FANTASMA. Poezii Tomul II 1997-2019 - Felix Rian-Constantinescu by felix gelu konstantinescu

FANTASMA, Poezii Tomul III 1997+2019 CFGRHațieganul 6 Cărți Poezii 04 015 016 019en 019 1997+2019

FELIX RIAN Constantinescu, Scriitor zidindu-si mincea... 24 v 2021 FCGRHațieganul Cuprins:

3, Yin –versuri- 1997+2016 4, CRUCEA DE CETINĂ 2016+2017 5. The Empty Train by Felix Rian Constantinescu 2017+2019 6. THAT LAZY HUMMING BIRD. To Kate Wolf (2014+2019)

Felix Rian Constantinescu

3, Yin –versuri- 1997+2016

Yin -versuri-

Coperta: Alensis De Nobilis Editura Genius Bucureşti, sector 5, str. Spătarul Preda nr. 5, birou 4 tel: 0213241450 e-mail: genius.editura@yahoo.com Director: Alensis De Nobilis 0771423738 de_nobilis@yahoo.com

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României CONSTANTINESCU, FELIX RIAN Yin / Felix Rian Constantinescu. - Bucureşti : Genius, 2016 ISBN 978-606-94241-0-0 821.135.1-1

Felix Rian Constantinescu

Yin

Jumătate de gând Pornit în asceză pe drumul poeziei, tânărul poet Felix Rian ne invită să privim din umbră în miezul lucrurilor înconjurătoare, astfel vom trece de detaliile nesemnificative şi vom pătrunde cât mai departe în Univers. Aşa cum din fântâni putem vedea stelele strălucind pe cer în mijlocul zilei, astfel ne învaţă şi tânărul poet să facem: să privim întotdeauna din întuneric pentru a vedea clar lucrurile aflate la lumină. Aparent, poetul ne prezintă o lume stranie, cu lucrurile întoarse pe dos în firea lor obişnuită. Dar dacă straniul este firescul şi firescul straniul? Privind cum copilul învaţă să meargă, întâi de-a buşilea şi apoi în picioare, treptat, ne întrebăm dacă nu cumva este mai bine să eliminăm etape din gândirea logică şi să accedem direct la adevăr prin intuiţie. Pătrunzând în universul poetic, pare că uneori lucrurile capătă dimensiuni hiperbolice, urieşeşti şi ne acoperă cu umbrele lor, decapitându-ne gândurile micşorate ca nişte chipuri pe o placă fotografică. Alteori parcă un ochi ciclopic ne priveşte din orizont, măturând cu laserul ochiului său câmpiile pustii ale nimicului. Ca un arc întins spre un gând, omul se resoarbe în sine, de parcă intră într-o conservare pentru mai târziu, după Apocalipsă, după amurgul gândurilor. Repetitiv, sună în noi ecoul unui gol amplificat la nesfârşit, din om în om, din stare în stare, din clipă în clipă. Electrizantă, tăcerea ne îngheaţă momentul cinetic, fiinţe descărnate de vise şi iluzii, entităţi colorate de lumea visului. În cerul gol ca o oglindă concavă, ne obser5

văm chipurile albite de frici şi ne întrebăm care dintre noi suntem cei adevăraţi, noi cei în care simţim eul sau proiecţiile noastre. Prea sărac alfabet al faptelor, empirică târâre în absurd, istorică regăsire în greşeală, repetitiv şi elucubrant, cercetăm resturi de gânduri. Frumuseţea lumii ni se înfăţişează doar în clipe de pustietate şi evadare, ceasuri oprite ni-s ochii. Feline preschimbate în urşi, cu lanţuri în loc de gânduri, cu ferestrele închise în pleoape, imităm îngerii decăzuţi în pedeapsă, ne rugăm la un Dumnezeu obosit să ne poarte de grijă, ca un tată mereu cu gândul dus spre veşnice datorii. Arbitrar sau nu, spiritul adâncurilor ne ocoleşte ca un fum subţire de pipă şi ne învăluie într-o ceaţă înşelătoare. Pentru a ne continua mersul spre mai departe, purtăm în mâini felinare cu melci răsuciţi de mâini nevăzute. Călătorind în Yin, în penumbră, între rază şi ceaţă, între cunoaştere şi confuzie, oprim pendularea între închis şi deschis, liberi să ne urlăm singurătatea oaselor albite în noi. Un zvâcnet spre decădere molatică şi absurdă a unei lumi redusă la retrageri în sine străbate poezia lui Felix Rian, un strigăt de ajutor al omenirii într-un singur om. Salvarea de sine prin mântuire e încă departe. A- abia la început, în Golgota însingurării, a înici suntem străinării omului faţă de sine. Nu am citat din poezii. Vă invit la lectură! Alensis De Nobilis 6

Motto: Postmodernismul a murit de mult. Cred că noi, generația domnișoarei Linda Maria Baros, vreau să spun cei mai leali, putem ﬁ numiți copiști, de la bibliotecile noastre de manuscrise, de la TO COPE ȘI DE LA COPILĂRIA PE CARE NU AM AVUT-O NICIODATĂ. NOI am ucis postmodernismul. Suntem istorie. Felix Rian, Păclișa, 1 iunie 2016

O LUME MAI BUNĂ Thank you! Fran AM MERS PE DRUMURI AM MERS PE TOATE DRUMURILE PE DRUMURILE NOPȚII ȘI PE DRUMURILE ZILEI PE DRUMURI DE SÂNGE ȘI PE DRUMURI DE LUMINĂ. AM MURIT ȘI AM ÎNVIAT PE DRUMURI CA VAGABONZII DE CARE NU ÎI PASĂ NIMĂNUI. MI-AM PIERDUT VIAȚA ȘI AM CÂȘTIGAT ÎMPĂRĂȚII. AM MURIT ÎNGENUNCHIND PRESCHIMBAT ÎN CENUȘĂ. AM CĂLĂTORIT DEPARTE ȘI NIMENI NU A CĂLĂTORIT CU MINE SPUNE PROFETUL DAR CINE CREDE ÎN CEI UCIȘI? AM UITAT TOT CE AM ȘTIUT VREODATĂ ȘI MI-AM AMINTIT PRIVIREA UNIVERSULUI ȘI MOARTEA ERA MAMA MEA. VOI MERGE DEPARTE PRECUM COPIII ȘI MĂ VOI ÎNTOARCE DOAR CÂND SOARELE VA MURI ÎN FRUNZE ȘI TĂCEREA VA FI PIETRE ÎN PRIVIREA MEA CA ÎN PERIOADA EMBRIONARĂ A FIINȚEI. ÎMI VOI AMINTI DE TINE CU MINTEA MEA FIXĂ ÎN TIMP CE VOI DEVENI PĂMÂNT PE CARE ÎL VEI SFINȚI. MI-AM SCHIMBAT LINIILE DIN PALME DUPĂ O CARTE SECRETĂ CARTE A RÂURILOR SĂPÂNDU-LE CU LACRIMI DE CRISTAL. EROII AU VENIT ÎN CALEA MEA ȘI EU AM MERS ÎN CALEA LOR. AM MERS DEPARTE ȘI AM CĂUTAT IZVOARELE VIEȚII. 8

Felix Rian Constantinescu Yin

Ab initio Încețoșare a necunoscutului în ochi prin spasmele înserării dezamăgire luminată albastru de asﬁnțit; plutesc undeva umbre între privirile unor galbene ﬂori de păpădie ce pâlpâie precum licărul frunților celor aleși, poeții care în ardere înaltă sub aripi mistuie umbre

Felix Rian Constantinescu

Moartea, Iubita mea azi noapte am făcut dragoste cu Moartea asta înseamnă că sunt nemuritor dar nu mă gândeam la asta atunci moartea era moartă demult și făcea dragoste cu mine să ﬁ fost un demon demonii nu știu să iubească era Moartea care îmi spunea cât mă iubește moartea – iubita mea

Yin

Vreau… de aici lumea mi se pare urâtă vreau să iubesc să simt ce n-am mai simțit până acum iubesc iubirea iubesc prietenia iubesc pasiunea nu urăsc nimic încep a iubi ura de aici lumea mi se pare urâtă vreau să ştiu să aﬂu să cunosc cocleală veche pe aramă muşchi pe oasele lor cei ce au fost dar sunt osândiți la viață veşnică de aici lumea mi se pare urâtă câteodată urăsc viața de ce? uneori viața e frumoasă dar nu acum am impresia că doar poezia asta mă ține în viață 11

Felix Rian Constantinescu

viața e urâtă viața e frumoasă viața e moarte de abia când voi muri mă voi naşte cu adevărat când voi fi țărână, voi trăi voi părăsi temnița cu ziduri grele de oase, carne şi sânge de aici lumea mi se pare urâtă dar va avea milă Cel De Sus şi de mine nimeni nu poate fi osândit veşnic triste ruine triste ogive triste suflete pierdute

Yin

Vis lupi… am visat lupi lupi mari lupi negri lupi de coşmar în fugă... ploua, ningea... atunci mi-am dorit să ﬁu lup liber atunci i-am înțeles şi nu mi s-au mai părut înfricoşători

Felix Rian Constantinescu

Elegia unei ploi dispărute plouă şi-s singur am rouă pe gânduri în jur e noapte mi-e capul confuz vreau printre şoapte cu rouă să uzi. aş vrea să pleci aş vrea să te țin în brațe acuma să ne drăgostim cum ai iubit huma ploaie să ploi în capu-mi cu lupi cu rouă de gheață cu ochi de ciclopi dar tu te-ai dus ploaie te-ai dus ca un nor da, tu ai plecat mie-mi va ﬁ dor ai lăsat roua... ca amintire mă uit în neştire

Yin

e noapte adâncă asemenea ție mă voi scufunda într-un bob de rouă rămas din anțărț poate chiar două dar n-am voie să intru şi o ştiu prea bine nu e loc acolo pentru unul ce-i câine nu e loc acolo pentru unul ca mine aşa că, Doamne, te rog fă să plouă să plouă să plouă îngroapă-mă-n rouă

Felix Rian Constantinescu

Obsesia obsesie prelungă obsesie cu lupi obsesie cețoasă în suﬂet mă rupi mi-l laşi pustiu şi totuşi mi-l umpli... o, tu cel ce citeşti sper să înțelegi oroarea ce-o am față de ceva şi totuşi aş vrea să ﬁu însumi aşa

Yin

Sunt viaţa am vă zut moartea singur moartea e asemeni mie dar nu știu cum în oasele sale nu poți vedea nimic decâ t dacă te apropii și privești mult între coaste vei vedea o inimă caldă cum tu nu o ai sâ ngele pe care îl dă pentru sfâ rșitul binemeritat al fiecă rui om am vă zut moartea privind în oglinda inversă a sufletului meu și s-a destră mat eu sunt viaţa

Felix Rian Constantinescu

Sorrow m-ai părăsit sunt singur mi-i boală mi-i greu încerc să fiu bun dar văd că sunt rău nu mai pot trăi şi să mor n-am voie e-un coşmar că sunt om e-un coşmar să fii o fiară crudă gânditoare mi-e ciudă pe mine mi-e ciudă pe oameni văd cum moare clipa şi eu nu mai trec mi-e ciudă pe mine mi-e ciudă pe oameni văd cum moare clipa şi eu nu mai mor tencuială putrezită aici clipa a stat din coasta cea rănită şuvoi de sânge ne-ntinat

Yin

Gânduri ude un banc de peşti îmi sparge ochiul cu furie nebună cum ai sparge o nucă de cocos le aud dinții pe retină intră în mine le simt cozile ﬁerbinți cum mi se zbat prin creier fulgere gânduri

Felix Rian Constantinescu

Drum inﬁltrați prin necunoscute zgomote desculți vom păși-n pustiu nesfârșit luminați de arhanghelii cu ochi nestinși în apa tremurândă a cețurilor neștiutul sălbatic cu părul verde-nfrunzit de neatins între spini urmează drumul pelerinului sub nori duh de arsă tămâie în ﬂacăra răsăritului

Yin

Epistolă către prieten două crenguțe cruce de lemn două crenguțe legate c-o joardă cruce de lemn legată c-o joardă când eram mici, făceam cruci de lemn legate cu liană subțire şi le îngopam eram copii. ne simțeam aproape anul trecut am mai legat două crenguțe laolaltă în pădure dar n-am mai simțit acelaşi lucru acum văd că nu mai sunt copil şi m-am îndepărtat de tine

Felix Rian Constantinescu

Apusul beznei mă uit la linia orizontului camerei mele şi văd cum apune bezna matinal amurg văd soarele negru cum apune după un maldăr de cărți îl observ trimițându-şi ultimele raze negre în umbra mea

Yin

Versuri scrise la lumina întunericului [..] explorând necunoscutul şi găsesc ruine, ziduri goale rămăşițe ale unui vechi eu, care am fost şi din care a mai rămas doar râul mă-nghite bezna mă-nghite hăul

Felix Rian Constantinescu

Vedere expediată lui Hristos eu aduc întunericul mereu Tu aduci lumina suﬂetul mi-e îngropat în sodă caustică dar Mâna Ta atinge pentru că Tu salvezi din moarte din întuneric tu salvezi pentru că Tu salvezi din moarte din întuneric tu salvezi cu supușenie, Scardanelli

Yin

Lumina cariatidelor o, unde este uitată liniștea ce ne încercuia asemeni unei lumini tandre de crini în noapte? aici acum femeile țin arhitrava templului purtând podoabe de bronz în părul lor arde ﬂacăra iubirii nemărturisite în prezent liniște nu-i...

Felix Rian Constantinescu

Iluminare ochi arși, cântec ciobit întuneric-oglindă răsfrântei priviri abisale prin pletele râului curg constelații sub fruntea neadormitului nesfârșită ofrandă încercuiți de sens ne dăm duhul – fulger iluminare

Yin

*** greu Samsung I-phone unde e prietena mea cont dezactivat. *** maci, spini pilaştri verzi templu baroc din Carmel singurătate

*** măr, scoarță verde ﬁer. fructe? nu. frunze vechi creier ruginit

*** om. într-o armată de oameni mergând spre

Felix Rian Constantinescu

Mediu lachist undele serii rotunzi tumuli gorgane ude limbi de ﬂăcări printre pietre focul de apă pâlpâie verde

Yin

Linii verticale interioare muzici palpită inima însuși Dumnezeu prin invizibile înalte linii – orgile apei celeste cum pletele berenicei – miresme înﬂorite, privim ochii frumuseții-n extaz

Felix Rian Constantinescu

Bluesul zilei de muncă în ziua de muncă lucrez până seara zic când mă duc la lucru, mamă, cam lucrez până seara nu-i timp de singurătate n-am timp azi

Yin

Ce triști sunt copacii în ianuarie aș ﬁ vrut să văd azi o gâză în drumul meu dar nu n-am văzut ce triști sunt copacii în ianuarie uzi negri de lacrimi atunci le-am cântat copacilor ca un cărăbuș le-am sărutat scoarța înnegrită și mi-am sărat buzele

Felix Rian Constantinescu

Cuvinte arse de zăpadă, tinereţe și iubire eu am o aripă iar tu o ai pe cealalată. dacă ne-am ține de mână doar dacă ne-am ține de mână am putea zbura spre casă dar deși aripile noastre pornesc din aceiași umeri inimile noastre mâinile noastre sunt atât de departe una de cealaltă asemeni lacrimilor de seară de cele de dimineață iar inima noastră iar inima noastră e ruptă

Yin

Cuvinte către Isus din Nazaret vreau să te privesc și să am în ochi privirea unui nou-născut dar tu știi asta Isuse dar inima ta și inima mea sunt două râuri ce se întâlnesc inima ta e un râu foarte mare iar inima mea e un pârâiaș făcut de ploaie și ploaia ești tu

Felix Rian Constantinescu

Pianul și Îngerul coastele mele sunt clape albe de pian ploaia cântă la mine părul mi-e o harfă de coarde la care cântă Îngerul sunt frumos pentru prima dată sunt un pian negru plin de tăceri degetele Îngerului mă mângâie pe frunte suntem una muzică a ochilor sărutându-se în lacrimi asemeni mării și cerului

Yin

Sora Indiei România este la sfârșiturile răsăriturilor India la începuturi

Vis am privit cele din urmă răsărituri în contrapunct cu pâlpâirea morții torente de litere se varsă în matca râului transcendent izbind cerul dincolo de acest ars orizont continuu vis

Felix Rian Constantinescu

Isus Isus este stroboscopul din suﬂetul meu Isus este mișcarea eternă vie Isus este râul amplu în care sunt o pietricică Isus este muzica pe care am început s-o aud

Yin

Lux iubirea mea iubirea mea arde precum incandescenții centri ai galaxiilor în gerul cosmic o ﬂoare sunt exist doar pentru luxul de a ﬁ pus în pieptul iubitei fata morgana

Felix Rian Constantinescu

Didactica scrie cât e starea poetică nu cantitatea contează priveşte la cartea Epica Magna arde excesul în poezie citeşte mult simte enorm scrie puțin

Yin

Ochiul dreptunghiular lacrimilitere femeie cu chitara - A. Ciucurencu alb dialectica nebuniei cer de icoană strada pe care merg morți vii şi vioara stupeﬁată

Felix Rian Constantinescu

Natura brazde vii sunt femeile fiecare cuceritor de femei e un țăran semănător călugării au brazda în suflet sfântul în creier creierul – ogor mănos gras sub stea-n răsărit plin cu sâmburi de gânduri – floare a firii rodind

Yin

Ochii singurătăţii Singurătatea vine zilnic aură purtând o mască solară chipul tău arde în ochi ca o epifanie de aur prin frunzele în cădere semănă-n zăpadă aripi sub stele ochii pe râu blândă elegie de însorite lacrimi

Felix Rian Constantinescu

Cântecele Suferinţei tavanul închis cărțile cărțile oameni voci icoane şi fotograﬁi ultimul scâncet axonii zbârnâind ediție bilingvă

Yin

Versuri mozarabe sunt Leul ce doarme cu ochii deschişi şi veghează cu ochii închişi sunt Pasărea ce zboară cu aripile pe piept şi se odihneşte cu aripile în zbor sunt Viu în mormânt şi Mort pe pământ sunt Cartea deschisă pe care nu o vei închide niciodată sunt femeia pe care nu ai iubit-o

Felix Rian Constantinescu

Incantaţii în spasme moare ultima zi ieșind din ﬂăcări de-amurg; albastrul rotește vechi rune, împrejurul mi-e-n ﬂăcări, spre răsărit undele curg peste pietre uriașe incantații. Pământul va-nghiți-n noapte ultime raze luciul ierbii șoapte în vânt...

Yin

Poezii pentru 2017 Scrisoarea lui Manolino către Santiago Compadre, nu e minunat cum am făcut totul și am ﬁ putut face mai mult decât totul? nu e minunat că nu am avut nimic niciodată, nici mâncare, nici moarte, nici orice are omul și ține la piept precum boala? nu e grozav că am fost pe mare și pe lume și pe sânge de eroi ca pe pământ? că am ținut lumea în degetul mic și lumea nu ne-a ținut pe noi? știi vine un timp când tusea seacă nu vrea să se mai oprească dar în urma noastră stau cadavrele de lei și toți peștii morți ai mării. eu, Enkidu și tu, Ghilgameș, luptându-ne pe cadavrul pământului mut și extatic învingând și murind în același timp și devenind altă notă precum numerele râului de aur și de zlătari uzi până la os nu știu ce să-ți spun nu mă ajută mintea nici cuvintele dar nu crezi că unicul cel mai mare pește pe care l-am prins e noi înșine ori poate altul? din infern îți scriu, compadre,

Felix Rian Constantinescu

ce nu ți-am spus când eram acasă Infernul nu e neapărat locul în care să nu vrei să mergi orice paradis e un infern al luminii nu ne vom obișnui niciodată și nici infernul nu se va obișnui cu noi Compadre Santiago, tu în eternitate vei face skandenberg cu Dumnezeu și eu o să vă schimb țigările

Yin

Verde întunecat seara se umple de nori suprarealist albaștri indigo... eu mă pierd iarbă între grele negre ziduri aici sub aripi de frunze verde întunecat

Felix Rian Constantinescu

Amenthes vorbiți morților chirciți unii în alții în peşteri pictate spuneți cuvintele morții voastre unul o dată mâncați-vă creierul cu radiații de ametist stați întorşi în sarcofagele voastre şi navigați în veşnicia informatică a lui Amenthes veți orbi şi moartea va călca încet ca o gheişă tristă vi se ia creierul pentru că l-ați dat pe gunoi şi în loc să vină cu Evanghelia mântuitorul vă va circuita

Yin

Poezie electrică dicționar fotograﬁ ochi pigment telefon ceas erou în acest semn sinucidere ratată motocicletă în cap avioane rândunici de oțel morminte şi pietre de foc autodistrugerea şobolanilor poezie electrică

Felix Rian Constantinescu

În așteptare inutil poet jelind țărâna ne încălzim mâinile la tomberonul de ﬂăcări al rațiunii în așteptare zi de zi sub prăbușirea prezentului în gropile trecutului ridicăm păduri de mâini implorând gestul suprem de a șterge de pe ochi întunericul deznădejde cicatrizată

Yin

Invocaţie Muzei coboară muză gingașă și blândă revarsă-ți cristalele cântecului spre nesfârșitele întinderi ale nimicului privește-mă cu ochii tăi de Eumenidă tămăduitoare o, aceste mult nepătrunse adevăruri recităm Logosul fără a-l înțelege deplin tu muză sau însuși zeul ați sădit o liră în fragilul meu ulcior cu 22 de ani în urmă o cum de pot găsi ceva arhaic într-un atât de tânăr trup timpul e o magică săgeată iar pământul dă ocol eternității înscriind cercuri cercuri asemeni inelelor concentrice din arbori

Felix Rian Constantinescu

Lentilă zgâriată iubirea există iubirea a existat aproape dintotdeauna dar tu nu o știi dar eu nu o știu de aceea eu nu mai știu să spun nimic de aceea sunt mut față de tine de aceea tu de aceea tu

Yin

Efemeri suntem... parfum al ﬁlelor visând legate în cărțile vechi dureros de trecător chihlimbar licăr invizibil aproape efemeri suntem ținându-ne cărțile suﬂetului pe frunte balsam sau nenorocire trecătoare coroană în brațele neantului

Felix Rian Constantinescu

Lancrăm saxon mormintele sunt vegheate de omul de piatră tăcerea e prea pură doar îngerii latră cad grăunțe de apă cerul e o ciutură mamele sunt moarte noi strigăm la nori

Yin

Byzantium Byzantium cine nu s-a rătăcit în labirintul insular Antilele Europei Mediterane cântecele noastre duse până în irișii de oțel ai lui Tolstoi tu și eu și soldații întorcându-se acasă unul câte unul ca o presimțire a plânsului universal și săracii bucurându-se o zi înainte de moarte o lume întreagă plecând pe mare și pe munți părăsită și neuitată

Felix Rian Constantinescu

Blues în lumină văd soarele dimineața văd amurgul noaptea văd soarele dimineața văd amurgul noaptea lumină sacră în jur a blestematului neînțelesului Dumnezeu

Yin

Cerul din rouă cerul strălucește ca o sabie greu de pietre prețioase deasupra pământului în sânge poeți încununați cu frunze uscate praf și cenușă în umbră se risipesc miraje sub neînvinsa lumină a morții înrourată iarbă

Felix Rian Constantinescu

Lumini de amurg rugăciuni umplu pieptul celui cufundat în sine cu părul umbrit de absență; noaptea ne înconjoară, cădem în noi înșine ca într-un ponor adânc rostogolindu-ne imponderabil în templul privirii lumini de amurg

Yin

Zombi îmi ud ochii în monitor ca în sodă caustică merg pe stradă și strada nu mă vede orașul umblă după mine nu-mi irosesc apocalipsa dar o port în piept merg adesea pe câmp și tac e o lumină în moarte spre care ne îndreptăm toți asemeni autostopiștilor ce învață despre lumină și moarte

Felix Rian Constantinescu

Octombrie sufletul meu e fericit și trist sufletul meu e un vitraliu de frunze răvășite sufletul meu e lumina înlăcrimată a toamnei pentru că sufletul meu te vrea pe tine pentru că sufletul meu te iubește pentru că sufletul meu e octombrie

Yin

Noaptea noaptea e un geam mat nopțile sunt mult mai sălbatice decât zilele noaptea e ucidere și urlet leoparzii negri urlă drogați de sânge în cireșul meu zgâriat până la os greu de stele negre sub ceru-nstelat noaptea nu ies din casă noaptea omul e învins ca și zeul noaptea redevenim maimuțe iar dumnezeu adam focul ne arde în privirile evanescente luminând asemeni icrelor văzute la microscop în ﬁecare noapte se apropie iuda de patul meu și mă sărută pe frunte în ﬁecare noapte mă gândesc la Alaska verde între pământ și stele noaptea cred că orice drum umblat e o urâciune ziua a devenit noapte

Felix Rian Constantinescu

Înviere există un drum mai greu decât târârea la camera 101 un drum în care se întâlnesc toate drumurile groapa aceea în care vei ﬁ îngropat ca un vas de lut sau aur de la Marea Moartă de acolo trebuie să te ridici pe picioarele pe care niciodată nu ai stat cu creștetul capului precum crabii să sfărâmi coconul de chitină putredă al sicriului să te zbați căutând aer în argilă și pietre să te naști iar precum grăuntele de sare și să te ridici a doua oară din pământ din mormântul mamei tale

Yin

Loser sunt nopți fără rost în care mama ți-e în pământ și tata bătrân ca Iov iubești până la urmă o altă țară și copiii ți-s nenăscuți și viața îți trece ca un insuportabil meci berserk și în prelungiri

Felix Rian Constantinescu

18 ani totul e freamăt marea ca şi nucul plâns ca şi camera de zi tăcerea este bună ca rahatul colorat din cozonacul vechi timpul trece şi nu se mai întoarce oamenii aşijderea se spune vom muri pe front în biblioteci în lumină spun copiii deosebiți iar la 18 ani se îngroapă în noapte

Yin

Ochiul acoperit de lacrimi și pietre râul Mare curge de la începuturi curge râul mare e un ochi atât de deschis mereu râul mare e un ochi acoperit de lacrimi și pietre când vei vedea râul vei ﬁ tânăr

Felix Rian Constantinescu

Satul fantomă drumurile mele sunt uitate şopteşte satul fantomă aici a fost castelul desfrânat acum un morman de pietre şi colți de şarpe aici a fost satul arat acum o sută de ani de ultimul baron nu umbla pe străzi străzile sunt pustii şi doar morții le colindă înfometați şi plângând ca nişte amintiri

Yin

Lobul drept lobul drept poartă mâini obosite şi salopetă albastră de aceea îi place chitara şi berea femeile şi upercuturile şi singurătatea ce asemeni țigărilor dă cancer în lobul drept un meșter perpetuu în ritm de cîntece nesfârșite înalță universul

Felix Rian Constantinescu

Eroica am văzut marile mulțimi şi munții acoperiți de stoluri de zăpezi am văzut pietre strălucind precum arginții în pământ este acea lumină pe care n-o vom pierde din ochi chiar și în ziua când nu-i vom mai avea pe ai noștri în mormintele noastre neplânse de nimeni în seara din Cernăuți în seara din Cernăuți...

Yin

Arhitectura oraşul se preschimbă într-un muşuroi de beton toți oamenii au început să semene unii cu alții se spune despre furnici că trăiesc singure trebuie să ducem civilizația până la sfârşitul universului furnicile iubesc?

Felix Rian Constantinescu

Poezia totală văzut dintr-un avion de vânătoare omul e asemănător unui păianjen uriaş ori gândac verde nemaivăzut omul cu octavele lui de simțire nu e decât o formă neagră alergând prin sârmă ghimpată şi nisipul greblat spune-mi omule merită să trăiască?

Yin

Ochi ce sunt ochii noştri, coride sau prisme? dacă sunt sânge cine l-a plâns? dacă sunt gheață cine a strâns-o? vom şti sau nu vom şti înainte de-a muri?

Felix Rian Constantinescu

Revelaţie în urma adevărului rămân așternuți ultimii pași carbonizați precum aripile lui Icar; cercul unui Panteon mi-e suﬂetul înconjurat de bezna ferestrelor nopții un ediﬁciu rotund – nedistrus templu străjuit de îngeri asemeni mormintelor doar sus, amprentă a cerului zboară o pasăre albă

Yin

Meteoritul departe de drum se aﬂă o piatră nu ştim cum a ajuns acolo dar calul se împiedică de ea la ﬁecare drum cu căruța poate e chiar un meteorit mai toți țăranii înjură şi biciuiesc de atâta biciuit şi lacrimi de cal piatra şi-a pierdut volumul dintâi acum arată ca toate pietrele pe jumătate îngropată în cer poate că era un meteorit dar nu mai e

Felix Rian Constantinescu

Ideal mort într-un cinematograf privesc idealul mort al oamenilor creierul mi-e sidef cerul e un steag negru pe care pluteşte Luna lumea e o maşină tristă îmi caut numele pe generic şi nu îl găsesc

Yin

Pământul pământul e plin de rădăcini copacii şi oamenii devin pietre pământul sunt oamenii şi ﬁecare stea e un ochi închis şi deschis

Felix Rian Constantinescu

Poveste sunt o pădure plină de scuﬁțe roşii şi lupi rădăcinile sunt bordeiele piticilor şi uriaşilor am mers ades prin această pădure dar nu am văzut-o niciodată copacii nu sunt Briareu sunt creiere pulsând stând pe şerpi de măduvă prin frunzişul roşu ca o crimă lupii mă înconjoară ca o emisferă de oglinzi sunt scuﬁța roşie şi sunt această pădure

Yin

Întâmpin din naştere am avut un aprig dor de moarte să redevin pietre în izvor şi os sfânt să mă găsească Omul când în pământ rău vine să-l întâmpin plecatul Polichinelle şi tu eşti ca mine şi tu eşti ca mine

Felix Rian Constantinescu

Arderea inimii cu fierul sunt acum mai bătrân ca Isus și inima mea arsă până azi de iubire e curată ca lacrima oricând îmi va ﬁ greu voi privi în inima mea și voi citi yhwh în cartea mea nu mai încape nici o altă iubire și când se va sfârși ﬁlmul pe generic va scrie înmormântarea contelui de Orgaz

Yin

Gheţarul urşii au murit uriaşi singuri noi țopăim în jurul lor mamuții au fost luați de ape acum suntem oamenii doar cioplitori în piatră şi rotitori în roată un om şi-a pus craniul celui mai mare urs pe creştet şi toți tremuram în lumina ghețarului

Felix Rian Constantinescu

Rugăciune plângi pâine încătuşată zvârlită-n întuneric Domnul vine în calea mea ca o carte coboară-mi-te din suflet infinite poliedru fii fericit torturat stâlp de sare umblu pe apă pe drumul fără capăt pietrele cerului îmi curg în spirit în lapidariul de sare şi stele tăcere în teatrul antic tăcere

Yin

Biblia Biblia mea neagră şi ruptă într-un moment de furie stă deschisă cu paginile în jos pe albumele de familie nu cred că Bibliile sunt făcute bine pentru că ne uităm păcatele nici oamenii nu sunt făcuți bine dar aceasta nu e important cu ﬁecare Biblie ruptă cât de puțin poți oricând cere alta de la fabricanții de Biblii dar toate sunt legate atât de neserios se rup în mâna oarbă a sﬁntei ca şi sub violul ghearelor păroase ale apostatului nu am încredere în Biblii de azi pe mâine

Felix Rian Constantinescu

Văzând-o pentru prima dată pe Marian Anderson în 1939 în acel an Ica noastră cânta și ea la Cernăuți lieduri în germana dulce avea cincișpe ani și începea războiul dar ce legătură este între Detroit și Cernăuți poate războiul și poate moartea în război și în moarte suntem toți frați mai mult decât în muzică și dialectică va veni și anul 2939 și nu va mai fi Marian Anderson nu va mai fi Eleonora nu va mai fi limba germană nici cincișpe ani nici războul nici detroit nici cernăuți nici moartea

Yin

Scurt cântec soarele strălucește ca o chemare tăcută cerul mă învinge cu armatele lui transparente singurătatea își înfășoară părul în diafane aromate pânze de păianjen țărâna e plină de aripi folosite oglindindu-se în umbre... pe frunte purtăm cununile nefericirii îngălbenite de versurile toamnei precum lebedele suntem ne naștem pentru un scurt cântec

Felix Rian Constantinescu

Nu nu voi arăta oamenilor adevăratul chip al lumii nu voi pătrunde până în mecanismul societății nu voi predica și nu voi fi predicat nu voi veni în umilința care îi dezvăluie pe sfinți iubirea aproapelui nu va fi scopul vieții mele nu voi prezice sfârșitul lumii și al oamenilor nici nu-l voi simți nu voi spune omului să-și ajute semenul voi cerși încă o zi încă un an încă o secundă

Yin

Hitler pe hârtia milimetrică societatea e fascinată de criminali i-am adorat cu toții anarhiștii ca și polițiștii bătându-ne vocea LUI erau vocile din cununa Europei celei nebune metal prețios nu ar fi existat nazism fără Hitler profetul nu ar fi putut fi nu a fost un cancelar un dictator un nebun a fost dincolo de morală și dincolo de viață precum Caesar a fost Hitler neîngropatul el întregul Berlin sub cenușă el Germania imperială și înnebunită el Europa moartă

Felix Rian Constantinescu

Orașul care a murit cruce de cruciulițe piroane de cuie lance de baionete crist de spermatozoizi și soldații au fost acolo și Hitler a fost acolo și Marlene Dietrich a fost acolo în orașul care a murit

Yin

Unu nu pleca din brațele mele e noapte dar tu ești mai multă lumină decât oriunde pe lume sărută-mă Înger iar suav miracol cu păr de flăcări negre și apă și albastre stele cu ochi de serafim blânzi și filosophici privește-mă din spațiu muzică a Lunii și sărută-mă te rog acum și după ce voi muri

Felix Rian Constantinescu

Cânt ireversibil liră cu șapte coarde tremurate de mâinile singurătății: bocetul seara e un strigăt de ﬁldeș în mirosul de ﬂăcări al iubirii corp străbătut de nervuri diademă pe frunte pierdută-n întuneric necunoscut ca ideograma liniilor scrise în palmă de gheara păsării-liră. Etern muritorule, privește, privește în oglinda ochilor ei deschiși scrutează-ți nimbul

Yin

Piezișe ploi de ochi vibrația concentrică a pietrei zvârlite-n apă dimineața când ne smulgem din vis cu inerte mâini – anticipare a neﬁinței... purtătorii de ﬂamuri vor cădea primii sub tăișul albastru al amurgului... în jur ochi străjuiți de cețuri, ochi cu priviri adânci precum fântânile-n zori pentru rația zilnică de neant moartea stă la rând în piezișe ploi de ochi vii

Felix Rian Constantinescu

Artă moartă cărți deletate artă moartă Polul Nord eșecuri ﬁecare om e un om ratat Alfred Nobel Albert Einstein Antoine Sfântul pământ tractoare devin cai Soarele e inconceptibil Dalai Lama este numele tău Dalai Lama?

Yin

Risipă Câmpul copilăriei cuprins de fum toamna o albastră tristețe coboară cu înserarea; avioane-și scriu urme brăzdând cerul circulară oglindă spartă-n apus risipă roș-violet

Felix Rian Constantinescu

Rugă O viață în rugă... nu-mi răpiți turnul de ﬁldeș încercuit de râul singurătății arar clipocind cântec tăiat în trepte... notele nesfârșitei muzici mă vor ști mă vor însoți... cât de albastre ne sunt umbrele sub cupola de sidef a dimineții aidoma unor duhuri de închegate transparențe ce urcă în turn arpegii făclii

Yin

Pasărea Rock necunoscute căi arabescuri volute scrie Singurătatea pe nisip de când sună de la începuturi vântul și-n apus bat tobele disperat la orizont visele te-mprejmuie miraje urme în derivă cuvintele linii de raze pornesc de sub frunte dincolo de sârma ghimpată și kamikaze pe turnuri sfâșiate steaguri fâl-fâl în vânt pasărea rock cu clonț de rubin sfâșie zarea în cânt sincopat... urlă durerea umanității ghilotinată în patul lui procust

Felix Rian Constantinescu Yin

Elogiul Poeziei cântă, aed, neîntrerupt rostește ascunsul melos, lăsându-te furat de vertjul feeling-ului și ca soldații în tranșee ﬁi pregătit vei privi în față ceva din propria-ți îndoială te vor însoți beznele, iubit urmaș al lui Dante îndoiala și neputința îți vor străluci în ochi precum două metafore spaima îți va însoți visul nefericit bard crezând că ai întâlnit Muzele ai îngenuncheat în mijlocul Eriniilor

Cuprins: Jumă tate de gâ nd/ 5 O LUME MAI BUNĂ / 8 Ab initio/ 9 Moartea, Iubita mea/ 10 Vreau…/ 11 Vis/ 13 Elegia unei ploi dispă rute/ 14 Obsesia/ 16 Sunt viaţa/ 17 Sorrow/ 18 Gâ nduri ude/ 19 Drum/ 20 Epistolă că tre prieten/ 21 Apusul beznei/ 22 Versuri scrise la lumina întunericului/ 23 Vedere expediată lui Hristos/ 24 Lumina cariatidelor/ 25 Iluminare/ 26 ***....................27 Mediu lachist...........28 Linii verticale/ 29 Bluesul zilei de muncă / 30 Ce triști sunt copacii în ianuarie/ 31 Cuvinte arse de ză padă , tinereţe și iubire/ 32

Cuvinte că tre Isus din Nazaret/ 33 Pianul și Îngerul/ 34 Sora Indiei/ 35 Vis/ 35 Isus/ 36 Lux/ 37 Didactica/ 38 Ochiul dreptunghiular/ 39 Natura/ 40 Ochii singură tă ţii/ 41 Câ ntecele Suferinţei/ 42 Versuri mozarabe/ 43 Incantaţii/ 44 Poezii pentru 2017 Scrisoarea lui Manolino că tre Santiago/ 45 Verde întunecat/ 47 Amenthes/ 48 Poezie electrică / 49 În așteptare/ 50 Invocaţie Muzei/ 51 Lentilă zgâ riată / 52 Efemeri suntem.../ 53 Lancră m saxon/ 54 Byzantium Byzantium/ 55 Blues în lumină / 56 Cerul din rouă / 57 Lumini de amurg/ 58 Zombi/ 59 Octombrie/ 60 Noaptea/ 61 Înviere/ 62 Loser/ 63

18 ani/ 64 Ochiul acoperit de lacrimi și pietre/ 65 Satul fantomă / 66 Lobul drept/ 67 Eroica/ 68 Arhitectura/ 69 Poezia totală / 70 Ochi/ 71 Revelaţie/ 72 Meteoritul/ 73 Ideal mort/ 74 Pă mâ ntul/ 75 Poveste/ 76 Intâ mpin/ 77 Arderea inimii cu fierul/ 78 Gheţarul/ 79 Rugă ciune/ 80 Biblia/ 81 Vă zâ nd-o pentru prima dată pe Marian Anderson în 1939/ 82 Scurt câ ntec/ 83 Nu/ 84 Hitler pe hâ rtia milimetrică / 85 Orașul care a murit/ 86 Unu/ 87 Câ nt ireversibil/ 88 Piezișe ploi de ochi/ 89 Artă moartă / 90 Risipă / 91 Rugă / 92 Pasă rea Rock/ 93 Elogiul Poeziei/ 94

4, CRUCEA DE CETINĂ

Felix Rian Constantinescu 2016

În memoria Masacrului sovietic de la Fântâna Albă din ziua de 1 aprilie 1941. Drum printre mitraliere

Pelerini prin câmp Mergem spre moarte Diavolul sfânt Ne-ngroapă în carte Iară murim Dalbi ghiocei În roșu tărâm Iată-ne miei. Tortura

Sabia îmi spintecă ochii Sabia îmi spintecă pieptul Crește plânsul mamei Dochii Mi-am pierdut în lume dreptu Și de-o fiu să fiu pământ Nu-s pământ de roșu vis Voi să știți bietu-mi cuvânt Ci-s pământ negru ucis. Luminii

Tu lumină luminată Ochi de zeu palmă stelată Spune-mi mie cin’ ți-i tată Odată sau Niciodată? Că de când nu te-am văzut Și de când nu te-am privit Mama s-o făcut năut Bucovina o murit. 75 000

Am plecat în lumea mare Bucovina-i țara mea Ca pasărea călătoare România nu-i a mea 75 000 au fost Crucii de cetini arzând Morți prin lume fără rost În ochii mei de pământ.

Simplegeist

Ah tu mamă ah tu tată Ce mă feți și mă răsfeți Unde-i mintea fermecată De copil vechi minteleț Voi muri și eu o dată Dară nu voi fi uitat Îngeri vor veghea în vatră În pământul neiertat?

Oameni de la sat

Oameni de la sat am fost În ogoru ce-am arat Când murit-a neamul prost Acolo ne-o aruncat

Dară cine o uitat Viața-i un mormânt făcut La ce bun o treierat Pentru poporul vândut?

Profesorul de sat

Taci troiene că ești prost Cartea știu eu pe derost Taci tu câne că ești prost Cartea știu eu pe derost Despre suferința ta Nu scrie în cartea mea Nice despre moartea ta Nu scrie în cartea mea.

Dispreț

Vin din veacul de dispreț Mult am îndurat măi frate Veacul porcului mistreț Moartea le-o-ntrecut pe toate Viața ne-o murit în câmp Peste mine au scuipat N-am avut nice mormânt Orașul m-o și uitat.

Crucea de cetină

Aici crucea a -nflorit Aici țara a murit Cap de bour cap de bou Eu îs Moldova Singur Eu În frunte clocesc un ou M-am bătut cu Dumnezeu.

Satul mort

Stau pe un câmp Ca în Bălașa În toate părțile Sunt eu Stând pe un câmp Singur și ubicuu Mort.

++++

Serghei Esenin soldat sovietic Mitraliera vodca și un carnet De poezii e tot ce am Spune Tu mămăligarule To be or not to be Când eu sunt doar o mitralieră ce merge cu vodcă Și tu doar o inimă mămăligă Încă caldă? (Carte încheietoare, - a patra – a triadei de poezie națională Carte de rogacioni naționale 1 2 și 3., încă nepublicată – doar online +,0 5. The Empty Train by Felix Rian Constantinescu The train rides empty on the side of the river Inhabited only by a few commuters and robbers After crossing the steel bridge it sings like a whale Dragging itself on the ground like an electric snake

Up the hill is the old dungeon destroyed by the peasants And the forest of oak and bullfrogs and blueberries People die of sickenesses in the huts near the villas And the community events are football and drinking The railway-station is blocked with rust-brown freight cars And the train is now a memory of the other life lived right here Like the memories of an embrion heart beating inside the woman The train is no longer part of the village – has its own way alone Another life the good one though we not know not even now What was so particularly good about it maybe the stolen beer The stolen meat and the kindness of the train official letting you go Inside only a game of cards is played and a woman reads the Time The card-players are the workers, the last workers – working But they still have time to laugh eat pig-lard and muse at the Colored drawings of the cards with servants, knights, women, And Kings and the woman is just a woman going to visit her cousin. ### Felix Rian Constantinescu is an Andreescian poet, naive

religious, sickly Christian. Photo: Soroush Karimi (DimeShowReview Digital & Print 2019, Colorado, USA, Winter Issue,,, + Poem from the poetry book, Brain Flowers, 2017, still unpublished – just online. 6, That Lazy Humming Bird. to Kate Wolf THAT LAZY HUMMING BIRD. To Kate Wolf By FELIX RIAN CONSTANTINESCU (2014+2019) The Skylark Winter is an organ fading-out we seem to hear the bells of spring the air is cool and warm and fragrant we need something more we need a song other than the howling of the dogs and the laughter of men we need a skylark Poets Eminescu and Lenau Goga and Ady Endre

Sorescu and Nichita Galaction and Jesus As you can see my son Poets are t cosmic engine So why not just read them Instead of studying Money? Country Song I sing my bluegrass country song again A pray to the Moon of forevermore Through the Pogany poplars the sun laughs Another morning here in the holy village I have seen fish blind with garbage I heard the gypsy-vulture in my dream I pray to the Moon I pray to the Sun For a God that's worthwhile passing-by. A Poet of Life not Words I had a Friend once a Body of a Poet But a Poet of Life not Words my dear If I put mon douleur on paper and done He puts it in his heart for commentary People are not the same the same are not People so while i'm fighting editors for some

Stupid book of mine or others he jumps In the pit of Life and Work bcoz of Love Like in Shakespeare and Gottlieb Mozart So valuable he is yet still without a Son To be Leopold to so maybe Eminescu Was right maybe he was dead right Stevens. That Lazy Humming Bird to Kate Wolf Sits on the arabesque wires of the tree - singing Her partitures like reading tm out loud again & again She was born to be just a lazy humming bird Born with guitar in her little hands but such tight grisp And I remember of purer years or so they seemed Love evicted but still with poetrymusic I am still Not strong but relentless deciphering the meaning of it all Just you and the paper just you and the guitar just you and God. A Poem on Love I never experienced Love I think; maybe I did Right now at 37 I am much more concerned on Partitures than Love maybe because I think Like Leeloo I do not know Love and it should Be okay maybe – you see I’m a broke Romantic

With music is different it is there on the paper To be read and lived Chopin Prokofiev Rahmaninov So no Love and all the classical music I believe We’re even and the lake right beside me like a friend I was never with Love or maybe I am a liar. On the End of the World Ever since Jesus proclaimed it the end of the world was soon coming In _our_ century century after century winter after each Christmas But I have another view Jesus said in Luke 21 that the end will be When the cosmos will fall apart maybe billions of billions of years From then then will the end of the world be when the wheel of life Will break but that doesn’t mean we are excused from suffering So when the end be we 2019 will already be dead and gone up And billions of years of people will live after us with their own dreams. Still Life with Music A R S Thomas poem collection and an opened Bible Together with some strange song on YouTube vids

Amy Macdonald with Footballer’s Wife and saudade Though I’m not into star culture but melomaniac She says again and again the same negations of it Of more than man but not God not more than God From the icon the Virgin with Child glances at me Now Amy is just an mp3 online but Mary real. The Scorched Sun-Flower Field I’ve seen a sun-flower field scorched to black Like a million eclipses in the endless cosmos No bounty no crop will be from it this year Maybe it’s the beginning of a process of desertification And our descendant will beg for their water It was a rainless summer the villagers say helpless But maybe one century one genius would perfect An irrigation system for all the land of ours. Yellow Corn Field In September the burnt corn is a hundred yellows Dark amber warm enlightened colourful pigments Singing and humming in the North-East wind Soon to be ransacked and trampled by plough Yet what a miracle it was we’ll say in October The almost complete yellow corn field

Like gold like old platinum like broken diamond Even in the middle of it unseen still yellow. The Old Church Beyond the lake over the water in the next village There is the oldest church in Transylvania with The patron Saint Peter the key keeper of Jesus It’s just a room like an old house made of stones With a Roman inscription in it and a Gothic door Two windows and a small altar over 800 years ago Here it stands the old church closed all the time With God painted like a fat man inside – waiting. I say Tomorrow we'll Cook Potatoes I say tomorrow we'll cook potatoes We wash them and put them in water On the fire and then we'll peel them And cut them into slices with onion If we don't have anymore tomatoes will do And oil and a hot oriental salad for the two Of us we'll have potatoes for two days Yes potatoes are always a choice.

Thinking of Mozart I was in the field thinking of Mozart And his death at 36 alone with beggars So to me it was obviously he was in some kind of disgrace To be buried like that the best prodigy world has Ever seen well let's go home and eat our sweetbread This is life especially to others and let's invest in Mozart Now not while he was alive this is my destiny yours I was in the field thinking of Mozart. The Music of the Wind More beautiful than Schumann the music of the wind In the scorched corn in September and in the thorns Of the embankment flowing immaterially like a fugue From God and Heaven this is the music of the North When already villagers prepare for winter in their tractors And sheepflocks running and hiding from God's concerto To me is pleasant pedagogique it teaches me music & Things like poetry this incurable disease and grace. The Importance of Promises If you believe in God you understand the Importance of promises in Life and Beyond We are not tomatoes but souls in shells So we have to believe nothing more

In the importance of God's promises and self So make that self-portrait yearly even with Nikon And don't sell yourself and mankind for Money Believe believe believe and nothing more. Jazz Guitar I started by making it sound like a sax Then now like piano keys and because It's a bad one like some worn out drums Still a guitar useful to get yourself free In jazz I'm a fis in my black pool whirlpool Ready to go together with the cosmos Universe as you know it and I wonder Will I meet Benedict Spinoza up there? The Listener. A Lesson To put it quite bluntly in three stanzas I always wanted a musical instrument But denied because they wanted me A writer to read so here's the thing # Though it may not seem music not poetry Poetry is perfect - brainwires - but no perfect Musical instrument they all break and amount To nothing and not to mention the virtual

One more thing!! it is better to understand Music than to make it because not even Bach understood his music I believe but Made it so be a listener # SONY's good!! Glass Organ. A Project Made entirely of unbreakable glass Designed for churches or auditoriums Even the keys are made of that thick glass As well as the pipes and the pedals Not a fancy project but religious medieval precise To ignite faith in the postcontemporary man A glass organ sounding watery in the church On Sundays or funeral weddings well a G architecture. The White Spider I have a white spider in my morning window How beautiful he is just like a whitening star Or like the perspective learnt in art schools Yet alive a sentient being not knowing to drink The blood of roses I shall not kill it at most get Him out of mama's room dead now like a moth Like we too insects are to die in a sudden winter I wonder if classical music I listen made it all white

And he seems to me like a September beginning Snowflake last from the lost diamantine winter # The spider is precious not just because he's alive But for the symbols it gives to a man who won't kill. 2 Philosophical Ideas on the Nature of God and War The proposition God exists is truly Synonym with God does not exist And Marx or Engels one of the two Wrote that during patriarchate the Rich needed manpower and since Everyone was free that was taken Out of prisoner of war made slaves My idea is of master states and slave. Sincron Guitarists A Girl and a Boy 2 guitars and MJ Song somewhere Up # they play Professionally Like all of us would Want # talent is A tricky thing Because the most Talented are too lazy Or unfortunate in

Others understanding What can you say if you re from Beethoven Bach and Mozart And all of the above Plus Franz Joszef? But the track sucks you Down by its perfection Yet what is perfect except God? A Premonition I just walked in the fields today # My profession - a walker into nature And I thought of the six words rule And a toy invention named TurboMice At the embankment I laid in thinking Whether to chute a bottle in the trench For the noise & go to the foxes & after I didn't Two dogs I saw inside the dam walking They didn't saw me by God's grace and My Siberian instinct so I retreated very slowly And got further back home the grass was Yellow like hay & still green on the lower. The Deal The Girl loves me but Her Mama don't

So maybe we will never be together But I still have the gift of music so That's t deal after you wrote 2'0 poems Love does not matter anymore I mean Of course it does but in a musical sense You may die alone holding an harmonica And still be loved for an eternity and more. Organ music Majestic to tiny like the wind Teaching us God's rythms # Organ music is the heighest Of them all like M. Jordan They even make software for Decades to reproduce it on Different device organ music Like digitalising the wind. Harca Harca is a big fish that cross in Crișana Region eating Even people small Children mostly and ducklings once One of these Harcas wanted to eat a Child so villagers Came with nets and took Her out the irrigation channel And put it on the peasant carriage and the back was Traying on the ground it was a huge event back then

Just as the fish I tried today in my composition to grasp The psychology of such an animal and I came to o and O. Goretex Literature Goretex literature is a ware literature Online electric electronic floppydisk Read worldwide by anonymous writ So - that's the business oak has rights So we should be content and accept t Otherwise is bad business while publishers Bankrupt one after another even movies Are tiresome now & videoclips meaningless. The Carmine Rose I noticed a carmine rose in Mom’s garden She years gone by but still her roses bloom Year by year in every autumn at the beginning And like Huckleberry I most wish I was dead And in mama’s bosom – vain plea still because Still young and decades to live unfortunate Apart from Heaven and its maze of wonders All this the simple carmine rose it gave and Love. A Lesson I Was Taught I workt with a very wise man

Who had a beautiful Daughter A Christian priest or something And I workt work at his mission And he put me to up stones With my feeble hands up hill Day after day until lastly I understood it all his lesson I still grasp at it daily yearly. Szpilman's Brother I am Szpilman's brother - the Idiot From the Majestic Heights to inner depts. LIfe is pain and pain is love and you get Tangled up strangled by it well just Another loser whatsoever but I Am Szpilman's brother dead at Auschwitz For misbehaving so you better watch out I am Jesus' brother and Moses and Miriam I am Szpilman's brother I - am Szpilman's brother The Idiot the Idiot they say Genius I. Texture Listening to Joan Osborne live i think of texture An artist: singer, poet, rocket scientist must have it Into his thing - wait a minute my connection broke Alright now that I am connected I continue Every tone clear and bold italic taking you home And then the rough texture of the cantos Something very thick as a fryed cat and memories Home home home home really home

No home is Heaven Joan but to summarize it all Into one word: God. You named it. Else autism. Polisemantism. A poetic art Masterclass Six words that put the problem and the solution Like a Mardi Gras enwinged like a beau dragonfly Remembering lost battles due to Time and expiration This death making you afraid to breathe Enlightement changes shift inside our minds today Like a psychiatrist we perfectly just know we gotta visit But couldn't never because we are only men not Angels - tell-tale Children always confessing and crying In essence Life is Truth and Glory - yes you heard me Dare we say it or couldn't - never?! Yeol-eum Son. The Angel If you see her smile and hear her speak With YouTube is possible you know You understand that She is an angel Down with a piano flying allover The world with her instrument like in that Andersen story; She is wonderful Sorry if I get impetuous but She could Even perform only by giving speeches And the music is She like the personification Of Music prefer Chopin Etudes her first sakura. Long Walk to Love

I am in Love you see my friend but kilometers and social prejudice separate me from my Love more than this Shi poem can express Love is always ahead of me like a bird Flying stopping and flying again before me on my road. I Will Survive Death I will survive Death After my eternal Breath I will rebecome a Glee For a full Eternity When I Die I will not DIe So you won't just have to Sigh I will tell you from Yonder High Hun', I just didn't really Die. © a year ago, F-G Constantinescu poetry • music • spirit • eternity Like (1) Comment - Love is philosophical Poezia, 2019, Jassy, Roumanie, heMann 45t reg mat rex https://www.youtube.com/watch?v=a9wbaQ8g4a4a year ago

Likes: heMann 45t reg mat rex heMann 45t reg mat rex https://www.youtube.com/watch?v=a9wbaQ8g4a4a year ago x edit [ edit poem ] heMann 45t reg mat rex Follow a year ago ishopshopshop / BourHeadTractot2 383, Statistician, tamaHari Stalin,i dva, Judean poet, Galileean pill+grim, hMann 45cap reg mat rex, escritor & philosopher naive, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, proffessional patient + amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, gen 1c, +Ciprian Porumbescu & Rey Alfonso el Sabio page~ biblical studies (hebrew/akkadian/greek/arameic/arab ic Read more → 333 views 1 +list More by heMann 45t reg mat rexList all » Felix văzut prin ochii mamei sale 5dy1 Domnul cel cu ploaia/crucea-n stele/spate/sate sărac/născut/vii, 12+ +1 berse 1wk1 Vecinica pocăință + t eternal repentance , spasmverse(Eu am scris Biblia 20 Ozymandias) Încolțire 1wk2 Înaripata... kommunarka shooting ground,Grătarul Europa,

documente de expertiză (verse4, 2021+) 2wk2 Cruce moldava +' + eu suis o stea, doine US of A , ceai în groapa șobolanilor, CartofInc, +21 2wk1 Dintr-o dată mi-a crescut o aripă uriașă, Biblia,, Supa de cartofi, moartea omului, D-zeu ++ haiku 2wk2 wb... Dumnezeul meu a scris o carte, + Nimfă... 2021+ i, 2wk1 *** Pieptul înflorit, veacul inlutit, ii should have bleed )cantice pure 2021+ 3wk1 Help / Contact us

Have you read these poets? William Wordsworth • Alfred Lord Tennyson • Langston Hughes • W H Auden • Philip Larkin • Emily Dickinson • Edgar Allan Poe • T S Eliot • Rabindranath Tagore • Ogden Nash • Amir Khusro •

Khalil Gibran • Rainer Maria Rilke • Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling • Anne Sexton