Ogor Patriarhul Iustin Moisescu de Felix Constantinescu 2021+

Ogor Patriarhul Iustin Moisescu de Felix Constantinescu 2021+ Ogor Patriarhul Iustin Moisescu de Felix Constantinescu 2021+ //Tacere nalta & soapta dulce Psaltirea ochilor plânși ai României pe fruntea mea îmbourândă sângele zidului, al marelui zid, din Lacrăma albastră!! , 11.

Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte.

Cine e spurcat, să se spurce încă.

Cine este drept, să facă dreptate mai departe.

Cine este sfânt, să se sfinţească încă. cine este dumnezeu + și mai departe, Felix Constantinescu România, 2021+ Lacrămi Lui Lucian Blaga Asimilantei Motto* * Cu prilejul Conferinței de la București a rabinilor europeni, rabini prezenți i-au mulțumit lui Moses Rosen și guvernului român „pentru că au facilitat emigrarea masivă a evreilor din această țară în Israel și au ajutat comunității care a rămas să-și păstreze viu iudaismul”.6 Lucrări publicate Moses Rosen De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la navigareSari la căutare Moses Rosen Moses Rosen 1971.jpg Dr. Moses Rosen, șef-rabinul Cultului Mozaic din România între anii 1948-1994 Date personale Născut 23 iulie 1912 Moinești, județul Bacău Decedat 6 mai 1994 București Părinți rabinul gaon Abraham Arie Leib Rosen (1870-1951) și Taube Rosen Căsătorit cu Amalia Ruckenstein Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata Religie iudaism Modificați la Wikidata Ocupație șef rabin, teolog Activitate Logo of the Romanian Academy.png Membru de onoare al Academiei Române Modifică date / text Consultați documentația formatului

Moses Rosen (în ebraică ‫דוד משה רוזן‬, transliterat: David Moșe Rozen; n. 23 iulie 1912, orașul Moinești, județul Bacău - d. 6 mai 1994, București) a fost un rabin din România, care a îndeplinit funcțiile de șefrabin al Cultului Mozaic din România (1948-1994) și de președinte al Federației Comunităților Evreiești din România (1964-1994). În anul 1957 a fost ales deputat în Marea Adunare Națională și în 1992 a devenit membru de onoare al Academiei Române. Activitatea sa a avut o amprentă însemnată asupra organizării vieții comunitare a evreilor din România în timpul regimului comunist și apoi în primii ani ai restaurării democrației în România.

Cuprins 1 Repere biografice și studii 2 Șef-rabin al Comunității Evreilor din România 3 Controverse 4 Lucrări publicate 5 Citate 6 Note 7 Bibliografie 8 Legături externe Repere biografice și studii David Moses Rosen s-a născut la 23 iulie 1912 în orașul Moinești (județul Bacău), ca fiu al rabinului comunității evreiești „gaon” (gaon este un titlu rabinic onorific însemnând înțelept) Abraham Arie Leib Rosen (născut în anul 1870, în Galiția, decedat în anul 1951, în a doua noapte de Roș Hașana și înmormântat în Cimitirul Sanhedria din Ierusalim). În anul 1916 tatăl său s-a mutat cu familia la Fălticeni, unde fusese numit rabin și unde predica adesea la sinagoga „Habad”. Începând din anul 1912, cu ajutorul ginerelui său, rabinul dr. Wolf Gottlieb din Glasgow, rabinul Avrham Rosen a început să-și publice scrierile teologice, majoritatea din seria de „întrebări și răspunsuri”, precum și alte lucrări de legislație religioasă. Studiile au fost tipărite la Editura „Harav Kook” din Ierusalim („Șaagat Arie” și „Eitan Arie”, 1912, „Pirkei Șoșana”, 1920). Moses și-a petrecut în Fălticeni o parte din copilărie, unde a urmat studii religioase cu tatăl său și studii laice la liceul din localitate. În anul 1931 Rosen s-a înscris ca student la Facultatea de Drept din București, dar a plecat din cauza atmosferei antisemite de acolo. În același an s-a înscris la Institutul de Studii Rabinice din Viena (Austria), dar nu și-a putut termina studiile din lipsă de fonduri și a revenit la București. În anul 1935 a terminat studiile universitare la București, obținând diploma de jurist licențiat (master).1 A urmat apoi timp de doi ani stagiul militar obligatoriu la Fălticeni. În anul 1937 a revenit la Institutul de Studii Rabinice din Viena, dar a părăsit Austria un an mai târziu, în mai 1938, după anexarea ei de către Germania. A studiat în paralel cu rabinul Alter Dorf și a obținut titlul de doctor în științe iudaice. În anul 1938 dr. Moses Rosen a fost învestit ca rabin de către marii rabini Haim Rabinovici, Baruch Glanț și Moshe Berger, membri ai consiliului rabinic din București, șef-rabinul dr.

Iacob Itzhak Niemirower din București și șef-rabinul dr. Abraham Jakob Mark din Bucovina.

Primul său post de rabin a fost la mica sinagogă Mahala din Fălticeni. În mai 1940 a fost ales ca rabin în orașul Suceava, dar în același an, ca urmare a venirii la putere a guvernului național-legionar Ion Antonescu-Horia Sima, a fost acuzat de comunism și deportat în lagărul de la Caracal. A fost eliberat din lagăr după câteva luni și numit ca rabin cu normă parțială la sinagogile „Reșit Daat” și „Beit El” din

București și ca profesor de Talmud la o școală iudaică. În perioada războiului a trăit mai mult timp ascuns, fiind căutat frecvent la domiciliu de poliție pentru a fi deportat în Transnistria.

Până la sfârșitul anului 1946 a fost ales succesiv în trei poziții de frunte din viața religioasă a evreilor din București: președinte al secției cultului, membru al Sfatului Rabinic și rabin al Sinagogii Mari și al sinagogii Malbim din București.2 Șef-rabin al Comunității Evreilor din România Rabinul Moses Rosen În decembrie 1947 șef-rabinul dr. Alexandru Șafran a fost expulzat din România (într-un termen de 2-3 ore), deoarece era antipatizat de regim, fiind considerat un om cu rigiditate morală, simpatizant al sionismului și care a refuzat să colaboreze cu Comitetul Democrat Evreiesc (CDE), instituție creată de regim în scopul de control, infiltrare și îndoctrinare comunistă a minorității evreiești din România.

Presimțind ce-l așteaptă, dr. Șafran a candidat în aprilie 1947 la postul de rabin al Comunității Evreilor din Geneva.

La data de 16 iunie 1948, sub auspiciile Comitetului Democrat Evreiesc, adunarea rabinilor și a reprezentanților comunităților evreiești din România l-au ales în unanimitate de voturi, declarate ca secrete, pe Rosen în funcția de șef-rabin al Comunității Evreilor din România. Contracandidat a fost rabinul dr. David Șafran, nepotul de frate al fostului șef-rabin Alexandru Șafran, susținător al sionismului și antipatizat și el de regimul comunist. Rabinul Rosen, care avea vederi de stânga și era preferat de regim, a câștigat concursul cu un exemplu de predică la inaugurarea unei cooperative meșteșugărești. A fost învestit în funcția de șef rabin la 20 iunie 1948 la Templul Coral din București, în prezența vicepreședintelui Marii Adunări Naționale, Ștefan Voitec, a ministrului cultelor, prof. Stanciu Stoian, și a altor demnitari. În anul 1949 s-a căsătorit cu Amalia Ruckenstein din Burdujeni (județul Suceava). În anii '50, dr. Moses Rosen a încercat să atenueze activitatea antisionistă a Comitetului Democratic Evreiesc, care încuraja cultura laică idișistă pe socoteala celei ebraice și a cultului religios iudaicnecesită citare. În anul 1957 Moses Rosen a devenit deputat în Marea Adunare Națională (Parlamentul României), reprezentând municipiul București unde locuia o mare populație de etnie evreiască. Începând din anul 1964 a cumulat și funcția de președinte al Federației Comunităților Evreiești din Republica Socialistă România, deținândo până la moartea sa. A fondat, de asemenea, în anul 1979 Muzeul de Istorie a Obștii Evreiești din România și a inaugurat acolo un ciclu de conferințe teologice săptămânale. Între anii 1948-1963 regimul comunist a permis, cu întreruperi - în condiții de represiune, exproprieri de bunuri, concedieri și privare de cetățenia română - emigrarea a circa 400.000 de evrei spre Israel. Cu înțelepciune și diplomație, folosind bunele relații cu fruntașii regimului, Rosen a încercat să amelioreze aceste condiții de emigrare. Valul de emigrări l-a făcut pe primul ministru comunist Ion Gheorghe Maurer să-i reproșeze rabinului Rosen: „Ce le-am făcut? Le-am salvat viața, am luptat împotriva naziștilor... Dacă era regimul legionarilor de dinainte de război nu emigrau ca acuma. Când era închisă emigrarea, cei din Israel ne făceau antisemiți; acum că e deschisă, ne acuză că-i izgonim și ne atacă și mai rău”.3 În octombrie 1956 a înființat Revista Cultului Mozaic (cu o pagină în limba ebraică, lucru unic în lumea comunistă) în care a publicat sute de articole, activând pentru susținerea drepturilor omului, a activității evreiești religioase și naționale. „Nici unul dintre noi - afirma lordul Jacobovitz -, nu va apărea pe scena istoriei cu un bilanț atât de strălucit”. 4

În perioada 1965-1980 rabinul Rosen a inițiat și urmărit îndeaproape activitatea de învățare a limbii ebraice și a noțiunilor de iudaism în rândul tinerilor evrei în cadrul unor cursuri pe lângă comunitățile evreiești, cursuri care s-au ținut cu aprobarea autorităților, lucru fără precedent în lagărul comunist (cu excepția Iugoslaviei).

Rabinul Rosen a căutat să fie un ambasador al regimului comunist și al lui Nicolae Ceaușescu, pe care l-a prezentat favorabil în Occident după ce România, spre deosebire de statele din blocul sovietic, nu a rupt relațiile diplomatice cu Israelul ca urmare a Războiului de Șase Zile (1967) și a permis continuarea emigrării a multe mii de evrei spre Israel (regimul a obținut în schimb sume considerabile de bani, se pare prin intermediul Băncii Române de Economie Agricolă din Zürich, precum și alte avantaje economice, de care, în condițiile economiei comuniste dogmatice și corupte, poporul român nu a putut beneficia prea mult) și desfășurarea unei activități de asistență umanitară și cultural-educative intense în cadrul obștii evreiești rămase încă în țară (cu sprijinul financiar al unor organizații filantropice evreiești din Occident).

Ca lider al unei minorități naționale și religioase greu încercate de istorie, el a găsit necesar să colaboreze cu autoritățile statului, respectiv cu regimul comunist aflat la putere, de a cărui încredere, în general, s-a bucurat, inclusiv în eforturile diplomatice și propagandistice ale acestuia în anii 1960-1980 de a crea relații avantajoase României în Occident și în rândurile comunităților evreiești din lume. Misiuni similare au îndeplinit și șefii altor culte minoritare, ca de pildă muftiul cultului musulman al turcilor și tătarilor, Iacub Mehmet, care a fost și el un fel de ambasador itinerant al României în cursul vizitelor sale în țări arabe și islamice. În martie 1977 rabinul Rosen, adept al unei atitudini de înțelegere cu alte confesiuni și popoare, a jucat, împreună cu patriarhul Justinian al României, un rol activ în organizarea unui dialog între biserica creștin-ortodoxă și evrei în orașul Lucerna din Elveția. În ultimii ani ai regimului ceaușist a continuat să militeze împotriva manifestărilor xenofobe, de ură interetnică, chiar și atunci când a trebuit să-și ridice vocea contra unor protejați ai regimului ca poetul Corneliu Vadim Tudor, scriitorul Eugen Barbu sau istoricul literar Dumitru Vatamaniuc. Numeroase distincții în țară și peste hotare (printre care și israeliene) i-au răsplătit activitatea. În timpul perioadei de restaurare a democrației în România a fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 1992.

Rabinul dr. Moses David Rosen a încetat din viață la data de 6 mai 1994 și a fost înmormântat la Ierusalim (Israel). În prezent o piață publică din Ierusalim poartă numele rabinului Moses Rosen și a soției sale, Amalia.

Fratele mai mare al lui Moses Rosen, Eliyahu Rosen (fiul din prima căsătorie a tatălui său), a fost rabin al evreilor din orașul polonez Oświęcim (în germană Auschwitz) din Galiția de vest și a murit în Holocaust, împărtășind soarta comunității pe care a păstorit-o. Sora lui Moses Rosen, Braha (Betty), s-a măritat cu rabinul dr. Zeev Wolf Gottlieb, care a devenit mai târziu șef-rabinul evreilor din Scoția.

Controverse Rabinul Moses Rosen Ceea ce se putea reproșa rabinului Rosen, cu toate marile sale contribuții la prezervarea moștenirii culturale evreiești, la facilitarea emigrației spre Israel și la promovarea relațiilor de prietenie româno-

evreiești și româno-israeliene, era încurajarea de către el în anii 1970-1980 în rândul micii comunități a unui cult formal al personalității, ce părea inspirat de obiceiurile regimului lui Ceaușescu. În septembrie 1980, a fost editat în România vol. IX al Operelor lui Mihai Eminescu, cuprinzând publicistica, inclusiv articolele antisemite scrise de poet în presa locală din acea vreme. Moses Rosen s-a adresat Academiei Române, cerând interzicerea publicării acestui volum și retragerea exemplarelor tipărite din librării pe motiv că ar incita la ură de rasă. Cei care au criticat acțiunea rabinului susțineau că acesta ar fi jignit memoria poetului național. Printre cei care au reacționat împotriva rabinului s-a numărat și Corneliu Vadim Tudor, cu o poezie antisemită sub formă de pamflet cu titlul „În apărarea lui Eminescu”, apărută în broșura Saturnalii (1983), retrasă la scurtă vreme după apariție,5 în care Rosen era atacat personal. În autobiografia sa Șef Rabinul a caracterizat ca ridicolă acuzația de anti+eminescianism, subliniind că împreună cu soția sa Amalia obișnuiau să citească poeziile lui Mihai Eminescu (Primejdii, încercări, miracole, 1990). Operele ix, sept. 1980 deși mai puțin fiind muncă de eminescologi, până la În apărarea lui Eminescu, 1983 a fost o Afacere n a ț i o n a l ă Mihai Eminescu, văzut ca proletar din Ipotești nu din Fălticeni ori mai rău, Ada Kale, ori din Jurnalul lui Gheorghe Ursu ori Mamaia 88, - represivitatea stalinistă extremă iar Șef Rabinul fiind primul vizat primul mare dizident al deceniului '80 - pe fondul deschiderii spirituale, în criza economică română a anilor 1980, Eminescu fiind acum preferat - iar și iar unui profet al oricărei Biblii, și de asemenea o Afacere Israel, tot cu fond aparent, până după 1990 când a fost înlocuit cu Țuțea, Eliade și Cioran și secundar, benignul, teoreticul, Constantin Noica.

La data de 1 iulie 1991, rabinul Moses Rosen a oficiat o comemorare a 400.000 de evrei victime ale Holocaustului de pe teritoriul României (inclusiv Transilvania de nord). Atunci a fost menționată pentru prima dată cifra de 400.000 evrei victime ale Holocaustului din România. Întrebat de ce nu s-a menționat până atunci această cifră, Moses Rosen a afirmat că „din 1941 până în 1991 nimeni n-a pomenit această cifră pentru că evreii au fost așa de terorizați în România încât nici măcar nu îndrăzneau să verse lacrimi pentru morții lor”.

Pe baza acuzațiilor sale, Senatul Statelor Unite ale Americii a emis la 11 iulie 1991 (la numai zece zile de la comemorare) o rezoluție care „condamnă resurecția antisemitismului și a intoleranței etnice din România”.

Cu prilejul Conferinței de la București a rabinilor europeni, rabini prezenți i-au mulțumit lui Moses Rosen și guvernului român „pentru că au facilitat emigrarea masivă a evreilor din această țară în Israel și au ajutat comunității care a rămas să-și păstreze viu iudaismul”.6 Lucrări publicate Șef-rabinul dr. Moses Rosen este autorul mai multor lucrări de eseuri biblice, dintre care: În lumina Torei (București, 1971); The paper bridge; essays on Judaism (Washington, 1973); Învățături biblice (Federația Comunităților Evreiești din RSR, București, 1981); Izvoare și mărturii referitoare la evreii din România (București, 1988); Itim la-Torah (Ierusalim, 1988); Primejdii, încercări, miracole. Povestea vieții șef rabinului Dr. Moses Rosen (Ed. Hasefer, București, 1990); Eseuri biblice (Ed. Hasefer, București, 1992); Șef-Rabinul României Dr. Moses Rosen la cea de-a 80-a aniversare (Ed. Hasefer, Ierusalim-București, 1992); Evreii din România între anii 1940-1944 (în colaborare, București, 1993);

Veha-sneh eynenu ukal: zikhronot mi-tekufot ha-ma'avak le-hatsalat Yehudey Romanyah / me-et David Moshe Rozen (Ierusalim, 1993).

Citate „Din ruine ați ridicat o comunitate evreiască ce a fost împrăștiată și mutilată grav în timpul celui de-al doilea război mondial. În condiții extrem de grele, ați reușit să mențineți flacăra ei sfântă, ați avut, de asemenea, grijă de viața sa spirituală și fizică și ați izbutit să-i întăriți legăturile cu Israelul 7.”

—Chaim Herzog, președintele statului Israel „Rabinul Rosen reprezintă o apariție unică în felul ei în istoria contemporană a poporului evreu. Domnia sa este singurul rabin șef dintr-o țară comunistă care-și călăuzește comunitatea cu capul sus spre țara Israel, care dă o educație evreiască religioasă și națională enoriașilor din comunitățile Domniei sale și, mai cu seamă, generației celor tineri.8.”

—Itzhak Shamir, prim-ministrul statului Israel „Eu cred că de la Ezra și Nehémia n-a existat o acțiune sionistă atât de mare ca Aliaua din România, în care rabinul Rosen are un rol atât de central. (...) Rabinul Rosen a știut să treacă cu bine peste toate obstacolele. A trecut prin toate încercările. Nu s-a lăsat învins de nici una. Pe toate le-a biruit. A avut o misiune fără steag, căci steagul n-a putut, într-un timp, să-l ridice în public însă acum, după încheierea acestei istorice etape, cu toții putem să-l vedem cu claritate și să înțelegem drumul pe care l-a urmat 9.”

—Shimon Peres, președinte și prim-ministru al statului Israel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace Note ^ Rabbi Meir Wunder (1990), p. 760 ^ Rabbi Meir Wunder (1990), p. 760 ^ fr Citat reprodus de Edwin Eytan într-un articol publicat în Tribune Juive din Paris, nr. 690-691, 25 septembrie - 15 octombrie 1981. ^ Fălticenii prin timp și peste timp ^ http://www.republicaoltenia.ro/uriasul-scandal-al-lui-vadim-cu-moze-s-roze-n/ Accesat: 20 iunie 2017 ^ Edwin Eytan, op. cit. ^ Dr. Moses Rosen - Primejdii, încercări, miracole. Povestea vieții șef rabinului Dr. Moses Rosen (Ed. Hasefer, București, 1990), p. 310 ^ Dr. Moses Rosen, op. cit., p. 308 ^ Dr. Moses Rosen, op. cit., p. 309 Bibliografie Maja Wassermann: „Gefahren, Versuchungen, Wunder. Zu einem Erinnerungsband von Oberrabbiner Dr. Moses Rosen”, în David. Jüdische Kulturzeitschrift, Viena, anul V, nr. 16, aprilie 1993, p. 25.

Claus Stephani: „Der Holocaust begann in Rumänien. «Eine Kerze, die in diesem Land langsam erlischt».

Gespräch mit Dr. Moses Rosen, dem Oberrabbiner Rumäniens”, în Jüdische Zeitung, München, anul VII, nr. 4/5, 10 mai 1991, pp. 3-4.

Claus Stephani: „Oberrabbiner Moses Rosen spricht in Bukarest von einer bedauerlichen Identifikation der Rumänen mit Hitler / Potentielle Mörder warten auf ihre Chance. «Die systematische Vernichtung der Ostjuden begann in Rumänien.» Ein Mahnmal im Hof des Tempels für 300.000 jüdische Opfer des Antonescu-Regimes”, în Allgemeine Jüdische Wochenzeitung, Bonn, nr. 46/23, 6 iunie 1991, p. 11.

Claus Stephani: „Erwachen nach einem halben Jahrhundert. Ein Volk wird mit seinen Verbrechen konfrontiert / Gedenken an die Opfer des rumänischen Holocaust / Rechtsextremisten im Kommen”, în Jüdische Zeitung, München, anul VII, nr. 6/91, 25 iulie 1991, p. 3.

Rabbi Meir Wunder - Entziklopedia shel hakhmey Galitzia, Makhon leHantzahat Yahadut Galitzia, Ierusalim, 1990 (ebraică) (Enciclopedia rabinilor și învățaților evrei din Galiția, Institutul memorial al iudaismului din Galiția, vol. 4, Ierusalim, 1990).

Claus Stephani: „Den Ganef vor die Tir stellen”. Ein Gespräch mit Dr. Moses Rosen, Oberrabbiner von Rumänien”, în Neuer Weg, București, anul XLII, nr. 12673, 3 martie 1990, pp. 1-2.

Legături externe Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – R Informații bibliotecare BNF: cb12228840k (data) GND: 119261715 ISNI: 0000 0000 9486 6278 LCCN: n85828970 SUDOC: 030835542 VIAF: 4981269 WorldCat Identities (via VIAF): 4981269 Categorii: Nașteri în 1912Decese în 1994Rabini româniTeologi evreiTeologi româniMembri de onoare ai Academiei RomâneEvrei români membri ai Academiei RomâneOameni din MoineștiOameni din județul BacăuDeputați români în Marea Adunare NaționalăRabini din secolul al XX-lea Moses Rsen, W,ro Bibliografie completă Opera în limba română (cu aldine, volumele originale; cu cursive, antologii, corespondență, fragmente) Pe culmile disperării, București, 1934 Cartea amăgirilor, București, 1936 Schimbarea la față a României, București, 1936 Lacrimi și sfinți, Bucuresti, 1937 Amurgul gîndurilor, 1940 Îndreptar pătimaș, ed. Humanitas, București, 1991 Singurătate și destin (antologie de texte îngrijită de Dan C. Mihăilescu, cu articole publicate în presa interbelică), ed. Humanitas, București, 1992 Scrisori către cei de-acasă, ed. Humanitas, București, 1995 Mon pays/Țara mea (scris în franceză, textul apare pentru prima oară în România, în volum bilingv), ed.

Humanitas, București, 1996 Opera în limba franceză Volume de autor (cu aldine, volumele originale; cu cursive, antologii, traduceri din română sau fragmente din celelalte volume, apărute separat) Œuvres (Opere complete), éd. Yves Peyré, Paris, Gallimard, 1997, 1999, 2001, 2003 Précis de décomposition (Tratat de descompunere), Paris, Gallimard, 1949 Syllogismes de l'amertume (Silogismele amărăciunii), Paris, Gallimard, 1952 La Tentation d'exister (Ispita de a exista), Paris, Gallimard, 1956 Histoire et utopie (Istorie și utopie), Paris, Gallimard, 1960 La Chute dans le Temps (Căderea în timp), Paris, Gallimard, 1964 Le Mauvais Démiurge (Demiurgul cel rău), Paris, Gallimard, 1969 De l'inconvénient d'être né (Despre neajunsul de a te fi născut), Paris, Gallimard, 1973 Écartèlement (Sfârtecare), Paris, Gallimard, " Les essais " (Eseurile), 1979 Exercices d'admiration: essais et portraits (Exerciții de admirație: eseuri și portrete), Paris, Gallimard, 1986 Aveux et anathèmes (Mărturisiri și anateme), Paris, Gallimard, 1986.

Le Livre des leurres (Cartea amăgirilor), 1936, trad. Grazyna Klewek, Thomas Bazin, Paris, Gallimard, 1992.

Bréviaire des vaincus (Breviarul învinșilor), 1940-1944, trad. Alain Paruit, Paris, Gallimard, 1993.

L'âge d'or (Vârsta de aur), Châteauroux, 1995 (eseu din Histoire et utopie) Anthologie du Portrait. De Saint-Simon à Tocqueville (Antologia portretului. De la Saint-Simon la Tocqueville), Paris, Gallimard, 1996.

Cahiers (Caiete), 1957-1972, cu o prefață de Simone Boué, Paris, Gallimard, 1997.

Solitude et destin (Singurătate și destin), trad. Alain Paruit, Paris, Gallimard, 2004 (culegere cuprinzând articolele publicate în presa românească între 1931 și 1943) Des Larmes et des Saints (Lacrimi și sfinți), 1937, traducere din limba română și prefață de Sanda Stolojan, Paris, L'Herne, 1986 Sur les cimes du désespoir (Pe culmile disperării), 1933, trad. André Vornic, Christiane Frémont, Paris, L'Herne, 1990 Cahier de Talamanca (Caietul de la Talamanca), 1966, Paris, Mercure de France, 2000...

Centrul de Studii Constantin Noica De la Wikipedia, enciclopedia liberă (Redirecționat de la Cercul Constantin Noica) Sari la navigareSari la căutare Question book-4.svg Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.

Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Wiki letter w.svg Sunt foarte puține articole (sau chiar niciunul) care se leagă de acesta.

Vă rugăm introduceți legături interne spre acest articol în articolele înrudite.

Cercul Constantin Noica este un cerc de filosofie și literatură care există din anul 2004. Întâlnirile s-au desfășurat inițial la Casa Lovinescu, locul unde s-a ținut „Cenaclul Sburătorul” și unde a locuit celebrul critic literar Eugen Lovinescu.

Din 2012, Cercul Noica este găzduit de către Biblioteca Națională a României din București1. În anul 2014, Cercul a dobând personalitate juridică, ca asociație, sub numele de Asociația Centrul de Studii Constantin Noica.2 Cercul este dedicat în special studiului scrierilor lui Constantin Noica, dar și ale celor care i-au influențat opera: Kant, Hegel, etc. Însă cercul a devenit în primul rând unul al formării tinerilor în vederea unor performanțe scriitoricești.3 Conducătorul cercului este Sorin Lavric. Alți membri ai cercului sunt Sorin Popa, 45 Dragoș Grusea, 67 Paul-Gabriel Sandu,8 Ana Petrache, Bogdan Duca, Răzvan Andrei, Cătălin Buciumeanu Nicoleta Gavrilă, etc.

Note ^ http://www.bibnat.ro/Evenimente-culturale-s108-ev282-ro.htm. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor) ^ Asociația Centrul de Studii Constantin Noica ^ http://ziarullumina.ro/noica-si-paradigma-crestina-de-la-dumnezeul-Intrupat-la-dumnezeul-culturii59572.html. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor) ^ https://romanialiterara.com/2019/06/despre-feminitate-si-viciul-inteligentei-masculine/ ^ http://arhiva.romlit.ro/index.pl/scriitorii_tineri_pe_care_mizai ^ http://arhiva.romlit.ro/index.pl/o_idee_a_lui_kant_linia_care_i_trece_prin_minte ^ https://cerculnoica.wordpress.com/2020/06/07/prepozitie-si-categorialitate-la-kant-si-noicade-la-insub-cu-la-intru-i/ ^ https://institute.phenomenology.ro/researchers/drd-paul-gabriel-sandu/ Legături externe https://ro-ro.facebook.com/CERCULNOICA

Unii autori consideră că legenda „descălecatului” din Transilvania a Țării Românești ar avea la bază o mutare peste Carpați a unor familii conducătoare din Țara Hațegului. Un argument în acest sens este faptul că numele Basarab, - omonim cu toponimul Boșorod, din protoromână, și Arad, v, și Grădiște i.e. orașul mare/vechi și orașul vechi/ruine și ruinele vechi - posibil de origine cumană, al fondatorului primei dinastii muntene, se întâlnește frecvent în Țara Hațegului în secolul al XIII-lea. 12 Boșorod, cel mai bine păstrat de original, adică/semnificând un loc vechi/bo dând alb, lat, albus, ca în albasarad, v și alba iulia, civilizat/moșii/arături, cu judecată și religios -/oro,-are, lat, - fie dac, fie roman, Astfel cu acest dicționar basarab de paros înseamnă atât la origine cât și peiorativ după secolul xv albus/alb/bătrân/preot/moștean/dacoroman boyar/tarabostes/șef laic și religios/popavechiul/bâtrânul (vezi, măicuță bătrână, M) ora abus t,ată/moș/înv, ant, zeu al rugăciunilor/arăturilor/cleric/grămătic al hrisoavelor pământurilor/conte/părinte/avva,v, Egipt,2, nt,1, de parosorum, al creștinilor/rugătorilor păroși/pletoși/ortodocși ori mai vechi/albi,buni Țara hațegului, w Felix-Gelu Constantinescous Acum o săptămână (editat) Suflet imaculat, / / Bernadette Soubirous - Wikipedia L, https://ro.wikipedia.org/wiki/Moses_Rosen , https://allpoetry.com/poem/15655273-Ogor-Patriarhul-Iustin-Moisescu-de-Felix-Constantinescu-2021-by-Felix-Medjugorje-adult , Berdie e inversarea populară a Die Ber, ursoaica, feminin, ducesa - daciisa - (veche, de pe vremea lui Anonymus și înainte, faptul că a devenit un nume putând evoca o mare domniță a credinței de pe vremea cnezatelor, a diplomei, ori mai târziu - **** în hațeg avem pe calugarul medieval nicodim candea, pe domnița zamfira, fiică de voievod muntean Moise, ori familia dragă nouă Basarabă din Paroș!! cnezi victime respingere maghiarizării cnezilor români în sec, xv - în pământul Crișanei Vechi, ori poate însemna supunerea directă pe moșia unei ducese, dar și germanismul pentru ursulina ori Ursula, nume monastic catolic, Prayer of St. Francis,(Make Me A Channel of Your Peace) sung by Angelina, EWTN YouTube ) Pe noi, pe hațeg, franciscus ne-a recivilizat începând la anul 1280 când a fost finalizată biserica romano-catolică franciscană Sancta Maria de Orlea, aducând și coloniști italieni, la 71 de ani de la înființarea Fraților Minori ai lui Francesco, până atunci a fost - și din păcate rămas - Posada, + m , 6 L / / die ber se poate referi și la ursa mică/mare dacă spuneți de un observator astronomic medieval în oradea, ori berdie poate veni de la veredie, adică orădeanca, vărădeanca, - ca în văhăreana, bihoreana orășeanca, cuvând comun și cu Germ, erde, pământ, moșteanca sau moșneana + maybe i ll try that pesto, Cât despre latinescul livresc Posada, rom, înv, P-o-zadă, conifere pe munți abrupți, nu putea fi decât Defileul Jiului, Valea oltului, ori țara bârsei, eu cred că jiul a fost pentru că e și locuit de oameni, momârlani vechi, cu psihologie de posadă, din punctul meu de vedere valea oltului nu e valea jiului, iar cert este cp după 1247, Diploma Ioaniților care e și prima atestare a Terra Harzsok, Tara Ursului sau Tara Ducelui (Gelou) , începe deprinderea acesteia de Litovoi și Muntenia și colonialismul ungar, iar Posada x a avut loc în 9+12 nov, 1330. Argumentele mele sunt următoarele, jiul e posada cea mai îngustă, combativitatea sălbatică a blakilor descrisă în Cronica pictată de la Viena (lat. , hu. ) - scrisă cu 146 pagini și 147 picturi pentru Regele Ludovic 1 al Ungariei Maghiarul, cel Mare, Angevinul, n, 3 mar, 1326+10 sept, 1382 - e comună ambelor Văi ale Jiului de momârlani și momârlani gorjeni ca C, Brancusi, - dovadă și scutul deveselu -, faptul că regele Carol Robert de Anjou a putut după trei zile ă fugă singur la Timișoara îmbrăcat în soldat, comportament bellicos al respectivelor comunități fiind și greva minerilor din timpul RSR în care greviștii de la minele de cărbune in valea jiului l-au chemat pe n, c, în mină, ori mineriatele de după nouăzeci culminând cu ultima, aceea la care nu au fost chemați de B statul blocându-i pelerini sau în autoturisme în 99 sau 2000 în Defileul Jiului , blocând și trenurile ori autostrăzile spre nordul județului, Deva, exact ca înttr-o posadă, de asemenea acum câțiva ani s-a manifestat comportamentul posadă într-un sat de munte din țara hațegului, coroiești, unde activiștii de

mediu (probabil clujeni, care documentau o inundare a văii râului satului pentru o nano+hidrocentrală) împreună cu călăuza aflați într-un jeep au primit bolovani de șist pe capotă de la ”urși” în maiouri negre de pe înălțimi, pe valea frumoa,s,ă, a Râului Albui, mult mai potrivită pentru o tabără creștină, cu curți pitorești de răstoace lângă apă cu ziduri de pietre uriașe tăiate în două, tăuri de păstrăv și ultima văiugă ce mai spală în râurile hațegului, / / The Rolling Stones - Anybody Seen My Baby - OFFICIAL PROMO YouTube cu un prislop sf\nt spre o peșteră de țară și un pinten înalt de munte ocru+alb ca prințul fericit, cu păstrăvelul vorbitor/înțelept căzut la picioare, după ultimul ărut pe buzele de sticlă, ale muntelui alb, + „Pe 26 noiembrie 1332 Carol Robert oferea o danie comitelui Pavel și fratelui s„u comitele Laurențiu — ambii participanți la bătălie — în care menționa că lupta s-a purtat . Singurul teritoriu de graniță al coroanei maghiare aflat la acel moment sub stăpânirea lui Basarab era Banatul de Severin, pentru care domnitorul român depusese jurământ de vasalitate la 1324. Plecând de la această concluzie, istoricul a identificat muntele românilor ca fiind Vlașcu Mic (1.739 m), iar zona bătăliei undeva între Orșova și nordul Mehadiei.” F, hațeg valley în secolul xiv ținea de Țara Românească și începea ca să spunem așa în Gorj, + „Pe 7 aprilie 1331 un document ungar menționează că bătălia s-a dat dincolo de (), regele însuși amintind la 2 și 22 noiembrie 1332 că lupta avusese loc (așadar chiar la hotarul dintre Ungaria și Țara Românească).' „Izvoarele istorice oferă puține informații geografice cu privire la acest subiect. Cronica pictată de la Viena menționează doar (quondam via), între (passus strictissimos), stâncoase și neîmpădurite, iar cele două miniaturi ale bătăliei reproduc, în opinia lui Constantin Rezachevici, doar niște modele bologneze, fără legătură cu realitatea geografică românească. În neconcordanță cu această relatare, documentele emise de curtea maghiară, precum și cronica teutonă a lui Petru de Duisburg, vorbesc despre o regiune păduroasă.” + Nu poate fi decât Amlaș, Făgăraș ori Hațeg cu defileul jiului în care am fost cu mama și opretenă pe autocar spre Cotmeana și am crezut că murim, astfel ne lămurim, că e un drum comercial, ca granița lui Jules Verne de la Lainici, iar passus strictissimos, dacă ești militar, optimus princeps, același drum deschis de Trajan spre Regia Sarmisegetusa în primul răsboi, romano+dac, 101+102 e,n. Есфирь Esther (1999) - YouTube + Ahaswer, Haman i Estera – Wikipedia, wolna encyklopedia Abc/d, = dawidum împărat/ , H ch andersen - povestea vietii mele | Okazii.ro / /09 Biserica Adormirea Maicii Domnului din Crișcior De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la navigareSari la căutare Biserica „Adormirea Maicii Domnului” RO HD Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Crișcior.JPG Poziționare Localitate sat Crișcior; comuna Crișcior Țara România Adresa Str. Monumentului 20 Edificare Data finalizării sec. XIV - XV Clasificare Cod LMI HD-II-m-A-03303 Cod RAN 87371.01.01, 87371.01.02, 87371.01.03, 87371.01.04 Modifică date / text Consultați documentația formatului Biserica Adormirea Maicii Domnului din Crișcior este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Crișcior, comuna Crișcior.1 În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 87371.01.01, 87371.01.02, 87371.01.03, 87371.01.04.2 Biserică "Adormirea Maicii Domnului" ortodoxă ridicată în secolul XIV-XV, pe locul uneia de lemn de secol XIII-XIV, din zidărie de piatră, lărgită ulterior, cu o deosebit de valoroasă pictură din sec.XV, reprezentând

pe cneazul român Bâlea si familia sa, ctitori. De plan dreptunghiular , cu altar poligonal (în interior semicircular) , cu turn-clopotniță pe vest, cu foișor la ultimul nivel, biserica conservă pe pereții pronaosului importante fragmente de pictură murală din epoca fundației (tabloul votiv cu familia ctitorului, scene biblice, sfinți militari etc.), opera unui maestru român de școală locală și a suferit modificări de-a lungul anilor. Este construită într-un stil de sinteză, rezultând din îmbinarea unor elemente de tradiție bizantină și gotică, filtrate printr-o viziune populară. Absida a fost reconstruită și amplificată în sec.XIX. Către sfârșitul secolului al XIV-lea, școala românească de pictură din Transilvania reușește să finalizeze încă două ansambluri deosebit de valoroase. În Biserica din satul Crișcior (județul Hunedoara), lucrările de restaurare au reușit să pună în evidență mai multe scene din ciclul hristologic: Spălarea Picioarelor, Cina de Taină, Purtarea Crucii, o frumoasă reprezentare a Adormirii Maicii Domnului, Sf. Marina martelând diavolul, Sf. Gheorghe în luptă cu balaurul, de asemenea o imagine cu caracter omagial față de stăpânirea feudală: cei trei regi sfinți ai Ungariei, Ștefan, Emeric și Ladislau. Cea mai importantă compoziție din ansamblul picturilor de la Crișcior este tabloul votiv, unul dintre cele mai vechi cu identitate precisă din arta românească. Admirabilă ilustrație de epocă, această imagine atestă calitatea de ctitor a voievodului Bâlea, amintit documentar în anul 1404, și a soției sale Vișa. Sub aspect iconografic, compozițiile de la Crișcior se prevalează de modele bizantine de epocă. Desenul este energic, cu linii groase care delimitează formele, iar culoarea intervine mai mult ca un auxiliar, fără să fie lipsită, totuși, de calități, de armonie și de influență locală.3 Balea, nume cnezial din latineștile Albus și Vallis, totodată și Vallum, ne ilustrează atât locul veci locuit și fortificat, cu drum și înconjurat de dealuri (AgnAradVallum, -orum, Ardeal) și văi, astfel Basarabii hațegani însemnând Aluas Ara Abei, A Moșului Arătura/moșia, iar astfel Alba Iulia devine Alua Iulia, (Cetatea) lui Gelou.

Biserica Adormirea Maicii Domnului din Crișcior, W Note ^ Institutul Național al Patrimoniului - Lista Monumentelor Istorice ^ Repertoriul Arheologic Național, CIMEC ^ Lăcașe de cult, CIMEC Categorie: Monumente istorice din județul Hunedoara Cândea+ Colți A, Nicolae i zis Cândea - 1300 B, Mihail i zis Cândea - +1359 C, Cândea i – 1400 D, Ioan Cândea 1394 +1448, Mihail ii + 1438, Cândea ii – 1394 + 1449, Clara + 1450 = Barb de Râu Bărbat E1, Ana – 1431 = 1. Ioan de Fărcădin, 2. Dumitru de Streisângeorgiu Ladislau i Cândea (Kendeffy) – 1430 + 1479/ F, Mihail iii Kendeffy/ / Nicolae ii zis Nicodim, calogar-soldat la Biserica+turn Colț, căzut în bataie la Pasul VâlcanuluiÎ- 1430 + 1449, Ioan Cândreș = Kenderesy) 1430 + 1478 = Elisabeta de Cehăluț /Fam Kenderess,/ , Cerna = Vacașin de Carașova... ...

F, Mihail iii Kendeffy Anastasia ?, Ladislau iii =Margareta Palhotzy (+), Nicolae iii = Milița Bradach (_), Ioan + 1519, Mihail iv + ante 1511, Eufrosina - 1518 )(+) Francisc, Ana = Dominic Vaidaffy, Gabriel = Balassa )(/)â (_(_) Ioan = Milița Cserepovics (.._) (/)Ioan - 1569, Nicolae = Margareta Nagymihalyi, Gaspar = Susana Bornemissza _,, Ana = Paul Bornemissza

Gen, fam, Kân, ram, Ken,ffy, pân, fin, sec, xvi, adrian andrei rusu, Ctitori și biserici din Țara Hațegului până la 1700, Editura Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 1997 (Doamnei Valeria Constantinescu și fiului domniei sale ss, 1997) Din pacate tabelul XVIII al lui Kândreș nu există decât xxi de+**** s-o luat cu ceia din Sălașu de Sus ori de+**** l-o născut bătrânul Iaroslav (Iarul) ssf, xiv_încep.xv) cu urmașii Kenderessi și xxii al Sărăcinilor bisericii de la Gligul din 1360 la Ștefan +1613, Margareta + (,) Motto bice_+summedjugorje 11 ianuar 2021 marii pentru trupul ei, Ovidius Latinus peccatorus versus non vitae, părinte ce să fac că vreau mântui nu gândurle , p/e. maria deus domiinum accesbilliis medjugorje gorjii meridionali, 1. În vremea aceea s-a întâmplat că Iuda s-a pogorât de la fraţii săi şi s-a aşezat lângă un adulamitean, cu numele Hira.

2. Văzând Iuda acolo pe fata unui canaaneu, care se numea Şua, el a luat-o de soţie şi a intrat la ea.

3. Şi ea, zămislind, a născut un băiat, şi Iuda i-a pus numele Ir. 4. Zămislind iarăşi, a născut alt băiat şi i-a pus numele Onan.

5. Şi a mai născut un băiat şi i-a pus numele Şela. Şi când a născut ea acest fiu, Iuda era la Kezib.

6. Apoi Iuda a luat pentru Ir, întâiul născut al său, o femeie, cu numele Tamara.

7. Dar Ir, întâiul născut al lui Iuda, a fost rău înaintea Domnului şi de aceea l-a omorât Domnul.

8. Atunci a zis Iuda către Onan: "Intră la femeia fratelui tău, însoară-te cu ea, în puterea leviratului, şi ridică urmaşi fratelui tău!"

9. Ştiind însă Onan că nu vor fi urmaşii ai lui, de aceea, când intra la femeia fratelui său, el vărsa sămânţa jos, ca să nu ridice urmaşi fratelui său.

10. Ceea ce făcea el era rău înaintea lui Dumnezeu şi l-a omorât şi pe acesta.

11. Atunci a zis Iuda către Tamara, nora sa, după moartea celor doi fii ai săi: "Stai văduvă în casa tatălui tău, până se va face mare Şela, fiul meu!" Căci îşi zicea: "Nu cumva să moară şi acesta, ca şi fraţii lui!" Şi s-a dus Tamara şi a trăit în casa tatălui ei.

Facerea, 38 Noul literar românesc, 27 martie 1888+11 iunie 2021 (...) Deşi a apucat să aştearnă pe hârtie doar vreo 43 de poezii, acolo în Cer, părintele Alexe Mateevici nu conteneşte să stihuiască celeste rime, fiind pentru noi toţi pildă de dăruire şi jertfă pentru tot ce este sfânt şi românesc.

Marele român, preot şi poet Alexe Mateevici, Ziarul Lumina, 27 Aug, 2012 // 01 Ianuarie 1916 La intrarea Romaniei in Razboi, Alexei Mateevici solicita sa fie transferat in Romania, la brigada 71 artilerie de pe frontul Tecuci-Marasesti.

25 Mai 1917 - 28 Mai 1917 La primul Congres al Invatatorilor Romani din Basarabia, Alexei Mateevici sustine raspicat, in aclamatiile participantilor: "N-avem doua limbi si doua literaturi, ci numai una,

aceeasi cu cea de peste Prut. Aceasta sa se stie din capul locului, ca sa nu mai vorbim degeaba... Noi trebuie sa ajungem numaidecat la limba romaneasca" 01 Iunie 1917 Preotul Alexei Mateevici a strabatut satele de la Siret si slujeste in bisericile din Cosmesti si Movileni.

01 Iulie 1917 Poetul Alexei Mateevici scrie poeziile: Vad prabusirea, Cantec de leagan, Basarabenilor, Frunza nucului, Unora.

17 Iulie 1917 Poetul Alexei Mateevici scrie cea mai frumoasa oda inchinata limbii romane - Limba noastra - devenita imn national al Republicii Moldova, incepand cu anul 1994. Era pe frontul de la Marasesti!

Sfarsitul 24 August 1917 13 August pe stil vechi. Bolnav de tifos exantemic, poetul Alexei Mateevici se stinge din viata la numai 29 de ani, la spitalul nr. 1 din Chisinau. Alexei Mateevici este inmormantat la Cimitirul Central din Chisinau. https://www.viatasiopera.ro/mateevici-alexei/biografie.html // Filocalia română, dr, Stăniloae, - dacă adăugăm și Patericul egiptean, în traducere anonimă - la un loc cu puținele versuri ale preotului Alexe Mateevici nu Mureșanu, și îndeosebi Gala Galaction, munca sacră și literară precum și miturile preotului ion Agârbiceanu, toate răspunzând întrebărilor fin+de+siecle ale Marei nu Luceafărului, stabilesc noul literar românesc, noțiunea cea mai înaltă a poporului nostru, concretizat încă din 1990 în Biblia cu cruce a lui Teoctist Patriarhul Român - care cu puțină bunăvoință din parte românilor putând să rămână ca Biblia română soluție a Bibliei valahe 1688, citită în posteritate ca optimus minor/românum 1990, ceea ce e foarte interesant nu doar prin ortodoxia, că ne convine sau nu ne convine, a acestor creștini și intelectuali, dar faptul că munca lor întinsă pe durata unui secol, xx, este un codrant cu chipul, trebuie să recunoaștem, al lui Damian Stănoiu, nu al lui Mateiu Caragiale, cântărind mai mult chiar și decât abdicarea regelui m1, celălalt eveniment național al secolului, Amin, 1, Pocainta hotului de Alexe "Alexei" Mateevici Cand Hristos cu spini pre frunte, Pre cruce rastignit murea, Intunecimea-naltul munte Golgotha toata-acoperea.

Atunci un hot privind in sus, Cu ochi aprinsi de pocainta, Strigat-a catre Iisus, Marturisind a sa credinta: "In slava raiului, Stapane, Tu sa ma pomenesti pe mine!"

De-atunci si noi cu plecaciune Rostim aceasta rugaciune.

Nu-i vorba, de rabdat ii greu, Cand cineva te prigoneste, Dar, frate, pentru acest rau Acel de Sus te rasplateste.

Si vrajba, pizma, ele-odata Gasi-vor dreapta judecata.

Nu-i vorba, ca putem si noi, Rabdand obide si nevoi, Sa rasplatim. Dar ce folos Cand calci porunca lui Hristos Si pilda Lui? Dar daca stai La indoiala, ce-ti ramane, Decat ca sa-ti aduci aminte De ale lui Hristos cuvinte Cand l-au iertat pe hot: "Cu mine Vei fi tu azi in rai". Crestine, Gandeste. Cand Hristos il iarta Pe-un hot si-i da o sfanta soarta, Ti-a da El tie iertaciune Cand tu cu zisa rugaciune Pe buze - vrajba tii in gand, Porunca Domnului calcand?

2, Limba noastra de Alexe "Alexei" Mateevici Limba noastră-i o comoară În adâncuri înfundată Un şirag de piatră rară Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde Într-un neam, ce fără veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere, ce spintec Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii, Când de vânt se mişcă vara; In rostirea ei bătrânii Cu sudori sfinţit-au ţara.

Limba noastră-i frunză verde, Zbuciumul din codrii veşnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfeşnici.

Nu veţi plânge-atunci amarnic, Că vi-i limba prea săracă, Şi-ţi vedea, cât îi de darnic Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.

Povestiri din alte vremuri; Şi citindu-le 'nşirate, – Te-nfiori adânc şi tremuri.

Limba noastră îi aleasă Să ridice slava-n ceruri, Să ne spuie-n hram şi-acasă Veşnicele adevăruri.

Limba noastra-i limbă sfânta, Limba vechilor cazanii, Care o plâng şi care o cântă Pe la vatra lor ţăranii. Înviaţi-vă dar graiul, Ruginit de multă vreme, Stergeţi slinul, mucegaiul Al uitării 'n care geme.

Strângeţi piatra lucitoare Ce din soare se aprinde – Şi-ţi avea în revărsare Un potop nou de cuvinte.

Răsări-vă o comoară În adâncuri înfundată, Un şirag de piatră rară Pe moşie revărsată.

17 iulie 1917, pe frontul de la Marasesti din 1994, poezia Limba noastra de Alexei Mateevici este imnul national al Republicii Moldova +m Psalmul 89 1. Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam.

2. Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu. 3. Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, care ai zis: "Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor", 4. Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii.

5. Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece.

6. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca.

7. Că ne-am sfârşit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat.

8. Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşelile noastre ascunse, la lumina feţei Tale.

9. Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins.

10. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; 11. Iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere; 12. Că trece viaţa noastră şi ne vom duce.

13. Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine?

14. Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înţelepciune.

15. Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Mângâie pe robii Tăi!

16. Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre.

17. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele.

18. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.

19. Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.

VT, Psalmii, un psalm al lui moses, omul lui Dumnezeu, Capitolul 1 1. La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.

2. Acesta era întru început la Dumnezeu.

3. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.

4. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.

5. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.

6. Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan.

7. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el.

8. Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină.

9. Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.

10. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.

11. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.

12. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, 13. Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.

14. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.

15. Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era.

16. Şi din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har.

17. Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.

18. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.

19. Şi aceasta este mărturia lui Ioan, când au trimis la El iudeii din Ierusalim, preoţi şi leviţi, ca să-l întrebe: Cine eşti tu?

20. Şi el a mărturisit şi n-a tăgăduit; şi a mărturisit: Nu sunt eu Hristosul.

21. Şi ei l-au întrebat: Dar cine eşti? Eşti Ilie? Zis-a el: Nu sunt. Eşti tu Proorocul? Şi a răspuns: Nu. 22. Deci i-au zis: Cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine însuţi?

23. El a zis: Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: "Îndreptaţi calea Domnului", precum a zis Isaia proorocul.

24. Şi trimişii erau dintre farisei.

25. Şi l-au întrebat şi i-au zis: De ce botezi deci, dacă tu nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici Proorocul?

26. Ioan le-a răspuns, zicând: Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi, 27. Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei.

28. Acestea se petreceau în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

29. A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii.

30. Acesta este despre Care eu am zis: După mine vine un bărbat, Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era, 31. Şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă.

32. Şi a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-Se, din cer, ca un porumbel şi a rămas peste El.

33. Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt.

34. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.

35. A doua zi iarăşi stătea Ioan şi doi dintre ucenicii lui.

36. Şi privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu!

37. Şi cei doi ucenici l-au auzit când a spus aceasta şi au mers după Iisus.

38. Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-i că merg după El, le-a zis: Ce căutaţi? Iar ei I-au zis: Rabi (care se tâlcuieşte: Învăţătorule), unde locuieşti?

39. El le-a zis: Veniţi şi veţi vedea. Au mers deci şi au văzut unde locuia; şi au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea.

40. Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru.

41. Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos).

42. Şi l-a adus la Iisus. Iisus, privind la el, i-a zis: Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chifa (ce se tâlcuieşte: Petru).

43. A doua zi voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis Iisus: Urmează-Mi. 44. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru.

45. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret.

46. Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi.

47. Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug.

48. Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin.

49. Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel.

50. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea.

51. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului. nt, sec. i ad Ogor Patriarhul Iustin Moisescu Motto: Specificatii EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC AL BOR 1979, REPRODUCE EDITIA 1972, CU INDRUMAR SI CALAUZA BIBLICA, COLABORATOR ARHIM. BARTOLOMEU ANANIA( VIITORUL MITROPOLIT SI TRADUCATOR AL BIBLIEI), FORMAT MAI MIC, 800 PAGINI MAI SUBTIRI, DE BIBLIE+ 3 PLANSE COLOR LA SFARSITUL VOLUMULUI, COPERTILE CARTONATE, STARE FOARTE BUNA! Galerie foto MOISESCU IUSTIN, patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane N. 5 martie 1910, in Candesti, jud. Arges + 31 iulie 1986, in Bucuresti Studii: Patriarhul Iustin Moisescu- 1922-1930 - Seminarul orfanilor de razboi din Campulung-Muscel ,

a tear flowing in the greek cosmos Servizi speciali del telegiornale - La giornata del Papa (1959) (38, 07) ignoranței, iubirea, viciului, virtutea, întunericului, maaria.../ urii imature adolescentine, agapa părințlor bătrâni, // quid est vatican deux minciunilor, singură poesia// Cererea/plângerea Esterei Să vină trei milioane de țărani chinezi în România în sate // + m , 6 & ț' Și în schimb România să ofere Chinei o bursă permanentă 5 sute mii U, F, Eitimologie arhaică summedjugorje + la jumatate (alt,) jiu (apa ute, viitura, șuvoiul/oaiele)-n (munții) gorjului/rupți 'Mais peut+etre il a oubleait.'

Les Rig+Vedes (wise songs Carte de Rogacioni ou Psaumes) sont la premiere age romantique ecrite et connue, avec une sacralitee Postume, dans un present relatif, resemblent le Romantism du Moses ou le Romantisme du Muhammad autour de La Romantisme Prophetique du Mere de Dieu de Le Gospel Chretienne, L, Omul blindat Mamei, tatălui, fratelui, ohihnnului Pietatea recalculându-l pe Friedrich Nietzsche Pâinea invizibilă O crucificare Un plâns la colț Unpersonenschmerz Din pura roba ovală un braț înstelat, p,i.e, Agni ignidoara înseamnă focurile civilizație/ardealurile aprinse +++

Întrebare și răspuns, *** Pe fruntea mea îmbourândă sângele zidului, al marelui zid, +++ catedrala episcopală teoctist oradia, nud interior, biserica goală cu iconostas, hron Balzac, Andersen, Jules Verne, Baudelaire+tatăl Urcară dinspre țarigrad pe la Cazane după 1800 femea în iie valahă dăruindu+le la despărțire trei legăturici cu aur, smirnă & tămâie + moștenite din vătrâni, +++ mă încălzesc la coolerul laptopului în pat sub pătură cu ochii închiși, +++ Pe un drum de stele drumul meu, +++ Mamei China n21vincitblandiumnonplebeorum &chritianiorumhalakhanova, v, & Ți-am dăruit roza întreguluiardeal, Distih 13,ian, 2021 Într-un popor lapidar, Rabinii (rămân) cuvinte, Moses Rosen și Pleiada Rabinilor români,