweet friend concerning my readings of a Child Almost the entire material taught to myself by myself From the very beginnings at middle eighties aged iii 1/2 Before 1985 I was happy with mother talk

March Idas, 2021 AD

to pocahontas F. janeeyre97m.

25 mar. 2021 AD

*** Je suis t unploughed field.

I never could read my Fathernother or - say - t Joint I read - the Good Classics - and Their Life - like W & O Wright After 80year only t Realdeal Classics survive - namely Jiovum.

Facts & Presents ix X Jane Eyre & t natural saint (daybreak verse) Facts & Presents ix X Jane Eyre & t natural saint (daybreak verse)

I have come...

t Riches repugned me On Childhood Lectures to Emi

Well, those books, cause they were many i mean many Were about either poor unfortunates or believing heros artists, writers, composers & men of effortngenius like that Moses guy ci vous voulez Who learn, study, create and work their art in poverty - hated & alone like bad crazysheep Until they go to t Reader & are understood n Loved! for ever like Frenchchristians -

I remember that until 2016 or 2017 there was a boy here who was dumb A herdsman of the hospital's cows but maybe t cows were personnel's I don't know anyway now he is gone my friendly cow sheperd & keeper The hosptal's nterest i not t boys or grls at home w love but slaveswork.

t Felix șoa !@#$%^i I dream Fundoianu/Fondane some time

...și te iubesc atât de mult. The-sin-gur The-sin-gur/ger The-sin-gur. 29 mar 2021 AD h 21 41/2 pm Facts & Presents x 900 Straightforwords.Broken brain, t wasted Chldren, Univers damnat Facts & Presents x 900 Straightforwords. Broken brain, t wasted Chldren, Univers damnat

I dreamt the leper poet some time ago Thinking in dream or after of his end f not left for Paris maybe had survved Escaped by The Sweet Mother Helena Of t Eurpean people as one thousand Score ago when wit t kross of wit...

„...to not die, sir” / +/ JEm1997

23 martie 2021 Ad

Sermon for us by us

+++ Theogony metamorphosii Hespers vespers eddii. Kron-os-eddae.

Ur pain not God's Read pray + Sermon fubu.

Psalms 78 50 Voi sa te felicit de ziua mea...

March 30. 2021 AD 17 3 pm When I read The Karamasoffs more than 23 years ago I figured it plainly Dmitry, Ivan, Smerdeakpv & Aleosha i. e. I With t old scratch dtunkard but de facto y de iure My Fathet has double petsonality both Old Karamasoff & Smrrdeakoff t Killer Killing himself for show & Blood... A prayer for his poor Infant soul. March 16, 2021 Ad am Rootpiece Bosut, Emiu, my friend, there is a song by geometrician Dan Barbilian About a drowned tree becoming the drowned in t maths poet memory I too am a rootpiece in my human roman people literature a piece of root Hidden in black clay like the raven dark ioan hair of my mother's Child I am and do not exist i am like a mouth of my people feeding it's heart Unknown artist knowed only by Mockery or Pious Silence I handfeed... March 16, 2021 AD 18, 24 pm On the 24th I Love You I said to the icon. I Love You too She said. And I died.

New testamental Cuvânt de dragoste Homer + Iliad/ Odissee/Aenaids. Old & New. *** Runes better t moons. A good Guy. Prayer for a real Poet At school at Cluj i met a poet (published) Master Adrian Suciu a theatre classmate Whose book Nights and Days t bookseller had - I never bought never cared much new He was a good guy much older 31 t Left for cruel B lookt like WE96Shakespeare... +++ Se bate stânga cu dreapta!... Facts & Presents viii I do not kill myself with happiness Facts & Presents viii I do not kill myself with happiness *** You're t altar, You're t LORD.

Milady Jute & t Prince The Prince of heirs was so poor he could not offer (a ring for) engagement So he just kisst her Jute's beautiful finger + Instead. Facts & Presents vii Kaleidoscope earth from above (Love prayers1996/7+2003+2021+) Facts & Presents vii Kaleidoscope earth from above (Love prayers 1996/7+2003+2021+) Motto: THERE SHOULD b A GOD! + JW Goethe, synthesis. Verse contributed at an English class CN Decebal, Deva, 1996/7, IX G, Miss Camelia Faur English Teacher Class 1/2 ... The world is _ small ... 18 Marteie 2021 AD 0, 26 am, @Home 2003+2004 Translated poems from Imersiune posibilă Possible Immerssion + haiku, tanka, modern poems

*** Biblia Mankind's synthesis. To my Robes Morții nu mor. 24 mar. 2021 AD 21 15 pm Didactics iii What my Father taught me Don't use a reading lamp in your room Keep a window clear whatevr you do where you are Make yourself 2 windows and read at t sunlight Walk and comment record If you want to study at evening think or listen t read. 24 mar. 2021 AD 21 59 pm

An Orca in Love

+++ Publius Ovidius Dicko. Pour Ars Amandi + Ars amatoria.

The Atlantic in Buenos Aires to the Fires + submerse streets Where dolphins in Love wander for a dose of Lovenpoetry They hunt their heart out for their Dolphinette crying in t darkwater...

*** I prayed for t sinner world & I became it.

22 martie 2021 AD

Jesus I love you more than t universe.

This flower is named a light

Mai întâi suntem Copii Pe urmă suntem părinți Pe urmă suntem bătrâni! Pe urmă suntem eterni. Mai întâi suntem Copii Pe urmă suntem părinți Pe urmă suntem bătrâni! Pe urmă suntem eterni; Religie Majoritatea localităților hațegane au fost din cele mai vechi timpuri ortodoxe, cu excepția așezărilor de „oaspeți regali” (catolici) de la Hațeg și Sântămăria-Orlea. Către sfârșitul secolului XVII, în perioada principilor calvini ai Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea și Mihai Apafi I, o parte a hațeganilor trece la calvinism41. O dată cu înființarea graniței militare, în 1765, satele arondate acesteia trec la greco-catolicism 42. După scoaterea în afara legii a acestei confesiuni, în 1948, majoritatea redevine ortodoxă. După 1920, odată cu venirea misionarilor unii convertiți de maghiari, sau ca prizonieri - Boșorogan, unul anonim din zona Orăștiei și Ciorogaru de la Râu de Mori -, apoi apărând remarcabili păstori-țărani, Ștefănic din Sibișel,ori cu Institut, Ciorogaru Jr, sau creștini martiri prizonieri, Ivanc Ioan tatăl deținut legionar, țăran din Clopotiva, atrași - și în toată era comunistă, până azi, de mesajul cald al Bibliei pure cu orice sacrficiu și degradare morală-socială - existând prin ani cazuri interesante, de ex. în anii 1970 suflete convertite la creștinismul fundamentalist ținute în școala superioară de biserică -, cu traducerea hymnalului standard din maghiară până în 1913, fondarea cu sprijin eclesiastic internațional (maghiar, german, american, britanic) a Seminarului Teologic Baptist din București în anul 1921 ridicat pe urmă la nivel universitarla inițiativa Regelui F, - fratele păstor Cenușă, bis. Suseni, Golgota, Hațeg, absolvent al primei promoții de ministranți - și traducerea Bibliei în româna vernaculară de către editorii biblici englezi, Cele trei Biblii Cornilescu/prin.RaluCalimahi 1921, 1924, - și traducere literală 1931 -, în multe sate apar minorități evanghelice, baptiști - „calvini” -, penticostali - „spiriți”, după 1930, - și adventiști - „sâmbătari” - comunități marginalizate și persecutate până la detenție religioasă ori martirizare în cazul penticostalilor. Mai târziu apar și Martori ai lui Iehova - „Iehovari”, „Iehoviști”, ”Martori” - și Creștinii după Evanghelie - „Evanghelicii” ori „Creștinii” -, toate aceste credințe fiind bine reprezentate în satele și cele patru metropole hațegane. În epoca șasezecistă până azi s-au remarcat următorii păstori, C. Ardeleanu, P. Dugulescu M. Sârbu, J. Eva la baptiști, & Petru Roman la Evanghelici, în celelalte culte evanghelice păstorii neavând o pondere bisericească la fel de mare. De asemenea în tot curentul evanghelc Femeia a găsit de la întemeiere mai multă libertate, existând din perioada postbelică nume de surori care au intrat în legenda lumii pocăințe, de ex. sora Raveca binefăcătoarea și preoteasa Buzdugan ostașa, ori Sora Speranța. Până spre anii 1989 au fost femei, surori, interogate de miliție pentru botez! Bunăvoința „pocăiților” hațegani pentru toț oamenii au creat simboluri pitorești din comitatul nostru de creștini stradali berserk **** ar fi în perioada RPR în zona Clopotivei a acelui țăran fratele Pătru, considerat de oameni, biserică și el însuși - nebun - pentru că predica oamenlor postbelici, ori cel ma târziu din ani 1980 a fratelui ecumenic Marcel, cunoscut de târgul Hațegului ca Marcel Nebunul, pentru care oameni ne rugăm cel ma mult!+CENSORED - temporar din motive ma mult decât obiective25mar.2021AD/ Evanghelismul ortodox - numit „Oastea Domnului”, în Hațeg a fost în cea mai mare parte spulberat

302 de Ateism și antibiblism, fiind reinițializat la Biserica numărul 2 după 1989 - de Pr. Buzdugan și, independent, de feluriți monahi și duhovnici „ostași”. În Hațeg și comune mai mari **** ar fi Baru Mare, există sinagogi mozaice ai căror enoriași au fost în cea mai mare parte, cei rămași după Holocaustul din anii 30 ianuarie/martie1933+8 mai/15 august 1945, au fost expatriați prin politică internațională în Republica Israel, până în anii 1966, 1967, lăcașurile de cult fiind închise și lăsată pradă ruinei; în urmă au rămas și cimitire evreiești, ex. Hațeg, pe fosta uliță evreiască, spre Unirea/General Berthelot.necesită citare

Și Frică de psihicul uman...

& t hope in it, absoluteley! - Good and destroyed by t World they heal, is like rejecting psychanalysis and treatment if need! / The Postwar Art proved t Death Profits, but not in Lengthtime, for t universe t is. God help us!

The Archetype The World is t Archetype No more.

4, D1 Saga Felix fiul Agnesei 2040,60/ (Doamne ajută! Cartea a iv-a volumul 1

25 mar. 2021 AD 20 56 pm

5, Despre Felixianismul românesc postmedjugorje 1981+2021

Trebuie să mă spăl pe mâini

Felix Rian Constantinescu

Trebuie să mă spăl pe mâini Trebuie să mă spăl pe mâini Trebuie să mă spăl pe mâini Trebuie să mă spăl pe mâini Trebuie să mă spăl pe mâini Trebuie să mă spăl pe mâini.

+++ Carmina vita.

Adun la colectie, poporul roman ma citeste pe Ascuns... ...sa fii plagiat, schimonosit si ignorat, luat la misto de catre poeti si scriitori agramati verbal, care publică niste biete bibelouri de megapress furate dupa electrocadiogramele tale literare puse la index si interzise la publicare, cand abia mai traiesti, in timp ce pana si Goma sau Cioran au fost lasati in Romania sa-si scrie ei cartile, - nu de azi de ieri si de oameni - si - sa nu scriu mai mult, e culmea inculturii si degradarii unui popor, ma simt ca Mozart studiindu-l pe Bach, ori Ludwig van Beethoven ci vous voulez, Eu daca sunt cuminte o sa sfaresc pe bancnota de 1Leu, Galbenă. Stiti s-ar putea sa mor - a ma ia C si pe mine - si sa vreti sa ma cititi, si sa fie prea tarziu! Pentru Canon, cartea tineretii mele, deja sufleteste e prea tarziu, a fost ucisa! a mai ramas spiritul ca in Baudelaire și Holy Bible. Eu nu sunt un scriitor si filozof, ca pe clasa a v-a, sunt Harriet Beecher-Stowe William Wilberforce John Newton parintele Galeriu! Cine ma neocoteste, om sau popor, va ajunge de nimic, cine ma primeste, l imbratiseaza pe Dumnedieu! 18 Martie 2021 AD h 1, 07 am, sat Păclișa,comuna Totești, jud. Hunedoara!

+++Erde niger, aurum panem.

6, Grammar of music, jR

+++Horatius Flaccus jux Athenianae philosophiae, Maro historia llegendourum Desdemona, Nasone artis amorem/ Mariasacra/ Augustus Octavianus abtichristum.

To kip le from somewhere & Henryk Sienkewickz Maro, Horace, Ovid, Cicero! Felix Rian Constantinescu, Pollyana\

Inscriptio verra Rex Romani, Republica Elena, Imperium Misterioroum Babylonum Principatum jus, Dominatum ira. Barbaricum et Romanorum fide, antes Aurelio Beato, medievalis spargere.

Second time when write jR, a well accomplished musician Artist, - i got deeper -after deciphering her introvert musical compositions and interpretations which she humbly names covers, - being an inspiration as I’ve seen to many a serious old worn-out-to&in-music American Poets - as all her spirit being, t fact that she i one t deeply understands the rules of music, breathing music, a Romantic Composer over five decades of rock & pop, really has access – naturally, like t saints to spirit -, to a notion t can be named t musical grammar, thus meaning that although we others could & might try to sing, but music is a rare gift, what means t would b more meaningful, than buy an organ or a guitar, to purchase her works, - as i remember that God/my Father bought – after a lifetime of buying Composers vinyls – a big, cubic, Mecca Shrined geometry, Complete collection of Master Wolfgang Amadeus Mozart. We can all sing, but music is labeled, like William Shakespeare’s Sonnets, as t inspiration of t meridians of centuries & millennia, and what we know – after Schubert’s lieds – in Genius everything, good, became possible. An American George Enescu, a natural musician & bard of a nation, from here to t h e r e, beautiful bird of t unseen song singing. What i myself received, in poetry, i profess, naming her creations, composed, reposed, live, values of Art, mp4 pieces of American spirit, one of America’s name, good to be endorsed for unique musical creations. In fact, best i have heard since Greenday, from t new world, expressed. In one word everything her deeper t truth or like for those old White/Afrohispanic from New York - un grande exito en espanol, calmer though, like a Lily Marie bornt at t last pages of an Odyssey... Her notes are a miracle stop! A Dryad!

Tradiții

ascunde Logo original-t.png Vă invităm să vă creați un cont și să participați la concursul Wikimedia CEE Spring scriind cel puțin cinci articole. Odin De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la navigareSari la căutare Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări. Conține erori de ortografie, folosește o exprimare alambicată sau stâlcește limba română. Marcat din august 2020. Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. Odin NKS 1867 4to, 97v, Odin on Sleipnir.jpg Căsătorit cu Frigg1 Modificați la Wikidata Urmași Baldur Hod Hermod* Bragi Vidar Thor Meili* Heimdall Tyr Winta* Váli* Skjöldr* Modificați la Wikidata Tată Borr Modificați la Wikidata Mamă Bestla Modificați la Wikidata Bunic Búri* Modificați la Wikidata Bölþorn* Modificați la Wikidata Frați Vé* Vili* Modificați la Wikidata Modifică date / text Consultați documentația formatului Odin, Rătăcitorul Odin (anglicizat ca Woden) este zeul suprem în mitologia nordică, care a dobândit înțelepciunea universală sugând seva Arborelui Înțelepciunii, Yggdrasil și plătind pentru acest privilegiu cu un ochi. A avut mai mulți fii cu mai multe soții dar cel mai important urmaș al său este Thor, un zeu destul de popular în epoca contemporană. Odin este zeul cunoașterii și al inițierii, are o suliță numită Gungnir care nu-și greșește niciodată ținta, asemenea ciocanului lui . El este fiul lui și a zeiței. suprem, similar stăpân al cerului și pământului, zeu al războiului și al morții dar și al magiei și inspirației poetice. Odin este soț al zeiței. Împreună cu și a construit Universul din cadavrul uriașului primordial Ymir. Locuia în Asgard, împreună cu toți ceilalti zei, cărora le era conducător. La germani era identificat cu Wodan sau Wotan. În limbile germanice derivă

26 martie 2021 AD +++ iidiotaribus bibliacissimi, pegra simplicissisimi +++Puedo oigoar los sonetos del antiguos forets. +++Libertas Libertis libellum Romanorum carminorum phorourum llegent.

AAA Clasicul creă predica Dumnezeistă. +++ Dolinum lex carminum libri. +++ Cer, Pământul. ++++ Carps, banesi. 28 marte 2021 ad 21 65 pm ++Catholic fish store+ A smile two from beyond maybe magyar lighteyes The hunedoara market bornagain Catholic fish store husbands. 2021 translated poetry & some pope image. AaBbCcDd/ 30 iii 2021 Ad Being in Love

29 mar. 2021 AD h 22 25/6 pm Sleeping I dream t I read Shakespeare's Originals, I wake up & read Hegel deutsche synthesys..

Cuprins 1 Înțelepciunea supremă 2 Odin, zeu al morții și al războiului 3 Ragnarok 4 Alte nume 5 Note 6 Vezi și Înțelepciunea supremă M. Presnyakov. Odin. 2008. Odin a căpătat înțelepciunea supremă, prin sacrificiul la care s-a supus. El s-a spânzurat timp de nouă nopți în arborele Yggdrasil, iar în tot acest timp el nu a mâncat, nu a băut și s-a lovit singur cu lancea. În urma acestui ritual inițiatic, el dobândește știința ocultă și darul poeziei. Odin pătrunde astfel în tainele magiei. La fel ca șamanii, el poate să-și schimbe forma, poate să-și trimită spiritul sub forma unor animale, iar în Havamal el spune că știe un farmec cu care ar putea face ca un spânzurat să coboare din spânzurătoare. Odin este ajutat de cei doi corbi ai săi, Hugin și Munin, care îi povestesc tot ce se întâmplă în lume. Conform altor legende, Odin a căpătat inteligența supremă prin intermediul vicleniei sale. El a poruncit zeilor să taie capul gigantului Mimir, faimos pentru știința sa ocultă. Odin a conservat capul gigantului și se spune că pentru a afla un răspuns la întrebările sale, trebuia doar să îl consulte pe acesta. După Snorri Sturluson, Mimir era păzitorul izvorului înțelepciunii de la rădăcina arborelui Yggdrasil, izvor din care Odin n-a avut voie să bea, decât după ce șia sacrificat un ochi și l-a ascuns în albia lui. Odin, zeu al morții și al războiului Odin este în același timp și un zeu al morților și al războiului. El ocrotește prin mijloace magice pe marii eroi, însă în cele din urmă îi trădează pentru ca aceștia să fie uciși de adversarii lor. Explicația acestui comportament este dorința de a avea alături de el, în Valhalla, pe cei mai mari eroi, pentru a fi ajutat de ei în ziua Ragnarok-ului, în lupta contra giganților. Valhalla nu primea decât sufletele celor care au murit eroic pe câmpul de luptă. Deoarece Odin era ocrotitorul vestitelor Mannerbunde, creaturi ce terorizau satele, acest zeu nu era unul dintre zeii favoriți ai populației rurale. Acest lucru este întărit de cultul lui care includea sacrificii umane prin spânzurarea unor bărbați de copac pentru a aminti de căpătarea înțelepciunii runelor. Ragnarok În ziua apocaliptică a Ragnarok-ului, Odin va fi sfâșiat și devorat de lupul uriaș, Fenrir, dar va fi răzbunat de fiul său cel mic, Vidar. Alte nume Alte nume sub care este cunoscut Odin sunt: Rognir, Sann, Omi, Ohinn, Oer, Sidhott, Thund, Haptagod, Sidskegg, Sigtyr, Unn, Ηerran, Herteit, Hropt, Herian, Ialg, Iolf, Ialk, Iolnir, Sigfadhir, Skilfing, Svipal, Blindi, Nikar, Nikuz, Oski, Svidur, Svidrir, Thunn, Vakr, Fiolsvinn, Hergaut, Grim, Yggr, Grimnir, Valfadhir, Haer, Alfader, Haerbardhr, Ganglari, Hroptr, Fiolnir, Gaut. Note ^ Dicționarul Enciclopedic Brockhaus și Efron* Verificați valoarea |titlelink= (ajutor) Wikipedia.ro *** Jay Grl coming from Infinity to Infinity & Păclișa Birthday Am această Speranță

30 iii 2021 AD 15 16pm © 5 days ago, F R G Constantinescu

7, Karma Chameleon Men disagree Art coz of Soul.

adult 8, Post poetic dătătorului Învățăturii

SUntem muguri de stele Sonet alfabetic 14 versuri muzicologie SUntem muguri de stele Sonet alfabetic 14 versuri muzicologie F-G R Constantinescu 19!!/29 martie 2021 Ad

123456789 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 3- 31 32 3 3 34 3 5 36 37 38 39 40.

post dedicated to FrancescoPetrarca

9, Post poetic

Dedication God does w i speak/ask So i quit huit. FELIX+G E L n AdouaLege/ (felix elul) A. Avraham Ishmael Isaac/

123456789 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 3- 31 32 3 3 34 3 5 36 37 38 39 40.

1, Ad emi

10, Postul e un clopot metafizic

Daca vrei s nu plesnesti trebuie sta pe sold si sa respiri maica, / Universul (în cosmos) dinafară e o stea pitică albastră albă stinsă, radiații și radiații electromagnetice și radiații de oxigen.

Ar fi frumos dacă monahii și monahiile cu înclinații filologice r face și ar oferi studii filologice ale literaturii române din perpectivă proprie. Sunt covins că ar fi acceptați la cele mai buneșcoli și publicați la cele mai bune edituri din țară; de asemenea dacă ar fi încurajați să creeze literatură, poezie, dramaturgie, proză, filozofie, teologie, istorie și critică literară, - pentru poporul român - o mântuire filologică a sufletului românesc. Ar fi minunat! Când am citit două, trei texte din Secolul 20 și Editura aceea comunistă cu o piesă per carte din Samuel BECKETT am redevenit eu însumi, Samuel Beckett! și **** ajung la temă, dacă s-ar îndumnezei teatrul românesc ca un mister mioritic! Acum cred că știu cărui curent literar sunt, un realism creștin.

2, Ad Emius. De Conversatione Joni 47th US A bosut nu suparat * i think i do understand! , pe de altă parte dacă peste 6 sau 10 ani o să pot scrie bolumul iii la Nebunul 1+2 (2015+2021) căred că îl voi dedica lui Walt Whitman și intitula POETUL CONFIDENȚIAL: Cerebrol feat. Magiun treisudest (Nebunul iii _+) ca și cartea aia Omul fără însușiri/calități/atribute de Robert Musil. We - tpeople - are really sick of Ur kinky dream! ,+ ...mj-A (...mj-a) trecut! Patria mea e literatura română.

Pâclișa, hd, 16 Martie 2021 AD 22, 48 pm 3, Art, Geist! 2 Jamie, AWTR. YouTube p is Jake, but Shakespeare's Wrong, no Juliet, no Kete, No Portia or Ophelia, Godforbid, i mean we have the best after the Gospels and just don t broadcast t plays - for which the Conqueror 2 beat his life before his time alone and untranslated - & no need no Shakespeare semiotics, just ants games! And the clock is 21, 21/21! m + And at the radio sermons are about Gay lovers... Jonathan Edwards would be really dissapointed with t Christian Occident, i believe... As for Prophecy - Shakespeare can do that to people - even Actors - but u can t quit - because that would be humanity flunk, do you know what you mean, you don t look good when you re breast fed by God. Here in Romania in the past 20th century there was a great critic lit of also Jewish critics who made exquisite studies on Great Romanian themes like eminescology, or folklore, or Miorița or ArgeșMonastery ballads, Lucian Blaga or great contributions to Romanian music like the Orthodox classical and choral of Paul Constantinescu, and also that 81 years have passed and Occident don t really know who The Circle really was and what they were about. And what is my lasting change, after all, is that - waht also was a beat for me too, for a life - is that The Complete Works of William Shakespeare in-folio of 1623, after 1616 & 1611 is that Alphabet can save your Life 2. Amen, In the end, I really should say that the poet beat of especially American music of t 60s deserve proofessional criticism and a cultivated public, beyond t RS. She was a Flower... I am a Light / Rejecting Artists – by human society - as such, from Greek Tragedy to Some New Good Kid on t Block, like from Abraham ben Terah to Miss Janis Joplin – is saying no to the World

11, Automatic text ) Religion Most of the localities of Hațeg have been from ancient Orthodox times, except for the settlements of “royal guests” (Catholics) from Hațeg and Sântămăria-Orlea. Towards the end of the 17th century, during the Calvinist princes of Transylvania, Gheorghe Rákóczi II and Mihai Apafi I, a part of the Hategians converted to Calvinism41. With the establishment of the military border in 1765, the villages around it converted to Greek Catholicism 42. After the outlawing of this denomination in 1948, the majority became Orthodox again. After 1920, with the arrival of missionaries, some converted by Hungarians, or as prisoners - Boșorogan, an anonymous one from Orăștiei and Ciorogaru from Râu de Mori -, then appearing remarkable shepherds-peasants, Ștefănic from Sibișel, or with Institut, Ciorogaru Jr, or Christian martyred prisoners, Ivanc Ioan the father of a legionary prisoner, a peasant from Clopotiva, attracted and in the whole communist era, until today, by the warm message of the pure Bible with any sacrifice and moral-social degradation - in the 1970s souls converted to fundamentalist Christianity held in church high school - with the translation of the standard Hungarian hymn until 1913, the foundation with international ecclesiastical support (Hungarian, German, American, British) of the Baptist Theological Seminary in Bucharest in 1921 then at the university level the initiative of King F, - the shepherd brother Cenușă, bis. Suseni, Golgota, Hațeg, graduate of the first class of ministers - and the translation of the Bible into vernacular Romanian by English biblical publishers, The Three Bibles Cornilescu / prin.RaluCalimahi 1921, 1924, - and literal translation 1931 -, in many villages evangelical minorities appear , Baptists - "Calvinists" -, Pentecostals - "Spirits" after 1930, - and Adventists - "Saturdays" - communities marginalized and persecuted to religious detention or martyrdom in

303 the case of Pentecostals. Later, Jehovah's Witnesses appear "Jehovah's Witnesses", "Jehovah's Witnesses", "Witnesses" - and Christians according to the Gospel - "Evangelicals" or "Christians" -, all these beliefs being well represented in the villages and the four Hatega metropolises. In the sixties until today, the following pastors were noticed, C. Ardeleanu, P. Dugulescu M. Sârbu, J. Eva for Baptists, & Petru Roman for Evangelicals, in the other evangelical cults the pastors not having an equally high ecclesiastical share. Also in the whole evangelical current, the woman found more freedom from the foundation, since the post-war period there were names of sisters who entered the world legend of repentance, e.g. sister Raveca the benefactress and priestess Buzdugan the soldier, or Sister Hope. Until 1989, there were women, sisters, interrogated by the militia for baptism! The goodwill of the “repentant” haţegani for all people created picturesque symbols from our county of berserk street Christians such as during the RPR in the Clopotivei area of that peasant brother Pătru, considered by people, church and himself crazy - because he preached to postwar people , or at the latest from the 1980s of the ecumenical brother Marcel, known by the Hațeg fair as Marcel Nebunul, for whom people pray the most! + CENSORED - temporarily for reasons rather than objectives25mar.2021AD / Orthodox Evangelism - called „The Army of the Lord ”, In Hațeg was mostly shattered by Atheism and anti-biblicalism, being reinitialized at the Church number 2 - after 1989 - by Fr. In Hațeg and larger communes such as Baru Mare, there are mosaic synagogues whose parishioners were mostly, those left after the Holocaust of January 30 / March 1933 + May 8 / August 15, 1945, were expatriates through international politics in the Republic of Israel, until 1966, 1967, the places of worship being closed and left to ruin; Jewish cemeteries are also left behind, e.g. Hațeg, on the former Jewish street, towards Unirea / General Berthelot. Traditions / orginal text m / Religie Majoritatea localităților hațegane au fost din cele mai vechi timpuri ortodoxe, cu excepția așezărilor de „oaspeți regali” (catolici) de la Hațeg și Sântămăria-Orlea. Către sfârșitul secolului XVII, în perioada principilor calvini ai Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea și Mihai Apafi I, o parte a hațeganilor trece la calvinism41. O dată cu înființarea graniței militare, în 1765, satele arondate acesteia trec la greco-catolicism 42. După scoaterea în afara legii a acestei confesiuni, în 1948, majoritatea redevine ortodoxă. După 1920, odată cu venirea misionarilor unii convertiți de maghiari, sau ca prizonieri - Boșorogan, unul anonim din zona Orăștiei și Ciorogaru de la Râu de Mori -, apoi apărând remarcabili păstori-țărani, Ștefănic din Sibișel,ori cu Institut, Ciorogaru Jr, sau creștini martiri prizonieri, Ivanc Ioan tatăl deținut legionar, țăran din Clopotiva, atrași - și în toată era comunistă, până azi, de mesajul cald al Bibliei pure cu orice sacrficiu și degradare morală-socială - existând prin ani cazuri interesante, de ex. în anii 1970 suflete convertite la creștinismul fundamentalist ținute în școala superioară de biserică -, cu traducerea hymnalului standard din maghiară până în 1913, fondarea cu sprijin eclesiastic internațional (maghiar, german, american, britanic) a Seminarului Teologic Baptist din București în anul 1921 ridicat pe urmă la nivel universitarla inițiativa Regelui F, - fratele păstor Cenușă, bis. Suseni, Golgota, Hațeg, absolvent al primei promoții de ministranți - și traducerea Bibliei în româna vernaculară de către editorii biblici englezi, Cele trei Biblii Cornilescu/prin.RaluCalimahi 1921, 1924, - și traducere literală 1931 -, în multe sate apar minorități evanghelice, baptiști - „calvini” -, penticostali - „spiriți”, după 1930, - și adventiști - „sâmbătari” - comunități marginalizate și persecutate până la detenție religioasă ori martirizare în cazul penticostalilor. Mai târziu apar și Martori ai lui Iehova - „Iehovari”, „Iehoviști”, ”Martori” - și Creștinii după Evanghelie - „Evanghelicii” ori „Creștinii” -, toate aceste credințe fiind bine reprezentate în satele și cele patru metropole hațegane. În epoca șasezecistă până azi s-au remarcat următorii păstori, C. Ardeleanu, P. Dugulescu M. Sârbu, J. Eva la baptiști, & Petru Roman la Evanghelici, în celelalte culte evanghelice păstorii neavând o pondere bisericească la fel de mare. De asemenea în tot curentul evanghelc Femeia a găsit de la întemeiere mai multă libertate, existând din perioada postbelică nume de surori care au intrat în legenda lumii pocăințe, de ex. sora Raveca binefăcătoarea și preoteasa Buzdugan ostașa, ori Sora Speranța. Până spre anii 1989 au fost femei, surori, interogate de miliție pentru botez! Bunăvoința „pocăiților” hațegani pentru toț oamenii au creat simboluri pitorești din comitatul nostru de creștini stradali berserk **** ar fi în perioada RPR în zona Clopotivei a acelui țăran fratele Pătru, considerat de oameni, biserică și el însuși - nebun - pentru că predica oamenlor postbelici, ori cel ma târziu din ani 1980 a fratelui ecumenic Marcel, cunoscut de târgul Hațegului ca Marcel Nebunul, pentru care oameni ne rugăm cel ma mult!+CENSORED - temporar din motive ma mult decât obiective25mar.2021AD/ Evanghelismul ortodox - numit „Oastea Domnului”, în Hațeg a fost în cea mai mare parte spulberat de Ateism și antibiblism, fiind reinițializat la Biserica numărul 2 după 1989 - de Pr. Buzdugan și, independent, de feluriți monahi și duhovnici „ostași”. În Hațeg și comune mai mari **** ar fi Baru Mare, există sinagogi mozaice ai căror enoriași au fost în cea mai mare parte, cei rămași după Holocaustul din anii 30 ianuarie/martie1933+8 mai/15 august 1945, au fost expatriați prin politică internațională în Republica Israel, până în anii 1966, 1967, lăcașurile de cult fiind închise și lăsată pradă ruinei; în urmă au rămas și cimitire evreiești, ex. Hațeg, pe fosta uliță evreiască, spre Unirea/General Berthelot.necesită citare Mai trebuie menționate din cultele minoritare, biserica penticostală din Cartier - lângă Galbena , sinagoga – singura rămășiță a fostului cartier evreiesc din centru ale cărui case negustorești - devenite în comunism locuințe sociale pentru evreii desproprietăriți și supraviețutori - au fost demolate pentru blocuri rezdențale nomenclaturiste comuniste -odată doar o navă apoi adăugită încă una a femeilor, în cruce - acum tot mai devastată, cu vitraliul stelă circulară din elemente de sticlă spart - și bisericile romano-catolică maghiară, calvină maghiară, postrevoluțonară grecocatolică de pe Prgresului , Casa de Bătrâni Betania, și a Creștinilor după Evanghelie de pe fosta stradă a Căminului cu program prelungit/Actualul Orphanage La Violette - care se numea acum o sută de an Strada Grecilor. Cât despre Martori au avut o Sală a Regatului într-o casă mare și veche pe fosta Stradă Evrească zidinduși apoi un Templu Mare în noua zonă rezidențială a orașului nostru. Cred că comunitățile ar trebui înștiințate. Deasemenea mai e biserica Golgota - a Bătrânilor -din Suseni, foarte veche, baptistă. Tradiții 12, The Classic question My dear Sir, ii should say a question to you, because i ve been wondering, do you consider your poetry classical? If you could answer to this question somewhere in reach. The other question, related, as your generation 1970 to contemporary poetry ad music band leader do you regard them belonging to the historical classical current or not, given that classical, Vergilius, Ovidius, Horatius archetypes - as first spiritual & soul+regarding values of a poeple, a community, or an emerging community? Gbu + Answer was t Eternity makes t Classic. 13, To youtube la videorecordul Portulanul operei lui William Shakespeare Mi-am stricat ochii 30 de minute - nici nu mai vedeam bine - să citesc - fără lumină, cu bolduri de 9 sau 11 - comentat, titlurile operei shakespeariene - și am așteptat până la 23, 33 pm sperând că o să apară pe youtube - și vă bateți joc de mine. CFelix, PS, Dar nu de mine vă bateți joc, ci de public. George Călinescu - Wikipedia / Activitatea literară Activ ca scriitor 1932 - 1965 Mișcare/curent literar Modernism

Subiecte Studii de estetică literară Specie literară roman, poezie, piese de teatru, eseu, biografie, monografie Operă de debut 1932 - „Viața lui Mihai Eminescu" Opere semnificative „Istoria literaturii române", „Enigma Otiliei" Influențeascunde Eugen Lovinescu, Titu Maiorescu, Garabet Ibrăileanu, A influențat peascunde Alexandru Piru, Adrian Marino, Dinu Pillat, Eugen Simion, Nicolae Manolescu etc. Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române/ the apartment 1960 the key - YouTube Any body, right +

ZZZ. Türkçe AAAA. 中文 BBBB. Încă 24 CCCC. Modifică legăturile DDDD. Ultima editare a paginii a fost efectuată la 24 martie 2013, ora 09:26. © 23 hours ago, F R G Constantinescu religion • life • love • effort • adult

Comment: Well, then i hope you really like Red, Baxter!

OMUL E UN PERSONAJ SHAKESPEAREIAN ! ȘI DOMNUL A VĂZUT CĂ ATĂ TOATE ERAU FOARTE BUNE. ȘI S-A ODIHNT DOMNUL DE TOATE CÂTE FĂCUSE: FELIX '21 30 mar,

VECINIC Mulțumiți Domnului, Dumnezeu și Rege Iubirea lui, în veci Fiindcă e bun Deasupra a toate Iubirea lui, în veci Mulțămiți, mulțumiți-i Ce braț puternic Și mână întinsă Iubirea lui-i în veci Pentru viața ce a renăscut Iubirea lui în veci Mulțumiți, mulțumiți-i Mulțumiți, mulțumiți-i În veci Dumnezeu, credincios În veci Dumnezeu, tare În veci Dumnezeu, cu noi În veci și în veci. +trad. Cântec/imn/psalm/cântare, Rugăciune și închinare în bisericile bornagain. A. B. ascunde C. Logo original-t.png D. Vă invităm să vă creați un cont și să participați la concursul Wikimedia CEE Spring scriind cel puțin cinci articole. E. Elul F. De la Wikipedia, enciclopedia liberă G. Sari la navigareSari la căutare H. Elul (‫אלול‬, ebraică standard: Elul, ebraică tiberiană: ʾĔlûl: din limba akkadiană: elūlu) este cea de-a douăsprezecea lună a anului ecleziastic și a șasea lună a anului civil în calendarul ebraic. Este o lună de vară de 29 de zile. I. J. Luna Elul este o perioadă de pocăință în pregătirea marilor sărbători ebraice Roș Hașana și Yom Kippur. K. L. Lunile calendarului ebraic M. Tișri | Heșvan | Kislev | Tevet | Șvat | Adar | Nisan | Iyar | Sivan | Tamuz | Av | Elul N. ascunde O. v • d • m P. Iudaism Q. Denominații R. Schisme · Karaiți · Iudaism ortodox · Iudaism reformat · Iudaism conservativ · Rit occidental · Sinagogă S. Steaua lui David T. Scrieri U. Biblia ebraică · Tora · Talmud · Mișna · Ghemara · Chumash · Midraș · Mishnah Berurah · Tosefta · Halaha · Agada · Shulchan Aruch · Siddur · Tosefta · Zohar · Geonim V. Adepți W. Evrei · Regatul Iuda · Regatul Israel · Hazar X. Roluri religioase Y. Rabin · Rebbe · Posek · Hazzan · Kohen/Preot · Mashgiah · Gabbai · Maggid · Mohel · Beth din · Rosh yeshiva Z. Ritual AA. Circumcizia · 613 porunci · Rugăciuni BB. Calendarul ebraic CC. și sărbători DD. Purim · Pesah · Șavuot · Roș haȘana · Iom Kipur · Hanuka· Nisan · Iyar · Sivan · Tammuz · Av · Elul · Tișrei · Heșvan · Kislev · Tevet · Șevat · Adar EE. Altele FF. Lista sinagogilor din România · Monoteism· Istoria evreilor în România · Dumnezeu · Moise · Creștinism · Samariteni · Islam · Limba ebraică · Listă de obiecte cu importanță biblică · Tabernacul GG. Personalități HH. Maimonide · Abraham · Eliezer Ben-Yehuda · Theodor Herzl II. Categorie: Calendarul ebraic JJ. Meniu de navigare KK. Nu sunteți autentificat LL. Discuții MM. Contribuții NN. Creare cont OO. Autentificare PP. ArticolDiscuție QQ. LecturăModificareModificare sursăIstoricCăutare RR. Căutare în Wikipedia SS. Pagina principală TT. Schimbări recente UU. Cafenea VV. Articol aleatoriu WW. Facebook XX. Participare YY. **** încep pe Wikipedia ZZ. Ajutor AAA. Portaluri tematice BBB. Articole cerute CCC. Donații DDD. Trusa de unelte EEE. Ce trimite aici FFF. Modificări corelate GGG. Trimite fișier HHH. Pagini speciale III. Navigare în istoric JJJ. Informații despre pagină KKK. Citează acest articol LLL. Element Wikidata MMM. Tipărire/exportare NNN. Creare carte OOO. Descarcă PDF PPP. Versiune de tipărit QQQ. RRR. În alte limbi SSS. ‫ﺍﻟﻌﺮﺑﻴﺔ‬ TTT. Deutsch UUU. English VVV. Español WWW. Français XXX. Polski YYY. Русский

Incunabula de aur. Romania nihilista 11 Iubirea începe cu o bucata de Zi pentru Copii Incunabula de aur. România nihilistă 11 Iubirea începe cu o bucata de Zi pentru Copii (p si v, 25 mar. 2021+)

Autorlor Adrian Pleșu & Gibril Liiceanu !! În România antișem a devenit s p i r i t u a l i t a t e... 30 mar 2021 Ad 1opt 21 pm Y Oamenii știu, nefăcând/ De la plug la biblioteca. + m LazărGOG/ t drops waves meet to EMI Madonna /jn & W Wilberforce. FELIX/21mar.27 +^?Dumnezeu (prin) niște halucinații (începu), Din context, marianicismul. 2 Solomon Marcus Math gud men. +++ Dacă azi ne convertim în 40 de ani o să iasă morții din morminte dacă nu, ... GENESIS with Jesus he knows m. +++Latina mathematica. My Child Peter Pan Of long I thought of it - of Love & I have seen Children hating I raised my dead poor Mother And now I am with sweet Child There’ll ne no nothing else – so! My Child Peter Pan t deal is. Mart 30, 2021 Ad 22 01 pm Oliver Twist De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la navigareSari la căutare Oliver Twist Olivertwist front.jpg Oliver Twist - Cruikshank - The Burgulary.jpg Ilustrație de George Criukshank pe coperta primei ediții Informații generale Autor Charles Dickens Subiect literatură istorică; criticism social Gen Roman Serie lunară; februarie 1837 – aprilie 1839 Ediția originală Titlu original Oliver Twist; or, The Parish Boy's Progress Limba limba engleză Editură Bentley's Miscellany Ilustrator George Cruikshank Țara primei apariții Anglia Data primei apariții 1837 Număr de pagini 490 Ediția în limba română Traducător ? Cronologie Clubul PickwickClubul Pickwick text Clubul Pickwick Nicholas Nickleby Nicholas NicklebyNicholas Nickleby text Modifică date / text Consultați documentația formatului Oliver Twist sau Aventurile lui Oliver Twist (engleză Oliver Twist; or, the Parish Boy's Progress) este un roman scris de romancierul englez Charles Dickens. Este al doilea roman publicat de autor la editura lui Richard Bentley în 1838. Oliver Twist este una din cele mai cunoscute opere ale romancierului fiind unul din primele exemple de roman social. Printr-o inversare a bildungsroman-ului și cu umor negru autorul analizează relele societății engleze din secolul al XIXlea: sărăcia, exploatarea minorilor, criminalitatea urbană și ipocrizia societății victoriene cu realități sociale **** ar fi înfometarea copiilor orfani dn casele de muncă dn vremea reginei Victoria, genocidul acceptat și violența ignorată la care sunt aceștia supuși atât în casele de muncă cât ș în lumea din afară ce care pleacă pentru ucencie în vreo mesere, pe Oliver chinuindu-l familia unui șef de pompe funebre. Romanul a fost sursă pentru nenumărate adaptări pentru teatru, cinema și comedii muzicale. Cele mai cunoscute filme sunt: Aventurile lui Oliver Twist de David Lean din 1948, Oliver ! de Carol Redd din 1969, câștigător a cinci Premii Oscar și Oliver Twist regizat de Roman Polanski din 2005. În 1988 Walt Disney Pictures a realizat un film de desene animate inspirat de roman, Oliver & Company. Romanul narează istoria unui orfan, Oliver Twist, botezat după agendă de domnul Bumble, ntendentul casei de muncă în care se născuse, care este exploatat la sânge într-o manufactură, apoi este plasat într-un orfelinat de unde fuge și rătăcește pe străzile Londrei unde îl va întâlni pe Artful Dodger, șef al unei bande de hoți de buzunare. Aceștia sunt antrenați și folosiți de bătrânul recidivist Fagin, fără ca să-și dea seama de natura activităților lui criminale. Alte personaje importante în text sunt Agnes, mama muribundă, Sykes, un tovarăș fioros al lui Fagin și domnul Brownlow, un bătrânel gentleman care îl adoptă pe Oliver pentru că seamănă cu portretul fetei lu decedate. Wikipedia.ro Ce face dacă tu îl respingi? Boala Hiv. Tu mai vrei să-ți vezi COPIII CRESCÂND? Dependența de Țigări. Afiș medical 2006+2019/20+m HD/ZAM Poezia Poezia e discernământul între Rațiune și nebunie. Distih The certificate is In my heart. Haik Prolegomene pentru o Biblie mixtă. Apres +100 anees Deasupra lor, cerul albastru.

304 Apud Xnjiang Mâna dreaptă e mâna dreaptă și mâna stângă e mâna stângă. *** Filozofia Bisericii./ *** Cu ochii închiși am adormit în ploaie, în nea, în buruieni, în iarbă.

Greek Tragedy to Some New Good Kid on t Block, like from Abraham ben Terah to Miss Janis Joplin – is saying no to the World & t hope in it, absoluteley! - Good and destroyed by t World they heal, is like rejecting psychanalysis and treatment if need! / The Postwar Art proved t Death Profits, but not in Lengthtime, for t universe t is. God help us! 4, D1 Saga Felix fiul Agnesei 2040,60/ (Doamne ajută! Cartea a iv-a volumul 1

*** O hartă a Maternității.

5, Despre Felixianismul românesc postmedjugorje 1981+2021

Masă cu Icoană

Felix Rian Constantinescu

Acum 6 ani am intrat în cosmos ieșind azi în luna a treia Stau pe patul mamei la taburetul masă privind Maria Ana Mănânc încet înghit privind din când în când icoana Niculei Acum sunt liniștit o să fiu mai bine nu plânge Copile pt. bolnav...

Adun la colectie, poporul roman ma citeste pe Ascuns... ...sa fii plagiat, schimonosit si ignorat, luat la misto de catre poeti si scriitori agramati verbal, care publică niste biete bibelouri de megapress furate dupa electrocadiogramele tale literare puse la index si interzise la publicare, cand abia mai traiesti, in timp ce pana si Goma sau Cioran au fost lasati in Romania sa-si scrie ei cartile, - nu de azi de ieri si de oameni - si - sa nu scriu mai mult, e culmea inculturii si degradarii unui popor, ma simt ca Mozart studiindu-l pe Bach, ori Ludwig van Beethoven ci vous voulez, Eu daca sunt cuminte o sa sfaresc pe bancnota de 1Leu, Galbenă. Stiti s-ar putea sa mor - a ma ia C si pe mine - si sa vreti sa ma cititi, si sa fie prea tarziu! Pentru Canon, cartea tineretii mele, deja sufleteste e prea tarziu, a fost ucisa! a mai ramas spiritul ca in Baudelaire și Holy Bible. Eu nu sunt un scriitor si filozof, ca pe clasa a v-a, sunt Harriet Beecher-Stowe William Wilberforce John Newton parintele Galeriu! Cine ma neocoteste, om sau popor, va ajunge de nimic, cine ma primeste, l imbratiseaza pe Dumnedieu! 18 Martie 2021 AD h 1, 07 am, sat Păclișa,comuna Totești, jud. Hunedoara!

25 mar. 2021 AD 16 34 pm Drumul spre Iad hjaiku Copiii mei de la Spital au crescut S-au făcut securiști obsceni sub Cer. 26 martie 2021 AD h 16 03 pm, Pogany+sat +++ Era Augustana trezire spirituală în Roma Veche. +++ Carminourum fossatourum. &&& Cavalcadă de-alungul bibliotecii. +++ The **** of Jesus more than your brain. ***+++ Solum theum New man i writ In my window standing a tractor in motion (wnged) I sit to watch it the lost drivertrain passing true And see a Chld+boy wth eyes of god giants tame... 29 mar. 2021 Ad 18 12 pm +++Ea Ești Fată Ești Lumină + Zi. Te-iubesc-de-nu-mai-pot. +++ Cărțile ruse uriașe greutăți pelerine. Latină Maria. Living Links: Tafsir of Surah al-Kahf, 1 of 20. A Calculus Commentary Mr. Teacher authors Coranul supreme islam w 30 variables 1 random notion Coranul is beautiful / very interested of it's place in monotheism/ m Reading it you read t cosmos of t universe yourself...

6, Grammar of music, jR To kip le from somewhere & Henryk Sienkewickz Maro, Horace, Ovid, Cicero! Felix Rian Constantinescu, Pollyana\ Second time when write jR, a well accomplished musician Artist, - i got deeper -after deciphering her introvert musical compositions and interpretations which she humbly names covers, - being an inspiration as I’ve seen to many a serious old worn-out-to&in-music American Poets - as all her spirit being, t fact that she i one t deeply understands the rules of music, breathing music, a Romantic Composer over five decades of rock & pop, really has access – naturally, like t saints to spirit -, to a notion t can be named t musical grammar, thus meaning that although we others could & might try to sing, but music is a rare gift, what means t would b more meaningful, than buy an organ or a guitar, to purchase her works, - as i remember that God/my Father bought – after a lifetime of buying Composers vinyls – a big, cubic, Mecca Shrined geometry, Complete collection of Master Wolfgang Amadeus Mozart. We can all sing, but music is labeled, like William Shakespeare’s Sonnets, as t inspiration of t meridians of centuries & millennia, and what we know – after Schubert’s lieds – in Genius everything, good, became possible. An American George Enescu, a natural musician & bard of a nation, from here to t h e r e, beautiful bird of t unseen song singing. What i myself received, in poetry, i profess, naming her creations, composed, reposed, live, values of Art, mp4 pieces of American spirit, one of America’s name, good to be endorsed for unique musical creations. In fact, best i have heard since Greenday, from t new world, expressed. In one word everything her deeper t truth or like for those old White/Afrohispanic from New York - un grande exito en espanol, calmer though, like a Lily Marie bornt at t last pages of an Odyssey... Her notes are a miracle stop! A Dryad! 29 mar. 2021 AD h 22 25/6 pm 7, Karma Chameleon

30 martie 2021 AD 4 20 am Men disagree Art coz of Soul. -A SUntem muguri de stele Sonet alfabetic 14 versuri muzicologie SUntem muguri de stele Sonet alfabetic 14 versuri muzicologie

8, Post poetic dătătorului Învățăturii

F-G R Constantinescu 19!!/29 martie 2021 Ad

123456789 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 3- 31 32 3 3 34 3 5 36 37 38 39 40.

post dedicated to FrancescoPetrarca

9, Post poetic

Dedication God does w i speak/ask So i quit huit. FELIX+G E L n AdouaLege/ (felix elul) A. Avraham Ishmael Isaac/

123456789 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 3- 31 32 3 3 34 3 5 36 37 38 39 40.

1, Ad emi

10, Postul e un clopot metafizic

Daca vrei s nu plesnesti trebuie sta pe sold si sa respiri maica, / Universul (în cosmos) dinafară e o stea pitică albastră albă stinsă, radiații și radiații electromagnetice și radiații de oxigen.

Ar fi frumos dacă monahii și monahiile cu înclinații filologice r face și ar oferi studii filologice ale literaturii române din perpectivă proprie. Sunt covins că ar fi acceptați la cele mai buneșcoli și publicați la cele mai bune edituri din țară; de asemenea dacă ar fi încurajați să creeze literatură, poezie, dramaturgie, proză, filozofie, teologie, istorie și critică literară, - pentru poporul român - o mântuire filologică a sufletului românesc. Ar fi minunat! Când am citit două, trei texte din Secolul 20 și Editura aceea comunistă cu o piesă per carte din Samuel BECKETT am redevenit eu însumi, Samuel Beckett! și **** ajung la temă, dacă s-ar îndumnezei teatrul românesc ca un mister mioritic! Acum cred că știu cărui curent literar sunt, un realism creștin.

2, Ad Emius. De Conversatione Joni 47th US A bosut nu suparat * i think i do understand! , pe de altă parte dacă peste 6 sau 10 ani o să pot scrie bolumul iii la Nebunul 1+2 (2015+2021) căred că îl voi dedica lui Walt Whitman și intitula POETUL CONFIDENȚIAL: Cerebrol feat. Magiun treisudest (Nebunul iii _+) ca și cartea aia Omul fără însușiri/calități/atribute de Robert Musil. We - tpeople - are really sick of Ur kinky dream! ,+ ...mj-A (...mj-a) trecut! Patria mea e literatura română.

Pâclișa, hd, 16 Martie 2021 AD 22, 48 pm 3, Art, Geist! 2 Jamie, AWTR. YouTube p is Jake, but Shakespeare's Wrong, no Juliet, no Kete, No Portia or Ophelia, Godforbid, i mean we have the best after the Gospels and just don t broadcast t plays - for which the Conqueror 2 beat his life before his time alone and untranslated - & no need no Shakespeare semiotics, just ants games! And the clock is 21, 21/21! m + And at the radio sermons are about Gay lovers... Jonathan Edwards would be really dissapointed with t Christian Occident, i believe... As for Prophecy - Shakespeare can do that to people - even Actors - but u can t quit - because that would be humanity flunk, do you know what you mean, you don t look good when you re breast fed by God. Here in Romania in the past 20th century there was a great critic lit of also Jewish critics who made exquisite studies on Great Romanian themes like eminescology, or folklore, or Miorița or ArgeșMonastery ballads, Lucian Blaga or great contributions to Romanian music like the Orthodox classical and choral of Paul Constantinescu, and also that 81 years have passed and Occident don t really know who The Circle really was and what they were about. And what is my lasting change, after all, is that - waht also was a beat for me too, for a life - is that The Complete Works of William Shakespeare in-folio of 1623, after 1616 & 1611 is that Alphabet can save your Life 2. Amen, In the end, I really should say that the poet beat of especially American music of t 60s deserve proofessional criticism and a cultivated public, beyond t RS. She was a Flower... I am a Light / Rejecting Artists – by human society - as such, from

after 1930, - and Adventists - "Saturdays" - communities marginalized and persecuted to religious detention or martyrdom in the case of Pentecostals. Later, Jehovah's Witnesses appear "Jehovah's Witnesses", "Jehovah's Witnesses", "Witnesses" - and Christians according to the Gospel - "Evangelicals" or "Christians" -, all these beliefs being well represented in the villages and the four Hatega metropolises. In the sixties until today, the following pastors were noticed, C. Ardeleanu, P. Dugulescu M. Sârbu, J. Eva for Baptists, & Petru Roman for Evangelicals, in the other evangelical cults the pastors not having an equally high ecclesiastical share. Also in the whole evangelical current, the woman found more freedom from the foundation, since the post-war period there were names of sisters who entered the world legend of repentance, e.g. sister Raveca the benefactress and priestess Buzdugan the soldier, or Sister Hope. Until 1989, there were women, sisters, interrogated by the militia for baptism! The goodwill of the “repentant” haţegani for all people created picturesque symbols from our county of berserk street Christians such as during the RPR in the Clopotivei area of that peasant brother Pătru, considered by people, church and himself crazy - because he preached to postwar people , or at the latest from the 1980s of the ecumenical brother Marcel, known by the Hațeg fair as Marcel Nebunul, for whom people pray the most! + CENSORED - temporarily for reasons rather than objectives25mar.2021AD / Orthodox Evangelism - called „The Army of the Lord ”, In Hațeg was mostly shattered by Atheism and anti-biblicalism, being reinitialized at the Church number 2 - after 1989 - by Fr. In Hațeg and larger communes such as Baru Mare, there are mosaic synagogues whose parishioners were mostly, those left after the Holocaust of January 30 / March 1933 + May 8 / August 15, 1945, were expatriates through international politics in the Republic of Israel, until 1966, 1967, the places of worship being closed and left to ruin; Jewish cemeteries are also left behind, e.g. Hațeg, on the former Jewish street, towards Unirea / General Berthelot.

11, Automatic text ) Religion Most of the localities of Hațeg have been from ancient Orthodox times, except for the settlements of “royal guests” (Catholics) from Hațeg and Sântămăria-Orlea. Towards the end of the 17th century, during the Calvinist princes of Transylvania, Gheorghe Rákóczi II and Mihai Apafi I, a part of the Hategians converted to Calvinism41. With the establishment of the military border in 1765, the villages around it converted to Greek Catholicism 42. After the outlawing of this denomination in 1948, the majority became Orthodox again. After 1920, with the arrival of missionaries, some converted by Hungarians, or as prisoners - Boșorogan, an anonymous one from Orăștiei and Ciorogaru from Râu de Mori -, then appearing remarkable shepherds-peasants, Ștefănic from Sibișel, or with Institut, Ciorogaru Jr, or Christian martyred prisoners, Ivanc Ioan the father of a legionary prisoner, a peasant from Clopotiva, attracted and in the whole communist era, until today, by the warm message of the pure Bible with any sacrifice and moral-social degradation - in the 1970s souls converted to fundamentalist Christianity held in church high school - with the translation of the standard Hungarian hymn until 1913, the foundation with international ecclesiastical support (Hungarian, German, American, British) of the Baptist Theological Seminary in Bucharest in 1921 then at the university level the initiative of King F, - the shepherd brother Cenușă, bis. Suseni, Golgota, Hațeg, graduate of the first class of ministers - and the translation of the Bible into vernacular Romanian by English biblical publishers, The Three Bibles Cornilescu / prin.RaluCalimahi 1921, 1924, - and literal translation 1931 -, in many villages evangelical minorities appear , Baptists - "Calvinists" -, Pentecostals - "Spirits"

Traditions / orginal text m / Religie Majoritatea localităților hațegane au fost din cele mai vechi timpuri ortodoxe, cu excepția așezărilor de „oaspeți regali” (catolici) de la Hațeg și Sântămăria-Orlea. Către sfârșitul secolului XVII, în perioada principilor calvini ai Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea și Mihai Apafi I, o parte a hațeganilor trece la calvinism41. O dată cu înființarea graniței militare, în 1765, satele arondate acesteia trec la greco-catolicism 42. După scoaterea în afara legii a acestei confesiuni, în 1948, majoritatea redevine ortodoxă. După 1920, odată cu venirea misionarilor unii convertiți de maghiari, sau ca prizonieri - Boșorogan, unul anonim din zona Orăștiei și Ciorogaru de la Râu de Mori -, apoi apărând remarcabili păstori-țărani, Ștefănic din Sibișel,ori cu Institut, Ciorogaru Jr, sau creștini martiri prizonieri, Ivanc Ioan tatăl deținut legionar, țăran din Clopotiva, atrași - și în toată era comunistă, până azi, de mesajul cald al Bibliei pure cu orice sacrficiu și degradare morală-socială - existând prin ani cazuri interesante, de ex. în anii 1970 suflete convertite la creștinismul fundamentalist ținute în școala superioară de biserică -, cu traducerea hymnalului standard din maghiară până în 1913, fondarea cu sprijin eclesiastic internațional (maghiar, german, american, britanic) a Seminarului Teologic Baptist din București în anul 1921 ridicat pe urmă la nivel universitarla inițiativa Regelui F, - fratele păstor Cenușă, bis. Suseni, Golgota, Hațeg, absolvent al primei promoții de ministranți - și traducerea Bibliei în româna vernaculară de către editorii biblici englezi, Cele trei Biblii Cornilescu/prin.RaluCalimahi 1921, 1924, - și traducere literală 1931 -, în multe sate apar minorități evanghelice, baptiști - „calvini” -, penticostali - „spiriți”, după 1930, - și adventiști - „sâmbătari” - comunități marginalizate și persecutate până la detenție religioasă ori martirizare în cazul penticostalilor. Mai târziu apar și Martori ai lui Iehova - „Iehovari”, „Iehoviști”, ”Martori” - și Creștinii după Evanghelie - „Evanghelicii” ori „Creștinii” -, toate aceste credințe fiind bine reprezentate în satele și cele patru metropole hațegane. În epoca șasezecistă până azi s-au remarcat următorii păstori, C. Ardeleanu, P. Dugulescu M. Sârbu, J. Eva la baptiști, & Petru Roman la Evanghelici, în celelalte culte evanghelice păstorii neavând o pondere bisericească la fel de mare. De asemenea în tot curentul evanghelc Femeia a găsit de la întemeiere mai multă libertate, existând din perioada postbelică nume de surori care au intrat în legenda lumii pocăințe, de ex. sora Raveca binefăcătoarea și preoteasa Buzdugan ostașa, ori Sora Speranța. Până spre anii 1989 au fost femei, surori, interogate de miliție pentru botez! Bunăvoința „pocăiților” hațegani pentru toț oamenii au creat simboluri pitorești din comitatul nostru de creștini stradali berserk **** ar fi în perioada RPR în zona Clopotivei a acelui țăran fratele Pătru, considerat de oameni, biserică și el însuși - nebun - pentru că predica oamenlor postbelici, ori cel ma târziu din ani 1980 a fratelui ecumenic Marcel, cunoscut de târgul Hațegului ca Marcel Nebunul, pentru care oameni ne rugăm cel ma mult!+CENSORED - temporar din motive ma mult decât obiective25mar.2021AD/ Evanghelismul ortodox - numit „Oastea Domnului”, în Hațeg a fost în cea mai mare parte spulberat de Ateism și antibiblism, fiind reinițializat la Biserica numărul 2 după 1989 - de Pr. Buzdugan și, independent, de feluriți monahi și duhovnici „ostași”. În Hațeg și comune mai mari **** ar fi Baru Mare, există sinagogi mozaice ai căror enoriași au fost în cea mai mare parte, cei rămași după Holocaustul din anii 30 ianuarie/martie1933+8 mai/15 august 1945, au fost expatriați prin politică internațională în Republica Israel, până în anii 1966, 1967, lăcașurile de cult fiind închise și lăsată pradă ruinei; în urmă au rămas și cimitire evreiești, ex. Hațeg, pe fosta uliță evreiască, spre Unirea/General Berthelot.necesită citare Mai trebuie menționate din cultele minoritare, biserica penticostală din Cartier - lângă Galbena , sinagoga – singura rămășiță a fostului cartier evreiesc din centru ale cărui case negustorești - devenite în comunism locuințe sociale pentru evreii desproprietăriți și supraviețutori - au fost demolate pentru blocuri rezdențale nomenclaturiste comuniste -odată doar o navă apoi adăugită încă una a femeilor, în cruce - acum tot mai devastată, cu vitraliul stelă circulară din elemente de sticlă spart - și bisericile romano-catolică maghiară, calvină maghiară, postrevoluțonară grecocatolică de pe Prgresului , Casa de Bătrâni Betania, și a Creștinilor după Evanghelie de pe fosta stradă a Căminului cu program prelungit/Actualul Orphanage La Violette - care se numea acum o sută de an Strada Grecilor. Cât despre Martori au avut o Sală a Regatului într-o casă mare și veche pe fosta Stradă Evrească zidinduși apoi un Templu Mare în noua zonă rezidențială a orașului nostru. Cred că comunitățile ar trebui înștiințate. Deasemenea mai e biserica Golgota - a Bătrânilor -din Suseni, foarte veche, baptistă. Tradiții 12, The Classic question My dear Sir, ii should say a question to you, because i ve been wondering, do you consider your poetry classical? If you could answer to this question somewhere in reach. The other question, related, as your generation 1970 to contemporary poetry ad music band leader do you regard them belonging to the historical classical current or not, given that classical, Vergilius, Ovidius, Horatius archetypes - as first spiritual & soul+regarding values of a poeple, a community, or an emerging community? Gbu + Answer was t Eternity makes t Classic. 13, To youtube la videorecordul Portulanul operei lui William Shakespeare Mi-am stricat ochii 30 de minute - nici nu mai vedeam bine - să citesc - fără lumină, cu bolduri de 9 sau 11 - comentat, titlurile operei shakespeariene - și am așteptat până la 23, 33 pm sperând că o să apară pe youtube - și vă bateți joc de mine. CFelix, PS, Dar nu de mine vă bateți joc, ci de public. George Călinescu - Wikipedia / Activitatea literară

305 Activ ca scriitor 1932 - 1965 Mișcare/curent literar Modernism Subiecte Studii de estetică literară Specie literară roman, poezie, piese de teatru, eseu, biografie, monografie Operă de debut 1932 - „Viața lui Mihai Eminescu" Opere semnificative „Istoria literaturii române", „Enigma Otiliei" Influențeascunde Eugen Lovinescu, Titu Maiorescu, Garabet Ibrăileanu, A influențat peascunde Alexandru Piru, Adrian Marino, Dinu Pillat, Eugen Simion, Nicolae Manolescu etc. Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române/ the apartment 1960 the key - YouTube Any body, right +

XXX. Polski YYY. Русский ZZZ. Türkçe AAAA. 中文 BBBB. Încă 24 CCCC. Modifică legăturile DDDD. Ultima editare a paginii a fost efectuată la 24 martie 2013, ora 09:26. © 13 days ago, F R G Constantinescu religion • life • love • effort • adult Like (1) Comment - Love is philosophical

Comment: Well, then i hope you really like Red, Baxter!

Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=b4WOCwfHaOw13 days ago

VECINIC

Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=IVE-gw1sS9g G E L n D L13 days ago

Mulțumiți Domnului, Dumnezeu și Rege Iubirea lui, în veci Fiindcă e bun Deasupra a toate Iubirea lui, în veci Mulțămiți, mulțumiți-i Ce braț puternic Și mână întinsă Iubirea lui-i în veci Pentru viața ce a renăscut Iubirea lui în veci Mulțumiți, mulțumiți-i Mulțumiți, mulțumiți-i În veci Dumnezeu, credincios În veci Dumnezeu, tare În veci Dumnezeu, cu noi În veci și în veci. +trad. Cântec/imn/psalm/cântare, Rugăciune și închinare în bisericile bornagain. A. B. ascunde C. Logo original-t.png D. Vă invităm să vă creați un cont și să participați la concursul Wikimedia CEE Spring scriind cel puțin cinci articole. E. Elul F. De la Wikipedia, enciclopedia liberă G. Sari la navigareSari la căutare H. Elul (‫אלול‬, ebraică standard: Elul, ebraică tiberiană: ʾĔlûl: din limba akkadiană: elūlu) este cea de-a douăsprezecea lună a anului ecleziastic și a șasea lună a anului civil în calendarul ebraic. Este o lună de vară de 29 de zile. I. J. Luna Elul este o perioadă de pocăință în pregătirea marilor sărbători ebraice Roș Hașana și Yom Kippur. K. L. Lunile calendarului ebraic M. Tișri | Heșvan | Kislev | Tevet | Șvat | Adar | Nisan | Iyar | Sivan | Tamuz | Av | Elul N. ascunde O. v • d • m P. Iudaism Q. Denominații R. Schisme · Karaiți · Iudaism ortodox · Iudaism reformat · Iudaism conservativ · Rit occidental · Sinagogă S. Steaua lui David T. Scrieri U. Biblia ebraică · Tora · Talmud · Mișna · Ghemara · Chumash · Midraș · Mishnah Berurah · Tosefta · Halaha · Agada · Shulchan Aruch · Siddur · Tosefta · Zohar · Geonim V. Adepți W. Evrei · Regatul Iuda · Regatul Israel · Hazar X. Roluri religioase Y. Rabin · Rebbe · Posek · Hazzan · Kohen/Preot · Mashgiah · Gabbai · Maggid · Mohel · Beth din · Rosh yeshiva Z. Ritual AA. Circumcizia · 613 porunci · Rugăciuni BB. Calendarul ebraic CC. și sărbători DD. Purim · Pesah · Șavuot · Roș haȘana · Iom Kipur · Hanuka· Nisan · Iyar · Sivan · Tammuz · Av · Elul · Tișrei · Heșvan · Kislev · Tevet · Șevat · Adar EE. Altele FF. Lista sinagogilor din România · Monoteism· Istoria evreilor în România · Dumnezeu · Moise · Creștinism · Samariteni · Islam · Limba ebraică · Listă de obiecte cu importanță biblică · Tabernacul GG. Personalități HH. Maimonide · Abraham · Eliezer Ben-Yehuda · Theodor Herzl II. Categorie: Calendarul ebraic JJ. Meniu de navigare KK. Nu sunteți autentificat LL. Discuții MM. Contribuții NN. Creare cont OO. Autentificare PP. ArticolDiscuție QQ. LecturăModificareModificare sursăIstoricCăutare RR. Căutare în Wikipedia SS. Pagina principală TT. Schimbări recente UU. Cafenea VV. Articol aleatoriu WW. Facebook XX. Participare YY. **** încep pe Wikipedia ZZ. Ajutor AAA. Portaluri tematice BBB. Articole cerute CCC. Donații DDD. Trusa de unelte EEE. Ce trimite aici FFF. Modificări corelate GGG. Trimite fișier HHH. Pagini speciale III. Navigare în istoric JJJ. Informații despre pagină KKK. Citează acest articol LLL. Element Wikidata MMM. Tipărire/exportare NNN. Creare carte OOO. Descarcă PDF PPP. Versiune de tipărit QQQ. RRR. În alte limbi SSS. ‫ﺍﻟﻌﺮﺑﻴﺔ‬ TTT. Deutsch UUU. English VVV. Español WWW. Français

Tip: felt long-winded at _, fewer words = more powerful commenting

Learn

Love n ii +++ https://www.youtube.com/watch?v=UGfKMV5AbMI mmm11 days ago Likes: Love n iiTo reply, click a comment. Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=b4WOCwfHaOw13 days ago x edit Love n ii +++ https://www.youtube.com/watch?v=UGfKMV5AbMI mmm11 days ago x edit Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=IVE-gw1sS9g G E L n D L13 days ago x edit [ edit poem ] Love n ii Follow 13 days ago • Adult shopshopshop / Judean poet, escritor & philosopher naive, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, gen 1c, +Ciprian Porumbescu & Rey Alfonso el Sabio page~ biblical studies (hebrew/akkadian/greek/arameic/arab ic holy scriptures 1800 a. Chr+vith 570 p. Chr,7th century+632 p. Chr) /inclusive - psychology + online cathedra.Roumanie fossatum/ + Pedology field, m Read more → 20 views 1 +list More by Love n iiList all » The Beautiful Young Artist. The 33 beautiful eyes of a torontian Light A mothers bed a thing 2keep 2dy1 Some entities really want t Kids employment (Torontoverse, 2021+ ) Felix R Constantinescu 1wk1

nowadays

Musikalisches Opfer O roata pe catapeteasma inside t singing new miro, (verse) 2021+ 1wk1 Terră alăptând, Bour plângând, Piatră încolțită, Hotinus su-â-nt (Rudimentarism mar/apr 2021+) 2wk1 SUntem muguri de stele Sonet alfabetic 14 versuri muzicologie 2wk1 Incunabula de aur. Romania nihilista 11 Iubirea începe cu o bucata de Zi pentru Copii 3wk1 Facts & Presents x 900 Straightforwords.Broken brain, t wasted Chldren, Univers damnat 3wk0 Facts & Presents ix X Jane Eyre & t natural saint (daybreak verse) 3wk1 Profanity : Our optional filter replaced words with *** on this page • Configure Help / Contact us Have you read these poets? Henry David Thoreau • Kabir • Percy Bysshe Shelley • Ted Hughes • Walter de la Mare • Dorothy Parker • Max Ehrmann • Sara Teasdale • Paul Laurence Dunbar • Christina Georgina Rossetti • Jose Marti • Robert W Service • Allen Ginsberg • Judith Wright • Siegfried Sassoon • Wilfred Owen • Elizabeth Bishop • Nissim Ezekiel • Billy Collins • Lewis Carroll A, Some entities really want t Kids employment (Torontoverse, 2021+ ,) Felix R Constantinescu

nowadays

(kissing gate, c-tin brancusi} + „Poarta sărutului - Wikipedia Poarta sărutului este o sculptură în piatră, realizată de Constantin Brâncuși, parte a tripticului Ansamblului Monumental din Târgu Jiu. Lucrarea a fost amplasată pe locul ei în luna octombrie 1937 și a fost sculptată în prima parte a anului 1938, fiind finalizată la 20 septembrie și inaugurată la 27 octombrie 1938.” Some entities really want t Kids employment nowadays (Riens vii, 2021+ ) FELIX R CONSTANTINESCU to Charles Dickens, UP FROMM ABUSE, KID!! &Sinner, not let sins Kill Us! / Roumanie, EU PoganyMist village, HD/ +m FEAR OF THE DARK by Bruce Dickinson

I am the man who walks alone and when I m walking a dark

road at night or strolling through the park and when the light begins to change I sometimes feel a little strange a little anxious when it s dark fear of the dark fear of the dark i have a constant fear that something's always near fear of the dark fear of the dark I have a fobia that someone's always there. + (Literal translation to English of Miorita Meaorationaem My Little Prayer (V. Alecsandri variant, reverted to Vrancea original collected from t Romanian folklore by Alecu Russo) On a foot of hill, On a mouth of sky, Yonder come in way, Descend downstram, Three flocks of lambs, With three little kings. One is a Vrauncean, one is a Hunnian & one Maulusdauian. And the one Hunnian With the one Maulusdauian, More, they were talked They themelves advised, In the death of sun My own to kill The one Vrauncean, Being more ortoman (richer) And has more Sheep (Madchen, Girls), Loftier and braided, And horses of noble, And dogs of the braver, But my Meaorationaem (Mylittleprayer), With weeping wool, Since three days ago, Mouth doesn't silence, The grass She like not. My white little prayer, White of prayers gold, Since three days ago, Your mouth doesn't silence! Or the grass like not, Or art thou sick, My sweet little prayer? ... M, Motto God I Lhegehelheilige FELIX FIDEs Valatonius, Bal Athonius (Juif pannonicus - cu Decebal = The the bar =Fiul fiului lui Dumnezeu - Fiul Evreului|Crestinului) iar Decebalus Per Scorilo i e Decebal (Theseupallous) fiul Sthorilous (Al povestasului/filosofui/evanghelistu lui grec ) Entry poem , Felix-Gelu Constantinescous Acum o secundă The angel & t Ice , The angel n angel The yce A heart. Abstinence builds Churches/Catholicism, He s callin on the phone pressin stone by stone he s callin on the phone pressin stone by stone he s callin on the phone pressin stone by stone he s callin on the phone prhe s callin on the phone pressin stone by stone essin stone by stone he s callin on the phone pressin stone by stone he s callin on the phone pressin stone by stone he s callin on the phone pressin stone by stone he s callin on the phone pressin stone by stone. 2021

1953/5+2021 Comentariu haiku către către Chira , Mi-a luat un Medjugorje frunza de măslin , ... M, A Pasti/Easter 2021 AD 19 49 pm,

306

1997Ad Schyzotree Jane Eyre48 Currer/Charlotte Bell/Bronte Soph Euri Ay.

Bestia nu m-a rupt - a târziu spre hogeacul fătării primăverii crunte Privesc drumeagul și văd o textură nouă sau poate dimpotrivă, wilde, Câinii și-au pierdut umanitatea - și oamenii - încet, încet - aerul e rece Ca o bere înghețată din vremurile de vară ale altor veacuri în Ararat Totul e atât de nou și deja vue - început de glaciațiune.

April 4/3 2021AFelicitasDei 1492 / The truth The truth's The truth's ii'm a Witch at t Stake Day One Must Break My white Knees R of no Use Must deve Deep Come A Muse My Long Har Not Mine My beau Forehead Receveid Gift My Big Sad Eyes Girl's my Sadness & Miracle I float in the Chilli temple Monks Spiders Ants Nothing take a Grab at my Soul telling me they Love me + So so if you want a Grade you'll get a F at the Humane... 1492 / The truth The truth's The truth's ii'm a Witch at t Stake Day One Must Break My white Knees R of no Use Must deve Deep 'Come A Muse My Long Hair Not Mine My beau Forehead Receveid Gift My Big Sad Eyes Girl's my Sadness & Miracle I float in the Chilli temple Monks Spiders Ants Nothing take a Grab at my Soul telling me they Love me + So so if you want a Grade you'll get a F at the Humane...

iiii, Asfaltul cabrat te duce spre nord - aproape în întregime degradat de apă Pe el cățeii satul au tulburări de personalitate - mă-mpiedic de-o ramă... Drumul satului - văzduhul - e neprimitor dar la capăt te așteaptă casa ta c, verde...

Să nu spuneți vorbe multe...

Duminică 4 A, 2021 AD 15 48 pm

Hurdler blak

+++ Short-thesed Fuji-yom. Vers mont.

Africa se îngroapă în mine –, Înnălbindu-se. Tonnotto 21/966: City of Splintered Loves; Re/translated by F.lora Kende, FebApril, 2021

Holy Hiacynth , Out of Sperm Children r Birthed,

Insulin Tuesday 6 A, 2021 Ad 1 43 pm, +++ Bullies suffer more... Please do not sleep next to thermics during Lockdown - epecially id you re in treatment like antipsychotics, shots or antideprresants or heart or lungs i believe - because you could have seisures, faints & worse, better sleep & act in the other side of the room, to allow your brain some lucidity & clear mind +m The criminal Cu nuche atechineze

comentariitalmudicecântate-ț-i-înge

to m eminescu Atât de fragedă... Afraid Child shortcutted a big black spider in his own venom (Paianjenii nu sunt schyzophrenici Borges poate că sunt normali) Pigeons instead no mater how young or weak or sick diefriends (Porumbeii mănâncă boabe prăjite și sunt curați dar poate prea curați) Between them there is ii & not only ii but this Little Praying Lamb we share... Amen. (Amin The Bride. Fresh Mable by Ion Vlasiu

Pastele catolic, 2021 Ad

Anthony s Tuesday, Easter 2021 AD

Kappus bonsai

Visul triungiular

I can not eat cabbages no more...

Omul a murit, trăiască Omul. (1042 Words)

Distih Mamei Fides Felix.

+++ Ermioni privind spre Epahtos în Golful Corintului Cu ochi de cenușă bleu -

Pastele catolic, '21

Fabulă lirică

☆☆☆LuiizaIindiaMariia Dumnezeu/(un sânge care) nu e x i s t ă

Puterea nebuniei!! Nebunie la nebunie Gând la gând Cu bucurie.

+++Jane, eu vreau doar să te văd fericită - și mântuită Pastele catolic 2021 +++ Drowning on t cross Jesus after three nights in tomb Rose from delirium on Dominus dias. C East 4 A 2)021 h 3 21 am + 2021. poem electronic pour la Franze, & Edgar Chigliak. 0, Cu Felix Klee „Paul Klee -” noul testament, plec. i, Corcodușul înflorit Universul vechiu. Extramuros albu. ii, Răscrucile - fie și-n câmp - sunt întotdeauna tăcute cu 2 brazde căzute E semnul crucii - acea mare cruce byzantiumă - ce-i face pe procleți Să tacă în sânul en passant în inima în nodul în linia stigmatului veridic.. Răscrucile - fie și-n câmp - sunt întotdeauna tăcute E semnul crucii - acea mare cruce byzantiumă - ce-i face pe sfinți Să tacă în sânul en passant în inima în nodul în linia stigmatului veridic... iii, merg pe lizieră - una din vechile ulițe ale satului de sârmă ghmpată și nuci - contemplând nu gândind - creierul meu își face autocritica în vers - dar mai departe de la pavilionul 4 în cale-mi iese un câine brownian Trebuie să mă-ntorc - ca mielul fugit de la stână - privesc de cinci ori Înapoi spre câinele ce din ogoare mă măsoară cu privirea ca un master și totuși ogoarele s,unt opere de artă - liniile verticale ale cartofilor cu Nuanța roților de tractor întru colțul stâng și grîul sau porumbul galic -

Zâmbet înroșit Păr înluminiat Sâni înmiresmați Ochi înfloriți. REPEAT PATOLOGGIE

+++PoclisaNotizia, hf M-am. plimbat ieri in josul satului Cu Ruth si Moses Rosen vazand Pe ulite case vechi cu stalpi dunghici Satul renaste din degetele satenilor O casa joasa cu modele cerbi antici In casele goale dav-ar ceni Mirese..

+++Wash, scrub.

Ochii înfloriți Păr înluminiat Zâmbet înroșit Sâni înmiresmați

Finis coronat opus MP DEY NICULA 1681 / ad/

I have the scupture in two books his BildungsLife and an Album But no energy in the aparatus to photograph anyway ii Love t Stone from the middle nineties i believe is a young peasant Woman while Wedding just her fresh marble stone Head not stone More like a Flower or a Breast or a Light surrounded my a Mahrama covered with marble roses and her Lips I kisset w Young Like nothing you have seen until stop... (it's better than Roman Art, -- really, -- - made out of a budged budget stone, in the marsh of Maris Very sculpturesque because Vlasiu was just a gifted Peasant Sculptor very good with t words, our Beatrixman)

+++2021 Un climat subpolar + global!

HAȚEGUL ROMANTIC & ARTISTIC

Insulin –, Best. Nightwatch Nightwish Nightwash. X StRoke!! The Man Who Brambackblotblut Out of to the USSR the Letter X (1984) Îndemn bourului polar Nu te teme i-am spus bourului polar. Acesta a fost îndemnul. Haiku Intel (Tm2000, Cluj2001) Levangile infeliz Apres Dan –. Omul dezorientat!! To point dot in this mary vinces, 2021 AD, LightweeK NIGHT CROWNING Yesterday pillow's Eleusinian hybrys Covered U with Cornwheatryebarley Holy Lights & t songs of Good Pilgrims The Wolf t Leopard & Panther - sing Now - in turned towards White wet Clouds daylight Love in heart buried crowns you with diamonds Your brows are a triune Red line of damonds Reflecting Ur - tears. +++Soter sutra Îngropați Sâni tociți de sperma mângâerii. On Love Haiku + + + The northern Stars t Missie diadem. Knights & Dieta wings. Monoverse

Proverb You have a pearl in your ii & a wed n ur hair. Omul e nebun Și Dumnezeu înțelept.

Distich. Boypriest

Lacrima deținutului Tăcerea murmântului Fresca sfântului Tatăl pământului

Two turtle doves For my Parents.

Mamă mamă cântului Aurul cuvântului Fiica necuvântului Zâmbetul Pământului...

When I rise in this end of Winter I waver & tend to Fall LIke t Trea of Life after t Crossing But light Grows in me I have a God Of Gold not Iron - Animore.

Paștele Catolic/Protestant, 2021 AD, România, EU O92

Usually now

To my Readers Meister Felics The beauty discovered within. În ochii mei - dintotdeauna Orga Bisericii Negre din Brașov catolicăevanghelică și Biblioteca optzecistă să zicem tatălui meu cu cărțile lungi și tuburile înalte pe xilofonul peretelui - nume nume nesfârșite de real și metafizic - fratele meu hering alungit fratele meu purceluș creț Luna din galbenul Mureșului + postura și platoul de Torturi bianuale - și Bibliile prohibide ascunse răsfirat prin ele ca Rachetele Cubanocrăești +Una este... De Paște, 2021 Ad

***+++(Welcome to t Machine) +Commented!!! Un gros românesc din vremea Eclipsei Asimetrice a Apusului de Soare. Voievodus Atletus Fide Chrestus - Etienne le Grand. April 8, 2021 AD+ The Resurrection of my Mother In the past decade i slept or stayed seldom here in her bed The only good here in her room & by sleeping n thinking weird The resurrection of my Mother became easy as a morning Arise In faith in symbol in motherhood & song of William Blake to England

?question MATEI 2/ii/2 13+18 De ce copii nu exista iconografic, decat ca is xc ori copii de domni? Azi noapte am visat ca am fost n Catedrala alba din Cluj s mi-am cautat fresca dar era acoperita cu ceva pus peste, un obiect, 2021, European Easter, Wed

As the Bible verse memory of a Child in Love with his Dead The psalm is feeble like a Light lit under t Storm heavening Icons are futuristic occuring at every snapshot - or not All my guitars silent - Mother icon Sings. Easter week, Occ., 2021 Ad

PAIC Eleonora 1944// ARGESUCEAVA/ARAD Exodus Dadwalkwait Czernowitz Bible Torture Edu,,, ULTIMUL TREN ULTIMA GARA ULTIMUL CAMP ULTIMA SOANSA ULTIMUL VAGON ULTIMA TREAPTA ULTIMUL OM ULTIMUL COPIL/KIND... +m GELU ROMAN, 2021 AD

Mood Or wait. Felix e-marble writ haiku I just want to write a poem.

307

The Pastel of Prunus cerasifera/divaricata (The Pastel is a innernature descriptive/conclusive lyrique species of poem created with Romanian poet of the 19th centhury ”t bard of Mircești” & Moldavian noble boyar & historic prince - called also by Romania's greatest poet t Romantic Mihai Eminescu of Ipotești, Bucovina in t eminescaen poem Epigonii: „that prince of poetry always young & happily” Vasile Alecsandri and appearing with a fascicle of poems in his book of Pasteluri/Pastels - began published in t Convorbiri literare literary magazine of Jassy since 1868.)

I came in toun suddenly & unwillingly but with greathope I saw a truth I saw a Lie reading t Holies toGet by n salt o People laught n people cried some said Goodn s. s. Wilde So my Salt unneded For & I teart like Sir Thomas More. But I remembered of King's Lear Cordelia The Moon church Far n Near Ispirescu n Shakespeare so I said ok I'll writ! (Selah) You see I'm a Roman here four times more t Nor. Shakespeare here t sent me From t Phorum to guard Salt For harum-horum. 20 centuries have past t Ovid is made to Last.

Pastelled, upright, vertical Orthodox corcodush young Țuculescian trees bloomins.

idem, 00 03 +am,

2021 AD, T Week of Light, Occ, time.

Slova Legii Slova Legii Slova Legii.

Ars modus viva moribus

Slova Legii

As a Grammatica & Romance Teachers only begot Child I kept my studies out of school but was coveted by mates Boys who wanted a primate over t world I never cared for Mostly I was all through school at the grade 8, 8 n a halp And 8 fit me what was I saying? I read wrote learnt retold For me not the marks little book & after 32 to 21 years still.

9 A, 2021 Ad 01 37 am,

Easter+21

M. T.

T Canadian Ephod. A memory

Mark Twain imperial dawn-story novels tobacco parables.

We take the old book album of the iced shelf With the shores of our Roman birth still flowing in us There is the Stephen of Civilisation t Men line Ottawa, Quebec, Montreal, Calgary, Toronto on Ontario Lake, Winnipeg with t Cowsherder & plough, Saskatoon, The Statue of Queen Victoria & t Nat Sculpt T ephod yarns away in t Ocean in t British Columbia.

Postive yet unnown Radiations

Semantică Voislova - Tribunal clasic Voivodina - Tribunal domnesc (posibil Ioan de Hd.)

great critic lit of also Jewish critics who made exquisite studies on Great Romanian themes like eminescology, or folklore, or Miorița or ArgeșMonastery ballads, Lucian Blaga or great contributions to Romanian music like the Orthodox classical and choral of Paul Constantinescu, and also that 81 years have passed and Occident don t really know who The Circle really was and what they were about. And what is my lasting change, after all, is that - waht also was a beat for me too, for a life - is that The Complete Works of William Shakespeare in-folio of 1623, after 1616 & 1611 is that Alphabet can save your Life 2. Amen, In the end, I really should say that the poet beat of especially American music of t 60s deserve proofessional criticism and a cultivated public, beyond t RS. She was a Flower... I am a Light / Rejecting Artists – by human society - as such, from Greek Tragedy to Some New Good Kid on t Block, like from Abraham ben Terah to Miss Janis Joplin – is saying no to the World & t hope in it, absoluteley! - Good and destroyed by t World they heal, is like rejecting psychanalysis and treatment if need! / The Postwar Art proved t Death Profits, but not in Lengthtime, for t universe t is. God help us! 4, D1 Saga Felix fiul Agnesei 2040,60/ (Doamne ajută! Cartea a iv-a volumul 1 5, Despre Felixianismul românesc postmedjugorje 1981+2021 Felix Rian Constantinescu

Occ. East. Week +2021 AD On becoming a dollar Becoming a dollar Becoming a stamp Becoming a lamp Becoming a saint Becoming a Cosmos Becoming a stamp Becoming a lamp Becoming a saint.

I aslept w/my worn Laptop to t soft Pillow. +++Robert Nesta Marley Verse From Trenchtown Rock I-land to One Love Ocean. Holy Bible t Verse Sonnet Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible

Occ, EasteR 2021+ Thinking of Homer Mediterranean Song of Sailor Ulysses Minorism ...maybe Circe, t Witch Fairy, Nausicaa t Princess of t Shore, Queen Penelopa t bittered, Helena, Hecuba&Andromaque, but one Woman - loving t First Conscientuous Pilgrim w, The genial Love of Pallas of the Pixy eyes Athena olivesoul,...

Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible Holy Bible! In love with t carred city banks (Toronto CanadianWallStreet!!) I am a county mouse like Tom's In love with t grayclassic banks I hear t Cross & Soldiers Anon.

Săptămâna Luminată Catolică Reformată Iidee, Jeudi, +21 Man as ii see

T concrete Italian rythm Doors Stained-glass reflecting clouds Let me speak t Word suetLake

A private informance... 8 Apr. 2021 AD Silent Ram in Spring Forgotten Cholchida

The Moon is here over City t Reflected in cubic scenograph By Towers blind Walls hockey. In love with t carred city banks. April 9, 2021 Ad, 5 48/6 am,

The animal dirt that is thrown on t Church lands Is wiped red with the blau bleu blue blood of bulls In t Village next to the perpetual ploughmaintened Fields. In t summer t plants will bleed under sickle

Fyn, Israel Pincu Herșcovici!

And t Still Young Lambs of t grain Field will dip t Mouths in Blood Wine. After t John Deere tractor Will come Ruth t Moabite w t Kelly Family tape. We all hv a Right Glean - they will say, bloodied.

Felix la 6 ani 1988, Hateg, Hunedoara, R S Romania,Anul primului Vis.

Adun la colectie, poporul roman ma citeste pe Ascuns... ...sa fii plagiat, schimonosit si ignorat, luat la misto de catre poeti si scriitori agramati verbal, care publică niste biete bibelouri de megapress furate dupa electrocadiogramele tale literare puse la index si interzise la publicare, cand abia mai traiesti, in timp ce pana si Goma sau Cioran au fost lasati in Romania sa-si scrie ei cartile, - nu de azi de ieri si de oameni - si - sa nu scriu mai mult, e culmea inculturii si degradarii unui popor, ma simt ca Mozart studiindu-l pe Bach, ori Ludwig van Beethoven ci vous voulez, Eu daca sunt cuminte o sa sfaresc pe bancnota de 1Leu, Galbenă. Stiti s-ar putea sa mor - a ma ia C si pe mine - si sa vreti sa ma cititi, si sa fie prea tarziu! Pentru Canon, cartea tineretii mele, deja sufleteste e prea tarziu, a fost ucisa! a mai ramas spiritul ca in Baudelaire și Holy Bible. Eu nu sunt un scriitor si filozof, ca pe clasa a v-a, sunt Harriet Beecher-Stowe William Wilberforce John Newton parintele Galeriu! Cine ma neocoteste, om sau popor, va ajunge de nimic, cine ma primeste, l imbratiseaza pe Dumnedieu! 18 Martie 2021 AD h 1, 07 am, sat Păclișa,comuna Totești, jud. Hunedoara! 6, Grammar of music, jR To kip le from somewhere & Henryk Sienkewickz Maro, Horace, Ovid, Cicero! Felix Rian Constantinescu, Pollyana\ Second time when write jR, a well accomplished musician Artist, - i got deeper -after deciphering her introvert musical compositions and interpretations which she humbly names covers, - being an inspiration as I’ve seen to many a serious old worn-out-to&in-music American Poets - as all her spirit being, t fact that she i one t deeply understands the rules of music, breathing music, a Romantic Composer over five decades of rock & pop, really has access – naturally, like t saints to spirit -, to a notion t can be named t musical grammar, thus meaning that although we others could & might try to sing, but music is a rare gift, what means t would b more meaningful, than buy an organ or a guitar, to purchase her works, - as i remember that God/my Father bought – after a lifetime of buying Composers vinyls – a big, cubic, Mecca Shrined geometry, Complete collection of Master Wolfgang Amadeus Mozart. We can all sing, but music is labeled, like William Shakespeare’s Sonnets, as t inspiration of t meridians of centuries & millennia, and what we know – after Schubert’s lieds – in Genius everything, good, became possible. An American George Enescu, a natural musician & bard of a nation, from here to t h e r e, beautiful bird of t unseen song singing. What i myself received, in poetry, i profess, naming her creations, composed, reposed, live, values of Art, mp4 pieces of American spirit, one of America’s name, good to be endorsed for unique musical creations. In fact, best i have heard since Greenday, from t new world, expressed. In one word everything her deeper t truth or like for those old White/Afrohispanic from New York - un grande exito en espanol, calmer though, like a Lily Marie bornt at t last pages of an Odyssey... Her notes are a miracle stop! A Dryad! 29 mar. 2021 AD h 22 25/6 pm 7, Karma Chameleon

Easter21+ Mihai Eminescu *

Men disagree Art coz of Soul.

0. SUntem muguri de stele Sonet alfabetic 14 versuri muzicologie SUntem muguri de stele Sonet alfabetic 14 versuri muzicologie

8, Post poetic dătătorului Învățăturii

Blak toned skye Black toned Skye.

F-G R Constantinescu 19!!/29 martie 2021 Ad

123456789 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 3- 31 32 3 3 34 3 5 36 37 38 39 40.

post dedicated to FrancescoPetrarca

9, Post poetic

+++Evangelical haiku HédiAndréSfaxRestaurantPhosphateWash.

Dedication God does w i speak/ask So i quit huit. FELIX+G E L n AdouaLege/ (felix elul) A. Avraham Ishmael Isaac/

123456789 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 3- 31 32 3 3 34 3 5 36 37 38 39 40.

Second

1, Ad emi

10, Postul e un clopot metafizic

Life is You.

Daca vrei s nu plesnesti trebuie sta pe sold si sa respiri maica, / Universul (în cosmos) dinafară e o stea pitică albastră albă stinsă, radiații și radiații electromagnetice și radiații de oxigen.

Ar fi frumos dacă monahii și monahiile cu înclinații filologice r face și ar oferi studii filologice ale literaturii române din perpectivă proprie. Sunt covins că ar fi acceptați la cele mai buneșcoli și publicați la cele mai bune edituri din țară; de asemenea dacă ar fi încurajați să creeze literatură, poezie, dramaturgie, proză, filozofie, teologie, istorie și critică literară, - pentru poporul român - o mântuire filologică a sufletului românesc. Ar fi minunat! Când am citit două, trei texte din Secolul 20 și Editura aceea comunistă cu o piesă per carte din Samuel BECKETT am redevenit eu însumi, Samuel Beckett! și **** ajung la temă, dacă s-ar îndumnezei teatrul românesc ca un mister mioritic! Acum cred că știu cărui curent literar sunt, un realism creștin.

+++Israel planet Mikimi - Brooklyn, Nov '05 De la Marea ce Mare la Ru. Ea, @2021 Monoidea Life is an Instant.

+++Haiku patru versuri Islanda 1000 AD Creștinarea în Saga martiriului Primului Gisli Sursson, Audr, Roma Creștină. Saga falimentului bătrânului păgân Njal Brennu. Sapiential haiku Little-faith is becoming Jesus. Iubirea noastră. Orationibus

2, Ad Emius. De Conversatione Joni 47th US A bosut nu suparat * i think i do understand! , pe de altă parte dacă peste 6 sau 10 ani o să pot scrie bolumul iii la Nebunul 1+2 (2015+2021) căred că îl voi dedica lui Walt Whitman și intitula POETUL CONFIDENȚIAL: Cerebrol feat. Magiun treisudest (Nebunul iii _+) ca și cartea aia Omul fără însușiri/calități/atribute de Robert Musil. We - tpeople - are really sick of Ur kinky dream! ,+ ...mj-A (...mj-a) trecut! Patria mea e literatura română.

Doan un sănut și apoi sămă stingu în (mântuirea) nirvanaei...

Pâclișa, hd, 16 Martie 2021 AD 22, 48 pm 3, Art, Geist!

Distih tanagrale neolitice Hamangia Gânditorul e o sfeclă furajeră Femeia lui o trestie de zahăr. Hațeg, Hd, 8 April 2021 Ad 23 39 pm *** NOTHING ELSE MATTERS METALLICA METALLICA 1990 Bed-time St.poem on SaltPeople for Ontario orphan Childs Some slang Attempt 4You 2 Ivan Sergeyevich Turgenev

2 Jamie, AWTR. YouTube p is Jake, but Shakespeare's Wrong, no Juliet, no Kete, No Portia or Ophelia, Godforbid, i mean we have the best after the Gospels and just don t broadcast t plays - for which the Conqueror 2 beat his life before his time alone and untranslated - & no need no Shakespeare semiotics, just ants games! And the clock is 21, 21/21! m + And at the radio sermons are about Gay lovers... Jonathan Edwards would be really dissapointed with t Christian Occident, i believe... As for Prophecy - Shakespeare can do that to people - even Actors - but u can t quit - because that would be humanity flunk, do you know what you mean, you don t look good when you re breast fed by God. Here in Romania in the past 20th century there was a

11, Automatic text ) Religion Most of the localities of Hațeg have been from ancient Orthodox times, except for the settlements of “royal guests” (Catholics) from Hațeg and Sântămăria-Orlea. Towards the end of the 17th century, during the Calvinist princes of Transylvania, Gheorghe Rákóczi II and Mihai Apafi I, a part of the Hategians converted to Calvinism41. With the establishment of the military border in 1765, the villages around it converted to Greek Catholicism 42. After the outlawing of this denomination in 1948, the majority became Orthodox again. After 1920, with the arrival of missionaries, some converted by Hungarians, or as prisoners - Boșorogan, an anonymous one from Orăștiei and Ciorogaru from Râu de Mori -, then appearing remarkable shepherds-peasants, Ștefănic from Sibișel, or with Institut, Ciorogaru Jr, or Christian martyred prisoners, Ivanc Ioan the father of a legionary prisoner, a peasant from Clopotiva, attracted -

308 and in the whole communist era, until today, by the warm message of the pure Bible with any sacrifice and moral-social degradation - in the 1970s souls converted to fundamentalist Christianity held in church high school - with the translation of the standard Hungarian hymn until 1913, the foundation with international ecclesiastical support (Hungarian, German, American, British) of the Baptist Theological Seminary in Bucharest in 1921 then at the university level the initiative of King F, - the shepherd brother Cenușă, bis. Suseni, Golgota, Hațeg, graduate of the first class of ministers - and the translation of the Bible into vernacular Romanian by English biblical publishers, The Three Bibles Cornilescu / prin.RaluCalimahi 1921, 1924, - and literal translation 1931 -, in many villages evangelical minorities appear , Baptists - "Calvinists" -, Pentecostals - "Spirits" after 1930, - and Adventists - "Saturdays" - communities marginalized and persecuted to religious detention or martyrdom in the case of Pentecostals. Later, Jehovah's Witnesses appear "Jehovah's Witnesses", "Jehovah's Witnesses", "Witnesses" - and Christians according to the Gospel - "Evangelicals" or "Christians" -, all these beliefs being well represented in the villages and the four Hatega metropolises. In the sixties until today, the following pastors were noticed, C. Ardeleanu, P. Dugulescu M. Sârbu, J. Eva for Baptists, & Petru Roman for Evangelicals, in the other evangelical cults the pastors not having an equally high ecclesiastical share. Also in the whole evangelical current, the woman found more freedom from the foundation, since the post-war period there were names of sisters who entered the world legend of repentance, e.g. sister Raveca the benefactress and priestess Buzdugan the soldier, or Sister Hope. Until 1989, there were women, sisters, interrogated by the militia for baptism! The goodwill of the “repentant” haţegani for all people created picturesque symbols from our county of berserk street Christians such as during the RPR in the Clopotivei area of that peasant brother Pătru, considered by people, church and himself crazy - because he preached to postwar people , or at the latest from the 1980s of the ecumenical brother Marcel, known by the Hațeg fair as Marcel Nebunul, for whom people pray the most! + CENSORED - temporarily for reasons rather than objectives25mar.2021AD / Orthodox Evangelism - called „The Army of the Lord ”, In Hațeg was mostly shattered by Atheism and anti-biblicalism, being reinitialized at the Church number 2 - after 1989 - by Fr. In Hațeg and larger communes such as Baru Mare, there are mosaic synagogues whose parishioners were mostly, those left after the Holocaust of January 30 / March 1933 + May 8 / August 15, 1945, were expatriates through international politics in the Republic of Israel, until 1966, 1967, the places of worship being closed and left to ruin; Jewish cemeteries are also left behind, e.g. Hațeg, on the former Jewish street, towards Unirea / General Berthelot. Traditions / orginal text m / Religie Majoritatea localităților hațegane au fost din cele mai vechi timpuri ortodoxe, cu excepția așezărilor de „oaspeți regali” (catolici) de la Hațeg și Sântămăria-Orlea. Către sfârșitul secolului XVII, în perioada principilor calvini ai Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea și Mihai Apafi I, o parte a hațeganilor trece la calvinism41. O dată cu înființarea graniței militare, în 1765, satele arondate acesteia trec la greco-catolicism 42. După scoaterea în afara legii a acestei confesiuni, în 1948, majoritatea redevine ortodoxă. După 1920, odată cu venirea misionarilor unii convertiți de maghiari, sau ca prizonieri - Boșorogan, unul anonim din zona Orăștiei și Ciorogaru de la Râu de Mori -, apoi apărând remarcabili păstori-țărani, Ștefănic din Sibișel,ori cu Institut, Ciorogaru Jr, sau creștini martiri prizonieri, Ivanc Ioan tatăl deținut legionar, țăran din Clopotiva, atrași - și în toată era comunistă, până azi, de mesajul cald al Bibliei pure cu orice sacrficiu și degradare morală-socială - existând prin ani cazuri interesante, de ex. în anii 1970 suflete convertite la creștinismul fundamentalist ținute în școala superioară de biserică -, cu traducerea hymnalului standard din maghiară până în 1913, fondarea cu sprijin eclesiastic internațional (maghiar, german, american, britanic) a Seminarului Teologic Baptist din București în anul 1921 ridicat pe urmă la nivel universitarla inițiativa Regelui F, - fratele păstor Cenușă, bis. Suseni, Golgota, Hațeg, absolvent al primei promoții de ministranți - și traducerea Bibliei în româna vernaculară de către editorii biblici englezi, Cele trei Biblii Cornilescu/prin.RaluCalimahi 1921, 1924, - și traducere literală 1931 -, în multe sate apar minorități evanghelice, baptiști - „calvini” -, penticostali - „spiriți”, după 1930, - și adventiști - „sâmbătari” - comunități marginalizate și persecutate până la detenție religioasă ori martirizare în cazul penticostalilor. Mai târziu apar și Martori ai lui Iehova - „Iehovari”, „Iehoviști”, ”Martori” - și Creștinii după Evanghelie - „Evanghelicii” ori „Creștinii” -, toate aceste credințe fiind bine reprezentate în satele și cele patru metropole hațegane. În epoca șasezecistă până azi s-au remarcat următorii păstori, C. Ardeleanu, P. Dugulescu M. Sârbu, J. Eva la baptiști, & Petru Roman la Evanghelici, în celelalte culte evanghelice păstorii neavând o pondere bisericească la fel de mare. De asemenea în tot curentul evanghelc Femeia a găsit de la întemeiere mai multă libertate, existând din perioada postbelică nume de surori care au intrat în legenda lumii pocăințe, de ex. sora Raveca binefăcătoarea și preoteasa Buzdugan ostașa, ori Sora Speranța. Până spre anii 1989 au fost femei, surori, interogate de miliție pentru botez! Bunăvoința „pocăiților” hațegani pentru toț oamenii au creat simboluri pitorești din comitatul nostru de creștini stradali berserk **** ar fi în perioada RPR în zona Clopotivei a acelui țăran fratele Pătru, considerat de oameni, biserică și el însuși - nebun - pentru că predica oamenlor postbelici, ori cel ma târziu din ani 1980 a fratelui ecumenic Marcel, cunoscut de târgul Hațegului ca Marcel Nebunul, pentru care oameni ne rugăm cel ma mult!+CENSORED - temporar din motive ma mult decât obiective25mar.2021AD/ Evanghelismul ortodox - numit „Oastea Domnului”, în Hațeg a fost în cea mai mare parte spulberat de Ateism și antibiblism, fiind reinițializat la Biserica numărul 2 după 1989 - de Pr. Buzdugan și, independent, de feluriți monahi și duhovnici „ostași”. În Hațeg și comune mai mari **** ar fi Baru Mare, există sinagogi mozaice ai căror enoriași au fost în cea mai mare parte, cei rămași după Holocaustul din anii 30 ianuarie/martie1933+8 mai/15 august 1945, au fost expatriați prin politică internațională în Republica Israel, până în anii 1966, 1967, lăcașurile de cult fiind închise și lăsată pradă ruinei; în urmă au rămas și cimitire evreiești, ex. Hațeg, pe fosta uliță evreiască, spre Unirea/General Berthelot.necesită citare Mai trebuie menționate din cultele minoritare, biserica penticostală din Cartier - lângă Galbena , sinagoga – singura rămășiță a fostului cartier evreiesc din centru ale cărui case negustorești - devenite în comunism locuințe sociale pentru evreii desproprietăriți și supraviețutori - au fost demolate pentru blocuri rezdențale nomenclaturiste comuniste -odată doar o navă apoi adăugită încă una a femeilor, în cruce - acum tot mai devastată, cu vitraliul stelă circulară din elemente de sticlă spart - și bisericile romano-catolică maghiară, calvină maghiară, postrevoluțonară grecocatolică de pe Prgresului , Casa de Bătrâni Betania, și a Creștinilor după Evanghelie de pe fosta stradă a Căminului cu program prelungit/Actualul Orphanage La Violette - care se numea acum o sută de an Strada Grecilor. Cât despre Martori au avut o Sală a Regatului într-o casă mare și veche pe fosta Stradă Evrească zidinduși apoi un Templu Mare în noua zonă rezidențială a orașului nostru. Cred că comunitățile ar trebui înștiințate. Deasemenea mai e biserica Golgota - a Bătrânilor -din Suseni, foarte veche, baptistă. Tradiții 12, The Classic question My dear Sir, ii should say a question to you, because i ve been wondering, do you consider your poetry classical? If you could answer to this question somewhere in reach. The other question, related, as your generation 1970 to contemporary poetry ad music band leader do you regard them belonging to the historical classical current or not, given that classical, Vergilius, Ovidius, Horatius

archetypes - as first spiritual & soul+regarding values of a poeple, a community, or an emerging community? Gbu + Answer was t Eternity makes t Classic. 13, To youtube la videorecordul Portulanul operei lui William Shakespeare Mi-am stricat ochii 30 de minute - nici nu mai vedeam bine - să citesc - fără lumină, cu bolduri de 9 sau 11 - comentat, titlurile operei shakespeariene - și am așteptat până la 23, 33 pm sperând că o să apară pe youtube - și vă bateți joc de mine. CFelix, PS, Dar nu de mine vă bateți joc, ci de public. George Călinescu - Wikipedia / Activitatea literară Activ ca scriitor 1932 - 1965 Mișcare/curent literar Modernism Subiecte Studii de estetică literară Specie literară roman, poezie, piese de teatru, eseu, biografie, monografie Operă de debut 1932 - „Viața lui Mihai Eminescu" Opere semnificative „Istoria literaturii române", „Enigma Otiliei" Influențeascunde Eugen Lovinescu, Titu Maiorescu, Garabet Ibrăileanu, A influențat peascunde Alexandru Piru, Adrian Marino, Dinu Pillat, Eugen Simion, Nicolae Manolescu etc. Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române/ the apartment 1960 the key - YouTube Any body, right +

KKK. Citează acest articol LLL. Element Wikidata MMM. Tipărire/exportare NNN. Creare carte OOO. Descarcă PDF PPP. Versiune de tipărit QQQ. RRR. În alte limbi SSS. ‫ﺍﻟﻌﺮﺑﻴﺔ‬ TTT. Deutsch UUU. English VVV. Español WWW. Français XXX. Polski YYY. Русский ZZZ. Türkçe AAAA. 中文 BBBB. Încă 24 CCCC. Modifică legăturile DDDD. Ultima editare a paginii a fost efectuată la 24 martie 2013, ora 09:26. © 13 days ago, F R G Constantinescu religion • life • love • effort • adult Like (1) Comment - Love is philosophical Tip: felt long-winded at _, fewer words = more powerful commenting

Learn

Comment: Well, then i hope you really like Red, Baxter!

Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=b4WOCwfHaOw13 days ago

VECINIC

Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=IVE-gw1sS9g G E L n D L13 days ago

Mulțumiți Domnului, Dumnezeu și Rege Iubirea lui, în veci Fiindcă e bun Deasupra a toate Iubirea lui, în veci Mulțămiți, mulțumiți-i Ce braț puternic Și mână întinsă Iubirea lui-i în veci Pentru viața ce a renăscut Iubirea lui în veci Mulțumiți, mulțumiți-i Mulțumiți, mulțumiți-i În veci Dumnezeu, credincios În veci Dumnezeu, tare În veci Dumnezeu, cu noi În veci și în veci. +trad. Cântec/imn/psalm/cântare, Rugăciune și închinare în bisericile bornagain. A. B. ascunde C. Logo original-t.png D. Vă invităm să vă creați un cont și să participați la concursul Wikimedia CEE Spring scriind cel puțin cinci articole. E. Elul F. De la Wikipedia, enciclopedia liberă G. Sari la navigareSari la căutare H. Elul (‫אלול‬, ebraică standard: Elul, ebraică tiberiană: ʾĔlûl: din limba akkadiană: elūlu) este cea de-a douăsprezecea lună a anului ecleziastic și a șasea lună a anului civil în calendarul ebraic. Este o lună de vară de 29 de zile. I. J. Luna Elul este o perioadă de pocăință în pregătirea marilor sărbători ebraice Roș Hașana și Yom Kippur. K. L. Lunile calendarului ebraic M. Tișri | Heșvan | Kislev | Tevet | Șvat | Adar | Nisan | Iyar | Sivan | Tamuz | Av | Elul N. ascunde O. v • d • m P. Iudaism Q. Denominații R. Schisme · Karaiți · Iudaism ortodox · Iudaism reformat · Iudaism conservativ · Rit occidental · Sinagogă S. Steaua lui David T. Scrieri U. Biblia ebraică · Tora · Talmud · Mișna · Ghemara · Chumash · Midraș · Mishnah Berurah · Tosefta · Halaha · Agada · Shulchan Aruch · Siddur · Tosefta · Zohar · Geonim V. Adepți W. Evrei · Regatul Iuda · Regatul Israel · Hazar X. Roluri religioase Y. Rabin · Rebbe · Posek · Hazzan · Kohen/Preot · Mashgiah · Gabbai · Maggid · Mohel · Beth din · Rosh yeshiva Z. Ritual AA. Circumcizia · 613 porunci · Rugăciuni BB. Calendarul ebraic CC. și sărbători DD. Purim · Pesah · Șavuot · Roș haȘana · Iom Kipur · Hanuka· Nisan · Iyar · Sivan · Tammuz · Av · Elul · Tișrei · Heșvan · Kislev · Tevet · Șevat · Adar EE. Altele FF. Lista sinagogilor din România · Monoteism· Istoria evreilor în România · Dumnezeu · Moise · Creștinism · Samariteni · Islam · Limba ebraică · Listă de obiecte cu importanță biblică · Tabernacul GG. Personalități HH. Maimonide · Abraham · Eliezer Ben-Yehuda · Theodor Herzl II. Categorie: Calendarul ebraic JJ. Meniu de navigare KK. Nu sunteți autentificat LL. Discuții MM. Contribuții NN. Creare cont OO. Autentificare PP. ArticolDiscuție QQ. LecturăModificareModificare sursăIstoricCăutare RR. Căutare în Wikipedia SS. Pagina principală TT. Schimbări recente UU. Cafenea VV. Articol aleatoriu WW. Facebook XX. Participare YY. **** încep pe Wikipedia ZZ. Ajutor AAA. Portaluri tematice BBB. Articole cerute CCC. Donații DDD. Trusa de unelte EEE. Ce trimite aici FFF. Modificări corelate GGG. Trimite fișier HHH. Pagini speciale III. Navigare în istoric JJJ. Informații despre pagină

Love n ii +++ https://www.youtube.com/watch?v=UGfKMV5AbMI mmm11 days ago Likes: Love n iiTo reply, click a comment. Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=b4WOCwfHaOw13 days ago x edit Love n ii +++ https://www.youtube.com/watch?v=UGfKMV5AbMI mmm11 days ago x edit Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=IVE-gw1sS9g G E L n D L13 days ago x edit [ edit poem ] Love n ii Follow 13 days ago • Adult shopshopshop / Judean poet, escritor & philosopher naive, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, gen 1c, +Ciprian Porumbescu & Rey Alfonso el Sabio page~ biblical studies (hebrew/akkadian/greek/arameic/arab ic holy scriptures 1800 a. Chr+vith 570 p. Chr,7th century+632 p. Chr) /inclusive - psychology + online cathedra.Roumanie fossatum/ + Pedology field, m Read more → 20 views 1 +list More by Love n iiList all » The Beautiful Young Artist. The 33 beautiful eyes of a torontian Light A mothers bed a thing 2keep 2dy1 Some entities really want t Kids employment (Torontoverse, 2021+ ) Felix R Constantinescu 1wk1

nowadays

Musikalisches Opfer O roata pe catapeteasma inside t singing new miro, (verse) 2021+ 1wk1 Terră alăptând, Bour plângând, Piatră încolțită, Hotinus su-â-nt (Rudimentarism mar/apr 2021+) 2wk1 SUntem muguri de stele Sonet alfabetic 14 versuri muzicologie 2wk1 Incunabula de aur. Romania nihilista 11 Iubirea începe cu o bucata de Zi pentru Copii 3wk1 Facts & Presents x 900 Straightforwords.Broken brain, t wasted Chldren, Univers damnat 3wk0 Facts & Presents ix X Jane Eyre & t natural saint (daybreak verse) 3wk1 Profanity : Our optional filter replaced words with *** on this page • Configure Help / Contact us Have you read these poets? Henry David Thoreau • Kabir • Percy Bysshe Shelley • Ted Hughes • Walter de la Mare • Dorothy Parker • Max Ehrmann • Sara Teasdale • Paul Laurence Dunbar • Christina Georgina Rossetti • Jose Marti • Robert W Service • Allen Ginsberg • Judith Wright • Siegfried Sassoon • Wilfred Owen • Elizabeth Bishop • Nissim Ezekiel • Billy Collins • Lewis Carroll B,,, The Portuguese sonnet et final poems The Portuguese sonnet et final poems March 12, 2021 Felix Kuroda Medjugorje +m exegi monumentum tibi... Domine Portuguese sonnet I fly under the sky with wings of old doom Seeing t land of mine with my fisheye brow My terra felix Ganymed in lovechild Arist by the Sunaquilla to the deadrealm Heaven is Pay Glee spacecemetery With the yellow lamp of thumbergia Or an old Cezanne might t picture exit Speakingntouching like duhring Infancy North Gold South Silver Ollermoon declared We live n die eternals like Ursa Maior Under the Cosmic Ocean in souldrift Two in folios and trauma of memory

309 Pew roradio analyses itself I am a phortuguese my love so bid t well. A. Acest - pui - copil e tot ce a avut aceasta mama, versuri Acest - pui - copil e tot ce a avut aceasta mama, muzicaleversuri Mooto, La moarte cei sortiți morții, La sabie cei sortiți săbiei... și numai o rămășița va scăpa, ca să știți că Iah sunt DOMNUL... Biblia Last poemtablet by my father Newschronicle De ce ascult radioul FELIX My Daddie, the Lit professor, has published anextraordinary book of poems of the new - synthetism - era, becoming at his venerable age our leader now in the Cosmique year 2021, but not only that, there should be ome refferences to mention, mainly anything after a life os study, but in one word what is worthy of honnor in thi book & the manpoet is that it is the logical argument for the science of verse, poetry becominc exact, precise, godly, allinclusive, from beyond being, the Pure Reason of Kant w Hegel's Book of Fhilosophial Siences. Athanor by my father, Raul Constaninescu, Limes Publishing, 142 pages, Flore;ti - Cluj. My Father, RC, - Romanian literature & poetry n folklore: monarch. 10 Martie 2021, AD h 20, 12 pm System of values +Fără Maria nu există Hristos. m În viață se întâmplă și minuni!! + Creștinismul fundamental critic!! Biblia!!!

Oceanul de O2 Solaris către psihologul Kris Kelvin în Solaris, 1972 MaecenaMedjugorjeFex. - Se chiama USD8 hours ago Vechile filosofii eline spuneau că înțelepciunea - o monadă - aparține popoarelor Lunii. Eu am fost un om ca toți ceilalți, nici mai bun, nici mai rău, mediocru chiar, un tinerel cu răset sterp ca mama mea Fay Valerie vecinic tânără. Una mi-a murit, alta a fot răpusă de părinți, alta n-a fost Ea și apoi am întâlnit una, o bura, o burka, devenită pe loc o Fată, dar m-am accidentat cu pricoița și am zăcut de credeam că am să mor. Dureri, dureri, ba-ntr-o parte, ba într-alta, ba și râul dădea înapoi, până am căzut de am zăcut la pat și nemâncat. Apoi câne întâlnii iară ochiul pe cer ieși din mine cu un nor de leșie un singur ou de Lună, care mă deșertă cu totul, bade, nemairămânând nici sânje în mine, nu mai era alt nimic în mine, sărac Dumnezău, sărace, numa' dureri și agonie ca la Naștere sau Moarte, de o umplu cu viață. Acum șed și aștept să se nască ori Mesia ori Hristos, că cine altcineva poate fi, Măria Ta?

Miorița - Apa/Dava mea (Ca în Moldovița) O semnificație de bază Baciul moldovan, Nistru, Prut, Siret Baciul vrâncean/muntean, Olt, Jiu, Ialomița, Dâmbovița (cu dacoromanii refugiați la Sud de DUnăre după Aureliana, aromâni, istroromâni, meglenoromâni, dacoromâni). Baciul ungurean (Tis, Mureș, Strei, Râul Mare, Galbena, Cele Trei Crișuri, Alb/Negru/Repede, Someșul. Toate aceste ape alcătuiesc în hartă ca într-un vitraliu antic - ori o icoană medievală - chipul femeii rămase acasă cu gospodăria și copii și bătrânii a diferitului baciu plecat în transumanță spre Grecia, dar și spre Cehia ori Austria, după timp; Chipul Țării Oilor - Daciaromânia - România, Miorița -= Marie, Țara Maicii Domnului, un magism preschimbat în miracol, - **** spun - Bătrânii, Grădina Maicii Domnului, Îmi Place Aicea, în care sensurile Rațiunii fuzionează unele cu altele și se pierd înecându-se supranarațiune în ultima linie a Dunării Negre. O emulație la a rămâne într-un pământ chinuit. Obs. De asemenea și o supratemă rebraniană, a devenirii pământ pentru pământ. 2. Măicuța Bătrână e Dunărea Septentrională, ori Ursa Mare, Nordul, posibil Scandinavia (Nume grecesc Drumul Scandărilor/Drumul Militarilor Romani. Martie 2021 AD

m Caut culoarea pură...

Geniul cerșetor

+ Un organism numit umanitate.

Eu sunt Prințul Cerșetor N-am un Frind La capul Mieu Nimeni nu mi-e Dumnezeu Tace-n Cer și crudul Tor Va veni un Gând cândva Mi-am uitat pe Mama mea Nuanță fără de hotar Roumânia e barbar...

+ Her name is t Skye, m Mai câștigat sunt dacă citesc The Complete Works of William Shakesăeare, decât să tot butonez pe tastele sparte ale laptopului, frânt. Dacă îmi știu biblioteca sinteză gramatică nu mediatechul.

MaecenaMedjugorjeFex. - +a day ago x edit MaecenaMedjugorjeFex. - Se chiama USD8 hours ago x edit edit poem MaecenaMedjugorjeFex. Follow a day ago • Adult poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, 43 views 1 +list More by MaecenaMedjugorjeFex.List all »

11 Martie 2021

mÎntâi Dumnezeu, pe urmă oamenii. Întâi albastru, pe urmă galben. +

m În baracă negru, în câmp alb, America bumbacului.

Likes: MaecenaMedjugorjeFex.

11 Martie 2021 AD

Portuguese sonnet 1 Gretchen (I Love The Wolf!) ,verse 1 Albionul salbatic. Nucul prisacei din salcâmi 1 Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1 workbocs vi, dream before it v, march 2021 1 Mieii pedologi. Dezgheț (e+spaceverse 2021+ 2

Unfrost.

the

pedologues

Lambs

WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 1 Profanity : Our optional filter replaced words with *** on this page • Configure Help / Contact us Have you read these poets? Spike Milligan • William Wordsworth • Alfred Lord Tennyson • Langston Hughes • W H Auden • Philip Larkin • Emily Dickinson • Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran • Rainer Maria Rilke • Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling March 11, 2021 AD C, Albionul salbatic. Nucul prisacei din salcâmi Albionul sălbatic. Nucul prisacei din salcâmi 2001+2021+ versuri

+ Shakespeare my trade, * yours?! m Fiul fiarei + Shakespeare my trade, * yours?! | + Anișca Brănișca!! Felix Bellix. m m }n Romania multi oameni monteaza WS si nici macar nu l-au cetit in original, maculatura spectacol. _

Eu sunt fiul fiarei Fiul fiarei Eu sunt fiul fiarei Fiul fiarei Eu sunt fiul fiarei Fiul fiarei Eu sunt fiul fiarei Fiul fiarei Eu sunt fiul fiarei Fiul fiarei Eu sunt fiul fiarei Fiul fiarei.

L, Ogorul și catedrala Distih rescris Gura lumii slobodă Subt fire de lobodă... William SHAKESPEAARE, Prin alții pre sine (William Shakespeare, Shakespeare also spelled Shakspere, byname Bard of Avon or Swan of Avon, (baptized April 26, 1564, Stratford-upon-Avon, Warwickshire, England—died April 23, 1616, Stratford-upon-Avon), English poet, dramatist, and actor often called the English national poet and considered by many to be the greatest dramatist of all time. + www.britannica.com) Către Emiu Dedication: Pachete pentru cer, F Child 2 Old, The tragedy of Rome & Jul/ Dacă râzi, rămâi cu râsul... + m Hamlet 1948 este o recapitulare a expresionsmului interbelic, 2 Giuseppe Ungaretti. Hai, putem pleca!... Vezi Omul cu Cartea, Ofelia era catolică, iar Hamlet era om cu idei, într-o societate în care secularismul creștin a îndepărtat purismul creștin, singura alternativă fiind Recluziunea ori Revolta religioasă. Și citeau Biblia și viețile sfinților. Cred că Hamlet 1948 e singurul Hamlet pe Terra de un veac. Cu amperaj și pâine cu brânză secolele pot face maimuțele să citească! Încearcă să-ți amintești în câte opere artistice ai văzut reflectată scena aceasta. Ofelia & Hamlet. De aceea am descoperit eu literatura nonfigurativă în 2001 AD. Ce știu eu din tinerețe e că o piesă de Shakespeare îți face viața mai frumoasă. Îți recomand și Povestiri după Shakespeare de frații Charles și Mary Lamb, e o traducere românească foarte bună cu ilustrații. Toți cei de după el din întreaga lume s-au inspirat din el, dar caduc, nu au păstrat spiritul shakesperiean, de aceea Tolstoi e pâclos, iar Dostoievski, dickenssian, nimeni nu se compară, și eu m citit foarte puțin William Shakespeare, dar e mai bun decât Homer și în zona Dante florentinul și Nasone românul. Acest Hamlet e foarte bun, în 2000 regizorul Vlad Mugur a făcut un Hamlet modern antimodern, un kitsch în care totul era în afara noimei umane, la Cluj la TNC. E din istoria Danemarcei, Trista istorie a prințului Amled de Saxo Grammaticus, dar nu se compară cu transfigurarea shakesperieană. Vezi că noi românii nu am ajuns la niște actori shakesperieni ca aceștia, actorii noștri sunt prea superficiali și ignoranți - și răi - pentru Shakespeare. Și Marcel Iureș nu se compară cu marii actori anglosaxoni în ce privește piese ca Hamlet. Parcă-s io cu maică-mea. Noi, latini, nu putem fi Shakespeare niciodată, dar suntem personajele & lumea lui. Aș scrie numai nonfigurativ, dar mie dor de maică-mea! În același timp în ce-l privește pe Shakeshpeake Vilmoș, scopul meu nu e de a scrie dicționare idolatre lui, ci sinteze după peste douăzeci și cinci de ani de lectură ori o viață în niște concrețiuni finale, superficiale, aleatorii, care să îndemne seminal spre noi armade de lectori din frumoasele și inteligentele pagini ale creatorului și mântuitorului modernității, în modestia și parabolele sale de Lebădă britanică!! William Shakespearee un nume compus și complex atât Anglo+Norman cât și Puritan (Vezi Rath Vegh Istvan) cu dublă semnificație, Voința sunt eu care Cârmaciul Bărcii/Timonierul cât și cognomenul/batjocura Nebunul/Violatorul Labagiu/onanist. +

Plânge ogorul cu chiciură de grâu îmblătită de râul în tămâie O coborâre a vitraliului într-o guașă împletită în sentimente Coropișnița aude germana sasă suabă leopoldină a lui El În prag de eră ne reformăm pământurile spre cuțit ori bâtă Ogorul și catedrala se întâlnesc în creierile munților noastee Ca uriașii lepădați de îngeri înviem cu ochii din pământ în pământ. Început de comentariu Old Will, All is well, begining scene, love and human spirit, Kings, gents Iubirea dă înțelepciune și domnie, ori a viciului durere, ignorată piere Sărmana Înțeleapta, Nebun Filosoful & boul cununat de 'nalta Lună Și vechiul geniu ce-ncearc-a-aduce lumină celor mari pentru o plată Scholamagiștrii și Arlechinii fac tovărășie - frumos plecând în Cruxiade Mintea o vezi în soliloquii și verb e nebunia predicării deci să vedem ce ne aduce soarta, n-afară de răzbiou și crud dispreț... 11 Martie 2021 AD *** Știu că noi oamenii ne naștem pentru lucruri mari **** e mâncarea sau sexul Eu însă m-am născut în deceniul stelei negre casă cercetez Republica Separatistă a Israeliților de pe Amur și Iordan+Israel împreună cu Alții Așa că îmi pare rău ssă vă dezmăgesc... Poclisa, hd, 2021 Cotidiană Vai, de mine, ce frig îi!... To Teophilus t poet Is a modern sonnet, rhymeless, i have written my first in 2004, and in 2016/7 another 3 marian sonnets, but it respects not the metrics but the number of lines and stanza and tercets with the Alexandrine syllables pair 11+12, and my first sonnet other than Romance. Mind you read petrarca and italian sonnet torquato tasso, and WSHAKESPEARE & others. Writing this particular portuguesepiece i came to believe that the poetic notion sonnets recalls the beauty of the son (sound) of a donna + Lady, seen some where sacred or mundane and came to be Loved - de-apururi - par toujours. Gbu 1982+2082 L,P, 1982 1983 1984 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022 2023 2024 2025 2026 2027 2028 2029 2030 2031 2032... © a day ago, F R G Constantinescu adult Like (1) Comment - Love is philosophical

Nașterea Oului Lunii „Eu nu sunt Hari. Hari aceea a mierlit-o. Și eu nu sunt Ea!”

MaecenaMedjugorjeFex. - +a day ago

Lui Paveldan, Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut. + părintele Serafim Popescu & Părintele Teeofil Pârâian. Psalm +ul119 / ÎNTRE SAGA ȘI RUNE Bistrian Eliza Sorin Nica, Cineva îmi spunea: „Dacă vreau să-L ascult pe Dumne¬zeu, mă duc în pădure". Atunci i-am răspuns: „E absurd! Dacă mă duc în pădure, atunci aud foşnetul copacilor, cînte-cul păsărelelor şi murmurul izvoarelor. Este foarte frumos. Dar pădurea nu-mi spune dacă păcatele îmi sînt iertate sau nu, nici **** pot să primesc o inimă nouă şi să găsesc har la Dumnezeu. Asta mi-o spune Dumnezeu numai prin Bi¬blie. Pune-ţi deoparte în fiecare zi un sfert de oră liniştit pen¬tru Isus. Cheamă-L atunci pe Domnul Isus şi spune-I to¬tul: „Doamne Isuse, am atîtea de făcut astăzi şi nu le pot termina singur". înţelegi: spuneI totul! Apoi deschide Noul Testament şi citeşte jumătate de capitol. „Doamne Isuse! Acum vorbeşte Tu!" Şi dintr-odată este acolo un cuvînt al lui Dumnezeu pentru tine. îţi vei spune: „Asta mi-o spune mie". Şubliniaz-o şi scrie eventual şi data pe margine. Cînd am fost tînăr, am intrat odată într-o casă. Pe pian era o Biblie. Cînd am luat-o în mînă, am constatat că multe pasaje erau subliniate cu verde sau cu roşu, şi pe margine erau scrise nişte date. **** familia era numeroasă, am vrut să ştiu cui îi aparţine Biblia. „Este Biblia lui Emi a noastră". M-am uitat la Emi mai îndeaproape - şi m-am căsătorit cu ea. O aşa fată doream să am, care să fi înţeles că Isus vor¬beşte cu noi pe firul acesta, şi nu pe altul. Cînd oamenii au controverse cu privire la Biblie, mi se fa¬ce rău. Ei spun: „Biblia a fost scrisă numai de oameni" - şi alte prostii de felul acesta. Asta mă plictiseşte! în timpul primului război mondial am fost o vreme tele¬fonist. Pe atunci nu se cunoştea telegrafia fără fir. Noi aveam nişte aparate mici, la care se racordau fire. într-o zi, a trebuit să mă duc la un post de observaţie aflat pe o înăl¬ţime. încă nu a fost o lucrare terminată, de aceea stăteam culcat în iarbă şi încercam să stabilesc legătura cu bateria. Deodată, văd sosind pe înălţime un infanterist uşor rănit. îi strig: „Hei, aruncă-te pe burtă! Sîntem reperaţi. In curînd o să primim foc!" El se aruncă pe burtă, se tîrăşte piuă'la mi¬ne şi spune: „Am primit un glonte care îmi va aduce o per-misie. Pot să mă întorc acasă. Auzi, da-i vechi rău aparatul -133tău!" „Da", spun eu cu jumătate de glas, „e un model vechi". „Şi bornele sînt slăbite!" „Da", confirm eu, „aşa e". „Şi uite, aici s-a spart o bucată din el!" Atunci am izbucnit: „Auzi, acum tacă-ţi gura. N-am vreme să-ţi ascult criticile! Eu trebuie să mă concentrez asupra legăturii!" La fel e şi cu Biblia. Eu vreau să ascult glasul lui Isus - şi atunci vin oa¬menii şi spun: „Biblia e scrisă numai de oameni!" Atunci pot numai să răspund: „Ah, ţineţi-vă gura! Eu aud aici gla¬sul lui Isus!" înţelegi: Nu te lăsa păcălit! El vorbeşte pe firul acesta! Şi caută părtăşie cu oameni care vor să meargă pe acelaşi drum! Vedeţi, cînd în discuţiile mele cu oamenii spun din cînd in cînd aşa ceva, ei îmi răspund totdeauna: „A, asta-i pentru bunică-mea. în biserică sînt numai oameni bătrîni". Iată de ce mă bucur că am fost pastor de tineri de peste treizeci de ani şi am făcut cunoştinţă cu aşa de mulţi tineri care ar pu¬tea să confirme ce am spus, anume că există iertarea păca¬telor, că se poate vorbi cu Isus şi că El răspunde. Caută o asemenea părtăşie cu oameni care au şi ei expe¬rienţe cu Isus. Da, se pot găsi oameni, care vor şi ei să meargă cu Isus pe calea către cer. Şi acum Isus stă înaintea voastră şi vă spune: „Veniţi la Mine, voi toţi cei trudiţi şi împovăraţi pentru că vă însoţesc permanent greşeli şi păcate. Şi Eu vă voi da odihnă! Eu pot să vă dau iertare de păcate!" +Wilhelm Busch, (1897+1966), Isus destinul notru

310

Etimologii Geții = hoții Dacii = Lupii Carpii = Cărpănoșii Sucii = Suciții

Sărutul se sparge în mii de Ofelia până crăpându-se-n prismă Și zeci de Hamlet până în ultimul cer împreună cu Zâmbetul Dao doar o succesiune de de reverberații dospind un bocet Auzi toaca nopții vibrând în Auditorium ruptă inima Roabei Sărutul e pictural doar ca ideograma tușului verde cărbune.

Worship song 8 martie '21 6 martie, 2021

Moții = Străinii tirageții = terra+geții , geții supuși Daciei/Romei (din țărmurile Moldovei)

Biblioteca românocanadoină închisă publicului

Ilirii + liricii

I never thought I could actually leave Ro But I met somebody someone a young Maedchen So I am gonna put all my books in a sack take my God And leave... my promised life of study should begin Here or hereafter „Stând pe țărmurile fluviului Babilon, am vărsat lacrimi gândindu-ne la Sion...~~”

Grecii = Schizofrenii, filozofii, înțelepții - cu Cartea Goții = A avea sau a nu avea de Ernst Hemingway Hungarii = Hunii orășeni, asemănător cu anglii, alanii, ulihaii, răpitorii, războinicii, care mereu cer Pământ (Kelemen = Călău, Ucigașul de Oameni (Nevnovați, or ai Altuia)

Gânditorul de la Hamangia cu ochii acoperiți Yotuși - există un singur Urs pe pământ Marele Zid Marele Canal Marele Web marele nt chinezesc/chinois.

2 Ebenezer Scrooge!!

Doamne Iisuse îmi pare rău pentru anii de tăcere Tu știi că oamenii ăia la templul alb acum 7 ai m-or rupt inima Doamne vin înaintea ta și te rog să mă primești În credința veche și de început, Maryamma Domnul tău!! Doamne ajută-ne pe toți care suntem necăjți Scoate-ne din fălcile rechinului și ale omului bogat. Amhinn. Păclișa, Hd, 8 martie 2021, h 22 29 pm Pseudoderivat Pseudoderivat.

I hope we die We will love eachother forever & lonesome We will get older n old & Odhinn together And change into lasers to t blak cosmos.

+++haiku nou Eu sunt Mic Un gand la Kant + adică Logic m o emotie la Walden.mp4 + adică trist.

Evreii = Orașul mamă = am părăst orașul (Urul) Arabii = Părinții orașului cu sensul de Certăreții, ori dregătorii.

march 7, 2021 + m h 2, 41 am

Prefracturism fără fracturi

Francii = cinstiții, luminații dar și păcătoșii, nerii.

Poet național

9 Marie 20211, 0, 47 am AD

Am încercat de o viață să-mi refuz poporul Dar mila mai mult decât dragostea și profeția Văd un viitor luminos pentru al miieu popor De aceea scriiu mai așteptați un veac Spre țărmul pașnic acești zori ne poartă Și Iisus Hristos iarbă e de leac...

Nu știu de ce, Doamne, Doamne! nu mă publică lumea M-am pregătit din Preființă pentru propria scriitură Și românii ăștia marii contemporani îmi frâng inima Și ei ca calvinii...

Saxonii = Sexonanii, asemănător cu Roksolanii! Slavii = Slabii, credincioșii

Cadou de 8 Martie pentru cititori România = Răm-în-i(ce)a Moldova = Malus daua abba, Moaștele davelor din țărmuri Muntenia = Muntoasa, Care te ia de sus Terra Harzsoc = Pământul Ducelui (Gelu = Jiulius) /Duce = Fiul Regelui, Ursul Cruciat e fiul Regelui/Cruciadei, posibil să fi fot o anexare a Ducelui Gelu de la Olteni, ori din vremuri immoriale tinzând spre Retragerea aureliană, ambele posibile și probabile. 9 Martie 2021 AD Continuare nocturnă Malus davas hava dar și Mhava dhava hava mama mamelor orașelor/cetăților (preotese) ale marii Mame (A cerului) Urania/ creștin/modern Maria (ia cerului/ia mării/mare/gravidă/vie) Malus - dauicioră Pământ rău/nearabil/locuit, cu ruine/ - al cetățuiei/apoi mănăstiri, dar poate fi și bordul/țărmul (la mare al) cetății.

8 martie 2021 Ad h 13, 57 pm

de notat. Muntenia + Munte în ia, ie Moldovie, ia Transilvania, Transilvanie (Terra Slvanus iia + Pământul lui Silvan/păduros/gay aci) Ardial

Renunțare da da Felix 9 martie 2021 AD h 20, 58 pm

Despre muzică. Sedoka modernă Muzica - spre deosebire de arta teologiei - arta nebuniei Numai cine nu-i înțelege natura delirantă în declin distrus Nietzsche Kant îmi pare că a scris ca cea mai de jos dintre arte Duhul Sfânt vine în momente de tăcere când și ochii tac Ca tăcerea lui Dumnezeu muzica e asemenea gimnasticii Folositoare trupului dar îmbolnăvind nervii, s p i r i t u l.

Descrierea modificărilor Descrieți modificările pe care le-ați adus Materialele care încalcă drepturile de autor vor fi șterse. Materialele enciclopedice trebuie să fie verificabile. Contribuția este eliberată irevocabil sub licențele CC-BY-SA 3.0 și GFDL. Acceptați că pentru creditarea sub licența CC este suficientă o hiperlegătură sau un URL. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

About modern worship verse

Ceva nu a funcționat

2decades have past since I've been acquainted with worship music A simple tune but going to the soul something from God and mann Now after twenty years I believe this verse t most brushed o t age yet Inspired of John Newton the calligrapher of the Amazing Grace & t new 1800s American poetry of the bluegrass Wayfaring Stranger Verse t had reached every shore with it's poetry publication ready.

Acțiunea dumneavoastră a declanșat filtrul de abuza Atenție: Această acțiune a fost identificată în mod automat ca fiind periculoasă. Modificările neconstructive vor fi rapid înlăturate, iar cele evident neconstructive și repetate vor avea ca efect blocarea contului sau adresei IP de la care vă conectați. Dacă într-adevăr credeți că această modificare este constructivă, apăsați din nou pe „Trimite” pentru confirmare. O descriere sumară a regulii abuzului care se potrivește acțiunii dumneavoastră este: Eliminarea unor formate utile din articole

March 8, 2021, Ad h 14, 37 pm De asemenea Les Fleurs du Mal, poate fi tradus și Florele Țărmului/florle cmitirului/pietrele râului/craniile pământului - cartea lui Charles Baudelaire.

Martie 9, 2021 AD h 17, 13 pm

Încheierea tuturor învățăturilor Domnul Heidegger, Martin se întreabă ce e sacrul? Dar adevărul grec? Cu aceasta bucla gândului Moebius s-a închis în sine însuși D-zeu Iarăși redevenind El în încheierea caseinucii nu filo ci deus, Geistnicht...

Gabriel Liiceanu (n. 23 mai 1942, Râmnicu Vâlcea) este un filozof, interpret și scriitor român. Discipol al filozofului Constantin Noica, în perioada comunistă s-a făcut remarcat ca interpret al filozofului german Martin Heidegger. Din 1990 este directorul Editurii Humanitas, fosta Editură Politică - Marshall Mcluhan, Galaxia Gutenberg - una dintre cele mai importante instituții culturale române, proiect formulat în anii Școlii de la Păltiniș.

Corbii în câmpul de ochi 9 Martie 2021 AD, h 21, 04/5 pm

/+ ia, ie - ie cu e articulat cu accent grav /, da + și ea (pron. fem. sing.) cât și iele (subst. com. pl. fără singular. zâne ca în /jocul ielelor, ori pronume feminin plural, ele. 9 martie 2021

Privește corbii în câmpul de ochi negri Semănați astă toamnă răsărind în fir Vom secera fiicele cu duhul sfinteiverii Cu sabia zdrobită a dinților noștri Corbi sacri hărăniți de însuși D-zeu Cu ochi mari în spice de Copii sfinți vii...

Sedoka Mioriței lui Vasile Alecsandri 1850, 1852 7, 8 martie 2021 ad h 16, 33 Culeasă în Munții Vrancei de Alecu Russo (Chișinău 1819+1859, „el însuşi mărturiseşte într-o scrisoare trimisă publicistului Alexandru Hurmuzachi că „această baladă mi-a fost adusă din Munţii Sovejii de D. A.Russo, care o descoperise”.” V.A. + Adevărul.ro/locale/focșani/ Ciobănelul moldovan nu e un fatalist ci bătrân al naturii suprasălbatice Studiază natura își calculează polivariantele iar cosmul i se-nchină. El îi explică Mioriței că bagă cânii bărbați în pieile de berbeci tăiați și mâncați (Un element sacru, biblic) și urșii în pieile cailor rotați sau **** or fi fost În dosul stânii orcum va ajunge acolo învingător sau nu Marele Bour al Ursei Mari Iar măicuța bătrână cu brâul de lână e Ursoaica Albă, Iarna, Nordul Carpaților – veche, Biserica. 8 Marie 2021 AD h 23, 50 LUNA NEAGRĂ Ca părul mamei mele arde în flăcări române Luna oulahă peste pământul Gheției în revărsatul Oldhinn O mamă înviată acum în prag de soartă Un dumnezeu pierdut în mestecături de gând Un plâns cu sânge plânge sfântul sânge Un cămp negrit sub Luna mea sihastră 5 martie 2021, ora 23, 36 Responsabilitate tatălui meu

Un nimic numit Dumnezeu A treia oară când m s-a arătat Dumnezeu cândva după 2015 până în 2017 Ad Era undeva în afara spațului cosmic doar el nimic Vorbind ca nimicul care vorbește și prezentându-se Dumnezeu - Un nimic numit Dumnezeu. *** În înnoptare Intrăm în coperta neagră. Biblia. End of winter Begins with light in the open courtyard. Blinding light. March 8, 2021 Ad h 16, 52 2 pedofili de la bloc Poporului Român Creștin Martir! Unul din ei era un burlac singur profesor de română, rusă în C1 Vizavi de tata dar la etajul 1 nu doi care l-a chemat pe unu N-are rost să vorbim iar celălalt era soțul doamnei Luminița sau Mioara sa o fi cemând-o erau doi creștini ostași cred la Blocul de vizavi de PÎINE fiind numit așa în batjocură ei Fiind poate chiar și veri credincioși ca luminile de luminație...

Mușuroiul ucis lui TA K. Fără să fiu un nobelist nici măcar optzecist Diferența între M Cartarescu și moi e Că el nu a ucis niciodată un paianjen În timp ce în Cartea de citire Tudor Arghezi m-a învățat „Vino la mine în curte dar să nu calci pe furnici!” Sunt poate !b Cernobâl, Alpha 85, 78tist, Sensul iubirii... Roma antică Eu rămân ce-am fost : romantic. ME Religia naturală, grația naturii, Mihai Eminescu în esența Romantismului. +++ G. Enescu Mag Varese Soft rock. Vocea lui Vocea lui blândă e sunetul mării venind negre peste tine în noapte și retrăgându-se în această reluare nocturnă în crug de ceas cu sufletul tău captiv în adâncurile cerului venind și retrăgându-se la lumina monitorului varză de folosință calmă marea neagră în vocea acestui rinoger în noapte... 2021 10 martie AD h 0, 37/8 am Lecția de frumusețe

Am început să devin responsabil după primul tatuaj O suastică înțepată din cartea lui Ovid Densusianu Un prieten cu câțiva ani înainte datorită inelelor sale O suastică la vedere te expune inelele te dirstrug În momente ca acestea adolescentul devine egal Ori de exemplu junkerii artiști împotriva heroinei!! 6 martie, 2021 ora 4, 20

8 Martie 2021 AD h 17, 05 Grădiște, 1934, Nicolae Iorga Puietul pentru Alexandra Am văzut un copac tânăr un pui de pom pe locul cireșului furnicar Doar o nuia mai întunecată împodobită de muguri ascuțiți spre cer Cu patru axe izvorându-i din pântec ce va fi acest Copil ce va fi?

6 martie 2021, 3 51 am Martie 8, 2021 AD h 17, 29 Soare saturn pământ neptun O eminescă în duh în piatră Dealul alb ca atunci urcă Litere latine pe sânul drept O pictură curată prin inimă La poartă îngerul așteaptă. Reverberații pentru jadyn mercedesa mea, Edmond Dantes du L'Ille de Monte Cristo, one.

Distih Mendeleev L 110 8 Martie 2021 Lui Baruch Spinoza Laserita este un element nou descoperit cu abrevierea L și no. 110 Se naște din electricitate magnetică și ochi diamantini, spiritul sacru &deasemenea mai sunt Laseriinaturali încă nedescoperiți în noapte vidă poate substanța firelor nervoase primită întru grație. Gânditorul de la Hamangia cu ochii acoperiți

Privește jos în cimitirul mediannsh *c u m) Hamlet ocră Ofelia

Cazmaua a scos din bolovăniș trupul alb și rupt al marmurei Pictată cu lapte de căpriță în ocru alb aborigen cu Vaginul romanic romantic alienic iisusic imaterial și vizibil în nervura fină a pietrei Cu sânul drept și sânul inimii legate de brâul albelor două cordoane unele peste altele singură îmbrăcăminte pentru această Floră în cânt invizibil Cu păr albocru căzând din cer în suliți la picioare-i pe trupu-i stele ale unei naive dorințe cu un trup ca al Lesbiei Trestia Egipteană de 1878 painting by John Reinhard Weguelin dar mai vie - mai tonitziană ca nudurle din albumul zvârlit în praful murdar de sub patul mamei moarte de 10 sau 11 ani - ca o brazdă de grâu snop de lumină secerat de secera de aur al sărutului alb al Cezarianei nașterii lui Macduff... Martie 10, 2021 AD h 1, 19 am, h 1, 33/4 am Lumen Catedrala de spirit Viu, deci suânt

311 Nu știu ce văd O nervură, catedrală, peșteri de urși cu lungi stalactite ori mai vechi ponorenii, O cetate de tumului rotunzi, rachetă, cilindri pralelipipede în spațiu Castel lacustru ca la Hunedoara sus peste pârâul Zlaști Duh sfânt de om lumină și ce e onanismul și ce e înmulțirea? Spirite de zeu!! + decât sămânță de la Dumnezeu pământul!... O iubindă îngenunchere, vreo pictură în arce albe, plânsă simfonie, un pâlc de paseri verbe, a barză ce renaște, Lumină din lumini, cetățeni boschieni, nuzi extratereștri, dellarte commedia, muguri deschiși spre ceruri, buchete salcâmi în fire, păr cărunt vechi de mamă, doar o mâzgăleală de Îngeri, spermpictograme, natura lui Dumnezeu, o briză în grâul alb, un umăr dalb, o rochie prealungă, o coapsă albastrănaivă, poemul Galben, vechi Omagiu vechi mahabharatic, cei cinci soferim în văluri albe ale Pentateuhului, șenile înzăpădite de tanc, de filatură, alb heblu, înainte de mântuire, lacrimi albe, rouă,ploaie repede, lacrămi de mamă moartă, de soție sfântă cântând la săni Marii?! Cetatea Albă, Lancrăm, Ackerman, a Neamțului Cetate, Branul cel vrechiu, ori Hotinul suântul, cu salba de ziduri sacre, cadră albă-n jeț cu piciorul înflorit, Gregor Samsa gigantic pe cataligele lui Dali vegheat de o sarcină de stele albe întrerupte-n constelație, Iisus extraterestru, un bec mare hierogliphique în profilul daumierian viezure constantin al tatălui mieu? Martie 10, 2021 AD h 2, 45 am/ h 03, 23 am. h 4, 10/12 am, h 4, 21 am, h 5, 37 am, h 6, 47 am h 19, 09 pm Către Emius Chreștinul

Lui Radu Petrescu, Școala de la Târgoviște, prozator, (n. 31 august 19272 – d. 1 februarie 19822) precum și jurnalist.

Berries are disarmed in the field like deep purple poppy breasts jout. 6 mar. 2021, h 6, 07 am

Motto: “Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma în bucăţi ca pe vasele unui olar” (Psalmul 2:9} ”22. voi veni in ajutorul oilor Mele, ca sa nu mai fie de jaf, si voi judeca intre oaie si oaie. 23. Voi pune peste ele un singur pastor care le va paste, si anume pe Robul Meu David; El le va paste, El va fi pastorul lor. 24. Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, si Robul Meu David va fi...” Ezechiel 34 Căci Eu sunt cu tine’, zice Domnul, ‘ca să te izbăvesc; voi nimici pe toate neamurile printre care te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici; te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit. Ieremia 30, 11 „El îi va despărţi pe unii de alţii **** desparte păstorul oile de capre” (Matei 25:32) 20. De aceea, asa le vorbeste Domnul Dumnezeu: "Iata ca voi judeca intre oaia grasa si oaia slaba. 21. Pentru ca ati izbit cu coasta si cu umarul si ati impuns cu coarnele voastre toate oile slabe pana le-ati izgonit, 22. voi veni in ajutorul oilor Mele, ca sa nu mai fie de jaf, si voi judeca intre oaie si oaie. Ezehiel 34 + BIBLIA CRESTINA Inițiala: „Pasiunea pretinde, însă, sânge. Prozele scriitorului au, aproape toate, în centrul lor o faptă sângeroasă. Eroii săi nu pot ieși dintr-un cerc al sângelui. În pornirea pătimașă a lui Ion e înscrisă, de la început, catastrofa finală. Tragedia lui Apostol Bologa începe prin execuția unui condamnat, la a cărui osândire participase, ca să se încheie prin executarea sa (a lui Bologa, n. n.). Iar răscoala țărănească este înnăbușită într-o baie de sânge.” + Nicolae Balotă, De la Ion la Ioanide, 1974

My father made a wanker 2 Hieronymus Bosch & American poetry requiem Precisely since twenty-five years it was I was 14 in Lycee When I opened once Teora Slang Dictionary of a mate And read wanker - labagiu, onanist! what a Katyn 4 M After I wrote some more hit verse t Mafia said poet want I felt so hurt coz I was a fan poet b it tru all life I wanked writing In 1 night A. Gheorghe said t is Till death forse eternal bullying. march 6, 2021 I bear all stars on my blistered back I bear all stars on my blistered back The Lady of the Lake I am with – catwalk The black fish como se dice? Mreana? (Barbus barbus) thank you now I care The barbel the lamprey hungry in Times Thames Tamisa Issa Iisus’s Froggermere. 26 fevrier, 2021 The editor

O felie (de pâine) mai groasă e tata O felie (mai subțire) e mama Iar fata mea e tot lanul (de grâu).

E... Lui William Makepeace Thackeray, Esq!! B / © 11 hours ago, F R G Constantinescu adult Like (3) Comment - Love is philosophical

10 Martie 2021 AD

I am an editor of a big literary magazine I have to make conspects regarding life And write poetry on my intimations but Really I do not know what to write on With what except this berries blood In t times of James Cook & Pirates.

Amintire din Copilărie Eu sunt 1981 Îm amintesc că, când a fot cu sărutul fratelui 1974, în camera mică - de la nord în blocul Hațegului fratele 1972 era acolo reacționând/râzând/ zâmbind Era prin 1991, AD, cred.

Likes: Sten Wiking, Philthepoet, Jessibella

march 6, 2021 h 6, 51

Philthepoet - A wonderfully written sonnet that is so beautifully created with amazing imagery!

Edge Living

10 Martie 2021 AD

MaecenaMedjugorjeFex. - Is a modern sonnet, rhymeless, i have written my first in 2004, and in 2016/7 another 3 marian sonnets, but it respects not the metrics but the number of lines and stanza and tercets with the Alexandrine syllables pair 11+12, and my first sonnet other than Romance. Mind you read petrarca and italian sonnet torquato tasso, and WSHAKESPEARE & others. Writing this particular portuguesepiece i came to believe that the poetic notion sonnets recalls the beauty of the son (sound) of a donna + Lady, seen some where sacred or mundane and came to be Loved - de-apururi par toujours. Gbu7 hours ago x edit Read more → [ edit poem ]

I am a busy man I have a lot of research to do for what I believe Yet I am almost always bothered by some impudent peasants Going or coming to and fro the grunge of the road out t window.

Keep writing8 hours ago x rate: , , skip

*** Susan Stewart frunte foto. Zăpadacanadei. © 6 days ago, F R G Constantinescu adult Like (1) Comment - Love is philosophical MaecenaMedjugorjeFex. - days ago

Goldstein Franklin is to tj Emmanuel Goldstein in 1984 is Benjamin Franklin And after a life of study I guarantee t men in black Murderers parasitic corrupt immoral paedophiles They use charity money to found crazypornography Addicting to Children like t drugs coming South They really should be reeducatted these dollgs. mar 6, 2021 hour 7, 42

MaecenaMedjugorjeFex. - +5 days ago

MaecenaMedjugorjeFex. Follow 11 hours ago • Adult poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, 104 views 1 +list More by MaecenaMedjugorjeFex.List all »

MaecenaMedjugorjeFex. - days ago MaecenaMedjugorjeFex. - days ago MaecenaMedjugorjeFex. - hours ago

Acest - pui - copil e tot ce a avut aceasta mama, versuri 1

Hunger I remember a video of an animated cartoon Tom & Jerry New Edition the Hanna & Barbera not Fred Luimby When Tom is a millionnaire collector of good cheese & Jerry a hungry mice obsessed with lactose food Now the animated movies changed since 2 stupid dogs & Dexter and his sister Dee Dee smile tommorow worse!!

Likes: MaecenaMedjugorjeFex.To reply, click a comment. Gretchen (I Love The Wolf!) ,verse 1

MaecenaMedjugorjeFex. - days ago x edit

march 6, 2021 AD 8, 6 F u c k sex, take Love

MaecenaMedjugorjeFex. - hours ago x edit

Albionul salbatic. Nucul prisacei din salcâmi 1

MaecenaMedjugorjeFex. - days ago x edit Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1

MaecenaMedjugorjeFex. - days ago x edit MaecenaMedjugorjeFex. - +5 days ago x edit edit poem

workbocs vi, dream before it v, march 2021 1

MaecenaMedjugorjeFex. Follow 6 days ago • Adult poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, 184 views 1 +list More by MaecenaMedjugorjeFex.List all »

Mieii pedologi. Dezgheț (e+spaceverse 2021+ 2

Unfrost.

the

march 6, 2021AD h8, 10 am pedologues

Lambs

Albionul salbatic. Nucul prisacei din salcâmi 1 Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1 workbocs vi, dream before it v, march 2021 1 Mieii pedologi. Dezgheț (e+spaceverse 2021+ 2

Unfrost.

the

pedologues

Lambs

Cultured peasant calvins talmud tora talmidim 2 dandelions Sedoka 2 mayor doros n colette

WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 1

Acest - pui - copil e tot ce a avut aceasta mama, versuri 1 Gretchen (I Love The Wolf!) ,verse 1

I remember when I was first downloading music in 2003 Even before but then I found a mp3 t exploited f u c k religion & I deleted it & and didn't care much on exploited except Beat t b a s t a r d s & as a romantic hippie punk I say today Again that we are not animals to think of a f u c k religion But Laserspirits only philosophy happy and nothing else...

Profanity : Our optional filter replaced words with *** on this page • Configure Help / Contact us Have you read these poets? Khalil Gibran • Rainer Maria Rilke • Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling • Anne Sexton • Sarojini Naidu • John Keats • Walt Whitman • Henry Wadsworth Longfellow • Elizabeth Barrett Browning • William Stafford • Kenneth Slessor • Ralph Waldo Emerson • Theodore Roethke • Thomas Hood • Sir Walter Scott B1,, Gretchen (I Love The Wolf!) i ,verse GRETCHEN (I Love The Wolf!) i ,verse 6/11 mar, 2021+

When I entered a preacher said -He is Felix a special guy. Then after a time another catechumen w brought -Ion!! Like in Nicolae Balotă De la Ion la Ioanide 1974 & Biblia The years went by and once we ned a help at bread A hand at wood I called my friend not go she said & I returned after my cry & t guy held t Axe titans served. March 6, 2021 New England attitudes 2 Ch. Darwin There something iconoclastical in puritanism after Olver Cromwell A reaction to English reaction to German-Franc Romantism And Classicism and Mannerism looked no more in nature & etats But in laudanum or alcohol or sin this is why except poetry & epos Americans are mediocre even in parallelipiped buildings doubled BRICS t US tragedy is a satanical Nonclassical Romanticlessness.

God ii Hegel Legellove. 5G spiders

WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 1 Profanity : Our optional filter replaced words with *** on this page • Configure Help / Contact us Have you read these poets? Sara Teasdale • Paul Laurence Dunbar • Christina Georgina Rossetti • Jose Marti • Robert W Service • Allen Ginsberg • Judith Wright • Siegfried Sassoon • Wilfred Owen • Elizabeth Bishop • Nissim Ezekiel • Billy Collins • Lewis Carroll • Nizar Qabbani • Sir John Betjeman • Richard Brautigan • Henry Van Dyke • George Gordon Byron • Jose Rizal • Thomas Hardy d, Appendix TURMA ANIMALE ȘI MARTIRI (Răboj Roman 2003+2015/21+) 2021+ Felix Maecena Medjugorje , Prozatorului pr. Ion Agârbiceanu (n. 12 septembrie 1882, Cenade, Comitatul Alba de Jos, Regatul Ungariei – d. 28 mai 1963, Cluj, Republica Populară Română ) &

Inițiala: „Pasiunea pretinde, însă, sânge. Prozele scriitorului au, aproape toate, în centrul lor o faptă sângeroasă. Eroii săi nu pot ieși dintr-un cerc al sângelui. În pornirea pătimașă a lui Ion e înscrisă, de la început, catastrofa finală. Tragedia lui Apostol Bologa începe prin execuția unui condamnat, la a cărui osândire participase, ca să se încheie prin executarea sa (a lui Bologa, n. n.). Iar răscoala țărănească este înnăbușită într-o baie de sânge.” + Nicolae Balotă, De la Ion la Ioanide, 1974 A cross for family (1776 words) They say online & in books that t poet Emily D, (830 – 886), American was so dedicated - to poetry that reclused herself Into her mama's room writing 1776 poems without one! march 7, 2021 Aborted berries Berries comes from bear which comes from to bear which to steal The sheep or the hive or the man or t Child the flock ship standing t I remember now the famous scene of Lew Tolstoy of Pierre w t bear But aside that berries are very sweet to the pierced eyes j imagine Old men especially fall in love with them since t beginning of history

5G has begun we all crazy some connect to ur brain psychopaths all should stop. A poem of relativity Romania Swerige Egypt Sudan. +++ Mostly after december 2019 with t first global start of the new plague Until today March 8, 2021 regardless of age or education level people Have gone mad like t March Hare they lose family & old, human ties Becoming more like t rodents w no light, temple or t shame of scripture And a paranoia covers them & mockery t is a bad age banishedkids! This antichristique antithesis is maintained by t Marxist activists thinkers. March 8, 2021 AD, h 17, 55 The sow's kisst Light 2 a swine ploughing

312

She is the pink sow of the herd A iconrebus for t white Light More lily than you've ever heard A treasure bloom only at night The sow's kisst by Prince's dome A god she was now murex relic She sins in the Realm of Rome Postmodern, Ancient & Romantic. March 11, 2021 AD Sic transit gloria So passes gloria on lines Of flyingtrams Et Colombines So passes gloria Ur heart Alone the bear alone t hart And you know the lay to put Son to mend inside t root Sic transit gloria of writs If Saints, Skyes, God -, brits. Facts & Presents ii God and ii. Juliet'z diary, Al 8 împărat, Vitellius Germanicus Patria Facts & Presents ii God and ii. Juliet'z diary, Al 8 împărat, Vitellius Germanicus Patria 14 verse ,2021 j Laura (t Girl concept) Motto Erinnerungen, Träume, Gedanken (Amintiri, vise, reflecții) Carl G. Jung ((n. 26 iulie 1875, Keswil, cantonul Thurgau, Elveția – d. 6 iunie 1961, Küsnacht, Elveția) Reprezentanți majori ai idealismului + Platon (428/427 - 348/347 î.Hr.) Gottfried Wilhelm von Leibniz (1646 - 1716) Immanuel Kant (1724 - 1804) Johann Gottlieb Fichte (1762 – 1814) Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770 - 1831) Arthur Schopenhauer (1788 - 1860) /Idealism clasic Georg Wilhelm Friedrich Hegel (n. 27 august 1770, Stuttgart - d. 14 noiembrie 1831, Berlin) a fost un filozof german, principal reprezentant al idealismului în filozofia secolului al XIX-lea. Cuprins 1 Biografie 1.1 Familie și mediu 1770-1788 1.2 Studii 1788-1793 2 Opera filozofică... Biblia (din limba greacă βιβλίον, plural βιβλία - cărți) se referă la Scripturile sacre din iudaism și creștinism. Pentru evreii credincioși, Biblia constă doar din Biblia ebraică. Pentru creștini, Biblia constă din Vechiul Testament (o versiune a Bibliei ebraice) împreună cu Noul Testament. Biblia este cea mai răspândită carte din lume. Scrierile din Biblia ebraică sunt compilații ale unor documente separate (numite „cărți”), scrise într-un interval de timp de circa 1000 de ani.12 Istoricii Bibliei consideră că Biblia ebraică este rezultatul activității a circa 100-150 scriitori diferiți3, provenind din cărturarii aflați în serviciul conducătorilor politici și clericali din regatele Israelului și Iudeei antice.4 Cărțile acestea au fost adunate în secolele I-II d.Hr. pentru a forma prima Biblie ebraică, Tanach sau Hamikrá. Vechiul Testament creștin este bazat nu pe originalul ebraic, ci pe o traducere in greacă a Bibliei ebraice cunoscută sub numele de Septuaginta, realizată înainte de crearea formei definitive a Bibliei ebraice. Odată cu adăugarea Evangheliilor și a altor scrieri suplimentare ia naștere Biblia creștină sau Sfânta Scriptură, care conține atât Vechiul Testament (cunoscut, în general sub denumirea de „text ebraic”), cât și Noul Testament (cunoscut în general sub denumirea de „text grec”, datorită limbii în care a căpătat caracter public și notorietate). ... Structura Bibliei Prima parte a Bibliei creștine este numită Vechiul Testament (din grecescul "palaia diathékè"). Vechiul Testament reprezintă în mare traducerea grecească (sau din aceasta în alte limbi) a textului sacru ebraic așa **** era el prin secol II î.H. O împărțire cu origine evreiască pe criterii funcționale a Vechiului Testament îl împarte pe acesta în Legea ("Legea lui Moise", "Pentateuhul", adică primele "cinci cărți" ale Bibliei), Profeții și Scrierile Sfinte. A doua parte a Bibliei creștine este numită Noul Testament, constând din Evanghelii, 3 sinoptice, 1 scrisă de vărul lui Iisus, o continuare la Luca a Faptelor Apostolilor, 21 de epistole și cartea de încheiere, revelatorie asemănătoare cu profeții veterotestamental, mare patru, Daniel și mic, unsprezece -Zaharia, Apocalipsa. Interpretări ale textului biblic Johannes Gensfleisch zur Laden zum Gutenberg (n. 1398 – d. 3 februarie, 1468) a fost un metalurgist, bijutier și tipograf german care s-a remarcat prin contribuția sa la tehnologia tipăririi. Este creditat cu crearea unui nou tip de presă tipografică și a unor cerneluri pe bază de uleiuri. Originea primelor prese ale lui Gutenberg este neclară, mai mulți autori considerând presele sale inițiale drept adaptări ale preselor fixe deja existente în Europa, în combinație cu tehnologia de tipărire cu caractere mobile din metal inventată în Coreea și China. Gutenberg s-a născut în orașul german Mainz, fiul unui negustor numit Friele Gensfleisch zur Laden, care a adoptat numele de familie "zum Gutenberg" după numele cartierului în care se mutase familia sa. Gutenberg s-a născut într-o familie de patricieni bogați, care aveau o genealogie datată până în secolul al treisprezecelea. Părinții săi erau aurari și băteau monedă. Cuprins 1 Presa tipografică 2 Note 3 Legături externe 4 Vezi și Presa tipografică Printing towns incunabula.svg Presa fixă în care foile de hârtie erau presate de blocuri de lemn în care fuseseră gravate textul și/sau ilustrațiile, a apărut pentru prima oară în China, și a fost folosită în Asia de Est cu mult timp înaintea lui Gutenberg. Până în secolele al XII-lea și al XIII-lea, numeroase biblioteci chineze conțineau zeci de mii de cărți tipărite. Primul sistem de tipărire cu caractere mobile din lume a fost inventat de Bi Sheng. Coreenii și chinezii cunoșteau tipărirea cu litere mobile, dar din cauza complexității sistemului de scriere folosit, această metodă nu a fost atât de utilizată ca în Europa Renașterii.

Nu se știe dacă Gutenberg cunoștea aceste tehnici sau le-a reinventat independent. Gutenberg a introdus în mod sigur metode eficiente pentru producerea în masă a cărților, ducând la o creștere masivă a numărului de texte scrise în Europa — în mare parte datorită popularității Bibliei lui Gutenberg, prima sa lucrare produsă în masă, începând cu 23 februarie 1455. Totuși Gutenberg nu a avut talent la afaceri, și nu a obținut profituri substanțiale din invenția sa. Gutenberg a început experimentele cu tipografia din metal după ce s-a mutat din orașul natal Mainz la Strasburg (pe atunci oraș german, astăzi în Franța) - în jurul anului 1430. Știind că tipărirea cu blocuri de lemn implica mult timp și cheltuială, deoarece fiecare matriță, de mărimea unei pagini, trebuia gravată de mână separat și nu avea mare durabilitate, Gutenberg a tras concluzia că blocurile metalice puteau fi produse mult mai repede, prin combinarea unor matrițe mici și refolosibile pentru fiecare literă în parte. În 1455, Gutenberg a finalizat tipărirea Bibliei, un volum in-folio cu 42 de linii pe fiecare pagină.7 Note ^ „Johannes Gutenberg”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 9 aprilie 2014 ^ Johannes Gutenberg, British Museum person-institution thesaurus* ^ Johann Gutenberg, Catholic Encyclopedia, accesat în 9 octombrie 2017 ^ Johannes Gutenberg, Minneapolis Institute of Art, accesat în 9 octombrie 2017 ^ a b c http://www.lagis-hessen.de/pnd/118543768 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor) ^ „Johannes Gutenberg”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 2 aprilie 2015 ^ Cormack, Lesley B.; Ede, Andrew (2004). A History of Science in Society: From Philosophy to Utility. Broad Martin Luther, O.S.A. (/ˈluːθər/;1 German: ˈmaʁtiːn ˈlʊtɐ (About this soundlisten); 10 November 14832 – 18 February 1546) was a German professor of theology, priest, author, composer, Augustinian monk,3 and a seminal figure in the Reformation. Luther was ordained to the priesthood in 1507. He came to reject several teachings and practices of the Roman Catholic Church; in particular, he disputed the view on indulgences. Luther proposed an academic discussion of the practice and efficacy of indulgences in his Ninety-five Theses of 1517. His refusal to renounce all of his writings at the demand of Pope Leo X in 1520 and the Holy Roman Emperor Charles V at the Diet of Worms in 1521 resulted in his excommunication by the pope and condemnation as an outlaw by the Holy Roman Emperor. Luther taught that salvation and, consequently, eternal life are not earned by good deeds but are received only as the free gift of God's grace through the believer's faith in Jesus Christ as redeemer from sin. His theology challenged the authority and office of the pope by teaching that the Bible is the only source of divinely revealed knowledge,4 and opposed sacerdotalism by considering all baptized Christians to be a holy priesthood.5 Those who identify with these, and all of Luther's wider teachings, are called Lutherans, though Luther insisted on Christian or Evangelical (German: evangelisch) as the only acceptable names for individuals who professed Christ. His translation of the Bible into the German vernacular (instead of Latin) made it more accessible to the laity, an event that had a tremendous impact on both the church and German culture. It fostered the development of a standard version of the German language, added several principles to the art of translation,6 and influenced the writing of an English translation, the Tyndale Bible.7 His hymns influenced the development of singing in Protestant churches.8 His marriage to Katharina von Bora, a former nun, set a model for the practice of clerical marriage, allowing Protestant clergy to marry.9 In two of his later works, Luther expressed antagonistic, violent views towards Jews and called for the burnings of their synagogues and their deaths.10 His rhetoric was not directed at Jews alone but also towards Roman Catholics, Anabaptists, and nontrinitarian Christians.11 Luther died in 1546 with Pope Leo X's excommunication still in effect. Contents 1 Early life 1.1 Birth and education 1.2 Monastic life 2 Start of the Reformation 2.1 Justification by faith alone 2.2 Breach with the papacy 2.3 Excommunication 3 Diet of Worms ... Translation of the Bible Main article: Luther Bible Luther's 1534 Bible Luther had published his German translation of the New Testament in 1522, and he and his collaborators completed the translation of the Old Testament in 1534, when the whole Bible was published. He continued to work on refining the translation until the end of his life.139 Others had previously translated the Bible into German, but Luther tailored his translation to his own doctrine.140 Two of the earlier translations were the Mentelin Bible (1456)141 and the Koberger Bible (1484).142 There were as many as fourteen in High German, four in Low German, four in Dutch, and various other translations in other languages before the Bible of Luther.143 Luther's translation used the variant of German spoken at the Saxon chancellery, intelligible to both northern and southern Germans.144 He intended his vigorous, direct language to make the Bible accessible to everyday Germans, "for we are removing impediments and difficulties so that other people may read it without hindrance."145 Published at a time of rising demand for Germanlanguage publications, Luther's version quickly became a popular and influential Bible translation. As such, it contributed a distinct flavor to German language and literature.146 Furnished with notes and prefaces by Luther, and with woodcuts by Lucas Cranach that contained anti-papal imagery, it played a major role in the spread of Luther's doctrine throughout Germany.147 The Luther Bible influenced other vernacular translations, such as the Tyndale Bible (from 1525 forward), a precursor of the King James Bible.148 When he was criticised for inserting the word "alone" after "faith" in Romans 3:28,149 he replied in part: "The text itself and the meaning of St. Paul urgently require and demand it. For in that very passage he is dealing with the main point of Christian doctrine, namely, that we are justified by faith in Christ without any works of the Law. ... But when works are so completely cut away—and that must mean that faith alone justifies—whoever would speak plainly and clearly about this cutting away of works will have to say, 'Faith alone justifies us, and not works'."150... ... Huldrych Zwingli From Wikipedia, the free encyclopedia Jump to navigationJump to search

"Zwingli" redirects here. For the main-belt asteroid, see 7908 Zwingli. Huldrych Zwingli Ulrich-Zwingli-1.jpg Huldrych Zwingli as depicted by Hans Asper in an oil portrait from 1531 (Kunstmuseum Winterthur) Born 1 January 1484 Wildhaus, Swiss Confederation Died 11 October 1531 (aged 47) Kappel, Canton of Zürich, Swiss Confederation Cause of death Killed in action Education University of Basel Occupation Pastor, theologian Theological work Tradition or movement Reformed, Zwinglian Huldrych Zwinglia or Ulrich Zwinglib (1 January 1484 – 11 October 1531) was a leader of the Reformation in Switzerland, born during a time of emerging Swiss patriotism and increasing criticism of the Swiss mercenary system. He attended the University of Vienna and the University of Basel, a scholarly center of Renaissance humanism. He continued his studies while he served as a pastor in Glarus and later in Einsiedeln, where he was influenced by the writings of Erasmus. In 1519, Zwingli became the Leutpriester (people's priest) of the Grossmünster in Zürich where he began to preach ideas on reform of the Catholic Church. In his first public controversy in 1522, he attacked the custom of fasting during Lent. In his publications, he noted corruption in the ecclesiastical hierarchy, promoted clerical marriage, and attacked the use of images in places of worship. Among his most notable contributions to the Reformation was his expository preaching, starting in 1519, through the Gospel of Matthew, before eventually using biblical exegesis to go through the entire New Testament, a radical departure from the Catholic mass.1 In 1525, he introduced a new communion liturgy to replace the Mass. He also clashed with the Anabaptists, which resulted in their persecution. Historians have debated whether or not he turned Zürich into a theocracy.2 The Reformation spread to other parts of the Swiss Confederation, but several cantons resisted, preferring to remain Catholic. Zwingli formed an alliance of Reformed cantons which divided the Confederation along religious lines. In 1529, a war was averted at the last moment between the two sides. Meanwhile, Zwingli's ideas came to the attention of Martin Luther and other reformers. They met at the Marburg Colloquy and agreed on many points of doctrine, but they could not reach an accord on the doctrine of the Real Presence of Christ in the Eucharist. In 1531, Zwingli's alliance applied an unsuccessful food blockade on the Catholic cantons. The cantons responded with an attack at a moment when Zürich was ill-prepared, and Zwingli died on the battlefield. His legacy lives on in the confessions, liturgy, and church orders of the Reformed churches of today. Contents 1 Historical context 2 Life 2.1 Early years (1484–1518) 2.2 Zürich ministry begins (1519–1521) 2.3 First rifts (1522–1524) 2.4 Zürich disputations (1523) 2.4.1 First Disputation 2.4.2 Second Disputation 2.5 Reformation progresses in Zürich (1524–1525) 2.6 Conflict with the Anabaptists (1525–1527) 2.7 Reformation in the Confederation (1526–1528) 2.8 First Kappel War (1529) 2.9 Marburg Colloquy (1529) 2.10 Politics, confessions, the Kappel Wars, and death (1529–1531) 3 Theology ... Above the entrance to the Grossmünster doors is inscribed Matthew 11:28, "Come to me, all who labor and are heavy laden, and I will give you rest." ... Menno Simons From Wikipedia, the free encyclopedia Jump to navigationJump to search Menno Simons MennoSimons.gif "Menno Simons from Friesland" 1608 engraving by Christoffel van Sichem Church Mennonites Personal details Born 1496 Witmarsum, Friesland, Holy Roman Empire Died 31 January 1561 Wüstenfelde, Duchy of Holstein, Holy Roman Empire Buried Bad Oldesloe Denomination Roman Catholic (until 1536), Anabaptist (from 1536) Spouse Geertruydt Jansdochter Children Two daughters, one son Profession Catholic priest (until 1536), Anabaptist minister and author (from 1536) Menno Simons (1496 – 31 January 1561) was a Roman Catholic priest from the Friesland region of the Low Countries who became an influential Anabaptist religious leader. Simons was a contemporary of the Protestant Reformers and it is from his name that his followers became known as Mennonites. "Menno Simons" (/ˈmɛnoː ˈsimɔns/) is the Dutch version of his name; the Frisian version is Minne Simens (/ˈmɪnə ˈsimn̩s/),1 the possessive "s" creating a patronym meaning "Minne, son of Simen" (cf. English family names like Williams and Rogers). Contents 1 Biography 1.1 Early life 1.2 Priesthood and brother's death 1.3 Anabaptists 2 Theology 2.1 Excommunication 2.2 Bride of Christ 2.3 Infant baptism 2.4 Peace 2.5 Asceticism 3 Works 4 Notes 5 References 6 External links Biography Early life Menno Simons was born in 14962 in Witmarsum, Friesland, Holy Roman Empire. Very little is known concerning his childhood and family except that he grew up in a poor peasant environment. His father's name was Simon, Simons being a patronym, and he had a brother named Pieter.3 Simons grew up in a disillusioned war-torn country. Friesland was ravaged by war in the late 15th and early 16th centuries. Landsknecht soldiers haunted the Frisian lands in the 1490s to force the 'Free' Frisians to accept the Duke of Saxony-Meissen as their head of state. The duke was the governor of the Netherlands for the Habsburg

313 family. One of the archenemies of the Habsburgs, the Duke of Guelders, invaded Friesland in 1515 and conquered half of it. Saxony ceded the other half to the Habsburgs. The Frisians tried to regain their freedom but they were too weak and eventually accepted the imperial authority of the Habsburg emperor Charles V.citation needed Simons learned Latin and some Greek, and he was taught about the Latin Church Fathers during his training to become a priest.3 He had never read the Bible, either before or during his training for the priesthood, out of fear that he would be adversely influenced by it. When he later reflected upon this period in his life, he called himself stupid.4 Priesthood and brother's death He was ordained as a Roman Catholic priest in 1515 or 15165 in Utrecht. He was then appointed chaplain in his father's village Pingjum (1524). Around 1526 or 1527, questions surrounding the doctrine of transubstantiation caused Menno Simons to begin a serious and indepth search of the Holy Scriptures, which he confessed he had not previously studied, despite being a priest. At this time he arrived at what some have termed an "evangelical humanist" position.citation needed

Verse 3 Capulet Juliet, Monologue @ t temple The unwashed basilica was empty in year's spring I prayed there in t silence under a Christ deplore They say love is a dead god they say love is a ring & stainedglasses wept t Death of Thomas More I beleve in God the Sheep said & died right away Father Lorenzo said, Romeo, „Let's trust no 1 today!” They say World is a Temple that had forgot t Way O, Romeo, my Romeo, I have to walk on waters to get my Love today... March 13, 2021 AD 4 Romeo's confession I loved her I not this town of fools believinglie to themselves She was my kiss my smile my deer my my sheep graze star Where she waits t Love's fullfill I Loved her not in books but heart Sentiments' candle innerlit + from Dream to Love like Father Jove A drop of colour in the lodje a smile like God in Median Gorge Who is the Mary if not I + & t Christ t Started 2 Play? I've always Loved her said to her More than her No Than i'm her. March 13, 2021 AD 19, 16/17 pm

The house near Bad Oldesloe in which Simons is believed to have worked Menno's first knowledge of the concept of "rebaptism", which he said "sounded very strange to me", came in 1531 after hearing of the beheading of Sicke Freerks Snijder at Leeuwarden for being "rebaptized" ("Snijder", meaning "tailor", was probably not the family name, since Freerks is the patronym form of Freerk and Sicke was, in fact, a tailor by trade). A renewed search of the scriptures left Menno Simons believing that infant baptism is not in the Bible. He discussed the issue with his pastor, searched the Church Fathers, and read the works of Martin Luther and Heinrich Bullinger. While still pondering the issue, he was transferred to Witmarsum. Here he came into direct contact with Anabaptists, preaching and practicing "believer's baptism". Later, some of the Münsterite disciples came there as well. While he regarded them as misled and fanatical, he was drawn to their zeal and their views of the Bible, the Church, and discipleship.citation needed Wikipedia.en Honestly, beauty is - God. God exists to truth. Ruch! New International Version Concerning Married Life 1 Now for the matters you wrote about: “It is good for a man not to have sexual relations with a woman.” 2 But since sexual immorality is occurring, each man should have sexual relations with his own wife, and each woman with her own husband. 3 The husband should fulfill his marital duty to his wife, and likewise the wife to her husband. 4 The wife does not have authority over her own body but yields it to her husband. In the same way, the husband does not have authority over his own body but yields it to his wife. 5 Do not deprive each other except perhaps by mutual consent and for a time, so that you may devote yourselves to prayer. Then come together again so that Satan will not tempt you because of your lack of self-control. 6 I say this as a concession, not as a command. 7 I wish that all of you were as I am. But each of you has your own gift from God; one has this gift, another has that. 8 Now to the unmarried1 and the widows I say: It is good for them to stay unmarried, as I do. 9 But if they cannot control themselves, they should marry, for it is better to marry than to burn with passion. 10 To the married I give this command (not I, but the Lord): A wife must not separate from her husband. 11 But if she does, she must remain unmarried or else be reconciled to her husband. And a husband must not divorce his wife. 12 To the rest I say this (I, not the Lord): If any brother has a wife who is not a believer and she is willing to live with him, he must not divorce her. 13 And if a woman has a husband who is not a believer and he is willing to live with her, she must not divorce him. 14 For the unbelieving husband has been sanctified through his wife, and the unbelieving wife has been sanctified through her believing husband. Otherwise your children would be unclean, but as it is, they are holy. 15 But if the unbeliever leaves, let it be so. The brother or the sister is not bound in such circumstances; God has called us to live in peace. 16 How do you know, wife, whether you will save your husband? Or, how do you know, husband, whether you will save your wife? Concerning Change of Status 17 Nevertheless, each person should live as a believer in whatever situation the Lord has assigned to them, just as God has called them. This is the rule I lay down in all the churches. 18 Was a man already circumcised when he was called? He should not become uncircumcised. Was a man uncircumcised when he was called? He should not be circumcised. 19 Circumcision is nothing and uncircumcision is nothing. Keeping God’s commands is what counts. 20 Each person should remain in the situation they were in when God called them. 21 Were you a slave when you were called? Don’t let it trouble you—although if you can gain your freedom, do so. 22 For the one who was a slave when called to faith in the Lord is the Lord’s freed person; similarly, the one who was free when called is Christ’s slave. 23 You were bought at a price; do not become slaves of human beings. 24 Brothers and sisters, each person, as responsible to God, should remain in the situation they were in when God called them. Concerning the Unmarried 25 Now about virgins: I have no command from the Lord, but I give a judgment as one who by the Lord’s mercy is trustworthy. 26 Because of the present crisis, I think that it is good for a man to remain as he is. 27 Are you pledged to a woman? Do not seek to be released. Are you free from such a commitment? Do not look for a wife. 28 But if you do marry, you have not sinned; and if a virgin marries, she has not sinned. But those who marry will face many troubles in this life, and I want to spare you this. 29 What I mean, brothers and sisters, is that the time is short. From now on those who have wives should live as if they do not; 30 those who mourn, as if they did not; those who are happy, as if they were not; those who buy something, as if it were not theirs to keep; 31 those who use the things of the world, as if not engrossed in them. For this world in its present form is passing away. 1 Cornthians 7 1+31, Niv Holy Bible Verse 1 Skyes end in silence like the Swann in clay Gray blue green one mothers do not put on babies Windows more fransparent than paintglass We need t death they call a future around 10 000 m up But until then we will write our name on t Bible Like a gorgerere fawnius or anonyme peasant We live for spring Tames not four irrepetable Art ~ When Love is Lovt the Lovers Louet Lvt. Verse 2 At Juliet'z headstone They come again to the beautiful spirit The failures of her Love for noblesse The mount is a stone with sleeping light Floras A fortress of iron & a cunună of clouds They not exist - as before - are photogrammes With a title cover & two breasted stainedglass...

5 Father Lorenzo's letter to the Fathers What man names Love a game with primtemps bunyanbugs Another man a poem or a light a distant flower filling you with fright They say it's Art letting you to Live I say Religion more Loves dost Give The Child is dead for Love of other Child lying as though berrie of t wild Innocent but stupid as they were they saw in them World's beauty Angel, mare, Christ was themselves Now at t funerals help yourelves... March 13, 2021 AD h 19, 34 pm 6 deny urself, a Letter + Great words are read in metaphors not in great schoolboox The holy chrysanthemum alit by Death's candle A Shakespeare in a Shaespeare a moverooting in t Earth Theatre not for Scholars Biblia not t Holy We love until death now or ever without saying goodbye A romeojuliet story is all Terra's white cry I want to have your Children but I'm afraid to try I hold my dream within me My dear Wolf of the Skye A Cross we bear today asymbol's of world's deny The Light alive within us God's Love intertwined - I see t World Gay after All ~ The crosslocked Canis & t Wol' ILoveYou ii said to t Wolf You're God's Prayer Child Eywolf. March 13, 2021 AD h 20, 07 pm 7 Binecuvântează-mă, Marie! Te binecuvântez, tu Mă iubești. 8 Reading Prophets, Life or death, Blessing or curse "Look down the burial hole from which you were born!" "As a Child is comforted by his Mother so I t LORD will! You will not be scaredfright anymore of t Destroyer when He comes to plunder, were is wrath?" "Good little Left." I said everything today + should I Go? Or should I Stay? Death comes n t month of May + I am beautiful to-day.

Informații generale Autor Alexandre Dumas, fiul Gen roman de dragoste Roman autobiografic Ediția originală Titlu original La Dame aux camélias Limba limba franceză Editură A. Lebègue Țara primei apariții Franța Data primei apariții 1848 Modifică date / text Consultați documentația formatului Dama cu camelii ( în franceză: La dame aux camélias) este un roman scris de Alexandre Dumas fiul. El a fost publicat pentru prima oară în Paris în anul 1848, fiind un mare succes al scriitorului care până atunci fusese în umbra tatălui său Alexandre Dumas. Cuprins 1 Origine 2 Acțiune 3 Personaje 4 Adaptări 4.1 Teatru 4.2 Operă 4.3 Film 5 Vezi și 6 Legături externe Origine Portrait of Marie Duplessis by Camille Roqueplan Romanul a fost inspirat de un episod din viața lui Alexandre Dumas fiul - dragostea lui pentru Marie Duplessis, o curtezană. Acțiune Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ. Acțiunea romanului, o tragedie, are loc la Paris: tânărul Armand Duval s-a îndrăgostit de curtezana Marguerite Gautier. Singurele flori acceptate de Marguerite sunt cameliile. La început dragostea tânărului Armand nu este împărtășită de Marguerite, dar cu timpul se va îndrăgosti și ea de Armand. Acesta îi cere să renunțe să mai primească clienți. Când tatăl lui Armand află de iubita fiului său, încearcă prin toate mijloacele să-i despartă pe cei doi îndrăgostiți. Văzând că fiul său nu acceptă sfaturile sale, tatăl lui Armand caută în taină să o convingă pe Marguerite că relația lor de dragoste nu are perspective de viitor, și încearcă s-o înduplece să nu distrugă cariera lui Armand. Marguerite acceptă cerințele lui Duval tatăl și se întoarce la viața de curtezană. Armand este indignat de hotărârea luată de Marguerite. Între timp, sănătatea Margueritei, care suferea de tuberculoză, se înrăutățește. Pe patul de moarte, ea dezvăluie adevăratul motiv pentru care ea a devenit din nou curtezană, cu alte cuvinte ea îi spune lui Armand de vizita tatălui lui. Personaje Marguerite Gautier Armand Duval Prudence Duvernoy Julie Duprat Nanine Blue question mark.svg Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. Adaptări Teatru Operă

March 13, 2021 AD 21, 16 pm Logos tăcând 9 Love is t destination, Intrarea în Cer My son, remember my last teachings & go - to Love's eternal shores I Lovtndiednsowilltyoumyson last gift this Love + to protect Ur books An alchemist's good friend, if thou cans't, remain in this castle, Capulet Other teachings I have I will give in good time now I must go t grave To grave you with blood on t pavement like t Italian Gesu an in Lovegod If you believe in Love you'll Love & Love willt never Leaveyou, Chilt.

Eu aprind flori în pietre... Lake of tears 1996 AD Am săpat în inimă Și am găsit Oase negre/de Corb. 13 martie 2021

March 13, 2021 AD 22, 08 pm Distih 10 Love's music's grammar Orthodox icons were once alive + each one a temple of Christ Love's music's grammar - holy + like your lovingface your eye T say to me I'm beautiful b beautiful ist w u Love not u witness Soon this Life shall end and then on t otherside in nonetime... Will I find you in that betterworld to Love or will I walk alone? Your face I keep inside my soul, my Romeo, forever&Aday.

Deschid ochii și văd Un cap țuguiat. 13 martie 2021, P, hd, Roumănia Power in mary pristi haiku

March 13, 2021 AD 22, 31 pm

2 Esther Regina & C. Domnul Brancoveanu!!

11 Fin, JVL PATERI EPITAPHE I pray thee God of Christ wash gently your shore The dark of utter night on your spirit has set Sweet Juliet, once sacred + Romantic God Your lead gold eyes watch me from Seraohim..

Szekeley Ferdinand Szekeley Csaki - Tomita Daniel Toma Tomidor. Hateg, Districtul Hategului, Second Edition haiku, AM Distih

Have you read these poets? William Wordsworth • Alfred Lord Tennyson • Langston Hughes • W H Auden • Philip Larkin • Emily Dickinson • Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran • Rainer Maria Rilke • Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling • Anne Sexton

Privesc volumele in biblioteca Si-mi vad propriile carti. Duminica, 14 Martie 2021 ora 5 am The Artist as a Young Girl

+++ Dumnezeu tăcere e. Facts & Presents iii Basilica catullica. The Artist as a Young Girl/Je suis que Ange Facts & Presents iii Basilica catullica. The Artist as a Young Girl/Je suis que Ange Motto: +++ Roman dies, Romandia. Către C Ger - ră - mă -ni - i a, D -aci - lan - ul German-dia (Zi/Spiritualitate/Romanitate în Germania) și Da-ia-dia (Dacia-dies, zonă latinizată și grecizată înainte de Romanizare + prin inferență culturală...) Prolog dada Dama cu camelii De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la navigareSari la căutare Dama cu camelii LadyoftheCamellias.jpg

The Artist as a Young Girl The Artist as a Young Girl The Artist as a Young Girl The Artist as a Young Girl The Artist as a Young Girl The Artist as a Young Girl. Sat Pogany 25 mar. 2021+ El fin. Facts & Presents iv Only Grl on Earth. Jesuschrist smiling (newpoetry) 2021 Facts & Presents iv Only Grl on Earth. Jesuschrist smiling (newpoetry) 2021 +++ Facts & Presents iv Only Grl on Earth. Jesuschrist smiling. +++Vis1./Dream1. Calvin Zwingli. - (Janette Oke vs. Ishiguro) / Menno Simmons + 3 Felixsticks/

314 Gigi Folsom/Parterul (povestiri suprarealiste) 2 Povestiri exemplare adică vechi (Maja Cervantes)/ Calvin?/Arminius? +Mon +29 mar 2021 AD /13 15 pm Ad patris Citesc WS de 31 de ani dar nu știu de la ce biserică e/ The helpless god A Girl is a complicated thing The Birth of my Child

*** Seven owls seven owl seven owls seen owls Seven owls seven owl seven owls seen owls Seven owls seven owl seven owls seen owls Seven owls seven owl seven owls seen owls Seven owls seven owl seven owls seen owls Seven owls seven owl seven owls seen owls. Facts & Presents vi I should kiss you, he said, and died. Ademiu 15 March 2021+ Facts & Presents vi I should kiss you, he said, and died. Ademiu 15 March 2021+ to Ralph Waldo Emerson Mary? It's All God.

The tale/hair/beauty/history/saga/Love/ soul/Childhood/Reason of my loving/beautiful/sensible/sweet/Wom an Girl/Love/Soul/Vecinicie/Child/Pure + the Grl I Love.

Bine ai venit printre morți/Welcome to t dead. Samuel BECKETT

March 16, 2021 AD

Comment către av: după ce iai trei șuturi știi **** Avansezi în viață, avansezi înapoi. Am devenit șakespeareolog amator.

Facts & Presents vii Kaleidoscope earth from above (Love prayers 1996/7+2003+2021+) Motto: THERE SHOULD b A GOD! + JW Goethe, synthesis. Verse contributed at an English class CN Decebal, Deva, 1996/7, IX G, Miss Camelia Faur English Teacher Class 1/2 ... The world is _ small ... 18 Marteie 2021 AD 0, 26 am, @Home 2003+2004 Translated poems from Imersiune posibilă Possible Immerssion + haiku, tanka, modern poems An Orca in Love The Atlantic in Buenos Aires to the Fires + submerse streets Where dolphins in Love wander for a dose of Lovenpoetry They hunt their heart out for their Dolphinette crying in t darkwater... 22 martie 2021 AD

22 30 Fara internet, securizat UN REPORT IT S 22 30 AND FOR 2 HOURS THE INTERNET WENT OFF WHY I DON T KNO BUT I BELIEVE THEY ARE MISHMASHN THE LAW MODIFICATION LAWS AND CUT DOWN THE CABLE WITH THE TEETH LIKE IN THE FIRST WORLD WAR

THIS IS UNCONSTITUTIONAL DICTATORIAL IF SO AND GOD SEES AND IF HE SITS IN SILENCE IT DOES NOT MEAN HE DOES NOT RETRIBUTE WHAT CAN I SAY IN ROMANIA A GUY’ WANTS TO GET OUT OF 2 YEARS OF PENITENCE. *Marți, 23 Aprilie 2019) Facts & Presents v O lumina veche de o suta de ani Facts & Presents vi O lumină veche de o suta de ani Martie 2021 Geniului poporului român vecinic. Motto „...când lângă noi sunt atâția Oameni care au nevoie de Dumnezeu!” pastor Vladimir Pustan, Mosuni, Ardeal, 2008 „...acela care mi-a purtat de grijă astăzi, îmi va purta de grijă și mâine!” pastor Vladimir Pustan, Mosuni, Transilvania, 2008 „...Dumnezeu ne-a chemat să umplem bisericile de oameni sfinți!” pastor Vladimir Pustan, Mosuni, România/Roumanie, 2008 „...îți mulțumim, stăpâne, îți mulțumim pentru ziua de cercetare, îți mulțumim pentru frații care-ai venit, îți mulțumesc pentru A care-a făcut, Doamne, întâlnirea noastră, posibilă, îți mulțumesc pentru tăt, ( tot ), și - dacă cumva ți-am cerut ceva nepotrivit voii tale, dacă vum cumva am stat nepotrivit voii tale înaintea ta, dacă cumva ne-am învălmășit gândurile cu (indescifrabil!), lumea ce stă, te rugăm, iartăne, și ajută-ne, Doamne, ca-n săptămâna în care intrăm, în anul acesta, să n ridicăm un semn de întrebare, ce fel de pocăiți sun+tem noi, - și ce fel de oameni și pe ce drum mergem! Asta te rog, Iisusae, - pentru că nu ești 1 Dumnezeu dintr-o icoană, pentru că nu ești 1 Dumnezeu agățat într-un cui, pentru că ești cel care poți să-ți faci loc în inima noastră și ești cerl care poți să ne scoți biruitori, pentru că ești Stâlp și Adevăr, pentru că ești steag de biruință, în Numele lui Iisus, te-am rugat, Tată, - și-ți mulțumim - și te slăvim - până-n veșnicie - amin.” preot Critian Pomohaci, Moșuni, Europa, 2008, transcris în ziua ultima a Canonului Sfântului Andrei Creteanul, 18 Martie 2021 AD de FELIX. O floare veche de o suta de ani O floare veche de o suta de ani O floare veche de o suta de ani O floare veche de o suta de ani O floare veche de o suta de ani O floare veche de o suta de ani O floare veche de o suta de ani.

Comment 2 către av: Eu fac hermeneutică pe textul s, franceză - umanistă - și biblică calvină - pentru că sunt convins că textul - ca Evanghelie Umană merită ! FELIX Motto: Religie Majoritatea localităților hațegane au fost din cele mai vechi timpuri ortodoxe, cu excepția așezărilor de „oaspeți regali” (catolici) de la Hațeg și Sântămăria-Orlea. Către sfârșitul secolului XVII, în perioada principilor calvini ai Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea și Mihai Apafi I, o parte a hațeganilor trece la calvinism41. O dată cu înființarea graniței militare, în 1765, satele arondate acesteia trec la greco-catolicism 42. După scoaterea în afara legii a acestei confesiuni, în 1948, majoritatea redevine ortodoxă. După 1920, odată cu venirea misionarilor unii convertiți de maghiari, traducerea hymnalului standard din maghiară până în 1913, fondarea cu sprijin eclesiastic internațional (maghiar, german, american, britanic) a Seminarului Teologic Baptist din București în anul 1921 ridicat pe urmă la nivel universitarla inițiativa Regelui F, - fratele păstor Cenușă, bis. Suseni, Golgota, Hațeg, absolvent al primei promoții de ministranți - și traducerea Bibliei în româna vernaculară de către editorii biblici englezi, Cele trei Biblii Cornilescu/prin.RaluCalimahi 1921, 1924, - și traducere literală 1931 -,în multe sate apar minorități evanghelice, baptiști - „calvini” -, penticostali - „spiriți”, după 1930, - și adventiști - „sâmbătari” - comunități marginalizate și persecutate până la detenție religioasă ori martirizare în cazul penticostalilor. Mai târziu apar și Martori ai lui Iehova - „Iehovari”, „Iehoviști”, ”Martori” - și Creștinii după Evanghelie - „Evanghelicii” ori „Creștinii” -, toate aceste credințe fiind bine reprezentate în satele și cele patru metropole hațegane. Evanghelismul ortodox - numit „Oastea Domnului”, în Hațeg a fost în cea mai mare parte spulberat de Ateism și antibiblism, fiind reinițializat la Biserica numărul 2 - după 1989 - de Pr. Buzdugan și, independent, de feluriți monahi și duhovnici „ostași”. În Hațeg și comune mai mari **** ar fi Baru Mare, există sinagogi mozaice ai căror enoriași au fost în cea mai mare parte, cei rămași după Holocaustul din anii 30 ianuarie/martie1933+8 mai/15 august 1945, au fost expatriați prin politică internațională în Republica Israel, până în anii 1966, 1967, lăcașurile de cult fiind închise și lăsată pradă ruinei; în urmă au rămas și cimitire evreiești, ex. Hațeg, pe fosta uliță evreiască, spre Unirea/General Berthelot.necesită citare Tradiții +Wikipedia.ro

Say Godgye & meet t King. 2021 *** G-d is my father I am Adele & he Fell in Love w Jane Eyre O it'"s Beautiful!! I have come... I have come Just for a night Make a miracle I night But she said Please stay I want to love you This way. *** A fact between us.

Felix vis I was born an exile.

Well, those books, cause they were many i mean many Were about either poor unfortunates or believing heros artists, writers, composers & men of effortngenius like that Moses guy ci vous voulez Who learn, study, create and work their art in poverty - hated & alone like bad crazysheep Until they go to t Reader & are understood n Loved! for ever like Frenchchristians I never could read my Fathernother or - say - t Joint I read - the Good Classics - and Their Life - like W & O Wright After 80year only t Realdeal Classics survive - namely Jiovum. March Idas, 2021 AD

Lasă-mă să îți pun un sonet în păr Lasă-mă să îți pun un sonet în păr Lasă-mă să îți pun un sonet în păr

When I read The Karamasoffs more than 23 years ago I figured it plainly Dmitry, Ivan, Smerdeakpv & Aleosha i. e. I With t old scratch dtunkard but de facto y de iure My Fathet has double petsonality both Old Karamasoff & Smrrdeakoff t Killer Killing himself for show & Blood... A prayer for his poor Infant soul. March 16, 2021 Ad am

Iubirea unor oameni simpli Rootpiece

Hațeg district, 16 Martie 2021 AD 20, 38/9 pm

Bosut, Emiu, my friend, there is a song by geometrician Dan Barbilian About a drowned tree becoming the drowned in t maths poet memory I too am a rootpiece in my human roman people literature a piece of root Hidden in black clay like the raven dark ioan hair of my mother's Child I am and do not exist i am like a mouth of my people feeding it's heart Unknown artist knowed only by Mockery or Pious Silence I handfeed...

+++

March 16, 2021 AD 18, 24 pm

Și orbii iubesc - și orbii iubesc.

On the 24th

17 Marie 2021 AD 15 49/50 pm

I Love You I said to the icon. I Love You too She said. And I died.

Krapp

Hallelujah in t Ring

Sweet friend concerning my readings of a Child Almost the entire material taught to myself by myself From the very beginnings at middle eighties aged iii 1/2 Before 1985 I was happy with mother talk

My Father Kills Himself

Au fost oameni simpli - muncitori După ce-și terminau treaba redeveneau ei înșiși Fără regretele de a fi putut face mai mult decât ei înșiși S-au întâlnit pe stradă ca evreii nu citeau prea mult Gândeau fiecare clipă ca pe un mileniu ca Dumnezeu La bătrânețe și-au pus toate boarfele într-un sac și au plecat în moarte acasă neauzind nimic și pe nimeni zâmbind doar - ca Ahaii lui Achilles.

She is Sparkling The crown's Ting

*** Je suis t unploughed field.

Lasă-mă să îți pun un sonet în păr

Lasă-mă să îți pun un sonet în păr Lasă-mă să îți pun un sonet în păr Lasă-mă să îți pun un sonet în păr.

With all her Fortress in Mounts Yellow black & White to Counts

t Riches repugned me On Childhood Lectures to Emi

Lira mea spinarea Spinarea mea e o liră prelungă și rotunjită ca o inimă de Valentin Cânt la unica ei coardă la lira mea spinarea coarda inmănuncheată și desmănuncheată pulsând precum coloana infinitului Coloană sfântă vertebrală care vibrează ca Tubulars bells III pe vremuri la M.

This flower is named a light

Sunt un personaj beckettian Sunt un personaj beckettian Sunt un personaj beckettian; Sunt un personaj beckettian Sunt un personaj beckettian Sunt un personaj beckettian.

Milady Jute & t Prince

Sf. Patric, 17 Martie 2021 Ad 15 58 pm

Facts & Presents vii Kaleidoscope earth from above (Love prayers1996/7+2003+2021+)

The Prince of heirs was so poor he could not offer (a ring for) engagement So he just kisst her Jute's beautiful finger + Instead.

t Felix șoa !@#$%^i I dream Fundoianu/Fondane some time I dreamt the leper poet some time ago Thinking in dream or after of his end f not left for Paris maybe had survved Escaped by The Sweet Mother Helena Of t Eurpean people as one thousand Score ago when wit t kross of wit... 23 martie 2021 Ad +++ Theogony metamorphosii Hespers vespers eddii. Kron-os-eddae. New testamental Homer + Iliad/ Odissee/Aenaids. Old & New. *** Runes better t moons. A good Guy. Prayer for a real Poet At school at Cluj i met a poet (published) Master Adrian Suciu a theatre classmate Whose book Nights and Days t bookseller had - I never bought never cared much new He was a good guy much older 31 t Left for cruel B lookt like WE96Shakespeare... +++ Se bate stânga cu dreapta!... Facts & Presents viii I do not kill myself with happiness Facts & Presents viii I do not kill myself with happiness *** You're t altar, You're t LORD. *** Biblia Mankind's synthesis. To my Robes Morții nu mor.

315 24 mar. 2021 AD 21 15 pm Didactics iii What my Father taught me Don't use a reading lamp in your room Keep a window clear whatevr you do where you are Make yourself 2 windows and read at t sunlight Walk and comment record If you want to study at evening think or listen t read. 24 mar. 2021 AD 21 59 pm +++ Publius Ovidius Dicko. Pour Ars Amandi + Ars amatoria. *** I prayed for t sinner world & I became it. Jesus I love you more than t universe. Again on t hospital I remember that until 2016 or 2017 there was a boy here who was dumb A herdsman of the hospital's cows but maybe t cows were personnel's I don't know anyway now he is gone my friendly cow sheperd & keeper The hosptal's nterest i not t boys or grls at home w love but slaveswork.

1921, 1924, - și traducere literală 1931 -, în multe sate apar minorități evanghelice, baptiști - „calvini” -, penticostali - „spiriți”, după 1930, - și adventiști - „sâmbătari” - comunități marginalizate și persecutate până la detenție religioasă ori martirizare în cazul penticostalilor. Mai târziu apar și Martori ai lui Iehova - „Iehovari”, „Iehoviști”, ”Martori” - și Creștinii după Evanghelie - „Evanghelicii” ori „Creștinii” -, toate aceste credințe fiind bine reprezentate în satele și cele patru metropole hațegane. În epoca șasezecistă până azi s-au remarcat următorii păstori, C. Ardeleanu, P. Dugulescu M. Sârbu, J. Eva la baptiști, & Petru Roman la Evanghelici, în celelalte culte evanghelice păstorii neavând o pondere bisericească la fel de mare. De asemenea în tot curentul evanghelc Femeia a găsit de la întemeiere mai multă libertate, existând din perioada postbelică nume de surori care au intrat în legenda lumii pocăințe, de ex. sora Raveca binefăcătoarea și preoteasa Buzdugan ostașa, ori Sora Speranța. Până spre anii 1989 au fost femei, surori, interogate de miliție pentru botez! Bunăvoința „pocăiților” hațegani pentru toț oamenii au creat simboluri pitorești din comitatul nostru de creștini stradali berserk **** ar fi în perioada RPR în zona Clopotivei a acelui țăran fratele Pătru, considerat de oameni, biserică și el însuși - nebun - pentru că predica oamenlor postbelici, ori cel ma târziu din ani 1980 a fratelui ecumenic Marcel, cunoscut de târgul Hațegului ca Marcel Nebunul, pentru care oameni ne rugăm cel ma mult!+CENSORED - temporar din motive ma mult decât obiective25mar.2021AD/ Evanghelismul ortodox - numit „Oastea Domnului”, în Hațeg a fost în cea mai mare parte spulberat de Ateism și antibiblism, fiind reinițializat la Biserica numărul 2 după 1989 - de Pr. Buzdugan și, independent, de feluriți monahi și duhovnici „ostași”. În Hațeg și comune mai mari **** ar fi Baru Mare, există sinagogi mozaice ai căror enoriași au fost în cea mai mare parte, cei rămași după Holocaustul din anii 30 ianuarie/martie1933+8 mai/15 august 1945, au fost expatriați prin politică internațională în Republica Israel, până în anii 1966, 1967, lăcașurile de cult fiind închise și lăsată pradă ruinei; în urmă au rămas și cimitire evreiești, ex. Hațeg, pe fosta uliță evreiască, spre Unirea/General Berthelot.necesită citare

cultul lui care includea sacrificii umane prin spânzurarea unor bărbați de copac pentru a aminti de căpătarea înțelepciunii runelor.

Tradiții

Trebuie să mă spăl pe mâini

Ragnarok În ziua apocaliptică a Ragnarok-ului, Odin va fi sfâșiat și devorat de lupul uriaș, Fenrir, dar va fi răzbunat de fiul său cel mic, Vidar. Alte nume Alte nume sub care este cunoscut Odin sunt: Rognir, Sann, Omi, Ohinn, Oer, Sidhott, Thund, Haptagod, Sidskegg, Sigtyr, Unn, Ηerran, Herteit, Hropt, Herian, Ialg, Iolf, Ialk, Iolnir, Sigfadhir, Skilfing, Svipal, Blindi, Nikar, Nikuz, Oski, Svidur, Svidrir, Thunn, Vakr, Fiolsvinn, Hergaut, Grim, Yggr, Grimnir, Valfadhir, Haer, Alfader, Haerbardhr, Ganglari, Hroptr, Fiolnir, Gaut. Note ^ Dicționarul Enciclopedic Brockhaus și Efron* Verificați valoarea |titlelink= (ajutor) Wikipedia.ro *** Jay Grl coming from Infinity to Infinity & Păclișa Birthday Am această Speranță Și Frică de psihicul uman... The Archetype The World is t Archetype No more. 25 mar. 2021 AD 20 56 pm

25 mar. 2021 AD 11 22 am, Pogany village Facts & Presents ix X Jane Eyre & t natural saint (daybreak verse) Facts & Presents ix X Jane Eyre & t natural saint (daybreak verse) to pocahontas F. janeeyre97m. Johnn If ur Father Goethe You can his Schiller. Mar. 29 2021 h 22 09 pm X dstich I am X t wolfchilled. 25 mar. 2021 AD The weeping madonna Tonight t madonna of bologna was weeping n her sky Then ii returned to watch her + we were both broken!! 25 mar. 2021 AD 1 07 pm +++ An Archangel pierced by t Milky Way. The Singer ...și te iubesc atât de mult. The-sin-gur The-sin-gur/ger The-sin-gur. 29 mar 2021 AD h 21 41/2 pm Facts & Presents x 900 Straightforwords.Broken brain, t wasted Chldren, Univers damnat Facts & Presents x 900 Straightforwords. Broken brain, t wasted Chldren, Univers damnat „...to not die, sir” / +/ JEm1997 Psalms 78 50 Voi sa te felicit de ziua mea... Sermon for us by us Ur pain not God's Read pray + Sermon fubu. March 30. 2021 AD 17 3 pm Cuvânt de dragoste Mai întâi suntem Copii Pe urmă suntem părinți Pe urmă suntem bătrâni! Pe urmă suntem eterni. Mai întâi suntem Copii Pe urmă suntem părinți Pe urmă suntem bătrâni! Pe urmă suntem eterni; Religie Majoritatea localităților hațegane au fost din cele mai vechi timpuri ortodoxe, cu excepția așezărilor de „oaspeți regali” (catolici) de la Hațeg și Sântămăria-Orlea. Către sfârșitul secolului XVII, în perioada principilor calvini ai Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea și Mihai Apafi I, o parte a hațeganilor trece la calvinism41. O dată cu înființarea graniței militare, în 1765, satele arondate acesteia trec la greco-catolicism 42. După scoaterea în afara legii a acestei confesiuni, în 1948, majoritatea redevine ortodoxă. După 1920, odată cu venirea misionarilor unii convertiți de maghiari, sau ca prizonieri - Boșorogan, unul anonim din zona Orăștiei și Ciorogaru de la Râu de Mori -, apoi apărând remarcabili păstori-țărani, Ștefănic din Sibișel,ori cu Institut, Ciorogaru Jr, sau creștini martiri prizonieri, Ivanc Ioan tatăl deținut legionar, țăran din Clopotiva, atrași - și în toată era comunistă, până azi, de mesajul cald al Bibliei pure cu orice sacrficiu și degradare morală-socială - existând prin ani cazuri interesante, de ex. în anii 1970 suflete convertite la creștinismul fundamentalist ținute în școala superioară de biserică -, cu traducerea hymnalului standard din maghiară până în 1913, fondarea cu sprijin eclesiastic internațional (maghiar, german, american, britanic) a Seminarului Teologic Baptist din București în anul 1921 ridicat pe urmă la nivel universitarla inițiativa Regelui F, - fratele păstor Cenușă, bis. Suseni, Golgota, Hațeg, absolvent al primei promoții de ministranți - și traducerea Bibliei în româna vernaculară de către editorii biblici englezi, Cele trei Biblii Cornilescu/prin.RaluCalimahi

ascunde Logo original-t.png Vă invităm să vă creați un cont și să participați la concursul Wikimedia CEE Spring scriind cel puțin cinci articole. Odin De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la navigareSari la căutare Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări. Conține erori de ortografie, folosește o exprimare alambicată sau stâlcește limba română. Marcat din august 2020. Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. Odin NKS 1867 4to, 97v, Odin on Sleipnir.jpg Căsătorit cu Frigg1 Modificați la Wikidata Urmași Baldur Hod Hermod* Bragi Vidar Thor Meili* Heimdall Tyr Winta* Váli* Skjöldr* Modificați la Wikidata Tată Borr Modificați la Wikidata Mamă Bestla Modificați la Wikidata Bunic Búri* Modificați la Wikidata Bölþorn* Modificați la Wikidata Frați Vé* Vili* Modificați la Wikidata Modifică date / text Consultați documentația formatului Odin, Rătăcitorul Odin (anglicizat ca Woden) este zeul suprem în mitologia nordică, care a dobândit înțelepciunea universală sugând seva Arborelui Înțelepciunii, Yggdrasil și plătind pentru acest privilegiu cu un ochi. A avut mai mulți fii cu mai multe soții dar cel mai important urmaș al său este Thor, un zeu destul de popular în epoca contemporană. Odin este zeul cunoașterii și al inițierii, are o suliță numită Gungnir care nu-și greșește niciodată ținta, asemenea ciocanului lui . El este fiul lui și a zeiței. suprem, similar stăpân al cerului și pământului, zeu al războiului și al morții dar și al magiei și inspirației poetice. Odin este soț al zeiței. Împreună cu și a construit Universul din cadavrul uriașului primordial Ymir. Locuia în Asgard, împreună cu toți ceilalti zei, cărora le era conducător. La germani era identificat cu Wodan sau Wotan. În limbile germanice derivă Cuprins 1 Înțelepciunea supremă 2 Odin, zeu al morții și al războiului 3 Ragnarok 4 Alte nume 5 Note 6 Vezi și Înțelepciunea supremă M. Presnyakov. Odin. 2008. Odin a căpătat înțelepciunea supremă, prin sacrificiul la care s-a supus. El s-a spânzurat timp de nouă nopți în arborele Yggdrasil, iar în tot acest timp el nu a mâncat, nu a băut și s-a lovit singur cu lancea. În urma acestui ritual inițiatic, el dobândește știința ocultă și darul poeziei. Odin pătrunde astfel în tainele magiei. La fel ca șamanii, el poate să-și schimbe forma, poate să-și trimită spiritul sub forma unor animale, iar în Havamal el spune că știe un farmec cu care ar putea face ca un spânzurat să coboare din spânzurătoare. Odin este ajutat de cei doi corbi ai săi, Hugin și Munin, care îi povestesc tot ce se întâmplă în lume.

Trebuie să mă spăl pe mâini Trebuie să mă spăl pe mâini Trebuie să mă spăl pe mâini Trebuie să mă spăl pe mâini Trebuie să mă spăl pe mâini Trebuie să mă spăl pe mâini. 26 martie 2021 AD +++ iidiotaribus bibliacissimi, pegra simplicissisimi +++Puedo oigoar los sonetos del antiguos forets. +++Libertas Libertis libellum Romanorum carminorum phorourum llegent. +++ Carmina vita. +++Erde niger, aurum panem. +++Horatius Flaccus jux Athenianae philosophiae, Maro historia llegendourum Desdemona, Nasone artis amorem/ Mariasacra/ Augustus Octavianus abtichristum. Inscriptio verra Rex Romani, Republica Elena, Imperium Misterioroum Babylonum Principatum jus, Dominatum ira. Barbaricum et Romanorum fide, antes Aurelio Beato, medievalis spargere. AAA Clasicul creă predica Dumnezeistă. +++ Dolinum lex carminum libri. +++ Cer, Pământul. ++++ Carps, banesi. 28 marte 2021 ad 21 65 pm ++Catholic fish store+ A smile two from beyond maybe magyar lighteyes The hunedoara market bornagain Catholic fish store husbands. 2021 translated poetry & some pope image. AaBbCcDd/ 30 iii 2021 Ad Being in Love Sleeping I dream t I read Shakespeare's Originals, I wake up & read Hegel deutsche synthesys.. 30 iii 2021 AD 15 16pm © 5 days ago, F R G Constantinescu

adult

SUntem muguri de stele Sonet alfabetic 14 versuri muzicologie SUntem muguri de stele Sonet alfabetic 14 versuri muzicologie F-G R Constantinescu 19!!/29 martie 2021 Ad post dedicated to FrancescoPetrarca Dedication God does w i speak/ask So i quit huit. FELIX+G E L n AdouaLege/ (felix elul) A. Avraham Ishmael Isaac/ 1, Ad emi

Conform altor legende, Odin a căpătat inteligența supremă prin intermediul vicleniei sale. El a poruncit zeilor să taie capul gigantului Mimir, faimos pentru știința sa ocultă. Odin a conservat capul gigantului și se spune că pentru a afla un răspuns la întrebările sale, trebuia doar să îl consulte pe acesta. După Snorri Sturluson, Mimir era păzitorul izvorului înțelepciunii de la rădăcina arborelui Yggdrasil, izvor din care Odin n-a avut voie să bea, decât după ce șia sacrificat un ochi și l-a ascuns în albia lui. Odin, zeu al morții și al războiului Odin este în același timp și un zeu al morților și al războiului. El ocrotește prin mijloace magice pe marii eroi, însă în cele din urmă îi trădează pentru ca aceștia să fie uciși de adversarii lor. Explicația acestui comportament este dorința de a avea alături de el, în Valhalla, pe cei mai mari eroi, pentru a fi ajutat de ei în ziua Ragnarok-ului, în lupta contra giganților. Valhalla nu primea decât sufletele celor care au murit eroic pe câmpul de luptă. Deoarece Odin era ocrotitorul vestitelor Mannerbunde, creaturi ce terorizau satele, acest zeu nu era unul dintre zeii favoriți ai populației rurale. Acest lucru este întărit de

Daca vrei s nu plesnesti trebuie sta pe sold si sa respiri maica, / Universul (în cosmos) dinafară e o stea pitică albastră albă stinsă, radiații și radiații electromagnetice și radiații de oxigen. 2, Ad Emius. De Conversatione Joni 47th US A bosut nu suparat * i think i do understand! , pe de altă parte dacă peste 6 sau 10 ani o să pot scrie bolumul iii la Nebunul 1+2 (2015+2021) căred că îl voi dedica lui Walt Whitman și intitula POETUL CONFIDENȚIAL: Cerebrol feat. Magiun treisudest (Nebunul iii _+) ca și cartea aia Omul fără însușiri/calități/atribute de Robert Musil. We - tpeople - are really sick of Ur kinky dream! ,+ ...mj-A (...mj-a) trecut! Patria mea e literatura română. 3, Art, Geist! 2 Jamie, AWTR.

316 YouTube p is Jake, but Shakespeare's Wrong, no Juliet, no Kete, No Portia or Ophelia, Godforbid, i mean we have the best after the Gospels and just don t broadcast t plays - for which the Conqueror 2 beat his life before his time alone and untranslated - & no need no Shakespeare semiotics, just ants games! And the clock is 21, 21/21! m + And at the radio sermons are about Gay lovers... Jonathan Edwards would be really dissapointed with t Christian Occident, i believe... As for Prophecy - Shakespeare can do that to people - even Actors - but u can t quit - because that would be humanity flunk, do you know what you mean, you don t look good when you re breast fed by God. Here in Romania in the past 20th century there was a great critic lit of also Jewish critics who made exquisite studies on Great Romanian themes like eminescology, or folklore, or Miorița or ArgeșMonastery ballads, Lucian Blaga or great contributions to Romanian music like the Orthodox classical and choral of Paul Constantinescu, and also that 81 years have passed and Occident don t really know who The Circle really was and what they were about. And what is my lasting change, after all, is that - waht also was a beat for me too, for a life - is that The Complete Works of William Shakespeare in-folio of 1623, after 1616 & 1611 is that Alphabet can save your Life 2. Amen, In the end, I really should say that the poet beat of especially American music of t 60s deserve proofessional criticism and a cultivated public, beyond t RS. She was a Flower... I am a Light / Rejecting Artists – by human society - as such, from Greek Tragedy to Some New Good Kid on t Block, like from Abraham ben Terah to Miss Janis Joplin – is saying no to the World & t hope in it, absoluteley! - Good and destroyed by t World they heal, is like rejecting psychanalysis and treatment if need! / The Postwar Art proved t Death Profits, but not in Lengthtime, for t universe t is. God help us! 4, D1 Saga Felix fiul Agnesei 2040,60/ (Doamne ajută! Cartea a iv-a volumul 1 5, Despre Felixianismul românesc postmedjugorje 1981+2021 Felix Rian Constantinescu Adun la colectie, poporul roman ma citeste pe Ascuns... ...sa fii plagiat, schimonosit si ignorat, luat la misto de catre poeti si scriitori agramati verbal, care publică niste biete bibelouri de megapress furate dupa electrocadiogramele tale literare puse la index si interzise la publicare, cand abia mai traiesti, in timp ce pana si Goma sau Cioran au fost lasati in Romania sa-si scrie ei cartile, - nu de azi de ieri si de oameni - si - sa nu scriu mai mult, e culmea inculturii si degradarii unui popor, ma simt ca Mozart studiindu-l pe Bach, ori Ludwig van Beethoven ci vous voulez, Eu daca sunt cuminte o sa sfaresc pe bancnota de 1Leu, Galbenă. Stiti s-ar putea sa mor - a ma ia C si pe mine - si sa vreti sa ma cititi, si sa fie prea tarziu! Pentru Canon, cartea tineretii mele, deja sufleteste e prea tarziu, a fost ucisa! a mai ramas spiritul ca in Baudelaire și Holy Bible. Eu nu sunt un scriitor si filozof, ca pe clasa a v-a, sunt Harriet Beecher-Stowe William Wilberforce John Newton parintele Galeriu! Cine ma neocoteste, om sau popor, va ajunge de nimic, cine ma primeste, l imbratiseaza pe Dumnedieu! 18 Martie 2021 AD h 1, 07 am, sat Păclișa,comuna Totești, jud. Hunedoara!

during the Calvinist princes of Transylvania, Gheorghe Rákóczi II and Mihai Apafi I, a part of the Hategians converted to Calvinism41. With the establishment of the military border in 1765, the villages around it converted to Greek Catholicism 42. After the outlawing of this denomination in 1948, the majority became Orthodox again. After 1920, with the arrival of missionaries, some converted by Hungarians, or as prisoners - Boșorogan, an anonymous one from Orăștiei and Ciorogaru from Râu de Mori -, then appearing remarkable shepherds-peasants, Ștefănic from Sibișel, or with Institut, Ciorogaru Jr, or Christian martyred prisoners, Ivanc Ioan the father of a legionary prisoner, a peasant from Clopotiva, attracted and in the whole communist era, until today, by the warm message of the pure Bible with any sacrifice and moral-social degradation - in the 1970s souls converted to fundamentalist Christianity held in church high school - with the translation of the standard Hungarian hymn until 1913, the foundation with international ecclesiastical support (Hungarian, German, American, British) of the Baptist Theological Seminary in Bucharest in 1921 then at the university level the initiative of King F, - the shepherd brother Cenușă, bis. Suseni, Golgota, Hațeg, graduate of the first class of ministers - and the translation of the Bible into vernacular Romanian by English biblical publishers, The Three Bibles Cornilescu / prin.RaluCalimahi 1921, 1924, - and literal translation 1931 -, in many villages evangelical minorities appear , Baptists - "Calvinists" -, Pentecostals - "Spirits" after 1930, - and Adventists - "Saturdays" - communities marginalized and persecuted to religious detention or martyrdom in the case of Pentecostals. Later, Jehovah's Witnesses appear "Jehovah's Witnesses", "Jehovah's Witnesses", "Witnesses" - and Christians according to the Gospel - "Evangelicals" or "Christians" -, all these beliefs being well represented in the villages and the four Hatega metropolises. In the sixties until today, the following pastors were noticed, C. Ardeleanu, P. Dugulescu M. Sârbu, J. Eva for Baptists, & Petru Roman for Evangelicals, in the other evangelical cults the pastors not having an equally high ecclesiastical share. Also in the whole evangelical current, the woman found more freedom from the foundation, since the post-war period there were names of sisters who entered the world legend of repentance, e.g. sister Raveca the benefactress and priestess Buzdugan the soldier, or Sister Hope. Until 1989, there were women, sisters, interrogated by the militia for baptism! The goodwill of the “repentant” haţegani for all people created picturesque symbols from our county of berserk street Christians such as during the RPR in the Clopotivei area of that peasant brother Pătru, considered by people, church and himself crazy - because he preached to postwar people , or at the latest from the 1980s of the ecumenical brother Marcel, known by the Hațeg fair as Marcel Nebunul, for whom people pray the most! + CENSORED - temporarily for reasons rather than objectives25mar.2021AD / Orthodox Evangelism - called „The Army of the Lord ”, In Hațeg was mostly shattered by Atheism and anti-biblicalism, being reinitialized at the Church number 2 - after 1989 - by Fr. In Hațeg and larger communes such as Baru Mare, there are mosaic synagogues whose parishioners were mostly, those left after the Holocaust of January 30 / March 1933 + May 8 / August 15, 1945, were expatriates through international politics in the Republic of Israel, until 1966, 1967, the places of worship being closed and left to ruin; Jewish cemeteries are also left behind, e.g. Hațeg, on the former Jewish street, towards Unirea / General Berthelot.

6, Grammar of music, jR To kip le from somewhere & Henryk Sienkewickz Maro, Horace, Ovid, Cicero! Felix Rian Constantinescu, Pollyana\ Second time when write jR, a well accomplished musician Artist, - i got deeper -after deciphering her introvert musical compositions and interpretations which she humbly names covers, - being an inspiration as I’ve seen to many a serious old worn-out-to&in-music American Poets - as all her spirit being, t fact that she i one t deeply understands the rules of music, breathing music, a Romantic Composer over five decades of rock & pop, really has access – naturally, like t saints to spirit -, to a notion t can be named t musical grammar, thus meaning that although we others could & might try to sing, but music is a rare gift, what means t would b more meaningful, than buy an organ or a guitar, to purchase her works, - as i remember that God/my Father bought – after a lifetime of buying Composers vinyls – a big, cubic, Mecca Shrined geometry, Complete collection of Master Wolfgang Amadeus Mozart. We can all sing, but music is labeled, like William Shakespeare’s Sonnets, as t inspiration of t meridians of centuries & millennia, and what we know – after Schubert’s lieds – in Genius everything, good, became possible. An American George Enescu, a natural musician & bard of a nation, from here to t h e r e, beautiful bird of t unseen song singing. What i myself received, in poetry, i profess, naming her creations, composed, reposed, live, values of Art, mp4 pieces of American spirit, one of America’s name, good to be endorsed for unique musical creations. In fact, best i have heard since Greenday, from t new world, expressed. In one word everything her deeper t truth or like for those old White/Afrohispanic from New York - un grande exito en espanol, calmer though, like a Lily Marie bornt at t last pages of an Odyssey... Her notes are a miracle stop! A Dryad! 29 mar. 2021 AD h 22 25/6 pm 7, Karma Chameleon Men disagree Art coz of Soul. 8, Post poetic dătătorului Învățăturii 123456789 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 3- 31 32 3 3 34 3 5 36 37 38 39 40. 9, Post poetic 123456789 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 3- 31 32 3 3 34 3 5 36 37 38 39 40. 10, Postul e un clopot metafizic Ar fi frumos dacă monahii și monahiile cu înclinații filologice r face și ar oferi studii filologice ale literaturii române din perpectivă proprie. Sunt covins că ar fi acceptați la cele mai buneșcoli și publicați la cele mai bune edituri din țară; de asemenea dacă ar fi încurajați să creeze literatură, poezie, dramaturgie, proză, filozofie, teologie, istorie și critică literară, - pentru poporul român - o mântuire filologică a sufletului românesc. Ar fi minunat! Când am citit două, trei texte din Secolul 20 și Editura aceea comunistă cu o piesă per carte din Samuel BECKETT am redevenit eu însumi, Samuel Beckett! și **** ajung la temă, dacă s-ar îndumnezei teatrul românesc ca un mister mioritic! Acum cred că știu cărui curent literar sunt, un realism creștin. Pâclișa, hd, 16 Martie 2021 AD 22, 48 pm 11, Automatic text ) Religion Most of the localities of Hațeg have been from ancient Orthodox times, except for the settlements of “royal guests” (Catholics) from Hațeg and Sântămăria-Orlea. Towards the end of the 17th century,

Traditions / orginal text m / Religie Majoritatea localităților hațegane au fost din cele mai vechi timpuri ortodoxe, cu excepția așezărilor de „oaspeți regali” (catolici) de la Hațeg și Sântămăria-Orlea. Către sfârșitul secolului XVII, în perioada principilor calvini ai Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea și Mihai Apafi I, o parte a hațeganilor trece la calvinism41. O dată cu înființarea graniței militare, în 1765, satele arondate acesteia trec la greco-catolicism 42. După scoaterea în afara legii a acestei confesiuni, în 1948, majoritatea redevine ortodoxă. După 1920, odată cu venirea misionarilor unii convertiți de maghiari, sau ca prizonieri - Boșorogan, unul anonim din zona Orăștiei și Ciorogaru de la Râu de Mori -, apoi apărând remarcabili păstori-țărani, Ștefănic din Sibișel,ori cu Institut, Ciorogaru Jr, sau creștini martiri prizonieri, Ivanc Ioan tatăl deținut legionar, țăran din Clopotiva, atrași - și în toată era comunistă, până azi, de mesajul cald al Bibliei pure cu orice sacrficiu și degradare morală-socială - existând prin ani cazuri interesante, de ex. în anii 1970 suflete convertite la creștinismul fundamentalist ținute în școala superioară de biserică -, cu traducerea hymnalului standard din maghiară până în 1913, fondarea cu sprijin eclesiastic internațional (maghiar, german, american, britanic) a Seminarului Teologic Baptist din București în anul 1921 ridicat pe urmă la nivel universitarla inițiativa Regelui F, - fratele păstor Cenușă, bis. Suseni, Golgota, Hațeg, absolvent al primei promoții de ministranți - și traducerea Bibliei în româna vernaculară de către editorii biblici englezi, Cele trei Biblii Cornilescu/prin.RaluCalimahi 1921, 1924, - și traducere literală 1931 -, în multe sate apar minorități evanghelice, baptiști - „calvini” -, penticostali - „spiriți”, după 1930, - și adventiști - „sâmbătari” - comunități marginalizate și persecutate până la detenție religioasă ori martirizare în cazul penticostalilor. Mai târziu apar și Martori ai lui Iehova - „Iehovari”, „Iehoviști”, ”Martori” - și Creștinii după Evanghelie - „Evanghelicii” ori „Creștinii” -, toate aceste credințe fiind bine reprezentate în satele și cele patru metropole hațegane. În epoca șasezecistă până azi s-au remarcat următorii păstori, C. Ardeleanu, P. Dugulescu M. Sârbu, J. Eva la baptiști, & Petru Roman la Evanghelici, în celelalte culte evanghelice păstorii neavând o pondere bisericească la fel de mare. De asemenea în tot curentul evanghelc Femeia a găsit de la întemeiere mai multă libertate, existând din perioada postbelică nume de surori care au intrat în legenda lumii pocăințe, de ex. sora Raveca binefăcătoarea și preoteasa Buzdugan ostașa, ori Sora Speranța. Până spre anii 1989 au fost femei, surori, interogate de miliție pentru botez! Bunăvoința „pocăiților” hațegani pentru toț oamenii au creat simboluri pitorești din comitatul nostru de creștini stradali berserk **** ar fi în perioada RPR în zona Clopotivei a acelui țăran fratele Pătru, considerat de oameni, biserică și el însuși - nebun - pentru că predica oamenlor postbelici, ori cel ma târziu din ani 1980 a fratelui ecumenic Marcel, cunoscut de târgul Hațegului ca Marcel Nebunul, pentru care oameni ne rugăm cel ma mult!+CENSORED - temporar din motive ma mult decât obiective25mar.2021AD/ Evanghelismul ortodox - numit „Oastea Domnului”, în Hațeg a fost în cea mai mare parte spulberat de Ateism și antibiblism, fiind reinițializat la Biserica numărul 2 după 1989 - de Pr. Buzdugan și, independent, de feluriți monahi și duhovnici „ostași”. În Hațeg și comune mai mari **** ar fi Baru Mare, există sinagogi mozaice ai căror enoriași au fost în cea mai mare parte, cei rămași după Holocaustul din anii 30 ianuarie/martie1933+8 mai/15 august 1945, au fost expatriați prin politică internațională în Republica Israel, până în anii 1966, 1967, lăcașurile de cult fiind închise și lăsată pradă ruinei; în urmă au rămas și cimitire evreiești, ex. Hațeg, pe fosta uliță evreiască, spre Unirea/General Berthelot.necesită citare Mai trebuie menționate din cultele minoritare, biserica penticostală din Cartier - lângă Galbena , sinagoga – singura rămășiță a fostului cartier evreiesc din centru ale cărui case negustorești - devenite în comunism locuințe sociale pentru evreii desproprietăriți și supraviețutori - au fost demolate pentru blocuri rezdențale nomenclaturiste comuniste -odată doar o navă apoi adăugită încă una a femeilor, în cruce - acum tot mai devastată, cu vitraliul stelă circulară din elemente de sticlă spart - și bisericile romano-catolică maghiară, calvină maghiară, postrevoluțonară grecocatolică de pe Prgresului , Casa de Bătrâni Betania, și a Creștinilor după Evanghelie de pe fosta stradă a Căminului cu program prelungit/Actualul Orphanage La Violette - care se numea acum o sută de an Strada Grecilor. Cât despre Martori au avut o Sală a Regatului într-o casă mare și veche pe fosta Stradă Evrească zidinduși apoi un Templu Mare în noua zonă rezidențială a orașului nostru. Cred că comunitățile ar trebui înștiințate. Deasemenea mai e biserica Golgota - a Bătrânilor -din Suseni, foarte veche, baptistă.

Tradiții 12, The Classic question My dear Sir, ii should say a question to you, because i ve been wondering, do you consider your poetry classical? If you could answer to this question somewhere in reach. The other question, related, as your generation 1970 to contemporary poetry ad music band leader do you regard them belonging to the historical classical current or not, given that classical, Vergilius, Ovidius, Horatius archetypes - as first spiritual & soul+regarding values of a poeple, a community, or an emerging community? Gbu + Answer was t Eternity makes t Classic. 13, To youtube la videorecordul Portulanul operei lui William Shakespeare Mi-am stricat ochii 30 de minute - nici nu mai vedeam bine - să citesc - fără lumină, cu bolduri de 9 sau 11 - comentat, titlurile operei shakespeariene - și am așteptat până la 23, 33 pm sperând că o să apară pe youtube - și vă bateți joc de mine. CFelix, PS, Dar nu de mine vă bateți joc, ci de public. George Călinescu - Wikipedia / Activitatea literară Activ ca scriitor 1932 - 1965 Mișcare/curent literar Modernism Subiecte Studii de estetică literară Specie literară roman, poezie, piese de teatru, eseu, biografie, monografie Operă de debut 1932 - „Viața lui Mihai Eminescu" Opere semnificative „Istoria literaturii române", „Enigma Otiliei" Influențeascunde Eugen Lovinescu, Titu Maiorescu, Garabet Ibrăileanu, A influențat peascunde Alexandru Piru, Adrian Marino, Dinu Pillat, Eugen Simion, Nicolae Manolescu etc. Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române/ the apartment 1960 the key - YouTube Any body, right + Comment: Well, then i hope you really like Red, Baxter! VECINIC Mulțumiți Domnului, Dumnezeu și Rege Iubirea lui, în veci Fiindcă e bun Deasupra a toate Iubirea lui, în veci Mulțămiți, mulțumiți-i Ce braț puternic Și mână întinsă Iubirea lui-i în veci Pentru viața ce a renăscut Iubirea lui în veci Mulțumiți, mulțumiți-i Mulțumiți, mulțumiți-i În veci Dumnezeu, credincios În veci Dumnezeu, tare În veci Dumnezeu, cu noi În veci și în veci. +trad. Cântec/imn/psalm/cântare, Rugăciune și închinare în bisericile bornagain. A. B. ascunde C. Logo original-t.png D. Vă invităm să vă creați un cont și să participați la concursul Wikimedia CEE Spring scriind cel puțin cinci articole. E. Elul F. De la Wikipedia, enciclopedia liberă G. Sari la navigareSari la căutare H. Elul (‫אלול‬, ebraică standard: Elul, ebraică tiberiană: ʾĔlûl: din limba akkadiană: elūlu) este cea de-a douăsprezecea lună a anului ecleziastic și a șasea lună a anului civil în calendarul ebraic. Este o lună de vară de 29 de zile. I. J. Luna Elul este o perioadă de pocăință în pregătirea marilor sărbători ebraice Roș Hașana și Yom Kippur. K. L. Lunile calendarului ebraic M. Tișri | Heșvan | Kislev | Tevet | Șvat | Adar | Nisan | Iyar | Sivan | Tamuz | Av | Elul N. ascunde O. v • d • m P. Iudaism Q. Denominații R. Schisme · Karaiți · Iudaism ortodox · Iudaism reformat · Iudaism conservativ · Rit occidental · Sinagogă S. Steaua lui David T. Scrieri U. Biblia ebraică · Tora · Talmud · Mișna · Ghemara · Chumash · Midraș · Mishnah Berurah · Tosefta · Halaha · Agada · Shulchan Aruch · Siddur · Tosefta · Zohar · Geonim V. Adepți W. Evrei · Regatul Iuda · Regatul Israel · Hazar X. Roluri religioase Y. Rabin · Rebbe · Posek · Hazzan · Kohen/Preot · Mashgiah · Gabbai · Maggid · Mohel · Beth din · Rosh yeshiva Z. Ritual AA. Circumcizia · 613 porunci · Rugăciuni BB. Calendarul ebraic CC. și sărbători DD. Purim · Pesah · Șavuot · Roș haȘana · Iom Kipur · Hanuka· Nisan · Iyar · Sivan · Tammuz · Av · Elul · Tișrei · Heșvan · Kislev · Tevet · Șevat · Adar EE. Altele FF. Lista sinagogilor din România · Monoteism· Istoria evreilor în România · Dumnezeu · Moise · Creștinism · Samariteni · Islam · Limba ebraică · Listă de obiecte cu importanță biblică · Tabernacul GG. Personalități HH. Maimonide · Abraham · Eliezer Ben-Yehuda · Theodor Herzl II. Categorie: Calendarul ebraic JJ. Meniu de navigare KK. Nu sunteți autentificat LL. Discuții MM. Contribuții NN. Creare cont OO. Autentificare PP. ArticolDiscuție QQ. LecturăModificareModificare sursăIstoricCăutare RR. Căutare în Wikipedia SS. Pagina principală TT. Schimbări recente UU. Cafenea VV. Articol aleatoriu WW. Facebook XX. Participare YY. **** încep pe Wikipedia

317 ZZ. Ajutor AAA. Portaluri tematice BBB. Articole cerute CCC. Donații DDD. Trusa de unelte EEE. Ce trimite aici FFF. Modificări corelate GGG. Trimite fișier HHH. Pagini speciale III. Navigare în istoric JJJ. Informații despre pagină KKK. Citează acest articol LLL. Element Wikidata MMM. Tipărire/exportare NNN. Creare carte OOO. Descarcă PDF PPP. Versiune de tipărit QQQ. RRR. În alte limbi SSS. ‫ﺍﻟﻌﺮﺑﻴﺔ‬ TTT. Deutsch UUU. English VVV. Español WWW. Français XXX. Polski YYY. Русский ZZZ. Türkçe AAAA. 中文 BBBB. Încă 24 CCCC. Modifică legăturile DDDD. Ultima editare a paginii a fost efectuată la 24 martie 2013, ora 09:26. © 23 hours ago, F R G Constantinescu religion • life • love • effort • adult

buzunare. Aceștia sunt antrenați și folosiți de bătrânul recidivist Fagin, fără ca să-și dea seama de natura activităților lui criminale. Alte personaje importante în text sunt Agnes, mama muribundă, Sykes, un tovarăș fioros al lui Fagin și domnul Brownlow, un bătrânel gentleman care îl adoptă pe Oliver pentru că seamănă cu portretul fetei lu decedate. Wikipedia.ro

Incunabula de aur. Romania nihilista 11 Iubirea începe cu o bucata de Zi pentru Copii Incunabula de aur. România nihilistă 11 Iubirea începe cu o bucata de Zi pentru Copii (p si v, 25 mar. 2021+)

*** O hartă a Maternității.

OMUL E UN PERSONAJ SHAKESPEAREIAN ! ȘI DOMNUL A VĂZUT CĂ ATĂ TOATE ERAU FOARTE BUNE. ȘI S-A ODIHNT DOMNUL DE TOATE CÂTE FĂCUSE: FELIX '21 30 mar,

Acum 6 ani am intrat în cosmos ieșind azi în luna a treia Stau pe patul mamei la taburetul masă privind Maria Ana Mănânc încet înghit privind din când în când icoana Niculei Acum sunt liniștit o să fiu mai bine nu plânge Copile pt. bolnav...

Autorlor Adrian Pleșu & Gibril Liiceanu !!

25 mar. 2021 AD 16 34 pm

În România antișem a devenit s p i r i t u a l i t a t e... 30 mar 2021 Ad 1opt 21 pm Y Oamenii știu, nefăcând/ De la plug la biblioteca. + m LazărGOG/ t drops waves meet to EMI Madonna /jn & W Wilberforce. FELIX/21mar.27 +^?Dumnezeu (prin) niște halucinații (începu), Din context, marianicismul. 2 Solomon Marcus Math gud men.

Ce face dacă tu îl respingi? Boala Hiv. Tu mai vrei să-ți vezi COPIII CRESCÂND? Dependența de Țigări. Afiș medical 2006+2019/20+m HD/ZAM Poezia Poezia e discernământul între Rațiune și nebunie. Distih The certificate is In my heart. Haik Prolegomene pentru o Biblie mixtă. Apres +100 anees Deasupra lor, cerul albastru. Apud Xnjiang Mâna dreaptă e mâna dreaptă și mâna stângă e mâna stângă. *** Filozofia Bisericii./ *** Cu ochii închiși am adormit în ploaie, în nea, în buruieni, în iarbă.

Masă cu Icoană

Drumul spre Iad hjaiku Copiii mei de la Spital au crescut S-au făcut securiști obsceni sub Cer. 26 martie 2021 AD h 16 03 pm, Pogany+sat +++ Era Augustana trezire spirituală în Roma Veche. +++ Carminourum fossatourum. &&& Cavalcadă de-alungul bibliotecii.

+++ Dacă azi ne convertim în 40 de ani o să iasă morții din morminte dacă nu, ... GENESIS with Jesus he knows m.

+++ The **** of Jesus more than your brain.

+++Latina mathematica.

***+++ Solum theum

My Child Peter Pan Of long I thought of it - of Love & I have seen Children hating I raised my dead poor Mother And now I am with sweet Child There’ll ne no nothing else – so! My Child Peter Pan t deal is. Mart 30, 2021 Ad 22 01 pm Oliver Twist De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la navigareSari la căutare Oliver Twist Olivertwist front.jpg Oliver Twist - Cruikshank - The Burgulary.jpg Ilustrație de George Criukshank pe coperta primei ediții Informații generale Autor Charles Dickens Subiect literatură istorică; criticism social Gen Roman Serie lunară; februarie 1837 – aprilie 1839 Ediția originală Titlu original Oliver Twist; or, The Parish Boy's Progress Limba limba engleză Editură Bentley's Miscellany Ilustrator George Cruikshank Țara primei apariții Anglia Data primei apariții 1837 Număr de pagini 490 Ediția în limba română Traducător ? Cronologie Clubul PickwickClubul Pickwick text Clubul Pickwick Nicholas Nickleby Nicholas NicklebyNicholas Nickleby text Modifică date / text Consultați documentația formatului Oliver Twist sau Aventurile lui Oliver Twist (engleză Oliver Twist; or, the Parish Boy's Progress) este un roman scris de romancierul englez Charles Dickens. Este al doilea roman publicat de autor la editura lui Richard Bentley în 1838. Oliver Twist este una din cele mai cunoscute opere ale romancierului fiind unul din primele exemple de roman social. Printr-o inversare a bildungsroman-ului și cu umor negru autorul analizează relele societății engleze din secolul al XIXlea: sărăcia, exploatarea minorilor, criminalitatea urbană și ipocrizia societății victoriene cu realități sociale **** ar fi înfometarea copiilor orfani dn casele de muncă dn vremea reginei Victoria, genocidul acceptat și violența ignorată la care sunt aceștia supuși atât în casele de muncă cât ș în lumea din afară ce care pleacă pentru ucencie în vreo mesere, pe Oliver chinuindu-l familia unui șef de pompe funebre. Romanul a fost sursă pentru nenumărate adaptări pentru teatru, cinema și comedii muzicale. Cele mai cunoscute filme sunt: Aventurile lui Oliver Twist de David Lean din 1948, Oliver ! de Carol Redd din 1969, câștigător a cinci Premii Oscar și Oliver Twist regizat de Roman Polanski din 2005. În 1988 Walt Disney Pictures a realizat un film de desene animate inspirat de roman, Oliver & Company. Romanul narează istoria unui orfan, Oliver Twist, botezat după agendă de domnul Bumble, ntendentul casei de muncă în care se născuse, care este exploatat la sânge într-o manufactură, apoi este plasat într-un orfelinat de unde fuge și rătăcește pe străzile Londrei unde îl va întâlni pe Artful Dodger, șef al unei bande de hoți de

New man i writ In my window standing a tractor in motion (wnged) I sit to watch it the lost drivertrain passing true And see a Chld+boy wth eyes of god giants tame... 29 mar. 2021 Ad 18 12 pm +++Ea Ești Fată Ești Lumină + Zi. Te-iubesc-de-nu-mai-pot. +++ Cărțile ruse uriașe greutăți pelerine. Latină Maria. Living Links: Tafsir of Surah al-Kahf, 1 of 20. A Calculus Commentary Mr. Teacher authors Coranul supreme islam w 30 variables 1 random notion Coranul is beautiful / very interested of it's place in monotheism/ m Reading it you read t cosmos of t universe yourself... 30 martie 2021 AD 4 20 am B, Terră alăptând, Bour plângând, Piatră încolțită, Hotinus su-â-nt (Rudimentarism mar/apr 2021+) Terră alăptând, Bour plângând, Piatră încolțită, Hotinus su-â-nt (Rudimentarism mar/apr 2021+) CAN Y AESTHETICS NOTION: We Are All Essential, 27 mar 2021 AD Tonnotto (the christian wants verything) UN CRATER FĂCUT DE GHEȚARI: Filosofia Maghiară Înjurătura! , Vin din Frumsețe , Informatica Unește Arta/Viața. iio CREDINȚA IS A TRAUMA THAT HEALS m Sobornicească , Dumnezeu e o boabă de muștar!! to Dorian Raul CRACIUN, 1996+1997/8, Roumanie Goliard, (Quod maior poeta ou fratrer, Raule? ) Motto Un Hristos care și-a pierdut menirea/ "boys, what have You done?" + A River Runs through It, 1993, Rev. Maclean. FEAR OF THE DARK by Bruce Dickinson

I am the man who walks alone

and when I m walking a dark road at night or strolling through the park and when the light begins to change I sometimes feel a little strange a little anxious when it s dark fear of the dark fear of the dark i have a constant fear that something's always near fear of the dark fear of the dark I have a fobia that someone's always there. Lecție de citire Ochiul drept Indus. Ochiul stâng Gange. Lacrămi din timp (Felix Crematory) ... Ca o Pulbere in Mânile tale... ... Lacrămi din timp Dus în lumină Lacrămi din timp Drepte iluzii ... A. Tears of time - lost in the light Lacrămi din timp - dus în lumină Tears of pain - found in the self Lacrămi de dor - sine găsite Deny your equals Luzi egalii tăi Destroy the testimony of days past Distrugerea mărturia trecutelor zilelor The door of damnation open Ușa nemântuirii deschisă Reason as goal Rațiune scopul Destroy the beast in your thoughts Distrugere fiara din gândurle-ți Like the dust in your hands Ca pulberea în mânile tale Lacrămi din timp Dus în lumină Lacrămi din timp Drepte iluzii... Cicluri fascicol 1. Poeme scrise pe fire de iarbă m/aourro/a/hmann/ladavaita. Arhitectura închisorii, geometria ghilotinei, teologia plugului, Liberty Atol de l'outre mer, Crucea e o stea 2. Manowar or Iron Maiden? (Călăreți pe Felix Orfan-ă) 3. Fata cu pălărie roșie, Verremire 4, Nimicul este. Ploaia de granit/potopul de granate 5. Sfântă iubirea, visul Hellenaei!! A, Polifem B, Samson ben Dalila C, Homer D, Oreddeirous! 6. Cartea Paștelui & a Legii... după Cartea Credinței și a Nașterii / +7. Natura vs Nonnatura. Edgare Varese feat. Oameniproști -8 , Bibelleben. Eu sunt Iisus, nu există monștri! +9. Pâine cu neghină #10. Cartea inexistentă. 2021 +9. Pâine cu neghină #10. Cartea inexistentă. 2021 +11. 61/1962. De la Sfinții la Phoeniix (versuri) =Ploaa vine ca un trecător/oaspete xiii. RUTH (1960) Siglo d Oro Biblia Cinema 1945+2060 AD RAKS/BASF/JVC/Maxwell Videocasette. RestArchaeologgia Copilăriei Meale... 14. Puerrus/Buerrus Obidius Nasone... 15. Fă-ți cruce cu creierul ! 16. Între Artă și Analfabetism 17. NIȘTE NEBUNI CARE JUDECĂ LUMEA 1. Poeme scrise pe fire de iarbă romană Erde. Rex thessatum Erde Ourathellorum terra Urda – Vecchia rosso carminae aedificium Via Sodomae Flora Marianae caelum caelo oie agnorum stellarum stellae Erde erde erde Carmina Gallante rota crux radix Ultransyvlania cellis orationem Chrestus per Scorillo Puy-en-Hunedoara groB citta franca erde aeterna absolutionem. 31 a iii-a 2021 AD, Septuaginta Variabila 300 a. Chr + Motto: „Legenda, transmisă nouă de Scrisoarea lui Aristeas și de Philon din Alexandria spune că traducerea respectivă a fost opera comună a șaptezeci (sau, după o altă variantă, a șaptezeci și doi) de înțelepți evrei, aleși câte șase din fiecare trib și că ea s-a realizat la Alexandria, în secolul al III-lea î.Hr., sub domnia lui Ptolemeu al II-lea (285-247).” +W, Septuaginta m (Catullus, Daniel). Maro, Iisaia. Flaccus, Ezechiel. Nasone, Ieremiia. isus bereșit Disth Botez electric

318 Apă -.

Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=_iVqWsEHTEs 779 days ago x edit

Pastel filocal Turmă de pietre Trunjel & morar În rotunde vetre Plâns vegetal Somn înghițind Semn christical Către mormânt A inițial Zeu făurar Plâns magical Bătrânul odihnn Frumos animal Văiugi făurind Mei cetinând Giosu mormânt Murșul pescar La musical - bătrân picorar. Apr. 1. 2021 AD

Love n ii - https://www.elefant.ro/povestasul_6f0f80dd-7fd3-4fe7a8f7-e0f6550c842f + -9 days ago x edit Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=P0TWAuIpIJ410 days ago x edit [ edit poem ] Love n ii Follow 11 days ago • Adult shopshopshop / Judean poet, escritor & philosopher naive, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, gen 1c, +Ciprian Porumbescu & Rey Alfonso el Sabio page~ biblical studies (hebrew/akkadian/greek/arameic/arab ic holy scriptures 1800 a. Chr+vith 570 p. Chr,7th century+632 p. Chr) /inclusive - psychology + online cathedra.Roumanie fossatum/ + Pedology field, m Read more → 231 views 1 +list More by Love n iiList all » The Beautiful Young Artist. The 33 beautiful eyes of a torontian Light A mothers bed a thing 2keep 2dy1

Distih Ce frumos îi să privești oile! -Parcă-am fi ciobani. *** Ciorapii Tatălui Meu. Cer albastru. Monostih Și Eu cred că Dumnezeu s-a născut la stână. Enunț S-a schimbat metabolismul planetei. April 1, 2021 AD Thebah Să mări pentru Hristos e să fii fata lui Ieftae.

Some entities really want t Kids employment (Torontoverse, 2021+ ) Felix R Constantinescu 1wk1

nowadays

Musikalisches Opfer O roata pe catapeteasma inside t singing new miro, (verse) 2021+ 1wk1 Terră alăptând, Bour plângând, Piatră încolțită, Hotinus su-â-nt (Rudimentarism mar/apr 2021+) 2wk1 SUntem muguri de stele Sonet alfabetic 14 versuri muzicologie 2wk1 Incunabula de aur. Romania nihilista 11 Iubirea începe cu o bucata de Zi pentru Copii 3wk1

***Sedoka română Am stat o iarnă polară În patul clavi de lângă geam. Au înțepenit nervii În virginalul oaselor vitaminisate Drum pri câmpul viu cu tata degete bach ! Am înviat - .

Facts & Presents x 900 Straightforwords.Broken brain, t wasted Chldren, Univers damnat 3wk0

Ultimul Abator, Pâclișa HD

Profanity : Our optional filter replaced words with *** on this page • Configure Help / Contact us Have you read these poets? Henry Wadsworth Longfellow • Elizabeth Barrett Browning • William Stafford • Kenneth Slessor • Ralph Waldo Emerson • Theodore Roethke • Thomas Hood • Sir Walter Scott • Henry David Thoreau • Kabir • Percy Bysshe Shelley • Ted Hughes • Walter de la Mare • Dorothy Parker • Max Ehrmann • Sara Teasdale • Paul Laurence Dunbar • Christina Georgina Rossetti • Jose Marti • Robert W Service

-Ai bani? -Nu, sentimente. Zam & Păclișa, Diamante Vorbind. În Cvid 2021 AD a mai rămas la mine-n sat vizavi de geamul Pog. Trei pavilioane monumentale istorice & de război AA Abatorul Autist **** am cetit la Cluj în 136 sau 7 penultima pe 6 16 Radio 3 Animals 1977 Pink Floyd România Tineret 00+01 PITTIȘ, Florian & Abatorul cu Porcii înaripați, Sheep, Câini - ggaultrasuperpsihedelic La mine în sat strălucește Ultimul Abator - neuropshiatrique Copiii & Bătrânii străini pe Coridoare negre neonice - bețivi în bleu alb roz roșii negri rătăcesc în amurg pe alei, angajați cu Carte de Muncă - m - rânjind...

Facts & Presents ix X Jane Eyre & t natural saint (daybreak verse) 3wk1

C,,, Terră alăptând, Bour plângând, Piatră încolțită, Hotinus su-â-nt (Rudimentarism mar/apr 2021+) Terră alăptând, Bour plângând, Piatră încolțită, Hotinus su-â-nt (Rudimentarism mar/apr 2021+)

A1, 2021 AD, 20 38 pm Fantome ale Copilăriei Trecute (Păclișa, '93) Lui Adrian Andrei Rusu, istoric și arhivist ardelean, & Ciprian Ardeleanu, arheolog Nativamerica. Îmi amintesc **** mergeam pe Ulița de Vizavi cu tata în '93 de 1995 Venind în August de la tăul electric mirosind atunci a nesfârșit pește Și când mergeam chiar aici pe lângă ruinile vechii noastre case Și Copiii/Nebuni vegheați de Oameni acum Morți alergând spre gard - același gard - să ne ceară Lei ori săne salute/&vadă Young & Wilde Acum + după vara poetică a lui 04 și 97 +'01 + 15, 16, 17, 19, 21 o nouă paradigmă - prin greutăți + Maria Fecoara Sfântă... Apr. 2021 AD h 21 24 pm Distopie Fiecare om avea dreptul doar la un Laptop La o Conexiune un Cântec un Film și o Carte.

CAN Y AESTHETICS NOTION: We Are All Essential, 27 mar 2021 AD Tonnotto (the christian wants verything) UN CRATER FĂCUT DE GHEȚARI: Filosofia Maghiară Înjurătura! , Vin din Frumsețe , Informatica Unește Arta/Viața. iio CREDINȚA IS A TRAUMA THAT HEALS m Sobornicească , Dumnezeu e o boabă de muștar!! to Dorian Raul CRACIUN, 1996+1997/8, Roumanie Goliard, (Quod maior poeta ou fratrer, Raule? ) Motto Un Hristos care și-a pierdut menirea/ "boys, what have You done?" + A River Runs through It, 1993, Rev. Maclean. FEAR OF THE DARK by

A 2, 2021 AD h 00 6 pm Bruce Dickinson +++ klaus iohannis doctori în diesel + cercetători în tesla. *** it is said t ulysses hid as a wooden eye in troja u come... &&&Mâncare la Bucium... Gând la Ben. O Carte albă. Comentariu Nativytate Fiecare copil se naște cu pâinea lui/legată de gât... +++ Geniul Sputnik, Fin, © 11 days ago, F R G Constantinescu adult Like (1) Comment - Love is philosophical Love n ii - http://www.asculta-radio-live.com/radio-romaniacultural/?o=110 days ago Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=P0TWAuIpIJ410 days ago Love n ii - https://www.elefant.ro/povestasul_6f0f80dd-7fd3-4fe7a8f7-e0f6550c842f + -9 days ago Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=_iVqWsEHTEs 779 days ago Likes: Love n iiTo reply, click a comment. Love n ii - http://www.asculta-radio-live.com/radio-romaniacultural/?o=110 days ago x edit

I am the man who walks alone and when I m walking a dark road at night or strolling through the park and when the light begins to change I sometimes feel a little strange a little anxious when it s dark fear of the dark fear of the dark i have a constant fear that something's always near

fear of the dark fear of the dark I have a fobia that someone's always there. Lecție de citire Ochiul drept Indus. Ochiul stâng Gange. Lacrămi din timp (Felix Crematory) ... Ca o Pulbere in Mânile tale... ... Lacrămi din timp Dus în lumină Lacrămi din timp Drepte iluzii ... A. Tears of time - lost in the light Lacrămi din timp - dus în lumină Tears of pain - found in the self Lacrămi de dor - sine găsite Deny your equals Luzi egalii tăi Destroy the testimony of days past Distrugerea mărturia trecutelor zilelor The door of damnation open Ușa nemântuirii deschisă Reason as goal Rațiune scopul Destroy the beast in your thoughts Distrugere fiara din gândurle-ți Like the dust in your hands Ca pulberea în mânile tale Lacrămi din timp Dus în lumină Lacrămi din timp Drepte iluzii... Cicluri fascicol 1. Poeme scrise pe fire de iarbă m/aourro/a/hmann/ladavaita. Arhitectura închisorii, geometria ghilotinei, teologia plugului, Liberty Atol de l'outre mer, Crucea e o stea 2. Manowar or Iron Maiden? (Călăreți pe Felix Orfan-ă) 3. Fata cu pălărie roșie, Verremire 4, Nimicul este. Ploaia de granit/potopul de granate 5. Sfântă iubirea, visul Hellenaei!! A, Polifem B, Samson ben Dalila C, Homer D, Oreddeirous! 6. Cartea Paștelui & a Legii... după Cartea Credinței și a Nașterii / +7. Natura vs Nonnatura. Edgare Varese feat. Oameniproști -8 , Bibelleben. Eu sunt Iisus, nu există monștri! +9. Pâine cu neghină #10. Cartea inexistentă. 2021 +9. Pâine cu neghină #10. Cartea inexistentă. 2021 +11. 61/1962. De la Sfinții la Phoeniix (versuri) =Ploaa vine ca un trecător/oaspete xiii. RUTH (1960) Siglo d Oro Biblia Cinema 1945+2060 AD RAKS/BASF/JVC/Maxwell Videocasette. RestArchaeologgia Copilăriei Meale... 14. Puerrus/Buerrus Obidius Nasone... 15. Fă-ți cruce cu creierul ! 16. Între Artă și Analfabetism 17. NIȘTE NEBUNI CARE JUDECĂ LUMEA 1. Poeme scrise pe fire de iarbă romană Erde. Rex thessatum Erde Ourathellorum terra Urda – Vecchia rosso carminae aedificium Via Sodomae Flora Marianae caelum caelo oie agnorum stellarum stellae Erde erde erde Carmina Gallante rota crux radix Ultransyvlania cellis orationem Chrestus per Scorillo Puy-en-Hunedoara groB citta franca erde aeterna absolutionem. 31 a iii-a 2021 AD, Septuaginta Variabila 300 a. Chr + Motto: „Legenda, transmisă nouă de Scrisoarea lui Aristeas și de Philon din Alexandria spune că traducerea respectivă a fost opera comună a șaptezeci (sau, după o altă variantă, a șaptezeci și doi) de înțelepți evrei, aleși câte șase din fiecare trib și că ea s-a realizat la Alexandria, în secolul al III-lea î.Hr., sub domnia lui Ptolemeu al II-lea (285-247).” +W, Septuaginta m (Catullus, Daniel). Maro, Iisaia. Flaccus, Ezechiel. Nasone, Ieremiia. isus bereșit Disth Botez electric Apă -. Pastel filocal Turmă de pietre Trunjel & morar În rotunde vetre Plâns vegetal Somn înghițind Semn christical Către mormânt A inițial Zeu făurar Plâns magical Bătrânul odihnn Frumos animal Văiugi făurind Mei cetinând Giosu mormânt Murșul pescar La musical - bătrân picorar. Apr. 1. 2021 AD Distih Ce frumos îi să privești oile! -Parcă-am fi ciobani. *** Ciorapii

319 Tatălui Meu. Cer albastru.

1wk1 Terră alăptând, Bour plângând, Piatră încolțită, Hotinus su-â-nt (Rudimentarism mar/apr 2021+) 2wk1

Monostih Și Eu cred că Dumnezeu s-a născut la stână. Enunț S-a schimbat metabolismul planetei. April 1, 2021 AD

SUntem muguri de stele Sonet alfabetic 14 versuri muzicologie 2wk1 Incunabula de aur. Romania nihilista 11 Iubirea începe cu o bucata de Zi pentru Copii 3wk1

Thebah Să mări pentru Hristos e să fii fata lui Ieftae. ***Sedoka română Am stat o iarnă polară În patul clavi de lângă geam. Au înțepenit nervii În virginalul oaselor vitaminisate Drum pri câmpul viu cu tata degete bach ! Am înviat - .

Facts & Presents x 900 Straightforwords.Broken brain, t wasted Chldren, Univers damnat 3wk0

Ultimul Abator, Pâclișa HD

Profanity : Our optional filter replaced words with *** on this page • Configure Help / Contact us Have you read these poets? Langston Hughes • W H Auden • Philip Larkin • Emily Dickinson • Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran • Rainer Maria Rilke • Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling • Anne Sexton • Sarojini Naidu • John Keats

Facts & Presents ix X Jane Eyre & t natural saint (daybreak verse) 3wk1

-Ai bani? -Nu, sentimente. Zam & Păclișa, Diamante Vorbind. În Cvid 2021 AD a mai rămas la mine-n sat vizavi de geamul Pog. Trei pavilioane monumentale istorice & de război AA Abatorul Autist **** am cetit la Cluj în 136 sau 7 penultima pe 6 16 Radio 3 Animals 1977 Pink Floyd România Tineret 00+01 PITTIȘ, Florian & Abatorul cu Porcii înaripați, Sheep, Câini - ggaultrasuperpsihedelic La mine în sat strălucește Ultimul Abator - neuropshiatrique Copiii & Bătrânii străini pe Coridoare negre neonice - bețivi în bleu alb roz roșii negri rătăcesc în amurg pe alei, angajați cu Carte de Muncă - m - rânjind...

D,,, Musikalisches Opfer O roata pe catapeteasma inside t singing new miro, (verse) 2021+ jj Musikalisches Opfer O roata pe catapeteasma inside t singing new miro ((verse) 2021+

World A Bowl in Equinox A Cat That's Beautiful A Fox. +++Ultima flota de Bombardiere... + Oda 1 We live Apocaliptcal times, after t year 1000 after Christ, or t invasions & destructions of more than 1000 years n t east roman n west, n t Principate n Dominate Persecutions against whom Tacitus named „Chrestus t crucified sophist”, or Apostles, ministers, misionaries, ordinary people or brothers, mothers & sisters, old people & youngm, martyred for a devil s whim on all t earth, like the 2 plagues medieval & defoes, hegel s cholera, french revolution and empire after t dissolution of Occident monarquies in madness or almost t entire 20th century everywhere, & now in this Polivirusi global rural society t Gospel of the Bible of t monotheism w t m a n g o d central up is t only spiritual thing t can keep us with t word, prayer, blood & soul of Godchrist in God our Father n t brains in our head, say today, say now young man NO! to pornography of Act or React, & believe in Forgiveness of Jesus God from God, t one that forgave me too with Joy when Romanian Commie Kindergardens in the 1980s called me FELIX BELIX, :| + Oo m Ave Maria Easter Bob!! Now is an Aids orphanage there for Decades. y (9 April 2021+ Ad) Iubire futurista

A1, 2021 AD, 20 38 pm

8jRomania

Fantome ale Copilăriei Trecute (Păclișa, '93)

Clepsidra unui gand t heat of praise.

Lui Adrian Andrei Rusu, istoric și arhivist ardelean, & Ciprian Ardeleanu, arheolog Nativamerica.

j3 16,17 iubitule, Watting for t star,

Îmi amintesc **** mergeam pe Ulița de Vizavi cu tata în '93 de 1995 Venind în August de la tăul electric mirosind atunci a nesfârșit pește Și când mergeam chiar aici pe lângă ruinile vechii noastre case Și Copiii/Nebuni vegheați de Oameni acum Morți alergând spre gard - același gard - să ne ceară Lei ori săne salute/&vadă Young & Wilde Acum + după vara poetică a lui 04 și 97 +'01 + 15, 16, 17, 19, 21 o nouă paradigmă - prin greutăți + Maria Fecoara Sfântă...

☆☆☆ "Eu am gasit o stea." "Unde-ai gasit-o?" "Pe cer!" + Profesorul Marin Miroiu catre Mona. (Steaia fara nume de Mihail Sebastian). DISTICH Fascicle 4, Ontariostream, Torontoverse.

Apr. 2021 AD h 21 24 pm Distopie

Prayer of a Romanian Sexton thomas, r s, cp,93/00Phoenix pp. 221 Making,

Fiecare om avea dreptul doar la un Laptop La o Conexiune un Cântec un Film și o Carte.

+++Comawhite, Jesus is Marlyn Manson.

A 2, 2021 AD h 00 6 pm

testamentum novum cicero philologia,

+++ klaus iohannis doctori în diesel + cercetători în tesla.

i love you jesus dar te rog sa te gandesti si la mine... ti, I dreamt named an angel; to be bottlecaught like Caravaggio angels by t Peasants in t Field in t Middle Ages... Because at Word time ii prayed - Catholic - Bibleless.

*** it is said t ulysses hid as a wooden eye in troja u come...

I am a Cild... 116/87

&&&Mâncare la Bucium... Gând la Ben. O Carte albă.

Iubire futurista A luminei Flore Ingera & Artista Pe la cantatori I-as da sarutare As sta in pamant In noaptea cea mare Langa sanul sfant. Easter Sabat, 2021 Totesd komunikat Acum știu sursa copiilor la Păclișa și în Moldova Îngropați de mici și de vii la etajul al doilea acum peste drum în renovare Părinți mizerabili, drogați, bolnavi, bețivi, atei, nebuni, inculți, violenți luzări & gunoae - junkie și vaidei + scuriști cu uiid și stranieri... Oameni cărora nu le pasă de copiii lor iar mamele înnebunesc încet Aici sunt câteva din capelele unor cimitire incerte - copilărești ca vata De n-aș fi citit HMM-urle, Heavy Metal Magazine cu Lenți Chiriac, în H, Nu i-aș fi înțeles pe copiii aceștia - sunt Oliver Twist, Prichindel &Davy... 03 A, 2021 AD+ 20 04 am Despre mierlele de iarnă

Comentariu Nativytate Fiecare copil se naște cu pâinea lui/legată de gât...

Motto: Cantati DOMNULUI o cantare noua. Psalmi, Biblia

+++ Geniul Sputnik,

-Mănânc și plâng. Sunt Sfânt. [Labiș, variațiune semantică.)

Fin, © 11 days ago, F R G Constantinescu adult Like (1) Comment - Love is philosophical

+++Insangerata panza de paianjen.

In iernile călduroase văruite puțin de zăpadă ori încă încernite & negre Mierlele se trag pe lângă gospodăriile din sate cântând tăcut flămânde Pe ramuri cabrate de greul pământului atrăgându-ne spre centru În zăpadă pot fi coji de portocală aruncate de copii în decembre Ori pâine aruncată ori căzută pe jos de mâini miloase mierlele vin Până în târnațuri ori pe terasele cu lucarnele deschise ale noilor cule Câte una fiind înhățată de vreo fiară baudelaireiană și murind plângând Cu aripile înghițite în cântu-i + roșii & zburând.

Help!! On t Unserious Emoticons...

3 A, 2021 AD 04 02 am

Distich

Un Crou c-un Ram

Spread sprode sprung Spraden sproden springing! Monodrome

Un Crou C-un Ram Sboară Pe Geam

Love n ii - http://www.asculta-radio-live.com/radio-romaniacultural/?o=110 days ago Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=P0TWAuIpIJ410 days ago Love n ii - https://www.elefant.ro/povestasul_6f0f80dd-7fd3-4fe7a8f7-e0f6550c842f + -9 days ago Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=_iVqWsEHTEs 779 days ago

Poetry translations to romaniana 2012+2021 vol, 1. Contemporary precept Computer fast God advent. +++COP 96/98 Adevarul e dincolo de noi... (The truth is out there).

Likes: Love n iiTo reply, click a comment. Love n ii - http://www.asculta-radio-live.com/radio-romaniacultural/?o=110 days ago x edit

Didrachma din metale rare. O tragedie 2 tooley

Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=_iVqWsEHTEs 779 days ago x edit

(The un/forgiven / American/ Poet).

Love n ii - https://www.elefant.ro/povestasul_6f0f80dd-7fd3-4fe7a8f7-e0f6550c842f + -9 days ago x edit

+++HC A Florile micutei Ida... Totesd, Hd 2021 Ad

Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=P0TWAuIpIJ410 days ago x edit [ edit poem ] Love n ii Follow 11 days ago • Adult shopshopshop / Judean poet, escritor & philosopher naive, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, gen 1c, +Ciprian Porumbescu & Rey Alfonso el Sabio page~ biblical studies (hebrew/akkadian/greek/arameic/arab ic holy scriptures 1800 a. Chr+vith 570 p. Chr,7th century+632 p. Chr) /inclusive - psychology + online cathedra.Roumanie fossatum/ + Pedology field, m Read more → 231 views 1 +list More by Love n iiList all »

+++Wilhelm Busch haiku ( Gen, 8: 22} Isus vine iar... []Aprilie 10 Sat, 2021AD] „Atât de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireş, Şi ca un înger dintre oameni În calea vieţii mele ieşi. ... Ş-o să-mi răsai ca o icoană A pururi verginei Marii, Pe fruntea ta purtând coroană Unde te duci? Când o să vii?” Mihai Eminescu, Atât de fragedă...

The Beautiful Young Artist. The 33 beautiful eyes of a torontian Light A mothers bed a thing 2keep 2dy1

Nu iubiți lume, nici lucrurile lume... IC XC, nt, v. i AD

Some entities really want t Kids employment (Torontoverse, 2021+ ) Felix R Constantinescu 1wk1

„Voi recunoaște totuși, pe polița inucă, Doar cărțile ce-ncuie perfecte amăgiri... Și fata mlădioasă cu coapsele subțiri, Ce-n patu-mi doarme goală, în ghem ca o pisică” Ion Pillat, Jucării

nowadays

Musikalisches Opfer O roata pe catapeteasma inside t singing new miro, (verse) 2021+

Nature's light

Intră în Zadă Fără să Cadă. Asperger dream Un păstor, presbutor Predicator + Autist/Creștin. 3 ,\ 2021 AD 13 57 pm +++Lele haiku Fratele meu Rafael lat - m o r t - lângă nișă. Încă copil... Șaabat, 3 ,â 2021 AD 15 09 pm,, +++Vis3 Nimic/D-zeu Comentariu 2010s Și Dumnezeu a spus: Nu exist + Șaabat, 3 ,â 2021 AD 1 20 pm Ad Emiu Lui M&Amalia ROSEN... O cilie cu o Carte nu e o temniță... Șaabat, 3 â 2021 AD 17 01 pM Monostih Tâlhari, martorii. Byzantium. Datare marianică istorică Maro Aeneas Aphrodite Roma Legendariis + 313 AD Constantinum Hellena Byzantium aedificat. Șabat 3, 2021 Ad 18 08 pm +++Ultima Vedă 1952 Ad India trinitariană Să iubești Cerul cu tot

320 Și pe Om ca pe tine Însăți -, 3 v 2021 Ad Iubirii meale Oi și stele Credința, realitate. 3 A2021AD

- destinația e Papillon mulțumind pentru moartea de dinainte - de moarte -la 19 ani - ro.bo.tind , - închisa carte + drumurile răscruce în Noapte! Eu cred că un mort, o moartă, : ceva de prețuit. {împotriva Morții / Thanatos ]

Iindia Iindia + țara iubirii.

iii, Robert Burns? ... - în Pitagora -

https://www.crestinortodox.ro/.../postul-sfintelor-pasti... Poate și Copilăria e o boală. ... https://www.tonica.ro/bolile-psihicesimptome-si-tratament/ **** e versetul [la care scrie: ...si nu mi s-a facut la fel? ... Nu boala e mirarea, ci remediul iei... the shame no treatment not pain/ ... Se pare că bibliografia Shakespeare e subversivă pe youtube, 30 de minute record. ... Am visat un titlu beton pentru o carte de povestiri, mini, muzi, tea, Din jale se întrupează Elektra / dar nu eram hotărât în vis dacă să nu las în engleză, dar acum - la lumină - prefer așa ... doctor al teatrului - Beckett nonabsurdum, christianum. ... Tagore does not exist ^ Jung was wrong. Man not crazy. / Pentru EMI, ... (Calcule frumoase.) ... gara este Cerul....+ ... Yoar problem is Romanticism. Ești Frumoasa. / Acuzat, NOVALIS. Y 3. Nașterea Oului Lunii

23/ A 2021ad Saint Therese of Lisieux - The Little +lower of iiesus.&* (Căcat de Urs) O m u l ii n d i a n. Aprilie 3, 2021ad 19 18 pm *** God did speak to the indian Geist - sweetie But the born heroes & ruined every scripture... Distih familial Copiii au nevoie de iertare Parintii de i n t e l e g e r e. 3 A 2021 AD Băiat de preot lui GA, ST, SA, SA, EC Un Iacob dormind Pe aurul Bibliei Satul edomit tună În noaptea sabatului Posturi și psalmi Băatul de preot Cugetă dumineca În întuneric.

(verne, ademio) Stalin a salvat meciu, Ai trimis Ieri la 22:46 + Ai trimis Ieri la 22:46 poți să înțelegi? Ai trimis Ieri la 22:46 Fratriia rusă, incapabilă Ai trimis Ieri la 22:47 * Ai trimis Ieri la 22:47 Stalin nu era ateu, Ai trimis Ieri la 22:48 un fel de bicilis vechiu Ai trimis Ieri la 22:49 Când Flora Christous 01:24 Ai trimis Azi la 01:24 Ce e intersant și trebuie să țin minte e că mănăstirea carpată e de la Nicodim Cărturarul + Athonită, ca un nou athos. Ai trimis Azi la 01:28 Eu am văcut pe BI nu arăta a catolic, nici numele, Boșorod, și nici era, era abia după catolicizarea maghiară cred, până și Kende ortodox era... Ai trimis Azi la 01:33 Apus de soare 1504/7 1889 E C Ai trimis Azi la 01:33 moș mă dor rinichii + Ai trimis Azi la 01:34 și gâtul Ai trimis Azi la 01:57 yama-yom ain-ainu... Ai trimis Azi la 01:58 ?

3 A 2021 AD 21 29 pm Boogie mambo rag Felix-Gelu Constantinescous Acum o secundă brain weep, boss + / ...his best Girl, Maya/ da, 198/7, Ludwig... https://ro.wikipedia.org/wiki/Ludwig_van_Beethoven Liturghii nemuritoare / mergeam la slujba inainte sa invat sa scriu / Recomand... Paul Constantinescu - Wikipedia Liturghia sinergie metafizica, tacuta...

iv, -Să ne facem Rogacionile! în hăul cosmosului. EA, Mon 5 A 2021 AD h 12 47 pm Ad Emius Grupului de la Târgoviște, Radu Petrescu, Costache Olăreanu, Mircea Horia Simionescu...

Easter Island, 404 2021,AD 14 21/2 pm +++ Trebuie să scrii... ***Ad Archipoeta Cap classicus Duh Romantic. Vers modern. PC, 5 A 2021+ h 3 09 am\ Valori duhovnicești/hațegane i a, Drumul național A. Vlaicu ap. 20 E un drum - național dinspre sud spre nord - și viceversa Un drum cu praz Și cărți de popularizare a Englezei La masă Nu se știe cine e Iaacov Ismail, Isaac, Moses - visele Iiosifce. i b, În noapte În căsuța lăcustei vegheată de Părinții adormiți în noapte - în bucătărioară Copiii mănâncă Praz de la Arcani Cu farfuria domnului - drept singură sinie - Beniamin de lapte - un timp al studiului actingului cazon + Afară e noapte și Dumnezeu ne strânge iar atrăgându-ne unii spre alții ca în rugăciunile paleografice, lacustre, paleozoice, șcheiene, psaltice. ii, T h e p u r e d e a d/G i r l/F l o r a/M a r i a Când îi visez plotinieni morții - mărturisindu-se! (Și-eu-am-murit-pentru-tine.) Ca un Pindar ori Phosokle eu le ofer zgura coblestonului și farfuriile uriașe ale Robinsonilor elvețieni - Un peisaj conglomerat de șist pentru sufletul artistic

Motto: (Restoration of Pollyanna (1960) Documentary) na(i)ve espiritu. 1. Amintiri Felix 2 ani , Îmi amintesc **** Până la vârsta de doi ani 1984 Familia noastră îl critica pe Tata Ca credincios& poet Doar pe mine mă atrăgea Încercam să dorm cu el în pat dar Stătea prea drept Zâmbind Apoi eu cred că am început să Mă poetizez și biblicizez Și au început certurile Apoi după vârsta de patru ani + ortodocșii, 1986 + Tata era criticat în familie ca Pocăit & ateu, autist neglijent cam ca Jacques Brel, Poetul galbenului -Zamolxe!!... Ceva blagian kierkegaardian hegelian de dreapta în marele refuzul tatăl meu Nopcsa Față-Neagră. Amintiri Felix 2 ani , Îmi amintesc **** Până la vârsta de doi ani 1984 Familia noastră îl critica pe Tata Ca credincios& poet Doar pe mine mă atrăgea Încercam să dorm cu el în pat dar Stătea prea drept Zâmbind Apoi eu cred că am început să Mă poetizez și biblicizez Și au început certurile Apoi după vârsta de patru ani + ortodocșii, 1986 + Tata era criticat în familie ca Pocăit & ateu, autist neglijent cam ca Jacques Brel, Poetul galbenului -Zamolxe!!... Ceva blagian kierkegaardian hegelian de dreapta în marele refuzul tatăl meu Nopcsa Față-Neagră. 2. Miscelannea Emmica Apostolii poeziei române sunt trei, Bacovia, Blaga, Ion barbu... .. Geniul cerșetor , Eu sunt Prințul Cerșetor N-am un Frind La capul Mieu Nimeni nu mi-e Dumnezeu Tace-n Cer și crudul Tor Va veni un Gând cândva Mi-am uitat pe Mama mea... 11 Martie 2021 AD ... Sleep, Geistmann... ... TURMA ANIMALE ȘI MARTIRI (Răboj Roman 2003+2015/21+) 2021+ Felix Kuroda Medjugorje , Prozatorului pr. Ion Agârbiceanu (n. 12 septembrie 1882, Cenade, Comitatul Alba de Jos, Regatul Ungariei – d. 28 mai 1963, Cluj, Republica Populară Română ) Motto: “Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma în bucăţi ca pe vasele unui olar” (Psalmul 2:9} ”22. voi veni in ajutorul oilor Mele, ca sa nu mai fie de jaf, si voi judeca intre oaie si oaie. 23. Voi pune peste ele un singur pastor care le va paste, si anume pe Robul Meu David; El le va paste, El va fi pastorul lor. 24. Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, si Robul Meu David va fi...” Ezechiel 34 Căci Eu sunt cu tine’, zice Domnul, ‘ca să te izbăvesc; voi nimici pe toate neamurile printre care te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici; te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit. Ieremia 30, 11 „El îi va despărţi pe unii de alţii **** desparte păstorul oile de capre” (Matei 25:32) 20. De aceea, asa le vorbeste Domnul Dumnezeu: "Iata ca voi judeca intre oaia grasa si oaia slaba. 21. Pentru ca ati izbit cu coasta si cu umarul si ati impuns cu coarnele voastre toate oile slabe pana le-ati izgonit, 22. voi veni in ajutorul oilor Mele, ca sa nu mai fie de jaf, si voi judeca intre oaie si oaie. Ezehiel 34 Habacuc 3, 9+13 + BIBLIA CRESTINA ... Eu studiezmai mult ca orice profesor din RM ... De la cartea rapusa la poezia ucisa! ... La revedere domnule EMi Eckermann. . . ... Postul Mare era tinut cu rigozitate Canonul 69 apostolic osandea cu excomunicarea pe credinciosi si cu caterisirea pe slujitorii Bisericii, in cazul in care acestia nu tineau Postul Sfintelor Pasti. Erau acceptate exceptiile, doar in caz de boala.

„Eu nu sunt Hari. Hari aceea a mierlit-o. Și eu nu sunt Ea!” Oceanul de O2 Solaris către psihologul Kris Kelvin în Solaris, 1972 Vechile filosofii eline spuneau că înțelepciunea - o monadă - aparține popoarelor Lunii. Eu am fost un om ca toți ceilalți, nici mai bun, nici mai rău, mediocru chiar, un tinerel cu răset sterp ca mama mea Fay Valerie vecinic tânără. Una mi-a murit, alta a fot răpusă de părinți, alta n-a fost Ea și apoi am întâlnit una, o bura, o burka, devenită pe loc o Fată, dar m-am accidentat cu pricoița și am zăcut de credeam că am să mor. Dureri, dureri, ba-ntr-o parte, ba într-alta, ba și râul dădea înapoi, până am căzut de am zăcut la pat și nemâncat. Apoi câne întâlnii iară ochiul pe cer ieși din mine cu un nor de leșie un singur ou de Lună, care mă deșertă cu totul, bade, nemairămânând nici sânje în mine, nu mai era alt nimic în mine, sărac Dumnezău, sărace, numa' dureri și agonie ca la Naștere sau Moarte, de o umplu cu viață. Acum șed și aștept să se nască ori Mesia ori Hristos, că cine altcineva poate fi, Măria Ta? 11 Martie 2021 4. Între Porpora și Palestrina Disprețul Credinței. Elemente de muzicologică generală Motto: „I am headed for the West!” Love’s enduring promise Teză. Căci chiar și Georg Wilhelm Friedrich Hegel - mărginit. Sola fideior. Iubesc muzicologia pentru că practicarea ei implică multă odihnă singur du discurile. Acest record critic a descins de la rochia purpurie a Capuleta Julietei din filmul ce-i poartă numele cu o Julietă de 14 ani jucată de Olivia Hussey de 16 la sfârșitul anilor 60 în Occidentul creștin. Muzica cere audiții nefârșite ca practica aeriană a aviatorilor pentru a scrie puțin, sintetic, rezumat, concluziv. E lumea mea. O Italie eternă precum William Scutură-n-suliță (Cuceritorul). De la Padua în Verona via Elsinor acasă în Ceață. Îmi pare rău, dar a muri la 14 ani, sau la 19, ori la 24 + nu este Iubire, **** scria criticul Sanielevici despre Păcatul doamnei scriitoare de dramă istorică Petrescu, briganzi kitsch care ucid oameni, goblen și macrame. Nimeni nu vrea să se trezească cu un cadavru în casă... To create this beauty, Ro & J, just to throw it away in two scenes and then turn to romantic comedies, like nothing happened, or tragic fairy tales, it's not normal, more normal is the shoe+polish factory Child labour turning to Romantic English book production of Charles DICKENS etCo. Poate am fost puțin prea nedrept cu canonicul din Alba Iulia. Recviem pentru o filă de grâu...Și poate - dacă pinta mileniului de până la noi a schimbat-o pe Julieta Capulet în Doctor Faustus - poate că acea c u l t u r ă douăzecistă de sorginte goetheană nu înseamnă în esență - dacă citim literarele psychologice ale lui Nicolae Balotă despre Nicolae Iorga, de pildă - - decât acceptarea păcatului, primirea celui rău din năvod pe lângă ce este bun. Pentru mine Dumnezeu este s u b s t a n ț a umană-ului. Dacă îl calculăm pe Marin Preda în lumina lui Nicolae Iorga, vedem că Viața ca o pradă e Ieremia 45, iar Cmidp înseamnă Cel mai iubit dintre țerani, ai țerii, ai terrei, în sens vechi, ai pământului, întreg secolul xx până la noi la sfert de secol xxi, fiind o luptă între Paianjenii de pământ ai debutului în proză al lui Mircea Cărtărescu, Desantului- antologie - '83 și - Zeii lui Alexandru Mitru, cartea care diviza Copiii odată prin acces sau refuz, în Epoca de Aur, o lume profund, blagian, eminescian de constantinchirițiană, Țărănimii fiindu-i oferită de Copil doar Eroii. Pentru Ț ă r a n batjocora, de la oricine ar veni, e neplăcută, anormală, nerânduită - de Dumnezeu - ca o ruptură. o sfâșiere - în conștiință, cevadincarelipseșteceva. 5. Despre Felixianismul românesc postmedjugorje 1981+2021 Felix Rian Constantinescu Adun la colectie, poporul roman ma citeste pe Ascuns... ...sa fii plagiat, schimonosit si ignorat, luat la misto de catre poeti si scriitori agramati verbal, care publică niste biete bibelouri de megapress furate dupa electrocadiogramele tale literare puse la index si interzise la publicare, cand abia mai traiesti, in timp ce pana si Goma sau Cioran au fost lasati in Romania sa-si scrie ei cartile, - nu de azi de ieri si de oameni - si - sa nu scriu mai mult, e culmea inculturii si degradarii unui popor, ma simt ca Mozart studiindu-l pe Bach, ori Ludwig van Beethoven ci vous voulez, Eu daca sunt cuminte o sa sfaresc pe bancnota de 1Leu, Galbenă. Stiti s-ar putea sa mor - a ma ia C si pe mine - si sa vreti sa ma cititi, si sa fie prea tarziu! Pentru Canon, cartea tineretii mele, deja sufleteste e prea tarziu, a fost ucisa! a mai ramas spiritul ca in Baudelaire și Holy Bible. 18 Martie 2021 AD h 1, 07 am, sat Păclișa,comuna Totești, jud. Hunedoara! 6. Ad bosut , Emi - anabaptistule - vreau să-ți recomand un incalificabil rus pe care l-am citit pentru studii, dramaturg și prozator cu cel puțin patru volume de proză scurtă în xix, Anton Pavlovici Cehov. Într-o povestire china veche e o femeie care a primit integrala lui - pe care o citește. După C. - prebulgakov - se fac spectacole, multe române pe care nu înțeleg -, drame ibseniene rusești, și sunt filme rusești foarte bune - Piesă neterminată pentru pianina mecanică - ori un film al lui Lucian Pintilie în fosta Jugoslavie ecranizare Salonul nr. 6, cu un doctor psihiatru care este convertit/infectat de un pacient absurd gândindu-se, așezându-se cu țigara neaprinsă pe un colț de pat și rămânând în salonul lângă care dormea unul, Colea, Matvei, ceva - ce îi fusese angajat - gras, gros și bat, care bătea - **** spunea pe vremuri și E. Vodă -- când se trezea Aheii mici, filozofi & muritori!! A scris mult, puțin realist, - încheind secolul rus - dar povestirile sunt Legendare. A fost doctor!! De asemenea unul din Copiii ILC, Mateiu, are o literatură infimă și taumaturgică. Citești, t e a m ă. Orice autor citit e un autor învins, iubit, înviat!! Clasicii buni, Romanticii răi!! tăcerea roagă, Â Amin +++ Iisus Hristos e bun Iisus Christos e puternic El e forța viului Aducătorul învingerilor Scutul împotriva vrăjmașilor noștri... + Ruth, Statele Unite ale Americii, Norman Corwin with/presenting Elana Eden 1960 Plecăciune Marie/ /

321

Gânduri emice finale. ... ii wanted more, i wanted to live, yu mut remember iisrail has just become a state n 2005, febuary... ... Clasicii buni, Romanticii răi!! ... tu ca predicator - Elu - trebuie să apreciezi tăcerea & Aminul / / ... Orșova + Ursădava (cu Craiova Kera-dava dava-regeasca/greceasca... sau Mera-Od-Dava, Dava mare/a Mării a vechiului/Odului Goților/Geților de pe Alutus -...în Antichitatea Târzie, + de pe Valea Oltului, Vallis Alutus și Valea Veche/Romană dar și Vaiul Oltului & Vaiul - vezi Vallium Hațegului/zurba/plânsul/tragedia/profetismul (locului)/nenorocirea/Agripinismul/PRĂPĂDUL/POTOPUL de Lacrimi & Sânge/Purpura/Apocalipsul Satanic/Imperial (fie și Impropriu)/Măcelul (Văilor) x Olt respectiv Hațeg, șamd, ecouri lingvistice a cine știe ce nedreptăți și răutăți împătriva arilor pietroase fructe getoromane, iar în Evul Mediu devine KRO-OD-OVA/UM, adică Oul de pe Olt/old/vechiu/albu/roman,getic,grecic al Corbului (Boșoroduluo/Basarabului întâi Corb apoi iar Vultur Acvilă Romană+ - înainte de 313 Anno Byzantini / a castrelor/cetăților/satelor/porturilor dacoromane ale Romei Antice și Perpetue) ... Vo(d)islo(da)va ... Voda + Vad (și Levad, Vodița, Livadia Iasnaia Por(l)iana, ) ... Voth(eu/i)smannA + poate cel mai vechi toponim teologic român calculabil - tinzând spre Era Andrei și înainte de Gaudențiu și Niceta - Vallotheuizmannorum, creștini dacoromani, impropriu (izmeniți călugări/pocăiți/vechi/albi/bătrâni/dacigeți politeiști/creștini+falși i e ortodocși dublu Chrestus._ ) ... Frumusețea mănăstirilor de până la 1700 e că sunt - cred - aproape toate zidite pe vechi ziduri, Iorga după Iorga, - fapt atestat de folclorul istoric cel mai vechi MA - de biserici mai vechi care sunt pe ziduri romane și pe ziduri de dave (donațiuni nobiliare dacice și getice triburilor supuse dar și fenicienilor și grecilor, chiar și romanilor, Siridava, Tomis. De aceea ce a făcut în Ardeal și nu numai de a canoniza cu tunul mănăstirile - cred că vreo 60 și poate 3 - false/ortodoxe ale rumânilor/supuși/români este o pierdere ce nu o mai poate înlocui nimeni pentru Împărat!! Damian Stănoiu, un autor de proze monahicești, contemporan cu Lucian Blaga are o creație pe care n-am cetit-o - Chef la mânăstire, și acest nume se coroborează forte cu marele Pavel Dan, prozatorul muribund. Dacă simți asta, ai putea să scrii ceva pentru țara ta. Nu trebuie decât să știi că George Călinescu e Șublerul Stelar al Lit Rom. Succes!! Dacă respecți Lumina de Lună, Pastelurile, Rondelurile cu Roze, Plumb, Poemele într-un vers și Epigramele fraterne, Poemele luminii, Psalmul leprosului moldav, Joc secund și Pena Corcodușa, Dăscălița și Divina Comedie, Alexe Mateevici și Murnu, pe Dimitrie Stelaru și Victor Brauner, exiști! Am cetit străinii, că românii mă blochează, cești Copil, Felix? - Am uitat de M-m-selle Hasdeu Iulia... - Poeții îi ghicești, dacă nu-i poți citi. https://www.youtube.com/watc ... Viitorul, ignorant. ... Istoria e literatură. Grauben. ... Sigur, tu l-ai cunoscut pe Soțul mieu + ... Dragul meu Emanuel, a trebuit ca oameni ca RP și JP, Bonham și Osbourne, ori Bon Scott mortu beat și Frr. Mercury, săracu, să facă pe păcătoșii și infidelii - ca niște Walt Whitmani și W. Disney - întru omenirea să ajungă - prin ei și după ei - la noi noțiuni asupra Libertății - a Nostră, de ex. Azi.. Nu zic că au teologie dar sunt poezie în graduațiuni / / ... De la Stroe și Vasilache a apărut și poezia extinsă în arte noi până azi, înainte era Eminescu plagiindu-l pe Barbu Lăutaru și teatrul poetic/lyric al lui Goethe. I just know, believe me, my head is tlon, uqbar și orbius tertius și biblioteca babel, borges și D-zeu. ... Prislop (drum drept _ între doi munți, toponim și termen întâlnit în Română) vine de la pry-locus, loc-derugăciune, pe acele drumuri - cred că-n toți Carpații - pelerinii sau ciobanii se Adunau și Aveau Mai multă Liniște, este un Prislop între munți între satele Coroiești și Peștera_ + Și probabil, că în era creștină a primei mii de ani creștinii coroieșteni -- care pot să însemne același lucru, creștini daci(Coroiești, Paroș, Peștera, - Vaidei sau Râu Mic și Râul Alb --în drum spre templul sacru Ad Peștera se reculegeau pe drum pentru Biserică. Eu nu pot adeveri, tu nu poți demonstra negativ, dar ambii putem crede că lucrurile acestea Așa au fost și nu altfel. Oricum, orice prislop - în munți - înseamnă odihnă, hodină **** spuneau veacurile trecute. A treia carte, din 1922, - și penultima canonică înainte de A witness tree, 1942 - a lui RF se numește Prislop în munte, Mountain Interval. În acest context pagina Nicodim.ro se ridică pe picioarele dinapoi și ne prezintă un Sfânt Roman, Niko Dem(etri)us, -Niko Deo MIthra!! - Mithra Învingătorul lui Dumnezeu (Adică Hristos!) și și cu sensul de Evreul Israil, Care îl bate pe D-zeu, adică știe să citească (Scripturile, probabil Septuaginta ptolemaică din veacul iii î Chr și nt) probabil originar de la nord de dunăre - întors de pe frontul credinței ortodoxe (imperiale) în care a excelat pe unde a fost, chiar și gestul de a trece Ursa-nnot... !!

că orce mare Artist, prețuiește Satul, Pământul & câmpul... numai că azi, natura sălbatică, iar!! te-apucă tremuriciu... Cu excepția unui desen în pix cu două stanze scrise în arbori într-un caiet nou de poezii făcut săptămâna trecută pe câmp, Turma de pietre, nu cred că am mai desenat nimic pe hârtie cel puțin de anul trecut din 2020, an cu două spitalizări, una la cerere pentru schimbarea tratamentului. Săptămâna trecută mi-am dezvoltat niște metode paleative pentru practica desenului, pe care le dezvolt. Seara în pat pe întuneric înainte de culcare deenez pe pătură cercuri - O - unul dup altul cu mâna făcută puică, semnul crucii, cercul fiind una din cele trei forme de bază ale picturii, cercul, conul și cilindrul, alături de punct, pată și linie 7 spirala & urma mâinii. Aborigenii australieni făceau desene pe stânci în tehnica razelor x. Profesorul și nașul meu, pictor profesor Geo Gulie ne-a spus la clasă de un pictr italian, poate Parmigianino poate altul, Renacentist oricum, care când a fost invitat la o curte să picteze, dar înainte să trimită o mostră plastică, a luat o pânză albă pregătită gata, și a făcut un cerc - probabil negru - de pigment dintr-o singură mișcare a mâinii, și i-a spus Eliezerului din Damasc, -Du-i acest cerc Regelui și spune-i **** l-am făcut!!! - Nu trebuie mult, dar dacă ar fi încetățenit ucenicului, ca Ave Maria și Tatăl notru n-ar strica, deși mam împăcat de mult că nu-mi ies desenele perfect ori nici măcar de departe în Paint ori Paint3d. Ceva ce fac de mai demult, de cel puțin un an profesional ori mai de mult mai mult inconștient, cel puțin la un nivel mai barbar de la Beat it. Carte de pictură, 2016 cred au 2017, prima mea culegere pictografică, încă rămasă pe Issuu.com, e să îmi aleg culorile pe pătratul spectru, tonuri și nuanțe, pânăla 2, 3, 4 mișcări de frecvență cu - uneori - editare scrisă - în principiu scoaterea cu succes sau fără a tonurilor reci, albastru, verde, roșu, citron, în favoarea auriului, unei culori ca grâul stins de vară prezentă e șevalet dar pe care am început să o Caut și în spectru și carminul cald de lângă oranj, din partea stângă, cu ăsta am început. Bolnavii psihic acut desenează totul ori cu mult ori semnificativ rece. Negrul, rar, morților, ori luminei negre descoperită din poezia mea - v. cartea versuri Sentimente negre (nefinalizată) ori poezia florilor tonale - inspirată din Al I Stamatiad (Nestemate negre) mai mult decât A Rimbaud cu Vocalele, iar albul foarte rar neutre cel mai adesea temperate. De asemenea dacă desenezi cruci sub pătură înainte de culcare e foarte bine. Și dacă te rogi să pictezi, scrii, citești - ce vrei să faci, crezi! Zi o dată de două ori de câteva ori Doamne Dumnezeule Savaot fă să pictez, fă Tu să pictez (și crede) /sfânt și așteaptă-L. De asemenea când pictam în anii 80,90,2000s+2005, habar n-aveam de ceea ce se numește folosirea teoriei culorilor - armonia complementară și primară + așa că gândește în pat pe întuneric - verde-roșu, albastruoranj, galben-auriu-secară-violet,cardinal,indigo, asta este - cred complementaritatea, trebuie să le stăpânești, ca niște schimbări de acorduri de chitară. Iar culorile primare vizualizază-le cu mintea pe întuneric, Albastru, Galben, Carmin. Avantajul în paint program e că poți zugrăvi suportul monocrom individuat - al tău - într-un singur clic, nu mai trebuie sa tot dai cu pensula pe o foaie de hârtie. Există și creion și foaie digitală, cred că laser, spre laser, dar e scump, dacă vrei să desenezi acurat. De asemenea trebuie sa gândești în nuanțe, dar mai ales tonal. Cald-rece. Cald-cald-rece. cald-cald-cald-rece. Cald-CaldCald-Cald. La aceasta te ajută și anotimpurile terestre, lunare și solare și celeste/umane - bune, îmbunătățite/dumnezeiești. Apoi spune în pat pe întuneric, Vreau să fiu Cald, nu vreau să fiu Rece, dar nici să Înnebunesc nu vreau!! - Pictura e treabă serioasă, ca agricultura. Vizualizează-le, ca pe nișteconcepte, individual, Cald, Rece, Cald, Rece... Cald... asociindu-le cu ce ai citit ai trăit. Dacă pictezi acuarele, nu băga negru că nu obții clarobscur ori sfumato. Mai poți lucra cu tunul digital, dar trebuie să gândești iconar-șcenografic, calul tău pentru o Cadră!! Ultimul lucru, regula de bază a picturii e că nu există tonuri pure, alb și negru, fapt contrazis începând cu Grunwald - negru, Isus mort, Caravaggio - alb, Ingeri dezbrăcați, și stereo, Titus vs Lumina ce se stinge, în Rembrandt până la utopiile monotonale ale secolului xx, și chiar xix, Whistler, cu mama viloniană artistului și Turner, - acel Altceva, nedescoperit - ori cafeneaua roșie a lui Vincent.

+Ut pictura (n a t u r a!) poesis , ce gentlemeni la balcon, ca-n moses rosen, pana una alta tractoru-i poezia ta, cel putin pana dupa seceris, bos / Agricultura romana mantuie polisul... ai merita o bursa agricola, bucolica, arcadica... jd sollingen / dupa aia la toamna ai iara program ;i ntre poti sa s c r i i!! pictura naiva Oameni si Hrana... dar totul e h r a n e. +MAI CRED CA NSTE COPII CARE MM DECAT FOTOGRAFIA AR P I C T A SATUL PM|NTUL LACUL R|UL & CERUL OAMENII & CASELE PASARILE SI NGERILE DE AICI DN COARECU DE LA MAMA AR FI NISTE VALORI PERENE ALE SATULUI ROMAN SI P O P O R U L U I S ARTEI. SI E SMPLU PCTURA E LUMNA DESENUL E LIRICA> n unele orase sunt scoli populare de arta de 3 ani cu mari artisti profesori de pictura si sculptura & ceramica (de asemenea pictata, au cuptor de ars ceramica) (desenul SC e diferit de PI - desenul sculpturii e interior, o arhitectura a umanului, subiectului, naturii, stelei, cosmosului) dar pictura naiva o poate picta oricine... daca poti picta o icoana pe sticla poti practica si pictura naiva. Numele de referinta sunt putine, Henri Rousseau-Vamesul le Douanier, (Picasso, Salvador Dali), Ivan Generalic ;i Mirko Virius - prima generatie (t[rani-artisti din hlebline), pictura maramureseana religioasa, ardeleana pe sticla, rom\neasc[ ortodox[ ;i Bucovina arta traditionala romaneasca aplicata si in artele moderne/alogene ca portelanul pictat austriac cu imagini Czernowitz. - ;i pictori mari ca Max Herman Maxy, Ion Andreescu, franz Marc cu Caii albastri, Karl chmidt Rotluff cu gravirile cristice, Paul Klee ;i Marc Chagall cu tema perena Satul ;i eu. Iar cu un telefon mobil - Huawei foarte bun - îți trimiți Arta până în Oceania și Noua Zeelandă + Ai plecat din sat, ca Mireaa lui Ion Vlasiu din LechințaOgra de pe Mureș. Ideea artei primitive, nabiste, fauviste, simboliste, cubiste, abangardiste, dadaiste, suprematiste, suprarealiste, naive, icoanei ortodoxe ori copte sau siriace, neolitice E5 e că o poate face oricine, acum 7500 de ani pe aici toți erau artiști - acum doar niște Bețivi urbani!! De aemenea daca ai acces macar online sau de la Dzeu la niscai noțiuni de scenografie a cutiei italiene - de exemplu dacă vezi bine biserica din sat - îți poți pagina subiecții/ul deși ideea până acum a fost D# - eu am început că Ortodoxă e D+... Foarte buna poza, boss. poti învăța să pictezi oricum e sufletul tău dacă te uiți cu ucenicie la videoclpuri monografice bune ale artștilor - ca acesta - iar imaginile sunt mult mai de calitate decat in orice album. Mai trebuie niste notiuni de anatomie, dar dacainveti bustul (ca in arta icoanei) esti in paine și eu prefer mai bine niște noțiuni plastice. Ver-Meer , Adevărul Mării!! Iar, Emi, ai vedea așa de bine dacă ai ști să te uiți la Trinitas.tv - Novalis & planta - Îngeri... Iar dacă Trinka ar repovesti istoria română din cărțile de PaleoLiteratură, Paleoiistorie, PaleoGrafism (Vasile Drăguț) și Paleocreștinism (biserici, mânăstiri, cule, zugravi (Pârvu Mutu!! pictura medievală ori icoanele făcătoare de minuni ori pe sticlă), poeți (Filotei, Dosoftei, Varlaam, cronicarii), - ai lumii Basmelor românești și Cărților (tolle lege), și ce mai e - nu doar o școală națională de pictură rurală ci, un oneness choir - al spațiului Liturgic - artistic comun, colectiv - Împărtășit - de nu teologic. Cât despre mine, încă scriu, dar am devenit un poet arhaic, antic, carmin, ancient!! Faci 15 pasteluri & te-ai Scos. Giggia.... - Azi, dacă ai niște carioci bune (Joan Miro) , ești în biznis, osut. Iar dacă ajungi pictor profi, Francois Millet w un Nav Academic! Ș țne minte

Privind lumina poetului Irving Layton, postum, Israel Pincu Herșcovici, Regatul Rom + dominionul Canadei. Precum mama mea privesc ferestrele aprinse de soare Cerul e albastru ca un perplex tigru florentin borgesian cu colți de stele Respir deja-vu in câmpul înfrigurat de sub coroana Retezatului Privind lumina privind lumina privind lumina lumina privind Lumina Icoanelor pe sticlă înrămate în reflexii baroce în fereastra dinspre Egypt. Târziu observ Învierea foc grecesc zburând în Cer... Easter Occ. 2021 Ad On Becoming Man Again Watching The Record of Billy Graham, Arad, RSR 1985 + God spoke to me this night & spoke to me this Life. Come & watch & listen to A man who told beforehand All my 1985 Postum spirit From Eve to Manase t Bad of Zion, me, Mama, Father... ...He is good, he is wise, what should ii do?! AD 2021 The Evangelical. A... Person... Praying God From Billy Graham in Romanian ecclesias to still Coronavirus year 2021, Easter's When Preacher Billy Graham came in Romania To various cities and churches in Transsylvania Mostly my Mother told me of it & then dad about Graham bread a little older but Mom said She Couldn't go for being a FrenchRomanian Teacher in Hateg Old Gymnasium She said I could go But was too small in 1985 I was only three old So what happened after Nineteeneightyfive in Ro?

Paștele Occidental, Monday, 5 April 2021 AD h 16 43 pm,

Well, plenty. In 1986 Teoctist was named Patriarch With a Youth touch & an application to Sfânta Biblia & Genuine Orthodox values & principles That inflamed Romania until 2007 when he died A good man preaching every Sunday at TVR after 1989 with a lot of Liturgical life in 2 phases I can Witness before in a more cooler simpler way & After 1990 in an Evangelical Spirit of Orthodoxy, Teoctist gave Romanians an edition entire accesible & literary translation copy of the Romanian Biblia Facerea la Apocalipsă. & An official Biblia Copiilor in black n white gravures of God Savaot & then Followed in 1990s t Pateric of Egypt, t Philocaly translated in twelve volumes by Legendary pries Dumitru Stăniloae & Valuable Ornaments of Religious Art also - relately The Cornilescu Bibles in various versions sprang in t 80s After t year of grace for many not us t Constantinescoes 1985.

FELIX

(...,)

Martir încă viu pentru Iisus Hristos, Traian din Roma Perpetuă și Gabriel Eminescu.

What can ii write and say now after 36 years since t Hallowed visit of Romania of this powerful Evangelical Is t it was an end of an era - the fake gold era - began in 1971 With July Theses of Socialist Thinker N. A. Ceaușescu & continuing t Opening of 1959+1965 until 1968 Prague Glory of the Vatican ii Council characterised in Latin 59+89 Vvlgatvs Christianvs Pobre Felicitas Perpetualle Sancta Maria Personal Repentance of Sins for t Kingdom of Jesus Christ.... Amen, Men & Women & Children, theologians or Laymen Became freer to believe & enjoy t religions & show interest in Words.

tuesday 6 April, 2021 AD h 5, 50 am, Easter Occ. Nu! Morning Poesies in Poclisa

De conclusione!! Emicca Minor. 32+2032. Caravaggio & Ver-meer

Easter Occ. 2021 Ad 19/0 11/2 am,

It is 6 02 here & t Young Children are covered by a blooming Skye The Laptop strumsbuzzessinginghisongs Morning opens like an enlightened whatchumacallit kind of Thumbergia Love is an Utopia at this Hour I only have two more years One. Felix-Gelu Constantinescous Acum 11 ore (editat) FELIX IN A NUTSHELL , 2 jR , https://en.wikipedia.org/wiki/Maitreyi_Devi I always had a diffuse feeling but now ii came to believe that my entire lyrical, work from 1985 to eternity - & my being - expresses the spirit of martyrdom devi, here in Romania i ve seen a lot of Miss-haps, + that is all, for me India is Chresttus, / Je suis 1 Jeune Fille.../ +t other secrets i started my first twenty3 or four years of conscence writing by needing to draw and paint, sculpt and vision, now i became an iconar, because i really wrecked the RoLit here, - unpublishable author - and for my need to paint came, and as i observe ii paint by writing and arresting... people. As God presented himself to King Moses, I-Am-That-I-Am... +m VERUNE Iubire futurista, Deus dei, Fata cruda, Mielul îngenuncheat, AE, Căinari 777 Mielul îngenuncheat (Virgule Căinari + Maternitate verticală. 7 Apr 2021+ AD, Pastele Occidental, On Giant Despair Warning to S. S. Poetry deputy A Boy's Will (1913) North of Boston (1914) Mountain Interval (1916) "West Running Brook" (1928) A Witness Tree (1942) 1913: Voința/Voia unui tânăr 1914: La nord de Boston 1916: Prislop în munte 1928: Râul ce curge spre vest 1942: Un arbore martor.

9 Avril 2021 Ad, Roumanie, Ue Le terre du mon reves Roumanie est le terre du mon reves En 1985 ou 1986 peutetre 1987 Mon frere dans ma mere en nuit The Aborted mood spaces storyteller Comme ma crianca ou ma future classe Accroche a la classe du ma mere Mais aussi dans la prime criancas Malcircualirereves & bleu drawn stains Rootes prendrent moi a lage trois pour viage... Tout ces temps des anees yogine en las guajira mains de ma mere Valeria la Secunda du on pere Constantine Constantinescu le Poet ...Mais les reves suivent since 1988 apres la premier Abandonment du Priees a l Icones du Jesus et Marie avec le Reve Enfant Dieu - Orthodoxes, oui - et etaiet avec moi en ma duhovnicie du puerte & Adolescence et apres 17 une on en la Nuit frappent mon Oreil Un musique du Portinari Beatrice et l Avertiment Reves du Dieu Et mon Pocainte du Dieu suspende dans l air de la blak chambre et Apres mon naissance du nuevo et second baptism en 2007 L Anne du le Second Reve du Dieu en le Bus de la Nuit vers Cluj... & so on, Mater l ascended mais je continue rever, 2021 Ad, Easter Occidentale Week The harvester of pontus A synthoethics My father et his father et his father & his father before him Were ploughmensch sickling millenniums of waves of grain The judges of t judge haunted by a martyred philosopher It is t Blak Sea they crop to paint holiness in blind windows Here t quarrel still... billy graham in romania That s t Angle a Suit(man) Bluer!!!!!!! 2021 Ad, Terra Rustica De la Arat la Îmblătit, bătut, măcinat, cernut, coptul tortelor P. AGROtv,poesie Dormim ca boabele alungite din spicele leganate de seceriș De la Arat la Îmblătit, bătut, măcinat, cernut, coptul tortelor P. Suntem cartofi calzi roșii în ogorul cormonit de meșteri orfani... ...stele sădite de mâini albe grăunțele prăjite, pulsari cartofii negri a spus Apostolul iarăși, în ruina îngenuncheată, Saint Siegried... +

322

2021 Ad, Roumanie, Europa Ontario state trees plastics thones chords. The Tree Atlas Period 2 Ruth+Anne Alternate-leaf dogwood American Beech leaf American beech American Chestnut leaf American chestnut American Elm leaf American elm American Mountain-Ash leaf American mountain-ash Balsam Fir leaf Balsam fir Balsam Poplar leaf Balsam poplar Basswood leaf Basswood Bitternut Hickory leaf Bitternut hickory Black Ash leaf Black ash Black Cherry leaf Black cherry Black Gum leaf Black gum Black Oak leaf Black oak Black Spruce leaf Black spruce Black Walnut leaf Black walnut Black Willow leaf Black willow Blue ash leaf Blue ash Blue-Beech leaf Blue beech Bur Oak leaf Bur oak Butternut leaf Butternut Cherry Birch leaf Cherry birch Chokecherry leaf Chokecherry Common Hoptree leaf Common hoptree Cucumber Tree leaf Cucumber tree Eastern flowering dogwood leaf Eastern flowering dogwood Eastern Hemlock leaf Eastern hemlock Eastern Redcedar leaf Eastern redcedar Eastern White Cedar leaf Eastern white cedar Eastern White Pine leaf Eastern white pine Gray Birch leaf Gray birch Green Red Ash leaf Green/red ash Hawthorns leaf Hawthorns Ironwood leaf Ironwood Jack Pine leaf Jack pine Kentucky Coffeetree leaf Kentucky coffeetree Largetooth Aspen leaf Largetooth aspen Manitoba Maple leaf Manitoba maple Northern Hackberry leaf Northern hackberry Ohio Buckeye leaf Ohio buckeye Pawpaw leaf Pawpaw Peachleaf Willow leaf Peachleaf willow Pin Cherry leaf and fruit Pin cherry Pin Oak leaf Pin oak Pitch Pine leaf (needles)= Pitch pine Red Maple leaf Red maple Red Mulberry leaf Red mulberry Red Oak leaf Red oak Red Pine leaf Red pine Red Spruce leaf(needles) Red spruce Sassafras leaf Sassafras Serviceberries leaf Serviceberries Shagbark Hickory leaf Shagbark hickory Showy Mountain-Ash leaf Showy mountain-ash Shumard Oak leaf Shumard oak Silver Maple leaf Silver maple Striped Maple leaf Striped maple Sugar Maple leaf Sugar maple Swamp White Oak leaf Swamp white oak Sycamore leaf Sycamore Tamarack leaf (needles) Tamarack Trembling Aspen leaf Trembling aspen Tulip Tree leaf Tulip tree White Ash leaf White ash White Birch leaf White birch White Oak leaf White oak White Spruce leaf (needles) White spruce Yellow Birch leaf Yellow birch. Avrl 10, 2921+ Ad Jesus ii Adore you Mama mea mereu spunea că dacă nu aș fi fost un bolnav-considerat autist, nu aș fi fost eu!! Hillsong United Oceans Variation ...in oceans deep iii came to tell, iartă-mă, Marie... Rugul de sarma ghimpata ...inauntrul lui - al rugului -, jos, in noroi, o lumanare galbena. Mormantul tadikului Isus e drept, frate... Fyn, © 9 days ago, F R G Constantinescu love • nature • christian • adult Like (1) Comment - Love is philosophical

Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=P0TWAuIpIJ4 m_ oi și stele +8 days ago x edit Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=8pZj4iSRWjc9 days ago x edit [ edit poem ] Love n ii Follow 9 days ago • Adult shopshopshop / Judean poet, escritor & philosopher naive, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, gen 1c, +Ciprian Porumbescu & Rey Alfonso el Sabio page~ biblical studies (hebrew/akkadian/greek/arameic/arab ic holy scriptures 1800 a. Chr+vith 570 p. Chr,7th century+632 p. Chr) /inclusive - psychology + online cathedra.Roumanie fossatum/ + Pedology field, m Read more → 121 views 1 +list More by Love n iiList all » The Beautiful Young Artist. The 33 beautiful eyes of a torontian Light A mothers bed a thing 2keep 2dy1 Some entities really want t Kids employment (Torontoverse, 2021+ ) Felix R Constantinescu 1wk1

nowadays

Musikalisches Opfer O roata pe catapeteasma inside t singing new miro, (verse) 2021+ 1wk1 Terră alăptând, Bour plângând, Piatră încolțită, Hotinus su-â-nt (Rudimentarism mar/apr 2021+) 2wk1 SUntem muguri de stele Sonet alfabetic 14 versuri muzicologie 2wk1 Incunabula de aur. Romania nihilista 11 Iubirea începe cu o bucata de Zi pentru Copii 3wk1 Facts & Presents x 900 Straightforwords.Broken brain, t wasted Chldren, Univers damnat 3wk0 Facts & Presents ix X Jane Eyre & t natural saint (daybreak verse) 3wk1

Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=8pZj4iSRWjc9 days ago Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=P0TWAuIpIJ4 m_ oi și stele +8 days ago Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=tEox1524n9Q + Cold Turkey, absolut/ /6 days ago Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=5kL2afMZ9SQ4 days ago Love n ii https://www.facebook.com/Marty-19551671961704264794 days ago Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=bCsUkuROdKQa day ago Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=0EGcGllWY3g G|a day ago

Love n ii - (Romanian; Moldavian; Moldovan translation) That's why I'm here,

În veci Dumnezeu, credincios În veci Dumnezeu, tare În veci Dumnezeu, cu noi În veci și în veci.

E,,, The Beautiful Young Artist. The 33 beautiful eyes of a torontian Light A mothers bed a thing 2keep vThe Beautiful Young Artist. The 33 beautiful eyes of a torontian Light A mothers bed a thing 2 keep

i, -The Equestrian -The Monach -Homerule! -Al patrulea mag! Advent, Cluj, 2001/ -Vergo -Al cincilea anotimp -Precum bordurile în Zid -Gerii -The Pedologue -Amintirea plopilor vieții meale -ClasissimA -Către Carus -Glasul Ateneului Român -Sinteze -,,,și afară să mărșăluiască Armate -Felixah, the man state -Locul vechi al satului -Răscrucea din câmp -Satul vechiu se întindea până peste fostul Râu -Împăratul Bețivilor (teatru) +Recomandată pentru Pekin, Chine m v, koine testamentumnovum , Until 313 AD t Christian Church strived for Statutes and from Wycliffe/Jan Hus & 1517 & anabaptists 1523, baptists of Holland 1611, & Cromwells & Bunyan British & Mayflower & t First Colonies American Puritans for biblicism and Scripture legality, but we're still at the beginning. To the Ends of the World... / / Pământ chinezesc. +trad. Cântec/imn/psalm Rugăciune și închinare , VECINIC ,

+++Văduva Douglas, bosuti...

https://en.wikipedia.org/wiki/Ion_Creang%C4%83 I have written only Children Books, Jey... braincontact http://rural.rfi.ro/documentar-agriculturaromaneasca#:~:text=Documentar:%20Agricultura%20Rom%C3%A 2neasc%C4%83%20Rom%C3%A2nia,%20a%20%C5%9Faptea%2 0%C5%A3ar%C4%83%20ca,la%20u%C5%9F%C4%83%20p%C4 %83m%C3%A2ntul%20se%20va%20m%C4%83sura%20%C3%A En / / ? FIN, Am unit Pomânia d. Națonalul e Christos, Moses, Mahomet! 2 The Bear s tummy s hungry, mamă! 3, DUMNEZEU E ȚĂRAN! https://issuu.com/constantinescufelixgelu/docs/versuri_scrise_la_lumina_intunericu System of values (Un fel de Iubire & Dialectica. t body \ Angels Kissing) +stai în genunchi și vei îngenunchea pământul, m m m Vis1. 22/23 mar 2021 Video Sirens if t Sea full cu I Am What I Am...

m there's no problem like Maria +

LAPIDARIUM ROMANORUM Felix Hymnal ii, (Jassy, '000+2015) paag. 311+316

Mulțumiți Domnului, Dumnezeu și Rege Iubirea lui, în veci Fiindcă e bun Deasupra a toate Iubirea lui, în veci Mulțumiți, mulțumiți-i

+++On t Cana day snows A Cosmos leaf. Beyond fall. +++++++i ve seen him, derek/++++++

(original) pentru asta sunt Aici,a day ago Teză. Realismul în litere, teoie și filosofie și artă nu e decât apologia platitudinii în contextul uzurii prin uzură & obișnuință. Likes: Love n iiTo reply, click a comment. Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=ay6bwEDqlGU +9 days ago x edit

Ce braț puternic Și mână întinsă Iubirea lui-i în veci Pentru viața ce a renăscut Iubirea lui în veci Mulțumiți, mulțumiți-i Mulțumiți, mulțumiți-i

+trad. Cântec/imn/psalm/cântare, Rugăciune și închinare în bisericile bornagain. -Mă aștept să mor într-o lume cel puțin de două ori mai creștină decât cea în care m-am născut.

Oriunde merg, Petru Cenușotcă!... Viața mea, Cenușăreasa. Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=-tVEWoRGVMU , L+ma day ago

Mulțumiți Domnului, Dumnezeu și Rege Iubirea lui, în veci Fiindcă e bun Deasupra a toate Iubirea lui, în veci Mulțumiți, mulțumiți-i

Profanity : Our optional filter replaced words with *** on this page • Configure Help / Contact us Have you read these poets? Dorothy Parker • Max Ehrmann • Sara Teasdale • Paul Laurence Dunbar • Christina Georgina Rossetti • Jose Marti • Robert W Service • Allen Ginsberg • Judith Wright • Siegfried Sassoon • Wilfred Owen • Elizabeth Bishop • Nissim Ezekiel • Billy Collins • Lewis Carroll • Nizar Qabbani • Sir John Betjeman • Richard Brautigan • Henry Van Dyke • George Gordon Byron

Phi!! https://en.wikipedia.org/wiki/Mirko_Virius + + ... L+ Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=ay6bwEDqlGU +9 days ago

-The Equestrian -The Monach -Homerule! -Al patrulea mag! Advent, Cluj, 2001/ -Vergo -Al cincilea anotimp -Precum bordurile în Zid -Gerii -The Pedologue -Amintirea plopilor vieții meale -ClasissimA -Către Carus -Glasul Ateneului Român -Sinteze -,,,și afară să mărșăluiască Armate -Felixah, the man state -Locul vechi al satului -Răscrucea din câmp -Satul vechiu se întindea până peste fostul Râu -Împăratul Bețivilor (teatru) +Recomandată pentru Pekin, Chine m v, koine testamentumnovum , Until 313 AD t Christian Church strived for Statutes and from Wycliffe/Jan Hus & 1517 & anabaptists 1523, baptists of Holland 1611, & Cromwells & Bunyan British & Mayflower & t First Colonies American Puritans for biblicism and Scripture legality, but we're still at the beginning. To the Ends of the World... / / Pământ chinezesc. +trad. Cântec/imn/psalm Rugăciune și închinare , VECINIC ,

Am vrut să desenez un fluture extraodinar și am desenat o pasăre măiastră... Învățătura pâinii.

Love n ii - (Romanian; Moldavian; Moldovan translation) That's why I'm here,

janis joplin, Men are More important than stars...

(original) pentru asta sunt Aici,a day ago x edit

If God is, everything

Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=-tVEWoRGVMU , L+ma day ago x edit

0, Seara asta mâncăm Shakespeare!

Ce braț puternic Și mână întinsă Iubirea lui-i în veci Pentru viața ce a renăscut Iubirea lui în veci Mulțumiți, mulțumiți-i Mulțumiți, mulțumiți-i În veci Dumnezeu, credincios În veci Dumnezeu, tare În veci Dumnezeu, cu noi În veci și în veci. +trad. Cântec/imn/psalm/cântare, Rugăciune și închinare în bisericile bornagain. -Mă aștept să mor într-o lume cel puțin de două ori mai creștină decât cea în care m-am născut.

Corolar. I'll look for Antologia poesia argentina. Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=0EGcGllWY3g G|a day ago x edit Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=bCsUkuROdKQa day ago x edit Love n ii https://www.facebook.com/Marty-19551671961704264794 days ago x edit

+Fără Maria nu există Hristos. Obs. Primul deceniu, acum încheiat, al secolului 21 Ad, a dovedit că marea temă a literaturii secolului xx - dezintegrarea conștinței cu manifestările ei polimorfe proteiste - nu e decât durere - & despre durere câte n-aș putea scrie... m ! title notes poetry:

Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=5kL2afMZ9SQ4 days ago x edit

LAPIDARIUM ROMANORUM

Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=tEox1524n9Q + Cold Turkey, absolut/ /6 days ago x edit

Felix Hymnal ii, (Jassy, '000+2015) paag. 311+316 i,

ii, -Planeta/statul pedofil/ă -You are a prophet, i put my words into your mouth/mind -Abecedar biblic +La Aratul creerului, pajișteaîngerilorî +Lumina de grâu, lumina grâului, lumina de grâu, ceara/lumânarea (aprinsă)/Lumina! -VIRTUTEA MATERNITĂȚII; SFINȚENIA UNUI tATĂ, PÂINEA COPIILOR! -A Pure Guy +Thinking on t death of Juliet -În veci la D+zeu -Eberi la începu semăna/însena/însemna Cei care trec râurile/Nomazi/Refugiați ec. ori pol. & în dâra noastră de stele în Galaxie ar trebui să fie un râu de oxigen...

323 +Casa cu patru uși -MetallicA teacher since 1997 AD (î EP & 5 Worked Albums, from Creepng Death EP to Metallica Metallica 1990 from banished Dave Mustaine EP to 1,Cliff +, 2. Kirk, 3, Lars, 4Jasonnewsted 5,James Hetfeld... The Remnant Platoon forDemocracy. Nothing Else Matters. i, American horse!! -Balade Populare Meşterul Manole Mioriţa Monastirea Argeş Oaia năzdrăvană Soarele şi luna Ştefan Vodă Toma Alimoş Mioriţa (Vasile Alecsandri) Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale, Trei turme de miei, Cu trei ciobănei. Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Şi unu-i vrâncean. Iar cel ungurean Şi cu ce-l vrâncean, Mări, se vorbiră, Ei se sfătuiră Pe l-apus de soare Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan, Că-i mai ortoman Ş-are oi mai multe, Mândre şi cornute, Şi cai învăţaţi, Şi câni mai bărbaţi, Dar cea mioriţă, Cu lână plăviţă, De trei zile-ncoace Gura nu-i mai tace, Iarba nu-i mai place. - Mioriţă laie, Laie bucălaie, De trei zile-ncoace Gura nu-ţi mai tace! Ori iarba nu-ţi place, Ori eşti bolnăvioară, Drăguţă mioară? - Drăguţule bace, Dă-ţi oile-ncoace, La negru zăvoi, Că-i iarbă de noi Şi umbră de voi. Stăpâne, stăpâne, Îţi cheamă ş-un câine, Cel mai bărbătesc Şi cel mai frăţesc, Că l-apus de soare Vreau să mi te-omoare Baciul ungurean Şi cu cel vrâncean! - Oiţă bârsană, De eşti năzdrăvană, şi de-a fi să mor în câmp de mohor, Să spui lui vrâncean Şi lui ungurean Ca să mă îngroape Aice, pe-aproape, În strunga de oi, Să fiu tot cu voi; În dosul stânii Să-mi aud cânii. Aste să le spui, Iar la cap să-mi pui Fluieraş de fag, Mult zice cu drag; Fluieraş de os, Mult zice duios; Fluieraş de soc, Mult zice cu foc! Vântul, când a bate, Prin ele-a răzbate Ş-oile s-or strânge, Pe mine m-or plânge Cu lacrimi de sânge! Iar tu de omor Să nu le spui lor. Să le spui curat Că m-am însurat Cu-o mândră crăiasă, A lumii mireasă; Că la nunta mea A căzut o stea; Soarele şi luna Mi-au ţinut cununa. Brazi şi paltinaşi I-am avut nuntaşi, Preoţi, munţii mari, Paseri, lăutari, Păserele mii, Şi stele făclii! Iar dacă-i zări, Dacă-i întâlni Măicuţă bătrână, Cu brâul de lână, Din ochi lăcrimând, Pe câmpi alergând, Pe toţi întrebând Şi la toţi zicând: "Cine-a cunoscut, Cine mi-a văzut Mândru ciobănel, Tras printr-un inel? Feţişoara lui, Spuma laptelui; Musteţioara lui, Spicul grâului; Perişorul lui, Peana corbului; Ochişorii lui, Mura câmpului?" Tu, mioara mea, Să te-nduri de ea Şi-i spune curat Că m-am însurat Cu-o fată de crai, Pe-o gură de rai. Iar la cea măicuţă

Să nu spui, drăguţă, Că la nunta mea A căzut o stea, C-am avut nuntaşi Brazi şi paltinaşi, Preoţi, munţii mari, Paseri, lăutari, Păserele mii, Şi stele făclii! : Literal translation to English of Miorita Meaorationaem My Little Prayer (V. Alecsandri variant, reverted to Vrancea original collected from t Romanian folklore by Alecu Russo) On a foot of hill, On a mouth of sky, Yonder come in way, Descend downstram, Three flocks of lambs, With three little kings. One is a Vrauncean, one is a Hunnian & one Maulusdauian. And the one Hunnian With the one Maulusdauian, More, they were talked They themelves advised, In the death of sun My own to kill The one Vrauncean, Being more ortoman (richer) And has more Sheep (Madchen, Girls), Loftier and braided, And horses of noble, And dogs of the braver, But my Meaorationaem (Mylittleprayer), With weeping wool, Since three days ago, Mouth doesn't silence, The grass She like not. My white little prayer, White of prayers gold, Since three days ago, Your mouth doesn't silence! Or the grass like not, Or art thou sick, My sweet little prayer? +++ Iisus Hristos e bun Iisus Christos e puternic El e forța viului Aducătorul învingerilor Scutul împotriva vrăjmașilor noștri... + Ruth, Statele Unite ale Americii, Norman Corwin with/presenting Elana Eden 1960 Plecăciune Marie/ / Idei disparate/de post ,\ ( Nicodemous Sanctus Ktistai Duhovnicia(modernă)] -Fără Alfabet eram și acuma trași pe roată pentru ochi căprui... -Către scriitorii ieșeni/Jassy: În încheiere cel mai remarcabil album rock românesc din 1990 până azi în 2021, Moșuni Pustan Pomohaci 2008, Când Reforma devine Ortdoxă... -frate păstor + O.S. +, creștinul nemers la biserică să fie rupt și din Dumnezeu, se cam îndrăcește puțin, nu crede, ca porcul, și se înrăiește, ca câinele... -(I believe a computer is a beautiful thing] -Sinapses, not entertainment ! -Data bank read notion & personal poetic memorystick invention: Hateg, 1993 AD?! -Liturghia, din tragedia ... Litur-dia , Ziua Literelor/Alfabetului/Ao -Golirea -We should share what we have * not forsake God & -Filozofie pentru copiii filozofi , Steaua Polară pentru Bebeiisus. -wnw world national web / Instituția Internetului Național -Teatrul (Național) Social + Teatrul ca Joc de Societate și Promovare/Comunicare a Valorilor +teatrul meu, felixian, felician, este elitist, înainte de toate aconflictual, ultraschimbist, deux es machina -Nici un Geniu nu a scris o carte/plachetă de versuri cu titlul Doamne!, iartă-ne, Doamne!... -Mesajul lit ru e You gotta care/să te jertfești, u know? -The Pregnant Spider Embrione! +Nici o Idee fără Acoperire/Plusvaoare -Despre SUA, China, Franța, Germania, GB , SUA, născută poate de vikingii din Vinland ori din Bibliile luate în tolba de vânătoare de Purintanii Baptiși din Zona New Yorkului, a fost și este până azi ceasul atomic al lumii marca STRONG BIBLE, Istoria Ei influențând și inspirând istoria Lumii întregi - în România de exemplu Regulamentul Organic, Tudor Vladmirescu, bonjourismul pașoptist, eliberarea țiganilor din romie de către Mihail Kogălniceanu et Co, emanciparea și educarea țăranilor, unii ajungând clasici ai literaturii române ca Ion Creangă și Ioan Slavici, Biblicizarea și Evanghelizarea țării și Crearea Insitutului Teologic Baptist și pe urmă altele începând cu anul 1921, Așteptarea Omulu Bun - pe Americani - care a durat din 1944 până după 1989, Împrietenirea Româno-Chino-Americană începută în 1965 de către Maurer și Dej, Revoluția Democratiică Română din decembre 1989, începută cu ajutorul. Amerca înce e puritană, bornagain, catolică, creștină, Evanghelia ei Luminând lumea, spre ceva nu spre nimic, lada de gunoi ori mai rău gehinnom. China trebuie să înțeleagă că câteva tehnici noi de muncă nu rezumă civilizația și libertatea care o dă întâi cultura Bibliei, - și să învețe Franța trebuie să e vadă iar ca un Ecou al Sfintei Revoluții Americne dn 19776, Germania să vadă în parteneriatul cu Franța și celelalte Republicei Surori EU un destin - un veșnic - și în fine Marea Britanie - cu toată prețuirea - trebuie să vadă că a susține două bestii, Rusia de la Prut până la MArea Behring și Alaska ori Islamul acoranic, întrun Imperiu Britanic de gratia nu de iure ori de facto - nu e o dovadă de cultură politică și civiizație, ci ceva ce trebuie să plece măcar câți va genunchi. amin. Mesajul Americii pentru biserică și lume esimplu, Cine Vrea Să Trăiască Ca Un Animal, Va Trăi Ca Un Animal. + Noțiunea de timp alternativ, multiplu chiar - pluritimp - și în cosmicitatea obiectivă și subiectivă a unui loc - în alephul minții lui. -Doi sâni și o inimă cu lapte. +Gândul întreit, tetra chiar +531 +Nankin Massacre +Pocăință/Rosăință vs Rodie i. d. Roman Dies (Province romană, Roman province, as in German dies, Latium dies, Aura dies, Yu dies, Armen dies, Perse dies, Gala dies (Galatia și Gallia) Dacia dies - the day from here, province from here -, Briton dies, Iber dies or Iber ries (day or rivers - with villages - Gre dies - Day of philoophers cities)

Rosăință (Împurpurare/Întrandafirire/Înroșire to blush from Scithes (double meaning Sicari/Sword People or Warmen/Fortess Men later Monasteries People , since whenG) to Russians/Shameful with Contritenes ca în Rocăință (t repentfulness of the killed with rocks by t Law) & Slavs (As God Exhalters)/n the Roman Influence (best example Andrew went as far as beyond Odessa), and died in the South of Danube/Dunărea! So Russians/Slavs - after formerly known as Scithes - exist from around 1000 AD or - some - from the first Century AD? + Dobri vecer, Note. + Dobri vecer, The roman empire got christian since 313 AD with emperor c1 t Isapostolos, and lasted in t east for more than a thousand years, until 1453, and funding churches and cultures as Russia Icons & Prayerbooks or Ireland Miniatures & Legendbooks Christianity, so how were the remainerers - roman colonists vet families accross over the Dunăre, Christian or Unchristian? Existing or unexisting? / / (In this aspect an Ia - white blouse, preferably made of in ( Linum, Linaceae, meaning Beautiful/Dazzling Day on Man & LIna or Li+na ce+ae, That Yound Girl What Wears/Has on?)or for the poor cannabis sativa, or white bluse with sewn motifs 0 - is a Dia, a blouse roumaine to be worn in Day or Holy Day, Easter, Sunday, Saints Misteries.) And then we have Chinia, - in romanian we have Chindie (Turnul Chindiei, made by Vlad t Dragon, meaning „sunset tower”, Cândea (Kende 1300 probably a cognomen for attending only the evening or night chruch service, or for the fortified chruch and fortress made at Coltz, in the mountain here where being in the valley is limelight, or from a word like Închinditu (a man that twilighty, eveningy, in a bad mood or a closed person, retired, wordsworthy, a blakman from the mountain (vinca+turdas 5500 a. Chr up to this day!) - or maybe from Cena+dea, t one t gives communion or food, a pious man or priest/or a small (Latin farmer)but recognized up noble/baron who feeds t town/duke/or King with Game during the Regal City of Hatzeg -, or a Licensed Orthodox Village Church Leader/Donor & Guarantee/Battle Conscriptor, or from Chin+ez, a Cneaz a village noble fighter & crsuader against antichrism -, Chi dias, Tea Day, Tea Province India, Ind Dia, Dia Indu, Ind province (also like Romanian Închide, The River That Closes (The Countries/Vertical river) & Tibet Dia Beta (A doua provincia/The second/also beautiful province and the same ÎnTiBeta - A doua Indie, denumire grecească & also India and Tibet a refference to the Himalaya as the Closing of Roads, Mountain Passages) perhaps since A1. And lastlu Russia Rusdia, Red Day, Blooming Day, Rousses provence. Capitals, Rome & Byzantium/Constantinople/Istanbul. Later maybe in the early medieval latin chronicles occured toponymes as Nourue dia, Soue dia, Fin land dia, but not Is land +dia, Groen land +dia, or Vin land +dia, which means Island, Groenland and Vinland had no King, were provinces of Scandinavia & dependent toher, + m Stephen's test of faith - movie - YouTube m His Dominion will be fromm sea to sea...2006 mL+ -Long Drum of Love to you + Every Child A Prohet breadmaker, 3 Loves Long Journey YouTube i know canada canada very good, L cohen & M atwood their worse, it s just binarics, & no help from the UN, religious minorities in C might lead world to a 2nd l a c o n v i v e n c i a. + m +Loved or rich... +With or without God everything possible!! + Predicarea dramatică, dramă. +Filozofie moldovenească, 1 idee. Bucovina, Basarabia e,ste. +Idee 2 filozofie moldaviae. IN+HOC+SIGNO+VINCES. -Și vrăjmașu-ț poate să aibă direptate. m -Pictograma intraductibila m Sectarismul inclusiv!! + + Gay Lives matter !! m +Vis1. 29+30 iii 2021 AD Am visat că am fost la clasa mamei pe colț lângă a doamne diriginte și am luat-o cu mine și aveam - mama avea - un sac înalt/cu elemente aparente ca coloana infinitului eu fiind jos și mama sus și trebuia să plecăm!! m Ave Maria. Și am visat că mama zicea de elevii ei poporul român - că unii sunt romani și alții dacoromani, D-acia!! +O societate stupefiată nu poate înțelege munca. m ii guess i have to wait for the junkards to die. + +VArta e Muncă dacă Talent. m m m ************* * +Pastilă evreiască. Prefer să fiu un țadic labagiu decât să fac ce nu vreau ! Flora Flora Flora flora..+de (la) roma (la) indiiEa m ave pucelle mara maria m Logica Prozelitismului vecinic Adevărat, Copilăria lui Cioran Paradisul lui Dante., +Evoluția reprezintă genocidul naturii. m +Eggs alive. (150 billion per cod) m Poetica nova began with Geoffrey Chaucer, + / Istoria română mileniu după mlleniu este scrisă de elevul Mihail Eminovici zis Mihai Eminescu; pot să vă dovedesc, dar n-o s-o fac niciodată!! Toți suntem propădiți, chiar și Ovidius. Eminescu!!!/ Mihai Eminescu, William Shakespearele Românilor, Eminescu Întemeietorul, în toate, căci filologia cosmos! + +Logica/(umantatea)/matematica/statistica nu înseamnă să salvezi vieți, m Gânduri pedologice + Ca disciplina pedologia se ocupă cu discernământul Poveștilor, Greuceanu, Prâslea, Țugulea, Cenușotcă buni! m + -MARE ROMA +Dream1. ii dreamt Morgan Freeman - in three reprises/dreams - on a larger sleep span - speaking in America on story/novel inspiration, t interior & exterior developing of inner Child characters, - and also the evolution of t story and of t story story whe t character would grow up - and furthermore spiritual homofoby with the sen of friendship andsocial accepted pedofilia. I do believe he God. He also faced towards the end - while speaking miserable death - not him - & vicious murder, tp which he disdained bitterly ut submitted to Man's simplist freedom. And i also dream t m dad said to me he likes olivers twists.What is interesting t dream came after frequenting online tpraise of t same church i went in 2007 when i had my second major dream, - God1 banesul obosit de drum pe autobuz- aswell as t first Saints dream, Peter, ary, others and aswell the Praying (psalms) Pastelled monk angels in a clean washed bough bow. Morgan Freeman wasn't that old but he was towards t end of his career, tooking up - popular English fiction - writing. / / Am mai visat, azi ori ieri că am citit deschizând Aleatoriu la Țefania (Sofonie) capitolul 1b sau 2a - spunându-l cuiva ca un mesaj biblic foarte semnificativ - un verset bblc care nu există. Azi e 12 Avril 2021+ ad. ...hai să ne rugăm... m În viață se întâmplă și minuni!! + Creștinismul fundamental critic!! Biblia!!! mÎntâi Dumnezeu, pe urmă oamenii. Întâi albastru, pe urmă galben. + m Caut culoarea pură... + Un organism numit umanitate. m În baracă negru, în câmp alb, America bumbacului. + Her name is t Skye, m Mai câștigat sunt dacă citesc The Complete Works of William Shakesăeare, decât să tot butonez pe tastele sparte ale laptopului, frânt. Dacă îmi știu biblioteca sinteză gramatică nu mediatechul.

324 + Shakespeare my trade, * yours?! + Anișca Brănișca!! Felix Bellix. m m }n Romania multi oameni monteaza WS si nici macar nu l-au cetit in original, maculatura spectacol. _ + Noi suntem Internetul, Ysus e informaticianul. m Cea mai sigurăcale în Cer e martiriul C.

KoineGreaca Noul Testament și ideile teologale ale sfinților geometriceni ai baslicii părinți pe metru latin, de trasatura ptolemaica psalmic septuagiinta, în veșmntele și templele catacombele și basilicile Romei Antice, față de care eram Mica Romă de când e comerțul cu Sare la Zrdava, nu epos homerc grecesc singura Flora/latna/în toată Ortodoxia și Creștinătatea iinternaț, bosut. Creștni omânii înainte de Byzantium 313, or Armenia poate chiar de la Mugetul Bourului atârnat în Abatorul Dunării, și înainte Tetramithra, mose, jidovi, Cartea Septuagintei, Uudele Moriței. ) M-a luat vârsta lui Mihai Eminescu să înțeleg ce mare e Cristosul lu busch. Amen; t body of our Love!

Likes: Love n iiTo reply, click a comment. Love n ii - + https://www.youtube.com/watch?v=T6FwQOIAfO8 Mielul Fecioarei Unicornului Mariei,a day ago x edit Love n ii - AllPoetry.com Group Christians Corner Calling /an hour ago x edit Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=6DXQNxmQxFM i,2 hours ago x edit

+ După Barthes, plăcerea, semnificație. m April 10, 2021 AD m Art, holy. +

m Sens, creștinismul. +

Pocaita Marie. Vis 1/11 A 21! +AD Cautand in Biblie la Gen. 1, 1 La inceput a facut Dumnezeu cerurile si pamantul ... Si a spus Dumnezeu: Sa fie lumina. ...si a vazut Dumnezeu ca lumina era buna.

+ Parabola, Arta. M

Pogany H 2021 Anno Domini

+ Postul e un clopot metafizic.

m Evangelion circuitorum, verum. + p + Dumnezeu adevărat/un dumnezeu întreit/trei oameni au venit să-l vadă la avraam, m 1998 / Maria prescurtare, alintata, copilareasca de la Yeremia, Hieromaria, Sfanta Miriam leproasa/exclusa - din cult supusa unei anchete halakhica si salvata de varul ei iosif in urma intercesiunii profetice a ingerului in vis sfamta/curata,/ + Pozitia sarpelui. m m Iubirea inmulteste. + +Rest for t Land... 29March1982m + Post poetic dătătorului Învățăturii 123456789 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 3- 31 32 3 3 34 3 5 36 37 38 39 40. + m m m Love n ii - Felix 1985/+1986 1997 +1999 00/ 2001+/ m 2~ 4/ +++ Nationibus meliourum metecum portum Matreyi devi/t bengali night (88) Doar Dumnezeu are mai multe indii, *** 11 A 21 ad Somn de Duminica Intorc capul spre vest. Viu Soare in vestibul in Totonto. Muștarul+Filologiei De la bob/boabă La recoltă/lan/câmp/holdă. +++ Predicand bibliotecii tatalui mieu & pamantului mamei meale. Repentance of a Sfaxian Pilgrim Sfaxosophie, Sfaxosophismes. 777Laying in Bed thinking on Scripture The Biblia Is t Scrilpture Lives. Cadavrul Iubirii Noastre (Mariei Dmitrevna D. + Miorița, +i, din persecuția iudelor a celor trei sulițe getice, sens schimbat în Crucificare, Iisus Hristos, ajutat de Wulfila și Biserică, împotriva Socrate/Zoroastru & Mitrha și Moartea Mariei Vergine Miorița... ...Cuprins 1 Contextul și formarea 1.1 Cadrul politic și religios 1.2 Părinții 1.3 Copilăria (1821–1835) 1.4 Adolescența și studiile la Academia Tehnică Militară (1836– 1843) 2 Maturitatea și cariera 2.1 Începutul carierei literare (1844–1849) 2.2 Anii detenției (1849–1854) 2.3 Serviciul militar în Siberia (1854–1859) 2.4 Revenirea în lumea culturală (1859–1865) 2.5 Miracolul literar (1865–1871) 2.6 Întoarcerea în Rusia (1871–1875) 2.7 Ultimii ani (1876–1881) 2.8 Moartea 3 Opera 3.1 Încadrare: realism social și fantastic. Caracterul profetic și mitic 3.2 Stilul. Timp și spațiu. Temele 3.3 Personaje/(, Felix Dumnezeu, . Românii, - All My Sprngs Are n You o Lord, + ps 87 m https://issuu.com/felixgelukonstantinescu/docs/wilhelm_busch___is us_destinul_nostru_fontde16tnr/58 https://www.wikidata.org/wiki/Q15833960 je pense qu elle etaet roumaine, maria lui dumitru, / fm d anabaptism pentru rusi/panslavist, (Mircea Eliade - Sacrul și profanul, Maitreyi 1933, Jurnal i ii, Emil Cioran - Lacrmi și sfinți!) Ministrul sănătății s-a întâlnit cu reprezentanții cultelor religioase din România - YouTube + Corona The Rythm Of The Night (Official Video) Remastered Audio HD YouTube m Mașina timpului (roman) - Wikipedia Dacă credem în Maria, scăpăm, dacă nu în 10 ani e gata Terra,/ mesianic - Zalmoxis, Salismaris, Sarea Mureșului (Micia/Mintia,hd-Ziridava și Salisdava spre hranița cu Roma) , și Sarea Mării, Solomon, Sarea lui Amon Ra, Sarea Soarelui Nonabstinent, whitmanian bând, mâncând, zămislind, Zalmoxis bar Solomon, Iudeu din Femeie Dacă, Zal-moxis, Melc Sărat, Penis Circumcis, Tăiat Împrejur, Ebreu, Profeție!! - de asenebea Gebeleizis, Gaballaizis, Cuvantul calului , unii regi celti ingrolandu-se in gorgane tumuli , dealuri artificiale zeitate extrema la daci, regala, cultivand vevinicia vietii; si Bendis - Binecuvantata, Buna , dar si Cuvantul bun, Corba buna; Varianta Balthis, atesta o pratica mobahala daxica, dacica, Balta care se separa de cursul vijelios al Streiului, cult abstinentla nivelul tuturor claselor sociale ale daxelor, inteleptelor,, femeilor dace/gexe - Ortodocsii , Ortodacii, Ortogetii. +. /R S Thomas est Ion Creangă/.+i = Ave Maria!! Pure Spirit. - Brațul lui Cristos trăgându-mă din Mormânt! - [A circular menora in t golem of Hanuca-sat' Hunedoara) {Sat, [Legend Bob Marley) For all U care This blood Can be my Face } ... Borges alone, books closed in the Blak Cathedral. (drama bisericii greco catolice alba lulia vechea iulle) Fide Romana Vidra Jude/// Dispreț Reciproc. Jedee flozofcateologicaromână Liturgha română atât Catolică, greco sau romano, cât și Ortodoxă expune Adevărul Liturgic Christic

Love n ii - https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-neofitzavoratul-139611.html +3 hours ago x edit Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=o-SOYIwj_NM ^7 hours ago x edit Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=5W3bf-wfdHQ Felix 1985/+1986 1997 +1999 00/ 2001+/ m7 hours ago x edit Love n ii - A mother s bed something to keep7 hours ago x edit

+++Biblia Aperta 24 x 6 + 24 = 144 Wings of Djibril + 24 Apocalyptic oldmen prophets and apostles or t 24 (6 x 4) wings of the 4 seraphim - of God. 11 A 2021+ AD +++A courtly haiku. One of Daughter Cordelia''s Omiliies to Touchstone while Looking for her King Lear. ☆☆☆A haiku O dreapta (paralela) in Dumnezeu. ♡♡♡Fam Prof C R C haiku Mama is Lew Tolstoi, Moi Sonnets Commedia de Dante Alighieri. Daddie F. M. Dostoievschi. +++(God in Heaven on Felix Lovin') Spuneti-i/Sa nu ma uite cand se trexeste. +++CopiiiyPogany (10 Aprilie, 2021 AD -seara//noaspteA) Pe unul din plopii aleii (in care diminetile acestea ardea soarele aprins, Est) Diin fereastr/Q/patul// (m)amei - (cealaltă fereastră luminata dimineata da spre morga Sud liziera dig - getic, dacic PAMANT/BETON baraj Lac Hanuca CH dealul unitatii Mossu) (Piatra Neagra privește Spre SpitalH) Arde o rozasa de vin (urcand de ieri). (10 Aprilie, 2021 AD -seara//noaspteA) Â+ Steaua se numește Ștefan 7 +++Die Rush Man Sal. First epistle of Felix to his Spouse Pure Spirit U took my Pity & Changed me to Love,

Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=Jk8J1GYbeO0 Ro Rumanen Crux,7 hours ago x edit Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=5W3bf-wfdHQa day ago x edit Love n ii https://www.youtube.com/watch?v=0nYG_wQMheg&t=6s + ,ma day ago x edit [ edit poem ] Love n ii Follow a day ago shopshopshop / Judean poet, escritor & philosopher naive, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, gen 1c, +Ciprian Porumbescu & Rey Alfonso el Sabio page~ biblical studies (hebrew/akkadian/greek/arameic/arab ic holy scriptures 1800 a. Chr+vith 570 p. Chr,7th century+632 p. Chr) /inclusive - psychology + online cathedra.Roumanie fossatum/ + Pedology field, m Read more → 32 views 1 +list More by Love n iiList all » Some entities really want t Kids employment (Torontoverse, 2021+ ) Felix R Constantinescu 1wk1

nowadays

Musikalisches Opfer O roata pe catapeteasma inside t singing new miro, (verse) 2021+ 1wk1 Terră alăptând, Bour plângând, Piatră încolțită, Hotinus su-â-nt (Rudimentarism mar/apr 2021+) 2wk1

You should, Pure Spirit, know that I've seen you maybe some two years before, with The Sound of Silence, a song i ve listened in t End90s n a NetPub, in a bigger city t my own - after ii ve been recovering from serious lenghty Boarding House mistreat & Abuse but you were so happy n young & Canadia & with your best friend so i left, - unspeakingly - happy for your happiness, writing a short text about your music thou then in 2019i think. And than t what it was, but i thought of you over this years from my dos & do nots - you now t rest my S w e e t, so - how are You, M o t h e r of Felix Mielul Fecioarei Unicornului Mariei,?!

SUntem muguri de stele Sonet alfabetic 14 versuri muzicologie 2wk1

Roumanie, Europa, +21

Facts & Presents ix X Jane Eyre & t natural saint (daybreak verse) 3wk1

♡♡♡ Heat my hearts My Love To starts. The Gargouilles on t Roof. A Gobln Riddle to Myjadyn In stone writ T through t Plague While t Meisters Came from Hague Orphan Goblins There t Wait'd Pose as Christ's t For t Bread. Fyn. © a day ago, F R G Constantinescu Like (1) Comment - Love is philosophical Love n ii - + https://www.youtube.com/watch?v=T6FwQOIAfO8 Mielul Fecioarei Unicornului Mariei,a day ago Love n ii https://www.youtube.com/watch?v=0nYG_wQMheg&t=6s + ,ma day ago Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=5W3bf-wfdHQa day ago Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=Jk8J1GYbeO0 Ro Rumanen Crux,7 hours ago Love n ii - A mother s bed something to keep7 hours ago Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=5W3bf-wfdHQ Felix 1985/+1986 1997 +1999 00/ 2001+/ m7 hours ago Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=o-SOYIwj_NM ^7 hours ago Love n ii - https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-neofitzavoratul-139611.html +3 hours ago Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=6DXQNxmQxFM i,2 hours ago Love n ii - AllPoetry.com Group Christians Corner Calling /an hour ago

Incunabula de aur. Romania nihilista 11 Iubirea începe cu o bucata de Zi pentru Copii 3wk1 Facts & Presents x 900 Straightforwords.Broken brain, t wasted Chldren, Univers damnat 3wk0

Help / Contact us Have you read these poets? Sylvia Plath • William Shakespeare • Pablo Neruda • Robert Frost • William Butler Yeats • Dylan Thomas • E.e. cummings • Spike Milligan • William Wordsworth • Alfred Lord Tennyson • Langston Hughes • W H Auden • Philip Larkin • Emily Dickinson • Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran FYN 1st Edition Vol, 1 (incomplete). ADAGIO HAIKU, haikunuevo, 1 Nu stiiu ****+sunt, I, dar te rog sa ma ajuti, hk, haiku 2021+ Nu știiu ****+sunt, I, dar te rog să mă ajuți, hk, haiku 2021+ (Haikunuevo 2021+) Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo Aires + t life u save might be ur own, Flannery O'Connor 20thUS Cathowriter Ad quourum , imi amintesc ca biserica in copilaria mea - 1987+1993 - nu era sa ascult discursuri pasionate, ci liturghiile luminilor de ceara veche, în rest Povești și 6 Biblii... daca imi amintesc bine in 1993 hategul se polarizase intre hategani și americani, veneau si las scoala cu acadele si evanghelii brosura, si erau multi creștini, in contextul asta n-am mai mers la ortodaci, in 1993. BISERICA SATANEI, 90s, Dar am stiut mereu că am greșit mai ales în legăctură cu ortoiști. Și chiar și Biserica a avut din 1990 până în 1997 vremuri mai grele decât din 1985+până în 1989, îmi amintesc de timbrele frescă galbenă cu Învierea Domnului din 1996, atunci a început schimbarea, dar rabat electoral, până în 1997 la Madona română-timbru, când rebootul opțiunii României s-a focalizat și bisericile au deveni o experiență intelectuală română nu doar religioasă ori naivă rurală. Și cred că și poeziile mele Casparfriedrichiene din 1997 au avut ceva de spus, ca și Madona pentru Headstones, Versuri scrise la lumina intunericului (poeme 1997) - felix rian by Constantinescu Felix-Gelu - issuu Dacă nu ar fi Internatul, eu nu aș putea fi... Când suferi oamenii te fac nebun, și termină cu tine, biserica iți spune de unu, nebunu nebunilor care a murit pentru dumnezeu și a schimbat datina, m EU ZIC SĂ NE RESPECTĂM. BACI ȘTEFONI IOAN; dec, dec. 2019. m x+ Safe Journey. China Cry From Wikipedia, the free encyclopedia Jump to navigationJump to search China Cry China cry cover.jpg Directed by James F. Collier Produced by Don L. Parker Screenplay by James F. Collier Based on China Cry by Nora Lam & Irene Burk Harrell Starring Julia Nickson-Soul France Nuyen James Shigeta Music by Joel Hirschhorn & Al Kasha Cinematography David Worth Edited by Duane Hartzell & Ruby Yang

325 Production companies Parakletus, TBN Films Distributed by Penland Productions Release date 2 November 1990 (USA) Running time 101 min Country USA Language English Box office US$4,212,828 China Cry is a 1990 biographical film set during rise of the communist state in China, based on the book by Nora Lam.1 It is set in the 1950s based on the true story of Sung Neng Yee. Born into a wealthy Chinese family, she is first eager to become part of Mao Zedong's "new society". But the Maoist regime brings hardship and misery to her family. She is arrested by authorities, and she believes that only Jesus Christ must have saved her when she survived a firing squad. She is taken to a labour camp while pregnant, but survives to take her children and family to freedom, beyng granted exist after She sent from t Labour Camp in Shanghai three copies of t same telegramme to t Chairman, Prime Mnister Chu & Beijing Police Headquarter. The film was directed by James F. Collier, and is an example of positive Asian characters in a Christian-themed film.

Identificator titlu IMDb Modifică date / text Consultați documentația formatului Fișier:Mark Twain at Stormfield (1909).webm Mark Twain (1909) Mark Twain (pseudonimul literar al lui Samuel Langhorne Clemens, n. 30 noiembrie 1835,3456 Florida⁠(d), Comitatul Monroe, Missouri, Missouri, SUA – d. 21 aprilie 1910,3456 Redding⁠(d), Connecticut, SUA)8 a fost un scriitor, scriitor al copiilor, publicist, antreprenor, satirist și umorist american, autorul popularelor romane Aventurile lui Tom Sawyer, Prinț și cerșetor, Aventurile lui Huckleberry Finn și Un yankeu la curtea regelui Arthur.

References Lam, Nora; Schneider, Richard H. (1991) 1st pub with Irene Burk Harrell HarperCollins 1983. China Cry: The Nora Lam Story (Paperback ed.). Nashville: Thomas Nelson. ISBN 978-0840731876. External links China Cry at IMDb China Cry at the TCM Movie Database

Twain a murit în 1910 și este înmormântat la Elmira, statul New York.

În ciuda problemelor sale financiare, Twain a fost renumit pentru umorul și buna sa dispoziție, datorită cărora s-a bucurat de o popularitate imensă în întreaga lume. La apogeu, el a fost probabil cel mai popular american din acea vreme. În 1907, publicul s-a înghesuit la Expoziția Jamestown doar ca să-l zărească pe Mark Twain. S-a bucurat de prietenia mai multor celebrități, între care autorul și criticul literar William Dean Howells, politicianul și autorul Booker T. Washington, inginerul și inventatorul Nikola Tesla, scriitoarea Helen Keller și magnatul Henry Huttleston Rogers. Autorul american William Faulkner a scris despre Twain că a fost „părintele literaturii americane”9.

anticlerical, nu ateu, ori antireligios - (F. Rian, sursă proprie, Mississippi river, USA, cca. 2000). Apărarea drepturilor civile Critica religiei „Nu pot înțelege **** un om cu suficient simț al umorului poate fi vreodată religios; doar dacă nu își închide intenționat ochii minții, ținându-i cu forța strânși. Biblia este interesantă. Conține o rafinată poezie și ceva fabule istețe. Și povestiri în care sângele băltește. Contine și ceva principii morale utile. Ca și o groază de obscenitate. Totul îngrămădit peste o mie de nimicuri.” Bibliografie *** În viață am învățat să ajut. *** Între macii albi patru file roșii negre. ***

Stub icon This article related to a British film of the 1990s is a stub. You can help Wikipedia by expanding it. Categories: 1990 filmsEnglish-language filmsBritish filmsBritish biographical filmsFilms about ChristianityFilms directed by James F. Collier1990s British film stubs Navigation menu Not logged in Talk Contributions Create account Log in ArticleTalk ReadEditView historySearch Search Wikipedia Main page Contents Current events Random article About Wikipedia Contact us Donate Contribute Help Learn to edit Community portal Recent changes Upload file Tools What links here Related changes Special pages Permanent link Page information Cite this page Wikidata item Print/export Download as PDF Printable version Languages Català Deutsch Español Edit links This page was last edited on 12 April 2021, at 02:58 (UTC). Mark Twain De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la navigareSari la căutare Mark Twain MarkTwain.LOC.jpg Mark Twain Date personale Nume la naștere Samuel Langhorne Clemens Modificați la Wikidata Născut 30 noiembrie 18353456 Modificați la Wikidata Florida⁠(d), Comitatul Monroe, Missouri, Missouri, SUA Modificați la Wikidata Decedat 21 aprilie 1910 (74 de ani)3456 Modificați la Wikidata Redding⁠(d), Connecticut, SUA Modificați la Wikidata Înmormântat Woodlawn Cemetery* Modificați la Wikidata Cauza decesului cauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata Părinți John Marshall Clemens* Jane Lampton*7 Modificați la Wikidata Frați și surori Orion Clemens* Modificați la Wikidata Căsătorit cu Olivia Langdon Clemens* (din februarie 1870) Modificați la Wikidata Copii Susy Clemens* Clara Clemens* Jean Clemens* Modificați la Wikidata Cetățenie 46 Star US Flag.svg SUA Modificați la Wikidata Etnie americani* Modificați la Wikidata Religie ateism Modificați la Wikidata Ocupație jurnalist romancier* autobiograf* profesor umorist scriitor de literatură pentru copii* memorialist de călătorie* autor aphorist* scriitor de literatură științifico-fantastică* scriitor prozator* publicist Modificați la Wikidata Pseudonim Mark Twain, Sieur Louis de Conte Modificați la Wikidata Limbi limba engleză1 limba germană Modificați la Wikidata Specie literară ficțiune istorică* Modificați la Wikidata Opere semnificative Aventurile lui Huckleberry Finn Aventurile lui Tom Sawyer Modificați la Wikidata Note Premii honorary doctor of the Yale University* member of the Nevada Newspaper Hall of Fame*2 Modificați la Wikidata Semnătură Mark Twain Signatures-2.svg Prezență online

E timpul să spunem tatăl nostru! *** Cât trăiești trebue să dormi. +++The C-us haiku,/ I've been alone all along. *1991+2021 ad qed ___Motto:Biserica misionara Indiana +m 2021-04-12 at 01-4504.png basilica missionaria indeourum, Comentarii Felix Constatinescu https://ziarullumina.ro/.../supravietuirea-crestinismului.... + Supravieţuirea creştinismului în India ZIARULLUMINA.RO Supravieţuirea creştinismului în India Supravieţuirea creştinismului în India · Răspunde · Şterge previzualizarea · 41m Felix Constatinescu Dumnezeu paria, Chrestus exclus!! Marginalizata Evanghelia, · Răspunde · 37m Felix Constatinescu + Astăzi, 2,5 % din populaţia Indiei este creştină, însumând ortodocşi, catolici, protestanţi, anglicani, metodişti, presbiterieni etc. m/ · Răspunde · 32m Felix Constatinescu Bisericile vechi-orientale şi India Creştinii de rit ortodox din India aparţin de „Biserica Ortodoxă Siriană Malankara“. Aceştia provin din separarea credincioşilor tomiţi din „Biserica asiriană a Răsăritului din India“, care erau catolici şi care au t… Vezi mai mult · Răspunde · 29m · Editat Felix Constatinescu https://www.versuri.ro/.../octavian-goga-dascalita-_vh17...# Dăscăliţa - versuri Octavian Goga | Versuri.ro VERSURI.RO Dăscăliţa - versuri Octavian Goga | Versuri.ro Dăscăliţa - versuri Octavian Goga | Versuri.ro · Răspunde · Şterge previzualizarea · 29m Felix Constatinescu Bisericile vechi-orientale, dintre care face parte şi „Biserica Ortodoxă Siriană Malankara“, au alcătuit un grup de Biserici cu o organizare de sine stătătoare, conducere proprie şi cult propriu în limba naţională. Ele s-au caracterizat printr-o puternică tradiţie veche şi o viaţă cultică foarte intensă. La ora actuală, aceste Biserici sunt: Biserica Apostolică Armeană, Biserica Coptă din Egipt, Biserica Etiopiană, Biserica Siriană şi bineînţeles „Biserica Ortodoxă Siriană Malankara“. · Răspunde · 25m Felix Constatinescu https://www.crestinortodox.ro/.../liturghia-sfantului... ...Liturghia atribuita Sfantului Iacob este, fara indoiala, Liturghia crestina cea mai veche,. Liturghia Bisericii primare din Ierusalim. Marturii directe si indirecte si mai ales Traditia bisericeasca atribuie, in unanimitate, Liturghia care se oficia in Biserica de la Ierusalim Sfantului Iacob, care este autor cel putin pentru "inceputurile si contururile ei". Liturghia Sfantului Iacob in cultul crestin CRESTINORTODOX.RO Liturghia Sfantului Iacob in cultul crestin Liturghia Sfantului Iacob in cultul crestin · Răspunde · Şterge previzualizarea · 22m Felix Constatinescu Grau si lapte... · Răspunde · 19m Felix Constatinescu https://issuu.com/.../sola_ved_nta._v_oeziei_2021_ad_i... Sola vedānta. v,oeziei 2021 AD i,-24, Felx Rian Constantinescu ISSUU.COM Sola vedānta. v,oeziei 2021 AD i,-24, Felx Rian Constantinescu Sola vedānta. v,oeziei 2021 AD i,-24, Felx Rian Constantinescu · Răspunde · Şterge previzualizarea · 12m Felix Constatinescu https://issuu.com/.../mireasa_de_marmur__simbol_na_ional... Mireasa de marmură symbol al națiunii ,poezii oeuvre roumaine 1986+ 2021 Felix.docx ISSUU.COM Mireasa de marmură symbol al națiunii ,poezii oeuvre roumaine 1986+ 2021 Felix.docx Mireasa de marmură symbol al națiunii ,poezii oeuvre roumaine 1986+ 2021 Felix.docx · Răspunde · Şterge previzualizarea · 10m Felix Constatinescu https://www.docdroid.net/.../drumul-spre-dumnezeu-versuri... Drumul spre Dumnezeu, versuri netipărite 1985+2021.docx DOCDROID.NET Drumul spre Dumnezeu, versuri netipărite 1985+2021.docx Drumul spre Dumnezeu, versuri netipărite 1985+2021.docx · Răspunde · Şterge previzualizarea · 7m Felix Constatinescu https://www.docdroid.net/.../baby-love-for-victor-brauner... + Baby Love for Victor Brauner, edition i, 9 fevrier 20+21,.docx DOCDROID.NET Baby Love for Victor Brauner, edition i, 9 fevrier 20+21,.docx Baby Love for Victor Brauner, edition i, 9 fevrier 20+21,.docx · Răspunde · Şterge previzualizarea · 5m Scrie un răspuns... Mark Twain a fost înmormântat lângă soția sa în cimitirul Woodlawn din Elmira, statul New York.13 Concepții Anti-imperialism Mark Twain se opune si condamnă Războiul Filipino-American (1899-1913). De asemenea, în anii 1860 și 1870 se opune intervenției americane în Insulele Hawaii. Descrie acid în pamflete atipice doctrinar, - supus doar bunului său simț -, de asemenea în romane ori reportaje sclavajul emigranților chinezi pe coasta de vest, cultura religioasă afro-americană ori mormonismul de stil vechi, ori evlavia duminicală/ Poporul american - mississippian - îl consideră

+ Rugăciune înflorire înstelare. + Rădăcina goală Aplica dată jos. Tavanul înghețat. (***) m xo xi fe xu xa xi fe hhh hhhhhh. *** pl pl pl h pl pl pl h aîaîaî ooooo oooo îîmiiiîîî. + Fruntea y Acum ești unul din noi. A spus. +++She sings between the grainfield & silent autumns. +++ Un fluture mare În părul tău Galben. +++Privesc ușa deschisă pentru lumină - răcoare de mijloc de Martie. +++Wind flowing through you. +++Am (propriul meu) suflet. +++Ghmpii ascuțit conici Ai celor trei fire de sârmă oțeloasă Îmbourați de rouă. (menora) *** Blunt service sunrise White honey - Ur hair & sweet smile Lovelighteyes - caught in t Autism Hospital's narrow poplars. _ _ _t beautiful isles. +++12 A 2021 ad Left purple black pastel A holyman in white suit spined X in inkplasma. Arch hallowed head wat-ching. © a month ago, F R G Constantinescu religion • life • love • effort • adult Like (1) Comment - Love is philosophical Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=Jk8J1GYbeO08 hours ago Likes: Love n ii Love n ii - https://www.youtube.com/watch?v=Jk8J1GYbeO08 hours ago x edit [ edit poem ] Love n ii Follow a month ago • Adult shopshopshop / Judean poet, escritor & philosopher naive, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, gen 1c, +Ciprian Porumbescu & Rey Alfonso el Sabio page~ biblical studies (hebrew/akkadian/greek/arameic/arab ic holy scriptures 1800 a. Chr+vith 570 p. Chr,7th century+632 p. Chr) /inclusive - psychology + online cathedra.Roumanie fossatum/ + Pedology field, m Read more → 237 views 1 +list More by Love n iiList all » Some entities really want t Kids employment (Torontoverse, 2021+ ) Felix R Constantinescu 1wk1

nowadays

Musikalisches Opfer O roata pe catapeteasma inside t singing new miro, (verse) 2021+ 1wk1 Terră alăptând, Bour plângând, Piatră încolțită, Hotinus su-â-nt (Rudimentarism mar/apr 2021+) 2wk1 SUntem muguri de stele Sonet alfabetic 14 versuri muzicologie 2wk1 Incunabula de aur. Romania nihilista 11 Iubirea începe cu o bucata de Zi pentru Copii 3wk1

326

Facts & Presents x 900 Straightforwords.Broken brain, t wasted Chldren, Univers damnat 3wk0 Facts & Presents ix X Jane Eyre & t natural saint (daybreak verse) 3wk1 Profanity : Our optional filter replaced words with *** on this page • Configure Help / Contact us Have you read these poets? Theodore Roethke • Thomas Hood • Sir Walter Scott • Henry David Thoreau • Kabir • Percy Bysshe Shelley • Ted Hughes • Walter de la Mare • Dorothy Parker • Max Ehrmann • Sara Teasdale • Paul Laurence Dunbar • Christina Georgina Rossetti • Jose Marti • Robert W Service • Allen Ginsberg • Judith Wright • Siegfried Sassoon • Wilfred Owen • Elizabeth Bishop h... ii, 2.+++Prin paltinii din Thexa. Lui Irving Layton închinate 17 April 2021+ (Felix la 6 ani 1988 WIN_20190118_21_19_38_Pro Felix la 6 ani vG1.jpg ) i, D-ZEU PESTE CANADA Eu am sa vin cu Luna... Prudential krypton over styxz, (Motto): https://www.biblestudytools.com/niv/ Pe 21 mai 1536, cu cateva saptamani inainte de venirea lui Calvin in Geneva, consiliul orasului se declarase de partea Reformatiunii. Ei au anuntat ca acest oras „va trai dupa Scriptura si Cuvantul lui Dumnezeu, fara liturghii, statui, idoli sau alte abuzuri papale.” +Jean Calvin Wikipedia.ro A. Livres Racine (Morti & Vii '87), hk, haiku 2021+ Livres Racine (Morti & Vii '87), hk, haiku 2021+ (Haikunuevo 2021+)i (***FELIX CELL SUÂNT. +++Fils du Jeanne d'Arc...) ***Petronius Tacitus Cicero Plutarh Sallustius Polas... ...și cine-i va păzi pe paznici? + Ioan Grigorescu, World Photographer, & Author. / ...Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo Aires + t life u save might be ur own, Flannery O'Connor 20thUS Cathowriter Ad quourum , imi amintesc ca biserica in copilaria mea - 1987+1993 - nu era sa ascult discursuri pasionate, ci liturghiile luminilor de ceara veche, în rest Povești și 6 Biblii... daca imi amintesc bine in 1993 hategul se polarizase intre hategani și americani, veneau si las scoala cu acadele si evanghelii brosura, si erau multi creștini, in contextul asta n-am mai mers la ortodaci, in 1993. BISERICA SATANEI, 90s, Dar am stiut mereu că am greșit mai ales în legăctură cu ortoiști. Și chiar și Biserica a avut din 1990 până în 1997 vremuri mai grele decât din 1985+până în 1989, îmi amintesc de timbrele frescă galbenă cu Învierea Domnului din 1996, atunci a început schimbarea, dar rabat electoral, până în 1997 la Madona română-timbru, când rebootul opțiunii României s-a focalizat și bisericile au deveni o experiență intelectuală română nu doar religioasă ori naivă rurală. Și cred că și poeziile mele Casparfriedrichiene din 1997 au avut ceva de spus, ca și Madona pentru Headstones, Versuri scrise la lumina intunericului (poeme 1997) - felix rian by Constantinescu Felix-Gelu - issuu Dacă nu ar fi Internatul, eu nu aș putea fi... Când suferi oamenii te fac nebun, și termină cu tine, biserica iți spune de unu, nebunu nebunilor care a murit pentru dumnezeu și a schimbat datina, m EU ZIC SĂ NE RESPECTĂM. BACI ȘTEFONI IOAN; dec, dec. 2019. m x+ Safe Journey. China Cry From Wikipedia, the free encyclopedia Jump to navigationJump to search China Cry China cry cover.jpg Directed by James F. Collier Produced by Don L. Parker Screenplay by James F. Collier Based on China Cry by Nora Lam & Irene Burk Harrell Starring Julia Nickson-Soul France Nuyen James Shigeta Music by Joel Hirschhorn & Al Kasha Cinematography David Worth Edited by Duane Hartzell & Ruby Yang Production companies Parakletus, TBN Films Distributed by Penland Productions Release date 2 November 1990 (USA) Running time 101 min Country USA Language English Box office US$4,212,828 China Cry is a 1990 biographical film set during rise of the communist state in China, based on the book by Nora Lam.1 It is set in the 1950s based on the true story of Sung Neng Yee. Born into a wealthy Chinese family, she is first eager to become part of Mao Zedong's "new society". But the Maoist regime brings hardship and misery to her family. She is arrested by authorities, and she believes that only Jesus Christ must have saved her when she survived a firing squad. She is taken to a labour camp while pregnant, but survives to take her children and family to freedom, beyng granted exist after She sent from t Labour Camp in Shanghai three copies of t same telegramme to t Chairman, Prime Mnister Chu & Beijing Police Headquarter. The film was directed by James F. Collier, and is an example of positive Asian characters in a Christian-themed film. References Lam, Nora; Schneider, Richard H. (1991) 1st pub with Irene Burk Harrell HarperCollins 1983. China Cry: The Nora Lam Story (Paperback ed.). Nashville: Thomas Nelson. ISBN 978-0840731876. External links China Cry at IMDb China Cry at the TCM Movie Database Stub icon This article related to a British film of the 1990s is a stub. You can help Wikipedia by expanding it.

Categories: 1990 filmsEnglish-language filmsBritish filmsBritish biographical filmsFilms about ChristianityFilms directed by James F. Collier1990s British film stubs Navigation menu Not logged in Talk Contributions Create account Log in ArticleTalk ReadEditView historySearch Search Wikipedia Main page Contents Current events Random article About Wikipedia Contact us Donate Contribute Help Learn to edit Community portal Recent changes Upload file Tools What links here Related changes Special pages Permanent link Page information Cite this page Wikidata item Print/export Download as PDF Printable version Languages Català Deutsch Español Edit links This page was last edited on 12 April 2021, at 02:58 (UTC). Mark Twain De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la navigareSari la căutare Mark Twain MarkTwain.LOC.jpg Mark Twain Date personale Nume la naștere Samuel Langhorne Clemens Modificați la Wikidata Născut 30 noiembrie 18353456 Modificați la Wikidata Florida⁠(d), Comitatul Monroe, Missouri, Missouri, SUA Modificați la Wikidata Decedat 21 aprilie 1910 (74 de ani)3456 Modificați la Wikidata Redding⁠(d), Connecticut, SUA Modificați la Wikidata Înmormântat Woodlawn Cemetery* Modificați la Wikidata Cauza decesului cauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata Părinți John Marshall Clemens* Jane Lampton*7 Modificați la Wikidata Frați și surori Orion Clemens* Modificați la Wikidata Căsătorit cu Olivia Langdon Clemens* (din februarie 1870) Modificați la Wikidata Copii Susy Clemens* Clara Clemens* Jean Clemens* Modificați la Wikidata Cetățenie 46 Star US Flag.svg SUA Modificați la Wikidata Etnie americani* Modificați la Wikidata Religie ateism Modificați la Wikidata Ocupație jurnalist romancier* autobiograf* profesor umorist scriitor de literatură pentru copii* memorialist de călătorie* autor aphorist* scriitor de literatură științifico-fantastică* scriitor prozator* publicist Modificați la Wikidata Pseudonim Mark Twain, Sieur Louis de Conte Modificați la Wikidata Limbi limba engleză1 limba germană Modificați la Wikidata Specie literară ficțiune istorică* Modificați la Wikidata Opere semnificative Aventurile lui Huckleberry Finn Aventurile lui Tom Sawyer Modificați la Wikidata Note Premii honorary doctor of the Yale University* member of the Nevada Newspaper Hall of Fame*2 Modificați la Wikidata Semnătură Mark Twain Signatures-2.svg Prezență online Identificator titlu IMDb Modifică date / text Consultați documentația formatului Fișier:Mark Twain at Stormfield (1909).webm Mark Twain (1909) Mark Twain (pseudonimul literar al lui Samuel Langhorne Clemens, n. 30 noiembrie 1835,3456 Florida⁠(d), Comitatul Monroe, Missouri, Missouri, SUA – d. 21 aprilie 1910,3456 Redding⁠(d), Connecticut, SUA)8 a fost un scriitor, scriitor al copiilor, publicist, antreprenor, satirist și umorist american, autorul popularelor romane Aventurile lui Tom Sawyer, Prinț și cerșetor, Aventurile lui Huckleberry Finn și Un yankeu la curtea regelui Arthur. În ciuda problemelor sale financiare, Twain a fost renumit pentru umorul și buna sa dispoziție, datorită cărora s-a bucurat de o popularitate imensă în întreaga lume. La apogeu, el a fost probabil cel mai popular american din acea vreme. În 1907, publicul s-a înghesuit la Expoziția Jamestown doar ca să-l zărească pe Mark Twain. S-a bucurat de prietenia mai multor celebrități, între care autorul și criticul literar William Dean Howells, politicianul și autorul Booker T. Washington, inginerul și inventatorul Nikola Tesla, scriitoarea Helen Keller și magnatul Henry Huttleston Rogers. Autorul american William Faulkner a scris despre Twain că a fost „părintele literaturii americane”9.

Felix Constatinescu https://ziarullumina.ro/.../supravietuirea-crestinismului.... + Supravieţuirea creştinismului în India ZIARULLUMINA.RO Supravieţuirea creştinismului în India Supravieţuirea creştinismului în India · Răspunde · Şterge previzualizarea · 41m Felix Constatinescu Dumnezeu paria, Chrestus exclus!! Marginalizata Evanghelia, · Răspunde · 37m Felix Constatinescu + Astăzi, 2,5 % din populaţia Indiei este creştină, însumând ortodocşi, catolici, protestanţi, anglicani, metodişti, presbiterieni etc. m/ · Răspunde · 32m Felix Constatinescu Bisericile vechi-orientale şi India Creştinii de rit ortodox din India aparţin de „Biserica Ortodoxă Siriană Malankara“. Aceştia provin din separarea credincioşilor tomiţi din „Biserica asiriană a Răsăritului din India“, care erau catolici şi care au t… Vezi mai mult · Răspunde · 29m · Editat Felix Constatinescu https://www.versuri.ro/.../octavian-goga-dascalita-_vh17...# Dăscăliţa - versuri Octavian Goga | Versuri.ro VERSURI.RO Dăscăliţa - versuri Octavian Goga | Versuri.ro Dăscăliţa - versuri Octavian Goga | Versuri.ro · Răspunde · Şterge previzualizarea · 29m Felix Constatinescu Bisericile vechi-orientale, dintre care face parte şi „Biserica Ortodoxă Siriană Malankara“, au alcătuit un grup de Biserici cu o organizare de sine stătătoare, conducere proprie şi cult propriu în limba naţională. Ele s-au caracterizat printr-o puternică tradiţie veche şi o viaţă cultică foarte intensă. La ora actuală, aceste Biserici sunt: Biserica Apostolică Armeană, Biserica Coptă din Egipt, Biserica Etiopiană, Biserica Siriană şi bineînţeles „Biserica Ortodoxă Siriană Malankara“. · Răspunde · 25m Felix Constatinescu https://www.crestinortodox.ro/.../liturghia-sfantului... ...Liturghia atribuita Sfantului Iacob este, fara indoiala, Liturghia crestina cea mai veche,. Liturghia Bisericii primare din Ierusalim. Marturii directe si indirecte si mai ales Traditia bisericeasca atribuie, in unanimitate, Liturghia care se oficia in Biserica de la Ierusalim Sfantului Iacob, care este autor cel putin pentru "inceputurile si contururile ei". Liturghia Sfantului Iacob in cultul crestin CRESTINORTODOX.RO Liturghia Sfantului Iacob in cultul crestin Liturghia Sfantului Iacob in cultul crestin · Răspunde · Şterge previzualizarea · 22m Felix Constatinescu Grau si lapte... · Răspunde · 19m Felix Constatinescu https://issuu.com/.../sola_ved_nta._v_oeziei_2021_ad_i... Sola vedānta. v,oeziei 2021 AD i,-24, Felx Rian Constantinescu ISSUU.COM Sola vedānta. v,oeziei 2021 AD i,-24, Felx Rian Constantinescu Sola vedānta. v,oeziei 2021 AD i,-24, Felx Rian Constantinescu · Răspunde · Şterge previzualizarea · 12m Felix Constatinescu https://issuu.com/.../mireasa_de_marmur__simbol_na_ional... Mireasa de marmură symbol al națiunii ,poezii oeuvre roumaine 1986+ 2021 Felix.docx ISSUU.COM Mireasa de marmură symbol al națiunii ,poezii oeuvre roumaine 1986+ 2021 Felix.docx Mireasa de marmură symbol al națiunii ,poezii oeuvre roumaine 1986+ 2021 Felix.docx · Răspunde · Şterge previzualizarea · 10m Felix Constatinescu https://www.docdroid.net/.../drumul-spre-dumnezeu-versuri... Drumul spre Dumnezeu, versuri netipărite 1985+2021.docx DOCDROID.NET Drumul spre Dumnezeu, versuri netipărite 1985+2021.docx Drumul spre Dumnezeu, versuri netipărite 1985+2021.docx · Răspunde · Şterge previzualizarea · 7m Felix Constatinescu https://www.docdroid.net/.../baby-love-for-victor-brauner... + Baby Love for Victor Brauner, edition i, 9 fevrier 20+21,.docx DOCDROID.NET Baby Love for Victor Brauner, edition i, 9 fevrier 20+21,.docx Baby Love for Victor Brauner, edition i, 9 fevrier 20+21,.docx · Răspunde · Şterge previzualizarea · 5m Scrie un răspuns... Mark Twain a fost înmormântat lângă soția sa în cimitirul Woodlawn din Elmira, statul New York.13 Concepții Anti-imperialism Mark Twain se opune si condamnă Războiul Filipino-American (1899-1913). De asemenea, în anii 1860 și 1870 se opune intervenției americane în Insulele Hawaii. Descrie acid în pamflete atipice doctrinar, - supus doar bunului său simț -, de asemenea în romane ori reportaje sclavajul emigranților chinezi pe coasta de vest, cultura religioasă afro-americană ori mormonismul de stil vechi, ori evlavia duminicală/ Poporul american - mississippian - îl consideră anticlerical, nu ateu, ori antireligios - (F. Rian, sursă proprie, Mississippi river, USA, cca. 2000). Apărarea drepturilor civile Critica religiei „Nu pot înțelege **** un om cu suficient simț al umorului poate fi vreodată religios; doar dacă nu își închide intenționat ochii minții, ținându-i cu forța strânși. Biblia este interesantă. Conține o rafinată poezie și ceva fabule istețe. Și povestiri în care sângele băltește. Contine și ceva principii morale utile. Ca și o groază de obscenitate. Totul îngrămădit peste o mie de nimicuri.” Bibliografie Sheep/mutton? Cheese's very Good... When ii have a plate of Cheese/ Necessite pas-a book to Squeeze... My dear Rex Critic, from what ii now - not much - this Cheese James Woodworker might b - in my opinion - t Canada Naton Poet/ / God bless him n Textbooks, t Rama of Canadian modern ages & but of course Cheese is Poetry. Very nice 2 meet you, neghbour!! _ _ _ + Vonderful verse *** În viață am învățat să ajut.

Twain a murit în 1910 și este înmormântat la Elmira, statul New York. *** *** Între macii albi patru file roșii negre. Cât trăiești trebue să dormi. +++The C-us haiku,/ I've been alone all along. *1991+2021 ad qed ___Motto:Biserica misionara Indiana +m 2021-04-12 at 01-4504.png basilica missionaria indeourum, Comentarii

*** E timpul să spunem tatăl nostru! +

327 Rugăciune înflorire înstelare. + Rădăcina goală Aplica dată jos. Tavanul înghețat. (***) m xo xi fe xu xa xi fe hhh hhhhhh. *** pl pl pl h pl pl pl h aîaîaî ooooo oooo îîmiiiîîî. + Fruntea y Acum ești unul din noi. A spus. +++She sings between the grainfield & silent autumns. +++ Un fluture mare În părul tău Galben. +++Privesc ușa deschisă pentru lumină - răcoare de mijloc de Martie. +++Wind flowing through you.

20. Şi mai erau încă doisprezece lei care stăteau de o parte şi de alta a tronului, pe cele şase trepte. Asemenea tron nu mai era în nici un regat. 21. Toate vasele de băut ale regelui Solomon erau de aur; lighenele lui tot de aur şi toate vasele din casa Pădurea Libanului erau de aur curat; de argint nu era nimic făcut; argintul nu valora în zilele lui Solomon, 22. Căci regele avea pe mare corăbii care mergeau la Tarsis cu corăbiile lui Hiram şi la trei ani o dată veneau corăbiile din Tarsis şi îi aduceau aur, argint, fildeş, maimuţe şi păuni. 23. Regele Solomon a întrecut pe toţi regii pământului în bogăţie şi în înţelepciune. 24. Şi toţi regii de pe pământ căutau să vadă pe Solomon, ca să-i asculte înţelepciunea pe care i-o pusese Dumnezeu în inima lui. 25. Şi-i aduceau fiecare de la ei, ca dar în fiecare an, vase de aur şi argint, haine, arme, aromate, cai şi catâri. 26. Şi şi-a adunat Solomon care şi călăreţi; şi avea el o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de călăreţi; şi i-a aşezat în cetăţile unde ţinea carele şi pe lângă rege, în Ierusalim. Şi e! era domn peste toţi regii de la râul Eufrat până la pământul Filistenilor şi până în hotarul Egiptului. 27. El a făcut ca argintul să fie tot aşa de preţuit la Ierusalim ca pietrele, iar cedrii, prin mulţimea lor i-a făcut să fie preţuiţi ca şi smochinii cei sălbatici care cresc prin locuri joase. 28. Iar caii pentru regele Solomon se aduceau din Egipt şi din Coa. Negustorii regelui luau cai din Coa (Cheve) cu bani. 29. Un car din Egipt se cumpăra şi se aducea cu şase sute sicli de argint, iar un cal, cu o sută cincizeci de sicli. Tot astfel aduceau ei toate acestea şi pentru regii Heteilor şi regii Siriei. Paralipomena 1,18 Toate lucrurile acestea le-a făcut Solomon în aşa de mare număr, încât nu se mai ştia greutatea aramei. EU SUNT CONTELE DE MONTE-CRISTO, D-TA CINE EȘTI? FELIX Requiem for a Madman [12 April 2021+ )

And such a Mean place to play my dear. Amen To canada. An Alaskan poem 13 A 2021 ad Ur a tree - a big tree -only leaf - one -- bigger t t sun Floating like a thought in t invisble tree... &&& I had friends... maybe ii still do. Not a big thing & t vonderful verse of R. Makintyre (2021+ Not a big thing ^t vonderful verse of R. Makintyre (2021+ ) Chillin w Rex Critic. W poets Get+old canada poets Cheese R. Makintyre Woodworker, Motto: Sheep/mutton? Cheese's very Good... When ii have a plate of Cheese/ Necessite pas-a book to Squeeze... My dear Rex Critic, from what ii now - not much - this Cheese James Woodworker might b - in my opinion - t Canada Naton Poet/ / God bless him n Textbooks, t Rama of Canadian modern ages & but of course Cheese is Poetry. Very nice 2 meet you, neghbour!! _ _ _ + Vonderful verse + m FELIX Poetrinterface. Comment advices for poetry Love n ii - I propose to write rhymeless in your first creation decade if you can helP it n read so you will mystU/ER more t dictionaries you need in your poetry s expression, n strive for the Lyric... Succes!! (ri_g_+_( Love n ii - This poem confesses your deep root into t natural world, t moment when you are away - even of tar streets -from all civilisation's schemes & sink in a moment of vision, into a memorial poem of t field neighbouring our small windows & even t simplicity of your is a lyre in few keys brush, you could try traditional tanka, perhaps one or two or three sedokas as well...

+++Am (propriul meu) suflet. +++Ghmpii ascuțit conici Ai celor trei fire de sârmă oțeloasă Îmbourați de rouă.

„Repent, for the kingdom of God is at hand!” MLK, Matthew 4, 17.

(menora)

2, Gracelet, a grain of corn is singin', a mann ii Love so much (2021+ 2, Gracelet, a grain of corn is s singin', a mann ii Love so much (2021+ ...și oamenii au început să se numească Oameni - în Canada,

N, -L-am iertat. *** Blunt service sunrise White honey - Ur hair & sweet smile Lovelighteyes - caught in t Autism Hospital's narrow poplars. _ _ _t beautiful isles. +++12 A 2021 ad Left purple black pastel A holyman in white suit spined X in inkplasma. Arch hallowed head wat-ching.

1 tess 2, 13+16, )matt mar luk) / ..cp 1945+1990,+ ed1993/,2000Phoenix rst pfs 1958 1 la 6.../ A Sexton trimteri la Rug[ciune, Felix-Gelu Constantinescous Acum 15 minute (editat) / m (+e rog doamne, eliberează-i-ne) îngerii de la Răsărit... Felix-Gelu Constantinescous Felix-Gelu Constantinescous Acum 3 minute (editat) Karl May e un geniupuer, ca Longfellow, Fenimore Cooper. Dar ca C de M-C 1 Nu e Carte.(Celula ABATELU pag 131 .

M. EMINESCU, Luceafărul i to 4, V1/2. A dream with Zwingli!! Luceafar canadan lt..FELX Felix-Gelu Constantinescous Acum o secundă Emi, vreau sa îți scriu ce frumoasă mi-a făcut Hristosul bibliei, viața de mic până moarte, . Pillatiană Iubirea lui Feodor Mihailovici Dostoievschi are un nume.

+++Nu știiu ****+sunt, I, dar te rog să mă ajuți. [12 April 2021+ ) Ad +++ There's more 2 Canada Literary-history t Cohen, Layton, Service, Best.

+++ je croix que onassis morell est un bon fils, Sunt dmineata de April, 2021+ ad,

+++La Vidre aacev Wngs du Hudson-bauy... Daniel's

Gracelet. A pearlt teart nuggets+yellowt raint heaven bowed portrait A Jadyn in white pigments against t sky's wingt hardarmt reflexionst. L L,ove în pat. L,ove in bed.

---i write in en, ro, fr, es, latin d, hb, jap... +++Irving Laiton haiku Oamenii astia-s fenomenali, ma...

Not God but Love.

Binom

Acidus sapiens

Antisemitic romans Jewsh of atheism...

Acidus sapiens.

13 A, 2021+

(Casa cu Lună/Luceafăr/Lumină , Have you read these poets? William Shakespeare • Pablo Neruda • Robert Frost • William Butler Yeats • Dylan Thomas • E.e. cummings • Spike Milligan • William Wordsworth • Alfred Lord Tennyson • Langston Hughes • W H Auden • Philip Larkin • Emily Dickinson • Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran • Rainer Maria Rilke)

+++to Ro Românii sunt ca animalele... +m Mă tem că nu Accept, ! ! Repenta bestia .

https://www.biblestudytools.com/niv/ New International Version Zondervan Bible

A, Mormântul triunghiular Doar Dumnezeu are mai multe indii,

Job, Psalms, Proverbs, Ecclesiastes, Songs, Esther Nehemia, Tzepanah, Jonah, Daniel, Jeremiah, Lamentations, Isaiah, ruth, micah, maleahi... Mat mar luk joh eph col jak jud revelation, Acts... Amen, &u could use Biblia pentru copii, my edition, online saleable Descriere Carte Biblia pentru copii Stare buna nu lipsesc pagini Arată exact ca in poze La sfarsit e cu hărți geografice 542 pagini In țară trimit doar cu plata in avans Pret Fix.

Con-ii.Upright x Ctrl Alt Del +button,

A1. (2] t u ar my Love ii Love u ) In Love with a Poe in t Poplarfields (+12 A 2021 ) (2] t u ar my Love ii Love u ) In Love with a Poe in t Poplarfields (+12 A 2021 )

iv 2021+ ad

Religion Ruch Religion Ruch Religion Ruch Religion ruch Religion Ruch Religion Ruch Religion Ruch Religion Ruch Religion Ruch...

KISSING T SICKLE

When my Mama's lived I used to beg her - or father - to come wth me in t Field - South of our new Village - -- n t postcommunist age since 1995 -Though they rarely came & ii have to walk alone A thousands & one walks - alone -- wth my brain blstered by thoughts In this too intelligible univers where every star stands for a sense...

+++La buveause du lautrec en attendant war fare... *Pierre Menard cititorul Apocalipsei fragment interior stanga. *Plopii romanesti Spatiu interior - Fum monoxid. Incingere. *Tractorul taranului Cu buzduganul vii al araturilor crude inca. Drum din camp. +++Neopalia O lumânare ce așteptă să renască... ***Porumbei mângâind Cerul. ***Epigraful lui Al.Macedonski... *** Gesu Indra nebolnav-mintal, doar rau. +++Sat 17 A +21 14: 13/15 pm Sfânta Evanghelie după Sfântul Evanghelist Luca Capitolul 8 versurile 26+39. .+++Prin paltinii din Thexa. Lui Irving Layton închinate

-&iii don't wanna fall in Love... x3 -ii do. iii, În 1996 AD în Sfârșt de toamnă Un Scriitor Copil Mergea pe Ulțele Deve cu un Gând de Poveste 3, Doamne, și toți 3! ! Felix Jesus

|n Love with a Poe n t Poplarsfield 2 Cheese James Woodworker

My mother was my Edgar Allan Poe - Dad remained as God -- here --

sensul femeii un pictor naiv croat spunea cat de important este pentru el sa se casatoreasca - sensul.

But my news are good -- today -- ii believe in the naturality of truth -like every light dim in t compositional sola poliedre of t star of your night: And in the middle of Winter/solstice we will think: We are not Sad - God Writ Not verse or ideas but doubled moods -- like t dolby poems of t Golgotha Liturgy I do believe - t ordnar canadian would say -- from now on --

Motto: Prelasers 2013+C Uneor iubesc... Nu vreau să iubesc.. Dar uneori iubesc....

WE ARE ORTHODOX - Of t new testament confession M a r t u r i s i r e -A bit or very boring -- with ORDINARY FAITH formicaacid in our brains: T Words -

iii Regi 10, 20+29

And so well fast Winter to Easter & dance in Springs & Fields - like ble - We'll be Alive --

Corolar. Da, crezi că e așa de ușor? Ur god cannot face my god, .

2021+ 13 A ad, Canadaverse Oaia nu îl înțelege pe cioban dar vorbește, moare și e pierdută pt. El. Verdixt. &&&&&&... Religion Ruch

+++ Silence is t wisest. dadaOutlines A Literary Outline: NiV Introduction (1:1 -- 2:3) Body (2:4 -- 50:26) "The account of the heavens and the earth" (2:4 -- 4:26) "The written account of Adam's line" (5:1 -- 6:8) "The account of Noah" (6:9 -- 9:29) "The account of Shem, Ham and Japheth" (10:1 -- 11:9) "The account of Shem" (11:10-26) "The account of Terah" (11:27 -- 25:11) "The account of Abraham's son Ishmael" (25:12-18) "The account of Abraham's son Isaac" (25:19 -- 35:29) "The account of Esau" (36:1 -- 37:1) "The account of Jacob" (37:2 -- 50:26) Thematic Outline: Creation (1:1 -- 2:3) Primeval History (2:4 -- 11:26) Adam and Eve in Eden (2:4-25) The Fall and Its Consequences (ch. 3) Sin's Progression (4:1-16) The Genealogy of Cain (4:17-26) The Genealogy of Seth (ch. 5) God's Response to Human Depravity (6:1-8)

328 The Great Flood (6:9 -- 9:29) Preparing for the flood (6:9 -- 7:10) Judgment and redemption (7:11 -- 8:19) The rising of the waters (7:11-24) The receding of the waters (8:1-19) The flood's aftermath (8:20 -- 9:29 A new promise (8:20-22) Renewed benediction and new ordinances (9:1-7) A new relationship (9:8-17) A new temptation (9:18-23) A final word (9:24-29) The Spread of the Nations (10:1 -- 11:26) The diffusion of nations (ch. 10) The confusion of languages (11:1-9) The first Semitic genealogy (11:10-26 Patriarchal History (11:27 -- 50:26) The Life of Abraham (11:27 -- 25:11) Abraham's background (11:27-32) Abraham's call and response (chs. 12 - 14) Abraham's faith and God's covenant (chs. 15 - 22) Abraham's final acts (23:1 -- 25:11) The Descendants of Ishmael (25:12-18). The Life of Jacob (25:19 -- 35:29) Jacob at home (25:19 -- 27:46) Jacob abroad (chs. 28 - 30) Jacob at home again (chs. 31 - 35) The Descendants of Esau (36:1 -- 37:1) The Life of Joseph (37:2 -- 50:26) Joseph's career (37:2 -- 41:57) Jacob's migration (chs. 42 - 47) Jacob's final days (48:1 -- 50:14) Joseph's final days (50:15-26) A 17 21 ad dadaOutline zweiter teil Prologue (chs. 1-2) nIv Israel Blessed and Oppressed (ch. 1) A Deliverer Prepared (ch. 2) Infant Moses spared (2:1-10) Mature Moses' escape from Egypt (2:11-25) God's Deliverance of Israel (chs. 3-18) The Deliverer Called (ch. 3) The Deliverer's Objections and Disqualifications Overcome (ch. 4) Unsuccessful Attempts to Deliver (5:1;6:12) Oppression made more harsh (5:1-21) Promise of deliverance renewed (5:22;6:12) The Deliverers Identified (6:13-27) Judgment of Plagues on Egypt (6:28;11:10) Deliverer's commission renewed (6:28;7:7) Presenting the signs of divine authority (7:8-13) First plague: (Nile's) water turned to blood (7:14-24) Second plague: frogs (7:25;8:15) Third plague: gnats (8:16-19) Fourth plague: flies (8:20-32) Fifth plague: against livestock (9:1-7) Sixth plague: boils (9:8-12) Seventh plague: hail (9:13-35) Eighth plague: locusts (10:1-20) Ninth plague: darkness (10:21-29) Tenth plague announced: death of the firstborn (ch. 11) The Passover (12:1-28) The Exodus from Egypt (12:29-51) The Consecration of the Firstborn (13:1-16) Crossing the "Red Sea" (13:17;15:21) Deliverance at the "Red Sea" (13:17;14:31) Song at the sea (15:1-21) Journey to Sinai (15:22;18:27) The waters of Marah (15:22-27) The manna and the quail (ch. 16) The waters of Meribah (17:1-7) The war with Amalek (17:8-16) Basic administrative structure (ch. 18) Covenant at Sinai (chs. 19-24) The Covenant Proposed (ch. 19) The Decalogue (20:1-17) The Reaction of the People to God's Fiery Presence (20:18-21) The Book of the Covenant (20:22;23:33) Prologue (20:22-26) Laws on slaves (21:1-11) Laws on homicide (21:12-17) Laws on bodily injuries (21:18-32) Laws on property damage (21:33;22:15) Laws on society (22:16-31) Laws on justice and neighborliness (23:1-9) Laws on sacred seasons (23:10-19) Epilogue (23:20-33) Ratification of the Covenant (ch. 24) God's Royal Tent in Israel (chs. 25-40) Instructions concerning the Royal Tent (chs. 25-31) Collection of the materials (25:1-9) Furnishings of the tent (25:10-40) Ark and atonement cover (25:10-22) Table of the bread of the Presence (25:23-30) Gold lampstand (25:31-40) The tent and its courtyard (26:1;27:19) Curtains and frames (ch. 26) Altar of burnt offering (27:1-8) Courtyard (27:9-19) The tent's personnel (27:20;29:46) Priesthood (27:20;28:5) Garments of the priests (28:6-43) Ordination of the priests (ch. 29) Remaining provisions concerning the tent (ch. 30) Altar of incense (30:1-10) Census tax (30:11-16) Bronze basin (30:17-21) Anointing oil and incense (30:22-38) Appointment of craftsmen (31:1-11) Observance of Sabbath rest (31:12-18) Rebellion Threatens Withdrawal of God (chs. 32-34) The golden calf (32:1-29) Moses' mediation (32:30-35) Threatened separation and Moses' prayer (ch. 33) Renewal of the covenant (ch. 34) God's Royal Tent Set Up (chs. 35-40) Summons to build (35:1-19) Voluntary gifts (35:20-29) Bezalel and his craftsmen (35:30;36:7) Progress of the work (36:8;39:31) Moses' blessing (39:32-43) Erection of God's royal tent (40:1-33) Dedication of God's royal tent (40:34-38) A 17 21 ad 2, The Romantic walk 30 'nuit for truth & deja-vus (2021+ o2, The Romantic walk 30 'nuit for truth & deja-vus (2021+ „Doamne, n-ai cu ce să scoți apă și fântâna e adâncă, **** ai putea să ai așadar apa cea vie?” Ioan 4, xi "I love Christmas!"

Missie 1 ☆☆☆ii am a christian jew. Alungat pe veci din sat - vale - vieata... ortodoxie, ortodoxiu. +++Zburând în ghearele vulturului. Didactc DADA for U /… Vote for Your Favourite Canadian Artists & Painters Felix Gelu Rian Constantinescu A 14 2021+ ad /… Vote for Your Favourite Canadian Artists & Painters 1 Rick Genest Rick Genest 00 Famous As: Artist Birthdate: August 7, 1985 Sun Sign: Leo Nationality: Canadian Died: August 1, 2018 2 Emily Carr Emily Carr 00 Famous As: Painter, Autobiographer Birthdate: December 13, 1871 Sun Sign: Sagittarius Nationality: Canadian Died: March 2, 1945 Recommended Lists:CanadaArtists 3 Geneviève Castrée Geneviève Castrée 00 Famous As: Canadian Cartoonist Birthdate: April 9, 1981 Sun Sign: Aries Nationality: Canadian, American Died: July 9, 2016

4 Tom Thomson Tom Thomson 00 Famous As: Artist Birthdate: August 5, 1877 Sun Sign: Leo Nationality: Canadian Died: July 8, 1917 5 Bryan Lee O'Malley Bryan Lee O'Malley 00 Famous As: Cartoonist Birthdate: February 21, 1979 Sun Sign: Pisces Nationality: Canadian 6 Ernest Thompson Seton Ernest Thompson Seton 00 Famous As: Author Birthdate: August 14, 1860 Sun Sign: Leo Nationality: Canadian, British, American Died: October 23, 1946 7 Agnes Martin Agnes Martin 00 Famous As: Painter Birthdate: March 22, 1912 Sun Sign: Aries Nationality: Canadian, American Died: December 16, 2004 You May Like Who Is The Greatest Female Warrior In History?Who Is The Greatest Female Warrior In History?The Greatest WWE Superstars Of The 1980sThe Greatest WWE Superstars Of The 1980sThe Hottest Male Celebrities With The Best AbsThe Hottest Male Celebrities With The Best AbsFamous Role Models You Would Like To MeetFamous Role Models You Would Like To Meet 8 Lawren Harris Lawren Harris 00 Famous As: Painter Birthdate: October 23, 1885 Sun Sign: Libra Nationality: Canadian Died: January 29, 1970 9 Norval Morrisseau Norval Morrisseau 00 Famous As: painter Birthdate: March 14, 1931 Sun Sign: Pisces Nationality: Canadian Died: December 4, 2007 10 Jeff Wall Jeff Wall 00 Famous As: Art historian, Photographer, Painter Birthdate: September 29, 1946 Sun Sign: Libra Nationality: Canadian 11 Rob Gonsalves Rob Gonsalves 00 Famous As: painter, illustrator Birthdate: 1959 AD Nationality: Canadian 12 A. Y. Jackson A. Y. Jackson 00 Famous As: Painter Birthdate: October 3, 1882 Sun Sign: Libra Nationality: Canadian Died: April 5, 1974 13 Toller Cranston Toller Cranston 00 Famous As: Figure Skater Birthdate: April 20, 1949 Sun Sign: Aries Nationality: Canadian Died: January 24, 2015 14 Jean-Paul Riopelle Jean-Paul Riopelle 00 Famous As: Painter, Sculptor, Printmaker Birthdate: October 7, 1923 Sun Sign: Libra

Nationality: Canadian Died: March 12, 2002 15 Robert Bateman Robert Bateman 00 Famous As: painter Birthdate: May 24, 1930 Sun Sign: Gemini Nationality: Canadian ☆☆☆ El Greco (Domenikos Theotocopolulos du Crete et Tiziab) -Fracisco de Velasquez (Spanish court painter) - Utrillo/Murillo - Zurbaran Goya. 16 Alex Colville Alex Colville 00 Famous As: Painter Birthdate: August 24, 1920 Sun Sign: Virgo Nationality: Canadian Died: July 16, 2013 17 Hal Foster Hal Foster 00 Famous As: Writer Birthdate: August 16, 1892 Sun Sign: Leo Nationality: Canadian, American Died: July 25, 1982 18 Franklin Carmichael Franklin Carmichael 00 Famous As: Painter Birthdate: May 4, 1890 Sun Sign: Taurus Nationality: Canadian Died: October 24, 1945 19 Kenojuak Ashevak Kenojuak Ashevak 00 Famous As: Artist Birthdate: October 3, 1927 Sun Sign: Libra Nationality: Canadian Died: January 8, 2013 20 A. J. Casson A. J. Casson 00 Famous As: Artist Birthdate: May 17, 1898 Sun Sign: Taurus Nationality: Canadian Died: February 20, 1992 21 Paul Kane Paul Kane 00 Famous As: Painter, Writer Birthdate: September 3, 1810 Sun Sign: Virgo Nationality: Canadian Died: February 20, 1871 22 Frederick Varley Frederick Varley 00 Famous As: Painter Birthdate: January 2, 1881 Sun Sign: Capricorn Nationality: Canadian Died: September 8, 1969 23 Joan Erikson Joan Erikson 00 Famous As: American psychologist Birthdate: June 27, 1903 Sun Sign: Cancer Nationality: Canadian Died: August 3, 1997 24 Miriam Schapiro Miriam Schapiro 00 Famous As: Artist Birthdate: November 15, 1923 Sun Sign: Scorpio Nationality: Canadian, American Died: June 20, 2015 25 Cornelius Krieghoff Cornelius Krieghoff 00 Famous As: Painter Birthdate: June 19, 1815 Sun Sign: Gemini Nationality: Canadian, Dutch Died: March 5, 1872 26 Ken Danby Ken Danby 00 Famous As: Painter Birthdate: March 6, 1940 Sun Sign: Pisces Nationality: Canadian Died: September 23, 2007 27 Paul-Émile Borduas Paul-Émile Borduas 00 Famous As: Artist Birthdate: November 1, 1905 Sun Sign: Scorpio Nationality: Canadian Died: February 22, 1960 28 Claude Lafortune Claude Lafortune 00 Famous As: Artist Birthdate: July 5, 1936 Sun Sign: Cancer Nationality: Canadian Died: April 19, 2020 29 Joyce Wieland Joyce Wieland 00 Famous As: Filmmaker Birthdate: June 30, 1930 Sun Sign: Cancer Nationality: Canadian Died: June 27, 1998 30 James Reaney James Reaney 00 Famous As: Poet Birthdate: September 1, 1926

329 Sun Sign: Virgo Nationality: Canadian Died: June 11, 2008 31 James Archibald Houston James Archibald Houston 00 Famous As: Artist Birthdate: June 12, 1921 Sun Sign: Gemini Nationality: Canadian Died: April 17, 2005 32 Kazuo Nakamura Kazuo Nakamura 00 Famous As: Artist Birthdate: October 13, 1926 Sun Sign: Libra Nationality: Canadian Died: April 9, 2002 33 William Ronald William Ronald 00 Famous As: Painter Birthdate: August 13, 1926 Sun Sign: Leo Nationality: Canadian Died: February 9, 1998 34 Mimi Parent Mimi Parent 00 Famous As: Artist Birthdate: September 8, 1924 Sun Sign: Virgo Nationality: Canadian Died: June 14, 2005 35 Paterson Ewen Paterson Ewen 00 Famous As: Painter Birthdate: April 7, 1925 Sun Sign: Aries Nationality: Canadian Died: February 17, 2002 36 Yves Gaucher Yves Gaucher 00 Famous As: Painter Birthdate: January 3, 1934 Sun Sign: Capricorn Nationality: Canadian Died: September 8, 2000 37 Graham Coughtry Graham Coughtry 00 Famous As: Painter Birthdate: June 8, 1931 Sun Sign: Gemini Nationality: Canadian Died: January 13, 1999 38 Wyatt Eaton Wyatt Eaton 00 Famous As: Painter Birthdate: May 6, 1849 Sun Sign: Taurus Nationality: Canadian, American Died: June 7, 1896 39 Louis Muhlstock Louis Muhlstock 00 Famous As: Painter Birthdate: April 23, 1904 Sun Sign: Taurus Nationality: Canadian, Ukrainian Died: August 26, 2001 GROUPING OF PEOPLE | RECENT THIS DAY IN HISTORY | AMAZING STORIES | SITE MAP | COOKIE POLICY | PRIVACY POLICY | CONTACT US | ABOUT US | JOBS © FAMOUS PEOPLE ALL RIGHTS RESERVED

Is t map of the ice comet that hit t Earth & made t Moon Creating also the Marianes Depths... & the Seal drawn by t Gulf maybe contrbuted through biogenesis to t Seals t Eskimos eat on Easter time... A 14 21+ ad 16, 01 pm +++ Love is a Cross in t Eye For ever Cry...

I want to bury me in your brain! FELIX 39 pour John & Betty Stam, 1916/7+1934, Martyred by Chin Comm in town of Tsingteh, near Nanking, in t Anwhei province. Dacă aș fi fost Fată în Biserică Eram de mult Căsătorită Cu vreun băiat bun ori poate unul pe care l-aș fi salvat de Viață Acum aveam Copiii înăltuți deja în 2021 AD Cu freun frate Negustor or Muncitor De la 9 la 5 Cu brațele prăfuite de muncă Și mergând grăbit către casă În fiecare după-masă Unde Iubirea Întrupată Așteaptă... HAIKU FANTASTIC În timp ce înțepi călcâiul & zdrobești capul de lună al cosmosului Din gura deschisă verși Roata Laptelui. ***bar+Ruch!! Ruth 1960 Elana Eden writ Norman Corwin Mother Print of Modern Movie...s...rig

Motto: "I'm an Essential worker for Oskar Schindler!" Schindler's List, by Steven Spielberg, 1993 Heaven above accross Canada comprises six to nine million stars The Inuit is stupid good ~ no more bears! In first Summers the permafrost was a thousand billion psalms A community of asymmetrical people & angels Loveliving Every reumathism cut deeper + A macropoem on Canada...

The Romantic & other deja-vus

17 a iv-a 2021+

Kierkegaard Hegel I L Caragiale Herder Novalis Schelling - t black field Romantic Logic in Love.

thCanada exista cu adevarat Creier cu lampadar sur H2~He (2021, 14 A) pthCanada există cu adevărat Creier cu lampadar sur H2~He (2021, 14 A )

2021 12 A

Righteousnessnessess impossible.

+++ Copilul pacatos cu veioza pe câmp, Lupul și oile.

Deep totems. Poem on Nature & Man

+++Iubirea nu e fotographie.

Poets perpetually think easy of nature And come with various tribe statal flags The wolf t bear t otter t puma t red dog t sheep Would you think as a bear or a Windermere fox? For me t savest totem & only one accepted Is t sheep led/listening by t 12 fishers of Men, Andrew to Matia...

***Chrestus face manastirea... +

+++(vis indian) Alte filozofii ale Indiei Yellow cover buch Wedding traditions Heaven over India. A 14, 2021+ AD 12 13 pm (dream haiku writ,) Night thoughts If you look even in mind at the drawing of t Vidra Golf - t Gulf of Hudson - you realize t th drawing of t Seal HG waterry contains

Kariye djami, C. 2 doua decenii XIV nartex - absida - pictura murala distrusa WW2 plastic arid - formarea icoanei strangerea bizantului - Lacul Natron Teofan Grecul in Rusia - sfinti soare, sfinti luna plina imediat australa/ frescele bizantine/bizantinizante din Crimeea/ tratarea subiectului/C pictutal/ frescele - Nottara Hrisant P. Jer.//C 1707+1731) - din pareclesion/ sfant cap cu barba// /tratarea vesmintelor/ Mozaicurile de la Kariye Dhjami/+/ scena Vindecarii (Keramion) Bolnavilor// M. D. Psichostria (Salvatoarea sufletelor) . Canada lirica vazuta de pe Luna Incepand noutestamental cu anul de gratie dumnezeiasca 1960 Poezia in interior pana in anul 1970 si in diaspora 2021 Lirica de talie mare canadiana a ramas in buna parte la nivelul himnalelor prrsbyteriene din Canada Cu cateva nume mari Pe drept sau pe nedrept urmate de cohorte de discipoli Impartidu-si stelarele teritorii nordice, boteale, polare., septentrionale In Canada matchul e Master Leo. Cohen vs. Irving Layton - Atwood against Alanis Morisette - Brit ou Francais Dar putem vedea in lucrarile C-ei - firul rosu caramiziu al insufletirii si somnului, primavara inflorata ca un vesmant inuit si -icoana noptii Vifleemullui! Psihanaliza Arțarului Canadienii europeni există probabil de cinci veacuri Un lucru nuanțat în ce le privește paradigma vieții E că viața între mările nesfârșite și respectul canadian I-a devenit indieni lucru ce e un semiton teologic Eu pun mesajul acesta într-o sticlă și o arunc pe Ape... + Proces verbal. Al doilea Raport despre Rusalin al Mar - 2021 A 16 116

Inbox's yinbox Show sent (7) • Send 10 likes this week, on: (2] t u ar my Love ii Love u ) In Love with a Poe in t Poplarfields (+12 A 2021 ) (3) 2, Gracelet, a grain of corn is singin', a man ii Love so much (2021+ (2) The Beautiful Young Artist. The 33 beautiful eyes of a torontian Light A mothers bed a thing 2keep (1) Livres Racine (Morti & Vii '87), hk, haiku 2021+ (1) Not a big thing & t vonderful verse of R. Makintyre (2021+ (1) • Lifetime likes 497. Rank 1059 this week, 3363 lifetime / . Amin

Therefore a Mann should leave his Mother & Father et Held 2 his Wife and they should be/Live as one.

Jesus was right.

Deisis/Teofan Grecul, Patriarhul Melchisedec 1378. Novgorod, Biserica Schimbării la față (cupolă).

Avril 16 2021+ ad

Canadian Interface, North America Cuarta,

Jesus

Ma mere, my mother kept me in Legend When She died in 2011 She returnt I am here - in the warmth of celestial cold - to wit fot meres & peres Et past racines in our psyche relativity Im just a bid in ur marne strata.

A poem on Canada

The Christian Reformation

***Romanticist haiku The Bear - HandmaideN. Piiramyd.

Noble greffons

Vocabular bizantin ( de la Viktor Lazarev citire)

Avril 17, +21 14, 19 pm

Log A 13, 2021+ i,

Distich flat Eu sunt un gand natarmurit Eu sunt o iubire netarmurita.

Calligrame

Love n ii - +++it is said whoever writes 5 or 7 to 10 or 15 (traditional) haikus is a haijin...

Zvinglius 2 on socialist sermons & lit

+++ distih Am bataturi in coate, Am coatele batucite.

Floarea usată de rogoz Măr. Sitaru Uite o floare uscată de rogoz Uite o floare uscată de rogoz Uite o floare uscată de rogoz Uite o floare uscată de rogoz Uite o floare uscată de rogoz Uite o floare uscată de rogoz. Patriarhului Daniel. Eu, Berbecu & Crovu,... (Astăzi îmi numeri 7 oi pentru ce mi-ai făcut azi, 14 A, +21) Pune-ți casa în rânduială căci vei muri și vei trăi... ...Go wit h God! Calcul biblic Esther = Maria Ahasuerus = IC XC Mordechai = D-zeu Haman = haman... Vastia = Lumea Antică. Bihtan & tereș = Marx vs. Nietzsche... (Hegai și Fetele = Felix și bisericile) Amen.

"...pentru un om bun poate se va gasi Coneva sa moara..." APOSTOLUL PAULUMUS Rusalin al Mar este constructorul casei noastre Candva intre 1990-1995, - mort + Cred ca a fost angajat al Spitalului de peste drum - cocosii vecinilor ii scurmau tarana fara incetare - era un batran Si - cred - inmormanta copiii bolnavi morti in dig poate prin 1980 Dupa Revolutie i se cerea tacerea - tablia de placaj de sub tricolorul vitraliu intunecat ori galben - asigurandu-i-se inlesniri forse Dupa tricolorul-icoane de pe usile interioare Vad ca putea vorbi despre Ioan Botezatorul ori Ilie Tesviteanul - o nevoie hamletiana la vorba - & onstantin si Elena, despre Isus mai putin - cred ca vecinul de la departare mult mai mult pret are si mai cred ca Rusalin voia sa fie o stea de Vifleim la Gelevisor pentru-al sau Popor - iar despre Fecioara cu Pruncul si mai putin iat despre Sfantul Nicolae - adica je - era bucta - il urcau pe ranga -- ca in anii 50 -- Daca vorbea si despre mine Murea... Dublele ferestre trinitariene ale casei martiriului sau P ♡ R - si ei morti acum langa cocina profetica fara porci vreodata - rai Si a murit. Ban de Andezjt. Nu rau... tiemplu incrucit Amin. Si Rusalin a facut in casa iubirii sale cruci spatiale tricoloruri vitralii stravezii late orizontale si late verticale. . de tinar a murit si George Michael. Distih pascal Din prea multa nelegiuire se nasc Caesarii Faradelegea delugiala e mama Tarinei... O frunza vecinica inconjoara pamantul "Atheisme la dirt needed for greater nonexistences..." 1. Tinerea la san Ai gura de artar Sarutul tau e sarutul diminetii + in Martie Esti cea mai frumoasa voce a lui D-zeu Precum Groenlanda - suav ghetar tinut la sanul Felician Archipelago Esti o zi perpetua in intunericul ochilor grosi de ursi inlacramati ai nordului O triumvira inviere din transeele mileniilor sapate in gheata... 16 A, 21 ad 2. Maternitate 3. Destin cosmic 4. Tetrarhia Iubirii Distihuri carpate

330 Retezatul (sub ghețar) (Re-these, A re teza, a relua o învățătură atotputernică, divină, a lămuri - în cuptor) Pelasga, Pelasgoi, (Peleg, Peleagă, Pellege atestand un cult al radacinilor, radacinoase, legume peel-llege & per-llege, legea parinteasca, stramoseasca, a preotilor v. si satele Paros, Pestera, Coroiesti si Poroiesti O+o Legea pura, a puritatii, imparateasca, aurie/audie, gota, dumnezeiasca & vasali distruși de suzerani, ca Valea Dâljii de Ladislau Kende de Riu de Mori, pârcălabul de Hațeg după Matei Couruinus, pârjoale, pârjollege, pârjoliți, pâroși, pâroști, pâroștereni.) - Loc de pășunat peste Mare (Thetis Marea Hațegului, veche, dispărută). Moldoveanu Omul. Baciul ortoman e moldovean Disprețul Ribkăi Tu ești Avraam & trebuie să faci Șuani... +++Clasa muncitoare, nonrevo'ționară... © 3 days ago, F R G Constantinescu Like (1) Comment - Love is philosophical Fynn… iiiA, FELIX Toronto +2021 i POEZII.ca https://www.biblestudytools.com/niv/ Pe 21 mai 1536, cu cateva saptamani inainte de venirea lui Calvin in Geneva, consiliul orasului se declarase de partea Reformatiunii. Ei au anuntat ca acest oras „va trai dupa Scriptura si Cuvantul lui Dumnezeu, fara liturghii, statui, idoli sau alte abuzuri papale.” +Jean Calvin Wikipedia.ro

Ok Go take Her back In prays... +++L'enfants sont saintes (Jeler cu trestia mea... Ave Maria, homerule statehood teritorry romannia, +++++++++++++puerorum maorem proffesoris +++Spitalul de Neuropsihiatrie Copii V Ilea + La Noi Nu Se Uita Nimeni (Pe Fereastra/Windows)... + Canada milk glass In my perception Canadian society t Ver-meer of t Occident with Her bread fields n spires sculptures A love unforseen for still CAN HOLY t land must know herself like a mother To birth the following brainchilds to Her life... Hosanna, 2021 Retort to a Sermon You preacht sweet Emiu art dead - mann spirit! Have you not heard on t year 1983 When Nichita Hristea Stanescu at 50 on his H d When told to Breathe answered t same?... Breathe. + His legacy being t all his titles + pages Breathe here like Muntenia's Ploiesti Str.s summer leaves voyevods & tomato radishes sellers in t brains of t three Romannian Angels stopped at Evening in the H windows... n i should say This hermoblonde Russian - our Canada is. Hosanna 2021+ ad

FELIX Toronto +2021

G. Bacovia, Mansaint, homestead -

(A redemption every tragedy)

Five fascicles of melopeic miniatural symbolist personal man-in-t-city limits poetry that sum up his small Poems volumes.

w *** I am H. F. Sufletul lumii - Romania's holy s h i t (G-poems 45/$/ April 2021+ ) *** Litere matematice - Galaxia de miri - Nonhimera. I was a child too (Sgrafite canadiene, triunghiuri discntinue, (minime), ethic (borderless wheats) . -- t filligree image, Lucifer belt of Evening star, asteroids/debris... + Jer. 36 Lamebtationibus Tristae ex Ponto. +Florii, 2021 Bear, Wolf & t Fox Muerta (Miorita) ...that at my wed A star hast fallt I had weddingknights Pines and maples-trees Priests mountains might Musicians mockingbirds Thousands little puys And stars torches. Genesa 45ź: 1 to 13... + Aave Maarii i a *** WE HAVE EVIDENCE. +++2011Je Jack's Rose Dawson.2021---Sufletul lumii Pateric Pateric My rule Felix G. Krull

♡☆♡Inainte de Pesa Biserica a Inviat... Amen 1956 ad + Le Poe Roumain Baudelaur Oulah Resemblent a Ma Mer Un seul poem Ewrit en sable De'une Lune Hivert. Amen. Distih 2021 Ne ducemu De parca n-am fostu. Motto: jéler, -i, s.m. – 1. Nume dat (în Transilvania) în Evul Mediu țăranilor care munceau pe pământurile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor: Țăran dependent; porțieș (Dăncuș 1986). 2. Om așezat pe pământul (sau în casa) altuia; colonist; chiriaș: „A fost o femeie și-a șezut jelăriță într-o casă pustie” (Bilțiu 1999: 383). – Din magh. zsellér (< germ. Siedler). Iulius Aurelius sursa: DRAM (2011) adăugată de raduborza acțiuni MAMA PICTURA AENEAS 1500s + M -04-18 at 00-45-58.png i Al treilea personaj după Beatrice Portinari în Commedia lui Dante Aligheri, Vergiliu apărând în primele două cărți ca Rațiune salvatoare de cele trei fiare din Prolog face din cel mai mare poet medieval și modern - școala italiană - Dante Alighieri un (autoproclamat) Vergilian. +Personal Wikipedia, Vergiliu

6. ROU BT Botosani CoA.svg Botoșani 106.8477 România, Județul Botoșani 7. Balti-arm.jpg Bălți 97.930 Moldova, Bălți 8. ROU SV Suceava CoA.png Suceava 92.1217 România, Județul Suceava 9. Stema municipiu Tighina.jpg Tighina 91.882 Moldova, Bender 10. ROU NT Piatra Neamt CoA.png Piatra Neamț 85.0557 România, Județul Neamț 11. Izmayil COA 1996.png Ismail 84,815 Ucraina, Regiunea Odesa 12. ROU VN Focsani CoA.png Focșani 79.3157 România, Județul Vrancea 13. ROU VS Barlad CoA.jpg Bârlad 55.8377 România, Județul Vaslui 14. ROU VS Vaslui CoA1.png Vaslui 55.4077 România, Județul Vaslui 15. ROU NT Roman CoA.jpg Roman 50.7137 România, Județul Neamț * Recensăminte: România – 2011, Republica Moldova – 2014, Ucraina – 2001 + Aspecte culturale Există la nivelul teritoriului moldovenesc istoric diferite aspecte etnografice și culturale, care în majoritate nu sunt proprii exclusiv acestui teritoriu și dintre care multe nu se găseau în totalitatea arealului, ci numai în anumite zone; cele mai specifice dintre aceste aspecte sunt graiul moldovenesc al limbii române și organizarea religioasă a arealului, care aparținea până în 1815 în întregime Mitropoliei Moldovei înființată între anii 1381-1386 și recunoscută de Patriarhia Constantinopolului în anul 1401, cu sediul mitropolitan inițial la Rădăuți, apoi în 1401 la Suceava, iar la mijlocul sec. al XVIIlea, în Iași.8 +m Graiul moldovenesc ... Patrimoniu cultural Din punct de vedere cultural, specificitatea teritoriului se manifestă pregnant prin conștiința localnicilor romanici de a fi „Moldoveni”, anume descendenți ai locuitorilor vechiului Principat, dar această conștiință, împărtășită de toți între Carpați și Nistru, este diferit exprimată de-o parte și de alta a Prutului, în cele două teritorii separate de Tratatul de la București din 1812. În partea de Apus, care se află în România din 1856 (1918 pentru Bucovina de Sud), a fi „Moldovean” înseamnă a face parte din poporul Român, în aceiași măsură cu Ardelenii, Bănățenii, Dobrogenii, Oltenii sau Muntenii. Dimpotrivă, în partea de Răsărit care a stat 105 ani sub stăpânirea Imperiului Rus, 47 de ani în stăpânirea sovietică și care din 1991 încoace se află în zona de influență geopolitică a Rusiei, teama (accentuată de războiul pierdut din 1992) de a „supăra” minoritățile conlocuitoare (o treime din locuitori) și de a provoca „puterea tutelară”, ai căror reprezentanți exprimă amenințări la orice tentativă de apropiere de România, determină majoritatea cetățenilor care se simt „Moldoveni” să-și exprime această identitate în sensul dorit de acei reprezentanți, anume în sensul că a fi „Moldovean” înseamnă a face parte dintr-o „etnie” diferită de cea a (celorlalți) Români12. Articol principal: Controversa identitară în Republica Moldova. Ion Creangă Cu toate acestea, atât „Moldovenii români” cât și cei din zona de influență geopolitică a Rusiei socotesc poeții și scriitorii născuți în teritoriul istoric al Moldovei ca fiind o parte esențială din patrimoniul lor cultural comun: Literatură și publicistică: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, Mihail Sadoveanu, Bogdan Petriceicu-Hasdeu, Nicolae Iorga, Mihail Kogălniceanu, Eugen Lovinescu, Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Costache Negruzzi, Nicolae Labiș, Miron Costin, Grigore Ureche, Ion Neculce, Mitropolitul Dosoftei. Muzică: George Enescu, Ciprian Porumbescu, Anton Achiței, Nicolae Botgros, Margareta Clipa, Daniela Condurache, Laura Lavric, Viorica Macovei, Ion Paladi, Nicolae Sulac, Mioara Velicu, Sofia Vicoveanca. Pictură: Pictura se regăsește cel mai adesea în lăcașurile de cult: frescele bisericilor moldovenești au o puternică amprentă locală și se evidențiază prin estetica culorilor folosite.13 Mostre ale acestei arte se pot observa la bisericile din nordul Moldovei, care azi fac parte din patrimoniul UNESCO și datorită picturii lor. Pictori cu origini moldovene sunt: Octav Băncilă, Victor Brauner, Nicu Enea, Ștefan Luchian, Camil Ressu, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Glebus Sainciuc, Arthur Aron Segal, Gheorghe Tattarescu, Nicolae Tonitza... Cinematografie: Emil Loteanu, Cristian Mungiu, Lucian Pintilie... Moldova, Wikipedia.ro

Will die By it to help my wit.

Unii loveau cadavrele cu picioarele, iar craniul lui Mussolini a fost strivit .313233 + Wikipedia.ro Musolinni, Benito

Cred că lui D-zeu i se pot oferi vecinic circumstanțe atenuante... FELIX+

Neemia commentary , God makes t mann. *

a. IINTRAREA }N SECOL

Romance

Demografie

+++Verdict. IS HS venii s-avem creer,

From a holy Cook You became t Book

Grupuri etnice în teritoriile românești la începutul secolului XX În decursul istoriei, din punct de vedere demografic, specificitatea teritoriului a constat în fluxul și refluxul populațiilor respectiv sedentare și nomade în funcție de variațiile climei și pluviometriei. În perioadele de secete prelungite, când pădurile erau periclitate în favoarea stepei, populațiile sedentare se retrăgeau spre zonele de pădure, spre Carpații Orientali sau spre Dunărea de Jos, atât pentru a dispune de apă, cât și pentru a fugi de jafurile popoarelor nomade din stepa pontică, ele însele împinse spre Apus, adesea unele de altele, din cauza secării izvoarelor și râurilor mici. În perioadele de pluviometrie normală, când cursurile de apă își regăseau debitul iar pădurile și pășunile se refăceau, populațiile de agricultori (succesiv Daci, Slavi, Romanici manifestați prin cultura Dridu, Bolohoveni etc.) coborau din nou „spre vale” și spre Răsărit, pe măsură ce slăbea stăpânirea nomazilor din stepă (succesiv Sciți, Sarmați, Roxolani, Onoguri, Hazari, Maghiari, Pecenegi, Cumani și Tătari cu Romany și invadatori turcici preotomani) și reclădeau sate și cetăți.6

A poor Child Ruth

Beautiful Amissed Everyday Lovt Kisst. Leadprayer Beside t Pateric I have't asleep God drips In my eye' Et t Icons Cry Ah no Butchered Foe The Child Anon T Book In bone So i am back Mary Jane Jack. 2021 ad Abu bakr to tBook

Orașe importante Chișinău Iași Cernăuți Suceava Conacul lui Zamfirache Ralli din Dolna Orașele cu mai mult de 50.000 de locuitori, sunt: Oraș Populație* Țară, regiune administrativă 1. Flagge-Chisinau-01-10.png Chișinău 532.513 Moldova, Chișinău 2. ROU IS Iasi CoA.jpg Iași 290.4227 România, Județul Iași 3. ROU GL Galati CoA.png Galați 249.4327 România, Județul Galați 4. Coat of arms of Chernivtsi.svg Cernăuți 240.600 Ucraina, Regiunea Cernăuți 5. ROU BC Bacau CoA.png Bacău 144.3077 România, Județul Bacău

A poor Child Ruth Singin t truth Theology confess Temple profess She is t fren She is Gods Finn... Easter 2021 Legendă biblică În frig de Șabat adăst în mogoșoaie Scriind pe patul maicii iubită Gheonoaie Cu stele înfierate gândul îmi împart Ne povestescu în vechii mari cărți sfinte De fiare firoscoase purtând mereu răsboiu Date bătaei celei dintre noui Poți fugi în dreapta–a-stânga – același e drumul Sau poți căuta un templu în care să te muri Dar nu cu fiare soțu-ți să-ți înduri. Amin. Păclișa, hd, +2021 ad+ O rugă este viața... tatălui meu, râul constantin Lumea-e-un car cu spice arzând sub universuri Fiecare om ia cât îi reflectă ochii din boabele de silex Încolțite-în-pământul vechi de cânturi preistore O rugă - o rugă - este viața lumină împrăștiindu-mi Unde de spațiotimp vibrate-în Dumnezeu - o rugă A Luminei taină - căldură țuculesciană plânsă în klee Acesta e Evul Mediu plângând în Hyeroiphanie +

331 Cele 7 rugi reflectate în pigmenți calzi de sticlă Când regele e sfânt fericit norodul - să ne rugâm...

I turned tho Christ God May Holy Angels D-zeu regretând In the last door of my train's morning night light...

+Oliver Twist (1838) de Charles Dickens, Anglia 19th. +++maria Faith is no sin, Ai trimis Azi la 05:42 + Ai trimis Azi la 05:42 Un Maghen David cu patru colțuri. Ai trimis Azi la 05:43 . Ai trimis Azi la 05:43 Cannabis sativa

Păclișa, hd, +2021 ad+ 2nd Easter fast advent, 2021+ Ad Classica Citherae Vergillum Ovid - Horace - morti - indegni sunt poeti - just Vergilium solum Romanorum somnius - de thrace theseouroum herediis radix crux - sull de Tocana stirpe - gobernor dent' genii - tu Latium Homurnum...

Da, am iubit pe Iacob mai mult urât Isav Și i-a părut rău lui Dumnezeu om Pământ... Canadian Drawing

Sabat, Aprilie 18, 2021+ ad

to Irving Layton

+++

LUKE 12, 32+34

Ești frumoasă Aș vrea să-ți spun dar e 1 11 și trebuie să plec în vis Cu geamandura gândurilor îngropată-n tine Ești frumoasă, frumoasă...

Please draw a Flora a Forbidden Poetry a Paul Gauguin Jaunecristo A Child A bigger Sculpture a Mann A Kindergarten an arty Pink Floyd albm A breathing Leaf a painted blue plate Fish a sheep or Easter Lambs An abstract Cross a Mas d'Azil stonedrawing a village Factory A Canadian Holy Bible stone rest of Mannkind's elbow.

April 18, 2021 ad 1 13 am, Roumanie, EURO

Orth East 2021 ad+

+++Mahatma manoeuver, ad 21.

Fițuică latină

BG21 How to NOT avoid a climate dissaster? Pastele ortodox, post, +21 ad

Wired

☆☆☆Baietii sunt foarte interesati din veci de opera mea... si mai ales sa nu fie data la tipar & sa dispara dlt in noapte! Si sa nu mai scriu...

Despre capacitate în filozofie și literatură. Poem sapiential

lui Andrei M. Doamne, Dumnezeu al Agripinei și Fefelegii, Maria lui Bator, apără - să nu dau la labă azi, să nu intru să cer futai, fuder, sănu accesez stct, să mă rog seara și dimineața, să binecuvânt cu sângele brațelor CleaN meale mâncarea Pământului, rugăciune din rugăciune, Romă înviind... Doamne, Dumnezeu al Agripinei și Fefelegii, Maria lui Bator, apără - să nu dau la labă azi, să nu intru să cer futai, fuder, sănu accesez stct, să mă rog seara și dimineața, să binecuvânt cu sângele brațelor CleaN meale mâncarea Pământului, rugăciune din rugăciune, Romă înviind...

SYNTEM DOAR O RASUFLARE... SIMINA PALINCAS ESTI MAI FRUMOASA DECAT CREZI !

Say ur prayers & will be alright, Son.

SEEMS LIKE JE OUT OF LUCK 2 t Exploited Lovers

MOTTO: Batjocoritorilor mei... Plopilor mei... Paradisului prapaditilor mei... Beizadelelor meale.. Teatrologul Georg Lucaks a emis Teoria formativitatii Derivat din observatie si care eu emit o filozofie psychologica a capacitatii Care proclama ca fiecare filozof se naste cu autorii-si legati de gat Fie Hegel ori Andersen, Eckhart ori Marx, Nietzsche or Chrestus E dupa intelegere dupa creer si nebunii staruie-n greseala tragici si dantesti Vechi fiare ori dantini calauziti de har ori anima In rest pacatosi totii + Doamne iarta... & de un nebun se caieste innernoblete & nu bacalaureat +++ . Postul Pastelui Ortodox Romanesc, 2021, Zi de Luni+

18 A, 2021+,ad 2: 34 am

It is 2021 already & u need ur midnightlamp And it seems like I'm out of luck The encephalum world's goes crazy And I'm going aftet Puck When Children are forsale Owl Nightingale...

Statute. Ritmuri românești

ORTH EASTER ADVENT + 21

Cu treizeci de ani în urmă a început Hegira română postevanghelică Unii aveau căciulă cu trei dungi adidași naikuri o'neall timberland Apoi s-au ridicat moloșii fortunați scăldați în aur ca pântecul templelor Indochine + Apoi a murit Cristos în conștiința noastră românească Ne-au murit mamele ne-au înțepenit picioarele în câmpul întristat... Acum de Înviere s-a dat liber la creier... unde să fugim? decât la tine?...

A Gleaner

Păclișa, 2021 ad 4, 37 am

Ort Ea Ad +21

/ +++LOVE, SWAN.

Pourn behavior

Rugaciune 21 A2021+++

The Miracle

Men lost ability to spirit they sown t show themselves in luxury beyond It's pourn behavior in t cite or vids churches and assemblies utter bad But still God sees as not enough and spares Man be with all iniquity...

La moartea lui Twain

The miracle t miracle the miracle... /bad poem bad pao +/

I am a gleaning moza gleaning in your field I leave for t barley carts in t morning Under t squashed flower of t sun I am a gkeaner - a gleaner came to you for water Maybe tonight you will receive me in t soul of your primptemps A gleaner woman deshabilled in your field.

+++Vis cu Amadeus Constanze Mozart... ++++Femeia arhetipala iubita mea Femeie cosmos intre inger si Dimnezeu.

Une histoire biblique canadienne

Doamne ce-mi vei da? Da-mi pe Iubita Si viata tatalui meu, Chrestus, -Si du-te in pace...

pour Wilhelm Busch ii, & Pearl S. Buck

Osana, 2021ad

THE CHILDREN HOSPITAL POPLARS

Nălați-Vad is een dorp in de regio Transsylvanië, in het Roemeense district Hunedoara. Het ligt 3 km van Hațeg. In het lokale kasteel en park is een tentoonstelling van Romeinse artefacten uit Sarmizegetusa te bezichtigen. Nălațvad Dorp in Roemenië Vlag van Roemenië Nălați-Vad (Roemenië) Nălați-Vad Situering District (județ) Hunedoara Coördinaten 45° 35′ NB, 22° 56′ OL Portaal Portaalicoon Roemenië Literatuur Bewerken Hunedoara county. (tourist itineraries), z.j. Wikipedia.nl, Nălați-Vad

*** Married fish Mother wanted sons At t second - immerssion - at t iceplace window our school.. © 6 days ago, F-G Constantinescu Like (1) Comment - Love is philosophical

A FEW YEARS AGO THE POPLAR RIGHT TO THE STARRY 1 WITHERED AND WAS CUT + T LINE LOOKING LIKE A SHEEP TOWARDS T RIVER MOUNTAINS...

Il etait en 1989 apres le conversion du peuple roumain In une de les villagees du Fay avec un grande chateau Francais peuple du France - hughenots - on arrivees & remnat marriees avec les bornagaine + le chateau ruine...

Felix Toronto Follow 6 days ago ishopshopshop / Judean poet, Galileean pill+grim, escritor & philosopher naive, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, proffessional patient + amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, gen 1c, +Ciprian Porumbescu & Rey Alfonso el Sabio page~ biblical studies (hebrew/akkadian/greek/arameic/arab ic holy scriptures 1800 a. Chr+vith 570 p. Chr,7th century+632 p. Chr) /inclusive - psychology + online cathedra.Roumanie fossatum/ + Pedology field, m Read more → 281 views 1 +list More by Felix TorontoList all »

Easter, 2021+ Metatexte metatexte metatexte metatexte metatexte metatexte Metatexte metatexte metatexte metatexte metatexte metatexte Metatexte metatexte metatexte metatexte metatexte metatexte Metatexte metatexte metatexte metatexte metatexte metatexte Metatexte metatexte metatexte metatexte metatexte metatexte Metatexte metatexte metatexte metatexte metatexte metatexte Metatexte metatexte metatexte metatexte metatexte metatexte... Orthodox Easter advent, +2021 Ad

Christ's opening Repent...

EASTER AD ORTH FAST 2021+ Lectia saniutei - Hristache Tatu (1909tul ea-hateg) Felix la3 ani 1985

Likes: Felix Toronto Felix Toronto https://www.youtube.com/watch?v=6iB5MLmmgyE5 days ago

-

Felix Toronto - https://www.youtube.com/watch?v=Wc4YAZ4hK-0 +m3 days ago

FELIX Toronto +2021 7dy1

I know know again better t name of this strei rocks stones dirt seeds golden & green myself et deplored t felix pogany felicitas n i confess....

thCanada exista cu adevarat Creier cu lampadar sur H2~He (2021, 14 A) 1wk1

Easter waits, 2021+ ad

2, The Romantic walk 30 'nuit for truth & deja-vus (2021+ 2wk1

Nu mai vreau să scriu saga Nu mai vreau să scriu saga... Easter Orth 2021 ad Gând Lui Blake, William Dacă aș găsi un cărbune (înainte să se întunece). Canadian title Ar t prayers in your real? +++Momentul, 2015, Jassy, livre trois, pp.183 Joan of Arc in convalescence Ten years have passed since Mother's 2nd birth Six or 1 more from my grievious hurt I have been through Them - praying & sinning Until today when in my Childishlilike Romanian Abjection

Hatrg, iarna, Dealul Mare, 1985 d. The Book's Secret Annexe VERSURI SCRISE LA LUMINA ÎNTUNERICULUI (poeme 1997)

Felix Rian

iii, verse b. 6dy0

The name of t field

Distih

Emil Cioran te da vu saniuta si te arunca-n sant Mircea Eliade e pe bricul Mircea Jeni Acterian e sora-sa Ramona/mama/doamna Tatu Arsavir sunt eu Felix tata te duce-n cer e Noica...

2, Gracelet, a grain of corn is singin', a mann ii Love so much (2021+ 2wk2 Not a big thing & t vonderful verse of R. Makintyre (2021+ 2wk2 (2] t u ar my Love ii Love u ) In Love with a Poe in t Poplarfields (+12 A 2021 ) 2wk2 Help / Contact us Have you read these poets? Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran • Rainer Maria Rilke • Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling • Anne Sexton • Sarojini Naidu • John Keats • Walt Whitman • Henry Wadsworth Longfellow • Elizabeth Barrett Browning • William Stafford iii, verse b. iii, versuri +21 b) Intrarea in icoana MOTTO: "Nu va suparati, domnule, - As mai vrea!"

“M-am intors si am privit toate asupririle care se fac sub soare; si iata, cei apasati varsau lacrimi si nu era nimeni sa-i mangaie. De partea asupritorilor lor era puterea, iar ei nu aveau pe cineva sa-i mangaie.” ECLESIASTUL 4:1

“Copile drag de ce ai rătăcit Prin lumea de păcat De-atata timp Eu te-am chemat să vii Dar tu M-ai ignorat

332 Iubirea Mea va ţine până-n veci Dar nu uita că-s drept Eu am să spun Mereu te-am asteptat Dar tu M-ai ocolit Vino acum nu amâna Ziua de mâine nu se ştie dacă va mai fi Încrede-te în Cel ce a promis Că vei fi mântuit.” (RAZE DE SPERANŢĂ)

Vreau… Psalm în camera 3 De aici lumea mi se pare urâtă. Vreau să iubesc Să simt ce n-am mai simţit până acum Iubesc iubirea Iubesc prietenia Iubesc pasiunea. Nu urăsc nimic. erased Încep a iubi ura.

Prefaţă Am scris aceste poeme in anul 1997, cand eram de varsta de 15 ani. Nu le public pentru ca ar avea o valoare deosebita ci pentru ca sunt inregistrarea a unei perioade din viata mea, 1996-1997 si pot spune si 1998, o perioada de tortura psihica intr-o camera de internat scolar, o lume in care mielul este mancat in fiecare zi, una dupa alta, saptamana dupa saptamana, an dupa an, luna dupa luna, o lume in care fraierii mor. In care cel slab trebuie sa sufere, sa indure si sa inghita orice fara sa zica nimic, iar in cazul in care ar zice ceva si ar spune ca nu e drept sa fie batjocorit si umilit toata ziua in fiecare zi, sa fie convins prin forta sa renunte si sa nu mai astepte dreptate, nu in camera 3. Am fost coleg de camera cu trei liceeni mai mari si mai tari ca mine, trei baieti fara Dumnezeu si fara inima, care m-au chinuit pe indelete cum ar chinui niste copii o gaza. Eu nu am putut spune nimanui – pur si simplu nu am putut - si dupa ce am scapat de ei ani de zile nu am putut spune nimanui. Scopul acestei prefete este de a lamuri cum de a aparut aceasta carte si sper sa intelegeti disperarea cu care am scris majoritatea dintre aceste poeme. Este adevarat ca nu mi-au facut foarte mult rau fizic, dar felul in care s-au purtat cu mine ani de-a randul in fiecare zi m-a ranit enorm, avand in vedere copilul care eram de 14 ani pana la adolescentul de saisprezece ani; nu cred ca exagerez spunand ca pentru mine camera 3 a fost Pitestiul meu, un Pitesti pe masura unui copil. Kierkegaard spunea ca anxietatea este un prim pas catre ceva mai bun in plan spiritual, insa in cazul meu suferinta si anxietatea pe care a adus-o acea suferinta au inceput de la o varsta a copilariei. Acest lucru arata cum criza spirituala a lumii moderne se adanceste odata cu trecerea timpului iar eu inclin sa cred ca drama omului modern este ateismul sau. Dedic fiecare rand din aceasta carte oricarei fiinte umane chinuita de alta fiinta umana cu o chemare la speranta si cu un sfat: spuneti ce vi se-ntampla, chiar de s-ar prabusi Pamantul. “Incepe cu tipete, dar nu trebuie niciodata sa se termine in tacere.” – (afis de asistenta sociala).

De aici lumea mi se pare urâtă.

Felix Constantinescu 4 martie 2010

Triste ruine, Triste ogive. Triste suflete pierdute.

Vreau să ştiu Să aflu Să cunosc. Cocleală veche pe aramă. Muşchi pe oasele lor, Cei ce au fost, Dar sunt osândiţi la viaţă veşnică. De aici lumea mi se pare urâtă. Câteodată urăsc viaţa. De ce?... uneori viaţa e frumoasă Dar nu acum.. Am impresia că doar poezia asta mă ţine în viaţă. Viaţa e urâtă. Viaţa e frumoasă Viaţa e urâtă Viaţa e frumoasă. Viaţa e moarte. De abia când voi muri mă voi naşte cu adevărat. Când voi fi ţărână, voi trăi. Voi părăsi temniţa cu Ziduri grele de oase, carne şi sânge. De aici lumea mi se pare urâtă. Dar va avea milă Cel De Sus şi de mine Nimeni nu poate fi osândit veşnic.

28-V-1997 poem scris în camera de internat şcolar – camera 3 CFG

Pastel Oră. Sală de clasă. Curtea şcolii – Cer. Alburiu. Nori – Veselie. Joacă. Minge – Castani. Flori. Pariez că plouă. Sunt trist.

Elegia unei ploi dispărute Plouă Şi-s singur Am rouă Pe gânduri În jur e noapte Mi-i capul confuz Vreau printre şoapte Cu rouă să uzi. Aş vrea să pleci Aş vrea să te ţin În braţe acuma Să ne drăgostim Cum ai iubit huma Ploaie să ploi În capu-mi cu lupi Cu rouă de gheaţă Cu ochi de ciclopi Dar tu te-ai dus ploaie Te-ai dus ca un nor Da, tu ai plecat Mie-mi va fi dor. Ai lăsat roua... ca amintire Mă uit în neştire E noapte adâncă, Asemenea ţie Mă voi scufunda Într-un bob de rouă Rămas din anţărţ Poate chiar două Dar n-am voie să intru Şi o ştiu prea bine Nu e loc acolo pentru Unul ce îi câine Nu e loc acolo pentru Unul ca mine. Aşa că Doamne, te rog fă să plouă, să plouă, să plouă, Îngoapă-mă-n rouă. CFG Miercuri, 18-VI-1997

28-mai-1997 CFG

Vis Lupi… Am visat lupi. Lupi mari, Lupi negri, Lupi de coşmar. Fuga… Ploua… Atunci, mi-am dorit să fiu lup... Liber; Atunci i-am înţeles Şi nu mi s-au mai părut înfricoşători. H.., 14-iunie-1997 CFG

Reabilitarea lui Bicilis Important Voi, poeţilor, l-aţi chemat pe Zamolxe, Marele Zeu, De-atâtea ori şi Nu v-aţi gândit la el; Omul Iuda Vânzătorul. Pe el l-aţi uitat. Dar totuşi… gândiţi-vă că poate Datorită trădării lui, voi existaţi ca oameni.

Suflet. Lirism. Pietre de hotar. Poezie. Pădure. Divinitate. Pasiune. Divinitate. Cântec. Prietenie. Viaţa în doi. Iubire. Sentiment. Justiţie între oameni. 28-V-1997 poem scris în camera de internat şcolar – camera 3 CFG

28-VI-1997 semnat GR Obsesia Obsesie prelungă, Obsesie cu lupi, Obsesie ceţoasă, În suflet mă rupi. Mi-l laşi pustiu Şi totuşi mi-l umpli; O, tu cel ce citeşti Sper să înţelegi. Oroarea ce-o am Faţă de ceva, Şi totuşi aş vrea Să fiu însumi aşa.

333 Acum cântă doar broaşte Către Dumnezeu Lac sărat, lac sărat Lacrimile te-au săpat Lac sărat, lac sărat Ai făcut un păcat Lac sărat, lac sărat Clopotele nu mai bat Lac sărat, lac sărat Dumnezeu te-a şi iertat Lac sărat, lac sărat…

Poezii, poezii Poezii, poezii Trebuie să scriu – ce? Poezii. Sper să scriu bine sper să fiu bun să dau din mine să scriu

Felix 25-VI-1997 H.H.

gr Gelu Roman

Gânduri ude Un banc de peşti Îmi sparge ochiul cu furie nebună cum ai sparge o nucă de cocos Le aud dinţii pe retină Intră în mine Le simt cozile fierbinţi cum mi se zbat prin creier făcându-mi ordine în gânduri. H.., 28 - iunie - 1997 GR

Gerunziu Picurând. Plouând. Fulgerând. Tunând.

Latină

Şiroind.

Mă spargeţi... pentru voi, un arheolog e doar acela ce vrea să găsească aur sau mesaje

Smiorcăind. Plângând. Urând. Urlând.

Pt. voi nu contează acei Ce găsind ceva unelte şi un fost foc în vatră, reconstituie viaţa LOR, a celor ce au fost.

Lovind. Simţind. Gândind. Scriind. Palpitând Gerunziind. CFG Vineri, 20-VI-1997 Barajul Lac sărat, lac sărat Roagă-te să fii iertat Lac sărat, lac sărat Roagă-te să fii iertat Apă, multă apă Îl apasă acum, Apă neagră, rece Bate vechiul drum Sorrow M-ai părăsit Sunt singur Mi-i boală Mi-i greu Încerc să fiu bun Dar văd că sunt rău Nu mai pot trăi Şi să mor n-am voie E-un coşmar că sunt om, E-un coşmar să fii o fiară crudă, gânditoare. Mi-e ciudă pe mine Mi-e ciudă pe oameni Văd cum moare clipa Şi eu nu mai trec. Mi-e ciudă pe mine Mi-e ciudă pe oameni Văd cum moare clipa Şi eu nu mai mor. Tencuială putrezită aici clipa a stat din coasta cea rănită şuvoi de sânge ne-ntinat.

Poem într-un vers Mi-i clipa pustie

Satul e pustiu e rece şi umed Gâlgâie a morţiu apa din fântână. Colind cimitirul Beat De apa neagră Care mă înghite Cruci verzui Cruci albastre Cruci negre Cruci negre pământ roşu pământ greu. Iar sus sus de tot Văd o cruce albă pe-un lăcaş creştin. Biserică de lemn De lemn de gorun. Biserică de piatră De piatră din munte. Biserică de oameni De baci şi frăţâni Ai apă-n altar Şi peşti… Un somn solitar Veghează icoana Sântului Cuvânt Pe sfărmat Mormânt pictată cu lacrimi pictată cu gânduri cu roşu de sânge pe-un scut de barbar.

Epistolă către prieten Două crenguţe Cruce de lemn Două crenguţe legate C-o joardă. Cruce de lemn legată c-o joardă. Când eram mici, făceam Cruci de lemn legate cu liană subţire şi le îngopam. Eram copii. Ne simţeam aproape. Anul trecut am mai legat două crenguţe laolaltă în pădure Dar n-am mai simţit acelaşi lucru. Acum văd că nu mai sunt copil. Şi m-am îndepărtat de tine. Felix Miercuri – 25- iunie-1997

Unde-nainte stăteau Moşnegii Acum odihnesc Racii ursuzi şi mustăcioşi Ce privesc tot înapoi În locul unde demult s-adunau fetele mari rămăsără doar scoicile Parcă salbe desprinse din Părul lor

Apusul beznei

Urc scările unde era corul Rămas din Bizanţ Cu bănci lungi de mesteacăn

matinal amurg

Mă uit la linia orizontului camerei mele şi văd cum apune bezna

văd soarele negru

334 cum apune după un maldăr de cărţi îl observ trimiţându-şi ultimele raze negre în umbra mea

Si muruga Braz de Luna. Felix Toronto Follow 5 days ago • Adult ishopshopshop / Judean poet, Galileean pill+grim, escritor & philosopher naive, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, proffessional patient + amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, gen 1c, +Ciprian Porumbescu & Rey Alfonso el Sabio page~ biblical studies (hebrew/akkadian/greek/arameic/arab ic holy scriptures 1800 a. Chr+vith 570 p. Chr,7th century+632 p. Chr) /inclusive - psychology + online cathedra.Roumanie fossatum/ + Pedology field, m Read more → 206 views 0 +list More by Felix TorontoList all » iii, verse b. 6dy0 FELIX Toronto +2021 7dy1

3,30 am 28-VI-1997 Gelu Roman

Dorul greu Plange Pe mana Muntele Mi-adapa Luna Printii gema adunarii Plangu muri In burta Marii Lacrami Far de Hotar Pentru Maria Lui Iaer.

thCanada exista cu adevarat Creier cu lampadar sur H2~He (2021, 14 A) 1wk1

+++Hateg distr.. c

2, The Romantic walk 30 'nuit for truth & deja-vus (2021+ 2wk1

Rromul apa iarna n-are Nice in camp canalizare Fetele il fac Nebunul Nu-aude-o vorba-mbunul.

Versuri scrise la lumina întunericului .. explorând necunoscutul şi găsesc ruine, ziduri goale rămăşiţe ale unui vechi eu, care am fost/ şi din care a mai rămas doar râul Mă-nghite bezna Mă-nghite hăul.

Lirica

2, Gracelet, a grain of corn is singin', a mann ii Love so much (2021+ 2wk2 Not a big thing & t vonderful verse of R. Makintyre (2021+ 2wk2 (2] t u ar my Love ii Love u ) In Love with a Poe in t Poplarfields (+12 A 2021 ) 2wk2 Help / Contact us Have you read these poets? Ralph Waldo Emerson • Theodore Roethke • Thomas Hood • Sir Walter Scott • Henry David Thoreau • Kabir • Percy Bysshe Shelley • Ted Hughes • Walter de la Mare • Dorothy Parker • Max Ehrmann • Sara Teasdale • Paul Laurence Dunbar • Christina Georgina Rossetti • Jose Marti • Robert W Service • Allen Ginsberg • Judith Wright • Siegfried Sassoon • Wilfred Owen iii, verse c. It is t Law! It Is The Law... Leavening I sit on the dirt of the earth grass rooting leaves plucking in me for t heavens I sit in the Cemetery of your Love - in my dead Lay - leavening Until one day of returning forest breathing under light... WHYWRITE...

Tefania 1: 12 +m

Geaba Fata e frumoasa Nimeni nu o vrea in casa Nice la Universitate + Dumnezeu in Gherla, frate. Rromii robi din cantatori Iarna-vara manca flori Ce e romnnul-n vecinicie Asta nimeni nu mai stie! Mai ai un veac de cernit Si apoi vei fi iubit.. Florii, 2021 ad O mother my shield O mother My shield Love through t field Protect me Again Lady Gauwain. 2 Mary Orthodox Mother Has been Maybe beggar Maybe queen

Why write - when no one understands Amidst t old ways Love strong commends Whrn hated by your own n put to death What if one's writes right here last breath When primogenitors madmen or icons What - what if i become mow a deacon?...

Spleen away Semper/today Sin cry Bode-die.

Moise ne-a spus: “Vă voi duce într-un loc de lapte şi miere.” Şi-am găsit praf, smoală şi sare. Am părăsit ţara Eghipetului, pentru că eram batjocoriţi şi nu-l iubeam pe Ra. Acum am mers încoace şi ce-am găsit: praf, smoală şi sare. Apoi a venit Babel, de-am fost robi, acum e Irod. Doamne, de ce ne-ai părăsit? Ştiu, îmi plec capul şi spun: SUNTEM PĂCĂTOŞI! Dar ei, Romanii, de ce nu sunt pedepsiţi? Poate că-mi vei răspunde: “Dar vor fi.” Toţi primesc ceea ce merită pentru păcatele lor. Dar eu te rog Doamne: “Iartă-i pe cei ce ne fac rău şi Ne iartă-ne şi păcatele noastre şi să nu ne oropseşti. Eu nu cârtesc ci spun: << Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, Mărire Ţie>> Şi zic: <<Doamne miluieşte pe cei ce mă urăsc, mă zavistuiesc şi mă ocărăsc; aşişderea şi pe cei ce mă grăiesc de rău.>> Şi acum, Doamne, iată-mă în faţa Ta, rugându-Te: „Trimite-ne salvarea, trimite pe Mesia.”

Avril 2021

Write Edit Keep Publish Oh don't you worry...

28-V-1997 CFG

Tatiii nostri N-au lumina Ulita le este Vina

Psalm 1997 (sau ruga unei bătrâne evreice)

*** To live is to love.

Didactic poesie

Mary's poem Distant poplars cry I am alone as I can be My Lover turns away The altar left astray I always choose t truth Sad as Mother Ruth If my Love Lose I Can kiss my God-bye. 2. Salba nationala

The Romanian Wikipedia dossier of NELLIGAN, Emile (24 xii 79 18 xi 941) w.b. (97 - 966) ***BIBLIA A DESCOPERIT AMERICA. I red t lines in tremor - bereft - adartled -A soul and mind forever here ca na'ibus I imagined a Life only dissapointed be t Jaune Quebecoise Symbolist ESPRIT Young a life in t hell ii t know so well Lave if t Jack C! - Mounsieur KOVAK!!... Ori poate ma insel!!...

Parintii Florii, 2021

Mamelene Lut in piatra Strei bogatu Nu intoarca.

Vedere expediată lui Hristos

Eu aduc întunericul Mereu Tu aduci lumina Sufletul mi-e îngropat în sodă caustică Dar Mâna Ta atinge Pentru că Tu salvezi Din moarte din întuneric Tu salvezi Pentru că Tu salvezi Din moarte din întuneric Tu salvezi Cu supușenie, Scardanelli CFG 4-martie-2010, etc. © 5 days ago, F-G Constantinescu adult Like (0) Comment - Love is philosophical

Nonhimera Romantike thule G W F Hegel libri. Vinerea Floriilor, 2021 final Poems

Nationala

Conclusive poem on R S Thomas

Romanie N-ai noroc Plangi ib ape Si in foc

T man was a clerk Wed dead quarterly poems welsh wit Lived by t brit

Targurle Cu satele Copilele Cu Matele.

Yet granted Martyred wife A God in books To read.

Cristos canadian

Hosana thur 2021

Trupul ce Mi-ai trimis Eu pe ceruri L-am intins

j. Morse

Cuie mari L-au mangait Inima din san I-am dat. Galbiorii Bolnaviorii Viorele Ape rele In vaiuga

If I had been Master Eden In love iwith Miss Morse I would have sticked to My felings for her -And not consider other Worlds beside her charms Yet love not atheist it is But a God so mild t hurts... Love I give you my soul! I might eat it.

335 I don't care. I love you, my God.

1 one am t first Roumaine gold Dollar (1985+2021+ POEZII}

CARIDAD HOTEL Note by F. G. Utah Mann, A Canadian Philantropists Author

MAGRITTE SI CENUSAREASA

Canada is not very care field rewarding All t people being well fed even In's up Out remain just t mistfits sophists Hobos or madmen on God or t dollar Six t- years of history are a deja-vu Yet C. unchangt turns back tomahawk Well, just an author never an authority But, no, C a gem - fr. north thr trouble...

MAGRITTE SI CENUAAREASA MAGRITTE SI CENUSAREASA

Hosana, 21

+++ Jurnalele unor mancatori de opiu.

MILTONICA. Words of t Poet-deputy The poet prince through a Canadian telescope screen

2 HELENA

MAGRITTW SI CENUSAREASA MAGRITTE SI CENUSAFEASA MAGEITTE SI CENUSAREASA MAGRITRE SI CENOSAREASA.

+++LA CAZARME 2 NE-AM CAMPAT AICEA, IBA, SI + AICIAM-RAMAS...

to Mr. A. F. Moritz t 6th T.PL & his i ye. cov19 eulogy...

MOSKOVOMALEAHIA

It is nice to see myself upthere With t priest poet reading dad's Library Roumain Universal -- a Soothing HEGEL after Another -A song i care for - praying n shut -From t torontoness of our civilisation Sprouting christian compassion & nod Here it is dark again t tone of t Romantic - my cellphone writes & -- my brainbone hump gets bigger x2 -I'm alone.

DE DOUA SUTE CINZECI DE ANI MASONI VS COMUNISTI PE BANI JOACA SAH JOACA SI MIALE JOACA SI GIUVAERICALE DE O MIE ANI MAI FRATE VREA MOSCOVA SA DEA PARTE N-ARE INSA NICI CU CINE CA NU II DE DUX IN LUME... Mai bine te duci acas' Si nu mai vrai tras pe nas. MARTI, SAPTAMANA LUMINATA, +2021...

2021 ad Pentru paine If bread you need ii'm giving it to you!... A 2o21 ad On Girl friends I almost always been a good Girls friend I took somsthing of this from t gay art But more - as a generic rule - from sr. b Like Walter Scott or th HF series or JV I soon believt love scarce as have seen So communist friendship a good thing The Knight without Feat or Fault - well - Like t angels or friendly beasts to men And t - after mama's croak - t Virgin! A. 88 07 11 21+ *** NOW SPRING COME + REST. Fin. © 3 days ago, F-G Constantinescu Like (2) Comment - Love is philosophical

ATENTIE+SMECHERI Iuda Iisus - * Dumnezeu. *** My bon is hotter than a Girl... Si trupul subtire mi-e de miracol naiada. + nihil xine deum. +×+ Biblia nepublicata Iisusul Inexistent Love sin stats mistake 2921+ Poezii *2021+ ad April. I am t first Romanian gold dollar With 56 stars headburn diamonds... +*+ SINE BIBLIA NON TRUX. Ad paterius

Likes: Felix Toronto, Rain474To reply, click a comment. Felix Toronto - http://www.asculta-radio-live.com/radio-romaniacultural/?o=13 days ago Rain474 - Three topics with profound understanding. Cemetery of love ....well penned.3 days ago Felix Toronto - Thank you, R.3 days ago Felix Toronto Follow 3 days ago ishopshopshop / Judean poet, Galileean pill+grim, escritor & philosopher naive, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, proffessional patient + amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, gen 1c, +Ciprian Porumbescu & Rey Alfonso el Sabio page~ biblical studies (hebrew/akkadian/greek/arameic/arab ic holy scriptures 1800 a. Chr+vith 570 p. Chr,7th century+632 p. Chr) /inclusive - psychology + online cathedra.Roumanie fossatum/ + Pedology field, m Read more → 87 views 2 +list More by Felix TorontoList all » iii, verse b. 6dy0 FELIX Toronto +2021 7dy1 thCanada exista cu adevarat Creier cu lampadar sur H2~He (2021, 14 A) 1wk1 2, The Romantic walk 30 'nuit for truth & deja-vus (2021+ 2wk1 2, Gracelet, a grain of corn is singin', a mann ii Love so much (2021+ 2wk2 Not a big thing & t vonderful verse of R. Makintyre (2021+ 2wk2 (2] t u ar my Love ii Love u ) In Love with a Poe in t Poplarfields (+12 A 2021 ) 2wk2 Help / Contact us Have you read these poets? Ralph Waldo Emerson • Theodore Roethke • Thomas Hood • Sir Walter Scott • Henry David Thoreau • Kabir • Percy Bysshe Shelley • Ted Hughes • Walter de la Mare • Dorothy Parker • Max Ehrmann • Sara Teasdale • Paul Laurence Dunbar • Christina Georgina Rossetti • Jose Marti • Robert W Service • Allen Ginsberg • Judith Wright • Siegfried Sassoon • Wilfred Owen Fyn. iiiB, FELIX Toronto oooi,I,i 1 one am t first Roumaine gold Dollar {1985+2021+ Poezii) FELIX Toronto oooi

Chrestus idiotam amat Issous idiotibus salvat. × ++× Fiecare scriitor 1》5 vicii Doar Felix n-are serviciu. Predica Indochina Luni seara, Saptamana mare/Saptamana Luminata +2021 Credinta invata × munca. +++Monastirea Argesului (Comentariu) Balada Monastirii Argesului A doua ca importanta romaneasca si Comentariu la Miorita - prima - si arta folclorica (MA) Spune ca in Brazda de Versuri Dupa ce ai dat nume intregii lumi ca Adam Trebuie sa Numesti ce Iubesti - Iubita MeaCa Ana Manolescu Pentru a ajunge la D-zeu Si a-ti incheia Cruciia sa Stea in Cer VECINIC. *** Cerul e un bob de roua In mijlocul caruia Dorm Mic-mic - Copil. +++ The Vertical Man Deua Oixe Canadana Heavenly Mother Buna vi-i Muorira? (Poezii Iv 2011+ 》 +++ Romanu-I Lupul Gotu-I Ursul - Maie Cerb Bour DEU Simbour Grecu-I Vulpea. *** Asta-I Nene NU Putem SA FIM Toti Oameni. *** Iubesc, NU Cred SI Sunt Nebun. Incerc Mintea SA-MI Adun... *** MA Omorati, MA, Frati Romani... Luna Mare, 2021+ ODA 2+++Biblia nepublicata Iisusul inexistent Motto:

"Poporul meu e orb, nua cunoaste, zice Domnul... Poporul meu e nebuneste, sa faca binele nu stiu, dar sunt mesteri la rau..." Jeremia Crestinul DE Rand E MAI Important Decat Domnil Nostru Iisus Hristos. Biblia nepublicata Iisusul inexistent Romanu-I Batjocoritori Popor Fara Scriitori Fara Dumnezei - ORI Sfinti Ucigasii DE Parinti Batjocura DE Cuvanti Cimitirele DIN Mynti CU Paianjenu-TE-Alinti Romanie CE MA Ninti Impreuna Inca-UN PIC EU Sunt MIC -NU Stiu Nimic SI-Apoi OM Vedea CAP-Spic HAI SA NE Riudem PIC-PIC Lacustele PE Colnic Romanu-I BOU Inflorit Felixucdin Felixux IÑCA UNA SI NE-AM DUS SA Incepem CU Psalmul 91, Masoretic... Noi cei ve viem Sa traim trebuie musai pocaom Sa scriu si aiasta-n carte sa Ramanem fara Moarte. Biblia nepublicata Iisusul inexistent. Lunea Mare, 2021+ Motto "Multe cai se pot parea bune omului dar apoi se vad ca duc la noarte." Biblia ***Gier negru EU Vroi SA MA PocaIesc. **Yotusi Brazda lui Novac (Iisus Hristos, NOD) Este Crestinism - la vrac. *** Coloana infrunzita Lanul de miei U R AN Artist & Directoare + Other poems ***1935 Tibet Roumanie = < Miorita & Orto Daxia. Pe.tru Magestate Armasat Sava. Florii Dum. +2021 Cred CA Trebuie SA NE Intoarcem IN Folclor... +++× ***Stanta pt. Iisus Hristoe -sunt aici in casa temnita... N-AM SA POT Uita Toata Vieata MEA Vieata IN Familia MEA!! *** 2 Stanta crestina (atta hat hot doc bat atthyn) Roumanie exam si-a dat Cand pe Iorgu a-mpuscat Si pe Dumnezeu scuipat De scarna la popi or dat Romania lung si-n lat Neam spurcat ce m-ai uitat chiar decum Noui Am scriat... Copilul la ocna-au dat in mormand de l-au bagat Iertarea ei au urit si iubitea omorit Felix Vechi Copil Barbat. de mic la Neoameni dat Roumannia Sparta e Si Sparta va ramanea. Pie Dumnezeu n-ai iubit Apuca-te de cersit... + Tot nevrunul cu cutit Viei in casa spovedit. Apa-n privaz izvodkt De pe val val calatorit Tot romanul l-omorit De la Cer el s-o suit. Fii tu prostu si fudul 6 secole-s destul!! Hai IsRo mars la salon Ca te day la Twilight Sson; - Impaca-TE CU Biblia!! CQ AI DE CE... CFwElix E MAI Usor SA Scrii Despre Altul Decat Despre Tine... (Florii 2021+ ) Lanul de miei Copiii fac cunostinta cu Masina. ***C H Pacem Muxam Daxia Oiem. Nox noapce Picurare.

336

*** Dacia deus ci a Dumnezeului ce e ( virtuos/intelept/bun viu - singur brad perpetuu - fara pacat - in Luna Muntilor. Cu mesteacanul cel mai batran - veteran - copac din codru, Luncani, Ursici, Tarsa + sus dreapta de la Strei.) *** Mama! Uite-l pe A!!! A. Prays Of Master Felix FOR HIS Jesus Mistress Loves & Other Poems The virgin Like God's Virgin In a Dream Jesus' pleasure In a scream Written Moon Chastizes a Way Here t Shed Your Golden Lay. Sun, 2021+ Felix & aMiorita +2021 ***pentru LINDA Miorita/ Mioricea/ Miorita/mucenita/Dascalita/Alergatu L Oaiei Inaintase Jertfitoare Pentru Turma/Martira/Marturisutoarea Adevarului/Crestuna Text Sacre Unique Pastorale DE LA Conscience Philosophe Geodaoi Apres 2000 A CHR - Euroafriqia Bleunoir Et Roumaine juaquau Sr.-s Ctitores DE LA Miorite Culte Alecu Russo Y Vasile Alwcsandri... C (Trei baci frati ...) X Rugaciune clandestina Romaneasca estetica Sacrul ascuns in profan Rezistenta bisericii in do... Nevointa lui Andrei Ap. + tacera monahala... ) IN Cheie Isvoare Astram Bacoul Moldovean - ca harta lui Piri Reis E Planeta Sparta IN Bariera DE Asteroizi Afara LUI Martr Distrus DE Marte SI Dumnezeu Pentru PEC Atum Ortomaniei) (Inainte DE Repopularea Terrei/Pamantulji CU CROMagnon-Sapiens Pentru Vremuri MAI Blande...) Doubrogea... Barbatus... Pesteourum... Fratre... Copula.... Cave Canem... ODA Gaeta Pvodium... ...Vecinic DU Dumnedieu Meilleure Q Eminescu... Mulier TEA .. Muruita... Marita... Innegrita... MAOuRIA tA. PE-UN Picior DE Plai P-O Gura Gradiste/Garadiste/Gorodiste DE RAI Iata VIN LA Vale SE Pgoara-N Cale III Turme DE MEI CU Triei Cobanay... UNU-I Gradistean/BRYtHonian Altu-I Urancean/Livedean SI Altj-I Totestean/Paclisan! Coloana corintica. Eu sunt Miorita Ogra buna baba (de la) Ogra...+ Cei ttei baci sunt cele trei Persoane Gura Vooa si Omul lui Dumnezeu Cu Evanghelia Rastignirii Moldova avand porturi tyriene si gtecesti ori romane si bizantinr Publois Ovifius Naso posibila o varianta literara a eposului liric Carpatin la Tomis 'in limba geta" Si de asemene mitul cavalerulii trac Acholles semizeu la gurile Deltei Dunariu dupa moartea in lupta Ilionului... in Insula Alba din Marea Neagra Insula Leuke Lauta Daca Dacoromana Romana Roumaine Serpilor din Pontus Euxinos - a fost odata candva Aixinos... Baciul mpldovan e Ursul inmierit, Lupul inoit si Vulpea inpestita toti necufuriti si paranoici pe tronuri de munte... Metafora a geniului crestiniului (dacoroman, a Minervei, personificarea intelepciunii, tineretii, virtutii diirne) baciul moldovean are un vis intr-un popas de tramsumantaun adolescent ori la stana in mirosul oilor si latratul zavozilor in care viseaza biseaza - ca fratii mai mari ce ii pregatesc mancarea sunt horoni vrajmasi si viseaza o oarecare Marie - Miorita filozoafa - care vine si ii vorbeste, o sora, mama, verisoara, feblete ori icoana a romanticului erou. Se pune doar intrebarea daca Maria era Miorita... + Fie Fecioara ori imi pare evident ca balada romana 1 e bisarea onirica, din care au purces Psalmii, proverbele, evlesiastul si profetii care madturises si adeveresc, versul alecandrin de sturpe Septuaginta, folosit in tara noastta si fe jalnicul Ovidiu pana la Moartea contporana cu Chrestus (Trisfele, Epistole dim ale Ponticului, dupa o viata inchinata alexandrinismului elenistic, apoi in Epistolele si Evanghelia Crestinismului, precum si in cantarile pe doua voci preot cor si in Marile si Dumnezeirstile Liturghii... Astfel Miorita Memorarea Bibliei a Cartii!! ...Mai cred ca Miorita se refera initial la Motii din Apuseni - poate cteatie proprie vezi Pavel Dan batranul poate a altor vulturi predacice - Miorita adica Moata, Oaia Inaintasa, deosebita - dupacum sunt Motii... Asijderea, Mi Orita, Me Gurita, Mea Gurita, Rugaciune martirica crestina, protocrestina si precrrstina Copilul care invata sa manance dre la sa sanul Mamei fiind asemanat cu boncaluitul tinerei Miorite pe camp invatand sa pape iarba, poem didactic colinda pastorala pentru Copii, Miorita e personajul principal - impreuna cu Moldoveanu al ppeziei! ROGACIURITA, RUGACIURITA MEA.

Miorita e un caleidoscop liric - arta poetica romana majora - a lua cu repetitie prin rotatie de suastica si a paste frunza un pic precum Mioritele... Balada Miorita e cea mai veche mostra de monolog interior, la adormire si la trezire, contemporana oro antetioara Epopeei Sumet a lui Gjolghames in dialogul cu Mortul Enkidu prin Pukku si Mikku, ori a schizofreniei lui Avraam si a Vechiului Testament si a epilepsiei Evangheliilor. Nesajul baladei nationale Mioruta e ca omul e mai sfant decat miala. Miorita mai e si plecarea fruntii la radacina gandurilor inchinarea la izvorul naturii pana la patrunderea rostului datinii si la mintea lui boca ori vederea inainte a sfintilor si sfintelpr, batrani sau Copii cand in comuniunea om+natura toate se indumnezeiesc si devin o singura sinfonie pastorala psalmii 91 si 90. Compisa in joaca de mamele secondate cu Copii mici din Atealul Romanesc textul Mioritei este cel mai apropiat de Sfintenia Scripturii lui Moise si Isus dib cate cunosc mult mai pura decat Coranul; Augustin iori Patericul. Pe a treia tablita de lut dezgropata la Tartaria, langa Orastie, in 1961 e posibil aa die botata o varuanta a .ioritei in anul 5500 i Hr si de asemenea sculptura in ceramica a aveleiasi cultiri i cartierul Vinca din Beograd a unui Miel Crucifivat di aceeasi perioada protoistoriva a culturii comune a banesilor neolitici. AL DOILEA TEXT DUPA MIORITA I LITERATURA ROMANA E CALIGRAFIA MANUSCRISULUI CANTEMIRIAN "FESCRIPTIO MOLDAVIAE" SI CA DESCRIERE MIORITA POATE FI NUMITA EVANGHELIA COPIILOR ( ANALFABETILOR/STUDENTILOR) DAR SI CU EXPRESIA DIN POPORUL ROMAN DE: LEGEA MEA! MIORITA SEMNIFICA/INSEAMNA/ESTE INTRAREA/INGRODUCEFRA/PREZENTAREA COPILULUI/PRUN ULUI/PUERULUI/FAGULUI SUB VARSTA DE TREI ANI IN OCOLUL VITELOR DIN SPATELE GOSPODARIEI UNDE TIRMUTA DE PESTE IARNA STA VEGHEATA DE BOI SI MAGARI IN AJUN DE CRACIUN SI LATRAT DE CANI SA VADA MIEII SI IEZII ABIA FATATI SI SA SE JOACE CU IEI COPIII DACOROMANI BOTEZATI FIIND ASTFEL CATEHIZATI PRIN NATURA TAREI SI A SATULUI CU IDEILR DE BAZA ALE SINOPTICULUI SI IOANULUI... Miorita, arhetipul sufletului romanesc, este o harta si cartigrafiere a Bordelinului psycheu-lui nostru ca polor, embodificat in acel dor arhaic si daca vreti por pogorate de la D-umnezeu ca adevarata caracterizare a poporului nostrum. MAI PESUS DE TOATE MRSAJUL BALADEI PROTOCRONICE ROMA N ESTI MIORITA CA IDEE SPIC CE ADUNA LA UN LOC TOTI ROMANII CA OILE LA PASTORUL CEL BUN E CACEL MAI ADESEA SUPRAVIETUIREA E PRIN NADEJDE INACTIVA IN D-ZEU NU IN BICISNICA MANA OMENEASCA RAZBUNATOARE SI REA AMIN. Doamne, ! Fecioara Marie. ajuta-ma. Miorita-i nervul alb din ceapa, care o razbuna ca cerul. Oralitate duhovnicrasca omeneasca extrema.. Invaratuea Miorutei e acel rocit.al Cuvantulu gandului cu dintii si buzele cand te gandesti la tot ce ai dw spus/comentat dar si de la Freud/Adler/Jyng/Frankl/Fromm cetire averrizand impotriva incestului adoleacentii fiind multi dar su a necuratueu care dyxit la acesta si care da Muorite dupa **** proroceac batranii ai mosii putand fi si o profetie biblicoromana... Hsanna, Florii Satsu Sun 2021+ Imtri 480/75 a Chr un Vultur Roman Zgriptor Infuleca in Zboru-i un Somotei gras Un orb Somn cosmic mai vechi decat lumea Delfin ospitalier al Pontului Crestin Sa fie Chrestus cu Andreu in gheare Ori Orbul Grec-nviidu-l pe Leukos? Pe avers Dioscuri cerceteaza Tartarul Empireu... pentru caci Legea e Codana. Florii, +2021

ishopshopshop / Judean poet, Galileean pill+grim, escritor & philosopher naive, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, proffessional patient + amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, gen 1c, +Ciprian Porumbescu & Rey Alfonso el Sabio page~ biblical studies (hebrew/akkadian/greek/arameic/arab ic holy scriptures 1800 a. Chr+vith 570 p. Chr,7th century+632 p. Chr) /inclusive - psychology + online cathedra.Roumanie fossatum/ + Pedology field, m Read more → 97 views 0 +list More by Felix TorontoList all » Eu sunt despre Holy Bible et Biblia e despre tine, (versuri +2021) 6h0 t allPoe Evangile of t AvvMaria plus Schite +A 2021 21h1 jesus stand supermiorita & Rime de Paourumul (versurai A +2021) 3dy0 iii, verse c. 1wk2 iii, verse b. 2wk0 FELIX Toronto +2021 2wk1 thCanada exista cu adevarat Creier cu lampadar sur H2~He (2021, 14 A) 2wk1 Profanity : Our optional filter replaced words with *** on this page • Configure Help / Contact us Have you read these poets? T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran • Rainer Maria Rilke • Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling • Anne Sexton • Sarojini Naidu • John Keats • Walt Whitman • Henry Wadsworth Longfellow • Elizabeth Barrett Browning • William Stafford • Kenneth Slessor jesus stand supermiorita & Rime de Paourumul (versurai A +2021) FELIX Toronto 000ii jesus stand supermiorita & Rime de Paourumul (versurai +2021 ) 0 DISTIH BULL FAPTEKE CRUCII CRUCEA COPIILOR. Sl, +2021 POEM PILLATIAN IN SAPTAMANA LUMINATA INCEPUSE SA SE ROAGE...

IIDIOTUL

PAIANGEL

Teologie matematica Martiriului lui Giordano bruno

Joc secund (1930) 3:1=3 Poezia moderna ne-a scos din Obsedantul Proletcult. 1 : 3 = 1/3 *** Mankind Libido No joke.

/ 3 = 1/3 = 3 .

Libidul Uman Gluma nu.

/

Duminuca Floriilir, +2021 A e Maria...

/

Ocari Felix

Iisus Hristos era nebun, bolnav mintal.

Felix Peles FELiX Bellix Felix Pdofiul Felix Mann-Debilu Feli X Copilul Felix Cinul.

A 2021+

Ad Earle W Cairna

Is it a wit Is it a dream 't's a sin Or a beam?

Cene ceteste Drumul Indragostite Rostova Sonja La biserica in iarna cu Rostovii in Leo Tolstoi Nu va crede Byzantiumul fara/fiare /fuara Apostoli - caci Liturghia sfanta e! ☆☆☆ Hignidoara orasul Agnus Agni Arderii Mielului - Attila Hunul Secolului 4 la 20 kilometri Ori/si Orasului Targ Roman Arat de Hunul. MP Pavel cu lamuritul Cristos marturusitul. Pasteĺ echinoxist In ograda verde a lastarilot taiati Mii de lumini galbene aurii sfinte papadii Lumina diin vecinicie in vecinicie pentru noi perpetui In ocarile straine ma gandesc la Jarre Vis 2 Iisus Hristos Azi noapte am visat Pasteluri din Pavel CezanneMunyele SainteVictoire cu hasuri # # complementare pe masa de culoare Caramiziu Indigo in trei sau patru crucii in calde pasteluri - si Luna Era sau nu era pe o btazda de piatra imtt-un val de munte Ori mai sigur cercata alba pe cer on stana sus peste Mare Soarele poate sau poate tptusi Luna... © 4 days ago, F-G Constantinescu adult Like (0) Comment - Love is philosophical

Iisus Hristos se ruga la sine insusi.

B. ETERNA REINCEPERE. Aascunderea in Cuvant jesus stand

jesus stand In my palm A blak star Hero calm. Pastele ortodox, saptamana luminata+2021 Meine faust (1897+1966) TEIU: -BUSCH, WILHELM.. Cortina. NOTE A 2021Baptism.. cateheza... Ran (Haos), Radioului Micul Samaritian!!... A1. Cel mai feticit dupa Duminecile Copile Am fost la Biseriva Crestina Baptista Betleem (oct/nov 3004-2007) India fiindu-mi brusturele Sfinte-mi pietati spre/La botezul meu murdar Si dupa 2009 la Golgota de la marginea Orasului Cu toti batranii Feyii Cel mai fericit pana prin 2012/3/15&. B2. Si ce frumos erau rugaciunile lectiilor din spate ale Catehezei Cand eram c r e s t i n i si umblam cu Domnul - in batjocutile drumetilor... pregatindu- ne prin botezul scripturii pentru botezul marturisirii cand Rugaciunea umplea biserica Colegi de generatie fiind morti de zeci de ani ca si maestrii nostri in 9 sate 2 tesramente...

[ edit poem ]

C3. Si apoi - 1n 2007 - s-au deschis granitele si in bisericile noastre deja europene - Titanice in picaj... Au tamas batranii singuri in Mourmante. ...Poate ca brazii se iubesc.

Felix Toronto Follow 4 days ago • Adult

Dar nu ne-am parasit

337 Maria + a venit Prin nivz ce am cetit Ciuni de Adeverit!! Saptamana mare, M +2021 1. PROZA/ROMAN t. . 9 WIKIPEDII & O LOGICA PENTRU HERMANN/HESSE + Raul vietii , Dedicatie FAM. DEMEAN & GHINESCU +HATEG MOTTO: "Hai sa ne facem incuLtura." FELIX t. p. -(CARTE CU BISERICA) -ROMAN CU BIBLIE (SUBSTITUTIE MIRARE) -INSUBSTANTIERE. Deutsch Land despre Invatatura -(TACEREA INMURIRII IN CARPATHIA) Caramida refractara -(Contrastant. De la . la , ) +Cartea enigmatica: +++Iesus unser Schicksal/ Nonfaust/Fr, am Mein 1897+ -Cartea inflorita, carte inluminata -Aminum. COPIII BOLNAVI MERG IN RAI!! / / -Poetul Impiedicat.Prezentand la Salon lucrarea NAPOLEONUM DEUM. Fyn. (INFLUENTE: MARQUEZ, MICHAEL BORGES/CORTAZAR, STEVENSON)

ENDE,

+ Gheorghe Bratianu Miorita suntem, hai, Ceru-i plin de ulihai... FABULA ALTERNATA PRIVESTE CIOATELE PE GARLUL ROMANIEI CRACI RUPTE DE LUPI DE TATII MANIEI 6 MIRARI TRECU' UNDE MI-DOR DRE/PTUL? 2021 a 28 + EU CRED IN POCAINTA - NU EPURARE... +++Copilului din Acvariu DE AI BINECUVANTAT O JUZA DUMNEZEI SA YE AUZA. Botosanii arda-n tine Mi-ai facut un drum spre Bine. Mariana fie cu tine Copil dintre Rau si Bine De vei Naste vreo Svarluga Tu sa o botezi-vaiuga. Amin. +++Ad ruth saptamana luminata Ad ruth ben mahlon Ben x ben y... Quovadis. Marti, +2021, *** AD M AM SCHIMBAT FARA SA STIU FARURILE a95 IN DRAGOSIA APOI MATIA SI INAINTE RADIIA CIPRIIA SI CHIAR '90 COLINDA IN SUS PE GAL BEN A LA CEI CELLI MORYUI MAI, M... <*> CRUCIIA MORMANDA SI TOHORONA SHUT DOWN + PAMANT. Cu inca un sat inainte de Moarte I sunt rrcunoscator acestii sat In batjocori nu m-a luat Ca pe Vimcent cel barbat Am sezut langa Spital Baniesu non-canibal Plopii camp morm't sideral Acum mama-o mogourat 'Mi spu-ne-cam-iubeste atat!! Aradul meu norozat - . Dumnezeu-i din ' Profe-tit... 2021, SL, Poclisa, hD ☆ Cinci virgule pentru Taiuan... +++pentru LINDA 2 Lui Mircea Santimbreana Oratione mea + Mea orationee Insa sa nu uitam Miorira Dobrogea Scitia Minor Persana Ekenistica Romana Crestina turcita Iar ciibanii muntii Vrancean Unguran Molsav naieri ei

Din Fenicia si Orb Mwrgand spre DeltA Dunarii... Ascunzandu-si Comorile sub Brazi si paltinasi Ca Missie si Willie Sub calculul stelelor Zugeavite bolturi In portulan negru Voda baci proclet Turma de Sfinti Dieci Parinti + Miprita e atat Cantarea gandului i nocentei geniului Sfantului vulnerabilului Crestinului cat si Experienta marturisita In arealul mu/ioritic A pppoare intregi Culte ori varvare Cert e ca atesta Stelele miotitice Ursa Mare Ursa Mica Pleiadele si Clota cu pui Dacia fiind baciul Moldabiensia smerit Intre Scitii barbari Si ttacogrecoromanii Cruzi si imberi In acelasi timp Miorita Marmaralei - evitand barbarismul Invaziei Caucazului Si Crimeei nesocototoare De stele nordi e fice Ale Empireului dantin Repeezinta si Trecatoarea Prislopul spre Eurppa Fin Eghiptul African Ori China Drumului Zid Omperial romance Sadit si rasadot de galbeni sttujiti De picioarele De albina o Metrica Tuculesciana A oratorului Folcloric ppp Another meaning Of Miorita Lapidariu Is in the thought "That at my Marriage Fell A star" That t Mouldave Bacs Is Christ Polar And Mary Vega as A prolhecy Of remain Alive Under t Stars of T Cross bear... M & MA Balladsmake t All Romania From Poland To Greece & from Odessa To Slovakia A Italy UN/UNESCO MIPRITIC PATRIMONIUM CARPATHIA LANDS INV IOLA BLE FOR EVER AND EVER BCOZ NO ONE COULD REPLACE GOD' S DAMAGE AND EMPEROR S. Miorita se Prea poate Predata In Dacorom Ania de Profesores Metropolibus Civitatis Undeva la Inceputul Cursusului Honorum In Gymnasi um si drept Lectura Compunere Lectie de Repetat Pe dinafara Cu voce Tare si In gand Ca text Latinizare Coexiune Mationala Dacoroma Dacii liberi & si antibull Ying intre

Scolarii Dacoromani... Miorita pr. Omul necajit Mama cereasca Insamna Ca si in Siberia Intr-o gara Crestina lu" Dostoievski Cu nt+ul O Miorita Mioara Slava "Slaba"... !! Shirley*Temple +03/04 Vt 00/15 nt 97/16 Yin Asijderea... 16/17 C+mahala 2019 Eljala... +2021 A 27 Lirica ultimului deceniu in es. pop 20 si Dorian 12 Poetul civilizaror. Cantec pentru Mama Precesta O brazda de ciocolata Canta fata cat esti fata Mana plina de furnici Calc-omatul in opinci La primvioara mergi la oi Sa numieri din 2 in ii Ceru-i mic diasulpra ta Tu esti mama precesta. © 2 days ago, F-G Constantinescu Like (0) Comment - Love is philosophical

[ edit poem ] Felix Toronto Follow 2 days ago ishopshopshop / Judean poet, Galileean pill+grim, escritor & philosopher naive, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, proffessional patient + amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, gen 1c, +Ciprian Porumbescu & Rey Alfonso el Sabio page~ biblical studies (hebrew/akkadian/greek/arameic/arab ic holy scriptures 1800 a. Chr+vith 570 p. Chr,7th century+632 p. Chr) /inclusive - psychology + online cathedra.Roumanie fossatum/ + Pedology field, m Read more → 200 views 0 +list More by Felix TorontoList all » Eu sunt despre Holy Bible et Biblia e despre tine, (versuri +2021) 6h0 t allPoe Evangile of t AvvMaria plus Schite +A 2021 21h1 jesus stand supermiorita & Rime de Paourumul (versurai A +2021) 3dy0 iii, verse c. 1wk2 iii, verse b. 2wk0 FELIX Toronto +2021 2wk1 thCanada exista cu adevarat Creier cu lampadar sur H2~He (2021, 14 A) 2wk1 Help / Contact us Have you read these poets? Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling • Anne Sexton • Sarojini Naidu • John Keats • Walt Whitman • Henry Wadsworth Longfellow • Elizabeth Barrett Browning • William Stafford • Kenneth Slessor • Ralph Waldo Emerson • Theodore Roethke • Thomas Hood • Sir Walter Scott • Henry David Thoreau • Kabir t allPoe Evangile of t AvvMaria plus Schite +A 2021 FELIX Toronto 000iii C, Oratiopoetibus _ +A 2021 Musical intrology THW CALL OF CTULU/ FPR WHOM T BELL TOLLS? META... 2 ( Frisco, 1983-5) Judy Garland, 2939 SOMEWHERE OVER t RIAN BOW So, here we are - t allpoetry/com POETS, I have writ a poem, In order of my master ~ Skipper Starbuck, t HUGUENOTE; We have been On this website For years Some over a 10s Other skipping Accounts. Many have felt In our lonely comment We will find

338 No truth Just t Gitanhali letters & the Jujube light. Many they Gone - others Still Read the dust - stones. We are Alive Hwere.1

reabiiltez mintea - simtindu-.a ca o piesa de muzeu intr-un tinctanc, insa boala mi-ar fi parut normala daca bateria telefonului ar fi mers si nu as fi avut decat candela din fata icoanei din vremurile gazdelor batrane devene, ca doamna Maghiari de pilda, religioasa ofiterului roman, aruncand trei stele galbene pe usa cu trei geamuri & un placaj care in holul pivotant al corabiei casei noastre, brite si nantucketiane, precum castele Impatatesei, intre care ne aflam, aici in Pogany-dorfl. Acum, la veioza leniniana, sindromul meu imi apare mai putin bolnav, grav ori de luat imseama desi scisei ca yankeii post puritani, citindum opera intr-un homerism mahomedanic deranjand probabil si privighetoaarele ce dormeau in albii meri si corcodusi inca roz. Dar, clinic, infirm sunt.

Help / Contact us Have you read these poets? Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling • Anne Sexton • Sarojini Naidu • John Keats • Walt Whitman • Henry Wadsworth Longfellow • Elizabeth Barrett Browning • William Stafford • Kenneth Slessor • Ralph Waldo Emerson • Theodore Roethke • Thomas Hood • Sir Walter Scott • Henry David Thoreau • Kabir +Poet, scriitor, crâsnic, Logician, Copil, Felix 29mar.1982_ Fyn.

Will our Creed Survive Or are we just Parapoets? Do we Read Our poems Out? It is with great-great - pleasure t i present to you, t Christ of our God, Iisus Hristos + 6 n i.... Let us pry! WE ARE THE ALLPORTRY/COM POETS; WEHAVESURVIVED,

i. Livada interioara. 2004 Incerc sa va scriu de **** dupa ce am cumparat imprsuna cu parintii mei aceasta casa numita casa noastra, mama fiind sponsorul ei major, si tata administratorul ei, xupa ce am tot cizelat la Ea prin mainile tatalui meu, Matei Cantacuzino - administratorul casei ales ca in Insula Hispaniola dupa Aptitudini, cand dupa ce am vorbot prin telefonul mobil hi-fi mod avion cu maestrul arhitect sef de lucrari la palatul+poe, si anume, templul mamei, de dimensiuni duble dar comode daca nu modeste, devenit -spiritual - intre timp cula ctitorie domnrasca zugravita on verde pastelat spre ou de rata - la sttada, pe tot frontul - ne-am hotarat sa zidim mica livada de meri, peti, gutui, zmeurari si murari de vie in mijlocul casei, desi asa ceva nu avut nici macar marele Solomon in edificiile sale totul capatand logica in lumina saizecista a lui Ferestre la cub, lucru mult mai lesna dupa inainte cu sase ori zece ani de cand ciresul nostru fusese uscat de furnici, tov. arhitect spunand ca va face planurile planurilor la termene, asa ca suntem foarte multumiti. Dar vad ca m-am luat cu Vorba.

Amen, iii. Jan Hus. Lucrarea de grad, 2011 AuSept. 1. To what purpose? Pogany village, hd + m Psalm Romany la 11 versuri Gensfleisch lui Crisan iii "El face rana si tot el o leaga..." Biblia Este incredibil - idem. Credinta-a durut In 85, 86, 97, 99, 00, 03, 04 m-am numit Apoi m-am botezat in Timp ca Gabi Lunca Cu inteleptii calvini &i talharii carismatici Si fara drept/vocatie la publicare titlu Poezii 04/15 Am scris Cantecele batranului & Tocmai s-a lasat noaptea care au fuzionat in Moment mai tarziu Un alt fel de Evanghelist m-a asteptat in Noaptea de Miercuri in Sumer 2013 Sa-mi spuna din mauscrisele meale Adevarul Nu mai este Iudeu ori Scit in Evanghelie ci toti sunt una in Chrestus Iesus... Sunt linistit... 29 a iv~a 2021, Bourousbourus bourum felix A@ Pucelle Rutorum Courtmistrress... Ruta, ourousbourous, Lamentatio theus Lux materia non habet puella puerura Escribo tua piedra dn Tauridaeya, o, th! Pesah, ×2021 ad ☆☆☆ Popcorn diamonds. +++ Desiderius (29 Junie 1919+17 septembre 1989) Idolocicatrizarea... ... si de catre Blaga, Agarbiceeanu Calinescu etc ... si Mircea Nedelciu." × Evanghelia unui Evanghelist fara Evanghelie, i vol. EA 2013, i d sarbu, 1268 pag. ingrijita la o A varsta perpetuei serenii de ochiul si piciorul Poetilor Romani, Presedintele Criticii Academice Postbelice, iliustrissimul modest on umbta lor, SIMION, Eugem; Se spune mama spunea - ca acesta, Desideriu Jurnalistul, era adevaratul Petrino!, impreuna cu IC, Cascadorul sau - mazgaliti de Preda Niculaie, candva la sfarsit de ora, la Casa de Cppii Mogosoaia, Bucuresti, Ro, UE!! + .niciodata, ioannes? 2021 Oop Igmoramtul intelept/ignorant sagwe. FYN, Berbecul bour. + O cale americana Schite, povestiri A 2021+ F, Rian Constantinescu 1 CONCEPT ST. The Unperfectible. Biblia, maica, Biblia ..teme-te, ca nu degeaba poarta spada. Poveste tiganeasca Lu' porcu' de Artanu'! Industry mann/mensch... Motto: "Zambeste, maine va fi mai rau!" Argot '80s NU SUNT PEDOFILSUNT UN BIET COPIL. FRONT ROW CENTER (Povestire epistola in iii schite/poeme) Lui H. P. Lovecraft... Prolog ortocatolic. www.maniacodepresive.com Cerule toledan ce ma invii deasupra Secolului de Aur in sparturi de bune dimineti, cerule, iubit, ceroni, dupa o zi de munca odata ce am dat shutdown m-am zvarcolit in pat intr-p declansare demanie depresiva, si acum pe lumina vetde cu cas la gura incerc sa-mi

Cu ceva vreme in urma, de fapt a grecut un deceniu, - fara sa-mi dau seama ori sa stiu eu **** - imi terminasem lucrarea degradul ii, asist.ed. regizort-eatru, cu specializare in Nou Testamental in Mistica Muta, Dreyer ori Shoutul lui Olivier, numai ca doin pacate textul si ilu erau, ca sa zoc asa, fara belciuge.Erao lucrare masiva de 960 de coli la care luctasem din 2001 cand eram tanarul din poezia model a lui Jprge Luis Borges, tanar, - & singir. Ca Nemesis. Si chiat nu stiam **** sa fac fata acestei probleme - daca nu natipnale - cel putin sociale. Mie intotdeauna mi-a placut sa fiu recunoscator boborului, daca nu brav pemtru el, asa ca am inceput sa-mananc limba, ca pechinezul lu' mama lu' Ionela langa punte don giosul apei, de s-au facut prin gratia Cerului tot felul de sandramale, cazemate si vile minate de caini lasati liberi la un kilometru de oras in plina Delta Galbena, cu maselele ce mai aveam pentru buget pentru o dactilocassa. Cand banii s-au adunat ca churceii pe cracul meu am mers la marginimea Orajului la o anunita adresa cu o camera intr-o anumita cladire unde inainte pe vremuri, inainte de renovare, fusese undeva un depozit la o familie de insuratei si fericiti doar cam ptea tacuta. Era un frig de inceput de vara. Am predat manuscrisul scos dintr-o cutie de pantofi cu legamantul ca atunci ca d va fi diaxtritocizat - cu dragoste - ma voi prezenta cu o bancnota nou-nouta cu Aurel Vlaicu si Vulturul sau, Acvila, pentu Efort si Munca, plecand fara nimic si cand am revenit - probabil o saptamana ttrecuta mai tarziu - mi-am recuperat cutia de pantofi luandu-mi noul imbogatit roman la care lucrasem o viata din anul 2001 ad incoace si am predat cei 6 Lei lentru munca si efprt. Abia azi - acum - am vazut la un grad unoversal distanta ca manuscrisul inlocuit - cel cu caractere romanesti -pe care l-am primit in locul celui blank pare sa aiba nu 960 ci 916 pagini desi nu stiu **** se poate fi - asa ceva - cred ca doar careacterele sunt schimbate, din Bookman Old Style ori Book Antigua - preferatele mele din Era Walter Scott ori Revolutii anterioare - in Times New Roman ori Colibri sau Perpetua, Papyrus, Felicitas ori The-18th-century _ pentru ca, am uitat sa va specific primele doua decaleaza cuvintele etnice dupa caracterul diferit. Dar spuneti-mi despre dv., distinsa domnisoara Rita, Milady! Comment ils-on dit, Wordul asta...

Gretchen (I Love The Wolf!) i ,verse GRETCHEN (I Love The Wolf!) i ,verse 6/11 mar, 2021+ God ii Hegel Legellove. Inițiala: „Pasiunea pretinde, însă, sânge. Prozele scriitorului au, aproape toate, în centrul lor o faptă sângeroasă. Eroii săi nu pot ieși dintr-un cerc al sângelui. În pornirea pătimașă a lui Ion e înscrisă, de la început, catastrofa finală. Tragedia lui Apostol Bologa începe prin execuția unui condamnat, la a cărui osândire participase, ca să se încheie prin executarea sa (a lui Bologa, n. n.). Iar răscoala țărănească este înnăbușită într-o baie de sânge.” + Nicolae Balotă, De la Ion la Ioanide, 1974 A cross for family (1776 words) They say online & in books that t poet Emily D, (830 – 886), American was so dedicated - to poetry that reclused herself Into her mama's room writing 1776 poems without one! march 7, 2021 Aborted berries Berries comes from bear which comes from to bear which to steal The sheep or the hive or the man or t Child the flock ship standing t I remember now the famous scene of Lew Tolstoy of Pierre w t bear But aside that berries are very sweet to the pierced eyes j imagine Old men especially fall in love with them since t beginning of history Berries are disarmed in the field like deep purple poppy breasts jout. 6 mar. 2021, h 6, 07 am My father made a wanker 2 Hieronymus Bosch & American poetry requiem Precisely since twenty-five years it was I was 14 in Lycee When I opened once Teora Slang Dictionary of a mate And read wanker - labagiu, onanist! what a Katyn 4 M After I wrote some more hit verse t Mafia said poet want I felt so hurt coz I was a fan poet b it tru all life I wanked writing In 1 night A. Gheorghe said t is Till death forse eternal bullying. march 6, 2021 I bear all stars on my blistered back

Pa! cu prietenie RConSt,

I bear all stars on my blistered back The Lady of the Lake I am with – catwalk The black fish como se dice? Mreana?

PS: Nu, nu cred.

(Barbus barbus) thank you now I care The barbel the lamprey hungry in Times Thames Tamisa Issa Iisus’s Froggermere.

+++COMENTAND PE DAWA 1956ad DOGMA OBSCURA + NU COMPULSIVA © 21 hours ago, F-G Constantinescu adult Like (1) Comment - Love is philosophical

Likes: Poppy214 Poppy214 - This was trippy and also very cool, loved the word play and mysterious, almost X-File like vide it has.18 hours ago x rate: , , skip

26 fevrier, 2021 The editor I am an editor of a big literary magazine I have to make conspects regarding life And write poetry on my intimations but Really I do not know what to write on With what except this berries blood In t times of James Cook & Pirates. march 6, 2021 h 6, 51

Felix Toronto - Yea i know...13 hours ago x edit [ edit poem ] Felix Toronto Follow 21 hours ago • Adult ishopshopshop / Judean poet, Galileean pill+grim, escritor & philosopher naive, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, proffessional patient + amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, gen 1c, +Ciprian Porumbescu & Rey Alfonso el Sabio page~ biblical studies (hebrew/akkadian/greek/arameic/arab ic holy scriptures 1800 a. Chr+vith 570 p. Chr,7th century+632 p. Chr) /inclusive - psychology + online cathedra.Roumanie fossatum/ + Pedology field, m Read more → 102 views 1 +list More by Felix TorontoList all » Eu sunt despre Holy Bible et Biblia e despre tine, (versuri +2021) 6h0 t allPoe Evangile of t AvvMaria plus Schite +A 2021 21h1 jesus stand supermiorita & Rime de Paourumul (versurai A +2021) 3dy0 iii, verse c. 1wk2 iii, verse b. 2wk0

Edge Living I am a busy man I have a lot of research to do for what I believe Yet I am almost always bothered by some impudent peasants Going or coming to and fro the grunge of the road out t window. Goldstein Franklin is to tj Emmanuel Goldstein in 1984 is Benjamin Franklin And after a life of study I guarantee t men in black Murderers parasitic corrupt immoral paedophiles They use charity money to found crazypornography Addicting to Children like t drugs coming South They really should be reeducatted these dollgs. mar 6, 2021 hour 7, 42 Hunger I remember a video of an animated cartoon Tom & Jerry New Edition the Hanna & Barbera not Fred Luimby When Tom is a millionnaire collector of good cheese & Jerry a hungry mice obsessed with lactose food Now the animated movies changed since 2 stupid dogs & Dexter and his sister Dee Dee smile tommorow worse!! march 6, 2021 AD 8, 6 F u c k sex, take Love

FELIX Toronto +2021 2wk1 thCanada exista cu adevarat Creier cu lampadar sur H2~He (2021, 14 A) 2wk1 Profanity : Our optional filter replaced words with *** on this page • Configure

I remember when I was first downloading music in 2003 Even before but then I found a mp3 t exploited f u c k religion & I deleted it & and didn't care much on exploited except Beat t b a s t a r d s & as a romantic hippie punk I say today Again that we are not animals to think of a f u c k religion But Laserspirits only philosophy happy and nothing else... march 6, 2021AD h8, 10 am

339 Cultured peasant calvins talmud tora talmidim 2 dandelions Sedoka 2 mayor doros n colette When I entered a preacher said -He is Felix a special guy. Then after a time another catechumen w brought -Ion!! Like in Nicolae Balotă De la Ion la Ioanide 1974 & Biblia The years went by and once we ned a help at bread A hand at wood I called my friend not go she said & I returned after my cry & t guy held t Axe titans served. March 6, 2021

Structura Bibliei Prima parte a Bibliei creștine este numită Vechiul Testament (din grecescul "palaia diathékè"). Vechiul Testament reprezintă în mare traducerea grecească (sau din aceasta în alte limbi) a textului sacru ebraic așa **** era el prin secol II î.H. O împărțire cu origine evreiască pe criterii funcționale a Vechiului Testament îl împarte pe acesta în Legea ("Legea lui Moise", "Pentateuhul", adică primele "cinci cărți" ale Bibliei), Profeții și Scrierile Sfinte. A doua parte a Bibliei creștine este numită Noul Testament, constând din Evanghelii, 3 sinoptice, 1 scrisă de vărul lui Iisus, o continuare la Luca a Faptelor Apostolilor, 21 de epistole și cartea de încheiere, revelatorie asemănătoare cu profeții veterotestamental, mare patru, Daniel și mic, unsprezece -Zaharia, Apocalipsa.

New England attitudes Interpretări ale textului biblic 2 Ch. Darwin There something iconoclastical in puritanism after Olver Cromwell A reaction to English reaction to German-Franc Romantism And Classicism and Mannerism looked no more in nature & etats But in laudanum or alcohol or sin this is why except poetry & epos Americans are mediocre even in parallelipiped buildings doubled BRICS t US tragedy is a satanical Nonclassical Romanticlessness. 5G spiders 5G has begun we all crazy some connect to ur brain psychopaths all should stop.

Johannes Gensfleisch zur Laden zum Gutenberg (n. 1398 – d. 3 februarie, 1468) a fost un metalurgist, bijutier și tipograf german care s-a remarcat prin contribuția sa la tehnologia tipăririi. Este creditat cu crearea unui nou tip de presă tipografică și a unor cerneluri pe bază de uleiuri. Originea primelor prese ale lui Gutenberg este neclară, mai mulți autori considerând presele sale inițiale drept adaptări ale preselor fixe deja existente în Europa, în combinație cu tehnologia de tipărire cu caractere mobile din metal inventată în Coreea și China. Gutenberg s-a născut în orașul german Mainz, fiul unui negustor numit Friele Gensfleisch zur Laden, care a adoptat numele de familie "zum Gutenberg" după numele cartierului în care se mutase familia sa. Gutenberg s-a născut într-o familie de patricieni bogați, care aveau o genealogie datată până în secolul al treisprezecelea. Părinții săi erau aurari și băteau monedă.

A poem of relativity Romania Swerige Egypt Sudan. +++ Mostly after december 2019 with t first global start of the new plague Until today March 8, 2021 regardless of age or education level people Have gone mad like t March Hare they lose family & old, human ties Becoming more like t rodents w no light, temple or t shame of scripture And a paranoia covers them & mockery t is a bad age banishedkids! This antichristique antithesis is maintained by t Marxist activists thinkers. March 8, 2021 AD, h 17, 55 The sow's kisst Light 2 a swine ploughing She is the pink sow of the herd A iconrebus for t white Light More lily than you've ever heard A treasure bloom only at night The sow's kisst by Prince's dome A god she was now murex relic She sins in the Realm of Rome Postmodern, Ancient & Romantic. March 11, 2021 AD Sic transit gloria So passes gloria on lines Of flyingtrams Et Colombines So passes gloria Ur heart Alone the bear alone t hart And you know the lay to put Son to mend inside t root Sic transit gloria of writs If Saints, Skyes, God -, brits. Facts & Presents ii God and ii. Juliet'z diary, Al 8 împărat, Vitellius Germanicus Patria Facts & Presents ii God and ii. Juliet'z diary, Al 8 împărat, Vitellius Germanicus Patria 14 verse ,2021 j Laura (t Girl concept) Motto Erinnerungen, Träume, Gedanken (Amintiri, vise, reflecții) Carl G. Jung ((n. 26 iulie 1875, Keswil, cantonul Thurgau, Elveția – d. 6 iunie 1961, Küsnacht, Elveția) Reprezentanți majori ai idealismului + Platon (428/427 - 348/347 î.Hr.) Gottfried Wilhelm von Leibniz (1646 - 1716) Immanuel Kant (1724 - 1804) Johann Gottlieb Fichte (1762 – 1814) Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770 - 1831) Arthur Schopenhauer (1788 - 1860) /Idealism clasic Georg Wilhelm Friedrich Hegel (n. 27 august 1770, Stuttgart - d. 14 noiembrie 1831, Berlin) a fost un filozof german, principal reprezentant al idealismului în filozofia secolului al XIX-lea. Cuprins 1 Biografie 1.1 Familie și mediu 1770-1788 1.2 Studii 1788-1793 2 Opera filozofică... Biblia (din limba greacă βιβλίον, plural βιβλία - cărți) se referă la Scripturile sacre din iudaism și creștinism. Pentru evreii credincioși, Biblia constă doar din Biblia ebraică. Pentru creștini, Biblia constă din Vechiul Testament (o versiune a Bibliei ebraice) împreună cu Noul Testament. Biblia este cea mai răspândită carte din lume. Scrierile din Biblia ebraică sunt compilații ale unor documente separate (numite „cărți”), scrise într-un interval de timp de circa 1000 de ani.12 Istoricii Bibliei consideră că Biblia ebraică este rezultatul activității a circa 100-150 scriitori diferiți3, provenind din cărturarii aflați în serviciul conducătorilor politici și clericali din regatele Israelului și Iudeei antice.4 Cărțile acestea au fost adunate în secolele I-II d.Hr. pentru a forma prima Biblie ebraică, Tanach sau Hamikrá. Vechiul Testament creștin este bazat nu pe originalul ebraic, ci pe o traducere in greacă a Bibliei ebraice cunoscută sub numele de Septuaginta, realizată înainte de crearea formei definitive a Bibliei ebraice. Odată cu adăugarea Evangheliilor și a altor scrieri suplimentare ia naștere Biblia creștină sau Sfânta Scriptură, care conține atât Vechiul Testament (cunoscut, în general sub denumirea de „text ebraic”), cât și Noul Testament (cunoscut în general sub denumirea de „text grec”, datorită limbii în care a căpătat caracter public și notorietate). ...

Cuprins 1 Presa tipografică 2 Note 3 Legături externe 4 Vezi și Presa tipografică Printing towns incunabula.svg Presa fixă în care foile de hârtie erau presate de blocuri de lemn în care fuseseră gravate textul și/sau ilustrațiile, a apărut pentru prima oară în China, și a fost folosită în Asia de Est cu mult timp înaintea lui Gutenberg. Până în secolele al XII-lea și al XIII-lea, numeroase biblioteci chineze conțineau zeci de mii de cărți tipărite. Primul sistem de tipărire cu caractere mobile din lume a fost inventat de Bi Sheng. Coreenii și chinezii cunoșteau tipărirea cu litere mobile, dar din cauza complexității sistemului de scriere folosit, această metodă nu a fost atât de utilizată ca în Europa Renașterii.

1.1 Birth and education 1.2 Monastic life 2 Start of the Reformation 2.1 Justification by faith alone 2.2 Breach with the papacy 2.3 Excommunication 3 Diet of Worms ... Translation of the Bible Main article: Luther Bible Luther's 1534 Bible Luther had published his German translation of the New Testament in 1522, and he and his collaborators completed the translation of the Old Testament in 1534, when the whole Bible was published. He continued to work on refining the translation until the end of his life.139 Others had previously translated the Bible into German, but Luther tailored his translation to his own doctrine.140 Two of the earlier translations were the Mentelin Bible (1456)141 and the Koberger Bible (1484).142 There were as many as fourteen in High German, four in Low German, four in Dutch, and various other translations in other languages before the Bible of Luther.143 Luther's translation used the variant of German spoken at the Saxon chancellery, intelligible to both northern and southern Germans.144 He intended his vigorous, direct language to make the Bible accessible to everyday Germans, "for we are removing impediments and difficulties so that other people may read it without hindrance."145 Published at a time of rising demand for Germanlanguage publications, Luther's version quickly became a popular and influential Bible translation. As such, it contributed a distinct flavor to German language and literature.146 Furnished with notes and prefaces by Luther, and with woodcuts by Lucas Cranach that contained anti-papal imagery, it played a major role in the spread of Luther's doctrine throughout Germany.147 The Luther Bible influenced other vernacular translations, such as the Tyndale Bible (from 1525 forward), a precursor of the King James Bible.148

În 1455, Gutenberg a finalizat tipărirea Bibliei, un volum in-folio cu 42 de linii pe fiecare pagină.7

When he was criticised for inserting the word "alone" after "faith" in Romans 3:28,149 he replied in part: "The text itself and the meaning of St. Paul urgently require and demand it. For in that very passage he is dealing with the main point of Christian doctrine, namely, that we are justified by faith in Christ without any works of the Law. ... But when works are so completely cut away—and that must mean that faith alone justifies—whoever would speak plainly and clearly about this cutting away of works will have to say, 'Faith alone justifies us, and not works'."150... ... Huldrych Zwingli From Wikipedia, the free encyclopedia Jump to navigationJump to search "Zwingli" redirects here. For the main-belt asteroid, see 7908 Zwingli. Huldrych Zwingli Ulrich-Zwingli-1.jpg Huldrych Zwingli as depicted by Hans Asper in an oil portrait from 1531 (Kunstmuseum Winterthur) Born 1 January 1484 Wildhaus, Swiss Confederation Died 11 October 1531 (aged 47) Kappel, Canton of Zürich, Swiss Confederation Cause of death Killed in action Education University of Basel Occupation Pastor, theologian Theological work Tradition or movement Reformed, Zwinglian Huldrych Zwinglia or Ulrich Zwinglib (1 January 1484 – 11 October 1531) was a leader of the Reformation in Switzerland, born during a time of emerging Swiss patriotism and increasing criticism of the Swiss mercenary system. He attended the University of Vienna and the University of Basel, a scholarly center of Renaissance humanism. He continued his studies while he served as a pastor in Glarus and later in Einsiedeln, where he was influenced by the writings of Erasmus.

Note ^ „Johannes Gutenberg”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 9 aprilie 2014 ^ Johannes Gutenberg, British Museum person-institution thesaurus* ^ Johann Gutenberg, Catholic Encyclopedia, accesat în 9 octombrie 2017 ^ Johannes Gutenberg, Minneapolis Institute of Art, accesat în 9 octombrie 2017 ^ a b c http://www.lagis-hessen.de/pnd/118543768 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor) ^ „Johannes Gutenberg”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 2 aprilie 2015 ^ Cormack, Lesley B.; Ede, Andrew (2004). A History of Science in Society: From Philosophy to Utility. Broad

In 1519, Zwingli became the Leutpriester (people's priest) of the Grossmünster in Zürich where he began to preach ideas on reform of the Catholic Church. In his first public controversy in 1522, he attacked the custom of fasting during Lent. In his publications, he noted corruption in the ecclesiastical hierarchy, promoted clerical marriage, and attacked the use of images in places of worship. Among his most notable contributions to the Reformation was his expository preaching, starting in 1519, through the Gospel of Matthew, before eventually using biblical exegesis to go through the entire New Testament, a radical departure from the Catholic mass.1 In 1525, he introduced a new communion liturgy to replace the Mass. He also clashed with the Anabaptists, which resulted in their persecution. Historians have debated whether or not he turned Zürich into a theocracy.2

Martin Luther, O.S.A. (/ˈluːθər/;1 German: ˈmaʁtiːn ˈlʊtɐ (About this soundlisten); 10 November 14832 – 18 February 1546) was a German professor of theology, priest, author, composer, Augustinian monk,3 and a seminal figure in the Reformation. Luther was ordained to the priesthood in 1507. He came to reject several teachings and practices of the Roman Catholic Church; in particular, he disputed the view on indulgences. Luther proposed an academic discussion of the practice and efficacy of indulgences in his Ninety-five Theses of 1517. His refusal to renounce all of his writings at the demand of Pope Leo X in 1520 and the Holy Roman Emperor Charles V at the Diet of Worms in 1521 resulted in his excommunication by the pope and condemnation as an outlaw by the Holy Roman Emperor.

The Reformation spread to other parts of the Swiss Confederation, but several cantons resisted, preferring to remain Catholic. Zwingli formed an alliance of Reformed cantons which divided the Confederation along religious lines. In 1529, a war was averted at the last moment between the two sides. Meanwhile, Zwingli's ideas came to the attention of Martin Luther and other reformers. They met at the Marburg Colloquy and agreed on many points of doctrine, but they could not reach an accord on the doctrine of the Real Presence of Christ in the Eucharist.

Nu se știe dacă Gutenberg cunoștea aceste tehnici sau le-a reinventat independent. Gutenberg a introdus în mod sigur metode eficiente pentru producerea în masă a cărților, ducând la o creștere masivă a numărului de texte scrise în Europa — în mare parte datorită popularității Bibliei lui Gutenberg, prima sa lucrare produsă în masă, începând cu 23 februarie 1455. Totuși Gutenberg nu a avut talent la afaceri, și nu a obținut profituri substanțiale din invenția sa. Gutenberg a început experimentele cu tipografia din metal după ce s-a mutat din orașul natal Mainz la Strasburg (pe atunci oraș german, astăzi în Franța) - în jurul anului 1430. Știind că tipărirea cu blocuri de lemn implica mult timp și cheltuială, deoarece fiecare matriță, de mărimea unei pagini, trebuia gravată de mână separat și nu avea mare durabilitate, Gutenberg a tras concluzia că blocurile metalice puteau fi produse mult mai repede, prin combinarea unor matrițe mici și refolosibile pentru fiecare literă în parte.

Luther taught that salvation and, consequently, eternal life are not earned by good deeds but are received only as the free gift of God's grace through the believer's faith in Jesus Christ as redeemer from sin. His theology challenged the authority and office of the pope by teaching that the Bible is the only source of divinely revealed knowledge,4 and opposed sacerdotalism by considering all baptized Christians to be a holy priesthood.5 Those who identify with these, and all of Luther's wider teachings, are called Lutherans, though Luther insisted on Christian or Evangelical (German: evangelisch) as the only acceptable names for individuals who professed Christ. His translation of the Bible into the German vernacular (instead of Latin) made it more accessible to the laity, an event that had a tremendous impact on both the church and German culture. It fostered the development of a standard version of the German language, added several principles to the art of translation,6 and influenced the writing of an English translation, the Tyndale Bible.7 His hymns influenced the development of singing in Protestant churches.8 His marriage to Katharina von Bora, a former nun, set a model for the practice of clerical marriage, allowing Protestant clergy to marry.9 In two of his later works, Luther expressed antagonistic, violent views towards Jews and called for the burnings of their synagogues and their deaths.10 His rhetoric was not directed at Jews alone but also towards Roman Catholics, Anabaptists, and nontrinitarian Christians.11 Luther died in 1546 with Pope Leo X's excommunication still in effect. Contents 1 Early life

In 1531, Zwingli's alliance applied an unsuccessful food blockade on the Catholic cantons. The cantons responded with an attack at a moment when Zürich was ill-prepared, and Zwingli died on the battlefield. His legacy lives on in the confessions, liturgy, and church orders of the Reformed churches of today. Contents 1 Historical context 2 Life 2.1 Early years (1484–1518) 2.2 Zürich ministry begins (1519–1521) 2.3 First rifts (1522–1524) 2.4 Zürich disputations (1523) 2.4.1 First Disputation 2.4.2 Second Disputation 2.5 Reformation progresses in Zürich (1524–1525) 2.6 Conflict with the Anabaptists (1525–1527) 2.7 Reformation in the Confederation (1526–1528) 2.8 First Kappel War (1529) 2.9 Marburg Colloquy (1529) 2.10 Politics, confessions, the Kappel Wars, and death (1529–1531) 3 Theology ... Above the entrance to the Grossmünster doors is inscribed Matthew 11:28, "Come to me, all who labor and are heavy laden, and I will give you rest." ... Menno Simons From Wikipedia, the free encyclopedia Jump to navigationJump to search Menno Simons MennoSimons.gif "Menno Simons from Friesland" 1608 engraving by Christoffel van Sichem

340 Church Mennonites Personal details Born 1496 Witmarsum, Friesland, Holy Roman Empire Died 31 January 1561 Wüstenfelde, Duchy of Holstein, Holy Roman Empire Buried Bad Oldesloe Denomination Roman Catholic (until 1536), Anabaptist (from 1536) Spouse Geertruydt Jansdochter Children Two daughters, one son Profession Catholic priest (until 1536), Anabaptist minister and author (from 1536) Menno Simons (1496 – 31 January 1561) was a Roman Catholic priest from the Friesland region of the Low Countries who became an influential Anabaptist religious leader. Simons was a contemporary of the Protestant Reformers and it is from his name that his followers became known as Mennonites. "Menno Simons" (/ˈmɛnoː ˈsimɔns/) is the Dutch version of his name; the Frisian version is Minne Simens (/ˈmɪnə ˈsimn̩s/),1 the possessive "s" creating a patronym meaning "Minne, son of Simen" (cf. English family names like Williams and Rogers). Contents 1 Biography 1.1 Early life 1.2 Priesthood and brother's death 1.3 Anabaptists 2 Theology 2.1 Excommunication 2.2 Bride of Christ 2.3 Infant baptism 2.4 Peace 2.5 Asceticism 3 Works 4 Notes 5 References 6 External links Biography Early life Menno Simons was born in 14962 in Witmarsum, Friesland, Holy Roman Empire. Very little is known concerning his childhood and family except that he grew up in a poor peasant environment. His father's name was Simon, Simons being a patronym, and he had a brother named Pieter.3 Simons grew up in a disillusioned war-torn country. Friesland was ravaged by war in the late 15th and early 16th centuries. Landsknecht soldiers haunted the Frisian lands in the 1490s to force the 'Free' Frisians to accept the Duke of Saxony-Meissen as their head of state. The duke was the governor of the Netherlands for the Habsburg family. One of the archenemies of the Habsburgs, the Duke of Guelders, invaded Friesland in 1515 and conquered half of it. Saxony ceded the other half to the Habsburgs. The Frisians tried to regain their freedom but they were too weak and eventually accepted the imperial authority of the Habsburg emperor Charles V.citation needed Simons learned Latin and some Greek, and he was taught about the Latin Church Fathers during his training to become a priest.3 He had never read the Bible, either before or during his training for the priesthood, out of fear that he would be adversely influenced by it. When he later reflected upon this period in his life, he called himself stupid.4 Priesthood and brother's death He was ordained as a Roman Catholic priest in 1515 or 15165 in Utrecht. He was then appointed chaplain in his father's village Pingjum (1524). Around 1526 or 1527, questions surrounding the doctrine of transubstantiation caused Menno Simons to begin a serious and indepth search of the Holy Scriptures, which he confessed he had not previously studied, despite being a priest. At this time he arrived at what some have termed an "evangelical humanist" position.citation needed The house near Bad Oldesloe in which Simons is believed to have worked Menno's first knowledge of the concept of "rebaptism", which he said "sounded very strange to me", came in 1531 after hearing of the beheading of Sicke Freerks Snijder at Leeuwarden for being "rebaptized" ("Snijder", meaning "tailor", was probably not the family name, since Freerks is the patronym form of Freerk and Sicke was, in fact, a tailor by trade). A renewed search of the scriptures left Menno Simons believing that infant baptism is not in the Bible. He discussed the issue with his pastor, searched the Church Fathers, and read the works of Martin Luther and Heinrich Bullinger. While still pondering the issue, he was transferred to Witmarsum. Here he came into direct contact with Anabaptists, preaching and practicing "believer's baptism". Later, some of the Münsterite disciples came there as well. While he regarded them as misled and fanatical, he was drawn to their zeal and their views of the Bible, the Church, and discipleship.citation needed Wikipedia.en Honestly, beauty is - God. God exists to truth. Ruch! New International Version Concerning Married Life 1 Now for the matters you wrote about: “It is good for a man not to have sexual relations with a woman.” 2 But since sexual immorality is occurring, each man should have sexual relations with his own wife, and each woman with her own husband. 3 The husband should fulfill his marital duty to his wife, and likewise the wife to her husband. 4 The wife does not have authority over her own body but yields it to her husband. In the same way, the husband does not have authority over his own body but yields it to his wife. 5 Do not deprive each other except perhaps by mutual consent and for a time, so that you may devote yourselves to prayer. Then come together again so that Satan will not tempt you because of your lack of self-control. 6 I say this as a concession, not as a command. 7 I wish that all of you were as I am. But each of you has your own gift from God; one has this gift, another has that. 8 Now to the unmarried1 and the widows I say: It is good for them to stay unmarried, as I do. 9 But if they cannot control themselves, they should marry, for it is better to marry than to burn with passion. 10 To the married I give this command (not I, but the Lord): A wife must not separate from her husband. 11 But if she does, she must remain unmarried or else be reconciled to her husband. And a husband must not divorce his wife. 12 To the rest I say this (I, not the Lord): If any brother has a wife who is not a believer and she is willing to live with him, he must not divorce her. 13 And if a woman has a husband who is not a believer and he is willing to live with her, she must not divorce him. 14 For the unbelieving husband has been sanctified through his wife, and the unbelieving wife has been sanctified through her believing husband. Otherwise your children would be unclean, but as it is, they are holy. 15 But if the unbeliever leaves, let it be so. The brother or the sister is not bound in such circumstances; God has called us to live in peace. 16 How do you know, wife, whether you will save your husband? Or, how do you know, husband, whether you will save your wife? Concerning Change of Status

17 Nevertheless, each person should live as a believer in whatever situation the Lord has assigned to them, just as God has called them. This is the rule I lay down in all the churches. 18 Was a man already circumcised when he was called? He should not become uncircumcised. Was a man uncircumcised when he was called? He should not be circumcised. 19 Circumcision is nothing and uncircumcision is nothing. Keeping God’s commands is what counts. 20 Each person should remain in the situation they were in when God called them. 21 Were you a slave when you were called? Don’t let it trouble you—although if you can gain your freedom, do so. 22 For the one who was a slave when called to faith in the Lord is the Lord’s freed person; similarly, the one who was free when called is Christ’s slave. 23 You were bought at a price; do not become slaves of human beings. 24 Brothers and sisters, each person, as responsible to God, should remain in the situation they were in when God called them. Concerning the Unmarried 25 Now about virgins: I have no command from the Lord, but I give a judgment as one who by the Lord’s mercy is trustworthy. 26 Because of the present crisis, I think that it is good for a man to remain as he is. 27 Are you pledged to a woman? Do not seek to be released. Are you free from such a commitment? Do not look for a wife. 28 But if you do marry, you have not sinned; and if a virgin marries, she has not sinned. But those who marry will face many troubles in this life, and I want to spare you this. 29 What I mean, brothers and sisters, is that the time is short. From now on those who have wives should live as if they do not; 30 those who mourn, as if they did not; those who are happy, as if they were not; those who buy something, as if it were not theirs to keep; 31 those who use the things of the world, as if not engrossed in them. For this world in its present form is passing away. 1 Cornthians 7 1+31, Niv Holy Bible Verse 1 Skyes end in silence like the Swann in clay Gray blue green one mothers do not put on babies Windows more fransparent than paintglass We need t death they call a future around 10 000 m up But until then we will write our name on t Bible Like a gorgerere fawnius or anonyme peasant We live for spring Tames not four irrepetable Art ~ When Love is Lovt the Lovers Louet Lvt. Verse 2 At Juliet'z headstone They come again to the beautiful spirit The failures of her Love for noblesse The mount is a stone with sleeping light Floras A fortress of iron & a cunună of clouds They not exist - as before - are photogrammes With a title cover & two breasted stainedglass... Verse 3 Capulet Juliet, Monologue @ t temple The unwashed basilica was empty in year's spring I prayed there in t silence under a Christ deplore They say love is a dead god they say love is a ring & stainedglasses wept t Death of Thomas More I beleve in God the Sheep said & died right away Father Lorenzo said, Romeo, „Let's trust no 1 today!” They say World is a Temple that had forgot t Way O, Romeo, my Romeo, I have to walk on waters to get my Love today... March 13, 2021 AD 4 Romeo's confession I loved her I not this town of fools believinglie to themselves She was my kiss my smile my deer my my sheep graze star Where she waits t Love's fullfill I Loved her not in books but heart Sentiments' candle innerlit + from Dream to Love like Father Jove A drop of colour in the lodje a smile like God in Median Gorge Who is the Mary if not I + & t Christ t Started 2 Play? I've always Loved her said to her More than her No Than i'm her. March 13, 2021 AD 19, 16/17 pm 5 Father Lorenzo's letter to the Fathers What man names Love a game with primtemps bunyanbugs Another man a poem or a light a distant flower filling you with fright They say it's Art letting you to Live I say Religion more Loves dost Give The Child is dead for Love of other Child lying as though berrie of t wild Innocent but stupid as they were they saw in them World's beauty Angel, mare, Christ was themselves Now at t funerals help yourelves... March 13, 2021 AD h 19, 34 pm 6 deny urself, a Letter + Great words are read in metaphors not in great schoolboox The holy chrysanthemum alit by Death's candle A Shakespeare in a Shaespeare a moverooting in t Earth Theatre not for Scholars Biblia not t Holy We love until death now or ever without saying goodbye A romeojuliet story is all Terra's white cry I want to have your Children but I'm afraid to try I hold my dream within me My dear Wolf of the Skye A Cross we bear today asymbol's of world's deny The Light alive within us God's Love intertwined - I see t World Gay after All ~ The crosslocked Canis & t Wol' ILoveYou ii said to t Wolf You're God's Prayer Child Eywolf. March 13, 2021 AD h 20, 07 pm 7 Binecuvântează-mă, Marie! Te binecuvântez, tu Mă iubești. 8 Reading Prophets, Life or death, Blessing or curse "Look down the burial hole from which you were born!" "As a Child is comforted by his Mother so I t LORD will! You will not be scaredfright anymore of t Destroyer when He comes to plunder, were is wrath?" "Good little Left." I said everything today + should I Go? Or should I Stay? Death comes n t month of May + I am beautiful to-day.

March 13, 2021 AD 22, 08 pm 10 Love's music's grammar Orthodox icons were once alive + each one a temple of Christ Love's music's grammar - holy + like your lovingface your eye T say to me I'm beautiful b beautiful ist w u Love not u witness Soon this Life shall end and then on t otherside in nonetime... Will I find you in that betterworld to Love or will I walk alone? Your face I keep inside my soul, my Romeo, forever&Aday. March 13, 2021 AD 22, 31 pm 11 Fin, JVL PATERI EPITAPHE I pray thee God of Christ wash gently your shore The dark of utter night on your spirit has set Sweet Juliet, once sacred + Romantic God Your lead gold eyes watch me from Seraohim.. Have you read these poets? William Wordsworth • Alfred Lord Tennyson • Langston Hughes • W H Auden • Philip Larkin • Emily Dickinson • Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran • Rainer Maria Rilke • Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling • Anne Sexton +++ Dumnezeu tăcere e. Facts & Presents iii Basilica catullica. The Artist as a Young Girl/Je suis que Ange Facts & Presents iii Basilica catullica. The Artist as a Young Girl/Je suis que Ange Motto: +++ Roman dies, Romandia. Către C Ger - ră - mă -ni - i a, D -aci - lan - ul German-dia (Zi/Spiritualitate/Romanitate în Germania) și Da-ia-dia (Dacia-dies, zonă latinizată și grecizată înainte de Romanizare + prin inferență culturală...) Prolog dada Dama cu camelii De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la navigareSari la căutare Dama cu camelii LadyoftheCamellias.jpg Informații generale Autor Alexandre Dumas, fiul Gen roman de dragoste Roman autobiografic Ediția originală Titlu original La Dame aux camélias Limba limba franceză Editură A. Lebègue Țara primei apariții Franța Data primei apariții 1848 Modifică date / text Consultați documentația formatului Dama cu camelii ( în franceză: La dame aux camélias) este un roman scris de Alexandre Dumas fiul. El a fost publicat pentru prima oară în Paris în anul 1848, fiind un mare succes al scriitorului care până atunci fusese în umbra tatălui său Alexandre Dumas. Cuprins 1 Origine 2 Acțiune 3 Personaje 4 Adaptări 4.1 Teatru 4.2 Operă 4.3 Film 5 Vezi și 6 Legături externe Origine Portrait of Marie Duplessis by Camille Roqueplan Romanul a fost inspirat de un episod din viața lui Alexandre Dumas fiul - dragostea lui pentru Marie Duplessis, o curtezană. Acțiune Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ. Acțiunea romanului, o tragedie, are loc la Paris: tânărul Armand Duval s-a îndrăgostit de curtezana Marguerite Gautier. Singurele flori acceptate de Marguerite sunt cameliile. La început dragostea tânărului Armand nu este împărtășită de Marguerite, dar cu timpul se va îndrăgosti și ea de Armand. Acesta îi cere să renunțe să mai primească clienți. Când tatăl lui Armand află de iubita fiului său, încearcă prin toate mijloacele să-i despartă pe cei doi îndrăgostiți. Văzând că fiul său nu acceptă sfaturile sale, tatăl lui Armand caută în taină să o convingă pe Marguerite că relația lor de dragoste nu are perspective de viitor, și încearcă s-o înduplece să nu distrugă cariera lui Armand. Marguerite acceptă cerințele lui Duval tatăl și se întoarce la viața de curtezană. Armand este indignat de hotărârea luată de Marguerite. Între timp, sănătatea Margueritei, care suferea de tuberculoză, se înrăutățește. Pe patul de moarte, ea dezvăluie adevăratul motiv pentru care ea a devenit din nou curtezană, cu alte cuvinte ea îi spune lui Armand de vizita tatălui lui. Personaje Marguerite Gautier Armand Duval Prudence Duvernoy Julie Duprat Nanine Blue question mark.svg Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. Adaptări Teatru Operă

March 13, 2021 AD 21, 16 pm Logos tăcând 9 Love is t destination, Intrarea în Cer My son, remember my last teachings & go - to Love's eternal shores I Lovtndiednsowilltyoumyson last gift this Love + to protect Ur books An alchemist's good friend, if thou cans't, remain in this castle, Capulet Other teachings I have I will give in good time now I must go t grave To grave you with blood on t pavement like t Italian Gesu an in Lovegod If you believe in Love you'll Love & Love willt never Leaveyou, Chilt.

Eu aprind flori în pietre... Lake of tears 1996 AD Am săpat în inimă Și am găsit Oase negre/de Corb. 13 martie 2021

341

Distih Deschid ochii și văd Un cap țuguiat. 13 martie 2021, P, hd, Roumănia Power in mary pristi haiku 2 Esther Regina & C. Domnul Brancoveanu!! Szekeley Ferdinand Szekeley Csaki - Tomita Daniel Toma Tomidor. Hateg, Districtul Hategului, Second Edition haiku, AM Distih Privesc volumele in biblioteca Si-mi vad propriile carti.

O floare veche de o suta de ani O floare veche de o suta de ani O floare veche de o suta de ani.

Who learn, study, create and work their art in poverty - hated & alone like bad crazysheep Until they go to t Reader & are understood n Loved! for ever like Frenchchristians -

Lira mea spinarea Spinarea mea e o liră prelungă și rotunjită ca o inimă de Valentin Cânt la unica ei coardă la lira mea spinarea coarda inmănuncheată și desmănuncheată pulsând precum coloana infinitului Coloană sfântă vertebrală care vibrează ca Tubulars bells III pe vremuri la M.

I never could read my Fathernother or - say - t Joint I read - the Good Classics - and Their Life - like W & O Wright After 80year only t Realdeal Classics survive - namely Jiovum. March Idas, 2021 AD

Lasă-mă să îți pun un sonet în păr

My Father Kills Himself

Lasă-mă să îți pun un sonet în păr Lasă-mă să îți pun un sonet în păr Lasă-mă să îți pun un sonet în păr

When I read The Karamasoffs more than 23 years ago I figured it plainly Dmitry, Ivan, Smerdeakpv & Aleosha i. e. I With t old scratch dtunkard but de facto y de iure My Fathet has double petsonality both Old Karamasoff & Smrrdeakoff t Killer Killing himself for show & Blood... A prayer for his poor Infant soul.

Lasă-mă să îți pun un sonet în păr Lasă-mă să îți pun un sonet în păr Lasă-mă să îți pun un sonet în păr.

March 16, 2021 Ad am Iubirea unor oameni simpli

Duminica, 14 Martie 2021 ora 5 am The Artist as a Young Girl The Artist as a Young Girl The Artist as a Young Girl The Artist as a Young Girl The Artist as a Young Girl The Artist as a Young Girl The Artist as a Young Girl.

Rootpiece Au fost oameni simpli - muncitori După ce-și terminau treaba redeveneau ei înșiși Fără regretele de a fi putut face mai mult decât ei înșiși S-au întâlnit pe stradă ca evreii nu citeau prea mult Gândeau fiecare clipă ca pe un mileniu ca Dumnezeu La bătrânețe și-au pus toate boarfele într-un sac și au plecat în moarte acasă neauzind nimic și pe nimeni zâmbind doar - ca Ahaii lui Achilles. Hațeg district, 16 Martie 2021 AD 20, 38/9 pm

Bosut, Emiu, my friend, there is a song by geometrician Dan Barbilian About a drowned tree becoming the drowned in t maths poet memory I too am a rootpiece in my human roman people literature a piece of root Hidden in black clay like the raven dark ioan hair of my mother's Child I am and do not exist i am like a mouth of my people feeding it's heart Unknown artist knowed only by Mockery or Pious Silence I handfeed...

+++

March 16, 2021 AD 18, 24 pm

Și orbii iubesc - și orbii iubesc.

On the 24th

17 Marie 2021 AD 15 49/50 pm

I Love You I said to the icon. I Love You too She said. And I died.

Sat Pogany 25 mar. 2021+ El fin. Facts & Presents iv Only Grl on Earth. Jesuschrist smiling (newpoetry) 2021 Facts & Presents iv Only Grl on Earth. Jesuschrist smiling (newpoetry) 2021 +++ Facts & Presents iv Only Grl on Earth. Jesuschrist smiling. +++Vis1./Dream1. Calvin Zwingli. - (Janette Oke vs. Ishiguro) / Menno Simmons + 3 Felixsticks/ Gigi Folsom/Parterul (povestiri suprarealiste) 2 Povestiri exemplare adică vechi (Maja Cervantes)/ Calvin?/Arminius? +Mon +29 mar 2021 AD /13 15 pm Ad patris Citesc WS de 31 de ani dar nu știu de la ce biserică e/ The helpless god A Girl is a complicated thing The Birth of my Child

Krapp Sunt un personaj beckettian Sunt un personaj beckettian Sunt un personaj beckettian; Sunt un personaj beckettian Sunt un personaj beckettian Sunt un personaj beckettian.

Milady Jute & t Prince

Sf. Patric, 17 Martie 2021 Ad 15 58 pm

Facts & Presents vii Kaleidoscope earth from above (Love prayers1996/7+2003+2021+) Facts & Presents vii Kaleidoscope earth from above (Love prayers 1996/7+2003+2021+)

*** Seven owls seven owl seven owls seen owls Seven owls seven owl seven owls seen owls Seven owls seven owl seven owls seen owls Seven owls seven owl seven owls seen owls Seven owls seven owl seven owls seen owls Seven owls seven owl seven owls seen owls. Facts & Presents vi I should kiss you, he said, and died. Ademiu 15 March 2021+ Facts & Presents vi I should kiss you, he said, and died. Ademiu 15 March 2021+ to Ralph Waldo Emerson Mary? It's All God.

The tale/hair/beauty/history/saga/Love/ soul/Childhood/Reason of my loving/beautiful/sensible/sweet/Wom an Girl/Love/Soul/Vecinicie/Child/Pure + the Grl I Love.

Bine ai venit printre morți/Welcome to t dead. Samuel BECKETT

March 16, 2021 AD

Comment către av: după ce iai trei șuturi știi **** Avansezi în viață, avansezi înapoi. Am devenit șakespeareolog amator.

The Prince of heirs was so poor he could not offer (a ring for) engagement So he just kisst her Jute's beautiful finger + Instead.

Motto: THERE SHOULD b A GOD! + JW Goethe, synthesis. Verse contributed at an English class CN Decebal, Deva, 1996/7, IX G, Miss Camelia Faur English Teacher Class 1/2 ... The world is _ small ... 18 Marteie 2021 AD 0, 26 am, @Home 2003+2004 Translated poems from Imersiune posibilă Possible Immerssion + haiku, tanka, modern poems An Orca in Love The Atlantic in Buenos Aires to the Fires + submerse streets Where dolphins in Love wander for a dose of Lovenpoetry They hunt their heart out for their Dolphinette crying in t darkwater... 22 martie 2021 AD

22 30 Fara internet, securizat UN REPORT IT S 22 30 AND FOR 2 HOURS THE INTERNET WENT OFF WHY I DON T KNO BUT I BELIEVE THEY ARE MISHMASHN THE LAW MODIFICATION LAWS AND CUT DOWN THE CABLE WITH THE TEETH LIKE IN THE FIRST WORLD WAR

THIS IS UNCONSTITUTIONAL DICTATORIAL IF SO AND GOD SEES AND IF HE SITS IN SILENCE IT DOES NOT MEAN HE DOES NOT RETRIBUTE WHAT CAN I SAY IN ROMANIA A GUY’ WANTS TO GET OUT OF 2 YEARS OF PENITENCE. *Marți, 23 Aprilie 2019) Facts & Presents v O lumina veche de o suta de ani Facts & Presents vi O lumină veche de o suta de ani Martie 2021 Geniului poporului român vecinic. Motto „...când lângă noi sunt atâția Oameni care au nevoie de Dumnezeu!” pastor Vladimir Pustan, Mosuni, Ardeal, 2008 „...acela care mi-a purtat de grijă astăzi, îmi va purta de grijă și mâine!” pastor Vladimir Pustan, Mosuni, Transilvania, 2008 „...Dumnezeu ne-a chemat să umplem bisericile de oameni sfinți!” pastor Vladimir Pustan, Mosuni, România/Roumanie, 2008 „...îți mulțumim, stăpâne, îți mulțumim pentru ziua de cercetare, îți mulțumim pentru frații care-ai venit, îți mulțumesc pentru A care-a făcut, Doamne, întâlnirea noastră, posibilă, îți mulțumesc pentru tăt, ( tot ), și - dacă cumva ți-am cerut ceva nepotrivit voii tale, dacă vum cumva am stat nepotrivit voii tale înaintea ta, dacă cumva ne-am învălmășit gândurile cu (indescifrabil!), lumea ce stă, te rugăm, iartăne, și ajută-ne, Doamne, ca-n săptămâna în care intrăm, în anul acesta, să n ridicăm un semn de întrebare, ce fel de pocăiți sun+tem noi, - și ce fel de oameni și pe ce drum mergem! Asta te rog, Iisusae, - pentru că nu ești 1 Dumnezeu dintr-o icoană, pentru că nu ești 1 Dumnezeu agățat într-un cui, pentru că ești cel care poți să-ți faci loc în inima noastră și ești cerl care poți să ne scoți biruitori, pentru că ești Stâlp și Adevăr, pentru că ești steag de biruință, în Numele lui Iisus, te-am rugat, Tată, - și-ți mulțumim - și te slăvim - până-n veșnicie - amin.” preot Critian Pomohaci, Moșuni, Europa, 2008, transcris în ziua ultima a Canonului Sfântului Andrei Creteanul, 18 Martie 2021 AD de FELIX.

Comment 2 către av: Eu fac hermeneutică pe textul s, franceză - umanistă - și biblică calvină - pentru că sunt convins că textul - ca Evanghelie Umană merită ! FELIX Motto: Religie Majoritatea localităților hațegane au fost din cele mai vechi timpuri ortodoxe, cu excepția așezărilor de „oaspeți regali” (catolici) de la Hațeg și Sântămăria-Orlea. Către sfârșitul secolului XVII, în perioada principilor calvini ai Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea și Mihai Apafi I, o parte a hațeganilor trece la calvinism41. O dată cu înființarea graniței militare, în 1765, satele arondate acesteia trec la greco-catolicism 42. După scoaterea în afara legii a acestei confesiuni, în 1948, majoritatea redevine ortodoxă. După 1920, odată cu venirea misionarilor unii convertiți de maghiari, traducerea hymnalului standard din maghiară până în 1913, fondarea cu sprijin eclesiastic internațional (maghiar, german, american, britanic) a Seminarului Teologic Baptist din București în anul 1921 ridicat pe urmă la nivel universitarla inițiativa Regelui F, - fratele păstor Cenușă, bis. Suseni, Golgota, Hațeg, absolvent al primei promoții de ministranți - și traducerea Bibliei în româna vernaculară de către editorii biblici englezi, Cele trei Biblii Cornilescu/prin.RaluCalimahi 1921, 1924, - și traducere literală 1931 -,în multe sate apar minorități evanghelice, baptiști - „calvini” -, penticostali - „spiriți”, după 1930, - și adventiști - „sâmbătari” - comunități marginalizate și persecutate până la detenție religioasă ori martirizare în cazul penticostalilor. Mai târziu apar și Martori ai lui Iehova - „Iehovari”, „Iehoviști”, ”Martori” - și Creștinii după Evanghelie - „Evanghelicii” ori „Creștinii” -, toate aceste credințe fiind bine reprezentate în satele și cele patru metropole hațegane. Evanghelismul ortodox - numit „Oastea Domnului”, în Hațeg a fost în cea mai mare parte spulberat de Ateism și antibiblism, fiind reinițializat la Biserica numărul 2 - după 1989 - de Pr. Buzdugan și, independent, de feluriți monahi și duhovnici „ostași”. În Hațeg și comune mai mari **** ar fi Baru Mare, există sinagogi mozaice ai căror enoriași au fost în cea mai mare parte, cei rămași după Holocaustul din anii 30 ianuarie/martie1933+8 mai/15 august 1945, au fost expatriați prin politică internațională în Republica Israel, până în anii 1966, 1967, lăcașurile de cult fiind închise și lăsată pradă ruinei; în urmă au rămas și cimitire evreiești, ex. Hațeg, pe fosta uliță evreiască, spre Unirea/General Berthelot.necesită citare Tradiții +Wikipedia.ro

This flower is named a light With all her Fortress in Mounts Yellow black & White to Counts She is Sparkling The crown's Ting Hallelujah in t Ring Say Godgye & meet t King. 2021 *** G-d is my father I am Adele & he Fell in Love w Jane Eyre O it'"s Beautiful!! I have come... I have come Just for a night Make a miracle I night But she said Please stay I want to love you This way. *** A fact between us.

t Riches repugned me On Childhood Lectures to Emi

*** Je suis t unploughed field. Felix vis I was born an exile.

O floare veche de o suta de ani

Sweet friend concerning my readings of a Child Almost the entire material taught to myself by myself From the very beginnings at middle eighties aged iii 1/2 Before 1985 I was happy with mother talk

O floare veche de o suta de ani O floare veche de o suta de ani O floare veche de o suta de ani

Well, those books, cause they were many i mean many Were about either poor unfortunates or believing heros artists, writers, composers & men of effortngenius like that Moses guy ci vous voulez

t Felix șoa !@#$%^i I dream Fundoianu/Fondane some time

342 I dreamt the leper poet some time ago Thinking in dream or after of his end f not left for Paris maybe had survved Escaped by The Sweet Mother Helena Of t Eurpean people as one thousand Score ago when wit t kross of wit...

„...to not die, sir” / +/ JEm1997

23 martie 2021 Ad

Sermon for us by us

+++ Theogony metamorphosii Hespers vespers eddii. Kron-os-eddae.

Ur pain not God's Read pray + Sermon fubu.

Psalms 78 50 Voi sa te felicit de ziua mea...

March 30. 2021 AD 17 3 pm New testamental Cuvânt de dragoste Homer + Iliad/ Odissee/Aenaids. Old & New. *** Runes better t moons. A good Guy. Prayer for a real Poet At school at Cluj i met a poet (published) Master Adrian Suciu a theatre classmate Whose book Nights and Days t bookseller had - I never bought never cared much new He was a good guy much older 31 t Left for cruel B lookt like WE96Shakespeare... +++ Se bate stânga cu dreapta!... Facts & Presents viii I do not kill myself with happiness Facts & Presents viii I do not kill myself with happiness *** You're t altar, You're t LORD. *** Biblia Mankind's synthesis. To my Robes Morții nu mor. 24 mar. 2021 AD 21 15 pm Didactics iii What my Father taught me Don't use a reading lamp in your room Keep a window clear whatevr you do where you are Make yourself 2 windows and read at t sunlight Walk and comment record If you want to study at evening think or listen t read. 24 mar. 2021 AD 21 59 pm +++ Publius Ovidius Dicko. Pour Ars Amandi + Ars amatoria. *** I prayed for t sinner world & I became it. Jesus I love you more than t universe. Again on t hospital I remember that until 2016 or 2017 there was a boy here who was dumb A herdsman of the hospital's cows but maybe t cows were personnel's I don't know anyway now he is gone my friendly cow sheperd & keeper The hosptal's nterest i not t boys or grls at home w love but slaveswork.

Mai întâi suntem Copii Pe urmă suntem părinți Pe urmă suntem bătrâni! Pe urmă suntem eterni. Mai întâi suntem Copii Pe urmă suntem părinți Pe urmă suntem bătrâni! Pe urmă suntem eterni; Religie Majoritatea localităților hațegane au fost din cele mai vechi timpuri ortodoxe, cu excepția așezărilor de „oaspeți regali” (catolici) de la Hațeg și Sântămăria-Orlea. Către sfârșitul secolului XVII, în perioada principilor calvini ai Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea și Mihai Apafi I, o parte a hațeganilor trece la calvinism41. O dată cu înființarea graniței militare, în 1765, satele arondate acesteia trec la greco-catolicism 42. După scoaterea în afara legii a acestei confesiuni, în 1948, majoritatea redevine ortodoxă. După 1920, odată cu venirea misionarilor unii convertiți de maghiari, sau ca prizonieri - Boșorogan, unul anonim din zona Orăștiei și Ciorogaru de la Râu de Mori -, apoi apărând remarcabili păstori-țărani, Ștefănic din Sibișel,ori cu Institut, Ciorogaru Jr, sau creștini martiri prizonieri, Ivanc Ioan tatăl deținut legionar, țăran din Clopotiva, atrași - și în toată era comunistă, până azi, de mesajul cald al Bibliei pure cu orice sacrficiu și degradare morală-socială - existând prin ani cazuri interesante, de ex. în anii 1970 suflete convertite la creștinismul fundamentalist ținute în școala superioară de biserică -, cu traducerea hymnalului standard din maghiară până în 1913, fondarea cu sprijin eclesiastic internațional (maghiar, german, american, britanic) a Seminarului Teologic Baptist din București în anul 1921 ridicat pe urmă la nivel universitarla inițiativa Regelui F, - fratele păstor Cenușă, bis. Suseni, Golgota, Hațeg, absolvent al primei promoții de ministranți - și traducerea Bibliei în româna vernaculară de către editorii biblici englezi, Cele trei Biblii Cornilescu/prin.RaluCalimahi 1921, 1924, - și traducere literală 1931 -, în multe sate apar minorități evanghelice, baptiști - „calvini” -, penticostali - „spiriți”, după 1930, - și adventiști - „sâmbătari” - comunități marginalizate și persecutate până la detenție religioasă ori martirizare în cazul penticostalilor. Mai târziu apar și Martori ai lui Iehova - „Iehovari”, „Iehoviști”, ”Martori” - și Creștinii după Evanghelie - „Evanghelicii” ori „Creștinii” -, toate aceste credințe fiind bine reprezentate în satele și cele patru metropole hațegane. În epoca șasezecistă până azi s-au remarcat următorii păstori, C. Ardeleanu, P. Dugulescu M. Sârbu, J. Eva la baptiști, & Petru Roman la Evanghelici, în celelalte culte evanghelice păstorii neavând o pondere bisericească la fel de mare. De asemenea în tot curentul evanghelc Femeia a găsit de la întemeiere mai multă libertate, existând din perioada postbelică nume de surori care au intrat în legenda lumii pocăințe, de ex. sora Raveca binefăcătoarea și preoteasa Buzdugan ostașa, ori Sora Speranța. Până spre anii 1989 au fost femei, surori, interogate de miliție pentru botez! Bunăvoința „pocăiților” hațegani pentru toț oamenii au creat simboluri pitorești din comitatul nostru de creștini stradali berserk **** ar fi în perioada RPR în zona Clopotivei a acelui țăran fratele Pătru, considerat de oameni, biserică și el însuși - nebun - pentru că predica oamenlor postbelici, ori cel ma târziu din ani 1980 a fratelui ecumenic Marcel, cunoscut de târgul Hațegului ca Marcel Nebunul, pentru care oameni ne rugăm cel ma mult!+CENSORED - temporar din motive ma mult decât obiective25mar.2021AD/ Evanghelismul ortodox - numit „Oastea Domnului”, în Hațeg a fost în cea mai mare parte spulberat de Ateism și antibiblism, fiind reinițializat la Biserica numărul 2 după 1989 - de Pr. Buzdugan și, independent, de feluriți monahi și duhovnici „ostași”. În Hațeg și comune mai mari **** ar fi Baru Mare, există sinagogi mozaice ai căror enoriași au fost în cea mai mare parte, cei rămași după Holocaustul din anii 30 ianuarie/martie1933+8 mai/15 august 1945, au fost expatriați prin politică internațională în Republica Israel, până în anii 1966, 1967, lăcașurile de cult fiind închise și lăsată pradă ruinei; în urmă au rămas și cimitire evreiești, ex. Hațeg, pe fosta uliță evreiască, spre Unirea/General Berthelot.necesită citare

25 mar. 2021 AD 11 22 am, Pogany village

său este Thor, un zeu destul de popular în epoca contemporană. Odin este zeul cunoașterii și al inițierii, are o suliță numită Gungnir care nu-și greșește niciodată ținta, asemenea ciocanului lui . El este fiul lui și a zeiței. suprem, similar stăpân al cerului și pământului, zeu al războiului și al morții dar și al magiei și inspirației poetice. Odin este soț al zeiței. Împreună cu și a construit Universul din cadavrul uriașului primordial Ymir. Locuia în Asgard, împreună cu toți ceilalti zei, cărora le era conducător. La germani era identificat cu Wodan sau Wotan. În limbile germanice derivă Cuprins 1 Înțelepciunea supremă 2 Odin, zeu al morții și al războiului 3 Ragnarok 4 Alte nume 5 Note 6 Vezi și Înțelepciunea supremă M. Presnyakov. Odin. 2008. Odin a căpătat înțelepciunea supremă, prin sacrificiul la care s-a supus. El s-a spânzurat timp de nouă nopți în arborele Yggdrasil, iar în tot acest timp el nu a mâncat, nu a băut și s-a lovit singur cu lancea. În urma acestui ritual inițiatic, el dobândește știința ocultă și darul poeziei. Odin pătrunde astfel în tainele magiei. La fel ca șamanii, el poate să-și schimbe forma, poate să-și trimită spiritul sub forma unor animale, iar în Havamal el spune că știe un farmec cu care ar putea face ca un spânzurat să coboare din spânzurătoare. Odin este ajutat de cei doi corbi ai săi, Hugin și Munin, care îi povestesc tot ce se întâmplă în lume. Conform altor legende, Odin a căpătat inteligența supremă prin intermediul vicleniei sale. El a poruncit zeilor să taie capul gigantului Mimir, faimos pentru știința sa ocultă. Odin a conservat capul gigantului și se spune că pentru a afla un răspuns la întrebările sale, trebuia doar să îl consulte pe acesta. După Snorri Sturluson, Mimir era păzitorul izvorului înțelepciunii de la rădăcina arborelui Yggdrasil, izvor din care Odin n-a avut voie să bea, decât după ce șia sacrificat un ochi și l-a ascuns în albia lui. Odin, zeu al morții și al războiului Odin este în același timp și un zeu al morților și al războiului. El ocrotește prin mijloace magice pe marii eroi, însă în cele din urmă îi trădează pentru ca aceștia să fie uciși de adversarii lor. Explicația acestui comportament este dorința de a avea alături de el, în Valhalla, pe cei mai mari eroi, pentru a fi ajutat de ei în ziua Ragnarok-ului, în lupta contra giganților. Valhalla nu primea decât sufletele celor care au murit eroic pe câmpul de luptă. Deoarece Odin era ocrotitorul vestitelor Mannerbunde, creaturi ce terorizau satele, acest zeu nu era unul dintre zeii favoriți ai populației rurale. Acest lucru este întărit de cultul lui care includea sacrificii umane prin spânzurarea unor bărbați de copac pentru a aminti de căpătarea înțelepciunii runelor. Ragnarok În ziua apocaliptică a Ragnarok-ului, Odin va fi sfâșiat și devorat de lupul uriaș, Fenrir, dar va fi răzbunat de fiul său cel mic, Vidar. Alte nume Alte nume sub care este cunoscut Odin sunt: Rognir, Sann, Omi, Ohinn, Oer, Sidhott, Thund, Haptagod, Sidskegg, Sigtyr, Unn, Ηerran, Herteit, Hropt, Herian, Ialg, Iolf, Ialk, Iolnir, Sigfadhir, Skilfing, Svipal, Blindi, Nikar, Nikuz, Oski, Svidur, Svidrir, Thunn, Vakr, Fiolsvinn, Hergaut, Grim, Yggr, Grimnir, Valfadhir, Haer, Alfader, Haerbardhr, Ganglari, Hroptr, Fiolnir, Gaut. Note ^ Dicționarul Enciclopedic Brockhaus și Efron* Verificați valoarea |titlelink= (ajutor) Wikipedia.ro *** Jay Grl coming from Infinity to Infinity & Păclișa Birthday Am această Speranță Și Frică de psihicul uman... The Archetype The World is t Archetype No more. 25 mar. 2021 AD 20 56 pm Trebuie să mă spăl pe mâini

Tradiții Facts & Presents ix X Jane Eyre & t natural saint (daybreak verse) Facts & Presents ix X Jane Eyre & t natural saint (daybreak verse) to pocahontas F. janeeyre97m. Johnn If ur Father Goethe You can his Schiller. Mar. 29 2021 h 22 09 pm X dstich I am X t wolfchilled. 25 mar. 2021 AD The weeping madonna Tonight t madonna of bologna was weeping n her sky Then ii returned to watch her + we were both broken!! 25 mar. 2021 AD 1 07 pm +++ An Archangel pierced by t Milky Way. The Singer ...și te iubesc atât de mult. The-sin-gur The-sin-gur/ger The-sin-gur. 29 mar 2021 AD h 21 41/2 pm Facts & Presents x 900 Straightforwords.Broken brain, t wasted Chldren, Univers damnat Facts & Presents x 900 Straightforwords. Broken brain, t wasted Chldren, Univers damnat

ascunde Logo original-t.png Vă invităm să vă creați un cont și să participați la concursul Wikimedia CEE Spring scriind cel puțin cinci articole. Odin De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la navigareSari la căutare Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări. Conține erori de ortografie, folosește o exprimare alambicată sau stâlcește limba română. Marcat din august 2020. Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. Odin NKS 1867 4to, 97v, Odin on Sleipnir.jpg Căsătorit cu Frigg1 Modificați la Wikidata Urmași Baldur Hod Hermod* Bragi Vidar Thor Meili* Heimdall Tyr Winta* Váli* Skjöldr* Modificați la Wikidata Tată Borr Modificați la Wikidata Mamă Bestla Modificați la Wikidata Bunic Búri* Modificați la Wikidata Bölþorn* Modificați la Wikidata Frați Vé* Vili* Modificați la Wikidata Modifică date / text Consultați documentația formatului Odin, Rătăcitorul Odin (anglicizat ca Woden) este zeul suprem în mitologia nordică, care a dobândit înțelepciunea universală sugând seva Arborelui Înțelepciunii, Yggdrasil și plătind pentru acest privilegiu cu un ochi. A avut mai mulți fii cu mai multe soții dar cel mai important urmaș al

Trebuie să mă spăl pe mâini Trebuie să mă spăl pe mâini Trebuie să mă spăl pe mâini Trebuie să mă spăl pe mâini Trebuie să mă spăl pe mâini Trebuie să mă spăl pe mâini. 26 martie 2021 AD +++ iidiotaribus bibliacissimi, pegra simplicissisimi +++Puedo oigoar los sonetos del antiguos forets. +++Libertas Libertis libellum Romanorum carminorum phorourum llegent. +++ Carmina vita. +++Erde niger, aurum panem. +++Horatius Flaccus jux Athenianae philosophiae, Maro historia llegendourum Desdemona, Nasone artis amorem/ Mariasacra/ Augustus Octavianus abtichristum. Inscriptio verra Rex Romani, Republica Elena, Imperium Misterioroum Babylonum Principatum jus, Dominatum ira. Barbaricum et Romanorum fide, antes Aurelio Beato, medievalis spargere. AAA Clasicul creă predica Dumnezeistă. +++ Dolinum lex carminum libri. +++ Cer, Pământul. ++++ Carps, banesi. 28 marte 2021 ad 21 65 pm ++Catholic fish store+

343 A smile two from beyond maybe magyar lighteyes The hunedoara market bornagain Catholic fish store husbands. 2021 translated poetry & some pope image. AaBbCcDd/ 30 iii 2021 Ad

mp4 pieces of American spirit, one of America’s name, good to be endorsed for unique musical creations. In fact, best i have heard since Greenday, from t new world, expressed. In one word everything her deeper t truth or like for those old White/Afrohispanic from New York - un grande exito en espanol, calmer though, like a Lily Marie bornt at t last pages of an Odyssey... Her notes are a miracle stop! A Dryad!

Being in Love 29 mar. 2021 AD h 22 25/6 pm Sleeping I dream t I read Shakespeare's Originals, I wake up & read Hegel deutsche synthesys.. 30 iii 2021 AD 15 16pm © 5 days ago, F R G Constantinescu

7, Karma Chameleon Men disagree Art coz of Soul.

adult 8, Post poetic dătătorului Învățăturii

SUntem muguri de stele Sonet alfabetic 14 versuri muzicologie SUntem muguri de stele Sonet alfabetic 14 versuri muzicologie F-G R Constantinescu 19!!/29 martie 2021 Ad

123456789 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 3- 31 32 3 3 34 3 5 36 37 38 39 40.

post dedicated to FrancescoPetrarca

9, Post poetic

Dedication God does w i speak/ask So i quit huit. FELIX+G E L n AdouaLege/ (felix elul) A. Avraham Ishmael Isaac/

123456789 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 3- 31 32 3 3 34 3 5 36 37 38 39 40.

1, Ad emi

10, Postul e un clopot metafizic

Daca vrei s nu plesnesti trebuie sta pe sold si sa respiri maica, / Universul (în cosmos) dinafară e o stea pitică albastră albă stinsă, radiații și radiații electromagnetice și radiații de oxigen.

Ar fi frumos dacă monahii și monahiile cu înclinații filologice r face și ar oferi studii filologice ale literaturii române din perpectivă proprie. Sunt covins că ar fi acceptați la cele mai buneșcoli și publicați la cele mai bune edituri din țară; de asemenea dacă ar fi încurajați să creeze literatură, poezie, dramaturgie, proză, filozofie, teologie, istorie și critică literară, - pentru poporul român - o mântuire filologică a sufletului românesc. Ar fi minunat! Când am citit două, trei texte din Secolul 20 și Editura aceea comunistă cu o piesă per carte din Samuel BECKETT am redevenit eu însumi, Samuel Beckett! și **** ajung la temă, dacă s-ar îndumnezei teatrul românesc ca un mister mioritic! Acum cred că știu cărui curent literar sunt, un realism creștin.

2, Ad Emius. De Conversatione Joni 47th US A bosut nu suparat * i think i do understand! , pe de altă parte dacă peste 6 sau 10 ani o să pot scrie bolumul iii la Nebunul 1+2 (2015+2021) căred că îl voi dedica lui Walt Whitman și intitula POETUL CONFIDENȚIAL: Cerebrol feat. Magiun treisudest (Nebunul iii _+) ca și cartea aia Omul fără însușiri/calități/atribute de Robert Musil. We - tpeople - are really sick of Ur kinky dream! ,+ ...mj-A (...mj-a) trecut! Patria mea e literatura română.

Pâclișa, hd, 16 Martie 2021 AD 22, 48 pm 3, Art, Geist! 2 Jamie, AWTR. YouTube p is Jake, but Shakespeare's Wrong, no Juliet, no Kete, No Portia or Ophelia, Godforbid, i mean we have the best after the Gospels and just don t broadcast t plays - for which the Conqueror 2 beat his life before his time alone and untranslated - & no need no Shakespeare semiotics, just ants games! And the clock is 21, 21/21! m + And at the radio sermons are about Gay lovers... Jonathan Edwards would be really dissapointed with t Christian Occident, i believe... As for Prophecy - Shakespeare can do that to people - even Actors - but u can t quit - because that would be humanity flunk, do you know what you mean, you don t look good when you re breast fed by God. Here in Romania in the past 20th century there was a great critic lit of also Jewish critics who made exquisite studies on Great Romanian themes like eminescology, or folklore, or Miorița or ArgeșMonastery ballads, Lucian Blaga or great contributions to Romanian music like the Orthodox classical and choral of Paul Constantinescu, and also that 81 years have passed and Occident don t really know who The Circle really was and what they were about. And what is my lasting change, after all, is that - waht also was a beat for me too, for a life - is that The Complete Works of William Shakespeare in-folio of 1623, after 1616 & 1611 is that Alphabet can save your Life 2. Amen, In the end, I really should say that the poet beat of especially American music of t 60s deserve proofessional criticism and a cultivated public, beyond t RS. She was a Flower... I am a Light / Rejecting Artists – by human society - as such, from Greek Tragedy to Some New Good Kid on t Block, like from Abraham ben Terah to Miss Janis Joplin – is saying no to the World & t hope in it, absoluteley! - Good and destroyed by t World they heal, is like rejecting psychanalysis and treatment if need! / The Postwar Art proved t Death Profits, but not in Lengthtime, for t universe t is. God help us! 4, D1 Saga Felix fiul Agnesei 2040,60/ (Doamne ajută! Cartea a iv-a volumul 1 5, Despre Felixianismul românesc postmedjugorje 1981+2021 Felix Rian Constantinescu Adun la colectie, poporul roman ma citeste pe Ascuns... ...sa fii plagiat, schimonosit si ignorat, luat la misto de catre poeti si scriitori agramati verbal, care publică niste biete bibelouri de megapress furate dupa electrocadiogramele tale literare puse la index si interzise la publicare, cand abia mai traiesti, in timp ce pana si Goma sau Cioran au fost lasati in Romania sa-si scrie ei cartile, - nu de azi de ieri si de oameni - si - sa nu scriu mai mult, e culmea inculturii si degradarii unui popor, ma simt ca Mozart studiindu-l pe Bach, ori Ludwig van Beethoven ci vous voulez, Eu daca sunt cuminte o sa sfaresc pe bancnota de 1Leu, Galbenă. Stiti s-ar putea sa mor - a ma ia C si pe mine - si sa vreti sa ma cititi, si sa fie prea tarziu! Pentru Canon, cartea tineretii mele, deja sufleteste e prea tarziu, a fost ucisa! a mai ramas spiritul ca in Baudelaire și Holy Bible. Eu nu sunt un scriitor si filozof, ca pe clasa a v-a, sunt Harriet Beecher-Stowe William Wilberforce John Newton parintele Galeriu! Cine ma neocoteste, om sau popor, va ajunge de nimic, cine ma primeste, l imbratiseaza pe Dumnedieu! 18 Martie 2021 AD h 1, 07 am, sat Păclișa,comuna Totești, jud. Hunedoara!

11, Automatic text ) Religion Most of the localities of Hațeg have been from ancient Orthodox times, except for the settlements of “royal guests” (Catholics) from Hațeg and Sântămăria-Orlea. Towards the end of the 17th century, during the Calvinist princes of Transylvania, Gheorghe Rákóczi II and Mihai Apafi I, a part of the Hategians converted to Calvinism41. With the establishment of the military border in 1765, the villages around it converted to Greek Catholicism 42. After the outlawing of this denomination in 1948, the majority became Orthodox again. After 1920, with the arrival of missionaries, some converted by Hungarians, or as prisoners - Boșorogan, an anonymous one from Orăștiei and Ciorogaru from Râu de Mori -, then appearing remarkable shepherds-peasants, Ștefănic from Sibișel, or with Institut, Ciorogaru Jr, or Christian martyred prisoners, Ivanc Ioan the father of a legionary prisoner, a peasant from Clopotiva, attracted and in the whole communist era, until today, by the warm message of the pure Bible with any sacrifice and moral-social degradation - in the 1970s souls converted to fundamentalist Christianity held in church high school - with the translation of the standard Hungarian hymn until 1913, the foundation with international ecclesiastical support (Hungarian, German, American, British) of the Baptist Theological Seminary in Bucharest in 1921 then at the university level the initiative of King F, - the shepherd brother Cenușă, bis. Suseni, Golgota, Hațeg, graduate of the first class of ministers - and the translation of the Bible into vernacular Romanian by English biblical publishers, The Three Bibles Cornilescu / prin.RaluCalimahi 1921, 1924, - and literal translation 1931 -, in many villages evangelical minorities appear , Baptists - "Calvinists" -, Pentecostals - "Spirits" after 1930, - and Adventists - "Saturdays" - communities marginalized and persecuted to religious detention or martyrdom in the case of Pentecostals. Later, Jehovah's Witnesses appear "Jehovah's Witnesses", "Jehovah's Witnesses", "Witnesses" - and Christians according to the Gospel - "Evangelicals" or "Christians" -, all these beliefs being well represented in the villages and the four Hatega metropolises. In the sixties until today, the following pastors were noticed, C. Ardeleanu, P. Dugulescu M. Sârbu, J. Eva for Baptists, & Petru Roman for Evangelicals, in the other evangelical cults the pastors not having an equally high ecclesiastical share. Also in the whole evangelical current, the woman found more freedom from the foundation, since the post-war period there were names of sisters who entered the world legend of repentance, e.g. sister Raveca the benefactress and priestess Buzdugan the soldier, or Sister Hope. Until 1989, there were women, sisters, interrogated by the militia for baptism! The goodwill of the “repentant” haţegani for all people created picturesque symbols from our county of berserk street Christians such as during the RPR in the Clopotivei area of that peasant brother Pătru, considered by people, church and himself crazy - because he preached to postwar people , or at the latest from the 1980s of the ecumenical brother Marcel, known by the Hațeg fair as Marcel Nebunul, for whom people pray the most! + CENSORED - temporarily for reasons rather than objectives25mar.2021AD / Orthodox Evangelism - called „The Army of the Lord ”, In Hațeg was mostly shattered by Atheism and anti-biblicalism, being reinitialized at the Church number 2 - after 1989 - by Fr. In Hațeg and larger communes such as Baru Mare, there are mosaic synagogues whose parishioners were mostly, those left after the Holocaust of January 30 / March 1933 + May 8 / August 15, 1945, were expatriates through international politics in the Republic of Israel, until 1966, 1967, the places of worship being closed and left to ruin; Jewish cemeteries are also left behind, e.g. Hațeg, on the former Jewish street, towards Unirea / General Berthelot.

6, Grammar of music, jR To kip le from somewhere & Henryk Sienkewickz Maro, Horace, Ovid, Cicero! Felix Rian Constantinescu, Pollyana\ Second time when write jR, a well accomplished musician Artist, - i got deeper -after deciphering her introvert musical compositions and interpretations which she humbly names covers, - being an inspiration as I’ve seen to many a serious old worn-out-to&in-music American Poets - as all her spirit being, t fact that she i one t deeply understands the rules of music, breathing music, a Romantic Composer over five decades of rock & pop, really has access – naturally, like t saints to spirit -, to a notion t can be named t musical grammar, thus meaning that although we others could & might try to sing, but music is a rare gift, what means t would b more meaningful, than buy an organ or a guitar, to purchase her works, - as i remember that God/my Father bought – after a lifetime of buying Composers vinyls – a big, cubic, Mecca Shrined geometry, Complete collection of Master Wolfgang Amadeus Mozart. We can all sing, but music is labeled, like William Shakespeare’s Sonnets, as t inspiration of t meridians of centuries & millennia, and what we know – after Schubert’s lieds – in Genius everything, good, became possible. An American George Enescu, a natural musician & bard of a nation, from here to t h e r e, beautiful bird of t unseen song singing. What i myself received, in poetry, i profess, naming her creations, composed, reposed, live, values of Art,

Traditions / orginal text m / Religie Majoritatea localităților hațegane au fost din cele mai vechi timpuri ortodoxe, cu excepția așezărilor de „oaspeți regali” (catolici) de la Hațeg și Sântămăria-Orlea. Către sfârșitul secolului XVII, în perioada principilor calvini ai Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea și Mihai Apafi I, o parte a hațeganilor trece la calvinism41. O dată cu înființarea graniței militare, în 1765, satele arondate acesteia trec la greco-catolicism 42. După scoaterea în afara legii a acestei confesiuni, în 1948, majoritatea redevine ortodoxă. După 1920, odată cu venirea misionarilor unii convertiți de maghiari, sau ca prizonieri - Boșorogan, unul anonim din zona Orăștiei și Ciorogaru de la Râu de Mori -, apoi apărând remarcabili păstori-țărani, Ștefănic din Sibișel,ori cu Institut, Ciorogaru Jr, sau creștini martiri prizonieri, Ivanc Ioan tatăl deținut legionar, țăran din Clopotiva, atrași - și în toată era comunistă, până azi, de mesajul cald al Bibliei pure cu orice sacrficiu și degradare morală-socială - existând prin ani cazuri interesante, de ex. în anii 1970 suflete convertite la creștinismul fundamentalist ținute în școala superioară de biserică -, cu traducerea hymnalului standard din maghiară până în 1913, fondarea cu sprijin eclesiastic internațional (maghiar, german, american, britanic) a Seminarului Teologic Baptist din București în anul 1921 ridicat pe urmă la nivel universitarla inițiativa Regelui F, - fratele păstor Cenușă, bis. Suseni, Golgota, Hațeg, absolvent al primei promoții de ministranți - și traducerea Bibliei în româna vernaculară de către editorii biblici englezi, Cele trei Biblii Cornilescu/prin.RaluCalimahi

1921, 1924, - și traducere literală 1931 -, în multe sate apar minorități evanghelice, baptiști - „calvini” -, penticostali - „spiriți”, după 1930, - și adventiști - „sâmbătari” - comunități marginalizate și persecutate până la detenție religioasă ori martirizare în cazul penticostalilor. Mai târziu apar și Martori ai lui Iehova - „Iehovari”, „Iehoviști”, ”Martori” - și Creștinii după Evanghelie - „Evanghelicii” ori „Creștinii” -, toate aceste credințe fiind bine reprezentate în satele și cele patru metropole hațegane. În epoca șasezecistă până azi s-au remarcat următorii păstori, C. Ardeleanu, P. Dugulescu M. Sârbu, J. Eva la baptiști, & Petru Roman la Evanghelici, în celelalte culte evanghelice păstorii neavând o pondere bisericească la fel de mare. De asemenea în tot curentul evanghelc Femeia a găsit de la întemeiere mai multă libertate, existând din perioada postbelică nume de surori care au intrat în legenda lumii pocăințe, de ex. sora Raveca binefăcătoarea și preoteasa Buzdugan ostașa, ori Sora Speranța. Până spre anii 1989 au fost femei, surori, interogate de miliție pentru botez! Bunăvoința „pocăiților” hațegani pentru toț oamenii au creat simboluri pitorești din comitatul nostru de creștini stradali berserk **** ar fi în perioada RPR în zona Clopotivei a acelui țăran fratele Pătru, considerat de oameni, biserică și el însuși - nebun - pentru că predica oamenlor postbelici, ori cel ma târziu din ani 1980 a fratelui ecumenic Marcel, cunoscut de târgul Hațegului ca Marcel Nebunul, pentru care oameni ne rugăm cel ma mult!+CENSORED - temporar din motive ma mult decât obiective25mar.2021AD/ Evanghelismul ortodox - numit „Oastea Domnului”, în Hațeg a fost în cea mai mare parte spulberat de Ateism și antibiblism, fiind reinițializat la Biserica numărul 2 după 1989 - de Pr. Buzdugan și, independent, de feluriți monahi și duhovnici „ostași”. În Hațeg și comune mai mari **** ar fi Baru Mare, există sinagogi mozaice ai căror enoriași au fost în cea mai mare parte, cei rămași după Holocaustul din anii 30 ianuarie/martie1933+8 mai/15 august 1945, au fost expatriați prin politică internațională în Republica Israel, până în anii 1966, 1967, lăcașurile de cult fiind închise și lăsată pradă ruinei; în urmă au rămas și cimitire evreiești, ex. Hațeg, pe fosta uliță evreiască, spre Unirea/General Berthelot.necesită citare Mai trebuie menționate din cultele minoritare, biserica penticostală din Cartier - lângă Galbena , sinagoga – singura rămășiță a fostului cartier evreiesc din centru ale cărui case negustorești - devenite în comunism locuințe sociale pentru evreii desproprietăriți și supraviețutori - au fost demolate pentru blocuri rezdențale nomenclaturiste comuniste -odată doar o navă apoi adăugită încă una a femeilor, în cruce - acum tot mai devastată, cu vitraliul stelă circulară din elemente de sticlă spart - și bisericile romano-catolică maghiară, calvină maghiară, postrevoluțonară grecocatolică de pe Prgresului , Casa de Bătrâni Betania, și a Creștinilor după Evanghelie de pe fosta stradă a Căminului cu program prelungit/Actualul Orphanage La Violette - care se numea acum o sută de an Strada Grecilor. Cât despre Martori au avut o Sală a Regatului într-o casă mare și veche pe fosta Stradă Evrească zidinduși apoi un Templu Mare în noua zonă rezidențială a orașului nostru. Cred că comunitățile ar trebui înștiințate. Deasemenea mai e biserica Golgota - a Bătrânilor -din Suseni, foarte veche, baptistă. Tradiții 12, The Classic question My dear Sir, ii should say a question to you, because i ve been wondering, do you consider your poetry classical? If you could answer to this question somewhere in reach. The other question, related, as your generation 1970 to contemporary poetry ad music band leader do you regard them belonging to the historical classical current or not, given that classical, Vergilius, Ovidius, Horatius archetypes - as first spiritual & soul+regarding values of a poeple, a community, or an emerging community? Gbu + Answer was t Eternity makes t Classic. 13, To youtube la videorecordul Portulanul operei lui William Shakespeare Mi-am stricat ochii 30 de minute - nici nu mai vedeam bine - să citesc - fără lumină, cu bolduri de 9 sau 11 - comentat, titlurile operei shakespeariene - și am așteptat până la 23, 33 pm sperând că o să apară pe youtube - și vă bateți joc de mine. CFelix, PS, Dar nu de mine vă bateți joc, ci de public. George Călinescu - Wikipedia / Activitatea literară Activ ca scriitor 1932 - 1965 Mișcare/curent literar Modernism Subiecte Studii de estetică literară Specie literară roman, poezie, piese de teatru, eseu, biografie, monografie Operă de debut 1932 - „Viața lui Mihai Eminescu" Opere semnificative „Istoria literaturii române", „Enigma Otiliei" Influențeascunde Eugen Lovinescu, Titu Maiorescu, Garabet Ibrăileanu, A influențat peascunde Alexandru Piru, Adrian Marino, Dinu Pillat, Eugen Simion, Nicolae Manolescu etc. Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române/ the apartment 1960 the key - YouTube Any body, right + Comment: Well, then i hope you really like Red, Baxter! VECINIC Mulțumiți Domnului, Dumnezeu și Rege Iubirea lui, în veci Fiindcă e bun Deasupra a toate Iubirea lui, în veci Mulțămiți, mulțumiți-i Ce braț puternic Și mână întinsă Iubirea lui-i în veci Pentru viața ce a renăscut Iubirea lui în veci Mulțumiți, mulțumiți-i Mulțumiți, mulțumiți-i În veci Dumnezeu, credincios În veci Dumnezeu, tare În veci Dumnezeu, cu noi În veci și în veci. +trad. Cântec/imn/psalm/cântare, Rugăciune și închinare în bisericile bornagain. A. B. ascunde C. Logo original-t.png D. Vă invităm să vă creați un cont și să participați la concursul Wikimedia CEE Spring scriind cel puțin cinci articole. E. Elul F. De la Wikipedia, enciclopedia liberă G. Sari la navigareSari la căutare H. Elul (‫אלול‬, ebraică standard: Elul, ebraică tiberiană: ʾĔlûl: din limba akkadiană: elūlu) este cea de-a douăsprezecea lună a anului ecleziastic și a șasea lună a anului civil în calendarul ebraic. Este o lună de vară de 29 de zile. I.

344 J. Luna Elul este o perioadă de pocăință în pregătirea marilor sărbători ebraice Roș Hașana și Yom Kippur. K. L. Lunile calendarului ebraic M. Tișri | Heșvan | Kislev | Tevet | Șvat | Adar | Nisan | Iyar | Sivan | Tamuz | Av | Elul N. ascunde O. v • d • m P. Iudaism Q. Denominații R. Schisme · Karaiți · Iudaism ortodox · Iudaism reformat · Iudaism conservativ · Rit occidental · Sinagogă S. Steaua lui David T. Scrieri U. Biblia ebraică · Tora · Talmud · Mișna · Ghemara · Chumash · Midraș · Mishnah Berurah · Tosefta · Halaha · Agada · Shulchan Aruch · Siddur · Tosefta · Zohar · Geonim V. Adepți W. Evrei · Regatul Iuda · Regatul Israel · Hazar X. Roluri religioase Y. Rabin · Rebbe · Posek · Hazzan · Kohen/Preot · Mashgiah · Gabbai · Maggid · Mohel · Beth din · Rosh yeshiva Z. Ritual AA. Circumcizia · 613 porunci · Rugăciuni BB. Calendarul ebraic CC. și sărbători DD. Purim · Pesah · Șavuot · Roș haȘana · Iom Kipur · Hanuka· Nisan · Iyar · Sivan · Tammuz · Av · Elul · Tișrei · Heșvan · Kislev · Tevet · Șevat · Adar EE. Altele FF. Lista sinagogilor din România · Monoteism· Istoria evreilor în România · Dumnezeu · Moise · Creștinism · Samariteni · Islam · Limba ebraică · Listă de obiecte cu importanță biblică · Tabernacul GG. Personalități HH. Maimonide · Abraham · Eliezer Ben-Yehuda · Theodor Herzl II. Categorie: Calendarul ebraic JJ. Meniu de navigare KK. Nu sunteți autentificat LL. Discuții MM. Contribuții NN. Creare cont OO. Autentificare PP. ArticolDiscuție QQ. LecturăModificareModificare sursăIstoricCăutare RR. Căutare în Wikipedia SS. Pagina principală TT. Schimbări recente UU. Cafenea VV. Articol aleatoriu WW. Facebook XX. Participare YY. **** încep pe Wikipedia ZZ. Ajutor AAA. Portaluri tematice BBB. Articole cerute CCC. Donații DDD. Trusa de unelte EEE. Ce trimite aici FFF. Modificări corelate GGG. Trimite fișier HHH. Pagini speciale III. Navigare în istoric JJJ. Informații despre pagină KKK. Citează acest articol LLL. Element Wikidata MMM. Tipărire/exportare NNN. Creare carte OOO. Descarcă PDF PPP. Versiune de tipărit QQQ. RRR. În alte limbi SSS. ‫ﺍﻟﻌﺮﺑﻴﺔ‬ TTT. Deutsch UUU. English VVV. Español WWW. Français XXX. Polski YYY. Русский ZZZ. Türkçe AAAA. 中文 BBBB. Încă 24 CCCC. Modifică legăturile DDDD. Ultima editare a paginii a fost efectuată la 24 martie 2013, ora 09:26. © 23 hours ago, F R G Constantinescu religion • life • love • effort • adult

Oliver Twist Olivertwist front.jpg Oliver Twist - Cruikshank - The Burgulary.jpg Ilustrație de George Criukshank pe coperta primei ediții Informații generale Autor Charles Dickens Subiect literatură istorică; criticism social Gen Roman Serie lunară; februarie 1837 – aprilie 1839 Ediția originală Titlu original Oliver Twist; or, The Parish Boy's Progress Limba limba engleză Editură Bentley's Miscellany Ilustrator George Cruikshank Țara primei apariții Anglia Data primei apariții 1837 Număr de pagini 490 Ediția în limba română Traducător ? Cronologie Clubul PickwickClubul Pickwick text Clubul Pickwick Nicholas Nickleby Nicholas NicklebyNicholas Nickleby text Modifică date / text Consultați documentația formatului Oliver Twist sau Aventurile lui Oliver Twist (engleză Oliver Twist; or, the Parish Boy's Progress) este un roman scris de romancierul englez Charles Dickens. Este al doilea roman publicat de autor la editura lui Richard Bentley în 1838. Oliver Twist este una din cele mai cunoscute opere ale romancierului fiind unul din primele exemple de roman social. Printr-o inversare a bildungsroman-ului și cu umor negru autorul analizează relele societății engleze din secolul al XIXlea: sărăcia, exploatarea minorilor, criminalitatea urbană și ipocrizia societății victoriene cu realități sociale **** ar fi înfometarea copiilor orfani dn casele de muncă dn vremea reginei Victoria, genocidul acceptat și violența ignorată la care sunt aceștia supuși atât în casele de muncă cât ș în lumea din afară ce care pleacă pentru ucencie în vreo mesere, pe Oliver chinuindu-l familia unui șef de pompe funebre. Romanul a fost sursă pentru nenumărate adaptări pentru teatru, cinema și comedii muzicale. Cele mai cunoscute filme sunt: Aventurile lui Oliver Twist de David Lean din 1948, Oliver ! de Carol Redd din 1969, câștigător a cinci Premii Oscar și Oliver Twist regizat de Roman Polanski din 2005. În 1988 Walt Disney Pictures a realizat un film de desene animate inspirat de roman, Oliver & Company.

Incunabula de aur. Romania nihilista 11 Iubirea începe cu o bucata de Zi pentru Copii Incunabula de aur. România nihilistă 11 Iubirea începe cu o bucata de Zi pentru Copii (p si v, 25 mar. 2021+)

*** O hartă a Maternității.

OMUL E UN PERSONAJ SHAKESPEAREIAN ! ȘI DOMNUL A VĂZUT CĂ ATĂ TOATE ERAU FOARTE BUNE. ȘI S-A ODIHNT DOMNUL DE TOATE CÂTE FĂCUSE: FELIX '21 30 mar,

Acum 6 ani am intrat în cosmos ieșind azi în luna a treia Stau pe patul mamei la taburetul masă privind Maria Ana Mănânc încet înghit privind din când în când icoana Niculei Acum sunt liniștit o să fiu mai bine nu plânge Copile pt. bolnav...

Autorlor Adrian Pleșu & Gibril Liiceanu !!

25 mar. 2021 AD 16 34 pm

În România antișem a devenit s p i r i t u a l i t a t e... 30 mar 2021 Ad 1opt 21 pm Y Oamenii știu, nefăcând/ De la plug la biblioteca. + m LazărGOG/ t drops waves meet to EMI Madonna /jn & W Wilberforce. FELIX/21mar.27 +^?Dumnezeu (prin) niște halucinații (începu), Din context, marianicismul. 2 Solomon Marcus Math gud men.

Romanul narează istoria unui orfan, Oliver Twist, botezat după agendă de domnul Bumble, ntendentul casei de muncă în care se născuse, care este exploatat la sânge într-o manufactură, apoi este plasat într-un orfelinat de unde fuge și rătăcește pe străzile Londrei unde îl va întâlni pe Artful Dodger, șef al unei bande de hoți de buzunare. Aceștia sunt antrenați și folosiți de bătrânul recidivist Fagin, fără ca să-și dea seama de natura activităților lui criminale. Alte personaje importante în text sunt Agnes, mama muribundă, Sykes, un tovarăș fioros al lui Fagin și domnul Brownlow, un bătrânel gentleman care îl adoptă pe Oliver pentru că seamănă cu portretul fetei lu decedate. Wikipedia.ro Ce face dacă tu îl respingi? Boala Hiv. Tu mai vrei să-ți vezi COPIII CRESCÂND? Dependența de Țigări. Afiș medical 2006+2019/20+m HD/ZAM Poezia Poezia e discernământul între Rațiune și nebunie. Distih The certificate is In my heart. Haik Prolegomene pentru o Biblie mixtă. Apres +100 anees Deasupra lor, cerul albastru. Apud Xnjiang Mâna dreaptă e mâna dreaptă și mâna stângă e mâna stângă. *** Filozofia Bisericii./ *** Cu ochii închiși am adormit în ploaie, în nea, în buruieni, în iarbă.

Masă cu Icoană

Drumul spre Iad hjaiku Copiii mei de la Spital au crescut S-au făcut securiști obsceni sub Cer. 26 martie 2021 AD h 16 03 pm, Pogany+sat

&&& Cavalcadă de-alungul bibliotecii.

+++Latina mathematica.

***+++ Solum theum

Oliver Twist De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la navigareSari la căutare

Mr. Teacher authors Coranul supreme islam w 30 variables 1 random notion Coranul is beautiful / very interested of it's place in monotheism/ m Reading it you read t cosmos of t universe yourself... 30 martie 2021 AD 4 20 am

Ontariostream, Torontoverse (March/April 2021+ Ad Volume 1, incomplete h...) F+G R Constantinescu I, TO EDGAR ALLAN POE 1809+1849 A Christș Hegira. & Felix Bach-Beethoven-Mozart-Bartholdy...+ -C, Absolvire cu cunună în Satul Jad provincia Hunnan Poezii +2021 Felix Medjugorje, Mother.jpg Itovii + b, 4 martie 2021/ A, Școlar cu + în frunte Schoolboy w + in front Workboks i, Falling in Love with a Canadian Școlar cu + în frunte Schoolboy w + in front WORKBOKS Jetaime, Workboks i, Falling in Love with a Canadian FELIX RIAN+CONSTANTNESCU fevr, 2021 to Samuel Langhorne Clemens (November 30, 1835 – April 21, 1910*( Disarmed snake... How I Knew I Need Publish Again How I Knew I fell in Love with You. +++Autobiography , Je suis t miracle worker of my village, I just say to be and is, Life like Love, Happiness found in Sorrow, I cannot explain well, God + and all that is + just is with me! Amen Haiku 5 fevr, 2021 Îngrijorat de soarta și destinul melcilor. The sound your eyes Your eyes are lamps hidden in pink milk The most beautiful thought I think I fell in Love I will not go There's a Baby I must sow You came with the ray came with the beam Were the saveness of my dream Your eyes are lamps are t blue Moon Mouth' the pink star coming soon. fevr, 2021 Lew, &augustin buzura, + m , 6et st, francisiubirea forever, Motto Anne Darwin From Wikipedia, the free encyclopedia Jump to navigationJump to search Anne Darwin Annie Darwin.jpg Anne Darwin Born Anne Elizabeth Darwin March 2, 1841 Died April 23, 1851 (aged 10) Other names Annie Parents Charles Darwin (father) Emma Wedgwood (mother) Relatives See Darwin-Wedgwood family Anne Elizabeth "Annie" Darwin (2 March 1841 – 23 April 1851) was the second child and eldest daughter of Charles and Emma Darwin. Annie's grave in Great Malvern

+++ Carminourum fossatourum.

+++ The **** of Jesus more than your brain.

Of long I thought of it - of Love & I have seen Children hating I raised my dead poor Mother And now I am with sweet Child There’ll ne no nothing else – so! My Child Peter Pan t deal is. Mart 30, 2021 Ad 22 01 pm

Living Links: Tafsir of Surah al-Kahf, 1 of 20. A Calculus Commentary

+++ Era Augustana trezire spirituală în Roma Veche.

+++ Dacă azi ne convertim în 40 de ani o să iasă morții din morminte dacă nu, ... GENESIS with Jesus he knows m.

My Child Peter Pan

+++ Cărțile ruse uriașe greutăți pelerine. Latină Maria.

New man i writ In my window standing a tractor in motion (wnged) I sit to watch it the lost drivertrain passing true And see a Chld+boy wth eyes of god giants tame... 29 mar. 2021 Ad 18 12 pm +++Ea Ești Fată Ești Lumină + Zi. Te-iubesc-de-nu-mai-pot.

Contents 1 Life 2 Annie's Box 3 Notes 4 References 5 External links Life In 1849, Anne caught scarlet fever along with her two sisters,1 and her health thereafter declined; some authorities believe that she suffered from tuberculosis. In vain pursuit of help from James Manby Gully's hydrotherapy, Charles Darwin took his daughter to the Worcestershire spa town, Great Malvern. She died in Montreal House on the Worcester Road, aged ten, and was buried in the Great Malvern Priory churchyard. Annie's death was a terrible blow for her parents.2 Charles wrote in a personal memoir "We have lost the joy of the household, and the solace of our old age.... Oh that she could now know how deeply, how tenderly we do still & and shall ever love her dear joyous face."3 Darwin scholar E. Janet Browne writes:

345 Anne was ... the apple of her proud father's eye, his favourite child, he confessed to his friend and cousin William Darwin Fox. More than any of the other children she treated him with a spontaneous affection that touched him deeply; she liked to smooth his hair and pat his clothes into shape, and was by nature self-absorbedly neat and tidy, cutting out delicate bits of paper to put away in her workbox, threading ribbons, and sewing small things for her dolls and makebelieve worlds.4 The loss of Charles Darwin's beloved daughter was softened only by the addition of Horace Darwin, who was born only three weeks after Anne's death on 13 May 1851. Annie's Box Around 2000, Charles Darwin's great-great-grandson Randal Keynes discovered a box containing keepsakes of Anne collected by Charles and Emma. He wrote a biography of Charles Darwin centered on the relationship between Darwin and his daughter, entitled Annie's Box; the script of the 2009 film Creation is based on the book. Notes Browne 1995, 498 BBC: Did Darwin Kill God? Quoted in Browne 1995, 501. Browne, Janet (1995). Charles Darwin: A Biography, Vol. 1 Voyaging, p 499. Knopf, New York. References Keynes, Randal (2001). Annie's Box: Charles Darwin, His Daughter, and Human Evolution. Fourth Estate, London. ISBN 978-1-84115060-4. (Review) Darwin's memorial of Anne Elizabeth Darwin at the Darwin Correspondence Project, University of Cambridge Original letters about Annie's death at the Darwin Correspondence Project, University of Cambridge Browne, Janet (1995). Charles Darwin: Voyaging. New York: Random House. ISBN 0-691-02606-8. (The characterization of Anne Darwin appears on p. 499.) External links Anne Darwin at Find a Grave Authority control Edit this at Wikidata GND: 123512050ISNI: 0000 0000 6680 095XLCCN: no2001068881NTA: 270216413Trove: 1524182VIAF: 8297240WorldCat Identities: lccn-no2001068881 Categories: 1841 births1851 deaths19th-century deaths from tuberculosisDarwin–Wedgwood familyTuberculosis deaths in EnglandDeaths from streptococcus infectionPeople associated with Malvern, WorcestershireEnglish children Paul Goma [CENZURAT}De la Wikipedia, enciclopedia liberăSari la navigareSari la căutarePaul GomaPaul Gomacropped.jpgScriitorul Paul Goma [CENZURAT}Date personale [CENZURAT}Născut 2 octombrie 1935234 Modificați la WikidataMana, comuna Vatici, județul Orhei, Basarabia, Regatul RomânieiDecedat 24 martie 2020 (84 de ani)3 Modificați la WikidataParis, Franța53 Modificați la WikidataCauza decesului COVID-195Naționalitate RomâniaCetățenie România Republica MoldovaOcupație scriitorPartid politic Partidul Comunist RomânLimbi limba română1limba franceză Modificați la WikidataStudii Institutul de literatură și critică literară „Mihai Eminescu”Activitatea literarăActiv ca scriitor 1966 - 2020Specie literară roman, eseu, memorialisticăOperă de debut 1. 1966 povestirea „Când tace toba”2. 1971 - romanul „Ostinato”Opere semnificative „Ostinato”, „Ușa noastră cea de toate zilele” , „Bonifacia”, „Patimile după Pitești”, ,„Gherla”, „Jurnal de noaptelungă”, „Arta refugii” , „Sabina” , „Din Calidor”.NotePremii „Chevalier dans l'ordre des Arts et des Lettres”, 1986Prezență onlinesite web oficialIdentificator titlu IMDbModifică date / text Consultați documentația formatuluiPaul Goma (n. 2 octombrie 1935,234 Mana, Orhei, Regatul României3 – d. 24 martie 2020,3 Paris, Franța53) a fost un scriitor român și disident anticomunist. Pentru opoziția sa împotriva regimului comunist a fost arestat și bătut; datorită popularizării internaționale a cazului său, a putut să părăsească țara și s-a stabilit în Franța, unde a fost unul dintre membrii marcanți ai exilului românesc.6A refuzat în 1980 cetățenia franceză și a rămas multă vreme apatrid.78 A stârnit dezaprobare pentru publicarea de texte antisemite,9 anticolegialicești/diarist antiliterare în care, deși nu nega ororile comise împotriva evreilor, le justifica drept răzbunări legitime,10 , psihologic, pentru sovietismul - in cazul iudeilor basarabeni pe care i-a întâlnit în copilăria refugiilor marxismul, socialismul & spinozismul lor multisecular.Este interesant că Goma este disputat doar de - incompletă - critica colegilor de generație, jigniți de jurnalele franceze, în posteritate nu există un caz Goma, scriitor între oameni. A bientot,Cuprins1 Biografie2 Exilul3 Activitatea literară și civică3.1 „Săptămâna roșie”4 Activitatea politică5 Deces6 Volume publicate7 Premii și distincții8 Note9 Bibliografie10 Legături externeBiografieGoma s-a născut în Basarabia ca al doilea fiu al unei familii de învățători români. Odată cu cedarea Basarabiei fostei U.R.S.S., în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat în România.În mai 1952, elev în clasa a zecea a liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, Goma a fost reținut opt zile la Securitate și exmatriculat din toate școlile din țară, deoarece susținuse în școală cauza unor persoane arestate și anchetate sub acuzația de anticomunism. A reușit să se înscrie la liceul „Radu Negru” din Făgăraș, pe care l-a absolvit în iunie 1953.În 1954 a susținut simultan examenele de admitere la Universitatea din București la filologie română și la Institutul de literatură și critică literară „Mihai Eminescu”. A reușit la amândouă, dar l-a ales pe ultimul. Între timp Goma devenise membru al Uniunii Tineretului Muncitor (UTM). În toamna anului 1955, a avut dispute la seminarii și cursuri cu profesorii Radu Florian, Tamara Gane, Mihai Gafița, Toma George Maiorescu, Mihail Novicov și după înfrângerea revoluției maghiare din 1956, în luna noiembrie a aceluiași an, Paul Goma și-a predat în semn de protest carnetul de membru UTM, după care a fost arestat și acuzat de „tentativă de organizare de manifestație ostilă”.necesită citare În martie 1957 a fost condamnat la doi ani de închisoare, pe care i-a executat la închisorile Jilava și Gherla. Ulterior, a fost trimis cu domiciliu forțat în Bărăgan, la Lătești, azi Bordușani, din județul Ialomița, unde a rămas până în 1963.Neputându-se reînmatricula în anul III la Institutul „Mihai Eminescu”, în vara anului 1965 a dat din nou examen de admitere la facultatea de filologie a Universității din București.Din cauza romanului „Ostinato”, amplu cenzurat în România și publicat integral în Germania Federală, la editura Suhrkamp, a fost propus în 1971 pentru excludere din PCR, în care se înscrisese în august 1968. Un an mai devreme, la Radio Europa Liberă fuseseră citite fragmente din romanul lui Goma Ușa (noastră cea de toate zilele).În martie 1977, a publicat în revista „România literară” un scurt articol, „Pământ de flori”, în care se referă la urmările dezastruosului cutremur de pământ de la 4 martie 1977.În ianuarie 1977, Goma a trimis o scrisoare de solidarizare cu Charta 77 a cehoslovacilor, apoi o scrisoare deschisă lui [[Nicolae Ceaușescu și, pe 8 februarie, o scrisoare deschisă adresată Conferinței de la Belgrad, semnată de peste 420 de persoane. Pentru aceste trei scrisori în care se cerea guvernului României respectarea drepturilor omului și care au fost difuzate de Radio Europa Liberă și de presa occidentală a fost urmărit, arestat și maltratat de Securitate dar eliberat la intervențiile din Occident, repertoriat de organizația neguvernamentală împotriva încălcării drepturilor omului, Amnesty International.ExilulLa 20 noiembrie 1977 lui Goma, soției și copilului, le-a fost retrasă cetățenia română și au fost expulzați din România. Ajunși la Paris, au cerut azil politic. Aici Goma și-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la București și a lui Nicolae Ceaușescu. A sprijinit înființarea, în 1979, a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR), comparabil cu sindicatul polonez liber Solidarność. Ca reacție la

activitatea sa anticomunistă, a fost ținta unei tentative de asasinat unui atac cu colet-capcană - pusă la cale de regimul de la București.Paul Goma a fost exclus în 1977 din Uniunea Scriitorilor din România.Goma a fost cetățean român,11 conform unei informări a Ministerului de Interne.Lupta sa împotriva comunismului a luat cu timpul un aspect din ce în ce mai naționalist și eurosceptic și în 1980 a refuzat cetățenia franceză dar, scriitorul Andrei Țurcanu a anunțat joi, 25 aprilie 2013, că Paul Goma a primit cetățenia Republicii Moldova.1213Activitatea literară și civicăA publicat la Editura de Stat pentru Literatură și Artă romanul Ostinato și a debutat la revista Luceafărul cu povestirea Când tace toba (1966). În vara anului 1967 a trimis în occident prima variantă, necenzurată, a romanului Ostinato.În august 1968 a avut loc lansarea volumului Camera de alături. În acel an, Goma a făcut cerere de aderare la Partidul Comunist Român și-n august 1968, la Uniunea Scriitorilor a avut loc ședința de primire în Partidul Comunist Român a unor scriitori, Mariana Costescu, Aurel Dragoș Munteanu, Adrian Păunescu, Alexandru Ivasiuc și Paul Goma.necesită citareÎn 1969, la Uniunea Scriitorilor a fost criticat pentru publicarea romanul „Ostinato” în Occident.În aprilie 1970, a predat romanul Ușa editurii Cartea Românească, fiind respins de Marin Preda și Mihai Gafița, după ce Alexandru Ivasiuc „decodificase” două personaje din carte ca fiind cuplul Ceaușescu.necesită citare Manuscrisul romanului a fost expediat în Occident.În octombrie 1971, a apărut în limba germană, publicat de editura vest-germană Suhrkamp, romanul Ostinato, lansat la târgul de carte de la Frankfurt. Goma a apărut la stand cu acest roman și cu titulatura de „carte interzisă în România”. Ca reacție, Dumitru Popescu a propus excluderea lui Goma din PCR, pentru că „a pus în mâna dușmanului o armă cu care să lovească în patria noastră”.necesită citare Îl anatemizează Eugen Barbu, Titus Popovici, Dinu Săraru, dar îl apără Mihail Novicov, Ion Lăncrănjan, Mihai Ungheanu și Darie Novăceanu.necesită citareÎn 1972, a apărut tot la Suhrkamp ediția germană a romanului Ușa, în 1974 ediția franceză la editura Gallimard. Cu aceste cărți, Paul Goma intră în circuitul european, dar și în conflict deschis cu autoritățile comuniste de la București, conflict culminat cu mișcarea „Carta 77” și soldat cu arestarea și detenția sa la penitenciarul Rahova.După 1989 i s-au publicat și în România o parte din cărți. I-au apărut articole în revistele Vatra, Familia, Timpul, Jurnalul literar.„Săptămâna roșie”În 2002, Paul Goma a publicat eseul „Săptămâna roșie 28 iunie-3 iulie sau Basarabia și Evreii”, în care descrie „atrocități comise de populația neromână, în special, întreaga minoritate evreiască (variantă care a fost atenuată în edițiile ulterioare) în timpul retragerii trupelor și administrației române din Basarabia și Bucovina, ca urmare a ultimatumului sovietice din iunie 1940”. Autorul ia apărarea lui Ion Antonescu stabilind o legătură cauzală și cronologică între crimele de război comise după 22 iunie 1941 (momentul declanșării războiului împotriva URSS) de regimul antonescian împotriva evreilor și ceea ce autorul numește „răzbunarea pentru faptele reprobabile din anul precedent”.Conform surselor parțial menționate mai jos, Săptămâna roșie nu este un studiu istoric, ci un manifest politic de reinterpretare a istoriei. Potrivit acestor critici, eseul se bazează pe surse, din care Goma alege numai citatele care îi pot susține tezele și care aruncă asupra unei întregi populații evreiești (250.000 de evrei basarabeni) responsabilitatea câtorva grupuri de militanți comuniști, dar - totuși - adevărul e că de la Karl Marx și Manifestul Partidului Comunist, cu excepțiile hasidim, ori ultraortodoxismul mozaic ori neologul iudaic împreună cu sefarzii fără țară, pentru prea mulți israeliți, până la Alia finală în 1967, Tanakhul și Talmudul au fost înlocuite cu „Biblia evreiască” și Opere alese de Șalom Alehem, când Maghen+David nu a fost înlocuit pede-a-ntregul cu steaua roșie a ilegaliștilor comuniști într-un procent semnificativ evrei veniți dinspre răsărit, aceștia fiind primii care au văzut în marxism, leninism, troțkim și stalinism ceva ce seamănă cu Revelația monoteică. Iar gestul relatat de Goma al comuniștilor basarabeni iudei de a smulge gradele soldaților români placizi refugiați de pe frontul de est merită măcar o mențiune, și chiar și o analiză ca gestul unei minorități mereu avantajate de stat cu excepția pogromurilor față de poporul al cărui nume comun pământul îl poartă. Politologii și jurnaliștii care comentează Săptămâna roșie apreciază că lucrarea face uz de antisemitism și se plasează în literatura negaționistă în cadrul categoriei de scrieri care „trivializează prin comparație”.14 Documente cu privire la evenimentele descrise în eseu mai sunt cuprinse în arhiva armatei române15 și în lucrări publicate de istorici cu renume, spre exemplu Dinu C. Giurescu.1617În fața acestor critici, Paul Goma a încercat să-și amelioreze lucrarea, sporind sursele și renunțând la anumite aproximații: eseul a fost revizuit de câteva ori între anii 2002 și 2005. Prima ediție tipărită a apărut la Editura Museum din Chișinău (2003), a doua la Criterion Publishing House, București (2003), iar a treia la Editura Vremea, București (2004).Pentru realismul lor brutal nabist și original real sau ficționar, verdictul criticii oficiale românești de după exilul din USR, 1977, a fost până la moarte în 2020 că romanele de dimensiuni cioraniene ale incompetentului prozator Goma nu sunt literatură.necesită citareActivitatea politicăPaul Goma a făcut parte pentru opt zile din Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, din care a fost îndepărtat din considerentele de mai sus.18Este considerat drept negaționist al Holocaustului din România și din cauza opoziției sale față de Raportul Comisiei Wiesel.19DecesPe 18 martie 2020, Paul Goma a fost internat la spitalul La Pitié Salpêtrière din Paris, infectat cu coronavirus și a murit în noaptea din 24 spre 25 martie 2020.20Volume publicateCamera de alături (1968)Ostinato (1971)Ușa noastră cea de toate zilele (1972)Gherla (1976)În cerc (1977)Garda inversă (1979)Culorile curcubeului '77 (1979)Patimile după Pitești (1981)Chassé-croisé (1983)Soldatul câinelui (1991)Bonifacia (1986) 21Din Calidor (1987)Roman intim (1989)Arta refugii (1990)Astra (1992)Sabina (1991)Adameva (1995)Amnezia la români (1995)Scrisori întredeschise – singur împotriva lor (1995)Justa (1995)Jurnale [Jurnal pe sărite, Jurnal de căldură mare, Jurnal de noapte lungă} (1997-2004)Jurnal de apocrif (1999)Garda inversă (1997)Altina – grădina scufundată (1998)Alte jurnale (1998)Jurnalul unui jurnal (1998)Scrisuri (1972-1998)Infarct (2001)Basarabia (2002)Săptămâna roșie, 28 iunie – 3 iulie 1940 sau Basarabia și evreii, ed. I-VIII (2003-2010)Premii și distincții„Chevalier dans l'ordre des Arts et des Lettres”, 1986Cetățean de onoare al orașului Timișoara din 2007 22Premiul Academiei de Științe a Moldovei pentru diaspora „Paul Goma”, 2015Note Wikipedia, Paul Goma, scrii,or [CENZURAT}William FaulknerDe la Wikipedia, enciclopedia liberăSari la navigareSari la căutareMedalia Premiului NobelWilliam Cuthbert FaulknerCarl Van Vechten - William Faulkner (greyscale and cropped).jpgWilliam FaulknerDate personaleNume la naștere William Cuthbert Falkner4 Modificați la WikidataNăscut 25 septembrie 1897New Albany, MississippiDecedat 6 iulie 1962 (la 64 de ani)Byhalia, MississippiCauza decesului cauze naturale (infarct miocardic) Modificați la WikidataFrați și surori John Faulkner* Modificați la WikidataCăsătorit cu Estelle Oldham (1929– 1962)Naționalitate americană Statele Unite ale AmericiiCetățenie Flag of the United States.svg SUA Modificați la WikidataReligie prezbiterianism Modificați la WikidataOcupație scriitorLimbi limba engleză1 Modificați la WikidataStudii Universitatea din Virginia*Universitatea din Mississippi* Modificați la WikidataActivitatea literarăActiv ca scriitor 1919-1962Specie literară poezie, prozăOpere semnificative Zgomotul și furia,În timp ce mor,Lumină de August,Absalom, Absalom!,Sartoris, Cătunul,Orașul,Casa cu coloane,Ursul (1942)' InfluențeJames Joyce, William Shakespeare, Sherwood Anderson, Biblia, Keats, Mark Twain, Herman Melville, Gustave Flaubert, Honoré de Balzac, Charles Dickens, Joseph Conrad, Miguel de Cervantes, Lev Tolstoi, Fiodor DostoievskiA influențat peCormac McCarthy, Gabriel Garcia Marquez, Jim Harrison, Toni Morrison, Ken Kesey, Flannery O' Connor, Don Delillo, Harper Lee, Mario Vargas Llosa, Aleksandr Soljenițân, Graham Greene ,Kazuo Ishiguro ,Ismail Kadare NotePremii Premiul Nobel pentru literatură23National Book

Award*Premiul Pulitzer pentru Ficțiune*Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor*National Book Award for Fiction*O. Henry Award* Modificați la WikidataPremiul Nobel pentru Literatură, 1949 Premiul Pulitzer, 1955, 1963SemnăturăFaulkner signature.pngPrezență onlinefacebookIdentificator titlu IMDbModifică date / text Consultați documentația formatuluiWilliam Cuthbert Faulkner, născut Falkner (25 septembrie 1897 – 6 iulie 1962) a fost un prozator american, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1949, unul dintre scriitorii reprezentativi ai literaturii americane din secolul XX. Modernismul lui Faulkner se înscrie în spiritul de influență al lui James Joyce, ca model de artă romanescă dar în același timp după volumul de poezii Faunul de marmură, proza sa se inscrie în tradiția americană genuină, - spre deosebire de europenizanții revoluți -, Melwille, Hawthorne, Twain, London, Hemingway și subdiviziunile romanești care au urmat, evreiascăamericană, afroamericană ori femininamericană inaugurând tematica sudului american și a războiului de secesiune, în Yoknapatawpha de inspirație amerindiană și balzaciană. Din ceea ce a numit timbrul Yoknapatawha a renăscut întreaga literatură de talie mare sudamericană, latinamericană, Faulkner fiind o obsesie real-magică pentru toată intelighenția literaturilor hispanice, Marquez, Borges, Sabato, Cortazar, Llosa, Adolfo Bioy Casares ori de exemplu poeții argentinieni postbelici precum Arnaldo Calveyra, Silvina Uribe ori Basilio Uribe, provincialismul câmpurilor de bătaie ale lui Faulkner influențând literatura universală mai mult decât bestsellerurile metropolelor, poate pentru că personajele sale sunt înmormântate în cimitire de onoare națională americană. Până la un nou război civil un Faulkner nu se va naște. Lew Tolstoi american. Cuprins1 Motivația Juriului Nobel2 Date biografice3 Bibliografie3.1 Poeme și eseuri3.2 Romane3.3 Trilogia Snopes3.4 Nuvele și povestiri4 Referințe critice4.1 Alfred Kazin4.2 Flannery O'Connor„You know when you read Moby Dick the second time,Ahab and the whale become good friends,Seinfeld, Jerry to George Costanza.24 And Jacob was left alone; and there wrestled a man with him until the breaking of the day.25 And when he saw that he prevailed not against him, he touched the hollow of his thigh; and the hollow of Jacob's thigh was out of joint, as he wrestled with him.26 And he said, Let me go, for the day breaketh. And he said, I will not let thee go, except thou bless me.27 And he said unto him, What is thy name? And he said, Jacob.28 And he said, Thy name shall be called no more Jacob, but Israel: for as a prince hast thou power with God and with men, and hast prevailed.29 And Jacob asked him, and said, Tell me, I pray thee, thy name. And he said, Wherefore is it that thou dost ask after my name? And he blessed him there.30 And Jacob called the name of the place Peniel: for I have seen God face to face, and my life is preserved.31 And as he passed over Penuel the sun rose upon him, and he halted upon his thigh.32 Therefore the children of Israel eat not of the sinew which shrank, which is upon the hollow of the thigh, unto this day: because he touched the hollow of Jacob's thigh in the sinew that shrank.The Holy Bible, KJV, 1611iisayahu 42, 1+6+11Iona 1, 14+171, Prologue poetry To Holderlin's Deutschlan Your forehead is the 42 lines Gutenberg Latin Bible When you speak your thoughts are wordsworthed A rythm from beyond rythm a music of singleatoms Your eyes are blue initials of the miracles prayers You a yellow planet incensed by t halowed time I remember again a Love/World Lost/Met when 13. Gott hielfe zussamen. An Angel in Love, Carols Copybook The golden pageIn the cave of winter an innocent visionA golden page an Ute kiss on a cathedralLike the asian rupee from diamond dustI remember all the faces that were knownThe page is sacred banner wind flowing Letter after letter writing itself or not... /The aurum seraphimMakes one think the stars are goldburnLike you can dissolve them in your milkLike a beautiful angel of old Teophanes Dressed in the holiness of Love's purityShe is the Au the goldblum grapesbornIn t Ideal word evrythngs match, blAu.The tower of the vespersIn infancy mother took me Roumaine placesAnd one of them was the medieval tower IDreamt t other week 5 in my home villageChurch it was 100 stairs to walk up in circleAnd I stood with mother alone in t balconyAlready a Christian feeling like sky watch.Perpetual Christmas in Lightto YellowWe were just watching outside the villageWhen the Light came above us singingI love you little shepherd old carpenterT cave Byzantine yellow in t blak nightIn this holy day under the eternal StarsWe wait alone in books for Light's Nativity.A Child came to Mother MaryA Child Came To Mother MaryHold me to UrBosom!!Poor aurumChildI am to Birth!!The ChildBeggedHold me toUr Bosom!!My name isMary & it's trueThat me & youLove you!!The marian hymnAve Maria!!When you Sing theMarianHymnI feelAloneIn yourSw. signYou aremy marianHymn + Love'sSignI crysingingt hymnI wipeYourtears.The WonderfulT HolyBibletells oft fightof Israeland Godenlightened 'ntillt morning& t manleft limping / an/act offaithif youLovet WounderfulAngel Visits.Epistle of JacobGattoparda thinkingOld Jacobof t Jesusbirthwroteto stay on kneeslike Jer,alltimePrayersto GodHeal t brainYou cankneelevenin bedWhen Urnoble& justWed.The maiz riverIn the winter nightI can see t maizRiver in t ble fieldIn the summerInlumminatedHoly Evangile,Carol, An Angel in LoveYour hairIs a lanOf wheatits goldt pureyellowMoonSomeherein black skywe meetwhen tNightget to Urnoon.An orange to torontoAfter morning sky watcht me allnightI think I thought it seemed t LovecitySo I had to feed her with an orangeThat I birth in my night+bed crimsonLike the smile of t yellow rose of GodI send An orange there in my heart.Absurd IdealsOf course t is an absurd philosophy of manBut ii believe being orphan of a primogenitorBetter especially if you adore the departedBecause Love calms and you make peaceOnce with you rival parent but not in divorceThis way we see t aburdity Idealism thought. 2, bear's fagur. poeithieia The film ends when you fall in LoveWe live with all the heavens in the windowPraying in t binary computer of our ageThe film ends when you fall in LoveYou think of today and t rosary serviceSome people are on t street other to be born& you have to stay up+there in the bear's fagur.From reclusion to the past fieldto the sheep, dogs & shepherdto ben gurion & to feverier Remember now after maybe 5 months of reclusionOf the field I adored w t nut trees alley poplars'n skypuddles & littledamI walkt t with a big old almost empty agenda watchdogTo write fieldpoems in it w blue or green a winter wordcropNow t peasantsfield so far black with gonesnow with big old mentractorsShould walk from this teen reclusion to my thought past prayer field.The tractorsarmyWhen I am big I want to make a tractorsarmyTo bake the earth from spring to early wintersTo make the bread dart from the cultureearthSo there will be food for t rich & poor & nowarI believe in this notion & my dream can&will be trueTo make books from La Hojarasca of the grain.Treatment against the skyI was never educated almost except by my mom or priestsI was reeducated from t start and my time is not finishedTo me t seems imposible this aiud at home or '90s schoolMama now t'is just her bed in her room between the duke & t kingI receive a everyday lifelong treatment against the sky with -Blistered fingers and eyesborn hurt lifelines a life of sciencefiction...The kindness of schizoidsto Vladimir p,Wouldn't write Putin dissociated but just got to make it in t businessMy first impresson of him in 2000 i think or maybe 1999 a chessplayerResembling my father and mother bald grandfather a good boyarHumanizeKgb & get Rossija through AIS&vkb to Tolstoy's goldenboughPeople began for centuries to badmouth the

346 governors undogmaticThere is a kindness of schizoids kept for the hermits & bluestars.DistichFace of gold,Eye in sapphire.The milk jordan honey river I remember the land of milk and honey of the ancientthe jordan white in the sun gathered the yellowwheatlike t apostles scattered in t fields for a beat harvestthere we got baptized in honey like t fat bumblebeeswe believed in ourselves and biblia us proved wrongthere's nothing like t effort of humanity in t black earth.The Chipmunk & the Hivequeena LovestoryIn the black forest beyond the blue mountain in the white hiveThere is a giant queen in love with a little beautiful ChipmunkSo she lets t gate open in t evening Moon for her Love 2 come&t Prince of Little Chipmunks Stars comes fr.t azure maybe from a bookShe comes the Prince for a glass of lindenteawhitecow'smilkThe Noble Chipmunk of the Holy Forest drinks & eats fruitcookies.The dancing, descended, praying starheavenproofIn the Christmas forever one of the stars starts to move n bluenightShe is in Love and sings a song her Love to pledge across the seeShe walks down from the sky on the church road here in t villageA j & z in her eyes writ in arab letters of a life long dream right hereShe sings in prayer her prayer sings and in expostulation shuts waitn India stars R called cites & she must be i dancingdescending praying.Conspirativitatea d e s c o n s p i r ă r i i numelor scritorilor rom, postbeliciT title is in our native nahuatl.ro because no other language can express We have Buzura vs, Breban, Manolescu vs, Simion, Stănescu vs, Labiș,Sorescu vs, Ion Gheorghe, Preda vs, Lăncrănjan, Marin vs, Mușina,C+nescu vs, Martinovici, Ivănescu vs, Păunescu, Dimov vs, Brumaru, Rian vs, Robert Petrescu/Nicolae Szekely - Poetul m/Astrele interioare - din Hunedoara?, Komartin vs, Linda M Baros, Perpessicius vs, Blaga, Cromăhlinceanu vs, Kriterion, Nicu St. vs. Gyr, Dinescu vs, Cărtărescu, Doinaș vs, Un răsunet, Nedelciu, Groșan, T. Vianu vs, A. Toma, Bacovia vs, Arghezi, Radu Petrescu vs Costache Olăreanu, Patericul vs, ic px...The rising starShe is t rising star above t cardinal northA blue yellow golden shining silent starSinging in light and a memory of t sunA young star as big as a galaxy toneHere on the Earth we wait t star's LoveThe heaven now beautiful because of her.Kissing t sky, walking t riverto my Father ConstantinI kiss the sky sometimes& walk on the holy+riverLoved by t teen MoonI walk the river thinkingKissing the RevelationSheltered by t Giant Bear. iii,How I Knew I Need Publish Again Ideals are not wrongRotasoperatenetareposatorIdeal s are not wrongT blackred of t GotsThe Angel & t songT have & t havenotsI saw a man todayThe morning beautifulHe said to I I prayThe work is on t stool.Reading verticalsIn poetry get so caught up when read a poemI came to not realize I am reading ideogramsLike the runes or Latin numbers easyreadingI read the entire piece of poetry with wonderHow come the vertical poem does not tireT chinese read vertical characters nippons. Yellow Light l i t for YouI go to the temple with a burning light i lit at the LighterThe flame is just like you angelic and warm and LoveMy line goes through God to you like in t old timesI pray by the candle for my Mother God to bless youThis is a yellow light lit for you all the lights i put up from infancyI remember of t blak peoples praying for something in t deserted cities, Vers șaizecist Ea e toată numai ochi Ochi lângă ochi Pe ochi pe gură pe frunte Ca o icoană kieveană Un rug aprins ce arde în rugăciune Perpetuu.

Upon returning to Transylvania, now a part of Romania, he contributed to the Romanian press, being the editor of the magazines Culture in Cluj and The Banat in Lugoj. In 1926, he became involved in Romanian diplomacy, occupying successive posts at Romania's legations in Warsaw, Prague, Lisbon, Bern and Vienna. His political protector was the famous poet Octavian Goga, who was briefly a prime minister; Blaga was a relative of his wife. He was elected a titular member of the Romanian Academy in 1936. His acceptance speech was entitled Elogiul satului românesc (In Praise of the Romanian Village). In 1939, he became professor of cultural philosophy at the University of Cluj, temporarily located in Sibiu in the years following the Second Vienna Award. During his stay in Sibiu, he edited, beginning in 1943, the annual magazine Saeculum. He was dismissed from his university professor chair in 1948 because he refused to express his support to the new Communist regime and he worked as librarian for the Cluj branch of the History Institute of the Romanian Academy. He was forbidden to publish new books, and until 1960 he was allowed to publish only translations. He completed the translation of Faust, the masterpiece of Goethe, one of the German writers that influenced him most. In 1956, he was nominated to the Nobel Prize for Literaturecitation needed on the proposal of Bazil Munteanu of France and Rosa del Conte of Italy, but it seems the idea was Mircea Eliade's. Still, the Romanian Communist government sent two emissaries to Sweden to protest against the nomination,citation needed because Blaga was considered an idealist philosopher, and his poems were forbidden until 1962.citation needed There are strong cultural indices to conclude that the novel Pasternak Boris published in Italy in 1957 and Rejected to Nobel in 1958 by PCUS was about Blaga, not Pasternak, living the Second Revolution in Romania of 1944+1948, and also it is that the fleuve novel The most loved of the earthbeings, 1980, by Marin Preda - that brought him sudden death the same year after publication and book withdrawal - was not only about the time in prison of poet Ion Caraion but on the European stature of Lucian Blaga. Out of Lucian Blaga innumerable pedologic realisations, the byzantine Romanian man of culture of a moderate nature, and a political detainee since 1959 to 1964, boyar Al. ”Conu Alecu” Paleologu is his most profound passing-torch. He was diagnosed with cancer and died on 6 May 1961. He was buried on his birthday, 9 May, in the countryside village cemetery of Lancrăm, Romania.

"După trei zile, pe ţăran îl cuprinde o disperare copleşitoare. El ştie că va muri. Şi se întreabă: „Ce loc au avut în viaţa mea dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blîndeţea, înfrînarea?" Wilhelm BUSCH (1897+1966} , ISUS DESTINUL NOSTRU d 38+'66 " „Nevastă!" o roagă el, „adu-1 pe pastor!" Ea răspunde: „Nu, nu mă mai duc. N-are nici un rost!" „Nevastă, adu-1! O să ajung în iad!" Atunci femeia se duce. Cînd vine Volkening, găseşte un om care a înţeles versetul: „Nu vă înşelaţi. Dumnezeu nu Se la¬să batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va şi secera". Volke¬ning se aşează pe un scaun lingă pat şi întreabă: „Nu-i aşa că mergi drept în iad?" „Da, în iad mă duc!" Atunci Volke¬ning spune: „Hinrich, hai să mergem la Golgota! Isus a mu¬rit şi pentru tine!" Iar acum îi spune pe un ton binevoitor şi -180prietenos **** salvează Isus pe păcătoşi. Şi pentru aceasta, trebuie ca mai întîi să ne dăm seama de propria stare de pă¬cat, să nu mai tot repetăm: „Fac ce este bine şi nu-mi pasă ce zic alţii!", şi apoi să ne ţinem numai de adevăr. Numai atunci ne poate Isus salva! Deodată, ţăranul înţelege: „Isus a murit pentru mine la cruce! El a plătit pentru păcatele mele! £1 poate să-mi dea singura justificare valabilă în ochii lui Dumnezeu!" Şi pentru prima oară se roagă ţăranul cu ade¬vărat: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul! Doamne Isuse, salveazămă de iad!" Volkening pleacă în tăcere. £1 lasă în urmă un om care cheamă pe Isus. Volkening e liniş¬tit, pentru că în Biblie este scris de trei ori: „Cine va chema Numele Domnului va fi mîntuit!" Cînd vine iarăşi ziua ur¬mătoare, află un om care a găsit pacea cu Dumnezeu! „Ei, **** e, Hinrich?" Şi Hinrich răspunde: „EI m-a primit -prin har!" S-a întîmplat o minune!" Wilhelm BUSCH (1897+1966} , ISUS DESTINUL NOSTRU d 38+'66

https://issuu.com/constantinescufelixgelu/docs/versuri_scrise_la_lumina_intunericu + L https://ro.wikipedia.org/wiki/Jan_Hus . 6 https://ro.wikipedia.org/wiki/John_Wycliff // https://ro.wikipedia.org/wiki/Ieronim_din_Praga https://ro.wikipedia.org/wiki/William_Tyndale https://ro.wikipedia.org/wiki/Rafael , + http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20826954-alienareaparentala-recunoscuta-forma-abuz-psihologic-sever-asupracopilului.htm https://ro.wikipedia.org/wiki/Abuz_asupra_copilului m 1/ 37 Felix Rian Constantinescu v,

Blaga with daughter He was married to Cornelia (née Brediceanu).1 They had a daughter, Dorli, her name being derived from dor, a noun that can be translated, roughly, as "longing".

Romanian poet CV 1982_2021 Felix Rian Constantinescu Romanian poet

The University of Sibiu bears his name today. CV Literature Motto:

The floor above my mother's bed I sit and think for the first thing of the blue floor abov my mama's bed She left this Corvinian chapel like a Crusading blackbird for t other Outside t light is flaring like a promise but in t mountain almost dark The water is wet inside the concrete of the succeeding enbankments And t wolves think in the night like a brigade of electriccableworkers The floor above my mother' bed is still blue as she left the happyroom. Lucian Blaga From Wikipedia, the free encyclopedia Jump to navigationJump to search Lucian Blaga Lucian Blaga (2).jpg Blaga's portrait, Museum of the Romanian Peasant Born 9 May 1895 Lámkerék, Szeben County, Kingdom of Hungary, Austria-Hungary (now Lancrăm, Alba County, Romania) Died 6 May 1961 (aged 65) Cluj, Cluj Region, Romanian People's Republic Resting place Lancrăm Monuments Nome Nationality Romanian Citizenship Romanian Lucian Blaga (Romanian: lut͡ʃiˈan ˈblaɡa (About this soundlisten); 9 May 1895 – 6 May 1961) was a Romanian philosopher, poet, playwright, poetry translator and novelist. Contents 1 Biography 2 Literature 2.1 Poetry 2.2 Drama 3 Philosophy 3.1 Philosophical works 3.2 Other works 3.3 Presence in English language anthologies 4 References 5 Bibliography 6 External links Biography Lucian Blaga was a commanding personality of the Romanian culture of the interbellum period and in spirit - for his refusing to refuse to the normal values of Christian Idealist Romanian Philosophy at all cost, through his ressistence regarding obsessive decade - 50s Communism through Romanian and Occident culture - in all postwar era influencing the circle poets, Nicolae Labiș and the 60s, or the religious poetry of The Burning Bush of Mother Maria up to contemporay times, - important Jewish names like Steinhardt or bornagain poetry, orthodox or pentecostal, in the Commune Age - in all being a very valued author in his country, The National Theater of Cluj being named NT Lucian Blaga of Cluj, and from 1998 the Romanian state put Blaga on a 5000 Lei banknote, and since 2006, the current 200 Lei. He was a philosopher and writer highly acclaimed for his originality, a university professor and a diplomat. He was born on 9 May 1895 in Lámkerék (now Lancrăm), near Gyulafehérvár (now Alba Iulia), Kingdom of Hungary, Austria-Hungary, his father being an Orthodox priest. He later described his early childhood, in the autobiographical The Chronicle and the Song of Ages, as "under the sign of the incredible absence of the word". His elementary education was in Hungarian at Szászsebes (now Sebeș) (1902–1906), after which he attended the "Andrei Șaguna" Highschool in Brassó (now Brașov) (1906–1914), under the supervision of a relative, Iosif Blaga (Lucian's father had died when the former was 13), who was the author of the first Romanian treatise on the theory of drama. At the outbreak of the First World War, he began theological studies at Nagyszeben (now Sibiu), where he graduated in 1917. He published his first philosophy article on the Bergson theory of subjective time. From 1917 to 1920, he attended courses at the University of Vienna, where he studied philosophy and obtained his PhD.

Blaga on a 2018 stamp sheet of Romania Poetry 1919 – Poems of Light (Poemele luminii) 1921 – The Prophet's Footsteps (Pașii profetului) 1924 – In the Great Passage (În marea trecere) Copilul Rândunică Azi când bate 9 fevruarie la un an Sau doi de la scrierea pe poezii+no.com a poeziei Părăsire Am văzut un Copil de la Etajul ii o Rândunică de sub mansardă Spunea Și eu iiubesc. Luvrăria rurală „Batjocorit Martir Lucian Blaga” Non+stop PoeziiUSS1982 Iasnaia Poliana Sub Papei Gregoire Premier le Riche, Icoană ortoprotestantă Dionisie din Furna din țara unde jelesc româncile în porți de sate B. Fundoianu, zăcând, tatăl tatălui său Paul Valery, Stephane Mallarme, fr.villon & curentului cromatic, După visele Technicsungurești urmează o medievală împânzire lirică a rimelor încrucișate în cusătura creeruluibordel.ro bordelin.ordcg De la opționalul Pesah până în Insula Paștelui Tepitotehenua Rapanui Lumini din lumină Panem&vinum la halbăcruciAtă Vise vorbitoare despre verzi+albe trenuri umblătoare prin conexiuniterminale + durere, mamă în Blaga, Eminescu înluminura Din 1942 în 1982, 1961 și încă unu „Viața Satului” micărie culturală vivliotecă reală ctitorită de Bălosu și Marin Moromete cu Acțiuni Astraromână SA Luvrăria tâmplăria făurăria filosofia lurară e + lumina luxoră Evangheliar alegorie în ametistul chihlimbarului icoanelor sfărâmate în praf de cele patru gheare ale Leului Por Împărat el Suabio al Suintei Maria a celor Patru Îngeri Visele Cină a împărtășirii din nimic conceptelor+suflet izvoade românești precum sufletelor copiilor privind cerul din frigul ferestrei. The Human Genius She has something in her eyes And when she smiles The song is on her forehead Like the triplestar of Maryâ You fall in Love you fall in heart She is newlove right from the start Such a Lady + When she Cries! The Star & the Poster, an Eleate journey She is t most beautiful Poster A giant superstar somewhere In light's rain and Love But he is the iconografic Poster They say stars mix in the sky In winters or summers namely This star is different dust+feels T Nightmoon sign + darkdescendedbear, t shepherds think in stone Seeing t bear alone. (painting: Teologii 2008 de Chiciurescu 2020} / / Coretta Scottking Christmas 1978, icoana per,chiciurescu, 2020/21 , file087 ) m (vor merge n Iad) lasa mama (ca) (eu sunt) dumnezeu e aici 2021-01-08 at 15-36-26.png , examenul de teologie 2021-01-08 at 22-50-49.png m parintii mei 1980 tata cu palarie mama cu Sinteze

Roses of red Every baby She is crazy, kelly fam. “Răutatea nu va izbăvi pe cei răi” Biblia Spovedanie în gând , În ultimii ani până în 2020 Dumnezeu mi-a zis că mai am 30 de veleaturi și apoi să aștept la mântuirea vieții, iar dacă voi fi abandonat mă îndoesc să trăesc mai mult de 6 ani, fără mâncare, cu șlapi de plastic iarna pe zăpadă și cu securiști beți cu bâte speciale de crăpat capul și pumni de rupt coloana vertebrală, or nărozi care te chinuie 2 luni până pleacă așa că nu am de ce să mă tem. Spre Domnul!! m + Măcar securiștii răi comuniști de n-ar mai fi lăsați să-și bată joc de spitalele românești de psihiatrie... ș dacă ar f mâncare ș încălțăminte ș hainele schimbate la timp!! Numele şi prenumele: Constantinescu Felix-Gelu. Data şi locul naşterii: 29 martie 1982, Haţeg, jud. HD. Ocupaţia: traducător poezie, regizor de cadru (avangardist/iconar naif), muzicolog inocent, greco+catolic român...Îm, Studii: Am început să dictez poezii mamei în 1986 la înaintatea etate/vârstă de 4 an jumate care le-a notat într-un caiet, 3, Poezii de Felix, Poezia mea seamănă cu școala, Unde să mă ascund? din deal în deal, din munte în munte, din balcon în balcon, din animal în animal, etc, Să nu mă găsească (tata) mama!, , poezia expresionista Vaca și vițelul ș poezia de încheere cu copilul cu rechizitele rupte, lăsându-le după câteva luni pentru rugăciunile ortodoxe și din capul meu (ostășești!, și cu vederi nouoccidentale pocăești!!)m - propuse de părinți, dar mai ales de mama ca un paleativ de desert la rugăciunile domnești și Îngerești românortodoxe ,_ timp de unsprezece ani până la Decebal, Deva, în mai 1997, Dintre toți, cel mai mult l-am iubit pe Hans Ch. Andersen pentru cele două ediții pre și postrevoluționara ale Cărții de Povești pe care le-am avut și citit,) Facultatea de litere, Catedra de teatru, secția Regie, 2 ani, prof. îndrumători: Gelu Badea, Mona Chirilă, L+, scenagrafie cu grafician horia rusu, & alț profesori Ion Vartic, Doina Modola, Căpușan Sr. ș Fiul, Pol jud cluj, Maria Petreu, student și binefăcător băștinaș Crăiuț Rareș Augustin din Zorilor, str, Gheorghe Dima lângă biserica greco+catolică Sfânta Familie, Liviu Malița, UBB- Cluj- Napoca, 2000-2002; Sculptură - Școala Populară de Arte, Cluj un semestru 2001, profesor Liviu Voinea, Cluj/ Oradea. Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Secţia Engleză-Spaniolă, Universitatea Spiru Haret, Bucureşti. Colegiul Naţional “Decebal” – Deva, uman, clasa de limbi străine: Engleză, Franceză, Germană, Latină, promoţia 2000. Scriitor/filozof eckhartian regizat de vet, Stalingrad ș Crimeea, cizmar țăran urban Alexandru Zdrălă n, 1915, topograf ș arheolog amator Dacia antică Hațegană Hristache Tatu n, în jud, Tulcea 1909 + lupta de la Tapae și cetatea dacică din valul de pământ de lângă cetatea medievală, doamna educatoare, anii 1980 la căminul nr 2 cu program prelungit, 9 dimineața patru după-masa, actuala Casă de Copii La Violette din Hațeg, de pe strada Bisericii Creștinilor după Evanghelie, Ronai Maria mama lui Atilla, poetul neomodernist & protocronist Raul Constantinescu, Valeria Constantinescu, Rafael S L și Flaviu Constantin (Slavici, Moara cu noroc/Eugene Sue, Paiața, Biblia reconsacrată) Constantinescu, Eleonora Pseudo+Ica Paic, Ramona Ofelia Constantinescu, Camelia Faur, Ciuceanu Viorica, Prostituata fara sarut d c, țara hațegului, vecernii și liturghii, cântări de vindecare și studiu biblic, prietenii yin, Bibliotecile școlară liceal și orășeanească din Hațeg, prof, prozator Radu igna din Hațeg, Crăciun Dorian Raul elev intern poet simbolist-expresionist, Nicolae Manolescu prof, Arheologie dec, 1996, Mihai Câmpeanu decebalist, Mihai Mărgineanu elev pictor și fotograf, Caietul de Regie, Cluj, bisericile ș unele mănăstiri ale României, psihoterapia și conslierea română!! m , Ciprian Nickel, les Vieux et les Enfants baptistes, diverși Cerșetori, între altele Spitalul militar eparhia Sibiu = , părintele învățător martir Dumitru Dumoi 1987+1993Ț, părintele Mihăiescu 1987/88+, părinți, crâșnici și cantori, cantorii catedralei albe din orașul Cluj, credincioși, ++++, Teoctist!!, PapaNostru Cosa Nostra Italia 1 Duminica Dimineața Piața San Pietro, Părintele Galeriu,

347 Credo Tvr, Părintele Teofil, preot artist Bartolomeu Valeriu Anania, boxeri creștini, + pastori țărani/misionari intelectuali/studenți/săraci și comercianți creștini!! Îmi amintesc **** venea Nenea Tatu pe la noi dupăce am facut 2 ani, în 1984 și **** mergeam la el cam prin 86 cu tata și tata î bătea cu leul de fier în geam și îmi arăta un ceasc de buzunar soția lui care a murit și apoi el, avea un solar, arăta ca un dac pletos alb mare, și la trei ani m-a dat cu sania el și mama pe Dealul Mare, iar nenea Zdrăilă mă lua la el în apartament când eram mic la vreo trei ani și povesteam în pat avea palma cu noduri de la sapă și îi spuneam Uite ai (bile, tare) în mână! și el tăcea și zicea Și tu o să ai. Lui îi murise copilul mic în pat cu prima soție, iar apoi nu mai făcuse copii ș mă luase pe mine dar a fost cu Cântec!! m Debutul literar: Revista Provincia Corvina, nr. 22 – martie 2002 – Hunedoara, cu Piesă într-un act (1999). Activitate literară şi publicistică: teatru scurt, poezii originale, recenzii, proză, traduceri în Provincia Corvina, Călăuza noastră, Ardealul literar şi artistic, Discobolul, Poezia, Pro Saeculum, Tiuk, Broșura Poarta Vieții – Cojocna, Cluj (colaborare estetico-literară), Convorbiri literare, The Dime Show Review, Alluvium Literary Shanghai, http://theplumtreetavern.blogspot.com/ 27 october 2019, 2019 Volume 3, Issue 2 – Journal #6 Dime Show Review Volume 3, Issue 2, 2019 etc. Cărţi publicate: 0, Chemare naivă + roman isihast, 2001+2015 1. Placheta de versuri „Imersiune posibilă/Possible Immersion” – “(în traducerea autorului) (translated by the author)” – Ed. Călăuza v. b. – Deva, 2004 2. „Canon în D şi alb (trei povestiri)” – Ed. Minerva – Bucureşti, 2011, semnată Felix Constantinescu. 3. „Momentul în care D-zeu există”, - Editura TIPO MOLDOVA, Iași, 2015, semnată Felix Rian-Constantinescu. 4. „O MAMĂ DE LUMINĂ (ROMAN), Editura TIPO MOLDOVA, Iași, 2015, semnată Felix Rian-Constantinescu. 5. „Yin” – volum de poezie – Editura Genius, București, 2016 6. Crucea de cetină în Revista Poezia, Iași, Septembrie 2017 7. That Lazy Humming Bird. To Kate Wolf în Revista Poezia, Iași, Iarnă 2019 8. The Empty Train în 2019 Volume 3, Issue 2 – Journal #6 Dime Show Review Volume 3, Issue 2, 2019 9. Selections Plum Tree Tavern Volume Five 1st May 2020 – Felix Constantinescu – Lines 10. Brain Flowers, verse tipărită online 11. Moxica...116 poems, verse, tipărită online 12. 90 poems, verse, tipărită online 13. Saga despre Felix fiul Agnesei a Avei Maria, Cartea întâi, 1999+2020, tipărită online 14. Parterul, povestiri, tipărită online 15. Pogorârea Sfântului Duh, povestiri, tipărită online 16. Povestiri exemplare adică vechi 2020 (2011+2013), tipărită online 17. Dramă în care eroul este învins de o putere superioară, teatru scurt, tipărită online 17bis, Dați șarpelui un loc în primul rând & Vladimir Nabokov detestatul (micropovestiri) 18. Vreau să traduc (Îndreptar, 117 pagini), poezii vol, 1, tipărită online 19. Cartea batjocorită. Carte de rugăciuni naționale vol, 1+3, tipărită online 20, Miere amară (versuri), 2021, tipărită online 21, La picioarele Măicuței Domnului (versuri), 2021, tipărită online 22. Muzicologie (povestiri estetice) 2020 23. Thoughts for God’s Glory 1 & 2 24, Lucruri de trăit Felix 2020 24, Melopovești i 2020 25 Testamentul Mariei 1 (1988+2007) & 2 (2007+2020), p. 26, Nipponais scrapbox ’20 book i edition i 27+ Loving a white Angel Christmas Eve 2020 verse 28.m the new testament 2020 Chrismas English 1611 King James version edition 29, _ CRAN SOLN (versur) (1997+2016) 30. O piatra o poveste o moneda un vis si o minciuna (povestiri 2010) 2020 31 (Arab Coran) Fill Biblia ~ + y ed. F, 32/ / inceritu-au incerit crucerul cerului, versuri 7, ian, 202/1b, s.//0 ////// 33, Ogor Patriarhul Iustin Moisescu de Felix Constantinescu 2021+, versuri ////// 34, în curs, Ochi marini, parfum de iiubire, ricveda, testamenti nuova ,poezii multicolore 35, Sola vedanta v, antologie poezie i, 2021 36, Baby Love for Victor Brauner ,v anthology of poetry 2021 37, Drumul spre Dumnezeu v, antologie poezie ii, 2021 Pseudonime literare: 330/343/, Labă de Urs, Felix Gelu Roman Hațeganul, - antes 1996, - Gelu Roman post mai 1997 -, Mucea 2000, hippie punk - în 2003 -, Felix Rian - post vara 2004, p, felix Constantinescu - 2011+, Felix Rian-Constantinescu - 2015, Felix Rian Constantinescu - 2016. te Iubesc Little Mary, 2017+,// Felix Counstantinescous + Felix Medjugorje + 2021, De asemenea am activat pe site-uri literare și reviste electronice precum mIRC 1999+2003, racla-online 2003, memoware.com, agonia.ro, Issuu.com, Amazon.com, lulu.com, allpoetry.com, poetiinostri.ro, poezii-noi.ro. Felix Rian Constantinescu +Cave, mariaFelix+ Distih Cer turcoaz, Stea neagră. +++ Întâlnirea cu Nickel și traista sa de poeme (Rubayatele lui Omar, poezie simbolistă franceză, avangardiști, versuri și vise romantice) în 1999/2000 a fost hotărâtoare, moștenirea sa, peste cea poetică, e incompetența unui stat în toamna lui 2001!! Ciprian Inocentul, ... după douăzeci de ani sfârșitul său încă doare+ Până să mă întâlnească era singurul!! dar el, el e Dante și eu Decameronul. Sau poate poetul cel mai mare al Devei, Ciprian Nickel e vinovat pentru Evanghelie... iiiiiii E cu Cerul, acum! Te iubesc. Romeo!! m / Felix Jammes, fevr 12, 2021 /

13 fevre, 2021 © 29 days ago, F R G Constantinescu Like (2) Comment - Love is philosophical Felix Medjugorje - Thank you + blessings!! m28 days ago

HOME FOR DAMNED POETS Likes: StoneCausedWaves, Felix Medjugorje Felix Medjugorje - Thank you + blessings!! m28 days ago x edit StoneCausedWaves - Enjoyed this very much29 days ago x [ edit poem ] Felix Medjugorje Follow 29 days ago poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră 91 views 2 +list More by Felix MedjugorjeList all »

workbocs vi, dream before it v, march 2021 3dy1 WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 6dy1 WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers 1wk0 Workboks iii, Femeia batuta 1wk0 Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo 2021+ 1wk0 Workboks ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei 3wk0 Help / Contact us Have you read these poets? Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran • Rainer Maria Rilke • Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling • Anne Sexton • Sarojini Naidu • John Keats • Walt Whitman • Henry Wadsworth Longfellow • Elizabeth Barrett Browning • William Stafford Workboks ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei Workbox ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei Parfum Mama Sfințenia Martiriului!! t rest, t unreleased, t Last, Tu ești Lumina!! m lui Robert Petrescu, Poetul multimiliardar în Dumnezeu Vis2.14fevr 2021 VACA (și) VIȚELUL [] Cow & Calf darksweetred cover +++haiku atipic Femee îmbăindu-se pentru iubitul Ei. Un Dumnezeu care suge pula Cântec indian Un Dumnezeu care suge pula Ș te scuiipă-n gură și-ntre ochi, Bolgia no. 10 haiku , Să ne amintim...

Idee Dumnezeu e absurd , jc 10 million angels. Jady sprâncenele ei pe sprâncenele mele ochii ei în ochii mei gura ei în gura mea pădurea ei deschisă în peptul meu muzica ei + mormânt vechi de o mie de ani în labrador. Pledoarie pentru Y6 , lui Andrei Tarovsky & Co. I-am adus creerul meu alb Și i-a spart bradului toate globurile multicolore. A creature from heaven

Febr, 18 2021 Europe

I look amazed yours is the purity My Canadian Romeo with eyes t do bewitch

Radiografie

I walk past the Yellowriver alone in the night with a syringe+shotgun Up on me I see the Red Moon floating as the vision of a holy icon A sand a song a prayer a chant a monk & a Child something to treasure This landscape is yours the ridges and the warmness t grows cereals I really pray + to you + & your Innocence my Mother & my sweetlove I believe in the stars tonight b more on t believe in you when oldlove.

All you gotta do is an e-maildon/ I mean if you hear said ragea Everybody helps themselves Why can't we? /to the Usr/ Poclisa, 2021 fevrier

/ The truth The truth's The truth's ii'm a Witch at t Stake Day One Must Break My white Knees R of no Use Must deve Deep 'Come A Muse My Long Hair Not Mine My beau Forehead Receveid Gift My Big Sad Eyes Girl's my Sadness & Miracle Sacred Mother I float in the Chilly temple Monks Spiders Ants Nothing take a Grab at my Soul telling me they Love me + So so if you want a Grade you'll get a F at the Humane... 2021, fevrier Global psychosis Writ proved man Sinner Refectory Hypocrite Print Mad NIW Psychopath Not Us! We just Schizoids of Ark. A global psychosis Around. Sleepwell. **** am renunțat - obiectiv - să privesc pornografie

Concept moops reconchista,

My religion became this littlemarry Born of endless waters flowing in your wheat

Landscape

I got into the business young With my brother and his brother All you have to do is put bread Down

1492th Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1dy1

It is not what you say it is love How you smile when ii first see you

Solomon would choose you as his prince My sweet sweet Romeo of Constant Smile!!

Canto Felix Maja vestida maja desnuda.

She is a creature from heaven this grl Just light like a laserdrawnstainedglass It isn’t the corn that lightened her But religion of a thousand years & more She’s just yes to me like my lost angel I bet her brain is yellow.

Falling in Love with a Canadian

+++mm Flori mâinile mele.

Fata a devenit concept Un cântec de trist Iubire peste năruite milenumuri Un fel de Mozart Gotlieb singură cărarea sa Un Dumnezeu lumină întrupată.

Mă uitam și Video 3 n-avea nici un Dumnezeu Iar Videoclipul trei nu l-am privit nici pe ăla Că era o fată asiatică frumoasă cu un caucazian Și nu știu ce tot vorbeau și ea zâmbea din când în când aproape mereu Și i-a pus o mână pe genunchi De am spus, -Bă, de ce nu vă căsătoriți?! Și asta a fost, M-am culcat și am visat frumos. 2021, fevr... Biserica svastică Biserica svastică Biserica pătrată Fără porumbel Ci cu lebădă Biserica svastică Biserica pătrată Fără porumbel Ci cu lebădă. © 17 days ago, F R G Constantinescu religion • life • love • effort Like (0) Comment - Love is philosophical

[ edit poem ] Felix Medjugorje Follow 17 days ago poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră 221 views 0 +list More by Felix MedjugorjeList all » Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1dy1 workbocs vi, dream before it v, march 2021 3dy1

Înturnarea. Avertisment Lenau, Trakl și Holderlin mai frumoși decât Schiller Dar mai potriviți pentru studiul psihiatrilor ș preoților duhovnici Să nu dea/paseze un beteșug ctitorului, .

WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 6dy1 WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers

348 1wk0 Workboks iii, Femeia batuta 1wk0 Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo 2021+ 1wk0 Workboks ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei 3wk0 Profanity : Our optional filter replaced words with *** on this page • Configure Help / Contact us Have you read these poets? Sylvia Plath • William Shakespeare • Pablo Neruda • Robert Frost • William Butler Yeats • Dylan Thomas • E.e. cummings • Spike Milligan • William Wordsworth • Alfred Lord Tennyson • Langston Hughes • W H Auden • Philip Larkin • Emily Dickinson • Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran Workboks iii, United Woman Workboks iii, The Beaten Woman

Felix Rian Contantinescu // 2021, February 22 Dedication, Romanian Academy, Bucharest & the martyr poet Rob Nesta Marley & t Wailing Wailers !! FELIX'21 The Great Purification From Wikipedia, the free encyclopedia Jump to navigationJump to search Question book-4.svg This article or section has incomplete or non-existent bibliography. You can contribute by adding references to support the bibliographic statements it contains. The Great Purge (Russian: Большой террор - Great Terror) is the name given to the repression campaigns in the Soviet Union at the end of the fourth decade of the twentieth century, which also included the purge of the Communist Party. The term repression was officially used for to indicate the pursuit of people recognized as enemies of the people and counter-revolutionaries. The purge was motivated by the desire of the Communist Party leadership to eliminate dissenting elements. Purge was often seen as Stalin's tactic for consolidating his own power. Additional repression campaigns were carried out against social groups that opposed the Soviet state and the policies of the Communist Party of the Soviet Union (CPSU). A number of purges have also been officially explained as an elimination of the possibilities of sabotage and espionage, given an expected war with Germany. The greatest public attention was focused on purging the party leadership itself, as well as the government bureaucratic apparatus and the army leadership, most of which consisted of communists. But the campaigns affected many other categories of society: elements considered anti-Soviet among the intellectuals, the wealthiest peasants - chiaburi (kulacii), but also from industry and transport. A series of operations by the NKVD (Soviet secret police) affected a number of psycho-national minorities, considered the fifth pillar of the Soviet Union's enemies. According to Khrushchev's 1956 speech, On the cult of personality and its consequences, as well as newer discoveries, many accusations, including those presented in the "Moscow spectacle trials," were based on forced confessions and very broad interpretations of Article 58 of the Code. Criminal dealing with counter-revolution crimes. Proper legal deliberations were replaced by the NKVD Troika with summary proceedings. Hundreds of thousands of people were executed by execution platoons and millions more were sentenced to forced residence or sent to labor camps. The peak of the campaigns came as long as the NKVD was led by Nikolai Ejov, from September 1936 to August 1938. This period is sometimes referred to as Ejovșcina ("Ejov Era"). However, the campaigns were carried out according to the general outline and often led by direct orders by the party's political bureau, led by Stalin. In particular, in 1937, the political bureau (PolitBuro) issued an order to apply "means of mental correction". Until the end of the purges, Ejov was released from office, then arrested on charges of espionage (proven to be false) and treason, tried, found guilty and executed by shooting. content 1 Origin 2 The Moscow Trials 3 Purge the army 4 Extended purification 4.1 The former chiaburi 4.2 National operations of the NKVD 4.3 Members of communist parties in other countries 5 The End of the Ejov Era 6 Reactions of the West 7 Rehabilitation 8 The victims 9 Denial 10 References and notes 11 External links origin The term "purge" in Soviet political jargon was an abbreviation of the term purge of the party hierarchy. In 1933, for example, about 400,000 members were expelled from the party. But from 1936 to 1953 the term changed its meaning, because being expelled from the party was synonymous with being arrested, imprisoned and, most of the time, executed. The origin of the Great Purge was the desire of the political bureau to eliminate any possible source of opposition. Poliburo members wanted to ensure that party members would follow the orders of the center in strict accordance with the principle of democratic centralism, that the situations of the 1920s, when there were factions, would not be repeated, and that there would be no fifth column. in case of war. Viaceslav Molotov later said that purging and imprisoning those suspected of disloyalty was a measure of protection against a potential invasion of Nazi Germany. The Communist Party also wanted to eliminate "socially dangerous elements", such as the chiaburi, the former chiaburi, former members of opposition parties such as the socialist-revolutionaries and former tsarist officials. The repression against the real or only imaginary enemies of the Bolsheviks has been uninterrupted since the October Revolution, but there have been periods of increasing intensity such as the Red Terror or the deportation of the scoundrels who opposed collectivization. A distinct feature of the Great Purge was that for the first time, even the ruling party was subjected to widespread repression. However, only a minority of those affected by the purges were party members or members of the bureaucracy. The purge of the party was accompanied by purges throughout society. The following events are used to demarcate the treatment period: The First Moscow Trial, 1936,

The introduction of the NKVD troikas for the faster implementation of "revolutionary justice" in 1937, Introduction of Article 58-14 on "counter-revolutionary sabotage" in 1937. The Moscow trials Main article: Moscow trials. Between 1936 and 1938 there were three Trials in Moscow of former leaders of the Communist Party. They were accused of plotting with Western powers to assassinate Stalin and other Soviet leaders, dismember the Soviet Union and restore capitalism. The first trial was the trial of 16 members of the so-called "TrotskyistZinovievist Terrorist Center" held in August 1936, whose main defendants were Grigory Zinoviev and Lev Kamenev, two of the party's most prominent former leaders. The second trial was in January 1937, involving 17 less important leaders, including Karl Radek, Yuri Pyatakov and Grigory Sokolnikov. Thirteen defendants were shot and the rest deported to labor camps, where they died shortly after. The third trial, in March 1938, included 21 defendants who were allegedly part of the so-called "Trotskyist and Right-wing Bloc" led by Nikolai Buharin, former head of the Communist International, former prime minister Alexei Rîkov, Cristian Racovski and Nikolai Krestinski. All defendants were executed. It was also a secret trial of a group of Red Army generals, including Mikhail Tukhachevsky, held in a military tribunal in June 1937. Most Western observers present at the trials said they were correct and the guilt of the accused was proven. They based these assessments on the defendants' confessions, which were given freely in the courtroom, without any apparent evidence that they were obtained through torture or drug trafficking. For example, Denis Pritt, a British lawyer and member of parliament, wrote: "Once again, weak-hearted socialists are overwhelmed with doubt and anxiety," but "once again we can be sure that when the smoke goes out lift from the battlefields of controversy, it will be seen that the accusations were real, the confessions were obtained correctly and the prosecution objectively conducted its action. " In the political atmosphere of the 1940s, allegations of conspiracy to destroy the Soviet Union were not unbelievable, and few outside observers were aware of events within the Communist Party that led to purges and trials. It is known today how the confessions were obtained: through great psychological pressures applied to the accused. According to the testimony of former GPU officer Alexandr Orlov and others, the methods used to obtain confessions included: repeated beatings, torture, forcing prisoners to stand or stay awake for days, threats that prisoners' families would be arrested and executed. For example, Kamenev's teenage son was arrested and charged with terrorism. After months of such treatment, the accused was exhausted and desperate. Zinoviev and Kamenev demanded as a condition of "confession" a direct guarantee from the Politburo that their lives and those of their families would be spared. In exchange for acknowledging the accusations, they received all assurances in a meeting with Stalin, Kliment Voroshilov and Ejov. After the trial, Stalin not only broke his promise to spare the lives of the two, but ordered the arrest and execution of most members of their families. Bukharin also agreed to "confess" on condition that his family be spared. In his case, the promise was partially kept. His wife, Anna Larina, was sent to a labor camp, but survived. In May 1937, Trotsky's supporters formed the Commission of Inquiry into Levi Trotsky's Prosecution of the Moscow Trials, generally known as the Dewey Commission, to establish the truth about these trials. The commission was chaired by philosopher and pedagogue John Dewey. Although the hearings were obviously held with a desire to prove Trotsky's innocence, they brought to light evidence that some of the allegations made could not be true. For example, Pyatakov testified that he had flown to Oslo in December 1935 to "receive terrorist orders" from Trotsky. The Dewey Commission determined that such a flight did not take place. Another defendant, Ivan Smirnov, testified that he took part in the assassination of Sergei Kirov in December 1934, at a time when he had already been in prison for a year. The Dewey Commission published its findings in the form of a 422-page book entitled Not Guilty. The Commission's conclusions were that all those convicted in the Moscow Trials were innocent. In the summary of the findings, the commission wrote: "Regardless of the extrinsic evidence, the commission also found: The conduct of the Moscow Trials was such as to convince any unprejudiced person that no attempt had been made to find out the truth. Although so much attention has been paid to the confessions, these very confessions contain so many inherent improbability that the Commission is convinced, regardless of the means by which they were obtained, that they are not the truth. Trotsky did not instruct any of the accusers or witnesses in the Moscow Trials to make agreements with foreign powers against the Soviet Union. Trotsky never recommended, plotted or attempted to restore capitalism in the USSR. The Commission concluded: "We therefore consider the Moscow Trials a scam." Some contemporary observers who thought that these trials were inherently correct mentioned Molotov's statements that, while admitting that some of the confessions contained some unbelievable statements, he later said that they could be attributed to certain reasons, one of which was that , the few who made questionable confessions tried to undermine the Soviet Union and its government, and then, making dubious statements in their confessions, cast doubt on the fairness of the accusation. Molotov claimed that an accused could have sabotaged the government by inventing the story of a collaboration of some party members with foreign agents, so that these party members would be suspected of espionage despite the fact that they had done nothing wrong, but the false accusation was taken. good. Thus, in his view, the Soviet Government itself was the victim of false testimony. He also said that, without a doubt, the evidence of the conspiracies of most former high dignitaries, made to seize power in a moment of weakness due to the approaching war, was real. Purge the army The purge in the Red Army was based on fabricated evidence that German espionage was acting through an intermediary, the President of Czechoslovakia, Beneș. An attempt was made to prove the existence of correspondence between Tukhachevsky and members of the German High Command. By the purges made in the army, 3 out of 5 marshals, 13 out of 15 army generals, 8 out of 9 admirals were removed (here the purges were deeper, because the sailors were suspected of exploiting the opportunities they had to have contacts with foreigners), 50 out of 57 corps generals, 154 out of 186 division generals, 16 out of 16 army commissioners and 25 out of 28 army corps commissioners. Some observers appreciated that this disorganized the army, deprived it of experienced commanders and made it vulnerable to aggression. These observers believe that military purges encouraged Hitler to launch Operation Barbarossa after learning of the Red Army's weakness.

Extended purification Eventually, almost all the Bolsheviks who played an important role during the 1917 revolution or in the Soviet government during Lenin's time were executed. Of the six original members of the Politburo during the October Revolution of 1917 who lived until the Great Purge, only Stalin survived. Four of the other five were executed. The fifth, Lev Trotsky, went into exile in Mexico after being expelled from the party but was assassinated by a Soviet agent in 1940. Of the seven members elected to the Politburo between the October Revolution and Lenin's death in 1924, four were executed, one, (Tomsky), committed suicide, and two (Molotov and Kalinin) survived. Of the 1,966 delegates to the 17th Party Congress in 1934 (the last congress before the trials), 1,108 were arrested and almost all died. The trials and executions of former Soviet leaders were, however, only a small part of the purges. Former scoundrels As long as the "social class of the scoundrels" had been "liquidated", on July 30, 1937, Order no. 00447 of the NKVD which directly concerned the "former chiaburi" and the "supporters of the chiaburi", among other anti-Soviet elements. This order was a beginning that became a template for other NKVD actions targeting other specific categories of the population. National operations of the NKVD A series of NKVD national operations were carried out between 1937 and 1940, justified by fear of the fifth column of the most likely adversary, Germany, or the nations of the "hostile capitalist neighborhood." The Polish operation of the NKVD was the first of its kind, representing a pattern for how it acted in the case of other ethnic minorities. Members of communist parties in other countries 19 senior officials of the Communist Party of Romania also fell victims of the Great Purge: Ecatarina Arbore, Imre Aladar, Ioan DicDicescu, Teo Diamandescu, Alexandru Dobrogeanu-Gherea, Elena Filipovici, David Fabian, Dumitru Grofu, Jaques Konitz, Elek Köblös, Leon Lichtblau, Marcel Leonin, Gelbert Moscovici, Alexandru Nicolau, Eugen Rosvan, Alter Zalic, Petre Zissu, Timotei Marin and Marcel Pauker1. The End of the Ejov Era From the summer of 1938, all those in power realized that the purges had gone too far, and Ejov was released from the position of head of the NKVD, (remaining People's Commissar for Water Transport), and in those of the trace was also purified. Lavrenti Beria succeeded him as head of the NKVD. On November 17, 1938 a joint order of the Sovnarkom (government) of the USSR and the Central Committee of the CPSU (b) (Decree on Arrests, Prosecution Supervision and Conduct of Investigations) and the subsequent NKVD order signed by Beria halted most operations of the The NKVD systematically repressed and suspended the application of death sentences. This was the signal for the end of massive and super-zealous purges. However, the practice of mass arrests and exile continued until Stalin's death in 1953. Western reactions Although the trials of former Soviet leaders enjoyed widespread publicity, hundreds of thousands of other arrests and executions did not enjoy the same attention. The latter only became known when former Gulag prisoners arrived in the West and told their stories. Attempts have been made to discredit these testimonies, especially in France. Jean-Paul Sartre was of the opinion that the truth of the existence of labor camps should be presented in such a way that the French proletariat would not be discouraged. However, he is among the first, if not the first to publish in France, in the pages of his magazine Les Temps modernes, the testimonies of the Soviet Gulag, the regulations of the camps and a map of their presence. A series of legal actions were initiated during which indisputable evidence was presented, and the testimonies of the former detainees were proved to be true. Despite great skepticism about the spectacle trials and the occasional testimonies of Gulag survivors, many Western intellectuals continued to take a favorable stance toward the Soviet Union, a position that began to lose importance over time. With the onset of the Cold War and McCarthyism, supporters of the USSR began to be persecuted, so there were many personal reasons for many intellectuals to change their minds. Evidence and research results also began to appear after Stalin's death, all revealing the full enormity of the purges. The first of these sources was Khrushchev's revelations, which particularly affected the American editors of the US Communist Party newspaper Daily Worker, which, following the example of the New York Times, published the entire Secret Speech. 1. In 1968, Robert Conquest published The Great Terror: Stalin's Purge of the Thirties. Alexander Solzhenitsyn with the Gulag Archipelago followed in 1973. In the late 1990s, Stalin was openly denounced as a murderer by Gorbachev during the glasnost. Soviet archives were opened to research by Russian and foreign historians after the collapse of the Soviet Union. Finally, in France, where intellectuals were more favorable to Soviet communism, the Black Book of Communism appeared in 1997, which, based in part on revelations of the events of the Great Purge, compared communism to Nazism. However, minimizations of the Great Purge continue among revisionist scholars in the United States and among members of small but ardent groups of neo-Stalinists. 2. Rehabilitation The Great Purge was denounced by Nikita Khrushchev, who became the leader of the Soviet Union after Stalin's death. In his secret speech at the 20th Congress of the Communist Party of the Soviet Union in February 1956, which was made public a month later, Khrushchev called Stalin's "abuses of power" purges, abuses that did enormous damage to the country. In the same speech, he acknowledged that many of the victims were innocent and convicted on the basis of false testimony obtained through torture. Taking this position was politically useful for Khrushchev, as long as he was engaged in a power struggle with rivals who had been associated with the purges, (the so-called Anti-Partisan Group). The revelations made about the purges properly helped Khrushchev to undermine the power of his rivals and to propel him to the position of President of the Council of Ministers. Beginning in 1954, some of the convictions were reviewed. Mikhail Tukhachevsky and other generals convicted in the Red Army Generals Trial were acquitted in 1957. Former Politburo members Jānis Rudzutaks and Stanislav Kosior, as well as many other lesserknown victims, were also acquitted during the trial. the same decade. Nikolai Bukharin and other convicts in the Moscow Trials were later rehabilitated in 1988. The book Rehabilitation: The Political Processes of the 1930s and 1950s (Реабилитация. Политические процессы 30-50-х годов) (1991) contains a large number of original materials from the archives, presented for the first time to the writers: transcripts of interviews and photographs. On this basis it is shown in detail how many show processes have been manufactured. victims According to the estimates of the Ministry of Interior made to the special order of the Communist Party commission in charge of the preparation of the XX Congress of the Party, at least 681,692 people were executed only during the years 1937–38, only according to the

349 execution lists signed personally by Stalin, in the NKVD archives. The exact number of people affected remains uncertain and depends on how the count is done, the period taken into account and whether the deaths in the Gulag and during transport to the labor camps are also taken into account. A leading group of human rights defenders in Russia, the Memorial Society has published a list of 1,345,796 names of people who have fallen victim to Stalinist purges. Denial Some authors, such as the Belgian communist Ludo Martens (1946 2011), claim that the realities of the purges were greatly exaggerated and that these purges were necessary to fight the political enemies of those times. They claim that the predominant view of purges is the result of the coincidence of interests of post-Stalin Soviet politicians and Western politicians and historians (particularly Nikita Khrushchev, who initiated "de-Stalinization"). The former would have liked to discredit the Stalinist opposition while the aim of the latter was to discredit the Soviet Union as an entity. References and notes ^ Marcel Pauker (1896 - 1938) - ein Verfemter External links Another View of Stalin, by Ludo Martens, in defense of Stalin (if you download the Postscript files, you can convert them to.pdf format here 3) CDI Russia Weekly # 230, "Russia: Rights Group Marks Bolshevik Anniversary With Catalog Of Soviet Repressions" By Gregory Feifer "The Collectivization 'Genocide'" Categories: Soviet political repressionSoviet phraseologyHistory of the Soviet Union Navigation menu You are not logged in Discussions INPUT Create account Login ArticleDiscussion ReadingEditChange sourceHistorySearch Search Wikipedia Home Recent changes cafe Random article Facebook Participation How to get started on Wikipedia Help Thematic portals Required items Donations Tool kit What do you send here? Related changes Send file Special pages Browse history Page information Quote this article Wikidata element Printing / exporting Create book Download PDF Printable version In other projects Wikimedia Commons In other languages Български Deutsch Ελληνικά English Spanish French Magyar Српски / srpski Türkçe Another 54 Change the links The page was last edited on February 22, 2021, at 10:54 AM. This text is available under the Creative Commons AttributionShareAlike License; there may be additional clauses. See Terms of Use for details.

Scale of justice gold.jpg This article that deals with issues related to the state administration and justice is a stub for now, you can help Wikipedia by completing it! Category: Forensics + Hail Mary !! L +? St. book iii, The Beaten Woman Bonus: Alisa testifies (almost} in an A4 February 22, 2021 P, hd, Felix Rian Constantinescu In about 2015, Tata discovered that his neighbor from the south of the border stole him about two meters long, about 146 meters long, selling half the length in the southwest. I advised him not to, but my father sued him from the Babylonian trials. The process that I did not attend at the meetings, is quite bizarre, this is the Word, but even more bizarre is the neighbor's behavior outside the process. I leave aside that he brought with me his wife all kinds of infamies as accusations until today, that I am crazy, that I am irresponsible, that I am a pedophile, that a criminal butter, because after some severe and repeated traumas from Childhood until so-called Maturity I am a psychopsychiatric patient. He and his wife, two alcoholics, made some friends out of nowhere, thugs, who laughed in my face after the lady said that my father was crazy in the Remedia Pharmacy in Hațeg, I was there too. Their boy I was friends with is a policeman in Sibiu, and that's why these psychopaths - who hoped - and worked on - that in one case or another my father would have a heart attack and die and everything would end there in the Romanian court of justice, because it is a theft made a considerable time ago and even before he built a house with a floor and a concrete fence on our land, I also noticed that they kept getting into our annual potato fields with plowing, so as I said they are defended by corrupt police officers, who tried me in every way in the two pavilions of the Asylum for the Sick in Zam village Hunedoara county, during repeated and violent hospitalizations, at political command, during the Trump administration Donald J ., it had become logical that I should go there twice a year and stay between five weeks in good cases or three and a half months in others and, preferably, stay in winter spots in hospital conditions of 1970 RSR with blue slippers thin plastic s special for patients on snow, cold, hunger, psychiatric and political torture, beatings, serious injuries - to the spine - for life after being beaten! and trauma of all kinds, for example twisting the can of well-blown pate ash over the mouth of a security guard (!!) because I was sitting at the Club and not smoking, or an undercover cop was making the gay man in another year and a black roommate he gave me some chocolate with drugs and the undercover one told me -Come with me?... Or in another year they put a brainless 24-year-old drug addict from Orăștie to beat me, with his boot on his ribs and his tangerine on his head, and others put garbage in my water, for example they put the bottle of excrement in the mouth, once, another given various chemicals, another thing that hurt was the emotional exclusion, until the absence of the conversation, of a seemingly functional room as a link and still put them friends, or against some patients who were previously wise and friends and then after you came back to help them turned out to be evil, without heart or faith and peace. Cfelix Hathzak District, PS: (GO HOME !!} ++++++++++++++++++++++++++++++, © 9 days ago, F R G Constantinescu adult Like (0) Comment - Love is philosophical

[ edit poem ] Felix Medjugorje Follow 9 days ago • Adult poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră 216 views 0 +list More by Felix MedjugorjeList all » Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1dy1 workbocs vi, dream before it v, march 2021 3dy1

Petru Negura in Diana Dumitru, Igor Caşu, Andrei Cuşco, Petru Negură (eds.), World War II. Memory and History in Eastern and Western Europe (World War II. Memory and History in the East and West of Europe), Chisinau, Cartier, 2013. 2,178 Views 32 Pages 1 File Cultural History, History of the USSR, World War II, Moldova, Soviet literature Show less ▴ Publication Name: in Diana Dumitru, Igor Caşu, Andrei Cuşco, Petru Negură (eds.), Al Doilea Război Mondial. Memory and History in Eastern and Western Europe (World War II. Memory and History in the East and West of Europe), Chisinau, Cartier, 2013. Download

WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 6dy1

Forensics From Wikipedia, the free encyclopedia Jump to navigationJump to search Forensics is the science that develops technical and scientific means and methods, as well as tactical procedures for discovering, fixing, collecting, examining and interpreting judicial evidence, conducting technical and scientific expertise and findings, in order to prevent and detect crimes, identify perpetrators and administer evidence. finding out the truth in the judicial process1. The main attributions of the forensic structures are those regarding the on-site research, the examination of the laboratory tests, the performance of the technical-scientific findings and the forensic expertise, as well as the fundamental and applied scientific research. See also Criminology List of serial killers List of Romanian criminologists Notes ^ Romanian Police External links Forensics, after Sherlock Holmes, May 28, 2008, Gheorghe Popa, Cotidianul Criminals in action, January 26, 2010, Adevărul

Ce e o Biserică fără o Pisanie? Ce e o Biserică fără o Pisanie? fevr, 2021 Învierea iubitei meale Acest cântec se numește Învierea iubitei meale. 25 fevrier, 2021 P, Braț de cocor Întins Letargic. Pat iubind. Old poets b. 1909s+1947 Great poets died young & alone But with t passings of times t live With pills nature synthethised & personalitybuildingbrooks A song of death song of old T waitpick t blacksongbook Gold. Amintiri Felix 2 ani , Îmi amintesc **** Până la vârsta de doi ani 1984 Familia noastră îl critica pe Tata Ca credincios& poet Doar pe mine mă atrăgea Încercam să dorm cu el în pat dar Stătea prea drept Zâmbind Apoi eu cred că am început să Mă poetizez și biblicizez Și au început certurile Apoi după vârsta de patru ani + ortodocșii, 1986 + Tata era criticat în familie ca Pocăit & ateu, autist neglijent cam ca Jacques Brel, Poetul galbenului -Zamolxe!!... Ceva blagian kierkegaardian hegelian de dreapta în marele refuzul tatăl meu Nopcsa Față-Neagră. +++Odin haiku Gâtul meu Iubită Lună șirag de pietre În pământul ud, negru. Biserică cu Harpă lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel

"The War for the Defense of the Fatherland" in the life and work of Moldovan writers: a turning point and a founding myth "

Full PDF Package

Ce e o Biserică fără o Pisanie?

Aici sub plopii în circulară Chindie Sunt domul lui David regele lui Isaie Cânt asemeni poporului mort în Dumnezeu Ea, natura, se smerește înaintea mea Plângând mult ca înaintea unui Prunc mort Eu sunt Harpa sunt și Biserica în brațele Ei. 26 fevrier 2021 +++Răstignire cu Iisus Sub cosmosul negru Pământul se rota. © 9 days ago, F R G Constantinescu rhyme • adult Like (1) Comment - Love is philosophical

[ edit poem ] WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers 1wk0 Workboks iii, Femeia batuta 1wk0 Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo 2021+ 1wk0 Workboks ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei 3wk0

Felix Medjugorje Follow 9 days ago • Adult poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră 104 views 0 +list More by Felix MedjugorjeList all » Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1dy1 workbocs vi, dream before it v, march 2021 3dy1

Profanity : Our optional filter replaced words with *** on this page • Configure Help / Contact us Have you read these poets? Sylvia Plath • William Shakespeare • Pablo Neruda • Robert Frost • William Butler Yeats • Dylan Thomas • E.e. cummings • Spike Milligan • William Wordsworth • Alfred Lord Tennyson • Langston Hughes • W H Auden • Philip Larkin • Emily Dickinson • Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran

WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 6dy1 WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers 1wk0 Workboks iii, Femeia batuta 1wk0

WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers

Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo 2021+ 1wk0

/ 2021 fevr, 2021 Felix Rian Constantinescu

Workboks ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei 3wk0

The thinkers

Profanity : Our optional filter replaced words with *** on this page • Configure Help / Contact us Have you read these poets? Sylvia Plath • William Shakespeare • Pablo Neruda • Robert Frost • William Butler Yeats • Dylan Thomas • E.e. cummings • Spike Milligan • William Wordsworth • Alfred Lord Tennyson • Langston Hughes • W H Auden • Philip Larkin • Emily Dickinson • Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran

They are t thinkers They Love each other The Thinker/Thinkera They lay Silent They are the thinkers They Love each other The Thinker/Thinkera They lay Silent.

WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este Domnul

2021 fevr, +++

350 Sun Lit Moon Joystick

Felix către Pasiphae Mariaregina

Felix Medjugorje - Paz,a day ago x edit [ edit poem ]

Republicii, Legilor Eternitatea te privește ca un miel, un taur negru, un berbec constelat, un armăsar indian - flutură, înaripată, înger, ciută, berbecă, poneiule, fată! frunză O jumătate de sonet un început de sonată Ca un om redus de viață care se întoarce iarăși și iarăși la tine ca un câine mântuit trezirii între lumini și umbră Ești Regina aleasă Împărăteasa Maga Maestra Miracolul vieții India vecinică de jad și diamante now you have a crown of zadă Rozul din ochii mei morți Mother fourgive me your death...

Numele Lunii Regelui David Luna în fereastra ultramarin Iubire în întunecare Cerul e o ploaie de sâni O ploaie de ochi Tu ești numele Lunii Luna iubește astăzi.

WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 6dy1

to John Steinbeck, Romeo & Juliet The snake didn’t existed but the leg the hand the tree the garden Thou should not eat the middle fruit the blossom all said Yahwe of it Then came the sin & the sight of beauty the frost of Paradise t primal of it Eve came to the rescue!! t bloom & the soul t zip's engagement cricket God made them gold made them dance they shivered when he called The foot in dirt the hand in clay the sight in conceptsmarbles lost – he cursed – The animal idealism of man the dice of love that chooses forever fate. Madonna with tears She smiles allmost fifteen or so jesus not born and she sitsncries Beautiful as a woman of the east she lives with eyes not forehead But the will is strong in her she fell in love as the good earth - soon

-

I should say something to her - now - but when I look in t Hubble I see the constelations of her tears and t ingenuity of her being Everything there on t monitor drawn up by a godly paintingbrush... 28 ii 2021 © 6 days ago, F R G Constantinescu Like (1) Comment - Love is philosophical -

Felix Medjugorje - https://www.youtube.com/watch?v=-jxITAlN_Tc + m3 days ago

Likes: Felix Medjugorje Felix Medjugorje https://www.youtube.com/watch?v=KQN6xThphXI +2 days ago x edit [ edit poem ] Felix Medjugorje Follow 2 days ago poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră 50 views 1 +list More by Felix MedjugorjeList all »

Felix Medjugorje Follow 6 days ago poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră 76 views 1 +list More by Felix MedjugorjeList all » Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1dy1 workbocs vi, dream before it v, march 2021 3dy1 WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 6dy1

Workboks iii, Femeia batuta 1wk0 Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo 2021+ 1wk0 Workboks ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei 3wk0 Help / Contact us Have you read these poets? Alfred Lord Tennyson • Langston Hughes • W H Auden • Philip Larkin • Emily Dickinson • Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran • Rainer Maria Rilke • Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling • Anne Sexton • Sarojini Naidu

Felix Rian Constantinescu 2021. 6+7 fevr,

WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers 1wk0

pour Ivlia Hasdev & Jim Morrison

Workboks iii, Femeia batuta 1wk0 Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo 2021+ 1wk0

Help / Contact us Have you read these poets? Alfred Lord Tennyson • Langston Hughes • W H Auden • Philip Larkin • Emily Dickinson • Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran • Rainer Maria Rilke • Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling • Anne Sexton • Sarojini Naidu

13th Christword + Ești o fată prea drăguță, Carmen, bos, proastă de drăguță, știu, îmi amintesc.

Luooilor în haine de oaie... noul+testament, secolul i, ad Libertatea, evanghelie. Distih ,

Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, 2 martie 2021+

Românie, Țară de gunoi. Păclișa, 2021

*** Din pătuț Brazda de grâu. În câmp.

solaromânia,

*** Noapte Fumul hornului Curgând.

eu sunt un asesor bătrân, / Legile/ it should be a good time, muzica dă viață filozofiei, Rromii sunt matematicieni naturali, Arta imaterială electrică pură, Terra emană oxigen Popoarele vechi hăituite sunt, Menirea I toată cultura umană pe un stic, Creerul genunchi este, Așa se scrie poezie Salată orizontală/orientală. Download Ii want to Save t world. Epistle on Contemporary Animalism Epistle on Contemporary Animalism Epistle on Contemporary Animalism Epistle on Contemporary Animalism

Felix Medjugorje march 2021+

Epistle on Contemporary Animalism Epistle on Contemporary Animalism Epistle on Contemporary Animalism.

Vergina bombardată

2021

Vergina bombardată & reducată.

*** Am o salamandră în frunte.

iistih mână de înger gură de fată, 1 march 2021

++++ Merg spre răsărit ca să ajung în apus.

Uriaș umanzat de Înger Fizic de spirit Heblul plăcerii începutul iubirii

Motto: here is some good grace, be nice to old people and maybe youll get older too,

Iartă-mă, bos 1987, h+

workbocs vi, dream before it v, march 2021 workbocs vi, workbocs vi, dream before it

Înluminare -Jurnal de bord-

Help / Contact us Have you read these poets? Alfred Lord Tennyson • Langston Hughes • W H Auden • Philip Larkin • Emily Dickinson • Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro • Khalil Gibran • Rainer Maria Rilke • Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling • Anne Sexton • Sarojini Naidu

WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 6dy1

Oxygene către Emi elu WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers 1wk0

Workboks ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei 3wk0

B, Înțelegând poezia poeții frumoși criticii Înțelegând poezia poeții frumoși criticii morți vol, de poezii în 594 words

Likes: Felix Medjugorje

Felix Medjugorje - https://www.youtube.com/watch?v=-jxITAlN_Tc + m3 days ago x edit [ edit poem ]

Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo 2021+ 1wk0

workbocs vi, dream before it v, march 2021 3dy1

Workboks ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei 3wk0 Felix Medjugorje https://www.youtube.com/watch?v=W1WnrjciO8c6 days ago x edit

WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers 1wk0 Workboks iii, Femeia batuta 1wk0

Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1dy1

I forgot about Romanian death!

Felix Medjugorje https://www.youtube.com/watch?v=W1WnrjciO8c6 days ago

Felix Medjugorje https://www.youtube.com/watch?v=KQN6xThphXI +2 days ago

Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1dy1 workbocs vi, dream before it v, march 2021 3dy1

martie 2, 2021 © 2 days ago, F R G Constantinescu Like (1) Comment - Love is philosophical

The ish & isha of eden

Felix Medjugorje Follow a day ago poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră 144 views 1 +list More by Felix MedjugorjeList all »

+ Mă pocăiesc, FELIXAH POET holy STATE MAN. © a day ago, F R G Constantinescu Like (1) Comment - Love is philosophical

Întâlnirea cu Nickel și traista sa de poeme (Rubayatele lui Omar, poezie simbolistă franceză, avangardiști, versuri și vise romantice) în 1999/2000 a fost hotărâtoare, moștenirea sa, peste cea poetică, e incompetența unui stat în toamna lui 2001!! Ciprian Inocentul, ... după douăzeci de ani sfârșitul său încă doare+ Până să mă întâlnească era singurul!! dar el, el e Dante și eu Decameronul. Sau poate poetul cel mai mare al Devei, Ciprian Nickel e vinovat pentru Evanghelie... iiiiiii E cu Cerul, acum! Te iubesc. Romeo!! m / Felix Jammes, fevr 12, 2021 / Șaptesprezece ani, Ești cel mai iubit dintre pământeni, Romanele sale au ca temă aventura, stările erotice paroxistice și obsedante, extremul revelatoriu al spiritului american poststeinbeckian de după 1945 și prezintă lumea nocturnă și dezrădăcinată a vagabonzilor, într-un limbaj improvizat, argotic, adecvat capriciilor imaginației. Poemele sale contestă valorile pragmatice ale societății de consum. Romanul Pe drum fiind de fapt o rescriere a Noului Testament, a lui Bunyan foarte influent in mintea americana, a lui Whitman shi a romanului inca interzis in unele state Aventurile lui Huckleberry Finn, de Kerouac de numele sau nobil francez adevarat trecand Raul Mississippi precum Avraham shi Moshe fcand astfel o cruce temporala americana, o sculptura supraliterara. Cuprins 1 Romane și alte scrieri de ficțiune 2 Poezie 3 Alte scrieri// +++Tata a fost o undă laser, Felix Rian Constantinescu 6/18 fevr, 2021 1 Cro. 10, 13+14. Fotografie albnegru ...mai puțin dar mai bine igm, Cluj, 1972 Un câine în câmp și patru copii politicoși au fost Unde arde-n grâu porumbul verde răsărit tesstamentul kaki în buzunarul greșit Piatra stacojieroztrandafirie în drumul nou Corbi ciorile sau stăncuțe în nucetul de visavis de prunii goi și dramatici cântându-și izolatul metal în turn Un câmp un gând o îngropată un sfânt Ambulanță și zadele veghind un Mormânt Dai berea pe vin fiert și opiul pe Carpat Mă cheamă Felix și cred în Vf. Retezat. 6 fevr. 2021, Păclișa, HD

Cameră cu tavan albastru/în lumină/fericită Blossoms Ghiocei dumnezeu, chică udă.

Likes: Ltg09

1 martie 2021 Păclișa, hd

Ltg09 - I think this is in Romanian? I am not quite sure. I will try my best to translate! a day ago x rate: , , skip

Leonardo to Nickel A friend remembered ressurrected in t litplastic A Julio? An Adamo? Bonnie Tyler? no, him, t Poet

351 Upright as a knick+knack soldier photomonument T spirit of our youth in the silent cite in the skyes Are you in heaven or hell? Who could it know, you'd answer What purpose is you know your des'nation apart from Love inside You died for? 2021, Valentineopening Anul 1942 , dadapoem soljenâțian m + /haikutechnic/ Robert Lee Frost (n. 26 martie 1874, d. 29 ianuarie 1963) a fost un poet american. El este foarte apreciat pentru descrierile realiste ale vieții rurale și arta limbajului colocvial american.↵Opera sa implică adesea peisaje ale vieții rurale în Noua Anglie în prima parte a secolului XX, folosindu-se de acestea pentru a examina teme sociale și filozofice complexe. Un poet popular și adesea citat, Frost a fost cinstit adesea în timpul vieții sale, primind patru Premii Pulitzer pentru Poezie. Opera 1913: Voia unui tânăr ("A Boy's Will") 1914: La nord de Boston ("North of Boston") 1916: Prislop în munte ("Mountain Interval") 1928: Râul ce curge spre vest ("West Running Brook") 1942+bL: Un arbore martor ("Witness Tree"). Note https://ro.wikipedia.org/wiki/1942 6 fevr, 2021, Păclișa, HD A cam sosit timpul să ne facem bagajele poem optzecist Dintotdeauna cred mi-am numărat vremea dar într-un mod vague Acum, atunci, 2007, la douăzeci și cinci de ani de viață spovedii Am dus 25 mai trec 25 la 50 și apoi nu mai e multă cruce de dus Acum e 2021 deja, fevr., după ce am absolvit Order Orła Białego Mă gândesc, moș, cât de curând voi deveni moș pe o cruce albă Iisuse, Doamne, a cam sosit vremea să ne facem bagajele, moș!! m Octombrie 28, 1889 Am adormit sub stejarul roz Cântul era trist și abia întâiul În mormânt mama cântă iar E octombrie douăzeci și opt La moașe s-a născut un viu Cer privire peste satul meu. 7 fevr, 2021 Pistolul lui Lucian Blaga Am citit acum câțiva ani că Lucian Blaga are o piesă de teatru În care un tânăr care are tendințe suicidale își rezolvă problema Prin declicul în conștiință al unui pistol impropriu cred prin anii '20 Ce a urmat după aceea începând cu Benito Creier Strivit etc, Cred că a depășit nietzschean pe toată lumea mai puțin Jung Neînțelesul Lucian Blaga această suanică Lună lângă Luceafăr. O mamă regăsită Nu știu ce mă atrage în această ființă n + o fotografie pe care trebuie iarăși s-o las În lirismul incipient în cuvintele puține și incomplementare un Dor negru neparlamentare în chipul privind din zidurile partenonului MilkyWaif Poate o mamă regăsită ea moarta mea care vie spunea un aforism suav Maria lui Zincă junior o prietenă ce s-a dovedit trădătoare ca mama punk O tăcere prietenoasă totuși pentru că altfel ar fi really sick o mamă preatânără iar! Jus romana Maior latinus, Minor hebreus. Am avut un profesor de sport MD coleg al părinților mei care ne-a nenorocit familia De când am fost la școală chiar de pe clasa a 1/ii-a în genunți cu Romică Moraru în sala de sport văd acum că ne ura pentru mama Dar dacă tata e Șișac și eu Egyptul ea e Roboam și Ierusalimul ar fi multe de spus Ideea domnului Mircea cincinal după cincinal în tot acest timp e sexualizarea mamei mele ortodoxe Moartea tatei și exilarea mea dar văd c-avea ceva-n comun cu colega mea de bancă Ce iubea cel mai mult ora de sport în timp ce eu religia, da, DO, e un psihopat, director, marele bețiv, augustinbuzura + acum în prag de cruce /mie îmi plăcea de nevastă-sa. +++2 is better than 1. +++A Pulitzer oldsmile Josef Kane, Alive again, a boy wannabe!! like t cales of A Declaration. +++Este autorul „Lostriței.” Vasile Voiculescu De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la navigareSari la căutare Vasile Voiculescu Vasile Voiculescu.jpg Vasile Voiculescu Date personale Născut 27 noiembrie 188434 Modificați la Wikidata Pârscov, Judeţul Buzău, România Modificați la Wikidata Decedat 26 aprilie 1963 (78 de ani)34 Modificați la Wikidata București, Republica Populară Română Modificați la Wikidata Cauza decesului cauze naturale (cancer) Modificați la Wikidata Părinți Costache Voicu Sultana Hagiu Frați și surori șase : Filipache, Maria, Irina, Florica, Ana, ? Căsătorit cu Maria Mittescu Copii Martha Elisabeta (1 aprilie 1911 - 5 aprilie 1994, Paris) Olga-Sultana (13 iulie 1912 - 16 februarie 1983, Paris) Radu Ilie Vasile (28 mai 1914 - 12 noiembrie 1996) Ion (16 mai 1916 - 23 octombrie 1973) Gabriela - Michaela (8 noiembrie 1920)2 Cetățenie Flag of Romania (1952–1965).svg România Modificați la Wikidata Etnie români Modificați la Wikidata Religie ortodoxă Ocupație medic, poet, dramaturg, prozator Pseudonim V. Voiculescu Limbi limba română1 Modificați la Wikidata Studii Liceul Gheorghe Lazăr Facultatea de Litere București Facultatea de Medicină Activitatea literară Activ ca scriitor Perioada interbelică

Mișcare/curent literar tradiționalism, modernism, expresionism, Rugul Aprins Specie literară poezie, dramaturgie, proză Operă de debut 1912 - cu poezia „Dorul” în „Convorbiri literare” 1916 - volumul „Poezii” Opere semnificative „Din țara zimbrului”, „Poeme cu îngeri” Influențeascunde Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuță, George Coșbuc Note Premii 1917 - Steaua Romaniei cu spade 1918 - Premiul Academiei pentru volumul „Din țara zimbrului și alte poezii” 1924 - Crucea Meritul Sanitar cl.I 1941 - Premiul Național de poezie Logo of the Romanian Academy.png Membru post-mortem al Academiei Române Modifică date / text Consultați documentația formatului Vasile Voiculescu Vasile Voiculescu (pseudonim literar: V. Voiculescu, n. 27 noiembrie 1884,34 Pârscov, Judeţul Buzău, România – d. 26 aprilie 1963,34 București, Republica Populară Română) a fost un scriitor și medic român. În domeniul literar s-a distins în principal ca poet, dramaturg și prozator. +++Este autorul „Lostriței.”+++ Cuprins 1 Date biografice 2 Poetul, dramaturgul și prozatorul 3 Maturitatea și bătrânețea 4 Posteritatea 5 Opera 5.1 Poezie 5.2 Proză 5.3 Dramaturgie 6 Galerie 7 Note 8 Bibliografie 9 Lectură suplimentară 10 Legături externe Date biografice Vasile Voiculescu s-a născut în comuna Pârscov, județul Buzău, ca fiu al lui Costache Voicu (ulterior scriitorul luând numele de Voiculescu), gospodar cu stare, și al Sultanei (născută Hagiu), fiica unui negustor. Școala a început-o în satul Pleșcoi, Buzău în 1890. Cursul primar l-a absolvit la Buzău. A urmat studii liceale la Liceul „Alexandru Hâjdeu” și apoi la Liceul Gheorghe Lazăr din București. Preocupat de materialism, pozitivism și evoluționism, îi citește pe Littré Claude Bernard, Auguste Comte, Darwin și Spencer. Studiază opera lui Wundt, Harald Høffding, Pierre Janet și W. James, fiind atras de psihopatologie și psihofizică. Studiile universitare le-a început la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1902 - 1903) și le-a continuat la Facultatea de Medicină, în 1903. Doctoratul în medicină l-a obținut în 1910. S-a căsătorit cu Maria Mittescu, studentă la medicină, cunoscută din satul său natal, Pârscov. I-a dedicat poezii și scrisori de dragoste. Voiculescu a debutat în Convorbiri literare (1912). A practicat medicina la țară. În timpul Primului Război Mondial a fost medic militar la Bârlad, unde a participat la serile culturale ale lui Vlahuță. Editorial, a debutat cu volumul Poezii (1916). Din același an a colaborat la Flacăra lui C. Banu, la recomandarea lui Macedonski. A primit Premiul Academiei pentru volumul Din țara zimbrului și alte poezii (1918). A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935.5 Seminal deținut politic, alături de Mircea Vulcănescu, Constantin Noica și Dumitru Stăniloaie. Vasile Voiculescu a murit în anul 1963. La Pârscov există Casa Memorială Vasile Voiculescu. Poetul, dramaturgul și prozatorul Gândirism De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la navigareSari la căutare Curente culturale românești Romania 1930, Administrative Map.svg Gândirism Junimism Latinism Ortodoxism Poporanism Protocronism Realism socialist Sămănătorism Sincronism Trăirism Țărănism Gândirismul este un curent ideologic care s-a format în România la începutul primelor decenii ale secolului XX, în jurul revistei „Gândirea”, de la care își trage numele. Orientarea acestui curent este spre Ortodoxie și autohtonism, aducând tradiționalismul, naționalismul și unitatea națională sub egida Ortodoxiei. Principalii exponenți au fost trei importanți colaboratori ai revistei: Radu Dragnea, Pamfil Șeicaru și Nichifor Crainic. Gândirismul are afinități cu alte curente tradiționaliste din secolul XIX, printre care cel mai relevant este Sămănătorismul lui Nicolae Iorga, însă se deosebește de acesta din urmă prin preocuparea excesivă față de rolul social și cultural pe care ar trebui să-l joace credința ortodoxă. Curentul gândirist a contribuit, pe de o parte, la revelarea unor elemente de substrat, la încurajarea preocupărilor folclorice și etnografice, iar pe de altă parte, s-a dovedit predispus la culminări naționaliste, clasificate ca susținând aripa dreaptă. Mult mai moderat, însă, decât „trăirismul” lui Mircea Eliade, Emil Cioran ori Constantin Noica, Nae Ionescu. Bibliografie Flannery O'Connor iesu akbar, Description de cette image, également commentée ciaprès Flannery O'Connor en 1947. Données clés Nom de naissance Mary Flannery O'Connor Naissance 25 mars 1925 Savannah, Géorgie, États-Unis Décès 3 août 1964 (à 39 ans) Milledgeville, comté de Baldwin, Géorgie, États-Unis Activité principale Romancière, nouvelliste, essayiste Distinctions National Book Award 1972 (posthume) Auteur Langue d’écriture Anglais américain Mouvement Southern Gothic Genres Roman, nouvelle, essai, correspondance Œuvres principales

La Sagesse dans le sang (1952) Les braves gens ne courent pas les rues (1955) Et ce sont les violents qui l'emportent (1960) Le Mystère et les Mœurs (1969) modifierConsultez la documentation du modèle Une vie catholique De 1956 à 1964, O’Connor a écrit plus de cent critiques de livres pour deux journaux diocésains en Géorgie : The bulletin et The Southern Cross. Selon son confrère, Joey Zuber, la gamme étendue d’ouvrages que l'autrice avait choisi d’examiner, démontrait à l’évidence qu’elle était profondément intellectuelle. Ses critiques font constamment face aux thèmes théologiques et éthiques de livres écrits par les théologiens les plus sérieux et exigeants de son époque11. Un professeur d’anglais, Carter Martin, qui fait figure d’autorité en ce qui concerne l’œuvre de O’Connor remarque simplement que « ses critiques d’ouvrages sont en accord avec sa vie spirituelle. »12. ŒuvreŒuvre La Sagesse dans le sang (Wise Blood), 1952, roman Les braves gens ne courent pas les rues (A Good Man Is Hard To Find), 1955, nouvelles Et ce sont les violents qui l'emportent (The Violent Bear It Away), 1960, roman A Memoir of Mary Ann (édition et introduction), 1962 Three by Flannery O'Connor, 1964 Publications posthumes Mon mal vient de plus loin (Everything That Rises Must Converge), 1965, nouvelles Pourquoi ces nations en tumulte ? (Why do the Heathen rage ?), nouvelles Le Mystère et les Mœurs, (Mystery and Manners: Occasional Prose), édité par Sally Fitzgerald et Robert Fitzgerald, 1969 The Complete Short Stories, écrit en 1956 publié en 1971 National Book Award catégorie Fiction 1972, à titre posthume Flannery O'Connor, Gallimard coll. « Biblos », 1975. Contient a priori toute l'œuvre romanesque de l'auteur, à savoir La Sagesse dans le sang, Les Braves gens ne courent pas les rues, Et ce sont les violents qui l'emportent, Mon mal vient de plus loin et Pourquoi ces nations en tumulte ?. Préfacé par Roger Grenier. L'Habitude d'être (The Habit of Being: Letters), correspondance, édité par Sally Fitzgerald, 1979 The Presence of Grace and Other Book Reviews, édité par Carter W. Martin, 1983 Collected Works, 1988 Œuvres complètes : Romans, nouvelles, essais, correspondances (trad. de l'anglais), Paris, Éditions Gallimard, coll. « Quarto », 2009, 1229 p. (ISBN 978-2-07-012493-0) Notes et références Œuvre La Sagesse dans le sang (Wise Blood), 1952, roman Les braves gens ne courent pas les rues (A Good Man Is Hard To Find), 1955, nouvelles Et ce sont les violents qui l'emportent (The Violent Bear It Away), 1960, roman A Memoir of Mary Ann (édition et introduction), 1962 Three by Flannery O'Connor, 1964 Publications posthumes Soția lui Dumnezeu 2RA Ea este soția lui Dumnezeu Îl poate săruta oricând A murit destul de în vârstă ca să lase o amintire plăcută tot târgul stătea în buticul lui Maurice Wollman pentru un miros de brioșe cu ceai de mentă Gândindu-se la ea cu gânduri grele ca măslinele de plumb în drum spre casă & încă-o săptămână de șut Nimeni nu i-a găsit Jurnalul. Fin. © 25 days ago, F R G Constantinescu Like (1) Comment - Love is philosophical Felix Medjugorje https://www.youtube.com/watch?v=oe8MKzgpMVI&t=2429s days ago

,25

Likes: Felix MedjugorjeTo reply, click a comment. Felix Medjugorje https://www.youtube.com/watch?v=oe8MKzgpMVI&t=2429s days ago x edit

,25

Violet Oakdream - I don't know what language this is. Oh, it's Romanian. In that case great job.25 days ago x rate: , , skip Felix Medjugorje - Bluntly, Love is Motherhood.25 days ago x edit [ edit poem ] Felix Medjugorje Follow 25 days ago poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră 103 views 2 +list More by Felix MedjugorjeList all » Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1dy1 workbocs vi, dream before it v, march 2021 3dy1 WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 6dy1 WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers 1wk0 Workboks iii, Femeia batuta 1wk0 Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo 2021+ 1wk0 Workboks ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei 3wk0 Help / Contact us Have you read these poets? Amir Khusro • Khalil Gibran • Rainer Maria Rilke • Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling • Anne Sexton • Sarojini Naidu • John Keats • Walt Whitman • Henry Wadsworth Longfellow • Elizabeth Barrett Browning • William Stafford • Kenneth Slessor • Ralph Waldo Emerson • Theodore Roethke • Thomas Hood

352 Nu Doamne n-am păcătuit Haikuurile Iubirii +21 Nu Doamne n-am păcătuit Haikuurile Iubirii +21 +++Eternitatea înseamnă Te iubesc/***Eternity means I Love You.

*** *** Am aprins o stea Sărutul de purpură. Porțelan viu.

****The ocean, behind Ur eyes. +++Rotire completă în jurul axei sale!! +++Pentru avva Felix Apoftegma 2 Am intrat pe p Ascultând manga music. A fost nevoe. The Way of a Pilgrim From Wikipedia, the free encyclopedia Jump to navigationJump to search Part of a series on the Eastern Orthodox Church Christ Pantocrator (Deesis mosaic detail) Mosaic of Christ Pantocrator, Hagia Sophia Overview StructureTheology (History of theology)LiturgyChurch historyHoly MysteriesView of salvationView of MaryView of icons Background Organization Autocephalous jurisdictions Noncanonical jurisdictions Ecumenical councils History Theology Liturgy and worship Liturgical calendar Major figures Other topics vte The Way of a Pilgrim, or The Pilgrim's Tale is the English title of a 19th-century Russian work, recounting the narrator's journey as a mendicant pilgrim while practising the Jesus Prayer. The pilgrim's travels take him through southern and central Ukraine, Russia, and Siberia. It is unknown if the book is literally an account of a single pilgrim, or if it uses a fictional pilgrim's journey as a vehicle to teach the practice of ceaseless inner prayer and communion with God.1 The Russian original, or a copy of it, was present at a Mount Athos monastery in Greece in the 19th century, and was first published in Kazan in 1884, under the Russian title that translates as "Candid Narratives of a Pilgrim to His Spiritual Father." (Russian: Откровенные рассказы странника духовному своему отцу)2 The Russian Pilgrim is a new „popular” novel + as medieval Eastern „Alexăndria” + adapted to the xviii „Isihasm” of Philocaly of the „Jesus Prayer” which spreads, in the beginning in Rusia and the Eastern Orthodoxy, but at least from the 1950s, the World, as seen in the extremespirituality romanesque work of J. D. Salinger. Most grievously, Orthodox thought, primitve or pragmatic, makes no significant differences between Jesus Christ and Mary Mother of God, so there are no Protestant Prayer Prayers as far as Orthodoxy is concerned, by praying the Apoftegm/LifeDirection Prayer faithfully + even once + makes you Orthodox Mind, only baptism remaining, for Protestant Christians. For spiritual health no effort of such kind, a fast or a powerful, sustained prayer is made without a confessor who decides the effort in time, as in judo, until the master disciple is told what to do next. This book might be an Orthodox Response to The Pilgrim's Progress, of John Bunyan, first printed London, 1678, Russia in the xixth century having a Spiritual & Civilisation influencial lowclass Anabaptists minority. The Russian Pilgrim is linked in theme with other contemporary books of the time, such as The Transsylvanian Pilgrim (1835+1848) by Ion Codru Dragusanu, Reflections on Walden by Thoureau, Lettres de mon moulin by Alphonse Daudet showing at least a common reaction to the prevaling „cultural spirit” even in religion + Ibsen, existential religious philosophy, without roots in the assimilated nations + throughout xixth century, and failing in numerous wars, revolutions and socialist experiments that would crush the xxth. The Pilgrims of the xix century echoed throughout the work of late Romantic Eminescu the rise of Preraphaelites, Parnassians, Symbolists and Nabists in the aesthetic of the centuries turn, and also accomplished classics. The main notion of the Russian Pilgrim is to protect your mind. Plot The pilgrim's inner journey begins when he is struck upon hearing the words of Paul (in I Thessalonians 5:17) to "pray without ceasing." He visits churches and monasteries to try and understand how to pray without ceasing. His travels lead him to a starets (a spiritual father) who teaches him the Jesus Prayer—"Lord Jesus Christ have mercy on me, the mostsinner"—and gives him practical advice on how to recite + and adapt to + the prayer uninterruptedly, as a type of Christian mantra.5 Wikipedia +++KapA Marx și Catolicismul. *** Fa / / Tata scria, Mama gătea, Rafa râdea, Flavius fuma, Felix credea, Aradul scria, Ramona șpreia + în anii '80. +++ Eu cred că tablele lui Moșe Lăturoaie de cer.

*** În Cer Se intră Nebun. *** Rugăciunea ține pământul În palme.

Tip: Does it create a picture in your mind? Learn commenting Motto: Statul israel se poate reuni de 2000 de ori până va veni Fiul omului, + m Isus Nu fiul omul. Isus omul. +++ Îm going with my husband, +++Book of Kings & Emperors / / ***Chipul tău pe o frunză Inuit de arțar, Crescută în bucla drakkarului udată de talazuri negre. Căpitanul Leif cel Fericit în strei de Ellesmere. +++Cărarea ei e sursa vieții.

[ edit poem ] Felix Medjugorje Follow 10 days ago poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră 199 views 0 +list More by Felix MedjugorjeList all » Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1dy1 workbocs vi, dream before it v, march 2021 3dy1 WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 6dy1

+m Moarta instelata +m *** Între Ursă Și Crucea Sudului. VIDEOCLIPURI. +++ Gură sărutând Cântând. Sândeschis. Fin. © 19 days ago, F R G Constantinescu Like (0) Comment - Love is philosophical

[ edit poem ] Felix Medjugorje Follow 19 days ago poet, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră 171 views 0 +list More by Felix MedjugorjeList all »

WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers 1wk0 Workboks iii, Femeia batuta 1wk0 Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo 2021+ 1wk0 Workboks ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei 3wk0 Help / Contact us Have you read these poets? Elizabeth Barrett Browning • William Stafford • Kenneth Slessor • Ralph Waldo Emerson • Theodore Roethke • Thomas Hood • Sir Walter Scott • Henry David Thoreau • Kabir • Percy Bysshe Shelley • Ted Hughes • Walter de la Mare • Dorothy Parker • Max Ehrmann • Sara Teasdale • Paul Laurence Dunbar • Christina Georgina Rossetti • Jose Marti • Robert W Service • Allen Ginsberg Mieii pedologi. Dezgheț (e+spaceverse 2021+ Mieii pedologi. Dezgheț (e+spaceverse 2021+

Unfrost.

the

pedologues

Lambs

Unfrost.

the

pedologues

Lambs

Worbox, v i i, Noapte, flori de vânt și brazdă de grâu, patrimoniu românesc 2 martie 2021+ 1dy1

Felix Medjugorje f, 2021+

workbocs vi, dream before it v, march 2021 3dy1

Inscription/ no man

WORCBOCS, v5, Stimată Doamnă, Iisus Hristos este DOMNUL 6dy1

+++ Dumnezeu a făcut Fata cea Zveltă după desenele rupestre executate de Fericitul Adam în singurătatea Lunii tropicale...

WORKBOKS, iv, Mecena & The thinkers 1wk0

Bron interactiv Workboks iii, Femeia batuta 1wk0 Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo 2021+ 1wk0 Workboks ii, Femee imbaindu-se pentru iubitul Ei 3wk0

Elena Udrea & Ioana b 9 ani (7+5} Ca prin minune radio on dimineața Udrea a mai făcut un an cred Iar Comunistul!! băsescu a umplut țara de cruci și muncă politică E un bron interactiv cheapwork in t G Și ochii Copiilor inca plânși în virtualul galactic... Martie 3, 2021 ad h 2, 23

Help / Contact us Have you read these poets? Sarojini Naidu • John Keats • Walt Whitman • Henry Wadsworth Longfellow • Elizabeth Barrett Browning • William Stafford • Kenneth Slessor • Ralph Waldo Emerson • Theodore Roethke • Thomas Hood • Sir Walter Scott • Henry David Thoreau • Kabir • Percy Bysshe Shelley • Ted Hughes • Walter de la Mare • Dorothy Parker • Max Ehrmann • Sara Teasdale • Paul Laurence Dunbar Rugăciune înflorire înstelare. Haikunuevo 2021+ Haikunuevo 2021+

**** am început și încheiat Lirica cărții pământului sfânt, 2003/4 Imersiune posibilă/Possible Immersion, Deva 2000/15 Mormântul în care D-zeu există, Jassy 1997-2016 Yin, București Sappha haikufelics Mortis rigor. 3 martie 2021/apr.1999+mar 2002 Pâclișah,

Cât trăiești trebue să dormi. Valeria,/ / ***

+++ Sola Genius. Hominem.

+ Fruntea y Acum ești unul din noi. A spus. © 10 days ago, F R G Constantinescu religion • life • love • effort Like (0) Comment - Love is philosophical

+++Ecce homo

*** Violoncel+++ Pocăința Lui Bah.

pl pl pl h pl pl pl h aîaîaî ooooo oooo îîmiiiîîî.

În viață am învățat să ajut.

Mameimealesiminaramona,, Rouă tăiată de plug Dew cut by plough A Maulouldauei este pouesia/ / Tată suprematist în sat

*** +++O frunză atinge o alta in undele cerurilor. Între macii albi patru file roșii negre. +++ Am Uitat că sunt Îndrăgostit.

*** E timpul să spunem tatăl nostru!

+++ but then she breaks like the fiifty states, +++ Intel negru Frunte închisă. Cruce romană. +++ Jady + mai frumoasa decat un inger, Workbox. +++ Îmi place Ador Biblia + Am grijă.

+ Rugăciune înflorire înstelare. + Rădăcina goală Aplica dată jos. Tavanul înghețat. (***) m xo xi fe xu xa xi fe hhh hhhhhh.

Batran absolut Old absolute (verse 2021+ Aproape cea mai mare/amplă crimă din Istorie Umană, 1981+2021, Rep, România vs, Cetățeanul Felix Kant, Anselm eșuat, amendat de Hegel și Schelling în veacul al xixlea. Vers homeric E ceva clinic în filozofie, adeverit, un drum de la lumină la umbră + prin Goethe... Pentru prima dată din 96/97 Schelling pare iară mai interesant decât Hegel și Holderlin, o ieșire din templu. Matei politicul (?+2021 Felix Medjugorje m Am fost închis, bătut, fugărit, vânat, părăsit, flămânzit, terorizat, chinuit, orfănit, lepădat, necitit, torturat, chinuit, decapitat, strivit, coleopterit, pierdut, anatemizat, iradiat, mărturisit, batgiocorit, îndumnezeit, și satul care mă abuză!! Amin... 1 martie 2021, Păclișa Victima cheflie

353

Doamna a devenit victimă După deces pruncii călăi Pe nenăscuți frați ucigând În fapte și în gând Doamna a devenit victimă În sat mare știmă. 2 mars, 2021 Vers0 Las pe dumnezeu să aleagă sistemele sociale,

AGGF AGGG AGGH AGGI AGGJ AGGK AGGL AGGM AGGN

Dunbar • Christina Georgina Rossetti • Jose Marti • Robert W Service • Allen Ginsberg -B,,, B,,, The Portuguese sonnet et final poems The Portuguese sonnet et final poems March 12, 2021 Felix Kuroda Medjugorje +m

Terror begins with love exegi monumentum tibi... Domine

Ode to t Romanian Peasant 2 Victor Eftimiu, autorul fasciculului poetic Odă Limbei Române, cFELIX Biblia!! Romanourum non nuclearis ginta, Too Hurt to React. The Asylum blinks in t dark indigo black night I assume myself The bed is empty again Every man woman or chief made of cosmic birth Love Now in fevrier '21 AD t Heroic Age is over I cannot but love 2 hurt to react walking past t Roman 280 basilica w t my Father's shade. fevr, mar/ 2021 Vers Brațele ca două gratii îndoite...

I say terror begins with love With a smile under a window enlightened of glee and happiness With a superb name with a nameless tree but yourself belonging With a sadness of a Child lost in his Autism of not undertanding

Portuguese sonnet

Wth the nut-tree n the field the poplar outside t court t agacia bloo With an influence of guilt of some lost unknown infamuous junkies. Încâinirea

Heaven is Pay Glee spacecemetery With the yellow lamp of thumbergia Or an old Cezanne might t picture exit Speakingntouching like duhring Infancy

Lui Mihai Eminescu, martyr român! ”!@#$%^&&&**()_Z_+ +_)(&^^%$##@!” ”!@#$%^&()_+

North Gold South Silver Ollermoon declared We live n die eternals like Ursa Maior Under the Cosmic Ocean in souldrift

+_)(&^%%$##@@!””” ”””!!@@##$$%^^^&&()))_+ +_)(&^^%$$##@@!!”””...

Two in folios and trauma of memory Pew roradio analyses itself I am a phortuguese my love so bid t well.

Distih mai/iulie+octombrie 2008, 28 fevrier, 2021

A. Acest - pui - copil e tot ce a avut aceasta mama, versuri Acest - pui - copil e tot ce a avut aceasta mama, muzicaleversuri

Poem în proză marelui Copil Felix Medjugorje

Canon romensul, Conștiința româniei.

pentru Odina Velcea, poetă hellenoromână.

+ Clasic sum.

auzi **** plânge singur în noapte copilul marele copil vers deturnat