Profetul No. 10 – Tânărul și Profetul

Profetul

Vocea inimii, Adevărul veșnic, legea veșnică a lui Dumnezeu

dată prin profeta lui Dumnezeu pentru epoca noastră

A doua editie, 2023 Nr. 10

O reflecție fundamentală asupra timpului nostru care conduce la reflecție

Tânărul:

Un salut în Dumnezeu!

Bună...

Scuză-mă, însă ideea că, discuția noastră va fi înregistrată pentru a face din ea o broșură mă face să nu mai știu cum să mă adresez ție. Când noi tinerii, vorbim despre tine sau cu tine, te numim simplu „Gabriele“ sau „Gabi“.

Tu repeți mereu că ești sora noastră și ne vorbești ca o soră. Dar de fapt ca vârstă ai putea să ne fii mamă. Știm, din ceea ce spune Hristos, și din ceea ce spui tu însăți că, din punct de vedere spiritual, noi suntem toți frați și surori. Asta am înțeles deja. În familie, în timpul întâlnirilor dintre tineri, noi ne

tutuim cu toții. Între noi sau într-o conversație telefonică nu acordăm multă importanță vârstei înterlocutorului nostru. Noi știm că suntem reuniți pentru a ne ajuta între noi într-un mod natural. Însă în public cum să ne purtăm? Trebuie să te numesc „onorată profetă“, „dragă profetă“, „Gabriele“ sau simplu „Gabi“?

Profetul:

De ce să fie totul așa de complicat? Știi deja, din numeroasele conversații pe care le-am avut că cuvântul „profet“ nu se referă la un titlu ci că el desemnează o persoană care îi „îndeamnă“ pe ceilalți oameni. Profetul, care este un in-

Pagina 2

strument a lui Dumnezeu, trebuie să exprime ceea ce Dumnezeu vrea să spună oamenilor și aceasta nu le este întotdeauna agreabil.

Până în prezent nu am avut niciodată impresia că voi, tinerii, m-ați considera ca pe cineva care „îndeamnă“ ci, după mine, relațiile noastre au evoluat mereu pornind de la o bază fraternă cu toate că, așa cum tocmai ai spus, diferența de vârstă dintre noi, de la 18 la 64 de ani, este destul de mare. Dacă inima rămâne tânără pentru că sufletul a devenit luminos, adică impregnat de lumina lui Dumnezeu, atunci vârsta nu mai joacă, practic, nici un rol.

Conștiința spirituală rămâne activă pentru că trupul spiritual, sufletul luminos, nu poate să îmbătrânească deoarece Spiritul lui Dumnezeu nu poate îmbătrâni, El fiind viața veșnică, așadar tinerețe veșnică.

Deoarece Dumnezeu, Tatăl ceresc, este Tatăl tuturor oamenilor, noi suntem, toți, frați și surori în Spiritul Lui. Să rămânem deci simpli așa cum este Spiritul lui Dumnezeu: numiți-mă, tu și ceilalți tineri, simplu, „Gabriele“ sau „Gabi“.

Tânărul:

Găsesc că asta e foarte bine.

Mulțumesc.

Întrebările pe care aș dori să ți le pun sunt poate speciale și delicate. Îmi dai voie?

Profetul:

Bineînțeles. Sunt în întregime de acord. Nu trebuie sa ai ezitări sau să fii timid. Sunt deschisă la toate întrebările tale.

Tânărul:

Lumea în care trăim oferă, cu dificultate, tinerilor posibilitatea de a se regăsi în ea. Cei dintre noi care caută valori etice și morale au sfârșit prin a concluziona că ele sunt aproape împosibil de găsit. Unde se află ceea ce este adevărat, unde se află adevărul? În această lume, totul, chiar totul, este uniformizat și fără să ne dăm seama, devenim repede niște imitatori, dacă nu suntem deja, devenim persoane ale căror vieți evoluează în mare parte conform normelor în vigoare.

Dacă un tânăr încearcă să trăiască conform propriilor valori și idealuri, el se găsește foarte repede marginalizat și își pierde repede prietenii. Dar avem nevoie de prieteni și ne-ar place să găsim și modele. Eu am noroc pentru că am prieteni însă cunosc mulți tineri care spun că este greu să găsești prieteni adevărați.

Gabi, tu ne-ai dat, adesea, acest sfat: „Încercați să nu vă orientați spre persoane ci lăsați să urce din interiorul vostru cel mai profund, imaginea lui Isus din Nazaret, ceea

ce ne-a învățat și felul în care a trăit. Proiectați învățăturile Sale și viața Sa în prezent căci aceasta este măsura valorii valabile pentru toate vremurile și pentru eternitate“.

Gabriele, ești și tu o ființă umană și știi că adesea nu este ușor să faci din Isus din Nazaret un model de urmat în cadrul vieții noastre moderne. Câteodată, încerc să-mi imaginez care ar putea fi viața lui Isus din Nazaret dacă El ar trăi printre noi astăzi, ca tânăr, spre exemplu. Gabriele, aș vrea să-ți pun acum această

întrebare: dacă ai avea vârsta noastră, adică cam 20 de ani, cum ar fi viața ta?

Profetul:

Înainte de toate, trebuie să deschid o mică paranteză pentru a arăta în ce context mi-am trăit eu copilăria. Pe când aveam între 16 și 20 de ani, țara noastră, Germania, trăia încă, puternic, efectele celui de -al doilea război mondial. Aproape totul fusese bombardat și distrus. În orașe domnea haosul sub toate formele, totuși, pe ici pe colo începea reconstrucția.

Majoritatea oamenilor dispuneau de foarte puțini bani și majoritatea familiilor nu posedau decât ceea ce era cu adevărat indispensabil pentru viața cotidiană. În acea perioadă locurile unde se putea învăța o meserie erau rare. Foarte

puțini din cei care făcuseră studii secundare bune puteau să intre în școli înalte pentru că, pe de o parte existau probleme de transport, pe de alta existau probleme legate de bani. Radioul difuza foarte puține programe și nu toate familiile aveau un radio. Nu exista nici televiziune și nici computere. Nu existau nici discoteci, nici concerte în aer liber, nimic din ceea ce place tinerilor de azi. Nu puneam întrebări legate de ceea ce era la modă, ne îmbrăcam cu ceea ce aveam sau cu ceea ce ni se dădea. Bineînțeles, tinerii aveau idealuri, concepții dar nu erau atât de exigenți și ambițioși cum este cazul, în general, astăzi. Cum era viața mea la 18, 20 de ani?

Eram foarte spontană, veselă, bucuroasă și sportivă. La 10, 12 ani nu exista un copac prea înalt pentru mine spre a mă cățăra în el, nici o apă prea adâncă în care să nu vreau să plonjez. Practicam aproape toate sporturile care existau pe atunci, handbal, alergarea de fond sau de viteză, gimnastica. Sportul era o parte din viața mea. Vitalitatea și bucuria mea de a trăi ca și forța corporală și dinamismul meu găseau în toate acestea un mod de exprimare. Aveam mulți prieteni dar și multe dorințe. De exemplu îmi doream ca atunci când voi fi adultă să am propriul meu că-

Pagina 4

min și propria mea familie - fie că o crezi fie că nu, pentru tinerii de atunci nu se punea problema de a visa la o mașină sau la o motocicletă așa cum aveți voi astăzi iar cea mai mare dorință pentru mine era să am într-o zi propria bicicletă pentru că uzasem prea tare bicicleta tatălui meu. Toate bicicletele erau de bărbați deci și aceasta avea o bară transversală care era prea înaltă pentru mine și pe deasupra căreia nu reușeam să trec piciorul drept ca să-l pun pe pedală, deci pedalam cu piciorul drept pe sub bară. Înainte de a-mi găsi echilibrul am căzut de multe ori iar bicicleta odată cu mine. Adesea genunchii mei erau mai loviți decât bicicleta asupra căreia aceste accidente lăsau, natural, urme. Tatăl meu nu era deloc mulțumit și spunea că ar trebui să iau bicicleta mamei. Dar aceasta era o adevărată „antichitate“ cu roți foarte mari, nu reușeam să mă așez pe șa. Mai târziu, imediat cum salariul meu de ucenic mi-a permiso, mi-am cumpărat propria bicicletă de care eram foarte mândră.

La 17, 18 ani aveam vârsta la care se mergea la dans. Pe atunci nu existau cursuri de dans; învățam privindu-i pe cei mai în vârstă. Carnarvalul era deasemenea, pentru tineri, ocazia dorită pentru a-și face prieteni cu care mergeam să dan-

săm, ceea ce însemna deasemenea a purta „o rochie“ adică ținuta potrivită.

După cum știi, am crescut întrun mic oraș cu moravuri încă foarte puritane. Relațiile între tineri rămâneau cel mai adesea în limitele convenite. Ele nu ajungeau la relații sexuale - în orice caz în ceea ce mă privește - pentru că eram o tânără fată mai degrabă neastâmpărată, zbur-dalnică care se pierdea puțin în reverii romantice sau alte sentimente de acest gen și care prefera să se consacre sportului, natației de exemplu. Îmi plăcea deasemenea viața în comunitate. Dacă transpun modul vostru actual de viață în perioada în care aveam 16 - 20 de ani, ținând seama de lumea de sentimente pe care o aveam pe atunci, este mai mult decât probabil că aș fi mers în discoteci, la concerte în aer liber și aș fi făcut multe alte lucruri. Totuși, dacă mă imaginez în perioada în care aveam 18 - 20 de ani dar cu cunoștințele spitituale pe care le am acum, mă gândesc că tânăra Gabriele ar fi fost o tânără persoană evaluând și măsurând orice lucru fără a se orienta spre masa de oameni. Dorința înnăscută de libertate pe care o aveam ca și dragostea de adevăr care mă anima ar fi contribuit la dezvoltarea autonomiei mele interioare și a unei veritabile conștiințe de sine; aceasta m-ar fi

ajutat să ating relativ rapid o anumită siguranță. Iar, mai târziu, în căsnicie și familie, aș fi procedat altfel de cum a făcut-o catolica Gabi care eram și care nu avea nici o noțiune legată de aspectele subtile ale Legii lui Dumnezeu și care fac atât de prețioase o căsătorie și o familie.

Pentru că ignoram totul despre viața interioară și deci valorile și Legile Spirituale, am comis multe erori față de prietenii mei ca și față de căsnicia și de familia mea. Dacă aș fi cunoscut altădată ceea ce cunosc astăzi legat de Legile divine, nu aș fi devenit, în nici un caz, o imitatoare așa cum Gabriele - tânăra fată de atunci - era de multe ori și asta pur și simplu pentru că nu știa să facă altfel. Aceste tendințe de a imita au fost la originea multor greutăți pe care le-am avut atunci și care mi-au cauzat atâtea neînțelegeri, insatisfacții și dezacorduri. Dacă tânăra fată care am fost ar fi avut cunoștințe spirituale, ea nu s-ar fi legat niciodată de nimeni, nici de oameni și nici de propriul partener de viață. Ea nu s-ar fi servit de el pentru propriile sale scopuri. Aspirațiile și eforturile mele ar fi vizat să fiu pe picior de egalitate cu partenerul și să pot vorbi cu el despre toate lucrurile. I-aș fi lăsat, deasemenea, liberi pe copii mei și nu i-aș fi legat de mine. M-aș fi străduit să-i ghidez

și nu să-i educ așa cum se făcea pe atunci.

Ca zodie sunt semn balanță și deci sunt foarte sociabilă. Dacă aș fi fost tânără acum aș fi căutat să am prieteni „adevărați“ și nu să întrețin aceste “prietenii “superficiale care sunt, în majoritatea cazurilor, interesate și bazate pe interese comune exterioare.

Pentru mine fidelitatea a contat, întotdeauna, foarte mult. Fidelitatea este contrariul înlănțuirii între oameni. A rămâne fidel înseamnă a fi liber. Și astăzi, pentru mine, a rămâne fidel înseamnă a avea libertatea de a putea vorbi despre toate dacă nu direct cel puțin indirect și asta, în funcție de persoana cu care vorbesc, de capacitatea ei de a accepta, de a tolera și de a asimila ceea ce i se spune.

Tânărul:

Gabriele, faptul că te aud vorbind despre tinerețea ta mă face să resimt o anumită gravitate. Îmi este greu să-mi imaginez perioada tinereții tale, după cel de -al doilea război mondial, pentru că este o perioadă pe care nu am cunoscuto. Îmi dau seama că cineva care nu a trăit asta nu poate să resimtă cu adevărat ce a îndurat o persoană care a traversat perioada războiului și cea de după război. Înțeleg acum

mai bine învățătura Hristosului lui Dumnezeu care spune că cineva care nu are experiențe sau programe relative la situații și lucruri nu poate să- i înțeleagă pe ceilalți în aceste puncte precise.

Nu am putut să nu râd când ai povestit așa de viu despre tinerețea ta, despre aventurile tale cu bicicleta, despre cățăratul tău în copaci și când ai descris activitățile sportive pe care le practicai pe atunci și până la mărturisirea sinceră pe care tocmai ne-ai făcut-o că neștiința ta de catolică față de Legile divine și spirituale, te-a făcut să comiți numeroase erori. Acum înțeleg mai bine cum este posibil să simți atât de bine ceea ce se petrece în noi, tinerii de astăzi. Tu ai proiectat cunoștințele tale spirituale actuale, ieșite din înțelepciunea divină, pe ceea ce a fost tinerețea ta pentru a-i înțelege mai bine pe tinerii de azi. Astfel ne poți ajuta în multe situații pornind de la aceste cunoștințe, de la această înțelepciune. Îți suntem foarte recunoscători pentru sfaturile și ajutorul tău.

Profetul:

Îmi face plăcere să le fiu alături fraților și surorilor mele mai tinere. Este adevărat că vă pot da sfaturi și vă pot ajuta sau cel puțin să vă propun aceste lucruri; însă fiecare este liber să le accepte sau nu și

mai ales să știe dacă vrea să le pună în practică adică să le transpună în adevărata realitate pentru că asta, fiecare, trebuie să o facă el însuși. De altfel, aceasta este valabil pentru toți, tineri sau bătrâni, datorită Legii liberului arbitru.

Tânărul:

Pot să-ți pun și alte întrebări de pe lunga listă pe care am adus-o?

Pentru că tu ești în măsură să-i înțelegi pe tineri pornind de la Înțelepciunea divină dezvoltată în tine, poți să ne spui ce ai face tu după lucru, în timpul tău liber? Ce te-ar interesa dacă ai fi tânără astăzi? Cum ai încerca să schimbi lumea?

Profetul:

Permite-mi să răspund mai întâi la prima ta întrebare legată de modul în care aș utiliza timpul meu liber dacă aș fi tânără astăzi.

Pe vremea mea nu aveam atâta timp liber ca astăzi. Zilele de lucru nu se terminau practic niciodată înainte de ora 18 sau 18,30 iar sâmbăta înainte de ora 14,00 sau 15,00. Însă tu mă întrebi cum m-aș comporta astăzi dacă aș avea vârsta ta și dacă aș poseda cunoștințe spirituale.

Pentru mine ar fi important să mă întreb în fiecare zi, după termi-

narea lucrului, care este bilanțul zilei mele și să-l evaluez în lumina sentimentelor mele: ce a fost bine în mare parte, ce a fost mai puțin bine și ce a fost de-a dreptul rău? Aș face o trecere în revistă cu ajutorul acestor trei aspecte: bine, mai puțin bine, rău. M-aș bucura de ceea ce a fost bine și i-aș da forță afirmându-l în conștiința mea. Aș privi de aproape ceea ce nu a fost bine întrebându-mă: ce anume se află în subconștientul meu și joacă feste conștiinței mele adică mie însămi?

Într-adevăr, trebuie să știi că putem compara subconștientul cu un ucigaș care caută să elimine toate bunele hotărâri luate de către conștiință, adică el caută să le facă să dispară spre a ne antrena spre ceea ce este rău. În privința a ceea ce este rău, eu personal l-aș prinde cu toate forțele de care dispun, înainte de toate cu forța Hristosului lui Dumnezeu, adică aș merge pe urmele lui pentru a-i găsi rădăcinile și a i le smulge cu forța Spiritului lui Hristos. Pentru că ceea ce este rău ne poate incita să comitem acte pe care, conștient, nu le vrem de loc. Ceea ce este rău este, așadar, un super-ucigaș care stă mereu la pândă pentru a ucide toate bunele noastre hotărâri și a orienta dezvoltarea noastră către negativ.

Cu ajutorul Hristosului lui Dumnezeu eu aș face un bilanț și aș urma

drumul pe care Isus din Nazaret ni l-a arătat: „Recunoaște-ți păcatele, căiește-te pentru ele, pune-le în ordine și nu le mai repeta“. Faptul de a nu le mai repeta este decisiv. Pentru a reuși aceasta ne trebuie o anumită forță care să ne permită să păstrăm în conștiință aspectele Legii divine pentru că ucigașul, subconștientul, în care este încă prezent ceea ce este mai puțin bun și ceea ce este rău, încearcă mereu să ne controleze conștiința, adică să ne incite să repetăm fără încetare vechile noastre vicii, ceea ce este mai puțin bine și ne apasă sufletul, adevărata noastră ființă. Ceea ce aș fi făcut în tinerețea mea dacă aș fi avut viziunea actuală asupra lucrurilor, fac acum: în fiecare zi fac bilantul zilei mele.

Tânărul:

Nu am putea denumi acest ucigaș care este inconștientul „ispititorul“?

Profetul:

Ai întru totul dreptate. Dacă privim mai îndeaproape, lucrurile se petrec în felul următor:

Aspectele negative pe care nu le-am depășit încă, dar și aspectele pozitive pe care le-am dezvoltat deja sunt stocate, înregistrate în inconștient. Pornind de la ceea ce

am înregistrat în el, inconștientul dă, fără încetare, conștiinței, impulsul de a gândi aceleași lucruri pentru că negativului - care predomină în inconștient în majoritatea cazurilor - îi este foame de energii negative suplimentare. „Ispititorul“ adică negativul în inconștient, bate fără încetare la poarta conștiinței pentru a o incita să gândească, fără încetare, într-o manieră negativă. Dacă omul, conștiința, se lasă influențat astfel, el dă energie negativă suplimentară inconștientului și întărește astfel ceea ce ce se găsește deja în acesta. Dacă „ispititorul“ reușește tot mereu să stimuleze conștiința pentru lucruri contrare Legii divine, atunci inconștientul se umple din ce în ce mai mult cu aceste energii. Dacă acestea nu sunt micșorate, va veni ziua în care inconștientul ajunge să fie complet umplut de aceste înregistrări.

Cel care cedează, fără încetare, “ispitei“ impulsurilor negative ieșite din inconștientul său, cel care, întrun fel, le ascultă ordinele, ajunge să hrănească, să însuflețească și să construiască acest complex de energie care aparține păcatului, întărindu-l tot mai mult. Când inconștientul este, în final, umplut cu aceste înregistrări, el va deveni stăpânul și el este cel care va dicta actele acelei persoane. Aceasta în-

seamnă că inconștientul are putere asupra conștientului și îl împinge pe om să facă una sau alta, el domină omul. Acesta este împins acum să acționeze conform cu ceea ce are impregnat în el ca păcat. Putem să spunem că el nu mai este propriul său stăpân.

Putem spune, deasemenea, că inconștientul a devenit autonom: omul execută ceea ce a inregistrat în inconștientul său o lungă perioadă de timp.

Dacă omul ia hotărâri pozitive referitoare la această slăbiciune deosebită, la această predispoziție pentru păcat, aceste hotărâri se exprimă, mai întâi, în conștiință. Însă aceasta fiind, în același timp, lipsită de putere, omul nu mai poate face, practic, nimic împotriva înregistrărilor devenite atotputernice în inconștientul său. Considerațiile și obiecțiile venite din conștiință nu mai au efect, omul nu mai ajunge să se țină de hotărârile sale pozitive de a face ceea ce este bine. „Ucigașul”, inconștientul, împiedică deci omul să meargă în direcția pozitivă, el „ucide“ ceea ce este bun, ceea ce omul și-a propus să facă. Omul nu mai este în măsură să realizeze bunele sale hotărâri.

A face, în fiecare zi, un bilanț conștient al propriei zile folosește, între altele, la analiza negativului recunoscut ca și a ceea ce este ac-

tiv în inconștient, la găsirea rădăcinii lui, la punerea ei în ordine și la nerepetarea ei și asta înainte ca inconștientul să fie plin. Trebuie să ne programăm fără încetare cu ce este bun, pozitiv, până ce programul nostru pozitiv, de exemplu o Lege a lui Dumnezeu, este „înrădăcinat“ în noi.

Dar să revenim la întrebarea ta: Ce aș mai face dacă aș fi tânără astăzi?

Cred că aș încerca să realizez tot ce îmi stă la inimă: de exemplu a picta, a înota, a face sport; tenis sau alte sporturi care sunt practicate astăzi, cu condiția să nu mă facă dependentă de alte persoane; eliminăm deci sportul de competiție prin care se pot câștiga mulți bani. Într-adevăr, sportul de competiție ar supraîncărca lumea mea de sentimente, în plus m-ar face să fiu dependentă de un antrenor, de persoane care ar finanța orele mele de antrenament și nu în ultimul rând de publicul care ar trebui să mă încurajeze pentru a obține rezultate cât mai bune.

Mi-aș petrece deasemenea timpul în compania prietenilor mei, am face diferite lucruri împreună și am vorbi. Dacă aș avea o relație serioasă cu cineva m-aș strădui să privesc totul din punctul de vedere al libertății mele care este atât de importantă, adică nu m-aș lega

în nici într-un caz de dorințele - inclusiv de dorințele sexuale - ale mele sau ale altcuiva. Libertatea ar fi pentru mine cel mai presus lucru iar asta înseamnă că aș lăsa libertarea aproapelui meu, că nu l-aș constrânge cu nimic nici nu aș căuta să-l înfluențez dacă totuși aș fi împinsă de dorințe sexuale. Aș căuta mai degrabă să aflu de unde vine acest impuls al dorințelor, adică aș explora pentru a descoperi ce se află la baza acestor dorințe stăruitoare.

Adaug că am fost și sunt o persoană care iubește muzica. De aceea, aș învăța să cânt la un instrument care ar corespunde aptitudinilor mele. În timpul anilor de război, pe când eram încă un copil, am învățat să cânt la acordeon. Fiind cumpărat de ocazie, trebuia mereu reparat și acordat. Cu timpul am ajuns să nu mai găsesc piese astfel am abandonat practica cu acest instrument. Mai târziu, pe când eram o tânără femeie am început să învăț pianul dar în acea perioadă a survenit chemarea profetică. M-am oprit din nou să exersez. Dar, la 50 de ani m-am întors din nou la muzică; am început din nou să învăț pianul. Și astăzi cânt la pian din când în când, bineînțeles doar acasă. Îmi place, deasemenea, să merg la concertele de muzică clasică. Vezi, în domeniul muzicii nu există limită de vârstă.

Pagina 10

Mă întrebi dacă în calitate de tânără care posedă cunoștințele spirituale care sunt ale mele astăzi aș încerca să schimb lumea.

De ce nu! Totuși nu aș face asta manifestându-mă pe stradă și împopoțonându-mă astfel încât să-i înspăimânt pe oameni. Dar dorința mea ar fi, mai întâi, să mă schimb pe mine însămi, să-mi devină clar ce vreau cu adevărat și să știu dacă construirea unei societăți mai bune și suverane spiritual, cu o inimă deschisă, ar putea fi scopul vieții mele. Nu m-aș pierde în concepții utopice ci mi-aș propune scopuri etice și morale clare și apropiate de viață și aș lupta pentru a le atinge. Cel care începe să pună în practică încet, încet, scopuri etice mai înalte în viața proprie, cel care se schimbă el însuși și nu se mulțumește să vrea să-i schimbe pe ceilalți, va fi un bun exemplu și, cu timpul, va atrage persoane care vor aceleași lucruri. Iar, dacă aceste persoane se vor ține sau nu de ceea ce și-au propus, aceasta nu-l va putea înfluența. Însă, printre aceste persoane se vor găsi mereu câteva care vor face ca tine și vor găsi valorile care fac să fie stabilă și vie o societate orientată spre valori morale.

Tânărul:

Gabi, ce ai face tu dacă cineva “ți-ar face avansuri“ sau dacă un client te-ar invita adesea să bei o cafea cu el și ți-ai da seama că de fapt are alte gânduri? Nu putem să-l trimitem tot timpul la plimbare. Cum te-ai comporta într-un astfel de caz? Ce ne sfătuiește în acest caz înțelepciunea divină?

Profetul:

Prin expresia „a face avansuri“ ai vrut să faci, probabil, aluzie la faptul de a fi adesea deranjat de cineva. O persoană care posedă o oarecare inteligență și înțelepciune nu va acorda nici o atenție unor astfel de tentative sau va clarifica, repede, lucrurile. Trebuie să învățăm să recunoaștem că fiecare om are un nivel de conștiință diferit și că fiecare și-a programat și își programează subconștientul, conștiința clară, corpul și sufletul în funcție de sentimentele, senzațiile, gândurile, vorbele și faptele sale. Programele înregistrate în fiecare om constituie nivelul său de conștiință. În funcție de acesta, omul resimte, gândește, vorbește și acționează. Aceasta înseamnă că nimeni nu poate să înțeleagă cu adevărat pe altcineva pentru că fiecare dintre noi are un nivel de conștiință diferit. Cineva care este convins de aceasta și care integrează în viața sa cotidiană

această cunoaștere, va fi iritat mult mai puțin dacă un altul îi va „face avansuri“ cum spui tu. Cunoști deasemenea legea corespondenței: ceea ce mă irită la celălalt se află în mine într-un mod identic sau similar.

Tu spui că un client te învită adesea să beți o cafea și că simți că el are, de fapt, alte gânduri. Spui deasemenea, în mod corect, că nu poți, tot timpul, să-l „trimiți la plimbare“. Nu ar trebui să refuzi o învitație fără un motiv întemeiat. Nu poți învita acest client la o cafea precizându-i că vei invita și alți prieteni? În acel moment, clientul va hotărî ce i se va părea cel mai bine. În funcție de hotărârea lui, tu vei putea să tragi concluziile tale.

Tânărul:

Am în fața ochilor o listă de întrebări. O citesc pe următoarea: Printre tineri, există, în prezent, diferite curente de modă extrem de evidente: păr colorat, piercingul, tatuaje, mărci pe care fiecare „trebuie“ să le poarte. Ce ai face în locul nostru? Ai purta părul verde sau roșu, piercing-uri?

Profetul:

Pot, cu ușurință, să mă replasez în lumea de sentimente a tinereții

mele. Lumea senzațiilor voastre nu îmi este străină. Pentru că voința liberă a fiecăruia trebuie respectată în orice situație, voi răspunde în mod general la întrebarea ta pentru că eu nu vreau să vă schimb. Aceasta trebuie să vină de la fiecare.

Cum m-aș fi comportat în tinerețea mea dacă posibilitățile și tendințele modei de astăzi ar fi fost cele de altădată și dacă cunoașterea Legii divine mi-ar fi lipsit? În mod sigur aș fi fost și eu o imitatoare care s-ar fi comportat așa cum o fac majoritatea tinerilor de astăzi pentru a nu se trezi singuri, fără prieteni. Nu m-aș fi făcut, în mod sigur, un piercing pentru că am avut mereu o reținere în față înțepăturilor și deci ce să mai spun despre înțeparea nasului sau a obrajilor. Nu am vrut niciodată să-mi marchez corpul întro manieră durabilă. Nu aș fi purtat nici o tunică albă și largă, de altfel nici acum nu port pentru că cel care vrea să se diferențieze prin îmbrăcăminte de ceilalți are ceva de ascuns. El vrea să se arate diferit de ceea ce este iar ceea ce este el vrea să ascundă cu orice preț. De aceea el se îmbracă astfel încât să se diferențieze de ceilalți.

În nici într-un caz nu vreau să dau lecții cuiva pentru că fiecare trebuie să găsească el însuși rădăcina sentimentelor, gândurilor și dorințelor care îl împing să-și modifice aspec-

Pagina 12

tul exterior. Ce vrea să obțină cu aceasta? Dacă aș fi cunoscut Legile divine în tinerețea mea nu aș fi devenit, în mod sigur, o imitatoare, pentru că cunoștințele Spirituale divine dau tinerilor ca și persoanelor mai în vârstă posibilitatea de a analiza ceea ce este la baza comportamentului lor; de a lucra asupra acestor lucruri, de a le depăși, pentru a deveni liber și independent. Să încercăm acum să descoperim împreună ce se ascunde în spatele faptului de a avea părul colorat, ce se ascunde în spatele piercing-ului, în spatele întoarcerii modei anilor 70 și în spatele faptului de a te îmbrăca doar cu mărci care trebuie în mod absolut purtate pentru „a fi la modă“. Să examinăm aceasta mai întâi din punctul de vedere al naturii.

Omul este un corp natural constituit din pământ și apă. Dacă observăm corpul ieșit din natură care este pământul, vom remarca, bineînțeles, că se schimbă doar în funcție de anotimp. Primăvara, natura se trezește, ea înflorește. Vara, fructele se maturizează iar toamna seva se retrage. Iarna aduce odihna și, ici colo, haina albă a zăpezii. În natură, schimbările se realizează fără intervenția omului, ele se realizează în funcție de cicluri. Dacă omul intervine în ciclurile naturii prin intermediul manipulărilor ge-

netice și, după cum s-a evidețiat în ultima vreme, prin intermediul clonarii, atunci el poate schimba formele exterioare ale naturii însă nu caracteristicile sale de bază pentru că structurile divine și spirituale rămân.

Care poate fi motivația unui om care își schimbă aspectul natural? Care poate fi rațiunea acestei schimbări? De ce cineva își reneagă ființa, de ce se uniformează, de ce se ascunde sau de ce acceptă programe străine, opiniile altora și, în sfârșit, de ce investește atâta energie pentru a se arăta altfel decât este? Pentru că el își analizează, arareori, natura comportamentului pentru a se recunoaște pe sine însuși, omul devine un imitator sau cineva care se opune celorlalți sau societății.

Mulți tineri pot fi încadrați întruna sau alta din aceste categorii. Foarte mulți sunt cei care nu apreciază atitudinea părinților, ceea ce gândesc sau spun aceștia. Societatea în care trăiesc le displace din numeroase puncte de vedere. Deoarece concepțiile, opiniile lor nu găsesc înțelegere din partea părinților, a celorlalți adulți și a societății dar și deoarece li se întâmplă să fie respinși ca incompetenți, inexperimentați și lipsiți de înțelegere, tinerii intră în opoziție cu mediul lor, mai întâi prin cuvinte, apoi prin acte și prin

comportament. Astfel, când își dau seama că nu vor reuși să-și impună concepțiile și opiniile, ei încep să se revolte și, adesea, încep să se îmbrace ca niște rebeli ai societății. Foarte mulți gândesc: dacă nu vor să audă ce am de spus, dacă numi pot impune voința, nu vor să aibă “considerație” față de „cel care sunt“, atunci vor trebui să mă vadă așa „cum sunt“ și vor trebui să mă remarce. Adesea, acesta este motivul pentru care ei își colorează părul și se lasă angrenați în moara colectivă a oamenilor de vârsta lor - prin imitație și conform principiului: unirea dă putere.

Tănărul:

Pot să spun ceva legat de acest subiect? Noi, vorbesc de tinerii din jurul meu, avem sentimentul că toate acestea nu sunt bune, Gabi. Dar ce este de făcut? Cum ar trebui să fie toate acestea și cum ar putea să fie altfel? Este o întrebare la care nu avem răspuns.

Profetul:

Natura ne arată cursul nemodificat și calea dreaptă a vieții noastre. În ce-i privește pe oameni, ei vor săși determine ei însuși cursul vieții lor pământești și, în diferite moduri, se comportă ca niște clovni, arătânduse în public într-o manieră schimba-

tă, ascunși în spatele unor deghizări pestrițe. Aceasta nu-i privește doar pe tineri ci, înainte de toate, pe toți cei care se pretind adulți și vor să fie acceptați de înalta societate.

Să observăm anotimpurile. Primăvara nu vrea să fie vară iar vara nu vrea să fie primăvară. Toamna nu vrea să fie vara și iarna nu vrea să fie toamnă. Totuși mulți oameni ar vrea să fie în primăvara vieții lor când de fapt au atins mijlocul vieții, deci se află în vară sau la sfârșitul verii. Se îmbracă în funcție de dorința lor. Ei adoptă o coafură sau haine tinerești - care corespund primăverii - și nu se poartă ca niște persoane care se găsesc la mijjlocul vieții, vara. În toamna vieții lor multe persoane vor să regăsească mijlocul, vara. De aceea ele își colorează părul și poartă haine făcute pentru tineri în scopul de a părea mai tinere de cât sunt. Acestor persoane nu le pasă că își arată, astfel, lipsa de maturitate. Înainte de toate, pentru ei este important să pară așa cum nu sunt. În iarna vieții, când părul devine alb ca zăpada, le este greu să accepte acest lucru. Lear place să șteargă urmele timpului și să se întoarcă măcar la toamna vieții lor. Pentru aceasta își vopsesc părul, se machiază exagerat, îmbracă haine ca să arate ceea ce nu mai au,încalță pantofi fini și poartă haine scurte pentru a-și arăta picioare-

le subțiri care „vai“ nu mai sunt așa cum le-ar dori. În realitate ele sunt bătrâne, adesea acoperite cu varice iar faptul de a purta pantofi asemănători celor care se află în vara vieții nu schimbă nimic.

Voi, tinerii nu sunteți deci singurii care purtați haine excentrice. Există un dicton care spune: „cum au cântat bătrănii, așa ciripesc tinerii“. Vreți să confirmați acest dicton sau preferați să creați un altul care sună spre exemplu: „cum cântă bătrânii, așa nu ciripim, noi tinerii“?

Pentru voi, tinerii, ar fi poate interesant de privit îndeaproape ceea ce urmează: Cel care se respectă pe sine are grijă de corpul său și se îmbracă, deasemenea, îngrijit. Nu este vorba de a respinge blugii și pulovărul, dar toate la timpul potrivit. Însă o persoană cu simț estetic și care se îngrijește de corpul său va prefera o ținută vestimentară ordonată. O astfel de persoană se va îmbrăca deci îngrijit și ordonat. Dacă te respecți pe tine însăți și trăiești conștient vei fi atent la ceea ce gândești, îți vei controla limbajul și vei fi mereu conștient că prin sentimentele, gândurile, cuvintele și faptele tale ca și prin dorințele și pasiunile tale îți creezi propria imagine omenească cu care ai influență asupra aproapelui tău.

Din ce cauză fiecare generație poartă aceste deghizări? Ei bine,

pentru că oamenii trăiesc arareori în prezent și nu-și utilizează orele și ziua. Cel care nu și-a utilizat bine primăvara vieții creându-și valori interioare, aspirând, prin urmare, la o etică și la o morală înaltă și trăind conform acestora, se va pierde pe sine însuși și va cădea în lumea exterioară.

O astfel de persoană își irosește rostul vieții și ceea ce a adus în această lume gândindu-se, fără încetare, la ceea ce i-ar plăcea să aibă, la ceea ce nu are și la ceea ce poate nu va avea niciodată. Este posibil, în acest caz, ca ea să evadeze în imaginație în fața televizorului, identificându-se în gând cu eroi, visând să devină ceea ce actorii nu fac decât să joace. Sau ea pornește în căutarea „fericirii“ prin ordinator, navigând pe internet, dorind să descopere tot ceea ce lumea virtuală este în măsură să îi ofere și la care este deajuns să se conecteze pentru a trăi, cel puțin aparent, lucrurile care se găsesc în lumea sa de nevoi și de dorințe. Ca o completare, o astfel de persoană își modifică aparența exterioară schimbându-și modul de a se îmbrăca și adaptând un comportament excentric.

Deci, pentru că puțini oameni trăiesc conștient fazele vieții lor pământești, fiindcă puțini dintre ei înving și împlinesc ceea ce se găsește pentru ei în energia zilei,

mulți aspiră constant la regăsirea a ceva care de mult timp aparține doar trecutului lor. Fiindcă nu vor să accepte situația, ei sunt de părere că dacă se deghizează pot să mai recupereze unele lucruri.

Dragi tineri, vreți voi doar să „ciripiți“ așa cum au „cântat“ și „cântă“ generațiile una după alta?

Sau vreți să vă luați viața în propriile mâini orientându-vă asupra unei morale etice și însușindu-vă valori înalte întegrându-le în viața voastră? Doar astfel nu veți mai reproduce modelele celor mai în vârstă ca voi. Prin voi și cu ajutorul Spiritului lui Dumnezeu se va naște, astfel, o societate cu valori înalte care respectă viața sub toate formele, deci și pe cea a regnurilor naturii de unde va rezulta unitatea între toate forțele pozitive ale infinitului și egalitatea între oameni. Vor dispare atunci bogăția excesivă și sărăcia cruntă.

Să observăm din punctul de vedere al Legilor divine și al cursului legitim al naturii, societatea de azi în care părinții s-au întegrat atât de bine. Această societate total închisă nu este compusă decât din producători de opinii și din „uniformizatori“, așa numiții adulți care, în realitate, nu au devenit adulți niciodată și nu sunt, de fapt, decât imitatori și clovni încercând, de bine

de rău, să se integreze în „norma socială“. Dacă un tânăr se abate de la „norma socială“, dacă vrea să se elibereze de această structură rigidă, atunci societatea va clătina din cap cu un aer dezaprobator și va dezaproba tunsoarea sa oarecum specială sau prea colorată, ținuta asemănătoare anilor 70, pantalonii evazați sau încălțămintea cu tălpi supradimensionate, etc., etc. Și totuși puțini dintre cei care sunt „intoxicați de societate“ se întreabă ce este în spatele a toate acestea pentru că ei nu sunt în raport cu ciclurile vieții lor, a realității lor așa cum am arătat în comparația cu natura și pentru că ei caută, fără încetare, să se deghizeze.

Pentru a fi sinceri, dragi tineri, vă va trebui o anume perioadă de timp înainte de a atinge maturitatea, însă adulții „intoxicați de societate“ nu sunt nici ei, maturizați. De aceea, tinerii și cei mai în vârstă nu se înțeleg, adesea, din cauza divergențelor de opinii și de concepții. Totuși, câți dintre tinerii revoltați împotriva societății și a celor „intoxicați ai societății“ devin, spre vârsta de 30 de ani, conformiști și oportuniști, integrați în societate, supuși regulilor jocului ei și falsei sale morale? Ei devin ceea ce au criticat și caută considerația, succesul, puterea și banii. De ce este astfel?

Pagina 16

Dacă analizăm în ce constau dorințele tinerilor care există, adesea, doar datorită lipsei de experiență și ținând mai degrabă, de fantezie, vom constata că ele exprimă o voință reală de a schimba lucrurile care nu reușește însă să se exprime pentru că tinerii nu dispun de experiența necesară. Mulți părinți și aspiranți la reușita socială nu sunt împinși decât de ambiție.

Ei nu pot servi drept model tinerilor pentru că nu au dezvoltat calitățile vieții care fac o societate să fie stabilă, care o impregnează pozitiv și care servesc binelui comun. Cel „intoxicat de către societate“ nu se gândește decât la el conform principiului „Totul doar pentru mine; nu-mi pasă de alții“.

Cu toate că societatea noastră face multe eforturi și oferă mult ajutor tinerilor și cu toate că sunt făcute multe lucruri pentru ei, lipsește, totuși, baza pe care poate clădi un tânăr. De exemplu, ar fi esențial ca societatea să învețe să-i cunoască pe tineri și trăsăturile, caracterul lor. Ar fi important de înțeles rațiunile revoltei lor și de ce anume manifestă un compartament de opoziție prin modul lor de a se îmbrăca precum ar fi important de știut de ce există această tendință de uniformizare în rândurile tinerilor și de ce se lasă ei, atât de frecvent, pe la 30 de ani, recuperați de către“societatea

egoului“, aparent omnipotentă. Ar fi important de știut de ce tinerii își abandonează brusc idealurile și valorile care îi animau- cel puțin în germene- cum este, de exemplu, aspirația către egalitate și către libertate și de ce spre vârsta de 30 de ani ei alunecă spre curentul care domină de mii de ani și al cărui credo este: „Eu, eu, eu, totul doar pentru mine!“

Mulți tineri cred în reîncarnare și știu că diferitele trăsături de caracter ale oamenilor sunt dispoziții moștenite sau aduse din încarnările anterioare. Într-adevăr, fiecare aduce cu el, în această viață pământească, diferitele atribute, prea omenești, care îl caracterizează. Aceste trăsături de caracter prea omenești îl impregnează pe adult ca și pe tânăr.

Tinerii și adulții se supun - unii mai mult, alții mai puțin - uniformizării din jurul lor. Fiecare este convins că funcția sa socială servește interesele societății. Privind mai îndeaproape mecanismul uniformizării, descoperim ceea ce se ascunde în spatele lui: fiecare dorește o bucată mare din tortul-societate, fie să devină cineva, fie să-și păstreze poziția sau să obțină una și mai bună. Este rar ca o persoană „intoxicată“ de către societate să se întrebe dacă lucrul la care aspiră este moral sau nu. Mulți sunt cei și cele

care își spun: uniformizare sau nu, pentru mine „ceea ce este important este ca bucata mea din tortulsocietate să fie cât mai mare posibil“.

Dacă aș fi tânără astăzi și aș dispune de această vedere clară ca și de cunoașterea valorilor spirituale, etice și morale înalte, aș aspira, fără îndoială către cunoașterea semenului meu, către acceptarea lui și nu către devalorizarea lui sau către plasarea mea mai presus decât el, deci să mă văd alături de el, adică aș aspira să fiu binevoitoare și tolerantă față de el. Aș încerca, deci, să aplic ceea ce se găsește deja în Predica de pe Munte: Ceea ce vrei ca alții să-ți facă, fă-o tu mai întâi. Aș abandona, deci, fără îndoială, orice tendință către imitație, m-aș comporta și m-aș îmbrăca în funcție de valorile etice și morale cele mai nobile. În plus, conform cunoștințelor mele spirituale actuale - „ceea ce se aseamănă se adună“ - aș avea certitudinea că voi găsi prieteni care aspiră către aceleași scopuri ca și mine sau au scopuri similitare.

Doar în conștientizarea și în împlinirea Legilor divine, tinerii pot construi o societate fondată pe valori etice și morale înalte, care nu se mulțumește să profereze discursuri frumoase legate de binele comun ci care acționează pentru ca binele comun să fie în serviciul tuturor, ceea

ce înseamnă că diferențele cele mai mari între bogați și săraci vor dispare. Un tânăr care a dezvoltat valorile interioare care se găsesc în fiecare om, nu va intra la 30 de ani în moara convențiilor, nu se va lăsa înghițit de societatea egoului avid de putere și de bogății.

Să examinăm din nou ce ne învață natura. Primăvara este tinerețea. Nici o frunză, nici o floare nu ar avea ideea să-și schimbe culoarea care îi este proprie Ele sunt frumoase așa cum sunt. Nici un animal nu și-ar vopsi blana și nici nu șiar schimba natura. Animalul este frumos așa cum este. Dacă tânărul alege hainele care corespund tipului său precum și valorilor interioare pe care este pe cale să le dezvolte, el va exprima virtuțiile tinereții sale ca și valorile caracterului său. Vara este maturitatea și timpul primelor recolte. Vara simbolizează deci o persoană care dispune de calități și capacități pronunțate, deci de valori profesionale accentuate, dezvoltate prin muncă și perseverență dar și prin simțul comunității și prin recunoașterea și respectul principiilor etice și morale. O astfel de persoană este activă în viața profesională și dă roade; ea, nu se gândește doar la sine ci și la binele tuturor. Ea este bogată în experiențe interioare și

Pagina 18

are trăsături de caracter frumoase. Ea alege binele comun mai degrabă decât bogăția și abundența personală. O astfel de persoană nu se mulțumește numai să vorbească despre binele comun ci se investește pentru ca acesta să fie profitabil pentru toți în măsura în care ea aspiră să-l servească punându-și calitățile în serviciul lui.

Știm cu toții că cineva care face rău binelui comun își face rău sieși. El se exclude, puțin câte puțin, din binele comun și nu face decât să construiască pentru propria bunăstare. Și totuși astfel funcționează societatea și cum vedem cu toții aceasta este fără viitor. O societate care tinde să atingă valori etice și morale înalte nu poate evolua în acest sens decât dacă tinerii, în loc să se revolte, să se facă remarcați colorându-și părul sau prin compartamente de genul celor despre care am vorbit deja, dezvoltă, dimpotrivă calități pline de noblețe interioară de unde apare o socicetate fondată pe valori înalte din punct de vedere moral.

O societate fondată pe principii încurajează oamenii care vor să gândească și să acționeze în serviciul adevăratului bine comun, să dezvolte aceste valori și aptitudini înalte în societate, în familie ca și în domeniul profesional.

Tânărul:

Dintr-odată multe lucruri devin mai clare pentru mine! Mulțumindute să-ți exprimi voința de schimbare sau “revoltându-te” nu poți crea o lume mai bună. În final, ceea ce devine viața fiecăruia nu depinde decât de sine însuși. Nimeni nu poate schimba pe altul în locul său, nimeni nu poate impune semenilor o mentalitate mai bună sau valori înalte.

Gabi, tu ne arăți confruntarea tinerilor cu societatea, revolta lor. Însă, adesea, noi ne lovim și în domeniul personal de proprii părinți. Nouă ni se pare că părinții reacționează prea des fiind „mărginiți“, că se opun la toate.

Profetul:

Aici aș dori să apelez la voi tinerii ca să dați dovadă de mai multă înțelegere pentru părinții voștrii, eventual pentru bunicii voștri. Tinerii spun de obicei: „Părinții mei se opun la toate. Ei sunt mărginiți, ciudați, ei sunt incompetenți în ceea ce îi privește pe tinerii de azi“. Au obișnuințe și principii ridicole, mărginite, bizare, ciudate agățându-se frenetic de ele.

Dacă ați putea compara generația de astăzi ieșită dintr-o societate a abundenței cu generațiile de altădată, ați avea mai multă întelegere pentru părinții și bunicii voștri. Nu-i putem pune pe toți părinții și buni-

cii în același sac și să-i tratăm ca pe niște persoane „limitate“ pentru că, în trecut, pe când bunicii și părinții voștri erau adoleșcenți, condițiile de viață erau foarte diferite. La începutul secolului, în epoca în care bunicii voștrii erau tineri, principiile de viață erau foarte stricte și foarte severe; unele lucruri îți erau interzise în timp ce altele îți erau impuse. Pentru tineri nu exista “dacă“ sau „însă“. Exista doar „se face așa“ și „nu se face așa“ Aceasta se aplica atât la masă cât și la compartamentul în societate și la modul de a se exprima care era foarte codificat. Existau multe reguli pentru copii. Un tânăr trebuia să-i salute pe adulți - adesea și pe cei de vârsta lui - cu condescendență. O fată trebuia să salute cu o reverență. Se purtau haine de duminică care nu se îmbrăcau în restul săptămânii. Pe atunci, păriții își supravegheau sever copii, erau atenți la cei pe care îi frecventau și vegheau să nu aibă relații sexuale înainte de căsătorie.

Copii și adoleșcenții dispuneau de o mică libertate personală în general, ei trebuiau să fie ascultători și cuminți, deci bine crescuți. Din copilărie și până la vârsta adultă, viața era impregnată, pentru cei mai mulți, de severitate, de reguli și de interdicții stricte, astfel încât copii să facă o impresie bună în față familiei și a prietenilor.

Bineînțeles, părinții nu erau întotdeauna atât de ireproșabili cum cereau copiilor lor. Nu erau rare cazurile în care înterziceau copiilor ceea ce ei își permireau să facă pe ascuns însă copii trebuiau să asculte și în majoritatea cazurilor, ascultau. Adesea, propriul lor comportament le servea drept model pentru educarea copiilor lor.

Educația părinților voștri nu a fost la fel de strictă și formală ca pentru bunicii voștri. Totuși și ei au trebuit să respire mirosul de mucegai care venea dinspre generațiile anterioare. Nu este deci drept să-i tratați pe bunicii și părinții voștri ca pe niște „limitați“ Atitudinea lor poartă, pur și simplu, amprenta educației pe care au primit-o odinioară. Bineînțeles, odinioară, anumiți tineri reușeau să iasă totuși din această carcasă însă, de cele mai multe ori, aceasta șoca profund pe părinții pentru care această „oaie neagră“ devenea, rapid, rușinea familiei. Fără îndoială, anumiți bunici și părinți pot să își povestească isprăvile de pe atunci care erau menite să sfideze autoritatea și apăsarea conveniențelor dar trebuie să recunoaștem că, aceasta rămânea, cel mai adesea, o excepție și se manifesta, mai ales, în sânul societății burgheze de pe atunci.

Voi, tinerii sunteți generația pretinsului miracol tehnologic iar so-

Pagina 20

cietatea care vă aparține astăzi a pierdut, în mare parte, principiile morale esențiale. Cu toate că, părinții voștri nu au cunoscut miracolul tehnologic, economic ei au fost educați de părinții lor iar principiile acestora din urmă i-au marcat în mod notabil. Cel mai adesea, programele de comportament care se înrădăcinează în copilărie și în tinerețe acționează încă, mai mult sau mai puțin, întreaga viață. Multe persoane în vârstă nu pot înțelege comportamentul tinerilor de astăzi datorită distanței considerabile între generații creată de către progresul economic. Într-adevăr pentru aceste persoane, referința este, întotdeauna, educația pe care au primit-o în copilăria și tinerețea lor și pe care o păstrează în memorie. Ei își educă acum copiii în funcție de ceea ce a supravețuit din trecutul lor și acționează asupra voastră, a tinerilor, cu măsurile și principiile de altădată.

Pe cei care consideră că părinții sunt incompetenți vis-a-vis de tinerii de astăzi, aș vrea să îi întreb dacă nu este vorba mai degrabă, pur și simplu, de o lipsă de experiență a părinților. Părinții nu înțeleg stilul vostru de viață pentru că „altădată totul era altfel“. În multe privințe, ei nu vă pot înțelege pentru că nu au experiența tuturor lucrurilor care merg de la sine pentru generația

voastră. Datorită acestei distanțe considerabile între generații, ei nu sunt siguri în educația copiilor lor și de aceea reacționează câteodată într-o manieră violentă sau demodată, adică pornind de la potențialul de amintiri și experiențe ale copilăriei și tinereții lor.

Cum ar fi, dacă ați vorbi despre toate acestea între voi pentru a conștiențiza că, pur și simplu, părinții voștri nu au crescut ca voi într-o societate modernă? Gândițivă împreună la faptul că bunicii ca și părinții voștri au avut de experimentat, în copilăria și tinerețea lor, o educație extrem de severă și plină de reguli din care evadau, se pare, pe ascuns, din când în când. Este posibil să fi făcut, cu această ocazie, lucruri care nu au fost mereu fără consecințe și fără pericole și care ar fi dat multe griji părinților lor dacă aceștia ar fi știut. Dealtfel experiențele și amintirea acestor tentative de evadare din carcasa educației anterioare din tinerețea lor este cea care influențează astăzi asupra educației pe care v-o dau prin intermediul neliniștii secrete pe care o au că și voi ați putea face pe ascuns ceea ce ei au făcut odinioară. Teama și grijile părinților voștri rezultă cel mai adesea din voința lor de a vă proteja de necazuri. De exemplu, modul vostru de a conduce prea repede mașinile sau mo-

tocicletele dă numeroase neliniști părinților voștri. Ei își fac griji pentru voi și pentru viața voastră.

Retrospectiv, mulți părinți regretă că tinerețea lor a fost întunecată de autoritarismul care îi obliga să asculte, de limitările, de interdicțiile și deci de presiunile exercitate asupra lor. Ei se bucură că numai trebuie să aplice copiilor lor astfel de lucruri. Unii îi invidiază pe tineri pentru libertatea și independeța lor.

Cu ajutorul acestor cuvinte aș vrea să trezesc în voi înțelegerea față de părinții voștri. Vorbind despre toate acestea între voi și de ce nu cu părinții, veți învăța să îi înțelegeți mai bine. Veți putea, probabil, să vă dați seama și să resimțiți astfel de ce ei sunt așa cum sunt și de ce ei reacționează așa cum o fac. Un efort sincer de înțelegere de o parte și de alta, dar înainte de toate din partea voastră față de propriile concepții, ar șterge multe din prejudecățile cu care îi catalogați când îi tratați drept „limitați“sau „incompetenți“ și vor ajuta să vă vedeți, pe voi și pe părinții voștrii așa cum sunteți în realitate: Frați și surori mai mult sau mai puțin înaintați în vârstă care traversează împreună această viață pământească și care sunt uniți unii de alții prin multe aspecte pozitive.

Mai târziu, când părinții voștri vor fi în toamna vieții lor iar, voi

înșivă veți fi devenit adulți care exersează o profesie și cu responsabilitatea unei familii, părinții voștri vor spune poate: dacă măcar nu aș fi acționat atât de violent când copiii mei erau adolescenți; dacă măcar nu aș fi spus un anumit lucru; căci nu l-aș fi obligat să facă un anumit lucru. Totuși, privind în urmă, mulți adulți vor admite, fără îndoială, că, în final, lucrurile nu puteau fi altfel: „eu eram ceea ce eram, iar copii erau ceea ce erau“. Poate unii vor gândi în forul lor interior că, la urma urmei, ei erau la fel cu mine, așa cum eram in tinerețe.

Tânărul:

Cred că, vom reflecta la ceea ce ne-ai spus și că vom vorbi împreună despre asta.

O altă întrebare: dacă este să credem ce spune mass media, viața cotidiană a tinerilor se rezumă la tripticul: „sex, droguri și Rock‘n Roll“. Bineînțeles participăm la multe lucruri fără să ne gândim prea mult și din când în când avem chef să ne distrăm bine. Și, atunci, cum să știm ce este corect pentru noi?

Profetul:

Am vorbit, deja, despre societatea noastră care, așa cum tocmai am amintit, s-a îndepărtat conside-

Pagina 22

rabil de valorile morale și etice. De ce este astfel? Cel care reflectează la evoluția societății actuale, la ceea ce este pozitiv dar și negativ la nivelul umanității, la evoluțiile cele mai înalte în cercetare și în tehnologie, la evoluția mass mediei, la excesele de tot felul exprimate prin sex, droguri și „rock-n roll“, la goana dezlănțuită după bani, la crimele sexuale și la încă multe altele - și cel care se întreabă, în lumina învățămintelor lui Isus, Hristosul, asupra modului în care tinerii sunt destinați tuturor acestor lucruri și conduși astfel pe o cale greșită, acela va trebui să admită că tinerii generației precedente nu aveau modele spre care să se orienteze. Generație după generație, indivizii s-au orientat spre marea masă iar masa s-a orientat spre cei bogați. Mulți oameni bogați au trăit și trăiesc o viață plină de excese, dominată de bani și putere, lucruri dovedite de căderea numeroselor civilizații așa zis avansate de-a lungul istoriei.

Cel care se pretinde „creștin“ sau își asumă titlul de „autoritate creștină“, fie că se numește pe sine „cardinal, episcop, preot, pastor“ etc., ar trebui să reprezinte un model sau măcar un bun exemplu în îndeplinirea învățăturilor creștine ale lui Isus din Nazaret. Însă, majoritatea auto-rităților creștine nu sunt ele însele conforme cu valorile de

bază, morale și spirituale, pe care ni le-a dat Isus din Nazaret. Dimpotrivă, ei au făcut din biserica lor pretins creștină un instrument în serviciul puterii, un teatru, o paradă de erudiție, în mare măsură plasânduse mereu de partea celor puternici. Cei care se definesc ca păstori ai sufletelor noastre au pierdut, în totalitate, din vedere normele creștine pe care le-a dat Isus din Nazaret. Așa se face că turma lor, cei care-i urmează, fie că sunt protestanți sau catolici, au pierdut orice legătură cu aceste învățături. De aceea, societatea actuală a atins gradul de decadență care era cel al vechilor „civilizații avansate“ înainte de a se prăbuși cum a fost cazul Romei și al Babilonului.

Nevoile de bază ale celui care a pierdut toate valorile etice și morale se concentrează asupra căutării puterii, a considerației, a bogăției, asupra satisfacției corpului prin practica sexuală, asupra abuzului de alimente, asupra alcoolismului și, pentru a sfârși, asupra drogului. Astfel, în cea mai mare parte a timpului, el pierde capacitatea de a resimți diferența între ceea ce este drept și ce nu este.

În legătură cu sentimentele, dacă întrebi pe cineva care are drept unic scop să-și facă un loc în societate, ce înseamnă pentru el cuvântul

„sentiment“, există mari șanse să-ți răspundă că sentimentele sunt demodate. Într-adevăr, trebuie ca sentimentele să fie sufocate pentru a putea profita, fără rețineri, de viață. Totuși sentimentele, care nu trebuie confundate cu sentimentalitatea, sunt un dar prețios. Ele sunt balanța cu care conștiința noastră poate cântări ceea ce este și ceea ce nu este drept.

Pentru cel care își reduce sentimentele la tăcere, totul este drept. Fie că își schimbă amantul sau amanta de două sau de trei ori pe săptămână, fie că el comite un adulter sau nu, fie că alții sunt în nevoie din cauza lui, fie ca ei trebuie să sufere sau chiar să moară, un singur lucru este important pentru el și anume cel de a avea drogul: sex, hrană, alcool, putere, forță, bani, minciună sau o doză bună de halucinogen. Dacă observăm cu o oarecare distanță lucrurile despre care ne vorbește mass media, cele care ni se arată la cinema sau la televiziune, vom observa că totul se învârte în jurul crimei, a înșelăciunii, minciunii, a dragostei și a sexului. De ce nivelul moral al societății noastre a căzut atât de jos? Pentru simplul fapt că fiecare nu se gândește decât la el însuși sau la comunitatea lui de credință sau la partidul lui politic, la capitalul său, la plăcerea și la bunurile sale. Deci pentru că totul este

orientat doar asupra bunăstării personale.

Pentru majoritatea oamenilor, este foarte puțin important cum se simte semenul său, cum se descurcă cu puținul pe care îl are. Este puțin important cum se descurcă femeia sau bărbatul care rămân singuri cu copiii pentru că partenerul are o relație cu altcineva. Este puțin important cum le merge tinerilor aflați sub influența drogulilor sau familiilor lor care ajung în stradă pentru că nu mai pot plăti chiria, cum le merge șomerilor și celor cu ajutor social. Tuturor le este egal pentru că singurul lucru care contează este de a fi „de partea bună“, de partea „învingătorilor“ și nu a victimelor. Chiar dacă politicienii țin discursuri frumoase cu miză socială, ajutoarele sociale sunt întotdeauna foarte departe de ceea ce promit acești „binefăcători“.

Isus, Hristosul, ne-a învățat - și aceasta ar trebui trăit și învățat și de așa zisele modele care sunt cardinalii, episcopii, preoții și pastorii “recunoaște-ți greșelile de comportament, aspectele păcătoase, căiește-te și cere iertare”. Iartă-i, deasemenea, aproapelui tău care a acționat rău față de tine. Repară pe cât posibil ceea ce ai făcut rău și nu mai repeta aceleași păcate. Cel care crede în Isus va respecta încet, în-

Pagina 24

cet, aceste lucruri și va conștientiza că, în calitate de creștin, trebuie săși pună în ordine erorile de comportament ceea ce include și toate dependențele, inclusiv sexualitatea.

Excesul sexual, violarea copiilor, violența, furtul, drogul sunt semnele care caraterizează pe cineva care nu mai reușește să-și rezolve problemele. Fiecare suflet, în timpul încarnărilor precedente - deci în timpul trecerilor pe pământ ca om - s-a îngrijit, mai mult sau mai puțin, de astfel de excese în gânduri, în dorințe sau în fapte. Dacă aceste excese nu au fost puse în ordine în lumile de dincolo, sufletul le aduce din nou în el în această viață pământească. Totuși, în loc să recunoaștem rădăcina acestori lucruri, conform învățămintelor lui Isus, și deci să nu mai refacem aceste „monstruozități“, să nu mai cădem în aceste „dependențe ale egoului“, continuăm nu doar să le întreținem ci, de multe ori, le trăim până la exces.

Dacă aceste vicii sunt întreținute în gânduri, în imagini și în oricare alt mod, ele fac din om o ființă golită de orice sentiment și deci de orice conștiință. Un astfel de om, pentru că este pilotat de către dependențele sale, își lasă pulsiunile să se exprime sub diferite forme: aviditate pentru bani, sete de pute-

re, pornografie, sexualitate fără măsură, tendință de a maltrata copii, tot atâtea anomalități care conduc o societate la ruina sa.

Tânărul:

În acest punct al discuției noastre aș vrea să-ți pun o întrebare: ce este un comportament normal, și ce este o dependență? Unde este granița între cele două? Cum putem recunoaște ce se petrece, în parte, în fiecare individ? Poți să descrii lucrurile acestea mai precis?

Profetul:

În ce consistă programele de dependentă? Să considerăm, de exemplu, situația cuiva cu o sexualitate normală; un pahar mic de vin la fiecare masă, una, două, trei, patru sau cinci țigări pe zi. Dacă această persoană începe să aibă dificultăți mai mari sau mai mici la lucru, în relațiile cu prietenii săi sau în sânul familiei fără a reuși să le rezolve cu adevărat începe să se învârtă din ce în ce mai mult, în gând, în jurul dificultăților sale. Prin aceasta crește volumul energetic al „greutăților.“ Aceasta se transformă astfel în probleme care nu doar îl preocupă ci îi acaparează gândurile în întregime. Pentru că ea nu reușește să-și rezolve aceasta problemă, aceasta crește și sfârșește prin a deborda pentru a

spune astfel, din inconștientul său și vine să realizeze o presiune asupra conștiinței sale.

Presiunea crește din ce în ce mai mult și începe să influențeze obișnuințele de viață „normale“ ale acestei persoane. Brusc, de la cele trei țigări zilnice se trece la zece. Sexualitatea sa relativ „normală“ până atunci o împinge să-și satisfacă din ce înce mai mult dorința sexuală. O persoană supusă la o astfel de presiune caută apoi să relaxseze deci să descarce presiunea care este în ea. Până acum bea două pahărele de vin sau două pahare de bere pe zi. Acum ajunge la o sticlă de vin sau la băuturi alcoolice mai tari.

Dacă problema se întărește și antrenează altele - spre exemplu dacă se propagă din cercul legat de lucru sau din cercul de prieteni înspre familie sau invers - atunci presiunea crește din ce în ce mai mult. Natural, cineva care trăiește acest proces caută să se elibereze de el. În loc de a merge la rădăcina problemei - care se găsește în viața profesională, în cea familială, în cercul de prieteni, el caută să se elibereze pe o periodă scurtă de timp de acest câmp de tensiune, și în același timp să se amețească printr-un consum crescut de tutun, printr-o activitate sexuală mai accentuată și prin alcool. În acest mod se nasc programe-

le de plăcere și de dependență care, de-a lungul timpului, se vor înrădăcina nu doar în inconștient ci și în suflet.

Când inconștientul este saturat și domină conștiința clară, adică în momentul în care devine autonom, programele de plăcere și de dependență devin, pentru a spune astfel, instinctive. Omul este împins, astfel, să-și mărească tot mai mult patimile. Majoritatea timpului aceasta se dezvoltă până la punctul în care el nu-și mai poate, practica, controla viciile. Pot rezulta excese ca drogurile, brutalitatea, agresiuni asupra copiilor, violență sexuală și altele.

Ceea ce, la început, era o simplă dificultate pe care această persoană ar fi putut să o rezolve vorbind despre aceasta și descoperind partea care îi revenea - și anume găsind și punând în ordine cauzele acestei dificultăți - a devenit acum o avalanșă care o depășește și care o împinge să comită acte necontrolate.

Mulți sunt cei care se ascund în spatele frazei bine cunoscute: „o singură dată nu înseamnă un obicei“. Totuși, odată poate fi deja prea mult pentru cineva care și-a întreținut pasiunile, suficient de mult timp, în gânduri și în imagini mentale, pentru ca aceasta să-l depășească și să-l domine

până la a-l determina să-și piardă întreg controlul asupra actelor sale. Lumea divină ne-a dat ajutorul următor pentru ca dorințele noastre să nu devină pasiuni și în final patimi: a nu întreține dorințele nici în gânduri, nici în imagini mentale ci a analiza de unde provine presiunea care ne împinge să le realizăm. Care probleme familiare, sociale, profesionale, școlare sau altele, care slăbiciuni personale sunt la originea lor și care este partea noastră în ele. Trebuie să ne întrebăm ce avem de câștigat lăsându-ne pasiunile să devină patimi prin întreținera lor continuă.

Lumea divină nu ne dă sfatul de a combate frontal tentativele noastre de a ne realiza virtual sau efectiv dorințele și pasiunile ci, mai degrabă, de a analiza apoi de a smulge rădăcina acestui comportament, cauzele anormale care sunt la originea lui. Ea nu ne învață să acceptăm pasiv, ca și cum ar fi destinul nostru, excesele de tot felul, fie că este vorba de o sexualitate exagerată, de abuzul de alimente, de alcoolism, de dependența de droguri sau de alte pasiuni. Dimpotrivă, ea ne învață să ne folosim mintea pentru a ne stăpâni pasiunile înainte ca ele să nu ne împingă să trecem la acte, deci înainte ca ele să devină o dependență pentru că, răul se află în primul rând în cap, adică în

conștiință. Din acest punct de vedere, ne-ar putea fi de folos să ne dăm seama unde ne-ar putea antrena dorințele noastre și la ce ne-ar servi aceasta.

De aceea ar trebui să cedăm cât de puțin posibil și eventual deloc acestor dorințe și pasiuni opresante și să găsim rădăcina pentru a o smulge. Acest proces ar trebui realizat în gândurile noastre, adică în imaginile mentale.

Cel care ajunge să evalueze corect și să clarifice situația în care se găsește, cel care a recunoscut o mare parte din slăbiciunile și atitudinile eronate care se găsesc la baza înclinațiilor sale aparte, cel care a conștientizat o greșeală pe care a comis-o și cu care s-a împovărat sau ceva ce nu a iertat încă, cel care deci reușește să pună toate acestea în ordine, accede la conștientizarea a ceea ce trebuie să facă de acum înainte. Imediat cum a luat hotărârea de a nu mai repeta aceste lucruri sau de a nu mai ceda dorințelor extreme, apare în el decizia de a acționa conform valorilor nobile și morale. Datorită acestui fapt, această decizie pătrunde din ce în ce mai mult în inconștient, în măsura în care el o întărește gândindu-se și afirmând-o constant. Din acel moment, corpul său acceptă mereu mai mult forțele pozitive și constructive iar aspectele păcătoase de care este impreg-

nat dispar puțin câte puțin. Omul se poate elibera de pasiunile sale.

Cel care cedează programelor sale de plăcere și dependență, cel care le retrăiește fără încetare, înregistrează în inconștient aceste mecanisme. Cu timpul, ele devin, în inconștient, un fel de pilot automat și autonom în raport cu corpul. Cel care este pilotat astfel practic nu mai reflectează. El devine jucăria pasiunilor sale deoarece sentimentele, care evaluează și măsoară, și care, sunt conștiința noastră, au dispărut. Un astfel de om acționează compulsiv.

Ar trebui deci să dăm dovadă de vigilență, adică să ne străduim să nu întreținem prea mult astfel de gânduri: astfel de dorințe și dependențe - în mintea noastră adică în conștiință prin dorințe și reprezentări care conțin imagini.

Știm că, procesele care duc la un compartament instinctual încep mai întâi în minte adică în conștiință. Spre exemplu, omul poate fi influențat prin imagini văzute la televizor sau prin intermediul altor suporturi acționând ca un excitant al simțurilor, ceea ce de fapt arată că dispoziții identice sau similare existau deja în suflet și că au fost aduse în această încarnare. Dacă omul care are astfel de gânduri și sentimente negative și periculoase le agită fără încetare și le

lasă să se dezvolte, subconștientul va integra aceste energii care apoi pilotează funcțiile corpului conform caracteristicilor lor. Dacă acest complex de energie negativă și păcătoasă este alimentat constant prin sentimente, gânduri, imagini și dorințe analoge atunci el va ajunge să stăpânească omul încet, încet. Astfel, subconștientul acționează ca un pilot automatic. Omul este împins să comită acte fără ca ele să poate fi controlate de conștiința clară. Știm că, persoanele care comit crime sexuale sunt condamnate și ținute în închisoare ani sau poate decenii. Dragi tineri credeți oare că inconștientul lor se poate goli astfel? Credeți că el se poate vindeca astfel adică va putea el să ia în considerare un mod efectiv și pozitiv de a trăi pentru a atinge valori morale și etice? Dacă privind la televizor în închisoare ei sunt confruntați continuu cu programe care le stimulează plăcerile și pulsiunile, ei vor fi vindecați când după ani de zile vor ieși din închisoare? Nu trebuie mai degrabă să ne temem că ei vor repeta acte similare? Destinderea poate fi măsură necesară, totuși, fără o acțiune specifică asupra conștientului și a inconștientului care va permite dizolvarea programelor devenite autonome, cineva care a comis o crimă sexuală va atinge rar vindecarea.

Pagina 28

Tânărul:

Mi se pare extraordinar că poți să ne explici toate acestea atât de clar, Gabi. În ceea ce mă privește, voi fi atent la ceea ce este în mișcare în mine într-o direcție sau alta. Nu aș vrea să devin dependent sau să realizez acte necontrolate, oricare ar fi ele. Îmi văd altfel viața și mi-am fixat cu totul alte obiective.

Profetul:

Când spui: „Îmi văd viața altfel și mi-am fixat cu totul alte obiective“, vorbești, fără îndoială, de scopul înalt pe care l-ai ales pentru viața ta. Un obiectiv clar cu un conținut corespunzător este esențial pentru cel care aspiră spre un scop înalt și dorește să devină un om de caracter care are valori interioare. Doar când ne dăm un scop precis spre care să ne orientăm, este posibilă o evoluție conștientă, o dezvoltare spre trepte înalte.

Dar să revenim la tema noastră: tu ai vorbit de „droguri și rock‘n roll“. Însă eu aș vrea să-ți pun o întrebare: De ce nu rock‘n roll fără droguri? De ce atât de mulți tineri se droghează? Pentru că, nu mai sunt stăpânii gândurilor lor, ai dorințelor și pasiunilor lor sau sunt profund dezamăgiți de societatea noastră care nu le ia în serios concepțiile și dorințele. Unii consumă drogul pentru a se aneste-

zia până ajung dependenți. Alții își procură arme și trec la acte violente fără o cauză aparentă. Totuși, totul are o cauză.

Societatea ar trebui să aibă sarcina de a integra corespunzător pe tineri dar, acum ea este preocupată de sine însăși. De aceea ea se mulțumește să răspundă autoritar aspirațiilor tinerilor fără a căuta timp să îi înțeleagă. Este adevărat că, în majoritatea cazurilor - voi veți fi de acord cu mine - concepțiile și opiniile tinerilor sunt irealiste. Însă, aceasta nu înseamnă că societatea ar trebui pur și simplu să respingă aceste concepții imature. În orice lucru se găsește un sâmbure de adevăr sau sămânța împlinirii unui ideal. Ar fi deci important de descoperit care sunt valorile conținute în concepțiile și opiniile tinerilor, adică ar fi important de extras sâmburele de ideal pentru a-i înțelege pe tineri, a-i susține în realizarea acestui ideal, pentru a întări aceste aspecte și valori pozitive și pentru a clădi pe ele. S-ar dezvolta astfel, pe baza idealurilor tinerilor, bunul, pozitivul, constructivul, prosperitatea. În funcție de valoarea morală a concepțiilor și opiniilor lor, tinerii ar putea astfel, să se întegreze, pas cu pas, într-o societate sănătoasă care posedă ea însăși valori morale înalte.

Tu mă întrebi cum putem ști care exigențe corespund valorilor etice morale.

În ce mă privește, eu aș pune întrebarea altfel și m-aș întreba ce este esențial pentru a duce o viață conformă cu aceste valori? Prima dată ar fi important să ne punem întrebarea: „Ce vreau eu de fapt? Vreau să fiu altfel decât marea masă de oameni? Sau vreau să fiu un dependent de marea masă care se lasă târât de aceasta fără a deveni conștient cărei turme îi aparține.

Dacă vrei să aspiri la valori etice și morale înalte, atunci ar trebui să pătrunzi cu mintea ceea ce se petrece în acel moment în capul tău și s-o exprimi punându-ți în gând întrebarea: Ce îmi aduce aceasta mie? Vreau eu să devin un anonim în această societate atât de ușor de manipulat, fără ca ea să facă dovada celui mai mic simț critic? Vreau deci să înot cu curentul „vremii“, cu curentul „lumii“ și cu ceea ce aparține ei pentru a avea eventual un profit de la aceasta? Sau vreau eu să fiu un independent, o persoană cu caracter, care a construit propriile valori interioare și altruiste și care adevenit, astfel, o stâncă în mijlocul valurilor care agită societatea?

Vreau eu să dezvolt valori sociale înalte și să fiu astfel cineva care poate spune, pornind de la conștiința sa, că ceea ce constituie norma în soci-

etatea actuală nu corespunde valorilor mele morale?

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să refulăm ceea ce ne apasă, fie că este vorba despre sexualitate, droguri, rock‘n roll sau despre diferitele „mascarade“ necesare pentru a fi la modă. A refula nu este bine. Ceea ce refulăm nu este eliminat ci doar respins. La cea mai mică slăbiciune, ceea ce refulăm ne va invada, din nou, ca un virus. Cădem atunci într-o pasiune patologică iar frânele existenței noastre ne scapă din mâini. De aceea este preferabil să desființăm aceste aspecte negative pe care învățătura creștină le numește păcate - am putea spune, deasemenea, „ceea ce este prea omenesc“ în noi: slăbiciuni, greșeli, comportamente eronate – adică este preferabil să găsim rădăcina dorințelor care ne apasă pentru a suprima această rădăcină.

Nu este vorba deci de a spune “nu” tuturor pasiunilor care se prezintă ci de a decide pentru un “da” deschis valorilor înalte ale unei vieți creștine adevărate ce corespunde învățăturilor lui Isus, Hristosul. Dacă dorești, vei primi ajutorul Spiritului Hristosului lui Dumnezeu care este în fiecare om pentru că celui care vrea să ducă o viață creștină îi este spus: “cere și ți se va da; caută și vei găsi; bate la ușă și ți se va deschide”. Vei primi, astfel, ajutorul care

Pagina 30

îți va permite să descompui, puțin câte puțin, ceea ce este prea omenesc în tine și să construiești o viață creștină bazată pe valori etice și morale înalte. Tu nu vei mai acționa în funcție de presiunile mediului ci vei fi gata pentru societatea creștină care va veni cu siguranță, deoarece căderea civilizației, egoului deja se profilează.

Tu nu te poți orienta spre oameni, nici chiar spre “autoritățile bisericești“ care, ce e drept, ar trebui să fie exemplare din punct de vedere al vieții lor creștine. Dacă dorești, orientează-te mai degrabă spre ceea ce a fost viața lui Isus chiar dacă ea nu a fost ușoară. Și Isus a avut luptele Sale. Există multe cărți spirituale pe care le vei putea cunoaște și care explică modul în care El a trebuit să lupte fără încetare.

Tănărul:

Gabriele acestea sunt răspunsuri la întrebările noastre cu care putem începe ceva.

Tot ceea ce este legat de valorile spirituale mă interesează. Miar place să știu mai multe despre acest subiect. Cum se prezintă ele concret? Cum le putem clădi una câte una, consolida și așa mai departe?

Și: cum pot eu, ca tânăr, să construiesc valori care să-mi fie proprii, valori noi, fără să mă orientez spre adulți?

Profetul:

Mă întrebi despre valorile etice și morale înalte. Să începem cu pași mici și apoi să tindem tot mai sus.

Străduiește-te să îi asculți pe semenii tăi și să le răspunzi sincer. Nuți da atâta importanță, nu te purta ca și cum le-ai ști pe toate mai bine decât ceilalți ci întreabă-te dacă ești cu adevărat la înălțimea întrebărilor care ți se pun și dacă răspusurile pe care le poți da pot ajuta și servi la ceva.

Păstrează-ți corpul curat. Străduiește-te să porți haine curate și îngrijite. Salută-ți semenii cu gânduri și cuvinte deschise fiind conștient că și tu dorești să fii salutat astfel de către cineva cu o față deschisă și senină.

La școală sau la lucru, evită să faci glume despre profesorii tăi, despre superiorii, tăi, despre colegii sau despre camarazii tăi de clasă. Ți-ar place dacă ei te-ar lua în derâdere?

Mănâncă și bea decent și fii conștient că hrana și băutura pe care o ai sunt un dar al Creatorului către copiii Săi prin intermediul mameiPământ. Tratează corect animalele, plantele, natura întreagă așa cum ți-

ar place să fii tratat tu însuți. Pentru că, toate formele regnurilor naturii simt și percep, deoarece poartă în ele viața, capacitatea de a simți și de a percepe. Conștientizează că mama-pământ este cea care ți-a dat corpul fizic. Cel care se respectă pe sine și care veghează la curățenia corpului său, respectă și o iubește deasemenea pe mama-pământ. El nu va face niciodată, conștient, să sufere animalele și plantele, el va prețui deasemenea mineralele și nu le va exploata.

Dacă întâlnești un om - fie că este cunoscut sau străin - nu-l dezaprecia pentru că ceea ce el este în acea clipă corespunde conștiinței sale de moment; este individualitatea sa. Omul este așa cum gândește și așa cum trăiește. Este imaginea sa personală pe care o desenează cu dorințele și gândurile sale. În funcție de acestea el se arată ție și semenilor săi, se îmbracă, își aranjează locuința, trăiește și se comportă. Fiecare om este diferit. Dacă suntem diferiți de ceilalți este pentru că nivelul de conștiință al fiecăruia este diferit. Tu însuți ești diferit de semenul tă, tu ai nivelul tău de conștiință, el îl are pe al lui. Cine este cel “bun”? Conform Legilor divine nimeni nu este mai bun decât altul pentru că, fiecare își arată mai mult sau mai puțin predispozițiile păcătoase care îi sunt proprii. De

aceea, atunci când vorbim, judecăm și condamnăm pe cineva, nu o facem decât pe baza comportamentului nostru greșit și devenim astfel propriul judecător. Isus a spus în acest context: “Nu judecați pentru a nu fi judecați. Cu aceeași judecată cu care judecați veți fi și voi judecați; cu măsura cu care măsurați vi se va măsura și vouă”.

Nu emite gânduri de ură și invidie față de semenii tăi pentru că ție însuți nu ți-ar place ca ceilalți să o facă față de tine.

Lasă libertatea semenilor tăi. Nu îi obliga să facă ceea ce vrei tu sau ceea ce ai putea face tu însuți.

Ajută-l pe aproapele tău doar dacă are nevoie de ajutor și ți-o cere, dar nu o face niciodată pentru a obține considerație. Fă-o cu toată modestia fără a aștepta mulțumiri în schimb.

Nu intra în sfera, în templul aproapelui tău căutând să-l schimbi pentru ca el să devină ceea ce tu crezi că ar trebui să fie. Schimbăte pe tine însuți și dezvoltă respectul pentru propria ta viață, astfel vei câștiga și respectul semenilor tăi. Dacă îți faci o prietena sau un prieten întreabă-te în ce scop o faci? Scopul îl reprezintă sexualitatea, deci eliberarea de dorințele apăsătoare? Dacă acesta este cazul, întreabă-te dacă ai aprecia ca cine-

Pagina 32

va să se servească de tine în acest scop.

Dragi tineri, valorile noi, valorile spirituale de care vorbești sunt foarte vechi. Găsim urmele lor în scrierile divine cele mai vechi iar, Isus, Hristosul, i-a învățat pe oameni aceste valori într-o manieră cuprinzătoare. El le-a trăit de-asemenea, ca exemplu. Aceste valori sunt Legile divine veșnice pentru acest pământ iar Predica de pe Munte pe care Isus din Nazaret a dat-o oamenilor este esența. Drumul spre o viață înaltă este trasat pentru cel care urmează această învățătură simplă.

Spre exemplu, Isus ne-a învățat: „Nu judecați pentru a nu fi judecați“. A judeca înseamnă a osândi sau a condamna pe cineva în gânduri sau cu cuvinte fără ca cel care judecă să fi recunoscut propria parte de vină în situația respectivă. De câte ori nu am spus: “nu am nici o vină” în aceasta situație sau în alta sau “eu sunt nevinovat”. Totuși, Isus ne-a învățat ceva diferit prin parabola paiului și a bârnei. El a spus: „De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău dar nu observi bârna din ochiul tău”? Sau cum îți permiți să-i spui fratelui tău: Stai, vreau să-ți scot paiul din ochi, pe când în ochiul tău se află o bârnă. Prefăcutule, scoate întâi bârna din ochiul tău, apoi vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău.

Prin această parabolă, El a vrut să ne arate că, într-un conflict dintre două persoane nu este niciodată un singur vinovat. Dacă credem în legea semănatului și a recoltei numită și „legea cauzei și a efectului“, cauza aflată la originea unui conflict între două sau mai multe persoane este împărțită între aceste persoane, această cauză fiind creată de însăși persoanele respective. De aceea, chiar dacă una din ele caută să facă în așa fel încât vină să cadă pe cealaltă persoană, făcând din ea vinovata sau vinovatul, totuși cine a declanșat greșeala?

Conform învățăturii lui Isus referitoare la pai și bârnă, când două persoane sunt în conflict, exista doi sau mai mulți vinovați. Dacă vrem să evităm partea noastră de vină sau să lăsăm să domnească dreptatea într-un proces, atunci Isus ne arată soluția, calea, în ceea ce privește conduita noastră. El a spus: „Tot ceea ce vreți să vă facă ceilalți, faceți-le și voi lor!“ Spus altfel: ceea ce nu vrei să ți se facă ție, nu face nici tu nimănui. Cu siguranță tu nu vrei ca ceilalți să te judece, să te condamne, să te ofenseze, să te respingă etc., etc. Dacă nu vrei asta, nu o face nici tu. Dintr-o astfel de atitudine vor apare valori nobile pe care le cauți, aceste valori creștine foarte vechi pentru o societate creștină.

Cu toate că legea semănatului și a recoltei, „legea cauzei și a efectului“, se află în Biblie, numeroși sunt creștinii care o resping. Cine acceptă că este la fel de responsabil de o greșeală ca aproapele său? Se caută ceea ce este mai bun pentru sine și fără a pune întrebări, legea cauzei și efectului este lăsată deoparte. Înstituțiile bisericești evită, și ele, cu grijă, acest aspect al legii: ceea ce omul seamănă, va recolta. De ce oare? Dacă ele ar accepta acest adevăr, demnitarii bisericii ar trebui să-și ceară în mod permanent iertare pentru toate greșelile comise de către ele în trecut și în prezent.

Recunoști astfel la ce nivel cultural se află societatea în care trăim. Ea ignoră, închide ochii în ceea ce privește legea cosmică a cauzei și efectului, mai ales în ce-i privește pe oamenii luați individual. Totuși, știința știe de mult că nu există efect fără cauză. Se vede, deci, că prima dată ar trebui să se maturizeze adulții pentru o societate cu valori înalte.

Omul nu ar trebui să se orienteze spre alți oameni ci doar spre învățăturile lui Isus. Pentru a ne justifica pretinsele slăbiciuni față de propriile josnicii, spunem adesea: Bineînțeles, Isus era un om desăvârșit dar noi nu suntem decât niște oameni imperfecți. Aceasta este adevărat dar Isus ne-a Învățat:

“deveniți desăvărșiți precum și Tatăl vostru ceresc este desăvârșit”. Aceasta înseamnă că, cu ajutorul lui Hristos, trebuie să ne conducem sufletul până la desăvârșire și că aceasta este posibil. Isus ne-a învitat deasemenea să Îl urmăm pe El, ceea ce înseamnă că nu ar trebui să urmăm nici o un om ci să facem pașii pe care El ni i-a învățat. A face pașii în direcția unei vieți bazate pe valori înalte înseamnă a îndeplini, progresiv, Legile pe care Dumnezeu ni le-a dat prin Moise precum și Predica de pe Munte a lui Isus: “Deveniți desăvârșiți așa cum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit”. Cei și cele care acționează astfel impregnează, deasemenea, societatea, puțin câte puțin, cu valori morale stabile.

Aceasta afirmație a lui Isus se referă mai ales la sufletul nostru care poate deveni desăvârșit și în haina pământească. Omul are întotdeauna programele sale de viață pământească de care are nevoie pentru a se orienta în existența sa pământească, spre exemplu de programe pentru a se putea mișca în lumea tridimensională, pentru a lua o decizie în ceea ce privește profesia, pentru a cântări și măsura corect, programele școlare de istorie și geografie, programele pentru a calcula și număra, pentru a învăța muzica și pentru a-și dezvolta alte talente;

Pagina 34

spre exemplu pentru a se servi în mod util de un ordinator.

Aceste programe de viață pentru existența noastră pământească ar putea deasemenea să constitue soclul etic al unei societăți creștine. De exemplu: Cum îmi alcătuiesc viața? Dacă îmi orientez programele de viață spre Legile lui Dumnezeu și spre Predica de pe Munte a lui Isus, atunci voi deveni, treptat, conștient de ceea ce pot face din viața mea, adică cum pot să o orientez spre ceva nobil și bun.

Tănărul:

Gabi, nu este acesta o normă prea înaltă pentru viața noastră? Nu este întotdeauna ușor să aplicăm cu consecvență învățăturile din Predica de pe Munte și în ciuda tuturor eforturilor nu avansăm așa de repede. Din nefericire, desăvârșirea încă nu ni se arată. Ce sfat ne dai?

Profetul:

Dragi tineri, bineînțeles, desăvârșirea este țelul, la ea duce drumul. Prin drum înțelegem evoluție, proces de dezvoltare. Urmăm acest drum pas cu pas. Etica înaltă de care am vorbit nu poate fi pusă în practică, nici ea, de azi pe mâine. O vom atinge doar dacă vrem cu adevărat. De aceea trebu-

ie o decizie de bază clară și sinceră. Trebuie deci, mai întâi, să mă întreb dacă vreau, într-adevăr, să afirm această etică. Întrebarea următoare ar fi atunci: Vreau să trăiesc conform acestei etici? Cel care răspunde afirmativ la această întrebare și care este hotărât să lupte pentru a o atinge va trebui să-și fixeze un țel. Când va fi definit acest scop, el va putea să ia în considerare pașii zilnici care îl conduc spre el. Pe drumul spre o viață înaltă, acești pași sunt următorii: ceea ce mă irită astăzi în mod evident vrea să-mi spună ceva; este limbajul conștiinței mele care îmi spune azi ce este prea omenesc în mine. Care este rădăcina aceste emoții și unde se cuibărește ea în mine? În majoritazea cazurilor un sentiment aproare imperceptibil este cel care ne spune unde se află ea. Dacă ne rugăm Spiritului lui Dumnezeu în noi, acest sentiment se întărește și ne arată astfel cum se numește această rădăcină.

A înlătura o discordie sau o ceartă nu înseamnă a-l bate pe umăr pe cel cu care aveam aceste neînțelegeri iar apoi să avem impresia că totul este bine.

Este necesară găsirea “rădăcinei” adică a ceea ce se află la baza acestei situații. Pentru a ne putea apropia de țelul înalt pe care ni l-am propus este important să găsim ră-

dăcina și să o înlăturăm. Aceasta se efectuează pas cu pas. Întotdeauna este valabil faptul că înaintea victoriei stă lupta, în cele din urmă fiind vorba de lupta pe care trebuie să o ducem cu natura noastră prea omenească. Să știți: cel care face primii pași spre acest țel înalt, are alături de el un însoțitor unic. Acesta este Spiritul Hristosului lui Dumnezeu care ca Isus ți-a spus ție și nouă tuturor și care ca Hristos tot mereu ne spune: „Urmați-Mă!“

Natura însăși ne învață că este necesar să găsim “rădăcina” și să o scoatem din „solul“ sufletului nostru pentru ca ea să nu mai dea iarăși aceleași mlădițe. Dacă doar tăiem florile sau iarba, în mod sigur de la rădăcina va crește același soi. Același lucru este valabil pentru viața noastră: Cel care doar dă la o parte gândurile sale nemiloase, exuberanța eului său cât și patimile și programele sale de dorințe, acela nu a scos încă “rădăcina” din solul sufletului și din inconștientul său. Lent, adesea împerceptibil, planta tăiată crește din nou prin gândurile păcătoase, sentimentele egocentrice, pasiunile și dorințele exagerate. Și aici, prin observarea naturii, putem spune că ceea ce a fost tăiat crește din nou din rădăcină întrun mod mult mai vivace pentru că a fost hrănit mult timp. În funcție de circumstanțe toate acestea ne pot

depăși. Mai târziu vor fi greu de stăpânit.

Tânărul:

Nu durează foarte mult să faci ceea ce tocmai ai spus? Îmi imaginez că cineva care face asta nu mai are practic, timp liber pentru că este preocupat, în mod constant, de el însuși.

Profetul:

A lucra pentru stăpânirea de sine nu duce la o viață limitată. Este adevărat că la început am putea resimți astfel. Poți să mă crezi pentru că am experiență în acest domeniu. Primii pași pentru a învinge ceea ce este prea omenesc în noi sunt dificili pentru că vechile obișnuințe persistă cu încăpățânare. Trebuie, în acest caz, să lucrăm asupra noastră înșine, să ne zbatem cu noi înșine și să luptăm. Totuși, atunci când ajungem să realizăm primii pași înspre acest țel înalt, devenim mai luminoși, mai vigilenți. Conștiința se lărgește și dobândește o percepție mai rapidă și mai subtilă. Aceasta ne ajută să devenim mai vigilenți față de sine astfel încât învățăm să recunoaștem rapid ce ne apasă, să găsi rădăcina și să o clarificăm.

Aceasta clarificare rapidă îți permite o viață conștientă adică să dai sens timpului tău. Dacă ai timp

Pagina 36

liber, atunci și știi cum poți să-l folosești. Viața modernă oferă tinerilor multe posibilități pentru a realiza ceva productiv sau creativ, pentru a-și dezvolta talentul, a-și realiza hobby-urile, spre exemplu a face sport, muzică, dans și de ce nu rock`n roll, pentru a fi împreună cu prietenii, a merge la discotecă, a face skate board sau montain-bike sau multe alte lucruri.

Dacă toate aceste activități rămân în limitele rezonabilului, ele nu dăunează tinerilor, dimpotrivă.

Un tânăr care face aceste lucruri poate obține experiență și o anumită maturitate pentru viața sa viitoare, asta dacă el nu merge prea departe ci dacă căntărește lucrurile. Astfel, când va fi în vârstă el nu va avea sentimentul că a ratat ceva în tinerețea sa ci că, mai degrabă, a câștigat calități care i-au adus o anumită suveranitate de-a lungul întregii vieți.

Tânărul:

Gabriele, un prieten mi-a cerut să-ți pun următoarea întrebare: Observ că nu sunt prea sigur pe mine în profesie. Cum pot să rezolv această problemă?

Profetul:

Aș răspunde, prietenului tău, în felul următor:

întreabă-te, mai întăi, dacă dificultatea ta rezultă din insecuritatea, nesiguranța pe care o resimți la lucru? Nu este mai degrabă o lipsă de interes pentru această profesie sau, pur și simplu, o respingere a ei? Incertitudinile în profesie vor, întotdeauna, să ne spună că mai avem ceva de învățat în acea profesie sau că nu suntem potriviți pentru ea și că ar trebui, mai degrabă, să căutăm o alta care corespunde mai bine cu talentul și capacitățile noastre, o profesie care ne-ar face, deci, să fim mai siguri de noi și ne-ar aduce, dintr-o dată, mai multă bucurie. Dacă nu ne iubim meseria, fie pentru că am ales greșit încă de la început fie pentru că ne-am dat seama mai târziu că acea meserie nu ne convine, putem spune că în mod sigur, nu vom găsi nici o bucurie în ea chiar dacă ne aduce mulți bani. Meseria trebuie să fie impregnată cu capacitățile noastre. Astfel căpătăm siguranță și în final, independența care conduce la adevărata libertate.

Tânărul:

Un alt prieten a pus următoarea întrebare: Sunt în fața unei hotărâri de ordin profesional. Anturajul meu îmi prezintă părerea sa despre ce ar trebui să fac. Eu însumi nu știu prea bine ce vreau. Ce trebuie să fac?

Profetul:

Prietenului tău i-aș răspunde astfel:

Ceilalți ne sfătuiesc adesea în legătură cu alegerea profesiei noastre. Totuși, cei care dau sfaturile sunt, arareori, cei care plătesc ia, sfaturile bune nu sunt întotdeauna dezinteresate, ceea ce înseamnă că nu reprezintă, obligatoriu, un ajutor valabil. Adesea, cel sau cea care sfătuiește ar dori să-l vadă pe celălalt, spre exemplu, pe fiul, fiica sau pe prietenul său, realizând ceea ce el nu are sau ceea ce nu a avut curajul să aleagă sau să facă în profesie. Mai ales în ceea ce privește alegerea unei meserii, tinerii ar trebui progresiv să exerseze în a-și descoperi talentele și aptitudinile care se află în ei. Într-adevăr, chiar la vârsta la care tânărul trebuie să-și aleagă o meserie, apar anumite talente, anumite dispoziții și capacități. Ritmul vieții proprii fiecăruia conține acest lucru. Nu ar trebui să ne lăsăm constrânși de nimic și de nimeni. Nu este inutil, în mod sigur, să fim atenți la sfaturile care ni se dau dar, în acelaș timp, ar trebui să încercăm să descoperim ce dispoziții, capacități și talente sunt în noi. Pentru a-și face o idee mai precisă în acest domeniu, tinerii creștini originari lucrează câtva timp în diferite întreprinderi pe care le aleg. Este o modalitate practică de a descoperi

și a alege în cunoștință de cauză profesia care le convine. Printre cititorii acestei broșuri, vor fi poate unii care vor avea posibilitatea să procedeze astfel pentru a-și putea face o idee mai precisă despre meseria pe care vor să o practice apoi.

Tânărul:

Mi se pare un sfat foarte bun. Cel care dorește să își ia viața în propriile mâini cu siguranță va lua în considerare aceste posibilități.

Am și alte întrebări, am chiar multe. Pot să ți-o pun pe următoarea?

Pentru tineri, a vorbi despre

Dumnezeu nu este ceva „la ordinea zilei“ Mi se pare că Dumnezeul din biserică este antic. Pur și simplu nu pot să-mi imaginez că El trăiește. Dumnezeu reprezintă ceva doar pentru oamenii în vârstă?

Profetul:

Tu spui că, a vorbi, între tineri, despre Dumnezeu, este neobișnuit și că pentru tineri, în biserică Dumnezeu pare a fi antic.

Ca instrument al lui Dumnezeu, am făcut multe, într-adevăr multe experiențe cu Dumnezeu. De aceea îți pot afirma pornind de la propriile mele experiențe că Dumnezeu nu este un Dumnezeu de biserică, ceva care a fost întituționalizat și din care

Pagina 38

am făcut un fel de antichitate. Pentru că Dumnezeu care este Viața a părăsit de mult această antichitate care este biserica, nu este de mirare că nu ai impresia, ca mulți alți tineri, că El într-adevăr trăiește. Totuși, El, Dumnezeul adevărat, Veșnicul trăiește! El este Viața!

Mulți vorbesc de Dumnezeu dar puțini au făcut experiența lui Dumnezeu.

În occident noi numim Dumnezeu, Viața, Ființa veșnică, Forța omniprezentă, Curentul primordial Dumnezeu. Dumnezeu este Spiritul care curge în infinit, care și-a dat forma pornind de la El însuși. Forma „Dumnezeu” este Tatăl veșnic pe care Îl numim, deasemenea, Dumnezeul - Tatăl. Pornind de la curentul primordial veșnic Dumnezeu, Tatăl, a creat sorii și lumile spirituale infinite, cele de șapte ori câte șapte niveluri ceresti și regnurile spirituale ale naturii. El a creat ființele divine, ființele spirituale și care trăiesc și acționează în împărăția veșnică. Curentul primordial este Suflul divin, Viața care pătrunde în toate și menține totul.

Pentru că Dumnezeu este viața în tot, El este, deasemenea, viața în materie. În fiecare om, în fiecare suflet, în cele patru elemente care sunt focul, apa, pământul, aerul ca și în toate forțele materiei, în fiecare atom, în fiecare moleculă, este

conținută esența, curentul primordial comprimat și anume Dumnezeu. Dumnezeu este Cuvântul prin toate treptele de conștiință, ca de exemplu în strălucirea stelelor, în regnurile naturii, în suflete și în oameni. Dumnezeu este deci Viața în tine, în mine, în fiecare din noi.

Doar când contempli natura cu plenitudinea ei, apariția primăverii, când resimți elementele naturii, puterea în cântecul păsărilor, evoluția formelor naturii de-a lungul anotimpurilor, când simți schimbarea acelor oameni care își ridică sufletul spre Dumnezeu pentru a-și regăsi tinerețea eternă și a avea existența în curentul primordial divin, atunci începi să conștientizezi existența substanței primordiale spirituale care există în tot și care acționează prin tot. Înțelegi atunci ce este tinerețea interioară, fluidul spiritual imperceptibil în toate lucrurile. Remarci astfel că, adesea, în ciuda greutății anilor, persoane în vârstă sunt pătrunse, totuși, de spontaneitatea curentului primordial, Dumnezeu, tinerețea veșnică. Dumnezeu este Tatăl tău veșnic, El este Tatăl meu veșnic, Tatăl tuturor ființelor divine, al tuturor sufletelor și a tuturor oamenilor. El este spontaneitate, plenitudine, dinamism, creatorul tuturor formelor, puterea și izvorul puterii. Tu faci experiența

acestor aspecte prin dinamismul tinereții tale. Acesta este Dumnezeu, curentul primordial în tine.

Bisericile instituționale au dat despre Dumnezeu o imagine cu trăsături grosiere și crude. Ele au făcut din El ceva antic. Ele au redus la tăcere pe Dumnezeul dinamic, omniprezent care este focul, lumina Cuvântului în fiecare ființă. Demnitarii bisericilor instituționale se mulțumesc nu doar să practice aceleași ritualuri în fiecare an cu ocazia sărbătorilor pe care le-au instituit, ci, în realitate, fiecare zi a anului este marcată de pecetea bisericii lor. Predicile lor sunt practic mereu aceleași în fiecare an. Ele au rar ca scop serviciul în slujba aproapelui și lucrează în serviciul bisericii cărora le aparțin. Cu toate că demnitarii vorbesc despre Dumnezeu, ei nu-L lasă totuși nici să vorbească, nici să acționeze prin ei. El nu se poate revela prin ei pentru că sunt prea plini de concepția intituțională a unui Dumnezeu care nu corespunde Tatălui veșnic, Dumnezeului - Tată.

Dumnezeu, Tatăl nostru, se apleacă în fiecare moment înspre fiecare din copii Săi, înspre tine, înspre mine, înspre noi toți. Lui i-ar place să fim din nou în împărăția veșnică, în cerurile veșnice. De aceea, El ni L-a trimis pe Fiul Său, Coregentul cerurilor care a devenit Mân-

tuitorul nostru. Isus L-a întruchipat pe Tatăl veșnic. El a spus. „Tatăl și Eu suntem Unul“. ceea ce înseamnă: Eu, Isus din Nazaret, trăiesc conform Voinței Tatălui care este în cer. Închipuiește-ți viața pe care a dus-o Isus, un tânăr bărbat dinamic și spontan. Împreună c,u apostolii

Săi, El mergea pe drumurile pline de praf, pentru a transmite vestea cea bună a Iubirii Tatălui Său, un tânăr care se simțea acasă sub bolta înstelată, care îi învăța pe discipolii

Săi, bărbați și femei, Legile cele mai subtile ale universului, care se așeza sub un arbore pentru a-i învăța și care mergea pe câmp pentru a proclama vestea cea bună a vieții, Predica de pe Munte. Imaginează-ți un tânăr care, împreună cu câțiva din discipolii Săi, lua o barcă pentru a traversa lacul Ghenizaret, un tânăr care știa să spună adevărul în mod clar fariseilor, scribilor și ipocriților. Isus nu adresa vorbe goale celor care Îl ascultau, El întruchipa spontaneitatea vieții interioare.

Observând modul în care „eminențele“ ecleziastice își arogă titluri și semne caracteristice unei funcții înalte, văzându-i oficiind în marile lor catedrale nu ar trebui să ne spunem că ceva nu merge? Pe de o parte, ceea ce este umil: Isus din Nazaret, Fiul lui Dumnezeu și pe de altă parte demnitarii marilor instituții ecleziatice împodobiți cu

mare pompă, simbol a ceea ce Isus nu a propovăduit niciodată. Isus nu era astfel și nu voia ca ei să fie așa cum sunt. Ceea ce ei provăduiesc, ce spun, ce fac și modul cum trăiesc nu corespunde învățăturilor lui Isus din Nazaret.

Într-un anumit mod, îmi este posibil, independent de vârstă, să resimt această forță spontană și veșnică a lui Dumnezeu care este veșnica tinerețe înterioară, prospețimea Spiritului, viața care este unică. Cel care își lasă din ce în ce mai mult aspectele prea omenești, adică le sacrifică, cu ajutorul lui Hrisos, și împlinește din ce în ce mai mult voința lui Dumnezeu, deschide în el izvorul viu al forței supreme care este veșnic proaspăt, limpede și tineresc. Isus ne-a spus: “Urmați-Mă!“ Cel care Îl urmează și deci cel care împlinește voința lui Dumnezeu, va face în el și prin el experiențe comparabile cu cele ale modelului nostru, Isus, Hristosul astfel încât, nu este nevoie să vorbești mult despre Dumnezeu. Fă ceea ce Isus ne-a învățat și afirmă-L în tine, prin Lege, pe tânărul spontan care a fost Isus din Nazaret. Vei simți atunci bucuria de a împlini voința lui Dumnezeu. Astfel, nu vei fi un imitator, cineva care nu exprimă decât vorbe goale, ci un tânăr spontan care îl va onora pe Dumnezeu în gânduri și în fapte și se va întreba

fără încetare cum ar fi acționat Isus într-o anumită circumstanță, ce încearcă El să-mi spună prin intermediul comportamentului meu, a gândurilor și dorințelor mele?

Dragă frate, nu privi înspre Dumnezeul care este învățat de către demnitarii ecleziastici și din care ei au făcut o antichitate. Lasă-L, mai degrabă, pe Hristos să reînvie în tine. El, tânărul Isus, vrea să fie să fie însoțitorul tău.

Vezi deci, că Dumnezeu nu este rezervat doar persoanelor în vârstă. Dumnezeu este pentru tineri, pentru adulți, pentru persoanele în vârstă. Dumnezeu este prezent mereu și se oferă întotdeauna în întregime. Fă experiența lui Dumnezeu urmându-L pe Isus și-l vei avea, în mod conștient, alături de tine pe cel mai bun prieten care există.

Tânărul:

Modul în care vorbești de toate acestea mă atinge puternic. Se resimte ceva grandios în ceea ce ce spui, o perspectivă imensă!

Ascultându-te și lăsănd să acționeze în mine ceea ce spui, iată gândul care mi-a venit: Cum pot integra în viața mea, ceea ce Isus dorește de la mine, cum să adaptez această atitudine la viața de toate zilele? Nu este vorba aici de două

lumi diferite? Astfel spus, Isus rămâne însoțitorul meu când mă întorc spre lucrurile care îi interesează pe tinerii de astăzi?

Eu cânt la chitară și chiar fac parte dintr-un grup. Gabi, după tot ce tocmai ai spus, mă întreb dacă îmi este încă posibil să cânt rock, să danses rock?

Profetul:

Așa cum am spus mai devreme, trebuie să facem toate lucrurile conștient și cu măsură, poți să cânți rock, natural, poți să dansezi rock dacă nu se ajunge la exces deci dacă nu se depășesc limitele. De altfel, de ce nu?

Tânărul:

Sunt foarte bucuros că explici în felul acesta în ce consistă faptul de a-L urma pe Isus. Aceasta nu are nici o legătură cu o viață de renunțare totală și este posibil să trăiești multe lucruri dacă ele rămân între niște limite juste și dacă nu ne pierdem pe noi înșine. O întrebare pentru tine mi-a fost încredințată de către un tânăr.

El învață acum o meserie. Este în al treilea an de ucenicie și se întreabă ce poate să facă pentru a nu deveni doar un expert care rezolvă problemele pornind de cunoștințe intelectuale?

Profetul:

Fie că suntem bărbați fie că suntem femei, faptul de a fi un expert nu are nimic rău în sine. Dimpotrivă, este bine să dispunem de cunoștințele specifice profesiei pe care dorim să o exersăm. O societate sănătoasă are nevoie de bărbați și femei competente, care stăpânesc bine domeniul în care își exersează profesia.

Este adevărat că, în zilele noastre, multe lucruri se rezolvă prin “intelect”. Întrebarea este deci dacă un „intelectual“ „știe“ cu adevărat sau caută doar să-și impună concepțiile personale și dorințele pe când, în realitate, acestea nu corespund adevăratelor sale aptitudinilor profesionale.

Am remarcat adesea cu câtă spontaneitate Spiritul, care este înțelept în mod universal, știe să ne arate cum să rezolvăm o problemă în mod legitim - și anume în Dumnezeu - și aceasta în fiecare situație, în fiecare aspect al vieții noastre inclusiv în domeniul profesional. Aș dori să reamintesc ceea ce Liobani, sora noastră din domeniile spirituale ne-a transmis tuturor și în special vouă tinerilor, în cartea intitulată „Liobani. Eu explic - Tu participi? Pentru adolescenți și pre-adolescenți“. Liobani îi învață pe tineri cum se pot sprijini pe ajutorul Sfătuitorului interior și cum, cu acest ajutor, este

Pagina 42

posibil să găsim soluția la nenumărate probleme ca și răspunsul la nenumărate întrebări, atât în domeniul școlar, profesional cât și cel al timpului liber.

Activitățile profesionale sunt ca orice activitate pe care o depunem. Dacă acționăm pornind de la egoul nostru care caută mereu să se remarce, să-și dea importanță și să aibă dreptate, ne vom atinge, mai devreme sau mai târziu, limitele naturii noastre omenești. Pornind de la intelect, nu putem vedea dincolo de limitele noastre intelectuale. În consecință acționăm în funcție de ceea ce credem că este soluția. Trebuie să recunoaștem mai devreme sau mai târziu că, această soluție nu duce, de fapt la nici un rezultat. Este ceea ce se întâmplă acum în sfera economică. Oriunde am privi, totul se clatină, vedem reflectarea zidului nostru format din concepții sau programe intelectuale, este reflectarea egoului nostru.

Dacă Dumnezeu este pentru noi o simplă relicvă care nu are nimic de-a face cu viața noastră și este împins într-un colț al acesteia, vedem că intelectul nostru se lovește repede de propriile sale limite pentru că el nu este compus decât din ceea ce am achiziționat de a lungul educației noastre. Inteligența - Dumnezeu, dimpotrivă, știe toa-

te lucrurile. În fiecare situație, ea îl ajută pe cel care se încredințează

Spiritului care este spontan și care îl ajută, pe cel care împlinește pas cu pas voința Sa exprimată în Legile lui

Dumnezeu și în Predica de pe Munte a lui Isus. Astfel, conștiința noastră se lărgește iar noi găsim accesul la Cel care este ajutorul și sfătuitorul interior, Spiritul Hristosului lui Dumnezeu în noi. Oricine acționează astfel poate fi în același timp un expert în profesia sa și cineva care lasă să acționeze prin el inteligențaDumnezeu. O astfel de persoană își pune intelectul și cunoștințele profesionale în serviciul inteligenței - Dumnezeu. Astfel, progresiv, expertul vede dincolo de limite, de barierele intelectului. El realizează pași și găsește soluții pe care intelectualul, care crede că posedă „cunoașterea“, nu le cunoaște tocmai pentru că el construiește bazându-se pe intelect, pe cunoașterea pe care a achiziționat-o.

Sensul vieții consistă așadar în a ne educa mintea, a ne dezvolta capacitățile și a ne pune în valoare calitățile pentru a le uni cu inteligența-Dumnezeu - pentru ca Spiritul liber și viu, veșnic și omnișcient, să poată să utilizeze competențele noastre profesionale ca bază a unei societăți sănătoase fondate pe valori nobile și înalte.

Tânărul:

Acum am o întrebare importantă pentru mai mulți dintre noi.

Ce gândești tu despre prietenia dintre un băiat și o fată?

Profetul:

A avea prieteni buni este un adevărat dar și ar trebui să nu ne mulțumim doar să o păstrăm, ci să o și îngrijim astfel încât să crească. Prietenii buni împart bucuriile și necazurile. Ei se ajută unii pe alții, formează o comunitate deschisă căreia cel care este onest și gata să întrețină relații amicale i se poate alătura. Printr-o bună relație de prietenie se edifică forțe pozitive. Din această prietenie pot rezulta prieteni care se ajută unii pe alții. Din toate acestea poate rezulta o creștere interioară mai rapidă. Relații bune de prietenie între un băiat și o fată sunt deasemenea posibile dacă ei nu se leagă de la început prin legături puternice bazate pe un exces de dorințe sexuale. Ordinea creației divine prevede că bărbatul și femeia se unesc fizic dacă doresc amândoi să conceapă un copil. Acest țel înalt etic și moral ar trebui să fie cel al persoanelor care trăiesc într-o societate care funcționează bine din acest punct de vedere etic și moral.

Din ce în ce mai mulți oameni acceptă principiul reincarnă-

rii cu toate că acesta a fost negat în mod greșit de către bisericile instituționale timp de secole. Ei cred deci, în reîncarnarea sufletului ceea ce înseamnă, natural, a aduce cu sine, în această viață, programe negative ce provin din existențele anterioare, în special dorințe legate de sexualitate. Pentru unii aceste dorințe sunt mai puternice decât pentru alții. Unul reproduce imagini mentale pentru a-și satisface un exces de dorințe sexuale, altul caută calmarea simțurilor livrându-se actului sexual sau încercând să-l lege pe semenul său de sine însuși. Există mai multe forme de legături, însă fiecare, iar acesta este și cazul sexualității, împinge către a dori ceva pentru sine însuși, pentru ego și pentru corp. Unii caută în sexualitate o destindere a nervilor sau o excitare a nervilor dată de plăcerea sexuală. Alții nu-și pot satisface apetitul sexual decât prin excese fizice în formele extreme ale sexualității. După o relație sexuală mulți au conștiința încărcată pentru că au abuzat de partenerul lor ca de un obiect. Oricare ar fi gradul relației sexuale, ar trebui să ne întrebăm mereu unde se află rădăcina acestei pulsiuni și dacă vrem să rămânem sclavii unei sexualități debordante sau, dimpotrivă, vrem să atingem valori morale înalte prin recunoașterea și

44

stăpânirea progresivă a pulsiunilor noastre?

În epoca noastră nu se mai spune cuiva că nu trebuie să aibă relații sexuale în afară căsătoriei și fără dorința de a avea un copil. Totuși ce frumos ar fi dacă, ținând cont de predispozițiile noastre umane, am putea adopta așa de ușor o astfel de conduită. Iubirea care dă și primește ar lega atunci bărbatul și femeia iar fericirea lor conjugală ar rămâne intactă. Majoritatea dintre noi aduc cu ei în aceasta incarnare o atracție mai mare sau mai mică pentru sexualitate și deci, a atinge un astfel de nivel este un mare sacrificiu pentru mulți oameni. Totuși, mulți reușesc aceasta. Totul depinde, de fapt, de ceea ce, fiecare, a adus în această incarnare și de țelul fixat pentru viața sa. Alții dimpotrivă nu reușesc acest lucru pentru că, programele aduse în această viață sunt, în acest domeniu, foarte active. Totuși, faptul de a fi incarnat cu puternice programe sexuale nu ar trebui să servească drept pretext pentru a ne livra fără reținere abuzurilor sexuale, sub pretext că nu le putem refula. Într-adevăr, programele nu ar trebui refulate pentru că ceea ce este refulat nu este dizolvat. Pentru a dizolva cauza principală de la care energia corespondentă continuă să acționeze, este necesar să găsim rădăcina acestei sexualități debordante.

Nu ar trebui să judecăm nici un om, oricare ar fi gândurile sau actele sale. Totuși, fiecăruia îi este dată posibilitatea de a se rafina puțin prin analiza și punerea în ordine a programelor pe care le-a adus cu el, ceea ce înseamnă a nu accepta să le lăsăm câmp liber pentru că aceasta poate duce la pierderea sentimentului care permite evaluarea și măsurarea actelor noastre și pe care îl numim conștiință. Concret, și aceasta este valabil în cuplu ca și în orice relație „amicală“, este vorba să refuzăm să ne abandonăm unei sexualități care nu ține seama de partener, atitudine care conduce, cu timpul, în majoritatea cazurilor, la a-l respinge. Cel care face apel la conștiința sa va reflecta cu grijă la consecințele pe care le-ar antrena, pentru el însuși și pentru aproapele său, debordările sale sexuale eventuale. El se va întreba dacă ceea ce face rezultă dintr-un respect față de sine și față de aproapele său.

Legăturile create prin intermediul sexualității sunt, adesea, foarte puternice. Dacă această “iubire“este suficientă pentru a fonda o familie, dacă această “iubire” rezistă multiplelor sarcini legate de educația copiilor dacă aceasta “iubire”rămâne până la bătrânețe, putem să ne dăm seamă văzând numărul de divorțuri care au loc în fiecare an.

Înainte de a fonda o familie ar trebui să ne întrebăm care este motivația noastră. Relațiile bune în cadrul căsniciei și familiei se bazează pe simpatie interioară. Atracția față de o persoană dacă nu este bazată decât pe sexualitate numită pe scurt “sex” nu are în mod sigur, un fundament bun. Relațiile bune în căsnicie necesită multă toleranță, înțelegere reciprocă și bunăvoință. Ele sunt bazate pe „a da“ și „a primi“ care se exprimă și prin relația fizică.

Relațiile de prietenie dintre un băiat și o fată se pot manifesta în multiple moduri. Dacă este vorba despre o prietenie adevărată, ea se exprimă printr-o relație dintre doi oameni lipsită de orice gând de ordin sexual. Dacă, dimpotrivă, ea este bazată pe sexualitate, ea va fi formată din toate elementele de care am vorbit deja. Dacă, însă, este vorba despre o profundă simpatie interioară fără dorința intensă de a-și trăi sexualitatea din plin sau chiar de a o dezvolta și mai mult, aceasta poate crea bune relații de cuplu precum și perspectiva de a fonda o familie, cu condiția totuși ca relația să fie întreținută cum trebuie.

Înainte de a dori formarea unui cuplu, căsătorii sau fondarea unei familii, ar fi de dorit să conștientizăm responsabilitatea a ceea ce implică implică. Câte angajamente luate

prea ușor sunt cauza suferințelor și neajutorărilor psihice și fizice!

Constituția Germaniei prevede protecția căsniciei și a familiei de către stat. Însă ce se întâmplă în realitate? Există, într-adevăr, o protecție a căsniciei și a familiei? Și de ce fel de căsnicie este vorba?

Este un fapt că în epoca noastră aproape o treime din cuplurile căsătorite, divorțează pentru a reîncepe în altă parte o viață în comun și asta de trei, patru ori la rând. De fiecare dată famiile se formează și dau naștere unor copii. Puțin după aceea cuplul se separă iar familia se dizolvă și așa mai departe.

Cunosc următorul caz: un cuplu tânăr își dorea un copil de mult timp. Copilul dorit o lungă perioadă vine, în sfârșit, pe lume. A trecut de atunci un an și jumătate. În acest moment soțul alege să părăsească căminul conjugal și să trăiască cu o altă femeie. Mama se află deci singură pentru a crește un copil și nu trebuie să se bazeze decât pe ajutorul social pentru că soțul nu se poate îngriji, în același timp, și de sine și de familia sa.

În acest caz se pune întrebarea: care căsătorie, care familie să protejeze statul? Pe prima, pe a doua sau pe a treia? Ce protecție acordă el mamei care a rămas singură cu copilul? Ajutorul social este singura soluție care li se poa-

Pagina 46

te propune? Dacă acesta este cazul, aceasta înseamnă, după mine, că sunt abandonați. Soțul trăiește de acum înainte cu noua parteneră împărțindu-și și veniturile cu ea. Dar cine împarte cu mamele rămase singure cu copii?

Ce spune statul în legătură cu acest subiect? Și, dealtfel, poate el să spună ceva? Se pot stabili legi pentru femei abandonate pentru mamele care se regăsesc singure cu copii? Politicienii care reprezintă statul adică poporul, nu au prea multe de spus în legătură cu acest subiect pentru că ei înșiși nu sunt mai buni. Dacă observăm mai de aproape viața lor particulară, constatăm că mulți sunt ei înșisi divorțați și căsătoriți, eventual de mai multe ori. Astfel, căsătoria și familia nu sunt decât o fațadă în spatele căreia ei camuflează o legătură. Aceste persoane bine plasate nuși fac nici o grijă din a-și asuma unul, două sau chiar trei divorțuri pen-

tru că veniturile lor sunt suficiente pentru a face față uneori chiar și consecințelor financiare ale unui al patrulea sau unui al cincilea divorț. Politicienii pot reprezenta un exemplu de respectare a constituției a cărei garanți sunt? *

Poporul poate deveni mai bun dacă oamenii de stat, politicienii, au un comportament mai rău decât al său? În ce le privește, instituțiile ecleziatice au binecuvântat mulți din oamenii politici în timpul încheierii căsătoriei lor. Au acceptat oare ele legămintele de fidelitate care au fost pronunțate atunci? În loc să îi interogheze din punct de vedere al moralei, în loc să le amintească valoarea sacră a căsătoriei conform principiilor creștine și anume promisiunea de fidelitate a soților, somitățile ecleziatice care au binecuvântat aceste căsătorii și au adăugat cu acea ocazie urările lor de fidelitate, se așează lângă politicienii

* Am intrebat un jurist cât de compatibil este un astfel de comportament cu constituția. El mi-a răspuns că, după constituție, cuplu și familia reprezintă valori extrem de importante. Tribunalul constituțional federal afirmă: căsătoria este considerată o ”comunitate de viață fundamental indisolubilă”. Codul civil spune explicit: ”căsătoria este incheiată pent-

ru totdeauna”. Tribunalul constituțional federal declară: ”Este adevărat că soții pot eșua în sarcina de a realiza comunitatea pe viață cu o persoană, din cauza dificultăților sau din cauze create de ei înșiși sau care țin de destin. Legăturile de căsătorie pot fi rupte fără ca legile să le poată menține sau restabili. Legea constituțională legată de protecția căsătoriei

care încalcă aceste principii în timpul manifestărilor oficiale, dându-le astfel un certificat în alb. Pentru rugăciune ei poartă veșminte largi aurite, dând astfel ocazia celor cărora „le place să ocupe primele locuri la banchete și în sinagogi“ - ceea ce include și autoritățile bisericeștide a se comporta ca acum 2000 de ani când Isus îi trata pe scribi și farisei ca fiind „ipocriți“ „Semănați cu mormintele spoite, care din afară par frumoase, dar în interior sunt pline de oseminte și de toate putreziciunile“.

În promisiunea făcută Bisericii în timpul ceremoniei căsătoriei este spus: soțul și soția își datorează fidelitatea unul altuia „până ce moartea îi separă“. Dacă politicienii, garanți ai constituției, în ochii poporului, nu respectă ei înșiși aceste reguli, cine să o facă? Este mai bine să nu-i luăm ca exemplu pe nici unul dintre ei, fie că este vorba de autorități ecleziatice fie că este vorba de oameni

de stat dintre care unii au integrat chiar un „C“ de la „creștin“ în sigla partidului lor. Căsătoria celebrată în biserică nu este deci un act golit de sens? Învățăturile bisericii în acest domeniu nu se aplică decât poporului și nu politicienilor? Ne putem pune întrebarea când vedem în primul rând al ceremoniilor oficiale autoritățile ecleziatice care vorbesc cu emfază alături de cei care comit adultere. Adesea, în discursurile referitoare la comportamentul oamenilor, este vorba despre etica care este baza morală. Unde să o găsești dacă politicienii și oamenii bisericii înșiși nu se conformă acesteia?

Conform dicționarelor, etic înseamnă „ansamblul moral de reguli de conduită utilizate într-o societate determinată”. Etica unui popor ca și a unui corp profesional, etica comportamentului unui individ, toate acestea se pot inspira din etica creștină. Dacă luăm aceasta connu garantează intr-un mod abstract un cuplu pe viață ci, în aplicarea ei, se bazează pe opinia dominantă. De unde rezultă că imaginea căsătoriei ”laice” civile este cea care servește de referință constituției; această concepție implică faptul ca soții pot divorța …”

”Opinia dominantă” este influențată de către oamenii politici care

sunt la conducere. Dacă ei iau din ce în ce mai puțin în serios valoarea fundamental a cuplului, ei fac textul constituției pe care o rpezintă din ce în ce mai puțin credibil. Astfel, ei reprezintă valori fundamentale pe care ei înșiși nu le respectă. Dacă morala și etica societății se prăbușește, ei sunt în mare parte responsabili.

Pagina 48

form literei, vom constata nu doar că moravurile sunt în curs de degradare ci că ele sunt deja degradate. Dragi tineri, să știți că fiecare posedă libera voință, fiecare este liber să se conformeze sau nu unor valori înalte, adică să adopte sau nu un comportament moral. Cel care vorbește de etică creștină însă și nu o aplică este cel mai rău exemplu pentru tineri. Dacă vreți să construiți o societate mai bună din punct de vedere al eticii și al moralei, o societate fondată pe valori înalte, nu-i luați ca exemplu pe oamenii de stat, pe politicieni și modul lor de a se purta și nici un alt om, oricare ar fi el. Așa cum am spus deja, orientați-vă doar spre Isus din Nazaret.

Tânărul:

Gabi, ai putea să ne spui, te rog încă odată, cum putem să dezvoltăm valori etice și morale mai înalte, cred că este foarte important pentru noi.

Profetul: Cu plăcere. Mă întrebi deci cum putem dezvolta valori morale înalte îndeplinind pași mici în viața de fiecare zi?

Repet:

Străduiește-te să-i asculți pe semenii tăi cu atenție și încearcă

să le vorbești onest și sincer. Nuți da prea multă importanță într-o conversație. Nu te considera cineva care știe totul mai bine decât ceilalți. Întreabă-te, dimpotrivă, dacă ești, într-adevăr, la înălțimea întrebărilor care îți sunt puse și dacă răspunsurile tale pot ajuta și servi la ceva.

Veghează la curățenia corpului tău. Străduiește-te să porți haine curate și convenabile.

Salută-i pe semenii tăi cu gânduri și cuvinte deschise, așa cum ție însuți ți-ar place să fii salutat. Să ai o privire limpede și deschisă.

La școală sau la lucru nu râde de profesorii sau de superiorii tăi, de colegii tăi de școală sau servici. Ți-ar place să se facă glume pe seama ta?

Mănâncă și bea decent. Fii conștient că ceea ce mănânci sau bei este un dar al Creatorului pentru copiii Săi omenești prin intermediul mamei-Pământ. Tratează bine animalele și plantele, comportăte cu întreaga natură așa cum ți-ar place să fii tu însuți tratat. Într-adevăr, toate formele regnurilor naturii au capacitatea de a simți pentru că poartă în ele viața care este formată din sentiment și simțire. Fii conștient că mama-Pământ ți-a dat corpul fizic. Cel care se respectă și veghează la curățenia corpului său, o stimează și o respectă deasemenea pe mama-Pământ. El nu va face, conștient, să sufere animalele

și plantele. El va respecta, deasemenea, mineralele și nu le va exploata. Când întâlnești un om, fie că îl cunoști fie că ție străin, nu-l devaloriza pentru că ceea ce el este în acel moment rezultă din starea sa actuală de conștiință; este individualitatea sa. Individul este așa cum gândește și așa cum trăiește. Este imaginea sa personală pe care o desenează cu dorințele și gândurile sale. În funcție de acestea el se va arăta ție și semenilor săi, el se va îmbrăca, își va aranja locuința, va trăi și se acționa în ea. Fiecare dintre noi este diferit de semenii săi. Dacă suntem diferiți este pentru că starea de conștiință a fiecăruia este diferită. Tu însuți ești diferit de ceilalți pentru că nivelul tău de conștiință nu este asemenea cu al lor. Care este „cel bun“? Conform Legii divine nimeni nu este mai bun decât altul pentru că fiecare își arată mai mult sau mai puțin predispozițiile sale negative, păcătoase, ceea ce există în el, ceea ce se agață de el. De aceea atunci când vorbim, judecăm și condamnăm pe cineva, nu o facem decât pe baza comportamentului nostru greșit și devenim astfel propriul nostru judecător. Isus a spus legat de aceasta: „Nu judecați pentru a nu fi judecați voi înșivă. Pentru că cu judecata cu care veți judeca, veți fi și voi judecați și cu măsura pe care o folosiți veți fi măsurați“.

Nu emite gânduri de ură și invidie față de semenii tăi pentru că ție însuți nu ți-ar place ca alții să o facă față de tine.

Lasă libertatea semenilor tăi. Nu-i constrânge să facă ceea ce nu ai putea să faci tu însuți.

Ajută-l pe aproapele tău doar dacă îți dai seama că el are nevoie de ajutor și dacă ți-o cere însă nu o face pentru a obține prețuirea lui sau pe cea a altcuiva. Fă-o cu toată modestia fără să aștepți mulțumiri în schimb.

Nu forța templul aproapelui tău, sfera aproapelui tău căutând să-l schimbi pentru ca el să devină așa cum crezi că ar trebui să fie. Schimbă-te pe tine însuți și dezvoltă respectul pentru propria ta viață, vei câștiga astfel respectul semenilor tăi.

Dacă îți faci un prieten sau o prietenă, întreabă-te în care scop. Este vorba de o satisfacere a dorințelor sexuale care te apasă? Dacă acesta este cazul, întreabă-te dacă tu ai aprecia ca ceilalții să se servească de tine în acest scop.

Un prieten sau o prietenă adevărată este cineva care nu cere nimic pentru el sau pentru ea ci dă fără a aștepta nimic în schimb. Tu poți să te bazezi într-adevăr pe un astfel de prieten. Tu însuți ar trebui să devii un astfel de prieten pentru cei cu care ești în relație. O prietenie

fondată pe sexualitate fără respectul unuia pentru celălalt, nu poate duce decât la o relație de cuplu de scurtă durată, însă nu permite în nici într-un caz întemeirea unei căsnicii solide și durabile.

Pentru a realiza un cuplu solid sau o căsătorie de durată sunt necesare mai multe lucruri. Întreabăte mereu pe ce este bazată prietenia ta. Este ea bazată pe sexualitate sau pe valoarea etică a respectării celuilalt? Fidelitatea face parte dintr-o bună relație de cuplu și prietenie. Poți să rămâi cu adevărat fidel aproapelui tău? Vei răspunde probabil: „nu știu pentru că nu pot spune astăzi cum va fi mâine“.

Deoarece m-am întreținut cu numeroase cupluri, îți pot spune că dacă păstrezi întotdeauna respectul pentru tine și dacă partenerul tău se poartă la fel, atunci vei ști, deja, de astăzi cum te vei comporta mâine, oricare ar fi persoanele și evenimentele care vor veni spre tine. Adevărata fidelitate face, deci, parte integrantă dintr-o bună relație de cuplu. Pornind de la adevărata fidelitate ar trebui, deci, să se dezvolte iubirea superioară, o iubire reciprocă și nu iubirea de sine care se servește de celălalt ca de un obiect pentru a se valoriza, pentru a se evidenția, pentru plăceri, pentru confort sau pentru alte lucruri. Iubirea superioară este bucuria de

a purta în interior imaginea aproapelui tău, a partenerului tău. Amândoi, din respect unul pentru celălalt și pentru sine, nu sunt delăsători, nici în aspectul lor fizic, nici în felul lor de a se îmbrăca și de a vorbi între ei sau în societate.

Am spus mai devreme că fiecare construiește imagini corespunzătoare nivelului său de conștiință. Dacă fiecare din partenerii cuplului îngrijește din ce în ce mai mult, la exterior, imaginea pe care o are despre sine, dacă o ordonează și o îmfrumusețează fără încetare, ea poate deveni - cu condiția ca, bărbatul și femeia să o păstreze - o imagine pe care și unul și celălalt o privesc cu plăcere, pe care o apreciază din ce în ce mai mult și în compania căreia ar dori să fie. Astfel, se naște fidelitatea și iubirea.

Baza unei bune relații de cuplu se bazează mereu pe o simpatie, de unde se naște comuniunea și nu înlănțuirea reciprocă.

O bună comuniune se manifestă și în faptul de a putea vorbi despre toate unul cu celălalt și de a fonda, împreună, o familie. Putem vorbi atunci și altora despre căsnicia și familia noastră pentru că nimic nu constituie un secret, nimic nu înlănțuie și nu dezbină, nu există nici un lucru pe care ceilalți nu ar trebui să-l cunoască. Într-o bună relație de cuplu domnește liberta-

tea. Libertatea provine exclusiv din fidelitatea care permite fiecăruia să se bazeze pe celălalt. Ea este durabilă pentru că nu este bazată pe sexualitate - pe care o utilizăm pentru a ne înlănțui unul de celălalt - ci pe aspirația comună spre valorile înalte pe care Isus ni le-a propovăduit și pe care le-a trăit ca exemplu pentru noi. Aceasta face posibil schimburi pozitive, conversații bune între soți bazate pe faptul de a fi unul cu celălalt și unul pentru celălalt. Fiecare din cei doi soți aduce în comunitate valorile interioare pe care le poartă în el și care au mereu un caracter altruist și fără avantaj. Aceste valori curg deci, în mod activ, nu doar în familie, în comunitatea de locuit sau în mediul apropiat ci și în marele Tot, pentru binele tuturor. Astfel, împreună, soții duc o viață plină de roade, care le aduce bucurie și fericire interioară. Dacă relația fizică există, ea nu este, totuși, preponderentă, pentru că ea nu este utilizată nici pentru a reține, nici pentru a lega de sine pe soț și nici pentru destinderea personală sau pentru alte scopuri. Un astfel de cuplu este deschis înspre marea familie în care trăiesc și acționează împreună persoane care au aceleași valori și care încearcă să trăiască pe pământ la fel cum este în cer.

Voi, tinerii, gândiți-vă: Bărbatul și femeia au o conștiință diferi-

tă. Fiecare nivel de conștiință, înclusiv valorile etice morale înalte, deci principiile înalte ale vieții noastre, se exprimă întotdeauna în imagini. Prin intermediul numeroaselor conversații mi-am dat seama că, pentru un cuplu, nu este bine să împartă un spațiu prea restrâns. Ar fi mult mai bine, în măsura posibilului, ca fiecare să aibă spațiul său, de exemplu propria sa cameră sau măcar un spațiu pe care să-l amenajeze după cum vrea. În măsura posibilului, fiecare ar trebui să aibă încăperea de baie personală. Dacă vin pe lume copiii ar fi bine ca și ei să aibă micul lor spațiu. Fiecare dintre noi, inclusiv copii, avem o imagine personală, individuală, sentimentele, gândurile, vorbele și actele noastre ca și voința noastră. Noi aducem această imagine personală în locuința noastră pe care astfel, o imprimăm, pe care o „desenăm“ cu această imagine.

Femeia, ca principiu de creație feminin, are, bineînțeles, o imagine diferită de cea a bărbatului privitor la modul de a se comporta, de a se îmbrăca și de a-și amenaja apartamentul. Femeia care este adesea și mamă, este cea care, în majoritatea cazurilor, amenajează casa pentru că ea își exersează aici activitățile de-a lungul întregii săptămăni pe când soțul este la lucru. Bineînțeles, ea face aceasta con-

form predispozițiilor sale, adică în funcție de imaginea conștiinței sale. Într-o relație de cuplu, oricât de bună ar fi ea, se întâmplă întotdeauna ca bărbatul, reîntorcându-se de la servici să interfereze cu imaginea de locuință pe care soția sa a instaurat-o în timpul zilei: menaj, aranjare. Uneori, el deplasează un lucru sau altul, adaugă ceva astfel încât nu mai există o corespondență cu imaginea de locuință pe care soția a creat-o în casă în timpul plecării lui. Această dă ocazia soției să fie oarecum contrariată. La nivel individual aceste evenimente pe care leam putea considera ca minore, pot de-a lungul timpului, să aducă discordii iar mai târziu chiar certuri importante. În final, unul din soți îl respinge pe celălalt ceea ce poate duce uneori la separare.

Aceasta poate fi evitat prin faptul de a avea fiecare propriul său spațiu în care să se exprime liber. Cel care se respectă pe sine va respecta deasemenea spațiul celuilalt.

Dacă bărbatul ca și femeia au deja valori morale mai mici pot trece apoi la valori mai înalte, spre exemplu: fidelitatea și iubirea superioară. Astfel, dacă bărbatul iubește imaginea interioară a soției sale iar soția iubește imaginea soțului ei, atunci amândoi vor simți bucurie unul cu celălalt pentru că amândoi, au un compartament impreg-

nant de valori înalte. Pe o astfel de bază se dezvoltă, deasemenea, responsabilitatea față de copii. Cel care întreține aceasta conștiință înaltă își asumă nu doar responsabilitățile față de mica sa familie ci și în profesie: El este cineva pe care poți conta. Astfel de persoane nu trăiesc rupte de societate; ele au adevărați prieteni și întrețin aceste prietenii. Sunt oameni competenți și care manifestă față de colectivitate o atitudine conștientă fondată pe valori interioare, ceea ce societatea actuală practic nu mai cunoaște.

O persoană care a dezvoltat în ea valori și idealuri înalte nu va spune niciodată „soția mea sau soțul meu este prea bătrân, voi căuta pe cineva mai tânăr“. O persoană impregnată de valori înalte primește ceva în fiecare anotimp al vieții sale. Aceasta depinde doar de modul în care utilizăm anotimpurile vieții noastre. Putem găsi un farmec în toamna vieții la fel de bine ca în vara existenței noastre. Aceasta rezultă doar din modul în care ne utilizăm zilele și din ceea ce facem cu anotimpurile vieții noastre. Cel care se respectă pe sine nu are nostalgia primăverii și nici a verii pentru că a trăit deplin aceste două anotimpuri. Persoanele care au astfel de valori interioare rămân fidele una alteia.

Dacă referitor la aceasta, oamenii de stat ar fi fost exemple, atunci

tinerii ar fi avut de câștigat de aici. Atunci statul nu ar fi trebuit doar să protejeze căsnicie și familia căci oamenii de stat ar fi știut cum poate fi menținută o căsătorie și o familie cât și protejată în toate domeniile vieții.

Tânărul:

Gabi, găsesc că este extrem de important, pentru a nu ne face iluzii, ceea ce tocmai ai spus despre prietenie și relațiile de cuplu, despre familie și sexualitate. Este pentru noi o șansă ca cineva să ne poată explica astfel, nouă, tinerilor, cum se petrec lucrurile și ce este important cu adevărat.

Trec acum la o altă întrebare pe care un tânăr creștin originar mi-a cerut să o pun: Tată, mamă, copii pe vecie - chiar trebuie să suport toate acestea?

Profetul:

O familie bună și solidă nu are nimic dintr-o închisoare pe viață cum pare să gândească cel care ți-a cerut să pui întrebarea. Modul cum este trăită astăzi viața de familie în societatea noastră nu este cel despre care vorbesc eu. Relațiile familiale ar trebui să fie fondate pe o bună comuniune dată de faptul că părinții sunt fideli unul celuilalt. După cum am spus, dacă există această comu-

niune, care este fidelitatea, va exista deasemenea libertatea. Dacă fiecare este liber pentru că este sigur de fidelitatea soțului său față de el, atunci conversațiile vor fi agreabile și sincere. Ele întăresc relația interioară de unde va rezulta un ajutor reciproc. Cei doi soți nu așteaptă și nu cer, fără încetare, unul de la celălalt, inclusiv pe planul sexualității și a cărei unica funcție să fie doar destinderea și găsirea plăcerii în corpului soțului. Dacă se nasc copii dintr-o astfel de relație ei vor fi, fără îndoială, educați conform exemplului părinților lor. Totuși, copiii trebuie să fie lăsați liberi să aleagă sau nu modelul părinților pentru că nimeni nu poate ști care sunt dispozițiile pe care le poartă în ei.

A fi liber nu înseamnă a-ți lăsa soțul liber să aibă alte relații sexuale sau a-ți permite sieși o “relație“ din când în când. Libertate înseamnă respectarea celuilalt și respectul de sine.

Copiii vor lua un bun start în viața dacă vor fi crescuți în acest spirit. Dacă ei vor utiliza bine sau nu aceste lucruri asta nu îi privește decât pe ei. Mai ales când sunt mici, copii au nevoie de părinți care să se înțeleagă bine, care să fie acolo pentru ei, care să le dea protecția unui cămin, resimțind că sunt respectați și, ceea ce are mare importanță pentru ei, că au un loc unde să mănânce.

Pagina 54

Deveniți adulți, copii crescuți astfel vin cu plăcere să-și revadă părinții deoarece casa părintească rămâne „casa lor“. Totuși, ei nu rămân acolo dincolo de o anumită vârstă. Natura ne arată cum ar trebui să se petreacă lucrurile și la oameni. Când păsărelele știu să zboare, ele caută, extrem de natural, să-și construiască propriul cuib. Când copii noștri încep să zboare cu propriile aripi, ar trebui și ei să-și ia cu responsabilitate viața în propriile mâini adică destinul, ceea ce au adus cu ei în această existență pământească. Dacă au beneficiat de o bună familie și de o bună formare profesională, ei dispun de o bază solidă pentru a împlini acest nou pas. Ei își vor vizita cu plăcere părinții pentru a se întreține cu ei fără ca totuși să fie în grija lor până la o vârstă înaintată.

Totul depinde, deci, la pornire, de baza pe care două ființe umane edifică o căsătorie: dacă există o fidelitate adevărată sau o „iubire“ unică sinonimă cu dependența sexuală. Pentru două persoane care și-au fondat cuplul pe fidelitate înțelegere și libertate, expresia “pe viață“ nu înseamnă a fi încătușat ci, mai degrabă, plăcerea de a fi împreună și de a fi unul pentru celălalt, deci și pentru semeni în serviciul unei societăți bazate pe înalte valori morale. Un astfel de cuplu are un cerc mare de prieteni și privile-

giază relații de familie lărgite în care mai multe familii lucrează împreună pentru comunitate, în serviciul societății.

Tânărul:

O altă întrebare: cum pot să concep o prietenie adevărată care să nu fie influențată de modelele vehiculate, de lumea exterioară: cinema, publicitate, opinia masei?

Profetul:

Conținutul și scopurile unei adevărate prietenii nu se pot ivi decât din lumea sentimentelor și gândurilor care apar după ce ne punem întrebarea: ce asociez eu cuvântului „prietenie“? Filmele, publicitatea, opinia generală ne pot stimula (adesea nu în sens pozitiv) deoarece, dacă prietenia alunecă într-o pornire sexuală, atunci nu mai există comuniunea care dă valoarea unei prietenii, ci doar înlănțuirea de obiectul pornirii sexuale. Cu firele reprezentate de sentimentele și actele noastre, fiecare dintre noi are libertatea să confecționeze „țesătura“ vieții sale. Această “țesătură“ este ceea ce suntem noi.

Tânărul:

Ce crezi despre faptul de a avea relații sexuale înaintea căsătoriei?

Profetul:

Este o întrebare delicată la care nu voi răspunde categoric nici întrun sens, nici în celălalt pentru că eu cred în reîncarnare adică în faptul că fiecare dintre noi are mai multe vieți în urma sa. Este deci posibil ca, într-o viață anterioară să ne fi împovărat cu ceea ce numim programe de dorințe. Dacă acesta este cazul, sufletul nostru a absorbit deasemenea aceste programe pe care le-a luat cu el în domeniile de materie fină de dincolo de moartea corpului fizic. Aceste programe prea omenești rămân înregistrate în suflet atât timp cât nu au fost puse clarificate și sufletul le aduce cu el într-o nouă incarnare.

Dacă un program de dorințe sexuale devine foarte activ la un tânăr, sub influența constelațiilor planetare care au condus sufletul la incarnare, aceste aspecte în fierbere se agită în el astfel încât aceste pulsiuni cu o origine hormonală devin dificil de controlat. Astfel, esențial este cum reacționăm la aceste porniri, dacă le lăsăm să curgă prin sistemul nervos în hormonii sexuali și să îndeplinească actul sexual, puțin contează cu cine, sau dacă aceste aspecte sunt prelucrate. Cum am spus deja, acest proces se face mai întâi cu mintea, cu creierul. El consistă în a te întreba ce ar aduce realizarea dorinței sexuale, dacă aceas-

ta este conform unei vieți bazate pe valori morale înalte și dacă nu ar fi mai bine să ne eliberăm, puțin câte puțin, de aceste dorințe care ne presează în loc să devenim sclavii lor. În relațiile de prietenie dintre un băiat și o fată, adesea, fiecare așteaptă de la celălalt să-i satisfacă dorințele sexuale. Dacă acesta este cazul ar trebui să se întrebe ce le aduce aceasta și unde vor să ajungă? Doresc doar să găsească o plăcere sau să fondeze un cuplu? Un cuplu format pe baza unei dependențe sexuale reciproce poate să dureze? Nu ar fi mai bine să ia împreună în calcul o altă soluție, spre exemplu cea care constă în a întreține o relație amicală sinceră care permite fiecăruia să se elibereze de dependența sexuală față de celălalt? Pe baza unei astfel de relații se poate dezvolta o comuniune permanentă care aduce respectul față de sine și de celălalt.

În general, putem spune că orice am face, important este modul în care o facem. Aceasta este adevărat în toate domeniile vieții, inclusiv în cel al sexualității.

Cred că cei sau cele care vor citi cu atenție această broșură “Tănărul și Profetul” vor găsi în ea, fără îndoială și alte elemente de reflecție asupra cărora se vor putea orienta dacă doresc.

Dinamismul tinerilor se exprimă în multe feluri, prin diferite activități

Pagina 56

între care și sportul. Numeroși tineri, pradă turbulențelor și impulsivității propriei lor vârste ar putea, prin sport, să stabilească relații sincere de prietenie puse sub semnul încrederii reciproce, cu persoane de același sex sau de sex diferit. Întradevăr, sportul dirijează, adesea, atenția spre alte centre de interes decât „plăcerea“ sexuală care trece, astfel, în plan secund.

Aceasta nu înseamnă absolut de loc că un tânăr ar trebui să refuleze orice gând legat de sexualitate practicând un sport sau investind un hobby. Atitudinea justă constă în a căuta originea pulsiunilor sale sexuale. Este important pentru un tânăr, deasemenea, să-și facă o idee despre cum va fi viața sa viitoare atât în profesie cât și în familie și în prietenie și societate. Dacă are un cerc de prieteni adevărați, un tânăr va putea vorbi despre astfel de subiecte. El va găsi, fără îndoială, în aceste discuții ajutorul care îi va permite să diminueze mai ușor intensitatea dorințelor sale.

boaie, recrudescența bolilor, sida, manipularea genetică corupția în viața politică etc...etc... Ne simțim neputincioși în fața tuturor acestor lucruri. Ce putem face, după tine, pentru a ieși din această situație?

Profetul:

Tânărul:

Următoarea mea întrebare merge în cu totul altă direcție.

După ce în Germania, s-a atins un punct culminant al economiei, noi trăim acum o perioadă destul de dificilă: șomaj, poluare, răz-

De-a lungul istoriei, oamenii s-au întrebat mereu cum să iasă din situațiile grave. Răspunsul pe care îl au găsit la această întrebare constă, în general, în a-l face pe altul responsabil de ceea ce ni se întâmplă, a-l trata ca incapabil, a-i reproșa eșecurile și așa mai departe. Totuși, atât timp cât ne mulțumim să-i arătăm pe ceilalți cu degetul, nimic nu se va schimba. De-a lungul timpului vor persista somajul, poluarea, conflictele armate, pestilențele, manipulările genetice, clonajul și corupția. Câteodată ne regăsim speranța dar, din nou, vine deziluzia. Cine sau ce ar trebui să se schimbe pentru ca o dezvoltare pozitivă să se instaleze durabil? Cei cărora le atribuim să fie singurii care trebuie să se schimbe? Oare nu fiecare ar trebui să încerce să devină el însuși diferit de cel pe care îl face responsabil, adoptând o atitudine nobilă și valori morale înalte?

Tinerii ar putea aspira la o bună formare profesională care să le permită să se angajeze apoi cu bune

șanse de reușită. Fiecare, individual, își va impregna munca cu calitățile și conștiința sa pentru a le pune în serviciul aproapelui și al adevăratului bine comun -care e binele tuturor- și nu în scopul de a urca pe scara succesului. O persoană cu o etică și morală înaltă nu se va livra niciodată unor acte de corupție ci va căuta să-și câștige viața prin exersarea onestă a profesiei sale. O astfel de persoană va avea respect față de natură ca și față de viața animalelor, a plantelor și a mineralelor. Ea știe că animalele au fine simțiri și resimt adesea mai multe lucruri decât un om brutal. Cel a cărui morală este înaltă știe că înfruntările militare nu sunt coincidențe se bazează pe fapte vechi, dintr-o altă generație. Cel care crede în reincarnare, știe că atâta vreme cât animalele vor fi măcelărite, vor exista și măceluri pe câmpul de luptă care sunt puternici magneți pentru cei care nu șiau transformat instinctele războinice în atitudini de pace. A combate un război printr-un război înseamnă a pregăti unul nou. Aceasta nu este valabil doar la scara unei țări ci și pentru fiecare dintre noi.

Nici bolile nu sunt fructul hazardului. Ele provin din „recipientul“ în care au fost aduse comportamentele eronate, slăbiciunile și greșelile noastre, adică toate aspectele păcătoase ne combătute nici în incarnă-

rile anterioare nici în cea prezentă și care dimpotrivă, au fost hrănite în gândire și dorințe. Astfel, ele atrag spre om ceea ce el numește „destinul“ său: boli, neajutorare, suferință și multe alte lucruri.

Mulți oameni nu se mulțumesc să ademenească șarpele „destin“ ci îl și întrețin. Noi ne alimentăm destinul cu sentimentele, gândurile, cuvintele și faptele noastre. Tot ce este negativ, împotriva naturii, poluarea, manipularea genetică, clonajul, corupția și alte lucruri își găsesc originea în lumea dorințelor pe care le-am înregistrat noi înșine. Se poate ca unii să credă că Dumnezeu este responsabil de toate acestea? În nici într-un caz nu există coincidență nici chiar pentru faptul de a fi în somaj. Trebuie să ne întrebăm mereu ce este în profunzimile noastre. Nu ne putem mulțumi să punem totul pe seama celor care au responsabilități directe în apariția unor probleme și nici pe seama politicienilor pentru că în definitiv, ei sunt aleși, în parte, și datorită votului șomerilor care au preferat să fie spectatori pentru ceea ce se întâmplă în economie și în politică și poartă, astfel, o resposabilitate.

Din acest conglomerat al egoului pur, poate să iasă doar acela care se asociază cu oameni care gândesc la fel ca el, care nu pledează pentru a riposta cu aceleași arme și nici pen-

tru a “plăti cu aceeași monedă” ci pentru a se servi de Predica de pe Munte, pentru a cuprinde înțelesul învățăturilor ei. Într-adevăr, în Predica de pe Munte se găsesc bazele unei economii de un alt tip, durabile, realizabilă doar de către o societate bazată pe valori înalte.

De aceea, oamenii care doresc cu ardoare o schimbare în societate ar trebui, în primul rând, să acceadă ei însuși la aceste valori. În acest punct precis, tinerii au un rol important de jucat.

Tânărul:

În tineri este deci speranța pentru o lume mai bună!

Gabi, acestea de fapt, nu sunt atât de complicate. Este vorba doar să nu-i arăți cu degetul pe semeni ci să te indici pe tine însuți și să te întrebi: cum vreau ca lucrurile să avanseze și ce fac pentru asta?

Este din ce în ce mai clar pentru mine că posibilitățile de dezvoltare spre în sus ale umanității întregi se bazează pe Predica de pe Munte pentru că ea ne învață, cum ai spus, principiile pe care se poate edifica o societate cu înalte valori etice, morale. Iar a trăi și a lucra conform Predicii de pe Munte permite a construi, deasemenea, un sistem economic care funcționează bine. Există deja mulți oameni care încearcă

aceasta. Trec acum la un alt subiect. Predica de pe Munte nu menționează, evident, practica sporturilor de luptă, chiar când sunt orientate spre auto-apărare. În ciuda acestui lucru, îți pun întrebarea următoare din interes personal dar și pentru mulți prieteni:

Un sport de luptă orientat spre auto-apărare este contrar principiilor Predicii de pe Munte?

Spus altfel, pentru a aspira la norme etice și morale înalte se pune întrebarea: Ne putem apăra sau trebuie să întindem și celălalt obraz?

Profetul:

Există diferite aspecte în sportul de luptă. Crezi că forța este doar în mușchi și în technica de luptă și de acțiune?

Dacă ne orientăm mereu mai mult spre Legile lui Dumnezeu și spre Predica de pe Munte, știm că ceva care survine în viața noastră nu este niciodată din o coincidență. A întinde ambii obraji nu înseamnă a accepta, simplu, loviturile. Isus a spus, aproximativ, următoarele cuvinte soldatului care îl lovea: “Dacă ceea ce Eu am făcut nu este drept, dovedește-Mi-o; dacă totuși ceea ce am făcut este drept, de ce Mă lovești?”

Isus nu s-a apărat cu arme sau cu o technică de luptă oarecare.

El a utilizat cuvântul. Putem spune că aceasta a fost inutil pentru că El a fost totuși crucificat. Touși, noi nu știm dacă aceste cuvinte nu au fost utile celui căruia El i le-a spus. Moartea Sa pe cruce nu era dorită doar de o persoană ci de o mulțime surexcitată. Drumul crucii și crucificarea lui Isus au fost și sunt păcatul celor care odinioară nu L-au înțeles și care, astăzi, nu-L înțeleg. Isus Cel nevinovat, a suferit pentru a aduce vinovaților scânteia libertății, scânteia Mântuirii. Printre oameni, nimeni nu este fără greșeli, de aceea nu ar trebui să aruncăm cu pietre în semenul nostru ci, ar trebui să avem forța Spiritului veșnic și să ne încredințăm Celui care este singurul care știe să ne protejeze, Hristos în noi. El știe ce este bine pentru sufletul nostru.

Pe un tânăr care aspiră la valori înalte care, în plus, practică un sport de luptă, l-aș sfătui să nu-l utilizeze niciodată pentru a face rău unui „inamic“ ci, mai degrabă, pentru a merge în fața unui adversar utilizând, pe de o parte, puterea cuvântului și, pe de alta, încrederea dată de un corp bine antrenat și aceasta nu cu intenția de a răni ci pentru a-l face să înțeleagă unde se află limitele care nu trebuie depășite. Dacă aceasta este într-adevăr necesar de ce să nu utilizezi o tehnică de autoapărare, fără a face nici un rău și fără

a răni? A imobiliza mâinile cuiva sau a-l respinge nu poate fi comparat cu faptul de a tăia o ureche cu o sabie așa cum i a făcut Petru unui soldat.

Vedem, astfel, că Legea lui

Dumnezeu nu conține nici o interdicție ci ajutorul care ne face să conștientizăm și să sesizăm consecințele pe care păcatele și ideile nesăbuite ale egoului le au asupra noastră. Cuvântul de ordine nu este deci „nu fă asta“ ci, mai degrabă „întreabă-te ce vrei să obții cu aceasta și ce îți va aduce mai târziu pentru viața ta“. Spiritul lui Dumnezeu ne-a dat Legile și nu interdicții.

Tânărul:

Gabi, viața ar fi frumoasă dacă oamenii ar utiliza Legile lui Dumnezeu pentru a trăi în pace unii cu alții. Văd asta foarte bine la mine, sunt zile în care totul se derulează armonios și deodată, ceva distructiv și rău urcă în mine.

Când văd lucrurile frumoase care există pe pământ, plantele, animalele, arborii și deasemenea, ceea ce este plăcut, soarele, aerul curat, mă întreb adesea: de unde vin toate astea? Ne-au fost dăruite pentru a ne ajuta să progresăm mai bine în școala vieții care este uneori dureroasă? Natura este atât de frumoasă și pașnică. Este grav că oamenii

o distrug astfel. Sunt uneori înspăimântat când descopăr în mine tendințe atât de rele, de distructive. De unde vin toate acestea?

Profetul:

Ai simțit foarte bine că viața noastră este făcută din zile frumoase și din zile care sunt mai puțin frumoase. Suișurile și coborâșurile vieții noastre se derulează în valuri. Valurile vieții noastre ne poartă uneori spre în sus. Putem astfel recunoaște că existența noastră pământească poate fi frumoasă și constantă dacă luptăm și împotriva înclinațiilor noastre joase, a dispozițiilor noastre distructive, cum le numești tu, atunci când suntem în golul creat de val; aceasta nu înseamnă a lupta împotriva aproapelui nostru ci, împotriva noastră înșine întrebându-ne de unde provin aceste goluri?

La nivel superficial, am putea crede că aceste dispoziții sunt înscrise în gene, la unii mai mult decât la alții. Totuși, împingând analiza puțin mai departe, nu putem să nu ne întrebăm cine le-a pus acolo? Chiar dacă urcăm până la începuturile umanității, întrebarea rămâne neschimbată: cine a depus acest instinct distructiv, răul în genele oamenilor? Există un mijloc de a ocoli aceasta întrebare explicândo prin așa zisele „mistere ale lui

Dumnezeu“. Însă, în realitate, Dumnezeu nu are secrete, oamenii sunt cei care au inventat această poveste. Deci dacă toate acestea nu își au originea în Dumnezeu, trebuie să căutăm o altă explicație iar aceasta ne conduce direct la reincarnare. Ceea ce nu a fost clarificat în timpul incarnărilor anterioare sau în planurile de purificare - tendințele noastre distructive, gustul nostru de putere, pulsiunile noastre grele - aducem cu noi într-o nouă incarnare. Prin gene, aceste dispoziții ne vor impregna, deasemenea, noul corp. Ele se pot manifesta, astfel în parte sau în întregime, de-a lungul acestei vieți pământești.

Astfel, cine este suficient de sensibil, va descoperi el însuși ceea ce este.

Suntem mai sensibili față de procesul vieții primăvara, când înfloresc plantele și copacii, când se exprimă vivacitatea animalelor, când razele soarelui sunt călduțe iar aerul este încă rece. Ce ar fi fost viața dacă pământul ar fi fost în întregime arid ca un deșert pietros, fără pârâuri și căderi minunate de apă, fără oceane, fluvii și lacuri, fără plante, animale și arbori? Ce fel de viață ar fi fost aceasta? Inima oamenilor ar fi fost la fel de aridă și „pietroasă“ ca și planeta însăși. Totuși nu este astfel, sau ar trebui să spunem nu încă? Într-adevăr, conștiința multor

oameni nu este golită și pietrificată ca un deșert? Mulți oameni par să nu aibă decăt unicul scop de a distruge frumusețile pe care Dumnezeu le-a dăruit copiilor Săi omenești: pământul magnific cu toate formele sale de viață, un adevărat safir în cosmosul material. Frumusețea pământului este viața noastră adevărată. Totuși, dacă viața nu are nici o valoare pentru noi, distrugem tot ce se găsește pe pământ și în pământ. În final, ne distrugem în acest fel pe noi înșine. Este drumul pe care umanitatea îl ia astăzi. Ea se autodistruge otrăvind și distrugând atmosfera care servește pământului ca mantie protectoare. Cel care crede cu adevărat în Dumnezeu nu se mulțumește să vorbească doar despre credință. El știe că Dumnezeu este cel care a făcut copiilor Săi omenești acest minunat cadou, un safir de o incomparabilă frumusețe care este pământul. El știe că acesta le-a fost dat pentru a vedea în el semnul Iubirii Sale și a contempla Opera Sa sfântă în toate detaliile și conștiința că ei nu sunt doar moștenitorii acestui pământ minunat și a tot ceea ce trăiește pe el ci și ai patriei veșnice, infinit mai frumoasă decât cel mai frumos safir, decât pământul cu multele sale plante, arbori și animale, infinit mai frumoase decât astrele care iluminează bolta cereas-

că. Fără toate acestea, viața umană nu ar fi posibilă. Dacă am fi cu adevărat conștienți că dincolo de moartea noastră fizică o lumină infinit de mare ne așteaptă, Hristosul sufletului nostru, pentru a ne conduce spre lumina veșnică spre izvorul absolut al Ființei eterne, atunci nu ne-am mulțumi doar să spunem că credem în Dumnezeu ci ne-am strădui să facem voia Sa.

Cel care se străduie să înțeleagă ce vrea Dumnezeu, va descoperi viața adevărată în sensul profund al cuvintelor din Predica de pe Munte. El va ști că punerea în practică a Predicii de pe Munte poartă în ea perspectiva unui “miracol economic“ care nu cunoaște somajul, pe care nimic nu-l poate egala sau împiedica. El va ști că doar unitatea este puterea de evoluție în familie, în viața comunității, în economie și în societate.

„Miracolul economic“ pe care tocmai l-am evocat este un sistem economic inspirat de către spiritul creștinismului originar. El se bazează pe punerea în practică a principiilor Predicii de pe Munte a lui Isus, și anume a lucra, în scopul de a transforma, aspectele și forțele egocentrice care se găsesc în fiecare din noi, așa cum este explicat în detaliu în „Profetul“ nr. 4.

Tu și prietenii tăi sunteți tineri. Dacă doriți, găsiți timp să

aprofundați cuvintele din Predica de pe Munte - ceea ce nu înseamnă doar a o citi - și veți vedea că este un ghid practic pentru a atinge, pe acest pământ, o viață superioară.

Mulți oameni și în principal, demnitarii instituțiilor bisericești, resping Predica de pe Munte care, după ei, este pur și simplu o utopie pentru că ea ar propune un mod de viață imposibil de pus în practică pe pământ. În realitate, acest mod de a trăi este cât se poate de adapta-

bil pe pământ însă nu în societatea noastră, în aceasta lume războinică și însetată de putere. Ea nu este făcută pentru exploatatori, pentru cei care sunt depășiți de bogății pe când săracii trăiesc cea mai neagră mizerie. În numeroase țări, principiile pe care se bazează legea fundamentală se inspiră din Predica de pe Munte, cum este și cazul Germaniei. Dacă ele ar aplica aceste principii înscrise în constituția lor atunci ar face pași considerabili în direcția Predicii de pe Munte.

Cărți pentru o viață mai bună

Spiritul liber - fără religie - Dumnezeu în noi

eBook -

Predica de pe Munte

Predica de pe Munte: O lucrare cuprinzătoare extrasă din învățături …

Cum mă comport față de aproapele meu? Cum mă pot apropia de Dumnezeu în aproapele meu? Cum îmi pot schimba viața astfel încât să fie pașnic, echilibrat și dinamic?

Reguli simple pentru viață, cum ar fi: „Ceea ce nu dorești ți se facă, nu fă nici tu altcuiva” – cei care le vor pune în practică vor experimenta un efect revoluționar și pozitiv în viața lor. Hristos spune: „Predica de pe Munte este drumul interior către inima lui Dumnezeu, este ceea ce duce la desăvârșire”.

Ca Isus din Nazaret, Hristos ne-a dat Predica de pe Munte – iar el o explică și o aprofundează astăzi prin Cuvântul său profetic în marea Sa lucrare de revelație: „Acesta este Cuvântul Meu, Alfa și Omega. Evanghelia lui Isus. Revelația lui Hristos, pe care o cunosc deja creștinii adevărați din întreaga lume”. Din această lucrare cuprinzătoare, Predica de pe Muntea lui Isus este oferită ca un extras pentru toți oamenii care se străduiesc din punct de vedere spiritual.

ISBN 978-3-96446-099-8, article number: B008ro-epub

Am venit – de unde?

Merg – Incotro?

Această carte ofera cunostinte despre contexte spirituale fundamentale.

Puteti gasi aici 75 de rapunsuri la intrebari frecvente legate de tema: “Viata dupa moarte”, intrebari cum ar fi: Cum are loc moartea?

Ce experimenteaza sufletul atunci cand isi paraseste corpul? Karma si reincarnare. Ce ajutor putem da noi celor morti? Moartea este programata inca de la nastere? Aceasta carte contine cunostinte din izvorul spiritual – divin.

In ea exista raspunsuri la intrebari care sunt tot atat de vechi ca si umanitatea insasi.

ISBN 973-8195-38-1, numărul articolului: S407ro, 72 pages, cu copertă morale Ebook: ISBN 978-3-96446-038-7, article number: B407ro-epub, ePub

Drumul Interior reapta Ordinii

“ Iubirea lui Dumnezeu este foarte aproape de fiecare dintre noi. Ea este puterea incoruptibila a sufletului nostru. Putem activa aceasta putere pe Drumul Interior apropiindu-ne, astfel, de eterna noastra patrie, cea din care am plecat odata. “ (Gabriele, profeta si ambasadoarea lui Dumnezeu).

Drumul Interior catre Constiinta Cosmica este drumul catre dumnezeu in noi. Este calea libertatii si a iubirii pentru Dumnezeu si aproape. Este calea Hristosului lui dumnezeu pentrutoti oamenii care aspira catre o cultura mai inalta si o umanitate pasnica. Drumul Interior este un dar al Imparatiei lui Dumnezeu. Fratele Emanuel, heruvimul Intelepciunii divine, reveleaza prin Gabriele, instructiunile si sarcinile de pe Drumul Interior. Aceste sarcini sunt explicate in toate detaliile de catre Gabriele, profetesa instructoare si ambasadoarea lui Dumnezeu, intr-un ciclu de lectii. Invataturile si explicatiile pentru nivelul de baza, numit Ordinea divina, sunt continute in aceasta carte.

ISBN 973-8195-37-3, numărul articolului: S121ro, 272 de pagini, copertă cartonată

www.gabriele-publishing.com contact@gabriele-publishing.com