Curs PSI

CURS PSI – SU 2010

1

Tema nr.1 ACORDAREA ASISTENŢEI TEHNICE DE SPECIALITATE ÎN SITUAŢII CRITICE

Arderea In conditii obisnuite arderea reprezinta un proces de oxidare sau de asociere a substantelor combustibile cu oxicenul din aer insotita de caldura si lumina.

Arderea este deci o reactie de oxidare rapida a unei substante in prezenta oxigenului atmosferic cu dezvoltarea de caldura, si in general, insotita de lumina.

Se cunosc insa si substante care ard fara prezenta oxigenului din aer, ca de exemplu acetilena comprimata, clorura de azot, precum si al ;te substante compuse. In anumite conditii aceste substante pot exploda cu degajare de caldura si aparitie de flacari.

Procesul de ardere este posibil numai daca sunt intalnute urmatoarele conditi : existenta substantelor si materialelor combustibile ; prezenta substantelor care intretin arderea (oxicen, substanta care cedeaza oxigen) ; Realizarea temperaturii de aprindere.

Arderea materialelor si substantelor combustibile se produce numai in faza gazoasa, chiar si materialele combustibile solide inainte de a se aprinde sunt supuse procesului de gazeificare.

Lichidele nu ard ci numai vaporii acestora, care se formeaza dupa ce se depaseste temperatura de imflamabilitate.

Materialele combustibile solide se aprind si ard, in general, mult mai greu decat lichidele si gazele combustibile, deoarece pentru aprinderea lor este nevoie de un aport mare de caldura di exterior, degajarea substantelor combustibile volatile prin distilare se face ma incet.

Cel mai important efect fizic produs in urma arderii este temperatura care creste pe masura ce adrerea se intensifica.

Deseori, cresterea temperaturii substantelor combustibile determina schimbarea starii de agrecare a acestora. Fara aceste shimbari ne este posubila arderea. DE aceea inainte de ardere corpurile solide se transforma in stare lichida si gazoasa sau numai gazoasa.

Procesul de ardere pentru materialele si substantele combustibile solide, lichide si gazoase se desfasoara la fel si se produce in ,,trei faze ‘’ : oxidarea,aprinderea si arderea propriuzisa.

Datorita oxidarii gazelor si vaporilor, caldura se acumuleaza in mod continuu, fapt care conduce la marirea vitezei reactiilor, la aprinderea materialului si aparitia flacarilor.

Temperatura de ardere se poate defini prin temperatura minima la care un combustibil solid sau lichid arde pana la epuizare. Temperatura teoretica de ardere coresounde unei arderi dara pierderi de caldura in exterior si este mai ridicata decat temperatura reala de ardedre. Temperatura de ardere pe timpul incendiilor sunt direct influentate de puterea calorifica a materialului combustibil care arde, de cantitatea de caldura ramasa in spatiul incendiat, precum si de modul cum se produce arderea.

Viteza de ardere. Arderea substantelor si materialelor combustibile se produce diferit : ea reprezinta cantitatea de combustibil care se consuma prin ardere in unitatea de timp si suprafata. (A se vedea mai larg in capitolul X|).

2

Tipuri de ardere. Arderile pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere.

Din punc de vedere al timpului de reactie se deosebesc arderi complete si arderi incomplete.

Arderea completa se produce atunci cand substanta combustibila arde complet, existand cantitatea suficienta de oxigen pentru procesul de oxidare. Ca produs de ardere rezulta bioxid de carbon, vapori de apa, bioxid de sulf, etc.

Arderea incopleta are loc atunci cand substanta combustibila nu arde in inrtregime, datorita faptului ca nu are la dispozitie intreaga cantitate de oxigen. Ca produse de arderi rezulta oxid de carbon, alcool, vapori de apa si compusi organici complexi.

Din punct de vedere propagari flacarii, deci al vitezei de reactie se deosebesc arderi uniforme, normale sau deflagari si arderi rapide.

Arderea uniforma (deflagratia) se propaga cu viteza relativ redusa (de la citiva centimetri pe secunda pana la un metru pe secunda). Aceste arderi se caracterizeza printr-o transmitere de caldura si prin centri activi, din aproape in aproape, ceea ce asigura o propagare destul de uniforma. Arderile uniforme au loc, in general, in spati deschise, unde accesul oxigenului spre zona de ardere se face in mod constant Arderea rapida (detonatia) se produce, in general, in spatii inchise, se dezvolta cu viteze supersonice (1-4 km/s), propagarea flacarilor fiind insotita de o unda de compresiune care inainteaza, in functie de substanta care arde cu aceeasi viteza pe distanta la 1m, ca apoi datorita arderi si dilatarii produselor de ardere, propagarea ei sa se accelereze.

Din punct de vedere al posibilitatilor de percepere, arderile se pot clasifica in : - ardere cu flacari care este combustie in faza gazoasa cu emisie de lumina. Este cea mai des intalnita ; -Arderea cu incandescenta – combustie fara flacra a unui material combustibil, cu emisie de lumina vizibilala suprafata acestuia ; -arderea mocnita – combustia unui material fara emisie de lumina vizibila, adesea pusa in evidenta de fum si de cresterea temperaturii.

Este bine sa fie retinut faptul ca arderile au loc numai in faza gazoasa, indiferent daca substantele si materialele combustibile, sunt solide, lichide sau gazoase.

Aprinderea Aprinderea sau initierea arderii se produce die cand substanta sau materialul combustibi vine in conctact cu o sursa de aprindere in prezenta oxigenului din aer, fie datorita unei surse de caldura intensa.

Ca surse externe de caldura (aprinderea) se pot aminti 1 focul deschis, radiatia termica, scanteiele, flamele si scurtcircuitele electrice, scanteile mecanice, trasnete etc., iar ca surse interne autoaprinderile.

Aprinderea unei sustante combustibile are loc numai in faza gazoasa si cu atat mai usor cu cat emanarea de vapori si de gaza incepe la o temperatura mai joasa.

Temperatura de aprindere. Substantele si materialele combustibile se aprind la temperaturi diferite.

Prin temperatura de aprindere se intelege temperatura cea mai scazuta la care o substanta combustibila aflata in prezenta aerului sau oxigenului trebuie incalzita pentru ca arderea se sa continue de la sine, fara incalzire ulterioara.

Aprinderea materialelor solide este in funcie de sursa de aprindere, de compozitia chimica, de greutate specifica, de gradul de impurificare etc.(tabelul 1).

3

Denumirea materialului

Temperatura Denumirea de Materialului Aprindere 0C 1 2 3 Mangal Antracit 460 Molid Brad 225 Matase artificiala Brichete de carbun 300 Matase vascoasa brun Naftalina Bumbac 250-450 Paie Catran 335 Pin Carpen 250 Pirita (praf) Carbune brun 250 Pluta (placi) Celuloid 125-140 Poliamide (fibre) Canepa 214-220 Poliamide (prag) Cocs pentru gaze 500 Polietilene Cocs siderurgic 650 Policlorura de vinil Celuloze praf 434 (praf) Colofoniu praf 329 Poliesteri cu fibra de Cosuri de nuiele 380 sticla Dinamita 180-220 Polimetacrilat Fag 295 Polivinil acetat Faina de lemn 430 Porumb boabe Faine de pluta 210 Praf pusca (granule Fan 205-210 fine) Fosfor alb 60 Praf pusca (granule Fosfor rosu 260 mari) Frasin 240 Polistiren (placi) Funingie 900 Polistiren (spuma) Fulminat de mercur 160-196 Poliuretan (spuma) Fulmicoton 183-186 Rumegus de fag Grafit 850 Rumegus de molid Hartie creponata 280 Semicocs Hartie masina scris 200 Stejar Hartie de scris 360 Sulf Hartie ziar 185 Tanin (pulbere) Huila 350 Trotil Huila (praf) 150 Turba In 232 Tutun Iuta 254 Vata Lignit 250 Zahar Zahar (praf)

Temperatura de Aprindere 0C 4 248 282 472 279 79-87.5 200-220 280 401 260 420 535 341 900 390 450 200 250 175-176 168-172 345 340 310 396 445 395 340 250 512 240-300 230 175 320 410 377

Autoaprinderea O serie de substante prezinta anumite propietati care conduc la aprinderea lor fara sa fie nevoie de caldura provenita din exterior.

Substantele care au tendinta spre autoaprindere trec mai intai prin procesul de autoaprindere. Aceasta autoincalzire se produce datorita unor procese chimice sau biologice care au loc in insasi

4

masa substantelor respective. Deci caldura necesara atat autoincalkzirii cat si autoaprinderii rezulta din reactiile chimice si biologice produse in masa substantelor combustibile respective.

Daca procesul de autoincalzire nu este intrerupt la timp el trece la autoaprindere.

Autoaprinderea se poate defini astfel : declansarea arderii unei substante combustibile datorita autoincalzirii, deci fara interventia unei surse exterioare de aprindere ; caldura care rezulta se datoreste reactiei chimice sau biologice care are loc in insusi masa substantei respective.

Dupa natura reactiilor se pot produce trei feluri de procese de autoaprindere de natura chimica, fizico-chimica si biologica a) Autoaprinderea de natura chimica. Aceasta se poate produce la substantele care au capacitatea ridicata de combinare cu oxigen din aer, cu umiditatea atmosferica sau cu alte substante.

Substantele combustibile care pot da nastere la o autoaprindere chimica se impart in trei grupe.

Din prima grupa fac parte substantele care se autoaprind in contact cu aerul, ca de exemplu fosforul alb, pulberea de aluminiu, sulfurile de fier, (pirite etc).

Cea de a doua grupa cuprinde substantele susceptile la o autoaprindere chimica datorita reactiei lor in contact cu apa, ca de exemplu carbura de cauciuc, oxidul xe calciu, sodiul, pulberea de aluminiu, fosfura de calciu si de sodiu, metelele alcaline si alcanino-pamantoase etc.

Din cea de a treia grupă fac parte unii oxidanţi şi halogeni care în contact cu o parte din substanţele organice produc autoaprinderea acestora. În acest fel acţionează oxigenul, clorul, florul, acidul azotic, peroxidul de bariu şi de sodiu, permanganatul de potasiu, cloraţii şi percloraţii etc.

Acetilena, hidrogenul, metanul şi multe alte substanţe organice şi metale se autoaprind la reacţia cu halogenii. b) Autoaprindrea de natură fizico-chimică. Acest gen de autoaprindere este specifică substanţelor combustibile, care, în afara procesului chimic sunt supuse şi influenţei unor factori de natură fizică cum ar fi, de exemplu, suprafaţa specifică, evacuarea insuficientă a căldurii din interior şi existenţa unor impurităţi.

Cel mai tipic exemplu de autoaprindere fizico-chimică este autoaprinderea cărbunelui, a azotatului de amoniu, a bumbacului şi lacurilor pe bază de ulei. c) Autoaprinderea de natură biologică. Acest gen de autoaprindere se produce la acele corpuri combustibile predispuse activităţii vitale microorganismelor. Căldura care se dezvoltă se datorează transformărilor de materie, acţunii microorganismelor, transformărilor chimice prin intermediul enzimelor (fermenţilor). În prima fază, sub acţiunea microorganismelor se produce o degajare de bioxid de carbon şi hidrogen, concomitent cu ridicarea temperaturii până la 50-55 grade C. Peste aceste temperatură, procesul biologic trebuie supravegheat pentru că poate să treacă la autoaprindere. Până la 100 grade C are loc faza de carbonizare, de distrugere a celulelor, iar apa şi produsele volatile încep să distile. La 140-150 grade C se produce înnegrirea corpurilor combustibile, procesul de autoaprindere se intensifică, în final având loc aprinderea lor.

Cele mai predispuse autoaprinderi de natură biologică sunt tăiţeii de sfeclă de zahăr, rumeguşul de lemn, paiele, fânul, lucerna, mangalul, uleiul de peşte, făina de peşte, uleiul de in, ţesăturile acoperite de lac, etc.

Inflamarea 5

Iinflamarea este arderea rapidă a unui amestec de vapori provenit dintr-un lichid combustibil.

Pentru ca inflamarea să se poată produce este necesar să se formeze la suprafaţa lichidului un amestec combustibil de vapori aer şi să existe o sursă de aprindere.

Inflamarea se poate produce în urma urcării locale a temperaturii cauzată de acţiunea din exterior.

Temperatura de inflamabilitate. Este temperatura minimă la care vaporii unui lichid combustibil formează cu aerul deasupra acestui lichid, un amestec de o anumită concentraţie care se aprinde în contact cu o sursă de aprindere (flacără, corp incandescent, scântei electrice, scântei mecanice etc.).

Temperatura de inflamabilitate creşte în raport direct cu mărimea temperaturii de fierbere şi invers proporţional cu presiunea vaporilor de lichid. În general, temperatura de inflamabilitate este mai scăzută decât cea de aprindere.

Temperatura de inflamabilitate constituie un parametru de bază, care poate fi folosit cu operativitate pentru indicarea cu aproximaţie a condiţiilor de temperatură în care o substanţă combustibilă prezintă pericol de incendiu. Această temperatură se ia în considerare la clasificarea proceselor tehnologice, a înăperilor şi instalaţiilor după gradul de pericol, în conformitate cu normele în vigoare.

Autoinflamarea Prin autoinflamare se înţelege aprinderea vaporilor unui lichid combustibil, fără ca aceştia să vină în contact cu o sursă de aprindere (foc deschis, corp incandescent, scînteie etc) fiind suficientă numai prezenţa aerului.

Autoinflamarea se produce în condiţiile existenţei unei anumite cantitîţi de vapori şi a realizării temperaturii de autoinflamare.

Prin temperatură de autoinflamare se înţelege temperatura minimă până la care este necesar să se încălzească o substanţă combustibilă, pentru a se putea produce aprinderea amestecului de vapori-aer, fără a veni în contact cu o sursă de aprindere.

Explozia Explozia este un proces de ardere foarte rapidă şi violentă a amestecurilor explozive, care se produc în fracţiuni de secundă, cu degajarede căldură, lumină şi care generează presiuni mari. Ţinând seama de natura şi mai precis de cauzele lor, exploziile se pot împărţii în patru grupe: -

explozii produse de energia eliberată în urma oxidării rapide (arderea unui amestec de vapori de substanţe combustibile cu aer) ; - explozii provocate printr-o descompunere rapidă a unor compuşi chimici (descompunerea azotatului de amoniu); - explozii rezultate din eliberarea bruscă a energiei degajate prin fuziune sau fisiune nucleară (bomba atomică şi cu hidrogen); - explozi datorită polimerizărilor necontrolate cu eliberarea rapidă de energie (peroxizi organici).

Exploziile cele mai frecvente, urmate deseori de incendii, sunt cele din grupa întâia, datorită faptului că se pot forma cu uşurinţă amestecuri explozive de vapori, gaze sau praf cu aerul.

Dacă ne referim la reacţiile exoterme (cu degajare de căldură) care nu sunt uniforme, rezultă că vitezele de ardere (reacţie şi de descompunere) sunt variate, ele clasificându-se din acest punct de vedere în trei grupe: 6

Deflagraţia care se defineşte ca o reacţie chimică pe timpul căreia viteza de ardere este de câţiva centrimetri pe secundă, cea ce face ca arderea să se propage din aproape, aşa cum se produce arderea pulberii negre presărată pe o suprafaţă plană.

Explozia propriu-zisă care se produce atunci când amestecul de substanţe combustibile-aer existent într-un spaţiu închis (încăpere, recipient etc) are anumită concentraţie şi vine în contact cu o sursă de aprindere. În acest caz viteza de ardere este de 10-100 m/s.

Detonaţia este o explozie produsă, în general, în ţevi cu diametre şi lungimi suficient de mari, la care viteza de propagare a flăcării este cuprinsă între 1000-4000 m/s, caracterizată prin apariţia undei de şoc. In cazul detonaţiei, descompunerea substanţelor se face atât de rapid încât gazele care se produc se destind în însăşi masa substanţei, dând naştere la presiune şi o temperatură foarte ridicată.

Răbufnirea Răbufnirea poate fi considerată ca un efect limită al exploziei, adică este o ardere cu viteză de cel puţin câţiva metrii pe secundă. Presiunea care se formează la răbufnire nu este prea mare, ea durează în schimb ceva mai mult dând posibilitatea să se poată reconstitui locul exact al aprinderii. Se pot produce răbufniri şi de arderea prafului, aici fiind vorba de o ardere declanşată brusc, în majoritatea cazurilor formând o flacără pătrunzătoare cu o temperatură foarte ridicată.

Unda de presiune se descarcă aproape în întregime fără efecte mecanie vizibile.

Răbufniri se pot produce şi în focarele cazanelor şi chiar în unele spaţii în care se găsesc amestecuri explozive.

Incendiu – proces de combustie complex, cu evoluţie aleatorie, definit de următoarele elemente: a) existenţa materialului combustibil şi acţiunea unei surse de aprindere (de iniţiere a incendiului); b) iniţierea şi dezvoltarea în spaţiu şi timp a unei arderi şi scăparea ei de sub control; c) producerea de pierderi materiale şi/sau umane în urma arderii; d) necesitatea intervenţiei printr-o acţiune de stingere, cu scopul întreruperii şi lichidării procesului de ardere.

Conform standardului SR EN 2/1995 sunt definite 4 clase de incendiu funcţie de materialele care ard, şi anume:  clasa A incendii de materiale solide, în general de natură organică, a căror ardere are loc, în mod formal, cu formare de jar;  clasa B: incendii de lichide sau solide lichefiate;  clasa C: incendii de gaze;  clasa D: incendii de metale.

Clasa A

Clasa B

Clasa C

Clasa D

7

Se ştie că nu există două incendii identice, cu evoluţii paralele. În dezvoltarea unui incendiu intervin numeroşi factori: forma şi dimensiunile încăperii, sarcina termică existentă, deschiderile spre exterior, natura materialului combustibil, locul şi modul de iniţiere a incendiului, dispunerea încăperii cu focarul în clădire etc. Dezvoltarea unui incendiu este deci un fenomen aleatoriu şi nu poate fi descris printr-o schemă simplă sau unică. Totuşi, se poate considera că în evoluţia unui incendiu în interiorul unei încăperi intervin cinci etape ( Fig.2. ): 1) Apariţia focarului; 2) Faza de ardere lentă; 3) Faza de ardere activă; 4) Faza de ardere generalizată; 5) Faza de regresie.

Durata de timp (min)

Fig.2. Fazele evoluţiei incendiului într-o încăpere Unii cercetători, îndeosebi din Japonia, completează această schemă cu încă două faze:

• Faza „între camere" prin trecerea focului în camerele adiacente camereifocar; • Faza „întreaga clădire" când cea mai mare parte a clădiri este cuprinsă de flăcări. o

Apariţia focarului;

Acest fenomen este larg tratat în studiile referitoare la cauzele tehnice ale incendiilor, unde se menţionează că energia minimă necesară declanşării unui incendiu este adesea de ordinul sutelor de milijouli, cu mult mai mică decât energia degajată ulterior de arderea propriu zisă.

1) Faza de ardere lentă: Această fază are o durată extrem de variată, putând dura de la câteva minute până la zile şi săptămâni. Aria de combustie este limitată la zona focarului. Temperatura creşte relativ încet, fără a atinge valori importante. Arderea se propagă la materialele din vecinătatea sursei de iniţiere, care sunt termodegradate profund dar nu distruse complet.

8

Dimensiunile flăcării sunt mici în comparaţie cu dimensiunile încăperii. Prin descompunerea materialelor se degajă gaze care se acumulează în atmosfera ambiantă şi formează cu aerul un amestec combustibil ce poate fi aprins de flăcări, precum şi gudroane care ajung în zonele neatinse de flăcări.

Durata acestei faze depinde de natura şi cantitatea materialelor combustibile, distribuţia acestora în încăpere, mărimea şi cantitatea de energie transmisă de sursele de iniţiere.

Cu cât materialul combustibil se aprinde mai uşor, cu atât căldura degajată este mai mare şi propagarea are loc mai rapid.

2) Faza de ardere activă: Este o fază de importanţă deosebită, când se decide în mare măsură care va fi dezvoltarea ulterioară a incendiului. Dimensiunile flăcărilor sunt comparabile cu dimensiunile încăperii, putând să atingă tavanul dar între flacără şi elementele de construcţie înconjurătoare există încă un mediu gazos În această fază degajările de căldură sunt importante şi cantitatea de fum generată este ridicată. Radiaţia termică provenită de la flăcări şi corpurile incandescente devine principalul factor al transferului termic la corpurile vecine, putând determina aprinderea lor.

3) Faza de ardere generalizată: Este faza în care ard toate elementele combustibile ale încăperii, incendiul atingând în acest moment dezvoltarea sa maximă. Flacăra ocupă întregul volum al încăperii, nemaiexistând mediu gazos între flacără şi elementele de construcţie înconjurătoare. Într-o încăpere de dimensiuni reduse sau mijlocii, faza de ardere generalizată se instalează adesea brusc. În perioada imediat precedentă se pot observa, la suprafaţa obiectelor neinflamabile, mici flăcări care rezultă din arderea gazelor, apoi brusc acestea se integrează unei combustii generalizate, fenomen cunoscut sub termenul de ”Flashover”.

Ulterior fenomenului de Flash-over, când arderea devine generalizată, temperaturile extrem de variabile de la un moment la altul pe durata arderii active au tendinţa de a se uniformiza, căpătând valori deosebit de ridicate. De asemenea, cantităţile de fum generate în această fază sunt deosebit de importante.

4) Faza de regresie: În cursul acestei faze, temperatura încetează să mai crească, apoi începe să scadă, datorită epuizării combustibilului care a ars. Flăcările se atenuează mult, după care dispar, fiind înlocuite treptat de jar şi cenuşă. Trebuie menţionat faptul că deşi nu mai este combustibil care să ardă, temperatura din încăpere şi mai ales cea acumulată de structura construcţiei are valori ridicate, putând conduce la iniţierea unor noi focare în încăperile adiacente. În general procesul de ardere a materialelor combustibile are loc în fază gazoasă şi mai puţin în fază solidă (ardere mocnită).

Sarcină termică - suma energiilor calorice degajate prin combustia completă a tuturor materialelor din spaţiul considerat.

Sarcină termică (de incendiu) - cantitatea de căldură pe care o poate degaja prin ardere totalitatea materialelor combustibile, fixe şi mobile, existente în spaţiul afectat de incendiu.

Indiferent de natura materialelor utilizate, căldura degajata prin ardere influenţează negativ elementele constitutive ale unei construcţii, provocând degajări termice, deformări remanente şi chiar prăbuşiri, datorita unor transformări structurale ale materialelor utilizate.

Spre exemplu, rezistenţă mecanică a betonului scade peste 300 C; la 600 C este de 7080%, iar la 800 C numai 2030% din cea iniţială.

9

Valoarea căldurii degajate, poate fi utilizata la stabilirea limitei de rezistenţă la foc a elementelor structurale de construcţie.

Evaluarea sarcinii termice se face ţinând cont de factorii care pot influenţa arderea materialelor : - capacitatea de ardere a materialelor, funcţie de natura, starea de agregare, gradul de divizare, amplasare; - influenta dimensiunilor geometrice ale spaţiului afectat; - posibilităţi de ventilare şi disipare a căldurii ce se degaja; - dezvoltarea pe verticala a incendiului.

Determinarea sarcinii termice în construcţii se face conform STAS 10.903/2 Spaţiul pentru care se evaluează sarcina termica poate fi un compartiment de incendiu, sau o parte a acestuia (încăpere, grup de încăperi, hala sau o zona a acesteia, unul sau mai multe niveluri, etc). n

Relaţia de calcul : S Q = ∑ Qi × M i [ MJ] i =1

Unde: Qi - puterea calorifica a unui material, în MJ/kg (MJ/Nmc pentru gaze) Mi - masa materialelor combustibile de acelaşi fel din spaţiul analizat, kg (Nmc) n - numărul materialelor de acelaşi fel Masa materialelor reprezintă cantitatea maxima care se poate afla în spaţiul considerat. Se iau în calcul absolut toate materialele combustibile existente (cu excepţia zugrăvelilor şi vopselelor), exceptându-le pe acelea care, datorita stării lor, nu se pot aprinde (umiditate avansata, fructe şi zarzavaturi proaspete, s.a.).

Densitate de sarcină termică - raportul dintre sarcina termică şi suprafaţa secţiunii orizontale a spaţiului afectat de incendiu. qS =

Sq AS

[ MJ/kg]

As - aria(iile) pardoselilor din spaţiul considerat EVALUAREA CANTITĂŢII DE CĂLDURA SI A DENSITĂŢII Relaţia de calcul utilizata în acest scop este : n

S A = cp ∑ mM i Qi

[ MJ ]

i =1

c - coeficient pentru valorile geometrice ale spaţiului considerat; Latura mică (l) a spaţiului considerat, în m Aria construită a spaţiului luat în l < 20 20 ≤ l < 40 40 < l ≤ 60 l ≥ 60 considerare (AS) m2 C ≤ 1.000 1.0 1.0 1.001 ÷3.000 1.1 1.1 1.2 1.5 3.001 ÷ 5.000 1.2 1.2 1.4 1.5 5.001 ÷ 7.000 1.2 1.2 1.5 2.0 7.001 ÷ 9.000 1.2 1.4 (1.3) 1.7 2.2 9.001 ÷30.000 1.2 1.5 (1.3) 2.0 (1.7) 2.4 > 30.001 1.2 1.5 (1.3) 2.0 (1.7) 2.6 p – este coeficientul prin care se ţine seama de numărul de niveluri şi de condiţiile de ventilare şi disipare a căldurii (Ag fiind aria însumată a secţiunii golurilor care aparţin de spaţiul considerat prin care căldura poate fi evacuată în exterior, iar AC – aria construită); 10

Subsol Ag/AC P 1.4 1.2 1

< 0.04 0.04 - 0.08 > 0.08

Număr de niveluri supraterane 1 2 3–5

>5

1.2 1 0.6

1.8 1.5 1.3

1.3 1.1 0.8

1.5 1.3 1

m - coeficient care tine cont de natura materialelor combustibile Mi - masa materialelor combustibile de acelaşi fel, fără a se lua în considerare : - pardoseli lipite direct pe suport incombustibil masiv; - gaze şi lichide pentru lubrifiere şi răcire din interiorul utilajelor care nu pot fi avariate înainte şi pe timpul incendiului; - lichide din conducte şi recipienţi ficşi, de maxim 1 mc; - cărbune sau cocs depozitat temporar în buncăre de beton sau zidărie.

Coeficienţii sunt tabelaţi în STAS 10903/2-79. Condiţiile de ventilaţie sunt reprezentate prin factorul de ventilaţie Ag/Ac, unde : Ag - suma ariilor golurilor care aparţin spaţiului luat în considerare, prin care căldura poate fi evacuata în exterior, mp.

Ac - aria construita a spaţiului luat, în considerare, mp.

Pentru Ag se considera : - deschiderile special amenajate pentru evacuarea gazelor fierbinţi, mp.

- ferestre sau goluri permanent libere, în treimea superioara a pereţilor, sau pe acoperiş, goluri amplasate la fel dacă sunt închise cu elemente termolabile pana la 250 C, lăsând libera secţiunea de trecere; nu se considera ferestrele cu doua rânduri de cercevele şi goluri închise cu sticlă armata sau plăci de sticlă.

Daca, la construcţiile cu mai multe nivele Ag variază funcţie de nivel, se determina o valoare medie pentru coeficientul "p" : p med =

∑p N

N - numărul de nivele.

Densitatea cantităţii de căldura apreciata ca va acţiona în caz de incendiu asupra elementelor construcţiilor este data de relaţia : S q a = a (MJ /m2) Aa Aria Aa corespunde ariei As în cazul construcţiilor cu mai multe nivele, dacă planşeele au LRF mai mare sau egal 1 h şi se încadrează în una din situaţiile următoare : - nu au goluri - golurile existente sunt protejate cu elemente de închidere cu LRF>= 45'; dacă qs<= 420 MJ/mp sau qs<= 210 MJ/mp; LRF se poate reduce cu 15 min. respectiv 30 min.

- aria individuala a golurilor neprotejate nu depăşeşte 0,5 mp, iar suma lor de cel mult 5% din aria planşeului.

Când nu se încadrează în cazurile menţionate, Aa = Ac. În cazul amplasării neuniforme a materialelor combustibile, pentru Ac >= 1000 mp şi qa < 523 MJ/mp, se determina sarcina termica locala ql corespunzătoare lui Al, deosebindu-se doua situaţii : a. ql < 1,5 qa - pentru tot spaţiul se considera qa b. ql .= 1,5 qa : - dacă ql - qa < 105 MJ/mp, sau zonele care au ql > 1,5 qa sunt protejate cu sprinklere, se considera valoarea qa 11

- dacă ql - qa >= 105 MJ/mp, iar Al/Aa, pentru ql > 1,5 qa, este mai mic decât valoarea tabelata în STAS 10903/2-79, se considera pentru tot spaţiul : - ql , pentru zonele cu ql > 1,5 qa - qa pentru restul spaţiului. În situaţia ql - qa >= 105 MJ/mp iar Al/Aa este egal sau mare decât valoarea tabelata în STAS 10903/2, pentru tot spaţiul se considera ql .

Risc de incendiu – probabilitatea izbucnirii incendiilor în spaţii, încăperi, construcţii sau compartimente de incendiu ori instalaţii Fiecare încăpere, spaţiu sau clădire publica va avea determinat riscul de incendiu, cu alte cuvinte probabilitatea izbucnirii incendiilor în zonele respective.

Acest risc de incendiu este stabilit prin anumiţi factori de determinare : - densitatea sarcinii termice de incendiu; - clasele de combustibilitate sau de periculozitate a materialelor şi substanţelor existente; - sursele de aprindere existente; - condiţiile (împrejurările) preliminate care pot favoriza sau determina aprinderea; - măsurile stabilite pentru reducerea sau eliminarea factorilor determinanţi.

La clădirile publice se considera ca riscul de incendiu este determinat, în principal, de densitatea sarcinii termice (q) stabilita prin calcul şi de destinaţia respectiva. În funcţie de valoarea densităţii sarcinii termice, riscul de incendiu poate fi : - mare : q > 840 Mj/m2 - mijlociu : 420 < q < 840 Mj/m2 - mic : q < 420 Mj/m2 În funcţie de destinaţie, unele spatii şi încăperi din clădirile publice se încadrează în următoarele riscuri de incendiu : - mare : în care se utilizează sau depozitează materiale ori substanţe combustibile (arhive, biblioteci, parcaje autoturisme, etc.)

- mijlociu : în care se utilizează focul deschis (bucătarii, centrale termice, etc.)

- mic : celelalte încăperi şi spatii.

Riscurile de incendiu se precizează obligatoriu în documentaţia tehnică.

Gradul de rezistenţă la foc – capacitatea globală a construcţiei sau a compartimentului de incendiu de a răspunde la acţiunea unui incendiu standard, indiferent de destinaţia sau funcţiunea acestuia.

Clădirile publice vor avea stabilit gradul de rezistenţă la foc şi va fi precizat obligatoriu în documentaţiile de proiectare. Condiţiile minime pe care trebuie să le îndeplinească elementele principale ale construcţiei (compartimentului de incendiu), astfel încât întreaga construcţie sau compartiment să poată fi încadrat intr-un anumit grad de rezistenţă la foc, sunt precizate în tabelul 2.1.9 din P 118-99.

Tabel 2.1.9. Condiţii minime pentru încadrarea construcţiilor în grade de rezistenţă la foc Nr. Tipul elementelor crt. De construcţie 0 1 1 Stâlpi, coloane, pereţi portanţi 2 3

I 2 C0 (CA1) 2 1/2ore

Pereţi interiori neportanţi

C0(CA1) 30 min

Pereţi exteriori neportanţi

C0(CA1) 15 min

Gradul de rezistenţă la foc II III IV V 3 4 5 6 C2(CA2b C0 (CA1) C1 CA2a) C4 (CA2d) ) 2 ore 1 oră 30 min C1(CA2a C2 (CA2b) C3(CA2c) C4(CA2d) ) 15 min 15 min 30 min C1(CA2a C2(CA2b) C3(CA2c) C4 (CA2d) ) 15min 12

15 min 4 5

Grinzi, planşee, nervuri, acoperişuri terasă Acoperişuri autoportante fără pod, şarpantaacoperişurilo r fărăpod

C0 (CA1) 1 oră C0 (CA1) 45 min (30min)*

C2(CA2b ) 15 min

C0 (CA1) 45 min

C1 (CA2a) 45 min

C4 (CA2d) -

C1(CA2a ) 30 min (15 min)*

C2 (CA2b) C3(CA2c) C4 (CA2d) 15 min -

6

Panouri de învelitoare C0 C1(CA2a şi suportul continuu (CA1) C2 (CA2b) C3 CA2c) C4(CA2d) ) al învelitorii 15 min combustibile Toate elementele principale ale construcţiei, funcţie de rolul acestora, trebuie să îndeplinească condiţiile minime de combustibilitate şi rezistenţă la foc prevăzute pentru încadrarea în gradul respectiv de rezistenţă la foc, caracterizând stabilitatea la foc a construcţiei.

Pentru ca un element al construcţiei să corespundă la un anumit grad de rezistenţă la foc, trebuie să îndeplinească ambele condiţii minime (atât cea de combustibilitate cât şi cea de rezistenţă la foc) precizate în tabelul 2.1.9. În construcţiile în care densitatea sarcinii termice nu depăşeşte 420 Mj/ mp şi materialele combustibile sunt astfel distribuite încât să nu pericliteze stabilitatea construcţiei prin încălzirea locală a unor elemente de construcţie în timpul incendiului, se admite utilizarea structurilor metalice neprotejate sau parţial protejate şi reducerea corespunzătoare a rezistentei la foc a elementelor de construcţie.

Categoria de pericol de incendiu defineşte ansamblul operaţiunilor unui proces tehnologic sau ale unor activităţi, avându-se în vedere caracteristicile de comportare la foc ale materialelor şi substanţelor implicate (utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate), inclusiv cele din care sunt confecţionate utilajele, rafturile, ambalajele etc.

Astfel, conform Normativului P 118, zonele, încăperile, secţiile, clădirile şi instalaţiile în aer liber se clasifică în cinci categorii de pericol de incendiu: - categoria A (BE 3a): substanţe cu tendinţe de aprindere spontană (autoaprindere); lichide cu temperatura de inflamare a vaporilor sub 28°C; gaze sau vapori cu limita inferioară de explozie sub10%; - categoria B (BE 3b): lichide cu temperatura de inflamare a vaporilor între 28 -100° C; gaze şi vapori cu limita inferioară de explozie mai mare de 10%; fibre, prafuri, pulberi ce pot forma amestecuri explozive; - categoria C (BE 2): substanţe combustibile solide; lichide cu temperatura de inflamare a vaporilor peste 100° C; - categoria D (BE 1a): substanţe incombustibile cu potenţial termic ridicat (incandescente, topite etc), substanţe gazoase, lichide sau solide care se ard în calitate de combustibil; - categoria E (BE 1b): substanţe sau materiale incombustibile în stare rece sau materiale combustibile în stare de umiditate înaintată, astfel că posibilitatea aprinderii lor este exclusă.

A SE REŢINE: Categoria de pericol de incendiu se menţionează obligatoriu în documentaţia tehnico-economică ce însoţeşte orice proiect, pentru zone şi încăperi, precum şi pentru fiecare compartiment de incendiu. În cadrul unui compartiment de incendiu, categoria de pericol de incendiu se determină, de regulă, după procesul tehnologic cel mai periculos.

13

La instalaţiile tehnologice amplasate în aer liber, categoria de pericol de incendiu se stabileşte independent pentru fiecare instalaţie care prezintă caracteristici diferite din acest punct de vedere, cu precizarea zonelor până la care se aplică măsuri de protecţie.

Categoria de pericol de incendiu determină: - tipul de construcţie; - aria construcţiei şi numărul de niveluri; - compartimentarea; - nivelul de echipare, cu instalaţii de semnalizare şi stingere; - măsuri specifice de prevenire şi stingere a incendiilor.

Noua clasificare europeană în funcţie de comportarea la foc a materialelor pentru costrucţii cuprinde următoarele 6 EURO clase: - A - fără contribuţie la incendiu; - B - contribuţie foarte limitată la incendiu; - C - contribuţie limitată la incendiu; - D - contribuţie acceptabilă la incendiu; - E - comportare acceptabilă la incendiu; - F - nici o performanţă determinată.

Compartiment de incendiu – construcţie independentă (instalaţie), precum şi construcţii comasate sau grupate, la distanţele normate faţă de vecinătăţi, sau volum construit compartimentat prin pereţi antifoc faţă de construcţiile (instalaţiile) adiacente. În clădirile înalte şi foarte înalte compartimentul de incendiu poate fi un volum închis, construit din unul până la trei niveluri succesive, delimitate de elemente rezistente la foc (pereţi, planşee) conform normativului P-118 şi cu aria desfăşurată totală conform compartimentului de incendiu admis pentru construcţiile civile (publice) de gradul 1 de rezistenţa la foc.

Clădire înaltă- construcţie civilă (publică) supraterană, la carepardoseala ultimului nivel folosibil este situată la peste 28 metri faţă de terenul (carosabilul adiacent) accesibil autovehiculelor de intervenţie ale pompierilor pe cel puţin două laturi ale clădirii.

Atunci când ultimile niveluri sunt locuinţe de tip duplex sau triplex se ia în considerare numai nivelul de acces din circulaţiile comune orizontale ale clădirii.

Nu sunt considerate clădiri înalte : - construcţiile care nu sunt destinate să adăpostească oameni ; - clădirile civile (publice) la care deasupra nivelului limită se află un singur nivel ce ocupă maximum 50% din aria construită a clădirii şi cuprinde numai încăperi pentru maşini ale ascensoarelor, spaţii tehnice aferente construcţiei, circulaţii funcţionale.

- clădiri civile (publice) nominalizate în normative Clădire foarte înaltă - construcţie civilă (publică) la care pardoseala ultimului nivel folosibil este situat la înălţimea > 45 metri măsurată conform precizărilor pentru clădiri înalte Încăperi cu aglomerări de persoane – încăperi în care se pot afla cel puţin 50 de persoane, fiecăreia din acesteia revenindu-i o arie de pardoseală mai mică de 4 mp.

Sală aglomerată - (categorie distinctă a încăperilor cu aglomerări de persoane) – încăpere sau grup de încăperi care comunică direct între ele prin goluri (protejate sau neprotejate), în care suprafaţa ce-i revine unei persoane este mai mică de 4 mp şi în care se pot întruni simultan cel puţin 150 de persoane.

LIMITAREA PROPAGARII FOCULUI SI A FUMULUI Dispozitii generate 14

Elementele de constructii, peretii si plansee utilizate pentru limitarea propagarii incendiilor si a efectelor acestora, precum si a exploziilor, sunt de tipul: -antifoc (AF); , -rezistente la foc (RF); -rezistente la explozie (RE); -etanse la foc (EF).

Protectia golurilor functionale din aceste elemente de constructii, se realizeaza, dupa caz. cu usi, obloane, cortine, incaperi tampon sau tamburi deschisi, alcatuite si dimensionate conform normativului.

In functie de densitatea cea mai mare a sarcinii termice din spatiile pe care le desparte, de regula, peretii trebuie sa reziste la foc conform tabel 2.4.2., daca prevederile normativuiui nu stabilesc alte conditii.

Tabel 2.4.2.

Densitatea sarcinii termice (q) Rezistenta la foc minima admisa (ore, ( MJ/m2) minute) <210 30 minute 210 - 420 1 ora 421 - 630 2 ore 631- 840 841 â&#x20AC;&#x201C; 1260 1261 â&#x20AC;&#x201C; 1680 1681- 2340

3 ora 4 ore (3 ore)' 5 ore (3 ore)* 6 ore (3 ore)*

>2940 7 ore (3 ore)* NOTA: ') Valoarea din paranteze se aplica in toate cazurile in care se prevad instalatii automate de stingere a incendiiior.

Elemente antifoc si protectia golurilor din acestea (AF) Pereti antifoc Peretii antifoc se executa din materiale CO (CA1), astfel amplasati, alcatuiti si dimensionati incat sa reziste la efectele incendiilor din compartimentele de incendiu pe are le separa.

Peretii antifoc trebuie sa indeplineasca in caz de incendiu functia de compartimentare, pastrandu â&#x20AC;&#x201C; si stabilitatea, rezistenta mecanica si capacitatea de izolare termica pe timpul normat, in functie de densitatea sarcinii termice conform tabeluiui 2.4.2, dar eel putin 3 ore.

In cladirile parter si in cazurile precizate in normativ, compartimentarea antifoc se poate realiza prin pereti CO (CA1) care asigura numai rezistenta la foc prevazuta la art.2.4.2.

In constructiile cu structuri din beton armat sau metalice, peretii antifoc pot fi inglobati direct in aceste structuri, care vor fi astfel executate sau protejate incat sa aiba rezistenta la foc cel putin egala cu cea necesara pentru peretii antifoc respectivi.

Peretii antifoc care separa, pe anumite portuni ale lor, spatii cu pericol de explozie, trebuie sa indeplineasca pe aceste portiuni si conditiile prevazute pentru peretii rezistenti la explozie.

Nu se admite incastrarea in peretii antifoc a planseelor sau a elementelor constructive care au rezistenta la foc mai mica de 2 ore, permitandu-se numai rezemarea acestora (libera sau articulata). Rezemarea grinzilor metalice pe pereti antifoc se realizeaza astfel incat grinda dilatata sa nu dea impingeri laterale in peretele antifoc.

Rosturile dintre peretii antifoc si plansee, stalpi acoperisuri si peretii exteriori ai constructiei. se etanseaza cu materiale care sa asigure o rezistenta la foc de eel putin 1 ora si 30 minute.

15

Peretii antifoc trebuie sa depaseasca planul exterior al acoperisurilor, luminatoarelor, peretiior din clasa de combustibilitate C3 sau C4 (CA2c.d). pe care ii intersecteaza, astfel: - 0,60 m (masurat pe verticala), fata de orice astfel de element combustibil al acopensurilor si luminatoarelor aflate la mai putin de 4,00 m distanta de peretele antifoc, inclusiv a acoperisurilor cu suport din tabla si termoizolatie si/sau hidroizolatie necombustibfle.

-0,30 m (masurat pe orizontala) fata de peretii exteriori si streasini din clasa de combustibilitate C3sauC4.respectiv (CA2c,d).

Depasirea de catre peretii antifoc a planului acoperisurilor cu invelitoare si termoizolatie executate din materiale combustibfle montate pe placa din beton armat, precum si a acoperisurilor executate in intregime din materiale CO (CA1) nu este obligatorie.

Peretii rezistenti la foc cu rol de pereti antifoc, trebuie sa depaseasca planul exterior al acoperisurilor, luminatoarelor, peretilor, etc combustibili pe care ii intersecteaza. conform prevederilor stabilite pentru peretii antifoc.

Pe acoperisuri, pe o distanta de cet pupn 4.00 m in ambele parti ale peretelui. antifoc sau rezistent la foc, luminatoarele trebuie sa fie din materiale CO (CAD fixe si cu geam armat (fara ochiuri mobile).

Depasirea planului acoperisurilor. al streasinilor sau a peretilor combustibili C3 sau C4 (CA2c.d). poate fi inlocuita prin fasii CO (CA1) de acoperis, . streasina sau respectiv de perete,cu latimea de cel putin 6,00 m.

In cazul cladirilor cu inaltimi diferite, de regula. peretii antifoc se prevad la constructia cea mai inalta (pe toata inaltimea acesteia sau pe cel putin 8,00 m inaltime fata de constructia mai joasa.

Se admite prevederea peretilor antifoc la constructia mai joasa daca aceasta este astfel alcatuta Tncat incendiul sa nu se poata propaga prin depasirea peretelui antifoc. In acest sens, pe distanta de 6,00 m de la constructia mai inalta, portiunea de cladire mai joasa trebuie sa indepfineasca urmatoarele conditii: -acoperisul (terasa) sa fie fara goluri. cu rezistenta la foc de minimum 1 ora si invelitoare Co (CA1) sau protejata cu materiale CO (CA1) (sapa de ciment slab armata, dale, pietris. zgura, mortar de perlit, etc); -incaperile din portiunea respectiva sa fie prevazute cu instalatii automate de stingere a incendiilor. atunci cand densitatea sarcinii termice din interiorul lor depaseste 840 MJ/mp.

Peretii antifoc se amplaseaza astfel incat sa se evite posibilitatile de propagare a incendiului dintr-un compartiment de incendiu in altul, prin golurile neproteiate din peretii exteriori. dispuse la colturile intrande ale constructiilor sau prin incendierea unor constructii combustible amplasate in vecinatate.

In cazurile in care peretii antifoc sunt amplasati la colturile intrande ale cladirilor in forma de L sau U , golurile din peretii exteriori adiacenti se dispun astfel incat distanta dintre ele sa fie de cel putin 4,00 m. Atunci cand se prevad goluri functionale in aceasta portiune, se considera protejate daca sunt cu tamplarie fixa CO (CA1) si geam armat, ori cu elemente de inchidere rezistente la foc 45 minute prevazute cu autoinchidere sau inchidere automata in caz de incendiu.

Strapungerea peretilor antifoc cu elemente metalice este admsa daca se iau masuri impotriva transmiteni caldurii prin conductibilitate (aegerea unor trasee judicioase. indepartarea materialelor combustibile. protejarea locala a elementelor metalice, etc.). Golurile din jurul elementelor metalice se vor realize astfei incat sa permita dilatarea libera a acestora si se etanseaza cu materiale CO ... C2 (CA1 ... CA2b), care sa asigure o rezistenta la foc de minimum 1,5 ore.

Traversarea peretilor antifoc de catre conducte, canale de ventilatie conductoare si cabluri electrice, este admisa numai daca sunt indeplinte urmatoarele conditii: 16

-spatiile libere in jurul conductelor, cabluritor si conductoarelor electrice. etc (inclusiv cele pozate in canale), se inchid cu materiale CO (CA1), asigurandu-si rezistenta la foc egala cu cea a peretelui; -canalele de ventilare ce trec prin perete vor fi incornbustibile, iar golul dintre perete si acestea se etanseaza cu matenale CO (CA1). rezistente la foc cel putin 1, 5 ore; trecerea conductelor si a canalelor de ventilare se realizeaza astfel incat sa nu produca dislocari ale unor portiuni de perete datorita dilatarii lor sub efectul cresterilor de temperatura; -canalele de ventilare se prevad cu sisteme de obturare, cu inchidere automata in caz de incendiu (clapete antifoc cu rezistenta la foc min. 1, 5 ore); -se asigura evitarea aprinderii materialelor combustibile din vecinatatea canalelor de ventilare si a conductelor metalice, datorita caldurii transmise prin conductibilitate (trasee corespunzatoare, termoizolare, etc).

Protectia golurilor din peretii antifoc Peretii antifoc, de regula, se realizeaza fara goluri. Practicarea unor goluri in acesti pereti se admite numai atunci cand activitatea sau functionalitatea impune prevederea lor (pentru circulatie, transport, supraveghere, etc.) si sunt protejate corespunzator prevederilor normativului.

Suprafata totala admisa de goluri nu trebuie sa fie mai mare de 25% din cea peretelui antifoc in care sunt practicate.

Goluriie de circulatie, transport, supraveghere. etc. din peretii antifoc si dupa caz, plansee antifoc, se prolejeaza obligatoriu cu elemente corespunzatoare, care pot fi: usi, obloane, cortine, incaperi tampon sau tamburi deschisi antfoc, realizate conform normativului (la plansee se utilizeaza numai obloane sau chepenguri).

Usi. obloane. cortine antifoc Goluriie functionale din peretii antifoc trebuie protejate cu usi antifoc avdnd rezistenta la foc 1,5 ore si echipate cu dispozitive de autoinchidere sau inchidere, automata in caz de incendiu, in functie de cerintele functionale.

Usile antifoc si sistemele lor de inchidere. trebuie sa indeplineasca conditiile din reglementarile tehnice specifice.

Obloanele antifoc si cortinele de siguranta antifoc, se alcatuiesc sirealizeaza. in general, similar cu usile antifoc.

P e re tii si p la n s e e le in ca p e rilo r ta m p o n a n tifo c tre b u ie sa sifierezistenti C O (C A 1la) foc cel putin 1 ora.

S e re co m a n d a ca a m p la sa re a in ca p e rilo r ta m p o n sa se fa ca a lip it pfi esa re te fielu di is a npu tifo s ec sp re s pa tiile c u de nsita te a sarcinii term ica m a i m ica.

In p e re tii in ca p e rilo r ta m p o n s e a d m te p ra ctic a re a n u m a i a ngecesare o lu riio r stric pe ntru t c ircu la tie.

P en tru rea lizare a ven tila rii sa u e va cu arii fum ului d in incap e rile ta m p on se po t re aliza g oluri in p ereti s G o lu rile p e n tru circ u la tie p ra c tica te in p e re tii in ca p e rilo r ta m pporon tea ie n tifo a za cu c, usesi re z is te n te la fo c c e l p u tin 4 5 m in u te , p re va zu te d u p a ca z, cud de isp auotozitive in ch id ere sa u cu in ch rd e re a utom ata in ca d e inc en d iu .

Tamburi deschişi antifoc.

In cazuri excepţionale, când datorită necesităţilor funcţionale, protecţia golurilor din pereţii antifoc nu se poate realiza cu uşi, obloane, cortine sau incăperi tampon antifoc, pot fi prevăzuţi tamburi deschişi antitoc.

Tamburii deschişi antitoc trebuie să aibă lăţimea egală cu cea a golului protejat, iar lungimea totală de minimum 4,00m.

Peretii si planseele tamburilor deschis antifoc trebuie sa fie realizati din materiale C0 ( CA1) si cu rezistenta la foc de minimum 1 ora.

Amplasarea lor poate fi făcută alipit peretelui antifoc sau in ambele părţi ale acestuia In tamburii deschisi trebuie sa se prevada sprinklere sau drencere cu actionare automata in caz de incendiu, amplasate cate unul la fiecare 1 m2 de suprafafa orizontala a tamburului.

17

Plansee antifoc Planseele antifoc sunt elemente de constructie orizontale sau inclinate care delimiteaza volume inchise din constructii inalte si foarte inalte (compartimente de incendiu constitute din unul pana la trei niveluri succesive cu aria desfasurata prevazuta in normativ), sau separa funcfiuni cu riscuri mari de incendiu.

Planseele antifoc se realizeaza din materiale CO (CA1), cu rezistenta la foc minimum 2 ore si fara goluri sau cu goluri strict functionate, protejate conform normativului.

Elemente rezistente la foc si protectia golurilor (RF) Pereti si protectia golurilor Conditiile minime si de rezistenta la foc pentru peretii rezistenti la foc, sunt stabilite in prezentul normativ, precum si in reglementarile tehnice de specialitate.

Pentru cazurile in care reglementarile nu prevad conditii speciale, combustibilitatea si rezistenta la foc a acestor pereti se stabileste prin documentatia tehnico-economica in functie de gradul de rezistenta la foc al constructiei, densitatea sarcinii termice a incaperiior si rolul de separare al peretilor.

Golurile de circulate functionala practicate in peretii rezistenti la foc SE protejeaza corespunzator conditiilor precizate in normativ si in reglementarile tehnice de specialitate.

Plansee si protectia golurilor Planseele pot constitui elemente de intarziere a propagarii incendiilor in interiorul unui compartiment de incendiu, numai atunci cand sunt rezistente la foc conform prevederilor normativului si nu au goluri, sau daca golurile practicate in ele sunt protejate cu elemente de inchidere corespunzatoare.

Conditiile privind combustibilitatea si rezistenta la foc a planseelor folosite pentru a separa intre ele spatii cu functiuni importante si incaperi cu risc mare de incendii precum si ale planseelor care delimiteaza cai de evacuare, sunt cele prevazute in normativ si in reglementari de specialitate.

Goluriie functionale din planseele intermediare rezistente la foc, care constituie elemente de intarziere a propagarii focului, se protejeaza prin elemente rezistente la foc, prevazute dupa caz, cu dispozitive de autoinchidere sau inchidere automata in caz de incendiu.

In cazuri justiflcate cand nu se pot realiza elemente rezistente la foc, protectia golurilor poate fi asigurata numai prin prevederea pe conturul golului (sub planseu), a unor ecrane CO (CAI) si perdele de apa cu intrare in functiune pentru ca in timpol exploatarii normale si se impiedice trecerea acestora dintr-o parte in cealalta.

Pentru planseele rezistente ia explozie. se vor respecta prevederile reteritoare la alcatuire, dimensionare si celelalte conditii stabilite pentru peretii rezistenti la explozie.

Planseele si elementele lor de sustinere vor fi astfel dimensionate si realizate incat sa nu fie aruncate de suflul exploziei.

Elemente elanse la foc (EF) Elementele etanse la foc (EF) se prevad in cazurile, conditiile si in conformitate cu normativul si reglementarile de specialitate.

Pentru ca un element sa fie considerat etans, trebuie sa indeplineasca conditiile normate de etanseitate stabilite In reglementarile tehnice.

Limitarea propagării incendiilor – ansamblul măsurilor constructive şi de instalaţii, care împiedică pentru durate normate de timp, extinderea incendiului în interiorul compartimentului de incendiu sau în afara acestuia.

Preîntâmpinarea propagării incendiilor este în funcţie de : - degajările de fum, gaze fierbinţi şi de produse nocive; - etanşeitatea la fum şi la flăcări; - propagarea flăcărilor şi a fumului; - rezistenţă faţadelor şi a acoperişurilor la propagarea focului.

Construcţiile în ansamblu şi elementele de construcţii ale acestora vor fi astfel alcătuite şi conformate încât să nu favorizeze propagarea focului şi a fumului.

18

Pe cât posibil, activităţile cu risc mare de incendiu se dispun în zone distincte ale construcţiei, iar cele cu pericol de explozie la ultimul nivel. Atunci când aceasta dispunere nu este posibilă tehnic sau funcţional se iau măsurile de protecţie şi compartimentare necesare, conform prevederilor reglementarilor tehnice.

Prin dispunerea funcţiunilor în construcţie şi asigurarea masurilor de protecţie corespunzătoare, se va urmări eliminarea posibilităţilor de propagare uşoară a fumului şi a focului în afara compartimentelor în care s-a produs incendiul, precum şi protejarea acestora fata de acţiunea unui incendiu din vecinătatea lor.

Funcţiunile diferite dintr-o construcţie, de regulă, se separă cu elemente de construcţii verticale şi orizontale rezistente la foc, astfel alcătuite şi dimensionate încât să nu pună în pericol viata utilizatorilor un timp determinat.

Pentru limitarea propagării fumului şi focului în construcţii, se realizează compartimente de incendiu, iar în interiorul acestor compartimente se recomanda prevederea elementelor de separare rezistente la foc. Ariile construite ale compartimentelor de incendiu admise pentru construcţii publice supraterane sunt cele precizate în tabelul 2.3.1.

Tabel 3.2.4. Arii construite admise pentru compartimente de incendiu ale clădirilor civile (publice) supraterane Aria maxima construita (la sol), a unui compartiment de incendiu (în mp) Gradul de rezistenţă la foc Clădiri cu un nivel I - II III IV V

1.400 1.000

Clădiri cu mai multe niveluri 2.500 1.800 1.000 800

Nota: 1. Pentru clădirile echipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor ariile se pot majora cu 100%. Atunci când se prevăd instalaţii automate de semnalizare a incendiilor, ariile se pot majora cu 25%. Majorările menţionate nu se cumulează.

2. În cazuri justificate tehnic, investitorii pot stabili arii construite mai mari pe proprie răspundere, prin hotărâri scrise ale consiliilor de conducere respective.

Corelarea dintre tipul clădirii publice, capacitatea lor şi gradul de rezistenţă la foc este prezentata în tabelul 3.2.5.

Tabel 3.2.5. Număr de niveluri supraterane maxim admis şi capacitatea clădirilor civile de gradul III...V de rezistenţă la foc Nr. maxim de niveluri pentru Capacitate clădiri având gradul de rezistenţă Nr. Destinaţia clădirilor (Nr. max. de la foc crt. persoane) II IV V Clădiri care adăpostesc persoane 1 150 2 1 1 ce nu se pot evacua singure 2 Clădiri pentru muzee sau expoziţii 3 2 1 care nu adăpostesc valori 300 deosebite şi nu sunt săli aglomerate Clădiri pentru cazare temporara 200 Clădiri pentru învăţământ de 480 cultura 19

3 4

generală şi licee Clădiri de locuit Clădiri cu alte destinaţii, fără săli aglomerate

200

5

3

2

300

5

2

1

Notă : În cazuri justificate tehnic şi asigurând măsuri suplimentare de protecţie, investitorii pot adopta un singur nivel în plus fata de cele admise, pe proprie răspundere.

Prin conformarea construcţiilor publice se va asigură, pe cât posibil, dispunerea separata a spatiilor cu risc mare de incendiu fata de zonele accesibile publicului, realizând măsurile de protecţie necesare.

Preîntâmpinarea propagării incendiilor este determinata de anumiţi factori : - vitezele de ardere şi de propagare a flăcării; - durata arderii; - performantele elementelor de etanşare şi ale dispozitivelor antifum; - combustibilitatea şi rezistenţă la foc ale elementelor de faţada şi ale acoperişului; - distanta dintre construcţii; - condiţii atmosferice; - timpii de siguranţă la foc şi timpii operativi de intervenţie; - acţiunile şi efectele agenţilor termici, chimici, electromagnetici şi biologici.

Distantele de siguranţă dintre construcţii, fie ele independente fie grupate, sunt prezentate în tabelul 2.2.2.

Tabel 2.2.2. Distante de siguranţă Distante minime de siguranţă (m) fata de construcţii Grad de rezistenţă la foc având gradul de rezistenţă la foc I -II III IV I –II 6 8 10 III 8 10 12 IV - V 10 12 15 Nota : 1. Pentru construcţiile de producţie sau depozitare din categoria A sau B de pericol de incendiu, distantele de siguranţă fata de clădiri cu alte riscuri se majorează cu 50%, fără a fi mai mici de 15 m.

2. În cazuri justificate tehnic, în cadrul limitei de proprietate, investitorii pot stabili distante mai mici pe proprie răspundere, prin hotărâri scrise ale consiliilor de conducere respective, dacă adopta măsuri de protecţie compensatorii, stabilite prin proiect şi scenarii de siguranţă la foc.

Limitarea propagării focului şi a fumului este asigurata prin pereţii despărţitori prevăzuţi în cadrul unui compartiment de incendiu, recomandându-se să fie C0 (CA1) şi rezistenţi la foc minimum 2 ore secţionând transversal clădirea (pereţi care pot fi decalaţi în plan vertical). În construcţiile publice, uşile prevăzute pe coridoare care intersectează pereţii antifoc şi cele din pereţii despărţitori pot fi etanşe la foc minimum 30 minute, având dispozitive de autoînchidere sau închidere automata în caz de incendiu, conform cerinţelor funcţionale şi de evacuare în caz de incendiu.

Condiţiile minime pe care trebuie să le îndeplinească anumiţi pereţi şi planşee din clădirile publice care nu sunt înalte sau cu săli aglomerate, sunt prezentate în tabelul 2.3.4.

Tabel 3.4.4. Condiţii minime pentru pereţi şi planşee Nr . crt

Destinaţia elementului

Condiţii minime de combustibilitate

Observaţii

20

şi de rezistenţă la foc 0

1

2

3

4

1 2 Pereţii despărţitori ai încăperilor cu risc mic de incendiu(administrative, C4 (CA2d) sociale, etc) din cadrul unor grupări cu o arie construita de maxim 400 mp Pereţii despărţitori dintre grupările C0 (CA1)1 oră executate conform nr. crt. 1, precum şi intre acestea şi căile de evacuare comune.

Elementele de separare a încăperilor cu riscuri mijlocii de incendiu (laboratoare, bucătarii, C0 (CA1)1 oră xerox, etc) fata de restul clădirii : pereţi; - planşee; Elementele de compartimentare a încăperilor cu riscuri mari de incendiu (depozite de materiale combustibile cu aria mai mare de C0 (CA1) 3 ore 36 mp, depozite cu obiecte de C0 (CA1) 2 ore valoare, parcaje auto, etc), în funcţie de densitatea sarcinii termice, dar nu mai puţin de : pereţi; - planşee;

3 Cu excepţia pereţilor de separare fata de secţii de producţie, depozite, spatii tehnice şi căi de evacuare

Cu excepţiile din normativ

Se admit uşi pline de lemn sau metalice; se admit supralumini din cărămizi de sticlă, plăci de sticlă tip S sau geam armat.

Uşile vor fi rezistente la foc 1 ½ ore, prevăzute cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automata.

Dacă există instalaţii automate de stingere a incendiilor, pereţii pot avea în toate cazurile 3 ore, iar planşeele 1,5 ore rezistenţă la foc.

O alta caracteristica o reprezintă modalitatea evacuării fumului şi a gazelor fierbinţi. În general, spatiile accesibile publicului vor fi astfel realizate şi protejate încât să fie ferite de fum în caz de incendiu, respectându-se condiţiile specifice stabilite prin reglementările tehnice ale Normativului P118/1999 referitoare la desfumare. În principiu, desfumarea se asigură prin tiraj natural, organizat sau mecanic, realizând circulaţia aerului în spaţiul considerat şi evacuarea fumului în raport cu aerul introdus, sau prin diferente de presiune intre spaţiul protejat şi cel incendiat pus în depresiune, ori printr-o combinaţie a celor doua metode.

Introducerile de aer se pot asigură prin : - goluri practicate în faţade; - uşile încăperilor care se desfumează, practicate în pereţii exteriori ai construcţiei; - încăperi sau coridoare în suprapresiune, ori care sunt bine aerisite; - scări neînchise în case de scări; - goluri de introducere, racordate sau nu la canale şi ghene.

Dispozitivele de protecţie (obturare) a golurilor de introducere sau evacuare, trebuie realizate cu acţionare automata sau manuala. Acţionarea automata va fi întotdeauna dublata de comanda manuala. În plus, la construcţiile echipate cu instalaţii automate de stingere, se asigură posibilităţi de acţionare pentru personalul existent în spaţiul protejat şi care să poată comanda local desfumarea, înainte de pornirea instalaţiei de stingere.

21

Circulaţiile comune orizontale, inclusiv încăperile tampon şi casele de scări de evacuare ale nivelurilor subterane închise, destinate publicului, vor fi prevăzute cu sisteme independente de evacuare a fumului fata de nivelurile subterane.

Centralele termice, de regulă, pot fi amplasate în clădirile publice cu condiţia separării lor fata de restul construcţiei prin pereţi şi planşee C0 (CA1) şi rezistente la foc minimum 3 ore pentru pereţi şi 2 ore pentru planşee, cu acces dintr-un coridor interior, cu anumite excepţii stabilite de normativul P118/1999.

Sistemele şi instalaţiile de încălzire se stabilesc în funcţie de riscul de incendiu, destinaţia, gradul de rezistenţă la foc şi mărimea construcţiilor, fiind interzise cele cu foc deschis în spatii (încăperi care prezintă riscuri mari de incendiu şi în cele cu pericol de explozie. Încăperile şi spatiile în care se degaja substanţe combustibile vor avea asigurate instalaţii pentru evacuarea gazelor, vaporilor, prafului şi a pulberilor pe măsura degajării acestora, astfel încât să se evite posibilitatea acumulării lor în cantităţi periculoase. În interiorul canalelor de ventilare (condiţionare) nu se admite montarea conductelor de lichide sau gaze combustibile, precum şi a circuitelor electrice.

Instalaţiile electrice utilitare vor fi corespunzătoare riscului de incendiu, destinaţiei şi mediului respectiv.

Traversarea elementelor de compartimentare antifoc sau rezistente la foc de către canale de ventilare nu se recomanda. În cazurile în care aceste traversări sunt absolut necesare, se vor lua măsuri pentru evitarea propagării incendiilor în compartimentele învecinate. În scopul asigurării siguranţei la foc a utilizatorilor construcţiilor publice, instalaţiile de semnalizare şi stingere a incendiilor, se stabilesc conform normativelor tehnice în vigoare, putând fi suplimentate conform opţiunii beneficiarului, în funcţie de riscurile de incendiu şi condiţiile de propagare a incendiilor, de categoria de importanta a construcţiilor, de importanta şi valoarea acestora, precum şi de posibilităţile reale de alarmare, alertare şi intervenţie a forţelor de intervenţie.

Instalaţiile de semnalizare şi de stingere a incendiilor, se prevăd cu acţionare manuala, dacă observarea incendiului se poate asigură în timp util sau cu acţionare automata.

La construcţiile, spatiile şi încăperile echipate cu instalaţii automate de stingere, se prevăd instalaţii de semnalizare a incendiilor numai când se afla în construcţii de importanta deosebita sau cu risc mare, asigurându-se semnalizarea izbucnirii incendiului înainte de intrarea în funcţiune a instalaţiilor automate de stingere.

CĂI DE ACCES, EVACUARE ŞI INTERVENŢIE Căile de acces şi de circulaţie ale construcţiilor şi instalaţiilor de orice categorie trebuie astfel stabilite, dimensionate, realizate, dispuse, alcătuite şi marcate, încât să asigure evacuarea persoanelor, precum şi circulaţia şi orientarea rapidă a forţelor de intervenţie. Traseele destinate forţelor de intervenţie trebuie să asigure circulaţia personalului de intervenţie şi să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă corespunzător.

Construcţiile, compartimentele de incendiu, stadioanele sau arenele sportive ori incintele amenajate trebuie prevăzute cu căi de evacuare a persoanelor, în număr suficient, corespunzător dimensionate şi realizate, astfel încât persoanele să ajungă în timpul cel mai scurt şi în deplină siguranţă în exterior, la nivelul terenului ori al căilor de acces carosabile, în refugii sau în alte locuri special amenajate. Căi special destinate evacuării persoanelor, animalelor sau bunurilor se prevăd atunci când cele funcţionale sunt insuficiente sau când, în mod justificat, nu pot satisface condiţiile normate. Căile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu se marchează cu indicatoare de securitate şi se prevăd cu mijloace de iluminat, conform reglementărilor tehnice, astfel încât să se asigure vizibilitatea şi să fie uşor recunoscute.

22

La proiectarea şi la executarea căilor de evacuare se interzice prevederea uşilor care se pot bloca în poziţie închisă, reducerea gabaritelor stabilite prin reglementări tehnice, prevederea de finisaje combustibile, cu excepţia celor admise prin norme, de oglinzi, praguri sau de alte elemente care pot crea pe timpul incendiilor dificultăţi la evacuare (împiedicare, alunecare, contactul sau coliziunea cu diverse obiecte, busculadă, panică etc.).

Căile de acces, de evacuare şi intervenţie din construcţii şi instalaţii se separă de celelalte spaţii prin elemente de construcţii cu rezistenţă şi comportare la foc corespunzătoare utilizării în condiţii de siguranţă a căilor respective pe timpul incendiilor şi se prevăd, după caz, cu instalaţii sau sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi ori de presurizare. Pentru accesul şi evacuarea copiilor, persoanelor cu handicap, bolnavilor şi a altor categorii de persoane care nu se pot evacua singure în caz de incendiu, se adoptă soluţii şi măsuri adecvate. Ascensoarele special destinate pentru intervenţii în caz de incendiu se prevăd şi se realizează potrivit reglementărilor tehnice, asigurând accesul forţelor de intervenţie pe durata stabilită în scenariile de siguranţă la foc.

Asigurarea accesului şi a circulaţiei autospecialelor de intervenţie în incintele agenţilor economici şi ale instituţiilor, în zonele locuite, precum şi între localităţi este obligatorie conform reglementărilor tehnice. În locurile menţionate anterior trebuie să se asigure cel puţin un acces carosabil din drumurile publice şi din drumurile de circulaţie interioare, amenajat, marcat, întreţinut şi utilizabil în orice anotimp. Căile de acces şi de circulaţie se dimensionează potrivit reglementărilor tehnice pentru autovehicule de tip greu, asigurând accesul autospecialelor de intervenţie. Prevederea şi realizarea platformelor de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şi salvare de la înălţimi lângă construcţiile şi instalaţiile stabilite prin reglementări tehnice şi scenarii de siguranţă la foc sunt obligatorii. Asigurarea căilor de acces pentru autospecialele de intervenţie la sursele de alimentare cu apă în caz de incendiu şi a posibilităţilor de folosire a acestor surse în orice anotimp constituie o condiţie de siguranţă la foc.

La clădirile publice, căile de acces, evacuare şi intervenţie au ca factori de determinare : - numărul şi modul de alcătuire; - geometria (gabarit, lungime, lăţime, pante, etc.); - măsurile de siguranţă în utilizare; - fluxul global de evacuare; - timpii corespunzători de siguranţă la foc şi operativi de intervenţie.

Clădirile publice vor avea asigurat numărul necesar de căi de evacuare a utilizatorilor în caz de incendiu, corespunzător dispuse, alcătuite şi dimensionate. În clădirile publice care nu sunt înalte sau foarte înalte, golurile de acces la casele de scări pot avea uşi pline sau cu geam spre coridoare, vestibuluri de etaj şi holuri, dacă îndeplinesc următoarele condiţii : - pereţii şi planşeele acestora au aceeaşi rezistenţă la foc cu cele ale caselor de scări; - intre coridoare, holuri şi încăperile adiacente, inclusiv alte case de scări, se prevăd uşi pline; - eventualele ferestre pentru iluminarea indirecta a coridoarelor de etaj sau a holurilor ori vestibulurilor, practicate în pereţii ce le separa de încăperile adiacente sunt protejate conform reglementarilor tehnice specifice.

Sunt admise scări de evacuare interioare deschise în construcţiile publice, dacă servesc la evacuarea utilizatorilor a cel mult doua niveluri.

Timpii de evacuare, respectiv lungimile maxime admise ale cailor de evacuare din clădirile publice sunt prevăzuţi în prevederile specifice.

Tabel 3.6.4. Capacităţi de evacuare 23

Nr. crt.

Destinaţia clădirii sau a porţiunii de clădire pentru care se calculează evacuare

Capacitatea de evacuare (C) a unui flux

Clădirile care adăpostesc persoane incapabile de a se 1 evacua singure : maternităţi, clădiri pentru copii de vârsta 50 preşcolara, ospicii, cămine pentru bătrâni şi infirmi, etc Clădirile pentru învăţământ de toate gradele, administrative, sociale, laboratoare, cinematografe, săli de adunări, 2 70 auditorii, magazine, alimentaţie publica, expoziţii, care nu sunt săli aglomerate sau clădiri înalte ori foarte înalte.

Clădiri de locuit, administrative, hoteluri, cămine, etc. care 3 80 nu sunt clădiri înalte sau foarte înalte Circulaţiile comune orizontale deschise spre atrium pot constitui căi de evacuare pentru persoanele aflate în încăperile adiacente, atunci când timpul de evacuare, respectiv distanta ce o au de parcurs nu depăşeşte valorile maxime admise în tabelul 3.6.5., de la uşa acestora pana la o casa de scări de evacuare, în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al construcţiei.

Tabel 3.6.5. Timp de evacuare pe circulaţii deschise spre atrium Gradul de rezistenţă la foc al construcţiei în care se afla atriumul

Timp de evacuare (lungime cale de evacuare) într-o singura direcţie în doua direcţii diferite (coridor înfundat) secunde

metri

Secunde

metri

I-II 88 35 50 20 III 63 25 38 15 IV 40 16 30 12 V 25 10 25 10 Aspectele tratate mai sus reprezintă criteriile de performanta comune clădirilor publice, ele fiind completate cu prevederile specifice din normativele de specialitate şi care tratează fiecare tip de clădire în parte.

CLASIFICAREA MATERIALELOR ŞI SUBSTANŢELOR DEPOZITATE ( DUPĂ CLASA DE PERICULOZITATE ) P1 - FĂRĂ PERICULOZITATE  Minereuri, produse şi piese metalice (inerte) ciment, nisip, beton, materiale de construcţii refractare, azbest; fructe, legume, carne; conserve în cutii metalice sau borcane; lichide incombustibile (inerte) etc., fără ambalaje (în vrac) sau  în ambalaje incombustibile.

P2 - CU PERICULOZITATE REDUSĂ P2a.- Materiale din clasa P1:  minereuri şi alte materiale inerte în saci sau butoaie combustibile;  piese metalice, elemente din beton, azbociment, pe palete din lemn;  lichide incombustibile sau conserve în ambalaje incombustibile în navete sau lădiţe combustibile ori pe palete de lemn, etc.

P2b. Materiale care se aprind greu, au o viteză redusă de ardere şi nu au o putere calorică mare:  aparate electrice;  obiecte executate din bachelită şi răşini fenolice; 24

 melamină; piei brute;  baloţi de lână (spălată şi uscată);  zahăr brut şi cereale în vrac sau în saci; produse de panificaţie; tutun în butoaie.

P2c. Lichide incombustibile inerte:  lapte;  apă minerală în butelii din plastic, cutii carton, etc.

P3 - CU PERICULOZITATE MEDIE P3a. Materialele din clasele P1 şi P2, ambalate în cutii de carton P3b. Materiale cu combustibilitate medie (care nu se încadrează în clasele P4 şi P5) şi cu putere calorifică cel mult 27.3 Mj/kg, în orice fel de ambalaje, cu excepţia celor din materiale plastice spongioase:  mobilă (fără garnituri din buret de cauciuc sau plastic) şi obiecte masive din lemn;  bambus;  butoaie din lemn goale (fără reziduuri periculoase);  panouri din fibre de lemn;  produse din ebonită;  fibre animale (lână, mătase naturală, păr, etc.) şi fibre artificiale cu combustibilitate redusă (poliamidice, poliesterice, poliacrilice şi polivinilice);  ţesături şi confecţii executate din asemenea fibre, fibre vegetale, toarse gros; saltele şi perne (fără buret  de cauciuc sau materiale plastice);  articole din piele; cărţi; papetărie;  negru de fum (ambalat în saci sau granulat);  amidon, făină de cereale, zahăr cristalizat, paste făinoase şi alte articole de băcănie, ambalate în pungi;  tutun;  ceai;  legume uscate; grăsimi, etc P3c. Lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate mai mare de 100 grade Celsius, în ambalaje incombustibile care pot fi introduse în cutii de carton:  vopsele de ulei in cutii, borcane, butoaie şi similare;  produse farmaceutice combustibile în cutii, bidoane, damigene, sticle etc.;  lubrifianţi şi glicoli în butoaie sau bidoane;  uleiuri vegetale în butoaie, sau sticle etc.

P4 - CU PERICULOZITATE MARE P4a.- Materiale şi produse din clasele P1 - P3, în ambalaje din materiale plastice spongioase; P4b . - Materiale combustibile cu viteză mare de ardere cu putere calorifică mai mare de 27.3 MJ/kg, Indiferent de forma de ambalare:  lemn în formă de tocătură şi talaş;  fibre vegetale ( în, cânepă,bumbac);  fibre artificiale cu putere calorifica mai mare de 27,3 MJ/kg;  confecţii executate din asemenea fibre;  saltele şi plăpumi cu umpluturi din buret, cauciuc sau materiale plastice;  lemn în formă de tocătură şi talaş;  fibre vegetale ( în, cânepă,bumbac);  fibre artificiale cu putere calorifica mai mare de 27,3 MJ/kg;  confecţii executate din asemenea fibre; 25

 saltele şi plăpumi cu umpluturi din buret, cauciuc sau materiale plastice spongioase;  fibre textile;  vată;  celuloză, carton;  hârtie;  cauciuc brut sau prelucrat;  materiale plastice şi obiecte confecţionate din acestea (alt fel decât sub formă de fibre) care nu sunt menţionate la clasa P3.

P4c. - Materiale şi produse incombustibile care pot suferi deteriorări importante în urma acţiunii temperaturilor înalte, a apei sau gazelor corozive, indiferent de natura ambalajelor:  aparatura electrică şi electronică având relee şi contacte sensibile necapsulate ;  tuburi electronice;  utilaje şi aparate de înaltă precizie;  bijuterii;  medicamente şi produse cosmetice.

P4d - . Materiale şi produse care sub efectul temperaturii degajă cantităţi importante de gaze corozive, indiferent de natura ambalajelor:  policlorură de vinil;  teflon şi răşini epoxidixe;  acid clorhidric;  clorură de var, etc.

P4e. - Lichide combustibile din clasa P3, în ambalaje combustibile: lichide ambalate în bidoane de carton sau în bidoane sau canistre din materiale plastice.

P4f. - Lichide combustibile cu temperaturi de inflamabilitate între 50 –100oC, în ambalaje incombustibile care pot fi introduse în cutii de carton:  carburanţi Diesel, motorină, păcură, smoală, uleiuri pentru acţionări hidraulice şi de ungere;  uleiuri minerale;  cerneală tipografică, etc.

P5 - CU PERICULOZITATE DEOSEBIT DE MARE P5a. - Materiale instabile care se pot descompune exploziv la temperatură naturală; materiale care pot exploda sub efectul încălzirii, frecării, loviturii sau al şocurilor de detonaţie; obiecte pirotehnice, indiferent de modul de ambalare:  acid acrilic;  acid cianhidric nestabilizat; acid percloric anhidru;  apă oxigenată concentrată;  clorat de amoniu;  hidrazină anhidră;  acetilenă;  acetiluri (de argint, cupru etc.);  anhidră cromică;  azotat de amoniu sau potasiu;  azoturi;  bicromat de amoniu sau potasiu;  bioxid de clor;hiroxilamină;  nitroetan;  nitroceluloză uscată;  peroxizi (de acetil, benoil, zinc); 26

 chibrituri de fosfor alb;  corpuri pentru artificii.



P5b. - Materiale care la contactul cu alte materiale pot da naştere la reacţii explozive sau se pot aprinde:  acetonă;  acid acetic;  acid fluorhidric anhidru;  amoniac;  etilendiamină;  peroxizi de potasiu sau sodiu, etc.

P5c. - Materiale susceptibile să se autoaprindă:  carton asfaltat în roluri (suluri);  deşeuri de cauciuc sau lână;  fosfor alb;  etc.

P5d. - Substanţe oxidante capabile să iniţieze aprinderea materialelor combustibile la contactul cu acestea:  acid azotic;  acid clorhidric;  acid sulfuric; brom;  clor;  iod;  salpetru (azotat de potasiu),  etc.

P5e. - Materiale care sub efectul căldurii degajă cantităţi mari de gaze combustibile sau toxice:  acrilonitril;  alcaloizi;  amine;  acetonă;  anilină;  cloroform;  clorură de metil;  esteri;  iod;  iodaţi;  sulfat de metil.

P5f. - Materiale care în contact cu apa se aprind, degajă temperaturi capabile să aprindă materialele combustibile din imediata vecinătate sau degajă gaze combustibile.

P5g. - Recipienţi cu gaze comprimate:  recipienţi ficşi sau transportabili cu gaze sub presiune;  recipienţi de tip “Spray” .

P5h. - Substanţe sau materiale solide care au o putere calorifică mai mare de 33.6 MJ/kg sau caracterizate printr-o ardere deosebit de intensă.

Instalaţii aferente construcţiilor şi instalaţiile tehnologice ce pot constitui surse de iniţiere şi/sau de propagare a incendiilor 27

Instalaţiile de încălzire, ventilare, climatizare, electrice, automatizare şi altele asemenea, aferente construcţiilor şi amenajărilor, precum şi subansamblurile lor trebuie proiectate şi realizate astfel încât:  să nu iniţieze incendiu;  să nu contribuie activ la dezvoltarea incendiului;  să asigure limitarea propagării incendiului;  să nu constituie risc de incendiu pentru elementele de construcţie sau pentru obiectele din încăperi ori adiacente acestora;  suprafeţele componente mari şi suprafeţele expuse ale subansamblurilor să nu se poată încălzi într-o măsură inacceptabilă;  în cazul unui incendiu, să se poată asigura măsuri eficiente de stingere a acestuia şi să fie posibilă salvarea persoanelor.

Pentru evitarea pericolului de propagare a focului şi a fumului la trecerea unei instalaţii de la un compartiment de incendiu la altul, se prevăd măsuri de protecţie conform reglementărilor tehnice specifice.

Instalaţiile de gaze naturale/gaze petroliere lichefiate (GPL), precum şi subansamblurile lor trebuie proiectate şi realizate conform reglementărilor tehnice specifice.

Instalaţiile tehnologice se pun în funcţiune şi se exploatează cu respectarea strictă a instrucţiunilor şi regulilor de utilizare, precum şi a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, stabilite de proiectanţi şi de producători, Instalaţiile de ventilare sau de climatizare, precum şi cele de transport pneumatic se proiectează, se realizează şi se exploatează astfel încât, în funcţionare normală, părţile componente, cum sunt echipamente, motoare, angrenaje, tubulatură, să nu genereze surse care pot aprinde substanţele vehiculate prin acestea şi să nu faciliteze propagarea incendiului.

Traseele instalaţiilor de ventilare, climatizare sau transport pneumatic din construcţiile cu risc de incendiu sau explozie, precum şi cele din sălile aglomerate ori din încăperile cu bunuri de mare valoare sau de importanţă deosebită trebuie să fie independente şi complet separate de traseele pentru alte spaţii.

Se interzice evacuarea prin aceeaşi instalaţie de ventilare, de climatizare sau de transport pneumatic a substanţelor care, în amestec sau prin combinaţie chimică, pot produce incendii ori explozii.

Construcţiile, instalaţiile tehnologice, precum şi zonele din vecinătatea acestora, în care se pot degaja vapori, gaze, praf sau pulberi combustibile, se prevăd, conform reglementărilor specifice, cu sisteme de detectare a emisiilor şi de inhibare, inertizare sau evacuare forţată a acestora, în vederea preîntâmpinării acumulării de concentraţii periculoase, precum şi pentru semnalizarea situaţiei create.

Instalaţiile de iluminat de siguranţă trebuie să funcţioneze pentru o perioadă de timp normată, în zonele specificate, la întreruperea iluminatului normal.

Tipurile de instalaţii de iluminat de siguranţă şi cazurile în care se prevăd în construcţii, modul de alimentare cu energie electrică a acestora, precum şi nivelurile de iluminare necesare trebuie să îndeplinească cerinţele reglementărilor tehnice specifice.

Sursele de rezervă de alimentare cu energie a instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă referitoare la furnizarea automată pe durata de timp normată a alimentării cu energie a acestora, la întreruperea alimentării normale, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

Construcţiile, instalaţiile tehnologice şi amenajările se protejează împotriva acţiunii electricităţii atmosferice cu instalaţii de protecţie împotriva trăsnetului, conform cu reglementările tehnice specifice.

COMPORTAREA LA FOC 28

În funcţie de contribuţia la foc a zonelor cu potenţiale calorice mari (niveluri de risc mare, foarte mare sau cu pericol de explozie) se precizează rezistenţa la foc a elementelor de compartimentare necesare pentru asigurarea siguranţei utilizatorilor pe timpul evacuării şi intervenţiei în caz de incendiu.

Construcţiile şi instalaţiile trebuie să se comporte la foc astfel încât, pe timpul intervenţiei în caz de incendiu, să nu pericliteze siguranţa utilizatorilor şi a personalului de intervenţie. Aprecierea reală a comportării la foc a unor construcţii şi instalaţii se poate face după stingerea incendiilor produse în acestea atât prin constatări şi măsurători directe, cât şi prin expertizare. În documentaţiile elaborate se înscriu eventuale măsuri recomandate pe timpul intervenţiei în caz de incendiu, pentru a nu afecta comportarea la foc a construcţiei.

INSTALAŢIILE DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR fac parte din măsurile de protecţie activă la foc cu rol important în asigurarea cerinţei esenţiale „securitatea la incendiu" a construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi a amenajărilor, precum şi pentru securitatea utilizatorilor.

Instalaţiile de protecţie împotriva incendiilor pot fi: a) instalaţii de detectare a gazelor inflamabile; b) instalaţii de inhibare a exploziei; c) instalaţii de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu; d) instalaţii de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi; e) instalaţii de hidranţi interiori, coloane uscate, hidranţi exteriori; f) instalaţii speciale de stingere cu apă; g) instalaţii de stingere a incendiilor cu gaze; h) instalaţii de stingere a incendiilor cu spumă; i) instalaţii de stingere a incendiilor cu pulberi; j) instalaţii de stingere a incendiilor cu aerosoli.

Instalaţiile de detectare a gazelor inflamabile trebuie să asigure îndeplinirea următoarelor criterii: a) să dispună, în întreaga zonă protejată, de detectoare adecvate, pentru a permite ca prezenţa gazului inflamabil să fie detectată într-o fază incipientă; b) să fie prevăzute cu mijloace de comunicare sigure între detectoare şi o centrală de colectare a informaţiilor/echipament de control şi semnalizare; c) să fie capabile să reziste condiţiilor de mediu în care sunt montate, astfel încât să-şi poată îndeplini funcţiile pe parcursul duratei de viaţă normate.

Instalaţiile de inhibare a exploziei trebuie proiectate astfel încât să reziste la presiunea maximă de explozie, să asigure detectarea imediată a creşterii presiunii, precum şi eliberarea în cel mai scurt timp posibil a unui mediu de stingere uniform dispersat şi menţinerea produsului de stingere la o concentraţie de calcul într-un timp specificat în incinta protejată.

Instalaţiile de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu trebuie să detecteze incendiu! la momentul iniţierii, prin detectarea parametrilor fizici şi/sau chimici asociaţi incendiului — fum, flăcări şi/sau căldură —, şi să transfere un semnal sonor şi/sau vizual la un/o echipament de control şi semnalizare/centrală de detecîare-semnalizare, astfel încât să dea un semna! de alarmă şi, după caz, să acţioneze dispozitivele pentru evacuarea persoanelor, alertarea forţelor de intervenţie, deversarea automată a substanţei de stingere etc.

Echipamentul de control şi semnalizare trebuie să asigure interpretarea semnalelor primite de la detectoare, pentru identificarea zonei de unde s-a transmis orice fei de semnal sau a avertizărilor greşite şi pentru iniţierea acţiunilor necesare; Instalaţiile cu acţionare manuală de alarmare la incendiu trebuie să dea posibilitatea ca un utilizator să iniţieze şi să transfere un semnal de alarma la incendiu la un echipament de control şi semnalizare, astfel încât să fie posibilă iniţierea diferitelor acţiuni planificate.

29

Instalaţiile de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi şi instalaţiile de presurizare pentru controlul fumului trebuie să asigure în caz de incendiu: a) menţinerea căilor de evacuare şi de acces libere de fum pe înălţimea de circulaţie; b) facilitarea operaţiilor forţelor de intervenţie, prin crearea unor zone fără fum; c) întârzierea sau împiedicarea generalizării incendiului prin apariţia fenomenului de flash-over, prevenind astfel dezvoltarea rapidă a incendiului; d) reducerea consecinţelor şi avariilor provocate de fum şi gaze fierbinţi; e) reducerea eforturilor care apar în elementele structurale ale construcţiilor şi instalaţiilor în caz de incendiu.

Instalaţiile de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi trebuie să îndeplinească criteriile referitoare la capacitatea de a activa şi de a stabili presiunea proiectată într-o incintă specificată sau o viteză convenabilă a debitului de aer prin deschideri în pereţii incintei specificate, asigurându-se alimentarea electrică din două surse, principală şi de rezervă.

Pe timpul intervenţiilor, dacă situaţia impune evacuarea cantităţilor de fum acumulate, se pot practica deschideri în unele elemente de construcţie care delimitează spaţiile respective şi care nu au rol de rezistenţă.

Instalaţiile de hîdranţi interiori trebuie să asigure posibilitatea utilizatorilor de a realiza intervenţia, în faza iniţială a incendiului, cu debitele, presiunile, durata teoretică de funcţionare, lungimea jetului şi a furtunului normate potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

Instalaţiile de hidranţi exteriori trebuie să asigure o legătură la conducta principală de apă pentru echipamentele şi utilajele de stingere a incendiilor, conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice, standardelor europene de referinţă, precum şi standardelor naţionale referitoare la cerinţele de racordare şi adâncimea de îngropare.

Instalaţiile speciale de stingere cu apă, cum sunt cele de sprinklere, instalaţii cu ceaţă de apă şi altele asemenea, trebuie astfel proiectate încât: a) să asigure un răspuns imediat în caz de incendiu, prin deversarea apei, într-o schemă şi o cantitate prestabilită, cu debitele, intensităţile de stropire şi stingere normate, pe durata proiectată de funcţionare, peste o suprafaţă dată, în scopul controlului sau stingerii incendiului, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice; b) să asigure, după caz, răcirea elementelor de construcţii şi instalaţii; c) să creeze o barieră care împiedică propagarea incendiului.

Instalaţiile de stingere cu gaze: dioxid de carbon, argon, azot, înlocuitori de haloni şi altele asemenea, precum şi instalaţiile de stingere cu aerosoli pot fi cu inundare totală sau locală.

Instalaţiile de stingere cu gaze trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă privind capacitatea de a fi activate manual sau automat, deversarea uniformă a produsului de stingere în incintă sau peste suprafaţa specificată, într-o cantitate determinată, pentru a stabili şi menţine concentraţia proiectată pe durata de timp normată, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

Pentru instalaţiile de stingere cu gaze cu inundare totală este necesar să se asigure evacuarea tuturor persoanelor din compartimentul în care va fi utilizat gazul, înainte ca această acţiune să înceapă.

Instalaţiile automate pentru stingerea incendiilor cu gaze trebuie prevăzute cu dispozitive de avertizare a utilizatorilor din spaţiul protejat, optice şi acustice, pentru semnalizarea intrării acestora în funcţiune. în cazul în care gazul deversat automat în caz de incendiu poate pune în pericol viaţa utilizatorilor din zonele protejate, instalaţiile de stingere se prevăd cu dispozitive de temporizare care să întârzie intrarea acestora în funcţiune cu o perioadă prestabilită.

Perioada dintre declanşarea semnalului de avertizare şi intrarea în funcţiune a instalaţiei de stingere se calculează astfel încât să se asigure evacuarea utilizatorilor din orice punct al zonei protejate.

30

Uşile de acces în zone, spaţii sau încăperi în care sunt posibile deversări de gaze ce pot pune în pericol viaţa utilizatorilor, precum şi căile de evacuare din aceste locuri se marchează cu inscripţii de avertizare asupra pericolului, amplasate în locuri vizibile pentru personalul de la locurile de muncă şi forţele de intervenţie.

Semnalele optice şi acustice produse de dispozitivele de avertizare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie inactive în starea de aşteptare; b) să indice toate căile de evacuare din zonele de stingere; c) să poată fi clar identificate şi percepute cu tonalităţi diferite, la începutul şi la sfârşitul perioadei de temporizare; d) să nu poată fi oprite înainte de expirarea timpului de funcţionare a instalaţiei de stingere; e) să fie în concordanţă cu capacităţile psihomotorii şi senzoriale ale utilizatorilor.

Pentru sistemele cu stingere locală nu este necesară evacuarea tuturor persoanelor din compartiment, dar sunt obligatorii măsuri speciale privind instruirea personalului.

Instalaţiile de stingere a incendiilor cu spumă trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă referitoare la posibilitatea de a fi activate manual sau automat şi de a genera şi dispersa o cantitate calculată de spumă, cu coeficientul de înfoiere stabilit, peste o suprafaţă dată, cu debitele de stingere necesare, într-un timp specificat, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

Instalaţiile de stingere a incendiilor cu pulberi trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă referitoare la posibilitatea de a fi activate manual sau automat şi de a refula o cantitate calculată de pulbere peste o suprafaţă dată sau un obiect specificat, cu intensităţile şi debitele de stingere necesare, într-un timp normat şi în reprizele normate, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

Proiectarea, montarea, exploatarea, verificarea şi menîenanţa instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor se efectuează conform standardelor europene de referinţă şi reglementărilor tehnice specifice.

SUBSTANTE STINGATOARE In lupta cu focul,omul a cautat din totdeauna sa-si perfectioneze armele astfel incat sa obtina victoria intr-un timp cat mai scurt si cu o siguranta cat mai ridicata.

Aceasta cautare continua a dus la obtinerea si utilizarea unor noi tipuri de mijloace de stingere , din ce in ce mai adaptate conditiilor concrete existente la locul incendiilor.

Substantele stingatoare Sunt acelea care, introduse intr-un anumit mod in zona incendiata opresc arderea.

Substantele stingatoare pot fi in stare gazoasa lichida sau solida precum si sub forma unui amestec de lichide cu gaze sau cu o substanta solida.

In prezent se dispune de o gama larga de substante stingatoare incepand cu apa ale carei calitati o fac sa detina inca locul principal,apoi spuma ,pulberile stingatoare ,gazele inerte si hidrocarburile hidrogenate.

In laboratoare si centre de cercetari,actiunea de imbunatatire a substantelor de stingere existente si de creare a altora noi cu proprietati superioare se desfasoara fara intrerupere.

In functie de efectul de stingere al incendiilor substantele stingatoare se clasifica in: -substante stingatoare prin racire; -substante stingatoare prin izolare; -substante folosite la reducerea continutului maxim de oxigen; -substante stingatoare prin inhibitie chimica.

31

SUBSTANTE STINGATOARE PRIN RACIRE Apa Apa este cel mai vechi agent de stingere.Se gaseste in cantitati considerabile ,este si relativ usor de procurat, are o mare putere de racire si este nevatamatoare.

Actiunea de racire se datoreste faptului ca are o mare capacitate de absorbtie a caldurii raportata la caldura specifica si caldura latenta de vaporizare.

Efectul de stingere a incendiilor cu apa se realizeaza prin : -racirea materialului care arde -izolarea suprafetei incendiate de oxigenul de aer -actiune mecanica,cand se foloseste sub forma de jet compact Folosirea apei la stingerea incendiilor Apa se intrebuinteaza pentru stingerea incendiului sub forma de: -jet compact (pe punte); -jet pulverizat (in compartimentul masini); -stropire (sprinklere,drencere ,pulverizatoare); -perdele; -abur.

Folosirea jetului compact Capacitatea de patrundere a jetului de apa in focarul incendiului depinde de dimensiunile picaturilor, de presiunea dinamica a jetului,de presiunea flacarilor,a curentilor de aer si a produselor de ardere,de viteza de miscare a picaturilor,precum si de gradul de evaporare a apei in zona flacarilor.

Prin folosirea apei sub forma de jet compact se poate conta pe cresterea eficacitatii si a capacitatii de soc a apei,deoarece in acest caz cantitatea refulata este de multe ori considerabila si datorita presiunii mari,efectul de dizlocare este puternic.

Folosirea jetului pulverizat Jetul de apa dispersata este alcatuit din picaturi de apa cu diametrul mediu de 1mm.Efectul de stingere este cu atat mai pyternic, cu cat se evapora mai multa apa.

Efectul maxim de stingere cu apa sub forma dispersata si pulverizata se obtine in incaperi inchise.

Pulverizarea apei pana la ceata se poate realiza prin trei cai; -cu ajutorul aerului comprimat; -prin folosirea inaltei presiuni de la 50-120 de atmosfere.

-prin folosirea unei presiuni reduse de la 2-10 atmosfere.

Experimentarile privind stingerea incendiilor cu apa pulverizata au demonstrat ca stingerea se produce pe seama stingerii materialului combustibil si a flacarii.

Efectul apei asupra combustibilului incendiat Folosirea apei la stingerea incendiilor va fi cu atat mai eficace cu cat cantitatea de apa ce se transforma in vapori va fi cat mai mare.

De aceea este indicat ca la anumite categorii de incendii (paioase,textile,hartii,etc)sa se foloseasca apa sub forma de ploaie sau ceata,care prezinta urmatoarele avantaje: -consum mic de apa; -se mareste suprafata de stropire,avand ca efect ointensa actiune de racire; -rezulta o mai mare cantitate de vapori,care impiedica accesul oxigenului in zona de ardere; -ajuta la depunerea particulelor solide incandescente aflate in suspensie,reducand astfel posibilitatea de propagare a focului in zonele vecine; 32

-poate fi folosita pentru protectia porsonalului care lucreaza in zone cu temperaturi mari si pentru racirea elementelor de constructii.

La stingerea incendiilor produse de materiale combustibile solide,in cele mai multe cazuri se foloseste apa sub forma de jet compact.

Incendiul de carbune praf se stinge cu apa cu jet pulverizat fiind interzisa folosirea jetului compactcare prin actiunea lui mecanica poate imprastia incendiul si in plus praful ridicat in aer,intr-o anumita concentratie este un amestec exploziv.Situatia este opusa in cazul bulgarilor de carbune.

Faptul ca apa are o densitate mare,este buna conductoare de electricitate si reactioneaza cu o serie de substante face domeniul ei de utilizare sa fie limitat.

De exemplu,la stingerea incendiilor de lichide combustibile (titei, benzina, petrol lampant, motorina, etc.)in rezervoare, apa nu poate fi folosita,deoarece,data fiind densitatea lor relativ mica,aceste lichide plutesc deasupra apei si continua sa arda.

De asemenea ,nu poate fi folosita nici la stingerea incendiilor izbucnite in zone cu instalatii electrice fara respectarea unor reguli si masuri speciale sau la stingrea unor substante care , in contact cu apa reactioneaza: carbura de calciu (carbidul),,metale sub forma de pulberi (aluminiu,potasiu,sodiu,magneziu).

Apa imbunatatita chimic Pentru a spori puterea de patrundere in masa materialelor cu care vine in contact, s-a actionat asupra tensiunii superficiale a acesteia.Practic exista posibilitatea de a reduce semnificativ tensiunea superficiala a apei prin tratarea sa cu diversi detergenti(Dero 73).

Apa imbunatatita chimic ete recomandabil a se folosi la stingerea incendiilor de materiale bogate in celuloza cu sunt:lemnul,textilele,bumbacul,hartia) Tabelul 1 Denumirea subst/mat. combust.

Carburile materialelor alcaline Nitroglicerina Acid clorosulfic Azotat de plumb Peroxid de sodiu Var nestins Tetraclorura de titan Hidrosulfit de sodiu Salpetru Carbura de Al,Ba,Cl Fosfura de sodiu,calciu

Pericolul in urma reactiei cu apa Explozie prin contact Explozie la lovirea cu jetul de apa Reactioneaza cu apa cu explozie Instabil,explozie la cresterea umid.peste 30% Este posibila explozia si intensificarea arderii Se degajeaza o cantitate mare de caldura (peste 400 grade Celsius) Se autoaprinde in contact cu apa Jetul de apa in salpetru topit provoaca aruncarea puternica in forma de explozie si intensificarea arderii Se descompun cu degajare de acetilena Reactioneaza si degaja hidrura de fosfor care se autoinflameaza in aer

Hidrurile metalelor alcaline si Alcalino-pamantoase Hidrura de sodiu si de potasiu Cl,cesiu,potasiu,rubidiu,sodiu

Reactioneaza si degaja hidrogen

33

Aluminiu pulbere Magneziu titan si aliajele lor Termit Electron,zinc pulbere

Se degaja hidrogen Descompune apa(degajare de hidrogen)

SUBSTANTE STINGATOARE PRIN IZOLARE Spuma O parte din incendii nu pot fi stinse au apa,fie din cauza naturii materialului incendiat fie din cauza reactiilor chimice care se produc in prezenta apei.

Pentru stingerea unor astfel de incendii se foloseste spuma.

Pe suprafetele incendiate spuma actioneaza prin patura izolatoare care se formeaza intre materia incendiata si mediul carburant,precum si prin efectul de racire ce se produce datorita apei pe care o contine.

Din punct de vedere al modului de producere spuma poate fi de doua feluri: -spuma chimica; -spuma mecanica.

La randul ei spuma mecanica este de mai multe feluri: -spuma mecanica grea; -spuma mecanica cu coeficient de infoiere mediu; -spuma mecanica cu coeficient mare de infoiere (spuma usoara0; -apa usoara (light water).

Spuma reprezinta agentul principal de stingere a lichidelor combustibile mai usoare decat apa depozitate in rezervoare sau scurse si acumulate in strat,in caz de avarie la depozite si instalatii tehnologice (tancuri de combustibil,santine,separatoare,etc.).

Spuma nu poate fi folosita acolo unde este interzisa prezenta apei.

Se actioneaza cu spuma in special la: -stingerea lichidelor combustibile si inflamabile; -stingerea materialelor solide care nu reactioneaza cu solutiile apoase ale spumelor si sarurilor; -protectia materialelor elementelor de constructie impotriva caldurii radiante; -impiedicarea raspandirii in atmosfera a gazelor de combustie si a vaporilor; -impiedicarea excesului de oxigen in zona de ardere.

Pentru a asigura o eficacitate maxima,spuma trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: -sa aiba densitate mica,intre 0,1-0,15, care ii da posibilitatea sa pluteasca pe suprafata lichidelor combustibile; -sa fie compacta abica stratul de spuma sa nu aiba spatii goale; -sa fie omogena (bulele de aer sau gaze sa aiba aceeasi marime); -sa fie persistenta: sa reziste minimum 30 minute fara sase degradeze; -sa fie aderenta atfel incat proiectata pe materiale in plan vertical sa se mentina pe suprafete verticale; -sa nu produca coroziune; -sa fie fluida; -sa aiba un coeficient de infoiere corespunzator; -timp de stingere minim.

Spuma chimica Este formata dintr-o masa de bule de dimensiuni reduse,fiecare bula fiind invelita intr-o menbrana lichida umpluta cu dioxid de carbon,care se formeaza pe cale chimica in urma reactiei dintre substantele care genereaza spuma (substanta A si substanta B).

34

Substanta A este formata de obicei din sulfatul de aluminiu,iar substanta B din bicarbonat de sodiu sau de potasiu.

Efectul de izolare pe care-l are spuma chimica se datoreste conductivitatii ei termice reduse si din aceasta este impiedicata reaprinderea substantelor si materialelor combustibile,precum si reancalzirea lichidelor combustibile,sub influenta corpurilor solide incandescente din apropiere.

Spuma chimica exercita asupra incendiului si efecte de racire si inabusire.

Spuma mecanica grea Acest gen de spuma se obtine prin amestecarea unei substante generatoare de spuma cu apa si aerul,folosind in acest scop dispozitive speciale.

Ca spumant se foloseste SPUMOGENUL care poate fi lichid sau praf.

Spuma mecanica actioneaza asupra focarului,ca si spuma chimica prin efecte de izolare, racire datorita apei pe care o contine si inabusirea in urma formarii vaporilor de apa.

Spuma cu coeficient mediu si mare de infoiere Pentru producerea spumei usoare se foloseste un spumant special ,ceea ce constituie un dezavantaj deoarece practic si economic ar fi fost sa se foloseasca acelasi spumant pentru toate categoriile de spuma.

Spuma usoara exercita asupra focarului de incendiu o actiune complexa de inabusire,izolare si racire.

Efectul de inabusire a spumei usoare poate fi marit prin adaosul unei mici cantitati de dioxid de carbon in curentul de aer al generatorului de spuma,o astfel de spuma putand stinge incendii de alcool,acetona,etc.

Spuma usoara se poate folosi cu rezultate bune la stingerea incendiilor la magaziile si compartimentele navei sau tancurile navelor,in tunele ,canale de cabluri,precum si la uscat in industria chimica sau in subsolurile cladirilor,aceasta pentru ca intr-un spatiu inchis poate fi refulata o cantitate mare de spuma.

Spuma usoara se obtine in generatoare care functioneaza pe pricipiul ejectiei si prin folosirea unui ventilator.

Folosirea spumei usoare prezinta urmatoarele avantaje: -utilizarea unei cantitati minime de apa (1-2 litrii) pentru aproximativ 1000 de litrii de spuma; -stingerea rapida a incendiului si impiedicarea reaprinderii; -lipsa actiunii corozive (spre deosebire de spuma chimica); -patrunderea ei in locuri greu accesibile (tunele,canale,coridoare, pivnite); -lipsa unor efecte nocive asupra organismului uman.

Dezavantajele spumei usoare sunt urmatoarele: -greutate redusa si deci instabilitate atunci cand bate vantul; -pret de cost relativ ridicat; -dificultati la indepartarea ei dupa stingerea incendiilor (unele tipuri de spuma infunda canalizarile); -distanta de actiune a geleratoarelor relativ limitata.

Apa usoara Este o substanta stingatoare de data mai recenta,care se refuleaza asupra unui lichid nemiscibil cu apa formand o pelicula care impiedica ,chiar si in cazul in care este foarte fina, evaporarea lichidului combustibil.Datorita acestei proprietati se reduce concentratia de vapori deasupra lichidului care arde,procesul de ardere se intrerupe iar reaprinderea nu mai este posibila.

35

Substantele tensioactive pe baza de fluor din care se obtine apa usoara s-au dovedit a fi foarte eficiente in stingerea incendiului,atunci cand sunt amestecate cu substante proteinice.Se obtine o spuma fluida si rezistenta la foc,indicata a se folosi in instalatii fixe se stingere la tancuri si rezervoare de combustibil lichid,recomandandu-se dupa unii specialisti din strainatate,sa se introduca de jos in sus,adica sub suprafata incendiata.

Unul din marile avantaje ale apei usoare este compatibilitatea cu spumaproteinica si intr-o masura oarecare cu pulberea stingatoare. Acest mare avantaj poate fi folosit pentru realizarea unei stingeri rapide a incendiilor,folosind procedee mixte.

Pulberi stingatoare Pulberile stingatoare au devenit substante stingatoare de larga utilitate.Rezultatele excelente chiar si in cazul incendiilor de proportii produse de lichide sau gaze combustibile,posibilitatile corespunzatoare de conservare,cat si alte insusiri ale lor,fac ca pulberile stingatoare sa constituie substante de stingere extrem de eficace.

Componentul de baza al unor pulberi stingatoare este bicarbonatul de sodiu,dar in afara acestora se mai fabrica pulberi pe baza de bicarbonat de potasiu,sulfat de aluminiu,carbonat de sodiu .uree tehnica si din diferiti compusi ai borului.

Pe plan mondial s-au stabilit trei grupe de pulberi stingatoare in raport de natura incendiilor la care pot fi folosite: 1. Pulberi stingatoare eficace la stingerea incendiilor din clasele B si C adica pulberi normale; 2. Pulberi stingatoare eficace la stingerea incendiilor din clase A ,B sau C adica pulberi polivalente si 3. Pulberi stingatoare eficace la stingerea incendiilor din clasa D adica pulberi speciale.

La noi in tara s-a fabricat o pulbere stingatoare eficace la stingerea incendiilor Din clasele B si C,pe baza de bicarbonat de sodiu,denumita â&#x20AC;&#x17E;PULVOGENâ&#x20AC;?.

Florex Aceasta pulbere stingatoare se fabrica la noi in tara din bicarbonat de potasiu pulvis ,uree tehnica si alte substante chimice,care prezinta caracteristici de stingere superioare pulvogenului si pulvogenului special.

Pulberile stingatoare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: -eficacitate maxima la stingere, determinate de proprietatile chimice si de gradul de dispersie; -fluiditate buna in conducte; -capacitatea de a forma un nor compact in suspensie de aer; -stabilitate la umezire si la intarire in cazul unei pastrari indelungate; -stabilitate termica; -conductibilitate termica redusa.

SUBSTANTE FOLOSITE LA REDUCEREA CONTINUTULUI DE OXIGEN Arderea se desfasoara normal pana la un continut minim de 14-17% oxigen.

Prin folosirea substantelor care reduc concentratia de oxigen se micsoreaza viteza de degajare a caldurii si scade temperatura de ardere.

Metoda consta in diluarea substantelor gazoase combustibile,a amestecurilor de vapori â&#x20AC;&#x201C;aer sau a aerului care participa la ardere,cu substante care nu intretin arderea.

Substantele de diluare cele mai intrebuintate sunt: -apa sub forma de abur sau fin pulverizata; -gazele inerte: bioxidul de carbon, azotul si gazele de ardere preparate special in acest scop(gazulo inert).

36

Aburul Pe unele nave petroliere aburul aste folosit la camera pompelor si pentru inundarea tancurilor de marfa.

Efectul de stingere al aburului se bazeaza pe diluarea concentratiei de oxigen in zona de ardere pana la o limita la care continuarea arderii devine imposibila.

Costul scazut al aburului in raport cu alti agenti de stingere,investitiile reduse necesare realizarii instalatiilor,simplitatea lor fac ca si in prezent acest sistem de protectie sa fie utilizat pentru: -stingerea unor anumite incendii de produse gazoase,lichide sau solide cu jeturi,pe suprafete mici sau inundarea in spatii inchise,cu volum mai mic de 500mc; -limitarea posibilitatii de propagare a incendiilor-prin perdele de abur in spacial la instalatiile tehnologicecare functioneaza la temperaturi ridicate; -prevenirea incendiilor sau exploziilor-prin diluarea atmosferei in zonele cu scapari accidentale de gaze ,sau lichide inflamabile,in caz de avarie.

Apa fin pulverizata La o pulverizare fina a apei in zona de ardere,aceasta se transforma in abur (vapori de apa) diluand substantele care participa la ardere Bioxidul de carbon Bioxidul de carbon este un gaz incolor si inodor care nu arde si nu intretine arderea.

Bioxidul de carbon ca substanta stingatoare are urmatoarele calitati: -patrunde in orificiile obiectului aprins,fiind mai greu decat aerul; -este rau conducator de electricitate; -nu se depreciaza pe timp de conservare indelungata; -nu este sensibil la actiunea temperaturilor scazute; La nave ,bioxidul de carbon se foloseste mult ca substanta stingatoare refulata prin intermadiul instalatiilor fixe de stingere,stingatoarele cu zapada carbonica si ca agent de vehiculare a pulberilor stingatoare din stingatoarele cu praf si CO2.

Bioxidul de carbon are un larg domeniu de utilizare fiind indicat a se folosi la: -depozite,magazii cu suprafata mica si in care nu se poate face un control permanent; -masini si instalatii electrice amplasate in incaperi inchise; -transformatoare si generatoare electrice,tablou de distributie; -centrale telefonice automate; -incaperi de productie fara supravegherea continua a productiei; -instalatii sau utilaje de mare valoare care au un rol important economic; -instalatii si utilaje cu pericol de incendiu si care constituie un pericol pentru restul instalatiilor; -tancuri recipiente cu lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor scazuta ,avand un volum maxim de 500 metrii cubi; -compartiment masini,baleaj,magazii marfa,magazii pituri.

Azotul Azotul poate fi folosit la stingerea incendiilor izbucnite la instalatii tehnologice fiind refulat din instalatiile fixe de stingere sau ca agent de vehiculare a pulberilor stingatoare din masini speciale de stins incendiu.

Gazul inert Gazele rezultate in urma arderilor combustibililor in caldari ,motoare sau generatoare,racite spalate si purificate sunt cunoscute in domeniul naval sub numele generic de gaz inert.

37

Continutul redus de oxigen precum si concentratia mare de bioxid de carbon si azot au dus la folosirea gazului inert ca mijloc principal de stins incendiile din magaziile de marfuri uscate si de asemenea ca mijloc preventiv contra izbucnirii unor incendii in tancurile de marfa ale tancurilor petroliere.

Reducerea continutului de oxigen din tancurile prin introducerea gazului inert se realizeaza prin doua procedee si anume: -prin diluare-atunci cand are loc un proces de amestecare a gazului existent in tanc cu gazul inert intridus fortat intr-un jet care ajunge la fundul tancului; -prin dizlocare-atunci cand gazul inert este introdus lent pe la partea superioara ,aparand un fenomen de stratificare in care stratul inferior de gaz din tanc se micsoreaza datorita evacuarii lui in atmosfera.

Temperatura gazului inert introdus in compartimentul protejat trebuie sa fie: -pentru tancurile de marfa,maxim 40 grade Celsius; -pentru magaziile de marfuri uscate ,maxim 50 grade Celsius.

SUBSTANTE STINGATOARE PRIN INHIBITIE CHIMICA Halonii Dintre mijloacele de stingere prin inhibitie chimica fac parte hidrocarburile halogenate.

Eficienta unei butelii de halon 1301 este echivalenta cu patru butelii de bioxid de carbon de aceeasi marime.

Stingerea incendiilor cu hidrocarburi halogenate se poate face cu jet compact , jet pulverizat si ,sub forma de aerosoli.

Procesul de intrerupere a arderii se datoreste: -vaporizarii picaturilor de substante stingatoare; -amestecarii vaporilor substantei stingatoare; -interactiunii fizico-chimice intre vaporii de haloni vaporii de combustibili INSTALAŢII DE STINS INCENDII CU APĂ 1.Hidranţi Instalaţiile de hidranţi interiori şi exteriori au ca scop limitarea şi localizarea incendiilor, stingerea acestora, protecţia personalului care lucrează la temperaturi ridicate.

Hidrantul este un dispozitiv fix prevăzut cu robinet, racordat la conductele de distribuţie a apei sub presiune, care permite alimentarea furtunurilor pentru stins incendii. În funcţie de locul de amplasare a hidranţilor, aceştia pot fi: 1. interiori 2. exteriori – subterani; – supraterani.

1.1.Hidranţi interiori Hidranţii interiori se pot monta aparent sau îngropat.

Amplasarea hidranţilor se face în locuri vizibile şi uşor accesibile în caz de incendiu.

Amplasarea hidranţilor interiori se face astfel încât fiecare punct din interiorul încăperilor să fie protejat de cel puţin: - două jeturi, în încăperi sau grupuri de încăperi industriale ce comunică prin goluri neprotejate atunci când acestea se încadrează în categoriile A,B sau C de pericol de incendiu şi au un volum de peste 1000m3, în clădirile civile cu înălţimi mai mari de 45m, în depozite comerciale sau industriale, în magazine sau expoziţii cu exponate combustibile, la săli de spectacole; 38

- un jet, în celelalte încăperi, inclusiv în cele prevăzute cu instalaţie automată de stingere.

Hidranţii interiori se amplasează în locuri vizibile şi uşor accesibile în caz de incendiu, în funcţie de raza lor de acţiune şi de necesităţi, în următoare ordine:  lângă intrări în clădiri;  în case de scări;  în holuri sau în vestibuluri;  pe coridoare;  lângă intrarea în încăperi şi în interiorul acestora.

Hidranţii interiori se echipează cu furtun tip C flexibil sau tip B flexibil cu o lungime de maximum 20m şi, după necesităţi, cu dispozitive de refulare a apei sub formă de jet compact, pulverizat sau mixt.

Dispozitivele de refulare pot fi: -ţevi de refulare simple; -ţevi simple prevăzute cu ajutaj pulverizator; -ţevi de refulare universale.

Presiunea minimă la ţeava de refulare – în cazul utilizării dispozitivelor de pulverizare şi a ţevilor de refulare universale – va fi de minim 2,5 bari.

Pe timp de noapte sau în locuri unde se desfăşoară activităţi la lumină artificială, marcarea hidranţilor se va face prin iluminat de siguranţă.

Timpul teoretic de funcţionare a hidranţilor interiori este de: -10 minute pentru hidranţii interiori din clădiri obişnuite; -60 minute pentru hidranţii interiori din clădiri înalte monobloc, clădirile cu săli de spectacole; -120 minute pentru hidranţii interiori din clădirile civile şi industriale cu înălţimi peste 45m.

1.2.Hidranţi exteriori Hidranţii exteriori de incendiu pot fi: - hidranţi subterani; - hidranţi de suprafaţă.

Hidranţii exteriori trebuie să permită servirea tuturor punctelor sau obiectelor ce trebuie protejate, considerând raza de acţiune a hidranţilor în raport cu lungimea furtunului: - max. 120m la reţelele la care presiunea asigură lucrul direct de la hidranţi; - 150m în cazul folosirii motopompelor şi 200m în cazul folosirii autopompelor.

Hidranţii se amplasează la o distanţă de minim 5m de zidul clădirilor pe care le servesc şi la 15m de obiectele care radiază intens căldură în caz de incendiu.

Hidranţii exteriori se dotează cu accesorii pentru trecerea apei în funcţie de scenariile de siguranţă cele mai defavorabile, adoptate în proiect şi menţionate în instrucţiuni (la clădirea cu debitul cel mai mare, intervenţie la nivelul cel mai înalt).

Timpul teoretic de funcţionare a hidranţilor exteriori se consideră: - 3 ore la construcţiile civile şi industriale, depozite deschise obişnuite; - 4 ore la rafinării, combinate petrochimice, protejate cu instalaţii fixe; - 6 ore la rafinării, combinate petrochimice, protejate cu instalaţii mobile.

2.Instalaţii tip sprinkler Instalaţiile tip sprinkler sunt instalaţii automate alcătuite din conducte echipate cu sprinklere amplasate la intervale şi înălţimi corespunzătoare, proiectate pentru a detecta, 39

localiza sau stinge un început de incendiu prin refularea apei. Ele oferă o protecţie sigură şi eficientă împotriva incendiilor atunci când sunt bine alese, dimensionate şi montate corect, exploatate şi întreţinute sistematic.

Instalaţiile de sprinkler se utilizează la: construcţii închise din categoriile de importanţă excepţională şi deosebită; platourile de filmare amenajate şi închise, studiourile de televiziune; teatre, magazine universale mari, depozite de marfă; garaje şi parcări subterane cu mai mult de 50 de autoturisme, precum şi la cele supraterane închise cu mai mult de 3 niveluri. În funcţie de temperatura minimă a mediului ambiant unde este amplasată reţeaua de conducte ce alimentează sprinklerele, se pot întâlni: - instalaţii tip apă-apă – temperatura minimă peste 40C, dar nu mai mare de 1000C; - instalaţii tip apă-aer – temperatura minimă sub 40C. Instalaţia se compune în principal din:  sistemul de alimentare cu apă;  aparatul de control şi semnalizare (ACS) sau staţia centrală a instalaţiei;  compresoare de aer pentru tipul apă-aer;  reţele de conducte pentru distribuţia apei;  capete de sprinkler.

Conductele de distribuţie au rolul de alimenta cu apă capetele sprinkler care sunt montate pe acestea. Pentru eliminarea apei sau a aerului din reţelele de sprinklere, montarea se face cu pante de 20/00 – 50/00, iar la capătul conductei de distribuţie se montează un manometru care indică presiunea la capul sprinkler cel mai dezavantajat.

Capetele de sprinkler sunt dispozitive sensibile la căldură proiectate să reacţioneze la o temperatură prestabilită şi să elibereze un flux de apă distribuit într-o formă şi o cantitate specificată, pe o suprafaţă dată.

Capetele de sprinkler se montează la partea superioară a încăperilor la o distanţă măsurată în plan vertical de 8 – 40cm între deflector şi tavanul continuu şi o distanţă de minimum 60cm între deflector şi suprafaţa protejată.

Elementele componente ale unui cap sprinkler sunt: • corpul sprinklerului; • deflectorul; • elementul de declanşare; • dispozitivul de închidere.

Capetele de pulverizare pentru aceste sisteme de stingere cu apă sunt testate conform -

SR ISO 6182-1 care stabileşte performanţele impuse, metodele de încercare şi prescripţiile de marcare ale sprinklerelor cu fuzibil şi cu bulb de sticlă.

Conform legislaţiei şi normativelor specifice în vigoare referitoare la proiectarea, executarea şi exploatarea acestor tipuri de instalaţii, beneficiarul acestor instalaţii are obligaţia ca cel puţin o dată la 5 ani, pentru sprinklerele aflate în exploatare, să trimită 3% din capetele de declanşare din instalaţie, pentru verificare la un laborator autorizat, dacă furnizorul nu face alte precizări în acest sens.

3.Instalaţii de drencere 40

Instalaţiile de drencere se utilizează în combaterea incendiilor cu scopul de a obţine: stingerea incendiilor în încăperi cu pericol mare de incendiu, unde, din cauza propagării rapide a focului sau din alte considerente, nu pot fi utilizate cu eficienţă alte sisteme de stingere;  localizarea incendiilor prin realizarea unor perdele de apă cu care se protejează goluri din pereţii despărţitori, porţiuni din încăperi cu pericol de incendiu, exteriorul clădirilor şi altele similare, împiedicând propagarea focului;  răcirea suprafeţelor bunurilor ce pot fi afectate de căldură în caz de incendiu.

Drencerele sunt asemănătoare sprinklerelor, cu deosebirea că acestea nu au elementul de detectare şi declanşare, fapt pentru care mai sunt numite şi sprinklere deschise. În funcţie de scopul pentru care sunt utilizate (stingere sau localizare incendiu, răcire), deflectoarele au forme diferite (drepte, cu marginea zimţată, concave, conice), iar montajul lor poate fi înclinat sau drept. 

Instalaţia se compune, în principal din:  sistem de alimentare cu apă;  conducte de distribuţie;  capete drencer;  robinet de acţionare.

Robineţii de acţionare se amplasează în locuri uşor accesibile, cât mai apropiaţi de locul protejat, dar feriţi de acţiunea focului, locuri în care se menţine o temperatură a mediului ambiant peste 40C, şi sunt retraşi faţă de circulaţia de evacuare.

4.Instalaţii fixe de stins incendii cu apă pulverizată Instalaţia de stingere a incendiilor cu apă pulverizată este o reţea de conducte cu apă, prevăzută cu pulverizatoare şi mijloace de punere în funcţiune a acestora.

Acest tip de instalaţie se foloseşte în principal pentru:  protejarea obiectelor (structuri şi echipamente ale instalaţiilor tehnologice), recipiente pentru lichide, transformatoare şi întrerupătoare cu ulei;  împotriva radiaţiei termice emise de un incendiu învecinat, pentru a limita absorbţia căldurii, până la un punct care previne sau micşorează avariile;  prevenirea formării unor amestecuri explozive, în spaţii închise sau în spaţii deschise.

Instalaţia se compune, în principal din:  sursă de alimentare cu apă;  conducte principale de apă;  conducte de distribuţie pe care sunt montate duze;  duze pulverizatoare.

INSTALAŢII ULTRARAPIDE DE STINGERE A INCENDIILOR Instalaţie de stingere cu azot (IG -100) Azotul, denumit şi nitrogen (N2) este un gaz inert incolor, inodor, dielectric, utilizat pentru stingerea incendiilor din clasele A,B,C prin inundare totală.

Proprietăţile toxicologice ale azotului sunt: 41

nici un efect advers observabil (indicele NOAEL) la o concentraţie volumică de azot de 43%;  cel mai mic efect advers observabil (indicele LOAEL) la o concentraţie volumică de azot de 52%.

Efectul azotului de prevenire a aprinderii şi/sau de stingere a incendiului amestecurilor de substanţe combustibile cu aer, este dat de reducerea procentului de oxigen din amestec.

Instalaţiile de prevenire şi stingere a incendiilor cu azot se prevăd conform reglementărilor tehnice în vigoare şi se pot folosi pentru:  inertizarea spaţiilor închise sau a instalaţiilor tehnologice, prin înlocuirea parţială a aerului din spaţiile respective cu azot, diluând amestecurile de combustibili cu aerul;  stingerea incendiilor din instalaţiile tehnologice sau spaţiile închise;  vehicularea pulberilor stingătoare;  acţionarea automată a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu pulberi sau gaze. În România, sistemele de stingere cu azot sunt proiectate conform STAS 12507/86.

Componentele instalaţiilor de stingere a incendiilor cu azot sunt:  sursa de alimentare cu azot;  instalaţia de reducere a presiunii;  dispozitive de acţionare;  reţeaua de distribuţie cu duze de refulare a azotului în spaţiul protejat;  dispozitive de avertizare a oamenilor;  dispozitive de semnalizare a intrării în funcţiune a instalaţiei (intrarea în funcţiune a instalaţiei se face după avertizarea şi evacuarea oamenilor).

Surse de alimentare cu azot ale instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor sunt: 

rezervoare de înmagazinare la presiunea de (6…8) bar (pentru azotul provenit din fracţionarea aerului în instalaţiile tehnologice);  recipienţi (butelii) de azot la presiuni de 135 şi 200 bar.

Timpul necesar pentru asigurarea concentraţiei minime de azot necesară stingerii incendiului este de 1,5 la 3 minute, iar timpul de menţinere a acestei concentraţii este de 20 minute. 

Instalaţie de stingere cu INERGEN (IG - 541) Substanţa gazoasă cu denumirea comercială INERGEN, folosită ca agent (substanţă) de stingere, este un amestec de trei gaze, în următoarele concentraţii volumice:  nitrogen 52%;  argon 40%;  dioxid de carbon 8%.

Proprietăţile toxicologice ale INERGENULUI sunt: nici un efect advers observabil (indicele NOAEL) la o concentraţie volumică de azot de 43%;  cel mai mic efect advers observabil (indicele LOAEL) la o concentraţie volumică de azot de 52%.

Utilizarea gazului INERGEN ca substanţă de stingere a incendiului este admisă numai dacă are avizele şi agrementele tehnice legale. 

INERGENUL este un gaz nepoluant, ecologic, nu atacă stratul de ozon şi nu este toxic.

Se recomandă utilizarea substanţei INERGEN pentru stingerea incendiilor la: 42

incinte cu tehnică de calcul: reţele de calculatoare, bănci de suporturi magnetice, tunele de cabluri;  incinte cu aparatură şi echipamente electronice sau de telecomunicaţii: diagnosticări, tratamente şi cercetări medicale, centrale telefonice, staţii radio/TV, centre de comunicaţii, staţii de satelit, reţea de telefonie celulară;  incinte de producţie şi transporturi: camere de comandă, calculatoare de proces, sisteme robotice, linii automate de producţie, echipamente şi generatoare electrice, laboratoare, vopsitorii, simulatoare de zbor, control trafic aerian, maritim, fluvial sau rutier;  incinte de valori: tezaure, muzee, biblioteci, galerii de artă, colecţii, arhive, depozite.

Instalaţiile fixe de stingere a incendiilor cu INERGEN se compun, în principal, din: 

butelii cu INERGEN, grupate în baterii; racorduri flexibile pentru conectare la colector; colector; dispozitive de acţionare electrică şi mecanică a buteliei pilot; dispozitive şi echipamente electrice de detectare, semnalizare (acustică şi optică) şi de comandă;  aparatura de control;  elemente de monitorizare a stării elementelor de închidere a golurilor (uşi, ferestre, trape);  reţeaua de conducte pentru transportul şi distribuţia substanţei de stingere;  duze pentru refularea substanţei de stingere în spaţiul protejat.

Timpul de stingere a incendiului cu gaz INERGEN trebuie să fie de maximum22 de secunde pentru incendiu de clasa A şi 17 secunde pentru incendiu de clasa B (potrivit prevederilor NFPA 2001).     

Generatoare de aerosoli Există mai multe tipuri de aerosoli, după cum urmează: -

aerosol A (SFE); aerosol C (PYROGEN, FIRE – PRO, SOYUZ).

Sistemul de stingere a incendiilor cu generatoare de aerosoli este prezentat ca cea mai nouă şi eficientă alternativă la haloni – pentru stingerea incendiilor cele mai dificile.

Stingerea cu ajutorul generatoarelor de aerosoli se realizează în urma descompunerii rapide a unei substanţe solide în gaze inerte şi pulberi şi dispersării acestora în focar.

Solidul este netoxic, nepresurizat, inert şi stabil şi poate fi activat electric sau termic.

Se utilizează ca sistem fix automat de stingere a incendiilor – pentru faza incipientă a acestora – în domeniile: instalaţii electrice cu tensiune până la 10KV, tablouri electrice, tuneluri de cabluri, staţii de transformare;  garaje şi depozite auto;  centre de calcul, centrale telefonice;  vehicule civile şi militare, trenuri;  depozite de produse petroliere, cauciuc, materiale solide inflamabile.

Generatorul de aerosoli activat produce o reacţie chimică între un amestec de nitrat de potasiu şi nitrat de celuloză cu producerea, pe lângă azot şi apă, a carbonatului de 

43

potasiu. Pe lângă particulele solide de carbonat de potasiu se generează şi particule gazoase specifice combustiei. Carbonatul de potasiu şi gazul după ce traversează zona de răcire a generatorului sunt eliberaţi sub formă de aerosol, cu o dispersie controlată şi cu o viteză de 10m/s.

Aerosolii generaţi acţionează asupra incendiului atât chimic, cât şi fizic (prin inhibare – datorită, în special, sărurilor de potasiu – şi prin absorbţie de căldură, ce are loc ca urmare a vaporizării particulelor condensate).

Acţiune fizică este dată de caracteristicile chimico-fizice ale metalelor alcaline dintre care în special potasiul. Metalele alcaline au cel mai mic potenţial de ionizare I din această cauză, cu un mic aport de energie este posibilă eliminarea electronilor respectivilor atomi. Acest aport de energie poate apărea în prezenţa unei flăcări.

Energia din flacără se va reduce în funcţie de potenţialul de ionizare existent.

Acţiunea chimică de stingere este activă atâta timp cât durează reacţiile de combustie în flacără prin rapida succesiune între atomi şi fragmente de molecule instabile. Aceste reacţii constituie reacţiile în lanţ ale radicalilor. Întreruperea reacţiei în lanţ are loc prin intermediul atomilor de potasiu, obţinuţi din carbon, care se combină cu hidroxidul instabil.

Aerosolii generaţi nu lasă reziduuri şi nu are efecte secundare (coroziune) asupra echipamentelor sensibile sau elementelor de structură.

Produsul are potenţialul de distrugere a stratului de ozon (PDO) zero, şi potenţialul de încălzire global – efect de seră (GWP) zero.

Este uşor de transportat, manipulat şi montat, deoarece nu necesită conducte, ci doar cablajul electric pentru declanşare; nu necesită elemente sub presiune.

Durata de viaţă este 10 ani.

Produsul nu este considerat toxic, dar în cazul în care în spaţiile protejate se află şi persoane, nu se admite o concentraţie mai mare de 40 grame/m3.

Generatorul de aerosoli este compus dintr-un corp metalic de formă cilindrică, o încărcătură de stingere de natură pirotehnică (compusă din azotat de potasiu, nitroceluloză şi stabilizatori chimici) şi un dispozitiv de declanşare, care poate fi activat electric prin intermediul unei centrale de semnalizare ce furnizează energia necesară pentru iniţiere sau termic prin intermediul unui fitil termic.

Cartuşul generator de aerosoli poate fi instalat în acelaşi mod ca detectorii de incendiu, cât mai aproape de posibilele focare de incendiu.

Instalaţii de stingere a incendiilor cu substanţe tip NAF S-III Substanţa NAF S-III este un gaz lichefiat compus dintr-un amestec de hidrocarburi (HCFC) şi un aditiv de dezintoxicare numit NAF II care reduce produsele toxice rezultate în urma arderii.

Substanţele de stingere NAF S-III, NAF S-125, NAF S-227, sunt o alternativă a halonului H 1301. Produsul se prezintă sub forma unui gaz incolor, cu miros asemănător citricelor şi este bun dielectric.

Stabilitatea şi reactivitatea chimică a NAF S-III:  

în condiţii normale NAF S-III este un compus stabil; poate reacţiona violent cu aluminiu, sodiu sau potasiu, toate sub formă de pudră; 44

 poate să detoneze dacă este adus în contact cu litiu;  se descompune termic în clorură de hidrogen, fluorură de hidrogen şi fosgen.

Proprietăţile ecologice ale NAF S-III:  potenţialul de distrugere a stratului de ozon  potenţialul de încălzire globală a atmosferei  timpul de viaţă în atmosferă Timpul de stingere a incendiilor este de ordinul milisecundelor.

ODP=0.04; GWP=0,1; ALT=7 ani.

Instalaţia de stingere a incendiilor tip NAF S-III se compune, în principal, din:  recipiente (butelii) cu NAF S-III;  dispozitive de acţionare;  dispozitive şi echipamente de detecţie, semnalizare şi comandă;  duze pentru refularea NAF S-III;  tabloul de comandă.

Personalul de exploatare şi întreţinere a instalaţiei de stingere a incendiului cu NAF SIII va fi dotat următoarele echipamente de protecţie:  mănuşi impermeabile;  la peste 1000 ppm se foloseşte aparat de respiraţie;  ochelari de protecţie, mască de protecţie pentru faţă;  încălţăminte impermeabilă de protecţie.

Instalaţia de stingere cu NAF S-III se poate utiliza pentru protecţia încăperilor în care staţionează permanent sau temporar persoane cu condiţia evitării inhalării agentului de stingere sau a compuşilor acestuia.

Instalaţia de stingere cu NAF S-III se poate utiliza pentru protecţia:     

autovehiculelor militare, motoare de aeronave; staţiilor de depozitare şi de prelucrare a lichidelor inflamabile; oficiilor de calcul, de comandă, laboratoarelor, centralelor telefonice; echipamente electrice: transformatoare, motoare; materiale solide inflamabile.

Instalaţii de stingere a incendiilor cu FM 200 Substanţa FM 200 este heptafluoropropanul care reprezintă o alternativă a halonului H 1301, are PDO=0 şi este un gaz incolor, aproape inodor, utilizat pentru stingerea incendiilor din clasele A,B,C, în arii neocupate.

Proprietăţile toxicologice ale FM 200 sunt:  nici un efect advers observabil - indicele NOAEL = 9;  cel mai mic efect advers observabil - indicele LOAEL = 10,5.

Sistemele de stingere a incendiilor cu FM 200 se utilizează la: depozite de substanţe lichide, diluanţi, hidrocarburi; echipamente electrice: transformatoare, motoare; centre de calcul, echipamente de prelucrare a datelor, săli de comandă, centrale telefonice;  muzee, biblioteci, arhive de film şi documente.

Sistemele de stingere a incendiilor cu FM 200 nu se utilizează în următoarele   

cazuri: 

incendii mocnite care formează multă cenuşă; 45

combustibili care conţin în moleculelor oxigenul necesar combustiei (nitraţi, pulberi explozive);  anumite pulberi înalt reactive sau explozive; deoarece are eficienţă scăzută şi se pot forma produse de descompunere. 

Instalaţiile de stingere a incendiilor cu FM 200, se compun, în principal, din:  recipiente cu FM 200 grupate în două sisteme de alimentare: un sistem de alimentare principal (bateria activă principală); un sistem alimentare de rezervă (bateria activă de rezervă);  colector;  dispozitive de acţionare;  dispozitive şi echipamente de semnalizare şi comandă;  conducte pentru transportul şi distribuţia FM 200;  duze pentru refularea FM 200;  aparatură pentru control.

La concentraţii volumice normale de utilizare, de FM 200 în aer, de exemplu 8% volume de FM 200 în aer, conţinutul de oxigen al camerei de protejat scade de la 21% la 19,3%. Această mică scădere a concentraţiei de oxigen nu reprezintă un pericol pentru personal.

-

Tema nr.2 Avizarea documentaţiilor privind prevenirea şi stingerea incendiilor LEGE Nr. 50 din 29 iulie 1991 de construcţii

*** Republicată privind autorizarea executării lucrărilor

Executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare. Autorizaţia de construire sau de desfiinţare se emite la solicitarea deţinătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren şi/sau construcţii ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desfiinţare, în condiţiile prezentei legi.

Construcţiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susţinerea instalaţiilor şi utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, emisă în condiţiile prezentei legi, şi a reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor.

Autorizaţia de construire constituie actul de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea şi funcţionarea construcţiilor.

Se pot emite autorizaţii de construire şi fără documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru: a) lucrări de modificare, de reparare, de protejare, de restaurare şi de conservare a clădirilor de orice fel, cu condiţia menţinerii aceleiaşi funcţiuni, a suprafeţei construite la sol şi a volumetriei acestora; b) lucrări de reparare privind căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare şi altele asemenea, fără modificarea traseului şi, după caz, a funcţionalităţii acestora; c) lucrări de reparare privind împrejurimi, mobilier urban, amenajări de spaţii verzi, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi celelalte lucrări de amenajare a spaţiilor publice; 46

d) lucrări de cercetare şi de prospectare a terenurilor - foraje şi excavări -, necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, exploatărilor de cariere, balastierelor, sondelor de gaze şi petrol, precum şi altor exploatări; e) organizarea de tabere de corturi.

HOTĂRÂRE Nr. 273 din 14 iunie 1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora Recepţia constituie o componentă a sistemului calităţii în construcţii şi este actul prin care investitorul declară ca acceptă, preia lucrarea cu sau fără rezerve şi că aceasta poate fi dată în folosinţă. Prin actul de recepţie se certifică faptul că executantul şi-a îndeplinit obligaţiile în conformitate cu prevederile contractului şi ale documentaţiei de execuţie.

Recepţia lucrărilor de construcţii de orice categorie şi instalaţii aferente acestora se efectuează atât la lucrări noi, cât şi la intervenţiile în timp asupra construcţiilor existente (reparaţii capitale, consolidări, modificări, modernizări, extinderi etc.) şi se realizează în două etape: - recepţia la terminarea lucrărilor; - recepţia finală la expirarea perioadei de garanţie.

Pentru lucrările de construcţii şi instalaţii aferente acestora, indiferent de sursa de finanţare, de forma de proprietate sau de destinaţie, recepţiile se vor organiza de către ordonatorii de credite sau proprietari, care, în sensul prezentului regulament, au calitatea de investitori.

Recepţia se poate face prin acordul părţilor sau, în cazul când părţile nu ajung la un acord pentru rezolvarea neînţelegerilor ivite cu ocazia încheierii procesului-verbal de recepţie, ele se pot adresa instanţei judecătoreşti competente.

Comisiile de recepţie pentru construcţii şi pentru instalaţiile aferente acestora se vor numi de către investitor şi vor fi alcătuite din cel puţin 5 membri. Dintre aceştia, obligatoriu vor face parte un reprezentant al investitorului şi un reprezentant al administraţiei publice locale pe teritoriul căreia este situată construcţia, iar ceilalţi vor fi specialişti în domeniu.

Pentru construcţiile de importanţă excepţională, având în vedere gradul de risc sub aspectul siguranţei, destinaţia, modul de utilizare, complexitatea şi volumul lucrărilor care fac obiectul recepţiei, comisiile de recepţie vor fi alcătuite din cel puţin 7 membri, numărul de specialişti fiind de minimum 5.

Comisiile de recepţie pentru construcţii de locuinţe parter, parter şi un etaj, cu înălţimea la cornişă de maximum 8 metri, cu cel mult 4 apartamente, cu suprafaţa desfăşurată de maximum 150 mp, pentru anexele gospodăreşti ale acestora, precum şi pentru construcţiile provizorii, vor fi alcătuite din 2 membri: investitorul sau proprietarul şi delegatul administraţiei publice locale.

La recepţia clădirilor cu înălţimea de peste 28 m, cu săli aglomerate, cu capacitate pentru mai mult de 150 persoane, a hotelurilor, a spitalelor, căminelor pentru copii şi bătrâni sau a altor clădiri destinate persoanelor ce nu se pot evacua singure, investitorii sunt obligaţi ca în comisiile de recepţie să includă şi o persoană desemnată de inspecţiile teritoriale din cadrul Comandamentului trupelor de pompieri şi care va fi solicitată în scris de către investitor.

Numele persoanei desemnate de inspecţiile teritoriale ale Comandamentului trupelor de pompieri va fi comunicat în scris investitorului în intervalul de timp de la primirea solicitării până la data întrunirii comisiei de recepţie.

Procesul-verbal de recepţie va consemna realizarea măsurilor prevăzute în documentaţia de execuţie din punct de vedere al prevenirii şi al stingerii incendiilor, fără de care recepţia nu este acceptată.

47

HGR Nr. 1.739. din 06.12.2006 pentru aprobarea categoriilor de constructii si amenajări care se supun avizării si/sau autorizării privind securitatea la incendiu a. clădiri civile definite conform reglementărilor tehnice specifice domeniului securitătii la incendiu ca „înalte” sau „foarte înalte”, indiferent de aria construită ori de destinatie; b. încăperi sau grupuri de încăperi, definite conform reglementărilor tehnice specifice domeniului securitătii la incendiu ca „săli aglomerate”, amplasate în clădiri independente sau în clădiri cu functiuni mixte, indiferent de aria construită, regimul de înăltime ori destinatie; c. clădiri civile din categoriile de importantă exceptională si deosebită, încadrate conform legii, indiferent de aria construită, regimul de înăltime sau destinatie; d. clădiri din categoria monumentelor istorice la care se efectuează modernizări sau schimbări de destinatie; e. clădiri sau spatii amenajate în clădiri cu functiuni mixte, având destinatia de comert, productie sau depozitare, cu aria desfăsurată mai mare sau egală cu 600 m2; f. spatii amenajate în clădiri de locuit colective, având destinatia de comert, productie sau depozitare, indiferent de aria desfăsurată; g. clădiri sau spatii amenajate în clădiri, având destinatia de alimentatie publică, cu aria desfăsurată mai mare sau egală cu 200 m2; h. constructii civile subterane sau spatii publice amenajate la subsolul, demisolul, podul ori pe acoperisul tip terasă al clădirilor civile, indiferent de destinatie, aria construită/desfăsurată sau de numărul de persoane; i. constructii pentru structuri de primire turistică cu functiuni de cazare de tipul: hoteluri, hoteluri-apartament, moteluri, hosteluri, minihoteluri, vile, bungalouri, cabane turistice, de vânătoare, de pescuit, sate de vacantă, campinguri, popasuri turistice, pensiuni turistice urbane si rurale, pensiuni agroturistice, locuinte turistice, inclusiv unitătile de alimentatie din incinta acestora, indiferent de numărul de locuri; j. clădiri pentru sedii ale autoritătilor publice, indiferent de aria construită; k. clădiri sau spatii amenajate în clădiri, având destinatia de birouri, financiar-bancară, de asigurări si burse, cu aria desfăsurată mai mare sau egală cu 600 m2; l. clădiri sau spatii amenajate în clădiri, având destinatia de îngrijire a sănătătii, indiferent de aria desfăsurată si de numărul de locuri, cu exceptia cabinetelor medicale individuale; m. clădiri sau spatii amenajate în clădiri, având destinatia pentru învătământ, supravegherea, îngrijirea sau cazarea/adăpostirea copiilor prescolari, elevi, studenti, bătrâni, persoane cu dizabilităti sau lipsite de adăpost, indiferent de aria construită; n. clădiri sau spatii, având destinatia de gară, autogara, aerogara si statie de metrou, indiferent de aria desfăsurată; o. constructii pentru lăcasuri de cult si spatii de cazare aferente, accesibile publicului sau destinate vietii monahale, indiferent de aria desfăsurată sau de numărul de persoane, cu exceptia caselor parohiale; p. clădiri si amenajări sportive, cu capacitatea mai mare sau egală cu 200 de locuri pe scaune în interior ori mai mare sau egală cu 2.500 de locuri pe scaune în aer liber; q. constructii pentru amenajări temporare pentru spectacole sau întruniri, cu capacitatea mai mare sau egală cu 200 de locuri ori având destinatia comercială, cu suprafata mai mare sau egală cu 2.500 m2; r. constructii pentru depozitare si sisteme de alimentare a consumatorilor cu gaze petroliere lichefiate, stocate în rezervoare/recipiente fixe sau grupuri de rezervoare/ recipiente fixe, precum si puncte de livrare către populatie a buteliilor cu gaze petroliere lichefiate, indiferent de capacitatea de stocare/depozitare; 48

s. statii publice de distributie a carburantilor pentru autovehicule, cu capacitatea de stocare mai mare sau egală cu 50 m3 pentru lichide petroliere, mai mare sau egală cu 3 m3 echivalent apă pentru gaze petroliere lichefiate, precum si statiile transportabile de distributie a carburantilor la autovehicule, cu capacitatea de stocare/depozitare mai mare sau egală cu 30 m3; t. clădiri sau spatii amenajate în clădiri, destinate parcării publice si/sau întretinerii si reparării a peste 20 de autovehicule; u. sisteme, lucrări si retele de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor în localităti, platforme si parcuri industriale; v. constructii, ferme si amenajări agrozootehnice cu aria construită mai mare sau egală cu 600 m2.

OMAI nr. 1435 din 2006 Normelor metodologice de avizare si autorizare privind securitatea la incendiu si protectia civilă Avizele de securitate la incendiu sunt actele emise, în baza legii, de către inspectoratele judetene si al municipiului Bucuresti pentru situatii de urgentă, denumite în continuare inspectorate, direct ori prin comisiile de acorduri unice, denumite în continuare C.A.U., din cadrul consiliilor judetene, municipale si ale sectoarelor municipiului Bucuresti, orăsenesti si comunale, după verificarea de conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, adoptate în documentatiile tehnice ale lucrărilor de constructii, pentru îndeplinirea cerintei esentiale „securitate la incendiu”.

Avizele de protectie civilă sunt actele emise, în baza legii, de către inspectorate, prin C.A.U., după verificarea de conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare a măsurilor adoptate în documentatiile tehnice ale lucrărilor de constructii pentru realizarea adăposturilor de protectie civilă.

Autorizatiile de securitate la incendiu sunt actele emise, în baza legii, de către inspectorate, prin care se certifică, în urma verificării documentelor si în teren, realizarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, prevăzute în documentatiile tehnice de executie a lucrărilor de constructii, pentru îndeplinirea cerintei esentiale „securitate la incendiu”.

Autorizatiile de protectie civilă sunt actele emise, în baza legii, de către inspectorate, prin care se certifică, în urma verificării documentelor si în teren, realizarea adăposturilor de protectie civilă, conform reglementărilor specifice.

Avizele de securitate la incendiu se emit în următoarele situatii: a) când sunt solicitate prin certificatele de urbanism în vederea emiterii acordului unic, în C.A.U., pentru categoriile de constructii si amenajări aprobate, potrivit legii, prin hotărâre a Guvernului; b) pentru lucrările de schimbare a destinatiei si/sau de modernizare la constructii si amenajări existente, care nu necesită autorizatii de construire, atunci când, în urma executării lucrărilor, constructiile si amenajările respective se încadrează în categoriile aprobate, potrivit legii, prin hotărârea Guvernului prevăzută la lit. a), pentru care este necesară avizarea privind securitatea la incendiu; c) pentru amplasarea constructiilor în interiorul parcelelor si asigurarea posibilitătilor de acces la drumurile publice, în conformitate cu prevederile Regulamentului general si ale regulamentelor locale de urbanism, în cazurile în care nu se asigură îndeplinirea cerintelor prevăzute de reglementările specifice.

Avizele de protectie civilă se emit când sunt solicitate prin certificatele de urbanism în vederea emiterii acordului unic, în C.A.U., pentru categoriile de constructii si amenajări aprobate, potrivit legii, prin hotărâre a Guvernului.

Nu se emit avize sau autorizatii de către inspectorate în următoarele situatii: 49

a) atunci când se constată la verificarea documentelor depuse, precum si în teren neîndeplinirea cerintelor prevăzute de reglementările tehnice în vigoare si de prezentele norme metodologice; b) dacă obiectivele respective nu se încadrează în categoriile celor stabilite prin lege, hotărâri ale Guvernului sau acte ale organelor de specialitate ale administratiei publice centrale.

Dacă solicitantii nu se prezintă pentru ridicarea avizelor sau autorizatiilor, precum si a documentatiilor depuse care au stat la baza emiterii acestora în termen de 6 luni de la data emiterii, documentele respective sunt clasate si îndosariate potrivit reglementărilor în vigoare.

Documentatiile necesare pentru emiterea avizelor si autorizatiilor de securitate la incendiu Avizele de securitate la incendiu solicitate prin certificatele de urbanism în vederea emiterii acordului unic, în C.A.U., se emit pe baza următoarelor documente: a) cerere-tip - două exemplare; b) certificat de urbanism - un exemplar în copie; c) documentatia tehnică, cuprinzând piese scrise - memoriu tehnic pe specialităti si scenariu de securitate la incendiu - si desenate, în care sunt incluse măsurile de securitate la incendiu - un exemplar; d) referatul verificatorului de proiect pentru cerinta esentială „securitate la incendiu”, conform reglementărilor specifice - două exemplare; e) fisa tehnică în vederea acordului unic, întocmită conform formularului din Normele metodologice de aplicare a Legii privind autorizarea executării lucrărilor de constructii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 1.430/2005 - trei exemplare; f) opis cu documentele depuse, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6 lit. A două exemplare.

Avizele de securitate la incendiu pentru schimbările de destinatie si modernizările la constructiile si amenajările existente care, potrivit legii, nu necesită autorizatii de construire se emit pe baza următoarelor documente: a) cerere-tip - două exemplare; b) dovada dreptului de proprietate al titularului asupra terenului si/sau constructiilor - un exemplar în copie; c) raportul de expertiză tehnică pentru cerinta esentială „securitate la incendiu” privind schimbarea destinatiei sau avizul proiectantului initial al constructiei - două exemplare în original; d) scenariul de securitate la incendiu - două exemplare, ambele în original; e) planul de situatie - un exemplar; f) documentatie cuprinzând planuri (relevee la situatia existentă si planuri cu situatia propusă) ale constructiei (planuri pentru fiecare nivel, fatade, sectiuni) si, după caz, scheme ale instalatiilor utilitare (electrice, gaze combustibile, încălzire, ventilare) si cu rol de securitate la incendiu (detectie, semnalizare, stingere) - un exemplar; g) opis cu documentele depuse - două exemplare.

Avizele de securitate la incendiu pentru amplasarea constructiilor în interiorul parcelelor si asigurarea posibilitătilor de acces la drumurile publice (în conformitate cu prevederile Regulamentului general sau regulamentelor locale de urbanism) se emit pe baza următoarelor documente: a) cerere-tip - două exemplare; b) dovada dreptului de proprietate al titularului asupra terenului - un exemplar în copie; c) planul de situatie - amplasare în zonă - cu precizarea distantelor fată de vecinătăti si a căilor de acces la drumurile publice - două exemplare; d) opis cu documentele depuse - două exemplare.

50

La emiterea avizelor, se restituie solicitantului documentele depuse, vizate spre neschimbare, emitentul retinând câte un exemplar din cerere, fisa tehnică, referatul verificatorului de proiect pentru cerinta esentială „securitate la incendiu”, scenariul de securitate la incendiu, opisul cu documentele depuse si referatul întocmit.

Documentele retinute de emitent, se păstrează de către acesta până la darea în exploatare a constructiilor sau amenajărilor pentru care s-au emis avizele, respectiv până la emiterea autorizatiei de securitate la incendiu, după care se arhivează potrivit prevederilor legale în vigoare.

Avizele de securitate la incendiu emise direct de inspectorate se redactează în două exemplare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 7.

Autorizatiile de securitate la incendiu se emit după receptia la terminarea lucrărilor, la darea în exploatare a constructiilor sau amenajărilor noi, pe baza următoarelor documente: a) cerere-tip - două exemplare; b) autorizatia de construire - un exemplar în copie; c) avizul de securitate la incendiu emis pe fisa tehnică si documentatia vizată spre neschimbare care a stat la baza emiterii avizului - în original; d) piesele scrise si desenate din documentatia tehnică, cum sunt: detalii de executie, agremente tehnice sau certificate de conformitate ale produselor pentru constructii cu rol de securitate la incendiu, dispozitii de santier însusite de verificatorul de proiect etc, în care să fie incluse măsurile realizate privind îndeplinirea cerintei esentiale „securitate la incendiu” - un exemplar; e) referatul verificatorului de proiect pentru cerinta esentială „securitate la incendiu” - constructii si instalatii - două exemplare; f) procesul-verbal de receptie la terminarea lucrărilor - două exemplare; g) opisul cu documentele depuse - două exemplare.

Pentru schimbările de destinatie la constructii si amenajări care nu necesită autorizatie de construire, autorizatiile de securitate la incendiu se emit la darea în exploatare a constructiilor sau amenajărilor, pe baza următoarelor documente: a) cerere-tip - două exemplare; b) avizul de securitate la incendiu - în original, atunci când acesta a fost emis; c) documentatia avizată; d) opisul cu documentele depuse - două exemplare.

Autorizatiile de securitate la incendiu emise de inspectorate se redactează în două exemplare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 8.

La emiterea autorizatiilor de securitate la incendiu, se restituie solicitantilor documentele prezentate, vizate spre neschimbare, emitentul retinând câte un exemplar din cerere, opisul cu documentele depuse, autorizatia de securitate la incendiu, procesulverbal de receptie la terminarea lucrărilor, referatul întocmit si referatul verificatorului de proiect pentru cerinta esentială „securitate la incendiu”. În situatiile în care prin certificatele de urbanism nu s-a solicitat avizul de securitate la incendiu, precum si la schimbările de destinatie si modernizări la constructii si amenajări care nu necesită autorizatii de construire, desi constructiile sau amenajările respective se încadrează în categoriile celor aprobate prin hotărâre a Guvernului privind avizarea-autorizarea, autorizatiile de securitate la incendiu se emit pe baza următoarelor documente: a) certificatul de urbanism - un exemplar în copie; b) autorizatia de construire, dacă a fost emisă, potrivit legii - un exemplar în copie; c) raportul de expertiză tehnică pentru cerinta esentială „securitate la incendiu” două exemplare în original; d) documentatia cuprinzând scenariul de securitate la incendiu si piese desenate, stampilate de către expert - două exemplare în original; e) plan de situatie - un exemplar; f) opis cu documentele depuse - două exemplare.

51

Când solicitantii nu pot prezenta, din motive obiective justificate, cum sunt: pierderea, distrugerea, furtul, avizele de securitate la incendiu si documentatiile care au stat la baza emiterii acestora, autorizatiile de securitate la incendiu se emit pe baza următoarelor documente, după caz: a) autorizatia de construire si documentatia specifică ce a stat la baza emiterii acesteia, după caz - un exemplar în copie; b) documentatie cuprinzând planuri (relevee la situatia existentă si planuri cu situatia propusă) ale constructiei (planuri pentru fiecare nivel, fatade, sectiuni) si, după caz, scheme ale instalatiilor utilitare (electrice, gaze combustibile, încălzire, ventilare) si cu rol de securitate la incendiu (detectie, semnalizare, stingere) - un exemplar; c) raport de expertiză tehnică pentru cerinta esentială „securitate la incendiu” - două exemplare în original; d) documentatia cuprinzând scenariul de securitate la incendiu si piese desenate, stampilate de către expert - două exemplare în original; e) plan de situatie - un exemplar; f) opis cu documentele depuse - două exemplare. În cazul în care, în urma verificărilor efectuate, se constată că documentatiile tehnice nu mai corespund conditiilor pentru care au fost avizate, avizele se anulează. În cazul în care, în urma verificărilor efectuate, se constată neconformitatea constructiilor sau amenajărilor cu conditiile pentru care au fost autorizate, din diverse motive, cum sunt: schimbare de destinatie, modificări, completări, reamenajări, modernizări, autorizatiile de securitate la incendiu devin nule de drept, proprietarul având obligatia reluării procesului de avizare si autorizare, conform prezentelor norme metodologice.

Autorizatiile de securitate la incendiu emise de inspectorate pot fi anulate de unitătile emitente, dacă pe durata exploatării constructiilor sau amenajărilor se constată nerespectarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, cuprinse în documentatii, ori încălcarea gravă a reglementărilor specifice, în ceea ce priveste: limitarea propagării incendiilor la vecinătăti si în interiorul compartimentelor de incendiu, protectia si evacuarea sigură a utilizatorilor, siguranta pompierilor sau a altor forte care intervin la stingerea incendiilor ori în alte situatii de risc, inclusiv asigurarea posibilitătilor eficiente de alimentare cu apă în caz de incendiu si, după caz, cu energie a consumatorilor aferenti sistemelor de protectie prevăzute.

Anularea autorizatiilor de securitate la incendiu se face de personalul anume desemnat din cadrul inspectoratelor, prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, comunicând despre aceasta altor autorităti competente.

Documentatiile necesare pentru emiterea avizelor si autorizatiilor de protectie civilă Avizele de protectie civilă solicitate prin certificatele de urbanism în vederea emiterii acordului unic, în C.A.U., se emit pe baza următoarelor documente: a) cerere-tip - două exemplare; b) certificat de urbanism - un exemplar în copie; c) plan de situatie si de încadrare în zonă - două exemplare în copie; d) plan de arhitectură al celui mai de jos nivel al constructiei si schema instalatiilor de filtroventilatie, pentru adăposturile cu capacitate mai mare de 50 de persoane, si al instalatiilor electrice din adăpost - două exemplare în copie; e) planul sectiunii verticale a clădirii cu instalatiile de filtroventilatie din adăpost, pentru adăposturile cu capacitate mai mare de 50 de persoane - două exemplare în copie; f) memoriu tehnic de specialitate - două exemplare în copie; g) fisa tehnică în vederea emiterii acordului unic, întocmită conform formularului din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării 52

lucrărilor de constructii, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 1.430/2005; h) opis cu documentele depuse - două exemplare.

Memoriul tehnic de specialitate cuprinde următoarele: a) date generale despre adăpost: necesar personal de adăpostit; echipare cu instalatii speciale, utilaje si tâmplărie, grupuri sanitare; descrierea acceselor, grosimile peretilor si planseelor, sistem de armare, pardoseli, finisaje, racorduri; instalatii de filtroventilatie, electrice, sanitare, de încălzire etc; b) date privind echiparea cu instalatii de filtroventilatie, pentru adăposturile de protectie civilă cu capacitate de adăpostire de peste 50 de persoane.

La emiterea avizelor de protectie civilă se restituie solicitantului documentele depuse, vizate spre neschimbare, emitentul retinând câte un exemplar din următoarele documente: a) cerere-tip; b) plan de situatie si de încadrare în zonă; c) plan de arhitectură al celui mai de jos nivel al constructiei si schema instalatiilor de filtroventilatie, pentru adăposturile cu capacitate mai mare de 50 de persoane, si al instalatiilor electrice din adăpost; d) planul sectiunii verticale a clădirii cu instalatiile de filtroventilatie din adăpost, pentru adăposturile cu capacitate mai mare de 50 de persoane; e) memoriu tehnic de specialitate; f) fisa tehnică în vederea emiterii acordului unic, întocmită conform formularului din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 1.430/2005; g) opis cu documentele depuse.

Autorizatiile de protectie civilă se emit după receptia la terminarea lucrărilor, la darea în exploatare a constructiilor sau amenajărilor noi, pe baza următoarelor documente: a) cerere-tip - două exemplare; b) autorizatia de construire - un exemplar în copie; c) documentatia tehnică pe baza căreia s-a emis avizul de protectie civilă si eventualele modificări realizate prin dispozitii de santier, conform legii - două exemplare; d) procesul-verbal de receptie la terminarea lucrărilor, două exemplare în copie; e) opis cu documentele depuse - două exemplare.

Autorizatiile de protectie civilă emise de inspectorate se redactează în două exemplare.

La emiterea autorizatiei de protectie civilă, se restituie solicitantului documentele prezentate, vizate spre neschimbare, emitentul retinând câte un exemplar din cerere, autorizatia de protectie civilă, documentatia tehnică, procesul-verbal de receptie la terminarea lucrărilor si opisul cu documentele depuse.

Autorizatiile de protectie civilă emise de inspectorate pot fi anulate de unitătile emitente, dacă pe durata exploatării constructiilor/adăposturilor se constată nerespectarea măsurilor de protectie civilă cuprinse în documentatii ori încălcarea reglementărilor tehnice specifice de protectie civilă.

Un exemplar în copie al avizelor si autorizatiilor emise de inspectorate pentru adăposturile în care sunt amenajate puncte de comandă se transmite spre stiintă Inspectoratului General pentru Situatii de Urgentă.

ORDIN Nr. 1822/394 din 7 octombrie 2004 pentru aprobarea Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc Performanţele de comportare la foc a produselor pentru construcţii, includ: 53

a) performanţa de reacţie la foc a produselor, în general; b) performanţa de rezistenţă la foc a unor produse şi a unor subansambluri de construcţii; c) performanţa la foc exterior a acoperişurilor/învelitorilor de acoperiş.

Sistemele de clasificare prevăzute în prezentul regulament, inclusiv simbolurile de codificare a claselor, criteriile de performanţă aferente claselor, valorile criteriilor corespunzătoare fiecărei clase, precum şi metodele de determinare a acestora, sunt identice cu sistemele adoptate în acest scop la nivel european.

Clasificările prevăzute constituie cerinţe obligatorii pentru: a) clasificarea produselor identificate, respectiv încadrarea lor în clase de reacţie la foc, de rezistenţă la foc şi/sau de performanţă la foc exterior, în vederea introducerii lor pe piaţă cu marcajul de conformitate CE aplicat; b) stabilirea în reglementările tehnice privind proiectarea şi execuţia construcţiilor a nivelurilor de performanţă pentru satisfacerea cerinţei esenţiale "Securitate la incendiu" care pot fi impuse pentru diferite tipuri şi categorii de construcţii de pe teritoriul României.

Termeni şi definiţii a) Clase de performanţă la foc a produselor - Expresii cantitative formulate în termeni de performanţă pentru modul de comportare a produselor la acţiunea focului, în condiţii de utilizare finală, structurate într-o serie de niveluri de performanţă ale produselor. Prin clase de performanţă la foc ale produselor se înţeleg clase de reacţie la foc, de rezistenţă la foc şi de performanţă la foc exterior. b) Component nesubstanţial - Material care nu constituie o parte semnificativă dintrun produs neomogen. Este considerat component nesubstanţial, un strat cu masa pe unitatea de suprafaţă < 1,0 kg/mp sau cu grosimea < 1,0 mm.

NOTĂ: Două sau mai multe straturi nesubstanţiale adiacente (adică fără nici un component substanţial între ele) sunt considerate ca un singur component nesubstanţial şi împreună trebuie să satisfacă cerinţele aplicabile unui strat ce constituie un component nesubstanţial. c) Component nesubstanţial exterior - Component nesubstanţial care pe una din feţe nu este acoperit cu un component substanţial. d) Component nesubstanţial interior - Component nesubstanţial care este acoperit pe ambele feţe cu cel puţin un component substanţial. e) Component substanţial - Material care constituie o parte semnificativă dintr-un produs neomogen. Este considerat component substanţial, un strat cu masa pe unitatea de suprafaţă >/= 1,0 kg/mp sau cu grosimea > 1,0 mm. f) Condiţii de utilizare finală - Exprimare convenţională pentru ansamblul condiţiilor specifice în care un produs urmează a fi încorporat într-o construcţie. Astfel, termenul se referă la o utilizare concretă a unui produs, în legătură cu toate aspectele care influenţează comportarea acelui produs în diferite situaţii de incendiu. Aspectele luate în consideraţie sunt cantitatea de produs, orientarea produsului, poziţia acestuia în raport cu alte produse adiacente şi metoda de punere în operă a produsului. g) Domeniu de aplicare a unei clasificări - Serie de condiţii de utilizare finală pentru care clasificarea dată este considerată valabilă. h) Material - Substanţă unică de bază sau amestec uniform distribuit de substanţe, de ex metal, piatră, lemn, beton, vată minerală cu liant uniform dispersat, polimeri etc., din care este constituit un produs. i) Niveluri de performanţă la foc a produselor - Expresii cantitative ale modului de comportare a produselor la acţiunea focului, în condiţiile de utilizare finală, care se pot referi la produs în întregul său sau la caracteristici individuale sau combinaţii de caracteristici ale acestuia. j) Performanţă la foc exterior - Expresie convenţională a modului de comportare a unui acoperiş sau a unei învelitori de acoperiş pentru situaţia în care, în condiţii de utilizare finală, este expus(ă) la un incendiu din afara construcţiei.

54

k) Produs identificat - Produs pentru construcţii, care provine de la un producător individualizat, respectiv produsul pe care se aplică efectiv marcajul CE. l) Produs neomogen - Produs care nu satisface cerinţele pentru produsul omogen.

Este un produs realizat din unul sau mai multe componente substanţiale şi/sau nesubstanţiale. m) Produs omogen - Produs constând dintr-un singur material, având densitatea şi compoziţia uniforme în întregul său. n) Reacţie la foc - Comportare a unui material care, prin propria sa descompunere, alimentează un foc la care este expus, în condiţii specificate. o) Rezistenţă la foc - Aptitudine a unui produs de a păstra, pe o durată de timp determinată, stabilitatea la foc, etanşeitatea la foc, izolarea termică impuse şi/sau orice altă funcţie impusă, specificate într-o încercare standardizată de rezistenţă la foc. p) Serie de produse - Grupă de produse similare pusă pe piaţă de un producător, constând din unul sau mai multe tipuri de produse cu performanţe diferite (de exemplu, o serie de produse cu grosime şi/sau densitate diferită). q) Subfamilie de produse - Subgrup al unei familii de produse, care însumează produse de aceeaşi natură (de exemplu panouri pentru pereţi, sau plăci plane şi profilate pentru acoperişuri) sau având o comportare similară (de exemplu produse care se topesc sau se contractă la atacul flăcării). r) Tip de produs - Produs căruia îi corespunde un anumit nivel de performanţă. Un "tip" poate acoperi mai multe versiuni ale produsului, cu condiţia ca diferenţele dintre versiuni să nu afecteze nivelul de securitate corespunzător performanţelor. De exemplu, produsele de culori diferite vor fi, în mod normal, de acelaşi tip.

Termenii specifici privind criteriile de performanţă, indicaţi prin simboluri, precum şi încercările relevante referitoare la acestea, trebuie luaţi în considerare conform definiţiilor şi indicaţiilor cuprinse în standardele de referinţă specificate.

Clase de performanţă pentru comportarea la foc Pentru a satisface cerinţa esenţială "Securitate la incendiu", construcţiile trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât, în cazul izbucnirii unui incendiu: a) stabilitatea elementelor portante ale construcţiei să poată fi estimată pentru o perioadă determinată de timp; b) apariţia şi propagarea focului şi fumului în interiorul construcţiei să fie limitate; c) propagarea incendiului la construcţiile învecinate să fie limitată; d) utilizatorii să poată părăsi construcţia sau să poată fi salvaţi prin alte mijloace; e) să fie luată în consideraţie securitatea echipelor de intervenţie.

Pentru satisfacerea acestor obiectivelor se stabilesc cerinţe concrete pentru securitatea la incendiu şi niveluri de performanţă ale acestora, diferenţiate în funcţie de tipul, conformarea, destinaţia şi amplasarea construcţiilor, precum şi de disponibilitatea mijloacelor şi forţelor de intervenţie la incendiu.

Cerinţele şi nivelurile admise pentru securitatea la incendiu a diferitelor categorii de construcţii se definesc prin "Normativul de securitate la incendiu a construcţiilor", iar măsurile prin care se asigură realizarea acestora se detaliază în reglementările tehnice specifice referitoare la amplasarea, proiectarea, execuţia şi întreţinerea construcţiilor, adoptate de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, şi a celor referitoare la exploatarea construcţiilor, adoptate de autorităţile competente în domeniile respective, după caz.

Unul din principalele mijloace de limitare a iniţierii incendiului şi propagării focului şi fumului într-o incintă iniţială (sau într-o zonă precizată) constă în reducerea contribuţiei produselor pentru construcţii la dezvoltarea unui incendiu, contribuţia la foc a produselor fiind exprimată prin reacţia la foc.

Praguri diferite ale acestei limitări pot fi exprimate prin niveluri diferite ale performanţei de reacţie la foc a produselor, care corespund claselor de performanţă pentru reacţia la foc a produselor pentru construcţii.

55

Clasele bazate pe performanţa de reacţie la foc a produselor se stabilesc drept clase pentru cerinţa esenţială "Securitatea la incendiu", prin intermediul lor fiind exprimate nivelurile la care se pot situa cerinţele de performanţă pentru produsele încorporate în construcţii, din punct de vedere al securităţii la incendiu a construcţiei.

Menţinerea, în condiţii de incendiu, a stabilităţii elementelor portante ale construcţiei pe o durată determinată este unul din obiectivele cerinţei esenţiale, iar praguri diferite ale acestei durate, corespondente unor cerinţe diferite pentru securitatea la incendiu, pot fi exprimate prin niveluri diferite ale performanţei de rezistenţă la foc a produselor pentru construcţii şi/sau a unor subansambluri ale construcţiei.

Clasificarea performanţelor de rezistenţă la foc a produselor pentru construcţii şi a unor subansambluri de construcţii Norme generale de apărare împotriva incendiilor la proiectarea şi executarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor Construcţiile, instalaţiile şi amenajările trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât, pe toată durata de viaţă a acestora, în cazul iniţierii unui incendiu, să se asigure: a) estimarea stabilităţii elementelor portante pentru o perioadă determinată de timp; b) limitarea apariţiei şi propagării focului şi fumului în interiorul construcţiei; c) limitarea propagării incendiului la vecinătăţi; d) posibilitatea utilizatorilor de a se evacua în condiţii de siguranţă sau de a fi salvaţi prin alte mijloace; e) securitatea forţelor de intervenţie.

Cerinţa esenţială „securitate la incendiu" trebuie asigurată prin măsuri şi reguli specifice privind amplasarea, proiectarea, execuţia şi exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor, precum şi privind performanţele şi nivelurile de performanţă în condiţii de incendiu ale structurilor de construcţii, produselor pentru construcţii, instalaţiilor aferente construcţiilor şi ale instalaţiilor de protecţie la incendiu. „Securitatea la incendiu" are ca obiectiv reducerea riscului de incendiu prin: a) asigurarea măsurilor de prevenire a incendiilor în fazele de proiectare şi executare a construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor şi menţinerea lor la parametrii proiectaţi în exploatarea acestora, în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice; b) echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice; c) organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor; d) asigurarea intervenţiei pompierilor în cazul producerii unor incendii la construcţii, instalaţii şi amenajări, precum şi a altor forţe de salvare a persoanelor şi bunurilor, Satisfacerea cerinţei esenţiale „securitate la incendiu" pe întreaga durată de viaţă a construcţiei, instalaţiei şi a amenajării se asigură, conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice, prin măsuri interdependente, privind: a) conformarea la foc a construcţiilor; b) asigurarea unor compartimente de incendiu, în cadrul construcţiilor, în limite normate, şi a măsurilor de limitare a propagării incendiului în cadrul construcţiilor/compartimentelor de incendiu; c) asigurarea stabilităţii construcţiilor/compartimentelor de incendiu pentru o perioadă de timp normată; d) menţinerea performanţelor de reacţie la foc şi de rezistenţă la foc ale produselor pentru construcţii pe timpul utilizării acestora; e) detectarea incendiilor în faza iniţială prin sisteme şi instalaţii automate de 56

detectare, semnalizare şi alarmare; f) stingerea incendiilor cu sisteme ori instalaţii adecvate şi eficiente.

Principalele performanţe de comportare la foc ale produselor pentru construcţii se referă la reacţia la foc şi la rezistenţa la foc. Încadrarea produselor pentru construcţii în clase de performanţă privind comportarea ia foc se realizează pe baza criteriilor de performanţă aferente claselor, a valorilor criteriilor corespunzătoare fiecărei clase, precum şi a metodelor de determinare a acestora, în condiţiile de utilizare finală, potrivit Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor de construcţii pe baza performanţelorde comportare la foc, aprobat prin Ordinul comun al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului de stat, ministrul administraţiei şi internelor nr.

1.822/394/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 27 ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Evaluarea rezistenţei la foc a structurilor se poate face prin utilizarea unor metode bazate pe încercări care utilizează scenarii de referinţă conform standardelor europene sau pe bază de calcul, pe baza elementelor precizate în eurocodurile referitoare ia calculul comportării la foc a diferitelor tipuri de structuri.

Acoperişurile/învelitorile de acoperiş se încadrează în clase de performanţă la foc exterior, pe baza metodelor de încercare specifice din reglementările tehnice, potrivit prevederilor Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza comportării la foc, elaborat de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

Reglementările tehnice specifice nu trebuie să creeze bariere pentru utilizarea produselor pentru construcţii care sunt conforme cu specificaţiile tehnice relevante.

Pentru categoriile de construcţii stabilite prin lege, condiţiile ce trebuie asigurate conform reglementărilor tehnice specifice, precum şi acţiunile ce trebuie întreprinse în caz de incendiu sunt stabilite printr-un scenariu de securitate la incendiu, conform metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, Pot fi elaborate scenarii de securitate la incendiu şi pentru alte categorii de construcţii, la solicitarea proprietarului sau a beneficiarului.

Activitatea de expertizare tehnică de securitate la incendiu se efectuează de către experţi tehnici atestaţi în condiţiile legii, atunci când o reglementare sau un organism cu atribuţii de control al statului prevede acest lucru ori când se referă la situaţiile prevăzute mai jos: a) pentru rezolvarea litigiilor privind calitatea tehnică a unor proiecte sau a execuţiei unor lucrări de construcţii; b) la construcţiile existente, în cazul dezastrelor sau al accidentelor datorate fenomenelor naturale, acţiunilor umane, activităţilor tehnologice sau în vederea determinării, în orice stadiu, a stării tehnice a construcţiei pentru evaluarea capacităţii acesteia de satisfacere a cerinţei „securitate la incendiu".

Pentru proiecte şi construcţii în curs de execuţie, prin expertizele tehnice de securitate la incendiu se asigură respectarea integrală a măsurilor de securitate la incendiu stabilite în reglementările tehnice în vigoare.

Pentru construcţiile existente, expertizele tehnice de securitate Sa incendiu, efectuate în situaţiile în care, justificat tehnic, nu pot fi respectate prevederile reglementărilor tehnice, stabilesc, în funcţie de riscurile de incendiu actualizate, măsuri alternative care să asigure nivelurile de performanţă pentru securitatea la incendiu stabilite prin reglementări tehnice specifice.

O.M.I.R.A. nr.252/2007 pentru aprobarea Metodologiei de atestare a persoanelor care proiectează, execută, verifică, întreţin şi/sau repară sisteme şi instalaţii de apărare împotriva incendiilor, 57

efectuează lucrări de termoprotecţie şi ignifugare, de verificare, întreţinere şi reparare a autospecialelor şi/sau a altor mijloace tehnice destinate apărării împotriva incendiilor Termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a) certificat de atestare - documentul emis pe baza regulilor unui sistem de certificare, ce indică existenţa încrederii adecvate că persoana numită este competentă să efectueze anumite servicii; b) evaluare - examinarea sistematică a măsurii în care persoana este capabilă să satisfacă condiţiile specifice; c) referat de supraveghere - documentul în care se consemnează dacă se menţin sau nu condiţiile tehnico-organizatorice care au stat la baza atestării persoanei; d) persoane atestate - persoanele juridice, persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent, denumite în continuare persoane fizice autorizate, precum şi asociaţii familiale; e) personal - operatorii responsabili cu executarea lucrărilor şi care au obţinut un certificat de competenţă profesională în acest sens. Sunt consideraţi operatori responsabili cu executarea lucrărilor: angajaţii persoanelor juridice, membrii asociaţiilor familiale sau persoanele fizice autorizate; f) certificat de competenţă profesională - documentul care atestă pregătirea profesională în domeniul pentru care se solicită certificatul de atestare.

Certificarea competenţelor profesionale ale personalului care execută, verifică, întreţine şi/sau repară sisteme şi instalaţii de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu, execută, verifică, întreţine şi/sau repară sisteme şi instalaţii de limitare şi stingere a incendiilor, efectuează lucrări de termoprotecţie cu vopsele termospumante sau cu produse de torcretare, de ignifugare a materialelor combustibile, de verificare, reîncărcare şi reparare a stingătoarelor de incendiu, de verificare, întreţinere şi reparare a autospecialelor destinate apărării împotriva incendiilor se realizează în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare privind formarea profesională a adulţilor, pe baza standardelor ocupaţionale specifice, în centre de formare şi evaluare a competenţelor profesionale.

Pentru atestare, solicitantul depune dosarul de atestare la Centrul Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă, denumit în continuare Centrul Naţional, unitate specializată din structura Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare Inspectoratul General, personal sau printr-o persoană împuternicită.

Dosarul de atestare a persoanelor juridice care execută, verifică, întreţin şi/sau repară sisteme şi instalaţii de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu, execută, verifică, întreţin şi/sau repară sisteme şi instalaţii de limitare şi stingere a incendiilor, efectuează lucrări de termoprotecţie cu vopsele termospumante sau cu produse de torcretare, de ignifugare a materialelor combustibile, de verificare, reîncărcare şi reparare a stingătoarelor de incendiu, de verificare, întreţinere şi reparare a autospecialelor destinate apărării împotriva incendiilor trebuie să cuprindă următoarele documente: a) cerere-tip de atestare; b) copie de pe certificatul de înregistrare emis de oficiul registrului comerţului; c) certificat constatator emis de oficiul registrului comerţului în luna solicitării atestării, care trebuie să cuprindă obiectul de activitate conform codului CAEN, în original; d) listă cu personalul care deţine un certificat emis conform art. 3, semnată şi ştampilată de persoana juridică, şi copii de pe certificate; e) listă cu mijloacele tehnice din dotare, semnată şi ştampilată de persoana juridică; f) buletine de verificare metrologică, certificate de etalonare emise de laboratoare autorizate metrologic, după caz, contract de închiriere pentru minimum 3 ani pentru mijloacele tehnice din dotare; pentru mijloacele tehnice achiziţionate cu cel mult 6 luni 58

înainte de solicitarea atestării/reatestării, se admit copii de pe facturile fiscale, declaraţiile de conformitate şi certificatele de calitate şi garanţie; g) procedură de lucru specifică activităţii pentru care se solicită atestarea, semnată şi ştampilată din partea persoanei juridice; h) copie de pe autorizaţia I.S.C.I.R. pentru efectuarea activităţilor de umplere, reparare, verificare tehnică, scoatere din uz şi casare a recipientelor-butelii stingătoare de incendiu, în cazul persoanelor juridice care solicită atestarea pentru efectuarea lucrărilor de verificare, reîncărcare şi reparare a stingătoarelor de incendiu; i) etichete autocolante, în original, pentru fiecare tip de stingător, conform standardelor în vigoare, în cazul persoanelor juridice care solicită atestarea pentru efectuarea lucrărilor de verificare, reîncărcare şi reparare a stingătoarelor de incendiu.

Dosarul de atestare a persoanelor juridice pentru efectuarea lucrărilor de proiectare a sistemelor şi instalaţiilor de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu şi/sau a sistemelor şi instalaţiilor de limitare şi stingere a incendiilor va cuprinde următoarele documente: a) cerere-tip de atestare; b) copie de pe certificatul de înregistrare emis de oficiul registrului comerţului; c) certificat constatator emis de oficiul registrului comerţului în luna solicitării atestării, care trebuie să cuprindă obiectul de activitate conform codului CAEN, în original; d) listă cu personalul, semnată şi ştampilată de persoana juridică, şi copii legalizate de pe diplomele de absolvire a unei instituţii de învăţământ superior cu profil electric, instalaţii pentru construcţii sau conexe cu acestea; e) procedură de lucru specifică activităţii pentru care se solicită atestarea, semnată şi ştampilată de persoana juridică.

Dosarul de atestare a asociaţiilor familiale sau a persoanelor fizice autorizate, care execută, verifică, întreţin şi/sau repară sisteme şi instalaţii de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu, execută, verifică, întreţin şi/sau repară sisteme şi instalaţii de limitare şi stingere a incendiilor, efectuează lucrări de termoprotecţie cu vopsele termospumante sau cu produse de torcretare, de ignifugare a materialelor combustibile, de verificare, reîncărcare şi reparare a stingătoarelor de incendiu, de verificare, întreţinere şi reparare a autospecialelor destinate apărării împotriva incendiilor, trebuie să cuprindă următoarele documente: a) cerere-tip de atestare, conform anexei nr. 1; b) copii legalizate de pe următoarele documente: certificatul de înregistrare emis de oficiul registrului comerţului şi autorizaţia de funcţionare care trebuie să cuprindă obiectul de activitate conform codului CAEN; c) certificatul emis conform art. 3, în copie; d) listă cu mijloacele tehnice din dotare, semnată şi ştampilată de asociaţia familială sau de persoana fizică autorizată; e) buletine de verificare metrologică, certificate de etalonare emise de laboratoare autorizate metrologic, după caz, contract de închiriere pentru minimum 3 ani pentru mijloacele tehnice din dotare; pentru mijloacele tehnice achiziţionate cu cel mult 6 luni înainte de solicitarea atestării/reatestării, se admit copii de pe facturile fiscale, declaraţiile de conformitate şi certificatele de calitate şi garanţie; f) procedură de lucru specifică activităţii pentru care se solicită atestarea, semnată şi ştampilată de asociaţia familială sau de persoana fizică autorizată; g) copie de pe autorizaţia I.S.C.I.R. pentru efectuarea activităţilor de umplere, reparare, verificare tehnică, scoatere din uz şi casare a recipientelor-butelii stingătoare de incendiu, în cazul asociaţiilor familiale sau persoanelor fizice autorizate care solicită atestarea pentru efectuarea lucrărilor de verificare, reîncărcare şi reparare a stingătoarelor de incendiu; h) etichete autocolante, în original, pentru fiecare tip de stingător, conform standardelor în vigoare, în cazul asociaţiilor familiale sau persoanelor fizice autorizate care solicită 59

atestarea pentru efectuarea lucrărilor de verificare, reîncărcare şi reparare a stingătoarelor de incendiu.

Dosarul de atestare a asociaţiilor familiale sau a persoanelor fizice autorizate pentru efectuarea lucrărilor de proiectare a sistemelor şi instalaţiilor de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu şi/sau a sistemelor şi instalaţiilor de limitare şi stingere a incendiilor va cuprinde următoarele documente: a) cerere-tip de atestare; b) copii legalizate de pe următoarele documente: certificatul de înregistrare emis de oficiul registrului comerţului; autorizaţia de funcţionare care trebuie să cuprindă obiectul de activitate conform codului CAEN; c) copii legalizate de pe diplomele de absolvire a unei instituţii de învăţământ superior cu profil electric, instalaţii pentru construcţii sau conexe cu acestea; d) procedură de lucru specifică activităţii pentru care se solicită atestarea, semnată şi ştampilată de asociaţia familială sau persoana fizică autorizată.

Certificatul de atestare se acordă pentru o perioadă de 3 ani.

Certificatul de atestare se acordă pentru o perioadă de 3 ani.

Ordin nr. 130 din 25/01/2007 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a scenariilor de securitate la incendiu STRUCTURA SCENARIULUI DE SECURITATE LA INCENDIU 1. Caracteristicile construcţiei sau amenajării 1.1. Datele de identificare A. Se înscriu datele necesare identificării construcţiei/amenajării: denumire, proprietar/beneficiar, adresă, nr. de telefon, fax, e-mail etc.

B. Se fac referiri privind profilul de activitate şi, după caz, privind programul de lucru al obiectivului, în funcţie de situaţia în care se elaborează scenariul de securitate la incendiu.

1.2. Destinaţia Se menţionează funcţiunile principale, secundare şi conexe ale construcţiei/amenajării, potrivit situaţiei pentru care se întocmeşte scenariul de securitate la incendiu.

1.3. Categoria şi clasa de importanţă A. Se precizează categoria de importanţă a construcţiei, stabilită conform Regulamentului privind stabilirea categoriei de importanţă a construcţiilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 10 decembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, şi în conformitate cu metodologia specifică.

B. Se precizează clasa de importanţă a construcţiei potrivit reglementărilor tehnice, corelată cu categoria de importanţă.

1.4. Particularităţi specifice construcţiei/amenajării A. Se prezintă principalele caracteristici ale construcţiei/amenajării privind: a) tipul clădirii: civilă, înaltă, foarte înaltă, cu săli aglomerate, de producţie sau depozitare, monobloc, blindată, cu funcţiuni mixte etc., precum şi regimul de înălţime şi volumul construcţiei; b) aria construită şi desfăşurată, cu principalele destinaţii ale încăperilor şi ale spaţiilor aferente construcţiei; c) numărul compartimentelor de incendiu şi ariile acestora; d) precizări referitoare la numărul maxim de utilizatori: persoane, animale etc.; e) prezenţa permanentă a persoanelor, capacitatea de autoevacuare a acestora; f) capacităţi de depozitare sau adăpostire; g) caracteristicile proceselor tehnologice şi cantităţile de substanţe periculoase, potrivit clasificării din Hotărârea Guvernului nr. 95/2003 privind controlul activităţilor care prezintă 60

pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 25 februarie 2003; h) numărul căilor de evacuare şi, după caz, al refugiilor.

B. Precizări privind instalaţiile utilitare aferente clădirii sau amenajării: de încălzire, ventilare, climatizare, electrice, gaze, automatizare etc., precum şi a componentelor lor, din care să rezulte că acestea nu contribuie la iniţierea, dezvoltarea şi propagarea unui incendiu, nu constituie risc de incendiu pentru elementele de construcţie sau obiectele din încăperi ori adiacente acestora, iar în cazul unui incendiu se asigură condiţii pentru evacuarea persoanelor.

2. Riscul de incendiu A. Identificarea şi stabilirea nivelurilor de risc de incendiu se fac potrivit reglementărilor tehnice specifice, luându-se în considerare: a) densitatea sarcinii termice; b) clasele de reacţie la foc, stabilite potrivit criteriilor din Regulamentul privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat prin Ordinul comun al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.822/394/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 27 ianuarie 2005, din reglementările tehnice specifice, precum şi din caracteristicile şi proprietăţile fizico-chimice ale materialelor şi substanţelor utilizate; c) sursele potenţiale de aprindere şi împrejurările care pot favoriza aprinderea şi, după caz, timpul minim de aprindere, precum şi timpul de atingere a fazei de incendiu generalizat.

B. Nivelurile riscului de incendiu se stabilesc pentru fiecare încăpere, spaţiu, zonă, compartiment, potrivit reglementărilor tehnice, în funcţie de densitatea sarcinii termice, funcţiunea spaţiilor, încăperilor, respectiv de natura activităţilor desfăşurate, de comportarea la foc a elementelor de construcţii şi de caracteristicile de ardere a materialelor şi substanţelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate, şi se precizează în scenariul de securitate la incendiu întocmit pentru clădirea în ansamblu, amenajarea ori compartimentul de incendiu.

C. Pentru situaţiile prevăzute la art. 10 alin. (1) din metodologie se stabilesc, după caz, măsuri alternative pentru reducerea riscului de incendiu, pentru încadrarea în nivelul prevăzut în reglementările tehnice.

3. Nivelurile criteriilor de performanţă privind securitatea la incendiu 3.1. Stabilitatea la foc Stabilitatea la foc se estimează potrivit prevederilor normelor generale de apărare împotriva incendiilor şi reglementărilor tehnice, în funcţie de: a) rezistenţa la foc a principalelor elemente de construcţie (în special a celor portante sau cu rol de compartimentare), stabilită potrivit criteriilor din Regulamentul privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, reglementărilor tehnice şi standardelor europene de referinţă; b) gradul de rezistenţă la foc a construcţiei sau a compartimentului de incendiu, conform reglementărilor tehnice.

3.2. Limitarea apariţiei şi propagării focului şi fumului în interiorul construcţiei Pentru asigurarea limitării propagării incendiului şi efluenţilor incendiului în interiorul construcţiei/compartimentului de incendiu se precizează: a) compartimentarea antifoc şi elementele de protecţie a golurilor funcţionale din elementele de compartimentare; b) măsurile constructive adaptate la utilizarea construcţiei, respectiv acţiunea termică estimată în construcţie, pentru limitarea propagării incendiului în interiorul compartimentului de incendiu şi în afara lui: pereţii, planşeele rezistente la foc şi elementele de protecţie a golurilor din acestea, precum şi posibilitatea de întrerupere a continuităţii golurilor din elementele de construcţii; c) sistemele de evacuare a fumului şi, după caz, a gazelor fierbinţi; 61

d) instalarea de bariere contra fumului, de exemplu uşi etanşe la fum; e) sistemele şi instalaţiile de detectare, semnalizare şi stingere a incendiului; f) măsurile de protecţie la foc pentru instalaţiile de ventilare-climatizare, de exemplu: canale de ventilare rezistente la foc, clapete antifoc etc.; g) măsurile constructive pentru faţade, pentru împiedicarea propagării focului la părţile adiacente ale aceleiaşi clădiri.

3.3. Limitarea propagării incendiului la vecinătăţi Pentru asigurarea limitării propagării incendiilor la vecinătăţi se precizează: a) distanţele de siguranţă asigurate conform reglementărilor tehnice sau măsurile alternative conforme cu reglementările tehnice, atunci când aceste distanţe nu pot fi realizate; b) măsurile constructive pentru limitarea propagării incendiului pe faţade şi pe acoperiş, de exemplu performanţa la foc exterior a acoperişului/învelitorii de acoperiş; c) după caz, măsuri de protecţie activă.

3.4. Evacuarea utilizatorilor A. Pentru căile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu se precizează: a) alcătuirea constructivă a căilor de evacuare, separarea de alte funcţiuni prin elemente de separare la foc şi fum, protecţia golurilor din pereţii ce le delimitează; b) măsuri pentru asigurarea controlului fumului, de exemplu prevederea de instalaţii de presurizare şi alte sisteme de control al fumului; c) tipul scărilor, forma şi modul de dispunere a treptelor: interioare, exterioare deschise, cu rampe drepte sau curbe, cu trepte balansate etc.; d) geometria căilor de evacuare: gabarite - lăţimi, înălţimi, pante etc.; e) timpii/lungimile de evacuare; f) numărul fluxurilor de evacuare; g) existenţa iluminatului de siguranţă, tipul şi sursa de alimentare cu energie electrică de rezervă; h) prevederea de dispozitive de siguranţă la uşi; i) timpul de siguranţă a căilor de evacuare şi, după caz, a refugiilor; j) marcarea căilor de evacuare.

B. Dacă este cazul, se precizează măsurile pentru accesul şi evacuarea copiilor, persoanelor cu dizabilităţi, bolnavilor şi ale altor categorii de persoane care nu se pot evacua singure în caz de incendiu.

C. Se fac precizări privind asigurarea condiţiilor de salvare a persoanelor, a animalelor şi evacuarea bunurilor pe timpul intervenţiei.

3.5. Securitatea forţelor de intervenţie A. Se precizează amenajările pentru accesul forţelor de intervenţie în clădire şi incintă, pentru autospeciale şi pentru ascensoarele de incendiu.

B. Se precizează caracteristicile tehnice şi funcţionale ale acceselor carosabile şi ale căilor de intervenţie ale autospecialelor, proiectate conform reglementărilor tehnice, regulamentului general de urbanism şi reglementărilor specifice de aplicare, referitoare la: a) numărul de accese; b) dimensiuni/gabarite; c) trasee; d) realizare şi marcare.

C. Pentru ascensoarele de pompieri se precizează: a) tipul, numărul şi caracteristicile acestora; b) amplasarea şi posibilităţile de acces, sursa de alimentare cu energie electrică de rezervă; c) timpul de siguranţă a ascensoarelor de pompieri.

D. Se fac precizări privind asigurarea condiţiilor de salvare a persoanelor, a animalelor şi evacuarea bunurilor pe timpul intervenţiei.

4. Echiparea şi dotarea cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor 62

A. Se precizează nivelul de echipare şi dotare cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, conform prevederilor normelor generale de apărare împotriva incendiilor, a normelor specifice de apărare împotriva incendiilor, precum şi a reglementărilor tehnice specifice.

B. Pentru sistemele, instalaţiile şi dispozitivele de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu se specifică: a) tipul şi parametrii funcţionali specifici instalaţiilor respective; b) timpul de alarmare prevăzut; c) zonele protejate/de detectare la incendiu.

C. Pentru sistemele, instalaţiile şi dispozitivele de limitare şi stingere a incendiilor se specifică: a) tipul şi parametrii funcţionali: stingere cu apă, gaze/aerosoli, spumă, pulberi; acţionare manuală sau manuală şi automată; debite, intensităţi de stingere şi stropire, cantităţi calculate de substanţă de stingere, concentraţii de stingere proiectate pe durată de timp normată, presiuni, rezerve de substanţă de stingere, surse de alimentare etc.; b) timpul normat de funcţionare; c) zonele, încăperile, spaţiile, instalaţiile echipate cu astfel de mijloace de apărare împotriva incendiilor.

D. Pentru stingătoare, alte aparate de stins incendii, utilaje, unelte şi mijloace de intervenţie se specifică: a) tipul şi caracteristicile de stingere asigurate; b) numărul şi modul de amplasare în funcţie de parametrii specifici: cantitatea de materiale combustibile/volumul de lichide combustibile, suprafaţa, destinaţia, clasa de incendiu etc.; 5. Condiţii specifice pentru asigurarea intervenţiei în caz de incendiu În funcţie de categoria de importanţă a construcţiei, tipul acesteia, riscurile de incendiu, amplasarea construcţiei sau a amenajării, se specifică: a) sursele de alimentare cu apă, substanţele de stingere şi rezervele asigurate; b) poziţionarea racordurilor de alimentare cu energie electrică, gaze şi, după caz, alte utilităţi; c) date privind serviciul privat pentru situaţii de urgenţă, conform criteriilor de performanţă; d) zonele, încăperile, spaţiile în care se găsesc substanţele şi materialele periculoase şi pentru care sunt necesare produse de stingere şi echipamente speciale (se precizează inclusiv cantităţile respective şi starea în care se află), precum şi tipul echipamentului individual de protecţie a personalului.

6. Măsuri tehnico-organizatorice A. Se stabilesc condiţiile şi măsurile necesar a fi luate, potrivit reglementărilor tehnice, în funcţie de situaţia existentă.

B. Se apreciază modul de încadrare a construcţiei sau amenajării în nivelurile de performanţă prevăzute de reglementările tehnice şi, după caz, se stabilesc măsuri pentru îmbunătăţirea parametrilor şi a nivelurilor de performanţă pentru securitatea la incendiu, după caz.

C. Se precizează condiţiile sau recomandările care trebuie avute în vedere la întocmirea documentelor de organizare a apărării împotriva incendiilor, aferente construcţiei ori amenajării respective.

OMIRA Nr. 210 din 21 mai 2007 pentru aprobarea Metodologiei privind identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendi Metodologia se aplică la: a) elaborarea şi/sau adoptarea de către ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale a metodelor şi procedurilor pentru identificarea, evaluarea şi 63

controlul riscurilor de incendiu, specifice domeniilor de competenţă ale organelor respective; b) asigurarea, de către administratorii operatorilor economici şi conducătorii de instituţii, a identificării şi evaluării riscurilor de incendiu din unităţile proprii, în corelare cu natura şi cu nivelul riscurilor; c) stabilirea măsurilor de apărare împotriva incendiilor în cazul intervenţiilor efectuate la construcţiile existente, când în mod justificat nu pot fi îndeplinite unele prevederi ale reglementărilor în vigoare privind cerinţa esenţială "securitate la incendiu"; d) validarea scenariilor de securitate la incendiu; e) expertizarea construcţiilor existente.

Managementul riscurilor de incendiu presupune următoarele etape: a) stabilirea sistemului sau procesului supus evaluării; b) stabilirea nivelului de acceptabilitate a riscului; c) alegerea metodei şi a instrumentelor de lucru; d) identificarea pericolelor de incendiu; e) identificarea riscurilor; f) estimarea şi cuantificarea riscului; g) evaluarea riscului; h) controlul riscului; i) monitorizarea riscului; j) documentaţia rezultată în urma procesului de identificare, evaluare şi control al riscurilor de incendiu.

Principalele obiective ale managementului riscului de incendiu sunt: a) asigurarea securităţii utilizatorilor şi a echipelor de intervenţie; b) protejarea proprietăţii; c) asigurarea continuităţii activităţilor operatorilor economici; d) protejarea mediului; e) protejarea patrimoniului - monumente istorice, de arhitectură sau alte valori culturale.

Factorii care trebuie luaţi în considerare în managementul riscului de incendiu sunt: a) pierderile de vieţi omeneşti: numărul de decese/100.000 de locuitori, numărul de copii morţi/100.000 de copii, numărul de morţi prin inhalare de fum, monoxid de carbon, substanţe toxice, numărul de morţi în afara sau în interiorul locului focarului de iniţiere a incendiului, numărul de morţi pe lună, săptămână, zi şi altele asemenea; b) efectul asupra mediului: afectarea apei, aerului, pământului, speciilor de animale şi ecosistemelor, costurile refacerii acestora, costurile materialelor de curăţare, suprafeţele afectate, numărul populaţiei, fauna şi flora afectate şi altele asemenea; c) afectarea patrimoniului, proprietăţii şi a continuităţii activităţilor operatorilor economici, ca de exemplu: numărul construcţiilor/instalaţiilor afectate, durata de aducere la starea iniţială anterioară incendiului sau de restaurare - în cazul obiectivelor de patrimoniu, valoarea pagubelor incendiilor sau ale unui incendiu, costurile refacerii proprietăţii, pierderile în procente ale valorii asigurate, perioada de timp pierdută în desfăşurarea activităţii economice, valoarea financiară a întreruperii activităţii economice din valoarea asigurată şi altele asemenea; d) costul măsurilor implementate de control al riscului; e) efectele asupra imaginii operatorului economic/instituţiei.

Stabilirea sistemului/procesului supus evaluării de risc În funcţie de obiectivele stabilite, identificarea şi evaluarea riscului de incendiu pot include un singur sistem/proces, prin evaluarea nivelului intrinsec al riscului pentru sistemul/procesul respectiv sau prin evaluarea mai multor sisteme/procese, prin evaluarea globală a riscului de incendiu, când trebuie avute în vedere: interdependenţa sistemelor/proceselor, inclusiv a măsurilor de securitate la incendiu active şi/sau pasive, efectul propagării incendiilor sau al prăbuşirii construcţiilor/instalaţiilor, precum şi alţi factori, cum ar fi vârsta şi starea fizică a utilizatorilor, nivelul de instruire al acestora.

64

Stabilirea nivelului de acceptabilitate a riscului Conceptul de acceptabilitate a riscului de incendiu se bazează pe premisa că în orice sistem/proces supus evaluării există un anumit nivel de risc, denumit nivel de risc acceptabil, peste care gravitatea consecinţelor unui incendiu, exprimată în pierderi umane, materiale şi/sau financiare nu poate fi acceptată.

Nivelul de acceptabilitate a riscului de incendiu sau riscul de incendiu acceptat se stabileşte, după caz, pe baza experienţei anterioare sau a raţionamentelor previzionale, de către: a) autorităţile abilitate să elaboreze şi să emită reglementări tehnice în domeniul apărării împotriva incendiilor; b) administratorul şi/sau conducătorul instituţiei, prin strategia de apărare împotriva incendiilor adoptată în interiorul unităţii sale; c) societăţile de asigurare/reasigurare.

Criteriile de acceptabilitate au forme variate, cum ar fi valori cantitative, valori comparative sau alte tipuri de valori agreate, care depind de metoda aleasă pentru analiza riscului, ţinându-se cont de: a) reglementările prescriptive; b) reglementările bazate pe conceptul de performanţă; c) standarde şi ghiduri.

Alegerea metodei şi a instrumentelor de lucru În raport de fazele determinante ale sistemului supus evaluării, care pot fi de proiectare, execuţie, exploatare sau postutilizare şi de funcţiile acestuia, după caz, civilă, de producţie, mixtă, se utilizează următoarele tehnici, procedee şi metode, denumite în continuare metode: a) calitative; b) matematice - cantitative, semicantitative; c) analitice; d) grafice; e) combinate.

Metodele şi procedeele matematice de identificare, evaluare şi control al riscurilor de incendiu constau în determinarea unor valori numerice ataşate sistemului supus evaluării.

Valorile numerice se determină printr-o formulă de calcul, în care intervin ca necunoscute pericolele de incendiu, consecinţele acestora asupra sistemului, efectele prezumate ale măsurilor de apărare împotriva incendiilor prevăzute, precum şi posibilitatea de activare a factorilor de pericol, fiecare dintre aceşti factori fiind cuantificaţi şi exprimaţi prin valori numerice cu ajutorul unor scări convenabil alese.

Metodele şi procedurile analitice constau în identificarea şi analizarea, pe baza unor algoritmi logici, a tuturor disfuncţiilor ce pot apărea în sistemul supus evaluării şi a căror finalitate este incendiul sau un eveniment urmat de incendiu.

Metodele grafice de evaluare a riscului de incendiu se bazează pe exprimarea riscului de incendiu ca o funcţie de 2 parametri globali şi compararea funcţiei cu anumite domenii de acceptabilitate.

Riscul de incendiu se exprimă generic printr-o relaţie de forma: R_incendiu = f (P, G).

Identificarea pericolelor de incendiu- reprezintă procesul de apreciere şi stabilire a factorilor care pot genera, contribui şi/sau favoriza producerea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu, şi anume: a) clasele de reacţie la foc ale materialelor şi elementelor de construcţii; b) proprietăţile fizico-chimice ale materialelor şi substanţelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate, natura procesului tehnologic şi densitatea sarcinii termice; c) sursele potenţiale de aprindere existente; d) condiţiile preliminate care pot determina sau favoriza aprinderea şi producerea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu.

65

Sursele de aprindere se clasifică, după natura lor, în următoarele grupe: a) surse de aprindere cu flacără: flacără de chibrit, lumânare, aparat de sudură şi altele asemenea; b) surse de aprindere de natură termică: obiecte incandescente, căldură degajată de aparate termice, efectul termic al curentului electric şi altele asemenea; c) surse de aprindere de natură electrică: arcuri şi scântei electrice, scurtcircuit, electricitate statică şi altele asemenea; d) surse de aprindere de natură mecanică: scântei mecanice, frecare şi altele asemenea; e) surse de aprindere naturale: căldură solară sau trăsnet şi altele asemenea; f) surse de autoaprindere de natură chimică, fizico-chimică şi biologică, reacţii chimice exoterme; g) surse de aprindere datorate exploziilor şi materialelor incendiare; h) surse de aprindere indirecte: radiaţia unui focar de incendiu şi altele asemenea. Împrejurările preliminate care pot determina şi/sau favoriza iniţierea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu se clasifică, de regulă, în următoarele grupe: a) instalaţii şi echipamente electrice, defecte ori improvizate; b) receptori electrici lăsaţi sub tensiune, nesupravegheaţi; c) sisteme şi mijloace de încălzire, instalaţii de ventilare, climatizare, răcire defecte, improvizate sau nesupravegheate; d) contactul materialelor combustibile cu cenuşa, jarul şi scânteile provenite de la sistemele de încălzire; e) jocul copiilor cu focul; f) fumatul în locuri cu pericol de incendiu/explozie; g) sudarea şi alte lucrări cu foc deschis, fără respectarea regulilor şi măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor; h) reacţii chimice, urmate de incendiu; i) folosirea de scule, dispozitive, utilaje şi echipamente de lucru neadecvate, precum şi executarea de operaţiuni mecanice în medii periculoase; j) neexecutarea, conform graficelor stabilite, a operaţiunilor şi lucrărilor de reparaţii şi întreţinere a maşinilor şi aparatelor cu piese în mişcare; k) scurgeri de produse inflamabile; l) defecţiuni tehnice de construcţii-montaj; m) defecţiuni tehnice de exploatare; n) nereguli organizatorice; o) explozie urmată de incendiu; p) trăsnet şi alte fenomene naturale; q) arson; r) neîntreţinerea elementelor de construcţii cu rol de separare la incendiu sau a instalaţiilor şi echipamentelor de protecţie împotriva incendiilor, precum şi probabilitatea ca acestea să nu declanşeze/funcţioneze în caz de incendiu; s) izbucnirea şi dezvoltarea unor incendii în zone periurbane, cum sunt, de exemplu, incendiile de pădure sau de vegetaţie uscată, care pot afecta construcţii şi instalaţii tehnologice; t) alte împrejurări.

Nivelurile de pericol de incendiu se stabilesc pe zone, spaţii, încăperi, compartimente de incendiu, clădiri civile, de producţie şi/sau depozitare ori cu funcţii mixte, precum şi la instalaţii tehnologice, care se precizează în mod obligatoriu în documentaţiile tehnice şi în planurile de intervenţie la incendiu, potrivit reglementărilor tehnice.

Identificarea riscurilor de incendiu - reprezintă procesul de estimare şi cuantificare a riscului asociat unui sistem/proces, determinat pe baza probabilităţii de producere a incendiului şi a consecinţelor evenimentului respectiv.

66

Probabilitatea de producere a incendiului se bazează pe date statistice privind incendiile sau pe modele matematice, în cazurile în care statistica nu dispune de date suficiente.

Probabilitatea de producere a consecinţelor este bazată pe analiza probabilistică şi pe modele deterministe privind dezvoltarea incendiului, propagarea efluenţilor incendiului, evaluarea evacuării utilizatorilor şi altele asemenea.

La estimarea riscului de incendiu, respectiv a probabilităţii de iniţiere a unui incendiu şi de producere a consecinţelor acestuia, se au în vedere, de regulă, următoarele elemente: a) pericolele de incendiu identificate; b) nivelurile criteriilor de performanţă ale construcţiilor privind cerinţa esenţială "securitate la incendiu"; c) nivelul de echipare şi dotare cu sisteme, instalaţii, echipamente şi aparatură de alimentare cu apă, gaze combustibile, energie electrică şi termică, de ventilaţie şi climatizare, starea de funcţionare şi performanţele acestora; d) factorul uman, determinat de numărul de persoane, vârsta şi starea fizică ale acestora, nivelul de instruire; e) alte elemente care pot influenţa producerea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu.

Măsurile de apărare împotriva incendiilor, avute în vedere la determinarea riscului de incendiu, sunt cele destinate reducerii, neutralizării şi/sau eliminării pericolelor de incendiu, respectiv pentru limitarea, localizarea şi/sau lichidarea unui incendiu, în cazul în care acesta s-a produs.

Măsurile de apărare împotriva incendiilor se analizează şi se stabilesc, după caz, pe baza prevederilor reglementărilor tehnice, a normelor şi dispoziţiilor generale de apărare împotriva incendiilor şi a celor specifice fiecărui domeniu de activitate, în corelare cu natura şi cu nivelul riscurilor identificate.

Cuantificarea probabilităţii de iniţiere a incendiilor se face prin valorificarea, cu metode de evaluare specifice principalelor domenii de activitate, a băncilor de date privind incendiile, probabilitatea exprimându-se prin numărul de evenimente produse într-un anumit interval de timp, considerat reprezentativ. În absenţa unor bănci de date privind incendiile, probabilitatea de producere a incendiilor se poate exprima printr-o estimare calitativă, potrivit următoarelor calificative asociate evenimentelor respective: a) extrem de rare - probabilitatea de producere nu se distinge de zero: P aproximativ 0; b) rare - improbabil de a se produce: P < 10^-6; c) improbabile - improbabil de a se produce în funcţionarea unui sistem dat, dar nu există certitudini pe baze experimentale: P > 10^-6; d) probabile - se produc de câteva ori pe durata de viaţă a sistemului: P > 0,0001; e) posibile - se pot produce pe durata de viaţă a sistemului: P > 0,01; f) frecvente - probabilitatea de producere este frecventă, pe baze experimentale: P < 1.

Evaluarea estimativă cumulată a efectelor agenţilor care pot interveni în caz de incendiu asupra construcţiilor, instalaţiilor şi a utilizatorilor, precum şi asupra factorilor de mediu se exprimă prin niveluri de gravitate.

La aprecierea nivelurilor de gravitate se vor avea în vedere, în principal, următorii parametri: 1. Impactul direct al incendiilor, prin următoarele consecinţe: a) numărul persoanelor: victime, periclitate, evacuate sau salvate; b) valoarea pierderilor materiale; c) numărul animalelor: moarte, periclitate, evacuate sau salvate; d) efectele negative asupra unor factori de mediu, cum ar fi: păduri, culturi, apă sau aer.

2. Capacitatea operaţională a forţelor şi mijloacelor specializate de răspuns, prestabilite sau concentrate efectiv, pentru: a) evacuare, salvare şi protecţie; 67

b) limitarea şi stingerea incendiilor; c) înlăturarea operativă a unor urmări ale incendiilor.

3. Costurile recuperării şi reabilitării.

4. Importanţa economică şi socială a construcţiei şi/sau instalaţiei. .

Evaluarea riscurilor de incendiu reprezintă procesul de comparare a riscului de incendiu identificat cu un nivel limită prestabilit, denumit în continuare risc de incendiu acceptat.

La evaluarea riscului de incendiu se iau în considerare factori ca: a) sursele de aprindere, precum şi măsurile prevăzute pentru diminuarea pericolului de incendiu; b) iniţierea şi dezvoltarea incendiilor; c) influenţa sistemelor de securitate la incendiu, eficacitatea şi fiabilitatea acestora în reducerea consecinţelor; d) limitarea propagării fumului - sisteme evacuare a fumului şi de presurizare pe căile de evacuare; e) sisteme de alarmare-alertare în caz de incendiu; f) asigurarea intervenţiei serviciilor de pompieri.

Pe baza unor criterii de evaluare a gravităţii consecinţelor incendiului şi prin impunerea unor limite de acceptabilitate a acestora, se pot stabili 3 domenii caracteristice ale riscului de incendiu: a) domeniul riscului neglijabil, asociat, de regulă, începuturilor de incendiu/cu consecinţe de gravitate neglijabilă, rare şi foarte rare/cu probabilitate redusă, respectiv foarte redusă de producere; b) domeniul riscului acceptabil, aferent incendiilor minore frecvente/cu probabilitate ridicată de producere sau incendiilor majore/cu consecinţe de gravitate ridicată rare şi foarte rare; c) domeniul riscului inacceptabil, aferent incendiilor majore posibile sau frecvente/cu probabilitate de producere care nu poate fi neglijată. În situaţiile în care riscul de incendiu existent depăşeşte limitele de acceptabilitate stabilite, este obligatorie reducerea acestuia prin diminuarea probabilităţii de iniţiere a incendiului şi/sau a nivelului de gravitate a consecinţelor, prin măsuri de prevenire, respectiv prin măsuri de protecţie, care au ca scop limitarea, localizarea şi lichidarea incendiului, precum şi limitarea şi/sau înlăturarea consecinţelor acestuia.

Controlul riscurilor de incendiu reprezintă ansamblul măsurilor tehnice şi organizatorice destinate menţinerii sau reducerii riscurilor în limitele de acceptabilitate stabilite.

Implementarea măsurilor de control al riscurilor de incendiu se realizează, după caz, prin: a) asigurarea unei examinări sistematice şi calificate a factorilor determinanţi de risc; b) stabilirea şi elaborarea responsabilităţilor, sarcinilor, regulilor, instrucţiunilor şi măsurilor privind apărarea împotriva incendiilor şi aducerea acestora la cunoştinţă salariaţilor, utilizatorilor şi a persoanelor interesate; c) stabilirea persoanelor cu atribuţii privind punerea în aplicare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor; d) asigurarea mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, a personalului necesar intervenţiei şi a condiţiilor pentru pregătirea acestuia; e) reluarea etapelor de identificare şi evaluare a riscului de incendiu la schimbarea condiţiilor preliminate; f) actualizarea permanentă a listei cu substanţele periculoase utilizate în activitatea de producţie.

Monitorizarea riscului de incendiu reprezintă ansamblul activităţilor de fundamentare, elaborare şi implementare a unei strategii coerente de prevenire, de limitare şi combatere a riscurilor de incendiu, incluzând şi procesul de supraveghere a 68

modului de desfăşurare a etapelor referitoare la identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor, de analizare a eficienţei măsurilor întreprinse în raport cu rezultatele obţinute şi de luare a deciziilor care se impun.

Documentaţia întocmită în urma procesului de identificare şi evaluare a riscurilor de incendiu cuprinde următoarele: a) scopurile analizei; b) stabilirea sistemului/procesului supus evaluării; c) natura pericolelor de incendiu determinate de funcţiuni, activităţi şi/sau procese tehnologice; d) stabilirea limitei/limitelor de acceptabilitate; e) identificarea pericolelor de incendiu; f) metoda/metodele utilizată/utilizate pentru analizarea probabilităţii şi consecinţelor, precum şi adecvarea acestora la sistemul/procesul supus analizei; g) banca de date utilizată; h) estimarea şi cuantificarea; i) evaluarea; j) concluzii, recomandări, măsuri de reducere sub nivelul/limita de acceptabilitate.

69

Tema nr.3 Controlul modului de respectare a măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor Obligaţii privind apărarea împotriva incendiilor Legea nr. 307 privind apărarea împotriva incendiilor Obligaţii generale Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a incendiilor şi asigurării intervenţiei operative pentru limitarea şi stingerea incendiilor, în vederea evacuării, salvării şi protecţiei persoanelor periclitate, protejării bunurilor şi mediului împotriva efectelor situaţiilor de urgenţă determinate de incendii.

Apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, naţional, cu caracter permanent, la care sunt obligate să participe, în condiţiile prezentei legi, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi toate persoanele fizice şi juridice aflate pe teritoriul României.

Persoanele fizice şi juridice răspund, potrivit legii, de stabilirea şi aplicarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, precum şi de consecinţele producerii incendiilor.

Persoanele fizice şi juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice şi dispoziţiile de apărare împotriva incendiilor şi să nu primejduiască, prin deciziile şi faptele lor, viaţa, bunurile şi mediul.

Persoana care observă un incendiu are obligaţia de a anunţa prin orice mijloc serviciile de urgenţă, primarul sau poliţia şi să ia măsuri, după posibilităţile sale, pentru limitarea şi stingerea incendiului. În cazul în care anunţul de incendiu s-a făcut cu rea-credinţă, fără motiv întemeiat, autorul răspunde contravenţional sau penal, potrivit legii, şi suportă cheltuielile ocazionate de deplasarea forţelor de intervenţie. În caz de incendiu, orice persoană trebuie să acorde ajutor, când şi cât este raţional posibil, semenilor aflaţi în pericol sau dificultate, din proprie iniţiativă ori la solicitarea victimei, a reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice, precum şi a personalului serviciilor de urgenţă. În cazul incendiilor produse la păduri, plantaţii, culturi agricole, mirişti, păşuni şi fâneţe, persoanele aflate în apropiere au obligaţia să intervină imediat cu mijloacele de care dispun, pentru limitarea şi stingerea acestora. În cazurile de forţă majoră determinate de incendii, persoanele fizice şi juridice care deţin, cu orice titlu, terenuri, construcţii, instalaţii tehnologice sau mijloace de transport, au următoarele obligaţii: a) să permită, necondiţionat, accesul serviciilor de urgenţă şi al persoanelor care acordă ajutor; b) să permită, necondiţionat, utilizarea apei, a materialelor şi a mijloacelor proprii pentru operaţiuni de salvare, de stingere şi de limitare a efectelor incendiilor produse la bunurile proprii ori ale altor persoane; c) să accepte măsurile stabilite de comandantul intervenţiei pentru degajarea terenurilor, demolarea unei construcţii sau a unei părţi din construcţie, tăierea/ dezmembrarea mijloacelor de transport, oprirea temporară a activităţilor sau evacuarea din zona periclitată şi să acorde sprijin, cu forţe şi mijloace proprii, pentru realizarea acestor măsuri.

Obligaţiile consiliului local 70

a) aprobă Planul de analiză şi acoperire a riscurilor, pentru unitatea administrativteritorială pe care o reprezintă, stabileşte resursele necesare pentru aplicarea acestuia şi îl transmite inspectoratului în raza căruia funcţionează; b) emite hotărâri, în condiţiile legii, cu privire la organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor în unitatea administrativ-teritorială pe care o reprezintă; c) instituie reguli şi măsuri specifice corelate cu nivelul şi natura riscurilor locale; d) înfiinţează, la propunerea primarului, cu avizul inspectoratului, serviciul voluntar de urgenţă şi aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare al acestuia; e) desemnează şeful serviciului voluntar de urgenţă, la propunerea primarului, cu avizul inspectoratului; f) prevede distinct, potrivit legii, din resursele financiare ale bugetului local, sumele necesare în vederea organizării, înzestrării, funcţionării şi îndeplinirii atribuţiilor legale de către serviciile de urgenţă voluntare înfiinţate, şi exercită controlul folosirii acestora; g) cuprinde anual, în bugetul propriu, sumele necesare pentru asigurarea bunurilor din dotarea serviciilor de urgenţă voluntare, pentru cazurile de avarie, distrugere sau pentru alte evenimente, cât şi pentru asigurarea de persoane şi răspundere civilă a personalului cu atribuţii pe linie de intervenţie, pentru cazurile de invaliditate sau de deces, produse prin accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente intervenite în timpul şi din cauza îndeplinirii atribuţiilor specifice; h) asigură includerea, în planurile de organizare, de dezvoltare urbanistică şi de amenajare a teritoriului, a căilor de acces pentru intervenţii, a lucrărilor pentru realizarea sistemelor de anunţare, alarmare, precum şi de alimentare cu apă în caz de incendiu; i) analizează, semestrial şi ori de câte ori este nevoie, capacitatea de apărare împotriva incendiilor a unităţii administrativ-teritoriale pe care o reprezintă şi informează inspectoratul cu privire la măsurile stabilite pentru optimizarea acesteia; j) asigură imobile şi spaţii amenajate corespunzător pentru funcţionarea serviciului de urgenţă voluntar, precum şi mijloacele de comunicaţii necesare; k) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege pentru apărarea împotriva incendiilor.

Obligaţiile primarului a) asigură elaborarea Planului de analiză şi acoperire a riscurilor şi aplicarea acestuia; b) asigură respectarea criteriilor de performanţă pentru constituirea serviciului de urgenţă voluntar şi elaborarea regulamentului de organizare şi funcţionare al acestuia; c) coordonează organizarea permanentă a intervenţiei în caz de incendiu la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, asigură participarea la intervenţie a serviciului voluntar de urgenţă cu mijloacele din dotare şi conducerea intervenţiei, până la stingerea incendiului ori până la sosirea forţelor inspectoratului; d) asigură controlul respectării măsurilor de apărare împotriva incendiilor pe timpul adunărilor sau al manifestărilor publice; e) asigură controlul respectării măsurilor de apărare împotriva incendiilor la construcţiile şi instalaţiile tehnologice aparţinând domeniului public şi privat al unităţii administrativ-teritoriale, precum şi la instituţiile publice; f) dispune verificarea îndeplinirii măsurilor stabilite prin avizele, autorizaţiile şi acordurile pe care le emite; g) asigură realizarea şi menţinerea în stare de funcţionare a căilor de acces, a sistemelor de anunţare, alarmare, precum şi de alimentare cu apă în caz de incendiu; h) organizează şi execută, prin serviciul de urgenţă voluntar, controlul respectării regulilor de apărare împotriva incendiilor la gospodăriile cetăţeneşti; informează populaţia cu privire la modul de comportare şi de intervenţie în caz de incendiu; i) asigură încadrarea serviciului de urgenţă voluntar cu personal atestat în condiţiile legii, precum şi pregătirea profesională şi antrenarea acestuia; j) asigură condiţiile pentru participarea la concursuri a serviciilor de urgenţă voluntare şi a cercurilor de elevi Prietenii pompierilor; 71

k) asigură dotarea serviciilor de urgenţă voluntare, potrivit normelor, cu mijloace tehnice pentru apărare împotriva incendiilor şi echipamente de protecţie specifice, carburanţi, lubrifianţi şi alte mijloace necesare susţinerii operaţiunilor de intervenţie, inclusiv hrana şi antidotul pentru participanţii la intervenţiile de lungă durată; l) informează, de îndată, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea şi stingerea, cu forţe şi mijloace proprii, a oricărui incendiu pe raza unităţii administrativteritoriale, iar în termen de trei zile lucrătoare completează şi trimite acestuia raportul de intervenţie; m) analizează anual dotarea cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor şi asigură completarea acesteia, conform normelor în vigoare; n) comunică de îndată inspectoratului scoaterea şi repunerea din/în funcţiune a oricărei autospeciale de intervenţie precum şi, în scris, dotarea cu autospeciale de intervenţie noi; o) asigură, prin mijloacele avute la dispoziţie, desfăşurarea activităţilor de informare şi educaţie antiincendiu a populaţiei; p) analizează şi soluţionează petiţiile cetăţenilor în problema apărării împotriva incendiilor; q) îndeplineşte orice alte obligaţii prevăzute de lege pentru apărarea împotriva incendiilor a comunităţii locale.

Obligaţiile consiliului judeţean a) aprobă Planul de analiză şi acoperire a riscurilor aferent judeţului şi stabileşte resursele necesare pentru aplicarea acestuia; b) instituie reguli şi dispoziţii de apărare împotriva incendiilor pentru domeniul public şi privat al unităţii administrativ-teritoriale; c) analizează anual capacitatea de apărare împotriva incendiilor şi hotărăşte măsuri de optimizare a acesteia; d) asigură, pe baza programelor de dezvoltare, cuprinderea în planurile de amenajare a teritoriului a sistemelor de alimentare cu apă, precum şi a căilor de acces pentru intervenţie în caz de incendiu; e) prevede şi aprobă în bugetul propriu fondurile necesare pentru realizarea acţiunilor şi măsurilor de apărare împotriva incendiilor; f) hotărăşte, în condiţiile legii, înfiinţarea unor centre de formare şi evaluare a personalului din serviciile voluntare de urgenţă, cu acordul Inspectoratului General; g) sprijină organizatoric, material şi financiar organizarea şi desfăşurarea concursurilor serviciilor de urgenţă şi cercurilor de elevi Prietenii pompierilor; h) îndeplineşte orice alte obligaţii prevăzute de lege.

Obligaţiile prefectului a) coordonează activităţile de apărare împotriva incendiilor din responsabilitatea autorităţilor centrale din teritoriu, conform legii; b) aprobă schema cu riscurile teritoriale din unitatea administrativ-teritorială, întocmită de inspectorat; c) instituie, în condiţiile legii, măsuri obligatorii în domeniul apărării împotriva incendiilor; d) analizează rapoartele întocmite de organele de specialitate şi dispune măsuri pentru respectarea legalităţii în domeniu; e) îndeplineşte orice alte obligaţii prevăzute de lege în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Obligaţiile administratorului, conducătorului instituţiei a) să stabilească, prin dispoziţii scrise, responsabilităţile şi modul de organizare pentru apărarea împotriva incendiilor în unitatea sa, să le actualizeze ori de câte ori apar modificări şi să le aducă la cunoştinţă salariaţilor, utilizatorilor şi oricăror persoane interesate; b) să asigure identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu din unitatea sa şi să asigure corelarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor cu natura şi nivelul riscurilor; 72

c) să solicite şi să obţină avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, prevăzute de lege şi să asigure respectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării acestora; în cazul anulării avizelor sau a autorizaţiilor, să dispună imediat sistarea lucrărilor de construcţii sau oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau amenajărilor respective; d) să permită, în condiţiile legii, executarea controalelor şi a inspecţiilor de prevenire împotriva incendiilor, să prezinte documentele şi informaţiile solicitate şi să nu îngreuneze sau să obstrucţioneze, în nici un fel, efectuarea acestora; e) să permită alimentarea cu apă a autospecialelor de intervenţie în situaţii de urgenţă; f) să întocmească, să actualizeze permanent şi să transmită inspectoratului lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii, utilizate în activitatea sa sub orice formă, cu menţiuni privind: proprietăţile fizico-chimice, codurile de identificare, riscurile pe care le prezintă pentru sănătate şi mediu, mijloacele de protecţie recomandate, metodele de intervenţie şi prim-ajutor, substanţele pentru stingere, neutralizare sau decontaminare; g) să elaboreze instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor şi să stabilească atribuţiile ce revin salariaţilor la locurile de muncă; h) să verifice dacă salariaţii cunosc şi respectă instrucţiunile necesare privind măsurile de apărare împotriva incendiilor şi să verifice respectarea acestor măsuri semnalate corespunzător prin indicatoare de avertizare de către persoanele din exterior care au acces în unitatea sa; i) să asigure constituirea, cu avizul inspectoratului, a serviciului de urgenţă privat precum şi funcţionarea acestuia conform reglementărilor în vigoare ori să încheie contract cu un alt serviciu de urgenţă voluntar sau privat, capabil să intervină operativ şi eficace pentru stingerea incendiilor; j) să asigure întocmirea şi actualizarea planurilor de intervenţie şi condiţiile pentru aplicarea acestora în orice moment; k) să permită, la solicitare, accesul forţelor inspectoratului în unitatea sa în scop de recunoaştere, instruire sau de antrenament şi să participe la exerciţiile şi aplicaţiile tactice de intervenţie organizate de acesta; l) să asigure utilizarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor cu personal atestat, conform instrucţiunilor furnizate de proiectant; m) să asigure pregătirea şi antrenarea serviciului de urgenţă privat pentru intervenţie; n) să asigure şi să pună în mod gratuit la dispoziţia forţelor chemate în ajutor mijloacele tehnice pentru apărare împotriva incendiilor şi echipamentele de protecţie specifice riscurilor care decurg din existenţa şi funcţionarea unităţii sale, precum şi antidotul şi medicamentele pentru acordarea primului-ajutor; o) să stabilească şi să transmită către transportatorii, distribuitorii şi utilizatorii produselor sale, regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice acestora, corelate cu riscurile la utilizarea, manipularea, transportul şi depozitarea produselor respective; p) să informeze de îndată, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea şi stingerea cu forţe şi mijloace proprii a oricărui incendiu, iar în termen de trei zile lucrătoare să completeze şi să trimită acestuia raportul de intervenţie; q) să utilizeze în unitatea sa numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, certificate conform legii; r) să îndeplinească orice alte atribuţii prevăzute de lege privind apărarea împotriva incendiilor.

Obligaţiile utilizatorului a) să cunoască şi să respecte măsurile de apărare împotriva incendiilor, stabilite de administrator, conducătorul instituţiei, proprietar, producător sau importator, după caz; b) să întreţină şi să folosească, în scopul pentru care au fost realizate, dotările pentru apărarea împotriva incendiilor, puse la dispoziţie de administrator, conducătorul instituţiei, proprietar, producător sau de importator; 73

c) să respecte normele de apărare împotriva incendiilor, specifice activităţilor pe care le organizează sau le desfăşoară; d) să nu efectueze modificări neautorizate şi fără acordul scris al proprietarului, al proiectantului iniţial al construcţiei, instalaţiei, echipamentului, dispozitivului sau mijlocului de transport utilizat ori al unui expert tehnic atestat potrivit legislaţiei în vigoare; e) să aducă la cunoştinţa administratorului, conducătorului instituţiei sau proprietarului, după caz, orice defecţiune tehnică ori altă situaţie care constituie pericol de incendiu.

Obligaţiile salariatului a) să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cunoştinţă, sub orice formă, de administrator sau conducătorul instituţiei, după caz; b) să utilizeze substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şi echipamentele, potrivit instrucţiunilor tehnice, precum şi celor date de administrator sau conducătorul instituţiei, după caz; c) să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor şi instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor; d) să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă, orice încălcare a normelor de apărare împotriva incendiilor sau situaţie stabilită de acesta ca fiind un pericol de incendiu, precum şi orice defecţiune sesizată la sistemele şi instalaţiile de apărare împotriva incendiilor; e) să coopereze cu salariaţii desemnaţi de administrator, după caz, respectiv cu cadrul tehnic specializat cu atribuţii în domeniul împotriva incendiilor, în vederea realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor; f) să acţioneze în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă la apariţia oricărui pericol iminent de incendiu; g) să furnizeze persoanelor abilitate, toate datele şi informaţiile de care are cunoştinţă, referitoare la producerea incendiilor.

Obligaţiile proiectanţilor a) să elaboreze scenarii de securitate la incendiu pentru categoriile de construcţii, instalaţii şi amenajări stabilite pe baza criteriilor emise de Inspectoratul General şi să evalueze riscurile de incendiu, pe baza metodologiei emise de Inspectoratul General şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. b) să cuprindă în documentaţiile pe care le întocmesc măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice naturii riscurilor pe care le conţin obiectele proiectate; c) să prevadă în documentaţiile tehnice de proiectare, potrivit reglementărilor specifice, mijloacele tehnice pentru apărarea împotriva incendiilor şi echipamentele de protecţie specifice; d) să includă în proiecte şi să predea beneficiarilor schemele şi instrucţiunile de funcţionare a mijloacelor de apărare împotriva incendiilor pe care le-au prevăzut în documentaţii, precum şi regulile necesare de verificare şi întreţinere în exploatare a acestora, întocmite de producători; e) să asigure asistenţa tehnică necesară realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor cuprinse în documentaţii, până la punerea în funcţiune.

Obligaţiile executanţilor de lucrări de construcţii şi de montaj de echipamente şi instalaţii a) să realizeze, integral şi la timp, măsurile de apărare împotriva incendiilor cuprinse în proiecte, cu respectarea prevederilor legale aplicabile acestora; b) să asigure luarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor pe timpul executării lucrărilor, precum şi la organizările de şantier; c) să asigure funcţionarea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor prevăzute în documentaţiile de execuţie la parametrii proiectaţi, înainte de punerea în funcţiune.

74

Obligaţiile cadrelor tehnice/personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor a) participă la elaborarea şi aplicarea concepţiei de apărare împotriva incendiilor la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, instituţiei sau operatorului economic; b) controlează aplicarea normelor de apărare împotriva incendiilor în domeniul specific; c) propun includerea în bugetele proprii a fondurilor necesare organizării activităţii de apărare împotriva incendiilor, dotării cu mijloace tehnice pentru apărarea împotriva incendiilor şi echipamente de protecţie specifice; d) îndrumă şi controlează activitatea de apărare împotriva incendiilor şi analizează respectarea încadrării în criteriile de constituire a serviciilor de urgenţă voluntare sau private, după caz, în unităţile şi instituţiile din care fac parte; e) prezintă conducerii, semestrial sau ori de câte ori situaţia impune, raportul de evaluare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor; f) răspund de pregătirea serviciului de urgenţă voluntar sau privat, după caz, precum şi de participarea acestuia la concursurile profesionale; g) acordă sprijin şi asistenţă tehnică de specialitate centrelor operative pentru situaţii de urgenţă în îndeplinirea atribuţiilor.

Serviciile de urgenţă Serviciile de urgenţă profesioniste funcţionează în subordinea Inspectoratului General, potrivit reglementărilor specifice.

Consiliile locale au obligaţia să constituie servicii de urgenţă voluntare, iar operatorii economici şi instituţiile, care desfăşoară activităţi cu risc de incendiu, servicii de urgenţă private, potrivit legii. În domeniul apărării împotriva incendiilor pot funcţiona şi servicii de urgenţă private constituite ca societăţi comerciale.

Serviciile de urgenţă voluntare/private sunt structuri specializate, altele decât cele aparţinând serviciilor de urgenţă profesioniste, organizate cu personal angajat şi/sau voluntar, în scopul apărării vieţii, avutului public şi/sau a celui privat împotriva incendiilor şi a altor calamităţi, în sectoarele de competenţă stabilite cu avizul inspectoratelor.

Serviciile de urgenţă voluntare/private au în structură compartiment sau specialişti pentru prevenirea incendiilor, care pot fi şi cadre tehnice specializate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, formaţii de intervenţie, salvare şi prim ajutor, precum şi, după caz, ateliere de reparaţii şi de întreţinere.

Constituirea, încadrarea şi dotarea serviciilor de urgenţă voluntare/private se realizează pe baza criteriilor de performanţă elaborate de Inspectoratul General şi aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

Organizarea şi funcţionarea serviciilor de urgenţă voluntare/private se stabilesc prin regulamente aprobate, după caz, de către consiliile locale sau conducerile operatorilor economici şi instituţiilor care le-au constituit, cu respectarea criteriilor de performanţă. Înfiinţarea, extinderea sau restrângerea activităţii, precum şi desfiinţarea unui serviciu de urgenţă voluntar/privat se face numai cu avizul inspectoratului.

Serviciile de urgenţă voluntare/private au următoarele atribuţii principale: a) desfăşoară activităţi de informare şi instruire privind cunoaşterea şi respectarea regulilor şi a măsurilor de apărare împotriva incendiilor; b) verifică modul de aplicare a normelor, reglementărilor tehnice şi dispoziţiilor care privesc apărarea împotriva incendiilor, în domeniul de competenţă; c) asigură intervenţia pentru stingerea incendiilor, salvarea, acordarea primului ajutor şi protecţia persoanelor, a animalelor şi a bunurilor periclitate de incendii sau în alte situaţii de urgenţă.

Formarea, evaluarea şi certificarea competenţei profesionale a personalului serviciilor de urgenţă voluntare sau private se realizează de către centre de formare şi evaluare abilitate prin lege, avizate de Inspectoratul General.

75

Statutul personalului din serviciile de urgenţă voluntare se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.

Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital aferente activităţii serviciilor de urgenţă voluntare se asigură din bugetele locale.

Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital aferente activităţii serviciilor de urgenţă private se asigură de operatorii economici şi instituţiile care le-au constituit.

Pe baza hotărârii consiliului local şi în condiţiile prevăzute de lege, serviciul de urgenţă voluntar poate presta, contra cost, către orice persoană fizică sau juridică, fără a afecta îndeplinirea atribuţiilor, unele servicii, cum sunt: a) supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor la târguri, expoziţii, manifestări cultural-sportive, activităţi de filmare şi altele asemenea; b) transport de apă, evacuarea apei din subsolurile clădirilor sau din fântâni; c) limitarea, colectarea sau îndepărtarea unor produse poluante; d) efectuarea de lucrări la înălţime; e) transport de apă.

Costurile pentru prestările de servicii efectuate sunt stabilite prin hotărâre a consiliului local, iar sumele încasate se constituie ca venituri ale bugetului local.

Controlul respectării normelor de apărare împotriva incendiilor Personalul autorităţilor publice, care, potrivit competenţelor şi prevederilor legale, execută controale în domeniul apărării împotriva incendiilor, este: a) personalul desemnat din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi din inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti; b) cadrele tehnice sau personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor din structura ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale; c) cadrele tehnice sau personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor din structura autorităţilor administraţiei publice locale.

Controlul propriu al respectării normelor, dispoziţiilor şi măsurilor de apărare împotriva incendiilor se efectuează de: a) structurile cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor, constituite în cadru! operatorului economic/instituţiei/localităţii pe baza unui grafic anual, trimestrial, lunar, zilnic; b) personalul din componenta preventivă a serviciilor publice, voluntare şi private; c) şefii locurilor de muncă respective, zilnic sau pe schimb, după caz.

Controlul efectuat se finalizează prin documente scrise, în care se consemnează: a) construcţiile şi instalaţiile care au fost cuprinse în control; b) constatările rezultate din teren; c) propuneri de măsuri şi acţiuni de înlăturare a deficienţelor şi de îmbunătăţire a activităţii.

Trimestrial, se efectuează un control de verificare privind respectarea obligaţiilor contractuale din domeniul apărării împotriva incendiilor şi a normelor specifice de apărare împotriva incendiilor ia persoanele fizice/juridice care desfăşoară activităţi în perimetrul operatorului economic/instituţiei/ localităţii.

Constatările, măsurile şî deciziile adoptate în urma controalelor se aduc la cunoştinţă, prin documente scrise, tuturor persoanelor implicate. În baza concluziilor rezultate din controalele autorităţii de stat sau din controalele proprii, administratorul operatorului economic, conducătorul instituţiei sau, după caz, primarul este obligat să ia măsuri imediate de remediere a tuturor neregulilor constatate în domeniul apărării împotriva incendiilor.

76

Activitatea de apărare împotriva incendiilor desfăşurată de operatorul economic, instituţie sau organul administraţiei publice centrale sau locale se analizează, conform legii, semestrial sau anual, precum şi cu prilejul finalizării controalelor şi după producerea unor incendii.

Analiza se desfăşoară pe bază de raport sau informare întocmit/întocmită de structura care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Raportul de analiză conţine următoarele: a) implementarea noilor prevederi legale; b) stadiul îndeplinirii măsurilor stabilite; c) deficienţele care se manifestă în domeniul apărării împotriva incendiilor; d) concluzii din activitatea de instruire şi pregătire a personalului; e) relaţiile cu terţii privind apărarea împotriva incendiilor; f) asigurarea dotării, calitatea şi funcţionarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor; g) eficienţa activităţilor desfăşurate de structurile cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor: h) propuneri de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii, Aspectele discutate pe timpul analizei se consemnează într-un proces-verbal, iar deciziile care se iau se aprobă printr-o hotărâre care se aduce la cunoştinţă persoanelor interesate.

La analiză participă în mod obligatoriu, după caz, preşedintele consiliului judeţean, primarul, administratorul operatorului economic, conducătorul instituţiei publice, precum şi şefii structurilor cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, şefii sectoarelor de activitate la care sunt făcute menţiuni în raport şi proprietarii construcţiilor, în situaţia utilizării unei clădiri sau incinte de către mai mulţi operatori economici.

Măsuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor Măsurile generale de prevenire a incendiilor la exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor privesc: a) controlul/supravegherea din punct de vedere al prevenirii incendiilor a activităţilor, pe timpul desfăşurării şi după încheierea acestora; b) stabilirea măsurilor tehnico-organizatorice în vederea reducerii riscului de incendiu ori a consecinţelor incendiilor; c) menţinerea condiţiilor realizate pentru evacuarea utilizatorilor în siguranţă şi pentru securitatea echipelor de intervenţie în cazul izbucnirii unui incendiu; d) întreţinerea în stare operativă a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor.

Exploatarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, maşinilor şi utilajelor de orice categorie se face conform reglementărilor tehnice specifice.

Exploatarea mijloacelor tehnice cu defecţiuni, improvizaţii sau fără protecţia corespunzătoare faţă de materialele sau substanţele combustibile din spaţiul în care sunt utilizate este interzisă.

La utilizarea mijloacelor tehnice este obligatorie respectarea instrucţiunilor de funcţionare, verificare şi întreţinere, precum şi a măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor, emise şi aprobate potrivit legii.

Pe timpul exploatării instalaţiilor aferente construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice se interzic: a) neasigurarea supravegherii conform instrucţiunilor de funcţionare;

77

b) funcţionarea fără sistemele, aparatele şi echipamentele necesare conform instrucţiunilor de funcţionare pentru controlul şi menţinerea parametrilor privind siguranţa în funcţionare sau înlocuirea acestora cu altele supradimensionate; c) întreţinerea necorespunzătoare a elementelor prevăzute pentru izolare termică sau electrică ori pentru separare; d) depăşirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau executarea necorespunzătoare a acestora; e) executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau a unor modificări de către personal neautorizat.

Menţinerea în bună stare a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere la pământ a descărcărilor electrice atmosferice este obligatorie la construcţii şi instalaţii, utilaje şi echipamente tehnologice, conform reglementărilor tehnice specifice.

Utilizarea sistemelor de captare şi scurgere la pământ a electricităţii statice conform instrucţiunilor specifice şi reglementărilor tehnice este obligatorie. În spaţiile cu risc mare de incendiu sau de explozie se interzice accesul salariaţilor şi al altor persoane fără echipament de protecţie adecvat condiţiilor de lucru.

Folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor şi sculelor neprotejate corespunzător sau care pot produce scântei prin funcţionare, lovire sau frecare în spaţii sau în locuri cu risc de explozie este interzisă.

Produsele, materialele şi substanţele combustibile se amplasează la distanţă de siguranţă faţă de sursele de căldură ori se protejează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea lor.

Se interzice folosirea sobelor şi a altor mijloace de încălzire defecte, cu improvizaţii, supraalimentate cu combustibili sau nesupravegheate, precum şi aprinderea focului utilizându-se lichide inflamabile, Verificarea, repararea, izolarea termică şi curăţarea periodică a coşurilor de evacuare a fumului sunt obligatorii.

Pe timpul transportului, depozitării şi manipulării produselor sau substanţelor combustibile se ţine seama de proprietăţile fizico-chimice ale acestora, astfel încât la contactul dintre ele să nu se producă ori să nu se propage incendiul.

Produsele şi substanţele combustibile se transportă, se manipulează şi se depozitează în ambalaje adecvate, realizate şi inscripţionate corespunzător, în vederea identificării riscurilor de incendiu şi stabilirii procedeelor şi substanţelor de stingere ori de neutralizare adecvate.

Dispunerea materialelor periculoase în depozit se face potrivit planului de depozitare.

La elaborarea planurilor de intervenţie se ţine seama de compatibilitatea produselor sau substanţelor combustibile cu substanţele de stingere.

Deşeurile şi reziduurile, scurgerile şi depunerile de praf sau de pulberi combustibile se îndepărtează ritmic prin metode şi mijloace adecvate, obligatoriu la terminarea fiecărui schimb de lucru, şi se depun în locuri special destinate depozitării sau distrugerii lor.

Deşeurile şi reziduurile de lichide combustibile sau cele din materiale solide, cum sunt cârpe, câlţi, bumbac, rumeguş, care conţin astfel de produse, se colectează în cutii sau în vase metalice ori cu căptuşeală metalică interioară, prevăzute cu capac, amplasate în locuri fără risc de incendiu şi marcate.

Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care se reutilizează, se depozitează, cu asigurarea distanţelor de siguranţă faţă de clădiri, instalaţii, culturi agricole, suprafeţe împădurite şi alte materiale combustibile, în funcţie de natura şi de proprietăţile fizico-chimice ale acestora.

Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care nu se reutilizează, se distrug conform reglementărilor specifice.

78

Materialele şi substanţele care prezintă pericol de autoaprindere se păstrează în condiţii adecvate naturii lor, bine ventilate şi luându-se măsuri de control şi preîntâmpinare a fenomenului de autoîncălzire.

Prevenirea apariţiei fenomenului de autoaprindere se urmăreşte şi la depozitarea furajelor şi plantelor tehnice, conform reglementărilor specifice.

Amplasarea depozitelor de combustibili, furaje şi piante tehnice se face la distanţe de siguranţă, astfel încât eventualele incendii produse la acestea să nu pericliteze vecinătăţile.

Toate instalaţiile/conductele prin care circulă substanţe lichide sau gaze se marchează prin culori specifice de identificare a naturii substanţei, respectiv pericolului acesteia, prevăzute de normele tehnice specifice.

Tratarea sau protejarea materialelor şi elementelor de construcţii combustibile şi/sau a structurilor din alcătuirea construcţiilor sau a instalaţiilor cu substanţe de termoprotecţie ori ignifuge se efectuează potrivit reglementărilor tehnice specifice.

Lucrările de termoprotecţie se execută numai de către personal atestat, conform normelor tehnice specifice.

Calitatea lucrărilor de ignifugare executate se certifică prin rapoarte de încercare emise de laboratoare autorizate conform legii.

Elementele de limitare a propagării focului, de izolare termică şi de etanşare la fum şi la gaze fierbinţi din alcătuirea construcţiilor şi a instalaţiilor se menţin permanent în bună stare, pentru a-şi îndeplini rolul stabilit. În construcţiile civile/publice şi de producţie, cantităţile de materiale şi de substanţe combustibile utilizate nu trebuie să conducă la depăşirea densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementări tehnice sau prin documentaţiile tehnice de proiectare şi execuţie. În sălile aglomerate şi de sport, pe stadioane sau pe alte arene sportive ori în incinte amenajate pentru activităţi cu public este interzis accesul publicului cu produse şi substanţe inflamabile sau cu alte mijloace care pot produce incendii sau explozii.

Depozitarea şi utilizarea în spaţii publice a mijloacelor, produselor şi substanţelor inflamabile este permisă numai în locurile amenajate în acest scop şi cu respectarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor.

La clădiri administrative/birouri, activitatea se organizează astfel încât să nu se creeze aglomerări ale publicului, care să îngreuneze sau chiar să blocheze evacuarea în caz de incendiu.

Pe timpul exploatării încăperilor, compartimentelor şi spaţiilor aferente clădirilor administrative trebuie luate măsuri de reducere la minim posibil a riscului de incendiu prin limitarea la strictul necesar a cantităţilor de materiale combustibile şi a eventualelor surse cu potenţial de aprindere a acestora. În sălile aglomerate ori amenajările temporare în care se desfăşoară activităţi cu public nu se admite accesul unui număr de persoane mai mare decât capacitatea stabilită prin proiect.

Amplasarea mobilierului în sălile aglomerate se realizează astfel încât să se asigure culoare de trecere cu lăţimi care să permită deplasarea publicului către ieşirile din sală. În incintele sălilor aglomerate, scaunele sau băncile se fixează de pardoseală astfel încât să nu fie răsturnate în caz de panică şi să asigure evacuarea rapidă şi fără accidente a publicului.

La finalizarea activităţii în sala aglomerată sau amenajarea temporară se execută un control de verificare pentru depistarea şi înlăturarea eventualelor nereguli în domeniul prevenirii incendiilor pe timpul exploatării.

Se recomandă asigurarea unui sistem de alarmare în caz de incendiu, cu mesaj preînregistrat.

79

În perioadele caniculare sau secetoase, consiliile judeţene sau locale din zonele cu risc crescut de incendiu şi, după caz, administratorii operatorilor economici/ conducătorii instituţiilor din zonele menţionate trebuie să elaboreze programe speciale de măsuri pentru prevenirea incendiilor specifice.

Măsurile speciale pe timpul secetos cuprind: a) identificarea şi nominalizarea sectoarelor de activitate în care creşte riscul de incendiu în condiţiile caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate şi lipsei de precipitaţii: b) interzicerea utilizării focului deschis în zonele afectate de uscăciune avansată; c) restricţionarea efectuării, în anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrări care creează condiţii favorizante pentru producerea de incendii prin degajări de substanţe volatile sau supraîncălziri excesive; d) asigurarea protejării faţă de efectul direct al razelor solare a recipientelor, rezervoarelor şi a altor tipuri de ambalaje care conţin vapori inflamabili sau gaze lichefiate sub presiune, prin depozitare la umbră; e) intensificarea controalelor în zonele cu culturi agricole şi în locuri cu vegetaţie forestieră, mai ales cele frecventate pentru agrement; f) asigurarea şi verificarea zilnică a rezervelor de apă pentru incendiu.

Măsurile speciale stabilite sunt aduse la cunoştinţă tuturor salariaţilor şi, după caz, populaţiei. Înainte de începerea sezonului rece se iau următoarele măsuri de prevenire: a) controlul instalaţiilor şi al sistemelor de încălzire existente la operatorii economici, instituţiile publice, locuinţele şi gospodăriile populaţiei, cum sunt surse de căldură, conducte, corpuri şi elemente de încălzire, sobe, coşuri şi canale de fum, şi înlăturarea defecţiunilor constatate, asigurându-se funcţionarea la parametrii normaţi; b) protejarea contra îngheţului a componentelor instalaţiilor de stingere cu apă; c) asigurarea uneltelor şi accesoriilor pentru deszăpezirea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie.

Măsuri generale de prevenire a incendiilor ia executarea lucrărilor cu foc deschis Utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu şi pe timp de vânt este interzisă; locurile cu pericol de incendiu, în care se aplică această interdicţie, se stabilesc şi se marchează de persoanele în drept.

Prepararea hranei prin utilizarea focului deschis în incintele unităţilor, în zonele de agrement şi în gospodăriile populaţiei se face numai în locuri special amenajate, în condiţii şi la distanţe care să nu permită propagarea focului la construcţii, depozite, culturi agricole, păduri, plantaţii sau la alte vecinătăţi.

Arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deşeurilor şi a altor materiale combustibile se face în locuri special amenajate ori pe terenuri pregătite, cu luarea măsurilor ce se impun pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi, asigurânduse supravegherea permanentă a arderii, precum şi stingerea jarului după terminarea activităţii.

Arderea miriştilor se face numai după luarea măsurilor ce se impun pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi, asigurându-se supravegherea permanentă a arderii.

Utilizarea focului deschis nu se admite la distanţe mai mici de 40 m faţă de locurile cu pericoi de explozie: gaze şi lichide combustibile, vapori inflamabili, explozivi etc, respectiv 10 m faţă de materiale sau substanţe combustibile: lemn, hârtie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei etc, fără a fi supravegheat şi asigurat prin măsuri corespunzătoare.

Luarea măsurilor pentru prevenirea jocului copiilor cu focul în condiţii şi în locuri în care se pot produce incendii constituie o obligaţie a persoanelor care răspund, potrivit legii, de creşterea, educarea şi îngrijirea copiilor.

80

Reglementarea de către administratorul operatorului economic/conducătorul instituţiei sau, după caz, de consiliul local a modului de executare a lucrărilor cu foc deschis presupune: a) stabilirea locurilor unde, periodic sau permanent, se pot efectua lucrări cu foc deschis, cum sunt topirea bitumului, arderea deşeurilor combustibile, curăţările prin ardere, precum şi a persoanelor care le supraveghează; b) stabilirea şi marcarea locurilor cu pericol de incendiu în care este interzisă utilizarea focului deschis; c) nominalizarea persoanelor care au dreptul să emită permis de lucru cu foc; d) descrierea procedurii de emitere, semnare, aducere la cunoştinţă şi păstrare a permisului de lucru cu foc; e) aprobarea unor instrucţiuni specifice de prevenire a incendiilor pentru astfel de lucrări.

Distrugerea prin ardere a unor deşeuri sau reziduuri combustibile se efectuează cu respectarea legislaţiei specifice privind protecţia mediului.

Efectuarea lucrărilor de sudare, tăiere, lipire sau a altor asemenea operaţiuni care prezintă pericoi de incendiu, în construcţii civile (publice), pe timpul programului cu publicul, în instalaţii tehnologice cu risc de incendiu sau explozie, în depozite ori în alte spaţii cu pericol de aprindere a materialelor, produselor sau substanţelor combustibile este interzisă.

Lucrările de sudare, tăiere, lipire se pot executa în spaţiile respective numai după ce s-au luat măsuri pentru: evacuarea persoanelor, îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile, golirea, spălarea, blindarea traseelor de conducte ori a utilajelor, aerisirea sau ventilarea spaţiilor, dotarea locurilor de muncă cu mijloace de limitare şi stingere a incendiilor.

Lucrările de sudare, tăiere, lipire se execută numai pe baza permisului de lucru cu foc, al cărui model este prezentat în anexa nr. 4 la prezentele norme generale. În toate cazurile sunt obligatorii instruirea personalului de execuţie, control şi supraveghere asupra măsurilor de apărare împotriva incendiilor, precum şi informarea serviciului privat/voluntar pentru situaţii de urgenţă.

Permisul de lucru cu foc, se întocmeşte în două exemplare, dintre care unul se înmânează şefului formaţiei de lucru sau persoanei care execută operaţiunile cu foc deschis, iar celălalt rămâne la emitent.

Permisul de lucru cu foc este valabil o singură zi.

La terminarea lucrului, permisul de lucru cu foc se predă de către executant emitentului. Şeful sectorului de activitate, atelier, secţie, depozit, instalaţie etc. în care se execută operaţiuni cu foc deschis are obligaţia să asigure măsuri pentru: a) pregătirea locului; b) instruirea personalului; c) controlul după terminarea lucrării.

Executantul lucrării are obligaţia de a utiliza pentru executarea lucrărilor cu foc deschis numai echipamente şi aparate în bună stare de funcţionare.

Toate echipamentele şi aparatele pentru executarea lucrărilor cu foc deschis se întreţin şi se verifică în conformitate cu instrucţiunile furnizorului. În timpul executării lucrării trebuie să se asigure: a) supravegherea permanentă a flăcării, a răspândirii şi a traiectoriilor scânteilor sau particulelor de materiale incandescente şi a intensităţii fluxului de căldură; b) strângerea şi depozitarea resturilor de electrozi în vase speciale cu nisip sau cu apă; c) închiderea robinetelor buteliei de oxigen şi a generatorului de acetilenă, dacă durata întreruperii executării lucrării depăşeşte 10 minute; 81

d) interzicerea agăţării arzătoarelor, chiar stinse, de buteliile de oxigen sau de generatoarele de acetilenă; e) neefectuarea de deplasări cu arzătoarele aprinse în afara zonei de lucru sau de urcări pe scări, schele etc; f) evacuarea carbidului din generator, în cazul întreruperii lucrului pe o perioadă mai îndelungată.

După terminarea lucrării, şeful sectorului de activitate, trebuie să asigure următoarele măsuri: a) verificarea locului în care s-a executat lucrarea, precum şi a spaţiilor adiacente şi a celor situate la cotele inferioare sau superioare, pentru a constata dacă nu s-au creat focare de incendiu: zone incandescente, miros de ars sau degajări de fum etc; b) descoperirea tuturor zonelor protejate, verificându-se dacă starea lor este intactă, şi luarea de măsuri în consecinţă; c) verificarea, la anumite intervale, pe parcursul mai multor ore şi în timpul nopţii, a situaţiei existente la locul în care s-a efectuat lucrarea şi în imediata apropiere a acestuia; d) depozitarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor folosite la lucrare; e) reamplasarea pe poziţiile iniţiale a elementelor şi materialelor combustibile la cel puţin 6 ore de la terminarea lucrării; f) colectarea şlamului de carbid în containere destinate acestui scop şi depozitarea acestora într-un loc special amenajat.

Folosirea flăcării: lumânări, făclii, torţe şi altele asemenea pe timpul spectacolelor de teatru, operă, operetă, a festivităţilor desfăşurate în restaurante sau pentru ambianţă ori divertisment în restaurante, baruri, cluburi, discoteci etc. este interzisă.

Pentru durate scurte, stabilite precis, se admite folosirea flăcării în situaţiile menţionate la aliniatul anterior, cu condiţia asigurării condiţiilor de împiedicare a iniţierii şi propagării incendiului, după cum urmează: a) evitarea amplasării în apropierea sau contactul cu materiale combustibile: decoruri, costume, haine, perdele etc; b) folosirea unor suporturi incombustibile; c) prevenirea producerii unor incendii prin răsturnare, manevrare greşită etc; d) stingerea obligatorie a flăcărilor la terminarea evenimentului; e) nominalizarea personalului propriu ce asigură supravegherea şi intervenţia în caz de incendiu; f) asigurarea mijloacelor tehnice adecvate de apărare împotriva incendiilor; g) anunţarea, după caz, a serviciului profesionist, voluntar sau privat, pentru situaţii de urgenţă, a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Reglementarea fumatului din punct de vedere al prevenirii incendiilor este obligatorie în cadrul fiecărui operator economic sau al fiecărei instituţii publice şi se face prin dispoziţie scrisă, dată de persoana cu atribuţii de conducere.

Pentru situaţiile în care o construcţie sau o amenajare este folosită de mai mulţi utilizatori, reglementarea fumatului se face prin dispoziţie emisă de proprietarul construcţiei sau ai amenajării respective, însuşită de utilizatorii în cauză. În dispoziţia pentru reglementarea fumatului se menţionează : a) locurile cu pericol de incendiu sau de explozie, pe lângă spaţiile publice închise, conform legii, în care este interzis fumatul sau, după caz, accesul cu ţigări, chibrituri sau brichete; se prevăd obligatoriu locurile cu schele, cofraje şi eşafodaje, realizate din materiale combustibile, precum şi lanurile de cereale în faza de coacere şi zonele împădurite; 82

b) locurile amenajate pentru fumat; c) persoanele desemnate să răspundă de supravegherea respectării reglementării, pe locuri şi sectoare de activitate; d) alte date şi informaţii necesare să fie precizate pentru a diminua pericolul de incendiu.

Locurile în care este interzis fumatul se marchează conform legii.

Locurile în care este permis fumatul se marchează cu indicatorul „LOC PENTRU FUMAT".

Locurile pentru fumat stabilite în exteriorul clădirilo sunt amplasate la o distanţă rnai mare de 40 m faţă de locurile în care există pericol de explozie: gaze şi lichide combustibile, explozivi, vapori inflamabili etc, 10 m faţă de locurile în care există materiale solide combustibile: lemn, textile, hârtie, carton asfaltat, bitum, şi 50 m faţă de culturile de cereale păioase în perioada coacerii şi recoltării sau de zonele împădurite.

Locurile stabilite pentru fumat se prevăd cu: a) b) comportare c)

scrumiere sau vase cu apă, nisip sau pământ; instrucţiuni afişate, cuprinzând măsuri de prevenire a incendiilor şi reguli de în caz de incendiu: mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor.

Scrumierele din interiorul clădirilor se amplasează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea materialelor combustibile din apropiere, cum ar fi draperii, perdele, jaluzele.

Depunerea în scrumiere a altor deşeuri de materiale combustibile, cum sunt hârtia, cartonul, textilele, este interzisă.

Golirea scrumierelor în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care există materiale combustibile este interzisă.

Aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigări sau chibrituri aprinse este interzisă.

Măsuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea căilor de evacuare Pentru asigurarea condiţiilor de evacuare şi salvare a utilizatorilor în siguranţă în caz de incendiu se adoptă următoarele măsuri: a) întreţinerea în bună stare de funcţionare a sistemelor de decomprimare sau de etanşare ia fum şi gaze fierbinţi, precum şi a elementelor de limitare a propagării focului ori de izolare termică din compunerea construcţiilor şi instalaţiilor; b) păstrarea căilor de evacuare libere şi în stare de utilizare la parametrii la care au fost proiectate şi realizate; c) funcţionarea iluminatului de siguranţă şi a celei de-a doua surse de energie electrică, conform reglementărilor tehnice; d) funcţionarea sistemelor de alarmare şi semnalizare a incendiilor la parametrii de performanţă pentru care au fost proiectate; e) organizarea şi desfăşurarea, periodic, de exerciţii şi aplicaţii cu salariaţii, în condiţiile legii.

Căile de evacuare, inclusiv cele care duc pe terase, în refugii sau în alte locuri special amenajate pentru evacuare, se marchează cu indicatoare standardizate, conform reglementărilor tehnice specifice, astfel încât traseele acestora să fie recunoscute cu uşurinţă, atât ziua cât şi noaptea, de persoanele care le utilizează în caz de incendiu.

Se montează indicatoare corespunzătoare la rampele scărilor care duc la demisol sau subsol ori la uşile de acces către alte spaţii şi încăperi din care evacuarea nu poate fi continuată.

Dispozitivele care asigură închiderea automată în caz de incendiu a elementelor de protecţie a golurilor, cele de acţionare a trapelor şi clapetelor, precum şi cele care menţin 83

în poziţie închisă uşile încăperilor tampon se menţin în permanenţă în stare de funcţionare.

Se interzice blocarea în poziţie deschisă a uşilor caselor scărilor, a celor de pe coridoare, a celor cu dispozitive de închidere automată sau a altor uşi care, în caz de incendiu, au rolul de a opri pătrunderea fumului, gazelor fierbinţi şi propagarea incendiilor pe verticală sau orizontală, Dispozitivele, care asigură închiderea automată a uşilor, se verifică periodic şi se menţin în stare de funcţionare.

Sistemul de închidere a uşilor de pe traseele de evacuare trebuie să permită deschiderea uşoară a acestora în caz de incendiu.

Este interzisă blocarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie cu materiale care reduc lăţimea sau înălţimea liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau explozie, precum şi efectuarea unor modificări la acestea, prin care se înrăutăţeşte situaţia iniţială. În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor se interzic amenajarea de boxe ori locuri de lucru, depozitarea de materiale, mobilier sau obiecte, amplasarea de maşini de foîocopiat, dozatoare pentru sucuri/cafea etc, care ar putea împiedica evacuarea persoanelor şi bunurilor, precum şi accesul personalului de intervenţie.

Accesul mijloacelor şi personalului pentru intervenţiile operative în caz de incendiu, în vederea salvării şi acordării ajutorului persoanelor aflate în pericol, stingerii incendiilor şi limitării efectelor acestora, trebuie să fie asigurat în permanenţă la toate: a) construcţiile şi încăperile acestora; b) instalaţiile tehnologice şi anexe; c) depozitele închise şi deschise de materii prime, semifabricate, produse finite şi auxiliare; d) mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, precum şi la punctele de comandă ale acestora, cum sunt: centrale şi butoane de semnalizare a incendiilor, staţii de pompare a apei, hidranţi de incendiu, stingătoare, panouri de incendiu, bazine, rezervoare şi castele de apă, rampe ale surselor de apă naturale; e) dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu: cortine de siguranţă, sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi, clapele de pe tubulatura de ventilare şi altele asemenea; f) tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele generale ale instalaţiilor electrice de iluminat, de forţă şi de siguranţă, precum şi la sursele de alimentare de rezervă care sunt destinate alimentării receptoarelor electrice cu rol în caz de incendiu; g) vanele instalaţiilor tehnologice sau auxiliare care trebuie manevrate în caz de incendiu şi punctele de comandă ale acestora: gaze şi lichide combustibile, benzi transportoare şi altele asemenea; h) alte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu: vehicule pentru tractare sau transport, cisterne ori autocisterne pentru apă şi altele asemenea.

Persoanele fizice sau juridice care deţin sau administrează construcţiile, instalaţiile, sistemele, dispozitivele sau mijloacele respective sunt obligate să marcheze prin indicatoare, potrivit reglementărilor tehnice specifice, prezenţa mijloacelor de la alin. (1) şi să afişeze regulile specifice care trebuie respectate.

Intrările în incintele unităţilor şi circulaţiile carosabile din interiorul acestora, prin care se asigură accesul la clădiri şi instalaţii, la racordurile de alimentare cu apă, cum sunt reţele, bazine, râuri, lacuri, traversările de cale ferată şi altele asemenea, se menţin, indiferent de sezon, practicabile, curate şi libere de orice obstacole, cum ar fi: materiale, utilaje, ambalaje, zăpadă şi altele asemenea, care ar putea împiedica intervenţia operativă pentru stingerea incendiilor. În cazul în care acest lucru nu este posibil, se asigură şi se marchează, potrivit reglementărilor tehnice specifice, căi de acces şi circulaţii ocolitoare.

84

Căile de acces şi de evacuare din clădiri, limitele zonelor periculoase de incendiu, explozie, electrocutare, radiaţii, locurile în care sunt amplasate utilajele şi instalaţiile pentru stingerea incendiilor şi orice alte instalaţii care, în caz de incendiu, presupun manevre obligatorii se marchează vizibil, potrivit reglementărilor tehnice specifice.

Platformele de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şi salvare de la înălţimi, prevăzute în imediata vecinătate a construcţiilor, se marchează corespunzător şi se menţin libere.

Ascensoarele de pompieri se menţin permanent în bună stare de funcţionare, pentru a putea fi utilizate operativ în caz de necesitate, şi se marchează corespunzător.

Măsuri generale de prevenire a incendiilor în locuinţele unifamiliaie/multifamiliale/gospodăriile populaţiei În locuinţele unîfamiliale/rnultifamiliale/ gospodăriile populaţiei se interzic: a) utilizarea aparatelor electrice, cablurilor electrice, prizelor, întrerupătoarelor, dispozitivelor de protecţie cu defecţiuni sau cu improvizaţii; b) suprasolicitarea reţelei electrice prin folosirea simultană a mai multor receptori; c) nesupravegherea aparatelor electrice sub tensiune, cum sunt: fier de călcat, reşou, radiator şi altele asemenea; d) folosirea siguranţelor fuzibile supradimensionate prin înlocuirea cu liţă a fuzibilului calibrat; e) folosirea chibriturilor, lumânărilor, lămpilor de iluminat cu petrol, în spaţii cu pericol de incendiu, cum sunt: depozite de furaje, grajduri, magazii, poduri şi altele asemenea; f) folosirea chibriturilor, lumânărilor, lămpilor de iluminat cu petrol atât în spaţii cu pericol de explozie, respectiv în încăperi în care sunt depozitate produse petroliere, cât şi în lanuri de cereale, pajişti, în păduri şi în apropierea acestora; g) aşezarea sau păstrarea buteliilor de gaze în apropierea oricăror surse de căldură ori sub acţiunea directă a razelor solare; h) folosirea buteliilor de gaze lichefiate fără regulatori de presiune, cu garnituri deteriorate ori cu furtunuri de cauciuc fisurate sau lărgite la capete; i) folosirea flăcării pentru verificarea etanşeităţii buteliei, garniturilor, regulatorilor de presiune sau a furtunului/ conductei de gaz; verificarea se face numai cu emulsie de apă cu săpun; j) încălzirea cu flacără a buteliilor ori folosirea acestora în poziţie culcată, răsturnată sau înclinată; k) transvazarea gazului din butelie în orice alte recipiente sau folosirea de butelii improvizate; l) păstrarea surselor de foc, cum sunt chibrituri, brichete, lumânări, lămpi cu gaz şi altele asemenea, în locuri în care au acces copiii; m) nesupravegherea copiilor, precum şi blocarea lor în casă cu lumânări aprinse, sobe, plite şi/sau aparate electrice aflate în funcţiune. n) depozitarea de materiale combustibile sau inflamabile, cum sunt butelii, bidoane cu produse petroliere şi altele asemenea, în podurile clădirilor; o) folosirea afumătoarelor improvizate ori amplasarea acestora în magazii, poduri, remize, sub şoproane sau lângă materiale combustibile; afumătorile se confecţionează din zidării de cărămidă şi materiale incombustibile şi se amplasează independent de celelalte construcţii din gospodărie. În locuinţe de tip unifamilial sau în apartamentele blocurilor de locuit, carburanţii sau alte lichide inflamabile pentru uz casnic se păstrează numai în ambalaje metalice special destinate, închise ermetic, în locuri protejate şi fără a se depăşi 25 I. 85

Măsurile de prevenire a incendiilor privind instalaţiile electrice, de încălzire, de gaze/GPL, fumatul, depozitarea, utilizarea focului deschis, colectarea deşeurilor, precum şi cele împotriva descărcărilor electrice atmosferice/electricităţii statice se aplică şi în locuinţele unifamiliale/muitifamiliaie/gospodăriiie populaţiei.

Pentru asigurarea intervenţiei în caz de incendiu se recomandă amplasarea în bucătării a unui stingător sau a unei pături de incendiu.

Sancţionarea încălcărilor dispoziţiilor legale privind apărarea împotriva incendiilor Sacţiuni aplicate la Legea 307 din 2006 I. Cu amendă de la 100 lei (RON) la 500 lei (RON): a) nerespectarea de către primar, administrator sau conducătorul instituţiei, a obligaţiilor de informare a inspectoratului despre izbucnirea şi stingerea, cu forţe şi mijloace proprii, a unui incendiu şi de transmitere a raportului de intervenţie; b) neasigurarea şi nepunerea în mod gratuit la dispoziţia forţelor chemate în ajutor, de către administrator sau conducătorul instituţiei, a mijloacelor tehnice pentru apărare împotriva incendiilor şi echipamentelor de protecţie specifice riscurilor care decurg din existenţa şi funcţionarea unităţii, precum şi a antidotului şi medicamentelor pentru acordarea primului-ajutor; c) neconsemnarea de către persoanele fizice şi juridice în actele de transmitere temporară a dreptului de folosinţă, precum şi de antrepriză, a răspunderilor ce le revin în ceea ce priveşte apărarea împotriva incendiilor; d) necooperarea persoanelor fizice sau juridice care deţin părţi din acelaşi imobil în vederea asigurărilor măsurilor de apărare împotriva incendiilor.

II. Cu amendă de la 500 lei (RON) la 1.000 lei (RON): a) neanunţarea, prin orice mijloc, a serviciilor de urgenţă, a primarului sau a poliţiei, de către persoana care observă un incendiu şi după caz, neluarea măsurilor, după posibilităţile sale, pentru limitarea şi stingerea incendiului; b) neangajarea de către autorităţile administraţiei publice centrale şi celelalte organe centrale de specialitate, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, judeţene sau locale, instituţiile publice şi operatorii economici, care desfăşoară activităţi cu risc de incendiu prevăzuţi la art.12 alin (2), a cel puţin un cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor; c) nerespectarea de către primar, administrator sau conducătorul instituţiei, a obligaţiilor de încadrare a serviciului de urgenţă voluntar sau privat cu personal atestat în condiţiile legii, de pregătire profesională şi antrenare a acestuia pentru intervenţie; d) nerespectarea de către primar a obligaţiilor ce îi revin în conformitate cu prevederile art. 14 lit. j), k) şi m)-o); e) nerespectarea de către salariaţi, a obligaţiilor ce le revin potrivit prevederilor art.

22 lit. a), b), e) şi f); f) nerespectarea de către cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor a obligaţiilor pe care le au potrivit prevederilor art.26 alin. (1), lit. b), e), f) şi art. 27 alin. (1) lit.c)-e); g) nerespectarea de către utilizator a obligaţiilor stabilite la art. 21 lit. d) şi e).

III. Cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 2.500 lei (RON): a) inacţiunea persoanelor fizice şi juridice aflate în apropierea incendiilor produse la păduri, plantaţii, culturi agricole, mirişti, păşuni şi fâneţe şi care nu intervin imediat cu mijloacele de care dispun, pentru limitarea şi stingerea acestora; b) neîndeplinirea de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale sectoarelor acestuia, consiliile judeţene, consiliile locale şi persoanele juridice prevăzute la art.8 a obligaţiei de organizare a colaborării prin convenţii încheiate între părţi; 86

c) nerespectarea de către primar a obligaţiilor ce îi revin în conformitate cu prevederile art. 14 lit. b), d)-f) şi h); d) neîndeplinirea de către ministere şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate a obligaţiilor pe care le au, potrivit prevederilor art.18 lit. c)-e); e) neîndeplinirea de către administrator sau conducătorul instituţiei, a obligaţiilor pe care le are în conformitate cu prevederile art. 19 lit. g), j), k), şi l); f) necunoaşterea şi nerespectarea de către utilizator a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, stabilite de administrator, proprietar, producător sau importator, după caz; g) neîndeplinirea de către salariaţi a obligaţiilor pe care le au potrivit dispoziţiilor art.

22 lit. c), d) şi g); h) neîndeplinirea de către proiectanţi a obligaţiilor ce le revin în conformitate cu prevederile art. 23 lit. d) şi e); i) nerespectarea de către executanţii lucrărilor de construcţii şi de montaj de echipamente şi instalaţii a dispoziţiilor art. 24 lit. b) şi c); j) neîndeplinirea de către cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor a obligaţiilor pe care le au potrivit prevederilor art.

26 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 27 lit. b) şi f).

IV. Cu amendă de la 2.500 lei (RON) la 5.000 lei (RON): a) neîndeplinirea de către persoanele fizice şi juridice a obligaţiilor ce le revin în situaţii de forţă majoră determinate de incendii, prevăzute la art. 8; b) neîndeplinirea de către primar a obligaţiilor pe care le are potrivit dispoziţiilor art.

14 lit. a), c) şi g); c) neîndeplinirea de către ministere şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate a obligaţiilor ce le revin, în conformitate cu prevederile art. 18 lit. b) şi f); d) neîndeplinirea de către administrator a obligaţiilor pe care le are în conformitate cu prevederile art. 19 lit. a), b), d)-f), i), o) şi q); e) nerespectarea de către persoanele fizice şi juridice utilizatoare a prevederilor art.21 lit. b) şi c); f) neîndeplinirea de către proiectanţi a obligaţiilor ce le revin potrivit prevederilor art.23 lit. a)-c); g) nerealizarea de către executanţii lucrărilor de construcţii şi de montaj de echipamente şi instalaţii integral şi la timp a măsurilor de apărare împotriva incendiilor cuprinse în proiecte, cu respectarea condiţiilor de calitate prevăzute de lege; h) începerea lucrărilor de execuţie la construcţii şi instalaţii tehnologice noi, dezvoltarea, modernizarea sau schimbarea destinaţiei celor existente, precum şi punerea în funcţiune a acestora fără obţinerea avizului sau a autorizaţiei de securitate la incendiu, după caz; i) nesolicitarea şi neobţinerea de către persoanele fizice sau juridice care finanţează şi realizează investiţii noi sau intervenţii la construcţiile existente ori, după caz, de beneficiarul investiţiei a avizelor şi/sau autorizaţiilor prevăzute de prezenta lege; j) neelaborarea de către ministere şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate a strategiilor sectoriale privind apărarea împotriva incendiilor în domeniul lor de competenţă şi neasigurarea aplicării acestora; k) efectuarea de lucrări de proiectare, montare, verificare, întreţinere, reparare a sistemelor şi instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor, de verificare, întreţinere, reparare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor şi a lucrărilor de ignifugare şi termoprotecţie de către persoane fizice şi juridice neatestate; l) emiterea de rapoarte de încercări la foc de către laboratoare neautorizate, conform legii; m) utilizarea şi comercializarea de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor necertificate conform legii.

V. Cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON): 87

a) nerespectarea cerinţelor care au stat la baza eliberării avizului sau autorizaţiei de securitate la incendiu; b) continuarea executării lucrărilor de construcţii sau funcţionarea ori utilizarea construcţiilor/amenajărilor respective după anularea avizului sau autorizaţiei privind securitatea la incendiu.

HOTĂRÂRE nr. 537 din 6 iunie 2007 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de prevenire şi stingere a incendiilor 1.cu amendă de la 100 lei la 500 lei: a)exploatarea instalaţiilor, echipamentelor şi aparatelor electrice în condiţii în care se generează supracurenţi sau suprasolicitări din cauza racordării unor consumatori care depăşesc puterea nominală a circuitelor, existenţei contactelor imperfecte la conexiuni şi legături, străpungerii ori lipsei izolaţiei la îmbinări sau la capetele conductoarelor; b)folosirea mijloacelor de iluminat electric, cum sunt lanternele, proiectoarele, lămpile de control şi altele asemenea, defecte ori neprotejate corespunzător, precum şi a mijloacelor de iluminat cu flacără, cum sunt felinarele, lămpile, lumânările, faclele, chibriturile, brichetele şi altele asemenea, în locuri care prezintă pericol de incendiu sau explozie stabilite şi marcate ca atare; c)nesupravegherea copiilor de către persoanele în grija cărora se află aceştia, dacă prin aceasta s-a cauzat producerea de incendii; d)depozitarea cenuşii fierbinţi sau a jăraticului în alte locuri decât cele special amenajate, precum şi neluarea măsurilor pentru stingerea acestora în condiţii de vânt; e)păstrarea în locuinţe a carburanţilor sau a altor lichide inflamabile în cantităţi mai mari decât cele admise prin reglementările tehnice, în ambalaje neconforme ori neetanşe, în locuri neventilate sau neprotejate faţă de sursele de căldură ori faţă de razele solare; f)accesul salariaţilor sau al altor persoane în spaţii cu risc mare de incendiu, stabilite ca atare în scenariile de securitate la incendiu, cu alt echipament tehnic şi de lucru decât cel prevăzut în instrucţiunile specifice, dacă acesta poate genera explozii sau incendii; g)neasigurarea măsurilor corespunzătoare de apărare împotriva incendiilor în timpul în care activitatea normală este întreruptă; 2.cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei: a)exploatarea instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere la pământ a descărcărilor electrice atmosferice, în alte condiţii decât cele prevăzute în reglementările tehnice; b)folosirea sobelor şi a altor mijloace de încălzire cu defecţiuni, improvizaţii sau în condiţii care nu asigură protecţia la foc, potrivit reglementărilor tehnice, faţă de materialele şi substanţele combustibile din spaţiul în care sunt utilizate; c)neluarea măsurilor pentru prevenirea producerii scânteilor electrostatice ori nemenţinerea în stare de funcţionare sau la parametrii prevăzuţi de reglementările tehnice a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere la pământ a sarcinilor electrostatice; d)nerespectarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, stabilite prin reglementări specifice, la colectarea, transportul, separarea, reutilizarea, recuperarea sau distrugerea deşeurilor, reziduurilor, scurgerilor de lichide inflamabile şi a depunerilor de praf sau de pulberi combustibile; e)lipsa planificării unor controale interne sau neexecutarea de controale interne periodice în scopul depistării şi cunoaşterii oricăror stări de pericol care pot favoriza producerea ori dezvoltarea incendiilor; f)neparticiparea salariaţilor la exerciţii sau la aplicaţii tactice de apărare împotriva incendiilor, organizate potrivit dispoziţiilor legale; g)folosirea în spaţii ori în locuri cu pericol de incendiu sau de explozie, stabilite şi marcate ca atare, a maşinilor, dispozitivelor, aparatelor, uneltelor ori a sculelor care pot produce scântei mecanice prin frecare, lovire sau pe timpul funcţionării; 88

h)folosirea autovehiculelor de transport sau a maşinilor şi utilajelor agricole fără dispozitive ori site parascântei, în situaţiile în care reglementările tehnice prevăd aceasta; i)neexecutarea verificării, reparării şi curăţării periodice, cel puţin o dată pe an, a coşurilor pentru evacuarea fumului, precum şi nerealizarea elementelor de izolare termică a acestora; j)neasigurarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor la folosirea focului deschis pe timpul spectacolelor şi concertelor, la restaurante, baruri, cluburi, discoteci sau altele asemenea; k)fumatul în locurile cu pericol de incendiu, stabilite prin regulamente interne; 3.cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei: a)neelaborarea ori netransmiterea, la cererea inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean sau al municipiului Bucureşti, de către administratorul operatorului economic, de către conducătorul instituţiei ori, după caz, de către primar a fişei obiectivului sau a localităţii, potrivit normelor generale de apărare împotriva incendiilor; b)neelaborarea, neaprobarea sau nedifuzarea deciziilor prin care se stabilesc răspunderi pe linia apărării împotriva incendiilor, precum şi a documentelor specifice, potrivit normelor generale de apărare împotriva incendiilor; c)neefectuarea, potrivit normelor de prevenire şi stingere a incendiilor, a analizei capacităţii de apărare împotriva incendiilor; d)nerealizarea de către administratorul operatorului economic ori de către conducătorul instituţiei, potrivit normelor generale de apărare împotriva incendiilor, a unui sistem operativ de observare şi anunţare a incendiului sau de alertare în cazul producerii unui astfel de eveniment; e)lăsarea în funcţiune a sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor şi echipamentelor tehnice, aparatelor, maşinilor şi utilajelor fără supraveghere, atunci când instrucţiunile de utilizare o interzic; f)neasigurarea selectivităţii la scurtcircuit şi la suprasarcină a elementelor de protecţie a instalaţiilor ori a consumatorilor electrici prin înlocuirea siguranţelor, releelor de protecţie şi a întrerupătoarelor automate cu altele supradimensionate sau decalibrate; g)păstrarea sau depozitarea produselor şi substanţelor cu pericol de autoaprindere fără luarea măsurilor de control şi de împiedicare a fenomenului de autoîncălzire ori de aprindere spontană; h)depozitarea, amplasarea, păstrarea produselor, materialelor şi substanţelor combustibile sau inflamabile în apropierea surselor de căldură, fără a se asigura măsurile de protecţie necesare evitării aprinderii acestora; i)nestabilirea şi nemarcarea de către persoanele în drept a locurilor în care sunt interzise utilizarea focului deschis, efectuarea lucrărilor de sudare, tăiere, lipire sau a altor asemenea operaţiuni cu pericol de incendiu; j)nedelimitarea, nemarcarea şi nedotarea locurilor special amenajate pentru fumat, în condiţiile legii; k)depozitarea produselor şi substanţelor cu pericol de incendiu în poduri, subsoluri, garaje sau case ale scărilor din construcţii civile; l)blocarea sau neîntreţinerea în bune condiţii a drumurilor, a platformelor şi a căilor speciale de acces pentru autospeciale, utilaje şi alte mijloace, precum şi pentru personalul de intervenţie în caz de incendiu; m)blocarea accesului la instalaţiile, echipamentele, mijloacele şi accesoriile de stingere a incendiilor; n)neîntreţinerea de către cei în drept în bună stare de funcţionare a sistemelor de decomprimare sau de etanşare la fum şi gaze fierbinţi, precum şi a elementelor de limitare a propagării focului ori de izolare termică din compunerea construcţiilor şi instalaţiilor; o)nerealizarea tratării sau protejării, conform reglementărilor tehnice, a elementelor de construcţie şi a materialelor cu substanţe de termoprotecţie ori ignifuge, precum şi 89

executarea operaţiunilor respective de către persoane neatestate sau utilizarea în acest scop de produse necertificate; p)neefectuarea lucrărilor de întreţinere şi de reparare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor, conform normelor tehnice specifice; q)neafişarea şi neactualizarea, după caz, conform reglementărilor tehnice specifice, a planurilor de intervenţie, a instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor, a planurilor de depozitare, precum şi a planurilor de evacuare în caz de incendiu; r)arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deşeurilor şi a altor materiale combustibile, fără obţinerea permisului de lucru cu foc şi fără luarea măsurilor pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi; s)amenajarea locurilor pentru utilizarea focului deschis în condiţii şi la distanţe care favorizează propagarea focului la construcţii, depozite, culturi agricole, păduri, plantaţii şi alte vecinătăţi; t)reducerea dimensiunilor căilor de evacuare, încuierea ori blocarea uşilor sau a altor căi destinate evacuării ori nefuncţionarea iluminatului de siguranţă; u)nemontarea, deteriorarea sau neasigurarea vizibilităţii indicatoarelor de securitate la incendiu; 4.cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei: a)exploatarea sau utilizarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor şi echipamentelor tehnice, aparatelor, maşinilor şi utilajelor de orice categorie în condiţii care creează fisc de incendiu, din cauza nerespectării instrucţiunilor de funcţionare sau de apărare împotriva incendiilor; b)folosirea mijloacelor prevăzute la lit. a) cu defecţiuni sau improvizaţii ori în condiţii care nu asigură protecţia la foc faţă de materialele şi substanţele combustibile din spaţiul în care sunt utilizate; c)neorganizarea de către administratorul operatorului economic sau de către conducătorul instituţiei ori persoana responsabilă a intervenţiei în caz de incendiu; d)neadoptarea de către cei în drept a instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă; e)nereglementarea de către persoanele abilitate a modului de execuţie a lucrărilor cu foc deschis; f)executarea lucrărilor de sudare, tăiere, lipire sau a altor asemenea lucrări în locuri în care acestea sunt interzise prin reglementări tehnice sau prin dispoziţii interne, fără permis de lucru cu foc ori fără a fi asigurate toate măsurile şi condiţiile menţionate în permisul de lucru cu foc; g)introducerea sau utilizarea, în sălile aglomerate ori în incinte amenajate pentru activităţi cu public, a produselor şi substanţelor inflamabile sau a mijloacelor care pot produce incendii ori explozii, în alte condiţii decât cele stabilite prin reglementările tehnice specifice; h)nerespectarea instrucţiunilor care reglementează amplasarea, păstrarea şi utilizarea gazelor naturale sau a gazelor petroliere lichefiate; i)neasigurarea punerii în aplicare a planurilor de intervenţie şi de evacuare a persoanelor în caz de incendiu, precum şi neparticiparea la exerciţiile tactice de intervenţie, organizate potrivit dispoziţiilor legale; j)efectuarea reparaţiilor la mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, la instalaţiile de protecţie la incendii ori la autospeciale şi utilaje de intervenţie, fără luarea măsurilor alternative de apărare împotriva incendiilor; k)neorganizarea şi nedesfăşurarea de activităţi de instruire în domeniul apărării împotriva incendiilor cu personalul angajat permanent ori temporar, precum şi cu persoanele din afara operatorului economic sau instituţiei care au acces în locuri cu risc de incendiu; l)nerespectarea distanţelor de securitate la incendiu ori neasigurarea unor măsuri alternative la amplasarea depozitelor de furaje şi plante tehnice, pentru a împiedica propagarea incendiilor la vecinătăţi; 90

m)neîntocmirea registrului de control al sistemelor şi instalaţiilor de semnalizare, alarmare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor sau neprezentarea acestuia la solicitarea organului de control; 5.cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei: a)scoaterea din funcţiune sau dezafectarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor în alte situaţii decât cele admise de reglementările tehnice specifice ori neasigurarea funcţionării acestora la parametrii proiectaţi; b)transportul, manipularea şi depozitarea substanţelor şi a produselor combustibile, precum şi a celor cu tendinţă de autoaprindere, fără a ţine seama de proprietăţile lor fizicochimice, sau în ambalaje neconforme ori neinscripţionate corespunzător pentru identificarea riscurilor de incendiu sau explozie şi pentru stabilirea procedeelor de stingere, precum şi neasigurarea substanţelor specifice de stingere ori de neutralizare; c)neasigurarea de către transportatori a măsurilor de apărare împotriva incendiilor pentru asigurarea condiţiilor de siguranţă în trafic; d)depăşirea nivelurilor riscului de incendiu sau a densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementări ori în documentaţiile tehnice de proiectare şi execuţie în construcţiile publice civile, de producţie sau de depozitare; e)împiedicarea în orice mod a personalului serviciilor profesioniste, voluntare sau private pentru situaţii de urgenţă să îşi exercite drepturile şi obligaţiile legale în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Tema nr. 4 Elaborarea documentelor specifice activităţii de p.s.i.

Actele de autoritate, documente specifice şi evidenţe privind apărarea împotriva incendiilor Actele normative obligatorii pe teritoriul României elaborate, conform legii, de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă sunt norme, reglementări tehnice şi dispoziţii generale privind apărarea împotriva incendiilor.

Actele de autoritate privind apărarea împotriva incendiilor emise de consiliul local sunt: a) decizia de aprobare a planului de analiză şi acoperire a riscurilor aferent unităţii administrativ-teritoriale pe care o reprezintă; b) hotărâri privind modul de organizare a apărării împotriva incendiilor în unitatea administrativ-teritorială; 91

c) reguli şi măsuri specifice de apărare împotriva incendiilor, corelate cu nivelul şi natura riscurilor locale; d) dispoziţie privind reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului; e) raportul semestrial de evaluare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor; f) măsuri de optimizare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor; g) documente privind serviciul public voluntar pentru situaţii de urgenţă: hotărâre de înfiinţare, regulament de organizare şi funcţionare, dispoziţie de numire a şefului serviciului; h) dispoziţia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, conform legii.

Documentele specifice privind apărarea împotriva incendiilor emise de primar sunt: a) planul de analiză şi acoperire a riscurilor; b) fişa localităţii/sectorului, la solicitarea inspectoratului judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, conform modelului prezentat în anexa nr, 6 la Regulamentul de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.474/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 31 octombrie 2006; un exemplar din fişa localităţii se trimite la inspectoratul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă; c) raport de analiză a dotării cu mijloace de apărare împotriva incendiilor, întocmit anual, la o dată anterioară definitivării bugetului local.

Documentele şi evidenţele specifice apărării împotriva incendiilor la unităţile administrativ-teriîoriale trebuie să cuprindă cel puţin: a) planul de analiză şi acoperire a riscurilor; b) fişa localităţii, la solicitarea inspectoratului judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă; c) avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, obţinute pentru construcţiile, instalaţiile tehnologice şi pentru alte amenajări din patrimoniul propriu, însoţite de documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor; d) date ale personalului din cadrul serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă, conform criteriilor de performanţă; e) lista operatorilor economici/instituţiilor cu care s-au încheiat contracte de închiriere/ convenţii, cu specificarea obiectului de activitate al acestora şi a numărului şi termenului de valabilitate ale contractului/convenţiei; registrele pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul, inclusiv pentru arderea miriştilor; f) rapoarte de intervenţie ale serviciului public voluntar pentru situaţii de urgenţă; g) fişele de instruire, conform reglementărilor specifice; h) evidenţa exerciţiilor de intervenţie efectuate cu serviciul public voluntar pentru situaţii de urgenţă, având anexate concluziile rezultate din efectuarea acestora; i)rapoartele întocmite în urma controalelor preventive proprii sau ale autorităţii de stat competente; j) programe/planuri cuprinzând măsuri şi acţiuni proprii sau rezultate în urma constatărilor autorităţilor de control pentru respectarea reglementărilor în domeniu.

Actele de autoritate privind apărarea împotriva incendiilor emise de administratorul operatorului economic/conducătorul instituţiei sunt: a) dispoziţie privind stabilirea modului de organizare şi a responsabilităţilor privind apărarea împotriva incendiilor; 92

b) instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor şi atribuţii ale salariaţilor la locurile de muncă; c) dispoziţie privind reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului; d) dispoziţie privind organizarea instruirii personalului; e) dispoziţie de constituire a serviciului privat pentru situaţii de urgenţă ori contract/ convenţie cu un alt serviciu privat pentru situaţii de urgenţă; f) dispoziţie de sistare a lucrărilor de construcţii/oprire a funcţionării ori utilizării construcţiilor/amenajărilor, în cazul anulării avizului/autorizaţiei de securitate la incendiu; g) reguli şi măsuri de apărare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea, transportul şi depozitarea substanţelor periculoase specifice produselor sale; h) convenţii/contracte cuprinzând răspunderile ce revin părţilor pe linia apărării împotriva incendiilor în cazul transmiterii temporare a dreptului de folosinţă asupra bunurilor imobile/antrepriză; i)dispoziţia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, conform legii; j) măsuri speciale de apărare împotriva incendiilor pentru perioadele caniculare sau secetoase.

Documentele şi evidenţele specifice apărării împotriva incendiilor ale operatorilor economici/instituţiilor sunt: a) planul de analiză şi acoperire a riscurilor al unităţii administrativ-teritoriale, în partea ce revine operatorului economic/instituţiei; b) fişa obiectivului, conform modelului prezentat în anexa nr. 5 la Regulamentul de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.474/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 31 octombrie 2006; un exemplar din fişa obiectivului se trimite la inspectoratul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă; c) raportul anual de evaluare a nivelului de apărare împotriva incendiilor; d) documentaţia tehnică specifică, conform legii: scenarii de securitate la incendiu, identificarea şi analiza riscurilor de incendiu etc; e) avizele/autorizaţiile de securitate la incendiu, însoţite de documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor; f) certificate EC, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor şi echipamentele specifice de protecţie utilizate; g) registrele instalaţiilor de detectare/semnalizare/stingere a incendiilor, copii după atestatele firmelor care au efectuat/efectuează proiectarea, montarea, verificarea, întreţinerea, repararea acestora sau care efectuează servicii în domeniu; h) registrul pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul; i)date ale personalului din cadrul serviciului privat pentru situaţii de urgenţă, conform criteriilor de performanţă; j) lista operatorilor economici/instituţiilor cu care a încheiat contracte de închiriere/ convenţii, cu specificarea domeniului de activitate al acestora şi a numărului şi termenului de valabilitate ale contractului; k) planurile de protecţie împotriva incendiilor; l)evidenţa exerciţiilor de evacuare a personalului propriu/utilizatorilor construcţiei; m) evidenţa exerciţiilor de intervenţie efectuate, având anexate concluziile rezultate din efectuarea acestora; n) rapoartele de intervenţie ale serviciului privat pentru situaţii de urgenţă; o) fişele de instruire, conform reglementărilor specifice; p) lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii; q) grafice de întreţinere şi verificare, conform instrucţiunilor 93

producătorului/ furnizorului, pentru diferite categorii de utilaje, instalaţii şi sisteme care pot genera incendii sau care se utilizează în caz de incendiu; r) rapoartele întocmite în urma controalelor preventive proprii sau ale autorităţii de stat competente; s) programe/planuri cuprinzând măsuri şi acţiuni proprii sau rezultate în urma constatărilor autorităţilor de control pentru respectarea reglementărilor în domeniu.

Documentele şi evidenţele specifice privind apărarea împotriva incendiilor se actualizează de către cei care le-au întocmit şi aprobat, dacă: a) s-au produs modificări ale actelor normative şi ale reglementărilor tehnice care au stat la baza emiterii acestora; b) s-au produs modificări ale personalului cu atribuţii stabilite conform acestora; s-au produs modificări referitoare la construcţii, instalaţii sau la specificul activităţii.

Pentru operatorii economici, instituţiile şi alte persoane juridice ce desfăşoară activităţi în domeniu reglementat de o autoritate, care au un număr de salariaţi cel puţin egal cu cel stabilit, conform legii, pentru întreprinderile mici, administratorul, conducătorul sau persoana cu funcţii de conducere, după caz, asigură organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor prin emiterea următoarelor documente: a) instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor şi atribuţii ale salariaţilor la locurile de muncă; b) reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului; c) organizarea instruirii personalului; d) dispoziţie de sistare a lucrărilor de construcţii/oprire a funcţionării ori utilizării construcţiilor/ amenajărilor, în cazul anulării avizului/autorizaţiei de securitate la incendiu; e) reguli şi măsuri de apărare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea, transportul şi depozitarea substanţelor periculoase specifice produselor sale.

Operatorii economici, instituţiile şi celelalte persoane juridice asigură următoarele documente şi evidenţe specifice apărării împotriva incendiilor: a) documentaţia tehnică specifică, conform legii: scenarii de securitate la incendiu, identificarea şi analiza riscurilor de incendiu etc; b) avize/autorizaţii de securitate la incendiu, însoţite de documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor; c) certificate CE, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor şi echipamentele specifice de protecţie utilizate; d) registrul pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul; e) organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă; f) fişele de instruire, conform reglementărilor specifice; g) lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii; h) rapoartele întocmite în urma controalelor autorităţii de stat şi măsurile şi acţiunile proprii sau rezultate în urma constatărilor autorităţilor de control pentru respectarea reglementărilor în domeniu.

Tema nr. 5 INSTRUIREA SALARIAŢILOR ÎN DOMENIUL PREVENIRII ŞI STINGERII INCENDIILOR 94

Prevederi generale ale actelor normative: -prin sintagma "instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă" se înţelege "instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor şi instruirea în domeniul protecţiei civile”.

-instruirea persoanelor angajate în muncă în domeniul situaţiilor de urgenţă constituie parte componentă a activităţii de pregătire desfăşurate de persoanele fizice şi juridice în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă, potrivit prevederilor legale în vigoare.

-conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii operatorilor economici sunt obligaţi, potrivit art. 28 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă, să organizeze şi să execute instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă pe baza prezentelor dispoziţii generale şi a reglementărilor specifice.

-instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă este componentă a pregătirii profesionale şi are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor necesare în vederea prevenirii şi reducerii efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă sau ale dezastrelor la locul de muncă şi în incinta instituţiilor şi operatorilor economici.

2. Procedurile de instruire pe categorii de instructaje conform Ordinului MAI nr. 712 din2005 privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta, publicatat in M.O. nr. 599 din data de 12.07.2005 si Ordinului MAI Nr. 786 din 2 septembrie 2005 privind modificarea şi completarea Ordinului MAI nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă, publicat în: Monitorul Oficial nr. 844 din 19 septembrie 2005: -instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă se realizează prin instructaje şi prin participarea la cursuri, aplicaţii, exerciţii practice şi antrenamente, în funcţie de tipurile de risc specifice.

-instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă este obligatorie şi trebuie să aibă un caracter permanent şi susţinut în timpul desfăşurării procesului de producţie şi la locul de muncă.

-conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii agenţilor economici au obligaţia să asigure instruirea întregului personal angajat în muncă, în raport cu nivelul de pregătire al salariaţilor şi în funcţie de specificul activităţii desfăşurate de fiecare unitate.

3. Categorii de instructaje : Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă se face la angajare şi periodic şi se realizează prin următoarele categorii de instructaje: a) instructajul introductiv general; b) instructajul specific locului de muncă; c) instructajul periodic; d) instructajul pe schimb, acolo unde situaţia o impune; e) instructajul special pentru lucrări periculoase; f) instructajul la recalificarea profesională; g) instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a instituţiei.

4. Instructajul introductiv general: A. Instructajul introductiv general vizează dobândirea de cunoştinţe cu privire la: a) conţinutul actelor normative care reglementează managementul situaţiilor de urgenţă şi activitatea de apărare împotriva incendiilor, precum şi actele normative specifice profilului operatorului economic sau instituţiei; b) managementul situaţiilor de urgenţă şi modul de organizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor la nivelul operatorului economic sau al instituţiei; 95

c) mijloacele tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor cu care sunt echipate construcţiile, instalaţiile, amenajările şi modul de utilizare a acestora, precum şi mijloacele tehnice existente şi planificarea resurselor pentru realizarea măsurilor de protecţie civilă; d) formele şi metodele specifice de prevenire şi stingere a incendiilor; e) modul de acţiune în cazul producerii unei situaţii de urgenţă şi în cazul observării şi anunţării unui incendiu; f) acţiunile ce trebuie întreprinse pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor situaţiilor de urgenţă.

B. La instructajul introductiv general participă următoarele categorii de persoane: a) nou-angajaţii în muncă, indiferent de durata sau de forma contractului de muncă; b) salariaţii transferaţi de la o unitate la alta sau detaşaţi în unitatea respectivă; c) lucrătorii sezonieri, temporari sau zilieri; d) studenţii şi elevii din şcoli şi licee aflaţi în practică de specialitate.

C. Instructajul introductiv general se desfăşoară cu grupe compuse din cel mult 20 de persoane.

D. Durata instructajului introductiv general se stabileşte prin reglementări interne, în funcţie de specificul activităţii desfăşurate, complexitatea procesului tehnologic, riscul de incendiu şi/sau de explozie, nivelul de risc rezultat din clasificarea unităţilor din punct de vedere al protecţiei civile, precum şi de nivelul de pregătire al participanţilor, dar nu poate fi mai mică de 8 ore.

E. Pentru fiecare categorie de personal participant se stabileşte un nivel minim de cunoştinţe necesare, iar la terminarea instructajului introductiv general persoanele instruite vor fi verificate pe bază de teste asupra cunoştinţelor acumulate.

F. Persoanele care nu şi-au însuşit nivelul minim de cunoştinţe stabilit pentru instructajul introductiv general nu vor fi admise la locurile de muncă.

5. Instructajul specific locului de muncă : -Instructajul specific locului de muncă se execută individual, după instructajul introductiv general, de către şeful locului de muncă respectiv.

-La efectuarea instructajului specific locului de muncă se urmăreşte să se asigure participanţilor cunoştinţe referitoare la: a) caracteristicile fizico-chimice ale substanţelor, materialelor şi produselor utilizate la locul de muncă; b) condiţiile care determină ori favorizează producerea accidentelor şi avariilor tehnologice şi cauzele potenţiale de incendiu şi/sau de explozie specifice locului de muncă, măsurile de prevenire a acestora; c) descrierea, funcţionarea, monitorizarea şi modul de intervenţie la instalaţiile şi sistemele de siguranţă ale maşinilor şi utilajelor de la locurile de muncă, inclusiv cele de prevenire a avariilor tehnologice; d) descrierea, funcţionarea, amplasarea şi modul de acţionare a instalaţiilor, utilajelor, aparatelor, dispozitivelor şi mijloacelor de protecţie împotriva incendiilor; e) concepţia de intervenţie în cazul producerii unei situaţii de urgenţă şi conţinutul documentelor operative de răspuns; f) sarcini specifice pentru prevenirea situaţiilor de urgenţă, cauzelor potenţiale de incendiu şi realizarea măsurilor specifice de protecţie civilă.

-Instructajul specific locului de muncă se efectuează şi în următoarele cazuri: a) când un salariat a lipsit mai mult de 30 de zile calendaristice de la locul de muncă; b) când s-au adus modificări procesului tehnologic sau au fost introduse noi tehnologii; c) la reluarea activităţii după producerea unui incendiu, explozii sau situaţii de urgenţă; 96

- Durata instructajului specific locului de muncă este stabilită în funcţie de complexitatea activităţii desfăşurate (construcţii, instalaţii şi utilaje tehnologice) şi nu poate fi mai mică de 8 ore.

-Problemele cu caracter teoretic prezentate pe timpul instructajului specific locului de muncă sunt urmate în mod obligatoriu de demonstraţii practice.

-Admiterea definitivă la lucru a persoanelor instruite se face numai după verificarea acestora pe bază de teste cu privire la nivelul de însuşire a cunoştinţelor necesare.

6. Instructajul periodic : -Instructajul periodic se execută cu toate categoriile de salariaţi pe o durată de cel puţin două ore şi are ca scop împrospătarea, completarea şi detalierea cunoştinţelor dobândite prin instructajul introductiv general şi prin instructajul specific locului de muncă.

-Instructajul periodic se execută pe baza tematicii anuale şi a graficului de instruire, aprobate de conducătorii instituţiilor, manageri sau patroni.

-Tematica orientativă anuală de instruire, adaptată fiecărei categorii de salariaţi, se structurează de regulă astfel: a) actele normative care reglementează managementul situaţiilor de urgenţă, activitatea de apărare împotriva incendiilor şi activitatea de protecţie civilă; b) obligaţiile generale şi specifice ce revin fiecărei categorii de salariaţi; c) condiţiile care determină ori favorizează producerea accidentelor şi avariilor tehnologice şi cauzele potenţiale (riscurile) de incendiu şi/sau explozie specifice; normele, regulile şi măsurile de prevenire a acestora; d) descrierea, funcţionarea, întreţinerea şi modul de utilizare a instalaţiilor şi sistemelor de protecţie destinate prevenirii avariilor tehnologice şi incendiilor; e) modul de acţiune a salariaţilor în cadrul serviciilor de urgenţă şi în sprijinul acestora pentru realizarea intervenţiei operative şi pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor situaţiilor de urgenţă.

-Tematica orientativă se adaptează şi se completează pe parcursul anului, dacă este cazul, de către cei care execută instruirea, cu concluziile şi învăţămintele rezultate din: a) controalele efectuate privind respectarea prevederilor legale şi îndeplinirea sarcinilor stabilite; b) natura, frecvenţa şi amploarea incendiilor, exploziilor şi altor situaţii de urgenţă produse pe raza teritorială a unităţii sau în sectoare de activitate similare; c) modificări ale legislaţiei specifice.

-În graficul anual de instruire se menţionează periodicitatea instructajelor şi se precizează zilele în care acestea se execută eşalonat, pe locuri de muncă şi categorii de salariaţi.

-Intervalul de timp între două instructaje periodice se stabileşte de conducerea agentului economic sau a instituţiei publice în funcţie de specificul condiţiilor de muncă din unitatea respectivă, cu respectarea următoarelor termene: - cel mult o lună (30 de zile), pentru personalul cu funcţii de execuţie sau operative, care sprijină serviciile de urgenţă (structurile de răspuns) în cazul producerii situaţiilor de urgenţă; - 1 - 3 luni, pentru personalul care lucrează nemijlocit cu aparate, maşini, utilaje şi instalaţii tehnologice (tehnicieni, maiştri, subingineri, ingineri), precum şi pentru analişti, cercetători şi personalul din laboratoare; - 3 - 6 luni, pentru personalul auxiliar din secţiile şi sectoarele de producţie, control tehnic, cercetare, proiectare, de întreţinere şi reparaţii, investiţii, transporturi, precum şi pentru cel care lucrează în instituţii publice; - 1 - 6 luni, pentru personalul auxiliar care are atribuţii de organizare, conducere şi control (şefi de secţii, ateliere, instalaţii, depozite etc.), pentru cel din conducerea agentului economic sau a instituţiei, precum şi pentru cel din structura autorităţilor publice locale, a administraţiei publice centrale şi a instituţiilor statului.

97

-Pe timpul desfăşurării instructajului periodic se pune accent pe demonstraţiile practice, salariaţii fiind angrenaţi în executarea unor operaţiuni specifice.

-Verificarea persoanelor instruite privind cunoştinţele însuşite şi deprinderile formate în timpul instructajului periodic se face prin sondaj, insistându-se de fiecare dată pentru clarificarea problemelor şi eliminarea deficienţelor constatate.

-Anual se efectuează o verificare de fond pe bază de teste tip chestionar asupra nivelului de însuşire şi cunoaştere a problematicii care a făcut obiectul instructajului periodic, rezultatele consemnându-se în fişa individuală de instructaj.

-Instructajul periodic se face de către persoanele desemnate de conducătorii instituţiilor, managerii operatorilor economici sau patroni, astfel: a) pentru personalul de execuţie, de către conducătorul locului de muncă respectiv; b) pentru personalul încadrat pe funcţii tehnice şi administrative din sectoarele de producţie şi din compartimentele de cercetare, proiectare, întreţinere, reparaţii, controlul calităţii, aprovizionare tehnico-materială şi desfacere, de către şefii compartimentelor respective; c) pentru şefii de secţii, sectoare, compartimente funcţionale şi şefii de departamente, de către conducătorul tehnic.

-Pentru agenţii economici sau instituţiile care au cel mult 9 salariaţi efectuarea instructajului periodic este sarcina exclusivă a patronului sau a conducătorului instituţiei.

7. Instructajul pe schimb -Instructajul pe schimb se execută la intrarea în schimbul de lucru, cu salariaţii care desfăşoară activităţi în locuri de muncă cu risc major din punctul de vedere al existenţei factorilor de risc potenţial generatori de situaţii de urgenţă.

-Durata acestui instructaj nu va depăşi 10 - 15 minute.

-Instructajul pe schimb se efectuează de regulă pentru atenţionarea salariaţilor din tura de serviciu asupra principalelor reguli şi măsuri de prevenire a situaţiilor de urgenţă, pe baza identificării tipurilor de risc existente şi ţinând cont de constatările anterioare, precum şi de operaţiunile sau lucrările care se execută pe timpul schimbului respectiv.

-Instructajul pe schimb se efectuează de conducătorul locului de muncă, execuţia consemnându-se sub semnătură în registrul de predare-primire a schimbului de lucru.

8. Instructajul special pentru lucrări periculoase -Instructajul special pentru lucrări periculoase se execută înainte de începerea unor lucrări în timpul cărora pot apărea situaţii generatoare de incendiu din cauza manifestării unor surse specifice de aprindere sau a creării unor atmosfere potenţial explozive ori se poate favoriza producerea unor situaţii de urgenţă.

-lucrările care fac obiectul unui astfel de instructaj se referă în principal la: a) executarea unor operaţiuni de manevră ori de comandă a unor instalaţii sau utilaje tehnologice de importanţă ori intervenţia asupra acestora, a căror operare greşită poate determina sau favoriza producerea unor incendii de amploare, explozii, calamităţi naturale ori a altor situaţii de urgenţă. b) lucrări de reparaţii sau de întreţinere, distrugerea unor deşeuri sau reziduuri periculoase pentru viaţa oamenilor sau pentru mediu; c) prelevarea de probe din recipiente sau instalaţii care conţin substanţe periculoase. d) lucrări de sudare; e) lucrări de tăiere sau lipire cu flacără; f) lucrări care pot provoca scântei mecanice; g) lucrări care pot provoca scântei şi arcuri electrice sau scurtcircuite; h) lucrări de topire a bitumului sau asfaltului; 98

i) lucrări de curăţare prin ardere a unor utilaje, aparate, conducte tehnologice sau conductoare electrice; j) lucrări la care se utilizează foc deschis (dezgheţări, decongelări, aprinderea cuptoarelor tehnologice, cazanelor etc.); k) punerea ori repunerea în funcţiune a instalaţiilor şi utilajelor tehnologice care prezintă risc foarte mare de incendiu sau oprirea acestora; l) aplicarea unor materiale de protecţie din care se pot degaja cu uşurinţă vapori şi gaze inflamabile şi/sau explozive; m) curăţarea interioară a unor vase, rezervoare, recipiente sau sisteme de evacuare în care au fost stocate, prelucrate ori vehiculate produse combustibile etc.; n) depozitarea, manipularea şi transportul de substanţe/materiale periculoase; o) spectacole cu foc deschis/jocuri de artificii.

-Instructajul special pentru lucrări periculoase se efectuează astfel: a) privind tehnologia de execuţie, de către conducătorul formaţiei de lucru; b) privind condiţiile tehnologice, de către conducătorul locului de muncă.

-Persoanelor care urmează să execute lucrările li se eliberează autorizaţie de lucru, al cărei conţinut este prevăzut în normele specifice emise de autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate.

-Efectuarea instructajului special pentru lucrări periculoase se consemnează, după caz, în autorizaţia de execuţie a lucrării, registrul de tură sau în fişele individuale.

9. Instructajul la recalificarea profesională : -Instructajul la recalificarea profesională se desfăşoară cu toate categoriile de salariaţi care au parcurs un astfel de curs de formare profesională, definit conform legislaţiei specifice.

-La stabilirea problematicii pentru instructajul de recalificare profesională, a persoanelor care îl efectuează, a duratei necesare şi a modului de verificare a însuşirii cunoştinţelor se vor avea în vedere următoarele: a) în cazul persoanelor care îşi vor desfăşura activitatea în acelaşi loc de muncă în care au lucrat şi înainte de conversia profesională, şeful locului de muncă va prelucra cu acestea numai unele aspecte din cadrul problematicii pentru instructajul specific locului de muncă pe care le apreciază că sunt necesare ca urmare a noilor sarcini de muncă pe care le au de îndeplinit; b) în cazul persoanelor care îşi vor desfăşura activitatea în alt loc de muncă din cadrul aceluiaşi agent economic sau al aceleiaşi instituţii în care au fost angajate şi înainte de recalificarea profesională, inclusiv pentru cele recrutate din rândul şomerilor după formarea profesională, se vor respecta prevederile art. 16 ( Instructajul specific locului de muncă se execută individual, după instructajul introductiv general, de către şeful locului de muncă respectiv) şi următoarele din prezentele dispoziţii generale; c) în cazul persoanelor care îşi vor desfăşura activitatea în cadrul altui operator economic sau al altei instituţii, acestea se consideră nou-angajate şi vor parcurge categoriile de instructaje prevăzute de prezentele dispoziţii generale.

10. Instructajul pentru personalul din afara agentului economic sau a instituţiei : -Instructajul pentru personalul din afara agentului economic sau a instituţiei se desfăşoară cu persoanele care execută temporar activităţi în locurile din incinta agentului economic sau a instituţiei respective unde sunt prezenţi factori de risc potenţial generatori de situaţii de urgenţă, după cum urmează: a) personalul societăţilor comerciale de construcţii-montaj şi instalaţii; 99

b) personalul societăţilor comerciale de reparaţii, revizii, întreţinere şi de service; c) personalul care efectuează transport de materiale periculoase; d) personalul de pază aparţinând altor societăţi comerciale sau firme specializate; e) vizitatori în grup de minimum 5 persoane.

-Locurile din incinta agentului economic sau a instituţiei pentru care se execută instructajul se stabilesc prin act de autoritate al conducătorului instituţiei publice, al managerului sau al patronului.

-Instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a instituţiei, care se află pentru o durată determinată în incinta acesteia în scopul îndeplinirii unor activităţi solicitate de conducerea operatorului economic ori a instituţiei, se efectuează, după caz, de cadrul tehnic cu atribuţii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor sau de personalul de specialitate în domeniul protecţiei civile ori de şeful locului de muncă respectiv, în cadrul căruia este prevăzut un asemenea instructaj.

-Problematica instructajului constă în: a) prezentarea procedurilor specifice instructajului introductiv general pentru categoriile de persoane prevăzute la art. 40 lit. a) şi b); b) prezentarea procedurilor din cadrul instructajului specific locului de muncă pentru categoriile de persoane prevăzute la art. 40 lit. c) şi d); c) prezentarea unei proceduri special întocmite pentru persoanele prevăzute la art. 40 lit. e), prin care acestea sunt instruite sumar (în maximum 15 minute) asupra principalelor reguli de prevenire pe care trebuie să le respecte şi sunt atenţionate asupra pericolelor existente în anumite locuri de pe traseul parcurs în incinta operatorului economic sau a instituţiei.

-Consemnarea efectuării instructajului pentru personalul din afara operatorului economic sau a instituţiei se face într-un proces-verbal întocmit în acest scop, care conţine problematica prezentată şi tabelele cu numele, prenumele şi semnătura persoanelor instruite.

11. Înregistrarea şi confirmarea instructajului -Instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă se certifică prin înscrisuri realizate, după caz, în fişa individuală de instructaj în domeniul situaţiilor de urgenţă, în registrul de predare-primire a schimbului sau în procesele-verbale de instruire.

-Fişele individuale de instructaj se întocmesc pentru toate persoanele angajate, conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentele dispoziţii generale.

-După efectuarea instructajelor este obligatorie completarea fişelor individuale de instructaj, înscrisul efectuându-se cu pastă sau cu cerneală.

-După completare, fişa individuală de instructaj în domeniul situaţiilor de urgenţă se semnează de persoana instruită şi de către persoanele care au efectuat şi au verificat instructajul.

-Prin semnătură persoana instruită demonstrează participarea la instructaj, iar persoana care a verificat instructajul confirmă, pe baza examinării persoanei instruite, că aceasta şi-a însuşit cunoştinţele.

-Conducătorii locurilor de muncă răspund de păstrarea fişelor individuale de instructaj în domeniul situaţiilor de urgenţă pentru personalul din subordine.

12. Organizarea activităţii de instruire : A) Organizarea activităţii de instruire a personalului angajat în muncă se va face avându-se în vedere următoarele: a) responsabilitatea conducătorului instituţiei, managerului sau patronului privind informarea şi instruirea salariaţilor cu privire la actele normative, normele, 100

regulile şi măsurile specifice instituţiei ori operatorului economic respectiv, care reglementează managementul situaţiilor de urgenţă, precum şi asupra sarcinilor ce le sunt stabilite potrivit prevederilorLegii nr. 307/2006; b) respectarea principiului responsabilităţii conducătorului instituţiei, managerului sau patronului privind verificarea însuşirii de către salariaţi a obligaţiilor ce le revin în cazul producerii incendiilor, exploziilor şi situaţiilor de urgenţă; c) asigurarea măsurilor tehnice şi organizatorice necesare pentru instruirea eficientă a salariaţilor în domeniul incendiilor, exploziilor şi situaţiilor de urgenţă.

B) Sistemul de măsuri tehnice şi organizatorice vizează în principal: a) desemnarea personalului care execută instructajele şi verifică însuşirea cunoştinţelor; b) stabilirea categoriilor de instructaje şi de salariaţi, a duratei instructajelor în funcţie de specificul activităţii operatorului economic sau a instituţiei şi de periodicitatea instructajelor; c) întocmirea sau procurarea documentelor şi materialelor pentru planificarea, organizarea, desfăşurarea şi verificarea instructajelor; d) asigurarea resurselor materiale şi documentare necesare pentru realizarea activităţii.

C. Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă se realizează de către persoane care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) sunt bine pregătite profesional; b) cunosc problematica specifică domeniului managementului situaţiilor de urgenţă; c) posedă calităţi psihopedagogice şi atestatele prevăzute de lege.

D. Pot fi desemnate să execute instructaje în domeniul situaţiilor de urgenţă următoarele categorii de personal: a) persoanele cu atribuţii de conducere în cadrul unităţii, al departamentului, compartimentului sau al sectorului de activitate ori şefii locurilor de muncă în care este prevăzut un asemenea instructaj si care au obligatia sa efectuează şi verificările privind însuşirea cunoştinţelor de către persoanele instruite. b) cadrele tehnice din domeniul apărării împotriva incendiilor sau personalul de specialitate în domeniul protecţiei civile (inspectori de protecţie civilă); c) şefii serviciilor voluntare/private de urgenţă d) cadrele tehnice cu atribuţii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor sau persoanele atestate ca specialişti, verificatori şi experţi în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor.

E. În activitatea de instruire în domeniul situaţiilor de urgenţă se pot utiliza următoarele mijloace: a) vizuale: afişe, broşuri, pliante, fotomontaje, panouri, inscripţii şi indicatoare de securitate, grafice, machete, fotografii etc.; b) audiovizuale: filme de scurt metraj, înregistrări video, proiecţii comentate de diafilme sau la epidiascop şi altele; c) auditive: instructaje, conferinţe, expuneri, consultaţii, dezbateri, concursuri, casete audio etc.; d) practic-aplicative: exerciţii, aplicaţii, demonstraţii şi antrenamente executate la locul de muncă sau în poligoane amenajate.

-La alegerea mijloacelor se va avea în vedere asigurarea caracterului intensiv al activităţii de instruire.

-Instructajele în domeniul situaţiilor de urgenţă se fac pe baza unor materiale scrise (proceduri) întocmite de persoanele desemnate şi aprobate de conducătorul instituţiei, de manager sau de patron.

F. Baza materială şi documentară necesară în vederea desfăşurării şi verificării instructajelor cuprinde: 101

a) legislaţia specifică în vigoare; b) manuale şi cursuri de specialitate; c) standarde; d) cărţi, broşuri, cataloage, pliante, reviste; e) filme, diapozitive; f) afişe, panouri grafice, fotomontaje; g) machete, mostre de diapozitive şi instalaţii; h) teste de verificare.

13. Cerinţe privind materialele necesare pentru instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă: La realizarea materialelor de instruire în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor se va ţine seama în principal de următoarele cerinţe: A. Cerinţe generale: a) conţinutul materialelor va fi în concordanţă cu bazele teoretice ale activităţii de apărare împotriva incendiilor şi management al situaţiilor de urgenţă, corelate cu legislaţia specifică în vigoare; b) realizarea materialelor se va baza pe principiile pedagogiei moderne; c) conţinutul şi realizarea materialelor vor fi adecvate nivelului de pregătire al subiecţilor cărora li se adresează.

B. Cerinţe specifice pentru cursuri şi manuale: a) să fie elaborate în baza unei documentaţii bibliografice actualizate; b) să folosească terminologia specifică domeniului situaţiilor de urgenţă; c) redactarea să fie clară, concisă, fără formulări şablon; d) cunoştinţele să fie expuse în mod sistematic, într-o ordine logică; e) gradul de abstractizare să fie în concordanţă cu nivelul de pregătire a persoanelor cărora li se adresează; f) structura materialelor să asigure o alternativă şi un raport optim între cunoştinţele teoretice şi practice corespunzătoare nivelului de pregătire a personalului căruia îi sunt adresate; g) să cuprindă ilustraţii şi desene, ideograme şi tabele.

C. Cerinţe specifice pentru afişe: a) grafica să fie simplă, accentuându-se elementele principale ale temei şi suprimându-se detaliile nesemnificative; b) textul să fie concis şi vizibil de la 4 - 5 m distanţă.

D. Cerinţe specifice pentru filme: a) scenariul să asigure perceperea corectă şi clară a mesajului; b) imaginea şi sonorul să fie clare şi sugestive; c) formele de prezentare să reprezinte filmări reale şi animaţie; d) durata proiecţiei să fie de 10 - 20 de minute.

E. Cerinţe specifice pentru teste de verificare: a) să cuprindă un număr suficient de întrebări-problemă din materialul de instruire utilizat; b) întrebările să fie formulate într-o formă clară şi concisă, astfel încât să permită un răspuns scurt care să necesite cât mai puţin timp pentru scris; c) să fie însoţite de sistemul de cotare, grile de verificare şi instrucţiuni de completare.

14. Alte precizari : -În situaţia imobilelor (clădirilor) sau amenajărilor folosite simultan de mai mulţi utilizatori, proprietarul clădirii va pune la dispoziţie acestora procedurile specifice instructajului introductiv general, efectuarea celorlalte categorii de instructaje rămânând în răspunderea utilizatorului.

-Intervalele de timp la care se execută instructajul periodic sunt stabilite de către proprietarul imobilelor (clădirii) sau al amenajării prin contractul, convenţia, înţelegerea de închiriere sau prin locaţia de gestiune etc.

102

-Utilizatorul trebuie să facă dovada însuşirii de către toţi salariaţii proprii a cunoştinţelor şi problematicii care au făcut obiectul instruirilor.

-În clădirile publice în care se organizează activităţi la care participă simultan mai mult de 50 de persoane, prin grija proprietarului sau a administratorului clădirii respective, înainte de începerea activităţii se va prezenta o procedură sintetică privind regulile generale de prevenire a situaţiilor de urgenţă şi modul de comportare şi acţiune în cazul producerii acestora.

-Conducătorii instituţiilor, managerii, patronii, utilizatorii, proprietarii, administratorii sau alte persoane cu funcţii similare vor asigura păstrarea tuturor documentelor care să certifice organizarea şi desfăşurarea instruirii în domeniul situaţiilor de urgenţă în conformitate cu prevederile prezentelor dispoziţii generale.

-Pentru instruirea personalului în domeniul situaţiilor de urgenţă managerii, patronii sau alte persoane cu funcţii similare pot încheia contracte ori convenţii cu persoane fizice sau juridice care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 53.

-Persoanele fizice sau juridice care realizează în scopul comercializării materiale pentru instruire în domeniul situaţiilor de urgenţă trebuie să obţină avizul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă - Inspecţia de prevenire.

Tema nr.6 INVESTIGAREA CONTEXTULUI PRODUCERII INCENDIILOR Incendiu : ardere autointretinuta, care se desfasoara fara control in timp si spatiu, care produce pierderi de vieti omenesti si /sau pagube materiale si care necesita o interventie organizata in scopul intreruperii procesului de ardere.

Orice incendiu este însoţit de fenomene chimice şi fizice cum sînt de exemplu: reacţii chimice care se produc pe timpul arderii, degajarea sau transferul de căldură, producerea de flăcări, separarea şi răspîndirea produselor arderii, producerea schimbului de gaze. Aceste fenomene pe timpul incendiului nu se produc separat şi rigid, ci sînt strîns legate între ele, desfăşurîndu-se pe baza legilor chimiei şi fizicii, specifice fenomenelor respective.

VITEZA DE ARDERE - Se defineşte ca fiind viteza cu care se produc descompunerile şi combinările cu oxigen în masa unei substanţe combustibile sau prin pierderea totală de material combustibil determinată de cantitatea de căldură eliberată In unitatea de timp.

Viteza de ardere depinde de: temperatura la care are loc prima reacţie; compoziţia chimică; umiditatea substanţei sau materialului combustibil; curenţii de aer; presiunea atmosferică; raportul dintre suprafaţa liberă a combustibilului şi volumul lui; prezenţa catalizatorilor la gaze şi lichide şi concentraţia acestora.

EVOLUŢIA INCENDIULUI , PRODUSELE Şl TEMPERATURA DE ARDERE Evoluţia incendiului în spaţiu închis se produce ca în figura alăturată

103

Curba indică corelaţia dintre temperatură, gazele calde şi durata incendiului convenţional izbucnit într-un spaţiu închis.

In faza de dezvoltare a incendiului are loc, în principal, propagarea arderii, pierderea de greutate a materialelor combustibile echivalînd cu 5 — 7%.

Pe timpul arderii se majorează saprafaţa incendiată, se generalizează suprafaţa de ardere, se depăşeşte temperatura de 800°C; pierderea de greutate a materialelor combustibile ajunge la 80 — 85%.

Durata fazei de regresie este determinată de intensitatea de manifestare a fazei de ardere activă.

Practic, pentru incendiul convenţional se apreciază că gradientul regimului de regresie al incendiului, care are faza activă mai mică de 60 min, este de aproximativ 10°C/min, faţă de 70°C/min pentru un incendiu cu o fază de ardere activă mai mare de 60 min.

Evoluţia, mărimea şi durata incendiului în spaţiu închis depinde de sarcina termică, de distribuţia ei în încăpere, de dimensiunea deschiderilor de ventilaţie. De exemplu, mărimea unui incendiu într-o încăpere cu o sarcină termică de 50 kg lemn/m2 ar corespunde unui incendiu de 1 h, cu creşterea temperaturii astfel: «800°C după 20 min; 880°C după 40 min; 920°C la 1 h.

Incendiul convenţional izbucnit în spaţii deschise evoluează aproape similar cu cel în spaţii închise, prezentînd însă următoarele particularităţi: se dezvoltă de la început pe întreaga suprafaţă a materialului cuprins de flăcări; mărimea flăcărilor depinde de condiţiile meteorologice şi de aerodinamica curenţilor care afluesc către locul incendiului; produsele de ardere sînt bogate în particule de cărbune Pe timpul unui incendiu real se pot distinge 3 faze: - dezvoltarea liberă; - localizarea; - lichidarea.

Dezvoltarea liberă: timpul din momentul izbucnirii incendiului pînă la introducerea primei ţevi în acţiune şi a celorlalte mijloace pentru stingere.

Localizarea: eliminarea posibilităţilor de propagare a incendiului, a prăbuşirii construcţiei şi crearea premiselor pentru lichidarea incendiului.

Lichidarea: timpul în care se realizează atacul ferm şi neîntrerupt asupra incendiului, în principiu din toate direcţiile şi cu toate forţele şi mijloacele.

Dezvoltarea incendiilor poate avea loc: circular, frontal, unqhiular

104

Temperaturile de ardere pe timpul incendiilor depind de puterea calorifică a materialului combustibil care arde, de cantitatea de căldură rămasă în spaţiul incendiat, precum şi de modul cum se produce arderea — mai mult sau mai puţin completă.

Produsele de ardere şi de descompunere care rezultă pe timpul incendiului sînt, în general, părţi componente ale fumului, flăcări şi o serie de gaze ca produse de ardere.

Prin caracteristicile fumului se poate stabili natura substanţelor care ard .

Compoziţia fumului prezintă mare importanţă în cazul incendiilor izbucnite în interior. Restul volumului din încăpere este umplut cu azot, vapori de apă şi alte substanţe gazoase.

Fumul şi produsele de ardere au acţiune toxică asupra omului.

PROPAGAREA INCENDIILOR, SCHIMBUL DE GAZE Şl VENTILAREA SPAŢIILOR INCENDIATE Propagarea incendiului depinde de: compoziţia chimică şi viteza de ardere a materialului aprins; temperatura mediului înconjurător; curenţii de aer din atmosferă sau de cei care se formează; sarcina termică; sursa potenţială de aprindere; obstacolele întîlnite. în cale (pereţi antifoc etc).

Hotarator în propagarea incendiului sînl: viteza de ardere şi alimentarea cu aer.

Propagarea incendiului se produce în plan orizontal şi în plan vertical, mărimea şi temperatura flăcărilor avînd un rol important.

Schimbul de gaze pe timpul incendiului constă în mişcarea unor mase de gaze ca rezultat al procesului de ardere: produsele arderii şi a descompunerii termice gazoase şi calde circulă din zona de ardere spre aerul atmosferic şi acesta spre zona de ardere.

Accesul aerului către zona de ardere determină viteza de ardere şi, în consecinţă formarea produselor de ardere. Deseori vitezele curentului ascendent sînt atît de mari, îneît se ridică în aer nu numai particulele materialelor aprinse (seîntei), ci şi bucăţi din materialele care ard, formîndu-se un fel de vîrtejuri de foc. într-un asemenea caz, materialele aprinse ridicate în aer pierd din viteza de mişcare ascensională şi sub influenţa gravitaţiei cad pe sol, favorizînd apariţia unor noi focare de incendiu.

Indicatorul esenţial pentru schimbul de gaze este volumul specific al maselor care participă la circulaţie într-o unitate de, timp şi care depinde de volumul de aer participant la ardere şi de volumul produselor arderii.

CLASIFICAREA CAUZELOR DE INCENDII Iniţierea unui incendiu este un fenomen complex şi presupune interacţiunea următoarelor elemente: a) sursa de aprindere şi mijlocul care o produce, sursă care să posede energia minimă necesară pentru aprinderea combustibilului; b) existenţa materialului combustibil (gazos, lichid,solid) în cantitate suficientă pentru susţinerea arderii; trebuie făcută deosebirea între primul material care s-a aprins (materialul care a contribuit la iniţierea arderii) şi primul material semnificativ aprins (materialul care a avut rolul cel mai important în propagarea arderii); c) existenţa unor împrejurări determinate şi altor condiţii favorizante care să pună în contact sursa de aprindere cu combustibilul, precum şi absenţa inhibatorilor de reacţie în spaţiul unde se manifestă incendiul.

Clasificarea incendiilor în raport cu cauzele care le-au produs se poate face în funcţie de elementele obligatorii menţionate, dar, în cele mai multe cazuri, se optează pentru analiza naturii surselor de aprindere.

Astfel, se pot deosebi următoarele categorii de surse de aprindere: a) Surse de aprindere cu flacara: - chibrit 105

- lumanare - bricheta - focuri in loc deschis - aparate de taiere , lipire, sudura oxiacetilenica - aparate termice (masini de gatit, sobe, cuptoare, arzatoare,aragaze) - dispozitive de iluminat cu flacara (felinare, lampi cu petrol, b) Surse de aprindere de natura termica: - tigara - pipa, trabucul, - becuri incandescente - topituri de metale si alte substante - brocuri de sudura si particule incandescente - scantei de la locomotiva si vehicole auto - jar, cenusa, zgura de la sobe - scantei de la cosuri - sobe metalice - cosuri defecte, burlane supraincalzite - instalatii de incalzire centrala - aparate de incalzit electrice (aeroterma, calorifer, resou, radiator, perna electrica, fiare de calcat) - efectul termic al curentului electric c) Surse de aprindere de natura electrica : - Aparataj electric (de conectare, pornire, semnalizare, masura,etc) - Aparate de protectie (sigurante fuzibile, contactoare cu relee, intrerupatoare automate) - Materiale electrotehnice (conductoare, materiale electroizolante - Incidente la instalatii electrice (avarie, deteriorare de echipament, perturbatii in alimentarea cu energie electrica) - Regimuri anormale de functionare (supracurenti, supratensiuni, scaderea tensiunilor sul anumite limite,punere la pamant a unei faze, aparitia tensiunii pe piese care in mod normal nu sunt sub tensiune,etc) - Arcuri si scantei mecanice - Scurtcircuitul - Supracurenti in cabluri electrice - Instalatii de iluminat cu incandescenta - Instalatii de iluminat cu fluorescenta - Electricitate statica d) Surse de aprindere spontana 1. autoaprinderea de natura chimica : -substante care se aprind spontan in contact cu aerul la temperatura normala (substante piroforice): fosfor alb, fosfor rosu, metale alcaline (sodiu, potasiu), hidrurile de siliciu, unii compusi ai anumitor metale ( sulfura aluminiu, zirconiu, zinc, titan, etc).

-substante care se aprind spontan in contact cu metale alcaline, carbura de calciu (carbid), fosfura de calciu si sodiu, pulberea de aluminiu.

-substante care se aprind spontan in contact cu oxidanti: -clorat de potasiu cu acid oxalic = explozie -acid azotic si acid sulfuric cu : -paie, talas -reactii chimice cu terbentina alcoolul etilic.

-oxidanti solizi : peroxizii de sodiu,de bariu, anhidrida cromica, de potasiu cloratii si percloratii cu alcooli, acetaona, glicerina, alte lichide usor inflamabil 2. Aprinderea spontana de natura fizico-chimica: 106

3

-carbune, lemn, azotat de amoniu, vopsele, uleiuri, ingrasaminte artificiale.

3. Aprinderea spontana de natura biologica : -furaje, fibre vegetale, lâna, bumbac, fibre vegetale impregnate cu uleiuri, grasimi, lacuri, seminte oleaginoase, cereale, taietei de sfecla de zahar, etc. e) Surse de aprindere de natura mecanica : - frecarea - scantei mecanice - scantei de soc ( lovire, ciocnire, izbire ) - scantei de frecare - scantei de aschiere si abraziune f) Surse de aprindere naturale : - trasnetul - radiatia solara - calamitati naturale care pot favoriza producerea unor incendii: -cutremurele de pamant -alunecarile de pamant -inundatiile -ninsorile abundente -furtunile puternice. g) Actiune intentionata ( arson) : - pentru obtinerea unui castig - din razbunare - pentru acoperirea unei infractiuni - din motive social-politice - din vanitate - din vandalism - infaptuite de persoane cu tulburari mintale - autoincendiere. h) Alte surse de aprindere: - initierea incendiului de la surse indirecte ( radiatia unui focar, flacara unui amestec exploziv )..

- explozivi, artificii, si substante incendiare - radiatii electromagnetice - cuptoare cu microunde - explozii de gaz metan si butan-propan.

CONDITII SAU IMPREJURARI CARE POT DETERMINA SAU FAVORIZA APRINDEREA:  instalatii electrice defecte  echipamente electrice improvizate  echipamente electrice sub tensiune  sisteme de incalzire defecte  mijloace de incalzire improvizate  mijloace de incalzire nesupravegheate  cosuri, burlane de fum defecte sau necuratate  cenusa, jar sau scantei de la sistemele de incalzire  jocul copiilor cu focul  fumatul  focul deschis  sudura 107

 aprinderea spontana (autoaprinderea ) sau reactii chimice  scantei mecanice, electrostatice sau de frecare  scurgeri ( scapari ) de produse inflamabile  defectiuni tehnice constructii montaj  nereguli organizatorice  defectiuni tehnice de exploatare  explozie urmata de incendiu  accident tehnic  trasnet si alte fenomene naturale  actiune intentionata ( arson )  alte imprejurari  nedeterminate.

MASURI PENTRU REDUCEREA SAU ELIMINAREA FACTORILOR DETERMINANTI : A ) Flacara :  interzicerea utilizarii focului deschis in locuri cu pericol de incendiu si pe timp de vant;  arderea resturilor vegetale, gunoaielor , deseurilor si a altor materiale combustibile in locuri special amenajate, cu luarea masurilor pentru impiedicarea propagarii incendiilor la vecinatati, supravegherea arderii si stingerea jarului la terminarea activitatii.  supravegherea copiilor pentru a nu se juca cu focul.  utilizarea focului deschis pentru prepararea hranei in locuri amenajate.  efectuarea lucrarilor de taiere, lipire, sudura, interzisa in constructii publice pe timpul programului de de lucru cu publicul, iar in instalatiile tehnologice, depozite numai pe baza permisului de lucru cu foc sau autorizatiei de lucru cu luarea masurilor psi : -evacuare persoane -indepartarea sau protejarea materiale combustibile -golire, spalare, blindare conducte sau utilaje -aerisire si ventilare spatii -dotare cu mijloace de stingere -instruire personal  interzicerea transvazarii improvizata sau neautorizata a gazelor petroliere lichefiate si verificarea etanseitatii cu flacara.  -protejarea corespunzatoare a lumanarilor fata de elementele si substantele combustibile.

B ) natura termica:  reglementarea fumatului : locuri speciale, dotate cu vas de apa, lada de nisip, stingator  produsele, materialele si substantele combustibile se amplaseaza la distante de siguranta fata de sursele de caldura sau se protejeaza corespunzator.  interzicerea folosirii sobelor si a altor mijloace de incalzire defecte, supraalimentate cu combustibil, nesupravegheate, sau aprinderea focului folosindu-se lichide inflamabile.  verificarea, repararea, izolarea termica si curatarea cosurilor de evacuare a fumului.  interzicerea exploatarii sistemelor, instalatiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, masinilor si utilajelor cu defectiuni, improvizatii sau fara protectia corespunzatoare fata de materialele sau substantelor combustibile  montarea, amplasarea, functionarea sobelor conform STAS 6793, 9072, 3607.  utilizarea aparatelor electrocasnice si de incalzit certificate si verificate 108

         

 interzicerea improvizatiilor la instalatiile de incalzit si lasarea lor nesupravegheate  depozitarea in gropi speciale a cenusii, jaratecului, iar pe timp de vant stingerea cu apa.  supravegherea permanenta a operatiunilor tehnologice cu materiale in stare de incandescenta  interzicerea utilizarii lampilor cu incandescenta neprotejate in zone cu pericol de explozie  dimensionarea corecta a cablurilor si condutoarelor electrice C ) Natura electrica :  proiectarea, executia si montarea elementelor componente ale instalatiei electrice conform normelor si normativelor in vigoare (I-7-98)  remedierea imediata a oricarei defectiuni, scoaterea de sub tensiune a aparatelor cu improvizatii sau defectiuni.  respectarea conditiilor tehnice speciale la echipamentele din mediu cu pericol de explozie.  alegerea corecta a sistemelor de protectie a instalatiilor electrice.  evitarea supraincalzirii instalatiilor electrie : motoare, circuit prize  interzicerea pozarii conductorilor si tablourilor electrice direct pe materiale combustibile  montarea de carcase la tablourile electrice  supravegherea permanenta a aparatajului electric in conditiile impuse tehnologic.  mentinerea curata a instalatiilor electrice, inlaturarea prafului, scamelor, etc.  separarea cablurilor fata de surse cu temperaturi inalte ( conducte abur)  etansarea cablurilor la trecerea prin pereti si plansee.  protectia impotriva solicitarilor mecanice si termice ( ecranari,etc)  evitarea supraincarcarii cu consumatori  evitarea deteriorarilor mecanice.  ventilare spatii  instalatii de semnalizare,iluminat de siguranta, etc.  prevenirea formarii sarcinilor electrostatice  Legarea la pamant pentru dispersarea sarcinilor electrostatice  modificarea superficiala a mediului ( umiditate, inertizare,etc )  ionizarea atmosferei inconjuratoare D ) Aprindere spontana: pastrarea materialelor si substantelor in conditii adecvate naturii lor, ventilare, control. amplasarea depozitelor de combustibili, furaje, plante tehnice la distante de siguranta, se va tine seama de proprietatile fizico-chimice la transport, manipulare, depozitare inscriptionarea recipientelor cu substante sau materiale care se pot aprinde spontan plan de depozitare a materialelor si substantelor ventilare spatii masurare periodica a temperaturii distante fata de sursele de caldura carpe imbibate cu uleiuri in cutii metalice cu capac. stabilire proceduri si substante de neutralizare+asigurarea lor.

E ) Natura mecanica :  interzicerea folosirii dispozitivelor, aparatelor, uneltelor, sculelor neprotejate corespunzator sau care pot produce scantei prin functionare, lovire sau frecare.

109

 protejarea zonelor probabile de impact sau frecare (cauciuc, klingherit, mase plastice, sau imersie in lichide de racire.  palete ventilatoare din materiale neferoase  pardoseli antiscantei  evitare scurgeri sau scapari de gaze, lichide inflamabile  evitarea patrunderii la piesele in miscare a corpurilor straine  lubrifiere corecta piese si lagare  interzicerea executarii lucrarilor de polizare,rectificare, in locuri cu pericol  transportul in conditii de siguranta, fara socuri, frecari a materialelor care se descompun usor.

F ) Surse naturale:  respectarea Normativului I-20/2000 la proiecatarea si executarea IPT verificare IPT si prizelor de pamant  imbinari elemente IPT prin sudura  50 cm intre elementele de coborare si pereti combustibili  legare la pamant a structurii metalice.  indepartarea buteliilor si recipientilor cu gaze sub presiune din locuri expuse la soare  indepartarea substantelor care se pot descompune sau aprinde la soare  vopsire in culori deschise a rezervoarelor , conductelor cu materiale inflamabile  Vopsire in culori reflectorizante a geamurilor incaperilor in care sunt depozitate substante sensuíbile la actiune razelor solare  Inlaturare obiecte optice care pot actiona drept concentratori de raze solare (ciob de sticla) G ) Arson ( actiune intentionata) :  asigurare securitate, paza  asigurare supraveghere electronica  inlaturare substante inflamabile din locuri unde nu se justifica prezenta lor  evitarea aglomerari materiale combustibile in subsoluri si poduri  inlaturare defectiuni si improvizatii instalatii H ) Alte surse de aprindere:  nelasarea in functiune sau nesupravegheate a aparatelor de incalzire sau  preparare hrana  ventilare incaperi  verificare etanseitate instalatie gaze  duze adecvate gazului folosit  interzicere butelii improvizate  interzicere furtunuri din materialplastic  folosirea de butelii cu sisteme de autoinchidere.

Acţiunea investigatorului în cercetarea cauzelor de incendiu Documentarea Documentarea se face atât înainte de începerea cercetării la faţa locului cât şi după aceasta, şi cuprinde: a) studierea proiectului sau a documentaţiei tehnice a construcţiei, instalaţiilor tehnologice sau utilitare: b) studierea documentaţiei cu privire la procesele tehnologice şi alte activităţi desfăşurate în spaţiul în care s-a produs incendiul; c) studierea documentelor de organizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor ale obiectivului afectat; d) studierea activităţii de prevenire a serviciului de urgenţă voluntar sau privat, a 110

compartimentului de prevenire a incendiilor sau a cadrului tehnic cu atribuţii în domeniu la obiectivul afectat, după caz; e) studierea documentelor de control privind apărarea împotriva incendiilor întocmite de cadrele tehnice cu atribuţii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor şi de personalul abilitat al serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă anterior producerii evenimentului; f) studierea reglementărilor tehnice, dispoziţiilor generale, a normelor şi normativelor ce se aplică în obiectivul respectiv; g) studierea caracteristicilor tehnice ale materialelor şi substanţelor implicate îneveniment; h) studierea cazuisticii unor evenimente similare produse în ţară sau străinătate; Cercetarea la fata locului Pe timpul cercetării la faţa locului se urmăresc următoarele aspecte: a) identificarea persoanelor care pot da relaţii despre eveniment, abordarea lor în vederea obţinerii de date şi informaţii utile stabilirii cauzei de incendiu, iar în cazul în care acestea nu doresc să comunice cu investigatorul se va propune organele abilitate de lege (poliţie) intervievarea acestora; b) deşi protejarea zonei sau incintei unde s-a produs incendiul pentru conservarea şi prevenirea sustragerii probelor se face de poliţie, investigatorul va propune acestora reducerea sau extinderea ariei de cercetare, după cum în suprafaţa afectată există sau nu probe care să ajute la stabilirea cauzei; c) examinarea tuturor elementelor de interes din zona şi vecinătatea zonei incendiate; d) stabilirea locului izbucnirii incendiului, a modului de dezvoltare a acestuia, culorii flăcărilor şi a rumului, a mirosului degajat în urma arderii şi a suprafeţelor incendiate; e) stabilirea factorilor care au favorizat propagarea incendiului: uşi, ferestre, goluri, neasigurarea măsurilor de preîntâmpinare a propagării incendiilor (elemente de protecţie a golurilor, obloane, trape, încăperi tampon, tamburi deschişi) şi instalaţii tehnologice sau utilitare (electrice, încălzire, gaze, ventilare, climatizare, etc.); f) consemnarea tuturor constatărilor, datelor, informaţiilor şi elementelor care pot fi folosite la stabilirea cauzei probabile de incendiu; g) observarea comportamentului persoanelor prezente la faţa locului; h) analizarea posibilităţii existenţei mai multor focare; i) stabilirea modului de intrare în funcţiune a instalaţiilor de stingere a incendiilor sau de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi utilizând diagrame, înregistrării audio-video, ş.a.; j) stabilirea poziţiei obiectelor, materialelor, substanţelor, eventual a persoanelor decedate odată cu intrarea în acţiune a forţelor concentrate; k) identificarea modificărilor survenite atât pe timpul stingerii incendiului cât şi după stingere ; l) cooperarea cu organele abilitate pentru ridicarea, conservarea şi cercetarea probelor ce pot concura la stabilirea cauzelor probabile de incendiu; m) furnizarea către organele de poliţie a datelor necesare a fi cuprinse în procesul verbal de cercetare la faţa locului.

Activităţi desfăşurate în timpul intervenţiei Activitatea de cercetare a cauzei probabile de incendiu se poate desfăşura în paralel cu luarea măsurilor tactice operative necesare pentru organizarea stingerii, dacă investigatorul face parte din subunitatea de intervenţie sau grupa operativă a unităţii de pompieri.

Investigatorul trebuie să stabilească şi să noteze date despre: 111

- dimensiunea incendiului (suprafaţa incendiată, extinderea la vecinătăţi, propagarea fumului şi gazelor de ardere la distanţă prin tubulatură, canale, ş.a.); - existenţa mai multor focare distincte, a unor zone cu ardere mai intensă alternând cu zone cu ardere mai lentă (ulterior se vor analiza posibilităţile de apariţie a acestor fenomene ca urmare a distribuţiei materialelor şi a condiţiilor de tiraj din zonele respective); - prăbuşirea unor elemente de construcţii, cedarea unor elemente de compartimentare; - înălţimea şi culoarea flăcărilor; - culoarea şi mirosul rumului; - existenţa unor uşi sau ferestre deschise, sparte, sau a unor goluri tehnologice care să favorizeze un aflux suplimentar de aer necesar arderii; - dacă instalaţiile tehnologice şi utilitare (electrice, ventilaţie, încălzire) sunt în funcţiune sau nu; - intrarea în funcţiune a instalaţiilor automate de stingere sau de evacuare a fumului; - direcţia şi intensitatea vântului, alte fenomene meteo: ploaie, ceaţă (informaţiile vor ti ulterior completate cu datele exacte furnizate de staţia meteo cea mai apropriată); - efecte negative ale incendiului asupra utilizatorilor.

Este util ca aceste date să tle înregistrate pe reportofon sau stocate pe o bandă videomagnetică prin ti 1 mare ori pe un cârd de memorie în cazul utilizării unei camere foto digitale .

Activităţi desfăşurate după lichidarea incendiului Intr-o primă fază (numită şi faza statica) se procedează la constatarea şi fixarea stărilor de fapt existente în spaţiul cercetat fără să se atingă sau să se modifice poziţia urmelor şi obiectelor purtătoare de urme.

Se recomandă efectuarea următoarelor activităţi: - observarea mai întâi din exterior a locului incendiului, pentru perspectiva de ansamblu şi pentru identificarea erectelor produse asupra construcţiei şi vecinătăţilor; în acest scop investigatorul se va deplasa de-a lungul perimetrului exterior al locului incendiului notând: a) limitele exterioare ale propagării incendiului, efectele asupra vecinătăţilor; b) eventualele posibilităţi de iniţiere a incendiului de la surse de aprindere din alte incinte (propagarea prin goluri neprotejate sau chiar fisuri existente în elementele componente ale construcţiei); c) eventualele posibilităţi de iniţiere a incendiului de Ia surse de aprindere din exterior (direct sau cu propagarea ulterioară): urme de focuri în aer liber, prezenţa unor linii electrice aeriene cu conductoare rupte, posibilitatea aruncării unor resturi de ţigări şi chibrituri nestinse la ghene. gunoaie, ş.a., executarea unor lucrări de suduia sau tăiere în imediata vecinătate a obiectivului; d) eventuale urme ale pătrunderii în spaţiul examinat al unor persoane străine, care ar fi putut iniţia aprinderea; - pătrunderea în interior şi parcurgerea întregului spaţiu afectat pentru formarea imaginii de ansamblu asupra sensului de propagare a incendiului pe baza identificării zonelor cu urme de termodegradare mai intensă; se poate proceda la sectorizarea locului incendiului şi examinarea fiecărui sector de cercetare, pornind de regulă, de la periferie la focar; se notează urmele, materialele şi obiectele prezente în spaţiul respectiv; este util a se executa filmări şi fotografii (de orientare: unitare sau panoramice, schiţă şi de scoatere fn evidenţă a obiectelor principale) recomandabil cu marcarea eventualelor probe cu plăcuţe numerotate, precum şi schiţe, desene, ş.a.

- analizarea amprentei incendiului; se determină: 112

a) intensitatea arderii în diferite zone, pe baza efectelor asupra materialelor existente, în funcţie de natura lor (topiri, deformări, ş.a.); b) utilajele şi instalaţiile din zona afectată de incendiu sau în cazul incintelor rezidenţiale aparatele capabile să iniţieze aprinderea materialelor combustibile din jur (reşouri, fiare de călcat, ş.a.), notându-se poziţia în care au fost găsite cordoanele de alimentare şi ştecherele; c) urmele de mirosuri neobişnuite; d) urmele de scurgeri de lichide combustibile; e)corpuri sau obiecte care prezintă urme de degradări termice anormale, direcţia acestor degradări; După ridicarea probelor de către organele de poliţie se trece la căutarea unor noi indicii prin deplasarea obiectelor sau aparatelor şi prin înlăturarea molozului şi resturilor de materiale carbonizate, prin decopertări succesive, până la atingerea pardoselii. Această fază, numită faza dinamică, nu trebuie subestimată sau neglijată, putând oferi deseori date suplimentare importante.

Se recomandă examinarea: - instalaţiilor tehnologice şi utilitare, precum şi a aparatelor, pentru a stabili dacă se aflau în funcţiune sau nu în momentul iniţierii incendiului (stabilirea poziţiei pornit-oprit a butoanelor de acţionare a întrerupătoarelor, comutatoarelor, poziţia cordoanelor de alimentare şi a ştecherelor), precum şi starea lor tehnică (urme ce evidenţiază eventuale defecţiuni-fisuri. urme de frecare, topiri ale izolaţiei conductorilor electrici, suprasolicitări termice - se observă dacă sunt din interior sau exterior-deteriorări ale stratului de vopsea ca urmare a unor şocuri mecanice, ş.a.); - golurilor neprotejate în pereţi sau planşee. care ar fi putut favoriza propagarea incendiului, prin corpuri incandescente, gaze fierbinţi, ş.a.

- elementelor de protecţie ale instalaţiilor (siguranţe fuzibile sau automate, relee de protecţie, ş.a.); - urmelor de topire (metale, materiale plastice); - urmelor de lichide combustibile pe pardoseală; - urmelor şi depunerilor de funingine (formate, de regulă, deasupra locului de ardere a unui lichid combustibil); - instalaţiilor de încălzire şi poziţia materialelor combustibile (a resturilor acestora) tată de ele (direcţia părţilor cu carbonizare mai intensă; se verifică dacă sobele erau în funcţiune, gradul de umplere cu combustibil, tipul combustibilului utilizat, ş.a.); - etanşeităţii canalelor de fum ale coşurilor prin controlul vizual al zidăriei, evidenţiind urmele de carbonizare mai intensă corelate cu prezenţa în apropiere a unor materiale combustibile.

In această fază a cercetării, pentru a scoate în evidenţă cât mai bine urmele existente pe materialele şi obiectele prezente în spaţiul respectiv se realizează o fotografiere în detaliu a acestora de câtre organele de cercetare penală.

Se recomandă efectuarea unor fotografii/filmări ale urmelor relevante, cu caracter informativ de către investigator, pentru arhiva unităţii.

Obiectele prelevate de la faţa locului constituie uneori un mijloc de probă în faţa unei instanţe de judecată, în acest caz fotografia de detaliu vine în sprijinul celui care a întocmit raportul de constatare tehnică, susţinând astfel concluziile la care a ajuns investigatorul.

Stabilirea poziţiei focarului si a cauzei probabile a incendiului Pentru determinarea cauzei ce a generat incendiul şi a împrejurărilor în care s-a produs iniţierea arderii, investigatorul trebuie să stabilească locul în care s-a declanşat primul proces de ardere (focarul iniţial) şi concomitent să găsească în zona respectivă indiciile cu privire la primul material aprins, primul material semnificativ aprins, sursa care a produs iniţierea şi circumstanţele care au permis producerea evenimentului.

113

Precizarea poziţiei focarului iniţial trebuie realizată prin interpretarea judicioasă a amprentei incendiului, coroborată cu acţiunea factorilor care influenţează desfăşurarea proceselor de combustie şi propagarea arderii în situaţia specifică a cazului în speţă, modul cum incendiul a evoluat în timp şi in spaţiu, direcţiile şi căile prin care s-a propagat succesiv până a cuprins întreaga suprafaţă afectată, astfel încât, parcurgând în sens invers traseele respective, să se localizeze zona unde s-au declanşat procesele de ardere. în general, foc anii iniţial prezintă urmele unei solicitări termice mai puternice decât spaţiile învecinate.

Diferitele variante de dezvoltare spaţială a incendiului cu modificarea corespunzătoare a amprentelor sale trebuie luate în calcul.

Principalele caracteristici ale modelului dezvoltării spaţiale sunt: - în zona focarului arderea durează mai mult decât in spaţiile învecinate şi de cele mai multe ori cu o intensitate mai mare; - tendinţa naturală de propagare ascensională a gazelor de ardere şi a rumului; - propagarea laterală a incendiului se produce până la limita spaţiului din mediul înconjurător cu o viteză mare atunci când există o obstrucţie pe direcţia ascensională; - toate focarele de ardere situate la partea de jos a spaţiului investigat trebuie depistate şi analizate ca posibile focare de iniţiere a incendiului.

In acest sens se desfăşoară următoarele activităţi: - se analizează fiecare punct jos de ardere sub aspectul modului de transmitere a arderii de la acesta, prin stabilirea direcţiei predominante a arderii şi a suprafeţelor de ardere ce puteau fi aprinse din acest punct, pentru a forma un incendiu mic; - după analizarea tuturor punctelor joase de ardere, se studiază amprenta generală a incendiului, pentru a se realiza modelul după care se consideră că incendiul a evoluat ulterior; se ia în considerare şi acţiunea unor factori exteriori (direcţia vântului, sensul curenţilor de aer formaţi în clădire, efectul de coş) pentru determinarea efectului ce-1 putea transmite asupra dezvoltării incendiului; - concluziile rezultate din studierea fiecărui punct de ardere sunt evaluate în corelaţie cu amprentele generale şi cu modul de evoluţie a incendiului în faza dezvoltată; în general numai unul din aceste puncte corespunde, în contextul dat. ca loc de origine a incendiului; - se caută cauzele care ar fi putut produce iniţierea incendiului, în toate punctele joase de ardere ce ar putea constitui, în situaţia dată, Ioc probabil de origine a acestuia; dacă nici unul dintre punctele joase de ardere nu ar fi putut - conform analizei întreprinse - să constituie locul de origine a incendiului, investigatorul trebuie să studieze şi alte posibilităţi de iniţiere a arderii, în puncte situate la alte nivele ale spaţiului cercetat.

La cercetarea punctelor joase de ardere trebuie avute în vedere şi posibilităţile ca procesele de combustie să fi apărut ca urmare a unor fenomene ce au avut loc în partea superioară a spaţiului, ca de exemplu: prăbuşirea unor elemente de construcţii sau a altor materiale aprinse ori scurgerea pe sol a unui lichid combustibil ieşit printr-o neetanşeitate a unei conducte, rezervor, ş.a., care s-a aprins în contact cu o sursă de iniţiere.

In numeroase cazuri, punctele joase de ardere sunt situate Ia nivelul pardoselii apărând sub forma carbonizării profunde. Pentru o analiză corectă a modului de formare a carbonizării, trebuie avute în vedere următoarele: - materialele solide care cad arzând la sol, precum şi corpurile metalice incandescente, supraîncălzite sau alte obiecte cu emisie calorică importantă. în contact direct sau la mică distanţă de pardoseala combustibilă, pot iniţia arderea pe faţa superioară a acesteia şi produce carbonizarea ei în profunzime; este evident că prezenţa obiectelor metalice sau topite care au provocat arderea pardoselii, permite precizarea originii carbonizării; - lichidele combustibile ce ard pe pardoseală nu pot provoca, de regulă, aprinderea acesteia pe faţa sa superioara, deoarece radiaţia calorică a flăcărilor are numai efecte foarte reduse; 114

- pardoseala combustibilă poate fi aprinsă, de regula, numai dacă lichidul combustibil pătrunde sub nivelul ei, prin găuri, interstiţii sau alte neetanşeităţi, arzând dedesubt.

Astfel, acţiunea flăcărilor provoacă aprinderea feţei inferioare a pardoselii, carbonizarea sa de jos în sus, fiind posibilă străpungerea acesteia şi trecerea arderii pe faţa superioară.

METODE SI PROCEDEE FOLOSITE IN CERCETAREA INCENDIILOR Pentru examinarea situaţiei la faţa locului, pentru precizarea provenienţei urmelor, a caracteristicilor şi transformărilor suferite de acestea, precum şi pentru reconstituirea situaţiei iniţiale sau a fenomenelor ce s-au produs în timpul incendiului se pot utiliza diverse metode, procedee, expertize şi mijloace tehnice care se pot grupa astfel: Metode logice generale - analiza-dezmembrarea şi desfacerea pe plan mintal a întregului în părţile şi laturile sale componente; - sinteza-reconstituirea mentală a întregului prin asamblarea elementelor şi laturilor sale constitutive; - inducţia-determinarea proprietăţilor şi aspectelor unor colectivităţi (mulţimi) mai mari de obiecte, fenomene şi procese pornind de Ia colectivităţi mai restrânse (submulţimi), adică inferenţa de ia particular spre generai; - deducţia-determinarea caracteristicilor şi proprietăţilor unor indivizi (elemente) sau colectivităţi mai restrânse de indivizi (submulţimi) pornind de la proprietăţile şi caracteristicile unor colectivităţi mai cuprinzătoare (mulţimi) ale acestora, adică inferenţa de la general Ia particular şi individual; - comparaţia-studierea caracteristicilor şi proprietăţilor a două sau mai multe elemente (fenomene) şi stabilirea celor identice, asemănătoare şi deosebite; - presupunerea şi excluderea-stabilirea (din fază iniţială) a întregului pachet de ipoteze şi versiuni, precum şi eliminarea succesivă (pe parcursul cercetării) a celor ce pot fi fundamentate (logic, tehnic şi ştiinţific) ca posibile în situaţia reală dată.

Metode, procedee şi mijloace operative de specialitate: - utilizarea instrumentelor de măsură (ruleta, riglă, balanţă, cronometru, termometru, ş.a.) şi optice de mărit (lupe, microscoape, ş.a.): - folosirea aparatelor de iluminat, fotografiat, filmat şi de proiecţie, precum şi a celor de înregistrat ( casetofon. reportofon, ş.a.);nu se recomandă utilizarea aparatelor de telefonie mobila cu cameră video-foto; - studierea concluziilor rezultate în urma utilizării în activitatea de prevenire şi stingere a incendiilor a unor metode şi tehnici specifice de cercetare (prelucrare statisticomatematică a datelor despre incendii, cartografierea acestora sau a altor parametri privind riscul de incendiu).

Metode si procedee tehnico-ştiinţifice de specialitate: - determinarea caracteristicilor de comportare Ia foc a materialelor şi substanţelor (temperatură de aprindere, temperatură de inflamabilitate, temperatură de aprindere spontană-autoaprindere, putere calorifică, viteză de ardere, viteză de propagare a flăcărilor, limita de rezistenţă la foc, limite de explozie, opacitatea fumului, energie minimă de aprindere, ş.a.) şi dacă este necesar. încadrarea în euroclase de reacţie Ia foc; - determinarea prin calcul a bilanţului energetic al materialelor şi substanţelor combustibile; 115

- confruntarea duratei incendiului şi a temperaturii rezultate cu durata convenţională şi cu temperatura produsă: - identificarea in cenuşă, zgură, topituri sau materiale prelevate a prezenţei unor substanţe (iniţiatori sau acceleratori ai reacţiei de ardere) sau a unor componenţi din structura lor; - determinarea modificărilor din structura metalelor şi a altor materiale în urma solicitărilor termice şi a fenomenelor fizico-chimice Ia care au fost supuse în timpul incendiului; - analiza şi compararea suprafeţelor şi contururilor obiectelor; - stabilirea compoziţiei chimice şi precizarea unor substanţe combustibile; - evaluarea gradului de acţiune al efectelor negative ale incendiului asupra persoanelor din zona focarului sau asupra altor utilizatori; - reconstituirea la scară reală sau redusă în obiectivul în cauză, în obiective similare. în poligon sau laborator, a aspectelor privind situaţia anterioară incendiului. sau a posibilităţilor ca unele reacţii, fenomene, activităţi să se fi desfăşurat conform declaraţiilor martorilor sau ipotezelor investigatorului; - experimentări pentru determinarea modului în care ard unele materiale şi a fenomenelor ce însoţesc procesul de combustie; - realizarea de capcane criminalistice - pentru identificarea făptuitorului prin utilizarea substanţelor chimice, izotopi radioactivi, dispozitive electronice, fotografiere, ş.a.; - expertize criminalistice (dactiloscopică, traseologică. grafică, ş.a.); - expertize psihiatrico-legale (în cazuri posibile de piromanie, alcoolism ş.a.).

PARTICULARITĂŢI METODOLOGICE SI TEHNICE DE IDENTIFICARE A CAUZELOR DE INCENDII In cazul surselor de aprindere cu flacără se va avea în vedere: - verificarea existenţei mijloacelor care utilizează flacăra sau care pot, în anumite condiţii să formeze flacără, cum sunt: aparate de sudură, facle, cuptoare, aparate de gătit (aragazuri, reşouri), de iluminat (lămpi, lumânări, felinare, torţe), de laborator (becuri şi spirtiere cu gaze sau lichide combustibile), afumători, mijloace de aprindere (chibrituri, brichete, aprinzătoare electrice, ş.a.), focul în aer liber; - examinarea urmelor şi resturilor rămase de la mijloacele ce utilizează flacăra, a deformărilor acestora şi a funinginii; - determinarea caracteristicilor de aprindere şi ardere a materialelor şi substanţelor aflate în zona incendiului, precum şi a distanţelor de amplasare a acestora fată de sursele de producere a flăcării; - evaluarea temperaturii flăcărilor în funcţie de temperatura de ardere a combustibilului, de mărimea flăcării rezultate la ardere, precum şi de căldura pierdută prin radiaţii sau consumată de către produsele de ardere (de exemplu: flăcările de chibrit pot atinge 600-700° C, de sudură oxiacetilenică 3100°C, ale lămpilor de lipit 2000°C, cele de hidrogen 2800° C, cele de lemn 850-1400°C, de metan 1875°C, de propan 1925()C, cele ale lămpii cu petrol 780-1300°C); - compararea căldurii de reacţie a flăcării cu temperatura sau energia minimă de aprindere a materialelor şi substanţelor combustibile aflate în zona incendiului; - studierea, după caz, a condiţiilor de micro climat sau a situaţiei meteorologice.

In cazul surselor de aprindere de natură termică se va urmări: - verificarea existenţei şi stării tehnice a instalaţiilor, aparatele termice sau a aparatelor electrice de încălzit, aparatelor electrocasnice şi de birou, a echipamentelor, coşurilor pentru evacuarea rumului sau a obiectelor incandescente; - examinarea punctelor sau a zonelor în care este posibilă apariţia frecării în funcţie de sistemul de rezemare şi de ungere, de turaţie şi de puterea transmisiei, ş.a.; 116

- determinarea modului de transmitere şi acumulare a căldurii, precum şi a mărimii şi a duratei acesteia, corelat cu natura şi proprietăţile materialelor şi/sau substanţelor combustibile aflate în zonă; - examinarea urmelor şi resturilor provenite de Ia obiecte incandescente, jar, cenuşă, zgură, particule provenite de la sudură, tăiere, lipire, precum şi de la becuri, proiectoare, ţigări; - determinarea caracteristicilor de aprindere şi ardere a materialelor combustibile amplasate în apropierea sursei de aprindere, a distanţelor de siguranţă şi a celor efective, a duratei de influenţă, corelat cu condiţii de micro climat (concentraţie de pulberi sau gaze combustibile, umiditate, curenţi de aer, temperatură a mediului, ş.a.) sau condiţii meteorologice; - compararea temperaturii de aprindere a materialelor sau substanţelor combustibile cu temperatura surselor de aprindere în funcţie de amplasarea acestora; - efectuarea de măsurători experimentale în condiţii similare, de la caz la caz, instrumente de măsură adecvate; - reconstituirea când este posibil, a situaţiei investigate.

In cazul surselor de aprindere de natură electrică se va proceda la: - studierea şi compararea schemei proiectate, a instalaţiilor electrice cu realitatea, în colaborare cu specialişti în domeniu; - verificarea gradului de protecţie a instalaţiilor electrice, în funcţie de pericolul de incendiu şi explozie existent; - determinarea univocă a instalaţiilor electrice aflate sub tensiune în momentul izbucnirii incendiului, precum şi a celor care nu erau sub tensiune; - examinarea dispozitivelor de siguranţă (de protecţie) ale instalaţiilor electrice; dacă sunt montate dispozitivele de siguranţă; dacă dispozitivele sunt originale, nu sunt supradimensionate, nu au fost reparate cu mijloace locale; dacă este capacitatea consumatorilor sub limita admisă pe circuitul (siguranţa) respectiv; - examinarea comutatoarelor, heblurilor şi întreruptoarelor, poziţia acestora şi urmele, impurităţile depuse pe ele şi pe punctele de contract; - examinarea consumatorilor (motoare electrice, aparate electrice, corpuri de iluminat ş.a.), starea tehnică a consumatorilor şi modul de supraveghere a acestora; puterea reală a consumatorilor şi compararea ei cu cea prevăzută în proiect; amprenta incendiului asupra consumatorilor (de exemplu: dacă pe resturile de filament ale unui bec electric se găsesc sudate urme microscopice de granule sau cioburi de sticlă, becul ardea, iar dacă particulele de sticlă au muchii ascuţite şi nu sunt sudate de filament rezultă că becul nu era sub tensiune). Pentru examinare se utilizează lupa, microscopul şi aparate de fixat imagini (foto şi video); - examinarea conductoarelor şi cablurilor electrice; starea izolaţiei (de exemplu carbonizarea izolaţiei în contact cu metalul şi schimbarea culorii observată prin mărimea la microscop şi prin fotografiere); colectarea, din zona incendiului - a resturilor de conductoare, urmată de examinarea structurii metalului (analiza metalografică) - de exemplu: apariţia unor modificări în structura cuprului care implică prezenţa oxigenului, indică închiderea circuitului înainte de izbucnirea incendiului, iar dacă indică doar prezenţa infirmă a oxigenului, înseamnă că circuitul s-a închis doar pe timpul incendiului; - verificarea integrităţii sistemului de descărcare continuă a sarcinii electrice şi a valorii rezistenţei de legare la pământ; - verificarea cablurilor pe traseu şi în secţiune (conform standardelor în vigoare) prin efectuarea unor măsurători privind: rezistenţa izolaţiei (cu ajutorul megaohmetrului), rezistenţa chimică (metoda punţii), proba cu tensiune înaltă sau mărită şi a curentului de fugă, încercarea izolaţiei la străpungere, precum şi determinarea defectelor de cablu; examinarea materialelor identice (etaloane) cu cele avariate sau neutilizate; 117

- inventarierea şi studierea punctelor în care se poate forma electricitate statică; Electricitatea statica poate crea accidente urmate de explozii sau incendii. numai dacă sunt întrunite simultan trei condiţii: există o atmosferă ambiantă explozivă, are Ioc curgerea prin descărcare disruptivă a sarcinilor şi energia eliberată prin descărcare este suficientă pentru aprinderea amestecului aer-gaz sau aer-pulbere.

Materialele capabile să producă descărcări electrice sunt: solide-cauciucul natural şi sintetic, masele plastice, fibrele artificiale, răşinile sintetice, lichide-sulfură de carbon, eter, benzină, hidrocarburi, esteri, hidrocarburi clorurate, cetone inferioare şi cetone, iar dintre gaze şi vapori-dioxidul de carbon care atunci când este descărcat din stare lichidă dezvoltă sarcini puternice în zăpada carbonică, ca şi jetul de abur de înaltă presiune.

Operaţiunile tehnologice care favorizează producerea a sarcinilor electrostatice şi care au generat incendii frecvente prin descărcarea acestora sunt următoarele: transportul lichidelor prin conducte cu viteză relativ mare, de regulă peste 0,7m/s, transvazarea lichidelor şi umplerea sau golirea vaselor, recipientelor, străbaterea unei conducte sau a unui furtun de către abur, aer sau orice gaz, atunci când aburul este umed, iar aerul sau gazul conţine particule din materiale electrizabile, ieşirea prin ajutaj a gazelor comprimate sau lichefiate, mai ales a acelor gaze care antrenează un lichid fin pulverizat, spălarea unor ţesături prin agitare în lichide - în special petroliere. mişcarea particulelor la măcinare, malaxare. amestecare, comprimare, benzi transportoare sau transmisii in mişcare, vehicule în mişcare, mişcarea volantelor, rotoarelor de turbină, compresoarelor, ventilatoarelor, derularea unor filme sau pelicule, benzi de hârtie şi textile ori ambalarea substanţelor pulverulente în saci - evaluarea parametrilor ce caracterizează sursele de iniţiere a arderii de natură electrică, cum sunt: la scurtcircuit intensitatea, tensiunea şi rezistenţa de scurtcircuit. efecte mecanice şi termice ale scurtcircuitului; Ia arcuri şi scântei electrice-intensitatea. tensiunea descărcărilor, lungimea şi durata arcurilor şi scânteilor, capacitatea (energia) de aprindere; - studierea modului de amplasare şi a naturii materialelor şi substanţelor combustibile şi explozive din zona incendiată, compararea caracteristicilor de comportare la foc ale acestora cu parametrii ce caracterizează sursele de iniţiere a arderii de natură electrică, menţionaţi mai sus; - analizarea posibilităţilor de iniţiere a incendiului prin scurtcircuit, arcuri şi scântei electrice produse în mediul combustibil (exploziv) existent; - examinarea condiţiilor de microclimat (umiditate, grad de izolare, temperatura şi compoziţia mediului): - efectuarea de experimente în condiţii similare.

Pentru sursele de aprindere spontana se va urmări: - stabilirea substanţelor chimice prezente care se pot aprinde spontan în contact cu aerul, apa sau în contact cu alte substanţe chimice sau care pot intra în reacţii exoterme care pot conduce fa aprinderea lor, a produsului de reacţie sau a materialelor şi substanţelor combustibile vecine mediului de reacţie; - evaluarea cantităţilor de substanţe intrate în reacţie şi a mărimii energiei termice dezvoltate: - evaluarea cantităţilor de substanţe sau materiale susceptibile de aprindere spontană şi compararea cu mărimea critică necesară pentru iniţierea fenomenului: - depistarea acceleratorilor existenţi în masa materialelor cu tendinţă de aprindere spontană, stabilindu-se contactul lor cu oxidanţii, - studierea fazelor tehnologice în cazul unui proces industrial; - studierea condiţiilor de manipulare; - studierea condiţiilor de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile, sau a reactivilor, prezente în zona incendiului (modul de stivuire, distanţa de siguranţă şi distanţele 118

reale, modul de iluminare artificial sau natural, posibilităţi de contact artificial, temperatura materialelor şi a mediului, umiditatea şi alte condiţii de microclimat, durată, ş.a.); - determinarea caracteristicilor de aprindere şi ardere a materialelor combustibile amplasate în zona incendiului şi compararea lor cu mărimea energiei termice dezvoltate: - verificarea posibilităţilor de aprindere spontană de natură chimică, fizico-chimică sau biologică; - efectuarea după caz, de experimente de laborator cu probele colectate şi reconstituiri la tata locului.

In cazul surselor de aprindere de natură mecanică se va avea în vedere: - identificarea instalaţiei, utilajului, uneltelor de muncă. ş.a. care pot produce scârnei; starea tehnică şi modul de amplasare, utilizare şi supraveghere; - examinarea punctelor în care poate apare frecarea; - examinarea urmelor de ardere; - compararea capacităţii de aprindere a scânteii cu energia minimă de aprindere a materialelor combustibile din zonă; - determinarea caracteristicilor de aprindere şi ardere a materialelor sau a substanţelor combustibile aflate în zona incendiului; - examinarea lagărelor, arborilor, identificarea urmelor de tocire, a rizurilor, sudurilor locale, fisurilor, urmelor de topire a cuzineţilor, arderea vopselelor. suprafeţelor cu rugozităţi pronunţate; - examinarea condiţiilor de microclimat (umiditatea, temperatura şi compoziţia mediului).

Pentru sursele de aprindere naturale se recomandă: - analizarea datelor meteorologice din perioada anterioară izbucnirii incendiului din zona afectată; - examinarea urmelor de ardere; - determinarea condiţiilor de aprindere şi de ardere a materialelor şi substanţelor combustibile aflate in zona incendiului şi compararea lor cu energia de aprindere a surselor; - verificarea instalaţiilor de paratrăsnet, prin calcul şi măsurători adecvate şi analize de laborator; - examinarea efectelor mecanice şi tehnice în căzu] trăsnetului; - studierea acţiunilor secundare in cazul trăsnetului ca urmare a inducţiei electrostatice şi electromagnetice, precum şi a eventualelor descărcări simultane în mai multe puncte: - evaluarea mărimii energiei solare datorate radiaţiilor directe; - examinarea bucăţilor de sticlă care ar putea juca rol de lentilă: - evaluarea nivelului de radiaţie.

La sursele de aprindere datorate explozivilor şi materialelor incendiare se va urmării: - determinarea substanţelor explozive existente, a modului de aprindere explozivă a acestora (oxidare rapidă, descompunere rapidă, polimerizări şi alte reacţii chimice necontrolate, precum şi a tipului de explozie produs (deflagraţie, detonaţie, explozie în spaţiu închis, explozie în aer liber); - studierea condiţiilor în care se pot produce exploziile, intervalul de explozie, temperatura şi presiunea mediului, ventilaţia, starea fizico-chimică a substanţelor şi materialelor, temperatura şi energia minimă de aprindere, compoziţia mediului. existenţa şi starea dispozitivelor şi mijloacelor de decompresare, ş.a.); - inventarierea surselor de iniţiere a exploziei (surse de energie) aflate în zona incendiului şi examinarea acestora; 119

- examinarea efectelor şi urmărilor exploziei (presiuni şi temperaturi rezultate. distrugeri materiale, ş.a.); - inventarierea materialelor incendiare existente în zona de producere a incendiului şi luarea în calcul a caracteristicilor acestora. În cazul surselor de aprindere indirecte se va avea în vedere: - identificarea posibilelor surse de căldură din apropierea locului de izbucnire a incendiului; - măsurarea distanţei dintre locul de izbucnire a incendiului şi eventualele focare din apropiere care puteau sa transmită căldura prin radiaţie termică; - verificarea conductelor, tubulaturii a elementelor de construcţie din apropierea locului de izbucnire a incendiului.

Tema nr.7 Monitorizarea activităţii de prevenire şi stingere a incendiilor Echiparea şi dotarea cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor Echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor şi a amenajărilor cu instalaţii de protecţie împotriva incendiilor şi cu alte mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, stabilirea categoriilor, tipurilor şi parametrilor specifici, precum şi dimensionarea şi amplasarea acestora se asigură conform reglementărilor tehnice şi normelor specifice de apărare împotriva incendiilor.

Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor trebuie să îndeplinească şi să asigure criteriile şi nivelurile de performanţă prevăzute de reglementările tehnice aplicabile şi de specificaţiile tehnice de referinţă.

120

Categoriile principale de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, potrivit rolului pe care îl au în asigurarea protecţiei construcţiilor, instalaţiilor tehnologice, amenajărilor şi a utilizatorilor la acţiunea incendiului sunt următoarele.

1. Pentru echiparea construcţiilor, a instaiaţiilor tehnologice şi a platformelor amenajate: a) instalaţii de protecţie împotriva incendiilor; b) stingătoare şi alte aparate de stins incendii; c) utilaje, unelte şi alte mijloace de intervenţie.

2. Pentru dotarea serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situaţii de urgenţă: a)autospeciale pentru stingerea incendiilor; b)autospeciale auxiliare de intervenţie; c) nave pentru stingerea incendiilor; d)trenuri pentru stingerea incendiilor; e) aeronave de intervenţie Sa incendii; f) motopompe şi alte utilaje; g)ambulanţe şi autosanitare.

3. Pentru întreruperea procesului de ardere a materialelor şi substanţelor combustibile sau pentru protecţia celor din apropierea focarului: a) produse de stingere; b) agenţi neutralizatori, speciali.

4. Pentru protecţia personalului de intervenţie: a)echipament de protecţie la temperatură, şocuri mecanice şi la umiditate; b)mijloace de protecţie a căilor respiratorii; c) accesorii de siguranţă; d)accesorii de protecţie !a electrocutare; e) mijloace de iluminat; f) aparatură de comunicaţii; g)echipament, aparatură, vaccinuri şi instrumentar de protecţie specială împotriva efectelor agenţilor chimici, radioactivi sau biologici; h) aparatură de detectare a concentraţiilor explozive sau a prezenţei unor substanţe nocive.

Dotarea operatorilor economici şi a instituţiilor cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor se face pe baza normelor specifice de apărare împotriva incendiilor şi reglementărilor tehnice.

Pentru tipurile de construcţii, instalaţii tehnologice şi amenajări care nu se încadrează în prevederile reglementărilor tehnice şi ale normelor specifice se recomandă verificarea necesităţii şi oportunităţii echipării şi dotării acestora cu anumite tipuri de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, prin utilizarea unor metode de analiză sau prin elaborarea unui scenariu de securitate la incendiu.

Proiectanţii şi beneficiarii au obligaţia de a include în documentaţie, respectiv de a utiliza numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor cu marcaj CE, certificate sau agrementate, conform legii.

Producătorii, furnizorii, proiectanţii şi executanţii de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor trebuie să pună la dispoziţia beneficiarului următoarele: a) documentele necesare conform legii pentru introducerea pe piaţă, după caz, a certificatului EC şi a declaraţiei de conformitate, a certificatului de conformitate al produsului, a agrementului tehnic; b) documentaţia tehnică aferentă, conform standardului de referinţă; c) schema sinoptică a sistemului/instalaţiei, schemele bloc şi de racordare şi softul necesar; d) instrucţiuni de utilizare şi pentru controlul stării de funcţionare; e) măsuri care se adoptă în caz de nefuncţionare.

Documentele se pun la dispoziţie de producători, furnizori şi utilizatori, la cerere, organului de control pentru supravegherea pieţei.

121

Montarea, exploatarea şi mentenanţa mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor se fac în conformitate cu reglementările tehnice specifice, cu instrucţiunile de montaj, utilizare, verificare şi întreţinere ale producătorilor şi cu standardele europene de referinţă, astfel încât să li se asigure permanent performanţele normate.

La stabilirea tipurilor de instalaţii de protecţie împotriva incendiilor şi a altor mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor cu care se echipează construcţiile, instalaţiile şi amenajările se au în vedere următoarele criterii: a) condiţiile şi cerinţele tehnice precizate în reglementările tehnice specifice; b) posibilităţile de acţionare în spaţii închise, în subsoluri, la înălţime sau în medii cu nocivitate mărită; c) caracteristicile şi performanţele mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor; d) compatibilitatea substanţelor de stingere cu clasele de incendiu şi cu alte substanţe de stingere utilizate simultan sau succesiv; e) influenţa substanţelor de stingere asupra utilizatorilor, elementelor de construcţie ale clădirii şi mediului.

Tipul şi numărul de stingătoare cu care se dotează construcţiile se stabilesc potrivit reglementărilor tehnice ori normelor specifice de apărare împotriva incendiilor.

Numărul orientativ de stingătoare pentru dotarea categoriilor de construcţii pentru care nu există prevederi în reglementările tehnice specifice este prezentat în anexa nr. 6.

Categorii de construcţii

1. Clădiri administrative: — sedii ale administraţiei publice centrale şi locale; — sedii de fundaţii, organizaţii neguvernamentale, asociaţii, agenţii şi altele asemenea; — sedii de birouri 2. Clădiri comerciale: — comerţ alimentar şi nealimentar; — magazine generale; — alimentaţie publică (restaurante, braserii şi altele asemenea); — spaţii si încăperi destinate serviciilor 3. Clădiri de locuit (cu caracter de recomandare): — blocuri; — locuinţe unifamiliale.

4. Clădiri civile cu funcţiuni mixte (comerţ, birouri, reuniuni) 5. Alte amenajări: — circuri mobile; — scene şi tribune amenajate provizoriu în aer liber (pentru spectacole, mitinguri, competiţii sportive etc); — studiouri de radio, televiziune, îndeosebi cu public.

Număr minim de stingatoare*)/ suprafaţă desfăşurată 1 buc/300 mp

1 buc/200 mp 1 buc./ nivel/ apartament 1 buc/300 mp 1 buc/150 mp

NOTĂ: Tipul şi numărul de stingatoare se stabilesc de proiectant şi, pentru construcţiile existente, prin scenariile de incendiu sau de persoana cu atribuţii specifice, în funcţie de nivelul de risc de incendiu, tipul şi cantitatea de material sau substanţă combustibilă/volumul de lichid combustibil din spaţiul ce trebuie protejat. *) Performanţa de stingere echivalentă cu focarele 21 A şi 113 B, conform standardului european de referinţă.

Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, cu care sunt echipate şi dotate construcţiile, instalaţiile şi amenajările, se amplasează şi/sau se depozitează, conform documentaţiilor tehnice de execuţie şi reglementărilor specifice, în locuri ferite de intemperii, agenţi corozivi, efecte negative aie temperaturii etc. ori se protejează corespunzător mediilor în care se utilizează.

122

La amplasarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor, care sunt utilizate de personalul de pe locurile de muncă şi/sau de forţele de intervenţie, în caz de incendiu, se au în vedere şi următoarele cerinţe: a) locurile de amplasare să fie vizibile, uşor accesibile şi la distanţe optime faţă de focarele cele mai probabile; b) înălţimea de montare să fie accesibilă; c) să fie bine fixate şi să nu împiedice evacuarea persoanelor în caz de incendiu.

Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor se marchează în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice şi ale standardelor specifice.

Pe timpul exploatării se asigură vizibilitatea şi lizibilitatea marcajelor.

Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, cu care se echipează şi se dotează construcţiile, instalaţiile tehnologice şi amenajările, se întreţin permanent în stare de funcţionare, cu asigurarea fiabilităţii şi eficienţei necesare, conform reglementărilor tehnice specifice.

Instalaţiile de detectare şi semnalizare a incendiului, de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi şi de presurizare pentru controlul fumului trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă privind menţinerea funcţionării pe o durată minimă normată, în cazul întreruperii sursei principale de alimentare cu energie.

Reţelele interioare şi exterioare de alimentare cu apă a instalaţiilor de stingere a incendiilor şi rezervele de apă de incendiu trebuie să asigure alimentarea corespunzătoare a acestora, cu debitele şi presiunile necesare şi pe durata de timp normată, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

Dotarea operatorilor economici, a instituţiilor şi localităţilor cu autospeciale şi cu alte mijloace mobile de intervenţie la incendii se face pe baza reglementărilor şi a normelor specifice de apărare împotriva incendiilor, respectându-se criteriile minime de performanţă privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice, voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă.

Proprietarii/utilizatorii construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi amenajărilor trebuie să execute periodic controlul stării de funcţionare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor, cu care acestea sunt echipate şi dotate, prin personal anume desemnat şi instruit în acest scop.

Scoaterea din funcţiune a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor fără luarea unor măsuri alternative de apărare împotriva incendiilor ori neasigurarea parametrilor necesari funcţionării acestora în condiţii de eficienţă este strict interzisă.

Controlul stării de funcţionare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor se execută conform prevederilor cuprinse în reglementările tehnice, normele specifice de apărare împotriva incendiilor, precum şi în instrucţiunile tehnice elaborate de proiectanţi şi/sau de producători/furnizori.

Persoanele fizice şi juridice care efectuează proiectarea, montarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor trebuie să fie atestate în acest sens, în condiţiile legii.(OMIRA 232 din 2007) Periodicitatea lucrărilor de verificare şi întreţinere se stabileşte conform normelor specifice de apărare împotriva incendiilor, reglementărilor tehnice de exploatare şi precizărilor producătorilor/furnizorilor acestor mijloace tehnice.

Pe perioadele de oprire a funcţionării sistemelor, instalaţiilor, aparatelor şi dispozitivelor de semnalizare, alarmare, avertizare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor, pentru executarea lucrărilor de întreţinere şi reparare ori în caz de opriri accidentale, proprietarii/utilizatorii trebuie să asigure măsuri tehnice şi organizatorice alternative pentru evitarea producerii unor eventuale incendii, precum şi de acţiune în caz de necesitate.

Substanţele speciale pentru stingerea incendiilor se supun verificărilor periodice privind menţinerea calităţilor în timp, conform reglementărilor specifice şi precizărilor 123

producătorului/furnizorului.

Exploatarea, întreţinerea, reviziile şi reparaţiile la autospeciale, utilaje şi celelalte mijloace mobile de intervenţie la incendii se execută conform normelor tehnice emise de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

Reparaţiile la mijloacele tehnice se planifică şi se realizează la termene cât mai scurte, asigurându-se, în perioada scoaterii din intervenţie a acestora, măsuri alternative de apărare împotriva incendiilor.

Proprietarul/utilizatorul construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi amenajărilor trebuie să asigure existenţa unui registru de control al instalaţiilor de semnalizare, alarmare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor, în care se consemnează toate datele relevante privind: a) executarea controalelor stării de funcţionare, a operaţiunilor de verificare, întreţinere şi reparaţii; b) executarea de modificări, extinderi, reabilitări, modernizări etc; c) producerea unor deranjamente, alarme de incendiu, alarme false, întreruperi, declanşări intempestive etc, cu menţionarea cauzelor care le-au determinat.

Datele consemnate trebuie să indice cu claritate ziua, luna, anul, ora şi locul producerii evenimentului.

Modelul registrului de control este prezentat în anexa nr. 7 la OMAI 163 din 2007.

REGISTRU

DE C O N T R O L

pentru instalaţiile de detectare, semnalizare, alarmare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor Nr. crt. (fişă) ……...

Denumirea instalaţiei Producător / importator / furnizor Caracteristici principale (ioc amplasare, zone protejate, componente etc.)

Certificat CE/Certificat de conformitate al produsului/Agrement Documentaţie tehnică aferentă certificatului Persoana fizică/juridică ce a executat proiectarea Certificat atestare Persoana fizică/juridică ce a executat montarea Certificat atestare Persoana fizică/juridică ce execută verificarea, întreţinerea, repararea Certificat atestare Contract nr..................

Perioada contractului Solicitare service deranjamente Telefon, e-mail, fax Personal responsabil Data

Nr. crt .

Date evenimente Data Locul

Evenimentul

Cauza

Acţiune corectivă

Numele în clar — Semnătura —

124

Pe toată durata de folosire a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor, administratorii operatorilor economici/conducătorii instituţiilor publice au obligaţia să demonstreze organelor de control respectarea prevederilor prezentelor norme generale, conform legii.

Instalaţiile de protecţie împotriva incendiilor fac parte din măsurile de protecţie activă la foc cu rol important în asigurarea cerinţei esenţiale „securitatea la incendiu" a construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi a amenajărilor, precum şi pentru securitatea utilizatorilor.

Instalaţiile de protecţie împotriva incendiilor pot fi: a) instalaţii de detectare a gazelor inflamabile; b) instalaţii de inhibare a exploziei; c) instalaţii de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu; d) instalaţii de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi; e) instalaţii de hidranţi interiori, coloane uscate, hidranţi exteriori; f) instalaţii speciale de stingere cu apă; g) instalaţii de stingere a incendiilor cu gaze; h) instalaţii de stingere a incendiilor cu spumă; i) instalaţii de stingere a incendiilor cu pulberi; j) instalaţii de stingere a incendiilor cu aerosoli.

Instalaţiile de detectare a gazelor inflamabile trebuie să asigure îndeplinirea următoarelor criterii: a) să dispună, în întreaga zonă protejată, de detectoare adecvate, pentru a permite ca prezenţa gazului inflamabil să fie detectată într-o fază incipientă; b) să fie prevăzute cu mijloace de comunicare sigure între detectoare şi o centrală de colectare a informaţiilor/echipament de control şi semnalizare; c) să fie capabile să reziste condiţiilor de mediu în care sunt montate, astfel încât să-şi poată îndeplini funcţiile pe parcursul duratei de viaţă normate.

Instalaţiile de inhibare a exploziei trebuie proiectate astfel încât să reziste la presiunea maximă de explozie, să asigure detectarea imediată a creşterii presiunii, precum şi eliberarea în cel mai scurt timp posibil a unui mediu de stingere uniform dispersat şi menţinerea produsului de stingere la o concentraţie de calcul într-un timp specificat în incinta protejată.

Instalaţiile de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu trebuie să detecteze incendiul la momentul iniţierii, prin detectarea parametrilor fizici şi/sau chimici asociaţi incendiului — fum, flăcări şi/sau căldură —, şi să transfere un semnal sonor şi/sau vizual la un/o echipament de control şi semnalizare/centrală de detecîare-semnalizare, astfel încât să dea un semna! de alarmă şi, după caz, să acţioneze dispozitivele pentru evacuarea persoanelor, alertarea forţelor de intervenţie, deversarea automată a substanţei de stingere etc.

Echipamentul de control şi semnalizare trebuie să asigure interpretarea semnalelor primite de la detectoare, pentru identificarea zonei de unde s-a transmis orice fei de semnal sau a avertizărilor greşite şi pentru iniţierea acţiunilor necesare; Instalaţiile cu acţionare manuală de alarmare la incendiu trebuie să dea posibilitatea ca un utilizator să iniţieze şi să transfere un semnal de alarma la incendiu la un echipament de control şi semnalizare, astfel încât să fie posibilă iniţierea diferitelor acţiuni planificate.

Instalaţiile de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi şi instalaţiile de presurizare pentru controlul fumului trebuie să asigure în caz de incendiu: 125

a) menţinerea căilor de evacuare şi de acces libere de fum pe înălţimea de circulaţie; b) facilitarea operaţiilor forţelor de intervenţie, prin crearea unor zone fără fum; c) întârzierea sau împiedicarea generalizării incendiului prin apariţia fenomenului de flash-over, prevenind astfel dezvoltarea rapidă a incendiului; d) reducerea consecinţelor şi avariilor provocate de fum şi gaze fierbinţi; e) reducerea eforturilor care apar în elementele structurale ale construcţiilor şi instalaţiilor în caz de incendiu.

Instalaţiile de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi trebuie să îndeplinească criteriile referitoare la capacitatea de a activa şi de a stabili presiunea proiectată într-o incintă specificată sau o viteză convenabilă a debitului de aer prin deschideri în pereţii incintei specificate, asigurându-se alimentarea electrică din două surse, principală şi de rezervă.

Pe timpul intervenţiilor, dacă situaţia impune evacuarea cantităţilor de fum acumulate, se pot practica deschideri în unele elemente de construcţie care delimitează spaţiile respective şi care nu au rol de rezistenţă.

Instalaţiile de hidranţi interiori trebuie să asigure posibilitatea utilizatorilor de a realiza intervenţia, în faza iniţială a incendiului, cu debitele, presiunile, durata teoretică de funcţionare, lungimea jetului şi a furtunului normate potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

Instalaţiile de hidranţi exteriori trebuie să asigure o legătură la conducta principală de apă pentru echipamentele şi utilajele de stingere a incendiilor, conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice, standardelor europene de referinţă, precum şi standardelor naţionale referitoare la cerinţele de racordare şi adâncimea de îngropare.

Instalaţiile speciale de stingere cu apă, cum sunt cele de sprinklere, instalaţii cu ceaţă de apă şi altele asemenea, trebuie astfel proiectate încât: a) să asigure un răspuns imediat în caz de incendiu, prin deversarea apei, într-o schemă şi o cantitate prestabilită, cu debitele, intensităţile de stropire şi stingere normate, pe durata proiectată de funcţionare, peste o suprafaţă dată, în scopul controlului sau stingerii incendiului, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice; b) să asigure, după caz, răcirea elementelor de construcţii şi instalaţii; c) să creeze o barieră care împiedică propagarea incendiului.

Instalaţiile de stingere cu gaze: dioxid de carbon, argon, azot, înlocuitori de haloni şi altele asemenea, precum şi instalaţiile de stingere cu aerosoli pot fi cu inundare totală sau locală.

Instalaţiile de stingere cu gaze trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă privind capacitatea de a fi activate manual sau automat, deversarea uniformă a produsului de stingere în incintă sau peste suprafaţa specificată, într-o cantitate determinată, pentru a stabili şi menţine concentraţia proiectată pe durata de timp normată, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

Pentru instalaţiile de stingere cu gaze cu inundare totală este necesar să se asigure evacuarea tuturor persoanelor din compartimentul în care va fi utilizat gazul, înainte ca această acţiune să înceapă.

Instalaţiile automate pentru stingerea incendiilor cu gaze trebuie prevăzute cu dispozitive de avertizare a utilizatorilor din spaţiul protejat, optice şi acustice, pentru semnalizarea intrării acestora în funcţiune. În cazul în care gazul deversat automat în caz de incendiu poate pune în pericol viaţa utilizatorilor din zonele protejate, instalaţiile de stingere se prevăd cu dispozitive de temporizare care să întârzie intrarea acestora în funcţiune cu o perioadă prestabilită.

126

Perioada dintre declanşarea semnalului de avertizare şi intrarea în funcţiune a instalaţiei de stingere se calculează astfel încât să se asigure evacuarea utilizatorilor din orice punct al zonei protejate.

Uşile de acces în zone, spaţii sau încăperi în care sunt posibile deversări de gaze ce pot pune în pericol viaţa utilizatorilor, precum şi căile de evacuare din aceste locuri se marchează cu inscripţii de avertizare asupra pericolului, amplasate în locuri vizibile pentru personalul de la locurile de muncă şi forţele de intervenţie.

Semnalele optice şi acustice produse de dispozitivele de avertizare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie inactive în starea de aşteptare; b) să indice toate căile de evacuare din zonele de stingere; c) să poată fi clar identificate şi percepute cu tonalităţi diferite, la începutul şi la sfârşitul perioadei de temporizare; d) să nu poată fi oprite înainte de expirarea timpului de funcţionare a instalaţiei de stingere; e) să fie în concordanţă cu capacităţile psihomotorii şi senzoriale ale utilizatorilor.

Pentru sistemele cu stingere locală nu este necesară evacuarea tuturor persoanelor din compartiment, dar sunt obligatorii măsuri speciale privind instruirea personalului.

Instalaţiile de stingere a incendiilor cu spumă trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă referitoare la posibilitatea de a fi activate manual sau automat şi de a genera şi dispersa o cantitate calculată de spumă, cu coeficientul de înfoiere stabilit, peste o suprafaţă dată, cu debitele de stingere necesare, într-un timp specificat, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

Instalaţiile de stingere a incendiilor cu pulberi trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă referitoare la posibilitatea de a fi activate manual sau automat şi de a refula o cantitate calculată de pulbere peste o suprafaţă dată sau un obiect specificat, cu intensităţile şi debitele de stingere necesare, într-un timp normat şi în reprizele normate, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

Măsuri generale de prevenire a incendiilor la executarea lucrărilor cu foc deschis Utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu şi pe timp de vânt este interzisă; locurile cu pericol de incendiu, în care se aplică această interdicţie, se stabilesc şi se marchează de persoanele în drept.

Prepararea hranei prin utilizarea focului deschis în incintele unităţilor, în zonele de agrement şi în gospodăriile populaţiei se face numai în locuri special amenajate, în condiţii şi la distanţe care să nu permită propagarea focului la construcţii, depozite, culturi agricole, păduri, plantaţii sau la alte vecinătăţi.

Arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deşeurilor şi a altor materiale combustibile se face în locuri special amenajate ori pe terenuri pregătite, cu luarea măsurilor ce se impun pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi, asigurânduse supravegherea permanentă a arderii, precum şi stingerea jarului după terminarea activităţii.

Arderea miriştilor se face numai după luarea măsurilor ce se impun pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi, asigurându-se supravegherea permanentă a arderii.

Utilizarea focului deschis nu se admite la distanţe mai mici de 40 m faţă de locurile cu pericoi de explozie: gaze şi lichide combustibile, vapori inflamabili, explozivi etc, respectiv 10 m faţă de materiale sau substanţe combustibile: lemn, hârtie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei etc, fără a fi supravegheat şi asigurat prin măsuri corespunzătoare.

127

Luarea măsurilor pentru prevenirea jocului copiilor cu focul în condiţii şi în locuri în care se pot produce incendii constituie o obligaţie a persoanelor care răspund, potrivit legii, de creşterea, educarea şi îngrijirea copiilor.

Reglementarea de către administratorul operatorului economic/conducătorul instituţiei sau, după caz, de consiliul local a modului de executare a lucrărilor cu foc deschis presupune: f) stabilirea locurilor unde, periodic sau permanent, se pot efectua lucrări cu foc deschis, cum sunt topirea bitumului, arderea deşeurilor combustibile, curăţările prin ardere, precum şi a persoanelor care le supraveghează; g) stabilirea şi marcarea locurilor cu pericol de incendiu în care este interzisă utilizarea focului deschis; h) nominalizarea persoanelor care au dreptul să emită permis de lucru cu foc; i)descrierea procedurii de emitere, semnare, aducere la cunoştinţă şi păstrare a permisului de lucru cu foc; j) aprobarea unor instrucţiuni specifice de prevenire a incendiilor pentru astfel de lucrări.

Distrugerea prin ardere a unor deşeuri sau reziduuri combustibile se efectuează cu respectarea legislaţiei specifice privind protecţia mediului.

Efectuarea lucrărilor de sudare, tăiere, lipire sau a altor asemenea operaţiuni care prezintă pericoi de incendiu, în construcţii civile (publice), pe timpul programului cu publicul, în instalaţii tehnologice cu risc de incendiu sau explozie, în depozite ori în alte spaţii cu pericol de aprindere a materialelor, produselor sau substanţelor combustibile este interzisă.

Lucrările de sudură se pot executa în spaţiile respective numai după ce s-au luat măsuri pentru: evacuarea persoanelor, îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile, golirea, spălarea, blindarea traseelor de conducte ori a utilajelor, aerisirea sau ventilarea spaţiilor, dotarea locurilor de muncă cu mijloace de limitare şi stingere a incendiilor.

Aceste lucrările se execută numai pe baza permisului de lucru cu foc, al cărui model este prezentat în anexa nr. 4 din OMAI 163/2007.

Este obligatorie instruirea personalului de execuţie, control şi supraveghere asupra măsurilor de apărare împotriva incendiilor, precum şi informarea serviciului privat/voluntar pentru situaţii de urgenţă.

Anexa nr.4 Unitatea emitentă P E R M I S DE L U C R U CU FOC Nr..............din ..............

Se eliberează prezentul permis de lucru cu foc doamnei/domnului ......................................, ajutat de doamna/ domnul .... ................................., care urmează să execute ...............................folosind .............................................. la (în)................................................................................ Lucrările încep la data de ...................ora ................, şi se încheie la data de .............. ora ........

Premergător, pe timpul şi la terminarea lucrărilor cu foc se vor lua următoarele măsuri: 1. Îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile din zona de executare a lucrărilor şi din apropierea acesteia, pe o rază de ........metri, astfel:

2. Golirea, izolarea, spălarea, aerisirea conductelor, utilajelor sau instalaţiilor, prin: 128

3. Ventilarea spaţiilor în care se execută lucrările se realizează astfel: 4. Verificarea zonei de lucru şi a vecinătăţilor acesteia, înlăturarea surselor de aprindere şi a condiţiilor care favorizează producerea incendiilor şi a exploziilor, protejarea antifoc a materialelor din zonă.

5. începerea lucrărilor cu foc s-a făcut în baza buletinului de analiză nr................ din ....................................................................................................................................... eliberat de ................................................(acolo unde este cazul) 6. respectarea normelor de apărare împotriva incendiilor, specifice tehnologiei de lucru:

7. În zona de lucru se asigură următoarele mijloace de stingere a incendiilor:

8. Lucrările cu foc deschis nu se execută dacă sunt condiţii de vânt 9. Pe timpul lucrărilor se asigură supravegherea acestora de către doamna/domnul .......................................................

10. Şeful serviciului public voluntar/privat pentru situaţii de urgenţă este anunţat despre începerea, întreruperea şi încheierea lucrării.

11. Controlul măsurilor de apărare împotriva incendiilor se asigură de către doamna/domnul...........................................

12. Supravegherea lucrărilor cu foc se asigură de către doamna/domnul............................................................

13. Incendiul sau orice alt eveniment se anunţă la ........................................................, prin .......................................

14. Alte măsuri specifice de apărare împotriva incendiului:

15. Personalul de execuţie, control şi supraveghere a fost instruit asupra măsurilor de apărare împotriva incendiului.

Responsabili Numele şi prenumele Semnătura Emitentul Şeful sectorului în care se execută lucrările Execuranţii lucrărilor cu foc Serviciul public voluntar/privat pentru situaţii de urgenţă Permisul de lucru cu foc, se întocmeşte în două exemplare, dintre care unul se înmânează şefului formaţiei de lucru sau persoanei care execută operaţiunile cu foc deschis, iar celălalt rămâne la emitent.

Permisul de lucru cu foc este valabil o singură zi.

129

La terminarea lucrului, permisul de lucru cu foc se predă de către executant emitentului. Şeful sectorului de activitate, atelier, secţie, depozit, instalaţie etc. în care se execută operaţiuni cu foc deschis are obligaţia să asigure măsuri pentru: d) pregătirea locului; e) instruirea personalului; f) controlul după terminarea lucrării.

Executantul lucrării are obligaţia de a utiliza pentru executarea lucrărilor cu foc deschis numai echipamente şi aparate în bună stare de funcţionare.

Toate echipamentele şi aparatele pentru executarea lucrărilor cu foc deschis se întreţin şi se verifică în conformitate cu instrucţiunile furnizorului. În timpul executării lucrării trebuie să se asigure: g) supravegherea permanentă a flăcării, a răspândirii şi a traiectoriilor scânteilor sau particulelor de materiale incandescente şi a intensităţii fluxului de căldură; h) strângerea şi depozitarea resturilor de electrozi în vase speciale cu nisip sau cu apă; i)închiderea robinetelor buteliei de oxigen şi a generatorului de acetilenă, dacă durata întreruperii executării lucrării depăşeşte 10 minute; j) interzicerea agăţării arzătoarelor, chiar stinse, de buteliile de oxigen sau de generatoarele de acetilenă; k) neefectuarea de deplasări cu arzătoarele aprinse în afara zonei de lucru sau de urcări pe scări, schele etc; l)evacuarea carbidului din generator, în cazul întreruperii lucrului pe o perioadă mai îndelungată.

După terminarea lucrării, şeful sectorului de activitate, trebuie să asigure următoarele măsuri: d) verificarea locului în care s-a executat lucrarea, precum şi a spaţiilor adiacente şi a celor situate la cotele inferioare sau superioare, pentru a constata dacă nu s-au creat focare de incendiu: zone incandescente, miros de ars sau degajări de fum etc; e) descoperirea tuturor zonelor protejate, verificându-se dacă starea lor este intactă, şi luarea de măsuri în consecinţă; f) verificarea, la anumite intervale, pe parcursul mai multor ore şi în timpul nopţii, a situaţiei existente la locul în care s-a efectuat lucrarea şi în imediata apropiere a acestuia; g) depozitarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor folosite la lucrare; h) reamplasarea pe poziţiile iniţiale a elementelor şi materialelor combustibile la cel puţin 6 ore de la terminarea lucrării; i)colectarea şlamului de carbid în containere destinate acestui scop şi depozitarea acestora într-un loc special amenajat.

Folosirea flăcării: lumânări, făclii, torţe şi altele asemenea pe timpul spectacolelor de teatru, operă, operetă, a festivităţilor desfăşurate în restaurante sau pentru ambianţă ori divertisment în restaurante, baruri, cluburi, discoteci etc. este interzisă.

Pentru durate scurte, stabilite precis, se admite folosirea flăcării în situaţiile menţionate, cu condiţia asigurării condiţiilor de împiedicare a iniţierii şi propagării incendiului, după cum urmează: d) evitarea amplasării în apropierea sau contactul cu materiale combustibile: decoruri, costume, haine, perdele etc; e) folosirea unor suporturi incombustibile; f) prevenirea producerii unor incendii prin răsturnare, manevrare greşită etc; f)stingerea obligatorie a flăcărilor la terminarea evenimentului; 130

g) nominalizarea personalului propriu ce asigură supravegherea şi intervenţia în caz de incendiu; f) asigurarea mijloacelor tehnice adecvate de apărare împotriva incendiilor; g) anunţarea, după caz, a serviciului profesionist, voluntar sau privat, pentru situaţii de urgenţă, a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Pentru spectacolele , care au loc pe timpul unei stagiuni, se transmite la inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti, la începutul stagiunii, programul spectacolelor respective.

Reglementarea fumatului din punct de vedere al prevenirii incendiilor este obligatorie în cadrul fiecărui operator economic sau al fiecărei instituţii publice şi se face prin dispoziţie scrisă, dată de persoana cu atribuţii de conducere.

Pentru situaţiile în care o construcţie sau o amenajare este folosită de mai mulţi utilizatori, reglementarea fumatului se face prin dispoziţie emisă de proprietarul construcţiei sau ai amenajării respective, însuşită de utilizatorii în cauză. În dispoziţia pentru reglementarea fumatului se menţionează : e) locurile cu pericol de incendiu sau de explozie, pe lângă spaţiile publice închise, conform legii, în care este interzis fumatul sau, după caz, accesul cu ţigări, chibrituri sau brichete; se prevăd obligatoriu locurile cu schele, cofraje şi eşafodaje, realizate din materiale combustibile, precum şi lanurile de cereale în faza de coacere şi zonele împădurite; f) locurile amenajate pentru fumat; g) persoanele desemnate să răspundă de supravegherea respectării reglementării, pe locuri şi sectoare de activitate; h) alte date şi informaţii necesare să fie precizate pentru a diminua pericolul de incendiu.

Locurile în care este interzis fumatul se marchează conform legii.

Locurile în care este permis fumatul se marchează cu indicatorul „LOC PENTRU FUMAT".

(6) Locurile pentru fumat stabilite în exteriorul clădirilo sunt amplasate la o distanţă rnai mare de 40 m faţă de locurile în care există pericol de explozie: gaze şi lichide combustibile, explozivi, vapori inflamabili etc, 10 m faţă de locurile în care există materiale solide combustibile: lemn, textile, hârtie, carton asfaltat, bitum, şi 50 m faţă de culturile de cereale păioase în perioada coacerii şi recoltării sau de zonele împădurite.

Locurile stabilite pentru fumat se prevăd cu: d) e) comportare f)

scrumiere sau vase cu apă, nisip sau pământ; instrucţiuni afişate, cuprinzând măsuri de prevenire a incendiilor şi reguli de în caz de incendiu: mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor.

Scrumierele din interiorul clădirilor se amplasează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea materialelor combustibile din apropiere, cum ar fi draperii, perdele, jaluzele.

Depunerea în scrumiere a altor deşeuri de materiale combustibile, cum sunt hârtia, cartonul, textilele, este interzisă.

Golirea scrumierelor în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care există materiale combustibile este interzisă.

Aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigări sau chibrituri aprinse este interzisă.

131

TIMPII DE SIGURANŢĂ LA FOC ŞI TIMPII OPERATIVI DE INTERVENŢIE -Definire şi factori de evaluareNr. crt.

1.

2.

3.

4.

5.

Timpul şi definirea acestuia

Notaţie Factori de evaluare

A. Timpi de siguranţă la foc Timpul de aprindere- durata în Ta - clasele de combustibilitate sau de care în anumite condiţii, un periculozitate a materialelor şi a material trece de la starea substanţelor existente; normală la starea de - energia termică dezvoltată de sursele combustie, producând de aprindere, frecvenţa şi durata de izbucnirea incendiului acţiune a acestora; - existenţa împrejurărilor care pot determina izbucnirea unui incendiu.

Timpul nominalizat de Tne - numărul, dimensiunile (gabaritul) evacuare- intervalul scurs de la căilor de evacuare; înştiinţarea utilizatorilor până la - dispunerea căilor de evacuare, a părăsirea construcţiei de către traseelor şi marcarea acestora; aceştia sau/şi până la - lungimea căilor de evacuare si adăpostirea lor în spaţiile de vitezele de deplasare; refugiu prevăzute şi amenajate.

- fluxul (debitul) global de evacuare; - capacitatea de evacuare a căilor existente; - existenţa iluminatului de siguranţă; - aptitudinea persoanelor de a se evacua.

Timpul de supravieţuireTsv -nivelurile de performanţă privind perioada în care persoanele rezistenţa şi stabilitatea la foc a aflate într-o îcăpere sau într-un construcţiei (instalaţie); refugiu pot supravieţui după - nivelurile de siguranţă a încăperii sau producerea incendiului refugiului, în funcţie de: a) izolarea termica faţă de vecinătăţi; b) etanşeitatea la fum, gaze fierbinţi şi alte produse nocive; c) stabilitatea la şocuri termice, mecanice şi la presiuni; d) existenţa iluminatului de siguranţă; e) realizarea sistemului de comunicare cu forţele de intervenţie (informare, îndrumare evitarea panicii).

- asigurarea condiţiilor de evacuare şi de salvare a persoanelor înainte de afectarea funcţiilor vitale.

Timpul de siguranţă al căilor Tsac - timpii scurşi pentru ca agenţii care pot de evacuare-perioada minimă interveni (căldură, fum, produse nocive) de supravieţuire a persoanelor să nu producă efecte negative excesive pe timpul folosirii căilor de asupra utilizatorilor; evacuare - rezistenţa la foc a construcţiei.

Timpul de siguranţă a Tsr - timpii scurşi pentru ca agenţii care pot 132

6.

7.

8.

9.

refugiilor- perioada minimă de supravieţuire a persoanelor pe timpul staţionării în refugii, indiferent de evoluţia incendiilor în interiorul spaţiilor respective Timpul de siguranţă al ascensoarelor de interveţtieintervalul scurs de la izbucnirea incendiului până în momentul în care ascensoarele prevăzute să funcţioneze pe timpul incendiilor pot fi utilizate în conditii de siguranţă de către ocupanţii clădirii şi de pompieri

interveni (căldură, fum, produse nocive) să nu producă efecte negative excesive asupra utilizatorilor; - rezistenţa la foc a construcţiei.

Tsai

- nivelurile de performanţă privind rezistenţa şi stabilitatea la foc a construcţiei (instalaţiei); - etanşeitatea la fum, gaze fierbinţi şi alte produse nocive a puţurilor ascrnsoarelor; - siguranţa şi durata funcţionarii surselor de alimentare cu energie electrică a ascensoarelor.

Timpul de dezvoltare liberă a incendiului- intervalul scurs de la izbucnirea incendiului până la intrarea în acţiune a mijloacelor de stingere Timpul de incendiere totalăintervalul scurs de la izbucnirea incendiului până în momentul în care incendiul a cuprins întreaga construcţie sau întregul compartiment de incendiu

Tdli

echiparea cu instalaţii şi cu sisteme de stingere (automate sau manuale); - dotarea cu mijloace mobile şi timpul de începere a intervenţiei.

Tit

Timpul de propagare a incendiului la construcţiile vecine- intervalul scurs de la declararea unui incendiu într-o construcţie până în momentul incendierii unor construcţii, instalaţii sau depozite vecine

Tpv

- densitatea sarcinii termice de incendiu; - viteza de ardere a materialelor şi substanţelor combustibile şi cantitatea de caldură dezvoltată; - etanşeitatea închiderilor (pereţi, planşee, protecţii ale golurilor); - existenţa sistemelor şi a posibilităţilor de evacuare dirijată a fumului şi a gazelor fierbinţi; -echiparea cu mijloace tehnice p.s.i.

-căldura degajată de incendiu şi emisia de scântei şi de alte particule, de materiale incendiatoare; - rezistenţa la foc a faţadelor şi a acoperişurilor construcţiilor vecine; - clasa de combustibilitate a unor materiale şi substanţe din imediata apropiere; - existenţa unor căi ascunse de propagare (canale,fluxuri de cabluri sau conducte) ; - condiţiile atmosferice; - distanţele până la construcţiile vecine; - geometria construcţiilor (instalaţiilor).

B. Timpi operativi de intervenţie 1. Timpul de alarmare- intervalul scurs de la izbucnirea incendiului până la semnalarea acestuia printr-un sistem sau dispozitiv automat de

T1

- nivelul de performanţă a sistemului (dispozitivului) de detectare-alarmare (automat sau manual); -prezenţa persoanei apte să observe şi să anunţe incendiul.

133

2.

detectare-alarmare sau de către o persoană Timpul de alertare- intervalul cuprins între momentul alarmării în caz de incendiu şi cel al constituirii formaţiei de marş, în vederea deplasării la locul evenimentului

T2

mijloc de transmitere a anunţului de incendiu;

3.

Timpul de deplasare- intervalul cuprins între momentul alertării forţelor destinate intervenţiei şi sosirea acestora la locul incendiului sau înapoierea la sediu

T3

4.

Timpul de intrare în acţiune a forţelor concentrate- durata medie de realizare a dispozitivului de intervenţie

T4

5.

Timpul de răspuns- intervalul cuprins între momentul alertării forţelor de interventie şi intrarea acestora în dispozitiv Timpul de începere a

T5

6.

- distanţa pâna la cel mai apropiat

T6

- nivelul de performanţă a mijlocului de comunicare a anunţului de incendiu la serviciul de pompieri; - durata pregătirii pentru deplasare a serviciului profesionsit pentru situaţii de urgenţă (alertarea, echiparea şi îmbarcarea personalului de intervenţie, pornirea autospecialelor şi constituirea formaţiei de marş transmiterea ordinului de deplasare.

-nivelul de performanţă a autospecialelor (utilajelor) pompierilor; - distanţa ce trebuie parcursă de serviciul profesionist pentru situaţii de urgenţă până la locul izbucnirii incendiului; - starea drumurilor, a căilor de acces şi practibilitatea acestora; - condiţiile atmosferice, anotimpul şi intervalul orar (ziua, noaptea); - nivelul traficului (aglomeraţie) .

-nivelul de cunoaştere a obiectivului de către personalul de intervenţie şi gradul de instruire a acestuia; - locul de izbucnire a incendiului şi accesibilitatea la acesta; - existenţa, dispunerea şi starea surselor de apă, precum şi posibilităţile de alimentare sau de amplasare a autospecialelor şi utilajelor mobile; - executarea recunoaşterii; - completarea echipării personalului de intervenţie cu mijloace de protecţie, în funcţie de condiţiile specifice; - tipul şi dimensiunile dispozitivului de intervenţie; - categoriile, tipurile şi numărul autospecialelor şi al utilajelor de intervenţie concentrate şi starea acestora.

-suma factorilor de la nr.crt. 2, 3 şi 4; T5=T2+T3+T4 -suma factorilor de la nr.crt.1, 2, 3şi 4 134

7.

8.

intervenţiei- intervalul cuprins între momentul apariţiei arderii şi realizarea dispozitivului de intervenţie Timpul real de evacuareintervalul cuprins între momentul înştiinţării utilizatorilor şi părăsirea construcţiei de către aceştia

T5=T1+T5

T7

Timpul de localizare- intervalul cuprins între momentul intrării în acţiune a forţelor concentrate şi punerea sub control a limitelor arderii pe direcţiile de propagare a incendiului Timpul de stingere- intervalul cuprins între momentul localizării şi până la întreruperea (neutralizarea) completă a arderii, până la înlăturarea posibilităţilor de reaprindere a materialelor şi a substanţelor combustibile sau până la producerea unor fenomene negative

T8

10.

Timpul de înlaturare a efectelor negative ale incendiului- durata lucrărilor ulterioare stingerii incendiului pentru înlăturarea unor efecte negative care pot crea la faţa locului alte riscuri majore

T10

11.

Timpul de intervenţie- intervalul cuprins între momentul intrării în acţiune a forţelor concentrate şi finalizarea lucrărilor ulterioare opririi procesului de ardere

T11

9.

T9

-factorii timpului normalizat de evacuare (Tne); - timpul de sosire la faţa locului a forţelor de intervenţie; - efectele incendiului asupra căilor de evacuare şi utilizatorilor; - existenţa şi performanţele mijloacelor de salvare cu care este echipată clădirea şi a celor din dotarea serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă.

-tipul şi complexitatea construcţiei (instalaţiei); - timpul de dezvoltare liberă a incendiului; - echiparea cu instalaţii şi cu mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor .

- factorii menţionaţi la nr.crt. 8 ; - cantităţile de materie şi substanţe care ard şi modul de distribuire a acestora în spaţiu; - continuitatea debitării agenţilor de stingere la parametrii stabiliţi (intensităţi, presiuni debite); - eficienţele mijloacelor de protecţie a personalului de intervenţie şi fiabilitatea acestora; producerea unor evenimente perturbatoare explozii, prăbuşiri etc.

- riscuri remanente stingerii unor incendii cum pot fi cele generate de: * focare ascunse; * scăpări de gaze; * agenţi puternici poluanţi care trebuie neutralizaţi ; * prăbuşirea iminenta a unor elemente de construcţii.

- necesitatea căutării unor eventuale victime sau a unor bunuri de valoare mare; - necesitatea continuării răcirii unor elemente de construcţie sau instalaţii.

T11=T7+T8+T9+T10

135

12.

13.

14.

Timpul de retragere- durata operaţiunilor de strângere a dispozitivului de intervenţie şi de pregătire a forţelor şi a mijloacelor concentrate penru deplasarea de la locul incendiului Timpul de ocupare al forţelor şi mijloacelor de intervenţieintervalul cuprins între momentul alertării forţelor de intervenţie şi începerea deplasării acestora la remiză Timpul total de dislocare al forţelor şi mijloacelor de interveţie - intervalul cuprins între momentul alertării forţelor de intervenţie şi înapoierea acestora la sediu

T12

T13

dimensiunile şi complexitatea dispozitivului de intervenţie; - refacerea plinului cisternelor cu apă; - condiţiile atmosferice; - echiparea şi refacerea personalului de intervenţie; - verificarea tehnicii de intervenţie.

T13=T5+T11+T12

T14

T14=T3+T13

Controlul respectării normelor de apărare împotriva incendiilor Controlul propriu al respectării normelor, dispoziţiilor şi măsurilor de apărare împotriva incendiilor se efectuează de: a) structurile cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor, constituite în cadrul operatorului economic/instituţiei/localităţii pe baza unui grafic anual, trimestrial, lunar, zilnic; b) personalul din componenta preventivă a serviciilor publice, voluntare şi private; c) şefii locurilor de muncă respective, zilnic sau pe schimb, după caz.

Controlul efectuat de structurile cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor se finalizează prin documente scrise, în care se consemnează: a) construcţiile şi instalaţiile care au fost cuprinse în control; b) constatările rezultate din teren; c) propuneri de măsuri şi acţiuni de înlăturare a deficienţelor şi de îmbunătăţire a activităţii.

Trimestrial, structurile cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor efectuează un control de verificare privind respectarea obligaţiilor contractuale din domeniul apărării împotriva incendiilor şi a normelor specifice de apărare împotriva incendiilor la persoanele fizice/juridice care desfăşoară activităţi în perimetrul operatorului economic/instituţiei/ localităţii.

Constatările, măsurile şi deciziile adoptate în urma controalelor se aduc la cunoştinţă, prin documente scrise, tuturor persoanelor implicate. În baza concluziilor rezultate din controalele autorităţii de stat sau din controalele proprii, administratorul operatorului economic, conducătorul instituţiei sau, după caz, primarul este obligat să ia măsuri imediate de remediere a tuturor neregulilor constatate în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Activitatea de apărare împotriva incendiilor desfăşurată de operatorul economic, instituţie sau organul administraţiei publice centrale sau locale se analizează, conform legii, semestrial sau anual, precum şi cu prilejul finalizării controalelor şi după producerea unor incendii.

Analiza se desfăşoară pe bază de raport sau informare întocmit/întocmită de structura care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Raportul de analiză conţine următoarele: 136

a) implementarea noilor prevederi legale; b) stadiul îndeplinirii măsurilor stabilite; c) deficienţele care se manifestă în domeniul apărării împotriva incendiilor; d) concluzii din activitatea de instruire şi pregătire a personalului; e) relaţiile cu terţii privind apărarea împotriva incendiilor; f) asigurarea dotării, calitatea şi funcţionarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor; g) eficienţa activităţilor desfăşurate de structurile cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor; h) propuneri de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii.

Aspectele discutate pe timpul analizei se consemnează într-un proces-verbal, iar deciziile care se iau se aprobă printr-o hotărâre care se aduce la cunoştinţă persoanelor interesate.

La analiză participă în mod obligatoriu, după caz, preşedintele consiliului judeţean, primarul, administratorul operatorului economic, conducătorul instituţiei publice, precum şi şefii structurilor cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, şefii sectoarelor de activitate la care sunt făcute menţiuni în raport şi proprietarii construcţiilor, în situaţia utilizării unei clădiri sau incinte de către mai mulţi operatori economici.

Tema nr. 8.

Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor Organizarea apărării împotriva incendiilor presupune: a) stabilirea structurilor cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor; b) elaborarea, aprobarea şi difuzarea actelor de autoritate: decizii, dispoziţii, 137

hotărâri şi altele asemenea, prin care se stabilesc răspunderi pe linia apărării împotriva incendiilor; c) elaborarea, aprobarea şi difuzarea documentelor şi evidenţelor specifice privind apărarea împotriva incendiilor; d) organizarea apărării împotriva incendiilor la locurile de muncă; e) planificarea şi executarea de controale proprii periodice, în scopul depistării, cunoaşterii şi înlăturării oricăror stări de pericol care pot favoriza iniţierea sau dezvoltarea incendiilor; f)analiza periodică a capacităţii de apărare împotriva incendiilor; g) elaborarea de programe de optimizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor; h) îndeplinirea criteriilor şi a cerinţelor de instruire, avizare, autorizare, atestare, certificare, agrementare, prevăzute de actele normative în vigoare; i) realizarea unui sistem operativ de observare şi anunţare a incendiului, precum şi de alertare în cazul producerii unui astfel de eveniment; j) asigurarea funcţionării la parametrii proiectaţi a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor; k) planificarea intervenţiei salariaţilor, a populaţiei şi a forţelor specializate, în caz de incendiu; l) analizarea incendiilor produse, desprinderea concluziilor şi stabilirea împrejurărilor şi a factorilor determinanţi, precum şi a unor măsuri conforme cu realitatea; m) reglementarea raporturilor privind apărarea împotriva incendiilor în relaţiile generate de contracte/convenţii; asigurarea formularelor tipizate, cum sunt permisele de lucru cu focul, fişele de instruire.

Structuri cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor În cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale şi al celorlalte organe centrale de specialitate, al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, al consiliilor judeţene, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, orăşeneşti şi comunale, al instituţiilor publice şi al operatorilor economici, în funcţie de nivelul riscului de incendiu şi de specificul activităţii, se constituie, după caz, următoarele structuri cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor: a) compartiment de apărare împotriva incendiilor, compus din două sau mai multe cadre tehnice sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor; b) cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor numit exclusiv pentru această activitate, conform legii; c) serviciu public voluntar sau privat pentru situaţii de urgenţă.

Extras OMAI 106 din 09.01.2007 CRITERIILE de stabilire a consiliilor locale şi operatorilor economici care au obligaţia de a angaja cel puţin un cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apãrãrii impotriva incendiilor Operatorii economici au obligaţia sa angajeze cel puţin un cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apãrãrii impotriva incendiilor, dacã îndeplinesc unul dintre urmãtoarele criterii: a) deţin sau isi desfãşoarã activitatea în: 1. clãdiri civile din categoriile de importanta exceptionala şi deosebita (A/B), încadrate conform reglementãrilor tehnice specifice, indiferent de aria construitã, regimul de înãlţime sau destinaţie; 138

2. clãdiri pentru comerţ cu suprafata desfasurata mai mare de 1.000 mp; 3. structuri de primire turistica cu funcţiuni de cazare de tipul: hoteluri, hoteluriapartament, moteluri, hosteluri, minihoteluri, bungalow-uri, cabane turistice, sate de vacanta, pensiuni turistice, pensiuni agroturistice şi altele similare, inclusiv unitãţile de alimentaţie din incinta acestora, cu peste 200 de locuri la nivelul operatorului economic; 4. clãdiri sau spaţii amenajate în clãdiri, având destinaţia de îngrijire a sãnãtãţii, cu peste 100 de paturi; 5. teatre, cu peste 200 de locuri; 6. sali de sport, sali de spectacol, clãdiri pentru activitãţi sportive cu peste 600 de locuri; b) desfãşoarã activitãţi în construcţii şi instalaţii cu risc mediu şi mare de incendiu, definit conform reglementãrilor tehnice specifice şi au peste 50 de angajaţi.

Au obligaţia sa angajeze cel puţin un cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apãrãrii impotriva incendiilor: a) consiliile locale ale municipiilor/sectoarelor municipiului Bucureşti - un cadru tehnic la 150.000 de locuitori; b) consiliile locale ale oraşelor/comunelor cu peste 5.000 de locuitori. În vederea îndeplinirii atribuţiilor pe linia apărării împotriva incendiilor, consiliile locale şi operatorii economici care nu au obligaţia, prin lege, să angajeze cel puţin un cadru tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor sau personal de specialitate, prevăzut la alin. (1) lit. b), pot desemna din rândul personalului propriu un salariat care să îndeplinească şi atribuţii specifice în domeniul apărării împotriva incendiilor sau pot încheia un contract cu o persoană fizică sau juridică atestată, în condiţiile legii.

La nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cadrul tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor se desemnează de consiliul local.

Activităţile de prevenire a incendiilor se desfăşoară de către personalul din compartimentul de prevenire din cadrul serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă, pe baza regulamentului elaborat de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

Atribuţiile pentru structurile prevăzute se stabilesc şi se detaliază astfel încât să permită îndeplinirea obligaţiilor legale care revin administratorului operatorului economic/conducătorului instituţiei, respectiv autorităţilor administraţiei publice.

Pentru celelalte categorii de salariaţi atribuţiile din domeniul apărării împotriva incendiilor se stabilesc în fişele posturilor.

Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă, are ca scop asigurarea condiţiilor care să permită salariaţilor/persoanelor fizice ca, pe baza instruirii şi cu mijloacele tehnice pe care le au la dispoziţie, să acţioneze eficient pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, evacuarea şi salvarea utilizatorilor construcţiei, evacuarea bunurilor materiale, precum şi pentru înlăturarea efectelor distructive provocate în caz de incendii, explozii sau accidente tehnice.

Prin loc de muncă, în înţelesul prevederilor normelor generale, se înţelege: a) secţie, sector, hală/atelier de producţie, filială, punct de lucru şi altele asemenea; b) depozit de materii prime, materiale, produse finite combustibile; c) atelier de întreţinere, reparaţii, confecţionare, prestări de servicii, proiectare şi altele asemenea; d) utilaj, echipament, instalaţie tehnologică, sistem, staţie, depozit de distribuţie carburanţi pentru autovehicule, depozit cu astfel de produse, punct de desfacere a buteliilor cu GPL pentru consumatori; 139

e) laborator; f) magazin, raion sau stand de vânzare; g) sală de spectacole, polivalentă, de reuniuni, de conferinţe, de sport, centru şi complex cultural, studio de televiziune, film, radio, înregistrări şi altele asemenea; h) unitate de alimentaţie publică, discotecă, club, sală de jocuri electronice şi altele asemenea; i) clădire sau spaţiu amenajat în clădire, având destinaţia de îngrijire a sănătăţii: spital, policlinică, cabinet medical, secţie medicală, farmacie şi altele asemenea; j) construcţie pentru cazare; k) compartiment, sector, departament administrativ funcţional, construcţie pentru birouri, cu destinaţie financiar-bancară; l) bibliotecă, arhivă; m) clădire sau spaţii amenajate în clădiri, având ca destinaţie învăţământul, supravegherea, îngrijirea sau cazarea ori adăpostirea copiilor preşcolari, elevilor, studenţilor, bătrânilor, persoanelor cu dizabilităţi sau lipsite de adăpost; n) lăcaş de cult, spaţiu destinat vieţii monahale; o) clădire şi/sau spaţiu având destinaţia de gară, autogara, aerogara şi staţie de metrou; p) fermă zootehnică sau agricolă; q) punct de recoltare de cereale păioase sau de exploatare forestieră; r) amenajare temporară, în spaţiu închis sau în aer liber.

Atunci când pe unul sau mai multe niveluri ale aceleiaşi clădiri îşi desfăşoară activitatea mai mulţi operatori economici sau alte persoane juridice sau persoane fizice autorizate, locul de muncă se delimitează la limita spaţiilor utilizate de aceştia, iar utilităţile comune se repartizează, după caz, proprietarului clădirii ori, prin înţelegere, operatorilor economici sau persoanelor juridice respective.

Organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă constă în: a) prevenirea incendiilor, prin luarea în evidenţă a materialelor şi dotărilor tehnologice care prezintă pericol de incendiu, a surselor posibile de aprindere ce pot apărea şi a mijloacelor care le pot genera, precum şi prin stabilirea şi aplicarea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor; b) organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor ; c) afişarea instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor; d) organizarea salvării utilizatorilor şi a evacuării bunurilor, prin întocmirea şi afişarea planurilor de protecţie specifice şi prin menţinerea condiţiilor de evacuare pe traseele stabilite; e) elaborarea documentelor specifice de instruire la locul de muncă, desfăşurarea propriu-zisă şi verificarea efectuării acesteia; f) marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de securitate sau a altor inscripţii ori mijloace de atenţionare.

La stabilirea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor se au în vedere: a) prevenirea manifestării surselor specifice de aprindere; b) gestionarea materialelor şi a deşeurilor combustibile susceptibile a se aprinde, cu respectarea normelor specifice de prevenire a incendiilor; c) dotarea cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, prevăzute în documentaţia tehnică de proiectare; d) verificarea spaţiilor la terminarea programului de lucru; e) menţinerea parametrilor tehnologici în limitele normate, pe timpul exploatării diferitelor instalaţii, echipamente şi utilaje tehnologice.

140

Organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor la locul de muncă cuprinde: a) stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare şi de alertare în caz de incendiu a personalului de la locul de muncă, a serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situaţii de urgenţă, a conducătorului locului de muncă, proprietarului/patronului/administratorului, precum şi a specialiştilor şi a altor forţe stabilite să participe la stingerea incendiilor; b) stabilirea sistemelor, instalaţiilor şi a dispozitivelor de limitare a propagării şi de stingere a incendiilor, a stingătoarelor şi a altor aparate de stins incendii, a mijloacelor de salvare şi de protecţie a personalului, precizându-se numărul de mijloace tehnice care trebuie să existe la fiecare loc de muncă; c) stabilirea componenţei echipelor care trebuie să asigure salvarea şi evacuarea persoanelor/ bunurilor, pe schimburi de lucru şi în afara programului; d) organizarea efectivă a intervenţiei, prin nominalizarea celor care trebuie să utilizeze sau să pună în funcţiune mijloacele tehnice din dotare de stingere şi de limitare a propagării arderii ori să efectueze manevre sau alte operaţiuni la instalaţiile utilitare şi, după caz, la echipamente şi utilaje tehnologice.

Datele privind organizarea activităţii de stingere a incendiilor la locul de muncă se înscriu într-un formular tipărit pe un material rezistent, de regulă carton, şi se afişează într-un loc vizibil, estimat a fi mai puţin afectat în caz de incendiu.

Datele se completează de conducătorul locului de muncă şi se aprobă de cadrul tehnic sau de persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de apărare împotriva incendiilor.

Structura-cadru a formularului, aceasta putând fi completată, după caz, şi cu alte date şi informaţii.

Model Operatorul economic/instituţia ORGANIZAREA APĂRĂRII ÎMPOTRIVA INCENDIILOR Locul de muncă………………………………………………….

I. – Prevenirea incendiilor 1. Materiale combustibile şi inflamabile (de exemplu, produse finite din lemn, lacuri, solvenţi etc.)

2. Surse de aprindere posibile (de natură electrică, termică, autoaprindere etc.)

3. Echipamente şi mijloace de lucru (de exemplu, motoare electrice, instalaţii de ventilaţie, scule şi dispozitive etc.

4. Măsuri generale (de exemplu, interzicerea focului deschis, interzicerea fumatului, colectarea deşeurilor etc.)

5. Măsuri specifice (de exemplu, asigurarea funcţionării sistemului de menţinere constantă a temperaturii, de evacuare a gazelor, utilizarea doar a sculelor care nu produc scântei etc.)

II. - Organizarea primei intervenţii de stingere a incendiilor 1. Mijloace de alarmare/alertare (telefon/număr serviciu profesionist pentru situaţii de urgenţă ................dispecerat/şef tură ...................... buton de alarmare amplasat la...................... etc.

2. Instalaţii şi dispozitive de limitare şi stingere a incendiilor (de exemplu, sprinklere, uşi rezistente la foc, trape) 3. Mijloace de protecţie a salariaţilor (de exemplu, aparate de respiraţie) 4. Personalul care asigură prima intervenţie: - stingătoare.....................................................................................................

- hidranţi interiori........................................................................................

- tablou electric..........................................................................................

- declanşare/oprire instalaţiile...................................................................

5. Personalul care asigură evacuarea persoanelor/bunurilor.............................................................

141

Întocmit (numele şi prenumele) Semnătura Indicatoare de securitate PANOURI DE SALVARE SI PRIM AJUTOR CALE SI ACCES DE EVACUARE

CALE SI ACCES DE EVACUARE

CALE SI ACCES DE EVACUARE

CALE SI ACCES DE EVACUARE

CALE SI ACCES DE EVACUARE

PUNCT DE PRIM AJUTOR

PUNCT TARGI

DUS DE SECURITATE

142

PUNCT MEDICAL DE SPALARE A OCHILOR

LEGATURA TELEFONICA (PUNCT MEDICAL)

PUNCT MEDICAL

LOC DE ADUNARE IN CAZ DE EVACUARE

DIRECTIE DE URMAT (indicator adiţional la unul din panourile de mai sus)

DIRECTIE DE URMAT (indicator adiţional la unul din panourile de mai sus)

DIRECTIE DE URMAT (indicator adiţional la unul din panourile de mai sus)

DIRECTIE DE URMAT (indicator adiţional la unul din panourile de mai sus)

PANOURI PRIVIND MATERIALE SI ECHIPAMENTE DE STINGERE A INCENDIILOR DIRECTIE DE URMAT (indicator adiţional la unul din panourile de mai jos)

DIRECTIE DE URMAT (indicator adiţional la unul din panourile de mai jos)

143

DIRECTIE DE URMAT (indicator adiţional la unul din panourile de mai jos)

DIRECTIE DE URMAT (indicator adiţional la unul din panourile de mai jos)

HIDRANT INTERIOR

SCARA

STINGATOR

TELEFON INCENDIU

INSTALAŢIE DE STINGERE A INCENDIILOR

INDICATOARE DE INTERZICERE FUMATUL INTERZIS

LUCRUL CU FOCUL DESCHIS SI FUMATUL INTERZIS

ACCESUL PIETONILOR INTERZIS

144

STINGEREA CU APA INTERZISA

APA NEPOTABILA

ACCESUL INTERZIS PERSOANELOR NEAUTORIZATE

ACCESUL INTERZIS VEHICULELOR DE TRANSPORT

NU ATINGETI

PERICOL DE ELECTROCUTARE

DEPOZITARE INTERZISA

UTILIZAREA ASCENSOARELOR INTERZISA

ACCESUL CAINILOR INTERZIS

145

INTERZIS PULVERIZAREA CU APĂ

UTILIZAREA TELEFONULUI MOBIL INTERZIS

ACCES INTERZIS

PLACUTE DE AVERTIZARE SI SEMNALIZARE A RISCULUI SAU PERICOLULUI ATENTIE ! MATERIAL INFLAMABIL SAU TEMPERATURI RIDICATE

ATENTIE ! MATERIALE EXPLOZIVE - PERICOL DE EXPLOZIE

ATENTIE ! SUBSTANTE TOXICE

ATENTIE ! SUBSTANTE COROZIVE

ATENTIE ! SUBSTANTE RADIOACTIVE – RADIATII IONIZANTE

146

ATENTIE ! SARCINI SUSPENDATE

ATENTIE ! VEHICULE DE TRANSPORT

ATENTIE ! PERICOL ELECTRIC

ATENTIE ! PERICOL GENERAL

ATENTIE ! RADIATII LASER

ATENTIE ! SUBSTANTE COMBURANTE

ATENTIE ! RADIATII NEIONIZANTE

147

ATENTIE ! CÂMP MAGNETIC RIDICAT

ATENTIE ! OBSTACOL – RISC DE CĂDERE

ATENTIE ! DENIVELARE – RISC DE CADERE

ATENTIE ! RISC BIOLOGIC

ATENTIE ! TEMPERATURA JOASA

ATENTIE ! SUBSTANTE NOCIVE SAU IRITANTE

ATENTIE ! PERICOLUL APARITIEI UNEI ATMOSFERE EXPLOZIVE

148

ATENTIE ! PERICOL DE PRINDERE A MAINII

ATENTIE ! PERICOL DE ALUNECARE

SEMNALIZARE DE RISC SAU PERICOL

MARCAJE OBLIGAลขII PROTECTIA VEDERII OBLIGATORIE

PROTECTIA CAPULUI OBLIGATORIE

PROTECลขIA AUZULUI OBLIGATORIE

PROTECTIA CAILOR RESPIRATORII OBLIGATORIE

PROTECTIA PICIOARELOR OBLIGATORIE

149

PROTECTIA MAINILOR OBLIGATORIE

PROTECTIA CORPULUI OBLIGATORIE

PROTECTIA FETEI OBLIGATORIE

PROTECTIA INDIVIDUALA IMPOTRIVA CADERII OBLIGATORIE

PASAJ OBLIGATORIU PENTRU PIETONI

OBLIGATIE GENERALA (însoţit la nevoie de un alt panou pentru detalii subplimentare)

DIMENSIONARE PLACUTE INDICATOARE

SIMBOLURI ETICHETE PRODUSE CHIMICE

150

E - EXPLOZIV

T+ - FOARTE TOXIC

O - COMBURANT

C – COROSIV

F – USOR INFLAMABIL

Xi – IRITANT

F+ - EXTREM DE INFLAMABIL

Xn – NOCIV

T - TOXIC

N – PERICULOS PENTRU MEDIU

ETICHETE DE PERICOL In legătură cu explozia – diviziunile 1.1, 1.2 şi 1.3

In legătură cu explozia – diviziunea 1.4

In legătură cu explozia – diviziunea 1.5

In legătură cu explozia – diviziunea 1.6

Gaz neinflamabil şi netoxic

151

Pericol de incendiu (substanţe lichide inflamabile)

Substanţă solidă inflamabilă

Substanţă predispusă la aprindere spontană

Pericol de emanaţie de gaz inflamabil în contact cu apa

Substanţă comburantă

Peroxid organic: pericol de incendiu

Substanţă toxică (se ţine izolată de articole alimentare sau de alte obiecte destinate consumului in vehicule, precum şi de locuri de descărcare sau transbordare) Substanţă infecţioasă (se ţine izolată de articole alimentare sau alte obiecte de consum şi alimente pentru animale in vehicule, precum şi de locuri de încărcare, descărcare sau transbordare)

152

Substanţă radioactivă în ambalaje (in caz de avarie a ambalajelor, pericol pentru sănătate în caz de ingerare, inhalare sau contact cu substanţa împrăştiată) Substanţă radioactivă în ambalaje (In caz de avarie a ambalajelor, pericol pentru sănătate prin ingerare, inhalare sau contact cu substanţa împrăştiată, inclusiv riscuri de iradiere la distanţă) Substanţă radioactivă în ambalaje (În caz de avarie a ambalajelor, pericol pentru sănătate prin ingerare, inhalare sau contact cu substanţa împrăştiată, inclusiv riscuri de iradiere la distanţă) Substanţă corozivă

Substanţe şi obiecte diverse, care în cursul transportului prezintă un pericol, altul decât cele pe care le prezintă celelalte clase

Instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor 1. Reguli şi măsuri de psi la staţiile de livrare a carburanţilor -cuvele de beton unde sunt amplasate rezervoarele vor avea sisteme de detectare a scurgerilor de carburanţi -rezervoarele cu pereţi dubli vor avea sisteme de detectare a scurgerilor -protejarea rezervoarelor împotriva coroziunii şi legarea acestora obligatoriu la pământ -între rezervoarele montate în cuvă de beton distanţa de montare va fi de peste 60cm -dacă spaţiul liber din cuvă nu este umplut cu nisip, se vor prevedea obligatoriu echipamente care să detecteze continuu concentraţiile de vapori de lichide combustibile şi instalaţie de ventilare mecanică -toate îmbinările cu flanşe vor fi prevăzute cu cleme de legătură -capacitatea maximă de depozitare va fi de maximum 300 mc -rezervoarele subterane vor avea guri de vizitare, pe capacele cărora vor fi prevăzute : - racord de umplere cu limitator - racord aspiraţie pompe - aerisire - recuperare vapori - măsurare manuală şi automată a nivelului -gurile de vizitare vor fi închise etanş, şi vor avea garnituri contra producerii scânteilor -capătul ţevilor de aerisire va fi ridicat deasupra solului la 4 m, având de asemenea opritor de flacără 153

-joja manuală de măsurat nivelul va fi din bronz sau alamă -instalaţiile electrice vor fi corespunzătoare cu mediul de montare -furtunurile de alimentare de la pompe vor avea lungimea maximă de 3,5 m -pompele de livrare vor fi fixate pe postamente de beton, supraînălţate, asigurânduli-se pante de scurgere -copertina peronului va fi din materiale incombustibile -încărcarea rezervoarelor nu se va face prin staţionarea cisternei pe carosabil -interzicerea fumatului şi a focului deschis în zonele cu pericol -menţinerea în stare de funcţionare a mijloacelor de stingere -nu se distribuie combustibili în vase de plastic -menţinerea liberă a căilor de acces şi evacuare -interzicerea improvizaţiilor şi remedierea imediată a defecţiunilor -intervenţia operativă pentru stingerea incendiilor şi anunţarea imediată a pompierilor militari 2. Reguli de psi la punctele de desfacere a buteliilor GPL -amplasarea acestor puncte la distanţă şi ferite de sursele de foc -asigurarea condiţiilor de transport, manipulare, stocare -depozitarea pe maximum două rânduri suprapuse -îngrădirea se face cu plasă de sârmă -prevederea de plăcuţe avertizoare privind interzicerea şi limitarea accesului -controlul etanşeităţii buteliilor la preluarea acestora -interzicerea depozitării pe o rază de 3 m a materialelor combustibile -alte tipuri de butelii vor fi depozitate la o distanţă de 10 m -interzicerea fumatului şi a focului deschis la o distanţă mai mică de 10 m de punctul de desfacere -interzicerea distribuirii pe timpul nopţii -interzicerea oricărui fel de intervenţie la butelii cum ar fi: repararea robinetului, înlocuirea acestuia, transvazarea conţinutului, reparaţii la corpul buteliei -instruirea personalului -dotarea cu echipament de protecţie conform normelor 3. Reguli de psi la atelierele de reparaţii auto -numărul autovehiculelor introduse în atelier va fi condiţionat de păstrarea liberă a căilor de acces şi evacuare -la introducerea în atelier, rezervorul de combustibil se va goli, iar contactul general va fi luat -ciocanele de lipit vor fi supravegheate mereu şi ţinute pe suporturi incombustibile -unde se produc scântei prin polizare, nu se vor amplasa în apropiere materiale combustibile sau inflamabile -la controlul cutiilor de viteze se vor folosi lămpi portative cu glob şi armătură la max. 24 volţi -se interzice suprasolicitarea instalaţiei electrice -bumbacul şi cârpele de şters vor fi depozitate în cutii metalice şi evacuate zilnic în locuri special amenajate -scurgerile de pe pardoseală vor fi acoperite cu nisip, măturate imediat şi evacuate în exterior -degresarea pieselor se va face cu materiale neinflamabile, dacă nu este posibil, atunci spălarea pieselor se face în exterior, în locuri ventilate, departe de surse de aprindere -lucrările de sudură vor fi executate cu respectarea normelor astfel : - distanţă de 10 m între butelia de oxigen şi sursa de acetilenă - furtunurile de alimentare fără defecţiuni şi cu coliere de strângere - atenţie la locurile unde cad brocurile de sudură 154

- sudura la rezervoare de combustibil după curăţarea foarte bine a acestora -la vopsirea autovehiculelor se vor îndepărta sursele de foc şi nu se va admite fumatul 4. Reguli de psi la atelierele de confecţii şi tricotaje -ascuţirea cuţitelor se va face în locuri special amenajate -dacă maşinile sunt fixe, ascuţirea se face după îndepărtarea materialului textil de pe masă şi după oprirea instalaţiei de absorbire locală -pietrele de polizor ptr ascuţire vor avea carcase de protecţie -se verifică starea fiarelor de călcat, a cordoanelor şi a ştecherelor -aşezarea fiarelor de călcat pe suporţi incombustibili, iar la terminarea lucrului se va întrerupe energia de alimentare -utilajele vor fi legate la centura de împământare -nu se va lucra cu maşini care prezintă defecţiuni electrice sau mecanice -curăţarea scamelor din interior şi ungerea utilajului se va face după grafic -tubulatura de evacuare a scamei se va curăţa cel puţin o dată pe lună -instalaţiile de iluminat şi forţă se vor curăţa săptămânal de scame şi praf 5. Reguli de psi la atelierele de blănărie şi pielărie -degresanţii şi adezivii se vor păstra în cantităţile necesare unui schimb de lucru -prepararea lor se va face în vase metalice în încăperi special amenajate -unde se lucrează cu materiale inflamabile şi în depozite se interzice fumatul şi focul deschis -unde pardoseala se spală cu jet de apă, instalaţiile electrice se vor proteja -la uscarea pieilor , nu se va depăşi temperatura tehnologică impusă pentru uscat -curăţarea prin ardere a plaselor din sârmă din procesul tehnologic se va face sub strictă supraveghere 6. Reguli de psi la atelierele de încălţăminte -interzicerea focului deschis -materialele cu tendinţă de autoaprindere se vor curăţa zilnic şi se vor evacua în locuri special amenajate -îndepărtarea materialelor combustibile din jurul maşinilor care lucrează încălzite -reziduurile rezultate zilnic din procesul de producţie se vor evacua în locuri special amenajate -la maşinile de subţiat marginea feţelor este interzisă ascuţirea cuţitelor odată cu subţierea -reşourile electrice prevăzute pentru topirea parafinei vor fi protejate corespunzător sau la nefolosire vor fi deconectate -deşeurile impregnate cu soluţii pentru lipit se vor păstra în cutii metalice şi evacuate la terminarea schimbului -arzătoarele pentru finisarea aţelor vor fi montate pe suporţi incombustibili -se interzice spălarea cu benzină a încălţămintei în secţiile de producţie sau depozite 7. Reguli şi măsuri de psi în industria lemnului 7.1. Prevederi generale În toate unităţile de prelucrare a lemnului, în afară de măsurile specifice, se vor respecta cu rigurozitate şi normele generale de psi. Acestea sunt valabile pentru : -

depozite de buşteni fabrici de cherestea, gatere, circulare, FP-uri fabrici şi ateliere de mobilă ateliere de tâmplărie uscătorii de cherestea fabrici de parchet, lăzi, uşi, ferestre, ambalaje tip palete, panouri magazii şi depozite aferente acestora 155

-

ateliere auxiliare pentru întreţinere

-Periodic, la intervale de o săptămână, şi ori de câte ori este necesar, se va curăţa praful combustibil şi rumeguşul de pe maşini, instalaţii, utilaje, pereţi etc -În curtea unităţilor şi în spaţiile dintre construcţii este obligatorie păstrarea curăţeniei, înlăturarea gunoaielor menajere, cele care conţin substanţe combustibile sau inflamabile, a rumeguşului, a prafului etc -Se interzice depozitarea chiar şi provizorie a materialelor combustibile lângă pereţii construcţiilor. Pentru accesul la intervenţie în caz de incendiu se vor asigura şi păstra libere toate căile de acces.

-Fumatul este interzis pe întreg teritoriul unităţilor de prelucrare a lemnului, cu excepţia locurilor marcate şi amenajate în acest scop.

-Locurile pentru fumat vor fi marcate cu tăbliţe vizibile, cu inscripţia Loc pentru fumat şi vor fi prevăzute cu lădiţe metalice cu nisip sau vase cu apă, în scopul colectării şi stingerii resturilor de ţigări şi a chibriturilor aprinse.

-Locurile pentru fumat se vor amenaja numai în spaţiile libere, amplasându-se la distanţe corespunzătoare evitării pericolului de incendiu.

-Accesul persoanelor străine în spaţiile de producţie şi depozitare este interzis -Este interzis accesul în aceleaşi spaţii -Lucrările de sudură, tăiere cu flacără, topirea bitumului, sau lucrări care produc căldură, scântei etc., vor fi executate numai pe baza Permisului de lucru cu foc 7.2. Depozite de material lemons -Materialul lemnos ca buşteni, cherestea, lobde, rămăşiţe, tocătură, crăci, rumeguş, se depozitează în stive sau halde, pe grupe, cu distanţe de siguranţă între ele, cu respectarea distanţelor de amplasare normate faţă de halele de prelucrare şi faţă de sursele de incendiu -Spaţiile de siguranţă nu vor fi blocate şi vor fi întreţinute astfel încât să permită accesul mijloacelor de intervenţie -Teritoriul depozitului va fi delimitat de drumuri de acces, garduri etc.

-Teritoriul depozitului, inclusiv o porţiune de cel puţin 25 m în jur va fi curăţată periodic de deşeuri, vegetaţie uscată şi alte materiale combustibile -Se interzice accesul în depozite a mijloacelor de transport cu defecţiuni, scurgeri de carburanţi şi lubrifianţi, cu tobe de eşapament defecte -Deşeurile de lemn şi materiale rezultate din curăţarea locurilor de muncă care sunt îmbibate cu lacuri, substanţe uşor combustibile sau inflamabile se vor îndepărta ritmic şi se vor depozita în locuri special amenajate, selectate în aşa fel încât să nu producă reacţii chimice între substanţele cu care sunt impregnate -Pe teritoriul depozitelor se interzice depozitarea, descărcarea sau manipularea altor substanţe sau materiale combustibile decât cele lemnoase (motorină, păcură etc.)

7.3. Fabrici de cherestea -Se vor respecta regulile de la capitolul depozite -Scurgerile de ulei amestecate cu praf de rumeguş se vor înlătura după fiecare schimb -Săptămânal se va curăţa praful depus pe utilaje, instalaţii, pereţi, fermele de rezistenţă, inclusiv subsolul -Halele de gatere construite din lemn se vor ignifuga o dată la doi ani -Se interzice aglomerarea şi stocarea materialului în hale peste cantitatea necesară unui schimb de lucru -În şopronul de sortare se vor evita aglomerările de material lemnos, coaja se va evacua permanent -Se interzice accesul în şopron a mijloacelor de transport intern care prezintă scurgeri de carburanţi, cu tobe de eşapament defecte, sau cu instalaţii electrice defecte 156

7.4. Uscătorii -Uscătoriile şi spaţiul din jurul acestora vor fi menţinute în permanenţă în stare curată -Căile de acces ale maşinilor de intervenţie vor fi menţinute libere -Se interzice montarea de instalaţii electrice în interiorul spaţiilor de uscare. Pentru iluminat se vor prevedea prize în exteriorul pereţilor, tensiunea la reţea fiind de max 24 volţi -Instalaţiile de uscare vor fi construite şi exploatate pe bază de proiecte şi prevăzute cu aparate, sisteme, termometre pentru controlul temperaturii -Materialul va fi depozitat pe vagonete -Uscătoriile se vor curăţa după fiecare şarjă, înainte de fiecare încărcare 7.5. Ateliere pentru prelucrarea lemnului -Utilajele pentru ascuţirea pânzelor de fierăstraie, cuţitelor maşinilor de prelucrare a lemnului, polizoare şi alte utilaje care pot produce scântei, vor fi amplasate în încăperi separate de cele pentru prelucrarea materialului lemnos -Materialul lemnos, înainte de prelucrare, va fi examinat cu grijă, pentru înlăturarea eventualelor incluziuni de metal -Încălzire atelierelor se va face cu încălzire centrală, cu respectarea normelor de psi, -În atelierele cu suprafaţa de până la 300 mp pot fi încălzite cu sobe cu acumulare de căldură, cu uşile de alimentare cu combustibil din afara încăperii -Se interzice folosirea sobelor fără acumulare de căldură de orice fel şi a radiatoarelor de orice tip.

-La terminarea programului de lucru se va asigura : - curăţarea utilajelor şi a locului de muncă - evacuarea deşeurilor - deconectarea de sub tensiune a utilajelor - întreruperea instalaţiei de iluminat de la tabloul general - închiderea uşilor şi geamurilor -Se interzice fumatul în ateliere -Utilajele pentru prelucrare vor fi prevăzute cu instalaţii de exhaustare a prafului şi rumeguşului, utilajele de şlefuit în alb vor avea sistem de exhaustare separat faţă de celelalte 7.6. Ateliere de vopsitorie şi finisaj -Spaţiile vor fi prevăzute cu sisteme de ventilaţie corespunzătoare. Acesta se pune în funcţiune cu 10 minute înainte de începerea lucrului, şi menţinut 15 minute după terminare -Instalaţiile electrice de iluminat şi forţă, motoarele şi alte utilaje vor fi de tip antiex -Încălzirea spaţiilor se va face cu încălzire centrală cu abur, apă sau aer cald. Elementele de încălzire vor fi cu suprafeţele netede, protejate contra depunerilor de vopsea sau lac, grund, praf etc.

-Pardoseala va fi netedă, rezistentă la foc, executată din materiale care nu produc scântei -Spaţiile vor fi marcate vizibil cu indicatoare de securitate -Îmbrăcămintea va fi din materiale care nu se electrizează -La sfârşitul fiecărei săptămâni se va executa curăţenia generală a atelierelor, înlăturarea depunerilor de pe pereţi, instalaţii, pardoseli, corpuri de iluminat şi de încălzire -Se interzice folosirea vaselor din PVC la transportul, manipularea, păstrarea vopselelor, lacurilor, diluanţilor, păstrarea lor făcându-se în vase metalice cu capac -Materialele se păstrează în încăperi separate, rezistente la foc, ferite de acţiunea razelor solare -În cazul când consumul de vopsea sau lac depăşeşte 10 litri pe schimb, vopsirea se face obligatoriu în cabine ventilate, prevăzute cu filtre pentru reţinerea particulelor de vopsea, şi cu ventilaţie pentru eliminarea vaporilor de solvent 157

-Uşile de acces în secţiile de vopsitorie vor fi marcate cu plăcuţe avertizoare ca; Pericol de incendiu, Fumatul strict oprit, Intrarea persoanelor străine strict oprită -Paletele ventilatoarelor de la instalaţia de ventilaţie vor fi executate din materiale neferoase 7.7. Depozite -Depozitele de materiale sunt în funcţie de natura şi categoria pericolului de incendiu a materialelor utilizate sau depozitate -Ele se depozitează în funcţie de proprietăţile fizico-chimice, cu asigurarea căilor de acces, dimensionate pentru a asigura limitarea posibilităţii de propagare a focului şi să permită intervenţia -Depozitele în industria lemnului pot fi pentru: - lichide combustibile - oxigen şi acetilenă - de lacuri, vopsele, solvenţi - de carbid - de materiale generale pentru procesul de producţie Reguli şi măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor la exploatarea instalaţiilor electrice Instalaţiile de forţă şi iluminat vor fi proiectate, executate şi exploatate cu respectarea prevederilor normelor în vigoare (I – 7 / 1999, ID–17, ID-15, PE 101, PE107 etc.).

Instalaţiile electrice de orice natură vor fi executate numai de către unităţi autorizate şi care vor utiliza numai personal calificat.

La utilizarea instalaţiilor de forţă şi iluminat se vor utiliza numai aparataje omologate şi în bună stare.

Tablourile, releele, contactoarele etc. vor fi prevăzute cu carcase de protecţie care vor fi menţinute în permanenţă închise. Se interzice înlocuirea fuzibilelor arse cu liţă, staniol sau alte materiale.

Se interzice supraîncărcarea circuitelor prin conectarea mai multor consumatori decât cei prevăzuţi pentru instalaţia respectivă.

Aparatele electrice portative se vor folosi numai cu conductoare izolate prevăzute cu ştecher. Nu se vor alimenta din aceeaşi priză mai mulţi consumatori prin utilizarea de triplu ştechere înseriate.

Tablourile electrice vor fi în permanenţă închise cu cheia, accesul la acestea îl va avea numai personalul calificat. Se interzice amplasarea şi păstrarea materialelor combustibile sub sau în interiorul tablourilor electrice.

Periodic (anual) se verifică instalaţia electrică de iluminat şi forţă de către personal calificat, urmărindu-se respectarea normelor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor.

Se interzice: ♦ Folosirea în stare defectă a instalaţiilor electrice şi a receptoarelor de energie electrică de orice fel, precum şi a celor deteriorate sau improvizate; ♦ Încărcarea circuitelor peste sarcina nominală; ♦ Suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele de alimentare; ♦ Agăţarea sau introducerea pe şi în interiorul tablourilor electrice a obiectelor de orice fel, precum şi adăpostirea de obiecte sau materiale în posturile de transformare; ♦ Folosirea instalaţiilor electrice neprotejate în medii cu vapori explozivi sau cu degajări de praf combustibil; 158

♦ Executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţie a instalaţiilor electrice de către persoane necalificate sau neautorizate; ♦ Utilizarea lămpilor mobile portative fără globuri şi grătare de protecţie sau alimentarea lor prin cordoane improvizate sau dezizolate; ♦ Folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumină improvizate din cartoane, hârtie sau materiale textile; ♦ Întrebuinţarea radiatoarelor electrice în alte locuri decât cele stabilite şi în condiţii care prezintă pericol de incendiu; ♦ Folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductoarelor electrice direct în priză fără fişe; ♦ Utilizarea receptoarelor de energie electrică fără luarea măsurilor de izolare faţă de elementele combustibile ale încăperii; ♦ Aşezarea pe motoarele electrice a materialelor combustibile precum şi necurăţarea acestora de depunerile de praf, scame şi alte materiale combustibile; ♦ Lăsarea neizolate a capetelor conductoarelor electrice în cazul demontării parţiale a unei instalaţii; ♦ Lăsarea sub tensiune a maşinilor, aparatelor şi utilajelor la terminarea programului de lucru; ♦ Neîntreruperea instalaţiei de iluminat din spaţiile de depozitare după terminarea lucrului; ♦ Folosirea siguranţelor fuzibile necalibrate, a dispozitivelor de protecţie defecte, improvizate sau cu rezistenţa mai mare decât cea stabilită.

Se interzice utilizarea aparatelor, echipamentelor şi utilajelor electrice fără să aibă gradul de protecţie necesar în raport cu mediul în care funcţionează, cu protecţia deteriorată sau să aibă temperatura lagărelor mai mare decât cea admisă, amplasate necorespunzător faţă de materialele combustibile.

Se interzice alimentarea mai multor receptoare electrice de aceeaşi natură printr-un circuit prevăzut cu protecţie comună dacă puterea totală instalată depăşeşte 15 Kw. Montarea conductoarelor aeriene se va executa: - pe izolatoare fixate pe suporţi incombustibili amplasaţi la distanţele admise de Normativul I 7/1999; - nu se vor fixa pe arbori; - se vor lua măsuri ca acestea să nu cadă pe construcţiile din materiale combustibile ori substanţe inflamabile sau să vină în contact cu acestea; - nu se vor monta în podurile clădirilor şi în construcţiile din materiale combustibile; - se vor izola la trecerea acestora prin planşee sau pereţii combustibili.

Se interzice montarea directă pe elementele de materiale combustibile a conductoarelor şi cablurilor cu manta din materiale combustibile sau greu combustibile, a tuburilor de PVC a aparatelor şi echipamentelor electrice.

Montarea conductoarelor şi a cablurilor menţionate mai sus se poate face numai prin introducerea lor în tuburi de protecţie, iar a celorlalte elemente numai pe suporturi incombustibile(zidărie, beton, foi de azbest) sau pe console incombustibile.

Legarea conductoarelor între ele se va face numai în cutii de legătură, doze şi manşoane. Legarea între ele a conductoarelor din cupru şi oţel se va face numai prin răsucire şi matisare, cositorire sau cu cleme corespunzătoare secţiunii conductoarelor.

Legarea conductoarelor de aluminiu cu secţiune nai mică de 10mmp se face cu cleme speciale pentru aluminiu. Conductoarele cu secţiune mai mare de 10mmp se leagă prin sudură.

Legarea conductoarelor de cupru cu cele de aluminiu se va face numai cu cleme speciale care folosesc cupalul.

159

Aparatele şi motoarele electrice se vor utiliza numai cu capace de protecţie şi în condiţii astfel încât să aibă asigurată ventilarea acestora pentru a nu se supraîncălzi.

Corpurile metalice ale aparatelor, utilajelor şi maşinilor electrice vor fi legate la pământ ; secţiunea conductoarelor de legare la pământ va fi cea prevăzută de normativele în vigoare.

Reguli şi măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor la exploatarea instalaţiilor de încălzire Instalaţii de încălzire centrală Instalaţiile de încălzire centrală din spaţiile cu pericol de explozie sau incendiu se aleg în funcţie de temperatura de aprindere a substanţelor din încăperile respective.

Temperatura conductelor şi corpurilor de încălzire va fi sub limitele la care ar putea provoca autoaprinderea substanţelor cu care pot veni în contact. În secţiile cu degajări de praf, combustibil conductele şi radiatoarele vor fi netede înlăturându-se periodic depunerile de praf de pe acestea şi din jurul lor.

Se interzice depunerea pe radiatoare şi pe conductele termice a vaselor cu lichide inflamabile, a îmbrăcămintei şi a altor materiale combustibile.

Este interzisă trecerea conductelor de termoficare pentru încălzire prin canale sau prin spaţii în care pot apărea vapori de gaze combustibile.

Toate conductele şi armăturile instalaţiei de încălzire centrală vor fi vopsite în culorile standardizate. Nu se vor depozita lichide şi materiale combustibile şi recipiente cu gaze sub presiune în jurul bateriilor de încălzire sau a aerotermelor la o distanţă mai mică de 1 m.

La exploatarea mijloacelor de încălzire locală se vor respecta următoarele reguli: materialele sau elementele combustibile vor fi amplasate la minim1,25 m în faţa focarelor; - în încăperi nu se admite depozitarea materialului combustibil care să depăşească necesarului pentru 24 de ore; - depozitarea materialelor combustibile se face la distanţa mai mare de 1 m la sobele fără acumulare de căldură şi 0,5 m la sobele cu acumulare de căldură; - este interzisă depozitarea materialului combustibil deasupra sobei; - în faţa uşiţei de alimentare, pardoseaua combustibilă se protejează cu tablă de dimensiuni 70 x 50 cm; - înainte de punerea în funcţiune sobele şi coşurile de fum se verifică amănunţit fiind reparate şi curăţate; - nu se utilizează sobe fără uşiţe la focare şi cenuşare, defecte sau izolate necorespunzător faţă de elementele combustibile ale clădirilor; - în timpul funcţionării sobelor uşiţele focarului şi cenuşarului trebuie menţinute închise şi zăvorâte; - se interzice uscarea hainelor sau a altor materiale combustibile pe sobe sau în imediata lor apropiere; - nu se admite folosirea lemnelor mai lungi decât vatra focarului sobei; - se vor numi persoane care să răspundă de aprinderea şi stingerea focului ; - cenuşa se evacuează periodic în locuri stabilite şi amenajate în acest scop, fără pericol de incendiu şi numai după ce se vor stinge resturile de jar; - se interzice montarea dispozitivelor şi a clapetelor de reglare a tirajului; La utilizarea sobelor fără acumulare de căldură se vor respecta următoarele: -

160

distanţa dintre sobe sau burlane şi materialele combustibile învecinate să fie de cel puţin 1 m, iar faţă de cele greu combustibile de 0,7; - la sobele cu înălţimea picioarelor de cel puţin 25 cm, pardoseala de sub acestea se protejează printr-un strat izolator de cărămidă plină având grosimea de 6 cm. Peste aceste izolaţii se pune tablă metalică, postamentul termic izolator trebuie să depăşească perimetrul sobei cu 25 cm iar în faţa focarului cu 50 cm; - coşurile de fum vor fi curăţate periodic în funcţie de calitatea şi cantitatea combustibilului folosit iar uşile pentru curăţare vor fi bine etanşe; - zidăria şi tencuiala coşurilor vor fi verificate periodic şi bine întreţinute astfel încât să se evite ortice crăpătură care ar permite ieşirea în încăperi sau în poduri a gazelor calde, a fumului sau a scânteilor; - se interzice racordarea focarelor alimentate cu gaze la canalele de fum care deservesc focare alimentate cu altfel de combustibil; Pentru instalaţiile de alimentare cu gaze naturale a sobelor se va respecta Normativul pentru distribuirea şi utilizarea gazelor naturale ( I6/1999) şi următoarele reguli: -

-

-

verificarea şi întreţinerea în bună stare de funcţionare a instalaţiei înlăturându-se orice posibilitate de scurgere a gazelor; în cazul în care se constată miros de gaze, înainte de aprinderea focului, se va aerisi încăperea şi se vor depista ş înlătura defectele care au provocat scăpările de gaze; aprinderea şi stingerea focului se va executa de către personal instruit în acest scop; aprinderea focului se face prin apropierea unei torţe aprinse (aprinzător) de arzătorul de gaze după care se deschide încet robinetul până când gazele se aprind (principiul „ gaz pe flacără”); este interzisă aprinderea flacără pe gaz; se interzice aprinderea arzătorului de gaze cu materiale sau deşeuri combustibile; atât la aprinderea cât şi la stingerea focului gazele vor fi închise şi deschise mai întâi de a robinetul principal apoi de la cel al arzătorului; persoana stabilită pentru aprinderea şi stingerea focului va controla periodic dacă tirajul sobei este bun; se interzice folosirea gazelor în sobele nereparate şi căror etanşeitate nu este asigurată: depistarea scăpărilor de gaze se face numai cu spumă de apă şi săpun şi nici într-un caz cu flacără; lucrările de montaj, reparaţii, revizii sau modificări la instalaţiile de gaze vor fi executate de persoanele autorizate numai cu avizul prealabil al societăţii distribuitoare. În cazul utilizării buteliilor cu gaze lichefiate se interzice:

- folosirea de butelii defecte, improvizate sau neomologate; - amplasarea buteliilor în apropierea surselor care radiază căldură; - activarea scurgerii gazului lichefiat din butelie prin agitarea sau încălzirea acesteia; - racordarea buteliei fără reductor de presiune; - utilizarea furtunului de racordare nefixat corespunzător, uzat sau în stare defectă; - folosirea furtunurilor executate din materiale plastice.

Centrale termice de încălzire Exploatarea centralelor termice precum şi a instalaţiilor de cazane aferente se va efectua numai de către persoane calificate şi instruite în ceea ce priveşte prescripţiile tehnice de exploatare ale acestora şi normele de prevenire a incendiilor.

Punerea în funcţiune şi exploatarea centralelor termice se face numai pe baza autorizaţiei de exploatare eliberată de I.S.C.I.R. cu respectarea instrucţiunilor în vigoare. În centrala termică nu se vor depozita utilaje sau materialele care nu au legătură cu exploatarea acesteia. Verificarea permanentă a aparatelor pentru controlul temperaturii şi 161

presiunii din cazane şi conducte, a indicatoarelor de nivel pentru agentul de încălzire şi a supapelor de siguranţă. În centralele termice care folosesc drept combustibil deşeurile de lemn se vor respecta următoarele reguli: transportul şi manipularea combustibilului să se facă în aşa fel încât acesta să nu fie împrăştiat în incinta unităţii; - în jurul centralei termice terenul va fi curăţat permanent de deşeuri şi alte materiale combustibile pe o rază de 30 de m; - silozul pentru depozitarea combustibilului va fi construit conform normelor de P.S.I. iar uşa de comunicare dintre acesta şi sala cazanelor va fi metalică cu rezistenţa la foc de 45 de minute; - cantităţile de combustibil depozitate în siloz nu vor depăşi 20 m3; - se interzice depozitarea combustibilului în sala cazanelor; - ventilaţia trebuie folosită în aşa fel încât să nu provoace amestecuri de praf şi aer; - coşurile de evacuare a fumului vor fi prevăzute cu sisteme de reţinere a scânteilor (parascântei); Centralele termice care folosesc combustibil gazos vor fi puse în funcţiune numai după verificarea arzătoarelor şi a presiunii în conductele de ga în limitele prevăzute de normativul I6/19999.

-

Circuitul de alimentarea a arzătoarelor cu gaze de la cazanele ale căror instalaţii funcţionează cu o presiune de lucru de peste 5000 mm coloană de apă va fi prevăzut cu sistem de protecţie care să întrerupă rapid debitul de gaze atunci când presiunea scade sub limita l acare flacăra poate deveni instabilă.

Circuitul de alimentarea al fiecărui arzător va fi prevăzut cu două ventile montate în serie dintre care unul cu acţionare manuală. Poziţia ventilelor închis sau deschis trebuie marcată vizibil.

Oprirea funcţionării cazanelor este obligatorie atunci când se constată: creşterea sau scăderea nivelului apei în afara limitelor admise fără a putea fi readusă la normal - defectarea unor aparate de control sau a dispozitivelor de siguranţă, - spargerea unor ţevi în interiorul cazanului; - aprinderea depunerilor de funingine în canalele de fum.

Oprirea funcţionării cazanelor se face respectând ordinea de închidere a circuitelor şi anume: -

se închid robinetele de alimentare cu combustibil; se închid robinetele de alimentare cu aer; se închide circuitul de alimentarea cu apă.

Supravegherea cazanelor poate înceta numai după închiderea circuitelor de alimentare cu combustibil şi scăderea presiunii aburului al zero.

-

162

Tema nr. 9 PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR Planurile de protecţie împotriva incendiilor sunt: a) planul de evacuare a persoanelor; b) planul de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform legii ca fiind periculoase; c) planul de intervenţie.

Planurile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu cuprind elemente diferenţiate în funcţie de tipul şi destinaţia construcţiei şi de numărul persoanelor care se pot afla simultan în aceasta şi se întocmesc astfel: a) pe nivel, dacă se află simultan mai mult de 30 de persoane; b) pe încăperi, dacă în ele se află cel puţin 50 de persoane; c) pentru încăperile destinate cazării, indiferent de numărul de locuri.

Planurile de evacuare se afişează pe fiecare nivel, pe căile de acces şi în locurile vizibile, astfel încât să poată fi cunoscute de către toate persoanele, iar în încăperi, pe partea interioară a uşilor.

Planul de evacuare se întocmeşte pe baza schiţei nivelului sau a încăperii, pe care se marchează cu culoare verde traseele de evacuare prin uşi, coridoare şi case de scări sau scări exterioare.

Pe planurile de evacuare se indică locul mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor: stingătoare, hidranţi interiori, butoane şi alte sisteme de alarmare şi alertare a incendiilor, posibilităţile de refugiu, încăperi speciale, terase, precum şi interdicţia de folosire a lifturilor în asemenea situaţii.

Modelul planului-cadru de evacuare PLANUL DE EVACUARE a persoanelor/bunuriior 1. Date de identificare Denumirea orepatorului economic/instituţiei Sediul, număr de telefon, fax, e-mail Profilul de activitate 2. Planul general al operatorului economic/instituţiei (la scară), pe care se marchează: Amplasarea clădirilor şi a depozitelor în incintă, precizându-se: — numărul de niveluri (subterane şi supraterane); — numărul maxim de persoane care poate fi la un moment dat în clădire; — tipul de bunuri şi cantitatea ce pot fi la un moment dat în clădire/depozit; — lista cu substanţe periculoase/caracteristici conform fişei de pericol pentru fiecare categorie de substanţă Căile de acces, evacuare şi de intervenţie din incintă şi cele adiacente acesteia; Locul/locurile de adunare a persoanelor în caz de incendiu Locul/locurile de evacuare a bunurilor în caz de incendiu; 3. - Concepţia de evacuare a persoanelor/ bunurilor Mijloacele prin care se realizează anunţarea (alertarea) persoanelor ce răspund de executarea şi dirijarea evacuării în caz de incendiu Nominalizarea persoanelor care au atribuţii în ceea ce priveşte evacuarea 163

persoanelor/bunurilor pentru fiecare nivel în parte Nominalizarea persoanelor care se ocupă de întocmirea listelor celor prezenţi la locul de adunare amenajat şi marcat corespunzător; Ordinea în care urmează să se facă evacuarea persoanelor şi a bunuriloe, în funcţie de valoarea lor şi de vulnerabilitatea la incendiu; În cazul substanţelor periculoase se vor face precizări cu privire la măsurile ce trebuiesc adoptate la evacuarea acestora; 4. - Organizarea evacuării persoanelor/ bunurilor pe nivele Se întocmeşte, pentru fiecare nivei la care se află persoane sau bunuri necesar a fi evacuate, schiţa nivelului, pe care se specifică numărul nivelului şi numărul maxim al persoanelor ce pot fi la un moment dat pe nivel şi se marchează prin simbolurile corespunzătoare căile de evacuare, încăperile/locurile în care se află persoane/substanţe periculoase sau bunuri de evacuat; Se nominalizează persoana/persoanele care are/au atribuţii pentu evacuarea persoanelor/bunurilor; Se stabilesc traseele pe care se face evacuearea persoanelor, pe cât posibil, urmărinduse ca evacuarea persoanelor să se facă pe alte căi decât cele pentru evacuarea materialelor şi astfel stabilite încât să nu îngreuneze intervenţia pompierilor la stingere; Măsurile de siguranţă care trebuiesc luate la evacuarea persoanelor şi a materialelor care prezntă pericol deosebit (explozivi, recipiente pentru gaze sau lichide sub presiune) ori a materialelor cu deosebită valoare sau care se deteriorează uşorsub efectele temperaturii (aparate de precizie, etc.); Numărul şi locul în care se află mijloacele mobile de iluminat mobile, de transport, precum şi alte materiale auxiliare necesare pentru efectuarea evacuării; Instrucţiuni de urmat în caz de incendiu; Locul/locurile de adunare a persoanelor de pe nivelul respectiv; Locul/locurile de evacuare a bunurilor în caz de incendiu Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform legii ca fiind periculoase se întocmesc pentru fiecare încăpere unde se află asemenea materiale.

La amplasarea materialelor periculoase în spaţiile de depozitare trebuie să se ţină seama de comportarea lor specifică în caz de incendiu, atât ca posibilităţi de reacţie reciprocă, cât şi de compatibilitatea faţă de produsele de stingere.

Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor periculoase se întocmesc pe baza schiţelor încăperilor respective, pe care se marchează zonele cu materiale periculoase şi se menţionează clasele acestora conform legii, cantităţile şi codurile de identificare ori de pericol, produsele de stingere recomandate. Traseele de evacuare a materialelor şi ordinea priorităţilor se marchează cu culoare verde.

Planuri de depozitare şi de evacuare se întocmesc şi pentru materialele şi bunurile combustibile care au o valoare financiară sau culturală deosebită.

Planurile de depozitare se amplasează în locuri care se estimează a fi cel mai puţin afectate de incendiu şi în apropierea locurilor de acces în încăperi, precum şi la dispecerat, acolo unde acesta este constituit, astfel încât acestea să poată fi utile forţelor de intervenţie.

Planurile de intervenţie se întocmesc pentru asigurarea desfăşurării în condiţii de operativitate şi eficienţă a operaţiunilor de intervenţie în situaţii de urgenţă, potrivit legii.

Planul de intervenţie se avizează de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean.

Modelul planului-cadru de intervenţie

164

P L A N U L DE I N T E R V E N Ţ I E — structura-cadru — 1. Datele de identificare: - denumirea operatorului economic sau a instituţiei; - adresă, număr de telefon, fax, e-mail; - profil de activitate 2. Planul general al unităţii (la scară), pe care se marchează: — amplasarea clădirilor, instalaţiilor tehnologice şi a depozitelor în incintă; — căile de acces şi de intervenţie din incintă şi cele adiacente acesteia; — reţelele şi sursele proprii de alimentare cu apă; — rezervele de agenţi de stingere şi de mijloace de protecţie a personalului de intervenţie; — reţelele şi racordurile de alimentare cu energie electrică, agent termic, gaze şi alte fluide combustibile; — reţelele de canalizare; — vecinătăţile. ______________ 3. Concepţia de organizare şi de desfăşurare a intervenţiei în caz de incendiu: — concluzii privind intervenţia, rezultate din scenariul de securitate la incendiu sau din evaluarea capacităţii de apărare împotriva incendiilor; — particularităţi tactice de intervenţie pentru: • evacuarea utilizatorilor (persoane şi, după caz, animale sau bunuri), acordarea primului ajutor şi protejarea bunurilor periclitate; • localizarea şi lichidarea incendiilor; • protecţia personalului de intervenţie; • protecţia vecinătăţilor; • înlăturarea efectelor negative majore produse de incendiu; 4.Forţe de intervenţie în caz de incendiu: - serviciul privat pentru situaţii de urgenţă (dotare, încadrare); - servicii publice voluntare pentru situaţii de urgenţă cu care se cooperează (categoria, localitatea, distanţa, itinerarul de deplasare, telefonul sau alte mijloace de alarmare şi alertare); - subunitatea de pompieri militari de raion (localitatea, distanţa, itinerarul de deplasare, telefonul sau alte mijloace de alarmare şi alertare); - alte forţe cu care se cooperează şi modul de anunţare (de exemplu, ambulanţa); 5. Surse de alimentare cu apă în caz de incendiu, exterioare unităţii: - reţele de alimentare cu apă: • debite; • presiuni; • amplasarea hidranţilor exteriori şi stabilirea distanţelor faţă de incinta unităţii; - alte surse artificiale sau naturale de apă: • felul şi capacitatea acestora; • platforme (puncte) de alimentare cu apă şidistanţele faţă de unitate; 6. Planul fiecărei construcţii, instalaţii tehnologice sau platforme de depozitare (la scară), pe care se marchează ori se înscriu date privind: — destinaţia spaţiilor (încăperilor); — suprafaţa construită şi aria desfăşurată; — regimul de înălţime (numărul de niveluri); — numărul de persoane care utilizează construcţia, pe niveluri şi pe total; — căile interioare de acces, evacuare şi de intervenţie; — natura materialelor şi a elementelor de construcţii; — nivelurile criteriilor de performanţă privind securitatea la incendiu asigurate; — instalaţiile utilitare aferente; — instalaţiile, sistemele, dispozitivele şi aparatele de prevenire şi stingere a incendiilor cu care este echipată; — dispozitivul de intervenţie în caz de incendiu.

165

NOTĂ: În cazul operatorilor economici şi al instituţiilor având numai construcţii, instalaţii tehnologice sau platforme de depozitare cu risc mic de incendiu şi care nu se încadrează în categoriile de clădiri înalte şi foarte înalte, fără săli aglomerate ori cu aglomerări de persoane şi fără depozite de mari valori, nu este obligatorie întocmirea planurilor detaliate prevăzute la pct. 6 din structura-cadru. In aceste situaţii, în conturul construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi al platformelor de depozitare, marcate în planul general al incintei unităţii (pct. 2) ori într-un tabel separat, se înscriu suplimentar: destinaţia, suprafaţa, numărul de niveluri, rezistenţa la foc şi, după caz, categoriile pericolului de incendiu.

Un exemplar al planului de intervenţie avizat se pune la dispoziţie inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti pentru efectuarea recunoaşterilor şi a studiilor tactice şi pentru punerea acestora în aplicare cu prilejul exerciţiilor, aplicaţiilor tactice de intervenţie, precum şi în situaţiile de urgenţă.

Planurile de protecţie împotriva incendiilor se actualizează ori de câte ori este cazul, în funcţie de condiţiile reale.

Planificarea de controale proprii periodice Pregătirea controlului executat de structurile cu atribuţii de apãrare împotriva incendiilor constituite (desemnate) în cadrul agentului economic sau instituţiei se face pe baza unui grafic (anual, trimestrial, lunar, zilnic): Se asigură: -studierea prevederilor legale şi celorlalte acte normative care reglementează activitatea de prevenire a incendiilor în legătură cu specificul unităţii sau localităţii ce urmează a fi controlate; -studierea problemelor de prevenire şi stingere a incendiilor legate de procesele tehnologice şi proprietăţile fizico-chimice ale materiilor prime şi produselor finite folosite, cu accent pe cunoaşterea pericolelor şi cauzelor specifice de incendiu şi a măsurilor de prevenire şi stingere, îndeosebi în punctele vitale vulnerabile la incendiu; -informarea privind situaţia operativă din unitate (localitate) prin prisma existenţei stărilor de pericol şi altor nereguli, consultând documentele de control întocmite anterior, datele privind incendiile sau începuturile de incendiu izbucnite, precum şi cele referitoare la organizarea şi funcţionarea organismelor PSI; -stabilirea concretă a scopurilor şi obiectivelor controlului sarcinilor şi răspunderilor fiecărui participant, a modalităţilor de finalizare a controlului; -informarea conducerii administrative asupra perioadei controlului şi a scopurilor acestuia şi legătura, după caz, cu celelalte organe cu care se cooperează.

Executarea controlului Stabilirea programului de îndrumare şi control, pe zile, pentru: -verificarea realizării măsurilor stabilite de conducere şi a planului de apărare împotriva incendiilor; -controlul activităţii şi al capacităţii de acţiune a compartimentului PSI (compartiment, birou, serviciu civil de pompieri ), îndru marea şi sprijinirea acestuia; -controlul respectării normelor de prevenire şi stingere a incendiilor; -sprijinirea activităţii de informare, instruire şi educare; -acordarea asistenţei tehnice de specialitate; -finalizarea controlului.

Cooperarea in control a factorilor de răspundere şi specialiştilor şi punerea lor in temă.

166

Verificarea planului de apărare împotriva incendiilor Se urmăreşte: -stadiul indeplinirii programelor de masuri pentru imbunatatirea capacitatii de aparare impotriva incendiilor; -situaţia dotării obiectivului cu sisteme de protecţie împotriva incendiilor, instalaţii speciale, maşini, utilaje, aparatură, echipament de pro tecţie şi substanţe de stingere, alimentare cu apă, mijloace iniţiale de intervenţie şi alte sisteme; Executarea controlului la serviciul de urgenta Se verifică: -organizarea, încadrarea şi dotarea serviciului civil de pompieri; -respectarea programului zilnic al formaţiei şi prezenţa pompierilor, ordinea interioară; -stadiul executării programului de instruire a formaţiei, caracterul practic aplicativ al procesului de pregătire; -cunoaşterea atribuţiilor şi răspunderilor pompierilor civili, precum şi a problemelor parcurse din programul de instruire profesională; -activitatea de prevenire a incendiilor desfăşurată de pompierii civili (instruirea personalului încadrat în muncă, controlul respectării normelor, supravegherea unor instalaţii tehnologice sau lucrări periculoase, acţiuni executate pentru popularizarea regulilor de prevenire şi stingere a incendiilor, etc); -organizarea zilnică a intervenţiei; -întreţinerea şi starea de funcţionare a mijloacelor de protecţie împotriva incendiilor din dotarea serviciului, executarea şi calitatea lucrărilor de asistenţă tehnică planificate; -capacitatea de acţiune a formaţiei civile de pompieri şi a celorlalte forţe proprii obiectivului, printr-o aplicaţie practică de prevenire şi stingere a incendiilor executată pe timpul controlului; - existenţa la serviciul civil a documentelor stabilite.

Verificarea respectării normelor de prevenire şl stingere a incendiilor Se urmăreşte: -cunoaşterea obligaţiilor ale personalului încadrat în muncă, precum şi a regulilor şi măsurilor specifice de apărare, îndeplinirea aces tora; -existenţa şi funcţionarea mijloacelor de alarmare a personalului şi de anunţare a incendiilor, cunoaşterea modului de folosire a acestora de către personalul desemnat; -existenţa mijloacelor de prevenire şi stingere a incendiilor prevăzute (instalaţii de detectare, semnalizare, avertizare, de protecţie etc), starea de funcţionare a acestora şi cunoaşterea folosirii lor; -organizarea intervenţiei în caz de incendiu pe ture, cu sarcini şi responsabilităţi concrete; -organizarea evacuării persoanelor şi bunurilor; -capacitatea practică de acţiune a personalului de pe locul de muncă în caz de incendiu; afişarea organizării apărării împotriva incendiilor pe locurile de muncă, precum şi a indicatoarelor de intzicere, marcare, etc, a regulilor de prevenire a incendiilor, conform STAS 297/1-1998, STAS 297/2-1992, SR ISO 6309/ 1998.

Preocuparea factorilor de conducere pentru asigurarea protectiei îm potriva incendiilor a secţiilor, atelierelor, instalaţiilor, depozitelor şi a celorlalte locuri de muncă de care răspund, urmărind: -cunoaşterea obligaţiilor şi atribuţiilor legale, a măsurilor de apărare şi a sarcinilor stabilite, a modului de îndeplinire a acestora; -acţionarea pentru înlăturarea operativă a cauzelor de incendiu şi a altor neajunsuri în respectarea normelor; 167

-organizarea apărării împotriva incendiilor, instruirea periodică a personalului şi verificarea însuşirii sarcinilor stabilite; -asigurarea dotării locurilor de muncă cu toate mijloacele de preve nire şi stingere a incendiilor stabilite şi a întreţinerii acestora în stare de utilizare; -executarea periodică cu personalul din subordine a exerciliilor prac tice pentru prevenirea şi înlăturarea cauzelor generatoare de incendiu, eva cuarea persoanelor şi bunurilor; stingerea incendiilor; lichidarea urmărilor accidentelor tehnice, avariilor şi exploziilor; -exercitarea controlului sistematic al respectării normelor pe locurile de muncă.

Verificarea cu prioritate a respectării normelor de prevenire şi stingere a incendiilor la:

-instalaţiile tehnologice cu grad ridicat de pericol în exploatare, precum şi la cele la care se execută lucrări de reparaţii şi punere în funcţiune, punctele vitale vulnerabile la incendiu din sectoarele producţiei de bază, cercetare, inginerie tehnologică şi proiectare; -sectoarele cu mari aglomerări de persoane şi bunuri de mari valori; -instalaţiile utilitare care pot genera incendii (electrice, de încălzire etc.) sau care pot contribui la propagarea acestora (exhaustare, ventilaţie, transport etc); -instalaţiile şi dispozitivele de protecţie împotriva incendiilor cu care sînt echipate construcţiile si tehnologiile de producţie, şi spaţiile de depozitare; -celelalte sectoare de activitate, construcţii şi instalaţii ale obiectivului, precum şi gospodăria de apă incendiu.

V e rific a re a lu c ră rilo r d e in v e s titii, d e zv o lta re , m o d e rn iza re , re p ro fila re ş i re p a ra ţii: La proiectarea şi realizarea lucrărilor de investiţii se verifică, se evaluează şi se acordă asistenţă tehnică de specialitate privind respectarea masurilor de protectie impotriva incendiilor cuprinse in documentatia tehnica psi: -memoriile tehnice de arhitectura, rezistenta, instalatii, etc; -scenariul de securitate la incendiu ( siguranta la foc); -referatul verificatorului la cerinta de calitate –securitatea la incendiu; -dispozitiile de santier; Controlul modului de respectare a măsuriilor de prevenire şi stingere a incendiilor la instalatiile din constructii Controlul pentru asigurarea prevenirii şi stingerii incendiilor a instalaţiilor d in c o n s t r u c ţ ii: Controlul branşamentului: -traseul branşamentului (subteran) să nu treacă pe lîngă conductele de canalizare sau prin apropierea gurilor de canal, deoarece orice seînteie elec trică în această situaţie poate provoca un incendiu sau explozie; -cofretul să fie amplasat într-o nişă la exterior şi închis bine cu uşă de oţel (uşa să nu prezinte corodări în profunzime); -în apropierea nişei să nu se depoziteze substanţe inflamabile şi materiale combustibile; -Înălţimea conductoarelor electrice (branşament aerian ce trec peste partea carosabilă a străzii (drumului) să nu fie mai mică de 5,5 m; -distanţa dintre conductoarele electrice ce se leagă la console să nu fie mai mică de 35 cm (aceeaşi distanţă se cere şi faţă de streaşină acoperişului); -prin consolă şi pe lingă ea să nu se infiltreze apa; -la trecerea conductoarelor prin perete (cazul folosirii izolaţiilor) să se folosească pipe montate cu gura în jos pentru ca apa de ploaie să nu pătrundă în interior; -coloana de alimentare cu curent electric să nu treacă prin pod; -consolele se fixează numai pe acoperişuri cu învelitori incombustibile; -la construcţiile joase fixarea izolatorilor să nu se facă la o înălţime sub 2,5 m.

Controlul unui tablou de distribuţie pentru instalaţiile de iluminat: 168

-să fie destinat numai scopului, adică să nu alimenteze şi circuite de forţă; -să fie amplasat astfel încît să asigure o manipulare uşoară (se mon tează în holuri, vestiare, coridoare şi în camere de acces direct); -latura superioară a tabloului să fie aşezată, pe cît posibil, la o înălţime de 2,20 m de pardoseală pentru tablourile mari şi de 2 m pentru cele mici; -siguranţele fuzibile montate pe tablou să nu prezinte pericol pentru oameni şi obiectivele înconjurătoare, la formarea unui arc electric prin topirea fuzibilului; -în spatele tabloului să nu existe derivaţii sau înnădiri pe circuitele de plecări; 2 -legarea la tablou a conductoarelor cu secţiunea peste 16 mm să se facă cu ajutorul papucilor, sub această secţiune se poate face şi direct; -la bornele tabloului să nu fie legate direct lămpi de iluminat sau alţi receptori de energie electrică; -tablourile să fie protejate contra deteriorărilor mecanice, cele mon tate în ateliere şi secţii industriale să corespundă din punct de vedere con structiv şi al protecţiei categoriei de pericol de incendiu a întreprinderii respective; -pe tablouri sau în interior să nu fie agăţate sau introduse obiecte combustibile (haine, bumbac, pachete cu mîncare, cîrpe de şters etc.) şi să fie şterse de praf şi scame; -în cazul folosirii tablourilor intermediare şi secundare (în instalaţiile mari) coloanele de alimentare să fie asigurate atît la plecare fia ieşirea din tabloul mare), cît şi la sosire.

Controlul unei siguranţe electrice: -patronul siguranţei să fie original, adică firul fuzibil să nu fie topit şi să nu aibă înfăşurat pe corpul său sîrmă sau liţă (se va observa dacă se menţine culoarea indicatorului); a -în fundul soclului să nu existe cuie, nasturi sau lte bucăţi metalice; la tablou să fie montate siguranţele pentru toate circuitele ce pleacă de la acesta; -Ia finele circuitelor de forţă să fie montate siguranţe pe loate fazele, iar pe conductorul al patrulea (conductor de nul) nu se vor monta siguranţe sau un alt aparat de protecţie de nul; -siguranţele lamelare să fie protejate cu capace protectoare: -siguranţele să se înşurubeze bine, adică capacele siguranţelor să fie corespunzătoare dimensiunilor filelelor, aceasta pentru a realiza un contact bun între patron şi şurubul de contact; -piciorul patronului să intre direct în inel pentru a face un bun contact (să corespundă cu amperajul); -siguranţele să fie alese pentru a corespunde secţiunii conductoarelor din instalaţia respectivă, pentru a se putea topi atunci cînd curentul creşte peste limita admisibilă.

Controlul unui circuit electric de iluminat: -circuitele de iluminat să fie separate de cele de prize şi forţă; -pentru locuinţe, un circuit de iluminat de 220 V să nu alimenteze mai mult de 12 lămpi, ins urnind o putere maximă de 1 000 W; -un circuit de priză la tensiunea de utilizare de 220 V să nu alimen teze mai mult de 8 prize; -în raport de categoria pericolului de incendiu a secţiei respective, să se folosească conductoare şi tuburi de protecţie conform normativelor în vigoare; -trecerea conductoarelor prin pereţi şi planşee să fie făcute numai cu ajutorul tuburilor izolatoare, capătul conductorului care iese într-o încăpere uscată se introduce într-o tilă de porţelan, iar într-o încăpere umedă într-o pipă; 169

-pipele şi tilele folosite la trecerea prin pereţii şi planşele, care separă încăperi cu diferite temperaturi să fie umplute cu mase izolate; -într-un tub de proiecţie săfie montate numai conductoarele unui singur circuit; -în circuitele la care se folosesc tuburi de protecţie, montarea nu trebuie făcută direct pe elementele combustibile; -la montarea aparentă fără tuburi de proiecţie, derivaţiile din circuite, la intrarea lor în aparatele de utilizare (prize, întreruptori), trebuie făcută pe o porţiune de 20 m în tuburi de protecţie (protecţia mecanică contra deteriorărilor); -legarea conductoarelor între ele să fie făcută numai în doze de dimensiuni corespunzătoare tuburilor respective şi prevăzute cu capace; -legarea conductoarelor de cupru şi aluminiu să fie făcută conform normelor (cupru cu cupru prin lipire şi prin cleme, iar cupru cu aluminiu prin cleme speciale); -fixarea cablurilor pe pereţi (tavane, etc.) să fie bine făcută, ferite de deteriorări mecanice şi să nu fie supuse unor eforturi mecanice; -cablurile (în interior şi exterior) să nu fie supuse acţiunii căldurii ia diată de diferite surse de căldură sau razelor solare -cablurile montate in interior să nu aibă straturile protectoare din materiale fibroase (uşor combustibile); -distanta dintre tablou şi conductele de abur sau in care circulă un f l u i d fierbinte e l e . să nu fie mai mică de 1 m, in caz contrar se izolează termic sau se foloseşte un paravan de protecţie; - c i r c u i t e l e principale de iluminai ( î n f reruptoare, siguranţe) să nu fie m o n f a l e în încăperi cu pericol cie e xp l o zi e , in i n l e r i o r adiniţîndu-se numai ramificaţiile spre lămpile de iluminat; -în încăperile cu pericol de explozie să nu existe doze de derivaţie; -ramificaţiile circuitelor, în încăperile cu pericol de explozie să fie ferite de deteriorări mecanice; -pe coşurile de fum, lingă elementele ele calorifer sau în imediata apropiere a ţevilor de gaze sau apă, nu e s i e admis să fie montate tuburi şi doze; -in băi, s p ă l ă l o r i i sau în apropierea c h i u v e t e l o r să nu fie montate prize; -pe tot traseil instalatiilor de iluminat tuburile de protecţie să nu prezinte deteriorări, s t r i v i r i sau întreruperi; -ramificaţia catre corpul de iluminai să fie introdusă în tuburi de prot e c ţ i e (de aceiaşi fel eu i n s t a l a ţ i a respectivă), pînă în .spatele lămpii, iar legăt u r i l e conductoarelor e l e c t r i c e la lampă să fie bine executate şi perfect izolate; -la c i r c u i t e l e mortale aparent, dozele de derhaţie, întrerupătoarele să nu fie aşezate direct pe elementele combustibile (pe lemn), ci numai pe placă de azbest; -circuitele electrice, pe cît posibil, să nu fie montate prin poduri; -întreruperea şi restabilirea circuitului electric să fie făcute numai prin intermediul întrerupătoarelor, ncadmiţindu-se contactul prin capetele de conductoare (improvizate); -corpurile de iluminat să nu f i e suspendate de conduci oarele care le alimentează; -să nu se folosească lămpi mobile în încăperi cu pericol de explozie; -în încăperi cu pericol de incendiu lămpile mobile vor fi prevăzute cu plase metalice.

Controlul corpurilor de iluminat.

-să corespundă categoriei pericolului de incendiu şi de explozie a încăperilor respective; -corpurile de iluminat din exterior faţă de încăperile cu medii inflamabile şi explozie să f i e de t i p special şi montate la distanţă; -pe suprafaţa corpului de iluminat să nu existe praf depus; 170

-legăturile conductoarelor în spatele corpului de iluminat să fie bine i z o l a t e şi introduse în tuburi de protecţie, asigurîndu-se o bună etanşare la cele folosite în încăperi cu pericol de incendiu şi explozie; -la lămpile electrice, în raport cu tipul corpurilor de iluminat, să nu fie lipsă globurile şi armăturile de protecţie; -corpurile de iluminat să nu fie suspendate de conductoare, ci fixate de plafon cu cîrlige sau perete prin console.

Controlul unui tablou general de distribuţie pentru instalaţiile de forţa -amplasarea lui să se facă în încăpere specială sau vecină cu secţiile de producţie, însă separată de acestea printr-un perete antifoc, prevăzută cu intrare direct din exterior; -rama (scheletul metalic) să fie legată la pămînt; -în faţa tabloului să existe un culoar de serviciu izolant (cu covoraşe de cauciuc) de 1,2 m lăţime sau în cel mai rău caz părţile sub tensiune faţă de pămînt să fie inaccesibile atingerii; -în spatele tabloului să existe un coridor de cel puţin 1 m pentru acce sibilitate la aparate, instrumente, supraveghere, revizie, întreţinere, reparaţie; -tablourile să fie acţionate, în general, prin spate, în faţă găsindu-se montate pe panou numai mînerele de comandă; -la întregul tablou să se folosească siguranţe calibrate; -legăturile cablurilor la sosire şi plecare să se facă regulamentar; -scoaterea de sub tensiune a coloanelor principale, respectiv a secţiilor industriale, să se facă printr-un automat (în afară de întreruperea manuală a curentului electric pe secţii); -tabloul să fie prevăzut cu aparate de măsură în întreaga încăpere, iar elementele tabloului să fie în perfectă stare de curăţenie (fără praf, scame etc), interzieîndu-se aşezarea pe el de cîrpe, obiecte ele).

2 Controlul unui tablou principal şl secundar de distribuţie la o instalaţie de forta: -tabloul să corespundă din punct de vedere constructiv şi al condiţii lor de exploatare categoriei pericolului de incendiu a secţiei de producţie respective; -îmbinarea tuburilor izolante cu tablourile capsulate să fie făcută prin înşurubare (racordarea se face de regulă cu tuburi spirale); -legăturile la tablou să fie făcute regulamentar; -etanşarea tablourilor capsulate să fie bine făcută; -în spatele tabloului (protejat sau neprotejat) să nu se facă derivaţii suplimentare, decît cele prevăzute iniţial; -tablourile care alimentează pompele de incendiu să fie prevăzute cu o conductă de alimentare de rezervă; -la intrarea în tablourile importante să se prevadă dacă este posibil, un întrerupător general; -siguranţele folosite să fie calibrate; -în apropierea tablourilor să nu se găsească depozitate substanţe inflamabile sau materiale combustibile şi să se păstreze o bună curăţenie în jurul lor (înlăturarea prafului, a scamelor etc); -să nu se lege direct la bornele tabloului de distribuţie lămpi de iluminat, motoare electrice sau alte receptoare de energie electrică; tablourile necapsulate să fie montate la înălţimea de cel puţin 2 m de la pardoseală; -tablourile capsulate să fie montate (astfel) încît să se poată urnbla cu uşurinţă la cutiile de siguranţă şi la întrerupătoarele aflate deasupra cutii lor cu borne.

171

Controlul unui întrerupător la o instalaţie de forta: -întrerupătoarele cu pîrghie să nu se folosească pentru tensiuni mai mari de 500 V; -întrerupătorul să corespundă curentului nominal al circuitului în care este montat; -carcasa întrerupătorului în ulei să nu curgă, iar uleiul să fie controlat periodic; -întrerupătoarele cu pîrghie să nu fie folosite în secţii de categoriile A, B, C pericol de incendiu; -să nu se curăţe cu benzină aparatul cu ulei dacă în apropirie există o sursă de foc.

Controlul unui circuit electric de forţa: -racordarea motoarelor electrice sau altor consumatori de curent să fie făcută regulamentar (cablurile să nu prezinte desizolări şi capete nei zolate); -traseul circuitului de cabluri pînă la consumatorii de curent să fie bir.e protejat împotriva deteriorărilor mecanice; -în încăperile cu pericol de explozie să nu fie montate prize (în încă perile în care se degajă praf se pot folosi prize antigron); -legătura la pămînt a conductorului să fie făcută regulamentar.

Controlul motoarelor electrice: -să fie corespunzător mediului din încăperea în care se foloseşte astfel: în încăperi uscate — motoare electrice deschise; în încăperi cu conţinut de praf— motoare electrice închise complet cu sau fără priză de ventilaţie; în încăperi umede — motoare electrice închise complet şi de construcţie specială împotriva umidităţii; in încăperi în care se degajă vapori corozivi, folosirea motoarelor electrice va fi evitată, dacă nu este posibil, motoarele electrice vor avea izolaţie impregnată special sau vor fi capsulate; în încăperi cu pericol de incendiu în mediile cu praf combustibil — motoare capsulate; în mediile cu lichide inflamabile — motoare electrice închise complet sau în cel mai rău caz motoare protejate contra picăturilor sau a stropilor de apă; în încăperile cu pericol de explozie — motoare electrice de execuţie specială (etanşa la explozii, capsulate la praf etc); -motoarele electrice să fie asigurate prin relee termice şi electromagnetice; -legăturile la motor să fie bine executate şi să nu lipsească capacul cutiei cu borne (la motoarele cu inele); -carcasa motorului să fie legată la pămînt; -răcirea motorului să fie asigurată; -lagărele să fie unse şi să nu prezinte scurgeri de ulei, să fie e v i t ; murdăria lagărelor; -motorul electric să aibă placă cu inscripţii referitoare la tipul motorului şi la caracteristicile lui.

Funcţionarea normală a unui motor electric se caracterizează prin urmatoarele aspecte: -maşina propriu zisă şi părţile componente. în special lagărele, să se încălzească peste limita admisibilă (80%); -să nu se producă zgomote anormale (uruit); -cureaua de transmisie sau mufa să nu producă bătăi; -la perii să nu se producă scintei.

Controlul iluminatului de siguranţă:: -să fie realizat şi folosit corespunzător prevederilor normative; -alimentarea cu curent electric, conform Normativului I 7 – 2002 , functie de tipul iluminatului de siguranta; -tabloul iluminatului de siguranţă să fie amplasat separat de cel pentru iluminat şi accesibil numai personalului autorizat.

Controlul în vederea înlăturării electricităţii statice: La controlul instalaţiilor, aparatelor, mecanismelor ele. unde se poate forma electricitate statică se vor urmări respectarea DG psi 004 –2001: 172

-carcasele corpurilor maşinilor, aparatelor şi utilajelor în care se mărunţesc substanţe producătoare de praf cu pericol de explozie să fie legate la pămînt; -transmisiile şi arborii de maşini să fie legate la pămint ; -curelele de transmisie cu viteze mai mari de 5 m/s şi o putere de transmisie de cel mult 6 -8 CP să fie, prevăzute cu dispozitive, de punere la pămînt sau suprafeţele interioare ale acestora să fie unse cu o unsoare bună conducătoare de electricitate; -conductele prin care se transportă amestecul de praf cu aer să fie legate la pămînt; -filtrele de pînză din conductele de aer să fie căptuşite cu plasă metalică legată la pămînt, în scopul neutralizării sarcinilor electrostatice; -în încăperile în care se produce electricitatea statică să se facă umezirea aerului, ori de c a t e ori este posibilă, fără a stingheri procesul tehnologic; -conductele, rezervoarele metalice, pompele folosite în instalaţiile de transport sau manipularea combustibililor lichizi să fie legate la pămînt; -la gazele comprimate să se ia măsuri de purificare şi uscare, a lor; -la fabricile de hîrtie, maşinile să fie prevăzute cu dispozitive de descărcare şi neutralizare (neutralizarea se poate face prin suflare de aer ionizat peste locurile electrizate); -la mori, valţurile să fie întreţinute în stare curată, maşinile şi întregul sistem de aspiraţie să fie pus la pămînt, iar piesele izolate din interiorul maşinilor să fie legate la masă; -în rezervoarele de benzină să nu plutească nici un fel de corp metalic; -înainte de încărcarea şi descărcarea unui rezervor de benzină sau petrol, toate piesele metalice ale maşinilor (autocisternelor) să fie puse la pămînt; -la umplerea sau descărcarea tancurilor petroliere, acestea să fie puse la pămînt; -în încăperile în care se pot degaja particole solide sau lichide de aerosoli sau suspensii, care prin mişcare se electrizează (zahăr, amidon, făină, cărbune etc.) să fie luate măsuri de înlăturare a formării lor, de evacuare printr-o bună ventilaţie, iar atunci eînd sînt posibilităţi să se umezească mediul respectiv; -la produsele petroliere să se execute filtrări repetate folosind silicagel sau pămînt decolorant (se reduce electricitatea statică cu 30—60%).

Controlul instalaţiilor de detectare automată a incendiilor: nstalaţia de detectare şi semnalizare a incendiilor să fie verificată periodic, de catre firme atestate si autorizate.

Controlul unei instalaţii de protecţie contra trăsnetului: -în raport cu obiectivul protejat să fie asigurată protecţia împotriva acţiunilor principale şi secundare ale descărcărilor atmosferice (se va ţine seama de categoria pericolului de incendiu, de distrugerea datorită descărcărilor atmosferice); tipul de instalaţie să fie corespunzător formei şi naturii construcţiilor respective; -instalaţia să fie protejată împotriva coroziunii, stratul proiector, realizat prin galvanizare sau acoperire cu vopsea antioxidantă, să se menţină în perfectă stare pe întreaga suprafaţă a elementelor. Porţiunile afectate să fie acoperite cu un strat de vopsea de ulei, asfalt, lac sau bitum, după caz, ca de altfel şi îmbinările conductoarelor subterane cu prizele de pămînt, ale elementelor de oţel cu cele de cupru (executate regulamentar); -în regiunile în care există pericolul degajării gazelor corozive şi în zonele de litoral, dispozitivele de captare să fie confecţionate din oţel plumbuit; -suporlii dispozitivelor de captare să fie bine fixaţi; -în cazul învelitorilor combustibile, dispozitivele de captare să fie montate la o distanţă de minimum 10 cm de acestea; -dispozitivul de captare să nu fie corodat; -legăturile dintre dispozitivul de captare şi conductoarele de coborîre să fie în stare perfectă şi să asigure o continuitate electrică, acordîndu-se atenţie sudurilor; 173

-conductoarele de coborîre să fie confecţionate de aceeaşi secţiune cu cea a conductoarelor de captare şi să aibă asigurată continuitatea electrică; -conductoarele de coborîre să fie fixate conform normelor pe elementele de construcţie ale clădirilor (pereţi etc). Indiferent de modul de fixare, distanţa minimă faţă de elementele de construcţie şi de instalaţiile electrice să fie de 10—30 cm; -conductoarele de coborîre să nu fie prea întinse şi nici să aibă coturi prea bruşte, să fie protejate deasupra solului (pînă Ia 1,80 cm) cu o ţeava; -scheletul metalic al. construcţiilor sau armăturilor clădirilor de beton, destinate drept conductoare de coborîre, să fie urmărite încă d i n faza de şantier pentru a asigura continuitate electrică corespunzătoare, prin sudură sau bulonarea pieselor metalice; -scările metalice construite în exteriorul clădirilor să fie legale la dispozitivele de captare şi Ia prizele de pămînt; legarea conductoarelor la prizele de păinint să fie bine executate, starea legăturii cu prizele de pămînt se \erifică prin săpare fa circa 50 cim la intrarea lor în pămint; -verificarea rezistenţei de trecere a curentului electric să se facă. vara, pe timp uscat, şi ori de cîte ori se face reparaţii in părţile subterane; -prizele de pămînt montate in soluri agresive (terenuri de umplutură etc.) platbanda de legătură să fie executată din oţel galvanizat. neadmitandu- se protejarea prin vopsire, în acest fel mărindu-se rezistenţa de punere la pămint:; -legătura dintre platbandă şi ţevile verificate să fie făcută prinsudură şi protejate local printr-un strat de bitum: -ţevile pentru prizele de pămint să fie aşezate Ia o distanta minimă de 2 m de construcţia protejată, la 0,5 in de la suprafaţa terenului; -prizele de pămînt să aibă cil mai puţine legături, să fie aşezate direct pe pămînt, fără a se folosi cocs sau zgură; -rezistenţa de punere Ia pămint să nu fie mai mare de 10 ohm pentru clădirile industriale şi civile şi de 5 ohm pentru grajduri de animale: -corpurile metalice din interiorul clădirilor să fie legale la pămant, pentru protecţia împotriva manifestărilor secundare (inducţii electrostatice, scurgeri de potenţiale periculoase etc).

Controlul instalaţiilor ş! mijloacelor de încălzire: Probleme generale -alegerea corespunzătoare a sistemului de încălzire (central, local) şi a agentului termic (abur. apă caldă, aer cald, ulei etc.), funcţie de pericolul de incendiu şi explozie in spaţiile încălzite: -interzicerea utilizării in încăperile cu pericol de explozie şi incendiu a sistemelor şi mijloacelor de încălzire cu foc deschis, cu suprafeţe incandescente şi a celor cu suprafeţe radiante avind temperaturi peste limitele de aprindere (inflamabilitale) a materialelor şi substanţelor combustibile din spatiile respective; -interzicerea utilizării unor instalaţii, aparate, maşini, sobe şi a altor mijloace de încălzire sau de gătit neslandardizale, neomolog'-ile, improvizate, defecte sau nesupravegheate; -interzicerea depozitării materialelor, lichidelor şi gazelor combustibile în apropierea instalaţiilor şi mijloacelor de încălzire sau pe acestea.

P ro b le m e sp ec ia le ; La instalatiile de încălzire centrală: dacă temperatura suprafeţei exterioare a elementelor de încălzire (radiatoare, registre etc.) şi a conductelor«sie mai mică decîl temperatura de aprindere (inflamabilitate) a materialelor si suprafeţelor combustibile; izolarea termică şi distanţele de siguranţă f a l ă de materialele combustibile funcţie de temperatura agentului termic, curăţirea instalaţiilor de depunerile de pulberi, praf şi scame combustibile.

174

La centralele termice: autorizarea funcţionării cazanelor; existenţa şi funcţionarea aparaturii de măsură şi control (manometre, sticle de nivel, termometre, automatizare etc), etanşeitatea sistemelor de alimentare cu combustibil lichid sau gazos; modul de alimentare cu combustibil solid, depozitarea combustibilului pentru consumul zilnic, modul de aprindere şi rea prindere a focurilor; supravegherea permanentă a cazanelor; existenţa suprafeţelor de decompresare; fumatul şi accesul persoanelor străine în centrală; ordinea şi curăţenia; evacuarea zgurii şi cenuşii; starea şi curăţirea de funingine a coşurilor de fum.

La sobe: tipul sobei (cu sau fără acumulare de căldură) integritatea sobelor, amplasarea faţă de materialele combustibile, izolarea termică faţă de elementele de construcţii combustibile; supraîncălzirea sobelor; funcţionarea nesupravegheatâ a sobelor; căderea jarului sau cenuşei din sobe; utilizarea lichidelor combustibile pentru aprinderea focului; modul şi locul de depozitare a jarului şi cenuşei; starea coşurilor şi burlanelor de fum; izolarea acestora faţă de materialele combustibile şi curăţirea lor de funingine; existenţa tirajului.

La maşinile si aparatele de gatit: tipul acestora (electrice, cu combustibil solid, lichid sau gazos) amplasarea faţă de materialele combustibile; etanşeitatea sistemelor de alimentare cu combustibil lichid şi gazos; folosirea de butelii de aragaz omologate, cu reduci or de presiune etanşe şi cu furtun în bună stare; modul de aprindere sau punere în funcţiune; curăţirea hotelor şi tubulaturii de ventilaţie de depunerile de grăsimi; supravegherea funcţionării; respectarea instrucţiunilor de folosire a maşinilor şi aparatelor.

La radiatoarele electrice cu ulei: funcţionarea termostalului; starea cordonului, ştecărului si prizei, supravegherea radiatorului.

La reşouri, radiatoare şi alte aparate electrice cu rezistentă: utilizarea numai în locuri fără pericol de incendiu şi explozie, aprobate de conducerea unităţii; amplasarea pe materiale incombustibile izolatoare clin punct de vedere termic; starea cordoanelor, ştecherelor şi prizelor; supravegherea şi scoaterea de sub tensiune la terminarea programului de utilizare; respectarea instrucţiunilor de folosire.

La coşuri, canale şi burlane de fum: starea fizică şi integritatea acestora (crăpături, fisuri, etanşeitate ele), distanţele de siguranţă faţă de elementele de construcţii şi alte materiale combustibile, curăţirea periodică de funingine, existenţa sitelor ori dispozitivelor antiseîntei, existenţa unor clapele (şubere); tirajul; marcarea.

Controlul instalaţiilor de ventilatie: -alegerea sistemului de ventilaţie (naturală, organizată, mecanică) a tipului acestuia (local, general) şi a principiului de ventilaţie (introducerea de aer obişnuit sau condiţionat, evacuarea aerului viciat; evacuarea de gaze, vapori sau aerosoli; exhaustarea pulberii, prafului grosier, scamelor etc.) funcţiede natura, forma, starea şi greutatea specifică a produselor ce trebuie vehiculate şi scopul urmărit: optarea pentru sistemul de ventilaţie naturală organizată ori de cîte ori este posibil; -asigurarea capacităţii de ventilare, funcţie de cantitatea de aer şi produse rezultate din procesul tehnologic; redimensionarea instalaţiilor de ventilaţie la mărirea, moaernizarea sau reprofilarea capacităţilor de producţie; -realizarea de sisteme distincte de ventilare pentru medii cu pericole diferite de incendiu şi explozie; -execuţia şi menţinerea antiex a sistemelor ce funcţionează în medii cu pericol de explozie (motoare electrice de tip antiex, palete ale ventilatoarelor din materiale ce nu produc prin lovire scîntei capabile să aprindă produsele vehiculate, decompresarea camerelor de filtrare etc), protecţia anticorosivă a sistemelor amplasate în medii agresive sau care vehiculează astfel de produse; -etanşeitatea sistemului de ventilaţie mecanică (tubulatura, racordurile flexibile etc); curăţirea periodică a depunerilor de produse combustibile de pe tubulatură; colectarea produselor evacuate; 175

-existenţa şi funcţionarea dispozitivelor de limitare a propagării incendiilor prin instalaţia de ventilaţie (clapete de obturare manuale sau automate); -posibilităţile de oprire (manuală sau automată) a funcţionării instalaţiei de ventilaţie în caz de incendiu, inclusiv din hala de fabricaţie; -existenţa unor surse de aprindere (foc deschis, scîntei, materiale incandescente etc), în apropierea prizelor de absorbţie a aerului curat şi a punctelor de evacuare-colectare a produselor combustibile (filtre, cicloane, coşuri de dispersie etc); posibilităţile de amorsare a unor incendii sau explozii în sistemele de ventilaţie sau în punctele de colectare şi filtrare a produselor; -respectarea programului de funcţionare a instalaţiei de ventilaţie; -interdependenţa dintre sistemul de ventilaţie (exhaustare) şi procesul tehnologic; consecinţele întreruperii funcţionării sistemului de ventilaţie (exhaustare), îndeosebi pericolele ce pot surveni în astfel de situaţii (de incendiu,explozie, intoxicare); -curăţirea periodică a tubulaturii de ventilaţie de eventualele depuneri combustibile; curăţirea filtrelor, a sacilor de filtrare, împrăştierea şi depunerea produselor solide exhaustate în incinta unităţii.

Controlul instalaţiilor şl mijloacelor de stingere a incendiilor: Probleme generale: -dotarea unităţii cu maşini, instalaţii, utilaje, aparatură, accesorii, echipament de protecţie şi substanţe chimice de prevenire şi stingere conform normelor şi evidenţa acestora pe secţii, ateliere, instalaţii şi alte compartimente; -starea, funcţionarea, întreţinerea şi cunoaşterea modului de folosirea maşinilor, instalaţiilor, utilajelor, aparaturii, accesoriilor, echipamentului de protecţie şi a substanţelor de prevenire şi stingere a incendiilor; -întocmirea şi realizarea planului de asistenţă tehnică la maşinile şi utilajele de prevenire şi stingere a incendiilor şi a graficului anual de verificări profilactice la instalaţiile şi mijloacele de protecţie împotriva incendiilor; -dimensionarea corectă a instalaţiilor de stingere a incendiilor funcţie de intensitatea minimă de stingere; calculul consumurilor cumulate de substanţe stingătoare debitate prin instalaţii, funcţie de debitele necesare, simultaneitatea şi durata funcţionării; asigurarea alimentării permanente cu substanţe stingătoare a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor; -asigurarea alimentării permanente cu apă pentru stingerea incendiilor din toate sursele existente pe platformă: artificiale (reţele de apă de incendiu, potabilă, tehnologică, bazine, castele de apă, rezervoare, turnuri de răcire, canale etc.) şi naturale (rîuri, lacuri, iazuri, bălţi etc); interconectarea reţelelor; protecţia împotriva îngheţului; asigurarea rezervei intangibile de apă pentru instalaţiile de stingere; existenţa în apa pentru stingerea unor substanţe combustibile sau agresive; -asigurarea alimentării directe a instalaţiilor de stingere (sprinkler, drencer, apă pulverizată, spumă) de la maşinile şi utilajele mobile; existenţa posibilităţilor de curăţire (insuflare) cu aer a instalaţiilor fixe de stingere care au duze sau orificii (sprinkler, drencer, cu apă pulverizată, cu pulberi, cu abur); -asigurarea alimentării permanente cu energie a instalaţiilor de prevenire şi stingere a incendiilor (staţii de pompe, electrovane, instalaţii de detectare a concentraţiilor periculoase, centrale de avertizare, dispozitive de comandă şi siguranţă, butoane de pornire etc), existenţa şi starea de funcţionare a surselor de energie, inclusiv a celor de rezervă; -accesul la vanele, ventilele, butoanele şi dispozitivele de acţionare şi control al instalaţiilor de semnalizare şi stingere a incendiilor, precum şi la racordurile (punctele) de alimentare cu substanţe stingătoare şi cu energie; -asigurarea subansainblelor, accesoriilor, elementelor şi pieselor de schimb şi de 176

-întocmirea, cunoaşterea şi afişarea instrucţiunilor, schemelor de întreţinere, funcţionare, verificare şi amplasare a instalaţiilor de prevenire şi stingere a incendiilor; existenţa registrelor (caietelor) de verificări profilactice.

Probleme specifice instalatiilor psi La hidranţii exteriori de incendia: amplasarea hidranţilor faţă de drumuri şi distanţele dintre ei; tipul hidranţilor (subterani, supraterani de înaltă presiune) şi diametrele acestora; existenţa hidranţilor portativi şi furtunurile cu racorduri corespunzătoare hidranţilor; amplasarea accesoriilor (hidrant portativ, furtunuri, ţevi de refulare, reducţii, chei de racordat etc.) şi adăpostirea acestora; etanşeitatea si protecţia la îngheţ; alimentarea cu apă şi presiunea sau lungimea jetului; marcarea hidranţilor.

La hidranţii interiori de incendiu: numărul de jeturi simultane; racor darea furtunului şi a ţevii de refulare; amplasarea, marcarea şi iluminatul de siguranţă al hidranţilor; lungimea furtunurilor şi a jetului de apă; diametrul şi tipul ajutajului ţevii de refulare pentru jet compact sau pulverizat şi lungimea jetului; etanşeitatea hidrantului; protecţia împotriva îngheţului (izolare termică, reţele uscate, temperatura pozitivă).

La instalaţiile sprinkler: corelare tipului instalaţiei (apă-apă; apâ-aer) cu condiţiile de mediu în exploatare (pericolul de îngheţ); existenţa apară-tului de control şi semnalizare şi a accesoriilor aferente; sectorizarea releleelor de pulverizare pe comparliinente de incendiu; tipul capetelor (duzelor) sprinkler si poziţia de montaj a acestora; funcţionarea sistemelor de alarmare acustică şi optică, local şi la distanţă; poziţia normală de lucru a vanelor şi ventilelor, marcarea şi sigilarea lor; posibilităţile de golire a i n s t a l a ţ i e i şi de | colectare la canalizare a apei din aceasta; funcţionarea compresorului de ' aer pentru instalaţiile apă-aer; existenţa si funcţionarea manometrelor; etan-şeitatea instalaţiei; protecţia împotriva coroziunii prin vopsire (cu excepţia capetelor sprinkler) şi împotriva îngheţului; depunerile de praf, scame, zugrăveli etc. pe capetele sprinkler; menţinerea pcrmanenlă în poziţie de funcţionare automată; alimentarea de la maşini.

La instalaţiile de stingere, tip drencer: stabilirea tipului instalaţiei automat sau manual, funcţie de pericolul de incendiu existent şi de prezenţa personalului în zona protejată; sectorizarea instalaţiei pe compartimente de incendiu; amplasarea corectă a capetelor (duzelor) drencer; funcţionarea dispozitivului de comandă a elrct.rovanelor; protecţia împotriva coroziunii şi îngheţului; tipul capului drencer, al deflectorului, roze tei sau paletei acestuia, funcţie de forma perdelei de protecţie ce trebuie realizată; colectarea la canalizare a apei refulate; etanşeitatea instalaţiei; poziţia normala de lucru a vanelor, şi ventilelor, marcarea şi sigilarea lor; funcţionarea manometre lor.

La instalaţiile cu apă pulverizată: sectorizarea şi tronsonarea instalaţiei funcţie de suprafaţa compartimentului protejat şi de debitul de apă necesar; tipul de duze pulverizatoare utilizate şi poziţia de montaj a acestora, funcţie de modul de dispunere a materialelor combustibile, natura acestora şi de elementele constructive, colectarea apei refulate la canalizare; protecţia împotriva îngheţului; poziţia normală de lucru a vanelor şi ventilelor, marcarea şi sigilarea lor; funcţionarea manometrelor; tipul de acţionare a instalaţiei (sub 5 min) şi modul de acţionare (automat, manual, local, de la distanţă); alimentarea de la maşini.

La instalaţiile cu abur: stabilirea modului de acţionare a instalaţiei (inundare, perdea de protecţie, jeturi locale) funcţie de scopul urmărit; poziţia orificiilor de refulare a aburului, existenţa şi starea furtunurilor; izolarea termică a ţevilor de refulare şi modul de racordare; eliminarea condensului; existenţa roţilor de manevră la robinetele de acţionare şi marcarea acestora; performanţa aburului şi presiunea acestuia (minimum 3 at).

La instalaţiile cu gaze inerte (dioxid de carbon, azot): tipul instalaţiei (fixă, semifixă, mobilă, automată, manuala şi cu inundare totală sau locală); capacitatea acesteia în funcţie de pericolul de incendiu existent şi de prezenţa personalului'; dispunerea duzelor de. refulare; gradul de umplere al buteliilor; etanşeitatea spaţiului 177

protejat; funcţionarea sistemului de alarmare a intrării în funcţiune a instalaţiei; existenţa aparaturii de măsură şi control; funcţionarea sistemului de acţionare automată sau telemecanică; rezerva de gaz inert; staiva furtunurilor şi duzelor.

La instalaţiile cu pulberi slingătoare: lipul de capacitatea instalaţiei fixe (automată, manuală) ori mobilă, funcţie de pericolul de incendiu şi particularităţile obiectului protejat; cantitatea de pulbere din rezervoare şi starea acesteia, încărcarea recipientelor cu gaz comprimai; starea de funcţionare a reductoarelor de presiune şi a dispozitivelor de acţionare; funcţionarea dispozitivului de avertizare a persoanelor şi de temporizare; existenţa rezervei de substanţe stingătoare; durata umplerii rezervorului cu gaz; amplasarea corectă a duzelor sau hidranţilor de pulbere; măsurile constructive luate pentru vehicularea uşoară a pulberii prin instalaţie (număr redus de îmbinări şischimbări de direcţie, îmbinări prin flanşe, raportul dintre raza de curbură şi diametrul conductei mai mare de 10, orificii pentru controlul conductelor, robinete de trecere cu deschidere rapidă etc); etanşeitatea spaţiului protejat; aparatura de măsură şi control.

La instalaţiile cu spumă: corelarea tipului instalaţiei (fixă, semifixă, mobilă), a tipului spumei ("chimică, mecanică), a substanţei spumante fpraf, unic, spumogen lichid, spumogen praf, apă uşoară, spumant pentru produse polare etc.) şi a gradului de înfoiere (mic, mediu, mare) funcţie de natura si comportarea la foc a produsului combustibil; măsurile constructive luate (lungimea traseului 30—80 m, diametrul conductelor 80—100 mm, distribuţia uniformă, a generatoarelor sau a capetelor deversoare, existenţa blin-delor, posibilităţi de spălare şi de golire a instalaţiei etc); marcarea claviaturii şi protecţia acesteia împotriva coroziunii; adăpostirea şi păstrarea substanţelor chimice stingătoare; alimentarea cu apă de la sursă şi prin maşini mobile; existenţa ecranelor la deversoarele de spumă ale rezervoarelor cu capac plutitor.

La staţiile centralizate de spumă: funcţionarea pompelor active şi de rezervă; cantităţile de substanţe chimice stingătoare şi modul de păstrare a acestora; legăturile de anunţare şi comunicaţii (telefon, radiotelefon, sirenă, sonerie, semnale optice) cu dispeceratele P. S.I. ori tehnologice şi cu gospodăria de apă; supravegherea staţiei şi pregătirea personalului de deservire; schemele şi instrucţiunile de funcţionare a staţiei; schema zonelor protejate; marcarea pompelor, vanelor şi conductelor, iluminatul de siguranţă pentru continuarea lucrului, aparatura de automatizare, măsură şi control.

La instalaţiile cu hidrocarburi halogenate (haloni): dispozitivele de nchi-dere a uşilor şi de oprire a ventilaţiei înainte de refularea halonilor; asigurarea cantităţilor de substanţe de stingere; marcarea ventilelor sau butoanelor de acţionare, amplasarea conductelor de transport şi a duzelor de refulare; asigurarea presiunii de refulare pentru trasee mai lungi, funcţionarea venti-lului de descărcare; uniformitatea şi continuitatea fluxului de hidrocarburi halogenate; protecţia împotriva coroziunii; asigurarea intensităţii de stingere; amplasarea pe rînduri la înălţimi diferite a duzelor de pulverizare în cazul clădirilor mai înalte de 4—5m; asigurarea a cel puţin două butelii de azot pentru fiecare instalaţie de stingere cu haloni; asigurarea unei presiuni remanente în buteliile de azot de minimum 5 daN/cm2 (cînd instalaţia încetează să mai funcţioneze).

La instalaţiile de răcire cu apă: amplasarea robinetelor de acţionare şi marcarea lor; alimentarea cu apă din reţeaua de hidranţi de înaltă presiune sau prin pompă proprie; amplasarea reţelelor şi duzelor sau orificiilor de refulare; uniformitatea şi continuitatea perdelei (peliculei) de apă, protecţia împotriva îngheţului şi coroziunii, posibilitatea de golire completă; independenţa funcţionării fiecărei instalaţii de răcire, funcţionarea simultană a instalaţiilor de răcire învecinate Cpe rază de 20 m la rezervoarele cilindrice şi 30 m la rezervoarele sferice).

La tunurile de incendiu: tipul tunului (cu apă, cu spumă sau cu apă şi spumă) funcţie de natura produselor combustibile ce trebuie stinse şi de scopul urmărit (de stingere, de răcire, de limitare a propagării prin zid de apă Sau spumă); raza de acţiune a tunului şi eventualele obstacole în faţa jetului; amplasarea şi fixarea tunului; existenţa ţevilor, ecranului de protecţie, tubului de absorbţie, roţilor de manevră şi a substanţelor 178

spumante, alimentarea cu apă şi durata realizării presiunii de lucru; mecanismele de rotire în plan orizontal şi în plan veritical; manevrabilitatea acestora şi accesul uşor la ele, modul de refulare al substanţelor stingătoare (jet compact sau pulverizat de apă, trombă, perdea de apă sau spumă), ungerea şi protecţia împotriva coroziunii şi îngheţului, existenţa şi starea roţilor şi pneurilor la tunurile mobile; etanşeitatea sistemului de închidere a apei; fixarea tunului în poziţia de lucru; accesoriile şi piesele de schimb (prelate, chei pentru racorduri, ajutaje, ţevi, ejector de spumă, manetă etanşare, butoi polietilenă de 60 1 etc); existenţa în apropiere a spumantului.

La prizele de apă, abur sau gaze inerte din instalaţiile tehnologice: existenţa şi starea furtunurilor şi a ţevilor de refulare şi racordarea acestora; amplasarea prizelor în apropierea punctelor cu pericol potenţial mai ridicat de izbucnire a incendiilor; asigurarea sustanţei stingătoare; marcarea prizelor.

La stingătoarele de incendiu: starea, calitatea şi cantitatea substanţelor stingătoare din aparate; amplasarea, inscripţionarea şi etichetarea stingă-toarelor; protecţia împotriva intemperiilor (umiditate, frig) şi a coroziunii; existenţa şi starea fizică a supapelor (membranelor) de siguranţă, furtunurilor,» manometrelor şi roţilor, după caz; funcţionarea unor stingătoare de diverse tipuri, prin sondaj.

La posturile de incendiu: amplasarea posturilor (panourilor, dulapurilor); existenţa şi starea materialelor de intervenţie (furtunuri, ţevi, stingătoare, hidrant portativ, chei hidrant, ladă cu nisip uscat şi granulaţie corespunzătoare, găleţi, cazmale etc); marcarea şi numerotarea posturilor de incendiu.

La staţiile de pompare incendiu: disponibilitatea de funcţionare a pompelor active şi de rezervă; funcţionarea sistemului de acţionare de la distanţă; funcţionarea corectă a manometrelor; asigurarea alimentării cu apă şi presiunea de lucru a pompelor, legături de anunţare (telefonice, radio, acustice, optice) cu remiza formaţiei civile de pompieri, dispeceratul unităţii şi staţiile centralizate de spumă; iluminatul de siguranţă; carburanţii şi lubrifianţii pentru motoarele cu ardere internă; automatizarea pornirii pompelor (pre-sostate, hidrofoare etc); funcţionarea ccmpresoarelor de aer şi a supapelor de siguranţă ale hidrofoarelor; alimentările cu energie electrică a pompelor supravegherea staţiei.

La maşinile şi utilajele remorcabile de stingere a incendiilor: se verifică în principiu problemele cuprinse în procesele tehnologice pentru întreţinerea zilnică, respectiv săptămînală.

La substanţele chimice de stingere a incendiilor depozitate: cantităţile existenţe; termenul de garanţie sau valabilitate; modul şi condiţiile de depozitare sau adăpostire; starea ambalajelor şi etanşeitatea acestora; marcarea loturilor; buletinele de analiză date de laboratoarele autorizate; posibilităţile de transport la locul incendiului şi de încărcare a maşinilor şi instalaţiilor.

La sursele de apă artificiale şi naturale: nivelul apei, debitul sau volumul asigurat; posibilităţile de alimentare directă a maşinilor şi utilajelor de stingere în orice anotimp, marcarea acestora.

La dispozitivele de proiecţie împotriva incendiilor (uşi, rezistente la foc, trape de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, obloane sau clapete antifoc; parapeţi, ecrane, separări antifoc etc.): se verifică starea şi funcţionalitatea acestora.

Planificarea şi executarea exerciţiilor privind modul de acţiune în caz de incendiu Exerciţiile privind modul de intervenţie în caz de incendiu constituie formele de bază prin care se verifică stadiul şi capacitatea de acţiune a personalului de la locul de muncă.

Exerciţiile şi aplicaţiile vizează modul în care se execută: a) alarmarea; b) evacuarea; 179

c) stingerea incendiului.

Exerciţiile de intervenţie se efectuează: a) planificat, pe bază de grafic, astfel încât la acestea să participe eşalonat toţi salariaţii cu atribuţii de intervenţie de la locurile de muncă; b) inopinat, de către administrator/conducător, autorităţile de control sau de alţi factori de decizie; c) planificat, pe bază de grafic, cu personalul serviciului privat pentru situaţii de urgenţă.

Evidenţa aplicaţiilor şi exerciţiilor efectuate se ţine într-un registru special.

EVIDENŢA exerciţiilor de intervenţie efectuate la .......................

Nr . crt

Data şi ora executării exerciţiulu i

Tipul exerciţiulu i

Locul/Sectorul de activitate

Cine a organizat exerciţiul Numele, semnătura şi funcţia

Observaţii

Fiecare exerciţiu de intervenţie se finalizează printr-un raport, în care se fac referiri cel puţin la: a) obiectivele şi scopul exerciţiului; b) menţiuni privind cunoaşterea şi capacitatea de punere în aplicare a sarcinilor ce revin personalului de la locul de muncă în caz de incendiu; c) îndeplinirea anumitor bareme de timp stabilite şi a timpilor operativi de intervenţie; d) menţiuni privind alarmarea (alertarea) personalului; e) aprecieri privind funcţionarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor; f) desfăşurarea activităţii de salvare şi evacuare a persoanelor şi a materialelor periculoase; g) propunerea de măsuri privind îmbunătăţirea activităţii respective.

180