Ghid ilustrat al comunismului românesc by forumapulum

Material editat de: Asociația Forum Apulum - forumapulum.ro

Cu mulțumiri, pentru: Alin Mureșan - Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) Ioana Șopov - ioanasopov.com Daniela Cetean - profesor istorie Colegiul Național „Horea, Cloșca și Crișan”, Alba Iulia Adrian Simion - profesor istorie Colegiul Național „Dionisie Pop Marțian”, Alba Iulia

Ilustrații realizate de: Dan Perjovschi - fb.com/danperjovschi - titluri de secțiune; spread 2, pag. 53 Andreea Ilisăi - behance.net/andreeailisai - spread 1, pag. 5 Ana Kun - anakun.com - secțiunea A, pag. 9-14 Saddo - saddo.ro - secțiunea B, pag. 18-24 Bogdan Topârceanu - asociatiafaranume.org/bogdan-topirceanu - secțiunea B, pag. 25-29 Livia Coloji - liviacoloji.ro - secțiunea C, pag. 32-39 Răzvan Cornici - razvancornici.ro - secțiunea C, pag. 32-39 George Roșu - georgerosu.ro - secțiunea D, pag. 42-51

DTP: Vertical Graphic - verticalgraphic.com

CAPITOLUL 1

POVESTEA ILUSTRATĂ A COMUNISMULUI ÎN ROMÂNIA

SECȚIUNEA A.

COMMUNISM LOADING

19 4

„Documentul obraznic” 8 noiembrie 1945

Comunism importat cu tancul Finalul celui de-al Doilea Război Mondial găseşte armata rusă în România. Moscova era deja obșnuită să impună modelul comunist „după rețetă”: coaliţie cu liderii locali, apoi creșteau treptat influența proprie. În faza finală, oricine se opunea influenţei ruseşti era arestat şi Partidul 8

ceputul - în

Pentru curioși

Comunist prelua puterea în întregime trecând la „revoluţie” - lichidarea proprietăţii private, colectivizare etc. Sovieticii au eliminat opozanţii din structurile de putere, preluând inclusiv controlul asupra serviciilor de siguranţă a statului şi promovând structuri de tip miliţienesc alternative - aşa-numitele „Gărzi Patriotice”. Astfel, prin presiuni, amenințări și epurări politice, comuniștii sprijiniți direct de Moscova au preluat complet puterea în numai 3 ani.

6 - aleger 194 i fa l

Propagandă și presiune Contrar realității, populația este prezentată în presă ca dedicată comunismului și „revoluției”. Comuniștii și aliații lor se prezintă ca democrați (Blocul Partidelor Democrate - BPD), oponenții sunt numiți fasciști sau legionari. Propaganda este completată de presiuni și intimidări, inclusiv prin serviciile de informații (precusoare ale Securității comuniste), iar legea electorală este modificată

De gândit Contează alegerile? „Războiul rece”

ca să blocheze votul a cât mai mulți oponenți ai comunismului.

Alegeri falsificate Ca să poată pretinde legitimitate, comuniștii au organizat alegeri în noiembrie 1946. Votul a fost falsificat grosolan: BPD a luat maxim 30% din voturi, dar au fost dați câștigători cu 80%, pe ideea „nu contează cine votează, contează cine numără voturile”. 11

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial România avea rege Mihai I, fiul lui Carol al II-lea. La doar 22 de ani Regele Mihai decide întoarcerea armelor împotriva Germaniei Naziste și arestarea mareșalului Antonescu ce guverna din 1940 cu puteri absolute. În decembrie 1947 regele a fost forțat să abdice, fiind izolat în Palatul Elisabeta de trupe aduse de comuniști şi amenințat cu asasinarea a 1.000 de studenți români și chiar cu declanșarea unui război civil.

Recunoașteți personajele? 12

Impunerea comunismului a venit la pachet cu propagandă prosovietică și anti occidentală, care preamărea economia centralizată și o societate uniformizată. Era aspru criticată și cenzurată orice idee de identitate personală sau de drepturi și libertăți individuale, cum ar fi proprietatea privată, libertatea de expresie sau libertatea de conștiință.

Rec om

Partidul a pătruns până și în școală istoria era mistificată, iar în literatura română, unii din scriitorii majori au fost înlocuiți cu texte politice și ideologice.

re da n a Citiți „1984” și „Ferma animalelor” (George Orwell)

SECȚIUNEA B.

DISTOPIA ROMÂNIA

Stalinism românesc Dacă la început românii au fost mai reticenți față de comunism, după impunerea acestuia liderii politici și activiștii răspândiți peste tot au devenit mai radicali chiar și decât sovieticii. În 1948 se înființează Direcția Generală a Securității Poporului, cu misiunea de a aresta pe oricine se opunea regimului totalitar, inclusiv elevi. Sub deviza luptei împotriva „dușmanului de clasă”, în anii ‘50, orice critică la adresa comunismului, a partidului sau conducătorilor era reprimată violent - un singur comentariu negativ risca să te ducă la închisoare. Ulterior eliberării li se cerea să colaboreze cu Securitatea, altfel erau urmăriți constant și întâmpinau dificultăți majore în a avea o viață normală.

Teroare și sânge: gulagul românesc Noua Securitate, responsabilă de impunerea cu orice preț a ideologiei comuniste, a distrus sistematic tot ce însemna elită intelectuală, culturală și politică existentă. Partidele politice din opoziție sunt scoase în afara legii, liderii sunt arestați și mor în închisorile comuniste. Diferite categorii de oameni politicieni, industriași, intelectuali, țărani înstăriți (chiaburi) - au fost considerați „dușmani de clasă” și trimiși la închisoare unde mulți au murit, fiind supuși la înfometare, tortură, puși la muncă forțată. Crimele regimului comunist sunt încă investigate; în prezent se estimează că în perioada 1944 - 1989, sute de mii de oameni au fost persecutați de regimul comunist.

România <3 Rusia Deși impus prin forță, sistemul comunist și-a găsit adepți, în special în structurile de conducere și în Securitate. În anii de început, comuniștii naționaliști pierd orice control în fața comuniștilor vasali Moscovei. Românii ce primeau puterea de la Kremlin deveneau de multe ori mai dedicați decât comuniștii. Prin presiuni și șantaj, mulți oameni s-au înscris în Partidul Comunist Român, care ajunge în 1947 la peste 700.000 de membri (nu știm câți reali). Cum subordonarea față de URSS era maximă, guvernul român condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej a suținut intervenția brutală a armatei sovietice în oprirea revoluției din Ungaria în 1956. Presa românească suținea că revoluția era „o rebeliune contrarevoluţionară împotriva puterii populare”, orchestrată de „forţele reacţiunii străine” și „huligani fascişti”. Liderii revoluției maghiare au fost trimiși la închisoare în România, iar românii care au protestat sau au comemorat victimele au fost arestați.

REEDUCAREA Fenomenul Pitești 1949-1951

Orbiți de ideologie, liderii comuniști căutau constant metode să se asigure că cetățenii se supun regimului, printr-un amestec de propagandă, cenzură și violență. În acest cadru s-a înscris ideea de reeducare a celor închiși pentru delictul de a se opune puterii. „Elementele ostile” trebuiau secate de orice gând de rezistență, de orice speranță, pentru a se obține supunerea totală. 25

Metoda aleasă pentru reeducare a fost tortura, fizică și psihică, punctul maxim fiind atins la închisoarea din Pitești (experimentul Pitești), contra studenților închiși acolo. Tortura fizică era permanentă, bătăile frecvente (cu ciomege, cozi de mătură) completate de diverse tehnici - smulgerea firelor de păr, strivirea degetelor de la mâini, imobilizarea în poziții chinuitoare cu ochii la bec; chiar și în somn, deținuții trebuiau să stea nemișcați, pe spate, cu farfuria de tablă drept pernă, orice mișcare fiind pedepsită cu lovituri de ciomag. Înfometarea era sistematică și de multe ori deținuților nu li se oferea tratament medical. 26

Tortura psihică era bazată pe umilire; studenții nu erau apelați pe nume, ci „bandiți” sau „tâlhari”, erau forțați să mănânce „porcește”, stând în genunchi, fără a folosi mâinile, iar gamela trebuia curățată cu limba; tehnicile de umilire mergeau până la a forța deținuții să mănânce fecale, ținerea lor cu capul în closet, sau dezbrăcarea lor completă. Cheia experimentului era în a alege torționari tot dintre deținuți, adăugând torturii conștiința faptului că agresorii sunt foști prieteni sau colegi.

Experimentul reeducării prin tortură este încheiat în 1951, torționarii fiind executați în frunte cu liderul Eugen Țurcanu trei ani mai târziu. Autoritățile comuniste au pretins, fals, că atrocitățile s-au petrecut fără acceptul sau cunoștința liderilor comuniști; în afara studenților folosiți ca torționari au mai fost pedepsiți cu închisoare - câțiva gardieni și directorul închisorii din Pitești. Circa 600 de tineri au fost maltratați la Pitești, unii decedând în urma bătăilor și condițiilor de detenție.

SECȚIUNEA C.

EPOCA DE AUR

Schimbări la nivel înalt Stalin moare, Nikita Hrușciov preia puterea în 1954. În 1964, Gheorghe Gheorghiu Dej oprește crunta tortură a prizonierilor politici, denumită „reeducare” și în final îi eliberează. În 1965 puterea în România este preluată de Nicolae Ceaușescu.

Ceaușescu și simularea libertății Anii ‘60 au adus o ușoară relaxare a controlului și schimbări în linia politică. După eliberarea deținuților politici din anii ‘50, România pare a se distanța de Rusia și a se deschide spre Occident. În 1968, Ceaușescu condamnă invazia Cehoslovaciei de către URSS, atrăgând simpatie și speranțe din partea Occidentului. Totuși, România nu se îndreaptă înspre libertate: se desparte de comunismul sovietic și trece la cel naționalist. Ceaușescu rămâne complet împotriva oricăror măsuri ce ar fi pus în pericol îndeplinirea ideologiei comuniste și continuă să considere că oricine „ar pune în discuție trăinicia și forța socialismului în România este nebun”*.

*Lucian Boia, „Strania istorie a comunismului românesc (și nefericitele ei consecințe)”, editura Humanitas, 2016.

Comunism made in Asia Inspirat de vizitele făcute în Asia (China, Coreea de Nord, Vietnam și Mongolia) în 1971, Ceaușescu oprește toate tentativele de liberalizare economică și socială ce apăruseră timid la finalul anilor ‘60. În schimb, România adoptă modelul asiatic. Orașelele sunt „sistematizate” - se demolează mult pentru a face loc bulevardelor largi și clădirilor megalomanice. Totul se petrecea sub directa supraveghere a lui Ceaușescu care își construiește un cult al personalității similar cu ce există în Coreea de Nord: manifestații gigantice, poezii dedicate liderului, primiri fastuoase.

Neostalinism românesc Discursul politic revine la o formulă strictă, viața oamenilor e monitorizată tot mai mult de Securitate, criticii sunt arestați, hărțuiți sau expulzați. Cultura e din nou transformată în propagandă, cenzura este peste tot, se promovează izolarea și naționalismul. În același timp, liderii de partid și apropiații lor au tot mai multe privilegii, nepotismul devenind obișnuință. 34

Geniul Carpaților Liderii comuniști au început să creadă ce spunea despre ei propaganda masivă de Partid: că sunt excepționali, genii, salvatori ai poporului. Inspirat de modelul asiatic, Ceaușescu a început să-și construiască un brand de dictator absolut și omnipotent; Partidul organiza tot mai des manifestații grandioase pentru a-l omagia pe „geniul Carpaților” și pe soția sa. Poza lui Nicolae Ceaușescu era afișată în școli, spitale și întreprinderi, ba chiar trona pe prima pagină a manualelor elevilor.

„El este România, noi suntem fiii lui” (Ziarul Scânteia, ‘83)

3737

Fenomenul Elena Împreună cu creșterea nepotismului - promovarea în poziții importante în special a celor obedienți sau cu relații - Ceaușescu a transformat conducerea țării într-o afacere de familie, promovând-o alături de el pe soția sa, Elena. Elenei Ceaușescu i s-a construit un profil de om de știință remarcabil, deși avea doar școala primară. Propaganda o prezenta inginer chimist și „savantă de renume mondial”. În 1974 a fost făcută membru în Academia Română și, ulterior, a devenit al doilea om în stat, responsabilă de știință, tehnologie și cultură.

„Este fiica prea iubită A acestui brav popor De luceferi străjuită Și de steagul Tricolor” 38

(Corneliu Vadim Tudor, ‘84)

SECȚIUNEA D.

VIAȚA ÎN RAȚII

Rezistența anti-comunistă În ciuda riscurilor, de-a lungul întregii perioade comuniste a existat o variată mișcare de rezistență.

Mulți elevi și studenți au publicat manifeste, riscând arestarea; țăranii s-au opus colectivizării, unii fiind deportați sau chiar uciși; grupuri ascunse în munți au organizat rezistență armată, provocând pierderi importante Securității. În ‘77 (Valea Jiului) și ‘87 (Brașov) au avut loc adevărate revolte populare.

Cum să distrugi o economie După ușoara îndulcire a relațiilor cu Occidentul din anii ‘60, Ceaușescu obține mai multe împrumuturi de la FMI și pornește un program agresiv de industrializare. Extinderea în toate domeniile industriale (de la ciment și oțel la avioane) a pus presiune pe economie, sufocând-o în loc să o stimuleze. În plus, uzinele gigant consumau resurse energetice importante (multe din import) și produceau cu costuri ridicate, de multe ori la o calitate medie sau redusă.

Economia nu ascultă de ideologie Ideologia cerea să nu fie șomeri, așa că oamenii erau angajați de formă, ceea ce a distrus productivitatea. La începutul anilor ‘80, cu unele dintre obiectivele industriale vizate încă nefinalizate și restul funcționând scump și ineficient și pe fondul unor evenimente interne (ex. cutremurul major din 1977) și internaționale (ex. scăderea prețului petrolului), Statul Român intră într-o criză majoră. 45

Adidași de porc și salam cu soia La începutul anilor ‘80, Ceaușescu refuză renegocierea împrumuturilor luate, de teamă că ar duce la știrbirea imaginii comunismului. În schimb, decide plata anticipată a datoriei externe forțând economia oricum slabă și sacrificând nivelul de trai. Românii au fost puși în fața unor raționalizări și restricții incredibile astăzi: întreruperile de curent erau frecvente, programul TV ținea doar două ore pe seară, apa caldă era o raritate, iar alimentarele erau mai tot timpul goale. Pentru cumpărături se foloseau cartele care stabileau cât avea voie o persoană să cumpere (rații): maxim o pâine la două zile și într-o lună întreagă maxim 1kg de carne de pasăre, 500 grame carne porc sau vită, 750g ulei, 12 ouă. Multe produse nu se găseau aproape deloc: cafeaua era înlocuită cu nechezol o băutură pe bază de plante; portocalele și bananele se găseau limitat, iarna; ciocolata și țigările deveniseră rarități; în loc de carne și mezeluri de calitate se găseau „adidași de porc” (picioare de porc) și salam cu soia. 46

Poliția gândirii: „partidul te vrea tuns” Partidul urmărea să facă „oameni noi” docili, egalizați, dedicați unui ideal de eroism prin muncă și obediență. Viața socială era limitată și monitorizată permanent: nu aveau voie pe stradă grupuri mai mari de cinci persoane, dacă primeai vizite din străinătate trebuia să le declari, tinerii cu părul lung erau adesea duși la secție și tunși. Totul bazat pe un aparat imens de ofițeri de securitate, colaboratori, informatori. Orice ai fi făcut, puteai fi în orice moment văzut de un vecin, un trecător sau chiar un membru al familiei care să informeze autoritățile. 49

Un cartuș de țigări și un pachet de cafea Comunismul a creat un sistem în care oamenii cu relații la Partid erau favorizați și obediența față de șefi era răsplătită. Securiștii și șefii de partid aveau prioritate peste tot, până și magazinele păstrau „cota partidului” - o parte din produse nu ajungeau vândute publicului larg. Cadrele importante aveau magazine speciale, dedicate. Relațiile și economia paralelă ajutau oamenii să supraviețuiască. Majoritatea oamenilor se bazau pe rudele și prietenii de la țară, de unde aduceau ouă/carne/lapte/vin. Nu se găseau produse de import (ciocolată, cafea, țigări); în economia paralelă, astfel de produse erau mai valoroase decât banii (degeaba aveai bani dacă nu aveai ce să cumperi).

CAPITOLUL 2

MITURI ȘI REALITĂȚI ALE COMUNISMULUI ÎN ROMÂNIA

Asp în ju Foto

Asp Foto

Aspect din timpul vizitei de lucru a lui Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R, în judeţul Harghita, la fabrica de confecţii Miercurea Ciuc. (24 aprilie 1970). Fototeca online a comunismului românesc cota 20/1970

Aspecte din munca oţelarilor de la Reşiţa.(1950) Fototeca online a comunismului românesc, cota: 181/1950

MITUL: România comunistă a avut o economie puternică, chiar peste nivelul de astăzi.

REALITATEA: Industrializarea făcută de comuniști a fost forțată și a sufocat economia. PIB-ul maxim atins în perioada comunistă a fost 53 mld. USD față de 93 mld. USD în 2016*. Exporturile, care se ridicau în 89 la 4 mld USD, au ajuns la 54,6 mld USD*. Puterea de cumpărare a crescut, la fel numărul de autoturisme și numărul de proprietari de locuințe. [1] În 1989, într-un clasament al 24 de țări europene, România se plasa pe ultimele locuri la: PIB (Produs Intern Brut) - penultimul loc; studenți la mia de locuitori - ultimul loc; speranța de viață ultimul loc; dezvoltare umană (indicator sintetic) - ultimul loc. [2] [1] http://www.contributors.ro/economie/“era-mai-bine-pe-vremea-luiceausescu”-minte-statistica-sau-mint-oamenii/ [2] Lucian Boia, „Strania istorie a comunismului românesc (și nefericitele ei consecințe)”, editura Humanitas, 2016. *exprimate la valoarea USD din 1989

Foto Cristian Malide, www.simplybucharest.ro

Vizita de lucru în Capitală, a lui Nicolae Ceauşescu, a altor conducători de partid şi de stat, unde se examinează îmbunătăţirea producţiei de mobilă. Sunt vizitate unele apartamente din blocurile cartierului Colentina. (20 decembrie 1976), Fototeca online a comunismului românesc Cota: 359/1976

MITUL:

Toată lumea avea o locuință! REALITATEA: Oamenii locuiau mai mult în chirie, aproximativ 56% din locuințe fiind în proprietatea statului. Locuințele se acordau cetăţenilor prin credite pe termene de 15-25 de ani. Condiţia era ca beneficiarii să desfăşoare o profesie şi să depună un avans minim de 20-30% din valoarea locuinţei. Repartizarea se făcea pe liste, timpul de așteptare fiind uneori mai mare de doi ani; cu relații la Partid se putea „prinde” un loc prioritar pe listă. Cea mai mare problemă era calitatea scăzută a construcțiilor - blocuri din panouri prefabricate de beton cunoscute popular sub numele de „cutii de chibrituri” și care nu de puține ori prezentau probleme majore (plafoane curbe, țevi neizolate, closete montate greșit etc). 57

Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R., în vizită de lucru la Fabrica de confecţii din Focşani. (26 mai 1970), Fototeca online a comunismului românesc. Cota: 41/1970

Sursa foto: gandul.info

MITUL:

Toată lumea avea un loc de muncă. Nu exista șomaj. REALITATEA: Șomajul era mascat prin supradimensionarea numărului de angajați: ideologia cerea să nu fie șomeri așa că oamenii erau pur și simplu trimiși la întreprinderi unde de multe ori nu aveau nimic de făcut, ceea ce a prăbușit complet productivitatea. În mod complet absurd cei care nu erau angajați erau condamnați la închisoare pentru vagabondaj. Relațiile, pilele și șpăgile erau principalul criteriu prin care erau repartizați absolvenții facultăților. Activiștii de partid aveau prioritate. Industria comunistă era ineficientă, în ciuda propagandei cultului muncii. Se producea pe stoc, prost şi fără să se ţină cont de costuri. Astfel, a apărut practica furturilor din întreprinderi, de unde se sustrăgeau bunuri care puteau fi vândute sau schimbate pentru alte bunuri sau alimente şi materiale folosite în gospodărie pentru reparaţii sau îmbunătăţiri. 59

Construcția barajului Bicaz, sursa foto: Adevărul

Construcția șoselei Transfăgărășan, sursa foto: Adevărul

MITUL: Nu puteți zugrăvi voi cât a construit tata! (Nicu Ceaușescu)

REALITATEA: Toate construcțiile din perioada comunistă au fost realizate cu costuri foarte mari de vieți omenești, majoritatea fiind deținuți politici și militari. Canalul Dunăre-Marea Neagră 1949-1953: - zeci de mii de muncitori din toată ţara, cu calificări diferite, deportaţi, militari şi mai ales deţinuţi politici - peste 11 lagăre de muncă forţată au fost înfiinţate pe traseul Canalului - au murit oficial 656 persoane, îngropate în malurile Canalului - în 1953, proiectul a fost abandonat din lipsă de fonduri. Barajul Bicaz 1950 -1960: - peste 15.000 de oameni au lucrat la Bicaz - au fost aduşi deţinuţi politici organizaţi în colonii de muncă - au fost strămutaţi 18.760 de oameni pentru a închide barajul Transfăgăraşanul martie 1970 - septembrie 1974: - numărul estimat al morților este de câteva sute, din care majoritatea au fost îngropați la baza fundațiilor 61

Sortat cartofi la ILF Pantelimon, în liceu Sursa foto:http://abujie.ro/team-building-in-comunism/

1982 Scoala Generala nr. 23 Bucuresti 1 Sursa: Muzeul Național de Istorie al României, http://www.comunismulinromania.ro

MITUL:

În comunism se făcea carte. REALITATEA: Învățământul a avut și părți bune (ex. scăderea gradului de analfabetism), dar a fost foarte rigid, bazat pe pedepse și folosit în principal pentru propagandă ideologică. Copii trebuiau formați după tiparele „omului nou”, prin eliminarea spiritului critic şi a spontaneității. Scopul învăţământului era să asigure forţa de muncă în acord cu planificarea economică a partidului-stat, în special în industria grea, energie şi agricultură. Mare parte din conținuturi au fost modificate (la istorie, română etc) pentru a promova ideologia comunistă. Atât elevii cât și profesorii care nu acceptau noua ideologie erau eliminați din sistem. Originea putea fi motiv de eliminare – nu erau ușor tolerate persoanele care nu proveneau din familii de țărani sau muncitori (așa numitele „origini sănătoase”). Elevii și studenții erau frecvent scoși la „muncă patriotică” (munci în agricultură) și festivități ocazionate de vizitele oficialităților. 63

Cuvânt de încheiere Mitul superiorității României comuniste insistă să revină în discursul public. Auzim periodic câte un bunic intervievat de vreo televiziune sau un tânăr supărat pe soartă sau pe țară, cum oftează că era mai bine „înainte”. Toți am auzit fraze precum „toată lumea avea o casă”, „toată lumea avea serviciu” și alte mituri care nu rezistă la o privire mai profundă. E drept, comunismul a preluat o Românie predominant rurală și cu o proporție uriașă de analfabeți și a reușit să crească nivelul urbanizării și alfabetizării. Doar că aici se opresc realizările comuniștilor: cu mici excepții, industria nu era eficientă și a fost rapid depășită tehnologic; educația era rigidă și complet aservită

ideologiei; blocurile construite pentru noii orășeni aveau deseori probleme, apartamentele erau „cutii de chibrituri”. Nu trebuie uitat nici că sistemul comunist a fost impus printr-un amestec de propagandă și violență, că a persecutat, arestat, deportat sau ucis oameni nevinovați și că a eșuat atât în a aduce bunăstare economică, cât și în a genera egalitate între oameni (nepotismul era în floare, privilegiile liderilor politici erau evidente). Economia și industria României sunt astăzi în stare mai bună, populația e mai sănătoasă și mai educată, nivelul de trai e mai ridicat, iar libertățile de care ne bucurăm ne fac viața nu doar mai ușoară, ci mai frumoasă.