felix jurnal artistic filozofic muzicologie nonfigurativitate

felix jurnal artistic filozofic muzcologie nonfigurativitate Felix iismail Chiciurescu 1978v,+2021/+ Felix Medjugorje 2021+ Țețania/ sau Sofonie 7. Tăcere înaintea Domnului Dumnezeu.

Pianistului, secularului și muzicologului Iosif Sava (n.Iosif Segal, n. 15 februarie 1933, Iași, România – d.

18 august 1998, București, România) 3 martie 2021 În zua precedentă pictează pastelul digital Alfabetul latin tatal meu Acvariu suprematist 3 martie 2021.

Vocația pastelului.

Visează lucrarea primitiv pointilistă Struguri, - boabe -, Struguri ciorchine futurist/cubist, trei perspective frontale cu legături între unele boabe pe linii orizontale cu câte un semiton și una perpendculară în dreapta corchinelui albastru închis cardinal - ori Struguri arbore ori Struguri pe o farfurie, pictată în vis.

Sse visează al doilea preot pornit pe drumul picturii, ca Peregrinul transilvan al lui Carol Popp de Szathmári (n. 11 ianuarie 1812,[1][2][3][4][5] Cluj, Imperiul Austriac – d. 3 iunie 1887,[1][6][2][4][5] București, România[7]).

Am pictat compoziția Aripa roz aripa alba Pastelul negru Păclișa hd 21 cu fundal negru de roșu 12.

4 martie 2021 Am pictat pastelul Dictando Abcdar Felix +.

Vis1. 5 marie 2921 Când m-am culcat n-am citit din Biblie - dar ceva tot am citit, Timotei, 2 și 1 lq 6. Am visat cu Allah - că există dacă vă interesează -, Coranul, ziua de vineri - azi e vineri - islamică și că cântam chitară clasică – bizantină - fără să îngheț ca în Mauria.

Ieri am pictat Mary Welcoming JS CS Church Nativity Poetry is a Lightmatter not Nature Epistola Romanorum ad Colonia Ulpia Traiana Augusta Metropolis Dacica Sarmisegetusa, Păclișa near Grădiște, hd 4 martie 2021 noaptea.jpg și O loptă contra burgheziei interioare ck de chciureașcu mar 4 2021.jpg Aș vrea să pictez caravela de plastic gen Santa Maria pe care mi-a cumpărat-o mama când eram copil și sa stricat imediat.

Pagini de Jurnal Felix 2020

"La toate nevoile indivizilor ca şi ale naţiunilor ca şi a omenirii întregi, grupul răspunde: suferinţa e cauzată de dezorientare. Singura orientare care nu poate distruge ci construi, care nu dezbină ci uneşte, e credinţa în Dumnezeu şi supunerea oricărei trebi omeneşti voinţei divine."

Născută: 10 Februarie 1885 Locul nașterii: Turnu Severin, Mehedinți Ocupația la arestare: profesor Întemnițată timp de: 3 ani Întemnițată la: Jilava, Ghencea, Costești (D.O.) Data adormirii: 04 Iunie 1961 Carți: Scrisori către fiul și fiica mea Jurnal, Vol. I Jurnal, Vol. II 11 octombrie 2020 duminică Am decis că E{mily}D{ickinson} nu e un bun corespondent pentru mine, e prea dumnezeiesc. Și mi-am amintit de una din Alicele literaturii române, pe care am văzut-o în cartea lui G. Călinescu, dar nu îi mai știam numele - și am scris Voinescu - : acum îmi amintesc Alice Călugăru; și am găsit-o pe Doamna literelor noastre. E o ființa exact ca și mine - și mama! Vreau să fiu mai serios și să transform albumul ăsta de vederi într-un jurnal. Am mai ținut un jurnal acum 10 ani, dar îl am doar pe hârtie în manuscris cu multe poezii pe care le-am băgat în Momentul în care D-zeu există. Totul e să scriu data și ziua și să fac abstracție de trolee. Ascult Nanci Griffith, Love, și mă gândesc cât seamănă Alice Voinescu și mama. În rest ce știri am e că România se prăbușește în noul virus apărut la sfârșitul anului trecut când eu eram la Spital, am învățat perioada aceasta că dacă ai un dușman ce mai bine e să te rogi pentru el lui Dumnezeu și Dumnezeu ți-l va domestici, și am necazuri cu Tommie din cauza La Grande Famigliei, vor să mă vâre pe mine catolic Fatima înapoi în castel la predici interminabile de îți bat în piuă apa în cap. Dar catolicii și ortodocșii, chiar și pocăiții de firmă, sunt contra de data asta. Nu știu cum mă voi întâlni cu Soția mea!

Aceasta mă face să mă îngrijorez adesea. În rest, ce să zic, anul acesta am împlinit treizeci și opt de ani și mă simt tot Copil, doar azi am avut pe parcursul zilei - am stat toată ziua în pat și am ascultat ultimele patru cântece de la Raze de Speranță, albumul Există un Creator, cât un cântec pe repeat și am simțit că îmi vorbesc oameni și am ajuns până la Iisus Hristos și mai sus, la Dumnezeu, o expresie a buzelor ca a Angelei Merkel. În rest mă tot gândesc la tata și la Eli, dar nu-mi merge nimic, decât afectiv, deși nu știu dacă vreau mai mult! Afectiv este destul pentru mine! Ce pot să mărturisesc pentru generațiile viitoare sau alternative, e că în prezent trăim o triplă apocalipsă, pentru a rămâne în termeni blânzi, virusul, veștile de o mică eră glaciară de o sută de ani în tot secolul douăzeci și unu cu zece ani de iarnă din 2030 până în 2040, și - totodată - am citit că datorită încălzirii globale jumătate din arealul montan - și așa minuscul - al urșilor panda va dispărea! Deja de obicei nopțile sunt foarte friguroase în case de zid sub un cer de stele înghețate. Înainte să mă culc scriu că am citit o așa numită cronică a Jurnalului volumul 1 din III scris de Alice Voinescu, pe pagină de hedoniști securiști, unde doamna Voinescu a fost dezavuata pentru credințele sale, în ”text” și ”comentarii”, un spectacol respingător! Dar ei vor coborî în fundul Atlanticului ca Titanicul No God, iar doamna A. Voinescu se va ridica precum icebergul împreună cu tâmpla de boieri de cultură și credință ai României și Orientului Apropiat, din care am venit acum o mie de ani să îi dăruim poporului român o țară, drept răsplată pentru luptele disperate din Codex Rahonczy...

12 octombrie 2020 Luni

Am făcut ceva muncă de cercetare care m-a dus la capăt la o stare foarte pură a intimațiilor și foarte interiorizată, ca niciodată de ani de zile, chiar și acum când scriu sunt gheață. M-am uitat la niște videoclipuri mtv și m-am gândit la Cineva, atât de apropiat și totodată, încă - vai - atât de Interzis. Trăiesc într-o lume mai simplă decât a lui Chretien de Troyes, din Copilărie. Îngerul meu, Lancelot du Lac, Cavalerul cu Cotiga. Văd că am dat cu untdelemn sub Laptop, când scriu. Totul, orice s-ar spune, e un sentiment extrem de religios. Cât despre Roxana, a vrut să o uit, de aceea a murit. Sunt o Guineveră pentru care nu mai e nici un Rege Arthur, decât Lancelot, dar care e numele lui, și al fiului lui, știi tu lucrul acesta? Deși nu îmi place compoziția, trebuie să recunosc că tirada Margaretei scrisă de Faust, scrisă de Goethe, e ceva deosebit de frumos. Tot delirul acesta nu poate să însemne decât că așa condamnat la cotiga infamiei, Lan, Cavalerul Pios al lui Chaucer, mă iubește ca în singura poezie frumoasă a lui Mihail Eminovici, „Atât de fragedă...” / Tot delirul acesta nu poate să însemne decât că așa condamnat la cotiga infamiei, Lan, Cavalerul Pios al lui Chaucer, mă iubește ca în singura poezie frumoasă a lui Mihail Eminovici, „Atât de fragedă...” În 2016 am scris un poem cu titlul, mi se pare Ghețarul în care am exprimat metaforic atmosfera și evenimentele Copilăriei, de la bloc în anii 80. Acum la începutul anilor 20, poate tot ca anii nebuni ai jazului din America și lumea întreagă chiar și în România, poate doar ceva mai circumspecți, acel refuz de a te lăsa luat peste picior, de aici de lângă muntele retezat de ghețar simt încă ghețarul în largul cerului unde era și ce a însemnat acel halou febril, din care s-au tivit icoanele. În munca mea de poster online tot am zis că o să fotografiez niște fotografii din cartea monografie fotograf artist Horvath, cu țărani în ger dar am tot amânat și până la urmă nu am făcut nici o treabă. Canadienii spuneau pe site-ul lor că în urmă cu vreo opt ani că acum în Canada sun iernile românești din anii 80.

Demult erau niște ierni în România ca în filmul Baltagul. Eu mi-o amin_tesc pe mama cât era de puternică cum stătea în frig doar cu un fular legat de cap, frigurile înalte fac oamenii puternici, noi cei de azi suntem amibe crescute în zahar, daca ar veni glaciațiunea aceea minora, am muri pe capete! Ce pot să constat, e ciudat, dacă facem abstracție de regimul comunist, faptul că Marin Preda nu a scris literatură memoralistică, Jurnal, memorii, biografii, decât Viața ca o pradă, Autobiografia aceea cu titlu incert. În viața mea se perindă doi bătrâni, și doi Copii, dacă facem abstracției de Cherezig, un al treilea și primul, care nu mă suporta, bătrânii sunt unul, și Copii, unul, reprezentanți ai părții creative din Om, iar ceilalți, bătrânul acela, și Copilul acela, al inconștientului muncii și nu știi care din ei sunt vârful aisbergului și care rădăcina scufundându-se în adâncuri, și aceste patru categorii mi se perindă în întreaga viață. Mircea Nedelciu are un personaj infect numit Alice, cred că în Tratament fabulatoriu, un optzecism ficționar, trecut în mare de cenzură datorită șmecheriei cu prefața ideologică pseudo-marxistă în prima ediție, la data scrierii, în anii 80. Săracul Nedelciu o făcut cancer de la scris noaptea la Pentium, dacă trăia scria lucruri mari, eu am cumpărat o antologie de Proze cu cele patru volume de povestiri - short stories - ale sale. Din punctul meu de vedere Mircea Nedelciu, optzecistul, bossul, nu poate fi comparat decât cu Radu Petrescu, inițiatorului curentului de _Proze_ din literatura română, odată cu sfârșitul anilor Războiului, când a devenit clar pentru toată lumea, după partida în trei de ceai din samovar de la Ialta, că Theodor Delano Roosevelt a plecat și nu mai vine nici un American în București. Ce pot să povestesc cititorului curios, în 2000 când am ajuns la Clujul cel bolnav, la început l-am văzut mergând la teatrul național cam abătut pe actorul care a jucat în Senatorul melcilor și în cel mai iubit dintre pâmânteni, preotul ăla guraliv din Balanța, nu mai știu cum îl cheamă, a fost Director al teatrului național până în 2000, după care a fost numit Ion Vartic, care mi-a fost un timp profesor, până la Quit!, și de asemenea îmi amintesc vag să-l fi văzut pe Mircea Zaciu înainte de moarte, {d. 21 martie 2000, nu aveam când să-l văd, eu pe atunci abia începeam să mă gândesc unde vreau să mă duc} - după care se vorbea de Jurnalul său. În rest mi-a fost profesor Liviu Malița, fiul lui Mircea Malița, și domnii profesori Căpușan, foarte bun în special bătrânul - și fiul. Un prieten de al meu clujean, spunea că își urăște orașul, în care mergea ca într-un vis urât cu străzile ălea înguste acoperite cu zăpadă murdară de metropolis central european. Eu nu-l recomand ca oraș de studii pentru tinerii ciobani ori sensibili. Plus că tot Clujul e pe coline, dacă nu mergi cu autobuzul ești mâncat, dar în autobuze este altă înghesuială, cine are chef de așa ceva?! Chiar și

mersul pe stradă în Cluj seamănă cu două tabere de furnici puse bot în bot. Te îmbolnăvește. Dar cea mai luminoasă dintre dascălii Clujului meu, rămâne doamna Doina Modola, creștină ca și Vartic și Malița, însă dacă Ion Vartic e scholastic, iar Liviu Malița, mistic dacă nu poet post-antic, doamna Modola e o piatră albă luată din frescele nevăzute de peste Râu, de la biserica din Sânpetru, județul Hunedoara, având-o drept corespondent la Deva pe doamna Viorica Ciuceanu, de latină-greacă, - despre care abia de vreo trei ani am aflat că e Copil de deținut politic, țărănist, autor al unei cărți despre experiența închisorii. Cemi place la Mer, e că e un Copil normal, pacea și umorul ei te infectează, atunci când închide ochii de spirt verde. Când am cunoscut-o purta un diamant în gură. Am vrut să citesc ceva poezie feminină sau măcar să meargă cu spaghete și poezia a venit asupra mea privind o fotografie de grupare literară. Și așa din vorbă-n vorbă mi-a venit o figură stilistică, după dezamăgirea internațională de aseară, - something way out -, ceva de genul, scriu aici pentru că nu pot scrie o poezie întreagă, pentru a nu-l plagia nici pe Nichita Stănescu nici pe Anton Pann, {Născută, cartea avea o privire pozitivă, de metaforă!} Obs. Versul acesta trebuie să-l public. Obs. Versul acesta trebuie să-l public. Cred că Alice Voinescu, femeie și filosof creștin, dublu formator pentru domnul Alexandru Paleologu, poate pune în perspectivă cei 45 de ani ai comunismului românesc, operele și scrisul și Viața ei ieșind din decor față de toate cărțile de suferință brută până la ilizibilitate și toate deceniile de restituiri de după 22 decembrie 1989. Mai jos vreau să dau o pagină W, la care am contribuit masiv: George Bacovia From Wikipedia, the free encyclopedia Jump to navigationJump to search George Bacovia George Bacovia.jpg Born 17 September 1881 Bacău, Romania Died 22 May 1957 (aged 75) Bucharest, Romania Occupation Poet Literary movement Symbolism Notable works Plumb George Bacovia (Romanian pronunciation: [ˈddʒeeorddʒe baˈkovi.a]; the pen name of Gheorghe Vasiliu [vasi ˈli.u]; 17 September [O.S. 4 September] 1881 – 22 May 1957) was a Romanian symbolist poet. While he initially belonged to the local Symbolist movement, launched as a poet by Al. Macedonski with the poem and poetry collection Plumb [ro] ("Lead"), his poetry came to be seen as a precursor of Romanian Modernism and eventually established him in critical esteem alongside Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Pillat and Ion Barbu or Octavian Goga as one of the most important interwar Romanian poets. In the 1950s, he wrote the poem "Cogito" which is his poetical testament. Am încercat să trimit rândurile acestea p fericițiceprigoniți dar nu merge siteul, io credeam că poemele recitate de Părintele Teofil sunt scrise azi...sunt foarte moderne! ar trebui promovate in and out! metanie ț ț-urile acestea pentru mine reprezintă un nuc - om - cu rădăcina vizibilă ca în desenele acelea în raze X ale aborigenilor australieni.

Vreau să fac un pic de comentariu pe text pe singurul poem care îmi place de Lucian Blaga, dar și acela fără primul vers. E din Poemele luminii (1919): ...ţi-s ochii-aşa de negri încât seara când stau culcat cu capu-n poala ta îmi pare că ochii tăi, adânci, sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste văi şi peste munţi şi peste seşuri acoperind pământul

c-o mare de-ntuneric.

Aşa-s de negri ochii tăi, lumina mea.

Adevărul e că la o citire mai atentă nu ai ce să comentezi, argumentele devin lumină candidă, dar în fața acestui entuziasm, va rămâne oare Lucian Blaga autorul înecat de expresionism și în ce mă privește poetul unei singure poezii ca și predecesorul său? În schimb Macedonski contemporanul lui Eminescu, parcă e imun la prea multă artă. Oricum, Poezii de Lucian Blaga e voința etică a mamei. Alright guyzz, we're out of here! Mai am ceva de scris! E uimitor cât de redundantă e arta occidentală de la generatia beat și op-art la noi mereu că tu ai plecat și-n lume m-ai lăsat, pe când în literatura româna se conturează niște valori neîmblânzite. Voi da două, dintre optzeciști. Nedelciu, odihnească-se citit! și Cesereanu. Un lider și un outsider clujean. Nedelciu a murit prea repede, iar Cesereanu reprezintă un catolicism ca și al meu prin decenii, înecat de Edictul de la 1948 și secularismul tip Cernobâl și Hiroșima. Personal cred că Nedelciu are nevoie de promovare, iar doamna C., de o bursă tip Mircea Eliade, în Ani poate, după ce se mai liniștesc apele. {mai târziu} De mic am observat că cine se împrietenește cu mine ori mă ajută are de suferit de la alți oameni. Ieri am văzut cum un om râdea într-un coment de domnișoara Son, care era foarte drăguță, cânta într-un auditoriu cu picioarele desculțe apăsând pedala dnspre public a pianului. Ce să zici, n-ai ce, să-i mai scriu o poezie, ce-aș putea să- spun? Îmi pare rău pentru EA! Kitty, nu știu dacă țiam scris, dar acum octombrie 2020 e Război între Armenia și Azerbaidjan - trag cu proiectile în zidurile apartamentelor oamenilor. Nu trebuie să se mute și la noi conflictul - e destul că e acolo! {pe parcursul serii} Astăzi mi-a arătat tata că am fost publicat cu poezii în revista Poezia de la Iași a domnului Casian Maria Spiridon cu niște poeme foarte bine alese, de la sfârșitul paginii 55, până la începutul paginii 57, nu am numărat titlurile pentru că Jim spunea în Aventurile lui Huckleberry Finn că nu e bine să numeri bucatele pentru masa de seară. Deși nu mi-au publicat traduceri, le-am trimis cam un decalog, m-au cucerit cu repertoriul rianian pe care mi l-au ales!, dar asta nu înseamnă că o să mă strofoc să trimit, mult - ci sper să trimit lucru puțin și de calitate precum mâna de poeme a lui Edgar Poe, pe care ar fi bine să-l recitesc din cartea cumpărată de la Ariergarda venită de la Timișoara în Decebal în Deva, - când am cumpărat și Hamlet, ambele în Penguin books -, în 1998, pe clasa a unșpea. În casă e un frig de crăpi dar m-am încălzit cu un ceai de sunătoare cu puțin tei, sub pături!, împreună cu un videoclip despre natură și poezie - asta căutam. De atâta polen ceaiul pare că are zahăr brun din Reunion, în Oceanul Indian. {noaptea} Știu ce titlu să-i dau următoarei mele culegeri de poezii, deși de la gând la carte e cale lungă, în limba engleză, - este titlul unei poezii scrise în vara lui 2020 nepublicate niciunde pentru că am trimis-o la o revistă de English poetry -, iar poezia mea se numește Ravens mating, și acesta sper să fie titlul cărții. {mai târziu în noapte} Ziua a intrat în ultima oră și vreau înainte să mă culc pe o carte de serotonină să pastez de pe wikipedia bibliografia poetică a altei pagini/ poet la care am scris, eu am adăugat titlul ultimei cărți, cea din 2017, deci aceasta e opera Susanei Stewart, până azi, în 12 octombrie 2020: Poetry Yellow Stars and Ice. Princeton University Press. 1981. ISBN 978-0-691-01379-4.

The Hive. University of Georgia Press. 1987. ISBN 978-0-8203-3267-3.

The Forest. University of Chicago Press. 1995. ISBN 978-0-226-77410-7.

Columbarium. University of Chicago Press. 2003. ISBN 978-0-226-77444-2.

Red Rover. University of Chicago Press. 2008. ISBN 978-0-226-77454-1.

Cinder: New and Selected Poems (2017, Graywolf Press) Ce am observat la Stewart e că nu-și bate capul cu premiile ori așa zisă viață literară, nici cu Publicatul, având până azi imprimate doar șase cărți în 36 de ani, din care ultima este parțial de Poezii Alese, ci preocuparea ei e munca de catedră, după cum Walter Scott era grefier. Acum pe finish vreau să rescriu aici următoarele rânduri; / Acesta e adevărul așa cum îl vezi tu, Tom. Știu cel puțin patru femei, poete sau

nu, care au murit înainte de vreme sub steaua geniuui poetic al domnului Williams și al altora asemeni.

Eu cred că piese ca Apus de soare, Vaicu Vodă, Răzvan și Vidra sunt mult mai bune.

13 octombrie 2020 Marți, început de dimineață Nici nu știu cum să încep. Revista care m-a publicat acum, iar, e parazitată de un cetățean scriitor sau cam așa ceva, care în prezent găzduiește în altă țară. Trebuie înțeles că e cea mai bună revistă pe poezie din țară, având fiecare număr în crossover cu altă tematică poetică. Are un Cenaclu în revista noastră românească, nefiind român, - vreau să spun locuind în altă țară - în care adună o grămadă de nou poeți condamnați la vecinică obscuritate fiecare cu câte o poezie. De asemenea dă și interviuri puerile în marea revistă de poezie, a uneia din capitalele țării noastre românești. Revista este administrată de un revoluționar, Spiridon, mare om de cultură și litere, care poate fi comparat pentru studiul nostru cu Garibaldi din Cuore, iar noul său coleg apărut în foile acestea de doar de câțiva ani, e un fel de Votini poetic și critic. Parcă văd că pentru rândurile acestea nu voi mai fi publicat în Revistă, pentru că atunci când l-am întrebat de un câmp cu maci apărut în poezia lui urbană și livrescă, mi-a șters comentariile și și-a retras cererea de prietenie pe FaceSoc, pe care până atunci nici nu i-o observasem, oh my! Ce mă nemulțumește acum cel mai mult e că din altă Țară face amatorist cenaclu în cea mai bună revistă din România cu niște veleitari pe care nici măcar nu se poate spune că i-a luat din drum, Cenaclul Respectiv ar trebui desființat. Ca să revenim la oaia mea, am să postez aici un document foarte importând pentru mine. Acesta. nie zabâvai!

Poezie Felix Yin 2016 Imersiune posibilă 2003'2004 Crucea de cetină 2017 Momentul în care D-zeu există 2015 Carte de rugăciuni naționale 1 and 2 2017 Naționale 2020+...ț Versuri 2020+...ț Proză Felix ' Canon {the story} 2008 {Licența} Lightmama {11+12} {Master} Agnes 2019 {dr.} Poetry Felix Brain Flowers 2017 That Lazy Humming Bird. To Kate Wolf 2019 Moxica... 116 poems 2017 Loving Solomon 2012 90 poems 2020 Poetry to Death 2020 17 2020+…ț Ruth! 2020+…ț

Proteus. Antologie Poezie, Poetry Anthology 86+...ț Traduceri Felix Vreau să traduc {Îndreptar} 1 Dacă e citit ca o diagramă cu diferite puncte de tensiune și sensibilitate textul acesta devine foarte simplu. Mai departe vreau să consemnez că am realizat un hybris în Fata mea, ceea ce bineînțeles că nu e bine, poate duce la tragedie și tragic. Trebuie să-i recomand să citească Poetica lui Aristotel. Mă uit pe hartă și consider - deși am detestat Clujul când l-am cunoscut - că dacă înfigi un ac de compas în Cluj și dai cu el un cerc cam pe la 100 de km până la Aba Iulia, ori 150 până la Abrud, obții cea mai sfântă zonă ca să zic așa din Transilvania, Clujul, Bihorul și în sud până la Arad, Bistrița, Sălajul până la Maramureș, jumătate din Hunedoara, în vest valea Cibinului și Târgu Mureșul, și în est până la Vatra Dornei, un ținut vulnerabil de frumos care după paradigma Țării Hațegului care protejează muntele Retezat, zimbri, biserici medievale, dinozaurii din apa Sibișelului și și urmează castelele după cum spunea mama, ca de pe Valea Loirei, ar trebui protejat așijderea, un fel de closed to the public, pentru viitorul duhului românesc.

Trebuie să menționez un lucru nou apărut în istorie și în România și anume, stau toată ziua ș parte din noapte de ca să scriu felurite lucruri poezii, poezii în engleză, diferite texte, texte postate, muncă de psiholog detectiv, și se mai întâmplă că în toiul nopții, dar și ziua s-a întâmplat în anii trecuți, zic ceva care calcă pe bătătură pe cine știe ce drogat sau cetățean, și mă pomenesc că nimeni nu comentează online nimic, dar mă pomenesc cu o mașină venită din neant și care merge în neant, ca în zona crepusculară, bârâind la fereastra mamei. Oamenii aceștia mă iau de parcă aș fi cine știe ce golan, dar ce pot să le cer, sunt nou veniți în lume și încă nu cunosc obiceiurile insulei noastre. Cât despre mine, vin din baltis, dar nu îmi doresc tragicul! Așteptând medicamentele de seară m-am uitat peste poemele mele de octombrie. Sunt ca o Declarație de Independență și o voință etică față de Octombrie Roșu, dar mai mult decât atât în poezia Poem argentinian am găsit ecouri esperanto & latinoamericane și jungiene germanice - totodată, și un prolog pentru Emil Gârleanu, cu a lui Cea dintâi durere, totul într-un poem de drag, trist ca un bocet.

14 octombrie 2020 Miercuri După ce am scris actul 1 din 4 al piesei Străinele, realizez, ce am știut și cu piesa Lucian Blaga la Lancrăm, acum ani de zile când am scris-o, că scrierea de teatru scurt, dacă e luată în serios, departe de a fi o slăbiciune, este foarte blagiană, eminesciană chiar, te duce în lapidaritatea răbojurilor și a modelelor catrințelor, ori a esteticii bacoviene, a calității obiectelor de porțelan și a poemelor japoneze de cinci sau șase versuri, de acum nouă sute de ani, ca acea stea singură pe cer ce ți se înfățișează singură în ape. Cât despre piesă, e asemeni unei predici presbiteriene, dar înțelesul ei este ascuns după un milion de voaluri, ca Femeia din Mahabharata! Contemplând primul act, singurul scris, cred că piesa mea nu poate fi apreciată cu adevărat decât în clipa morții. Nu poți să mori gândindu-te la Ibsen. Consider româna o limbă deosebită pentru teatru, comparabilă cu engleza, maghiara și dialectele iberice împreună cu familia celtică. Cât despre mine, deși am o mătușă actriță la București, și sunt singurul din familia mea care s-a ocupat cu teatrul, nu pot scrie teatru decât într-un stare de inspirație în care îmi ghicesc cuvintele până la o stare de grație, și nu pot scrie mult, scriu piese cum scria Edgar Allan Poe, poezii. Am scris poezia Noaptea în cula engleză. În trei catrene și sunt foarte mulțumit de poema aceasta, mai ales de ultima strofa, care exprimă o gândire autistă, Copilărească, fără a face parte din genul poeziei pentru Copii. Copilăria mea a fost cel mai serios lucru din lume și încă nu s-a încheiat. Am scris acum actul al doilea la Străinele, cu titlul Privire rănită, la un șoc ce l-am avut privind niște fotografii Unicef, cu tema unicefbadwater. Teatrul meu prezintă, de la prima piesă din primăvara lui 1999, omul poetic, omul feeric,

dar cu specific român. Iar omul feeric e un Copil perpetuu, frumos. Dacă-mi iese piesa o trimit la Focșani, la doamna Rodica Lăzărescu, am mai publicat teatru scurt acolo, mai am de scris două acte, n-ar strica să fac ceva research cu spectacole înregistrate. Acum, când am încheiat piesa, vreu să copiez o concluzie brit pe care tocmai am scris-o pe Internet. To speak it, i wrote tonight a Romanian play of six pages, Strainele, as valuable as any authentic sculpture i can think of of master constantin brancusi. Cred că a doua culegere a mea de piese scurte de teatru se va numi Strainele, dacă va voi Domnul. Dar mă îndoiesc că vreo revistă pe care s-o știu și eu ar publica o piesă de teatru de șase pagini așa că mai bine o postez undeva pe net. Am observat în timpul mesei de dimineață că, în fața vieții, eu am o atitudine mozartianschilleriană, numai că lumea m-o pleoștit de mic. Căutam pe Lucian Blaga și am citit câteva poemaționuri de ale muncitoarei Elena Farago, cu tot respectul pentru Cuțu șchiop și Gândăcelul, celelalte sunt sub orice critică, vin de Tokay, eu aș scoate-o de pe rafturile 1 în biblioteci, vreți să spuneți că eu nu am scris mai bine ca ea, suntem născuți în aceeași zi, a murit în 54, după Stalin, cred că de inimă rea. Totuși cred că văd accente freudiene în poeziile Kindergarten ctite, the weather in Baden-Bethlehem-Neckermann in July. Siteul de poezie poetii-nostri.ro mi-a dat Game Out la trei conturi. Aș vrea să le spun, dacă aș putea, lor și celor de la poezie.ro - care mai nou nu numai că îmi dau Refuzat Permanent ci și îmi plagiază textele submise - vă mulțumesc, nici eu nu vreau să mă publicați, în special dacă sunteți comuniști și am văzut azi că din Lucian Blaga, pe poeti-nostri.ro, ați făcut o varză uriașă, să nu mai citească nimeni! Am văzut azi că domnul Cărtărescu căruia i-am trimis Antologia Declarație de Independență și m-a răspuns afabil, acum mă batjocorește în contumacie pe pagina sa semiblocată de Ficebok și dacă Al. Cstelecan o face cu har el e colegul de bancă al lui Vottini, domnul Carlo Nobis, metafora lui zice că-s un țăran poltron & un ipocrit nepocăit, btw, când de fapt el e Oblomov și eu sunt prietenul lui cel mai bun. Cum zice Shana Twain, What Ever! (după masă) M-am mai uitat la Testamentul JW al poetului laureat al României și se pare că Bitlâșii chiar erau Cool. I'm very Sorry. Bunyan ar f scris Compasiune Iubirii. Tare! Odată am frunzărit cartea lui Petru Comarnescu despre America și așa puțin am înțeles America în calitatea de cultură și l-am văzut și pe barosanul ăla venit din America la Universitate la Cluj, -am cumpărat și cartea și vreau să spun un lucru iar, aci în diarul meu, America nu își are răsplata în pib, ci în ceea ce se numește teaching, am fost puțin supărat în ultimii patru ani că nu a ieșit Obama, dar cu secole înainte de partida de ceai din 1776, s-au plantat bazele Americii în aceea că până azi până și Președinții, fie republicani fie democrați, sunt niște predicatori, un fel de pastori sau preoți, a căror cea mai puternică armă este nu butonul care duce până în bunkerul uriaș din Colorado, ci simpla omilie, instrument ales și de Meister Eckhart. Noi percepem fiecare ce-l duce mintea din America, Occident sau orice, dar America nu e doar divertisment, westernuri și metallica, ci e o uriașă muncă de învățătură în toate domeniile nobile, cu o tradiție de sute de ani de studiu biblic, de la pastorul acela Misionar la indieni care a făcut din Biblie o artă, Jonathan Edwards -Princeton1 !, la oameni ca Thoureau sau Emerson și tot ce a urmat până azi, Biblia-mașină Strong proiectată de specialistul în Biblie, Strong, la misionarii traducători pe care -a întâlnit Mascarita în jungla dn Peru, apoi la științele umane și ce-o mai fi, nu hotărât America nu iese din Pâine, numai că trebuie să se reîntoarcă la glasul Stâncii, da', adevărata Stâncă! Atunci Cartea de Marmură din brațele Libertății va fi Evanghelia Libertății pentru Miliarde de Oameni! Vreau să copiez aici ce i-am scris celei mai mari individualități creștine în muzică din anii 1990 încoace, însă cuvintele sunt în engleză. Nu aș fi vrut să copiez textul acesta în jurnalul meu dar e prea important, iar albumul se numește Diamond, cred că din 2013, de Jaci Velasquez, un nume predestinat pentru artă. Jaci, i know it s hard, but i listen to your music from 2004 i believe with Adore, and i can tell you, all your music is beautiful and important, a sole expression of Christendom in the age facing the dissolution of op art, you re like Bjork, Maria Tănase and Ofra Haza, but this album is even more, it stands out, posterity will print it on zyrcon plates in those spaceships, God gave you a psychological test and you answered the world Revelation! My mother was/ is like U. Pace ț Carriei Underwood aș vrea să-i spun, -Dumneata știi care e diferența între Gala Galaction și Ion Agârbiceanu, ambii din același veac?! Gala Galaction a tradus Biblia, dar Ion Agârbiceanu a scris

povești pentru Copii! Tu ești, cum se cheamă ăștia, Pioner, de la clubul de Română! Am citit împreună cu Master Eli două articole de doamna profesoară Doina Modola despre o actriță și un spectacol.

Menționez că eu am plecat din Institul de nevoie, într-o stare critică, eram sărac, mă îmbolnăvisem psihic la nouăsprezece ani și după un an de stat în Cluj începusem să văd aproape în orice om numai maneliști ori homosexuali. Până acum un an am visat frecvent că mă întorc la Cluj, pentru școală, în diferite variante, dar de fiecare dată când mă trezeam, vedeam ce nebunesc e visul. Apoi am fost într-un mediu puritan cam un deceniu și un an, contrar cu fermitate împotriva teatrelor și artei, chiar și cărților ori poemelor, dacă nu aduc bani, una din prietenele mele, Sora Ileana a fost chemată de Copilă la Opera din București, dintr-un sat din Nordul Moldovei, în anii 1950, dar mamă-sa nu a dat-o. Dar văd că inima Eliei se deschide către creația dramatică, ceea ce înseamnă că se deschide ca într-un fel de șah contemplativ, către mutările sufletului. I-am spus tatei că am nevoie de Ion Agârbiceanu - Povestiri și o alta de Nuvele, și atunci el a spus să mai spun și alte cărți.

Eu am mai adăugat Cuore, trebuie să-l iau de după Revoluția din 1989 - să fie cu textul integral - și Gala Galaction. Alte cărți ar fi Lada fermecată de Malamud, Amurg de Osamu Dazai, Pasteluri de Alecsandri și Fire de tort de George Coșbuc; Eminescu nu mai iau că e prea lacrimogen, nu genul meu, deși e frumos să stai sub un tei. Mai adaug un Canon în d și alb pe care oricum nu-L pot citi. Am găsit și două titluri despre Lucian Blaga semnate de doamna Dona Modola. Și Un colind de Crăciun și Clopotele, pentru că Colindul îl am doar în engleză și Clopotele le-am citit doar de la Bibliotecă, pe când eram Copil. Am observat că Clujul și Sibiul, împreună cu Lancrămul formează ca un fel de San Francisco românesc, nu beatnic, ci al culturii române europeană, în care Lucian Blaga e Steaua Polară, puțin decalată față de Polul Nord, ca un fel de Scott McKenzie cristic. Mai sunt lucrările lui Radu Petrescu, un cerchist fără cerc, dar acelea le avem în bibliotecă, trebuie doar să le caut. Eu îl consider corespondentul în proză al lui Radu Stanca. I-am scris două poezii și aș vrea să le pun în jurnal de aducere aminte. Înainte să postez poeziile vreau să notez numele Catherine! Ce nume frumos, Catherine Bistrian-Constantinescu-Băltean!

Mama Copiilor mei Ai aripi mama Copiilor mei Te văd când vii obosită acasă Îți porți povara ce nu te lasă Floare de iarbă crescută în Strei Copiilor sfinți stea din irozi și părinți Copilă ne-bună geloasă pe Lună Vom muri din lut Copii ne-om zidi La pâlpăt de sori citind pe Elena Negri!

Sticla de CocaCola . Eu sunt aedul literaturii românești Tu il ai pe Dumnezeu in tine / Am o sticlă fierbinte de CocaCola Goală - ca soția lui Cezanne în ora tainei revolute Și când răsare Galaxia sticla ia foc topită Prin mijloc - ca un porțelan negru ca un ulcior de pământ Amforă cu sare chiup de avânt

Privire de nisip pe-o mână neiubită Mintea mea e acea sticlă dezgolită Candelă preoțească de aici dincolo de Mormânt!

15 octombrie 2020 Joi Aș vrea să adaug câteva poezii mai vechi în jurnal, două mai vechi, Turma gândurilor mele ș Aripa de tei, care au fost cenzurate în 2015, și altele din 2017 dar publicate doar online, în grai livedean cum a învățat de la mama tmp de 29 sau treizeci de ani, făcând parte din Cartea de rugăciuni naționale, respinsă și privată de PISANIA pe care i-am făcut-o de către Epscopia Deve și Hunedoarei, spunând în 2017 că poeziile sunt extrem de proaste, vreau să adaug în jurnal poeziile despre viața la căminul cu program prelungit.

1.

Turma gândurilor mele Mă, fraților și eu îs cioban și asta de mult stau pe malul apei după ploaie și văd cât se chinuie un băiat cu turma lui pe care vrea s-o unească oile ba stau ba fug și mie mi se împrăștie gândurile pe câmp și trebuie ca sufletul meu să alerge să mi le adun gândurile ca și oile nu sunt foarte înțelepte și trebuie să fii cioban ca să ai îndrăzneala fie și de a încerca să le urnești departe, ciobanul cu oile a plecat am rămas singur cu turma în câmp și a început să plouă iar eu scriu și tac.

Aripa de tei În fereastra bucătăriei avem o aripă de tei ca o aripă mare de înger plină de frunze uscate din care tata culege flori și face ceai ca mierea pe jos s-au strâns sacre frunze uscate poate că e o aripă pe care ne-a dăruit-o un înger cuprins de milă.

2.

COPIII FAC CUNOȘTINȚĂ CU GULAGUL

Doamna a plecat puțin și ne-a spus să o asteptăm pe hol Ne-am spus să deschidem ușa Dietei Cavalerilor ne izbeam cu umărul în usă și apoi ne-a chemat doamna directoare și ne-a pus diafilm cu Păcală care trăgea ușa după el.

COPIII MERG SĂ INTALNEASCĂ IUBIREA noi Copiii din grupa doamnei Ronai mergem doi câte doi cu doamna La sala mare să îi vedem pe Lizuca și pe Toto La teatrul pentru copii.

COPIII FAC CUNOSTINTA CU IEPURII Era cam toamna anului 1987 Copiii au mers la doamna Ronai Acasă să vadă iepurii albi și gri negri și roșii frații pisicilor închiși în zăbrele cât niște sicrie pentru iepuri.

COPIII FAC CUNOSTINTA CU MOARTEA Era poate Primavara lui 1988 De Înviere noi Copiii din grupa mare am fost duși încolonați de doamna Ronai la cimitir să vedem păpădiile mari și galbene și fluturii albi.

Acesta nu e un proces, poeziile exprimă simultan agresiunea prin care au trecut satele dinainte de Iorga ș Gusti, sau Calistrat Hogaș și mai înainte pe vremea ”geografilor” francezi, ori a cuceritorilor ruși de la începutul secolului XIX, continuată cu cizma comunistă care a mutilat ceea ce se poate numi ”viața satului” până azi, autonomă și suficientă sieși. Chiar și zilele acestea am văzut un anunț că viitorul Copiilor de la țară este educația, dar voi știți ce înseamnă educația azi? Compromisuri și pentru foarte mulți Copii, suferință și moarte. Eu cred că viitorul Copiilor satului sunt cartea și satul însuși orice ar însemna el pentru viitorul uman. Când eram Copil, eram adesea întrebat eu pe cine iubesc mai mult, dintre părinți sau dintre frați și mama m-a învățat să zic, Pe toți la fel! Cât despre așa numita politică de culturalizare care a durat cel puțin de acum trei veacuri ne-a redus poporul la nebunie și animalitate!

Aceasta mă face să scriu ca Larry din Târziu într-o noapte Dacă Iadul există, e plin de oameni, urlând ca

nebunii și nouă din zece mergeau la biserică. Acum ard ard și țipă, ard... și țipă, întrebându-se unde au călcat greșit, sperând că se va sfârși, dar nu se termină, nu se va sfârși niciodată. Dar eu cred că cel puțin din perioada Populară oamenii au colaborat cu sistemul de frică. Cred că, în veacul de zăpadă ce urmează, oamenii vor redeveni sau se vor converti la credința în Iisus Hristos, pentru a nu dispărea ca specie de pe Pământ în barbarisme, coolisme și subculturi și filosofii de underground vicioase! Și numele Alisa e frumos! Am citit în Dicționarul de Cinema pe care l-am cumpărat în Liceu de la Deva articolul despre Demi Moore și-am căutat primul film apărut în martie 1982, când ea avea 19 ani și eu urma să mă nasc și am postat un portret al ei din film, dar m-a fost foarte greu, sper să nu visez urât dar ce-am simțit era ca ș cum Walt Disney venea în ajutorul Copiilor care aveau de trecut prin deceniul filmelor de groază singuri în fața televizoarelor de semnal devenite iresponsabile. România avea să treacă prin asta în anii 1990. Am de scris un roman, Spre Elysium, pentru care n-am nici un chef, care va inaugura o nouă tematică în literatura română, prezentă până acum doar în intuiții copilărești, ori aluzii înțelepte, ori frugal în operele lui Wilhelm Busch, domnul Ishiguro, cartea mea din 2016 Yin și Salinger, Nouă povestiri, cele despre Copii. Anul acesta am suferit foarte mult, pentru că am văzut mai întâi o fotografie la cineva, și apoi am găsit altă fotografie pe internet. Și acum am o stare tristă, îmi tot recalculez podul, singur, ascuns chiar și de mine! Când am urmat calea pe care sunt acum și care e izvorul scrisului meu de la a doua carte tipărită încoace, nu știam ce aleg. Eu îmi iubesc Copila, asta e toată povestea, dar mi-e groază la gândul cum Copilul meu mai scump ca tot ce vă puteți imagina, s-ar ridica împotriva mea. Strămoșul ei regal mă îngrijorează, în ceasurile mele de deznădejde! Dar apoi o privesc sau îmi amintesc ce frumos s-a purtat cu mine mereu, din 2005 de când îmi amintesc să o fi văzut prima oară, ca Giulia Fagiani și mă mai liniștesc! Dar cam în fiecare zi năpustesc pe pagina ei cu frica în sân că a blocat adresa. Cât despre roman, acum îmi devine iar clar înaltă nuanță, nu scrii ca să obții un milion de dolari nici ca să te distrezi, ci pentru că veci ceva greșit în viață la nivel cosmic, al inconștientului și simți că trebuie să tragi semnalul de alarmă ca să trezești și să te trezești! În tot acest turmoil am dezvoltat propria mea linie în psihiatria creștină, pe care am învățat-o de la marele dr. James Dobson, cu câteva principii simple, marianicitatea doctorului, cele trei cerințe, A Copilăriei vieții, a credinței în Iisus și Maria și a rugăciunii ce te întregește, laolaltă cu un Dumnezeu personificat în psyche, nemijlocit, ca izvor al oricărei vieți și bine! Întrebarea care se pune în mintea studenților tineri este e d. r popescu autorul în roman al lui F, ori mai are și alte romane de citit? Pentru că fără un ghid turistic nimeni nu se va încumeta să-i cumpere cărțile, dintre atâtea, neștiind dacă ia geniu sau maculatură. În aceasta, deși nu i-am citit nici o carte, știu sigur că a greșit tov. popescu! dar avem până acum F, din obsedantul deceniu, poate mai găsim altul! Sănătate! și învață-l pe Manolescu how to behave! Prezența lui Marin Preda și d. r popescu în cc al pcr și marea adunare a poporului român invocată degeaba de ceaușescu la proces, reprezintă aspirația unei societăți și a unui popor spre schimbare, individuare și o deschidere spre căință, în lumina martirică a celor douăzeci de ani de obsedant deceniu, pe care URSS-ul nu avea s-o profeseze decât în anii 80, iar China din 70, însumată în acești doi prozatori, pe când gestul de a candida la președenția româniei în 1990 al criticului nicolae manolescu supune atenței un megalomanism absurd, nici măcar un immitatio christi, pentru că a făcut ca havel! dar nu e havel. nici măcar paul goma nu e havel, nu a rezistat psihic în r s românia! Cât despre proiectul meu, romanul Spre Elysium, apărunt în conștiința mea acum în octombrie 2020, ca plan de scriere, voi spune că voi încerca să urmăresc următoarele directive autoimpuse, constituind însăși romanul meu, al patrulea după Toată lumea e un singur drum, scris în 2009, O mamă de lumină, scris din iulie-august 2011 până în februarie-martie 2012 și Agnes, terminat în 2019: 1. O nouă privire în urmă, de data aceasta a ochiului clinicianului societății, trecut prin experiența epicului obsedantului deceniu, anunțând un nou obsedant deceniu, al Copiilor fără tată, după cel al torturii și morții anilor 1944+1965/71. 2. Un drum printr-un pazel neînțeles spre Iubire, Love. O meditație creștină asupra noțiunilor Fericirii și care e mai bună de imitat. 4. Prezentarea fragmentată și densă ca un covor persan a unui fragment din ceva mult mai mare, ca în vremea primilor paleontologi. Cred că această scriere îmi va lua mult timp, pentru că trebuie să creez un cadran de șah după toate regulile gramaticii.

Continuare 16 octombrie 2020. Vineri Am găsit un motto pentru romanul meu și i-am editat titlul. Acum titlul e Spre Elysium a.k.a. cartea tinerilor. În timp ce lucram la acestea cu un videoclip din Home Alone 1 care mi-a amintit de mama, am înțeles mai bine starea Ei. Nu știu ce va fi la Iarnă, de Crăciun, dar aș vrea să merg - de apuc - la niște pocăiți pe care i-am înjurat, dar nu pe toți, nici tot timpul. Doamne ajută!

Adevărul e că Eli e un Copil erou. Nimeni nu ar fi rezistat ca ea, și abia a ieșit de pe băncile școlii, eu nu am ajutat-o cu nimic, numai am pomenit-o pe net când era la școală, la lucru, sau în public și a stat ca Cenusăreasa, Precossi, Betti și orice Copil Bun și Eroic al literaturii pentru Copii. Ar trebui sa merg toate duminicile în care se adună, dar acum de la infecție nu mai pot purta masca nici măcar ca înainte, am promis că merg de Crăciun, dar e prea puțin. Și-o să-mi bată tobele-n cap! Nu știu cum să scap de limba de lemn a spațiilor romanești. Trebuie să scriu cum vorbea mama, simplu și pur. Cu simplitatea documentelor marianice copiate și imitate în SfântaEvanghelie după Luca. Acum înainte să sting Laptopul, mă gândesc la Ana Blandiana și scriu aici ce gândesc. Eu o consider Fotomodelul literaturii române, și nu mă prea preocupă premiile dar în ce o privește cred că - pentru ce reprezintă - ar pica bine, dar să-și facă, dom'le o antologie de autor ca lumea, adevărul e că era icoana generației de după obsedantul deceniu, căruia i-a fost victimă, atât împreună cu familia, cât și ea însăși interzicându-se să studieze sau să publice, 59, 64, și apoi... și apoi a plecat, iar azi rezistă! Din punctul meu de vedere trebuie să-și decanteze antologia de autor și apoi ne numărăm voturile, pe poezii. Dar dacă nu găsim decât premii școlare și literare, călătorii interminabile, un trecut martiric, un viitor martiric la nivelul inconștientului colectiv, și-a greșit clasa, aici e la literatura română, nu la premiul nobel pentru pace.

Sănătate! Personal cred - în contextul în care lunediștii vor să-l umfle pe Radu Petrescu cu trompa și să-l scoată pe Marin Preda și D. R. Popescu din istorie, și pe Fănuș Neagu de exemplu, cu care s-ar putea să fim neamuri, că din partea Bucureștiului înainte să ne cheme Constantinescu, ne chema Neagu, ba și pe Ivasiuc, Sorin Titel și Paul Goma, de ce nu? - că A. Voinescu este marea diaristă română, corespondentul Annei Frank, dacă o luăm pe Adolescenta Anna Frank drept cea mai mare Autoare de Jurnal din secolul XX. 16 octombrie 2020 Vineri Doresc să dau notița de încheiere, un citat al unui istoric și atitudinea Bisericii Principale a României, de pe pagina Wikipedia.ro, Valeriu Gafencu și niște rânduri pe care le-am scris eu despre potențialul sfânt cu acte - român.

Istoricul Adrian Cioflâncă a declarat într-un interviu la 5 ianuarie 2015 că:[19] “ Nu, Ion Gavrilă Ogoranu, Valeriu Gafencu și Iustin Pârvu nu sînt sfinții acestei țări și nu reprezintă valorile democratice pe care se bazează prezentul și stabilitatea României. Aici se separă apele decisiv.

Nu orice formă de anticomunism este legitimă. Anticomunismul pro-totalitar, antidemocratic și antisemit repugnă în lumea civilizată.[19] ” Biserica Ortodoxă Română are în vedere propunerea de a fi canonizat,[8] în contextul în care sunt exercitate presiuni asupra BOR,[27] în special de Asociația Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR), [28] pentru[27] a canoniza anumiți legionari dispăruți în închisorile comuniste. Această acțiune reprezintă în același timp un monopol subtil al continuatorilor Mișcării Legionare asupra rezistenței anticomuniste din România, nejustificat de realitate.[29] Wikipedia.ro, Valeriu Gafencu

eu am observat un fenomen de legionarizare la nivelul întregii națiuni ortodoxe române după ultimul mandat prezindențial al domnului Ion Iliescu 2000+2004 printre creștini ortodocșii educați, dar nu și între cei ca lumea, lucru vizibil și în comunicatul de mai sus din partea Comitetului Ortodox Român. părerea mea e că dacă e sfânt nu trebuie să ne batem capul cu bubele lui, dar nici să ne legionarizăm toți aici în România, care am mai rămas, să îl votăm pentru că e legionar nu pentru rezultatele sale duhovnicești și de orator ortodox. Pentru mine toți care au gândit binecuvântată fii Închisoare, sunt sfinți, cei patruzeci de mii de sfinți români! Știu ce vreau să scriu în romanul iv! E Fata aceea din dr. James Dobson, și și cealaltă. Cele două părăsite. Trebuie să spun, din cuvintele lor, sunt povești mai profunde ca Rămășițele zilei, Țara zăpezilor, poate chiar Cartea Rusă. Dar e un gând foarte ambițios, că habar n-am ce înseamnă să fii o Fată care avortează sau o Fată ce naște, părăsită. Încep să-l iau pe dr. Dobson în serios, ca în anii vechi. E povestea unei mame din serie, nici mai bună, nici mai rea, nici mai proastă, nici mai deșteaptă, doar însărcinată de statul român! Dar ca orice ființă în suferință are înțelepciune și va ști, singură, să-și educe copilul spre o moralitate naturală, ca mama, și spre învățătură, acesta devenind nu mai sus, ci mai stabil psihic, decât copiii oficiali, prinții, ai Împăratului! Asta e o tramă galsworthiană. Știu cel puțin două persoane care au murit din cauza mea; doi prieteni bețivi. Eu nu mai beau alcoouri din vara lui 2001. Unul era un alcoolic de aici din sat pe care l-am cunoscut după ce alt bețiv de la București m-a pus rău cu cei de la Actorie, la un examen cu Ceaiul nebunilor. Era chiar aici în casă, cred că în camera asta, casa nouă nu era zidită, și mi-a zis să-i iau o bere, i-am luat-o, i-am dat-o, n-a mai venit și apoi a murit! Altul este Iulian, care când m-am oferit să-i cumpăr ceva, a zis să îi iau nu știu ce medicament și probabil că l-a luat cu alcool că în martie a murit, în 2017 cred. {selah} Nu știu dacă să prezint mai pe larg karamazovismul familiei mele, în romanul pe care încerc să-l scriu, cu Iubiri, moarte și semănat arpagic. Sper să nu par insensibil pentru că schimb subiectul, dar din ce privesc pe Facebook, sunt batjocorit online de fel de fel de mari nume, ca domnul Radu Vancu din Sibiu, destul de grosier și domnul Claudiu Komartin de la București, alt mare nume român, și ceea ce la Al. Cistelecan era un fel de vorbă-reper, acea buruiană de carte trebuie să te agăți ca apoi să-i dai drumul pentru a cădea în brațele lui Dumnezeu, iar la domnul Cărtărescu e un fel de ironie profesionist bitlâșiană cu reală căldură, prietenie și bunătate, la ei și la niște oameni de nimic, ba securiști ba seculariști, e acea ocară din pampas de care a avut parte din plin și Marco, al lui Enrico Botinni, ia-o și p-asta, du-o maică-tii! În schimb Clujul tace eroic! 37. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.

38. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.

39. Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda.

40. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta.

41. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt, 42. Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.

43. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?

44. Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.

45. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.

46. Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.

47. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, 48. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

49. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui. 50. Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El. 51. Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.

52. Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi, 53. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.

54. A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa, 55. Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac.

56. Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s-a înapoiat la casa sa.

Sfânta Evanghelie după Luca, 1 Pentru artele marțiale online, șah și posting, cât și pentru gândire, logica, Biblia e mult mai de preferat decât videoclipurile, pentru că orice în afară de Biblie e găunos, de multe ori nu cu intenție ci congenital, Biblia e singura carte din lume fără înjurături, vizibile, sau invizibile! my influences are morus, demi moore, ion andreescu, amy mcdonald, maria, moses, meister eckhart, heinrich mann*, and milionul + Kuroda. Cartea de poeme de anul acesta se va numi Ruth! Litere negre 2020+ Mă rezum în România la revistele Poezia, Iași, ProSaeculum, Focșani, Discobolul, Alba Iulia și Ateneu*, Bacău, plus pagina de Facebook a Ateneului Român, București - am dezvoltat o deformație a șirei spinării de la Laptop, ca George Enescu de la vioară -, nu e în interesul meu să public multe! Văd că master Eli se pricepe la poezie Engleză și literatură română! Super tare! Din punctul meu de vedere o găsesc pe domnișoara Amy Macdonald extrem de terapeutică, în special cu sonurile de pe primul album, 2007, care sunt niște boabe de rouă înghețate, mai ales dacă ești artist stradal și trebuie mereu să faci față receptărilor publicului.

She is the dolly parton of our Age, wise songs maker, smart, as Jamie Sullivan said. Din păcate aici sunt două cărți băgate în același titlu, 1. Ruth! și 2. Litere negre. Vreau să copiez comentariul care i l-am trimis unei poete în legătură cu niște lucruri. nu există ucraineană, ci rusă. asta una. în rusia provinciile sunt numite krai. a doua e ai frunzarit romanul dulce pământ al poamelor de ev. evtușenko scris cam în 1980? deși începutul nu promite nimic și nu are rost să-l sfârșești pentru că o ia pe ulei, este acolo un personaj siberian cu tacsu mers în două războaie mondiale, o Fată siberiană anume care muncind la gospodăria din taigaua de lângă Zima ajunge la o stare mai pură a conștiinței înțelegi? personal muncesc, sunt cobai psihiatric pentru OCS și omenire! cine nu muncește, nice să nu scrie, grăiesce Felix. Știu ce titlu vreau sa dau cartii de poems 2020 The early plant life. Aș pune fotografia aceasta pe copertă {Camille du Polignac} dar țara mea și tatăl meu mi-au interzis să mai public cărți! O editura europeana s-a aratat dispusa sa-mi publice Brain Flowers 2017dar trebuie sa cumpar 200 de exemplare cu 130 000 000 lei vechi, și io n-am 1000 de lei pentru o cărticică în România, iar în România nu se tipăresc cărți în engleză că-și înșurubează mintea capul limpede în carte. / Cu Save Me al lui Morandi încep să pricep si eu mai bine esenta muzicii, Angels e mult mai complex un zgomot ceresc, dar daca intelegi Save me înțelegi după aia și pe Mozart, Beethoven, mă refer la compoziția compoziției, la plastica compoziției muzicale, la spațiul muzical, Save me e un studiu, iar Angels capodopera Morandi! Totuși tatăl meu nu e nici stupid nici comunist! faptul că mi-a spus să nu mai public înseamnă că are un Motiv, așa e el, dintotdeauna a avut o deschidere către simfonic și filarmonic, cred că mi-a spus ca și HollingGustav Vincoeur că trebuie să-mi schimb branșa, că în poezie mi-am zidit templul, chiar și ultima poezie din Yin e Elogiul poeziei, cantă aed, neîntrerupt ir cele două poezii dinainte sunt tot despre muzică. deci mai scriu cât mai puțin, trimit la câteva reviste, romanul îl rumeg, jurnalul e pentru descărcare emoțională și log și trebuie să mă dedic 86 la sută muzicii clasice. Un Victor Brauner al muzicii clasice! Spun asta pentru că până și pe Mozart, și el e trahanachele muzicii clasice, îl văd optând între a-și încălzi orchestra, momente de grație, that aguilerian wet! și a pune niște bondari și libelule să zboare simfonic, nu mă înțelegeți greșit, nu e vorba de simfonic, cred că și Mozart a compus prea mult și s-a uzat, îi plăcea să compună și a mers pe bine cantitativ, când ar fi putut compune mai puțin, dar mai bine. Ce vreau să spun e că ar fi putut fi mai expresiv, cam ca Amazonul. Perdon, lo siento, simfoniile sunt niște culegeri armonioase de cântece/ teme sau motive muzicale totul perceput ca într-un întreg cam ca un pom care vreți voi, ori albume muzicale dar de concept, de fapt nu știu dacă muzicienii pop ai secolului 20 au făcut vreun album

care să se apropie măcar de wholismul simfoniei clasice, muzică a naturii cu deosebire. Cine citește poezii știe ce vreau să spun prin expresiv! Nu vreau să fac pe deșteptul, dar eu cred că mai important decât o muzică bună și atât, sunt notele care înseamnă ceva pentru tine, care te înlănțuie moral, ca un ham de cal, pentru binele tău, o muzică a adevărului și a ideilor, și bineînțeles, clasică. Un alt aspect care i-l imput lui Mozart e că nu avea noțiuni estetice de bază, ce inseamnă clasicismul în artă, opera care trebuie să fie unitara, să aiba un început o viață și un sfârșit, nu avea sânge roman! eram pe clasa a noua sau poate a zecea în bistroul de lângă Liceu la o cafea și au pus cântecul ăsta la radio {Cappuccino + Timpul} . Tot n-am priceput de ce m-a blocat iar tov. Klein după cât i-am servit ca model pentru creațiile sale cu subiect istoric cu cărțile mele pe care i le-am dat ori citite pe net. Un sat în disoluție, ca la moartea lui Goga, în 38 ' . Domnul Stancu a tipărit două cărți - primele două - sufer! Dar după aia din considerente pe care numai el le știe a intrat în medul evanghelic. Care pentru mine a fost o binecuvântare pentru că știam engleză, și acum pot citi Biblia în germană dacă am timp. Însă domnia sa a rămas la cheremul poeziilor pocăiești scrise cam până în anii 60 până la Împărăția lui Nicolae I al României. Astfel a avut un destin ingrat, care nu l-a meritat - nu e vorba de biserică aici, și Marcel Iureș cel mai mare actor român în viață e penticostal - și care se vede în poeziile lui din aproximativ ultima decadă. N-am nici un Koh-I-Noor de aruncat dar ce vreau să spun e că după anul 1981, 1988 I, și apoi anul dat greșit al cărții Păsările plâng cu aripi, domnul Constantin Stancu s-a împrăștiat ca un balon plin cu apă, în diverse direcții lăudabile, dar care se băteau cap în cap cu activitatea poetică. Mult timp a refuzat să mai scrie poezie neomodernistă, ceea ce a fost o mare pierdere. Cred că în acei ani, în acel Deceniu 00 a refuzat și să mai citească opere literare care nu te pot duce și în Cer. Faptul că după un timp a avut reușite în alte domenii literare, căci cu aceasta se ocupă, nu poate compensa pierderea poeziilor pentru anii trăiți cu pălăria în colive și pasărea pe cap vreau să spun contrar naturii sale! Domnul Stancu m-a debutat pe mine în 2002. În poezia de după 2015 văd în domnul Stancu în poetul constantin stancu, ceva din mânia prafului scuturat în vânt nu de Șimei, ci de primii Apostoli, de Vânt-În-Păr poate. O scădere, dar nu tardivă, a poeziei din epoca sa modernă pe care o trecem, e faptul că se simte dator să-și țină cititorii în hamul minții preceptelor biblice. Mai are o carte cu un titlu ciudat, dar interesant, numai că deschizând-o am văzut acea structură eteroclită care este atât de contrară clasicului unitar. E un creștin pacticant în 2020 și aceasta poate da poeziilor sale o valoare documentară unică, dar ar fi mai bine pentru poezia domniei sale dacă i s-ar da mână liberă în poezie, cel puțin de către Consiliul bisericesc, cum William Nathan LaHaye nu i-a spus Missiei cum să-și brodeze părul. Poetul nu e din lumea aceasta! Cât despre Adevărul scripturistic acesta trebuie rerevelat, poezia nu îl poate spune pentru că nu are gură. Sănătate și Pace. Felix Rian Constantinescu 16 oct. 2020 Vineri. Ca și un test psihologic de identificare a Copilului Rănit, un Jurnal nu trebuie să fie lăbărțat pe sute sau mii de pagini, ci să aibă întrebările bine țintite! Copiez aici un comentariu al meu de azi pe pagina lui Che Comartin. sunteți bolnavi, mă. oameni problematici / ați ieșit din cotorul lui Cehov de la Cartea Rusă / . + Tatăl meu e complexat de mine, după cât m-a disprețuit când eram Copil Adolescent și Tânăr, îmi tot adresează niște absurdisme - azi mă ține în șarjă de la 8 dimineața nu m-a lăsat să dorm deloc, m-a pus să-i urc lăzi cu cărți la mansardă, n-am dormit toată noaptea, m-am ridicat ca din mormânt din pat, apoi m-a obligat să mă plimb cu el pe câmp iar seara a venit la mine cu ucazul să-i car mâine o mobilă întreagă burdușită cu cărți, de aici, pe coridor, Hegel și cărți valoroase de filozofie să stea pe coridorul practic neînchis, iar eu m-am supărat pentru că mă punea să-i golesc o bibliotecă numai ca să o umplu în alt loc, ca un sclav la unitate și i-am amintit cum am umplut cărțile pe rafturi în cea mai mare parte a bibliotecii mari și apoi după un an a venit și lua cărțile de pe rafturi cu brațul, să le citească!, Și e complexat de mine dacă îi spun cel mai mic cuvânt, spune că îmi bat joc de el și în cum se numește că nici nu știu, eu sunt mediteraneean cult din Napoli ca mama am o fire mai deschisă, ca Dalida, sigur că-l iubesc dar el nu se gândește toată ziua decât la trufia dintre urechile lui, în familia noastră am renunțat să glumesc de sub vârsta de 10 ani, e un păcat! iar el îmi spune că-l disprețuiesc și să îmi controlez vorbirea, dar mă exasperează și încerc să-i explic că nu sunt dușmanul lui, dar nici să mă facă sclavul lui. Seara asta vina

mea ca și altă dăți a fost De ce îi spun în fiecare seară că îl iubesc, și ziua și dimineața când mănâncă?! Nu mai pot! Dar trebuie să recunosc că e o problemă comună, el e cel mai mare fan al lui master și al meu for that matter, până și poartă pantaloni ca ai lui Nat Imbrug ori Colete Doros, el e pocăitul nu berbecu ăla cu autoturism, făcut de bunică-meu, care behăie la sărbători lângă primăria din totești, și vrea să se deschidă, știe că îl iubim, îi i-e frică de a nu fi iubit ca și mie, pentru că asta a trăit toată viața, cu excepția mea, și nu e nimic rău cu el, numai bomba aia nenorocită și tram tram, avioanele ca niște mărfare cu bombe peste București, americanii să-mi sugă pula! pardon my french și-așa numai de asta sunt în stare după metrii de filmare pe care i-am văzut. Am luat hotărârea să rup condeiul + Felix Constatinescu 17 ore · Un j mare, (Roman nonfigurativ, în povestit abstract & chee alefbeitică} FELIX 2021+?

Motto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Kazimir_Malevici https://ro.wikipedia.org/wiki/Suprematism 0docdroid,,, 86, Learnng poetry, 1997 Idealism poetry, 1999 tragedy prayer, 2000, direct poetry, 2001, Lit as cahier du Actor1, Isihast novel,2002,Shortest short-story ever,2003,Nonfigurative Literature (prose, Abstract... I didn t amount too much of my writ but others did, & i lost my works, . Jesus, them/ / .Un j mare, (Roman nonfigurativ, în povestit abstract} FELIX 2021+_ FELIX FEYS FE FEKYS 5/6 ani, A,, j e Love. What a wonderful workword. Ii don't wanna mess up again. Seurat Rangoli. E ceva ce simți pur și simplu, îl iubești pe Dumnezeu. Nimic. Cititul este muncă. Liturghia neagră, impulse!! Câte litere alfabetul latin/grec? 21 – b, Aici {avem} un j mare. Piancrbl. 4/5 rotiri. Amin. Confesivă+ridichea. belinda +marshall/ Ador, win dowry dows /widows, (blackmatter}, Micro soft off ice /Rats/mice+mouses off ice!, Bill WankMonger Napolaeon, After trump billy comes, boyzz, /Antechrstum, prochrestus. Biblia nonfigurativă/nonfiguratvă. Paul, Alien. De la Nonfigurativ la absolut, prin roșulnegru suprematismului, Dumnezeu fără c o n c e p t e.

Caet de Regie, DESPRE NOI PROGRAM LUNAR BILETE ŞI ABONAMENTE SPECTACOLE EVENIMENTE FESTIVAL SPONSORI ŞI PARTENERI TUR VIRTUAL PAGINA MOBILE ROEN SPECTACOLE ÎN REPERTORIU SPECTACOLE ÎN ARHIVĂ SPECTACOLE ÎN PREGĂTIRE Arhivă de afişe Galerie foto Galerie video Premii și distincții Arhiva de cronici ÎnapoiMANTAUA

scenariu de Mona Chirilă, după o idee de N.V. Gogol şi M. Bulgakov regia: Mona Marian decorul: Mihai Ciupe costumele: Carmencita Brojboiu ilustraţia muzicală: Corina Sîrbu Distribuţia: Akaki Akakievici, conţopist: Miriam Cuibus Petrovici-Woland, croitor şi diavol: Bács Miklós (Teatrul Maghiar de Stat, Cluj) Koroviev-Fagot, însoţitorul lui Woland: Dragoș Pop Behemot grăsanul, al doilea însoţitor: Sorin Leoveanu, Romulus Chiciuc Hella, din suita lui Woland şi Annuska, gazda lui Akaki: Cristina Cimbrea Pavel Ivanovici Cicikov, investitor şi şarlatan: Dorin Andone Ivan Abramovici, director general: Cornel Răileanu Grigori Danilovici Hustov, şef birouri: Petre Băcioiu Ivan Porfirici Nozdriov, inspector şi cenzor: Dan Chiorean Rotozei Emelian, şef serviciu „avansuri“: Emanuel Petran Kuvşînnoe Rîlov, conţopist: Ruslan Bârlea Neuvajai Korîto, conţopist: Ion Marian Elisaveta Vorobei, conţopistă: Maria Seleş Sokov, bufetier: Bucur Stan Kapitolina, centralistă, prima dactilografă şi a doua femeie de la portiţa turnantă: Carmen Culcer Mavra, a doua centralistă şi prima femeie de la portiţa turnantă: Adriana Băilescu regia tehnică: Constantin Pojonie lumini: Jenel Moldovan sonorizare: Marius Rusu Data premierei: sâmbătă, 21 octombrie 2000 C, Nu e greu să fii normal. Sărmanii.

Caet de Regie, REZULTATUL CĂUTĂRII (Mona Marian) Arhivă de afişe Galerie foto Galerie video Premii și distincții Arhiva de cronici Mona Marian regizor Rămas bun, Mona Marian Cu adâncă tristeţe ne luăm rămas bun şi aducem un ultim şi pios omagiu preaiubitei noastre colege şi prietene, Mona Marian, de douăzeci de ani regizoare a Teatrului Naţional Cluj-Napoca, trecută la ce...

Donaţii pentru colega noastră, regizoarea Mona Marian (Chirilă) Stimaţi spectatori, dragi prieteni, Colega noastră, regizoarea Mona Marian (Chirilă) se află într-o stare dificilă de sănătate. Orice participare financiară din partea dumneavoastră este extrem de pre...

In memoriam MONA MARIAN

Regizor al Teatrului Naţional din Cluj-Napoca şi conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, precum şi director al Teatrului de Păpu...

Donaţii pentru Mona Marian (Chirilă) Stimaţi spectatori, dragi prieteni, Colega noastră, regizoarea Mona Marian (Chirilă) se află într-o stare dificilă de sănătate. Orice participare financiară din partea dumneavoastră este extrem...

BÎLCI: FEMEIA-ŢINTĂ ŞI CEI ZECE AMANŢI Bîlci este cea mai recentă creaţie a lui Matei Vişniec în care lumea-ca-bîlci se învîrte într-un carusel nebun al fantasmelor, din care nu lipsesc obsesiile lumii m...

VICONTELE SOLDATUL FANFARON Monstrul uman autopsiat / Autopsia unui monstru uman În Soldatul Fanfaron, Plaut arată că şi porcii umani au sentimente, sfîşiere interioară, tristeţi uluitoare şi, poate...

TRAVESTIURI Tom Stoppard construieşte în această piesă o realitate iluzorie care fascinează. Timpul scenic este marcat prin semne împrumutate din istorie. Combinarea lor este imaginar...

SLUGĂ LA DOI STĂPÂNI „Goldoni ne-a transmis în jumătate din opera sa şi mai ales în Slugă la doi stăpîni, esenţa artei improvizaţiei, transformată de imaginaţia lui creatoare într-o mărturie...

1 2 3 ... 7 » CONTACT TEATRUL NAŢIONAL CLUJ-NAPOCA P-ţa Ştefan cel Mare nr. 2-4 Cluj-Napoca, 400192 România Telefon/Fax: +40264.592826 Email: contact[@]teatrulnationalcluj.ro > Detalii contact > Cum ajungeți la noi În caz de urgență, recomandăm să descărcați aplicația APEL 112: AGENȚIA DE BILETE funcționează în clădirea Teatrului Național, pe laterala vestică Marți - Duminică 11:00 - 14:00 și 15:00 - 17:00 În zilele în care sunt programate spectacole, Agenția de bilete este deschisă până la ora 18:45.

Telefon: +40264.595363 Email: agentia[@]teatrulnationalcluj.ro MANAGER Mihai Măniuţiu DIRECTOR ECONOMIC Maria Patachi DIRECTOR ARTISTIC Ştefana Pop-Curşeu DIRECTOR TEHNIC Constantin Pojonie FOTOGRAFUL OFICIAL AL TEATRULUI: Nicu Cherciu

VIDEOGRAFUL OFICIAL AL TEATRULUI: We are Studio VOLUNTARIAT Vrei să fii voluntar al Teatrului Naţional Cluj-Napoca?

Scrie-ne la: voluntariat[@]teatrulnationalcluj.ro Teatrul Naţional Cluj-Napoca este o instituţie publică aflată în subordinea Ministerului Culturii © Teatrul Naţional Cluj-Napoca - Toate drepturile rezervate Comentarii Felix Constatinescu https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Vartic#:~:text=Ion%20Vartic%20%28n.%204%20octombrie %201944%2C%20Sibiu%29%20este,eseist%2C%20teatrolog%2C%20critic%20%C8%99i%20istoric %20literar%20rom%C3%A2n%20.

Ii, REZULTATUL CĂUTĂRII 2 Arhivă de afişe Galerie foto Galerie video Premii și distincții Arhiva de cronici PESCĂRUŞUL STATUL PLĂCERII Ideea centrală a piesei se concentrează în jurul opoziţiei dintre sentimentele pure ale individului şi societatea cinică, dură. Unda de puritate şi inocenţă - întrupată de cel...

CONUL LEONIDA CU SCENE DIN UBU / UBUCUREŞTI Spectacol Monei Chirilă, pe un scenariu propriu din cei doi clasici, este un eseu teatral, compus cu inteligenţă şi ingeniozitate, despre locul mitic al unui Bucureşti imposib...

D'ALE CARNAVALULUI MANTAUA MEMO Memo e mai mult decât un spectacol, e o călătorie în timp, o coborâre inițiatică în lumea avangardei poetice a începutului de secol XX, unde parfumuri, culori și sunete își răspund, nu fără un anume...

REGINA MAMĂ ISTORIA COMUNISMULUI POVESTITĂ PENTRU BOLNAVII MINTAL

„Această piesă se doreşte un act de reîmprospătare a memoriei, o încercare de a radiografia această formă sofisticată de utopie care a fost comunismul - oroarea travesti...

REVIZORUL „... lansat de Puşkin, consacrat de Belinski, imediat după apariţia primelor volume de nuvele şi a comediei Revizorul, drept „şef de şcoală“, tradus în franceză de Merimeé, remarcat prompt de un...

ZENOBIA A-l citi pe Gellu Naum e o bucurie fără limite iar a încerca să sugerezi realitatea teatrală a poeticii lui Gellu Naum e o aventură de natura visului! Acum ţi se deschide o poartă de care nu poţi decî... « 1 2 3 ... 7 » CONTACT TEATRUL NAŢIONAL CLUJ-NAPOCA P-ţa Ştefan cel Mare nr. 2-4 Cluj-Napoca, 400192 România Telefon/Fax: +40264.592826 Email: contact[@]teatrulnationalcluj.ro > Detalii contact > Cum ajungeți la noi În caz de urgență, recomandăm să descărcați aplicația APEL 112: AGENȚIA DE BILETE funcționează în clădirea Teatrului Național, pe laterala vestică Marți - Duminică 11:00 - 14:00 și 15:00 - 17:00 În zilele în care sunt programate spectacole, Agenția de bilete este deschisă până la ora 18:45.

Telefon: +40264.595363 Email: agentia[@]teatrulnationalcluj.ro MANAGER Mihai Măniuţiu DIRECTOR ECONOMIC Maria Patachi

DIRECTOR ARTISTIC Ştefana Pop-Curşeu DIRECTOR TEHNIC Constantin Pojonie FOTOGRAFUL OFICIAL AL TEATRULUI: Nicu Cherciu VIDEOGRAFUL OFICIAL AL TEATRULUI: We are Studio VOLUNTARIAT Vrei să fii voluntar al Teatrului Naţional Cluj-Napoca?

Scrie-ne la: voluntariat[@]teatrulnationalcluj.ro Teatrul Naţional Cluj-Napoca este o instituţie publică aflată în subordinea Ministerului Culturii © Teatrul Naţional Cluj-Napoca - Toate drepturile rezervate Iii, Gellu Naum De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la navigareSari la căutare Gellu Naum Gellu Naum 2018 stamp of Romania.jpg Gellu Naum Date personale Născut 1 august 1915[2] Modificați la Wikidata București, România Modificați la Wikidata Decedat 29 septembrie 2001 (86 de ani) Modificați la Wikidata București, România Modificați la Wikidata Părinți Andrei Naum și Maria Rosa Gluck Naționalitate România, origini aromâne Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata Ocupație poet, prozator, dramaturg, traducător, eseist Limbi limba română[1] Modificați la Wikidata Studii Universitatea din București, Universitatea Sorbona Activitatea literară Mișcare/curent literar suprarealism, proletcultism Specie literară eseistică, poezie, proză, teatru Operă de debut 1. Poezii în revista Cuvântul, 2. Drumețul incendiar (1936) Opere semnificative „Libertatea de a dormi pe o frunte”, „Calea șarpelui” Influențe[ascunde] André Breton

Note Premii Preis der Stadt Münster für Europäische Poesie[*] Modificați la Wikidata Modifică date / text Consultați documentația formatului Gellu Naum (n. 1 august 1915,[2] București, România – d. 29 septembrie 2001, București, România) a fost un eseist, poet, prozator și dramaturg român considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist și unul dintre ultimii mari reprezentanți ai acestuia pe plan european.

Cuprins 1 Biografie 2 Operă 2.1 Poezii 2.2 Proză și eseu 2.3 Teatru 2.4 Literatură pentru copii 2.5 Opere traduse în alte limbi 2.6 Traduceri 3 Premii și distincții 4 Note d, iiisus omul fără atribute, drama tragediei sacre eline, murne. Cartea calculată. Cel mai înalt concept.

Commedia del Arte versus miracole, mistere medievale + m Literele abstracte, alfabetul nevăzut, Paul * Felix Klee, reprocitate inegală, outre mer.

Caiet de Regie.

1988 Visul, primul vis , Motto Însă bănuțul nu s-a arătat Și fericirea iute s-a stricat +Bosquito /2016) 1984, un gând spre Dumnezeu, Felix 1982 șimama 1947, 1985, Moțco 2, & autism 1986 Poezii și Rugăciuni + Homorod + Cernobâl 1987 Brașov? Brădet, Biserica Neagră, zid, covoare orgă, Bach, Beethoven, Atlasul zoologic, Primii pași spre glorie, Generalic & Bosch & Castelul Bran, Biserică Dumoi 87 1988 Târgoviște!! Turn Aruncă-te jos!! ca Iisus, Carnavalul în Alb și Seara în Cinci Ani!!!! Visul, primul vis.

5 marte 2021continuare Binefăcătorilor Eu până azi – pe 29 împlinesc 29 de ani – în fața familiei, oamenilor și societății nu am depășit vârsta Copilăriei, ordonându-se până anul trecut să mă culc duă 10 jumate postmeridian, societatea – și Biserica - stând indiferentă pe margine, aceasta mă afectează pe mine destul, psichologic, dar va afecta mult mai mult societatea umană după mine unii Copii, sănătoși sau nu, refuzând să se maturizeze, ca și mine acum treizeci și cinci de ani, în numele lui Iisus Hristos, cu Domnul nu ieși niciodată pierzător.

Oamenii vor iubi cu g â n d u l ca Eminescu

(Filozofie pontilliistă) Felix Medjugorje +2021 Lopilului Ludvig, & Lui Berkeley încăneînțeles.

Asupra precondiționării și liberului arbitru Viața apare ca un dat precondiționat și care trebuie acceptat ca atare, asemeni matematicii. Deși omul este un animal psychologic pare celor mai mulți oameni aproape indezirabil de a pune întrebări ori chiar a refuza asemeni unui C.O. în cele ce țin de normele sociale, noțiuni precum căsătoria, procreația, moartea. Toată viața - cu reușite și eșecuri - ne este pusă dinainte și este trăită cu teamă și nu avem cum să o refuzăm fără a ieși scandalos din normele sociale, iar individul se vede redus la sine însuși și respins de sine însuși tocmai pentru refuzul răspunsurilor filozofiei. Oricine citește cel mai neînsemnat crâmpei din Noul Testament vede că mare parte din Biserică face din credință un spectacol, un mister ori miracol medieval, și îi refuză mesajul de anulare de sine până la Dumnezeu.

Dar în această nefericire intervine puterea liberului arbitru care nu doar că ne poate călăuzi ci ne poate da și puterea de a face ceea ce v r e m noi în viață, ceea pentru ce suntem chemați de Dumnezeu și îndepărtându-ne și smulgându-ne din mlaștina mayei acestei lumi. Nici un filozof nu a fost un om fericit după canoanele lumii, dar tocmai prin această căutare a adevărului și refuz al aparențelor au tins către fericire.

Astfel precondiționarea ne apare ca o falsă problemă. Nu ne naștem ca să ne căsătorim, ca să naștem, nici măcar ca să fim fericiți, ci ne naștem ca să î n ț e l e g e m.

Ontologic, Dumnezeu a lăsat să ne fim unii altora ajutoare potrivite. Astfel dacă precum Socrate f i l o z o f u l are un ajutor potrivit acesta trebuie să fie în cele ale s p i r i t u l u i nu mundanului.

Despre afacerea religioasă - r e l i g i o u s b u s i n e s s Religia este ceva imaterial, spiritual. Totuși este cea mai lucrativă afacere, ca în vremurile argintarilor sacri antici. Biserica, orice biserică, oferă asistență religioasă și de consiliere contra plată ca ultimul dintre psihologi. Vremea medicilor fără arginți a trecut.

Mai există o Biserică subterană, neoficială, reală, însă ignorată și disprețuită de establishmentul religios.

De exemplu Hristos a spus că pe cel care va veni la el nu-l va izgoni afară, dar eu nu am fost primit în monahism pentru diagnostic psihiatric. Ce va spune Hristos când îi va veni rândul să vorbească? Îmi pare rău dar ai trecut pe alături.

Astfel ca în filmul Music and Lyrics, religia a devenit ceva practic, mai mult decât chiar pragmatic, tu vrei ceva de la Biserică, Biserica vrea ceva de la tine. Și apoi toată lumea merge acasă și se culcă pe o ureche.

Toți cu excepția lui Dumnezeu și a unui mic procent din populația lumii. Filosofii.

Despre ajungerea la Supraom prin tratamentul psihiatric Iau medicamente în continuu de la sfârșitul anului 2001. Am suferit foarte mult. O mai scriu o dată. Am suferit foarte mult. Dar tratamentul departe de a avea conotația negativă pe care i-o dau oamenii ignoranți a făcut din creierul meu un motor de locomotivă. Sunt mai stăpân pe mine ca Robocop și singurele mele nevoi au rămas cea de hrană și de căldură. Ceea ce înseamnă că sunt deja un Supraom nietzschean. Aa, cu câtă milă mă gândesc la oamenii n o r m a l i, care nu au văzut ce am văzut eu și nu pot înțelege că cel mai înalt lucru dintre lucrurile pământești e să fii stăpân pe t i n e. Amin? Nu e nimic ce disprețuiesc mai mult decât plăcerea așa că domnul Fromm trebuie să se mai gândească. O consider distructivă moral. Medicamentele și injecțiile au făcut acest lucru posibil – s t ă p â n i r e a d e s i n e -

așa că vreau să le mulțumesc tuturor doctorilor și personalului care s-au luptat pentru viața mea psihică, nu îi mai enumăr, că sunt prea mulți. Amin.

Oricărei persoane care ia în considerare tratamentul psihiatric ori vrea viața din belșug, i-l recomand cu căldură. E ca Evanghelia, in the end, nu va regreta. Doar ca o observație, minte de călugăr, în corp de baschetbalist. Mănânci ce vrei, și nu te afectează absolut deloc. Chiar și nevoia de post trebuie recalculată. Creierul are nevoie de hrană pentru că așa l-a făcut Dumnezeu, să aibă. În rest cum spunea Busch fiecare cu problema lui.

Mi-a fost reproșată aparenta lipsă de argumente în construcția textului meu filosofic. Răspunsul meu e că argumentele sunt o triadă, tratamentul, eu însumi și Dumnezeu în mine. Până și o scoică din nisipul lacului gândește dacă o tratezi!!

Despre fraternitate și realitățile pure (o mântuire filozofică) Pentru mine filozofia e muzica pe care pot să o interpretez. Paragraful de față are ca obiect fraternitatea umană, angelică, divină și piedicile care apar în realizarea ei. Fraternitatea e un dat cosmic. Suntem frați cu cel mai îndepărtat om, cu cel mai îndepărtat val, cu cea mai superluminică planetă, cu cel mai înalt Dumnezeu.

Dar cu toate că știm acestea ni le refuzăm inconștient din varii motive. Până la urmă oamenii au făcut din lume o piramidă și avem tendința să-i refuzăm atât pe cei de mai sus decât noi cât și cei mai de jos.

Motivele pentru care o facem sunt complexe dar în principiu nu ne putem recunoaște ca ființe umane decât în ceea ce este similar nouă, lucru tragic pentru genii, și nu pentru sfinți, pentru că geniile sunt însingurate, pe când sfinții văd sfințenia lumii.

Cât despre realitățile pure pentru a ajunge în dimensiunea lor trebuie să trecem prin furcile caudine ale fraternității și să vedem un frate dat de Dumnezeu atât în cel fortunat, cât și în miser. Atunci ne vor cădea solzii de pe ochi și vom vedea cu mintea lumea Ideilor, nealterată de păcatul adamic. Deși fizic nimic nu se va întâmpla și vom fi tot pe pământul nenorocit pe care locuim, mistic vom intra în dumnezeire, dacă doar ne-am iubi aproapele nu ca pe un străin, ci un frate. Atunci ne va fi mai ușor să ne acceptăm micile scăpări și oboseli și vom împlini idealul Sfinților de a face lumea mai bună.

Omul are capacitatea atât pentru rău cât și pentru bine, dar binele lui Dumnezeu pare într-adevăr prea rar imitat, cum ne sfătuiește cartea medievală Imitarea lui Hristos. Hristos a fost un om care a văzut în orice alt om un frate, iar realitățile pure au fost adevărata sa cunună, perlele înțelepciunii și vindecării, iar el a fost cel care le-a adus.

Eu vă vorbesc despre mai mult decât religie și decât filozofie, despre o m â n t u i r e f i l o z o f i c ă, când realitățile pure, Dumnezeu, vor fi în mințile noastre.

Despre i u b i r e din punct de vedere f i l o s o f i c Cuvântul i u b i r e acoperă un spectru larg, oamenii ajungând să nu mai înțeleagă din punct de vedere al dialecticii istorice ce e iubirea ori reducându-l la animalism.

Pentru ființa în evoluție, pentru ființa martirică, i u b i r e a deja înseamnă un sentiment mai înalt, o stare mai pură a minții, e care ființele involuate o privesc fals drept slăbiciune, când de fapte un nou stadiu în evoluția cosmică.

Ne aflăm între ere, condamnați să nu ne înțelegem în i u b i r e ca în toate celelalte și dacă privim omenirea vedem că se află într-o supă, din care va răsări ca grâul, dacă va voi Dumnezeu, o m u l v i i t o r u l u i, al noii perioade evolutive, care nu va gândi ca cei care se cred cei mai avansați oameni de pe planetă în secolele noastre. Oamenii vor iubi cu g â n d u l, ca Eminescu.

Despre Kierkegaard în lumina Apostolului

După șase luni, Kierkegaard a rupt logodna și iubirea din motive religioase. Oricine a citit capitolul 7 din prima Epistolă către Corinteni știe de ce. După ce crezi în Dumnezeu, nu mai poți pur și simplu să îți vezi de ale tale. Dumnezeu e ceva așa de înalt și de grandios și e luat așa de ușor chiar de mare parte din Biserică. Dacă un copil îi spune mamei sale că vrea să se călugărească atunci când va fi mare nu e luat în serios, ci chiar dezaprobat. Asta datorită imensei superficialități a lumii, care nu îl ia de fapt pe Dumnezeu în serios. Cum spune vechiul proverb medieval: Lumea e un car cu fân, fiecare ia din el atât cât dorește. Eu în schimb cred că Kierkegaard a avut dreptate și s-a opus unui secol filistin, secolul XIX, ce profesa o teologie burgheză. Și ce putem observa în secolul XIX, e că cele mai mari nume sunt cele ce i sau împotrivit, începând cu Lev Tolstoi.

Despre Michol ca personaj filozofic Michol este prima iubire a regelui David care l-a văzut dansând de la fereastră și l-a disprețuit în inima ei.

Tot ea, menționată de 17 ori cu numele în Biblie, nu a lăsat urmași. Astfel vedem că Michal, fiica lui Saul, în dialectica ei este un adevărat personaj filozofic.

"Cu câtă noblețe..." sunt cuvintele ei disprețuitoare către David. Iar acesta e cuvântul care o caracterizează: Noblețea.

Cu noblețe și-a asumat propria tragedie personală a unui soț nedemn bun doar pentru războaie și cu noblețe a murit, singură și părăsită. Totuși nici o operă nu îi este închinată, nici un scriitor, compozitor sau artist nu i-a dedicat o compoziție majoră. De parcă Michal din lumea lui Dumnezeu își asumă în continuare exilul interior, peripatetic prin Bibliile tipărite prin timp.

Michol este un personaj singular în Biblie, superior celorlalte, asemănătoare doar cu Maria și Ieremia.

Oamenii din popor spun că e un sens în toate și că toate vin de la Dumnezeu. Și probabil că așa trebuie să fie.

Noblețea Michalei este testată mai mult decât atunci când i-a salvat viața prințului David, atunci când l-a disprețuit pe acesta ajuns rege pentru dansul între slujnice în numele Domnului.

Ce să înțelegi dintr-o atare viață? Mult regret, multă suferință, comună omului comun, ori o voință nobilă care a trecut peste orice și a lăsat ca Dumnezeu să-i stabilească viața? Și într-adevăr Michal poate fi o prefigurare a fecioarei Maria, cu refuzul ei de a lăsa urmași și cu diadema regală și divină care îi încununa fruntea. Dar oamenii ca Michal, Ieremia și Maria sunt încă rari în dialectica istorică, în lume, cel mult câțiva într-un secol, iar psihologic capitolul martiric al credinței din Evrei li se potrivește. Se nasc ca să sufere ca niște libărci.

Dar ce lumină lasă în urmă prin milenii și veșnicii doar posteritatea o știe. În adevăr nici un sfânt nu știe ce impact va avea asupra aștrilor până după moarte când li se alătură.

Alături de Xantipa, Diotima, Maria, Michal apare ca un personaj neclintit care l-a putut înfrunta cu succes în fața lui Dumnezeu și a posterității pe cel mai mare om.

Cred genetic că oamenii tind prin Maria către oameni ca Michal, dovadă tot monasticismul dinainte și după Anton cel Mare și atâția oameni superiori care aleg celibatul pentru ceva mai înalt, mulțumită și luminii pe care ne-o lasă Michal drept călăuzire, fie-i memoria binecuvântată.

Despre sfințenie Într-adevăr sfințenia e un mare avantaj asupra omenirii. Ca Biblia care spune cum iată copiii celei care n-a născut sunt mai mulți decât ai femeii măritate. Sfântul trăiește în revelație care împreună cu miracolul îi sunt natura. Rugăciunea poate, ne rugăm la sfinți pentru că și ei s-au rugat la rândul lor. Biserica tinde să îi clasifice ca pe zeii antici, dar în principiul sfântul e un templu, un loc consacrat, în care Dumnezeu se manifestă pentru scopuri bune și perpetuu neînțelese. Cel mai adesea sfântul e un martir, martiriul fiind cea mai ușoară cale de accedere la sfințenie. Ar trebui să ne rugăm și unui martir necunoscut. Sfinții, oameni singuratici, au urmași cu milioanele. Sunt iubiți și temuți de milioane de oameni. Dintre toți cel

mai înalt loc îl ocupă Maria despre care nu știm dacă nu cumva a devenit de aceeași s u b s t a n ț ă cu Dumnezeu.

Marii sfinți sunt bolnavi psihic, ca Ioana d'Arc, Francisc de Asissi, ori Therese de Lisieux. Dar șchiopătura lor nu îi împiedică să salte de bucurie mai mult decât toți credincioșii. Sfințenia e o vocație, putem spune odată cu ursitoarele că te naști sfânt. Biblic sfânt înseamnă pus deoparte și se referă la toată prima generație din orice. Trebuie să fie devotat lui Dumnezeu. Din vremurile vechi este așa și așa va rămâne până la sfârșitul timpului, astfel că poate că este un sens și în autism ori boala psihică.

Un lucru ciudat e că toți sfinții își doresc să fie martiri. Ce să ascundă acest dor de a pleca prin mărturisire? Psyche-ul sfântului e diferit de cel al omului comun, chiar și de al geniului. Nu putem ști ce tainițe ascunde și ce granate îi sunt îngropate în suflet. Ce icoane de lapislazuli îi înviorează amintirile.

Dar celor mai mulți sfinți de vocație martiriul le este refuzat, ca un ultim test, asta neînsemnând neapărat o viață lungă. Boala îi poate secera ca pe grâu și duce în împărăția mereu visată. Dar oricum ocara din partea lumii filistine le este destul martiriu.

Cum scria poetul reverend R. S. Thomas rugăciunile nenumărate le coace mintea sfinților, cea ce biologic înseamnă că au creiere mai mari și mai performante și asta e tot ce știm până acum nou, pe lângă Duhul Sfânt care le unge capetele ca o cunună. Mereu stăpâni pe ei, sfinții ne arată mereu o pildă spre Dumnezeu Hristos, cel care ia făcut astfel - la propriu. Dacă oamenii sunt animale, sfinții sunt păsări.

Lumea li se va pune mereu împotrivă, dar aripile lor îi vor smulge din lumea aceasta.

Despre trecerea secolelor către Cer Eu m-am născut în anul 1982. Era bine atunci. Fiecare avea pâine pe cartelă. Apoi a venit anul 2000 și atunci am realizat inconștient; în 2100 nu va mai fi nimeni viu pe pământ din cei de atunci. Și asta am realizat acum în 2020, conștient. Vom muri și timpul va continua să se învârtă. Stele se vor naște, noi Shirley Temple și noi Madonne, secol după secol, mileniu după mileniu. Am văzut pe internet că un think tank estimează pentru anul 2045, când eu voi avea vârsta mamei mele când a murit, 63, că omul va fi de fapt o sinergie între om și mașină. Ce va aduce atunci 2145? și 2245? 2345? 2445? 2545? 2645? 2745?

2845? 2945? 3045? Biblia spune că Omul are minte de nebun și se naște ca mânzul unui măgar sălbatic.

Fără îndoială că propoziția aceasta nu va putea fi anulată de știința și de falsul progres pe nedrept numit astfel. Noi vom fi în pământ și în cer, probabil. Cu Mesia cel care ca și noi a fost disprețuit de familia sa și apoi a ajuns mai mare ca Farao. Totul e să aștepți să mergi în Cerul fără lacrimi, dureri și griji. Stele artificiale? În favoarea psihiatriei Să ne imaginăm o maimuță care mănâncă fructe de mango stricate ce îi produc o stare de beție. Cum este privită de comunitatea maimuțelor? Dar dacă maimuța așa exclusă și bătută nu cumva evoluează în cortex fiind din acest punct de vedere superioară tuturor celorlalte maimuțe?

Astfel sunt medicamentele psihiatrice pentru maimuțele umane care suntem. Le luăm, accedem și ne mobilăm mansarda, dar ca Eponine trebuie să facem față leprozității sociale și stigmatului social ca în lumea meschină și măruntă a puritanilor din Noua Anglie din Litera stacojie a lui Nathaniel Hawthorne.

Dar astfel, respinși și detestați de lume, evoluăm din toate perspectivele.

După criteriul mezolitic, suntem azi în era mezopsihică, b r a i n s o f t.

La ce bun să scrii când nu interesează pe nimeni?

Scrii. Ești scriitor. Ai fost încurajat și învățat din copilărie înspre cariera asta. Dar acum nu mai interesează pe nimeni ce scrii. Atunci la ce bun să mai scrii? De ce să nu renunți? Când - nu vorbim de o încurajare ci nu ești citit nici măcar în diagonală de familia ori prietenii, prea ocupați ori prea ignoranți. Când tatăl tău nici nu se uită la tine când îi arăți un text ori un desen. Iar dacă o face e doar ca să te copleșească cu

epitete rizibile aratându-ți cărțoiul gros pe care îl citește, cât 8 Biblii, nemaiavând timp și pentru tine.

Mereu străinii, niciodată profeții, cum a zis Isus. Și mai ales când publicul nici nu mai are organ să recepteze și să răpundă unui text literar. Și cu toate acestea trebuie să scrii pentru că idei îți vin în cutia poștală a frunții de undeva de departe. Poate după ce vei muri, cândva, te vor citi, măcar atunci, cu gândul ăsta te alini în plânsul tău singuratic demn de Heman Ezrahitul și batjcoritul ca și tine. Scrii. Nu știi de ce. Și nimeni altcineva. Poate e doar autism, dar cum spune Kramer, Out of pain will come pleasure!

Text filosofic despre boala psihică Științific un om din patru este bolnav psihic. Asta înseamnă că acum pe pământ sunt aproape două miliarde de bolnavi. Dar nu sunt nici pe departe atâția pacienți pentru că oamenii nu merg la medic refuzând tratamentul. Ei aleg această lume cu toate gunoaiele și conforturile pe care le oferă și abia după moarte își văd adevăratul chip când poate e prea târziu. Ei au îngropat crucea lui Hristos și care va fi răspunsul lui Dumnezeu este scris. Veniți sau Duceți-vă.

Dacă ești bolnav, refuzul tratamentului nu te face sănătos. Doar te ascunzi de tine însuți. Iar a trăi cu o boală în terapie și cu disprețul lumii îmi apare acum ca un adevărat eroism, ceva martiric demn de Hristos, care va fi răsplătit în ziua din urmă, după cum este scris, primii de pe pământ vor fi ultimii în Cer și ultimii de pe pământ vor fi primii în Cer. Fin, Muzicologie 4. Serată muzicală 5 mar. 2021 Johnny Raducanu O biografie estetică Felix Medjugorje Johnny Răducanu este considerat un veteran al muzicii românești de jazz clasice, din interbelicul românesc până la începutul deschiderii, un muzician prolific care nu se rezuma la jazzul văzut ori compoziții cromatic, la un jaz viețuit. Cel mai mare nume jaz, din cultura românească, al studiului și perpetuei, permanentei deschideri către om și către dumnezeul bunului-simț, perioada Răducanu poate fi numită Un vis românesc la Paris, o inspirație blagiană pentru întreaga cultură românească de la naștere la moarte și după. Jazul spiritului românesc.

CK − Namely his lyrical sensibility has no notion of the village, folklore, national unity or history in Romania bryond the 90s or something of the RSR, streching RPR. Postcommunist, liberal, faithless, Jewish name. A mann of symbols, thrid of the 60s four.

I present here a personal poetry books ttle translations by the mentioned ck.

Bibliography Păpușarul și alte insomnii (Master of puppets & other wakefulnessess), Editura Vinea, Bucharest, 2003 Circul domestic (Tamed circus) , Editura Cartea Romanească, Bucharest, 2005 Un anotimp în Berceni (A period/time in Berceni), Editura Cartier, Chișinău, 2009 Cobalt, (Cobalt) Casa de Editură Max Blecher, Bistrița, 2013 References Componistică și muzicologie

Secretul componisticii e regula leului mort, a muzicologiei a leului înviat Constatare literară Chiar și în literatură e tot Evanghelie vs, Nero Capitolinul, Tolstoi înapoiat, dar Dostoievski teatral, nu ține apa / RCR1952+2021+/ Cuvânt pentru noul balet lui Rafael A-ți dedica - azi - viața baletului este un act eroic. Neoplastica baletului, isvorâtă din balet-ul Occidentului de secol xiii-xiv, care a dat balada și baladescul liric cât și baletul umanist, apoi dansul scenic de secol xv,, Cartea de la 1400 a lui Domenico de Piacenza a celor douăzeci de dansuri noi și prin Regina Catherine de Medici al cărei mecenat regal-francez a dat în 1581 cu ocazia unei nunți împărătești, Ballet Comique de la Reine, primul balet unic, horațian.

Privesc un Edgar Degas din 1872 neputându-mă opri și opune gândului că baletul este o artă care înfrumusețează, asemeni artei tehnice grădinărești a bonzaiului din Țara Insulelor Pacific Răsăritene Nihon-Kokku, privesc litografia digitală și văd cei doi maeștri, unul așezat calcul altul propovăduitor estetic, ce veghează cu savoir-faire în părtășia Facultății de Balet Pariziene asupra făpturilor grațios înaripate ale cerului nostru zburând în jurul lor - ca marile idei în jurul Vameșului de Duminică, de la 1900 francez,, balerinele prea tinere sunt precum Efemeridele angelice ale vreunui poet oarecare ori create poate în fiecare zi de Dumnezeul absolutului, ori îngerii albaștri dintr-un vis modern, o artă ideală, atât creștină cât și greacă, baletul, un joc al ielelor, un coridor al spiritului uman, o iubire poate, dar a ce?

Orice balerină vexează, nu însă pe Copii, cred în Copilăria Baletului, o vârstă de aur nu neapărat perdută.

Orice Copil e multidisciplinar.

Cele două cruci, unul romanic, altul englez îmi dau dreptate, ca altădată cărțile tăcute, mute, autiste pe care le citeam mereu. N-aș rezista unui spectacol de balet! sunt un îndrăgostit wordsworthian, al locomotivei în spațiu, solitar, secund și acum când îmi culeg miniatura cu ochi orbi de electroni sunt flămând, flămând de mișcare, ca un Dumnezeu balerin...

28 fevrier, 2021 Felix Medjugorje Eugen Țurcanu dorul și gândul contribuții wikipedia.ro De la Wikipedia, enciclopedia liberă 3 martie 2021, Păclișa, hd Felix Medjugorje Sari la navigareSari la căutare Eugen Țurcanu Eugen Turcanu 001.jpg Date personale Născut 8 iulie 1925 Modificați la Wikidata Decedat 17 decembrie 1954 (29 de ani) Modificați la Wikidata Cauza decesuluiexecuție de către un pluton de execuție Modificați la Wikidata

Cetățenie Flag of Romania (1952–1965).svg România Modificați la Wikidata Ocupație politician Modificați la Wikidata Activitate Partid politic Partidul Comunist Român Modificați la Wikidata Modifică date / text Consultați documentația formatului Articolul se referă la deținutul politic și torționarul anilor 1950 ai României comuniste. Pentru alte persoane având același nume de familia, vedeți pagina Țurcanu, Eugen Țurcanu (n. 8 iulie 1925, Păltiniș, județul Suceava - după alte surse, Dârmoxa -, d. 17 decembrie 1954, Jilava) a fost un deținut politic, care a fost condamnat la moarte pentru rolul său în fenomenul cunoscut sub denumirea Experimentul Pitești. Condamnat inițial pentru o perioadă de 7 ani la închisoare pentru nedenunțarea faptului că soția sa era fiică de comandant legionar iar el, Țurcanu, era membru PCR (PMR) și, înainte de condamnare, fusese trimis de Statul comunist ca lucrător operativ la ambasada din Sofia. Apartenența sa la Mișcarea Legionară este o imposibilitate improbabilistă având în vedere faptul ca în ianuarie 1941, când a fost desființat Statul Național Legionar iar Mișcarea Legionară trecută în ilegalitate, el avea doar 15 ani. În pușcărie, Țurcanu, ținând cont de îndoctrinarea comunistă a acestuia, a devenit liderul unui grup de deținuți al cărui scop era maltratarea și torturarea altor deținuți, în scopul „reeducării” acestora în spiritul marxism-leninismului și a obținerii de informații de valoare pentru organele de represiune comuniste. Deși activitatea sa a fost la început cel puțin tolerată, dacă nu încurajată sau direcționată de organele statului comunist, după ce informații despre cele ce se petreceau în închisorile din România au ajuns în Occident, acesta a fost anchetat, judecat și condamnat pentru faptele sale, adică ale Partidului Muncitoresc Român, viitorul Partid Comunist Român, la ordinele lui Nicolschi, ale Anei Pauker, ale lui I. V. Stalin însuși. Legionarii torturați și omorâți ori înnebuniți alături de alți studenți păcătuiau prin credință în Dumnezeu și Fiul său. Acceptarea comiterii de către Eugen Țurcanu a faptelor Piteștiului 1949+1951 au avut ca motiv principal dorul ș gândul la soție și fiică, copilă, acasă.

Felix Constantinescu to the new yorker We are living since nuclear Cernavoda 1 & 2 energy supplywhich could kill our delta and infect the shore and blak sea, since deveselu nuclear garrison, a new 1962, now not sovietic Cuba armed with missiles, but Americaneurpean Romania handling al kinds of new sicas which could inflame us all and get u pinched for a thousand years maybe, I say No... Corentul!!!, · Răspunde · 1m 2021 Romanticul GERSHWIN Felix Medjugorje George Gershwin. Compozitor unic, Romantic american în anii teribili ai jazului care începând din 1915 la Paris au ridicat cultural internațional America, numele său - americanisraelian - a rămas în istoria simfonismului universal, împreună cu creațiile de geniu, Rapsodia albastră și Porgy & Bess, influențând cultura (pre)globală până în veacul 21, alături de nume grele amercane din perioadă, Fitzgerald & Zelda, deasemenea precursor a unor genii cinema națonale ca Mickey Rooney, Judy Garland, ori Orson Welles.

Gramatică Logică i, (11 înregistrări critică literară) 2021+m3

1, Despre valorile i n a l i e n a b i l e ale literaturii romane v1 xix R , 2, Titu Maiorescu Eugen Lovinescu & moartea poetului 3, Prezentare de carte engleză (A. Alvarez + The New Poetry, 1982 Penguin Books Edition & Pathway to English, Oxford 10th Grade English learningbook) Idealism (de la berkleley înapoi la beckett) Idealismul este o orientare fundamentală în filozofie. Ca orientare monistă (spre deosebire de ontologiile dualiste sau pluraliste), ea se opune materialismului prin soluția pe care o dă raportului dintre spirit și materie sub aspectul primordialității. Grupările idealiste ale filozofilor consideră astfel ca fiind primordial sub aspectul cronologic și cauzal, spiritul.

Orientarea idealistă consideră materia ca fiind factorul secund, dependent de spirit sau chiar neagă existența materiei. Pentru idealiști tot ce există, există în consecință datorită spiritului. În interiorul idealismului s-au ramificat două suborientări: una consideră că entitatea primordială, spiritul, este ceva situat in afară și independent de conștiința individuală - acesta fiind idealismul obiectiv - iar cealaltă consideră că esența lumii nu există decât ca spirit al individului și tot ce există în lume nu este decât produsul conștiinței individuale din care omul nu poate ieși orice ar face - acesta fiind idealismul subiectiv, solipsism modern, ori berkeleyanism joycean, căriua i se antitetizează absurdismul beckettian.

Creștinismul, idealismul suprematist.

Wkipedia.ro, Idealism Intriga 451 F de Ray Bradbury Articol Wikipedia îmbunătățit Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Romanul este împărțit în trei părți: Partea întâi - Vatra și Salamandra Parta a doua - Sita și Nisipul Partea a treia - Flacăra stăruitoare Întorcându-se acasă de la lucru, pompierul Guy Montag își întâlnește noua vecină, o tânără de 17 ani pe nume Clarisse McClellan. Aceasta este o unică, ultimă peripatetică idealistă atrasă de activitățile intelectuale, cu totul deosebită de societatea dominată de divertismentul ieftin, care o și marginalizează din acest motiv. Având acasă o soție interesată doar de acest gen de divertisment și care ia frecvent supradoze de somnifere, Montag este atras de felul de a fi al tinerei. Din păcate, aceasta dispare – aparent în urma unui accident pietonal de mașină – dar nu înainte de a schimba ceva în felul lui Montag de a privi lucrurile.

Un alt eveniment impresionant se alătură întâlnirii cu Clarisse: alături de alți pompieri, Montag participă la incendierea locuinței uneie bătrâne care deținea o bibliotecă – lucru ilegal în acea societate. Decât să rămână fără cărțile iubite, femeia preferă să moară odată cu ele, dându-și foc. Montag fură o carte din bibliotecă și, ajuns acasă, o citește pe ascuns, rămânând marcat de ceea ce descoperă acolo. În zilele următoare face rost de alte cărți și îi cere călăuzirea lui Faber, un fost profesor de literatură engleză. Încercând să atragă în pasiunea pentru literatură pe soția sa și prietenele acesteia, Montag se trezește raportat de aceștia pentru deținere de cărți, între care, nediferențiat, și Biblia. Șeful său, căpitanul Beatty, îi cere să își ardă propria casă, dar este ars de viu de Montag.

Urmărit acum de forțele de ordine, Montag îi cere ajutorul lui Faber, care îl îndrumă în afara orașului, spre locul în care se află exilații iubitori de cărți. Ajuns la aceștia, după ce a fost vânat prin oraș de câinele-robot-cu-seringă-letală, Montag descoperă un grup de oameni care au memorat pe de rost cărți întregi pentru a le putea transmite mai departe din generație în generație și care speră să reușească să reclădească societatea învățând din propriile greșeli. Montag a citit Eclesiastul, incomplet, pe care îl rostește intelectualilor+vagabonzi.

Lista personajelor Liturghia română Felix Medjugorje Sfântului Ioan Gură de Aur Sunt, de peste 34 de ani un ascultător, de la vârsta de 5 (cinci) ani al Liturghiei ortodoxe, de biserică, radio ori tv, după 2000s de world wide web, pe care o numesc Liturghia română, Liturgeia romana.

Este singura Liturghie ortodoxă + și importanța ortodoxiei e mare, necuprinsă chiar, dacă stai singur să cercetezi toate lucrurile + în limba latină, lingua latina. Nu doar de o importanță & semnificație culturală și întru individuare, capitală, ci o îndumnezeire prin gând, un cântec, un răspuns, un amin perpetuu, a cânta, orbește, - cu gândul și în gând, în tăcere, și întru gând, vechi, biserica fiind văiuga s a t u l u i, - a unor oameni, a unor locuri, care rămân pe loc ca bătrânii și cimitirele ruinate, a unui Om, prea recent, prea creștin, chiar și pentru noi, creștinii Lumii, a unui Pământ. În aceasta și doar în aceasta constă, precum ecoul peșterii lui Platon, măreția și frumusețea melosului românesc. În încheiere trebuie să-l scriu în carte pe cel cu nume sfânt, pe compozitorul, profesorul și autorul prin muzică mai mult decât prin scris, teolog prin creație, în vremuri atât de române, macabeul grec al Litusului și cultului românesc, care a fost și pentru Cerul căruia încă ne rugâm, rămânând în sufletul intelectualității credincioase, din orice ecumenism, nu marele, ci iubitul Paul Constantinescu, (n.30 iunie 1909, Ploiești - d. 20 decembrie 1963, București). Poporul român, împrăștiat în lume - din orice veac l-am socoti - are o nostalgie nu a timpului ci a Liturghiei perdute, în Biblie românii încă îl judecă pe Iisus, trebuie să fie un Cer care să asculte Oratoriile Bizanțului...

28 fevrier, 2021 + m Poem în proză marelui Copil Felix Medjugorje pentru Odina Velcea, poetă hellenoromână. auzi cum plânge singur în noapte copilul marele copil vers deturnat Copilul trebuie întristat, demascat, lipsitcat, reeducat, lăsat fără Rugăciuni și Dumnezeu, mai ales dacă acesta e Domnul Nostru Iisus Hristos, Dumnezeul Greșit, al oricărui martyr, în fiecare zi, tu ca părinte, trebuie să-i provoci frică Copilului, copilul nu trebuie lăsat lini;tit, de asemenea, Copilul nu merită

mâncare, căldură ori o educație reală, dacă se poate, o diseducație, - o educație instuționalizată & familială care distruge și rănește, un parenting bullying și samavolnic ca boierii salutați de bonjouriști la 1848, o învățătură nietzscheană despre care la urmă se vede că duce la moarte ori mai rău, Iad și nebunie si vous voulez, și mama, trebuie să simtă neiubită, un neom, ultimul om, un Jannings abject și mut ca un pocăit cizmar de Biblie pe cruce și apoi pe un rug de versete, până la moarte și dincolo de Ea, o educație nouă în care în familie ești în Colonia penitenciară a lui Lucian Pintilie, iar la internat ești prizonier în Vietnam, la Spital după două decenii de nerezolvare a binomului iubiriipărintești+banifamiliali ești în Piteștiul anilor 1949+1952, așteptându-ți până uiți în fiecare zi soarta, și nu este, nu trebuie iubit copilul, nu e pentru oricine iubirea, Copilăria e singura cale față de Ea însăși, Copilul, marele, bătrânul, veteranul, nefericitul, singurul, nefericitul, alungatul în Noapte, neiubitul , înjuratul și urâtul, grasul și slabul, el, dinecianul + Copil, coborât din cer în familie pentru lecție, ca un profesor prea cult și cuminte, prea vechiu și nasol, asta e Alisa regală, Enfantul trebuie să-și simtă din fașa părintească sărăcia, nevrednicia & și abjecția, fără vise ori intenții de rugăciune personale, dacă e posibil și se poate, e chiar Hristos copilul, e un țap ispășitor copilul acesta, îl cunoaștem noi bine, totemul vrajbei noastre! Singura întrebare e dacă va învia de la Sfântul Paște până la Sfântul Crăciun. Amin! Ori se va maturiza, ori va muri - Copilul. Du-te de la noi, Copile, ce vom câștiga dacă îi vom înălța Rugăciuni?

Copilul născut din femeie are viața scurtă și plină de necazuri, se naște într-o noapte și e retezat, ca o lumină... + 1 martie, 2021 Polisemantisme indolatine Pentru Eva Heyman, Oradea Alba-alonga (oraș întins/mare) v, si Alba iulia /Arba iuria Alba iuria +Aloma, alona!, aroma, aropa (rotas opera tenet, rotile carelor tin idolul lucrat/roți țin sulul cărții), alopa (lupa capitolina) Budapesta + Gogdapeșteana , Pescăria Domnului/Regească/Imperială/Austriacă Dava Regească/preoțească cu Pește...

Moldaua , (toponim antic) Cetățile/Locurle/Ruinele/Zdurle de pe țărm/Râuri malus dava în același timp femininul dacoget nu cunoștea plural, malusdava dar tarabostes, pileati, comati...+ /În paralel o denumre aproape la fel de vece, Ardeal = Arde dauele/ Ard davele (cetățile dacice de pe dealuri) atât sistemul de semnalizare în câteva ore în toată Translvania dacică cât și în incendierea lor de către romani, atestată de istorie, / / Maris Mureș Mare Mari-s (peștii) Mire,ii Mure A Muri/ Apă/Lac Mare / Muri/ziduri lângă ape (de pace, sate (fossatum) și castre /Șpațiu Interior, miori și cu sensu de închiși în stână, mioare, moarte (substantiv plural dar și substantiv singular, cu vocabula Somn, înecata ca somnul de pe Mureș, ... nor, cer, caelus, mare, mal, malum, mureș, maris, murex, Trajan, Trajanus, Terrae Janus, Al doilea după Octavian dar în același timp și după Caisar cu sensul chipul ce privește înapoi pământul spre metafizicul Caesar, Întoarcerea la legea pământului nu a stelelor ca Agustus și în acelaș timp autoritarism luminat de simț practic și rațiune spre optimus princeps, inauguratorul principatului (guvernământului) roman imperial, Terrajanus literalideatic (filosofic imperial) Cel Care Se Desparte De Sine Însuși, inauguratorul une noi ere romane, principatul optim 98+117 d. Iisus Hristos// Tatăl său adoptv Nerva, înseamnă Drum Negru, Nervosul dar și Homosexualul or Tiranul, posibil grec, ori, mistic, Drumul lui Nero /Hannibal = Gannibal = Cannibal = Canis Bar + Fiul Câinelui, deci Decebal, Decebar, Fiul Daciei/Sabiei Curbate a dacilor parcă, Fetele lui Saul

Merab + nume moabit Tatal Moabului (în urma unei victorii, dar atestand si un dezechilibru psihic, peronian, care l-a descalificat ca voevod) Mical + Micar (Cine e ca Orasul (meu? Ur? Ierihon) semnificatia Orasanca, Printesa, Fata de familie buna, Moderna, Cadra, dar si Inteleapta, Modelul, Pacatoasa, Credincioasa, Smerita, Ora;ul care se roaga/diplomatic/capitala/consacrat, al templului/interiora dică Virtuoasa/Romantica/Credincioasa/Îndrăgostita/Profeta/Pocăita/Stavrofora/A Domnului Sunt /David/Tânăra/Cea care duce lupta iubirii/Culta (Canaanului) IResous , Ourousous, Ursul, Isus/Ducele, Cel Care Face Minuni și Rupe Inimi/Abstinentul și Rezistentul/stânca și părosul/ chinezul + împărat neoficial, - David vs Saul, Hristos versus Paul superfluu/ Cel mai mare rabin după Moise/Dumnezeu!! și vechiul Iosua care a oprit oarele, ducele Leului MȘ, iar Paulus, Paulourous, Micu Urs, Ursulețul, Apostolul Iubit!! + m Saga aparține eroilor holiness, we have a saga hero clan, Saga despre Maria, Năluca lui Nabucco peste Cimitirul Fericit din Hațeg, jud. Hunedoara (1960/'21+ / nu orice cetățean trăește o saga doar eroii - acei oameni tragici dar modești care sintetizează o comunitate care nu îi acceptă și negându-i se zbate să-i elimine doar pentru a-i totemiza după despărțire, saga mileniului nostru e mai blândă, ori pare mai blândă, pentru că dacă te gândești la Gheorghe Ursu ori la Dicu Vasiu al meu pe care l-am pictat prin har mire pittian la cinci+șase ani după moartea prematură, la patruzeci de ani ori mai puțin, ca Christos, înainte chiar și de părintele martir Dumoi care atunci era la clasă, - și până la sagale mele n-au mai fost saga clasice de 1000 de ani, iar eu am facut si saga cu antieroi dar aia e pentru un public detectivist nu pentru cititorul de rand nici măcar pentru moi/ Saga despre Diriginta Maria Felix Medjugorje 01/3 2021 Comentariu. Saga aparține eroilor holiness, we have a saga hero clan, Saga despre Maria, Năluca lui Nabucco peste Cimitirul Fericit din Hațeg, jud. Hunedoara (1960/'21+ / nu orice cetățean trăește o saga doar eroii - acei oameni tragici dar modești care sintetizează o comunitate care nu îi acceptă și negându-i se zbate să-i elimine doar pentru a-i totemiza după despărțire, saga mileniului nostru e mai blândă, ori pare mai blândă, pentru că dacă te gândești la Gheorghe Ursu ori la Dicu Vasiu al meu pe care l-am pictat prin har mire pittian la cinci+șase ani după moartea prematură, la patruzeci de ani ori mai puțin, ca Christos, înainte chiar și de părintele martir Dumoi care atunci era la clasă, - și până la sagale mele n-au mai fost saga clasice de 1000 de ani, iar eu am facut si saga cu antieroi dar aia e pentru un public detectivist nu pentru cititorul de rand nici măcar pentru moi/ Lui Gavriil Musicescu (n. 20 martie 1847,[1][2][3] Ismail, Imperiul Rus[4] – d. 8 decembrie 1903,[1][3] Iași, Regatul României[5]) +Wikipedia Fevrier. Această zicere este închinată Maicii Domnului, dătătoarea minții întru suferință în credință dezarmată, în cele trei inimi ale României Mari, de unde toți românii își iau cuvintele, Năluca lui Nabucco

peste Cimitirul Fericit din Hațeg, jud. Hunedoara (1960/'21+. Lumea spune cuvinte grele despre Legionari secolului XX, dar pentru ce mai mulți, românii simpli, Legiunea ceea era o confesiune ortodoxă la fel ca Oastea Domnului și Oastea Bisericii, un drept la credința unor strămoși nevăzuți - poate doar în icoane și peșteri sfinte - și a rămas acest ultraortodoxism român, legitim prin sfințenie, crucea unui semn de egalitate în geniu mirceavulcănescian între Cioran și Noica. Cel mai mult îmi plăcea ca și copil în anii optzeci ai secolului xx era noastră, după Christos cum se spune acum, era să merg cu mama sau cu tata în vizite, întâi la nenea Zdrăilă Alexandru, apoi la nenea Badiu Iancu sus la garsonieră la etajul patru, apoi la nenea Hristache Tatu, la Radu Igna, la domnul Constantin Stancu, domnul Ionel Amăriuței, cu mama la doamna Merințoni, mama lu Ionela, apoi la tanti Mioara, tanti Vetuța, la nașa și după ce am devenit creștin la doamna Maria. Chiar și atunci era foarte greu de mine deși un copil de până în cinci ani, dar asemenea oameni în jurul anilor 1987 m-au încurajat în credință, și pe mama deasemenea, când familia, prietenii, școala mă descurajau, când reușeau și încercau mereu să mă facă să renunț la rugăciune și icoane, Biblii colorate ori alb+negru. Azi suntem în anul 2021, dar lucrurile nu s-au schimbat foarte mult, atunci era ateism politic pe cartelă și accidente de muncă la Securitate, azi e o pâine sărăcuță dacă-ți droghezi, deja, și vinzi vecinii și prietenii, consăteni ori metropolitani. Astfel o familie credincioasă ca a profesoarei Maria, nu mai îi știu numele, nu l-am știut niciodată bine, de muzică, cor și pian, familie în care toți erau evlavioși dinainte de întoarcerea armelor la 23 august 1944 până azi, era bineînțeles o calamitate în târgul nostru. De asta mult au fost chinuiți până acum, Excelență. Au avut, au, doi copii, pe Fred și pe Fran. Pe soțul ei îl chema Radu, zis Dicu. Era un om frumos, ca un Florinel Piersic, cu părul negru, limped, profesor de matematică. Am vorbit cu el odată. Din câte îmi amintesc el bea vin. Eu am avut o reacție interioară, aveam cred cinci ani, că un creștin nu trebuie să bea vin! A murit când Fran era pe clasa a ii-a sau a iii-a, poate după Revoluția din 1989, așa cred. Omul a murit la clasă, era profesor pe undeva cred că la Pui, de unde a venit mama, a mers la clasă a băut o cafea și copiii erau răi și i s-o oprit motoru' că s-o supărat - și o murit!! Eu la școală, în ciclul doi, trebuia să desenez un mire, și a ieșit un nenea Dicu, numai că cu părul negru și costum negru, incorect cromatic, cel puțin în lumea aceasta.

Doamna Maria era profesoară a Hațeg, la unu, copiii erau mici, toți au zis că s-au terminat cu creștinii ăștia. Pentru a mă exprima într-un cuvânt după treizeci și unu, treizeci și doi de ani, după cum noi ne-am zbătut să ne salvăm prin Poesii, ei s-au salvat prin Rogacioni, ca în Psaltirea Emiliei Dickinson, când stai să te gândești la evenimentele - evenimențialul - din viețile lor, vezi că nu ești s p e c i a l ci doar un vector într-un model mai înalt și anume crucea lui Iisus Hristos purtată de milioane de oameni, români ca și tine, aici, acolo sau dincolo, chiar în timpuri îngropate în timp, asemeni părinților noștri, chiar și acuma văd că profesorii, învățătoarele și educatoarele se împărțeau în două ca lacul Tanganika, în ortodocși și moderniști, - de parcă și ei, profesorii, ar fi fost la fel de mici și de pătimași ca noi copiii, crezând cu bucurie sau răzvrătindu-ne tragic la fel de mult - gura norului îi va acoperi pe toți asemenea, așijderea!

Marianismul aceste familii de lângă Mănăstirea Prislop în vremea Viețuirii Sfântului Român A. Boca, a stat ca piatră importantă în ortodoxia și marianismul nostru, al Bulzeștilor, ei s-au apărat în fața unui fârșit de veac bestial cu ceva ce se poate numi - și fiecare vrea - Știința Muzicii - oameni normal, nedelcieni, într-o societate demolatoare de temple și cărți. Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii: Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut; Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om; Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat; Şi a înviat a treia zi după

Scripturi; Şi S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui şi iarăşi va să vină, cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin proroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică; Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor; Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin. - Imaginați-vă ce greu îi să trăiești singur!...

Zaza Bengescu Artista Zaza Bengescu, posibil Zazza – expresie artistică de la Zaraza și Jazz, ori Jaz care era foarte răspândit împreună cu romanțele ca Barca pe valuri plutește ușor care a legănat imaginația unui secol ori Pe lângă plopii fără soți romanța scrisă de M. Eminescu până la Romanță de Nicu Alifantis, prima lui compoziție și muzica de pahar și petrecere ca a lui Gică Petrescu începând cu 1915, violonistul Ion Voicu, lăutarul clasic la costum și mai înainte Barbu Lăutarul și Nicolae Lae Chioru până la sfârșitul epocii comuniste – este ori suferindă de tulburări de personalitate, își schimbă starea sufletească cu decorul, ori e un geniu titanic, gen Agonie și extaz, mai complexă decât putem visa noi să înțelegem, - există și așa ceva, patrimoniu pentru posteritate. Să nu uităm că ea îl salvează moral și pe Bobby Davidescu, împăratul scăpătat, cu o abnegație total lipsită de sine încredințându-i candidă și bijuteriile ei și probabil că domnul Davidescu a părăsit-o pentru consulul străin dintr-un sentiment românesc numit simțirea întru nevrednicie. De asemenea are o relație foarte bună cu Matei, un posibil văr ori companion/slugă ricaneură și devotată de o viață, primul personaj tagorian din literatura cultă română, dacă lăsăm la o parte romanul exotic Maitreyi, 1933.

6 martie 2021 seara Tata mi-a dat pastilele psihiatrice cu un borcan mare de ceai cam Cald și acum mi-i rău!!