Ruptă noct/rună ( POEZII+ alese , 1996 + 2017 ) ) ( De
Goliardo Marfurium Ruși, Aquae, hd + 20,21 „Veniti sa ne judecam zice DOMNUL & de vor fi pacatele voastre cum e purpura se vor face albe ca lana.” – Biblia, Isaia + prof. nicolae manolescu, istoric, deva, dec. 1996, Craciun M,
Nota ed. Poezia accentuată. Acest fascicol conține poeziile complete lucrate de poetul 90ist pe pagina de poezie poezie.ro pe două conturi, cu motouri și autobiografii preentări lapidare, la date diferite, 2002, Goliard, 4 poezii + respectivMarfurius, 2009+2017, 46 de poezii.
Invităm publicul degustător de vinuri de calitate să se pronunțe singur. O vom face și Nous – într-o poezie finală. Sperăm ca Poetul să se mai Pronunțe, de nu aceste uniri de stele – 50, fără comentariile mai mult sau mai puțin literare - sunt grăitoare pentru un suflet. De asemenea – GOLIARDO MARFURIUM Raul Craciun Dorian, golul marfur, a publicat o primă carte la doamna preoteasă Paulina Popa + din Deva, Hd. ...Împărțim același suflet... cum ar spune mama, un blaga bacovia, un blaga-în stâlpi! O Une esprit bazarade vladislave. Dacă albastrul ar fi verde… U have my – warmest – congratulations!... Civilizator, erou!+1813 Poezii personale FGC din Cenaclul Prieteniei Noastre DEVANE, în Addendă. Zine Oglinda, domnule Sava! , i x i M+ Support Our troops with white potatoes ammunition for theyr
rifles... Ave Maria , Somme Commnet. i x . i Z Enjolras.
Are limba maternă Are limba maternă Biografie Craciun Raul Pagina personală web Craciun Raul Adresa directă a acestui autor este : http://www.agonia.ro/ index.php/author/0001652/ Craciun_Raul Authorship & Copyright Protection (beta): Colecţiile active ale acestui autor:: Cele mai recente texte introduse:
Corbul Singuratic, Călan, Ruși, Deva, Ab, B, pr. de FELIX Coresi, Poclisa, Vin Mar, Noaptea, 20-21_ A. Contul Goliard. Craciun Raul[Goliard] Cine nu a murit de tanar merita sa moara(Cioran) Nu a înscris o poză! Oraş de reşedinţă: Calan
Poezie (4)Toate (4) Cele mai recente texte introduse: Comentarii: Texte înscrise în bibliotecă: Pagina: 1 cu tine arzand : arzand Poezie 2002-05-22 (1385 afişări) Amurgul zeilor : Poezie 2002-05-14 (1473 afişări) imaterial : Poezie 2002-04-08 (1422 afişări) alb-negru : yin-yang Poezie 2002-03-19 (2111 afişări) Pagina: 1
Biografie Craciun Raul Sunt student
. | imaterial poezie [ ]
alb-negru poezie [ ] yin-yang -----------------------de Craciun Raul [Goliard ] 2002-03-19 |
-----------------------de Craciun Raul [Goliard ] 2002-04-08 |
|
| sunt cel ce nu doarme cand luna alearga pe cer
stau intins pe soare si privesc la luna cum ar putea sa stea Soarele si Luna pe cer impreuna ? pe cerul vazut de noi se impleteste lumina lui yin cu intunericul din yang/ noaptea din alb cu dimineata celui negru lupta eterna si totusi acest potrivit conflict: pe acelasi cer te tin de mana lunatico!
de aceea am lipsa o sinapsa, nu pot sa fac legatura intre materiala lama de cutit si materiala mea mana decat dupa ce sangele a inceput sa tasneasca . | Amurgul zeilor poezie [ ] -----------------------de Craciun Raul [Goliard ]
2002-05-14 |
|
zeii morti inca mai zboara si trupurile lor stravezii plutesc printre nori, precum cadavrele pestilor morti plutesc pe sarata mare; in noaptea in care zeii morti inca mai lumineaza, licuricii printre frunze vestejite au inceput sa dispara in lumea fara zeu stau cu crestetul dezvelit si mana mi se inclesteaza pe scara care incepe sa dispara . |
cu tine arzand poezie [ ] arzand -----------------------de Craciun Raul [Goliard ] 2002-05-22 |
|
tu te aprinzi din interior ca o torta rapita de barbari plutesti prin noapte punctand insemnand calea mea spre iesire afara e atat de aproape vantul pluteste atat de linistit parca nici nu bate parca e fluid vantul curge printre corzile violoncelului pierduti in fluviul ce imparte pamantul negru in doua cu tine arzand ne revarsam in oceanul de torte plin cu mine arzand . | B. Contul Marfurius. Craciun Dorian Raul[Marfurius]
carpe diem! Marfurius Oraş de reşedinţă: Calan Are limba maternă Are limba maternă Biografie Craciun Dorian Raul Pagina personală web Craciun Dorian Raul Adresa directă a acestui autor este : http://www.agonia.ro/ index.php/author/0008916/ Craciun_Dorian_Raul Authorship & Copyright Protection (beta): Google Profile: Colecţiile active ale acestui autor:: Cele mai recente texte introduse: Poezie (46)Toate (46) Cele mai recente texte introduse: Comentarii: Texte înscrise în bibliotecă:
libertate : Poezie 2017-07-01 (643 afişări) Atelier *** : Poezie 2017-04-09 (662 afişări) Atelier Creație : Poezie 2017-03-25 (586 afişări) Atelier plecat : Poezie 2017-03-18 (641 afişări) Atelier pentru tine : Poezie 2016-10-14 (647 afişări) iar roata curge : Poezie 2016-09-23 (658 afişări) Atelier alb : Poezie 2015-08-19 (694 afişări) Atelier
Pagina: 1 *: Poezie 2017-07-04 (740 afişări) sfârșitul lumii : Poezie 2017-07-04 (691 afişări) Atelier
Revelatie : Revelație Poezie 2014-03-17 (634 afişări) Sergiu si Baiazid. Ultima scrisoare. : Poezie 2014-02-24 (772 afişări) Atelier
declarație : Poezie 2013-12-19 (615 afişări) Atelier și? : Poezie 2013-08-24 (685 afişări) Atelier betie neagră : Poezie 2013-08-24 (652 afişări) Atelier Nocturna : Poezie 2013-04-06 (955 afişări) Atelier de ce ? : de pahar Poezie 2013-03-26 (651 afişări) Atelier Înviere : Poezie 2012-08-12 (765 afişări) Atelier Împietrificare : pour le petit Soleil Poezie 2012-08-01 (752 afişări) Atelier o inserare de vara : Poezie 2012-07-22 (908 afişări) Atelier Inaltare : Poezie 2012-07-12 (764 afişări)
Atelier opt : Poezie 2010-10-16 (1071 afişări) Atelier ea : in Vama Veche Poezie 2010-07-23 (1114 afişări) Atelier Maya : Poezie 2010-07-23 (1107 afişări) Atelier uitare : Poezie 2010-07-06 (1157 afişări) Atelier Fumez apocrife : poezie colectiva Poezie 2010-06-09 (1257 afişări) Atelier slefuire 2 : Poezie 2009-08-31 (1014 afişări) Atelier am pierdut : Poezie 2009-05-19 (1331 afişări) Atelier nestatornicie : Poezie 2009-05-07 (1079 afişări) Atelier labirint :
Poezie 2009-04-21 (1185 afişări) Atelier renastere : Poezie 2009-04-21 (1100 afişări) asculta visul : Poezie 2009-04-14 (1998 afişări) Atelier invers : Poezie 2009-04-09 (1145 afişări) Atelier Arheologie : Poezie 2009-04-06 (1136 afişări) Atelier șlefuire : Poezie 2009-04-06 (1132 afişări) Maraton insomnifer : Poezie 2009-03-28 (1342 afişări) Dionis : Poezie 2009-02-07 (1080 afişări) Porumbelul : Poezie 2009-02-06 (1090 afişări) Cioburi : Poezie 2008-12-09 (1032 afişări) Vară murdară : in iad Poezie 2008-12-07 (1043 afişări)
Peștera tânără : Poezie 2008-12-06 (1204 afişări) ciocolata : Poezie 2006-07-07 (1607 afişări) Atelier fericire : Poezie 2006-07-07 (1405 afişări) negru : Poezie 2004-12-20 (1387 afişări) atent : ... Poezie 2004-10-12 (1359 afişări) bahica : in cetate la Sighisoara Poezie 2004-09-02 (1395 afişări) o noapte : Poezie 2004-07-27 (2237 afişări) Pagina: 1 Pagina: 1 OffTopic prea simplista OffTopic salutari KEEP WALKING! Pagina: 1 Biografie Craciun Dorian Raul Sunt liber ! Sunt tanar ! Sunt un goliard ! o noapte
poezie [ ] -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2004-07-27 |
|
o noapte verde-amară mai mereu mă înconjoară uite un albatros cum zboară coborînd din scară-n scară spre o lume gri-barbară rupt de realitatea solara un extraterestru îmi șoptește o poveste hilară despre o noapte verde-amară . | bahica poezie [ Vizuală ] in cetate la Sighisoara -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2004-09-02 |
|
încă o bere mai vreau încă să beau încă e ziuă și soarele îmi înțeapă retina și încă mai vreau chipul tău alb-negru printe sticle apare mereu norii se aduna și noaptea cade peste turnurile strâmbe și eu încă mai beu mă uit chiorâș în oglinzi paralele la umbrele nopții de scrum chipul tău reflectat în balta de pe drum încă o noapte curge peste mine și poza ta e învăluită-n fum și eu încă mai vreu încă să beu . | atent poezie [ ] ... ------------------------
de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2004-10-12 |
|
mă sinucid atent cu fiecare noapte care trece sunt tot mai atent când mă găsești tolănit lângă tine mă întrebi ce fac eu trag un fum și îți răspund lucid: mă sinucid atent, tot mai atent cu fiecare noapte care trece... . |
-----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ]
somnul meu e negru
ratacesc prin noapte un proscris oarecare in negru ma prabusesc intr-un alt vis si iar ma intorc la poarta ta tarziu e vant, e ploaie si eu sunt mai negru ca oricand . | fericire poezie [ ]
negru poezie [ ]
2004-12-20 |
si din negru mi se trage mersul si dansul meu de demon
-----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2006-07-07 |
|
| sunt mai fericit decât un bețiv cu dureri de ficat care așteaptă trenul
într-o gară goală noaptea pe la patru când e frig și plouă de parcă tot universul e închis într-un cavou cu termopane și nu vine nimeni să mă întrebe ce mai fac să-i spun că mi-e bine și să-l dau cu capul de ușă să iasă naiba afară de înger tâmpit
care ți se prelinge printre buzele tale fine, iar zulufii tăi blonzi încadrează perfect mustața ta de ciocolată... ți-am adus in dar ciocolată și sper să te ridice la cer ! ...și să te lase acolo ... singură !!! . |
. | Peștera tânără poezie [ ]
ciocolata poezie [ ] -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ]
-----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2008-12-06 |
2006-07-07 |
|
|
în dar ți-am adus ciocolată ciocolată delicioasă, dulce și divinăciocolată cu lapte, cu arahide, cu fructe, cu alune, cu stafide ciocolată albă, diafană ciocolată caldă
Nestăvilită apa spumegând taie piatra fragedă sculptând, sfărâmând. Istovită, apoi, un firicel se zbate jos mărind tăcerea bolților înalte.
. |
ca să se-agațe de o creangă sau de o stea...
Vară murdară poezie [ ] in iad -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2008-12-07 |
|
Dar acum, în jur, mortăciunile se descompun: în 6 minute rămân doar oasele ca niște carcase din care vântul extrage sufletele șuierând. Avid nisipul se mulțumește cu topitura de carne murdară ce-o trage-n adâncuri amorfe.
Împrăștiat umblu pe 6 benzi de asfalt năclăit.
Împrăștiat pe autostrada trans-deșertică umblu la nesfârșit...
Mi-am scos un ochi și-l târăsc după mine în zgardă doar o mirosi vreo gură de canal cu 6 gratii să mă scurg și eu cu apa murdară într-un leneș pârâu murdar...
. | Cioburi poezie [ ] -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2008-12-09 |
Ochiul ălălalt nu se lasă scos; a prins rădăcini leșinat cu pupila în sus căutând o umbră sau o noapte
|
o tăcere amară mai mereu mă înconjoară
au crescut buruieni pe vechiul drum ce duce la izvorul secat demult doar cioburi mai adun din vitraliul primăverii trecute și mantia-mi neagră zace în vechiul turn e frig și e târziu și nici de tine nu mai știu sunt mai singur ca oricand . | Porumbelul poezie [ ] -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2009-02-06 |
pe mâini; cătușele au intrat în carne și carnea a crescut peste eleacum sunt în mine. Închiscelula mea are o ferestruică cu gratii prin care se văd norii, ceața, câteodată luna; ușa este deschisă dar eu zac bolnavgratiile au crescut în mine. Cuprins de friguri mă zvârcolesc în așternut așteptând porumbelul ce l-am trimis să caute Cuvântul. Cuvântul care va smulge lanțurile ce mă opresc să-mi iau patul în spinare și să mă întorc acasă.
| . |
Prizonierdemult, mi s-a încețoșat în minte ziua în care, cineva mi-a pus cătușe
Maraton insomnifer poezie [ ] -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ]
2009-03-28 |
|
atât pot fi de ostenit precum grecul ce venea alergând de la Maraton pleoapele greu se prăbușesc precum lespedea de piatră peste izvorul rece și adânc uite peșteri cum cască muntelui îi e somn un păstrăv înoată prin ochii mei prin șipotul din visul meu și cât pot să vreu să nu mai dorm o să adorm dar înaintea somnului o să strig precum grecul de la Maraton : " Am învins ! " . | șlefuire poezie [ ] -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2009-04-06 |
|
eu sunt o piatră pe o plajă imensă valul vine mă ridică mă poartă cu furia lui monotonă mă izbește de stânci apoi mă trage înapoi lăsându-mă câteva clipe să casc gura la soare la nori la păsări apoi vine iar lângă mine sunt alte pietre mai mari mai mici care deși diferite au aceeași soartă de a fi purtate lovite părăsite sub noi crește nisipul din care am început să fac parte și eu de când bucățele mici-mici din mine se desprind în lovirea cu stânca și se pierd
în marea de nisip . | Arheologie poezie [ ] -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2009-04-06 |
|
aș vrea să te regăsesc ca la început când în căldura răsăritului de lună zburam împreună spre nocturne lumi cu dulci desmierdări pe malul mării de nisip prin peșteri tinere cu bolți înalte și prin diurne veri murdare când stam doar noi doi cu oasele împrăștiate pe un pat de iarbă și flori beți și liberi cum am fost la început... acum te caut printre cioburile
tăblițelor de lut pe care era scris Cuvântul ce mă făcea să mut munții cu privirea stau lângă sobă și focul nu mă mai atinge privesc spre noaptea verde-amară ce mă învăluie iar și simt iarăși fiorul... dar e târziu tu ai plecat demult . | invers poezie [ ] -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2009-04-09 |
|
aș vrea să mă nasc din mare sa mă avânt peste șesuri spre muntele sfânt unde luna - o fecioară doarme ziua înconjurată de fluturi atrași de părul ei luminat de soare
pierdut în contemplare o cât aș vrea să cobor pe scările timpului spre prima noapte o cât aș vrea să fur primul vers din care s-a născut nocturnul univers
e gri cerul? sau de argint ! poate ca frunza e de AUR un zapacit s-a oprit! si asculta cum in frunza care tocmai a cazut creste copacul ce va inverzi anul viitor...
. | asculta visul poezie [ ]
nimeni nu te va asculta mai mult decat eu acum ... ascult !
-----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ]
nimeni nu va iubi mai mult
2009-04-14 |
. |
|
renastere poezie [ ] asculta vantul aculta cum vine toamna frunze galbui, albastre, maro cu nuante de caramiziu si eu astept... ma uit la drum si trece lumea ... trece o masina grabita un copil grabit si frunza galbena tocmai a cazut...
-----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2009-04-21 |
|
de când tu mi-ai atins pleoapele cu cuvântul tău divin
nu mai adorm decât spre răsărit odată cu luna mă duc și eu la culcare ancorez la sânul tău precum corabia după ce a străbătut oceane beat de dor mă întorc mereu în același port
eu urc mereu sperând că la următorul etaj vei fi tu
. | labirint poezie [ ]
. |
-----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2009-04-21 |
urc grăbit și la fiecare etaj mă așteaptă cineva la fel de grăbit cu un suc cu o înghețată cu o cafea
|
nestatornicie poezie [ ] -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2009-05-07 |
urc mereu iau liftul urc cu scara rulantă trec prin uși ce se deschid automat muzica urlă în difuzoare mă pierd în labirintul de firme colorate fiecare încearcă să-mi vândă ceva eu încerc să vând cuvinte dar toți trec indiferenți
|
tu vii și pleci când ai chef apari la miez de noapte tocmai când mă gândeam la somn mă îmbrățișezi și mă dezmierzi făcându-mă să uit că există mâine apoi mă lași cu gura căscată în mijlocul frazei
mă părăsești zile la rând mă lași fără apă să mă zbat închis în colivia cu gratii de argint
slefuire 2 poezie [ ] -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ]
. | 2009-08-31 |
|
am pierdut poezie [ ] -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ]
eram un râu de lavă clocotind născut din mare doream să mă întorc în mare
2009-05-19 |
acum sunt o stâncă pierdută-n pustiu nu mă mai mișcă nici marea nici luna doar vântul rupe din mine puțin câte puțin până când o să devin una cu pustiul
|
am pierdut ziua de ieri a dispărut printre neuroni am pierdut stupid calul alb mi l-a luat nebunul negru am pierdut zâmbetul și ultima lacrimă a căzut pe al tău mormânt dar mi-a mai rămas un gând să umblu prin norii negri fluierând . |
. | Fumez apocrife poezie [ ] poezie colectiva ------------------------
de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2010-06-09 |
|
Fumând apocrife (poezie colectivă) autori:Viorel Cioflică, Raul Crăciun, Rareș Dodiu și Cristi Hulea o tu parfum blondin care mă gâdilă divin revin pe același tort festin într-o noapte în stil fertil îmi vine să dau totul parșiv neînduplecat haina lui Nesus o ador și trag și plâng si plâng și trag alterat drojdia berii o extrag din păcat antidotul la fumat povara în mine o îngrop mă doare simt că nu mai pot în tot acest cântec miop vreau să mă îngrop să fumez singur într-un cavou
în iad - nu ! nu vreau să mor ! si totuși îmi rămâne un semn... si totuși poate că greșesc cât aș vrea sa absorb în acest univers orb un drog neghiob mă prăbușesc într-o iluzie chioară și Cezar avea glas de cioară atunci când adevărul nu-l putea rosti BEA TRIST și nu putea zâmbi în mintea lui murea sorbit de același fum de un gri tâmpit si acum rănit în sinea mea pe același cerc încercuit pe patul morții va desfid și vă închid. . | uitare poezie [ ] -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2010-07-06 |
|
și timpul piere după un timp mă transform într-o statuie părăsită într-un muzeu pe care nu-l vizitează nimeni . | Maya poezie [ ] -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2010-07-23 |
|
îți poți pierde o mână sau un picior și capul ți-l poți pierde uneori memoria se pierde personalitatea se schimbă poți avea una sau două chiar trei azi nu mai ești cel de ieri se învârte roata zdrobind totul sub dinții ei se sting și stelele după un timp și lumina e înghițită de găurile negre
. | ea poezie [ ] in Vama Veche -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2010-07-23 |
|
ea intră în mare și valurile o îmbrățișează se așează pe nisipul arzător și nisipul o mângâie ușor se întinde și soarele îi sărută corpul alb toată natura o adoră să o ador oare și eu ? . | opt poezie [ ] -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ]
2010-10-16 |
|
-----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ]
un opt în întuneric s-a copt fiecare zi începe cu un imbold în fiecare noapte mă vizitează un demon orb
2012-07-12 |
în labirint mă învârt ca un nerod nici nu știam ce am pierdut nici nu știam cât timp a trecut
mierle cu cioc portocaliu porumbei albaștrii-verzui cucul singuratic pierduți prin verdeață, prin ceață; din lemn, din picături de apă vor renaște într-o altă viață
în seara asta am găsit capătul firului: chipul tău pierdut printre alge și scoici optul e larg optul e lung rădăcinile au sfărâmat piatra căutând tot mai adânc frigul crește urlând eu țin in mână o lumânare și nu pot să plâng . | Inaltare poezie [ ]
|
Înălțare Cântă păsărele
se izbesc taurii de zidul labirintului interior stăpâniți de un toreador cu spada fină care-nțeapă dar alină domnișoare în alb, cochete în verde, albastru, în roșu chiar cu perle atârnându-le de pleoape și furnicile bezmetice intersectându-se unele cu altele lucrând, urcând, coborând construind un mușuroi pe care-l pot dărâma-ntr-o clipită ca apoi să-l reconstruiască sisific, a doua zi când s-or trezi
Înălțăm mușuroiul prin văpaie; peste nori și peste vânt trecem dincolo de timp scânteia se înalță dincolo de cerc
încet, încet pleoapa se închide , se deschide Șuvițele aurii ascund Ochiul azuriu Privindu-te, în noapte mă trezesc visînd, zâmbind
. | o inserare de vara poezie [ ]
Atunci când vara înserarea vine ... . |
-----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2012-07-22 |
|
Atunci când vara înserarea vine mă gândesc, mă gândesc tot mai rar la tine
Împietrificare poezie [ ] pour le petit Soleil -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2012-08-01 |
|
Pe plajă, mă întind auzind magia valului care mereu, mereu se întoarce la mine
Iubito, sunt ud până la piele Norii plâng peste mine de dorul tău Și eu – nimic ...
Pătrund tiptil în labirintul nopții senine
Iubito, sunt o stană de piatră Și dacă tu – o ciocârlie –
te-ai așeza pe umărul meu stâng, ș-ai privi în ochii mei sticloși Oare , n-ai simți , iubito, că-n statuia ce privești bate o inimă de piatră ce doar în dincolo găsești ?
de pahar -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2013-03-26 |
|
(scrisă prin anul 2000) . | Înviere poezie [ ] -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2012-08-12 |
|
Legănat de valuri sărate mucegăitul coșciug se sfarmă de faleză. Mortul, trezit și aruncat pe mal, adoarme ca un copil legănat de valuri sărate.
cât de ispititor să las să cadă... și lumânarea să se stingă în pustiu cât de ușor când trec nopțile fără somn și ... nu știi nimic... de ce să mai aștept picătura să umple paharul când pot să-l beau acum ?! . |
Nocturna poezie [ ]
. | de ce ? poezie [ ]
------------------------
de Craciun Dorian Raul [Marfurius ]
de Craciun Dorian Raul [Marfurius ]
2013-04-06 |
2013-08-24 |
|
când luna lucește peste lumea înghețată nu vreau să mă proiectezi în ceruri înalte să-mi pui aripi și haine dalbe eu sunt doar un trecător cu mâna într-o vară și capul într-un nor doar chipul tău ce arde degetele neastâmpărate buzele nesățioase... mă ridică când frigul golului mă-nțeapă când întunericul mă năruie atunci imaginea ta mă-nvăluie . | betie neagră poezie [ ] ------------------------
|
și iar râzi printre umbre străine de oțel se fac ochii tăi să distrugi universul... să-l transformi în nisip ar fi ușor... dar e doar un condei care trece peste gândurile pline de amor... ochii tăi clari îi caut și iar sunt închiși . | și? poezie [ ] -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2013-08-24 |
|
declarație poezie [ ] și hai să vorbim despre cum se preschimbă minciuna-n adevăr și nectarul în venin
-----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2013-12-19 |
să ne aducem aminte ce bine era înainte privind prin prisme colorate inițial tot mai șterse apoi și cad picături din aureola zeilor picături care se preling pe sânul rotund al Morganei iritante din cupa spartă se risipește vinul prin crăpăturile țarinei pârjolite de soare
|
prinși între zimții roții suntem consumați amândoi de raționalul vârtej al timpului dar când îți ating părul obrazul când îl simt catifelat gâtul întinzi mijlocul cuprind atunci mândro se deschid fereștile spre cer și timpul zace aruncat pe jos ca o zdreanță
și iar e joi iar e pustiu umbrele se întind în amurg și iar se învârte degeaba planeta Pământ
. |
. |
------------------------
Sergiu si Baiazid. Ultima scrisoare. poezie [ ]
de Craciun Dorian Raul [Marfurius ]
A trebuit să pup mâna lu’ Tovarășu’ de sus…
2014-02-24 |
- Ho, maestre, ho că nu sunt Baiazid Îs un medic amărât N-am mantie – e-un halat mai ponosit Iar pe cap nu am turban, ci boneta de chirurg…
|
…și se-apropie de cort un bărbat atât de palid după vorbă, după port… Sergiu stă pe patul tare și scrâșnește printre dinți: - Tu ești Ildîrîm Baiazid ?! - Nu . - Ȋn sfârșit... Ai venit să mi te închini De nu schimb al tău turban într-o ramură de măslini O ! tu nici visezi, păgâne, câți în cale mi s-au pus Toată șleahta cea vestită a perversului Apus Câtă pânză, câtă iarbă s-adunarăn Hollywood Scoaseră covorul roș’ și sfânt Ȋmplătoșatu-s-au în aur cavalerii de la Caen Și Alain Delon, cu paltonul lui mișto… Toți au vrut să-mi rupă filmul și să-mi spargă aparatu’ Nu mă dau eu pe nici unul, nu mă las să știu că mor! Oh, câte piedici mi s-au pus
- De chirurg zici ?! Ori nu vrei ca să mă tai?! Când prostimea-mi soarbe vorba Să mă împiedic de-un ageamiu ?! O! cum aduna-voi pionierii, milițienii Și cu militarii-n termen Eu însumi voi conduce-n luptă armiile de figuranți L-oi trimite la Rovine, pe pustii Iară barda mea din stânga Îmi ajunge pân-la cer ! Cum nu tremuri, tu, păgâne Când îmi vezi mușchii de fier ?!? Și-ncet se stinge Sergiu Simte schijele că-i ard în vintre: - Un fleac Mi-au ciuruit mațu’ gros… Nu credeam să-nvăț vreodată Să mă doară așa de tare… … domn’ Semaca, nu trage domn’ Semaca…
… Petre… sunt io… Și așa pierit-a Sergiu, pe un pat mai mediocru Fără muzică de film și c-un bisturiu înfipt în f…
și aud cum colcăie rădăcinile-n adâncuri Eu nu am rădăcini de aceea pot să zbor . |
Iară doctoru-și scoate turbanu’ Și se-nchină ca-n fața unui tribun: - Mare ești între români Mare ești Maestre Mare ca statura lui Ștefan cel Mare !
alb poezie [ ] -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ]
. | 2015-08-19 | Revelatie poezie [ ] Revelație -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2014-03-17 |
|
Eu nu mai am rădăcini de aceea cad mereu din picioare Fără rădăcini stau prăvălit la pământ tina îmi murdărește aripile
|
alb alb liniștitor universul alb plin de loc gol eu interior și marea nesfârșită albă și liniștită mă aduce pe o insulă cu nisipul alb strălucitor crește un soare cald de un alb orbitor cresc în gândul meu un munte tânăr
puternic cu roca vânjoasă și copacii se adună pe el legănați de un vânt alb răcoritor păsări vesele cântă un cântec alb... și valul te aduce pe tine cu trupul fin sculptat în ochiul meu alb tu ai râsul colorat ai venit frumoaso să-mi pictezi universul meu alb și gol în culori nesfârșite
se întoarce frigul iar cu ploaie și ceață păsări se împrăștie în zări toamna așterne peste lutul ud covor verde descompus în arămiu afară frigul își întinde pânza albă dar casa mea dogorește iar când mă învelești cu pleoapa și trupul tău arde lângă mine rămân gânditor neclintit privind cum pleacă aripi și frunze și flăcări roata vremii curge iar și tu apari cu stelele nopții de mai prinse în părul bălai . |
. | pentru tine poezie [ ]
iar roata curge poezie [ ] -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ]
-----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2016-10-14 |
2016-09-23 |
|
|
eu pentru tine scriu și dimineața când mă trezesc pentru tine mă ridic mai drept în fiecare zi această pană multicoloră pentru tine scrijelește stânca vocea mea de dor chiar și în camera goală pentru tine răsună și sticla cu mesaj când am aruncat-o în mare pe țărmul tău am gândit să fie adusă eu pentru tine scriu iubito și voi scrie mereu
mă cheamă drumul sărat praful îl simt prin haine prin bocanci valul vinețiu și întunericul înghețat oriunde doar să simt că zdrobesc țărâna sub piciorul meu sculptat
. |
. |
plecat poezie [ ]
Creație poezie [ ]
-----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ]
-----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ]
2017-03-18 |
2017-03-25 |
|
calc cu pasul tot mai apăsat sedimentat printre vaze roz și găleți de ciocolat...
visez la patul și trupul tău cald dar iubito când te vei fi trezit eu voi fi demult pe drumul sărat
|
roșu furibund vulcanul plămădește în pântec pământ roșu explodând
jerbe erup din adânc mistuind lumea căzută-n uitarea gândului bătrân ard cioturi uscate și munții sfărâmați... roșu curge și roșu se așterne iar noaptea dospește pământul negru pământul viu sub soare cresc cuvinte noi de-un verde de mătase aripi tinere se înalță iar în cântec spre cer roșu renaște mai aprins căci roata se învârte și urcă mereu . |
când mugurul crește și-n leagăn de vânt mișcă copacii verdele-i flămând rupt între chemări de astre și uitări din peșteri adânci în amurg te cânt cu mâna tremurândă printre instrumente răsturnate te aflu iubito flămândă când îți cuprind trupul de balerină mi-e drag să simțim împreună cum crește verdele-n strună căci vremea aceasta-i nebună
*** poezie [ ] -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2017-04-09 |
împreună iubito mereu împreună ne ating corzile-n furtună simțim a primăverii violină
|
. | libertate poezie [ ]
-----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2017-07-01 |
|
rotundă cade clipa în oricare auroră îmi încalec destinul pe stomacul gol în fiecare rază spăl praful meșteșugului care mă dă afară din casă în fiecare amurg îmi sculptez versul călărind sub clar de lună pe cărarea îngustă las semne răsturnate statui perfect ...neterminate . | sfârșitul lumii poezie [ ] -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ]
2017-07-04 |
|
Sloboda! se înalță strigătul din gâtul prins în lațul strâns nația oamenilor-furnici sugrumă ultimul strigăt și paradisul coboară deasupra mușuroiului oamenii-furnici dorm liniștiți căci azi și mâine și-n vecii vecilor vor avea servici doar un vis le mai tulbură somnul de furnici acel nebun ultimul din neamul său striga săracul cuvântul luat de vânt: Sloboda! Sloboda! striga și părea fericit! . |
* poezie [ ] -----------------------de Craciun Dorian Raul [Marfurius ] 2017-07-04 |
|
în fiecare dimineață trenul învechit poartă trupuri amorțite iar și iar spre locul de scârbă de cazne de infern aceeași zi aceeași săptămână trăită în fiecare lună iarăși aceeași conversație stupidă: - Ce să-i faci... - N-ai o țigară? - La tăți ni-i greu... - N-ai o bere? - Las'... când o fi mai rău - N-ai cinzeci până-n cinșpe? - Lasă că-i bine că-i vineri - Ce să-i faci? cadavre amorțite
purtate de trenuri ruginite spre același bolovan blestemat în fiecare dimineață . | Nota 2. FELiX , Aici sunt cele 4 + 46 de poeme marfuriene. Mai jos reproduc o reflecție asupra – să-i spunem – Maestrului meu poetic din Stift. Marfuriu Goliardo este anularea modernă a modernității într-un timp trecento prerenascentist de zori de lectură în refectoriu, poate mai vechi, - și vagant pelerin în căutarea Frumasei -, scepticul îndurerat, păcatul în proces de refacere metapsyche – mai mult ca orice – prin poezia noastră noi românii nu am cunoscut nici goliardismul nci meșterii medievali + cântători în piatră și lemn. Nu se poate spune Raul rocker, Raul goliard, & a noble 1. C, Distih Raul Crăciun NighRuși (Rupturi de stele, când murgul crește... ) , de Master Gelu Roman, Scrooge.
cor, just be A+Live.
Felix „Jim! Rian
O floare de gânduri, un zâmbet de pietre, O lumină de Înviere, o carte de fete. Un păr negru, Adidas funebru, Un cântec de carte Rugi fără Moarte, O Rugăciune, pentru Creație, și o Poezie, pentru o Nație... Fără Poe + nu e Baudelaire Fără Corb + nu e Nor-mer. Vinerea Noaptea, 20+21 a d (Val. enun. nu îm aparțin,) 0 comentarii Scrie un comentariu...
Addendă.
VERSURI SCRISE LA LUMINA ÎNTUNERICULUI (poeme 1997)
“M-am intors si am privit toate asupririle care se fac sub soare; si iata, cei apasati varsau lacrimi si nu era nimeni sa-i mangaie. De partea asupritorilor lor era puterea, iar ei nu aveau pe cineva sa-i mangaie.”
ECLESIASTUL 4:1
“Copile drag de ce ai rătăcit Prin lumea de păcat De-atata timp Eu te-am chemat să vii Dar tu M-ai ignorat Iubirea Mea va ţine până-n veci Dar nu uita că-s drept Eu am să spun Mereu te-am asteptat Dar tu M-ai ocolit Vino acum nu amâna Ziua de mâine nu se ştie dacă va mai fi Încrede-te în Cel ce a promis Că vei fi mântuit.” (RAZE DE SPERANŢĂ)
Prefaţă Am scris aceste poeme in anul 1997, cand eram de varsta de 15 ani. Nu le public pentru ca ar avea o valoare deosebita ci pentru ca sunt inregistrarea a unei perioade din viata mea, 1996-1997 si pot spune si 1998, o perioada de tortura psihica intr-o camera de internat scolar, o lume in
care mielul este mancat in fiecare zi, una dupa alta, saptamana dupa saptamana, an dupa an, luna dupa luna, o lume in care fraierii mor. In care cel slab trebuie sa sufere, sa indure si sa inghita orice fara sa zica nimic, iar in cazul in care ar zice ceva si ar spune ca nu e drept sa fie batjocorit si umilit toata ziua in fiecare zi, sa fie convins prin forta sa renunte si sa nu mai astepte dreptate, nu in camera 3. Am fost coleg de camera cu trei liceeni mai mari si mai tari ca mine, trei baieti fara Dumnezeu si fara inima, care m-au chinuit pe indelete cum ar chinui niste copii o gaza. Eu nu am putut spune nimanui – pur si simplu nu am putut - si dupa ce am scapat de ei ani de zile nu am putut spune nimanui. Scopul acestei prefete este de a lamuri cum de a aparut aceasta carte si sper sa intelegeti disperarea cu care am scris majoritatea dintre aceste poeme. Este adevarat ca nu mi-au facut foarte mult rau fizic, dar felul in care s-au purtat cu mine ani de-a randul in fiecare zi m-a ranit enorm, avand in vedere copilul care eram de 14 ani pana la adolescentul de saisprezece ani; nu cred ca exagerez spunand ca pentru mine camera 3 a fost Pitestiul meu, un Pitesti pe masura unui copil. Kierkegaard spunea ca anxietatea este un prim pas catre ceva mai bun in plan spiritual, insa in cazul meu suferinta si anxietatea pe care a adus-o acea suferinta au inceput de la o varsta a copilariei. Acest lucru arata cum criza spirituala a lumii moderne
se adanceste odata cu trecerea timpului iar eu inclin sa cred ca drama omului modern este ateismul sau. Dedic fiecare rand din aceasta carte oricarei fiinte umane chinuita de alta fiinta umana cu o chemare la speranta si cu un sfat: spuneti ce vi se-ntampla, chiar de s-ar prabusi Pamantul. “Incepe cu tipete, dar nu trebuie niciodata sa se termine in tacere.” – (afis de asistenta sociala). Felix Constantinescu 4 martie 2010
Pastel
Important
Oră. Sală de clasă. Curtea şcolii – Cer. Alburiu. Nori – Veselie. Joacă. Minge – Castani. Flori. Pariez că plouă. Sunt trist.
Suflet. Lirism. Pietre de hotar. Poezie. Pădure. Divinitate. Pasiune. Divinitate. Cântec. Prietenie. Viaţa în doi. Iubire. Sentiment. Justiţie între oameni.
28-mai-1997 CFG
28-V-1997 [poem scris în camera de internat şcolar – camera 3] CFG
Cocleală veche pe aramă. Muşchi pe oasele lor, Cei ce au fost, Dar sunt osândiţi la viaţă veşnică. De aici lumea mi se pare urâtă.
Vreau… [Psalm în camera 3] De aici lumea mi se pare urâtă. Vreau să iubesc Să simt ce n-am mai simţit până acum Iubesc iubirea Iubesc prietenia Iubesc pasiunea. Nu urăsc nimic. {erased} Încep a iubi ura. De aici lumea mi se pare urâtă. Vreau să ştiu Să aflu Să cunosc.
Câteodată urăsc viaţa. De ce?... uneori viaţa e frumoasă Dar nu acum.. Am impresia că doar poezia asta mă ţine în viaţă. Viaţa e urâtă. Viaţa e frumoasă Viaţa e urâtă Viaţa e frumoasă. Viaţa e moarte. De abia când voi muri mă voi naşte cu adevărat. Când voi fi ţărână, voi trăi. Voi părăsi temniţa cu Ziduri grele de oase, carne şi sânge. De aici lumea mi se pare urâtă. Dar va avea milă Cel De Sus şi de mine Nimeni nu poate fi osândit veşnic. Triste ruine, Triste ogive. Triste suflete pierdute. 28-V-1997 [poem scris în camera de internat şcolar – camera 3] CFG
Vis
Obsesia
Lupi… Am visat lupi. Lupi mari, Lupi negri, Lupi de coşmar. Fuga… Ploua… Atunci, mi-am dorit să fiu lup... Liber; Atunci i-am înţeles Şi nu mi s-au mai părut înfricoşători.
Obsesie prelungă, Obsesie cu lupi, Obsesie ceţoasă, În suflet mă rupi.
H.., 14-iunie-1997 CFG
Mi-l laşi pustiu Şi totuşi mi-l umpli; O, tu cel ce citeşti Sper să înţelegi. Oroarea ce-o am Faţă de ceva, Şi totuşi aş vrea Să fiu însumi aşa.
Elegia unei ploi dispărute Plouă Şi-s singur Am rouă Pe gânduri În jur e noapte Mi-i capul confuz Vreau printre şoapte Cu rouă să uzi. Aş vrea să pleci Aş vrea să te ţin În braţe acuma Să ne drăgostim Cum ai iubit huma Ploaie să ploi În capu-mi cu lupi Cu rouă de gheaţă Cu ochi de ciclopi Dar tu te-ai dus ploaie Te-ai dus ca un nor Da, tu ai plecat Mie-mi va fi dor.
Ai lăsat roua... ca amintire Mă uit în neştire E noapte adâncă, Asemenea ţie Mă voi scufunda Într-un bob de rouă Rămas din anţărţ Poate chiar două Dar n-am voie să intru Şi o ştiu prea bine Nu e loc acolo pentru Unul ce îi câine Nu e loc acolo pentru Unul ca mine. Aşa că Doamne, te rog fă să plouă, să plouă, să plouă, Îngoapă-mă-n rouă. CFG Miercuri, 18-VI-1997
Reabilitarea lui Bicilis
Poezii, poezii
Voi, poeţilor, l-aţi chemat pe Zamolxe, Marele Zeu, De-atâtea ori şi Nu v-aţi gândit la el; Omul Iuda Vânzătorul. Pe el l-aţi uitat. Dar totuşi… gândiţi-vă că poate Datorită trădării lui, voi existaţi ca oameni.
Poezii, poezii Trebuie să scriu – ce? Poezii. Sper să scriu bine sper să fiu bun să dau din mine să scriu
28-VI-1997 [semnat] GR
gr Gelu Roman
Sorrow Gerunziu Picurând. Plouând. Fulgerând. Tunând. Şiroind. Smiorcăind. Plângând. Urând. Urlând.
M-ai părăsit Sunt singur Mi-i boală Mi-i greu Încerc să fiu bun Dar văd că sunt rău Nu mai pot trăi Şi să mor n-am voie E-un coşmar că sunt om, E-un coşmar să fii o fiară crudă, gânditoare.
Lovind. Simţind. Gândind. Scriind. Palpitând Gerunziind. CFG Vineri, 20-VI-1997
Mi-e ciudă pe mine Mi-e ciudă pe oameni Văd cum moare clipa Şi eu nu mai trec. Mi-e ciudă pe mine Mi-e ciudă pe oameni Văd cum moare clipa Şi eu nu mai mor. Tencuială putrezită aici clipa a stat din coasta cea rănită şuvoi de sânge ne-ntinat.
Gânduri ude Poem într-un vers Mi-i clipa pustie
Un banc de peşti Îmi sparge ochiul cu furie nebună cum ai sparge o nucă de cocos Le aud dinţii pe retină Intră în mine Le simt cozile fierbinţi cum mi se zbat prin creier făcându-mi ordine în gânduri. H.., 28 - iunie - 1997 GR
Biserică de lemn De lemn de gorun. Biserică de piatră De piatră din munte. Biserică de oameni [De baci şi frăţâni] [Barajul] Lac sărat, lac sărat Roagă-te să fii iertat Lac sărat, lac sărat Roagă-te să fii iertat Apă, multă apă Îl apasă acum, Apă neagră, rece Bate vechiul drum Satul e pustiu e rece şi umed Gâlgâie a morţiu apa din fântână. Colind cimitirul Beat De apa neagră Care mă înghite Cruci verzui Cruci albastre Cruci negre Cruci negre pământ roşu pământ greu. Iar sus sus de tot Văd o cruce albă pe-un lăcaş creştin.
Ai apă-n altar Şi peşti… Un somn solitar Veghează icoana [Sântului Cuvânt Pe sfărmat Mormânt] pictată cu lacrimi pictată cu gânduri cu roşu de sânge pe-un scut de barbar. Unde-nainte stăteau Moşnegii Acum odihnesc Racii ursuzi şi mustăcioşi Ce privesc tot înapoi În locul unde demult s-adunau fetele mari [rămăsără doar scoicile Parcă salbe desprinse din Părul lor] Urc scările unde era corul Rămas din Bizanţ Cu bănci lungi de [mesteacăn Acum cântă doar broaşte] Către Dumnezeu Lac sărat, lac sărat Lacrimile te-au săpat Lac sărat, lac sărat
Ai făcut un păcat Lac sărat, lac sărat Clopotele nu mai bat Lac sărat, lac sărat Dumnezeu te-a şi iertat Lac sărat, lac sărat… Felix 25-VI-1997 H.H.
Latină Mă spargeţi... pentru voi, un arheolog e doar acela ce vrea să găsească aur sau mesaje Pt. voi nu contează acei Ce găsind ceva unelte şi un fost foc în vatră, reconstituie viaţa LOR, a celor ce au fost.
[Epistolă către prieten] Două crenguţe Cruce de lemn Două crenguţe legate C-o joardă. Cruce de lemn legată c-o joardă. Când eram mici, făceam Cruci de lemn legate cu liană subţire şi le îngopam. Eram copii. Ne simţeam aproape. Anul trecut am mai legat două crenguţe laolaltă în pădure Dar n-am mai simţit acelaşi lucru. Acum văd că nu mai sunt copil. Şi m-am îndepărtat de tine.
Mă uit la linia orizontului camerei mele şi văd cum apune bezna matinal amurg văd soarele negru cum apune după un maldăr de cărţi îl observ trimiţându-şi ultimele raze negre în umbra mea
Felix Miercuri – 25- iunie-1997
Versuri scrise la lumina întunericului Apusul beznei
[..] explorând necunoscutul şi găsesc ruine, ziduri goale rămăşiţe ale unui vechi eu, care am fost/ şi din care a mai rămas doar râul Mă-nghite bezna Mă-nghite hăul. 3,30 am 28-VI-1997 Gelu Roman
(sau ruga unei bătrâne evreice) Moise ne-a spus: “Vă voi duce într-un loc de lapte şi miere.” Şi-am găsit praf, smoală şi sare. Am părăsit ţara Eghipetului, pentru că eram batjocoriţi şi nu-l iubeam pe Ra. Acum am mers încoace şi ce-am găsit: praf, smoală şi sare. Apoi a venit Babel, de-am fost robi, acum e Irod. Doamne, de ce ne-ai părăsit? Ştiu, îmi plec capul şi spun: SUNTEM PĂCĂTOŞI! Dar ei, Romanii, de ce nu sunt pedepsiţi? Poate că-mi vei răspunde: “Dar vor fi.” Toţi primesc ceea ce merită pentru păcatele lor. Dar eu te rog Doamne: “Iartă-i pe cei ce ne fac rău şi Ne iartă-ne şi păcatele noastre şi să nu ne oropseşti. Eu nu cârtesc ci spun: << Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, Mărire Ţie>> Şi zic: <<Doamne miluieşte pe cei ce mă urăsc, mă zavistuiesc şi mă ocărăsc; aşişderea şi pe cei ce mă grăiesc de rău.>> Şi acum, Doamne, iată-mă în faţa Ta, rugându-Te: „Trimite-ne salvarea, trimite pe Mesia.” 28-V-1997 CFG
Psalm 1997
Vedere expediată lui Hristos
Eu aduc întunericul Mereu Tu aduci lumina Sufletul mi-e îngropat în sodă caustică Dar Mâna Ta atinge Pentru că Tu salvezi Din moarte din întuneric Tu salvezi Pentru că Tu salvezi Din moarte din întuneric Tu salvezi Cu supușenie, Scardanelli CFG 4-martie-2010, etc. FINIS TEMET OPERA, Sâmbăta mare, 20++21!! Deva, Călan, Hațeg, Ruși, Poclisa hd. Alba Gyula,