JUBILATE, THE EVERLOW CROSS Poezii 1 Poeziile tipărite 1997-2021 F R Constantinescu

JUBILATE, THE EVERLOW CROSS Poezii 1 Poeziile tipărite 1997-2022 Volumul 1 Poeziile felixienrianiene tipărite

John_Everett_Millais__Christ_in_the_House_of_His_Parents_(`The_Carpenter's_Shop')__Google_Art_Project Felix Rian Constantinescu 2022 Motto: „Nu știu, frate!”

Sebastian Țârțârău, misionar adventist, Botoșani, România-Nord America, Victoria, Atlanta (Georgia), Biblia Inuktitut român mesaj, 2005, May 30th A,...

VERSURI SCRISE LA LUMINA ÎNTUNERICULUI (poeme 1997)

Felix Rian

“M-am intors si am privit toate asupririle care se fac sub soare; si iata, cei apasati varsau lacrimi si nu era nimeni sa-i mangaie. De partea asupritorilor lor era puterea, iar ei nu aveau pe cineva sa-i mangaie.”

ECLESIASTUL 4:1

“Copile drag de ce ai rătăcit Prin lumea de păcat De-atata timp Eu te-am chemat să vii Dar tu M-ai ignorat Iubirea Mea va ţine până-n veci Dar nu uita că-s drept Eu am să spun Mereu te-am asteptat Dar tu M-ai ocolit Vino acum nu amâna Ziua de mâine nu se ştie dacă va mai fi Încrede-te în Cel ce a promis Că vei fi mântuit.”

(RAZE DE SPERANŢĂ)

Prefaţă Am scris aceste poeme in anul 1997, cand eram de varsta de 15 ani. Nu le public pentru ca ar avea o valoare deosebita ci pentru ca sunt inregistrarea a unei perioade din viata mea, 1996-1997 si pot spune si 1998, o perioada de tortura psihica intr-o camera de internat scolar, o lume in care mielul este mancat in fiecare zi, una dupa alta, saptamana dupa saptamana, an dupa an, luna dupa luna, o lume in care fraierii mor. In care cel slab trebuie sa sufere, sa indure si sa inghita orice fara sa zica nimic, iar in cazul in care ar zice ceva si ar spune ca nu e drept sa fie batjocorit si umilit toata ziua in fiecare zi, sa fie convins prin forta sa renunte si sa nu mai astepte dreptate, nu in camera 3. Am fost coleg de camera cu trei liceeni mai mari si mai tari ca mine, trei baieti fara Dumnezeu si fara inima, care m-au chinuit pe indelete cum ar chinui niste copii o gaza. Eu nu am putut spune nimanui – pur si simplu nu am putut - si dupa ce am scapat de ei ani de zile nu am putut spune nimanui. Scopul acestei prefete este de a lamuri cum de a aparut aceasta carte si

sper sa intelegeti disperarea cu care am scris majoritatea dintre aceste poeme. Este adevarat ca nu mi-au facut foarte mult rau fizic, dar felul in care s-au purtat cu mine ani de-a randul in fiecare zi m-a ranit enorm, avand in vedere copilul care eram de 14 ani pana la adolescentul de saisprezece ani; nu cred ca exagerez spunand ca pentru mine camera 3 a fost Pitestiul meu, un Pitesti pe masura unui copil. Kierkegaard spunea ca anxietatea este un prim pas catre ceva mai bun in plan spiritual, insa in cazul meu suferinta si anxietatea pe care a adus-o acea suferinta au inceput de la o varsta a copilariei. Acest lucru arata cum criza spirituala a lumii moderne se adanceste odata cu trecerea timpului iar eu inclin sa cred ca drama omului modern este ateismul sau. Dedic fiecare rand din aceasta carte oricarei fiinte umane chinuita de alta fiinta umana cu o chemare la speranta si cu un sfat: spuneti ce vi se-ntampla, chiar de s-ar prabusi Pamantul. “Incepe cu tipete, dar nu trebuie niciodata sa se termine in tacere.” – (afis de asistenta sociala).

Felix Constantinescu 4 martie 2010

Pastel Oră. Sală de clasă.

Curtea şcolii – Cer. Alburiu. Nori – Veselie. Joacă. Minge – Castani. Flori.

Pariez că plouă.

Sunt trist.

28-mai-1997 CFG

Important Suflet. Lirism. Pietre de hotar.

Poezie. Pădure.

Divinitate.

Pasiune.

Divinitate.

Cântec. Prietenie.

Viaţa în doi. Iubire. Sentiment. Justiţie între oameni.

28-V-1997 [poem scris în camera de internat şcolar – camera 3] CFG

Vreau…

[Psalm în camera 3] De aici lumea mi se pare urâtă.

Vreau să iubesc Să simt ce n-am mai simţit până acum Iubesc iubirea Iubesc prietenia Iubesc pasiunea.

Nu urăsc nimic. {erased} Încep a iubi ura.

De aici lumea mi se pare urâtă.

Vreau să ştiu Să aflu Să cunosc.

Cocleală veche pe aramă.

Muşchi pe oasele lor, Cei ce au fost, Dar sunt osândiţi la viaţă veşnică.

De aici lumea mi se pare urâtă.

Câteodată urăsc viaţa.

De ce?... uneori viaţa e frumoasă Dar nu acum..

Am impresia că doar poezia asta mă ţine în viaţă.

Viaţa e urâtă.

Viaţa e frumoasă Viaţa e urâtă Viaţa e frumoasă.

Viaţa e moarte.

De abia când voi muri mă voi naşte cu adevărat.

Când voi fi ţărână, voi trăi.

Voi părăsi temniţa cu Ziduri grele de oase, carne şi sânge.

De aici lumea mi se pare urâtă.

Dar va avea milă Cel De Sus şi de mine Nimeni nu poate fi osândit veşnic.

Triste ruine, Triste ogive.

Triste suflete pierdute.

28-V-1997 [poem scris în camera de internat şcolar – camera 3] CFG

Vis Lupi…

Am visat lupi.

Lupi mari, Lupi negri, Lupi de coşmar.

Fuga… Ploua…

Atunci, mi-am dorit să fiu lup...

Liber; Atunci i-am înţeles Şi nu mi s-au mai părut înfricoşători.

H.., 14-iunie-1997 CFG

Obsesia Obsesie prelungă, Obsesie cu lupi, Obsesie ceţoasă, În suflet mă rupi.

Mi-l laşi pustiu Şi totuşi mi-l umpli; O, tu cel ce citeşti Sper să înţelegi.

Oroarea ce-o am Faţă de ceva, Şi totuşi aş vrea Să fiu însumi aşa.

Elegia unei ploi dispărute Plouă Şi-s singur Am rouă Pe gânduri În jur e noapte Mi-i capul confuz Vreau printre şoapte Cu rouă să uzi.

Aş vrea să pleci Aş vrea să te ţin În braţe acuma Să ne drăgostim Cum ai iubit huma Ploaie să ploi În capu-mi cu lupi Cu rouă de gheaţă Cu ochi de ciclopi Dar tu te-ai dus ploaie Te-ai dus ca un nor Da, tu ai plecat Mie-mi va fi dor.

Ai lăsat roua... ca amintire

Mă uit în neştire E noapte adâncă, Asemenea ţie Mă voi scufunda Într-un bob de rouă Rămas din anţărţ Poate chiar două Dar n-am voie să intru Şi o ştiu prea bine Nu e loc acolo pentru Unul ce îi câine Nu e loc acolo pentru Unul ca mine.

Aşa că Doamne, te rog fă să plouă, să plouă, să plouă, Îngoapă-mă-n rouă.

CFG Miercuri, 18-VI-1997

Reabilitarea lui Bicilis Voi, poeţilor, l-aţi chemat pe Zamolxe, Marele Zeu, De-atâtea ori şi Nu v-aţi gândit la el; Omul Iuda Vânzătorul.

Pe el l-aţi uitat.

Dar totuşi… gândiţi-vă că poate Datorită trădării lui, voi existaţi ca oameni.

28-VI-1997 [semnat] GR

Poezii, poezii Poezii, poezii Trebuie să scriu – ce?

Poezii.

Sper să scriu bine sper să fiu bun să dau din mine să scriu gr Gelu Roman

Gerunziu Picurând.

Plouând.

Fulgerând.

Tunând. Şiroind.

Smiorcăind.

Plângând.

Urând.

Urlând.

Lovind.

Simţind.

Gândind.

Scriind.

Palpitând Gerunziind.

CFG Vineri, 20-VI-1997

Sorrow M-ai părăsit Sunt singur Mi-i boală Mi-i greu Încerc să fiu bun Dar văd că sunt rău Nu mai pot trăi Şi să mor n-am voie E-un coşmar că sunt om, E-un coşmar să fii o fiară crudă, gânditoare.

Mi-e ciudă pe mine Mi-e ciudă pe oameni Văd cum moare clipa Şi eu nu mai trec.

Mi-e ciudă pe mine Mi-e ciudă pe oameni Văd cum moare clipa Şi eu nu mai mor.

Tencuială putrezită aici clipa a stat din coasta cea rănită şuvoi de sânge ne-ntinat.

Poem într-un vers Mi-i clipa pustie

Gânduri ude Un banc de peşti Îmi sparge ochiul cu furie nebună cum ai sparge o nucă de cocos Le aud dinţii pe retină Intră în mine Le simt cozile fierbinţi cum mi se zbat prin creier făcându-mi ordine în gânduri.

H.., 28 - iunie - 1997 GR

[Barajul] Lac sărat, lac sărat Roagă-te să fii iertat Lac sărat, lac sărat Roagă-te să fii iertat Apă, multă apă Îl apasă acum, Apă neagră, rece Bate vechiul drum Satul e pustiu e rece şi umed Gâlgâie a morţiu apa din fântână.

Colind cimitirul Beat De apa neagră Care mă înghite Cruci verzui Cruci albastre Cruci negre Cruci negre pământ roşu pământ greu.

Iar sus sus de tot Văd o cruce albă pe-un lăcaş creştin.

Biserică de lemn

De lemn de gorun.

Biserică de piatră De piatră din munte.

Biserică de oameni [De baci şi frăţâni] Ai apă-n altar Şi peşti…

Un somn solitar Veghează icoana [Sântului Cuvânt Pe sfărmat Mormânt] pictată cu lacrimi pictată cu gânduri cu roşu de sânge pe-un scut de barbar.

Unde-nainte stăteau Moşnegii Acum odihnesc Racii ursuzi şi mustăcioşi Ce privesc tot înapoi În locul unde demult s-adunau fetele mari [rămăsără doar scoicile Parcă salbe desprinse din Părul lor] Urc scările unde era corul Rămas din Bizanţ Cu bănci lungi de [mesteacăn Acum cântă doar broaşte] Către Dumnezeu Lac sărat, lac sărat Lacrimile te-au săpat Lac sărat, lac sărat Ai făcut un păcat Lac sărat, lac sărat

Clopotele nu mai bat Lac sărat, lac sărat Dumnezeu te-a şi iertat Lac sărat, lac sărat…

Felix 25-VI-1997 H.H.

Latină

Mă spargeţi... pentru voi, un arheolog e doar acela ce vrea să găsească aur sau mesaje Pt. voi nu contează acei Ce găsind ceva unelte şi un fost foc în vatră, reconstituie viaţa LOR, a celor ce au fost.

[Epistolă către prieten]

Două crenguţe Cruce de lemn Două crenguţe legate C-o joardă.

Cruce de lemn legată c-o joardă.

Când eram mici, făceam Cruci de lemn legate cu liană subţire şi le îngopam.

Eram copii. Ne simţeam aproape.

Anul trecut am mai legat două crenguţe laolaltă în pădure Dar n-am mai simţit acelaşi lucru.

Acum văd că nu mai sunt copil. Şi m-am îndepărtat de tine.

Felix Miercuri – 25- iunie-1997

Apusul beznei Mă uit la linia orizontului camerei mele

şi văd cum apune bezna matinal amurg văd soarele negru cum apune după un maldăr de cărţi îl observ trimiţându-şi ultimele raze negre în umbra mea

Versuri scrise la lumina întunericului [..] explorând necunoscutul şi găsesc

ruine, ziduri goale rămăşiţe ale unui vechi eu, care am fost/ şi din care a mai rămas doar râul Mă-nghite bezna Mă-nghite hăul.

3,30 am 28-VI-1997 Gelu Roman

Psalm 1997 (sau ruga unei bătrâne evreice) Moise ne-a spus: “Vă voi duce într-un loc de lapte şi miere.”

Şi-am găsit praf, smoală şi sare.

Am părăsit ţara Eghipetului, pentru că eram batjocoriţi şi nu-l iubeam pe Ra. Acum am mers încoace şi ce-am găsit: praf, smoală şi sare.

Apoi a venit Babel, de-am fost robi, acum e Irod.

Doamne, de ce ne-ai părăsi?

Doamne, de ce ne-ai părăsit? Ştiu, îmi plec capul şi spun: SUNTEM PĂCATE! Ştiu, îmi plec capul şi spun: SUNTEM PĂCĂTOŞI! Dar ei, Romanii, de ce nu sunt pedepsiţi?

Poate că-mi vei răspunde: “Dar vor fi.”

Toţi primesc ceea ce merită pentru păcatele lor.

Dar eu te rog Doamne: “Iartă-i pe cei ce ne fac rău şi Ne iartă-ne şi păcatele noastre şi să nu ne oropseşti.

Eu nu cârtesc ci spun: << Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, Mărire Ţie>> Şi zic: <<Doamne miluieşte pe cei ce mă urăsc, mă zavistuiesc şi mă ocărăsc; aşişderea şi pe cei ce mă grăiesc de rău.>> Şi acum, Doamne, iată-mă în faţa Ta, rugându-Te: „Trimite-ne salvarea, trimite pe Mesia.”

28-V-1997 CFG

Vedere expediată lui Hristos

Eu aduc întunericul Mereu Tu aduci lumina Sufletul mi-e îngropat în sodă caustică Dar Mâna Ta atinge Pentru că Tu salvezi Din moarte din întuneric Tu salvezi Pentru că Tu salvezi Din moarte din întuneric Tu salvezi Cu supușenie, Scardanelli CFG 4-martie-2010, etc.

VERSES WRITTEN IN THE LIGHT OF DARKNESS (1997 poems)

Felix Rian

“I turned and looked at all the oppression that takes place under the sun; and behold, the oppressed shed tears, and there was no one to comfort them. Their oppressors were in power, and they had no one to comfort them. " CHURCH 4: 1

"Dear children, why did you get lost?

Through the world of sin I've been calling you to come for so long But you ignored me My love will last forever But don't forget I'm right I have to say I've always been waiting for you But you bypassed me Come now, don't procrastinate It is unknown at this time what he will do after leaving the post Trust the Promised One That you will be saved. ” (RADIUS OF HOPE)

Preface I wrote these poems in 1997, when I was 15 years old. I do not publish them because they would have a special value but because they are the recording of a period of my life, 1996-1997 and I can also say 1998, a period of mental torture in a boarding school room, a world where the lamb is eaten every day, one after another, week after week, year after year, month after month, a world in which suckers die. In which the weak must suffer, endure and swallow anything without saying anything, and if he says something and says that it is not right to be mocked and humiliated all day every day, to be persuaded by force to give up and not wait for justice, not in room 3. I was a roommate with three high school students older and stronger than me, three boys without God and without heart, who leisurely tormented me like some children would torment the gauze. I couldn't tell anyone - I just couldn't - and after I got rid of them for years I couldn't tell anyone. The purpose of this prefect is to clarify how this book came about, and I hope you understand the despair with which I wrote most of these poems. It's true that they didn't hurt me much, but the way they treated me for years hurt me a lot every day, considering the 14-year-old and the sixteen-year-old. ; I don't think I'm exaggerating by saying that for me room 3 was my Pitesti, a Pitesti fit for a child.

Kierkegaard said that anxiety is a first step toward something better spiritually, but in my case the suffering and anxiety that that suffering brought began at an early age. This shows how the spiritual crisis of the modern world deepens with the passage of time and I am inclined to believe that the drama of modern man is his atheism. I dedicate every line of this book to any human being tormented by another human being with a call to hope and advice: tell me what is happening to you, even if the Earth collapses. "It starts with screams, but it should never end in silence." - (social assistance posters).

Felix Constantinescu March 4, 2010

Pastel Hour. Classroom.

School yard Cer. Alburiu. Clouds Merry. Play. Minge Weather in Castani. Flowers.

I bet it's raining.

IM sad.

May 28, 1997 CFG

Important Soul. Lyricism. Landmarks.

Poetry. Forest.

Divinity.

Passion.

Divinity.

Song. Friendliness.

Life for two. Love. Feeling. Justice between people.

28-V-1997 [poem written in the boarding school room - room 3] CFG

I want…

[Psalm in room 3] From here, things get trickier.

I want to love To feel what I've never felt before I love love I love friendship I love passion.

I hate nothing. {erased} I'm starting to love hate.

From here, things get trickier.

I want to know To find out To know.

An old brass knuckle.

Muscles on their bones, Those who were, But they are doomed to eternal life.

From here, things get trickier.

Sometimes I hate life.

Why? ... sometimes life is beautiful But not now..

I feel like just this poetry it keeps me alive.

Life is ugly.

Life is Beautiful Life is ugly Life is Beautiful.

Life is death.

Only when I die will I die it really gives birth.

When I am dusty, I will live.

I will leave the dungeon with Heavy walls of bones, flesh and blood.

From here, things get trickier.

But the Most High will have mercy and by me No one can be condemned forever.

Sad ruins, Sad warheads.

Sad lost souls.

28-V-1997 [poem written in the boarding school room - room 3] CFG

Dream Wolves…

I dreamed of wolves.

Big wolves, Black wolves Nightmare wolves.

Escape It's raining

Then I wanted to be a wolf ...

Free; That's when I understood And they didn't look scary to me anymore.

H .., June 14, 1997 CFG

Obsession Prolonged obsession, Wolf Obsession, Foggy obsession, You broke my soul.

You leave me empty

And yet you fill it for me; Oh, you who read I hope you will understand.

The horror I have For something, And yet I would like to I would be myself The elegy of a missing rain It's raining And I'm alone I have dew Thoughtful It's around night My head is confused I want to whisper Dew to water.

I'd like you to leave I'd like to keep you In her arms now Let's fall in love How you loved are It's raining In my head with wolves With ice dew With Cyclops eyes But it rained You went like a cloud Yes, you are gone I will miss you.

You left the dew ... as a memory I look in ignorance

It's a deep night, Like you I'm going to sink In a dewdrop Remaining from the lizard Maybe even two But I'm not allowed in And I know it too well There is no room for One dog There is no room for One like me.

So God, please make it rain, let it Rain, let it Rain, Soak me in the dew.

CFG Wednesday, 18-VI-1997

Bicilis rehabilitation You poets have called Zamolxe, The Great God, So many times and You didn't think of him; The man Judas The seller.

You forgot about him.

But still… think maybe Because of his betrayal, you exist as people.

28-VI-1997 [signed] GR

Poems, poems Poems, poems I have to write - what?

Poetry.

I hope I write well I hope I'm good to give of myself to write gr Gelu Roman

Gerund Dropping.

It's raining.

Lightning.

Thundering.

Smiling.

Whimpering.

Crying.

Hating.

Screaming.

Lovind.

Feeling.

Thinking.

Writing. palpitating Gerunziind.

CFG Friday, May 20, 1997

Sorrow You left me I'm alone I'm sick It's hard for me I'm trying to be good But I see I'm bad I can't live anymore And I'm not allowed to die It's a nightmare I'm human, It's a nightmare to be a cruel beast, thinking.

I hate myself I hate people I see the moment die I'm not passing either.

I hate myself I hate people I see the moment die I'm not dying anymore.

Rotten plaster here the moment stood from the injured rib an unclean stream of blood.

Poem in a verse My moment is empty

Wet thoughts A school of fish It breaks my eye with mad rage how to break a coconut I can hear their teeth on their retinas Come in me I feel their tails hot how it struggles through my brain making up my mind.

H .., June 28 - 1997 GR

[Dam] Salt lake, salt lake Pray that you will be forgiven Salt lake, salt lake Pray that you will be forgiven Water, lots of water Press it now Cold black water Beat the old road The village is deserted it's cold and damp He stutters to death water from the well.

Roaming the cemetery Drunk Black water Which swallows me Green crosses Blue crosses Black crosses Black crosses red earth heavy earth.

And on top of everything I see a white cross on a Christian shrine.

Wooden church Oak wood.

Stone church Mountain stone.

Church of the people [Baci and brothers] You have water on the altar And fish…

A lonely dream Watch the icon [Holy Word On the broken Tomb] painted with tears painted with thoughts with blood red on a barbarian shield.

Where they used to be The old men I'm resting now Grumpy and mustachioed crayfish Looking back In the place where long ago the big girls were gathering [only the shells remained It looks like a sack that encloses with a drawstring Their hair] I go up the stairs where the choir was Remaining from Byzantium With long birch benches Now only frogs sing] To God Salt lake, salt lake Tears welled up in your eyes Salt lake, salt lake You have committed a sin Salt lake, salt lake The bells don't ring anymore

Salt lake, salt lake God has forgiven you Salt lake, salt lake…

Felix 25-VI-1997 H.H.

latinity

You're breaking me ... for you, an archaeologist is just that who wants to find gold or messages Pt. those don't matter What finding some tools and a former fire in the hearth, reconstitute THEIR life, of those who were.

[Letter to a friend]

Two twigs Wooden cross Two tied twigs She's wearing it.

Tied wooden cross a bitch.

When I was little, I did Wooden crosses tied with thin vines and we buried them.

We were children. We felt close.

Last year I tied two more twigs together in the woods But I never felt the same way again.

Now I see that I'm not a child anymore.

And I moved away from you.

Felix Wednesday - June 25, 1997

Darkness I look at the horizon of my room and see how

apune bezna morning twilight I see the black sun as it sets after a pile of books I watch him send last rays Negros in my shadow

Lyrics written in the light of darkness [..] exploring the unknown and I find ruins,

empty walls remains of a old me, who I have been / and of which he was left alone the river Darkness swallows me The pit swallows me.

3.30 am 28-VI-1997 Gelu Roman

Psalm 1997 (or the prayer of an old Jewish woman) Moses told us, "I will take you to a place of milk and honey."

I found dust, pitch and salt.

We left the land of Egypt because we were ridiculed and did not love Ra. Now I went here and what I found: dust, pitch and salt.

Then Babel came, if we were slaves, now it's Herod.

God, why would you leave us?

God, why did you leave us?

I know, I bow my head and say, WE ARE SINS! I know, I bow my head and say, WE ARE SINNERS! But why aren't the Romans punished?

Maybe you'll answer me, "But they will."

They all receive what they deserve for their sins.

But I beseech thee, O Lord, forgive those who harm us Forgive us our sins and do not oppress us.

I do not murmur but say: << Glory to You, our God, Glory to You >> And I say: << God have mercy on those who hate me, despise me, and rebuke me; as well as those who speak ill of me. >> And now, Lord, behold me, I pray thee.

"Send us salvation, send the Messiah."

28-V-1997 CFG

Sight sent to Christ

I bring the darkness

You always bring light My soul is buried in caustic soda But Your Hand touches Because you save From death to darkness You save Because you save From death to darkness You save Submissively, Scardanelli CFG March 4, 2010, etc.

1,...

Imersiune posibilă-Possible Immerssion (2003-2004) IMERSIUNE POSIBILĂ POSSIBLE IMMERSION (în traducerea autorului) (translated by the author) Felix Rian Editura Călăuza v.b.

Deva 2004

FELIX RIAN, O VOCE TÂNĂRĂ ÎN LIRICA ACTUALĂ „A fi poet, zice Cervantes, este, zice-se, o boală de nelecuit și foarte molipsitoare”.

Numita boală pare a fi la Felix Rian ereditară. Tatăl acestuia, Raul Constantinescu,

este un cunoscut și apreciat poet, autor al mai multor volume de versuri, eseuri, precum și lucrări didactice, fiind domnia sa și un reputat profesor. Fiul, crescut într-o binefăcătoare atmosferă intelectuală, absolvent al Colegiului Național „Decebal” din Deva, secția limbi străine, actualmente student la litere, a debutat cu proză scurtă în revista literară „Provincia Corvina”, remarcându-se și ca autor de piese de teatru. Pornește acum, la numai douăzeci și unu de ani pe propriul drum cu acest remarcabil volum de versuri intitulat „Imersiune posibilă”, scris în română și tradus în engleză, structurat în trei părți „Engolpion” (haiku-uri și tanka), „Hârtii îngălbenite” și „Ocean”, (poem-jazz), netradus.

Faptul că Felix Rian a optat pentru haiku și tanka, această formă concentrată a exprimării poetice cu formă fixă, riguroasă – șaptesprezece silabe în trei versuri, 5,7,5, în haiku-uri, și de treizeci și unu de silabe în cinci versui în tanka, 5,7,5,7,7 , respectând cele trei cerințe, „unde”, „ce”, „când”, în diverse construcții – demonstrează nu doar solide cunoștințe de tehnica versurilor, ci și o sensibilitate deosebită și în același timp înclinația pentru miniatural și gingășie.

Felix Rian creează o anumită atmoseră de taină, fior și regret, o persistență a memoriei de singularizare a imaginilor de toamnă, iarnă, primăvară, cu precădere în haiku-uri. Scenele sale lirice, dominate de imagini vizuale pe care un pictor le-ar putea transpune cu ușurință pe pânză, degajo o stare de calm, îndemnând la meditație, contemplând panorama anotimpurilor. Astfel, salcâmul umed și alb anunță palida iarnă, cu frig fosforescent, limpede, umbră de pin nins, noaptea este apoasă, iar deasupra „Cer / Ființe și Cel ce e / În veșnicie”. Sau în acest haiku „Prin crengi albăstrii / Reci cețuri electrice. / Sfârșit de iarnă.”

Tentativa spre asimetrie și insolit specifică japonezilor, densitatea expresiei, alchimia verbelor, capabile să creeze adevărate giuvaeruri, îl paște și pe tânărul autor care transpune în forme concentrate cu finețe distinctă ca într-un filigran ceea ce trăiește, simte și gândește. Există câteva motive care revin nu doar în structurile de sorginte japoneză, cum este cel al pomilor în diferite ipostaze. „Salcâmul umed și alb” „îngălbenit”, „prunii, negru filigran”, având „crengile albăstrii”. Diferitele momente ale timpului sugerează poetului imagini neașteptate. Noaptea Porțelan negru/ Unde verde ochi de ceai .../ Salcâm smălțuit”. Seara „Dincolo de geam/ Seara, albastră sticlă./ Cristale albe.” Lumina „Falduri lichide/ Recif sticlos palpitând./ Solare lumini.”

Din expoziția sa de stampe pictate prin cuvinte, nu lipsesc notațiile despre Hațegul natal Aici în Hațeg/ Blocurile sunt dune/ În neagră beznă. Sau natura hațegană întro frumoasă zi de primăvară Norii ca o mare albastră/ Vălurită de încrețituri albe/ printre dâre umbrite puțin/De soarele ce a alungat/ Întunericul prin văi și prăpăstii.”

(Lumina primăverii).

După cum vedem, poeziile lui Felix Rian sunt expresii concentrate ale stărilor sale de înfigurată căutare a echilibrului și armoniei în natură, surprinzând limita și

fiorul ascuns al comuniunii cu natura pin punctul unic al clipei efemere și veșnice în același timp „Apărură ghivecele cu plante/ Aduse parcă de un șuvoi acvatic/ Târâte mai departe pe fereastră/ În întunericul umed/ În noaptea nordică.” (Lemn tânăr).

Cititorulîși va face o idee despre trecerea inexorabilă a timpului din următoarele versuri „Pietre netede/ Aduse de ape/ Cu urme roase de rune”. (Ștersături).

Partea a treia a volumului ar merita un comentariu aparte, având în vedere căare subtitlul „poem jazz”, evocând cu multă forță de convingere lumea sincopată a jazzului cu nostalgiile și stările ei limită, specifice universului american.

Pornit în permanentă căutare a iluminării spiritului, sondând realul și descoperind esențele în eterna lor schimbare, Felix Rian pășește ca un poet format, sigur pe ata sa, o voce tânără în lirica românească actuală.

RADU IGNA

FELIX RIAN, A YOUNG VOICE IN THE CONTEMPORARY POETRY “Being a poet, Cervantes says, is a cureless and very catchy disease.” The so-called disease seems to be at Felix Rian hereditary. His father, Raul Constantinescu, is a known and appreciated poet, author of some verses and essay volumes and didactic works also being a reputate professor. The son, grown in a benefactor intellectual atmosphere, graduate of the “Decebal” National College, the foreign languages section, in the present studenjt at philology, he had made his debut with a short story in the literary magazine “Provincia Corvina” remarking himself as well as a theatre author. He is going now at only twenty-one years old on his own road with this remarkable volume of verses entitled “Possible Immersion”, written in Romanian and translated into English, structured on three parts: “Ëncolpion” (haiku and tanka), “Old turned yellow papers” and “Ocean” poems.

The fact that felix Rian chose haiku and tanka, this concentated form of poetic expression with fixed form, rigurous seventeen syllables in three verses 5,7,5, in haiku-us, respecting the three requirements “where”, “what”, “when” in diverse constructions and of thirty-one syllabes in tanka 5,7,5,7,7 – proves not only solid information of verses technique but also a special sensibillity and as well the inclination for miniatures and gentleness.

Felix Constantinescu creates a certain atmosphere of mystery, thrill and regret, a remaining of visual memory, autumn, winter, wpring images often met in haiku-us.

His lyrical scenes, dominated by visual images, which a painter could easily transpose on canvas gives off and estate of calm, urging to meditation,

contemplating the seasons panorama. Thus, the damp white acacia announces the plain winter, with phosphorous cold, clear snowed pine shadow, the night is watery and above “Sky/ Beings and the One that is/ In eternity”. Or in this haiku: “”Through blue branches/ Cold electric mists/ End of winter”.

The attempt towards asymetry and unusual typical to Japanese culture, the density of expressions, the alchemy of verb’s able to create real jewels it is not unknown to the young author which transposes in concentrated forms with distinguished finesse like a filigree what he lives, feels and thinks. There are some motifs which reoccur not only in the Japanese origin structures, like the one of he trees in different hypostasis: “The damp white acacia”, “yellowed”, “the plum-tres, black filigree” with “blue branches.”

The different moments of time suggest to the poet unexpected images.

Night: “Black porcelain/ Waves, green puddle of tea. Lacquered acacia.”

Evening: “Beyond the window/ Evening, blue glass.? White crystals.”

Light: “”Liquid kerchiefs/ Glasasy reef throbbing./ Solar lights”.

From his word painted stamps there are not missing the notataions from the native city, Hateg: “Here in Hateg/ The blocks of flats are dunes/ In the black darkness”.

Or Hateg’s nature in a beautiful spring’s day: “Clouds like a blue sea/ Rippled by white waves/ Along trailes shadowed/ By the sun who drove away/ The dark to valleys and precipices.””(“Spring’s light”).

As we see, Felix Rian’s poems are concentrated expressions of his eager search of equilibrium and harmony in nature, capturing the limit and the hidden thrill of the communion with nature through the unique point of the evanescent and eternal in the same time: “The flower pots with plants showed up/ Brought seemingly by an aquatic stream/ Dragged along farther over the window/ In the damp dark/ In the northern night.””(“Young wood”).

The reader will make an ideaabout the unstoppable passing of time from the next verses: “Evenly stones/ Brought by water? With gnawed traces of runes.” (“Erasures”).

The third part of the volume, which is only in Romanian, would deserve a separate commentary, the poem having the subtitle “poem jazz”, evocating with much peruasion the syncopated world of jazz with its nostalgias and limit estates, specific to the American Universe.

In permanent search of spirit’s illumination, taking bearings in the surroundings reality and discovering the essence in their eternal changing, Felix Rian starts as a full-fledged poet, sure on his art, a young voice in the actual Romanian poetry.

RADU IGNA

„...sau, ceea ce ar fi și mai rău, să se facă poet, căci a fi poet este, zice-se, o boală de nelecuit și foarte molipsitoare.”

DON QUIJOTE “All the people in the world Every boy and every girl Just imagine that we could Face our brotherhood” Safri Duo feat. Clark Anderson

“…or, what would be even worse to become a poet, because being a poet is, they say, a cureless disease and very catchy.”

DON QUIJOTE ENGOLPION (haiku, tanka) ENCOLPION (haiku, tanka) * În pervaz, în geam Picură rotogoale.

Ochiuri albastre.

In the frame, in the window Rolls drip.

Blue water eyes. * Îngheţatul geam Salcâmul umed şi alb.

Palidă iarnă.

The frozen window The damp and white acacia.

Pale winter. * Lângă fereastră Salcâmul se înălbi De dimineaţă.

Near the window The acacia has been whitened Of morning. * Pe ceru-n amurg Prunii, negru filigran.

Aer limpede.

On the sky at dusk The plum trees, black filigree.

Transparent air. * Prin crengi albăstrii Reci ceţuri electrice.

Sfârşit de iarnă.

Through blue branches Cold electric mist.

End of winter. * Înnegrit salcâm Azur vitraliu, amurg.

Busuioc uscat.

In blackened acacia Blue stained-glass, dusk.

Withered basil. * Pe o creangă albă Un sticlete ţopăie.

Frig fosforescent.

On the white branch A thistlefinch hops.

Phosphorescent cold. * În pervazul ud Firimituri pentru vrăbii.

Picură ţurţuri.

On the wet window frame Crumbs for sparrows.

Icicles drip. * Peste sat ninsă Noapte – pată sepia.

Fulgi de hârtie.

Over the village snowed Night – cuttle fish stain.

Flakes of paper. * Stradă pustie Câteva geamuri licăr.

Noapte geroasă.

Desert street A few windows sparkle.

Frosty night. * În apartament Frig conturat limpede.

Umbră de pin nins.

In the flat Clearly outlined cold.

Snowed pine shadow. * Înroşind burgul Găuriţi monoliţi dalbi Luminoşi în frig. (haiku în amintirea Revoluţiei din Decembrie 1989) Red colouring the city Pierced white monolithes Bright in cold. (haiku in the memory of the Revolution of December 1989) * În bezna nopţii Steaua lumină tare La naşterea Lui. In night’s darkness The Star brightened up strongly At His birth. * Jos în grădină E zăpadă mucedă.

Soare – bec aprins.

Down in the garden There is moulded snow.

Sun – fiery bulb. * Prin haturi albe Felinare aruncă Nuanţe nocturne.

Through white baulks Street lamps throw Nightshades. * Pătrar de Lună Peste tren înzăpezit.

Afânat deşert.

Moonquarter Over snowed up train.

Beaked up desert. * Pe scaunul pătat Becul plouă alb-gălbui.

Iarnă sub astre.

On the stained chair The bulb rains yellow-white.

Winter under stars. * Porţelan negru Unde, ceaiul fumegă

La miezul nopţii.

Black porcelain Waves, the tea smokes At midnight. * Aici în Haţeg Blocurile sunt dune În neagra beznă.

Here in Haţeg The blocks of flats are dunes In the black darkness. * Falduri lichide Recif sticlos palpitând.

Solare lumini.

Liquid kerchiefs Glassy reef throbbing.

Solar lights. * Dincolo de geam Seara, albstră sticlă.

Cristale albe.

Beyond the window Evening, blue glass.

White cristals. * Pe cerul sferic Norii – sparte aisberguri.

Calmă derivă

Pe lentila convexă A mareei celeste.

On the spherical sky The clouds – broken icebergs.

Calm drift On the convex lens Of the celestial tide.

* Drumul livezii Flori înalte, uscate.

Pământ ud, reavăn.

Scoarţa de prun, rosie Lumină vegetală.

The orchard’s road Tall, witered flowers.

Wet soil, damp.

Plum-tree bark, red Vegetable light. * Pol abandonat De banchize şi zăpezi Călduros dezgheţ Apă, magnetic respins Infern alb înţepenit.

Abandoned pole By ice packs and snow Warm thow Water, magnetic repelled White turned to stone inferno. *

Cerul sfărâmat Prin minuscule nervuri Globule verzui Dendrice elevaţii Mici pete în fereastră.

The crumbed sky Through tiny nervures Green globules Dendric elevations Little staines in the window. * (se dedică tatălui meu) Galben imanent Albă camera tatei Dacă nu eşti d-ta Nu-mi pasă de fulgii dalbi Natura, univers gol. (dedicated to my father) Yellow intricate presence White dad’s room If you are not I don’t care about the white snow flakes Nature, empty universe.

HÂRTII ÎNGĂLBENITE OLD TURNED YELLOW PAPERS LEMN TÂNĂR Apărură ghivecele cu plante Aduse parcă de-un șuvoi acvatic Târâte mai departe pe fereastră

În întunericul umed În noaptea nordică.

YOUNG WOOD The flower pots with plants showed up Brought seemingly by an aquatic stream Dragged along farther over the window In the damp dark In the northern night.

APARIȚIE EDITORIALĂ Aruncându-le la gunoi Mi-am publicat poeziile În Valea Stricății.

EDITORIAL PUBLISHING By throwing them to garbage I published my poems In the Decayed Valley.

PROTEGA ME Pana Păsării era ca în ilustratele Cărților de povești Galbenă Aprinsă Astfel Pasărea îmi spunea: „Ești al meu” Astfel mi se spunea: „Ești al Nostru”

PROTEGA ME The Bird’s feather was like in The storybooks pictures Yellow Fiery Thus he Bird was telling me: “You are mine” Thus I was told: “You’re Ours” POEZIA CLIPEI Sunt momente de nematerialnică adere Când carnea noastră tresaltă sub o Prezență neștiută Instinctele dispar sub miresme de mir și flori de câmp.

Carbonizată de flăcări prelungi, gladiole și gerbere Omul, vie structură monolitică mută Cu creierul funicat de efervescențe, liniștit și tâmp.

THE MOMENT’S POETRY There are times of unmaterial burning When our flesh is moved under an unknown Presence Instincts dissapear under perfumed oil and field flowers.

Burned by tall, long, flames, gladiolus swing Man, an alive mute monolithic structure With the brain quiet, dull and tingled of efervescences.

GLACIAȚIUNE Inundate blocuri în tonuri verzi

Dedesubtul banchizei în derivă.

Scoici pe trotuar. Pești alungiți.

Cadavrul meu la masa de scris.

GLACIATION Flooded buildings in green tones Under the drifting ice pack.

Shells on the pavement. Elongated fish.

My dead body at the writing desk. ÎNDEMN PENTRU OSTRACIZAȚI Neiubitule, ridică-ți privirile albastre Lasă-ți țărâna și praful pentru câteva momente Pentru cât trăiești căci acolo te vei întoarce Când numit vei fi mort și numele-ți se va chema neștiut Șters cum va fi de ploi de pe crucea ta de lemn Așa că ascultă, ascultă-mă tu, neiubite.

STIMULUS FOR THE OSTRACISED Beloved not, raise your blue eyes Leave your dust for a few moments For as long as you live, because there you will return When named you will be dead and your name will be called unknown Wiped out as it will be from your wooden cross So listen, listen my saying you, beloved not.

RADIAȚII Rari, cad fulgi de zăpadă Păstoși ca ochii pictați de Tonitza.

Pământul cald și trecătorii

Distrug scânteierea albă.

Grabnic mă retrag înapoia ușii Încuind-o.

RADIATIONS Rare, snow flakes are falling Paste like in the eyes painted by Tonitza.

The warm earth and the passers-by Destroy the white sparkle.

Urgent, I withdraw behind the door Locking it.

NATURĂ STATICĂ Bolovănoși cartofi Vii și stinse tonuri de verde Culori subterane.

STATIC NATURE Rocky potatoes Enlightened and pale tones of green Underground colours.

LUMINA DIN GEAM Lumină, Albă hârtie Pironită DE Felinarul Nopții Pe geamul nostru.

THE LIGHT IN THE WINDOW Light, White paper Nailed down

By The Night’s Lantern On our window.

INFLORESCENȚĂ Apa rece și alb-albastră Mic cub de cristal, Iszvorul e acoperit aproape întru totul De bălării ce întunecă grota Peștelui captiv.

INFLORESCENCE The cold white-blue water Tiny cristal cube The spring’s covered almost completely By thistles which darken the grotto Of the captive fish.

PÂCLĂ Pâclă Albicios înconjurându-mă Nori rupți Mă clatin hieratic Tremurându-mi ceața În mers.

MIST White Mist surrounding me Broken clouds I hieraticly stagger Trembling my fog As I walk.

CIMITIR EVREIESC Fulgi picură din stalactitele cerului Pe monoliții deja bocnă.

JEWISH CEMETERY Flakes drip from sky’s stalactites On the already frozen monolithes.

ELEGIE SOLEMNĂ Poeme felurite citite toate În registru grav.

Contrapunct.

Artă poetică.

Frică.

SOLEMN ELEGY Different poems all read In a serin a serious register.

Counterpoint.

Art of poetry.

Fright.

NEED Sufletul mi-e uscat Ca mâna lui Alonso Quijano Treaz, visez La împărtășanie.

NEED My soul is withered As the hand of Alonso Quijano.

Awake, I dream To the Eucharist.

POMPEI Am înțepenit ca ciupercile Din rafturi Mult prea tăcuți În pivnița enormă.

POMPEI Fastened as the mushrooms From the shelfs Much too silent In the huge cellar.

OAMENI Moto:

„...am văzut lumina cea adevărată” - din slujba de seară – Zilele lui Apollo au apus Iar serbările sale sunt neștiute acum.

Insă mai există, mai pot să văd Uneori pe stradă, mai des la televizor Ființe apolinice.

Atinse de aripile îngerilor Mângâiate de Sfinți Scăldate uneori în simpla lumină originară.

HUMANS Moto: “We saw the true light” - from the evening service – Apollo’s days have set And his celebrations are unknown now.

Yet, there are, I can still see Apollonian beings.

Touched by the angel’s wings Caressed by Saints Bathed sometimes in the simple native light.

NEED Sufletul mi-e uscat Ca mâna lui Alonso Quijano Treaz, visez La împărtășanie.

NFFD

My soul is withered As the hand of Alonso Quijano Awake, I dream To the Eucharist POMPEI Ann întepenit ca ciupercile Din rafturi Mult prea tăcuti În pivnița enormă

POMPEI Fastened as the mushrooms From the shelfs Much too silent In the huge cellar

OAMENI

Moto‘ .am lumina cea adevăratá” din slujba de seară

Zîlele lui Apollo an apus lar serbärile sale sunt neştiute acum.

Insã mai existä, mai pot sä väd Uneori pe stradä, mai des la televizor Fiinte apolinice.

Atinse de aripile îngerilor Mângâiate de Sfinti

Scăldate aneori in simpla lumină originară.

HUMANS

Moto: “We saw the true light’ - from the evening service —

Apollo’s days have set And his celebrations are unknown now Yet, there are, I can still see Apollonian beings Touched by the angel’s wings Caressed by Saints Bathed sometimes in the simple native light.

LĂMĂIUL Lămâi năpădit De frunze șterse In fereastra galbenă Lânga stânjenei În grădină Platesc bujorii Lemon-tree Invaded lemon-tree By drabbed leaves In the yellow window Near the iris In the garden The peonys tloat.

HAȚEGUL IARNA Un oras înzăpezit Precum un acvariu tulbure Cu pești plati și delfini Săltăndu-mă pe un recif De copaci pitici acoperiti cu zăpadă, Fremătând prin apa văd lumina soarelui Dau sJ respir și mă-nec In mâlul încins Al unei pete solare.

HAȚECi IN WINTER A snowed up city Like a muddy aquarium With flat fish and dolphins. Heaving me up a reef Of dwarf trees covered with snow, Fretting through water I see the sun light I try to breathe and I drawn In the hot mud Of a solar stain.

DOUĂ CRATERE ÎN FORMĂ DE INIMĂ Nu știu ce-a fost la Verdan Nagasaki nu-mi spune nimic Sunt omul ultramodern Cu memorie de fluture.

Dati-mi bilete la cînemato af Vreau programul Tv Indrăgostit cum sunt De fete din celelalte emisfere Pământul devine tot mai mic In tiinp ce iubirea rămăne constanta $i brusc imi dau seama ca Verdunul a fost uri dezastru §i că Nagasaki este Cum se spune pe la noi Org martir.

TWO CRATERS IN SHAPE OF AN HEART I don't know what happened at Verdun Nagasaki doesn't ring any bell to me I'm the ultramodern man With butterfly memory.

Just give me my cinema tickets I want the Tv-guide In love as I am Of girls from the other hemispheres The Mrth becomes smaller While love remains constant

And suddenly I realise that Verdun was a dissaster And that Nagasaki is As it is said in our places A martyr city. ÎN CĂUTAREA POEZIEI In drum Intâlnesc un car cu dan Tăranii merg în spatele grăniezii de ierbiiri, Nu se văd §i de aici de unde sunt parca ar vorbi caii.

SEARCHTNG FOR POETRY In the road I encounter a hay cartful The peasants walk behind the herbal cluster I can't see them And from here It looks seemingly that the horses talk POETUL DE NOTA DOI Tîmbrar Fost alcoolic drogat cu aluminium-lac Mult prea intoxicat în trecut In tratament Ascultător de muzica pop Autorul unor poezii mult prea anemice Poeziile unui poet de nota doi Iată-mă Intre copilărie și batrănețe.

MARK F'S POET Stamp collector Ex-alcoholic stoned with metal laquer Much too intoxicated in the past In oeatment Pop music listener A(s) much to anaemic poems author Here I am Between childhood and old age.

STABILOPOZII INEXISTENȚI (SINCOPE) Minciuni zornăie în buclele vântului Îmbătrâniti pe ne

teptate

Ne târ ăia pașii prin băltile strănse In urma eroziunii rîdurîlor noastre.

Emula}i suntem neintrerupt D# modele din ghips In plin cămp gălbui Nureușim sa vedem decăt naturi moarte.

Zăpada îndeărtată disparein penurnbră În timp ce gunoaiele ne putrezesc alături Intr-un copac neinfrunzit Doi corbi își împart ce-a mai rămas din zi Prini verzi ciop“art,i{i de securile barbarîlor Lângă malul Galbenei scobit ca un estuar Rămășitele zăpeziî înghetate Precum niște delicate albe flori de mină.

Soarele a apărut înca o dată In dreptul bortei peșterii noastre.

Iată-mă singur în mijlocul vegeta{iei.

THE UNEXISTENT STABILOPODES Lies jingle in the wînd's curls.

Aged unexpectedly We drag our steps along the plashes drained After the erosion of our wrinkles Stimulated permanently By gypsoin models In the middle of the yellow field Al that we succeed to see are the still lifes.

The snow Tom the distance appears in the shadow While our trash rot besides us.

In a leafless tree Two cows share what’s left o1 the day.

Green plum-tree hacked by hollowed as an estuary

the barbarians' axes Beside Galbena's bank

The remainings ot the frozen snow Like white delicate mine-flowers The sun showed up once again In front of our cave’s opening

Here I ann alone in the middle of

vegetation.

GROENLANDA Pământ alb, neslârșită întindere de aisberguri eșuate GROENLAND White land, endless surface of stranded

icebergs.

COPACI Dln lolclor Au mai rămas doar copacii Străjuindu-ne liniștiti R Jcirile.

TR FES From the folklore Only the trees are left Towering silently Our strayings. ÎNFLORIRI Biblie deschisă Floare de bumbac BLOOMINGS Open Bible Cotton llower OGRADA Soarele, floare închizându-se La asfintit.

In câmp, Miros de tămăie Pe rând Dumnezeu aprinde Lumânările THE COURTYARD

The sun, a flower closing At set In the field, Frankincence One at a time God kindles The candles.

DISTIH Ann îmbrățișat un copac Emo{ionat de parcă aș fi îmbrătișat un om DISTICH I hugged a tree Moved as if I had hugged a person IMPRESII Nori iei strănși la un loc Pădure de fagi mișcați de vânt.

Metabolică xilogravura scoart,ei de salcâm În lumina de asfințit Străluceşte mozaicul de cuao, Rsăfirat pe blocuri IMPRESSIONS Tiny clouds gathered at one place Beech forest under the wind Acacia bark's metabolic woodcut.

In sunset's light Sparkles the mosaic of quarz Spred on the buildings CONDUCTA Conducta de apa Înclinată ca botul unui Concorde Infipt în pămănt THF PIPE

The water pipe Bent as the front side of a Concorde Sticked in the field LUMINA PRIMĂVERII Norii ca o care albastra Vălurita“ de încrețitui albe Printre dâre umbrite puțin D# soarele ce a alungat Întunericul prin văi și prăpăstii Aflându-ma singur în piata goală Văd batrâni senini pe după porți.

Simt livada de pruni de lângă clipocitul Cârletelui. Pe undeva pe aproape trebuie să fie șî podul, Minuscul, luat parcă dintr-o grădină japoneză Livada trebuie că este compactă Precum grupul de muncitoare Ce se întorc de la fabrica dc melci.

Razele soarelui în formă de cruce Lumineaza pe după nori Ca dintr-an ou de chihlimbar.

Avioanele au devenit submarine Pe cerul în reflux.

In aer plutește Aidoma unei păpădii Răsfirate în toate părtile Primul fior de primăvară.

SPRING’S LIGHT Clouds like a blue sea Rippled by white waves Along trailes shadowed By the sun who drove away The dark through valleys and precipices Alone as I in the desen square I see serene old people behind the gate ways. I feel the plum-trees orchard near Carlete.

Somewhere close must bee, also, the bridge, Tiny, taken seemingly from a Japanese garden. The orchard must be dese Like the worker-women group Returning from the snails factory.

The cross shaped sun beams Lighten above the clouds Lke from an amber egg The airplanes had become submarines On the ebbing sky. In the air floates Like a dandelion Scatterd everywhere

The first thrill of spring.

AUTOPORTRETUL VIITOAREI MUȚENII Ann adormit în liniștita Pieoicica de chihlimba Laolaltă cu fildeșii Mamutului, Gânganie mică ce sunt FUTURE MUTENESS’ AUTOPORTRAIT I had fell asleep in the quiet Tiny Together with the mammoth’s Tusks, Little bug that I ann.

REABILITARE Pănatul svasticii arhaice Materie solara curgănd Fluidîzând atmosfera Primăvăratică REABILITATION The arciuic swastika square Sollar matter flowing In sunrise Liquiding the atmosphere Of spring SUGHIȚUL Sughi{ Ca ceas ce ticăie Uitat pe podea, dupa mobilă Oscilând pe unda timpului The Hiccup I higgup As a ticking clock Left on the florr, under fumîture

ber rock

Vacullating on time’s wave.

ILUSTRAȚIE STRĂVEZIE Arbori crescuti ogival. Asfaltul crăpat, Vitraliu gravat în pervazul autostrăzii.

TRANSPARFNT PICTURA Ogival grown nees. The cracked asphalt, Stained glass engraved in the speedway’s dust.

EXPRESIONISM ACTUAL Expresionismul actual se va sUarși Lumina interioara își va face loc Sunt ancorat între concret 3i concept Ann ieșit putin în fata bloculuî Aerul e rece E frig 3i cerul e întunecat.

ACTUAL EXPRESSIONISM The actual expressionism will end Innerlight will appear I’m anchored between concretness and draft I writ out a little in front of the building.

The air is cold, It’s cool and the sky is dark.

PĂDUREA VIE Ochii mi se îngustează Devenind oblici Cu unl clipocesc pe undeva prin Alaska Iar cu celălalt în Tara de Foc. In munte Mă pe mine i o floare nevazută în grijă. Imi reamintesc cântece ahaice Iata-mă singur în peşteră ALIVE FOREST My eyes grow narrower Mecoming obliques With one I blink somewhere in Alaska And with the other in the Land of Fire In the mountain I’ve got myself and and invisible flower in care

I recall archaic songs.

Here I am alone in the cave FLOAE DE GHEAȚĂ Barajul înghețat în amurg Alb, imens neon ICE FLOWER The frozen dam at dusk White, huge neon POEM ÎN PROZĂ Nfl ¥ând cheie Ann stat pe scări Dându-mi astfel seama puțin Cât este de greu să n-ai casă Tot timpul pe drumuri Sau stând în locuri insalubre, Reci, pe timp de iarnă Căutând în gunoaie ceva de mâncare Ceea cc alțîi aruncă Nimeni nu-i vede pe stradă Deși toți îi știm deja Mizeria lor dând Uri fel de culoare locală Străzilor Mascote înfometate și rebegite Tâându-și vîața în inumanîtate Chiar și numai pentru ca omul Este o ființa socială Oricui î s-ar putea întâmpla Nu știu de ce, îmi vine greu să spun Dar ann putea sa-i și ajutăm Fiecare cum poate §i găseşte de cuviin

.

PROSE POEM Not having key I stood on the stairs Realising a bit How hard is not having a home Always on the roads Or living in insalubrious Cold places, in winter

Searching for food in the trash cans What others throw away Nobody sees them on the street Although we all know theo already Their misery Enreiching the atmosphere On the streets Starred frost mascotes Dragging their lives in inhumanity Even only because man Is a social being This could happen to everyone I don’t know why, this comes out from me But we could help them Everyone how he can And finds it appropiate PORTUL Intre blocuri ca o Aglomerare de vapaoare Incre{iturile pamântului.

THF PORT Between the buildings As a ship throng, £arth’s waves.

PIERDEREA OREI Pierderea orei Căderea întunericului pestre lumina Incetinită Liniştea ce se lătește Să realizezi ca te afli La mijlocul scării $i tot în jos te uiti Oare cât voi fi aici Când casa scărilor Va fi plină de pământ Sub straturi de tuf vulcanic Copaci vor fi cărbune Iar noi toti un stat geologic. Cerul va rămâne acelaşi Misterios și plin de răspunsuri.

HOUR LOOSING Hour loosing The falling of the darkness over light

Slow Silence widens Realising that you are At the middle of the stairs Yet, you are still looking down Will I still be here When the hall way Will be filled with dust ground Under stratum of volcanic rock And mud.

The sees will be coal And we, all, we’ll be an geologic stratum The sky will remain the see Misterious and full of answers NEPUTINȚĂ Cum să merg în America Pentru o casă din prefabricate $i două mașini Cădn știu că e ridicată Pe teren furat Sau cumpărat cu fon,a La preturi de nimic De la nativi.

IMPOTENCE How could I go to America For a prefabricated house And two cars When I know that it is built On stolen land Or forcebly At cheap lousy prices From the natives. ȘTERSĂTURI Pietre netede Aduse de apa Cu urme roase de rune ERASURFS Evenly stones Brought by water With gnawed traces of runes.

LĂMÂIUL

Lămâi năpădit De frunze șterse În fereastra galbenă.

Lângă stânjenei În grădină Plutesc bujorii.

Lemon-tree Invaded lemon-tree By drabbed leaves In the yellow window.

Near the iris In the garden The peonys float.

HAȚEGUL IARNA Un oraș înzăpezit Precum un acvariu tulbure Cu pești plați și delfini.

Săltându-mă pe un recif De copaci pitici acoperiți cu zăpadă, Fremătând prin apă văd lumina soarelui Dau să respir și mă-nec În mâlul încins Al unei pete solare.

HAȚEG IN WINTER A snowed up city Like a muddy aquarium With flat fish and dolphins.

Heaving me up a reef

Of dwarf trees covered with snow, Fretting through water I see the sun light I try to breathe and I drawn In the hot mud Of a solar stain. +++ OCEAN (poem jazz) „All I ever had These songs of freedom Redemption song” Bob Marley Organică muzică, jazz sincopat Aerul năvălind prin golurile lemnului Patina lăsată de sunetele izbite unele de altele Săpate în alama trompetelor Reflectănd lumina în îndoituri Contrabasul mare cât o barca Coardele, groase parăme aspre ca ferăstraiele Zbămâind în gingașe improvizatii Sound-ul anilor ‘20 ieșind proaspăt Din difuzoarele radiourilor Acoperîte cu pânză Şi pline de foşnete „Rapsodia albastră” invadând New York-ul Aplatizându-i sim{urile, aducându-se la un nivel elementar Turtindu-l, făcându-l plat ca un tablou de Piet Mondrian Bineințeles „Broadway Boogie Wogie” Oraşe pline de muzica, vapoare îndepärtate de orice ape tcrîtoriale Izolate în muzica propriilor orchestre Ca in nişte luminoase ouă oarbe Cu delfini eşuându-le pe puntea scäldată in solfegii Prenum peştii-zburători Frezele cu cârlion{i lipiți de cap cu loțiuni de păr

Strălucind din desenele animate primitive, de pe peliculele vechi Arse de lămpile tunurilor proiectoarelor de prea multä folosință Pălării rotunde precum căștile de cosmonaut Alb, gri, maro Hiroshima pictată în umbrä arsä Tema atâtor improvizatii personale La claviatura maşinii de scris Bätänd dincolo de ritm Despre stridănța delicată a Orleansului Tirania germina{iei incubate de îngrăşămintele A secole de culturä de bumbac Boțuri albe de vată scămoasă Culeasă de degete albe de sclavi Clarinetul näscând partituri Scrise doar in pneumatica instrumentelor Butoanele trompetei ca nişte sfârcuri De negresä urlând in „Be-bop” Pâlnia saxofonului punându-ne in fată cu zgomote Ancestrale Negrii simtind încă din leagăn Jalea îngrămădirii in calele coräbiilor Îngropându-şi morții in Atlantic „Blues”, „negro spirituals”, „gospel” Simt toate astea, am suflat in trompetă Pânä mi s-a lipit de buze Laolaltä cu pianul strident-strident Pianul Strident Strident-strident Mi s-a lipit de buze Jazz Venind din zona centrală a universului De acolo de unde totul a început Și de unde totul începe totdeauna Iata că, tot aruncând cu pietre în apa oceanului Ann spart o stîclă cu un mesaj SOS Plin de amărăciun meditez Insulele sunt atât de multe Și de îndepartate unele de altele

Umbrite doar de nori Ce se sparg unii de alții și se amestecă Aidoma unor incandescente plăci tectonice Apa binefăcătoare udând pământul Curgându-i pe coastele dealurilor Adunându-se în băltoace în care putrezesc copaci Prăvălindu-se cu zgomotul improvizației jazz La pământ, căzând ca bocănitul tobei mari Iata pădurile putrede imense baterii Împrăștiind ritmul swing, bossa-nova, Reggae, jazz, reggae, jazz, reggae, reggae Cât despre noi, iată-ne aici Insecte și şerpi de piatră Cu burțile lipite de stâncile Ce acoperă ca un colțuros mediu deșertic tot pământul Devenit un pietroi plin de găuri Arătând întru totul ca o sculptură modernă Am spus „emulati de modele din ghips” Acum spun emulați de pietrele câmpului Curbele bolovanilor plusând de viață Ca un miez moale de pâine Farâmițat pentru vrăbiî Bucăți mari de piatră străpunse de unde radio, raze gamma Trăind ritmul surd al rotirii pământului Și al exploziilor Galaxiei Ne interpretăm solo-urile Eclatantă aducere aminte a foșnetului frunzelor Gheboșându-ne în cerc la sinia Pe care nimeni nu se va urca sa danseze din buric Avem daimonii noștri care dansează catolic rumba Inconștient am început sa ne repetam variațiunile Căutând Idealul Grindina cerului dc plastic ne îngroapă cristalizându-ne Necroză cauterizata, ciuperca sulfuroasa Hiperurbanismul contemporan Ridicat în stratosferă sub fromă de particule Pentru totdeauna, sfârșit superluminic Meteorologica fluctuare a vaporilor prin curenții de aer Electricitate plutind periculos în atmosfera Globul roșu al soarelui Ridicându-se din ape spălat de valurî

Îmblânzind scrâșnetele înghețului iernii Salcâmul îmbibat în razele zilei Ciorchine cu flori albe Sfidând jocul de cuburi al blocurilor Delicate pasaje obscure Picuri de ploaie amestecați cu cerneala versurilor Principiul prim apărând în nenumărate forme Insuflețind oamenii, Scriind formulele algebrice ale răsăriturilor Ca și organizarea cuiburilor din nimic Din crengi uscate și frunze moarte Minuscale machete de arce Aşteptând picurii de apă Suntem lemne desprinse din pluta Meduzei Plutind pe ocean Primavara a umplut aerul cu silfi Retezatul devenind o luminoasa mandala Complexitatea naturii încrernenite de nori Încremenirea în tonurile cunoscute Nechezol de sfărșit al timpului Limitarea explorării pământului La drumul până la supermarket Nori arătând ca harta Marii Britanii Peste cerul de un albastru medieval Clar, simplu, deschis Muzica zgomotelor naturii Întins pe pamnt ca o patră alungită Cu soarele mângăindu-mă pe față Razele-i lungi oprindu-mi-se prin pori Văd că toti suntem senini și fluizi ca albastrul Iata norii goniți de trecerea timpului Pământul respirând sub buldozere Lemn ordonat în oribile forme geometrice Străpuns de cuie și legat cu sărma Stol de pasări spălat de strălucirea alba a soarelui Sub nori spărgându-se ca într-un recif Aici jos, înconjurat de clocotul mut al aerului Inima-mi întrecându-se cu firele de înalta“ tensiune Nori ca urmele căinilor în pământul umed, Albastru de trecerea atâtor râuri Rostogolind pietre peste pietre

De care lipiți cu aracet alb Mogâldețe din hârtîe tipărîtă În colajul transparent Al acestei zile de primăvară Izbiți de muchiile de silex șlefuit Al atâtor fosfenice lapidări Suntem oamenii-pasări Strângând fiecare în palmă, la trezire Drahma coclită primită în vis Cu pasărea-om abia oprită pe umăr Ținând în plisc o crenguță înfrunzită de măslin.

OCEAN (poem jazz) „All I ever had These songs of freedom Redemption song” Bob Marley Organică muzică, jazz sincopat Aerul năvălind prin golurile lemnului Patina lăsată de sunetele izbite unele de altele Săpat în alama trompetelor Reflectând lumina în îndoituri Contrabasul mare cât o barcă Coardele, groase parâme aspre ca ferăstraiele Zbârnâind în gingașe improvizații Sound-ul anilor ‘20 ieșind proaspăt Din difuzoarele radiourilor Acoperite cu pânză Și pline de foșnete „Rapsodia albastră” invadând New York-ul Aplatizându-i simțurile, aducându-se la un nivel elementar Turtindu-l, făcându-l plat ca un tablou de Piet Mondrian Bineînțeles „Broadway Boogie Wogie” Oașe pline de muzică, vapoare îndepărtate de orice ape teritoriale Izolate în muzica propriilor orchestre Ca în niște luminoase ouă oarbe

Cu delfini eșuându-le pe puntea scăldată în solfegii Prenum pești-zburători Frezele cu cârlionți lipiți de cap cu loțiuni de păr Strălucind din desenele animate primitive, de pe peliculele vechi Arse de lămpile tunurilor proiectoarelor de prea multă folosință Pălării rotunde precum căștile de cosmonaut Alb, gri, maro Hiroshima pictată în umbră arsă Tema atâtor improvizații personale La claviatura mașinii de scris Bătând dincolo de ritm Despre stridența delicată a Orleansului Tirania germinației incubate de îngrășămintele A secole de cultură de bumbac Boțuri albe de vată scămoasă Culeasă de degete albe de sclavi Clarinetul născând partituri Scrise doar în pneumatica instrumentelor Butoanele trompetei ca niște sfârcuri De negresă urlând în „Be-bop” Pâlnia saxofonului punându-ne în față cu zgomote Ancestrale Negri simțind încă din leagăn Jalea îngrămădirii în calele corăbiilor Îngropânud-și morții în Atlantic „Blues”, „negro spirituals”, „gospel” Simt toate astea, am suflat în trompetă Până mi s-a lipit de buze Laolaltă cu pianul strident-strident Pianul Strident Strident-strident Mi sa lipit de buze Jazz Venind din zona centrală a universului De acolo de unde totul a început Și de unde totul începe totdeauna Iată că, tot aruncând cu pietre în apa oceanului

Am spart o sticlă cu un mesaj SOS Plin de amărăciun meditez Insulele sunt atât de multe Și de îndepărtate unele de altele Umbrite doar de nori Ce se sparg unii de alții și se amestecă Aidoma unor incandescente plăci tectonice Apa binefăcătoare udând pământul Curgându-i pe coastele dealurilor Adunându-se în băltoace în care putrezesc copaci Prăvălindu-se cu zgomotul improvizației jazz La pământ, căzând ca bocănitul tobei mari Iată pădurile putrede imense baterii Împrăștiind ritmul swing, bossa-nova, Reggae, jazz, reggae, jazz, reggae, reggae Cât despre noi, iată-ne aici Insecte și șerpi de piatră Cu burțile lipite de stâncile Ce acoperă ca un colțuros mediu deșertic tot pământul Devenit un pietroi plin de găuri Arătând întru totul ca o sculptură modernă Am spus „emulați de modele din ghips” Acum spun: emulați de pietrele câmpului Curbele bolovanilor plusând de viață Ca un miez moale de pâine fărâmițat pentru vrăbii Bucăți mari de piatră străpunse de unde radio, raze gamma Trăind ritmul surd al rotirii pământului Și al exploziilor Galaxiei Ne interpretăm solo-urile Eclatantă aducere aminte a foșnetului frunzelor Gheboșându-ne în gerc la sinia Pe care nimeni nu se va urca să danseze din buric Avem daimonii noștri care dansează catolic rumba Inconștient am început să ne epetăm variațiunile Căutând Idealul Grindina cerului de plastic ne îngroapă cristalizându-ne Necroză cauterizată, ciupercă sulfuroasă Hiperurbanismul contemporan Ridicat în stratosferă sub fromă de particule Pentru totdeauna, sfârșit superluminic

Meteorologica fluctuare a vaporilor prin curenții de aer Electricitate plutind periculos în atmosferă Globul roșu al soarelui Ridicându-se din ape spălat de valuri Îmblânzind scrâșnetele înghețului iernii Salcâmul îmbibat în razele zilei Ciorchine cu flori albe Sfidând jocul de cuburi al blocurilor Delicate pasaje obscure Picuri de ploaie amestecați cu cerneala versurilor Principiul prim apărând în nenumărate forme Însuflețind oamenii, Scriind formulele algebrice ale răsăriturilor Ca și organizarea cuiburilor din nimic Din crengi uscate și frunze moarte Minuscule machete de arce Așteptând picurii de apă Suntem lemne desprinse din pluta Meduzei Plutind pe ocean Primăvara a umplut aerul cu silfi Retezatul devenind o luminoasă mandala Complexitatea naturii încremenite de nori Încremenirea în tonurile cunoscute Nechezol de sfârșit al timpului Limitarea explorării pământului La drumul până la supermarket Nori arătând ca harta Marii Britanii Peste cerul de un albastru medieval Clar, simplu, deschis Muzica zgomotelor naturii Întins pe pămnt ca o patră alungită Cu soarele mângâindu-mă pe față Razele-i lungi oprindu-mi-se prin pori Văd că toți suntem senini și fluizi ca albastrul Iată norii goniți de trecerea timpului Pământul respirând sub buldozere Lemn ordonat în oribile forme geometrice Străpuns de cuie și legat cu sârmă Stol de păsări spălat de strălucirea albă a soarelui Sub nori spărgându-se ca într-un recif

Aici jos, înconjurat de clocotul mut al aerului Inima-mi întrecându-se cu firele de înaltă tensiune Nori ca urmele câinilor în pământul umed, Albastru de trecerea atâtor râuri Rostogolind pietre peste pietre De care lipiți cu aracet alb Mogâldețe din hârtie tipărită În colajul transparent Al acestei zile de primăvară Izbiți de muchiile de silex șlefuit Al atâtor fosfenice lapidări Suntem oamenii-păsări Strângând fiecare în palmă, la trezire Drahma coclită primită în vis Cu pasărea-om abia oprită pe umăr Ținând în plisc o crenguță înfrunzită de măslin.

OCEAN (jazz poem) "It simply came to our notice then These songs of freedom Redemption song ” Bob Marley Organic music, syncopated jazz The air rushing through the hollows of the wood The patina left by the sounds hit each other Digging in the brass of the trumpets Reflecting the light in bends A bass as big as a boat Ropes, thick ropes as thick as saws Whirling in gentle improvisations The sound of the '20s coming out fresh From the radio speakers Covered with cloth And full of rustling "Blue Rhapsody" invading New York Flattening his senses, bringing him to an elementary level Flattening it, flattening it like a painting by Piet Mondrian

Of course Broadway Boogie Wogie Bones full of music, ships away from any water territory Isolated in the music of their own orchestras Like in some bright blind eggs With dolphins failing them on the deck bathed in solfeggio First name for flying fish Hedgehog cutters glued to the head with hair lotions Shining from the primitive cartoons, from the movies old Burned by too many projector cannon lamps use Round hats like cosmonaut helmets White, gray, brown Hiroshima painted in the burning shadow The theme of so many personal improvisations On the keyboard of the typewriter Beating the beat About the delicate shrillness of Orleans The tyranny of germination incubated by fertilizers Centuries of cotton cultivation White balls of fluffy cotton wool Collected by white fingers of slaves The clarinet giving birth to scores Written only in the pneumatics of instruments Trumpet buttons like nipples Black woman screaming in "Be-bop" The saxophone funnel facing us with noises Ancestral Blacks still feeling the cradle The mourning of the shipwreck Burying the dead in the Atlantic "Blues", "negro spirituals", "gospel" I feel all this, I blew the trumpet Until it stuck to my lips Along with the shrill-shrill piano The piano Strident Strident-strident It stuck to my lips

Jazz Coming from the central part of the universe That's where it all started And that's where it all starts Here he is, throwing stones into the ocean water I broke a bottle with an SOS message I meditate bitterly There are so many islands And far from each other Shaded only by clouds What break into each other and mix Like incandescent tectonic plates Beneficial water wetting the earth Running along the hillsides Gathering in puddles where trees rot Falling into the sound of jazz improvisation On the ground, falling like the sound of a big drum Here are the rotten forests of huge batteries Scattering the swing rhythm, bossa nova, Reggae, jazz, reggae, jazz, reggae, reggae As for us, here we are Stone insects and snakes With their bellies clinging to the rocks What covers the whole earth like a corner of the desert It became a rock full of holes Looking completely like a modern sculpture I said "emulate plaster models" Now I say: emulate the stones of the field The curves of the boulders rising to life Like a soft loaf of bread crumbled for sparrows Large pieces of stone pierced with radio waves, gamma rays Living the dull rhythm of the earth's rotation And the explosions of the Galaxy We perform our solos A striking reminder of the rustling of the leaves Lying on our backs Which no one will go up to dance from the navel We have our daimons dancing Catholic rumba Unconsciously, we began to wait for our variations Seeking the Ideal

The hail of the plastic sky buries us crystallizing Cauterized necrosis, sulphurous fungus Contemporary hyperurbanism High in the stratosphere under a particle shell Forever, super bright end Meteorological fluctuation of vapors through air currents Electricity floating dangerously in the atmosphere The red globe of the sun Rising from the water washed by the waves Taming the cracks of the winter frost Acacia soaked in the light of day Bunches with white flowers Defying the cube game of blocks Delicate obscure passages Raindrops mixed with the ink of the lyrics The first principle appears in innumerable forms Bringing people together, Writing the algebraic formulas of sunrises Like organizing nests out of nothing From dry branches and dead leaves Tiny maple models Waiting for water to drip We are wood detached from Medusa's cork Floating on the ocean Spring filled the air with sylphs Retezat becoming a bright mandala The complexity of nature frozen by clouds Freezing in familiar tones Nechezol end of time Limiting land exploration On the way to the supermarket Clouds looking like the map of Great Britain Over the sky a medieval blue Clear, simple, open The music of nature's noises Lying on the ground like an elongated square With the sun caressing my face Its long rays stopping through my pores I see we're all serene and fluid as blue Here are the clouds driven by the passage of time

The earth breathing under bulldozers Orderly wood in horrible geometric shapes Pierced with nails and tied with wire Flock of birds washed by the white glow of the sun Under the clouds breaking like a reef Down here, surrounded by the mute boiling of the air My heart racing with high voltage wires Clouds like the tracks of dogs in the damp earth, Blue crossing so many rivers Rolling stones over stones To which you stick with white aracet Printed paper mounds In the transparent collage Of this spring day Hit the edges of the polished flint So many phospheneous stones We are birds Squeezing each one in the palm of his hand when he woke up Drahma coclita received in the dream With the man-bird barely stopped on his shoulder Holding a leafy olive branch.

2,...

MOMENTUL ÎN CARE D-ZEU EXISTĂ

Felix Rian-Constantinescu

2000+2015 2015

Poetului Rabindranath Tagore la un veac de la tipărirea cărții „Grădinarul”

Acum după ce am murit

În pământ sunt pietre care mă apasă nu pot nu pot ieși să te îmbrățișez îngenuncheată mă rog în chilie îndurerata mea frunte e plecată iar ochii mei sunt două lumini

epistola

de septesimus vita imo pectore est non moræ moro ego o profesora mea muto ego fuit alma mea plangit nano muta sola secunda mater juven pax juven sapientia non habet plango ego et amo caelum et sancta terra en caelum en nox jupiter plangæ deus benedicite profesora mea sola secunda mater deus benedicite

Cartea închisă

Stăteam în ceainăria japoneză din Grădina Botanică tocmai începusem să citesc o carte nu știu cât timp a trecut în templul pustiu ca o bisericuță de piatră o engleză bătrână m-a rugat politicos să-i arăt cartea mi-a dat-o înapoi sfătuindu-mă să-mi găsesc o prietenă aș fi preferat să plece cu ea-n mână fără să se uite înapoi am rămas privind cartea acum închisă și am fost dezamăgit ca orice tânără Cireșul

Cireșul meu, fratele meu fiul mamei mele e rănit ca un soldat îngenuncheat lângă el ca o soră de Cruce Roșie îi umplu gigantica rană sângerândă cu pământ pământul îl alină umple-mi sufletul cu pământ cu mâinile tale delicate pune pământ în tăietura ce brăzdează sufletul meu oh, ce harnice sunt furnicile

Cuvânt lui Rilke

Nu îmi vorbi, nu vei primi răspuns nu îmi zâmbi, zâmbet nu voi să-nnod eu dulf sperios sunt coborând în ascuns da-n port te duc de-n mări căzut te văd în lumea asta pește cântând mut mai bine de nu-nțelegi țărmul ți s-aține dar ochii mei ți-or spune tăceri multe că ochii mei stau stelele s-asculte de-oi vedea că ești un dulf de om cum văd atât de rar stimate domn din apă oi sări și eu poate odată și știi ce-nseamnă saltul meu? o roată pentru o clipă iar e tot cum fu odată și atunci vom încheia poate o prietenie ce pân’și după moartea mea-o să ție că marea este plină de dulfi ca mine ce te-or iubi cum dulfu numai ține prieten să-ți fiu, omule, aș vrea și să-mi îngrop fruntea în inima ta de nu-nțelegi, îngăduie-mi bietele cuvinte și lasă-mă să plec trist înainte de vrei să îmi vorbești, scrie-mi pe apă și poate-o prietenie o să-nceapă.

Dialogul lui Platon cu Aristotel

Pe undeva prin Cosmosul lui Dante două Umbre vorbeau măreț andante apă ce curge-i unul, celălalt i-un sec vin pe lână ei în roată umbre se ațin 'Tu nu vezi ce e Omul? Idee de văpăi.'

'Da, văd și eu ce-i omul, rupt între dulăi.'

'Pe Om pe pământ Dumnezeu îl puse.'

'Duh, pământ și om omul tău distruse.' și noi tăceam-n Divina Comedie cine-o avea dreptate doar Dumnezeu o știe de mii de ani vechi Umbre își stau vorbind de mii de ani noi umbre ședem, ședem privind 'Omul este moarte și tăcere vie omu-i durere și e fericire.’ cine veni? un chip fără moarte ne luă de mâini să ne ia la sie.

Elegie pentru frunze

Este vară încă dar în frunze am văzut izvor de aur oare ce simt frunzele? ce simte ursoaica prea obosită să se mai ridice primăvara, ce îi simt puii? privesc lumea cu cinci ochi chiar și soarele, el, mereu neînvinsul, neînvinsul are aurul toamnei în sine privind omul simt că nu vreau să cred dar frunzele și ursoaica și puii de urși și soarele trist mă dezarmează când oamenii vor spune că nu mai sunt voi fi vânt rază de vânt între pământ și stele sufletul meu va fi ploaie| cea mai rece ploaie de toamnă totul pentru că deja aurul izvorăște în frunze iar în munte ursoaica a îngenuncheat la cizmele vânătorului și soarele nu poate oferi decât chipul său trist

de frunză galbenă, muribundă dintotdeauna am crezut că am mai multe inimi poate cinci poate șapte poate opt poate una când îți va fi foame spune-mi și te voi hrăni cu inimile mele toate

Fisură N-am învățat cât am putut de nimic din Geografia României apoi în orașul care te distruge am întâlnit un student cu plete în ultimul moment a renunțat la meseria de domn bine plătit ca metropola să-i poată dea diplomă pentru ochii pe care îi avea în suflet prietenul cel mai bun al prietenului meu cel mai bun i-am bălmăjit ceva despre negustori și despre Dumnezeu știe câte sute de mii de refugiați zicea că e din Suceava pe undeva prin Moldova whatever avea un suflet șăgalnic dar părinții lui i-au bătut pe toți zdravăn timp de secole unele după altele prietena lui nu se sfia să vorbească dulce în inima burgului el vorbea românește mai tăcut ca un ardelean pentru că de o mie de ani robii au râs de oameni odată mi-a spus mă, unde vezi număr de Suceava intri azi m-aș duce pe jos până acolo să mă uit la toate motoarele și să bălmăjesc precum Călin Nebunul aici am văzut număr de Suceava așa că intru și dorm

Frumusețea vieții aspre

Dacă doar ați vedea ce vreme s-a făcut abia de pot sta afară să scriu chiar acum începe să picure noaptea asta stelele vor curge pe pământ în șiroaie cerul e de apă, un râu uriaș care curge pe pământ v-aș dori să veddeți cerul ăsta bate vântul stau cu șapca-n cap în jurul meu prin curte e plin de îngeri uriași cu aripi albe și parfumate ca florile nipone azi am stat afară în frig aici viața e grea și aspră, sublimă oamenii sunt săraci sunt fericit curtea este într-adevăr o ogradă oamenilor ascultați-mă am lucruri importante să vă spun.

Eminescian Pașii mei au rătăcit mult în jurul acestui pământ l-au căutat mult precum cauți un prieten un sfânt un părinte sufletul meu bate acum altundeva – nevăzut sfântă obsesie din care-mi izvorăsc mâinile lacrimile mi le ascund – în ochi, da, aproape întotdeauna și nu mint niciodată ca o piatră îmbunată de ape pe străbunicul meu îl chema Maria iar el mă vede omul feminin omul feminin omul feminin și nu mă tocesc nu am frunte de marmură sărutată ce să spun sufletul meu e alcătuit din emisferele a două case din Cernăuți ș-un bucureștean frumos cu ochi întunecați în clipa aceasta sunt un avatar

Alinare Adun cu mâinile argilă vreau să o pun în apă pe care mi-o dă pământul să fac o alinare cireșului iubit și mă gândesc că poate într-o zi alte mâini neobișnuite cu munca mă vor aduna pe mine și mă vor presăra în apă să mă facă alinare pentru un cireș iubit unde voi fi atunci? *** Mormântul mamei în fața crucii veștede – Floare albastră Iubirea este o piatră

Sunt singurul om care a trăit vreodată pe pământ când mă voi rispi ca o statuie de apă nimeni nu va veni cu mine oricât ar fi de întuneric în cer stelele nu se văd una pe alta iar albatrosul care doarme singur pe ape nu zboară în stoluri când închid ochii în ei ființă fiecare om când îi deschid sunt o poartă închisă

Încet până la 100 cu ochii închiși 1-2-3-4-mult gândirea primitivă

Orice copac moare nu știu cum iar unii devin ochi ce e mai bine să respire sau să fie lumină? privesc peretele albastru pentru prima dată pietrele sunt oarbe când vei 100 vei fi și tu orb

Mama nu te va uita niciodată

Muri-un băiat în Caucaz într-un război nedrept cum iar și iar apar ca azi muri bietul băiet și crezi că fu adus acas’? nu nici cruce nu avu la comun fu îngropat și locu’ fu uitat scrisoare doar veni la pas mamei ce-n poartă fu și scria acolo: ‘Al tău băiet erou îi de acu căzu pe data – cine-o ști? – colo în Caucaz mama-i mamă până-n cer da pe băiet n-avu mama-i mamă-n negru cern dar nici mort nu-l avu

în țintirim făcu “mormânt”, o cruce ea făcu și se gândea ea: ‘Al meu băiat unde o fi acu?’ el tinerel și neînsurat mama doar îl iubea o poză-i pusă pe mormânt sfielnic fiu de Lună dragul băiet, erou, ucis de-a Ordinului mână și scrise-n piatră scrise ea cu lacrima de stea ‘Niciodată-al meu copil mama nu te-o uita’ ștearsă-i piatra-acum femeia fu sărmană da’ tot ce-și dori el sus în munți: ‘Sărumâna dragă mamă’ biserica și ea-i ruină în ea dau ciuine-nflorite bolta-i surpată dar prin ea vezi Urse regăsite de ești ca Poe și-ngenuncheat cauți pe cei ce nu sunt să știi c-o viață se rugară-aici pe-acest pământ muri-un băiat în Caucaz într-un război nedrept o mamă plânse-o viață de-az cum numa’ mama plânge pe-al ei băiat căzut de azi; ei plânseră cu sânge.

Pământul credinței mele

Oricum sunt numit eretic chiar și aici dar nu știu cum de pământul, acesta, mă primește pentru că din el sunt făcut de sute de ani îi trag în piept aerul de frunze ude și merg în câmp singur ca Abel stoluri de vrăbii zboară de sub pașii mei știu de ce nu pot pleca din pământul ăsta pentru că în el ca și în mine sunt conținute zâmbetul și sudoarea brâncușiană și sângele și oboseala de oameni trudiți a părinților mei pământule, acasă, nu te voi numi fiindcă cine te-ar înțelege? poate doar cineva îndrăgostit de pământ sângele meu îmi curge prin acest pământ prin inima nevăzută de asta nu te pot părăsi.

Poezie ruptă din Biblie

La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul.

Dar Dumnezeu a zis lui Iona: este drept să te mânii din cauza plantei? Și el a zis: Da este drept să mă mânii, chiar până la moarte!

Dar Domnul a zis: Ție îți este milă de planta aceasta pentru care n-ai muncit, nici n-ai făcut-o să crească, dar care a crescut într-o noapte și a pierit într-o noapte. Și Mie să nu-mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mulți de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu știu să deosebească dreapta de stânga lor, și de asemenea o mulțime de animale!

Potecă în cer

Stelele m-au chemat dintotdeauna când eram copil îmi zvântam aripa mare de vultur în râul înghețat seara și dimineața mama îmi spăla părul amestecat cu pene mari cât săbiile ea a zburat prima dată

acum eu| oprit pe o stea| deslușesc o potecă nu știu trebuie să sar sau să zbor?

Rugăciune cu îngerul porumb Vântul topi porumbul într-o mare talazurile-i verzi izbindu-mi-se de piept Vai minha tristeza era un cântec odată pentru totdeauna fug să te ajung din urmă în câmp porumbul cântă mă-mpiedic de mușețel un înger puternic a coborât pe pământ aripile îi miros a cimbrișor sacru mâinile ne devin o singură aripă în timp ce îl culegem o pasăre uriașă deasupra talangelor lovite de vântul sălbatic o, tu, albatrosule pasăre a furtunii – te salut pălămida-mi înțeapă genunchii în vreme ce adun suflete cu mâinile mele slabe mi le voi amesteca în păr și mi le voi sfărâma în privire dar precum Cassandra vreau să le pun într-un loc sigur până și muntele s-a retras în sine însuși Iar în câmp e sălbăticia genezei

îngerule răvășit prin ierburi cu ochi de petale ce spune mirosul părului tău, al alor tale aripi? care e sufletul tău? hârtia mi-ai acoperit-o cu lacrimi zburătăcindu-mi-o ca pe-o aripă în ploaie când ajung înapoi la îngerul porumb mă zboară în aripile sale ca pe o mare liniștită cine plânge în câmp?

Scufundarea

Am multe să-ți spun în câteva cuvinte când pornești pe marea vieții nu sta prea mult pe ea ci scufundă-te ca un submarin fii ca balena cu cocoașă care după ce și-a sfârșit cântecul deznădăjduit neauzită decât de crucile stelelor coboară la temeliile înțelepte ale munților și stă acolo mută fii ca foca înțeleapta soră a noastră care de îndată ce vede un om se aruncă de pe gheață în apă coborând cât mai repede și cât mai adânc dacă înțelepții îți spun că trebuie să fii o floare fii acea floare de colț crescută undeva după o stâncă unde nici un cioban nu poate ajunge fii clopotul scufundat în mare care nu mai vrea niciodată să iasă din tăcuta catedrală lichidă și să știi că stelele sunt foci mari noaptea privind din cer pe când noi dormim iar dimineața când ieșim verticali să privim voioși universul dispar speriate și dezamăgite în adâncurile luminii cufundă-te în inima mării, în pădure, în cer, în Dumnezeu și fii ca acele puține animale înțelepte și neîmblânzite care tac și devin invizibile când văd omul

de ce să fii mâncat, Felixule? când vei simți nevoia să vorbești vorbește prin tăcere ca și chinuitul peștișor din meschinul acvariu și vei vedea cum tăcerea se va transforma într-un cântec epigrafic precum doar inscripțiile îndurerate și adevărate ale mormintelor umile sunt pe care doar dezamăgit și obosit neînțeleptul soare pâlpâind prăbușit și el în mări după o zi de chin îl va auzi trudit cașalot închizându-și ochiul uriaș și trist toți avem nevoie de liniște va spune oceanul neclintit.

Oamenii din Anzi

Privirea lor e în flux și reflux urmând Luna precum Pacificul zdroabă e viața lor precum pentru Kierkegaard ca un fel de urcat bolovanii cu amândouă mâinile ca un cântec pe care dacă nu-l cântă pleacă cu pași grei să-l cânte în altă lume până ajung chinuiți la Dumnezeu neștiind cum îi va primi

Turma din munți Mergeam prin munți cam rătăcit de ajunsei-n loc pustinit o turmă de mamuți păștea vegheați de niște urși sadea ‘Turma-i a unei muieri mari și grasă’, unul din urși-mi zise, ‘ne dă fiertură de la masă.’ eu eram ca mreana-n nadă dar ursul ședea molcum vorbii cu blânda arătare și mă pregătii de drum

în muntele uriașilor nimerii gândeam privind în urmă da’ cu cin’ s-or bate urșii pentru uriașa turmă? când dădui de turmă-mi pierise piuitul dar gândindu-mă la uriași, veni și liniștitul.

Veșnicia s-a născut la sat

Cânele din munți primi zâmbetul din vale

Stonhenge

Suflet al meu să fii mereu deschis ziua când umblu noaptea când sunt mort sufletul meu trebuie să fie un cromleh care să te ocrotească omule nu o literă care îți ucide spiritul sufletul meu trebuie să fie întotdeauna deschis ca o aripă uriașă de înger uneori trist iartă-mă cerule trebuie să am milă de iubirea ta ziua îți aud plânsul noaptea îți văd arzătoarele lacrimi spiritul meu e un orb care te vede spiritul meu e un albatros care caută liniștea în susurul celei mai mari și mai blânde furtuni din cer

chiar și ploaia care va cădea peste cinci mii de ani încercând zadarnic să-mi atingă ochii zadarnic va încerca nu mai vreau să mustru pe nimeni sunt un trandafir negru sunt etern precum Stonehenge

Algebră

1 - liniște egal 0 oamenii tăcuți sunt mai fericiți 1 nu rezistă fără zero dar vrea să rămână unu ce simțea Bacovia? spune-mi te rog ce simțea Ochii privindu-l care suferea mai mult? vreau să spun că după mine Apocalipsul? sufletul e dacă 1 există înseamnă că 0 nu există ce înseamnă 5? acum camera mea e plină de aripi în amurg vreau să-mi îngrop ochii-n pământ

Cântecul moților

Casă-n lume n-am avut nu era-n priciuri mâncare ci mâncam mărgăritare aurul stătea în cale dar noi nu aveam mâncare nici mâncare, nici hăinuțe doar mămucile drăguțe asta-i viața moțului cum e viața câinelui câinelui mare și blând ce îți șade pe mormânt mai bine n-aveam în munți aur pita noastr-o face-un faur pâinea noastră îi turnată în lingouri si-i furată merge moțu-n lumea mare oamenii-îi picură sare merge moțu vânzător și toți spun că-i cerșetor Iancule măria ta tu în mormânt nu ședea că nu-i vreme de șezut ci îi vreme de păscut de păscut cu turmele oameni și cu oile sărăcan de sărăcan umblă moțu fără-un ban cum trăiește doar el știe doar el și sfântă Mărie

Cerb zăcând

Cerbul rănit se târăște prin țărâna de ghindă sfărâmată și crenguțe moarte până când se oprește undeva cu fruntea sprijinită în pământ coarnele îi sunt știrbite de zbucium

sânge sacru iese din el și cerbul respiră cu ochii închiși ochii sunt cel mai prețios dar putându-i închide și redeschide ca pe niște cristale ce văd orice fiară rănită de alice tace| zăcând asemeni pământului până când cerul o îngroapă în zăpadă abia atunci vântul o vede ridicându-se – cu greu| urcă spre munte să dezghioace prețioasele conuri de brad cu inima caldă în ger de îi este dat să mai caute și iarna asta cu dinții prin kilometri de pietriș și zăpadă și sacrele-i coarne să nu-i fie mângâiate de degetele bolnave ale vânătorului – poate ăsta e rostul tăcerii cerbul și sufletul sunt asemeni| Cuvânt despre alb

Sunt trist când mă gândesc la alb cred că trebuie să-și tot injecteze Amazonul în vene în loc de heroină Rio Negro Rio Grande Rio de Oro trebuie să vrea să fie tatuat pe față să i se toarne dulcele venin de cafea în privire doar zăpada și irbisul merită să fie albi pune-l pe indoeuropean să doarmă cu Mahābhārata pe noptieră poate o va citi înainte să plece să i se facă apucunctură în suflet cu spinii trandafirilor pe care îi ucide în fiecare zi să fie pimit în cromlehul de totemuri așa cum e o pasăre mi-a spus asta între noapte și zi acum a plecat ca bădia Mihai

văd din pătuț deasupra mea tavanul sfâșiat pe unde zbură Cuvinte către Ella McShane

Haide te voi duce la mure să mănânci lângă ursul uriaș mare și bun îți voi arăta sfintele albine care se întorc iar și iar în găoacea singuratică de miere dacă simți că nu ești iubită nu te grăbi nu te grăbi poate că ești poate că ești ca mărul din livada lui Robert Frost care a crescut singură între stele ca nimeni dintre noi să nu-l mai ajungă neîndurătoare sunt Parcele cât timp sunt stele în cer nu te îndoi sărută-l nu nu te îndoi pentru tine a fost făcut universul

Despre omul Nazca

Nazca – fii focului din pământ ai lavei ai vulcanului – credeau că stelele sunt vii transmițând mesaje către stele niciodată nu s-au desenat pe ei înșiși considerând că sunt asemenea stelelor credeau că stelele sunt Nazca

Dimineață

Soarele se oprește în câmp poate e obosit poate nu fața și-o ține în iarbă strâns cu ghearele-i de irbis fața îi e plină de rouă ori lacrimi trebuie să fie un drum iar spre cer pe undeva poate pe cărarea Lunii aș vrea să ajung soarele din urmă și să-l îmbrățișez

Florile te vor iubi

amintirii poetului Ciprian Nickel, cel care aștepta canonizarea unei flori

Vei întâlni multe flori pe pământ nu rupe, nu rupe nici una aruncând-o mai apoi când vei vrea să rupi o floare aprinde o flacără și vei vedea că din tine vor crește flori .vei fi o floare. nu ucide pe cei mai buni ca tine poate că floarea aceasta hardenbergiană pe care o rupi e Dumnezeu iar florile te vor iubi

Glas verde

Să îngenunchem și să privim în oglinda verde a apei a pădurii a frunzelor ochilor noștri a ierbii vom muri dacă nu îngenunchem în fața vieții pământului ca la Hiroshima ca la Nagasaki ca la Chernobyl ca oriunde pe ceea ce numim Pământ privește-te în oglindă și observă că ai aripi să îngenunchem în fața copacului asemeni primilor Romantici

Îl iubește pe copilul acela rău

O mamă poate are un copil rău și toată lumea spune vai ce copil rău dar mama îl iubește pe copilul acela rău

Chemare la zăpadă

Vă invit pe pluta adusă de ape pluta mulatrului Jim și a metisului Huck Finn vom pluti purtați de apa mâloasă stând noaptea cu spatele pe râu și privind galaxiile de îngeri

ne vom lăsa legănați de Apa Mare către vis aflând de la cineva că moartea e o dimineață în care fugim la fereastră și privim prima zăpadă ca în copilărie_- ' Icoanei ocrotitoare

Când îi sărut poala ramei sau mi-o sprijin pe frunte fotografia de etern doliu a mamei - atunci sunt în transă dar când o așez iar pe pat - e vie

Mamă

Ma simt ca în cubul de lumină blândă al unei piramide de petale pereții sunt albaștri - cred că dintotdeauna au fost acum în camera ta se tace mult - și nu intră oricine eu sunt zidul tău de piatră sufletul mi-e un trandafir galben ca și al tău plin de petale imperiale și spini romanici suntem doar noi doi în camera noastră până acum am învățat doar de la dumneata și îngeri cui mă pot ruga? mă voi ridica între pământ și cer precum albatrosul cu ochii închiși de furtună atunci poate te voi vedea

Mă neolitic

Oile au ajuns până lângă țărmul de pietre intru în apă lângă mine lacul se scurge nabist într-un ponor oile tac - iar eu scriu mergând prin apa rece întorcându-mă văd o piatră pusă peste altă piatră cu tălpi ce ezită merg și o ridic pe a treia soarele și apa mă neolitic

Mărășești

Demult am fost într-un cimitir și am văzut o statuie de erou cu fruntea tocită și pieptul frânt cununa de piatră îi căzuse în iarbă și mă gândii ce fulger zeu sau înger lovi neînfricata statuie în pieptul fisurat? avea o privire încrâncenată de copil din vreme de război inima-i ruptă în două era o harfă cu șase coarde nu am vrut dar a trebuit mi s-a spus să cânt

Meditație

Zeul se desparte de sine și devine tu apoi se întoarce în sine și devine noi

Orfică

Dacă vrei să am o viață angajează-mă cu hârtii și te voi urma sunt când am început am ieșit din gura lui Dumnezeu în spiritul său mă voi întoarce îmi sunt propriul preot nimeni nu poate muri în locul meu nu vreau să mă ratez în moarte ar fi prea trist – Pământul e un om

Pământul e un om| respiră precum Nichita Stănescu pe patul de moarte și ne privește prin pietre râurile sunt inima lui barajul progresist nu a reușit să ucidă sacrul și a devenit el însuși sacru barajul e un vas uriaș cu apă sfântă într-un templu în cruce tăcut precum piramidele ori megaliții răspândiți pe tot pământul ori cifrele Nazca

munții sunt cei mai frumoși dar trebuie să-ți pleci fruntea pentru a ști acest lucru pentru că munții sunt plini de suflet totul e viu șii sfânt aici iar dacă îi vorbesc pământului mă aude precum cerul să nu-ți fie frică să adormi în sălbăticie Tristan și nu te teme de fiare de oameni ferește-te, ferește-te dar nu de pământ voi vedea cum toate jivinele vin oricât de fioroase mi-ar părea cum toate făpturile cu colți ori aripi uriașe vin și îmi spun frate ce-i voi spune ursului când mă va întâlni pe stâncă, ce le voi spune lupilor bravi, ce-i voi spune corbului când va insista să-mi vorbească ce-i voi spune păianjenului, sărmanului păianjen, ce-i voi spune înțeleptului șarpe? oare nu suntem tot| una? ce le voi spune pietrelor, ce-i voi spune șuvoiului de apă, ce-i voi spune copacului negru, ce-i voi spune înluminurii de ierburi al câmpului, ce-i voi spune cerului? iartă-mă, iartă-mă îi voi spune ursului, bravilor lupi, corbului, păianjenului, șarpelui, pietrei care e un ochi, râului cubist de munte, copacului, ierbii, iartă-mă – îi voi spune cerului barajul e sacru precum cromlehul în amurg îmi sacrifică sufletul

Să fii mama ta

Să-ți proptești fruntea în interiorul cotului ca mama ta și să fii mama ta pentru că asta ești

3

3 e mai mare decât 4 5 a rămas de mii de ani același preocupat de mituri Naso a devenit mit ca orice zeu ca Steinhardt Marea Neagră e frumoasă în februarie bucură-te de lumină prietene și pregătește-te pentru îndelungata noapte cerul e tăcut cel mai ades praful acesta de lângă drum sunt eu dacă sufli peste el e ca o zburătăcire de stol de stele puternicul cer e tăcut de parcă vrea să mă învețe ceva stau pe iarbă privind pământul de parcă ar vrea să mă învețe ceva

Un irbis culcat cu botul la pământ

Am întâlnit un irbis culcat cu botul la pământ cu creierul de gheață și fruntea de miere fruntea mi-e proptită de fruntea sa toți am fost întrebați dacă vrem să ne naștem am spus da fericiți ca mireasa tânără toți am fost întrebați dacă vrem să trăim

toți am fost întrebați dacă vrem să murim

Vers îngenuncheat

Pământul e ursit suferinței din pământ vin din pământ dureros învii Zeul

Zeul e întotdeauna el însuși precum bătrânul care nu greșește și precum pasărea care nu minte săbiile degetelor lui judecă drept și judecă nedrept niciodată în eroare numele lui sunt cifrele adn zeul înghite oameni ca să-i scuipe pe țărmul de sensucht

1

Rugăciunea te poate duce oriunde Oriunde vrei să mergi Este ca aceeasi roată învârtindu-se Ce te duce într-un loc diferit Dacă tot esti înconjurat de întuneric Măcar deschide-ți ochii – asemeni cerului - ai mulţi ochi -

Dar speranța e o pană de vultur Ce deja îți arde în păr Rugăciune spuse filosoful spuse omul Rugăciunea e o inimă în sase colturi Rugăciunea e soarele în sase colturi E mâna ce te trage afară din adâncuri Rugăciunea e zâmbetul sclavului răscumpărat Rugăciunea e frumoasa pe care n-o vei săruta niciodată E izvorul la care nu vei ajunge niciodată Izvorul privirii ei de zâmbet si oglindire Rugăciunea e o înfrângere asemeni sufletului Mulți ar dori să se piardă pe ei ca tine în rugăciuni Mulți ar dori să plece în călătorie aici Ești lângă un munte pe care nu-l poti părăsi Dar muntele umblă cu tine asemeni stelelor si tăcerii Gautama a stat meditând 49 zile sub copacul Bodhi Hristosul a postit rugându-se 40 de zile în deșert Primul sufi a stat veacuri pe geometria covorasului de rugăciune Asa cum tu sau eu ne rugăm neîncetat în oratia acestor cuvinte Cerul e un Amazon curgând pe deasupra capetelor noastre Un râu nesfârșit căruia nimeni nu i-a văzut marginile O apă mare în care sunt trei pești ce sunt un singur pește Oricine e primit în familia oamenilor Nu e nimic care să mă intereseze afară de el Și doar rugăciunea se-nvârte asemeni unui nufăr Totusi nu e nevoie să pleci în nici o junglă tainică Pentru că necunoscutul și pădurea se află chiar în tine cea mai grozavă călătorie cel mai mare adevăr musteşte asemeni pădurii ecuadorului ud din privirea ta Când ochii îți sunt două pietre ale tăcerii Auzi cântecul râului și poți citi portativul furtunii Muntele îți împărtășește tainele sale Și nu mori când ochi îți sunt două pietre ale tăcerii Cerul este o apă adâncă și tăcută De-i stai pe pietre trebuie să astepti ca orice pescar Dar de vei face asta multi pesti vei prinde îngeri vei prinde zei vei prinde Multe miracole te vor întâlni dar nu ti le pot spune pe toate Hristos Isus este un prinț fericit deasupra ulițelor cosmosului Iar rândunică cine este cine poate fi afară de martiri?

Mucenic ucis ori mucenic fără sânge asta sunt toți ucenicii

De aceea rugăciunea nu trebuie să se oprească Totul e o iluzie Iubita și extazul durerea și non-durerea Viata e iluzie iluzie e si moartea Chiar suferinţa e captivă în cosmosul unui vis Existenţa e un război între flăcări si bezne Asa ca deschide-ți ochii dacă-i mai ai Rugăciunea e o sabie scriptura e o sabie harul e o sabie Poti alege să lupți sau să mori Întâi vin toate Apoi vin durerea și tortura Ocara adesea le urmează pe toate Iar apoi vine rugăciunea apoi vine Isus din Nazareth Îngerul meu mi-a spus: ți-ai luat crucea? n-am stiut că trebuie să-i răspund și-a fost atât de aproape că l-am auzit a fost atât de departe că nu l-am putut vedea Cei vechi spun că mintea-i un bostan ce trebuie să se tot coacă Eu cred că mintea-i o sămânță Și trebuie să-ncolțească în adâncuri și singurătate Asemenea grăunței să moară și să-nvie Afară copii de la bloc urlă ca un trib lakota Câtă fericire pe cărările liriciste ale copilăriei Amurgul e plin de urlete si fericire Copilăria se reflectă în noi ca un munte Sufletul e cheia tuturor lucrurilor În el trebuie să-mi spăl fața și mâinile Când m-am întors din vietnam Tu m-ai asteptat în vechea mea casă Eu am pierdut ceva acolo în vietnam Dar tu m-ai găsit acolo în vietnam Am mers la zeiţă iar cu un rover cu un serafim Acolo în munte am întâlnit niste oameni Izolati de milenii în bezna unei peșteri prăbușite Acesta a fost visul Esti rana mea de nevindecat dar eu mă rog Esti durerea de sâmbătă dimineata şi de sâmbătă seara dar eu mă rog Esti Timpul mâncându-mă cum se mănâncă pâinea dar eu mă rog Esti rugăciunea mea tristă si neîntreruptă dar eu mă rog Vrăbiile sunt amicii îngerilor

Iar Dumnezeu e iubire dar noi noi ce suntem? Îngerii sunt frumosi de cântă oamenii în tăcere Doar vrăbiile sunt amicii îngerilor copilăria mea a durat mult Mai mult decât s-a asteptat oricine chiar eu copilăria mea a durat până ieri iar karma e o cruce pe măsura fiecăruia În noi ard candele în benares ard lotusi Când Ochii lui Dumnezeu ard ce nu e flacără?

Veghe în noapte la feștila computerului Cu phil spunând mereu si mereu aceleasi cuvinte: „păi am fost acolo și am văzut ce ai făcut am văzut cu ochii mei doi” Cuvintele îngerului toate Stelele sunt mai înalte decât oamenii

3 lacrimi

Sufletele noastre îngălbenesc toamna Asemeni lacrimilor Şi învie odată cu florile acoperite de rouă Odata cu durerea inimii tinere de mesteacăn Sufletele noastre zboară peste lacrimi Asemeni păsărilor şi asemeni îngerilor Şi o lume întreagă nu va înţelege taina Cum inima martirului e strapunsă dar sufletul e viu La început sufletele noastre se lasă purtate de vânt Şi pleacă pierzându-se-n vânt Asemni unei batiste pline de lacrimi Scăpată din mână Sufletele noastre îngălbenesc toamna

Şi învie apoi Sufletele noastre pleacă odată cu stolurile de lacrimi Şi se întorc cu cohortele de îngeri 5 pictograme Soarele se oglindeşte Răsfrângându-se într-un întreg univers În cele 3 valuri ascuţite ale barajului

86147 504 (Hari)

18734 80 462358 164 915455 9153841 30956 305 4,1 59 10 8357631 20 4578910186 3891 2 345 78915 180958 4315928 45 6487 678364 51760 343 16 83056 1 34302 54138 9561 6538 82 458 2356 53589 45 702154 31 0 45 7603251 251938 806,7

Acuarelă Griuri colorate plutesc deasupră-ne Unde radio venite din ploaia ecuatorială Chitări flamenco mixere şi zbârnâitul membranelor audio În loc de sticlă gravuri ne strălucesc în ferestre Romantic oraş asediat de păduri albite de ceţuri

Maiestuos rădăcini sfărâmă asfaltul Culori transparente ne fuzionează în ochi Şi ploaia ce întrerupe iarăşi curentul electric Primitiv ca o femeie ce naşte Ochii ne plâng cu cioburi de sare Moartea venind din cer ghidată de legi balistice Egloge acompaniate de scratch-uri Efemer buchet de lalele împărtăşindu-mi înţelepciune Porţelan alb acoperit cu linii subţiri Verde inflorescenţă de nufăr Imaterialitatea muzicii legănând florile Koan vizual mut Viu arhonte Mistică percuţie Lângă arhipelag Inconştientul misterios ca o oglindă luminată de noapte Naturală scriere sub cer frunze îmbibate de pigmenţi Păsări ce vâjâie precum pietrele Haite de câini atacând omul la ora 4 dimineaţa Frig septentrional pustiu de banchiză Sau pe aproape Ceaţa miresmei florilor de salcâm Cd-playerul inimii concertând Laser invizibil delicată lentilă Pete de motorină pe frunzele florilor Baroc filigran al petalelor de crin Reziduurile răsăriturilor acumulate sărat Olmeca uitare de sine spirit al continentului sudic Artefacte africane frecate cu lemn ars Blues zgâriat pe coardele chitarei Calcar tocit sub ape Miniaturi luminoase topite în sticlă Fluid incandescent în cadru de plumb Lirice linii înscriindu-ne chipurile Arhitectura exactă a muşuroaielor Termite minuscule respirând cu un singur piept Acest prezent continuu văr bun cu eternitatea Morminte izbite de meteoriţi arzând Sub norii tăiaţi în muchii de silex Svastica tibetană soare blând nori intrându-mi pe fereastră

India Spiţele roţii devenind una Cruce greceasca zgâriată in sideful icoanelor de pe veşmântul alb Ochiul mistic al pământului Deschis sub pietre Norii precum ceața viselor Filamentul solipsist Al descărcărilor electrice Blitz scăpărând sub ceruri Ploaia născând pești oceanici Apa colorată irizând hârtia Lumina căzând razant la asfinţit În urmele băltite ale paşilor noştri În acest moment Când o bătaie la uşă Sună ca un clarinet alto Întru deschideri și treziri

Adam

Adam are doar o primăvară să se nască Doar o vară să-şi închipuie că iubeşte Şi doar o toamnă să-şi vadă inima îngălbenind Şi doar o iarnă să se lase îngropat în zăpezi Adam e un lăstar secerat de razele soarelui Un cerb a cărui frunte se va odihni-n ţărână Adam e o piramidă de lacrimi cioplite În care sufletu-i e o lacrimă ce-aşteaptă să învie

Amintirile bătrânului

Cântecul păsărilor prin vânt E acest cântec – al înțelepților pești în ape Al frunzelor transformându-se în lut În imensa lacrimă a toamnei În acest cântec unii dintr noi suntem litere Mărunte şi veşnice În universul incognoscibil şi evanescent Asemeni unei flori albe şi baroce Pentru că universul e şi el o lacrimă Învolburat de bulboanele de stele Iar noi toţi suntem durere Dar unii suntem lacrimi ce se răzbună După plâns Asemeni norilor din cerul de vară Sau lacrimilor de copil Sunt amintirile auzite de la un bătrân Care sunt ale altuia dinaintea lui care Sunt ale altuia dinaintea lui Sunt amintiri de care ai nevoie Pentru că le-am trăit

Arhitectura unui trandafir

Am văzut o fotografie cu un trandafir, un trandafir anume.

Este frumos, tulburător.

Petalele sunt răsfrânte ca nişte ghimpi,

ca niste spini.

O arhitectură a ghimpilor realizată în petale Nişte petale curbate, tăioase.

Artă poetică

Stiu că trebuie să existe Femei cu fruntea împodobită de miracol Ne căutăm trecutul în ultimele gânduri Poezia ne este dăruită precum anafura Barzii mint spunând adevărul Frunţi îngreunate de feeling Meditaţie urmând legile improvizaţiei Turnuri de fildeş transformate în cochilii ale târârii în primăvara sfărâmată Lumina invadându-ne precum un cântec Nevăzute clape se risipesc sub flăcările vântului Versuri despre săruturi în parc Si despre singurătatea poetului.

Artă

Ne înveşmântează toamna în Încremenit galben Mecanic vom păşi în urma Cortegiilor funerare Privindu-ne unii pe alţii Cu ochi estompaţi Inconjuraţi de lumini cosmice Ne aşezăm roată precum un Cromleh Păstrând dispariţia în mijloc Moartea ne dă târcoale Privindu-ne în ochi precum un cocoş cântând Propria mizerie îmi mângâie fruntea singură Voi împodobi bradul cu priviri inoxidabile Gândindu-mă la eternitate Doar oamenii mor La bătrâneţe îmi voi lua un ucenic Şi îl voi învăţa să plângă

Atunci când tac

Sufletul meu Îl aude pe Hristos Duhul din mine aude Duhul Lui Atunci când tac asemeni unei pietre Asemeni unei pietre de suflet Aud tunetul Duhului Sfânt în suflet Îmi spăl ochii în lacrimile Sale Iar lacrimile mele le plânge Dumnezeu pentru mine Spunându-mi că orice suflet e icoană văruită

Autoportet

Sunt ca un cărăbuş cu spinarea spartă Încercând să se agaţe de o rază de lumină.

Autoportret cu Isus

Sunt doar un băiat cu capul în pământ Sunt doar un băiat cu capul în pământ Sunt doar un băiat cu capul în pământ Sunt doar un băiat cu capul în pământ Sunt doar un băiat cu capul în pământ Sunt doar un băiat cu capul în pământ Sunt doar un băiat cu capul în pământ Sunt doar un băiat cu capul în pământ

Băiatul în oraşul natal

Şi băiatul a mers mult cu capul în pământ Şi băiatul a mers mult cu capul în pământ Şi băiatul a mers mult cu capul în pământ Şi băiatul a mers mult cu capul în pământ Şi la un moment dat căzu cu fruntea în pământ Cu sufletul incandescent, Excalibur şi neînfrânt Şi la un moment dat căzu cu fruntea în pământ Şi la un moment dat căzu cu fruntea în pământ

Bocet pentru om

Piere omul ca frunza În universul îngălbenit de toamnă De nu va fi să mai trăim Doamne strigă tu bocetul despre om Înainte să moară omul moare sufletul omului Ca frunza ca iarba ca floarea din spini Neghina-i mai multă ca grâul în câmp Doamne strigă Tu bocetul despre om.

Calea iertării

Calea iertării Felix Asta e pentru tine Aleasă de Elohiym Domnul

Din eternitate pentru tine Calea iertării Felix Să nu o uiţi niciodată Porneşte pe ea de dimineaţa Noaptea în praful ei propteşte-ţi fruntea

Către satori Vânt prin păru-mi agrest Strămoşii răsfiraţi prin pământul pe care călcăm Innegurarea ochilor în albastre umbre Amurgul dezbrăcând copacii de lumină Mândria/ un duşman Poezia evaporându-se alb în lumină

Cântec de jale

Izbesc de-o viaţă în tam-tam-ul Nefericirii Izbesc de-o viaţă în toba Nefericirii

Cântec idiş

Cimitir ovreiesc scăldat în lumină Lacrimi de piatră gravate în diamante îngheţate Stânci pătrate de chihlimbar în care strălucesc alefuri Pietre de mormânt cioplite în uriaşe lacrimi Acoperite cu lacrimi ovreieşti…

Te naşti jidov Vei şti să plângi Departe…

Departe…

Căci de mult deja Şi Ierusalimul e clădit din lacrimi.

Cântec

Trebuie să reînviem tainele pământului Pentru ca pământul să mai poată trăi Trebuie să reînviem tainele pământului Pentru ca pământul să mai poată trăi Trebuie să ne transformăm în rugăciuni Şi cuvintele trebuie transformate în rugăciuni Pentru ca pământul să mai poată trăi Pământul trebuie să reînvie ca să mai poată trăi

Cântecul unei bucăţi de pâine

Sunt o bucată de pâine Acum de dimineaţa brutarii m-au pregătit Şi fata de la tejghea o să mă vândă Sunt o bucată de pâine

Sunt o bucată de pâine Şi am să ajung astăzi în atâtea locuri Am să văd atâtea chipuri Sunt o bucată de pâine Sunt o bucată de pâine Am să ajung pe altarul preotului Şi în mâinile bătrânei adventiste Sunt o bucată de pâine Sunt o bucată de pâine În mâna copilului la grădiniţă Sau pe farfurie la casa de copii Sunt o bucată de pâine Sunt o bucată de pâine Pe masa săracului Şi în căruciorul de cumpărături al bogatului Sunt o bucată de pâine Sunt o bucată de pâine Voi fi frântă la mănăstire Şi mâncată în tăcere la închisoare Sunt o bucată de pâine Sunt o bucată de pâine Muşcată cu ochi goi Sau grei de lacimi prin spitaluri Sunt o bucată de pâine Sunt o bucată de pâine Pe masa curată a familiei fericite Sau în mâna cerşetorului

Sunt o bucată de pâine Sunt o bucată de pâine în mâna străinului Un codru de pâine uscată în mâna pustnicului O bucată de pâine în mâna omului O pâine mare în mâna lui Hristos

Cenuşotcă a întîlnit Prinţesa

Scoatem lumină din ceruri îngălbenite Şi din sufletele acoperite de mir Scoatem lumină şi o macerăm în prese Aşa facem hârtie galbenă peste sat Şi lacrimi cad precum frunzele de aur Şi fericirea e ca la finala Italia ’90 în copilărie Pentru că Cenuşotcă a întâlnit Prinţesa Şi afară frunze se preling precum lacrimile

Cer înlăcrimat Cerul e înlăcrimat în Fiecare zi În fiecare zi pentru suferinţa Pământului Pentru tine Adam Şi pentru mine Felix Şi lacrimile cerului devin îngeri Şi oameni Pe pământ

Cerul către hominid

Dacă prinzi un pui de vultur Ce trebuie să faci tu e să-i tai aripile Şi să-l laşi să ţi se târască la picioare Trebuie să-l laşi să se tarască Şi să-ţi fie milă de el bietul vultur Care ca şi tine habar n-are că aripile Cresc la loc asemeni tăcutei nopţi

Cerul este un Zid al Plângerii

Cerul este un Zid al Plângerii În faţa căruia ne spunem rugăciunile De care ne izbim mâinile Ude de lacrimi Cerul este un Zid al Plângerii Un zid al Templului Ce este universul Un zid de care ne putem sprijini frunţile

Chifa

Foşnesc lacrimile copacilor Aparent nimic nu se schimbă dar tu ştii Râul zvâcneşte pe pietre când tăcem Si ce poate fi mai important omule Doar rachetele eludează gravitaţia Prin rostire ardem minereul cuvintelor Conştienţi că fiecare amurg ne neagă Iţi spun: când sub mână literele îţi devin De neînţeles Frunzele îţi vor zgâria faţa în joacă Soptindu-ţi amăgiri în meandre de şarpe Pietrele te vor îmbrăca într-o grea mantie Stai la pândă cu ochi de marmură Te va înnegri frigul nopţii crăpându-te Sfânt înconjurat de trădarea frunzelor Nebun ciobit cu liniştea palpitând ca o respiraţie Aşteaptă.

Christian tristeza

Cerul e o lacrimă ce nu a plâns-o nimeni Stându-ne încă în piepturi Cerul este o lacrimă Pentru că Dumnezeu e trei ochi Cerul e o lacrimă făcută din sufletele noastre Şi din săbiile heruvimilor Pentru că noi în mântuirea noastră Suntem ca înaintea naşterii Confesiunea fiului lui Bernadone

Daca as iubi pe cineva as iubi un suflet indescifrabil Pentru ca ideogramele sunt cele mai frumoase litere Daca as iubi pe cineva as face-o astazi Dar vezi – eu nu voi iubi Contemplare îngălbenită (poem ikebana)

Nori incandescenţi Lumină arsă

drum pătat de frunze

Copii cu probleme

Părinţii fără griji Fac copii cu probleme Părinţii fără griji mamă Fac copii cu probleme Copii ce plâng mereu Ei plâng seara la teme Diriginţii prea liberi

Au elevi cu probleme Diriginţii prea liberi d-nă Au elevi cu probleme Nu pot decat să-si scrie Lacrimi mari în teme

Copiii înving dacă rup tăcerea

Copiii înving dacă rup tăcerea Pentru că în internatele şcolare Sunt şi băieţi cu suflete de păianjeni Şi copiii cheamă lumina în ajutor Copiii înving dacă rup tăcerea Pentru că în internatele şcolare sunt Bătăi batjocură şi lacrimi neplânse Copiii trebuie să rupă tăcerea

Cruce grecească înscrisă într-un templu pătrat

Visez la un pământ Sfânt şi negru asemeni chihlimbarului Un pământ de hârtie aurie Un pământ de icoană galbenă Un pământ roşu precum frunza de arţar Care hrăneşte suflarea omului Un pământ alb precum stelele Precum universul

Crucea e o sferă de raze

Teologic Crucea Domnului e o sferă de raze De acea suferinţa nu este decât Acoperita de cioburi cărare spre casă

Cum poartă vântul

Cum poartă vântul Frunzele în toamnă Rostogolindu-le blând – Aşa mă poartă pe mine Iubirea rostogolindu-mă

Cuvinte către suflet

Rămâi în lumină suflete Şi teme-te de amurg Pentru că amurgul moare În noapte e moarte Rămâi în lumină suflete Şi teme-te de amurg

Pentru că amurgul moare În noapte e moarte

d’Arc Dumnezeul meu e Dumnezeul Ioanei Fata cu privirea în flăcări Teme-te teme-te de El De Dumnezeul iubirii Dumnezeul meu e Dumnezeul Ioanei Fata cu privirea în flăcări Teme-te teme-te de El De Dumnezeul iertării

da și va veni o vreme când în oglindă faţa mea îmbătrânită îmi va părea firească jucând poate șah de unul singur voi mânca salată de cartofi ca în copilărie și voi bea bere neagră la pahar probabil că voi fi un chip familiar pe stradă în orășelul în care nu a umblat niciodată un necunoscut și voi dărui bomboane copiilor și țigări proaste soldaților ridicându-mi pălăria în fața tuturor bătrânelor ferindu-mă din calea oricui dăruind cerșetorilor ultimul mărunțiș devenind tot mai mic și mai neînsemnat dând prioritate șoferilor beți la semafor faţa mea îmbătrânită îmi va părea firească voi mânca salata orientală ca în copilărie

și voi bea bere neagră la pahar căutând să nu supăr tineretul dând întâietate oricui devenind tot mai mic și mai neînsemnat tot așa pe zi ce trece în fiecare zi până ce mă voi ridica șovăielnic și nesigur la cer

Dacă vrei să faci un om

Dacă vrei să faci un om Întai trebuie să faci o fundație de rațiune Pe care să fixezi două șiruri de coloane dorice De voința Iar apoi trebuie să pui acoperișul triunghiular De sentimente Pentru că omul E un templu

Dealurile Ceaţa învăluind dealurile Albastră atmosferă lichidă Întârziind în aerul răsfirat Nori de primăvară arând pământul ud Metafizic arpegiu plutind deasupră-ne.

.

Derizorii secunde clipesc cu ochi electrici Hârtia de ziar tipărit a cerului în foşnet Urbane gângănii agăţate de un labirint de ţevi Clădiri acoperite cu bannere promovând primul sărut În pieţe curg manifestaţii cerând dezalienare Pe monumentele eroilor cade în picuri amurgul Când oare vom privi în ochii Domnului?

Va privi el oare în ochii mei?

Dintotdeauna omul a durut

Dacă îţi vei pune sufletul în palme Ţi se va spune adeseori că nu corespunde Întotdeauna omul a respins omul Dintotdeauna omul a durut Însă o bucată de suflet e o bucată de suflet Iar sufletul poate fi atât de nemărginit Prin iubirea care comunică bucăţile de suflet Un cântec de fericire neştiutoare de sine

Distih schiţat Pe pământ frica a devenit un idol proptit pe soclul unei singure frunţi

Durere vindecătoare II

Durerea mea e fierul încins Care îmi curăţă rănile Când sunt singur în noapte Zdrobit cu Răstignitul Durerea mea e fierul încins Care îmi curăţă rănile Când sunt singur în noapte Zdrobit cu Răstignitul

Durere vindecătoare Durerea mă umple Asemeni unui fagure Durerea mă vindecă Trezindu-mi spiritul Durerea mă umple Asemeni unui fagure Durerea mă vindecă Trezindu-mi spiritul

Elegie pentru mine

DIETA DIABET ZAHARAT CONTROLAT CU INSULINĂ (200 g GLUCIDE)

MIC DEJUN – 40 g glucide: -80 g pâine Ora 8.00 -ceai -șuncă, ouă, cremvurști fierți -20 g margarină GUSTARE (ora 11.00) – iaurt 200 ml -20 g pâine (2 biscuiți simpli sărați) PRÂNZ

- 60 g glucide : - supă de legume – 250 ml sau - supă cu tăiței – 250 ml (puțin paste făinoase) - 200 g cartofi fierți, piure (orez, paste făinoase) + carne (pui, vițel, pește - salată de varză 150 g - roșii - murături - 20 g pâine când în loc de cartofi la felul doi se servește varză, spanac, fasole verde pâinea va fi 60 g

GUSTARE (ora 16.00) – 2 mere (150 g) 20 g glucide CINA

- 60 g glucide

: - 250 g mămăligă cu brânză sau - 250 g macaroane cu brânză sau - 250 g salată de cartofi + ceapă + ou (brânză) sau

- 250 ml lapte - 100 g pâine + mezeluri slabe + margarină (sandwich) Cea mai frumoasă povestire

Cea mai frumoasă povestire

Odată nu era nimic pe lumea aceasta. Nici pești. Nici stele pe cer. Nici mări, nici flori frumoase.

Totul era gol și întunecat. Dar dincolo de toate acestea era Dumnezeu, același Dumnezeu căruia ne rugăm astăzi.

Dumnezeu a avut un plan minunat. El a conceput o lume minunată, și îndată ce a conceput-o, a și dus-o la înfăptuire. A creat-o din nimic. Ori de câte ori Dumnezeu a făcut ceva, doar atât a trebuit să rostească: ,,Să fie”, și îndată a luat ființă!

El a făcut lumina. A făcut râurile și mările, pământul plin de verdeață, animalele, păsările și copacii. La urmă de tot, l-a făcut pe om, după care i-a făcut omului o soție. Cei doi s-au numit Adam și Eva. Dumnezeu i-a iubit foarte mult. În fiecare seară îi vizita în grădina minunată în care îi așezase.

Toată grădina era a lor și se puteau înfrupta din toți pomii grădinii, în afară de unul singur, pomul oprit al lui Dumnezeu.

Adam și Eva au fost fericiți pe pământ până într-o zi, când Satana, dușmanul lui Dumnezeu,

i-a ispitit. Ei s-au decis să guste din fructul pomului 2 oprit al lui Dumnezeu. Și astfel au păcătuit. Pentru prima data le-a fost rușine și s-au simțit triști.

De-acum, nu mai puteau sta de vorbă cu Dumnezeu. Aveau să știe în curând ce înseamnă durerea și necazul. Iar la sfârșitul vieții i-a așteptat moartea. Lor le-a părut rău!

Dar Dumnezeu le-a promis ajutor. La vremea potrivită, El va trimite în lume pe Fiul Lui, Isus, care va coborî din cer și va face posibil iertarea păcatelor. El va suferi și va muri pentru omenirea.

Ce mare a fost bucuria lor când au auzit că Dumnezeu va trimite un Mântuitor!

Adam și Eva au avut copii și nepoți. Încetul cu încetul, pământul s-a umplut de oameni.

Dumnezeu le-a dorit tuturor fericirea. De aceea, le-a spus ce să facă. Iată o listă a regulilor pe care li le-a dat Dumnezeu: 1. Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine.

2. Să nu-ți faci chip cioplit.

3. Să nu iei în deșert Numele Domnului Dumnezeului tău.

4. Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești.

5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.

6. Să nu ucizi.

7. Să nu preacurvești.

8. Să nu furi.

9. Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.

3 10. Să nu poftești casa aproapelui tău, să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău. (Exodul 20 : 2-17) Acestea au fost scrise în Biblie ca să le putem citi și noi. Dacă vom asculta de ele, vom fi fericiți.

Satana nu dorește să ascultăm de ele.

Uneori ne spune să furăm câte ceva, când nu ne vede nimeni. Dar Dumnezeu știe tot ce facem.

Dumnezeu vede totul.

Uneori, Satana ne ispitește să spunem o minciună și ne face să credem că nimeni nu va ști.

Dumnezeu însă știe. El aude totul.

Când săvârșim aceste lucruri, ne simțim rău în lăuntrul nostru. Dumnezeu ne iubește și dorește să ne ajute să fim buni. De aceea, El L-a trimis în lume pe Isus. Dumnezeu și-a adus aminte de făgăduința Sa. După mulți ani, S-a născut Isus, ca un copilaș.

Apoi a crescut și a devenit adult.

El a săvârșit multe lucruri minunate. A vindecat bolnavii. A redat vederea orbilor. A binecuvântat copiii.

Isus niciodată nu a făcut nimic rău. Le-a vorbit oamenilor despre Dumnezeu și le-a spus cum să asculte de El. După o vreme, dușmanii lui Isus L-au răstignit pe cruce. Isus a murit.

4 El a suferit și a murit pentru păcatele tuturor oamenilor, chiar și ale celor care L-au țintuit pe cruce.

Isus a fost pus în mormânt. Dar apoi i s-a întâmplat un lucru minunat. El n-a rămas în mormânt, ci a înviat dintre cei morți.

Curând după aceea, Dumnezeu L-a adus înapoi în Cer, pe nori. în timp ce prietenii Lui Îl priveau înălțându-se la Cer, un înger le-a spus că Isus Se va întoarce iarăși.

Isus a murit și pentru păcatele noastre. El vrea să ne pară rău de păcatele noastre și să le mărturisim. El e gata să ierte.

Noi ne putem ruga lui Dumnezeu oricând. El aude fiecare cuvânt pe care-l rostim și cunoaște

fiecare gând. El face să ne simțim fericiți în lăuntrul nostru atunci când ne mărturisim păcatele noastre.

După aceea vom dori să facem ceea ce este bine și să fim buni.

Dacă însă ne hotărâm să nu ascultăm de Dumnezeu, ci să-l urmăm pe Satana, adică pe Diavolul, atunci, când vom muri, acesta ne va târî cu el în iad. Iadul e un loc unde focul arde fără încetare.

Dar dacă-L iubim și ascultăm de Isus, la revenirea Sa, El ne va duce în Cer. Cerul este casa minunată a lui Dumnezeu și a Fiului Său Isus. Este căminul plin de iubire și lumină. Acolo Vom fi fericiți pentru întotdeauna.

ISUS, ȘTIU MĂ IUBEȘTE 1. I-sus, știu mă iu-beș-te, Bi-bli-a-mi spu-ne mi-e; Cei mici Lui Îi a-par-țin, co-pi-la-șii la El vin.

2. Pen-tru mi-ne a mu-rit, Ca-să-n-cer mi-a pre-gă-tit; El spa-lă pă-ca-tul meu, De El m-apro-pii și eu.

3. Lui I-sus sunt foar-te drag, De-și eu sunt mic și slab; Din a lui Î-năl-ți-me, Mă scu-teș-te pe mi-ne.

Refren: Da, mă iu-beș-te, El mă iu-beș-te! Mă iu-beș-te da, Bi-bli-am-i spu-ne a-șa.

Pentru literatură creștină suplimentară, scrieți-ne la adresa de mai jos ___________________________________________ Pentru distribuție gratuită – A nu se vinde ___________________________________________ Gospel Tract & Bible Society Loc. Fântânele NR 272 317120 Arad, România gospeltrarad@rdslink.ro

The Best Story To Know (Romanian) Publicat de Biserica lui Dumnezeu în Cristos, Menonită

Elegie pentru porumbelul ucis

O biet porumbel nevinovat dând din aripi În mâinile mele de copil atât de relele mele Micuţele nemiloasele mele mâini de băiat Tu blând porumbel biet spirit nevinovat Tu inocenţă martirizată de mâini de copil Micuţele nemiloasele mele mâini de băiat Tu biet porumbel blând spirit nevinovat O biet porumbel nevinovat dând din aripi

Elegie propriului meu craniu

Osul acesta va ajunge în pământ Creierul meu va deveni pământ Dar sufletul meu de pene Sufletul meu unde va fi?

Voi fi un craniu fără nume Ce voi fi? Ce voi fi, Suflete?

Ce sunt? Ce sunt, Indescriptibilule?

Voi fi un vultur atunci – nevăzut

Elegie Aripi albe pâlpâie în filamente electrice Cuvintele îmi plâng acompaniate de tragic flamenco O jale de moarte se-aude prin galbene frunze Emoţii diluviale ne umplu ochii cu cenuşă La amiază lumina se zbate asemeni unei păsări în sârmă ghimpată şi râs Erato plângi pentru târârea în moarte Cântă şi jeleşte fiică a lui Zeus Te tânguie şi las-o pe Polymnia să vindece Implacabil Thanatos ce răsfiri deznădăjduit bocet La toţi ne sfâşii visul de pe frunte O muritor Thanatos Te plâng Hai să urcăm în munţii din Jamaica Dumnezeule Scoate-mă dintre pietrele tăcute ce îmi acoperă mormântul Învie-mă

Nu vreau în pământ Nu vreau în pământ

Eşti un sărut supranatural Pentru mine eşti un sărut supranatural Izvorât din acea lacrimă ce rămâne neplânsă Acel somn ce nu-l terminăm niciodată Monoton ca o călătorie sfânt ca un pelerinaj Acea oboseală ce ne transformă ochii în ţărână Asemeni unui venin pândind într-o injecţie Când voi cunoaşte durerea voi cunoaşte viul Când voi cunoaşte iubirea voi fi iubire

Exhortaţie

Sunt oameni ce în loc de ochi care văd Au două cioburi de sticlă colorată Sunt oameni care nu vad și Mai sunt oameni care raman așa Ce trebuie făcut e sa privim în ochii aceștia Rupți din sticla sanctificată a vitraliilor Trebuie să iubim aceste cioburi colorate Ai acestor oameni înconjurați de adâncurile beznei Trebuie să îi iubim pentru că iubirea e lumină Pentru că ei au atata nevoie de această lumină Și va straluci iubirea în frunțile noastre, în ochii lor

Sufletele lor asemeni catedralelor înconjurate de zi Sunt oameni ce în loc de doi ochi au cioburi colorate Și sunt oameni care în loc de ochi Îl au pe Hristos Și care în loc de suflet Îl au pe Hristos și care În loc de viață Îl au pe Hristos și care în loc de Hristos îl au pe Hristos Myth Existence is an ocean world is a stone in it a whale as big as an island the entire world the whale was a cloud of locusts God made the sun look down the sun was cold he didn't like the whale the sun asked a kid to help him the whale will eat me the sun said I am not afraid but I don't like dying go the kid made himself a boat he flew to the island the whale thought he was a penguin to eat the kid became a spear the whale thought he was a fish to eat the kid pierced the whale with the spear the kid pierced the whale in the heart the kid pierced the whale three times then he took the whale and tore it in two with his little hands he ate a half then he ate the other half it was harder for him to eat the other half then he threw the spear in the ocean and rested in the boat he ate seven stars and fell asleep he woke up went at the edge of the boat and took a big shit the whale was now again in the sea all the small fish worms and creatures were eating it the sun smiled over the ocean the kid jumped in the water and frowned he missed three birds Family photos

A train a train full of Roman crosses big or little burning eyes transformed into acid still looking at the black and white family photos heart is made to forgive brain is made to remember the trains left to the Mountains of Sacred Ashes

Fragment de palimpsest ...şi eu voi fi târât de barbă Prin praf şi pietre ascuţite Rabi Gândurile indianului mergând

Oraşul e atât de mare că poţi să te pierzi Pe străzile pustii şi întunecate de noapte Prin parcări şi benzinării prin ghetouri Poţi să te pierzi pe străzile singurătăţii Şi Africa e atât de mare că te poţi pierde Prin câmpuri roşii şi pustii prin deşert Te poţi pierde fără urmă prin închisori Şi Africa e la fel de mare ca oraşul Şi Europa şi Europa e mare prea mare Când eram eu mic mulţi se pierdeau Mulţi se pierdeau împuşcaţi la graniţă Mulţi se pierdeau în interogatorii Fiecare oraş fiecare oraş e prea mare Fiecare pământ e nesfârşit şi pustiu Atât de mare că poţi să te pierzi Si pământul şi pământul e prea mare GER PASTELAT

*** Lângă felinar Arbori ninși de lumină.

Vânt îngălbenit. *** Clară boltă bleu Nori amestecați târând.

Amurg desfrunzit. *** Pe cer muribund Zbor înghețate aripi. În ger pastelat. *** Pătând zăpada Îngenuncheate lacrimi.

Dimineți stinse. *** Cerul înflorit Luminos arhipelag.

Stradă stelată. *** ‘Nalt stâlp electric Învăluit de pâclă.

Arbori în flăcări. *** Din plopii galbeni

Plutesc convexe frunze.

Stei întristatu. *** Între trandafiri Frunze atârnă stingher.

Cer ars de lacrimi. *** Îi zic iar păsări Din salcâmii încă albi Legănați de vânt.

Tema pieselor verii Sau doar încă gamele. *** În pervaz clinchet De pasăre sub valuri Rostogolit îmi Învinge radioul În derivă, scufundat. *** Alb magnoliu Arând cerul prim secund Răsfrânte stele În moi cinci colțuri Lumină călcând trepte. *** Cerul strălucind Fosfenic peste codrul Cuprins de bezne.

Valuri pătrate, drepte Noaptea prin salcâmi și noi.

*** Pâlcul de rațe Curgând omogen pe râu Săltat de valuri Mocirlindu-și penele Verzi și tălpile late.

Glasul Poem închinat suferinței, dedicat Planetei INTRO: Sâmbure înţepenit în clepsidră Omul nu-şi va întoarce capul Să te petreacă pe drumul tău spiralat cu privirea sa arsă de mulţumirea existenţei ştii?

CONTRAPUNCT: Mortii, bolnavii, nefericiţii, Cei părăsiţi, înfricoşaţii de morţi incurabile, alienaţii, internaţii în sanatorii, cei cu creiere îmbibate în opiu, cerşetorii cu obrajii invinetiti de alcool, viciile răstignite în priviri mahmure după o noapte de rugăciune, bătrânele bolnave de Parkinson acoperit cu florile de gheaţă ale singurătăţii, aceia cu mâinile legate de regimul totalitar ai propriei singurătăţi TEMA A: şi tragedia de a avea aripi într-un muşuroi

construit în adolescenţă când ochii ne devin orbi şi începem să ne târâm… da, aripile n-i se macină de asfaltul singurătăţii în bălţile căruia se oglindesc screensaver-urile ochilor aproapelor noştri TEMA B: Doar soarele ne va acoperi fiecaruia sfârșitul Cu o melodie împletită în părul Său blond OUTRO: Iar eu?

Glas stenografiat pe hârtie am rămas

haiku alb

zăpadă spre cer fata aleargă prin alb frig imaculat sus deasupra ei ramuri înzapezite lumini picurand aici aproape chitara în zăpadă fulgi cazuti pe corzi mesteceni iarna vant bland rahela fugind zăpadă yahweh precum o aripă în tine intră iarna frumuseţe doar lacrimile ni se amestecă cu fulgii uneori plângem omătul e viu încearca să înţelegi furtuna vie uneori cerul nu e decat o lacrimă căzută din râu ca o cărare alb râul străluceşte coborând din cer ca o cărare zăpada ne urcă in suflet rahela şi nu ştim încă nu ştim ce vorbesc aceste lacrimi căci sufletul său e un ocean de lacrimi strălucitoare strigă-i numele spre furtuna din ceruri va tuna în noi cerul va fi rupt înauntrul nostru şi vom tăcea plângând pentru nuferii ce cad din ceruri dalbe şi se vor topi precum lacrimi ce curg pe obraji şi vor muri muri uneori ştim că lacrimile sunt râuri şlefuind suflări precum pietrele din munţii troieniţi din sufletul nostru caci viu el este domnul rahelei asa ii vorbea mergând printre crini rachel auzea cuvintele privea zăpada el e zăpada precum ploaia curată aşa este el râul ce tace râul infinit e el ingheţat şi alb zăpada cade îmi cade pe suflet iar mă troieneşte dumnezeul tău e sfânt rachel dar tu ştii asta soarele lumina înăuntrul zăpezii zăpadă nufăr e atâta zi uriaşa lumină infinită zi mâinile noastre una într-alta în nea

împartăşită zăpada iubind îngenuncheată în ea în viu dumnezeu îngerii cânta şi clapele orgei sunt acoperite de omăt aripile lor sunt albe ca zăpada albă muzică zăpadă biblia sta deschisă sub fulgi albi filele vântul priveşte rachel zăpada e lumina priveşte în jur fiindcă ochii ochii tăi sunt iubire albă lumină ascultă rachel voi merge şi eu şi voi privi îngerii noi vom fi prieteni rachel cei mai buni prieteni luminaţi de nea pentru că isus e această zăpadă zâmbet infinit şi îţi spun rachel ştii voi reuşi rachel să-mi scrii inima pentru că noi doi suntem prieteni albaştri 4ever & ever palma ta ţine un fulg şi a mea pe-a ta alb în zăpadă şi vom juca go sau şah în cer de munte cu arhanghelii ce-ţi spune râul în ţara frumuseţii ce îi vorbeşti tu adeseori el ţi-a văzut lacrimile tale de safir dacă vei vrea să plângi tristă fii azi căci ploaia e în tine azi dumnezeu este el este o lacrimă domnul tău este iar lacrimile sunt un popor asemeni asemeni nouă suntem lacrime oglindite in mare uriaşa mare plânsă din ochi din nesfârşitul ochi nears plângi astăzi plângi azi căci durerea e un univers durerea e universul lacrimile îţi vor cădea în zăpadă rahel topind-o pentru că omul e un înger cu suflet de animal dar ştii răspunsul sub cer mereu este da nu este altul tu stai în genunchi pe zăpadă rahela ţi-e părul umed iar eu l-am văzut pe om am văzut omul astăzi am văzut omul aşa că plângi ra plângi şi pentru mine rachel pentru mine plângi dar zâmbeşte ra căci iubirea nu e înlăcrimare

Hartă către inimă Floarea devine măr Iar mărul devine arbore Apoi pomul se umple de flori Iar florile devin iarăşi mere Inima devine suflet Sufletul se împărtăşeşte Dar mai întâi de orice Omul devine inimă.

Hotel Rwanda

în amintirea celor morţi şi nevinovaţi

Fiecare zi ne mai şterge o iluzie din priviri Şi pe Pământul acesta există o singură ruşine Ruşinea să fii alb şi să nu faci nimic Şi nimic nu poate spăla obrazul albului Şi nimic nu-mi poate spăla obrazul Nu mai vreau să fiu un alb şi nu voi mai fi Niciodată niciodată niciodată niciodată Uite deja mă-nnegresc mă-nnegresc Sufletul meu e negru – carbonizat de milă Ştiu că o Lumină va veni căci noaptea e prea rea Şi chiar dacă doar plâng ştiu că am făcut ceva Dacă doar plâng dacă doar plâng pentru Rwanda Pentru copiii şi pentru toţi cei martirizaţi din Rwanda Dacă plâng pentru Isus cel tutsi și hutu executat în Rwanda Pentru Isus executat de 1 000 000 de ori în Rwanda

I-IV

I. Lumina e caldă iar muntii șterși și cețurile strălucesc ca dintr-o stampă Liniștea a scris forma Unor muchii exacte în Metalul cubului privirii noastre

Suntem noi Aici Răcoriți de amurg Umblăm pe miriștile galbene și roșii Printre norii de fum Ce se nasc Din durerea flăcărilor Inima ne este piatra De hotar de unde Pornesc toate călătoriile Noastre Și nu ne vom invoi Soarele arde în noi precum o malarie Sinele ne straluceste acum Asemeni TGV-urilor În noi inșine purtăm strălucirea de neon a vietii Îl purtam ca pe embrionul Unui om Ce îl vom naște Pe noi Ne vom naște II. Prin venele noastre ne curg quarci Și particule Strălucim Și noaptea doar ochii Ne umbresc stralucirea de Fosfor a trupului Născut din nou Drept armură avem doar

Veșmântul de crisolit al gloriei Suntem noi Cei care am scăpat Cei care am trecut de munți După ce i-am aruncat în mare Munții sub care am trăit o viața Din copilărie Ajungând după ani de așteptare La picioarele Domnului Noi cei cărora ni s-au deschis ochii De pământul de argint al noii lumi Saliva și degetele lui Isus Cei care am scăpat Și am devenit vii Kyrie

III. Oameni adăpându-se din Revelații Răsunând polifonic Precum un ținut de cascade și cataracte Acolo vom merge Voind să auzim cuvinte din gura lui Iahve Incandescente precum niște Pietre ce au stat nemișcate mii de ani În apele Pamantului

IV. Undeva înăuntrul nostru al fiecăruia Există o ușă sau poate Niște țigle căzute

Pe unde putem privi în afara Acolo putem privi

*** Ochii îmi sunt trei stele fixe Nu reușesc niciodata să-i inchid Respir prin întrebări și vise talmudice Ziua sunt autist când dorm sunt Bruce Lee Stau în mijlocul linghișpirului Aș vrea să-mi închid ochii măcar puțin Însa și când sunt închiși sunt deschiși Măcar peste un ochi de aș putea să storc faguri Și să dorm puțin ca întregul pământ Dormiți Iertând

Te iert Te iert Te iert Te iert

Imprimare

Stau întins pe noapte Asemeni unei catedrale Undeva deasupra – spre lumină Sufletu-mi se înalţă

Râurile orgăi reverberează în mine Umplând pardoseala cu pietricele Roase de apă/ de acum văd Sufletul meu e o Biblie

Instrucţiuni

Dacă vei fi împins vreodată într-o cameră de gazare Ce trebuie să faci este să te trânteşti la pământ Să stai în genunchi cu mâinile puţin ridicate Sau una în alta şi să te rogi până ajungi în cer Asta trebuie să faci dacă vrei să nu-ţi pierzi cerul Viaţa fără sfârşit şi dacă vrei să nu-l pierzi pe Hristos Pentru că orice altceva ai face e moarte

Iubire imposibilă

Acum stau în faţa mâncării şi mă gândesc la tine Azi am lucrat toată ziua Am cărat bârne ciment şi var Şi m-am gândit la tine.

De ce am ochi să văd cât eşti de minunată?

De ce am o inimă în piept să te iubesc?

De ce mă priveşti tu asemeni zăpezilor ce umflă râurile?

Când tot ce-mi înconjoară sufletul e durere Aidoma oceanului înconjurând un colţ de stâncă.

Îngerul Domnului a trecut prin mine

Domnul e atat de aproape Încât dreptatea şi judecata Lui mă îngrozesc Domnul e atât de viu Încât puterea lui mă face să tremur Doamne tu eşti viu Şi eu nu Tu eşti drept şi eu nu sunt Şi judecata Ta mă tremură Tu îmi eşti mai aproape decat mormântul Şi din orice el îmi e cel mai aproape Fă-mă te rog asemeni unuia ce l-ai scos din mormânt Îngerul Domnului a trecut prin mine Lacrimile

Evul Mediu nu s-a terminat Evul Mediu nu s-a terminat Privesc și văd, respir și tac Evul Mediu nu s-a terminat.

De mă vei pune pe rug Voi sti ce să-ți spun Dar am să plâng și am să tac Căci Evul Mediu nu s-a terminat.

Eu trebuie să mor și trebuie să sper De va fi să plâng tu nu ai să vezi Pentru că tu-mi vezi doar steaua din piept Căci Evul Mediu nu s-a terminat.

Se face tot mai întuneric Lumină noi nu am avut niciodată Mereu au fost stele mereu au fost flăcari Veacul întunecat nu s-a terminat.

Nu e a noastră lumina – a ta e doar flacăra Al tau e rugul ce lacrimile-mi nu-l sting Nu mai plâng, privește, eu nu mai plâng Căci doar lacrimile nu le poți arde.

Live jazz I. Noaptea închidem ochii îngenuncheaţi în seifurile sufletelor Sunt lucruri care ard înăuntrul nostru cu vâlvătăi curbate tăios într-o lumină roşie, stroboscopică Dimineaţa vine ca o însănătoşire II.

pătrate albastre jazz o întuneric ofilit

LOVING SOLOMON

"Tu ma faci sa zbor" DJ Project “Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă gasiţi pe preaiubitul meu, ce-i veţi spune? Că sunt bolnavă de dragoste.”

Song of Solomon

Teach me to Love Teach me to love teach me what I never learnt I just couldn’t or just wasn’t paying attention or Just hadn’t met you like Joseph before he met Mary You can pass by and fill my soul with your smile Your love calls for mine like devotion calls tears Love I never had or love I ever knew I could have Make me learn what God wants me to learn My beautiful and wise love my Solomon you are

1

beautiful as a temple a pilgrim can never forget

you are the dream the beloved and empress of me you are my mecca and medina, my jerusalem I’m your djafar humbly bowing and adoring you a soul of esmerald smiling a brook of myrrh we are 2 rivers walking together and becoming 1 2 stars rushing into each other giving birth to a 3rd and you are the regret of the holy to my loneliness before you i am cinderella loving solomon you’re the stained-glass madonna in my heart the first and the last and the only one my prayer to god is to say you i love you

2 love is the force beyond the incomprehensibility of beauty attracting lovers to each other like lovesick stars silent and question filled gauguin meditation the forest washes her hair in the stream of the sky and words are images in which we see our souls the hart and deer are pensive drinking from their own reflections when i think of you i remember all this meaning and i’m an in love albatross in his warm world of ice i am in love with you and my heart is a lit menora god gave me this love to me to give you my heart is a lily in my eyes fed by my tears weeping unites pain and happines in me into love

3 reflected in your eyes even the sky is a lighter heart with his kind angels and pilgrim clouds in your melodic gaze the morning sparkles beautiful as a madonna sculpted in light and in my silent moments love makes me pray love is a song i’m learning as i think of you my heart is an unknown wet flower opening in the wind

and in the field I confess my love to the flowers to the lilies who tell me that you are their queen beloved caliph dressed in the gold of consecrated garments i love your fragrances and your smile makes me drunk graceful you are and holy and sacred is your love

4 while waiting for meeting you somewhere in the world a life has passed like a story forever collected in a book and now I just wait to tell you i love you just a cricket in love with a pensive amethist flower a pilgrim for you and beauty walking toward a Mecca of the heart toward one thing no one understands but even unwillingly worships but you sweetheart me ten fold like a woman of marble and grace like the dewed rose's endeared by the Romantic bug of the sun the sky sings to me the same shy song of the stars I am alone but the truth of a poet is no less true and our hands are held together in the hand of God my life is but a dream beatifically enslaved by your love

5 god calls you to see inside your love like in an ancient book to look at your soul as you would the southern cross you were not made for loneliness pleasing friend your soul is a lover's mirror but would you believe? love needs you my friend and someone else needs you too there is someone who wishes you tenderness you are alone but know that you are alone no more all because love is the algebra of life a silent singer you are putting the sun to sleep the light is your teacher walking with you in the dust you are in love now and you're her soul's friend loving the soul that imperially loves you

6 before you i’m speechless like abu nuwas before a desert lily i give you this map of my heart you have concquered i’m in love i’m in love desperately in love with you my love is a river sounding in me the herds and sheperd drink from and an entire talmud could be written concerning your beauty a consecrated sufi i am lost in the contemplation of you you are more beautiful than a white swan or a statue of marble my lady of grace loving with the heart of mary please come in my heart and let me come in yours i am your Huck Finn loving you with the unlearnt love of a boy at night when i look up i see your face in the stars but love is saudade and sensucht dor and heartbreak

7 we’re god’s world but of love we know not world is a song with author unknown if grief lies in everything then happiness lies in nothing verily it is true that love makes the heart the soul we all seek for is an anointed stone if man is a temple it’s only because of love i seek to love all but it’s true that you are my love no other woman can i love and it’s so true i wish to say my prayers with your hands in mine say to god i love you and to you’re his love grace is for the humble and love for devout god wrote you in my heart so i can’t resist you

8

i invite you to my heart where my love waits this hanwritten book I found in me inked with unknown letters the thing that for millennia man wonders what is love deeper than the jazz forgiving as the forgiving ones the power to love is the secret of world’s beauty love is the soul of man everything that man has my love is my treasure and my treasure you are you are my love descended from beyond more beautiful than the loving moon and brighter than her i invite you to the flowers and the ornamental writing of the jordan the mountain wants to be your friend waiting for your smile god made forever and man called it love

9 we cannot love but once and only one this how man was made in likeness of one god and you love me as no one ever did and what i pray for is your one true love god gave life to me just to learn to love truth is love more important than man's oneself i'm baptized in your love as in an endless sea you are my true love and your love gives me life a walk in the world makes me see love is a prophet i lose myself in love but love finds me again you were made to love and i was made to love you so this is what i say my love i love you more than life

10 love is the true power of man and god justly living makes love immanent and heartbreak brings god down humbleness is the porter of every good thing god made woman last most beautiful than everything there is

you are a book written by god in ink and stained-glass and your gaze a woman's tenderness embracing my face god is in love with you you're his masterpiece he made you to break my heart with endless love towards the splashing brook of the sunrays every skylark sings i too sing as a lovebird in the light of your glowing face you bring the day wherever you go like Jesus your brother the one who made me love you without telling me why

Luna e o prinţesă

Luna e o prinţesă măiastră cu un obraz de safir negru Şi cu celălalt de chihlimbar incandescent privirea îi Susură prin părul împodobit de diamante ca frunzele De mesteacăn oglindind stelele în început de noapte Luna e o prinţesă cum nu sunt fetele din lumea aceasta Dar e o femeie tristă ea cum trist e cerul de când e lumea De aceea nu poate avea ca iubit decât un suflet trist Ca mine frate sau ca tine omule ca tine suflete Mamă

Ploaia scânteiază între noi Mamă Ploaia pe care o plângi tu Şi pe care o plâng eu Trebuie să ajungem până la izvoarele ploii Şi să ne ştergem acolo lacrimile Trebuie să ajungem până în ceruri

Şi să privim Marea din lacrimi A fost odată ca niciodată un duh nevăzut și fără început nici sfârșit.

Duhul acesta i-a făcut pe oameni din nisip.

Oamenii erau pe pământ.

După ce au fost făcuți oamenii au plecat de lângă duh.

Nu îi ascultau glasul și nu îi interesa ce ar avea el de spus.

Duhul stătea în cer, umplându-l, și plângea – nici un om nu știe de ce sigur.

Plângea ca un copil caruia îi fug jucariile departe, fara să le mai poată ajunge. Și lacrimile duhului au căzut pe pietre și nisip până s-au făcut toate marile nesfarșite și uriașele oceane ce le vedem în jurul nostru sau înăuntrul nostru.

Mărturisire despre univers

universul este delimitat de cei 2 salcâmi triști scufundați în acuarela indigo a cerului de sinagoga mică și de această lumină umedă ce îmi spală ochii ori de cate ori îmi amintesc bunatatea heruvimilor Meditaţie Iubirea e o mare de lacrimi Nesfârşită Asemeni frumuseţii Iubirea e o femeie

Iubirea e ea Frumuseţea ta mă face bărbat Şi eu te iubesc Asemeni vântului înlăcrimat De ploaie/ Miracol de frumuseţe îndurerată De suflet şi singurătate Tu galateea mea făurită de Indescriptibil Perfectă Galatee Miracolul meu la tejghea la trei dimineaţa Când nici măcar Luna nu mai contează Muncitoare în tura de noapte

Momentul frunzelor Mângâie-mi chipul alb ca un tub de oxigen.

Dacă m-am născut Inseamnă că sunt mort.

Cu mâini străvezii îmi scriu versurile.

Acum ca niciodată când moartea…

Adevărata viaţă îmi sărută ochii.

Muză bantu, Muză yoruba

Mi-acordez lira pe ritm blues Şi-un saxofon alto îmi improvizează

în piept Mi-acordez lira pe ritm blues Şi însăşi Muza se tânguie cu Africa în plete

Nevăzut asediu Polară tribulaţie brumând peşteri de iluzie Spasmodice gheţuri irump din trecut Aur nocturn sunt aceste pietre Nisip cernut prin sită deasă de lacrimi Corăbii fără de şobolani sunt sfinţii?

Fericiţi martiri purtători de cruce Ascultaţi o rugă de biet saltimbanc Duceti-o mai departe la Cel Fără De Nume Scăpaţi un om de gheenă şi de-al înstrăinării scrâşnet Pământul meu e trist ca toată firea Răsărit din liniştea veşnicelor ape Ghiocel umbrind disperarea e şi ăst poem Triste revelaţii flutură la gâtul solitudinii Aerul viselor devine rece în preajmă Monolit sfărâmat de infiltraţiile rătăcirilor Ani fumegând precum chibritele arse Orbecăi precum o gâză de noapte căutând ceea ce am Meteoriţi polenizează apocaliptice flori Pe umărul lemnului cioplit ne plecăm ochii Zgâriaţi de lacrimi Ascultăm clipocitul nimfelor şi privile orbilor Iar noi, chirciţi în vii bordeie de lut Colecţionari de zăpadă şi dezamăgiri Doar viscolul ne însoţeşte paşii.

Noaptea va muri

Noaptea stă înaintea mea Şi îmi vorbeşte Îmi zâmbeşte şi-mi spune cuvinte Dar nu le înţeleg Noaptea îmi spune cuvinte Îmi vorbeşte despre zi Dar nu o înţeleg Îmi spune că va muri Nobodiness menhir

Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor Inspiraţie fugitivă (…)

Culori necontinuate de nimeni pe cenuşii pânze acoperite de praf Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă (…)

Happening iniţatic desenându-mi o ideogramă pe faţă Pe birou rămurele de busuioc şi pete de culoare Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluţiei franceze Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile Unghie înnegrită de uşa tramvaiului radioul devenit lichid Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului Reflectoare holbate peste iarnă în oraşul devenit ceaţă şi întuneric Statui înţepenite hierofantic printre oglinzi Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip Muze gracile însufleţind templele în paragină Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului

Din faruri rotunde efemer ţâşnesc fascicole verzi În intersecţia năclăită de noapte Bărci de gânduri plutesc pe moleculele uitării Alge împotmolind tălpile viselor Mărturia exploziei electrice cirus Prunii livezii îşi şoptesc egloge Văzduh geometric (…)

Nori în vârtejurile naşterii apotropaice Sculpturi pop din cuburi de bazalt lipite cu aracet După-amiaza petrecută la fereastră (…)

Sprijiniţi în palmele transformate în frunze Triunghi ascuţit ca o rachetă scuturându-şi şuviţele de flăcări Vechi locomotive negre răsturnate precum nişte jucării pe covor Părăsindu-ne plutele înotăm în propriile lacrimi Cadet pe corabia cu nume de pasăre Vântul îmi toceşte muchiile cubiste ale buzelor ce rostesc numele Iubirii (…)

Făpturi hidrodinamice plonjând optimist în pâlnii cu mortar Falsă exasperare în faţa arborelui pragmatic Tablouri realizate cu amprente cromatice (…)

Bibelouri purtând conversaţii în noapte pe rafturi Culori aşezându-se simplu pe hârtia umedă Seraficul amestecat cu abjecţia daimonic geniu lucrând la normă Valuri sărate îmi inundă cortegiul Pe chip am o meduză ca mască mortuară Din bare de fier nituit un măslin cu frunze ghimpate de plexiglas Ocean cu valuri distincte precum tuşele impresioniste Planeta stratificată arbitrar urletul durerii Pământului Bancnote folosite în loc de cărţi de vizită şi de lanterne Oameni ucişi pentru bani purtând steme de state Moartea insinuându-se printre noi ca unică realitate Lumea a Treia legată în lanţurile lagărului planetar Encefalul atmosferic al Terrei ros de depresie Bolovan turtit înaintând în necunoscut Oraşe invadate de imperii de termite Diptere gri ce-şi depun ouăle în pielea noastră Radiourile liniştindu-ne angoasele întru importantul comerţ Viaţa părăsindu-mă la crepuscul

Unul din şamanii comunităţii Revoluţii de catifea înăbuşite cu perne de pluş Pictură în frescă imitând grafitti-uri Frunze de cireş zburlite precum o coafură afro Evenimente de abia trecute năpădite de mâlul aglomerării prezentului Nisip curgând misterios din cutii de carton (…)

Copilăria devenită un situ arheologic Dansul expresionist al frunzelor însufleţite de vânt Picurii de apă spălându-mi praful de pe chip Stele îngropate pe umerii generalilor Noaptea sosind ca o divizie de tancuri Frunze purtate de vânt în deşerturile mantice ale îndoielii Furnicar de stele adunate în jurul matcei De la mii de ani lumină distanţă Pământul strălucind enigmatic Muşte zgâriind hexagonal sticla Circular şir de zile primitive salbă de mărgele străvezii Pleoape arzând tropical lângă clipocitul febrei marine Nisip topit în lingouri Moartea îndepărtată precum următorul week-end Încă o noapte sub cerul pelasg Ziduri surpate cerul nopţii scăpărând ca un vitraliu Legende ţesând trecutul Elicoptere transportând uraniu către centrele de prelucrare (…)

Oceanul Arctic inundând Europa Tatuaje incaşe în scoarţa baobabilor Deznădejdea zvâcnind precum un peşte abisal Filozofi încărunţind la orele 18 Schelete de uriaşi dinozauri lângă autostradă Lavă încremenind sub elemente Aborigen sfârşit sub soarele pătrat Efemeră argumentaţie a erorii convingătoare ca o bilă de heroină Docte biblioteci umplute cu tomuri despre greşeală Vieţi trăite doar pentru a umple câteva cărţi sau cd-uri Şi apoi o moarte adesea autoprovocată după un lame destiny Rânduri albastre scrise de fiecare din cei mai mulţi din cei şase miliarde în imponderabilitatea revelaţiei ignorate Aliniamente de zgârie-nori captând feeling-ul genezei şi al primului început Conştiinţa mozartiană a frunzelor

Neoplastic Stratocaster Lira electrică pe măsura secolului douăzeci Corzi de aur ce vor amuţi când noi Vom fi acolo şi nu aici Revelaţii paraşutându-se precum trupele de ocupaţie Albastru Ierihon sunând în saxofoanele Harlemului Singurătate strivită ca un pachet de carton Ploaia izbind frunzele copacilor (…)

Muşuroaie crescând precum oraşele sub lumina de neon a amurgului Copaci de umbre acoperite de aburul gheţii ochilor noştri Bard rătăcit printre Muze în Parnassos Duh expiator pogorât călcând pe frunzele galbene Din inima mea Surpat zid în jurul templelor greceşti susţinute De aliniamente de furnale în flăcări Suflare de aer cald pe ochi Apa solidificată în aisberguri Transparente ziggurat-uri curgând ca un oras de uriaşe Blocuri către sud Topindu-se tot mai mult şi devenind apă amară Şi întunecată precum fruntea unei surori din Africa Inspiraţia strivind metafizic poeţii Arta devenită o ştiinţă exactă Universul sprijinindu-se pe o singură axiomă Gheizere trădând râuri subterane Meşteşugari medievali reprezentând miracolul în catedrala Cu ferestre mari cât oglinzile de mână Muncitoare jamaicană sub soarele mulatru împletind cântece în păr (…)

Imaginea lui Hristos fotografiată în emulsia de sânge a Giulgiului Africii Frunze scuturându-se enigmatic din glastra ikebana Marea Egee înverzind transparent insulele locuite de apostoli Cu tălpi prăfuite Feţele fraţilor noştri înnegrite de lacrimi Nervi scormoniţi exhibiţionist în cadrul noilor isme Muzica de cameră dispărând de pe servere Din lipsă de afişări (…)

Oameni dărâmaţi contemplându-şi degetele încleştate Unghii umplute de pământul aspru al urletului Egoismul narându-şi propriul ego amăgit de tricksteri Sfârşitul strălucind pe munții Canaanului Prooroci anunţându-ne deznădejdea (…)

Consumatori zâmbind cu priviri de zombies Becuri de tungsten falsificand lumina udă a cuvintelor Pagini tipărite industrial conţinând unice clipe de revelaţie Ochi verde smarald străluceşte luna în surdul clipocit cosmic Buze de fildeş murmurând rugăciuni în arhipelaguri oceanice Treime nevăzută Graţie pogorâtă însufleţind lutul Epifanică reflexie a Luminii în luciul frunzelor Nori străjuind ca un cântec brazilian (…)

Ritm ciobit oval printre pietrele născute de apa râului Litere străvezii ilustrate de înluminura dimineţii Oameni murind de frig în blocul nostru într-o noapte oarecare de iarnă În care noi ne-am uitat la televizor şi apoi… îţi aminteşti ?

Am pornit radioul şi am dat făcut un chef Sau mai ţii minte când am mers cu maşina o lună mai tarziu? Şi la punctul giratoriu stătea un tânăr la ocazie Un muncitor, un student, cine ştie ce-o fi fost.

Nu l-am luat şi apoi la sfârşitul săptămânii am citit un articol mic În gazeta oraşului în numărul 21-28 ianuarie : Un tânăr navetist a fost găsit degerat şi jefuit la sensul Giratoriu. (…)

Nori alunecă precum nişte ciudate bărci de pescari Salcâmi niciodată înfloriţi uzi de picurii de cerneală ai nopţii Frunziş încărcat de păsări şi gânduri Muzicalitatea pământului vâjâind în penumbră La vere revolution est prêt a porter Picioarele mi se afundă în răcoroasele frunze ale nopţii Clipesc cu ochi limpezi ca doua pete de acuarele Evanescent personaj de animaţie cu privire indigo Înserarea se manifestă printr-o absenţă Necunoscut strălucind mistic de cealalta parte a ostrovului Jungla strălucind în ochi africani

Penele păsărilor îngălbenind în septembrie Ochi arşi de acidul propriilor gânduri Cu ochiul inimii deschis călătoresc către cerurile în revoluţie Rotindu-se amplu sub strălucirea tălpilor Lui Dumnezeu Scoici secretând perle în jurul sidefului zgâriat ostrakon Tristele momente când inima omului devine pură ca un excalibur Marea oglindă a eterului reflectând orbitele Galaxiei Măşti gratuite zâmbind vorace sub stindardul mizeriei Idealişti murind în singurătate Extazul profetizând în magnifică pierdere de sens Cărţi arse în cuptoarele furnalelor Primitivi aborigeni zgâriind grafitti-uri mnemotehnice Nesfârşitul născându-se aici printre ocru-ul frunzelor Strălucirea apei la orele 17 dând iluzia creaţiei păstrătoare a negaţiei Solipsiste Universul iluzoriu mutant al Ideii Poet pitoresc precum un bibelou zdrobit pe caldarâm Sunt orbit asemeni unui somn albastru-întunecat scos repede la lumină Noaptea aruncă o altă lumină ce pâlpâie în nervii noştri Având ca umbră mizeria propriei inimi mă las luminat De frunze şi vântul ireversibil Dealurile se cabrează înconjurând oraşul Asemeni unei turme nomade Veşnicii consumatori ctitorind supermarket-uri Trandafiri părăsiţi pe o bancă Martori ai unei întâlniri ratate Blânzi piţigoi morţi de frig iarna Simetrii fasciste înceţoşează muşuroaiele în această zi putredă Iar până la urmă tot ce ramâne e un cantec reggae Fluture acoperit de mici cristale escaladând vertijuri Salcâmii acoperiți cu mușchi şi lacrimi (…)

Artă apărând în mod secundar din pură necesitate Muzica devine palpabilă într-o partitură de bemoli Cărţi cad misterios din rafturi alegându-ne Fauna marină înţepenită în pietre Nor fluturând ca un sombrero Din metrou cerul văzut printr-un grilaj Cu păr valuri sărate aed al Lumii a Treia

Luminozitatea cerului estompându-se treptat ca pe un dreptunghi Vegetaţia primăverii strălucind ca fosforul De pe spinarea peştilor oceanici Verzi Ce muşcă atunci când vrei să-i scoţi din acvariul supermagazinului Amurgul clipind în Morse cu ochii lui albaștri Cerul mă săruta cu buze întunecate Protest incizat în copacii de aur nativ ai dezastrului optic Alge și cochilii îngreunează apa albă a fluxului Peste pietre râul Draperie transparentă precum o respirație Lemn închircit într-o creștere a abstractului Angajată într-o dispariție prematură planeta respiră Sub fulgere matematice Lumina organică strălucind în noi Terra devenita o aglomerare urbană Poemele autorilor romantici înălțându-se în turnuri Prin camera de cămin Noaptea strălucește precum o stea reflectată în mii de oglinzi Frigul mirosului pătruns de rășină al ierburilor din tundră Linii ritmice ale noului neolitic pe chipul planetei Vocea-mi se multiplica în coifuri de fier Deznădejde în fluctuații însoțind triburi de clone Mitic păcurar al turmelor de nori Ploaia maschează cu desăvârșire sfârșitul În straturi adânci de șisturi ferigi carbonizate Apriga zbatere a aripilor Timpul înnegrind fereastra Plopi cu frunziș de flăcări luminând precum îngerii (…)

Copilăria fluturând grandios zmee în urmă Stinse linii de albastru și lumină ștearsă compunând o operă de artă Amețeli vâjâind precum un salt boungee-jumping Paradigma mayașă scufundându-se în lichidul cerului Manechine de plastic transportate spre săli de expoziție Și acei ochi orbi Când deja exist și degetele lui de lumină Mi-au mângăiat fruntea când am ieșit din ele Când am să respir pentru ultima oară Am să-i devin propria respirație

În rotație imperceptibilă Soarele Sentimente patristice acoperindu-ne privirile precum un păr prea lung Comper al Apocalipsei printre pietrele insulelor Remușcările înaintând în divizii Natura deszapezită de imaginație lângă Sfârșit Vă rog nu mai levitați Profilul arhetipal al unei fiole cu penicilina sau al aceleia O cât de valoroase al unui viitor antidot asupra virusului HIV Vindecarea înscrisă într-o metafizică formulă chimică Gânduri deznodate la suprafață din imponderabilitatea și hipnoza lirei Note de jazz Monoton lustruind sticla dimineții Bompres al meditației scufundat iar și rar în omniprezența inutilității de zgomote Păsările imprimându-și caracterele cuneiforme ale aripilor În plastelina atmosferei Fulgerele întruchipează niște albaștri plopi cristici Stoluri de flash-uri răsfirându-se planat în pieptul electric al poetului Instrumente muzicale de aramă și simțământ perpetuu Precum plantele care ies din pământ Cifre arabe Vărsatul de vânt al dezamăgirii primăverii exacte Cerul acoperindu-mă ca un scut de marmură Aglomerația de asteroizi densă ca un perete Galaxiile angajate într-un magnetic joc zen Ecoul fântânii părăsite încărcându-se de ecouri galbene Nava cosmică făcută din diamant Meteor al suferinței omului în ostroave de lumină Diluviunile timpului târâte în abstracte rotații Oceane de fosfor aureolând planete în geneză Terra Enigmatică precum un monument de pietre necioplite Acoperit de alge și ploaie Cerul pătat de nori Ca și cum ar sta la pândă Visare înscriind pătrate în raze incerte Rugăciunea și-a lasat semnul mâinii în praful podelei Guri sărutand petalele diafanei atingeri a Ideii Țipătul vertebrelor depunându-se în sedimente

Panteon de formule algebrice adăpostind cuvintele profeților (…)

Sub nori plutește împietrita maieutică a ratării Pătrat curb zgâriat de colții primelor zile Înalte statui de fier cu ochii sfărâmați de fulgere Cununa din frunzele gândurilor Flirt al abstractei Muze Suflet lăsat vraiște în urma polisului pustiu al cunoașterii Catolice rugăciuni oglindite în sticla vie a ochilor (…)

Emoția nesfârșită a înserării ce întârzie pe ramurile Încă înfrunzite Și emoția părăsirii omului de aur Cu ochi adânciti de idol Statuie care va pândi din orice Babilon În asfințit fereastra strălucind galben Precum sufletul nostru Lira elenă împrăștiind stoluri de sunete Frunze înconvoiate precum ogivele răzuite în piatră Bolovani eclipsați de efortul aripilor În această noapte liniștită precum o pană de curent Ochi sprijiniți tridimensional de fruntea veșniciei Fulgere ne încunună părul cu aripi albe Arabescul ființei cercetându-ne în incandescente valuri Plopi sărutându-se ca pe băncile Parisului sub ecranul imaterial al cerului Umbrele amurgului înaintând înăuntrul oglinzilor Și încăperilor orașului Pleoapele nopții zvâcnesc răsărituri Părul vântului spălat în vârtejuri de liniște Suflete fuzionând prin sărut precum acuarelele Universul strălucește în noapte asemeni unui mare New York (…)

Adevărul incendiindu-mă cu o mângâiere inefabilă.

Note de călătorie Iarbă udă lipindu-mi-se de mână

Înconjurându-mă cu verde oceanic Sub cenuşia ploaie englezească Arzând de nenumărate albe flori Prunii deveniţi ruguri vii Printre pietrele răsărite din pământ În livadă Izolaţi pruni înfloriţi Ca o ceaţă coborâtă la pământ Din iarbă Flori caligrafiate.

O piatră

O piatră Am o piatră în mână Dar nu Nu o voi arunca Voi muri cu ea în mână Fii liniştit Pentru că piatra aceasta purpurie E inima mea Ochi de sare Suflet ieşit din gura lui Dumnezeu strălucind ca o respiraţie inoxidabilă Cuvântul aramaic ce ne străluceşte tuturor sub buze înainte de sigiliul morţii Îngerul care veghează incandescent

de parcă ar fi alcătuit din mandale și svastici Soarele care mi se imprimă pe frunte asemeni unui cuvânt sacru Somn legănat de corabia lui Sân Cer Vâslaş e vântul – stelele dorm Aerul rece al lipsei ne vâjâie în priviri Noi – cei autoexilaţi din graţie Cu tălpile tocite de pustiurile întunericului Luminat de blitz-urile stâlpilor electrici Fulgerând Încălătorit înspre gigantul chip al zeului cu ochii săi de cristal în care mi se reflectă ochii de sare Om în alb (poem ikebana) Păsări îndepărtându-se

alb pământ

Omniprezența pământului

Necesitatea umanizării Și a reumanizării Când totul ni se distruge in mâini În caleidoscopul colorat al amurgului Visele îmbucându-se unele într-altele Picuri luminosi căzând în noapte Pe roua rece a civilizatiei Începutul chemând reînceputul Simpla dispariție a propriului trup Intrat în somnul obiectelor Ce-mi scrie oare în liniile mâinii Sau în ridurile feței, nimic de bună seamă Degeaba m-am acoperit cu tatuaje verzi Povestea corpului meu înca neted Nu poate fi înabușită Port în piept urma sabiei de duh A fierului în flăcări a îngerului Marea Neagra oscilând după Lună Regulat, ca o respirație Rob al tanagrei gigantice De aer și argilă purtată de vânt Cu obrazul transparent pistruiat de stele Poezie cu sufletul ei cel nevăzut Dar atât de terestră Apollo, golane, pe unde umbli ?

Cioplit patron poetic Cununa de chihlimbar îți strălucește pe tâmple Porți în mâna lumina Părăsită Deschis luminii ca o frunză În fața pleoapei convexe A cerului. Dealurile estompându-se În cununile de cețuri Nevăzute în noaptea căzută

Ca dintr-o călimară de tuș.

Omul de zăpadă

Îmi amintesc de o-ntâmplare veche pe când eram șoimi c-o fată colega mea eu pui de ursoaică și într-o ureche eram nedespărțiți deși o-iubeam pe soră-sa colega mea frumoasă ca Luna prințesă atât de frumoasă atât de frumoasă era că-mi amintesc și acum iubirea nențelesă era infinit mai frumoasă decât sora sa stăteau atunci la un bloc sărăcuț și eu mergeam dincolo de ploi să le văd pe gemene cu ochii mei pierduți și nu mai știu nimic de ele și de noi iar într-un vechi decembrie într-un vechi ger zidirăm amândoi un om de zăpadă triști privindu-l până Maria frumosul înger suflându-i cald în ochi îl făcu să vadă.

Oraţie (sculptură în lemn)

Norii încep să îngălbenească cerul iar vântul mă acoperă cu aripi uriaşe fumul gunoaielor arse ne luminează într-o nuanţă albastră

Perfecţiunea mi-a numărat lacrimile cum îşi numără ţăranul gutuile la sfârşitul toamnei – Soarele străluceste stins ca un ochi acoperit de cataractă Toamna îmi va vesteji părul îngălbenindu-mă Cum de nu m-ai făcut Doamne mesteacăn să fiu doborât şi dus la târg Organică armonie (poem experimental) Auroră de psalmi înnegriţi de cânt Acest început mărturisit Un sărut delicat sub zbârnâitul stâlpilor de Înaltă tensiune Emancipat de sub tutela lumii Căzut între stâncile memoriei Jelesc frunza gurii zgâriată De buza înaripată A toamnei Timpul se scutură.

Paian Wordsworth, tu, Holderlin, unde sunteţi Mocani romantici, bătrâne Caspar?

Ah, în văzduh purces-ai drum nordic.

Parabolă nepătrunsă (mormântul Bunicii – parabolă de jucărie)

O Mamă, un Copil şi un Mormânt.

Toamnă galben arzând.

Pe Mormânt sunt frunze de aur, în părul Copilului sunt frunze bizantine, în ochii Mamei iubirea şi frunzele se amestecă cu lacrimi. Şi Mama îi spune Copilului să ţină lumânarea şi să apere lumina de vântul de Noiembrie.

Copilul păzeşte flacăra aşa cum îngerii îi ţin pe oameni în braţe apărându-le sufletele. Şi e Mormântul galben acum de frunze, Mama indescriptibilă şi Copilul meditând.

Pădurea Omul care îşi udă paşii în rouă de umbre Copac creionat de limite impasibile Aglomerare de fragile frunze în vânt } sub mecanica adevărului Am privit arborii de pe marginea autostrăzii întorcându-mă prin străluciri de faruri în întunericul unei ierni străbătut de discul sentimentelor ca de un furt Strâng urme de paşi pe cărarea din sclipirea de sticla a privirii Drum făcut din cărămizile palmelor mele

Cântec ciudat precum al indienilor din nord Gigantice aisberguri ne plutesc prin sufletele chircite Sfărâmaţi de fosforul amurgului ca de o moarte Ne plângem unii pe alţii ascultând pulsul cerului Te privesc cu diamante şlefuite de sarea lacrimilor mângâindu-te pe fruntea de marmură castă sculptată de dalta celui mai frumos Vis Arbori electrici de fulgere se întunecă prcum o pădure Pictogramă indescifrabilă Îmi apăs palma deschisă pe calcar Dacă mâna mea ar fi fost Dată prin vopsea Ar rămâne o urmă De palmă deschisă Dar aşa niciuna Nu va rămâne Pietre

Bolovani rotunjiți de curgerea râurilor

Prin sute de mii de ani Stânci mai vechi decât dinozaurii Pietre înghitite de crocodili Verzi, maronii, galbeni, albi Oceanele contemporane împânzite de corăbii scufundate, Lingouri de plumb, aramă acoperită de cochilii și alge, Cantitatea enorma de sticle cu mesaje Sparte de carenele metalice ale vapoarelor Sau implantându-se în recifuri Pietricelele – pete de culoare Frumusețea nudă a grohotișurilor Șterse bibelouri magmatice Lemne pietrificate Fildeși de mamut Cochilii, frunze și libelule incremenite Chihlimbarul luminos Molizii atât de îndepartați Deveniți cărbune Muțenia tărâmurilor de dincolo Cântecul cerului cu îngeri mai mari decat galaxiile Poem asupra vieţii Cât de frumos ar fi de s-ar transforma lacrimile În săruturi incandescente de zăpadă curată De frumuseţea ar fi fost eternă asemeni iubirii Dacă timpul ar fi doar un mit iar tu Atena Cât de frumos ar fi de s-ar transforma lacrimile În săruturi incandescente de zăpadă curată De frumuseţea ar fi fost eternă asemeni iubirii Dacă timpul ar fi doar un mit iar tu Atena

Nici nu vreau dulcea frumuseţe de nu e eternă Sincer vorbind nu-ţi doresc iubirea biată creatură Fiindcă robi cu toţii suntem de Timp puşi în lanţuri Nu-mi doresc iubire şi eu sunt un cărăbuş vremelnic Nici nu vreau dulcea frumuseţe de nu e eternă Sincer vorbind nu-ţi doresc iubirea biată creatură Fiindcă robi cu toţii suntem de Timp puşi în lanţuri Nu-mi doresc iubire şi eu sunt un cărăbuş vremelnic Cuvintele mamei

Trebuie să dorm Acum Trebuie să mor Până mâine Pentru că moartea e dulce Ca somnul Pentru că somnul e oglinda unei cărări vesnice Pentru că somnul e moarte Poem închinat noilor zori romantici Lujerii izvoarelor răsărind din deşerturi Meteorit sfărâmat în jungla ecuatorială Lumina albăstrie acaparând lumina dimineaţa Poeţi mai cunoscuţi decât Coca Cola Intârziind un minut sau două La întâlnirea cu Polymnia Lângă cadranul busolei făcut din Biblii Pe puntea prelungei corăbii “Parnassos”

Uimit în faţa simplităţii esteticului Sub cerul ca un vitraliu Nevrednic matelot păstrător al amintirilor In ruliul apei curgând prin clepsidre Frunze uscate şi cioburi solare plutesc Pe rigolele toamnei Stâncile zgâlţâie valurile în preajma Barcazului cuprins de febră la strigătul “pământ!”

Poem

Aş putea scrie un poem.

Dar poemul nu opreşte foamea.

Cel flămând şi fară speranţă nu l-ar putea mânca.

Aş vrea să scriu o pâine.

Philosofism

Degeaba vom scoate icoanele de pe pereţi Punând oglinzi în locul lor Şi după aceea degeaba Vom transforma oglinzile în vitralii Degeaba vom doborî stelele cu săgeţi Culegându-le şi punându-ni-le în orbite

Şi după aceea degeaba vom privi romantic Fetele ce se plimbă prin parc Sonet Medievale vitralii globi de gemă Născuţi de “Fiat lux” în trupu-mi înstelat Lumină înconjurând lucrurile Desvet romantic privesc din văgăuni Raze cristaline de primăvară Peste copacii încremeniţi nipon Nemişcate gheişe prin fumul de ceai Florile de salcâm sărutându-mă Vechi mângâieri tocind sticla pupilei Transparente lupe deschise oglinzi Sub apăsarea moale a cerului Parfum de ocean pe pielea-mi curată Am părul de alge îngânând apa Înotând prin acvariu sub ai voştri ochi.

Strofă de Abecedar

Cand sufletul meu nu Te vede Sunt ca un copil cu o piatră în mână Ce nu are nici o mare În care să o arunce Submarin Ochiul mare al unui peşte

Mă fixează De dincolo de hubloul Al cărei nerv optic sunt.

Templu Stau întins Şi îmi întind mâinile perpendicular Mâinile mele sunt 2 coloane Sunt un templu Stau pe pământ Şi îmi întind mâinile spre cer Mâinile mele sunt Iachin şi Booz Sunt un templu Handmaiden$ Sing Tocmai s-a lăsat noaptea

Tocmai s-a lăsatt noaptea A fost seară până mai adineauri Acum e noapte Aşa că aprinde-ţi candela fecioară Tocmai s-a lăsat noaptea A fost seară până mai adineauri Acum e noapte Aşa că aprinde-ţi candela fecioară Trei înfrunzit

Păianjenii ţes ceruri ‘nstelate curb Picuri de rouă spulberă noaptea În catacombe străvezii prinşi Frunze uscate îmi ţin umbră tâmplei Şi crepusculare armonii căzând Sub mantie de toamnă rotund dispar Sonet minţind destinul Lacrimi ciobite tresar naive Un înger trist

Îngerul omului Arată ca omul Dar este un Înger Curat Dacă omul e bun Îngerul e fericit dacă omul e rău Îngerul e trist aproape Mereu Un punct pe hartă Ostrov în mijlocul unui deşert de ape şi plângeri Doar oboseala mai vine în treacăt Aici peştii dorm cu ochii fosforescenţi Iar mareea ne urcă până la piept timp de şase ore ‘Incomod’ vei spune dar noi avem alt sistem de referinţă

În stânga e o prăpastie ascunsă din planuri verticale ca nişte ziduri Iar în dreapta eşti tu Vor înflori

Ochii mei sunt doi bulbi Doi germeni de lalele indigo Şi ştiu – ştiu Că ochii mei vor înflori Mâine când am să te privesc Nimrod şi fiara Nimrod vânătorul de oameni a găsit făptură nemaivăzută nu o ucise ci așteptă să-i crească ghearele colții labele ochii inima au stat față în față vânătorul hrănind fiara cu propriul sânge iar când îi văzu ochii mari cât stelele își luă căciula regală de aur și o dărui tăcutei fiare închinat plecând în pustiu fiara îl urmă tăcând *** Je suis malade „je suis jeune fille” j'ai tout et je besoign rien amour m'est interdit

„vai minha tristeza” Tristan Birth makes the princess not the empire even a slave she has her esquire Basm Mergeam spre asfalt spre casă Trecând pe lângă Cavalerul Înzăuat Ce scrie pe tapiseria pe care o porți? m-a întrebat Nu știu nu mai știu Vezi e cu steagul Angliei dar e verde cu alb Am găsit-o în piața de rolleri E a unui Inorog un prieten de-al meu zise Cavalerul Nu mi-o dai mie? Mai am una Tot el a pierdut-o Întrebăm pe cineva cuminte și vă dau literele fiindcă singur nu știu cui Cavalerul, Inorogul și cu mine mergeam pe stradă cam gândiți privind în jur când eu am observat-o pe sora Portiei pe când ea ne întreba ce vrem fiecare eu i-am dat manuscrisul Inorogului pentru că el l-a plătit Cum am putut să uit Cal Zănatec? m-am întrebat plângând și plin de rușine. *** Am întrebat pământul: -Mă iubești?

-Desigur, mi-a răspuns, sunt mama ta.

Fenix

Privește-l, el e Copilul în lume numit Fenix nu fără tată unul dintre Oamenii Mari.

Ades poți pune mâna pe doi arbori diferiți fără să știi că o faci în pădure mai erau alți Oameni Mari.

Lumea e bântuită de la început nu îți dori să-l vezi teroristul împotrivește-i-te. Știu despre Sumer și despre Nar-mer știu despre daci și despre cimerieni știu despre pământ și despre cer sunt un Copil.

Port pe cap o coroană uriașă de alamă scumpă după cum teroristul are la gât o cruciuliță îi știu forma.

Au fost multe războaie de la începutul lumii am făcut spațiul mediteranean pentru că erau pomi dar nu a mers așa că ne retragem spre nord.

La sfârșitul care nu există Oamenii Mari l-au împușcat pe terorist am văzut.

Am ridicat cruciulița căzută pe asfalt trebuie să-ți împlinești visele Copile trebuie să-ți împlinești visele cruciulița de acu e acum în coroana mea.

Bodhi M-am așezat lângă copac și copacul a stat cu mine

Nu m-ai înțeles mi-a spus punându-mi mâna pe frunte Nu te-am înțeles i-am spus punându-i mâna pe frunte *** I was at the embankment at night and its water was filled with stars I took water in my hands and the stars weted my face *** One thousand kisses means Mama I look but the sky is black I'm so sad but I feel alone I remember your cool hand caressing my forehead that's the first thing I'm going to wish in heaven Fata și roza Fată sunt și tot ce vreau e roza asta în păr Roză sunt și tot ce vreau e să mă aleagă Fetele stau în case mari iar rozele așteaptă Fata e acum femeie și fuge printre gențiane Sunt talazuri de flori diamantine lângă mine Ea mă ia pe mine roza veștedă sărutându-mă *** My head is dynamite my heart is radioactive I am the fifth element I am a woman or a girl world would be nothing without me

*** My broken life brought love *** Sunt Fram stau la Polul Nord sunt prieten cu Apolodor stă la Polul Sud acum e prea departe de mine nu îl pot întâlni dar când privesc cerul îl văd în lumini spunând "Mi-e dor, mi-e dor!"

Autoportret

Pe ochi am funigei de lacrimi sunt ofra haza plâng nevăzut vezi ce frumoasă sunt dar vezi doar atât trebuie să ne îmbrățișăm și să plângem a spus profetul Om

Omule spune-mi care e numele pământului? ce îl însuflețește?

privește-ți ochii precum ai privi un izvor doar binele este amintit numele pământului este om

Ieșirea din triunghi

Ieși din triunghi păzește flacăra în cimitirul plin de oameni iartă-i iartă-te cere iertare de la cei vii și de la cei numiți morți ochiul e o sferă IIII

Hate and you will be loved because you don't deserve nirvāṇa is a state of mind love what you miss Cartea din Ecbatana

Ce îți spun știi ai știut dintotdeauna nu vei uita vreodată vei face întocmai ce îți spun sau nu îți vei tăia singur capul

așezându-l pe cartea deschisă a palmelor acum deschide-ți ochii a spus Dumnezeu *** De ce-ai măiestrit iubirea? nu ne chinuim destul noi oamenii de carne şi de lut? pământul e trist tragic mi-e sufletul progresiv cu iubirea creşte suferinţa şi suferim în taină ca şi tine de ce să suferim cu toţi Dumnezeu om înger? doar pentru că îndrăgostiţi iubim ca nimeni alţii şi nu e nici o vindecare nu există crematoriu pentru cenuşă doar să nu mai iubesc întristat adesea an după an iubirea crescând asemeni unui uriaş şi înconjurându-mi ochii în lumină tristă nu vreau să mai iubesc dar să iubeşti nu poţi tristă armată suntem îngropaţi în sentimente acum c-am spus acestea sufăr şi mai mult dar nu nu poţi să nu iubeşti I-IV

I. Lumina e caldă iar muntii șterși și cețurile strălucesc ca dintr-o stampă Liniștea a scris forma Unor muchii exacte in Metalul cubului privirii noastre Suntem noi Aici Racoriti de amurg

Umblam pe miristile galbene si rosii Printre norii de fum Ce se nasc Din durerea flacarilor Inima ne este piatra De hotar de unde Pornesc toate calatoriile Noastre Si nu ne vom invoi Soarele arde in noi precum o malarie Sinele ne straluceste acum Asemeni TGV-urilor In noi insine purtam stralucirea de neon a vietii Il purtam ca pe embrionul Unui om Ce il vom naste Pe noi Ne vom naste II. Prin venele noastre ne curg quarci Si particule Stralucim Si noaptea doar ochii Ne umbresc stralucirea de Fosfor a trupului Nascut din nou Drept armura avem doar Vesmantul de crisolit al gloriei Suntem noi Cei care am scapat

Cei care am trecut de munti Dupa ce i-am aruncat in mare Muntii sub care am trait o viata Din copilarie Ajungand dupa ani de asteptare La picioarele Domnului Noi cei carora ni s-au deschis ochii De pamantul de argint al noii lumi Saliva si degetele lui Isus Cei care am scapat Si am devenit vii Kyrie

III. Oameni adapandu-se din Revelatii Rasunand polifonic Precum un tinut de cascade si cataracte Acolo vom merge Voind sa auzim cuvinte din gura lui Iahve Incandescente precum niste Pietre ce au stat nemiscate mii de ani In apele Pamantului

IV. Undeva inauntrul nostru al fiecaruia Exista o usa sau poate Niste tigle cazute Pe unde putem privi in afara Acolo putem privi

Sâmburi de piatră Atâţia şi atâţia sâmburi de piatră Purtaţi de pârâurile de aer ale toamnei Atâtea seminţe nobile sfărâmându-se în deşerturi În prag de lungă iarnă Boabe lustruite de valuri aspre Lucioase ca nişte nasturi de plastic Sâmburi fără viaţă zdrobiţi sub tălpile mulţimilor De oameni singuri Grei sâmburi de piatră atârnându-ne in piepturi Veşnic neîncolţiţi Sâmburi morţi şi singuri Precum o planetă îndepărtată Acvariul

Sunt un peștișor galben într-un acvariu zilnic mă întorc și privesc lumea prin ferestre noaptea adorm în întuneric printre pietricele și ferigi sufletul îmi e un peștișor de aur pot îndeplini orice dorință trupul mi-e un acvariu cristal viu străpuns de lumină *** M-am prezentat înaintea muntelui

și muntele era ascuns precum Dumnezeu în cețurile creației izvoarele râului se pierdeau în nori acum stau cu fruntea plecată afară peste morți moare zăpada în munte jivinele nu văd nimic asemeni nouă iar soarele și Luna sunt două clopote lovite de vânt Portul de aur

Inspir adânc auzind gălăgia de afară băieții își strâng în brațe fetele de aur unii beau rom și joacă zaruri ori cărți măsluite sau își trec cuțitele printre degete pe punte peste arginți dorm legănat de caravelă uitat într-o lume nouă Indios bravos

The sun is such a fool every night we steal his gold swords one by one and put them into our blue hair we try not to fall asleep ut when we do he comes and takes them back Rugaciune Marie Marie fată sarmană Ce-o fi de tine cand vei fi Mamă?

Ascultă-mi inima pulsar prin Cosmos Adu-i inima înapoi în Rhodos Și nu lăsa nu lăsa să plece Departe Ascultă-mi inima pulsar prin Cosmos Adu-i inima înapoi în Delos L-ai țesut pe Fiul cu ochii de Ger Și în praf și-a plecat aripi marele Înger

Acvariul Felix Rian Sunt un peștișor galben într-un acvariu zilnic mă întorc și privesc lumea prin ferestre noaptea adorm în întuneric printre pietricele și ferigi sufletul îmi e un peștișor de aur pot îndeplini orice dorință trupul mi-e un acvariu cristal viu străpuns de lumină *** M-am prezentat înaintea muntelui și muntele era ascuns precum Dumnezeu în cețurile creației izvoarele râului se pierdeau în nori acum stau cu fruntea plecată afară peste morți moare zăpada în munte jivinele nu văd nimic asemeni nouă iar soarele și Luna sunt două clopote lovite de vânt Portul de aur Inspir adânc auzind gălăgia de afară băieții își strâng în brațe fetele de aur unii beau rom și joacă zaruri ori cărți măsluite sau își trec cuțitele printre degete pe punte peste arginți dorm legănat de caravelă uitat într-o lume nouă Jidovul rătăcitor Încet merge Jidovul pe drumeag încet își amintește un vechi gând în urmă rămâne satul râzând oamenii hârâie câini în harțag

încet își amintește un vechi gând încet merge Jidovul pe drumeag oamenii hârâie câini în harțag în urmă rămâne satul râzând

Cântec Stelar Stelele se cheamă unele pe altele Una îi spune alteia vino Și cealaltă îi răspunde vino Stelele se cheamă unele pe altele Stelele ard asemeni hidrogenului Vor să-și ofere flori și sărutări și oameni Întregul univers e o candelă aprinsă Stelele ard asemeni cerului

Experiment

Un fizician a prins o privighetoare și a închis-o în vid până a murit pe urmă a ascultat înregistrarea Patetic! Aș fi cântat mai bine dacă aș fi fost privighetoare Posteritatea a murit și din chinul păsării nu a rămas nici măcar o placă de patefon Patetic! a spus D-zeu privind Pământul închis în vid Ithaca

ITHACA ITHACA ITHACAITHACAITHACA ITHACAITHACAITHACA ITHACAITHACAITHACAITHACA ITHACAITHACAITHACAITHACA ITHACAITHACAITHACAITHACA ITHACAITHACAITHACAITHACA O amintire a unei Urse Mici

Când mama trăia obișnuiam să-mi sprijin fruntea de templul frunții ei și eram o Ursă Mică și Ursa Mare acum mama e moartă acum mama e în mine acum mama e în cer acum mama e în mine am de cine să-mi sprijin fruntea Cortegiul handicapaților

Am mers purtat de șuvoiul de sare ajungând la Castelul Hunedoarei sperând să întâlnesc un prieten m-am topit în potopul de martori ca și puțini alții mi-am făcut cruce la intrarea în basilica amnezică iar înăuntru am văzut sindrofia

neștiind cum să plec tatăl meu era deasemenea acolo totul îi plăcea foarte mult era un experiment pentru a-i vedea pe martori ajutându-i pe bolnavi un tânăr dădea insigne ne întrebă care ne plac erau roșii, roșii mari, steagul Japoniei, albe, albe mici eu am ales una albă mică Apoi am plecat cu o femeie cu o mașină am mers peste linii ferate diguri înclinate șanțuri incerte unu unu trei până am ajuns la o răspântie Acolo într-o casă deprimată doi bolnavi se giugiuleau și noi nu știam pe ce drum să mergem Bărbatul un handicapat foarte solid cu apă la cap mă prinsese dar toți am adormit dacă ne-am fi trezit puțin mai devreme am fi reușit să fugim dar cetățeanul se puse între noi și mașină așa că am mers înapoi unde am văzut un cortegiu Handicapați îmbrăcați în haine de leproși făcând mereu gălăgie pentru că există șeful lor un tip cu craniul deformat în față îi spuse solidului unde e mâncarea? de ce ne dați mâncare așa rea? în era preotului era mai bine

Solidul îi spuse explică îndrugă ceva apoi dintr-o cameră dinspre vest de pe un pat se ridică Melhisedec Un preot cu fes roșu care îmi vorbi blând Și-mi luă din mâini boțul ce mai rămăsese din pâinea bună de acasă Spunând în numele apostolilor Petru Isaac și Andrei vă dau trupul Domnului Apoi l-am văzut stând jos și binecuvântând apa Eram departe de orice civilizație Picături în Șuvoi suntem cu toți De ce să te întristezi că strălucești mai mult sau mai puțin Vine vremea când cu toți toți vom fi morți Cu nume scris pe pietre italic sau latin Spitalul de vizavi

Îi văd în fiecare zi cum bâjbâie printre jeepuri și mașini străine unii abia mișcându-se alții răcnind din tainicele noastre motive omenești sunt aici și nimeni nu mai știe cum îi cheamă într-o noapte unei bătrâne șobolanii i-au mâncat un picior dar noi să fim grași noi să fim drugă de sângele oamenilor doar părinții sunt triști ei trebuie să facă bani și să-și continue viețile diavolul ar putea zice că le pasă spitalul e în formă de cruce asemeni unei catedrale bolnavii sunt vânt

dureros grăpat de firele de iarbă bolnavii își inscripționează anii pentru vecie în cărămizile dure vechi de două secole îmi întorc privirea dar oriunde mă uit văd doar piramide și obeliscuri oamenilor nu le place să locuiască lângă spital însă deși e și el o piramidă văd sub bolovanii de sub el larve de îngeri nimeni nu vrea să stea lângă spital câți oameni să fie pe pământ? unu? doi? trei? patru? cinci?

Satul fără chip

Satul arde în propriile alcooluri n-o să vezi vreun bărbat treaz la ora asta doar păsările îngrijorate își caută cuiburile ca omul sinele a venit iar revoluția și tractoarele nu s-au făcut roboți a venit iar revoluția și bordeiele nu s-au făcut zgârie-nori a venit iar revoluția și nu s-a făcut zi Satul e retras în sine însuși precum universul nu mai are chip nu va mai avea nume Aici nu a fost nici un singur erou doar victime Hamlet

Mama mi-e iubirea Tatăl rege mă împinge spre crimă Iubita mi-am trimis-o la mănăstire Sabia verde mi-e-nfiptă-n palmă

Murind devin stăpân a tot ce este Al sufletului al căruia nimeni stăpân nu e Și moartea mi-e religie câteva clipe Apoi mă sting uitat Și plâns Un veac Apoi pământ Moise ucigașul

Se face noapte și n-am măsurat stelele se face moarte și n-am chemat ielele cui ne vom ruga în noapte cui vom ciocăni în moarte mai ales tu Moise când vei fi scris în tăcuta carte? norii ascund cerul de pământ și pământul de cer toată moartea e un astru fără cer dar care e numele tău pasăre stea ce cu aripele-ți faci heblu în fruntea mea?

Curcubeu 7 morminte

Ceva putred în Danemarca dintotdeauna a fost toamna e deja aici deși nu o văd sunt deja mort cine mă va săruta după ultimul ceas cine va spune lacrimile în ochii tăi au rămas cui nu-i voi răspunde când cadavru voi fi pe cine voi trăda când putred voi muri?

THE MOMENT IN WHICH GOD EXISTS

Felix Rian-Constantinescu 2000 + 2015 2015

To poet Rabindranath Tagore for one cent. Since the print of the book “Gardener”

Now that I'm dead

There are stones in the ground which presses me I can't, I can't go out hug you kneeling, please in the cell my sore forehead she is gone and my eyes are two lights

epistle

de septesimus vita imo pectore est non moræ moro ego my dumb teacher ego fuit alma mea plangit nano muta

only second mater juven pax juven sapientia non habet plango ego et amo caelum et sancta terra en caelum en nox jupiter plangæ God bless my teacher only second mater deus benedicite

The book is closed

I was sitting in the Japanese teahouse in the Botanical Garden I had just started reading a book I don't know how long he spent in the deserted temple like a little stone church an old Englishwoman politely asked me to show her the book he gave it back to me, advising me to find a girlfriend I would have preferred to go with her in my hand without looking back I stared at the now closed book and I was as disappointed as any young woman cherry

My cherry, my brother my mother's son He's wounded like a soldier kneeling beside him like a Red Cross sister filling them the gigantic bleeding wound with earth the earth soothes him fill my soul with earth with your delicate hands put earth in the cut that furrows my soul oh, how hard the ants are

Word to Rilke

Don't talk to me, you won't get an answer don't smile at me, I won't smile I'm scared sweet I'm going down secretly yes in port I take you from the sea fallen I see you In this world, fish sing dumb better if you don't understand the shore it will stick to you but my eyes will tell you many silences that my eyes are on the stars listening even if you see that you are a sweet man as I see so seldom dear sir I jumped out of the water and maybe once and do you know what my jump means? a wheel for a moment it's just like it once was and then maybe we'll end a friendship until after my death that the sea is full of dolphins like me what will they love you how sweet it only holds Be your friend, man, I'd like to and bury my forehead in your heart if you don't understand, allow me the poor words and let me go sad before if you want to talk to me, write me on the water and maybe a friendship will begin.

Plato's dialogue with Aristotle

Somewhere in Dante's Cosmos two Shadows spoke grandly one flowing water, the other a dry wine on her wool in the wheel shadows cling 'Don't you see what Man is? The idea of flames. ' "Yeah Al that sounds pretty crap to me, Looks like BT aint for me either."

"God put man on earth."

"Your spirit has destroyed the earth, the man and the man." and we were silent in the Divine Comedy only God knows who was right Thousands of years old Shadows have been talking for thousands of years new shadows sit, we sit looking 'Man is death and living silence man is pain and happiness. ' who came a face without death he took us by the hand to take us to him.

Elegy for leaves

It's still summer but in the leaves I saw a fountain of gold how do the leaves feel how does the bear feel too tired to get up in the spring, how do the chicks feel I look at the world with five eyes even the sun, he, always undefeated, undefeated it has the gold of autumn itself looking at the man I feel I don't want to believe but the leaves and the bear and the cubs and the sad sun disarm me

when people say they're gone I'll be wind wind radius between earth and stars my soul will be rain the coldest autumn rain all because gold is already springing in the leaves and in the mountains the bear knelt at the hunter's boots and the sun can only give his sad face of yellow, dying leaf I always thought I had more hearts maybe five maybe seven maybe eight maybe one when you are hungry tell me and I will feed you with all my heart

Fissure I didn't learn as much as I could from the Geography of Romania then to the city that destroys you I met a student with locks at the last moment he gave up his job as a well-paid gentleman so that the metropolis could give him a diploma for the eyes he had in his soul my best friend's best friend I mumbled something about merchants and God knows how many hundreds of thousands of refugees he said he was from Suceava somewhere in Moldova whatever he had a mischievous soul, but his parents beat them all they have been healthy for centuries his girlfriend was not shy to speak sweet in the heart of the burg he spoke Romanian quieter than a Transylvanian because for a thousand years slaves have laughed at people he once told me me, where you see Suceava number you enter today I would walk there to look at all the engines and stammer like Călin Nebunul here I saw Suceava number so I go in and sleep

The beauty of a rough life If only you could see what the weather was like I can barely stand outside to write right now it's starting to drip tonight the stars will flow in the earth in streams the sky is water, a huge river flowing over the earth I would like you to see this sky the wind blows I'm wearing a hat around me the courtyard is full of huge angels with white wings and fragrant like Japanese flowers I was out in the cold today here life is hard and harsh, sublime people are poor I'm happy the courtyard is indeed a fence Listen to me, I have important things to tell you.

Eminescu My footsteps have wandered much around this earth they looked for him as much as you look for a friend a saint a parent my soul is beating elsewhere now - unseen holy obsession from which my hands spring I hide my tears - in my eyes, yes, almost always and I never lie like a water-enhanced stone My great-grandfather's name is Maria and he sees me feminine man feminine man feminine man and don't blunt me no I have a kissed marble forehead

what can I say, my soul is made up of the hemispheres of two houses in Chernivtsi and a handsome man from Bucharest with dark eyes I'm an avatar right now relief I gather clay with my hands I want to put it in the water that the earth gives me to soothe the cherry beloved and I think maybe one day other unusual hands with work they will gather me and they will sprinkle me on the water to comfort me for a beloved cherry where will i be then *** Mother's grave in front of the news cross Blue flower Love is a stone

I am the only man who has ever lived on earth when I scatter like a statue of water no one will come with me no matter how dark in the sky, the stars do not see each other

and the albatross that sleeps alone on the water does not fly in flocks when every human being closes his eyes to them when I open them I am a closed gate

Slowly up to 100 with your eyes closed 1-2-3-4-lot primitive thinking

I don't know how any tree dies and some become eyes which is better to breathe or to be light?

I look at the blue wall for the first time the stones are blind when you will 100 you will be blind too

Mom will never forget you

A boy died in the Caucasus in an unjust war how again and again they appear as today the poor boy died and do you think he was brought home? he didn't even have a cross he was buried in the common and the place was forgotten letter just come in handy

to the mother who was wearing it and it said, 'Your boy is a hero today fell on the date - who knows? - over there in the Caucasus mother and mother up to heaven did not have the boy his mother was a black mother, but he was not dead either In the target she made a "grave", she made a cross and she thought, 'Where is my son now?' his young and unmarried mother only loved him a picture placed on the timid grave, son of the moon Dear boy, hero, killed by the Order of the Hand and written in stone she wrote with the tear of a star "My child, my mother, will never forget you." the stone was wiped off - now the woman was poor yes, everything he wants up in the mountains: ‘Sărumâna dear mother’ the church and its ruin in it give flowers its vault collapsed, but through it you see Bears found if you're like Poe and you're on your knees looking for those who aren't to know that a life is being prayed for here on this earth a boy died in the Caucasus in an unjust war a mother wept for her life as only the mother cries her fallen boy today; they wept with blood.

The land of my faith

Anyway, I'm called a heretic even here but I do not know how the earth receives me because I have been made of it for hundreds of years I pull the air of wet leaves into his chest and walk into the field alone like Abel flocks of sparrows fly under my feet I know why I can't leave this earth because in him as in me they are contained Brâncuși's smile and sweat and my parents' blood and tired people's fatigue earth, at home, I will not call you because who would understand you? maybe just someone in love with the land

my blood flows through this earth through my unseen heart that's why I can't leave you.

Broken poetry from the Bible

In the beginning God a created the heavens and the earth.

But God said to Jonah, it is right to be angry with the cause of the plant? And he said, Yeah Al that sounds pretty crap to me, Looks like BT aint for me either up to death!

But the Lord said, "It is yours." pity this plant for which you did not work, nor did you do to grow, but which has grown in one night and perished in one night.

And don't feel sorry for me Nineveh, the great city in which there are more than a hundred twenty thousand people who I don't know how to distinguish the right to their left, and also a Lots of animals!

Path in the sky

The stars have always called me When I was a child, I fluttered my big eagle's wing in the frozen river evening and morning my mother washed my hair mixed

my mother washed my hair mixed with large feathers as swords she flew for the first time now I | stopped on a star | I can see a path I do not know do i have to jump or fly

Prayer with the corn angel The wind melted the corn into a sea his green waves hitting my chest Alas, sadness was once a song forever I'm running to catch up with you in the field the corn sings I stumble upon chamomile a mighty angel descended to earth its wings smell like sacred thyme our hands become a single wing as we gather it a huge bird above the talents hit by the wild wind O you stormy albatross bird hello my palm stings my knees as I gather souls with my weak hands I will mix them in my hair and break them in my eyes

but like Cassandra, I want to put them in a safe place even the mountain retreated into itself And in the field is the savagery of genesis angel tossed through the grass with petal eyes What does the smell of your hair, of your wings, say? what is your soul you covered my paper with tears flying at me like a wing in the rain when I get back to the corn angel it flies me in its wings like a calm sea who cries in the field?

sinking

I have a lot to tell you in a few words when you set out on the sea of life, do not spend too much time on it, but sink like a submarine be like the humpback whale who, after finishing his song, despairs heard only by the crosses of the stars descend to the wise foundations of the mountains and she stays silent be like a seal our wise sister who as soon as she sees a man he throws himself off the ice into the water descending as fast and as deep as possible if the wise tell you that you must be a flower be that corner flower grown somewhere behind a rock where no shepherd can reach be the bell sunk in the sea who never wants to come out of the silent liquid cathedral again and know that the stars are great seals the night watching from the sky while we sleep

and in the morning when we go out upright to look at the universe with joy they disappear scared and disappointed in the depths of the light immerse yourself in the heart of the sea, in the forest, in the sky, in God and be like those few wise and untamed animals which are silent and become invisible when they see man why should you be eaten, Felix? when you feel the need to speak, speak in silence like the tormented fish in the petty aquarium and you will see how silence will turn into an epigraphic song as only the sorrowful and true inscriptions of humble graves are which only disappointed and tired the unwise sun flickering in the sea after a day of torment she will hear it toiled, squinting, closing his huge, sad eye we all need peace, says the steady ocean.

The Andean people

Their gaze is ebb and flow following the Moon like the Pacific Their life is as solid as it was for Kierkegaard like kind of climbing the boulders with both hands like a song that if he doesn't sing he leaves with difficult steps to sing in another world until they are tormented to God not knowing how to receive them

Herd in the mountains I was walking through the mountains a little lost if you arrive in a deserted place

a herd of mammoths was grazing watch out for some bears ‘The flock of a fat and fat woman’, one of the bears said to me, 'Boil us from the table.'

I was like a barbel in the bait, but the bear was sitting quietly you speak with a gentle look and prepare me for the journey in the mountain of the giants I was thinking looking back but with what will the bears fight for the huge flock? when I came across my flock, my baby was gone but thinking of the giants, the quiet one came.

Eternity was born in the village

The dogs from the mountains receive the smile from the valley

Stonhenge

My soul, always be open the day I walk the night I'm dead my soul must be a cromleh to protect you man not a letter that kills your spirit my soul must always be open like a huge angel's wing sometimes sad Forgive me, heaven I must feel sorry for your love during the day I hear your crying at night I see your burning tears

my spirit is a blind man who sees you my spirit is an albatross seeking peace in the whisper of the greatest and gentlest storm in the sky even the rain that will fall in five thousand years trying in vain to touch my eyes he will try in vain I don't want to scold anyone anymore, I'm a black rose I am as eternal as Stonehenge

Algebra

1 - equal silence 0 silent people are happier 1 does not withstand zero but he wants to stay one how did Bacovia feel? please tell me how it felt Eyes looking at him who suffered the most?

Do I mean the Revelation? the soul is if 1 exists it means that 0 does not exist what does 5 mean now my room is full of wings at dusk I want to bury my eyes earth

The song of the Motzhs

I didn't have a house in the world there was no food price but we ate pearls the gold was in the way but we had no food no food, no clothes just cute moms This is the life of the Motzh how is dog life big and gentle dog what sits on your grave I better not have gold in the mountains Our pita makes it a faur our bread is poured in ingots and stolen go crazy in the big world people are dripping salt go dumb seller and they all say he's a beggar Yankee, Your Majesty you were not sitting in the grave that there is no time to sit but it's time to graze to graze with herds people and sheep poor by poor he walks around without a penny only he knows how he lives only he and St. Mary

Deer lying

Wounded deer crawls through crushed acorn dust and dead twigs until it stops somewhere with his forehead resting on the ground his horns are shattered by the commotion sacred blood comes out of it and the deer breathes with its eyes closed the eyes are the most precious but they can be closed and reopened like crystals I see any beast wounded by Alice is silent lying like the earth until the sky buries it in the snow only then does the wind see it rising - hardly | he climbs the mountain to unravel the precious fir cones with warm hearts in the frost of is given to him to look for this winter with teeth through miles of gravel and snow and his sacred horns should not be comforted by the hunter's sick fingers Maybe that's the point of silence the deer and the soul are alike | Word about white

I'm sad when I think of white I think he has to keep injecting Amazon into his veins instead of heroin Rio Negro Rio Grande Rio de Oro he must want to be tattooed on his face to pour the sweet coffee venom into his eyes only snow and irbis deserve to be white put the Indo-European to sleep with the Mahābhārata on the bedside table maybe he'll read it before he leaves to take a deep breath in his soul

with the thorns of the roses he kills every day to be pimped in the cromlech of totems as it is a bird told me that between night and day now he's gone like Mihai's bed I see from the crib above me the torn ceiling where it flies Words to Ella McShane

I'll take you to the blackberries to eat next to the giant bear big and good I will show you the holy bees who return again and again to the lonely honeycomb if you feel that you are not loved, do not hurry do not rush maybe you are Maybe you're like the apple in Robert Frost's orchard which grew alone among the stars so that none of us can reach him the plots are ruthless as long as there are stars in the sky do not doubt kisses him no don't doubt it the universe was made for you

About the Nazca man

Nazca - be the fire of the earth

you wash of the volcano they thought the stars were alive sending messages to the stars they have never drawn themselves to believe that they are like the stars they thought the stars were Nazca

Morning

The sun stops in the field maybe he's tired maybe not he holds his face tightly to the grass with his irbis claws her face is full of dew or tears it must be a road to heaven somewhere maybe on the path of the moon I would like the sun to catch up and hug him

Flowers will love you

the memory of the poet Ciprian Nickel, the one who was waiting for the canonization of a flower

You will find many flowers on earth don't break, don't break any by throwing it away when you want to break a flower

light a flame and you will see that flowers will grow out of you .you will be a flower. don't kill the best like you Maybe this Hardenbergian flower you're breaking is God and the flowers will love you

Green voice

Let's kneel and look in the green mirror of the water of the forest of the leaves of our eyes of the grass we will die if we do not kneel before the life of the earth as in Hiroshima as in Nagasaki as in Chernobyl as anywhere on what we call Earth look in the mirror and notice that you have wings let us kneel before the tree like the first Romantics

He loves that bad kid

A mother may have a bad baby and everyone says Oh my what a bad kid but the mother loves the child that bad one

Snow call

I invite you to the raft brought by the waters the raft of mule Jim and half-breed Huck Finn we will float carried by the muddy water sitting at night with his back to the river and watching the galaxies of angels we will let ourselves be swayed by the Great Water towards the dream learning from someone that death is a morning in which we run to the window and look at the first snow as in childhood_- ' Protective icon

When I kiss her lap or lean on my forehead photograph of my mother's eternal mourning - then I'm in a trance but when I put her back on the bed - she's alive

Mother

I feel like the cube of soft light of a pyramid of petals the walls are blue - I think they always have been now there is a lot of silence in your room - and not everyone enters I am your stone wall my soul is a yellow rose like yours full of imperial petals and Romanesque thorns it's just the two of us in our room

so far I have only learned from you and angels to whom can i pray I will rise between the earth and the sky like an albatross with closed eyes of the storm then maybe I'll see you

I'm Neolithizizing

The sheep reached the shore I go into the water next to me the lake flows nabist in a ponor the sheep are silent - and I write walking through the cold water When I turn around I see a stone placed on top of another stone with hesitant soles walking and I pick up the third one the sun and the water me neolithic

Mărăşeşti

I've been in a cemetery for a long time and I saw a statue of a hero with a blunt forehead and a broken chest the stone wreath had fallen on the grass and I thought what a lightning god or angel hit the fearless statue in the cracked chest? he had a frown as a child in wartime

his heart broken in two was a six-stringed harp I didn't want to, but I had to to sing

Meditation

The god separates himself and it becomes you then it returns to itself and it becomes we

Orphic

If you want me to have a life, hire me with papers and I'll follow you are when I started I came out of God's mouth in his spirit I will return I'm my own priest no one can die in my place I don't want to miss death it would be too sad The earth is a man

The earth is a man just breathe like Nichita Stanescu on her deathbed

and looks at us through the rocks rivers are his heart the progressive dam failed to kill the sacred and he himself became sacred the dam is a huge vessel of holy water in a cross temple silent as the pyramids or megaliths scattered all over the earth or the Nazca numbers the mountains are the most beautiful but you have to bow your head to know this because the mountains are full of soul everything is alive and holy here and if I speak to the earth it sounds like heaven to me don't be afraid to fall asleep in the wild Tristan and don't be afraid of beasts beware of men, beware of the earth I'll see how all the jivins come, no matter how fierce they seem to me how all creatures with huge fangs or wings come and tell me brother what shall I say to the bear when she meets me on the rock? what shall I say to the brave wolves? what will I tell the raven when he insists on talking to me? what will I say to the spider, the poor spider, what shall I say to the wise serpent? aren't we all | one? what shall I say to the stones? what shall I say to the brook, what shall I say to the black tree? what shall I say to the light of the grass of the field? what shall I say to heaven? forgive me forgive me I will tell the bear, the brave wolves, the raven, the spider, the snake, the one-eyed stone, the cubist mountain river, the tree, the grass, forgive me I'll tell heaven

the dam is as sacred as the cromlech At dusk he sacrifices my soul

Be your mother

Lean your forehead inside your elbow like your mother and be your mother because that's who you are

3

3 is greater than 4 5 has remained the same for thousands of years concerned with myths Naso has become a myth like any god like Steinhardt The Black Sea is beautiful in February enjoy the light friend and get ready for the long night the sky is most often silent this dust by the road is me if you blow on it it's like a flurry of stars the strong sky is silent as if he wants to teach me something I sit on the grass looking at the ground as if he wanted to teach me something

An irbis lying with his snout on the ground

I came across an irbis lying with his snout on the ground

with the ice brain and the honey forehead my forehead rests on his forehead we have all been asked if we want to be born I said yes, happy as a young bride we were all asked if we wanted to live we were all asked if we wanted to die

Kneeling verse

The earth is cursed suffering they come from the earth from the painful ground resurrect GOD

The god is always himself like the old man who does not err and like the bird who does not lie the swords of his fingers judge righteously and judge unjustly never in error his name is the DNA numbers the god swallows people to spit on the shore of sensucht

1

Prayer can take you anywhere Wherever you want to go It's like the same spinning wheel Which takes you to a different place If you're still surrounded by darkness At least open your eyes - like heaven - you have many eyes But hope is an eagle's feather What's already burning in your hair Prayer said the philosopher said the man Prayer is a heart in six corners Prayer is the sun in six corners It's the hand that pulls you out of the depths Prayer is the smile of the redeemed slave Prayer is beautiful that you will never kiss It's the source you will never reach The source of her smile and reflection Prayer is a soul-like defeat Many would like to be lost like you in prayer Many would like to travel here You are near a mountain that you cannot leave But the mountain walks with you like stars and silence Gautama meditated for 49 days under the Bodhi tree Christ fasted praying for 40 days in the wilderness The first Sufi sat for centuries on the geometry of the prayer mat As you or I pray incessantly in the prayer of these words The sky is an Amazon flowing over our heads An endless river whose edges no one has seen A large water in which there are three fish that are one fish Everyone is welcome in the human family There's nothing that interests me other than him And only prayer spins like a water lily Still, you don't have to go into any secret jungle Because the unknown and the forest are right in you the greatest journey the greatest truth bite like the wet Ecuadorian forest in your eyes When your eyes are two stones of silence Listen to the song of the river and you can read the portable of the storm The mountain shares its secrets with you And don't die when your eyes are two stones of silence

The sky is a deep and still water If you sit on the rocks, you have to wait like any fisherman But if you do that, you will catch many fish, you will catch angels, you will catch gods, you will catch them Many miracles will meet you but I can't tell you all of them Christ Jesus is a happy prince above the streets of the cosmos And swallow who is who can be apart from the martyrs?

A martyr killed or a martyr without blood are all disciples That is why prayer must not stop It's all an illusion Beloved and ecstasy pain and non-pain Life and illusion illusion and death Even suffering is trapped in the cosmos of a dream Existence is a war between flames and darkness So open your eyes if you still have them Prayer is a sword scripture is a sword grace is a sword You can choose to fight or die They all come first Then comes the pain and torture The reproach often follows them all And then comes the prayer and then comes Jesus of Nazareth My angel said to me, "Did you take up your cross?"

I didn't know I had to answer It was so close I heard it it was so far away that I couldn't see it The ancients say that the mind is a pumpkin that must be ripened I think his mind is a seed And it must be deep and lonely Let the grain die and rise again Outside, children from the block are screaming like a Lakota tribe What happiness on the lyrical paths of childhood Twilight is full of screams and happiness Childhood is reflected in us like a mountain The soul is the key to all things I have to wash my face and my hands in it When I got back from Vietnam You waited for me in my old house I lost something there in Vietnam But you found me there in Vietnam I went to the goddess again in a rover with a seraphim

There I met some people in the mountains Isolated for millennia in the darkness of a collapsed cave That was the dream You are my incurable wound, but I pray You're the pain of Saturday morning and Saturday night, but I pray You are the time eating me how to eat bread but I pray You are my sad and uninterrupted prayer but I pray Sparrows are friends of angels And God is love, but what are we?

Angels are beautiful to sing in silence Only sparrows are friends of angels my childhood lasted a long time More than anyone expected me to be my childhood lasted until yesterday and karma is a cross for everyone Candles burn in us in benares, lotuses burn When the Eyes of God Burn What Is Not a Flame?

Watch the computer party at night With phil always saying the same words: "Well I was there and I saw what you did I saw with my own eyes" All the words of the angel The stars are taller than humans

3 tears

Our souls turn yellow in the fall Like tears And he rises with the dew-covered flowers With the pain of the young birch heart Our souls fly over tears Like birds and like angels And the whole world will not understand the mystery How the martyr's heart is pierced but the soul is alive

At first our souls are carried away by the wind And he leaves, lost in the wind You look like a handkerchief full of tears Out of hand Our souls turn yellow in the fall And then he rises Our souls leave with the flocks of tears And they return with the cohorts of angels 5 pictograms The sun is shining Reflecting on an entire universe In the 3 sharp waves of the dam

86147 504 (Thread)

18734 80 462358 164 915455 9153841 30956 305 4.1 59 10 8357631 20 4578910186 3891 2 345 78915 180958 4315928 45 6487 678364 51760 343 16 83056 1 34302 54138 9561 6538 82 458 2356 53589 45 702154 31 0 45 7603251 251938 806.7

Watercolor Colored grays float above us Radio waves coming from the equatorial rain Flamenco mixer guitars and the whistling of audio membranes Instead of glass, engravings shine in our windows Romantic city besieged by whitewashed forests Majestic roots shatter the asphalt Transparent colors fuse in our eyes And the rain that interrupts the electricity again Primitive as a woman giving birth Our eyes weep with shards of salt Death coming from the sky guided by ballistic laws Egloge accompanied by scratches Ephemeral bouquet of tulips sharing my wisdom White porcelain covered with thin lines Green water lily inflorescence The immateriality of music rocking flowers Koan visually dumb Live archon Mystical percussion Near the archipelago The mysterious unconscious as a mirror lit by night Natural writing under the sky leaves soaked in pigments Rocking birds like stones Herds of dogs attacking the man at 4 o'clock in the morning Northern ice-cold cold Or close The smell of acacia flowers The CD player of the heart concerting Invisible laser delicate lens Diesel stains on flower leaves Baroque filigree of lily petals The residues of the accumulated sunrises salty Olmeca self-forgetfulness of the southern continent African artifacts rubbed with burnt wood Blues scratched on the guitar strings Ground limestone under water Melted light miniatures in glass

Leaded incandescent fluid Lyrical lines inscribing our faces The exact architecture of the mounds Tiny termites breathing with one chest This present continually good cousin with eternity Tombs hit by meteorites burning Under the clouds cut into flint edges Tibetan swastika sun gently clouds entering my window India The spokes of the wheel becoming one Greek cross scratched in the side of the icons on the white garment The mystical eye of the earth Open under stones Clouds like the mist of dreams Solipsic filament Of electric shocks Blitz escaping under the skies Rain giving birth to ocean fish Colored water iridescent paper The light falling radiantly at dusk In the muddy footsteps of our footsteps At this point When I knock on her door Sounds like a alto clarinet For openings and awakenings

adamant

Adam has only one spring to be born Just a summer to imagine that he loves And only one fall to see his heart turn yellow And only a winter to be buried in the snow Adam is a shoot reaped by the sun's rays

A deer whose forehead will rest in the dust Adam is a pyramid of carved tears In which his soul is a tear waiting to rise

The old man's memories

The song of birds through the wind It's this song - of the wise fish in the water Of the leaves turning into clay In the immense tears of autumn In this song some of us are letters Small and eternal In the unknowable and evanescent universe Like a white, baroque flower Because the universe is also a tear Stirred by star bubbles And we are all in pain But some of us are tears in revenge After crying Like clouds in the summer sky Or baby tears These are the memories I heard from an old man Which are of another before him which They belong to someone else before him These are memories you need Because I lived them

The architecture of a rose

I saw a picture of a rose, a certain rose.

It's beautiful, disturbing.

The petals are turned like thorns, like thorns.

An architecture of thorns made of petals Some curved, sharp petals.

Poetic art

I know it has to exist Women with ornate foreheads of a miracle We look for our past in last thoughts Poetry is given to us such as anaphora The storks are lying to tell the truth Feelings hardened by feeling Meditation following the laws of improvisation Ivory towers turned into shells of crawling in the shattered spring Light invading us like a song

Unseen flaps scatter under the flames of the wind Lyrics about kisses in the park And about the poet's loneliness.

The art

It clothes us in the fall Frozen yellow Mechanically we will step back Funeral processions Looking at each other With dim eyes Surround yourself with cosmic lights We sit on the wheel like a cromlech Keeping the disappearance in the middle Death surrounds us Looking us in the eye like a rooster crowing My own filth caresses my forehead one I'll decorate the tree with my eyes STAINLESS Thinking of eternity Only people die In my old age I will take an apprentice And I'll teach him to cry

When I shut up

My soul hears Christ The Spirit in me hears His Spirit When I shut up like a stone Like a soul stone I hear the thunder of the Holy Spirit in my soul I wash my eyes in His tears And God tears my tears for me Telling me that every soul is a whitewashed icon

Self-portrait

I'm like a beetle with a broken back Trying to cling to a ray of light.

Self-portrait with Jesus

I'm just a boy with his head on the ground I'm just a boy with his head on the ground I'm just a boy with his head on the ground I'm just a boy with his head on the ground I'm just a boy with his head on the ground

I'm just a boy with his head on the ground I'm just a boy with his head on the ground I'm just a boy with his head on the ground

The boy in his hometown

And the boy walked a long way with his head on the ground And the boy walked a long way with his head on the ground And the boy walked a long way with his head on the ground And the boy walked a long way with his head on the ground And at one point he fell headlong into the ground With an incandescent soul, Excalibur and invincible And at one point he fell headlong into the ground And at one point he fell headlong into the ground

Mourning for man

Man perishes like a leaf In the yellowed autumn universe If we don't live longer God, you're crying about the man Before man dies, the soul of man dies Like a leaf like grass like a flower of thorns Weed them more than wheat in the field God, you cry out for man.

The path of forgiveness

The path of forgiveness Felix This is for you Chosen by the Lord Elohiym From eternity to you The path of forgiveness Felix Never forget it Start on it in the morning At night in its dust, rest your forehead

To the villagers Wind through my wild hair The ancestors scattered through the land we tread Darkness of the eyes in blue shadows Dusk stripping the trees of light Pride / an enemy Poetry evaporating white in the light

Song of mourning

I've been in a trance for a lifetime misery I've been in the drum for a lifetime misery

Yiddish song

Jewish cemetery bathed in light Stone tears engraved in icy diamonds Square amber cliffs in which alefuri shine Tombstones carved in huge tears Covered with Jewish tears…

You are born a Jew You will know how to cry Far away…

Far away…

For a long time already And Jerusalem is built of tears.

Song

We must revive the mysteries of the earth So that the earth can live We must revive the mysteries of the earth So that the earth can live We need to turn to prayer And words must be turned into prayers So that the earth can live The earth must be revived in order to survive

The song of a piece of bread

I'm a piece of bread This morning the bakers prepared me And the girl at the counter is going to sell me I'm a piece of bread I'm a piece of bread And I'm going to get to so many places today I'll see so many faces I'm a piece of bread I'm a piece of bread I'll get to the priest's altar And in the hands of the old Adventist I'm a piece of bread I'm a piece of bread In the hands of the child in kindergarten Or on the plate at the orphanage I'm a piece of bread I'm a piece of bread On the poor man's table And in the rich man's shopping cart I'm a piece of bread I'm a piece of bread I will be broken at the monastery And eaten in silence in prison I'm a piece of bread I'm a piece of bread Bite with naked eyes

Or heavy tears in hospitals I'm a piece of bread I'm a piece of bread On the clean table of the happy family Or in the hand of the beggar I'm a piece of bread I have a piece of bread in the stranger's hand A loaf of dry bread in the hermit's hand A piece of bread in the man's hand A loaf of bread in the hand of Christ

Cinderella met the Princess

We bring light from the yellowed skies And from the souls covered with myrrh We take out the light and soak it in the press That's how we make yellow paper over the village And tears fall like golden leaves And happiness is like the Italy '90s final in childhood Because Cinderella met the Princess And outside the leaves drip like tears

Teardrop sky The sky is in tears Every day Every day for suffering

earth For you, Adam And for me Felix And the tears of heaven become angels And people On earth

The sky to the hominid

If you catch an eagle chick All you have to do is cut off its wings And let him crawl to your feet You have to let him crawl And have pity on him, poor eagle Who, like you, has no idea what the wings are I grow up again like the silent night

Heaven is a Wailing Wall

Heaven is a Wailing Wall In front of whom we say our prayers From which we strike our hands Wet tears Heaven is a Wailing Wall A temple wall What is the universe A wall we can lean on

Cephas The tears of the trees rustle Apparently nothing changes but you know The river bounces on the rocks when we are silent And most importantly, man Only missiles evade gravity By utterance we burn the ore of words Aware that every twilight denies us I tell you: when the letters become your hand Incomprehensible The leaves will scratch your face in play Whispering deceptions in meandering snakes The stones will put you in a heavy cloak Stand in ambush with marble eyes The cold of the night will darken you, cracking you Saint surrounded by the betrayal of the leaves Crazy shard with silence throbbing like a breath Wait.

Christian sadness

Heaven is a tear that no one cried Still sitting on our chests The sky is a tear Because God has three eyes Heaven is a tear made of our souls And from the swords of the cherubim Because we are in our salvation

We are like before birth The confession of Bernadone's son

If I loved someone I would love an indecipherable soul Because ideograms are the most beautiful letters If I loved someone I would do it today But see - I will not love Yellowed contemplation (ikebana poem)

Glowing clouds Burnt light

leaf-stained road

Children with problems

Carefree parents I make children with problems

Carefree parents mother I make children with problems Children who always cry They cry at homework in the evening Leaders too free They have students with problems Leaders too free, ma'am They have students with problems I can only write Big tears in homework

Children win if they break the silence

Children win if they break the silence Because in boarding schools There are also boys with spider souls And the children call on the light for help Children win if they break the silence Because they are in boarding schools Beat mockery and tears Children need to break the silence

Greek cross inscribed in a square temple

I dreamed of an earth Holy and black like amber A land of golden paper

A land of yellow icon An earth as red as a maple leaf Which nourishes the human breath A white earth like the stars Like the universe

The cross is a sphere of rays

Theological The cross of the Lord is a sphere of rays That is why suffering is nothing Covered with shards on the way home

How the wind blows

How the wind blows Leaves in autumn Rolling them gently That's how he treats me Love rolling me

Words to the soul

Remain in the light souls

And fear the twilight Because dusk is dying She's dead in the night Remain in the light souls And fear the twilight Because dusk is dying She's dead in the night

but C My God is Ioana's God The girl stared at the flames Fear him, fear him By the God of love My God is Ioana's God The girl stared at the flames Fear him, fear him By the God of forgiveness

Yes and there will come a time when in the mirror my aged face will look natural to me maybe playing chess on his own I'll eat potato salad like I did as a child and I'll drink dark beer by the glass I'll probably be a familiar face on the street in the town where he never walked a stranger and I'll give candy to the kids and bad cigarettes to the soldiers

raising my hat in front of all the old women keeping me out of anyone's way giving the beggars the last change becoming smaller and smaller giving priority to drunk drivers at traffic lights my aged face will look natural to me I will eat oriental salad as a child and I'll drink dark beer by the glass trying not to upset the youth giving priority to anyone becoming smaller and smaller the same goes for every day daily until I get up hesitantly and uncertainly to the sky

If you want to be a man

If you want to be a man You must first make a foundation of reason On which to fasten two rows of Doric columns By will And then you have to put the triangular roof Feelings Because man It's a temple

hills Fog enveloping the hills

Blue liquid atmosphere Delaying in the scattered air Spring clouds plowing the wet earth Metaphysical arpeggio floating above us.

.

The second mockers blink with electric eyes The printed paper of the sky rustling Urban bugs clinging to a maze of pipes Buildings covered with banners promoting the first kiss Demonstrations are taking place in the markets demanding dissent Twilight falls on the monuments of the heroes When will we look into the eyes of the Lord?

Will he look into my eyes?

Man has always been in pain

If you put your soul in your hands You will often be told that it does not fit Man has always rejected man Man has always been in pain But a piece of soul is a piece of soul And the soul can be so boundless Through the love that communicates the pieces of the soul A song of self-ignorance of happiness

Distih sketched Fear on earth has become an idol propped on the base of a single forehead

Healing Pain II

My pain is hot iron Which cleans my wounds When I'm alone at night Crushed with the Crucified My pain is hot iron Which cleans my wounds When I'm alone at night Crushed with the Crucified

Healing pain The pain fills me Like a honeycomb Pain heals me Awakening my spirit The pain fills me Like a honeycomb Pain heals me Awakening my spirit

Elegy for me

INSULIN CONTROLLED DIET (200 g CARBOHYDRATES)

BREAKFAST - 40 g carbs: -80 g bread 8.00 - tea -ham, eggs, boiled sausages -20 g margarine SNACK (11.00) - yogurt 200 ml -20 g bread (2 simple salted biscuits) LUNCH - 60 g carbohydrates: - vegetable soup - 250 ml or - noodle soup - 250 ml (a little pasta) - 200 g boiled potatoes, puree (rice, pasta) + meat (chicken, veal, fish - cabbage salad 150 g - tomatoes - pickles - 20 g of bread when instead of potatoes the second course is served cabbage, spinach, beans green bread will be 60 g

SNACK (16.00) - 2 apples (150 g) 20 g carbohydrates

DINNER - 60 g carbohydrates: - 250 g polenta with cheese or - 250 g macaroni and cheese or - 250 g potato salad + onion + egg (cheese) or - 250 ml of milk - 100 g bread + lean sausages + margarine (sandwich) The Most beautiful story

The most beautiful story

Once upon a time there was nothing in this world. neither fish. No stars in the sky. No seas, no beautiful flowers.

Everything was empty and dark. But beyond all this was God, the same God to whom we pray today.

God had a wonderful plan. He conceived a wonderful world, and as soon as a conceived it, and brought it to fruition. He created it from nothing. Whenever God did something, just that's all he had to say, "Let it be," and he immediately took it living being!

He made the light. He made rivers and seas, the land full of greenery, animals, and birds trees. After all, he made man, after which he made the man a wife. The two were named Adam

and Eva. God loved them very much. Every night He visited them in the beautiful garden where he had placed them.

The whole garden was theirs and they could enjoy it all the trees in the garden, except one, the tree stopped by God. Adam and Eve were happy on earth until One day, when Satan, God's enemy, he tempted them. They decided to taste the fruit of the tree 2 stopped by God. And so they sinned. For the first time they were ashamed and sad.

From now on, they couldn't talk to each other God. They would soon know what it meant pain and trouble. And at the end of his life, he waited for them the death. They were sorry!

But God promised them help. At the time He will send His Son, Jesus, into the world, which will come down from heaven and make forgiveness possible sins. He will suffer and die for mankind.

How great was their joy when they heard that God will send a Savior!

Adam and Eve had children and grandchildren. Slow down with slowly, the earth was filled with people.

God wished them all happiness. Because, he told them what to do. Here is a list of the rules that God gave them: 1. Thou shalt have no other gods before me.

2. Don't make a face.

3. Thou shalt not take the name of the LORD thy God in vain.

4. Remember the sabbath day, to keep it holy.

5. Honor your father and your mother.

6. Don't kill.

7. Do not commit adultery.

8. Don't steal.

9. Thou shalt not bear false witness against thy neighbor.

3

10. Thou shalt not covet thy neighbor's house, neither shalt thou covet thy neighbor's house your neighbor's wife, and his servant; neither his maid, nor his ox, nor his donkey, nothing else that belongs to the neighbor your. (Exodus 20: 2-17) These were written in the Bible so that we could have them read us too. If we listen to them, we will be happy.

Satan does not want us to listen to them.

Sometimes he tells us to steal something when we don't no one sees us. But God knows everything we do.

God sees everything.

Sometimes Satan tempts us to say a lie and make us believe that no one will know.

But God knows. He hears everything.

When we do these things, we feel bad inside us. God loves us and wants us to help us be good. That is why He sent Him Jesus in the world. God remembered His promise.

Many years later, Jesus was born as a baby.

Then he grew up and became an adult.

He has done many wonderful things. A healed the sick. He restored his sight to the blind. A blessed children.

Jesus never did anything wrong. He talked to them people about God and told them how to listen to Him. After a while, Jesus' enemies crucified him on the cross. Jesus died.

4 He suffered and died for everyone's sins people, even those who nailed Him cross.

Jesus was buried. But then it happened to him. flat a wonderful thing. He did not remain in the tomb, but he rose from the dead.

Soon after, God brought him back in the sky, on the clouds. while His friends watched Him ascending to Heaven, an angel told them that Jesus Himself he will return again.

Jesus also died for our sins. He He wants us to be sorry for our sins and to forgive them we confess. He is ready to forgive.

We can pray to God at any time. He he hears every word we say and knows it every thought. It makes us feel happy inside when we confess our sins.

After that we will want to do what is good and let's be good But if we decide not to listen God, let us follow Satan, that is, God The devil, when we die, he will drag us with him in hell. Hell is a place where fire burns without cessation.

But if we love Him and listen to Jesus, at His return, He will take us to Heaven. The sky is the wonderful house of God and His Son Jesus. It is the home full of love and light. There We will be happy forever.

JESUS, I KNOW HE LOVES ME 1. Upstairs, I know I'm in a hurry, Bi-bli-a-mi spu-ne mi-e; The little ones seem to care for Him, and they come to Him. 2. For he died for me, To prepare me for heaven; He will take care of me, and I will take care of him.

3. I am very dear to you above, Even though I am small and weak; From His to me, you shake me.

Chorus: Bi-bli-am I told him so.

For additional Christian literature, write to us at address below

___________________________________________ For free distribution - Not for sale ___________________________________________ Gospel Tract & Bible Society Place. Fountains NR 272 317120 Arad, Romania gospeltrarad@rdslink.ro The Best Story To Know (Romanian) Published by the Church of God in Christ, Mennonite

Elegy for the killed pigeon

A poor innocent dove fluttering its wings In my hands as a child so bad My ruthless little boy's hands You gentle pigeon poor innocent spirit You innocence martyred by the hands of a child My ruthless little boy's hands You poor gentle dove, innocent spirit A poor innocent dove fluttering its wings

Elegy of my own skull

This bone will reach the ground My brain will become earth But my feathered soul Where will my soul be?

I'll be a nameless skull What will I be? What will I be, Souls?

What am I? What are they, Indescribable?

I'll be an eagle then - unseen

Elegy White wings flicker in the filaments power My words are accompanied by tragedy flamenco A mournful death is heard through yellow leaves Flooding emotions fill our eyes with ashes At noon the light flickers like a birds in barbed wire and laughed Erato you are crying for the dead crawl Sing and mourn the daughter of Zeus He mourns you and lets Polymnia go heal Relentless Thanatos who spreads despair dirge You are tearing our dreams apart forehead The mortal Thanatos I'm crying for you

Let's go up the mountains from Jamaica Dear good Get me out of the silent stones what covers my grave Quicken me I don't want to land I don't want to land

You're a supernatural kiss To me, you're a supernatural kiss Springing from that tear that remains untouched That sleep we never finish Monotonous as a holy journey as a pilgrimage That fatigue that turns our eyes to dust Like a poison lurking in an injection When I know pain, I know life When I know love I will be love

Exhortation

There are people who see instead of eyes They have two shards of colored glass There are people who don't see either There are still people who stay that way What needs to be done is to look them in the eye

Broken from the stained glass of stained glass We must love these colorful shards You have these people surrounded by the depths of darkness We must love them because love is light Because they need this light so much And love will shine in our foreheads, in their eyes Their souls are like cathedrals surrounded by daylight There are people who have colored shards instead of two eyes And there are people who have Christ instead of eyes And who instead of the soul have Christ and who Instead of life they have Christ and instead of Christ they have Christ Myth Existence is an ocean world is a stone in it a whale as big as an island the entire world the whale was a cloud of locusts God made the sun look down the sun was cold he didn't like the whale the sun asked a kid to help him the whale will eat me the sun said I am not afraid but I don't like dying go the kid made himself a boat he flew to the island the whale thought he was a penguin to eat the kid became a spear the whale thought he was a fish to eat the kid pierced the whale with the spear the kid pierced the whale in the heart the kid pierced the whale three times then he took the whale and tore it in two with his little hands he ate a half then he ate the other half it was harder for him to eat the other half then he threw the spear in the ocean and rested in the boat he ate seven stars and fell asleep he woke up went at the edge of the boat and took a big shit the whale was now again in the sea all the small fish worms and creatures were eating it the sun smiled over the ocean the kid jumped in the water and frowned he missed three birds Family photos

A train a train full of Roman crosses

big or little burning eyes transformed into acid still looking at the black and white family photos heart is made to forgive brain is made to remember the trains left to the Mountains of Sacred Ashes Palimpsest fragment ... and I'll be dragged by the beard Through dust and sharp stones rabies The Indian's thoughts go

The city is so big you can get lost On the deserted, dark streets of the night Through parking lots and gas stations through ghettos You can get lost in the streets of loneliness And Africa is so big you can get lost Through red fields and deserts through the desert You can get lost in prison without a trace And Africa is as big as the city Both Europe and Europe are too big When I was little, many were lost Many were shot at the border Many were lost in interrogation

Every city every city is too big Every earth is endless and desolate So big you can get lost Both the earth and the earth are too big GER PASTELAT

*** Next to the lantern Snow-covered trees.

Yellowed wind. *** Clear blue vault Mixing clouds crawling.

Leafless twilight. *** In the dying sky Flying frozen wings.

In pastel frost. *** Staining the snow Kneel down tears.

Morning off. *** The flowery sky Luminos archipelago.

Starry street.

*** ‘High electric pole Wrapped in haze.

Flaming trees. *** From the yellow poplars I float convex leaves.

Stay sad. *** Between roses Leaves hang awkwardly.

I'm burning with tears. *** I call it birds again From the still white acacias Sway in the wind.

The theme of summer songs Or just the ranges. *** In the clinker sill The bird under the waves I rolled over Defeat the radio Drifting, sunk. *** White magnolia Burning the first second sky Break the stars In the soft five corners Light treading steps.

*** The sky is shining Phospheneic over the forest Contained in darkness.

Square, straight waves At night through the acacias and us. *** The flock of ducks Homogeneously flowing down the river Jumping in the waves Muddling his feathers Green and wide soles.

voice Poem dedicated to suffering, dedicated to the Planet INTRO: Seed stuck in the hourglass The man will not turn his head Let them spend you on your spiral path with his gaze burned by the satisfaction of existence Know?

COUNTERPOINT: The dead, the sick, the unhappy, The forsaken, the frightened of the dead incurable, insane, interned in sanatoriums, those with soaked brains in the opium, the beggars with the cheeks bruised by alcohol, crucified vices

in hungover looks after a night of prayer, old Parkinson's patients covered with the icy flowers of loneliness, those with their hands tied to the totalitarian regime of one's own loneliness TOPIC A: and the tragedy of having wings in a mound built in adolescence when our eyes go blind and we start crawling… yes, his wings do not grind to the asphalt of loneliness in the puddles of which the screensavers are mirrored in the eyes of our neighbors TOPIC B: Only the sun will cover the end of each of us With a song woven into her hair Her blonde ANOTHER: And me?

Shorthand voice on paper I stayed

haiku alb

snow to the sky the girl runs through cold white immaculate up above her snowy branches lights dripping here almost guitar in the snow flakes falling on birch strings winter gentle wind rattle fleeing snow yahweh like a wing in you enters winter beauty only tears we mix with lightning the man is alive trying to understand the living storm sometimes the sky is just a tear falling from the river like a white path the river shines coming down from the sky like a path the snow rises in our soul Rachel and we still don't know what these tears are talking an ocean of bright tears shout its name to the storm in the heavens will thunder in us the sky will be broken inside us and we will be silent crying for the water lilies

falling from the white skies and they will melt like tears flowing on the cheeks and will die sometimes we know that tears are rivers polishing breaths like the stones of the Trojan mountains in our soul because alive he is the lord of Rachel so he spoke to him walking among the lilies rach he could hear the words looking at the snow he is snow like clean rain so he is the river that silences the infinite river he is frozen and white the snow falls falls on my soul and trojans me your god is holy rachel but you know that the sun the light inside the snow snow water lily is so huge day our hands in each other in the snow shared the snow lovingly kneeling in it live god angels sing and the keys of the organ are covered by omat their wings are white as snow white music snow snow the bible is open under the white flakes I swear because your eyes are white love light listen listen rachel i will go too and i will look at the angels we will be friends rachel our best friends enlightened by the snow because jesus is this snow infinite smile and i tell you rachel you know i will succeed rachel to me write your heart because we are blue friends 4ever & ever your palm holds a flake and mine on your white in the snow and we will play go or chess in the mountain sky with archangel what the river tells you in the land of beauty that you speak to it he has often seen your sapphire tears if you want to cry sad be today because the rain is in you today god is he is a tear your lord is and the tears are a people like us like we are tears mirrored in the huge sea weeping endless eyes unburned eyes cry today cry today because pain is a universe pain is the universe tears will fall in the snow Rachel melting it because man is an angel with an animal soul but you know the answer under the sky is always yes it is no other you stay on your knees on the snow your hair is wet and I saw the man I saw the man today I saw the man so you cry ra cry for me rachel for me you cry but smile ra because love is not tears

Map to the heart The flower turns into an apple And the apple tree becomes a tree Then the tree fills with flowers And the flowers become apples again The heart becomes the soul The soul is shared

But first of all Man becomes heart.

Hotel Rwanda in memory of the dead and the innocent

Every day erases an illusion from our eyes And on this earth there is only one shame Shame on you for being white and doing nothing And nothing can wash the white man's face And nothing can wash my cheek I don't want to be white anymore and I won't be Never never never never Look, I'm already getting black My soul is black - charred with pity I know a light will come because the night is too bad And even though I'm just crying, I know I did something If I only cry if I only cry for Rwanda For the children and for all those martyred in Rwanda If I cry for the Tutsi and Hutu Jesus executed in Rwanda For Jesus executed 1,000,000 times in Rwanda

I-IV

I. The light is warm

and the clear mountains and the mists shine like a stamp Silence wrote the form Some exact edges in The metal of the cube of our gaze We are Here Cool at dusk We walk on the stubble yellow and red Among the clouds of smoke What they are born with From the pain of the flames Our heart is the stone The border from where I start all the journeys Our And we will not agree The sun burns in us like malaria The self is shining on us now Like TGVs In ourselves we carry the neon glow of life I wore it like an embryo To a man What we will give birth to U.S We will be born II. Quarks flow through our veins

And particles shine And only the eyes at night We are overshadowed by the glow of Body phosphorus Born again We only have armor The crucible of glory We are Those who escaped Those who crossed the mountains After I threw them into the sea The mountains under which I lived a life From childhood Arriving after years of waiting At the feet of the Lord We whose eyes have been opened The silver earth of the new world Jesus' saliva and fingers Those who escaped And I became alive Kyrie

III. People drinking from Revelations Sounding polyphonic Like a land of waterfalls and waterfalls That's where we're going I want to hear words from his mouth Yahweh Glowing like some Stones that have stood still for thousands of years

In the waters of the Earth

IV. Somewhere inside of each of us There is a door or maybe Some fallen tiles Where we can look outside That's where we can look

*** My eyes are three fixed stars I never manage to close them I breathe through questions and Talmudic dreams During the day I'm autistic when I'm sleeping I'm Bruce Lee I'm sitting in the middle of the slingshot I'd like to close my eyes at least a little But even when they are closed, they are open At least in one eye I could squeeze honeycombs And to sleep a little like the whole earth Sleep pardon

I forgive you I forgive you I forgive you I forgive you

Print

I'm lying down at night Like a cathedral Somewhere above - towards the light My soul rises The rivers of the organ reverberate in me Filling the floor with pebbles Gnawed by water / from now on I see My soul is a Bible

Instructions

If you're ever pushed into a gas chamber All you have to do is lie down Sit on your knees with your hands slightly raised Or one another and pray until you reach heaven That's the decent thing to do, and it should end there Endless life and if you do not want to lose Christ Because everything you do is death

Impossible love

Now I'm standing in front of the food and I think of you Today I worked all day

I carried beams of cement and lime And I thought about you.

Why do I have eyes to I see how wonderful you are?

Why do I have a heart in my chest to I love you?

Why are you looking at me? like the snow that swells the rivers?

When everything around my soul and pain Like the ocean around a rocky corner.

The angel of the Lord passed through me

The Lord is so close So that I am terrified of his justice and judgment The Lord is so alive So much so that his strength makes me tremble God, you're alive And I do not You're right and I'm not And your judgment has shaken me You are closer to me than the grave And he's the closest thing to anything Please make me look like one you took out of the grave The angel of the Lord passed through me

tear

The Middle Ages are not over The Middle Ages are not over I look and see, I breathe and I am silent The Middle Ages are not over.

If you put me on fire I'll know what to tell you But I will cry and I will be silent For the Middle Ages are not over.

I have to die and I have to hope If you're going to cry, you won't see Because you only see the star in my chest For the Middle Ages are not over.

It's getting darker We never had light There have always been stars, there have always been flames The dark age is not over.

It's not our light - it's just the flame Yours is the fire that my tears do not extinguish Stop crying, look, I'm not crying anymore Because you can't burn tears alone.

Live jazz I. We close our eyes at night kneel in the vaults of souls There are things burning inside us with sharp curves in a red, strobe light

The morning comes as a recovery II. blue squares jazz a withered darkness

LOVING SOLOMON "You make me fly" DJ Project “Hot daughters of Jerusalem, please, if you find my beloved, what will you do to him? say? That I'm sick of love. " Song of Solomon

Teach me to Love Teach me to love teach me what I never learnt I just couldn’t or just wasn’t paying attention or Just hadn’t met you like Joseph before he met Mary You can pass by and fill my soul with your smile Your love calls for mine like devotion calls tears Love I never had or love I ever knew I could have Make me learn what God wants me to learn My beautiful and wise love my Solomon you are

1

beautiful as a temple a pilgrim can never forget you are the dream the beloved and empress of me you are my mecca and medina, my jerusalem I’m your djafar humbly bowing and adoring you a soul of esmerald smiling a brook of myrrh we are 2 rivers walking together and becoming 1 2 stars rushing into each other giving birth to a 3rd and you are the regret of the holy to my loneliness before you i am cinderella loving solomon you’re the stained-glass madonna in my heart the first and the last and the only one my prayer to god is to say you i love you

2 love is the force beyond the incomprehensibility of beauty attracting lovers to each other like lovesick stars silent and question filled gauguin meditation the forest washes her hair in the stream of the sky and words are images in which we see our souls the hart and deer are pensive drinking from their own reflections when i think of you i remember all this meaning and i’m an in love albatross in his warm world of ice i am in love with you and my heart is a lit menora god gave me this love to me to give you my heart is a lily in my eyes fed by my tears weeping unites pain and happines in me into love

3 reflected in your eyes even the sky is a lighter heart with his kind angels and pilgrim clouds in your melodic gaze the morning sparkles

beautiful as a madonna sculpted in light and in my silent moments love makes me pray love is a song i’m learning as i think of you my heart is an unknown wet flower opening in the wind and in the field I confess my love to the flowers to the lilies who tell me that you are their queen beloved caliph dressed in the gold of consecrated garments i love your fragrances and your smile makes me drunk graceful you are and holy and sacred is your love

4 while waiting for meeting you somewhere in the world a life has passed like a story forever collected in a book and now I just wait to tell you i love you just a cricket in love with a pensive amethist flower a pilgrim for you and beauty walking toward a Mecca of the heart toward one thing no one understands but even unwillingly worships but you sweetheart me ten fold like a woman of marble and grace like the dewed rose's endeared by the Romantic bug of the sun the sky sings to me the same shy song of the stars I am alone but the truth of a poet is no less true and our hands are held together in the hand of God my life is but a dream beatifically enslaved by your love

5 god calls you to see inside your love like in an ancient book to look at your soul as you would the southern cross you were not made for loneliness pleasing friend your soul is a lover's mirror but would you believe? love needs you my friend and someone else needs you too there is someone who wishes you tenderness you are alone but know that you are alone no more all because love is the algebra of life a silent singer you are putting the sun to sleep

the light is your teacher walking with you in the dust you are in love now and you're her soul's friend loving the soul that imperially loves you

6 before you i’m speechless like abu nuwas before a desert lily i give you this map of my heart you have concquered i’m in love i’m in love desperately in love with you my love is a river sounding in me the herds and sheperd drink from and an entire talmud could be written concerning your beauty a consecrated sufi i am lost in the contemplation of you you are more beautiful than a white swan or a statue of marble my lady of grace loving with the heart of mary please come in my heart and let me come in yours i am your Huck Finn loving you with the unlearnt love of a boy at night when i look up i see your face in the stars but love is saudade and sensucht dor and heartbreak

7 we’re god’s world but of love we know not world is a song with author unknown if grief lies in everything then happiness lies in nothing verily it is true that love makes the heart the soul we all seek for is an anointed stone if man is a temple it’s only because of love i seek to love all but it’s true that you are my love no other woman can i love and it’s so true i wish to say my prayers with your hands in mine say to god i love you and to you’re his love grace is for the humble and love for devout god wrote you in my heart so i can’t resist you

8 i invite you to my heart where my love waits this hanwritten book I found in me inked with unknown letters the thing that for millennia man wonders what is love deeper than the jazz forgiving as the forgiving ones the power to love is the secret of world’s beauty love is the soul of man everything that man has my love is my treasure and my treasure you are you are my love descended from beyond more beautiful than the loving moon and brighter than her i invite you to the flowers and the ornamental writing of the jordan the mountain wants to be your friend waiting for your smile god made forever and man called it love

9 we cannot love but once and only one this how man was made in likeness of one god and you love me as no one ever did and what i pray for is your one true love god gave life to me just to learn to love truth is love more important than man's oneself i'm baptized in your love as in an endless sea you are my true love and your love gives me life a walk in the world makes me see love is a prophet i lose myself in love but love finds me again you were made to love and i was made to love you so this is what i say my love i love you more than life

10

love is the true power of man and god justly living makes love immanent and heartbreak brings god down humbleness is the porter of every good thing god made woman last most beautiful than everything there is you are a book written by god in ink and stained-glass and your gaze a woman's tenderness embracing my face god is in love with you you're his masterpiece he made you to break my heart with endless love towards the splashing brook of the sunrays every skylark sings i too sing as a lovebird in the light of your glowing face you bring the day wherever you go like Jesus your brother the one who made me love you without telling me why The moon is a princess

The moon is a master princess with a black sapphire cheek And with the other incandescent amber his gaze She whispered through her leaf-adorned diamond-like hair Birch mirroring the stars at the beginning of the night Luna is a princess like no other girl in this world But she's a sad woman, how sad the sky has been since the world began That is why he can only have a sad soul as his lover Like me brother or like you man like you have souls Mother

The rain is sparkling between us Mother The rain you're crying over And the one I'm crying about

We have to get to the source of the rain And wipe away our tears there We have to get to heaven And let's look The sea of tears Once upon a time there was an unseen spirit with no beginning and no end.

This spirit made people out of the sand.

People were on the ground.

After they were made, the people left the spirit.

They didn't listen to his voice and didn't care what he had to say.

The spirit was in heaven, filling it, and weeping - no man knows for sure.

He was crying like a child whose toys run away, unable to reach them.

And the tears of the spirit fell on the stones and sand until all the great endless and huge oceans we see around us or inside us were made.

Confession about the universe

the universe is bounded by the 2 sad acacias immerse yourself in indigo watercolor of heaven of the small synagogue and this damp light what washes my eyes whenever I remember the goodness of the cherubim Meditation Love is a sea of tears

timeless Like beauty Love is a woman Love is her Your beauty makes me a man I love you too Like the teary wind Rain / Miracle of sorrowful beauty Of soul and loneliness You my indescribable gallantry Perfect Galatee My miracle at the counter at three in the morning When not even the moon matters Night shift worker

The moment of the leaves Stroke my white face like an oxygen tube.

If I was born It means I'm dead.

I write my lyrics with clear hands.

Now like never before death…

Real life kisses my eyes.

Bantu muse, Yoruba muse

I give myself a pound on the blues rhythm And a alto saxophone improvises for me in the chest I give myself a pound on the blues rhythm And Muza herself is mourning Africa in locks

Unseen siege Polar tribulation haunting caves of illusion Spasmodic icicles burst from the past These stones are nocturnal gold Sand sifted through a thick sieve of tears Are ratless ships holy?

Happy martyrs carrying the cross Listen to a poor hopper Take it to the Nameless One Get rid of a man of hell and of alienation My land is sad as nature Sunrise from the stillness of the eternal waters Snowdrop shading despair is also this poem Sad revelations flutter in the throat of loneliness The air of dreams becomes cold all around Monolith shattered by wanderings Years smoking like burnt matches Blinded like a nightingale looking for what I have Meteorites pollinate apocalyptic flowers We lower our eyes to the shoulder of the carved wood Scratched with tears We listen to the chirping of nymphs and the privileges of the blind

And we, crouched in living clay huts Snow collectors and disappointments Only the blizzard accompanies our steps.

He will die at night

The night is before me And he talks to me He smiles at me and says words to me But I don't understand them The night tells me words He talks to me about the day But I don't understand her He tells me he's going to die Nobodiness menhir

The lamp seraphically illuminates the summer tabs of dusk Biped distilling mercy from the clusters of tears Fugitive inspiration (…)

Discontinuous colors on gray dusty canvases Maybe just the blue of each evening glistening in the black of the leaves The aerodynamic lampshade paint reflecting me (…)

Initiatory happiness by drawing an ideogram on my face On the desk the branches of basil and spots of color A few incandescent jazz pieces like the flag of the French Revolution When we have nothing left, music floods our ears Nail blackened by the tram door radio turned liquid Carolingian letters covering the torn paper of the curve of the bulb Spotlights staring at the foggy and dark city over the winter Hierophantic stiffened statues among mirrors

Bronze covered with oxide tattoos on the face Graceful museums enlivening ruined temples Totemic loneliness shining in the double stars of the human gaze Green beams gush from the ephemeral round headlights At the intersection of the night Thought boats float on the molecules of oblivion Algae clogging the soles of dreams Testimony of the cirrus electric explosion The plums of the orchard whisper their eglogs Geometric air (…)

Clouds in the whirlpools of the apotropaic birth Pop sculptures of basalt cubes glued with aracet Afternoon at the window (…)

Lean on the palms turned into leaves Triangle sharp as a rocket shaking its strands of flames Old black locomotives overturned like toys on the carpet Leaving our rafts we swim in our own tears Cadet on the ship named Bird The wind blurs the cubist edges of my lips that say the name Love (…)

Hydrodynamic creatures plunging optimistically into mortar funnels False exasperation at the pragmatic tree Paintings made with chromatic prints (…)

Bibs carrying conversations on the shelves at night Colors simply sit on the wet paper Seraph mixed with the abjection of daimonic genius working the norm Salty waves flood my procession I have a jellyfish mask on my face From an iron bar riveted an olive with barbed plexiglass leaves Ocean with distinct waves like impressionist touches The planet arbitrarily layered the scream of Earth's pain Banknotes used instead of business cards and flashlights People killed for money wearing state coats of arms Death insinuating itself among us as the only reality The Third World bound in the chains of the planetary camp The atmospheric brain of the Earth is red with depression Flattened Bolovan advancing into the unknown Cities invaded by termite empires

Gray dips that lay their eggs in our skin The radios reassuring our anxieties about the important trade Life leaving me at dusk One of the community shamans Velvet revolutions smothered with plush pillows Fresco painting imitating graffiti Cherry leaves ruffled like an afro hairstyle Events that have only recently been overtaken by the mud of the present agglomeration Sand mysteriously flowing from cardboard boxes (…)

Childhood became an archeological site The expressionist dance of the wind-blown leaves Water droplets washing the dust off my face Stars buried on the shoulders of generals Arriving at night as a tank division Leaves carried by the wind in the mantle deserts of doubt Ants of stars gathered around the queen From thousands of light-years away the Earth shone enigmatically Flies scratching the glass hexagonally Circular series of primitive days by the beads of the cross Eyelids burning tropical near the ripple of sea fever Melted sand in ingots Death as far away as next weekend Another night under the Pelasgian sky Walls collapsed the night sky escaping like stained glass Legends weaving the past Helicopters carrying uranium to processing centers (…)

Arctic Ocean flooding Europe Tattoos embedded in the bark of baobabs Despair jerked like an abysmal fish Philosophers turning gray at 6 p.m.

Skeletons of giant dinosaurs near the highway Lava freezing under the elements Aboriginal ending under the square sun Ephemeral argumentation of convincing error like a heroin ball Doctors libraries filled with volumes about mistake Lives lived just to fill a few books or CDs And then an often self-inflicted death after a blade of destiny Blue lines written by each of most of the six billion

in the weightlessness of the ignored revelation Alignments of skyscrapers capturing the feeling of genesis and the first beginning Mozartian consciousness of leaves Neoplastic Stratocaster Twenty-pound electric pound Golden ropes that will silence when we We will be there and not here Revelations parachuting like occupation troops Blue Jericho playing the Harlem saxophones Loneliness crushed like a cardboard package The rain hitting the leaves of the trees (…)

Growing up like cities under the neon light of dusk Shady trees covered with the steam of the ice of our eyes Bard wandering among the museums in Parnassos Atoning spirit descending on the yellow leaves From my heart Collapsed wall around the supported Greek temples Alignments of blazing furnaces Blowing hot air on the eyes Water solidified in icebergs Transparent ziggurat flowing like a city of giants Blocks to the south Melting more and more and becoming bitter water And as dark as an African sister's forehead Inspiration metaphysically crushing poets Art has become an exact science The universe resting on a single axiom Geysers betraying underground rivers Medieval craftsmen representing the miracle in the cathedral With windows as big as hand mirrors Jamaican worker under the mulatto sun weaving songs in her hair (…)

The image of Christ photographed in the blood emulsion of The Shroud of Africa Leaves shaking enigmatically from the ikebana glaze The Aegean Sea transparently greening the islands inhabited by the apostles With dusty soles

The faces of our brothers are blackened with tears Exhibitionist-ridden nerves in the new isms Room music disappearing from servers Due to lack of impressions (…)

Demolished people contemplating their clenched fingers Nails filled with the harsh ground of the scream Selfishness narrating its own ego deceived by tricksters The end shining on the mountains of Canaan Prophets announcing our despair (…)

Consumers smiling with zombie eyes Tungsten bulbs falsifying the wet light of words Industrially printed pages containing unique moments of revelation Emerald green eyes shine the moon in the deafening cosmic ripple Ivory lips muttering prayers in oceanic archipelagos Unseen trinity Grace descended, enlivening the clay Epiphanic reflection of Light in the luster of the leaves Clouds guarding like a Brazilian song (…)

Oval chipped rhythm among the stones born of the river water Clear letters illustrated by morning light People dying of cold in our block on a cold winter's night We watched TV and then you remember?

I turned on the radio and had a good time Or do you remember when I drove a month later?

And at the roundabout there was a young man on occasion A worker, a student, who knows what it was.

I didn't take it and then at the end of the week I read a little article In the city newspaper in the January 21-28 issue: A young commuter was found defrosted and robbed Roundabout. (…)

Clouds slide like strange fishing boats Acacias never blossom wet with drops of ink of the night Foliage laden with birds and thoughts The musicality of the earth swaying in the dim light The real revolution is ready to go My feet sink into the cool leaves of the night

I blink with clear eyes like two watercolor stains Evanescent animated character with indigo look The evening is manifested by an absence Unknown mystically shining on the other side of the island The jungle shining in African eyes Bird feathers turning yellow in September Eyes burned with the acid of his own thoughts With an open heart I travel to the heavens in revolution Rotating widely under the shine of the soles God's Shells secreting pearls around the scratched mother-of-pearl ostrakon The sad moments when the human heart becomes pure as an excalibur The great mirror of the ether reflecting the orbits of the Galaxy Free masks smiling voraciously under the banner of filth Idealists dying alone Ecstasy prophesying in magnificent loss of meaning Burnt books in the furnaces Aboriginal primitives scratching mnemonic graffiti The endless being born here among the ocher of the leaves The glow of the water at 5 pm giving the illusion of the preservation of negation solipsist The illusory mutant universe of the Idea Picturesque poet like a trinket crushed on the cobblestones I am blinded like a dark blue sleep quickly brought to light The night sheds another light that flickers in our nerves In the shadow of my own heart, I let myself be enlightened Leaves and wind irreversible The hills are surrounded by the city Like a nomadic herd Eternal consumers building supermarkets Abandoned roses on a bench Witnesses of a failed meeting Gentle tits dead from the cold in winter Fascist symmetries cloud the mounds on this rotten day And after all, all that's left is a reggae song Butterfly covered in small crystals climbing vertigo Acacias covered with moss and tears (…)

Art emerging secondarily out of sheer necessity

The music becomes palpable in a flat score Books mysteriously fall off the shelves choosing us Marine fauna stuck in rocks Cloud fluttering like a sombrero From the subway the sky seen through a grid Hairy salty waves aed of the Third World The brightness of the sky gradually faded like a rectangle Spring vegetation shining like phosphorus From the back of the ocean fish Green What bites when you want to get them out of the supermarket aquarium Twilight blinked in Morse with his blue eyes The sky kissed me with dark lips Incised protest in the golden trees of the optical disaster Algae and shells make it difficult for white water to flow Over the river stones Transparent drape like a breath Wood curled in a growth of the abstract Engaged in a premature extinction, the planet breathes Under mathematical lightning Organic light shining in us The land has become an urban agglomeration The poems of the romantic authors rising in the towers Through the dorm room The night shines like a star reflected in thousands of mirrors The cold, resinous smell of tundra grass Rhythmic lines of the New Neolithic on the face of the planet My voice is multiplying in iron helmets Despair in fluctuations accompanying tribes of clones Mythical shepherd of cloud flocks The rain completely masks the end In deep layers of carbonized fern shales Fierce flapping of the wings Time blackening the window Poplars with foliage of flames shining like angels (…)

Childhood waving grand kites behind He drew blue lines and faded light composing a work of art Dizziness swaying like a boungee-jumping jump The Mayan paradigm sinking into the liquid of the sky

Plastic mannequins transported to exhibition halls And those blind eyes When his fingers of light already exist They stroked my forehead when I came out of them When I last breathe I will become his own breath In imperceptible rotation the Sun. Patristic feelings covering our eyes like too long hair I buy the Apocalypse among the stones of the islands The remorse advancing in divisions Snow-covered nature by imagination next door The end Please stop levitating The archetypal profile of a penicillin ampoule or that How valuable a future antidote to HIV is Healing inscribed in a metaphysical chemical formula Thoughts on the surface from the weightlessness and hypnosis of the pound Jazz notes Monotonous polishing the glass of the morning Bompres of meditation submerged again and again in the ubiquity of the uselessness of noises Birds imprinting their wedge-shaped characters In the plasticine of the atmosphere The lightning bolts embody some blue crystalline poplars Flocks of flashes gliding across the poet's electric chest Brass musical instruments and perpetual feeling Like plants coming out of the ground Arabic numerals The gust of wind of the disappointment of the exact spring The sky covering me like a marble shield The crowd of asteroids is as dense as a wall Galaxies engaged in a magnetic zen game The echo of the abandoned fountain being loaded with yellow echoes The spaceship made of diamond Meteor of human suffering in islands of light Floods of time dragged in abstract rotations Oceans of phosphorus haloing planets in genesis Terra Enigmatic as a monument of carved stones

Covered with algae and rain The sky is stained with clouds As if lurking Dreaming by inscribing squares in uncertain radii Prayer left its mark on the dust of the floor Mouths kissing the petals of the translucent touch of the Idea The scream of the vertebrae settling in sediment Pantheon of algebraic formulas housing the words of the prophets (…)

Under the clouds floats the stony majesty of failure Curved square scratched by the fangs of the first days Tall iron statues with eyes shattered by lightning The crown of the leaves of thoughts Flirt of the abstract Museum The soul left bewitched by the deserted polis of knowledge Catholic prayers mirrored in the living glass of the eyes (…)

The endless thrill of late evening on the branches Still leafy And the thrill of leaving the golden man With eyes deep in idol Statue that will lurk in any Babylon In the evening the window shone yellow Like our soul Greek pound scattering flocks of sounds Bent leaves like stone scraped warheads Boulders eclipsed by the effort of the wings On this quiet night like a power outage Eyes three-dimensionally supported by the forehead of eternity Lightning crowns our hair with white wings The arabesque of the being researching us in incandescent waves Poplars kissing like the benches of Paris under the immaterial screen of the sky The shadows of dusk advancing inside the mirrors And the city's rooms The eyelids of the night twitch at sunrise The hair of the wind washed in whirlwinds of silence Souls merging through kisses like watercolors The universe shines in the night like a great New York (…)

The truth setting me on fire with ineffable comfort.

Travel notes Wet grass clinging to my hand Surrounding me with ocean green Under the gray English rain Burning countless white flowers Plums become living rugs Among the stones rising from the ground In the orchard Isolate flowering plums Like a mist dropped to the ground From the grass Calligraphic flowers.

A rock

A rock I have a stone in my hand But no I won't throw it away I will die with her in my hand Don't worry Because this stone is purple It's my heart Salt eyes

Soul out of God's mouth shining like a stainless breath The Aramaic word that shines on us all before the seal of death The incandescent watchful angel as if it were made of mandalas and swastikas The sun on my forehead like a sacred word Sleep swaying on the ship of Sân Cer The wind is blowing - the stars are sleeping The cold air of lack flashes in our eyes We - the self-exiled by grace With his feet dull from the deserts of darkness Illuminated by the flashes of the electric poles flashing Riding towards the giant face of the god with his crystal eyes reflecting me salt eyes Man in white (ikebana poem) Birds moving away

white earth

The omnipresence of the earth The need for humanization And rehumanization When everything is in our hands In the colorful twilight kaleidoscope Dreams mingling with each other Bright peaks falling at night On the cold dew of civilization The beginning calling the beginning The mere disappearance of one's own body Entered the sleep of objects What does he write to me in the lines of his hand?

Or in the wrinkles of the face, nothing significant In vain did I cover myself with green tattoos The story of my body still smooth It can't be suppressed I wear the sword of the spirit on my chest Of the flaming iron of the angel Black Sea oscillating after the moon Regularly, like a breath Giant tanagrei rob Air and clay carried by the wind With a transparent cheek freckled by the stars Poetry with her unseen soul But so terrestrial Apollo, you bastard, where are you going?

Carved poetic patron The amber wreath shines on your temples

You carry the light in your hand forsaken Open to the light like a leaf In front of the convex eyelid Of heaven. The hills fading In the wreaths of fog Not seen in the dead of night Like a inkwell.

Snowman

I remember an old incident when I was a hawk with a girl my colleague I put the bear in an ear and in one ear we were inseparable even though I loved his sister My beautiful colleague as the Princess Moon she was so beautiful she was so beautiful that I still remember the incomprehensible love she was infinitely more beautiful than her sister they were then living in a poor block of flats I was going beyond the rains too to see the twins with my lost eyes and I don't know anything about them and us anymore and on an old December in an old frost we both built a snowman sad looking at him until Mary the beautiful angel Blowing hot into her eyes, she made him see. speaker

(wood carving)

The clouds begin to turn yellow in the sky and the wind covers me with huge wings the smoke of the burned garbage it lights us up in a shade of blue Perfection counted my tears how the peasant counts his quinces at the end Autumn - The sun is shining brightly like a cataract-covered eye Autumn will wither my hair turning me yellow How come you didn't make me a birch god to be shot down and taken to the market Organic harmony (experimental poem) Aurora of psalms blackened by singing This confessed beginning A delicate kiss under the flutter of the pillars High voltage Emancipated from the tutelage of the world Fallen between the rocks of memory I mourn the scratched leaf of my mouth Winged lip In the fall Time shook.

Paiania

Wordsworth, you, Holderlin, where are you?

Romantic loafers, old Caspar?

Ah, in the air you made your way north.

Untouched parable (Grandmother's Tomb - Toy Parable)

A Mother, a Child and a Tomb.

Autumn burning yellow.

There are golden leaves on the grave, There are Byzantine leaves in the child's hair, love in Mother's eyes and the leaves mingle with tears.

And the mother tells the baby to hold the candle and protect the light by the November wind.

The child is guarding the flame just as angels hold men in their arms defending their souls.

And it's the Yellow Leaf Tomb now, The indescribable mother and the child meditating.

The forest The man who wets his feet in the dew of shadows Penciled tree of impassive limits Agglomeration of fragile leaves in the wind} under the mechanics truth

I looked at the trees on the side of the highway coming back through the glow of headlights in the darkness of a winter pierced by the disk of feelings like a theft I'm picking up footsteps on the path in the glitter of the glass Road made of the bricks of my palms Strange song as well as the North Indians Giant icebergs float us through wrinkled souls Crushed by the twilight phosphorus like a death We complain to each other listening to the pulse of the sky I look at you with diamonds polished by salt of tears stroking your chaste marble forehead carved by the chisel of the most beautiful Dream Lightning electric shafts it is getting dark like a forest Indecipherable icon I press my open palm on the limestone If it was my hand Date through the paint There would be a trace Open palm

But none like that He won't stay Stones

Boulders rounded by the flow of rivers For hundreds of thousands of years Rocks older than dinosaurs Swallowed stones by crocodiles Green, brown, yellow, white Contemporary oceans dotted with sunken ships, Lead ingots, brass covered with shells and algae, Enormous amount of message bottles Broken by the metal hulls of the ships Or implanting in reefs Pebbles - colored spots The naked beauty of the rubble Wiped magmatic trinkets Petrified wood Mammoth ivory Frozen shells, leaves and dragonflies The bright amber Spruce so far away Become coal The silence of the realms beyond The song of heaven with angels larger than galaxies Poem about life How beautiful it would be to turn tears In glowing kisses of clean snow Beauty would have been as eternal as love

If time were just a myth, so would you, Athens How beautiful it would be to turn tears In glowing kisses of clean snow Beauty would have been as eternal as love If time were just a myth, so would you, Athens I don't even want the sweet beauty of not being eternal Honestly, I don't want your poor creature love Because we are all enslaved for a longful time I don't want love, and I'm a temporary beetle I don't even want the sweet beauty of not being eternal Honestly, I don't want your poor creature love Because we are all enslaved for a long time I don't want love, and I'm a temporary beetle Mother's words

I must sleep Now I have to die Until tomorrow Because death is sweet Like sleep Because sleep is the mirror of an eternal path Because sleep is dead Poem dedicated to the new romantic dawns The vines of the springs rising from the deserts

Crushed meteorite in the equatorial jungle The blue light taking over the light in the morning Poets better known than Coca Cola A minute or two late At the meeting with Polymnia Next to the compass dial made of Bibles On the deck of the long ship "Parnassos" Amazed at the simplicity of the aesthetic Under the sky like a stained glass window Unworthy sailor who keeps memories In the stream of water flowing through hourglasses Dry leaves and sunburns float On the gutters of autumn The rocks shake the waves around The barge was filled with fever at the shout of "earth!"

Poem

I could write a poem.

But not the poem stop hunger.

The hungry and hopeless she couldn't eat it.

I would like to write a bread.

Philosophy

In vain will we remove the icons from the walls Putting mirrors in their place And then in vain We'll turn the mirrors into stained glass In vain will we shoot down the stars with arrows Picking them up and putting them in our orbits And then we'll look romantic in vain Girls walking in the park Sonnet Medieval stained glass globe Born of "Fiat lux" in my starry body Light surrounding things Romantic desvet watching from the cradles Spring crystalline rays Over the frozen Japanese trees Still geeks through the smoke of tea Acacia flowers kissing me Old caresses chopping the pupil bottle Transparent magnifying glasses open mirrors Under the soft pressure of the sky Ocean scent on my clean skin I have seaweed hair dripping with water Swimming through the aquarium under your eyes.

Alphabet verse

When my soul does not see You

I'm like a child with a stone in his hand Which has no sea In which to throw it Submarine The big eye of a fish He's staring at me Beyond the porthole Whose optic nerve I am.

Temple I'm lying down And I extend my hands perpendicularly My hands are 2 columns I'm a temple I'm sitting on the ground And I stretch out my hands to the sky My hands are Jachin and Boaz I'm a temple Handmaiden$ Sing It's just getting dark

It's just getting dark It was evening until recently It's night now So light your virgin candle

It's just getting dark It was evening until recently It's night now So light your virgin candle Three leafy

Spiders weave curved starry skies Dewdrops clouded the night Trapped in the catacombs Dry leaves keep my temple in the shade And twilight harmonies falling Under the round autumn cloak they disappear Sonnet lying destiny She shed naive tears A sad angel

The angel of man He looks like a man But he is an Angel Clean If man is good, the Angel he's happy if the man is bad The angel is almost sad Always One point on the map

Ostrov in the middle of a desert of water and complaints Only fatigue comes in passing Here the fish sleep with phosphorescent eyes And the tide rises to our chests for six hours You say 'uncomfortable' but we have another reference system There is a hidden abyss on the left from vertical planes like walls And to the right is you They will flourish

My eyes are two bulbs Two germs of indigo tulips And I know - I know That my eyes will blossom Tomorrow when I look at you Nimrod and the beast Nimrod the hunter of people found unseen creature he had not killed her but was waiting to grow her claws fangs paws eyes heart they stood face to face the hunter feeding the beast with his own blood and when He saw her eyes as big as stars He took off his royal hat

of gold and gave it to the silent beast worshiped leaving in the wilderness the beast followed him in silence *** I'm sick "I'm a girl" I have everything and I don't need anything love is forbidden to me "I'm sad" Tristan Birth makes the princess not the empire even a slave she has her esquire Fairy tale I was walking on the asphalt towards the house. Passing by the Knitted Knight. He asked me. I have one more. He also lost it. We ask someone politely and I'll give you the letters because I don't know who. what do we want each I gave the manuscript to the Unicorn because he paid it How could I forget Cal Zănatec? I wondered, crying and full of shame. *** I asked the earth, "Do you love me?"

-Of course, he replied, I'm your mother.

Phoenix

Look at him, he's the Baby in the world called the Phoenix not without a father one of the Great Men. You can often get your hands on two different trees without knowing you are doing it in the forest there were other Great Men. The world is haunted from the beginning you don't want to see him terrorist oppose them.

I know about Sumer and Nar-mer I know about the Dacians and the Cimmerians I know about the earth and the sky I am a child.

I'm wearing a huge crown on my head of expensive brass as the terrorist has a cross around his neck I know its shape.

There have been many wars since the beginning of the world I made the Mediterranean space because they were trees but it did not work so we retreat north.

At the end that doesn't exist The Great Men shot him the terrorist I saw.

I picked up the cross on the tarmac you have to fulfill your dreams Child you have to make your dreams come true The cross now is in my crown.

Bodhi I sat down next to the tree and the tree stayed with me You didn't understand me, he said, putting his hand on my forehead I didn't understand you, I said, putting my hand on his forehead *** I was at the embankment at night and its water was filled with stars I took water in my hands and the stars weted my face *** One thousand kisses means Mama I look but the sky is black I'm so sad but I feel alone I remember your cool hand caressing my forehead that's the first thing I'm going to wish in heaven Girl and rose I'm a girl and all I want is this rose in my hair I'm pink and all I want is for her to choose me The girls live in big houses and the roses are waiting The girl is now a woman and is running among the gentry There are waves of diamond flowers next to me She picks up my pink dress and kisses me *** My head is dynamite my heart is radioactive I am the fifth element I am a woman

or a girl world would be nothing without me *** My broken life brought` lovee *** I'm Fram staying at the North Pole I'm friends with Apollodorus at the South Pole It's too far from me now I can't meet him but when I look at the sky I see it in the light saying "I miss you, I miss!"

SELF PORTRAIT

I have tears in my eyes are offering haza I cry unseen see how beautiful I am but just see that we have to hug and cry said the prophet Man

Man, tell me your name the earth?

what inspires him? look at your eyes as if you were looking at a spring only the good is remembered the name of the earth is man

Exit the triangle

Get out of the triangle guard the flame in the crowded cemetery forgive them, forgive them, forgive them from the living and from the so-called dead the eye is a sphere IIII

Hate and you will be loved because you don't deserve it nirvāṇa is a state of mind love what you miss The book of Ecbatana

You know what I'm telling you you always knew you will never forget

you will do exactly as I tell you or not you will cut your head off yourself placing it on the open book of the palms now open your eyes God said *** Why did you master love?

Don't we, the people of flesh and blood, torment ourselves? the earth is sadly tragic is my soul progressively with love the suffering increases and we suffer in secret like you why should we all suffer, God the angel? just because in love we love like no one else and there is no cure there is no crematorium for ashes just not to love sadness often year after year love grows like a giant and surrounding my eyes in the sad light I don't want to love anymore but you can't love sad army we are buried in feelings now that I've said that, I suffer even more but you can't help but love I-IV

I. The light is warm and the clear mountains and the mists shine like a stamp Silence wrote the form Some exact edges in The metal of the cube of our gaze We are

Here Cool at dusk We walked on the stubble yellow and red Among the clouds of smoke What they are born with From the pain of the flames Our heart is the stone The border from where I start all the journeys Our And we will not agree The sun burns in us like malaria The self is shining on us now Like TGVs We carry ourselves the neon glow of life I wore it like an embryo To a man What we will give birth to U.S We will be born II. Quarks flow through our veins And particles We shine And only eyes at night We are overshadowed by the glow of Body phosphorus Born again We only have as armor The crucible of glory

We are Those who escaped Those who crossed the mountains After I threw them into the sea The mountains under which I lived a life From childhood Arriving after years of waiting At the feet of the Lord We whose eyes have been opened The silver earth of the new world Saliva and Jesus' fingers Those who escaped And I became alive Kyrie

III. People drinking from Revelations It sounds polyphonic Like a land of waterfalls and waterfalls That's where we're going I want to hear words from his mouth Yahweh Glowing like some Stones that have stood still for thousands of years In the waters of the Earth

IV. Somewhere inside of us There is a door or maybe Some fallen tiles Where we can look

outside That's where we can look

Stone pips So many and so many stone seeds Wear the autumn air streams So many noble seeds shattering in the deserts On the eve of a long winter Grains polished by rough waves Glossy like plastic buttons Crushed pits crushed under the feet of the crowds Alone people Heavy stone pits hanging from our chests Forever uncultivated Dead and alone seeds Like a distant planet Aquarium

I'm a yellow fish in an aquarium I come back every day and look at the world through the windows at night I fall asleep in the dark among the pebbles and ferns my soul is a goldfish I can fulfill any wish my body is an aquarium living crystal pierced by light

*** I introduced myself to the mountain and the mountain was hidden like God in the mists of creation the springs of the river were lost in the clouds now I'm sitting with my forehead down out over the dead the snow dies In the mountains the jivins see nothing like us and the sun and the moon are two bells struck by the wind The golden port

I took a deep breath when I heard the noise outside the boys hug their golden faces some drink rum and play dice or cheated cards or they run their knives through their fingers on the deck over the silver I sleep rocking the caravel forgotten in a new world Brave Indians

The sun is such a fool every night we steal his gold swords one by one and put them into our blue hair we try not to fall asleep ut when we do he comes and takes them back Prayer Marie Marie, poor girl What will happen to you when you become a mother?

Listen to my pulsating heart through the cosmos Bring his heart back to Rhodes And don't let it go away Listen to my pulsating heart through the cosmos

Bring her heart back to Delos You wove the Son with the eyes of Ger And in the dust the great Angel departed Aquarium Felix Rian I'm a yellow fish in an aquarium I come back every day and look at the world through the windows at night I fall asleep in the dark among the pebbles and ferns my soul is a goldfish I can fulfill any wish my body is an aquarium living crystal pierced by light *** I introduced myself to the mountain and the mountain was hidden like God in the mists of creation the springs of the river were lost in the clouds now I'm sitting with my forehead down out over the dead the snow dies In the mountains the jivins see nothing like us and the sun and the moon are two bells struck by the wind The golden port I took a deep breath when I heard the noise outside the boys hug their golden faces some drink rum and play dice or cheated cards or they run their knives through their fingers on the deck over the silver I sleep rocking the caravel forgotten in a new world The wandering Jew Jidov slowly walks on the road

he slowly remembers an old thought The village is left behind laughing people are harassing dogs he slowly remembers an old thought Jidov slowly walks on the road people are harassing dogs The village is left behind laughing

Star Song The stars are called each other One tells the other to come And the other one answers The stars are called each other Stars burn like hydrogen They want to offer flowers and kisses and people The whole universe is a lighted candle The stars burn like the sky

Experiment

A physicist caught a nightingale and shut it up until it died then he listened to the recording Pathetic! I would have sung better if I were a nightingale Posterity also died from the torment of a bird not even a plate of turntable remained Pathetic! said God, looking at the earth closed in a vacuum

Ithaca

ITHACA ITHACA ITHACAITHACAITHACA ITHACAITHACAITHACA ITHACAITHACAITHACAITHACA ITHACAITHACAITHACAITHACA ITHACAITHACAITHACAITHACA ITHACAITHACAITHACAITHACA A memory of a Little Bear

When my mother was alive I used to rest my forehead on the temple of her forehead and I was a Little Bear and a Big Dipper now my mother is dead now my mother is in me now my mother is in heaven now my mother is in me I have someone to support my forehead with The procession of the disabled

I was carried away by the stream of salt reaching Hunedoara Castle hoping to meet a friend I melted into the flood of witnesses

like few others, I made my cross at the entrance to the amnesic basilica and inside I saw the syndrophy not knowing how to leave my father was there too he liked everything very much it was an experiment to see the witnesses helping the sick a young man was giving badges he asked us what we liked they were red, big red, the flag of Japan, white, small white I chose a small white one Then I went with a woman in a car we walked over the railroads sloping dikes uncertain ditches one one three until we reached a crossroads There in a depressed house two sick people were crouching and we didn't know which way to go The man has a very strong disability with water on his head He caught me, but we all fell asleep if we had woken up a little earlier we would have managed to escape but the citizen got between us and the car so I went back to where I saw a procession Handicapped people dressed in leprosy clothes always making noise because it exists their boss a guy with a deformed skull in front Did he tell the solid where the food was? why are you giving us such bad food?

In the priest's age it was better The solid told him to explain something then Melchizedek rose from a room on the west side of a bed A priest with a red fez who spoke softly to me And he took the leftover loaf from the good bread at home Speaking in the name of the apostles Peter, Isaac and Andrew, I give you the body of the Lord Then I saw him sitting down and blessing the water I was far from any civilization We are all Streamdrops Why be sad that you shine more or less The time is coming when we will all be dead With a name written in Italian or Latin stones The hospital across the street

I see them every day how he fumbles among jeeps and foreign cars some barely moving, others screaming for our secret human reasons I'm here and no one knows how He calls them One night to an old rat they ate his leg but let us be fat let us be drugged by the blood of men only parents are sad they have to make money and continue their lives the devil might say that

they care the hospital is in the shape of a cross like a cathedral the sick are the wind painful harrowing of grass threads the sick write their years for eternity in two-century-old hard bricks I look back but everywhere I look I see only pyramids and obelisks people don't like living near the hospital but although it is also a pyramid I see the larvae of angels under the boulders below him no one wants to be near the hospital how many people are on earth? one? two? three? four? five?

The faceless village

The village burns with its own alcohol You won't see a man awake at this hour only worried birds look for their nests as the self man the revolution came and the tractors and tractors did not become robots the revolution came and the huts did not become skyscrapers the revolution came again and not a day went by The village is as secluded as the universe he has no face it will no longer have a name There was not a single hero here only victims Hamlet

My mother is my love The king's father is pushing me to murder I sent my girlfriend to the convent The green sword is in my palm By dying I become master of all that is Of the soul of which no one is master And death is my religion for a few moments Then I forget And cried A century Then earth Moses the killer

It's getting dark and I haven't measured the stars it's dead and I didn't call the iels to whom we will pray in the night to whom we will knock in death especially you Moses when you are written in the silent book? the clouds hide the earth from heaven and the earth from heaven all death is a star without a sky but what's your name bird star what do you do with your wings on my forehead?

Rainbow 7 graves

Something rotten in Denmark it has always been autumn is already here although I don't see it I'm already dead who will kiss me after the last hour who will say the tears in your eyes are left

to whom I will not answer when I am a corpse Who will I betray when I die rotten?

3,...

Yin Felix Rian Constantinescu Yin -versuriEditura Genius Bucureşti, 2016 Coperta: Alensis De Nobilis Editura Genius Bucureşti, sector 5, str. Spătarul Preda nr. 5, birou 4 tel: 0213241450 e-mail: genius.editura@yahoo.com Director: Alensis De Nobilis 0771423738 de_nobilis@yahoo.com Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României CONSTANTINESCU, FELIX RIAN Yin / Felix Rian Constantinescu.

- Bucureşti : Genius, 2016 ISBN 978-606-94241-0-0 821.135.1-1 Felix Rian Constantinescu Yin Jumătate de gând Pornit în asceză pe drumul poeziei, tânărul poet Felix Rian ne invită să privim din umbră în miezul lu-crurilor înconjurătoare, astfel vom trece de detaliile ne-semnificative şi vom pătrunde cât mai departe în Univers.

Aşa cum din fântâni putem vedea stelele strălucind pe cer în mijlocul zilei, astfel ne învaţă şi tânărul poet să facem: să privim întotdeauna din întuneric pentru a vedea clar lucrurile aflate la lumină.

Aparent, poetul ne prezintă o lume stranie, cu lucrurile întoarse pe dos în firea lor obişnuită. Dar dacă straniul este firescul şi firescul straniul? Privind cum copilul învaţă să meargă, întâi de-a buşilea şi apoi în picioare, treptat, ne întrebăm dacă nu cumva este mai bine să eli-minăm etape din gândirea logică şi să accedem direct la adevăr prin intuiţie.

Pătrunzând în universul poetic, pare că uneori lucrurile capătă dimensiuni hiperbolice, urieşeşti şi ne aco-peră cu umbrele lor, decapitându-ne gândurile micşorate ca nişte chipuri pe o placă fotografică.

Alteori parcă un ochi ciclopic ne priveşte din orizont, măturând cu laserul ochiului său câmpiile pustii ale nimicului. Ca un arc întins spre un gând, omul se resoar-be în sine, de parcă intră într-o conservare pentru mai târ-ziu, după Apocalipsă, după amurgul gândurilor.

Repetitiv, sună în noi ecoul unui gol amplificat la nesfârşit, din om în om, din stare în stare, din clipă în clipă. Electrizantă, tăcerea ne îngheaţă momentul cinetic, fiinţe descărnate de vise şi iluzii, entităţi colorate de lumea visului. În cerul gol ca o oglindă concavă, ne obser-5 văm chipurile albite de frici şi ne întrebăm care dintre noi suntem cei adevăraţi, noi cei în care simţim eul sau pro-iecţiile noastre.

Prea sărac alfabet al faptelor, empirică târâre în absurd, istorică regăsire în greşeală, repetitiv şi elucu-brant, cercetăm resturi de gânduri. Frumuseţea lumii ni se înfăţişează doar în clipe de pustietate şi evadare, cea-suri oprite ni-s ochii.

Feline preschimbate în urşi, cu lanţuri în loc de gânduri, cu ferestrele închise în pleoape, imităm îngerii decăzuţi în pedeapsă, ne rugăm la un Dumnezeu obosit să ne poarte de grijă, ca un tată mereu cu gândul dus spre veşnice datorii.

Arbitrar sau nu, spiritul adâncurilor ne ocoleşte ca un fum subţire de pipă şi ne învăluie într-o ceaţă în-şelătoare.

Pentru a ne continua mersul spre mai departe, purtăm în mâini felinare cu melci răsuciţi de mâini ne-văzute. Călătorind în Yin, în penumbră, între rază şi ceaţă, între cunoaştere şi confuzie, oprim pendularea între închis şi deschis, liberi să ne urlăm singurătatea oaselor albite în noi.

Un zvâcnet spre decădere molatică şi absurdă a unei lumi redusă la retrageri în sine străbate poezia lui Felix Rian, un strigăt de ajutor al omenirii într-un singur om.

Salvarea de sine prin mântuire e încă departe. Aici suntem abia la început, în Golgota însingurării, a în-străinării omului faţă de sine.

Nu am citat din poezii. Vă invit la lectură!

Alensis De Nobilis 6 Motto: Postmodernismul a murit de mult. Cred că noi, generația domnișoarei Linda Maria Baros, vreau să spun cei mai leali, putem fi numiți copiști, de la bibliotecile noastre de manuscrise, de la TO COPE ȘI DE LA COPILĂRIA PE CARE NU AM AVUTO NICIODATĂ. NOI am ucis postmodernismul. Suntem istorie.

Felix Rian, Păclișa, 1 iunie 2016 O LUME MAI BUNĂ Thank you!

Fran AM MERS PE DRUMURI AM MERS PE TOATE DRUMURILE PE DRUMURILE NOPȚII ȘI PE DRUMURILE

ZILEI PE DRUMURI DE SÂNGE ȘI PE DRUMURI DE LUMINĂ. AM MURIT ȘI AM ÎNVIAT PE DRUMURI CA VAGA-BONZII DE CARE NU ÎI PASĂ NIMĂNUI. MI-AM PIERDUT VIAȚA ȘI AM CÂȘTIGAT ÎMPĂRĂȚII. AM MURIT ÎNGE-NUNCHIND PRESCHIMBAT ÎN CENUȘĂ. AM CĂLĂTORIT DEPARTE ȘI NIMENI NU A CĂLĂTORIT CU MINE SPUNE PROFETUL DAR CINE CREDE ÎN CEI UCIȘI? AM UITAT TOT CE AM ȘTIUT VREODATĂ ȘI MI-AM AMINTIT PRIVIREA UNIVERSULUI ȘI MOARTEA ERA MAMA MEA. VOI MER-GE DEPARTE PRECUM COPIII ȘI MĂ VOI ÎNTOARCE DOAR CÂND SOARELE VA MURI ÎN FRUNZE ȘI TĂCEREA VA FI PIETRE ÎN PRIVIREA MEA CA ÎN PERIOADA EMBRIONARĂ A FIINȚEI. ÎMI VOI AMINTI DE TINE CU MINTEA MEA FIXĂ ÎN TIMP CE VOI DEVENI PĂMÂNT PE CARE ÎL VEI SFINȚI. MI-AM SCHIMBAT LINIILE DIN PALME DUPĂ O CARTE SE-CRETĂ CARTE A RÂURILOR SĂPÂNDU-LE CU LACRIMI DE CRISTAL. EROII AU VENIT ÎN CALEA MEA ȘI EU AM MERS ÎN CALEA LOR. AM MERS DEPARTE ȘI AM CĂUTAT IZ-VOARELE VIEȚII. 8 Felix Rian Constantinescu Yin Ab initio Încețoșare a necunoscutului în ochi prin spasmele înserării dezamăgire luminată albastru de asfințit; plutesc undeva umbre între privirile unor galbene flori de păpădie ce pâlpâie precum licărul frunților celor aleși, poeții care în ardere înaltă sub aripi mistuie umbre 9 Felix Rian Constantinescu Moartea, Iubita mea azi noapte am făcut dragoste cu Moartea asta înseamnă că sunt nemuritor dar nu mă gândeam la asta atunci moartea era moartă demult și făcea dragoste cu mine să fi fost un demon demonii nu știu să iubească era Moartea care îmi spunea cât mă iubește moartea – iubita mea 10 Yin

Vreau… de aici lumea mi se pare urâtă vreau să iubesc să simt ce n-am mai simțit până acum iubesc iubirea iubesc prietenia iubesc pasiunea nu urăsc nimic încep a iubi ura de aici lumea mi se pare urâtă vreau să ştiu să aflu să cunosc cocleală veche pe aramă muşchi pe oasele lor cei ce au fost dar sunt osândiți la viață veşnică de aici lumea mi se pare urâtă câteodată urăsc viața de ce? uneori viața e frumoasă dar nu acum am impresia că doar poezia asta mă ține în viață 11 Felix Rian Constantinescu viața e urâtă viața e frumoasă viața e moarte de abia când voi muri mă voi naşte cu adevărat când voi fi țărână, voi trăi voi părăsi temnița cu ziduri grele de oase, carne şi sânge de aici lumea mi se pare urâtă dar va avea milă Cel De Sus şi de mine nimeni nu poate fi osândit veşnic triste ruine triste ogive triste suflete pierdute 12 Yin Vis lupi… am visat lupi lupi mari lupi negri

lupi de coşmar în fugă... ploua, ningea... atunci mi-am dorit să fiu lup liber atunci i-am înțeles şi nu mi s-au mai părut înfricoşători 13 Felix Rian Constantinescu Elegia unei ploi dispărute plouă şi-s singur am rouă pe gânduri în jur e noapte mi-e capul confuz vreau printre şoapte cu rouă să uzi. aş vrea să pleci aş vrea să te țin în brațe acuma să ne drăgostim cum ai iubit huma ploaie să ploi în capu-mi cu lupi cu rouă de gheață cu ochi de ciclopi dar tu te-ai dus ploaie te-ai dus ca un nor da, tu ai plecat mie-mi va fi dor ai lăsat roua... ca amintire mă uit în neştire 14 Yin e noapte adâncă asemenea ție mă voi scufunda într-un bob de rouă rămas din anțărț poate chiar două dar n-am voie să intru şi o ştiu prea bine nu e loc acolo pentru unul ce-i câine nu e loc acolo pentru

unul ca mine aşa că, Doamne, te rog fă să plouă să plouă să plouă îngroapă-mă-n rouă 15 Felix Rian Constantinescu Obsesia obsesie prelungă obsesie cu lupi obsesie cețoasă în suflet mă rupi mi-l laşi pustiu şi totuşi mi-l umpli... o, tu cel ce citeşti sper să înțelegi oroarea ce-o am față de ceva şi totuşi aş vrea să fiu însumi aşa 16 Yin Sunt viaţa am văzut moartea singur moartea e asemeni mie dar nu știu cum în oasele sale nu poți vedea nimic decât dacă te apropii și privești mult între coaste vei vedea o inimă caldă cum tu nu o ai sângele pe care îl dă pentru sfârșitul binemeritat al fiecărui om am văzut moartea privind în oglinda inversă a sufletului meu și s-a destrămat eu sunt viaţa 17 Felix Rian Constantinescu Sorrow m-ai părăsit sunt singur mi-i boală mi-i greu încerc să fiu bun

dar văd că sunt rău nu mai pot trăi şi să mor n-am voie e-un coşmar că sunt om e-un coşmar să fii o fiară crudă gânditoare mi-e ciudă pe mine mi-e ciudă pe oameni văd cum moare clipa şi eu nu mai trec mi-e ciudă pe mine mi-e ciudă pe oameni văd cum moare clipa şi eu nu mai mor tencuială putrezită aici clipa a stat din coasta cea rănită şuvoi de sânge ne-ntinat 18 Yin Gânduri ude un banc de peşti îmi sparge ochiul cu furie nebună cum ai sparge o nucă de cocos le aud dinții pe retină intră în mine le simt cozile fierbinți cum mi se zbat prin creier fulgere gânduri 19 Felix Rian Constantinescu Drum infiltrați prin necunoscute zgomote desculți vom păși-n pustiu nesfârșit luminați de arhanghelii cu ochi nestinși în apa tremurândă a cețurilor neștiutul sălbatic cu părul verde-nfrunzit de neatins între spini urmează drumul pelerinului sub nori duh de arsă tămâie în flacăra răsăritului 20 Yin Epistolă către prieten două crenguțe

cruce de lemn două crenguțe legate c-o joardă cruce de lemn legată c-o joardă când eram mici, făceam cruci de lemn legate cu liană subțire şi le îngopam eram copii. ne simțeam aproape anul trecut am mai legat două crenguțe laolaltă în pădure dar n-am mai simțit acelaşi lucru acum văd că nu mai sunt copil şi m-am îndepărtat de tine 21 Felix Rian Constantinescu Apusul beznei mă uit la linia orizontului camerei mele şi văd cum apune bezna matinal amurg văd soarele negru cum apune după un maldăr de cărți îl observ trimițându-şi ultimele raze negre în umbra mea 22 Yin Versuri scrise la lumina întunericului [..] explorând necunoscutul şi găsesc ruine, ziduri goale rămăşițe ale unui vechi eu, care am fost şi din care a mai rămas doar râul mă-nghite bezna mă-nghite hăul

23 Felix Rian Constantinescu Vedere expediată lui Hristos eu aduc întunericul mereu Tu aduci lumina sufletul mi-e îngropat în sodă caustică dar Mâna Ta atinge pentru că Tu salvezi din moarte din întuneric tu salvezi pentru că Tu salvezi din moarte din întuneric tu salvezi cu supușenie, Scardanelli 24 Yin Lumina cariatidelor o, unde este uitată liniștea ce ne încercuia asemeni unei lumini tandre de crini în noapte? aici acum femeile țin arhitrava templului purtând podoabe de bronz în părul lor arde flacăra iubirii nemărturisite în prezent liniște nu-i...

25 Felix Rian Constantinescu Iluminare ochi arși, cântec ciobit întuneric-oglindă răsfrântei priviri abisale prin pletele râului curg constelații sub fruntea neadormitului nesfârșită ofrandă încercuiți de sens ne dăm duhul – fulger iluminare 26 Yin *** greu Samsung I-phone unde e prietena mea cont dezactivat.

*** maci, spini pilaştri verzi templu baroc din Carmel singurătate *** măr, scoarță verde fier. fructe? nu. frunze vechi creier ruginit *** om. într-o armată de oameni mergând spre 27 Felix Rian Constantinescu Mediu lachist undele serii rotunzi tumuli gorgane ude limbi de flăcări printre pietre focul de apă pâlpâie verde 28 Yin Linii verticale interioare muzici palpită inima însuși Dumnezeu prin invizibile înalte linii – orgile apei celeste cum pletele berenicei – miresme înflorite, privim ochii frumuseții-n extaz 29 Felix Rian Constantinescu Bluesul zilei de muncă în ziua de muncă lucrez până seara zic când mă duc la lucru, mamă, cam lucrez până seara nu-i timp de singurătate n-am timp azi 30 Yin Ce triști sunt copacii

în ianuarie aș fi vrut să văd azi o gâză în drumul meu dar nu n-am văzut ce triști sunt copacii în ianuarie uzi negri de lacrimi atunci le-am cântat copacilor ca un cărăbuș le-am sărutat scoarța înnegrită și mi-am sărat buzele 31 Felix Rian Constantinescu Cuvinte arse de zăpadă, tinereţe și iubire eu am o aripă iar tu o ai pe cealalată. dacă ne-am ține de mână doar dacă ne-am ține de mână am putea zbura spre casă dar deși aripile noastre pornesc din aceiași umeri inimile noastre mâinile noastre sunt atât de departe una de cealaltă asemeni lacrimilor de seară de cele de dimineață iar inima noastră iar inima noastră e ruptă 32 Yin Cuvinte către Isus din Nazaret vreau să te privesc și să am în ochi privirea unui nou-născut dar tu știi asta Isuse dar inima ta și inima mea sunt două râuri ce se întâlnesc inima ta e un râu foarte mare iar inima mea e un pârâiaș făcut de ploaie și ploaia ești tu 33 Felix Rian Constantinescu Pianul și Îngerul coastele mele sunt clape albe de pian ploaia cântă la mine părul mi-e o harfă de coarde la care cântă Îngerul sunt frumos pentru prima dată

sunt un pian negru plin de tăceri degetele Îngerului mă mângâie pe frunte suntem una muzică a ochilor sărutându-se în lacrimi asemeni mării și cerului 34 Yin Sora Indiei România este la sfârșiturile răsăriturilor India la începuturi Vis am privit cele din urmă răsărituri în contrapunct cu pâlpâirea morții torente de litere se varsă în matca râului transcendent izbind cerul dincolo de acest ars orizont continuu vis 35 Felix Rian Constantinescu Isus Isus este stroboscopul din sufletul meu Isus este mișcarea eternă vie Isus este râul amplu în care sunt o pietricică Isus este muzica pe care am început s-o aud 36 Yin Lux iubirea mea iubirea mea arde precum incandescenții centri ai galaxiilor în gerul cosmic o floare sunt exist doar pentru luxul de a fi pus în pieptul iubitei fata morgana 37 Felix Rian Constantinescu Didactica scrie cât e starea poetică nu cantitatea contează priveşte la cartea Epica Magna arde excesul în poezie citeşte mult simte enorm scrie puțin 38

Yin Ochiul dreptunghiular lacrimilitere femeie cu chitara - A. Ciucurencu alb dialectica nebuniei cer de icoană strada pe care merg morți vii şi vioara stupefiată 39 Felix Rian Constantinescu Natura brazde vii sunt femeile fiecare cuceritor de femei e un țăran semănător călugării au brazda în suflet sfântul în creier creierul – ogor mănos gras sub stea-n răsărit plin cu sâmburi de gânduri – floare a firii rodind 40 Yin Ochii singurătăţii Singurătatea vine zilnic aură purtând o mască solară chipul tău arde în ochi ca o epifanie de aur prin frunzele în cădere semănă-n zăpadă aripi sub stele ochii pe râu blândă elegie de însorite lacrimi 41 Felix Rian Constantinescu Cântecele Suferinţei tavanul închis cărțile cărțile oameni voci icoane şi fotografii ultimul scâncet axonii zbârnâind

ediție bilingvă 42 Yin Versuri mozarabe sunt Leul ce doarme cu ochii deschişi şi veghează cu ochii închişi sunt Pasărea ce zboară cu aripile pe piept şi se odihneşte cu aripile în zbor sunt Viu în mormânt şi Mort pe pământ sunt Cartea deschisă pe care nu o vei închide niciodată sunt femeia pe care nu ai iubit-o 43 Felix Rian Constantinescu Incantaţii în spasme moare ultima zi ieșind din flăcări de-amurg; albastrul rotește vechi rune, împrejurul mi-e-n flăcări, spre răsărit undele curg peste pietre uriașe incantații.

Pământul va-nghiți-n noapte ultime raze luciul ierbii șoapte în vânt...

44 Yin Poezii pentru 2017 Scrisoarea lui Manolino către Santiago Compadre, nu e minunat cum am făcut totul și am fi putut face mai mult decât totul? nu e minunat că nu am avut nimic niciodată, nici mâncare, nici moarte, nici orice are omul și ține la piept precum boala? nu e grozav că am fost pe mare și pe lume și pe sânge de eroi ca pe pământ? că am ținut lumea în degetul mic și lumea nu ne-a ținut pe noi? știi vine un timp când tusea seacă nu vrea să se mai oprească dar în urma noastră stau cadavrele de lei și toți peștii morți ai mării. eu, Enkidu și tu, Ghilgameș, luptându-ne pe cadavrul pământului mut și extatic învingând și murind în același timp și devenind altă notă precum numerele râului de aur și de zlătari uzi până la os nu știu ce să-ți spun nu mă ajută mintea nici cuvintele dar nu crezi că unicul cel mai mare pește pe care l-am prins e noi înșine ori poate altul?

din infern îți scriu, compadre, 45 Felix Rian Constantinescu ce nu ți-am spus când eram acasă Infernul nu e neapărat locul în care să nu vrei să mergi orice paradis e un infern al luminii nu ne vom obișnui niciodată și nici infernul nu se va obișnui cu noi Compadre Santiago, tu în eternitate vei face skandenberg cu Dumnezeu și eu o să vă schimb țigările 46 Yin Verde întunecat seara se umple de nori suprarealist albaștri indigo... eu mă pierd iarbă între grele negre ziduri aici sub aripi de frunze verde întunecat 47 Felix Rian Constantinescu Amenthes vorbiți morților chirciți unii în alții în peşteri pictate spuneți cuvintele morții voastre unul o dată mâncați-vă creierul cu radiații de ametist stați întorşi în sarcofagele voastre şi navigați în veşnicia informatică a lui Amenthes veți orbi şi moartea va călca încet ca o gheişă tristă vi se ia creierul pentru că l-ați dat pe gunoi şi în loc să vină cu Evanghelia mântuitorul vă va circuita 48 Yin Poezie electrică dicționar fotografi ochi pigment telefon ceas erou în acest semn sinucidere ratată motocicletă în cap avioane rândunici de oțel morminte şi pietre de foc autodistrugerea şobolanilor poezie electrică 49 Felix Rian Constantinescu În așteptare

inutil poet jelind țărâna ne încălzim mâinile la tomberonul de flăcări al rațiunii în așteptare zi de zi sub prăbușirea prezentului în gropile trecutului ridicăm păduri de mâini implorând gestul suprem de a șterge de pe ochi întunericul deznădejde cicatrizată 50 Yin Invocaţie Muzei coboară muză gingașă și blândă revarsă-ți cristalele cântecului spre nesfârșitele întinderi ale nimicului privește-mă cu ochii tăi de Eumenidă tămăduitoare o, aceste mult nepătrunse adevăruri recităm Logosul fără a-l înțelege deplin tu muză sau însuși zeul ați sădit o liră în fragilul meu ulcior cu 22 de ani în urmă o cum de pot găsi ceva arhaic într-un atât de tânăr trup timpul e o magică săgeată iar pământul dă ocol eternității înscriind cercuri cercuri asemeni inelelor concentrice din arbori 51 Felix Rian Constantinescu Lentilă zgâriată iubirea există iubirea a existat aproape dintotdeauna dar tu nu o știi dar eu nu o știu de aceea eu nu mai știu să spun nimic de aceea sunt mut față de tine de aceea tu de aceea tu 52 Yin Efemeri suntem. . parfum al filelor visând legate în cărțile vechi dureros de trecător chihlimbar licăr invizibil aproape efemeri suntem ținându-ne

cărțile sufletului pe frunte balsam sau nenorocire trecătoare coroană în brațele neantului 53 Felix Rian Constantinescu Lancrăm saxon mormintele sunt vegheate de omul de piatră tăcerea e prea pură doar îngerii latră cad grăunțe de apă cerul e o ciutură mamele sunt moarte noi strigăm la nori 54 Yin Byzantium Byzantium cine nu s-a rătăcit în labirintul insular Antilele Europei Mediterane cântecele noastre duse până în irișii de oțel ai lui Tolstoi tu și eu și soldații întorcându-se acasă unul câte unul ca o presimțire a plânsului universal și săracii bucurându-se o zi înainte de moarte o lume întreagă plecând pe mare și pe munți părăsită și neuitată 55 Felix Rian Constantinescu Blues în lumină văd soarele dimineața văd amurgul noaptea văd soarele dimineața văd amurgul noaptea lumină sacră în jur a blestematului neînțelesului Dumnezeu 56 Yin Cerul din rouă cerul strălucește ca o sabie greu de pietre prețioase deasupra pământului în sânge poeți încununați cu frunze uscate praf și cenușă în umbră se risipesc miraje sub neînvinsa lumină a morții înrourată iarbă 57 Felix Rian Constantinescu Lumini de amurg rugăciuni umplu pieptul celui cufundat în sine cu părul umbrit de absență; noaptea ne înconjoară, cădem în noi înșine

ca într-un ponor adânc rostogolindu-ne imponderabil în templul privirii lumini de amurg 58 Yin Zombi îmi ud ochii în monitor ca în sodă caustică merg pe stradă și strada nu mă vede orașul umblă după mine nu-mi irosesc apocalipsa dar o port în piept merg adesea pe câmp și tac e o lumină în moarte spre care ne îndreptăm toți asemeni autostopiștilor ce învață despre lumină și moarte 59 Felix Rian Constantinescu Octombrie sufletul meu e fericit și trist sufletul meu e un vitraliu de frunze răvășite sufletul meu e lumina înlăcrimată a toamnei pentru că sufletul meu te vrea pe tine pentru că sufletul meu te iubește pentru că sufletul meu e octombrie 60 Yin Noaptea noaptea e un geam mat nopțile sunt mult mai sălbatice decât zilele noaptea e ucidere și urlet leoparzii negri urlă drogați de sânge în cireșul meu zgâriat până la os greu de stele negre sub ceru-nstelat noaptea nu ies din casă noaptea omul e învins ca și zeul noaptea redevenim maimuțe iar dumnezeu adam focul ne arde în privirile evanescente luminând asemeni icrelor văzute la microscop în fiecare noapte se apropie iuda de patul meu și mă sărută pe frunte în fiecare noapte mă gândesc la Alaska verde între pământ și stele noaptea cred că orice drum umblat e o urâciune ziua a devenit noapte 61 Felix Rian Constantinescu Înviere

există un drum mai greu decât târârea la camera 101 un drum în care se întâlnesc toate drumurile groapa aceea în care vei fi îngropat ca un vas de lut sau aur de la Marea Moartă de acolo trebuie să te ridici pe picioarele pe care niciodată nu ai stat cu creștetul capului precum crabii să sfărâmi coconul de chitină putredă al sicriului să te zbați căutând aer în argilă și pietre să te naști iar precum grăuntele de sare și să te ridici a doua oară din pământ din mormântul mamei tale 62 Yin Loser sunt nopți fără rost în care mama ți-e în pământ și tata bătrân ca Iov iubești până la urmă o altă țară și copiii ți-s nenăscuți și viața îți trece ca un insuportabil meci berserk și în prelungiri 63 Felix Rian Constantinescu 18 ani totul e freamăt marea ca şi nucul plâns ca şi camera de zi tăcerea este bună ca rahatul colorat din cozonacul vechi timpul trece şi nu se mai întoarce oamenii aşijderea se spune vom muri pe front în biblioteci în lumină spun copiii deosebiți iar la 18 ani se îngroapă în noapte 64 Yin Ochiul acoperit de lacrimi și pietre râul Mare curge de la începuturi curge râul mare e un ochi atât de deschis mereu râul mare e un ochi acoperit de lacrimi și pietre când vei vedea râul vei fi tânăr 65

Felix Rian Constantinescu Satul fantomă drumurile mele sunt uitate şopteşte satul fantomă aici a fost castelul desfrânat acum un morman de pietre şi colți de şarpe aici a fost satul arat acum o sută de ani de ultimul baron nu umbla pe străzi străzile sunt pustii şi doar morții le colindă înfometați şi plângând ca nişte amintiri 66 Yin Lobul drept lobul drept poartă mâini obosite şi salopetă albastră de aceea îi place chitara şi berea femeile şi upercuturile şi singurătatea ce asemeni țigărilor dă cancer în lobul drept un meșter perpetuu în ritm de cîntece nesfârșite înalță universul 67 Felix Rian Constantinescu Eroica am văzut marile mulțimi şi munții acoperiți de stoluri de zăpezi am văzut pietre strălucind precum arginții în pământ este acea lumină pe care n-o vom pierde din ochi chiar și în ziua când nu-i vom mai avea pe ai noștri în mormintele noastre neplânse de nimeni în seara din Cernăuți în seara din Cernăuți...

68 Yin Arhitectura oraşul se preschimbă într-un muşuroi de beton toți oamenii au început să semene unii cu alții se spune despre furnici că trăiesc singure trebuie să ducem civilizația până la sfârşitul universului furnicile iubesc?

69 Felix Rian Constantinescu Poezia totală văzut dintr-un avion de vânătoare omul e asemănător unui păianjen uriaş

ori gândac verde nemaivăzut omul cu octavele lui de simțire nu e decât o formă neagră alergând prin sârmă ghimpată şi nisipul greblat spune-mi omule merită să trăiască?

70 Yin Ochi ce sunt ochii noştri, coride sau prisme? dacă sunt sânge cine l-a plâns? dacă sunt gheață cine a strâns-o? vom şti sau nu vom şti înainte de-a muri?

71 Felix Rian Constantinescu Revelaţie în urma adevărului rămân așternuți ultimii pași carbonizați precum aripile lui Icar; cercul unui Panteon mi-e sufletul înconjurat de bezna ferestrelor nopții un edificiu rotund – nedistrus templu străjuit de îngeri asemeni mormintelor doar sus, amprentă a cerului zboară o pasăre albă 72 Yin Meteoritul departe de drum se află o piatră nu ştim cum a ajuns acolo dar calul se împiedică de ea la fiecare drum cu căruța poate e chiar un meteorit mai toți țăranii înjură şi biciuiesc de atâta biciuit şi lacrimi de cal piatra şi-a pierdut volumul dintâi acum arată ca toate pietrele pe jumătate îngropată în cer poate că era un meteorit dar nu mai e 73 Felix Rian Constantinescu Ideal mort într-un cinematograf privesc idealul mort al oamenilor creierul mi-e sidef cerul e un steag negru pe care pluteşte Luna

lumea e o maşină tristă îmi caut numele pe generic şi nu îl găsesc 74 Yin Pământul pământul e plin de rădăcini copacii şi oamenii devin pietre pământul sunt oamenii şi fiecare stea e un ochi închis şi deschis 75 Felix Rian Constantinescu Poveste sunt o pădure plină de scufițe roşii şi lupi rădăcinile sunt bordeiele piticilor şi uriaşilor am mers ades prin această pădure dar nu am văzut-o niciodată copacii nu sunt Briareu sunt creiere pulsând stând pe şerpi de măduvă prin frunzişul roşu ca o crimă lupii mă înconjoară ca o emisferă de oglinzi sunt scufița roşie şi sunt această pădure 76 Yin Întâmpin din naştere am avut un aprig dor de moarte să redevin pietre în izvor şi os sfânt să mă găsească Omul când în pământ rău vine să-l întâmpin plecatul Polichinelle şi tu eşti ca mine şi tu eşti ca mine 77 Felix Rian Constantinescu Arderea inimii cu fierul sunt acum mai bătrân ca Isus și inima mea arsă până azi de iubire e curată ca lacrima oricând îmi va fi greu voi privi în inima mea și voi citi yhwh în cartea mea nu mai încape nici o altă iubire și când se va sfârși filmul pe generic va scrie înmormântarea contelui de Orgaz 78 Yin

Gheţarul urşii au murit uriaşi singuri noi țopăim în jurul lor mamuții au fost luați de ape acum suntem oamenii doar cioplitori în piatră şi rotitori în roată un om şi-a pus craniul celui mai mare urs pe creştet şi toți tremuram în lumina ghețarului 79 Felix Rian Constantinescu Rugăciune plângi pâine încătuşată zvârlită-n întuneric Domnul vine în calea mea ca o carte coboară-mi-te din suflet infinite poliedru fii fericit torturat stâlp de sare umblu pe apă pe drumul fără capăt pietrele cerului îmi curg în spirit în lapidariul de sare şi stele tăcere în teatrul antic tăcere 80 Yin Biblia Biblia mea neagră şi ruptă într-un moment de furie stă deschisă cu paginile în jos pe albumele de familie nu cred că Bibliile sunt făcute bine pentru că ne uităm păcatele nici oamenii nu sunt făcuți bine dar aceasta nu e important cu fiecare Biblie ruptă cât de puțin poți oricând cere alta de la fabricanții de Biblii dar toate sunt legate atât de neserios se rup în mâna oarbă a sfintei ca şi sub violul ghearelor păroase ale apostatului nu am încredere în Biblii de azi pe mâine 81 Felix Rian Constantinescu Văzând-o pentru prima dată pe Marian Anderson în 1939 în acel an Ica noastră cânta și ea la Cernăuți lieduri în germana dulce avea cincișpe ani și începea războiul dar ce legătură este între Detroit și Cernăuți poate războiul și poate moartea în război și în moarte suntem toți frați mai mult decât în muzică și dialectică va veni și anul 2939 și nu va mai fi Marian Anderson nu va mai fi Eleonora nu va mai fi limba germană nici cincișpe ani nici războul nici detroit nici cernăuți nici moartea 82 Yin Scurt cântec soarele strălucește ca o chemare tăcută

cerul mă învinge cu armatele lui transparente singurătatea își înfășoară părul în diafane aromate pânze de păianjen țărâna e plină de aripi folosite oglindindu-se în umbre... pe frunte purtăm cununile nefericirii îngălbenite de versurile toamnei precum lebedele suntem ne naștem pentru un scurt cântec 83 Felix Rian Constantinescu Nu nu voi arăta oamenilor adevăratul chip al lumii nu voi pătrunde până în mecanismul societății nu voi predica și nu voi fi predicat nu voi veni în umilința care îi dezvăluie pe sfinți iubirea aproapelui nu va fi scopul vieții mele nu voi prezice sfârșitul lumii și al oamenilor nici nu-l voi simți nu voi spune omului să-și ajute semenul voi cerși încă o zi încă un an încă o secundă 84 Yin Hitler pe hârtia milimetrică societatea e fascinată de criminali i-am adorat cu toții anarhiștii ca și polițiștii bătându-ne vocea LUI erau vocile din cununa Europei celei nebune metal prețios nu ar fi existat nazism fără Hitler profetul nu ar fi putut fi nu a fost un cancelar un dictator un nebun a fost dincolo de morală și dincolo de viață precum Caesar a fost Hitler neîngropatul el întregul Berlin sub cenușă el Germania imperială și înnebunită el Europa moartă 85 Felix Rian Constantinescu Orașul care a murit cruce de cruciulițe piroane de cuie lance de baionete crist de spermatozoizi și soldații au fost acolo și Hitler a fost acolo și Marlene Dietrich a fost acolo în orașul care a murit 86 Yin Unu nu pleca din brațele mele e noapte dar tu ești mai multă lumină

decât oriunde pe lume sărută-mă Înger iar suav miracol cu păr de flăcări negre și apă și albastre stele cu ochi de serafim blânzi și filosophici privește-mă din spațiu muzică a Lunii și sărută-mă te rog acum și după ce voi muri 87 Felix Rian Constantinescu Cânt ireversibil liră cu șapte coarde tremurate de mâinile singurătății: bocetul seara e un strigăt de fildeș în mirosul de flăcări al iubirii corp străbătut de nervuri diademă pe frunte pierdută-n întuneric necunoscut ca ideograma liniilor scrise în palmă de gheara păsării-liră.

Etern muritorule, privește, privește în oglinda ochilor ei deschiși scrutează-ți nimbul 88 Yin Piezișe ploi de ochi vibrația concentrică a pietrei zvârlite-n apă dimineața când ne smulgem din vis cu inerte mâini – anticipare a neființei... purtătorii de flamuri vor cădea primii sub tăișul albastru al amurgului... în jur ochi străjuiți de cețuri, ochi cu priviri adânci precum fântânile-n zori pentru rația zilnică de neant moartea stă la rând în piezișe ploi de ochi vii 89 Felix Rian Constantinescu Artă moartă cărți deletate artă moartă Polul Nord eșecuri fiecare om e un om ratat Alfred Nobel Albert Einstein Antoine Sfântul pământ tractoare devin cai Soarele e inconceptibil Dalai Lama este numele tău Dalai Lama?

90 Yin Risipă

Câmpul copilăriei cuprins de fum toamna o albastră tristețe coboară cu înserarea; avioane-și scriu urme brăzdând cerul circulară oglindă spartă-n apus risipă roș-violet 91 Felix Rian Constantinescu Rugă O viață în rugă... nu-mi răpiți turnul de fildeș încercuit de râul singurătății arar clipocind cântec tăiat în trepte... notele nesfârșitei muzici mă vor ști mă vor însoți... cât de albastre ne sunt umbrele sub cupola de sidef a dimineții aidoma unor duhuri de închegate transparențe ce urcă în turn arpegii făclii 92 Yin Pasărea Rock necunoscute căi arabescuri volute scrie Singurătatea pe nisip de când sună de la începuturi vântul și-n apus bat tobele disperat la orizont visele te-mprejmuie miraje urme în derivă cuvintele linii de raze pornesc de sub frunte dincolo de sârma ghimpată și kamikaze pe turnuri sfâșiate steaguri fâl-fâl în vânt pasărea rock cu clonț de rubin sfâșie zarea în cânt sincopat... urlă durerea umanității ghilotinată în patul lui procust 93 Felix Rian Constantinescu Yin Elogiul Poeziei cântă, aed, neîntrerupt rostește ascunsul melos, lăsându-te furat de vertjul feeling-ului și ca soldații în tranșee fii pregătit vei privi în față ceva din propria-ți îndoială te vor însoți beznele, iubit urmaș al lui Dante îndoiala și neputința îți vor străluci în ochi precum două metafore spaima îți va însoți visul nefericit bard crezând că ai întâlnit Muzele ai îngenuncheat

în mijlocul Eriniilor 94 Cuprins: Jumătate de gând/ 5 O LUME MAI BUNĂ/ 8 Ab initio/ 9 Moartea, Iubita mea/ 10 Vreau…/ 11 Vis/ 13 Elegia unei ploi dispărute/ 14 Obsesia/ 16 Sunt viaţa/ 17 Sorrow/ 18 Gânduri ude/ 19 Drum/ 20 Epistolă către prieten/ 21 Apusul beznei/ 22 Versuri scrise la lumina întunericului/ 23 Vedere expediată lui Hristos/ 24 Lumina cariatidelor/ 25 Iluminare/ 26 ***. . . . . . . . . . 27 Mediu lachist. . . . . .28 Linii verticale/ 29 Bluesul zilei de muncă/ 30 Ce triști sunt copacii în ianuarie/ 31 Cuvinte arse de zăpadă, tinereţe și iubire/ 32 Cuvinte către Isus din Nazaret/ 33 Pianul și Îngerul/ 34 Sora Indiei/ 35 Vis/ 35 Isus/ 36 Lux/ 37 Didactica/ 38 Ochiul dreptunghiular/ 39 Natura/ 40 Ochii singurătăţii/ 41 Cântecele Suferinţei/ 42

Versuri mozarabe/ 43 Incantaţii/ 44 Poezii pentru 2017 Scrisoarea lui Manolino către Santiago/ 45 Verde întunecat/ 47 Amenthes/ 48 Poezie electrică/ 49 În așteptare/ 50 Invocaţie Muzei/ 51 Lentilă zgâriată/ 52 Efemeri suntem. ./ 53 Lancrăm saxon/ 54 Byzantium Byzantium/ 55 Blues în lumină/ 56 Cerul din rouă/ 57 Lumini de amurg/ 58 Zombi/ 59 Octombrie/ 60 Noaptea/ 61 Înviere/ 62 Loser/ 63 18 ani/ 64 Ochiul acoperit de lacrimi și pietre/ 65 Satul fantomă/ 66 Lobul drept/ 67 Eroica/ 68 Arhitectura/ 69 Poezia totală/ 70 Ochi/ 71 Revelaţie/ 72 Meteoritul/ 73 Ideal mort/ 74 Pământul/ 75 Poveste/ 76 Intâmpin/ 77 Arderea inimii cu fierul/ 78 Gheţarul/ 79 Rugăciune/ 80 Biblia/ 81 Văzând-o pentru prima dată

pe Marian Anderson în 1939/ 82 Scurt cântec/ 83 Nu/ 84 Hitler pe hârtia milimetrică/ 85 Orașul care a murit/ 86 Unu/ 87 Cânt ireversibil/ 88 Piezișe ploi de ochi/ 89 Artă moartă/ 90 Risipă/ 91 Rugă/ 92 Pasărea Rock/ 93 Elogiul Poeziei/ 94 Lector: Corneliu Dascălu Bun de tipar : 01.09.2016 Apărut: 10.09.2016 Tiraj: 100 ex.

Felix Rian Constantinescu Yin -verseEditura Genius Bucharest, 2016 The cover: Alensis De Nobilis Editura Genius Bucharest, sector 5, str. Spătarul Preda no. 5, office 4 tel: 0213241450 e-mail: genius.editura@yahoo.com Director: Alensis De Nobilis 0771423738 de_nobilis@yahoo.com

CIP description of the National Library of Romania CONSTANTINESCU, FELIX RIAN Yin / Felix Rian Constantinescu.

- Bucharest: Genius, 2016 ISBN 978-606-94241-0-0 821.135.1-1 Felix Rian Constantinescu Yin Half-thought As we set out on the path of poetry, the young poet Felix Rian invites us to look through the shadows at the heart of the surrounding things, so that we will go through the insignificant details and enter the Universe as far as possible.

Just as from the fountains we can see the stars shining in the sky in the middle of the day, so the young poet teaches us to do: to always look out of the darkness to see clearly the things that are in the light.

Apparently, the poet presents us with a strange world, with things turned upside down in their ordinary nature. What if the strange is the natural and the natural the strange? As the child learns to walk, first to his feet and then to his feet, we gradually wonder if it is not better to eliminate stages of logical thinking and to access the truth directly through intuition.

Entering the poetic universe, it seems that sometimes things take on hyperbolic, huge dimensions and cover us with their shadows, decapitating our diminished thoughts like faces on a photographic plate.

At other times it is as if a cyclopean eye is looking at us from the horizon, sweeping the empty plains of nothingness with the laser of its eye. Like a bow outstretched to a thought, man resonates in himself, as if entering a preservation for later, after the Apocalypse, after the twilight of thoughts.

Repetitively, the echo of an endlessly amplified void resounds in us, from man to man, from state to state, from moment to moment. Electrifying, silence freezes our kinetic moment, beings disembodied by dreams and illusions, colorful entities of the dream world. In the empty sky like a concave mirror, we observe-5

our faces are whitened by fear and we wonder which of us are the real ones, the ones in which we feel our selves or our projections.

Too poor an alphabet of facts, empirical crawling in the absurd, historical finding in error, repetitive and elucidating, we search for remnants of thoughts. The beauty of the world appears to us only in moments of desolation and escape, the stopped eyes are our eyes.

Cats turned into bears, with chains instead of thoughts, with windows closed in their eyelids, we imitate fallen angels in punishment, we pray to a tired God to take care of us, like a father always with the thought gone to eternal debts.

Arbitrary or not, the spirit of the depths surrounds us like a thin pipe smoke and envelops us in a swarming mist.

To continue our journey, we carry in our hands lanterns with snails twisted by unseen hands. Traveling in Yin, in the dim light, between ray and fog, between knowledge and confusion, we stop the oscillation between closed and open, free to scream the loneliness of the bleached bones in us.

A jolt to the molathic and absurd decay of a world reduced to retreats pervades the poetry of Felix Rian, a cry for the help of mankind in one man.

Salvation through salvation is still a long way off. Here we are just beginning, in the Golgotha of loneliness, of man's alienation from himself.

I did not quote from the poems. I invite you to read!

Alensis De Nobilis 6 Motto: Postmodernism is long dead. I think that we, the generation of Miss Linda Maria Baros, I mean the most loyal, can be called copyists, from our libraries of manuscripts, from TO COPE AND FROM THE CHILDHOOD THAT WE HAVE NEVER HAD. WE killed postmodernism. We are history.

Felix Rian, Păclișa, June 1, 2016 A BETTER WORLD Thank you!

France I WENT ON THE ROAD I WENT ON EVERYTHING ROADS ON NIGHT ROADS AND ON ROADS DAY OF BLOOD ROADS AND ROADS OF LIGHT. I DIED AND RESURRECTED ON THE ROAD LIKE VAGA-BONZII THAT NO ONE CARES ABOUT. I LOST MY AND I WON THE KINGDOM. I DIED NIGHT-NUNCHINCHED IN ASH. I TRAVELED FAR AWAY AND NO ONE TRAVELED WITH ME SAYS THE PROPHET BUT WHO BELIEVES IN THE KILLED? I FORGOT EVERYTHING WHAT DID I EVER KNOW AND REMEMBERED ABOUT THE UNIVERSE AND DEATH WAS MY MOTHER. I WILL GO AWAY LIKE CHILDREN AND I WILL ONLY COME BACK WHEN THE SUN WILL DIE IN THE LEAVES AND THE SILENCE WILL BE STONE IN MY EYES AS IN THE EMBRYONIC PERIOD OF BEING. I WILL REMEMBER YOU WITH MY FIXED MIND WHILE YOU WILL BECOME EARTH THAT YOU WILL HOLY. I CHANGED THE LINES IN MY PALMS AFTER A BOOK I WAS CREATING THE BOOK OF THE RIVERS DRAWING THEM WITH TEARS OF CRYSTAL. THE HEROES CAME IN MY WAY AND I WENT

IN THEIR WAY. I WENT AWAY AND SEARCHED FOR THE WISHES OF LIFE. 8 Felix Rian Constantinescu Yin Ab initio Blurring of the stranger in the eyes through the spasms of the evening sunset blue lighted disappointment; shadows float somewhere between the eyes of yellow dandelion flowers that flicker like the glitter of the foreheads of the chosen ones, poets who in high burning under the wings it burns shadows 9 Felix Rian Constantinescu Death, My Beloved I made love to Death last night. That means I'm immortal, but I didn't think so to that then death was long dead and he was making love to me to have been a demon the demons do not know how to love it was Death that told me how much love loves me my girlfriend

10 Yin I want… from here the world seems ugly to me I want to love to feel what I have never felt before I love love I love friendship I love passion I hate nothing I'm starting to love hate from here the world seems ugly to me I want to know to find out to know old brass shell muscles on their bones those who were but they are condemned to eternal life from here the world seems ugly to me sometimes I hate life

why? sometimes life is beautiful but not now I have the impression that only this poetry keeps me alive 11 Felix Rian Constantinescu life is ugly Life is Beautiful life is death it is only when I die that I am truly born when I am dust, I will live I will leave the dungeon with heavy walls of bone, flesh and blood from here the world seems ugly to me but the Most High will have mercy on me no one can be condemned to eternal ruin sad ogive sad lost souls 12 Yin Dream Wolves…

I dreamed of wolves

big wolves black wolves nightmare wolves on the run ... it was raining, it was snowing ... then I wanted to be a free wolf then I understood them and they no longer seemed scary to me Felix Rian Constantinescu The elegy of a missing rain is raining I'm alone I have dew thoughtful It's around night my head is confused I want to whisper with dew to water.

I'd like you to leave I would like to hold you in his arms now to fall in love how you loved are

rain to rain in my head with wolves with ice dew with Cyclops eyes but you went rain you went like a cloud Yes, you are gone I will miss you you left the dew ... as a memory I look in ignorance 14 Yin It's a deep night like you I will sink in a dewdrop left of the lizard maybe even two but I'm not allowed in and I know it all too well there is no room there for

one who is a dog there is no room there for one like me so, God, please make it rain let it Rain let it Rain bury me in the dew 15 Felix Rian Constantinescu Obsession prolonged obsession obsession with wolves foggy obsession you broke my soul You leave me empty and yet you fill it for me ...

Oh, you who read I hope you will understand the horror I have to something and yet I would like to

to be like that myself 16 Yin I am life I saw death alone death is like me but I don't know how in his bones you can see nothing unless you approach and look far between the ribs you will see a warm heart as you do not have the blood it gives for the welldeserved end of every human being I saw death looking in the reverse mirror of my soul and it fell apart I I am life 17 Felix Rian Constantinescu Sorrow you left me I'm alone I'm sick it's hard for me

I'm trying to be good but I see I'm bad I can't live anymore and I'm not allowed to die It's a nightmare I'm human It's a nightmare to be a cruel beast thinker I hate myself I hate people I see the moment die I'm not passing either I hate myself I hate people I see the moment die I'm not dying anymore rotten plaster here the moment stood from the injured rib an unclean stream of blood 18

Yin Wet thoughts a school of fish it breaks my eye with mad rage I hear their teeth on the retina as you break a coconut come in me I feel their tails hot how it struggles through my brain lightning thoughts 19 Felix Rian Constantinescu Drum infiltrated by unknown barefoot noises we will step into the wilderness endlessly illuminated by the archangels with unquenchable eyes in the trembling water of the mists the pilgrim's path follows under the clouds an incense-burning spirit in the flame of the east 20 Yin Epistle to a friend two twigs

wooden cross two tied twigs co joardă wooden cross tied co joardă when I was little, I did wooden crosses tied with thin vines and we buried them we were children. we felt almost last year I tied two more twigs together in the woods but I have not felt the same thing now I see that I'm not a child anymore and I moved away from you 21 Felix Rian Constantinescu The sunset of darkness I look at the horizon of my room and see how apune bezna morning twilight I see the black sun as it sets after a pile of books

I watch him send last rays Negros in my shadow 22 Yin Lyrics written in the light of darkness [..] exploring the unknown and I find ruins, empty walls remains of a old me, who I have former and of which he was left alone the river I am swallowed up by the darkness I'm swallowed up

2. 3 Felix Rian Constantinescu Sight sent to Christ I bring darkness you always bring light my soul is buried in caustic soda but Your hand touches because You save from death to darkness you save because You save from death to darkness you save with obedience, Scardanelli 24 Yin Caryatid light oh, where it is forgotten the silence that surrounded us like a tender light of lilies in the night?

here now the women hold the temple architrave wearing bronze ornaments it burns in their hair the flame of unconfessed love in the present peace is not ...

25 Felix Rian Constantinescu Lighting burnt eyes, chipped song dark-mirror the abysmal gaze through the banks of the river constellations are flowing under the sleeper's forehead endless offering surrounded by meaning we give our spirit lightning flash 26 Yin *** hard Samsung I-phone where is my girlfriend account disabled.

*** poppies, thorns green pilasters baroque temple in Carmel loneliness *** apple, green bark iron. fruit? not. old rusty brain leaves *** man. in an army of people going to 27 Felix Rian Constantinescu Lachist environment the waves of the evening round tumuli gorgane wet tongues of flame among the stones water fire flickering green 28

Yin Vertical lines interior music throbbing the heart of God himself by invisible high lines the organs of the celestial water how the eggplant hairs flowery scents, look the eyes of beauty in ecstasy 29 Felix Rian Constantinescu Blues of the working day on the working day I work until evening I say when I go to work, Mom, I work until evening it's not time for loneliness I don't have time today 30 Yin How sad the trees are

in January I wish I could see a goose today on my way but I did not see how sad the trees are in January wet with black tears then I sang to the trees like a beetle I kissed their blackened bark and I kissed my lips 31 Felix Rian Constantinescu Snow Burning Words, youth and love I have a wing and you have the other. if we held hands only if we hold hands we could fly home but though our wings they start from the same shoulders our hearts our hands are both

far from each other like evening tears in the morning and the heart Our and our heart is broken 32 Yin Words to Jesus of Nazareth I want to look at you and to have in my eyes the gaze of a newborn but you know that Jesus but your heart and my heart there are two rivers that meet your heart is a very big river and my heart is a stream made of rain and the rain is you 33 Felix Rian Constantinescu The Piano and the Angel my ribs are white piano keys the rain sings to me my hair is a string harp on which the Angel sings I am beautiful for the first time I'm a black piano full of silence the Angel's fingers caress my forehead we're one

the music of the eyes kissing in tears like the sea and the sky 34 Yin Sister of India Romania is at the end of the sunrise India in the beginning Dream I watched the last sunrise as a counterpoint to the flickering death of torrents of letters pouring into the womb of the transcendent river hitting the sky beyond this burning continuous dream horizon 35 Felix Rian Constantinescu Jesus Jesus is the strobe from my soul Jesus is the eternal motion vineyard Jesus is the wide river in which I am a pebble Jesus is the music I started listening to 36

Yin Luxury my love my love burn like the incandescent centers of galaxies in cosmic frost I am a flower exists only for the luxury of putting the Morgana girl on the chest of his girlfriend 37 Felix Rian Constantinescu Didactics write what the poetic state is it doesn't matter how much looks at the book Epic Magna burns excess in poetry read a lot it feels huge write a little 38 Yin Rectangular eye tears

woman with guitar - A. Ciucurencu white the dialectic of madness I ask for an icon the street I'm walking on walking Dead and the stunned violin 39 Felix Rian Constantinescu Nature living furrows are women every conqueror of women he's a sowing peasant the monks have the furrow in the saint's soul in their brains brain - fat manorous field under the star in the east full of pips of thought flower of nature bare 40 Yin The eyes of loneliness

Loneliness comes daily to the aura wearing a sun mask your face burns in your eyes like a golden epiphany through the falling leaves it looks like snow in the snow under the stars eyes on the river gentle elegy of sunny tears 41 Felix Rian Constantinescu The Songs of Suffering closed ceiling books books people voices icons and photos the last whimper the axons whirling bilingual edition 42 Yin

Mozarabic lyrics I am the Lion that sleeps with its eyes open and watches with its eyes closed I am the Bird that flies with its wings on its chest and rests with its wings in flight I am Alive in the grave and Dead on earth I'm the Open Book which you will never close I'm the woman which you did not love 43 Felix Rian Constantinescu Incantations he dies of spasms on the last day coming out of the twilight flames; blue spins old runes, flames surround me, to the east the waves flow over huge stones enchantments.

The earth will swallow the last rays of the grass in the night whispers in the wind ...

44 Yin Poems for 2017

Manolino's letter to Santiago Compadre, Isn't it wonderful how we did everything and could have done more than anything?

Isn't it wonderful that I've never had anything, no food, no death, nothing that a man has and holds on to his chest like disease?

Isn't it great that I was on the sea and in the world and on the blood of heroes like on earth? that we held the world in our little finger and the world did not hold us?

You know there comes a time when the cough dries up he doesn't want to stop but behind us are the carcasses of lions and all the dead fish of the sea. me, Enkidu and you, Gilgamesh, fighting on the corpse of the earth dumb and ecstatic winning and dying at the same time and becoming another note like the numbers of the river of gold and soaking wet to the bone I don't know what to tell you it doesn't help my mind or words, but you don't think it's the only big fish I've ever caught it's ourselves or maybe someone else? from hell I write to you, compadre, 45 Felix Rian Constantinescu, what I didn't tell you when I was at home Hell is not necessarily the place where you do not want to go any paradise is a hell of light we will never get used to

and hell will not get used to us Compadre Santiago, you will make a skandenberg with God in eternity and I will change your cigarettes 46 Yin Dark green the evening is filled with clouds surreal blue indigo ...

I'm losing grass between heavy black walls here under the wings of leaves dark green 47 Felix Rian Constantinescu Amenthes talk to the dead crammed into each other in painted caves say the words of your death one at a time eat your brain with amethyst radiation stay back in your sarcophagi and navigate the eternal eternity of Amenthes you will be blinded and death will slowly tread like a sad geisha your brain is taken away because you put it in the trash, and instead of coming with the gospel, the Savior will go around you 48 Yin Electric poetry

dictionary of photographers pigment eyes watch phone hero in this sign failed suicide motorcycle in the head aircraft steel swallows graves and stones of fire self-destruction of rats electric poetry 49 Felix Rian Constantinescu Waiting useless poet mourning the dust we warm our hands to the fire dumpster of reason waiting day by day under the collapse of the present in the pits of the past we raise forests of hands imploring the supreme gesture to wipe from the eyes

the dark scarred despair 50 Yin Invocation to the Museum gentle and gentle muse descends pour the crystals of your song into the endless expanses of nothingness look at me with your Eumenid eyes Heavenly Picnic Oh, these far-fetched truths we recite the Logos without fully understanding it you muse or the god himself you planted a pound in my fragile jug 22 years ago how can I find something archaic in such a young body time is a magical arrow and the earth bypasses eternity by inscribing circles like concentric rings in shafts 51 Felix Rian Constantinescu Scratched lens love exists love existed almost always but you don't know her

but I don't know that's why I can't say anything anymore that's why I'm dumb YOU that's why you that's why you 52 Yin We are ephemeral. . perfume of tabs dreaming bound in old books painfully passing gleaming amber almost invisible ephemeral we are holding on the books of the soul on the forehead balm or misfortune passing crown in the arms of nothingness 53 Felix Rian Constantinescu We launch Saxon the graves are guarded by the stone man the silence is too pure only the angels bark grains of water fall

the sky is blue mothers are dead we shout at the clouds 54 Yin Byzantium Byzantium who has not wandered in the island labyrinth Antilles of Mediterranean Europe our songs taken to the steel irises of Tolstoy you and I and the soldiers returning home one by one as a premonition of universal weeping and the poor rejoicing the day before death a the whole world leaving the sea and the mountains abandoned and unforgettable 55 Felix Rian Constantinescu Blues in the light I see the sun in the morning I see dusk at night I see the sun in the morning I see dusk at night sacred light around of the cursed incomprehensible God 56 Yin The dew in the sky the sky shines like a heavy sword of precious stones

above the earth in blood poets crowned with dry leaves dust and ashes in the shadows mirages dissipate under the invincible light of death clouded grass 57 Felix Rian Constantinescu Twilight lights prayers fill my chest to the one immersed in himself with hair shaded by absence; night surrounds us, we fall into ourselves as in a deep ponor rolling over weightless in the temple of the gaze twilight lights 58 Yin Zombies I wet my eyes on the monitor as in caustic soda I walk down the street and the street doesn't see me, the city is following me

I do not waste my apocalypse but I carry it in my chest I often walk in the field and cough there is a light in death to which we all go like hitchhikers learning about light and death 59 Felix Rian Constantinescu October my soul is happy and sad my soul is a stained glass window of tangled leaves my soul is the light of tears of autumn because my soul he wants you because my soul loves you because my soul is october 60 Yin The night the night is a frosted window the nights are much wilder than the night is killing and screaming black leopards howl bloodthirsty in my cherry scratched to the hard bone of black stars under the starry sky at night I don't leave the house at night the man is defeated

like the god at night we become monkeys again and god adam the fire burns in our evanescent eyes shining like the eggs seen under a microscope every night Judas approaches my bed and kisses me on the forehead Every night I think of green Alaska between the earth and the stars at night I think any road trip is a nightmare, day has become night 61 Felix Rian Constantinescu Resurrection there is a harder road than crawling to room 101 a road where all roads meet that pit where you will be buried like a clay or gold vessel from the Dead Sea from there you have to get up on your feet that you never sat on your head like crabs to break the rotten chitin cocoon of the coffin to struggle looking for air in the clay and stones to be born again like the grains of salt and to rise the second from the earth in your mother's grave 62 Yin Loser they are meaningless nights in which your mother is on earth and your father is as old as Job you love another country after all

and your children are unborn and your life passes like an unbearable berserk match and in overtime 63 Felix Rian Constantinescu 18 years old everything is hectic the sea like a weeping walnut as well as the living room silence is good as the colorful shit from the old cake time passes and people don't come back we will die on the front in libraries in the light special children say and at the age of 18 they are buried in the night 64 Yin Eye covered of tears and stones the Great River has been flowing from the beginning the big river is an eye so open

always the big river is an eye covered in tears and stones when you see the river you will be young 65 Felix Rian Constantinescu The ghost village my ways are forgotten whispers the ghost village here was the debauched castle now a heap of stones and snake fangs here was the village shown a hundred years ago by the last baron do not walk the streets the streets are deserted and only the dead carol hungry and crying like memories 66 Yin The right lobe the right lobe wears tired hands and blue overalls that's why he likes guitar and beer, women and overalls and the loneliness of cigarette-like cancer

in the lobe as a perpetual master in the rhythm of endless songs elevates the universe 67 Felix Rian Constantinescu Eroica I saw the great crowds and the mountains covered with flocks of snow I saw stones shining like silver in the ground it is that light which we will not lose sight of even during the day when we won't have ours in our graves no one complained about in the evening in Chernivtsi in the evening in Chernivtsi ...

68 Yin Architecture the city turns into a concrete wall all people started to resemble each other it is said of ants that they live alone do we have to take civilization to the end of the universe do ants love?

69 Felix Rian Constantinescu Total poetry seen from a fighter jet man It's like a giant spider or the unseen green beetle man with his feeling octaves is nothing but a black form running through barbed wire and sand rake Call me man is it worth living?

70 Yin Eyes what are our eyes bullfights or prisms? if there is blood who at weeping? if it's ice who gathered it? we will know or we will not know before dying?

71 Felix Rian Constantinescu Revelation following the truth, the last charred steps like the wings of Icarus are laid; the circle of a Pantheon is my soul surrounded by the darkness of the windows of the night a round edifice - indestructible temple guarded by angels like tombs just above, the imprint of the sky flies a white bird 72 Yin meteorite away from the road is a stone we don't know how he got there but the horse stumbles over it every road with the cart maybe it's even a meteorite most peasants swear and whip for so much whipping and horse tears the stone has lost its first volume now it looks like all the stones half buried in the sky maybe it was a meteorite but it's gone 73 Felix Rian Constantinescu Ideal dead in a movie theater I look at people's dead ideals, my brain is mother-of-pearl the sky is a black flag on which the Moon floats

the world is a sad car I'm looking for my generic name and I can't find it 74 Yin earth the earth is full of roots the trees and the people become stones the earth is the people and every star is an eye closed and open 75 Felix Rian Constantinescu Story they are a forest full of red hats and wolves the roots are the huts of dwarfs and giants I walked often through this forest but never saw it the trees are not Briareu they are pulsating brains sitting on marrow snakes through the red foliage like a murder the wolves surround me

like a hemisphere of mirrors I'm the little red riding hood and they are this forest 76 Yin welcome from birth I had a bitter longing for death to become stones in the spring and holy bone let the Man find me when evil comes to earth to greet the departed Polichinelle and you are like me and you are like me 77 Felix Rian Constantinescu Burning my heart with iron I am now older than Jesus and my heart burned to this day by love is pure as a tear it will always be hard for me I will look into my heart and read yhwh There is no other love in my book and when the movie is over the generic will write the funeral of the Count of Orgaz 78 Yin

Glacier the bears died huge alone we hover around them the mammoths were taken by the waters now we are humans only stone carvers and wheel rotators a man put the skull of the biggest bear on his head and we were all trembling in the light of the glacier 79 Felix Rian Constantinescu Prayer weep handcuffed bread tossed in the dark The Lord comes in my way like a book come down from my soul infinite polyhedron be happy tortured pillar of salt I walk on water on the endless road the stones of heaven flow in my spirit in the lapidary of salt and stars silence in the ancient theater Silence 80 Yin biblically My black and torn Bible in a moment of rage it stays open with the pages down on the family albums I don't think the Bibles are good because we forget our sins, and people are not good, but that doesn't matter.

with every broken Bible as little as you can at any time ask for another from the manufacturers of the Bible I don't trust the Bible from today to tomorrow 81 Felix Rian Constantinescu Seeing her for the first time Marian Anderson in 1939 In that year, our Ica also sang lieds in Chernivtsi in sweet German he was five or seven years old and the war was beginning, but what is the connection between Detroit and Chernivtsi, maybe war and maybe death in war and in death we are all brothers more than in music and dialectics the year 2939 will also come and there will be no more Marian Anderson, no more Eleonora, no more German neither five-year-old nor the war nor the destruction nor the Chernivtsi nor the death 82 Yin Short song the sun shines like a silent call the sky defeats me with its transparent armies loneliness wraps its hair in translucent fragrant spider webs the dust is full of used wings mirrored in the shadows ... on our foreheads we wear the crowns of unhappiness yellowed by the verses of autumn like swans we are

we are born for a short song 83 Felix Rian Constantinescu No. I will not show people the true face of the world I will not penetrate the mechanism of society I will not preach and I will not be preached I will not come in the humiliation that reveals to the saints the love of neighbor I will not feel it I will not tell the man to help his fellow man I will beg one more day another year another second 84 Yin Hitler on graph paper society is fascinated by criminals we all adored anarchists as well as cops beating us HIS voice was the voice from the crown of Europe to the crazy precious metal there would have been no Nazism without Hitler the Prophet could not have been he was not a chancellor a dictator a madman was beyond morals and beyond life like Caesar, Hitler was unburied he whole Berlin under the ashes he imperial and insane Germany he is dead Europe 85

Felix Rian Constantinescu The city that died cross of crosses nail polishes bayonet spear sperm crystals and the soldiers were there and Hitler was there and Marlene Dietrich was there in the city where she died 86 Yin one don't leave my arms it's night but you are more light than anywhere else in the world kiss me Angel and soft miracle with hair of black flames and water and blue stars with eyes of gentle and philosophical seraphim look at me from the music space of the moon and kiss me please now and after I die 87 Felix Rian Constantinescu Irreversible song pound with seven strings trembling with the hands of loneliness: wailing in the evening It's an ivory shout in the flaming smell of love body pierced with ribs

tiara on forehead lost in darkness unknown as the ideogram lines written in the palm of your hand by the claw of the bird-pound.

Eternal mortal, look, look in the mirror of her open eyes scrutinize your halo 88 Yin It's raining eyes the concentric vibration of the stone thrown into the water in the morning when we snatch from the dream with inert hands anticipation of non-existence ... flag bearers the first will fall under the blue edge of dusk ... all around with misty eyes, eyes with deep eyes like fountains at dawn for the daily ration of nothingness, death stands in line in the rain showers 89 Felix Rian Constantinescu Dead Art books deleted dead art North Pole failures

every man is a lost man Alfred Nobel Albert Einstein Saint Anthony earth tractors become horses The sun is inconceivable Dalai Lama is your name Dalai Lama?

90 Yin Waste Childhood field autumn smoke a blue sadness descends at dusk; airplanes write traces circling the sky circular mirror broken in the west waste red-purple 91 Felix Rian Constantinescu Pray A life in prayer ... don't take my ivory tower surrounded by the river of loneliness plowing the stepped song ... the notes of endless music they will know me they will accompany me ...

how blue are our shadows under the mother-of-pearl dome of the morning like spirits of cohesive transparencies ascending the tower torpedo arpeggios 92 Yin Rock bird unknown arabesque volutes written Loneliness on the sand since the wind blows from the beginning and in the west the drums beat desperately on the horizon, dreams surround you with mirages drifting words Ray lines start from under the forehead beyond the barbed wire and kamikazes on the towers torn flags fluttering in the wind the rock bird with ruby clone tearing the horizon in syncopated song ... the pain of humanity screams guillotined in procust's bed 93 Felix Rian Constantinescu Yin The Praise of Poetry sings, aed, uninterrupted says the hidden sweet, letting yourself be stolen by the vertigo of feeling and as soldiers in the trenches be prepared you will look ahead something out of your own doubt

you will be accompanied by darkness, beloved descendant of Dante doubt and helplessness They will shine in your eyes like two metaphors fear will accompany your dream unhappy bard Thinking you met the Muses, you knelt down in the middle of the Erinyes 94 Contents: Half thought / 5 A BETTER WORLD / 8 Ab initio / 9 Death, My Beloved / 10 I want… / 11 Vis / 13 The Elegy of a Missing Rain / 14 Obsession / 16 I am life / 17 Sorrow / 18

Wet thoughts / 19 Drum / 20 Epistle to a Friend / 21 The sunset / 22 Lyrics written in the light of darkness / 23 View sent to Christ / 24 Caryatid light / 25 Lighting / 26 ***. . . . . . . . . . 27 Lachist environment. . . . . .28 Vertical lines / 29 Blues of the working day / 30 How sad the trees are in January / 31 Snow-burnt words, youth and love / 32 Words to Jesus of Nazareth / 33 The Piano and the Angel / 34 Sister of India / 35

Vis / 35 Jesus / 36 Lux / 37 Didactics / 38 The rectangular eye / 39 Nature / 40 The eyes of loneliness / 41 Songs of Suffering / 42 Mozarabic lyrics / 43 Incantations / 44 Poems for 2017 Manolino's letter to Santiago / 45 Dark green / 47 Amenthes / 48 Electric poetry / 49 Pending / 50 Invocation of the Museum / 51 Scratched lens / 52 We are ephemeral. ./ 53 We launch Saxon / 54

Byzantium Byzantium / 55 Blues in the light / 56 Dew sky / 57 Twilight lights / 58 Zombies / 59 October / 60 Night / 61 Resurrection / 62 Loser / 63 18 years / 64 Eye covered with tears and stones / 65 Ghost Village / 66 Right lobe / 67 Eroica / 68 Architecture / 69 Total poetry / 70 Eyes / 71 Revelation / 72 Meteorite / 73 Ideal dead / 74

The Earth / 75 Story / 76 Welcome / 77 Burning the heart with iron / 78 The glacier / 79 Prayer / 80 Bible / 81 Seeing her for the first time Marian Anderson in 1939/82 Short song / 83 Nu / 84 Hitler on graph paper / 85 The city that died / 86 One / 87 Irreversible song / 88 Eye drops / 89 Dead Art / 90 Waste / 91 Prayer / 92 Rock Bird / 93

The Praise of Poetry / 94 Reader: Corneliu Dascălu Printable: 01.09.2016 Published: September 10, 2016 Circulation: 100 ex.

4,...

Crucea de cetină CRUCEA DE CETINĂ

Felix Rian Constantinescu 2016

În memoria Masacrului sovietic de la Fântâna Albă din ziua de 1 aprilie 1941.

Drum printre mitraliere

Pelerini prin câmp Mergem spre moarte Diavolul sfânt Ne-ngroapă în carte Iară murim Dalbi ghiocei În roșu tărâm Iată-ne miei.

Tortura

Sabia îmi spintecă ochii Sabia îmi spintecă pieptul Crește plânsul mamei Dochii Mi-am pierdut în lume dreptu Și de-o fiu să fiu pământ Nu-s pământ de roșu vis Voi să știți bietu-mi cuvânt Ci-s pământ negru ucis.

Luminii

Tu lumină luminată Ochi de zeu palmă stelată Spune-mi mie cin’ ți-i tată Odată sau Niciodată?

Că de când nu te-am văzut Și de când nu te-am privit Mama s-o făcut năut Bucovina o murit.

75 000

Am plecat în lumea mare Bucovina-i țara mea Ca pasărea călătoare

România nu-i a mea 75 000 au fost Crucii de cetini arzând Morți prin lume fără rost În ochii mei de pământ.

Simplegeist

Ah tu mamă ah tu tată Ce mă feți și mă răsfeți Unde-i mintea fermecată De copil vechi minteleț Voi muri și eu o dată Dară nu voi fi uitat Îngeri vor veghea în vatră În pământul neiertat?

Oameni de la sat

Oameni de la sat am fost În ogoru ce-am arat

Când murit-a neamul prost Acolo ne-o aruncat

Dară cine o uitat Viața-i un mormânt făcut La ce bun o treierat Pentru poporul vândut?

Profesorul de sat

Taci troiene că ești prost Cartea știu eu pe derost Taci tu câne că ești prost Cartea știu eu pe derost Despre suferința ta Nu scrie în cartea mea Nice despre moartea ta Nu scrie în cartea mea.

Dispreț

Vin din veacul de dispreț Mult am îndurat măi frate Veacul porcului mistreț Moartea le-o-ntrecut pe toate Viața ne-o murit în câmp Peste mine au scuipat N-am avut nice mormânt Orașul m-o și uitat.

Crucea de cetină

Aici crucea a -nflorit Aici țara a murit Cap de bour cap de bou Eu îs Moldova Singur Eu În frunte clocesc un ou M-am bătut cu Dumnezeu.

Satul mort

Stau pe un câmp Ca în Bălașa În toate părțile Sunt eu Stând pe un câmp Singur și ubicuu Mort. ++++

Serghei Esenin soldat sovietic Mitraliera vodca și un carnet De poezii e tot ce am Spune Tu mămăligarule To be or not to be Când eu sunt doar o mitralieră ce merge cu vodcă Și tu doar o inimă mămăligă Încă caldă?

THE EVERGREEN CROSS

Felix Rian Constantinescu 2016

In memory of the Soviet White Fountain Massacre of April 1, 1941.

Road through machine guns

Pilgrims through the field We're going to die The holy devil He's burying us in the book We're dying again Dalbi snowdrops In red earth Here we are lambs.

Torture

The sword splits my eyes The sword splits my chest Mother Dochii's crying grows I lost myself in the world And let me be the earth I'm not dreaming red earth You know my poor word I'm black earth killed.

light

You lighted light Starry palm god eyes Tell me who your father is Once or Never?

I haven't seen you since And since I haven't looked at you My mother became a chickpea Bucovina is dead.

75,000

I went to the big world Bucovina is my country Like a migratory bird Romania is not mine 75,000 were Burning satin crosses Dead in the world for no reason In my earthly eyes.

Simplegeist

Ah you mom ah you dad What are you doing to me and pampering me?

Where's the enchanted mind I remember the old child I will die once But I will not be forgotten Angels will watch in the hearth In the unforgiven land?

People from the village

I was a villager In the field I showed When the stupid people died He threw it at us there

But who forgot Life is a grave What good is a threshing floor?

For the people sold?

The village teacher

Shut up, Trojan, you're stupid I know the book by heart Shut up, you fool I know the book by heart About your suffering Don't write in my book Nice about your death Don't write in my book.

Contempt

I come from a age of contempt I endured a lot, my brother The age of the wild boar Death overcame them all Our life died in the field They spat on me

I didn't have a nice grave The city forgot about me.

The satin cross

Here's the cross -flowered Here the country of DIED Bull's head bull's head I am Moldova Alone An egg hatches in the forehead I fought with God.

The dead village

I'm sitting in a field Like in Bălașa Everywhere I am Sitting in a field Alone and ubiquitous Dead. ++++

Sergei Esenin Soviet soldier Vodka machine gun and a notebook Poetry is all I have Say You polenta To be or not to be When I'm just a vodka machine gun And you just a polished heart Still hot?

5, That Lazy Humming Bird. to Kate Wolf THAT LAZY HUMMING BIRD. To Kate Wolf By FELIX RIAN CONSTANTINESCU (2014+2019) The Skylark Winter is an organ fading-out we seem to hear the bells of spring the air is cool and warm and fragrant we need something more we need a song other than the howling of the dogs and the laughter of men we need a skylark

Poets Eminescu and Lenau Goga and Ady Endre Sorescu and Nichita Galaction and Jesus As you can see my son Poets are t cosmic engine So why not just read them Instead of studying Money?

Country Song I sing my bluegrass country song again A pray to the Moon of forevermore Through the Pogany poplars the sun laughs Another morning here in the holy village I have seen fish blind with garbage I heard the gypsy-vulture in my dream I pray to the Moon I pray to the Sun For a God that's worthwhile passing-by.

A Poet of Life not Words I had a Friend once a Body of a Poet But a Poet of Life not Words my dear If I put mon douleur on paper and done He puts it in his heart for commentary People are not the same the same are not People so while i'm fighting editors for some Stupid book of mine or others he jumps

In the pit of Life and Work bcoz of Love Like in Shakespeare and Gottlieb Mozart So valuable he is yet still without a Son To be Leopold to so maybe Eminescu Was right maybe he was dead right Stevens.

That Lazy Humming Bird to Kate Wolf Sits on the arabesque wires of the tree - singing Her partitures like reading tm out loud again & again She was born to be just a lazy humming bird Born with guitar in her little hands but such tight grisp And I remember of purer years or so they seemed Love evicted but still with poetrymusic I am still Not strong but relentless deciphering the meaning of it all Just you and the paper just you and the guitar just you and God. A Poem on Love I never experienced Love I think; maybe I did Right now at 37 I am much more concerned on Partitures than Love maybe because I think Like Leeloo I do not know Love and it should Be okay maybe – you see I’m a broke Romantic With music is different it is there on the paper To be read and lived Chopin Prokofiev Rahmaninov So no Love and all the classical music I believe We’re even and the lake right beside me like a friend I was never with Love or maybe I am a liar.

On the End of the World Ever since Jesus proclaimed it the end of the world was soon coming In _our_ century century after century winter after each Christmas But I have another view Jesus said in Luke 21 that the end will be When the cosmos will fall apart maybe billions of billions of years From then then will the end of the world be when the wheel of life Will break but that doesn’t mean we are excused from suffering So when the end be we 2019 will already be dead and gone up And billions of years of people will live after us with their own dreams.

Still Life with Music A R S Thomas poem collection and an opened Bible Together with some strange song on YouTube vids Amy Macdonald with Footballer’s Wife and saudade Though I’m not into star culture but melomaniac She says again and again the same negations of it Of more than man but not God not more than God From the icon the Virgin with Child glances at me Now Amy is just an mp3 online but Mary real.

The Scorched Sun-Flower Field I’ve seen a sun-flower field scorched to black Like a million eclipses in the endless cosmos No bounty no crop will be from it this year Maybe it’s the beginning of a process of desertification And our descendant will beg for their water It was a rainless summer the villagers say helpless But maybe one century one genius would perfect An irrigation system for all the land of ours.

Yellow Corn Field In September the burnt corn is a hundred yellows Dark amber warm enlightened colourful pigments Singing and humming in the North-East wind Soon to be ransacked and trampled by plough Yet what a miracle it was we’ll say in October The almost complete yellow corn field Like gold like old platinum like broken diamond Even in the middle of it unseen still yellow.

The Old Church Beyond the lake over the water in the next village There is the oldest church in Transylvania with The patron Saint Peter the key keeper of Jesus It’s just a room like an old house made of stones With a Roman inscription in it and a Gothic door Two windows and a small altar over 800 years ago Here it stands the old church closed all the time With God painted like a fat man inside – waiting.

I say Tomorrow we'll Cook Potatoes I say tomorrow we'll cook potatoes We wash them and put them in water On the fire and then we'll peel them And cut them into slices with onion

If we don't have anymore tomatoes will do And oil and a hot oriental salad for the two Of us we'll have potatoes for two days Yes potatoes are always a choice.

Thinking of Mozart I was in the field thinking of Mozart And his death at 36 alone with beggars So to me it was obviously he was in some kind of disgrace To be buried like that the best prodigy world has Ever seen well let's go home and eat our sweetbread This is life especially to others and let's invest in Mozart Now not while he was alive this is my destiny yours I was in the field thinking of Mozart.

The Music of the Wind More beautiful than Schumann the music of the wind In the scorched corn in September and in the thorns Of the embankment flowing immaterially like a fugue From God and Heaven this is the music of the North When already villagers prepare for winter in their tractors And sheepflocks running and hiding from God's concerto To me is pleasant pedagogique it teaches me music & Things like poetry this incurable disease and grace.

The Importance of Promises If you believe in God you understand the Importance of promises in Life and Beyond We are not tomatoes but souls in shells So we have to believe nothing more

In the importance of God's promises and self So make that self-portrait yearly even with Nikon And don't sell yourself and mankind for Money Believe believe believe and nothing more.

Jazz Guitar I started by making it sound like a sax Then now like piano keys and because It's a bad one like some worn out drums Still a guitar useful to get yourself free In jazz I'm a fis in my black pool whirlpool Ready to go together with the cosmos Universe as you know it and I wonder Will I meet Benedict Spinoza up there?

The Listener. A Lesson To put it quite bluntly in three stanzas I always wanted a musical instrument But denied because they wanted me A writer to read so here's the thing # Though it may not seem music not poetry Poetry is perfect - brainwires - but no perfect Musical instrument they all break and amount To nothing and not to mention the virtual One more thing!! it is better to understand Music than to make it because not even Bach understood his music I believe but Made it so be a listener # SONY's good!!

Glass Organ. A Project Made entirely of unbreakable glass Designed for churches or auditoriums Even the keys are made of that thick glass As well as the pipes and the pedals Not a fancy project but religious medieval precise To ignite faith in the postcontemporary man A glass organ sounding watery in the church On Sundays or funeral weddings well a G architecture.

The White Spider I have a white spider in my morning window How beautiful he is just like a whitening star Or like the perspective learnt in art schools Yet alive a sentient being not knowing to drink The blood of roses I shall not kill it at most get Him out of mama's room dead now like a moth Like we too insects are to die in a sudden winter I wonder if classical music I listen made it all white And he seems to me like a September beginning Snowflake last from the lost diamantine winter # The spider is precious not just because he's alive But for the symbols it gives to a man who won't kill.

2 Philosophical Ideas on the Nature of God and War The proposition God exists is truly Synonym with God does not exist And Marx or Engels one of the two

Wrote that during patriarchate the Rich needed manpower and since Everyone was free that was taken Out of prisoner of war made slaves My idea is of master states and slave.

Sincron Guitarists A Girl and a Boy 2 guitars and MJ Song somewhere Up # they play Professionally Like all of us would Want # talent is A tricky thing Because the most Talented are too lazy Or unfortunate in Others understanding What can you say if you re from Beethoven Bach and Mozart And all of the above Plus Franz Joszef?

But the track sucks you Down by its perfection Yet what is perfect except God? A Premonition I just walked in the fields today # My profession - a walker into nature And I thought of the six words rule And a toy invention named TurboMice

At the embankment I laid in thinking Whether to chute a bottle in the trench For the noise & go to the foxes & after I didn't Two dogs I saw inside the dam walking They didn't saw me by God's grace and My Siberian instinct so I retreated very slowly And got further back home the grass was Yellow like hay & still green on the lower.

The Deal The Girl loves me but Her Mama don't So maybe we will never be together But I still have the gift of music so That's t deal after you wrote 2'0 poems Love does not matter anymore I mean Of course it does but in a musical sense You may die alone holding an harmonica And still be loved for an eternity and more.

Organ music Majestic to tiny like the wind Teaching us God's rythms # Organ music is the heighest Of them all like M. Jordan They even make software for Decades to reproduce it on Different device organ music Like digitalising the wind.

Harca Harca is a big fish that cross in Crișana Region eating Even people small Children mostly and ducklings once One of these Harcas wanted to eat a Child so villagers Came with nets and took Her out the irrigation channel And put it on the peasant carriage and the back was Traying on the ground it was a huge event back then Just as the fish I tried today in my composition to grasp The psychology of such an animal and I came to o and O. Goretex Literature Goretex literature is a ware literature Online electric electronic floppydisk Read worldwide by anonymous writ So - that's the business oak has rights So we should be content and accept t Otherwise is bad business while publishers Bankrupt one after another even movies Are tiresome now & videoclips meaningless.

The Carmine Rose I noticed a carmine rose in Mom’s garden She years gone by but still her roses bloom Year by year in every autumn at the beginning And like Huckleberry I most wish I was dead And in mama’s bosom – vain plea still because Still young and decades to live unfortunate Apart from Heaven and its maze of wonders All this the simple carmine rose it gave and Love.

A Lesson I Was Taught I workt with a very wise man Who had a beautiful Daughter A Christian priest or something And I workt work at his mission And he put me to up stones With my feeble hands up hill Day after day until lastly I understood it all his lesson I still grasp at it daily yearly.

Szpilman's Brother I am Szpilman's brother - the Idiot From the Majestic Heights to inner depts.

LIfe is pain and pain is love and you get Tangled up strangled by it well just Another loser whatsoever but I Am Szpilman's brother dead at Auschwitz For misbehaving so you better watch out I am Jesus' brother and Moses and Miriam I am Szpilman's brother I - am Szpilman's brother The Idiot the Idiot they say Genius I. Texture Listening to Joan Osborne live i think of texture An artist: singer, poet, rocket scientist must have it Into his thing - wait a minute my connection broke Alright now that I am connected I continue Every tone clear and bold italic taking you home And then the rough texture of the cantos Something very thick as a fryed cat and memories Home home home home really home No home is Heaven Joan but to summarize it all Into one word: God. You named it. Else autism.

Polisemantism. A poetic art Masterclass Six words that put the problem and the solution Like a Mardi Gras enwinged like a beau dragonfly Remembering lost battles due to Time and expiration This death making you afraid to breathe Enlightement changes shift inside our minds today Like a psychiatrist we perfectly just know we gotta visit But couldn't never because we are only men not Angels - tell-tale Children always confessing and crying In essence Life is Truth and Glory - yes you heard me Dare we say it or couldn't - never?!

Yeol-eum Son. The Angel If you see her smile and hear her speak With YouTube is possible you know You understand that She is an angel Down with a piano flying allover The world with her instrument like in that Andersen story; She is wonderful Sorry if I get impetuous but She could Even perform only by giving speeches And the music is She like the personification Of Music prefer Chopin Etudes her first sakura.

Long Walk to Love

I am in Love you see my friend but kilometers and social prejudice separate me from my Love more than this Shi poem can express Love is always ahead of me like a bird Flying stopping and flying again before me on my road.

I Will Survive Death I will survive Death After my eternal Breath I will rebecome a Glee For a full Eternity When I Die I will not DIe So you won't just have to Sigh I will tell you from Yonder High Hun', I just didn't really Die. © a year ago, F-G Constantinescu poetry • music • spirit • eternity Like (1) Comment - Love is philosophical heMann 45t reg mat rex - https://www.youtube.com/watch?v=a9wbaQ8g4a4a year ago x edit Likes: heMann 45t reg mat rex heMann 45t reg mat rex - https://www.youtube.com/watch?v=a9wbaQ8g4a4a year ago x edit [ edit poem ] heMann 45t reg mat rex Follow a year ago ishopshopshop / BourHeadTractot2 383, Statistician, tamaHari Stalin,i dva, Judean poet, Galileean pill+grim, hMann 45cap reg mat rex, escritor & philosopher naive, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, proffessional patient + amateur psychologiist, bei de samos, ws1623/11 master student, gen 1c, +Ciprian Porumbescu & Rey Alfonso el Sabio page~ biblical studies (hebrew/akkadian/greek/arameic/arab ic h Read more → 331 views 1 +list More by heMann 45t reg mat rexList all »

Felix văzut prin ochii mamei sale 4dy1 Domnul cel cu ploaia/crucea-n stele/spate/sate sărac/născut/vii, 12+ +1 berse 1wk1 Vecinica pocăință + t eternal repentance , spasmverse(Eu am scris Biblia 20 Ozymandias) Încolțire 1wk2 Înaripata... kommunarka shooting ground,Grătarul Europa, documente de expertiză (verse4, 2021+) 2wk2 Cruce moldava +' + eu suis o stea, doine US of A , ceai în groapa șobolanilor, CartofInc, +21 2wk1 Dintr-o dată mi-a crescut o aripă uriașă, Biblia,, Supa de cartofi, moartea omului, D-zeu ++ haiku 2wk2 wb... Dumnezeul meu a scris o carte, + Nimfă... 2021+ i, 2wk1 *** Pieptul înflorit, veacul inlutit, ii should have bleed )cantice pure 2021+ 3wk1 Help / Contact us Have you read these poets? Rainer Maria Rilke • Edgar Albert Guest • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling • Anne Sexton • Sarojini Naidu • John Keats • Walt Whitman • Henry Wadsworth Longfellow • Elizabeth Barrett Browning • William Stafford • Kenneth Slessor • Ralph Waldo Emerson • Theodore Roethke • Thomas Hood • Sir Walter Scott • Henry David Thoreau Pasărea aceea leneșă. lui Kate Wolf PASĂRĂRĂ ACEEA LENESĂ. Pentru Kate Wolf

De

FELIX RIAN CONSTANTINESCU (2014+2019)

Alarca

Iarna este o orgă care se stinge parcă auzim clopotele primăverii aerul este rece și cald și parfumat mai avem nevoie de ceva avem nevoie de un cântec în afară de urletul lui câinii și râsetele bărbaților avem nevoie de o alarcă

Poeți

Eminescu şi Lenau Goga și Ady Endre Sorescu si Nichita Galaction și Isus

După cum puteți vedea fiul meu Poeții nu sunt un motor cosmic Deci de ce să nu le citești pur și simplu În loc să studiezi Banii?

Cântec de țară

Îmi cânt din nou cântecul country bluegrass O rugăciune către Luna pentru totdeauna Prin plopii Pogany râde soarele Încă o dimineață aici în satul sfânt

Am văzut pești orb cu gunoi Am auzit vulturul țigan în visul meu Mă rog la Lună Mă rog la Soare Pentru un Dumnezeu care merită să treacă.

Un poet al vieții, nu al cuvintelor

Am avut un prieten cândva un trup de poet Dar un poet al vieții, nu cuvinte, draga mea Dacă pun mon douleur pe hârtie și gata Îl pune în inima lui pentru a comenta

Oamenii nu sunt la fel cum nu sunt Oameni așa că în timp ce mă lupt cu editorii pentru unii Cartea proastă a mea sau a altora el sare In groapa Vietii si Muncii bcoz al Iubirii

Ca în Shakespeare și Gottlieb Mozart Atât de valoros că este încă fără un Fiu A fi Leopold la așa poate Eminescu Avea dreptate, poate chiar avea dreptate Stevens.

Pasărea aceea leneșă

lui Kate Wolf

Se așează pe firele arabesc ale copacului - cântând Partidele ei ca să citească cu voce tare din nou și din nou S-a născut să fie doar o pasăre leneșă Născut cu chitara în mâinile ei mici, dar cu un grip atât de strâns

Și îmi amintesc de ani mai puri sau așa păreau Dragoste evacuată, dar încă cu muzica poezie sunt încă Nu puternic, dar necruțător descifrând sensul tuturor Doar tu și hârtia doar tu și chitara doar tu și Dumnezeu.

O poezie despre dragoste

Nu am experimentat niciodată Iubirea cred; poate că am făcut-o Chiar acum, la 37 de ani, sunt mult mai îngrijorat Partituri decât Dragoste poate pentru că cred La fel ca Leeloo, nu cunosc Dragoste și ar trebui Fii bine poate – vezi că sunt un romantic rupt

Cu muzica este diferită, este acolo pe hârtie De citit și trăit Chopin Prokofiev Rahmaninov Deci, no Love și toată muzica clasică în care cred Suntem egali și lacul chiar lângă mine ca un prieten Nu am fost niciodată cu Dragoste sau poate sunt un mincinos.

La Sfârşitul Lumii

De când Isus a proclamat-o, sfârșitul lumii urma să vină în curând

În secolul _nostru_ secol după secol iarnă după fiecare Crăciun Dar am o altă părere pe care Isus a spus-o în Luca 21 că sfârșitul va fi Când cosmosul se va prăbuși, poate miliarde de miliarde de ani

De atunci va fi sfârșitul lumii când roata vieții Se va rupe, dar asta nu înseamnă că suntem scuzați de suferință Deci, când va fi sfârșitul, 2019 va fi deja mort și a crescut Și miliarde de ani de oameni vor trăi după noi cu propriile lor vise.

Natura moartă cu muzică

ARS Thomas culegere de poezii și o Biblie deschisă Împreună cu niște cântec ciudat pe videoclipuri YouTube Amy Macdonald cu soția fotbalistului și saudade Deși nu sunt în cultura vedetelor, ci meloman

Ea spune din nou și din nou aceleași negații De mai mult decât om, dar nu Dumnezeu nu mai mult decât Dumnezeu

Din icoană Fecioara cu Pruncul îmi aruncă o privire Acum Amy este doar un mp3 online, dar Mary reală.

Câmpul de floarea soarelui ars

Am văzut un câmp de floarea-soarelui pârjolit până la negru Ca un milion de eclipse în cosmosul nesfârșit Nicio recompensă, nicio recoltă nu va fi din ea anul acesta Poate că este începutul unui proces de deșertificare

Și urmașul nostru va cerși apa lor A fost o vară fără ploaie despre care sătenii spun neputincioși Dar poate într-un secol un geniu ar fi perfect Un sistem de irigații pentru tot pământul de la noi.

Câmp galben de porumb

În septembrie porumbul ars este o sută de galbeni Pigmenți colorați luminați de chihlimbar închis Cântând și fredonând în vântul de nord-est Curând să fie jefuit și călcat în picioare de plug

Totuși, ce minune a fost, vom spune în octombrie Câmpul de porumb galben aproape complet Ca aurul ca platina veche ca un diamant spart Chiar și în mijlocul ei nevăzut încă galben.

Biserica Veche

Dincolo de lac peste apă în satul alăturat Există cea mai veche biserică din Transilvania cu Patronul Sfântul Petru, păstrătorul cheilor lui Isus Este doar o cameră ca o casă veche făcută din pietre

Cu o inscripție romană în ea și o ușă gotică Două ferestre și un mic altar acum peste 800 de ani Aici stă vechea biserică închisă tot timpul Cu Dumnezeu pictat ca un om gras înăuntru – așteptând.

Eu zic că mâine vom găti cartofi

Eu zic că mâine vom găti cartofi Le spalam si le punem in apa Pe foc si apoi le decojim Și tăiați-le în felii cu ceapă

Dacă nu mai avem roșiile vor fi Și ulei și o salată orientală fierbinte pentru cei doi Dintre noi vom avea cartofi pentru două zile Da, cartofii sunt întotdeauna o alegere.

Gândindu-mă la Mozart

Eram în domeniu gândindu-mă la Mozart Și moartea lui la 36 de ani singur cu cerșetori Deci pentru mine era evident că era într-un fel de dizgrație Să fii îngropat așa cel mai bun minune din lume

Văzut vreodată bine hai să mergem acasă și să ne mâncăm turtă Aceasta este viața mai ales pentru alții și să investim în Mozart Acum nu cât era în viață, acesta este destinul meu al tău Eram în domeniu gândindu-mă la Mozart.

Muzica vântului

Mai frumoasă decât Schumann muzica vântului În porumbul ars în septembrie și în spini Al terasamentului care curge imaterial ca o fugă De la Dumnezeu și din Rai aceasta este muzica Nordului

Când deja sătenii se pregătesc pentru iarnă în tractoare Și turme de oi aleargă și se ascund de concertul lui Dumnezeu Pentru mine este o pedagogie plăcută, mă învață muzica și Lucruri precum poezia aceasta boala incurabila si gratia.

Importanța promisiunilor

Dacă crezi în Dumnezeu, înțelegi Importanța promisiunilor în viață și dincolo Nu suntem roșii, ci suflete în coajă Deci nu trebuie să mai credem nimic

În importanța promisiunilor și a sinelui lui Dumnezeu Așa că fă acel autoportret anual chiar și cu Nikon Și nu te vinde pe tine și omenirea pentru Bani Crede, crede și nimic mai mult.

Chitară Jazz

Am început prin a-l face să sune ca un saxofon Apoi acum ca clape de pian și pentru că Este una proastă ca niște tobe uzate Încă o chitară utilă pentru a te elibera

În jazz, sunt un fis în vârtejul meu negru Gata să meargă împreună cu cosmosul Universul așa cum îl cunoști și mă întreb Mă voi întâlni cu Benedict Spinoza acolo sus?

Ascultătorul. O lectie

Ca să spun destul de clar în trei strofe Întotdeauna mi-am dorit un instrument muzical Dar negat pentru că mă doreau

Un scriitor de citit, așa că iată chestia #

Deși poate să nu pară muzică, nu poezie Poezia este perfectă - brainwire - dar nu perfectă Instrument muzical toate se rup și se sumă La nimic și să nu mai vorbim de virtual

Inca un lucru!! este mai bine să înțelegi Muzică decât să o faci pentru că nici măcar Bach și-a înțeles muzica cred, dar A făcut să fie un ascultător # SONY e bun!!

Orgă de sticlă. Un proiect

Fabricat în întregime din sticlă care nu se sparge Proiectat pentru biserici sau săli de spectacol Până și cheile sunt făcute din sticlă groasă

La fel și țevile și pedalele

Nu un proiect de lux, ci precis religios medieval Pentru a aprinde credința în omul postcontemporan O orgă de sticlă care suna apos în biserică Duminica sau nuntile funerare bine o arhitectura G.

Păianjenul Alb

Am un păianjen alb în fereastra mea de dimineață Cât de frumos este ca o stea care albiește Sau ca perspectiva învățată în școlile de artă Dar vie, o ființă simțitoare care nu știe să bea

Sângele trandafirilor nu-l voi ucide cel mult El a ieșit din camera mamei acum mort ca o molie Așa cum și noi, insectele, vom muri într-o iarnă bruscă Mă întreb dacă muzica clasică pe care o ascult a făcut totul alb

Și mi se pare un început de septembrie Ultimul fulg de nea din iarna pierdută cu diamante # Păianjenul este prețios nu doar pentru că este în viață Dar pentru simbolurile pe care le oferă unui om care nu va ucide.

2 idei filozofice despre natura lui Dumnezeu și război

Propoziţia că Dumnezeu există este cu adevărat Sinonimul cu Dumnezeu nu există Și Marx sau Engels unul dintre cei doi A scris că în timpul patriarhiei

Bogații aveau nevoie de forță de muncă și de atunci Toți cei luati erau liberi Din prizonieri de război făcuți sclavi Ideea mea este de state stăpâne și de sclav.

Chitariștii Sincron

O fată și un băiat 2 chitare și MJ Cântec undeva Până # se joacă Profesional Așa cum am face noi toți Vrei # talent este Un lucru complicat Pentru că cel mai mult Talentatii sunt prea lenesi Sau nefericit în Altii intelegand Ce poți spune dacă esti din Beethoven Bach și Mozart Și toate cele de mai sus Plus Franz Joszef?

Dar piesa te trage Jos de perfecțiunea sa Totuși, ce este perfect în afară de Dumnezeu?

O Premoniție

Tocmai m-am plimbat azi pe câmp # Profesia mea - un plimbător în natură Și m-am gândit la regula celor șase cuvinte Și o invenție de jucărie numită TurboMice

La terasament am stat pe gânduri Dacă să arunce o sticlă în șanț Pentru zgomot și du-te la vulpi și după ce n-am făcut-o Doi câini pe care i-am văzut în interiorul barajului mergând

Nu m-au văzut prin harul lui Dumnezeu și Instinctul meu siberian, așa că m-am retras foarte încet

Și am ajuns mai departe acasă, iarba era Galben ca fânul și încă verde pe partea inferioară.

Intelegerea

Fata mă iubește, dar mama ei nu Deci poate nu vom fi niciodată împreună Dar încă am darul muzicii așa că Asta nu e treaba după ce ai scris 2'0 poezii

Iubirea nu mai contează, vreau să spun Bineînțeles că da, dar în sens muzical S-ar putea să mori singur ținând o armonică Și totuși să fii iubit pentru o eternitate și mai mult.

Muzică pentru orgă

Majestuos până la mic ca vântul Învață-ne ritmurile lui Dumnezeu # Muzica pentru orgă este cea mai înaltă Dintre toți ca M. Jordan

Ei chiar fac software pentru Decenii pentru a-l reproduce Dispozitiv diferit de muzică de orgă Ca și digitalizarea vântului.

Harca

Harca este un pește mare care se încrucișează în județul Crișana mâncând Chiar și oamenii mici Copii în mare parte și rătuci o dată Unul dintre acești Harca a vrut să mănânce un Copil deci sătenii A venit cu plase și a scos-o pe canalul de irigare

Și l-a pus pe trăsura țărănească și spatele era Tăcând pe pământ a fost un eveniment uriaș pe atunci

La fel ca peștele pe care l-am încercat astăzi în compoziția mea să-l prind Psihologia unui astfel de animal și am ajuns la o și O.

Literatura Goretex

Literatura Goretex este o literatură ware Dischetă electronică electrică online Citiți în întreaga lume prin scris anonim Deci - asta este stejarul de afaceri are drepturi

Deci ar trebui să fim mulțumiți și să acceptăm t Altfel este o afacere proastă în timp ce editorii Falimentați unul după altul chiar și filme Sunt obositoare acum și videoclipurile fără sens.

Trandafirul Carmine

Am observat un trandafir carmin în grădina mamei

Au trecut ani, dar trandafirii ei încă înfloresc An de an în fiecare toamnă la început Și ca și Huckleberry cel mai mult mi-aș dori să fiu mort

Și în sânul mamei – rugăciune zadarnică încă pentru că Încă tânăr și decenii de trăit nefericit În afară de Rai și labirintul său de minuni Toate acestea, trandafirul carmin simplu pe care le-a dat și Dragoste.

O lecție pe care am fost predată

Lucrez cu un om foarte înțelept Care a avut o fiică frumoasă Un preot creștin sau așa ceva Și lucrez la misiunea lui Și m-a aruncat cu pietre Cu mâinile mele slabe pe deal Zi după zi până în sfârșit Am înțeles toată lecția lui

Încă mă înțeleg zilnic zilnic.

Fratele lui Szpilman

Sunt fratele lui Szpilman - Idiotul De la Înălțimile Majestuoase până la depturile interioare.

Viața este durere și durerea este iubire și primești Încurcat sugrumat de ea bine doar Un alt ratat în afară de mine Sunt fratele lui Szpilman mort la Auschwitz Pentru comportament greșit, așa că mai bine ai grijă Eu sunt fratele lui Isus și Moise și Miriam Eu sunt fratele lui Szpilman Eu - sunt fratele lui Szpilman Idiotul Idiotul se spune Geniu I.

Textură

Ascultând pe Joan Osborne live, mă gândesc la textură

Un artist: cântăreț, poet, specialist în rachete trebuie să o aibă În treaba lui - stai puțin, mi s-a rupt conexiunea În regulă, acum că sunt conectat, continui Fiecare ton clar și îndrăzneț italic te duce acasă Și apoi textura aspră a cânturilor Ceva foarte gros ca o pisică prăjită și amintiri Acasă acasă acasă acasă cu adevărat acasă Nicio casă nu este Raiul Joan decât să rezumăm totul Într-un singur cuvânt: Dumnezeu. L-ai numit. Altfel autism.

Polisemantismul. Un masterclass de artă poetică

Șase cuvinte care pun problema și soluția Ca un Mardi Gras înălțat ca o libelulă frumoasă Amintirea bătăliilor pierdute din cauza Timpului și a expirării Moartea asta te face să-ți fie frică să respiri Schimbările de iluminare se schimbă în mintea noastră astăzi Ca un psihiatru, știm perfect că trebuie să ne vizităm Dar nu am putut niciodată pentru că suntem doar bărbați nu

Îngerii - povestitoare Copii care mărturisesc și plâng mereu În esență, Viața este Adevăr și Glorie - da m-ai auzit Îndrăznim să o spunem sau nu am putea - niciodată?!

Yeol-eum Fiul. Ingerul

Dacă o vezi zâmbind și o auzi vorbind Cu YouTube este posibil să știi Înțelegi că Ea este un înger Jos cu un pian care zboară peste tot Lumea cu instrumentul ei ca în asta povestea lui Andersen; E minunata Îmi pare rău dacă devin impetuos, dar ea ar putea Chiar și faceți doar discursuri Și muzica este Ea ca personificarea Of Music preferă Chopin Etudes prima ei sakura.

Plimbare lungă spre iubire

Sunt îndrăgostit, vezi prietenul meu dar kilometrii și prejudecățile sociale mă despart de Iubirea mea mai mult decât poate exprima acest poem Shi Dragostea e mereu înaintea mea ca o pasăre Zburând oprindu-se și zburând din nou înaintea mea pe drumul meu.

Voi supraviețui morții

Voi supraviețui Morții După respirația mea veșnică Voi redeveni un Glee Pentru o Eternitate deplină

Când voi muri, nu voi muri Deci nu va trebui doar să suspinați Îți voi spune de la Înaltul Acolo

Hun', pur și simplu nu am murit. © în urmă cu un an, FG Constantinescu poezie • muzică • spirit • eternitate Îmi place (1) Comentariu - Dragostea este filozofică

heMann 45t reg mat rex - https://www.youtube.com/watch?v=a9wbaQ8g4a4un an în urmă x editează

Îți place: heMann 45t reg mat rex

heMann 45t reg mat rex - https://www.youtube.com/watch?v=a9wbaQ8g4a4un an în urmă x editează [ editează poezia ]

heMann 45t reg mat rex Urmăriți acum un an ishopshopshop / BourHeadTractot2 383, Statistician, tamaHari Stalin,i dva, Judean poet, Galileean pill+grim, hMann 45cap reg mat rex, escritor & philosopher naive, poetry translator, multidisciplinaritate, pictoră, proffessional patient + amateur psychologist, bei de samos23, /11 masterand, gen 1c, +Ciprian Porumbescu & Rey Alfonso el Sabio pagina~ studii biblice (ebraică/akadian/grec/arameic/arab ic h Citește mai mult →

331 vizualizări 1 +listă Mai multe de la heMann 45t reg mat rexList all »

Felix văzut prin ochii mamei sale 4dy1

Domnul cel cu ploaia/crucea-n stele/spate/sate sărac/născut/vii, 12+ +1 berse 1 saptamana 1

Vecinica pocăință + t eternal repentance , spasmverse(Eu am scris Biblia 20 Ozymandias) Încolțire 1 săptămână2

Înaripata... kommunarka shooting ground,Grătarul Europa, documente de expertiză (verse4, 2021+) 2 saptamani 2

Cruce moldava +' + eu suis o stea, doine US of A , ceai în groapă șobolanilor, CartofInc, +21 2 saptamani 1

Dintr-o dată mi-a crescut o aripă uriașă, Biblia,, Supa de cartofi, moartea omului, D-zeu ++ haiku 2 saptamani 2

wb... Dumnezeul meu a scris o carte, + Nimfă... 2021+ i, 2 saptamani 1

*** Pieptul înflorit, veacul inlutit, ii should have bleed )cantice pure 2021+ 3 saptamani 1 Ajutor / Contactați-ne I-ai citit pe acești poeți? Rainer Maria Rilke • Invitat Edgar Albert • Mewlana Jalaluddin Rumi • William Blake • Maya Angelou • John Masefield • Rudyard Kipling • Anne Sexton • Sarojini Naidu • John Keats • Walt Whitman • Henry Wadsworth Longfellow • Elizabeth Barrett Browning • William Stafford • Kenneth Slessor • Ralph Waldo Emerson • Theodore Roethke • Thomas Hood • Sir Walter Scott • Henry David Thoreau 6,..

THE EMPTY TRAIN # The train rides empty on the side of the river Inhabited only by a few commuters and robbers After crossing the steel bridge it sings like a whale Draging itself on the ground like an electric snake Up the hill is the old dungeon destroyed by the peasants And the forest of oak and bullfrogs and blueberries People die of sickenesses in the huts near the villas

And the community events are football and drinking The railway-station is blocked with rust brown commodies And the train is now a memory of the other life lived right here Like the memories of an embrion heartbeating inside the woman The train is no longer part of the village - has its own way alone Another life the good one though we not know not even now What was so particularily good about it maybe the stolen beer The stolen meat and the kindness of the train official letting you go Inside only a game of cards is played and a woman reads the Time The card-players are the workers, the last workers - working But they still have time to laugh eat pig-lard and muse at the Colored drawings of the cards with servants, knights, women, And Kings and the woman is just a woman going to her cousin.

TRENUL GOL # Trenul circulă gol pe malul râului Locuit doar de câțiva navetiști și tâlhari După ce trece podul de oțel, cântă ca o balenă Târându-se pe pământ ca un șarpe electric Pe deal este vechea temniță distrusă de țărani Și pădurea de stejar și broaște taurin și afine Oamenii mor de boli în colibe de lângă vile Și evenimentele comunității sunt fotbal și băutură Gara este blocată cu marfă ruginie Iar trenul este acum o amintire a celeilalte vieți trăite chiar aici Ca amintirile unui embrion care bate inima în interiorul femeii Trenul nu mai face parte din sat - are singur drumul său

O altă viață cea bună, deși nu știm nici acum Ceea ce era atât de bun la el, poate berea furată Carnea furată și amabilitatea funcționarului de tren care te lasă să pleci Înăuntru se joacă doar un joc de cărți și o femeie citește Timpul Jucătorii de cărți sunt muncitorii, ultimii lucrători - lucrează Dar ei încă au timp să râdă, să mănânce untură de porc și să se gândească la Desene colorate ale cărților cu slujitori, cavaleri, femei, Și Regi și femeia este doar o femeie care merge la vărul ei.

End of printed works, 2019A, +