Elaborarea unui produs de relații publice cu ajutorul calculatorului
Cuprins Curs 5 ........................................................................................................................................ 2 Sisteme de operare şi programe utilitare ............................................................................... 2 Funcţii ale sistemului de operare ....................................................................................... 2 Tipuri de sisteme de operare.............................................................................................. 3 Sistemul de operare Windows ........................................................................................... 3 Programe utilitare .............................................................................................................. 4 Interfeţe utilizator .................................................................................................................... 4 Interfața utilizator linie comandă. ..................................................................................... 4 Interfata utilizator grafică .................................................................................................. 5 Tastatura şi mouse-ul ......................................................................................................... 5 Ferestre şi casete de dialog ................................................................................................ 6 Suprafaţa de lucru .............................................................................................................. 6 Ferestre aplicaţie................................................................................................................ 6 Casete de dialog ................................................................................................................. 7 Rezumat .................................................................................................................................. 10
1
Elaborarea unui produs de relații publice cu ajutorul calculatorului
Curs 5 Sisteme de operare şi programe utilitare Funcţionarea unui calculator nu este posibilă fara un sistem de operare rezident – adică încărcat în memoria de lucru şi în execuţie; el este denumit software de bază pentru că oferă un mediu de execuţie pentru alte programe – software de aplicaţie. Funcţii ale sistemului de operare Un sistem de operare trebuie să asigure în principal: i) Alocarea resurselor – adică a spaţiului de memorie, procesorului (sau procesoarelor), unităţilor de intrare / ieşire. ii) Planificarea şi controlul programelor în execuţie – adică rularea programelor după priorităţi şi introducerea oprirea lor temporară când acestea aşteaptă la o resursă partajată (folosită în comun cu alte programe). iii) Interpretarea şi execuţia comenzilor de la operatorul uman – adică oferirea unui mijloc de furnizare a comenzilor (ca text sau ca evenimente pe o interfaţă grafică) apoi conversia lor în acţiuni corespunzătoare. Comenzile sistemului de operare se referă la transferuri de date şi programe între periferice şi chiar cu memoria de lucru caz în care transferul se spune că „se deschide” – adică se lansează în execuţie colecţia de date sau programul. Procesorul este alocat unui program în măsura în care alte programe mai prioritare nu îl solicită sau programul în cauză aşteaptă la un periferic încheierea unei operaţii de intrare sau ieşire. În general, operarea la un sistem de calcul se poate face în două moduri: regim comandă – (CLI - Command-line interface) în care comanda se furnizează ca un cuvânt (sau o prescurtare), însoţită de parametri; regim grafic/meniu – (GUI- Graphical user interface)în care comanda şi parametrii se aleg grafic cu mouse-ul din liste şi subliste de opţiuni (meniuri)-(TUI- Text user interface). În regimul comandă, trebuie cunoscute cuvintele ce exprimă comenzile şi parametrii, precum şi sintaxa se combinare a acestora – pentru ca o comandă furnizată să fie corect interpretată şi executată; în plus, comanda trebuie înscrisă de la tastatură deci necesită un timp de editare (eventual şi corectură). În regimul meniu, nu este necesară cunoaşterea comenzilor ci doar recunoaşterea lor din listele de meniu, iar execuţia lor se face prin selecţia din listă a opţiunii (eventual cu sub-opţiuni) dorite; în plus, se poate oferi şi ajutor („help”) pe loc. În al doilea regim, se spune că un programul este „prietenos”. Sistemele de operare moderne au o interfaţă utilizator grafică şi programe utilitare eficiente pentru Sistemele de operarea moderne (cum sunt Windows ori LINUX şi alte sisteme UNIX) oferă facilităţi multitasking – de execuţie a mai multor programe (sau activităţi – „tasks”) simultan, precum şi facilităţi multi-utilizator – de lucru pentru mai mulţi utilizatori simultan, cu acces prin reţele de calculatoare. Privind modul cum se planifică procesorul pentru mai multe programe (procese) ce rulează „simultan”, se deosebesc: sisteme cu divizarea timpului („time sharing”) – în care procesorul este alocat succesiv câte unui program, pentru o„felie” de timp. Aparent, se execută mai multe programe simultan dar de fapt ele se succed rapid şi folosesc pe rând procesorul. sisteme preemptive – în care programul în curs poate fi întrerupt (la momente întâmplătoare) prin evenimente ce provoacă lansarea în execuţie (eventual reluarea) altor programe. Evenimentele sunt, în general, cereri de introducere date sau anunţul finalizării unei afişări de date. 2
Elaborarea unui produs de relații publice cu ajutorul calculatorului
Pentru funcţionarea multiutilizator, se creează şi menţin contexte specifice fiecăruia dar, ca şi pentru programe, fiecare este servit pe rând, rapid, astfel că aparent lucrează simultan. Tipuri de sisteme de operare Există diverse categorii de sisteme de operare, după locul şi rolul pe care îl ocupă: Sisteme de operare „desktop” – care rulează pe calculatoare personale (PC), pentru un singur utilizator sau un număr mic de utilizatori, controlează puţine dispozitive periferice (de tip mouse, ecran, tastatură) şi oferă un timp de răspuns convenabil. Sisteme paralele – în care se utilizează mai multe procesoare şi deci execuţia programelor este într-adevăr simultană. Acestea pot fi cu multiprocesare simetrică (SMP – „Symetrical MultiProcessing”) în care fiecare procesor execută o copie identică a sistemului de operare, respectiv cu multiprocesare asimetrică („Asymetrical MultiProcessing)” în care unele procesoare sunt de tip stăpân („master” – au iniţaitiva) iar altele sunt de tip sclav („slave” – primesc lucrări de la master). Sistem de timp real – folosite pentru aplicaţii „de timp critic” – de exemplu în industrie, unde trebuie executată o operaţiune în timpul şi sincron funcţionării instalaţiilor conduse prin calculator. Sisteme de operare distribuite – care rulează pe mai multe maşini interconectate în reţea (locală sau largă ), asigurând partajarea resurselor comune între mai mulţi utilizatori, precum şi sincronizarea unor operaţiuni executate pe maşini distante. Sisteme de operare „palmtop” – care rulează pe calculatoare PDA (Personal Digital Assistant – ca un carnet ţinut în palmă) sau pe telefoane celulare – fiind specifice ca mod de interacţiune cu utilizatorul şi folosind resurse reduse. Sistemul de operare Windows Sistemele de operare „descktop” de pe calculatoare personale (IBM PC) au adoptat tehnologii dezvoltate pentru calculatoare puternice însă cu performanţe mai slabe privind securitatea datelor sau sistemului şi cu mijloace de administrare a resurselor mai reduse. Un exemplu este sistemul de operare MS Windows, care în ultimele variante oferă: nucleu multitasking preemptiv pe 32 si 64 biţi; portabilitate – poate fi instalat pe diverse platforme (cu procesor din familia Intel), codul dependent de procesor fiind izolat într-o bibliotecă de tip DLL (denumită HAL – hardware abstraction layer); securitate – foloseşte protecţie hardware pentru memoria virtuală şi protecţie software pentru mecanismele sistemului de operare; autentificarea utilizatorului prin „nume utilizator” şi parolă; posibilităţi de lucru multiprocesor – pentru procesare simetrică (SMP); suport pentru internaţionalizare – pentru diferite limbi vorbite, formate privind ora, moneda, etc. în diferite puncte pe glob; suport pentru gestiunea discului cu sisteme de toleranţă la defecte (masive de discuri RAID sau mai multe discuri pe magistrală SCSI); suport pentru lucrul în reţea: în mod client-server (server central şi staţii de lucru care accesează resurse din reţea prin server) sau în mod „peer-to-peer” (de la egal la egal, adică fiecare staţie de lucru pune la dispoziţia celorlalte resurse proprii disc sau imprimantă locale); conectare la Internet, rezolvarea numelor în Internet, interconectare cu alte sistem de operare în aceeaşi reţea (Macintosh prin Apple Talk sau Netware prin IPX/SPX); mecanisme de prelucrare distribuită (prin NetBIOS, Windows Sockets, Remote Procedure Call), API pentru conectare în reţea prin socluri (sockets), acces la alte sisteme de fişiere. 3
Elaborarea unui produs de relații publice cu ajutorul calculatorului
Programe utilitare Configurarea resurselor sistemului de operare (de ex. pentru periferice, reţea, limba şi ora locale), manevrele de gestionare a resurselor (vizualizare, copiere, ştergere directoare şi fişiere, ) şi comenzile de lucru pentru transferul datelor între periferice şi memorie (tipărire, lansare programe, acces la reţea) sunt acţiuni dificile, care se pot executa, în general, prin comenzi complicate. Pentru a facilita aceste acţiuni, se folosesc programe utilitare – programe considerate între programele de bază şi programele de aplicaţii, ce asigură manevrarea comodă a setărilor şi resurselor calculatorului. Următoarele categorii de programe utilitare sunt mai des folosite: 1. Managere de resurse – care permit vizualizarea conţinutului discurilor (fixe, flexibile, optice) şi manipularea directoarelor şi fişierelor (copiere, mutare, etc.). Exemple sunt Windows Explorer, sau Windows Commander, care prezintă în panourile de lucru ale ferestrelor acestor utilitare structura arborescentă de directoare şi fişierele, apoi permit operaţii cu acestea. 2. Arhivatoare – care permit salvarea conţinutului directoarelor şi fişierelor, cu compactarea şi organizarea informaţiei pentru păstrarea sa pe suport extern un timp îndelungat. Exemple sunt: Backup/Restore Windows, WinZip, WinRAR, Ace. 3. Antiviruşi – care permit controlul şi eliminarea programelor de tip virus, vierme, cal toroian, bombă logică ce pot „infecta” un sistem de calcul spre a reduce sau anula capacitatea de lucru sau a distruge date şi chiar unităţi periferice. Exemple sunt: RAV (Romanian AntiVirus – cumpărat de Microsoft), Bitdefender, MacAfee Antivirus. Programele utilitare sunt parte a sistemelor de operare moderne, dar pot fi şi produse de la firme specializate.
Interfeţe utilizator Interacţiunea om-maşină are atât aspecte tehnice cât şi psihologice. Aceste aspecte trebuie luate în considerare pentru a sigura lucrul eficient la aplicaţiile pe calculator. Interfaţa cu utilizatorul reprezintă totalitatea mijloacelor prin care omul interacţionează cu maşina, uzual reprezentate de perifericele de intrare tastatură şi indicator pe ecran (mouse, track-ball, touchpad) cu perifericul de ieşire ecran şi imaginile afişate. Realizarea unei interfeţe utilizator „prietenoase” priveşte, în principal, modul de afişare a obiectelor prin care omul interacţionează cu maşina. Aspectul de ansamblu al imaginilor pe ecranul unei aplicaţii este cunoscut drept „look-and-feel” şi se referă la caracteristicile vizuale ale interfeţei şi la comportamentul interfeţei ca răspuns la acţiunile utilizatorului. Interfața utilizator linie comandă. O interfaţă linie de comandă (CLI) reprezintă un mecanism de interacţiune cu un sistem de operare sau un software, prin tastarea de comenzi având scopul de a îndeplini sarcini specifice. Această interfaţa text contrastează cu utilizarea indicatorului mouse-ului într-o interfaţă grafică (GUI) făcând clic pe opţiuni, sau pe meniurile dintr-o interfaţă utilizator text (TUI) pentru a selecta anumite opţiuni. Această metodă de instruire a calculatorului, pentru a îndeplini o sarcină dată, este menţionată ca fiind "introducerea" unei comenzi. Sistemul aşteaptă utilizatorul să încheie introducerea comenzii text prin apăsarea tastei "Enter". Un interpretor linie comandă primeşte, analizează, şi execută comanda solicitată. Interpretorul linie comandă poate rula într-un terminal text sau într-o fereastră emulată de terminal pentru un client de la distanţă. După finalizare, comanda de obicei, întoarce o ieşire pentru utilizator sub formă de linii de text pe interfață. Această ieșire poate fi un răspuns în cazul în care comanda a fost o întrebare, sau un rezumat al operaţiunii. 4
Elaborarea unui produs de relații publice cu ajutorul calculatorului
Interfata utilizator grafică O interfaţă grafică (Graphical User Interface-GUI) este o interfaţă grafică situată între utilizator şi dispozitive electronice cum ar fi calculatoarele, dispozitive ce se țin în mână (hand-held-playere MP3, playere media portabile, dispozitive de jucat), aparate electrocasnice şi unele echipamente de birou. Pentru a prezenta toate informațiile şi acţiunile disponibile, un GUI oferă pictograme şi indicatori vizuali, în contrast cu interfeţele bazate pe text, care oferă navigaţia text sau nume de comenzi ce trebuiesc tastate. Interfeţele utilizator actuale se bazează pe grafică (în sensul de imagine construită punct cu punct), numite de aceea Interfeţe Utilizator Grafice (în engleză cu acronimul GUI). Acestea respectă câteva principii cum sunt: Utilizatorul controlează programul şi nu invers – adică omul acţionează şi calculatorul răspunde prompt, eventual în mod personalizat (specific persoanei care lucrează). Utilizatorul operează direct cu datele de pe ecran, astfel ca să constate direct relaţia cauză-efect a acţiunilor sale. Obiectele reprezentate pe ecran sunt intuitive şi apropiate de obişnuinţa omului. Obiecte şi acţiuni similare în diferite aplicaţii au acelaşi mod de reprezentare grafică şi se comportă identic. Prezentarea pe ecran este clară (simplă, inteligibilă) şi estetică (atractivă). Interfaţa este tolerantă la greşelile utilizatorului oferind ajutor şi sugestii de rezolvare a problemelor apărute. În continuare, se vor prezenta obiecte generice pe ecranul de afişare şi manevre uzuale efectuate cu perifericele de intrare, prin care utilizatorul interacţionează cu maşina. Tastatura şi mouse-ul Tastatura, ca dispozitiv de intrare, permite atât introducerea simbolurilor de scriere (alfa-numerice) cât şi efectuarea unor acţiuni (ştergere caracter, deplasare cursor pe ecran, Enter – salt la nou rând sau execuţie comandă/opţiune curentă). O manevră specială de introducere se efectuează prin apăsarea simultană a tastei Ctrl şi a unei litere alese (Ctrl-Litera) – combinaţia fiind ataşată unei comenzi uzuale în aplicaţia dată, fiind o „scurtătură” pentru execuţia acesteia (altfel selectată dintr-un meniu, deci cu mai multe apăsări de taste). Spre exemplu combinaţia Ctrl-S reprezintă scurtătura pentru salvarea un unui document. Similar, pot fi alocate comenzi pentru scurtături din combinaţia Alt-Litera. Pentru a indica cu mouse-ul, trebuie aşezată săgeata indicator pe obiectul ales. Manevrele ce se pot execut cu mouse-ul sunt: 1. Indicare – indicatorul atinge un obiect vizat; dacă zăboviţi asupra obiectului, apare un mic mesaj (numit „tool tip”) care conţine o descriere a obiectului. 2. Click
– butonul stânga apăsat scurt (selectează un obiect vizat). 2
3. Dublu click - butonul stânga apăsat rapid de două ori (deschide documentul sau lansează programul ataşat obiectului vizat). 4. Click dreapta vizat).
- butonul dreapta apăsat (desfăşoară meniu contextual, adică specific locului
5. Glisare – click pe un obiect vizat şi deplasare mouse cu buton stânga menţinut apăsat spre un alt loc pe ecran (mutare obiect vizat sau selectarea mai multor obiecte). Când indicaţi anumite obiecte, indicatorul îşi schimbă forma, spre a anunţa astfel că puteţi executa un anume tip de comenzi. De exemplu, când indicatorul se transformă intr-o mână care arată cu degetul, 5
Elaborarea unui produs de relații publice cu ajutorul calculatorului
vă aflaţi deasupra unui obiect click-abil cum ar fi o hiperlegătură. O săgeată cu doua capete permite modificarea dimensiunilor unui obiect. Ferestre şi casete de dialog La sistemele bazate pe ferestre, mijloacele prin care utilizatorul poate comunica cu aplicaţia sunt furnizate de elementele ferestrelor şi casetelor de dialog. Acestea sunt reprezentate, pe un exemplu, în Figura 1 iar mai jos se oferă detalii lămuritoare.
Figura 1 Structura unei ferestre şi a unei casete de dialog Suprafaţa de lucru Aşa cum tăblia mesei de lucru, la birou sau acasă, este ocupată cu obiecte de uz curent (hârtii, cărţi, creioane, lampa de birou), tot astfel ecranul este ocupat obiecte utile lucrului cu calculatorul. Fiecare din obiecte este reprezentat printr-o pictogramă (vezi 1 în Figura 1). Butonul „Start” 15 permite accesul la aplicaţiile instalate pe maşină, precum şi la opţiunile de configurare pentru periferice şi pentru întregul sistem. Suprafaţa de lucru („desktop”) poate fi configurată, la rândul ei, prin includerea de noi obiecte sau prin înlăturarea lor. Bara de activităţi 14 indică aplicaţiile lansate în execuţie, prin butoane grafice asociate fiecăreia; aceste butoane permit, totodată, activarea uneia din aplicaţii (asupra căreia utilizatorul îşi va focaliza atenţia), precum şi eliminarea ei de pe ecran (minimizarea ferestrei) prin click-uri succesive pe butonul corespunzător aplicaţiei. Ferestre aplicaţie O fereastră aplicaţie este o reprezentare standard a instrumentelor uzuale de lucru cu aplicaţia. Aceste instrumente sunt reprezentate grafic în diverse moduri şi permit acţionarea lor cu ajutorul mouse-ului sau al tastaturii. În se prezintă elementele generice ale unei ferestre, rolul fiecăreia şi modul său de acţionare. 6
Elaborarea unui produs de relații publice cu ajutorul calculatorului
Element
Mod de acţionare
Bara de titlu 2 prezintă numele aplicaţiei (în Figura 1 navigatorul glisarea Barei de local – „Windows Explorer”), precum şi numele documentului sau, titlu mută fereastra pe în cazul navigatorului, locul vizat – disc (A:, C:, D:, etc.), director suprafaţa de lucru . pe disc („My Documents”), calculator din vecinătatea în reţeaua locală („Network Neighborhood”). Bara de meniu 3 cuprinde categorii de opţiuni accesibile în aplicaţia dată, din care trei sunt regăsite la orice aplicaţie: File (manipularea datelor specifice aplicaţiei), Edit (copiere, căutare, ştergere date) şi Help (ajutor imediat - structurat pe conţinut, index şi căutare).
click sau Alt-Litera dă lista acţiunilor specifice aplicaţiei şi datelor sale
Bara de unelte 4 cuprinde comenzi uzuale ilustrate prin desene click buton grafic intuitive, acţionate ca butoane grafice. Comenzi de editare, lucru cu execută comanda (ex. fişiere şi cu ferestre au o replică în bara de unelte. = decupare) Butoane deschis / închis 9 aflate în colţul dreapta sus, permit punerea în aşteptare a aplicaţiei (minimizarea ), ocuparea întregului ecran activ (maximizarea) sau restaurarea ferestrei pentru redimensionare, iar ultimul închiderea aplicaţiei
minimizare maximizare restaurare închidere
Bara de stare 16 prezintă informaţii privind setări specifice numai vizionare aplicaţiei Panouri de lucru 17 prezintă datele specifice aplicaţiei şi permite prelucrare specifică a datelor aplicaţiei manipularea lor conform metodelor specifice acestora. Chenarul 18 permite redimensionare ferestrei (lăţire, lungire şi glisare chenar sau reciproce, respectiv mărire / micşorare proporţională ). colţul dreapta-jos Tabel 1 Elementele ferestrei generice şi modul lor de acţionare. Casete de dialog Prin casetele de dialog utilizatorul poate viziona setări curente ale aplicaţiei şi poate modifica aceste setări prin acţionarea elementelor casetei, după cum se prezintă în tabelul 8. Element
Mod de acţionare
Bara de titlu 5 prezintă numele casetei de dialog (în Figura 1 glisarea Barei de opţiunile fişierelor – „Folder Options”). titlu mută caseta Fişă 6 prezintă un set de setări posibile, de obicei împărţite pe click pe etichetă cadre (secţiuni tematice) – în Figura 1 tipuri de fişiere („File selectează fişa Types”) Casete de bifă 7 permit selectarea mai multor opţiuni dint-un set click sau „spaţiu” dat bifează Butoane radio 8 permit selectarea unei singure opţiuni din setul click sau „spaţiu” dat selectează 7
Elaborarea unui produs de relații publice cu ajutorul calculatorului
Butoane de derulare pas cu pas 10 permit derularea informaţiei click derulează în din panou în fereastra de vizitare (când aceasta este neîncăpătoare) sensul dorit , Butoane de derulare continuă 11 permit derularea în mod continuu glisare a informaţiei în fereastra de vizitare derulează conţinut Bara de derulare 12 permit derularea pagină cu pagină a click pe zona liberă derulează o pagină informaţiei în fereastra de afişare a panoului Butoane grafice 13 permit efectuarea de acţiuni specifice (înscrise click pe buton); uzuale sunt „OK”- confirmare şi „Cancel” - abandon. (ex.
– execută ! )
Listă derulabilă – care prezintă un set de facilităţi ce pot fi selectate derulează cu după derularea listei text până la reperul dorit. click pe reper – alege
(ex. ) Casetă de text – care permite înscrierea unui text necesar în introducere text dorit contextul dialogului. (ex.
)
Tabel 2 Elementele casetei de dialog generice şi modul lor de acţionare. Ajutor („Help”) Posibilităţile de lucru ale aplicaţiilor actuale sunt multiple şi dificil de reţinut (mai ales când se lucrează cu ele ocazional) dar interfaţa utilizator oferă ajutor pe loc şi detaliat asupra acestora. Deci este comod om să lucreze cu aplicaţia chiar atunci când nu a studiat-o în mod special, ci învaţă „văzând şi făcând”. Mai mult, ajutorul poate fi dat de un asistent („wizard”) care aşteaptă întrebări în clar de la utilizator şi oferă sugestii asupra opţiunilor (de meniu) sau chiar asupra chestiunilor de principiu asupra aplicaţiei şi posibilităţilor ei. Facilităţile de ajutor şi cele de navigare prin informaţia de ajutor sunt prezentate succint în Tabel 3. Fereastra „Help” oferă, în general, trei modalităţi de căutare şi prezentare a răspunsurilor, conform fişelor indicate în Figura 7: 1. Cuprins 19 (de fapt întregul conţinut cu informaţii de ajutor – „Contents”), 2. Index 22 (inventarul alfabetic al noţiunilor utilizate în aplicaţie – „Index”), 3. Căutare 24 (după cuvinte cheie sau chiar aluzii la ele – „Search”).
Navigarea prin „informaţia de ajutor” se face în modul standard: Revenire 21 (întoarcerea la ecranul şi informaţia precedente – „Back”), Avans 23 (înaintare către ecranul şi informaţia curente – „Forward”).Panoul de afişare 26 prezintă afişează informaţia căutată ca text în care se află trimiteri 27
ce sunt legături („links”) către noţiuni amintite în text (de ex. „frame” în Figura 7); la finalul
textului, se indică chestiuni 28 legate de conţinutul informaţiei, tot ca legături.
8
Elaborarea unui produs de relații publice cu ajutorul calculatorului
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
Figura 2 Structura ferestrei de ajutor („Help”) Element
Mod de acţionare
Fişa Contents 19 prezintă cuprinsul întregii informaţii de ajutor, sub formele: titlu ne-explorat, titlu explorat, foaie cu informaţii.
,
,
Fişele Index 22 şi Search 24 permit căutarea cuvintelor în se înscrie cuvîntul sau conţinutul de informaţie de Ajutor. Index prezintă inventarul de cuvintele căutate cuvinte cheie şi caută pe cel dorit. Search caută un cuvânt sau o expresie în întreg conţinutul de informaţie. Panou de afişare 16 - prezintă informaţia răspuns la modulul (din vizionare cuprins) sau cuvântul, respectiv cuvintele căutate. Butoane de navigare înapoi 21 şi înainte 23 – permit revenire sau click avans în panourile cu informaţii afişate.
sau
Trimiteri către cuvinte cheie 27 sau chestiuni legate de informaţia click cuvânt legătură (ex. frame) prezentă în panoul de afişare 28 . Tabel 3 Elementele ferestrei de ajutor generice şi modul lor de acţionare.
9
Elaborarea unui produs de relații publice cu ajutorul calculatorului
Rezumat Programul este o secvenţă de comenzi exprimată într-un mod codificat şi care poate fi interpretat şi executat de către calculator. Aplicaţia este un set de programe reunite şi interdependente, care se prezintă într-un mod unitar şi oferă soluţii pentru o clasă de probleme date. Sistemul Informatic este un set de aplicaţii care funcţionează pe o structură de echipamente interconectate, exploatate de un număr mare de oameni către o utilitate complexă. Programarea este un proces de exprimare a instrucţiunilor prin care se rezolvă o problemă şi care pot fi convertite mecanic în acţiuni ale unui sistem de calcul. Un limbaj de programare este un set de cuvinte cu semnificaţii precise, care se pot combina după reguli stricte pentru a exprima comenzi şi a descrie date necesare unui tip de prelucrare. Ingineria programării este abordarea sistematică, disciplinată şi cuantificată a dezvoltării, operării şi întreţinerii produselor program. Un sistem de operare este o colecţie de programe ce asigură în principal: alocarea resurselor, planificarea şi controlul execuţiei programelor, interpretarea şi execuţia comenzilor introduse se operatorul uman.
Recomandări bibliografice Cowart R., Knittel B., Microsoft Windows Professional, Teora, 2002 Wilson D. A., Managing Information, Butterworth-Heinemann, 1998. Zorkoczy P., Heap N., Information Technology – an introduction, Pitman Publishing, 1995.
10